DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICA DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARA DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARA ŞI FOLCLOR DIN IAŞI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL VIII PARTEA A 5-A LITERA P PRESIN — PUZZOLANA 19 8 4 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 79 717, BUCUREŞTI, Calea Victoriei nr. 125 Redactori responsabili: IORGU IORDAN ALEXANDRU GRAUR ION COTEANU Membri ai Academiei Republicii Socialiste România Partea a 5-a a tomului al VIII-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Monica BUSUIOC CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ion DÂNĂILĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Valentina HRISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Redactori: Lidia IONICA FILOLOG | Iul ia MANOLIU j FILOLOG PRINCIPAL Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR IN FILOLOGIE Radu MICHAESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Georgeta MITRAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Eleonora POPA . CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena STÎNGACIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zizi STEFĂNESCU-GOANGA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Filofteia TANĂSESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Ileana VULPESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana ZAMFIRESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU Revizori: Ion DÄNÄILÄ CEP.CETĂTOiî ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Luiza SECHE CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAT., DOCTOR ÎN FILOLOGIE Au fost consultai,.i pentru etimclcgiile clin acest tom: Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÂNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; ¡Béla KELEMEN|, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea din Cluj-Napoca; Gheorghe MI-HÂILÂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Corelaţii: Cristina GHERMAN CERC F/r Ă TOR ŞTIINŢIFIC Redactori responsabili ai tomului al VIII-lea (partea a 5-a): ION COTEANU MIRCEA SECHE . Membru al Academiei Doctor în filologie, şeful Sectorului Republicii Socialiste România de lexicologie şi lexicografie de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti PRESIN — 1343 — PRESLUŞNIC PRÎSIN s. n. v, presenă. PRÎSINĂ s. f. v. presenă. PRÎSIN G s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive (aflate In apărare) Îşi supraveghează in permanenţă adversarul direct, pentru a-i anihila acţiunile ofensive. Cf. L. rom. 1962, nr. 3, 340. Au practicat o apărare foarte avansată, deosebit de mobilă şi de agresivă, o apărare care se apropie mult de pressingul din baschet. Sportul, 1977, nr. 8 456, 2/5, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (după engl.) pressing. — PI.: (rar) presinguri. — Din engl. pressing. PRESÎRE s. f. v. prăsire. PRESIUNE s. f. 1. Mărime fizică egală cu raportul dintre intensitatea unei forţe care apasă perpendicular (şi uniform) pe suprafaţa unui corp şi aria acelei suprafeţe; forţă care apasă (perpendicular şi uniform) pe unitatea de suprafaţă ori pe suprafaţa unui corp; apăsare. Să lase aerul să intre tn flacoane daca s-ar face împuţinare de presie înăuntrul aparatului. Marin, pr. i, 20/35. Numai la un ger deosebit de mare sau la o presiune (apăsare) foarte tare se fac fluide. Barasch, m. ii, 7/10. Forma nasului poate suferi multe schimbări şi prefaceri din cau:.a pressiunii (strîn-gerii) ochelarilor, ris. 136/5. Corpul omului suportă o enormă presiune... care este insensibilă pentru dînsul. Drăghiceanu, c. 120. Cercevelile ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi. Eminescu, n. 38, cf. ddrf. Căldura specifică a gazelor este dată sau la presiune constantă ... sau la volum constant. Ioanovici, tehn. 9. Nituri pentru rezervoare fără presiune. Soare, maş. 56. Volumele slnt invers proporţionale cu presiunile, atunci clnd temperatura gazului rămlne constantă. Macarovici, ch. 40, cf. leg. ec. pl. 286. Din cauza ploilor abundente, presiunea muntelui prin care se sapă tunelul era deosebit de mare. Scînteia, 1952, nr. 2 372. O apă al cărei debit se află mereu sub aceeaşi presiune, v. rom. ianuarie 1954, 199. Se numeşte presiune raportul dintre intensitatea unei forje şi suprafaţa pe care se exercită perpendicular. Cişman, fiz. i, 248. A dat presiune prea mare la abur. Demethius, c. 40. Hidrogenul va fi dai la o presiune de 12 atmosfere. Baranga, i. 199. Aerul sub presiune astupă parcă gura omului. Preda, r. 124. Se scufundă încă o dală şi simţi In urechi presiunea ameţitoare. Barbu, p. 230. Presiunea gazelor se exercită pe o mai mare suprafaţă, vîn. pesc. octombrie 1964, 2. Să mai vadă o dată locul accidentului, să înţeleagă de ce se prăbuşiseră armăturile, ce presiune era. v. rom. ianuarie 1965, 63. •£> Presiune atmosferică (sau a atmosferei) =presiune (1) exercitată de către atmosferă asupra suprafeţei pămintului şi a corpurilor situate pe ea, indiferent de orientarea acestei suprafeţe, şi care variază In funcţie de condiţiile atmosferice, de altitudine şi de latitudine etc. Presie atmosferică. Heliade. a. 127/19. Presia ordinarie a atmosferei. Marin, pr. i, 34/7. Causa care face ca mercurul să rămlnă ridicat tnlăuhtrul barometrului este presiunea atmosferică. Poni, f. 71, cf. Alexi, w. In fiecare dimineaţă notez temperatura, vtnturile, presiunea atmosferică. Sebastian, t. 32, cf. 10, ds. Presiune osmotică v. osmotic. Presiune radiculară=presiune (1) care apare in celulele vii ale rădăcinii unei plante şi care determină Împingerea apei In sus. Cf. m. d. enc. -0> L o c. a d v. Sub presiune=gata de a Începe să funcţioneze, de a se pune In mişcare sub acţiunea presiunii (1). Ma-şinele... dlrdîiau subt presiune. Mironescu, s. a. 113. O locomotivă va sta continuu sub presiune. Galan, z. r. 78. (Şi In sintagmele presiune arterială, m. d. enc., dex, presiune sangvină, presiunea slngelui) Forţa elastică reactivă a pereţilor arterelor faţă de forţa exercitată asupra lor de presiunea slngelui impulsionat de inimă; tensiune. Dozele mari de medicamente digitalice produc o ridicare a presiunii. Dani-elopolu, f. n. ii, 36. Temperatura şi presiunea stn-gelui pot să scadă. Belea, p. a. 151. Presiunea crescută ... produce reflexe patologice, abc sXn. 381. 2. F i g, Constrlngere (morală, economică, socială, politică) exercitată asupra cuiva (spre a face ceva Împotriva voinţei, dorinţei, preferinţei etc. sale). Era mai sigur dacă revoluţionarii nu făceau presiune asupra Camerei. Bolintineanu, o. 431. Un fel de presiune ... a opiniei publice In contră-i. Maiorescu, cn. x, 317. Odată ce le-a dat drumul persoanelor sale, nu se mai amestecă deloc, nu mai face nici o presiune morală asupră-le. Caragiale, o. m, 61, cf. Barcianu. Cărţile religioase... se tipăriră In Ardeal sub presiunea oficială a calvinilor. Iorga, l. ii, 55. Vă rog să nu terorizaţi pe alegători! Aici nu se permite nici o presiune. Rebreanu, i. 297. Cele clteva puncte de vedere în plus la C. Negruzzi... se datoresc presiunii împrejurărilor de pe vremea sa. IbrXileanu, sp. cr. 101. O bruscă şi înfricoşată presiune a inamicului. Sadoveanu, o. vi, 446. In măsura tn care a izbutit să se elibereze de presiunea retorică a vremii, intră Filimon in galeria novatorilor prozei româneşti. Vianu, a. p. 61. Ameninţarea cu exproprierea era deci numai un mijloc de presiune pentru a sili pe boieri să se asocieze mişcării lui Tudor. Oţetea, t. v. 145. Făceau intervenţii şi presiuni. Stancu, r. a. v, 288. Sub presiunea poporului care îşi manifestase cu putere hotărlrea, Cuza a fost proclamat domn al Munteniei. Scînteia, 1954, nr. 2 878. Eu nu admit presiuni morale... asupra persoanei mele. Galan, z. r. 24. Face demersuri şi uzează de toate presiunile, v. rom. octombrie 1964, 92. Deportarea ... slăbea presiunea barbară la frontiera dunăreană. H. Daicoviciu, d. 125. 4- (Rar) Stare de apăsare sufletească. Nu mi-ar părea rău să ne vedem clteva momente, să mai mă scutur, de presiunea sub care am fost atlta vreme copleşit. Caragiale, o. vii, 109. — Scris şi: (rar, după fr., lat.) pressiune. — Pronunţat: -si-u-. — Pl.: presiuni. — Şi: (învechit) presie s. f. — Din fr, presslon, lat. pressio, -onls. PRESÎNĂ adj. (Prin Maram.; Intr-un desclntec; despre o fiinţă supranaturală de sex feminin) Care dispune de sănătatea cuiva, care poate lua sănătatea cuiva sau da sănătate cuiva. Cf. dr. iv, 745. Ş-o audzit dzlna Preslna Ş-o strigat. T. Papahagi, m. 133. Tu, dzlnă, Prestnă, D'e nu-l iţ duce punerea la pu.'ere, Sănătatea la sănălat'e, Ciontu la ciont. id. ib. <0> (Substantivat) S-o luat Ion Pă cale ... S-o tllnit cu marele. Cu tarele, Cu dzlna, Cu preslna, Cu Magda-lina. id. ib. 132. — PI.: preslne. — Cf. lat. persana. PRESEĂŞ s. m. (Neobişnuit) Persoană care lucrează la o publicaţie periodică, In domeniul publicisticii. Cf. scl 1973, 43. — Pl.: preslaşi. — Contaminare Intre breslaş şi presă. PRESLĂVÎ vb. IV v. proslăvi. PRÎSLIŢĂ s. f. v. prlsllţfi. PRESHÎP s. n. v. prislop. PRESLUGĂ s. f. v. prlslugă. PRESLUŞNIC s. m. (învechit, rar) Persoană neascultătoare, nesupusă. Stareţul nu vru să să potoale, ce-l goni ca pre un presluşnic. Dosoftei, v. s. decembrie 196v/3. — Pl.: presluşnici. — Din slavonul nptCrtoymKHHKTi. 15098 PRESNE'L — 1344 — PRESTABILIT PRESNÎL f. n. y. prlsnel. PRÎSNIC, -Ă adj. v. prlsnlc. PRESOCIALÎST, -Ă adj. Care este (imediat) anterior socialismului, care se referă Ia timpul (imediat) anterior , socialismului, specific perioadei care precedă socialismul. Atlt In epoca presocialistă cit şi tn socialism, dezvoltarea societăţii reprezintă ...un proces necesar, bazat pe legi obiective şi determinat istoriceşte. Lupta de Clasă, 1953, nr. 10, .94, cf. l. rom. 1959, nr. 1, 86. La chemarea revoluţiei muzica tindea aşadar să-şi recapete prestigiul filozofic cu care o înzestrase cea mai mare mişcare revoluţionară presocialistă. s ianuarie 1961, 75) _ — Pronunţat: -ci-a-, — Pl.: presocialişti, -ste. — Pref. pre- + socialist. pres<5r subst. 1. S. n. Dispozitiv la maşina de cusut, care apasă materialul de lucrat, pe placa maşinii şi permite deplasarea materialului. Cf. lth2, DL, DM, DN2, DEX. 2. S. m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la o presă (1, 3); presator. Cf. ltr2, dm, dn2, m. t>. ENC., DEX. — Pl.: presari, -oare. — Din fr. presseur. PRESOR vb. I v. presăra. PRESORECEPTdR s. m. Terminaţie nervoasă senzitivă, situată In peretele unui vas sangvin, care recepţionează variaţiile de presiune din interiorul vasului. Cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl.: presoreccptori. — Presiune + receptor. PRESOSÎ vb. IV v. prisosi. PRESOSlNŢĂ s. f. v. prisosinţă. PRESOSIT(5RIU, -IE adj. v. prlsositor. PRESOSTĂT s. n. Aparat pentru măsurarea, controlul şi reglarea presiunii unui fluid dintr-o Încăpere Închisă, dintr-o incintă. Presostatele slnt folosite, de exemplu, la comanda unui injeclor automat sau semiautomat, ltr2, cf. dl, dm, dn!, m. d. enc., dex. — PI.: presostate. — Din fr. pressostat. PRESPĂN s. n. (Şi In sintagma carton pres'pan, Nica, l. vam. 203) Carton dur, rezistent, satinat, fabricat din mai multe straturi de celuloză, de obicei de culoare brună-portocalie, cu multiple Întrebuinţări In industria electrotehnică (ca izolator), In poligrafie etc. Cf. Nica, l. vam. 203. Materiale electroizolante ... preşpan, lustafan. Scînteia, 1960, nr. 4 859, cf. ltr2, dn!, der, dex. — Scris şi: (după germ., fr.) presspan. — Pl.: prespanufi. — Şi: prcşpăn s. n. — Din germ. Presspan, fr. presspahn. PRESPAPIER s. n. Obiect greu de birou care se aşază peste hlrtii pentru a le Împiedica să se împrăştie. Cu mintea sfredelită de un glnd absurd, privirea i s-a abătut, prin întuneric, pe prespapirul masiv. v. rom. martie 1958, 46, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: rpi-er. — Pl.: prespapieruri. — Şi: prespapir s. n. — Din fr. prcsse-paplers. — Prespapir < germ. Presspapler. PRÎSPAPIR s. n. v. prespapler. PRESPORÎ vb. IV. TranZi, (Regional) A reuşi să facă, să realizeze, să ducă la bun sflrşit (Budeşti — Sighetu Marmaţiei). alr i 1 377/350. — Prez. ind.: presporesc. — Pref. pre-+spori. PRÉSPRE prep. v. peste. PRESTA vb. I. 1. I n t r a n z. (învechit, rar; urmat de determinări introduse prin prep. „la“) A participa. A prestat la primele lucrări ale Camerii din sesia precedentă, cr (1846), 51/34. 2. T r a n z. (Complementul indică diverse feluri de munci, activităţi, servicii etc.) A executa, a îndeplini, a desfăşura, a depune (în mod sistematic, organizat). Prestară această robotă vreo 6 ani. Ba-riţiu, p. a. i, 658, cf. Barcianu, Alexi, w. Plnă acum nu făcusem nici o greşeală In serviciul pe care i-l prestam domnului Georges. MihXescu, d. a. 49. Obligaţia pentru ţăranii dezrobiţi şi pentru satele boiereşti supuse la dajdie de a presta claca şi a da zeciu-ială din produsul delniţei lor se menţine. Oţetea, t. v. 34. Personalul necalificat ... care nu prestează zilnic orele legale minimale va putea fi salarizat şi cu salarii sub minimum, leg. ec. pl. 280, cf. L. rom. 1959, nr. 2, 84. Ţinerii fii de boieri nu- mai slujeau In vremea sa la curtea altor boieri mai mari, înainte de a fi trimişi să presteze slujbă la curtea domnească. Stoicescu, s. d. 75, cf. 263. în unele ţări ale lumii ... tinerii au deseori de prestat o muncă extenuantă şi abrutizantă, v. rom. noiembrie 1962, 87, cf. m. d. enc., dex. Expr. A presta (un) jurămlnt= a depune jurămlnt In condiţiile prevăzute de lege (sau de uz). Cf. ddrf. Un jurămlnt fusese prestat... Intre Şerban Vodă şi acela pe care muntenii ll făcuse domn la 16S5. Iorga, l. i, 308, cf. cade. Expertul va- presta legiuitul jurămlnt. Klopştock, f. 312. A presta omagiu (sau Jurămlnt de credinţă) = (despre vasali) a d,epune jurămtntul de credinţă şi supunere către suzeranul său. In 1387 acelaşi Petru al Muşatei prestează omagiu regelui Vladislav Jagello. bul. com. ist. v, 33. Va veni să presteze la Colomeea jurămlnt de credinţă regelui său. Sadoveanu, o. xii, 347. — Prez. ind.: prestez. — Din lat. praestare, it. prestare. PRESTÂBIL, -Ă adj. (Neobişnuit) 1. (Despre oameni) Apt, capabil de muncă. Cf, Alexi, w. 2. (Despre maşini, unelte) Care dă randament. Cf. Alexi, w. — PI.: prestabili, -e. — Presta + suf. -bil. PRESTABILÎ vb. IV. T r a n z. A stabili, a fixa, a orîndui dinainte; (învechit) a prefige. El nu-şi putea explica această armonie prestabilită Intre gln-direa lui proprie şi viaţa cetelor îngereşti. Eminescu, n. 69, cf. Gheţie, r. m., Alexi, w., Scriban, d. Arhitectura stă exclusiv pe bazele geometriei şi proporţiile unui edificiu slnt prestabilite. .Călinescu, i. 14, cf. dl, dm, dn2. Raportlnd orice scriere la aceleaşi criterii prestabilite metodic, nu vom accepta declt ceca ce se conformează docil acestor criterii, v. rom, decembrie 1964, 123, cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : prestabilesc. — Pref. pre- + stabili (după fr. préétablir). PRESTABILIT, «Ă adj. Stabilit, fixat, orlnduit dinainte; (Învechit)- prefipt, (învechit, rar) preaşezat. Gf. Baroianu, Alexi, w. In realitate totul s-a petrecut după un plan prestabilit. Oţetea, t. v. 169. .Puţin mai Înainte călătorise aproape un an, după un itinerar prestabilit. Călinescu, c. o. 208. Traiectoria evolutivă [a vieţii organismelor] Intr-un sens determinat şi prestabilit nu are nimic dintr-o lege imuabilă. Parhon, b. 124. Aspectul dezgustător al vieţii 15117 PRESTANŢĂ — 1345 — PRKSTIDEGITĂCIUNE e copios zugrăvit, cu aglomerare de amănunte ce vădesc un criteriu prestabilit. Constantinescu, s. i, 38. Adversarii realismului socialist pretind să limităm arta la reprezentarea mecanică a unor teze fixe, prestabilite. t noiembrie 1962, 15. La aceasta se adaugă o seamă de judecăţi prestabilite, ib. mai 1964, 66, cf. DEX. — Pi.: prestabiliţi, -ie. Ti- V. prestabili. PRESTÂNŢĂ s. f. Ţinută, Înfăţişare, atitudine impunătoare, demnă, plină de gravitate a unei persoane; efect produs asupra cuiva de aceste însuşiri. Cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade. Monoclul din-ochiul drept... ii dădea o prestanţă de om de stat. Mironescu, .s. a. 110. Prestanţa lui trupească şi morală îmi umplea inima. Galaction, a. 25, cf. id. o. a. ii, 348. Tlnărul cu prestanţă ofiţerească o văzuse coborind dintr-un vagon de clasa Intlia. Teo-doreanu, m. ii, 205. Prestanţa aceasta e cu atit mai remarcabilă ca'cit era de natură pur morală. Oţetea, t. v. ^88. Avea un soi de prestanţă fizică, care-i venea şi din pricină că hainele croite la Paris ll Imbrăeau de minune. Camil Petrescu, O. i, 303. Şapte delegaţi numai persoane cu greutate şi prestanţă. Galan, z. r. 135. Familia, fascinată din totdeauna de prestanţa lui, e bucuroasă că ritmul spectacolului a fost regăsit, v. rom. octombrie 1964, 88. Am rămas credincios profesiunii mele, care cere prestanţă, disciplină. t decembrie 1964, 32, cf. m. d. enc., dex. — PI.: (rar) prestanţe. cade. — Din fr. prestance. PRESTARE s. f. Acţiunea dea presta (2) şi rezultatul ei; 'pwsitaţie (2). Cf. ddrf, Barcianu, cade. Unităţile de’ prestări de -semicia din cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti au un rol însemnat In satisfacerea nevoilor de zi cu zi ale Oamenilor muncii. Scîn-teia, 1954, nr. 2 863. A rămas...In fabrică după prestarea orelor de serviciu, v. rom. octombrie 1954, 10.9, cf; dm, m. d. enc., dex. -O Prestarea jurămln-tului = depunere a jurămlntului In condiţiiile prevăzute de lege (sau de uz). Prestarea jurămlntului de către martori ar impune ... solerţinilatea şedinţelor de jud&ată. Scînteia, 1967, nr. 7 585. — PI.,: prestări. V. presta. , ERESŢAŢĂL, -Ă adj. Care este anterior existenţei unui şţat, privitor la perioada care precedă existenţa statului, specific acestei . perioade. Aceste uniuni de obşti formlnd organizaţii, preslatale se pol deosebi şi pe teritoriul ţării noastre înainte de formarea statelor feudale. Paî^aitescu, o. ţ. 29, cf. 65, dex. • — PI.: preslatali, *e. — Pref. pre- + statal. ‘ ...-j _ PRESTAŢIE s. f. 1. Formă de impozit care consta In efectuarea uiiei cantităţi (gratuite) de muncă sau (mai rar) in predarea unor produse ori a unei sume de' bani In folosul stăpinului feudal, pentru realizarea unor lucrări de interes obştesc etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. Răscumpărarea prestaţiunilor (robotelor). Bariţiu, p. a. iii, 429. Claca sau boierescul era sau este o pres-taţuine In muncă echivalentă cu chiria pămlntului. KogĂlniceanu, . s, A. 142. Clăcaşii, dlnd prestaţiuni In natură şi bani proprietarilor..., plătesc suma de 27S ... ogorul. I. IoNEscy, m. 146, cf. Alexi, w. Bir nu şe mai dă,, zile de prestaţie nu se mai fac. Petică, o. 207. [Ţăranului] să-i vorbeşti despre lucruri pipăibile. Ce-l doare pe el... pămlntul, birurile, prestaţia. C. Petrescu, î. ii, 138. Plrăşte picherului oamenii care nu ies Ia prestaţie. Popa, v. 82. Au venit cu Inca'sările pentru prestaţii. Sadoveanu, -o. iii, 285. Scoţlnd oamenii la prestaţii (pentru drumuri, cetăţi, poduri, Lazuri, mori etc.). Oţetea, t. v. 49. Răscoala lui Tudor Vladimirescu de la 1821 ti-a adus ... ţărănimii . uşurarea prestaţiilor, v. rom. noiembrie 1954, 140. Această stăplhire [a domnului] se exercită asupra satelor neprivilegiate, sub forma dărilor şi prestaţiilor in muncă. Panaitescu, o. ţ. 78. -+ P. gene r. Obligaţie (2) materială. Se consideră ca o locaţiune orice concesiune timporară a unui imobil drept o preslaţiune anuală sub orice titlu ar fi făcută. Hamangiu, c. c. 359. Imobilele... care servesc ca locuinţe pentru membrii personalului consulatelor slnt scutite de impozite şi alte prestaţii, bo (1963), 28. 2. Acţiunea de a presta (2) şi rezultatul ei; prestare-Beneficiile ... incluse ... In tarifele de prestaţiuni de serviciu se vor vărsa după cum urmează... leg. ec. pl. 159, cf. dl, dm, dn’, m. d. feNC., déx. Prestaţie de jur'ămlnt—depunere a jurămlntului In condiţiile prevăzute de lege (sau de uz). Cf. Şăineanu, d. u„ cade. — Pl.: prestaţii. — Şi: (astăzi rar) prestaţlune, (regional) precistájie (Glosar reg.) s. f. — Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. PRESTAŢIÎINE s. f.‘ v. prestaţie. PBESTAVLÉNIE s. ¿ (învechit, rar) Moarte (2). A sa ‘ prestavlenie prindzlnd vcasle, lăsă pustiia şi veni la Ţ[a]rigrad. Dosoftei, v. s. octombrie 65r/25, cf. septembrie 28r/20. — Pl.: prestavlenii. — Din slavonul npfeCTdKAHHHK. PRÉSTA prep. v. peste. PRESTAN! vb. IV v. pristan!. PREST4PENIC, -Ă adj. v. preastlpnle. PRESTĂVÂLĂ s. f. v. prăstăvală. PRESTĂVĂLÎ vb. IV v. prăstăvăll. PRESTĂVÎ vb. IV v. prlstăvi1. PRESTĂVÎRE s. f. v. pristăvire. PRESTĂVÎT, -A adj. v. pristăvit. PRÉSTE prep. v. peste. PRESTE GALĂ s. f. v. prăstăvală. PRESTELCĂ s. f. v. pestclcă1. PRESTELEANCA s. f. (Prin süd-vestul Murit.) Pestelcă1 (î). Cf. h xiv 87, 187, com; din Turnu — Măgurele. ' — Pl.: preslelenci. — Prcsteleă suf. -eancă. PRESTÉRCA S. f. v. pestelcă1. PRESTÉSA s. f. v. presteţă. PRESTÉTA s. f. (Franţuzism rar) Promptitudine şi agilitate lntr-o acţiune. Cf. Alexi, w. La semnalul soneriei răsărise ca din pămlnt... lunectnd cu presteţă pe luciul parchetului. Teodoreanu, m. ii, 23, cf. 158. — Şi: prestésá s. f. Alexi, w. — Din fr. prestes'se. PRESTEVĂLÎ vb. IV v. prăştăvali. 'PRESTIDEGÍTATÓR s. in. v. prestliliflitator. PRESTIDEGITAŢIE s. f. v. prestiaiflitătic. PRESTIDEGITĂCIÎINE s. f. v. 'pi-estMigithţle. 15142 PRESTIDJGICATOR — 1346 — PRESTIJ PRESTIDIGICATdR s. m. v. prestidigitator. PRESTIDIGITATOR s. m. Specialist In prestidigitaţie; scamator. Nici cred că domnitorul ar fi medaliat pe un prestidigitator. Alecsandri, s. 88. Prestidigitatorii obişnuiesc... a prezenta mai Intii două obiecte şi de a face apoi să dispară unul din ele In ml-necă. Maiorescu, cr. ii, 63, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade. Cu delicatefe de prestidigitator, apucă de un colţ o hlrtie de o sută. C. Petrescu, c. v. 55, cf. Scriban, d. Prestidigitatorul scotea 2i de cutii, una dintr-alta, şi din cea din urmă o fantomă, iar după reprezentaţie le invita să repeţi păcăleala In familie. Arbhezi, b. 66, cf. DM, m. d. enc., dex. + F i g. Persoană care posedă o mare agilitate a mJinilor. „Notele“ sar vertiginos şi lotuşi exact de subt degetele unui prestidigitator al pianului. IbrX-ILEANU, S. 6, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: prestidigitatori şi (învechit) prestidigită- tori (ddrf). — Şi: (învechit, rar) prestidigitator (Alexi, w), prestidegitat6r (Stamati, d.), prestigi-at6r (Aristia, plut.) s. m. — Din fr. prestldlgltateur. PRESTIDIGITAŢIE s. f. Arta şi tehnica de a produce iluzii (optice) prin mişcări abile şi rapide ale mlinilor; p. ext. iluzie (optică) provocată de prestidigitator cu ajutorul acestei tehnici; scamatorie. Cf. ddrf, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade, dl, dm, m. d. enc., dex. .£> Fig. Rafinăriile de analiză ... produc aproape efectul unei prestidigitaţiuni logice. Arhiva, ii, 652. + F i g. Agilitate deosebită a mlinilor pe care o posedă cineva. Tehnica pianului nu poate face obiectul unei performanţe sau al unei prestidigitaţii acrobatice, m 1960, nr. 8, 9. — Pl.: (rar) prestidigitaţii. — Şi: (astăzi rar) prestidlgltaţiune, (învechit, rar) prestldcgitâţie (Stamati, d.), prcstidegităclune (id. ib.) s. f. — Din fr. prestidigitation. PRESTIDIGITAŢIÎINE s. f. v. prestidigitaţie. PRESTIGIAT()R s. m. v. prestidigitator. PRESTIGIOS, -OASĂ adj. 1. (în dicţionarele din trecut) Care ţine de prestigiu (2), referitor la prestigiu, provocat de prestigiu; care face magie (1), vrăji, farmece. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., ŞXineanu, d. u. 2. dare are un mare prestigiu (1), care se bucură de un mare prestigiu; care impune, impresionează, Incîntă etc. prin calităţi deosebite (de ordin moral, : spiritual etc.). Vedeam bine că asupra acestei fiinţe aşa de prestigioase apasă ascunsă cine ştie ce amărăciune. Caragiale, o. v, 202, cf. Alexi, w. Statuia aceasta prestigioasă ţinea In mina dreaptă un sceptru. Candrea, f. 139. Omul prestigios căruia ii datorăm acest mărgăritar al scenei româneşti s-a poticnit in calea lui alintată de succese. Galaction, a. 229. Acea acumulare de asociaţii In jurul impresiei unice care face uşor de recunoscut modelul prestigios. Vianu, a. P. 393. Antichitatea clasică ... opunea autorităţii bisericeşti autoritatea unei doctrine toi atlt de prestigioasă, dar întemeiată pe simţul comun. Oţetea, r. 332. Amintirile lui de copil, străvechi, persistente şi prestigioase, li revin una cile una. Oprescu, s. 126. A reuşit să devină filozoful oficial... alăturln-du-şi numele prestigios la acela al lui Leibnitz. Blaga, g. 139. Străzile slnt prestigioase de mişcare şi lumină. Ralea, s. t. i, 323. Au contribuit eficient la reuşita prestigioasă a spectacolului omagial, t iulie 1964, 73. De la început redacţia a apelat la colaborări prestigioase. v. rom. ianuarie 1965, 213. Şcoala componistică românească ... doblndeşte tot mai dese şi prestigioase afirmări internaţionale, contemp. 1966, nr. 1019, 6/5. — Pronunţat: -gi-os. — Pl.: prestigioşi, -oase. — Din fr. prestlgieux. PRESTIGIU s. n. 1. Autoritate deosebită de care se bucură cineva sau ceva datorită însuşirilor sale morale, cunoştinţelor, talentului, situaţiei sociale, unor trăsături specifice pregnante etc. V. v a z ă, consideraţie, ascendent. Muza modestă s-au fost Irivăscut In veşminte cimpene şi cu agiutoriul acestui prestigiu ... inimile s-au tncintat. Asachi, m. H. 4/13. înaintea amorului şi a morţii prestigiul nobleţei dispare şi oamenii devin toţi egali. Filimon, o. i, 327. Rezultatele cununiei pierduseră orice fel de prestigiu. Hasdeu, i. v. 5. Voi ... aţi mărit prestigiul nobleţei româneşti. Alecsandri, Poezii, 480. Cei mai mulţi nu sini nobili şi prin urmare nu au prestigiu. Bolintineanu, o. 444. Luarea Rahovei consfinţeşte ... prestigiul armatei române. Maiorescu, d. ii; 103. Cu aceasta îşi susţine totdeauna prestigiul un om reputat îndrăzneţ — cu liniştea. Caragiale, 0. ii, 19. Clnd scăzu al său prestigiu ... Moise, faţa şi-o ascunde Intre mlinile auguste. Macedonski, o. 1, 100. Bucurindu-se de un prestigiu deosebit In sinul familiei, fu poftit zgomotos să-şi spună părerea. Re-breanu, i. 74. Prestigiul lui Emincscu s-a înălţat tot mai sus. Lovinescu, c. iv, 14, cf. id. s. i, 149. Cel ce ne învaţă carte are ...un nume şi un prestigiu pe care nu le mai are nimeni altul. Galaction, a. 371, cf. BrXescu, o. a. ii, 119. Şi-a restabilit prestigiul Intr-o secundă şi, regăsindu-şi echilibrul profesoral, şi-a luai iarăşi acel aer de cancelar netulburat. Vlasiu, d. 108. Prestigiul pe care-l avea...şi situaţia lui materială ...li ţineau ridicai şi-n propriii săi ochi. Sadoveanu, o. ix, 168. Cred că nici unul dintre români nu se bucură astăzi ... de o faimă şi de un prestigiu mai mere ca Brâncuşi. Oprescu, s. 121. Trecea drept un magistrat cu prestigiu. Călinescu, s. 67. Prestigiul vechii culturi se păstrează deci In toate secolele care au urmat prăbuşirii orlnduirii sclavagiste. Vianu, l. u. 14. De unde oare îşi trăgea omuleţul acesta misteriosul lui prestigiu? Vinea, l. i, 27. Prestigiul şi miracolul său artistic stă In această complexitate. Constantinescu, s. i, 72. Prestigiul lui Pălraşcu o ferise... de adevărata părere pe care o avea lumea despre ea. Preda, m. s. 38. Plnă acum fusese un elev silitor, îşi clştigase prestigiul In liceu. T. Popovici, s. 95. Prestigiul noii metode de creaţie a sporit, v. rom. septembrie 1958, 5. Cultura şi teatrul românesc şi-au doblndit un mare şi meritai prestigiu peste hotare. t august 1964, 110. L o c. adj. De prestigiu =prestigios. O distribuţie de prestigiu ... [dovedeşte] străduinţa de a prezenta textul In cea mai bună lumină. ib. decembrie 1964, 45. Numeroasele realizări de prestigiu li conferă fără îndoială un nivel artistic general ridicat, v. rom. ianuarie 1965, 151. Animaţi de dorin/a unei victorii de prestigiu, bucureşlenii au pătruns de mai multe ori In careul advers. Scînteia, 1966, nr. 6 943. E o încercare izvorită dintr-o obligaţie de prestigiu, de a ţine pasul’ Intr-o cursă In care ne-am angajai pe plan internaţional. România LiterarX, 1971, nr. 150, 7/2. + F i g. (Astăzi rar) Aspect seducător, fermecător, îneîntător; ceea ce seduce, farmecă, Incintă. Razele soarelui curate şi încă reci pun ...pe casele strlmbe şi pe gardurile neegale o poleială care le dă un prestigiu nou. Ibrăileanu, a. 106, cf. ŞXineanu, d. u., cade. Intra oare, In turbu-rarea mea, şi ceva din prestigiul acelui obraz atlt de drag? Galaction, o. 58. 2. (învechit) Iluzie atribuită magiei, vrăjii, farmecului, unor cauze supranaturale etc. Cf. Negulici, prot.-pop,, n. d. Cit pe maluri lingă Arno, rătăcitul călător Se socoate sub prestigiul unui vis amăgitor. Alecsandri, p. ii, 153, cf. ŞXineanu, d. u., cade. — Pl.: (rar) prestigii. — Şi: (rar) prestij s. n. Alexi, w. — Din fr. prestlgc. Cf. lat. praestigium. PRESTÎJ >. n. v. prestigiu. 15150 PRESTISSIMO — 1347 — PRESUPUNE PRESTÎSS1MO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo extrem de rapid. Cf. Ivela, d. m., dn, m. D. enc. > (Substantivat, n.) Compoziţie sau parte dintr-o compoziţie muzicală executată în acest tempo. Cf. Ivela, d. m., dn, M. D. ENC. — Din it. prestissimo. PRESTÎŢ, -Ă adj. v. pestriţ. PRESTÎPNIC, -Ă adj. v. prcastlpnic. PRÎSTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo rapid. Cf. Ivela, d. m., dn, der, m. d. enc., dex. + (Substantivat, n.) Compoziţie sau parte dintr-o compoziţie muzicală executată în acest tempo. Cf. Ivela, d. m., dn, der. Adagio din partea a patra sc bazează pe ... presto-ul care va interveni cu tonica. M 1965, nr. 4, 18/2, cf. m. d. enc., dex. — Din it. presto. PRESTOGOLÎ vb. IV. Refl. (în dicţionarele din trecut) A sc rostogoli (1) (peste...). Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind.: prestogolesc. — Pref. pre- + [ro]stofjoli. PRESTOÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A fi prezent, a fi de faţă. Că aproape e dzua peririei tor, şi Inrainte stătu gata voauo (prestoiră gotovinţele voastre c, v). psalt. 317. Prestoiră gotovinţele voastre. Coresi, ps. 416/14, cf. dhlr ii, 525. — Prez. ind.: prestoiesc. — Din slavonul np-fcCTOraTH. Cf. p r i s t o i1. PRESTOL s. n. v. pristol. PRESTRĂNEPOT s. m. (învechit) Fiul strănepotului sau al strănepoatei, în raport cu părinţii străbunicului sau străbunicii. Cf. Iorga, s. d. vi, 77. Fiind eu mai sus numitul prestrănepot a lui Şanta Gheorghie (a. 1801). id. ib. xvii, 208. Să-i fie lui şi de la noi uric ... strănepoţilor şi preastrăncpolilor şi la tot neamul lor (a. 1804). id. ib. xxi, 283. — Pl.: prestrănepoli. — Şi: preastrănepot s. m. — Pref. pre- + strănepot. PRESTURĂ s. f. v. păstură1. PRESUCE s. f. (Prin nordul Munt.) Bucată de lemn prevăzută cu un cirlig metalic, care ajută la Împletirea nojiţelor pentru opinci. Cf. Stoian, păst. 52, Rădulescu-Codin. — Pl.: presucele. — Cf. pre s u c i. PRESUCf vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A răsuci (1)» a învirti. Cf. tdrg. 2. (Prin Ban.; complementul indică aluatul) A frămînta. PrăsuSim pita. dr. vii, 86, cf. sfc i, 10. 3. (Regional; complementul indică materiale textile) A însăila (Sînmihaiu Almaşului-Zălau). alr sn ii h 525/284, cf. sfc i, 10. — Prez. ind.: presucesc.. — Pref. pre- -f suci. PRESUCÎT, -Ă adj. (Regional) Răsucit (2) (Tlr-govişte). Păsculescu, l. p. 41. Tot mascuri hrăniţi, Cu colţii ieşiţi, Ieşiţi, presuciţi. id. ib. Berbecei ...Cu corniţe-nvoltc, Invoalte, presucite. id. ib. — Pl.: presuciţi, -te. — V. presuci. PREStJDSTVIE s. f. v. presustvie. PRESUDSVIE s. f. v. presustvie. PRESODVIE s. f. v. presustvie. PISESUMltŢ s. m. (învechit, rar) Om foarte semeţ, foarte îndrăzneţ, foarte cutezător. Presumeful îşi duce ■cutezătoarea sa speranţă plnă la chimeră, plin de cutezanţă de a întreprinde orice. Canella, v. 237. — Pl.: presumeţi. — Prea + sumeţ. PRESUME'flE s. f. (învechit, rar) Semeţie, trufie, orgoliu excesiv. Orgoliul face ca să ne stimăm ... Pre-sumeţia, ca să ne linguşim de o putere vană. Canella, v. 236, cf. l. rom. 1960, nr. 4, 74. — Presumcţ + suf. -ie. PRESUPOZÎŢIE s. f. (Rar) Supoziţie prealabilă. V. presupunere. Să vedem insă de unde îşi are începutul această absurdă presupoziţiune. Hasdeu, i. v. 221, cf. Iordan, l. n. a. 482. Presupunea din partea domnişoarei presupoziţia că el nu înţelegea. CXlinescu, e. o. ii, 75. — Pl.: presupoziţii. — Şi: (învechit) presupozlţl-iine s. f. — Din fr. presupposltion. PRESUPOZIŢIÎINE s. f.‘ v. presupoziţie. PRESUPUITtÎR, -OÂRE adj. (în dicţionarele din trecut) Bănuitor, suspicios. Cf. ddrf, Barci.vnu, Alexi, w. — Pronunţat: -pu-i-, — Pl.: presupuitori, -oare. — Presupune suf. -itor. PRESUPUNE vb. III. Tranz. 1. A avea ca premisă existenţa prealabilă a unui lucru, a fi condiţionat de ... ; a implica. Cf. drlu. Cel plnă astăzi ... stal, precum din sine însăşi mare strămutare mărturisesc şi mare putere presupun, si.mb. pl. 4/6. Matematica practică presupune pe cea teoretică ale căria reguli generale se apleacă la citimi speciale. Poenaru, e. a. 2/4. Susul presupune In noi dorinţa de a întrece pe semenii noştri, cr (1846), 512/52. Reguli ce presupun o autoritate ezlminaloare. rom. lit. 3833/2. Materialismul economic presupune tnsă lupta de clase. Ionescu-Rion, s. 128. Moralismul presupune gustul ideilor generale şi spirit de generalizare. Ibrăileanu, s. L. 9. Adevărata artă presupune simpatie. Sado-veanu, o. vi, 252. Naţiunea presupune cultură. D. Guşti, p. a. 271. O cultură bogată presupune existenţa unei limbi bogate In mijloace -de exprimare. Iordan, l. R. 26. Aşa-numila „perspectivă“ ar fi deci un procedeu al compoziţiei istorice ... care presupune analiza şi valorificarea faptelor. Vianu, a. p. 443, cf. id. m. 40. Inteligenţa presupune un răgaz de reflec-ţiune. Călinescu, c. o. 59. O discuţie presupune şi asentimentul celuilalt. H. Lovinescu, t. 346. Un roman presupune lungi perioade de gestaţie, s august 1962, 42. Asimilarea creaţilor de cultură ale trecutului presupune un îndoit proces de eliminare şi însuşire. v. rom. august 1963, 54. O şcoală presupune un program estetic limpede definii, contemp. 1966, nr. 1 019, 5/3. Filmul de autor presupune curajul nebun de a te spune cu totul. ib. 1971, nr. 1 279, 5/2. 2. (De obicei urmat de o propoziţie completivă introdusă prin conj. „că“) A admite In mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat; a face supoziţia că.;., a bănui, a crede, a socoti; a-şi imagina; (livresc) a prezuma, (învechit şi regional) a prepune (4), (regional) a probălui. Cf. drlu. Să presupunem că, printr-un efect al unei Intlmplări care se ascunde de ochii noştri, acest ghimpe pătrunde In stomac, man. sănăt. 19/4. Daca prin cea mai uşoară strtngere a pelii Indoieturile frunţii se lasu prea tare către mijloc, trebuie să presupunem un caracter slabu. fis. 116/25. Este dar de presupus că In secolii de înainte buciumul nu era numai o ţevie de cireş..., ci un instrument de metal. Alecsandri, p. p. 61. Ceea 15171 presupunere — 1348 — PRESURĂ1 ce mă facc a presupune aceasta e tocmai gustul ce a avut întotdeauna poporul roman de a lua In rls pe bărbaţii săi cei mai vestiţi'■ Odobescu, s. i, 41. Ei slnt ■mult mai deştepţi declt ii presupunem. Vlahuţă, o. a. ii, 19C. Să presupunem că tlnărul s-a pătruns de însemnătatea acestei poveţe, id. ib. 215. Deoarece cariera sa publică începe cu mult mai tlrziu, presupunem că pc atunci era încă tlnăr. bul. com. ist. i, 182. Ar fi putut presupune că i s-a lăsat un răspuns. Sado-veani!, o. IX, 148. Să presupunem că ai un tablou eminent. Călinescu, c. o. 108. Amănuntele deocamdată putea numai să le presupună. Stancu, r. a. iv, 299. Sper ... că'presupui pentru ce te-am poftii la mine. id. ib. v, 49. Băieţii presupun că într-o zi, două, vom pleca. v. rom. mai 1954, 86. Nu presupuneam că ai aşteptat in mine un om tare, care a venit cu intenţia să-şt repare greşelile trecutului. H: Lovinescu, t. 251. Elevii presupun totuşi că slnt priviţi de public, t mai 1964, 7. El bietul nu presupunea nimica rău şi de aceea o întrebă ori de mai ştie şi acuma vreun leac. Sbiera, p. 29. Presupunînd că ... l-ău rugai Zmeu ca,. întor.ăndu-se, să-i aducă şi lui vreun semn., id. ib. 135. Absol. De ştiut n-am de unde să ştiu, pot cel mult să presupun. Stancu, r. a.iv, 312. <0> Refl. pas. Cestia dinastică nu putea avea loc după cum s-a presupus de istorici. Bălcescu, m. v: 13. <£• Refl.. în imaginaţie se presupunea tlnăr. Călinescu, s. 116. <£> Refl. impers. Se presupunea că ar fi- sabia lui Atila. Bălcescu, m. v. 62. Se presupu-sese că actriţa fusese bolnavă de inimă. Stancu, R. A. IV, 179. — Prez. ind. : presupun şi (învechit şi popular) presupui (ddrf). — Pref. pre- -f supune (după lat. praesupponere, fr. présupposer). PRESUPUNERE s. f. Faptul de a presupune (2), de a admite în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat; ceea ce este admis în mod prealabil drept real, posibil, adevărat; prezumţie (1), supoziţie, ipoteză, (rar) presupus1, (învechit şi popular) prepus1 (I), (învechit şi regional) prepunere (2). Cf. drlu. Atunci ... nu avea declt presupuneri, pe cînd acum are dovezi. Lăzărescu, s. 128/12. Domnul rîdea de toate presupunerile ce-i arăta. rom. lit. 1702/2. Şi închipuirea ta zădărîlă nu se opreşte numai la presupunerea că omul acesta şi-a pierdut sofia. Vlahuţă, o. a. 11, 29, cf. iii, 74, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Ce nedrept e'ln presupunerile lui! Brătescu-Voineşti, p. 210. Motivele care îndreptăţesc această presupunere, le-am arătat mai înainte, bul. com. ist. v, 104. Făcuseră tot felul de presupuneri asupra noului venit cu asemenea echipament nou-nouţ. C. Petbescu, î. i, 272. Se entuziasma pe simple presupuneri a căror realizare nu depindea de el. Vlasiu, d. 287. Vorbeau, făceau presupuneri. Sadoveanu, o. vi, 217. Se pierdea în confuze întrebări şi presupuneri contradictorii. Bart, e. 213. Se simţi dezamăgit de presupunerea Otiliei. Călinescu, e. o. i, 158. Mintea poate cel mult să-şi închipuie, să facă presupuneri. Bogza, c. o. 239. S-ar putea să mă înşel în presupunerile mele. Stancu, r. a. iv, 117. Presupunerile lui se adeveriseră; nu mai era primit să lucreze in atelier. v. rom. martie 1954, 126. Pentru rest nu se pot face declt presupuneri. H. Lovinescu, t. 311. Avusese dreptate In presupunerile lui. Vornic, p. 176. Dacă presupunerea aceasta e exactă, nu e oare verosimil să urc în sus pe albia evenimentelor? Preda, r. 34. Au început să umble cu fel de fel de presupuneri. Lăn-crănjan, c. 11, 310. — Pl. : presupuneri. -r V. presupune. PRESUPUS1 s. n. (Rar) Presupunere. îţi trimit chiar scrisoarea în original ca ... s-o poţi arăta la care vei voi acolo, ca să-i scoţi din orice presupus asupra noastră, ap. Ghica, a. 155. îi fulgerau prin cap o mie de presupusuri. Vornic, p. 176, cf. dm, m. d. enc., dex. <0* Loc. v b. (Familiar) A-şi da cu presupusul = a presupune (2). Ascultătorii îşi dau cu presupusul, cine anume din sat ar fi putut fi atlt de cîinos. T. Popovici, se. 479. — Pl.: presupusuri. — V. presupune. PRESUPUS2, -Ă adj. (De obicei precedă substantivul) Despre care există presupunerea că este (ln-tr-un anumit fel); prezumtiv (2), (livresc) prezumat, (învechit şi regional) prepus3 (12), (învechit) pre-zurhpt. V. bănuit, închipuit, i p o t c t i c, probabil. Ce ai de le legi de mine pentru presupusa ta combinaţie de căsătorie? ap. Ghica, a. 90. Caută o funie ca să lege pe presupusul tllhar. Filimon, o. 1, 139, cf. ddrf, Alexi, \v. Au început să se facă singuri ... executori ai presupuşilor vinovaţi. Re-breanu, r. n, 297. Pe cel pe care îl lasă conştiinţa îl poftesc să ridice Inlîia piatră şi să lapideze pe presupusul vinovat. Galaction, a. 177, cf. 444. Ai vorbit adineaori de o presupusă vină a d-tale ... Nici o clipă nu m-am gîndit să ie învinuiesc. Camil Petrescu, t. 11, 315. Fugea plnă la uşă şi înapoi, finind subsuoară presupusa umbrelă ... să arate cum face buni ţa. C. Petrescu, î. i, 78. Spre a opri un atac presupus, dezlănţuiau tiruri nebune de baraj. Sadoveanu, o. vi, 479. Mai gravă este prezenţa, în vorbirea presupusă moldovenească, a unor forme caracteristice pentru alte graiuri locale. Iordan, l. r. 92. Suprarealiştii. ...se refugiază în presupusul flux vital constituit de vis. Călinescu, c. o. 268. Presupuşii autori se umflau în pene ... sub torenţialele elogii. Blaga, h. 86. Biata lui presupusă jumătate de milion nu însemna mare lucru. Stancu, r. a. v, 404. [Spaniolii] evită numele Maria, deoarece consideră că ... s-ar arăta nerespecluoşi faţă de presupusa mamă a lui lisus. Graur, n. p. 104. Prezenţa regizorului se cere presupusă ca o acţiune statornică de incitare şi de cenzurare a faptelor, t iulie 1964, 1, cf. m. d. enc. — Pl.: presupuşi, -se. — V. presupune. PRESUR s. în. Bărbătuşul presurei1 (1); (regional) presuroi. Cf. Marian, o. 1, 379, Băcescu, păs. 139, dm, m. d. enc. — Pl.: presuri. — Derivat regresiv de la presură1. PRESURA vb. I v. presăra. PRESURÂT, -Ă adj. v. presărat2. PRESURĂ1 s. f. 1. Numele mai multor păsări din familia fringilidelor, de mărimea vrăbiilor, cu aripile bombate, cu coada lungă şi bifurcată şi cu ciocul conic, scurt şi ascuţit: a) (şi în sintagmele presură galbenă, Polizu, Marian, o. 1, 380, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Păcală, m. r. 30, cade, Dombrowski, p. 142, 143, Băcescu, păs. 140, presură aurie, Dombro-wski, p. 142, 143, Băcescu, păs. 140, presură aurie orientală, Dombrowski,- p. 145, presură de cîmp, cade, Dombrowski, p. 142, 143, Băcescu, păs. 140, presură de cîmpii, Băcescu, păs. 140, presură de fin, id. ib., presură■ de holdă, id. ib., der) pasăre eîntătoare cu capul şi pîntecele de culoare gaibenă-aurie, cu coada şi vîrful aripilor negre; (regional) gălbioară (Emberiza citrinella); b) (şi Î11 sintagmele presură sură, Polizu, Marian, o. 1, 379, Barcianu, Alexi, w., cade, Dombrow-ski, p. 139, 140, Băcescu, păs. 140, der, presură mare, Marian, o. 1, 379, Simionescu, f. r. 162, Dombrowski, p. 140, Băcescu, păs. 140, der) pasăre migratoare cu partea superioară a corpului de culoare ruginie şi cu pîntecele galben presărat cu pete cafenii; (regional) alion (Emberiza calandra); c) (şi în sintagmele presură cu mustăţi, Dombrowski, 15178 PRESURĂ2 — 1349 — PRESUS p. 150, presură mustăcioasă, id. ib., Băcescu, păs. 140, presură perciunată, Dombrowski, p. 150) pasăre cu ciocul albastru-sur, cu corpul brun cu striaţii negre (Emberiza cia); d) (şi în sintagmele presură cu barbă, Dombrowski, p. 146, Băcescu, păs. 139, presură bărboasă, Dombrowski, p. 146, Băcescu, păs. 1-39) pasăre cu partea superioară a corpului de culoare măslinie, cu spatele roşcat (Emberiza cirlus); c) (şi în sintagmele presură de trestie, Polizu, Marian, o. i, 379, Ba.rcia.nu, Alexi, w., cade, Simi-onescu, f. r. 162, Dombrowski, p. 153, Băcescu, păs. 140, presură de stuf, Dombrowski, p. 152, 153, Băcescu, păs. 140, der, presură mijlocie de trestie, Băcescu, păs. 140, presură, vuitoare de stuh, Marian, o. r, 379, Băcescu, păs. 141, presură dobrogeană, Băcescu, păs. 140, presura lui Stresemann, id. ib. 139) pasăre migratoare cu capul şi guşa de culoare neagră şi cu aripile dungate In: negru, ruginiu şi alb; (regional) vrabie-de-stuf, vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus); f) (şi în sintagmele presură ele grădină, Polizu, Marian, o. i, 380, Barcianu, Dombrowski, p. 148, Băcescu, păs. 140, presură de vară, cade, Dombrowski, p.. 148, Băcescu, păs. 140) pasăre migratoare cu penele de culoare brimă-roşcată, cu capul cenuşiu-gălbui, cu guşă gălbuie; ortolan (Emberiza kortulana); jj) (şi în sintagmele presură cu cap negru, Dombrowski, p. 145, 146, Băcescu, p. 139, presură căciulată, Dombrowski, p. 146, Băcescu, păs. 139) pasăre cu guşa, pieptul şi pîntecele de culoare galbenă şi cu capul şi aripile de cu loareneagră (Emberiza melanocephola). Cf. anon. car. De este vreo livede de flori ... Şi presuri ciripeşte... Poetul le priveşte cu-o sfinlă bucurie. Bolliac, o. 68. Şi privesc sosind prin aer zburători cu mlndre pene ... Stigleţi, presuri, macalendri. Alecsandri, p. iii, 56. Presurele şi sfranciocii ..., toţi ll Intimpinau peste lot locul. Odobescu, s. iii, 181. Cucul clnlă, mierle, presuri — Cine ştie să le-asculte? Ale păsărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. Eminescu, o. i, 121. Ai bănui că e un moşoroi mort ...de nu şi-ar povesti traiul său vara albinelor şi iarna presurilor rătăcite. Delavrancea, s. 163. Deasupra noaslră două presuri Pe-o ramură se giugiulesc. Vlahuţă, s. a. i, 140. Presura scoate pui mai de cu primăvară declt toate celelalte paseri. Marian, o. i, 381. Pe o trestie subfire două presuri sfătuiesc. Beldiceanu, p. 57. Sub streşini presure se strlng Şi ciripesc încet. Păun-Pincio, p. 73. Prepeliţa face ciorbă, Presurile fac friptură, Vin sticleţii şi Ie-o fură. Coşbuc, p. ii, 35, cf. tdrg, Şăineanu, d. u. Prindeau presuri cu laţul, la paie şi la pleavă. I-ăncrănjan, c. ii, 342. Unele specii pleacă In totalitatea indivizilor lor ... Altele numai parţial (cioclrlii, presuri), vîn. pesc. noiembrie 1964, 9, cf. H i 7, iv 250, v 483, xi 231, 437, xvi 10. Văzu că se apropie o presură ostenită, numai cu o aripă. Reteganul, p. v, 65. O să-i duc In Valea Rea, Unde clntă cinteza Şi mi-o-nglnă presura, şez. ii, 76. In pădure la Sco-rila, Unde clnlă ... presura, mat: folk. 370, cf. chest. ii 255/84. Colo-n vale, la izvoare, Unde-mi clnţă pupăza Şi mi-o-nglnă presura. Balade, ii, 426. <$> Compus: (regional) presură-de-omăt (sau -de-iarnă) = pasărea--omătului, v. pasăre (14) (Pleclrophenax nivali ). Cf. Dombrowski, p. 161, Băcescu, păs. 140. - 2. (Prin Transilv.) Privighetoare (Luscinia lus- cinia). Cf. alr i 1 031/122, 218. 3. (Regional) Codobatură (Motacilla alba) (Movilenii— Slatina), alr i 1 042/890. 4. (Regional) Prigoare (II a) (Merops apiasler) (Valea Lungă Cricov — Pucioasa), alrm sn ii h 517/762, — Pl.: presuri şi (învechit) presure. — Şi: (regional) preşură s. f. Băcescu, păs. 141. — Etimologia necunoscută. PRÎSURĂ2 s. f. (Prin nord-estul Olt.) Fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se aşază pe vîrful clăii (de fîn), pentru a îm- piedica imprăştierea paielor. V. maitac (le), pă'lanjen (3), -pânză, păuză (1). Cf. cade, Ciauşanu, v. 191. — Pl.: presure. — Ci. împresur a. l’RESÎJRĂ3 s. f. (Rar) Cheag (folosit la coagularea laptelui). Cf. lm, dp, ltr2. — Din fr. présure. PRESURĂ4 s. f. v. presenă. PRESURE s. f. v. presenă. PRESURIZÁ vb. I. Tranz. (Complementul indică o incintă etanşă) A menţine o presiune normală; (complementul indică interiorul unor elemente ermetic închise ale unui sistem) a menţine o anumită presiune (pentru a mări, rezistenţa mecanică). Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : .presurizez. — Din fr. pressuriser. PRESURIZÁRE s. f. Faptul de a presuriza. Cf. dex. — Pl.: presurizări. . — V. presuriza. PRESURÓI s. m. (Prin nord-estul Olt.) Presur. gr. s. vi, 137. — Pl.: presuroi. — Presură1 + suf. -oi. PRESUS adv. (De obicei la gradul comparativ, urmat de construcţii introduse prin prep. „de“, „de-cît“) în partea imediat superioară, peste ceva, deasupra; f i g. mai mult decît .... In mai mare măsură ca ..., dincolo de un anumit nivel (obişnuit) intensiv, calitativ etc., la un nivel superior. Mare fu şi presus a robului iuţimea şi nemilostivia cătră al său soţ. Cores!, ev. 284. Nu e lesne a le vindeca şi mai presus de ajutor iul vracilor, id. ib. 426. 2 zavesi mai presusu de praznice de adamască roşie (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 198/25. Văcăritul ... încă mai presus l-au adaos clte un ug(hi) de vită. N. Costin, let. ii, 47/16. Mai presus declt soarele va străluci şi el (a. 1729). gcr ii, 24/8. Cuvlnlul cel mai presus de fiinţă s-au sălăşluit In pîntecele tău. mineiul (1776), 113r2/ll, cf. 60r2/2. Zboară mai presus de mănule acestui urieş (a. 1808). gcr ii, 199/31. El este mai presus de toată priceperea. Marcovici, c. 10/26. Lucrurile cele mai presus de firea omenească. Gorjan, h. iv, 154/22. Mai presus declt invidia. Asachi, s. l. j, 165. Mai presus de-a noastră minte Omul să deie nu poale declt prea slabe cuvinte. Conachi, p. 266. Românii se îmbărbătează .mai presus de firea omenească. Bălcescu, m. v. 67. Lectura...o făcea a fi mai presus de părinţii săi. cr (1848), 29V43. Amorul nostru e mai presus declt răutatea oamenilor. Alecsandri, o. p. 120. Cugetul se înalţă mai presus de lumea de argilă. Bolinti-neanu, o. 315. Dreptul... de a face critica ... este mai presus de contestare. Maiorescu, cr. ii, 208. Pentru mine ceasul accsla e mai presus de cile aievea mintea mi-a visat. Odobescu, s. i, 143. .Mi-a părea cum că. natura Toată mintea ei şi-a pus Declt orişice păpuşă Să le facă mai presus. Eminescu, o. i, 100. Sini trei feluri' de produceri intelectuale: unele mai presus, altele mai prejos de orice critică, iar altele la nivelul criticii. Caragiale, o. iii.. .101. Deşi sărac, se ţinea mai presus de bogatul său vecin. Slavici, n. i, 50, cf. Delavrancea, t. 257. Căci mai presus de cele sfinte Stă legea veşnicei vieţi. Vlahuţă, o. a. i, 30. Şi aicea, tot mai presus de voi slnt. Gîrleanu, n. 124. Nimic nu poale fi mai presus declt fericirea şi mulţămirea. Mironescu, s. a. 109. Am dat lăutarilor un bacşiş mai presus de aşteptarea lor. Galaction, o. a. ii, 361. Eu înţeleg să-mi . pun slabele mele 15186 PREŞUSDVIE — 1350 — PREŞCOLAR puteri tn serviciul unei opere mai presus de mine. C. Petbescu, c. v. 101. Nu-i plăcea să se pună mai presus de alfii. Vlasiu, a. p. 299. Mai presus insă decll toţi vă preţuiesc pe aceştia care slntefi aici. Sado-veanu, o. x, 163. Ea il iubea, fără îndoială, şi-l socotea mai presus de ea. Călinescu, e. o. ii, 20. E mai presus de puterile mele. H. Lovinescu, t. 81. Au pus patria mai presus decll viaţa. v. rom. octombrie 1964, 66. Are să fie mai presus decll alţi oameni. Sbiera, r. 22. Apoi, de, maică Duminecă, voia lui D-zeu e mai presus de toate lucrurile omeneşti. Mera, l. b. 154. Pe unde a sărit capra, mai presus a să sară iada. Negruzzi, s. i, 251. + (Urinat de determinările absolute „orice“, „toate“, „orişice“ etc., exprimă ideea de superlativ). In gradul cel mai înalt, fără egal, de o importanţă maximă, deasupra tuturor. Şi dorii gustul ce-l are Mai presus de orişice In inima simţitoare Poate face orice-i vre. Conachi, p. 16. Nu există decll un singur drept care e mai presus de orice, anume dreptul ţăranilor de a trăi In ţara lor. Rebreanu, r. ii, 24. Era In duhul lui — mai presus de orice — farmecul păcii. Galaction, a. .63. Pentru el iubirea ... era mai presus de toate. Sadoveanu, o. v, 560. Patria mai presus ce orice. Călinescu, c. o. 45. Punea mai presus de orice cauza pentru a cărei izblndă lucra. Stancu, r. a. iii, 195. Interesele patriei socialisto slnt mai presus de toate. Scînteia, 1952, nr. 2 361. Mai presus de toate, in viaţă ni se cere Să măturăm ograda de gunoi. Labiş, p. 431. Acolo unde domnea odinioară sărăcia şi pelagra a venit lumina, bunăstarea ... şi, mai presus de toate, încrederea în viaţă. v. rom. ianuarie 1965, 4. + (Adjectival; învechit, rar) Suprem. Priimi şi comanda mai presus a armatei, cu poruncă d-a porni asupra Ţărei Româneşti. Bălcescu, m. v. 83. — Pre + sus. PRESUSDVIE s. f. v. presustvie. PRESUSIE s. f. v. presustvie. PRESUSTEIE s. f. v. presustvie. PREStiSTIVIE s. f. v. presustvie. PRESUSTVIE s. f. (învechit) Sală de judecată (In incinta unui tribunal); p. g e n e r. tribunal; judecătorie. In presusviia sfatului administrativ extraordinar s-au luat în băgare de seamă coprinderea jălbii (a. 1831). doc. ec. 489. Strigările mezatului ce s-au făcut tn presudsvia cinstitului sfat (a. 1833). ib. 525. Se adivereşte de cătră mine cilen al presustviei (a. 1838). Uricariul, xiv, 238. S-au luat pricina In trataţie ... în presustfia polcovnicului (a. 1839). ib. v, 12/10. Aceste dovezi, înfăţoşez în pricină, In pre-sudstvia judecăţii (a. 1846). bul. com. ist. iv, 86, cf. Polizu. M-ai lăsat în locul tău şi nu te îndoicş.'i de sîrguinţa mea ... prin presustvii (tribunaluri). Ne-gruzzi, s. i, 63. Au cumpărat... cu zdelcă întărită în presustivia giudecătoriei. Alecsandri, t. 1 358, cf. Ci hac, ii, 289. Strigările fiecărui mezat se vor face in presusdvia judecătoriei, ap. tdro, cf. Alexi, \v., I. Brăescu, m. 70. Retrăglnda-se în „prezusfic“ cu cei doi „asesori“. Hogaş, dr. ii, 162, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Pl.: presustvii. — Şi: presustfie, presustivie, presfisdvie, presusie (i. cr. iv, 251), presusvie, pre-sudstvie, presiidsvle, presudvie (Cihac, ii, 289, lm), prezusfic s. f. — Din rus. npHCyTCTBHe. PRESUSVIE s. f. v. presustvie. PRESVÎT, -Ă adj., s. m. şi f. v. prezblt. PRESVÎXER s. m. v. prezbiter1. PRESVÎ'FERĂ s. f. v. prezvlteră. PRESVÎNT, -Ă adj. v. preasiint. PREŞ1 s. n. 1. Covor lung şi îngust (confecţionat din materiale de calitate inferioară, deşeuri etc.) care se pune pe jos într-o încăpere, pe un coridor, pe treptele unei scări ctc. Urcînd ca o porumbiţă, în vîrf de degete, scările acoperite cu un preş lat. Slavici, n. i, 316, cf. ii, 269, ddrf, tdrg, Alexi, \v. Preşuri de bumbac şi de alte textile vegetale. Nica, l. vam. 203. A intrai cu galoşii în sală, mi-a murdărit preşul. Bassarabescu, v. 162, cf. cade. Preşul de sub mine era, acum, covorul minunai din poveste. G. M. Zam-firescu, sf. m. n. i, 98. Ţin, lot ca la ţară, velinţe pe pat, pe pereţi, şi preşuri pe jos. Vissarion, fl. 19. Preşul coridorului lung slă înfăşurat într-o cameră, ca după dans. Arghezi, s. vi, 56. Bale covoarele, dacă se pot numi aşa nişte preşuri roase. Călinescu, c. o. 130. Luna toarnă o potecă albă, curată ca un preş pe trepte de biserică. Demetrius, a. 38. Mi se pare Palul se .clatină, Preşul se mişcă. Banuş, p. 103. Mihai nu se mai culcă pe preşuri, s mai 1960, 29. <0> E x p r. (Familiar) A duce (pe cineva) cu preşul = a induce în eroare (pe cineva), a purta (pe cineva) cu vorba; a păcăli, a înşela. Cf. gr. s. vii, 131, bul. fil. iv, 146. De ce încerci să mă duci cu preşul? Stancu, r. a. ii, 413. Ne-ai minţii, Farcaş, Ne-ai dus cu preşul. id. ib. iv, 48, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial; argotic) A bate preş (pe cineva) = a bate măr, v. m ă r2 (I 1). Cf. dl. 4 F'işie de pînză (groasă) care se pune peste un covor pentru a-1 feri dc murdărie, de uzare etc.; traversă. Cf. cade, Scriban, d. + Ştergătoare (pentru picioare, la intrarea într-o locuinţă) făcută dintr-un material (textil sau plastic) gros, poros, afinat etc. Cf. dl, dm, dex. 2. (învechit) Stofă groasă ţesută din păr de capră, din care se făceau desagi, saci, acoperitoare pentru căruţe etc. Cf. I. Golescu, c., Polizu, lm, 13arci-anu, Şăineanu, d. u. 3- (învechit, prin Munt.) Un fel de fotă (la costumul femeiesc popular). Văzlnd nevasta-şi goală. Fără preş şi fără poală, 1 se părea cu ruşine. Pann, p. v. i, 157/11, cf. Cihac, ii, 289. Maramele, iele, cămeşele .... brîncle, preşurile, cojoacele, ... prezentau fără îndoială o colccţiune minunai de variată. Odobescu, s. i, 482. — Pl.: preşuri. — Şi: (învechit, rar) preşă s. f. ddrf. — Etimologia necunoscută. PREŞ2 s. n. v. presă. PREŞĂ s. f. v. preş1. PREŞĂTURĂ s. f. v. prăşitură. PREŞCOLÂR, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Copil) care nu a împlinit încă vîrsta şcolară. Vor merge [în tabere] peste 130 000 de elevi, pionieri şi preşcolari. Scînteia, 1952, nr. 2 360. Rolul literaturii pentru copii este, aşadar, important în procesul dezvoltării vorbirii şi gîndirii copilului preşcolar, l. rom. 1953, nr. 2, 51. Acest teatru ... trebuie să educe deopotrivă pe preşcolari, pe şcolari şi pe adulţi, t septembrie 1962, 66. Activitatea de bază a preşcolarului este jocul, der, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine copiilor de vîrstă preşcolară (1), privitor la vîrsta, educarea etc. acestor copii, specific acestor copii. In sala de învăţătură preşcolară e o vitrină cu jucărioare de plastilină. I. Botez, şc. 208. O mare dezvoltare s-a dat în primul rlnd ... educaţiei preşcolare. Sahia, u.r.s.s. 134, cf. sfc i, 6. Perioada preşcolară se împarte In trei etape. der. Pentru îmbunătăţirea acliviiăţii instituţiilor preşcolare, se vor lua măsuri menite să ducă la o organizare mai raţională a unităţilor existente. Scînteia, 1968, nr. 7 605. Jocul .. -. îl cunoaştem In perioada preşco- 15201 PREŞEDA — 1351 — PRE ŞTIINŢĂ Iară. contemp. 1968, nr. 1 113, 9/2, cf. m. d. enc., DEX. , — Pl. : preşcolari, -e. — Pref. pre- + şcolar (după fr. préscolaire). PREŞED vb. I v. preşedea. PREŞÉDE vb. III v. preşedea. PREŞEDEA vb. II. Tranz. (învechit) A prezida. Cf. lm. Regele... era şef pentru război, mare preot şi preşeda unele judecăţi. Contemporanul, iv, 859. Adunarea va ţi preşezută de şeful ţării. Sbiera, f. s. 242, cf. ddrf, tdrg. — Prez. ind.: p^éd. — Şi: preşede (ddrf) vb. III, preşedă vb. I. — Pref. pre- + şedea (după fr. présider, lat. prae-sidere). PREŞEDlSVTE s. in. v. preşedinte. PREŞEDfiNŢĂ s. f. v. preşedinţii. PREŞEDENŢÎE s. f. v. preşedinţie. PREŞEDERE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a preşedea; prezidare. Cf. ddrf. — V. preşedea. PREŞEDINTE, -A s. m. şi f. (Dc obicei urinat de determinări care arată felul) 1. Persoană care conduce un organ de stat sau obştesc, o organizaţie, o asociaţie, o societate etc.; (astăzi rar) prezident (1), (învechit şi regional) prezeş, (învechit, rar) pred-statel. In fiecare ţinut este cile un tribunariu sau giudecălorie compusă din un preşedinte şi doi asesori. Laurian, m'. iii, 13. Preşedinţii cancelariei stătură acolo de faţă din porunca lui. Bălcescu, . m. v. 78. Preşedinte al Consiliului de Miniştri (a. 1876). Uri-cariul, x, 272, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. La tribunal ... vorbise cu preşedintele. Brătescu--Voineşti, p. 185. Ar fi bine să pună pe cineva să îmblînzească pe preşedintele tribunalului. Rebreanu, i. 323. Visul lui de aur: preşedinte de tribunal. Bas-sarabescu, v. 37. Societatea româno-maghiară ... avea un comitet conducător provizoriu şi un preşedinte la fel. Galaction, a. 319. Domnia-sa urma, fireşte, să fie preşedintele, iar eu era să devin cu timpul inspector general. Brăescu, o. a. i, 21. [Femeile] slnt deputate, preşedinte de colhozuri, aviatoare. Sahia, u.r.s.s. 13. Preşedinte de secţie, nom. prof. 77. într-o zi a venii preşedintele căminului. Vlasiu, a. p. 340. Eram pe atuncea preşedinte de tribunal la Vaslui. Sadoveanu, o. iii, 395. Fu primit tn audienţă de preşedintele Augustin P.. Justo la Casa guvernului. Călinescu, s. 266. N-ar vrea cumva tovarăşul preşedinte raional să meargă şi dinsul acolo? Preda, r. 22, cf. 304. Fiecare comisie permanentă işi alege dinţi e membrii săi un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, pr. drept, 62. Aflase şi alte lucruri care tl făceau să se simtă ameninţat in funcţia lui nouă de preşedinte, v. rom. septembrie 1962, 11. Vă cheamă preşedintele la o şedinţă fulger. T decembrie 1962, 38. + Persoană care conduce dezbaterile unei şedinţe, lucrările unei comisii etc. Ce autor aţi preparat dumneavoastră la limba latină, domnule? l-a întrebat cu politeţă exagerată domnul preşedinte. Sadoveanu, e. 162, cf. DL, DM, DN, M. D. ENC., DEX. 2. Persoană care conduce un stat, o provincie etc. ; denumire oficială dată şefului statului in unele republici; (astăzi rar) prezident (2). Funcţionase plnă In acelea zile ... ca preşedinte al acelei ţărişoare. Bariţiu, p. a. ii, 623. A trimis pe generalul Cusnicov preşedinte cu deplină putere asupra Moldovei. Ghica, s. 17. [îi] zice domn sau rege, Sultan sau preşedinte. Aiighezi, vers. 397. Spunea, cind avea chef de vorbă, că e preşedinte de republică. Sadoveanu, o. i, 574, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: preşedinţi, -le. — Şi: (învechit) preşedinte s. m. — Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după şedea). PREŞEDlNŢĂ s. f. (învechit) Preşedinţie. Ai lebedei de baltă consilieri privaţi Supt preşedinta gîştiei s-au strlns de dimineaţă. Alexandrescu, m. 403, cf. Alexi, w. — Pl. : preşedinţe. — Şi: preşedintă s. f. Alexi, w. — Preşedea + suf. -inţă (după fr. préJ.en.e). PREŞEDINŢIAL, -A adj. (Rar) Prezidenţial. Vagoane de cale normală preşidenţiale, saloane şi vagoane speciale de călători, nom. min. i, 108, cf. dl, dm, M. D.. ENC., DEX. — Pronunţat: -li-at. — Pl.: preşedinţiali, -e. — Şi: preşidcnţiâl, -ă adj. — Preşedinţie suf. -al (după fr. présidentiel). PREŞEDINŢIE s. f. Funcţia de preşedinte (I); perioadă în care un preşedinte (1) îşi exercită funcţia; muncă de conducere îndeplinită de un preşedinte (i); p." c x t. sediul, localul unde îşi exercită activitatea un preşedinte (1) şi unde funcţionează serviciile organizatorice-administrative în subordine; (astăzi rar) prezidenţie (1), (învechit) preşedinţă, prezidenţă, prezidiu (2). Au întrebat de două ori de dumneavoastră de la preşedenţia consiliului. Galaction, o. a. i, 111. Se pomeni subsecretar de stai la preşedinţie. Stancu, n. a. iv, 71. Am un cumnat la preşedinţie, care mi-a lămurit lotul negru pe alb. t decembrie 1962, 38. S-a telefonat şi de la preşedenţie. ib. februarie 1964, 11, Cf. M. D. EN-C., DEX. — Şi: preşedenţie s. f. — Preşedinte + suf. -ie. I’REŞEI.Î vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică ţesături) A plisa1 (Satu Mare). Coman, gl. — Prez. ind.: ? — Din magii, préscl „a presa“. PREŞIDENŢIÂL, -A adj. v. preşedinţlal. PREŞPAN s. n. v. prespan. PREŞTÎ1 vb. IV. Tran z. (Rar) A prevedea (I 1). Cf. Polizu. l'otul s-a împlinit cum a preştiut. C. Petrescu, î. ii, 229. Să spună dacă a fost altceva declt a preştiut acel rege Dromichet şi a spus în elteva vorbe. id. r. dr. 184., Le preştiam pe toate. ap. Iordan, L. R. A. 207, Cf. DL, DM. — Prez. ind. : preştiu. — Pref. pre- + şti. PREŞTÎ2 vb. IV. (Regional) 1. Tranz. (Complementul indică leaturi) A bate pe pereţii de lemn ai unei case pentru a fixa tencuiala sau lutul (Poiana Ilvei — Năsăud). Cf. chest. ii 369/263. + (Complementul indică garduri) A consolida cu nuiele puse cruciş şi acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea). Com. din Zagra —Năsăud. 2. R e f 1. (Despre aluatul de pline) A se lăţi, a se turti (în timp ce se coace în cuptor). Com. din Zagra— Năsăud. — Prez. ind. : preştesc. — V. preaşeă. PREŞTIÎNŢĂ s. f. (Astăzi rar) Previziune (I) ; presimţire; cunoştinţă (generală) preliminară; cunoştinţă perfectă a tot ce se va întîmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii. V. intuiţie. Acest fruct al ştiinţei nu ar aduce moartea La ciţi au vrut să-l guste lipsiţi de preştiinţă? Hei.iade, o. i, 383. 15218 PREŞTJLĂ — 1352 — PRETECAR Acestea premedillndu-se bine pe earlă, vor da studentului o vederată preştiinţă de ţaţa pănvnlului In general. Genilie, o. 68/20, cf. Polizu. Tomşa, român cu pre-şliinţă, A spus demult că Despot nu-i ţării de priinţă. Alecsandri, ţ. ii, 163, cf. Barcianu, Alexi, w. Poate că n-au mai fost ochi ca ai ei care să privească marea cu allta patimă, cu atila nesaţ, făcut parcă din preştiinţă unei. grabnice pieiri. Brătescu-Voineşxi, p. 313, cf. Şăineanu, d. u., cade. Acum se limpezea turburea preşliinţă. ap. Iordan, l. k. a. 207, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pref. pre- + ştiinţă (după fr. prescience.). PREŞTÎLĂ s. f. v. prăştilă. PREŞTÎRE s. f. (învechit,.rar) Faptul de a proşti1; prevedere (II). Ci. Polizu. — Pl.: preştiri. — . V. preşti1. PREŞTIUXClt, -OÂRE s. ni. şi f. (în dicţionarele din trecut) Persoană nvind facultatea de a prevedea, de a presimţi evenimente viitoare. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: -ti-u-. —. Pl.: preştiutori, -oare. — Pref. pre- + ştiutor. PIlfiŞURĂ s. f. v. presură1. PRET vb. I. R c.f I. (De obicei urinat de determinări introduse prin prep. „la“) 1. A consimţi să facă sau a face ceva incorect, nelegal, reprobabil, nedemn. In schimbul unui mizerabil salariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamiei Caragiale, o. n, 157, cf. Alexi, w. Am refuzai holărtt să mă pretez la orice combinaţie. Camil Petrescu, t. ii, .15. Ah! dacă ai şti la cit ridicol m-am prelat, id. ib. 105. Ruşine, funcţionar In percepţie, să te pretezi la asemenea fapte. P. Constant, r. 65. Ca om de caracter ... Nu te poţi preta la ceea ce se pretează de-alde Butaru. Stancu, r. a. iv, 373, cf. v, 51. Te pretezi acestui joc periculos? v. rom. noiembrie 1954, 19, cf. dm, m. D. enc., dex. 2. A se potrivi (III) la ...; a se armoniza cu ...; a fi apt de..., a fi bun la ... Femeia nu se pretează la comic ca bărbatul. Ibrăileanu, s. l. 43. Particulele afirmative şi negative curente ... se pretează mai bine decll oricare alte cuvinte la variante multiple de ton. Iordan, stil. 66, cf. 175. La ce fel de creaţii se preta acest amalgam de limbă? Varlaam-Sadoveanu, 141. Se pot amenaja răsadniţe tn care elevii să semene seminţe de plante legumicole ce se pretează la cultura forţată, gî 1962, nr. 685, 3/2. Sc răzbunau ...recitlndu-i 1 n derldere unele poezii care sc preiau la efccte hilare. v. rom. septembrie 1962, 69. <0* Intranz. (Rar) Există plante care pretează la formaţiunea a noi varietăţi vegetale, ap. Iordan, l. r. a. 344. + (Rar) A se lua după ..., a considera Întemeiat, bun. S-ar fi . prelat falselor demonstraţii de libertinaj ale fetei dacă• n-ar fi auzit trîntilul unei uşi. Călinescu, e. o. ii, 76. — Prez. ind.: pretez. — Din fr. prfter. PRETÂB1L, -Ă adj. (Rar) Care se pretează (2) la ceva. — Pl.: pretabili, -e. — Din fr. prctablc. PRETĂNDĂLUÎ vb. IV v. pretendelui. PRETĂR s. m. v. pretor1. ■PRETCĂR s. n. Tip de sfredel folosit în dulgherie la efectuarea găurilor cu diametru mic. Tu trebuie să făureşti fier ..., pînzeturi, ... burghie, pretcare. Ji-pescu, o. 09, cf. Dame, t. 112, jahresrer. ix, 238, Alexi, w., tdrg. Din poloboc, vinul sc scoale pe cep, o gaură făcută cu pretcarul. Pamfile, i. c. 223. Fluiere săpale-n lemn, sfredelite cu pretcare lungi. id. j. i, 68. Dai de o sfoară cu nod la capăt ce iesă dinlăuntru spre afară, prin o bort ici că dală ' cu pretcarul. Hogaş, dr. ii, 112, cf. ŞĂINEAN’U, d. u., cade, ltr2, dm, m. d. enc., dex. Uneltele dulgherului. si.nt: toporul.... spiţelnicul, pretcarul. h iv 45, cf. i 348, n 118, xn 32, com. din Turnu— Măgurele, alr sn ii h 561. — PI.: pretcare. — Şi: (regional) preteeăr s. n. ltr2, scl 1973, 43. — Prctcă + suf. -ar. PRETCĂ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre beţişoarele (aşezate îti formă de. cruce) care susţin fagurii în interiorul stupului; (regional) pajţău (1), primbluţă. La uleie se pun precii (traverse) pentru sprijinitul fagurilor. I. Ionescu, m. 379, cf. i-iem 743, Cihac, ii, 289. înăuntrul stupului slnt nişte beţe numite prelce, pe care se clădesc fagurii. Dame, t. 120, cf. Marian, ins. 145, tdrg, Pamfile, i. c. 93, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., scl ■ 1959, 217, dex, i-i xi 5.17. Ursul s-a pus la o prisacă şi, desfă- clnd de pe pretce un braţ bun de faguri de miere, a venit la bordei., i. cr. iv, 384, ci. Furtună, v. 38, chest. vi 111/10, 112/10. (Regional) Urdiniş al stupului. Lucrau... şi aduceau mereu la magazie, ca albinele la „preutca“ uleielor, conv. lit. xliv2, 436, cf. Chi-riţescu, gr. 253. Atunci slobod muştele afară, că pln-atunci o fost închise la preateă. arh. folk. i, 146. 2. P. ana 1. Nume dat unor beţe (subţiri) asemănătoare cu pretca (1) şi care au diverse întrebuinţări : a) (Popular) Fiecare dintre beţele înfipte în drugii de lemn ai căruţei, care servesc la alcătuirea corlatei. Drugii, pretccle şi legătura lor alcătuiesc la un loc córlatele. Pamfile, a. r. 141, cf. 160, h i 246, cv 1950, 4, 44. b) (Regional; în forma pritcă) Fuscel la o scară de lemn. Au adus scara cu pritehe şi fără prilche. JAHRESBE11. III, 275, cf. TDRG. e) (Regional; în forma trepţă) Balustradă (la scară) (Marginea — Rădăuţi), chest. ii 220/241. (1) (Prin nord-estul Transilv.; in forma preaşcă) Fiecare dintre bucăţile de lemn care sc prind pe căpriorii casei pentru a lc mări rezistenţa, sau care se fixează pe pereţii de lemn pentru a fixa lutul sau tencuiala. Cf. chest. ii 230/260, 369/263. 3) (Regional; în e x p r.) L-oda el draeu-n preateă = o va păţi el o dată şi o dată, i se va înfunda, an. dobr. iv, nr. 4, 102. (A băut de) a trecut peste preateă = (a băut atît de mult Incit) a trecut peste limita puterilor, a depăşit măsura. Coman, gl. 4. (Regional) Parte a viorii nedefinită mai de a-proape (Turnu—Măgurele), h xiv 108. — PI.: prelce şi preiei. — Şi: (regional) preăpcă (ddrf), preaşcă (ciiest. ii 230/260, 369/263), preateă s. f., precii s. f. pl., preoţea (Scriban, d.), preutcă, pritcă (jahresber. iii, 275, tdrg; pl. pritehe, jah-resber. iii, 275), treăpcă (hem 743, Marian, ins. 145, cade, Scriban, d.), trepeă (cade, ii x 498), trepţă (chest. ii 220/241), tripcă (ii xvm 143) s. f. — Din bg. npHTKa, ser. pritka. I’RETCÎJŢĂ s. f. (Regional) Pretcă (2) de dimensiuni mici, care serycşte la alcătuirea unei lese din nuiele. In cei doi drugi lungi şi inlr-unul scurt se bat nişte prctcuţe care se îngrădesc şi ele, astfel că alcătuiesc trei pereţi sau margini. Pamfile, a. r. 227. — Pl.: prelcuţe. — Pretcă -f- suf. -ulă. PREXEANDĂLUÎ vb. IV v. prctendelui. PRETECÁR s. n. v. p ret car. 15231 PRETENDA - 1353 — PRETENDUI PRETENDÄ vb. I v. pretinde. PRETEN, -Ă s. m. şi f. v. prieten. PRETENDÄNT, -Ă s. m. şi f. v. pretendent- PRETENDARISÎ vb. IV v. pretenderisi. PRETENDATOR, -OARE subst. 1. S. m. şi f. învechit) Pretendent (1). Comisia va statornici regale obşteşti pentru acele intlmplări In carele prin revoluţie au putut perde prelendatorii driturile pretenţiilor sale. ar (1829), 391/29. Matias, ca pretendator al Boemiei, tncheiesă un tractat la TJlmuţi. Săulescu,. hr. i, 243/27. Staturile vecine privind la aceasta, începură a sprijini pe osebiţii prelindalori. ist. m. 77/1. Neputlnd să isprăvească nimica aice, s-au dus intre cazaci despre carii se înştiinţase că ei in mai multe rlnduri au sprijinit pe osebiţi pretendatori. ib. 202/22. Mulţimea nevrednicilor pretendatori ce aspiră la gospodariat (a. 1857). Iorga, s. d. xviii, 12. 2. S. m. (învechit, rar) Pretendent (2). Decise a-i asigura şi măreaţa clştigare a Buesandei, pentru care se certa alli pretendatori străluciţi. Asachi, s. l. ii, 13. — Accentul necunoscut. — Pl.: pretendatori, -oare. — Şi: pretindator, -oare s. in. şi f. — Pretenda -(- suf. -tor. PRETENDĂIiUÎ vb. IV v. pretendelui. TRETENDE vb. III v. pretinde. PRETENDELUI vb. IV. Tranz. (învechit) A pretinde (1). Lauda a pomeniţilor istorici pretende-luim (vom să cerem). Cantemir, hr. 300. Moşia Grop-şanii care pretăndăluiaşte ... grofu Seckeli (a. 1732). bul. com. ist. ii, 247. Toate acestea le preteandăluiesc. că cinstea mare e la om (a. 1778). Iorga,. s. d. xii, 96. Excepţia asupra judecătoriului atunci are loc clnd s-ar şti precum oarecare judecătoria sau are iuş la lucrul cel de price sau prctendăluicşte a avea. Aaron, tn Contribuţii, iii, 126. In 10 ani ... pierde dreplu de a le pretendelui. Nichifor, p. 68/18. — Prez. ind.: pretendeluie;c. — Şi: pretendăiui, preteandălui, pretăndălui vb. IV. — Cf. magh. pretenda 1, germ. prätendieren. PRETENDENT, -Ă subst. 1. S. m. şi. f. Persoană care aspiră să ajungă la ceva, care cere ceva în baza unor drepturi pe care le are sau pe care pretinde că le are; s p e c. persoană (dintr-o familie domnească) care pretinde tronul unei ţări; (învechit) pretendator (1). Mircea s-au şi plecat ca pre acest pretendent de coroană şă-t agiute. Şincai, iir. i, 380/24. Nici o parte să nu favoreze pe vreun pretendint, ci mai ales să-l alunge, din ţară. Asachi, s. l. ii, 105. In luptele şi revoluţiile dinlăuntru care au Implut secolii al XV-lca şi XVI-lea, istoricii n^au văzul declt nişte lupte de pretendenţi la tron. Bălce.şcu, m. v. 13, cf. 62, Ne-gulici, Stamati, d. Dacă prinţul de Spania nu e mulţămil, ... vom lua pe altul. Nu ne lipsesc pretendenţi. Negruzzi, s. iii, 350. Mai mulţi principi străini se grăbiră a se prezintă ca pretendenţi la coroană. Hasdeu, i. v. 50, cf. 180, ddrf. Ungaria rămlnlnd fără rege, se ivesc doi pretendenţi. Xenopol, i. r. iv, 227, cf. Alexi, w. A susţinut nevinovăţia lui Petru, reuşind aslfel să înlăture pe pretendentul Nieolaie şi să consolideze pe tron pe Petru Şchiopul, bul. com! ist. ii, 91, cf. cade. Domnia Ţării Româneşti ... era blnluită de pretendenţi. Sadoveanu, o. xii, 265, cf. 199, Scriban, d. El vede aci numai uneltirile obicinuite ale foştilor pretendenţi Ui scaunul domnesc. Ca-mil Petrescu, o. ii, 230. S-au luptat, patru pretendenţi la tronul Imperiului roman. H. Daicoviciu, d. 116. 2. S. m. Bărbat care are intenţia să ceară în căsătorie o femeie sau care aspiră să ia în căsătorie o iemeie; (învechit, rar) pretendator (2), proclu. V. peţitor. Toată perseverinţa prelendanţilor ... nu izbuteau a o îndupleca. Negruzzi, s. i, 106,. cf¡ 109, cade. Căsătoria lui Irinel cu un pretendent bogat se hotăra lntr-o odaie vecină. Vianu, a. p. 178. Spune-i pretendentului că eu nu mă mărit. Călinescu, e. o. i, 321. Acum pot să-ţi fac curte ca orice pretendent. id. ib. ii, 209. Bogat, frumos, oriunde-ndală Era primii ca pretendent, v. rom. ianuarie 1954, 16. A fost pe vremuri dansatorul meu preferat şi unul din pretendenţii cei mai asidui. Vinea, l. ii, 235. — Pl.: pretendenţi, -te. — Şi: (învechit) pretendánt, -ă, pretendint, -ă s. m. şi f. — Din fr. prétendant, germ. Prătendcnt. PRETENDÉRIMA s. f. (Grecism învechit) Pretenţie E x p r. (învechit, rar) A cere pretenţii = a cerc despăgubiri pentru un prejudiciu suferit. Cerîndu-şi prelenţăi pentru păgu-birili ce li s-au Intîmplat (a. 1825). Iorga, s. d. vii, 101. 2. Convingere de obicei nejustificată, părere, susţinere de obicei exagerată, supraevaluată p'e care cineva o are despre sine însuşi sau despre acţiunile sale; ccrinţă ca această convingere sau această părere, susţinere să fie împărtăşită şi de alţii. Dar tu, care uiţi lesne, duh fără de ştiinţă, socoteşti că poţi oare, prin astfel dc mijloace, Arălîndu-le-n lume vreo figură a face ? Pretenţia aceasta mi s-ar părea ciudată. Alexan-■drescu, p. 92. A ris şi a biciuit adesea pretenţia fără talent. Ibrăileanu, sp. cr. 143. Niciodată n-a avat pretenţia că se pricepe la cifre. Sadoveanu, o. vii, 674. + Opinie, părere, afirmaţie, idee (nedovedită, neîntemeiată) despre ceva sau cineva. Noi nu credem nimic_ din pretenţiile arheologilor moderni asupra acestor vestigii. Bolintinean.u, o. 3.09. Cinismul tău în faţa vieţii şi a morţii era o simplă preten-ţiune 'filozofică. Galaction, a. 259, 3. Intenţie, dorinţă, năzuinţă (2), aspiraţie (ambiţioasă ori nejustilicată), ambiţie (nejustificată), veleitate; (Ia pi.) aere de superioritate, ifose, fumuri; (învechit) prutenderisire, (neobişnuit) prezumţie (1). V. pretenţiozitate. O, căi de bine ai face de ai şădea in pace, şi să taşi pretenţiile celor ce le poh-tesc! (a. 1701). fn 92. Pretenţia ei alia nu iaste ... ce să-şi înnoiască şi pre sine de priielină. Cantemih; ist. 163. Din toate pretenţiile oamenilor cea mai de obşte şi cea mai pizmătariţă este ciceca de se atinge de duh. I-Ieliade, gr. p. 59/16. Nu să mai îmboldea de alte pretenţii "deşarte. Mar'covic.i, d. 238/28. Am propus şi in toate celelalte comodităţi trebuincioase foarte mult, încit in ziua de astăzi poate core punde cu toate pretenţiunile lor. desch. ape, 83/24. Am avut prelen- ; fia de a nu face clasici pină a nu începe ... propăşirile. ■ Russo, s. 83. Pretenţia noastră nu poale ţinti ca în . scurt timp să dobîndim ofiţeri de merit. rom. lit. 1291/13. Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbei noastre, ... n-avem nicidecum pretenţia a fi priviţi ca nişte legiuitori. Negruzzi, s. i, 337. Patru contese ideale, Umflate de pretenţii şi vrednice dc jale. Alexandrescu, o. i, 193. De or avea pretenţie de critică, mi-ar părea foarte bine. Sion, c. X1I/15. Noi sîntem aceia ce-i putem mustra ... de a subordina 15262 PRET-ENŢION — 135-5 — PRETERIT In modul cel mai pueril ■veritatea istorică unor meschine prelensiuni de cătun. Hasdeu, i. c. i, XII. Ar fi mai siguri de viitorul lor, ctnd-n-ar exista printre dlnşii prelensiuni absürde. Odohescu, s. tu, 367. Spiritul lui era lipsit de orice pretenţii de-sistemă. CaragIale, 0., v, 158, cfe 325, cf; Giierea, st. cr. i, 25. Em oarecare nepotriveală Intre starea lor de familie scăpătată ...şi pretenţiimile doamnei Eftimiu. D. ZaMfirescu, v... ţ. 54.' Efectivi comic rezultă din contrastul dintre pretenţii ¡.. şi fapte. Ibrăileanu, s. 271. Tlnăr, n-ai-pretenţii şi dacă ai Imbătrlni ce ţi-ar jolosi regretul? Brăescu, a. 68. Mă instalez pe un scaun şi nu mai am nici o pretenţie. ..Sadoveanu, o. ix, 73. Un pahar de cönia,e büni o ţigare fină. N-am alte pretenţii. H. Lovinescu, "'T. 255. ■$> (Prin lărgirea sensului) Aparptul [critic]... t^are.-'aU& pretenţiune decll a ilustra1 cele spuse mai sus. bul. com. ist.-i, 68. Am văzut deipnăzi ... o caricatură care avea pretenţia să înfăţişeze, pe .poetul Cincinal. -Gauaction». a. 102. Zicalele populare n-au avut la originea lor pretenţia de a exprima aedevămri totale. Preda) r. 145. <£>Cu pretenţii sam cui pretenţie = a) l ot. adj. şi a <1 v. (care este) cu aere «Te superioritate, cu'infatuare. Se formă numărul necesar de oameni cu pretenfiuni- şi fără nici 0 speţialitate.Heliade, o. ii, 409: Vro babă cu pretenţii ... boită ... pe obraz cu săliman. Hogaş, dr. ii, 136.. Spunea toâte aceste lucruri ... eu 'siguranţă şi ca pre- , lehţie. Galactio.n, o. a. i, 266. A .cintat la pian, cu . pretenţie, dar'fără talent. Brăescu, o. a,.îi, 117; 1>) 1 oc. a d j. care dă o (falşi) impresie, de rafinament. în pasă numai, măfyile cu pretenţii, canapele şi fotolii ! de lemn aur.il. Călineşcu, s. 67. Restaurantul er-a doar o circiumă cu pretenţii, v. rom. iulie 1954, 23. -0> Loc. a d j. Fără pretenţie sau fără pretenţii ■•== care este lipsit'de artificialitate; modest, simplu, natural. Oratorul trebuie să fie simplu, fără pretenţie şi trufie, să nu vorbească de sine. MărcoVici^r. 34/11. Un,,o.m cu maniere, nobüe, fără pretenţii. Negruzzi, . s. i, 73. Dialogul elegant, fftră pretenţie şi natural. id. ib. 344. Cu pretenţie de.... f= care vrea să pară ...., care ar vrea să fie .*. O cohortă de ţlnţari subţiri in glas înzestraţi la cap c-o sculă Minustulă cu pretenţie de nas. Tqpîrceanu, o. a. i, ,87. -r PI.: pretenţii. — Şi: (Învechit) pretenţion (scris şi: prelenzion) s. n., pretenţiune, pret&nsie, pretensiöne, preţensiune, predinţie (scHs şi: • predenzie) s. f. — Din lai. praetensio, germ. Prätension, Prätention, fr. pretenslon. PRETENŢI0N s. n. v. pretenţie. PRETENŢI0S, -OĂSĂ adj. 1. (Despre oameni) Care pretinde (1) mult de la alţii, care este greu de mulţumit, exigent, (rar) pretensiv; p. ext. mofturos, capricios, năzuros (1). Cf. Negulici, Sta-MATI, D., POLIZU, PROT.-POP., N. D., DDRF, GhEŢIE, r. m., Barcianu. El o găsi schimbată, cam pretenţioasă, gata să se supere. D. Zamfirescu, t. s. 47. Noi, stăptnii, sintern mult mai pretenţioşi declt stăplnii de altădată. Brătesgu-Voineşti, ap. cade. Profesorul, foarte serios şi foarte pretenţios, obişnuia ‘să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. Camil Petrescu, ti; jj. 74. Slagtle^s mai pretenţioase şi viaţa-i mai scumpă. Sadoveanu, o. viii;-',137. Uneori eşti pretenţios, inglmfat, bombastic, plin de tine însuţi, dispreţuitor de alţii. Călinescu, c. o. 132. Cel mai pretenţios cititor e copilul ., greu 11 poţi convinge’ să' te asculte dacă nu-i place. l. rom. 1953, nr. 2, 63. Clienţii noştri sint pretenţioşi: Stancu, r. a. 1, 28. + (Rar) înfumurat, încrezut. Cf. cade. + (Despre plante şi animale) Care necesită - îngrijiri sau condiţii de dezvoltare speciale.*. V. dificil. Bumbacul este o plantă pretenţioasă, dacă n-are condiţii cum trebuie, el nu mai 'creşte. Se în tei a, 1953, nr. 2 375. Moioaga este unul dintre peştii pretenţioşi. vIn. pesc. 1962, nr. 10, 5. 2. (Despre manifestări, creaţii etc. ale oamenilor) Care este făcut cu scopul de a da impresia de ceva rar, deosebit, ales (fiind în realitate lipsit de valoare, de bun-gust etc.), caré vrea să impresioneze cu orice preţ prin formă, prin modul de exprimare etc., care dă o falsă impresie de cultură, de rafinament etc. în conversaţie vorbirea cea mai nesuferită este vorbirea pretenţiosă. Brezoianu, î. 92/14. Semilnvăfătura pretenţioasă şi pizmaşă prin singura uşurătate a stilului ... ajunge' a întuneca meritul adevărat:’ rom. lit. 1652/26. Cum -iţi pare inscripţia aceasta pretenţioasă? Ce ziei dc franţuzeasca din cal Negruzzi, s. i, 314. Neştiinţă pretenţioasă. Maiorescu, cr. i, 232. O limbă, trivială sau extravagantă, greoaie sau pretenţioasă. Odobescu, s. ii, 368. Titlurile pretenţioase de cărţi sau de capitole ... slnt asemenea de evitat. bul. com. ist. i, 81. Vorbele ... pretenţioase ale dascălului de pe vremuri — expliclnd alene la istorie. Bassarabescu, v. 24. O lucrare falsă, pretenţioasă şi neizbutită este o erezie. Galaction, a. 264. Mă Intrerupeai de clte ori spuneam cu emfază pretenţioasă că nu-mi aparţin. C. Petrescu, c. v. 22. Fabulaţi-unea dragostei lor era o pretenţioasă banalitale. Teo-doreanu, M. ii, 411. Ceea ce izbeşte înainte de toate este amestecul expresiilor pretenţioase cu cele banale. Varlăam-Sado'veanu, 400, cf.^ 169. <0> (Adverbial) în noianul nimicurilor care se resfaţă pretenţios In multe aparate [critice], se pierd variantele Intr-adevăr importante, bul. com. ist. i, 62. 3. (Rar) Care denotă exigenţă, rafinament, care este de valoare, preţios, de, bun-gust. Peste mobila pretenţioasă a vechilor proprietari ... s-au ■ adăugat două biblioteci încăpătoare, Baranga, i. 151. (Adverbial) Se îmbrăca pretenţios In bluze albe şi foi negre. Călinescu, e. o. i, 69. 4. Greu de pătruns, de înţeles, de stăplnit, a cărui înţelegere' necesită o pregătire sau cunoştinţe prealabile, un efort deosebit; dificil, greu. Ce de mai nole muzicale şi lot lucruri pretenţioase. Călinescu, e. o. ii, 74. Citea autorii cei mai pretenţioşi, Pascal, Spinoza, Kant: id. s. 389. — Pronunţat: -ţi-os. — Pl.: pretenţioşi, -oase. — Din fr. prétentieux. PRETENŢ1OZITATE s. f. (Rar) Faptul de a fi pretenţios (1) ; manifestare pretenţioasă (1). Totul se reduce deci la o simplă chestiune de ipocrizie şi la o pretenţiozitate ridicolă. Macedonski, o. iv, 108, cf. DM, DEX. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pretenţios + suf. -itate. PRETENŢIÎINE s. f. v. pretenţie. PRETERA vb. I. T r à n z. (Latinism rar) A omite, a neglija. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind.: preterez. — Din lat. praeterire. PRETEREVTENŢIONAL, -Ă adj. (Jur.; rar; despre infracţiuni) Care depăşeşte intenţia făptaşului; al c'ărui rezultat depăşeşte scopul urmărit. Este nulă hotărlrea judecătorească care condamnă pentru omor, ca infracţiune preterintenţlonală. cod. pen. r.p.r. 512. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: preterinlenţionali, -e. — Cf. lat. praeter, rom. intenţional. PRETÉRÎT s. n. Timp al verbului prin care se exprimă în unele limbi o acţiune trecută; s p e c. perfect simplu. Timpii: prezente, preteritu, imper-fetu. VĂCĂRESCUL, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 430. Prétérit imperfet, adică nesăvlrşit. I. Golescu, ap. Rosetti-Cazacu, i; l. r. i, 465, cf. Stamati, d., Barcianu, Şăineanu, d. u., cade. Mai-mult--ca-perfectul trebuie s’ă atragă, In unitatea aceleiaşi expuneri, şi alte forme ale preteritului. Vianu, m. 15269 PRETERIŢ IE — 1356 — PRETEXTA 219. Preleritul... este considerat ca mai politicos de-clt prezentul, ll i, 134. în latină exista pentru exprimarea trecutului o singură categorie gramaticală, aceea a preteritului. sg ii, 29, cf. m. d. enc., dex. — PI. : (rar) preterite. — Din Ir. prétérit, germ. Priitcrit. PRETERÎŢIE s. f. v. preterifinne. PRETERIŢIÎWE s. f. Figură retorică prin care se declară că r,u se va vorbi despre un lucru, amintit totuşi in cursul expunerii. Cf. Barcianu, cade, Scriban, d., dn, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-u-. — Şi: preteriţie s. f. Alexi, w., Şăineanu, d. u. — Din fr. prétériüon. Cf. lat. praeteritio. PRETEST s. n. v. pretext. PRETESTA vb. I v. pretexta. PRETESTAT s. m. (învechit, rar) Persoană mai sus-amintită sau citată. Noi am primit mărturisirea pretestatului despre dlnsul. Şincai, hr. i, 236/15. — PL : pretestaţi. — Din lat. pras + testatus. PRETEŞAG s. n. v. prieteşug. PRETEŞÎJG s. n. v. prieteşug. PRETÉXT s. n. 1. Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acţiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare etc.; (învechit şi regional) pofidă (3), (Învechit) podoi-mă3, (grecism învechit) profasis. Sub pretextul bunei slujiri ..., va da porunci de mare strîngere de bani (a. 1701). pn 93. Iară cine s-ar ispiti ...cu vreun chip de profasis (pretext) a strămuta această afierosire ..., plrlş să aibă (a. 1756). Uricariul, x, 212. Judecăto-riul trebuie să judece ... după adevărul şi de obşte înţelesul cuvintelor pravilii aceştie şi supt nici un pretext, de ce feliu ar fi, <ţ unei descliniri intre cuvinte, rînd. jud. 405/8, cf. lb. Vei avea pretextul de a cita pe Omer. I-Ieliade, d. c. VI/23. Acest sumeţ pas dedi lui Darie mai de aproape pretextu binecuvlntat. SĂu-lescu, hr. ii, 16/19. Sub felurile preteste şi titluri puseră mina mai pe a patra parte din teritoriul nostru (a. 1841). Uricariul, v, 150/9. Inttr zie darea vreunui ■ răspuns hotărltori sub feliuri de pretexturi. ist. m. 53/7, cf. Stamati, d. încă n-am ajuns etatea clnd îngrijirile tale să-mi fie neapărate. Astea silit numai pretexte. Lăzărescu, s. 29/18. Găseşti pretesturi ca să ne părăseşti. Negruzzi, s. i, 19, cf. 158. Să poată ... curma motivele ocupaţiilor ce se întrec a ne stoarce sub feluri de pretexte. Dîmboviţa (1858), nr. 1, 82/46. Să dea un pretext de intervenţiune. Ghica, s. 120. Supt mască de frăţie, pretest de libertate, Văzindu-se dodată in drum ca peregrin. Mureşanu, p. 69/13. Caută un pretext şi părăseşte casa stăplnului. Fili-mon, o. i, 97. Nu admit aceste scuze şi le consider numai ca pretexturi. Alecsandri, s. 65. Căuta pretext de ceartă. Eminescu, n. 91. Să introduc familii oneste sub pretext de prieteşug. Caragiale, o. ii, 121. Se seoborl ...să cumpere două sticle de şampanie, mai mult un pretext ca să-i vorbească. Vlahuţă, d. 213, cf. Gherea, st. cr. ii, 282, ddrf, Barcianu, Aléxi, w. Găsi un pretext să le părăsească o clipă. Bassarabescu, s. n. 142, cf. Lovinescu, s. i, 103. Aşa mim o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală. Rebreanu, r. i, 35. Am prins .un debil pretext de drum la el acasă. Galaction, o. 99. 4? fi incintat să găsesc un pretext şi să ne apropiem din nou. C. Petrescu, c. v. 335, cf. Brăescu, o. a. ii, 129. Ilotărirea lor este şi un pretext împotriva felu-,lui cum simbriaşii portului şe interesează de muncitori. Saiiia, n. 41, cf. Teodoreanu, m. u. 53. Toate acestea slnt pretexte menite să . ascundă adevăratele motive. Oţetea, t. v. 287. Chemlndu-l personal, sub felurile pretexte. Călinescu, e. o. i, 71. Au făcut de trei ori drumul la cazinou, Intorclndu-se mereu cu alt pretext. Camil Petrescu, o. ii, 248, cf. contemp. 1969, nr. 1 180, 772. I-au oferit ... pretextul faimoaselor campanii. H. Daicoviciu, d. 94. <0> Loc. c o n j. Sub pretext sau sub pretextul că ... (sau ca..., să ..., de a...) = invoclnd drept motiv ..., pretinzînd că..., pe motiv că ...; spre a ..., pentru a ... Supt pretextul de a face pre tatăl său a aproba tot ce se pasase, el se duce In Antverpia. Calendariu (1794), 31/12. Au fost plrlt lui Pilat numai din ură şi din pizmă, supt pretext că v-ar fi un Inşălăloriu. Şincai, c. 25/2. Opri exportaţia lemnului de durat din Neapoli la Franţia sub pretext că marina napolitană are însăşi trebuinţă de dlnsul. Asachi, l. 802/5. Ieşi şi el... subt pretext de a se duce a se prelmbla singur, cr (1848), l1/54. Ridică pe Aron cu soţia ... sub pretext ca să se apere ... către Sigismund. Bălcescu, m. v. 91, cf. 31. Au trimis In Bucureşti ... pe generalul Duhamel ... sub pretext să observe administraţia. Lăcusteanu. a. 90. Poliţia a avut audacia a aresta pe d. Buzunărescu, sub pretext că l-ar fi surprins spărglnd.o boltă de lip-scănie. Alecsandri, t. 1 652. Refuza să le plătească sub pretextul că inslrucţiile nu i-au fost bine executate. Iorga, l. îi, 36. Şi-au degajat răspunderea părăsindu-l supt pretext că se duc să-şi apere familiile. bul. com. ist. i, 185. De acolo, sub pretext că vrea să-şi vadă părinţii, se va repezi In Jidoviţa. Rebreanu, i. 206. Plecăm sub pretext că mi trebuie să-l obosim. Camil Petrescu, u. n. 425. Sub pretext de a răzbuna 0 injurie ... auflntreprins un război. Brăescu, o. a. ii, 139. Sub pretextul de a-i arăta ceva special, ll chema In odaia ei. Călinescu, e. o. i, 71. Ieşea, sub pretext de a face o plimbare, id. s. 282. Sub pretextul că au amlndoi 18 ani, nu se vor simţi niciodată legaţi de o solidaritate a generaţiilor, v. rom. noiembrie 1962, 83. 2. Ceea ce constituie mobilul1 (4) unei acţiuni; imbold, impuls, stimulent. La un artist opera citită va fi mai mult un pretext de a crea. Gherea, st. cr. ii, 134. Visurile noastre umanitare erau . pretext de poezie. Galaction, a. 309. Cind poetul studiază rima separat..., poemul devine un pretext pentru rimă. Călinescu, c. o. 53. Crezi că e plăcut să serveşti ca pretext unei imaginaţii de licean bătrln? H. Lovinescu, t. 251. La el, obiectul devine pretext de reconsiderare şi delectare artizanală, contemp. 1971, nr. 1 '283, 7/5. — PI. : pretexte şi (învechit) pretexturi. — Şi : (învechit) pretést s. n. — Din fr. prétexte, lat. practextum. PRETEXTA vb. I. T-ranz. A invoca un pretext (1). a se folosi de un pretext pentru a justifica o acţiune, o atitudine etc.; (grecism învechit) a profasisi, (învechit, rar) a pricini (3), a pofidi, (regional) a pohibi (1). El stătu nenvins la toate propunerile şi ... au pretextat că nimic nu poate face fără învoirea Porţei. Asachi, s. l. ii, 15. Să preteşti o Impedecare serioasă. cr (1848), 73/73. Am răspuns cerlndu-mi iertare şi pretextlnd o pricină Insemnăloare. Negruzzi, s. i, 57, cf. prot.-pop., n. d. Oi pretexta că-s bolnavă. Alecsandri, t. 1 686. Pretextlnd că merge la bufet ... plecă frumuşel din lojă. Caragiale, o. ii, 120, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextlnd că ceasornicul ei rămlne In urmă. Ibrăileanu, a. 72. Seara pretextă că are treabă in oraş. Bassarabescu, v. 153. Pretextezi ca maşina e in reparaţie. Camil Petrescu, t. iii, 169. Refuzam orice mi se oferea, pretextlnd că nu slnt bine. Brăescu, o. a. ii, 130. Pretextează un ulcer stomacal pentru a-şi îndulci regimul Intrrun sanatoriu. Vianu, a. p. 272. Pretextlnd că nu cunosc încă împrejurările, nu luau nici o iniţiativă. Oţetea, t. v. 169. O să-mi stric vederea, pretextă el, spre a putea să se şteargă la ochi. Călinescu, s. 722, cf. 255. Obţinuse o permisie 15278 PRETEXTARE — 1357 — PRETIND IRIS I pretextlnd o boală gravă a mamei sale. Beniuc, m. c. i, 485. ' R c f 1. (Rar) Felix se pretextă bolnav. Călinescu, e. o. i, 15G. — Prez. ind.: pretextez. — Şi: (învechit) pretestâ (prez. ind.: pretést) vb. I. — Din fr. prétexter. PRETEXTĂRE s. f. (Rar) Faptul de a pretexta. Cf. DDRF. — Pl.: pretextări. — V. pretexta. PRETÎ1 vb. IV. T r a n z. (Prin nord-cstul Tran-silv., prin Maram. şi prin nordul Mold.; complementul indică membre ale corpului, tendoane, vine etc.) A scoate, a deplasa din articulaţie sau din poziţia normală. V. răsuci, luxa, s c r 1 n t i. Mi-am pretit o vină. Coin, din Zagra — Năsăud, cf. Co-man, Gl. [Piciorul] şl l-o pre/it. alr i 1 642/418. <0> Refl. Mina i s-o pretit. Bîrlea, l. i>. m. ii, 372. — Prez. ind. : pretesc. — Din ucr. npeTHTM. PRETÎ2 vb. IV v. prili. PRETIÉN, -Ă s. m. şi f. v. prieten. PRETIMPURIU, -ÎE adj. Care se întimplă, se produce, apare sau se desfăşoară Înainte de vreme sau prea devreme; prematur (1), (Învechit) prcmatural, prematurat. V. precoce. Supresia (desfiinţarea) studiilor prematurali sau preatimpurii. Calenpar (1862), 63/16. Surise cu superioritatea omului blazat de prea multe şi pretimpurii experienţe. C. Petrescu, o. p. i, 87. Viaţa lui de hoinar se isprăvise, se micşorase lntr-o slăbiciune pretimpurie. Sadoveanu, o. ; iii, 433, cf. m. D. enc., dex. <*> (Adverbial) Pe figura , pretimpuriu veştedă, trecu o lumină de destindere. C. Petrescu, c. v. 9. Ilustrează asemenea precoce artificializare livrescă a unei copilării cu singele pretimpuriu decolorat si răcit in artere, v. rom. noietn- . brie 1953, 329. — Pl.: pretimpurii. — Şi: (învechit), preatimpuriu, -ie adj. — Pref. pre- + timpuriu. PRÉTIN, - s. m. şi f. v. prieten. PRETIN vb. I v. prieteni. PRETINDĂ vb. 1 v. pretinde. PRE'MVDARISÎ vb. IV v. pretenderisl. PRETIND ATOR, -OARE s. m. şi f. v. pretendator. PRETÎNDE vb. III. T r a n z. 1. A cere în mod insistent (considerînd că este îndreptăţit, că i se cuvine), a ridica pretenţii (1) ; a revendica, a reclama (1), (învechit) a pretendelui, a pretenderisi (1). Ştii că niciodată n-am pretendai ... clironomii. Ko-gălniceanu, s. 193. Fiecarile pretindă a-şi însuşi asupra Moldovei o Inrulrire preadomnitoare. Asachi, s. l. ii, 82. Şaizăci şi nouă şi jumătate stlnjini ... din' hotarul Talpa ce-i pretenda cel dinţii de la cei din urmă. Buletin, g. (1844), 2791/8. FI pretindea că ... trebuie să stăplnească toată Moldova. Bălcescu, m. v. 209. Eu pretind ...ca să ne dea o dală prilej de a videa care sint acele drepturi municipale, cr (1848), 21/19. Pretendea ea să inlervie şi acolo vreo putere mare cu armele. Bariţiu, p. a. i, 564. Un galbăn acum n-oi mai pretenda. Pann, h. 43/6. Linguşirea nu-i deprinsese a pretinde şi alte titule. Negruzzi, s. i, 273. Iţi voi arăta şi aceea ce pretinz de la amicia ta. ■ Filimon, o. i, 333. Să faceţi aceea ce pretindeţi de la noi. Bolintineanu, o. 327. Slnt obligaţi ..-a pretinde să se facă inventariu. Hamangiu, c. c. 164. Pretinde un teren !n afară de raza noastră de acţiune. C. Petrescu, r. dr. 202. Domnia ta pretinzi să n-o mai văd. Sadoveanu, o. x, 314. Un comerciant pretinse o chitanţă. Călinescu, s. 469. Colaboratorii pretind onorarii pentru articole. Stancu, r. a. iv, 358. Prelinse pogonul pe numele Tilei. Preda, m. 62. <£> F i g. Dintre numele de învăţaţi ai timpului, patru slnt acelea care pol pretinde, cu mai multe drepturi, a fi luate In considerare. Vianu, a. p. 140. -$• Refl. A-şi atribui o calitate (pe care nu o are), a avea despre sine o părere mai bună (în privinţa posibilităţilor intelectuale, a însuşirilor fizice etc.) decît s-ar cuveni; a se supraevalua, a se supraestima. Nu e vorba că ie pretinzi, dar eşti; eşti un om ... mai instruit. Caragiale, o. i, 242. + (Rar) A aspira, a năzui (3), a dori. V. ţinti. Nu pretinde ca să facă cu canarii un concert. Asachi, s. l. i, 227. Principele ... încă pretindă mina ei. id. ib. ii, 31, cf. Şăi-neanu, D. u. <> Intranz. Un om însurat are drepturi In societate la care un nelnsurat ... nu poate nicicum pretinde. Negruzzi, s. i, 73. Unipers. A impune ea o necesitate, a face necesar; a necesita (2)- Dintre toate carierele, cea preoţească pretinde să ai ... atitudini bine definite. Agîrbiceanu, a. 43. Era furios In sinea lui împotriva Facultăţii de Medicină cafe pretinde atiţi ani de studiu. Călinescu, e. o. i, 267. Teatrul fiind prin^excelenţă ciocnire şi confruntare de poziţii şi atitudini, pretinde personaje distincte, s mai 1960, 60. 2. (Folosit şi absol.) (De obicei urmat de determinări introduse prin conj. „că“) A susţine, a declara, a afirma cu tărie, ferm ; a avea convingerea (adesea nejustificată) că...; (învechit) a pretenderisi (2), (învechit, rar) a pretendui. Au pretinzi tu a şti lucrurile mai bine declt mine? cr (1846), 522/12. El pretindea că împărăţia otomană va cădea. Bălcescu, m. v. 82. Tot ce nu ştie omul mai mult, aceea pretinde că o ştie mai bine. cr (1848), 231/25. Ea pretenda că tu vorbeai c-un negustor de sclavi. Codrescu, c. i, 45/10, cf. Stamati, d. A! tu pretinzi In faţă-mi că a cinla nu pot? Alecsandri, t. ii, 289. Nişte friguri trecătoare .... cel puţin aşa pretinde medicul. Bolintineanu, 0. 455. E vorba de o afacere, pretinde el, de la care ar atlrna viitorul lui. Caragiale, o. ii, 133. Nu pretindea că i se făcuse o nedreptate. Brătescu-Voineşti, p. 183. Pretindea că de mult nu-şi aducea el aminte să fi mlncat cu aşa de mare poftă. Hogaş, dr. i, 27. Nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Ibrăi-leanu, a. 63. Cum e corect gramatical să se zică, car--tu-şi-eră,*[sau car-tu-şe-ră, cum pretinde dumnealui? Brăescu, o. a. i, 124. N-aş putea pretinde că mă simţesc astăzi mai bine declt ieri. Sadoveanu, o. ix, 111. Mlncare a refuzat, pretinzlnd că li e numai somn. Călinescu, c. o. 20. Deşi pretinzi că eşti jurnalist, nu ştii niciodată nimic. Stancu, r. a. i, 223. Pretind că nu se pricep la politică. Demetrius, c. 8. Pretin-deai că mă iubeşti. H. Lovinescu, t. 189. Direcţia teatrelor pretinde că acolo slnt numai fabrici. Baranga, 1. 157. Pretindea că a văzut primul hlrtia. s mai 1960, 62. Vrei să pretinzi că ai găsit aici vreo satisfacţie? t februarie 1962, 30. Slnt departe de a pretinde că au rezolvat toate problemele, v. rom. decembrie 1964, 151. -0> Refl. impers. Se pretinde, din contra, că cu cit Imbătrlneşte cu atita ei te mai de temut, cr (1846), 272/46. Se pretinde că făptuitorii vor fi urmăriţi şi daţi judecă(ii. Caragiale. o. vii, 66. — Prez. ind.: pretind şi (regional) pretinz. — Şi: (învechit) pretindă, pretendâ vb. I, preténde vb. III. — Din lat. praetendere, fr. prétendre. PRETÎNDERE s. f. (Rar) Acţiunea de a pretinde şi rezultatul ei. Cf. Ponzu, ddrf. — V. pretinde. PRETINDERISÎ vb. IV v. pretenderisi. PRET1NDIRISÏ vb. IV v. pretenderisi. 15292 PRETIN I — 1358 — PRETORIAN PRETINÎ vb. IV v. prieteni. PRETINÎE s. f. v. prietenie. PRETINIŞÎG s. n. v. prieteşug. PRETINOŞĂGĂ s. f. v. prieteşug. PRETÎNS, -Ă adj. (Precedă cuvlntul pe care 11 determină) Care trece sau vrea să treacă drept altceva decît este In realitate. V. aparent, fals. Această pretinsă retragere ...nu era alta declt frumoasa 1 insulă de Torcello. cr (1848), 451/57. Aţi lucrat pentru această cauză fără socoteală — pretinşii voştri continuatori ... lucrează prin această cauză. Caragiale, o. v, 89, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Se retrăgea, ocupat cu redactarea unor pretinse rapoarte la minister. Brătescu-Voineşti, p. 181, cf. ŞĂi-neanu, d. u. Afară de pretinsele sau realele mele ap- . iitudini medicale, am ... predispoziţii de bucătar. Galaction, o. a, i, 119. Pentru nimicuri, trimise martori pretinşilor insultători. Călinescu, s. 420. Am văzut case de prelinşi intelectuali, In care „biblioteca“ ... se compunea dintr-un almanah, . un mersul trenurilor. id. c. o. 34. A venit pretinsul inspector general. Stancu, . r. a. iii, 366. Să nu le înduioşezi de pretinsele lui tristeţi. t iulie 1964, 41, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Nu reuşesc să distingă ... adevăratul conţinut al literaturii pretins revoluţionare, v. rom. martie 1954, 262. Producţiile pretins moderniste, ce îndrăznesc a descrie ... insecte. Călinescu, c. o. 52. — PI.: prelinşi, -se. — V. pretinde. PRETIŞÎG s. n. v. prieteşug. PRETÎT subst. (Regional) „Paralizie“ (Ieud — Vişeu de Sus). T. Papahagi, m. 230. — PI.: ? — Cf. preti1. PRETITÎNDEREA adv. v. pretutindeni. PRETITlNDERILE adv. v. pretutindeni. PRETITÎNDIRILEA adv. v. pretutindeni. PRETIUTÎNDEREA adv. v. pretutindeni. PRETI UT ÎNDERELE adv. v. pretutindeni. PRETIUTÎNDINEA adv. v. pretutindeni. PRETI UT ÎNBIREA adv. v. pretutindeni. PRETI UTÎNDIRILE adv. v. pretutindeni. PnETÎNDĂ s. f. (învechit, rar) Pretenţie JI). Cf. LII. — PI.: pretinde. " — Postverbal de la pretenda. PRETtfC s. n. v. prltoc. : PRETGCl vb, IV v. pritoci. PRETGCÎT, - adj. v. pritocit2. PRETOR1 ş. m. 1. Magistrat roman cu rang imediat inferior consulului, avlnd atribuţii judecătoreşti ,(şi care adesea guverna o provincie romană); guvernator al unei provincii romane. Din cererea romanilor se lipsi Anibal de feldmarşelia sa şi se făcu pretor (text marginal: se socoteşte ca un judeţ al cetăţii). Nicolau, p. 210/23. L-au orlnduit, oblăduitoriu' pretorului şi au încredinţat la dlnsul toate pricinile Impărqţiii. ist. univ. ii, 68/1. Ară- tlnd ordenul pretorilor ca să să ducă de acolo. Vîrnav, f. 128v/ll. După aceasta se informări pretorii cărora se încredinţe ramul giudecătoresc.. Săulescu, hr. i, 46/7. In meşteşugul armelor se arată vrednic Iermus, pretor în Asia. sp i, 206/12, cf. Stamati, d. Edictele celor IrUli pretori au fost şi ele un izvor de hotărlri şi de regulamente giuridice. rom. lit. 3952/39. Un pretor era legea vieţuitoare a cetăţii, el exersa jurisdicţia. ib. 3961/4, cf. Aristia, plut. La romani..., In timpuri vechi, judeca regele, în acele mai noue consulul, pretorul. Xenopol, i. r. iii, 157, cf. cade. [Tacitj devine..., sub Domiţian, pretor. Lovinescu, c. viii, 52, cf. DL, DM, DN, m. D. ENC., DEX. 2. (în vechea organizare a armatei) Persoană numită pe lingă marile comandamente ale armatei, In timp de război sau de mobilizare, cu atribuţii In poliţia administrativă şi judiciară. Cf. cade, dl, DM, dn, dex. 3. (în vechea organizare administrativ-teritorială a României) Reprezentant al puterii centrale intr-o plasă1 (II2), subordonat prefectului, cu atribuţii administrative şi de poliţie. Cf. Polizu, Şăineanu, d. u., cade. A dat pe importuni pe mina pretorilor. Galaction, a. 434. Pretorul... se simţi obligat să adauge un scurt cuvlnt de încheiere, v. rom. rriai 1954, 31, cf. Iordan, l. p. 118. Chemase la telefon pe pretorul plăşii. Preda, m. 391, cf. dm, m. d. enc., dex, alr sn iii h 894. — Accentuat şi: pretôr. alr sn iii h 894. — Pl.: pretori. — Şi: (regional) prétore (ib. h 894/105), prétâr (ib. h 894), prétur (ib.), préctor (ib. h 894/836) s. m. — Din lat. praetor, fr. préteur. PRETOR2 subst. (învechit) Pretoriu (1). Clnd auzi Pilat acest cuvlnt vlrlos se temu şi intră In pretor iară. Coresi, tetr. 228. Dusără pre el tnlăuntru In curte carea iaste pretor (text marginal : ce să zice casă de 1 e a g e) şi chemară iot şireagul. n. test. (1648), 62v/7. Să margă In pretor, adecă unde să giudecă giu-deafele. Dosoftei, v. s. septembrie 9v/4, cf. tdrg, dhlr ii, 548. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din slavonul npfTOpt. PRETORĂT s. n. (în vechea organizare a armatei) Autoritate militară condusă de un pretor1 (2) ; p. e x t. sediul acestei autorităţi. Pretoratul se afla In preajma unei mori vechi, la răsăritul tlrgului. Telefo-niştii agăţau de zor slrmele, căci colonelul Vartic cerea numaideclt legătura cu comandantul diviziei. Cami-lar, n. i, 77. întreabă la dom’ colonel, la pretorat. id. ib. 95, cf. dl, dm, dex. — Pl.: pretor aie. — Pretor1 -f- suf. -at. PRÉTORE s. ni. v. pretor1. PRETORÎÂDĂ s. f. (învechit, rar) Provincie romană guvernată de un pretor1 (1). Sf[l]ntul m[u]cimc Dula ... au fost den pretoriada lui Zefirie (a. 169S). gcr i, 320/22. — Pronunţat: -ri-a-. — PI,: pretoriade. — Pretor1 -f- suf. -iadă. PRETOpiÂN, -Ă adj. 1. (învechit) Care constituia (sau care făcea parte din) garda personală a unui monarh. Pe Cornelie, mai marele polcurilor ce le chema pretoriane (adecă de la curte) rău i-au bătut. Can-temir, hr. 79. La centru era pedestrimea, atlt cea pretoriană cit şi a săcuilor. Bălcescu, m. v. 145. <> Gardă pretoriană = gardă personală a unui monarh. îşi susţin autoritatea cu gardă pretoriană elveţiană. Codru-Drăguşanu, c. 180. La gradele tronului se afla şi căpitanul gardei pretoriane. Bariţiu, p. a. iii, 451, cf. Stamati, d, Domnul.... se puse de îndată a-şi organiza o gardă pretoriană. Sion, p. 211, cf. 15317 PRETORICESC — 1359 — PRETUTINDENI DDRF, ŞĂINEANU, D. U., DL, M. D. ENC,, DEX. + (Substantivat, m.) Soldat din garda pretoriană. Ienicerii cum slnt acum la turci, la Ulm pretorienii, adică pedestrime de divan. M. Costin, ap. Gîdei, 327, cf. drlu, Asachi, s. l. ii, 357, Polizu, Alexi, W., CADE, DL, DEX. 2. Care aparţine unui pretor1 (1), care provine de la un pretor1, care se referă la un pretor1 ; (învechit, rar) pretoricesc. Regulele codului serveau de busol magistraturei pretoriane. rom. lit. 3961/31. Nesăvlr-şitele controverse ce năşteau din mulţimea edictelor pretoriane. ib. 397V1. <> Provincie pretoriană = provincie romană administrată de un pretor1 (1).'Cf. DL, DM, DEX. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: pretorieni, -e şi (Învechit) pretoriani, -e. — Din lat. praetorianus. Cf. fr. p r é t o r i e n. PRETORI CÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Pre-torian (2). Cf. drlu. — PI. : pretoriceşti. — Pretor1 + suf. -icesc. PRÉTORIJA s. f. (Rar) Soţia pretorului1 (3). Cf. Iordan, l. h. a. 186, scl 1973, 43. — Pl.: preloriţe. — Pretor1 + suf. -iţă. PRETÔRIU s. n. 1. Instituţie condusă de un pretor1 (1) ; construcţie pe plan dreptunghiular, precedată de portice şi prevăzută cu o sală în care pretorul1 (lj locuia şi îşi exercita funcţia; p. ext. sală de judecată în tribunalele romane; (învechit) pretor2. Veni porănci In priiorii tu Irod să-l păzească. Coresi, l. 116/11, cf. cade, dl, dm, der. + Locul dintr-o tabără (romană) unde era aşezat cortul comandantului. Ostaşii ...ll prinseră şi-l duseră la pretoriul prinţului. Bălcescu, m. v. 140, cf. cade, dl, dm. + Prefectul pretoriului v. prefect (2). 2. (învechit) Sală de judecată (în incinta unui tribunal) ; p. gene r. tribunal. Cf. drlu. Să fie convocaţi la pretoriu membrii fiecărui municipiu. Bariţiu, p. a. i, 553. La citirea sentinţei ... să mărgi-. neşte numai a-l scoate afară din pretoriu. Românul (1857), nr. 40, 33/4. Zilele de licitaţie ... se vor săvlr-şi In pretoriul, mo (1860), 16/10. Uşa prin care ieşi el ducea tn pretoriul prefecturei. Filimon, o. i, 397. Teatrul înfăţişează sala cea mare a pretoriului primăriei. Caragiale, o. vi, 128. <0> F i g. Unde este dar inviolabilitatea domiciliului consacrată de conven-ţiune? Răspundă ministeriul dinaintea pretoriului opiniunei publice. Alecsandri, t. 1 652. 3. Sfat domnesc cu caracter restrîns, în Ţara Românească, format din sfetnicii apropiaţi ai domnului. Stoicescu, s. d. 13. — Pl.: pretorii. — Din lat. praetorium. Cf.fr. p r é t o i r e. PRETÔRT s. ii. Semifabricat din lină obţinut prin cardarea tortului, care are forma unor fire groase sau a unor benzi înguste, îndesate şi sucite şi din care, prin filare, se obţin firele de ţesut stofele. Cf. LTR2, DER, M. D. ENC. — Pl.: pretorturi. — Pref. pre- -f- tort. PRETOTÎNDENI adv. v. pretutindeni. PRETRÉCE vb. III v. petrece. PRÉTUR s. m. v. pretor1. PRETURA s. f. (în vechea organizare adminis-trativ-teritorială a României) Instituţie în care îşi exercita funcţia pretorul1 (3) ; serviciul, funcţia prè-torului1 ; p. ext; localul în care acesta îşi exercita funcţia. Cf. I. Golescu, c., Barcianu, Alexi, w. Vor fi nişte slujbaşi de la pretură, de aceea-i omeneşte atlt, Agîrbiceanu, l. t. 225. Ajunge mic funcţionar pe la pretură. Preda, m. s. 51. într-alt sat din plasă, primăria, pretura, jandarmii au liotărlt... să nu dea drumul batozelor plnă clnd oamenii nu vor dezmirişti. v. rom. mai 1954, 28, cf. dm, m. d. enc., dex. — PI.: preturi. ' — Din lat. praetura, fr. pr6turc. ' PRETURNA vb. I. Tr'anz. (învechit, rar; despre obiecte de metal) A turna din nou. (Refl. pa s.) După arderea Bucureştilor din anul 1847 ________s-a pre- - turnat acest clopot (a. 1852). ap. tdrg. — Prez: ind.: pretăm. — Pref. pre- -f turna. PRETUTÎÎVDE adv. v. pretutindeni. PRETUTINDENAR, -Ă adj. (Neobişnuit) Pretutiri-denesc. Sărutu-ţi dreapta, voievoade şi ctitor preţui in-denar. Eftimiu, ap. Iordan, l. r. a. 154. — PI. : pretutindenari, -e. — Pretutindeni + suf. -ar. ■PRETUTÎNDENE adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDENEA adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDENELEA adv. v. pretutindeni. PRETUTINDENÎSC, -EÂSCĂ adj. (Neobişnuit) Care există, care se află, care se manifestă sau se exercită pretutindeni; (neobişnuit) pretutindenar. Urca spre cer din ţărtnă şi copaci...un neastlmpăr pretutinde-nesc. G. M. Zamfirescu, m. d. i, 87. — PI.: prelutindeneşti. — Pretutindeni + suf. -esc. PRETUTÎNDENI adv. în toate părţile, în tot locul, peste tot, oriunde. Pre acicea şi pretutindirea preemim. cod. vor. 58/11. Socotiţi vietorii pretutindirea (pre totă lumea h, preste lume d). .psalt. .92. Ieşi veaste pretutindinea de el. Coresi, ev. 57. Să-t ungă cu mir ... preliutindinea. prav. gov. 64v/2. Veastea lui. nu să putu ascunde, ce ieşi ... pretiutindirea. Varlaam, c. 39. Tocmiseră şi domni răi pretutindere. id. ib. 424. Şi au prădatu împrejur pretiiindirilea şi au arsu Rohatinul. Ureche, l. 130, cf. 92. Prelutindinile petrecea cu limbă grecească. n. test. (1648), 40r/22. Auzise pretutindenea veaste. st.' lex. 168v/1. împrăştiindu-să petutindinea, ■ au făcut jafuri, ist. ţ. r. 29. Au îndrăznit ... pretiutin-derea a călca In hotarele voastre. Cantemir, hr. 319. Cuvlntul deodată cu glndul pretiutindirile şi pre la toţi sosea, id; .ist. 27. Tot drumul de pe faţa .pămlntului cu stlnci pohlrnite ... pretiutinderele. id. ib. 170. Matei Vodă făcea mănăstiri pătutindeni. R. Popescu, cm i, 353. De la, împărăţie să dide.se tare poruncă preii-tinderea. id. ib. 555. Fără aripi fac a-ţi zbura slava şi., numele pretutindinea. Molnar, ret. 8/21. ■ Clntă-reţul bun Pretutindene e primit In ţară. Budai-Delea-nu, ţ. 127. Pe la miază-noapte... prelutinde îmblă. id. ib. 289. Să cade a să arăta pertutindenea. Beldi-man, n. p. i, 33/1. Mearge petutindenea fără a afla ceaia ce doreaşle. id. ib. 57/22. Cerul ...a aşăzat pretutindenea raze strălucitoare. Marcovici, c. 13/7. Sparta căuta a Introduce sistemul său politic pretutindene. Săulescu, hr. ii, 18/18. Pretutindene insufla nouă încredere. Asachi, s. l. ii, 24. M-am uitat eu prea bine pretutindeni, pr. dram. 132. Pretutindene ... este plîns de despărţire. Conachi, p. 287. Pretutindeni ... au organizai un teatru de amatori, cr (1848), 121/35. Pretutindeni era cea mai mare dezorganizare. Bălcescu, m. v. 165. Petutindinea pe unde servajul sau munca obligată se menţinură (mijlocul sec, XIX). cat. man. i, 176’. Aplică la orice şi. pretutindenea. Brezoianu, • r. VIXI/2. Ideile democratice ... se lăţesc pretotindeni. Bariţiu, p:' a. i, 571. Toţi petutinde-' 15333 PRETUTINDENI — 1360 — PREŢ nea sapă. Pann, p. v. i, 106/7. Prelulindini este un carneva/. Isis (1856), 10/1. Norodul prelutindine ll Intlmpina cu bucurie. Negruzzi, s. i, 142. Corbii zboară pretutindeni. Alecsandri, Poezii, 301. Iani-ceri împărăteşti ll însoţeau pretutindeni. Odobescu, s. i, 124. Pretutindeni, In ungherul unor crieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrierii Emi-nescu, o. i, 134. Pretutindene ... să vire vrajba Intre oameni. Creangă, o. 57. Era mindră de Inllielatea ce i se dă fiicei sale pretuiindenea. Slavici, n. i, 87. Dezvoltarea socială se face pretuiindenea In acelaşi chip. Ionescu-Rion, s. 178. Din tufişuri, pretutindeni Alte capele răsar. Iosif, patr. 22. Îl urmăreşte pretuiindenea. Agîrbiceanu, a. 49. Peste puţin liniştea se întinse pretutindeni. Hogaş, m. n. 201. Pretutindeni pe hotar oamenii ...se trudeau. Rebreanu, i. 53. Pretutindeni, foarte curat. Bassarabescu, v. 78. Urmăreşte-l pretutindeni orişiclnd şi-n orice fel. Eftimiu, î. 31. Eu pretutindeni caut In viaţă Prilej de rls. Topîrceanu, o. a. i, 120. Au înflorit pretutindeni mălinii şi cireşii. Sadoveanu, o. xii, 250. Pretuiindenea sfărlmături de stlnci. Bart, s. M. 54. Are să ne facă cinste pretutindeni unde se va duce. Călinescu, s. 798. In seară clntă pretutindeni. Blaga, p. 27. Ştia că agia are spioni pretutindeni. Camil Petrescu, o. i, 137. Lumina ...se răsplndea pretutindeni. Stancu, r. a. iii, 83. Comandantul... c nicăieri şi pretutindeni, v. rom. decembrie 1954, 119. Răsare azi pretutindeni O nouă viaţă. Beniuc, v. a. ii, 54. Il va însoţi pretutindeni cu glndul şi cu inima. Vornic, p. 184. Ne Ura după el pretutindeni. Barbu, p. 18. Pretutindeni a umblat... Şi a găsit uşile-ncuiete. mat. folk. 572. Am colat calu petilin-derea şi nu l-am găsit, alr i 344/170. Ochii roată că-şi făcea, Pretutindeni se uita. Balade, ii, 242. Pretutindeni e bine, dar acasă e mai bine. Zanne, p. iii, 79. (Precedat de prep. „de“, care indică de obicei punctul de iradiaţie, de răspindire ctc.) Tuturora de pretuiindenea toate iertară-se. Coresi, Ev. 126. Adunlndu oameni de pretitinderile. Ureche, l. 79. Ajuloriul ce-i venise di pretilindirilea. id. ib. 104. Venea la el de pretutindinea. N. test. (1648), 42v/10. Strlnscră pe toţi la un loc du pretutindenilea. C. Can-tacuzino, cm i, 48. Au prinsu subaşli du pelulin-denea. R. Popescu, cm i, 274. Deodată ne-am văzut de pretutindene Incungiuraţi ar (1829), 1451p. Ungurii Incungiuraţi de pretuiindenea de foc şi de spadă. ist. m. 89/13. Alergau de pretutindeni sub steagurile lui. Bălcescu, m. v. 186. Vin săgeţi de pretutindeni, Vljlind ca vijelia. Eminescu, o. i, 148. Moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum slnt mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Creangă, a. 151. De pretutindeni vin apele văilor să i se închine. Vlahuţă, o, a. ii, 171. Drumeţul acesta obosii, amărlt, alungat de pretutindeni. GîRleanu, n. 97. Se ridica de pretutindeni susurul tăcerii. Hogaş, dr. ii, 14. Colaborau scriitorii români de pretutindeni. Ibrăileanu, sp. cr. 67. De pretutindeni se ridică oameni noi. Lovinescu, c. iv,1 11. Murmur lung de streşini ... Cresc de pretutindeni. Topîrceanu, b. 77. Un semnal prelung repetai de pretutindeni. Brăescu, o. a. ii, 165. Pădurea răsufla de pretutindeni aburi calzi. Sadoveanu, o. xi, 109. Veneau de pretutindeni sclrţliri In. rluri limpezi şi subţiri. Călinescu, l. l. 87. Am crescut In condiţii pe care orice om de tealru, de pretutindeni, le poate invidia, t august 1964, 99. începură să sosească tineri de pretutindeni. Popescu, b. ii, 40. — Şi: pretutindenea, (astăzi rar) pretutindene, (învechit şi regional) pretutinde, pătutindeni, petu-tindenea, petutindinea, (Învechit) pretutindenelea (tdrg), pretutindenilea, pretutindere, pretutinderea, pre-tutinderelea (id. ib.), pretutindilea (cdde), pretutindine, pretutindinea, pretutindini, pretutindinile, pretutindirea, pretutindirilea (tdrg), pretitinderea, pretitinde-rilc, pretitindirilea, pretiutinderea,' pretiutinderele, pre-tlutindinea, pretiutindirea, pretlutindirile, pretutindeni, pătutindenea (Polizu), pertutindenea, pctiutindere (tdrg), (regional) pătutindinea (alr n/899), pătutin-dini (alr i 344/768), petitinderea, petutindeni (ib. 344/810), petutindinerea (ib. 344/850), petutindirea (ib. 344/870), pintrutindărea (ib. 344/840), pitindirea (i.b. 344/418) adv. — Lat. per + totum + iude. PRETUTINDENILEA adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDERE adv. v. pretutindeni. PRETUTINDEREA adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDERELEA adv. v. pretutindeni. PRETUTlNDILEA adv. v. pretutindeni. PRETUTINDINE adv. v. pretutindeni. PRETUTINDINEA adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDINI adv. v. pretutindeni. PRETUTINDINILE adv. v. pretutindeni. PRETUTÎNDIREA adv. v. pretutindeni. PRETUTINDIRILEA adv. v. pretutindeni. PREŢ s. n. 1. Expresie bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani care se cere sau care se plăteşte pentru o marfă, pentru o lucrare, pentru un serviciu, : pentru folosinţa unui bun etc.; sumă de bani care reprezintă valoarea unui bun; s p e c. tarif. V. contravaloare, cost. Băgară sama preţului ' lor şi aflară cinci Inlurearcce de denari. cod. vor. ■ 6/29. Iară preţul aceşlii carte ne-am socotit .... 21 de constande dc argint, prav. gov. 170v/16, cf. lllv/9. Ceia ce vor fura carul altuia ...să plătească două pre- ■ (uri. prav. 10, cf. n. test. (1648), 160v/16. Voi da şi preţul celuilalt teasc ce s-au înecat (a. 1675). gcr i, 223/13. Aceaia haină să porţi, care o poţi şi plăli ... şi căria poţi da preţul (a. 1685). id. ib. 277/11, cf. lex. mars. 238. Să aibă ... voie a-şi vinde vilele unde ... vor afla preţ mai bun. R. Greceanu, cm ii, 203. Preţu ne-u dai pe pogon clte taleri 2 (a. 1764). Iorga, s. D. vii, 56. Preţul tocmit Pentru hăst feliu dă marfe. Budai-Deleanu, ţ. 321. Să cumpere...cu preţuri ce se vor putea ajunge cu vlnzălorii. Dionisie, c. 165. S-au suit la preţ plnă la 180 000 lei (a. 1815). Uricariul, ii, 9. Mare pagubă este la o ţară de a-şi scoate tot materialii nefabricarisit, vlnzlndu-l In alte ţări cu ■ un prost preţ. Golescu, î. 142, cf. drlu, Clemens. Vinde această băutură cu un pref mai jos declt acel ce costiseşte In Moldova (a. 1835). Uricariul, viii, 135. Calitatea şi preful cumpătat a marfei sale vor face a avea preferinţă, cr (1848), 203/40. ll întreabă ia. să-i spuie cum ll vinde? Cu ce preţ? Pann, p. v. i, 64/10. A vindut din Inllmplare Şi cu un preţ de mi- ■ rare Un cal prost ce el avea. Alexandrescu, o. x, 318. Preful chiriei unei asemenea gimii este de 15 mii lei. Bolintineanu, o. 268. îmi plac juncanii şi doream să le şliu preful. Slavici, n. i, 138, cf. Alexi, . w. Nu vrea să audă de pace d-ar şti de bine că ar cheltui încă o dată preţul moşiei. Brătescu-Voineşti, p. 185. Cu clţiva ani mai tlrziu Intllnim, tot Intr-o publicaţie oficială, o altă listă de preţuri curente. N. A. Bog-; dan, c. m. 139. Preţurile au scăzul brusc pe pieţele străine In ultimele săptămlni. Rebreanu, r. i, 46. A obţinut o reducere de o mie de lei la un pref de trei mii cinci sute. Brăescu, o. a. ii, 382. Noi plătim jumătate pref. Sebastian, t. 116. Deschide o prăvălie şi vinde mărfuri cu preţ fix. Sadoveanu, o. ix, 340. L-a pus să ceară hangiului orz şi să întrebe de pref. id. ib. xi, 262. Prin valoarea de facturare se înţelege preţul de vlnzare al produsului, leg. ec. pl. 15345 PREŢ — 1361 — PREŢ 154. Era o scădere de preţuri catastrofală. Călinescu, s. 51. Scad preţurile la grlne ori la vite cum poftesc ei. Camil Petrescu, o. i, 102. Nota nu e prea mare, eu nu iau preţuri mari. H. Lovinescu, t. 143. Preţul griului răsturnase toate socotelile. Preda, m. 453. întinse trei lei, preţul unui bilet. Barbu, p. 177. Preţul ... este expresia monetară a valorii mărfii, pr. drept, 364. Daţi din belşug la mori şi brutării făină C-un preţ puţin scăzut, t iulie 1964, 42. In luna august ... urmează să-şi achite ultima rată din preţul [casei], rl 1968, nr. 7 387. Bun .preţ li căpăta. Balade, ii, 12. Ţi-oi spune prcţu, Şi ne-o fi gata tlrgu. folc. transilv. i, 241. Haina lucrată, fie şi nepurtală, îşi pierde preţul ei. Zanne, p. iii, 184. (F i g.) Acest veac e de pocaanie ... acesta e de lucrare, iar celalalt de preţ plătitoriu. Coresi, ev. 480. Fericirea cea viitoare veacinică şi ... preţ cu care aceaia să cumpără (a. 1757). ocr ii, 54/6. Şi biata Irina ... O să se refacă. Dar cu ce preţl H. Lovinescu, t. 86. <$■ Fără (dc) preţ = a) loc. adj. şi a d v. (care este, care se vinde etc.) (mult) sub valoarea reală, (foarte) ieftin. Vlndut-ai oaminrii tăi fără preţ. psalt. hur. 37r/22. Cumpără odoarăle şi sateli făr’ de preţ, că-i tot ingreuie cu dăjdile. Neculce, l. 114. Ttrgurile erau slabe şi negoţul se vindea fără preţ. Popovici--Banăţeanu, v. m. 105. S-aşteptăm să se prefacă mustul fără preţ In vin. Pillat, p. 85; b) loc. adj, care nu poate fi preţuit in bani (atit e de scump, de valoros), foarte scump, extrem de valoros (sub aspect material). Stllpii cei fără preţ, marmurile cele scumpe. Cantemir, ap. tdrg. El palate şi biserici şi podoabe Fără preţ a dat Moldovei. Vlahuţă, o. a. i, 53. Aceste gorgane ... ascund comori fără preţ. v. rom. ianuarie 1965,26. (învechit şi regional) Cu (mare prcţ=a) loc. a d v. (foarte) scump (in bani). Şi mai cu preţ declt aice era bucatele toate. Neculce, l. 379. Unde găsea pline, ori de ce fel ...,. o vindea cu mare preţ. R. Popescu, cm i, 459. Vindea tot cu preţ. Muşte, let, iii, 12/21. Le-au vlndut mai cu preţ şi cu ciştig. Bărac, t. 17/10. Să mă duc la tlrg la Glogovăţ, C-acolo-s caii cu preţ. Doine, 296. Cine vrea să vlnză marfa cu preţ, să o scoată la mezat. Zanne, p. v, 423; b) 1 o c. adj. care este (foarte) preţios, (foarte) valoros (sub aspect material). Bobul de mărgăritar e mai mare şi mai cu preţ dcclt bobul de orez, dar sparge dinţii. Odo-bescu, s. i, 80. ^ L o c. a d j. De (mare saii, Învechit, mult) preţ = (foarte) scump, (foarte) valoros (din punct de vedere material). Nu iaste de trebuinţă noauo veşmintele ... de mult preţ. Coresi, ev. 307. Case de mult preţ. id. ib. 312. Ia veşmănle scumpe de multu preţ (cca 1600). gcr i, 65/29. Să-l ungem pre el cu neşte mir de mull preţ (a. 1642), id. ib. 101/24. Furtuşug mare să cheamă cind iaste lucrul furtuşagului de mare preţ. prav. 30. Un vas de ala-vaslru cu unsoare de mult preţ. n. test. (1648), 34v/3. Au dăruit un hamger de mare preţ veziriului. Neculce, l. 92. O cruce ... foarte frumoasă şi de mare preţ. R. Greceanu, cm ii, 152. Pielri scumpe cioplite, de mult preţ (a. 1760). gcr ii, 72/20. Nu căutaţi ... la. vesmintele lor ceale de preţ. Petrovici, p. 48/5. Haine de mătase şi alle lucruri de preţ. Bălcescu, m. v. 63. Le-au dat mereu, şi bani şi odoare de preţ. Odobesou, s. ii, 13. N-am să-fi dăruiesc nimica de preţ. Caragiale, o. ii, 242. Nu cuteza să calce ... pe velinfele cele de mare preţ. Ispirescu, l. 38. Lucruri de mare preţ. Hogaş, dr. i, 52. Bibelou de porfelan Obiect de pref, cu smal-ful nepătat. Minulescu, vers. 222. L-am văzut departe in căsuţa lui, ... lingă scoarţele de preţ. Galac-tion, a. 37. E un vas de pref. C. Petrescu, î. i, 90. Se întoarseră cu alt sac umflat de scule de preţ. Voi-culescu, p. i, 199. Nu ne-am fi putut' lua răspunderea unui asemenea transport dc pref. Sadoveanu, o. xi, 60. Au umplut bibliotecile cu tipărituri dc pref. Abghezi, b. 47. Vreau să strlngem de pe acum lucruri de pref pentru căminul nostru. Călinescu, e. o. ii, 103. La fundul săniei au pus o ladă cu lucrurile de pref. Camil Petrescu, o. i, 9. Strlngerea acestei sume s-a făcut ...cu vlnzări de obiecte de pref. Preda, r. 32. Loc. a dv. Cu orice preţ = cu oricîte eforturi, sacrificii, cu orice risc, In orice condiţii; neapărat (4). Cată a realiza cu orice pref nişte fonduri şi a alerga la Corfu. cr (1848), 333/43. Eram chemat cu orce preţ Ungă dînsul In Transilvania. Bolliac, ap. Ghica, a. 630. Voii să le văd cu orice preţ. Bolinti-neanu, o. 381, cf. 390. Spinul vrea să-mi răpuie capul cu orice preţ. Creangă, o. 98, cf. 92. Pentru ce vrei cu orice preţ să mergem la serata directorului? Dela-vkancea, s. 110. Conductorul ţinea cu orice preţ să ne arate ... preţioasa dumisale amabilitate. Vlahuţă, o. a. i, 241. Cu orice preţ, spiritualul autor vroieşte să ne aducă lacrimi in ochi. Bacalbaşa, s. a. i, 222. Clinele vrea cu oriceprefs-o prindă. Brătescu-Voineşti, p. 227. Hotărlt s-o apere cu orice pref. Rebreanu, i. 29. Dorea cu orice pref ceartă? Bassarabescu, v. 23. Vine ordin ...să reluăm cu orice preţ tranşeele pierdute. Mironescu, s. a. 118. Noul venit şi-a pus Inminte să fie scriitor cu orice preţ; are să fie. Galaction, a. 186. Vrei să-mi devii ginere cu orice preţ? Camil Petrescu, t. i, 158. Aici slnt absolut decis să fiu fericit. Cu orice preţ. Sebastian, t. 67. Respectam dorinţa lui de a-şi urma drumul cu orice preţ. Vlasiu, d.26. Mahomet era o forţă care trebuia oprită cu orice preţ. Sadoveanu, o,„xii, 218. Refuzi cu orice preţ să le salvezi? I-I. Lovinescu, t.'338. Ţii cu orice preţ să nu-ţi terfeleşti cuvlntul. v. rom. decembrie 1964, 43. Cu nici un preţ = în nici un caz, orice s-ar întimpla, pentru nimic în lume. V. deloc. Acel alai jalnic... nu-mă părăsea cu nici un preţ. Delavrancea, t. 37. Cu nici un preţ n-ar fi vroit să se culce In străini, id. ib. 45. Asta nu. Cu nici un preţ. Pe ăsta nu-l las. Sebastian, t. 77. Mama n-ar fi ieşit din vorba lui cu nici un pref. Vlasiu, a. p. 73. Nu voiam să mai dorm cu nici un pref. Sadoveanu, o. vii, 464. Illrtiile acelea nu trebuiau lăsate In mina nimănui, cu nici un pref. Galan, b. ii, 16. <0> E x p r. (Popular) Preţ de... = a) (şi, regional, în forma preţ Ia...) (reprezentînd) contravaloarea a..., valorînd ... Nici un feliu de lucru, macar pref de un ban, să cumpere de la dlnsul (a. 1741). Uricariul, iv, 403/1. Doi miei, fiecare pref de-o împărăţie. Slavici, ap. tdrg. Nu-i vrednic preţ de trei surcele. Coşbuc, p. n, 228. Un an de zile am umblat cu ochii pe la doftori şi-am cheltuit pref dc-o vacă. Vlasiu, d. 220. Mă costă pref de doi harmasari. Sadoveanu, o. x, 144. Băui pref la nouă iepe, Iacată-mă mort de sete. Bibicescu, p. p. 229; b) cam, aproximativ. Clnepa ... O coseşte cam pe sus Să-mi rămlie preţ de-un fus. Reteganul, tr. 162; c) (de obicei urmat de determinări temporale; şi in formele preţ ca la..., preţ ca de...) un interval de timp de circa... Plndind ei aşa preţ de o oară. f (1887),- 279. Trece aşa preţ ca la un sfert de ceas şi numai ce mă pomenesc cu un ăla. Caragiale,. o. vi, 5, cf. Şăineanu, d. u. De marţi seara plnă vineri dimineaţa ...eu n-am avut odihnă pref de o noapte. Mironescu, s. a.' 76. Trecuse preţ de un ceas de chinuitoare aşteptare. P. Constant, r. 158. Aşteaptă-mă preţ de-o clipă numai. Sadoveanu, o. iii, 163. Am ascultat cam pref de jumătate de ceas. Stancu, r. a. v, 167. Căuta să smulgă drugul... năzuind să-l gospodărească de unul singur barem preţ de trei întorsături de mină. Gal&n, z. r. 213. După preţ de o jumătate de oară iniepu baba să vorbească. Sbiera, p. 119. Merg ei încă pref ca de vro patru ceasuri şi-i prinde noaptea intr-o pădurice, şez. vi, 151. Nu mai avea declt preţ de două ore plnă acasă. Bota, p. 110. (Popular) Preţ ca la... = (urmat de determinări spaţiale) aproximativ, cam cît... La noi se cheamă Durău, unde curge apa-n jos de pe stlncă, preţ, aşa, ca la două staturi de 'om înălţime. Hogaş, m. n. 204. A pune preţ pe (sau, rar, la) ceva (sau cineva) = a socoti că ceva (sau cineva) este (foarte) preţios, important, necesar, a ţine mult la ceva (sau la-cineva). Eu pe viafa-i puneam mare preţ. Alexandsescu, 15345 PREŢ — 1362 — PREŢĂLU o. 1, 111. Formele de dinafară pe care In lumea cea mare se pune atlta pref conv. lit. xiji, 452. Nu pune preţ la zădărniciile falei. Odobescu, s. i, 146. Prea puţin Pui preţ pe tine. Coşbuc, s. 51. Ar fi putut să pună preţ şi pe averea asta a părinţilor. Agîrbi-ceanu, a. 235.Pun mare preţ pe rezultatul acestei inspccţii administrative. Bhăescu, o. a. i, 59. Poate greşesc puntnd atlta preţ pe această carieră ofiţerească. Camil Petrescu, o. ii, 537. Pun mare, pun imens preţ pe sfatul dumneavoastră. Galan, z. b. 156. Pune mai mult preţ pe un pumn de gologani declt pe tine. t decembrie 1964, 19. A avea (un) pref = a) (despre mărfuri, bunuri materiale) a se vinde bine, cu preţ ridicat, a avea căutare, a se cere mult. Toate au avut preţ şi s-au vindut... şl bucatele şi mărfurile. Galac-tion, o. 261; b) a avea o valoare ridicată, a valora mult (sub aspect material). Ne lăsară numai această icoană ce, In nelegiuita lor credinţă, n-avea nici un pref Odobescu, s. i, 154. Ne-au luai lot ce li s-a părut că ar avea pref. Stancu, r. a. ii, 243. A ajunge Ia preţ = a fi căutat, apreciat. Cf. dl, dm, dex. A se învoi ('sau, regional, a veni) la (sau din) pref sau(regional) a se ajunge din preţ ori (învechit) a rupe preţul = a Încheia o tranzacţie comercială (inţelegindu-se asupra sumei de plată). Aşe, au rumpLu prefu mirfli, cile un leu bălut. Neculce, l. 84. în vro citeva cuvinte, tnvoindu-se din pref, Ii zise cumpărătorul ... Pann, 4:h.. 10/3. Nu ne Invoim la preţ. Călinescu, s. 35. Ne tocmim plnă ne ajungem din pref. Com. Sălci-oara — Bucureşti. A ţine la preţ sau (învechit) a se ţine greu la preţ = a nu reduce nimic din suma cerută la o vînzare. Ţiindu-te greu la preţIţi va aduce de mai multe ori pagubă declt folos. Nichi-for, p. 33/2, cf. Polizu. Se făcu Insă mai năzuros In tlrg, ţinu mai la pref. Ispirescu, l. 269. + (învechit) Pref de stnge = pedeapsă cu moartea. Nu să cade aceştea a-i pune Irt corvan, că preţ de slnge iaste. n. test. (1648), 36v/31. (învechit) Preţul slngelui = legea talionului. Se anulasă şi preful slngetui ... ce se cerea pentru turcii omorîţi In ţară (a. 1869). Uri-cariul, i, 183. + (Concretizat) Bucată de hîrtie, de carton, de lemn etc. pe care este indicat costul unei mărfi; cifră care indică valoarea In bani a unei mărfi (înscrisă pe obiectul de mai sus). îi smulse eticheta cu preful şi o rupse In două. C. Petrescu, î. i, 77. + Sumă încasată dintr-o vînzare. S-au dus la o crlşmă unde s-au pus să bea preţul hainelor mortului. Negruzzi, s. i, 32. Beau şi miercuri, beau şi joi, Beau preful la patru boi. folc. transilv. i, 309. 2. (învechit şi popular) Plată1 (1); p. e x t, răsplată, recompensă. Şi pref izbăvire sufletului■ său Irudi-se In veaci. psalt. hub. 41 r/l5. Prefurete ( p 1 a -t a n. test. 1648, Biblia 1688) lucrătorilor celoră ce au lucrat agrele voastre, cod. vor. 132/15, cf. psalt. 274. Vor lua preful la giudecată. Palia (1581), 8/14. După a lui moarte Armele şi calul să rămlie Ca un preţ de biruinţă mie. Budai-Deleanu, ţ. 248. Fură foarte mlhniţi că această pradă bogată nu fu preţul vitejiei lor. Bălcescu, m. v. 147. Să afle ce feli de pasere să fie aceasta şi ... să li făgăduiască mare preţ pentru aceasta. Sbiera, P; 69. <0> Loc. pre p. Cu preţul... = în schimbul... (unei contravalori materiale); f i g. cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul ... Vă vom apăra cu preţul vieţii noastre. Camil Petrescu, t. iii, 14. Nelndrăznind să se mişte de pe poziţiile cucerite cu preţul vieţii. Brăescu, o. a. i, 179, cf. 356. Eroii au, sau doblndesc maturitatea convingerilor cu preţul unei îndelungi ... deliberări. s iunie 1960, 60, cf. dl, dm, dex. + (Rar) Jertfă, sacrificiu. O, cere-mi, Doamne, orice pref, Dar dă-mi o altă soartel Eminescu, o. i, 177. + (învechit) Echivalent pentru o sumă dc bani. Deci să-mi dea banii sau să ia preţul acelor ba(ni) (a. 1620). Rosetti, b. 90, cf. 103. <> Loc. a d v. In preţ = drept compensaţie a unei datorii. Cela ce va avea datorie şi să va fi tocmit... să ia vreun lucru In pref. prav. 59. -f (învechit, rar) Cheltuială. Eu cu multu prefu (sumă n. test. 1648, cheltuială Biblia 1688) agonisiiu aceasta cetate, cod. vor. 46/1. Şi lăcui Pavelu In tolu anulu cu al său preţu (c h e 1 ş u g Biblia 1688). ib. 106/10. + (învechit, rar) Mită (D- Mărule fără leage şi dereapta lor tmplu-se preţu (de mită c2, de măzdu h, de m î z d e d). psalt. 44. 3. Valoare, importanţă, însemnătate, semnificaţie. V. merit. Preţul mieu băsăduiră a-l răni. psalt. hur. 51r/5. Blânda şi tăcuta duhului ce iaste intre Dumnezeu multu preţ (drag n. test. 1648, de mult preţ Biblia 1688). cod. vor. 152/2. Adevăruri de mare pref. Marcovici, c. 50/13. Eşti ...un om de mult preţ. Voinescu ii, 112/17. Altul clrtitor ... Parcă nu cunoaşte preţul minţei. Conachi, p. 259. Să simtă preţul despre ceea ce perde. cr (1848), 103/53. Cuvintele unui om dau totdeauna măsura prefului său. Bre-zoianu, î. 93/12. Să preţuim după adevăratul lor pref treburile tn care ne amestecăm. Odobescu, s. i, 47, cf. ni, 105. în ochii mei acuma nimic nu are preţ. Eminescu, o. i, 232. Atltor idealuri depărtarea le dă preţ. Cerna, p. 55. Preţul integral al vieţii 11 dă numai moartea. Ibrăileanu, a. 71. Scriitorii vor învăţa şi mai mult preţul cuvlntului scris. Galaction, a. 131.- Pentru un om ca el acuma viaţa avea un pref nemărginit. Sadoveanu, o. v, 611. După asemenea Infrlngeri, biruinţa are Intr-adevăr pref. id. ib. ix, 204. Tot ce a urmat după aceea nu mai are nici un pref. Preda, n. 460. O demnitate dc om care îşi cunoaşte preful. t decembrie 1962, 52. Un document de marc pref- v. rom. iulie 1962, 174. A dori bucuriile viefii nu înseamnă a cunoaşte şi preful lor. ib. august 1963, 166. O Loc. adj. Fără (dc) preţ = care este foarte important, extrem de însemnat. învăţătura ... iaste fără de pref (a. 1713). gcr ii, 6/20. Să nu-şi piardă timpul lui fără preţ cu ele. Camil Petrescu, o. ii, 349. (învechit, rar) l’re preţ = de mare însemnătate. Acest tractat de l-ar fi putut isprăvi ar fi fost un lucru pre pref. ist. carol xii, 26r/8. (Rar; concretizat) Ceea ce are valoare, importanţă, semnificaţie. Iscal-am frumusefi şi preţuri noi. Abohezi, s. i, 10. ■5. (Mat.; învechit) Valoare. Vom avea dar atunci 2 7 frlngerca — tot de un pref cu ------- şi arătat prin mai 3 11 mici termeni. Heliade, a. 36/15. Aceste preţuri ale liniilor trigonometrice sini o urmare ale celor aflate pentru ele, trigon. dr. 9/29. O [ = zero] care de sine singur n-are nici un preţ, dar pe care scrim In locul ţifrelor ce lipsesc. G. Pop, e. 8/26, cf. id. g, 74/8, 5. (Muz.; învechit, rar) Valoare. După ce am cunoscut bine numele notelor, trebuie să le cunoaştem şi preţul. Vahmann, n. 12/5. 6. (învechit, rar) Cuprins, conţinut. în preţul celor patru puncte şi al profesiunii de credinţă catolică diploma promitea şi asigura ... toate drepturile şi sculinfele. Bariţiu, p. a. i, 183. — PI.: preţuri şi (învechit) preţure. — Lat. pretium. PREŢĂLUÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică bunuri care pot fi vîn-dute) A preţui (1). Noi am prifiluit iepele cu vornicul ... aice tn sat (a. 1643). Iorga, d. b. i, 103. Au pre-ţătuit casa cu grădina şi grajdu dreplu 48 de florinii (cca 1684). id. s. d. v, 385. Neaftlndu-se alfii să le cumpere după preful ce l-au prefăluit ... boierii noştri (a. 1747). Uricariul, v, 265/1. 2 lei de prefeluit du-gkene şi case de frunte (a. 1776). ib. xix, 338. Zestrea de va fi prclelullă şi In foaia de zestre, să va arăta In scris atlţia bani cutare lucru. man. jur. (1814), 103. Moşia a fost preţeluită ... cu 16 000 galbeni. I. Io-nescu, d. 366, cf. ddhf, Barcianu, Alexi, w. Ceilalţi stăteau ... prefălulnd mereu valoarea porcilor. Rebreanu, i. 168. Erau ... nişte piei de rlşi care nu se mai află şi stăplnul meu le prefeluia una clte una. Sadoveanu, o. xm, 279, cf. Lexic reg. 25. (Refl 15346 PREŢĂLUIRE — 1363 — PREŢIOS p a s.) Cu neputinţă este a se preţelui paguba ce au suferit laşul (a. 1848). Uricariul, x, 15. <0> F i g. Clnlărcşte cu ochii şi preţăluieşte pe băieţii care ies din şcoală. Arhiva, ii, 320. La dntarul cel din veci avem să venim amlndoi cu marfa noastră şi Domnul Dumnezeu are s-o prelăluiască. Sadoveanu, o. xiij, 236. 2. Tranz. (Rar) A preţui (3). Clnd sărăcia nu-potopise locul ... oamenii pre/ăluiau clntarea lăutarului. Pas, l. i, 9. 3. Refl. recipr. (Mold., Bucov.) A se tlrgui, a se tocmi (cu prilejul unei tranzacţii). Pre acea oaste turcească era cap un agă prea bogat şi să preţăluia c.u mulţi bani şi odoară să să răscumpere de la căzaci. N. Costin, l. 527, cf. a v 15, 20, vi 4, 33. — Prez. ind.: preţăluiesc. — Şi: (învechit şi regional) preţelui, (Învechit) prifilui vb. IV. — I’reţ.+ suf. -ălui. PREŢĂLUÎRE s. f. (învechit şi regional). Acţiunea de a p r e ţ ă lui (1) şi rezultatul ei; (Învechit şi popular) preţuire (1). Ştiinţa prefeluirei moşiilor ... poale să aducă lămuriri aminduror părţilor interesate. I. îonescu, c. 250/23. După două ceasuri de preţă-luiri şi operaţii aritmetice, rămaseră amlndoi ... ui-tlndu-se unul Ia altul. Vlahuţă, d. 3, cf. ddrf, cade. Oferă un preţ sau face o preţăluire. C. Petrescu, a. 321. — PI.: preţăluiri. — Şi: (regional) prcleluire s. f. — V. prcţălui. PREŢĂLUITOK, -OÂRE s. m. şi f. (învechit şi regional) Preţuitor. Preţul dobindit va fi cu alîla mai aproape de adevăr cu cit preţăluitorul va cunoaşte mai bine lucrurile. I. Ionescu, c. 251/10. Fusese ... pre-ţeluitor la vama din Burdujeni. Gane, ap. cade, Cf. DWF, DL, DM, DEX. — Pronunţat: -lu-i-. — Pi.: preţăluitori, -oare. — Şi: (regional) preţeluitor, -oare s. m. şi f. — Preţălui + suf. -lor. PREŢĂTORIE s. f. v. perccptorie. PREŢECTORÎE s. f. v. pcreeptoric. PREŢKLUÎ vb. IV v. preţălui. PREŢELUÎRE s. f. v. preţăluire. PREŢELUITOR, -OÂRE s. m. şi f. v, preţăluitor. PREŢEPTORE s. m. v. pcrceptor. PREŢEPTORÎE s. f. v. perceptori«. PREŢESIE s. f. v. prcccsiune. PREŢldS, -OĂSĂ adj. 1. Care reprezintă o valoare materială ridicată, care costă mult datorită valorii materiale ridicate; scump, (rar) preţuit (2). Ghiudiula locală ... se desface de toi ce are de mai preţios. Calendariu (1794), 35/11. Are pre spinare pene foarte preţioase, care slnt obiect de negoţ. J. Cihac, i. n. 113/28. Diademul de emiră...şi multe odoare preţioase. Asachi, s. l. ii, 55. Ştiau să schimbe aurul In marmure preţioase, ck (1846), 21/40. Zugravele cele mai preţioase ... erau zestrea monaslirii aceleia.. Ispirescu, l. 295. Banii şi lucrurile preţioase ... nu fuseseră găsite de făptaş. Sadoveanu, o. vi, 216. îi trebuieşte un aurar iu tare iscusit care să-i facă nişle lucruri foarte preţioase. Sbiera, p. 97, cf. 71. <0> Metal preţios v. metal (1). Piatră preţioasă v. piatră (I I). 2. Care are valoare (pentru cineva) datorită unor calităţi de utilitate, de raritate, de vechime etc. sau datorită unor considerente afective, morale, intelectuale etc.; la. care cineva ţine mult (datorită călită* ţii or sale). V. important, valoros. A nu să lăsa să cadă cu vremea In disfiinţare un aşăzămlnt alll de preţios. Buletin, f. (1833), 1632/34. .4/ doilea calif Omar cuceri Siria şi Eghipelul de gios undi In Alexandria arse preţioasa bibliotică alexandreană.. Săi.-lescu, iir. i, 94/5. Surori, gemine-ale tale preţuos timp n-a pierdut. Asachi, s. l. i, 101. Aducerea-aminle a acelor timpuri eroice să deştepte in noi simţimlntul datorinţei ce avem d-a păstra ... această preţioasă moştenire. Bălcescu, m. v. 26. Vremea este cUeodală prea preţioasă In agricultură. Brezoianu, n. 88/26. Nu voi să te fac a sacrifica un timp preţios spre a mă aştepta, cr (1848), 53/G3. Adună preţioase documente In Arhiva română. Negruzzi, s. i, 339, cf. 208. Se împreună in arborul curmal o mulţime de cualităţi precioase care fac de dlnsut arborul cel mai important. Isis (1859), 31/2. Pierde vremea preţioasă şi aleargă-n-tr-un noroc. Alexandrescu, o. i, 177. Pentru un arab nu e nimic pe lume mai preţios declt un cal bun şi frumos. Alecsandri, o. p. 361. Un asemenea muzeu ... s-ar împodobi cu preţioasele vechituri adunate de prin ¡oale mănăstirile. Odobescu, s. i, 337. S-a întărit In credinţa ... că prietenul este un om prefios. Caragiale, o. ii, 269. îţi dau In schimb preţioase învăţături. Ionescu-Rion, s. 223. Se muncea ... pentru luminarea laturii celei mai preţioase a sufletului omenesc- Agîrbiceanu, a. 39. Chitanţa insă n-o socotea chiar aşa de preţioasă. Rebreanu, r. i, 192. Această femeie demodată era mai mult o soră, un tovarăş preţios. Galaction, o. a. ii, 331. Lucrătorul tipograf este colaboratorul prefios al scriitorului. Topîrceanu, o. A. ii, 334. Viata dumneavoastră e preţioasă penlru noi toii. C. Petrescu, c. v. 33. în patria mea doamnele socotesc iubirea drept cel mai preţios bun al vieţii. Sadoveanu, o. xi, 70. îşi ia rămas bun de la literatura pe care a slujit-o cu mijloace preţioase, dar repede istovite. Vianu, a. p. 210. Orice cunoştinţă era preţioasă. Călinescu, e. o. ii, 112. Două lucruri slnt preţioase In Munţii Apuseni şi le-au făcut faima: oamenii şi aurul. Bogza., ţ. 9. Apărarea celui mai preţios bun al omenirii, pacea. Lupta de Clasă, 1953, nr. 10, 89. Timpul lui Matei e preţios. H. Lovinescu, t. 47. Va aduce informaţii preţioase, v. rom. noiembrie 1962, 155. Aceste căutări fac dovada unei active şi preţioase dorinţe de înnoire, t iunie 1964, 84. 4- (învechit; substantivat, f.; la pl.) Bijuterii. Femeile franceze să-şi aducă toate argintăriile şi preţioase In Banca franceză, f (1871), 155. O conduse In budoar, li arătă garderoba şi preţioasele, ib. (1877), 58. 3. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de naturaleţe şi de simplitate;.de un rafinament afectat, căutat, pedant, exagerat. Preţios şi subtil In arta sa de sftrşit de Renaştere, el e firesc şi spontan In proză. Lovinescu, c. iv, 104. în epoca rimei rare şi a cuvln-tului preţios, banalitatea formală ... previne In rău. id. ib. v, 184. Buza de dedesubt ... caracteriza In chip desăvlrşii dispreţul penlru alţii şi o preţioasă încredere In sine. Mironescu, s. a. 111. Expresii preţioase sau pedante, de care notaţiile scriitoarei... nu sini totdeauna scutite. Vianu, a. p. 338. Nu-i plăcea in fond poezia, o găsea prea preţioasă. Călinescu, e. o. ii, 18. Scriitorul ... are un accent mai puţin preţios, t decembrie 1964, 33. <$■ (Glumeţ) Un molan vlnăt plndeşte ceva în iarbă Intr-o atitudine preţioasă şi artificială. Cazi-mir, gr. 127. + (Substantivat) Persoană care are un stil, o vorbire, o comportare etc. afectată, căutată, pedantă. Fetele din ziua de astăzi ... spre a juca pre preţioasele fac pe bietul mire a-şi pierde minţile, cr (1848), 272/75. Astăzi rlzi d-o pedantă, mline d-o preţioasă. Alexandrescu, m. 269, cf. cade. Acţiunile socotite prea aproape de nevoile ordinare ale vieţii erau înlocuite de preţioşi prin clte o metaforă. Vianu, m. 73. + Fi g. (Rar) Rafinat, delicat, fin. Focul vinului ...şi buna dispoziţie extraordinară au produs... o beţie preţioasă şi subţire. Sadoveanu, o. xi, 605. — Pronunţat:, -ţi-os. — Pl.: preţioşi, -oase. — Şi: (Învechit) prcţu6s, -oâsă,' precife, -oâsă adj. — Din lat. pretiosus, fr. pricicux. 15357 PREŢIOSISM — 1364 — PREŢUI FREŢIOSÎSM s. n. (Neobişnuit) Preţiozitate. Nepregătiţi destut, cei cari se reclamau de la mişcarea lui Heliade..., versurile se bosumflă, iau înfăţişarea preţio.'ismului, artificialilăţii. Macedonski, o. iv, 119. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pre)¡os + suf. -ism. PREŢIOZITATE s. f. Faptul de a fi preţios (3), lipsă de naturaleţe şi de simplitate, rafinament afectat, căutat, pedant, exagerat în comportare, exprim mare etc.; p. e x t. comportare, exprimare etc. afectată, căutată, pedantă; (neobişnuit) preţiosism. V. manierism. Preţiozitate de gesturi. Macedonski, o. u, 278. Era deci fatal ca idealul lui Macedonski să reprezinte antitetic modernismul, exotismul .... preţiozitatea. Lovinescu, c. iv, 14. Lucia Mantu .... a cărei proză are preţiozitatea irizaţă a poemului In proză. Teodoreanu, m. u. 35. Fără a atinge preţiozitatea, bucuriile rustice nu depăşesc bunul gust. Călinescu, i. 191. Folosirea arhaismelor fără necesitatea de a reda culoarea locală ... trădează In cel mai bun caz preţiozitatea autorului. Graur, f. l. 111. Locuţiunea pare un rest din preţiozitatea unei critici literare apuse. L. rom. 1959, nr. 3, 56. Critica literară ar trebui să fie mai atentă ... In sensul luptei împotriva unor preţiozităţi, v. rom. martie 1960, 58. Preţiozitatea aristocratică. T februarie 1962, 8. Există totdeauna o combinaţie de culori care atinge un sumum de preţiozitate, contemp. 1966, nr. 1 007, 7/5. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: preţiozităţi. — Din fr. prcciositc. PREŢIPÎŞ s. n. v. precipiţiu. PREŢIPITĂ vb. I v. precipita. PREŢIPITĂT s. n. v. precipitat1. PREŢIPITÂTE s. f. v. precipitat1. PREŢIT6R s. m. v. pcrccptor. PREŢÎZIE s. f. v. precizie. PREŢÎPÎŞ s. n. v. precipiţiu. PREŢOS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Care ştie să preţuiască (3), să aprecieze cum se cuvine însuşirile, importanţa, valoarea. Arunc spre ea o ochire cu un mijloc răpitor Ca să-i dea înţelegere şi pricină de amor. Şi clnd la acea ochire iau împotrivă răspuns, De altă ochire vie, preţoasă şi pe ascuns. Pann, e. i, 65/18. — Pl.; preţoşi, -oase. — Preţ + suf. -os. PREŢUI vb. IV. 1. Tranz. (Învechit şi popular; complementul indică bunuri care pot fi vîndute) A determina cu aproximaţie un preţ (I) (v. e v a 1 u a, estima), a stabili, a indica valoarea in bani (şi în bunuri); a considera, a aprecia, că are o (foarte) mare valoare materială; (învechit şi regional) a pre-ţălui (1). Să preţuiască casa căt face şi să plătească lot acel preţ. prav. 77. Pitariul şi măcelar iul ...nu văd bucuros cînd slăplnirea oraşului le preţuieşte (taxi-ruieşte) plnea sau carnea. Petrovici, p. 279/18, cf. Clemens, drlu, lb. Costa mai mult vinul, după cum l-au preţuit. Pann, p. v. ii, 77/17. Un vas de argint preţuit 1 500 ruble. Negruzzi, s. i, 36, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade, dl, dm. Văzlnd împăratul ce cal are el, l-au preţuit că face mai mult declt o împărăţie. Sbiera, p. 44. Cine nu preţuieşte filerul, nu va număra florinul. Zanne, p. v, 290. <$> Refl. pas. Doauo păsăreale preţuiescu-se Intru fileriu. tetraev. (1574), 216. Sumele adunate penlru lăcui-torii nenorociţi prin revărsarea apelor se preţuiesc peste o jumătate milion fiorini, cr (1830), 521/14. 2. Intranz. A avea, a reprezenta un anumit preţ (1) sau o anumită valoare materială; a valora, a face. Ştia că avea la spate „Arhanghelii“ care preţuia foarte mult. Agîrbiceanu, a. 211. O asemenea salbă singură preţuia o avere. Camil Petrescu, o. ii, 77. O piatră nestimată Dă-mi preţuie lumea toată. şez. iii, 212. Boi boureni, In coadă cudălbeni, în frunte ţintăţei, Preţuiau perechea o mie lei. folc. mold. i, 322. + A avea pentru cineva (o mare) valoare, importanţă datorită unor însuşiri legate de utilitate, de raritate, de vechime etc. sau datorită unor considerente afective, morale, intelectuale etc.; a valora, a face. Tu nu ştii ce preţuieşte un minut. Marcovici, c. 51/17. Vorba lor preţuieşte mai mult declt nişte su-semnăture. cr (1848), 321/54. Cit îmi slnt de urile unele dobitoace ... Care cred despre sine că preţuiesc ceva. Alexandrescu, m. 321. Să am eu o slugă aşa de vrednică ...aş pune-o la masă cu mine, că mult preţuieşte omul acesta. Creangă, o. 101. Am vrut numai să văd cit preţuiţi fiecare-n parte. Gîrleanu, n. 17. Om zdravăn să te faci, bre, altfel nu preţuieşti nici două parale. Sadoveanu, o. iii, 8. Un jurnal de călătorie preţuieşte mai ales prin destăinuirea directă. Vianu, a. p. 87. <0> Expr. A şti cit preţuieşte ceva (sau cineva) = a nu-şi facc iluzii despre ceva (sau cineva), a şti (din experienţă) că nu trebuie să contezi pe ceva (sau pe cineva). Le scrisese... leglndu-se prin cele mai mari jurăminte că nu le va face nimică, dar ei ştiau cit preţuieşte jurămlntul lui. Negruzzi, s. i, 159. Ştia din încercare cil preţuieşte şi credinţa eunucilor. Filimon, o. i, 124, cf. dl, dm. + S p e c. (învechit; despre notele muzicale) A avea o anumită valoare; a valora. Nola întreagă (rond) preţuieşte cit două jumătăţi de note. Vahmann, m. 12/12. 3. Tra n z. A recunoaşte, a aprecia importanţa, valoarea, meritul, justeţea etc. (cuiva sau a ceva); a aprecia, (rar) a preţălui (2), (învechit, rar) a poh-falisi. Divanul, preţuind cu dreptate sfaturile voastre ..., au hotărlt de a Intra tn învoiele penlru întocmirea păcei. ar (1830), 92/6. Părăseşte ... auritele lăcaşuri celor ce nici vreun bine au lucrat In viaţa lor, nici pot să le preţuiască. Marcovici, c. 109/19. Nu preţuiem eu pe aceşti prieteni alunce clnd li avem. Drăgiiici, r. 80/13. Toate puterile Europei preţuiau ... poziţiunea ţărei. Asachi, s. l. ii, 81. Era un act ce avea a fi preţuit ... de istorie. Kogălniceanu, s. a. 206. Am sfîr-şit prin a le cunoaşte şi a le preţui. Negruzzi, s. i, 48. Simpla vieţuire Eu ştiu să o preţuiesc. Alexandrescu, o. i, 128. Prin urlciunea mea voi cunoaşteţi a preţui frumosul. Bolintineanu, o. 361. Cel ce cunoaşte limbele clasice, va putea preţui traducerea lui Britannicu. Odobescu, s. i, 248. Ca prietin m-ai preţuit din toată inima. Caragiale, o. vii, 347. Azi preţuiesc tăcerea morţii. Anghel, î. g. 36. Preţuia mult pe doctorul Vraciu. Agîrbiceanu, a. 237. Omul care dispreţuieşte pe toţi, mă preţuieşte totuşi pe mine. Ibrăileanu, a. 75. Toată elita cărturărească ... citea şi preţuia revista ieşeană. Galaction, a. 61. Gospodar care ştie să preţuiască munca agonisită din greu. Topîrceanu, o. a. ii, 17. Comandanţii noştri preţuiesc foarte mult atacul la baionetă. Camil Petrescu, u. N. 412. în clteva luni, toţi vor şti să-l preţuiască. C. Petrescu, c. v. 31. îl preţuia, acordlndu-i loc de cinste in prezent şi viilor. Teodoreanu, m. u. 34. Nu preţuia ... poezia şi clntecele. Sadoveanu, o. vi, 237, cf. x, 10. Ei au învăţat a preţui legămlntul trainic Intre oameni. Călinescu, c. o. 153. învăţasem să preţuiesc viaţa tocmai pentru că era scurtă. Stancu, r. a. i, 210. Te cunosc şi te preţuiesc, id. ib. iii, 317. Partidul nostru preţuieşte mult critica de jos. Lupta de Clasă, 1954, nr. 1, 65. Preţuiesc poezia şi li înţeleg rostul şi semnificaţiile, s mai 1960, 87. Unii oameni începuseră in adevăr s-o preţuiască. t februarie 1962, 47. Poetul a dat dovada că ştie să preţuiască simplitatea. v. rom. noiembrie 1963, 129. Nimeni nu preţuieşte mai mult arheologia declt arheologii înşişi. H. Daicoviciu, d. 77. -0* Ref 1. Se preţuia ca plin 15368 PREŢUIALĂ — 1365 — PREURSIT de haz, pentru că era guraliv. Camil Petrescu, o. ii, 110. Prez. ind.: preţuiesc şi (regional) preţui. . — Preţ + suf. -ui. PREŢUIÂLĂ s. f. 1. (învechit) Preţuire (1). Am prefuit casa şi locul In zloţi oplzăci şi eu după această preţuială am vlndut şi am luat aceşti bani (a. 1734). IORGA, s. D. i, 232. Pogonul s-au prefăcut aice in fălci ... pentru asemănarea preluielelor (a. 1852). ap. tdrg, Cf. POLIZU, DDRF. 2. (Prin Munt.) Preţuire (2). Preţuială oamenilor ce să ostenesc pentru ţară. Jipescu, ap. tdrg. — Pronunţat: -ţn-ia-. — PI.: preţuieli şi (învechit) preţuiele. — Preţui + suf. -cală. PREŢUIRE s. f. Acţiunea de a preţui şi rezultatul ei. 1. (învechit şi popular) Determinare (aproximativă) a preţului (1), a valorii (în bani a) unui bun care poate fi vlndut; (învechit şi regional) preţăluire, (învechit) preţuială (1). Cf. preţui (1). Cf. drlu. Se făcură atunci mari svăzi ... pentru preţuirea mărfurilor dale şi primite. Bălcescu, m. v. 51, cf. Pont-briant , D. Urmează apoi preţuirea şi măcelărirea. Slavici , o. ii, 126, cf. ddrf. Vor fi datori a face mai Intăiu iiwentariu şi preţuire a întregii lor averi. Ha-MANGIU, C. C. 70. 2. Recunoaştere, apreciere a importanţei, valorii, meritelor etc. cuiva sau a ceva; (regional) preţuială (2). Cf. preţui (3). Meritul cel învăţat, cugetul cel mai curat, Sentiment de omenire N-au la line preţuire. Asachi, s. l. i, 256. O preţuire inteligentă a acestei culturi. Maiorescu, cr. i, 267, cf. Barcianu, Alexi, w. Găseam acum, In inima lui Ibrăileanu, prietenia şi preţuirea. Galaction, a. 90. Cunoşteam doi Ibrăileanu: unul al literaturii, altul al nestimatelor, lucizi In admiraţie, exacţi In preţuire. Teodoreanu, m. u. 27. Sportivii noştri fruntaşi se bucură ... de preţuirea şi dragostea maselor largi. Scînteia, 1952, nr. 2 387. Preţuirea lui Virgil nu se pierduse ... In evul mediu. Vianu, l. u. 15. Cimpoiul se bucură de mare preţuire tn multe părţi. Alexandru, i. m. 87. N-am meritat preţuirea la. Baranga, i. 218. Am ...o preţuire deosebită faţă de experienţa dumneavoastră. Vornic, p. 166. în ochii lui avea preţuire acela care muncea mai bine. T. Popovici, se. 130. Am început să-l privesc cu o preţuire pe care nu i-o arătasem plnă atunci, v. rom. octombrie 1964, 64. — Pl.: (rar) preţuiri. — V. preţui. PREŢUÎT, -Ă adj. I. (învechit; despre preţul sau despre valoarea unor obiecte care pot fi vîndute) Fixat, determinat, stabilit (cu aproximaţie). Cf. preţui (1). Cf. drlu. (Substantivat) Luară treizeci de arginţi, preţul celui preţuit. N. test. (1648), 37r/3. 2. (Rar; despre obiecte) Preţios (1). Cf. Barcianu, Alexi, w. <> (învechit) Piatră preţuită — piatră preţioasă, v. piatră (I 1). Pietri pretuite mari. Biblia (1688), 247J/29. 3. (Despre oameni şi despre însuşirile lor) Care este apreciat. Cf. preţui (3). Această femeie devotată era... un tovarăş preţios şi preţuit. Galaction, o. a. ii, 331, cf. DEX. — Pl.: preţuiţi, -le. — V. preţui. I’REŢUITOR, -OÂRE s. m. şi f. Persoană calificată, specializată în evaluarea preţului (1) unui obiect, unui bun, persoană care poate aprecia valoarea sau importanţa unui lucru; (învechit şi regional) preţă-luitor. V. socotitor. Cf. drlu, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade. A devenit pentru aceşti preţuitori ...cu desăvlrşire inapt de a face doi paşi pe dimensiunile vieţii' practice. Călinescu, c. o. 93, cf. M. D. enc., dex. (F i g.) Aveam in faţă un artist, prefuilor fin al detaliilor. Constan-tinescu, s. i, 27. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Criticul se vede silit să facă oarecum meseria de comisar preţuilor, descriind tabloul in toate amănunţimile sale. Petică, o. 407. — Pronunţat: -ţu-i-. — Pl; : prefuilori, -oare. — Prcţni -f suf. -tor. PREŢUOS, -OÂSĂ adj. v. preţios. PREÛCÂ1 s. f. v. priocă. PREUCĂ2 s. f. v. prelucă. PREUMBLĂ vb. I v. plimba. PREUMBLARE s. f. v. plimbare. PREUMBLATĂ s. f. (Regional) Parte a dansului popular căluşul care precedă figurile propriu-zise şi în timpul căreia dansatorii sc deplasează (ritmic). Celelalte [figuri] slnt precedate de preumblată (preumblarea ce o fac căluşerii Intre singuratecele figuri ale jocului; In timpul acesta, ''vătavul arată figura următoare) şi jucate In forma căluşerului. Pamfile, s. v. 59. — Pronunţat: pre-um-, — Pl.: preumblate. — V. preumbla. PREUMBLĂREŢ, -IîAŢĂ adj. v. plimbăreţ. PREUMBLĂTOR, -OÂRE s. m. şi f. v. plimbător. PRËUR s. n. v. proor. I’REURM vb. I. Tranz. (învechit, rar) 1. A preceda (1), a premerge (1). Această ... virtute fiind prcurmală de nenorociri ..., începuse iarăşi a să aşeza In sinul familiilor. Marcovici, d. 245/25. 2. (Complementul indică oameni) A urmări. Cei ce li preurmă se opresc pe maluri. Bolintineanu, 0. 35. Tătarii ne preurmă In număr foarte mare. id. ib. 52. — Pronunţat: pre-ur-, — Prez. ind.: preiirm. — Pref. pre- + urma. PREURSÎ vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina (1). Şi carul nainlării porneşte neoprit ... Şi-n dru-mu-i însemnează Al lumii plan simbolic d-atuncea preursit. Heliade, o. i, 192. Toţi bănuiau că acest nou sultan, cu numele Mahomet, va fi cel preursit pentru căderea împărăţiei. Bălcescu, m. v. 81, cf. ddrf, cade. Un nimb Preursit să-mbrace fruntea primului anahoret. Minulescu, vers. 105, cf. Scriban* d. — Prez. ind. : preursesc. — Pref. pre- + ursi (după fr. prédestiner). PREURSÎRE s. f. (învechit) Faptul de a pre-ursi; p. ext. soartă, ursită, destin. S-or fi zis, de orişicine, preursirea că-l răsfaţă. Macedonski, o. 1, 83, cf. ddrf, dl, dm. — Pronunţat: pre-ur-, — Pl.: preursiri. — V. preursi. PREURSÎT, -Ă s. f., adj. 1. S. f. (învechit) Destin, ursită, soartă. Tu crezi Intr-o doctrină bătrlnă şi trecută, Fatala Intlmplare i-a lumii preursilă. Bolintineanu, o. 118. 2. Adj. (Rar) Predestinat. Cf. ddrf, dl, dm. <0> (Substantivat) Pe Ungă suferinţele generale, prin care trebuie să treacă orice preursit al muzelor, mai are de Indurat şi de ispăşit şi blestemul pămlntului. Galaction, a. 189. — Pronunţat: pre-ur-, — Pl.: preursiţi, -te. — V. preursi. 15385 PREUSGAT — 1366 — PREVĂCĂTOARE PREUSCÂT, -Ă adj. (Prin Munt.) Foarte uscat, uscat de tot. Cf. Jipescu, ap. ddrf. — Pronunţat: pre-us-, — Pl.: preuscaţi, -te. — Pref. pre- + «iscat. PREÎŞ, -Ă adj. 1. (Prin Maram., prin Transilv. şi prin Mold. ; şi substantivat) (Oaie sau berbec, miel) cu pete albe sau roşietice pe pîntece (du. iv, 442, 1 080, T. Papaiiagi, m. 230, chest. v 75/45, 72, 76/1); (oaie, berbec, miel sau capră) cu pete albe pe cap (jahresber. xvi, 227). 2. (Despre oameni) „Cu faţa brăzdată şi murdară“ (Sîngeorz Băi — Năsăud). Paşca, gl. — Pl. : preuşi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. dial, p r 6 -z s a. PRÉUT s. m. v. preot. PREÎITCĂ s. f. v. pretcă. PREUTEÂSĂ s. f. v. preoteasă. PREUTÉSC, -EĂSCĂ adj. v. preoţesc. PREOTÉL s. m. v. preoţel. PREUŢESC, -EÂSCĂ adj. v. preoţesc. PREUŢEŞTE adv. v. preoţeşte. PREUŢÎ vb. IV v. preoţi. PREUŢlE s. f. v. preoţie. PREUŢÎME s. f. v. preoţime. PREVADĂ s. f. v. privat. PREVÂL s. n. v. prăval. PREVALĂ vb. I. 1. I n t r a n z. A avea întiie-tate, preponderenţă, a trece înaintea altuia, a fi mai presus de ..., a se dovedi superior. V. predomina. Turcii prevallnd prin mulţime, au Impus jugul lor cel greu acestor provinţe. mag. ist. i, 69/13. Naţiile tn care sim/imlnlul prevalează. Bălcescu, m. v. 18. Părerea lui prevalează. Maiorescu, d. ii, 96. Orbirea pasiunilor o poale explica ... dacă cumva propunătorii ei ar fi izbutit a o face să prevaleze. Odobescu, s. iii, 423, cf. Barcianu. Ca să prevaleze opiniunea sa, lumenii se adresară cătră guvernul central. Sbiera, f. s. 222, cf. Alexi, w. Importanţa personală a neamului, prevaltnd asupra ordinei ierarhice, bul. com. ist. v, 54. Şi-ar permite să dea un sfat fără a îndrăzni să pretindă ca părerea lui neînsemnată să prevaleze alteia mai autoritare. Călinescu, ş. 308. E absurd... să spui că tn opera sa prevalează limbajul mahalagiilor, l. rom. 1953, nr. 1, 50. Forma de economie era cea agricolă, pastorală, prevalînd cea dinţii. Vuia, păst. 46. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A se folosi, a face uz de ceva (de obicei de un drept) în vederea unui anumit scop; (învechit, rar) a se prevalida. N-ar îndrăzni să se prevaleze de desfiinţarea constrlngerii corporale prin lege, ştiind că atunci s-ar expune. Caragiale, o. v, 169. Pre-valindu-se de calitatea sa de suzeran universal, regele a lărgit necontenit domeniul lui regal. Oţetea, r. 75, cf. id. t. v. 282. Mama poate să se prevaleze de dreptul de uzufruct. Călinescu, s. 362. Nerecunos-etnd legalitatea sancţiunii ce i-a fost aplicată, ... cl nu înţelegea să se prevaleze de această pedeapsă, pentru a se sustrage judecăţii Curţii criminale, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 281. Acestea slnt „meritele" de care ... încerca să se prevaleze spre a obţine sprijin. Scînteia, 1960, nr. 4 830. — Prez. ind.: prevalez. — Din lat. praevalcre, fr. prévaloir. PREVALÂRE s. f. Faptul de a (se) prevala; (rar) prevalenţă. Cf. prevala (1). Lupta... s-a susţinut şi se susţine încă parte Intre liberali şi feudalii clericali penlru prevalarea ideilor lor în organizarea instituţiilor. Sbiera, f. s. 213, cf. dex. — V. prevala. PREVALÉNTA s. f. (Rar) Prevalare. Cf. Alexi, w. In unele detalii anatomice, retuşează trăsăturile reale pentru a da prevalenţă pasiunii, s mai 1960, 122. — Prevala + suf. -enţă. PREVALIDĂ vb. I. Refl. (învechit, rar) A se prevala (2). Vînzătorul nu se va putea prevalida de dreptul său tn contra autorităţii publice. Hamangiu, c. c. 349. — Prez. ind.: prevalidez. — Din lat. praevaiidare. PREVÂR subst. (Regional) Pirleaz (1) (Clinic — Sebeş), a ii 12. — Etimologia necunoscută. Cf. p r i v a r. PREVARIC vb. I. I n t r a n z. (Livresc) A contraveni prin rea-credinţă, abuz, fraudă etc. de la îndatoririle şi obligaţiile cerute de serviciu. Cf. Barcianu, Alexi, w., dn2. — Prez. ind. : prevarichez. — Din fr. prévariquer, lat. praevarlcari. PREVARICÂRE s. f. (Livresc) Prevaricaţiune (1). Cf. Stamati, d., Gheţie, h. m., Barcianu. — V. prevarica. PREVARICATÔR, -OARE adj! (Livresc; şi substantivat) (Persoană) care comite o prevaricaţiune (!)• Cf. Negulici. In fabulă vezi pe judecătorul preva-ricator, pe dregătorul nedrept. Negruzzi, s. i, 336, cf. prot.-pop., n. d. Funcţionarii prevaricatori să fie judecaţi. Maiorescu, d. i, 59, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u., cade, SCRIBAN, D., DL, DM, DN, DEX. — PI. : prcvaricalori, -oare. . , — Din fr. prévaricateur. PREVARICÂŢIE s. f. v. prevaricaţiune. PREVARICAŢIUNE s. f. 1. Abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un angajat în exerciţiul funcţiunii, abuz de serviciu; trădare a unei cauze sau a unor interese pe care cineva ar trebui să le apere; (livresc) prevaricare. Să aibă de pravăţ legile şi formele, iar abateri din ele fiind o pre-varicaţie (cca 1830). Iorga, s. d. xxi, 270, cf. Negu-lici. Nedreptatea ce-mi fac printr-o astfel de prevaricaţiune. Lăzărescu, s. 67/26. Redactorul produse documente şi martori că prevaricaţiunea ...se făcuse tn adevăr. Bariţiu, p. a. ii, 655. Făcuse mîncălorii, abusuri sau prevaricaţiuni, cum se zice astăzi. Ghica, s. 3, cf. 100, prot.-pop., n. d., ddrf. Creanţele rezul-tlnd din abusuri şi prevaricaţiuni ale funcţionarilor publici In exerciţiul funcţiunei lor. Hamangiu, c. c. 433, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Iordache Golescu pamfletarul destăinui prevarica-ţiile slujbaşilor greci ai lui Caragea. Călinescu, s. c. l. 19, cf. dex. 2. (Regional; în forma prăvălicaţie) Amendă aplicată cuiva pentru un furt de lemne (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. alr sn v h 1 503/362. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: prevaricaţiuni. — Şi : prevarica ţie, (regional) prăvălieâţie (alr sn v h 1 503/362) s. f. — Din fr. prévarication. PREVÂZ s. n. v. pervaz. PREVĂCĂTOARE s. f. v. privighetoare. 15411 PREVĂGĂTOARE — 1367 — PREVEDEA PREVĂGĂTOARE s. f. v. privighetoare. PREVALÍ vb. IV v. prăvăli. PREVĂLUÎ vb. IV. Tranz. (Prin sud-vestul Munt.) Á evalua. Cf. i. cr. vii, 52. — Prez, ind.: prevăluiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. evalua. PREVĂRSA vb. I. Tranz. (învechit, rar; despre ape, viituri etc.) A acoperi, a umple (peste tot); a inunda. In munţi unda pogoară, Rumpe iazul, răstoarnă poprele, Prevărslnd lunca cu bălţele. Budai--Deleanu, ţ. 260. — Prez. ind. pers. 3: prevârsă. — Pref. pre- -f vărsa. . PREVĂZĂT0R, -OARE adj. I. (Despre oameni) Care prevede (I 1) şi prelntlmpină un pericol, o neplăcere, un necaz etc. posibil, care acţionează cu băgare de seamă şi ia toate măsurile de prevedere pentru a înlătura orice pericol, orice neplăcere, orice neajuns; prudent, precaut, grijuliu, circumspect. Cf. drlu, lb. Lulnd toate măsurile cerute de împrejurări, ca un duce prevăzător ..., purcese In contra Imbilor vrăjmaşi. Bălcf.scu, m. v. 60, cf. Ponzu. Acela care era mai tare, mai prevăzător, biruia; cel slab pierea. Gherea, st. cr. ii, 310, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. El, negustor prevăzător, a făcut toate aranjamentele tn timp util. Rebreanu, r. i, 46. Trebuie să fiu prevăzător şi să iau înainte unor obieefiuni şi unor nemulţumiri. Galaction, a. 296. A fost prevăzător şi nu şi-a mărturisit noua lui meserie. Sahia, n. 105. Se credea o fiinţă prevăzătoare şi cu judecată. Sadoveanu, o. viii, 158. Trebuie să-ţi vorbesc ca soră, fiindcă văd că tu nu eşti prevăzător. Călinescu, e. o. ii, 212, cf. m. d. enc., dex. Piatra ...să făcu praf şi pulbere ... Asta s-ar fi ales de fiul buşlegei de nu era prevăzător. CatanĂ, p, b. iii, 108. <0* (Substantivat) L-aşa-ntlmplări amorul este bun prevăzător. Pann, e. ii, 41/7. Domnul Cos-tică este doar un prevăzător şi tipul lui abundă ... In milioane de exemplare. Călinescu, c. o. 67. + (Despre manifestări, acţiuni sau creaţii ale oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează prudenţă, precauţie, circumspecţie; precaut, prudent, circumspect. Acea minte prudentă, prevăzătoare, cr (1848), 182/36. In toate ţările ce se bucură de legiuiri înţelepte şi prevăzătoare ... vine un moment a! anului clnd dodată vlnă-toarca se închide. Odobescu, s. iii, 37. Se culcă atent, cu mişcări prevăzătoare, să nu-l deştepte pe Levi. Sahia, n. 108. Era o fire ... stăplnită şi prevăzătoare. v. rom. octombrie 1964, 31. II. (Fiz.; Învechit; în formele previditor, priveditor, prividitor, privăzător) Transparent. Aceşti trupuri să cheamă priveditoare. Amfilohie, g, f. 78r/6. [O proprietate a sticlei este] a fi previditoare. id., ap. Ursu, t. ş. 291. [Corpuri] prividitoare; id., ap. id. ib. Iar deacă obiecturile să privad întunecoase, atunce să zice giumătate privăzătoare. J. Cihac, i. n. 343/8. 4- (învechit, rar; în forma privăzător) Care permite să se poată vedea prin el la distanţă. Nou privăzător ochean ... Văz tot prin el după plac. I. Văcărescul, p. 361/6. — Pl.: prevăzători, -oare. — Şi: (învechit, II) previditor, -oáre, privüzátór, -oáre, priveditór, -oâre, prividitór, -oâre adj. — Prevedea -f suf. -ător. PREVĂZÎU, -ÍE adj. (învechit) Străveziu, transparent; diafan. Aerul este diafan, adecă prevăziu şi fără color, ar (1832), 271V15. Un voal preveziu cu franşe (ţarţamuri) de aur. Asachi, s. l. ii, 85. Prin unele trupuri neluminătoare trece lumina ... Acelea se numescu prevăzii. Stamati, f. 66/20. Lumina ... trece prin acele ce se numesc prevezii, transparente ca sticla. I. Ionescu, b. c. 382/27, cf. tdrg, Ursu, t. ş. 291. — Pl.: prevăzii. — Şi: preveziu, -ie, previzlu, -ie (Asachi, e. iii, 32/2) adj. — Prevedea + suf. -iu. PREVECHE vb. I v. priveghea. PREVECHI1 s. n. v. priveghi. PREVfiCHI2, -CHIi adj. v. preavechi. PREVECHITOÂRE s. f. v. privighetoare. PREVEDEA vb. II. I. Tranz. 1. (Complementul indică evenimente, procese, fapte etc. viitoare) A deduce evoluţia, realizarea, producerea etc. (din analiza unor fapte sau a unor situaţii prezente); a întrezări, a bănui, (rar) a preşti1, a prevesti1 (3), (învechit, rar) a prejudeca (1). V. prezice, presimţi. Şi toate căile mele prevădzuşi. psalt. hur. 117v/3. Spăsenia omenească prevăzu şi se bucură de aceasta. Coresi, ev. 495. Domnul rlde-ş de elu că ainlc veade (preveşt.e h, prăveade p) că vire dzua lui. psalt. 68. Prevăzindu-ş ... sflrşitul său, chema-tu-ş-au muiarea. N. Costin, l. 57, cf. drlu. Prevedea că Telemah, povăţuit de Mentor; o să-i scape din mină. Pleşoianu, t. i, 156/1. Aşteaptă soartea lor pe carea din prostie nu ştiu .să o prevază. ar (1829), 701/!. îndrăzneşte să rădice vălu viitorului şi să prevază tntlm-plările unui ceas. Marcovici, c. 20/14. Prevezind vătămarea ce pute să urmeze. Asachi, i. 210/30. E prea lesne de a prevedea sflrşitul acestei drame, cr (184;6), 19V9. Prevede vrajba, neunirea ... şi trădarea zemislind In inimile lor. Negruzzi, s. i, 272. Astă dorinţă e lăudată ... Clnd folosul e prevăzut. . Ale-xandrescu, o. i, 226. Prcvăzlnd din instinct că [scrisoarea] o să coprinză vreo veste întristătoare, o deschise cu mare grabă. Filimon, o. i, 170. Nu-i prevăd solu-jiunca (a. 1869). Uricariul, xiv, 145. Vai, pot eu prevedea Ce soartă mult cumplită pe noi azi va cădea? Alecsandri, t. ii, 173. Viilor de aur ţara noastră are Şi prevăd prin secoli a ei înălţare. Bolintineanu, o. 37. Or să-mi vie o mulţime de idei, pc care acum nu le pot prevedea. Slavici, n. r, 265, cf. Gheţie, r. m. Cine poale să prevadă iotul? Camil Petrescu, u. n. 60. Ceea ce prevăzuse Costi ...se petrecu întocmai. Sadoveanu, o. viii, 235. Prevăzuse întocmai ceea ce avea să se mai petreacă. Stancu, r. a. ii, 418. Nu prevăzuse niciodată latura comercială a produselor pe care i le dădea pămlntul. Preda, m. 69. Pe-atunCi puteam eu, oare, să prevăd... Că In cuilnd am să trăiesc dureri? Laiîiş, p. 120. E de relevat Intllnirea lui Beethoven cu Mozart, care i-a prevăzut viitoarea celc-britaie. s mai 1960, 99. Puterea de a prevedea dezvoltarea socială, cf 1961, nr. 1, 17. Ştiinţa, prin intermediul ipotezei, prevede viitorul, contemp. 1971, nr. 1 276, 10/2. Noi prevedem bogate recolte viitoare. Horea, p. 42. <0> Refl. pas. A să feri de ttmplările primejdioasă, clnd să privăd pricini ca acelea. N. Costin, l. 35. Se prevăd precipitaţii slabe, locale. rl 1977, nr. 10 295. împărăteasa avea să sufere... durerile de naştere, care să prevedeau a fi. Reteganul, p. ii, 28. 2. (Mai ales despre acte normative, dispoziţii etc. elaborate de persoane sau autorităţi competente) A stabili, a specifica, a menţiona (ceva care trebuie respectat, dus la îndeplinire etc.); a prescrie (4). Legea nu prevede nimic ...de a se amesteca tn traiul ... lighioanelor sălbatice. Odobescu, s. iii, 38. Legea nu prevede acest caz. ap. tdrg. V-aţi prezentat ca civil contrar ordinului ... care prevedea, pentru d-voastră, ţinută de gală. Brăescu, o. a. ii, 171. Holărlrea prevede mecanizarea operaţiunilor de bază in industria carboniferă. Scînteia, 1952, nr. 2 392. Donaţia prevedea şi o superbă limuzină. Călinescu, b. i. 87. Planul prevedea controlul tehnic şi repararea tuturor tractoarelor. Mihale, o. 499. Unele teme prevăzute de programă n-au fost planificate, aî 1963, nr. 691, 15422 PREVEDENIE — 1368 — PREVEGĂTOARE 2/3. Acest material e prevăzut In procesul tehnologic. t martie 1965, 50. <$> Refl. impers. Se prevede amenajarea unui spaţiu special pentru parcarea automobilelor. el 1968, nr. 7 387. 3. A înzestra, a dota sau a echipa cu ceva (necesar). Toate trebuincioasele vieţei călău a fi prevăzute într-a-ceastă cetăţuie. Odobescu, s. i, 126. Era îmbrăcat In haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare. Calinescu, b. i. 127, cf. m. D. enc., dex. <$> Refl. Amatorii dc veselii... s-ar fi prevăzut cu un aparat fotografic. Arghezj, b. 74. II. 1. T r a n z. (Astăzi rar) A întrezări; p. ‘gene r. a vedea. Noaptea clnd te apropiezi Către apele acele ... prevezi Stol de lucitoare stele. Asachi, s. l. i, 176. Refl. pas. Noua împărătească capitală Rio de Janeiro ...se privede pe după un codru de catarguri. ar (1830), 22a/30. Iar deacă obiecturile să privăd întunecoase, atunce să zice giumălate pri-văzătoare. J. Cihac, i. n. 343/8. Falnic privede-se-n azur a cerului gătire. I. Văcărescul, p. 149/2. Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori. A'lecsandri, p. iii, 9, cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade. S-a ridicat o aburire tremurătoare ... prin care toate se prevăd schimbate. Sadoveanu, o. viii, 398. Ţărmul ... se prevedea nedesluşit plnă In marginea unui desiş de girneafă. v. rom. octombrie 1954, 10. Se prevedeau munţii, talazuri de cremene sub plcle albastre, ib. februarie 1964, 70. (Prin exagerare) Trupul ei părea că este alcătuit chiar de duh, Căci mă prevedeam prin-tr-lnsul. Conachi, p. 176. S-a măritat cu un tinăr' subţire şi uscat de te prevezi printr-lnsul. Gane, n. ii, 211. <0- (în corelaţie cu vedea, cu sens intensiv) El ne vede, Ne prevede; Apără, fereşte1 Teodorescu, p. r. 189, cf. Marian, d. 297. + S p e c. (învechit, rar) A cuprinde (dintr-o privire). Trebuie sd prevedem o mulţime de litere deodată,, clnd vrem să cetim. Pe-trovici, p. 139/23. 2. R cil. p a s. (Regional) A fi transparent (Căză-neşti — Vaslui). conv. lit. iv, 321. Musca prinsă sub un acoperiş rotund de sticlă birnlie, se loveşte dc păreţii ce sc prevăd, Incerclnd să iasă. ib. 3. Refl. (Astăzi rar) A se oglindi, a se reflecta (!)• Pe faţa apei line Unde a cerului lumine Se prevăd, se oglindează. Alecsandri, p. ii, 189. Clnd cerul se prevede in valea înflorită, Sau valea înflorită In cerul cel stelos. Bolintineanu, o. 203. Tazlăul ... se limpezise aşa. Incit te prevedeai printr-lnsul. Hogaş, dr. 1, 315. Prin sabie te prevedeai ca prin oglindă. com. sat. v, 94. — Prez. ind.: prevăd şi (învechit şi regional) pre-vâz; ger. şi: (învechit, rar) prevăzind, prevezind. — Şi: . (învechit) prăvcdeii, prăvideâ, privedeă vb. II. — Pref. pre- + vedea. Cf. lat. praevidere. — Pentru sensurile 12, 3, cf. fr. prévoir şi pourvoir. PREVEDÉNIE s. f. v. preveghenie. PREVEDERE s. f. Faptul dc a (se) prevedea. I.I. Facultatea, putinţa de a deduce, de a-şi da seama de ceea ce urmează să sc întîmple (din analiza . unor fapte sau a unor situaţii prezente), întrezărire, bănuială, (învechit, rar) p r e ş t i r e; (concretizat; mai ales la pl.) fapt, lucru prevăzut, presupus sau anticipat. Cf. prevedea (II). Cu ce lucru să arată dfujmnădzăiasca prividere ? N. Costin, ap. tdrg. Caută mai mult spre o înţeleaptă prevedeare ce să poate Intlmpla (a. 1699). fn 72. Starea finanţelor noastre au covârşit prevederile cele mai mulţumitoare. Buletin, g. (1840), 3332/12, cf. delu. , Izbutirile au întărit ... prevederile noastre, man. să-năt. 143/28, cf. Stamati, d. Un flutur de seară ce trece repede-n zbor Este-n stare să răstoarne toată prevederea lor. Hasdeu, r. v. 57. Secol de progres şi industrie ... Secol plin de prevedere ... Tu ai întrecut desigur ale Romei vechi epoci. Macedonski, o. i, 82. Roiuri negre de prevederi urlte ii troieneau închipuirea. Vlahuţă, o. a. 1, 102, cf. Gherea, st. cr. ii, 410. El avea darul prevederei şi gldcea viitorul. Ollănescu, ap. tdrg. Simţul prevederii nu mi-a lip:it nici clnd eram tinăr. Bassarabescu, s. n. 22. îndemnat de prevederea stăplnei ...se întoarse in scurt, Sadoveanu, 0. vii, 501. Se abţine de la orice prevederi optimiste. Scînteia, 1966, nr. 6 995. 2. (Mai ales la pl.) Obligaţie, dispoziţie, îndrumare, prescripţie (1), indicaţie înscrisă într-im act normativ; (învechit) prescript, (franţilzism rar) previziune (2). Cf. prevedea (12). Sindicalele trebuie să vegheze la îndeplinirea întocmai a prevederilor contractului colectiv. Scînteia, 1952, nr. 2 339. în unele şcoli se Intllneşte fenomenul dc parcurgere prea lentă a prevederilor programei, gî 1963, nr. 691, 2/3. Prevederile din prezentul articol nu se referă la controlul vamal. bo (1963), 30, cf. M. d. enc., dex. + Prevederi sociale = sistem de măsuri privitoare la acordarea de asistenţă socială persoanelor care şi-au pierdut, temporar sau definitiv, capacitatea de muncă ori celor rămaşi fără susţinător în familie. Cf. der, m. d. enc., dex. + Evaluare estimată (pe baze ştiinţifice) a unui obiectiv care urmează să fie îndeplinit. Au izbutit să sporească productivitatea muncii ... faţă de prevederile planului, contemp. 1949, nr. 164, 1/3. Au forat peste prevederile planului 370 metri. Scînteia, 1960, nr. 4 725. 3. Băgare de scamă, circumspecţie, precauţie, prudenţă (legate de evenimente, fenomene etc., de obicei neplăcute, ce s-ar putea petrece); decizie, măsură luată pentru a preveni producerea unui eveniment, a unui fenomen etc. (neplăcut). Fieşce om după mintea lui şi după privederca lui carea are obrăşeriie ca aceea-i dă şi Dumnezeu (a. 1042). nv 1, 126. Dumnezeu are prevedere şi înţelepciune In lucrurile naturii. Ple-şoianu, c. 42/16. Fieştecare ... este nestatornic, făr’ de măsuri bune, făr’de prevedere, cr (1829), 1732/25. Prcviderea lui Zamuischi de a nu lăsa pe Movila fără de nici o apărare au fost foarte nimerită, ist. m. 214/1. Faptele sale avea un caracter de profunditate, dc prevedere... şi de pălrundere. cr (1848), 431/68. Clte datorii nu arc a împlini în toată privinţa şi cu cîtă prevedere şi maturitate trebuie a lucra. Lăzărescu, s. 24/20. Ura cea neîmpăcată ... îmi vine mai mult din prevedere. Filimon, o. i, 107. Nu trece-n lumea aceasta nimic peste prevederea femeii care e mumă şi are fata. Slavici, o. ii, 149. Eu slnt fără prevedere, fără noroc; iarlă-măl Delavrancea, s. 138, cf. ddrf. Ca chestie de prevedere, priponii pe Pisicuţa de rădăcina unui arin. Hogaş, dr. i, 195. Prevederea este mama diplomaţiei. Sadoveanu, o. vii, 142. însuşirea sa de căpetenie este prevederea. CXlinescu, c. o. 66, cf. m. d. enc., dex. <0> L o c. adj. şi a d v. Dc (sau ea) prevedere = (care serveşte) pentru a preveni un lucru neplăcut care s-ar putea întîmpla. Aceasta ani luat-o ca prevedere. Galaction, o. a. i, 119. Con-simţiră, dar îşi luară toate măsurile de prevedere..Preda, r. 10. <> Loc. a d v. (Rar) Cu prevedere = în mod precaut, cu atenţie şi prudenţă. Vlnlul suflă încăpăţînat, In timp ce ... îşi strlnge cu prevedere paltonul. Sahia, n. 94. II. (Fiz.; învechit) Transparenţă. Cf. prevedea (II 2). Pricina prividerii să dă la un aşăzămlnt de trupuri carele fac că razile luminii pot să tracă de-a curmezişu prin porii lor In linee dreaptă. Amfilohie, g. f. 78r/12. Prevederea este însuşirea mineralilor de a da trecere luminii căzătoare peste dlnsele. J. Cihac, 1. n. 343/6. — Accentuat şi: prevedere. — Pl.: prevederi. — Şi: (învechit) jirevidere, privedere, prividere s. f. — V. prevedea. PREVEDITOĂRE s. f. v. privighetoare. PREVEGĂTOARE s. f. v. privighetoare. 15426 PREVEGEA — 1369 — PREVENIRE PREVEGEĂ vb. I v. priveghea. PREVEGETOARE s. f. v. privighetoare. PREVEGHEA vb. I v. priveghea. PREVEGHEAHE s. f. v. priveghere. PREVEGHENIE s. f. (Prin Transilv.) Priveghi (5). La preved'enie ... (priveghiu) fac fel de fel de jocuri. ARII. FOLK. V, 131, cf. ALR Il/l li 169/95, ALRM l/ll h 414/96. — Pl.: preveghenii. — Si: preved6nie s. f. alrm i/ii h 414/96. — Preveghea -f- sui. -enie. PREVEGHfiRE s. f. v. priveghere. PREVEGHETOÂRE s. f. v. privighetoare. PREVEGHETÎJRĂ s. f. (învechit) Priveghere (1). ■Nemică nu e altă numai dereptatea inimei cu rugăciune şi preveghetură. Coresi, ap. dhlr ii, 345, cf. psalt. (1651), 179. — Pl.: prevegfieluri. — Preveghea + suî. -tară. PREVEGHfiU s. m. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Persoană care supraveghează, păzeşte, priveghează. Blagoslovit Domnul, că Inmirură meserearea sa In cetate Incungiurat (d e prevegheu h). psalt. 53. — Pl.: preveghei. — Preveghea -f suf. -ău. PREVÎ5GHI1 s. n. v. priveghi. PREVEGHÎ2 vb. IV v. priveghea. PREVEGHlfiRE s. f. v. priveghere. PREVEGHITOĂRE s. f. v. privighetoare. PREVEGI s. n. v. priveghi. PREVEGITdR s. m. v. privighetor1. PREVELEGHlAT, -Ă adj ., s. m. şi. f. v. privilegiat. I’REVEI.EGIU s. n. v. privilegiu. PREVEM s. m. pl. (Prin nordul Munt.) Persoane de aceeaşi vîrstă, întovărăşite. V. leat. Şi-s nouă ciobani, Toţ sint preveli mari. Georgescu-Tistu, b. 44, cf. 77, 88. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. PREVELÎGIU s. n. v. privilegiu. PREVfiNCE vb. III. T r a n z. (învechit) A învinge. De multe ori luptară-se cu menre den tinerea-fele mele şi amu nu prcvăncură menre. psalt. hur. 112v/10, cf. dhlr ii, 363, Rosetti, i. l. r. vi, 253. — Prez. ind.: ? — Lat. pervincerc. PREVENCIUNE s. f. v. prevenţie. PREVENI1 vb. IV. Tranz, X. (Complementul indică oameni) A face atent dc ceca ce s-ar putea intimpla (neplăcut), a atrage atenţia; a avertiza, a înştiinţa, (învechit) a prevesti1 (2). Cf. drlu. Prevenit de un prepus, Nu trecu pre cea carare. Asachi, s. L. i, 190. Merg a vesti pe cei patruzeci ... Trebuie a preveni pe Picco. Lăzărescu, s. 109/12, cf. Ne-guligi, prot.-pop., n. d. Nu scăpă nici unul pentru a preveni pe ceilalţi. Hasdeu, i. v. 85, cf. ddrf. Te previn, dragă Petre, ... te afli tn faţa unei primejdii. Agîrbiceanu, s. p. 238. Adela făcuse pasul cel mai important din viata ei, fără măcar să mă poată preveni. Ibrăileanu, a. 33. V-am prevenit că e periculoasă călătoria la ţară şi nu m-aţi ascultat. Rebreanu, r. ii, 53. Te-am prevenit că alfa pot să-ţi facă un pastel mai trandafiriu. Galaction, o. a. i, 46. Te prevenisem ... şi tot ai îndrăznit Să le pui la luptă cu mine. Camil Petrescu, t. iii, 428. Puteai să mă previi de aceasta de la început. C. Petrescu, c. v. 134. Te prevenisem. Nu slnt bun de arbitru. Sebastian, t. 96. Mă previne că o vecină ... are să-mi iasă înainte. Ulieru, c. 6. Te-am prevenit că papa e un om ciudat, cu unele cusururi. Căijnescu, e. o. ii, 173. Previne ... pe vasalul său, certndu-i să-şi îndepărteze fina. Vianu, l. u. 51. Te previn că n-are să-}i mai dea nimeni bună ziua. v. rom. iulie 1955, 74. îl preveni Insă, cu o privire neagră, că a doua oară nu-l va mai cruţa. Preda, m. 142. Vă previn: voi vorbi ... cit n-am făcut-o In unsprezece ani. t februarie 1962, 20. încearcă să ne prevină In fel şi chip că n-am ales bine momentul. ib. mai 1964, 42. 2. (Complementul indică dificultăţi, neplăceri, primejdii etc.) A lua din timp măsurile necesare pentru a ''evita, a' împiedica, a opri etc.; a preîntimpina. V. para4, combate. Cf. drlu, Negulici. A preveni unirea duor armate inamice ... este una din operaţiunile cele mai frumoase In arta militară. Hasdeu, i. v. 133. Mijloace ... de a preveni acest rău. Maiorescu, d. i, 507, cf. Barcianu, Alexî, w. încercă să previe primejdia. Rebreanu, r. i, 167. Boierii caută un mijloc ... pentru a preveni o ocupaţie turcească. Oţetea, t. v. 188. înecul poate fi prevenit dacă fiecare din noi vom învăţa să înotăm. Belea, p. a. 147. Pentru a preveni recidivele se recomandă ... autovaccin. abc săn. 375, cf. m. d. enc., dex. li c f 1. pas. Neputinţa slomahului ... clnd nu se va preveni (Intlmpina) orice va trata rău, poale să aducă o slăbiciune totală. Cornea, e. i, 4/7. Intra n z. înţeleglnd Irod de la speculatorul său despre această cugetare a poporului, n-au tnllrziat. a preveni cugetării poporului şi au omorlt el mai nainte pre acei zeace tineri. Teodorovici, i. 312/10. 3. (Rar; complementul indică dorinţele, intenţiile etc. cuiva) A îndeplini (cu solicitudine) Înainte de a fi fost formulat de cineva. Cf. Negulici. Ce faci acolo? — îţi previu dorinţele ... Deschid uşa aceasta. Negruzzi, s. iii, 356. în scurt orice dorinţă cu grabă li previne. I. Negruzzi, s. ii, 53, cf. M. D. enc., dex. — Prez. ind.: previn şi (rar) previu. — Din fr. prevenir, lat. praevenire. PREVENI2 vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A veni (din nou) (Costeşti — Băile Herculane). Cf. gl. olt. Uamini care s-adună la fată, iar previn In cuscri, iar după mireasă, ib. — Prez. ind.: previn. — Pref. pre- + veni. PREVENINţA s. f. (învechit) Prevenire (3); (concretizat) act, dovadă de solicitudine, de bunăvoinţă. începu a-i arăta atllea şi atltea preveninţe. cr (1848), 361/61. L-a făcut să uite toate preveninţele de cari era Incunjurat. Ghica, s. 157, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, SCRIBAN, D. — Pl.: preveninţe. — După fr. prevenance. PREVENIRE s. f. Acţiunea de a preveni1 şi rezultatul ei. I. Avertizare făcută cuiva în legătură cu ceea ce s-ar putea întîmpla (neplăcut) dacă nu va proceda într-un anumit fel. Cf. preveni1 (1). Pedepse disciplinare care slnt : 1) prevenirea; 2) mustrarea. LEG. EC. PL. 279, cf. M. D. ENC., DEX. 15451 PREVENIT — 1370 — PREVENŢIE 2. Evitare, împiedicare etc. a unei dificultăţi, a unei neplăceri, a unei primejdii etc. prin luarea din vreme a unor măsuri; preîntimpinare, (rar) prevenţie (3). Ci. preveni1 (2). Lucrează la elaborarea de soluţii teoretice şi practice pentru prevenirea accidentelor de muncă, conte». 1954, nr. 410, 4/4. Prevenirea intoxicaţiilor este mai importantă declt tratarea lor. Belea, p. a. 149. Calciul este indicat In prevenirea rahitismului, abc săn. 77, cf. m. d. enc., dex. 3. Solicitudine, amabilitate (manifestate în îndeplinirea dorinţelor, intenţiilor etc. cuiva înainte ca acestea să fi fost formulate); (învechit) preveninţă. Cf. preveni1 (3). Din întreaga lui fiinţă se desprindea o prevenire, o prietenie, ... care mergeau să-l învăluie şi să-l mingiie pe băiat. v. rom. februarie 1956, 25, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: preveniri. — V. preveni1. PREVENIT, -Ă s. m. şi f. (Jur.) Persoană împotriva căreia s-a luat măsura arestului preventiv, v. preventiv. în ccl dinţii etaj se închideau preveniţii. Bolliac, o. 273. Natura acestor procese este specificată dupre vrîsta de majori şi minori ..., dupre ştiinţa de carte a preveniţilor. I.' Ionescu, m. 246. D-ta, Learica Văduva, comcrsantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravii? Caragia-le, m. 303, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞXi-neanu, d. u., cade. Şi na v-aţi întrebat de cc vă pune Stoichici să desfaceţi şina? Preveniţii tac. Sadoveanu, o. ix, 470, cf. Scriban, D. Un prevenit In justiţie pretextează un ulcer stomacal pentru a-şi îndulci regimul înti-nn sanatoriu. Vianu, a. p. 272. învinuitul sau inculpatul împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive se numeşte prevenit, pr, drept, 836. if. M. D. ENC., DEX. —. PI.: preveniţi, -te. — După fr. pr6venn. PREVENITOR, -OÂRE adj., s. n. 1. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Plin de solicitudine, gata (oricînd) să satisfacă dorinţele, intenţiile etc.. cuiva; îndatoritor, serviabil, amabil. Sînt oameni cu inimă bună, foarte prevenitori către străini. Codru-Drăgu-şanu, c. 201. Cătră orice persoană indiferentă, ea era amabilă şi prevenitoare. 1. Negruzzi, s. iii, 463, cf. Barcianu, Alexi, \v. Aveau amîndoi acelaşi zlm-bet prevenitor pe buzele care păreau unse. Agîrbi-ceanu, a. 122. Originalul personaj a fost prevenitor şi galant cu doamnele. Ibrăileanu, a. 152. Purtarea lui era totdeauna egală şi prevenitoare. Galaction, o. a. ii, 241. Dănuţ sări înainte, prevenitor. Teodo-reanu, m. ii, 350. Slntem întîmpinaţi de oameni prevenitori şi politicoşi. Sadoveanu, o. ix, 306. Se ţinea In faţa lor dreaptă şi prevenitoare. Vinea, l. ii, 306. Ai fost atit de politicos şi prevenitor cu mine şi eu m-am purtat atu de mizerabil. Preda, r. 53. <£> (Adverbial; prin lărgirea sensului) Broasca, speriată se vede, se lăsă iar la pămint, prevenitor, s aprilie 1960, 59. 2. S. n. (Tehn; în sintagma) Prevenitor de erupţie = dispozitiv instalat la gura sondei, în timpul operaţiilor de foraj sau de reparaţie, pentru a putea închide, etanş şi rapid, spaţiul dintre coloanele de tubaj şi garnitura de prăjini de foraj sau de ţevi de extracţie In cazul unei erupţii libere, necontrolate a sondei, cînd sc forează sub presiune etc. Cf. ltr2, M. D. ENC. — PI.: prevenitori, -oare. — I’rcvcni1 + suf. -tor. PREVENTIV, -Ă adj. Care serveşte pentru a preveni1 (2) producerea unui lucru neplăcut, periculos, carc are drept scop împiedicarea săvîrşirii unei infracţiuni, a apariţiei sau a răspîndirii unei boli etc.; (învechit) preîntîmpinător. Medicaţie preventivă (pre-intimpinătoare) şi curativă, man. sănăt. 263/11. Cenzura ... preventivă cu care monarhul voia să pre- Inlîmpinc răul. Bariţiu, p. a. i, 589. Ca mijloace preventive recomandăm ... injecţii ori medicamentele anti-hemoragice. Turnesol:, c. 2371. Nu zicem aceasta pentru a cere in contra presei vreo măsură preventivă. Maiorescu, d. i, 58, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăi-neanu, d. u., cade. Nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. Bart, s. m. 109. Atribuţi-unile de control preventiv ... trec asupra conducătorilor serviciilor de contabilitate, leg. ec. pl. 169. Măsurile sanitare preventive contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii. -Lupta; de Clasă, 1953, nr. 11, 89. Toate măsurile preventive pe care le luasem au fost măturate ca de un uragan. II. Lovinescu, t. 410. Tratamentul preventiv conslă In dezinfecţia oricărei înţepături. abc săn. 7. Trebuie luate de urgenţă cîteva măsuri preventive, t martie 1965, 53. A respins, în mod principial, ideea unui război preventiv, rl 1967, nr. 7 044. Moralist şi umorist care practică o ironie preventivă. t ianuarie 1971, 48. <)> Medicină preventivă — ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor şi de combatere a condiţiilor care favorizează apariţia acestora. Direcţia igienei şi medicinei preventive, leg. ec,. pl. 124, cf. dl, dm. Arest preventiv sau detenţiune (ori deţinere, rar, închisoare) preventivă = măsură privativă de libertate luată în cursul soluţionării unui proces penal, în scopul de a preveni1 fie dispariţia infractorului, înainte de pronunţarea hotărîrii penale, fie influenţarea martorilor de către inculpat; p. ext. loc în carc se execută detenţiunea prevăzută de a-ceastă măsură; prevenţie (2), (învechit şi popular) popreală (I 2). Camera decide ... dreptul arestului preventiv în contra acuzaţilor. Maiorescu, d. ii, 28, cf. Barcianu, Alexi, nv. A fost prins şi se află legat cu fiare grozave la arestul preventiv. Popa, v. 203. Cu introducerea martorului ..., domiciliat în arestul preventiv, dezbaterile au luat o înfăţişare extraordinară. Sadoveanu, o. ix, 471. Perspectivele unei vieţi între tribunal şi arestul preventiv. Vinea, l. ii, 222, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Legea din ISIS combate duelul In două chipuri: preventiv şi represiv, rom. lit. 4002/lS. Schiţa acest gest cind n-avea nici o emoţie intelectuală de înfruntat, automat şi preventiv în faţa oricărui obiect nou. Călinescu, b: i. 43. Luaţi o pastilă din acestea. Luaţi chiar preventiv una, culcaţi-vă şi dormiţi. Preda, r. 64. — Pl.: preventivi, -e. — Din fr. prevenţii. PREVENTORIU s. n. Instituţie medicală în care slnt internate şi tratate, în mod preventiv, persoanele predispuse la anumite boli grave şi de lungă durată, în special la tuberculoză. La Borsec, In două vile situate lingă izvoarele de apă minerală, s-a deschis un preventoriu. Scînteia, 1954, nr; 2 915. Ea lucra acolo la un preventoriu. Preda, m. s. 25, cf. dm, deR, m. d. enc., dex. — Pl.: preventorii. — Din fr. preventorium. 1‘REVENŢ s. f. v. prevenţie. PREVENŢIE s. f. 1. (Livresc) Prejudecată. Eu vreau numai a apăra numele meu cel bun pre care ca-lumnia au atacat şi pre care o prevenciune nedreaptă ar putea încă a negri. Calendariu (1794), 38/16, cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Judeca pe Joana cu prevenţiune. Călinescu, b. i. 226. Disparitatea planurilor se manifestă la un public ttnăr şi printr-o estetică a distincţiei şi a prevenţiei. id. c. o. 111. Mai înainte de a discuta problema raporturilor dintre lingvistică şi stilistica literară, trebuie să observ că prevenţiunile uneia faţă de cealaltă nu sînt deloc noi. Vianu, m. 124, cf. dex. + (învechit, rar; în forma prevenţiune) Suspiciune, bănuială. Ochii care slnt prea mari, faţa lor de .un albastru deschis ... vestesc un caracter gata la prevenţiune (bănuire). fis. 119/8. 15457 PREVENŢIUNE — 1371 — PREVESTITOR 2. Măsură privativă de libertate luată In cursul soluţionării unui proces penal, in scopul de a preveni1 iie dispariţia infractorului, înainte de pronunţarea hotărîrii penale, fie influenţarea martorilor de către inculpat, detenţiune preventivă, arest preventiv; p. ext. perioadă cit cineva este supus arestului preventiv: loc în care se execută această detenţiune, arest preventiv, închisoare preventivă; (Învechit şi popular) popreală (I 2). Amlndoi acuzaţii, albi/i la faţă de cele trei luni de prevenţie, stau nătlngi. Brătescu-Voineşti, p. 257, cf. cade. L-o băgat in prevenţie ... se pregăteşte un proces. Vlasiu, d. 151. A fost condamnat la patru luni închisoare ; cum făcuse trei î/i prevenţie, se întoarse curtnd. T. Popovici, s. 210, cf. m. d. f.xc., dex. Pe Dragoş că mi-l lega, în trăsură mi-l punea, la privinţă mi-l ducea. Pamfile, c. ţ. 08. 0> Loc. a d v. în prevenţie = în mod preventiv. Uşile temniţei ... se deschid pentru clţiva republicani Incl-işi In prevenţie. Caragiale, m. 278. 3. (Rar) Prevenire (2). Măsuri de prevenţie şi de combatere, enc. agr. iii, G04, cf. cade. Să ajutăm la crearea sistemului naţional de profilaxie medicală şi prevenţie a degradării biologice. Flacăra, 1975, nr. 44, 19. — Pl.: prevenţii. — Şi: prevenţiune, (învechit, rar, 1) prevenciunc, (regional, 2) previnţă (Rădu-lescu-Codin), prevlnţă (şez, iii, 86), privénlâ (ib.), privinţă s. f. — Din lat. pracventia, fr. prévention. PREVENŢIÎINB s f. v. prevenţie. PREVÉRB s. n. Prefix care se ataşează la verbe. în funcţiune de preverb, „ei-“ se reduce la „e“ înaintea sonorelor „d“, „g'\ scl 1955, 239. Prepoziţiile omonime cu preverbele se construiesc cu un caz clnd se află direct înaintea numelui şi cu alt caz clnd numele este precedat de verbul cu preverbul omonim, ib. 1958, 26. Lat. „ad“ este prepoziţie şi preverb. sfc ii, 4. — PI. : preverbe. — Din fr. préverbe. PREVERBĂŢ1E s. f. (Gram.; rar) Procedeu de derivare cu ajutorul preverbelor. V. prefixare. Aspectul se poate indica şi prin mijloace lexicale, care concurează preverbaţia. ist. l. rom. i, 103. — Din fr. préverljation. PREVESTĂŞ s. m. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Crainic, vestitor; trîmbiţaş (Colacu — Panciu). Diaconu, vn. 223. Si SI fasim, cl pierim? — Voi ostaşilor Şi voi prevestasllor, Bahameţl sl-i tăief. id. ib. — Pl.: prevestaşi. — Probabil din prevesti1 + suf. -aş. PREVESTÎ1 vb. IV. Tran z. 1. (Folosit şi a b -s o 1.) (Complementul indică evenimente, fenomene ale naturii etc.) A vesti, a anunţa cu anticipaţie apariţia, producerea etc., a anticipa; spec. a prezice; a proroci, a profeţi; (Învechit şi regional) a prepune (4), (regional) a pohibi (2). Nu tu eşti eghip-teaninu cel ce ainle de aceăstea zile preavcslişi şi scoseşi Intru pustie patru mie de bărbaţi, cod. vor. 36/14. Au propoveduit ş-au preavestit Domnul nostru Isus Hristos. Coresi, ev. 528. Larma înăbuşită ce prevesteşte o vijeliă mare. Bălcescu, m. v. 48. Pe ţărmuri depărtate aleargă, prevesteşte Că lesne-aşa nu moare un neam care-a trăit. Bolliac, o. 133. I-a prevestit un viitor strălucit. Gherea, st. cr. ii, 225. Cerul prevestea o noapte furtunoasă. Hogaş, dr. i, 78. Deşi ziua era la început, soarele totuşi ardea cu putere şi prevestea o adevărată zi de cuptor, id. m. n. 170. înfăţişarea cerului prevestea o ploaie mare. Galaction, o. 78. Soarele, deasupra răsăritului, ... prevestea o căldură grea. Sadoveanu,. o. ii, 419. Mi-a prevestit că am să mă fac voinic şi gras. id. ib. x, 478. Prin intuiţia precisă a strategiei ... prevesti războiul de mişcare al epocii moderne. Oţetea, r. 161. Acum iar se irită — observă Aglae cu nuanţa indiferentă cu care prevesteşti o ploaie. Călinescu, e. o. i, 94. încă nu căzuse bruma, dar rouă groasă şi rece a dimineţilor o prevestea, v. rom. februarie 1955, 156, cf. h iv 75. Clnd ... clntă cucu din a dreapta ... fetele slnt prevestite că se mărită, şez. ii, 196. Refl. Curlncl, In zarea vineţie şi neagră, subţiată, se prevestiră zorile. v. rom. octombrie 1964, 52. 2. (îuvechit: complementul indică oameni) A preveni1 (1). înainte de sosirea acelui trimis ... fusese prevestii de noi de tot ce proiectam. Bălcescu, ap. Ghica, s. 710. Inspectorul academiii mă prevestise că, la întoarcere, va visita şcoala mea. Brezqianu, î. 40/9. Să prevestească cineva pe Banoveţi. Odobescu, s. i, 81. îl prcvesleaşte despre întoarcerea corăbiilor pe cari ...Le credea pierdute. Co.şbuc, ae. 5, cf. dm, dex. 3. (Rar) A prevedea (I 1). (Refl. pas.) Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci clnd ar fi sosit epoca internatului. Călinescu, e. o. i, 166. . — Prez. ind.': prevestesc. — J5i: (Învechit) prea-vesti vb. IV. — Pref. pre- + vesti. PREVESTÎ2 vb. IV v. priveşti. PREVESTÎRE s. f. Acţiunea de a prevesti1 şi rezultatul ei; anunţare a ceea ce urmează să se Intlmple, ceea ce urmează să se Intîmple anunţat de cineva sau ceva, prezicere, (rar) prevestit (1), predicţiune, (Învechit) p 1 a z2, prezisă; spec. profeţie, prorocire. Cf. prevesti1 (I). L iniştea este prevestirea furtunei. Mar-covici, c. 26/22. Nişte prevestiri sinistre păreau a-l depărta. Bălcescu, m. v. 40. Să mai adăugi la acest tractat un articol ce se părea a fi o rea prevestire, id. ib. 70. Luna lui iunie se arătase cu fioroase prevestiri. Negruzzi, s. i, 291, cf. Polizu. Vezi? prevestirea de line, an făcută, S-a împlinit. Alecsandri, t. ii, 297. Trebuie să le anunţ că prevestirile d-tale meteorologice s-au dezminţit cu desăvlrşire. Caragiale, o. vii, 3, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările pină ta mine. Hogaş, m. n. 161. Măcar de n-ar fi o prevestire! Rebreanu, r. ii, 239. De la o vreme, fel de fel de prevesliri-ncepură să mă roadă şi din visuri să mă scoale. Eftimiu, !. 34. Spitalul? Aceeaşi prevestire tristă. Minulescu, vers. 353. Moşul se simţea rău sub ploaia de prevestiri, pe care Niculiţă i le căra cu droaia, Vlasiu, a. p. 307. Clopotele vuiau ... ca o prevestire de moarte. Sadoveanu, o. i, 320. Vai, tată, ce prevestiri funeste faci! Călinescu, b. i. 312. Arderea şantierului i se păruse o prevestire rea. id. s. 209. De unde vine neagra prevestire? v. rom. septembrie 1954, 6.3. F i g. Şi prin aerul cu soare Trece-o vie prevestire De sosirea de cucoare. Alecsandri, Poezii, 363. — PI.: prevestiri. — V. prevesti1. PREVESTÎT s. n. 1. (Rar) Prevestire. Cf. dm. 2. (învechit şi regional) (Fază de) creştere şi (de) descreştere a lunii. Cf. Polizu, Pamfile, cer. 62, dm. — V. prevesti1. PREVESTITOR, -OÂRE adj. (De obicei urmat de determinări In genitiv sau introduse prin prep. „de“) Care prevesteşte1 (1), care anunţă cu anticipaţie ceva, care constituie un indiciu al unor întlmplări viitoare; (Învechit) menitor. Icoană prevestitoare a sftrşitului lumii. Marcovici, c. 8/8, cf. Polizu. Mărgărita simţi un fior... prevestitor de mari suferinţi 15466 PREVESTEA —. 1372 — PREVIZIONAL Alecsandri, o. p. 103. Liniştea prevestitoare A eter-nităţii-n care avem toţi ca să intrăm. Macedonski, 0. i, 238, cf. Barcianu, A.lexi, yi. Un mierloi saluta ...cu glas prevestitor Inllile raze ale zorilor. Hogaş, dr. i, 216. Un vint rece, prevestitor de vreme rea, se întinde pe toată valea satului. Bujor, s. 59. Se pornise un vint aspru, prevestitor de ploaie rece. Rebreanu, r. i, 43. Vin freamăte nelămurite, Prevestitoare de furtună, Şi nouri ... s-adună. Topîrceanu, o. a. 1, 286. Se lăsase o ceaţă deasă, çü nori suri, prevestitori de zăpadă. Sahia, u.r.s.s. 219. Şi-n răsărit se arăta linia de lumină prevestitoare zorilor. Sado-veanu, o.. x, 462. Bolizi fulgerători, Prevestitoare comete Vom trece pe zările Timpului. Beniuc, v. 32. Era vocea lui, dramatică, prevestitoare parcă de schimbări tragice sau sublime. Preda, r. 219. Aceste semne prevestitoare slnt: durere de cap violentă, creştere rapidă a teiisiunii. abc săn. 186. Un glas prevestitor Îmi tot spune c-am să mor. Alecsandri, p. p. 216. Cucoveica cobiloare Şi de rău prevestitoare. Marian, o. i, 198. <0> (Substantivat) E cocostlrcul tainic, In lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. Alecsandri, p. iii, 26. Rlndunica, prevestitoare de bunuri, revine sprintenă şi veselă. Odobescu, s. i, 233. (Compus; regional) prevestitoarea-morţii = cucuvea (Alhene noctua). Cf. Băcescu, păs. 141, 252. — Pl.: prevestitori, -oare. — Prevesti1 -f suf. -lor. - PREVEŞTEĂ s. f. v. preveşteală. PREVEŞTEÂLĂ s. f. I. (Transiiv. şi Ban.) Văl, ceaţă care tulbură, uneori, vederea cuiva, Ince-ţoşare, împăienjenire; p. ext. (la oameni şi la animale) leucom; cataractă. Cf. Păcală, m. r. 141. Ţi s-a pus preveşteală pe ochi. L. Costin, GR. BĂN. 168, cf. CHEST. V 167/76, ALR l/l h 111. II. 1. (Anat.; Învechit, rar) Diafragmă. Cf. Mol-nar, în DR. iv, 388. 2. (Anat:; regional) Peritoneu (Vaşcău). Cf. Teaha, c. n. 256. 3. (Regional) Membrană (2) care Înveleşte, sub coajă, conţinutul unui ou (Poiana Sibiului — Sebeş). Cf. alr ii 5 712/130. Ou fără coaje, cu preveşteală"ib. 4. (Regional) Pieliţă (III 2) formată pe lapte (Răşinari — Cisnădie); Cf. Păcală, m. n. 141. . . .III. (Regional) Seva arborilor (aflată sub coajă) (Şimand^Arad). Cf. alr i 957/59. IV. Numele unor obiecte, -piese etc. folosite, de obicei, la întărit, la fixat, la înnădit etc.: 1. (Prin vestul Mold. ;; în forma privişteală) Bucată de şeîndură care sé adaugă (drept nadă) la ciocanele uzate de la piuă (3). Cf: GtLosar reg. 2. (Regional In forma privişteală) Şipcă adăugată la marginea unei ferestre pentru a-i asigura închiderea ermetică (Holda —Vatra Dornei). Cf. Glosar reg. 3. (Regional; in formele preveşteă, priviştea) Pană1 (II 2 a) de lemn cu ajutorul căreia sê astupă o crăpătură a unei lăzi, a unui perete etc. (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect, i, 188. I-am pus lăzii nişte preveş-lele, 'Sâ; nu. curgă .griul,, ib,, '4./ (Prifi onord-Vestul Mold.;- în forma privişteală) .¡Ceea-- (în corelaţie cu vinde, cu sens intensiv) Pus-am glnd Ca să te vlnd. Să te ’vlnd, Să te prevlnd. Densusianu, ţ. h. 296. — Prez. ind.: prevlnd. — Pref.. pre- + vinde. PREVÎNŢĂ s. f. v. prevenţie. PREVÎRE s. f. v. privire. PRÉVÎT siibst. v. pleviţă1. PREVÎTĂ s. f. v- plevlţă1. PREVITtiRĂ s. f. v. privitură. PREVIŢĂ s. f. v. pleviţă1. PREVIZÎBIL, -Ă adj. Care se poate prevedea (I 1), care poate fi anticipat. începlnd cu secolul al XII 1-lea ... statele din aptisul Europei ... căpătaseră o existenţă'mai.durabilă şi ajunse:eră la o formă mai regulată de succesiune la tron, deci la o transmitere previzibilă à autorităţii. Oprescu, s. 198. E o lume fără dimensiuni previzibile. Ralea, s, t. i, 277. Ce este un caracter? în linii, generale, un om cu suflet coerent, şi deci. cu purtări previzibile. Călinescu, g. o.,, 87. Reacţiile par previzibile, t februarie 1969, 54, pf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : previzibili, -e. — Din fr. prévisible. PREVlZIE s.. f. v. previziune. PREVIZIONAL, -Ă adj. (Rar; despre gîndire, p. ext despre'maşini cibernetice) Care are capacitatea de a face-.’o previziune (1). Maşinile pot lua 15492 PRE V IZ IU — 1373 — PREZBITER1 de la glndire puterea ei previzională, l. rom. 1965, 207. — Pronunţat: -zi-o-, — Pl.: previzionali, -e. — Din fr. prévisionnel. PREVÎZÎU, -ÎE adj. v. prevăziu. PREVIZIUNE s. f. 1. Prevedere (II) Întemeiată pe cunoaşterea unor legi sau legităţi obiective, a unor fenomene existente, dar neconstatate încă experimental, a unor fenomene şi evenimente care urmează să aibă loc sau a tendinţei generale de dezvoltare a unui proces sau sistem; enunţare a unor judecăţi sau teorii bazate pe astfel de prevederi; ceea ce prevede (I 1) cineva. V. ipoteză. Cf. Negulici, prot.-pop., n. D. Acţiunea tui Tudor era întemeiată pe previziunea morjii lui Şufu. Oţetea, t. v. 141. Aceste previziuni au fost rezultatul analizei ştiinţifice bazată pe cunoaşterea legilor de dezvoltare a societăţii. contemp. 1949, nr. 120, 6/3. Evenimentele au confirmat pe deplin această previziune. Scînteia, 1952, nr. 2 387. Mersul dezvoltării sociale a confirmat previziunea leninistă, cf 1955, nr. 6, 10. Nil are rost să facem previziuni şi e prea devreme pentru a stabili locul acestui autor In literatura rçmànà . nouă. v. rom. decembrie 1964, 119, cf. m. d. enc., dex. <> Loc. prep. (Rar) în previziunea ... = avînd în vedere ... ; In cazul ..., dacă s-ar întîmpla ... Eu, In previziunea că nu mi se va acorda cererea, îmi procurasem un paşaport. Bălc.escu, ap. Ghica, s. 716. In previziunea mutării, le şi pregătise apartamentul In care trebuiau să se aşeze. Sadoveanu, o. xviit, 471, cf. dm. 2. (Franţuzisrn rar) Prevedere (I 2). Nu cade sub previziunile articolelor din codicele moral. Ionescu--Rion, s. 235. — Pronunţat: -zi-u-, — Pl.: previziuni. — Şi: (învechit, rar) prcvizie s. f. Negulici. — Din fr. prévision. PREYORBÎ vb. IV. I n t r a n z. (în dicţionarele din trecut) A rosti un discurs (introductiv). Cf. lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Prez. indprevorbesc. — Pref. pre- + vorbi (după germ. vorreien ). PREVORBITÔR s. m. (în dicţionarele din trecut) Antevorbitor. Cf. lm, Gheţie, R; m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : prevorbitori. — Pref. pre- -j~ vorbitor (după germ. Vorrelner). PREVOROĂVĂ s. f. (învechit, rar) Prefaţă. Scrie dară ... acesta tn predosloviia (sau precum zicem ... prevoroava) hronicului lui Ureche. Cantemir, hr. 136. — PI. : prevoroave. — Pref. pre- + voroavă. PREVOROVÎRE s. f. (învechit) Prefaţă. Ne trebu-iaşte a ne aduce, aminte ceea ce giuruisem In prevorovire. Cantemir, hr. 109. Prevorovire Informuind cititorul. id. ib. 215, cf. lm. — PI. : prevoroviri. — Pref. pre- -)- vorovire. PREVOSLÂVNEC, -Ă adj. v. pravoslavnic. PREZ prep. (Slavonism învechit; precedat de prep. „ot1“; indică localizarea unei realităţi prin raportare la depăşirea unei limite) Peste (I 4). Întăririle să se facă1 aici la scaunul domnesc,, iar cele ,de la judeţele ol prez Olt ... să se facă Ia Craiova. prav. cond. (1780), 136. Unii s-au dus in judeţele de la vale, alţii au mers in judeţele acestea ot prez Olt (a. 1823). doc. ec. -270, cf. tdrg, I. Brăescu,. m. ■ 70. — Din slavonul npfcS'h. PREZĂJ s. n. (Franţuzisrn rar) Semn prevestitor. Prezajele joacă un rol însemnat In basmele şi In poezia populară. Şăineanu, d. u., cf. cade. — Pi.: prezaje. — Din fr. prt>sa(|c. PREZ ANTĂ vb. I v. prezenta. PRfiZĂ s. f. v. priză. PREZĂLUÎT, -Ă adj. v. prizăluit. PREZĂNTÎN s. n. v. prezentin. FREZĂRÎ1 vb. IV. T r a n z. (Neobişnuit) A întrezări, a întrevedea. (Refl. pas.) Prin negură se prezăresc înălţimile. Iorga, in sfc i, 8. — Prez. ind: prezăresc. — Pref. pre- f zări. PREZĂRÎ2 vb. IV v. prizări. PREZĂRÎT, -Ă adj. v. prizărit. 'PREZĂRÎ vb. IV v. primări. PREZĂIIUÎT, -Ă adj. (Regional; şi substantivat) (Om) rănit2 (1) (in război) (Volovăţ — Rădăuţi). Cf. alr i 1 426/385. — PI.: prezăruiţi, -te. — Cf. prizări. PREZĂTIN subst. v. pezântin. PREZBIOPÎE s. f. (Rar) Prezbitism. Cf. enc. rom., Alexi, w., Bianu, d. s., d. med. — Pronunţat: -bi-o-, — PI.: prezbiopii. — Şi: presbiopfe (scris şi presbgopie, enc. rom.) s. f. Alexi, w., Bianu, d. s. — Din fr. presbyopie. PREZBÎT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care suferă de prezbitism. Cf. I. Golescu, c., Stamati, d., Pontbriant.Id., prot.-pop., n. d. îşi fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui presbit care citeşte. Vlahuţă, d. 35, cf. ddrf, Bab-cianu, Âlexi, w., Şăineanu, d. u. Cu mina întinsă — căci e prezbit — citeşte de departe, plin de interes. Bassarabescu, v. 35, cf. cade, Scriban, d., v. rom. iunie 1954, 290. Avea tn faţă un singur dosar pe care-l răsfoia, privindu-i filele de la o depărtare considerabilă. „E presbit bine", îşi zise Mustea. Be-niuc, m. c. i, 377, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. (Rar; despre ochi) Care reprezintă un semn de prezbitism, care arată, reflectă, trădează prezbitismul. Ochii afunzi aveau cochetăria să pară prezbiţi. Teodoreanu, m. ii, 94. — Scris şi: (după fr.) presbit. — PI.: prezbiţi, -ie. — Şi: (învechit) prcsvît, -ă adj., s. m. şi f. Stamati, d. — Din fr. presbyte. PREZBITER1 s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc; persoană care face parte din acest cin; spec. preot. Rlndu-ind lor preazviteri (text marginal: să zic popii, diaconii şi toţi ce.-s în cinul be-s e a r e c i i) in toate adunările lor. n. test. (1648), 154r/29. Prezviter a aleaseei giupunease şi feciorilor ei pre carii eu cu xle-adinsu li iubăscu. ib. 19?v/7. Ne luminează şi pre noi, roliii lui Dumnezeu, prezoi-terul Mafiei şi prezvitera Anastasia (a. 1800 — 1820). şez. xviii, 7. Mai mic Intru prezviteri, preotul Teodor (a. 1821). T. Papahagi, c. l„ cf. drlu. însărcinlnd înălţimea voastră această chibzuire asupra noastră, spre alegerea de părinţi călugări, persoane cuvioase şi de iconomi prezviteri, cucernici (a. 1826). Urica-riul, i, 377: Prezviterul sau preotul şi diaconul şi 15514 PREZBITER2 — 1374 — PREZENT2 oricare din clirici să se hirotonisească de către episcopi (a. 1851). ap. tdrg, cf. Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., Gheţie, r. m., enc. rom., Alexi, w. Eu ştia pe dinafară ca cei mai vechi presbiieri Al clntecelor cînt. Călinescu, l. l. 132. — Pl.: prezbiteri. — Şi: preazviter, prejbiter (dr. x, 329), presbiter, presviter (drlu, Stamati, d., Polizu, Alexi, w.), prizviter (cat. man. ii, 96) s. m. — Din ngr. JtpéaPuTOÇ. PREZBITÉR2 s. n. v. prezbiteriu. PREZBITERĂL, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Care aparţine prezbiterului1, privitor la prezbi-ter1; s p e c. preoţesc. Cf. prot.-pop., n. d., Pont-briant, d., Barcianu, v., Scriban, d. — Scris şi: (după fr.) presbiteral. Barcianu, v. — Pl.: prezbiterali, -e. — Din fr. presbytéral. PREZBÎTERĂ s. f. v. prezviteră. PREZBITERIÂN, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine prezbiterianismului sau prezbiterienilor (2), privitor la prezbiterianism sau la prezbiterieni (2), de prezbiterianism sau de prezbiterieni (2) ; care este în spiritul prezbiterianismului sau al prezbiterienilor (2). Deşi cea din afară a lui creştire se făcuse presvite-riană, Insă mumă-sa ..., tn secret, nu pregetă a Insufla Intr-Insul toate prinfipiile catolice. Săulescu, hr. ii, 329/22, cf. Barcianu, dex. 2. S. m. şi f. Adept al prezbiterianismului. Seda numeroasă a prezbiterianilor nu voieşte să ştie nici de aşa-numitul superintendent. Bari ţiu, p. a. i, 210. Slngeroasele evenimente ale rezbelului civil aţtţat Intre prezvilerienii englezi, numiţi puritani, şi compatrioţii lor catolici. Filimon, o. ii, 275, cf. cade, Şăineanu, D. U., DM, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) presbiterian. Barcianu, cade. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: prezbiterieni, -e şi (învechit, rar) prezbiteriani, -e. — Şi: prezviteriân, -ă (scris şi presviterian) adj., s. m. şi f. — Din fr. presbytérien. PREZBITERI AN ÎSM s. n. Confesiune protestantă desprinsă din anglicanisni, care recunoaşte numai autoritatea religioasă a preoţilor, înlăturînd ierarhia episcopala. Cf. prot.-pop., n. d., Pontbriant, d., enc. rom., Şăineanu, d. u., cade, dl, dm, m. d. enc., dex. — Scris şi^după fr.) presbiterianism. prot.-pop., n. d., Pontbriant, d. — Pronunţat: -ri-a-, — Din fr. presbytérianisme. PREZBITÉRIU s. n. 1. Casă parohială (catolică), v. parohial. Cf. Negulici, pro't.-pop., n. d., Pontbriant, d. Alăturea 'cu acesta era un locşor îngust pe care s-a construit tn urmă •prezbiteriul aciuai. Alecsandri, s. 16, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. O hibernare de patru luni ar ‘fi trebuit să fie de rigoare, lntr*o bibliotécà tăcută şi caldă, de vechi prezbiteriu. Arghezi, s. vi, 51, Cf. DL, DM, DEtK. '2'. (învechit, rar) Parte a iinei biserici creştine (între naos şi altar) unde stau clericii în timpul oficierii' slujbei religioase. Cf!’ enc. rom. 3. (învechit) . Sfatul preoţilor unei comunităţi creştine; (la protestanţi)' corporaţie aflată în fruntea unei comunităţi bisericeşti. Üngerea cu s[fintui) mir a celor nou botezaţi ... se face după praxa din vechime a bisericei ortodoxe şi de presbiteriul parohial (a. 1883). cat. man. i, 579, çf. .enc. rom., Barcianu. — Scris şl: (după fr.» lat.) presbileriu. — Pl.: prez- biteţii. — Şi: prczbitér (pl. prezbitere) s. n. cade. — Din lat., presbyterium, fr. .presbytère. PREZBITÎE s. f. v. prezbiţie. PREZBITÎSM s. n. Tulburare de vedere care apare în special la vîrsta medie, caracterizată prin scăderea capacităţii de acomodare a cristalinului, astfel Incit obiectele mai îndepărtate apar mai clare declt cele apropiate; prezbiţie, (rar) prezbiopie. Prezbitismul ... constă In aceea că persoana este nevoită de a îndepărta obiectul ce voieşte să vadă la o distanţă mai mare declt aceea a viziunii distincte. Foni, f. 392, cf. Ho-OAŞ, DR. II, 172, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Din fr. presbytisme. PREZBIŢÎE s. f. Tulburare de vedere care apare în special la vîrsta medie, caracterizată prin scăderea capacităţii de acomodare a cristalinului, astfel îneît obiectele mai Îndepărtate apar mai clare decît cele apropiate; prezbitism, (rar) prezbiopie. Cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., Scriban, d., dm, abc săn. 293, DEX. — Pl.: prezbiţii. — Şi: (rar) prezbiţie (scris pres-bitie, Bianu, d. s., cade) s. f. Bianu, d. s., cade. — Din fr. presbytle. PRÎZBUS subst. (Prin Transilv.) Tobă (de porc). Cf. alr sn iv h 1 125. — Pl.: ? — Şi: priziuş subst. alr sn iv h 1 125/130. — Din germ. Presswnrst. PREZEDfiNT s. m. v. prezident. PREZEDENŢÎE s. f. v. prezidenţie. PREZÎNT1 s. n. (învechit) Cadou, dar. După porunca sultanului au primit mare prezenluri. ar (1829), 582/45. Cit pentru prezenluri, băbacă, locma aice să fac foarte multe, Insă nu la Anul nou, ci la Crăciun. Kogălniceanu, s. 78. Prezentele le-au dăruit trimisului Tăulu. Asachi, s. l. ii, 83. Dieta votă 50 000 de galbini prezent de încoronare. Bariţiu, p. a. i, 521, cf. Stamati, d. Ii dădu voie să priimească presenlul.' Negruzzi, s. i, 60. Bogatele prezente ce priimi de la principesa. Filimon, o. ii, 321. N-ai avut galantomie să-mi faci un present cit de mic. A-lecsandri, T. 751, cf. ddrf. Se aşteptau cu toţii ca el să vină cu grase prezenluri. Xenopol, i. r. v, 35. Trimifînd noilor stăplni ai imperiului un present de 80-0.00 de lei. Iorga, l. i, 350, cf. dm, dex. — Scris şi: (după fr.) present. — Pl.: prezenturi şi prezente. — Din fr. present, idem. PREZfiNT2, -Ă s. n., adj. 1. S. n. (în opoziţie cu trecut sau cu .viitor) Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut şi viitor, timpul actual, epoca actuală, contemporaneitate; p. ext. situaţie actuală. V. actualitate. Cine se ocupă despre a asigura prezentele şi viitorul omenirii ..., aceia nu se ocupă declt de adevărata politică. Heliade, o. ii, 46. Că-n virtute stă prezentul şi al nostru viitor. Asachi, s. l. i, 126. Ăst subiect de conversaţiune este rău ales pentru prezent. Lăzărescu, s. 11/14. Să descopăr ... din ceaţa brumoasă a prezentului o falnică lumină pentru viitorul artelor române. Odobescu, s. ii, 246. Au prezentul nu ni-i mare? Eminescu, o. j, 149. Peste sufletu-n urcare este greu ca -să mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut. Mace-donski, o. i, 176. Prezentul li s-a părut ceva fără farmec şi foarte trist. Ionescu-Rion, s. 258. Cum ii povăţuiesc interesele prezentului sau năzuinţele viitorului. Brătescu-Voineşti, p. 195. Prezentul, cu nevoile şi deşertăciunile lui, se topi ca un vis urii. Rebreanu, i. 333. Răsărind ca un semn de întrebare, viitorul li întuneca prezentul. Bbăescu, o. a. i, 410. Mă încordez să văd viitorul. Poate va fi mai bun declt prezentul. Vlasiu, d. 381. îmi limitez viitorul la pre- 15528 PREZENT2 — 1375 — PREZENTA zent. Teodoreanu, m. ii, 384. Trăia In temeiul unui program, niciodată mulţumit cu prezentul. Călinescu, e. o. ii, 119. Ochii lui priveau parcă departe, dincolo de prezent. Beniuc, m. o. i, 188. Prezentul mă trimite prin lumea lui, solie, Încredinţat că-l apăr şi-l veghez. Horea, p. 42. <0- Loc. a d v. în (sau, rar, de) prezent = in momentul de faţă, In zilele noastre, azi, acum. în prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă glndu-l duce mii de veacuri înainte. Eminescu, o. i, 133. De prezent slnt robul unei brunete. Agîrbiceanu, l. t. 400, cf. Iordan, l. r. a. 262. Poporul englez ..., In prezent, se confundă cu clipa de faţă plnă la obsesie. Ralea, s. t. i, 277. In prezent, omenirea trece printr-o epocă de mari prefaceri revoluţionare. Ltjpta de Clasă, 1962, nr. 4, 29. Mai mult declt plnă In prezent trebuie să se preocupe inspectorii şcolari de specialitate de ajutorarea cadrelor nou venite In InvăţămlrU. GÎ 1963, nr. 691, 3/5. + (Gram.) Timp al verbului care arată o acţiune In curs de executare, simultană cu momentul vorbirii sau de durată. La formă de prezent, prima persoană. cr (1848), 161/48, cf. Polizu. Prezentul face ca acţiunea ...să se realizeze subt ochii ascultătorului. Iordan, stil. 144. Printre excepţiile stilistice la regulele gramaticii, acele relative la întrebuinţarea prezentului indicativului slnt, desigur, cele mai vechi şi cele mai bine cunoscute. Vianu, a. p. 433. Prezentul poate fi folosit tn locul viitorului atunci clnd insistăm asupra realizării unei acţiuni. Graur, i. l. 154, cf. m. d. enc., dex. <> Prezent istoric = prezent* (1) cu valoare de perfect, care se Întrebuinţează, mai ales In naraţiuni, pentru a da operei o forţă de evocare mai pregnantă. Cf. Iordan, stil. 144. Începe a nara şi faptele lui la prezentul istoric. Vianu, a. p. 37. Pentru redarea mai vie şi mai convingătoare a unor fapte tn-ir-o naraţiune, se foloseşte ... prezentul istoric. L. rom. 1953, nr. 4, 41, cf. M. d. enc., dex. Prezent gnomic = prezent2 (1) care arată că o acţiunc s.c. Îndeplineşte indiferent de timp. Cf. Vianu, a. p. 437., gram. rom2, i, 235. 2. Adj. (Despre fenomene, procese, unităţi de timp etc. sau despre manifestări ori acţiuni ale oamenilor; in opoziţie cu trecut sau ,cu v i it o r) Care se petrece, se produce, se desfăşoară, există etc. în timpoal vieţii vorbitorului sau In epoca ia care acesta se referă; care -se petrece, se desfăşoară chiar acum, în momentul de faţă; de astăzi, contemporan. V. actual. Natura ne-a dat raţionea ca să descoperim primejdiile presente, ca să prevedem pe cele viitoare. ma-n. .sănăt. 76,/8. Văd ... obrazuri placide mulţumite că trăiesc -clipa prezentă. Sadoveanu, o. ix, 576. Să confere şi aspectelor actuale şi prezente ceva .din prestigiul lucrurilor care vin către noi din depărtările legendei. Via’nu, a. p. 49. Arăbida — clte şi ce elemente înfrunţi tu — străvechi şi prezente? Beaga, p. 192. Au vă este la inimă din ce şi cu ce se hrăneşte el tn. momentul prezinte? Pas, l. i, 131. Clnd te întorci după foarte mult timp Intr-un loc, te Inillneşti mai puţin cu aspectul lui prezent. H. Lovinescu, t. 249. Tot ce zidim, tot ce schimbăm Din viafa-ne prezentă face parte. Labiş, p. 117. + Despre care este vorba acum; de faţă. Traducerei presinli s-ar permite o introducere cuprinzlnd starea politică de atunci a Romei (cca 1'869). cat. man. i, 585. + (Despre acte normative, documente administrative etc.; de obicei precedă substantivul determinat; în opoziţie cu anterior, f o s t) Care este In vigoare astăzi. Prezentul cod stabileşte reguli socialiste de apărare, gospodărire şi dezvoltare a fondului forestier, bo (1‘962), 233. Normele de aplicare a prezentului decret se vor stabili prin Jiotărlre a Consiliului de Miniştri, ib. (1963), 25. <5> (Substantivat, f.) J s-a eliberat prezenta pentru a-i servi ia şcoală. \ 3. Adj. (Despre oameni; în opoziţie c,u absent) Care se află în acelaşi loc -cu vorbitorul sau In locul la care se referă acesta ori despre care se Vorbeşte’; de faţă, (grefcism învechit) paron. Cf . I. Gole seu, c., ddrf. Se află probabil prezent la întrevederea de la Drăgăneşti. Iorga, l. i, 151. Aceia nu veniseră să fie prezenţi, ca să se arate şi să fie văzuţi. C. Pe-trescu, c. v. 300. Toată lumea va fi prezentă la bal. Brăescu, o. a. i, 39. Era prezentă la toate botezurile şi Inmormlntările. Călinescu, s. 18. Prezent la toate reuniunile, este întruchiparea stilării de salon. v. rom. octombrie 1964, 84. Geţii erau ... prezenţi In ţinuturile noastre. H. Daicoviciu, d. 14. ■$> (Substantivat) N-a mai fost tn stare să restabilească spiritul academie al cenaclului. Cei prezenţi au rupt rlndur-ile. Vlasiu, d. 66. Mulţi din cei prezenţi tn sală s-au înscris la cuvlnt. Scînteia, 1952, nr. 2 391. + (Gu valoare de interjecţie) Cuvlnt prin care cel strigat răspunde la un apel nominal. Cojocarul — Zănt! ... strigă intrlnd pe uşă. Brăescu, o. a. i, 272. El răspunse: prezent! şi se roşi foarte tare. Preda, r. 91. Prezent! răspunse atunci Nilă. Id. m. 97. + (Rar) Atent; activ. Chelnerii, cu frac, feresc tndemlnatici şi prezenţi, au bună-cuviinţă care Incintă şi obligă. Teodoreanu, m. u. 154. Nu vorbea mult, dar era foarte prezent. Vlasiu, d. 54. 4. Adj. (Mai ales despre abstracte) De care cineva este conştient, la care cineva se gîndeşte sau pe care 11 simte la -mi moment datv,Conştiinţa noastră primeşte din experienţă mai multe sensaţiuni asupra aceluiaşi fel de obiecte, clnd slnt presente sensurilor noastre. Maiorescu, l. 20. Parfumul Adinei era atlt de viu şi de prezent In jurul lui. Teodoreanu, m. ii, 202. Totdeauna prezent In pupila şi conştiinţa oamenilor, ... aşa se vede ... locul unde Oltul porneşte In lume. Bogza, c. o. 12, — Scris şi: (după fr., lat., it.) present. — Pl.: prezenţi, -le. — Şi: (rar) prezinte adj., (învechit) prezente s. n., prezint, -ă (scris presint), (popular) zent, zănt adj. — Pin fr. present, idem, lat. praesens, -ntis, it. presente. PREZENTĂ vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică cereri, memorii, rşpoarte etc. sau, p, e x t., diferite obiecte) A înainta, a inmlna cuiva (pentru a lua, pentru a informa, pentru a rezolva etc.); a oferi, a da (pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc.). V. depune. Secretariul şi cu... dereclorul muzeului au prezentat această copie litografiată, ca pre un dar, prinţipului. ar (1829), 1412/10. Muftiul... prezintă sultanului o poemă jalnică compusă de AU-Celebi. Bălcescu, m. v.' 180. Mă Invită lingă dinsa, îmi prezentă o priză de iabac. Negruzzi, s. i, 68. Turnă licoarea de foc cu mina ei cea mică şi o prezintă cu graţie lui Păturică. Filimon, o. i, 141, cf. prot.-pop., n, d., Pontbriant, d. Profesorul a prezentat ministrului catalogul şi creionul. Galac-tion, a. .24. Am prezentat petiţia la primărie şi la bara parlamentului. Camil Petrescu, t. ii, 345. Un picolo li prezintă lista. C. Petrescu, c. v. 61. îndoit In unghi, prezenta colonelului un pahar de zeamă profirie, deasupra căreia fierbeau stropii, curat, ca la şampanie. Brăescu, o. a. i, 95. Ea veni la el, foarte aproape, şi-i prezentă tablaua. Sadoveanu, o. ix, 129. Leu li va prezenta flori In numele tineretului. Călinescu, s. 809. Cu această ocazie ... i-a prezentat ministrului oferta firmei. Stancu, r. a. iv, 376. <£> R e fi. pas. Cere la Hugues să-ţi gătească o mlncare ce ţi se va prezenta Intr-o gingaşă cutioară de hlrtie. Odobescu, s. iii, 24. -f- (Cu coihplementul „omagii“, „complimente“,1 „salutări“ sau cu un echivalent al acestora) A exprima, a arăta în mod oral şi direct; a trânsniite. Voi să-ţi prezent salutaţiile domnului meii. cr (1848), 332/51. te rog să prezentezi compli-meritele mele afectuoase familiei d-lale. Alecsandri, s. 136, cf. A..lexi, w. S-aă înfăţişat ca .să-şi prezinte omagiile. Sadoveanu; o. v, 145. Te rog să-i prezinţi omagiile mele. Călinescu, s. 48, <0> E x p r. A prezenta ' arma = -a minai arma dup’ă anumite regiili militare, fixînd-o lntr-o poziţie stabilită, pentru 15529 PREZENTA — 1376 — PREZENTA a da onorul unui superior, unei personalităţi sau la o ceremonie. Un soldai de santinelă ne prezintă arma izbind-o ca patul In pămînt. Bart, s. m. 21. (în formule de comandă) Pentru onor, înainte, prezentaţi arm! Preda, m. 91. 2. T r a n z. (Complementul indică oameni sau creaţii, manifestări ale lor, aspecte ori rezultate ale unei activităţi, spectacole etc.) A Înfăţişa, a arăta sau a reprezenta, a susţine (Înaintea cuiva) pentru a lua cunoştinţă, pentru a hotărî etc.; a face cunoscut, a aduce la cunoştinţă (cuiva); a descrie, a zugrăvi; (învechit, rar) a prezentui. Sunetul .a lirei mele In trecutul să-i repoarte Pe strămoşi să-i prezen-leze, ce-n rezbel, precum In pace Prin credinţă şi unire aparau a patriei soarte. Asachi, s. l. i, 130. Oştite tl priimiră stlnd înarmate şi-l însoţiră plnă la cortul lui, unde-i prezintară ciţiva robi. Bălcescu, m. v. 105, cf. Pontbriant, d. Acum aveţi mulţumirea de a prezenta In faţa publicului un buchet de produceri intelectuale. Alecsandri, s. 30. Spre deşteptarea publicului român din nepăsarea lui trebuie prezentate numai formele estetice cele mai curate. Maiorescu, Critice, 93. Cuvintele ... n-au altă virtute declt aceea d-a prezenta minţii un înţeles neted şi lesnicios. Odo-eescu, s. i, 247. Iiir Ianulea-i isprăvit: acu nu-mi mai rămlne declt să-l dichisesc ...ca să-l pot prezenta în faţa lumii. Caragiale, o. vii, 118. E nevoii să-şi prezinte capitalul lui de cunoştinţi şi de observaţii. Vlahuţă, o. a. i, 235. Un fabricant prezintă unor vizitatori o maşină de fabricat clrnaţi la minut. C. Petrescu, î. i, 74. Aspectele lumii şi fenomenele naturii magul le prezenta In •embleme. Sadoveanu, o. xii, 11. Pentru a descifra rostul convoiului de pe slracla Kahmaninov vom prezenta pe fiecare erou In parte. Călinescu, s. 7. Balzac a prezentat viaţa burgheziei franceze pe timpul „regelui cetăţean". Ralea, s. t. i, 91. Organizaţiile de partid slnt datoare să vegheze ca deputaţii ...să prezinte regulat dări de seamă. Lupta de Clasă, 1953, nr. 12, 110. Este foarte bine clnd scriitorii prezintă personagii şi aspecle negative pentru a le biciui cu mijloace satirice, v. rom. ianuarie 1954, 246. Orchestra simfonică ... a prezentat In faţa copiilor un concert educativ. Scînteia, 1954, nr. 2 866. Autorul cronicii teatrale prezintă subiectul piesei ... cu care s-a deschis stagiunea, v. rom. ianuarie 1965, 196. Refl. pas. Se prepară In ministerul guerei un projet spre a se prezenta Camerelor, cr (1848), 102/36. Paralel este bine să li se prezinte elevilor maşinile folosite pentru condiţionarea şi tratarea seminţelor. gî 1962, nr. 685, 3/1. Te întrebi de ce s-a prezentat piesa, t februarie 1969, 87. O- Refl. Adevărul... se prezintă In acele momente dinaintea lui. Filimon, o. i, 104. Negreşit că tabloul ce s-a prezentat la ochii scriitorului a fost măreţ. Odobescu, s. iii, 93. + (Rar) A reprezenta (4); a fi reprezentantul a ... Vadurile ... prezentează o cale de negoţ. Genilie, g. 228/19. Ermit prezintă o forţă colectivă, o clasă viguroasă, ridicată pe sfărlmăturile alteia. Călinescu, b. i. 59. + (învechit, rar; complementul indică oameni) A desemna. E prezentat pentru anul ăsta de candidai la prezidenţa Camerei, cr (1848), 23/28. 3. Refl. (Despre oameni) A se duce, a apărea, a se înfăţişa (din proprie iniţiativă sau chemat anume) înaintea cuiva sau undeva (cu un anumit scop); s p e c. a participa la un concurs, la un examen, la o Întrecere etc. Cf. Negulici. A se prezenta cineva cu o toeletă urltă înaintea unei femei ... e o insultă foarte mare. cn (1848), 103/49. Ea nu veni. Mamă-sa se prezentă pentru dlnsa. Bolintineanu, o. 454. Să sperăm că nu vor Inilrzia să se prezinte. Caragiale, o. vii, 6. Se glndi c-ar fi trebuit să-şi pună reverenda înainte de a se prezenta profesorului. Agirbiceanu, a. 34. De la tntli, prezinlă-te la liceu. S-a revenit asupra deciziei. C. Petrescu, î. ii, 152. Clnd a sunat mobilizarea ... s-a prezentat ta corp. Sadoveanu, o. vi, 366. Să se aleagă cineva, dacă se prezintă mai mulţi. Arghezi, s. xi, 80. Mline dimineaţă trebuie să mă prezint la minister. Călinescu, s. 434. Te prezinţi mline dimineaţă la ora şapte. v. rom. octombrie 1954, 112. Medicul se va prezenta la domiciliu. Belea, p. a. 194. Urmase divorţul... Pătraşcu ... nici nu se prezentă. Preda, m. s. 36. Este bine ca bolnavul să se prezinte medicului chiar din momentul In care a observai hematuria. abc săn. 184. El să prezenta Joi de dimineaţă La gheaţă răşneaţă. Balade, i, 399. 4. T r a n z. şi refl. A(-şi) spune, celor de faţă, numele, titlurile, ocupaţia etc. clnd face cunoştinţă cu cineva; a (se) recomanda (3>, (învechit) a (se) recomăndălui (3). Permite-mi să-ţi prezint pe tlnărul Ghica din Bucureşti. Ghica, s. 156. li prezentă pe Elvira, viitoarea sa consoarte. Filimon, o. ii, 261, cf. prot.-pop., n. d., Pontbriant, d. Onorabile domn, permite-mi pentru ca să-ţi pr.ezant pe cetăţeanul Dumitrache Tilircă. Cahagiale, o. vi, 52. îţi prezint pe prietenul meu Clrmizescu. Petică, o. 293. L-a dus deunăzi la părinţii fetei, l-a prezentat şi l-a lăudat. Rebreanu, r. i, 209. Să-mi daţi voie să vă prezint mai Intli pe directorul nostru. G. Petrescu, c. v. 333. îmi daţi voie să mă prezint? ... Varlolomeu Diaconu, şeful haltei, id. a. 280. Ăsta-i Sultanul! Ţi-l prezint, spuse Jurcan. Vlasiu, d. 15. Se prezentă cumpărătoarei, li sărută mina. Călinescu, s. 74. Dă-mi voie să ţi-l prezint pe lata.. Stancu, r. a. i, 252. Pentru cei pe care n-am avut onoarea să-i cunosc, mă prezint. H. Lovinescu, t. 150. Colonelul le prezentă ...un bărbat înalt negricios, cu o statură de luptător. Barbu, p. 337. 5. R ef 1. A-i veni ori a-i reveni în minte, In amintire. Clte suvenire plăcute şi triste i se prezentau. Bolintineanu, o. 438. Nici un fapt precis nu se prezintă amintirii lui. Vianc, a. p. 387. Deodată ideea decisivă se prezintă In minte. Ralea, s. t. ii, 20. 6. T r a n z. A avea, a constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanţă etc. Măsuţa nu era rea, dar prezintă mari dificultăţi. Filimon, o. i, 124. Orice act emanat de la autorităţi prezentă, In general, o importanţă mai mică declt actele private. Arhiva, i, 52. Noul cunoscut nu prezintă nici un interes, nu vorbise nimic despre joc. C. Petrescu, î. i, 182. O fată de nouăsprezece ani ... prezenta particularitatea ... că c născută şi botezată de sflntul Dumitru. Brăescu, o. a. i, 416. Încercarea pentru mine prezintă oarecare greutate. Sadoveanu, o. x, 23, cf. Iordan, stil. 125. Universul lui sonor prezintă o mare diferenţiere a senzaţiilor. Vianu, a. p. 229. Banii pentru el nu prezintă atracţii. Călinescu, b. i. 163. Ciocul prezintă de obicei dimensiuni mai mici. Linţia, p. ii, 1.33. Cuvlntul nu prezintă declt false probleme de formă. Graur, e. 81. Afacerea prezintă riscuri pentru mine. H. Lovinescu, t. 147. Cercetările noastre mai prezintă încă un avantaj. Baranga, i. 168. Bolnavul prezintă febră, puls rapid, dureri de cap. Belea, p. a. 141. Ceea ce poale să prezinte interes pentru dumneata este o anumită criză prin care au trecut relaţiile mele. Preda, r. 36. Manuscrisul prezintă interes şi pentru relatarea anumitor clemente intime, s iulie 1960, 53. Tineri amlndoi, prezentau afinităţi temperamentale, v. rom. august 1963, 168. Mai slnt profesori ale căror lecţii prezintă unele neajunsuri din punct de vedere metodic. gî 1963, nr. 691, 2/3, Persoanele care prezintă semne de boală nu se vaccinează, abc săn.- 366. Occidentul nu prezintă sub specia aspectului zidurilor o varietate cu mult deosebită de a unui cimitir de monumente şi inscripţii. Arghezi, b. 58 Refl. A avea înfăţişarea (reală sau aparentă) de ..., a se Înfăţişa ca ... Problema se prezentă mai mult declt enigma, Ci studiind progresul cu istoria-n mină Se poate ca-n enigmă s-aflăm şi adevărul. Heliade, o. i, 381. O căsătorie ce se arată prost poale să sflrşească mai bine declt altele care se prezentau cu toate garanţiile de fericire. Brăescu, o. a. ii, 395. Bacilul se prezintă subt formă de baston. Topîrceanu, o. a. i, 158. Acuma chestia [averii rămase] se prezintă puţintel cam încurcată. Sadoveanu, o 1P529 PREZENTABIL — 1377 — PREZËNTURÈLE ix, 158. Virusurile se prezintă sub formă de corpusculi. abc săn. 388. Piesa sc prezintă ca o incursiune ... In lumea ...jucătorilor de fotbal, In intenţia de a combate cultul vedetei, t iunie 1964, 90. — Scris şi: (după fr.) presenta. Negulici. — Prez. ind.: prezint şi (invechit) prezentez, prezint. — Şi: (Învechit) prezintă (scris şi presinta, Antoneşcu, d.), (franţuzisrn invechit) prezantă vb. I. — Din fr. présenter. PREZENTABIL, -Ă adj. I. (Mai ales despre oameni) Care are o Înfăţişare plăcută, care se prezintă (6) bine, frumos, Îngrijit. Cf. I. Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n. D., Pontbriant, d., lm. Se aflau Intr-un echipagiu aşa de puţin prezentabil. Odobescu, s. i, 385, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, ■w., Şăineanu, d. -v. Locuinţa şefului de staţie... cerea mobilă, scorţuri pe jos, un salonaş prezentabil pentru mosafiri. C. Petrescu, r. dr. 74. Da, prezentabil mai eşti, şefule! P. Constant, r.'108. E un bărbat prezentabil, dar ascunde In el ceva nelămurit. H. Lovinescu, t. 329, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (Rar; despre abstracte, cantităţi etc.) Care merită sau poate fi, trebuie să fie prezentat, luat In consideraţie (prin importanţă, semnificaţie etc.). Iţi promit să notez de-aci înainte diverse cugetări ce-mi trec prin glnd...şi să-ţi comunic clnd vor forma o cltime prezentabilă. Alecsandri, s. 78, cf. cade. — Scris şi: (după fr.) presentabit.. Negulici, prot.-pop., n. d. — PL: prezentabili, -e. — Şi:'(înyechit, rar) prezintăbil, -ă (scris presintabil) adj. Pontbriant, d. — Din fr. présentable. PREZENTARE s. f. Faptul de a (s e) prezenta. 1. înaintare, înminare, predare a unei cereri, a unui act, a unui bun etc. Cf. prezenta (1). Cf. prot.-pop., n. d., Antoneşcu, d., Pontbriant, d., dl. 2. înfăţişare, arătare a aspectelor unei activităţi, a rezultatelor unei cercetări, a unui program etc. ; descriere, zugrăvire a ccea ce s-a intlmplat, a ceea ce îşi imaginează cineva etc. Cf. prezenta (2). Cf. Pontbriant, d. Poţi să-ţi închipui tu Dodorache tainica mea satisfacţie la prezentările clinice, voi ... făceafi cerc In jurul meu. Galaction, o. a. i, 39. Toată arta lui Caragiale. Unde către prezentarea directă a omului. Vianu, a. p. 134. întreaga operă a lui Balzac e prezentarea burgheziei. Sadoveanu, e. 254. Prezentarea . dărilor de seamă ajută organelor de partid să-şi îmbogăţească experienţa. Lupta de Clasă, 1953, nr. 9, 13. O formă eficientă de muncă cu elevii este prezentarea. de audiţii pe clase., gî 1962, nr. 652, 5/2. Regizorul ... a încercat să dea măreţie şi sublim eroilor, dimihulnd, In prezentarea scenică, divinităţile, t mai 1964, 92. 3. înfăţişare înaintea cuiva sau undeva (cu un anumit scop). Cf. prezenta (3). Prezentare la post. dl. 4. Faptul de a(-şi) spune, celor de faţă, numele, titlurile, ocupaţia etc. cind face cunoştinţă cu cineva; recomandare (3), recomandaţie (3), (franţuzisrn) prezentaţie. Cf. prezenta (4). Cf. prot.-pop., n. d., Pontbriant, d. Aici doi oameni care nu se cunosc nu au trebuinţă de intervenirea unui al treilea ca să înlesnească formalitatea prezentării. Gane, n. hi, 192. Făcu prezentările, căci ...nu cunoştea pe nimeni. Rebreanu, r. ii, 222. După ce s-au făcut pre-zintărilc, m-am socotit dator să fac aluzie la asemănarea cu marele corsican. Sadoveanu, o. x, 572. După obişnuitele prezentări şi ceremonii, paşa ne urează bună venire. Bart, s. m. 22. Sflrşind prezentarea, părăsi braţul lui Felix. Călinescu, e. o. i, 19. ll scăpă din încurcătură Andrei, care făcu prezentările, ca unul ce-l cunoştea pe Plrvu de la Bucureşti. Mihale, o. 422. După ce se terminară prezentările, un soldat aduse gustări. Barbu, p. 337. — Pl.: prezentări. — Şi: (rar) prezlntâre (scris şi presintare, Pontbriant, d.) s. f. — V. prezenta. PREZENTATÎV, -Ă adj. (Neobişnuit; despre interjecţii) Deictic. Interjecţiile de felul lui „mă“, „fă", „bre“ ... sau cele prezentative ca „na“, „ian", „iată“ ... slnt asemenea apeluri. Puşcariu, l. r. i, 113. — Pl.: prezentativi, -e. — Prezenta -f suf. -tiv. PREZENTATÔR, -OARE s. m. şi f. 1. Persoană care prezintă (2) (publicului) programul unui spectacol, al unei emisiuni radiofonice, un interpret al unui asemenea spectacol sau al unei asemenea emisiuni etc. Prezentatorul găseşte mijloace ingenioase de a trezi interesul ascultătorului, contemp. 1950, nr. 184, 6/6, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (învechit) Persoană care prezintă (4) pe cineva cuiva. Cf. PROT.-POP., N. D., DDRF. ' — Scris şi: (după fr.) presentator. prot.-pop., n. D. — Pl.: prezentatori, -oare; — Şi: (învechit, rar, prin adaptare la sistemul fonetic popular) prezentă-t<5r, -oare (scris presentător, ddrf) s. m. şi f. ddrf. —-Din fr. présentateur. PREZENTĂŢIE s. f. (Franţuzisrn) Prezentare (4). Cf. Negulici, Polizu, prot.-pop., n. d. Fac lesne cunoştinţă Intre dlnşii, fără mijlocirea prezenta-ţiilor cerute tn societate. Bolintineanu, o. 289. Putea să mai aştepte Magda cu marafeturile prezentafiilor. Hogaş, m. n. 29, cf. dl, dm. — Scris şi: (după fr.) presentaţie. prot.-pop., n. d. — Pl.: prezentaţii. — Şi: prezenta fiune (Scriban, d., dl; scris şi: presentafiune, Barcianu), (învechit, prin adaptare la sistemul fonetic popular) pre-zintăţnme (scris presinlăţiune, Pontbriant, d.) s. f. — Din fr. présentation. PREZENTAŢiÎJNE s. f. v. prezentaţie. PREZENTATOR, -OÂRE s. m. şi f. v. prezentator. PREZÉNTE s. n. v. prezent2. PREZENTÎN s. n. = (învechit) pezăntin; numele unui sortiment de brlnză nedefinit mai îndeaproape. i funti prezintin (a. 1787). Iorga, s. d. viii, 14. Fă o tocătură ... tn care să pui ... caşcaval sau prezăntin ras. Manolache Drăohici, r. 14/7, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl: prezentinuri. — Şi:': prezentină (tdrg) s. f., prezăntin, prezintin s. n. — Din it; presentino. PREZENTlNĂ s. f. v. prezentin. PREZENTÎR subst. (Ban.) Faptul de a prezenta (1) arma la o ceremonie sau la o paradă militară. Cf. jahresber. x, 203. Mă scoate la egzeţir Şi mă-nvaţă prezentir. Hodoş, p. p. 277. <0> E x p r. A face pre-zentlr = a defila. Am învăţat muştăru cu puşti dă lemn şi-am făcut prezentir la Sorogău. àrh. folk. iii, 80, cf. 155. — Pl.: ? — După germ. priisentieren. PREZENTUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A prezenta (2). Vidra, săraca, toată dovada ispitii cum se cade ne prezentuiaşte. Cantemir, ist. 49, cf. id. hr. 360. — Prez. ind.: prezentuiesc. — Prezent2 suf. -ui. PREZENTURÉLE s. n. pl. (Neobişnuit) Diminutiv al lui prezent1. Ea nu m-ascultă şi primeşte 15542 PREZENŢĂ — 3378 — PREZERVATOR de la dlnsul clnd un tulpan, clnd alte preseniurele. I. Negruzzi, s. i, 127. — Scris: presenturele. — I’rezenturi (pl. lui prezent1) -f suf. -urelc. PREZENŢĂ s. I. (în opoziţie cu absenţă) Faptul de a ii prezent2 (3); existenţă a cuiva sau a ceva intr-un anumit loc sau timp; {învechit rar) prefiinţă; p. e x t. (concretizat) fiinţă (s ■ altă realitate concretă) prezentă2 (3) lin deva; s p e c. (concretizat) fiinţă care se remarcă prin activitatea desfăşurată intr-un anumit domeniu. A îngerilor prezenţie, adecă totdeauna Impreună-fiinţă. Cantemir, ap. Rosetti-Cazacu, i.l.r. x, 310. Prezenta ta aci mă insultă, tu mă tratezi ca pe cel mai din urmă din popol. Lăzărescu, s. 119/24. Prezenţa lui mă supără. Negruzzi, s. iii, 69. Prezenţa ta aici insultă acest corp nobil. Bolintineanu, o. 466. De ce nu profiţi de prezenţa socrilor şi nu te repezi ... măcar pe o zi-două aci? Caragiale, o. vii, 168. Nimk nu cruţă... clnd e vorba să înlăture din cale-i prezenţa unui om superior. Vlahuţă, o. a. i, 202. Prezenta lui Râul Brumam continua să-l slclie. Rebreanu, r. i, 174. Tlrziu numai observă prezenta lui. C. Petrescu, î. j, 116. Se despărfiseră unul de altul fiindcă aveau nevoie să fie singuri cu adevărurile şi minciunile sufletelor lor, nealterale de altă prezenţă. Teodoreanu, m. ii, 278. Urma să păstreze tăcere, dorind... să fie scutită de o prezenţă neplăcută. Sadoveanu, o. xi, 80. Uimirea cu care a fost uneori primită proza lui Arghezi a fost provocată de prezenţa unor procedee ... inedite. Vianu, a. p. 265. Simpla prezenţă a unui bărbat, mai cu seamă tlnăr şi necăsătorit, o emoţiona. Călinescu, e. o. i, 69. Nu mai aveau cum să facă vreo greşeală şi să le dezvăluiască la toji prezenţa. Camil Petrescu, o. ii, 107. Prezenţa simultană a norilor şi a lunii pe cer prilejuieşte lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumuseţe. Bogza, c. o. 52. Informase centrul despre prezenţa In oraş a doctorului. Stancu, r. a. iv, 77. Prezenţa lui Ţugurlan stăruia mereu Intre ei. Preda, m. 145. Intr-o zi prezenţa mea va începe tă te slclie, apoi să te apese, t februarie 1964, 23. Prin prezenţa lor activă In via/a colectivităţii ... şi-au clştigat stima şi încrederea cetăţenilor. Scînteia, 1965, rir. 6 693. Nu c remarcabilă nici o prezenţă actoricească, con-temp. 1971, nr. 1 284, 5/5. O Condică (sau caiet, listă etc.) de prezenţă = registru (sau caiet, listă etc.) în care semnează cei prezenţi la serviciu, la un curs, la o şedinţă etc. Cf. dm, dex. <0> Loc. prep. în prezenţa (cuiva) = fiind (cineva) de faţă; In faţa, Înaintea (cuiva); Mergeţi dar să-i aduceţi In prezenta noastră. Alecsandri, t. i, 409, cf. Barcianu. I-.am citit In ochi un fel de teamă In prezenţa unui act absurd. C. Petrescu, I. ii, 110. Făcea apelul recruţilor... In prezenţa căpitanului. Brăescu, o. a. i, 271. Ne găsim deci In prezenţa a două forme de cultură, care evoluează şi se precizează cu trecerea timpului. Opres-cu, s. 199. <> Expr. (A avea) prezenţă de spirit = (a avea) însuşiTea de a acţiona repede şi la timp în împrejurări dificile şi neprevăzute. Mă sforţai îndată a-mi însuşi acea ... presinţă de spirit. Bhezoianu, î. 31/22. Curajul şi prezenţa de spirit a lui Maghcru scapă siluaţiunea. Ghica, a. 27. Dacă ... n-avea prezenţă de spirit, ori intra ea subt roate, ori intram şi ne răsturnam noi In şanţ. Rebreanu, r. i, 154. Parcă n-ai şti că e deştept, are prezenţă de spirit, are curajul opiniei. Mironescu, s. a. 108. Un bărbat, chiar clnd e numai abia trecut de vîrsta copilăriei, are alţi ochi şi altă prezenţă de spirit In asemenea împrejurări. C. Petrescu, c. v. 171. Trebuie ... prezentă de spirit pentru zborul acesta fulgerător al raţelor. Sadoveanu, o. x, 486. Eroul pozitiv este deci inteligent, plin de prezenţă de spirit, brav. Călinescu, c. o. 275. — Scris şi: (după fr.) presenţă. prot.-pop., n. d. — Pl.: (rar) prezen/e. - Şi: (învechit) prczéntle, prezinţă (scris presinţă) s. f. — Din fr. présence. — Prezenţie Refl. p a s. Eclipsele se pot prezice cu siguranţă. Şăineanu, d. u. + Spee. (în superstiţii; complementul indică soarta, destinul, viitorul etc. cuiva) A ghici cuiva in cărţi, In cafea, in palmă, lntr-un horoscop etc. Un oraclu a prezis maică-si, încă plnă a nu-t naşte, că va fi împărat. Pleşoianu, t. iv, 164/15. Mi-a prezis o vrăjitoare că de nu m-oi mărita In anul acesta am să mă găsesc intr-o primejdie de moarte. Alecsandri, t. i, 410. Va ajunge ministru. Deşi nu slnt Mafalda, prezic. Stancu, r. A. iv, 369. în horoscopul calendarului meu slnt prezise catastrofe. H. Lovinescu, t. 155, cf. m. d. enc. — Prez. ind.: prezic. — Pref. pre- + zice (după ir. prédire). PREZICERE s. f. Faptul de a prczicc; anunţare a ceea ce urmează să se intîmple, ceea ce urmează să se întîmple anunţat de cineva sau de ceva, prevestire, (rar) prevestit (1), predic-ţ i u n o, (învechit) p ) a z2, prezisă; s p e c. profeţie, prorocire. Cf. drlu. Era s-o mănlnce după puţine zile, după prezicerea unui oraclu. Pleşoianu, t. iv, 53/22. Credea in preziceri, In visuri, In farmece. Asachi, s. l. ii, 119. Asupra noastră este o prezicere, o ursită care să împlineşte mai lotdauna. Negruzzi, a. 29/1, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Aşa e ... că s-a îndeplinit vorba mea? ... Acum rămlne să se îndeplinească şi cealaltă prezicere, ap. tdrg. Fiecare zi ... dovedi temeinicia prezicerilor lui Mache Petrescu, că nu face de avocat. Brătescu-Voineşti, p. 194. Veşnicele preziceri ale lui Vasile Ciovlrf. C. Petrescu, a. r. 53, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl.: preziceri. — V. prezice. PREZIDA vb. I. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică şedinţe, dezbateri, adunări etc.) A conduce în calitate de preşedinte (1), şsf etc.; (învechit) a preşedea, a prezidui, (învechit, rar) a prezidirui. S-au adunat sobor In cosleiul Blajului, ... presidlnd mai înainte numitul prea luminatul domnul episcop. Şincai, hr. iii, 289/10. Să aleagă deputaţi spre a se trimite Intru adunarea dietei...şi Intru care va prezida însuşi m[aiestatea] s[a]. cr (1832), 3121/6, cf. Valian, v. lacov Mitropolitul, şeful spiritual Ih timpul acela ...,. carele cu atlla bărbăfie prezida corpul boierimei. rom. lit. 301/d. Acolo au odihna, locaş adine, tăcut, Eroi ce mai-nainle mult zgomot au făcut. Un cap ii prezidează. Alexandrescu, o. i, 67. Veni..e ca să prezideze Curtea cu juri. Vlahuţă, ap. cade. La masa Justifici, el prezida palid, atent. Galaction, o. a. ii, 57. Pentru plecarea mea la Nancg s-a ţinut un sfat de familie, prezidat de epilropul meu. Brăescu, o. a. ii, 114. Consulul ... era vădit enervai; se stăpînea Insă, prezidind cu tact şi gravitate. Bart, e. 285. Safe-rian, aproape culcat pe sofaua lui, părea a prezida o adunare. Călinescu, b. i. 167. Directorul ... prezidează şi dă cuvlntul rlnd pe rind. v. rom. ianuarie 1954, 78. V.ancea prezidă şedinfa consiliului de administraţie. Vornic, p. 222. El a organizat şi prezidat chiar o ... manifestaţie, v. rom. iulie 1962, 153. (Refl. p a s.) Jurnalurile nemţeşti povestesc că s-a format In Danimarca o sof.ielate pentru buna întrebuinţare a tipografiei, această soţietale se prezidează de d. profesor Iilausen. mn (1836), 10V17. *0> Intranz. şi tranz. F i g. Apollon ... prezida presle frumoasele meşteşuguri şi mai cu seamă preste poezie. Pleşoianu, c. 114/13. Clnd îşi arunca ochii pe oră îşi aducea aminte de fuga rapede a unchiaşului ce pre-sidă asupra timpului. Heliade, d. j. 39/6. Se dă numele de gimnastică ... la arlea ce presidă la aceste eserciţii. Brezoianu, î. 109/20. Un gust de minune prezidase la acea ... simplă toeletă. cr (1'848), 132/65. Pe un surtucar obicinuita scurtime a frazei, brutalitatea faptului poale să-l înşele asupra ... adlncimii sim-(imcntelor ce prezidă la săvlrşirea faptului. Gherea, st. cr. ii, 241. Ca steaua lui Eminescu — a prezidat, după stingere, mult dor şi mult entuziasm. Galaction, a. 87. E un fel de disciplină gravă şi neînduplecată — prezidată de un imposibil om cu uniformă. Sadoveanu, o. ix, 246. Un mister pare să prezideze şi la întemeierea unui. oraş. Arghezi, b. 125. O chibzuială discretă prezida In economia lui. Călinescu, b. i. 86. Există o unitate de concepţie a autorului, care prezidă toate ipostazele lui epice. Perpessicius, m. c. iii, 218. + A ocupa locul de onoare la o masă, la un dineu etc. în domneasca sală se întinde masă; Mihail prezidă ăst banchet voios. Bolintineanu, o. 54, cf. Şăineanu, d. u. Mamaia ştia să primească ..., să prezideze o masă. Brăescu, a. 184. Prezidase multe mese rămase de pomină. C. Petrescu, S. i, 5. + Intra n z. şi tranz. (Rar) A fi prezent, a fi mar- 15557 PRICZIDARE — 1380 — PREZIDIU tor, a asista (avtnd un cuvlnt liotâritor). Cu o activitate rară la vlrsla sa, l/ătrlnul vizir prezida la facerea podului. BĂlcescu, m. v. 110, cf. 30. Ce zlnă răufăcătoare a prezidai naşterea primului om şi pentru care greşeală t-a blestemat să fie toată viaţa victima iluziilor? Brăescu, o. a. ii, 359. — Scris şi: (după lat., Ir.) présida. — Prez. ind.: prezidez, pers. 3 şi (invccliit) prezidă. — Din lat. praesiderc, fr. présider. PREZIDARE s. f. Acţiunea de a prezida; (învechit, rar) preşedere. Cf. Polizi:, dl, dm, m. d. e>;c., dex. — Pl.: prezidări. — V. prezida. PREZIDENT s. ni. (Astăzi rar) I. Preşedinte (1)' Miniştrilor, prezidenţilor ... să dă tituluş exţelenţia sa. Eustatievici, i. 108/25. Prezidentul ... iaste cam supus vlţe-craiului. ist. am. 22v/10. Presidentul de consiliu dedea socoteală la curie de toate ţircumslenţiilc treabei aceştia. Calendariu (1794), 38/26. Presidentul Soţietăţei din I.ondon. Învăţătură, 98/11. Presidentul a măritei aceşlii deputaţii iaste măriia sa domnul consiliar. Montan, s. 25/11. Président al crăiescului consilium. Carcalechi, c. 44/2. Prezidentul crăicşlii Academii a învăţaţilor. I.eon Asachi, b. 16/2. Logofătul ...la toate sfaturile iaste prezident şi director. Cantemir, s. m. 18.6/8. înalta curte de revizie să va alcătui de toţi prezidenţii divanurilor. cn (1833), 252/40. Un tribunal judecătoresc ... compus dintr-un preze-denl cu doi judecători. Genilie, ci. 192/17. Trimite la redacţie cuvinlul ce au zis d-lui ca prezident al comitetului de inspecţie, mn (1836), 841/50. De departe apoi ţinea De noblesă-un pergament Şi-n rezervă iată vine Un decret de prezident. Asachi, s. i.. i, 278. Va fi poate numit présidait al scriitoriului provisoriu. cr (1846), 51/35. Prezidentul corpului legislativ. Ne-GRUzzr, s. i, 327. Prezidentul întrunirii ... li spuse că ţara era nemulţămită. Sion, p. 217. Deuine prevăzător ca un prezident de cabinet. Filimon, o. i, 96. Pune, rogu-te, pe lingă iubitul iioslru prezident, o vorbă bună şi pentru mine. Caragiale, o. vii, 37. Comitetul nostru aslăzi V-a ales de prezident. Vlahuţă, o. a. i, 180, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Aşeză pe masă, înaintea prezidentului, un buchet de flori. Aoîrbiceanu, a. 510. Ai pus pe cineva să vorbească cu prezidentul? Rebreanu, i. 320. Dumnealui e magistrat, are să fie în curind prezident. Brăescu, o. a. ii, 271 . Eşti un prezident de agenţie matrimonială. Vinea, l. i, 42. <0> F i g. Vulcan, prezidentul focului, făcea trăsnetile lui Joe si armele lui Mart. Pleşoianu, c. 114/7. 2. Preşedinte (2). Prezidentul Staturilor Unite Mexicane au dat un decret, ar (1829), 7J/20. Prezidentul Greciei să găteşte să trimeaţă deputaţi, cr (1829), 2701/7. Prezedent amîndurora Prinţipaturilor. Conofau, v. 18/19. Revoltindu-se de nou, negrii desfiinţară riga-litatea şi o prifăcu in dimocraţie, sub un prezident. Săulescu, hr. ii, 397/12. — Scris şi: (după lat., germ., fr.) président. - Pl.: prezidenţi. — Şi: (Învechit) prezedént (scris şi prese-dent, Stamati, d.) s. m. — Din lat. praesidens, -ntis, germ. Prâsident, fr. président. FREZIDÎWŢĂ s. f. (învechit) Preşedinţie. Ministerul franţez a declarat ... că va susţine candidatura d-lui Sauzet la prezidenţa Camerei, cr (1848), 102/11, cf. 23/29, Negulici, Polizu, Scriban, d. — Scris şi: (după fr.) presidenţă. Negulici. — Din fr. présidence. PREZIDENŢÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A alege, a nuini preşedinte (1). Ea 11 aşteaptă să vie isprăonicit sau presidenţit. Negruzzi, s. i, 239. — Scris: presidenţi. — Prez. ind.: ? — V. prezident. PREZIDENŢIAL, -Ă adj. Care aparţine unui preşedinte, privitor la un preşedinte, care este propriu unui preşedinte, de preşedinte; care emană de la un preşedinte; (rar) preşedinţial. Cf. Barcianu, Alexi, w., cade. Pe estrada prezidenţială forfoteau secretari şi funcţionari. Rebreanu, r. ii, 35. Se instalase In scaunul prezidenţial, lulnd în mină frînelc confederaţiunii micilor dorobanţi. Brăescu, o. a. i, 21. Consulul îşi pierdu calmul prezidenţial. Izbucni, strigînd şi bălînd cu pumnii in masă. Bart, e. 285. Făcu un semn, un semn prezidenţial cu mina, abia văzută din mlneca largă a giubelei. Camil Petrescu, o. ii, 374. Pătrunse cel di nil i In biroul prezidenţial. Vinea, l. i, 39. <$• Ordonanţă prezidenţială v. ordonanţă (II). — Pronunţat: -ţi-al. — PL: prezidenţiali, -e. — Din fr. présidentiel. PREZIDENŢÎE s. f. 1. ( Astăzi rar; mai ales la sg.) Preşedinţie; Cf. Şincai, în sec iii, 134. Mulţi mijlocitori se ostenesc a Induplica pe cordele de a mulţămi lăslndu-se de prezidenţii In favorul prinţului Coburg. ar (1830), 431/! 1. Această axiomă îmi veni In minte din nemuritoarea cuvîntare a unui bărbat mare ce-a pus-o tnlrînd în prezedinţia Prinţipaturilor Rumâ-neşli. CĂPĂ ţinea nu, 3/7. Supt prezidenţia cneazului Odobeschi au cercetat legiuirile de mai înainte. Asachi, i. 187/13, cf. Valian, v. Partidul conserva-loriu duce la presidenţie pe d. Sauzet. cr (1846), 5*/l, cf. Stamati, d., Şăineanu, d. u., cade. Prezidenţia Consiliului de Miniştri. Stancu, r. a. iv, 423, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. Veche diviziune teritorial-admmistrativă din India, în perioada clnd aceasta era posesiune engleză. Posesiile engleze alcătuite din prezidenţia Calcula. geoc-r. n. 135/2, cf. CADE. 3. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Ceată, grup. Te găseşli unde-s a îngerilor dzăci de mii, a Intăi născuţilor bulciul, scaunele apostolilor, presi-denţiile prorocilor, steagurile palriarşiior. Dosoftei, ap. hem 3 018. — Accentuat şi: (regional) prezidenţie. Barcianu. — Scris şi: presidenţie. — Pl.: prezidenţii. — Şi: (învechit) prezcdenţie s. f. — Prezident -|- suf. -ie. PREZIDIĂL, -A adj. (Rar) Care ţine de prezidiu, privitor la prezidiu ; care emană de la prezidiu ; de prezidiu. Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu. Nu este nici potrivii, nici drept ... după înscrisul présidial ... ca să ceri ... un lucru imposibil. Sbieha, f. s. 270. Pierre-Nicolas Philippeaux, fost judecător prezidial. Camil Petrescu, t. ii, 602, cf. dl, dm. — Pronunţat: -di-al. — Scris1 şi: (după fr.) présidial. — Pl. : prezidiali, -e. — Din fr. présidial. PKIÎZÎDIE s. f. v. prezidiu. PREZlBIRUi vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b -sol.) (învechit, rar; complementul indică şedinţe, dezbateri, adunări etc.) A prezida. Cf. sfc iv, 142. ■$> (Prin lărgirea sensului) Tot lucrul unde stăplnul nu prezidiruiaşte adeaseori se prăpădeşte. Ţichindeal, f. 455/2. — Prez. ind.: prezidiruiesc. — Din germ. präsidieren. PREZÎD1U s. n. 1. (învechit) Fortăreaţă, garnizoană (întărită); p. c x t. comandă, conducere (a unei fortăreţe, garnizoane, cetăţi). Clţi au fost, cu comandanţii lor, pă toţi i-au omorlt şi au luat ungurii prezidiile cetăţilor In mina lor. anon. brîncov., cm ii, 328, cf. 387, prot.-pop., n. d., scl 1950, 77. 2. (învechit) Preşedinţie. Au poruncit să se fină seim In Ardeal supt presidiul generariulai Virmond. Şincai, hr. hi, 266/9. Deputaţia carea oclrmuiaşte fundusurile shoalelor naţionale purtăioriului de pre- 15567 PREZID IUM — 1381 — PREZOMTUOS sidium. Montan, s. 1/20. în scaonul protopopcsc uni!, subl prezidiu protopopului Dimitrie Vuida, s-ou luat înainte cauza lui Toader Neag. Aaron, Jn Contribuţii, iii, 118, cf. drlu. Mărita deputăţie carea administrează fundusurile aceloraşi sholc, pnrlătoriu de presidium. tin. rom. 1/7. Deregătoria centrală cea de căpetenie a carantinelor este Comitetul in carantine ... subl prezidiul ministrului dinlont.ru. ct (1838), 161/20. In august, al anului trecui s-au şi. orlnduil ... o comisie cercetătoare sub prezidiul măritului domn. ib. (183 9), 252/27. 3. Organ colectiv de conducere, a mior instituţii, organizaţii, consilii, adunări, şedinţe etc..: grup de persoane ales pentru conducerea unor şedinţe solemne, a unor adunări ale organizaţiilor obşteşti etc. Peli-ţiunea înaintată la prezidiul gubernial. Bariţiu, p. a. iii, 32, cf. Barcianu. Mi-a comunicai că prezidiu-mul mă roagă să iau şi eu cuvîntul la acel dineu. D. Guşti, p. a. 337, cf. Stancu, u.r.s.s. 48. Adunările de activ trebuie conduse de un prezidium ales. Lupta de- Clasă, 1954, nr. 12, 8. La masa prezidiumului, Ilinca scria întruna., străduindu-se să ţină pas cu ceea ce spunea Filip. v. rom. mai 1954, 20, cf. Preda, r. 58. Se îndreaptă către o masă lungă de prezidiu împodobită cu flori, t martie 1965. 59. 0> Prezidiul Permanent — organ central al C. C. al P.C.R. ales de către acesta, care rezolvă problemele politice curente. Prezidiul Permanent rezolvă problemele politice curente ale partidului. Scînteia, 1965, nr. 6 689, cf. m. d. enc. + Organ colegial exercitind funcţia de şef al statului In uncie ţări socialiste. Cf. m. d. enc. 4. (învechit, rar) Ajutor, sprijin, concurs. Cf. Pontbriant, d. — Scris şi: (după lat., germ.) presidiu. —Pl.: prezidii şi (învechit) prezidiuri (Pontbriant, n.). — Şi: prezidium (scris şi presidium) s. n., (învechit.) pre-zidie s. f. — Din lat. piacsidhtni, germ. i'riisidium. PREZlDIUM s. n. v. prezidiu. PKEZIDlil vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit; complementul indică şedinţe, dezbateri, adunări etc.) A prezida, liinduit ... a prezidui această obştească adunare (a. 1831). Uricariul, ii, 212. Făptui foarle mult pentru organizaţia bunelor întocmiri, însuşi preazeduind giudecăţi. Săulescu, hr. i, 172/2, cf. prot.-pop., n. d. 1 n t r a n z. şi t r a n z. F i g. Noi ne unim cu părerea dumnealui marelui logofăt fiind întemeiat şi pe dreptul cuvlnt şi pe prinţipurile ce au preziduit la rcdacsia Organi-cescului Regulament. Buletin, g. (1844), 1062/4. Dumnezeu care pe zidiri preziduieşte. Conachi, p. 292. La noi n-a sosit vremea tn care-nţelepciunea Pre-ziduie în toate. Negruzzi, s. ii, 181. + I n t r a n z. A fi prezent, a fi martor, a asista (avînd un cuvînt hotărîtor). Directorul [spitalului] ... esle indaloril a prezidui In fieşcare lună ...la comisia doctorilor primari. Cuciuran, d. 6/20. Au preziduit însuşi la acea operaţie. cr (1848), ll2/8. — Scris şi: presidui. — Prez. ind.: preziduiesc şi (învechit) prezidui. — Şi: preazedui, preazidui (scris preasidui, Săulescu, hr. i, 174/9) vb. IV. — Prezidiu 4- suf. -ui. PREZÎNT, -Ă adj. v. prezent2. PREZINTĂ vb. I v. prezenta. PREZINTĂML, -Ă adj. v. prezentabil. PREZINTĂRE s. f. v. prezentare. PREZINTĂŢIÎfNE s. f. v. prezentaţie. PREZÎNTE adj. v. prezent2. PREZ1XTÎN s. n. v. prezentin, PREZÎNŢĂ s. f. v. prczcnjă. I*ItEZÎŞ, -Ă adj. (învechit) Sus-citat, sus-amiiitit, sus-pomenit. Al şaselea an după prezisă biruinţă, se află a fi venit... la Nicheca ... Teofil al mitropoliei Gotici episcop. Şincai, jur. i, 41/8, cf. drlu. Fără a putea numitul propriietar al remorchiorului ...să facă la pre-zisa plată tn cursul aceştii vremi de ani Io vreo cîtuşi 'adăogire (a. 1843). doc. ec. 804. Înaintînd cinstim visterii pre-zisele bucăţi de monedă, o roagă să binevoiască a da dezlegare ...de poate fi îngăduită a ei. ţirculaţie înlr-ctceaslă ţară (a. 1844). ib. 818. Cum-părătoarea şi slobozirea prc-zisului praf de tun (a. 1850). ib. 972, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Scris şi: pre-zis. — Pl.: prezişi, -se. — Pref. pre- + zis. PREZfSĂ s. f. (învechit) Prezicere. Aceste prezise, adecă prorocii, ale împărătesei se împliniră toate întocmai. Gorjan, h. ii, 228/10, cf.. Polizu, DL,. d,m. — Pl.: prezise. — V, prezice. PREZIUĂ s. f. (De obicei precedat de prepoziţii) Zi care precedă un eveniment, o întîmplare, un fapt; ziua precedentă; ajun. Vorbeau repede, încurcat, şi-şi spuneau, mulţumiţi, glieşefturile din preziuă. Delavrancea, t. 125. Taraful lăutarilor ... împodobise din preziuă un cap mare de porc cu tibet canabiu şi albastru., id. s. 182-, Din clara preziua de toamnă Tu adormiseşi pătrunsă dc soare. Blaga, p. 42. <> Loc. pre p. în (sau din) preziua ... (sau, învechit, prezilele ...) = în decursul a 24 de pre care precedă începutul unei anumite zile sau momentul producerii unui anumit eveniment; în ajunul ..., cu o zi înainte de...; p. e x t. cvi puţin timp înainte de... Altă cauză a nouei dezbinări intre cei doi arhipăstori s-a iscat tot In prczilele conferenţei naţionale din 1863. Bariţiu, p. a. ii, 159. în preziua plecării el a stat singur, Inclus in odaie toată ziua. Vlahuţă, o. a. 124. Credeam că slntern în preziua unui război. D. ZajMFTiiescu, a. 168. Jcleea domnului Niţă se întinde ... Şi-n preziua alegerilor viitoare, în manifestul guvernului, ... articolul 18 sună desluşit. Brătescu--Voineştj, p. 147. Un neastîmpăr mare, ca In preziua unei catastrofe, ... îmi fierbea In lot trupul. Galaction, o. a. ii, 66. Cu îndu ioşarea de deportat în preziua oslndei, privea arbuştii exotici.. C. Petrescu, î. i, 4. Citea ... şoptind cuvintele unul cile unul, ca şcolarii in preziua examenului.. Galan, b. i, .6. — Pronunţat: -zi-uă. — Pl.: prezilc. — Pref. pre- + ziuă. PRliZLl subst. (Transilv.) Pesmet .(1) (măcinat). Carnea asta o frigem în prezli. Com. din Baia de Arieş — Abrud, cf. Lexic reg. ir, 81, mat. dialect. i, 88. — Pl.: ? — Şi: prezlu snbst. mat. dialect, j, 88. — Din magh. prezli. PREZLU subst. v. prezli. PREZLUŞ subst. v. prezlms. PREZNEL s. n. v. prlsnel. PREZOMPTlV, -Ă adj. v. prezumtiv. PREZOMPTUtiS, -OĂSĂ adj. v. prezumţios. PREZOMPŢIE s. f. v. prezumţie. PREZOMTÎV, -Ă adj. v. prezumtiv. PREZOMTUOS, -OĂSĂ adj. v. prezumţios. 15589 PREZON — 1382 — PREZUMŢ IE PREZÔN s. il. v. prizon1. PREZONÉR, -Ă s. ni. şi f. v. prizonier. PREZDM vb. I. Tranz. (Livresc) A presupune (2); a estima, vlÿ putea prezuma ...că nişte motive personale le {ace a dori să intri In posesia aceslor scrisori. cr (1848), 142/73. Concluziunile marinierilor li a permis a prezuma că unele d-aceste văi In mijlocul oceanului cel mare ajung la o profunditate de patru mii de stlnjeni. Isis (1859), 36/2, cf. Gheţie, r. m., Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl. Vătămarea este prezumală In cazul nulităţilor exprese, plnă la proba contrarie, pr. drept, 851. <$> Refl. pas. Procentul beneficiului net al întreprinderilor comerciale se prezumează a fi egal cu 40%. leg. ec. pl. 160. + Intranz. (Neobişnuit) A avea o părere bună despre cineva sau ceva. Cf. Scriban, d. — Prez. ind.: prezûm şi (rar) prezumez. — Din fr. présumer. PREZUMĂRIL, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Care este de presupus, care poate fi presupus. Cf. prot.-pop., n. d., lm, Alexi, w. — Scris şi: (după fr.) prcsumabil. prot.-pop., n. d. — Pl. : prezumabili, -e. — Din fr. présumablc. PREZUMAT, -Ă adj. (Livresc) Presupus2. -Despre absenţa pretumaiă. Hamangiu, c. c. 38, cf. Alexi, w., Scriban, d. 1 046. Un futil incident prezumat care lua la el proporţii de tragedie. Ralea, s. t. i, 92. Metoda sa nu putea avea eficacitatea prezumală pentru că nu pleca de la postulatul concordanţei necesare a legilor gindirii cu legile naturii. Joja, s. l. 9. Autorul prezumat al uneia din cărţile medievale despre doctorul Faust... işi trimite eroul să studieze aici [In Wittenberg], 'r iunie 1964, 52. Furia subită ... l-a cuprins In faţa asasinului prezumat. Scînteia, 1967, nr. 7 212. — Scris şi: présumai. — Pl.: prezumaţi, -le. — V. prezuma. PREZÛMPT, -Ă adj. (învechit) Presupus2. Mă mir cum se face ca pipele, prezumpte antice, ce s-au găsit tn Francia ...să aibă ... forma subţire şi uşoară. Odo-bescu, s. ii, 303. Cauza este presumplă plnă la dovada contrarie. HAMANGiur c. c. 228, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm. — Scris şi: (după lat.) presumpt. — Pl.: prezumpţi, -te. — Din lat. praesumptus. PREZUMPTÎV, -Ă adj. v. prezumtiv. PREZUMPTUÔS, -OĂSĂ adj. v. prezumţios. PREZUMPŢIE s. f. v. prezumţie. PREZUMPŢI0S, -OĂSĂ adj. v. prezumţios. PREZUMPpÜNi: s. f. v. prezumţie. PREZUMTÎV, -Ă adj. 1. (Despre succesori) Care urmează să moştenească, în mod firesc sau conform legii, un bun, un drept, o funcţie etc. V. moştenitor, succesor. Presumlivul clironom al tronului. Săulescu, hr. ii, 310/9, cf. Negulici. S-a scris şi la arhiducele Francise ca clironom prezumptiv. Bariţiu, p. a. i, 533, cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d. Ei vor stărui a se face inventarul bunurilor suc-cesiunei In prezenţa eredului presumptiv. Hamangiu, c. c. 216, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, dex. 2. Despre care există presupunerea că este (într-un anumit fel); presupus2, (livresc) prezumat, (învechit şi regional) prepus3 (I 2), (învechit) prezumpt. V. bănuit, ipotetic, închipuit, proia- b i 1. Cf. Negulici. Această epistolă e adresată pre-sumptivului meu ginere, f (1874), 315, cf. Alexi, w. Zărise un portret al acestuia, executat de Aslan şi oferit prezumtivului ministru. Călinescu, b. i. 55. Prezumptiva descoperire a acestora era chiar mln-dria ei cea mai mare. Blaga, z. 113. la un tramvai Intr-o direcţie opusă cartierului său, ca urmăritorii prezumtivi să fie induşi tn eroare, v. rom. octombrie 1964, 93, cf. m. d. enc., dex. <£• Modul prezumtiv (şi substantivat, n.) = mod al verbului care prezintă o acţiune ipotetică (în trecut sau în viitor); (rar) mod potenţial (II 2). Cu viitorul I al auxiliarului „a fi" urmat de participiul prezent al unui verb se formează un mod pe care gramaticii de pe vremuri ll numeau prezumtiv sau potenţial. Iordan, stil. 165. De cele mai multe ori viitorul anterior are valoare de prezumtiv perfect, l. rom. 1953, nr. 4, 45. La o analiză mai atentă a faptelor se poate vorbi nu numai de un mod prezumtiv, ci şi de o tendinţă către o conjugare aparte, sg ii, 54, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (după lat.) presumtiv. — Pl.: prezumtivi, -e. — Şi: prezumptiv, -ă (scris şi presumptiv), (învechit) prezomptiv, -ă (scris presompliv, prot.-pop., n. d., Alexi, w.), prezomtiv, -ă (scris presomliv, Negulici) adj. — Din lat. praesumptivus. — Prezomptiv, prezomtiv ri-beag, Ai mai trecui al viefii prag? Beldiceanu, p. 74. Dar dînsul vrea să iasă prin noapte şi furtună, S-a-lerge fără ţintă, nebun, un om pribeag. C.oşbuc, p. i, 141. De-ar ocoli cu anii pământurile toate, Să fugă de el însuşi nici un pribeag nu poate. C.erna, p. 69. Primiţi, primiţi la vatra voastră Să hodinească şi prigeabui Iosif, patr. 55. Mai ţii oare minte, frumoasă pribeagă, Acele nopţi dure în aur scăldate? Petică, o. 76. Uite bobii, fata maichii ... Cu dragoste s-aială crai pribeag pc drum de seară. Eftimiu, î. 29. Prin ce ţinuturi rătăceşti Pribeagă? Topîrceanu. o. a. i, 165. La marginea cîmpiei, se arătaseră oameni pribegi. Sadoveanu, o. viii, 351. Pribeag, cum slut, Mă simt azi cel mai singuratic suflet Şi străbătui de-a-vînt alerg. Blaga, Poezii, 41. Pînă la sfîrşit, soarta se îmblînzise şi nu se arătase vitregă cu orfanul desculţ şi pribeag. C. Petrescu, a. r. 189. Semăna cu o ţigancă pribeagă, cu fafa arsă de vlnturi şi ploi. Preda, m. 174. Numa ce răsună-n cale Chiot lung de către vale Şi-ri lumina răsfirată Un pribeag mi se arată. Deşliu, m. 46, cf. a v 15, 18. Dorule, copil pribeag, Mult mi-eşti greu, dar mult mi-eşti drag. folc. tran-silv. îi, 63. <£• F i g. Ai ştiut că viaţa întreagă Trista-mi inimă pribeagă Tot pe line te-a iubit? Eminescu, o. iv, 53. Aşa, ca o poveste pribeagă şi măiastră, Cumplitul vînt de iarnă îmi cîntă la fereastră. Demetrescu, o. 59. Prin codru treetnd, Pribeagul vînt Se duce, cîn-tlnd Funebru-i cînt. Neculuţă, ţ. D: 68. Prin potopul veacurilor negre Ne-a luminat cărările pribege. Goga, p. 28. Cine-mi luminează pragul? Este inima fierbinte...Este dorul meu, ■ pribeagul. Cerna, p. 139. Şi din gură-n gură-acum, Umblă doina cea pribeagă. Iosif, v. 114. Poeme dulci de vise, poeme de petale, Ce mor in tremurarea din mintea-ne pribeagă I Petică, o. 72. Pe prichiciul cuptorului moş Costan şade pipernicii şi tăcut, cu - privirile pribege, cu glndurile cine ştie unde. Rebreanu, nuv. 136. O, gînd amar ... singurătăţi, Pribege seri de primăvară, Parfumuri ce se duc pe vînt. Bacovia, o. 166. Faima şi admiraţia din jurul meu ar putea — pentru cine ştie ce inimă pribeagă — să-mi prefacă obrazul şi să-mi scază slu-ţenia. Galaction, o. a. i, 42. Ziua de ieri ... S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă. Arghezi, vers. 195. Cind horesc horea pribeagă Toate oile mă-ntreabă-folc. transilv': i, 270. <0> (Prin analogie) Şi iată colo-ri ceruri pribegile clin. lume, Cucoarcle In şiruri iburînd spre orizont. Alecsandri, Poezii, 4. Sperie cîinii pribegi prin canale. Bacovia, 0.21. Clinii pribegi rătăceau în amurg. Frunză, z. 71. Iată se-ntoarseră clrduri pribege, Vlslind agale larguri de cicoare. Deşliu, g. 29. Toamna, pasărea pribeagă nu mai este agitată de frigurile împerecherii, vîn. pesc. noiembrie 1961, 11. 3. Adj. (Despre viată, mod de trai ete.) Care este specific omului pribeag (2), care se desfăşoară mereu în altă parte, din loc în loc. Era ... Strînşi Ţiganii cu mic şi cu mare, Părăsindu-şi viaţă pribeagă. Bu-dai-Deleanu, ţ. 79. N-am să te-ntreb de unde vii, Nici de ce ţi-s zilele pribege. v. rom. august 1962, 14. 4. Adj. (Despre fiinţe sau grupuri de fiinţe) Care s-a desprins de colectivitate, care s-a depărtat de ceilalţi; singur, răzleţ (1); stingher. El se inspiră de a cînla amorul şi gloria, nu in zgomotul oraşelor unde cile o privighetoare pribagă, în alee trase cu sfoară, sloboade nişle sonuri tînjitoare. Negruzzi, s. i, 197. Mari petroaie sure şi murgi, unele grămădite la un toc..., altele răsipite prin livezi ca vacile cind pasc pribege. Odobescu, s. iii, 195, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Despre lucruri, plante etc.) Izolat sau situat la distanţă de altul ori de alţii; răzleţ (1). Prin citeva spărturi de nori de-abia sc zărea cile o stea pribeagă. Xe-nopol, ap. tdrg. Codrul o ascultă, chitind povestea bradului pribeag. Bassarabescu, v. 52. Unul plin-girul, o lacrimă pribeagă Pe rana ochilor se-ncheagă. AnoiiEzi, vers. 368. 5. S. m. (Regional, mai ales în Maram. şi Transilv.) Haiduc. Dccît catană-n şireag, Mai bine-n codru pribeag. Alecsandri, p. p. 294. Du-tnă, roibulc, pribeag C-oi mînca frunză de fag Şi.-oi iubi ce mi-o fi drag. Teodorescu, i>. p. 350, cf. T. Papahagi, m. 159, 230. Pribegii o vrut să ia sllna de la fală. arh. i'Olk. i, 163. Ciobrc o fost ori pribag din Batard şi nu s-o dat prins, la panduri, ib. vi, 213. Cine m-a făcui. pribeag, Pila şi frunza de fag, Pila şi dor de cel drag. folc. transilv. i, 153. Duce-m-aş să fiu pribeag, Cu puşcă şi cu băllag. ib. n, 568. — PI.: pribegi, -gc şi (învechit) pribeagi, -ge (Biblia 1688, 56’ /31). — Şi: (învechit şi regional) pribăg, -a adj., subst., (învechit) priveă)|, -ă (C.LE-mens), jucbcac), -ă (Oohesi, ps. 291/2), (regional) priklâfj, -ă (şez. in, 86), pribleăg, -ă (a v 15) adj., s. in. şi f. — Din v. sl. nptstrh. l’ltIBEGfX s. m. (Maram.) Diminutiv al lui pribeag (5). Sub cel corci de păducel Şede mîndru pri-băgel. Mîndra şede lingă el. Ţiplea, p. p. 88, cf. T. Papahagi, m. 104, 230. Şede-ş mîndru pribăgel, Sup cel corj de păducel. arh. folk. i, 168. — PI.: pribegei. — Şi: pribăţjcl s. m. — Pribeag + suf. -el. PRIBEGI vb. IV. I n t r a n z. 1. A-şi părăsi sau a fi obligat să-şi părăsească familia, rudele, locui natal, ţara pentru a se refugia în alt loc, în altă ţară; a trăi într-un loc străin, într-o ţară străină unde a fost obligat să se refugieze. V. refugia, emigra. Şi pribegi...la Menelau. Moxa, 352/21. Ave-salom cănd ucise pre frate-său, pre Avron, şi pribegi de frica tătăine-său. Varlaam, c. 208. Acestu Pălru Vodă daca au pribegilu în Ţara Ungurească de nevoia văru-său ... n-au făcut zăbavă multă. Ureche, l. 77. Aceste toate neputtndu-le suferi boiarii ... s-au sfătuit pre taină să pribegească. N. Costin, l. 556. Moşiile, ceaurului le-au dat Mihai-Vodă altor boieri, streini, iar nu neamului. său, dziclnd că ceie. ce^au pribegit cu moscalii au venit o împărăţie şi s-au hainit cu domnu cu lot. Neculce, l. 298, cf. anon. car. Fugind să pribegească, el fugi pîn’în codrii Ciucului. anon. cantac., cm i, 134. O seamă de boiari, văzlnd 15626 PRIBEGIE — 1385 — PRIBEGIT omorlrea acelor doi boiari mari, au pribegii tn Ţara Ungurească. R. Popescu, cm i, 282. Oareclnd, pribă-gisă Alexandru Fariz de la Troada şi mearsă la Mene-lau craiul. Alexandria (1794), 75/17. Au pribegii la unguri. Şincai, hr. ii, 13/13. Boierii sint holărlfi a pribegi la unguri. Negruzzi, s. i, 139. Moartea lui Arbore, pe care boierii o socoteau nedreaptă, ca fiind făcută fără judecată, împinse pe mulţi din ei să pribegească In Polonia. Xenopol, i. r. iv, 223. Şahul .cel tlnăr a pribegit Ia Bizanţ. Sadoveanu, o. xi, 591, cf. x, 106. El cu domnul se-nvrăjbea Şi călare pribegea Pe drumul Bugeacului ..., La saraiul hanului. Alec-sandri, p. p. 179. <£> T r a n z . fact. Omorind pe-al meu părinte, din Argos mă pribejeşti. Beldiman, o. 96/10. <$• (Prin lărgirea sensului) Ciubuc Clopotarul, lot din Ardeal, ştia puţină carte ca şi mine şi apoi a pribegii de-acolo ca şi noi. Creangă, a. 19. Clnd s-a putut Urli, a pribegii din sat. Sadoveanu, o. viii, 537. (Prin analogie) Albinele ... sau se întoarnă în cojniţa cea părintească sau pribegesc. Economia, 186/9. Cîrdu-rile de cocoare ... Pribegil-au urmările de al nostru jalnic dor. Alecsandri, p. iii, 7. Nu mai sint pe luncă flori, Văile-s deşarte; Ţipă clrduri de cocori Pribegind departe! Iosif, p. 52. Spre toamnă ... [berzele] pribegeau spre ţărmuri calde. Sadoveanu, o. v, 445. 2. A rătăci, a colinda din loc în loc (neavind o aşezare statornică), a umbla de colo pînă colo. V. hoinări, peregrina, vagabonda. Şi toţi ţiganii de aci prin ţară Pribegind, iară să tmprăş-tiară. Budai-Deleanu, ţ. 424. Tilu pribegind şi fiind iarnă şi scumpeale mare nu i-au umblat prea bine. Bărac, t. 37/28. Căci, zicea el, că pribegeşte nu ştiu de cît timp. Ispirescu, l. 123. Ţoală noaptea argintată Pribegind pe drum m-am dus. Petică, o. 49. După sfatul medicilor, a pribegit prin cîteoa localităţi climaterice. Galaction, o. a. ii, 310. încunju-rai ţările toate Şi de bine n-avui parte; Că de mic am pribejil, Tot în streini am trăit, pop., ap. gcr ii, 233/24. El s-a vorbii cu diaconeasa, Mult evlavioasa, Ca ei să trăiască Şi să pribegească La călugărie, Viaţă prin pustie. Teodorescu, p. p. 34. Cum ai venit, dragul tatei, unde ai pribegii, unde ai trăit aşa de bine? Re-tecanul, p. v, 6. «O1 F i g- Mă văd fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. Odobescu, s. iu, 12. Minlea-i nepriponită pribegea pe aiurea. Vlahuţă, 0. a. i, 118. Iată, Pratovila-n vale, Ca şi line-o alintată, Pribegind cu doru-i volnic! Coşbuc, p. i, 168. Glndurile pribegeau spre căminurile părinteşti. Sadoveanu, o. ii, 69. Gîndul nu cuprinsese forma ce pribegea prin haos. Pillat, p. 16. -O (Prin analogic) Puţine vite ... pribegeau ziua pe malurile gîrlei. Odobescu, s. i, 148. — Prez. ind.: pribegesc. — Şi: (învechit şi regional) pribeji, (învechit) pribăgi, prebegi (drlu), (regional) pripăgi (Ţiple.»., p. p. 114), pripăji (Vîrcol, v. 98) vb. IV. — V. pribeag. PR1BEGÎE s. f. 1. Părăsire a familiei, a rudelor, a locului natal, a ţării pentru a se refugia, a se stabili în alt loc, in altă ţară; p. ext. viaţă dusă într-un loc străin, intr-o ţară străină (unde a fost obligat să se refugieze); timpul cît cineva duce această viaţă; stare, situaţie a pribeagului (1); (rar) pribegire (1). V. refugiu, emigrare, emigraţie. Cf. pribegi (1). Au fost chemat înapoi din pribegie şi cu venit în Asiia. n. test. (1648), 191v/14. Să-i întoarcă pagubele ce au avut în pribegie. Negulce, 1. 290. Sosise Grigorie Vodă den pribegiia lui de lă Vineţiia. R. Popescu, cm i, 411, cf. anon. car. Toţi boierii Ţărei Româneşti cari scăpaseră de moarte şi pribegie ... începură a se aduna, a se sfătui. Bălcescu, m. v. 27. Femeile cîntau patria depărtată şi durerea pribegiei. Russo, s. 135. Fugise în pribegie. Odobescu, s. i, 160. După ani de pribegie, Tcofil !.e-ntoarse-n sflrşit în ţară. Anghel-Iosif, c. l. 13, c'f. tdrg. Dintre boierii timpului nu erau numai cljiva care trecuseră în pribegie cu Petru-Aron Vodă. Sadoveanu, o. xii, 254. Strein în pribegie, plăpînd şi venetic, Erai cit o fărîmă de fulg şi de nimic. Arghezi, vers. 381. întors din pribegie, el a cumpărat casele de pe Podu Mogoşoaici, nnde a făcut un adevărat club literar, progresist. Camil Petrescu, o. i, 309. Cetatea ... cunoaşte o pribegie tn masă. H. Daicoviciu, d. 96. 2. Faptul de a rătăci, de a colinda diu loc in loc (neavînd o aşezare statornică), de a umbla de colo pînă colo; p. ext. timpul cit cineva rătăceşte astfel; viaţă, stare, situaţie a pribeagului (2); pribegire (2). Cf. pribegi (2). Tocmai istorisea părinţilor lui lot ce păţise în pribegia lui. Ispirescu, l. 331. într-o zi o luă razna, p-un pepi de muscel ... Şi simţea in astă zi de pribegie o nedomirire, Incîl suia către culmea dealului, fără a lua în seamă ciulinii şi rugii. Dela-vrancea, s. 27. Venisem la schit cu holărîrea să slau clleva zile, fără să pun la socoteală firea mea nestatornică şi iubitoare de pribegie. Hogaş, dr. i, 257. Canonul meu îmi cere pribegie, sărăcie, vint şi ploi. Galaction, o. a. i, 378. Mlhnila lume te alese lată. Aşa-n-rudiiă-n pribegie ţie, Cerea culcuş un colţ de-mpără-ţie. Arghezi, vers. 338. La douăzeci şi şase de ani, sint iar pe drumuri, nevoii, să reiau toiagul pribegiei. t iunie 1964, 21. Ciuma-i prinde şi-i omoară!... Ducă-s-ar în pribegie! Alecsandri, p. p. 36. Mă duc, mciică-n pribegie, Că mi-e inima pustie. Teodorescu, p. p. 625. Arz-o foca miliţie Că ne duce-.n pribegie, şez. v, 89. — Pi.: pribegii. — Şi: (regional) pribăgie s. f. — Pribeag -|- suf. -ie. PRiREGÎHE s. f. 1. (Astăzi rar) Pribegie (1). Cf. pribegi (1). Pribegirea aceasta ... mîntuieşte pre norodul meu. Beldiman, n. p. ii, 26/18. Rătăci Moisi prin Dişertul Arabiei 40 ani, pînă cînd murind bătrinii fiii sdăviei născuţi sub giugul cghiplean, rămaseră tinerii, fiii slobozeniei, născuţi in deşertul pribigirei. Săulescu, hr. i, 16/16. După pribegirea domnului Dimilrie Cantemir, Moldavia rămăsese intr-o stare tulburată. Negruzzi, s. i, 179, cf. lm, ddrf, dl, dm. 2. Faptul de a rătăci, de a colinda din loc în loc (neavînd o aşezare statornică), de a umbla-de colo pînă colo; p. ext. timpul cît cineva rătăceşte astfel ; viaţă, stare, situaţie a pribeagului (2); pribegie (2). Cf. pribegi (2). Cf. drlu, lu. Te rog, muză mîngiioasă ... Pică-mi puţintică miere ... Să pot cînta cu simţire A lui Arghir pribegire. Bărac, a. 5/13. înlr-o zi însă, cum se întorcea acasă din pribegirile lui prin munţi ,..., văzu ... un om ce-l aştepta în uşă. I. Negruzzi, s. iii, 259. Parcă i se liniştiseră gîndu-rile de pribegire. Sadoveanu, o. v, 160. în amîndouă cazurile ni se înfăţişează pribegirea Iui Arghir, adică a omu!ui care pleacă să-si caute fericirea, l. rom. 1959, nr. 2, 66. — PI.: pribegiri. — Şi: (învechit, rar) pribigirc, prebegire (drlu) s. f. — V. pribegi. PRIBEGÎŞTE s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Adăpost, întăritură, fortificaţie. Să margă la Leros şi acolo să facă zid, să le fie pri-begişte. Hehodot (1645), 312. — Cf. p r i b e a g. PRIBEGÎT, -Ă adj. (Astăzi rar) 1. Care îşi părăseşte (sau este nevoit să-şi părăsească) familia, rudele, locul natal, ţara spre a se refugia in alt loc, în altă ţară; care trăieşte într-un loc străin, într-o ţară străină unde a fost obligat să se refugieze. Cf. pribegi (1). Oblicind din nou despre sosirea boierilor pribegiţi, cu oaste, Chiajna ...nu se turbură prea mult. Odobescu, s.i, 115, cf. Barcianu, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u., dl, dm. <> (Substantivat) Sînt bine 15630 PRIBEGITOH — 1386 — PRIBOI4 încredinţat că peste vreo clteva perechi dc ani trebuie să-mi doblndesc deplină dreptate şi să aduc pe pribegită la urma sa. pn. dram. 165 <> (Prin analogie) Acorduri rătăcite din imnul părăsit ... Căzură greu ca sloiuri de păsări pribegite. Petică, o. 58. 2. Care rătăceşte, colindă din loc In loc (neavînd o aşezare statornică); (rar) pribegitor. Ci. pribegi (2). C.f. drlu. Pe Ungă mese lunge, stătea posomorită, Cu fe{e-ntuneeoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. Eminescu, o. i, 56. Acolo, In întreceri, la Braşov, Călitu-s-a flăcăul pribegit. Beniuc, v. a. ii, 119. Şi nu cunosc unde m-am oprit Ca un nemernic pribegit. Marian, î. 312. <0> F i g. Din piept amoru-ţi pribegit S-a slinge-n trisla-i seară. F (1888), 507. — PI.: pribegiţi, -te. - Şi: (regional) pripăgit, -ă adj. Ţiplea, p. p. 114. — V. pribegi. PRIBEGITOH, -OARE adj. (Rar) Pribegit (2). Cf. pribegi (2). Cf. drlu, dl, dm. -0> F i g. Un vint pribegilor in parc Bătea-n frunziş duelul. Coşbuc, p. ii, 221. Şi, pribegitori, azi, unde-s Ochii văzători a toate, Să Imbrăţişeze-ntreagă Vraja firii fermecate? Goga, p. 130. (Substantivat) Să-ţi iei pe aripile vieţii zborul Spre neamul tău, spre el, pribegitorul, Şi l-ai vedea cum plinea şi-o mănlncă Gemlnd ... din ţărm în tărm de lume. Neculuţă, ţ. d. 19. — PI.: pribegitori, -oare. - Şi: (învechit, rar) prebegitâr, -oare adj. drlu. — Pribegi + silf. -lor. PRII1EJÎ vb. IV v. pribegi. 1‘ItlBÎXNIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Dc pribeag (2). Sus, soarele ... A poposit în drumul lui pribclnic. Goga, Poezii, 164. — PI.: pribelnicl. -ce. — De Ia pribeag, cil schimbare de suf. PR1B1GÎRE s. I. v. pribegire. PRIBLÂG, -Ă adj., s. m. şi f- v. pribeag. PRIBLEAG, -Ă adj., s. m. şi f. v. pribeag. PR1BOC s. n. v. priboi1. PRIBOI1 s. n., s. m. (Atestat prima dată la anon. car.) I. S. n. 1. Unealtă de oţel în formă dc bară, cu unul dintre capete conic, care serveşte la perforarea sau la lărgirea găurilor în table, plăci metalice, curele etc.; dorn, (regional) jugastău, licastău, gău-rar, găunitor, pătrunzar. V. d u ş 1 a g. Cf. Cihac, ii, 290, ddrf. Priboi sau duşlag (cu cari se găuresc cercurile de fier).D\ut, T. 87, cf. Alexi, w., tdrg. Priboiul, numit şi duşlag, este un cui de oţel tronconic cu care se priboieşte, adică se fac găuri cercurilor de fier la boloboace spre a le prinde (fixa) In nituri. Pam-file, i. c. 161, cf. Şăineanu, d. u., cade. Priboiul serveşte pentru găurirea tablelor subţiri şi lărgirea găurilor date tablelor mai groase. Ioanovici, tehn. 214. Nişte zăvoare acţionează asupra priboaielor cari trebuie să perforeze. Ionescu-Muscel, ţes. 393, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, H I, II, III, IV, VII, X, XIV, XVI, XVIII, ŞEZ. V, 119, COM. SAT. V, 120, ALEM SN I h 365, A V 15. 2. (Prin nordul Mold.) Unealtă cu care se fac găuri in pămînt pentru semănatul porumbului. Cf. alii ii 5 046/414, 537. + (Regional) Par scurt, ascuţit la un capăt, cu care se fac în pămînt găuri în care se introduc stîlpii unui gard (Andrieseni — Iaşi). Cf. scl 1973, 43. 3. Pană1 (II 1). Com. din Ştefăneştii de Jos — Bucureşti. 4. (Prin Bucov.) Piron gros şi scurt care se bate In buştean, „iar sub capătul rămas liber se pune ceatlăul“, întrebuinţat mai ales la căratul buştenilor. Cf. Lexic reg. 107. 5. Unealtă în formă de băţ lung terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăţa de pieliţe. Curăţirea de pieliţe se face cu un instrument simplu numit In Deltă priboi. Antipa, p. 706, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Un fel de ciur din sirmă împletită folosit de pescari pentru curăţatul de pieliţe al icrelor de morun. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DM. C. (Prin Bucov.) Soluţie de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită in medicina populară pentru vindecarea fracturilor. Cf. şez. v, 119. 7. (învechit şi regional) Coastă foarte Înclinată, periculoasă la coborît; deal noroios. La 1650 Stanciu şi Dragomir vind o delniţă In sat ... cu şase locuri, anume: a) In iaz, b) la garduri, c) sub priboi, d) după sal ..., e) In grindul lui Dan, fj Ungă rlu. Panaitescu, o., ţ. 166, cf. l. rom. 1975, 335, h xvii 7, Densu-sianu, ţ. H. 56. Ajunseră la valea apii, la un priboi, lingă un ţanc. Plopşor, c. 48, cf. id. v. o. 13. + (Regional) Stîncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. Cf. CADE, SCRIBAN, D. 8. (Regional) Loc (la cotul unei ape curgătoare) unde apa izbeşte în mal; (regional) priboină. Cf. SCRIBAN, D. 9. (Regional) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. Sevastos, n. 282, DM, DEX. II. S. m. (Bot.) 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia geraniaceelor: a) plantă cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori mari, roşii, rar albe şi cu fructe cu valve, care creşte în locuri pietroase, fiind cultivată uneori ca plantă decorativă şi folosită ca plantă medicinală; (regional) banat, cumătră, muşcată1 (e), floarea-raiului, floarea-vinu-iui, floarea-viorii, laba-gîştii, pliscul1-cocorului (e),poa!a--sfintei-Marii(I) (Geranium macrorrhizum). Cf. Marian, s. n. n,277, Grecescu, fl. 135, Panţu, pl., Borza, d. 76; b) Geranium rotundifolium. Cf. Borza, d. 77; c) (regional) pălăria-cucului (Geranium phaeum). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 76; <1) (regional) ciocul-berzei (Geranium lucidum). Cf. cade, Borza, d. 76; e) (regional; şi în sintagma priboi căpresc, Borza, d. 77) năprasnică, v. năprasnic (II 2) (Geranium robertianum) . Cf. cade, Borza, d. 77. La grinzi slnt chiji de bosioc ..., leoştean şi priboi. Liuba-Iana, m. 99, cf. n xvii 7, 91, xvm 168. Să-l cauţi prin ... munţi şi păduri, prin poienele de iederă, de semenic..., de priboi, pop., ap. gcr ii, 342. Frunză verde de priboi, Auzi, lele-un piţigoi. Marian, o. ii, 151. Foaie verde de priboi. Să vii neico-n sărbători, C-are taica şase boi. Hodoş, c. 37, cf. şez. xv, 110. Foaie verde de priboi, Mlndro, ce nu muream noi, Cind ne plimbam prin zăvoi. i. cr. i, 89. Frunză verde di priboi, Ce ne-om face, mln-drule, noi. şez. xix, 107. E x p r. A-i umbla (cuiva) cu pricaz = a-i | dori răul (cuiva), a urmări să-i facă rău (cuiva), a \ i-o coace. Cf. tdrg, Scriban, d. + (Mold., Bucov. şi prin estul Transilv.) Piază (2) rea. Cf. Cantemir, ; i. i. ii, 327, ddrf, com. din Straja — Rădăuţi. i Foca iară-i cu pricazuri pentru trăşnit. arh. folk. vii, 58, cf. a v 15, Glosar req. Pricază ieşt", măi, ! uomule. Teaha, c. n. 256. I 2. (învechit şi regional) Neînţelegere, discordie, ! supărare. Cf. lb, Gheţie, r. m., Alexi, w., Bar-| cianu. Ai să spargem odată pricazu. i. cr. vii, 52. ; 3. (Regional) Furt (Sabasa — Vatra Dornei). a v ! 25. i — PI.: pricazuri. — Şi: (regional) pricăză s. f., i pricăj (tdrg) s. n., pricâjă (com. din Straja — RĂ- ; dăuţi) s. f., precăz (mat. folk. 1 187) s. n. — Probabil postverbal de la pricăji. PRICĂZ2 s. n. (Rusism învechit) Ordin (1). Scrip-’ tele cancelariei se numeau: ciorna, ... pricaz şi zdelcă. ; Ghica, s. xviii, cf. bl x, 105. — PI.: pricazuri. — Din rus. npHKas. PRICÂZ3 s. n. v. pricază1. PRICÂZĂ1 s. f. (Med.; învechit, rar) Lepră. De : la dlnsul s-au îniescat boala aceaia lepra, adecă pricaza. Dosoftei, v. s. decembrie 247r/32, cf. Scriban, d. 4- (Prin nord-esţul Transilv.) Boală la vite nedefinită mai Îndeaproape. Afară de acestea, mănlncă mai rar mămăligă cu brlnză, cu lapte dulce, cu carne de la oile care au avut ceva pricaz. Precup, p. 56, cf. Buonariu, n. 263/140. — Şi: (regional) pricăz s. n. — Din slavonul npOKdSi). PRICAZĂ2 s. f. v. pricaz1. PRICAZNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Care aduce nenorocire, care pricinuieşte moartea; funest. O, 15656 PRICĂI — 1388 — PRICE pricaz de năcaz şi pacoste pricaznică, Hameleoane! Cantemir, i. i. ii, 141, cf. 327, ddrf, tdrg. — Pl.: pricaznici, -ce. — Pricaz1-)- suf. -nic; PRICĂÎ vb. IV. Refl. (Prin vestul Olt.) A se linişti, a se astlmpăra, a se potoli. Pricăi-te! Vîrcol, m. — Prez. ind.: pricăi. — Etimologia necunoscută. PRICĂJI vb. IV. 1. Refl. (învechit) A se îmbolnăvi de lepră; p. g e n e r. (învechit) a se îmbolnăvi (de o boală ruşinoasă). Au făcut sfînlul de s-au pricăjit ... peste tot trupul cu bube. Dosoftei, v. s. noiembrie 116v/23, cf. tdrg, cade, Scriban, d. 2. Refl. (Prin Mold.) A se schimba în rău. I s-a pricăjit norocul. Alecsandri, ap. Şăineanu, d. u., cf. Scriban, d. 3. Refl. (Regional) A se murdări. Cf. Gheţie, r. m-, tdrg. 4- R e f 1. şi t r a n z. F i g. A (se) pîngări (1), a (se) păta (3), a (se) necinsti (2). Dacă s-ar Incuscri cu unul de altă lege crede că se plngăreşte, se pricăjeşte, îşi spurcă legea. Marian, nu. 55, cf. Gheţie, r. m., tdrg, cade, Scriban, d. 4. T r a n z. (Prin Bucov.) A păgubi (1). Cf. Pam-file, i. c. 37. 5. T r a n z. (învechit şi regional) A necăji (3). Cf. lb, ddrf, Gheţie, r. m., dr. iv, 387, com. din Straja — Rădăuţi. Cu pricazul să-i pricăjeşti. gr. s. vi, 103. — Prez. ind.: pricăjesc: — Şi: (regional) prlcăzi vb. IV. — Din slavonul fipOKdJKdTH. PRICĂJICltJNE s. f. (învechit, rar) Pîngărire. Şi de nestrlnsură cuvlnt învaţă şi de multe pricăjiciuni pre credincioşi. Coresi, ev. 217, cf. sfc i, 240. — Pl.: pricăjiciuni. — Pricăji + suf. -(i)ciune. PRICĂJlRE s. f. Acţiunea de a (se) pricăji. 1. (Regional) Pîngărire. Cf. pricăji (3). Au făcut pricăjire la procleţire. Biblia (168 8), 2882/l, cf. POLIZU, LM, DDRF, TDRG. 2. (învechit şi regional) Cf. pricăji (5). Cf. DDRF. — Pl.: pricăjiri. — V. pricăji. PRICĂJÎT, -Ă adj. 1. (învechit, rar; despre oameni) Bolnav de lepră. Cf. pricăji (1). (Substantivat) El face scumpeatea cărlnd plinea la pricăjiţi cu samă multă. Dosoftei, v. s. decembrie 247v/4, cf. octombrie 68v/15, id. mol. 85. 2. (Despre fiinţe şi plante ori despre părţi ale lor) Care s-a oprit din creştere, din dezvoltare sau a re- gresat, a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice); chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu (3), prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş (2), (regional) patic (1), pizghirit, obidnic (1), răit, pimnicit. Cf. pricăji (2). In locul acela... li să făce toate pricăjite şi oile şi boii şi oameni. He-rodot (1645), 69, cf. lb, Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Dascălul... privea, cu ochi strălucitori de mulţumire, către prizăriţii şi pricăjiţii săi şcolari. Ciauşanu, r. scut. 24. Ţlncii ăştia pricăjiţi nu-i trlbe nimărui. Bănuţ, t. p. 32. In uliţă a văzut un om pricăjit şi mititel. Popa, v. .22. Vezi arbori înalţi, drepţi ... Şi arbori chirciţi, pricăjiţi. Stancu, d. 13. Măi, că pricăjiţi mai slnteţi! le spuneaţi soldaţilor. Pas, z. iii, 135. Sorin .... un urmaş degenerat al familiei „patronului ctitor", pricăjit, spuzit de coşuri pe frunte. T. Popovici, s. 55. E pricăjită de lipsuri, dar o să vezi matale ce-i poale sufletul. il iulie 1960, 50, cf. Viciu, gl., com. din Frata — Turda şi din Braşov. Az-noapte o fălat o oaie un miel tare pricăjit, mat. dialect, i, 88. <0- (Prin analogie) Griul s-a ars, chircit, cu un singur nod In pai, rar şi cu pecingini goale In lan, ca ţepii pricăjiţi din-tr-o barbă de spin. C. Petrescu, r. dr. 151. + (Regional; substantivat; în forma pricăzit) „Prost“. şez. vii, 182. 3. Cu un ^aspect sărăcăcios, amărît; care duce o viaţă grea, chinuită, necăjită. Cf. Polizu, cade. Plăcintar pricăjit. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 204. Apar pricăjte şi rustice curţi domneşti ... din paiantă. v. rom. ianuarie 1954, 207. Erau pantalonii unui contabil pricăjit, căci pe-atunci contabilii erau rău îmbrăcaţi, ib. aprilie 1963, 29. <0> (Substantivat) Nu mai era pricăjitul de altădată ... că-i mersese... bine. ap. cade. 4. (Regional) Afurisit, blestemat. Cf. cade. Ca şi cind i-ar fi fost gura pricăjită. în scl 1973, 43. Fugi, nejlti, Pricăjiţi, Că ti-agiungi ursu mari. şez. iii, 139, cf. vi, 97, mat. folk. 643, şez. xh, 187. Lucru ăsta glndeşti că-i pricăjit. Viciu, gl. — Pl.: fpricăjiţi, -te. — Şi: [(regional) pricăzit, -ă (şez. vii, 182), precăjit, -ă (mat. folk. 643) adj. — V. pricăji. PRICĂJITTJRĂ s. f. (învechit, rar) Josnicie, ticăloşie, infamie. Rădică pricăjiturile de pre pămînt. Biblia (1688), 2562/37. ■şg — Pl.: pricăjituri. — Pricăji + suf. -tură. PRlCĂL subst. (Prin sud-vestul Munt.) Caniculă, arşiţă, zăduf. Cf. i. cr. vii, 52. Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PRICĂLÎ vb. IV. 1. Refl. unipers, (Prin sud-vestul Munt. şi prin estul Olt.; despre vreme) A se face frumos, a se încălzi. De clteva zile s-a mai pricălit. cv 1951, nr. 6, 30, cf. Lexic reg. 43. I n t r a n z. Timpul pricălise. Venea martie. Barbu, g. 408. 2. Refl. (Regional; despre porci) A se întinde la soare (Ghilad — Timişoara), alr sn iii li 785/36. — Prez. ind. pers. 3: pricăleşte. — Din ser. prekaliti. PRICĂZf vb. IV v. pricăji. PRICĂZÎT, -Ă adj. v. pricăjit. PRÎCE s. f. 1. (învechit) Pildă (I, 2). Şi puşu Investirea mea sacu şi fuiu lor In price (pildă c2 hd). psalt. 132. Şi pritcee ceteniia grăiaşte. Coresi, ev. 245. 2. (învcchit şi regional; adesea în construcţie cu verbul „a avea“) Ceartă, neînţelegere; dispută; p. est. liră, duşmănie. Pleca-voiu in prici ureachiia mea. psalt. 93. Şi Intru pricea lui Coreu periră (cca 1618). gcr i, 49/35. Au obiceaiu teşii, nu ca grecii, după sfadă şi după price, daca-i vor împăca, nu va ţiniia pizmă, ci la nevoia lui ca direptu un frate să va pune. Ureche, l. 114. Fu pritee Intr-Inşi carele li s-ar părea a fi mai mare Intre ei. N. test. (1648), 99v/7. Să nu li se prilejască vreo price cu dlnşii să paţă mai rău declt cu tătarii. Simion d.asc., let. 12. ; Au price Intre sine cu neamţii pentru mai de multe vacuri. M. Costin, o. 254. Izbăvi-me de Imputarea (pricea d) omenească, psalt. 29. Fiind price Intre dlnşii (a. 1693). Iorga, s. d. xiv, 252. Şi tot să cunoaşte ■că avea price Roman Vodă cu Alexandru Vodă pentru domniia ţărăi. N. Costin, l. 195. De ciia ... s-au scornit Intre dlnşii price şi gllceavă. Cantemir, hr. 262, cf. anon. car. în urma lui au rămas patru fraţi şi avea price Intre dinşii, care să tmpărăfească. R. Po-pescu, cm i, 241. Price sau svadă Intre dumialor n-au fost (a. 1705). Iorga, s. d. vii, 106. Vădzui fără-deleage şi price-n cetate (a. 1710). gcr i, 366/19. Pacea cea nesăvlrşită şi slobodă despre toată vrajba şi pricea. 15667 PRICE — 1389 — PRICEPĂTURĂ Varlaam-Ioasaf, 68v/18. Grea price s-au stârnii Intre doi feciori ai răposatului voivod, adecă Intre Ştefan şi Petru. Şincai, mi. i, 324/5. Noi n-am vrea să avem cu dinţii price, Ci am trăi cu toată lumea tn pace! Budai-Deleanu, ţ. 99, cf. id. t. v. 31, Clemens. Mare a fost pricea Intre învăţaţi despre viaţa singelui. antrop. 91/23. între aceste s-au iscat (slîrnil) cu Mche-med Aii o mare price, gt (1838), 162/5, cf. Polizu, DDRF,. ŞĂINEANU, D. ,U„ CADE, SCRIBAN, D., DM, dex. Strlnge-ţi punga, măi voinice, Că banii ţi-or face price! Teodorescu, i>. p. 544. De mari se luară. Ei să-mpricinară. Pricea lor cc-a fost? Păsculescu, l. p. 42. <£■ Loc. adj. (învechit) Dc price = a) care constituie prilej de neînţelegere, dc dispută. Anul 274. Acesta este anul cel însemnat şi încă şi de price Intre mine şi Intre ... directorul Eder. Şincai, hr. i, 30/1; 1») care este potrivnic, duşman. Să prinză, ori morţi ori cu zile, pe mulţi alţi boiarnici de price. Odobescu, s. i, 152, cf. ddrf. <0> Loc. a d v. Fără de price = cu supunere, fără să protesteze, fără să se revolte; fără a admite replică. Aşa ni grăieşti Domnul Ca să-l asculţi tot omul, Să-l asculţi făr’de price, Să Inţăleagă ce dzice (a. 1788). gcr ii, 140/39. La sfîrşitul lumnii Trlmb£ila-or îngerii, Trimb liţa-or fără price, Domni şi împăraţi or plinge. Ţiplea, p. p. 98. Să asculte tot omul; Să ascultaţi fără price. Să ascultaţi ce voi zice. Pamfile, s. v. 6. <0> E x p r. A se pune !n (sau de, cu) price (cu cineva) = a se certa (cu cineva); a se Împotrivi (cuiva); a contrazice (pe cineva); a combate (pe cineva). Nu va putea nime să să puie în price ... împotriva giudeţului. prav. 114. Poruncilor tale să pune cu price. Dosoftei, ps. 34/10. Nici un boier n-am vădzut procopsit din cee ce să pun in price cu domnul. Neculce, l. 283. .4 se pune în price cei mai mici cu cei mai mari este nebunie. Axinte Uricariul, ap. ddrf. Dar o mulţime i să pune în price Dintru lăieţi de mai multe sute. Budai-Deleanu, ţ. 417. Bieţii oameni nu se mai puneau de price, se dădeau jos şi întrebau pe bălrîn de sănătate. Sadoveanu, o. i, 553. Părinţii dumitale l-a prins o mare jale Şi se puse-n price Munte ca să strice. Sevastos, n. 138. (învechit) A(-i) sta cu (sau in) price (cuiva) = a duşmăni (pe cineva); a prigoni (pe cineva); a fi împotriva (cuiva); a se afla in controversă (cu cineva). Tăcul-am ca mutul şi nu cutez dzîce Să-i cuvîntedz bine, căce stă cu price De-m vine dureare şi mă bolnăveaşle. Dosoftei, ps. 129/9. I-au dat veste Velicico hatmanul că-i stă cu price Şerban Vodă şi este să peie. Neculce, l^ 96. Stînd în price cu filozofii pentru ajutoriul creştinătăţii şi al credinf.ii. Varlaam-Ioasaf, 122r/3. + (în unele jocuri de copii; în e x p r.) A iace cu pricea = a călca (cu bună ştiinţă) regulile jocului; a trişa. Cf. Polizu. Nu mai mă joc cu tine, că faci cu pricea, ev 1949, nr. 8, 33. 3. (învechit şi regional) Pricină (I 2). Eu, Spiridon cel bătrin den Buţcăleani, ... am avut plră şi price cu Alexe şi cu Nicoleasî din Cotnar prinlru o livadă (a. 1600 ?). Iorga, s. d. xi, 273. Şi iată că i-am scris şi pricea lui (a. 1720). id. ib. xiv, 271. Aceeaşi price la scaunul cel de giudecată de la Bălgrad. Şincai, hr. iii, 40/36. Toate pricile oamenilor ... întii trebuie să se judece înaintea juzilor. Micu, în Contribuţii, iii, 109. Să intîmpla Intre vecini prici sau judecăţi (a. 1799). gcr ii, 169/13. Din care price pe urmă s-a-leasă Cum că şi el au pribegit de-acasă. Budai-De-leanu, t. v. 127, cf. id. ţ. 115. Fiştecare lucru de price care...Intră părţi trebuie să se cioante să numeşte cauză. Aaron, In Contribuţii, iii, 110. Am avut cu omul cesla o price şi dumnia sa ni-au făcut un pic de judicală. Sbiera, p. 224. 4. (Regional; adesea în construcţie cu verbul „a face“) Supărare, necaz (2). Cf. dl, dm, dex. Nimic nu vina, fără că-mi prindea Mică turturea ... Mica turturea ... Din gură-i zicea : Voinice, voinice, Nu-mi mai face price. Teodorescu, p. p. 444. 5. (Regional) Pricină (I 1). Foaie verde trei aglice, Bat-o focul, gură dulce, Sărăcie fără price. Pamfile, c. ţ. 165. 6. (învechit, rar) Situaţie, întîmplare. Două fele ... gemine, cărora le era lipite spinările una de alta ... Şi le-au trimes să le vadă, şi s-au minunat de o price ca aceea (a. 1715). Arhiva r. ii, 12/2. — Pl.: prici — Şi: (învechit) pritee (pl. pritcee?) s. f. — Din slavonul np îmi, np.iTMd, np.ITliM.!. PRICEASNĂ s. f. Cîntare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtăşeşte preotul sau, p. gener., un credincios (de vază). La priceasnă ... mitropolitul ... btcgosloveşte pre domn. Gheorgachi, let2. iii, 307. La priceastnă merge întii mitropolitul şi sărută icoanele. Cantemir, s. m. 219/2, cf. tdrg. Clnd se cînta priceasna abia mai erau In biserică vreo douăzeci de bărbaţi. Agîrbiceanu, a. 86, cf. Scriban, d. Slujbe slujite de preot, la care nu rareori lua parte aproape întreg satul, cintlnd răspunsurile şi ţinlnd isonul la priceasnă. v. rom. februarie 1956, 89. Clnd venea în sat ll rugau să cînle apostolul şi priceazna în biserică. T. Popovici, se. 45, cf. 261, dm, dex. — PJ.: priccsne. — Si: priceastnă, priceaznă s. f. — Din slavonul npHM/ftCTiiH v PIUCEÂSTiVĂ s. f. v. priceasnă. PRICEAŞl’ÂNIE s. f. v. pricestanie. PRICEAŞTENTE s. f. v. pricestanie. PRICEAV, -A adj. (învechit, rar) Beţiv. Cf. Hero-dot (1645), 160. — Pl.: priceavi, -e. — Price + suf. -av. PRICEAZNA s. f. v. priceasnă. PIUCL'LNIC, -Ă adj. (învechit) Certăreţ, gîlcevitor. Nărod neascultătoriu şi pricealnic. Biblia (1688), 4901/16, cf. Scriban, d. <0> (Substantivat) De vei avea o slugă, să nu fie nici fur, nici ocărîtoriu, nici pricelnic (a. 1746). ap. tdrg. — Pl:. pricelnici, -ce. — Price + suf. -elnic. PRÎCENĂ s. f. v. pricină. PRICEPĂTOR, -OÂRE adj. 1. (învechit; despre oameni şi manifestările lor) Priceput (1). Şi-i dărui minte slobodă şi precepătoare. Moxa, 346/18, cf. anon. car. Cine să naşte supt această planetă ... sint cu toc-mală spre învăţătura a tuturor lucrurilor celor adinei; adecă pricepători de toate. Calendari (1733), 41/6, cf. drlu, lb. /> (Substantivat) Şi cătră înţelegătorii şi precepătorilor, amlndurora acestora înpărţilu-le-au. Coresi, ev. 369. 2. (Astăzi rar; despre oameni) Priceput (3). Traian Demetrescu era un spirit totdeauna entuziast, sincer şi adesea destul de pricepător al artei. Caragiale.o. iv, 429. Baciu, om bogat şi harnic, chibzuit la vorbă şi pricepător în ale lui, era cunoscut in toate satele. Slavici, n. i, 233. S-ar bucura să vadă pe un confrate de la Dunăre pricepător de muzica acelor fraţi de-acolo. f (1888), 338. — Pl.: pricepători, -oare. — Şi: (Învechit) prece-păt6r, -oăre adj. — Pricepe + suf. -âfor. PRICEPĂTÎJRĂ s. f. 1. (învechit) Pricepere (1). Şi unora amu precepătura, bunătatea şi dulceaţa mai mare le se pare că iaste. Coresi, ev. 369, cf. 301, anon. car. 15677 PRICEPE — 1390 — PRICEPE 2. (învechit, rar; In forma precepătură) Pricepere | (2). Ceia ce înoată pre mare cu precepătură. Coresi, I ev. 56. — Pl.: pricepături. — Şi: precepătură s. f. — Prlccpe -¡- suf. -ătură. PRICliPE vb. III. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A izbuti să cunoască, să afle, să înţeleagă, a-şi da seama, a-şi face o idee; a înţelege, a percepe (1), a pătrunde (4), (regional) a se nădăi (3). Ceia ce nu se pocăiescu de păcatele sale ...se ducu In focul ne-stinsu...şi oamenii nu precepu (cca 1550) cuv. d. bătr. ii, 465I/4. Precepu Domnul hitleniia legiuitoriului. Coresi, ev. 389. Auzind... pildele lui pricepură că de ei grăieşte, n. test. (1648), 28r/32, cf. 21r/31. Şi aceaia voi face pentru ca să priceapef şi să chemat sfinţii Intr-ajutoriu Intru toate nevoile voastre. Cheia în. lv/9. Pricepea că îndată ce vor pogorl nemţii In ţară ea să vie mare primejdie ţării. ist. ţ. r. 22. Nifon pricepu să va să fie aproape şi petrecaniia sa. anon. cantac., cm i, 90. Fieştece om prost şi necărturariu să poată lesne priceape lucrul. Molnar, ret. 112/23. Preceplnd apoi ce va să fie, Mai că nu leşină de mănie. Budai-Deleanu, ţ. 74. Simţirea cu totul le-au lipsit, incit nu pricep acum -nici cuvlntul socoteală ce va să zică. I. Golescu, în pr. dram. 62. Cum ei vedea cucuvaia cu ochii zgiiţi, pricepi îndată că n-o să clnte frumos. Heliade, o. ii, 329. Nu pricepe ce-a vrut să zică. cr (1848), 41/20. Dar văzcăşi cu acestea nu poci să mă procopsesc, Nu pricep ce o să fie, pentru ce nu izbutesc. Pann, p. v. i 140/18. Numai el le-a putut pricepe, ca să-şi dea laude nemăsurate, ap. Qhica, a. 465. Nu pricep cum se poate, Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate. Alexandrescu, o. i, 217. Pricepi ce vra să zică a fi proprietar? Alecsandri, t. 253. Amicii lui nu i-au priceput deloc vorbele. Caragiale, o. ii, 59. Asta părintele Trandafir nu voia s-o priceapă. Slavici, n. i, 6. De ce le-o fi mai ridicai In mijlocul dărlmăturilor, eu nu pricep. .Delavrancea, s. 220. Ce adine simte şi pricepe omul acesta! Vlahuţă, 0. a. i, 231. [Criticul] citeşte ca să te prindă cu vreo greşeală şi in această sforţare de multe ori iţi pricepe articolul pe dos. Gherea, st. cr. iii, 44. Nu pricep ce-i asta. Coşbuc, p. i, 60. Ale firii înţelesuri Minte nu-i să le priceapă. Goga, p. 130. Grea meserie e aceea de judecător pentru unul care pricepe însemnătatea misiunii lui. Brătescu-Voineşti, p. 250. Clericul trebuie să aibă o credinţă, In chip de-a vedea şi de-a pricepe viaţa. Agîrbiceanu, a. 43. Ruja pricepuse numai din privirile lui la ce venise. Gîrleanu, n. 27. Mă sileam a-l face să priceapă că numai pentru dlnsul făceau clnii allta gălăgie. Hogaş, dr. i, 2. Flăcăii insă nii pricepură batjocura lui. Rebreanu, 1. 31. Te pricep.'Cu dragostea nu e de glumit. Bassa-rabescu, v. 119. întlia oară In viaţa mea am ascultat şi am priceput ceea ce mi se explica la tablă. Galac-tion, a. 12. Draga mea, fără cuvinte, Doar din ochi pricepe toate. Topîrceanu, b. 58. Ladima, care nu pricepea la început despre ce e vorba, începu să-şi muşte speriat mustaţa. Camil Petrescu, n. 93. Vorbi mai mult pentru el, declt pentru sora care nu pricepea de ce atltea Intortocheri, pentru a spune lucruri atlt de simple. C. Petrescu, î. ii, 164. Mai slnt încă dascăli care nu pricep că trebuiesc modificate raporturile dintre profesori şi elevi. Brăescu, o. a. ii, 381. Dă-mi cartea. Vreau s-o văd ... Nu pricep nimic. Sebastian, t. 289. Nimeni nu pricepe absurdul altuia. Teodo-reanu, M. u. 132. Toţi se uitau miraţi, fără să priceapă. Sadoveanu, o. i, 56. Urechea subtilă a lui-Gheorghidiu prinde acum intonaţii care vor să spună desigur mai mult declt ceea ce un ascultător indiferent ar fi putut pricepe. Vianu, a. p. Ş85. Păpuşile, poveştile, cum au trecut De n-am ştiut şi tiu am priceput? Arghezi, vers. 304. Eu, la început, preocupai de lucrul In sine, n-am pricepui chestiunia;- apoi ’m-âm dumerit. Călinescu, c. o: 107. Obişnuit cu lupta, mi-am priceput porunca. Stancu, r. a. i, 78. Cum să nu priceapă o inimă de mamă durerea unui copil singur pe lume? v. rom. martie 1954, 311. Domnule secretar, dumneata ai priceput clteodată foarte bine cuvlntul nostru, al muncitorilor. Demetrius, c. 14. Niciodată n-am reuşit să pricep dacă eşti un om îngrozitor de slab sau nemaipomenit de bun. H. Lovinescu, c. s. 53. Se uită cu coada ochiului la jandarm şi clipi ca omul care nu pricepe. Vornic, p. 194. Ordinul părea ciudat, de neînţeles, dar pricepură cu toţii că trebuia să-l execute. Barbu, p. 238. Şi-i pun nişte întrebări pe care nici eu nu le pricep, dar la care el totuşi îmi răspunde, s ianuarie 1961, 15. Eu pricep că nu poate sta degeaba, t septembrie 1962, 4. Tu nu poţi pricepe ce înseamnă să n-ai cu cine schimba un cuvlnt inteligent, v. rom. decembrie 1964, 53. Mult mai stau şi mă glndesc, De dor cum să mai trăiesc! Maica mă pricepe bine Că mi-i dor de omenime. Balade, iii, 259. Cine vrednicia capului nu pricepe, acela lungimea cozii la mare cinste ţine. Zanne, p. ii, 41. Bate şaua să priceapă iapa. Ispirescu, l. 271, cf. Zanne, p. i, 649. Vorbesc soacrei să priceapă şi nora. Zanne, p. iv, 608. Ca să pricepi mai bine, trebuie să dai ascultare mai bună. id. ib. viii, 498. Refl. pas. Avea un trecut destul de neguros... El singur, clteodată, lăsa să se priceapă unele lucruri. Sadoveanu, o. i, 555. <0> Refl. Nu vădzură soarele maintea de ce nu se precepură. psalt. hur. 48v/10.A'u ne pricepem că mai cu amar pe urmă ne va fi vecinica pace. Neculce, l. 148. Cine au fost Basarab acela ... na mă pricep. Şîncai, hr. ii, 58/33. T'e prisepe odată, . omule, alr sn iv h 1 581/228. + Refl. (învechit şi regional) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). Aşa făclnd, să precepu In urmă Că vodă cu război nu să îmbie. Budai-Deleanu, ţ. 243. Tu-mi umblai sfios, Sorine, Şi pllngea durerea-n mine Că tu nu te-ai priccput. Coşbuc, p. i, 51, cf. dm, m. d. enc., dex. (Rar) A distinge, a desluşi, a vedea. Se făcuse senin In juru-mi şi pricepeam mai bine ce mă împresura. Sadoveanu, o. iii, 432. <0> E x p r. (Refl. impers.; regional) A se priccpc de ziuă = a se lumina, a se face ziuă. Cf. mat. dialect, i, . 265. Am plecat de acasă cind se pricepea de ziuă. ib. 2. T r a n z. şi in.tranz. A avea cunoştinţă (despre ceva); a şti, a cunoaşte. Domn şi împărat precep că e Domnul. Coresi, ev. 227. De aşi pricepe că haina dipre mine ştie glndul mieu, In foc aş băga-o. Ureche, l. 101. Apoi jalbe şi cereri ascultă Şi le hotărăşte cum precepe. Budai-Deleanu, ţ. 393. Moş Simion ... zimbeşte cu aerul omului şiret, care pricepe tot şi tace. Vlahuţă, o. a. ii, 36. Nu pricep. Nu mi-ai spus, nu mi-ai scris niciodată. Bassarabescu, v. 89. Se apropie şi tot nu pricepea cine să fie. C. Petrescu, î. i, 153. Nu pricep deloc ce are. Călinescu, s. 442. Eşti mama mea şi o mamă nu poate pricepe tot. t septembrie 1962,11. F i g. Nici o vioară nu mai pricepe să mai sune. Arghezi, vers. 91. 3. Refl. (Adesea cu determinări introduse prin .. prep. „la“ şi „în“ care arată domeniul) A avea cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu, a dovedi competenţă, iscusinţă, îndemînare, abilitate, experienţă într-o activitate, lntr-o acţiune, într-o meserie etc. Nu ştiia rlndul, nice se pricepea la războiu. Moxa, ' 279/11, cf. anon. car. Te pricepi la multe maeştrii grădinăreşti. Pann, p. v. i, 6/10. La vlnătorie, ca şi la ... altele, eu mă pricep cam lot atlta preclt se pricepea vestitul ageamiu. Odobescu, s. iii, 9. Mă pricep eu tare bine ce ar trebui să fac, ca să se curme odată toate aceste. Creangă, o. 104. Popa nu prea se pricepea la plugărie. Slavici, n. i, 23. Era ros de tribunale şi se pricepea in daraveri. Vlahuţă, o. a. i, 209. Desigur că se va pricepe In pedagogie. Ionescu-Rion, s. 102. Afaceri şi politică nu se pricepe să discute. Brătescu-Voineşti, p. 163. Se pare că nimeni nu se pricepe la băit ca el. Agîrbiceanu, a. 216. Nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Ibrăileanu, a. 63. Cu bllndeţă şi cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor, şi ce nu se pricepea el să facă? 15678 PRICEPERE — 1391 — PRICEPUT Mironescu, s. a. 124. Eu nu mă pricep In tainele meşteşugului tău. Galaction, o. a. i, 64. Nu-i aşa că mă pricep in medicină? Camil Petrescu, t. iii, 266. Nu se pricepe să mine şi ne-a răsturnat! C. Petrescu, î. i, 191. Acuma, dacă ai vrea — nu ştiu dacă te pricepi —, dacă ai vrea să te uiţi puţin la aparatul ăsta de radio. Sebastian, j. 33. Mă pricep puţin In plastică. Vlasiu, d. 316. Se pricepea la meşteşugul setcilor ca nimeni altul. Voiculescu, p. i, 13. Pentru că mă pricepeam tn stele, am rămas In cele din urmă pe boltă, ca să le prind. Arghezi, s. vi, 27. Avea încredinţarea că se pricepe In artă. Călinescu, e. o. i, 236. Cunoştea multe şi se pricepea la de toate. Stan-cu, r. a. iii, 139. Cheam-o şi pe baba Aculina, se pricepe la copii. H. Lovinescu, t. 404. Slnteiii mineri, dar ne pricepem şi la sondării, s ianuarie 1961, 16. Spunea despre sine că n-are vocaţie de critic şi se pricepe doar să transmită omagii, v. rom. ianuarie 1965, 200. 4. T r a n z. A lua cunoştinţă, a prinde de veste; a afla. Constantin Duca Vodă de acestu sfat nemic nu ştiu, nice pricepu. Neculce, l. 162. înlreblndu-l ce au priceput la Poartă, au zis : — Rău. R. Popescu, cm i, 412. Trămitea clienţii să iasă-n afară Clnd punea vro dare care n-a mai fost Şi să cerceteză ...Ce vorbeşte plebea ... Preceplnd tiranul, punea nouă dare Şi trămitea iarăşi s-asculte mereu. Mureşanu, p. 144/14. Şi unul şi altul pricepuse cine este zurbagiul din maşină. Galaction, o. a. i, 113. Ce a fost Intr-adevăr războiul, începi să pricepi abia aci, In Muzeul Apărării Leningradului. Stancu, u.r.s.s. 129. Au priceput cine e vinovatul. H. Lovinescu, t. 135. Abia clnd a fost închis am priceput că e ilegalist, t august 1964, 51. <£• Refl. Deşertaţi-vă şi vă preceapeţi că eu-s Dumnedzeul a lui Iacov. psalt. hur. 39v/12. + F i g. (învechit) A mirosi (2), a intui, a dibui. Să ştii că n-am ştiut că eşti allla de înţelept, ci te pricepui la solia dinţii. Alexandria (1794), 47/13. De va voi să ne amăgească, noi vom şti să-l pricepem, cr (1848), 31/56. 5. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit) A constata, a vedea; a ajunge la concluzia (că) ..., a trage concluzia. Şi nu poci să pricep din scrisoare. Kotzebue, u. 12v/12. Aron ... pricepu că este peste putinţă a urma asedierea in faţa unei asemenea oştiri. Bălcescu, m. v. 66. «0- Refl. (Prin analogie) Bietele raţe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. Gane, n. ii, 201. 6. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A se înzdrăveni, a se întrema, a se reface (după o boală). Cf. Ciau-şanu, v. 191. M-am priceput din doftoria aia. id..ib. 7. T r a n z. (Regional) A se alege. Am priceput ceva cu via anul acesta. Com. din Peştişani — Tîrgu Jiu. — Prez. ind.: pricip. — Şi: (învechit şi regional) preefipe vb. III. — Lat. perclpere. PRICÎPERE s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Faptul sau facultatea de a izbuti să cunoască, să afle, să înţelfcagă, de a-şi da seama, de a-şi face o idee; Înţelegere, pătrundere (4), (învechit) pricepătură (1), (învechit, rar) preceput1, (regional) pamet1. Cf. pricepe (1). Da-ţi-voiu precepere şi te voiu năstăvi in calea aceia ce veri mearge. psalt. hur. 26715, cf. 10r/4. Calea dereptaţilor tale Inţelepţează-me (precea-pere-mi dă h). psalt. 252. Să înţeleagem că cu tăceare şi fără preceapere ca Dumnezeu cearcetă omeneştile. Coresi, ev. 245. S'ă ne deşchizi ochii cei sufleteşti cu înţelepciune şi cu pricepere, ca să facem judecată dreaptă. Neagoe, ap. gcr i, 169/12, cf. Calendari (1733), 27/12. Văzind a lui bună minte şi priceapere şi dreaptă socoteală o au priimit. Varlaam-Ioasaf, 27v/15. Aşa-l întunec, de nice simte Că are vreo precepere sau minte. Budai-Deleanu, ţ. 232, cf. drlu, Polizu, Canella, v. 186. Mai are 'şi un amestec de grijă, adică de preceperea parţială a primejdiei, conv. lit. xi, 413. Prea erai copilă fără pricepere, ca să ştii ce faci. Slavici, o. ii, 67, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Cei a căror pricepere nu poate trece In regiuni mai înalte. Agîrbiceanu, l. t. 264. Urmăreşte o ţintă sigură, necunoscută de infima pricepere omenească. Rebreanu, i. 272, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ar fi păcat să nu înţelegem ceea ce se înfăţişează atll de intuitiv priceperii noastre. Galaction, a. 397. Ţie Iţi trebuie învăţătură. Ţi s-ar deschide mai bine priceperea. Sadoveanu, o. xvii, 221. Nu vrei să arăţi că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunţi la avantajele clşti-gate. Demetrius, c. 10. Priceperea intlrzia să apară la acest copil. Preda, r. 76. Se Intlmplă ... să descifreze In priceperea şi tenacitatea asta sensul unui mare talent, v. rom. ianuarie 1965, 207. •§> F i g. Am îngenuncheat din voinţa şi pricepereţi muşchilor de la picioare. Delavrancea, t. 255. 2. Pregătire, cunoaştere temeinică într-un anumit domeniu; competenţă, iscusinţă, îndemînare, abilitate într-o activitate, într-o acţiune, într-o meserie; (învechit) nimereală, nimerire, (învechit, rar) perilip-sis (1), piotimie, precepătură (v. pricepătură 2), (regional) pricepuţie. Cf. pricepe (3). Tot ce se cheamă aparat teatral e întrebuinţat cu o perfectă pricepere .şi dibăcie după regula strictă a şcoalei. Ca-ragiale, o. iii, 80. Aici nu-i socoteala nici de pricepere, nici de hărnicie. Vlahuţă, o. a. ii, 10. Din fala asta — dacă ai pricepere şi răbdare — poţi să faci o slugă bună. Brătescu-Voineşti, p. 78. Existau In Moldova mulţi diaci care întrebuinţau cu pricepere limba slavonă. Ibrăileanu, sp. cr. 34. Eu n-am venit să vă critic, Intli că n-am pricepere, dar mai ales pentru că artiştii tineri trebuiesc încurajaţi. Vlasiu, d. 124. Trebuiesc şi oameni cu pricepere şi cu cunoş-tinfi. Sa1)0veanu, o. viii, 264. Îşi administra avutul cu o pricepere uimitoare. Călinescu, s. 474. Răsplndi manifeste In oraş cu destulă pricepere. Stancu, r. a. iii, 27. Inginerul şi tehnicianul ...îşi pun întreaga lor pricepere şi energie In slujba înfloririi patriei. Scîn-teia, 1952, nr. 2 402. Ibrăileanu şi-a dat examenul de pricepere tn promovarea adevăratelor talente, v. rom. septembrie 1954, 156. Naşa avea ... priceperea ei in făcutul plăcintelor cu brlnză. Pas, z. i, 175. Se vedea că Ţurlea îşi stăplneşte cu pricepere bucuria. Predă, d. 53. Probleme deosebite care cer din partea pedagogilor nu numai preocuparea, dar şi priceperea de a le rezolva, aî 1962, nr. 652, 3/1. Interpreţii ... clnlă cu uşurinţă şi cu pricepere. T mai 1964, 99. Partidul a ştiut să folosească posibilităţile legale cu o mare pricepere şi perseverenţă. ScînteiA, 1965, nr. 6 680. Priceperea şi fantezia constructorilor şi-au dat frlu liber. H. Daicoviciu, d. 139. — Pl.; priceperi. — Şi: (Învechit şi regional) precăperc s. f. — V. pricepe. . PIUCEPNIC, -Ă adj. (învcchit, rar) „Priceput“. în psaltirea versificată a lui Pralea găsim formaţiuni ca „pricepiuc". Arhiva, i, 734. — Pl.: pricepnici, -ce. — Pricepe + suf. -nic. PRICEPT s. m. v. perceptor. PRICfiPŢIE s. f. v. percepţie. PRICEPUT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are pricepere care pătrunde cu mintea, înţelege, pricepc (i) ceva; (despre manifestările oamenilor) care trădează, exprimă pricepere (1); (învechit) pricepător (I),1 (regional) plănuit. Cf. pricepe (1) . 'Dară el, fiind Inţălept şi priceput, cunoscu că cu greu li căzu împăratului cuvintele lui. Varlaam- -Ioasaf, 16r/7, cf. drlu, Clemens, lb. Svatul lui că drept şi priceput, cuvlniul lui bllnd ... clştiga inima 15683 PRICEPUŢIE — 1392 — PRICESTUI poporului. Bălcescu, m. v. 28, cf. , Polizu, cade. Acu începe cu adevărat pentru o domni fă viaţa ... dacă are dibăcia care se cuvine ori un sfat priceput. Sadoveanu, o. x, 355. Îmbinarea justă şi pricepută a muncii politice cu sarcinile economice constituie o adevărată artă a conducerii de partid. Scînteia, 1953, nr. 2 835, cf. alr sn v h 1 238. 2. (Rar) Care poate fi Înţeles; accesibil minţii omeneşti. N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă. Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază. Eminescu, o. r, 132. Nici o silabă-ntreagă nu se rostea pe lume, Căci nu-ţi găsiseşi graiul legat şi priceput. Abghezi, vers. 376, cf. dex. 3. (Despre oameni) Care posedă cunoştinţc temeinice Intr-un anumit domeniu sau care îşi cunoaşte bine meseria; competent, iscusit, îndemlnatic, abil intr-o activitate, într-o acţiune, intr-o meserie; (astăzi rar) pricepător (2), (învechit) practicos, practisit. Cf. pricepe (3). Cine să naşte la 8 zile ghenarie are minte bună ... Iară featele vor fi pricepute. CaleN-dari (1733), 57/10. Fiind In lucrurile de oaste foarte priceput. Şincai, ap. ddrf, cf. Polizu. Eu n-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul şi priceputul staroste al vlnătorilor. Odobescu, s. iii, 14. Mama ..., pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mlncări. Caragiale, o. ii, 257. Să oţeţea vinul In pivniţă de nu eram eu om priceput. Delavrancea, s. 227. Ea e fată bună, şi harnică, şi pricepută la toate. Vla-huţX, s. a. iii, 105, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăi-neanu, D. u. Am văzul că dumneata eşti foarte priceput in medicină. Camil Petrescu, t. iii, 266. Îmi trebuiau Insă maşini noi şi perfecţionate, personal priceput şi mai ales bani. Voiculescu, p. i, 77. Lăsase torpila In seama sergentului Marin, cel mai priceput şi mai cuminte gradat din companie. Bart, s. m. 73. Meşter priceput este Sadoveanu clnd este vorba să InDie o figură. Vianu, a. p. 234. Tase, priceput la chimie, face săpunuri fine. Călinescu, c. o. 70. Poporul nostru muncitor este sub conducerea partidului un entuziast şi priceput făuritor al vieţii iioi. Scînteia, 1953, nr. 2 744. Un conducător priceput ia cu-vlntul ca un organizator combativ al maselor, ib. 1954, nr. 2 880. Era o amintire de la fostul său şofer Coman, om priceput şi inventiv. Vinea, l. i, 50, cf. dm.[Bijutierul] priceput ... ştie că o piatră preţioasă apare mai frumoasă atunci clnd e montată cu mare simplitate. t mai 1904, 73. Inginer priceput şi chibzuit, cu toată firea lui cam înceată, v. rom. ianuarie 1965, 66, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: pricepuţi, -te. — Şi: (învechit) preccput, -ă (drlu, Clemens, lb), preciuptit, -ă (Clemens) adj. — V. pricepc. PRICEPUŢÎE s. f. (Regional) Pricepere (2). Pe lingă hărnicia şi pricepuţia lor, avea insă cltcva cusururi. Sbiera, p. 252. — Priccput -f- suf. -ie. PIUCESTÂNIE s. f. (Învechit şi popular; in ritualul bisericii creştine) împărtăşanie; (concretizat) cuminecătură. Şi aceii fericite şi sufletească cină să priimim priceşlenie In Hristos ¡sus. Coresi, ev. 421. Să se pocăiască şi la sf[i]ritele Paşti să ia priceaştenie. prav. gov. 96v/5, cf. 51r/10. Nu să cade să fie oprit de svinta priceşlenie macar ce greşală va greşi. Eustratie, prav. 31/11. Molitva la svinta priceaştanie a svlntului marele Vasilie. Dosoftei, ap. bv i, 262. Neputlnd ei să înţeleagă prea marc taină a sv[i]nţitei priceştenii (a. 1680 — 1700). gcr i, 243/34. In loc de priceşlenie să iai agheazmă. Antim, o. 237. Datori slnt ... pravila cătră s/TîJ/i/a priceştariie cu tot sufletul să o plinească. Iacov, syn. 10v/14. Sflnla priceştanie să nu o ţie pren case, precum am înţeles că fac unii preoţi (a. 1762). Iorga, s. D. vii, 53. Ne-au învăţat pre noi ... înfricoşata priceaştenie a trupului şi slngelui său ...şi ccale-lalte d[u]mnezeieşti taini ale lui (a. 1765). gcr ii, 80/22. La a doauo parte am scris pentru ispovedanie şi pentru sffănjta precestanie (a. 1809). cat. man. i, 408 cf. lb. Prin sflnta precestanie ne curăţim de greşale. Marcovici, d. 297/8, cf. Polizu, Cihac, ii, 290, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v., tdrg. S-a sfîrşit ca un cline, fără spovedania şi precestania legiuită. Lungianu, c. 86, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, D. Băuse mai mult de-o optiţă din vinul pentru precistanie. Camilar, n. ii, 13. Atuncea să mi se deie Luminiţă mlndră-n mină Şi precistanie-n gură. Marian, na. 187, cf. alr i 589/9, 381, 782, 860. <$> (în imprecaţii) Îmi crapă creierii ... eh, precistania mlne-sa. Camilar, n. ii, 417, cf. Ciauşanu, v. 190. — PI.: pricestanii şi (regional) priceslănii (tdrg). — Şi: (învechit şi regional) pricistânie (Iorga, s. d. xxi, 528, Alexi, w., alr i 589/370, 375, 378, 388), prceestănic, (învechit) priceaştanie, priceaştdnie, priccşlânic, priccştenie, (regional) prieitânie (alr i 589/385), preceştânie (tdrg), precistanie s. f. - Din slavonul npM'IMipaHHK, np.^lMUJfHHK. PRICESTUI vb. IV. 1. R e f 1. (învechit şi popular; în ritualul bisericii creştinc; despre credincioşi) A se împărtăşi, a se cumineca. Toţi cărei se pricestuiesc cu sflnta a lui taină şi sfintele paşti. Coresi, ev. 114, cf. 415. El au mers de se-au priceştuit. prav. gov. 27v/14, cf. 54r/18. Toţi ceia ce era creştini, şi mari şi mici, să priceşluia la toate svintele liturghii (a. 1644). ap. hem 1 157. Să o oblrşească de tot şi să se p/'ic[e](.-luiască d[u]mn[z]zeieştilor taini (a. 1652). gcr i, 160/32. Sărbătorile veneau la biserică şi să aduna de să prece -tuia dumnezeieştilor taini. Neagoe, înv. 128/19, cf. 11/44. A cerşut să s[ă] priceşluiascfăj cu sf(l]ntul trup şi slnge a lui J/[risto]s (a. 1692). gcr i, 298/28. Cu o zi mai nainte, duminică, să pricestuiaşte. N. Cos-tin, l. 311. Pre toţi li iertă şi-i dezlegă, ca un ucenic adevărat al lui Hristos, cu al căruia trup şi slnge să şi prcceştui. anon. cantac., cm i, 91. Atlţea ani po-runceaşte sflnta pravilă ca să nu te priceştuieşti sfintelor taini. Antim, o. 237. Spre judecata luiş şi spre oslndă cu preacuratele taine să va priceştui. Iacov. syn. 3v/9, cf. 21 r/l9. La vreme merge de să pricistuieşte cu svinlile taine. Gheorgachi, cer. (1762), 292. Să priciştuia cu sfintele şi de viiaţă făcătoarele taine. Varlaam-Ioasaf, 52v/15, cf. lb. Ca să postesc şi să mă pricistuiesc cu sflnta cuminicătură, aceasta o voi face îndată ce preotul să va întoarce. Kogălni-ceanu, s. 75, ci. ddrf. S-a spovedii şi s-a priceştuit In toată cuviinţa, n. rev. r. i, nr. 1, 66. Pln-a nu se porni s-o precistuit. Vasiliu, p. l. 207. Cu un săculeţ de galbeni se sui pe o trăsură, clrnind spre un oraş ... unde avea să se precesluiască. Pamfile, com. 7, cf. alrm i/ii h 393, alr ii/i h 196. <0> F i g. Să ştiţi că şi voi aceştii lumi deşartă vă priceştuiţi şi realelor ei. Coresi, ev. 470. (Intranz.) Lumea va uri pre voi ca pre ceia ce nu vor să pricestuiască în lucrul ucenicilor ei. id. ib. 471. 4- T r a n z. (Despre preoţi; complementul indică credincioşi creştini) A împărtăşi, a cumineca. Popa cela ce va priceştui orice om ... plnă ce nu va lua ştire dinsul de la rf[u]7i[o]wmcui său ...să se gonească de la preoţie, prav. gov. 52v/6, cf. 59v/18. O preceştui cu st>[i]nieie taine. Doşoftei, v. s. octombrie 53v/2. Rlnduiala a priceştui bolnavul (a. 1689). bv i, 295. Intliu trebuie să-l ispoveduiască cum să cade şi apoi să-l pricestuiască (a. 1713). ib. 551. li cheamă cineva [pe preoţi] să priceştuiască bolnavi. Antim, o. 379. Să-l pricestuiască cu sfintele taini (a. 1757). gcr ii, 54/14. Au văzut pre Precista cum priceştuia cu pine cerească pre ceia ce să osteniia (a. 1801). cat. man. ii, 127. Ieri ... m-am pricistuit, după ce m-am ¡spovedit. Kogălniceanu, s. 82, cf. ddrf, tdrg. Că merea la omu beteag de-i cetea şi-l precesluia. Stănoiu, c. i. 52. Ceai di naşti, ll boleazî; ceai de trăieşti, îl niruicşli; ceai di moari, îl pricistuieşti. Contemporanul, iii, 199. Il duse ... în biserică unde-l preceştui. şez. v, 36. Du di cheamî pi taica părinlili st priSistuiască pi mî-ta. Graiul, i, 503. Popa l-o precistuit ... ş-o murit. Vasiliu, p. l. 212. 15686 PRICESTUIRE — 1393 — PRICHINDEL -$> F i g. Cu cuvlntul de bună cinste nelnvăfafii să-i pricestuiască. Coresi, ap. dhlr ii, 468. 2. Intranz. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.; in forma precestui) A înjura de pricestanie. Cf. Ciauşanu, v. 191, Udrescu, gl. — Prez. ind.: pricesluiesc. — Şi: (învechit şi regional) pricistui, priciştui, precestui, (învechit) priceş-tui, preceştui, (regional) pristui (alrm i/ii h 393/385), prcclstui vb. IV. — Din slavonul iipiWttCTHTH, npHM AlţJiTH. PRICESTUÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a se pricestui (1); împărtăşire, cuminecare. Cf. DDRF. — Pl.: pricestuiri. — V. pricestui. PRÎCEŞ s. m. (sg.) (Regional) Pantalon strimt (Borşa — Vişeu de Sus). Glosar reg. — Din magh. pricsesf-nadrâg]. PRICEŞTÂNIE s. f. v. pricestanic. PRICEŞTENIE s. f. v. pricestanie. PRICEŞTUl vb. IV v. pricestui. PRICHÎC s. n. v. prlcliici. PRICHÎCI s. n. 1. Margine îngustă, ieşită în afară, în formă de poliţă1 (1) la vatra ţărănească, la cuptor sau la horn, pe care se aşază, de obicei, diverse obiecte casnice. Pune talgerul pe prichiciul cuploriului sau la un alt loc cald. I. Ionescu, ap. cade, cf. Cihac, ii, 293. Clnd mă glndesc ... la prichiciul vetrei cel humuil... parcă-mi saltă şi acuma inima de bucurie! Creangă, o. 197, cf. 13. Lumina slabă a unui opaiţ ce sflrlia pe prichici. Vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Pe prichici un hlrb-opaif, fără muc şi fără seu. Ne-culuţă, ţ. d. 114, cf. Gheţie, r. m., Barcianu. Puse opaiţul pe prichicul hornului şi ieşi afară. jun. lit. 1904, nr. 4, 50. Hoarna ei înaltă şi cu mai multe rlnduri de prichice să sprijină mlndră pe cei doi stllpi de lemn. săm. iii, 631, cf. Alexi, w., tdrg. Horna are mai multe prichiciuri pe care stau diferite obiecte. Pamfile, i. c. 406, cf. Pamfile-Lupescu, crom. 226, Şăineanu, d. u. Soba din odaia de locuit... are „un prikisi“ unde se pot aşeza diferite obiecte. Dia-conu, vn. lv, cf. cade. Motănaşul ţupăi delicat pe horn, pe prichici şi jos. Sadoveanu, o. x, 527, cf. h x 80, chest. ii 314/106, 227. Chibriturile sint pe prichici. cv 1951, nr. 12, 37, cf. l. rom. 1960, nr. 3, 76. + (Transilv. şi Maram.; la casele ţărăneşti) Prelungire sub formă de pat1 (1) a sobei ori a cuptorului, sau laviţă pusă lîngă acestea, pe care se doarme (în special iarna) sau se stă. Pe prichiciul cuptorului moş Costan şade pipernicit şi tăcut. Rebreanu, nuv. 136. Şede mula pe prepici Toată zglrci ca şi-un arici. Bud, p. p. 50. Eu o scol să facă foc, Ea adoarme stlnd In loc. Şi se suie pe prăplici Şi stă zglrci ca ş-on arici. Bîrlea, c. p. 221. Şad'e moşu pă prepfici, Tăt stă zglrci ca ş-un arici. T. Papahagi, m. 58, cf. Coman, gl. 4- (De obicei urmat de determinarea „ferestrei“) Marginea de jos a (golului) ferestrei, ieşită în afară ca o streaşină; partea de jos a tocului unei ferestre, pervaz (2b). Negustorul, îmbrăcat greceşte, stă pe margenea, pe prichiciul ferestrei5 cu picioarele supt dlnsul. Iorga, c. i. ii, 206. Se suie, sprintenă, pe prichiciul ferestrei. Gîrleanu, ap. cade. Cineva aşeză pe prichiciul ferestrei, Inlăuntrul geamului, o lumină. Sadoveanu, o. x, 661, cf. 316, Scriban, d. Andrei îşi lăsă geanta goală pe prichiciul ferestrei şi intră. T. Popovici, s. 14. Pe prichiciul larg al ferestrei mici, tăiat In zidul lat, ... e cămara Sandei, v. rom. noiembrie 1962, 58. Rezemată In coate de prichiciul ferestrei, se uita de-afară la el. l 1965, nr. 16, 6/6. + (Rar) Marginea de sus a balustradei unui pridvor (1). Pe prichiciul pridvorului ... străjuieşte o ulcică verzuie de lut. Rebreanu, i. 10. 2. (Prin estul Munt.) Scobitură făcută în zidul pivniţei, în care se păstrează diferite lucruri; (regional) prici3 (1). chest. ii 283/102. — Pl.: prichiciuri şi (regional) prichice. — Şi: (învechit şi regional) pripici (Cihac, ii, 293, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., chest. ii 331/95), (regional) prichic, priptici (cade), pritici (com. Marian), prăji ti ci, prepici, preptici s. n. — Din ucr. npnniHOK. PRICHIDjŞLE s. f. (pl.) (Regional) Nume dat unor părţi ale căruţei nedefinite mai de aproape (Serdanu — Găieşti). Cf. h iv 280. — Etimologia necunoscută. PRICHIDUŢĂ s. m. v. prichindujă. PRICHILI vb. IV. Refl. (Prin Ban.; despre frig) A se muia (5). Cf. Novacoviciu, c. b. i, 16. — Prez. ind. pers. 3: prichileşte. — Etimologia necunoscută. PRICHINDEL, -EA, -ÎCĂ subst., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană matură) de statură mică; s p e c. (personaj din basmele populare) imaginat ca o persoană de statură foarte mică, deosebit de isteţ şi de vioi. V. pitic (I 1). Te vede prichindel, subţiratic şi peticit. Jipescu, o. 135. Mărica e un boboc de fată ... E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii, să strecoară printre surate ca un prichindel. Delavrancea, s. 42. E un prichindel, scurt, cu nişte picioare subţiri şi strlmbe. Vlahuţă, d. 230, cf. ddrf, Barcianu. Dar nici omul prea scund, cu trupul peste fire de mic, pe care-l porecleşte pitic, prichindel ... nu e tocmai plăcui la vedere,. Candrea, f. 16, cf. tdrg, Arhiva, xxviii, 240. Rătăcirea fetiţei, care precede şi pregăteşte visul şi basmul cu prichindeii, e povestită Intr-o atmosferă şi cu o nuanţă tot de basm. Ibrăileanu, s. 9. Devii mai puţin prichindică vorbindu-mi de Paul Morand. alas 17 vi 1934, 4/1. Aşa merge..., in poveste, cel foarte prichindel, din iarba glzelor, după cel care hăt întrece şi copacii. Teodoreanu, m. u. 96. Erau nişte omuşori mititei ... Ştia că sint şapte prichindei. Sadoveanu, o. vii, 511. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Se pomeneşte fata că-i iese'înainte un prichindel de om, şchiop şi cam ghebos. Caragiale, o. ii, 350. (F i g.) Orice snop e-uii prichindel Cu lungi plete aurii. D. Botez, f. s. 87. -$• P- ana 1. Animal sau obiect de dimensiuni mici. [Cîincle] Jap era un prichindel! Galaction, o. a. «j 183. <> (Adjectival) Aparatul său marca „Telefunken", adus să înlocuiască prichindelul şi sensibilul „R.C.Aîndeplinea aceeaşi funcţie: contemp. 1950, nr. 184, 2/6. „2. S. m. Băiat (foarte) tînăr (şi scund), adesea sprinten şi zburdalnic. V. puşti, p i c i2. Cu toate că eram un prichindel, colindam ziua întreagă pădurea. ap. cade, cf. Alexi, w., Gîrleanu, n. 212. Nu aici, puştilor ... uite ce prichindei! Pas, z. i, 74. Toţi aceşti prichindei se năpustesc spre club şi găsesc nenumărate stratageme de a se strecura In sala de spectacole. s ianuarie 1961, 22. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) M-aş mulţumi eu şi pe un prichindel de băiat. Delavrancea, v. v. 34. Un prichindel de copil i-a adus şi omului de mlncare. Gîrleanu, n. 212. 3. S. n. (Regional) Cleşte folosit la scos cuie sau la potcovit caii (Miroslăveşti — Paşcani). Glosar reg. — Pl.: prichindei, -ele. — Şi: (regional) pritinghel (Scriban, d.), chiprindil (Pamfile, j. ii, 138, Arhiva, xxviii, 240) s. m. — Etimologia necunoscută. — Chiprindel, prin metateză. 15697 PRICHINDUŢĂ — 1394 — P RICIN AŞ PRlCHINDÎiŢĂ s. m: şi I. (Rar) Prichindel (I). Ai să te Indopi, măi băiete, de atlta carte ai să rămli un prichinduţă. luc. i, 309, cf. Şăineanu, d. u. Două prichindufe de fete. Scriban, d. — Şi: pricliidâţă s. m. Şăineanu, d. u. — Etimologia necunoscută. Cf. prichindel, michiduţă. PIUCHIŞTÎ vb. IV. Tranz. (Prin sud-cstul Transilv.) A măsura cu cxactitate (pentru a nu se Înşela). Cf. Lexic reg. it, 62. — Prez. ind.: prichişlesc. — Etimologia necunoscută. PRICHIŞTÎT, -Ă adj. (Prin sud-estul Transilv.) Exact, precis (2). Cf. Lexic reg. ii, 62. <0> (Adyer-bial) Ni-o măsurat prichişlit. ib. — PI.: prichiştili, -te. — Şi: prlştchit, -ă adj. Lexic reg. ii, 62. — V. prichişti. PRICI1 adj., adv. (Prin Bucov.) (Care este) întocmai, cxact, identic (cu...). Com. din Straja —Rădăuţi. Uite la el cum mai seamănă! li prici tată-său! cv 1950, nr. 11—12, 40. — Etimologia necunoscută. PRICI2 s. n. (Regional, mai ales în Transilv.) Pat1 (1) rudimentar, de obicei improvizat; s p e c. (sens curent) pat1 (de scinduri) pentru mai multe persoane, folosit mai ales In dormitoarele comune. Cf. lm, ddrf, Gheţie, r. m. Casa Societăţii carpatine... are apoi o odaie pentru femei şi una pentru bărbaţi, prevăzută la doi păreţi cu priciuri de lemn. Turcu, e. 186, cf. Barcianu, Alexi, w., coin. din Poiana — Vaşcău. Trebuie să facem două priciuri. Com. din Lupşa— Abrud. Pe prici de piatră şăzlnd Şi la domni jupln ziclnd. Bîrlea, n. 45, cf. id. c. f. 153, gr. s. vi, 242, cv 1951, nr. 5, 27, Glosar rec.., Teaiia, c. n. 256. — PL: priciuri. — Din germ. Pritschc. PRICI3 s. n. 1. (Regional) Prichici (2) (Mănăstirea Humorului — Gura Humorului), chest. ii, 283/229. 2. (Prin Maram.) Prispă (la casele ţărăneşti). Cf. cv 1951, nr. 3 — 4, 43, Glosar rec,. 3. (Prin nord-vestul Transilv. şi prin Bucov.) Fiecare dintre leaţurile bătute pe partea exterioară a pereţilor de lemn ale unor case, pe care se fixează lutul sau tencuiala. Cf. ciiest. ii 369/353, Arvinte, term. 162. — PI.: priciuri. — Etimologia necunoscută. PRICÎ4 vb. IV. 1. Refl. r c c i p r. (învechit şi regional) A se certa; s p e c. a se afla în conflict; a se afla în proces, a se judeca. Mihail Voievodul ..., cind să priciia cu diavolul pefn/tru trupul lui Moisi, nu cutedză să aducă giudeţ de ocară (cca 1618). gcr i, 49/29. Merglnd acolo călăreţul, au văzut pre lacorii stind pre loc, şi cei de frunte pricindu-să. Herodot (1645), 487, cf. 34, 282, 447. După moartea tătine-său, pricindu-să pentru domnie, au fugitu Ştefan. Ureche, l. 67. Să socotească giudeţele, să facă direptate, să. dea acel loc pentru carele să pricesc, prav. 3. Vor Inceape a să prici den cuvinte, ib. 88. Şi atlta să priteiră, cit să despărţiră unul de alt. n. test. (1648), 15671. cf. 113v/14, 201T/3. Şi aşa să pricea ele amlnduo înaintea împăratului. Neagoe, înv. 42/15, cf. gcr i, 169/37. Cu carii pricindu-să stf[î]ni[u]i Grigorie şi probrăzlnd de-a-giuns huleniia lor, mearsă veastea pănă la-mpăratul. Dosoftei, v. s. noiembrie 148r/6, cf. id. mol. 85. Mintea şi norocul s-au tntllnit Inlr-un loc osebit şi au început a să prici care este mai de treabă omului, cod. puşc. 84. Să priciia aceştea toţi cu minţile mari Intre sine. N. Costin, L. 48. Şi să pricie ei In de ei înaintea lui Goloftin şi nu socotie că esle lucru de ruşine. Ne-culce, l. 228. Iară care rugători va pune pizmă ... sau s-ar prici Intre inşi, pe unu ca aceea să fie plrlş sf[ă]nla beserecă (a. 1732). Iorga, s. d. xvii, 162. Să pricie cu dlnşii In Ierusalim pentru înviere domnului nostru Isus (a. 1750). OCR ii, 55/14. Se nu se pricească ei, ce să aibă a-ş fine ei unde li-am dat noi de cosit (a. 1752). Ştefanelli, d. c. 50. Pre aceştea ce vor să să pricească cu noi astăzi ... li vei vădi că slnt In-şălători. Varlaam-Ioasaf, 124r/6. Numite fiind amln-doauo părţile ce să pricesc. Micu, în Contribuţii, iii, 110. Dacă vreo parte din cei ce se pricesc nu se va îndestula, atunci aceeaşi price la scaunul cel de giudecată de la Bălgrad...să se poată muia. Şincai, hr. iii, 40/35. Destul s-an pricit. solii împăratului Leopold I cu solii sultanului Mustaţa II Inlre sine, cum ar face pacea lor încredinţată, id. ib. 185/8. După ce destul să dăpărară ... Dederă a să prici Intre sine. Budai-Deleanu, ţ. 120. Vulpea şi crocodilul au început a se prici pentru nobilitate, care va fi mai de bun neam. Ţichindeal, ap. cade. Putea ei multă vreame şi îndelungat să se pricească. Petrovici, p. 89/5, cf. lb. Vedeţi şi pe scolastici ... Mai mulţi daca sc-ntll-nesc, Fac dispute, se pricesc. Mumuleanu, c. 154/22. S-a dat poruncă dc la politic să nu mai strige nimeni pe drum, să nu se pricească In pricini poliliceşU. c.R (1833), 2722/41. Ne pricim ca nişte dăzmetici pe buchile rumăneşli. Tîmpeanui-, g. 47/8, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v., tdrg, T. Papa-hagi, m. 230. Nu le pune cu mai marele tău, nici te prici cu cel mai mare declt tine. Zanne, p. iv, 431. 2. Tranz. (învechit, rar) A obiecta; a riposta; a protesta. Şi-l feaceră bordeiul ca a lui şi-l Inchisără şi el nemică pricind. Dosoftei, v. s. ianuarie 35v/l9. Şi s«[î]ni[u]Z nemică n-au pricii, nice s-au mtniat, ce aşa au priimil pielrile svlrlite. id. ib. noiembrie 107v/33. 3. T r a n z. (învechit, rar) A provoca, a produce. Schimbările ... acăşună sau pricesc.... gîlceavă ... intre prunci. Petrovici, p. 18/7. — Prez. ind.: pricesc. — Şi: (învechit) pritei vb. IV. — V. priec. PRICI5 vb. . IV. Tranz. (Prin Ban.) A povesti (>). a relata. Cf. Cihac, ii, 290. Ce a mai pricii (spus) vecina? L. Costin, ob. băn. ii, 160. — Prez. ind.: pricesc. — Din ser. pritati. PRICICHE s. f. (pl.) (Regional) „Beţele care se pun curmeziş înlăuntrul coşniţei, dintr-un perete într-altul“, pe care albinele îşi construiesc fagurii. Com. din Răcăşdia — Oraviţa. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. p ret că. PRICICTOR s. m. v. perceptor. PRICINÂŞ, -A s. in. şi f. (Popular) I. (Adesea adjectival) (Om) certăreţ, arţăgos, gîlcevitor; (om) cîrcotaş. Oamenii slnt răi şi pricinaşi In Podeni! Caragiale, o. i, 55, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Încrezut, bătăuş, pricinaş şi chiar criminal. în scl 1973, 44. Măriuca a lui Moş Andrei ne e arătată ca femeie pricinaşă, ca una din cele „care scoate mahmurul din om". Călinescu, i. c. 19, cf. Scriban, d., dm, m. d. enc, dex, alr sn iv h 990/172, cf. ib. v h 1 247/886. 2. împricinat (într-un proces); parte (III 3) (Intr-un proces). Pricinaşii lăsaseră drumurile judecăţii şi buna înţelegere domnea Intre toţi poporenii. Anghel-Iosif, c. L. 178, cf. tdrg. Un ţipăt ascuţit de clopoţel care chema pricinaşii In sălile de judecată. Rebreanu, i. 326, cf. cade. Se aflau alţi pricinaşi care aşteptau In picioare ... strigarea aprozilor. Sadoveanu, o. x, 87, 15708 PRICI NAT — 1395 — PRICINĂ cf. xii, 105, Scriban, d., dm, m. D. enc., dex. Fireşte că pricinaşii a trebuit să să supună la judecata împărătesei. Reteganul, p. iv, 32, cf. alr sn iv h 990/172. 4- (învechit, rar) Rcclamant. Măcelare, om cu spor, Ai luai un leuşor Şi-ai plătii un gâlbenaş. Fi-vei încă pricinaş? f (1879), 262. + (Rar) Autor al unei infracţiuni; făptaş. Dar fugăritul degeaba aştepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaş. Popa, v. 89, cf. DL, DM, DEX. — Pl.: pricinaşi, -e. — Pricină + suf. -aş. PiUCINĂT, -Ă s. m. şi f. (Prin Transilv.) împricinat (într-un proccs). Văzlnd împărăteasa cearta, uită că n-arc drept să facă judecată şi zice cătră cei doi pricinaţi... Reteganul, p. iv, 32. — Pl.: pricinaji, -te. — De la pricină. PRÎCl-X'Ă s. f. I. 1. Ceea ce determină apariţia unui fenomen, cauza a ceva, raţiune pentru carc se întîmplă sau se face ccva; cauză, motiv (I 1), mobil1 (4), (învc-chit) obiect (4), ocă1 (1), povoda, (regional) parfie (2), pricc (5). A treia pricină ce îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea celui vinovat iasle vrăsla. prav. 257, cf. 48, 251. Făgăduiesc şi eu dumneavoastră a arăta pricinile pentru cc şi pentru care lucru să orbesc ochii cei sufleteşti. Cheia în. 61v/15. Ei să să facă plnă Inlr-atita vrăjmaşi şi pricină nevinovatului slnge al slăplnului lor. ist. ţ. r. 121. Nu să ştie din ce pricină au fost luai şi ei moşii de-ci Ceaureşlilor. Neculce, l. 24. Nici aceasta au fost pricina ieşirii lor de ta Hăm. Can-temir, hr. 459, cf. id. i. i. ii, 327, 328. Pentru care pricfijnă, nu să ruşinează a-i numi pre dlnşii frafi (a. 1098). gcr i, 317/8. Turburata stăplnire a papei iasle pricină dejghinării besearicilor (a. 1699). id. ib. 328/10. De aceasta arătal-am pricina mai sus, din ce vine. C. Cantacuzino, cm i, 23. Ei au fost pricina dc s-au rădicai ienicerii. H. Popescu, cm i, 269. Pricina zăbavii nu iaste de altu fără cit boala. R. Greceanu, cm ii, 125. Au început a tălmăci pricina pentru care i-au adunat (a. 1750 — 1780). gcr ii, 83/31. Pe lingă aceastca, nclr-jeleglnd nici pricina pentru car ea au venit. Aethio-pica., 14r/15. Pentru care pricină albeşti mai întii barba? (a. 1779). gcr ii, 119/38. Pricina aceştii patimi şi boale iasle aburii şi zemurile cele multe. meşt. doft. i, 29r/35. Te rog ca să-mi spui care sint pricinile vlnturilor. Amfilohie, g. f. 145r/12. Aflarea găseşte pricinile, dovedirile, adeveririle şi orice iasle trebuincios a îndupleca pre auzitoriu spre ascultare. Molnar, ret. 21/8. Să dea pricina Improtivirei sale. Şincai, hr. i, 349/1. Iar clnd curioşii pricinile lucrurilor, atunci mai sus se rădică cunoştinţa ta şi se zice cunoştinţa filozoficească. Micu, ap. Blaga, g. 141. Dacă se duce sufletul, carele iaste pricină vieţii, trupul Iriceape a se usca. Maior, p. 99/16. Au doară ştiţi voi din ce pricină Vodă aşa v-armă dă minunat? Budai-Deleanu, ţ. 84. Aceasta iaste căuza (pricina) că spre anul venitoriu puţine sau nemica poame nu aduce. înv. pom. 18/13. Cauza (pricina) osebirei aceştiia nu se poate Imputa fealiului plantelor. înv. zăh. 5/4. Vedeţi cum aţi crescut. Oare ce e pricina? Petrovici, p. 215/11. Iată dară pricina sau cauza pentru cc slngele nu se strică. Teodori, a. 72/9. Care este pricina că pronunţia sătenilor rumâni cu a sătenilor italieni se potriveşte In mai multe? Heliade, o. ii, 418. Pricinile ce ajută holerei spre a se întinde, ar (1830), 433/2. Astfel făceau nu numai pricinile boalelor să fie neaclive, ci vindecau totodată şi boalele cele secă-cioase. Vasici, m. i, 7/2. Pricina zăbovirei lui In cale fu, după cum ştim, Inllrzierea adunării soldaţilor. Bălcescu, m. v. 100, cf. Fătu, m. 98/5. Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a clştigat. Alexandrescu, o. i, 72. înţelegea pricina care o silea să devie atlt de blinda cu dlnsul. Filimon, o. i, 140. Mata Iţi iot baţi gioc de mine... Nu Inţăleg pricina. Alecsandri, t. i, 184. Oamenii sint mai de multe ori, ei singuri, pricina suferinţelor lor! Bolintineaku, o. 362. Tu eşti toată pricina gllcevei dintre noi. Creangă, o. 115, cf. Gherea, st. cb. 111, 131. Asta era pricina dc mişcări revoluţionare foarte înfocate. Ionescu-Rion, s. 148. Pricina de căpetenie a acestei mizerabile stări de lucruri se dato-reşle... terenului. Bacalbaşa, s. a. ii, 13. Tu nu mai eşti pricină nici de dureri, nici de bucurii. Delavrancea, o. 11, 203. Părerile sint împărţite asupra pricinii smintelii lui Ftadu Finulcl. Brătescu-Voineşti, p. 337. Cred că pricina hotăritoare a succesului d-lui Islrali e naturalul operei sale. Ibrăileanu, s. l. 134. Pricinile răului sint aiurea şi sint multe. Bassarabescu, s. N. 173. Nu ştia ce să facă, să spună, ori să nu spună pricina cea dreaptă? Mibonescu, s. a. 61. Pricina urii mele — o ştii şi iu. Cazimir, l. u. 69. Mai ştia Intre dlnşii încă o pricină care le zăvora sufletul. C. Petbescu, î. 1, 21. S-a scoborit injurlnd surugeşle, nu ştiu pentru ce pricină. Biiăescu, o. a. ii, 209. Căutam să-mi lămuresc pricina pentru care hanul era pustiu. Sadoveanu, o. 1, 97. Eu lacrima de line-o am ascuns ... Pricina ei o simt că-i pămlntească. Arghezi, vers. 303. într-o zi fu, fără să vrea, pricina unei scene pe care o regretă. Călinescu, e. o. 1, 129. Libertatea omului este pricina măreţiei şi mizeriei sale. Vianu, l. u. 30. în altă parle trebuie să fie pricina, v. rom. aprilie 1955, 248. Nu avea nici o grijă şi nici o treabă, asta era pricina. Deme-trius, a. 154. Din pricina asta, nici nu se putea smulge cu atlta, uşurinţă îndoielilor ce-l chinuiau. Vornic, p. 176. Din cc pricină era vestii, nu ştia. Preda, r. 203. Feţele celor prezenţi păreau înţepenite din nu se ştie ce pricini ascunse, v. rom. iulie 1962, 26. Totdeauna vor fi oameni a căror minte va merge mai incel, din felurile pricini, ib. ianuarie 1965, 62. Din care pricină uneltirea a rămas fără urmări. H. Daicoviciu, d. 70, cf. mat. folk. 1 472. U11 biet pui de cioclrlie se grăbia prin mulţime să vină in fala zmeului să vadă pentru ce pricină a fost chemat. Bota, p. 82. Nu e moarte fără pricină şi nuntă fără minciună. Zanne, p. ii, 622. Pricina dă vei tăia, iot răul va cădea. id. ib. viii, 499. <£> Loc. a d v . XJără (nici o sau, învcchit, ile) pricină = fără justificare, în mod nemotivat; din senin. Iaste isteaţă aceaia a meşteşugi asupra mea, şi fără de pricină, ... greşeli şi făţării. Aethiopica, 3r/24, cf. lb. De ce deodată, asculllnd, te-ai întristat fără pricină? C. Petrescu, c. v. 204, cf. id, î. 11, 241. Dar, dintr-o dată, ... fără nici o pricină, Elvira dispărea. Sadoveanu, o. i, 146. Creştea in el o mlnie că, după ce-a fost rob, acum i se ia şi viaţa, fără pricină, id. ib. xvii, 235. (Cu schimbarea construcţiei) Nici fără de pricină (cauză) au făcut şi fac aceasta. Economia, 125/13. ^ Loc. c o n j. Din pricină că... = pentru că ..., deoarece, fiindcă; pe motivul că ... Dacă Iţi scriu ţoale acestea este din pricină că stihurile dumitale m-au făcut visător. Galaction, a. 186. Nu căutase războiul din pricină că nu mai putea să înfrunte privirile. C. Petrescu, î. i, 260. Domnu nostru nu ne-a învăţat niciodată din pricină că se temea de cei mari. Sadoveanu, o. iii, 55. I se spunea Jupuitul din pricină că, atunci clnd se bărbierea, faţa lui părea jupuită. Preda, m. 154. <0> Loc. prep. Din pricina... sau (rar) din pricină dc... = din cauza .... datorită ..., ca urmare a...; din vina... Nu ştii ce trag din pricina vornicului Bălăceanul. I. Golescu, în pr. dram. 61. Cuconaşu ... să poartă foarte bine, numai s-au făcut cam negru din pricina soarelui. Kogălniceanu, s. 11. Im Mihai i se porunci a nu se duce din pricina poziţiei critice tn care acest domn se afla. Bălcescu, m. v. 37, cf. cr (1848), 2î/24. Numai din pricina ei mi se trage. Creangă, o. 287. Cearta a fost din pricina copiilor. Slavici, n. i, 121. Să ştergea la ochi din pricina fumului. Delavrancea, s. 183. Ce mult mă iubeşte şi cit sufere numai din pricina mea. Vlahuţă, o. a. ii, 177. Din pricina groazei lui de risipă nu putea să sufere pe slugile alelalte. Brătescu-Voineşti, p. 81. Cerneala esle modernă şi In unele părţi ştearsă aproape cu totul din pricina grăsimei de pe pergament, bul. com. ist. i, 133. O da vreo molimă, ca an vară, din pricina sllrvurilor de pe deal. Gîrleanu, n. 33. CU pe ce s-o păţească tovarăşul meu din pricina musteţilor. Hogaş, db. i, 131. Inima lui era şi mai grea din pricina Domnicii. Re- 15710 PRICINĂ — 1396 — PRICINĂ breanu, r. i, 128. Oamenii erau Ungă mine, Insă, din pricina întunericului, li credeam depărtaţi. Sahia, n. 78. V-ar conveni ca, mai tlrziu, Paul să vă reproşeze că, din pricina dumneavoastră, a ajuns un plrlit de avocat? Vlasiu, d. 173. Zicea că se-nchid şcolile din pricina scarlatinei. Sadoveanu, o. viii, 282. Din pricină de ziduri şi de gol Şi pasărea lua calea de ocol. Arghezi, vers. 290, cf. id. s. vii, 8. Asia este numai din pricina oboselii. Călinescu, e. o. i, 65. Vede cum fiul lui se îndepărtează de la îndeletnicirile cavalereşti din pricina iubirii care 11 stăplneşle. Vianu, l. u. 51. Noaptea nu dormiseră din pricina alergăturii. Camil Petrescu, o. ii, 145. Din pricina zăpezilor înalte nu circulă nici un vehicul. Stancu, r. a. iv, 160. Nici pomeneală că nu din pricina lui Ion al lui Miai li înjurase pe oameni. Preda, m. 251. Două zile a slat băiatul acolo, cu inima cit un purice, din pricina fricii care-l apucase. Barbu, p. 102. Din pricina lui nu mai apuc să stau de vorbă cu Vilma. s iunie 1960, 11. Nu pol să te văd pllnglnd din pricina mea. x decembrie 1964, 11. Din pricina zgomotului făcut de ape, nu auzise sania. v. rom. decembrie 1964, 62. Ioană, din pricina ta, Pă pămlnt nu poci umbla, De dor di la dumneata. Vîrcol, v. 86. 2. (Motiv de) ceartă, (de) neînţelegere; problemă litigioasă, diferend, conflict; problemă care îşi aşteaptă rezolvarea; s p e c. proces, judecată; (învechit şi regional) problemă, price (3). Pre ceialalţi ii supusără supt aceştiia şi le Impăcctră pricinile. Herodot (1645), 284. Ce pricină este la mijloc între dum[nea]w[oas-tră] şi Intre măria sa vodă şi Intre ţară de prea le-ai mîniat? ist. ţ. r. 22, cf. Cantemir, i. i. ii, 327. Pentru oricare pricină mică să şi scorniia oşti, unii spre alţii pornind. C. Cantacuzino, cm i, 13. Poatc-fi să să fie învrăjbit, domnul rumânilor cu domnii ungurilor şi cu ai sasilor, de niscaiva pricini. R. Popescu, cm i, 228. Vouă moşneanilor de la Prisaca, care aveţi pricină cu accsl jăluitor ..., să vedem cum iasle lucru (a. 1735). bul. com. ist. ii, 256. 4 lei au cheltuit pentru pricina lui Gogoiu ţigan la 2 judecăţi (a. 1743). ib. i, 225. Să hotărăsc toate pricinile fără a mai putea merge la alt divan. ist. am. 6r/9. Să nu sc facă Intre noi şi Intre ţerile noastre sfezi, pricini şi nenărăviri. Şincai, hr. ii, 110/16. Giudecăloriul poate si hotărască ... atil la pricinile obşteşti cîl şi la criminaliceşti (a. 1813). bul. com. ist. iv, 104. Secţiile tribunalurilor Craiovii vor cerceta la Iniţia inslanţie pricinile-comerciale. CR (1834), 361/25. Ce grije are judeţul cel nou de a potoli pricinile şi prigonirile dintră oameni. Bărac, t. 11/29. Aceste adunări ...judicau asemenea în pricinile de vini mari politice. Bălcescu, m. v. 10. Eu o judecată am Cu neşlerezaşi ... O pricină de hotare. Hasdeu, r. v. 42. Muri, mărturisind crima ci. Astfel se închise dosarul acestei pricini la divan. Bolintineanu, o. 411. De treizeci de ani judec, aicea la Kavala, lume după lume, cu fel de fel de pricini. Caragiale, o. ii, 198. Ce mai e,..Moghilă? ... — Pricinile de judecai. Delavrancea, o. ii, 38. El n-a venit la mine ca să-mi asculte pledoaria, el a venit ca să-i clştig pricina, şi i-am pierdut-o! Brătescu-Voi-neşti, p. 199. Vornicia de aprozi să intre In cercetarea pricinei şi după dreptate să puie la cale. N. A. Bogdan, c. m. 94. Clnd se iveau pricini, şi se iveau destule, sărea In ajutor şi nu se lăsa plnă nu făcea pace. Vlasiu, a. p. 75. I-au spus că acolo slnt şi judecătoriile unde se judecă pricinile. Sadoveanu, o. x, 550. Deciziunea Camerei ... Investeşte instanţa de fond cu judecarea pricinei. cod. pen. r.p.r. 23. Să spargem pricina. Ciauşanu, gl. Şi dacă se mlnie, îşi răsfrlnge mlnecite cămăşii, gata de pricină. Com. din Porumbacu de Sus— Victoria. <0> E x p r. A(-i) căuta (cuiva) pricină sau (rar) pricini (cu luminarea) = a(-i) căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă (cu orice preţ); a căuta (cuiva) nod în papură. Cum intră In biserică, încep a căuta pricină părintelui Oşlobanu, care slujea, că nu se ţine de tipic. Creangă, a. 78, cf. Alexi, w. Mi-l lipseau de prlnz ori cină Şi-l certau apoi In pilde, Ca să~i caute pricină. Iosif, p. 70, cf. Pamfile, j. ii, 162. Căuta pricină flăcăului întruna. Sadoveanu, o. i, 641. Adesea vă căutau pricină uce- nicii de la maşini şi de la zeţărie. Pas, z. i, 271. Nu vezi că tuturor le caută pricină cu luminarea? t martie 1962, 30, cf. alr i 1 334/363, 887. A(-i) flăsi (cuiva) pricină (ori, regional, pricini) = a(-i) găsi (cuiva) motiv sau pretext de ceartă; p. e x t. a(-i) imputa, a(-i) reproşa (cuiva) ceva (pe nedrept). îi şi găsie pricină şi-l închide şi-i lua trei, patru sule de lei. Neculce, l. 299, cf. Cihac, ii, 291. înlr-o zi ... îmi găsi pricină de la le mieri ce. Gane, n. ii, 164. Am pregătii campania împotriva perşilor, găsindu-le pricină că ei subjugă pe elenii din cuprinsul împărăţiei lor. Călinescu, s. 825. Unde-i dragoste puţină, lesne-i a găsi pricină. Com. din Piatra —Neamţ. Io-ţi ziceam să ie mărit După flăcăi din vecini, Tu la toţi găseai pricini. Balade, iii, 279. (învechit şi regional) A sc pune (le (sau in) pricină = a) a căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă, a căuta nod în papură; a se certa, a se lua la harţă. Arme nu purta niciodată cu sine, căci nu era om să se puie de pricină. Gane, n. iii, 165. Fusese om aprig şi certăreţ. Gata să se pună de pricină, pentru drepturi adevărate sau numai închipuite. C. Petrescu, r. dr. 23. Nu se putea pune cu el de pricină pentru că era tovarăş viteaz. Sadoveanu, o. ix, 31, cf. Ciauşanu, v. 191; b) a sc împotrivi. Nu te mai pune de pricinăşi dă clrlanii. Negruzzi, ap. tdrg. Şi fiindcă el se punea de pricină, apoi l-a legat col la col şi l-a trimis cam cu nepus In masă. Gane, n. i, 43. Cela nu se pune de pricină: dă capra şi ia carul. Creangă, o. 28, cf. ddrf. Se pune de pricină şi nu voieşte defel să plătească. Marian, nu. 604. Nu-ţi fie teamă că nu mă scapi. Nu vezi că nu mă pun de pricină — zise dezertorul, luc. iv, 336. El nu sc pune de pricină, afllnd mai ales că-i vorba de un gospodar stăpîn de oi. Sadoveanu, o. x, 621, com. din Piatra —Neamţ. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Nimic in pricină să nu vă puneţi; că aşa iasle porunca noastră (a. 1738). Iorga, s. d. xiv, 59. A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); s p e c. a fi în proces, a sc judcca (cu cineva). Domnul ...se temea să meargă la Diiu avind pricină cu paşa. VĂcĂ-rescul, ist. 282. La biserică se închina pe la icoane şi, clnd avea pricină cu cineva, umbla după împăciuire. Călinescu, i. c. 15. Sînlemu-m pricină, alr sn iv li 988/141. (învechit) A sta (de) pricină = a sc împotrivi. El n-au vrut să primască să fugă, ...ce încă au stătut el altora pricină să nu fugă. Neculce, l. 334. N-a stal dihania de pricină, ci a rupt-o de fugă. conv. lit. ix, 4. (Regional) A da la pricină = a începe să se certe. Odată, din ce, din ce nu, dau la pricină ... pănă ce ajung la bătaie. Reteganul, p. i, 30. + (învechit; concretizat) Act în care sînt consemnate datele privitoare la o acţiune judiciară. Să se caute pricini [le celor ce s-au judecat la departamenturi ...şi nu s-au mulţămil pe a lor hotărlre. prav. cond. (1780), 48. Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan şi-a rămas fără pecetea domnească. Delavrancea, a. 54. + (Popular; adesea în construcţii cu verbe ca „a da“, „a găsi“, „a pune“ etc.) Pretext (1); prilej (1) (neîntemeiat). Nu vrea ... să dea pricină jidovilor să să turbure (a. 1699). gcr i, 331/7. Leşilor nu le era cu voie să vie craiul, ce îmbla cu feluri de feluri de meşter-şuguri şi de priceni, ca să strici acea cale. Neculce, l. 139. Cu poveşti şi cu pricini au tot delungat vreme plnă s-au făcut primăvară. Axinte Uricariul, let.2 ii, 135. Nu le da şi tu pricină de întristare. CR (1846), 242/31. Deşertăciunea lui găseşte pricină de fală In moartea unei fiinţi nevinovate! Alecsandri, o. p. 59. Clnd va veni Nicu să-i dai pricină de vorbă. id. t. i, 37. Clnd era la adăpatul vacilor, fetele, care de care, se întrecea să-i dea pricină de vorbă. Ispirescu, ap. cade. Cu ce pricină pe-aici? Vlahuţă, o. a. ii, 199, cf. ddrf, tdrg. Ion găsi pricină să-şi snopească iar nevasta. Rebreanu, i. 318. Găsea pricină de vorbă ceasuri întregi. Bassarabescu, v. 19, cf. cade, Scriban, d. Medievalul era liniştit şi nu căuta pricini de bătaie din nimic. Călinescu, c. o. 39. <0> E x p r. (învechit) A pune pricină (sau pricina ori pricini) (că...) = a obiecta; a pretexta, a motiva (1). El punea pricină că se haineşte 15710 PRICINĂ — 1397 — PRICINI ţeara şi n-are cu cine merge la oaste. N. Costin, let.2 ii, 100. S-au mutat Isuf-paşe de la Baba cu sarascherllcul la Tighine, puindu pricina zorballcul tătarilor. Neculce, l. 158. Iar şfedul tot pune pricini şi nu vre. id. ib. 269. Pune pricină vremii cum că iasle scurtă şi cu grabnici aripi zboară. Molnar, ret. 115/20. Cind era sălui, punea pricină Că le-ar fi răa şi făcea hodină. Budai-Deleanu, ţ. 103. 3. (învechit) învinuire, acuzaţie, imputare (adesea neîntemeiată) adusă cuiva; p. ext. vină, vinovăţie. Iar el, văzind acesta vis, au zis cum Dumnăzău li arată lui pricină de vină, pentru ca să facă el rău la biserici. Herodot (1645), 133. Să nu-i afle Impărăfiia vro pricină, să-şi puie capul. Neculce, l. 42. De li să Inllmplă şi surpare, şi cădere, înţelepţii nu le dau atlla vină şi pricină cu sudalme. C. Cantacuzino, cm i, 63. De va adaoge ceva la porunca cea dinlăiu ... să afle pricină împotriva iui (cca 1700 — 1725). gcr ii, 21/23. Pentru că iaste isteaţă aceaia a meşteşugi asupra mea ... pricini şi greşeli şi făţării. Aethiopica, 3r/24. Nu arunca pricina presle alţii carii nu sint vinovaţi, ib. 38r/7. Dacă moare, totdeauna rămlne pricina a lui şi niciodată a doftorului, ist. am. 94r/18. Cu adevărat, eu altă pricină N-aflu. Budai-Deleanu, ţ. 162. Esop, după aceasta au arătat de mincinoase pricinile pentru care au fost plrlt (a. 1810). gcp, ii, 207/29. Ion ar fi zis că-i pricina locului celui necurat, conv. ut. xiii, 330, cf. Şăineanu, d. u. Ochii şi sprincenele Fac toate pricinele. Zanne, p. ii, 341. S-a spart pricina-n sobor Tot iarăşi In capul lor. id. ib. v, 514. ■¿•Loc. adj. Dc (sau cu) pricină ori cu pricini = vinovat. Numai tu singur eşti de pricină la atllea Inllmplări. Bărac, ap. tdrg. Astfel dar pe strugur l-au găsit cu vină Şi că însuşi numai este de pricină. Pann, p. v. i, 125/14. Că nu-i la aceasta norocul de vină, Nici nimenea altul este de pricină, id. e. n, 110/2, cf. ddrf. Cei cu pricini au învăţat curînd cum să-şi apere capul. Sadoveanu, o. xii, 256. Acel cu pricină Şeade In odihnă Şi cel fără vină Plîngeşi suspină. Zanne, p. v, 514. <0> L o c. v b. (învechit) A-i da (cuiva) pricină = a Învinui, a acuza (pe cineva). Lui Vasilie Vodă i-am dat pricină că nu dă scamă'de o sumă de bani a visleriei. M. Costin, ap. ddrf. Dlndu-le pricină că au venit tîrziu. N. Costin, ap. ddrf. 4. (învechit şi regional) Necaz (1, 2), supărare, nemulţumire (2); intîmplare (neplăcută). Pricina de i se va Inllmpla, In sufletul meu să fie. Cantemir, ap. ddrf. L-au trimis aicea la măriia-sa vodă ... să-şi spuie pricinile şi iarăşi să împace lucrurile. R. Greceanu, cm ii, 169. Marsără la împărat şi-i spusă împărat ful/ loată pricina di la Faraon împărat (a. 1784). gcr ii, 135/37. Trebuie să ştie toate pricinile ce sâ Inllmpla. ist. am. 54v/18. Craiul ... ascultă pllnsările tuturor şi să slrgu-iaşte să Indrepleaze pricinile fieştecărui supus (a. 1799). gcr ii, 169/23. Ţăranii îşi spun pricina. El ascultă, oftează, se încruntă. Vlahuţă, o. a. i, 210. Am să-i spun boierului mai pe departe această pricină nenorocită. Galaction, o. 77. Io n-aş vrea Să, merg la stlnă, Să nu dau De vro pricină. Teodorescu, p. p. 596. De ce pllngi, slăplne? li spune firu’ pricinii. Rădulescu--Codin, î. 196, cf. alr sn v U 403/141. 5. (Astăzi rar) Problemă, chestiune; afacere. L-au trimis cătră ţarul... pentru pricina ce mai sus pomenim, adecă pentru înnoirea păcii. R. Greceanu, cm ii, 178. Ştim ce însemna, avem socoteala şi lllcuirea lui, ... Insă să polriveaşte şi la pricina noastră (a. 1742). gcr n, 31/36. Izvod de cheltuială ce au făcut dumnealui Ior-dachi Ciule spre scoaterea ţiganilor ..., care bani i-am cheltuit lot la această pricină (a. 1794). bul. com. ist. iv, 131. Cheltuiala ce am făcut... căi am şizulu, aice la leş, cu precena giudecăţii acesteia, eu şi tatăl meu (a. 1800). ib. Fiind de trebuinţă a să întocmi la logofeţia cca mare o secţie deosebită pentru corespondenţia ce va avea cu toate judeţele In pricina mezaturilor, cr (1831), 294V24. Slnla pricină a independenţei naţionale. Bălcescu, m. v. 605. Astăzi ... s-a dres treaba cu poliţia. Toată pricina era să mă pungească. id., ap. Ghica, a. 614. Din multele esemple curioase In pricina aceasta, iată că voi espune aici una. Isis (1856), 41/19. Dacă ... se va dovedi aceia cerere făcută pentru pricini binecuvlrdate şi nevătămătoare, i se va mai acorda un termen scurt, mo (1860), 26/29. Clni avea clte o pricină grea, chema de se sfătuia cu trei oameni. Ghica, s. 6. Apoi pas dc lucrează In aste vremi de jale, Clnd vor să-ncurce statul in pricini literare. Alexandrescu, o. i, 182. Venisem, măria ta, să aflu ce ai făcut In pricina despre care le-am rugat. Filimon, o. i, 171. Ce trage părerea domnului? ... — E holărlloare ... — în orice pricină? ... — Totdeauna. Delavrancea, o. ii, 260. Camera discuta tumultuos o pricină de mare interes obştesc. Galaction, a. 312. Te rog să binevoieşti a cunoaşte că in această pricină eu nu mă socot cu nimic vinovat. Sadoveanu, o. xii, 374. (învechit) Pricinile streine (ori din afară) sau pricinile din lăunlru = afacerile externe sau afacerile interne, v. afacere. Departament al pricinilor streine din Ieşi (a. 1824). T. Papahagi, c. l. Ministru al pricinilor streine, ar (1829), 62/24. La 31 august s-a făcut sfat de cabinei in casa sfatului pricinilor streine, cr (1829), 212VH. Noi am încredinţai secretariului de stat pentru pricinile din afară spre a vă împărtăşi nolele ce nu de mult ni s-au trimis, ar (1830), 21/22. Cinstita mare dvornicic a pricinilor dinlăuntru ... rlnduiaşle a să desfiinţa caranlinile după hotarul Auslriii (a. 1831). Furnică, i. c. 378. Vornicul pricinilor din lăunlru a mulţumit tuturor profesorilor din partea a toată boierimea pentru sporul şi silinţa cc au arătat, cr (1832), 2271/!. <{• Loc. adj. Cu pricina = despre care este sau a fost vorba, care este în discuţie, care este in cauză, care constituie obiectul a ceva; respectiv. Cea cu pricina răspunde. Creangă, o. 7. împăratul, cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui. Ispirescu, ap. tdrg. Dar ce vede? Viu şi teafăr, îl salută surlzlnd Chiar poetul cu pricina. Vlahuţă, o. a. i, 174. Mi-aduc aminte că, în noaptea cu pricina, am întîlnit pe Romano pe sub zapla-zul lui Tudoran. Hogaş, dr. ii, 161. Dacă se ghicea pumnul cu pricina, rldeau loţi copiii. Arghezi, s. vii, 74. Toţi priviră spre casa cu pricina. Călinescu, s. 347. El lipsise de la locul cu pricina. Camil Petrescu, o. ii, 106. Ajuns la locul cu pricina, descoperi o scln-durică aşezată peste un muşuroi, v. rom. aprilie 1955, 138. II. (Regional; eufemistic) Epilepsie. Ca să nu capete pricină (fras) nu i sc dă llţă cu mlnile pline de aluat. Păcală, m. r. 166. — Accentuat şi: pricină. — Pl.: pricini şi (învechit) pricine. — Şi: (învechit) pricenu, prccenă s. f. — Din slavonul npHHHHii. PRICINĂTOR, -OARE adj. v. pricinitor. PRICINELNIC, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt.) Certăreţ, arţăgos; bătăuş. Cf. Ciauşanu, v. 191. — Pl.: pricinelnici, -ce. — Pricini + suf. -elnic. PRICINÎ vb. IV. 1. T r a n z: (învechit) A pricinui (!)• Peste saţiu mlnclnd şi blnd bolnăveşti şi moarte tn cea de apoi Iţi pricineşti (a. 1691). bv i, 320, cf. Cantemir, i. i. ii, 328. Veştile reale pricinescu disen-terie unui om mare (a. 1694). fn 29. Supărări pricinile de norod prost (a. 1699). ib. 87. împreunarea unora mai denainte despărţiţ pricineaşte noauă dragoste (a. 1701). ib. 95. Ivirea acestei corăbii au pricinii aice cea mai vie bucurie, ar (1829), 541/4, cf. Scriban, D. 2. R e f 1. r e c i p r. (Regional) A se pricinui (2). Cf. cade, dl, dm. Băiatul începu a-i spune... cum a venit mamonul şi cum, prieinindu-se, l-a omorlt. Reteganul, ap. cade. + R e f 1. A se opune, a se împotrivi. Cf. cade, Scriban, d. 15713 PRICINITOR — 1398 — PRICINUIRE 3. Tranz. (învechit, rar) A pretexta. Pricinea că cu greu iaste a să stăplni şi a să păzi ţări atlta de depărtate. Cantemir, hr. 196, cf. tdrg, cade. — Prez. ind.: pricinesc. — V. pricină. PRICINI I OH, -OĂIU2 adj. (învechit, rar) 1. Pricinuitor. Au trebuit pre cei ce aducători şi pricinitori gllcevei ar fi fost, fără nici o zăbavă dintre mijlocul nostru să-i fim scos. Cantemiu, ist. 51. Pricina pri-cinătoare. id. i. i. ii, 328. <0> (Substantivat) Pre line, bunule Doamne, pricina cea dinţii şi pricinitoriul a tuturor bunătăţilor crezlnd. id. hr. 3. 2. (în forma pricinălor) Care poate aduce neplăceri; compromiţător. Ispravnicu bolniţei agonisil-au multe cărţi pricinăloare de la creştinii domni la Calestiu. N. Costin, l£t.2 i, 385. — Pl.: pricinitori, -oare. — Şi: pricinălor, -oare adj. — Pricini -f- suf. -lor. PBICEVdS, -OASĂ adj. X. (Prin nord-estul Olt. şi prin Ban.; despre oameni) Certăreţ, arţăgos; bătăuş; cicălitor. Cf. Ciauşanu, v. 152, 191, mat. dialect, i, 234, alr i 1 564/5. 2. (Rar) Despre care este sau a fost vorba, care este în cauză, care constituie obiectul a ceva; cu pricina. Ţine-le binel — porunci dascălul polrivindu-i cleştele pe dintele pricinos. Rebreanu, nuv. 241. Soţul cita cu aceeaşi pedanterie ca şi In chestia bisericească articolele pricinoase din codul civil. Călinescu, i. c.. 135. — Pl.: pricinaşi, -oase. — Şi: (regional) precinos, -onsă adj. alr i 1 564/5. — Pricină + suf. -os. PRICINUI vb. IV. 1. Tranz. A fi pricina (I 1), cauza, mobilul1 (4) a ceva, a da naştere; a cauza, a ocaziona, a produce, a provoca, a prilejui (2), (rar) a prileji (2), (învechit) a pricini (I). Greşala şi ne-chibzuirea domnului a unei ţări pricinuiaşte stricăciunea şi ţării lui şi ailor stăplnilori. R. Greceanu, cm ii, 188. Am arătat de-a parure grecilor isprava ce să pute pricinui lucrării lor (a. 1750 — 1780). gcr ii, 83/19. Nu cumva să-m pricinuiască zăbava vreo . greşală libovnică. Ajsthiopica, 3r/22. Nici tăriia cea covlrşitoare a pedeapsii, nici pierzarea zidirii nu pricinuiesc cea mai mare săvlrşire In sufletul cetăţeanului (a. 1773). gcr ii, 87/38. Mulţimea sudorilor ce varsă poale prin Inilmplare să-i pricinuiască vreo uşurare. ist. am. 94r/17. în glnduri căzu şi socotele Cc-i prici-nuiră amară jele. Budai-Deleanu, ţ. 216. Varul ... mustului li căuzcciză (pricinuiaşte) miros neplăcut. înv. zăh. 11/6. Această tăiare a inimei rădăcinilor căuzează (pricinuiaşte) de multe ori ca răsăditele leamne să piară. înv. pom. 13/15. Aceasta li pricinuieşle mare cinste. Kotzebue, u. 18v/3'. Bitul va pricinui ură la prunci asupra voastră. Petrovici, p. 51/16, cf. Clemens. Poale vedea aicea ... cile necazuri şi cile primejdii pricinuiaşte zarva şi răscoala cea fără de calc (a. 1821). gcr ii, 236/3. Nu va priţinui vreo pagubă celorlalte fabrice cu nici un fel de chip (a. 1823). doc. ec. 305, cf. lb. Au făcut aceste sacale cu care pricinu-ieşte şi folos obştesc (a. 1827). doc. ec. 380. De multe ori Insă scrierea cea nedesăvlrşită a pricinuit confuzie şi neînţelegere. Heliade, o. ii, 191. Slobozenia negoţului care s-a asigurat prin tractatul de la Andrianopol trebuie să pricinuiască mari folosuri stăplnilor de moşii, cr (1830), 582/7. Intrarea şi ieşirea pe la punctul Clmpinei ... pricinuieşle nu puţin folos (a. 1838). doc. ec. 709. Preţul aurului crescuse ... aceea ce pricinui turburări din partea ianicerilor. Bălcescu, m. v. 58. Omul care pricinuieşle aceste metamorfose este mai creator. Brezoianu, î. 83/25. Umezeala ... prea mare... pricinuieşle mucigai. Penescu, m. 60/18. Dar nici un vis nu-mi place de nu-l pricinuieşti. Ale-xandrescu, o.i, 280. Nu ţi-oi vorbi de dulcea impresie ce-ţi pricinuieşie vicierea patriei după o lungă despărţire. Alecsandri, o. p. 26. Sosirea lor şi vestea ce aduceau pricinuiră o nouă jale In palatul domnesc. Odobescu, s. i, ’92. De urmări va răspunde acela care prin nesocotita-i purtare a pricinuit această ruptură. Caragiale, o. ii, 288, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Nu-i era de ajuns indignarea pe care i-o pricinuia, In fiecare zi, duplicitatea lui Zărnescu? Bră-tescu-Voineşti, p. 212. Lucrurile ... se înţeleg şi se apreciază după valoarea şi după plăcerea ce-ţi pricinuiesc. Hogaş, dr. i, 223. Cel dinţii vals, după pauză, pricinui lui Tilu o mare satisfacţie. Rebreanu, i. 146. Transportul diferitelor mărfuri se făcea numai pe spinarea vitelor ... ceea ce pricinuia, prin urmare, un mare incunjur. N. A. Bogdan, c. m. 7, cf. Şăineanu, d. u. Nimeni nu mi-a pricinuit o mai adlncă şi sinceră mulţumire. Bassarabescu, v. 126, cf. cade. Orice lucru ... de care-şi aducea aminte că are să se despartă de mini încolo, ti pricinuia o durere ascunsă. Mironescu, s. a. 44. Dar nu pricinuieşte nimănui nici un rău. C. Petrescu, c. v. 227. Zelos să repar o pagubă, pricinuiam alta. Brăescu, o. a. ii, 72. Se îndrăgostise de Tamara, pricinuindu-i ne-mărlurisite păreri de rău poetului Alecu, care o iubise şi el clndva. Vlasiu, d. 369. Slujitorii mei nu ţi-au pricinuit nici o sminteală. Sadoveanu, o. x, 29. Plnă să fie prinşi ne pricinuiesc destul rău. Stancu, r. a. i, 321. Revoluţia din Octombrie a pricinuit capitalismului o rană mortală. Scînteia, 1953, nr. 2 724. Uilase durerea pricinuită in coşul pieptului. Pas, z. iii, 4. Se retrăgeau pricinuind inamicului pierderi grele. Camilar, n. i, 39. Durerea de cap poate fi pricinuită de o răceală. Preda, r. 146. Mierea e dulce la mlncare, dară pricinuieşle durere la inimă. Zanne, p. iii, 671. <£> Refl. pas. Praful odăilor se pricinuieşte din măturalul de dimineaţă. Penescu, m. 14/23. 2. Refl. r e c i p r. (învechit şi regional) A se certa, a se lua la harţă; a se încăiera; s p e c. a fi în proces, a se judeca; (regional) a se pricini (3). Să se slrguiască a lua fără de zăbavă anaforaua sau cartea de judecată şi să o arate celor ce să pricinuiesc, prav. cond. (1780), 48. învăţături cin s-au pricinuit sălana cu Dumnezeu (sec. XVIII), cat. man. i, 294, cf. cade, Scriban, d., dl, dm. Am aflat pe vărul Culilă şi pe cumătrul Palton pricinuindu-se la birt şi-am voit să-i despart. Reteganul, p. iv, 24. 3. Tranz. (învechit; de obicei urmat de determinări introduse prin conj. „că“) A pretexta; ă invoca; a motiva (D- Iară noi pricinuind că avem parte de moşie In Comarnic şi că slntem şi moşneni ... nu am dat nici clacă, nici dijmă (a. 1776). Iorga, s. d. xxi, 74. Şi Improtiva lui Valcntinian s-au gătii încă In anul acesta, pricinuind că Valenlinian nu-i dă pre soru-sa Onoria muiere. Şincai, hr. i, 83/20, cf. iii, 183/13. Im înţelegere nu i-am putut aduce, pricinuind şi tlnguind că, după ce oameni au puţini, slnt şi săraci (a. 1814). doc. ec. 165, cf. lb. Pricinuind şi la aceasta unii cum că limba din Transilvania nu este plăcută. Mumuleanu, c. 77/2. Cei mai mulţi din lăcuitorii ce vin cu producluri de vlnzare la tlrg du încetat cu lotu, pricinuind că asemenea bani nu pot a-i cheltui la ale lor trebuinţe (a. 1835). doc. ec. 594. Balhori, pricinuind că castelul e prea departe de Ardeal .... porunci să-l dărlme. Bălcescu, m. v. 182. Eu mi-am dat demisia din comitet pricinuind neînţelegerea In care se află emigranţii, id., ap. Ghica, a. 462, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, tdrg, cade, Scriban, d. 4. Refl. impers. (învechit, rar) A i se năzări (3). Din Intunearec ţi să pricinuieşte a te teme şi de sunet. Aethiopica, 1v/2. — Prez. ind.: pricinuiesc. — Şi: (Învechit) priţinui vb. IV. — Pricină + suf. -ui. PRICINUÎRE s. f. Acţiunea de a (se) pricinui şi rezultatul ei. 15717 PRICINUITOR — 1399 — PRICOLICI 1. Cauzare, producere, provocare. Cf. pricinui (!)• Cf. lb, Polizu, ddrf, Iordan, l. r. a. 486, dl, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit) Ceartă, conflict, neînţelegere; încăierare; s p e c. judecată, proces. Cf. pricinui (2). Saşii an price Intre sine cu nemţii ... Ce aceste pricinuiri le lăsăm la dlnşii. M. Costin, let.2 i, 16. Vremea este să lăsăm toate neputinţele şi pricinuirile ce au fost plnă acuma In neamul nostru. Mumuleanu, c. 57/5. 3. (învechit) Pretext (1); motiv (I 1). Cf. pricinui (3). Ca să nu rămlie la nimeni nici un fel de pricinuire că nu au ştiut aceasta din vreme ..., acum să face dă iznoavă la toţi ştiut (a. 1834). doc. ec. 549. Nu mai voiau a merge la război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile. Bălcescu, m. v. 77. Dar ungurii ... nu voiră a se cerca cu asalt sub pricinuire că spărtura nu e destul de largă. id. ib. 173, cf. Polizu, dl, dm. 4. (învechit) Nemulţumire (2): p. ext. împotrivire, opoziţie (I 2); protest. Acum o, Chineli, s-au rădicat tot fealul de pricinuire. Aethiopica, 31r/4. Unul ca acela dovedindu-să, să va pedepsi straşnic, făr’ de a i să priimi nici un cuvlnt de pricinuire (a. 1822). doc. ec. 200. Aceştia n-au pricinuit pricinuiri zadarnice cu sărăcia limbii, precum noi acum. Mumuleanu, c. 73/11. Vei pune lucrurile astfel la cale Incit mic să nu-mi rămlie cuvlnt de pricinuire. pr. dram. 297. — Pl.: pricinuiri. — V. pricinui. PRICINUITOR, -OÂRE adj. (Astăzi rar) Care pricinuieşte (1), care produce, care provoacă, care prilejuieşte (2) ceva, care dă naştere la ceva; producător, (învechit, rar) pricinilor (1). La cele mai multe dintr-acest feliu de danie ... săvlrşirile lor sint pricinuitoare de gllceavă, sob. hris. 41. Iese puiul la lumină şi la tragerea a aerului celui slobod şi pricinuitorul de viaţă (a. 1826). gcr ii, 254/15, cf. lb. Cu allt mai mult nedreptele faple şi urmări ale unui răa om, tllhar şi pricinuitor de tulburări, cn (1832), 23G1/15. Intr-un astfel de oraş nu va fi nici praful cel pricinuitor dc oftică al caldarlmului, nici aerul cel vătămător. ib. (1834), 311/26. După moartea lui Sveatoslav tronul marelui duce s-au făcut pricinuitori dc sfadă Intre fiii lui laroslav. Asaci-ii, i. 57/9, cf. Polizu. Obiceiul fiertului rufelor in cazan este pricinuitor d-o stricăciune ... marc. Penescu, m. 56/4. Asl cuvlnt aspru, la auz supărător, Şi de turburări grozave lumei pricinuitor ... Nu se zice p-asle ţărmuri. Alexan-drescu, o. i, 188, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Banu-i delicat şi pricinuitor de discordie. Sadoveanu, o. vii, 700, cf. dex. <> (Substantivat) Rămlneţi la noapte şi dimineaţă, eu mă voi face voauo pricinuitoare de slobozire. Aethiopica, llr/10. Să nu fim pricinuitori de mai marc osîndă. Varlaam-Ioasaf, 17r/28. Soţiilor meale să le fiu pricinuitoriu de multe răotăţi. ib. 77v/9. Tatăl este pricinuitoriu al fitului fireşte (a. 1806). ap. tdrg 1 251. O îndoită muiţămire să va răspunde aceluia carele ... va arăta giudecăloriei pe pricinuitorii furtişagului. ar (1829), 2331/41. Nimeni, niciodată, fiind pricinuitor de cel mai mic rău către altul, nu poale rămlnea nepedepsit, cn (1832), 2362/10. Era acufundată In cca mai adlncă durere, văzlndu-se, fără vreo vină, pricinuitoare nenorocirelor ce-i ameninţa patria. Asaciii, s. l. ii, 16. El este pricinuitorul bunurilor celor adevărate. Tîmpeanul,' o. 100/14. Pricinuitor al morţii lor. Filimon, o. i, 297, cf. ddrf, Alexi, \v., cade, dex. <> (Gram.; învechit) Cădere pricinuitoare (şi substantivat, f.) = cazul acuzativ. Căderi sint şase: 1) nominativă, adică numitoare ..., 4) acuzativă sau pricinuitoare ... Văcărescul, an. 26/1. Să mai iveşte altă cădere ce o putem numi acuzativă, adică pricinuitoare. I. Golescu, b. 18/36, cf. ddrf. (Gram.; Învechit) Mod pricinuitor sau modă pricinuitoare (şi substantivat, f.) = una dintre valorile modului conjunctiv, care arată cauza unei consecinţe. Moduri sau mode la grai slrit nouă Pricinuitoare, cum „ca să mănlnc". I. Golescu, b. 32/15. La grai am văzul ... că sint nouă, adică; ho-lărlloare, poruncitoare, nvo-iloare, urătoare, Indoitoarc, voitoare, pricinuitoare, supuiloare şi neholărltoare. id. ib. 153/4. Pricinuitoare să zice aceia cu care arătăm pricina unei urmări, cum. clnd zicem „ca să mănlnc“. id. ib. 153/22. — Pronunţat: -nu-i-. — Pl.: pricinuitori, -oare. — Pricinui -f- suf. -lor. PBICldS, -OAsĂ adj. (Despre oameni) 1. (învechit) Certăreţ, arţăgos; bătăuş. Cf. Polizu, Cihac, ii, 290. 2. (Prin sud-estul Munt.) Care calcă (cu bună ştiinţă) regulile jocului, care trişează. Cf. cv 1949, nr. 8, 33. — Pronunţat: -ci-os. — Pl.: pricioşi, -oase. — Prici4 -f suf. -os. PRICIPIXĂT s. n. v. precipitat1. PRICI Pitii! s. tn. v. perceptor. PRICÎRE s. f. (învechit) Faptul de a se prici4 (D5 ceartă, neînţelegere, dispută; p. ext. duşmănie. Iar u'nde s-au hotărlt odată Ca,.singur unul să stăpl-nească Toată acest feliu de pricire înceată. Buijai-De-leanu, Ţ. 344. Pricirea lor au ţinut oare cită vreme. Ţichindeal, ap. ddrf, cf. lb. Spre a să feri de orice pricire asupra analoghiei Intre piastrul turcesc şi Intre cel spaniolcsc, se va aşeza ... o obştească învoială, ar (1829), 382/'17, cf. Cihac, ii, 290, ddrf, Alexi, \v. + (învechit, rar) Plîngere, rcclamaţie. Cf. Barcianu. — Pl.: priciri, — V.’prici4. PRICISTÂiVIJi s. f. v. pricestanic. PRICISTUÎ vb. IV v. pricestui. priciştuî vb. IV v. pricestui. PKlCri'ĂNIE s. f. v. pricestanie. PR!CIT(3H, -OÂRE adj. (învcchit; despre oameni) Certăreţ, arţăgos; bătăuş. Este pricitoriu de se priceşte şi se pune împotriva domnilor. N. Costin, let.2 ii, 75, cf. lb, Cihac, ii, 290, ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Pl.: pricitori, -care. — Prici4 -1- silf. -tor. PRICLET, -.4 adj. v. proclet. PRICOĂPSĂ s. f. (Regional) Pricopseală (3). Să nu te însori, mă, neică, deloc I ... că nu e nici o pricoapsă! Iovescu, n. 178, cf. 87. — Pl.: pricoapse. — Postverbal de la pricopsi. PRfCOĂRĂ s. f. v. prigoare. PRICtiCI s. m. (Omit.; regional) Pitulice (I 1 b) (Troglodgles troglodgtes) (Stigniţa — Vînju Mare). Bă-cescu, păs. 141. Nu pricociul, ci piţurul cloceşte ouă ; de cuc. id. ib. 316. — P).: pricoci. — Etimologia necunoscută. PIUCOÎŢĂ s. f. v. pocroviţă. PRICOLICI s. m.,I. 1. (în credinţele populare) Fiinţă imaginară în care sc preface (după moarte) un bărbat, un animal (care a mlncat oameni) ctc., luind diferite Înfăţişări (mai ales de animale), sub care pricinuieşte tot felul de neplăceri celor pe care li tntîlneşte (noaptea); p. gene r, strigoi. V. v 1 r c o 1 a c, 15733 PRICOLICIOAICĂ — 1400 — PRICOPSEALĂ moroi2. Cf. Klein, d. 405, lb. Să Iacă, că-i mănlncă vlrcolaci sau pricolici. Pann, ap. cade, cf. Polizu. E miezul nopţii ... Clnd Iricolicii Şi zvlrcolicii Ies din morminte. Filimon, o. i, 359. Mii de furnici, De tri-colici, de vlrcolici, Vai! mă muncesc. Alecsandri, t. 509, cf. Cihac, ii, 448, lm, Marian, na. 68, ddrf, Barcianu, Alexi, w\, tdrg. Tot omul care e tricolici, clnd li soseşte timpul ..., îşi schimbă făptura sa de om şi se preface In lup. Pamfile, duşm. 147, cf. id. cer. 99. Pricolici se zice că se face dacă slnt nouă fraţi născuţi tot Intr-o lună. Gorovei, cr. 281. Trieolicii sini nişte dihănii, duhuri provenite din lupii cari au mlncat un om; ei umblă plnă la miezul nopţii, id., ap. cade. Se teme... să nu se prefacă in pricolici, gr. s. ii, 43. O cheşmelie de şcoală ... plină de umezeală, blnluită de stafii şi pricolici. Ciauşanu, r. scut. 79. Stafii şi pricolici n-am văzut niciodată, de atlta vreme de clnd pasc eu cireada satului. Galaction, o. 45. Se mai zicea că erau ... priculici, care se pitulau prin iarbă. Vlasiu, a. p. 14, cf. Scriban, d. Tricoliciu este considerat ca un ce drăcesc şi-l numeşte lumea dracu. h i 173, cf. u 91, 103, 127, iii 5, 294, 403. Despre pricolici unii bătrlni zic că ar avea forma unui om, dar cu coadă. ib. iv 108, cf. vii 13, xi 79, 126, 180, Sbiera, p. 318. Acolo erau adunaţi Strigoi şi strigoaice, ... Tricolici şi tricolicc. Marian, v.. 163. I'oaie verde tricolici, A:-am mai văzul pe-aici Fete metri cu copii mici. şez. x, 32. Acest strigoi a mlncat 9 ani rudenii şi la nouă ani s-a făcut pricolici ogar şi s-a înhăitat cu lupii. ib. xm, 157, cf. alr i 1 399/170, alrm sn hi h 1 314, mat. dialect, i, 265. <0> (Ca termen de comparaţie) Gră-iaşlc ca un pricolici . fl. d. (1680), 38715. Vai de mine, trcce vremea! afurisii de ceas, fuge ca pricaliciu. Vlasiu, d. 218. Fugeau ca doi priculici, mişelnd mînile in aer. id. a. p. 27. Guiţă porcii ca pricolicii. Brad, t. 21. £!. (Regional) Epitet pentru un copil neastîmpărat, rău, obraznic; p. gener. prichindel (2); pici2, puşti. Cf. Şăineanu, D. u. în inima ei a început să moară şi flăcăul iifovean şi pricoliciul dintre corăbioare şi brlnzoaice. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 114., cf. dex, şez. ix, 154, Coman, ci,., cv 1949, nr. 8, 35. :j. (Prin Bucov.; In forma tricolici) Pui de animal nedezvoltat, pipernicit. 'Xf. şez. v, 164. II. (Regional) 1. (Zool.) Pirş2 (I b) (Muscardinus aoellauarius). Peste Olt ... acest şoarece se cheamă pricolici. hem 947, cf. CADE. 2. (Entoin.) Licurici (Lampgris noetiluca). Cf. h ii 286, alr i 1 895/30, 215. — Pl.: pricolici. — Şi: (Învechit) precolici (lb, lm), preculici (Klein, d. 405, lb, Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w.), (regional) pricorici (Pamfile, duşm. 146, Gorovei, cr. 334, mat. dialect, i, 265), priculici, pricuriei (alrm sn iii h 1 314/235), priyurfci (ib. h 1 314/95), pirculici (ib. h 1 314/192), stricolicl (h iii 315, alr i 1 895/215), striciilicl (Coman, gl.) s. ra., tricolici, -ce s. m. şi f. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. p r i k u - 1 i c s. PRICOLICIOÂ1CĂ s. f. (Regional; In credinţele populare) Fiinţă imaginară în care se preface (după moarte) o femeie, luînd diferite înfăţişări (mai ales de animale), sub care pricinuieşte tot felul de neplăceri celor pe care îi întilneşte; (regional) priculicitoare, priculicioaie. V. pricolici (1). (Serdanu — Găieşti). H. iv 292. — Pl.:. pricolicioaice. — Pricolici -|- suf. -oaică. PRICOMIGDÂLĂ s. f. v. picromigdală. PHICdP subst. v. procopic. PRICOPĂŢ, -ISÂŢĂ s. m. şi f. v. precupef. PRICEPE subst. v. procopie. PIUCOPfiŢ, -KAŢ s. ni. şi f. v. prccupcf. PRICOPÎ1 vb. IV. Tranz. (Prin Mold.; complementul indică ccreale) A coace. Se zice că Prieopul pricopeşte grilele, adecă face să dea in copt semănăturile de primăvară. Pamfile, s. v. 164. — Prez. ind. pers. 3: pricopeşte. — V. pricop. PRICOPÎ2 vb. IV v. precupi. ■/ PRICOPSEALĂ s. -f. 1. (învechit) Ştiinţă de carte, învăţătură; cultură, pregătire acumulată prin învăţătură. Iar pe urmă de ce fel clc hărnicie nice pe unul n-am vădzut viindu la precopsală. Neculce, l. 66. Să poată ucenicul a agiunge la priceperea învăţăturii şi la scara cea căzută a procopsălii (a. 1775). Uricartul, i, 71. Alphavit pentru folosul şi procopsala shoalelor celor normaleşti a neamului. [Titlu], abc 1. La acest oficiu se pun ... oameni împodobiţi cu procopseală. Văcărescul, ist. 246/5. Am fost un silitor, De istorii cetitor, Pe procopsală iubind Şi pe praxis întărind (a. 1800). cat. man. i, 329. Să se poată aşeza dăscăli cu îndestulare de procopsală (a. 1806). Uricariul, ii, 61/8. Oare cine trebuie să aibă grija deprinderei, ca să o introducă? Voi, învăţătorilor! Părinţii nicc timp, dară nici procopseală nu au din destul cătră aceasta. Petrovici, p. 43/1, cf. lb. Negreşit aceste nelncuviinţate a lui purtări trebuia să-l lasă fără vreo procopsală sau învăţătură. Dră-ghici, r. 4/15, cf. 5/6. S-au mirat singur vezirul de procopseala şi turceasca lui. . Koqălniceanu, ap. ddrf. Mi-a spus un dascăl cu destulă pricopseală, Un guvern tri constituţii e supus la socoteală. Alf.xan-. drercu, o. i, 266. Ficiorul lui Iiir Manoli, deşi ficior de bacal, au fost crescut In străinătate, unde au prins la procopsală. Alecsandri, t. 1 234, cf. lm. Nu voia ... să-l întreacă alţii nici In bogăţie, nici In procopseală. Ispirescu, l. 105, cf. 366. Procopseala nu să cumpără cu bani, ci să elştigă ca ani. Pann, p. v. ii, 4/.1. O (Ironic). Destulă procopseală la un împărat ... să nu ştie oraşele, sau pe oamenii cei mai Insămnaţi a statului său. Gokjan, h. ii, 107/33. Dascălul moţăie cu nasu-n gramatică şi crede c-acolo-i toată pricopseala. Vlahuţă, d. 49. E x p r . A lua (sau a da, a avea) pe cineva pc (sau spre, de) pricopseală = a lua (sau a da, a avea) pe cineva la învăţătură sau la deprinderea unei meserii (pentru a-1 căpătui). Iată doi ani In cap de clnd le-am dat pe pricopseală la postelnicul şi nu văz nici un spor de la tine. Filimon, o. i, 127. Iar In fundul acestei camere, erau două lăzi vechi pe care şedeau clţiva copii luaţi pe pricopseală şi se esersau la scris. id. ib. 241. Se găsea acum luat pe procopseală de frate-său şi de tovarăşul acestuia. Caragiale, o. i, 5. Pe Niţă ll luasem de la mamă-sa, o văduvă săracă, pe procopseală: dorea s<î se facă popă. id. ib. 236. Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? Ispirescu, L. 44, cf. CADE, M. D. ENC., DEX. 2. (Popular şi familiar; adesea ironic) Cîştig, profit, folos (adesea obţinut prin mijloace abuzive, incorecte); chilipir; (faptul de a obţine o) situaţie materială bună, bogăţie, bunăstare (prin mijloace adesea abuzive, incorecte, fără efort etc.); căpătuială, agoniseală. Vrea ... a altuia folosul şi precopsala să poftească. Cantemir, ist. 46. El şi neamul lui procopsală să nu aibă niciodinioară (a. 1728). Uricariul, i, 53. Făcui un pas pe calea procopselii. Codru-Drăguşanu, c. 14. Bagă Insă de seamă să mă slujeşti cu dreptate, căci Intr-alt chip ... vei pierde nădejdea de procopseala ta la care mă gindese de atlta vreme. Filimon, o. i, 125. Toate slnt trecătoare pe pămlnt: tinereţe, pricopseală, sănătate, frumuseţe. Odobescu, s. i, 79. Că nu era să soarbă banii cu lingura şi să se îngroape de vii In procopseala lor ce nu-i mai dădea de rost. Delavrancea, s. 241. Ne-mbălăm de palavre şi facem politică de procopseală. Vlahuţă, d. 38. Priviţi înapoi spre acest strălucii trecui de procopseală al burgheziei româneşti. Galaction, a. 251. Ofiţeri de patruzeci de ani ... ve- 15742 PRICOPSI — 1401 — PRICOPSI niţi anume pentru pricopseală, după ce au încercat toate meseriile. Brăescu, o. a. ii, 370. Vor urca, prin copii, nepoţi şi strănepoţi, toate treptele pricopselii. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 39. S-ar putea ca un şarpe, venit aşa din senin la casa lor, să fie un semn trimis de pricopseală. Voiculescu, p. ii, 252. Veneticii ... caută procopseală In ţara asia. Sadoveanu, o. xi, 264, cf viii, 521. Toată lumea considera slujba ca un mijloc de procopseală şi căuta să scoată cit mai mult din ea. Oţetea, t. v. 48. Ce fusese plnă atunci un partid? O gaşcă...a cltorva procopsiţi cu alţi procopsiţi mai puţin, candidaţi cu toţii la o procopseală mai mare sau inedită. Arghezi, b. 134. Crezi c-o să te îmbogăţeşti acolo, de pleci? — Nu-i vorba de procopseală, cum o înţelegi tu. v. rom. noiembrie 1964, 54. 3. (Adesea ironic, In construcţii exclamative; de obicei cu determinări ca „mare“, „puţină“, „nici o“ etc.) Acţiune, faptă dusă plnă la capăt; rezultat al unei acţiuni, consecinţă a unui fapt; ispravă, folos, treabă, lucru, (familiar) scofală, (regional) pricoapsă. Două fete care, cunoselnd că este rău a trăi peste Olt, văz Ind şi procopseala ce au făcut părinţii lor, că au răpus tot ce au dus de aicea acolo .... au pui'glnd să viie In ţară. R. Popescu, cm i, 538. Fugea de cugetul cel păglnesc şi urâciunea ce arăta călră lucrurile cele păglneşti închipuia procopseala cea viitoare ce era să facă In creştinătate. Antim, p. 194. Aşa fel de tineri ... sint bine încredinţat că nici o procopseală pot să aibă. Drăghici, r. 7/4. Pesemne c-aista-i Flămlnzilă, foametea, sac fără fund, sau cine mai ştie ce pricopsală a fi, de nu-l mai poate sătura nici pămlntul. Creangă, p. 241. Dacă este aşa, ială îţi dau şi ţie voie, să vedem ce procopseală a să-mi faci. Ispirescu, l. 15. D-aia vezi, clnd unele socoteau c-o să fie procopseală mare de capul ei, ţineam o dală cu ochii din cap să văd ce nu vedeau ele. Delavrancea, s. 42. La ÎS ani părinţii noştri aveau copii ... Şi ce procopseală? id. o. ii, 342. Ce mai procopseală! Să tragi cu puşca In iepurele pe care ţi-l aduc eu, gata împuşcat. Galaction, o. a. t, 279. Lefurile se sporesc sigur. — Douăzeci şi cinci la sută, mare pricopseală! Brăescu, o. a. ii, 350. Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas şchiop. Plăcut nu e. Putea să-ţi lipsească procopseala asta. Stancu, d. 321. Ajulă-mă şi pe mine să pricep ce rost şi cc pricopseală să mai umbli şi dumneata prin tăurile In care elefăim noi? v. rom. februarie 1954, 47. Mare pricopseală nu era nici de capu lui. Barbu, p. 48. Vrem să ştim şi ce procopseală am făcut fiecare In răstimp, s martie 1960, 36. — Pl.: pricopseli. — Şi: procopseală, (Învechit) pră-copscâlă (Pann, p. v. n, 4/2), preeopseâlă s. f. — Pricopsi -f suf. -eală. PRICOPSI vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit) A progresa, a avansa, a înainta; a promova. [Preoţiil ce se vor însura după hirotonie aceia să fie lipsiţi In cltăoa vreme să nu procopsească Intru rînduielele lor (a. 1652). ap. tdrg. Cugetlnd tn sfintele cuvinte şi procopsind într-adlncul cunoştinţei. Dosoftei, ap. tdrg. Deci luîndu-I aminte svlnlul Sava că procopseaşte d[u]m[nă]-zăiaşte l-au adusu-l cu sine la suîni[u]/ patriarh, id. v. s. decembrie 190r/27. Vasile Vodă ... cunoştea că nu va procopsi fiiul său In domnie, Slefănită-Vodă. Neculge, l. 26. Toţi feciorii oamenilor celor mari ... mergea ... In Elada, la Athine, de învăţa carie grecească şi In ştiinţe acolo procopsiia desăvîrşit. C. Cantacuzino, cm î, 41. Unde a socotelii şi a minţii radze nu lucesc, duhurile puterii puţin procopsesc. Cantemir, ist. 90. Plnă aemu In ceva n-au procopsit, id. ib. 115, cf. drlu, lb. <0> T r a n z. f a c t. Să se nevoiască a-şi procopsi limba sa cea românească. Maior, ist. 176/7. 2. R e f 1. (învechit şi regional) A ajunge ştiutor de carte, instruit, cultivat, Învăţat; a învăţa carte. Ţinea dascăl pentru copiii lor, încă şi cu învăţătura cea desăvlrşit nu se procopsea, rămăind cei mai mulţi tot nelnvăţaţi (a. 1748). Uricariul, i, 62. Constante Miron au fost om învăţat şi ... el şi-au trimis ... feciorii săi în ţeri streine, ca să înveţe şi să se procopsească. Şincai, HR. iii, 161/21. Pe procopsală iubind Şi pe praxis întărind, Insă de mă voi mai sili, înmiit m-oi procopsi (a. 1800). cat. man. i, 329. Acesta au fost scoposul nevoinţii meale înlru culeagerea Propovedaniilor acestora, ca fieştecarele preot cu ajutoriul lor spre aceaia să se procopsească cil să fie destoinic de rost a face învăţătură poporului său. Maior, p. VII /12. Poartă condei la ureche Ca să-i zicem logofele ... S-o procopsi clnd mi-o creşte Păr tn palmă ş-lntre deşle. Pann, p. v. i, 170/14, cf. Polizu. Să înveţi carte grecească multă; ca să te procopseşti, să te faci om. Filimon, o. i, 122, cf. Alexi, w. Să stărui tu pe acolo, pe la nemţii tăi cei învăţaţi, să-l tocmească pe Glrneaţă dascăl mai mare pentru lecuirea dobitoacelor acolo la şcoală, unde te procopseşti tu. Hogaş, dr. ii, 100, com. din Straja— Rădăuţi. <0> T r a n z. f a c t. Nu-mi mai pomeni de caţaonul cel de dascăl ...Ce mai păţesc cu el dc clnd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească! Alecsandri, t. 366. 3. Refl. (Popular şi familiar; adesea ironic) A realiza un profit, un cîştig, un folos, a ajunge la o situaţie (materială) bună (adesea prin mijloace abuzive, incorecte, fără muncă etc.); a se îmbogăţi, (popular şi familiar) a se chivernisi, a se căpătui. /Zavislnicul] dacă vede pre cineva procopsindu-se, el crapă de pizmă. Antim, ap. tdrg. Să şlii cu-ncredinţare că, dacă m-oi pricopsi, Mic şi mare lingă mirte negreşit că tu vei fi. pr. dram. 101. După cc văzui că pe sine na se poate procopsi, 11 părăsii. Codru-Drăguşanu, c. 19. Voi scăpa de sărăcie, să nu umblu flămlnzind, Dar văz că şi cu acestea nu poci să mă procopsesc. Pann, p. v. i, 140/17. A sosii vremea să te procopseşti şi tu după urma mea. Ghica,- ap. cade. M-am săturat să mă chinuiesc atltea ceasuri pe zi şi să nu mă procopsesc toată viaţa. Caragiale, o. iii, 20. Şi-i zise să se ducă la curtea împăratului ... că acolo arc să se procopsească. Ispirescu, l. 231. Tată-meu stăruia cu orice preţ să intru în magazinul unui toptangiu. — Cili na s-au procopsit din mina lui Costeiu Poslăvescu ! Demetrescu, o. 95, cf. Barcianu, Candrea, f. 210. îi mergea vestea că are bani. îmi părea bine că s-a pricopsit. Brătescu--Voineşti, p. 354. Prin asemenea mijloace de locorno-ţiune vor uşura transporturile şi sc vor procopsi şi ei cu un cişlig mai însemnat. N. A. Bogdan, c. m. 135. Eşti naiv, amice, şi tare mă tem că n-ai să te procopseşti la noi. Rebreanu, r. i, 22. Fugi din casa noastră, du-le de te pricopseşte Intr-altă parte! Galaction, o. 76. Să ştii că tc-ai pricopsit, Nae. Camil Petrescu, t. i, 424. Dar cei clţiva care s-au procopsit cu petrolul cc au făcut? C. Petrescu, a. 352. Se miră In sinea lor cum de n-a izbutii o lovitură ca aceea — să se poată procopsi şi ei. Sadoveanu, o. ix, 470. Să şlii că mutul ăsta se procopseşte! Soacră-mea are parale, nu glumă! Călinescu, e. o. ii, 04. Dacă ne reuşeşte lovitura, ne pricopsim. Stancu, r. a. iv, 349. Ar fi izbutit şi feciorul căldă-rarului să se procopsească. Dar el n-a căutat chiverniseala. v. rom. noiembrie 1954, 139. Pe cele două fete le lasă să se procopsească, iar pe ei li batjocoreşte, ib. iunie 1955, 56. Te-ai procopsit, Moromete, observă cineva de pe o podişcă. A dat ploaie taman clnd înfloreşte spicul. Preda, m. 119. Pe clnd dumneavoastră vă procopseaţi peste noapte, noi insuflam ţăranului ... patriotismul. t iunie 1964, 23. Nici cu asta na fac casă, Nici cu asta nu fac rost, Că nu am nici un folos; Că deaca m-aş folosi, în lame m-aş procopsi. Teodorescu, p. p. 272. Ea să se căsătorească, Să se procopsească. Păsculescu, l. p. 167. S-a pricopsit omu. alr sn i h 147/728. S-a pricopsit ca dracu-h spini. Zanne, p. vi, 610. Tranz. fact. Dintr-acel ceas ce-au scos văcăretul să şi conoscu că n-a lungi cu domnia, nice a precopsi casa lor de lacrimi multe a săracilor. Neculce, l. 121. Ascultă, fătul mieu, de coconul Sache, că e omul a te procopsi şi nu te vei mai întoarce la varză acră In Ţara Ungurească. Codru-Drăguşanu, c. 15. Deci 11 luă omul, ca să-l procopsească. Şi plecă cu dlnsu-n piaţ’ să tlrguiască. Pann, p. v. i, 26/11. îl lăsă pe seama Lupului, ca dlnsul să-l procopsească cum va şti 15743 pricopsire — 1402 — PRICOPSIT şi să-i găsească leac la foaie neajunsurile clte suferise. Odobescu, s. iii, 242. Neică Negoiţă, ascultă bine cum le pot eu procopsi pe dumneata. Caragiale, o. ii, 234. Eu slnt cel care mă holărli Intr-o zi să mă duc la morarul Călifar ca să mă procopsească? Galaction, o. a. ii, 34. Desele schimbări de domni, năvăliri de duşmani, ... lungul şir de domni străini, culeşi de Poartă din mahalaua Fanarului din Slambul, cu cari procopsea necontenit scaunul Moldovei. N. A. Bogdan, c. m. 51. A plecai fiindcă bogătanul 11 muncea plnă la sleire şi-l procopsea cu lupungeli. Stancu, d. 45. Spune ... ce-i cu milioanele cu care vrei cu tot dinadinsul să mă pricopseşti. t decembrie 1964, 7. Iată că le-am slrejuit, Iată eu le-am pricopsit, Întinde epingelele, Ca să vărs hasnalele. Păsculescu, L. p. 249. Nu şăz să mă odihnesc, Am venit să te procopsesc, Să-ţi dau galbeni cit oi vrea. id. ib. 298. 4. Refl. şi tranz. (f a c t.) (Ironic) A ajunge sau a aduce într-o stare rea, deplorabilă, a nu reuşi sau a face să nu reuşcască într-o acţiunc; a fi sau a face să fie ncnoroeit. Allt ar mai trebui ...să iasă şi femeile la duel! ... c-apoi s-au pricopsii de lot biata Moldovă! Alecsandri, t. 995. Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m-aşleptam! Ei! ne-am procopsit! Caragiale, o. vi, 105, cf. Şăineanu, d. u. M-a procopsii cu felul cum mi-a administrai averea, cade, cf. Iordan, stil. 268, Scriban, d. Uite că ne-am procopsit, o să facem şi război. Barbu, p. 95, cf. h xvm 315, şez. ix, 155. — Prez. ind.: pricopsesc. — Şi: procopsi. (învechit) precopsf vb. IV. — Din ngr. jtpOKO\(/a (aor. al lui -pox6;rr). PBICOPSÎBE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a (s c) pricopsi. 1. Progres, avansare, înaintare; promovare. Cf. pricopsi (1). Ziclnd că doar nu trebuie nunta şi lnlorcl.ndu-se dc călră tocmala apostolească ce cătră dragostea spaseniei procopsirii oamenilor (a. 1652). ap. Mubnv, gr. 48. Fieşlecare român cit poate să aducă spre cultivarea şi procopsirea limbii sale. antrop. 208/23, cf. drlu, Polizu. 2. Faptul de a învăţa carte, dc a (se) instrui, de a (se) cultiva. Cf. pricopsi (2). Cf. drlu, ddrf, dex. 3. Faptul de a (se) îmbogăţi, dc a (se) chivernisi, de a (sc) căpătui. Cf. pricopsi (3). Cf. drlu, ddrf, dex. — Pl.: pricopsiri. — Şi: procopsire s. f. — V. pricopsi. PRICOPSÎT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (învechit şi regional) Care are (multă) ştiinţă de carte, este instruit, cultivat, învăţat; p. e x t. care este deştept, priceput, iscusit. Cf. pricopsi (2). Să audz şi să înţeleg cuvlntul vostru., căci că simt procopsit In limba rlmle-nească. Varlaam, c. 136. Intru învăţătura cărţilor şi a ştiinţelor au fost procopsiţi. C. Cantacuzino, cm i, 39. Unul din egumeni, care va fi mar procopsit la învăţătură, face engomion cătră domn. Gheorgachi, let. iii, 301/6. Om foarte ales din sihăstrie şi procopsii spre ceale d[u]mneze/e?ii. Mineiul (1776), 180rl/20. La cercetarea ce au făcut cătră aflarea unui mijloc ca acesta neză-bavnic, au găsit izvodul aceştii cărticeale a oarecăruia dascal procopsit (a. 1794). gcr ii, 153/29. Să cuvine ca rilorul, cit va fi cu putinţă, Intru toată învăţătura să fie procopsii In istorii. Molnar, ret. 15/11. Fost-au ... procopsit in toate învăţăturile şi pentru virtuţile sale la toţi iubit. Şincai, hr. i, 20/27. Ci fiind Tekeli om procopsit In lucrurile de bătaie, n-au fost nebun să vină la locuri aşa de strimte, id. ib. iii, 154/18. Oameni ... procopsiţi in scrisorile ceale vechi. Maior, ist. 41/27. Spre aceasta alesără o comisie Din cei mai procopsiţi cărturari. Budai-Deleanu, ţ. 384. Judecătorii datori slnt ca să rlnduiască a fi deopotrivă advocaţi pentru amln-două părţile ce să judecă, adecă să nu fie la o parte procopsiţi şi ispitiţi In limbuţie, iar la ceaialaltă parte neprocopsiţi, man. jur. (1814), 37. Pruncii nu slnt filozofi sau oameni Intra Invăţăturele cele adinei procopsiţi. Petrovici, p. 167/14. Intr-o zi coconul Drăgan stă la vorbă, adică la taifas, cu un favorit al său foarte pricopsii. î-Ieliade, o. ii, 426. Imbii procopsiţi tipografi numiţi Slefani au fost favoriţii tui. Săulescu, hr. H, 308/4. Ce fală procopsită! Ce vorbe frumoase li iese din. gură! pr, dram. 135. Mai cinstit lucru nu iaste In lume...declt omul procopsit la învăţătură. Alexandria, 98/12. Cum i s-a vestit Despre ghicitorul cel prea pricopsit, Trimise scrisoare. Pann, p. v. i, 42/2. După ce isprăvi cursul leţiilor ce-a urmat. S-a-ntors la părinţi acasă procopsit cu atestat, id. h. 62/7. In vremea de o lună soborul s-a adunai ... Toţi oameni cuvioşi, foarte procopsiţi. Negruzzi, s. i, 226. Ce are cuconul Gheorghe? Na e frumos? Nu e pricopsii? Filimon, o. i, 203. Voia ţiganul să se arăte că adică e procopsit, ştie clntece străine. Gane, n. hi, 173. Să nu crează că învăţătura căpătată In şcoală exclude omenia şi că pietatea urmaşului ar fi din partea unui om procopsit o înjosire pentru dlnsul. Caragiale, o. iv, 255. Împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsii ca Solomon împărat. Ispirescu, l. 2. Să-i ghicim nişte întrebări, pe cari nici oamenii cei procopsiţi nu i le-ar putea spune. id. ib. 177, cf. ddrf, cade, dex. Ce? tu soeoţi că eşti mai procopsită decll noi? Noi de clte ori am spălat feli şi chip şi tot n-am mai putut-o albi. Sbiera, p. 45, com. din Straja— Rădăuţi. Poartă condei la ureche ca să se arate procopsit. Zanne, p. v, 200. (Ironic) Procopsită noştri lexicografi azvlrlă ca borhot mai bine de jumătate din biată frumoasa noas- ■ tră limbă românească. Odobescu, ap. ddrf. <0> (Substantivat) Istoria? Lăsaţi-mă cu procopsiţii ... nu ştiu ce spun: America nu s-a descoperit ..., a fost totdeauna. Bolintineanu, o. 272. Doi prieteni din copilărie merseseră pe la şcoli In slrăinătale şi învăţaseră carte... După ce isprăviră dc învăţat, se întorceau acasă ... Trascră la casa unui mărginaş ... Plnă a nu se culca, femeia casei găti procopsiţilor nişte jumări din clteva ouă. Pamfile, văzd. 12. £. Adj. (Regional şi familiar) Care iese (cu totul) din comun prin calităţi, aspect etc. Clrciumarul ...le turna In pahare o drojdie procopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi. Barbu, g. 75. Cum mergea el pe drum, li trecea prin cap fel de fel de glnduri, care de care mai pricopsite, şkz. vn, 25. Nici o bucată pricopsită nu slnt, dar nici fielece oală nu mă încape. Zanne, p. iv, 19. 3. Adj. (Popular şi familiar; adesea ironic) Caro a dobîndit o situaţie (materială) bună (adesea prin mijloace abuzive, incoi’ecte, fără muncă etc.); (popular şi familiar) căpătuit, chivernisit. Cf. pricopsi (3). Nici un boier n-am vădzut precopsit din cei ce să pun In price cu domnul. Neculce, l. 283. Soră-sa a avut noroc; iar el, ba: ea a ajuns procopsită, doamnă mare, primită pe la curţi împărăteşti. Caragiale, o. iv, 158. Ai putea ... să deosebeşti cu douăzeci de ani înainte care copil va ajunge un om procopsit şi fericit şi care va muri cum a şi trăit: sărac şi nefericit. Delavrancea, t. 206. Are un frate In Bucureşti, învăţat, însurat, procopsit acolo. Vlahuţă, o. a. ii, 145, cf. Diaconu, vr. lv. A primit Intlia arvună din mlinile grase şi roşii ale lui Struţescu, pielar angrosist din Severin, procopsit In afa-. ceri. Bassarabescu, s. 131. Nerăbdător să mă vază ' şi pe mine procopsit. Galaction, o. 30. Şi mi-am pus dinţi auriţi. Ca boierii pricopsiţi. Paraschivescu, c. ţ. 50. Grădina aceasta este la o vecină pricopsită, alr i : 376/900, cf. alr ii 2 876/704, 769, 899, 3 015/899. <> (Substantivat) Clnd auziţi de cornul abundanţii pe procopsiţii din ziua de astăzi, să ştiţi că acolo se duc ei cu glndul, clnd vor să arate bilşugul. Ispirescu, u. 73. Ce fusese plnă alunei un partid? O gaşcă ... a cltorva procopsiţi cu alţi procopsiţi mai puţin, candidaţi cu toţii la o procopseală mai mare. Arghezi, b. 134. Îşi cumpărase nişte păuni ... Numai pricopsiţii ţin la uşa lor asemenea păsări. Barbu, p. 50. + (Prin nord-vestul Munt.; ironic) Bolnav de o boală venerică. A venit pricopsii de la vale. Udrescu, gl. 15745 PRICORICI — 1403 — PRIDIDI 4. Adj., s. m. şi f. (Ironic) (Persoană) care se gă-seste lntr-o situaţie rea, deplorabilă, vrednică de pltns. Cf. pricopsi Numai asta mi-ar fi mai trebuit acum, cil eram de pricopsit. Creangă, o. 216. Că le zice întotdeauna la pricopsiţii ăştia ai noştri: măăă, găsiţi-vă popă, mă, că eu nu mai pol. Stănoiu, c. i. 30. 5. S. m. şi f. (Adesea ironic sau depreciativ) Persoană care nu este bună de nimic sau, p. ex t., persoană ticăloasă, mlrşavă, nemernică. Cf. Creangă, ol. Ei? pricopsitelor — face Moş Gheorghe intrlnd înăuntru şi dlnd cu ochii de Mărica şi Catinca — v-aţi sălural de gură-cască? SP. Popescu, m. o. 91, cf. Pamfile, j. ii, 162. .Şi nu ştiţi voi care să fie procopsi/ii care se dau la averile oamenilor? Sadoveanu, o. vi, 567. Aş fi voii s-o citesc, se oţărî Stanca, supărată de glumă. Să cunosc şi eu ce ascunzişuri are procopsită, id. ib. xvn, 319. -0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Ce glndeafl voi, c-o să scăpaţi de mine? Unde e procopsitul de Dinu, să-i mullămesc de cinste? Filimon, o. i, 194. Vrei să beau drăcoveniile ce aduce procopsitu de fii-meu? D. Zamfirescu, v. ţ. 93. — Pl.: pricopsiţi, -le. — Şi: procopsit, -ă, (învechit) precopsit, -ă adj., s. m. şi f. — V. pricopsi. PRICORÎCI s. m. v. pricolici. PRICORÎÎD s. tn. v. procuror. PRICOVÎ'J'Ă s. f. v. pocroviţă. PRICTISÎ vb. IV v. plictisi. PRICUUC1 s. m. v. pricolici. PR1CUUCI vb. I. Intrau z. (Prin Ban.; despre pricolici) A pricinui (cuiva) un rău. Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 160. Priculiciul pricnlicează. id. ib. — Prez. ind. pers. 3: priculicează. — V. priculici. PRICULICIOÂ1E s. f. (Prin Ban.; în credinţele populare) Pricolicioaică. Priculicii Cu priculicioaniele. gr. s. vi, 145. — Pronunţat: -cioa-ie. Pl.: priculicioai-i. — Priculici -f sul. -oaie. PRICULICITOÂRE s. f. (Regional; în credinţele populare) Pricolicioaică (Lunca Cernii de Sus — Haţeg). Cf. com. sat. iii, 104. Cu priculici Şi cu priculicitoare. gr. s. vi, 153. — PL: priculicitoare. — Priculici -f suf. -loare. PRICUPEŢ, -EÂŢĂ s. m. şi f. v. precupef. PRlCiJHÎCi s. m. v. pricolici. pricurOr s. m. v. procuror. PRICUROS, -OÂSĂ adj. (învechit) Primejdios, periculos. Părinţii ... şliu mai bine decll voi ce iaste bun şi ce e rău sau pricuros. Petrovici, p. 157/21. Surpalut ... e foarte pricuros. id. ib. 219/7. Lucrurile cele din afară de noi ... sint schimbătoare, trecătoare, adeseori pricuroase, fără siguraţie, care acăşună stricăciune şi perire. Bojincă, în bv iii, 674. — Pl.: pricuroşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. p c r i c u 1 o s. PRICUT subst. (Învechit, prin Mold.) Parte mărginaşă a unui sat (izolată de acesta) sau cătun depin-zlnd de un sat. La 1617 se vinde salul Dzmeeştii „cu pricutul său Trufeştii“ (a. 1617). Panaitescxj, o. ţ. 102. Pricutul sau custul înseamnă parte despărţită de un sat, mahala sătească ..., folosii numai tn Mol- dova. id. ib. Această din urmă pomenire a satelor într-un hotar, cu denumire de pricut, ne poate lămuri asupra originii şi rostului acestor sale. id. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Cf. ucr. npwKyTOK. PRIDĂDI vb. IV v. prididi. PRIDĂDÎRE s. f. v. prididire. PRIDĂDIT, -A adj. v. prididit. PRIDĂDITOR, -OÂRE s. m. şi f. (învechit, rar) Trădător, vinzător. Şi ucisei ceia ce-au vestit venitul dereptului, celuia ce şi voi acmu pridăditori (v 1 n z ă-tori b 1938) şi ucigători seţi. Coresi, l. 31/14. — Pl.: pridădilori, -oare. — Pridădi -|- suf. -lor. l’RIDEDf vb. IV v. prididi. PRIDÎCĂ s. f. v. predică. PRIDIDEĂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Faptul de a prididi (112). Cf. Ciauşanu, v. 191. — Pl.': pridideli. — Prididi suf. -eală. PRIDIDI vb. IV. I. Tranz. (învechit; în forma pridădi) A preda (2). Nu-l va pridădi In m[i]nrule urăjimaşirulor. psalt. hur. 35r/l. Fă giudeţ şi derep-tate, nu pridădi menre a mă obidi. ib. 107v/2. Leglnd şi pridădind In temniţă bărbaţi şi muieri, cod. vor. 38/17. Şi pridădi grindlriei vitele lor şi avuţia lor focului, psalt. 160. Nu pridădi mere obiduitorilor miei. ib. 262. Zise lor /[su]s: pridădit are a fi fiiul omenesc In mările oamenilor, tetraev. (1574), 230. Să ne pridădeşli pre noi tn mlnule seaciti. Dosoftei, mol. 85, cf. tdrg. <0 R e f 1. p a s. Se pridădească-s< (da-să-vor d) in măirule armelor, parte vulponiloi slnlu. psalt. 119. + Tranz. şi refl. (tn formele pridădi, prădădi) A (se) încredinţa în scama cuiva; a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) consacra. Şi acmu prădădescu voi fraţi Dzeului (vă dau pre voi lui Dumnezău n. test. 1648) şi cu-vlnlului bunrătaţiei lui. cod. vor. 22/25. Cinre chi-nuiaşle după voia lu D[um]n[e]dzeu ca credinciosu ziditoriu se prididească sufletul Inlru bunră facere. ib. 162/17. In mărule tale pridădescu sufletul mieu. psalt. 51. Pridădindu-se ei Domnului acela ce Intru el crezură. Coresi, l. 68/1, cf. 30/3. II. 1. Tranz. (învechit; în îorma pridădi) A supune; a cuceri; a subjuga. Pridădi supt mina lui ţări multe. Moxa, 351/29. Au luat multe ţări despre răsărit de le-au robit şi le-au pridădit. id. 400/39, cf. ddrf, tdrg. + (Popular) A birui, a învinge; a înfrunta. Tinerii spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat. Delavrancea, s. 65, cf. id. t. 48. Se apucară şi ei să scoată apa din corabie, dar nu puteau prididi pe dracul. Marian, ins. 405, cf. tdrg. Calul era destul de volnic, dar lupul tot l-a pridudit. Pamfile, a. r. 256. In luptă să ne luptăm, Cari pă cari om pridădi. Densusianu, ţ. h. 175. Ne-am batul acolo trei iasuri şl atunâa am prididit noi pe iei. id. ib. 213. + (Rar) A stăpîni, a înfrlna, a reţine (1). Apropiindu-se de casă, Maria Sandului nu-şi mai putu prididi pllnsul. Delavrancea, ap. cade. 2. Tranz. (Popular) A năpădi (2); a copleşi. Cf. Cihac, ii, 219. In faţă-i năvăleşte poporul, In spate-l pridideau jandarmii călări. Caragiale, ap. cade. Clrduri negre de corbi, prididite de vtnt, croncăie. De-lavrancea, s. 5. In sobă trosnesc lemnele prididite de para unui foc lacom. Vlahuţă, s. a. iii, 137, cf. ddrf, Alexi, w. Orzurile, ovăzurile şi imaşurile prididesc şoseaua. Galaction, o. a. ii, 381, cf. dm, m d. enc., dex. (F i g.) Gtnduri fericite o pridideau 15766 PRIDIDIRE 1404 - PRIDVOR Vlahuţă, o. a. i, 97. De vro zece ani lipsea din Capitală şi acum tl prididise dorul. săm. i, 74. Nu părea să hie aşa prididită de boală. Petică, o. 219. Trăncăneau, aşa, pe la circiumă, clnd li prididea băutura. id. ib, 229. De neodihna de pesle noapte, 11 pridideşte vreun somn In căruţă. Bkătescu-Voineşti, p. 92. Il prididi deodată o slăbiciune grea. Rebreanu, i. 327. Slnt prididit de obligaţii şi de treburi, id. n. 184. Prididit de dorul prietenului, se duse la stareţ să-şi ceară blagoslovcnie pentru a merge la Bucureşti. Stă-noiu, c. i. 10. Ce biserică smerită, măruntă ca o băbuţă prididită de ani. I. Botez, b. i, 222. Ici-coto clte o frunză, prididită de arşiţă, murea pe alee. id. şc. 139. Mult mi-e drăguliţa mică! As lăsa-o de-ar mai creşte, Dorul crunt mă pridideşte. Alecsandri, p. p.' 279. Dorul clnd mă pridideşte, Nici un timp nu mă opreşte. Teodorescu, p. p. 278. Nu-mi crezi Că slnt de dor prididită Şi de dragosle-ocolită? Păsculescu, l. p. 299, cf. i. cr. iii, 181. M-a prididit cu vorba. Ciauşanu, v. 191. -0> A b s o 1. Şioiul era prea repede. Prididea. Grănicerul îngreunai de haine na ll putea răzbi. conv. lit. xliii, 930. 4- Intranz. şi tranz. (Rar; despre lacrimi, strige etc.) A podidi (1). Ea nu putu să-şi ţie lacrămile care o prididiseră. Ispirescu, l. 93. La unii pridideşte slngele. Dela-vhancea, t. 30. Holbă ochi mari, două boabe pridideau In coifurile pleoapelor, n. rev. r. ii, nr. 18, 226. Deodată o prididesc lacrimile. Sebastian, t. 334. 4* Tranz. (Har; despre rîs, piîns etc.) A podidi (2). M-a prididii pllnsul. Pamfile, j. n, 162. 3. T t a n«. şi intr a n z. (Mai ales în construcţii negative) A reuşi (cu eforturi) să ducă Ja îndeplinire, şă facă faţă, să reziste, a o scoate la capăt; a răzbi (5), (popular) a dovedi, (regional) a. puclni. Cf. Po-lizit. Postelnicul de abia a pridedit să citească numele celor din protipendadă. Ghica, s. 37. Oriclt de mult se silea dînsul ca să-i apuce Inainle, iazma iadului prididea cu fuga. Odobescu, s. iii, 188. Dacă le laş: toate pe ajunul Crăciunului, nu te mai poţi prididi. Caragiale, o. ii, 75. Goţii blntuie laturile împărăţiei romane, ale cărei oşti nu mai pot prididi atlta sodorn de barbari. Vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf, Barcian.u. . Un grataragiu îşi frigea degetele servind, fără să prididească, mititei cruzi. BaĂEscu, o. a. ii, 266. Mintea mea era neostenită şi nu mai pridideam să le fac pe toate cetea închipuite. Vlasiu, a. v. 34. Nu pridideam comenzile dc filme pe care mi le făceau autorităţile. Voiculescu, p. i, 76. Serdăreasa Zinca nu mai pridideşte de grija mesei şi a întrebărilor de tot soiul. Camil Petrescu, o. i, 326. Chelnerii abia pridideau ■ să facă faţă comenzilor. Stancu, r. a. i, 221. Şefa . de cabinei abia mai prididea, v. rom. ianuarie 1954, 110. Nu mai pridideam. îmi ieşea sufletul. Vinea, l, i, 365. într-o săptămlnă n-ai să mai pridideşti de : clienţi. H: Lovinescu, t. 145. Un singur doctor la atl- . tea sate! De fier să fii şi tot nu pridideşti! Preda, m. 278. Era negricios, păros fălci puternice, mereu albăstrii din pricina bărbii pe care nu prididea să şi-o radă. T. Popovici, se. 130, cf. i. cr. nr, 208.' — Prez. ind.: prididesc. — Şi: (învechit şi regional) prldădi, pricîesil, (învechit) prăcîădi, (regional) prldudi vb. IV. — Din v. si. lip'fcA“’*’;’. PÎUDIDSRE s. f. î. (Învechit; în forma pridădire) Datină, obicei, tradiţie. Ucenicii tăi calcă pridădirile bătrlnilor, nu-şi spală manile lor clnd mănlncă pline. ; tetraev. (1574), 225. Nevoie-mi fu a scrie voauoru-glndu-vă să vă tămăduiţi dc pr.idădirea, credinţa sfinţilor una. Coresi, ap. gcr i, 11/15, cf. Scriban, d. 2. (învechit, rar) Grabă mare, zor. Cf. Polizu. — Pi.: prididiri. — Şi: (învechit) pridădire s. f. — V. prididi. PRIDIDIT, -Ă adj. i. (învechit, rar; în forma ' pridădil) Care a fost dat, predat pe mina cuiva. Cf. prididi (i). (Substantivat) O, fericaţi de pridă- dil ii ceia scota alţii de pre locurele lom printru dereptate, că acelora este împărăţia ceriului (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 466/22. II. (Popular) Care este năpădit, copleşit, depăşit. Cf. prididi (II 2). Vuind s-azvlrl şivoaiele devale ... Sar apele din matca prididită. Vlahuţă, s. a. i, 35, cf. Ciauşanu, v. 191. <$> F i g. Lăsam să picure pe zgrebenii dealurilor regretul şi aleanul inimii mele prididite. Galaction, o. 29. — Pl.: prididiţi, -te. — Şi: (învechit, rar) jiridă-dit, -ă adj. — V. prididi. PRIMSLdVîE s. f. v. predoslovie. PRIBLOJEiMIE s. f. v. predlojcnie. PRiniJDt vb. IV v. prididi. PRIDVĂN s. n. v. pridvor. PRIDVAR s. ii. v. pridvor. PRIDVOR s. n. 1. (Adesea cu determinări care arată felul) Galerie exterioară dcschisă sau închisă, cu acoperişul sprijinit pe stîlpi, aşezată în partea dinainte sau de jur împrejurul unei clădiri; spec. încăpere închisă sau deschisă (eu arcade sprijinite pe stîlpi) care precedă pronaosul unei biserici. V. verandă, cerdac, prispă, balcon, portic, tindă. Să stea i zile afară den pridvorul bi-searccii. prav. gov. 108v/10. Iară pritoorul, carele-i afară din besearccă, la să-l afară, nu-l măsura, n. test. (1648), 811r/20. Ieşi de mcarsă la pritvorul cel de-apoi a bcsearicii. Dosoftei, v. s. noiembrie 133r/35. Au dires clopotniţa la biserica sflntului Nicolai ... şi un zugrăvit, pritoorul. Muşte, let. îiî, 20/20, eî. Klein, i). 406, drlu, ui, Polizu. Venerabilul băirin apăru In pridvorul caselor sale. Filimon, o. i, 107, cf. Ci-iiac, ii, 291. De-aş fi paşă sau vizir, N-aş avea silef de fir, Nici seraiul de granit, Cu pridvorul aurit. Bo* lintineanu, o. 98, cf. Odobescu, s. i, 127. Altarul, pridvorul, clopotniţa fură cercetate. Gane, n. i, 8. Stăteau părinţii înainte de culcare Intr-un pridvor. Caragiale, o. ii, 297. în micul ei pridvor de sclnduri Apar doi hogi In relief. Macedonski, o. i, 55, cf. Dame, t. 99. Lina pe furiş, ca dorul, Păşea-n degete pridvorul. Coşbuc, p. i, 50. Case albe ca laptele..., cu pridvor, cu trepte de stejar. Delavrancea, h. t. 56, cf. Alexi, w. Luna trece şura popii Luminind In drum pridvorul. Goga, Poezii, 61. îmi dezmiardă calu-n grabă Şi-n pridvor li duce şaua. Cerna, p. 139. Tlrşiital paşilor cunoscuţi nu se mai auzi In pridvor. Anghel-Iosif, c. l. 76. O casă de munte din Prahova arc ca părţi proprii: ... foişorul, cerdacul sau pridvorul dinaintea uşii. Pamfile, i. c. 424. N-a fost niciodată pridvor de biserică mai cu evlavie călcat dccll pragul acelei portiţe. Petică, o. 268. Din pridvorul casei lor se vede tot oraşul. Brătescu-Voi-neşti, p. 174. Case... cu pridvoare strimte In care suiau scări ţepişe. Agîrbiceanu, a. 67. în preajma locuinţei ... se întinde privariul (pridvor). Păcală, m. r. 408. Uşile pridvorului slnt deschise larg In lături, ca şi ferestrele pronaosului. Gîrleanu, n. 89. Casa învăţătorului este ... încinsă cu un pridvor. Rebreanu, i. 10, cf. Şăineanu, d. u. în pridvor, clnd erau numai amlndoi, ... se uitau pe furiş unul la altul. Rassara-bescu, v. 160, cf. cade. în pridvorul monastirii e noroi. Minulescu, v. 131. Cobori din pridvor... şi, prin arie, ajunse la zidurile schitului. Galaction, o. a. i, 330. Erau numai aşezaţi la capătul pridvorului, pe parmallc. Camil Petrescu, u. n. 118. în pridvorul cu geamllc e masa întinsă pentru patru persoane. C. Petrescu, S. i, 68. Lingă pridvorul casei, la o distanţă respectuoasă, Inţdenise umil... un. ţăran desculţ. Brăescu, o. a. i, 209. Am dat jos povara noastră, sub pridvor. Sadoveanu, o. xi, 376. Conu Costachc îşi supraveghează odrasla din pridvorul casei. Vianu, 15774 i'F'IDYORA Ş — ]405 - l-fUER4 a. h. 286. Clădim pe piatră castele cu pridvoare. Aur ghezi, vers. 399. Salul cc-lugăresc, cu priâsoarde ca colonela albe cu de sote, e adorabil. CX unesc v, c:. o. 250. Zări să-şi facă din pridvor, Să se simtă binc-a-casă. Bi. ac a, p. 205. Trăia intr-o casă marc, ţărănească, cu patra odăi şi ca pridvor. Stancu, r. a. 17, 43. Lat de-o palmă e pridvorul, Iar citul intri te apleci, v. «om. iunie 1954, 18. Aştepta noaptea, in grădină, trecerea ei prin pridvor. Demetisius, a. 11. Sc aliniară in mijlocul bătăturii, cu faţa spre pridvorul hil litilosu. Preda, m. 187. A ieşit din cancelarie şi s-a suit pe marginea pridvorului. LĂnchanjan, c. ii, 330. Şi ai dat bani şi împrumut Şi pridvare ai fecal. pop., ap. gcr ii, 223. La liserică-n pridvor. Sta Codreanul frăţior Cu butucul di picior. Alecsandri, i>. p. 90. A plecai nenea Ion ... Ş-a lăsat calu-n pridvor. Teodorkscv, p. p. 193. Pe simbria âinir-un an FS-eu-rni casă cu pridvan! Jakn{k-BÎbseani!, o. 409, cf. 32. Vecii casă cu prii vor.... Mc.i l/in’ casă mai pi jos Şi cu bădiţa fiumos. mat. folk. 3 030. l'.ă-l pui capul rub pridvorul unei. biserici, şisz. vi, 58. Şi-aruncă buzduganul de izbeşte-n poartă şi din poartă-n privor. Kădulescu-Codin, î. 290. Sus tn pridvor să suia, Ochian in mină lua. In toate părţi să uita. Făkcu-ijiscu, l. i*. 204, cf. 372. Din privar intri In. tindă. an. s. v, 301, cf. alk ri/i h 234, a ii 6, 7, 8, 12. Nimenea deodală nu sare ca coeoşu-n pridvor, ei se sate pe trepte (--- pentru a ajunge într-un post înalt trebuie să urinezi o anumită ierarhic). Cf. Zanne, p. n, 714. <£> F i g. Coastele şi priclvoarcle Ceahlăului, codrii negri de brad au făcut desfătarea ochilor şi a inimii lui Hogaş. Galaction, a. 354. A lăsat dvera omătului Intre naosul cerului şi piidroiul păcatelor omeneşti. in. ii, 15. Sentimentul unui mai lung timp disponibil şi calmul dtipă-amiesii pe sflişilc erau condiţii prielnice pentru divagări sentimente!*. IhrXîwîani', a. 3 33, cf. Şăiniianu, «. ca];:'., K-om mai hiincrit ceasul prielnic pentru vizita cuvenită unri amic. Galaction, a. 378. Aşteaptă un moment prielnic ca să fur, ii. Oamu, Petriîscv, ci. n. :.îfi7. .V-«m înţeles să părăsim eu toiul nişte locuri şi e:rcdăii cure nc-ou fosi prielnice. C. Pethesci1, r. un. 122, ci. Sn.HK, *Xsr. 41. Acolo nu era o atmosferă pt idilicii penii u discvţii. Vlasiu, d. 314. F'indc:!!/1 clipa prielnică şi le Ir.am ia ochi cînd se tn-turcau: spre aci de-a. latul. V'oioi'i.iiscu, p. i, 10. Şi lu.1 cui şi sirbii erau deci nişte oameni cuminţi, cu sfaturi prielnice. Sadovkanh;, o. vr, 357. Fiecare zi, fiecare ceas juie'nic trebuie folosit din plin. ScÎnteia, 1052, nr. 2 3f;9. l'n nou drept, pe cure, de voi avea condifii ia idilice, t! voi formula in calitate de jurist. OXi.rNiisov, h. !. 27(5. ¿>8 ridici, piietcnă, rodia Din panerul de-urgint, clnd ne bucură Prielnică zodia. Blaî;a, p. 136. l:i ¡cinica închipuiţii era. marea. Stânci1, r,. a. 11, 113. l-iofceorii de limbi dispun de condiţii deosebii de prielnice pentru rezolvarea cu succes a aceUei piobleme importante. hom. 1953, nr. 3, 59. In fiecare zi, pe vit.; prielnic Sau pe ;jlntoosă aspră, ies In larg. v. hom. noiembrie: 1954, 62. Aripe Se vor desfăşura Sn ¡irieltiice clijie. 1»akos, p. 95. Venind de tlnăr ia bucureşti, găseşte un meaiu cultural prielnic. Gon-THinuŢii, i, 7. La Gara de Nord s-a oprit cu ăl bătrln, unde era înghesuială mai mare şi loc prielnic de uşurai goiobeiîi. B ah nu, o. 223. li loc prielnic şi hrană pentru tocii'i lumea inatipată. vîn. J>esc. octombrie 1962, 11. VrenvM era prielnică şi bună, aşa cum nu mai fusese de umil. Lăncrăn.tan, n, 183. Un accident stupid... năştea starea de tensiune, de nelinişte aiti de prielnică dezbinării oamenilor, v. rom. ianuarie 1965, 56. (Adverbial) Prielnic vlnturile pin Umfilnd vînlreleie spre mine. Brad, o. 49. -4* (Har) Care este plin de sau arată îngăduinţă, Înţelegere, bunăvoinţă, aprobare etc. Ta ai pentru mine Glnduri prielnice. Murnu, i. 78. «v* (Substantivat) Avtrid la munteni clnd pe Ţepeluş-Vodă, clnd pe Vlad-Vodă Călugărul, clnd prielnici domniei sale şi închinaţi sub mina sa, clnd întorşi la sprijinul turcesc. Sadoveanu, o. xii, 339. — Pronunţat: pri-el-, — Pi.: prielnici, -ce. — PrU1 4 suf. -elnle. l’IÎÎEH1 s. n. v. proor. PRIlăR2 subst. sg. (Popular) Aprilie. Voiu deşchide ceriul de voiu lăsa o ploaie de foc tn lura lui priere a şapteasprădzeace dzi (a. 3 600). cuv. d. bătp.. ii, 48/16. în luna lui prier, Iri 7 zile, s-au deşchis găurile ocheanului celui adine. N. Costin, l. 59, cf. anon. car., Li3, Polizu. Soarele de prier, cu dulcea sa viitoare, îl cheamă să-l salute pe creasta unei văi. Bol-luc, o. 67, cf. Cihac, i, 13. Dar de prin priar să schimbă Vrăgan al nostru. începu să dea tlrcoale Sullă-nichei. Delavrancea, s. 25. April: prier, clieodată şi florariu. Marian, s. r. i, 96, cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Sub rod se-ndoaie pomul, clnd seva ll pătrunde, El, ce sfida prierul cu verzilc lui frunţi. Pillat, p. 195. Amurg fecund, din altă vlrstă. Amurg fecund de prier. Blaga, p. 26, cf. h xii 133. Priil prieşte şi jupeşle. ap. hem 1 358. Mana vililor să ia In noaptea di preiru. gr. s, ni, 328, cf. alrm sn ii h 600. 15782 PRIERA — 1406 — PRIETEN — Accentuat şi: prier, lb, tdrg, Scriban, d., ALRMSNiih 600. — Şi: (Învechit) prlere (accentul necunoscut), (regional) prie (alrm sn ii h 600/235), prlél (ib. h 600/102), priâr, prlil (accentul necunoscut), priir (accentul necunoscut; Pascu, c. 62, 63), préer (tdrg, Vîrcol, v. 98, Densusianu, ţ. h. 19, 330), preir (accentul necunoscut), prer (alrm sn ii h 600) subst. sg. — Lat. Aprills. PRIERA vb. I. (Regional) 1. T r a n z. (Complementul indică turme de oi) A duce pentru prima oară la păşune, pe munte (către sfirşitul lunii aprilie) (Pojorita — Clmpulung Moldovenesc), alr i 619/370. [Oile] le-am prierai, ib. 2. Intranz. (în forma prieri; cu sens neprecizat, probabil) A uda, a stropi (In ziua de proor 3). Com. din Braşov. Prier priereşle şi beleşte, ib. — Pronunţat: pri-e-. — Prez. ind. : prierez. — Şi: (2) prieri vb. IV. Com. din Braşov. — V. prier. Cf. p r o o r a. PRIERE subst. sg. v. prier2. PRIERI vb. IV v. priera. PRIETELŞÎIG s. n. v. prieteşug. PRIETEN, -Ă subst. 1. S. m. şi f. Persoană de care cineva este legat prin relaţii afective reciproce (dragoste, stimă, devotament, Încredere, fidelitate etc.) sau prin idei ori principii comune, amic; p. e x t. aliat. Scris-am la Bistriţ[ă], la priialinii noştri pârcălab de Bistriţă (cca 1600). Iorga, d. b. i, 4. Vino de tămăduiaşte şi pre prietinul tău, pre Lazăr (a. 1600 — 1650). gcr i, 137/27. Avea Mihail priatin ban pre Murtag. Moxa, 385/4. închinăciune şi smerenie di la priiatelii cei adevăraţi a d{o]mniilor voastre (a. 1628). Iorga, d. b. î, 43. Scriem multă pace şi sănă-taate alui nostru iubit şi bun priiatel (a. 1629). id. ib. 46. Un priiatin fi va veni şi ie veri bucura. Paraclis (1639), 260, cf. 262. Să vor despărţi părinte de fecior ..., priiatin de priiatin şi soţ de soţ. Varlaam, ap. gcr i, 106/19. Dragostea deplin aceasta iaste care nu a iubi numai priiatenii tăi (a. 1644). gcr i, 112/37. Cela ce va greşi priatenului său cel bun nu să cheamă să fie făcut greşeală, prav. 252, cf. 41, 101. Poate neştine să-şi strlngă priatenii, vecinii şi alţi striini ... să-şi apere bucatele (a. 1652). gcr i, 161/31. Deci acum, de toate rudeniile şi priiatinii să desparte (a. 1669). id. ib. 185/16. Să cinstim pre sviinţi ca priia-tini iubiţi lui Jî[risto]s. Dosoftei, In bv i, 242. De-lungat-ai de la mere soţul şi apropiatul (preiatinul d) şi ştiuţii miei. fsalt. 181. Să faceţ voauo priiateni (oamenii cei săraci) dentru avuţie nedireaptă dlndu-le lor m[i]Z[os]toie. Cheia în. 3r/5. Să tlmplasă de era prietin lui Mihai Vodă. Neculce, l. 180, cf. Can-temir, HR’. 82. S-au sfătuit cu oarecarei boiari, prieteni ai tăllne-său. R. Popescu, cm i, 233. Ca un om înţelept şi priialen măriei sale fiind, bine au socotit ca oştile să stea la marginea ţării. R. Greceanu, cm ii, 124. L-am tnturnat din cuvlnt In cuvlnt, din scrisoarea ... preatenului meu. Şincai, hr. i, 252/22. Ctnd ştiu ceva despre oarecine. Ar crepa pe loc să nu o spună Incai la pretenele vecine. Budai-Deleanu, ţ. 243, cf. Clemens, lb. In oricare prieten aflam ascuns vrăjmaş. Heliade, o. i, 175. Acele de pe urmă Intlmplări ale Poloniei nevoisă pe regele Ioan Cazi-mir de a căuta noi prietini. Asachi, s. l. ii, 11. Fură iertaţi prin mijlocirea unor prieteni ai tor. Bălcescu, m. v. 45. O, Doamne! li zise prietina ei, De ce-ţi tre-buieşte magar să-ţi mai iei? Pann, p. v. ii, 127/14. Am rlvnit la norocirea de a mă număra şi eu Intre prietenii dumitale. Bolliac, o. 50. Iţi voi fi prieten, frate. Alexandrescu, o. i, 98. Vei şti că d-lui ti Leonaş, prietinul meu din copilărie. Alecsandri, t. i, 190. In trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietenă. Caragiale, o. ii, 30. Cu toţii, prieteni din liceu, sflrşeam anul al doilea de facultate. Dela-vrancea, t. 5. N-aveam nici o prietenă şi nimeni nu-mi spusese-o vorbă care să mă deştepte la adevărata viaţă. VlahuţX, o. a. ii, 62, cf. ddrf. De prieteni mă feresc. Coşbuc, p. i, 76. Eu vreau prieteni Neclintiţi. Davila, v. v. 115, cf. Alexi, \v„ tdrg. Prietenul tăcu, ridică din umeri. Brătescu-Voineşti, p. 19. Era cel mai bun prietin al meu din copilărie. Hogaş, dr. i, 167. Clnd rămlneau apoi singuri, înce- pea să-şi necăjească prietenul. Bassarabescu, v. 73. Îşi împlineşte o datorie de adevărat prieten. Rebreanu, r. i, 256. Am rămas prieteni de-a lungul anilor. Ga-laction, a. 3. Cei doi prieteni metseră alături tăcuţi. C. Petrescu, î. i, 20. Ar fi fost chiar fericită să-l poată stima ca prieten. Brăescu, o. a. i, 4. Nu stntem prieteni buni deşi dormim In acelaşi pat. Sahia, n. 116. Am un prieten la institutul meteorologic. Sebastian, t. 33. Trase după dlnsa pe prietinul său. Sadoveanu, 0. viii, 316, cf. Vianu, a. p. 184. Dădea cu prietenele ei serate muzicale. CXlinescu, s. 66. Erau prieteni tn lege, nedespărţiţi de patru zile de clnd se cunoscuseră. Camil Petrescu, o. i, 60. Cine era prietenul tău cel mai bun la regiment? Stancu, r. a. iii, 43. Prietenii s-ar căuta cu mlinile tremurătoare. H. Lo-vinescu, t. 97. El nu mi-a fost niciodată cu adevărat preten. Preda, r. 35. Am un prieten cum poate niciodată n-am avut. Isac, o. 218. Prietenul îmi pare un ■chirurg Ce viaţa unui om salvează. Labiş, p. 64. Trudit, cum scap de la fabrică, beau şi eu o ţuiculiţă cu pretenii. t decembrie 1964, 14. Clnd uşa se deschide singură Iţi vine vrun prietin, şez. iii, 120. Cu jandari ls prieten ban. folc. transilv. i, 152. Cine esti făr’ de prietin iaste ca un trup făr’ de suflet (a. 1779). gcr ii, 122/3. Mai bun este vecinul şi prietenul de aproape declt fratele de departe. Zanne, p. iv, 235. La nevoie se cunoaşte prietenul şi la boală nevasta, id. ib. 499. Nu împrumuta pe cel ce voieşli să-l aibi prietin, id. ib. v, 334. Un prieten bun, mai scump declt toată lumea. id. ib. viii, 481. Prietenul viclean, cursă ascunsă. id. ib. 487. (Familiar; la voc.; termen de adresare) Lume zisă: o, prietini! (a. 1773). gcr ii, 96/39. Strigai: tinere, drăguţ pretene, Spune-ţi numele! Budai--Deleanu, ţ. 310, cf. 247. Cit slnt Insă de greşiţi, prietinilor mei! ar (1829), 162/47. Prietene, zise Dă-nilă, nu mi-i da capra ceea să-ţi dau carul ista? Creangă, o. 27. Revoluţia s-a petrecut In noi, prieteni. C. Petrescu, î. ii, 109. Prietenă Elisabeta, Iţi înţelegem disperarea. Sahia, n. 42. Prietene care Intli m-ai fi ciiit. N-aş vrea să fi rămas cumva nedesluşit. Ar-ghezi, s. v, 9. Pofteşte, prietene, Şi vezi ce-a fost, Ce e Şi povesteşte. Jebeleanu, s. h. 8. Prieteni, să trăim entuziasmul Ce om făcu din fiecare rob. Labiş, p. 311. Pllngeţi şi voi, pretini buni, Ce voi spune nu-s minciuni. Bud, p. p. 41. (Prin lărgirea sensului) Dă săracilor şi fă priaten pre Domnul (a. 1642). gcr 1, 96/26. Iar mie foarte îmi slnt cinstiţi priiatenii tăi, Dumnezeule (a. 1753). bv ii, 122. Vie la noi iubirea de cinste, ca să fim priatini muzelor. Mumuleanu, c. 50/4. (F i g.) Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rlul, ramul, Mi-e prieten numai mie. Eminescu, o. i, 147. Luceferi ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zlmbească iar. id. ib. 218. Dacă ar fi fost un cetitor ar avea acum In rafturile bibliotecii prietenii cei mai devotaţi. Sadoveanu, e. 43. Ştiinţa este marele prieten al omului, contemp. 1953, nr. 338, 6/1. (Adjectival) Mlinile vi se vor înfrăţi Cu mlinile prietene, ca altădată. Deşliu, g. 11. 4-Iubit, amant. Tu n-ai nici o prietenă, n-ai iubit niciodată? Călinescu, e. o. i, 43. Pe urmă te-a informat că este vorba de prietenul ei. Pas, z. i, 13, cf. dm, dex. Chiar dulce pretină-ia Mi-a ţinut mie calea. Jarnîk--Bîrseanu, d. 69. + (Adjectival; rar) Prietenos (!)• Cu moartea tn inimă, căutlnd o zlmbire prietină. Sadoveanu, o. ii, 623. + (Adjectival; rar) Prietenos (2). Ci-ntunericul prieten stăplnind plnă departe, Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte. To-pîrceanu, b. 74. Mi se părea nou satul nostru, cu 15787 PRIETENESC — 1407 — PRIETENIE casele deodată luminate, zlmbind unui soare prietin. Sadoveanu, o. iii, 127. 2. S. m. (Învechit, rar) Aproapele, semen, Iubeaşte pre priiatinut tău ca însuţi pe tine. n. test. (1648), 255r/17. 3. S. m. (Regional) Asociat, tovarăş (intr-o afacere, la o treabă). Cf. alb i 1 793/355, alr sn i h 15. <£> Loc. v b. A se face prieteni = a se Întovărăşi. Cf. alr sn v h 1 375. + (Popular) Tovarăş de drum. Cf. alb ii 4 385/141, 235, 250, 260, 279, 310, 346, 380, 682, 812, 848, 928. 4. S. m. (Regional) Cumătru (la botez) (Rădeşti — Clmpulung). alrm i/ii h 305/776. 5. S. m. (Prin Transilv.) Rudă1 (4). Cf. lex. marş-196, Candbea, ţ. o. 51. — Pronunţat: pri-e-. — PI.: prieteni, -e. — Şi: (Învechit şi regional) prietin, -ă, prfcten, -ii, pr£tin, -ă, (Învechit) priâten, -ă, priătin, -ă s. m. şi f., priiâtel s. m., priiâten, -ă, priiatin, -ă, preâten, -ă, preiâtin, -ă, (Învechit, rar) pretiin, -ă (lex. marş. 196) s. m. şi f. — Din bg. npHflTeH. — Prilatel < slavonul npHIWTfrth.. PRIETENESC, -EÂSCĂ adj. 1. Care ţine de prieteni (1). referitor la prieteni, specific prietenilor; amical. Cf. cade. Tablouri care prezintă medii familiare ori prieteneşti, cit intimitatea lor bonomă. Ralea, s. t. I, 272, Cf. M. D. ENC., DEX. 2. (Despre oameni şi acţiunile, manifestările lor) Plin de prietenie, de afecţiune, de amabilitate; binevoitor, afabil; amical, prietenos (1). Cf. lb, Polizu, lm, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Cerca să-şi facă glasul liniştit şi prielinesc. Sadoveanu, o. i, 157. Ar fi vrut să spuie poate ceva bun şi prielinesc lui Toma. id. ib. vi, 571. 3. (Rar) Prietenos (2). Ieşeam la soarele prielinesc care mlnglia ochii.. Sadoveanu, o. vi, 347. Omul a fost silit să-şi creeze un cămin prielinesc. id. ib. ix, 267. — Pronunţat: pri-e-, — PI.: prieteneşti. — Şi: (regional) prietinâsc, -căscă, pretcnese, -eăscă (lb) adj. — Prieten suf. -esc. PRIETENEŞTE adv. Ca un prieten (1), ca Intre prieteni, cu prietenie, cu bunăvoinţă; amical. S-au purtat priieteneşte cu Matei Vodă şi l-au dăruit. R. Popescu, cm i, 360, cf. 359. Preteneşle Tu viind la Poartă, cu căzute Plecăciuni să te închini. Budai--Deleanu, ţ. 158, cf. lb, pr. dram. 105, Polizu. Se aşază cu amicii In chioşc, vorbesc mult şi preteneşle. Ghica, s. 112. Zici c-ai vrea prieteneşte Să iubeşti, să fii iubită. Alexandrescu, o. i, 97, cf. lm. Eu Insă Iţi spun prieteneşte că feţişoara asta are trei coaste de drac Intr-insa. Creangă, o. 68. Prieteneşte-ţi vorbesc. Slavici, n. i, 235. Întinse mina prieteneşte şi-mi zise liniştit ... Delavrancea, t. 266. Noi am vrut numai să rldem, aşa, prieteneşte. Gîrleanu, n. 73. Uite omul.' zise candidatul, cuprinzlndu-l prieteneşte de mijloc. Rebreanu, i. 274. îl tlrăşte pe Savu prieteneşte. Galaction, o. a. i, 277. Cum te cheamă, mă camarade? ll întrebă vesel generalul, bătlndu-l prieteneşte pe umăr. Brăescu, v. a. 109. Vorbind prieti-neşle, se despărţiră. Sadoveanu, o. vii, 166. Aş vrea să stăm niţeluş de vorbă. Prieteneşte. Stancu, r. a. ii, 411. Iţi spun prieteneşte că cu mine ai s-o păţeşti urlt de tot. Preda, m. 299. Pre cal să-l hrănim prie-tineşte şi să-l minăm duşmăneşte. Zanne, p. i, 354. <0> F i g. Îşi apăsă iar tn ureche scoica prin care marea li vorbea prieteneşte de dincolo de zidul nepătruns. C. Petrescu, î. i, 243. — Pronunţat: pri-e-, — Şi: (regional) prietln6şte, preten£şte adv. — Prieten + suf. -eşte. PRIETEN! vb. IV. 1. Refl. r e c i p r. (învechit şi regional) A se Împrieteni. înţăleglnd de Bogdan Vodă că s-au prietinii cu teşii ..., a socotii să-l mazilească. Ureche, let. i, 190/26, cf. lb, tdrg, alr ii 4 384/2, 29, 228, 260, 325, 414, 762, 784. (Regional; In forma pretini) A se întovărăşi (la un drum) (Beclean —Dej), alr sn v h 1 375/260. 2. Intranz. (învechit, rar; In forma prietini) A-i fi (cuiva) favorabil, binevoitor. Cum nu vor fi aceşiiia nebiruiţi şi nelnfrlnţi la război? Şi acest lucru ll pot face pentru că le prietinesc şi apile şi locul. He-rodot (1645), 222. — Pronunţat: pri-e-. — Prez. ind.: prietenesc. — Şi: (regional) prietini, pritini (alr ii 4 384/2, 228), pretenf (lb, alr ii 4 384/762, 784) vb. IV, pretinâ (alr ii 4 384/325) vb. I, pretini vb. IV. — V. prieten. PRIETENIE s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de devotament, de Încredere, de fidelitate etc. care leagă reciproc pe prieteni (1); relaţie care se stabileşte Intre prieteni pe baza acestor sentimente; atitudine, comportare prietenoasă (1), plină de afecţiune, de amabilitate etc.; amiciţie, (învechit şi popular) prieteşug, (învechit) prietnicie, (învechit, rar) pre-tenime. Prinseră pre acei comişari împărăteşti de-i legară ţi-i trimise la Mihai Vodă pentru cea prietenie şi credinţă denili. anon. cantac,,’ cm i, 130. Priimin-du-l cu bucurie, Arătlndu priiteniie (a. 1777). gcr ii, 115/22. Că-ţ iartă vine Trecute, nevrlnd de acum să ştie Numai de prieten şi pretenie. Budai-Deleanu, ţ. 157, cf. Clemens, lb, Polizu. Boieri, prietinia la slnu-i ne adună. Alecsandri, t. ii, 93. S-a stabilit Intre familia Guvidi şi protectorul său o prietenie din cele mai călduroase. Caragiale, o. i, 70. Îmi strlnse mina şi-mi făgădui prietenia lui. Vlahuţă, o. a. I, 191, Cf. DDRF, BaRCIANU, ALEXI, \V„ TDRG, PAM-file, D. 35. Seară cu seară prietenia lor creşte. Bră-tescu-Voineşti, p. 233. Familiile dumneavoastră nu slnt tn relaţii de prietinie. Agîrbiceanu, a. 50. Am putea lega chiar prietenie amlndoi. Hogaş, dr. ii, 63. Prietenia se leagă repede. Bâssarabescu, v. 146, cf. cade. Ce poate fi mai de preţ In această viaţă declt o prietenie sigură şi dezinteresată? Galaction, o. A. i, 171. Intre noi e o prietenie definitivă ca viaţa şi ca moartea. Camil Petrescu, u. n. 422. Pol spune că m-a bucurat asemenea prietinie Intre copii. C. Petrescu, c. v. 189. Cadourile întreţin, se zice, prietenia. Brăescu, o. a. ii, 392. Prietenia, iubirea, pornirea spre muncă, toate aceste moduri fireşti ale vieţii omului erau diformate. Vlasiu, d. 276. Nu găseau bllndeţă şi prietenie In privirea omului. Sadoveanu, o. xii, 30. Noţiunea „prietenie“ acoperă cu o nuanţă toate sentimentele care pornesc de la politeţe ... şi se înşiră plnă la milă. Arghezi, p. t. 231. îi plăcea mai mult prietenia fetelor declt a bărbaţilor. Căli-nescu, e. o. i, 275. ll văzui şi-mi amintii ... cit se trufea cu aceste prietenii. Stancu, r. a. iii, 257. Să nu mizezi pe prietenii. H. Lovinescu, t. 9. Te-am împrumutat pe dumneata din prietenie. Preda, m. 449. Am început să cred tn prietenie, t mai 1964, 60. Am fost colegi, dar asta încă nu înseamnă prietenie. l 1965, nr. 17, 6/1. Prietenia a fost una din primele forme de manifestare a vieţii conştiente. Scînteia, 1966, nr. 6 873. -$■ Loc. adv. Cu prietenie = In mod amabil, binevoitor, prietenos (1), afectuos, afabil. Trase cu unchiul ei la nevasta unui ferar care o priimi cu prietenie. Odobescu, s. i, 10. Toţi li vorbeau, U tratau cu pretinie. Agîrbiceanu, a. 117. Mă asculta cu prietenie. Galaction, o. a. ii, 61. O privea de departe ... zlmbindu-i cu prietinie. Sadoveanu, o. xii, 104, cf. xi, 524. ll trase cu prietenie de smocul de păr de pe frunte. Camil Petrescu, o. n, 143. Fără prietenie = lipsit de amabilitate, fără afecţiune; rece, ostil. Radu Comşa se întoarse şi li privi din urmă, fără prietenie. C. Petrescu, î. i, 220. + (Regional) Tovărăşie. Cf. alr ii 4 386/105, 279, 812, 928. Legătură strlnsă Intre grupuri sociale, ţări, popoare, naţiuni etc. bazată pe aspiraţii, 15791 PRIETENOS — 1408 — PRIETEŞUG năzuinţe, Interese comune; amiciţie, (Învechit) prieteşug, prietnicie. Se legă prietenie Intre Ihirei şi chirinei şi Intre sami. Herodot (1645), 257. Această prietenie nu s-a clătit prin năvălirea de curtnd a tătarilor tn Polonia. Bălcescu, m. v. 203, cf. 7. Prietiniile politice se disfac. Russo, s. 113. Pentru ' înclinările de pace şi de prietinie ce legase padişahul cu unele puteri apusene, simţise trebuinţă a se sluji cu oameni cari să vorbească limbile europene. Odobescu, s. i, 121. Cu voievozii de la Ardeal avea prietinie. Sadoveanu, o. xii, 362, cf. 356. Prietenia lot mai puternică a popoarelor libere întăreşte şi mai mult lagărul socialist unit şi puternic. Scînteia, 1953, nr. 2 575. — Pronunţat: pri-e-. — PI.: prietenii. — Şi: (Învechit şi regional) prietinio, pretenie, (Învechit) priite-nie, (regional) prltinie (alr ii 4 383/228), pretinfe s. f. — Prieten -(- suf. -ie. PRIETENOS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre oameni) Piin de prietenie, de afecţiune (v. af ectuo s), de amabilitate (v. a m a b i 1), de bunăvoinţă (v. binevoitor), de afabilitate (v. afabil); prietenesc (2). Cf. lb. Trecutul li rechema pe Lavinia ... prietenoasă. cr (1848), 152/73, cf. Polizu. Ca tovarăş, era părtaş la toate... şi prietenos cu fiecare. Creangă, o. 111. Nici la privire nu-i bltnd, nu-i nici prietinos la vorbire. Coşbuc, ae. 64, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, D. u. Domiţian, puţin prietenos, se strecura pe Ungă dlnsa abia salutlnd-o. Bassarabescu, v. 20, cf. cade. Era obişnuit de acasă să fie prietenos cu ţăranii. Rebreanu, r. i, 102. li găseam întotdeauna prietenoşi, atenţi unul pentru altul. Galaction, o. a. ii, 58. Altminteri tobă de carte (tobă universitară), foarte prietenos. Teodoreanu, m. u. 33. M-am învăţat şi eu să fiu vesel şi prietinos. Sadoveanu, o. xi, 250. Era un iris ... foarte prietenos şi cordial. Preda, r. 186. Vezi că poţi să fii şi prietenoasă? Barbu, p. 265. Cum Arletta era o fală veselă, prietenoasă, toată lumea era Inclnlată. v. rom. ianuarie 1965, 13. <$> (Prin lărgirea sensului) Noaptea clinii nu mai au nimic agresiv, slnt prietenoşi.• Barbu, p. 29. <£> F i g. I se părea clteodată ... că-mprejurul lui se-n-vlrtcsc toate, prietenoase, înţelepte, tăcute ca şi el. Gîr-leanu, n. 241. (Despre acţiunile, manifestările oamenilor) Care exprimă, care denotă prietenie, afecţiune, amabilitate, bunăvoinţă, afabilitate; prietenesc (2), amical, (rar) prieten (I). Sultanul au pri-imit pe ambasador cu cel mai prietinos aer. ar (1829), 823/31. O femeie mititică şi slabă ... cu un zlmbet prietenos pe baze. Slavici, n. i, 270. Clnd socoteam, după vechilii şi prietenosul obicei, că ea o să m-aprobe, o auzii că-mi zice c-o mlnie aseunsă ... Delavrakcea, t. 214, cf. tdrg. Atitudinea prietenoasă şi lipsită de etichetă a lui Antonescu tl făcuse să stea mai bine de un ceas. Brătescu-Voineşti, p. 169. Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. Petrescu, c. v. 151. Mă priveşte cu ochii prietenoşi, parcă ne-am cunoaşte de mult. Sahia, n. 26. Olguţa întinse o mină prietinoasă noului venit. Teodoreanu, m. ii, 98. Glasurile lor pline şi prieti-noase apropiau sufletele şi legau dragostea. Sadoveanu, o. i, 215. Avea un glas grav, prietenos, v. rom. ianuarie 1956, 33. 4- (Adverbial) Cu prietenie, cu afecţiune, cu amabilitate, cu bunăvoinţă. Sări la dlnsul şi-i zise prietenos dar şi poruncilor ... Rebreanu, r. ii, 96. Începu să rldă prietenos şi răspln-ditor de prietenie. Galaction, o. a. i, 289. Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. Camil Petres-cu, u. n. 136. li surise prietenos, cu tot şiragul dinţilor de porţelan, o creolă. C. Petrescu, î. i, 3. De ce se purta el aşa de prietenos? Preda, m. 267. li sande prietenos, perfid şi complice, t martie 1965, 51. <> (Prin lărgirea sensului) Dulăii se liniştiră brusc şi începură să miroase oaspele, prietenos, dlnd din coadă. C. Petrescu, î. ii, 180. Căţelul tărcat se oprise cu urechile înălţate ca două corniţe şi mişca prietinos din coada ciuntită. Sadoveanu, o. ix, 15. 2. Care placc, care satisface, care atrage; plăcut, agreabil, atrăgător, (rar) prietenesc (3), prieten (1). Trecură tn Ardeal şi găsiră acolo un adăpost prietenos. ap. ddrf. In sinul acestei naturi atll de prietenoase, carc-ţi varsă In suflet melancolia şi visurile ..., ce vroiţi să facă omul? Hogaş, dr. i, 14. Aşa, încăperea părea mai mică şi mai prietenoasă, cu ungherele ascunse In umbră. C. Petrescu, !. i, 92. O lumină prietinoasă se tmplnzi peste sat. Sadoveanu, o. v, 706. Fiind o vreme prietinoasă, cuconu ... a ieşit cu docaraşul său pe clmp. id. ib. xi, 403. Nu-i aşa că divanul e mai îmbietor acum, mai prietenos? T decembrie 1964, 33. — Pronunţat: pri-e-. — PI.: prietenoşi, -oase. — Şi: (învechit şi regional) prietinos, -oâsă, (regional) pretenos, -oâsă (lb) adj. — Prieten + suf. -os. PHIETENŞXJG s. n. v. prieteşug. PRIETEŞUG s. n. (învechit şi popular) Prietenie. Deace se cade de cest prietinşug de cuscrie puţinei a mearge ca mainte. prav. lucaci, 181. De aemu voiu nevoi de voiu sluji prentru prietenşug cel bunii (a. 1604 — 1619). Iorga, d. b. i, 25. Mulţămesc dum-nilor voastre de priinleşug ce arătaţi cătră noi (a. 1621). id. ib. 39. Foarte mulţemim dumilor voastre de prie-tineşugul bun ce aţ arătat cătră noi (a. 1622). id. ib. 40. Nice banii nu pohtim de la dumile voastre, numai ce pohtim prietinşig (a. 1629). id. ib. 47. Să aibi prieteşug spre cela ce l-au suduit, prav. 242, cf. 320. N-o veţ ... dumnele voslre socoti preiteşogol dumo nostru (a. 1643). Iorga, d. b. i, 102. Mulţemim dumilale de prietelşug ce aţi] ţinut dumeta la noi (cca 1650). id. ib. 81. Creştinilor, cu oamenii cei necredincioşi şi nebotezaţi nu se cade a avea prieteşug. Dosoftei, ap. OCR i, 239/5. Avusese mare prieteşug cu răposatul. R. Popescu, cm i, 562, cf. anon. car. Aşijdearea legătura priiateşagulm Intru nepriiatini cu cuscriile mai de multe ori s-au isprăvii. N. Costin, ap. gcr ii, 10/5. Nu-m cer iertăciune şi de la voi şi de la dumnezei, apărătorii prieteşugului. Aethiopîca, 5v/9. Să nu le cunosc nici să fac cu tine prieteşug (a. 1773). gcr ii, 95/40. Judecătorii să nu se pornească nici odinioară la vreo strlmbălate sau pentru prietişug sau pentru rudenie., prav. cond. (1780), 60. ll duru tn sufld pentru lipsa priiateşngului său. Varlaam--Ioasaf, 8V/17. Intre cei mari sumeţi Aristocraţi, lacomi spre domnie, Prieteşugul e plin de scăieţi. Budai-Deleanu, ţ. 349. Vultur ele şi vulpea, făclnd tntre sine prieteşug, au rlndait ca să şează aproape (a. 1812). ocr ii, 210/33. In pieptul miea fierbe focul prieteşugului. Kotzebue, u. 2r/6. Soţietalea şi prele-şugul cu cel nebun ...vă slujeaşte voauo spre ruşine. Petrovici, p. 56/5, cf. Clemens. Eu, din copilăria mea, am conoscut prietinşugul (a. 1822). Iorga, s. n. 150, cf. lb. Două d-aa prieteşug Hrănesc altor vicleşug. Mumuleanu, c. 130/11. îmi aduc aminte de siriusul prieteşug care ne unea la Bucureşti, cr (1829), 251V11. Din toate prieteşugurile am cinstit mai mult pe al meu însumi. Heliade, o. ii, 18. Cunoaşteţi acum priieteşugul cel adevărat (a. 1830). gcr ii, 256/16. Poli dar fi sigură de prieteşugul meu. Kogălniceanu, în pr. dram. 425. Cu atll mai vinovat să arătă acest supus ... îndrăznind a întrebuinţa spre rău prieteşugul şi Incredirea monarhului său. Asachi, i. 194/5. îşi clşligară prieteşugul a clţiva părinţi. Brezoianu, î. 44/1. Clnd neîncrederea ajunge, prieteşugul piere îndată. I. Pop, l. 98/14. Ei p-alţi asemeni cu dlnşii găsind fac prieteşug. Pann, p. v. i, 62/11, cf. Polizu. Gazetarul se află In strlnsă legătură de prieteşug cu actorii. Caragiale, o. v, 244. Au legat prieteşug cu el la cataramă. Vlahuţă, s. a. iii, 169. Prieteşugul şi duşmănia se pricinuiesc de nişte factori care îndeobşte n-au nici o legătură cu literatura. Gherea, st. cr. i, 8, cf. ddrf, Barcianu, Alf.xi, w., tdrg. Din toate cusururile ce-i găsea lumea, nu mă Invoiam a-i recunoaşte decît unul singur ... prieteşugul lui Gorică. 15794 PRIETIN — 1409 —■ PR1G1TOARE m. i. Car agi ale, c. 15. Vet rupe cu el orice prieteşug. Galaction, a. 119. S-a stricat prieteşugul dintre ei din pricina politicii. Stancu, b. a. iii, 159. Semnele lor îmbietoare de prieteşug rămlneau zădarnice. v. rom. februarie 1954, 6. La ce i-a folosit lui Sandu Crai, se glndea, prieteşugul cu prefectul poliţiei? Be-niuc, m. c. i, 506. între el şi Gheorghe Dima s-a legat ... un prieteşug plin de înţelepciune şi bărbăţie. Galan, z. r. 40. Vedem noi şi prieteşugul tău cu Craiu. Davi-doglu, M. 53. Prieteşugul la oameni, ca soarele la lume. Zanne, p. ix, 132. Prieteşugul cel adevărat, ca diamantul, id. ib. <$- (Prin lărgirea sensului) [Clinele] a prins ... să ne sară cu labele pe piepi, incit moş Toma grădinarul a trebuit să-l probozească de prea necumpătatul său prieteşug. Gane, n. ii, 179. [Cîinele] indnruligă din coadă de prietinşig. alr i 1 153/359. ^ (învechit) Dragoste, iubire. Să auz protestaţiile ei dc cel mai tlnăr prieteşug pentru mine. Voinescu ii, m. 27/2. E scump prieteşugul ce-nsuflă o femeie. Alexandrescu, o. i, 110. Multă putere mi-a dat prieteşugul tău şi glndul că uri om aşa de voinic ca tine mă iubeşte. Cara.gia.us, o. vi, 262. 4- (învechit) Legătură strînsă între grupuri sociale, ţări, popoare, naţiuni etc. bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune; prietenie. Aceştia, avlnd prieteşug Intre ei, vor putea să-i facă paci. Herodot (1645), 200. Ale-' xa'ndru Vodă făcu priiteşug mare cu leşii şi legătură tare, ca fie la ce treabă unul pre altul să ajutorească. Ureche, l. 73. Leşii încă să nu lase înşelat pre Gaspar Vodă cu priietinşugul lor. M. Costin, o. 69. Leglnd prieteşug amindoi, s-au vorovit să ridice oşti amlhdoi asupra lui Temerlan. N. Costin, l. 190. Aşe ţin turcii prieteşugul pentru voia banilor. Neculce, l. 19. Au-trimis soli la Balduin pentru ca să facă cu dinsul legătură de pace şi de priialeşug. Cantemir, hr^ 424. Găsind pă Neagoe ban şi pă Ilic armaş cu prieteşugul sasilor... le-au făcut mult val. R. Popescu, cm i, 430. Să trimiţă sol şi despre partea măriii-sale ca să arate şi să dovedească dragostea şi prieteşugul. R. Greceanu, cm ii, 141. Făgăduiesc cu chizeşluire pace statornică şi etiopeanilor şi perşilor şi prieteşug pururea vecuitor. Aethiopica, 65r/l. A trimis la el... pe cumnatul său hătmanul Lupul Bogdan de ş-a arătat pretenşugul. Şincai, his. iii, 217/15, cf. i, 168/24. Această neaşteptată novita cu spaimă au cuprins pe moldoveni căci ii deopotrivă se temeau şi de prieteşugul şi de duşmănia sa. Asachi, s. l. ii, 14. Această ţeară va rămlnea ca şi mai nainle o mijlocitoare' Intre Turcia şi Polonia ... chieză.şuind prieteşugul acestor doiiă naţii. Bălcescu, m. v; 203. — Pronunţat: pri-e-, — Pl.: prieteşuguri. — Şi: (învechit) prietelşug, prietcnşug, prletiheşug, pric-tinşiy, prietinşug, prietişug, priiatcşug, priiritcşug, priiteşug, preitcşog, pretenşug, (regional) prietlnişig, pretesâg (alr ii 4 383/95), preteşug, pretinişig (ib. 4 383/272) s.' n„ pretinoşăgă (ib. 4 383/310) s. 1, protişig (ib. 4 383/353) s. n. — Prieten + suf. -şug. PRIETIN, «Ă s. m. şi f. v. prieten. PRIETINÎiSC, -EÂSCĂ adj. v. prietenesc. PRIKlTNîIŞTE adv. v. prieteneşte. PRIETINEŞÎIG s. n. v. prieteşug. PRIETIN! vb. IV V. prieteni. PRIETIN IE s. f. v. prietenie. PRIETUVIŞÎG s. n. v. prieteşug. PRIETIN6S, -OÂSĂ adj. v? prietenos. PRIETINŞÎG s. n. v. prieteşug. PRIETINŞÎJG s. n. v. prieteşug. PRIETIŞÎIG s. n. v. prieteşug. PPiIETNIC s. m. (Învechit) 1. Prieten (1). Să leage tot Insul arma sa..-şi tot cineşi fratele său omoară, priiatnicul şi neamul său. po 289/16. Domnul iară faţă făţişă grăia cu Moisi cum omul cu priiatnicul său. ib. 291/24. Clnd veri vedea vrăjmaşii tăi spre line, alunce tu nu te nădăjdui ... spre calul tău, nici pre priiatnicii tăi. Paraclis (1639), 259. Iar prielnicii voştri vă vor îndemna să mergeţi asupra lor făr’ de vreme. Neagoe, înv. 234/6, cf. anon. car., tdrg. <0> (Prin lărgirea sensului) Derept aceaia lasă priat-nicul nostru Dumnezeu năpăşti ...ca cătr-lnsul să ne întoarcem. Coresi, ap. dhlr ii, 525. 2. (în forma priatnic) Aproapele, semen. îndrăgeşte priatnicul iău ca tine singur. Coresi, ap: dhlr ii, 525. Iară să neştine rău va cugeta pre priiatnicul său şi cu hiclenie pre el va omori, să. tragi pre acesta de la oltariul meu. po 247/24. Iubeaşte priiatnicul tău ca şi pre line. n. test. (1648), 29v/12. . — Pronunţat: pri-et-, —. Pl.: prielnici:. — Şi: priatnic, priiâtnic s. m. — Din slavonul npHraTisH'KK'Ss. Cf. prieten. PRIETNIClE s. f. (învechit) Prietenie. Cf. anon. car. <0>, L o c. adv. Cu prietnicie = cu prietenie, v. -prietenie. Aşa făcu şi Dumnezeu din cele amară dulci şi din cele pizmaşă cu prietnicie. anon. cantac., cm i, 89. Legătură strînsă între grupuri sociale, ţări, popoare, naţiuni etc. bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune; prietenie, amiciţie. împăratul... scrise carte la voinici şi arătă prietniciia lui Roman şi hitleşugul- Focăi. Moxa, 392/9. Cu prealuminatul biruitoriul Ardealului mai bună şi mai întreagă vecinătate şi prietnicie vom să ţinem (a. 1647). Iop.ga, s. D. iv, 27. O parte de Midiia avea pace şi prietnicie cu rimleanii. fl. d. (1680), 55r/ll. — Pl.: ? — Prietnie + suf. -ie. PR1FĂCE vb. III v. preface. PRIFÂCERE s. f. v. prefacere. PRIFĂCitNIE s. f. v: prefăcanie. PRIFĂCĂiORÎE s. I. v. prefăcătorie. PIUFÂCĂTÎIRĂ s. t. v. prelăcătură. PRIFĂCÎIT, -Ă adj. v- prefăcut2. ■ PRIFfiCT s. iri. v. prefect. k PRIF6nT s. n. v. profont. ■ . PRÎGĂ s. f. v. prigîă. ■ PRIGĂWTOARE s. f. v. privighetoare. PRIGHANĂ s. f. v. prihană. PRIGIITOARE s. f. v. privighetoare. ' PRIGINE s. f. (Regional) Crîsnic (pentru pescuit). Ci. Pamfile, c. 37. — Pl.: priginele. — Etimologia necunoscută. Cf. p r e v i n ă. PRIGITOÂRE s. f. (Transilv., Bucov., Olt.) Fotă,, catrinţă (dintr-o singură bucată de stofă care şe petrece în jurul corpului, de la mijloc în jos). Acum au început a cunoaşte că cu zevelcile şi cu prigiiorile ele nu. sint destul de bine îmbrăcate. I. Ionescu, ap. cade. Femeile cele bătrlne ... se încing cu catrinţe şi prigiiori. Marian, î. 63, cf. ddrf. [Femeile] poartă prigitoare (cătrinţe) din lină colorată, toarsă şi ţesută de ele. Moldovan, ţ. n. 302, cf! SXghînescu, . v. 65. 1.5821 PRIGIVITOARE — 1410 — PRIGOARE Prigitoarea ... era o prostire albă pc care o purtau Imprejurlndu-se ca şi cu catrinţa. ap. cade, cf. tdrg, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DM, DEX, H XI 470, xii 522, xvi 402. Unii oaspefi au aşternut cile un suman ..., femeile cile un tulpan, citc o cătrinfă, cile o prijitoare. Sbiera, p. 199, ci. Viciu, gl., i. cn. n, 163, com. din Straja — Rădăuţi. Şi-a ţesut nişte pringitori frumoase, mat. dialect, i, J88. — PI.: prigitori. — Şi: prijitoare s. f., prijltor (a v 18) s. n., pringitoâre, preyctoâre (Scriban, d.), prcgiuloăre (tdrg), prcjitoârc (Scriban, d.), primitoare (tdrg) s. î. — Etimologia necunoscută. Cf. Împrejmuitoare. PBIGIVITOARE s. f. v. privighetoare. PitlGLĂ s. f. 1. (Regional; In formele prigă, prigti) Trunchi de copac tînăr, de unul sau doi metri lungime, folosit ca lemn de foc; lemn de foc de calitate inferioară. Cf. l. rom. 1959, nr. 5, 73, Lexic reg. 84. 2. (Prin Ban.) Chingă de lemn cu care se prind căpriorii unei casc pentru a le mări rezistenţa; p. g e n e r. căprior (al casei). Cf. chest. ii 230/8, 9, alr i 666/24. — PI.: prigle. — Şi: prigli (chest. ii 230/9, Lexic reg. 84) s. m. pl., prigă (l. rom. 1959, nr. 5, 73) s. f. — Din ser, dial. priyla. PRÎGI.I s. m. pl. v. priglă. PRIGOĂDĂ s. f. (Ban.) întimplare (neplăcută). Cf. anon. car., cade. Am dat de o prigoadă. Com. din Oraviţa, cf. L. Costin, gr. băn. 168, Nova-coviciu, c. b. i, 16. — Pl.: ? — Şi: prigodă s. f. anon. car. — Din ser. prigoda. PRIGOANĂ s. f. 1. Urmărire perseverentă şi nedreaptă pentru a provoca cuiva un rău, pornire sistematică Îndreptată asupra cuiva cu scopul de a-i pricinui neplăceri, necazuri (nemeritate); totalitatea măsurilor represive luate de o autoritate de stat Împotriva cuiva; persecuţie; asuprire, oprimare; prigonire (1), (Învechit) nepriinţă (1). Izbăvişi-mă de prigoanele oamenilor, pusu-m-ai cap limbilor (a. 1658). c. cr. 105/11, cf. anon. car. De cum am ajuns acasă, goană şi prigoană pe capul meu, din partea boierului. Creangă, o. 273. Fiii tăi ... prigoana-i bate, Că ... spre bine îndrăznesc Drumul să-fi arate. Neculuţă, ţ. d. 43. Fi slnt expuşi urii, prigoanei şi nimicirii, dar avlntul lor este etern. Galaction, a. 435. Clnd ne-om întoarce şi-om Intlmpina iar prigoană şi sclrbă, la dumneavoastră să venim. C. Petrescu, î. n, 11. O să răzbuni ... toată sărăcia şi prigoana ce-am indurat-o noi. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 205. Conţinutul politic al revistei putea să atragă după sine o prigoană. Vlasiu, d. 152. Vasilisa hotărlse pentru el oprelişte şi prigoană. Sadoveanu, o. xii, 144. îşi dau seama că prigoana împotriva comuniştilor deschide calea războiului. Scînteia, 1952, nr. 2 391. Dă-mi durere şi prigoană, Dă-mi otravă cit tfi place. Arghezi, vers. 346. Ai noştri au venit de peste Dunăre, aşa spunea moşu-meu, ca să scape de prigoana turcilor. CĂli-nescu, e. o. ii, 190. Prigoana regimului a simfit-o şi /van Andreevici Krttov. contemp. 1953, nr. 329, 4/4. Această concepţie pare subversivă stăplnilor care doresc să întreţină segregaţia, izolarea şi chiar prigoana rasială, v. rom. aprilie 1954, 65. (Prin lărgirea sensului) De săplămîni un roşu cerb prigoana Şi-o înteţeşte. Ciula-i printre ruguri De corni, zdrobeşte tri copite struguri Şi piere In făget. Blaga, Poezii, 313. + (Rar) Obsesie (1). Nu-i venea Încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadenţe. C. Petrescu, a. r. 58. 2. (învechit) Neînţelegere, ceartă, dispută, conflict. Şi duseră-se iudeii, multă aiblndu întrebare (prigoană n. test. 1648, price Biblia 1688) Intru sinre. cod. vor. 106/9. Văzuiu fărdleage şi ccarte (vorroavă h, prigoană v) tn cetate, psalt. 105. Pentru care papă, luteranii şi calvinii ... au mari prigoane şi întrebări. C. Cantacuzino, cm i, 61, cf. lb, Polizu, Ciiiac, ii, 124, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. — Pl.: prigoane. — Postverbal de la prigoni. P1UGOÂRĂ s. f. v. prigoare. PRIGOARK s. f. I. (Regional) 1. (La sg.) Caniculă, dogoare, arşiţă. Cf. Scriban, d. In loc de arşiţă se zice prigoare. pop., ap. hem 1 746. Ce prigor s-a pus pe lume, fierbe apa-n lac! Udrescu, gl. 2. (in forma prihoară) Parte a muntelui bătută de soare; (regional) arşiţă (Bîrsana — Sighetu Marin a-ţiei). chest. v 174/8. Şi ne paşte pă prihoară Şi ne-a-dapă la izvoară. ib. 3. F i g. (In forma prigor) Supărare, necaz mare (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. Marc prigor pe inima mea, ştie numai Dumnezeu! id. ib. Şi de cazi la vrun prigor, Fu ţi-oi fi de ajutor, id. ib. II. Numele mai multor păsări migratoare, cu penajul viu colorat, care se hrănesc cu insecte: a) pasăre zveltă, de mărimea unei turturele, vin colorată pc corp cu roşu, galben, negru şi albastru-verzui, cu cioc lung şi curbat, cu coadă lungă şi ascuţită, care trăieşte prin malurile lutoase ale unov ape şi care se hrăneşte mai ales cu albine şi viespi; albinărcl, (rar) ploier (II 3), (Învechit, livresc) merop, (regional) albinei, furnicar, pietrar (IV 5), ploieşte (2), ploiete, presură1 (-}), prigorean, prigoruie (1), viespar, viespăriţă, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, inîncă-toare-de-albine (v. mlncător II) (Merops apias-ter). Cf. Polizu, Marian, o. i, 60, Gheţie, r. m., Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u.. cade, Simio-NESCU, F. B. 120, BĂCESCU, PĂS. 139, 141, DM, M. D. enc., dex; b) (regional; şi în sintagma prigoare cu gît roşu, Barcianu, Alexi, w., prihor roşu, Băcescu, păs. 141) guşă-roşie (Erithaeus rubecula ru-becula). Cf. Cihac, ii, 98, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Băcescu, păs. 141, alrm sn ii h 517; c) (regional) viespar (Pernis api-vorus). Cf. Băcescu, păs. 139, 141. Prigorii cu pene albastre chiuicsc mereu In zborul lor neastlmpăral. Odobescu, s. i, 147, cf. iii, 181. Val-vlrtej aleargă norii. Şi din bolţile tăriei Cad străfulgeraţi prigorii. Iosif, p. 74. Mă frig de sete ca prigoriile. Delavran-cea, o. ii, 131. Văzduhul vibrează de cioclrlii, de prigorii şi de rtndunele. Galaction, o. a. ii, 382. Din văzduh abia s-aude Ţipăt jalnic de prigorii. Topîr-ceanu, o. a. i, 184. Cu ţipete lungi şi uşoare Se-nglnă, departe, prigorii. Cazimir, l. v. 15. Eram ca prigoria care se lasă legănată de soare. Sadoveanu, o. xi, 363. Amurgu-n văi se lasă cu clrduri de prigorii. Pil-lat, p. 74. Clnd graurul, clnd mierla, clnd cucul, clnd prigorul Şi zvonul cioclrliei îşi luau din fluier zborul. Arghezi, s. p. 93. Zboruri de prigorii tăiau aerul de chihlibar. Vinea, l. ii, 173. Este cunoscută panica albinelor atunci clnd stupina este atacată de prigorii. vîn. pesc. iulie 1962, 22. Prigoarea se vaită, h ix 6, cf. ii 80, mat. folk. 671, şez. xiii, 176. Clnd vor clnta prigoriile va ploua. i. cr. iv, 240, cf. 239, Bo-ceanu, gl. M-am fript de sete ca prigoria. Ciauşanu, gl. O F i g. Pllngeţi ochi şi lăcrimaţi ... Că ce iubifi nu luaţi...Şi luaţi prigoriile, Să vă coacă inimile! Păsculescu, l. p. 70. <0“ E x p r. (Regional) A se usca ca prigoria = a slăbi, a se sfriji. M-am uscat ca prigoria şi nimeni nu-mi crede. Udrescu, gl. (Regional) A mînca ca prigoria = a mînca foarte puţin; a gusta, a ciuguli, id. ib. <0* Compus: (regional) prigoare-cu-glt-aibastru sau priiior-albastru = glt-vlnăt (Luscinia svecica cijanecula). Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl.: prigori. - Şi: prigorie, (regional) priyoâră (Băcescu, păs. 280) s. f.. prig6i (alrm sn ii h 517/514), 15828 PRIGOD — 1411 — PRIGONIRE prlţ(6n (Băcescu, păs. 280, aliim sn ii li 517/082), Itrlţjor s. m., prigorcă (Băcescu. păs. 280), pricoâră (id. ib.), prihoără s. f., prihor (id. ib.) s. in., prcgonrc (Marian, o. i, 60, Băcescu, păs. 139, 280) s. f., prefjor (Băcescu, păs. 139) s. m. — Postvcrbal dc la prigori. I*BIGODĂ s. I. v. prigoadă. PIU GOI s. ni. v. prigoare. PIUGON1 s. m. v. prigoare.. PRIGON2 s. n. (Regional) Tlnjelar (pentru plug). Cf. ai,r ii 5 079/228. I, o c. a d j. Din (sau în, dc la, la) prigon = (despre animale dc tracţiune) prins (înhămat sau înjugat) de tlnjală, la mijloc (clnd sint mai multe perechi). Se iveşte de după deal o bulcă cu opl poştalioni .... pe cei doi de citră om, de ta roate şi din prigon, era doi surugii, şez. xii, 45. CAnd sint trei perechi [de boi], cea din mijloc se zice că-i la prigon. Pamfile, a. r. 50. Bivolul ista, din brazdă, de la prigon. Sadoveanu, o. v, 240, cf. Scriban, d. La boii de la progon Coarnele de odgon. conv. lit. xvii, 287. Ş-o scos doispridzăci lulungi, In coarni lungi ...Cei di la prigon Cu odgon In corn. Vasiliu, c. 187, cf. 173. Plecat-a badea Intr-o joi, Cu plugul cu doisprezece boi: ... Cei din prigon Trag in odgon. Pamfile, a. r. 106, cf. alr ii 5 101/414, 520, 531, 705, 987. O- Expr. A pune (un animal) Ia prigon = a Înhăma (sau a Înjuga un animal) la mijloc (Intre o pereche aflată In faţă şi lina în spate). Cf. i. cr. iv, 131. — Pl.: prigoane. — Şi:pro(|6ns. n. — Din ucr., rus. nporon. PIUGOiVÂR s. m. (Regional) Animal de tracţiune care se Înhamă sau se Înjugă la mijloc (între o pereche aflată In fată şi una în spate). V. m i j 1 o c a ş (I 4, 5), m i j 1 o c a r (I 14). Cf. Scriban, d. <$> (Adjectival) Juncani prigonari. id. ib. — Pl.: prigonari. — Prigon2 + suf. -ar. PRIGONÎ vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A alunga, a goni, a izgoni; a fugări, a urmări; a hăitui. Marii vlnă-tori ..., urcători să prigonească fiarele pînă-n rărunchii munţilor, pieriseră. Voiculescu, p. ii, 316, cf. 306. Cu trei săplămtni înainte de Sintilie prigonesc musca din ştiubeie grase In ştiubeie slabe. Sadoveanu, o. xhi, 381. Ea sărea gardul după el, prigonindu-l plnă In uliţă. id. ib. xvii, 173. •$> F i g. Vulturul prigonit de vini Căta scăpare la pămlnt. Arghezi, vers. 279. + F i g. (Despre abstracte) A urmări, a obseda. Din acea dimineaţă fatală, ideea căsătoriei mă prigoneşte necontenit, conv. lit. iii, 32. Pe mine mă prigoneşte frumuseţea codrului. Hasdeu, r. v. 116. Pe el il prigonea glndul că In casa asta trebuie să se fi petrecut o crimă. Vlahuţă, d. 240. Multă vreme l-a prigonii amintirea acelei împrejurări, id. o. a. 110. Fantoma aceasta mă prigoneşte de nu mai ştiu clţi ani de zile. Galaction, a. 50. E o problemă dureroasă cu care mi-am bătut mintea adeseori şi care mă tot cheamă şi prigoneşte. id. ib. 219. 2. Tranz. (Complementul indică oameni, grupuri sau comunităţi sociale) A urmări cu perseverenţă şi pe nedrept pentru a provoca un rău, a provoca In mod permanent necazuri, neplăceri, nedreptăţi, a trata cu ură, cu duşmănie; s p e c. (despre autorităţi) a lua (împotriva cuiva) măsuri represive; a persecuta; a asupri, a oprima; a oropsi (I). Ajungind românii a fi prigoniţi de rigii catolici ..., au început a căuta chipuri ca să scape de dînşii. ist. m. 38/19. Căutau prilejul de a stoarce bani de la dînsul sau de la duşmanii ce îl prigoneau. Bălcescu, m. v. 33, cf. Cihac, ii, 124. Joe ... prinse a mai prigoni lumea o toană. Ispirescu, ap. cade. Sint ticălosul peste care. Dacă se lasă o-nlristare, De toţi se crede prigonit. Macedonski, o. i, 37. Ea-i spune cum o prigoneşte ... soacră-sa şi cum tot la munci grele şi fără spor o mină. Vlahuţă, r. p. 65, cf. id 0. A. I, 168, ddrf. A fost mişel! Ne-a prigonit prea multă vreme. Coşbuc, p. i, 82, cf. Şăineanu, d. u., cade. Şi s-a pus să-l prigonească pe Sandu; nu era zi să nu-l facă dc ocară ori să nu-i ghiontească. Mironescu, s. a. 60. M-ai prigonit şi m-ai persiflat de pe băncile liceului! Galaction, o. a. i, 82, cf. 332, id. a. 92. Dar vrînd să-mpac a patriei zizanii ... Cu ură grea m-au prigonit duşmanii. Topîrceanu, o. a. i, 64. Te-i întoarce iar la primarele tău şi ... te-o prigoni iară cum le-a mai prigonit. C. Petrescu, î. ii, 11. Turcii şi tătarii au fost prigoniţi fără milă. Sadoveanu, o. x, 401, cf. 160, xii, 213. Tanti Aglae, văzlndu-mă că am instincte de lux, mă prigonea de moarte. Călinescu, e. o. i, 224. Ai grijă şi de Chifa. Nu-l prigoni şi nu-l uita flămînd. Stancu, n. a. iv, 129. Şi-i juguia şi-i prigonea şi pe ai casei. Lăncrănjan, c. i, 135. (F i g.) Am imitat virtutea, dar o s-o prigonesc. Alexandrescu, o. 1, 294. Căci şi acolo a-nceput s-o prigonească şi s-o ajungă soarta rea. Caragiale, o. iv, 133. Iubitul meu fiu, prigonitul de sorţile Troiei! Coşbuc, ae. 53. Experienţa dovedeşte că acolo unde critica de jos e prigonită ... apar inevitabil birocratismul, stagnarea. Scînteia, 1953, nr. 2 716. <> Refl. recipr. Mădulărilc familiei domnitoare agiunse a se prigoni. Săulescu, hr. ii, 354/26; (F i g.) Societatea In Principate, ca toate societăţile vechi, este întemeiată pe nepotriviri, pe intere-suri ce se prigonesc. Russo, s. 42. ¡(.Refl. recipr. (Învechit) A se certa; s p e c. a se judcca. Slobodzi derept acea fraţii săi şi se duseră şi zise lor: nu vă prigonireţi pre cale. Palia (1581), 191/15. Ce vă prigoniţi că pîirii nu aveţi? N. test. (1648), 51r/28. Iară ei tăcură că să prigonise pre cale unul ca alt cine are fi mai marc Intru ei. Biblia (1688), 781a/25, cf. anon. caii., lb. Mi s-au arătat... hrisoave domneşti din partea rlmeştilor cit şi din partea romanilor care s-au prigonii multă vreme penl(ru) aceşti munţi (a. 1845). Iorga, s. d. xxi, 354, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., c.ade. Doi ţărani se toi prigoneau Intre ei. Scriban, d. — Prez. ind.: prigonesc. - Din v. sl. npomiNTH, PIUGONÎIUÎ s. f. Faptul de a (se) prigoni. 1. Urmărire perseverentă şi nedreaptă pentru a provoca cuiva un rău, pornire sistematică Îndreptată asupra cuiva cu scopul de a-i pricinui neplăceri, necazuri (nemeritate); totalitatea măsurilor represive luate de o autoritate de stat Împotriva cuiva; persecuţie, persecutare; asuprire, oprimare; prigoană (1). Cf. p r i g o -ni (2). Judecătorii ... făr’de prigonire să-şi cumpănească glndurile lor şi făr’de pizmuire. prav. cond. (1780), 60, cf. lb. Prigonirea ... nu numai că nu-i sterpe, ce încă sporea numărul lor. Asachi, i. 220/30. După ştirile cele mai nouă ... prigonirea creştinilor ţine necurmat, gt (1839), 41/53. Ar fi pulul să se împotrivească la toate prigonirile ce i-ar fi venit din partea stăplnului său. Filimon, o. i, 245. Dar cînd mi-am dăslufit acea prigonire a tuturor contra mea era prea llrziu. Delavrancea, t. 219, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade. Din ce In ce mai varvar se face şi prigonirea lui o simţim şi noi. Sadoveanu, o. x, 238, cf. 167. F i g- Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte. Eminescu, o. i, 177. Ce lipsă de noroc, ce prigonire de soartă! Vlahuţă, ap. cade. -0- (Prin lărgirea sensului) încetă de a mai vorbi Domniţei cuvinte de amor ... iar Domniţa, mulţumită că a scăpai de prigonirile lui, frămlnla îr. mintea ei glnduri secrete. Gane, n. i, 17. 2. (învechit) Neînţelegere, ceartă, dispută, conflict; s p e c. proces, judecată. Acest feliu de danii, fiindcă din început să urzăsc cu rea-credinţă, ...nu pot a nu naşte prigoniri şi gtlcevi. sob. hius. 20. La prigonirile de stăplnire sau de h otciră priimim şi mărturia cea după auzire. Caragea, l. 98/17. Aceste mărfuri ... să fie supt seefestru plnă ua lua sflrşit ... prigonirea dintre dumnealui postelnicul] Filip cu Bonet (a. 1824). doc. 15835 PRIGONIT — 1412 PRIGORIE ec. 314. Pină va lua sflrşit prigonirea dintre ei s-au 1 făcut secfestm vitele lor de tovărăşie, cr (1831), 2772/22. La prigonirea ce au între dînşi am făcut cerere Poena-rului ca să dovedească - prin mărturii semnele vechii stăplniri (a. 1833). Iorga, s. d. xxit, 200. Mitropolitul ... hotăreşte toate prigonirile în pricini atingă-loare de cele bisericeşti. Tîmpeanul, g. 11/13. Toate prigonirile ce să pot ivi intre aefioneri şi directorul ... urmează a să judeca de doi judecători aleşi (a. 1845). doc. ec. 859. Prigonirea bătrînului cu cel tînăr au îndemnat pre vezirul ... să-i ducă pre amîndoi înaintea califului. Bârac, ap. tdrg. Mai plăcut mi-ar fi ca din casa mea să nu isce pricini de prigonire, pr. dram. 239. Sistema de arbitragiu pare a fi mai potrivită ca să hotărască prigonirile ce s-ar ivi (a. 1848). doc. ec. 941, cf. Polizu. Era între dînşii o veche prigonire Şi gilcevire mare. Alexandrescu, o. i, 215. Doi ţărani veniră cu o prigonire la curte. Ispirescu, ap. Şăineanu, d. u., cf. Alexi, w. Tribunalele de judeţ judecă toate prigonirile dintre orice împricinaţi, ap. tdrg. Aruncă vina pe el fiindcă se găseşte în prigonire pentru un pogon de pămînt. Brătescu-Voineşti, p. 255, cf. cade, Scriban, d. Mai bine prigonire la holdă declt gîlceavă la arie. Zanne, p. i, 114. — PL: prigoniri. — V. prigoni. PRIGONIT, -Ă adj. (Despre oameni, grupuri sau comunităţi sociale) Care este urmărit cu perseverenţă şi pe nedrept de cineva care vrea să-i provoace un neajuns, un rău etc.; persecutat; asuprit, oprimat, oropsit (1). Cf. prigoni (2). Se dase afund, fugind, cari prin ţările Apusului, cari prin ţinuturi mai depărtate ale împărăţiii, alungaţi, prigoniţi, silniciţi pe unde-i nimereau biruitorii. Odobescu, s. i, 122, cf. ddrf, Alexi, w., cade, dm, dex. (F i g.) Mai rămăsese o şcoală, pre care aceşti buni bătrîni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi. Negruzzi, s. i, 3. (Substantivat) Era, după spusele sale, un priqonit politic. Vinea, l. i, 384. — Pl.: prigoniţi, -te. — Y. prigoni. PRIGONITOR, -OARE s. m. şi f., adj. (Rar la f.) 1. S. m. şi f. Persoană, comunitate socială, ţară etc. care prigoneşte '(2); asupritor, persecutor. Au făcut răsplătire prigonitorilor Pinelopii, fimeii sale (a. 1750 — 1780). gcr ii, 82/19. Nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori. Alexandrescu, o. i, 218. Dumnezeu ...a izbîndit-o, prefăcînd în urs pe prigonitorul ei. Ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, Alexi,'w. Domnia lui Mihnea al îlî-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul, domnia lui Gheorghe Ghica ... se aflau probabil zugrăvite Intr-un manuscript. Iorga, l. ii, 618, cf. Şăineanu, d. u., cade. Cu toată vitregia împrejurărilor şi duşmănia prigonitorilor, poetul şi pictorul nu înceta de a lucra. Sadoveanu, o. xvix, 58. Atila se socotise ... biciul lui Dumnezeu, iar Ghinghis--Han ...prigonitor pînă la stingere al neamului omenesc. id. ib. 235. De acasă i-au luat prigonitorii care nu i-au putut sili însă ...să se întoarcă în atelier, în fabrică. Pas, z. iv, 240, cf. 88. <ţ> (Prin lărgirea sensului) Admiratori din ţară s-au preschimbat în prigonitori ai cărţilor lui. Galaction, a. 341. împotriva prigonitorilor criticii trebuie luptat ca împotriva unor duşmani. Scînteia, 1953, nr. 2 716. (Adjectival) Asemine păsuri prigonitoare aţiţe sîngerosul război cu familia Hohenstau-fen. SĂulescu, hr. i, 167/20. Ca să scape de corabia prigonitoare ... ucide pe Absirt. Vlahuţă, ap. cade. Harap şi eu goneam, goneam sub galopul fulgerilor prigonitoare. Galaction, o. 79. 2. S. m. şi f., adj. (Jur.; învechit) (Persoană) care are calitatea de reclamant (într-un proces); (mai ales 1a pl.) (persoană) care este parte (III 3) într-un proces. Să trimite aci la stărostiie ■ amlndooă prigoni-toarile părţi (a. 1817). doc. ec. 175. Clnd dovezile prigonitoarei părţi nu dovedesc ■ provlima fără cuvlnt de împotrivire ..., atunci judecătorii provalicesc jurămîn- tul la ceialaltă parte. Caragea, l. 98/31, cf. lb. Acea scrisoare nu este hotărire la provlimile prigonitoarelor părţi (a. 1827). doc. ec. 398. Se dă de ştire prigonitoarelor părţi ca să meargă unde se arată spre a se înfăţişa ~ la judecată, cr (1831), 2282/39. La înfăţişarea ce au avui prigonitorii, au arătat ... că au tocmit în adevăr cu jeluitorii a-i face două pluguri (a. 1839). doc. ec. 721. Amlndouă prigonitoarele părţi vor fi datoare a să mulţumi pă judeca!a sau pe încheierea acestor aleşi judecători (a. 1845). ib. 859. Pontificele ... se puse Intre părţile prigonitoare. Bălcescu, m. v. 224, cf. Polizu. Un vulpoi judecător ... in cumpăna dreptăţii caşul el l-a cumpănit Pină ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit. Alexandrescu, o. i, 174, cf. Barcianu, v., Şăineanu, d. u. — Pl.: prigonitori, -oare. — Prigoni -f suf. -tor. PRIGONIŢĂ s. f. (Prin nordul-estul Transilv. ş* prin estul Mold.) Juncană care nu ţine fătul. Cf. Bug" nariu, n. 265/239, alr i 1 074/522. — Pl.: prigoniţe. — Cf. goni. PRIGOR s. m. v. prigoare. PR1GOREĂ s. f. v.. prigoare. PRIGOREÂLĂ s. f. (Regional) Acţiunea de a (s e) p rigori (Săpata de Sus— Piteşti). Udrescu, gl. Expr. A sta (sau a se da) la prigoreală = a face plajă. id. ib. — PL: prigoreli. — Piigori + suf. ~eală. PBiGOREĂN' s. m. (Ornit.; regional) Prigoare (II a) (Merops apiaster). Cf. tdrg. — PL: prigoreni. — Prigoare + suf. -ean. PRIGOMÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui, a (se) încălzi foarte tare la foc sau la soare. Este un lucru cu anevoie a şădea cineva Ungă foc şi să nu se prigorească. Neagqe, înv. 123/31, cf. anon. car. Sflntul agneţ să fie uscat bine şi fărâmat bucăţi mici, iar nu prigorii (a. 1762). Iorga, s. d. vii, 53, cf. lb, Polizu. în insula cea pustie şi prigorită de soarele african, abia se zăreau cîţiva copaci. Odobescu, s. iii, 251. Cîţiva norulefi prigoriţi de razele soarelui se frîng încet In bulgări de rubin. Vlahuţă, s. a. iii, 319, cf. ddrf, Barcianu. Toată noaptea visează că se prigoreşte la un foc marel Delavrancea, h. t. 36, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, dex. [Mila] de la bărbat Ca umbra de plop uscat, Clnd te pui să te umbreşti Mai tare te prigor eşti. h ii 305, cf. rev. crit. iii, 165, gr. s. vi, 243. R e f 1. F i g. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de“) A se frămlnta, a se chinui, a se zbuciuma (din cauza unei situaţii grele); a se pîrpăli (II 1). Noi simţeam lucrurile şi ne prigoream în tăcere, neavlnd nici măcar curajul să ne împărtăşim unii altora necazurile, conv. lit. xliv, 138. Se prigorea de sete. Bassarabescu, ap. cade. Mama se prigoreşte săraca de focul copiilor, de clnd li face, pînă cînd închide ochii. Vissarion, fl.5 116. N-am cu cine să vorbesc ...De neică mă prigor esc! mat. folk. 300. — Prez. ind.: prigoresc. — Din bg. nperopîî. PR1GORÎC s. f. (Ornit.; regional) Diminutiv al lui prigoare (II). Prigoriile cîntă a ploaie* de sete ce le este; de-aici zicala: se usucă de sete ca prigorica. Pamfile, văzd. 102, cf. id. s. t. 27, i. cr. iv, 110. — Prigoare 4- suf. -ică. PRIGORIE s. f. v. prigoare. 15845 PRKH'HUŞnS — .1.4.13 — prihAnit PKIGORIŞTE s. f. (învechit, rar) Caniculă, dogoare, arşiţă. Avraam ... şedea iirigă drum In prigoriştea soarelui (a. 1746). ap. tdrg, ci. Scriban, d. — Prigori + suf. -iştc. PRIGORÎT, -Ă adj. (învcchit şi regional) Expus la căldura focului ori a soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pîrjoîit de foc sau de soare.; p. ext. roşu, rumen, aprins la faţă; care are temperatură. Ci. anon. car. Recheamă ... priveliştea animată a periculoaselor vinălori din pustiile prigorite ale Africii. Odobescu, s. m, 168, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Şi, trudit, Ungă vatră prigorii, Privegheam prelung tăciunii. I. Barbu, j. s. 49. Sint înalţi şi sprlncenafi, Nu ca la noi nişte plrliţi, Cu gcnunchii prigoriţi. mat. folk. 432, cf. L. Costin, gr. băn. 1G8, Ciaxşanu, gl., mat. dialect. r, 23-1. Ce eşti aşa prigorită la faţă? Udrescu, gl. F i g. Pripit, zorit, iute; p. e x t. nechibzuit. Ş-avlnd minte fâr-acea prigorită, Hotărî tn urmă să facă o ispită. Budai-Deleanu, t. v. 38. Prigorită la treburi, lucru mare! Udrescu, gl. Prigorii ia minie, fcrească cerul! id. ib. — Pl.: prigoriţi, -te. — V. prigori. PRIGORtlI s. m. (Regional) Viespar (Pernis api-uorus). Cf. Băcescu, rĂs. 141, 281. — Pl.: prigorui. — Prigor + suf. -ui. PRIGORÎ'IK s. f. (Priu Basi.) I. Prigoare (îl a) (Merops apia ster). Cf. cade. 2. Viespar ( Pernis apivorus). Cf. BXcescv, păs. 1.41. — Pronunţat: -ru-ie. — P!.: prigoruie. — Prifjor -f suf. -uie. PRIGURÎCI s. in. v. pricolici. PRIGVÂR s. n. v. pridvor. PRIHÂNĂ s. f. î. (învechit) Acuzare, învinuire; reproş; blam. Daca nici faptă bună, nici răutate mt am fi cnut, nici de laude şi dc cununi, nici dc prihane şi de munci nu a.m fi fost vrednici (a. 1800). ap. tdrg. O L o (.-. v b. A-i aruuca (sau a-i zice cuiva) prihană — a acuza, a învinui (pe cineva); a reproşa (ceva cuivtŞi porumbii albi tncâ ti gonesc din ţară, aiunc’tndu-l- prihană cum nu sint curaţi. Herodot (1645), 58. Iar Darie ... altă prihană i-au aruncat şi l-au ornorlt zicind că-l vicleneaşte. ib. 262. Să strtnseră loji curtea domnească ca să ucigă pre 2 boiari ... arun-clndu-le prihană cum că ci sfătuicsc pic domn ca să nu le dea lefi. anon. cantac., cm i, 161. Pre cine afla că era cu ceva putere, cl le arunca prihană şi năpăşii şi le lua lot ce avea. id. ib. 188. Porunci boiariior să scoaţă biruri grele In ţară, ziătidu-le prihăni că ei ştiu bine pre ceia cc au bani şi nu vor să-i vădească, id, ib. 191. 2. (Astăzi mai ales în locuţiuni negative) Vină de natură morală, faptă care încalcă morala şi 11 face pe om păcătos (I): (învechit) prihănie, priMnire (£). V. păcat2 (1). Grozave prihăni, eurvii, preacurvii, carnete, ucideri (a. 1746). ap. terg. îi vine lui de acolo vreao prihană sau vătămare? Varlaam-Ioasaf, 151r/7. Iii nu pot să vază pe sineş't, nici să-şi cunoască cea mai mică prihană. Critil, 97/16. Cu multe feliuri de nespuse prihăni ale vieţii s-au încurcat. Şincai, hr. iii, 38/12. Ş-unde-ţi merge răsipiţi In lume ... Purtînd cu voi vecinică prihană! Budai-Deleanu, ţ. 429. Oricare om ... Intru carele va fi prihană (a. 1819). ap. tdrg, cf. Clemens, lb. Am dorit ca al meu nume Cunoscut să fie-n lume: Iată-mi fapta şi prihana! Asachi, s. l. i, 270, cf. ii, 358. Să defaimă toate prihanele ticăloşilor spre pilda altora (a. 1842). cat. man. i, 369. Toate prihănile se pot Imbuni şi vindeca. Vasici, m. ii, 38/10, Zanne, p. ix, 134. Loc. adj. şi (rar) adv. Fără (de) prihană = (adesea prin lărgirea sensului) (care este) fără nici o vină morală, lipsit de păcate3 (I), nevinovat (1): s p e c.. neprihănit, imaculat, curat, virgin, cast. Să-mi dăruieşti fără lipsă De-a tale viaţă dătătoare fără dc prihană taine (cca 1679 — 1680). gcr i, 242/24. Lăudată s-aibă direptul pomană în ceriu şi pre lume fără de prighană (a. 1683). dv i, 268. V-aţi răscumpărat den cea deşartă a voastră viaţă ... cu cinstit slngc ca unui mici fără prihană. Biblia (1688), 8x22/20. Şi ne invredniceaşte să treacem şi măsura nopţii, făr' dc prihană, nefiind ispitiţi de cei răi (a. 1702). gcr i, 345/20. Căci oameni aleşi, fără prihană. Nu s-află ca marfa la dugheană! Budai-Deleanu, ţ. 352. Slobozeniia canoanelor beserieeşti, ci încă de iasle cu cuviinţă şi fărâ prihana cinstii. Pravila (1814), 97/6, cf. Voinekcu n, m. 142/6, Cihac, ii, 124. Şi-nsa-fleţit a răspuns prorocul cel fără prihană. Murnu, i. 6. Se scutura de viaţa carată, liniştită şi fără prihană, pe care ar fi putut-o duce aici. Brătescu-Voineşti, i>. 279. Alcătuirea Celor ce le crezi fără prihană A-nceput să răzvrătească omenirea. Minulescu, vers. 240. Odaia lor e-o chilie de monahi care vieţuiesc fără prihană. Sadoveanu, o. x, 104, cf. 83. MUnile, mai ales mlinile păstrate fără plngăriri şi prihană. C. Pe-tiiescu, a. r. 189. Acestea sini cuvintele poetului albit de ani, Umil Isac, cavaler fără frică şi fără prihană al poeziei, contemp. 1953, nr. 343, 4/2. Şi dragostea chiar, cca fără prihană, De fel nu se apropie încoace. Beniuc, v. a. ii, 71. Ne rămlnc ... Nădejdea tinereţii fără prihană. Baranga, v. a. 23, cf. v. rom. septembrie 1962, 5. Tu, Ileană Cosinzană, Sufleţcl fără prihană. Alecsandri, r. p. 2S. — P).: prihane şi (învechit) prihăni. — Şi: (În- vechit, rar) prijjlumă s. f. — Din ucr. iiparana, pol. przygana. PRIHĂNIE s. f. v. prihănie. PRIHĂNÎ vb. IV. Tranz. 1. (îuvechit) A învinui, a acuza; a dojeni, a mustra1 (2). Văzlnd [fariseii] pre oarecare din ucenicii lui cu mlnile necurate ... mlti-clnd pine, i-au p/ihăriit (a. 1894), ap. tdrg, cf. Bab-cianu, Alexi, w., cade. 2. (Har) A pîngări (ii; a spurca (fiind dc neconsu:nat). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdkg, Şăineanu, d. u., cade, Prihănind amintirea jupiniţei Nasta, In acelaşi timp m-ai plrlt pe mine. Sadoveanu, o. xm, 782, cf. Scriban, d. Flntlnile adinei sint prihănile Şi trebuiesc sleite. Arghezi, vers. 307. — Prez. inel.: prihănesc. — V. prihană. PRllIĂNÎE s. f. (învechit) Prihană (2). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. <0» Loc. a d j. Fără priliăuio = fără prihană, v. p r i-b a n ă (2). Avea moravuri fără prihănie. Ţichindeal, ap. ddrf. Aşa m-au deprins Ştefan, uşoară ţerna-i fie! La trai fără mustrare şi fără prihănie. Alecsandri, Poezii, 295, cf. dl, dm. — Pl.: priltănii. — Şi: prihănie s. f. -- Prihană -f suf. -ie. PRIHĂNlRE s. f. (învechit) Acţiunea de a prihăni. 1. Dojana, mustrare (1), reproş. Cf. prihăni (!)• Pentru prihănirea oareşcăruia frate (sec. XVIII). cat. man. i, 347. 2. Prihană (2). Cf. prihăni (2). Nimic nu-i adevărat din toate prihănirile ce aţi pus duhovnicescului vostru păstor. Negruzzi, ap. tdrg. — Pl.: prihăniri. — V. prihăni. PRIHOADĂ — 1414 — PRII1 gătirăm din trupul prihănit. Petică, o. 73. Eu am {ost solul cârc am adus o floare curată şi am aruncat-o Intr-o volbură prihănită. Sadoveanu, o. xii, 173. Vorba slovei prihănită, înţelesul otrăvit Le-a muşcat şi-mbolnăvit. Archezi, vers. 233. — Pl.: prihănifi, -te. — V. priliăni. PRIHOARĂ s. f. (Prin Bucov.) Arătare, vedenie, nălucă (1). Lexic hec. 115. — Postvcrbal de la priliodi. I'RIHOÂRĂ s. f. v. prigoare. PRIIIOÂŢĂ s. f. (Regional) Prihod (1). Com. din STRAJA — Rădăuţi. — Cf. prihod. PRIHOD s. n. 1. (Mold. şi Ban.) I.oc. In pădure pe unde trece vinatul; potecă, cărare făcută de animalele sălbatice. Cf. cade. He-e! Cit de străin, da' dacă-i vlnăior vede el cum stă plaiu, îndată îşi face socoteală: ia prihod, colo, mai In vale, trebuie să fie prihod, aşteaptă cineva. In scl 1973, 44, cf. L. Costin, oiî. băn. 168, Stoica, vÎn. 25, h x 260, a v 33, 35, Glosau iieg. + (Regional; In forma priod) Loc de trccere peste un deal; loc de unde începe drumul st Ir! cos peste un deal; trccătoare printre munţi; (învechit, rar) prihodişte, (regional) prihoaţă (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Liuba-Iana, m.61. Pre Faţă slnt două prioduri, unul e priodul Ceiuşului şi altul carele iese la Scopaina. id. ib., cf. CADE. 2. (Regional) Despărţitură Ia stină unde se Închid oile Înainte de irnils (Săplnţa — Sighetu Marmaţiei). chest. v 48/72. 3. (Prin sudul Transilv.) Organul genital al calului. Cf. dr. v, 312. + Organul genital al iepei. Cf. alr i 1 099/125, 170. — Pl.: V — Şi: priliot (alr i 1 099/170; p). priboaie, ib.) s. n., priod subst. — Din bg. npoxofl. PRIHODEÂLĂ s. f. (Prin Bucov.) Arătare, vedenie, nălucă (1). Lexic reg. 115. — Pl.: prihodeli. — Priliodi + suf. -eală. PRIHQDÎ vb. IV. Refl. i in p e r s. (Prin Bucov.) Ai se năzări (3). Lexic reg. 115. — Prez. ind. pers. 3: prihodeşte. — Din ucr. ihmxo/ikth. PRIHODIŞTE s. f. (învechit, rar) Priod, v. prihod (D- Iaste o prihodişte din munţi strimţi Intru clmp mare care se-mpreună cu clmpul Misirului. Herodot (1645), 114. — Din slavonul npoyc>Al!l|if. PR1IIOR s. m. v. prigoare. PRIHOT s. n. v. prihod. PRIHUHU interj. (învechit, rar; probabil pronunţat cu ultimul „u“ prelungit) Exclamaţie care exprimă bucurie, entuziasm etc. Nu departe iacă Dederă de lucruri şi mai bune, Adecă de tabăra bogată... Hu! prihuhu! ... cu toţi deodată Ei a striga ş-a juca începură. Budai-Deleanu, ţ. 285. — Onomatopee. PRIÎ1 vb. IV. 1. Intranz. (învechit; de obicei construit cu dativul) A(-i) fi cuiva binevoitor, Îngăduitor, protector (v. proteja, favoriza), de ajutor (v. ajut a). Domnul priiaşte-mi (grijaşte de mine d). psalt. 78. Tuturor prieşti, ceaia ce eşti bună, celor ce scapă la tine cu credinţă. Paraclis (1639), 248. Tu prieşti iară noi pizmim. Dosoftei, mol. 85, cf. Cantemir, i. i. ii, 328. De-i prieşti, nici Intr-un chip de aceastea să nu-i spui pină la o vreame. Varlaam-Ioasaf, 100r/16. Ca să prieşti altuia făcuşi lucruri de ruşine. Maior, p. 135/11. Să iubim pln-Amor ne prieşte. Budai-Deleanu, ţ. 133, cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w. T r a n z. Ţara să cade să-şi socotească şi să-şi priiască şi să acopere de asu-preale pre oamenii pămlntului său. prav. 123. 2. Tranz. (învechit; cu complementul „bine“ sau „sănătate“, „fericire“ etc.) A dori, a ura cuiva; a vrea (un lucru bun) pentru cineva sau pentru sine. Pace ... de la Domnul D[n]mnezeu atotştiitoriul pohtesc şi priesc (a. 1642). gcr i, 94/9. Cu tot sufletul ceare, roagă şi priaşte toată sănătatea şi buna petrecanie (a. 1652). c. cn. 165/4. Tuturor pravoslavnicilor creştini ... sănătate, sp(ă)s(e)nie, roagă şi prieşte cu toată inema (a. 1678). gcr i, 236/10. jDfujmnfeJzeu, hărăziloriul de milele sale, să ie hărăzască pre măria ta cu viiaţă ...,cu multă bucurie poftesc şi priesc. N. Costin, ap. gcr ii, 3/2, cf. tdrg. Bine priindu-le dinsul aşa cuvln-tează. Murnu, i. 10. Dumnezeu să-l miluiască pe domnu colonel, că mult bine mi-a priit. Sadoveanu, o. ii, 476. 3. Intranz. (De obicei construit cu dativul) A-i fi prielnic, favorabil, folositor, a-i face bine, a avea consecinţe pozitive pentru cineva. Cf. anon. car. Ci nu mi-au priit varvara soarte, Ş-ln războiu lini fu proti-vitoare. Budai-Deleanu, ţ. 217, cf. 222. A să tlnjească ca o floare scoasă din locul ce-i pria. Negruzzi, s. i, 298. Viaţa aceasta li pria lui Caragea. Ghica, s. 36. Nu ştiu, zău, dacă-i prieşte laptele. Ai.ecsandri, t. 1 295, cf. id. t. ii, 149. Ştiu mai bine ce-fi prieşte. Eminescu, o. i, 102. Nimic nu-i pria, nimic nu-i era pe plac. Slavici, n. i, 100, cf. ddrf. Pentru ca să-i priască ceva ... omul trebuie să imite. Candrea, f. 285, cf. Gorovei, cn. 454. Urmase timp de opt ani o viaţă tihnită care-i pria de minune. Brătescu-Voineşti, p. 178. Somnul de după prlnz nu i-a priit. Bassarabescu, s. n. 13. Noaptea pria mai bine subitei mele nebunii. Galaction, o. a. ii, 65. Am slăbit fiindcă nu-mi prieşte aerul. Camil Pe-thescu, t. in, 338, cf. C. Petrescu, c. v. 84. Căldura de la Ţarigrad nu-ţi prieşte. Sadoveanu, o. x, 312, cf. iii, 374. Noi ştim că stomacului dumitale delicat li prieşte slngelc mai ales. Arghezi, b. 142. Deplina libertate dc care se bucura In această casă ... pria caracterului său singuratec. Căunescu, e. o. i, 74. Vremea prieşte Inimii, ierbii. Blaga, p. 36. Eu ţi-am spus-o omeneşte: Glia noastră nu-ţi prieşte, v. rom. octombrie 1954, 77. Fulgii de bumbac nu priau plămlnilor ei. ib. aprilie 1955, 145. Ţinuta de gală nu-i prieşte şi nici nu-l prinde. Vinea, l. ii, 18. Vă prieşte invenţia. Ba-ranga, i. 175. Slnt încredinţat că i-a priit şi lui ca să le ţie banii şi să-i folosească. Vornic, p. 173. Credeam că învoirea Iţi va prii. Barbu, p. 333. Seceta prieşte viei. v. rom. februarie 1964, 72. Nu-i pria nicidecum umezeala şi noroiul, începuse dintr-odată să tuşească. ib. octombrie 1964, 13. Nici locul nu-i prieşte Şi mai mult se ofileşte, pop., ap. gcr ii, 311. Ce beau nu-mi prieşte, Ce clnt nu-mi slujeşte. Dorul mă robeşte. Balade, iii, 188. Priil prieşte şi jupeşte. Zanne, p. i, 64. Refl. (Rar) Somnul de după prlnz nu i s-a priit. Bassarabescu, v. 35. + I m p e r s. A-i fi, a-i merge bine; a se simţi bine. Şi cit de rău Iţi pare-lntot-deauna Să părăseşti un loc unde-ţi prieşte! Gorun, f. 138. Doar Iţi prieşte mai bine să stai tu tn tabăra largă. Murnu, i. 10. Am aflat că cegile se trag şi se fin mai cu osebire la malurile pietroase, de granit sa,u de calcar, unde le prieşte. Voiculescu, p. i, 13. Am stat cu domnia sa la vorbă şi la petrecere şi foarte mi-a p< Uv. ¿».rio-veanu, o. x, 19. Cred că li prieşte de minune, e atlt de veselă şi de glumeaţă. Demetrius, a. 108. îi deprins ca viermele-n hrean, degeaba li-i da-n morcov, că nu-i prieşte, şez. ix, 145. + (învechit, rar) A creşte, a se dezvolta bine, normal. Paltinul priiaşte şi la cele mai rele şi nisipoase Jocuri, cod. silv. 18. — Prez. ind.: priesc. — Şi: (Învechit) prei vb. IV. tdrg. - Din v. »1. npHrarH. 15868 PRII2 — 1415 — PRIINŢĂ PRIÎ2 vb. IV v. plivi. PRIIÂTEL s. m. v. prieten. PRIIÂTEIV, -Ă s. m. şi f. v. prieten. PRIIATEŞÎJG s. n. v. prieteşug. PRIIÂTIjV, -Ă s. m. şi f. v. prieten. PRUÂTNIC s. m. v. prletnic. PRIICIOS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Prielnic. Cf. Polizu. — Pronunţat: pri-i-, — Pl.: priicioşi, -oase. — Prii1 + suf. -icins. PRIIL subst. sg. v. prier2. PRIIMÎ vb. IV v. primi. PRIIMfiVŢĂ s. f. (învechit) Primire (XX 1). Şi boierilor, pentru dragostea domnului, le-au arătat bană pri-imiriţă. R. Greceanu, cm ii, 201. învierea... lui Lazăr a dat pricină norodului să facă către Hristos o priiminţă neobicinuită ca aceasta. Antim, ap. tdrg. Priiminţă carea făcea [Iov] la streini, ap. tdrg. — Pronunţat: pri-i-, — Pl.: priiminţe. — Priiml + suf. -inţă. PRIIMÎRE s. f. v. primire. PRIIMlT, -A adj. v. primit. I’RIIMITOR, -OAm: adj. v. primitor. PRIINCIOS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit) Care prieşte1 (1) cuiva, carc este binevoitor, Îngăduitor cu cineva, care protejează, favorizează pe cineva. Dumnezeu le va fi priincios, la un proiect aşa drept. Bălcescu, m. v. 42. Legea, zlna priincioasă, singură pe om ajută, De clnd iubirea din lume făcutu-s-a nevăzută, conv. LIT. VII, 416, cf. TDRG, CADE. 2. (Popular) Prielnic. Vezi că a ei neştiinţă e un mijloc priincios Pentru a mea izbutire. Heliade, o. i, 441. Pentru-acest product mănos Orice timp e priincios. Asachi, s. l. i, 273. Nici un vlnt nu poate fi priincios pentru acela carele nu ştie la care liman ar vrea să tragă. TÎmpeanul, g. 93/7. Iată vremea priincioasă, iată ceasul carele 11 aşteptam noi. pr. dram. 159. Se odihneşte pufin plnă la revărsatul zorilor Intr-un loc priincios. Bălcescu, m. v. 128. Revoluţia franţeză ... n-a fost mai puţin priincioasă fericirei materiale a copiilor declt fericirei materiale a popoarelor. Negulici, e. i, 116/32. Oblojelele strlnse ... sint priincioase ... la rac. Fătu, d. 29/14, cf. Polizu. Arma care e priincioasă la toate ţerile ... trebuie să fie arma care să ne atragă mai întii luarea noastră aminte, mo (1860), 28/9, cf. Canei.la, v. 134. Boieri, noaptea se-ntinde şi timpu-i priincios. Hai s-apţăm răscoala. Alecsandri, t. ii, 119, cf. Cihac, n, 291. El se socoti că minutul cel mai priincios spre a face Ancuţei destăinuirea sa va fi acela. Odobescu, s. i, 128. La dlnsul ...de avea vreun sfat de cerut, găsea vorbe înţelepte şi priincioase. Gane, n. i, 216. Şi-n această atmosferă priincioasă de admiraţie, Dan se simţea mai bun. Vlahuţă, s. a. iii, 154. A fost ajutată de împrejurări priincioase. Ionescu-Rion, s. 146, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Cercetez împrejurimile... dacă aşezarea locurilor n-ar fi priincioasă urmării mai departe ... a drumului. Hogaş, m. n. 182. O revistă ... are nevoie de o atmosferă priincioasă. Ibrăileanu, sp. cr. 70, cf. Şăineanu, d. u., cade. O căldură priincioasă 11 copleşeşte clnd se gtndeşte la vremurile acelea. Rebreanu, nuv. 194, cf. 99. Sflnta Duminică s-a bucurat socotind că şi aceasta i-a fi tot aşa de priincioasă ca şi cealaltă. Sbiera, p. 209. -£> (Adverbial) Puţin după aceea, clnd i se păru mai priincios, dădu bună seara şi se retrase. Călinescu, e. o. i, 52. — Pronunţat: pri-in-, — Pl.: priincioşi, -oase. - Priinţă + suf. -ios. PRIINTEŞUG s. n. v. prieteşug. PRIINŢĂ s. f. 1. (învechit) Atitudine, comportare etc. binevoitoare, Îngăduitoare, favorabilă, protectoare, prietenească faţă de cineva; relaţii prieteneşti existente între mai multe persoane. Au luat şi fimei di la dlnşii ... pentru priinţa mai tare a chirienilor. Hero-dot (1645), 145. Cu dreaptă inima noastră am hi bucuroşi a trăi cu măriia ta In priinţa bună (a. 1658). Iorga, s. d. iv, 56, cf. Cantemir, i. i. ii, 328. li suflă tn mădulările ghieţoase, Aşezlnd ca legea ei Intlie Priinţa ş-armonia să fie. Budai-Deleanu, ţ. 131, cf. lb. Am priimit cu măhniciune acest demision, dar iolodată, socotind cu dreptul a da dumitale dovadă priinţii noastre ..., întărim dumitale rangul de logofăt (a. 1836). Iopga, s. d. vir, 87. Născu din partea ei o priinţă duioasă. Asachi, s. l. ii, 36. Melancolia ce domnea presle toată fiinţa sa li spori mult priinţa lui Neago. id. ib., cf. tdrg, cade, Scriban, d. <> F i g. S-a născut şi a propăşit sub scutul norocului şi al priinţei. Galaction, a. 366. ^ Loc. adj. şi adv. Cu (mare) priinţă = cu (multă) bunăvoinţă, amabilitate, dragoste, prietenie; apropiat. Miltiad...U chemă şi-i ospătă cu priinţă. Herodot (1645), 323. Sănătate, răpaos şi de toate bunătăţile ceaste trecătoare şi ceale de veaci stătătoare, cu priinţă priiaşte şi pohteaşle (a. 1651). bv i, 179. Făcu-t-au craiul ospăţi măriii sale...cu mare priinţe şi cu dragoste şi cinste (a. 1700). gcr i, 336/13. După cit se zvoneşte tn ţară, e om cu priinţă pentru norod ... — Da, aşa este..., Insă e crunt ... De multe ori şi la ospeţe răpune capete boiereşti. Sadoveanu, o. v, 626. Loc. adv. (învechit, rar) Fără do priinţă = In mod obiectiv, fără părtinire. Iar eu, fără de pizmă şi priinţă, ... Voi povesti cu bună credinţă Tot lucrul cum este. Budai-Deleanu, ţ. 148. 2. (învechit şi regional) Devotament; fidelitate, credinţă; supunere; respect (1). Şi aceasta a noastră osteneală carc o închin cu bană priinţă şi voie plecată. N, Costin, l. 45. Cunoscut-am de multe ori priinţa voastră spre mine, iubiţii miei viteji, id. ib. 529. Apă in pumni, oarecare lăcuiloriu, din priinţa inimii sale, căl.ră domnul său... an dus lui (a. 1713). gcr ii, 2/31. El nu se prea Incredea in priinţa fărtaţilor săi. Sbiera, p. 85. <0> L o c. a d v. Cu priinţă = devotat, credincios, fidel, supus (faţă de cineva sau de ceva). Să ştiţi că vă simlem foarte cu priinţă bună (a. 1587). în l. rom. 1975, 46. Iară Pătru Vodă au giurat înainte solilor Icşăşli, împreună cu boiarii săi, cum vor fi cu priinţă lui craiu. N. Costin, l. 227. Iar 11 luasă In dragoste socotind că-ş va părăsi năravul şi a fi cu bine domniei şi cu priinţă. Neculce, l. 310. Ceilalţi sfetnici nu mi-au fost cu priinţă. Sadoveanu, o. xi, 244. 3. (învechit) Folos, ajutor, serviciu; profit. Tlpă-ritu-s-au lnttiu...şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc. Biblia (1688), ap. c. cn. 186/7. O asămine cetire a d-sale găslnd-o a fi nu numai Intru tot cu cale şi cuviincioasă, dar şi de obştească priinţă şi folosinţă (a. 1823). N. A. Bogdan, c. m. 109, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Apa ... are o mare priinţă roadelor clmpului. Pamfile, văzd. 160, cf. cade. ^ Loc. a d j. De (sau cu) priinţă = folositor, util. Unde au fugit prilejurile ceale cu priinţă pentru dezmierdările vieţii? (a. 1750). gcr ii, 48/32. Pentru nimereala cea cu folos sau priinţă (sec. XVIII), cat. man. i, 587. Acest sfat i s-a părut lui Vinerea a fi prea de priinţă şi bun. Drăghici, r. 260/4. Am văzut mullc şi pot să-ţi dau sfaturi de priinţă. Gane, n. ii, 8, cf. ddrf. I-a dai sfat cu priinţă să lase războaiele. Sadoveanu, o. xii, 364. Un picior sănătos e mai de priinţă declt două catalige. Zanne, p. ii, 406. Loc. adv. Cu (sau de, fără) priinţă = (ne)prielnic, (de)favorabil, (ne)folositor, (in)util. Deacă ne va fi fără priinţă Norocul schimbaciu, iacă surpată Ţara din temei! Budai-Deleanu, ţ. 301. A spus de mult că Despot nu-i ţării de priinţă. 15884 PRIINŢK — 1416 — PIU JIN IT Alecsandri, t. u, 163. Să-Ii aduc vin luciu mai dulce ca mierea ... Bind, şi fic-fi va fi cu priinţă. Murnu, i. 124. Cind $c slring rtndunelc multe pc lingă casă, toafe-s cu priinlă. Gorovki, cîî. 454, cf. Şăineanu, d. u., cade. Eu vinul ll beau mai cu plăcere, căci mi-i moi cu priinţă. Sadoveanu, o. vin, 573. învăţătura ne-a fi ş-acuma cu priinţă. id. ib. x, 127. — PI.: priinţe. — Şi: (învocliit, rar) priinţe, prisiiis s. f. — Prii1 -| silf. -inţă. PIUiNŢE s. f. v. priiniă. riillll subst. sg. v. prici’2. PRIÎRIÎ s. f. (în dicţionarele din trecut) Faptul dc a-i prii-1. Cf. prii1 (3). Cf. Pot.ízv, lm, i>rbf, Barcianu, Ai.kxî, \v. — Pl.: priiri. — V. prii1. PIUIŢI® ÍIÍ s. f. v. prietenie. PIUITIîŞUG s. ii. v. prieteşug. PRI1TÓK, -OÁKE adj. (învechit) 1. Care prieşte1 (1). Junghe pre Teociist logofetul, om bun fi priiforiu împăratului. Moxa, 387/32. La tine alergăm ca la un parcate adăposlitoriu şi ca la o ceaia ce eşti prii loare. Paraclis (1639), 245, cf. kt. lex. 175/2. Ermina, cea lui de mic priiloare ... In ceasui cumplit sare şi-i ajută. Budai-Dkleanu, ţ. 139. ÎL ştiu eu cit e de prii for şi de darnic la spatele altora. Creangă, o. 112. <£■ F i ¡;. Dogele mergea să zvirle inelul dc logodnă in valurile ... Adriaticei, priiloareu lui nevastă. JonoA, ap. tdrg 1. 253. 2. Prielnic. Of. O.antkmir, i. î. ii, 328. Slâjurii dc iarnă nu să fucu aşa înalţi, deşi ci eseu la locuri prii toare. cod. K!i.v. 17, cf. Budm-T)ei,i:axu, t. v. 161. Dar sămlnţa, cîl dc bană... Va da numai poame-amare ... Cinci o mină priiloare a ci creştere n-agiulă. Asachi, s. l. i, 05. Mămăliga ... dă o mineare săfioasăt, uşor dc mistuit şi priiloare sănătăţii. I. Ionescu, ap. cade, cf. Ci hac, n, 291. Dar poale n-au fost priiloare împrejurările in care se afla ţara. Ghehea, st. cu. ii, 98. L7n sistem mai priilor pentru capitalist nici că poate fi! Jonescu-Rion, s. 184, cf. ddrf. Are totdeauna o soluţie bună şi un sfat priilor. săm. iu, 290. A polon un vint priilor le trimise. Murnu, i. 17, cf. cade. — Premiuţat: pri-i-, — PI.: prii/ori, -oare. — Prii1 suf. -lor. PRIIVÍ vb. IV v. privi3. PKIÍMH1.Á vb. I v. plimba. PH1ÍN prep. v. prin. PR1 ÎNTRU prep. v. printru. PBIJÁNIE s. f. (Prin sud-vcstul Mont.) Sprijin, susţinere. Cf. i. cu. vn, 52. — Prij&ni + suf. -ie. PÍUJÁNl vb. IV v. prijini. PIU JEN í vb. IV v. prijini. PHUENlT, -Ă adj. v. pi'ijinit. PltlJEEíTÓB, -OAllE s. m. şi f. v. prijinitor. P1UJÍ vb. IV v. prijini. PKÎJ1ÎV subst. 1. (Prin nord-vestul Munf.) Proptea. Udrescu, ci.. Pune-le prijin la crăci, că se rup. id. ib. 2. (Regional) Sprijin, ajutor (material sau moral) (Sănara — Piteşti). Udrksc.k, oi.,. L-am crcxcut... sâ am şi eu ur, prijin la bălr’ncţc. id. iii. — Pi.:? — Derivat regresiv de la prijiu!. Cf. s p r i j i t.. PIU ii Mi A s. f. v. prijincală. PHMIMÎÂIĂ s. f. (Prin ?Ji!!:t.) Crisnie (de pescuit). Cf. Antip.*, v. 111. — Şi: prijineâ S. f. ÁNTIPA, ¿H. — Prijini H suf. -cală. PIU.31NÍ vb. IV. î. îrani. ş.i re.fi. (Regional) A (se) susţine, a (se.) sprijini. Clnd cade nu sc fringe, că Dzeul ţine (prijăneste c,) mina lui. psai.t. 69, cf. scl 1S73, 44. .Fratele mai mare ce făcea? Paloş din teacă scotea. Şi pe Mogoş l-amclinţa. Mogoş fuse mai voinic, Pc sub paloş s-a ¡>itit Şi cu-al lui l-a prijinil. MAT. FOI.K. 121, Cf. 119, 1. CR. Vil, 52, ClAUŞANU, gl., I.exic reo. ii, 31. <0> li x p r. (Tranz.) (Glumeţ sau ironic) Nu priji crísmele, se spune, unui om beţiv. Cf. Frîncxj-Candh ra , m. 104. Refl. K i g. (învechit., rar; în forma prijeni) A so baza, a S3 întemeia pe ... Tăcerea capul filosofiii ieste şi încă toată cinstea înţelepciunii mai mult intr-insa se. prijeneşte. Cantemir, j. î. j, 103. Că lot lucrul, veri să să facă, veri să nu să facă, intr-aceasta să prijeniia, adecă ce ar pohti cea mai dc frunte paric. id. ib. 131. 4 Tranz. (Prin estul Olt. şi prin vestul Mimt.; în forma prijoni) A ajuia (la o treabă). Cf. I.exic. reg. iî, 16. 2. Refl. (Prin nord-vestul iUimt. şi prin vestul Olt.) A se opri (2), rezemindu-se de ceva. CI. RXdv-lekcu-Codin, î. 160. Calul... a zbaiat ca el In sus, pe urmă s-a prijinil mai jos cava. id. ib. la u.n bulgăr de pămlnl, dc azvirle-n nuc la nuci. Şi. s-a prijinil brazda in nuc. id. ib., cf. 357. 4 Tranz. (Regional) A prinde (din -/bor). Cf. tdiu;. Polera-I înconjura, Flintele-n el că ochea Şi pc >ind le slobozea. Dară Radu ce-mi făcea? Gloanfelc-n palmă prijinca Şi-ndărăt că le-arunca. mat. folic. 177. Care cade la sorţ îşi umple mina de pieii iccle şi, aruncindu-le In sus, le pri.joc.nc ca dosul mii ni i. şez. xiii, 38. 4 Tranz. (învechit şi regional; în formele prijeni, prijoni) A împinge către..., a face să intre; p. ex t. a aduna, a stringe, a colecta. Supt tocitoare, era supt-jărlăvnic ce Intru el sîngele jărtveei prijcriiia-l. Coresi, ap. dhlr îi, 526. Pentru sînge ce iasă din nas să prijoni singe dc cel ce cură din nas intr-un blid nou. Candrea, f. 424. 3. Tra n ■/.. (Prin nord-eslul Olt.; în forma prijoni) A atîrna, a agăţa. Cf. mat. dialect, i, 234. N-am tn ce prijoni carnea, ib. 4. Tranz. (Prin norcl-vcstul Muut.) A da, a lăsa în păstrare. Cf. Udrescu, ol. Prijin bagajclc-aslca ta tine, pină rnă-ntorc. id. ib. 4 A păstra (1). Cf. Udrescu, gl. Prijine-mi prunele astea in oasele tale, că n-am unde să Ic mai pui. id. ib. 5. Tranz. şi refl. r c c i p r. (Regional) A (se) întîmpina, a (se) primi. Un rumăn venind pe cale Ca ţiganu se-ntilni ... Niţeluş că-l prijini. mat. foi.k. 1 130. Cum intră cu cei doi curcani acoperiţi c-o basma, Ghioioc ii şi prijoni.: „Doi de rind“. 1, c.r. iv, 200. AI-« prijonit cu ocări. Ciauşaku, gl. — Prez, ind.: prijinesc şi prijin (Udrescu, ol.). — Şi: (învechit) prijăui, prijeni, (regional) priji vb. IV, prijoiui (I.exic reg. ii, 31) vb. I, prijoni, prijuni (ClAUŞANU, GL., MAT. DIALECT. I, 234) Vb. IV. — Cf. sprijini. PWJ1SIÍT, -A adj. I. (Regional) Susţinut, sprijinit: întărit (prin sprijinire). Cf. prijini (1). (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. 2. (învechit, rar; în iorraa prijenit) Adunat, strins, colectat. Cf. prijini (2). Singe prijenit. Coresi, in i„ rom. 1907, 132. 15905 PRIJlNtTOR — J417 —■ PR ILEJ — JPJ.: prljiniţi, -te. — Şi: (învechit, rar, 2) prijeuit, -ă adj. Coresi, în l. rom 1967, 132. — V. prijini. PRIJINITÓII, -OÁKE subst. î. S. m. şi f. (învechit; în formele prijenitor, prejenilor) Sprijinitor, susţinător, protector. Ai fost prijenitoriul mieu i amis-toitoriul mieu. psalt. hur. 49v/13, cf. dhlr ii, 525. 2. Subst. (Regional) Băţ cu care se sprijină sarcina de lemne clnd este purtată pe umăr. Com. din Stre- HAIA. 3. S. f. (Regional; in forma prijinloare) Tavă de pămînt, îngustă şi lungă, in care se frig clrnaţii (Răşinari — Cisnădie). Păcală, m. n. 432. — Pl.: prijenitori, -oare. — Şi: (învechit) jirijeiiilór, -oáre s. m. şi f., prcjeniíór (dhlr ii, 525) s. m., (regional, 3) prijintoáre (Păcală, m. r. 432) s. f. — Prijini + suf. -tor. PRIJINTOÁRE s. f. v. prijlnitor. PRIJITQÁRE s. f. v. prigitoare. PRIJITÓR s. n. v. prigitoare. PRfJMĂ1 s. f. (învcchit, rar) Recto. Gheorgachi, cer. (1762), 208. Împotriva acei pecetluite paretisis, din prijmă, să scrie văduvia mitropoliei sau a episcopiii ... cum că iasle trebuinţă a să aşăza scaonul ca alin păstor. id. ib. 302. — Etimologia necunoscută. Cf. p rrai m 8. PRÎJMĂ2 s. f. v. preajmă. PRÍJMUT s. n. v. prejmei. PRÎJN1Ţ s. n. v. prişnif. PRÎJMŢĂ s. f. v. prişniţ. PRIJONÁ vb. I v. prijini. PRIJONÍ vb. IV v. prijini. PRIJUNÍ vb. IV v. prijini. PRILÁGITJ s. n. v. pirleaz. PRILÁZ s. n. v. plrleaz. PRIIASTÉT, -EAŢĂ adj. v. prilesteţ. PRILĂSTl vb. IV v. prilesii. PRILĂSTÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (s o) p r i 1 ă s t i, v. p r i 1 e s t i (Í); amăgire, înşelare; ademenire. însă dereplu prilăstirea lor pusu-l-ai lor ren.' 1’salt. hur. 63r/ll. De blăslemu rostul lui pliru iasle, de amara şi de hiclenşigu (înşelăciune d, prilăslire h). psalt. 14. Că prilâstire ştiinţa şi nălucitură vrctu-le-a părea ce-au fost fiind de Ilristos. Coresi, ev. 534, cf. lb. Banii slut la toţi prilostire. Pann, ap. ddrf. Lep&dtnd de la sine priloslirea Iri care. căzuse, fugi de acolo. IspinEscr, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Pi.: prilăstiri. — Şi: .prilostire s, f. — V. prilăsti. PRILĂSTÎT, -Ă adj. v. priiestit. PRILĂSTIT0R, -OĂHii adj. (învechit; şi substantivat) Amăgitor, înşelător; ademenitor; seducător. Răni-oa Z>[o}m[nu]/u . toate ustneale prilăstitorilor. psalt. hur. 8713. Bărbaţi strlmbi şi prităslilori. ib. 46v/12. Dzeu, lauda mea, nu tăcea, că rostul păcătosului şi rostul iticleanului (mcuciurosului v, prilăstiloriulni h) spre mere deşchiseră-se. psalt. 234. Crăiră spre mere cu limbă hideană (m ciuiu-roasă v, pnlăstiloare h) şi cu cuvcnle de. pizmă. ib. 235. Şe nu in amcr.le prilăsiilorilor. cod. von. 160/25. Iară unii denlr-inşii urca să prinză el (ca un prilăsiitoriu şi călcătorii* legici). Coresi, ev. 198, cf. 343, id. l. 204/1-1, i.iî. — Pi.: prilăstilori, -oare. — Şi: prilostifor, -oare adj. lb. — Priiăsii H- suf. -tor. PRILĂSUTObĂ s. î. (învechit, rar) Amăgire, înşelăciune; ademenire. Derept aceaia in morminte lăcuiia că vrea să-şi tocmească minciunile lor şi prilăs-titurile şi blăzniile. Coresi, ev. 235. Iară evanghelişlii vrură înşelăciunea drăcească şi prilăstitura lor den rădăcină să o rupă. id. ib. 370. — Pl.: prilăsliluri. — Piiiăsti + suf. -tară. PBIîJGHJ s. n. v. prilej. PRILEJ s. n. 1. (De obicei în legătură cu verbe ca „a căuta“, „a avea“, „a găsi“, „a da“ etc.) împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvîrşirea unei acţiuni; ocazie (I), (popular) pricină (I 2), (Învechit şi regional) pont3 (v. pune t). Şi marii popilor şi cărtularii căuta nrilej cum l-ar omori pre el. n. test. (1648), 98v/35, cf.' 255r/15, 267r/28. Avură prilej ca să Impuţineazc. oastea lui Despot Vodă. M. Costin, ap. Gîdei, 327. Părintele sfinţie sa cu acesta prilej să iasă In ţărcălat cu aceste sămnăluri (a. 1675). gcr 1, 217/11. Supt aripile măriei tale, de alte prilejuri, tncă vom da rod tipografiei noastre (a. 1683). id. il>. 269/20. Prilej i-au dat... să ajute pre cei ce trebuinţa lor li sileaşle (a. 1702). id. ib. 344/35. Cu acest prilej, unii carii era mai de demult supuşi romanilor.... că dezbălea de călră romani. C. Cantacuzino, cm i, 67. An găsit pîrlej de au luat multe locuri greceşti. R. Popescu, cm 1, 230. Unde au fugit prilejurile ceale cil priinţă pentru dăzmierdările vieţii? (a. 1750). gcr 11, 48/32. Găsesc acum prilej ca să vestească sălbatecilor o viaţă viitoare, ist. am. 9oc/7. I-au făcut prilcgiu de au putut merge la bărbatul său. Şincai, hr. iii, 24G/7. Un prilej ban tlmplarca le adusă De a-şi stlmpăra dlrzia nespusă. Budai-Deleanu, ţ. 203. Mulţi dintre voi au avui puţină ocazie (prilej) ca să înveţe. Petrovici, p. 2/22, cf. lm. Grecii din toate părţile avea prilejuri a se cunoaşte Intre sine. Săulkscu, hr. 1, 27/11. Vru să aştepte In o ţară streină un prilej mai favoritor de a pute folosi patria. Asacri, s. l. 11, 10. Cu acest părlej să i să dea mijloace de mai bană Inpopulare (a. 1842). doc. ec. 760. Turcii şi ungurii găsesc prilej a se amesteca intre deosebitele partide. Bălcescu, m. v. 13. Să ne dea odată prilej de a videa care sint acele drepturi municipale. cr (1848), 21/20. Luam prilej pentru a recomanda şcolarilor mei a face Intr-o zi mai bine declt mine. Brezoianu, î. 149/8. Numea perdută ziua tn care nu i se înfăţoşa prilej să facă vreun bine. Negruzzi, s. 1, 193. Ăst prilej n-o să mai vie, Şi noi nu ne-orn mai vedea. Eolliac, o. 180. Prilejul s-a-nfăfoşat, Şi noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat. Alexan-drescu, o. 1, 175. F.va a scos pe Adam din rai ca să dea prilej altei femei a i-l deschide mai In urmă. Filimon, o. 1, 126. Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. Alecsandri, t. 1, 347. Nu-ţi voi da niciodată prilej să te mai superi pe mine. Bolintineanu, o. 334. Ei caulă neîncetat prilejul de a-şi mulţumi urlcioasele lor aplecări. Odobescu, s. 1, 38. Straşnic se mai bucura clnd se tntlmpla oaspeţi la casa noastră şi avea prilej să-şi împartă plnea cu dlnşii. Creangă, o. 184. La un moment, curtizanul găseşte prilej s-o ciupească dc braţul ei foarte roşcat. Cakagiale, o. m, 81. Caut un nou prilej ca s-o întreb d-a doua oară. Delavrancea, t. 105, ef. id. s. 149. El caută prilej năuntru să pătrundă. Macedonski, o. i, 102. O nălucire... ce-a trecut o clipă pe dinaintea lui, ca să-i dea prilej 15927 PRILEJ — 1418 — PRILEJ dc visuri dulci şi zadarnice. Vlahuţă, o. a. iu, 65. Am avut prilejul să aud la un examen pe un profesor. Ionescu-Rion, s. 102. N-am dat tn viaţă nimănui Prilej să-mi poarte duşmănie. Coşbuc, p. i, 199. Dă prilej şi curţii tale astăzi veselă să fie. Davila, v. v. 89. Ca şi cu alte prilejuri, pe urmă se propuse Brln-coveanului pacea. Iorga, l. i, 337. De multe ori vru-sese ea să intre tn vorbă cu copilul, dar li lipsise prilejul. Brătescu-Voineşti, p. 230. Căuta cit mai des prilej să lipsească din casă. Agîrbiceanu, a. 124. Şi fiindcă a prins prilejul Mehenghiu începe tare. Gîrleanu, n. 116. Cine ştie dacă voi avea prilejul de a-ţi mai face versuri. Hogaş, dr. i, 186. Să piardă acest prilej tnclntător! Bassarabescu, s. n. 166, cf. id. v. 6. Ar fi fost tocmai prilejul binevenit să-şi revază casa şi lucrările efectuate. Galaction, o. a. i, 53, cf. id. A. 274. Viaţa le oferă prilejuri deosebite. Camil Petrescu, t. iii, 58. Are mai des prilej să se confrunte ca el tnsuşi. C. Petrescu, c. v. 197, cf. 85. Orice prilej era bun pentru el să rlclă de mine-Vlasiu, a. p. 33. Aveam, tn sflrşit, prilej să revăd pc un vechi prietin. Sadoveanu, o. vi, 508, cf. x, 496. Am avut tn faţa noastră una din acele privelişti pe carc rareori In viaţă ai prilejul de a le Inlllni. Bart, s. m. 53. Retipărirea acelor povestiri ale începutului li dă prilejul lui Sadoveanu să le pună tn acord cu estetica sa actuală. Vianu, a. p. 222. Ca acest prilej are loc o şedinţă a organizaţiei de bază. Scînteia, 1952, nr. 2 398. Cu alt prilej irisinuaţia fu adlncilă Intr-un fel care Inspăimlntă pe Felix. Călinescu, e. o. i, 72, cf. id. s. 799. Aceasta-a fost clnd o sălbatică risipă De frumuseţi prilej dădu Intlia oară Păcatului sâ-şi facă pe sub arbori cale? Blaga, p. 98. Un slmbure de foc se află In măruntaiele fiecăruia dintre ei, aştep-llnd prilejul să izbucnească. Bogza, c. o. 54. La oraş nu prea ai prilejul să vezi răsăritul soarelui. Stancu, r. a. i, 37. Colecţia de periodice a Bibliotecii Academiei ... oferă uneori cercetătorilor prilejul unor descoperiri surprinzătoare, v. rom. ianuarie 1954, 188. Auzlndu-l că pomeneşte despre perceptor, Achim socotise că a găsit un prilej bun. Preda, m. 28. Avusesem de-a-tunci destule prilejuri să rămln singur cu bătăile inimii mele. v. rom. iunie 1958, 24. Competiţiile internaţionale şi naţionale sini prilejuri de cunoaştere reciprocă. ib. noiembrie 1962, 88. A venit prilejul să fim şi noi oameni şi să ieşim la o altă viaţă, t februarie 1962, 31. Mi s-a dat astfel prilejul de a crea eroi de altă factură declt cei interpretaţi înainte, ib. august 1964, 86. <0> Loc. adv. (învechit) La prilej = cînd vine momentul potrivit; In faţa situaţiei. De vrei amor, dă-ţi ochii peste spate Şi, la prilej, fii cam o-brăznicel. Alecsandri, t. i, 154. La prilej, Iţi voi comunica şi d-talc motivul meu. Caragiale, o. vii, 220. Jură clnd e la prilej Că de-a pus ea mina măcar pe-un gltej S-o găsească moartă. Coşbuc, p. i, 252. O E x p r. (învechit) Vreme eu prilej = ocazie potrivită, moment favorabil. Afllnd vreame cu prilej ca aceaia, zise cătră împăratul ... Varlaam-Ioasaf, C8'/ll. Cum a doblndil vreme cu prilej, se duse In grădina bătrlnului. Ţichindeal, ap. cade. Găsind fabricantul vreme cu prilej, au scumpit marfa, vlnzlnd-o cu preţ încărcai (a. 1823). doc. ec. 284. Cumălrul caprei, carc de mull plndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la părelele din dosul casei. Creangă, o. 12. Turcii căutau vreme cu prilej ca să-şi scoată din capete. Ispirescu, ap. cade. Am venit In preajma Iaşilor, aşezlndu-mă la plndă şi aş-teptlnd vreme cu prilej. Sadoveanu, o. x, 232. (Cu schimbarea construcţiei) Şezlnd încă ucenicul, cele şase luni trcclnd, Şi găsind cu prilej vreme, aminte i-au şi adus. Pann, p. v. ii, 17/24. (învechit, rar) A-şi lace prilej eu... = a-şi ocupa timpul cu ..., a se Îndeletnici cu ... La carte nu era Imvăţat ... şi făclndu-şi prilej cu păscărie da în dar cine-i cerca peaşle. Dosoftei, v. s. februarie 60v/6. 2. (Adesea urinat de determinări introduse prin prep. „de“) Raţiune, cauză pentru care se tntlmplă sau se face ceva, motiv (II); imbold, mobil1 (4) care determină pe cineva la săvlrşirea unei acţiuni, motiv (i i); motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acţiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare etc., pretext (1), (învechit şi regional) pofidă (3), (învechit) p o d o i m ă3, (grecism învechit) p r o -fasis; (învechit) prilejire (2). Şi pentru acesta prilej mearsă şi la Ţ[a]rigrad. Dosoi-tei, ap. gcr i, 253/20. Nu le întrista clnd iasle vreamca să te bucuri, nice ride cînl ai înaintea ta prilej de pllns (a. 1685). c. cr. 131/1. Nevoile săracilor ... ar înfăţişa celor avuţi de-ajuns prilej de a se arăta simţitori. c.r (1848), ll3/27. După alila ctădărie de bunătăţi, de ce prilej să te ttn-guieşti? Delavrancea, s. 85. Al meu suflet mistuit De chin şi de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Eminescu, o. iv, 444. Unul concepe realitatea mai mult ca un prilej de senzaţii emotive. Ibrăileanu, s. l. 58. Dinlr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. Bassarabescu, s. n. 35. Eu pretutindeni caut la viaţă Prilej de rls la fiecare pas. Topîrceanu, o. a. i, 120. De altminteri era aceaslă fată un continuu prilej de uimire. Camil Petrescu, u. n. 23. Aceasta-mi place! se bucură colonelul, a cărui viaţă conjugală era un necurmat prilej de amărăciuni şi catastrofe. C. Petrescu, î. i, 271. Ştii, spunea ea, femeia a fost întotdeauna un prilej de inspiraţie. Vlasiu, d. 57. Căţeluşa aceasta n-a fosl decil un prilej de bucurie. Sadoveanu, o. iii, 549. Ploaia începe temeinic, fiind tuturor ... prilej de a crede Inlr-un apropiat înec al lumii. Bogza, c. o. 62. Fiecare cimitir va fi prilejul unei solemnităţi cu discursuri. Pas, z. iii, 16. Textul îi oferă consistente prilejuri de bravură comică, r iunie 1964, 83. <£> E x p r. (învechit) A lua (de sau a-şi afla) prilej = a găsi, a invoca un pretext (1). Ca neşte nemulţămitori să lepădară şi nu vrură să margă, cc-ş aflară prilej, unii cu ocinele, alţii cu negoţul boilor. Varlaam, c. 317. Lulnd prilegiu de acolo că Potoţcheştii era departe, a scos pre nepolu-său din scaun. Şincai, hr. ii, 317/38. (Cu schimbarea construcţiei) De prilej lulnd rierlnduiala, De acolea, neprecepul de nime, Ieşi la locurile ştiute. Budai-Deleanu, ţ. 245. 3. (învechit şi regional) Avere, bogăţie; stare materială (bună). Cari ar fi mai cu prilej să dea mai mult. Herodot (1645), 295. I-a dzis singur dumnialui răpăosatul părintele nostru să margă să-ş facă casă la Bărbăteşti ... cit şi l-ar agiunge prilejul de bune să-şi facă (a. 1689). Iorga, s. d. vii, 92. O samă cari au poftit să-şi cisluiască ei banii şi să se puie rupta lor cineşi pe prilej, le-a dat voie. N. Costin, let. ii, 88/5. Âtunce Iordaclii visternicul Rusăt, Inlr-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri şi pe breslaşi. Neculce, l. 136. Au cădzut dumnealui fratele nostru Lupul Vornicul şi la închisoare ... pier-zlndu-şi toi prileajul. (a. 1712). bul. com. ist. iv, 42. Nici ginerii mei n-au vrut să cumpere că nici prilejul nu i-au agiunsu (a. 1713). ib. 175. Părinţii sălăşlui-tori tot Intru o casă cu feciorii lor ... urmează să rămlie tn prilejurile fiilor lor (a. 1819). doc. ec. 226. Să să ceară săvlrşirea cumpănii alcătuită şi lutru adevăr asemănată stării şi prilejului fiieşlecăruia sat (a. 1819). ib. Bine spălatu-ne-am Din casa mea, Din masa mea. Din tot prilejul meu. gr. s. v, 140. ^ Loc. a d v. (învechit) Cu prilej = mult; din belşug. Den curlţia inimiei, unul cu alalt iubindu-vă cu prilej. Coresi, l. 162/15. Nu numai pre cest veac şi pre ceastă lume găleaşte el trebuinţă bună ca să dea cu prilej celor ce lucrează lui, ce dă şi tn ceaia lume. id. ev. 124. 4. (Transilv. şi Maram.) Pericol, primejdie. Cf. Coman, gl., alr ii 3 512/353. <> L o c. adj. (In superstiţii) Cu prilej = aducător de rele (clnd nu se respectă anumite prescripţii). AtunSea nu ţăsem nimnica că-i un sflnt ca prileî păntru marhăle. T. Papahagi, m. 161. Vinerea dzlc că nu-i bine să facă leşie... Vinerile-s cam cu prilej, arh. folk. i, 225, cf. MAT. DIALECT. I, 89. 15927 PRILEJI — 1419 — PRILEPSI — Pl.: prilejuri. — Şi: (învechit şi regional) prilcfjiu, (Învechit) prilej, părlej, pîi'icj, (regional) prcl6J s. n. — Din bg. npHJieMc. PRILEJÎ vb. IV. 1. Refl. uni pers. (învechit şi regional) A se întîrnpla; a se petrece (115); a apărea, a se ivi. In dzilele acestui domnu măriei sale s-au prilejit acesta lucru (începutul sec. XVII). Iorga, d. B. i, 10. De să va prileji să fie lăcuitoriu intr-un sal. prav. 27. Socotind că, de se vor plodi ..., să nu li se prilejască vreo price cu dinşii. Simion dasc., let. 298. S-au prilejit venirea acelui împărat priri ţara noastră Moldova (a. 1650). c,cr i, 150/9. Cometă, adecă steaua cu coadă care s-au prilejit cu clfiva ani mainle. M. Costin, ap. gcr i, 200/35. Aice nu putem trage cu tăcerea de lucrurile Ţârei Ungureşti ce s-au prilejit Intru aceste vremi. Muşte, ap. ddrf. Şi ceia ce să prilejaşte şi să inlimplează undevaş intru ttlcuirile dum-nezăieştilor scri/iluri .... pre aceia o am si scris aicca (a. 1803). cat. man. i, 373. Lui i se prileji aceeaşi nenorocire ce inlimpină vestitul biruitor de la Canne. Hasdexi, i. v. 189, ci. ddrf, Barcianu. Refl. i m p e r s. Iară de se va prileji să nu-i mai trimită alt negoţ, să vlndză, şi el va lua de la altul de va vinde, nu iaste datoriu acela neguţătoriu deniii să dea samă (a. 1634). N. A. Bogdan, c. m. 43. Şi acum aşijdire prilejindu-ni-să noauo a face. de iznoavă nişte case de piiatră (a. 1643). Iorga, d. b. i, 75. Iară de s<5 na prileji să moară pre cale să-i dea douo vite drept una. prav, 6. El are a da samă pentru dinşii de. să va prileji să piară cineva pentru nesocotinţa lai. Eustratie, prav. 37/5. După aceaia s-au prelejit de am cădzut la bol(ă) mare (a. 1670). Iorga, s. d. vii, 104. I s-au prilejit lui a muri intr-o cetate. Cheia în. 3v/30. Un cărbunariu oarecarele i se prileji de masă intr-o noapte In casa unui plnzariu (a. 1705). gcr i, 353/20. De multe ori să prilejaşte, cei denafară Incungiură pre cei dinlăuntru şi-i lin incluşi şi-i flămindzăscu. Ne-culce, l. 48. A gindil omul că i s-a prileji lui să o capele, i. cr. i, 69. Dă, Doamne, un vini ... Mimlra să mi-o-nloarne, Doar a zăbovi, Nu s-ct prileji, In zid dc-a zidi. Pamfile, c. ţ. 22. <£> Loc. vb. (învechit) A i se prileji (cuiva) moartc(a) = a muri1 (!)• Deaca i s-au prilejit moarte şi nu ni s-au fost plătit bucatele datu-nc-au măriia sa ... satele şi ocincle sal(e) (a. 1631). gcr i, 75/22. Aceaia ucidere să cheamă pentru nesocotinţa lui că s-au nemeril de i s-au prilejit moartea de mămile lui. prav. 85. Cupăreşlii adusese pre Cantemir Vodă pină la atila, de nu i s-ar hi prilejit moartea in domnie, prin lemnifile turcilor ar fi putreda, (a. 1712). bul. c.om. ist. i, 166. (Cu schimbarea construcţiei) S-au bălul Ion Vodă ca turcii la Cahul, unde şi moarte groaznică i s-au prilejit. N. Costin, Sn cat. man. i, 142. 2. Tranz. (Har) A pricinui (1), a prilejui (2). Intlrzierea creştinilor prileji mântuirea lui Sinan-Bălcescu, m. v. 150. Prilejca nişte scenc de ¡ol comice. Ai-ecsandri, ap. cade, ci. Alexi, »•., tdrg. O interpelare prilejise o dezbatere furtunoasă tn jurul dezordinelor ţărăneşti. Rebreanu, r. ii, 22. 3. Refl. (învechit, şi regional; despre, oameni) A se nimeri (2). Clnd au foslu aproape de sfirşitul său, chemat-au vlădicii şi toţi sfeatnicii săi, boiarii cei mari şi alţi. loţi citi s-au prilejitu. Ureche, l. 112. S-au prilejit [la vlnzarc]: Drose staroste de blănuri, A’eculcii neguţător iul, Petrişor vătavul (a. 1679). bul. com. ist. iv, 218. Bătrăn.ii salului ol Că(m)pu-lung...şi alţi mulţi care s-au prilejit aice (a. 1696). Ştefanelli, d. c. 15. Ccn.e să va afla să treacă fără vreme şi la cc judeţ să va prileji, fără nici un cuvlnt să aibă a da gloabă (a. 1696). id. ib. 16, ci. anon. car., Şăineanu, d. u., cade. Tu, Doamne, cind le-ai născut Eu m-am ptrlijil ... Şi ie-am sprijinii Tot pe poale de veşmlnt. Pamfile, cr.. 63, cf. Păsculescu, l. p. 367. Tranz. (învechit, rar; In forma plrleji) A afla, a găsi (ori de cSte ori este posibil). Phiejind vreme cu neîncetate osteneli (a. 1780). gcr n, 124/27. 4. R c f 1. (învechit) A căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun. Nepuiindu-să ei învoi, s-au prelc-jii di au ucis şi au omoril pe Simionilă (a. 1714). Ştk-fanei.lt, d. c. 24. Battiori ... nu se prileji a răspunde cererei si dorinţei domnilor români. Bălcescu, m. v. 68. — Prez, ind.: prilejesc. — Şi: (învechit) prăleji (prav. 16), preieji, (învechit, rar) pirlcji (gcr ii, 124/27), (regional) pîrfiji vb. IV. — V. prilej. PIÎILKJÍ.RE s. f. Acţiunea dc a (se) prileji. 1. (învechit) împrejurare, circumstanţă. Cf. pri- * e j ' {!)• \^\ntr-accastă grea prilejire, ştiuse a înti- pări pc chipu-i făţarnic o senină şi rece mindric. Odobescu, S. I, 173, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. V. 2. (învechit) Prilej (2). Cf. Barcianu, Aliîxi, \v, 3. (învechit, rar) îngrijire. Dzisc cătră soţii cc era merşi, prilejire se-i nemerească (s ă -1 grijaseă n. test. 1648). cod. vor. 84/14, cf. 228. — Pl.: prilcjiri. — V. prileji. PKILI’JTÎ vb. IV v. priksli. l’RILKJUÍ vb. IV. 1. Tranz. A permite, a determina, a constitui o ocazie (nimerită, favorabilă) pentru ceva; a ocaziona. Prezenţa simultană a norilor şi a lunii pe cer prilejuieşte lumii spectacolul, ei cel mai încărcat de ... frumuseţe. Bogza, c. o. 52. Adunările de dare de seamă şi alegeri prilejuiesc îmbinarea experienţei conducătorilor cu experienţa masei membrilor de pailid. ¡Scînteia, 1953, nr. 2 805. Lucrări practice deosebit de interesante prilejuiesc determinarea purităţii şi greutăţii boabelor dc semănat. cî 1962, nr. 685, 3/1. Tintúretele prilejuiesc frumoase partide de vinătoare. vîn. pesc. august 1964, 21. Eliberarea da spaimă prilejuieşte eroului revitalizarea valorilor umaniste din arta sa. T iunie 1964, 71, cf. ib. mai 1964, 100. Festivalul a prilejuit invitarea unor faimoase formaţii de muzică din diverse ţări. oontkmv. 1966, nr. 1 022, 10/7. Refl. i m -pers. (Rar) A. se ivi ocazia nimerită, favorabilă. Era intr-adevăr holărlt să mulţumească pe Herdelea cind i se va prilejui. Rebreanu, i. 350. 2. T r a n z. A fi cauza, pricina (í 1), mobilul1 f'i) a ceva, a da naştere; a pricinui (1), a cauza, a produce, a provoca, (rar) a prileji (2), (învechit) a pricini (»)• l-'iecare lucrare nouă ne prilejuia discuţii, clnd mai aşezate, clnd mai aprinse. Vlasiu, d. 37. .1 cest mod greşit de a vedea evoluţia ţării noaslre i-a prilejuit lui Ibrăileanu o serie de abateri şi inconsecvenţe serioase. Ralea, s. t. iii, 191. Transpunerea este atlt de perfectă incit a prilejuit in decursul anilor nenumărate neînţelegeri, s iulie 1960, 45. Substanţa nuvelei e prilejuită de evocarea unor Inlimplări caracteristice din preajma eliberării, ib. august 1962, 3 8 Toate acestea ...ar putea prilejui un spectacol greoi. r decembrie 1962, 50. Putem cunoaşte ceva din dezbaterile publice şi interioare prilejuite, astăzi, In occident, de problemele arzătoare ale teatrului, v. rom. decembrie 1984, 129. 3. Refl. (Regional; despre oameni) A se nimeri (2). Le-a spus ce era să păţească şi cum s-a prilejui el pe acolo ...şi l-a scăpat. Pamfile, duşm. 161. — Prez. ind.: prilejuiesc. — Prilej + suf. -ui. PIUUEPSÍ vb. IV. Refl. pas. (învechit, rar) A se constata In mai multe rin duri; a se repeta (1). Clnd să va găsi pline amestecată cu făină stricată neagră şi ră ... şi dacă asăminea abatere să va prilepsi la o pitărie păr la trei ori .... cirmuirea va fi in drep- 15932 PRILESTEŢ — 1420 — PRIM1 taie de a închide ace pitărie (a. 1848). FurnicX, d. c. 432. — Prez. ind.: prilepsesc. — Cf. ngr. 7r p 6 X Y) a „a lua şi a aduce înainte“. PRILESTÎŢ, -EÂŢĂ adj. (învechit; şi substantivat) (Om) înşelător, amăgitor. Cf. p r i 1 e s t i (1). Bărbatul strlmbu şi prilăsteţ gunoseaşte-se D[o\mnulu. psalt. hur. 3V/12. Bărbatul cruntu şi hicleanu (prilăsteţ h, înşelătoriu d) spurcâciure-i Domnului. psalt. 6. Mare prilesteaţă ce eşti. Cantemir, ap. TDRG, cf. ANOR. CAR. — Pl.: prilesteţi, -e. — Şi: prilăsteţ, -eâţă adj. — Prilesti -f- suf. -e/. PRILESTÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) amăgi, a (se) înşela; tranz. s p e c. a ademeni, a seduce. Vrea-voru se prilăstească vriurii grăindu deşerţii, cod. vor. 168/2, cf. 228. în dzi de grija mea dzeul cerşiiu, cu mărule meale noaptea Intr-lnsu, şi nu prilăstiiu fuiu. psalt. 152. Ziseră lor fariseii: au şi voi v-aţi prilăstit? Coresi, ev. 197. Vin cu meşterşug ca noi să ne prilăstească, iară noi să fim adevăraţi in dragoste, id. l. 424/12. Rădică şarpele şi Intră în elu şi prilăsti Evva şi Evva înşelă Adam (a. 1619). gcr i, 56/12. Muierea Eva de şarpe fu pri-lăstită. Varlaam, ap. tdrg. Cumu-i bărbatul de mearge de o smomeaşte şi o prilesteaşte. prav. 197. Să am zice că păcat n-avem, singuri ne prilestim şi adevărul nu iaste întru noi. n. test. (1648), 193r/28. Pentru libovul cel mult ce-i arăta împăratul şi cinste s-au pre-lestit de s-au lepădat de D[o]mnul //[ristojs. Dosoftei, v. s. noiembrie 173r/ll. Omul... carele ne au prelestit ca să ne surpe pre noi să-l piiardem pre el. Biblia (1688), 2372/3. Sînt direpţi, să laudă şi să arată ca pre prostul nărod să prilăstească (a. 1691). bv i, 317, cf. anon. car. Iată cum îi prelăsti diavolul aşa lesne. anon. cantac., cm i, 167. Şi nici acele feliuri de înşălăciuni prelistea pre domn, că faptele şi apucăturile lor nu răspundea ziselor (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 145/1. Unde iaste înşălă-torul acela carele au prelestit pre feciorul împăratului? Varlaam-Ioasaf, 106r/19. Iubit încă şi de ostaşi (mainainte de a-i prilosti pre aceştia Filipp). Şincai, hr. i, 20/28, cf. Clemens, lb. Cum nu simţi tu răul care te prilosteşte? Pann, ap. Şăineanu, d. u., cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Că ea-i smomea spre dinsa pentru daruri Şi-i prilostea cu vorbe unse-n miere. Murnij, o. 313, cf. tdrg, cade. Că e lumea-nşelătoare Şi foarte amăgitoare, De-nşală şi amăgeşte Şi pre toţi li prilosteşte. Teodorescu, p. p. 101. Un om bogat a fost avînd numai o fată, şi s-a întîmplat că a prilostit-o zmeul. Rădulescu-Codin, î. 235. 2. Refl. (învechit, rar; în forma prilosti) A se deprava, a se degrada, a decădea. După pilda craiului lumea se prilosteşte. Şincai, hr. i, 13/39. 3. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit; în forma prilăsti) A calomnia, a defăima; a profera. Carele nu prilăsteaşte cu limba sa nece face apropelui său reu. psalt. hur. 9v/4. Vrea aceaia să prilăstească ocări ... vrăjmaş aceaia fi-vor lu /f[risto]s. Coresi, l. 436/10. 4. Tranz. şi rei 1. (Regional; în forma prilosti) A (se) sluţi, a (se) schimonosi (Braşov). Com. I. Panţu. L-a prilostit D[umne]zeu. id. ^ Refl. A face grimase; a se strîmba (Braşov). Com. I. Panţu. Ce te prilosteşti? id. 5. Refl. (învechit, rar; în forma prelesti) A se strădui, a se osteni (3). Că eu hiind lipsit de mă ţliu cu un meşterşug sărăcesc şi ticăit, în zădar că te pre-lesteşti, o, omule! Dosoftei, v. s. noiembrie 133v/22. Nu te prelesti, o, omule, a te ruga că nice iaste D[u]mn[e]-dzău ..., ce numai nărocul fiecăruia om. id. ib. noiembrie 153v/28. — Prez. ind.: prilestesc. — Şi: prilosti, (învechit) prilejti (anon. car.), prilăsti, prelăsti, prelesti, prelisti» (regional) prilisti (Scriban, d.) vb. IV. — Din slavonul fip’fcAkCTHTH. PRILESTÎT, -Ă adj. 1. (învechit) Amăgit, înşelat; s p e c. ademenit, sedus. Şi dzîsă cătră nărod: o, oameni orbi şi prelestiţi, ascultaţi calea direptăţîi. Dosoftei, v. s. septembrie 30v/ll. Au prorocit că va să vie împăratul cel mare şi tare, dar n-au ascultat prilăstiţii şi amăgiţii oameni, nici au crezut (a. 1747). gcr ii, 39/17. Cei din Ţeara Bîrsei a remas prilostiţi şi multă gâlceava au făcut. Şincai, hr. iii,¡jl98/5. Ajunge otita că coconita Prilăstită aşa fu de bunişoară ... Călugării doară Pentru dînsa ar fi fost să să omoară. Budai-Deleanu, ţ. 288, cf. lb, Polizu, ddrf, cade. 2. (învechit şi regional) Aiurit, zăpăcit, năuc (2); scos din minţi, smintit. Cf. cod. puşc. 84, cade, Rădulescu-Codin, conv. lit. xliv, 619. <£> (Substantivat) îndrăciţii aceia puţin zăbovind, şi viindu-şi in ori, iarăşi se stropşea şi cit putea striga ca nişte prilostiţi. Şincai, hr. i, 223/7. Mă mir ce mai umblaţi ca nişte prilostiţi (a. 1805). Iorga, s. d. xii, 197. + (Regional; despre copii; în forma prelestit) Neastîmpărat (2) (Şanţ—Năsăud). Cf. alr i 1 568/215. 3. (Prin Bucov. şi prin Transilv.; în formele pri-listit, prelestit) Pipernicit, sfrijit. Com. din Bucovina, Paşca, gl., Coman, gl. 4. (Regional; despre oameni; în forma prilostit) Care nu are noroc, lipsit de noroc; nenorocos (Cri-halma — Rupea). Cf. Lexic reg. ii, 47. — Pi.: prilestifi, -te. — Şi: (învechit şi regional) prelestit, -ă, prilostit, ~ă, (învechit) prilăstit, ~ă, (regional) prilistit, -ă (com. din Bucovina) adj. — V. prilesti. PRILllVGE vb. III v. prelinge2. PRILIPCĂ s. f. v. prelipcă. PRILIPTICOS, -OÂSĂ adj. v. proliptieos. PRILISTI vb. IV v. prilesti. PRILISTlT, ~Ă adj. v. prilestit. PRILOÂGĂ s. f. v. pîrloagă. PRXLOFORISf vb. IV v. pliroîorisi. PRILi^G s. n. v. pîrloagă. PRILOGÎ vb. IV v. plrlogi. PRILOSTEĂLĂ s. f. (învechit, rar) Faptul de a (se) prilosti, v. prilesti (1). Cf. ddrf. — Pl.: prilosteli. — Prilosti + suf. -eală. PRILOSTI vb. IV v. prilesti. PRIL OŞTIRE s. f. v. prilăstire. PRILOSTÎT, -Ă adj. v. prilestit. PRILOSTITOR, -OĂRE adj. v. prilăstitor. PRILUCĂ s. f. v. prelucă. PRIM1 s. n. I. (Regional, mai ales în Transilv.) Garnitură din blană (de miel) aplicată pe marginea pieptarelor, a cojoacelor, a căciulilor etc.; bandă, bordură, şnur etc., de obicei dintr-o ţesătură frumos lucrată sau din broderie, cu care se ornamentează unele veşminte pe margini, (regional) primblă-t u r ă. V. premuitură. Cf. anon. car. Un 15951 PRIM* — 1421 — PRIM3 sliharia de allaz alb cu flori cu primuri roşii (a. 1707). Iorga, s. d. xiii, 96, cf. Klein, d. 406, drlu, lb, Cihac,, ii, 292, im. îl tivesc cu primă ... mierie. Marian, nu. 251, cf. ddrf. Iarna poartă ... cuşmă din pele de mici negru sau alb, clar acesta are prim negru. Moldovan, ţ. n. 298. Dacă haina e de postav negru, roşu, galben etc. este înfrumuseţată cu blrnaş şi pre margini cu prem. Liuba-Iana, m. 19, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v., tdrg. îşi pot coase primul, banda de pielcică de miel negru pe la marginea boandei cojocelului (cel dc zile mari) şi a cuşmei albe. Pamfile, i. c. 48, cf. 365, cade. Cojoacele şi bunzile erau foarte căutate, mai ales cojoacele cu plimbu negru. Diaconu, vr. LX, cf. Scriban, d. Ţilivichie fără mlneci ..., pe dinainte şi pe după glt cu plimburi de le zicea tancle şi era albe ca de pisică albă. conv. lit. xxiv, 923. Chieplariu venea slrlns pe trup ...Pe margini avea prim negru. şez. viii, 21, com. din Bilca — Rădăuţi, din Straja —Rădăuţi si din Braşov, a v 14, 15, 16, 18, 20, vi 26, Lexic reg. 107. 2. (Transilv.; in formele primă, primură, prim-bură, plimbură) Panglică carc se pune la pălărie sau pe care o prind fetele în păr, la haine etc. Cf. Klein, d. 406, lb, Polizu. Pe pălării se pun primuri late de colori deosebite. Moldovan, ţ. n. 64. Pălăriile sint late In pereţi (margine, boldor) şi cu prime de mărgele împodobite. Pamfile, s. v. 60. La pălării, ta cizme şi la bile se prind prime de toate colorile vii şi flori. Pribeagul, p. r. 119, cf. 46, conv. lit. xx, 1 015. Să mă văd la maica fată, Ştiu-aş prima cum se poartă. Vaida, cf. rev. crit. iii, 166, iv, 145. Ieşi afară, maică dragă, Să vezi domnii cum mă leagă Cu 3 rifi de primă neagră, şez. vii, 167. Pe cap are o pălărie lată, Incungiurată cu primburi roşi şi verzi, apoi pene negre. Viciu, gl. Măi mlndruţo, mlndro dragă, Numa gura ti mi-i dragă Şl primura d'e su barbă. Densusianu, ţ. ii. 147, cf. 245, 261. Clnd se apropie seara ... fcciorii iau primurile ... din cosiţele felelor, şez. xvm, 120, com. Paşca, arh. folk. v, 173, Gregorian, cl. 61, Todoran, gl., alrt ii 62, alr ii 3 354/284, alr sn iv h 1 204, alrm sn iii h 981. Poartă plimburi la pălărie. L. rom. 1959, nr. 6, 51, cf. a iii 4, Lexic reg. ii, 74, mat. dialect, i, 265, folc. transilv. i, 115. 3. (Regional; In forma primă) Dungă colorată trasă In partea de sus sau de jos a pereţilor (Someş Guruslău — Zalău), mat. dialect, i, 215. 4. (Regional; In forma primă) Marginea plitei (Moiseiu — Vişeu de Sus). Glosar reg. — Pl.: primuri. — Şi: primă s. f., primb (lb) s. m., prhnblu (com. din Braşov) s. n., primbură (pl. primburi), primură (pl. primure şi primuri) s. f., prem, perâtn (Klein, d. 406, lb), plimb s. n., plimbură (pl. plimburi) s. f. — Din magii. prim. PRISf2 subst. v. primă1. PRIM3, -Ă num. ord. 1. (Cu valoare adjectivală sau substantivală) (Persoană, obiect, acţiunc etc.) care se află la Început, Înaintea tuturor sau în fruntea unei serii; întli(ul), (cel) dintîi: a) (Cu sens temporal) Nici glndesc că-ţi va fi neplăcut Lulnd firul din prim început. Budai-Deleanu, ţ. 149. Poamele lor Intră ceale prime (dinlăiu) se coc tn tot anul. înv. pom. 43/1. Fcnicia comerciantă fu prima care inventă...şi scrierea, cr (1848), 223/ll. Savurlnd nectarul In prima sărutare, Depune a sa viaţă. Bolintineanu, o. 17. O primă greşeală ... este încurajarea bllndă a mediocrităţilor. Maiorescu, Critice, 82. Succesul primei ediţii a întrecut toate aşteptările editorilor. Caragiale, o. iii, 9, cf. ii, 122. în prima noapte n-am putut adormi. Delavrancea, t. 192, cf. 15. Doar colea-n mai adine mormlnt. E Brătescu-Voineşti, p. 167. Ce să fie pentru prima oară? — Că ne onoraţi cu persoana... Bassarabescu, v. 76. Aşa a început primul capitol sentimental al vieţii mele. Galaction, o. a. i, 41, cf. id. a. 18, 419. E prea inteligent ca să nu se dea In lături la primul avertisment. C. Petrescu, c. v. 111. Era tn primul Crăciun după război. Brăescu, o. a. i, 395. Primul lucru pe care-l fac e să scriu pe o tablă ca asia. Sebas-tian, t. 30, cf. 101, 141. In prima noapte ea povestise plnă la revărsatul zilei. Arghezi, s. vi, 14. Primele întrebări fură despre ce se petrece la Ministerul de Externe. Călinescu, s. 378. Era o lună In primul pătrar, potrivită pentru astfel de încercări. Camil Petrescu, o. ii, 137. Cei care trădau, trădau de obicei de la primele cercetări. Stancu, r. a, iii, 246. Ipo-teştii cu pădurile dimprejur şi oamenii de acolo au fost primii dascăli ai poetului. Beniuc, p. 17. Cu o sprinteneală nebănuilă ... ajunse primul la uşă. T. Popovici, s. 20. Din cei plecaţi la prima bătălie Am mai ajuns la ultima doar doi. Labiş, r. 409. Cnrînd după această primă operă Imprimată, Chopin scrie un marş. s februarie 1960, 50. Prundişul de amelist O să luccască in prima lumină, ib. ianuarie 1961, 7. Comuniştii au fost primii care au intrai In gospodăria colectivă. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 77. Ţin minte şi acum prima noastră noapte In Deltă, t februarie 1962, 22. O dată cu lansarea primilor sateliţi artificiali ai pămlntului ... omenirea a păşit In secolul cosmonauticii. Geologia, 7. Regizorul ... s-a străduit ... să acopere golurile de construcţie şi de dialog ale acestui prim act. t iunie 1964, 76. I se perindau In minte ... primii ani ai tinereţii lui zbuciumate. ib. ianuarie 1965, 24. Impresia primă, pregnantă este cea a dinamismului economic. Scînteia, 1966, nr. 6 893. Primul dintre marile curente apusene care au lăsat urme importante In muzica noastră a fost neoclasicismul, m 1968, nr. 1, 6. Este un om de o conştiinţă rară, totdeauna primul la post. ib. nr. 6, 26. -0- (Adjectival) Prima tinereţe (sau învechit şi familiar, juneţe) = întîia perioadă a tinereţii, care urmează imediat copilăriei. în prima juneţe a femeilor, mîi-nile lor sint roşii şi Imflate. cr (1848), 152/48. Mulţi scriitori, ajunşi mai tlrziu romancieri mari, au tipărit, In prima tinereţe, romane, pe care apoi nu le-au lăsat uitate. Ibrăileanu, s. l. 148. (Adjectival) Primă audiţie = executare pentru întîia oară, în faţa publicului, a unei bucăţi muzicale; p. ext. (concretizat) bucată muzicală astfel executată. Cind scrie despre prime audiţii, profilează uneori lotul ca prin-tr-un văl. m 1962, nr. 2, 4. Dirijorii acordă o atenţie deosebită programelor cu prime audiţii, ib. 1965, nr. 1, 2. (Loc. adj. şi adv.) în primă audiţie = (care se execută) pentru prima oară în faţa publicului. A prezentat un clntec, In acelaşi gen, In primă audiţie, ib. 1968, nr. 5, 20. (Adjectival) Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat (înainte de a fi transportat la spital). Răniţii veneau foarte grăbiţi la posturile de prim ajutor. Sadoveanu, o. vi, 494. Primul ajutor constă In transportarea bolnavului la medic. Belea, p. a. 151. (Adjectival; regional) Ziua primă (şi substantivat, f.) = cea dintîi zi a lunii. Cf. alr i 199/160, 178, 194, 578. Prima lu mai. a ii 6. Oare In ce zi pică prima? mat. dialect, i, 89. <0> Loc. a d v. (Adjectival) In primul rînd (sau, rar, loc) = înainte de toate, mai lntîi. Cred că, tn primul loc, n-avea nici o dragoste către şcolari. Galaction, a. 27, cf. 156. Trebuie să ai grijă, In primul rlnd, de sănătatea dumitale. Vlasiu, d. 165. Alexandru Macedonski a fost, tn primul rlnd, un descriptiv. Vianu, a. p. 242, cf. 327, 384. Ca tovarăş trebuie, tn primul rlnd, să înveţi să taci. Stancu, r. a. iii, 26. în primul rlnd, relaţiile de producţie capitaliste duc la izolarea oamenilor de sliintă. Lupta de Clasă. 1962. nr. 3. 52. PRIM1 — 1422 — PRIMA efort care nu este numai al mlinilor, ci, tn primul rlnd, al spiritului, t iunie 1964, 86. (Adjectival) Materie primă (sau, neobişnuit, material prim) — material brut destinat prelucrării şi fabricării unor produse finite. Să cheltuiască cit mai puţine materii prime. Ionescu-Rion, s. 185. Pe urmă nu s-a mai găsit material prim. Camil Petrescu, u. n. 54. Impozitul pe cifra de afaceri se va putea trece şi aplica de la produsul fabricat la materia primă. leg. ec. pl. 156. Preţurile urcă, fabricile zac demontate, materiile prime dispar. H. Lovinescu, t. 284. Li se distribuie materie primă care le creează timpi morţi. Preda., n. 128. Subsolul reprezintă o sursă inepuizabilă de minerale utile şi materii prime necunoscute pină In prezent. Lupta de Clasă, 1962, nr. 3, 57. -£■ S p e c. (Adjectival) Originar (1), primordial, primar2 (I 2). Ţinerea şi lungirea vieţei ... s-ar putea acuma doblndi numai prin proţesuri hemice, prin ajutoriul primei materii. Vasici, m. x, 10/17. Fondul prim al caracterului său a fost mai curlnd optimismul. Gherea, st. cr. i, 120, cf. Ionescu-Rion, s. 306. Aceştia au pierdut natura lor primitivă, şi-au schimbat şi fondul prim bun care-l aveau. Bart, s. m. 25. Un prim instinct de conservare ll îndemnă s-o ascundă. CĂu-nescu, e. o. i, 230. Zone ale procesului de unde apar impulsurile prime. v. rom. decembrie 1964, 128. 4> (Geol.; adjectival; invccli.it, rar; cumulînd şi ideea de spaţiu) Paleozoic (1). Dcpcziturile ... cuprind resturi de molusce şi zoofite, lucruri ce nu pot ca să se afle In depozitările prime. Cobîlcescu, g. 68/3. 4- (Familiar; cu valoare adverbială; la f, art.) în primul rlnd, mai lntli; primo. Pină acum nu mi-a încăput nici unul pe mină să nu iasă, prima, procopsii. c.onv. lit. xi, 62, Eu, dacă vrai să ştii, puteam să fiu, prima, poliţist ... fiindcă eu simt omul de departe. Davidoglu, m. 22. + Compus: (Bot.; adjectival; rar) prima-iubirc s. f. sau primul-amor s. m. = cummă-albă (Campanula fcneslrellata). Borza, d. 38. '$■ (Substantivat, f.) Numele unei plante de grădină nedefinite mai de aproape. Micsandrele, garoafele, primele... erau vestite In tot oraşul. Brătescu-Voineşti, p. 304. 1)) (Cu sens spaţial; adesea cumulează şi ideea de timp) Prima notă. Un catastih ...In care se însemnează vlnz&rile ce se fac. Iarcu, d. s. ii, 439/1. Acea linişte adlncă ... aui de ţipetele copiilor clnd zăriră primul liliac. Delavrancea, s, 267. Vreau s-omor! Şi plumb a tras In primul trecător. Coşbuc, P. i, 140. Prima pagină. C. Petrescu, c. v. 158. Se zice că el ar fi făcut prima casă cu două rlnduri din centrul oraşului. Brăescu, o. a. i, 109, cf. ii, 50. Fiecare, afară de primul, privi tn jumătatea cefii celuilalt. Sahia, n. 73. Prima stradă pe care o cercetăm e o cale îngustă şi cotită. Sadoveanu, o. ix, 230, cf. xi, 37. S-a urcat, întocmai ca o veveriţă, tn primul copac mai înalt. Stancu, r. a. iii, 54. Suprafaţa primei încăperi era acoperită de un covor foarte mare. Preda, r. 230, ci. 44. Am urcat la primul etaj. Barbu, p. 36. Intră In prima cameră, v. rom. decembrie 1964, 66, cf. ib. -octombrie 1964, 3. O- (Adjectival) Prim-plan — prezentare a detaliilor unor personaje, unor obiecte etc., Intr-un film cinematografic. Cf. ltr2. 4- (Muz.; substantivat) Interval, pe aceeaşi treaptă, format de două sunete cu aceeaşi denumire. Cf. Ivela, d. m. e) (Cu sens calitativ, valoric, ierarhic etc.) Ei au cugetat la prima necesitate, cr (1848), 82/38, cf. 25s/l. Este o necesitate de prima ordine pentru echilibrul european. Maiorescu, d. v, 9. La mine, aceste articole slnt de prima calitate. Sadoveanu, o. x, 605. A. păzi unitatea partidului ... este prima cerinţă a fiecărei organizaţii şi a fiecărui membru de partid. Lupta de Clasă, 1953, nr. 7, 43. O interpretare care o situează definitiv printre personalităţile artistice de primă importanţă In teatrul nostru, t decembrie 1964, 56. Pictura ... foloseşte [peisajul] ca fundal ..., tapiţeria şi-l apropie dominant, ca centru de interes prim. contemp. 1966, nr. 1 022, 7/2. Prima clasă d'e grlu. alr sn i h 84/102. Prima griului, ib. h 84/531, cf. ib. H 84. (Adjectival) Prim-amorez = actor care interpretează rolul principal de tlnăr Îndrăgostit; june prim. Vechiul prim-amorez de la Galaţi nu făcea deloc de militar. Galaction, o. 131. Peste un an, doi, ll vezi juclnd rol de prim-amorez. C. Petrescu, c. v. 211. Se credea frumos, seducător şi-şi duşmănea colegii din teatru cărora li se dădeau roluri de primi-amorezi. Camil Petrescu, o. ii, 109. <*> (Adjectival; precedă nume de funcţii, de meserii, de profesii etc., indicînd gradul cel mai Înalt In ierarhia acestora) Fusese numit prim-secretar la ambasada din Constantinopol. Gi-iica, a. 10. Marele logofăt... [era] prim-cancelar al statului. Hasdeu, i. v. 31. Mă duc de scol din somn pe primul procuror. Galaction, o. a. !, 91, cf. Camil Petrescu, t. i, 283. Prim-notar. nom. prof. 74, cf. 75, 77. A venit noul prim-secretar de partid. Beniuc, v. cuc. 36. Prim-topitorul îşi aruncă privirea In direcţia opusă cuptorului. Preda, r. 125. Are Ia activ o carieră bogată in realizări, întemeiată pe experienţa clştigată ca prim-dirijor. m 1962, nr. 4, 37. Avem de a face cu o serie de termeni: dregători, boieri, sfetnici şi prim-sfetnici. Stoicescu, s. d. 26, cf. 29, 73. (Substantivat) „Primul“ era creatura ţărăniştilor. In scl 1973, 45. <$> (Adjectival) Prim-ministru — preşedintele. Consiliului de Miniştri; (în unele ţări) premier (â). înttiul prim-ministru al României Unite proclama tristul şi durerosul adevăr că braţele ţăranului constituiau capitalul proprietarilor. Kogălnic.eanu, s. a. 211. Un prim-ministru, un multimilionar. Galaction, o. a. i, 148. FA, fă-mă prim-ministru, să te Iccuiese eu de grevă! Brăescu, o. a. i, 322. Primul ministru, plin de humor..., ti zise condolent ... Călinescu, s. 10. (Substantivat; eliptic) Aflară de la ziarişti, care la rlndu-le ti trăseseră de limbă pe uşierii ministerului, că Intr-adevăr „primul“ sosise la 8 fix acolo. Pas, z. iv, G9. <0> (Familiar; adjectival; In f. art.; eti valoare de superlativ) Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurai, şi clondirul cu trei chite mastieă prima. Cauaoiale, o. î, 85. Să-mi cumpăraţi de 5 lei icre negre tescuite prima şi de 1 leu măsline mari şi mici amestecate, id. ib. vii, 426. Ai văzut zarzavaturile. Prima! Ca dlnsa nu mai arc nimeni. Sadoveanu, o. vi, 554. Dănilă alege brlnza cea mai prima. id. ib. xvi, 116, cf. scl 1973, 45. Vin nouă ciobani De la Poienari, Tot prima-primari. mat. folk. 3. Grlu prima. alr sn i h 84/172. (întărit prin sinonimul „întîi“) Şi ţi-a adus malale un burduf de brlnză prima tntăi, care nu se mai află pe lume. Sadoveanu, o. xvii, 375. •$> (Regional; substantivat, f.) Partea cea mai valoroasă, de cea mai bună calitate din ceva (Măgura — Bacău). CI. alr sn i li 84/531. Prima griului, ib. -4- (Adjectival; despre instrumente, voci sau instrumentişti) Care execută, în general, melodia principală, dominantă. Nimica, Siniore, respunde primul violon. cr (1846), 312/31, cf. Ivela, d. m. A auzit ... un cvartet compus din violină primă, secundă, flaut şi violoncel. Căi.inescu, c. o. 298. In orchestră naiul... dublează melodia viorii prime. Alexandru, i. m. 74. <0> F i g. Clnd la Budapesta avem această vioară primă, cu ce am putea să răspundem la Bucureşti? Galaction, a. 321. 2. (Mat.; adjectival; despre unele simboluri) Marcat printr-un semn în formă dc accent, care deosebeşte două cantităţi corelative notate prin acelaşi simbol. A', a” ... se citesc a prim, a secund, elem. alg. 12/16. (Substantivat) Semn, în formă de accent, care deosebeşte două cantităţi corelative reprezentate prin acclaşi simbol. Cf. cade. 3. (Mat.; adjectiva); în sintagma) Număr prim— număr natural divizibil numai cu unitatea sau cu cl însuşi. Lista numerilor primi este nelimitată. Climescu, a. 88, cf. 87, Barcianu. Se numesc prime Intre ele numerele al căror ccl mai mare divizor comun este unitatea. Algebra x, 101, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: primi, -e. — Din lat. primus, -a, -um, fr. prime. PRIMĂ vb. I. Intranz. A avea lntlietate, prioritate faţă de ceva sau de cineva, a ocupa primul loc, 15954 PRIMADONĂ — 1423 — PRIMAR* a fi pe primul plan. Cf. Barcianu, Alexi, w. Natura adesea — dacă nu primează — e pe acelaşi plan cu dragostea, Ibrăileanu, s. l. 157, cf. 63. Interesul părinţilor prima faţă de fericirea copiilor. C. Gane, tr. v. 287. Scopul patriotic primează asupra susceptibilităţii. Călinescu, c. o. 275, cf. 84, 90. Poale că „Trlntorul“ ar fi să fie o trecere de la nuvela funambulescă spre nuvela In care faptul ar fi să primeze. Constantinescu, s. i, 380. <0> Tranz. Alte privilegii generale sint primate de către privilegiile speciale. IIamangiu, c. c. 435. Şi tocmai această condiţie care ar trebui să primeze pe toate, e uitată la noi. Petică, o. 388. Această consi-deraţiune primează pe celelalte. Şăineanu, d. u. Clnd eşti tlnăr, acţiunea primează totul. H. Lovinescu, t. 387. (învechit, rar) A se remarca, a se distinge, a se evidenţia. Intre cavalerii poloni, primau doi fraţi din familia strălucită a Strusilor. Asachi, s. l. ii, 91. — Prez. ind.: primez. — Din fr. primer, PRIMADONĂ s. f. Prima solistă dintr-un teatru de operă sau de operetă (care joacă roluri principale). Clnd o modulaţie hromatică aluneca asupra buzelor primei donii, alunei un fel de groază ... se rătăcea pe ochii şi fruntea aceştii femei, gtn (1836), 36V20, cf. Valia/n, v. Se jurase de cu seara a pune să plătească amenda pe cel dăntăi ce nu va veni la timp şi chiar însuşi pe ... prima dona. cr (1846), 312/24. O primadonă cunoscută ici la noi. Calendar (1855), 176/23, cf. Polizu. Un impresariu care posedă două primadone, doi tenori şi coi bariloni are un avantagiu îndoit. Filimon, o. ii, 218. Bravo! clntaţi ca o primadonă! Alecsandri, t. i, 289. Port cu mine o ladă de bilele dulci şl dc păr ... castaniu de la o primadonă germană. Bolintineanu, o. 364. Ctnlau ... primadona Bianehi şi baritonul, nu mai ţin minte cum tl chcma. Caragiale, o. i, 3. li vorbeşte de noua trupă a operei, de o primadonă celebră care vine intr-adins numai de dragul nostru. Delavrancea, s. 143, cf. ddrf, Alexi, w., Tim. Popovici, d. m. A proclamat-o, tn aplauzele tuturor, primadonă diletantă. Rebreanu, i. 68, cf. Şăineanu, d. u„ cade. Te văd amorezai ca o primadonă. Galaction, o. 136. Aci slobozea o notă ascuţită şi pllngăloare, ca o primadonă oftigoasă, aci clrlia iute şi scurt ca o găină spărietă dc huli an. Topîrceanu, o. a. ii, 59, cf. id. p. o. 84. E încrezută ca un plutonier-major şi a fost primadonă. Vlasiu, o. 54. Itldeam cu poftă... de primadonele vestejite, care clnluu cu gesturi simetrice imnuri patriotice. Brăescu, o. a. ii, 123, cf. i, 276. <0* (Glumeţ) Nu te pofi arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ţi urle un minavet sau o primadonă de doi, trei o.nişori. Ghica, ap. cade. 0> F i g. Prin urmare fasolea era primadona bucatdor. Bolintineanu, o. 294. — Pl.: primadone. — Scris şi: (după it. şi fr.) prima donă (gen. — dat. primei donii). — Din it. prima douna, fr. prima donna. PRIM A J s. n. Bonificaţie, la frahtul maritim, acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. Cf. I. Panţu, pr. 6. — PL: primajc. — Din fr. primage. i'MMAN s. m. (învechit, prin Transilv.) Şcolar din primele clase, eiev începător. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Coman. gl. — Pl.: primani. — Din lat. prlmajjus, germ. Primaner. PRIMAR1» -Ă adj. (învechit) Care se află la început, înaintea tuturor sau în fruntea unei scrii; dintîi, prim3 (I). Aru pomeni ale noastre fărădelegi primari (d e a i n t e v, ceale deîntîi c2d, întăile h). psalt. 164. <0> (Regional) Cale primară = prima vizită pe care o fac tinerii căsătoriţi (şi părinţii mirelui) părinţilor miresei, la cîteva zile după nuntă. Merglnd pre calea primare la socri .... le-a povestit făr' de sfiială i urlciunea ce are fiica lor asupră-i (a. 1816). Iorga, s. d. vii, 17, cf. lb, Baronzi, l. 103, Cihac, i, 217. Intliaşi dată venise ea la Neamţ, de cale primară, ...cum se zice la noi. Creangă, o. 280, cf. Marian, nu. 740, ddrf. La săptămlna după nuntă, însurăţeii se duc la părinţii fetei de li dau prima vizită, ca gospodari, această vizită se cheamă de cale primară, şez. i, 35, cf. Iordan, g. 159, cade, h iii 20, iv 90. Aşteaptă fratele ca la săptămlna să vie de cale primare, dar n-a venit. Sbiera, p. 49. (Curent) Vâr primar sau vară primară = persoană considerată în raport cu copiii fraţilor şi surorilor părinţilor ei; (regional) văr priinăverel2. Slntem veri premar[i] celui dus de lume (începutul sec. XVII). Iorga, d. b. i, 21. Iară vara premare sau vărul premare a! maichei meale iaste-mi unchiu mic şi leale mică. prav. gov. 95710, cf. 94v/6. De se vor amesteca veri premai'i, pocaanii 12 ai şi metanii clte 110 tn zi (a. 1640). c. cr. 145/30. Muma acestuia era oară premare cu M[a]riia. n. test. (1648), 173v/27. Văr premare lai Coşar, împăratul de Armenia. Dosoftei, v. s. septembrie 38v/l. Roman Vodă au năzuit la craiul leşăscu, Cazimiria, fiindu-i văr primare. N. Costin, l. 224. Toma spătariul Canlacuzino, fiind văr primare Brtn-covanului, ¡1 ţine Brlncovanul ca pre un fi iu al său. Neculce, l. 230, cf. 87. Acolo fiind şi Bădica comisul, văr primare cu Preda. R. Popescu, cm i, 272, cf. 186, Iorga, s. d. vii, 118. I-au fost văr primar din doi fraţi. Şincai, un. i, 50/24, cf. 230/19. Budai-Deleanu, ţ. 149, lb, tdrg, cdde. La cei sllnî mari. Cu noau(ă) ciobani, Tăţ(i) Is veri primari. Vasiliu, c. 24. Cei mai mari îs veri primari; Cel mai mic E streinic. folc. transilv. i, 327. (F i g.) Dar şi cucul bine are, Că i-i slurzul văr primare. Pamfile, c. ţ. 229. Nici ca nu-i străină tare, Că cucu e văr primare, Pupăza e soră dulce. T. Papai-iagi, m. 39. (învechit) Fraţi primari = fraţi născuţi din aceiaşi părinţi; fraţi buni. Fraţii primari iau parte tn amlndouă liniile [la partaj], ute-rinii sau conslngenii, fiecare In linia sa numai. Haman-giu, c. c. 162. — Pl.: primari, -e şi (învcchit, £.) primari. — Şi: (Învechit şi popular) primare, (învechit) premăr, -ă, prentâre adj. — Lat. prlmarlus. PRIMAR2, -Ă adj., subst. i. Adj, 1. (Rar) De primă importanţă, de primă însemnătate, de prim rang, de bază. Aşu la dregătorii primare Vin Intriganţi. Budai--Deleanu, ţ. 342. Clnd omul se-ridoieşle de un princip primar, Nimica na mai crede, căci nu mai înţelege. Bolintineanu, o. 154. Elementele primare din Sadoveanu sint: poezia naturii şi spiritul pandur. Ralea, s. t. j, 13. (Curent) Medic (sau doctor) primar (şi, rar, substantivat, m.) = cca mai înaltă treaptă în ierarhia medicală, care se obţine prin concurs; medic care a obţinut această treaptă. Primăriul doftor. Vulcan, t. 12. El poartă grijă ca să facă primarii la vremea hotărltă vizitele, ca să-şi împlinească datoriile lor medice şi hirurghice. Cuciuran, d. 6/5. La Inilmplare de epidemie el este datoriu să se sfătuiască cu doctorii primari, id. ib. 6/11. Are pentru trataţia bolnavilor, tn secţia boalelor interne, un medic primariu. C. Vîrnav, ii. 80/28, cf. Şăineanu, d. v„ cade. Doctorul primar mi-e prieten. Călinescu, s. 134, cf. dex. 4- (învechit; despre stele) De primă mărime (şi strălucire); p. ext. (despre aştri) care are mişcare proprie în jurul soarelui. Planetele primare se Invlrtesc împrejura soarelui. M. Drăghici, f. i, 44710, cf. iii, 772. Cele secundare se întorc pe după una dintră planetele primare şi mijlocit cu aceasta pe după soare. Rus, 1. 1, 6/20, cf. 6/17. Stelele nu au toate aceeaşi strălucire. Acelea a căror strălucire este mai vie se zic primarii sau de prima mărime. Dră-gbic.eanu, c. 9. 2. De (la) origine; originar (i), prim3 (1 a), primordial, iniţial. Primarile lai necesităţi au fost cele trupeşti, precum foamea. Săulescu, hr. i, 26/7. Răzbunarea lui are vigoarea forţelor primare şi tenace. Lovinescu, s. i, i 4., cf. 128. Veacurile creştine primare. Galaction, o. a. 15959 PRIMAR* — 1424 — PRIMAR* I, 146. Slnt seri In care turlele ascuţite ale bisericilor par vechi şi primare antene. Bogza, c. o. 9. Simţeam cum muntele creşte Din străfunduri primare. Horea, c. 109. Parc-am ieşit din haosul primar al pămlnlului. s ianuarie 1961, 10. Atlt Aglae cit şi Olimpia, la care nu Intllnim simptome maladive, întruchipau totuşi forme primare de înverşunare !n direcţia parvenirii, v. rom. octombrie 1964, 83. Toate aceste sentimente autentice mătură ca un val calculele meschine, egoismul primar. t decembrie 1964, 56. (Med.) Care constituie prima fază în evoluţia unei boli. In majoritatea cazurilor, accsl complex primar evoluează spontan, abc săn. 363. 3. (în sintagmele) Invăţămlnt primar — formă de Invăţămlnt cu caracter obligatoriu, In care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline şi care constituia prima treaptă In vechea organizare a lnvăţămlntului public. V. elementar. Curs primar = primul ciclu şcolar, format din 4 — 7 clase, In vechea organizare a lnvăţămlntului public. In cursul primar i se mai tntlmplase o dată ca din aceeaşi pricină mintea lui să nu poală limpezi o confuzie fonetică. Preda, r. 116. Clasă primară (şi, popular, substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Isprăvind clasele primare, s-au despărţit cei doi buni camarazi. Cara-giale, o. ii, 68. Acolo şi-a făcut el cele patru clase primare. Vlahuţă, o. a. iii, 20. In mintea lui se închega o amintire îndepărtată, din clasele primare. Bassarabescu, v. 24. Am făcut, tn salul meu natal, două clase primare. Galaction, a. 28, cf. 8. Am luat premiul Intli In toate clasele primare. Camil Petrescu, t. i, 561. Aveam ...un furier, caporal cu patru clase primare. Brăescu, o. a. ii, 370. N-a putut isprăvi trei clase primare. Sadoveanu, o. xi, 457. O lume... clasa-nlli primară. Cu omuleţi mustind de viaţă. Banuş, p. 219. Ţurlea le arătă diploma sa de şapte clase primare. Preda, r. 26, cf. id. m. 150. Am terminat cinci clase primare la Turda, s ianuarie 1961, 5. Şcoală primară (şi, popular, substantivat, f.) = şcoală de Invăţămlnt primar; p. e x t. clădire In care se preda această formă de Invăţămlnt; (regional) şcoala primăriei. Cf. Polizu. Artistul ne arată mai Intli ce legături strlnse erau, încă din şcoala primară, Intre cei doi prieteni. Caragiale, o. iii, 71. Am învăţat cu el In şcoala primară. Vlahuţă, o. A. ii, 81, cf. Barcianu. Are doi nepoţi la şcoala primară. .Camil Petrescu, t. i, 274. Slritem In preajma unei şcoli primare. Sadoveanu, o. ix, 310, cf. v, 8. Mamă-sa murise de mult, de clnd era el In şcoala primară. Călinescu, E. o. i, 22. Căci mă salut, pe rlnd, cu anii mei De la primară pin' la cătănie, v. rom. ianuarie 1954, 129. Fuseseră colegi la şcoala primară din sal. Beniuc, m. c. i, 69. 7 şcoli primare, o lăbăcărie şi o moară, contemp. 1966, nr. 1 019, 1/1. (învechit, rar) învăţător primar = Învăţător care funcţiona lntr-o şcoală primară. Poveţe şi sfaturi pentru a pregăti pe învăţătorii primari la cariera lor. Bhezoianu, î. 3/5. 4. Care este simplu, elementar; p. e x t. (peiorativ) care este neevoluat, rudimentar, simplist. Situaţia este ... mai complicată declt se judecă tn mod primar de către lume. Camil Petrescu, u. n. 111. Concepţia ta despre instinct este primară, dar ... este concepţia curentă. id. t. iii, 323. Prepoziţiile simple constau dintr-un singur element, de cele mai multe ori o aşa-numită prepoziţie primară, sg ii, 92. Totul a lăsat o impresie de forţă brutală, primară, m 1962, nr. 4, 38, cf. m. d. enc., DEX. 5. (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină şi poate servi ca element de bază pentru formarea de derivate cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; primitiv. Aproape toate adjectivele primare fac pluralul cu -uri clnd slnt substantive, ll i, 107. Din fondul principal fac parte nu numai cuvinte primare, nederivate, ci şi cuvinte derivate sau compuse. Graur, i. l. 93, cf. form. cuv. i, x, dex. + Care are, păstrează forma sau valorile originare. E vorba de interjecţii primare cărora cu timpul li s-a precizat ţi diferenţiat înţelesul şi întrebuinţarea. Graur, e. 59. 6. (Despre elemente şi compuşi chimici) Care are o singură valenţă satisfăcută de un anumit element sau radical. Fosfat primar de Ii sau diacid. Macahovici, ch. 113. Carbon primar, id. ib. 436. Se deosebesc hidrazine primare ... şi hidrazine secundare, id. ib. 590, cf. dex. II. (Geol.; astăzi rar) 1. Adj. Paleozoic (1). Tereinul primar; aici se găsesc rămăşiţuri împietrite de moluşti (melci, scoici), de peşti. Barasch, m. ii, 16/20, cf. ltr*. dm, m. d. enc., dex. 2. Subst. Paleozoic (2). Diviziunea ulterioară, după criterii stratigrafice ... a condus la numirile: arhaic, atgonkian, primar, secundar, terţiar, cuaternar, ltr’ vii, 275. 3. Subst. Paleozoic (3). III. S. m. 1. (în vechea organizare administrativ--teritorială a României) Reprezentat (ales) al conducerii centrale, tn oraşe şi comune, cu atribuţii administrative şi de poliţie, (Învechit şi regional) b i r ă u, chinez, jude, (Învechit) procator, vornic, (turcism Învechit) mudir; (in noua organizare administrativ-teritorială a R. S. România) preşedintele comitetului executiv al consiliului popular municipal, orăşenesc sau comunal; (neobişnuit) primărie (2). Cin' te-ai socoti că slnt prietenii tăi ăi buni ş-ăi d-aproape? Stăplnirea? Clrmuilorul? Premaru? Ji-pescu, o. 29. O să ne nuntească satul cu fata primarului. Delavrancea, s. 57. Mai bine că n-am învăţat, mă făceam vrun primar şi-nfundam puşcăria. Vlahuţă, 0. A. n, 97, cf. ddrf. De v-aţi pune-n cap cu toţii Eu aş fi primar In sat! Coşbuc, p. i, 204, cf. ii, 205, Alexi, w., tdrg. Premarele salului, un tlnăr holtei, şez. xii, 34. Domn'le primar, eu ţi-am mai spus: nu e treaba nimănui ce fac eu cu munca mea. Petică, o. 206. Primari! dac-a venit, a găsit că e dreptu meu, păcum şi era. Brătescu-Voineşti, p. 122, cf. 327. Avuse Intliul schimb de vorbe aspre pentru gangul acesta nou cu primarul. Agîrbiceanu, a. 215. Afacerile comunale le conduce primarul (jude-mare) şi notarul. Păcală, m.r. 345. Păi, dom'le premare, las'mneata, că mergem singuri. Gîrleanu, n. 147, cf. 11, 138. Primaru ... li spuse, In adevăr, că boieru o să vie azi. Bujor, s. 113. Primarul... caută să-şi păstreze demnitatea. Rebreanu, i. 13, cf. id. r. i, 109. Primarul şi jandarmii din comună ll implică bun, nevinovat, lntr-o hoţie oarecare. Galaction, a. 172. Ordonă primarului să împartă tot ce se află In magaziile moşiei. C. Petrescu, î. i, 141. Mulţumită energiei unui primar tlnăr, [orăşelul] va fi iluminat electric. Brăescu, o. a. i, 108, cf. 13, 114, nom. prof. 67. Trebuie să fie de faţă şi primarele. Sadoveanu, o. xii, 509, cf. i, 106, vi, 17. Funcţia de primar era Intr-adevăr supusă schimbărilor dese. Arghezi, b. 82, cf. 132. Primarul pare foarte afectat... şi scandalizat el însuşi. Călinescu, c. o. 97, cf. Ralea, s. t. m, 281. Mi se pltnseră şi de primar. Stancu, r. a. 1, 194. Simpli muncitori au ajuns primari, au intrat In conţilii, In comitete. Galan, z. b. 20, cf. id. b. i, 49. De clnd Ioana a fost numită primar mă ocup şi de bucătărie. H. Lovinescu, t. 301. hijura şi pe popa şi pe primar şi pe perceptor. Preda, m. 66. Primarul griul nostru ne-a schimbat! Labiş, p. 341. Trăiască părintele oraşului nostru, primarul sectorului de verde! Barbu, p. 114. Doar premaru’ ţine răbojul cheltuielilor. t iunie 1964, 20. Consiliul comunal va avea un preşedinte, care va fi, In acelaşi timp, primarul comunei. Scînteia, 1967, nr. 7 489. Frunză verde baraboi ..., Să punem premar din noi. mat. folk. 1 416, cf. 1 455. Doamne, dă-i primarului O căruţă cu un cal, Să ll ducă la spital, folc. transilv. i, 420. Arză-l para focului Pe primarul salului. Pe primar şi pe notar. folc. mold. i, 142. 2. Compus: (Ornit.; glumeţ) primarul-gălnilor = uliu (Accipiter gentilis). Băcescu, păs. 141. 3. Numele unui joc de copii In care mai mulţi băieţi, adunaţi In jurul unuia dintre ei, îi Îndeasă căciula pe ochi şi-l lovesc cu palmele în căciulă. Cf. Pamfile, j. 15959 PRIMARE1 — 1425 — PRIMĂ1 i, 51. E x p r. (Regional) A face (pe cineva) primar = a bate, a lovi (pe cineva), id. ib., cf. 132. — Pl.: primari, -e. — Şi: (popular) primâre, pre-inâr, premăre s. m., (învechit) primâriu, -le adj. — Din lat. primarius, fr. primairc. — Pentru sensul III, cf. fr. m a i r e. PRIMÂRE1 adj. v. primar1. PRIMÂRE2 s. m. v. primar2. PRIMARIĂT s. n. 1. (Astăzi rar) Funcţia, titlul, calitatea de primar2 (III 1); perioadă de timp In care cineva exercită această funcţie; (regional) primărie (2). Cf. cade. Nu mi-ar fi deloc indiferent ca, sub primaria-lul meu, să apară Inlr-un cartier muncitoresc aşezămln-tul nădejdilor dumitale. Galaction, o. a. i, 205. Singur domnul primar ... zlmbea mulţumit, ca unul care ştia că sub primariatul său toate merg strună. P. Constant, b. 121, cf. Iordan, l. r. a. 165, Scriban, d., dl, dm. N-a vrut să se facă liberal pentru a candida la primariat. il septembrie 1960, 14, cf. dex. 2. Examen susţinut de un medic pentru a obţine titlul de medic primar, dex. — Pronunţat: -ri-at. — Pl.: primariate. — Primar2 -f suf. -(i)at. Cf. lat. primariatus. PRIMARIU, -IE adj. v. primar2. PRIMAS s. m. (învechit) Primat1. Primasul seau arhiepiscopul Poloniei le-au ieşit înainte Intru Intlmpi-nare. ar (1829), 62/6. Şi acesta avu lupte cu papa tn care lu-mpletici Toma Bechet, arhiepiscopul de Conter-buri, primasul Angliei. Săulescu, hr. i, 205/26. — Accentul necunoscut. — Pl.: primaşi. — Din lat. primas. PRIMAŞ s. m. (Transilv. şi Olt.) Primul viorist într-un taraf. Cei şapte figani, cari rămaseră, clntau bine şi fără primaş. Agîrbiceanu, a. 117, cf. 118. Ca şi auxiliarii lui ... , prefăcuţi toţi In corişti, primaşul nu cedează din tensiune. Abia dacă rupe firele desfăcute din arcuş. In scl 1973, 45. Adesea secunzii care urmăresc melodia primaşului execută Insă deplasări în direcţii deosebite. Alexandru, i. m. 324. La ioc [— horă] sint trei Set'eraş: primaşu ..., contralău şi gordunaşu. bul. fil. iv, 97, cf. Lexic reg. ii, 81, l. rom. 1960, nr. 2, 21, GL. OLT. — Pl.: primaşi. — Din magh. primas. PRIMÂT1 s. m. Cel mai Înalt grad In vechea ierarhie a bisericii ortodoxe şi catolice; (mai tîrziu; şi, adjectival, In sintagma mitropolit primat) titlu dat (In trecut) primului mitropolit al unei ţări, patriarh (2); (şi, adjectival, In sintagma cardinal primat) cel dintîi dintre cardinali; persoană care deţine unul dintre aceste grade sau titluri, (învechit) primas. Pentru o carte de recomandaţie pre care primatul Ispa-■niei, ce era aluncea cardinal de Porlocarero, mi-o de-dease. Cugetări, i, 103r/16. Această diregătorie i-au deşchis drumul la cea de a fi primat, ist. carol xii, 31v/23. Pre line încă le punem primat In împărăţia bulgarilor şi a vlahilor. Şincai, hr. i, 240/27. La noi aceste două nume: primat şi patriarh tocmai una Insămnează. id. ib. 240/33, cf. iii, 35/5. Toate aceaste le primiră şi împăratul Bulgariei şi primatul Ttrnovei şi amlndoi ...le mărturisiră lui papa Inocenţie. Maior, i. b. 34/2, cf. I. Golescu, c. Arhiepiscopul de la Toledo e primatele ţării. Rus, i. i, 150/12. Mitropolitul .... vechiul primai fu cel dinţii a cărui mlnie izbucni în contra hatmanului. Bălcescu, m. v. 207, cf. Ne-gulici. Se prezentară spre a saluta pe regele lor de bunăvenire, cărei ii dete expresiune primatele cardinal Ion Scitovski In numele ţării. Bariţiu, p. a. iii, 311, cf. 170, Stamati, d., prot.-pop., n. d., ddrf. Papa ... numeşte pe arhiepiscopul din Tlrnova primat peste toată împărăţia lui. Xenopol, i. r. ii, 237, cf. Ghe-ţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Pe-aici, A fost pămlntul binecuvlntat, De trei vlădici Şi de-un mitropolit primat. Topîrceanu, 0. a. i, 334, cf. Scriban, d., Arghezi, b. 116. Oare mitropolitul primat nu poale să dea dezlegare de căsătorie intre o nepoată şi un unchi? Călinescu, e. o. ii, 99, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: primaţi. — Şi: (Învechit) prlmâte s. m. — Din lat. primas, -tis, fr. primat. PRIMÂT2 s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, deosebite de celelalte mamifere prin dezvoltarea mare a creierului, din care fac parte şi omul şi maimuţele (Primates); (şi la sg.) animal care aparţine acestui ordin. Tipul cerebral primitiv al primaţilor este un tip In două şi nu in trei îndoituri frontale. Arhiva, i, 495, cf. enc. rom., Şăineanu, d. u., cade, enc. agr. Primatele se cunosc, prin cele mai vechi forme, încă din paleoeen. ltr2, cf. dm. Din ordinul primatelor face parte omul. Zoologia, 188. Vederea primatelor este binoculară, creierul atinge dimensiuni mari. der, cf. m. d. enc., dex. — P}.: primate şi (rar, m.) primaţi. — Din fr. primates. PRIMÂT3 s. n. Importanţă primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva In raport cu altcineva sau cu altceva; situaţie, stare a ceva care are lntîietate, faptul de a fi primordial, de a avea o importanţă primordială; prioritate (1), lntîietate, primordialitate, (neobişnuit) primordialism. Cf. Alexi, w. Era vorba de afirmarea primatului culturii româneşti. Lovinescu, c. v, 36, cf. id. s. i, 351. Atitudinea lui de poet de-a pururi solidar cu durerile celor mulţi i-au adus ... laurii primatului poeziei. Galaction, a. 323, cf. Scriban, d. Materialismul filozofic porneşte de la primatul materiei. contemp. 1949, nr. 120, 3/4. în operă, posibilităţile regiei sini restrlnse Intrucltva de primatul vocal. ib. 13/5. El pretinde net primatul poemului, iar melodiei li asignează rolul secundar de simplu divertisment. s iulie 1960, 81. Primatul operei, revendicat în repetate rlnduri, impune cu necesitate ... „drepturile criticii complete“. România Literară, 1971, nr. 137, 3/3. — Pl.: (rar) primaturi. — Din fr. primat, germ. Primat. PRIMÂTE s. m. v. primat1. PRIMÂŢIE s. f. (învechit) Funcţia, demnitatea, calitatea de primat1; (învechit, rar) primăţie. Pre tine încă le punem primat In împărăţia bulgarilor ... şi bisericii Trinovului, prin privileghionul acesta, ii dăm putere de primăţie. Şincai, hr. i, 240/29. Tu şi urmăritorii tăi ...să întreceţi cu vilfa primaţiei pre ceialalţi mitropoliţi ai Bulgariei, id. ib. 240/30, cf. 1. Golescu, c. — Din lat. primatia, fr. primatie. PRIMĂ1 s. f. 1. Recompensă (în bani sau obiecte) oferită cuiva de stat sau de o societate particulară ca încurajare, pentru executarea la timp a unor sarcini, a unor angajamente, pentru efectuarea unor munci In agricultură etc. V. premiu. S-a pornit la Madrit, de la ambasada englezească, o depeşă cu primă, adică s-a făgăduit o răsplătire curierului de va ajunge acolo la ceasul hotărlt. cr (1833), 2142/15. Pentru o primă de S drahme de cap, întreprinse de a respunde preţul declarat de slăpln pentru sclavul fugit. rom. lit. 832/23, cf. Şăineanu, d. u., cade. I-a dat prim un plug, o grapă la predarea tutunului, că l-a avut bun şi frumos, arh. olt. xxi, 273. <ţ> E x p r. (Franţuzism) A face primă = a se bucura de consideraţie deosebită; a preţui, a valora. Era 15971 PRIMĂ* — 1426 — PRIMĂRIE sărxălos, afacerile ti mergeau, strună şi cuvlntul său făcea primă. Brăescu, o. a. i, 280. 4* (Şi în sintagma primă de asigurare) Sumă pc care asiguratul o plăteşte, eşalonat sau dintr-o dată, asigurătorului pentru riscul pe care acesta şi-l asumă de a-i plăti despăgubiri Jn cazul unei pierderi suferite; (învechit) premiu (3). Cf. I. Panţu, pr. 5, Şăineanu, d. u., cade. Dobtnda trebuie sporită cu o primă de asigurare. Titulescu, d. 363. Prima sau raia de asigurare este suma pe care o achită asiguratul asigurătorului pentru asumarea riscului, pr. drept, 395, cf. der, m. d. enc., dex. 4- Primă cir export — sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată cuiva pentru exportarea anumitor mărfuri, în scop stimulativ. Acordarea primei de. export este larg practicată de guvernele şi uniunih monopoliste din unele ţări capitaliste, der, cf. m. d. enc., dex. -$• Retribuţie suplimentară acordată de stat, periodic, unor angajaţi pentru contribuţia adusă la creşterea calitativă şi cantitativă a producţiei. Salariaţii întreprinderilor şi instituţiilor de slal pot beneficia de prima de producţie in condiţiunile prevăzute mai jos. leg. ec. pl. 283. Eu nu mă. înghesui nici la prime, nici la tantieme. Vinea, l. j, 45, cf. 401. Mi se pare c-ai luat primă pc ultimul trimestru, t martie 1965, 52, cf. m. d. enc., dex. 4 (Adesea urmat de determinări care precizează sensul) Spor adăugat la retribuţie persoanelor care prestează munci primejdioase, în condiţii cu un anumit grad de periclitate etc. Maiştrilor principali li se va acorda media ponderată a primei de pericol a atelierelor din subordinele lor. lec>. ec. pl. 287. 2. (învechit, rar) Preţ dc cost al unei mărfi. Cf. I. Golescu, c. — Pl.: prime. — Şi: (regional) prim subst. — Din fr. prime. PRIMĂ3 s. f. (în loc. adj. şi adv.; Inv'.'cliit, rar) Dc(-a) prima sau din primă -- (care este) (ie la început, dinţii. Cartea dc prima Iu filoisi. Palia (1581), ap. c.cr i, 33/34. Huben, născutul mieu de-a prima, tu tăriia mea şi putearea mea. ib., ap. id. ib. 35/22. Der. hrana şi poama ta să dai plrga den primă. ib., ap. c. cr. 72/2. Cepleaşte ţie doouo table de piatră, ascaminea călră ceaie den primă, ib., ap. id. ib. 79/22. (Regional) In primă = (care a fost) făcut Înainte de vreme; prematur. U lucru pre-n primă. conv. lit. xx, 1 015. 0m (sau !.»j) primă = a) (regional) (care este, s-a făcut etc.) de timpuriu, devreme. Pere cc se coc in primă. ib. [Am semănat porumbul] prea dim primă, alr sn v h 1 346/95; li) (Învechit) (care este) înainte de toate, mai Intli. ¡asie derepl den primă să ne cmăţcască cu aceasta ustencală şi sete. Cu-resi, ap. dhlr ii, 261. — Din lat. prima. PRÎMĂ3 s. f. v. priin1. PRIMĂRĂŞ s. m. (Prin sudul Mold.) Diminutiv al lui primar2 (III 1). Cf. şez. viii, 28. Cărăruşă la plrlaz, Bătută de-un primăraş. ib. — Pl.: primăraşi. — Primar2 + suf. -aş. PRIMĂREĂSĂ s. f. Soţia primarului2 (III 1); femeie care îndeplineşte funcţia de primar2 (III 1); primăriţă. Primăreasa ca primăreasa, da maica preoteasa e o bunătat’ de ţlfnoasă. Delavhancea, s. 40, cf. ddrf, tdrg. Spune-i şi primăresii că primam (inc cu mo.ş-neagu. Gîrleanu, n. 32, cf. cade. Doamna primă-reasă simţind că ajunsese pe un teren lunecos a pus punct convorbirii In mod distins. Vlasiu, d. 59. Toată ziulica ba la primăreasa, ba la preuteasă. Sadoveanu, o. x, 607, cf. Scriban, d., dex, Pamfile, c. 50. — Pl.: primărese. — Primar2-}- suf. -easă. PRIMĂRIsSC, -EĂSCĂ adj. (Rar) Care aparţine primarului2 (III 1), privitor la primar2, de primar2. Primarul, nea Tudorache, stă la masa primărească. Vissarion, fl. 169. — Pl.: primăreşti. — Primar2 + suf. -esc. PR1MĂHÎ vb. IV. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A exercita funcţia de primar2 (III 1). Ciau-şanu, gl. Am primării destul! id. ib. 4- Tranz. f a c t. (Rar) A face, a^investi, a numi primar2 (III 1) (pe cineva). De aceea-i primar, ca să fie aşa cum U Mălin. Altfel, l-ar lăsa boierii In bordei, nu şi l-ar primări., ca să aibă ce-l (ine lingă masa lor pentru porunci. Galak, z. r. 74. — Prez. ind.: primărese. — V. primar2. PRIMĂRÎE s. f. 5. Organ local al puterii de stat în comune, oraşe şi municipii, în care îşi exercită funcţia primarul2 (III 1); p. ext. clădire în care işi. are sediul această instituţie; funcţionarii instituţiei. Sub cc ocupaţiune străină, -n primărie Se face împrumuturi şi chiar In loterie? Bolintineanu, o. 175. Leiba a mers la primărie, 'apoi la subprefecturi, să denunţe pe ameninţător. Caiîagiale, o. i, 56. Zidirea cea mare, carc se vede mai in vale, este primăria. Slavici, n. i, 30. Măcar de ş-ar clădi cuibul In clopotniţă ori sub slreaşina primăriei, tot o să clnte. Dei.a-vrancea, s. 41, cf. ddrf. La primărie li adunare mare de săteni şi ascultă ce le spune inspectorul comunal. SP. Popescu, m. g. 21, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Voiau să intre In premărie, că cică premăria e a lor acu. — Ia uil’tc, leică! Am ajuns să fie premărie nişte păcătoşi ca ăia! Petică, o. 230. Bătuse de mult nouă ccasuri Ia ceasornicul de la primărie. Brătescu-Voineşti, p. 325. Intră un plrgar de ta primărie. Agîrbiceanu, a. 214. Eu Iţi spui să tai nucul. — Ia taci! — Atunci l-om tăia noi, primăria, şi-om facc cunoscut celor mari. Gîrleanu, n. 38, cf. 12. Florica li dădu o hlrtie dc la primărie. Bujob, s. 36, cf. 65. Are de dus nişte porunci la primăria din Şar. Hogaş, db. i, 130. Clnd li venea partidul la putere era şi domnu Guţă numit la primărie. Bassarabescu, v, 54. Un grup de ţărani aştepla la primărie sosirea armatei. Heiuieanu, h. ii, 242, cf. i, 198. Ori mă duci Ia primărie, ori te duce mă-ia la cimitir. Galaction, o. i, 98. A doua zi, num.ii ce mă pomenesc cu ordin dc Ia primărie. Brăescu, o. a. ii, 198. Pe uncie n-am umblat? Cui n-am cerut? La primărie, la comitetul şcolar. Sebastian, t. 306. Din primărie !n primărie, ... cu căruţă, călare, am ajuns In munte. Voiculescu, p. i, 79. A venit de la primărie anchetă şi cercetare. Sadoveanu, o. vm, 186. O mare parte din elementele ce lucraseră In fostele primării au rămas tn funcţiune. Scînteia, 1952, nr. 2 394. Văd şcoala spoită cu lună ... Şi-n deal primăria. Arghezi, vers. 356. La primărie morţii au fost scotociţi de acte. Stancu, r. a. i, 55, cf. iii, 15. Primăria, pretura, jandarmii, au hotărlt mină-n mină să nu dea drumul batozelor. v. rom. mai 1954, 28. Ana numai tui putea să-i fie femeie fără felicitările primăriei şi fără binecuvinlarea bisericii. Vinea, l. ii, 289, cf. 240. Te-a căutat azi vătăşelul de la primărie. Ii. Lovinescu, t. 98. Intrase la primărie ca ajutor de secrctar. Preda, m. 154. Ca o viitoare vie, Curgeau flămlnzii, mulţi, la primărie. Labiş, v. 341, cf. Vasiliu, c. 91. De n-a scrie cum se scrie, L-oi ţipa din primărie, folc. transilv. i, 114. <£> (Regional) Şcoala primăriei—şcoala primară, v. primar2 (I 3). Ciauşanu, v. 191. 4 (Regional) Judecată, proces (în cadrul primăriei 1). De păr şi la primărie. Zanne, p. iv, 556. Clte mi-ai făcut tu mie, N-am o coală de hlrtie Ş-un logofăt să le scrie, Să le trag la primărie. Ciauşanu, v. 68. 2. (Regional) Primariat (1). Isprăvile lui Finuleţ din vremea primăriei lui, acum douăzeci şi patru de ani. Brătescu-Voineşti, p. 338. Nu prea aveau 15978 PRIMĂRII — 1427 — PRIMĂVARĂ vălenărenii gust de primărie In împrejurările toi mai rele ce se desfăşurau. Agîrbiceanu, a. 546, cf. Scriban, d. In aşteptarea unui post mai înalt se mulţumise cu primăria. Stancu, r. a. i, 48. + P. ext. (Neobişnuit) Primar2 (III 1). Suge primărie, suge, că doar nu te-a Imbătrlnit. calea bisericii. Delavrancea, s. 7. -- Pl.: primării. — Şi: (regional) prcmăric s. f. — Priinnr2 ! sui. -ie. PRIMĂH ÎI adj. (Regional; In sintagma) Pere primării — specie de pere timpurii. Bătrlnul venea cu clic o traistă de cireşe, de pere primării. Slavici, n. i, 172, cf. cade, Pamfile, c. 50. — Primar1-!- suf. -iu. PRIMĂRIŢĂ s. f. Soţia primarului2 (III I); femeie care Îndeplineşte funcţia dc primar2 (III 1); primă-reasă. Cf. tdrg. Mi-au spus In şoaptă că primăriţa vrea să mă cunoască. Vlasiu, d. 54, cf. -57. Primarele era un român oacheş ... Primăriţa era o gospodină zlmbitoare. Sadoveanu, o. vi, 180, cf. x, 611. Să alegem primar dintre noi, Primăriţa cu eatrinţă şi bondiţă. mat. folk. 1 455, cf. 1 416. La primar, cu primăriţă. La vătav, cu vătăviţă. gr. s. vi, 135. — Pi.: primăriţe. — Primar3-f suf. -iţă. PRIAIĂTÂR s. m. (Regional) Invitat la nuntă din partea mirelui (cînd acesta merge ca ginere in casa miresei) sau din partea miresei (clnd aceasta se stabileşte ca noră in casa mirelui) (Şieu Măgheruş — Bistriţa). Cf. mat. dialect, i, 287. — Pl.: primătari. — Cf. p r i m3. PRIMĂTARIŢ, -ĂRIŢĂ adj. (Prin nord-estul Transilv. ; despre oameni şi animale) Hoinar, vagabond. Cf. Bugnariu, n. 54/494. Primălăriţă se zice şi despre animale, id. ib. Acesla-i cine foarte primătariţ. id. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: primătariţi, -ăriţe. — Etimologia necunoscută. Cf. p rimata r. PRIMĂŢÎK s. f. (învecliit, rar) Primăţie. Se iscă rivalitatea Intre papa şi Intre episcopul Constantino-polei pentru primăţie. Săulescu, hr. i, 118/18. — Primat1-)- suf. -ic. PRIMĂVARĂ s. f. 1. Anotimp care succedă iernii, cuprinzind (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocţiul de la 21 martie şi so’stiţiul de la 21 iunie. Vara şi primăvara la a o feceşi. psalt. hur. 64v/14, cf. psalt. 148. Iată amu fraţilor că Irecu iarna şi primăvara Inceape-se. Coresi, ev. 87. Muri Raltila la mine, tn pămlntul Canonului, In aceaia cale, şi era timp de primăvară. Palia (1581), 202/12. în luna primăvăriei ai ieşit afară den Eghipel. ib., ap. c. cr. 80/27. Trecu iarna şi înflori primăvara. Moxa, 386/39. Frigul şi zăduvul, vara şi primăvara, dzua şi noaptea n-or mai părăsi [pămlntul]. Dosoftei. ap. gcr i, 266/28. Fiind vreame bună de primăvară ... s-au îndemnat măriia-sa de au mersu cătră satul măriii-sale. R. Greceanu, cm ii, 168, cf. 196, anon. car. Primăvara să inceape friguroasă, apoi uscată şi caldă. Calendari (1733), 42/2. Iarna va fi bună, primăvara şi vara ploasi (cca 1750). gcr ii, 59/4. Iară fiindu primăvară, In loc de ierburi pune flori de soc. Mîn-cările, 81/13, cf. Klein, d. 406. Era tocma In miez de primăvară. Budai-Deleanu, ţ. 173, cf. 93. După ce trecu iama şi începu primăvara, Esop ... s-au dus In Eghipel (a. 1812). gcr ii, 208/39, cf. drlu. Iacă primăvara lină Dorul nostru a plinit. Asachi, s. l. i, 92, cf. 203. La primăvara viitoare se vor începe lucrările curăţirei a arinişului. cr (1846), 371/18. în fiecare primăvară vede cineva renoindu-se ... ornamentele şi mobilele, ib. (1848), 122/49. în primăveara viitoare va merge să bată Vieria. Bălcescu, m. v. 88, cf. Pann, p. v. i, 6/2, Polizu. Orice vieţuitoare iubeşte primăvara. Bolliac, o. 76. Raza cea de primăvară Peste clmpuri oscila. Mureşanu, p. 6/3, cf. 22/3. Orclt mai trăieşte De nici o primăvară nu poate fi-n-verzit. Alexandrescu, o. i, 110. în regiunile noastre numim primăvară anolemput coprins Intre ecu-inoxul lui martiu şi solsticiul. lui iuniu. Drăghi-ceanu, c. 92. Primăvara cu lăcrămioare în locul iernii vine zlmbind. Alecsandri, o. 126, cf. 173, Cihac, i, 305. Dar pe groapa lor cea sftntă. Cum dă vtnt de primăveri, Două păsărele ctnlă. Bolintineanu, o. 59. Vegetaţiunea zlmbitoare a primăverii pere ofilită zub arşiţa stelei clneşti. Odobescu, s. i, 194, cf. 318. La căldura soarelui de primăvară ... o moliciunc plăcută cuprinse nervii omului. Caragiale, o. i, 57. Cl/e lucruri frumoase nu le spunea primăvara cu florile, vara cu poamele şi păsăretul vesel. Delavran-cea, t. 154. E o zi de moină, parcă-i primăvară. Vlahuţă, o. a. ii, 91, cf. 76. De voiţi o primăvară cu flori albe de la rai, După datinile ţării să cinstim pe întii Mai. Beldiceanu, p. 54. Trece iarna, vine primăvara frumoasă, caldă. Dunăreanu, n. 117. Ce fericiţi ne simţim clnd... mirosim aerul de primăvară! Bianu, d. s. într-o zi din primăvara trecută s-a oprit să asculte o privighetoare. Brătescu-Voineşti, p. 23, cf. 225. Sorbea cu lăcomie aerul primăverii. Agîrbiceanu, a. 42, cf. 33. Numai venirea primăverei ti dezlipi unul de altul. Gîrleanu, n. 20. Era o zi dc primăvară minunată. Rebreanu, i. 262. Pe insulă era primăvară veşnică. Bassarabescu, v. 142. Era In primăvara anului 1915. Galaction, a. 71. Peste o lună dă primăvara. C. Petrescu, c. v. 149, cf. id. î. ii, 175. Azi e-ntăia zi de primăvară. D. Botez, p. o. 159, cf. 17. Amorţiţi de răcoarea unei dimineţi de primăvară, scoboram vertiginos ... panta de ta Blrnova. Brăescu, o. a. ii, 7, cf. 409. în cabinetul colonelului năvălise primăvara şi era soare. Saiiia, n. 71, cf. 61, 88. Venea primăvara şi puricii se prăseau. Vlasiu, a. p. 339, cf. id. d. 167. Au văzut primăvara In toiul ei. Sadoveanu, o. x, 283, cf. ix, 201. Voi umbla primăvara întreagă prin tlrguri. Blaga, p. 24, cf. Demetrius, a. 239. Nopţile astea de primă-vară-s primejdioase, ii. Lovinescu, t. 95. Primăvara îşi înalţă, ca o rugăciune, mireasma. Isac, o. 216. în primăwara asta cea dimii, Puserăm beznelor tuturor căpătli. Deşliu, g. 31. Ascultă-n clrnp cum sună primăvara Fineţea clinchetelor ei lichidc. Labiş, p. 309, cf. 63. Primăvara îşi făcea loc cu greu pe aceste pămln-luri Inalle şi umbroase, v. rom. ianuarie 1965, 52. Primăvara cum soseşte, Cătana la drum porneşte. folc. transilv. i, 117, cf. 169. Numai cu o floare nu se face primăvara. Zanne, p. i, 167, cf. Galaction, a. 387. Plnă nu vine primăvară nu se face vară (=fiecare lucru la vremea lui). Cf. Pann, p. v. ii, 71/7, Zanne, p. i, 64. F i g. Pe geamuri gerul zugrăvise o primăvară de flori iernatică. Demetrescu, o. 120. Sub serinele-i surlsuri, ierni se schimbă-n primăveri. Coşbuc, p. ii, 138. Şi-n ochiul voslru-i primăvară. Goga, Poezii, 5. Isprăvile acestor copii fără stăpln însemnează primăvara destrăbălării şi a crimei. Galaction, a. 415. E-allta primăvară-n noi, iubite! Cazimir, l. u. 7. Te chem In veacul meu Spre-o primăvară nouă. Călinescu, l. l. 109. Nu se poale ca după iarna învrăjbirii Intre popoare să nu izbucnească primăvara prieteniei dintre ele. contemp. 1953, nr. 357, 1/3. <£> Loc. a d j. De primăvară —a) (despre plante sau părţi ale lor) care creşte, care se dezvoltă în timpul primăverii (i); primăvăratic (2). Flori de primăvară. (Ca determinant, urmlnd după nume de plante sau de animale, indică specii sau varietăţi ale acestora) Grlu de primăvară. Pamfile, a. r. 103. Secară de primăvară, alr i 927/186. Glndaci de primăvară. ib. 1 898/160. Aglici de primăvară, ib. 1 955/359. Bureţi de primăvară, alr ii 6 404/53; b) (despre sămînţa plantelor) care se seamănă în timpul primăverii (1); din care cresc plante primăvăratice (2). Sămlnţa dc primăvară să seamene la vreame, să nu Inttrzie. Calendari (1733), 21/11; c) care se eiectu- 15984 PRIMĂVARĂ — 1.428 — PRIMĂVĂRATIC cază, care are loc In timpul primăverii (1). Nu se grăbea Insă cu aratul şi semănatul de primăvară. Rebreanu, i. 269. Era un martie ploios şi trebuiau să înceapă arăturile de primăvară. Camil Petrescu, 0. i, 46. în timpul iernii se fac pregătirile pentru campania agricolă de primăvară, gî 1962, nr. 685, 3/1. Faci planuri pentru înşiruirea muncilor de primăvară. Lăncrănjan, c. i, 6; d) care este potrivit, indicat pentru primăvară (1), care se poartă în acest anotimp. Negustorii îşi primeneau vitrinele cu mărfuri meschine de primăvară. C. Petrescu, a. 468. Ar fi vrut haine de primăvară. Călinescu, e. o. i, 202. -0> Loc. adv. în primăvară=a) In timpul primăverii (1); in fiecare primăvară. Iarna şi timpuriu In primăveară [crăiţa albinelor] ... mai puţine oauo pane. Tomici, c. a. 26/12. Frumuseţile tinerii Zoe înfloresc repede ca un arbor tn primăvară. Bolintineanu, o. 327. Dragostea noastră ... A-nceput In primăvară. Paraschivescu, c. ţ. 23; b) In cursul primăverii (1) trecute. Am făcut In primăvară o încurcătură îngrozitoare. Camil Petrescu, t. i, 48. Pe urmă, In primăvară, apăruse din cine ştie ce rătăciri. C. Petrescu, î. ii, 13. Cristina venise In primăvară să se statornicească aici. Deme-trius, a. 123; e) in cursul primăverii (1) viitoare; la sosirea primăverii viitoare. Lăsa-o-a oastea turcească la Holin ... păn-ln primăvară. Neculce, l. 45. Şi-l lasă să stea pănă In primăvară clnd să prito-cescu vinurile (a. 17.49). gcr ii, 45/22. Din această pieire au scăpat puţini jurlnd să vie cu putere şi mai mare tn primăvară. Sadoveanu, o. xii, 350. La primăvară = in cursul primăverii (1) viitoare; la sosirea primăverii viitoare. Iar păn’ la primăvară Să fie gata să iasă afară. Budai-Deleanu, ţ. 173, cf. 301. Au amlnat esecuţia planurilor lor pină la primăvară. cr (1846), 222/l, cf. ddrf. Veni-vor rlndunele din nou la primăvară. Coşbuc, p. ii, 192. La primăvară Găsi-vor iar clmpii tn sărbătoare. Densusianu, l. a. 48. Pină la primăvară n-o să ne mai vedem. Stancu, r. a. iii, 18. Ar fi mai bine să pleci la Bucureşti pină la primăvară, t februarie 1962, 30. Că de-o fi vreo pace-n ţară Va veni la primăvară. JarnIk-Bîrseanu, d. 135, cf. 266, 280, alr sn vi h 1 835. Astă-primă-vară=ln cursul primăverii (1) trecute. Clnd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat nişte cărţi. Ne-gruzzi, s. i, 59. Astă-primăvară, era In martie, mă-n-torceam de la lucru. Sebastian, t. 70, cf. 52. Spre (sau, Învechit şi regional, despre, de) primăvară= cind se apropie primăvara (1), în ajun de primăvară. Şi s-au şi rumtu gheaţa, că era de primăvară. Necui.ce, 1. 107. Iară la anul, de primăvară, vinil-au poroncă de la Poartă la Antohi Vodă. id. ib. 182, cf. 200. L-au ţinut la casa lui, tn bună socoteală, pină dăspre primăvară. R. Popescu, cm i, 421. Nu te-am putut vedea declt spre primavară. Sadoveanu, o. xii, 353. Spre primăvară, broscuţele trezite de umezeală străbăteau peluzele cu salturi mici. Barbu, p. 30. Foaie verde de secară, Colea despre primăvară, ,.. A ieşit Pintea afară. Balade, ii, 369. Expr. A bate (un) vtnt de primăvară (peste ceva) = a risipi, a spulbera (ceva) fără urmă; a face să nu mai existe. A bătut un vlnt de primăvară peste averea lui. Zanne, p. i, 90. (Regional) Ploaie de primăvară, se spune despre ceva foarte folositor. Cf. id. ib. 61. + (Adverbial; în forma primăvara) în cursul, în perioada, de-a lungul primăverii O); în fiecare primăvară; la începutul primăverii. Primăvara au început a face gătire mare turcii. ist. ţ. r. 33. Primăvara i-au venit veaste să meargă la oaste in ţara leşască. R. Popescu, cm i, 438. Rlul de munte, primăvara, ... Şă varsă şi bujdeşte. Budai--Deleanu, ţ. 265. Primăvara vin cocorii şi-nfloresc zambilele. Vlahuţă, o. a. ii, 230. Primăvara suflă fumuri de pe toate văile ca să se limpezească văzduhul. Sadoveanu, o. xii, 249. Pătura imaculată a zăpezii, nemlnjită de circulaţia mecanică, rămtnea pină primăvara pură. Arghezi, b. 101. A florilor serafică povară N-o poartă pomul primăvara-n spate. Călinescu, l., l. 157. Primejdia asta se arăta Insă numai toamna şi primăvara, v. rom. septembrie 1954, 123. Un loc împădurit şi mocirlos, primăvara şi toamna, raiul brln-duşelor. Beniuc, m. c. i, 72. El a venit îndărăt de la Moreni, primăvara. Preda, î. 114. Erau acolo ... nişte tufişuri care, primăvara, înfloreau alb, spumos, t august 1964, 79. Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de mers la ibovnică. Jarnîk-Bîrseanu, d. 95, cf. 243. Din seminfuri primavara să nu dai nimărui. şez. i, 51, cf. vi, 24. Săracă inima ine ... Ca iarba pri-movara. Densusianu, ţ. h. 191. Clntă cucu primăvara, Bucură lumea şi ţara. folc. transilv. ii, 13, cf. 46. 2. F i g. (Mai ales în sintagma primăvara vieţii) Virsta sau perioada tinereţii cuiva. O! dulcea şi draga primăvară A zilelor mele, cum apusă! Budai-Deleanu, ţ. 80. Se juca singuri pe o clmpie în primăvara vieţii lor. Alexandrescu, o. i, 220. Tinereţele slnt primăvara vieţii. Zanne, p. ii, 773, cf. Barcianu. Iarnă e aici (arată părul) şi niciodată primăvara nu va mai sosi. Delavrancea, o. ii, 17, cf. Şăineanu, d. u., cade. Fetele nu ies: stau tn odăi, păzite şi temute. In primăvara vieţii lor. Sadoveanu, o. vi, 357. Primăvara vieţii mele s-a scuturat, id. ib. xii, 345. 3. F i g. (La pl.) Ani ai unei persoane tinere; p. e x t. vremuri, timpuri frumoase, fericite. Trăiau acum intr-a lor cetăţuie pustie, purtlnd dorul frumoaselor zile trecute şi mlnglindu-se cu nădejdea primăverilor viitoare. Odobescu, s. i, 152. Mai trăi-voi primăveri să-mi văd turmele şi clnii? Coşbuc, p. ii, 171. Ea numără 15 primăveri, cade. O, clnd va fi un clniec de alte primăveri! Bacovia, o. 54. (Glumeţ) TSină-ră mlndră am iău ... C-o trecut alaltăieri Dze obzeSi dze primăvări. Densusianu, ţ. h. 190. 1. (Transilv.; la pl.) Arături sau semănături care se fac în perioada primăverii (1). Com. din Cîlnic — Sebeş, alr ii 5 095/334, 5 195/235, 284, a i 20, 21, n 7, 12. 5. Art. Numele mai multor dansuri populare (hore şi jocuri de brîu); melodie după care se execută a-cestc dansuri. Cf. Varone, d. — Accentuat şi: primăvără. — Pl.: primăveri şi (regional) primăvări (com. din Cîlnic — Sebeş, alr i 171, alr ii 5 095/334, 5 195/284, a i 20, 21, ii 12), primeveri (alr i 171), primăvăre (ib. 171/420). Gen.--dat.: primăverii şi (astăzi rar) primăverei, (învechit) primăvăriei, primăveriei (Coresi, ev. 309). — Şi: (învechit şi regional) primăveară, (regional) prlme-vâră (alr i 171/85), primovâră, prinvâră (alr sn vi h 1 835/130) s. f. — Lat. primavera. PRIMĂVARĂ vb. I. 1. Refl. impers. (Prin Transilv. şi prin Maram.) A se desprimăvăra. Cf. drlu, alr sn iii h 781/362. 2. Intranz. (Rar) A-şi petrece primăvara (1) undeva. Cf. Scriban, d. — Prez. ind.: primăvărez. — V. primăvară. PRIMĂVĂRĂT s. n. (Regional) 1. Scoatere a oilor şi a vitelor la păşune în timpul primăverii (1); faptul de a le ţine în acel loc. Clnd iernile erau cu totul aspre şi lungi iar verile erau secetoase .... ei îşi duceau turmele pe valea Secaşului ... la „tomnat“ ori „primăvărat". gr. s. v, 305. I-am dat ... 3 oi să le ţie pină la timpul primăvăratului. Camilar, n. i, 252, cf. dl, dm. 2. (Concretizat) Loc unde fată oile, la stînă (Şi-mon — Braşov), chest. v 46/82. — V. primăvără. PRIMĂVĂRĂTEC, -Ă adj. v. primăvăratic. PRIMĂVĂRĂTIC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care ţine de primăvară (1), privitor la primăvară, caracteristic primăverii, care se manifestă primăvara, care anunţă primăvara, asemănător primăverii; (rar) primăvăros (1), primăvărel1, (Învechit, rar) primă- 15988 PRIMĂVÂRÂTOARE — 1429 — PRIMBLUŢ văresc. Cf. lb, Cihac, i, 305. Această zăpadă... se topeşte acum subt adierea încropită a zefirului primă-văratic. Odobescu, s. iii, 41, ci. i, 234. Venea cu ele şi o adiere primăvăratică. Slavici, o. ii, 11, cf. ddrf, Barcianu. Nourii greoi, Inăduşitori, ... prind a fi risipiţi de un vlnt primăvăratec, întremător. Adam, r. 50, cf. Alexi, w. Intr-un amurg primăvăratec ... Tu mi-ai trimis Intlia rază Din ochii mari. Goca, Poezii, 260, cf. tdrg. In odaia plină de miros de mlncări şi băuturi, băteau flşii largi de lumină albă primăvăratică. Rebbeanu, i. 242, cf. 209. Soarele primăvăratec mă îndemna afară. C. Petrescu, s. 208, cf. Şăineanu, d. u., cade. Intră Maria deodată, ca adusă de un vlnt primăvăralic. Sadoveanu, o. v, 180. Cu privire la răstimpul primăvăralic al unei povestiri, ni se spune: „trecuseră două luni de zile şi de flori". Vianu, a. p. 273. Plnă azi a fost doar atlt de frumos, de primăvăralic, T. Popovici, se. 391, cf. id. s. 8. Vremea ne plăcea pentru că traversam o iarnă plăcută, aproape primăvăratică. Barbu, p. 36. Sint de aşteptat zile frumoase, călduroase, primăvăratice. Scînteia, 1965, nr. 6 589. <£> F i g. S-ar zice că natura a întipărit aici o dulce şi primăvăratică sărutare pe sinul munţilor iernatici. Hogaş, dr. i, 15. + F i g. Tineresc; fraged. Nu te smulge somnului şi tihnei declt amintirea ei primăvăratică, şi de şapte luni nu pofi să mai stingi ... flacăra ochilor ei. Galaction, o. 180, cf. dl, dm. 2. Adj. S p e c. (Despre culturi, vegetaţie, plante sau părţi ale lor) Care creşte, care se dezvoltă in timpul primăverii (1); (rar) primăvăros (2). Porumbiştile primăvăratice erau o podoabă. Delavrancea, s. 54. O clmpie prin pielea căreia mijeşte finul primăvăratic. id. t. 56. [Crini] fragezi şi primăvăratici ... Mă sorbiră extatici. Macedonski, o. i, 181. Aşeză pe masă, înaintea prezidentului, un buchet de flori primăvăratice. AgIrbiceanu, a. 510, cf. ds. Trlntil tn iarbă rup cu dinţii ... Mugurii Unui vlăstar primăvăralic. Blaga, Poezii, 8. 3. Subst. (Regional) Taxă care se plăteşte pentru păşunatul şi Îngrijirea oilor In perioada primăverii (1) (Poenari — Tlrgu Jiu). Cf. gl. olt. — Pl.: primăvăratici, -ce. — Şi: primăvăratec, -ă adj. — Primăvară -}- suf. -atic. PRIMĂVĂRĂTOÂRE s. f. (Prin vestul Mold.) Loc unde stau ciobanii cu oile la păscut In timpul primăverii (1). Cf. h x 5, 31, 45. — Pl.: primăvărălori. — Primăvăra + suf. -loare. PRIMĂVĂREL1, -E adj. (Rar) Primăvăratic (1). Şi de-acolo-n depărtare Pe un vlnt primăvărel... Du-ce-m-aş Incă-nainte. Alecsandri, p. ii, 127. — Pl.: primăvărei, -ele. — Primăvară + suf. -el. PRIMĂVĂREL2, -EĂ adj. (Regional; in sintagma) Văr primăverel sau vară primăvărea = văr (sau vară) primar(ă), v. primar1 (Ieud — Vişeu de Sus). Bîblea, l. p. m. i, 29. Merg trei veri primăverei, îs tustrei păcurărei. id. ib., cf. ii, 494. — Pi.: primăvărei, -ele. — Şi: primăverii, -eâ adj. — Cf. primar1, primăvară. PR1MĂVĂRÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Primăvăratic (!)• Cf. DRLU. — Pl.: primăvăreşli. — Primăvară + sui. -esc. PRIMĂ VĂR Î ŢĂ s. f. (Bot.; popular) Ghiocel (Ga-lanthus nivalis). Cf. Polizu, Cihac, i, 305, ddrf, Giieţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 73. — Pl.: primăvăriţe. — Şi: (regional) prlmăveriţă s. I. Alexi, w., Borza, d. 73. — Primăvară + sui. -iţă. PRIMĂ VĂRÎU, -lE adj. (învechit, rar; despre ţinuturi) Cu climă asemănătoare primăverii (1). Se trage dintr-o ţară In veci primăvărie, Unde nu-i ger, nici vlnturi, ci numai dulci căldure. conv. lit. iv, 71, cf. sfc vi, 77. — Pl.: primăvării. — Primăvară + suf. -iu. PRIMĂVĂRdS, -OÂSĂ adj. (Astăzi rar) 1. Primăvăratic (1). într-o zi primăvăroasă ... Se coboar-o drăgăstoasă Muză. Heliade, o. i, 261, cf. Polizu. Zorile primăvăroase Ce-nclnlară anii mei Ah! nu sint aşa frumoase Ca şi feţişoara ei. F (1872), 14. Neprofitlnd de timpul primăvăros care mă atrage In grădină, am fost obligat să stau liniştit tn casă. Alecsandri, s. 86, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, dl, dm. F i g. Cltva timp mai apoi, peana-i [poetului] împinsă şi mai răpede de o veselă suflare primăvăroasă, ne mlnglie alin. Odobescu, s. ii, 519. N-am fost noi toţi legănaţi din pruncie cu acele strofe primăvăroase, în care ni s-a spus cum omul poate să guste... toate bunătăţile vieţei ticnite? id. ib. m, 152. 2. Primăvăratic (2). Tu ai fost ca floarea acea primăvăroasă. Heliade, o. i, 155. Undele cu vasele Se-n-cununau voioase, Ca valurile clmpului Cu flori primăvăroase. Bolintineanu, o. 121. — Pl.: primăvăroşi, -oase. — Primăvară -)- suf. -os. PRIMĂVĂRÎIŢĂ s. f. (Bot.; regional) Ghiocel (Ga-lanthus nivalis). Ghiocelul... este cunoscut sub diferite nume: coconel, primăvăruţă, clopoţel, şez. xv, 36, cf. Borza, d. 73, sfc v, 200. — Pl.: primăvăruţe. — Primăvară -f suf. -uţă. PRIMĂVEÂRĂ s. f. v. primăvară. PRIMĂVEREL, -E adj. v. primăvărei*. PRIMĂVERlŢĂ s. i. v. prliuăvăriţă. PRIMB s. m. v. prim1. PRÎMBĂ s. i. v. plimbă. PRIMBLĂ vb. I v. plimba. PRIMBLĂRE s. f. v. plimbare. PRÎMBLĂ s. i. v. plimbă. PRIMBLĂRÎŢ, -EÂŢĂ adj. v. plimbăreţ. PRIMBLĂtOR, -OÂRE s. m. şi i. v. plimbător. PRIMBLĂTÎJRĂ s. i. (Regional) Bandă, bordură, şnur etc., de obicei dintr-o ţesătură irumos lucrată sau din broderie, cu care se ornamentează unele veşminte pe margini; (regional) prim1 (1). V. premuitură. (Răşinari — Cisnădie). Păcală, m. r. 514. Şinorul sau primblătura care se întinde... de jur împrejurul cojocului se face din mătase neagră şi roşie. id. ib. — Pl.: primblăluri. — Primblă + sui. -tură. PRÎMBLU1 s. n. V. plimbă. PRÎMBLU2 s. n. v. prim1. PRIJIBLÎIŢĂ s. f. (Regional) Pretcă (1) (Berivoil Mici — Făgăraş). Cf. chest. vi 112/2. — Pl.: primbluţe. — Primblă + iui. -uţă. 16010 PRIMBUR — 1430 — PRIMEJDIE PRÎMBURĂ s. I. v. prim1. PRIilEÂLĂ s. f. I. (învechit, rar) Primire (U 1). Pre cei supuşi cu daruri îndestulate întotdeauna îmbogăţeşti ..., pre streini cu primeala, pre săraci cu mila (a. 1715). bv i, 496. 2. (învechit, rar) Prinos (1); ofrandă. Clştigul lor era pirga şi primealele din toate bucatele ce aducea norodul la besearicâ. Antim, o. 262. 3. (Regional) Acces de furie, de nebunie sau care însoţeşte unele boli manifestate prin convulsii. Lua-ţi-i fiorile, Luaţi-i răcorite, Şi primeala, Şi hîrtuiala. mat. folk. 1 569. Ce primeală ai? Ce te-a găsit? Ciauşanu, v. 191. Are primeli, paic-ar avea „boala copiilor“. ARH. OLT. XXI, 273. — Pl.: primeli şi primele, — Primi -f- silf. -eală. PRIMiÎJ s. n. v. primez. - PRIMEJD s. n. v. primez. PRIMEJDE s. f. v. primejdie. PRIMEJDIE s. f. 1. Întîmplare, situaţie, fiinţă etc. care ameninţă securitatea sau existenţa cuiva sau a ceva; pericol, nevoie (4), (latinism rar) pernicie, (învechit, rar) primejduială. Mai ales de primejdia den casă foarte cu anevoie a să feri fiecăruia. M. Costin, ap. gcr i, 200/26, cf. 203/22. Şi chiemară cătră Domnul cîndu lă supăra şi de realele (nevoile c, primejdile d) lor izbăvi ei. psalt. 228, cf. 264. Multe primejde răbdînd pentru direapta credinţă. Dosof-tei, v. s. octombrie 96r/9, cf. 43r/24. De căldur(ă) şi de seate fu în mare primejdie (a. 1692). gcr i, 299/16. în partea a patra să va arăta ... şi de primejdia nenorocită a petrecătorilor în lumea aceasta. N. Costin, ap. gcr ii, 10/24. Văzîndu-se unul cu altul, multă jale au avui de primejdiile ce-i împresurase. R. Popescu, cm i, 286, cf. 471, anon. car. Să judece orice omu ...ce primejdii grele are! (a. 1777). gcr ii, 112/18. Oamenii la care primejdie nu rădică nici îndrăzneala, nici dreapta socoteală, însuşi moartea, să sfieaşte de dînşii (a. 1794). id. ib. 152/40. Nepriceput, nu cunosc primejdia întru carea mă aflu. Molnar, ret. 117/25. Rugăm dar pă măria-sa foarte Ca să ne deie pă drum vo pază ...Ca la primejdie să ne ajute. Budai-De-leanu, ţ. 100, cf. Clemens, drlu, lb. Lăcomia au invitat pe oameni supt feliuri de primejdii, ar (1830), 32/2. Viteazul domn nesocoti o primejdie aşa de învederată. Bălcescu, m. v. 73, cf. Cihac, ii, 292. Ceasul primejdiei se apropie. Alecsandri, t. i, 90. Junii, aflînd primejdia In care se afla guvernul, începură să se împrăştie. Bolintineanu, o. 249. Fricoşi la primejdie, lăudăroşi ..., astfel ni-i arată vechea literatură. Odobescu, s. i, 38, cf. 157. Ameninţlndu-i s-a făcut nevăzut ... înţelegi ce primejdie! Caragiale, o. ii, 10. Vedea greutăţile şi primejdiile prin care a trecut. Slavici, n. i, 341. Aşa sta, în limpezimea cîmpiilor, fără păs de primejdie, coliba haiducului. Delavran-cea, s. 165, cf. 32. P-aicea, pe aproape, un om e în primejdie. Macedonski, o. ii, 68. Simte primejdia şi nu ştie cum s-o înlăture. Vlahuţă, o. a. ii, 30, cf. 118, ddrf. Maionezele de raci mă ispiteau, mă atrăgeau ca nişte primejdii. Demetrescij, o. 127, cf. Alexi, w. Pune mîna de sprijin ...la orice primejdii. Pam-file, s. t. 154. Erau de străbătut locuri pline de primejdii. Gîrleanu, n. 248. Caznă mare am avut şi primejdie grozavă am înfruntat. Lungianu, c. 53. Pentru cine mă cunoaşte de aproape însă, nu e primejdie. Bassarabescu, v. 128. Asta înseamnă că şi Amara e în primejdie, şi deci Nadina. Rebreanu, r. ii, 75. Sînt încredinţat că nu e nici o primejdie. Galaction, o. a. i, 47. Părînd că uită primejdia, se opri jos Ungă o gheată mare. Topîrceanu, o. a. 11, 43. A înţeles că-l pîrideşte o mare primejdie. C. Petrescu, î. i, 22. înaintau tăcuţi, cu picioarele grele, prostiţi de primejdiile nenumărate la care se gîndeau• Brăescu, o. a. i, 319, cf. 277. în cei doi intruşi simte o primejdie comună. Sebastian, t. 118. Numai buhaiul rămăsese drept şi căuta neliniştit în josul văii, pîndincl primejdia. Voiculescu, p. ii, 327. Totuşi îl aştepta o primejdie In ceasul viitor. Sadoveanu, 0. x, 266, cf. viii, 167, 261. Primejdia pîndeşte de pretutindeni şi In permanenţă încît oamenii nu mai sînt siguri că vor apuca ziua de mîine. Oţetea, t. v. 322. Primejdia te cere şi-o cauţi orişiunde, Ghiceşti că te pîndeşte şi bănui că se-ascunde. Arghezi, vers. 381, cf. 185. Ce primejdie mai pot reprezenta eu, om bătrîn, faţă de tinereţea dumitale? Călinescu, e. o. 1, 175, cf. 123. Nu mai era primejdie să fie împuşcat în pădure. Camil Petrescu, o. i, 80. înfrunta primejdii pentru partid. Stancu, r. a. iii, 195. Simţi că îi e milă de ea, că ar fi vrut s-o apere de orice primejdie. v. rom. septembrie 1955, 63. Stătea acolo, imobil, ca o ameninţare, ca o primejdie. Demetrius, a. 330, cf. 348. Primejdia te ţine treaz. H. Lovinescu, t. 9. Simţea că primejdia care îl ameninţa, aceea de a-şi pierde pentru totdeauna liniştea ..., era cu mult mai mare. Preda, m. 482. Primejdia războiului va fi îndepărtată din viaţa omenirii, t decembrie 1962, 50. Uite ce primejdie mare s-o tîmplat acolo! alr ii 3 542/141. Fugea ca pasărea Clnd vede primejdia. Balade, iii, 253. Paza bună trece primejdia re. Ne-culce, l. 134, cf. Stancu, r. a. iii, 9. Pre aur focul, iară pe priaten primejdia ispiteşte. Zanne, p. i, 116. Pe cel în primejdii nicicum să-l treci cu vederea, id. ib. viii, 496. Ca apa lină nici o primejdie mai rea. id. ib. i, 100. (Prin lărgirea sensului) Expresia literară este pîndită astfel de două primejdii, decurgînd din natura însăşi a limbajului. Vianu, a. p. 19. <£> Loc. adj. De (mare) primejdie = a) (extrem de) primejdios. Nu mergeţi astăzi că-i zi de mare primejdie. Pamfile, s. t. 47. Era acolo un vechi loc de primejdie pe care-l cunoşteau bine plutaşii. Sadoveanu, o. vii, 405, cf. ix, 200. îl aşteptau altele [îndatoriri] mai gingaşe şi mai de primejdie. C. Petrescu, a. R. 6; b) care vesteşte un (maie) pericol. Curlnd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. Sadoveanu, o. v, 645. <0> Loc. adj. şi adv. (Popular) Cu primejdie == (în mod) primejdios; (în credinţele populare) de rău augur. Ei ziseră că ar fi cu primejdie d-a înainta. Bălcescu, m. v. 148. Trei lucruri cu primejdie: mîţă blîndă, apă lină, cărbune potolit, conv. lit. xliv15 862. De împrumuţi ciurul, sau sita sar a in sat, s-o acoperi cu pestelca sau altă ceva că-i iarăşi cu primejdie, şez. i, 276. Zi cu primejdie, alr ii 3 542/705. <£> Loc. adv. (Glumeţ) De primejdie = extraordinar, grozav. Iată surpriza costumului de marinar ... Sînt toţi de părere că-i sade de primejdie. Şrătescu-Voineşti, p. 238. <*> E x p r. A-şi pene viaţa (ori capul) In primejdie sau (învechit) a se pune (ori a se băga, a cădea) la (sau In) primejdie ori în primejdii, In primejdia vieţii = a se expune pericolului; a-şi risca viaţa. Cf. He-rodot (1645), 484. Nece un spor nu avea, că cădea in primejdii (a. 1650 — 1670). gcr i, 235/12. M-am temut a mai răspunde, să nu cumva cad In vro primejdie a vieţii. Neculce, l. 218. Drept ce să ne punem fără treabă La primejdie? Budai-Deleanu, ţ. 230. Nu-ţi pune capul în primejdie. Creangă, o. 42. Un sondor ... salvează o sondă de la erupţie, punîndu-şi viaţa în primejdie, v, rom. ianuarie 1954, 172. (Cu schimbarea construcţiei) însăşi capetele şi a unii şi a alţii părţi în primejdia vieţii s-au pus. C. Canta-cuzino, cm i, 77. Ne sileşti să punem în primejdie aşa de cu obrăznicie a noastră viiaţă (a. 1794). gcr ii, 152/9. Un comunist trebuie să-şi pună în primejdie şi viaţa. Stancu, r. a. iii, 244. A-i Si capol in primejdie — a se afla în mare pericol, a fi pe punctul de a-şi pierde viaţa. Trebuie s-ascult că mi-i capul în primejdie. Creangă, o. 92. (învechit şi regional) A da de (sau a veni la) primejdie cu cineva = a avea un necaz, o supărare cu cineva, a da de bucluc. Cum 16016 PRIMEJDII -- 1431 — PRIMEJDUI ari face să să poaiă mlntui de Cantimireşti, ca să nu vie la vreo primejdie cu Constantin Duca Vodă. Ne-culce, l. 150, cf. Udrescu, gl. A da (pe cineva) de primejdie sau primejdiei ori a băga (sau a pune pe cineva) in (ori la) primejdie sau (învechit şi regional) a-i face (cuiva) primejdie — a pricinui (cuiva) un mare rău, a băga (pe cineva) într-o mare încurcătură, Intr-un mare necaz. Temelia ... s-au surpat şi s-au stricat, nimănui primejdie făclnd. R. Greceanu, cm ii, 122. Nu mai cutez ca să ie mai opresc să-ţi fac primeajdie. Varlaam-Ioasaf, 100v/12. Tinerimea ia perire bagă, Iar la primejdie ţara întreagă. Budai-Deleanu, ţ. 300. Pusese in primejdie armia şi răspunderea sa. Bălcescu, ,m. v. 208. De ce să-l scoţi acum la lumină şi să-l dai primejdiei? Stancu, r. a. iv, 108. Mai dăgrabă i-ar face oaricare primejdie dăclt să-l ajutore, alr i 311/295. Mă, diavole, mă dai de primejdie! Udrescu, gl. + -Posibilitatea de a şuieri un necaz, o pagubă, de a-şi pierde viaţa în cazul cînd ar proceda într-un anumit fel ; risc. De avea îndemn, mijloace ca virtutea să înveţe, Cu primejdia vieţei, patriei sale era scut. Asachi, s. i.. i, 65. El hotărăşte atunci a se jertfi ca altădată şi a cumpăra biruinţa cu primejdia vieţii sale. Bălcescu, m. v. 121. El poate acum să se lepede fără primejdie de un drept pe care l-a avut. Odobescu, s. ii, 27. Dar talentul lui se străduieşte, fie chiar cu primejdie, către ceva mai meritos. Galaction, a. 155. Marii vlnători, altoi ni ci dc primejdiile fără folos, urcători să prigonească fiarele pină-n rărunchii munţilor, pieriseră. Voicu-LEsCU, p. n, 316. Mă tulbură lipsa de pasiune, absenţa ... curajului şi a primejdiei din actele elitei talc presupuse. Arghezi, b. 20. 2. (Prin nord-vestul Munt. ; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate, sau număr, proporţie, dimensiune etc. (foarte) marc. Primejdie de porumb ca estimp n-a mai fost ! Udrescu, gl. Primejdie mare de lame la tlrg. ici. ib. Aşa primejdie de om nici n-am mai văzut. id. ib. — Pl.: primejdii. — Şi: (învechit şi regional) prinivjde (pl. primejdi şi primejde), (învechit) pre-méjdc (Dosoftei, v. s. octombrie 43724) s. f. — Din v. sl. nptMfJKAHK. PRIMEJDII vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A primejdui. Cf. tdrg, Scriban, d. Pe iei l-am lăsat tăin la un hier cit o sută de kilo greutatea; mai nainte io trebuia să lieg aşa cu hurduzău ca să lucreze iei, ca să nu-l primezdiască. T. Dinu, ţ. o. 34. <$> ' Intranz. O parte mare de acea monarhie supt jugul turcului supusă este şi cealaltă parte încă. aşa a ajunge primejdiaşte. C. Cantacuzino, let2. i, 115. — Prez. ind.: primejdiesc. — V. primejdie. PRIMEJDIITÔR, -OARE adj. (învechit, rar) Primejdios. Fără nici o primejdii/oare pricină ... cetăţile varvarilor şi supusilor lor să le lasă. Cantemir, hr. 229. — Pl.: primejdii/ori, -oare. — Primejdii suf. -tor. PBîîîE.îDKVS, -OÂSĂ adj. Care constituie, prezintă sau poate prezenta o primejdie (1) pentru cineva sau ceva, care expune pe cineva sau ceva unei primejdii (v. riscant,, risca t), care poate pricinui mult rău; periculos, (franţuzism rar) périclitant, (învechit) piericios ţi), pricuros, primejduitor, prinicjduicios, (învechit, rar) primejdiitor, (regional) poznaş (4). Na iasle boală mai primejdioasă .declt lipsa minţii. An-tîm, ap. gcr ii, 6/32. Ce vom face... ca Intru acea primejdioasă luptă să nu rămlnem de aceşti cumpliţi vrajmaşi biruiţi? Maior, p. 17. Gtr.d vrednic inimii foarte primejdioşi domnitorilor, ist. m. 54/2. Să se ferească de o persoană aşa de nimica şi primejdioasă. Bărac, t. 46/21. Să sc lepede de alianţa cu turcii atil de ruşinoasă precil c şi primejdioasă. Bălcescu, m. v. 42. Boierule,, dumneata eşti un om primejdios! pr. dram. 233,. cf. Polizu. De o vecinătate aşa primejdioasă, Găini, cocoşi şi glşte Intli se îngroziră. Alexan-drescu, o. i, 238. Grozav om şi primejdios! ... Trebuie numaidecll să mă dezbar dc el. Alecsandri, t. i, 448. Mă pregăteam a-mi apăra zilele■ împotriva fiarelor primejdioase, id. o. p. 257. Era apropiat de Dunăre şi de primejdioşii mărginaşi. Odobescu, s. i, 126, cf. 123. Se vede că este so'omonit ... de-i aşa de primejdios. Creangă, o., 95. Ce primejdioasă ispită pentru un talent mai tlnăr. Vlahuţă, o. A. n, 217, cf. ddrf, Barcianu. Ar fi un semn bun dacă literatura aceea n-ar fi primejdioasă. D. Zamfirfscu, v. .ţ. 63, cf. tdrg. Aceasta era calitatea cea mai primejdioasă a unui tlnăr. Agîrtiiceanu, a. 55. Să fii cu ochii In patru, că llnărul e primejdios. Rebreanu, i. 418. . Va trebui să săvlrşcască unul din actele cete mai primejdioase din viaţă. Bassarabescu, v. 37, cf. cade. E un individ primejdios. C. Petrescu, î. i, 243, cf. 274. A căzut pe mina ... unui seducător primejdios. Sebastian, t. 360. Era să mă înec. la acel vestit Ciopogal, pe Ungă care era un plriu cu totul primejdios. Vlasju, a. p. 47. O asemenea convalescenţă primejdioasă nu trebuia întreruptă. Sadoveanu, o. ix, 161, cf. xi, 95, 140. Ne aflam Int.r-o strlmtoare foarte primejdioasă. Bart, s. m. 51. Cocoanei Aglae şi Stănică, iată o tovărăşie primejdioasă. Călinescu, e. o. i, 129, cf. Id. c. o. 39. Şi-a ales drumuri primejdioase. Bogza, c. o. 11. Există şi o politică extremistă, primejdioasă. II. Lovinescu, t. 9, . cf.. 95, Labiş, p. 156. Spune minciuna ca o uşurinţă care-l face şi mai primejdios., t decembrie 1964, 12, cf. ib. februarie 1964, 21. A.m simţit, nu ştiu cum, un fel de grabă primejdioasă, v. rom. ianuarie 1965, 61. (Prin atenuarea sensului) M-au sfredelit Insă, deodată,, ochii ci verzi şi primejdioşi. Galaction, o. a. i, 43. <0> (Adverbial) Felix găsi primejdios să ia atitudine Intr-un fel sau Intr-altul. Călinescu, e. o. i, 49. Era primejdios să meargă repede pe un drum necunoscut. Camil Petrescu, o. ir, 147. Era primejdios de dat drumul la fonia topită, v. rom. aprilie 1955, 252. E primejdios să laşi singură o femeie ca tine. t februarie 1962, 31. «$- (Adverbial; rar) în semn de primejdie (I), vestind o primejdie, a primejdie. Primejdios, au prins cu graiul surd şi frlnl Marile clopote tn clopotniţe să bată. Labiş, p. 374. — Pronunţat: -di-os. — Pl.: primejdioşi, -oase. — Primejdie 1- suf. -os. . PRIMliJDIOŞÎE s. f. (învechit, rar) Periculozitate. Să făcusă cu dreptul spaima şi groaza.lumei., mai mult Insă prin fricoşlia şi. nedumerirea oamenilor, declt. prin firea şi primejdioşîia boalei. C. Vîrnav, h. 19/5. — Pronunţat: -di-o-, — Primejdios -f suf. -ie. PRIMEJDUI vb. IV. T r a n z. A pune în pericol, a expune primejdiei (t), a ameninţa securitatea, integritatea sau existenţa (cuiva sau a ceva); (livresc) a periclita, (Învechit şi regional) a primejdii, (învechit) a pericola, a pericolarisi, (neobişnuit) a periclisa. [Lăcustele} au puiat in cl.ţiva ani, cit pri-mejduia ţara să moară de foame. R. Popescu, cm i, 472. Am fost primejduiţi d-a fi arestaţi şi ucişi de ţărani reacţionari. Bălcescu, ap. Ghica, a.- 408. El nu-şi primejduieşte zilele plnă clnd iui vede clluşi de puţină nădejde de izblndă: Odobescu, s. i, 94, cf. ddrf. Să nu dea buzna vasul din potrivă Pe nesimţite şi să ne primejdui. Murnu, o. 208, cf. tdrg. Prin nenăsarea lui criminală li Drimeiduieste sluiba PRIME JDUIALĂ. — 1432 — PRIMENEALĂ xii, 358, cf. v, 676. E cu putinţă ca trecerea examenelor să-i fi fost primejduită de pretenţiile vreunui profesor sever. Călinescu, e. 101, cf. id. c. o. 39. Războiul, cursa înarmărilor şi aservirea (arilor primejduiesc realizarea drepturilor tineretului. Scînteia, 1953, nr. 2 727. Să-şi primejduiască ceilalţi viaţa şi libertatea, să meargă alţii Ia greu. Demetrius, c. 45. Ho-tăririle domniei sale nu primejduiesc pe nimeni, v. bom. februarie 1956, 66. Au nu ştii că copilul ţi l-ai lăsat singurel in casă şi ea ţi l-a primejdui? Sbiera, p. 308, cf. T. Dinu, ţ. o. 34. <0> Refl. pas. Clnd slăplnul nu-ngrijeşte, Starea-i se primejduieşte. Pann, p. v. ii, 51/3. Altfel, i se primejduiau planurile. Rebreanu, i. 118. Şoarecii, cind au pace cu pisica, să primejduiesc bucatele. Zanne, p. i, 660. 4 Refl. A se expune primejdiei (I), a se afla tu primejdie; p. e x t. a risca; a se hazarda. Viind frate-mieu Şărban atunce la Ieşi, s-au primejduit de li-au înecat [actele] tn Şiret (sec. XVIII). Iorga, s. d. xi, 80. Şi puţin au lipsit a mă primejdui de viată. Aethiopica, 25r/4. Peste puţin ai să te primejduieşti, şi de vei scăpa dc această primejdie, vei să fii vezir. Văcărescul, ist. 277, cf. lb, Polizu. Cunoşteam cutare stlncă, cutare potică unde se primejduise iarna vrun călător. Gane, ap. cade. Dacă nu mi-ar cere totdeauna să mă primejduiesc aşa! Demetrius, c. 18. Poporul... s-a primejduit In luptă. H. Daicoviciu, d. 67. <$> Intra n î. O parte mare de acea monarhie supt jugul turcului supusă iaste şi ceialaltă parte încă aşa a ajunge primejduicişte. C. Cantacuzino, cm i, 58. + Tran z. f a c t. S p e c. (Prin nordul Munt.; in superstiţii) A face să se Îmbolnăvească dc o anumită boală, a atrage (asupra cuiva) o boală. Se zice că rusaliile primejduie pe oameni, adecă le dă boala copiilor sau epilepsia. Pamfile, s. v. 19. — Prez. ind.: primejduiesc şi (regional) primijdui. — Primejdie + suf. -ui. PRIMEJDU1ĂLĂ s. f. (învechit, rar) Primejdie (D- Cf. I. Văcărescul, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. n. i, 448. — Pronunţat: -du-ia-. — Pl.: primejduieli. — Primejdui + suf. -ea/d. PRIME JD UIClOS, -OÂSĂ adj. (învechit) Primejdios. Au făcut giudecată curgerii vieţii omeneşti... şi prin clte stlnci şi valuri primejduincioase petrece în toată via{a lui. Critil, ap. gcr ii, 150/23. O, ticăloasă iubire de slavă! ... care ne sileşti să punem in primejdie... a noastră viiaţă, la un element aşa de nestatornic şi aşa de primejduincios. ib., ap. id. ib. 152/11. Boalele acute, adecă năprasnice şi primejdu-icioase. Veisa, i. 60/7. Stare premejduincioasă pentru Roşia. Asachi, i. 115/22. — Pronunţat: -du-i-, — Pl.: primejduicioşi, -oase. — Şi : prime]duinci6s, -oâsă, premejdulnefos, -oăsă adj. — Primejdui -f suf. -icios. PRIME JDUINClOs, -OASĂ adj. v. primejduielos. PRIMEJDUIRE s. f. Acţiunea de a (s e) p r i m e j -dui; (rar) periclitaţie, (livresc) periclitare, (Învechit) pericolare. Pentru primejduirile vieţii noastre şi scurtarea ei (a. 1729). cat. man. i, 324, cf. Polizu, ddrf. Delictul de primejduire a viefii. cod. pen. r. p. r. 522. Raportul... este împărţit In şase capitole:...!) Doi ani de luptă pentru democraţie. 2) Primejduirea păcii, contemp. 1948, nr. 108, 2/3. Urmărirea asta crlncenă a singurului lucru bun pe care ll avusese ea vreodată, primejduirea lui, i-l scosese repede pe bărbat din gtnd. Demetrius, a. 85. — Pl.: primejduiri. — V. primejdui. PRIMEJDUÎT, -Ă adj. Expus primejdiei (1), aflat In primejdie. Cf. ddrf. Şi a început atunci pentru Jap viaţa grelei şi mult primejduitei liberiăfi ! Galaction, o. 308. <> (Substantivat) Dezbătuseră In piatră ... o vatră îngustă pe care să se poală căţăra cei primejduiţi, la vreme de cumpănă. Sadoveanu, o. vri, 405. — Pl.: primejduiţi, -te. — V. primejdui. PRIMEJDUITÔR, -OÂRE adj. (învechit) Primejdios. Izeaslav au Intimpinat in acest unchi pe acel mai primejduitor al său duşman. Asachi, i. 38/12. Un ceas de nengrijire c primejduitor! Negruzzi, s. ii, 191. — Pronunţat: -du-i-, — Pl.: primejduitori, -oare. — Primejdui + suf. -tor. PRIMENEÂLĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Primenire (1). Cf. primeni (1). Era să să pomenească la domnie lui Vasilie Vod[ă], pentru cometă ... care s-au prilejit cu cîţiva ani mainte dc aceasta aşea de grea premeneală aceştii domniei. M. Costin, ap. gcr i, 200/36, cf. id. o. 323. Prăvind minunele ce să făcea la £)[o]mn[u]/ H[risto]s, cutremurul, premeneala soarelui ..., strigă tare. Dosoftei, v. s. octombrie 68r/2, cf. 75r/33. Cu vreme, cu vacuri, cu primenele, iau şi doblndesc şi alte numere, iară acela ce iaste vechili nume, stă neclătit român. N. Costin, l. 141. Fiind aceste pri-minele, adecă mazilia hanului şi a lui Ismail Paşa încă şi altele la Poartă ..., socoteau că le face împăratul pentru voia craiului. Axinte Uricariul, let2. ii, 155, cf. Cihac, i, 154. Clnd zorul primeneiii soseşte ..., rugii şi troscotul să tlrăsc către colibă ş-o acoper c-o velinţă răcoroasă. Delavranc.ea, s. 163, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Un ochi de gospodar repede putea face socoteala unei primeneli care să puie In adevărata lumină construcţia. Sadoveanu, o. vii, 690. 4P- e x t. (învcchit, rar; concretizat) Aspect, Înfăţişare (care rezultă In urma unei transformări). Negrea/a nuorilor s-au premenit In premeneală de foc de-ţi părea că va să aprinză lumea. Dosoftei, v. s. noiembrie 110r/H. 4P- ext. (învechit, rar) Moarte (2) (considerată ca o etapă In dezvoltarea unei fiinţe). Fă dragoste şi pace cu fratele că amtndoi ... aţi rămas netocmiţi cu de pripă premeneala ta. Dosoftei, v, s. septembrie 12r/35. 2. (învechit şi popular) Schimbare a hainelor sau a lenjeriei purtate (şi murdare) cu haine sau lenjerie curată, spălată, curăţată; (rar) primenire (2), primenit1 (2). Cf. primeni (2). Premeneala scutecilor era orlnduită numai de patru ori In Zi de ceasuri. Piscupescu, o. 28/20. Incoaci, încolo, umbllnd Şi luni întregi primeneală Şi spălare nevăztnd ... Porunci nevestii sale A-l la şi a-l premeni. Pann, p. v. i, 97/11, cf. Polizu. Te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primineală. Creangă, o. 78, cf. Barcianu. Unde videam săracul Îmi ascundeam baltagul, Şi-i dam bani de cheltuială Şi haine de primineală. Alecsandri, p. p. 89. Am straie de primineală. pop., ap. gcr ii, 294, cf. şez. i, 4, Cătană, i>. b. i, 88. Să-mi dea bani de cheltuială Şi cămăşi de primeneală. şez. ix, 93. A doua zi de dimineaţă, după ce-şi luară merinde, haine de primeneală ..., plecară. Mera, l. b. 88, cf. ant. lit. pop. i, 63, alr sn iv h 1 156, Balade, ii, 288. 4 (Sens curent; concretizat; mai ales la pl.) Haine, lenjerie curate, de schimb, de sărbătoare; (regional) premenituri, v. premenitură (2). V. albitură. Au venit cu carata numai cu doi cai şi fără aşternut, făr’ de premenele. R. Popescu, cm i, 500. I-am dat priminelele mele de sărbătoare, le-au azvlrlit cit pe colo. Millo, In pr. dram. 330. Ajung cu ajutorul sflntului acasă ... prăfuiţi şi cu primineala negrită ca de baci. Jipescu, o. 160. Se vedeau ... primenele de borangic. Odobescu, s. i, 134. Una-i anina flori tn pălărie, alta-i aşeza priminelile şi merindele tn desage. Vlahuţă, s. a. ii, 256, cf. Barcianu. Îşi scoase primenelele de sărbătoare şi le puse pe coiful patului. Sandu-Aldea, u. p. 220, cf. Alexi, w. Începui a încerca primenelile lui Honcu. 16028 PRIMENI — 1433 — PRIMENI Hogaş, dr. i, 313, cf. ii, 46. în geamantanaşul lui de mină, clteva cărţi, clteva primeneli. Bassarabescu, v. 25. Cu traista cu primeneli, c-o pline şi c-o ştiucă friptă, porni. StXnoiu, c. i. 10. l-a lăiat, i-a ghilit şi le-a dat primeneli. Voiculescu, p. ii, 320. Doreşte 0 viaţă... fără trei, patru schimburi de primeneli pe zi. Arghezi, s. vii, 175. Venise cu de-ale mlncării şi primeneli. Camil Petrescu, o. ii, 27, ci. i, 355, v. rom. august 1955, 75. într-o legătură avea primeneli pentru el. Pas, z. iii, 42, cf. i, 44. 3. (învechit, rar; tn forma premeneală) Primenit1 (3). Premenealile lunei. M. Costin, ap. Gîdei, 327. — Pl.: primeneli şi (Învechit) primenele. — Şi: (învechit şi regional) prlmineâlă, premeneălă, (regional) premeneâ (Ciauşanu, ol.) s. f. — Primeni -f suf. -cală. — Premcnea: sg. refăcut după pl. PRIMENÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A înlocui sau a fi înlocuit (parţial ori total) cu altceva (nou), a (se) împrospăta, a (se) reînnoi; a face să ia sau a lua o formă, un aspect, un conţinut etc. nou, a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface (II). Vedem şi pămlntului răsărindu-i iarbă...şi toată lumea pre-menindu-se şi spre bine adăogtndu-se şi tnnoindu-se. Coresi, ev. 133, cf. Ureche, i„ 241. Unde să pomeneşte de ceriu, de soare, de lună, de stele, acestea toate că vor avea sflrşit şi să vor primeni. M. Costin, o. 323. Premenind tn aur un porumb viu de-au agiutat la nevoia unui lipsit şi iarăşi l-au făcut porumb. Dosoftei, v. s. noiembrie 121v/18, cf. 130r/9. De va premeni arapul piealea lui şi pardosul Impistriturile lui, şi voi veţi putea a face bine fiind învăţaţi rău. Biblia (1688), 5012/27, cf. 365736. Pune cu glndul tău cum va premeni frumuseaţea ei bătrlneaţele au boala şi vei vedea cum i se adlncează ochii (a. 1691). gcr i, 292/10. Firea omenească, denlru firea sa, este pornită a se muta şi a se premeni In multe feliuri (Începutul sec. XVIII), bul. com. ist. iit 97. Să stea i zile şi 1 nopţi premenind apa. Mîncările, 111/16, cf. lb. Care apă va [fi] premenită mereu îndată ce să va încălzi. Piscupescu, o. 297/21, cf. Polizu. Aerul de din lăuntrul casei ... este de neapărat a fi ... premenit. Penescu, m. 15, ci. Delavrancea, t. 136, ddrf. Îndeamnă la arme Oameni trlndavi, primenind dez-văţatele datini de luptă. Coşbuc, ae. 126. O răcorcală dulce, venită de la Dunăre, primenea aerul. Dună-reanu, ch. 227. Am premenit atmosfera camerei astă-seară. Galaction, o. a. i, 58, cf. id. o. 274. Invită croitorul acasă ... să-şi primenească garderoba. C. Petrescu, r. dr. 99, cf. id. a. 468. Luminările sint primenite şi noi, de ceară curată. Arqhezi, b. 26. Totul s-a petrecut încet şi îndelung, ca Intr-un corp viu care îşi primeneşte pe nesimţite celulele. Bogza, c. o. 240. Apa se primeneşte tncet, dar valurile vin cu regularitate, v. rom. ianuarie 1954, 166. După ce primeni luminiţele, cei doi soldaţi se uitară unul la altul, Camilar, n. i, 213. Cu veacul care trece, cu viaţa ce se schimbă, Mereu se primeneşte frumoasa noastră limbă. v. rom. martie 1963, 143. Proteinele ... intră In structura tuturor celulelor ce alcătuiesc ţesuturile vii şi care se primenesc continuu pe seama acestora. S. Marin, c. b. 6. Am la un poloboc trii Sercuri cam slabi şi li-aş primini. Graiul, i, 424. Slnîili sl-ţ primeneşti. ib. 450. (Re fi. pas.) Cum i s-a primenii numele, cum acel turn şi-a schimbat numele, a şti nu poti M. Costin, ap. Gîdei, 327. Se premeneaşte „e“ şi „a" In t, adecă: „ne-au luat“ = „n-ku luat". Ma-carie1, gram. 117r/27. La fieştecare cinci ani mădularele senalurilor să primenesc, cr (1829), 1521/33. De ce n-ai băgat pieile de ieri? ... — Pentru că aseară s-a primenii varul şi... era tlrziu. Ardeleanu, d. 244. Au pierit împărăţiile ..., s-au primenit zeii, şahul a rămas. Sadoveanu, o. xi, 587. Scrie, domnule grefier: aerul nu se primeneşte niciodată. Galan, z. r. 352. F i g. Mirosul ogoarelor îmi primeneşte plămlnii. Sandu-Aldea, a. m. 107. Veniţi să pre-meniţi izvorul Nădejdii mele de mai bine. Goga, p. 105. în tot, o privelişte frumoasă de parcă ţi se primeneşte sufletul uitlndu-te la ea. Brătescu-Voineşti, p. 23. Cum ll mai primenea, [ploaia]... la suflet! C. Petrescu, a. r. 45. <0> E x p r. (învechit şi regional) A primeni yazda sau a sc primeni din...= a se muta (14). Agiunglndu-mă şi pe mine vreme de nevoia şi m-am primenit din Cămpulungu di-am işit la ţară (a. 1748). Ştefanelli, d. c. 41. Am priminit gazda. Com. Liuba. (învechit) A sc primeni din lumea aceasta sau a primeni viaţa = a muri1 (1). Sosind la adince bătrlneaţe au premenit viaţa. Dosoftei, v. s. septembrie 35715. Mi-au sosit vremea să mă premenese den lumea aceasta (a. 1746). ap. tdrg. (Tranz.; Învechit) A primeni (pe cineva) din viaţă = a ucide. Mai apoi de toate ti spintecară plntecele cu ostie şi cu aceasta-l premeniră din viaţă. Dosoftei, v. s. septembrie 2v/23. + Tranz. Spec. (învechit, rar) A schimba numele (cuiva), a pune (cuiva) un nume nou. Dragoş apoi In moldoveni primenind pe vlahi. M. Costin, ap. Gîdei, 327. |Tranz. Spec. (învechit, rai'; complementul indică răni, plăgi) A schimba pansamentul, a pansa din nou. Eă ştia să umble binişor clnd ti primenea ranele. Ispirescu, ap. cade. Tranz. (învechit, rar; în forma premeni) A vindeca (de boală). De cumplite bole pre mulţ au premenit. Dosoftei, v. s. ianuarie 20v/10. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) schimba lenjeria purtată (şi murdară) cu alta curată; a(-şi) schimba hainele (cu altele curate, curăţate, bune); spec. a (se) îmbrăca îngrijit, frumos. Să premeni omul In haine. Dosoftei, v. s. decembrie 200v/12. Premenin-du-se, o lună era la Livan şi 2 luni la casa lor. Biblia (1688), 24671. Apoi să se premenească de toate hai-nile şi aşternutul iui. Piscupescu, o. 266/20. Porunci nevestii sale A-l la şi a-l premeni. Pann, p. v. i, 97/16. Duminică de cu zori bălrtna premcnea copiii. Slavici, n. it, 53, cf. i, 262. Călugărul luă copilul... şi-l primeni cu nişte rupturi de haine. Ispirescu, ap. cade. înainte de şapte sosiră cei mai mulţi şcolari, primeniţi cu haine de sărbătoare. Agîrbiceanu, a. 507. Ia vezi de nişte schimburi curate de primenit, pentru dumnealui. Hogaş, dr. i, 313. Uite ce ţi-ai făcui poalele! Şi numai azi te-am primenit. Rebreanu, i. 16, cf. id. r. i, 21. Primeniţi cu cămăşi curate, ne aşeza In pai desfăcln-du-se greu de noi. Brăescu, a. 73, cf. 263. Primenit tn straie curate ... părea glnditor, cu ochii duşi. Sadoveanu, o. v, 128. Să-l îmbăiaţi, să-l primeniţi şi să mi-l aduci diseară. Stancu, r. a. v, 37. Fusese ras, tuns, primenii şi îmbrăcat In straie curate, id. ib. 181. Călătorii îşi lepădau cojoacele, se primeneau, ridietnd slavă zeilor că le dăruiseră linişte după zbucium. v. rom. octombrie 1955, 166. Te speli si le primeneşti şi tc duci la biserică, Catrino. Preda, m. 61. în apă se limpezeşte ’N veşmlnt alb se premeneşte. pop., ap. gcr ii, 324. Pe voinic 11 premcnea, Despre ziuă-i logodea. Teodorescu, p. p. 621. Nevasta care iubeşte Spală noaptea şi clrpeşte Şi ziua se premeneşte. şez. i, 112. Nevasta tc premeneşte, Puicuţa mi te priveşte. Ciauşanu, v. 24, cf. 34, alr sn iv h 1 152, a v 15, vi 26. într-o cămară intra, Frumos că se premcnea. Balade, ii, 23. <0> F i g. Ca-n ziua clnd senin pămlntul, Cu trupul nepătat de ură Şi-a premeni din nou vestmlntul. Goga, Poezii, 287. Am aruncat pe ferestre toate convingerile vieţii noastre de plnă aici şi ne-am primenit din pod plnă In pivniţă. Galaction, a. 182. <$> (Prin lărgirea sensului) Mai poale să se îmbrace, să se facă frumoasă şi să-şi primenească odaia. id. ib. 142. + Tranz. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte, rufărie de pat, de masă etc.) A înlocui cu altul (curat). Şi-l râseră pre dlnsul şi-i premeniră îmbrăcămintea lui. Biblia (1688), 31711. Porunci juplnesei să sporească cina cu o prăjitură de casă şi primeni rufăria mesei. Galaction, o. a. i, 326. A intrat sub duş, s-a bărbie- 16029 PRIMENIRE — 1434 — PRIMENIT3 ril, şi-a primenit hainele. C. Petrescu, a. 467. „Prinţul" Ion era de mult dorit, Dar straiele nu şi le-a primenit. Arghezi, vers. 297. Armele să-ţi oţeteşti, Hainele să-fi primeneşti. Alecsandri, p. p. 144. <0- (Prin lărgirea sensului) Pata! era primenit proaspăt. Călinescu, s. 547. 3. T r a n z. (Popular; complementul indică animale cabaline) A pune potcoave noi; p. ex t. a Împodobi picioarele. Cf. Cibac, ii, 154, ddrf, Bar-cianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Negrul tău să-l primeneşti, Şi pe mini să-l potcoveşti, Cu potcoave de argint. Balade, ii, 184. 4. Refl. (Regional; despre lună şi despre lumina ci) A fi în faza de creştere sau dc scădere, a începe să apară sau să dispară din umbra pămîntului. S-a priminit lumina şi orice dorinţă are omul ... ţi se împlineşte. Pamfile, cer. 75. Chiar dacă luna s-a priminit slmbălă şi dacă acum s-a slujit, acum luna aceea este curată, id. ib. 82. Să mai fi zăbovii dumneavoastră cileva zile la noi, că-i tocmai la primenitul luminii ... — Treaba luminii, să se primenească. Hogaş, dr. i, 258, cf. alr sn iii h 806/537, a v 15, vi 26.' 5. Tranz. (învechit) A traduce dintr-o limbă In alta. Cugetai să seoţ această sf[l]7iiâ carte ...de o am primenit, den limba rusască pre limba rumănească (a. 1642). gcr i, 98/13. Canoane ... carile cu nevoie iaste ... a le premeni de pre elineaşte pre sirbie. Dosoi--tei, v. s. decembrie 193r/9. Anthologhion ... premenil dc pre limba slavencască, ca socotinţă, pre limba rumănească (a. 1702). Iorga, s. n. xm, 135. 6. Tranz. (Prin Transilv.; în forma premeni; complementul indică bani) A pune In circulaţie (cum-părînd ceva). Şi-a strins galbeni peste fire, Trebuie luaţi şi premeniţi Să nu şează ruginiţi! Reteganul, tu. 36. 7. Tranz. fac t. şi tef 1. (învechit) A face să revină sau a-şi reveni la o anumită stare, la un anumit sentiment; a face să renunţe sau a renunţa la o anumită stare, ia un anumit sentiment (revenind la situaţia dinainte). Oamenii ce se premenesc cătră dumnezeiasca dulceaţă, hitlenie mai vlrtos şi zloabă pare-'e-se a fi. Coresi, ev. 310. Den spurcăciunea copiştilor ido! eşti premenindu-se, cătră nesmintita credinţă lipiră-se (a. 1.648). gcr i, 131/3. Premeniră la cunoştinţa lai D[u]m[nc}(izâu pre toţi locuitorii de pre-acolea. Dosoftei, v. s. februarie 74v/2, cf. noiembrie 125730. Ai premenil pre Izrail de la înşelăciunea lui Vaal. id. mol. 85. Şi de să va. premeni inima ta şi nu vei asculta ...cu peire veţi peri. Biblia (1688), 149'/28, cf. 3591/42. Mult ei aşleptlnd şi văzlnd nemică nevoie la el făcindu-se, premenindu-se (şi-au schimbat cugetele) zicea că e £)[u]mne:eu ei (a. 1703). gcr 1, 349/37. 4 R e f 1. (învechit, rar) A trece de la o persoană la alta. 1 să primeni dragoste lui de la maică la fata aceia. Berodot (1645), 505. 8. Tranz. fact. (învechit, rar; In forma premeni) A porni (II 5). Şi premeni Z>[o]mn!i/ de la mare vint vlrtos şi ridică lăcustele. Biblia (1688), 462/10. — Prez. ind.: primenesc. — Şi: (Învechit şi popular) premeni (prez. ind., regional, şi primen, alb sn iv h 1 152), (Învechit şi regional) priinlni vb. IV. — Din v. sl. flp'fewbN'iT,1'. PRIMENIHK s. f. 1. înlocuire (parţială sau totală) cu altccva (nou), Împrospătare, Înnoire, reînnoire; schimbare a formei, a aspcctului, a conţinutului, transformare, modificare, prefacere (II); primenit1 (1), (astăzi rar) primeneală (1), (regional) premenitură (1). Cf. primeni (1). împărăţia ncclătită la toţi oamenii cu pace o vom da, trebuindu-ne cu primeniri şi cealea ce supt vedeare viu, cercellndu-le pururea. Biblia (1688), 361V19, cf. lb. Acea spaimă ...va face premenire, Să te-ntorci la treapta dinţii şi să-ţi mai vii tn fire. Pann, e. iii, 6/23. Deşteptăciunea nu e declt o ... consumare şi o primenire mai repede a materiei nervoase. Delavran-cea, T. 107. Vorbeşte cu d-na Moroi de afaceri, de îndatoriri, dc înaintări şi primeniri tn personalul său. itl. s. 144, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Vor prăz-nui din pacca lor umile Înfricoşata clip-a premenirii. Goga, p. 128. Slrăbălea o rază de lumină pină la noi ... pentru premcnirca aerului, In acest beci umed. Hogaş, dr. i, 19. Primenirea fondului şi a formei constituie un principiu de evoluţie generală, l.ovi-nescu, s. 1, 370. N-aveau nici ce pierde, nici cc clştiga din primenirea stăplnilor. C. Petrescu, a. 420. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. Sadoveanv, e. 34, cf. id. o. v, 72. Primenirea In mare parte a conducerii cooperativelor ... şi schimbarea conţinutului ... tind să transforme mişcarea cooperatistă într-un factor dc dezvoltare, leg. ec. pl. 418. Trebuie să fie fruntaş al muncii şi al primenirilor din sal. v. rom. februarie 1954, 103, cf. 6. Trăiesc aşa şi stau cu ghidul la o schimbare, la o primenire a lumii. Galan, z. r. 36. Primenirea numelor este un fenomen natural, de vreme cc clc slnt folosite tn societate. Graur, n. p. 24. Clteodată am impresia că primenirea n-a mers destul de adine, că mai există stări vechi. v. rom. aprilie 1957, 81. îmi începeam cariera de regizor ... însufleţii de ambiţia unor primeniri artistice. t august 1964, 91. Elemente semnificative de primenire a concepţiei erotice se afirmă totuşi, v. rom. ianuarie 1965, 112. 4 Spec. (învechit, rar; In forma premenire) Transfigurare. Că Domnul amu aşa vine cătră ucenici, iară uccnicii, derept. premenirea lui, nălucitură părea-le că iaste. Coresi, ev. 266. 2. (Rar) Primeneală (2). Cf. primeni (2). Cf. Polizu. 3. F i g. (învechit, rar; în forma premenire) Desfătare, Inveselirc. Cf. lb. 4. (învechit, rar; în forma premenire) Mutare (I 1). Şi vor întoarce inimile lor tn pămlntul unde s-au mutat acolo şi ... să vor ruga ţie tn pămlntul pre-meniiii lor. Biblia (1688), 249s/35. + Transmitere (a unei boli). Toţi, văzlnd acea fără de veaste mutare şi premenire a boalci la celalalt, să minunară. Mine-ujl (1776), 120vl/18. — Pl.: primeniri. — Şi: (Învechit şi popular) premenire s. f. — V. primeni. PRIMENIT1 s. n. 1. înlocuire (parţială sau totală) cu altceva (nou), împrospătare, Înnoire, reînnoire; schimbare a formei, a aspectului, a conţinutului, transformare, modificare, prefacere (II); primenire (I), (astăzi rar) primeneală (1), (regional) premenitură (1). Cf. prime-n i (1). Cf. ddrf, dl, dm, m.d.enc., dex. 2. (Rar) Primeneală (2). Cf. primeni (2). Cf. dm, m.d.enc., dex, n 11 283. 3. (Regional) Creştere (sau scădere) treptată a părţii luminate a lunii, apariţie (sau dispariţie) treptată a luminii ei din umbra pămîntului; (Învechit, rar) premeneală (v. primeneală 3)i Cf. primeni (4)- Să mai fi zăbovit dumneavoastră clteva zile la noi, că-i tocmai la primcnilul luminii şi vremea poate să se schimbe. Hogaş, dr. i, 258, cf. dl, dm, com. din Deda—Reghin. — Şi: (regional) priminit s. n. h ii 283. — V. primeni. PRIMENÎT2, -Ă adj. 1. Care a fost Înlocuit (parţial sau total) cu altceva (nou), Împrospătat, înnoit, reînnoit; care a suferit transformări In formă, aspect, conţinut, transformat, modificat, prefăcut2 (II), schimbat. Cf. primeni (Prin lărgirea sensului) ll luă să-i arate odaia. Era luminoasă, mică, văruită in alb, curată, primenită. Bassarabescu, v. 16. <0> F i g. Dimineaţa, salul de pe coastă, spălat, primenit, ieşea vesel din ceaţa ce trindăvea In pături rare ... pe acoperişuri. Brăescu, o. a. i, 209. 3. F i g. (învechit, rar) Desfătat, vesel. Cf. lb. 4. (Regional; despre părinţi, fraţi; In forma pri-minit) Vitreg; (despre fraţi) care este bun cu alt frate numai după tată sau după mamă (Cristeşti — Botoşani). Cf. alr ii/i h 133/414, ib. h 134/414, ib. mn 65, 2 625/414. — Pl.: primeniţi, -le. — Şi: (învechit şi popular) premenit, -ă, (regional) ¡iriminit, -ă (alr ii/i h 133/414, ib. h 134/414, ib. mn 2 625/414) adj. — V. primeni. PRIMENITOR, -OARE adj. (Rar) Care primeneşte (!)• Parcă ar fi. fost după. o ploaie primenitoare şi bună. Lăncrănjan, c. i, 144. — Pl.: primenitori, -oare. — Primeni -j- suf. -tor. PRIMÉS s. n. v. primez. PRIMETE s. f. v. primitea. PRIMETÎ vb. IV v. primiţi. PRIMEVÂRĂ s. f. v. primăvară. PRIMEZ s. n. 1. (Regional, mai ales în Ban., Olt. şi Transilv.) Perete care desparte două încăperi. Cf. lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., ltr2, h v 461, i. gr. v, 280, Boceanu, gl., Densusianu, ţ. h. 330, chest. ii 70/32, 123/6, 7, 11, 20, Lexic reg. 84. + îngrăditură, sclndură, bîrnă, par, drug etc. care desparte un spaţiu în două sau care se pune în grajd, între vite, pentru a le izola (v. s t ă n o g). Cf. tdrg, cdde, cade, Scriban, d., rev. crit. iii, 165, Viciu, gl., Boceanu, gl., a iii 2, Lexic reg. ii, 37. 2. (Prin Ban. şi prin Olt.; în forma primiez) Cartilaj carc desparte cele două fose nazale. Cf. alrm ii/i h 17. 3. (Regional) Cercevea în formă de cruce carc desparte fereastra în mai multe ochiuri (Pîrvova — Băile Herculane). chest. ii 177/10. 4. (Prin sud-vestul Transilv.) Perdea de pădure care sc află între două poieni. Dacă ie iS o poiană şl una dincolo şl Intră iel'e o pădur'e, la pădur'e li ilie primez. Densusianu, ţ. h. 330. 5. (Regional) Proptea de lemn cu care se blochează uşa sau poarta (Bocşa). Cf. Lexic reg. ii, 37. G. (Regional) întăritură făcută în malul unui rîu, pentru a-l consolida (Ramna — Reşiţa). Cf. chest. iv 41/29, 7. (Prin nord-vestul Olt.) Proeminenţă într-un lemn cioplit, gr. s. v, 123. — Pl. : primezuri şi primeze. — Şi: (Învechit) primes (lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w.), (regional) primej (rev. crit. iii, 165, a iii 12), priméjd (a iii 2, iv 3), prlmiéz (alrm ii/i h 17) s. n. — Lat. *permedium. PRIMEZEAlA s. f. (Regional) Fiecare dintre despărţiturile în care este împărţită o fereastră prin cer-ceveaua în formă de cruce din mijlocul ei (Nerău — Sînnicolau Mare), chest. ii 177/1. — Pl.: primezeli. — Primez + suf. -eală. PRIMEZÎIJ, -ÎE adj. (învechit, rar; despre ziduri, pereţi) Despărţitor, tdiig. — Pl.: primezii. — Primez + suf. -iu. PRIMEZUÎ vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. A face o despărţitură (Argetoaia — Strehaia). chest. ii 70/32. 2. T r a n z. (Complementul indică uşi sau porţi) A bloca (cu un primez 5) (Bocşa). Lexic reg. ii, 37. — Prez. ind.: primczuicsc. — Primez -f suf. -ui. PMTMÎ vb. IV. 1.1. Tranz. (Complementul indică bunuri materiale care aparţin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sint dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosinţa a ..., a lua (în stăplnire, în folosinţă), a obţine, a căpăta; spec. (complementul indică sume dc bani) a incasa; spec. (complementul indică scrisori) a-i ajunge în mină, la adresa indicată etc.; p. ext. a aeccpta să ia, să intre în posesia ..., să folosească. Cungiiirafi Sionul şi preimiţi elu (coprindeţi-1 hd, a p u c a ţ i - 1 c2) ... şi împărţiţi casa lui. psalt. 92, cf. 96. Şi puţin cin' sc va munci, mari daruri pri-imi-vor. Coresi, ev. 236, cf. 24, 121. Preotul ce va priimi daruri de la furi sau de la tîlhari ... să se leapede şi să se desparţă. prav. gov. 124r/l. Cela ce va priimi sau va ascunde lucru de furat ...să va certa. prav. 317, cf. 320. Care lucruri priimeaşie preotul în besearică pentru ca să le citească vreo m(o)l(i)h>ă (a. 1646). gcr i, 121/1, cf. anon. car. Priimeaşie de pretutindenea epistolii. Kotzebue, u. 17r/29, cf. drlu. A doua zi judele primi dc la Lnigi-Lana o scrisoare. cr (1848), 41/6G, cf. Cihac, ii, 291. Am primit toţi banii. Alec-sandri, t. 319. Faci parte din soţiclatea noastră şi primeşti scrisori de la prefectul. Caragiai.e, o. vi, 96. Peste două zile am primit de la mama zece lei. Vlahuţă, o. a. ii, 250. O mie de ţechini primeşti? — O, paşă, cît de darnic eşti! Coşbuc, r. i, 109. De primeşti bani lunea, e semn bun. Gorovei, cu. 15. Am primit, fotografia băieţelului tău. Brătescu-Voineşti, p. 173. Savista şade In poartă ... şi primeşte pomana trecătorilor. Rebreanu, i. 15. Am ajuns la înţelepciunea să primesc o pomană de la indivizi pe care li urăsc. C. Petrescu, !. ii, 155, cf. 244. Primeam pensiunea cu tntlrzieri mari. Brăescu, o. a. ii, 129. Să lase pe mline că e zi-ntîi şi primim leafa. Sebastian, t. 198. Domnitorul însuşi primea mită. Sadoveanu, o. vi, 247, cf. viii, 195. O dată cu buchetul de roze primit din mînile unei colege ... dobîndeşte ... revelaţia turburătoare a iubirii. Vianu, a. p. 258, cf. 391. Poporul, blînd, primise pămlntul drept prinos. Arghezi, vers. 395. Cum te poţi oare aştepta să primeşti împrumuturi care nu vor ajuta la nimic? Călinescu, c. o. 176, cf, id. e. o. i, 227. Nevasta lui Mitru îşi primeşte pensia? Camil Petrescu, o. m, 153. Nu-i aşa că primeşti bani de la Adela şi Costică? H. Lovinescu, c. s. 94. Ea nu primise după război nici o brazdă de pămînt. Preda, m. 52, cf. 60, 90. Dăm tot ce-avem şi nu primim nimic, Şi ne hrănim cu rădăcini şi bozii. Labiş, p. 106. Mareu cartea o primea ... Şi-apoi cartea-o deschidea. Balade, iii, 141. Cel de la urmă, ori mai mult, ori mai puţin primeşte. Zanne, p. ii, 793, cf. v, 75. (A b s o 1.) Şi cine va ceare, pri-imi-va. Coresi, ev. 225, cf. 383, gcr i, 20/4. îţi oferim pentru aceasta suma de 300 000 lei ... Primeşti? Camil Petrescu, t. iii, 43. Nu cunosc sentimentul pe care-l încerci cind primeşti ... Mie mi s-au făcut prea puţine daruri tn viaţă. id. ib. 250, cf. Sorescu, u. 25. (Refl. pa s.) De vreo trei săptămlni nu s-a mai primit nici o scrisoare. Camil Petrescu, t. ii, 302. <$> (Prin lărgirea sensului; complementul indică bunuri spirituale, morale, intelectuale etc.) Cesta preimeaşte blagoslovenie de la Domnul, psalt. 40, cf. 194, 336. Că de nu văm lăsa, iertăciune n-avăm a priimi. Coresi, ev. 46, cf. 121, 191. Cetăţile se vor 16042 PRIMI — 1436 ~ PRIMI tngrija şi ceia ce vor fi la oastre bucurie vor priimi. Paraclis (1639), 255, cf. 248. Den cădearea cea de demult să ne sculăm şi den păcate să ne slobozim priimind fecioria cea de Intăiu (a. 1848). gcr i, 130/21. Băgln-du-l In temniţă, i să arăta jD[o]mnu7 spuindu-i mai nainte slava ce vrea să-l priimească (a. 1705). gcr i, 359/9. Primiţi prin ¡/raiul meu binecuvlntareu ceriului ş-a pămlntului! Alecsandri, t. ii, 26. El primi o educaţie de prinţ. Călinescu, s. 13. Ca urmare a sprijinului primit din partea organizaţiei de partid, tematica adunărilor generale ale utemiştilor este mai variată, gî 1963, nr. 692, 3/2. (Despre lucruri; complementul indică însuşiri, calităţi etc.) Mătasea apoi se ducea iară In Orient spre a-şi primi fasonul, cr (1848), 332/44. Ceara priimeşle toate formele. Bar-cianu, v. Vasu spurcat şi puturos mirosuri nu priimeşle. Zanne, p. rv, 173. -f- Spec. (învechit şi regional) A moşteni1 (1). Sufletul lui in dulceaţă intră şi semănţa lui preimescu (moştenesc c) pămlnlul. psalt. 42, cf. alrm n/i h 222/27. 2. T r a n z. (învechit, rar; complementul indică copii) A (i se) naşte (X 1). Şi imputăciunea de fără feciori lepădă-o şi plod frumos priimi, pre Samuil. Coresi, ev. 224. <> E x p r. (A b s o 1.) A primi in sine = (despre femei) a rămlne însărcinată; a concepe, a procrea. Fecioara aceaia va priimi in sine şi va naşte fiu. n. test. (1648), 3V/31. 3. T r a n z. (Complementul indică nume, titluri, ranguri) A deveni deţinătorul, titularul etc. a ..., a-i fi atribuit. Se fie zilele lui mici şi piscupia lui se preimească altu. psalt. 235. Că cu sfinta botejune nume de fecior priimesc oamenii. Coresi, ev. 29, cf. 462. Peste puţin ... priimi iarăşi cinstea şi dregătoria sa. Bălcescu, m. v. 30. Aleargă la străini şi prii-meşte de la dlnşii posturi In ţara sa. Filimon, o. i, 98. 4. T r a n z. (Complementul indică mărfuri) A lua în primire, în inventar, 1n fondul destinat vînzării etc. Astăzi magazinul este închis; primeşte marfă. 5. T r a n z. (Complementul indică ştiri, informaţii, explicaţii, dispoziţii, ordine etc.) A lua ori a i se aduce la cunoştinţă de ..., a fi înştiinţat despre ..., a afla; p. e x t. a se bucura, a beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoştinţă, de a afla etc.; a prelua de la cineva. Cela ce priimeaşte gindurile omeneşti datori iaste intru scriptură învăţat a fi să se oprească de pohte. prav. gov. iii'/23. Zic că iţi place a priimi Urări aduse de la pruncie. Heliade, o. i, 109. Mihai priimi glas de la îndrăzneţul Udrea că ... s-a lovit de faţă cu Afis-Paşa. Bălcescu, m. v. 185. Motivul ce-l îndemna şi mai mult la prudinţă era ştirile cele rele ce priimea pe toată ziua de la Constanlinopole. Filimon, o. i, 113. Cu ce nespusă bucurie priimiră ei ... vestea cum că pacea s-a încheiat. Odobescu, s. i, 271. După ce-a primit toate desluşirile, bunica se întoarce. Brătescu-Voineşti, p. 301, cf. 82. Don sergent primeşte raportul. Galaction, o. a. i, 277. Primi tn tăcere această veste. Sadoveanu, o. xi, 90, cf. xii, 373. Povestitorului li place să nareze direct sau de sub masca unei confesiuni primite de la eroul însuşi al povestirii. Vianu, a. p. 191, cf. 17, 69. îi vestise la vreme printr-o scrisoare şi acum li era dat să primească acest răspuns ciudat. Călinescu, e. o. i, 14, cf. id. s. 364, 488. Seara primiseră vorbă tn sat că vitele lor ... slnt bolnave. Bogza, c. o. 25. Primi ordin să se muie tn oraşul dunărean. Pas, z. iii, 8. Compania noastră primise ordin să execute un atac de noapte. H. Lovinescu, t. 107. A primit o reclamaţie de la moşie. Preda, m. 204. Elevii ... primesc explicaţii despre principiul de funcţionare a maşinilor, gî 1962, nr. 683, 4/1. Ai primit vreun răspuns de la Bucureşti? r septembrie 1962, 10. G. T r a n z. A suporta efectele (negative ale) unei acţiuni, circumstanţe etc. De upovăinţă şi de învierea morţilor eu osindă preemescu. cod. vor. 48/13, cf. 60/25, 122/25. Că derept lire preimii (am suferit d) Imputare, psalt. 132, cf. 143. Dereptu învierea morţiloru eu giudeţu preemescu da [ = de]... la voi (sec. XVI), gcr i, »7/8. Cine-ş dupre al lui lucru primi-va judecată (a. 1610). id. ib. 44/18. Acela pedepsa pravilelor va priimi (a. 1640). id. ib. 89/20. Să-ţ pri-imeşti această mică pedeapsă de la dlnsul. Bărac, t. 44/5. Lovitura ce am primit-o e mortală, cn (1848), 221/48. Slnt unii oameni care priimesc o palmă şi tot nu-şi retrag obrazu. Isis (1859), 32/43. Nenorocitul bărbat primi zece lovituri de sabie pe spinare. Bolin-tineanu, o. 447. Chipul lui palid se rumeni deodată la amintirea pumnului primii, ca o piatră. Vlahuţă, o. A. ii, 12. Scoase pieptul Inafară ca şi clnd se pregătea să primească In el un pumn. Gîrleanu, n. 111. Anul ăsta, spuse ea, mişcarea muncitorească a primit lovituri grele. Vlasiu, d. 319. Legătura noastră trebuie să primească o sancţiune oficială. Sadoveanu, o. ix, 134, cf. x, 170. Aici a mai primit un botez al focului şi a pierdut alte clteva tunuri. Pas, z. iii, 19. în poarta cimitirului iar primeşte Florea un ghiont. Galan, z. r. 60. Ai primit vreo sancţiune in organizaţie? Preda, r. 115, cf. 26. Cel mai bun dintre noi poartă In spate o dlră de cuţit. Fusese activist şi a pri-mit-o fără să se clatine. Labiş, p. 337. 7. T r a n z. (Complementul indică fenomene fizice) A veni în contact cu ..., a fi atins de ...; spec a recepta. Nişte cortine ... foarte albe primea umbra mişcătoare a brazilor, cr (1848), 122/57. Căscam ochii mari fără a primi vro impresie statornică. DelaVran-cea, t. 17. Zidurile cetăţii primeau un strop de lumină din stele. Vlasiu, a. p. 407. îşi ciuleşte urechile, primeşte pe boarea vlntului mirosurile şi nu se clinteşte. Sadoveanu, o. xi, 331, cf. x, 287. Privirea ta tlrlşă şi-mpiedicată-n tină Primi din depărtare Intlia ei lumină. Arghezi, vers. 377. Primi tn faţă viatul subţire care venea din valea Izvorului Roşu. v. rom. ianuarie 1965, 52. <0> Fi §■ în manifestările limbii radiază un focar interior de viaţă şi primeşte căldură şi lumină o comunitate omenească oarecare. Vîanu a. p. 15. 8. Intranz. şi tranz. (Regional) A-i prii1 (3). De-nflorit tot înfloreşte, Iar de rodit nu rodeşte Căci pămlnlul nu-i primeşte, pop., ap. ccn ii, 314. Nu mă primeşte! Ciauşanu, v. 192. 9. Intranz. (Nordul Munt.) A înnebuni. Cf. Rădulescu-Codin. A primit Pătru: a dat foc Ia o claie de fin. l. rom. 1959, nr. 2, 54. Ai primit, mă omule? Ce ţi-a venit? Udrescu, gl. II. Tranz. I. (Complementul indică oaspeţi, solicitatori ctc.) A ieşi în întîmpinarea a..., a întim-pina (adesea în mod festiv, protocolar), a se preocupa de...; p. ext. a oferi ospitalitate, găzduire, a găzdui; a accepta Sn casă, a accepta să găzduiască. Şi priimi pre el bucurlndu-se. Coresi, ev. 452. Cela ce va priimi In casa lui pre vreun hotru ...va piarde casa. prav. 173. Cine ar priimi pre un poroboc ca acesta tn numele mieu, pre mine priimeaşte (a. 1648). gcr i, 127/13. Strein am fost şi m-aţ priimit tn casele voastre. Cheia în. 16v/23. Să nu priimască in gazdă pre vecinul sau priiatenul său. N. Costin, ap. gcr ii, 12/7. Cu cinste l-au primit şi cu cuvinte de■ bucurie pentru înălţarea crăiei (a. 1700). gcr i, 336/6, cf. 334/22. Fugind la perşi l-au priimit păglnii cu drag. R. Popescu, cm 1, 230. Nu cumva să fie cu necuviinţă a priimi in casă pre una ca aceasta. Aethiopica, 69r/l- CAntăreţul bun Pretulindene e primit in ţară. Budai-Deleanu, ţ. 127. Ambasadorul marocan ... a fost primit cu destulă onoare şl salutat cu tunurile. cr (1846), l2/28. Intră in Bucureşti unde fu priimit cu strigări de bucurie. Bălcescu, m. v. 63, cf. 39, 68. Slnt trimis de împărat ca să te intlmpin şi să te primesc cu cinste. Pann, ap. cade. Musafirii încep a veni ... Primeşte d-ta boierii. Alecsandri, t. i, 157. Merge de primeşte La geamia mare de la Top-Hane O fecioară jună. Bolintineanu, o. 107. Regele o priimi cu cel mai mare alai. Odobescu, s. i. 11. Dumneata ai tn fiece zi plăcerea să primeşti la masa şi-n 16042 PRIMI — .1437 — PRIMI casa dumitale un om de treabă. Caragiale, o. ii, 259, cf. vii, 5. Il primise ei Intr-o hăinuţă de casă pătată ţi arsă. Brătescu-Voineşti, p. 169, cf. 126. Toată sindrofia li primi cu însufleţire. Rebreanu, i. 100, cf. 486. M-a primit cu nobleţă, m-a ajutai adeseori cu bani. Galaction, o. a. i, 96. Aşadar, Radule, la anul ne primeşti la gospodăria ta. C. Petrescu, î. i, 20, cf. 153. Eu, unde mă duc, mi se deschid uşile, sint primită ca o regină. Brăescu, o. a. i, 341. îl primiră ca pe o cunoştinţă veche. Sadoveanu, o. ix, 128, cf. x, 270. Albiturile să-ţi fie Cum li foaia de hlrtie, Şorţurile proaspete. Şi primeşte-l oaspete. Arghezi, vers. 244. Doream ...să primesc în casa mea pe marii poeţi. Călinescu, c. o. 38. Am stat de vorbă cu clţiva oameni ... Mă primiră cu bunăvoinţă. Stancu, r. a. i, 194, cf. Pas, z. iii, 14. îl primi pe musafir Intr-o odaie nu prea spaţioasă. Preda, m. s. 19. Trebuie să meargă altcineva la gară să-l primească. t august 1964, 56. Da’, zău, vino şi pe jos Că le-oi primi bucuros! Jarnîk-Bîrseanu, d. 105 M-o primitu-mă şl mi-o dat de nnncare. alr ii 3 233/260. Pe cine primeşti In casă, te scoale din casă. Zanne. p. iii, 74. Nu-l primesc In sal şi el întreabă de caia vornicului, se spune despre un om nedorit, nepoftit undeva (şi care totuşi vine acolo, din proprie iniţiativă şi cu tupeu). Cf. id. ib. vi, 298. (Refl. pa s.) în timpii trecuţi pelerinii se primeau aici de cavalerii sftntului loan. Bolintineanu, o. 298. <0* (Prin lărgirea sensului şi f i g.) Priimiţi fi-văm de judeţul derept Intru împărăţia lui. Coresi, ev. 20. Prea lăudaţi mucenici ... ceriul vă priimi şi să deşchise voauă uşile raiului. Cheia în. lv/l. Ca un munte ce primeşte cel dintîi Mlndrul soare pe clnd noaptea stă culcată peste văi. Hasdeu, n. v. 142. Se simţea atll de liniştit supt copacul acesta care tl primea ca un altar, supt paza frunzelor lui. Gîrleanu, n. 24. Salclmii negri, încă fără muguri, ll primiră cu braţele ghimpoase, ostil. C. Petrescu, î. i, 252. Cerul şi soarele le-au primit sărbătoreşte, id. ib. ii, 79. Cofetăria mică, modestă, ne primea. Beniuc, v. a. i, 43. + Absol. A avea oaspeţi (pe care îi tratează cu mlncare, băutură, dulciuri etc.). De ce s-o fi duclnd Andrei Rizescu să-şi petreacă scara la avocatul Vineanu, a cărui soţie primeşte In toate joile, nu ştie nici el. Brătescu-Voi-neşti, p. 163. Mamaia ştia să primească, să întreţină ... o conversaţie uşoară. Brăescu, a. 184. Soţia mea ar fi foarte fericită s-o cunoască mai de aproape; nu uita că primim In fiecare slmbătă. id. o. a. i, 3. 2. A accepta o vizită; a acorda o audienţă. Apoi cară-te ... N-are vreme să le primească boieru. Alecsandri, t. i, 212. Nu are să intre nimeni ... nu primesc pe nimeni. Camil Petrescu, t. ii, 282. Am să-ţi fac o vizită, dacă mă primeşti. Vlasiu, d. 165. S-au rugat să binevoiască strălucirea sa craiul a-i primi. Sadoveanu, o. xii, 368, cf. viii, 137. Spunea că fine numaidecll să te vadă. Trebuie să-l primeşti. H. Lovinescu, t. 247, cf. 103, 158. Să-şi audă vorbe? Că primeşte singură bărbaţi necunoscuţi In prăvălie? Barbu, p. 162. (Cu complementul „vizita“ sau „audienţe“) [Generalul] nu mai primea audienţe, brusca ofiţerii, repezea ordonanţele. Brăescu, o. a. i, 91. A primit vizita unuia din cei de sus. Sadoveanu, o. iii, 53. Absol. Ministrul primeşte marţea. Şăineanu, d. u. Am întrebat de stăpln, am primii mereu răspunsul ... : — Astăzi nu primeşte. Galaction, o. a. i, 146. 3. A admite într-un anumit cerc, în cadrul unei organizaţii, al unei instituţii, într-o anumită funcţie etc. Un episcop ca acela să nu fie priimit Intru episcopie. prav. gov. 81v/4. Iliaş Vodă... au priimitu şi pre frati-său, pre Ştefan Vodă, la domnie. Ureche, I. 73. Cade-să In toată vreamea să priimască besearica pri cela ce va lepăda călugăria, prav. 298. Tot protopopul să nu primească nice un preut tn popor plnă nu va aduce carte de la prolopopu unde au fostu nainle (a. 1675). gcr i, 220/28. Călugării carii era rămaşi la Ţarigrad nu vrea să-i priimească la biserică, zicînd că sint eritici. R. Popescu, cm i, 245. Vedeam că mă primeşte In tovărăşia lui. Sadoveanu, o. ix, 389. Patronul lui ll înfăţişează lui Vodă cu destule cuvinte de bună recomandaţie pentru a fi primii In suita princiară. Vi a nu, a. p. 83. Expr. (I n t r a n z.; regional) A primi la corp— a intra în serviciul militar. Clnd am primit noi la corp erau oamenii mai zdraveni, mai chipeşi. Sadoveanu, o. ii, 343. 4. (Despre divinitate; complementul indică oameni, creştini) A acorda milă, iertare, a ierta de păcate (ac-ceptlnd să stea în rai după moarte); a fi bun, îndurător, binevoitor. Preimeaş'.c-me după cuvlntul tău. psalt. 261. Săraca şi vădaa preimeaşie (sprij-e-n i - v a d) şi calea păcătoşilor piarde. ib. 303, cf. 328, 334. Că milostiv iaste şi iubitoriu de oameni ... şi pre cela ce se căieaşte elu-l priimeaşie. Coresi, ev. 5. Cu bllndeaţe şi cu miloslivnicie şi cu dragoste părintele priimi-va noi. id. ib. 33, cf. 67, 246. Doctore, pri-mi-le-ăr sflnlul şi pe tine, doică, dracul. Macedonski, o. i, 70. X)[umne]£fu să-l primească, h ii 20. 5. (învechit; despre oameni, creştini; complementul indică divinitatea sau reprezentanţi ai ei) A da ascultare, respectul cuvenit, a se încrede în ...; a se supune. Fu un om trimes de la Dumnedzeu, numele lui loan ... înlr-ai. lui vine şi ai lui el nu priimiră. Co-resi, ap. gcr i, 20/22. An văzut taina sufletului celuia ce pre Domnul său vrea a-l priimi şi scaunul măririi acestuia a i să face (a. 1775). c,cp. ii, 107/8. 6. A îngloba, a include, a cuprinde (in sine). Acest oraş primi In slnu-i o colonie din Atena. Bolintineanu, o. 305. Declinările a II-a şi a IIl-a ... primesc In cadrul lor atlt împrumuturi din limbi străine, cit şi creaţii proprii. Iordan, l. r. 306. Şi mă.primeş-te-n clocotu-i firesc, Ca Intr-o-mbrăţişare, viaţa plină. Ladiş, p. 380. [Galeria] era clnd strlmlă, abia cuprin-ztnd trupul unui om, clnd înaltă şi spaţioasă, primind cu grabă apele şi pritocindu-le. v. rom. ianuarie 1965, 94. <0> Absol. Şi sculele nevoilor de-acum Nu sint acelea care-mpung şi-nţeapă. Capacitate trebui şi volum Ca să primească-n ele şi să-ncapă. Arghezi, vers. 362. -f- (învechit; despre senzaţii, sentimente etc.; complementul indică oameni) A pune stăpînire pe..., a cuprinde, a apuca. Grije priimi-me de păcătoşii ce lăsară leagea ta. psalt. 255. Preimi (luaţii - i - a u d) ei tremuri şi topiră-se loli ce viu In Hanaanu. ib. 311. Iară clndu-l priimeaşte trufiia Intru fără fundul beznei aruncă omul. Coresi, ev. 14. începu ... milostea a priimi pre apostoli, id. ib. 294. III. Tranz. 1. A fi de acord cu ..., a admite, a aproba, a accepta; a consimţi, a se învoi să ... ori la ... Păharul spăseniei preimescu şi numele Domnului chiemu. psalt. 246. Văzură pre ei că nu-i priimi Dumnezeu de ce vrea ci. Coresi, ev. 91. Giu-deţul creade cum cel suduit de frică dzice că priimeaşte sudalma, prav. 227. Nu priimic să fie domnu. Neculce, l. 87, cf. 104, 134. N-au vrut să-i priimească alunce acele cereri. C. Cantacuzino, cm i, 17. Iar craii a să creştina n-ar primi (a. 1710). gcr i, 362/26. Nu priimesc trebi mai mici, Strigă, că nu slnl mojici. Mumuleanu, c. 103/5. Poarta a primit ca să se aşaze un patriarh catolic In Conslantinopol. cr (1830), 141/2. Măriia sa Vodă nu primeşte ca să tipăresc istoria. Kogălniceanu, s. 106. N-au voit să priimească să~i ajute. Bărac, t. 51/26. Mihai arătă că priimeşte cu multă bucurie această propunere. Bălcescu, m. v. 54, cf. 44, 52. Nu primeşti promisia ce fac de a-ţi consacra pe a mea. cr (1848), 17‘/51. Se prefăcu că priimeşte cu bucurie propunerea. Filimon, o. i, 104. Te rog, ... primeşte a te logodi cu dlnsa. Alecsandri, t. i, 225. Să priimeşti volnic şi bucuros această sarcină. Odobescu, s. i, 68, cf. 9, 159. Nu pot primi să fiu trimis la bucătărie a linge talerele ca un nepoftit. Caragiale, o. vii, 248. Am zis că Intr-tnsul sint multe păreri pe cari nu le primim deloc. Gherea, st. cr. ii, 57. A primit conu Costache această învoială. Brătescu- 16042 PRIMI — 1438 — PRTMIGEST -Voineşti, p. 275. Numai uşierii vor primi să stea de vorbă şi să mă instruiască asupra celor ce vreau să ştiu. Galaction, a. 402. Primi chiar să mă conducă pină la Nancg. Brăescu, o. a. ii, 114, cf. 394. Descumpănit, primeam fără împotrivire tot ce propunea. Voiculescu, p. ii, 66. Vodă a primit pefirea şi a pregătit zestrea şi alaiul logodnicei. Sadoveanu, o. xii, 339. Primeşte orice critică. Călinescu, s. 491. Ne invită la masa lor. Ce zici? — Zic să-i primim poftirea. Stancu, r. a. ii, 119. Azi îmi faci cinstea să-mi primeşti prietenia. H. Lovinescu, t. 300. Nu mă mişc d-aici şi nu primesc critica. Preda, d. 216. Mască înaintea ia nicicum să primeşti (= să te fereşti de omul făţarnic). Cf. Zanne, p. iv, 445. <> Absol. Au trimis sol ca să i se închine Ştefan Vodă, ce Ştefan Vodă n-au priimitu. Ureche, l. 85. Ţarul Moscului îndată preimi bucuros, că el Incă-şi schimbas-atunce portul. Neculce, l. 159, cf. 35. li propuse să-l ia suf/er...şi băiatul primi cu bucurie. Caragiale, o. iii, 1. Un prieten mă opri şi-mi propuse să scriu cronici ...Am primit. Vlahuţă, o. a. i, 231. Ne-am dus la nenea Guţă să-l întrebăm dacă primeşte. Brătescu--Voineşti, p. 133. Tu că m-ai peţit, Io că n-am primit ...Şi am pribegit. Balade, i, 321. Refl. pas. Condiţia palatinului se primeşte. Sadoveanu, o. xii, 377. Refl. (învechit şi regional) La această dregătorie a lui Gril, clţiva boieri ungureşti n-au vrut să se primească. N. Gostin, let2. i, 414. Spusei boierilor că mă primesc numai dacă şi ei s-or finea de cuvint. F (1885), 449, cf. ddrf. Sucnă-murgă s-a primit bucuros pentru că n-avea frică mare de acest zmeu. Sbiera, p. 102. <£> E x p r. A primi dc ...= a socoti, a considera ca ... sau drept ..., a lua de ... Tainele a spune nu să cuvine, Tocma să fie ş-adevărate, Clnd oamenii nu primesc de bine! Budai-Deleanu, ţ. 374. Ar putea să primească acum de bune toate închinările actuale. Odobescu, s. ii, 26, cf. Alexi, \v. Primea de bune ... toate argumentările conştiinţei sale. Agîrbiceanu, l. t. 357. Cine tace primeşte de adevărate spusele noastre. Zanne, p. ii, 759. <£> (Lingv.; prin lărgirea sensului) Pentru ca substantivul să primească articolul tn asemenea construcţii, trebuie să avem un atribut determinativ. Iordan, l. r. 326. Dacă substantivul e articulat cu articolul enclitic, adjectival posesiv nu mai primeşte lingă el articolul posesiv „al“, „a“, gram. rom2, i, 157. 4 Spec. (Jur.) A acorda credit, a admite ca veridic, ca legitim. In caz de denunţare calomnioasă nu poate fi primită contrascuza inculpatului, cod. pen. r. p. r. 558. 2. (Complementul indică legi, teorii, doctrine, concepţii religioase etc.) A îmbrăţişa, a adera, a se ralia la...; a adopta. Intru btlndeaţe preemiţi istovulu cuvlntu, cel ce poate sp[ă]si sufletele voastre, cod. vor. 114/22. Tu spuri dereptăţile meale şi preimeşti (şi apuci d) zisa mea cu rostul tău? psalt. 97, cf. 324. Cuvintul Iu Hristos ... intru voi să-l primiiţi. Coresi, ev. 3, cf. 98, 188. Omul cel luman nu priimeaşte cealea ce-s din d[u]/mi lui D[u]mn[e]zău că iaste lui de nebunie şi nu poate Inţeleage (a. 1618). gcr i, 51/38, cf. Cantemir, i. i. ii, 328. Aceştea supuşi supt aceia fiind, şi limba lor au priimit. C. Cantacuzino, cm i, 34. Aşi avea atlta slăbăciune să fac stăpln mie pre slugă şi să priimescu legile aceluia? (a. 1750). gcr ii, 47/5. Pe la anul 865, bulgarii... priimesc religia creştină. Bălcescu, m. v. 7. Toate popoarele vorbească aceeaşi limbă, primească aceleaşi legi. Bolintineanu, o. 309. Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege. Eminescu, o. i, 173. <0> (Prin lărgirea sensului; complementul indică botezul, Împărtăşania, comuniunea etc.) Botejunea, zice, că aveţi a priimi, o, ucenici. Coresi, ev. 90. Slntem datori, primind trupul lui H[risto]s, a-l cinsti pre el (a. 1642). gcr i, 101/14. Catecumena primi botezul, in mod excepţional, In pat. Călinescu, s. 23. Au venit la tine a primire Străbuna-m-părlăşanie. Beniuc, v. 83. 4 (învechit, rar) A înţelege, a pricepe (pentru a accepta). Nu putură den început să priimească ce e de Hristos taină. Coresi, ev. 392. 3. (Urmat sau precedat de determinări care indică atitudinea subiectului) A avea o anumită atitudine (de acceptare, negare, respingere, indiferenţă etc.), a manifesta un anumit sentiment faţă de ceva. Voi, iubiţilor creştinii lu Dumnezeu, cu dragoste şi cu inimă bună să priimiţi această carte. Coresi, ev. 6. Această Infrlmseţată şi luminată zi, cu dragoste şi cu veselie să o priimim. id., ap. gcr i, 29/29. înălţarea lui fu priimită cu cea mai vie bucurie de toţi locuitorii ţearei. Bălcescu, m. v. 32. Şi ce e mai mlnglietor, publicul a primit foarte bine aceste încercări. Gherea, st. cr. ii, 186. Acest roman a fost foarte bine primit de critica nouă franceză. Ibrăileanu, s. l. 6, cf. Ga-laction, o. a. i, 121. Abatele primi cu îndoială prognosticul. Sadoveanu, o. x, 199. Uimirea cu care a fost uneori primită proza lui Arghezi a fost provocată de prezenţa unor procedee. Vianu, a. p. 265. Anghel continuă să primească cu neîncredere spusele lui Ţurlea. Preda, d. 59. Adaugă apoi complimente agreabile pe care cei avizaţi le primesc cu circumspecţie, v. rom. octombrie 1964, 84. 4 Spec. A manifesta bunăvoinţă, înţelegere, plăcere (faţă de ceva); a accepta cu bunăvoinţă, cu înţelegere, cu plăcere (ceva). Domnul ruga mea preimi. psalt. 8. Şi ruga-se-vor derept noi şi priimit va fi de Dumnezeu postul nostru. Coresi, ev. 50, cf. 118, 448. Pravilă aleasă ... iaste cinstită şi priimită pentru că îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştinţa vieţii (a. 1632). gcr i, 76/14. Pomeană va face şi va fi priimită. Paraclis (1639), 260, cf. 247, gcr i, 111/9. Priimeaşte-mi ruga, Hr[\]stoase, nu mă urni de la tine. Dosoftei, ap. gcr i, 241/20. Şi pri-imea Dumnezău jărtva lui Avei. N. Costin, l. 52. Crez că umanitatea cere ca să primim rugăciunea a-cestui infortunat. cn (1848), 31/54. •£> Absol. (în formule folosite cînd se dă ceva de pomană) Domnul să primească! Pamfile, c. 50. — Prez. ind.: primesc. — Şi: (Învechit) priimi, prccmi, preimi vb. IV. — Din v. sl. npHHMjK. I’HIMICIiR1 s. m. 1. (învechit) Superiorul cântăreţilor bisericeşti; ajutor al unui prelat, în timpul slujbei bisericeşti. Deci Serghie era primichiri la şcoala gentililor. Dosoftei, v. s. octombrie 50r/13. Eu, dascălul Dumitrachi, primichir a mitropoliei Brăilei (a. 1814). ap. tdrg. Primichiriul stă cu făclia aprinsă înaintea farhiereuflui (a. 1877). ap. tdrg, cf. Şăineanu, d. v., cade, Scriban, d. 2. (Regional) Conducător al unui dans. Cf. Bar-cianu, Alexi, w. 4 Spec. Căpetenia căluşarilor; ajutorul şefului căluşarilor. Cf. lm, Şăineanu, d. tj., cade, Scriban, d., dm. 4 (Art.; la jocul căluşarilor) Mutul, v. mut (13). Conducătorul lor se numeşte stariţ; al doilea e primicerul (mutul căluşarilor). Pamfile, s. v. 54. Mutul, numit şi primicerul ..., este persoana comică a căluşarilor şi este adesea mascat, db. ii, 217. 3. P. g e n e r. (învechit) Conducător, şef, căpetenie. Primiceriul notarilor, lm, cf. Gâldi, m. phan. 236, dn!. — PI.: primiceri. — Şi: (Învechit) primichir s. m. — Din lat. primicerius. — PrlmichlrCngr. mpvjxi-Ktjpioi;. PRIMICER2 subst. v. primnlcer. PRIMICHÎR s. m. v. prlmicer1. PRIMÎCII s. f. pl. v. primljil. PRIMlfiZ s. n. v. primez. I’RIMI GÎ STĂ adj., s. f. (Med.) (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: primigeste. — Din fr. primigeste. 16048 PRIMINEALÄ 1439 — PRIMIT PRIMUVEÂLĂ s. f. v. primcneală. PRIMUVl vb. IV v. primeni. PRIM INIT1 s. ii. v. primenit1. PRIMINÎT2, -Ă adj. v. primenit2. PRIMINITURĂ s. f. v. premenitură. PRIMIPÂRĂ adj., s. f. (Med.) (Femeie) care naşte pentru prima oară. Cf. dn!, m. d. enc., dex. — Pl.: primipare. — Din fr. primipare. PRIMÎRE s. f. Faptul de a primi. 1. 1. Faptul de a intra In posesia a ceva, de a putea folosi ceva, de a încasa ceva, de a-i ajunge ceva în mînă, la adresa indicată; p. ext. faptul de a accepta să ia, să intre în posesia a ceva, să folosească ceva; (învechit, rar) primitură. Cf. primi (I 1). Şi pri-imireei amindoi spodobiră-se, şi cela ce lao cinci talanţi, şi cela ce luo doi. Coresi, ev. 319, cf. drlu, Polizu. Dacă lucrul nu se poate împărţi, erezii să se unească Intre dinţii asupra modului primirii lui. Hamangiu, c. o. 405, cf. Alexi, w.. Ia semnează mătăluţă aici de primire şi măntncă-i sănătos, t martie 1964, 15. <$> E x p r. A-şi lua (eeva) In primire = a prelua (un lucru, un post, o sarcină etc.). A doua zi şi-a luat postul In primire, ca de obicei. Sahia, n. 109. Singur, Lucu îşi luă In primire aşternutul. Vinea, l. ii, 209. Pornisem şi eu să-mi iau In primire dispensarul. H. Lovinescu, t. 356. Luaţi-vă sarcina In primire şi începeţi munca. Preda, n. 81. A lua (pe cineva) In primire = a lua (pe cineva) sub supraveghere, în evidenţă, a purta (cuiva) de grijă. Ei se pregăteau să-i ia pe toţi tn primire, etnd a doua zi fermanul cclalt fu dat la iveală. Iorga, l. i, 349. L-au luat medicii iarăşi In primire şi i-au hotărit că nu-l lasă plnă ce nu-l vindecă deplin. Sadoveanu, o. xvii, 349, cf. Călinescu, s. 265. S-a prezentat îmbrăcat civil, la Gara de Nord, unde l-a luat In primire un sublocotenent de rezervă. Beniuc, m. c. i, 376. A da (cuiva) !n primire (pe cineva sau ceva)=a) a preda, a încredinţa cuiva (pe cineva sau ceva). M-a dat tn primire unui coleg. Galaction, a. 402. A dat In primire, aceluiaşi copil, costumul şi jobenul. Sahia, n. 103. Cazarma se goleşte. Pleacă schimbaşii ... după ce dau tn primire. Sadoveanu, 0. ii, 438. Cheile le-au fost puse grămadă pe masă şi date tn primire. Arghezi, s. vii, 204; b) (glumeţ) a muri. A avea (ceva) în primire = a răspunde (de ceva). Eu ştiu unde sint galoşii! Eu n-am avut galoşii tn primire. Brăescu, v. a. 104. + (Fin.; rar; concretizat; la pl.) Venit (provenit din încasări). In stingă erau însemnate primirile, iar In dreapta cheltuielile. Călinescu, e. o. ii, 162. 2. Faptul de a-i fi atribuit un titlu, o recompensă, un rang etc. Cf. primi (13). Primirea titlului de Erou al Muncii Socialiste. 3. Faptul de a lua sau de a i se aduce la cunoştinţă (despre) o ştire, o informaţie, o dispoziţie etc. Cf. primi (I 5). Primirea raportului, a ordinului de chemare. 4. Faptul de a suporta efectele (negative ale) unei acţiuni, circumstanţe etc. Cf. primi (IC). După primirea pumnului a ripostat. II.l. Faptul de a lntîmpina (protocolar, festiv) pe cineva; p. ext. faptul de a oferi cuiva ospitalitate sau de a accepta pe cineva în casă; (învechit) priiminţă, (Învechit, rar) primeală (1). Cf. primi (II 1). Era iubitori de priimire streinilor călători. Cheia în., ap. gcr i, 237/32, cf. lb. Era In acea zi priimire mare la curte. Filimon, o. i, 109, cf. ddrf. Clnd ne vedea In jurul morii, ne făcea Primire cu nuiaua. Coşbuc, p. 1, 272. Primirea acestui înalt funcţionar mi-a dat curaj. Galaction, o. a. i, 146. Pentru că vine şi soţia domnului gheneral, să le pregătim o primire care să fie la înălţimea reghimentului. Brăescu, o. a. r, 31, cf. Călinescu, c. o. 76. Repetaseră vizita pentru că le plăcuse primirea. Barbu, p. 163. Primirea zgomotoasă părea a fi pregătită special pentru mine. s ianuarie 1961, 44. Primirea dulce, dragoste ţi-aducc. Zanne, p. viii, 495. <0> Loc. adj. Dc primire = a) (despre încăperi) destinat oaspeţilor, vizitatorilor sau solicitanţilor. îl urmări pe scară plnă la perdeaua sălii de priimire. Filimon, o. i, 109. în faţă, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire. Vlahuţă, o. a. 245. O încăpere mare, ce serveşte şi de cameră de primire. H. Lovinescu, t. 91; b) (despre ore, zile) clnd se primesc oaspeţi, vizitatori sau solicitanţi, destinat vizitelor; în care este permis accesul lntr-un anumit loc. Astăzi e ziua mea de primire; dumnealui e totdauna binevenit! Sadoveanu, o. vii, 495. Le lasă pe femei, In zilele de primire, să aştepte afară. Pas, z. iv, 108. -0> E x p r. (Familiar) A lua In primire (pe cineva) = a certa (pe cineva), a cere (cuiva) socoteală, a lua la rost; a i se adresa cu un ton aspru, răstit; (rar) a-şi bate joc (de cineva), a lua peste picior. Vorbea btlblit şi gljlit şi un flăcău ll luă tn primire: — Bi-bi-bi-ne ai ve-ve-nit! Sandu--Aldea, a. m. 138. M-a luat In primire un major care beuse, pesemne, că avea chef de glumă. Vlasiu, a. p. 411. Uite aici, lua femeia in primire pe Felix. Ăsta-i palul, cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Călinescu, e. o. i, 35. „Omul cuminte" ll ia In primire : — Ia pune, mă, mina aici! id. c. o. 21. (Regional) Pomană (II 1) (Jina — Sebeş). Paşca, gl. Să veniţi şi voi la primire, id. ib. 2. Faptul de a accepta vizita cuiva; faptul de a acorda o audienţă cuiva. Cf. primi (112). Primirea pacienţilor. 3. Faptul de a admite pe cineva într-un cerc, într-o organizaţie, intr-o instituţie, într-o funcţie. Cf. primi (II 3). O îndatorire foarte importantă a tuturor membrilor de partid este de a fi deosebit de vigilenţi la primirea de noi membri. Lupta de Clasă, 1953, nr. 5, 109, cf. ib. nr. 7, 42. 4* (învechit) înfiere. Cf. lb, Barcianu. III.l. Faptul de a fi de acord cu cineva sau ceva, de a admite ceva, de a consimţi la ceva; aprobare; consimţămînt. Cf. p r i m i (III 1). Cf. lm. încredin-ţlndu-mă, domnia-mc, că este cu primirea stăpinului moşiei ..., iată, dăm voie, domnia-me, să se facă tlrg (a. 1792). N. A. Bogdan, c. m. 107, cf. Şăineanu, d. u. <> Loc. adj. (învechit, rar) Dc primire = acceptabil. Aşteptaţi plnă clnd glasu-mi In sflrşit vă va-nvăţa Ce este de priimire şi ce d-a vă depărta. Heliade, o. i, 430. 2. Faptul de a adera, de a se ralia la o teorie, Ia o doctrină, la o concepţie etc., faptul de a adopta o teorie, o doctrină, o concepţie etc. Cf. primi (III 2). Primirea noilor puncte de vedere. Vianu, a. p. 207. 3. (Urmat sau precedat de determinări care arată felul) Faptul de a reflecta o anumită atitudine, apreciere etc. Cf. primi (III 3). Cartea s-a bucurat de o primire bună. — Pl.: primiri. — Şi: (învechit) priimire, (Învechit, rar) preimire (lm), preinire (id. ib.) s. f. — V. primi. PRIMÎT, -Ă adj. I. I. (Despre bunuri materiale) Intrat în posesia ori în folosinţa cuiva. Cf. primi (I 1). Cf. ANON. car., drlu, lb. 2. (Despre mărfuri) Care a fost luat In primire, în inventar, în fondul destinat vînzării etc. Cf. p r i -m i (I 4). Se făcură atunci mari svăzi Intre creditori şi datornici, pentru preţuirea mărfurilor date şi priimite. Bălcescu, m. v. 51. 3. (Olt. şi Munt.) Nebun (I 2); aiurit, zăpăcit. Cf. primi (19). Cf. Scriban, d., Ciauşanu, gl., To-mescu, gl., arii. olt. xxi, 273. Zău că eşti primit dc-a binelea! Udrescu, gl. <> (Substantivat) Măt 16056 PRIMITEA — 1440 — PRIMITIV primitule, bagă-ţi minţile-n cap. id. ib. + Epileptic. Cf. Lexic reo. ii, 16. II. 1. Admis, acceptat; recunoscut (2). Cf. primi (III 1). Cf. Cantemir, i. i. ii, 328, lm, ddbf, Şăi- NEANU, D, U. 2. (învechit, rar) Care a fost promis, făgăduit. Tremease-mă a vindeca frlmţii cu inema ..., a propove-dui anul Domnului priimit. Cobesi, ev. 457. De aceasta şi Pavel grăiaşte: Acmu e vreamea priimită, acmu e ziua spăseniei. id. ib. 458. + (Substantivat, m.) Iisus Hristos. Nu vor lipsi domnii şi împăraţii din seminţia Iudei plnă va veni şi cel priimit şi numit, adic(ă) ii[risto]s (a. 1760). gcr ii, 70/38. — Pl.: primiţi. — Şi: (învechit) priimit, -ă adj. — V. primi. PRIMITE s. f. 1. (Regional) Mătură cu coada lungă, făcută din nuiele sau din fire de mătură (prinse pe un schelet de lemn), cu care se mătură pleava (la vlnturatul cu lopata), paiele etc.; (regional) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. Paiele ...se pri-mitesc cu primiteaua. Pamfile, i. c. 246, cf. id. j. ii, 162, id. a. r. 216, alb n/605, Udrescu, gl. 2. (Prin Dobr. şi prin sud-estul Munt.) Unealtă formată dintr-o plasă susţinută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vînturatul cu lopata). Cf. h ii 271, vii 390, 423, an. dobb. iv, nr. 4, 101. 3. (Prin nordul şi prin nord-vestul Munt.; în forma premetea) Bidinea. Cf. Coman, gl. Dă-mi şi mie pre-meteaua să vărui. Udbescu, gl. <$• E x p r. A-i da cu premeteaua = a vorbi mult (şi fără rost). Cf. Coman, GL. 4. (Prin nordul şi prin nord-vestul Munt.; în forma premetea) Ştergar, prosop; cîrpă de spălat sau de sters vasele, de spălat pe jos etc. V. otreapă (D- Cf.. Rădulescu-Codin, Udbescu, gl. — Pl.: primitele. — Şi: primeteâ (h vii 423), prcineteă (Rădulescu-Codin, Coman, gl., Udrescu, gl.) s. f. — Derivat regresiv de la primiteală. I’BIMITEÂLĂ s. f. Acţiunea de a primiţi. 1. (Regional) înlăturare, curăţire, măturare a ple-vei unor cereale (la vînturatul acestora cu lopata); (regional) primitit. Cf. primiţi (1). Această vln-turare se numeşte păluire ... Prin unele părţi pare că se zice şi primiteală. Pamfile, a. n. 215. 2. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.; In forma premeteală) Curăţire; Înnoire, reînnoire. Cf. primiţi (2). Cf. Ciauşanu, v. 191, Udbescu, ol. + (Regional; concretizat; la pl.) Rufărie de schimb (pentru corp sau pentru pat). V. primeneală (2). (Lăunele de Sus — Ocnele Mari). Udbescu, gl. Astea sint premetelele patului, id. ib. 3. (Regional; In forma premeteală) Curăţenie (în casă) (Poenari — Cîmpulung). Udrescu, gl. — Pl.: primitele. — Şi: premeteală s. f. Ciauşanu, v. 191, Udrescu, gl. — Primiţi + suf. -eală. PRIMIT! vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. (Mold. şi Munt.; complementul indică pleava sau paiele din grîu, orz sau ovăz) A da la o parte, a curaţi, a mătura (la vlnturatul cu lopata). Cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Cu picioarele treira ..., Cu nările vlntura, Cu coada primiiea. mat. folk. 1 489. Musca mare treiera Şi-a mai mică vlntura, Păduchele premetea. Pamfile, j. ii, 354, cf. i. cu. ii, 7, şez. xin, 121, Udrescu, gl. <0> Refl. pas. Paiele ... apoi se primitesc cu primiteaua. Pamfile, i. c. 246. 2. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) A mătura, a scutura sau a agita pentru a curaţi; p. e x t. a curăţi; a înnoi, a reînnoi; spec. a vă- rui. Cf. Scriban, d., Ciauşanu, v. 191, Udrescu, gl. + (Regional; în forma premeti) A primeni (2) rufăria (de corp sau de pat) (Lăunele de Sus — Ocnele Mari). Cf. Udrescu, gl. 3. (Prin nord-estul Olt.; în forma premeti; complementul indică pîinea) A frămînta adăugind aluat nou la cel vechi. Cf. Ciauşanu, v. 191, mat. dialect. i, 234. — Prez. ind.: primitesc. — Şi: primeti (tdrg, cade, Scriban, d.), premeti vb. IV. — Din bg. npeiweTHa. PRIMITÎT s. n. (Regional) Primiteală (1). Această vlnturare se numeşte păluire ... Prin unele părţi pare că se zice şi primiteală sau primitit. Pamfile, a. b. 215. — V. primiţi. PRIMITÎV, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care se află la Începutul istoric al omenirii sau al unei comunităţi sociale, care este la originea existenţei cuiva sau a ceva, care aparţine începutului istoric al omenirii, care este specific acestui început, străvechi; care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale), barbar; care aparţine antichităţii, privitor la antichitate, antic. Toate limbile vechi sau nouă se cobor dintr-o singură limbă primitivă. Russo, s. 50. După această epohă primitivă, venea epoha secondară. Barascii, m. ii, 18/9. El a jucat un rol mare mai nainte tn religia pagină a populilor primitivi din Mexico. Isis (1856), 6/1. Un simţimlnt atll de firesc... a trebuit negreşit să se manifeste, chiar In timpii primitivi. Odobescu, s. i, 194, cf. 196. Cultura In comun s-a ruinat şi, cu dlnsa, comunitatea primitivă. Ionescu-Rion, s. 137. A fost silit să dea singur lupta inegală cu ursul cavernelor şi leul băştinaş. Dar mai ales cu elanul, cerbul impetuos al erelor primitive. Voiculescu, p. i, 103. Acum ama însuşite ... părerile despre cele două vieţi ale filozofilor pri- mitivi ai Asiei. Sadoveanu, o. ix, 52. Patria primitivă a albanezilor [nu era] In primele timpuri In contact cu lumea slavă. Rosetti, i. sl. 16. In societatea primitivă, slnt cuvinte care nu pot fi pronunţate pentru că se opune religia. Giiaur, n. p. 103. <£• Româna primitivă comună — perioadă din istoria limbii ro- mâne anterioară veacului al X-iea şi despărţirii ci în dialecte. Alţii au socotit [palatalizarea labialelor] un fenomen străvechi dialectal, datlnd din epoca românei primitive comune. Macrea, f. 41. Comuna primitivă v. comună. + (Substantivat) Persoană aflată pe treapta cea mai de jos a dezvoltării omenirii. Primitivul trebuie să cunoască semnele vremii după viaturi. Sadoveanu, o. ix, 165, cf. xii, 9. 2. Adj. Care este primul (lntr-o succesiune temporală), In prima fază, care a fost la început, care este cel maj vechi, de la origine; iniţial, originar (1), primordial. Va favora planul său primitiv. Asachi, s. l. 11, 105. Se alcătuiesc din stlnci primitive (de cea dinţii urzire). ic. lum. (1840), 261/25. Carpaţii Moldovei ce slnt al triile Intre munţii primitivi din Evropa. povăţ. (1844—1845), 145/21. O parte din aceşti munţi, ce sc alcătuiesc ... mai nainte declt ceilalţi, drept care se numesc munţi primitivi. Stamati, f. 166/9, cf. 166/10. Dintre lucrările apei răci unele se arată nemijlocit şi se numesc primitive, altele urmează mai tlrziu şi se numesc secundare. Fătu, d. 5/18. Temperatura primitivă este de 10° şi se înalţă cu 7°. elem. alg. 94/1, cf. man. sănăt. 9/13. Foile primitive slnt cele dinţii foi care formează plumul şi care adeseori se deosebesc multe In forma lor de cele alte foi ale arborilor. Barasch, b. 18. După un raport impur se declară sifilis primitiv. Turnescu, c. 225, cf. Cobîl-cescU, G. 91/17, 98/28. S-au făcut afară din obiceiul ţării şi cu nesocotinţa voinţelor primitive ale ctitorilor. Odobescu, s. ii, 27, cf. 19, 1, 235. Natura organică înconjurătoare e ieşită printr-un lung proces de dezvol- 16061 PRIMITIV — 1441 — PRIMITOR tare din nişte germeni unicelulari, primitivi. Ionescu--Rion, s. 125. Inscripţiunea reînnoită trebuie să indice inscripţiunea primitivă ce se reînnoieşte. ITamangiu, c. c. 450. Textul actual a fost scris pe un pergament de la Ştefan cel Mare, al cărui text primitiv a fost spălat întreg. oul. com. ist. i, 130. Extracte concentrate, care diluate In apa din care au fost dxtrase, redau lichidul primitiv. Ibrăileanu, s. l. 96. Aceştia au pierdut natura lor primitivă, şi-au schimbat şi fondul prim bun care-l aveau. Bart, s. m. 25. Asemănările mari Intre cele patru dialecte române au făcut pe mulţi să vadă că limba slrăromănă era unitară, iar această unitate presupusă i-a făcut să admită o patrie primitivă. Puşcariu, l. r. i, 251, cf. 255. Se execută roţile cu diametrul primitiv egal cu un număr întreg de milimetri. Soare, mâş. 136. între proiectul primitiv şi execuţia operei, Gros se răzglndeşte şi modifică dalele ei. Oprescu, s. 227. Aristoteles ... presupunea că există o substanţă primitivă. Macarovici, chim. cant. 4. Au Inrlurit asupra înţelesului primitiv al cuvintelor, . scl 1950, 3. Creangă restituie povestirea funcţiei ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil de a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu. Vianu, a. p. 113. Marele public este interesat să cunoască originea numeior, sens urile lor primitive. Graur, n. p. 11. Rog să i se dea cuvlntului „muncă“, aici, înţelesul său primitiv, s mai 1960, 13. Ceea cc a rămas din nebuloasa primitivă a format soarele. Geologia, 9. <)■ (Adverbial) Turburările endocrine ar putea să altereze aceleaşi centre ca şi o leziune organică primitiv localizată In acestea. Pah-hon, o. a. i, 294. 4- (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină şi poate servi ca element de bază pentru formarea de derivate cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; primar2 (I 5). Cuvintele de la care formăm altele prin derivare şi compunere se numesc primitive. Iordan, l. r. 273. Mi se pare normal să credem că forma primitivă este „ţolincăGraur, e. 38. <0> (Substantivat, n.) Mai dese sint cazurile unor derivate care de asemenea nu se găsesc la slavi şi ale căror primitive nu există tn româneşte. Puşcariu, l. r. i, 291. Alte sunete se inlilnesc ... sub formă dublă ... cele formate din „des“, „răs“ şi un primitiv începător cu „s„dessăra“, „răsspăla“ etc. Iordan, c. 31. După raportul in care se află formaţia prefixată faţă de primitiv, aşadar după nuanţa stilistică, putem stabili mai multe categorii, id. stil. 203. 3. Adj. Care are caracter simplu, rudimentar, neevoluat sau (prea) puţin evoluat; (despre oameni şi despre manifestările lor) care este prea puţin civilizat, educat, manierat, necivilizat, necioplit (2), grosolan; p. ext. stîngaci, neîn-demînatic. Erau aţii de curate ... notele ce tlnărul cin-tărcţ scotea din trişcă, acest primitiv instrument ciobănesc. Gane, n. i, 136. O carte cu scoarţe străvechi, cu ilustraţii primitive ... stătea de mărturie atitor vremi. Anghel, pr. 101. în mic, se putea vedea toi comerţul şi toată industria muntelui: oale, străchini, mangal, doage ...şi alte clteva produse ale unei industrii cu totul primitive. Hogaş, dr. i, 113. cf. Ibrăileanu, s. L. 108. Vijelia acestor sentimente, primitive şi irezistibile, răscoli pc cei trei ca pe nişte frunze de toamnă. Galaction, o. a. i, 91. Nu mai vreau ţârănci naive, Primitive ... Mie daţi-mi altceva! Topîrceanu, p. o. 26. Mă aşteaptă nepotu-meu să-i duc acest vehicul primitiv. C. Petrescu, î. ii, 186. La vreo trei kilometri de sat, dincolo de podul primitiv aruncat peste o glrlă capricioasă, o companie de pionieri tşi îndeplinise misiunea şi aştepta ordine. Brăescu, o. a. ii, 288. Carul primitiv, cu roate otova dintr-o singură bucată dc trunchi, se frinsese Intr-un prăguş. Voiculescu, p. i, 1. Te rog să ne ierţi pentru mijloacele noastre primitive şi ruşinoase de a trece rlurile. Sadoveanu, o. x, 24, cf. vi, 76, ix, 187, 283. Magherniţa ei era o locuinţă foarte primitivă. Călinescu, s. 508, cf. id. c. o. 160. Patru portrete-fotografii, mărite Intr-un atelier primitiv. Stancu, r. a. i, 132. Aladin ducea pe ţărmul mării o viaţă primitivă, supraveghind zidari, pietrari şi grădinari la consolidarea terenului, la înfrumuseţarea teraselor, v. rom. ianuarie 1965, 30. (Adverbial) Avea o rondă faţă de măr domnesc, pe care un copil ar fi desemnat primitiv, cu cărbunele, ochii, sprlncenele şi mustăcioara liniară. Teo-doreanu, m. ii, 24. <0> Culori primitive = cele şapte culori ale spectrului solar. Cf. cade, dl, dm, dex. 4. Adj., s. m. pl. (Pictori) care precedă perioada Renaşterii. Cf. cade. Cimpurile se întindeau linse cu un verde arhaic, ca In picturile primitivilor italieni. Călinescu, c. n. 9, cf. m. d. enc., dex. 5. S. f. (Mat.; şi In sintagma primitivă a unei funcţii, der, m. d. enc.) Funcţie a cărei derivată este egală cu funcţia iniţială. Cf. der, m. d. enc. — Pl.: primitivi, -e. — Din fr. primiţii, lat. primltivus, germ. primitiv. PRIMITIVAMfiNTE adv. (învechit, rar) La origine, la început; iniţial. [Localitatea] număra primiti-vamenle douăsprezece colonişti. Hasdeu, în sfc ii, 192. — Primitiv + suf. -amente. Cf. fr. pr imiţi ve-m e n t. PRIMITIVISM s. n. Faptul de a fi primitiv; calitate, stare a ceea ce este primitiv, primitivitate; perioadă primitivă. Această evoluţiune, ... dacă n-ar fi dus la primitivism şi la analfabetismul ceasloavelor, ar fi dai roade strălucite. Macedonski, o. iv, 122. Lipsa de consideraţie faţă de om, impulsir vitatea, in general nivelul moral scăzut, produs al stării de primitivism, a alcătuit un teren favorabil bogatelor apostrofe. Varlaam-Sadoveanu, 151, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. priinitivisme. PRIMITIVITATE s. f. Calitate, stare a ceea ce este primitiv; primitivism. Dar această primitivitate de cuget In faţa artificiilor şi a farmecelor teatrului are şi o parte bună. Galaction, a. 260. Ctnd şi unde, drumul răsufla mai slobod, dind zidurile spelbe In lături; ne opream să admirăm primitivitatea peisagiului. Voiculescu, p. ii, 261. Inteligenţa, pasul înainte asupra primitivităţii ..., a fost totdeauna socotită ca o monstruozitate de către marea mulţime. Sadoveanu, o. xix, 152, cf. Scriban, d. Caracterul de vechime, de primitivitate al inconştientului n-are numai un sens filogenetic, privit din punctul de vedere al evoluţiei speţei. Ralea, s. t. ii, 55. în asemenea condiţii de primitivitate se poale face felcerism. H. Lovinescu, t. 359. Primitivitatea limbajului şi pompa răsunătoare a acestor compoziţii izvorăsc ... din dorinţa de ieftină popularitate a autorilor, s ianuarie 1961, 78, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. primitivite. PRIMITIVIZ vb. I. Tranz. f a c t. (Neobişnuit) A aduce la starea de primitivism, a face să fie primitiv. Cf. bul. fil. m, 186, 268. — Prez. ind.: primitivizez. — Primitiv -f suf. -iza. PRIMIŢIVIZĂRE s. f. (Neobişnuit) Acţiunea de a primitiviza. în mijlocul tendinţii obşteşti de primitivizare, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare şi inlelectualizare. Lovinescu, s. i, 347. — Pl.: primitivizări. — V. primitiviza. PRIMITOR, -OÂRE adj. 1. Care primeşte (I 1) sau care poate primi, obţine, căpăta; p. ext. care acceptă să ia, să intre în posesia ori în folosinţa a... Cf. drlu, lb. Stilul sec nu este priimitor de nici un fel de podoabă. Heliade, o. ii, 22, cf. Polizu, ddrf. <0> (Substantivat) Persoanele care fac parte din grupa AB, pot primi slnge de la oricine, ei fiind primitori universali. Belea, p. a. 77. 160S7 PRIMITOR — 1442 — PRIMO INFECŢIE 2. (în dicţionarele din trecut) Destinatar. Cf. primi (I 5). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. <0- (Substantivat) Primitorul acestei scrisori, cade. 3. Care primeşte cu plăcere, cu amabilitate oaspeţii, ospitalier (1), (învechit) o s p ă t o s, (regional) ospătari ţ, ospătarnic; p. ext. care oferă ospitalitate, găzduire; care acceptă In casă, care acceptă să găzduiască. Cf. primi (II 1). Cf. st. lex. 175r/7. Iară de va fi tunetul cu fulger, oamenii priimitori de streini să vor face. fl. d. (1680), 4V/14, cf. Cantemir, i. i. ii, 328. De va naşti fată, va fi ... vorovitoare şi priimitoare de oaspeţ (cca 1750). Gcr ii, 67/7, cf. lm. Să înveţe pe oameni a fi harnici, bllnzi, fără vicii, fără superstiţii, primitori. Iorga, p. A. ii, 15. Era o femeie plină de bunătate, primitoare, veşnic veselă. Rebreanu, r. i, 53. Stăplnii slnt inteligenţi ..., iubitori de oameni şi primitori de oaspeţi. Galaction, o. a. i, 226. Slnt oameni foarte primitori. Sadoveanu, o. iii, 509, cf. 74. Uliţele şi casele sln< atrăgătoare, oamenii voioşi, primitori, şcoala e veselă. Arghezi, b. 87. (F i g.) Să-ntlmpini primitor melancolia Clnd toamnele ţi-o poartă sub fereşti. Labiş, p. 312. <0- (Substantivat) Legă ranele lui ... şi duse pre el in casa de straniei ... Scoase doi arginţi, deade priimitoriului de straniei, şi zise lui: păzeaşte el şi ... eu-ţi voi plăti. Coresi, ev. 391. Priimitoriul de furi ca şi furul să se canonească (a. 1652). ap. cade. Spunlnd la trecător ce soartă ne aşteaptă pe noi cei primitori. Ollănescu, ap. ddrf. In pădure născui, In pădure crescui, acasă dacă m-au adus, primitorul casei m-au pus (Uşa). Gorovei, c. 386. + (Despre încăperi, locuinţe, oraşe, ţări etc.) în care cineva este bine primit, in care cineva se simte bine, în care cineva oferă cuiva ospitalitate; ospitalier (I). Orişiunde se ducea, băiatul găsea casă primitoare, ba chiar şi mireasă potrivită. Slavici, o. ii, 35. O ţară primitoare de străini, ddrf. Castelul ... alb cu o vastă verandă primitoare. Rebreanu, r. i, 79. Luară măsuri şi-i răsplndiră pe refugiaţi prin primitoarele oraşe de provincie. Stancu, p„ a. ui, 257, cf. 342. Nu-mi cereţi astăzi să mă-nlorc devreme între pereţii casei, primitori. Horea, c. 150. <$> F i g. Şi cei buni şi cei răi au coborlt in primitorul pămlnt. Sadoveanu, o. vi, 345, cf. 375. Mormintele erau presărate de-a valma, amestecate, înfrăţite supt aceeaşi velinţă de ţărlnă primitoare. Gîrleanu, n. 167. 4- (Substantivat, f.; învechit, rar) Loc, locuinţă, încăpere în care sînt primiţi oaspeţii. Dcaci venrără la dinsul mai mulţi Intru a striiriloru preimitoare (în sălaş n. test. 1648). cod. vor. 104/3. 4. Care primeşte (II6), Înglobează, include, cuprinde (în sine); spec. în care încape... Să aibă şi alte cincisprezece vase ... priimitoare fiiecare ... cel puţin una sută mii ocă (a. 1843). doc. ec. 803. Ne trebuiesc biblioteci mari, bine organizate, primitoare ale mulţimii însetate de cultură. Sadoveanu, e. 22. ■$> (Substantivat) în mijlocul floarei stă... primitoarea pulberei, cea din vlrful codiţei carea uneori e ghemuită, uneori cu doauo ramuri. înv. pom. 28/26. 4 (Substantivat, ni.; învechit, rar) Recipient. A-ceastă machină trage aera de la trupurile puse Intr-un vas care să cheamă recipienti ori priimiiori. Amfi-lohie, g. f. 33v/2. 5. Care acceptă, admite, aprobă; care aderă, se raliază la...; care este receptiv la... Cf. primi (III). De Dumnezeu priimitoriu, Simeon bătrlnul nu era preut, ce om de Dumnezeu iubitoriu. Coresi, ev. 517, cf. st. lex. 176r/10, Cantemir, i. i. ii, 328. Matei au grăit cătră oamenii cei credincioşi şi priimitori şi ascultători (cca 1700 — 1725). gcr ii, 20/20, cf. Polizu, Alexi, w. Am arătat cum femeile au fost mai primitoare de cultură străină declt bărbaţii. Ibră-ileanu, sp. cr. 230. Să fim primitori faţă de cuvlntul necunoscut părinţilor noştri, sau să-i închidem uşile? Galaction, a. 313. în sat la noi slnt gospodari foarte deştepţi .... primitori la lucruri nouă. Sadoveanu, 0. vi, 178. Ţăranii s-au arătat refractari sau primitori faţă de propaganda evanghelică. Oţetea, r. 311. — Pl.: primitori, -oare. — Şi: (învechit) priimitor, -oiire, preimitâr, -oârc adj. — Primi + suf. -lor. PR1MITÎJRĂ s. f. (învechit, rar) Primire (I 1). Cf. anon. car. + încasare (a unei datorii); datorie încasată de cineva. Pentru socoteală n-am cercetai să vedem cum merge, dar datoriile şi primiturile merg bine (a. 1800). Furnică, i. c. 193. — Pl.: primituri. — Primi -f suf. -tură. l’RIMÎŢII s. f. pl. 1. (învechit) Primele roade ale pămîntului (aduse cuiva ca prinos), trufandale; cea dinţii prăsilă la vite. V. pligă (1). Cf. Aris- TIA, PLUT., GhEŢIE, R. M., BARCIANU, AlEXI, W., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 2. F i g. (în dicţionarele din trecut) început, debut. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Şi: primicii s. f. pl. Aristia, plut. — Din lat. primitiae. PRIMÎJVDĂ s. f. v. premlndă. I’RIMNICÎR subst. (Prin sudul Transilv.) Adăpost de seînduri (ridicat lingă şură) în care se depozitează pleava, cocenii etc. Cf. Viciu, gl., cv 1952, nr. 3, 42. — Pl.: ? — Şi: primlccr subst. cv 1952, nr. 3, 42. — Etimologia necunoscută. Cf. p i m n i ţ. ă. PRIMO adv. (Livresc şi familiar; de obicei în corelaţie cu „secundo“) în primul rînd, mai întîi. Cf. 1. Golescu, c., prot.-pop., n. d. Acest curent literar şi cultural al burghezilor ideologi a trebuit să dispară ..., primo, fiindcă realitatea realizată seamănă foarte puţin cu visurile ideologilor .... secundo, pentru că întreaga activitate ... a fost îndreptată cu totul In altă parte. Gherea, st. cr. iii, 47, cf. Şăineanu, d. u., cade, m. d; enc., dex. — Din it. primo. PRIMOGENIT, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) (Copil) care s-a născut primul (intr-o familie regală, princiară, feudală etc.). Alcătui o lege ... prin care se statornici ca atlt corona, cit şi toate ţerile ereditare ale Austriei să se moştenească de primoghenilul seu fiu. SĂULESCU, HR. II, 420/9, Cf. LM. — Pl.: primogeniţi, -te. — Şi: primoghenit, -ă adj., s. m. şi f. — Din lat. primogenitus, -a, -uin. PRIMOGENTTÎRĂ s. f. Prioritate pe care o are cel dinţii născut dintre mai mulţi fraţi (mai ales în familiile domnitoare, princiare, feudale etc.), care serveşte la dobindirea unor drepturi, unor avantaje; calitatea de a fi primul născut dintre mai mulţi fraţi. Cf. lm, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Moştenitor al împărăţiei numai prin faptul primogeniturii .... Voie-Bună primeşte pe duhovnic. Lovinescu, s. i, 118, cf. Scriban, d., dm. Primo-genitura se mai menţine In unele ţări capitaliste, der, cf. dn!, m. d. enc., dex. — Din fr. primofjeiuture. PRIMOGHÎNIT, -Ă adj., s. m. şi f. v. primogenit. PRIMOINFECŢIE s. f. Ansamblul manifestărilor clinice, umorale şi anatomice ale unui organism care suportă pentru prima oară pătrunderea unui microb. Această probă cu tuberculină permite să deosebim indivizii care au suferit o primoinfecţie tuberculoasă de cei care nu au suferit această infecţie, abc săn. 363, Cf. D. MED. 16076 PRIMORDIAL — 1443 — PRIMPREJUR — Pronunţat: -mo-in-, — Pl.: primoinfecţii. — Din fr. primo-infcction. PRIMORDIĂL, -Ă adj. Care este primul (intr-o succesiune temporală), care este cel mai vechi, în prima fază, care a fost la incepnt, de la origine, primitiv (2), originar (X), iniţial; care este de cca mai mare importanţă, fundamental, esenţial. Cf. Negulici. în compoziţia sa elementară, simplă sau primordială, pămlntul nu este In stare ca să tntreţie viaţa plantelor, ca apa curată pe aceea a peştilor. Brezoianu, r. 24/8. Nu poate să se aştepte a tămădui edema declt după ce va tămădui boala primordială din care ea vine. man. sănăt. 326/11. Ar trebui ca ... feliuritele limbi a Europii, a Asiei etc. să se înece din purism ... tn limba primordială a omenirii. Russo, s. 50. Ca şi slllpii podului lui Traian subt apele Dunării, rădăcini mari, primordiale, s-arăt ici şi colea subt valu latin al vocabularului rumâ-nesc. Românul (1857), nr. 1, 4:1/68, cf. prot.-pop., n. d. Vastă şi confuză, ca tot ce este primordial, o literatură poporală nu se poate diseca In nişte ramure atlt de speciale, f (1877), 338. Libertatea, egalitatea şi autoritatea sini elementele primordiale ale vieţii sociale. Ghica, ap. cade, cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u. Aici, din păcate ..., plutim In haosul primordial. Galaction, o. a. i, 46. Conversaţia se învălmăşea In jurul decadenţei acestei activităţi vitale şi primordiale, vlnătoarea. Voiculescu, p. i, 103. întreaga faună, fără număr, fiica mllului primordial, se frămlnta tntr-o monstruoasă bucurie. Sadoveanu, o. ix, 395, cf. 165, xi, 151, Scriban, d. Amlndouă priveau problemele primordiale din viaţa poporului român. Camil Petrescu, o. ii, 418, ci. Bogza, c. o. 17. Munca ideologică este o obligaţie primordială a organizaţiilor de partid. Scînteia, 1953, nr. 2 582. Dezvoltarea continuă a problemelor teoretice este o condiţie primordială pentru ca ele să poată folosi practic, contemp. 1953, nr. 363, 5/3. Limba se schimbă pentru a servi funcţiunii ei primordiale, aceea de a servi ca mijloc de comunicare. Ma-crea, F. 15. Astfel de nepotriviri prezintă un interes primordial, cl 1957, 85. Considerăm ca o sarcină primordială aprofundarea cunoştinţelor noastre ideologice. s august 1960, 67. Dialogul are — sc înţelege — un rol primordial tn teatrul de idei. t decembrie 1962, 9, cf. 57. Textul dramatic, element primordial In arta spectacolului, exprimă ... modul de a glndi al autorilor contemporani, ib. august 1964, 1. — Pronunţat: -di-al. — PL: primordiali, -e. — Din fr. primordial. Cf. lat. primordialis. PRIMORDIALÎSM s. n. (Neobişnuit) Primordialitate. Cf. Iordan, l. r. a. 181. — Pronunţat: -di-a-. — Primordial + suf. -ism. PRIMORDIALITATE s. f. Importanţă primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva In raport cu altcineva sau cu altceva; situaţie, stare a ceva care are tntiietate, faptul de a fi primordial, de a avea o importanţă primordială; tntiietate, prioritate (1), primat3, (neobişnuit) primordialism. Legile metodei dialectice ... primordialitatea materiei In raport cu glndirea, ele presupun posibilitatea cunoaşterii nelimitate a lumii obiective, contemp. 1948, nr. 104, 15/4. în lucrarea de faţă, am plecat de Ia primordialitatea naturii ca de la o axiomă. Ralea, o. 342. — Pronunţat: -di-a-. — Primordial -f suf. -ilate. PRIMORDIE s. f. (Şi In sintagma primordie foliară, ltr2) Frunză In prima fază a formării din celulele situate la periferia conului de creştere. Creşterea primordiilor se produce, la început, prin vtrf şi, ulterior, prin bază. ltr*. Aceste frunzuliţe (numite şi primordii) sc nasc din straturile exterioare ale ţesuturilor tulpinii. Botanica, 37. — Pl.: primordii. — Din lat. primordia. PRIMtfRDIU subst. (Latinism neobişnuit) început, debut; premisă (1). Mulţi din tinereţă tşi coordona un primordiu nimerit pentru o viaţă ticnită. Severin, s. 114. — Pl.:? — Din lat. primordlum. PRIMOVÂRĂ s. f. v. primăvară. PRIMPREJUR adv., prep. 1. Adv. Prin apropiere, din (sau în) vecinătate, din (sau în) jur; de jur Împrejur, dintr-o parte în alta (a unei linii sau suprafeţe circulare); împrejur. Se spăreară prin prejur ţările şi-i fugiia denaintea săbiei lui. Moxa, 394/25. De nu vor fi oameni pentr-aceale sale prenpregiur, atunci ... să-şi ţie lucrul, prav. 54. Căpeţealele lor ferecate pen prejur cu argint. Biblia (1688), 672/29. Nici să poate afla alt neam de oameni cari In holară aşea de strlmpte lăcuind şi prenpregiur mai mulţi nepriialini avlnd., Cantemir, hr. 159. Numa ... caută pinprejur. Beldiman, n. p. i, 41/1. Plmprejur sint clţiva nobili, de moşii stăplnitori. Alexandrescu, o. i, 188. Era atlta linişte prin prejur că-ţi venea să crezi că de clnd e lumea picior de om nu călcase prin locurile acelea. Sandu-Aldea, v. p. 41. Uscarea se face de gospodari ce au prin prejur ape bogate In peşte. Pamfile, i. c. 73. Primprejur tăcerea era aşa de mare că flăcăul auzea cum cad In noroi fulgii. Rebreanu, i. 162, cf. 310. Era primprejur şi Caragiale, dar nu mai mi-aduc aminte ce făcea. Galaction, a. 19, cf. id. o. a. ii, 66. Iar primprejur, pe moşie, ţăranii din unsprezece sate se încordau din greu. Sadoveanu, o. iv, 256. L o c. adj. De primprejur = care se află în jur; Înconjurător, Învecinat, vecin. Limba noastră din multe limbi iaste adunată şi ne iaste amestecat graiul nostru cu dl vecinilor de prin prejur. Ureche, l. 61. Cu megieşii de pen pregiur bine petrecea. N. Costin, l. 562. Au luat Ostrogonul şi alte cetăţi du prenprejur au arsu. R. Popescu, cm i, 284. Marturi: boierii şi mahalagii de pin pregiur ş[i] alţi tlrgoveţ (a. 1745). Iorga, s. d. vii, 123. Se şi disting colonişti de aceia militarizaţi de toată poporimea de prin prejur. Ba-riţiu, p. a. i, 376. Toată suflarea şi făptura de prin-prejur ti ţineau hangul. Creangă, o. 107. Clnd m-am săltat şi puteam alerga tn grădină şi printre viile de prin prejur, odihna şi somnul pieriseră. Dela,vran-cea, t. 18. E cu neputinţă ca ordinea şi metoda să nu biruiască cu încetul haosul şi destrăbălarea de primprejur. Galaction, a. 376, cf. id. o. a. i, 376. ll chemau toţi ... din toate satele de primprejur. Sadoveanu, o. i, 590. + (învechit, rar; substantivat; în forma prenprejurul) împrejurime, vecinătate. Şi tot izrailul şi prenprejurul lor au fugit de glasul lor. Biblia (1688), 1082/1. 2. Prep. (Astăzi art.) (Semnifică ideea de localizare a unei realităţi în diferite părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe un plan determinat prin imediată proximitate faţă de toate punctele de orientare ale reperului spaţial dat, sau pe o multitudine de planuri de imediată proximitate considerate faţă de toate punctele de orientare ale unor repere spaţiale identice) Au vlndut o prisacă cu pomi şi prenpregiur prisecei loc In toate părţile (a. 1619). ap. hem 1 766. Jăcuie ce pute prin pregiurul cetăţilor pentru mlncare. Neculce, l. 57. Nu vedea schimbările ce se făcuseră tn casă şi prinpregiurul casei. Slavici, o. ii, 29. Se plimbau prinprejurul mamei lor. Brătescu-Voi-neşti, p. 225. M-am uitat neglijent, şi mai mult de formă, primprejurul locului unde prinsesem racii. Sadoveanu, o. ix, 412, cf. i, 241. Şi rlse de plăcere gldilat de un început de stuf somnoros primprejurul genelor lui codate. Arqhezi, s. vii, 13. Au apărut, 16083 PRIMUI — T4-44 — PRIN tn curie, primprejuriil casei, o mulţime de muşuroaie mari. Călinescu, c. o. 17. — Şi: prinprejur (scris şi prin prejur), (învechit) prinpregiur (scris şi prin pregiur), prenprcgiur, pren-prejur, pcnprcgiur (scris şi pen pregiur), penprejiir (scris şi pen prejur), pinprcgiur (scris pin pregiur), pinprcjur, (regional) piinprejur adv., prep. — Prin + prejur. PRIMUÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A broda, a tivi (cu prim1 I). Cf. drlu, Cihac, ii, 292, lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind.: primuiesc. — Şi: preinu! vb. IV. lm, Gheţie, r. m,, Barcianu, Alexi, w. — Prim1-}- suf. -ui. PRIMUIT6R, -OARE adj., s. m. şi f. (Regional) (Persoană) care primuieşte. Cf. lm, — .Pronunţat: -mu-i-, — Pl.: primuitori, -oare. — Şi: premuitor, -oare adj., s. m. şi f. lm. — Primul -f suf. -tor. ■ PRIMULACEE s. f. (La.pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu flori gamopetale, de obicei cu frunzele dispuse în rozetă şi cu fructul capsulă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. Cf. Scriban, d., dm, dn!, m. d. enc., dex. <0> (Adjectival) Plantă primulacee. — Pl.: primulacee. — Din fr. primulacies. PRÎMULĂ s. f. Plantă erbacee ornamentală din familia primulaceelor, cu flori purpurii sau liliachii; (regional) gălăţene (Primula obconica). Cf. Panţu, pl., Scriban, d., bulet. grăd. bot. v, 65, dm, dn2, dex. — Accentuat şi: primulă. dex. — Pl.: primule. — Din lat. primula. PRIMULÎNĂ s. f. Substanţă colorantă, galbenă (pentru vopsit bumbacul). Cf. ltr2, dm, dn2. — Din fr. primullne. PRIMULÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Lăptişor (An-drosace chamaejasme). Cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Panţu, pl. — . Pl.; primuliţe. — Cf. p r i m u 1 ă. FRlMURĂ s. f. v. prim1. PRÎMUS s. n. Lampă specială de gătit care foloseşte benzina, petrolul lampant etc. drept combustibil. Se .auzea un sflrlit de primus. C. Petrescu, c. v. 42, cf. id. a. 332. Pregătea primusul să-i încălzească mlncarea. în scl 1973, 45, cf. dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. . — Pl.: primusuri. — Din germ. Primus[kocher]. PRIMÎIŢĂ s. f. (Prin nord-vestiil Transilv.) Diminutiv al lui primă3. V. prim1 (2). Cf. conv. lit. xx, 1 015. — Pl.: primule. — Primă3-|- suf. -uţă. PRIN prep. (Semnifică ideea de includere a unei realităţi între limitele unui element gîndit ca totalitate de aspecte componente nediferenţiale delimitativ sau între limitele fiecăreia dintre componentele unei multitudini de elemente identice) I. (Exprimă cuprinderea a ceva pe Întinsul unei suprafeţe, In interiorul unui spaţiu sau de-a lungul unui traseu) 1. (Exprimă situarea unei realităţi într-una sau tn mai multe părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse ne- definit pe o suprafaţă anumită sau într-o multitudine de suprafeţe identice) Şi nu-i lăsă ei slobozi să lăcuiască pren sate. Coresi, ev. 155. Ajunglnd vezirul pin satele cele. Gorjan, h. i, 2/24. Au şăzut spre Puina pen sate, pen oraşă. ist. ţ. r. 97. Prin tabără ş-afară Pe lunci ... Bielu-şi căută pierduta fecioară. Budai-Deleanu, ţ. 124. Am rămlnea de capu nostru ş-am giuca drăgaica, pin curte. Alecsandri, t. 938. Că la voi prin sat să fie Voinicul a-i fi pe plac Să-i dea fata de soţie. Eminescu, l. p. 144. într-o seară, prin clmpic, ostenit de preumblare, m-am aşezai să mă odihnesc pe o căpiţă de fin. Caragiale, o. vi, 482. Prin judeţul Brăila, mocan e slăplnul de oi multe. Pamfile, i. c. 30. Prin Bucovina se culege droghiţa şi se fierbe In apă de plrău. Pamfile-Lu-pescu, crom. 20. Prin cile oraşe a trăit, nu va fi putut întllni pe cineva care să-i placă. Agîrbiceanu, a. 55. A trăit departe de . pămlnlul românesc, prin Elveţia, prin Franţa. Galaction, a. 4. Prin locurile astea de dimburi unii proprietari aveau heleşteie. Voicu- lescu, p. i, 10. Prin sate oamenii ne ieşeau înainte cu vin şi pită. Sadoveanu, o. xi, 250. Au fost Inmor-mlntaţi pe vremuri prin partea locului. Călinescu, s. 26. Prinşi de duhul Inverzirii Prin grădini ne-nsu-fleţim. Blaga, p: 28. Se lăudase că o să mă omoare dacă mă prinde prin sat: Stancu, r. a. i, 56. Prin tlrgul ce dormea pustiu Părea că pomii toţi slnt plini. Paraschivescu, c. ţ. 16. Prin munţi ne păstram fiinţa şi eram naţionali, contemp. 1965, nr. 979, 1/6. Prin grădini spini şi scai,-Nici In cas-oglindă n-ai. JarnîK-Bîrseanu, d. 413. Am stat tătă vara prim munte, alr ii 3 168/537. (Suprafaţa pe care se situează o realitate este parte a unui interior spaţial sau a mai multora identice) Patruzeci de ani făcuse acolo, pren colibi lăcuind. Coresi, ev. 144. Nu lăsa pre nime să poarte vase pren besearecă. n. test. (1648), 56r/22. Şi-ncepură a-i bate ş-a-i închide pen temniţi. Neculce, l. 119. Documenturile ... slnt Imprăştiete pre la particulari şi prin monastiri. ist. m. XVII/16. Clnd era prin tindă ea şi-a amintit C-a lăsat aprinsă alba laminare. Coşbuc, p. i, 248. Lua parte ... la banchete şi recepţii prin palatele nobililor. Vlasiu, d. 103. Are mai mult talent declt zugravii care fac sfinţi rahitici prin biserici. T decembrie 1964, 22. Tune-n tindă şi prin casă, Tune-n tindă şi pe-a-fară. JarnîK-Bîrseanu, d. 307. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu iichid sau adîncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui material afînat, într-o structură elastică etc.) Copiii se jucau prin zăpadă. Purceii se tăvăleau prin noroi. (Interiorul spaţial este gîndit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Descrise cu degetele prin aer- conturul unui ou. Călinescu, s. 330. Degetele-ncet eu prin aer le resfirai ca pe liră. id. l. l. 104. □ Corabia se apleca prin furtună. Aşteptam prin ploaie. (Starea fizică gindită ca interior spaţial este un mediu sonor, optic etc.) Sării ars In picioare, prin întuneric, drept In mijlocul poieţii'. Hogaş, m. n. 87. Prin vălul serii. PARAscHrvEscu, c. ţ. 16. □ Vlrfurile copacilor se clătinau prin lumina lunii. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel a-dunate într-o aglomerare discontinuă sau în ceva gîndit ca atare) Prămăndeaşte prim codri ca pasărea. psalt. 16/7. O frică de turci să sfeti, şi ei tâlharii cei mai mulţi rezemară păn tufile Colintina. Dumitra-che, ap. gcr ii, 127/41. Prin rarişti ne poticneam de glii proaspăt răsturnate de ritul mistreţilor. Blaga, h. 62. Se las-o sară limpede şi bună, Aluneclnd cu vlntul prin copaci. Labiş, p. 119. Nu iesă pin lume că i ruşine, alr i 302/385. Şi nu mi-am găsit Potrivă prin lume Afară de tine. Balade, i, 284. Apăi a găsit-o pim pădure singură, a iii 3. + (Situarea pe întinsul unei suprafeţe, In cuprinsul unui spaţiu, al unui mediu fizic etc. este percepută explicit senzorial) Deodată se aud prin casă o mulţime de glasuri. Crean- 16093 PRIN — 1445 — PRIN gă, p. 302. La teatru li vezi adesea figura prin loji. Vlahuţă, o. a. i, 193. Vrei să n-auzi la noapte trăsnind pe acoperămlnt şi hodorogind prin pod? Hogaş, dr. i, 121. Se auzea cineva plescănind prin apă. Preda, m. 18. Omul se Invtrteşte pe loc, se uită prin grădină. id. m. 322. Jeşi, tu, mlndră, din chilie Şi te uită-n sus prin vie. Jarnîk-Bîrseanu, D. 244. o L-am văzut prin curte. Clinii adulmecaseră vlnatul prin pădure. Simţeam prin casă un miros de fum. Urmăream zborul cocorilor prin văzduh. Mă uitam prin apă la peşti. (Senzaţia este resimţită ca fiind situată In interiorul spaţial al unei fiinţe sau al unei părţi a acesteia) Simţi o durere prin corp. Avea o arsură prin piept. I s-a pus un clrcel prin picior. (Un fapt psihic, un act de gîndire etc. este considerat ca situat în interiorul spaţial al capului, in minte, In suflet ctc., imaginate ca interioare spaţiale) N-am avut prin cap ideea asta. îmi stăruie prin minte amintirea ei. Am un dor prin suflet. 2. (Exprimă străbaterea unui traseu cuprins nedefinit pe una sau pe mai multe linii posibile de traversare a unei suprafeţe anumite sau a unei multitudini de suprafeţe identice) Acest bolnav ... şi pren tlrg trecu. Coresi, ev. 59. Tătarii au venit pen Moldova fără veste. ist. ţ. n. 35. Iar murgul uşor ll duce că vlnt ... Pin plaiuri, pe munţi. Budai-Deleanu, ţ. 141. Treclnd prin un sal au văzut un faur. Bărac, t. 38/3. îi prelmbla prin tlrg In vederea sultanului şi a locuitorilor. Bălcescu, m. v. 102. Trecu ca o furtună prin sat. Gîrleanu, n. 33. A umblat ... prin diferite oraşe ale ţării. Galaction, a. 354. întlrziată fără vreme Se plimbă Toamna prin grădini. Topîrceanu, o. A. i, 187. Păru a trece o înfiorare prin grădină. Sadoveanu, o. xii, 99. în fine trec prin Siriu. Călinescu, l. l. 70. Voi umbla primăvara întreagă prin tlrguri Căutlnd vlnzători de sămlnţă. Blaga, p. 24. Hai să mergem prin sat. Preda, d. 214. Vrei să le plimbi puţin cu mine prin grădină? Barbu, p. 276. Am trecut prin sat In voia cailor, v. rom. octombrie 1964, 65. Pe frigu aiesta cum puteţi îmbla prin sat. alr ii 3 191/228. (Suprafaţa traversată este un loc de trecut sau un element glndit ca atare care permite intrarea şi ieşirea a ceva tn vederea depăşirii locului de trecut sau a elementului glndit ca atare) Deschideţi mie uşa ... şi să intru pren ea. Coresi, ev. 179. Ploaia intra pin deschizăturile deu-latelor ferestre. Voinescu ii, m. 49/17. O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschise. Eminescu, n. 81. Clnd am intrat, prin fereastra deschisă mi-a luat ochii un petic de cer albastru. Brăescu, o. a. ii, 54. Prin uşa din stingă, jos, intră maiorul. Se-bastian, t. 14. Ienicerii trecură la năvală, prin spărturi. Sadoveanu, o. xii, 344. Din spate, prin găurile strimte ale cabinei de proiectare, izbucni o fişie de lumină. Barbu, p. 184. (Suprafaţa traversată este o cale de trecere de-a lungul căreia se poate ajunge dintr-un loc tn altul) Urcase prin poteca marcată. Se strecurase cu greu prin strada aglomerată. ■$> (Suprafaţa traversată este parte a unui interior spaţial său a mai multora identice) Prin coridor umblă pasageri şi vorbesc. Caragiale, o. iii, 95. Dincă se plimbă prin birou neastlmpărat. Vlahuţă, o. a. i, 210. Mă plimbam prin cameră, ocolind colţul dulapului. Vlasiu, d. 23. Începu să umble aţlţat prin odaie. Sadoveanu, o. XI, 426. începu să se plimbe pierdut prin odaie. Călinescu, e. o. i, 229. începu să se plimbe prin cabinet. Preda, r. 146. Ţipă condeiul pe masă Şi mi se plimbă prin casă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 273. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu lichid sau adlncitura lăsată pe Întinderea unei suprafeţe moi, In masa unui material afinat, într-o structură elastică etc.) Mai bine dă Iana pin noroi declt să se tntllnească cu mine. Delavrancea, t. 144. Mai iute, mai iute! Prin ape De-a dreptul de tot. Coşbuc, p. i, 292. Bllnzi musafiri ai omului sărman, Am să vă văd şi anul ăsta Oare, Prin mlaştini de smarald lă vlnătoare Um-bllnd pe catalige de mărgean? Anghel-Iosif, c. m. ii, 73. Prin iarba uscată treceau suluri de frunze. Sadoveanu, o. i, 161. Se Uri prin fin In patru labe. Barbu, p. 196. Ori te urci cu amlndouă picioarele tn sanie, ori ie ilrăie după ea prin zăpadă, v. rom. noiembrie 1964, 55. Trec prin apă, nu se-neacă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 33. Trec pin apă, a iii 16. (Interiorul spaţial este glndit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Ai trecut prin foc şi ai scăpat! Galaction, o. a. ii, 269. Mă sculam de dimineaţă şi porneam prin aerul reavăn. Vlasiu, d. 30. Prin praf imens de foc străbat Calea lactee. Călinescu, l. l. 70. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra, contemp. 1957, nr. 557, 3/2. Prin aşa frig cum puteţi îmbla pră sale. alr ii 3 191/76. □ Umblam prin ceaţă. Alergau prin ploaie. Zburau prin văzduh. (Starea fizică gin-dită ca interior spaţial este un mediu sonor, optic etc.) întilnea prin întunericul drumurilor cete de oameni. Sadoveanu, o. i, 13. Prin această lumină intrară slăviţii miri In sală. id. ib. xi, 33. Trecură prin lumina felinarului două umbre femeieşti. Bart, e. 190. Se pierdea cu pasul rar Prin plcla serii. Pa-raschivescu, c. ţ. 16. Gonesc ţiganii prin noapte. id. ib. 137. □ înaintam cu greu prin vljlitul crivăţului. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre elementele dc acelaşi fel adunate într-o aglomerare discontinuă sau într-un element glndit ca atare) Milmea-Vodă venea pen pădure. R. Popescu, cm i, 320. S-apleacă, o sărută şi piere prin tufiş. Coşbuc, p. i, 52. Porneşte prin zăvoi spre punte. Brătescu-Voineşti, p. 219. A început să umble prin grlu după mlncarc. id. ib. 225. Băteam multe drumuri prin codri şi pe plaiurile ţării. GaIaction, a. 62. îşi făcu domol ... loc prin mulţime. Sadoveanu, o. xii, 155. Umblă ca vodă Prin lobodă. Zanne, p. iv, 686. □ Trecurăm cu greu prin turma de oi. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone ctc. de pătrundere, de perforare, de străpungere, de infiltrare etc. Intr-o masă materială compactă) Săpară priln pămtnt gaură de ieşiia noaptea den cetate. Moxa, 404/14. Toate stelele care au trecut Prin zăbranicul meu S-au ridicat Intr-alte roiuri, Intrlnd Intr-alte nopţi. Arghezi, vers. 208. □ Cuiul a pătruns prin zid. Apa a trecut prin perete. Lumina intră prin perdea. Ploaia trecuse prin umbrelă. + (Străbaterea unei suprafeţe, a unui cuprins spaţial etc. sau a unui element glndit ca atare este realizată explicit senzorial) Văzui prin fereastra arcată ... o jună fată. Eminescu, g. p. 24. Prin dlra de lumină se vede o umbră Inainttnd cu paşi grăbiţi. Caragiale, 0. ii, 50. In fund, prin uşe, se văd mai mulţi alegători plimblndu-se In sus şi-n jos. id. ib. vi, 137. Şi smulse şi smulse plnă clnd să uită prin gard ca prin geam. Delavrancea, t. 152. Strigăte ce se auzeau prin fereastra deschisă. Brătescu-Voineşti, p. 274. Prin perete se auzi un glas răguşii. C. Petrescu, î. i, 224. Umbla drept şi privea vioi prin ochelari. Sadoveanu, o. ix, 600. Privesc prin geamul ferestrei. Pillat, p. 19. Prin ferestre ... crestele uriaşului munte se zăresc. Bogza, c. o. 56. Slăbise, vedeai prin el, Doamne fereşte! Barbu, p. 101. El oftează şi jăleşte Şi pin gratii lot priveşte. Alecsandri, p. p. 141. Lumea nu-i cit se vgde prin fereastră. Zanne, p. iv, 217. (Senzaţia este resimţită ca străbătînd interiorul spaţial al unei fiinţe sau al unei părţi a acesteia) Frigul o străbate Prin carne ptnă-n os. Coşbuc, p. ii, 188. Un afurisit de junghi care o tăia prin şale. Rebreanu, 1. 18. Mi-a trecut un fior prin inimă. Galaction, a. 417. □ M-a răzbit frigul prin oase. (Un fapt psihic, un act de gîndire etc. este considerat ca străbătînd interiorul spaţial al capului, mintea, sufletul etc., imaginate ca interioare spaţiale) Îmi trecu prin minte un glnd. Delavrancea; t. 38. îi trece prin minte bănuiala că vrea să-l atragă Intr-o cursă. Brătescu--Voineşti, p. 268. Şi-mi treceau fel şi fel de glnduri prin mintea mea proastă. C. Petrescu, î. ii, 8. Prin 16083 PRIN — 1446 — PRIN cap Uni treceau ... malle glnduri. Sadoveanu, o. ii, 575. O singură clipă nu trecu prin capul lui întrebarea asupra provenienţei anonimei. Călinescu, e. o. i, 230. Ştiu ce le trece prin cap. Barbu, p. 251. □ Mi-a trecut prin suflet un fior. 3. (Urmat de im determinant cantitativ, exprimă extinderea manifestării unui fapt sau a efectuării unei deplasări în părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe toată întinderea indicată de acest determinant despre o suprafaţă anumită sau despre, o multitudine dc suprafeţe, identice) Pusese subaşi pen toate oraşăte şi pen toate satele. R. Popf.scu, cm i, 273. Prin unele părţi, In loc de scoarţă se întrebuinţează nişte lese sau coşuri împletite. Pamfile, i. c. 135. Rătăci multă vreme prin tot oraşul. Barbu, p. 318. □ Prin jumătatea de nord a Moldovei a plouat. Jandarmii cercetau prin întreaga regiune. Am umblat prin nenumărate magazine. (Suprafaţa de extindere este alcătuită din multitudinea exhaustivă a locurilor de trecut care permit intrarea sau ieşirea a ceva în vederea depăşirii lor) Au începui ... a-i podidi. slngelc şi pe gură şi pe nas, şi pin toate răspunsurile trupului. Piscupescu, o. 67/22. □ Apa fişnea cu aceeaşi presiune prin toate orificiile duşului. (Suprafaţa de extindere este alcătuită din multitudinea exhaustivă a căilor de trecere de acelaşi fel, de-a lungul cărora se poate ajunge dintr-un loc în altul) Apa se revărsase prin toate canalele de scurgere. (Suprafaţa de extindere este parte a unui interior spaţial sau a unui element gîndit ca atare) Au trecut pe rlnd prin toate camerele. BrăEscu, o. a. i, 78. □ I'ocul se întinsese prin întreaga clădire.. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu lichid sau adîncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui materia) afinat, într-o structură elastică etc.) Prin toată apa mişunau peşti. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre elementele dc acelaşi fel adunate într-o aglomerare discontinuă) Goriaşii se răsplndiseră prin toată pădurea. (Interiorul spaţial este constituit clin părţi, porţiuni, zone etc. de pătrundere, de perforare, de străpungere, de infiltrare etc. în masa unei structuri materiale compacte) A pa trecuse prin întreaga grosime a zidului. Lumina pătrundea prin toată suprafaţa ferestrei. (Extinderea pe întinsul unei suprafeţe, lntr-un cuprins spaţial etc. este percepută explicit senzorial) Mirosea a fum prin toată casa. Clinii au adulmecat vlnatul prin tot hăţişul. Prin toate curţile vedeai oameni adunaţi la sfat. (Senzaţia este resimţită ca extinsă în interiorul spaţial al unei fiinţe sau al unei părţi a acesteia) Simţi cum prin toi trupul ll trece un fior cald. il noiembrie 1962, 47. CD M-a fulgerat o durere prin lot piciorul. Am simţit un fior prin întreaga mea fiinţă. 4. (Exprimă îndrumarea unei deplasări spre părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe o suprafaţă anumită sau Intr-o multitudine de suprafeţe identi- ce, indicate anume ca reper orientativ) Ieşirea din sala de spectacole se face prin Sărindar. Traseul autobuzului a fost deviat prin străzile laterale. ■£> (Suprafaţa indicată ca reper orientativ este parte a unui interior spaţial sau a unui element gîndit ca atare) Ia-o prin camera din fund. Itinerarul cursei fusese reprogramat prin defileul Oltului. Grupul de turişti şi-a schimbat direcţia lulnd-o prin văgăună. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu lichid sau adîncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui material afinat, într-o structură elastică etc.) Veţi urma drumul drept, chiar prin mlaştină. (Interiorul spaţial este gîndit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Pompierii se îndreptaseră prin fumul gros către interiorul clădirii. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel adunate într-o aglomerare discontinuă) Părăsiţi ruta asta şi luaţi-o prin pădure. 5. (Exprimă mijlocirea realizării a ceva de către părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe o suprafaţă anumită sau într-o multitudine de suprafeţe identice) Numai prin pămlnlul bine îngrăşat făcea cooperativa culturi de calitate. în regiunea asta poţi scoate ceva bani numai prin livezi. (Suprafaţa caro. mijloceşte realizarea a ceva este o cale de trecere de-a lungul căreia se poate ajunge dintr-un loc în altul) Au dus marfă In Moldova prin Dunăre. Golescu, î. 27. O Apa era adusă prin şanţuri betonate. G. (Urmat de un determinant distributiv, exprimă răspîndirea a ceva în părţi, porţiuni, zone etc. ale unei multitudini de elemente de acelaşi fel, considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Au căutat prin fiecare curte. Prin orice sate poposeai, găseai găzduire. <£• (Aria de răspîndire este constituită dintr-o multitudine de interioare spaţiale sau de elemente gîndite ca atare şi considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Prin orice peşteră găseşti lilieci. Prin fiecare casă se făcuseră percheziţii. Musiul începuse să fiarbă prin fiecare butoi. (Interiorul spaţial este cuprinsul unor medii lichide sau adîncitura lăsată pe întinderea unor suprafeţe moi, în masa unor materiale afinate, a unor structuri elastice etc. considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Aproape prin orice apă de munte trăiesc păstrăvi. O luase de-a dreptul, călclnd prin fiecare băltoacă. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de elementele de acelaşi fel adunate in aglomerări discontinue, considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Erau sălbăticiuni şi acolo, ca prin orice pădure. Prin fiecare lan îşi făcuseră cuib pollr-nichilc. <0 (Aria de răspîndire este constituită dintr-o multitudine de locuri sau căi de trecere de acelaşi fel, considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Prin fiecare văioagă curgea cile un plrliaş. Trecerea era litieră prin orice punct de frontieră. -£> (Aria de răspîndire este constituită dintr-o multitudine dc repere de acelaşi fel indicate ca orientări pentru o deplasare, şi considerate ca unităţi independente, nedefinite numeric) Prin fiecare cărare puteţi ajunge la cabană. O puteţi lua spre gară prin orice stradă de pe dreapta bulevardului. (Răspîndirea a ceva într-o multitudine de elemente de acelaşi fel este percepută explicit senzorial) Prin fiecare copac vedeai păsări. Prin orice clasă auzeai larmă de copii. (Senzaţia este resimţită ca fiind răspîndită într-o multitudine de elemente de acelaşi fel ale unei fiinţe) Mă pătrunsese frigul prin fiecare mădular. 7. (Exprimă localizarea unei realităţi în părţi, porţiuni, zone etc. cuprinse nedefinit pe un anumit plan de raportare spaţială faţă de un reper exprimat său subînţeles, ori faţă de o multitudine de repere identice). [Ajungînd în] satele cele de pin preajma Tătăriei ... li ieşi spre tnllmpinarc cu toţi. Gorjan, h. i, 2/24. Nu era vreo apă prin apropiere. Brătescu--Voineşti, p. 226. Trecu prin faţa Ateneului. C. Petrescu, î. ii, 151. Ies, alerglnd prin stingă. Sebas-tian, T. 28. Exclamă un glas jalnic ... prin apropiere. Călinescu, s. 41. Paşii ... mă duseră prin preajma Ateneului. Stancu, r. a. i, 163. Oprea fiecare căruţă care trecea prin dreptul bordeiului ei. Preda, m. 54. (Planul dc raportare spaţială priveşte toate punctele de orientare ale reperului exprimat sau subînţeles) Prin jurul casei crescuseră bătării. Prin împrejurimile Braşovului sint zone turistice. II. (Exprimă încadrarea a ceva în cuprinsul unui interval de timp sau în decursul duratei unei circumstanţe) 1. (Exprimă plasarea petrecerii unui fapt într-unul sau în mai multe momente cuprinse nedefinit lntr-un interval delimitat calendaristic sau într-o succesiune de asemenea intervale identice) Odată, prin iunie..., cel mai mare ainlre pui n-a alergat repede la chemarea mă-si. Brătescu-Voineşti, p. 225. Prin martie, Cănuţă îşi vesti părinţii că are de glnd să se-nsoare. Bassara- 16093 PRIN — 1447 — PRIN bescu, v. 38. Era prin luna lui iulie. Sadoveanu, o. ii, 494. Prin 1870 pădurea a început să se laie. T. Popovici, se. 5. Era prin 1957, la începutul verii. Barbu, p. 18. □ S-a petrecut prin anii 1830 — 1S31. O (Intervalul de timp este delimitat în interiorul duratei unei circumstanţe) într-o dimineaţă, era prin sărbătorile Crăciunului, mă duceam la Eminescu. Vlahuţă, în gram. rom.2 ii, 175. □ Era prin amurg. Prin zori se stlrni viscolul. (Interiorul duratei priveşte perioada de desfăşurare a unei stări fizice, fiziologice etc.) Unul prin vis vede plingind O mamă-m-bătrlnită. Alecsandri, p. iii, 77. Tresar prin somn. Bacovia, o. 13. A auzit prin somn un glas. C. Petrescu, î. n, 176. Răcneşte prin somn ca un apucat. Vlasiu, a. p. 419. Nu mă drăgosti prin somn. Jar-nîk-Bîrseanu, d. 37. cu Săpa prin arşiţă. (Urmat de determinări care marchează explicit durata in interiorul căreia se manifestă o circumstanţă sau o stare) Era prin vremea lui Caragea. Era prin timpul foametei. 2. (Exprimă parcurgerea unui interval de timp delimitat calendaristic sau a unei succesiuni dc asemenea intervale identice) Am trecut prin luna septembrie fără să avem ploaie. <£> (Intervalul de timp parcurs este delimitat în interiorul duratei unei circumstanţe) Merge cel voinic Pe-un murguşor mic, Pin mezul nopţii. Alecsandri, r. p. 62. □ Ani trecut prin iarnă fără să avem zăpadă. (Interiorul duratei priveşte, perioada de desfăşurare a unei stări) Prin viaţă Cu noi mergi tu, Speranţă-nălţăloare? Necu-luţă, ţ. d. 29. Ai fi trecut ... prin viaţă fără dragostea mea. Sadoveanu, o. xii, 353. o J'recuse prin copilărie fără mari bucurii. (Urmat de determinări care marchează explicit durata in interiorul căreia se manifestă desfăşurarea unei circumstanţe sau a unei stări) Am trecut prin vremuri de restrişte. Trecuse prin momente de panică. (Parcurgerea unui interval de timp se realizează mental, vizionar etc.) Viilor de aur ţara noastră are Şi prevăd prin secoli a ei înălţare. Bolintineanu, o. 37. Te urmăresc prin veacuri, prin virste şi milenii. Arghezi, vers. 375. □ îi văd prtn ani o carieră strălucită. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă desfăşurarea manifestării unui fapt în tot decursul delimitat de o anume perioadă calendaristică sau de o succesiune de asemenea perioade idcntice) Priin toate dzilele Inlreba-se Intru învăţături, cod. vop.. 4/13. □ Ne-au fost hărăzite mari bucurii prin toţi anii a-ceşlia. Numeroase lupte pentru independenţă s-au dat prin întregul secol al XlX-lea. (Perioada de desfăşurare a unui fapt este delimitată în tot interiorul duratei unei circumstanţe) Ploile s-au ţinut lanţ prin toată toamna. Prin citeva după-amiezi ne-am plimbat cu barca. (Urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se petrece manifestarea unei circumstanţe sau a unei stări) Prin întreaga perioadă postbelică s-a înteţit lupta pentru pace. 4. (Exprimă proiectarea momentelor cuprinse nedefinit într-un interval de timp sau într-o succesiune de asemenea intervale identice, ca termen de programare pentru petrecerea unui fapt) Lucrările vor începe prin martie. Excursia se va face prin zilele libere de Anul nou. Locuinţele vor fi date In folosinţă prin anul viitor. Cursul este programat prin lunile septembrie şi octombrie. <0> (Intervalul de timp indicat ca termen de programare este delimitat în interiorul duratei unei circumstanţe) Congresul va avea loc prin toamnă. Căsătoria se va celebra prin sărbătorile Crăciunului. 5. (Exprimă rolul, datorită scurgerii unui interval de timp delimitat calendaristic sau unei succesiuni de asemenea intervale identice, în favorizarea sau defavorizarea împlinirii unui fapt) Prin luna de practică studenţii îşi fixează cunoştinţele teoretice. Şi-a lărgit orizontul cullural prin anii petrecuţi tn stră- inătate. <)- (Intervalul de timp care influenţează împlinirea unui fapt este delimitat în interiorul duratei nnci circumstanţe) Mi-am restabilit sănătatea prin vacanţa petrecută la munte. (Urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se petrece o circumstanţă sau o stare) Mi-am irosit inutil viaţa prin timpul pierdut lingă tine. Prin trecerea vremii a devenit tot mai înţelept. 6. (Urmat de un determinant distributiv, exprimă repetarea regulată a aceluiaşi fapt într-o succesiune nedefinită de intervale de timp identice, delimitate calendaristic) Prin orice lună a sezonului rece puteai găsi flori. <$■ (Intervalele identice de timp prezentate în succesiune nedefinită sint delimitate în interiorul duratelor repetabile cu regularitate ale aceleiaşi circumstanţe) Prin fiecare iarnă ne ducem la munte. Purta pardesiul prin orice anotimp. (Urmat de determinări care marchcază explicit duratele în interiorul cărora se repetă cu regularitate manifestarea aceleiaşi circumstanţe sau desfăşurarea aceleiaşi stări) Prin orice vreme românii şi-au apărat fiinţa naţională. Prin fiece epocă a istoriei dragostea de patrie a fost atitudinea cetăţenească supremă. 7. (Exprimă determinarea în timp a petrecerii unui fapt pe baza încadrării cu aproximare a acestuia într-un plan de raportare a imediatei sale anteriorităţi faţă de un reper temporal exprimat sau subînţeles ca delimitare calendaristică) Era prin preajma lui 1 martie. Prin apropiere de 18i8 declanşarea revoluţiei apărea tuturor ca iminentă. (Planul raportării de anterioritate este considerat în funcţie de începutul duratei unei circumstanţe) Avusese loc prin ajunul Paştelui. Prin apropiere de Anul nou încep pregătirile pentru revelion. (Planul de raportare poate privi ambele sensuri de orientare, anterior şi posterior, faţă de reperul temporal exprimat sau subînţeles) Se tntlmplase prin jurul Crăciunului. Multe mişcări tectonice fuseseră înregistrate prin jurul datei de 10 aprilie. III. (Exprimă integrarea a ceva în sfera unui domeniu, a unei posibilităţi, a unei modalităţi ctc. sau a unei realităţi oarecare gîndite ca modalitate) 1. (Exprimă implicarea ca aspect înglobat, ca parte componentă, ca trăsătură intrinsecă etc. a unuia sau a mai multor elemente în sfera unitară a unui domeniu sau In multitudinea unor realităţi identice apar-ţinînd aceluiaşi domeniu de referinţă) Prin istoria noastră există mari figuri de eroi. Ideile progresiste se afirmă tot mai mult prin literatura contemporană. Vestigii ale dansurilor dacice întllnim prin folclorul maramureşean. Dovezi ale latinităţii limbii noastre găsim prin operele corifeilor Şcolii ardelene. (Sfera unitară care implică un cuantum parţial de actualizare a ei este o capacitate potenţială) Noi-l cocoloşeam cit ne sta prin putinţă. Delavrancea, t. 14. Dacă i-ar fi stat prin putinţă ar fi Impuşcat-o. Gîrleanu, n. 143. (Sfera unitară care implică aspectul comun al părţilor componente dintr-un tot este o însuşire dominantă) Stilul lui Neculce se caracterizează prin sobrietate. Viaţa lui a excelat prin corectitudine. 2. (Exprimă petrecerea unui fapt aparte faţă de obişnuit sau a mai multora de acelaşi fel, cu repercusiuni directe în sens pozitiv ori negativ asupra cuiva sau a ceva) Prin multe am trecut. Alecsandri, t. i, 467. Prin rnulle-am trecut în viaţa mea. Vlahuţă, o. a. 486. Avea de-a face cu o femeie trecută prin multe. Stancu, r. a. iii, 22. Gospodăriile se refăceau din greaua criză prin care trecuseră. Preda, m. 63. (Faptul petrecut constă în confruntarea cu o formă de verificare, de examinare etc.) Cu mare frică l-am trecut prin vamă (a. 1851). Iorga, s. d. xiii, 90. Alţii ... umblau prin judecăţi. Preda, m, 153. □ Trecuse şi prin acest examen al vieţii. Produsul trecuse prin proba de calitate. (Faptul petrecut de cineva constă in trăirea unei stări sufleteşti ca urmare a influenţei 16093 PRIN — 14.4.8 — PRIN pozitive sau negative exercitate de o circumstanţă, de o conjunctură etc.) Aţi trecut cu toţii prin emoţiile alea. Brătescu-Voineşti, p. 157. Omul... trecuse prin dureroase furtuni. Sadoveanu, o. ii, 560. a Am trecut prin mare necaz. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă amploarea modului de manifestare, de săvlrşire etc. a unui fapt) Prin toată activitatea mea slujesc patria. Prin foarte puţin efori am rezolvat problema. Mi-am adus contribuţia prin întreaga mea capacitate. Prin oarecare strădanie am reuşii sâ-l înţeleg. <$■ (în construcţia prin excelenţă carc indică dezvoltarea maximă a intensităţii de manifestare a unui fapt) Prin excelenţă vizual şi auditiv, d. Brăescu a concentrat viaţa estetică în neuitate momente comice. Constantinescu, s. i, 378. n Este prin excelenţă artist. 4. (Exprimă direcţionarea către ceTO cu valoare de reper intermediar in înţelegerea desfăşurării cursului evolutiv al unui fapt) Goya pune bazele unuia dintre cele mal importante curente în aria secolului al XlX-lea, care, trecînd prin Delacroix şi prin romantici, merge pînă la Manet. Oprescu, s. 211. 5. (Urmat de un termen care indică o modalitate sau este glndit ca avind o valoare modală, şi adesea precedat de „intermediul“ sau „mijlocirea“, exprimă recurgerea la un factor mediator datorită intervenirii căruia decurge ceva, de obicei scontat) Au atacat prin surprindere. Rezolvase totul prin intermediul felului ei original de a fi. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de trimitere sau de primire a ceva) Presa le sosea prin mesagerie. Scrisoarea a fost expediată prin francare simplă. Le asigurase transportul prin coletăria rapidă. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de emitere sau de receptare a comunicării unor idei, sentimente etc.) Literatura exprimă prin cuvînt sentimente şi idei. Piciorul îşi exteriorizează ideile prin culori. Le-am spus prin via grai. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de justificare, de argumentare etc. a manifestării unui fapt) A pierdut procesul prin neprezentare. Celulele organice suferă variaţiuni prin mărirea tensiunii osmotice. (Factorul mediator ia care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea adecvată, oportună etc. de realizare a ceva) Au luai puterea prin revoluţie. A ocupat teritoriul prin război. Şi-a clşligat averea prin furt. A reuşit prin muncă. A slăbit prin regim. (Factorul mediator datorită căruia pot fi puse in legătură două sau mai multe elemente este o trăsătură de marcare a asemănării sau a diferenţei dintre aceste elemente) Ei se aseamănă prin eleganţă. Oamenii se deosebesc de animale prin raţiune. + (Urmat de un termen care indică un instrument sau este glndit ca avlnd o valoare instrumentală, factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este un mijloc concret sau glndit ca atare) Theba o nimicisem prin foc. Călinescu, s. 843. Ţi-a însemnat natura prin trăsnet unde stai Zdrelindu-ţi-o, cu flăcări primejdioase, casa. Labiş, p. 156. □ Tensiunea era reglată prin transformator. (Mijlocul concret ia care se recurge sau din care decurge ceva priveşte transportarea a ceva) Am trimis scrisoarea prin avion. Materialele au sosit prin mărfar. Urcau cărămizile prin bandă rulantă. Evacuau resturile menajere prin tobogan. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte actul expedierii sau al primirii unui mesaj, unei informaţii etc.) L-am chemat prin telefon. Se anunţase prin telegraf înltrzierea trenului. Cuvlntarea a fost transmisă prin posturile dc radio şi televiziune. Am vorbit cu el prin fir direct. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte adeverirea unui fapt) Postul clandestin a fost reperat prin detector. Rezultatele ah fost verificate prin calculator. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte asigurarea sau favorizarea Îndeplinirii ori existenţei unui fapt) Emisiunea a fost asigurată prin satelit. Circulaţia era dirijată prin semafor. Strecurasc vişinata prin tifon. Cernea mălaiul prin sită. Decolorau spirtul denaturat prin pline. (Mijlocul concret datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un plan de delimitare a alăturării directe sau mediate a acestora) Hall-ul se desparte de terasă prin două mari uşi laterale de sticlă. Sebastian, t. 9. □ încăperile erau separate prin glazvand. Dormitorul era izolat de camera de baie prin vestibul. Pămînturilc lor erau despărţite prin liziera de salcîmi. + (Urmat de un termen care indică o operaţie sau este gîndit ca avind o valoare operaţională, factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este o cale folosită în vederea atingerii unui rezultat) Se închide prin înşurubare. Porneşte prin împingere. Se deschide prin apăsat. Se curăţă prin frecat. (Calea la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de transmitere la distanţă a unui lucru) Suma a fost achitată prin virament. Scrisoarea a revenit la expeditor prin reiurnare. (Calea la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de redare a unui conţinut de idei sau de sentimente) Totul era redat prin simboluri. Prin aluzii discrete l-a făcut să înţeleagă. (Calea la care se recurge sai} din care decurge ceva priveşte felul de motivare a unui fapt) Gravitaţia a fost descoperită prin pură întlmplare. Ne-am relntîlnil prin voia hazardului. Prin concursul de împrejurări ivite a cîştigat el. Prin situaţia creată am fost obligai să accept. Prin forţa lucrurilor n-am putut refuza. (Calea ia care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de-asigurare sau de facilitare a îndeplinirii unui fapt) A ocupat postul prin protecţie. Prin ajutorul statului sinistraţii şi-au refăcut casele. Am cumpărat apartamentul prin credit de la stat. (Calea prin care pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un fel de explicare a comuniunii sau a disensiunii dintre acestea) Sînt legate prin aceeaşi mentalitate. Stntem mereu dezbinaţi prin interese. + (Urmat de un termen care indică un act, un document etc., factorul mediator la care sc recurge sau din care decurge ceva este un asemenea înscris) A fost numit prin decret prezidenţial. A lăsat nepotului său^ averea prin testament. Am fost angajat prin repartiţie^S^rf namentală. (înscrisul la a cărui va!oare&m,eidiatoarei se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte transferarea unei sume de bani) Am trimis banii prin mandat poştal. Suma a fost transferată mn'n foaie de virament. (înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte aducerea la cunoştinţă a unui fapt) L-am anunţat prin telegramă. Prin'adresa alăturată vă facem cunoscută angajarea dvs. Prin prezenta cerere vă solicităm ajutorul. Prin anunţul publicat am aflat de concurs. Celebrarea căsătoriei a fost anunţată prin ziar. (înscrisul la a cârpi valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte dovedirea unui fapt) M-am justificat prin chitanţă. Am predat materialele prin proces-verbal. M-am legitimat prin buletinul de identitate. (înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte accesui la un lucru oarecare) Plecarea din instituţie se face prin bilet de voie. Utilajele se obţin prin aprobări speciale. Ocupă apartamentul prin ordin de repartiţie. (înscrisul datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un act de consemnare a unirii sau a separării acestora) Sîntem uniţi prin certificatul de căsătorie. Ne-am despărţit legal -prin sentinţă de divorţ. + (Urmat de un termen c.are indică o persoană, o instituţie, un organ administrativ etc., factorul mediator la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva este un asemenea intermediar) în lume era, şi lumea pren el să făcu. n. test. (1648), 105v/3. Sfânta biblie aceasta ... s-au ! cumpărat prin mine Matiaş Sora, parohul oraşului 16093 PRIN —1449 « PRINCIE Haţăg (a. 1816). Iorga, s. d. xiii, 110. Încheie prin soli pace şi alianţe cu Poarta otomană, ist; m. XXV/10. Nu se opera nici o stingere prin pompieri. Călinescu, s. 105. Voi intra în rai ... Prin tine. id. l. l. 124. □ Materialele necesare se procură prin achizitori. Locuinţele se repartizează prin instituţii. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită inter-veiiirii căruia decurge ceva priveşte remiterea către cineva a unui lucru) Am primit şi. blănurile de astrahan prin curier. Călinescu, s. 526. n Plăţile s-au făcut prin C.E.C. Nota de protest a fost. înaintată prin Ministerul de Externe. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenim căruia decurge ceva priveşte informarea cuiva) Sigismund răspunse lui Mihai prin Ştefan Iojica. Bălcescu, m. v. 49. Dumnezeu ...te vesteşte prin mine ca să-ţi mlntuieşti sufletul. Filimon, o. i, 297. împăratul a dat de-ştire, prin crainicii săi, tn toată lumea. Creangă, p. 77. Ceru 'prin aprod voie să se înfăţişeze. Sadoveanu, o. x, 258. a Am primit confirmarea prin notariat. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva priveşte aducerea unei probe despre un anumit lucru) L-am convins prin martori oculari. Iţi voi dovedi dreptatea mea prin judecătorie. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită' intervenirii căruia decurge ceva priveşte realizarea unei intenţii, satisfacerea unui interes etc.) Prin ţigani vru el să doblndească Doauo scoposuri. Budai-Deleanu, ţ. 145. □ Am obţinut audienţa prin secretară. Am rezolvat problema prin Inspectoratul judeţean. (Intermediarul datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un factor determinant al unirii ori separării acestor elemente) Slntem legaţi prin copil. Ne-am despărţit prin tribunal. (Urmat de un termen care indică o stare psihică sau o formă de exteriorizare a acesteia, factorul mediator la care se recurge sau datorită căruia decurge xeva este o reacţie afectivă sau o atitudine comportamentală) L-am îndepărtat prin răceală. L-am pus la punct prin brutalitate. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte expedierea sau primirea unui lucru sub formă de comision) Am trimis scrisoarea prin amabilitatea cuiva. Coletul mi-a parvenit prin bunăvoinţa unui prieten. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se ‘recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte exteriorizarea poziţiei adoptate de cineva faţă de un fapt supus unei aprecieri) Şi-au manifestat dezaprobarea prin tăcere. Şi-au marcat adeziunea prin ropot de aplauze. Juraseră prin ridicarea mlinii. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte explicarea dată manifestării unei stări) Şi-a pierdui, buna reputaţie prin necinstea lui. Este timid prin temperament.. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva ţinteşte obţinerea unui rezultat) L-am cucerit prin politeţe. Totul se rezolvă prin răbdare. L-am potolit prin vorbă bună. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală datorită căreia pot fi puse In legătură două sau mai multe elemente este un factor de generare a convergenţei sau a divergenţei dintre acestea) Slntem legaţi prin sentimente trainice. Ei se aseamănă prin caracter. Slnt deosebiţi prin atitudinea faţă de muncă. «. (Urmat de un determinant distributiv, exprimă reluarea constantă, continuă, neîntreruptă etc. a unui fapt oarecare privit ca element mediator in vederea realizării a ceva) Mă jigneşte prin fiecare cuvlnt. îl voi combate prin orice spun. Prin fiecare nouă lansare spaţială se îmbogăţesc cunoştinţele noastre despre cosmos. 7. (Exprimă întemeierea manifestării sau săvîr-şiril unui fapt pe conformitatea cu ceea ce indică termenul pe care îl precedă, considerat ca bază de conformare) Prin voinţa mea am .procedat astfel. Prin sarcina primită m-am deplasat la faţa locului. Prin angajamentul luat, lucrarea va fi gala Ia termen. El are acest drept prin lege. Partidul a luat puterea prin voinţa maselor. Legea a fost qdojjtaiă prin votul majorităţii. — Şi: (popular) pin, pin, (învechit) priin, pren, păn, pen, (regional) prîn, pim prep. — Pre+In. PRINBX vb. I v. plimba. PRIîVBLARE s. f. v. plimbare. PRIsYCEÂSĂ s. f. v. prinţesă. PRÎNCEP s. m. v. principe1. PRINCEPE s. m. v. principe1. PRÎNCEPS adj. invar. (Rar) Care se află pe primul loc (într-o ierarhie). Cf. Alexi, w. Vrei să fii Intliul, princeps? Călinescu, s. 706. <0> (Curent) Ediţie (sau, rar, operă) princeps=prima ediţie a unei opere (clasice). Ediţiune princeps a lui Virgiliu. Şăineanu, d., u., cf. cade. Am opera lui Chateaubriand In ediţia princeps. Sadoveanu, o. vii, 239, cf. Scriban, d. Se pot studia printre altele operele princeps ale lui D. Can-temir. Scînteia, 1963, nr. 5 795, cf. m. d. enc., dex. — Din lat. princeps. PRINCfiSĂ s. f. v. prinţesă. PRINCIAR, -A adj. Care aparţine unui prinţ, privitor la prinţ, de prinţ, care emană de la un prinţ,, în care au domnit prinţii; (învechit) prinţese, principese. Mihai la urmă vine Să-ncingă a sa frunte cu stema prinţiară. Heliade, o. i, 203. Tinda prinţiară In faţa scenei; dinaintea tindei, Mihai. cr (1848), 17V10. Poarta ... denumi principi din familiele cele. prinţiari ale năţiunei. Telegraful (1854), 5V41.- O. ordonanţă princiară statornici o cenzură care nu putea declt a sugruma orice jurnal, rom. lit. 541/29. în partea oficială va figura decretele ,princiare, legile sancţionate şi ordinile de zi ale ministerului, mo (1860), 3/22. -Luă drumul către palatul princiar. Filimon, o. i, 113, cf. A’ntonescu, d. Marele logofăt, ca prim-cancelariu al statului, întipărea pe hlrtie sigiliul princiar. Hasdeu, i. v. 31, cf. Costinescu. în Muntenia Insă, ... singura familie princiară erau Basarabii. Xenopol, i. r. iii, lll7, cf. Barcianu,-Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Curteni, ostaşi, feţe bisericeşti ... înnoadă şi deznoadă o dr-amă princiară. Galaction, a. .228. Ai să tntllneşti resturi ale perioadelor princiare lituaniene şi moscovite. Sa-hia, u.R;s.s. 41, cf. Scriban, d. Patronul lui ll înfăţişează lui Vodă, cu destule cuvinte de bună recoman-daţie pentru a fi- primit In suita princiară. Vianu, a. p. 83. Se considera aparţinind unei case princiare. Călinescu, s. 160. Zidul ... înconjura pe kilometri întregi întinsa fostă proprietate princiară. Preda, m. s. 63. + F i g. Demn de un prinţ; p. ext. care impresionează prin aspect, proporţii, bogăţie, lux etc. Egumenul le dele o masă princiară. Bolintineanu, o. 434. Lux princiar. Şăineanu, d. u., cf. cade. Albeaţa imaculată a palului princiar din mijlocul odăii. Brăescu, o. a. i, 377, cf. Scriban, d. Serica trecea din odaie tn odaie, îmbrăcată cu rochii lungi, princiare. Călinescu, s. 13, cf. 39, m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) S-a purtat princiar. Scriban, d. — Pronunţat: -ci-ar. — Pl.: princiari, -e.. — Şi: (învechit) prinţiar, -ă adj. — Din fr. princier. PRINClE s. f. (învechit, rar) Demnitatea de principe1 L o c. adv. în principal = în primul rînd, cu precădere, mai ales; In linii mari. [Roşii sau curtenii] erau recrutaţi tn principal din rlndurile micii boierimi. ap. Stoicescu, c. s. 13. Lupta de concurenţă se duce azi în principal Intre marile monopoluri, cf 1962, nr. 1, 13. Punerea tn scenă ... s-a axat ... In principal pe subtilităţile muncii cn actorul, t decembrie 1964, 48. 4- (Substantivat, n. art.) Ceea ce constituie un lucru (foarte) important, fundamental. Cf. Polizu, Pontbriant, d. Romcinul-problemă actual c uneori un fel de dramă filologică, tn care crearea de caractere e lucru secundar, principalul conslînd în rezolvarea problemei. Ibrăileanu, s. l. 7. Uiţi principalul. Şăineanu, d. u. Principalul este să scapi de edemele acumulate. Galaction, o. a. i, 48. Şi fără ... corn englezesc ... nu se poale? — Doamne fereşte. Asla-i principalul. Sebastian, t. 303, cf. 33. Principalul c că se simte bine şi e fericită. Sadoveanu, o. vii, 493, cf. viii, 230.. La drept vorbind îmi placi, asta-i principalul! Călinescu, e. o. ii, 23. Principalul e că te văd. s mai 1960, 33. 2. S. m. (Astăzi rar) Persoană carc conduce ceva (singură sau împreună cu, alături de altele). Eu ... mă tndestulesc cu lllcuirea acestor 5 punturi şi nădăjduiesc că şi principalii mei se vor îndestula. Şincai, hr. iii, 213/25. Un român ..., fost provizor la domi-niul unui magnat In comitatul Albei, se învoise cu principalul său ca să-i permită a se face şi el tribun de lănceri. Bariţiu, p. a. ii, 492, cf. Polizu. Toate aceste calamităţi nu se pot atribui decît dezunirii principalilor emigraţiunii. ap. Ghica, a. 767, cf. prot.--pop., n. d., Barcianu, v. Principalii oraşului. Costinescu, cf. Galaction, o. 118, nom. prof. 8. — Pl.: principali, -e. — Şi: (învechit) prinţipâl, -ă, (învechit, rar) principiile (Antonescu, d.), prin-ţipâieş (Contribuţii, iii, 124) adj. — Din lat. principalis, fr. principal, it. principale, (3) germ. Prinzipal. PRINCIPALE adj. v. principal. PRINCIPALMENTE adv. (învechit) în primul rlnd, mai ales. Cf. Barcianu, v., Scriban, d., sfc ii, 197. — Şi: (învechit, rar) principalminte adv. Barcianu, v. — Din fr. principalemcnt, it. principalmente. PRINCIPALMÎNTE adv. v. principalmente. PRINC1PÂT s. n. I. (Adesea urmat de determinări, de obicei tn genitiv, care indică numele teritoriului) 16109 PRINCIPAT — 1451 — PRINCIPE1 Teritoriu guvernat de un suveran care poartă numele de principe1 (1). Divanul prinţipalului Ţării Româneşti (a. 1773). Iorga, s. d. vii, 40. Dregăloriile principalului Ţării Româneşti care lin de partea civilă. prav. cond. (1780), 36. Marele dvornic a prinţipatului Valahiei (a. 1787). cat. man. ii, 7. S-au înţeles cu Gavriil Bellen ... ca să-i clştige iui principatul Ardealului de la împăratul turcesc. Şincai, hr. ii, 309/13. Mare prinţipatul Ardealului. Eustatievici, i. 21/6, cf. Înştiinţare, 10/13. Vlahia ... s-au împărţit tn doauo prinţipaturi. Maior, i. d. 129/25. Denis, întliul adjunct a prinţipalului din Raguza. lp 8/24. Din Italia fură tăiate şi la împărăţia franţozească lipite: 1. Ducatul de Savoia ... 2. Prinţipatul Piemont. Napoleon, 11/21, cf. Carcalechi, c. 54/9. Iiolarul Austriii de către prinţipatul Valahiii. Golescu, î. 104. Slnt şi alte mai mici ducaturi şi principaturi. cr (1829), 1261/2. Se publicariseşte prin tot locul tn principat, ib. (1830), 3241/18. Observaţiile ce se vor face Inlăuntrul acestui principat, mn (1836), lJ/7. Daca ... stăplneşle numai ţara sa independent, atunci se numeşte rigal şi rigă, ducat şi ducă, principal şi prinţ. Genilie, g. 137/3. El fiind prinţip de Litvania urmă fratelui său ...In tronul Poloniei, cu carea uni prinţipatul său de Litvania. Săulescu, hr. ii, 341/15. Dintre principaturile neatlrnătoare, unu e In Italia, celelalte In Germania. Rus, i. i, 109/10. în amlndoauă prinţipaturilc, vadra este deopotrivă (a. 1842). doc. ec. 769. Principatul Lichtenstein ..., Intre Elveţia şi Tirol. Laurian, m. iv, 52/2. Sas guvernă principatul Moldovei patru ani. ist. m. 43/7. La Revue Indépendante ...se ocupă cu mare interes de principatele noastre. cr (1848), 4r/69.. Principatul Transilvaniei fu înălţat Ia rangu de mare principat. Bariţiu, p. a. î, 502. Cele mai multe principale In care era pe atuncea Roşia împărţită. Calendar (1851), 29/12. Alte izvoare posterioare mai adaugă un a.1 patrulea principat. Xenopol, i. r. ii, 131. El dorea şi aici ... să i se scrie istoria principatului după sentimentele şi interesele sale. Iorga, l. i, 145. In micul ... principat al Moldovei, a intrat Ştefan. Sadoveanu, o. xii, 199. Poporul român din ambele principate a dobtndil recunoaşterea vechilor sale privilegii. Oţetea, t. v. 357. Nu e locul să intrăm In studiul istoriei ... In legă- tură cu împărţirile administrative ale ţării, pe principate. Arghezi, b. 126. Caşmirul este unul din cele mai mari principate indiene. Scînteia, 1953, nr. 2 755. + (La pl.: adesea determinat prin „române“, „dunărene“ etc.) Nume sub care erau cunoscute Împreună Ţara Românească şi Moldova, Înainte de unirea din 1859. Prinţ ¡paturile rumâneşti ... urmează ... ale lor obiceaiuri. Chesarif, ap. Iorga, l. i, 527. Mulţi greci ... îşi căutară o scăpare tn principate. Bălcescu, m. v. 20. Ţara Românească şi Moldavia; aceste două ţări să numesc şi prinţipate de la Dunăre. Calendariu Buda (1851), 61/18. Poterea armată a principatelor pe vremea zaverei. Telegraful (1854), 52/60. Principatele moldovo-valace vor fi chemate a numi două Adunări. Concordia (1857), 33/20. Vor pleca şi agenţii diplomatici pentru principatele danubiene. ap. Ghica, a. 149. Veniturile proprietăţilor lor din principate slnt destul cunoscutc de români. Bolintineanu, o. 296, cf. 165. Venise In principate cu chestii polilice. 1-ăc.usteanu, a. 25. Decăderea politică a principatelor dunărene se confundă cu decăderea acestei clase. Sadoveanu, o. vii, 711. în principate un curent tot mai accentuât voia să ne adăpăm de la izvorul fecund al culturii franceze. Puşcariu, l. R. i, 369. 2. Demnitatea de principe1 (1). Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. 3. Orlnduire de stat din Roma antică, instituită de August, care concentra In mina Împăratului puterea militară, civilă şi religioasă. Principatul lui August. Scriban, d., cf. der. — Pl.: principale şi (Învechit) principaturi. — Şi: (Învechit) prinţi pat s. n. — Din lat. prlncipntus. PllINCIPÂTEÂN s. m. (Neobişnuit) Locuitor din populaţia de bază a celor două principate, Moldova şi Ţara Românească (considerate împreună, înainte de unirea din 1859). Dumnealui, ca prineipătean, n-ar fi trebuii să ne învrăjbească ...cu poporul, t iunie 1964, 9. — Pl. : principăleni. — Principat-)-suf. -can. PRINCIPE1 s. ni. 1. Titlu purtat de conducătorul uimi principat (1) şi de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană care are acest titlu; prinţ. Au trimis împăratul nemţesc daruri lui Mihai Vodă şi l-au făcut prinţip. M. Costin, let. i, 221/17. Prinţep ce are lituluş numai de o crăie (a. 1693). fn 16. Prinţipul Badensis ... au trecut iar pen ţară. ist. ţ. r. 64. Vine prinţipul Evghenie cu oaste. Neculce, l. 141. Nu slnt crai, ci prinţepi, adecă domni. R. Po-pescu, cm î, 284. Cerşind Cantemir dă la împărăţie să-l facă prinţeps acelui loc. R. Greceanu, cm ii, 188. Merge şi domnul ... cu toată podoaba ce se cade unui prinţep de Moldavia. Gheorgachi, let. iii, 323/2. S-au tălmăcit în limba noastră ... sfintele biblii dă către răpăosatul Şărban, prinţipul Canlacozinul. Văcărescul, gr. 8/1. losif al doilea, ales împărat al romanilor, ... mare prinţip al Ardealului, aşez. 1/6. Împărătescului prinţip (adecă împărătescului fiiu). Eustatievici, i. 108/12. Jalbă să gată unii să dea la prinţipul (a. 1790). Iorga, s. n. 136. Aceşti doi prin-ţipi s-au sfătuit ca să facă o întllnire. ist. carol xii, 25717. Aii priimit soli de la un prinţip. ist. am. 27v/10. Să va ivi biografia prinţipilor Ungrovlahiei. Înştiinţare, 8/6. Aii trimis păzitori ... lui Blaghizin, prinţipului Bosforului. Şincai, hr. i, 134/1, cf. Obra-dovici, d. 9/3. El ştia toate trebile prinţipului său, Ahtum. Maior, ist. 120/11. Prinţipi stăplnitori carii poartă treaptă de crai. Carcalechi, c. 50/10. Pe principul Ipsilanle arhistralig îl numesc. Beldiman, e. 3/5. L-e destul că-s neam mării ... Din vrun prinţip luminat. Mumuleanu, c. 84/18. Asupră-i se răpede şi principul feroce. Heliade, o. i, 315. Leopold de Saxa--Coburg ...au priimit vrednicia unui prinţip suveran. cr (1830), 392/14. El fiind prinţip de Litvania urmă fratelui său ...în tronul Poloniei. Săulescu, hr. ii, 341/14. Asupra acestor români domnea ... principele lor, Dragoş. Asachi, s. l. ii, 48. Ceilalţi principi ... se numesc infanţi. Rus, i. i, 154/8. Principii de la Kan-dahar ... nici mai recunosc suzeranitatea slabului şah. cn (1846), 232/39. Solii ... convocau pe toţi principii Germaniei la o adunare generală. Bălcescu, m. v. 36. împăratul anunţa succesiunea sa şi In Transilvania ca mare principe al acestei ţări. Bariţiu, p. a. i, 528. Franţisc losif I-iul, moştenitoriul împărat al Austriei ..., principele Tricntului. Calendariu Buda (1851), 23/16. O ceartă ce se făcu în Moldavia cu oca-ziunca alegerii de principe. Telegraful (1854), 51/38. O mişcare ... s-a făcut ...cu scop de a restabili In acel canton autoritatea regelui Prusiei ca principe de Neu-şatel. Concordia (1857), 33/81. Trecuse două luni de la întrevorbirea dintre principele Caragea şi banul C. Filimon, o. i, 113. Am văzut ... principi şi miniştri clrmuiţi de vederi egoiste. Bolintineanu, o. 259. Poezia clntă ... laudele principilor francezi. Ionescu--Rion, s. 255. Au jucat Copilele de împărat...Şi principi falnici şi-ndrăzneţi. Coşbuc, p. i, 58. Arta ... este ... mai presus de principi şi de bogaţi. Galaction, a. 118. Triumful protestantismului In Germania se dato-rcşle intrării In luptă a principilor teritoriali. Oţetea, b. 314. Clnd regele lşi mută braţul pe piept ..., principele şi-l mută la fel. Arghezi, b. 29. Papii, împăraţii, principii ... slnt la fel seceraţi de moarte. Vianu, l. u. 74. Un poet mare, bătrln, cu înfăţişare de principe obosit. Demetrius, a. 206. Boierii nu se mişcau de dincolo de perdelele lor grele, plndindu-l pe principe. Barbu, princ. 22, cf. alr ii 2 864/235, 279. -$* Fig. Pindar... 16111 PRINCIPE2 — 1452 — PRINCIPIU atîta se înalţă peste cei mai dinaintea lui, cit se numi prinţip sau capul poeţilor liriceşti. Nicolau, p. 55/2. Principele poeţilor. Şăineanu, d. u. Demostene este principele oratorilor, cade. Poetul satiric este principele artiştilor care urmăresc anumite tendinţe cu arta lor. Galaction, a. 202. Principii finanţei. Scriban, d. <*> (Rar) Principii bisericii — prelaţii; cardinalii. Cf. cade, Scriban, d. 2. Titlu purtat de împăraţii romani, de primii regi ai Franţei etc.; persoană care avea acest titlu. Păstrlnd titlul de regi ai francilor, ei adaug bucuros titlurile, în totul romane, de principe, patriciu sau om ilustru. Xenopol, i. r. ii, 39, cf. dl, dm. — Accentuat şi; (regional) principe, alr ii 2 864/235, 279. — PL: principi. — Şi: (învechit) princip, princep (l 1968, nr. 306, 4/1), prinţep, prinţeps, prinţip, prin-ţipe (Macedonski, o. iii, 39), prenţip (gcr ii, 83/28), (neobişnuit) prineepe s.m. — Din lat. princeps, 4pis, it. principe. PRINCIPE2 s. n. v. principiu. PRINCIPEASĂ s. f. v. principesă. PRINCIPESĂ s. f. Titlu purtat de conducătoarea unui principat (1) şi de descendentele unei familii regale sau imperiale; femeie care poartă acest titlu; soţie a unui principe1 (1); prinţesă, (regional) prinţă1, prinţoaică. Se găteaşte, cu pripă, o armadă de o slăvită prinfipeasă (a.1694). fn 29. Cinstită lucrare a unii mare prinţipesă (a. 1701). ib. 102. Un prea înţelept sfat a unii prinţe-pease (a. 1703). ib. 151. Prinţipesă Ilina numai pînă la un loc l-au petrecut. Şincai, hr. iii, 26/36. După nasul ce rădică, samănă a fi vreo prinţipeasă. Ko-tzebue, u. 41v/12. Maria Luis, fosta împărăteasă a Franţei, iară acum prinţi pisă de Parma. Carcalechi, c. 40/17. Ochii lui ... să rădica pînă la obrazul prin-ţipeasii. Beldiman, n.p.i, 58/20. Aceşti ostaşi, îndemnaţi de pilda prinţipesii căriia era supuşi, trecuseră despre partea turcilor, cr (1829), 282/18. Din căi. doria lui cu o principesă mahometană ...se născuse două fiice. Asachi, s. l. ii, 6. Ceialalţi principi şi principese se numesc infanţi şi infante. Rus, i. i, 154/8. De prin-cipeasa, vezi Neron ce-a dai porunci? I. Văcărescul, b. Î2r/12. Muma reginei ... vizitase pe cealaltă fiică, principesă Transilvaniei. Bălcescu, m. v. 208. Făcu cunoştinţă cu acea volubilă şi capriţioasă principesă. Filimon, o. i, 103. Cu damele sale, Juna principesă se plimba pe vale. Bolintineanu, b. 62/13. Un pag şi-o principesă! Mai bine mort să fie Decît s-audă bietul atîta mişelie! Coşbuc, p. ii, 199. Antioh ceru deci şi el pe una din principese. Iorga, l. i, 337. Grădina, în care se plimbă principesa, E frumoasă. Camil Petrescu, t. iii, 416. Mama sa era o principesă şi tatăl lui un comite. Sadoveanu, o. xi, 143. Cum să nu mai mergi? Ce are să spună principesa? t septembrie 1962, 16. Soţia poate fi o principesă slută. ib. iulie 1964, 47, cf. alr ii 2 865/219, 235, 279, 284, 531, 784. <0> F i g. Sint principesa animei lui. Negruzzi, în pr. dram. 476. — Pl.: principese. —Şi: (învechit şi popular) prineipeâsă, (învechit) prfnţepeâsă, prinţipeasă, prin-ţipeâză (Clemens), prinţipesă, piinţipisă s. f. — Din it. prineipessa. PRINCIPÎSC,-EĂSCĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Princiar. Cf. Barcianu, v., Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pl.: principeşti. — Principe1-¡-suf. -esc. PRINCIPIÂL, ~Ă adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu. Naturalismul francez alunecat uneori la reproducerea principială a banalităţii. Lovinescu, c. vii, 125. Se pun ... atîtea probleme de natură principială şi metodică. Puşcariu, l. r. i, 77. O poziţie cu adevărat critică şi principială faţă de opera de care se ocupă, contemp. 1949, nr. 158, 4/4. Datoria criticului este ca, printr-o atitudine principială, ... să descopere ceea ce este caracteristic in fenomenul literar. Lupta de Clasă, 1953, nr. 7, 104. Nevoia de puritate, de austeritate principială, ... devine brusc o sete organică, v. rom. aprilie 1954, 69. Nu-i principial ce faceţi. Beniuc, v. cuc. 22. Să dezvoltăm spiritul critic şi autocritic, crelnd condiţii pentru o analiză obiectivă, principială, gl 1968, nr. 804, 1/1. + (Despre oameni) Care are principii (3), care se conduce (strict) după anumite principii. Nu e un renegat principial şi feroce. Lovinescu, c. vii, 121. Eşti principială din clipa în care am intrat pe uşă. t august 1964, 56. 4- (Adverbial) în principiu, din punct de vedere teoretic, în linii generale, în fond. Ne permitem cîteva observaţii ... asupra atitudinilor principial negative. Lovinescu, c. v, 160. Am rămas, principial, nedespărţiţi. Galaction, a. 299. Discută ... punînd lumea la cale teoretic şi principial. ' Sadoveanu, o. ix, 527. Gîndul Muzeului satului românesc [a] izvorît principial din întreaga noastră atitudine ştiinţifică. D. Guşti, p. a. 222. Nu ne ridicăm principial contra neologismelor. Iordan, l. r. 94. Polidor îmi obiectează, principial, că preocupările mele sînt „recente“. Călinescu, c. o. 78. Principial, sînt de acord. dl. în Moldova, ... „moşia răzăşeascăil ... nu avea principial acte. Pa-naitescu, o. ţ. 204. — Pronunţat: -pi-al. — PL: principiali, -e. — Şi: (neobişnuit) principial*, ~ă adj. bul. fil. vi, 27, 28, 41, Iordan, l. r. a. 160. — Principiu -j- suf. -al. PRINCIPIALITATE s. f. însuşirea de a fi principial, de a respecta anumite principii (3). Studiul cl-lui N. n-are principialitate, ap. Iordan, l. r. a. 185. Sprijinul ... muncii de teatru, ridicarea ei la un nivel mai înalt de principialitate, au dus la o serie de realizări. contemp. 1949, nr. 164, 9/1. Creşterea combativităţii şi principialităţii materialelor publicate în presa locală, ib. 1952, nr. 223, 1/3. Recunosc tipul: robusteţe, optimism, ... principialitate. H. Lovinescu, t. 334. înalta principialitate şi intransigenţă în apărarea cauzei comunismului. Scînteia, 1961, nr. 5 353. O sarcină esenţială a redacţiilor este asigurarea principialităţii depline în relaţiile ei cu colaboratorii, ib. 1962, nr. 5 420. ~ Pronunţat: -pi-a-. — Principial-f suf. -itate. PRINCIPIĂR, -Ă adj. v. principial. PRINCÎPIE s. f. v. principiu. PRINCIPIllRE s. f. (Italienism învechit, rar) început. Această incurabilă maladie ..., pe la princi-pierea anului 1839, triumfă cu desăvîrşire asupra delicatului său fizic. Filimon, o. ii, 329. — Pl.: principieri. — Din it. principiare. PRINCIPIU s. n. 1. Cauză iniţială, izvor primordial (şi principal), punct de plecare al lumii fizice şi spirituale; element esenţial al materiei, bază, fundament; forţă naturală, energic, însuşire cuprinsă in constituţia unui lucru. Viţa de vie cu acealeşi prin-cipiuri sau începuturi ...se hrăneşte. înv. vin. 4/26. [Viaţa] cea trupească sau firească are de prinţip materia. Episcupescu, o. î. XXV/4. Creator atotputernic, Princip la toată fiinţa. Heliade, o. i, 87. Puteri primordiale, principe ... La nuntă, la creare, sculaţi! id. ib. 358. Prinţipul sau temeiul vieţii este sîngele. Veisa, i. 1/14. Principiul vieţei provine şi creşte prin mizlocirea viptului. Cornea, e. i, 180/4, cf. Stamati, d. Moralul nu poate avea. principiul (temeiu) In omul fizic. Calendar (1853), 14/1. Suindu-se cu cercetările lui pînă la principul lucrurilor, Petru Maior ne spune că limba română corectă ... vine din limba latinească sau italienească, Russo, s. 59. Omule, tu eşti şi nu ştii nimic de principiul şi finalul existenţei 16121 PRINCIPIU — 1453 — PRINCIPIU taleI Bahasch, m. ii, 180/27. Căldura favorează înflorea grăuntelui şi manfine principul vital Inlr-tnsul. id. i. n. .151/23. Coaja sălciei ... coprinde un princip energic la contra frigurilor. Isis (1856), 8/25, cf. Polizu. Copilul... cade intr-o slăbiciune, care este prinţipul tuturor boalelor. Penescu, m. 20, cf. Barcianu, v. Voluptatea este principiul tuturor faptelor noastre. Bolintineanu, o. 365. Principiul rău, Nedreptul şi minciuna al lumii duce friu. Eminescu, o. i, 62. Mai aveau şi un al doilea zeu, in care se incorpora principiul răului. Xenopol, i. r. i, 66, cf. Alexi, w. Dcmocrit admite două principii necesare pentru oricc existenţă: atomii şi vidul. Marinescu, p. a. 31, cf. cade. Călugărul budist ..., iubind in el însuşi şi in toate manifestările celor trei regnuri, ale vieţii principiul unic, trebuie să fie fericit. Galaction, o. a. ii, 346. Apa, aerul, focul şi pămlnlul erau considerate ca principii ale naturii, dl, cf. der. Principiile nutritive au fost împărţite in trei grupe. S. Marin, c. b. 6. <£> (Considerat m.) Regimul alimentar să conţină toţi principii alimentari. Belea, p. a. 250. <0 (Chim.) Principiu activ = substanţă carc dă caracterul specific unui produs dc origine vegetală sau animală. Cf. dm, der, .m.d.enc., dex. 2. (Adesea cu determinări care indică domeniul, felul) Lege fundamentală, conform căreia se desfăşoară fenomenele din natură; noţiune, teză de bază a unei ştiinţe; conţinutul teoretic al unui sistem, al unui meşteşug, al unei arte etc. O ştiinţă fără prin-ţipii sigure nu este nici o ştiinţă. Flechtenmacher, t. 2r/H. Clnd e vorba să vorbiţi De princip şi de idee, Ascultaţi să auziţi. Heliade, o. i, 234. Pe acest prin-ţipiu se întemeiază Inalţarea maşinilor numite globuri ... aerostatice, ar (1832), 2321/10. Ighicismul ... face din ale sale temeinice prinţipuri o aplicaţie deplină. Veisa, i. 1/11. După principia [de la paragraful] 201, vom căpăta logaritmul rădăcinei unui număr. Asachi, m. 180/27. Doresc a familiariza pe fiecare proprietar cu ştiinţa hotărirei moşiilor ... numai prin explicaţia şi aplicaţia de citeva principii fondamcnlale de geometrie. D. Asachi, t. 1/9. Voiesc numai să vă desluşesc de pe care prinţip se trag desenele, conv. geom. 61/2. Dezlegarea ...se poale face dupe aceleaşi prinţipuri arătate. Poenaru, e. a. 307/24. Iată principul radical al agricullurci de astăzi. Calendar (1847), 43/12. Nu-şi dau oamenii mai Intli o definiţie despre lucru ce tractă, ca să poată începe de la un princip oarecare. cr (1848), 3;>/26. Teorema IV este principul cel mai genered al trigonometrici. tricon. du. 83/26, cf. Bre-zoianu, î. 35/18. S-au luptat cu zel... dogmatezlnd după principiile ortodoxiei. Calendar (1852), XVII/23. Aceste principe fundamentale observate in organizarea statului, ib. (1857), 59/1. Pe acest princip istoric, Petru Maior ne îndeamnă a fi cu luare-aminte. Russo, s. 59. Matematica ... sc compune dintr-un lanţ de cunoşlinţi: principii, rezonamenturi şi concluzii. Lazari.ni, m. V/7. In puterea acestui princip (regulă, temei), un umblet şi o mişcare măsurată... era privită ... ca un semn caracteristic, pis. 166/1. Pe principul acesta este bazată construcţia termometrului. Barasch, i. n. 15/23. Principiul lui Arhimede se află demonstrat. Marin, f. 92/36. Simţul moral se revoltă văzlnd ... principiile moralei şi justiţiei nesocotite. Ghica, ap. cade. Este o lege demonstrată prin esperienţă şi care este principiul fundamental al mecanicci. Drăghi-ceanu, c. 71. Nu sîn.1 un filozof fără filozofie; plec dc la un principiu. Bolintineanu, o. 365. Operaţiunea ...se baza pe principiul că ce-i mai greu se duce la fund. Agîrbiceanu, a. 68. Explicarea ... fenomenelor ce se inlimplă prin principiile filozofice ale lui Epicur. Marinescu, p. a. 32. Din acest joc a născut cel mai generos principiu de drept. Sadoveanu, o. xi, 598. Introduce în explicarea societăţii principiul clasificator pe criterii geografice. D. Guşti, p. a. 122. Deose- Ionescu-Muscel, ţes. 31. Principiile artei literare a lui Vlahuţă. Vianu, a. p. 193. Cercetătorii din acele timpuri ... credeau în existenţa unui principiu al arderii. Macakovk i, cu. 7. Legislaţia noastră constituie un început serios de aplicaţiune a principiilor generale de planificare socialistă, leg. ec. pl. 6. Cu o bucată de ciomag, „directorul“ acestui teatru ibsenian [de păpuşi] îşi ridica artistele, aplicînd principiul pîrghici. Arghezi, u. 63. Principiile estetice progresiste slnt capabile să determine dezvoltarea artei, contemp. 1953, nr. 334, 4/2. Inccrc să formulez citeva principii în legătură cu problema traducerilor artistice, v. rom. iulie 1954, 347, cf. ltr2, der. Principiul paleontologic se bizuie pe existenţa fosilelor. Geologia, 56. Elevii ...primesc explicaţii despre principiul de funcţionare a maşinilor, gî 1962, nr. 683, 4/1. Teoreticieni iluşlri ... pornesc lot dc la acelaşi principiu: nevoia de a demonstra ceva. t august 1964, 41. Ace'caşi principii ale fizicii au dat posibilitatea fabricării bombei atomice. Scînteia, 1965, nr. 6 680. O !. o c. adj. De principiu (sau principii) = care are caracter teoretic, general (şi preliminar). Să lăsăm chestiile de principiu. Ştii de ce am venii la dumneata? Caragiale, o. ir, 32. Să mă invite la o discuţiunc de principii. Galaction, o. 225. Am plccal de la ziar pe chestii de principii. O. Petrescu, c. v. 157. Franţa nu are obiecţiuni de principii, ap. Iordan, i,. r. a. 76. <$• Loc. a d v. în principiu = din punct dc vedere tcorctic, în linii generale, în fond; principial. Pretenţiile ce s-au ridicat ... slnt, în princip, ... periculoase, cr (1846), 2.12/18. Sînt dalor a spune că, în princip, metoda cea mai simplă ... este cea mai bună. Brezoiaxu, î. 9/9. În princip sclavul era lucru. rom. lit. 70/33. In principiu trebuie să aibi dreptate. Odorescu, s. iii, 15. In principiu, prin rectificarea ... unei bucăţi în versuri, înţelegem fireşte prefacerea numai a expresiunii materiale. Caragiale, o. vii, 473. Deşi de acord în principiu, se gîndca că ar fi bine să poată vedea şi de şcoală. Re-ijreanu, i. 397. Nu există, în principiu, prostie nesinceră. Camil Petrescu, t. ii, 24. In principiu, orice diminutiv este apt să exprime nuanţe diferite. Iordan, stil. 180. In principiu, într-o operă anumită pol apărea toate sau aproape toate figurile pe care le-a născocit vreodată puterea de exprimare a omului. Via.nu, a. p. 9. Eu am să-i spun soţului meu să se gindcaseă, in principiu, la altcineva. Demetrius, c. 55. In Germania, în principiu, nu se poate da un nume care nu a mai fost folosit. Graur, n. p. 47. Propun, in principiu, adunarea într-una din duminicile dinspre sflrşitul lui august. Vornic, p. 155. Din principiu = conform unui punct de vedere (general) hotărît (o dată pentru totdeauna). Mulţi scriitori d-ai noştri scriu din princip: el ara. cr (1848), 283/7. Din principiu nu citesc foile care mă atacă. Camil Petrescu, t. i, 317. Să nu credeţi că, din principiu, slnt perdru forţă şi violenţă. C. Petrescu, r. dh. 90. Bacşiş nu dă din principiu. Brăescu, o. a. i, 322. A refuza din principiu. Scriban, d. Slnt persoane care sc înscriu din principiu la toate blocurile şi reţin apartamente. Călinescu, s. 376. Cocoşilă 11 combătu din principiu. Preda, m. 139. + Spec. (La pl.) Totalitatea legilor şi noţiunilor de bază ale unei discipline; (concretizat) lucrare, tratat care cuprinde astfel de legi şi noţiuni. Limba franţuzească şi ortografia ci, arătată prin prinsipuri în 24 dc lefii [Titlu]. Pleşoianu, gram. Instrucţie în scurt de prinfipurile ighieismului [Titlu], Veisa, i. Principe de geografie pentru tinerimea studioasă [Titlu]. Genii.ie, princip. Prinţipuri de agricultură [Titlu]. Penescu, pr. Principia de limbă şi de scriptură [Titlu], cp. Principii de fizică. Scriban, d. Principii de filozofie, dm. Principii de drept [Titlu], pr. drept, -f- Spec. (Logică) Propoziţie folosită ca punct de plecare în demonstrarea unei clase de propoziţii (şi care nu este deductibilă PRINDE — 1454 — PRINDE bui să i se conformeze) un individ sau un grup social. Lui urmă fiiul seu Frideric ..., strein de prinţipiile părintelui. Săulescu, hr. ii, 430/17. Soţietatea republicană de la Nantes ... îşi arată principurile şi cugetările sale. cr (1834), 3542/25. Aceste principie ... singure constituiesc o castă nobiliară. Bălcescu, m. v. 10. Ocîrmuirea Austriei ... priveşte holera ca o boală nelipicioasă ... Tot pe acest prinţip se razămâ şi ocîrmuirea Prusiei. G. Vîrnav, h. 53/7. După ce prin-cipiuri ar voi naţiunea română a se face ... o lege electorală. Bariţiu, p. a. iii, 79. Unul şi altul se luptă pentru aceleaşi principuri. Russo, s. 113. Ai auzit... ce principuri are acest Alexandru? rom. lit. 326/10. Proclamarea principiilor care trebuie să conducă societăţile omeneşti. Ghica, s. 227. Consiliez pe copiii şi nepoţii mei ...să menţină acest principiu. LĂcus-teanu, a. 28. Le dase el hotărîri, minunate prin ecui-tatea principiilor. Odobescu, s. i, 259. într-o soţie-tate fără moral şi fără prinţip ... trebuie să ai şi puţintică diplomaţie! Caragiale, o. vi, 87. Fieştecare lucru la timpul lui ..., ăsta era principiul. Slavici, n. i, 279. în anii frumoşi cînd principiile ne stăpînesc cu fală. Galaction, o. a. ii, 345. Jucă, după principiul lui, o carte studiată. Brăescu, o. a. ii, 332. în timp ce principiile se învechesc, viaţa evoluează. Vla-siu, d. 173. Te rog să fii de principiul meu: cînd ospătezi peşte, să nu amesteci alte mîncări. Sadoveanu, o. ix, 454. Demagogii n-are principii, Scriban, d. Avea ca principiu al vieţii de a da mereu din coate. Călinescu, b. i. 88. Lasă prinţipurile, domnule Bolliac. Pas, l. i, 38. Eu îţi transmit un singur bun, exemplul şi principiile mele. H. Lqvinescu, t. 11. La toate principiile am renunţat pentru el! t noiembrie 1962, 25. Principiile pe care se sprijină lupta împotriva cancerului, abc săn. 79. <0> (Cu determinări care indică felul, natura, domeniul etc.) Jur... de a manţinea sistema republică dupe principiul popular şi reprezentativ. cr (1846), 1041/18. Lupta se încinsese între principiul libertăţii ... şi principiul autorităţii. Bălcescu, m. v. 18. în Moldova s-au aşternut principul împărţirii puterii. Russo, s. 121. Principiul de neinterve-nire nu se poate aplica decît cu măsură. Concordia (1857), 32/46. Gimnosofiştii ... au dezvoltat... cele dinţii principii de înţelepciune. Bolliac, o. 35. Convenţia ... stipulează principii de libertate şi egalitate. Bolín-tineanu, o. 457. Principiul naţionalităţilor este o inovaţie politică a veacului nostru. Caragiale, o. iii, 93. Dreptul de rezistenţă la opresiune e o consecinţă a principiului suveranităţii naţionale. Oţetea, t. v. 144. Cooperativele se organizează şi se conduc, In activitatea lor, după principiul centralismului democratic. leg. ec. pl. 242. Trebuie... a asigura realizarea neturburată a principiului rentabilităţii, con-temp. 1948, nr. 106, 7/6. Aplicarea principiului comunist „de la fiecare după capacitatea sa, fiecăruia după nevoile sale“. Scînteia, 1949, nr. 1 330. Principiul conducerii colective trebuie aplicat consecvent de toate organele şi organizaţiile de partid, ib. 1953, nr. 2 714. Principiul conducerii de către partid e înscris în Constituţie, cf 1961, 261. Un principiu marxist, acela al promovării noului, gl 1968, nr. 804, 1/1. Loc. adj. Cti (sau de, fără) principii = (despre oameni) cu (sau fără) păreri sau convingeri ferme, cu (sau fără) norme de conduită precise. Tovarăşul meu era un om tacticos şi cu principii. Sadoveanu, o. viii, 438. Sînt un om cu principii şi nu înţeleg să renunţ la ele. H. Lovinescu, t. 10, cf. dl. — Pl.: principii şi (învechit) principiuri, principie, principe. — Şi: (învechit) principie s. f., princip, principe, prinsip, prinţip, prinţipe (pr. 3/6) s. n., prin-ţipie (As ac hi, m. 183/21) s. f., prinţipiu s. n. — Din lat. prineipium, germ. Prinzip, fr. principe, it. principio. FRÍNDE vb. IV. I. (Predomină ideea de apucare, de luare, de înşfăcare) 1. Tranz. (Despre oameni şi animale; complementul indică fiinţe şi lucruri) A lua, a apuca, a înşfăca (cu mîna, cu dinţii, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument etc.) pentru a ţine. a duce cu sine, a trece dintr-un loc în altul etc. Elu-i scoase afară toţi şi o prinse de mîna ei. Coresi, ev. 381, cf. 77. Iar eu, ... dacă auzii aşa, o prinsăi de părul capului (a. 1799). gcr ii, 171/24, cf. lm. Ea prin-zîndu-şi grabnic vasul, i-l arată Mă-sei şi-l izbeşte. Coşbuc, p. i, 249. [Cocoşul] cel negru prinse creasta duşmanului în ascuţitul pliscului. Gîrleanu, n. 237, cf. 133. Prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită. Bacovia, o. 77. O prindeam de braţ ca să nu tragă prea tare. Camil Petrescu, u. n. 46. îşi prinse capul în mîini, rezemîndu-şi coatele de marginea mesuţei. C. Petrescu, a. 388, cf. id. î. i, 22. [Scamatorul] a prins baioneta numai cu două degete — şi a început s-o strecoare în gură. Sahia, n. 69, cf. 43. Pe sub bănci ştii să umbli, să prinzi fetele de picior. Vlasiu, a. p. 139. Badea Isac repezi o mînă Ungă sobă şi prinse una din bîtele înflorite cu cuie de alamă. Sadoveanu, o. vii, 359, cf. i, 117. Bobul, de greu, Vrabia nu-l prinde cu pliscul. Călinescu, o. ii, 70, cf. 62. Se întoarse la ea şi o prinse de mînă. v. rom. aprilie 1955, 180. Din ierburi prind în mîini fără să ştiu Un clopoţel cu clinchet argintiu. Labiş, p. 40. Nilă ... scoase un muget cumplit şi îl prinse pe comandant de guler. Preda, m. 99. Cînd ... venise rîndul lui Vilă s-o sărute el ... îi prinsese buza de jos între dinţi şi strlnsese. v. rom. septembrie 1960, 69. Prinse cu grabă funia singurului clopot, începlnd să tragă de ea cu toată puterea, ib. decembrie 1964, 41. Draga mea!... Să nu prinzi lucruri scirnave ... în mîini, că ii-i feşteli ... mînuţile cele frumuşele. Sbiera, p. 206, cf. Mîndrescu, l. p. 131, Marian, sa. 3. Prinse feciorul meu plosca-n mînă şi trase din ea una păcură-rească. Reteganul, p. iii, 58. Atunci racul îl prinde de degete şi îl strînge cit ce poale. şez. i, 280, cf. 45. Strîmbă-Lemne îl prinde de barbă. ib. ii, 201. Nu-l poţi prinde nici de cap, nici de coadă, se spune despre un om nestatornic. Zanne, p. i, 388. (A b s o 1.) Unde nu poţi prinde, Mîna nu-ţi întinde, se spune cuiva care doreşte mai mult decît poate realiza. Cf. id. ib. ii, 235. <0> F i g. Păharul spăseniei preimescu (pri[i]ndzu h, voi 1 u a d) şi numele Domnului chem. psalt. 246. Mai bine vrea goni vălturi sau vrea prinde steale. Moxa, 380/18. Nădejdea ...Cu o dulce zîmbire vine, ţiind de mînă Icoana fericirei. Dai s-o prinzi ... A scăpat. Alexandrescu, o. i, 118. Cată a-ţi răcori inima la izvorul naturii primăvăroase şi prinde inspiraţia de coadă. Alecsandri, s. 103. <0> Loc. v b. (Regional) A prinde un sărutat (sau o sărutare) = a săruta. Bujor prinde-o sărutare. Alecsandri, p. p. 156. Mă dusei la mine-acasă, La nevasta cea frumoasă Ca să prind un sărutat, id. ib. 310. <£> E x p r. A prinde foc cu gura — a face tot posibilul pentru a izbuti. Şi tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare. Coşbuc, p. i, 77. A prinde oala de toartă = a deveni obraznic, încrezut, a şi-o lua în cap. îmi pare că de-o vreme Vasumaţi se poartă Prea rău şi e-ncrezută. — A prins oala de toartă. Tu eşti de vină! id. s. 147. (învechit şi regional) A~şi prinde capul (sau capetele) = a se pune Ia adăpost de primejdii. De s-ar mai întoarce Duca Vodă ... ei nu-l vor aşiepta în Ieşi, ce să vor duce să-ş prinză capeteli printr-alte ţâri. Neculce, l. 72. Fată mare! ... Prinde-ţi capu, că ... s-a suit ...ca să te mînînce. Rădulescu-Codin, î. 312. Refl. El au început a striga, ... a se văieta, a se prinde cu mînile şi pe de-o parte şi pe de alta şi a fugi. Sbiera, p. 198. (Exp r). A se prinde cu dinţii de carie = a se apuca serios de învăţătură, a învăţa în mod intens. Cf. lm. <^> Refl. r e c i p r. [Cocoşii] se avîntară din nou prinzîndu-se în gheare, izbindu-se scurt, aprig. Gîrleanu, n. 237. <0> Intranz. Cheamă pe zină şi-i zice: „Prinde c-o mînă de această parte de crăpătură şi cu cealaltă mînă ele ceea parte“. Sbiera, p. 36, cf. 38. Prinse cu dinţii de piele s-o mai întindă. Reteganul, p. iii, 58. Se caută un băţ tare, de care prinde Dumnezeu şi dracu. şez. ii, 60. Maică, cînd 16122 PRINDE — 1455 — PRINDE oi muri eu, Da’ cheamă drăguţu meu Să prindă de coplrşeu. folc. transilv. i, 183. Nu prinde de ferul roş cu mlnile, plnă clnd ai cleşte. Zanne, p. v, 192. 0> L o c. v b. A prinde de lircchi (pe cincva) = a urechea. Să vezi, băiete, să faci ce te-ai laudal pe cimp, că de nu, ie prind de urechi. Reteganul, p. p. 190. <0> E x p r. (Rar) A fi prins de cap şi dc picioare = a nu avea ieşire, a nu avea ce face, a nu putea acţiona liber. Cf. lm. (Regional) A-şi prinde de gură = a se abţine să spună ceva, a-şi ţine gura. Cf. alr i 69/333. (Regional) A prinde de limbă (pe cineva) = (despre vin) a pişcă (6). Cf. alrm sn i h 162/310. (învechit şi regional) A prinde dc obraz v. obraz (2). + Spec. (învechit şi popular; despre oameni; complementul indică obiecte, unelte, instrumente etc.) A apuca cu scopul de a se servi de el, de a lucra; p. e x t. a folosi, a utiliza (ţinînd cu mina). De va fi ceva, vreun lucru de fier făcut ..., de-l veri finea ascuns ...şi nu-t veri mai prinde a mină, el mai ruginos se face. Coresi, ev. 407, cf. drlu. Şi-Achim şe temea-a prinde acul, De ce să-l prindă? Prindă-l dracul! Coş-buc, P. ii, 227, cf. i, 244. Moşneagul îşi învăţa fala, ca nici clnd să. nu şadă degeaba ... ci orice lucru să-l prindă In mini. Sbiera, p. 206. Ileană, draga mamei, de azi-ncolo să nu mai cutezi a prinde caier In mină. Reteganul, p. i, 58. Harnică-i muierea mea ... Lunea caieru-şi făcea, Mărfi In furcă şi-l lega, Miercuri fusul şi-l prindea, id. ir. 166, cf. 65. (A b s o 1.) Harnică, din zorii zilei Nu stau miinile copilei Fără lucru, toi să prindă, Casa lor loată-i oglindă. Coşbuc, b. 77. -0> Loc. v b. (învechit) A prinde (un) lucru = a lucra. Sventele acelea muieri ... slmbăta, după leage ce avea, să nu prindză aice un lucru, iale şedzură mălcom. Varlaam, c. 104. <0> E x p r. (Regional) A-l prinde (pe cineva) sau (intrau z.) a-1 prinde (cuiva) mina (la ceva) = a se pricepe (la ceva), a fi îndemînatic. Cf. Baronzi, l. 43. Este un om din felul acelora de care se zice: li prinde mina la. toate. Bolintineanu, o. 337. Mai crescu băiatul şi începuse să-i prinză mina la mai multe lucruri. Popescu, b. iv, 41. (învechit) A prinde arme (sau armele) = a porni o acţiune militară (împotriva cuiva). Au prins arme asupra lui Borilă. Şincai, hr. i, 250/16, cf. ii, 152/24. Armele nebiruite prinsă Şi de îmbe părţi războiul s-aprinsă. Budai-Deleanu, ţ. 262, cf. 72, 110. -4- (Rar; cu complementul „pulsul“) A stabili, a determina punlnd degetul pe o arteră a cuiva. Prinse din nou pulsul bolnavului şi nu găsi nimic deosebii. Ardf.leanu, u. d. 194. 2. R e f 1. (Urmat dc determinări introduse prin prep. „de“ care indică locul de care se apucă) A-şi încleşta mina sau miinile, ghearele etc. de cineva sau de ceva pentru a se sprijini; a se agăţa, a se apuca, a se atîrna. Cf. lb. Ea se prinde de grumazu-i cu mînu-ţele-amlndouă. Eminescu, o. i, 154. Ai fi putut prea bine învlrti o miţă de coadă şi n-ar fi avut de ce se prinde. Hogaş, dr. i, 102. Ministrul era gata să iasă, clnd o frişcă de femeie ..., căzlnd ca un bolid, se prinse de gîlul său. Brăescu, o. a. i, 104. Am întins miinile şi m-am prins de cineva. Sahia, n. 78. Văzlnd biata copiliţă malul, s-au prins de nişle crengi ... şi au ieşit la uscat. Sbiera, p. 297, cf. 74, alrm sn iii h 1 248. Casa-i goală ca o oală, de n-are de ce se prinde miţa. Zanne, p. iii, 81. F i g. Cum să nu? — zise Felix, căutlnd ... un coleg, ca să se prindă de el. Călinescu, e. o. i, 235. <> E x p r. (Regional) A se prinde cu miinile de vatră v. mln ă1 (I 1). + T r a n z. (Rar) A da de ceva de care să se poată propti, sprijini. Murguţ ieşea din vîrtej; prinsese cu copita fund tare şi acum păşea pufnind spre mal. Sadoveanu, o. i, 203. 3. T r a n z. (Complementul indică oameni; de obicei urmat de determinările „în braţe“, „cu braţele“, lo r»ir»ri+“ ^ A ~ *■' i-l':- —*" -M- colo, la mal. Bolintineanu, o. 427. El In braţe prinde fata. Eminescu, o. i, 79, cf. 80, 104. Te prinde uşor de mijloc Şi dornic In braţe te ţine. Neculuţă, ţ. d. 59. El ... S-apropie de fată, o prinde pe furiş, S-apleacă, o sărută. Coşbuc, P. i, 52, cf. 238. Cit ce-o văzu, o prinse In braţe, o strlnse cu putere. Agîrbi-ceanu, a. 57. Andrei, prinzlndu-şi mătuşa In braţe, o sărută cu zgomot pe frunte. Hogaş, dr. ii, 68. Doctorul Taifun, zguduit şi torturat, a prins-o In braţe. Galaction, o. a. i, 51. Uneori tata o prindea uşor şi-o săruta pe obraz. Vlasiu, a. p. 73. înaintea mea sta încruntat un om... îl prinsei In braţe şi strigai: — Ioane, frate Ioane! nu mă cunoşti? Sadoveanu, o. i, 136. îndată ce m-ai prins In braţe, ... te-am sărutat pe gll. Călinescu, s. 84. Pipăruş Petru ... începu a să drăgosti cu fala, ... a o prinde, a o gogoli, mai a 0 săruta. Reteganul, p. v, 40, cf. ii, 76. Cu mare dor le-aştept Să le pot prinde la piept. Hodoş, p. p. 85. Clnd ieşi fala In pridvor, odată mi se repezi... şi mi ţi-o prinse de mijloc. Stăncescu, b. 272, cf. folc. mold. i, 76. <$■ Refl. reci.pr. Să prindea mulţi oameni clte doi tn mlini, şi făcea chip ca de o bute cu miinile...şi să răpeziia. R. Popescu, cm i, 401. Ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. Eminescu, o. i, 154. Se-ncleaşlă de aproape cu braţele cruciş ... Apoi, se prind de mijloc. Beldiceanu, p. 63. -$> E x p r. (Refl. r e c i p r.) A sc prinde (cu cineva) de păr (sau dc piept) = a se lua la bătaie, a se încăiera (cu cineva). Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu. Coşbuc, p. i, 113, cf. Zanne, p. ii, 400. 4. Refl. (De obicei urmat de determinările „în joc“, „la joc“, „in horă“) A se lua, a se ţine de mină cu cineva pentru a forma un cerc, o horă etc. şi a dansa; a intra în horă, într-un dans (alături de alţii), a începe să danseze. Dupe cină boieri şi jupaniţe se prinseră în horă. Odobescu, s. i, 77. Ipale sc prinde In joc Ungă o fată, care o chiteşte el. Creangă, o. 69. Se pomeni ca dînsa că se prinde în horă lingă dînsul. Ispi-rescu, l. 213. Clnd se prinde-n horă fură toate privirile. Delavrancea, s. 10. Nunta iese afară, cu toţii se prind Intr-o moldovenească sau nunească. Se-vastos, n. 220. Pe pajiştea cu soare Se prind la joc neveste. Coşbuc, p. i, 162. Sandu copilandru Nu se prinde-n hora mare. Goga, p. 101. Se prinsese lingă el In horă şi se agăţa acuma de braţul lui. Rebf.eanu, r. i, 129. Fantome, prinse-n diafane jocuri, Călcau mărunt văzduhul. Topîrceanu, b. 92. Protopopul şi defensorul ..., aţlţaţi de însufleţirea cu care cînta Daniil, se prinseră în joc. Stănoiu, c. i. 100. Prinse tn horă, cu fusluliţe albastre şi brlie roşii, fetiţele joacă. I. Botez, şc. 212. Ai să le prinzi tn horă, Dumitrache. Stancu, d. 7. Clnd ea se prinde-n gioc, Se tot leagănă In loc. Alecsandri, p. p. 301. De s-o prinde lingă tine, Să ştii, vere, că e bine. Teodorescu, p. p. 336, cf. 73. Aici fete-s îndrăzneţe, să prind şi ele singure la joc. şez.. iii, 108. Şi in danţ că să prinsără. mat. folk. 1 463. Să prind fetele Ungă băieţi, alr ii 4 334/848. Ea să prinde unde are plăcere, ib. 4 334/886. Lingă Voica se prindea, în horă de juca. Balade, i, 429. (Dacă) te-ai prins In horă, trebuie să joci (—dacă te-ai apucat de o treabă trebuie să o duci la bun sfîr-şit). Cf. Pann, p. v. ii, 108/20, lm, Zanne, p. iv, 334, 380. (Refl. r e c i p r.) Fetele se prind Intre fete. lm. Nuntaşii se prind roată In jurul focului ...şi joc de se prăbuşeşte pămlnlul. Sevastos, n. 331. Se prind de mini şi se desprind, S-adună cerc şi iar se-n-tind. Coşbuc, b. 21. După ce a băut şi aceasta, se prind iarăşi de mină şi încep din nou a juca. Marian, na. 269. S-au prins să-nvlrlă hora. Goga, p. 101. Scrip-carii clntă şi unde, măi, tată, mi se prind de mină la joc. şez. iii, 183. -0» F i g. Doi copii s-au dus... Vrlnd cu marea să se joace, Ea, pierdută-n hora ei, PRINDE — 1456 — PRINDE (a (regional) a participa pentru prima dată la hora, la dansul etc. din sat; p. ex t. a ajunge la vlr-sta clnd poate ieşi la horă, la dans etc. In sat. Fra-te-meu s-a prins in horă mai înainte, anul trecut. Stancu, d. 394, cf. 109; 1>) a se lăsa antrenat într-o acţiune, atras dc mersul evenimentelor. Prins In horă, furai de joc, plutonierul, ... provoca! de îndărătnicia lui Gligore, sc ridică — să-i ardă şi el cu sete o palmă. Brăescu, o a. ii, 282. Apoi s-au prins In joc feudalii, şi poale că acolo, In Orient, au simţii şi ambiţia dc cuceritori. Călinescu, c. o. 40. (Tran z.) A prinde (pe cineva) la joc (sau Sn horă etc.) = a invita, a lua (pe cineva) la joc, în horă etc. De ce nu prindeţi felele In horă? lm. Ia poftim, să prindă pe mireasă la joc şi să vedem cum le stă. Sevastos, n. 57. II. T r a n z. F i g. (Predomină ideea de cuprindere cu mintea, cu privirea, cu urechea etc.) 1. (Despre oameni sau despre minte, raţiune etc.) A percepe (1); a înţelege; a intui, a sesiza; a păstra, a reţine, a acumula în memorie; a învăţa. Prindeţi învăţătură. psalt. hur. 2r/5. Prin speriinţă cunoaştem numai ceale singuratice, adecă ceale ce cu simţirile le prindem. Micu, l. 144/16, cf. lm. O minte omenească pătrunzătoare prinde pricina şi felul unei Inllmplări. Cara-giale, o. v, 193. Inlli începe unul şi-l zice ... cînlin-du-l in acelaşi timp, pe clnd ceilalţi ll ascultă şi caută să-l prindă. Pamfile, cn. 36. Dacă le uiţi In faţa lui, n-ai ce prinde. Gîrleanu, n. 50. Ei, acu ai înţeles? zise George, oprindu-se In mijlocul clnlecului. — Las’că l-am prins, mormăi Briceag. Rebreanu, i. 21. Ochiul care prinde ridicolul omenesc ... înfăţişează o putere sufletească excepţională. Galaction, a. 270. Mătuşa Ilinca îl prinse pe Radu Comşa numai dintr-o privire repede. C. Petrescu, î. i, 277. Exerciţiile ... stîrneau progresiv admiraţia colonelului, care transmitea suiiei ce prindea el din explicaţiile llnărului comandant. Brăescu, o. a. ii, 183. Sla la pindă. Prindea oricc mişcare. Vedea, şlia totul. Bart, e. 54. Prindea fapte memorabile, dale istorice, genealogice. Călinescu, e. 17. Prea multă latină n-am prins de la el. Blaga, h. 77. De unde o fi prins Ana cuvintul „aura“? Nu face parte din glosarul ei. Vinea, l. u, 33. Cunosc eu un clntec ... l-am prins de la lăicuţu! Davidoglu, m. 59. Raţiunea trează ce prinde sensul lumii. Labiş, p. 244. <0> Absol. Era iute foc şi prindea uşor. Camil Petrescu, o. i, 81. -0> Intranz. Copilul ce nu prinde de nici o învăţătură a părinţilor, lm. 2. Spec. (Complementul indică obiceiuri, deprinderi, meserii etc.) A-şi însuşi, a învăţa, a deprinde. Prinsei năravul dracului şi Intru el v-aţi dezmierdat (cca 1600). cuv. v. bătr. ii, 227/6. Au prins nevasta năravuri slabe, a-şi urgisi bărbatul şi a lipi pre alţi împrejurul ei (a. 1817). Iorga, s. d. xii, 205. Ane-voia te dezvaţă de răul învăţ ce ai prins odată. lm. Ştiam ...că şi eu trebuie să mă fac odată ca Huţu şi pentru aceea li prindeam apucăturile. Slavici, n. i, 150. Prinseseră de la tîrg şi alte marafeturi. îşi făceau gura rotundă ... şi-şi plecau pleoapele. Sadoveanu, o. i, 640. Om sărac din moşi-slrămoşi, da’ am vrui să prind o meserie, v. rom. octombrie 1958, 31. Nu cred e-ar fi meşteşug pe care să nu-l prinzi, cu care să nu-ţi faci un rost... în lume. t decembrie 1964, 11. •O Intranz. A prinde la băut. lm. 0> L o c. vb. (Rar) A prinde obicei = a se obişnui (1). Prinsesem obicei la scăldat să-mi acopăr plnlecul cu miinile. Stancu, d. 362. (învechit) A prinde nărav = a se nărăvi (!)• Prind nărav, şi aşa nemaicurmlndu-l de la dlnşii, cad. C. Cantacuzino, cm i, 28. 3. (Despre fiinţe; de obicei urmat de determinările „cu ochii“, „cu privirea“, „în priviri“ etc.) A cuprinde cu privirea, a avea în cîmpul vizual; a vedea, a observa. Cf. ld. ll vezi? ... Prinde cu ochii al doilea codru, pe a doua cută. Delavbancea, o. ii, 111. Musculiţa se pune pe ospătat ... Numai din clnd In clnd prinde, cu ochişorul, roşul slovei mari. Gîrleanu, n. 202. Din vale şi plnă-n zare, cit puteai prinde cu ochii ..., copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brlu In sus. Hogaş, dr. i, 256. Acolo, cil prindeam cu ochii, numai poiană şi brazdele de fin cosii se-ntin-deau In şiruri lungi. Mironescu, s. 68. Pe soclurile statuilor am prins din mers citeva nume. Călinescu, c. o. 63. Căutase pieziş ochii Sultanei, verzi şi sprln-cenaţi, şi-i prinse iri privirea lui. Camil Petrescu, o. i, 123. Din creasta dealului, mai departe, cil poţi prinde cu privirile, clmpuri, nesflrşite clmpuri. Stancu, d. 20. Mereuţă a prins din nou privirea agasată a Valentinei. H. Lovinescu, t. 244. Se uită pe fereastră şi prinse In priviri mişcarea din piaţă. Vornic, i>. 214. -0> (Despre ochi, ca organ al văzului) Cîmpii frumoase ... se întindeau mai mult declt putea prinde ochiul. Russo, s. 127. Clmpul se întinde cil prinde ochiul cel mai ager. lm. D-a sllnga apei, cam cil prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Că-liman poicovarul. Delavrancea, t. 166. Deodată ochii, deprinşi cu întinderea, prind im fulger. Sadoveanu, o. ii, 648. (A b s o 1.) Ochii lui prindeau cu farmec şi sufleiul lui se îmbăta de priveliştea munţilor. Galaction, a. 355. O F i g. Seara s-a lăsa! Incet--Incet; ferestrele prindeau In ochiuri o întunecime. Camilar, c. p. 19. -f- (Despre telescoapc, aparate dc fotografiat etc. sau despre obiectivul acestor aparate) A cuprinde în raza sa de acţiune (în timpul funcţionării). Telescopul acesta e ... atll de îngust că nu prinde decit cile o stea la capătul tubului. Camil Petrescu, t. ui, 269. Obicclivul aparatului a prins cinci cerbi carpatini. Scînteia, 1963, nr. 5 791. (Despre fotografi, reporteri etc.) A face să intre în cîmpul vizual al obiectivului unui aparat pentru a fotografia ori a filma; p. e x t. a fotografia; a filma. Fotografii alergau... şi prindeau imaginile in obiectiv, pentru ziarele care aveau să le publice. Stancu, r. a. i, 231. Reporterii se Iraseră îndărăt, luară distanţă, şi-i prinseră î/i obiective, id. ib. v, 179. Acelaşi fotograf prinde scena sau inllmplarea din mai multe unghiuri, l 1965, nr. 17, 9/3. 4. (Despre pictori, scriitori, critici etc. sau despre diverse domenii ale artei sau ştiinţei) A sesiza şi a prezenta prin mijloace caracteristice. V. zugrav i, contur a. [Arta] prinde atenţia neliniştită şi agitată spre infinit. Maioresc.u, cr. i, 54. O notă caracteristică a ştiinţei este anume de a prinde şi de a rezuma rezultcdul a mii de cazuri individuale sub o singură formulă generală, id. ib. ii, 131. Arta ... nu va putea prinde pe plnză declt o singură cxpresiurie a feţei. Gherea, st. cr. ii, 51. Criticul cel mai pătrunzător, ... un Sainle-Beuve ori un Lcmallre, ... se apropie dar nu pol prinde într-o formulă ceea ce e un artist. Iubăileanu, s. l. 20. Cehov prinde dintr-un condei caracterul unui om. Vlasiu, d. 170. Ceea ce ll preocupă atunci clnd face să vorbească pe vreunul din eroii săi, este să prindă cu exactilale particularitatea lui linguis-tică. Vianu, a. p. 71. A prinde asemănarea, o asemănare interpretată, nu este o operaţie uşoară, mai ales în formalul unei mici foi de carnet. Ophescu, s. 95. Bucuria primelor munci agricole ... este uneori bine prinsă în poeziile pe care ni le-ai trimis, con-temp. 1950, nr. 179, 5/2. Era destul de curios ceea ce prinsese în fuga condeiului caricaturistul. Stancu, b. a. i, 182. Poetul trebuie să prindă esenţialul in această schimbare a realităţii. Beniuc, p. 130. Clnd persoanjul e bine prins şi clnd numele e bine ales, acesta devine adesea caracteristic ... pentru defectele unui tip de oameni. Graur, n. p. 155. Poetul cercetează şi prinde corelaţiile subtile dintre sufletul omului şi lucruri. v. rom. mai 1963, 109. Aspectele vieţii din Marea Britanic, prinse cu acest prilej, au fost publicate sub formă de articole, ib. noiembrie 1964, 107. Cu cit o personalitate este mai puternică, cu atît este mai greu de prins în tiparele ... ariei teatrale, r iulie 1964, 70. 5. (Despre fiinţe; complementul indică cuvinte, sunete, zgomote) A desluşi, a distinge, a percepe cu ajutorul auzului; a auzi. N-am prins nimica din ce a vorbit, lm. Prind din şoaptele tinerei perechi citeva cuvinte. Caragiale, o. ii, 106. Auzeam vorbe pe care 16122 PRINDE — 1457 — PRINDE le prindeam numai ca sunete. Dei.avra.ncea, t. 17. Voinicul prinde-un zgomot venit dinspre hotar. Iosif, i'atr. 70. Prinse din aer vorbele unui practicant tlnăr. Rebreanu, nuv. 165. Cine ştie cum prinseseră din gura mea acest cuvlnl. Galaction, o. a. i, 40. Cu-vintul lui ... este şi al ţării, pentru că 11 prinde o ţară. Vissahion, b. 39. A prins ultima replică a lui madam Vintilă. Seuastian, t. 16. Prindea cu urechea cite-o vorbă de ici, alta de colo. Sadoveanu, o. ii, 453, cf. xi, 456. Prindea ... frlnturi din frazele lui precipitate. Barbu, p. 292. Părintele îşi ciuli urechile... tncerclnd să prindă zbaterea năvalnică a apei sub gheaţă. v. rom. decembrie 1964, 47. <0> A b s o 1. Enervai că ea asculta ... ce spunea el, am căutat să prind cu urechea. Camil Petrescu, u. n. 108. <$> E x p r. (Intranz.) A (sau, popular, a-şi) prinde de veste (ori, rar, de ştire) sau (tranz.; Învechit şi regional) a prinde veste = a lua cunoştinţă de ..., a afla (la momentul oportun); a-şi da seama. El, deaca prinse de veasle, fugi la domnul şchienesc. Moxa, 378/5. El, deaca prinse de veasle svatul lor, fugi (a. 1600 — 1650). gcr i, 140/40. Prinseră de veaste de ciudesa ce făcuse Hristos. Varlaam, c. 186. Că-ţ povestesc, Doamne, laudele toate ... Să prindză de veaste.prin ţară tot omul. Dosoftei, ps. 31/4, cf. id. v. s. septembrie 15v/21. Iancul Vodă, primind de veste că Lăpuşnenii s-au ridicat asupra lui, îndată au trimis pre Bucium vornicul cu oaste improtiva lor. N. Costin, l. 555. Muntenii, avlnd iscoade, au prinsu de veste mai nainte şi au trecui In Ţara ungurească. Neculce, l. 301. Clnd au prins de veasle Radul Vodă, ... numaideclt au fugit. anon. cantac., cm i, 115. Boiarii Moldovii, prinzlnd veaste, au părăsit pă Ali-xandru Vodă. R. Popescu, cm i, 288. Capichihcdalile ţării ... încă veaste au prins de acest fel de ficleşug. R. Greceanu, cm ii, 134. Ei ... ii Incungiurară casa, vrind să o răpească, iară sf[i]ri/a, prinzlnd de veaste, li rugă să o Ingăduiască puţintel. Mineiul (1776), 44V2/33, cf. lu. Nici nu prinz de veste clnd singură mă slrlng. Heliade, o. i, 186. Mihai ... cum prinse veste de' aceasta ... purcese in contra Imbilor vrăjmaşi. Bălcescu, m. v. 60. Boierii, prinzlnd de veste despre a-cestea, se traseră înapoi pe drumul Craiovei. Odo-bescu, s. i, 115. Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. Eminescu, o. i, 147. Numai tu să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. Creangă, o. 16. Domnul iar vrea să vlre capul. Dar impiegatul prinde de veste, lasă repede geamul. Caragiale, o. ii, 35. Oarecine venea alunei şi le lua, fără să prinză de veste oamenii împăratului. Ispirescu, l. 73. Prinserăm de veste că pleoapele, clnd i se atingeau una de alta, tremurau. Delavrancea, t. 22. Nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereţii. Vlahuţă, o. a. i, 77. De cumva ai prins de veste că e un înger, dezamăgirea n-o să fie aşa de mare. Hogaş, m. n. 33. Amicii lui au prins de veste că volumul este plin de greşeli tipografice. Galaction, a. 354. A prins de veste şi Sebastian Luduş că afară e primăvară. C. Petrescu, a. 466, cf. id. s. 119. Nu prinseseră încă de veste ce tovarăş ... pierduseră. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 238. Era greu să scap de-acasă fără să prindă mama de veste. Vlasiu, a. p. 23. înainte ca celelalte femei să prindă de veste, fugi hoţeşte. Călinescu, o. i, 290. Frinse veste de viaţa Ce se-ncinge. Blaga, p. 33. înaltul lui trup se zdrobi în ... copilele cailor. Şi nimeni nu prinse de veste, s august 1960, 43. Nemerirăm ... L-asl domn bun ... El de veste prinsu-şi-ă, ’Nainte ieşilu-ne-a. Teodorescu, p. p. 17, cf. 19. Nişte tlthari prinseră veste de avuţia cea mare a popii. Sbiera, p. 275, cf. 53. Darie de veste prinde Cum că potera-l cuprinde. Marian, î. 10. Am scăpat din cuşcă pasărea cea scumpă a împăratului; dacă prinde împăratul de veste ...îmi taie capul. Reteganul, p. v, 82. Începu a-şi încurca calul prin flori, plnă prinse fata de veste şi deşchise fereastra. Stăncescu, b. 97. Pe clnd se necăjeşte s-o găsească, mai nu prinde de veste clnd este lovit cu ţuşca. şez. i, 272. Trei sfinţi de veste şi-au prins Şi-nainle mi-au ieşit. Bibicescu, p. p. 255. Clnd a plesni capacul de pe oală, să ştii că ai să prinzi o mare veste. Goro-vei, cr. 53. (I n t r a n z.) A-i prinde (cuiva) de veste (sau, învechit, de ştire) = a-şi da seama (la momentul oportun) de prezenţa cuiva sau a ceva intr-un anumit loc; a descoperi, a observa că cineva sau ceva se află intr-un anumit loc, într-o anumită situaţie etc. Împăratul s-au întors ... ce nu i-au prins nime de ştire pe unde s-au întors. N. Costin, let. ii, 14/32. Tilu s-au şters de acolo de nici nu i-au prins de veste clnd s-au dus cu banii tor. Bărac, t. 18/22. Aşa s-au ajutat, că să îmbrăca cu piei, de glndea romanii că slnt clini, plnă le-au prins de veaste. id., ap. gcr ii, 241/40. Abia le prinzi de veste clnd vin, clnd se strecor. Bolliac, o. 89. „D-l gheneral... o intrat pe din dos la bucătărie ... Nu i-a prins nimeni de veste", termină soldatul minunlndu-se. Brăescu, v. 36. -$• (Despre ureche, ca organ al auzului) Urechea nu poate bine prinde sonurile nici prea grave, nici prea acute. lm. Urechea căuta să prindă cel mai uşor zgomot. Sadoveanu, 0. x, 106. Urechea subtilă a lui Gheorghidiu prinde acum intonaţii care vor să spună desigur mai mult. Vianu, a. p. 385. Urechea prinsese lătratul unui cîine, niscai vorbe, unduirea unei clntări. Pas, l. i, 170. •4- (Complementul indică tonuri, sunete) A realiza, a executa (in mod corect, exact). Trecu la piano, li deschise..., prinse clteva acorduri. D. Zamfirescu, r. 110. XII. Tran z. (Predomină ideca de capturare, de oprire, de ajungere din urmă, de ţinere pe loc) I. (Complementul indică fiinţe care sînt în mişcare, aleargă, zboară etc.) A opri, a reţine (cu forţa), a pune mîna pe...; s p e c. (complementul indică animale sălbatice, păsări) a captura; a vina; s p e c. (complementul indică persoane urmărite, răufăcători, inamici etc.) a aresta; a face prizonier, a captura. Prinseră Pavelu de lu trăgea afară din băse-rccă. cod. vor. 34/10. Goniţi şi prindeţi elu (d c - 1 a p u c a ţ d) că nu e izbăvitoriu lai. psalt. 138, cf. 23, 286. Prendeţi-o şi o legaţi... şi ... băgaţi acea[s]/<5 In căldare (cca 1580). cuv. d. bătr, ii, 149/6. Unii dentr-lnşii vrea să prinză el, ce nimea nu puse mlnile spr-insul. Coresi, ev. 189, cf. 196. Pasă la clmp şi prinde vlnat mie. Palia (1581), 104/9, cf. 106/7. Tre-measeră de prinseră pre Mavrichie şi toţi feciorii lui. Moxa, 374/29. Miercuri fu /i[risto]s prins, iară vineri se răstigni, prav. gov. 142r/4. Pentru cea sulă de galbeni, el prinse de-l băgă pre dinsul In temniţă (a. 1642). gcr i, 96/7. Clţi n-au perilu de copaci i-au prinsu vii. Ureche, l. 68, cf. 92. Clnd va fugi băr- batul dentr-un oraş sau sat ... să nu-l prindză giudeţul să-i facă certare, prav. 167, cf. 211. Aţi ieşit cu săbii şi cu fuşli să mă prindeţi, n. test. (1648), 35v/32, cf. 169v/31. Ucisese pre fiiul împăratului perşilor ce-l prinsese la războiu. Dosoftei, v. s. septembrie 5V/19, cf. 2V/17. Au triimis slugi a lui, şi cu izvod, cu pecetea lui, ...să prindză pe boierii ce ave pizmă. Neculce, l. 183, cf. 34, 104. Prinzindu-l şi dlndu-i strlnsoare, au mărturisit lucrul. C. Cantacuzino, cm i, 18, cf. 17, 20. Pre clţi nu tăie, pre toţi li prinse vii. anon. cantac., cm i, 96. S-au dus ... să vlneze pădurile Jiiului, ca să prinză cerbi. R. Popescu, cm 1, 282, cf. 241. Au pus alt domn la Moldova, prinzlnd şi scoţlnd pre Mihai Vodă. R. Greceanu, cm ii, 170. I.eul, măgariul şi vulpea ... prinseră vlnat multu (cca 1705). gcr i, 353/6. Aluneca au dat năvală inicerii şi l-au prinsu-l (a. 1716), id. ib. ii, 19/36. Afllnd de sfintul acesta, trimise de-t prinseră şi-l aduse înaintea iui. Mineiul (1776), 174vl/3, cf. 5r2/25. Prinseră şi pă domnu, dimineaţa, în hanul lui Şărban Vodă (a. 1782). gcr ii, 127/32. L-a prins un ostaş şi, adu-clnclu-l viu la frate-seu, l-au omorît. Văcărescul, ist. 254. Pre Borilă l-au prins din fugă şi i-au scos ochii. Şincai, hr. i, 250/19. Loghin ... pre carele l-au fost prins Decheval. Maior, ist. 6/5. Pă clmp ... Ca un iepure fuga dă ai lnlin.:!e, Totuşi iuţii gonaci 16122 PRINDE — 1458 — PRINDE ie vor prinde. Budai-Deleanu, ţ. 111, cf. 155. Esop pre toţi păsărarii i-au chemat, şi au poruncit să primă patru pui de vulture (a. 1812). gcr u, 208/34. S-au sculat vrăjmaşii asupra, ca să prindă pe Sampson. Calendariu (1814), 112/7. Sau să sădească flori, sau să prinză fluturi. Kotzebue, u. 9r/20. Au ucis dintr-lnşii pe loc 57 oameni şi 4 au prins răniţi, ar (1829), 50V31. Au mers la locul unde socotea să prindă vreo lamă. Drăghici, r. 99/6. Un junei, care pusăse toate-a sale oslenele Să vlneze de plăcere şi să prindă păsărele. Asachi, s. l. i, 107. Alerglnd după el, l-au prins şi l-au întors la Nirnberg. Bărac, t. 24/3, cf. 30/29. Plecă însoţit de 1 000 pedeştri la palatul domnului ...ca să-l poală prinde. Bălcescu, m. v. 54. Lăpuşneanul ... Inltmptntnd pre Joldea, il birui şi, prinzlndu-l, li tăie nasul. Negruzzi, s. i, 144. Ipsilant prinsese cu vicleşug pe slugeru. Ghic.a, s. 21. în loc de flutur, am prins un cărăbuş. Alecsandri, t. 187. Şerpii prind şi devoră broaşte, lm. A prins capra In pădure. Odobescu, s. iii, 84. Iată pe mină cum co-deşte-un negru purec; ... Am să-l prind. Eminescu, 0. i, 48. Vezeteul ... prinde iarăşi cucoşul şi-l azvtrle In ftntlnă. Creangă, o. 21. N-am fost prinşi împreună?! — nu împreună am stat închişi?! Slavici, n. ii, 94. Paznicii ... n-au putut să prinză pe hoţi. Ispirescu, 1. 81. O prind prin păduri... şi pe ea, Pe hoaţa de Zln-a pădurii. Coşbuc, p. ii, 39. Trebuie să-l prind numaidcclt şi să-i trag o bătaie. Brătescu-Voineşti, p. 75. Pe-aista l-am prins eu, zise băiatul ... ridicind mai sus un cocoşel vlnăt. Hogaş, dr. i, 73. Plndarul prinde pe cile unul şi-l schilodeşte in bătaie. Galaction, a. 415. Miţa aruncindu-se cu ochii aprinşi să prindă şoricelul ce rodea in taină. Brăescu, o. a. ii, 14. Intram tn rogoaze şi prindeam pui de raţe sălbatice. Vlasiu, a. p. 21. Creşteau pe lingă ei lupi, pe care ii prindeau de puiendri. Voiculescu, p. i, 109. Crezi că vom prinde ceva? inlreb eu ... —Dă, cucoane, ce să-ţi spun? Aisla-i vinal. Sadoveanu, o. ix, 353. Ciocoiu-ar vrea să-i prindă ... Aduşi legaţi argaţii înapoi. Arghezi, vers. 482. Păiunjenul ... lucrează singur, făcîndu-şi mari pînzc, prinzînd greu o muscă mai proaspătă. Călinescu, c. o. 45. Mi s-a dat să prind odată ... un splendid cărăbuş arămiu. Blaga, h. 60. Dacă le prindeam, le fărimam între fălci. Stancu, r. a. iii, 364. Au să spargă uşa şi au să te prindă. H. Lovinescu, t. 136. Cei din pluton ... au pornit cu holărtrc să-i ajungă pe cei din faţă ... Dar fugarii nu au mai fost prinşi. Scînteia, 1968, nr. 7 820. Umblam ca o păsărea ... Numa-un hoţ de vinător Puse laţul la izvor Şi mă prinse de picior. Teodorescu, p. p. 280. Bală-mi-le crucea, drac, Cum te-oi prinde, te dezbrac. Jarnîic-Bîrseanu, d. 466. Fata.... au rugat pe lată-său să-i prindă o pasere şi un iepure. Sbiera, p. 223. Uite calul, care e aici lingă noi, prinde-l de frlu şi du-l. Reteganul, p. i, 68. Pe sub poala pădurii, Prinseră-mă jandarmii. Doine, 43. Boierul puse slugile de prinse pe ţigan. şez. i, 18. I.as', zicea vulpea..., că mi te-oi prinde eu, cioară spurcată, ib. iii, 187, Te duc eu la o pădure unde poţi prinde bivolii. Stăncescu, b. 105. Duşmanul să-l ajungem, Noi pe el să-l prindem, Viu, întreg, nevătămat. Balade, iii, 340. Toţi ţin cale la strim-tori, Prind pe nemeşi călători, polc. tbansilv. i, 423, cf. 185. O mărs ş-o prins patru şoareci. O. Bîr-lea, A. P. i, 138. De flămlndă ce era, Prindea muşte şi minca. folc. mold. i, 324. Parcă-i prins de pe glrlă. Zanne, p. i, 186. Pă cele zburătoare cu laţiul le prinde, id. ib. 645. Şoarcele cu o gaură numai, îndată ll prinde pisica, id. ib. 662. Prinde orbul, scoate-i ochii. Negruzzi, s. i, 249, cf. Zanne, p. ii, 663, vi, 610, Stancu, d. 23. Cine goneşte doi iepuri nu prinde nici unul. Negruzzi, s. i, 248, cf. Zanne, p. i, 492. Miţa cu clopot nu prinde şoareci. Negruzzi, s. i, 249, cf. Zanne, p. i, 550, 596. Cu o lingură de miere mai multe muşte prinzi declt cu o bute de oţet. Pann, p. v. i, 24/24, cf. Zanne, p. i, 559. Nu vinde pielea nainte de a prinde vulpea. Zanne, p. i, 703. Ce-ai vînat, ai prins. id. ib. iv, 680. Ce iese din miţă şoareci prinde. Negruzzi, s. i, 248, cf. Zanne, p. i, 546. Puteai prinde iepuri (cu cineva) sau de i-ar da un iepure, l-ar prinde, se spune despre o persoană care manifestă o mare bucurie. Cf. Reteganul, p. i, 54, v, 11, Zanne, p. i, 490. Prinde iepurele (sau iepurii) cu curul (= lucrurile grele se fac încet şi cu multă răbdare). Cf. Negruzzi, s. i, 249, Zanne, p. i, 489. Clnd o prinde miţa peşte, se spune despre un lucru imposibil de realizat; niciodată. Cf. Jarnîk-Bîrşeanu, d. 431, Zanne, p. i, 552. (Refl. pas.) Atunce s-au prinsu şi un turcu viu. Neculce, l. 240. O sumă mare de turci s-a înecat in Dunăre, 4 s-au omorit şi 20 s-au prins robi. cu (1829), 292/17. întimpinind avanguardia tătărească ... o infrlrise ... perind tătari mulţi şi vii prinzlndu-se încă mulţi. Bălcescu, m. v. 60, cf. 140. Cit pentru vagabunzi ... legea determină ca să se prindă tn acel ţinut unde se află. cr (1848), 61/10. Şoarecii se prind cu curse. lm. în Polonia... cltimea speciei grive este aşa de considerabilă incit se prind fără număr şi se transportă luntri pline. Odobescu, s. iii, 28. Auzind Iisus că Ioan s-a prins s-a dus in Galileia (a. 1894). ap. tdrg. Musca se prinde nnmaidecll. Călinescu, c. o. 44. Prin streji şi prin carauli S-au prins trei oameni străini. Teodorescu, p. p. 102. Ariciul cu meşteşug se prinde (şi vrabia cu mei). Zanne, p. i, 315, c.f. 316. Vulpea, clnd să prinde, să prinde de cile patru picioare, id. ib. 707. Cu miare se prind muştele, id. ib. iii, 670. (R e f 1.) Maimuţa ...au apucat fărlma de carne şi s-au prins în cursă (a. 1705). gcr i, 354/5. Stigleţii s-au fost prins in laţ cum e mai greu. Donici, f. i, 26/2. F i g. Cu cuvinlul lui D[u]mn[e]zcu, ca cu un nevod, pre mulţi oameni au prins apostolii, intorcindu-i călră credinţa creştinească. Cheia în. 9v/11. Stă la pindă, îl ochează, pe Amorul doar va prinde. Asachi, s. l. i, 107. Scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor. Alecsandri, Poezii, 4. Vîntul cel adevărat ... Pune zările pe fugă, Prinde munţii şi-i înjugă. Arghezi, vers. 244. Lună ...De te-o prinde vrun zlătar îţi ia inima de jar. Pa-raschivescu, c. ţ. 136. Omul înseamnă Insă, pentru dramaturgul elveţian, individul izolat, prins într-o capcană fără ieşire. Scînteia, 1965, nr. 6 680. <0> E x p r. (T r a n z. şi refl.) A (se) prinde In cursă (sau In capcană, In laţ ori, învechit, rar, în laţe) = a face să intre sau a intra (din greşeală) într-o încurcătură marc, periculoasă etc. din care nu poate ieşi; a (se) înşela, a (se) păcăli; a (se) da de gol, a (se) trăda. îmi aduse aminte că e prins acum însuşi In laţele sale. cr (1846), 312/31. Te-ai prins singur In capcană. Alecsandri, t. 203. Mult a trebuit pin’ l-am prins In laţ pe acest călugăr evlavios. Eminescu, p. l. 43, Se va prinde Singură, aci la noapte, chiar In cursa ce-mi întinde. Davila, v. v. 150. încercarea sa de a libera pe bietul voievod prins in capcană e povestită cu toată lauda. Iorga, l. i, 224. [O văduvă] il prinde in capcană şi-l face să-i ceară nuna. Bassarabescu.v. 130. Era să-mi pun capul şi tot nu-l pot prinde-n cursă. Reteganul, p. iii, 37. (Cu schimbarea construcţiei) Necuraţii — Ntind sllţe şi laţuri să strice pre alţii. Şi să prind Intr-inse cu multă dureare. Dosoftei, ps. 32/7. Monarhul ... în urmă se încurcă cu deadins Şi să trezeşte de laţuri prins. Budai-Deleanu, ţ. 356. (Popular; în trecut) A prinde (pe cineva) Ia oaste (sau, regional, la cătane) = a Înrola (pe cineva) în armată cu forţa. Cf. lb. Pe bădiţa Vasile ll prinsese la oaste cu arcanul. Creangă, o. 183. N-au rămas voinic de zare C-au prins pe toţi la catane. Sevastos, c'. 271. (învechit şi regional) A-i prinde ochii (cuiva) sau a-i prinde (pe cineva) dc ochi = a atrage privirile (datorită aspectului armonios sau ieşit din comun, şocant); a sări în ochi. Frumuseţile ei nu-mi prind ochii, lm, cf. Zanne, p. ii, 356. Sub raportul colorilor, cari, zice poporul ..., clnd se potrivesc: te prinde sau le apucă de ochi. Pamfile, i. c. 291. (învechit) A prinde (pe cineva) la mină (ori la mina sau miinile lui, In mina lui) = a ajunge să dispună 16122 PRINDE — 1459 — PRINDE de soarta, de viaţa etc. cuiva (care a comis ceva); a pune stăplnirc şi a dispune de cineva, a avea la cheremul său; a avea la mînă. Staroslia de Cameniţă n-au putut prinde pre un vinovat la mănule lui. prav. 278. Au prins pe Heizăr gheneralul la mlna-i lui Tu-pilgrof. Neculce, l. 105. Vrind să prindă pre boierii munteneşti la mină, au şezut Grigorie Vodă ascuns In Ţarigrad. Muşte, let. m, 9/13. M-au prins la mină, blestematul! Alecsandri, t. 1 078. De te-aş prinde-n mina mea, Zile tu n-ai mai avea. id. p. ii, 23, cf. Zanne, p. ii, 261. (Refl. pas.) Vinovatul s-au prilejit de s-au prins la mina starostei de Liov. prav. 278. (Regional) A prinde şarpele eu mina altuia v. mină1 (I 1). (Glumeţ) A prinde vulpea de coadă = a fugi (pentru a scăpa). Apare deodată-n fafa mea Vasumali, regina, şi ... Vrea să mă şi bată. — Ş-ai prins de coadă vulpea? Coşbuc, s. 147. A prinde prepeliţa (ori cioclrlanul, purceaua etc.) de coadă v.’ coadă. -0* Compus: (rar) prinde- •muşte s. m. = gură-cască. Cf. cade. + (Regional; în construcţiile) De-a prinde-mă subst. = de-a prin-selca, v. prin s1 (1). Fantastica simfonie, minată clnd încoace, clnd încolo ...de vliit, se juca parcă de-a prinde-mă cu zăpăcitul meu auz. Hogaş, m. n. 87. Prinde barza puişoru subst. = numele unui joc de copii în care jucătorii îşi pun pumnii unii peste alţii; (regional) podul popii. Cf. alr ii 4 354/605. + (Adesea in loc. v b. a prinde peşte2) A pescui (1). Prinseră peaşte mult. Coresi, ev. 329. Cine va prinde cu hărăţul orice... alunce să-l junghe. prav. gov. 48r/18. Aruncară apostolii mrejile tn mare şi prinseră mulţime de peşti. Cheia în. 8r/4. Costa să se îngrijească să prinză o şliueă. Ivotzebue, u. 14r/19, cf. drlu, lb. Prind păscarii mulfime de scrlmbiţi. DrXghici, r. 108/19. Plasele s-a înspumat ... Milianii trag mereu, Că a prins nu-ş’ ce prea greu. Asachi, s. l. i, 179. Pescarul undi(a-şi întinde Şi cu rlmă-nşală peştele de-l prinde. Pann, ap. gcr ii, 362. Domnul învăţător s-a dus să prindă peşte. Slavici, o. ii, 14. Nici unul din ceilalţi băieţi nu mai prinsese asemenea rac mare! Contemporanul, iii, 656. Se cere unsprezece lei de cap şi pe an, pentru oricine ar vrea să prindă peşte In Prut. SP. Popescu, m. g. 85. Săriţi ... că am prins un ţipar! Galaction, o. a. i, 264. Aţi fi venit să-l vedeţi pe dumnealui ... cum prinde peşti? Sebastian, t. 121. Crapii prinşi li păstrării vii In giuvelnic. VoiculeScu, p. i, 14. Ştigu să prindă chitici de sub bolovani. Sadoveanu, o. vi, 613. Aţi prins mult peşte? întrebă Tita. Preda, m. 19. Am prins primul păstrăv şi primul lipan. vîn. pesc. decembrie 1961, 19. Au zis tllhariul călră Frlnt: Tu du-te şi prinde raci. Sbiera, p. 265. De atunci ... peştele...are...aripi şi omul li prinde cu virşa, cu undiţa, şez. ii, 32. Să prindă peşte cu vlrşa şi coşul. ib. iv, 115. Ar prinde peşte şi-i cu ochi, se spune despre cel care înccarcă să Înşele pe cineva cu mijloace evidente. Cf. Zanne, p. iv, 73. Nu prinde peşte înaintea mrejei (= nu-ţi face planuri, fără să fii sigur de reuşita lor). Cf. id. ib. 316, 462. (Intranz.) In ziua cea dinţii au prins toată ziua tot la peşte, şi n-au putut da de mreană. Sbiera, p. 119. (Refl. pas.) Peştii se prind cu plăşi şi cu alte instrumente, lm. în clrligele acestor pripoane se prind adeseori şi alte specii de peşte. An-tipa, p. 314. Toamna, sezonul preferat pentru prinderea ştiucilor ...se prind exemplare frumoase, vîn. pesc. ianuarie 1964, 4. La crap se pescuieşte numai cu cocoloş de pline muiată In apă, dar tot aşa de bine se prinde şi la mămăligă, ib. Clnd ningea pe mirişte şi se prindea peşte pe brazdă, se spune despre lucruri imposibile; niciodată. Cf. şez. iii, 129. Cu rima mică se prinde peştele mare. Zanne, p. i, 405. <> F i g. Deade lor ... den dumnezeiasca învăţătură a lui mreajă împletită, ca să o arunce In marea vieţiei omenească şi să prinză vareclţi s-ar afla. Coresi. ev. 333. Profitorii marilor măceluri fac tot ce le stă In putinţă pentru a prinde popoarele In mrejele minciunii. ScIn-teia, 1952, nr. 2 525. <£> (Despre instrumente de pes- cuit) Umbla bietul copil ziua deplină altădată şi nu-i prindea mreaja nici un peşte. Reteganul, p. v, 45. + A căuta şi a scoate din apă (pentru a salva, a recupera); a pescui (2). Eu nu slnt tatăl tău cel adevărat, ci le-am prins pe glrlă, unde erai dat. Ispirescu, l. 147. Tata zice că din Dunăre m-a prins cu mreaja. Reteganul, p. iii, 9, cf. 8. 2. A ajunge din urmă; a apuca să mai găsească (înainte de a pleca). Haide repede, domnule maior, poate-l mai prindem. Sebastian, t. 28. Eram tn cofetărie şi te-am văzul treclnd ... am alergat să te prinz. Camil Petrescu, o. iii, 210. Tovarăşul director... a plecat la Bucureşti ... încercaţi ... poate-l mai prindeţi in curie. Galan, b. i, 25. <0> (Prin lărgirea sensului) Mi se părea că ... se ia după mine şi fugeam, nici glonţu să nu mă prindă. VlahuţX, o. a. ii, 96. -v> F i g. Te-a cam prins bătrlneţea din urmă. t martie 1962, 24. 3. (Complementul indică obiecte sau fiinţe care cad, sînt azvîrlite, străbat aerul etc.) A opri, a reţine cu mlinile (sau cu ceva ţinut în mînă), a ţine pe loc. Un buzdugan de fer, 11 aruncă In sus..., li prinse pe degetul cel mic. Eminescu, p. l. 4, cf. id. o. i, 82. Unul zvlrle mingea şi celălalt o prinde. Pamfile, j. i, 32. Sticlele s-au ciocnii: una s-a prăvălit. A prins-o din zbor. C. Petrescu, î. i, 169. Prinde mingea, o aruncă. Stancu, d. 316. ¡-am azvlrlit ... piciorul acela. El, sărmanul, In loc să-l prindă In mlini, au finul mlinile In buzunariu. Sbiera, p. 107. 4. (Despre oameni; complementul indică vehicule care slnt gata de plecare) A sosi la timp sau in ultima clipă pentru a putea lua, folosi etc.; a apuca. Pină la prlnz aveam încă timp să prindem trenul. C. Petrescu, s. 189. Dacă nu-mi dădea uzina o maşină, nu prindeam rapidul la Caransebeş. Baranga, i. 161. 5. (Complementul indică ocazii, împrejurări favorabile etc.) A putea sau a şti să folosească, să valorifice, să exploateze, a nu lăsa să-i scape. Vorba e să ştii prinde momentul. Agîrbiceanv, a. 50. Fiindcă a prins prilejul, Mchenghiu începe tare. Gîrleanu, n. 116. învăţătura şi frumuseţea nu-ţi folosesc nimic, dacă n-ai minte să prinzi norocul clnd Iţi pică. Rebreanu, i. 89. G. (Complementul indică epoci sau evenimente) A trăi sau a apitea să trăiască în perioada respectivă, a apuca să fie martor la cele petrecute. Ştiu nişte Intlmplări cum nu mai slnt, Ce-s petrecute-n timpuri pc veci moarte, Pe care eu le-am prins. Labiş, p. 103. IV. (Predomină ideea de fixare, de ataşare, de legare la sau de ceva) I. T r a n z. (Complementul indică obiecte sau părţi ale acestora) A fixa de ccva sau unul de altul (în cuie, în ace, lntr-o închizătoare, cosind, legind etc.). Au prins pre dănlăuntru toate pietrile una cu alta pă dăndos cu scoabe de her. anon. cantac., cm i, 107, cf. lb. în mijloc au pus un băţ ..., apoi au luoat nişte frunze late de cocos şi l-au prins de acea umbrelă cu ace. DrXghici, r. 57/23. Strălucesc mesele tinse Tot cu flori cu sirmă prinse. BXrac, a. 79/18. Prinde ceste flori la pălărie, lm. Luaţi ace şi prindeţi mai curlnd clinii vesmlntului. id. ib. Vintul nopţii s-abătu pe la geamuri, le cercă dacă-s bine prinse. DunXreanu, ch. 112. Se chinuie să prindă In ochi monoclul. C. Petrescu, î. ii, 192. Ridică ... o crizantemă artificială ... O prinse de reverul fracului. Sahia, n. 100. O nevăzută fiinţă se străduia să-mi prindă aripi de umăr să mă ridice sus. Vlasiu, d. 44. Se rupeau clţiva nasturi slab cusuţi, care trebuiau prinşi la loc ca cu sirmă, la moment. Sadoveanu, o. ii, 387. Două rlndunele s-au hotărlt... să-şi prindă cuibul de casa noastră. Arghezi, s. viii, 23. Alături de vatră, prinsă Intre două cărămizi, clocotea o oală cu ceva verde înăuntru. Preda, m. 11. El mătasa o torcea, Lungă funie-o făcea Şi de gratii o prindea. Alecsandri, p. p. 142. Prinsei carul la doi boi. Doine, 257. Gura glrliciului [— unealtă de pescuit] li prinsă pe un cercuşor de lemn. şez. iv, 115. Rebeca, cum ll vedea, ...Garoafă-n piept li prindea. Bibicescu, p. p. 16122 PRÍNDK — 1'460 — PRINDE 31. (Refl. pas.) Ultima flşie se prinde cu uu ac dc siguranţă. Bf.lea, p. a. 39. (Refl.) Uşa se închide., .şi lanţurile se prind la loc. Delavrancea, v. v. 115. <£> F i g. Ai prins pre lespezile inimii tale dragostea Aretusii (a. 1800). gcr ii, 179/7. O vastă trilogie Pe care am prins-o-n şiruri de terţine. Topîr-ceanu, b. 89. Cred că-i un meşteşug Luna prinsă de belciug. Arghezi, vers. 247. <£> Expr. (Regional) A prinde (cuiva) o nevoie = a ajuta pe cineva aflat într-o situaţie (materialii) dificilă. Vedeţi că noi am trăit bine pln-acuma şi v-am prins şi cu clnd şi clnd cite o nevoie. Şuiera, p. 110. (Popular) A(-şi) prinde o (sau vreo) nevoie (sau nevoile cu ceva) = a face faţă unei nevoi, a-şi satisface o trebuinţă (materială). Bani mulţi in ţară, la neguţitori, de-şi prinde oamenii nevoile. Neculce, l. 2-99. Cu banii, ciţi s-au dat, pe ici pe colea, tşi prindea tala altă nevoie. Creangă, o. 242. Mărunţuşuri ce omul siringe cu glnd să-i prindă vreo nevoie. Contemporanul, Vj, 290. îşi prind cu banii alté nevoi ... Unu’ să-şi dreagă casa, altul... mai cumpără o vilă. C. Petrescu, î. ii, 208. (Refl.; regional) A sc prinde ca nuca iu perete (sau ca mazărea de perete) = a fi total nepotrivit, a se potrivi ca nuca în perete, v. n u c ă (I 1). Cf. şez. iii, 291, Zanne, p. i, 228, iii, 291. + Spec. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A face o cusătură la..., a coase; a cîrpi; (complementul indică părţi ale obiectelor de îmbrăcăminte) a îmbina, a uni între ele (însăilînd, cosind). Cf. lb. Nu le îmbrăca cu cămaşa, înainte de a o prinde pe unde e ruptă. lm. Prinde mlnicele la locul lor. id. ib. Marghioala tocmai prindea volan unei fuste largi, încreţite, la maşina de cusut. Stancu, r. a. ii, 100. Prinde gulerul la cămaşă. dl, cf. alr i 1 754/320, 354, 840, 1 755/65, 75, 107. o Absol. Cu acelaşi fir de aţă, Ţese, prinde şi agaţă. Arghezi, vers. 231. <ţ> Refl. F i g. Numai pinza alburie a zăpezii să prindea, petic de petic, spre a înveli faţa clmpiei c-o cergă nemărginită. Dela-vrancea, s. 170. 2. Tian z. (Complementul indică obiecte de Îmbrăcăminte, podoabe etc.; dc obicei la participiu şi urmat de determinări care arată locul) A pune, a fixa, a strtnge în jurul (sau pe o parte a) corpului, capului etc. (înnodînd, prinzlnd într-o închizătoare etc.). Cu poala prinsă-n brlu Vin clntlnd ... fete De la grlu. Coşbuc., b. 6, cf. id. p. i, 69. Dimineaţa vin neveste Cu şorţul prins in cingătoare. Goda, Poezii, 10. îşi trase peste cap rochia uşoară de casă, răminlnd lntr-un.jupon prins de umeri cu două panglici. Călinescu, e. o. i, 41. Băiatul ... purta pantaloni de sport prinşi cu catarame la glezne, id. s. 704. Pune colierul ... Stai să ţi-l prind eu. H. Lovinescu, t. 247. Florintaş d-ăi prinş pă cap. alr ii 3 287/47. 3. Tranz. (Complementul indică părul, şuviţe de păr, plete, bucle etc.) A strînge la un loc, a aranja (strîngînd) într-o anumită pieptănătură. Nuna împleteşte părul miresei In două cozi ..., li prinde apoi cozile moţoc. Sevastos, n. 236. Tinerele-i plete ...ea le prinde mănunchi tn alba-i mină. Coşbuc, p. i, 52. Cu părul adunat tn coc şi prins cu un piepten uriaş ..., coana Uţica fumează. Brăescu, o. a. i, 239. 4. Tranz. (Complementul arată cai; de obicei urmat de determinări care indică felul vehiculului, introduse prin prep. „la“) A pune în ham la un vehicul, a înhăma; (complementul indică boi; de obicei urmat de determinări 'care arată felul sau partea vehiculului, introduse prin prep. „la“ sau „în“) a pune la jug, a Înjuga. Gubernatoriul, măcar că poruncise să prinză caii, ... n-au mers. .Şincai, hr. iii, 199/31, cf. drlu, lb, lm. Hai să prindem şese boi Să mai scoatem din gunoi! Jabnîk-Bîrseanu, d. 441. Strigă surugiilor săi să prindă caii la răd.van. Marian, t. 149. Boii-i vei prinde-n jug. Reteganul, p. iv, 26. La car caii prinde-i-om Şi la mama du-ce-ne-om. id. ib. 67. Fecioru, clnd se-nsoară, Prinde şese boi la car Şi pleacă după amar. Doine, 40, cf. 291. Boişorii şi-i prindea Şi s-apuca d-a ara. Bibicescu, p. v. 311. Voi să prindeţi caii la căruţă., Alexici, l. P. 261, cf. a ii 12. Prinde patru boi la jug Şi te du cu ei la plug. Balade, ii, 362.. Maică, nu suspina, Că prinde-om patru boi la jug Şi ne-om duce noi la plug. folc. transilv. i, 452. (Absol.) Ei să prindă numaidecll la căruţă şi să vină, zise părintele. Agîr-riceanu, l. t. 238. Prindem la cocie. alr ii 4 557/29. (Refl. pas.) Caii se prind la cocie. Pribeagul, p. r. 66. <> (Prin lărgirea sensului) Mulţi cini şi capre şi astfeliu de vieţuitoare le prind la ham. gt (1838), 352/13. Sus pe dealu lung Şese fete prinse-n jug. Mîn-drescu, i,. p. 222. Sfintul Vasile, De părerea de bine, O prins porumbii la răsteie. şez. iii, 242. 5. Tranz. (Complementul indică obiecte; urmat de determinări care arată obiectul, loeul etc. de care se atîrnă, introduse prin prep. „de“, „la“, „în“ etc.) A agăţa de ceva (lăsînd să cadă liber în jos); a atîrna, a spînzura, a suspenda. Cadrele-aurite, ce de păreţi slnt prinse, Sub palidă lumină, apar misterios. Alecsandri, Poezii, 3. Prinde acest veslmlnt de cel cui. lm. Perseanu vru să-şi prindă pălăria In cuier. Bas-sarabescu, v. 74. Poartă veşnic acelaşi colier: o piesă redusă de cinci lei, prinsă lntr-un lănţişor subţire' de argint. Brăescu, o. a. i, 8. Greutatea celor două vedre prinse de capetele cobiliţei. Stancu, r. a. i, 9, cf. ii, 220. Icoancle prinse tn cuie au începui să se legene. v. rom. decembrie 1964, 37. Cu perdele prinse-n cuie, La ferestre cu gutuie. Teodorescu, p. p. 205. <0> Refl. [Buzduganul zmeului] venea de peste nouă moşii ...şi... a sărit de s-a prins In cui. Stăncescu, ii. 95. (F i g.) Două lacrimi mari străluciră limpezi. Prinse o clipă in gene, se pierdură roslogolindu-se in bluza pătată. Brăescu, o^ a. ii, 33. Toate durerile lumii le-am strlns ... în perlele pllnsului, firave, prinse de gene. I.abiş, p. 285. (Complementul indică fiinţe) A lega (de git, de picioare etc.) lăsltid să cadă, să atîrne liber în jos; a spînzura. Condamnatul era prins de git, pe eşafod. + Refl. A se fixa, a se bloca, a se înţepeni, a se împiedica etc. de ceva ascuţit, ieşit în afară etc. Mărăcinii lui vor creşte şi le veri prinde spre rădăcina altor mărăcini, prav. gov. 127v/5. Rochia i se prinse de un mărăcine şi o ţinu In loc. Bolintineanu, o. 331. Scoase din buzunarul sting al mantalei cutia de tinichea ... I se prinse capacul de colţul buzunarului. Sahia, n. 77. Era un cui cu muchia ieşită din podea şi rrii s-a prins o sanda In el. v. rom. septembrie 1960, 69. G. Refl. (Despre unele plante parazite sau despre plantele agăţătoare) A se fixa, a se agăţa de ... (cres-cind în sus); a creşte pe ... Cf. lb. Plantele parazite se prind de alte plante, lm. Viţa se prinde de toi preşte tot ce dă. id. ib. Un mucegai verde se prinsese de var. Eminescu, p. l. 29. De piciorul sting mi s-a prins un rug. Sahia, n. 24. D'in afară-i muşt'u prins [pe mănăstire]. Alexici, l. p. 159. Nu se prinde muşchiul de el, se spune despre oamenii zgirciţi. Cf. Zanne, p. i, 223, 7. Refl. (învechit; despre oameni) A se stabili la ..., a se fixa, a rămîne în ... Merse la mănăstirea Dionisatului şi să prinse de lăcaş. anon. cantac., CM I, 90, Cf. LM. V. (Predomină ideea de lipire, de sudare, de aderare la ceva, de pătrundere în ceva) 1. T r a n z. şi refl. A (se) uni (prin atingere); a (se) lipi (cu o materie cleioasă sau prin alte mijloace, din alte cauze). Cf, lb. Prinde cu cocă foile unui fascicul, lm. Ni s-au prins picioarele de sclndurele unse. id. ib. Irina se lăsă moale in braţele linărului şi-şi prinse pătimaş gura de gura lui. Delavrancea, t. 159. Ţi să prindea pleoapă de pleoapă, nare de nare ... de ger ce se pornise, id. h. t. 251. Se mişcă iute tigaia, ca să nu se prindă omleta pe fund. S. Mahin, c. b. 62. Nană, buzele lele, Poate tu le-ai uns cu miere, De se prind aşa d-a mele. Doine, 75. 2. Refl. (Despre ţesuturi, părţi ale corpului) A se lipi la loc, a se reuni cu ansamblul (sudlndu-se, iritegrîndu-se la acesta). Fata împăratului Roş ... 16122 PRINDE — 1461 — PRINDE răpede pune capul lui Harap Alb la loc..., toarnă apă moartă, să steie slngele şi să se prindă pielea. Creangă, o. 128. Au luat voinicul pe moşneag... i-au pus ochii la locul lor şi i-au uns Intli cu apă moartă şi s-au prins. Sbiera, p. 40. El presupunea că ... numai din tlmplare i s-au prins picioarele la loc. id. ib. 249, cf. 137. 3. Inlianz. şi refl. A face priză cu a adera la ... Un cal graur ... Cu potcoave de argint Ce prind bine la pămlnt. şez. iii, 242. Pe-o mreanâ am călcat, Mreană mică, mitutca, Şi cu solzii cit palma, Potcoava nu să prindea, ib. iv, 220. Cerneala nu sâ prinde pe htrtie unsă. Zanne, p. v, 160. <$• F i g. Toată ziua am [ost indispus. Nu se prindea lucrul de mine. C. Petrescu, î. ii, 185. Slngele, din vii şi din castani, Pe faţa ruginie a lacului s-a prins. Aromezi, VEns. 26. In părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de argint. Beniuc, v. 38. E x p r. (R e f 1.) A nu se prinde somnul de cineva = a nu putea dormi. Zadarnic m-am răsucit In aşternut. Nu se prindea somnul de mine. C. Petrescu, s. 117. Glndurile ll munceau toată noaptea şi somnul nu se mai prindea de el. şez. ii, 67. (R e f ].;. Învechit şi regional) A i se prinde (cuiva) privirile (sau ochii, ochiul) de (ori pe) cineva (sau de ceva) =a se opri cu privirea pe .... a reţine privirea, atenţia; a alege cu privirea (pe cineva sau ceva) din mulţime, a prefera. Să-mi reveniţi ferice ... Mai juni, mai lari ... Să mi se prindă ochiul pe dragii mei eroi! Alecsandri, Poezii, 477. Nu mi se prind ochii pre nici una din aceste frumuseţi. lm. De nici unul nu i se prindeau ochii, deşi erau armăsarii şi caii cei mai buni. Ispirescu, l. 15. Nimic, dară nimic n-avea de ce se prinde ochiul, id. ib. 207, cf. Zanne, p. ii, 347. Mi se prind privirile de bocancii cu care e încălţată. Stancu, r. a. i, 21. (R e f 1.; Învechit) A se prinde mintea după ceva = a fi de acord cu ..., a-şi da asentimentul, a trece de partea ... Se prinde toată mintea după ascultătura lu Hristos. Coresi, l. 374/1. + Refl. (Prin Mold.; despre medicamente, tratamente) A-şi face efectul. Rar scapă vita de dalac, căci leacul ce i se dă nu se prea prinde, şez. iv, 122. 4. Intranz. (De obicei construit cu dativul şl cu determinarea „bine") A(-i) fi necesar, folositor, util; a(-i) servi, a(-i) folosi; a(-i) face, a(-i) aduce un serviciu, a(-i) fi de ajutor. Acel Cerchez Mehmel-paşe le-u prinsu mai bine declt mii de pungi de bani. Neculce, l. 117, cf. lb. Arghir ... O ploscă de vin aducc ... Care foarte bine prinde. Bărac, a. 37/10. Bine ţi-ar fi prins coarnele. Alecsandri, t. 939. Ce învăţaţi In şcoală vă va prinde bine In viaţa socială, lm. Economiile-ţi prind bine la timp de nevoie, id. ib. Făt-Frumos, zise ţtnţarul, ia-mă de mă du plnă-n pădure, că ţi-oi prinde şi eu bine. Eminescu, p. l. 15. I-a mai dat o tipsie mare de aur...ca să-i prindă bine la nevoie. Creangă, o. 49. Ştiuca li zise: ... Dă-mi drumul tn apă, că mult bine ţi-oi prinde. Ispirescu, l. 43. Se mai crede că pentru cei cuprinşi ...de nebunie prinde bine petrecerea lor printr-un jug. Marian, t. 35. Ce bine prinde, dimineaţa pe răcoare, o cafeluţă caldă. Brătescu-Voineşti, p. 137. Bine ne-ar mai prinde, don' plutonier, de ne-ar da! Rebreanu, m. ii, 82. Banii mi-au prins bine. Vlasiu, d. 172. Nici închisoarea nu ţi-a prins aşa de bine ca bătaia asta. Sadoveanu, o. iii, 114. Ce bine ţi-ar moi prinde să cari nişte saci In spinare! H. I.ovinescu, t. 24. Ce le-am spus eu le-a prins bine! Preda, d. 111. Aceasta va prinde bine elevilor, deoarce, la timpul lor, agricultura va fi complet mecanizată. Scînteia, 1960, nr. 4 857. Ţ-oi prinde tare bine Unde-a fi mai rău de tine. Pom-piliu, b. 77. Vecinul de Ungă mine Totdeauna-mi prinde bine. Jarnîk-Bîrseanu, d. 412. Au chitit In sine că acele mere i-ar prinde acuma foarte bine. Sbiera, p. 210. Eu voi veni şi mult bine-ţi voi prinde. Reteganul, p. i, 57. Acum, amar de mine, Şi urltu-mi prinde bine. Doine, 151. Ţi-oi da un pui şi mult bine ţi-o prinde. Stăncescu, b. 191. Ce mai sfat îmi dăduşi, moşule! — Nu zice, cucoriaşule, asta, că are să-ţi prindă bine. şez. vi, 150. Grea mai e şi palma ta. Dar Iţi mulţumesc de ea, Că mi-o prinde la ceva. Balade, ii, 1Í5. însuratul de tlnăr şi mlncarea de dimineaţă mare bine prinde. Zanne, p. iv, 398. -$> E x p r. A-l prinde rău = a-i face un prost serviciu, a-i cauza o neplăcere, un rău. Ştiu cu, maică, rău ţi-a prins Orice vorbă eu ţi-am zis. Bibicescu, p.p. 97. + T r a n z. (învechit şi regional; construit cu dativul şi urmat de determinări ca „foamea“, „setea“, „pofta“) A-şi potoli1 (1). Cel ce răpcaştc al mişălului, clndu-ş vinde ceva, să-ş prinză foamea şi setea ... Coresi, ev. 448. Au crescut mohor, şi dinir-a-cela şi-au fost prinzlnd foamea sărăcimea. Ureche, let. i, 203/30. Le-au dat turcii făină, pesmed, de le-au prins foamea, ist. ţ. r. 112. Au dus acea pine in Cameniţă, de le-u mai prinsu foamea deodată cu acea pine. Neculce, l. 137. Dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar. Creangă, o. 20. Vinde [peştii] Şi pe dlnşii ie merinde Şi clnd vrei foamea că-şi prinde. Marian, sa. 362. + Refl. şi intranz. (învechit; despre mineare; de obicei In forma negativă) A-i prii1 (3). La masă dacă şedea, Se scula mai mult flămlndă, De dlnsa nu să prindea. Pann, p. v. iii, 38/18. Tot ce mlnca, nu-i prinde, lm. Ipate acum nici de treabă nu-şi mai căuta, nici mlncarea nu se prindea de dlnsul. Creangă, o. 69. 5. T r a n z. (Despre Îmbrăcăminte, podoabe, pieptănătură etc.; p. e x t. despre gesturi, atitudini, manifestări ále oamenilor) A-i şedea (cuiva) bine, a fi adecvat, potrivit (pentru cineva); s p e c. a se potrivi (II 3). Se apucă să o Investminte cu hainele cu care era deprinsă şi care o prindeau. Negruzzi, s. i, 338. Fetiţa ... îşi cercă iar rochiţa, Panglica care-o prinde. Bolliac, o. 89. I.e prinde cămaşa cu altiţe dă minune. Alecsandri, t. 656. Nu prinde pre un june a face şi vorbi ca un bălrln. lm. învălită lntr-o scurteică blănită, care-o prindea de minune. Eminescu, p. L. 139. Tot ce-ar zice i se cade, iot ce face-i şade bine Şi o prinde orice lucru. id. o. i, 159. Catrina 1 mi zicea că nu mu prinde clnd mă sluţesc. Gane, n. ii, 95. El trăia aşa cum scria ...şi aceasta nu era afectare pentru că-l prindea. Caragiale, o. iv, 429. Căciula-i ţurcănească, trlntită p-o ureche, ...ll prindea ca p-un haiduc. Delavrancka, s. 25. Privirea, gesturile, toată fiinţa ei aveau un aer ştrengăresc, care-o prindea de minune. Vlahuţă, o. a. iii, 34. Cum ţi se parc, Alexandre, mă prinde rochia astal Contemporanul, via, 201. De lipseşte miresii peteala, atunci mătasea de păpuşoi sau paiele de grtu cusute pe tăsmăluţe o prind minunat. Sevastos, n. 2. Părul bogat ... o prindea atil de bine. Gîrleanu, n. 158. Te prinde redingota bine. Topîrceanu, b. 67. Mi se spunea că mă prinde mult pălăria tare. Camil Petîiescu, u. n. 47. Ca să faci hazuri trebuie să te prindă. C. Petrescu, c. v. 234. Ce nu mă prinde? — Genul ăsta pe care l-ai ales. Sebastian, t. 58. Haine de gala cu 1 200 de lei costumul ... ce să-ţi spun, le prind. P. Constant, r. 108. Negrul le prinde de minune. Călinescu, s, 178. Eşti atlt de tlnără şi de frumoasă, mamă, că nu te prind vorbele astea bisericeşti. Vinea, l. ii, 237. Nu mă mai prind gătelile. H. Lovinescu, t. 248. <£> E x p r. A-l prinde rău (pe cineva) = a nu i se potrivi, a-i şedea rău. Am o neagră salbu-liţă De cercat ta gltul teu, Care nu te-a prinde rău. Alecsandri, i>. p. 36. •<> (Prin lărgirea sensului) Mihai priimi pe soli ... cu multă fală şi pompă domnească, căci „mult ll prindea domnia", zice un contimporan. Bălcescu, m. v. 258. (Intranz.) Cruzia foarte prinde la feţe domnitoare. Negruzzi, s. ii, 294. G. Intranz., refl. şi t r a n z. (învechit şi popular; despre arme, unelte tăioase, proiectilc) A pătrunde (I), a intra, a se Înfige In ... (tăind, găurind, vătămlnd ctc.). Crezlnd că /¡-a prinde sabia, Imflă cit putu şi-i zbură capul. Dosoftei, v. s. ianuarie 20r/9. Fiind ravănă iarba, mai bine o prinde coasa. Economia, 65/12. Nu se poate apropie nime de cerb, 16122 PRINDE — 1462 — PRINDE căci este solomonit şi nici un fel de armă nu-l prinde. Cheangă, o. 95. Pintea ceru ...ca nici un glonţ, fie acela din orişice pnşcă ar fi, să nu-l poată prinde. Marian, t. 292. în casele vechi găseşti lemn de nu prinde loporu, că-i tare cum li criţă, conv. lit. xliVj, 659. Nu prinde dalta, cleştele n-apucă Şi nu se-mbină stilpul de ulucă. Arghezi, vers. 306. Bătrlnul ... aruncd [paloşul) de sâ prinde lare-n uşă. Reteganul, p. iii, 13. De ce pe ei i-au făcut Aşa nalţi şi subţirei Să prindă plumbul In ei. Hodoş, p. p. 226. O-n-vlns pe toţ împăraţi. Plumbu nu i-o prins. Candrea, ţ. o. 29. Nici jandarul nu-i de fier Să nu prindă briş-ca-n el. folc. tranşilv. , i, . 142. Capul plecat nu-l prinde sabia. Neculce, l. 134, cf. Alexandria, 121/2, Zanne, p. ii, 38. VI. (Predomină ideea de doblndire, de ciştigare, de obţinere)-1. T r a n z. (învechit şi regional; complementul indică bunuri materiale sau valori monetare) A intra In posesia a..., a obţine, a do-b In di; a obţine contravaloarea a ..., a încasa; a cumpăra; Cu lupii să mă-mpac, Clnd de piele li dezbrac-.Şi prind de pe bot parale. Donici, f. ii, 28/21. Unul avlnd o moşie ... Se apucă şi o vinde. Prinde pe dlnsa ce prinde Şi tşi cumpără îndată O sanie. Pann, p. v. ii, 70/5. Suma prinsă din vlnzarea popuşoilor ... se suie la 315 175 lei. I. Ionescu, d. 26; Pe perje prind sume mari de bani. Alecsandri, t. 256. De la saline tezaurul public prinde ... mari sume. lm. Clţi': săteni n-au prins bănet din ghinuri. Jipescu, 0. 53. Banii ce-i va prinde din vlnzarea lui să-i dea împăratului. Ispirescu, u. 70. Are străiţe bune, caţaveică de postav, a prins o păreche de juncani, o vacă. Contemporanul, vi2, 3. Cam ce să prindeţi voi pe peşte? Delavrancea, o. ii, 264. Prepeliţe pe care ... le vindeam, ... iar cu banii prinşi pe ele mtncam ... îngheţată. Brăescu, o. a. ii, 94. Mă-ntorsei. iară pe plai ... Să mai prind ceva de trai! Alecsandri, p. p. 257. Calul bun din grajd se vinde, Şi mai bun preţ pe el prinde. Zanne, p. i, 348. <> A b s o 1. Dacă ţii rln-dulde la trei dimineaţa şi chiar de cu seara, prinzi, Călinescu, s. 7..<£> Refl. pas. Suma banilor ce s-au prins de pe toţi popuşoii ... se suie la 665 197 lei. 1. Ionescu, d. 26. + (Curent; prin lărgirea sensului; adesea în contexte figurate) A reuşi sau a începe să doblndească, să aibă; p. ext. a avea. Leşii ... au prinsu şi mai mare pizmă pe dlnsul. Neculce, l. 96. Un măciaş ghimpos ... Vrea să prinză rădăcină. IIe-liade, o. i, 134. Impărătiţa ... se duse la tatăl său...... să li dea să înţeleagă despre ... sclrba ce prinsese asupra tuturor bărbaţilor. Gorjan, ii. ii, 100/13. [Un] tlnăr laur ...Va prinde rădăcină şi, In urmă, va-nflori. Asachi, s. l. i, 48. O tlnără- cu care de mic prinsese amor. Pann, e.-ii, 20/8. Omul ce.prinde o idee de mult timp aşteaptă. Filimon, o. i, 137. Parcă am .prins aripi ca să zbor. la Bucureşti! Alecsandri, t\ 859. Lipsii de, părinţi, de rude, de prietini cari să prinză milă de mine. Odobescu, s. i, 143. Umbra sa ... prinse încet, încet conture pe părete şi deveni clară. Eminescu, p. l. 45. EL nu putu prinde un glnd întreg, o hotărlre. Caragiale, o. i, 63. Aceste feţe..., plrlite In focul luptelor, nu să Incovoaie, nu prind cute. Delavrancea, s. 174. Dă-le din căruţă, voinice, ci şezi, pare că ai prins rădăcină. Contemporanul, iii, 656. De cei ce vlnd parfum clnd eşti atins, Tu-n haine prinzi mirosul lor distins. Coşbuc, p. ii, 290. Cuvintele prindeau înţelesuri profetice. D. Zamfirescu, î. 64. Nu înţelegea cum poate cineva, dintr-un lucru de nimic, să prinză vrăjmăşie. Brătescu-Voineşti, p. 331. A lila dragoste prinsese el pentru mine Intr-un timp aşa de scurt! Hogaş, m. n. 155, A prins o idee minunată pe care trebuie neapărat s-o scrie. Rebreanu, i. 97. Chipul de pe catedră prinde In juru-i o lumină deosebită. Galaction, a. 22. Prinsese o guşă gelatinoasă care-i căptuşea bărbia. C, Petrescu, o. p. i,. 63. Clinele a prins şi el duşmănie de moarte împotriva omului. Popa, v. 345. Statuia prinde înfăţişare, prin. detalii puse cu creta, Blaga, h. 127. Motorul duduia şi maşiiia prindea viteză. Stancu, r. a. iii, 8. Sămlnţa străină poate prinde rădăcini In ogorul mănos. v. rom. ianuarie 1954, 154. Clnd ceapa şi făina au prins o culoare gălbuie, se stinge cu apă. S. Marin, c. b. 49. Eu am prins glnduri nepune,. Să mă duc cu mlndra-n lume. Jarnîk-Bîrseanu, d. 56. Văzlnd aceasta, ţiganca prinse frică şi mai tare. Sbiera, p. 111. Lemnarul, biet, acum prinsese şi el gust de viaţă. Stăncescu, b. 293. Cum era de nurliu, prinse dragoste de dlnsul fata împăratului.. Fundescu. l. p. i, 78. A căzui vro doi, trei peri după dracu pe lup şi ... a prins rădăcină In lup. şez. iii, 191. Uda tăciunele care In urmă prinse rădăcini, crescu, înflori şi făcu poame. ib. v, 36. Să prindă plnea coarjă, să să ruminească. alr ii 4 004/520. Piatra care se scoate adesea din locu-i nu prinde rădăcină. Baronzi, l. 62, cf. 66, Zanne, p. i, 249. <$■ E x p ri A prinde putere (sau puteri, forţă) ori (intranz.; regional) a prinde la putere = a) (despre fiinţe) a Începe să capete sau a căpăta forţă, vitalitate, a începe să devină sau a deveni mai puternic; a se Întări. Cf. lb, lm, Jipescu, o. 56. Corbul ... aduse In unghiile sale seu, puse pe viteazul Prlslea şi [acesta] prinse mai multă putere. Ispirescu, l. 88. Te-nvio-rezi şi prinzi puteri Sub vraja dulcei mlnglieri.' Iosif, patr. 80. Ca să prindă forţă mai ceru un ceai. Călinescu, s. 631. Stai ...să iau un chil de vin să prindem şi noi putere. Preda, î. 86. Cum au prins voinicelul la putere, nu-şi mai afla loc acasă. Sbiera, p. 22. împăratul Verde încremeni, dar iarăşi prinse putere şi zise ... Reteganul, p. i, 32. Cum i-a udat [corbul] limba lui Zorilă, cum a mai prins flăcăul putere şi i-a retezat capul zmeului. Stăncescu, b. 101. Tei--Legănat prinse la putere şi, cînd l-a izbit o dală pe zmeu, l-a vlrlt In pămint. şez. ii, 205. (Prin lărgirea sensului) Clnd ll simt [steagul] cole, pe inimă..:, inima-mi creşte şi prinde la putere. Alecsandri, t. ii, 30; b) (despre lucruri In mişcare, fenomene fizice etc.) a Începe să-şi înteţească sau a-şi Înteţi activitatea, a Începe să se intensifice sau a se intensifica. Poalele suflau. Eocul prindea puteri. Stancu, r. a. i, 37. Ca prin farmec, elicea prinde puteri, s iunie 1960, 69. A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a) (despre oameni) a se fixa, a se stabili, a începe să capete sau a căpăta stabilitate intr-un anumit loc. Moldovenii ... erau copleşiţi cu următoarele ... bătăi de cap: 1) A prinde rădăcină Intr-un cuibuleţ restrlns ... Has-deu, i. c; i, 8. Iar cu ... Putea-voi rădăcină să prind In loc vreodată? Alecsandri, t. ii, 68. Să-l lăsăm să prindă. Intre noi, rădăcini. Galaction, a. 453. îţi spun că n-ai să prinzi rădăcini aici. Stancu, d. 26. Nu puteai să prinzi rădăcini, nici la subsol, unde era mecanica, nici la secţia de maşini. Pas, z. i, 306; b) (despre acţiuni, deprinderi, idei etc. ale oamenilor) a Începe să găsească sau a găsi un mediu prielnic, a Începe să se dezvolte, să se extindă, să se manifeste sau a se dezvolta, a se extinde, a se manifesta; a Începe să se impună sau a se impune. Libertatea a prins rădăcină In Europa. Bollîac, o. 225. Astfel de idei încolţeau pe nesimţite şi prindeau rădăcină In mintea mea. Gane, n. iii, 48. Vede că este ascultat de cătră alţii şi că vorbele lui prind rădăcini. Slavici, n. i, 12. Multe „subiecte“ se şterg clnd vrei să le scrii. Asta înseamnă că ele n-au prins rădăcini destul de adinei tn sufletul nostru. Vlahuţă, o. a. ii, 27. Credeau acum că norocul lui Iosif Rodean a prins rădăcini adinei. Agîrbiceanu, a. 213. Lucruri care n-avuseseră nici o trecere plnă acuma prinseră ca încetul rădăcini. Gîrleanu, n. 35. Glndul acesta n-a prins rădăcină niciodată. Sadoveanu, o. i, 392. Umanismul şi ştiinţa n-au pritis rădăcini In Veneţia. Oţetea, b. 287. Lupta pentru pace a prins rădăcini adinei. Stancu, u.r.s.s. 143. Relaţiile socialiste ... prind rădăcini puternice la sat. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 70. A prinde carne (moale sau burtă, seu etc.) ori. (r e f 1.) a se prinde carnea (pe cineva) = a se lngrăşa. Caii, de inimoşi, nu prind carne pe dlnşii. lm, cf. Zanne, p. ii, 62. Coana Frăsinica, deşi se sculase după boală, nu prindea nici dram de carne 16122 PRINDE — 1463 — PRINDE pe ea. Sandu-Aldea, u. r. 175. Observă că a începui să prindă burtă. C. Petrescu, î. ii, 265. O jigodie de purcel... parcă mănlncă numa-n zi de post, că nu prinde seu pe el deloc. Stănoiu, c. i. 116. Le-a rămas un copil, Iancu, uscat, slăbănog, ... parcă ar mtnca cenuşă, nu prinde carne pe el. Stancu, d. 17. A prinde limbă (sau glas) ori (intranz.; popular) a prinde la limbă = a căpăta curaj, a Îndrăzni să vorbească, să-şi spună părerile; a-i veni cheful să vorbească. Polcovnicul Ionifă băuse In sănătatea însurăţeilor ... şi prinsese la limbă. Ghica, s. 14. Oaspeţii noştri ... prinseră la limbă şi deveniră mai zgomotoşi. Filimon, o. i, 184, cf. Zanne, p. ii, 231. Variolomeu a prins glas şi veselie. C. Petrescu, a. 292. Tudorel, pe de altă parte, prinsese limbă. Călinescu,' b. i. 180. Cam îmi făcui seama, miorlăi Cotojman, mai prinzlnd la limbă. Plopşor, c. 53. (Cu schimbarea construcţiei) După ce beau, Chirilă prinde oleacă de limbă şi-ncepe a povesti. Sadoveanu, o. vii, 295. (Rar) A prinde limbă = (despre copii) a Începe să vorbească. Iată-l pe copil ... Clnd a prins limbă şi picioare, piere din bătătură. Galaction, a. 415. A prinde viaţă sau (intranz.; regional) a prinde la viaţă = a-şi reveni In simţiri; a se Înviora (fiziceşte, sufleteşte); a se Întrema, a se Îndrepta. Cinele tresare, prinde viaţă ... şi se repede In sus. Slavici, n. i, 34. Mă-n-torc spre cer să prind viaţă. Călinescu, l. l. 91. Să n-ai nici-o frică, Fală selbăţică, Că te-oi lua-n braţă, Să mai prind Ia viaţă. Alecsandri, p. p. 15. (Popular) A prinde inimă ori (regional) a-şi prinde inima sau (intranz.) a (mai) prinde Ia inimă (ori, Învechit şi regional, la suflet, la fire) = a Începe să capete sau a căpăta curaj, a se îmbărbăta ; a-şi veni In fire; a Începe să-şi refacă sau a-şi reface forţele, a se îndrepta. Din acelea zile. naţiunea ... a şi putut prinde inimă. Bariţiu, p. a. i, 570. Prinde inimă, dragul meu Păturică I Filimon, o. i, 126. Mamă-nlristată, prinde la suflet Invietor! Alecsan-dri, p. ii, 118, cf. id. T. 1 497, lm. Grecii, care după luarea Ţarigradului, sc dase afund, ... treptat prinseră la suflet. Odobescu, s. i, 122. Femeia, văzlnd apoi pe bărbatul său că se depărtează, ... prinse la inimă şi începu să-l mustre. Gane, n. ii, io. I-Iarap Alb, mai prinzlnd oleacă la inimă, încalecă. Creangă, o. 93. A intrat In circiumă ... să-şi prinză inima cu un ciocan de rachiu. Caragiale, o. ii, 236. Greuceanu mai prinse la suflet şi, Imputernicindu-se ..., ridică ... pe zmeu şi, trlnliadu-mi-l, ll băgă In pămlnt. Ispi-rescu, L. 223. Toţi ai săi prindeau la inimă şi biruiau. Delavrancea, s. 82. Ai adus bureţi? Pune-i la foc; să-i faceţi cu usturoi, poate, aş mai prinde la inimă. Contemporanul, vix, 492. Auzind acestea de la înger, am mai prins lă fire şi am purces mai departe. Sbiera, f. s. 14. Mi-a dai vin buh, ca să prind inimă. Sadoveanu, o. xi, "307. Zlnele ... înmărmuriră ... . şi numai tlrziu prinseră inimă, după ce le chemă crăiasa cu ea. Reteganul, p. ii, 16. îi ... dădu din prescură să-şi mai prinză niţel inima. Stăncescu, b. 89, cf. 180. (Cu topica inversată) De-acolea indemnln-du-să mai toată Murga ţigănime, inimă prinsă Şi-acum avea chef să să şi bată. Budai-Deleanu, ţ. 203. A priude fiinţă (sau viaţă) = a se naşte; a se isca, a se ivi, a apărea; a se contura (vizual sau în minte). Nici chipul, nici trupuşotul nu puteau prinde fiinţă. Gîrleanu, n. 169. Pecingini, In care n-a mai putut prinde viaţă nici o iarbă. C. Petrescu, î. ii, 203. Un gind vrăjmaş î/t mine a prins fiinţă. Labiş, p. 119. A prinde nas sau (intranz.; regional) a prinde la nas = a deveni arogant, Îndrăzneţ, obraznic; a-şi lua nasul la purtare, a se obrăznici. Radu! ... Au prins la nas, pentru că-l ocroteşte vărul Ştefan Stllpeanu. Alecsandri, t. 1361, cf. lm. A prinde faţă = a) (despre oameni) a începe să arate bine, a căpăta o culoare, un aspect frumos, sănătos, li merseseră bine trebile lui domnu Tănăsică şi, din slab ce era, ... începuse omul să prinză faţă. conv. lit. xliii, 398; b) (despre unele alimente) a se rumeni (sub acţiunea focului). Să prindă faţă pita. alr ii 4 004/2, cf. 4 004/27, 29, 95. A prinde un Jir = a) a avea un punct de plecare pentru a afla ceva, a cunoaşte un amănunt în legătură cu o anumită situaţie. Să fii ban să-ţi aduci aminte clnd v-aţi despărţit, ca sS‘ pot prinde un fir, ... să găsesc o urmă, să încep cu ceva. Sadoveanu, o. x, 642; b) -a obţine firul liber la telefon, pentru a putea avea o convorbire. (învechit, rar) A prinde temei = a căpăta stabilitate; ă se statornici. Amoru-n inima ei Mai mult o să-naihleze■ şi o să prinză temei. Pann, e. ii, 82/2. (învechit, rar) A prinde foc = a se înflăcăra. Dar cine mai poate studia ceva! Capetele noastre prinsese foc. Eminescu, p. l. 145. A prinde minte (ori, intranz., regional, la minte, la cuminţie) = a cîştiga experienţă, a deveni mai înţelept; a Începe să se facă sau a se face om de treabă. Veţi plăti cu capul obrăznicia ... ca să prindă şi alţii la minte, văzlnd de patima voastră. Creangă, o. 119. O ia pe mireasă In braţe... ş-o dă cu capu-n grindă, ca să prindă la minte. Sevastos, n. 261. I-am dat numai vreo 30 de lovituri de frlnghie, ca să prindă la minte. Contemporanul, vij, 103. Nevasta a prins minte şi s-a liniştit, de clnd a mlncat bătaia cea bună. Sado- veanu, o. i, 437. Ieri ai fost dat la beţie, Astăzi venişi la trezie, Dar n-ai prins la cuminţie. Alecsandri, p. p. 208. Frunză verde fir de linte, Apăi bărbate-am prins la minte. şez. i, 13. A prinde chei (sau, intranz., rar, Ia chel ori, învechit, la voie bună)=a începe să se înveselească sau a se Înveseli. Vinule dulciu ... Care te-au bcut ... Prinde îndată chef ş-uită de necaz. Budai-Deleanu, ţ. 135, cf. lm. Boierii prindeau la chef şi la arţag şi începeau să arunce cu talgerile in bieţii lăutari. Galaction, o. 70. Ne-am ospătat amlndoi destul de bine. Doctorul Luduş prinsese chef. Stancu, r. a. v, 363. (învechit) A prinde partea (cuiva) = a lua (cuiva) apărarea; a se situa pe aceeaşi poziţie cu cineva. Pre Iulian mitropolitul Sar-dichei încă l-au afurisit soborul ... pentru că prindea partea lui Nestorie. Şincai, Hn. i, 77/15. Partea lui Ladislav o prindea Nicolae Gara ..., iară a lui Vladis-slav, Joan Iiuniadi. id. ib. n, 2/7, cf. 91/27. (învechit) A(-şi) prinde gazdă = a poposi într-un anumit loc, la o anumită gazdă, a fi găzduit. Sw[Î]/j/u/ Toma ... mearsă la Indiia cu un neguţăloriu ... şi prinsără gazdă intr-o casă. Dosoftei, v. s. octombrie 47v/26, cf. noiembrie 145v/14. S-au dus intr-alt sat ... şi-au prins gazdă la un Enachc Buruianul (a. 1775). bul. com. ist. iv, 177. (I n t r a n z.; regional) A prinde ia ziie=ă ajunge mai In vîrstă; a mai creşte. După ce-am mai prins la zile, începui de-a alerga după sprintene copile. Alecsandri, Poezii, 531. (Popular şi familiar) A prinde seu (la rărunchi) = a se.lmbogăţi. Cf. Zanne, p. i, 659. (Regional) A prinde urechi=a) a auzi. Cf. id; ib. ii, 463; b) a înţelege, a pricepe, id. ib. (I n-t r a n z.; regional) A prinde In cap = a se Îmbăta. După ce au prins tn cap, încep a sări şi a tropăi. Marian, nu. 734. (Regional) A prinde zburător ■ = a se preface în strigoi. Din iubirea aceea înfocată femeia prinde zburător, care vine numai noaptea, a ii 152. Clnd doi ce s-au' iubit se despărţesc, ... unul prinde zburător, ib. 170. Spec. (învechit, rar; complementul indică funcţii, posturi) A obţine. Pe urs l-au fost ales nazir peste priseci, Deşi s-ar fi putut un alt ...Să prindă o aşa cam grea dregătorie. Donici, f. ii, 19/7. + (Folosit şi absol.) (Prin Transilv.; la jocul de cărţi) A cîştiga, a bate cu o carte superioară; a împiedica pe adversar să cîştige. Ultimul joc l-am prins cu Iromf. mat. dialect, i, 188. Nu prinde, bagă carte bună! ib., cf. 89. 3. T r a n z. (Despre suprafeţele corpurilor) A căpăta un strat de..., a se acoperi cu ... Cf. lm. Ieşea încă un uşure abur de căldura pămlnlului, pe clnd bulgării prinsese brumă. Eminescu, p. l. 131. De vreţi In poloboace să nu prindă vinul floare, faceţi cum făceau străbunii:' la arminden beţi pelin! Beldiceanu, p, 54. Paloşul rugină-a prins. Păun-Pincio, p. 51. Bălţile prindeau o pojghiţă subţire de gheaţă. D. Zam- 16122 PRINDE — 1464 — PRINDE firescu, t. s. 5. Zăpada-i cit gardul Şi-a prins pro-moroacă şi clampa. Bacovia, o. 24. Osul deveni unsuros şi străveziu, şi pe alocuri prinse plăci de sidef. Călinescu, o. i, 292. Era un cazan mare ... care prinsese cocleală pe margini. Stancu, d. 483. Zidurile cenuşii ale Poştei celei mari prinseră o vegetaţie albă. Barbu, p. 186. Părcţii au prins mucegai, chest. ii 386/77. [Vinul] o prins muSigai. alb sn i h 244/228, cf. alrm sn i h 387. Şi piatra prinde muşchi, dacă şede mult lntr-un loc. Creangă, o. 55, cf. Zanne, p. i, 250. Piatra care se rostogoleşte (din loc tn loc) nu prinde muşchi. Pann, p. v. ii, 4/22. Clnd prinde mămăliga coajă sau clnd prinde bostanul coadă, se spune despre o persoană parvenită. Cf. Creangă, o. 91, Zanne, p. i, 122, iii, 612. (Glumeţ) Mai zicem clte una să nu prindă limba mucegai, t martie 1962, 27. <$> E x p r. (Rar) A(-l) prinde inima mucegai v. mucegai (1). A-i prinde cuiva lafa pămint v. pămint (3). 3. Tranz. (Folosit şi absol.) (învechit şi popular; despre femei; de obicei urmat de determinarea „grea“) A rămlne Însărcinată; (despre femele; de obicei urmat de determinări care indică felul fătului) a concepe. Un om ... luo o fată a lui Levi lui muiare care prinse şi născu un fecior, po 182/12, cf. lb. Slnt vaci ce prind îndată de orice taur. lm. lepele acestea nu prind de nici un armăsar, id. ib. Căţeaua Încă se vedea a fi prins căţei. Reteganul, p. iv, 36. Din minuta aceea văduva prinde grea şi la nouă luni face un drag de fecior, id. ib. v, 27. Se poate Intimpla ca unele mioare să nu prindă miel şi atunci rămln sterpe, chest. v/73. O goneşte şi prinde viţel, alr i 1 071/900. + A prăsi (3). Fără buni tauri nu poţi prinde bune vite cornute, lm. De atunci avem capre ciuţi ... văd eu bghini că şi amu nu li măi pot prindi săminţa. şez. iii, 11. <$> Intranz. La oi deja s-au şi introdus turme de merinoase, de unde toată lumea poate să prinză la semlnţă bună. I. Ionescu, d. 466. 4. Refl. (Despre plante, seminţe) A-şi forma rădăcini (dezvoltlndu-se normal); (despre plante) a lnccpe să se hrănească prin rădăcini (după transplantări); (despre plante răsădite) a se adapta In locul unde a fost răsădit (dezvoltlndu-se normal); (despre altoaie) a da mugur, a se dezvolta dintr-un mugur. Frăgarii ... Impllntlndu-se ca selcile, mai anevoie se prind. Economia, 210/8, cf. 41/6, lb. După cltăva vreme au văzut creanga sa cea hultuită că s-au prins. Drăghici, r. 102/10. Grădinarul ... puse-n-dată altui. Să se prinză şi să crească îndestul se nevoi. Pann, p. v. i, 6/17. Nu-mi prea vine să cred c-o să se prindă via pe dealul nucului. Gîrleanu, n. 26. Trei garoafe-n poart-am pus, Clte trele mi s-au prins. Teodorescu, p. p. 279. Clte-am pus plnă la prlnz, Toate frumos mi s-au prins. Doine, 211. Se prinde viţa de vie pe şanţ. şez. iv, 153, cf. Graiul, i, 188. Popa o răspuns că nucii s-o prins. Candrea, ţ. o. 28. A/toii, bade, s-au prins. folc. transilv. ii, 58. Ce se prinde degrabă Şi nu face roadă% (Salcia) Gorovei, c. 327. (Intranz.) Aceeaşi sămlnţă nu prinde bine tn tot genul de pămint. lm. F i g. Bobul virtuţii curlnd să prinde. I. Văcărescul, p. 142/1. + Tranz. (Rar) A prăsi (4). Abia au putut creştinii prinde să-mlnţă bogată tn pămint. lm. ? 5. Refl. şi intranz. F i g. A se consacra, a se impune; a lnccpe să fie sau a iz.buti să fie adoptat. Cu încetul stărostia prinde şi treaba se face. I. Ne-gruzzi, s. i, 65. Cu vremea civilizaţia s-a prins bine, cel puţin din punct de vedere al formei. Ibrăileanu, si>. cr. 109. Pe Nac l-au numit Gămari şi „Gărnan“ o să moară. Poale s-a prins numele ăsta şi fiindcă e lacom! Iovescu, n. 37. Numele a prins, Insă disciplina nu a progresat. Călinescu, c. o. 64. „Uniaţia“ a prins chiar de la început îndeosebi In regiunile din nordul Mureşului. Blaga, g. 43. Această inovaţie nu prinde la ţărani. Graur, n. p. 89. 6. Refl. şi intranz. F i g. (Despre manifestări sau acţiuni ale omului) A găsi ascultare, crezare, a fi luat in consideraţie (drept bun); a izbuti să-şi ajungă sau a-şi ajunge scopul urmărit. Vezi aicea basnele lor, ce au scris; ce nu să prinde. N. Cos-tin, l. 127. De trei ori să disclnlăm ... Dacă-a fi să ni se prindă Om vedea ca-ntr-o oglindă. Alecsandri, p. i, 44. Voi vorbi, de mi se va prinde sau nu vorba. lm. Spinul, văzlncl că i s-au prins minciunile de bune, cheamă la sine pe Harap Alb. Creangă, o. 90. Stratagema mea a prins. Caragiale, s. n. 172, Văzu ţiganca că de astă dată nu i se prinde vorba, o întoarse la viclenie. Ispirescu, l. 66. Jocul i/(umi]tale nu mai prinde. Camil Petrescu, t. ii, 492. Nu se prind tertipuri din astea, mi-am zis. Voiculescu, p. ii, 219. Astea slnt insinuaţii care nu se prind la mine. Călinescu, e. o. ii, 260. Vrei să mă încerci cu amăgelile voastre vechi ... Nu mai prind! C. Petrescu, a. r. 21. Viclenia [generalului] n-a prins. Pas, z. iv, 199. Zvonul ăsta ... se prinsese. Preda, m. s. 27. <0> Refl. impers. Nu umbla cu mofturi că nu se prinde. Vlahuţă, ap. tdrg. N-ai vrea să mă ajuţi pe mine? — Să te ajut? ... Nu, nu se prinde. H. Lovi-nescu, t. 384. + Refl. (învechit, rar) A se cuveni. îmblă pre mare ca pre uscat, din puţine plini să-tură Inlunearece şi de-a rlndul lucra clte să prind lui D[u]mn[e]dzăii. Dosoftei, v. s. noiembrie 178736. + Refl. impers. (învechit, rar) A-i fi dat, a-i fi hărăzit. Eu slnt Darie împăratul a toată lumea iară astăzi nu mi să prinse nici la moşia mea să moriu. Alexandria, 82/16. 7. Tranz. (Rar; complementul indică boli) A se Îmbolnăvi de...; a se molipsi; a contracta. Murat cum le găseai, puteai să prinzi un gulunar de cele tătăreşti. Alecsandri, t. 608. Ai prins orbu găinilor id. ib. 829, cf. lm. O (Glumeţ) Nu inţăleg ca copitele iepei şi opincile mele să prindă reumatism. Hogaş, dr. i, 106. VII. (Predomină ideea de ocupare, de luare In stă-ptnire, de acaparare, de dominare) 1. Tranz. (învechit; complementul indică teritorii, locuri strategice, construcţii, aşezări etc.) A pune stăpinire pe ...; a captura; a cuceri; a domina. [Turcii) prinseră vadul la Calipoli. Moxa, 401/1, cf. 354/1. Oprea armaşul ...au răpezitu cu cărţi tn toate părţile să prinză marginea. Ureche, l. 209. Petru Vodă îndată au trimis pre Bilăi vornicul de prinse scaunul Sucevei. Simion Dasc., let. 235. Au răpedzit 100 de seimeni ... să caute să prindză potecile, să nu scape nici unul. Ne-culce, l. 301. Au trimis ... pă Stamate postelnicul cu daruri, să prinză porţile. R. Popescu, cm i, 398. Nimic n-au isprăvii, că turcii prinsăse porţile şi au pecetluit toate cămările. Muşte, let. iii, 61/11, cf. 74/19. Au Intirit pe şlic şi au prins băile. Şincai, hr. iii, 210/18. Romanii ... au prins toate ieşirile de acolo. Beldiman, n. p. i, 15/2, cf. lb. Au prins forteţa de Hasancale. ar (1829), 502/37. Era ... locul cam ridicat şi nişte sangiaci-bei fură orlnduiţi spre a-l tăia ca să poată prinde capul podului. Bălcescu, m. v. 101. + F i g. A antrena, a atrage (duclnd cu sine, făclnd incapabil de altceva); a absorbi; a captiva; a seduce, a amăgi. Prins şi ameţit de graţiile zinelor. lm. Nu-I puteai prinde pe Eminescu cu interesele care ademenesc pe cei mai mulţi oameni. Ma-iorescu, cr. ii, 298. Firul spuselor lui te prindea, te prindea ca Intr-o mreajă. Gîrleanu, n. 95. Petrecerea de astă seară ll prinsese rău şi-l doborlse. Galaction, o. A. i, 275. Pe om ll prinde viaţa îndată. C. Petrescu, î. ii, 207. Am devenit profesoară, m-a prins provincia şi n-am mai clntat de mult. Vlasiu, d. 207. Magistrul, prins de textul lui sonor, Părea absorbii de-un nor. Călinescu, l. l. 197. Oraşul m-a prins In învălmăşeala lui. Stancu, r. a. i, 56. Ideea dumitale m-a prins grozav, v. rom. ianuarie 1965, 87. 2. T r a n z. F i g. (Despre stări fiziologice, psihice, afective etc.) A cuprinde (pe neaşteptate), a pune stăpinire pe ...; a copleşi. Prinseră-me (pren- 16122 PRINDE — 1465 — PRINDE sără-me v, lmprcgiurară-mă d). durerile morfiei. psalt. 245. Fugiră de la mormlnl, că le prinse eale un cutremur şi o spaimă. Coresi, ev. 139. Fără să-l prinză somnul, toată noaptea să muncea. Pann, e. i, 49/22. Frica nu prinde pre cei inimoşi, lm. De luceafărul din cer m-a prins un dor de moarte. Eminescu, o. i, 174. Parcă era să mă prindă somnul oleacă. Cheangă, o. 289.. Obosită fiind de şederea. îndelungată, o prinse somnul. Ispirescu, l. 30. Şi deodat-aşa, din drum M-a prins jalea nu ştiu cum. Coşbuc, b. 128. Descălecă încet, prins parcă de un sentiment de nelinişte. D. Zamfirescu, î. 102. Rănile deschise a inimilor prinse De chinul fără tihnă al vremurilor stinse. Petică, o. il3. Un- dor nepotolit o prinse de fetiţă. Gîrleanu, n. 160. Mlna-i tremura... că prinsă de. spazmuri. Hogaş, dr. ii, ,136. Pe Adrian ll prinsese melancolia. Bassababescu, v. 81. Pllnsu-ncepe să mă prindă. Bacovia, o. 70. O cucuvea ... începu să-şi sucească, In toate părţile, capul ei rotund, prinsă ca de un fel de neastlmpăr. Gazaban, v. 62. Tristeţea cearcă să mă prindă. To-pîrqeanu, p. o. 92. Cu vlr.sta m-a prins dorul călătoriilor peapă. Mihăescu, d. a. 7. începu să-l prindă un pic de bănuială că scri.soarea n-o fi adevărată. Stă-noiu, c. i. 130. Găini prinse de panică ... se strecurau ţiplnd pe sub nasul curcanilor. Brăescu, o. a. i, 209. ll prindeau năduşelile de necaz. Vlasiu, a. p.. 140. Ochii ... spuneau o durere aşa de adlncă, Incit te prindea mila. Sadoveanu, o. ii, 10. înainte de a mă prinde somnul, ... înaripata închipuire îşi lua zborul. Bart, S: m. 12. Mă prinse un rls sacadat, nervos. Blaga, h. 156. Somnul m-a prins uneori cu llmpla In poala frumoaselor. Labîş, p. 333. începu să sforăie ca un om sănătos căruia li prieşte somnul oriunde l-ar prinde. v. rom. decembrie 1964, 66. începu a-l prinde şi foamea şi setea pre lingă alte năcazuri. Reteganul, p. ii, 77. O prinse şi pe ea de la inimă dragostea după dlnsul. Stăncescu, b. 273. Neică meu ... Scrie două şi trei rlnduri Şi mi-l prinde nişte glnduri. Hodoş, p. p. 119. M-o prins on urlt! alr sn v h 1 246/833. Nemeşii, clnd auzea, Nici un grai nu: mai grăia ... Frică mare li prindea. Balade, iu, 140. <0> Loc. v b. A(-l) prinde - mirarea (sau, Invcchit şi popular, mirare, minune, minuni pe cineva) = a se mira1 (1), a se minuna (3), Nu numai. Petru şi Andrei prinse-i minune, ce şi pre cei ce era cu nuşii. Coresi, ev. 331. însuş pe diavoli prinsă-, mirare De năpraznă aşa iute şi mare. Budai-Deleanu, ţ. 75. De ce vă prinde .pre voi mirarea? lm. Nu le-ar fi prins mirarea dacă ... ea s-ar fi urcat ... la ceruri. Eminescu, p. l. 137. Mă prinde, multă mirare că de aproape o lună n-am primit ... nici o ştire. Caragiale, o. vii, 2-59. Ei, clnd o vedea, Minuni ll prindea De-a ei frumuseţe. Balade, i, 318. (învechit, rar) A-l prinde otrava = a otrăvi (1). Să dea iarbă celui otrăvit să nu-l prindză otrava, prav. 109. -$> Expr. (Rar) Ce te-a (sau l-a, v-a etc.) prins?, se spune pentru a-şi exprima mirarea în ■ faţa unei: atitudini, a unei acţiuni etc. neaşteptate, anormale a cuiva. Tu mă-n-trebi grăbit şi-aprins, Dacă te-am iubit vrodală? Ce-i cu line? Ce te-a prins? Coşbuc, p. i, 177. Nebune slnt 7 Ori, ce le-a prins De stau aşa pe-afară? id. ib. 256. (Regional) A-l prinde minţile (pe cineva) = a şti, a pricepe. Clnd ... au văzut pe băilaur dumicai şi pe dlnsa scăpată d'e la moarte, n-o mai prindea minţile ce să înceapă. Sbiera, p. 125. A prinde lieţia (pe cineva) = a (se) îmbăta. Băură lşi se desfălară plnă ce începu a prinde beţia pe Pipăruş. Reteganul, p. v, 31. Nu bea vinul cu dejea, Ci-l bea ... cu felea ...Că tc-a prinde beţia. Bibicescu, p. p. 292. -0* (Prin lărgirea sensului) Prinseră-me fărălegile mcale şi nu putuiu căuta, psalt. 77. Mulţi dentr-acestea cu păcatul măriei deşarte prinşi fură. Coresi, ev. 13. A mea fire, care cu moarte şi cu putrezire fusese prinsă. Paraclis (1639), 246. Eu sini cu tine şi nu te va prinde nici o muncă. Dosoftei, v. s. noiembrie 168r/7. Prinşi de duhul Inverzirii, Prin grădini ne-n- sufleţim. Blaga, Poezii, 232. Multe copuri el sflr-şea, Negura ochii-i prindea. Pompiliu, b. 2-2. 3. Tranz. şi refl. F i g. (învechit şi popular; despre boli; p. e x t. despre farmece, blesteme, descîntece) A se abate asupra..., a veni peste ..., a cuprinde (vătămind, producînd un efect negativ etc.); p. ext. a afecta, a vătăma. Sliţi că atlta -e slăbiciunea şi răul cui e prins de boală. Coresi, ev. 244. Să glndim cum ne iasle clnd ne prind frigurile. Varlaam, c. 150. Soacra lui Simon era prinsă de friguri, n. test. (1648), 72r/5. Vărsatul in dlnşii nu s-au fost prins (a. 1812). Iorga, s. d. xii, 202. Cînd ll prind frigurile priste tot, trupul e asudat. Ca-lendariu (1814), 161/15, cf. drlu, lb. De-oi şti că o prinde gălbinarea de ciudă .... nu m-oi duce! Alecsandri, t. 856. Găsiră pe- Elena prinsă de friguri, slabă şi palidă. Bolintineanu, o. 455, cf. lm. Ai fi crezut că ... erau prinşi de lungoare. Delavran-cea, s. 28. Ca prins de friguri şovăi. Coşbuc, p. i, 231. Frigurile te apucă sau le prind din te miri ce. Pamfile, b. 33. Pentru ca să nu ie prindă frigurile, durerile de cap, de piept şi de stomac, e bine ..; să te speli. Gorovei, cr. 8. De asemenea, bacilul poate.prinde ganglionii, ... oasele şi articulaţiile, abc săn. 363. Mă văităm prin somn ca prins de friguri. Vlasiu, a. p. 10. Smulgea din colţuri straiele ca prins de friguri.. Sadoveanu, o. vii, 400. După bătaia cu pln-darul ll prinseseră iarăşi frigurile. Preda, m. 199. Ca să nu se prindă desclnlecul şi de dlnsa, ea tot spunea împotrivă de ceea ce zicea el. Sbiera, p. 276. Maică ..., Tu m-ai blestemai tn rls, Dară de mine s-a prins. Reteganul, tr. 65. Cit te-ai întoarce In dreaptă ori In stingă, le-a şi prins boala. şez. i, 253. Faptul e o boală ce ... se prinde deodată de cel ce-l, ia. ib.. 254. Omul prins de ăslă boală nu mai vede. ib. ii, 69. Blestemul Maicii Domnului s-a şi prins de broască, ib. v, 36. Să ie prindă boala rea, Izdatu şi frigure. Hodoş, p. p. 114. Expr. A-l prinde (pe cineva) friguri(le) (sau friguri de moarte) = a simţi un fior de spaimă, de groază, de maximă enervare etc. Dacă auzi Balăr Andreiaş, ' l-au prinsu frigurile. R. Popescu, cm i, 326. li prindea friguri clnd striga- Constantin. Vodă la dlnşii. Canta,- let. iii, 224/18. Găsii pe mlndra mea în braţele altuia, Clnd' In braţe mi-o strlngea Frigurile mă prindea. Jarnîk-Bîrseanu, d. 97. Clnd Gruia ll vedea, Friguri de moarte ... li prindea. Bibicescu, p. p. 306. Cum [lm]pâ/-a/u/ mi-l vedere, Friguri de moarte-l' prindere. Alexici, l. p. 4. + R e f 1. (Regional) A se molipsi, a se contamina (Poiana Sibiului — Sebeş) alrm ii/i h 163/130. 4 Tranz. (învechit; despre foc) A distruge prin ardere. O băgară tn foc şi nu o prinsă focul. Dosoftei, v. s. septembrie 20r/19- 4. T r a n z. şi refl. A face să fie saii a fi imobilizat, reţinut, oprit într-un anumit loc (dé ceva material), a face să nu se mai poată sau á nu se mai putea mişca (din cauza a ceva material care imobilizează). Că-n sllţa aceaia, carea ei gălară. Li s-au prins piciorul,, de să încurcară. Dosoftei, ps. 31/8. [Zimbrul] dacă bea apă, să îmbată... şi fiind vesel, să prinde cu capul ... Intre gemănări (a. 1777). gcr ii, 110/6. Se zbate In culcuşul ei ca pasărea prinsă tn vise. Slavici, o. ii, 58. Umbllnd azi. prin magazie, ce să vezi? găina prinsă Intre lemne. Brătescu-Voineşti, p. 292. Au rămas pe loc prinşi pe colţuri de stlncă. Camil Petrescu, u- n. 279. Prinşi Intre picioarele mesei, Zbranca şi Ţăpuc se învălmăşiră căzlnd. Sadoveanu, o. vii, 359. S-au răpezit şoimii c-o iuţeală mare ... dar .... li-au prins munţii vlrful cozilor. Sbiera, p. 64. <$> Fi g. Fiul craiului, văzlndu-se prins tn cleşte, ... li jură credinţă şi supunere. Creangă, o. 90. O încurcătură subtilă, cu un păienjeniş absurd, In care eu ... m-am prins prosteşte şi mă zbat de atlta timp. Galaction, o. A. i, 37. îşi apăsă limpíele prinse Intr-un cerc dureros. C. Petrescu, î. i, 240. Se joacă lacul Herăstrău, Ca un copil cu-a lui oglindă Şi-n-cearcă soarele să-l prindă în vii culori de curcubeu. 16122 PRINDE — 1466 — PRINDE D. Botez, f. s. 45. O ţesătură inextricabilă dc convenienţe absurde ne prinde pe tofi ca tntr-o uriaşă plnză de păianjen. Brăescu, o. a. i, 85. Din (ara prinsă-n flăcări pierise jumătate. Arghezi, vers. 392. Iţi aminteşti tu Timpul şi locul Prinse-ntre ziduri? Blaga, Poezii, 263. <0* E x p r. (Regional) A prinde (pe cineva) cu coada Intre uşă = a surprinde pe cineva minţind. Cf. Zanne, p. iii, 425. 4- Tranz. Spec. A excrcita o presiune asupra unui corp (surprins intr-o anumită poziţie) strivind, zdrobind. Stau gata să m-arunc afară, să nu mă prindă camionul dedesubt In caz de răsturnătură. Topîrceanu, o. a. ii, 82. Cel In cauză ...a pierdut controlul maşinii ce o conducea şi aceasta, răsturnlndu-se l-a prins dedesubt, rl 1970, nr. 8 124. + Tranz. Spec. (Popular; despre dureri fizice; complementul indică părţi ale corpului omenesc) A Înţepeni, a anchiloza. Răcoarea nop{ii şi mişcarea ll făcură pe Ilie să simtă iar durerea In umăr. îl finea, parcă li prinsese spinarea. Preda, d. 227. 5. Tranz. (Despre vlnt, ploaie etc.) A cuprinde şi a lua cu sine; a antrena. Viscolul prindea In fră-mlntarea lui fuioarele de fum negricios. Stancu, r.a. iii, 169. 6. Tranz. (Popular; complementul indică posturi de emisie sau ceea ce se emite) A recepţiona, a capta; p. e x t. a auzi. Ieri am vrut să prind un concert al Filarmonicii din Munchen. Olga a protestat. Camil Petrescu, t. iii, 231. Voiam să ascult un concert de la Stuttgart şi-l rugasem pe d-l Bogoiu să mi-l prindă. Sebastian, t. 45. Încearcă să prindă iarăşi postul, fără să izbutească. Călinescu, s. 631. Ar trebui să încercăm să prindem Bucureştii. Stancu, r. a. iii, 326. încearcă să-l faci repede, să prindem ştirile. H. Lovinescu, t. 157. 7. Tranz. (Popular; complementul indică locuri In spaţiu, suprafeţe) A ocupa (I 4). Mănăstirea Aga-piei rău ... oclrmuindu-să ... prindea numai locul (a. 1815). Uricariul, ii, 225/25. Care din locuitorii tlr-gului vor ave trebuinţă a mai prinde loc din locurile slobode..., i se va da (a. 1816). ib. v, 205/2, cf. lb. Au venit alţii mai înainte şi au prins toate locurile bune ale diligenţei. lm. Fiecare va prinde, adecă va îngrădi cu gard şi va stăplni atlta parte cit i s-ar cuveni dacă n-ar fi sat. Pamfile, a. r. 17. Toată partea uliţii mari ... era prinsă numai de prăvăliile lui. Bră-tescu-Voineşti, p. 338. Ai prins jumătate din odaie, ai luat şi scaunul şi acum rlzi de miiie. Hogaş, dr. i, 102. Tofi alergau glflind intreclndu-se pentru a prinde clte un loc mai bun. Bart, e. 75. <$• Loc. v b. (învechit) A prinde cu chirie = a închiria. Acea casă au fost prinsă cu chirie, prav. 76. Domnii ..., după ce lua domnia, prindea cărufc cu chirie de-şi aducea agărllcul lor. Gheorgachi, let. iii, 291/32. Am scris amicului să-mi prindă ... mai multe camere cu chirie, lm. <> E x p r. A prinde loe = a) a se bucura de consideraţie, de preţuire, a fi preţuit; a fi luat In consideraţie; a fi util. Socotim că ... s-or găsi şi din-tr-aceste a noastre [Însemnări] de vor prinde loc (sftr-şitul scc. XVIII), let. iii, 282/3. Mai mult loc ar fi prins să fi găsit un cufit, care putea să mă folosască ceva. Drăghici, r. 81/16. Femei Pline de duh şi isteţe N-au prins loc la ochii săi. Conachi, p. 13, cf. 122. Vorba iui a prins loc şi m-a ajutai foarte mult. lm. Arta ar pregăti o stare sufletească, In care acest fel de egoism, exagerat, să nu poată prinde loc. Gherea, st. cr. ii, 62. Nimic alta nu mai putea prinde loc In sufletul ei. Gîrleanu, n. 176. Paraua e mică, dar loc mare prinde. Pann, p. v. iii, 74/17. Clnd nu găseşti midii, prinde loc şi scoica. Zanne, p. i, 553. In căldura frigurilor cuvlntul nu prinde loe. id. ib. ii, 559; li) (învechit, rar) a trece drept ..., a ţine loc de ..., a echivala cu... în aşezămlnturi verice să va tocmi, ori In scris sau nescris, ... prinde loc de pravilă. Caragea, l. 12/18. A nu-1 prinde locul (sau starea) pe cineva = a nu avea astlmpăr, a nu putea sta locului, a nu-şi găsi locul. Un alt cal mai năzdrăvan, ... Iute ca focul De nu-l prinde locul. Alecsandri, p. p. 388. Pe feciorul cel mai mic nu-l mai prindea starea, nu putea de jalea mamei şi de dorul frate-său. Reteganul, p. v, 26. (învechit) A-i prinde calea cuiva = a plndi trecerea cuiva (stlnd în drumul lui). Prinzlndu-i calea la Şipote, ... l-au împresurat oastea cea leşască. Ureche, l. 159. VIII. (Predomină ideea dc aflare, de descoperire, de surprindere) 1. Tranz. (Complementul indică oameni) A surprinde asupra unui (sau cu un) fapt; a descoperi că a săvlrşit o neregulă, o faptă reprobabilă, o infracţiune etc. Mai apoi cu mare meşteşug sclrbă-i aduse, ca Incaile cu aceasta să prinză pre el. Coresi, ev. 465. De ... nu va putea însuşi să o prinză cu acel bărbat la arătare, să nu slujească, prav. gov. 20v/6. De-i vor prinde cu furtuşag, să-i bală ca pre nişte furi. prav. 11. Pentru ceia ce ucig pre fur, cln-du-l vor prinde furlnd (a. 1652). gcr i, 161/24. Fu prins cu vină de ucidere. Mineiul (1776), 181V1/31, cf. lb. Apele acelea-n care pe furiş tn scăldătoare Te prindeam ... ochilor, spuneţi! Ce priveam atunci In zare? Conachi, p. 102. Oare voieşti s-o prinzi [pe ţi-itoare] şi să te arăţi cu slujbă înaintea stăplnului tău? Filimon, o. i, 129. Ha! cofcarule, cu de-aste-mi umbli? ... bine că te prinsei. Alecsandri, t. 459. S-ar putea pe dlnsa cineva ca să o prindă Clnd ...se priveşte tn oglindă. Eminescu, o. i, 80. Spinul răpede îşi aţinteşte privirile asupra lui Harap Alb şi, rin ştiu cum, ll prinde zlmbind. Creangă, o. 103. Unde s-a mai văzut să te ducă la căpitan, dacă te prindea cu vreun sac de tulpane. Contemporanul, iii, 823. Să prinzi pe aceşti onorabili reprezentanţi ai clasei neguţătorilor In flagrant delict. Ione$cu-Rion, s. 188. Se ferea S-o prind că mă priveşte cu patimă. Coşbuc, s. 31, cf. Gîrleanu, n. 163. îi pretindea ... să nu-l prindă cu tutun. Bassarabescu, v. 161. ll prindea ciupind slugile. C. Petrescu, î. i, 93. M-a prins mîncînd pe stradă. Brăescu, o. a. ii, 105. Dacă mă prinde mama, mă bate. Vlasiu, a. p. 23. în ajunul nunfii îmi prinsei logodnica cu o canalie. Sadoveanu, o. i, 694. Lăsă bărbia In piept, ca un copil prins tn vino-văfie. Călinescu, s. 117. Profesorul căuta să mă prindă cu lecţia nepregătită. Blaga, h. 106. Vechilul socoti că l-a prins pe popă spunlnd o minciună. Camil Petrescu, o. i, 104. A fost prins cu manifeste. Stancu, r. a. iii, 38. Să nu te mai prind că treci dincolo, că-ţi rup picioarele! H. Lovinescu, t. 93. Să prinz eu pe cineva că trage aşternutul; li umflu botul! Preda, m. 494. Au trebuit să se despărţească-ndată, că se temea să nu-i prindă zmeul la un loc. Sbiera, p. 63. De vă prind cu minciuna, e vai şi amar de voi. Reteganul, p. ii, 25. Nu-i trebuie mită sau să fie prins cu ceva. şez. ii, 74. Dacă te-oi prinde cu ceva, să ştii ...că aici Ifi putrezesc ciolanele. Mera, l. b. 19. (Refl. pas.) Oricine să oa îndrăzni să scoafă luminări ... peste graniţă şi să va prinde, să se facă controbont pe seama mea. cr (1833), 1372/17. <£> E x p r. (Rar) A prinde (pe cineva) cu măsura (sau cu litra) mică = a prinde (pe cineva) cu ocaua mică, v. oca. lm. (Regional) A prinde In piuă (sau cu piuliţa) = a da de gol, a descoperi. îi fu necaz...L-am prins cu piuliţa. Delavrancea, o. ii, 288. Nu-l pofi prinde In piuă. alr i 1 558/26. + Refl. (Rar) A se surprinde făcînd ceva în mod inconştient sau fără voia lui. Se sfia să-şi mărturisească glndul ce-i Incolfise In minte. Căuta să-l alunge şi se prindea mereu mlnglindu-l. Rebreanu, nuv. 108. Mă prind uneori ... glndind la Filofteia. Stancu, d. 352. Mă prinsei mirlndu-mă că-l văd zlmbind. id. r. a. ii, 255. 2. Tranz. şi refl. (învechit, popular şi familiar) A (se) încurca In ceea ce spune, în răspunsuri, a face, a urmări să se dea sau a se da de gol (prin ceea ce spune); p. ext. a (se) pune într-o situaţie dificilă, fără ieşire. Mearsără fariseii făclnd sfat ca să-l prinză pre el tn cuvlnt. n. test. (1648), 29r/l. Eu cu asta mă prinsei, şi nu ştiam ce răspuns să-i dau. Gorjan, h. iv, 106/20. Văzlnd boieriul că au 16122 PRINDE — ]467 — PRINDE rămas acuma pe jos, şi-au bătut mult timp capul, cu ce ar putea-o prinde. Sbiera, v. 222. 3. T r a n z. (Complementul indică fiinţe) A da (pe neaşteptate, Intr-un anumit loc) de sau peste...; a lntllni, a găsi (Intr-un anumit loc unde n-ar fi trebuit, nu te-ai fi aşteptat, n-ai fi dorit sau ai fi dorit să se găscască). Să nu te mai prinz prin grădină că, pre legea mea, ie jupoi de viu. Filimon, o. i, 140. Unde prindea oamenii, acolo ii ţinea la sfaturi. Slavici, n. i, 14. Am căutat adesea să-l intilnesc, dar m-am păzit grozav să nu mă mai prindă la el acasă. Vlahuţă, 0. a. i, 193. Cind se făcea ziuă prinse un doctor mi-litar ce se-ntarna de la petrecere. Contemporanul, vij, 397. Să nu-l mai prind p-aici că-i rup picioarele! Bassarabescu, v. 162. Voia să-l prindă pe american singur, ca să-i vorbească. Bart, e. 92. Să mă picuri cu ceară dacă mă mai prinzi de scenă. Camil Petrescu, t. i, 342. Se mulţumea să dea ...cu piciorul In plntecul lui Firicel, cind ll prindea la bucătărie. Popa, v. 345. într -un răstimp l-am întrebat, prinzlndu-l Intr-un colţ... Sadoveanu, o. vii, 458. Papa e cam ursuz şi nu-l prinzi pe-acasă. Călinescu, e. o. i, 41. Să nu le mai prind pe unde mă duc eu, că le părui. Stancu, d. 317. Să nu-i prind tn casă, că te crap capul! H. Lovinescu, t. 126. Pe băiatu tău, clnd ţi-l prinz, e vai de capii lui. alr i 252/178. 4. Refl. (învechit) A se întlmpla, a se produce deodată, contrar aşteptărilor, dorinţelor etc. Pre Veniamin ... nu l-au tremis cu fraţii lui ... să nu i să prinză slăbiciune pre cale. Biblia (1688), 321/27. Făr’de zăbavă să-şi ridice domn din ţară ca nu care cumvaş să să prinză vreo zminteală. ist. ţ. n. 4. Aşij-derea prinzlndu-s[ă] vreo moarte fămeii meale, să apuc[e] pe copiii miei să plătească tot (a. 1698). Iorga, s. d. xii, 8. <> Refl. im pers. Neşline mergea den Ierusalim Intru Erihon şi In tâlhari căzu şi dezbrăcată el .. După aceaia se prinse un preut [de] mergea pre acea cale şi văzu el. Coresi, tetr. 143. 5. Tras z. (Complementul indică obiecte secrete, ascunse, corpuri delicte sau compromiţătoare etc.) A da de urma..., a pune mina pe...; a descoperi, a găsi (în mod neaşteptat sau nedorit). Au prinsu de faţi unealte la dlnşii, două cupe de argintu şi şeapte-zeci de lei (a. 1651). gcr i, 151/5. Lupul Vornicul au prinsu acele cărţi şi le-au trimis la vezirul. Neculce, 1. 233. Au prins scrisorile secrete, lm. Dacă nu i-a mai scris, pricina era că mama-i prinsese scrisorile. Bacalbaşa, s. a. i, 176. Acest roman, cu aparenţa unei corespondenţe prinse pe apă, are o puternică şi meşteşugită structură. Galaction, a. 163. Armata a prins manifestul nostru şi face asupra lui o apreciere foarte simplă. Beniuc, m. c. i, 91. 6. T r a n z. (Despre unităţi de timp, elemente sau fenomene ale naturii, calamităţi etc.) A veni, a cădea, a se abate (pe neaşteptate şi de obicei în mod nedorit) asupra cuiva sau a ceva; a surprinde într-un anumit loc.. Lumină Intru untunearec lumina şi untu-nearecul el nu-l prindea. Coresi, tetr. 183. Mă prinde seara. lb. Noaptea prinse pe bieţii călători In mijlocul deşertului, lm. La ştiubei mă trag din lume, Plnă gerul nu mă prinde. Asachi, s. l. i, 124. Mline dimineaţă ... noi adăpăm — şi ziua ne prinde tn clmp. Slavici, n. i, 47. Luntrea ... plutind pe-al mării larg Este prinsă de furtună, fără plnză şi catarg. Bel-diceanu, p. 122. Plnă să ajungă acolo o prinse amiaza. Gîrleanu, n. 167. Dădu cu ochii de cei patru miliţieni pe care-i prinsese vremea grămadă, nealiniaţi. Mironescu, s. a. 115. Ne prinde noaptea şi ne oprim Inlr-un conac. Galaction, o. a. i, 264. [Ariciul] a-n-cremenit In loc, posac, Cum ll prinsese vremea pe cărare. Topîrceanu, p. o. 134. Ne întorceam dintr-o recunoaştere de noapte. Ne prinsese zorii zilei. Camil Petrescu, t. i, 427. lac-aşci mlncăm noi, domnule, cum apucăm şi unde ne prinde vremea. C. Petrescu, c. v. 139. Rar se Intlmplă să mă prindă pe mine furtuna In larg. Sebastian, t. 33. Pornea la hotar, să-l prindă acolo răsăritul soarelui. Vlasiu, a. p. 22. Cutremurul m-a prins la Rimnicu-Sărat. Teod-oreanu m. u. 113. L-au prins zăpoarele şi l-au împins cu inundaţia In balta noastră. Voiculescu, p. i, 34. Ploaia li prinse pe drum. Sadoveanu, o. v, 177. In satul unde m-a prins pe neaşteptate zăpada. Arghezi, c. j. 41. Ne prinde ploaia, Niţă! Pas, l. i, 51. Ne-a prins noaptea a doua. Ca m ila«, c. p. 95. Aici pe un om l-a prins clndva puhoiul. La.biş, p. 94. Uite-aşa ne prinsese pc front o vreme. Ploua de nu se mai isprăvea. Bargu, p. 190. Iute, bătr-lne. Să ne prindă şi pe noi o trimbă de răcoare, s iunie 1960, 40. Fiind prins de o ploaie cu fulgere şi grindină, m-am oprit la casa unui ţăran, contemp. 1965, nr. 955, 1/2. Ce să facă ei acuma, că-i mai prindea noaptea In pădure. Sbiera., p. 170. Destul că-l prinde pe boier ploaia şi se facc tină plnă-n glezne. Reteganul, p. i, 11. Să-ndemnăm boii ... Să meargă mai iutişor, Că ne-a prinde miazăzi, şez. iii, 244. <0> E x p r. (Rar) A nu-l prinde (pe cineva) vremea In loc, se spune despre un om extrem de ocupat. Cum să taci clnd lot întruna nu le prinde vremea-n loc, N-ai nici clnd închide ochii. Contemporanul, i, 405. IX. (Predomină ideea de angajare, de acceptare, de Învoire) 1. R e f 1. (învechit şi popular) A-şi lua obligaţia, angajamentul (de a face ceva), a se învoi sau a fi de acord să ..., a promite, a făgădui să ...(sau c:ă...). Se-an prins neşle meşter den Ţari-grad cum vor treace aceale corăbii la locul cela ştiutul (a. 1521). HurmuzaKi, xi, 843. Să-i tocmască, de să va prinde bărbatul că ... nu o va vătăma, prav. 154, cf. Cantem-ir, i. i. ii, 328. 1 să ruga ca ... să le iarte greşalcle, prinztndu-se tare că nu vor mai face ce au făcut. anon. cantac., cm i, 182. S-au prins cu jurămlnt ... să nu dea-îndărăt. Alecsandri, Poezii, 204. Mă prind, juplne drace, Papuci galbeni să nu-mi cumperi, plnă slujba nu-fi voi face. Contemporanul, i, 509. Tata ... se prinse să-mi facă uniforma cu cheltuiala iui. Gane, n. ii, 191. Feciorul meu se prinde că- i-a face podul. Creangă, o. 42. Mă prind că voi pune mtna pe acel ttlhar. Ispirescu, l. 81. Cel ce se prinde■ că va scrie-o ... o scrie ... pe numele femeii. Marian, na. 28. Să vie ...să arate dacă nu s-ar prinde el să dea învăţătura cea deplină măriei sale. Sadoveanu, o. xv, 353. C-aşa m-am prins cu vorba: să-ţi fac ce mi-i cere. Stăncescu, b. 104. M-am prins c-oi posti lunea. şez. ni, 200. Boierul nelnţeleglnd sfaturile şi crezlndu-le fleacuri, nu se prinse, ba Tncă să şi cam mlnie. ib. vi, 150. Haide, nană, după mine, Că mă prind că ţi-o fi bine. folc. tran-s-ilv. r, 125. Nu ie prinde, Stane, că e noaptea mare, se spune unui om lăudăros, care se crede mai inteligent, mai capabil, mai puternic etc. declt este. Cf. Stancu, r. a. i, 162, UdrescU, gl. <0> Expr. (învechit) A se prlnd'e eheza.ş (sau cu chezăşie) = a garanta (pentru sine sau pentru altul-). Clnd ...să va prinde cu chizeşie, cum nu-ş va face muierii nice o răutate .... atunce giudeţul să i-o dea pe mină. prav. 155. Cela ce să va prinde chizi'aş denaintea giudeţului pentru cel vinovat. ib. 331. <0> Tranz. (Folosit şi absol.) Darie prinse bucuros şi porunci ... să-l ducă. Herodot (1645), 200. Prinsă bucuros cuvintele mele şi ş.ezu acasă la mine. Gorjan, h. iv,. 135/6. Făt-Frumos prinse voios a se lupta cu zmeul. Ispirescu, l. 195. Împăratul ... prinse bucuros să se înrudească cu el. Stăncescu, b. 155. 4 A da crezare, a o lua în serios (fără temei, prin inducere In eroare). Ei s-au prins, o iau tn serios. Eu am făput o glumă, acolo. Călinescu, e. o., i, 321. <0> Expr. (învechit) Cura s-ar prinde= cum s-ar zice, v. zice. Cum s-ar prinde ... le-ademenise numai cu vorbe dulci? Alecsandri, t. 574. Să trăiţi, precum doriţi, cucoane, şi să vă fie sflntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde, id. ib. 1333. 4 A paria2 (I). Cf. drlu. Mi se pare că ai vreo mlhnire, şi m-aş, prinde că e pentru Matea. cr (1848), 253/32, cf.. 93/62. Eu mă. prinz- că jocul ăsta are pe ciracul Intr-Insul. Filimon, o. i, 182, cf. lm. Pă păianjăn să-l omori, dacă ţi-e voia să-ţi ierte Maria Fecioară 7 pă- 16122 PRINDE — 1468 — PRINDE cate, pîntru că s-a prins, care din doi o fese mal subţire. Jipescu, ap. gcr ii, 262. Mă puteam prinde că d. Costică o să ne joace festa, şi clştigam. Caragiale, 0. vii, 40. Eu mă prinz că nici nu visaţi ce btzdlganie mai este şi aia. Ispirescu, u. 2. Mă prinz pe trei pa-tace că nu bei ... din el! Delavrancea, s. 132. Mă prind că le-am băgat tn cofă. Camil Petrescu, t. iii, 433. Mă prind că asta este opera lui Stănică. Călinescu, e. o. i, 232. Iată, măre, se prindea, Mare rămăşag făcea. Teodorescu, p. p. 664, cf. alr i 440/298, 302, 351, 768. <0> Refl. r e c i p r. Ai să trăieşti mai mult declt mine. Pe ce ne prindem? Eminescu, p. l. 117. Ne prindem că adunarea generală o să fie de partea ta. t martie 1962, 27. Inoafă-mă ce să fac, Că m-am prins tn rămăşag Cu-o fată de împărat. Reteganul, tr. 25, cf. alr i 440/278. 2. Tranz. (învechit şi regional; complementul Indică valori) A socoti; a evalua. Aam prinsu şi datoria cea veache tot Intr-acei 6an[i] (a. 1596). cuv. d. bătr. i, 72/16. După socoteala ce-am făcut de ceea ce poate prinde sporiul acesta, numai tn goştina viitoare se îmbracă lipsa casei acesteia (a. 1814). Uricariul, 1, 225. Nu-fi prind ziua de ieri ca zi întreagă de lucru. lm. Prinde-mi-l cit vrei. Rădulescu-Codin. 3. R e f 1. pas. (învechit) A fi considerat. Ţara Italiei este drept spre apus, cum se prinde de aice de la noi. N. Costin, let. i, 64/20. Au tocmit ...In cela uscat (adecă cum se prinde despre Moldova) cetatea ce se cheamă Literata. Cantemir, hr. 154. 4. Refl. (învechit şi popular; cu determinări introduse prin prep. „de“, „la“, „In“) A se angaja, a se apuca, a Începe să facă ceva. Baiazit ... şi boiarii ...se prinseră tntii de Galala să o doblndească. Moxa, 403/41. Niceodală de lucru aşa bun nu te poţi prinde, cum au satana, au această lume ... să nu te smintea[s]că (a. 1685). gcr i, 275/9. După Indata Lor, apoi, s-au prins de-a-depărala. Budai-Deleanu, ţ. 120. Insă iată alia mai mare nevoie, că nu va nimenea să se prindă de acea minunată expediţie. Ţichindeal, f. 257/6. Prinde-te cu tot dinadinsul de această măiestrie, lm. Era lucru greu, de care nu cuteza a se prinde: pămln-tarile din ţarină. Slavici, n. i, 23. Ei aveau cel puţin cursuri, se prindeau de ceva şi le trecea timpul. Vlasiu, d. 158. L-a aflat pe meşter prins Intr-o sfadă. Galan, z. r. 12. Văzlndu-se iar încărcată cu lucruri cari întrecea puterile ei, nu ştia de ce să se prindă biata nenorocită. Sbiera, p. 213. Novac. ... grăia: Lasă-ie de vitejie, Prinde-te de-agonisie. Bibicescu, p. p. 290. (Intranz.) Zisără cătră cocoanş că, de ar avea trei instrumenturi muziceşti, ar face o veselie prea frumoasă ... iar ele prinsără prea bucuros de una ca aceasta. Gorjan, h. i, 95/5. Am prins la plug luni. alr i 232/93. Timpul clnd prind'em la săcere. alr sn mn i h 48/284. (Refl. reci p r.) Din joc să prind ficiorii La trlnteli. Coşbuc, p. i, 98. Acei dintre miniştri care au venit mai devreme ... s-au prins lntr-o discuţie pătimaşă. Camil Petrescu, o. iii, 249. S-au prins la joc de cărţi şi s-au jucat trei zile şi trei nopţi. Reteganul, p. ii, 74. Se prinseră voinicii la luptă. id. ib. v, 40. La război că se prindeau, Cu suliţele începeau. Balade, ii, 53, cf. alr sn iv h 974. (T r a n z.) Sosind la Iaşi ... prinzlnd trebele cu mare tărie ... păn’şl ciuhodari ... îşi făcusă (sflrşitul sec. XVIII). let. iii, 225/26. Prinde cuvlntul din nou tremurlnd. Coşbuc, ae. 32. <$■ Expr. (Tranz., refl. şi Intranz.) A (se) prinde (la sau tn) vorbă (ori, regional, vorbe) sau (regional) In-cuvinte (cu cineva) ori (regional) a-şi prinde vorba (cu cineva) = a incepe să discute cu cineva sau Intre ei, a intra In vorbă cu cineva sau unul cu altul. Cf. lb, lm. Clnd Intllnea vreun drumeţ, prindea vorbă cu el. Slavici, n. i, 166. Prindeau la vorbă şi să mlngliau cu cuvlnt bun şi aşezat. Delavrancea, t. 134. O să vă fie mai uşor vouă, Iţi spunea mama, clnd te prindeai cu ea la vorbă. Pas', z. i, 142. Oamenii, binevoitori, se prinseră la vorbă. v. ion. octombrie 1958, 22. După ce şi-au dat ei bună calea, ..: s-au prins amlndoi la vorbă. Sbiera, p. 22. Prinde norocul la vorbă cu omul. Reteganul, p. iv, 22, cf. 21, v, 70. Ce ficior era Văl'an! ... Cu tri mlndre să-ntllni, ... Cu una vorbe prind'a. Cu alta mină dăd'a. Alexici, l. p. 189. (Regional) A se prinde la vorbă = a se Înţelege, a cădea de acord să ... Cf. lb. S-au prins boierii la vorbă Să facă d-o vlnătoare. Teodorescu, p. p. 505. (Intranz. şi tranz.) A (o) prinde la fugă sau a prinde fuga = a porni tn goană, a o lua la fugă. Tătarii au prins fuga. Şincai, hr. ii, 118/10. N-au avut sărmana iapă-ncotro şi au prins la fugă. Sbiera, p. 61. După ce au avut el toată slănina la dlnsul, au prins-o la fugă acasă. id. ib. 270. (Tranz.; popular) A prinde (pe cineva dc) muşteriu = a face să devină, a cîştiga (pe cineva) de client. Las’că face baba, face, să te prindă muşlereu. Contemporanul, i, 509. (Tranz.; regional) A prinde post = a Începe să postească. (Refl. pa s.) Să prind'e postu d'e cam'e. alr ii/i h 193/102. Atunci să prind’e postu li Simt'etru. alr ii/i mn 110, 2 813/102. + Intranz. Spec. (Prin Transilv. şi prin Mold.) A Începe să vorbească, a intra în vorbă. Mai mult nu putu zice, căci se înecă de un pllns amar. Mă prinde, Petre dragă, şi vorbeşte. Reteganul, p. ii, 56. Moş-neagu ... o prins de la masă: Valeu, valeu, măi, nu mă lăsaţi, şez. ii, 17. + Intranz. Spec. (învechit; despre oameni) A contribui la ...La oarecare greutăţi nu prind ei cit de puţin, din pricina arătatelor hrisoave (a. 1804). Uricariul, i, 25. Mazilii, ruptaşii ... vor prinde şi vor da cu toţii la banii aceştia (a. 1813). ib. 196. 5.-Refl. şi tranz. Spec. (Popular) A (se) angaja (lntr-o slujbă). îmi vine să mă prind argat la voi. Alecsandri, t. 720. Nu mi-am prins încă oameni cu braţele pentru lucru. lm. Muncitorii cu palmele ... se prind armangii la armanul boieresc. Galaction, a. 415. Dracul se prinde In slujba omului, şez. i, 168. Ei s-au prins jitari la oamenii din acel sat. ib. 261. G. Tra n z. (Urmat de verbe la infinitiv sau la conjunctiv, are valoare de verb semiauxiliar) A începe să ... Prinsem a cunoaşte el grijitoriu şi despui-toriu. Coresi, ev. 488. Pămlntul Eghipetului încă ară fi prinzlnd a Inflămtnzi. Palia (1581), 172/1. Alunce va prinde a ţipa sufletul din muncă (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 228/11. Prinseră a fugi. Moxa, 399/5. Măria ta, cum ai vădzut oastea me, cum ai prinsu a bate. Neculce, l. 241. Prinseră turcii a prăda şi a robi ţara. anon. cantac., cm i, 129. [Leşii] au prins a tăia şi a snopi pre turci. Muşte, let. iii, 15/35. Dracula, văzlndu-se lăsat de ai săi, an prins a fugi. Şincai, hr. ii, 10/14. încungiurară cetatea, prind a o bate. Maior, 'ist. 6/9. Prinsără a să întreba ... Cum s-ar cădea să facă mai bine. Budai-Deleanu, ţ. 282. Dalila.... prinse a-l ruga pre Sampson. Calendariu (1814), 113/16. Prind a se alcătui trei case aice ... pentru şederea consulilor' (a. 1815). Uricariul, x, 257. Văzlnd repegiciunea marşului nostru, au prins a fugi. ar (1829), 502/18. Calul... au prinsa mai juca, a merge mai uşor. Donici, f. i, 22/12. Filip sări şi prinsă a topi ierbile. Alexandria, 165/5. Care-ncotro prinseră să fugă ca nişte nebuni. Gane, n. i, 163. Prinse a se sfătui cu calul. Ispirescu, l. 193. Ele nu au prins a bate In palme ca celelalte. Contemporanul, iv, 506. Turlele ascuţite prind a se rumeni. Vlahuţă, o. a. ii, 143. Cărăbuşul ... prinde a zblrnli şi a se tnvtrli necontenit. Marian, ins. 25. Părerile de rău au prins să-l părăsească. Păun-Pin-cio, p. 53. Palate, temple ... Din braţul nopţii prind a se desface. Neculuţă, ţ. d. 17. Doamnele grăbit au prins Să se gătească. Coşbuc, p. i, 54. Se dezgustară de astfeliu de şcoli şi prinseră a le părăsi. Sbiera, f. s. 146. In sobă focul prinse a dudui. Dunăreanu, ch. 111. Prinseră-n hohote lungi a rlde toţi zeii. Mur-NU..I-. 21. Prind mai aprig In vecini să latre clnii. Goga, p. 95. Carpaţii prind In zare să se şteargă. Io-sif, P. 16. Cum stăteau aşa numai ce prinse să abua rească un vtnticel fierbinte. Gîrleanu, n. 36. Lume-2 1612 PRINDE — 3469 — PRINDE ... prinsese a forfoti iarăşi pe stradă. Rebreanu, nuv. 9. Trenul prinse a-şi domoli mersul. Mjronescu, s. a. 132. Seara, ca un păianjen tainic, prinse să-şi iese plnza ei de umbră. Cazaban, v. 62. O înţelegere nouă prinde să lumineze vastul clmp de ruine. Galaction, a. 396. Rlndunelele au prins a ciripi. BnĂ-escu. o. a. i, 43. O şoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. Topîrceanu, b. 65. Prinse a face planuri pentru viaţa ce... va începe. Stănoiu, c. i. 155. Spre vrăjmaşele cohorţi Prinde hăul să se caşte. Les-nea, vers. 310. Năiiaşul de colea prinde a rlde. Vlasiu, a. p. 38. Un fel de dezamăgire prinsese să mă umple. Voiculescu, p. ii, 63. Buciumele de cireş au prins a suna. Sadoveanu, o. i, 183. De cam prindea a se deştepta viaţa In port, el era In picioare. Bart, s. m. 60. Furnicile au început să se adune ... întli erau. puţine, apoi pămlntul a prins să foiască. Călinescu, c. o. 43. Am prins numaideclt a ne mişca, a ne da cu coaiele. Stancu, d. 289. Prinse a cotrobăi peste lot. v. rom. februarie 1955, 186. Porumbii zărilor vor prinde Pe acoperişul cerului să joace. Be-niuc, v. 46. A prins a bubui viscolul. Camilar, c.p. 95. Au prins a se auzi dinlăuntru bufnete, icnete, gemete. Galan, z. r. 238. Prinse să asculte din răsputeri, să desluşească fiece pas. Vinea, l. ii, 132. Se aşază ... şi prinde să mă mustre, contemp. 1956, nr. 483, 3/1. Totul prinse să se stingă blind. v. rom. august 1958, 51. Mari păsări prind Să-mpestriţeze clmpul cu umbrele fugare. Labi.ş, p. 303. Clnd ea se trezi, Prinsă-a lacrima. Alecsandri, p. p. 47. Prind cocoşii a clnta. Jarnîk-Bîrseanu, d. 163. Prinse laptele a fierbe. Reteganul, p. iii, 25. Ea prinde-a mă-ntreba, Şezut-am cu cineva? Doine, 115. A prins a întreba ...de nu ştiu unde stă. Stăncescu, b. 60. Ia ciomagul ... şi unde prinde a mi-l croi. şez. i, 264. Oile o prins a zbiera, ib. n, 17. Vai, vai, inima mea, Rău m-a prins a mă durea. Hodoş, i>. p. 31. O prins a amurgi, şez. ix, 19, cf. gr. s. vi, 242. Codru prinde-a se rări. Balade, ii, 365: Inima-mi prinde a pllnge. folc. transilv. i, 267. Stai să-ţi prind a povesti. polc', mold. i, 138. 7. Refl. şi refl. r e c i p r. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu" care indică persoanele cu care se intră sau care intră In concurenţă, In confruntare etc.) A se compara (cu cineva) din punctul de vedere al forţei fizice, al capacităţii intelectuale, al stării materiale etc.; a se lua la întrecere, a concura; a se înfrunta (în întrecere, în luptă, în război etc.); a se măsura (5). V. bate, lupta. Cf. lb. Nu le prinde cu cei mai mari ca line. lm. Auzi, tu! Să se prindă ea cu mine! Coşbuc, b. 123, cf. id. ae. 22. Care din voi se prinde ... La trlntă voinicească Cu mine, măi flăcăi? Beldiceanu, p. 62. Parcă cerul ...te roagă Să te prinzi cu lumea-nireăgă. Neculuţă, ţ. D. 46. Rămase învingătoare vorba judelui: Nu te prinde cu el. Agîrbiceanu, s. p. 16. Na ţi-am spus eu să nu te prinzi tn cu mine la şuierat? Sbiera, p. 261. Ce aveam să fac? Lc-am răbdat că doară n-o să mă prind cu el. Reteganul, p. ii, 57. Dacă n-am năroc şi minte Cu Dumnezăa nu m-oi prinde, folc. transilv. i, 273. (f i g.) Feciorii oastei ... S-au prins cu moartea cruntă la luptă voinicească. Alecsandri, Poezii, 477. Pămlnturile, ursule ... M-ai ispitii Să mă prind la trlntă cu tine. Brad, t. 54. <0> Expr. (Regional) A se prinde lu cîini (cu elnova) = a) a încerca să enerveze pe cineva, a face în ciuda cuiva. Cf. lb, lm; b) a provoca pe cineva. Cf. Zanne, p. i, 386. (Tranz.; regional) A-şl prinde mintea (cu cineva) = a lua în serios spusele cuiva, a-şi pune mintea cu cineva. El e om bărbat, N-o să-şi prindă doară mintea c-o femeie. Coşbuc, p. i, 247. Nu-ţi prinde mintea cu copilul. Bibicescu, p. p. 306. Nu-ţi prinde mintea cu nebunul! Udrescu, gl: (T r a n z.; regional) A-şl prinde treabă (sau vadul cu eineva) = a o păţi (2), a da de bucluc, a intra în încurcătură. L-aş fi strigat, Dar m-am temut că-i apucat Şi-mi prind cu necuratul treabă. Coşbuc., p. i, 242. Iţi prinzi vadul cu nebunul. Iovescu, n. 142. 8. Refl. şi tranz. (învechit şi popular; de obicei urmat de determinări care precizează sensul) A se asocia sau a face să se asocieze, a se întovărăşi sau a face să se Întovărăşească cu cineva (în vederea unei acţiuni comune); spec. a intra sau a face să intre în relaţii de rudenie, de dragoste, de prietenie cu cineva, a începe să devină sau a face să devină rudă, prieten etc. cu cineva. Ce se prinde Constantin lui Teodor şi cuscru şi cumnat, prav. Lucaci, 180, Mihail ... prindea cumătri, boteza fini, cununa. Moxa, 387/35. Bine trebuie luat seama care cu cine să prinde. Ţichindeal, f. 237/17, cf. drlu. Unul zice-i agă, celălalt spătar, De i-aş prinde gineri, i-aş lua In dar! Alecsandri, t. 406, cf. lm. Nu te prinde lor tovarăş. Eminescu, o. i, 19G. Sfarmă-Piatră ...se roagă de iertare şi zice că se prinde frate de cruce cu Fiul lepei. Creangă, o. 164. Spre a scăpa de moarte pre cei vii, unul din copiii rămaşi se prinde frate de cruce cu un altul din altă familie. Marian, î. 359. Iţi par cu prea sărac. Să mă prind cu line? Coşbuc, p. i, 179. Copiii de pe ta şapte sau opt ani In sus încep să-şi caute tovarăşi, — să-şi prindă tovarăşi pentru umblatul cu colindul. Pamfile, cr. 35. M-am prins tovarăş cu membrii acestei comisiuni. GALAdriON, o. a. i, 137. Măi Muntene, măi vecine. Vină să te prinzi cu mine! Alecsandri, p. p. 396. Cu ce Zburător te-ai prins, Ochişorii de ţi-ai stins? Teodorescu, p. p. 339. Plnă-n car, plnă-n căruţă Şi-a prins badea o drăguţă. Jar-nîk-Bîrseanu, d. 43. Să clnţi, cuce, clnd m-oi duce Să le prind frate de cruce. id. ib. 301. At.lt de mulţi copii li dăruise Dumnezeu, cit acum nu voia nime să se prindă cumătru şi să-i boteze. Şuiera, p. 187. Eu mi-am prins un. alt drăguţ. Marian, sa. 76. Aleu, mlndră de departe, Prinde-m-aş cu tine frate. Reteganul, tr. 85, cf. 93. Cine joacă ţup pe spate Prin-dă-se cu dracul frate. Doine, 283. Dacă-ai avut glnd de ducă La ce m-ai prins ibovnică? şez. iii, 19. Făt--Frumos se prinse frate de cruce cu omul ca pclrile. Fundescu, i.. i>. i, 39. Tinerel bădiţ mi-am prins. folc. transilv. ii, 219, cf. 41. (Refl. rccipr.) S-au prins tovarăşi buni cu rlnduiala I-Ilrdăul, fedeleşul şi găleata. Arghezi, vers. 362. Leliţo de la Munteni ..., Vin colca la Moldoveni ... Să ne prindem soţiori. Alecsandri, p. p. 345, cf. Sbiera, p. 178, 262. S-au lăsat de luptă şi s-au prins fraţi de cruce. Reteganul, p. v, 40. li răspunde că ... dacă vrea, să se prindă amlndoi fraţi de cruce. şez. ii, 201, cf. alr sn v b 1 375/272. (Intranz.; regional) Prind laolaltă [la plug], alr sn i h 16/250. Prind la un loc [la plug], ib. h 16/574, cf. a iii 4. <> Expr. (Refl.) A se prinde la sîmbră sau (intranz.) a prinde in ortăcie (ori In, de sîmbră) sau (tr a n z.) a prinde tovărăşie = a se întovărăşi. Prinde tovărăşie cu condeiul şi, prin concursul lui, reintră In regiunile acele Inclntătoare ale poeziei. Alecsandri, s. 197. Spusu-v-am să nu vă prindeţi voi In sîmbră cu călugărul acela? Reteganul, p. ii, 66. La acea bostănărie prinsese tovărăşie şi tatăl măriei-tale. şez. iv, 4, cf. alr sn i h 16. - X. (Predomină ideea de formare, de constituire, de trecere dintr-o stare în alta) 1. Refl. (Regional; despre apă) A Îngheţa. Cf. lb. Începe a se prinde apa riurilor. lm. Vino mă, s-a prins glrla. alr ii/705. + (Despre gheaţă) A se forma (ca o crustă). Ridică găleata şi o răsturnă peste gheaţa de clleva degete ce se prinsese In jgheabul de lingă ftntlnă. Rebreanu, i. 195. Intranz. (Rar; despre anumite substanţe) A se solidifica. Ceara a început a prinde pre deasupra, lm. 2. Refl. (Despre laptele dulce) A se transforma în lapte bătut sau în iaurt, căpătînd un aspect consistent; (despre unele preparate culinare) a căpăta consistenţă, a se închega, a se coagula. Zeama ... o pune la răceală ca să să prinză piftie (a. 1749). gcr ii, 43/19, cf. lb. Nu ştiu de ce laptele nu 16122 PRINDEA — 1470 — PRINOS se prinde, lm. Punea mama laptele la prins. Creangă, 0. 203. După un ceas aproape de la punerea laptelui la prins, se ridică deasupra la gura oalei ... smlntlna. Pamfile, i. c. 22, cf. 21. Strecura laptele tn oalele de prins. Rebreanu, i. 319. Am descoperit o seric de oale negre cu lapte de vacă pus la prins. Brăescu, a. 146. Se toarnă compoziţia peste fasole şi se dă la cuptor. Se ţine plnă se prinde ca o omletă. S. Marin, c. B. 167. Laptele de vacă se pune tn oale la prins. chest. v/126. Şi-n plăcinte n-aţi pus brlnză Şi zăg-nată să se prinză? folc. transilv. i, 246. <£• E x p r. (Tranz.) A prinde cheag = a) (despre oameni) a începe să se înstărească, să se chivernisească. Cf. lm, Zanne, f. iii, 520. Dacă nu curge — pică. Plnă ce prinzi cheag. Astăzi cu gazetăria se clştigă bune parale. C. Petrescu, c. v. 125. (Refl.; cu schimbarea construcţiei) Curţile noastre le îngrădirăm, casele să şifuiră ... şi cheagul să prinse, veselia se împrăştie. Delavrancea, s. 227; b) (despre conversaţii) a începe să se desfăşoare, a se închega. Repede, vorba prinse cheag. Gîrleanu, n. 37. + Tranz. f a c t. (Rar; complementul indică laptele dulce) A face să se transforme în lapte bătut sau în iaurt şi să capete un aspect consistent. Cf. lb, lm. + Tranz. (Prin Olt.; complementul indică mîncăruri) A potrivi consistenţa (şi gustul), adăugind ceva care face mai consistent. Şi de-acilea o prind [ciorba] cu un pic de făină. gl. olt. Noi o prindem cu ou, ciorbiţa. ib. 3. Refl. (Regional; despre pline) A se rumeni (Pctreştii de ..Tos — Turda), alr ii 4 004/250. Amu s-o prins pita fain. ib. <0> E x p r. A nu i se prinde (cuiva) colacii = a nu reuşi ceea ce şi-a propus. Cf. 1. cr. vii, 154. 4. Refl. (Despre unele mîncăruri) A forma o crustă la fundul vasului ori a căpăta un gust neplăcut, de aliment ars, afumat, în urma expunerii excesive la acţiunea focului. 5. Intranz. A suferi efectul unei acţiuni exercitate asupra lui. îşi făcuse părul permanent, şi uite că două şuviţe nu prinseseră, v. rom. mai 1956, 30. — Prez. ind.: prind şi (învechit şi regional) prinz, (regional) pring (bl vi, 189); perf. s.: pers. 1 prinsei şi (învechit) prinsu (Biblia 1688, 123/16), pers. 4 prinserăm şi (învechit) prinsem, pers. 5 prinserăţi şi (învechit) prinsei; prez. conjunct.: pers. 1 să prind şi (învechit şi regional) să prinz, pers. 3 şi 6 să prindă şi (învechit şi regional) să prinză. — Şi: (regional) prindea vb. II, (învechit) prinde vb. III. — Lat. pre(he)ndere. PRINDEA vb. II v. prinde. PRINDEMÎNĂ adj. v. prelndemlnă. PRÎNDERE s. f. Acţiunea de a (se) prinde şi rezultatul ei. 1. (Popular) înţelegere, pricepere. Cf. p r i n de (II 1). Cf. lb. Tractoriştii erau preocupaţi de prinderea înţelesului cărţilor. Mihale, o. 193. II. 1. Oprire, reţinere a cuiva (cu forţa); spec. capturare; arestare; prins1 (1), (învechit) prinsoare(11), prinsură (1). Cf. prinde (III X). Cf. lb, Barcianu, v. Prinderea hoţilor, dl. (Regional) Faptul de a-şi învinge adversarul (la jocul dc ţintar); (regional) prinsătură. Numărul prinsăluiilor (prinderilor, rămlnerilor) se înseamnă de o parte şi cine are la urmă cele mai multe, acela e cel mai vrednic. Pamfile, j. i, 3G. 2. Oprire, reţinere a ceva cu mîinile (pentru a nu cădea, a nu izbi etc.). Cf. prinde (III 3). Cele două echipe se desemnează prin tragere la sorţi, una la bătaie şi cealaltă la prindere, sp. pop. 1950, nr. 1 744, 2/4. 3. (învechit şi regional) Avere, avut, avuţie; posibilitate materială. Neavlnd eu nici o pri[n]dere ca să poci plăti ..., mă rog ca să facă cinstita Cumpanie milă de mine să mă ajute (a. 1780). Iorga, s. d. xii, 102, cf. lb, Pamfile, c. ţ. 353, Paşca, gl. 49. Loc. adj. Cu prindere = bogat, avut, înstărit. Cei mai sirimani, ba încă şi cei mai cu prindere, bucuroşi curăţă rădăcinile ... arburilor. Economia, 13/19, cf. Pamfile, c. ţ. 353, Lexic reg. ii, 52. 4- (Neobişnuit) Valoare. Fala privea rece la perle şi inele, Căci toată bogăţia şi prinderea din ele N-aveau atlia farmec, ca ochii vii şi dragi A pagului. Coşbuc, p. ii, 198. 4. (Rar; in expr.) A avea prindere = a avea de lucru, a se ocupa cu ceva, a avea o ocupaţie. N-am nici o prindere pe aici. conv. lit. xliv2, 3. 5. (Prin Transilv.; în sintagma) Prinderea postului (Paştelui) = lăsata secului. Cf. Contribuţii, iii, 136, mat. dialect, i, 77. III. (Rar) Fixare, ataşare, legare; (concretizat) ceea ce serveşte pentru a fixa, ataşa, lega. Cf. prinde (IV 1). Muşchiul radial intern ... are tot acele prinderi ca şi Incovoilorul superficial. Kretzulescu, a. 220/22. L-am văzul cum se ridică chinuitor, potrivindu-şi cu teamă piciorul schilod, sărit din curele. N-am ştiut ce să fac. Trebuie ... să-i ajut la prinderea piciorului? Sahia, n. 62. — Pl.: prinderi. — V. prinde. PRINDIXÎC, -Ă s. m. şi 1'., adj. (Regional) (Copil) ager, vioi (Bonţ — Gherla). Cf. Coman, gl. — Pl.: prindilici, -ce. — Etimologia necunoscută. Cf. p r i ri d e. PRIND OARE s. f. (Transilv.) Avuţie, bunăstare; condiţie materială (de un anumit fel); stare socială. Cf. cade. Au făcut ospăţul vesel, dar cam sărăcăcios, după cum li era omului prindoarea. Mera, l. u. 225, tom. din Beiuş, Paşca, gl. — PJ.: prindori. — Cf. prindori, prind e. PRXNDORÎ vb. IV. T r a n z. (Prin vestul Tran-silv.) I. A acorda un ajutor materia), a împrumuta cu bani. Ştiu că ai bani ... şi cred că m-ai putea prindori de amu pe apoi, dacă ai vrea. luc. ui, 332. 2. A lucra, a munci (ceva). Cf. Teaha, c. n. 257. — Prez. ind.: prindoresc. — Cf. prindoare. PRÎNGĂ s. f. (Prin Ban.) Fiecare dintre cele douâ lemne puse de-a curmezişul peste capetele loitrelor, la carul pentru transportat cereale. Cf. cdde, alr sn i h 62/36. — Pl.: pringi. — Etimologia necunoscută. Cf. p ă r î n g ă. PIUPîGITOARE s. f. v. prigltoare. PRINGUŢĂ s. f. (Prin Ban.) Fiecare dintre cele patru scîndurele care se prind de marginile pereţilor laterali ai unui stup, pentru a-i da mai multă stabilitate şi pentru a oferi posibilitatea unei mai uşoare mînuiri. La părealele cel de dreapta şi cel de stingă slnt prinse, deasupra şi din jos, patru pringuţe şi In mijloc un sflrcel pentru ţinerea fagurilor întărit. To-mici, c. a. 48/3. Aceaste aşa prinse 4 pringuţă [ac douo slujbe, una la ridicarea şi mutarea stupului ..., alta clnd vin mai multe magaţinuri unul preste altul a sta, stau mai bine. id. ib. 49/21, cf. 39/11, 55/25. — Pl.: pringiiţe. — Pringă + suf. -uţă. PRINOÎ vb. IV v. prenoi. PRINOS s. n. X. (în ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se oferă ca dar (în semn de veneraţie, de mulţumire, pentru realizarea unui scop etc.) unei divinităţi, unui sfînt etc.; jertfă, o-frandă, (învechit) mîntuire (2), plocon (X), (tnve- 16133 PRINOS — 1471 — PRINS2 chit, rar) primeală (2). Grasul cumăndariloru lă mln-caţi şi befi virul cărmujurele (prinoasele ev) lor? psalt. 317. Nu e tn vreamea aceasta giude şi prorocu şi pur-lătoriu, nece ţoale arsele, nece cumăndari, nece pri-noase, nece afumarl, nece locu să giunghiemu Intre lire şi se aflămu mesereare. ib. 328. Cu iubire de oameni prinos de roduri caută de la noi, derept a noastră bună priimire. Coresi, ev. 449. Vor face pomeană mie şi prinosul, şi leturghie şi luminare (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 155/10. Suflel smerii, mare jărtvă iasle lui D[am)nezeu, mai vtrtos de toate prinoasele-i iaste lui priimilă (a. 1642). gcr i, 99/18. Să-i cinstim... prinoase de toată roada aduclnd. Dosoftei, v. s. [prefaţă] 2r/26. Nu este In vremea aceasta ... nici ardere de iot, nici jertfă, nici prinos, nici tămlie (a. 1784). ap. tdrg, cf. lb. Se-arată zeia Cipris, prinoa-sele-şi s-adune. Bolliac, o. 82. Un jude calcă legea ...In urmă dă prinoase cu scop să amuţească Simţirea conştiinţei ce-l mustră nencetat. Mureşanu, p. 51/7. Un templu dumnezeiesc.. Unde muncitorul vine Prinoasele să-şi închine. Alexandrescu, o. i, 131. Moaştele slnlului ... se conservă plnă astăzi Intr-un scump sicriu, acoperite de prinoasele credincioşilor. Hasdeu, i. c. i, 80. Pe altar prinos depune Cartea sa de rugăciune. Alecsandri, Poezii, 597, cf. Bar-cianu, v., Ci hac, ii, 292, lm. Ciuturile şi tămlia şi juncanul ce-am jertfit, Fie-le prinos din parte-mi zeilor ce-au ocrotit Pe Numida. Ollănescu, h. o. 112, cf. Alexi, w. Lui Apolon închină jertfiri, ecatombe depline Numai din capre şi boi ... Iară prinosul la cer ajurigea-n rotocoale de fumuri. Murnu, i. 12, cf. 6, tdrg, Şăineanu, d. u., cade. N-ai găsit prinoase s-aduci nici unui zeu. Arghezi, vers, 361. (Prin lărgirea sensului şi In contexte figurate) Nu mai vin ielele-n sal De clnd un unchiaş bălrln A învăţat pe român Să na puie lor prinos. I. Văcărescul, p. 347/8. Mergi drept la ei, tu. Despot, ca să le duci prinos, Lui Vodă a la spadă şi Braţu-ţi credincios. Alecsandri, t. ii, 92. Multe neamuri au depus prinoasele închipuirii şi măiestriii lor pe acest pămlnt. Odobescu, s. n, 252. Am trecut prin toate umilinţele amarnici Şi muncă, lacrimi şi juneţe, mi-au fost prinoasele zadarnici. Macedonski, o. i, 217. Din fund aleargă plrăul ... s-aducă Bistriţii stăplne prinosu-i de unde. Vlahuţă, s. a. ui, 327. în barba lor căruntă ca amurgul, Li strlng prinosul lacrimilor sfinte. Goga, Poezii, 20. Am venit să-ţi spun, domniţă, cllă jale pe la mine-i! Vino, să reverşi prinosul, bucuriile luminei. Eftimiu, î. 11. Firea picura-va din larg de zări albastre Prinos de bunătate pe sufletele noastre. Topîrceanu, p. o. 105. + (învechit şi regional) Ceea ce se dăruieşte în amintirea morţilor, pomană (II 1); s p e c. colac (mare) oferit preotului (sau credincioşilor) la Inmormlntări, la parastase sau la anumite sărbători religioase; Unile ca acealea să facă toată treaba bisearicii şi prescuri şi prinos, prav. gov. 46v/6, cf. 41v/12, anon. car. La mormtnt am fost, Piladi, clnd te afli priveghind ... Şi prinosul ce-l dedeasem Intru lacrimi ll spălam. Beldiman, o. 45/14; Prinoasele aduse pentru uşurarea sufletului răposatului, precum: colaci, alămăi, smochine, colivă i altele, conv. lit. v, 131. La şese săptămtni facem un prinos cit o pilă d'e mare. arh. folk. v, 132. La pogorlrea duhului sfint sau duminica rusaliilor, toţi oamenii duc prinoase la biserică. H n 40, cf. Bîrlea, l. p. m. i, 131. La sflntu Niculaie se duc [la biserică] colaci care se numesc prinoase. alr i 777/96, cf. 777/790, alr ii/i h 172, 176/284. Fac acasă prinos, alr ii/i mn 89, 2 712/284. Faci colai di grău ... [Se dă] prinos la popă. alrt ii 63, cf. 51, 325, mat. dialect, i, 89. + (Rar) Plocon (2) dat unui stăplnitor; p. gtner. dar; recompensă. CU pentru marele vistiar li dus la vodă cu prinosul obicinuit. Alecsandri, t. 1 387. Autorităţile ttrgului ...nu mai avură altă treabă decll să supravegheze şi să Impărţească prinoasele generos izvorlte. Galaction, o. a. i, 275. Poporul, bllnd, primise pămlnlul drept prinos. 'Arghezi, vers. 395. 2. Sacrificiu făcut In slujba unei cauze, a unc idei etc. Noi slntem lucrarea lui, şi denlr-lnsul şi acelora tuturoru e rod şi prinos sufletesc. Coresi, ev. 355. Aduclndu-te jărtvă fără de prihană şi prinos prea curat. Mineiul (1776), 183V2/26, cf. 22rl/3, 58V2/25. Satan, ... Pe-altarul tău m-aduc prinos. Macedon-ski, o. I, 149. Clţi oameni ..., din prinosul propriei lor vieţi, caută să aducă mlngliere celor obidiţi. Vlahuţă, o. a. 434. Pentru morţi şi-al lor prinos, noi vrem pămlnt! Coşbuc, p. i,-208. Unde este prinosul de muncă, de generozitate şi de luptă, pe care trebuia să-l aducă societăţii noastre colegii mei? Galaction, o. 336. îţi aduc cugetul meu ..., Viaţa mea ... Parlidule, primeşte prinosul meu! v. rom. octombrie 1954, 5, 3. Omagiu (2) adus cuiva in semn de devotament, de admiraţie, de recunoştinţă, de mulţumire etc. Cătră cine altul s-ar cădea mai cu cuvinţă a să înfăţoşa cartea aceasta şi a să aduce prinos oslenelelor mele? Pravila (1814), 1/6. Ea s-a închinat respectuos dinaintea lor, le-a dat prinosul cuvenit de admirare. Alecsandri, t. ii, 47, cf. 302. Mă simt acum fericit... a-i aduce, prin aceste rlnduri, cel dinţii prinos de mulţumire. Odobescu, s. iii, 315, cf. 4. Tinerimea universitară ... dorea să aducă ... prinosul ei marelui erou. al naţionalităţii noastre. Caragiale, o. i, 247. Batjocura-i. astăzi al nostru prinos. Coşbuc, p. ii, 275. Din mlhnirea lui singuratică să înalţe prinos de pomenire pentru aceşti îndepărtaţi robi. Mironescu, s. A. 129. Ca prinos indestructibilei noastre prietenii ... m-a proclamat, pe frontispiciu, codirector. Galaction, a. 54. Aduc prinosul meu de recunoştinţă nespălaţilor care mi-au fosl tovarăşi credincioşi de joc. Bră-escu, o. a. ii, 60. Să închinăm prinosul ei fără de zăbavă ... tinereţii celei de-a pururi preacurate. Arghezi, s. v, 31, cf. id. vers. 385. — Pl.: prinosuri şi (învechit şi regional) prinoase. — Din slavonul npHHOCTs. prinosî vb. IV. Tranz. (învechit) A aduce prinos (D- Acest potir ll închină şi-l prinoseaşte măria sa ... sfintei mănăstiri (a. 1716). Iorga, s. d. xvii, 165. <0> Refl. pas. Jertfă curată se prinoseaşte lui Dumnezeu (sfirşitul sec. XVIII). Grecu, p. 352. + A oferi ca dar, ca omagiu. Ea aşi fi jărtvit oare-clnd toată averea mea ca să doblndesc descoperirile aceste ce astăzi le prinosesc publicului. Veisa, i. II/8. — Prez. ind.: prinosesc. . — V. prinos. PRINPREGIUR adv., prep. v. primprejur. PRINPREJUR adv., prep. v. primprejur. PRINS1 s. n. 1. Oprire, reţinere a cuiva (cu forţa); s p e c. capturare; arestare; prindere (II 1), (învechit) prinsoare (II) , prinsură (!)• Cf. prin de (III 1). Cf. st. lex. 171v/1, ddrf. Scripcarul ..., meşter pe lot regimentul tn prinsul puilor, ti aducea, sara, ... plrplliţi. Camilar, n. i, 31, cf. dl, dm. <0> De-a prinsul sau de-a prinselea = numele unui joc de copii în care un copil aleargă să prindă pe cei din jur care fug; (regional) de-a prinde-mă. Cf. Pamfile, j. i, 31, iii, 2, 19. Clrdurile de copii ... se jucau de-a prinsul. Sadoveanu, o. ii, 202. (Regional) D-a pă (sau pră) prinsă = oină1, alr sn v h 1 292/76. S p e c. Pescuit (D- Prinsul păstrăvilor In acest mod este un sport favorit al călugărilor. Antipa, p. 90. 2. (învechit, rar) Punere la jug. încll iasle pentru rlndul prinsului, cei mai iuţi şi mai mari la coarne se prind dinafară, iară cei mai leneşi şi mai mici la coarne de cătră om. Economia, 81/26. 3. (învechit, rar) Pariu (1). Cf. ddrf. — Şi: (regional) prinsă s, f. — V. prinde. PRINS2, -Ă adj. I. 1. (Adesea substantivat) (Oin) lipsit de libertate, carc este făcut prizonier, care este 16138 PRINS2 — 1472 — PRINSOARE arestat, luat captiv. Ci. prinde (III 1). Deaci lu aflaiu prinsu elu dereptu întrebatul legeei loru. cod. vor. 56/1. Tremesu-m-au ... să propoveduiesc prinşilor lăsăciune. Coresi, tetr. 122. Temniceariul deade pre toţi prinşii In mina lui. Palia (1581), 162/2. Văzu feale multe şi bărbaţi ...In şeaică legaţi ce-i ducea prinşi. Dosoftei, v. s. septembrie 26r/5, cf. anon. car. Aşa au chinuit şi pre ceilalţi prinşi. Şincai, hr. h, 305/14. Celor prinşi dete moarte sureapă. Bu-dai-Deleanu, ţ. 155, cf. drlu, lb. Oastea garni-zonului ... s-au luat prinsă, ar (1829), 57/26. Temniţele şi fortereţele gem şi nu mai pot încăpea mulţimea prinşilor. cr (1846), 221/52. Prinşii de război să se întoarcă de la unii la alţii, fără nici o răscumpărare. Bălcescu, m. v. 213. Ţara pustiindu-se adese, ... domnii o Im-poporau cu prinşii ce luau de la vecinii lor. Negruzzi, s. i, 193. Oriclt de splendidă fuse oferta prinsului agă, totuşi cozacii nu se lăsară a se corumpe. Has-deu, i. v. 119. Veni un ordin să se libereze cea mai mare parte din prinşi. Bolintineanu, o. 263, cf. 264. El mină îndată pe prinşii săi la Zlatna.. Odo-beşcu, ap. ddrf. Numărul prinşilor era încă de samă. Xenopol, i. r. iv, 58, cf. Barcianu, Alexi, w. In ajunul ducerii sale, ca prins de război, spre Con-stantinopol. Iorga, l. i, 138. Intrarăm tn Halici cu vro trei mii de prinşi. Delavrancea, o. ii, 30. Atlta ne-a trebuit: un prins. De la dlnsul vom afla noi multe. Sadoveanu, o. ii, 15, cf. v, 500. Glndiţi-vă că prinşii slnt sus ...In mina trădătorilor. Camil Petrescu, o. ii, 465. Caii voinici ai celor prinşi erau ... osteniţi. Stancu, r. a. i, 205. Ordonă să fie scoase lanţurile de pe miinile prinşilor. Vornic, p. 204. Voinicu ... zace la temniţă prins. şez. viii, 178. F i g. Eu, Pavel, slnt prinsul lui 7[su]s H[risto]s pentru voi pă-glnii. N. test. .(1648), 259r/22. Expr. A se da prins = a) a se preda (2). Garnizonul au declăruit că nu se va îndupleca niciodată a se da prins, ar (1829), 571/14, cf. 581/3. In urmă şi Vende s-au dat prins. Asachi, i. 259/30, cf. ddrf. Asmuţim lumea asupra unui gardist care se luptă cu un pungaş ce nu se dă prins. Brăescu, o. a. ii, 347. Nu daţi, fraţilor, nu ne omorlţi! Ne dăm prinşi. Sadoveanu, o. v, 496, cf. ii, 117. Daţi-vă prinşi, ... ne-a strigat unul. Stancu, r. a. i, 79; b) (regional) a se recunoaşte Învins, a ceda. Ţi-a venit rlndul să te măriţi şi dumneata! zise flăcăul. Fata se căznea, se sucea, ... dar lot nu vrea să se dea prinsă şi ceru un răstimp d-o noapte şi a doua zi să ghicească. Stăncescu, b. 146. + (Despre animale) Care a fost capturat, vlnat. 2. Ataşat, fixat de ceva. Cf. prinde (IV 1) Îndată ci puseră [clinii] gura pe ea, rămaseră împietriţi şi cu gurile prinse de Una mioarei, ap. tdrg. Să nu sufle In coplorul cu pine, că face copilul cu limba prinsă. Marian, na. 12. <> Expr. (Regional) A-I II cuiva graiul prins = a nu putea vorbi, a fi mut. In cap ochii să i se-ntoarcă Şi să-i fie graiul prins. Alecsandri, p. i, 7. (Popular) A fl cu braţele prinse = (despre o femeie) a avea copil mic. Cf. Zanne, p. ii, 21, Ciauşanu, gl. (învechit, rar) A 11 prins de limbă = a fi ameţit de băutură. Cf. DDRF. II. 1. (Despre oameni) Care are mult de lucru, cu multe treburi; ocupat (II), absorbit, (Învechit) cuprins. Cine are strlnsoare şi tivuţie puţină nu iaste aşa prins şi ţinut de aceaia. Coresi, ev. 311. IJlujii aşteaptă pe clmp ... fiindcă oamenii slnt prinşi. Pamfile, a. r. 224. Săptămlna asta slnt prins, n-am să pot. Călinescu, b. i. 193. 2. Cuprins, copleşit de o stare fiziologică, de o boală, de o stare sufletească etc.; spec. Îndrăgostit. Cf. prinde (VII 2). Vai, inima mea cea prinsă ... Cum eşti de foc trist aprinsă. Bărac, a. 55. Părea că nu bagă samă că e Ungă o frumuseţă ... care ... dovedea ... sau că inima lui era prinsă sau că era un nesimţitor. Negruzzi, s. i, 37. Fraza aceasta rii-l arată pe Tudor cu glndul prins In nădejdea marilor prefaceri pentru ţara sa. Oţetea, t. v. 110. La început nimeni nu bănuia cit de prinsă era [pentru flăcău] şi cum se împotmolea lot mai rău zi de zi. Camil Petrescu, o. ii, 294. -0> (Substantivat) în zări, clepar-le-n funduri, un cal s-a arătat ... Şi galbin călăreţul ca prinsul de lingoare. Coşbuc, p. ii, 196. Ce tremur ca un prins de friguri? Delavrancea, o. ii, 323, 3. (Despre încheieturi, articulaţii etc.) Anchilozat. Piciorul lui Ştefan obrinteşte. Încheieturile lui slnt prinse. Delavrancea, o. ii, 33. 4. (Rar) Ocupat (I 2). Cf. prinde (VII 7). Eram dalor a rămlnea In şcoală încă un an ori ca învăţător, ori ca ajutor la şcoala practică. Dar acele locuri erau prinse. Bhezoianu, î. 33/10. Toate scaunele slnt prinse. ap. tdrg. Vagoanele slnt prinse, soldaţii tn permisii agricole. C. Petrescu, î. i, 8. Găsind moara prinsă, el se aşeză ... aşteptlnd să-i vie şi rlndul lui. F'undes-cu, l. p. n, 93. 5. (Popular; despre recipiente) Umplut, plin. Oalele prinse (ocupate, umplute) cu lapte trebuie să stea la răcoare vara. Pamfile, i. c. 22. Butoiul meu e prins eu nişte rachiu. Ciauşanu, gl. III. 1. (învechit, rar; despre apă) îngheţat. Cf. prinde (XI). Cf. lb. 2. (Despre laptele dulce) Transformat In lapte bătut sau In iaurt, cu un aspect consistent; (despre unele preparate culinare) care a căpătat consistenţă, Închegat, coagulat. Cf. prinde (X 2). Cf. lb. Din lapte prins se face lapte bălul, lm, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Se dă la cuptor şi se ţine plnă ce tot siropul a fost absorbii şi cataiful este bine prins. S. Marin, c. b. 272, cf. h xv 425, chest. v 109/87, alr sn ii h 415. Cine s-a fript o dală cu ciorba fierbinte, suflă apoi şi In lapte -prins. Zanne, p. ii, 556. + (Despre unele mîncăruri) Caro a fost expus prea mult la foc şi a format Ia fundul vasului o crustă necomestibilă ori a căpătat un gust neplăcut dc aliment ars, afumat; (regional) păpărăzit. 3. (Regional; în sintagma) Ochişori prinşi = colţunaşi (Ciocăneşti — Vatra Dornei). Cf. alrm sn iu h 883/365. — Pl.: prinşi, -se. — V. prinde. PRÎNSĂ s. f. v. prins1. PRIN'SĂTÎIRĂ s.. f. (Regional) Faptul de a-şi învinge adversarul (la jocul de ţintar); (regional) prindere (II 1). Cf. Pamfile, j. i, 36. — Pl.: prinsături. — Prins1 + suf. -ătură. ■BIUiVSIOiVliR s. m. v. prizonier. PRINSIONIER s. m. v. prizonier. PRINSÎP s. n. v. principiu. PRINSOARE s. f. I. 1. (învechit) Prindere (II 1). După prinsoarea botezătoriului, lu Ioan, ... Andrei se întoarse Intru al lui meşterşug. Coresi, ev. 210. Miercurea s-au tocmit post pentru prinsoarea lui //[ristojs, clnd s-au dat In miinile ucigaşilor, prav. gov. 124r/10- Pavel Intr-acest oraş multe sclrbe şi prin-sori şi bălpi păţi. n. test. (1648), 263719, cf. 166v/19, st. lex. 171v/l. Prinsoarea lui Vişnoveţclu aşa s-au llmplat: fiind bolnav, ... l-au legat bine şi l-au dus In Bolăşeani. N. Costin, l. 472, cf. 381. Atunce, la prinşoarea acelor turci, s-au llmplat de-au perii unu turcu. Neculce, l. 215, cf. 196, anon. car., lex. mars. 191. <£- F i g. Socoteam că tu eşti numai omeneasca fericire ... Dar umbra prinsoare are? Conachi, p. 152. + (Prin Bucov.) Efort, încordare a unui animal pentru a duce o povară. Cf. Lexic reg. 115. 2. (învechit şi popular) (Stare de) captivitate; p, ext. (concretizat) temniţă, Închisoare, puşcărie. Ai miluit vru om In pri[n]soare? cod. tod. 214. Am 16144 PRINSOARE -r- 147.3 PRINSOARE înţeles că iasle In prinsoare la dumilevoastre acel om carete au ucis pre fratele nostru (Începutul sec. XVII). Rosetti, b. 63. lpan, auzind din prinsoare (Închisoare b 1938) faptele lui J/[risto]s, trimise doi den ucenicii lui. n. test. (1648), 14r/14, cf. 313r/12. Paşea, să nu fie aflat Indemlnă o luntre mică ..., ar hi cădzut la prinsoare. M. Costin, o. 48. Ne-ai scos din laţ şi de la prinsoare. Dosoftei, ps. 438/14, cf. id. v. s. septembrie 26r/7. Au mers şi un paşă... de au scos pre turcii cei robiţi de aice din Iaşi, carii li prinsăse Dimitraşco Vodă, şi pre alţii ce căzuse In prinsoare la moscali. Muşte, let. iii, 55/17. Ştefan Vodă...şi cu fiii sei ... fură duşi la Constantinopoli şi aruncaţi In prinsoare (sflrşitul sec. XVIII), mag. ist. v, 184. Văzlnd răutăţile şi faptele mele mărturisită, dumnealui m-au pus In prinsoare. (a. 1729.). Iorga, s. d. xii, 33. Mă va, băga In prinsoare, de voi rămânea dator (a. 1750). id. s. n. 105. Pre Biţila ..* l-au pus la prinsoare, nici l-au slobozit plnă ce n-au plătit 100 de funţi de aur. Şincai, hr. i, 82/17, ci. 204/1 l. Hamza, de cetele muntene Împresurat, cade la prinsoare. Bu-dai-Deleanu, ţ. 171, cf. drlu, lb. înturnlndu-se de la Palestina căzu tn prinsoarea ducului de .Austria. Săulescu, hh. i, 206/19. Tribunalul... oslndi ... pe doi pândiţi la moarte, iar pe alţi, zece la prinsoare de zece ani In fiare. gt. (1839), 472/4.~ Li se permite şi lectură de cărţi, pe care inspectorul prinsorilor nu le-ar afla periculoase. Bariţiu, p. a. ii, 638, cf. ,i, 491, Polizu. într-o dimineaţă ...La poarta prinsoarei sta o sanie grea. Mureşanu, p. 221/18. O .rază de lumină la robul din prinsoare ... Ce dulce va. să-i fie. f (1867), ,235. Impăralu-a cunoscut Copilaşii ... Pe-a lor maică doritoare El o scoale din prinsoare. Bolin-tineanu, o. 92, cf. 110. Prinsonerii îşi fac plimbările pe cărarea principală din giurul prinsorii. F (189-1), 379. Trec In Braşov, pe care-l pradă cumplit, duclnd In prinsoare întregul senat al oraşului. Xenop.oi., . r. iii, 97. Şi-n loc de turn, acolo el a durat prinsori. Coşbuc, p. ii, 179, cf. 190, Alexi, w. Fătul se trezi c-o zlnă aduclnd un ciob de apă Şi vărslndu-l lingă dlnsul din prinsoare văd că-l scapă. Eftimiu, !. 120 Un prietin genovez ... stă la un .mlrzac In prinsoare aşteptlnd banii de la ţara lui, ca' să se răscumpere Sadoveanu, o. xi, 262, cf. xii, 324.- Voinicul pere-n prinsoare Cu mlnuri In legăloare. Pompiliu, b. 81. Doar scap şi eu din prinsoare ... Să mă văz iară-nlre brazi. Jarnîk-Bîrseanu, d. 289, cf. 270. Tu-ti uliţă, Io-n temniţă; Tu la soare, Io-n prinsoare. Mîndrescu, l. P. 98. Frunză verde de cicoare, Pier feciorii In prinsoare. Marian, ins. 118. M-au dus şi la robie ... în temniţă, In prinsoare, Să nu mai văz rază de soare. Reteganul, tr. 24. Toată lumea-i slobodă, Numai eu slnt la prinsoare Cu ferele de picioare. Bibicescu, p. p. 169, cf. 128, 293, Bud, p. p. 19. Şădcu t'sin'e, mlndră floar'e, ... Şî humă ts'em d'ze prinsoar'e. Den-susianu, ţ. h. 185, cf. T. .Papahagi, m. 106. O picat In prinsoare, alr i 1 427/343. •<> (Prin lărgirea sensului) [Păunul] să zmlnceşte ca să zboare Şi rămlne In prinsoare. Bărac, a. 16/20. <$> F i g. Vă ţii In inema mea, Intr-aceaslă prinsoare a mea. Coresi, ap. dhlr ii, 469. Dac-al nostru suflet... se topeşte, De ce nu caut pacea îndată In mormlnt? ... Dar dacă dimpotrivă, spărglnd a lui prinsoare, Nemuritor, ş-avl.ntă ... Eu încă voi să mor. Bolintineanu, o.. 199. Aeol ... domoleşte turbatele volburi ...Şi negre furtuni, şi le ţine-n prinsoare. Coşbuc, ae. 12. 3. (Regional) Loc de unde cineva pescuieşte cu crîsnicul. Cf. Pamfile, văzd. -177. 4. (Regional) Avere. Cf. ddrf. încărcaţi iot ce aveţi tn car şi veniţi toţi eu toată prinsoarea voastră la biserică. ap. tdrg. Neamul mai mic, adecă cel mai puţin numeros, va avea cuprinsul sau prinsorile mai mari. Pamfile, a. r. 17. Umblă racul să se-nsoare Şi n-are nici o prinsoare, şez. ii, 199. Am venit aici pe locurile-a-ieştea, da’ greu (v)om duce-o că n-avem nici o leacă de prinsoare. Vasiliu, pj l. 250. -$■ Loc. .a d j. Cu prinsoare = (despre oameni) avut, bogat, Înstă- rit. Fala unui răzeş cu prinsoare, ap. tdrg. + (învechit, rar) Sumă plătită ca arendă. Le-am dat muntele Bălescu In suhat... să aibă a-l ţinea cest munte cit le va .fi voia ... Insă şi prinsoarea muntelui galbeni doozăci şi doauo (a. 1778). Iorga, s. d. xiv, 96. II. Nume dat mai multor obiecte sau părţi ale a-cestora care servesc pentru a prinde (IV), a fixa, a sprijini etc. ceva: 1. (Prin sud-estul Olt.) Ac de prins părul, cv 1951, nr. 5, 26. 2. (învechit, rar) Dispozitiv folosit la fixarea unor drugi. Era verigile prinsori drugilor, ca să rădice masa. Biblia (1688), 662/59. 3.. (Prin vestul Transilv.) Cerc de lemn care prinde doagele unui butoi. Cf. arh. folk. v, 114, 173, alr ii 6 705-/95. . 4. (Prin vestul Olt.) Parte a undiţei de care se prinde sfoara. Tot felul de undiţe ... prevăzute cu „ureche“ sau ... cu ~ prinsoare (Mehedinţi). Antipa, p. 126, cf. 294. 5. (Regional) Căprior (la casă) (Feleacu — Cluj Napoca). Cf. alr i ¡€6,6/251. 6. (Transilv.) Bucată de lemn fixată la Îmbinarea căpriorilor unei construcţii, pentru a le mări rezistenţa. Cf. jahresber. xix, 102, chest. ii 230/60, 323, alr n/i li 226/250« * 7. (Regional) Cosoroabă (Peştişani — Tlrgu Jiu). Cf. alr- ii/i h 225/836. ' 8. (Regional) Fiecare, diijtre stllpii din peretele casei In care intră ferestrele (Rebrişoara — Năsăud). Cf. chest. ii 116/260. 9.. (Transilv. şi Maram.) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părţile laterale ale războiului de ţesut sau tălpile războiului de ţesut una de alta; chingă, (regional) prinzătoare (v. prinză-t o r II 5). Cf. alr sn ii h 474, Glosar reg. 10. (Regional) Lambă (la car sau căruţă) (Prundu Bîrgăului — Bistriţa). Cf. alr sn ii h 346/219. 11. (Regional) Puntea dintre coarnele plugului (Prundu Bîrgăului — Bistriţa). Gf. alr sn i h 20/219. 12. (Regional; in sintagma) Prinsoarea nărilor — zgîrciul nasului (Marginea — Rădăuţi), alr ii/i mn 5, 6 839/386. III. 1. (Munt.) înţelegere, învoială, ângajament luat In vederea Îndeplinirii unui lucru. Caută [împărate], şi-ţi vezi scrisoana, Legătură şi prinsoarea Care ai dat pentru'mine. Zilot, cron. 78. S-au vorbit Şi s-au sfătuit Şi-aă făcut prinsoare Ca să le omoare! mat. folk. 3. I le dă [hainele şi banii] că aşa le fusese prinsoarea. i. cr. i, 77. 2. (Popular; de obicei în legătură cu verbele „a face“,' „a pune“) Pariu (1). Eu pun prinsoare că mumă-sa nu l-au născut spre aceasta. Kotzebue, u. 6v/8. îţi fac prinsoare, lepUrile-n părlitură ...îl prinii cu-mina călare. Pann, p. v. iii, 1071/20. Aj pune prinsoare, că şi temnicerul acesta; pe care nu-l cunosc, ll urăşte. -Negruzzi, s. iii, 354. Aş pune o prinsoare Că dintre, toţi mesenii cel mai cu drag, răpit Ai fost tu, Anicufa. -,Alecsandri, t.,, ri, 1'00. Fac prinsoare pe o sticlă de Gotnar că nu mă cunoaşteţi. Caragiale, o. vi, .423. Jmi adusei aminte de prinsparea ce ţinusem cu Mihăiţă. Ga.ne, n. iii, [103. Oamenii se Ificiula prinsoare că nici In cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca. ceia ce aveau ei. Ispiresgu, , l. 39. Rămânea p-oricine la prinsori. Delavrancea, s. 25. Prinsoare punem amlndoi ...Şi tas’, de nu rămli la noi! Păun--Pincio,; P.-64. Legea nu dă nici ,o acţiune spre plata unui debit din joc, sau din prinsoare. Hamangiu, c. c. 411, cf. ddrf, Rarci-anu, Gorun, f. 70. Numai nebun, a putut să primească Ilarie ăsta prinsoarea. Agîrbiceanu, a. 368, cf. Şăineanu, d. u. Făceam apoi prinsori de lot hazul. I. Botez, b. i, 70. Fac prinsoare (Situarea în comun a unor elemente sau serii de clemente diferite, prin amestecare) Printre garoafele albe, de multe ori creşte cile una de all color. Negruzzi, s. i, 45. Nu cumva să găsesc vreun fir de mac pintre năsip. Creangă, o. 119. Allă culie era umplută cu ţinte, printre care înotau citeva piroane. Călinescu, e. o. ii, 161. □ Se găsesc printre boabele de grlu boabe de neghină. <0> (Realităţile spaţiale discontinue sînt in construcţii corelative, cu repetarea prepoziţiei) înnoptez pintre prăpăstii, pintre rlpi, pintre ponoare. Conachi, p. 103. [Pecetea] sta aşezată printre hrisoave pe membrană şi printre felurite pitace domneşti. Odobescu, s. i, 130. + (Situarea spaţială a unui element, localizarea unei acţiuni sau a unei stări etc. slnt percepute, explicit sau implicit, prin intermediul simţurilor) Mai bine să se poată vedea ... starea albinelor pintră faguri. Tomici, c. a. 50/22. Zăreşte pintre nişte tufe ... o portiţă. Gorjan, h. i, 4/32. Pintre cei ce vlnd pro-•ducte ... Văzui doi inşi. Pann, p. v. i, 161/6. Pintre sucmane se videa amestecate multe surtuce. Russo, s. 42. Citeva stele pribage se iveau unde şi unde printre nori. Negruzzi, s. i, 57. Soarele rotund şi palid se prevede printre nori. Alecsandri, o. 168. Clnd le-ar zări vinind la stlnă pă munte ... pintre colţi [dc stîncă]. Jipescu, ap. gcr ii, 259. Printre această stearpă pădure se zăreşte cerbul. Odobescu, s. iii, 59. Printre plopi se vede fumul Hanului. Topîrceanu, o. a. i, 13. Văd printre muzicanţi oameni gravi. Sadoveanu, o. ix, 261. I-am văzut ... în cimitir, printre cruci. Arghezi, vers. 313. Jos, prin ierburi, printre lemne, Uhuit s-aude, semne. Blaga, Poezii, 240. Se ivi, printre frunzele aplecate ale crăcilor de sălcii, partea de la genunchi in jos a picioarelor cuiva. Preda, m. 18. Se va ivi şi luna... Prinlre-ncreţiţii nour;. Lauiş, p. 210. Soar’le ce-mi vedea? ... Prinlrc rămurele, nişte păsărele. Balade, i, 289. 2. (Exprimă parcurgerea, străbaterea etc. unei traiectorii sinuoase, ocolite, nesigure, agitate etc. delimitate de realităţi spaţiale de acelaşi fel sau de elemente aparţinind unei realităţi colectivc) S-au pierdui de el printre oameni. Băbac, t. 64/14. Fuge printre mulţimea adunată împrejur. Bălcescu, m. v. 30. Ies doi tineri, ta plimbare Pintre arbori înfloriţi. Mureşanu, p. 6/15. Fugind la vale Printre şoptilorii brazi.'Coşbuc, i>. i, 165. Primarul. ... se invtrlea printre oameni. Gîrleanu, n. 37. Umblau printre ele cu şişlarelc In mlini. Lungianu, c. 39. Umblu printre mesele încărcate. Rebreanu, i. 257. Să trecem... Printre garduri fumurii şi solitare. Topîrceanu, o. a. i, 32. Trecu vlrtej printre uşi. C. Petrescu, î. i, 243. înaintăm printre călători. Brăescu, o. a. ii, 7. îi place să se plimbe printre cărţi. Sebastian, t. 264. Cu fruntea plecată trecu printre sculuri. Sadoveanu, o. xii, 148. Treclnd cu fruntea sus printre mulţime, ap. Iordan, l.b.a. 401. Printre vreascuri se avlnlă. Blaga, p. 32. Străchinile mari care treceau prinlre mese. Camil Petrescu, o. i, 101. Şi veneam cu pasul iute Printre gardurile muie. Paraschivescu, o. ţ. 28. Mi-adulmeci paşii clnd mă pierd printre ierburi. Brad, t. 65. S-a pomenii Inaintlnd uşor printre oameni. Galan, z. r. 33. Jucau ceva sărind lntr-un picior printre nişle pătrăţele şi semne zglriale în pămint. Preda, m. 296. Păşeşte rar Prinlre perechi de-ndrăgostifi. Labiş, p. 377. A trecut printre oameni cu faţa înseninată, v. rom. octombrie 1964, 65. Găina care se plimbă prinlre ei...e o cloşcă. Sorescu, u. 14. Mlnînd printre floricele Albişoare miorele. Jarnîk--Bîrseanu, d. 76. Se plimbă ca lude plnlre călăraşi. Zanne, p. iv, 423. CD Dansează prinlre mese. Rătăcea prinlre oameni In neştire. (Realităţile slnt interioare spaţiale, spaţii circumscrise sau ele sint concepute ca atare) De dor ce m-agiunge de sflnla la casă Şi de corturi tinse In funi de mătasă De m-aş vedea-mă treclnd pen-Ire dlnse. Dosoftei, ps. 140/1. Murgul uşor ll duce ... Pintre codri deşi, pin păduri umbroase. Budai--Deleanu, ţ. 141. Dusă-mă pintră peşteri afunde, Prin groape, vlrtoape întunecoase, id. ib. 314. Pintre 16153 PRINTRE — 1475 — PRINTRE plaiurile-umbrite acea oaste inimoasă Vinea parc-un rlu de foc. Asachi, s. l. i, 69. Un fior rece Pinire-a ¡umei vine trece. Alecsandri, p. ii, 20. Şedea la taifas ori se zbenguia printre culise. Caragiale, o. i, 1. (Interiorul spaţial este un mediu fizic format din particule care permit pătrunderea Intre ele) Merg printre stropii de ploaie. <> (Parcurgerea priveşte traversarea prin strecurare, furişare, fofilare etc.) Se strecurase printre mulţime şi perise. cu (1846), 322/36. Făclndu-mi loc printre dame, ... am alergat la celalalt capăt al galeriei. Negruzzi, s. i, 38. Apoi încet, Incel m-am furişat pintre oameni şi ... am croit-o la fugă. Creangă, a. 58. Se strecură pe nesimţite printre bănci, afară. Bassarabescu, v. 3. Străinul tşi făcu loc printre oamenii de pe peron şi pătrunse In restaurant. Sadoveanu, o. viii, 193. Ne-am strecurat cu dibăcie printre automobile şi muscali. Stancu, r. a. i, 164. Se va strecura printre liniile inamice. v. rom. noiembrie 1962, 155. <£>• (Parcurgerea priveşte Încadrarea unui traseu sau a cursului unei ape intre realităţi de acelaşi fel care il mărginesc de o parte şi de alta) Acel rlu trece p-o vale, pe clmpie, pintre flori. Alexandrescu, o. i, 174. Un rlu ... Cit trece printre văi, Se umflă. Bolintineanu, o. 30. Dintr-o plnză pare calea, Printre holde rătăcită. Coşbuc, p. i, 220. Drumul urcă ... anevoie ptnă ce-şi face loc printre dealurile strlmiorate. Rebreanu, i. 9. Maşi-nuţa inlră dintr-o dală In viteză, gonind printre arături. v. rom. decembrie 1951, 216. Mureşul curge liniştit printre coline. Bogza, c. o. 11. Trenul aleargă din nou printre păduri bătrlne. Stancu, u.r.s.s. 153. Trenul glflia printre pomii uzi. Barbu, p. 12. Drumul printre vii. gram. ro-m2. i, 379. (Traversarea, străbaterea etc. spaţiilor libere dintre elementele componente ale unui tot, dispuse distanţat) In curte, pe lespezile spălate de ploi, printre crăpăturile cărora troscotul îşi întinde viţele. Gîri.eanu, n. 90. Imbllnd p-acolo, s-o băgat plnlre curălile di la mpră şl l-o omorlt. O. Bîrlea, a. p. i, 116. (Realităţile spaţiale delimitative slnt In construcţii corelative, cu repetarea prepoziţiei) L-oi aduce Pintre şerpi şi pintre flori La cea baltă de me-i duce. Alecsandri, i>. i, 11. Umblă printre ştiubeie, printre straturi de flori. Sadoveanu, o. iv, 149. Printre munţi şi printre văi trece o căruţă. în gram. rom.2 ii, 218. Ei lot merg cltilinaşi Printre brazi, printre buhqşi. folc. transilv. i, 32-5. Ager, sprinten şi uşor, Fără aripi Pol să zbor Printre ploaie, printre nor (Cugetarea). Gorovei, c. 116. 4 (Sesizarea traiectoriei — explicite sau implicite — se face prin intermediul simţurilor) Pintre frunzele clătite, am zării-o [apa Tismanei] licurind. Alexandrescu, m. 19. Eu mă duc cu mare dor, Ca şi luna printre nori. Jarnîk-Bîrseanu, d. 108. □ Aud maşina printre pomi. Printre dealuri zăresc trenul alergincl. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, precizează numărul realităţilor spaţiale de acelaşi iei ce delimitează intervalele pe care se situează un element sau se desfăşoară o acţiune, o stare, un parcurs etc.) Aici drumul spre Bucureşti trece printre două dealuri. Vlahuţă, r. p. 22. Tocmai atunci trecea, printre cele trei mese lungi şi înguste, o femeie cu un coş cu pline. Camil Petrescu, o. i, 99. □ Arbustul se află printre sute de arbori. + (Precizarea realităţilor spaţiale delimitative se face prin intermediul simţurilor) Printre cele două coline zăresc casa. 4. (Exprimă orientarea prin irupere sau prin dispersare, diseminare etc. Intre elemente de acelaşi fel considerate ca reper spaţial) Mai mulie fele ... veniră printre corturile noastre. Bolintineanu, o. 298. Un cline jigărit ţlşni printre dtnşii. C. Petrescu, î. i, 221. O grămadă de pui de raţă ...se şi revărsară printre picioarele lor. Preda, m. 369. □ Au coborll printre noi. Căzu cu putere printre bolovani. (Dispersarea prin presărare) Pentre bolovani punea pămlnlul care ll scotea din şanţ. ist. ţ. r. 64. □ Aruncase să-mlnţă printre flori. <> (Dispersarea priveşte iradierea, difuzarea etc. unui fascicul luminos, a unui flux so- nor sau de aer etc. Intr-un mediu) [Vintul] suflă p-a mea mare, ... Muge pintre vele. Heliade, o. i, 352. Vintul mugea pintre crăpăturile dărâmăturilor colibii mele. Voinescu ii, m. 49/16. Ce strigăt, ca un vifor, pintre stlnci a răsunat? Asaciii, s. l. i, 69. Plnlre iarbă să strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Alexandrescu, o. i, 71. Printre razele de stele zboară roiuri de lumini. Alecsandri, p. ii, 152. O beşică In loc de sticlă e Intinsă-n ferestruie Printre care trece-o dungă mohorUă şi gălbuie. Eminescu, 0. i, 84. Luna bate printre ramuri, id. ib. 101. Numai luna printre ceafă Varsă apelor văpaie, id. ib. 210. Printre frunzile dese ale pădurii slrăbăleau, drepte şi aurii, săgeţile de lumină, repezite din apusul soarelui. Dei.avrancea, t. 44. Printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi de soare Căzu pe brlu. Coşbuc, p. i, 124. Razele de soare Printre şindrile facu-şi cale. Goga, p. 20. Lumina aurie se cerne printre cetini. Iosif, patr. 70. Printre crengi adie-abia Un vlnt de primăvară. Topirceanu, b. 8. Cuvlniare ale cărei şoapte .se pierdură In întuneric, printre sălciile noduroase. Brăescu, o. a. i, 328. Printre cetini de brazi fllfliau gaiţi şi alunari. Sadoveanu, o. xi, 210. Soarele se uită printre case. Arghezi, vers. 291. Nu-i soare declt ce scapă printre nori. Tudoran, o. 353. Se lasă printre cetini, din înalt, O .pulbere de raze, argintie. Labiş, p. 110. Piclnd rişniţa au făcut un vuiet foarte mare pintre crengile copaciului. Sbiera, p. 6. Bate vlnlu printre brazi. Mîndrescu, l. i». 26. □ Soarele răzbate printre jaluzele. (Dispersarea unei acţiuni de curgere, de infiltrare etc.) Brazii stau In nemişcare, Printre ramuri ploaia pică. Topirceanu, b. 24. Şi-i curgeau lacrimile printre degete. Sadoveanu, o. ii, 292. O Apa pătrunde In pămlnt printre pietre. + (Orientarea către un reper — explicit sau implicit — se face prin intermediul simţurilor) Vezi pinir-a nopţii stele, ce rază luminoasă Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc? Alecsandri, p. i, 136. Printre gene a ei ochişori Ard ca două stele. Bolintineanu, o. 39. Printre zăbrele văzu luna plină. Odobescu, s. i, 139. li mulţumi cu o galeşă ocheadă strecurată printre pleoapele veştede. Vinea, l. ii, 307. Parc-am privi amlndvi luna cum saltă, la geam, Printre slrmele de telegraf, legănate. Labiş, p. 67. 5. (Exprimă plasarea tăinuită, ferită, discretă etc. prin utilizarea spaţiilor libere dintre realităţi spaţiale de acelaşi fel sau dintre elementele unei realităţi colective) Bietul Aghiuţă! ştia el de ce sta pitit pintre plevuşcă, măcar că era un drac şi jumătate. Caragiale, o. ji, 218. Mititelul sta pitit tocma plnlre diavolii mărunţei de la urmă. id. s.N. 10. ll ascunse pe fundul mării, printre ceilalţi cosăcei. Ispirescu, 1. 45. (Utilizarea spaţiilor libere ca puncte de sprijin, de suspendare, de susţinere etc. In efectuarea unei operaţii de ascensiune sau de coborlre) Urcarăm printre bolovani de piatră dărlmaţi din înălţimi. Bolintineanu, o. 305. Începu să se suie printre crăcile groase ale tulpinii spre creştetul ei. Delavrancea, t. 49. Splnzurat de aer printre ramuri Se frămlnlă In mălasa-i Un paianjen. Blaga, Poezii, 25. .Surul lui se lăsa uşor pe picioarele dinapoi, ca să lunece In vllcea printre răchite. Camil Petrescu, o. ii, 143. □ Coboară printre ramurile copacului. + (Plasarea tăinuită, ferită, discretă etc. a unui element este percepută prin intermediul simţurilor) Iată-le, sărind se joacă Undele de vlnt. Una printre clăi s-ascunde, Umblă pe furiş. Coşbuc, p. ii, 16. 6. (Exprimă intercalarea unor elemente lntr-un şir de alte elemente de acelaşi fel dispuse distanţat) Bătu parii In pămlnt, puse spinii pintre pari şi gardul fu gata. Slavici, n. i, 21. □ Printre straturile de flori o să aşez rlnduri cu iarbă. (Intercalarea priveşte inserarea lntr-un text) Am introdus cu roşu printre rlnduri observaţiile mele. 4 (Intercalarea unor elemente este percepută cu ajutorul simţurilor) Am văzut scrisul tău printre rlnduri. 16153 PRINTRE — 1476 — PRINTRE 7. (Exprimă localizarea unei acţiuni, a unei stări ctc. Intre două realităţi diferite care Îşi corespund prin poziţie de paralelism, dc simetrie) Merge printre scaun şi masă. Sticle se aflau azvtrlite prinlre tejghea şi bancă. <£• (Realităţile . paralele şi. simetrice privesc părţi identice ale unui obiect sau ale unei fiinţe) Pentru căce că de nu fía fi făcut desăvârşit [sodomie], ce va fi făcui numai vărsare pre. denafară pren-tre coapse, atunce nu-i să va tăia capuU prav. 209. Ţubichi li trecu printre picioare, vioi şi vesel. Sadoveanu, o. ix, 179. Oaia, crezlnd că e vorba dc împuns, se repezise In patrafirul aceluia, beslecăind eu corniţele ei mici printre picioarele popii. Preda, m. 14. Printre palme îmi lunecă, v. rom. septembrie 1962, 63. Dai la vacă apă pinte coarne, arii. folk. i, 199. □ S-a aşezat printre picioarele mesei. + (Localizarea unei acţiuni, a unei stări etc. este percepută prin intermediul simţurilor) Vedeam gunoaiele aruncate printre casă şi gard. . II. (Exprimă intermitenţa desfăşurării unei acţiuni, manifestării unei stări etc. In funcţie de răstimpul dintre două sau mai multe repetări ale unei circumstanţe concomitente acestor acţiuni, acestor stări etc.) 1. (Exprimă încadrarea discontinuă a desfăşurării unei acţiuni, a manifestării unei stări etc. In răstimpurile dintre manifestările intermitente ’ ale unei circumstanţe concomitente acestor acţiuni, acestor stări etc.) Printre suspine, bălrlha o lămuri. Bassa-rabescu, în dm. N-am avut noroc — se căina ... printre sughiţuri. Călinescu, e. o. i, 131. □ Mărturisi printre lacrimi. 2. (Exprimă încadrarea duratei unui parcurs în raport cu manifestările succesive ale unei circumstanţe concomitente acelui parcurs) Prinlre glume şi rlsele, — un ţigan ... venea ţopăind pe un cal bălţat. Sadoveanu, o. i, 511. In sat intrarăm printre lătrăturile clnilor. id. ib. vi, 188. Eram uşor, Zburam printre rafale. Labiş, p. 411. Pintre glonţuri viu trecea. Alec-sa.ndri, p. p. 91.□ înainta printre ovaţii. (încadrarea etapelor de desfăşurare ale unei acţiuni, ale unei stări etc.) Copacii-şi umflau, gllglind printre tunete, vinele lungi şi uscate de lemn. Labiş, p. 42. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, precizează numărul manifestărilor repetate ale unei circumstanţe ce Întrerup desfăşurarea în timp a unei acţiuni, a unei stări, a unui parcurs etc.) Printre mii de urale a luat cuvlntul. Printre două strănuturi, reuşea să zică ceva. 4. (Exprimă producerea bruscă a unei acţiuni în cursul desfăşurării iterative a linei circumstanţe concomitente acelei acţiuni) Năvăliră printre chiote. .5. (Exprimă perceperea, interceptarea etc. unor sunete, unor zgomote, unor manifestări etc. datorită momentelor de Întrerupere ale altora) Se auzea un vuiet. Printre pauze distingea un şuierat lung. Preda, r. 6. □ Printre fluierături distingeam ce se Intimplă. Printre ţipete, se auzea un glas. G. (Exprimă încadrarea accidentală sau liber aleasă a unei unităţi de timp sau a unei circumstanţe ce se desfăşoară în timp într-un şir de unităţi temporale similare sau diferite) Printre toţi anii aceia tot mai găseşti şi unul bun. Aşteptam să se ivească un prilej bun prinlre momentele de mare agitaţie. 7. (Exprimă alternarea temporală a două acţiuni, a două stări, a două procese etc. contrare) Acum rlde printre lacrimi clnd o clntă pe Dridri. Eminescu, o. i, 32. Zlmbelul apare ca un suris printre lacrimi. v. rom. noiembrie 1962, 152. III. (Exprimă includerea prin Întrepătrundere, gîn-dită de vorbitor ca o modalitate de evaluare, directă sau prin context figurat, a raportului dintre doi termeni) 1. (Exprimă cuprinderea unui element între elementele unei colectivităţi, unui grup etc.). Am crescut printră oameni învăţaţi, lb. Tot se găsesc pintre dlnşii bărbaţi cu simţiminle nobile. Filimon, o. i, 93. Primarul ..., aflat acolo printre alţi oameni, li zise domol... Rebreanu, n. ii, 201. Printre reprezentanţii naţiunii era şi un artist celebru. Galaction, a. 312. Cum de nu se afla printre atlţia vizitatori nici un cunoscut? Vlasiu, d. 52. Prinlre noi era şi un sas din Sibiu. id. ib. 77. Produce bucurie unora, printre care ... te prenumeri lu însuţi. Călinescu, c. o. 95. S-a holă-rlt să plece-n zori Trei comunişti cu compresorul ... E prinlre ci un doinilor. Deşliu, m. 10. Nu mai iesă pintră oameni că-i ruşine, a ui 17. □ Am trăit mult timp printre cunoscuţi. Mă aflu iarăşi printre copii. Era şi aceasta prinlre concluzii. Să se arate prinlre oameni. (Cuprinderea priveşte starea de spirit care domină între elementele unei colectivităţi, unui grup etc.) Tulburare grozavă era prinlre ei. Printre tineri domnea optimismul. •$> (Cuprinderea prin înglobare, încorporare, asimilare etc.) [Graurii] se amestecă printre porumbei. Odobescu, s. iii, 31. Mai bine să se amestece ... printre lume, ca să poată mai bine băga In seamă şi iscodi. Sadoveanu, o. x, 589. El se amestecă printre soldaţi. Camil Petrescu, o. ii, 11. Se amestecă şi ei prinlre oameni. Preda, m. 307. 2. (Exprimă străbaterea prin peregrinare, perindare etc. între elementele unei colectivităţi, unui grup etc.) A intrai din nou In lungă pribegie şi a umblat printre pescari. Galaction, o. a. i, 379. <> (Străbaterea prin propagare a unui fapt, a unui eveniment, a unei informaţii etc. Intre elementele unui mediu social) Poveştile lui minunate se istoriseau printre pescari. Bassarabescu, v. 144. Grăbit să răsplndească prinlre prieteni vestea că a încheiat copilăria. Brăescu, o. A. i, 7. Unele din Intlmplărite In care era amestecat el se răsplndeau numaidecll printre oameni. Preda, m. 250. <£■ (Străbaterea priveşte traversarea anevoioasă, dificilă etc. a unui şir de circumstanţe) Speriat de clnd mă ştiu de termene şi date, mi-am făcut loc cum am putut prinlre mode şi evoluţii. Scînteia, 1978, nr. 11 033. Cil A trecut printre pericole mari. (Străbaterea prin pătrundere intre elementele unui mediu ostil) Răzbesc printră Impotrivnici. lb. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă gradul de extensiune al mediului, al colectivităţii, al circumstanţelor etc. în care este inclus un element) Prinlre multe versuri şi note leşeşti şi ruseşti, iată ce găsii. Negruzzi, s. i, 46. [Se număra] prinlre puţinii scriitori care Inţeleseseră să existe din profesia pasiunii lor. v. rom. decembrie 1964, 161. □ Printre toţi amicii săi, nu era nici unul mai de soi. <> (Extensiunea priveşte mediul, colectivitatea, grupul etc. în care se manifestă, se constată, se aplică etc. ceva) Cum o să-şi răsucească mustaţa de grozav printre tineret. Delavrancea, s. 38. N-ar avea declt să facă cercetări printre funcţionarii ministerului. Galaction, o. a. i, 50. La masă am refuzai să mănlnc, setr-bindu-mă de tainul şcoalei, cum e tradiţia printre internii proaspeţi. Brăescu, o. a. ii, 67. Ancheta printre publicul spectator, ap. Iordan, l. r. a. 401. □ Se simţea bine printre colegi. (Extensiunea priveşte mediul, colectivitatea, grupul etc. în care este eficient ceva) O jumătate de veac de propagare a literaturii şi filozofiei greceşti dăduse rezultate printre tinerii învăţaţi italieni. Vianu, l. u. 26. 4. (Exprimă provocarea, producerea unei anumite stări de spirit, a unei anumite atitudini tn cadrul elementelor unei colectivităţi, ale unui grup etc.) Grozavă spaimă s-a iscat printre oameni. <$> (Provocarea priveşte incitarea membrilor unei colectivităţi, ai unui grup etc. în vederea atingerii unui obiectiv) Ai ridicat printre fraţii noştri negri Steagul răzvrătirii. s februarie 1961, 67. (Atingerea unui obicctiv prin orientarea interesului spre elementele unei anumite colectivităţi, ale unui anumit grup etc.) Din boierii ... moldoveni începură unii. a se lipi cu-mbunături printre greci, a arăta, drumuri şi căli di răutăţ, cu ce ar lua bani mai mulţi din ţară. Neculce, l. 322. 16153 PRINTRE — 1477 -- PRINTRU 5. (Exprimă utilizarea predilectă a unui element aparţintnd unei anumite categorii, unei anumite serii etc. de elemente de acelaşi Iei, de aceeaşi natură, ca modalitate de efectuare a unei acţiuni, dc atingere a unui scop) Printre mijloacele... artistice, acela pe care Galaction ll foloseşte cu precădere este „potenţarea". Vianu, a. p, 262. lntr-un clup destul dc surprinzător, printre mijloacele sale stilistice, Cezar Petrescu foloseşte adeseori pe acele ale estetismului modernist, id. ib. 377. □ Printre tropii folosiţi, abundă sinecdoca. <£• (In construcţia printre degete, care sugerează caracterul lntlmplător, superficial, greu de sesizat etc. ori sistematic etc. al efectuării unei acţiuni) Nu vă uitareţi la toate lucrurile pruncilor printră degete. Petrovicj, p. 10/8. Ce-i trece pintre degete dă şi stă-plnului. Zanne, p. iv, 591. Ai văzut cum Dumnezeu ne păcăleşte De ne trec lucrurile printre deşte. Arghezi, vers. 364. □ Toate li trec printre degete. <0> (în construcţia printre picături, care sugerează caracterul sporadic al efectuării unei acţiuni) Eu m-am aşternut pe scris ... Printre picături aş vrea să completez pe „Rostoganu". Caragiale, o. vii, 12. <0* (î° construcţia printre dinţi, sau, rar, printre buze, care sugerează caracterul voit ferit, neclar etc. al transmiterii unei comunicări orale ori o anumită stare sufletească exteriorizată prin vorbe) Închidea ochii şi strecura, printre dinţii albi şi mărunţi, cile un „ah"! Dela-vrancea, s. 109. Nu clntase In viaţa lui; şi acum toată ziua îndruga printre dinţi. Bassarabescu, v. 40. Se ridică de pe scaun... şi vorbi printre dinţi. Rebreanu, r. i, 195. Clteodată vorbeau încet Intre ei, scurt, mai mult printre buze, In citeva cuvinte, v. rom. mai 1955, 33. (în construcţia printre rlnduri, care sugerează caracterul aluziv al transmiterii esenţei unei comunicări scrise) Printre rlnduri îşi strecura şi clte ceva din viaţa lui. Sadoveanu, o. i, 59. □ Citeam printre rlnduri. 6. (Exprimă distribuirea lntr-o ordine accidentală ori liber aleasă intre elementele unei sau unor colectivităţi, unui grup etc.) Jidovii au să fie împărţiţi pintre tagma neguţitorilor, a tlrgoveţilor şi a lucrătorilor de pămlnt (a. 1818). gcr ii, 222/18. a Mlncarea este împărţită printre oameni. (Distribuirea priveşte Înscrierea incidenţă lntr-un şir de elemente eterogene) Romanii cunoşteau, printre altele..., şi aceste două specii de păsărele. Odobescu, s. iii, 24. Slnt In acest volum .... printre altele, şi o seamă de constatări şi reflecţii asupra unor capodopere shakespeariene, v. rom. noiembrie 1964, 107. Turiştii ...au indicat, printre principalele motive ale vizitei lor In Marea Britanie, dorinţa de a merge la un teatru englez, rl 1977, nr. 10 355. □ Am vizitat printre altele castelui Bran. Printre diverse lucruri, ştiam şi asta. Insă printre acestea, nu da uitării cele ce ţi-arn spus. (înscrierea pe baza selecţionării, după un anumit criteriu, a unor elemente dintr-o serie, dintr-un grup etc. de elemente de acelaşi fel) Printre mulţimea de vase ... s-a putut scoale întreagă o mică ulcică. Bolliac, o. 287. Au întemeiat aci din vechime citeva sale, printre care ded-sebim pe cele următoare ... Odobescu, s. i, 227. □ Printre concluziile trase, reţinem următoarele ... 7. (Exprimă includerea unui element lntr-o anumită catcgorie de aceeaşi natură, pe baza unei corespondenţe, de obicei valorice) Băiatul dascălului ieşea printre cei dinţii. Brătescu-Voineşti, p. 167. Are pămlnt de zestre şi e printre mijlocaşi. Galaction, a. 170. Aglrbiceanu stăruie neobosit să-şi înscrie numele printre consanguinii săi. Constantinescu, s. i, 17. Reuşise la examenul de admitere printre primii din citeva sute de candidaţi. Preda, m. 446. Situează Orestia printre capodoperele literaturii dramatice din loate timpurile. T mai 1964, 92. □ Terenul acesta este considerat printre cele mai bune din lume. Era evaluată printre mărcile de prestigiu. Avea dreptul să se considere printre specialişti. Se numără printre cei mai destoinici. Printre cele mai bune realizări se înscrie şi asta. — Şi: (Învechit şi popular) pintre, (Învechit şi regional) pentre, pintră, pintră, pintre, (învechit) printră, prăntre, (regional) printră (alr i 302/24, 30, 77), pantre (alr ii 5 133/987), pinte, pintH (alr i 302/370, alr ii 5 133/520, 605) prep. — Pre -(- intre. PRÎNTRU prep. A. (Semnifică ideea dc includere a unei realităţi Iu cuprinsul unui element singularizat faţă de altele subînţelese dc acelaşi fel sau in cuprinsul nedeterminat al mai multora singularizate dintr-o multitudine, subînţeleasă de elemente identice; astăzi în formă elidată) I. (Exprimă cuprinderea a ceva pe Întinsul unei suprafeţe, in interiorul unui spaţiu sau de-a lungul unui traseu) 1. (Exprimă situarea unei realităţi în cuprinsul unei suprafeţe singularizate faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau al unor suprafeţe selectate prin singularizare dintr-o multitudine subînţeleasă de suprafeţe identice) Se afla printr-un oraş din sudul Italiei. Se jucau printr-o curte. Printr-unele regiuni ale ţării trăiesc urşi. <$> (Suprafaţa pe care se situează o realitate este parte a unui interior spaţial singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau al unor suprafeţe selectate prin singularizare dintr-o multitudine de elemente identice) Bănuia că-l va găsi printr-un sertar. Printr-unele poduri se cuibăriseră lilieci. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu lichid sau adîncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui material afinat, lntr-o structură elastică etc.) Se bălăceau printr-o apă murdară. Porcii se tăvăleau printr-un noroi clisos. (Interiorul spaţial este gindit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Catargele se profilau printr-o ceafă alburie. (Starea fizică gtndită ca interior spaţial este un mediu sonor, optic etc. Vocea lui răsuna printr-un zgomot infernal. Vlrfurile copacilor se clătinau printr-o lumină galbenă de lună. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase neocupate de vreunul dintre clementele de acelaşi fel adunate lntr-o aglomerare discontinuă sau în ceva gîndit ca atare) Culegea maci printr-un lan de grlu. Îşi făcuse vizuina printr-o pădure de fagi. + (Situarea pe întinsul unei suprafeţe, în cuprinsul unui spaţiu, al unui mediu fizic etc. este percepută explicit senzorial) Printr-un colţ descusut al perdelei, domnul Guţu plndea pe furiş ... mişcările Didinei. Bassarabescu, s. n. 109. Omul din dosul peretelui ... plndea printr-o gaură. I. Botez, b. i, 24. Cerul sc vedea ca printr-o plclă. Cocea, s. ii, 79. ll vedeai în noapte ca printr-o mulţime care s-ar fi dat In lături In faţa lui. Teodoreanu, m. iii, 31. Mulţi spun că, prin vecinătate, printr-o ulicioară, ar fi fost zărită umbra popii. Camilah, n. i, 109. □ Clinii adulmecaseră vlnatul printr-o pădurice. Urmăream zborul cocorilor printr-un văzduh plumburiu. (Senzaţia este resimţită ca fiind situată lntr-una sau In mai multe părţi din interiorul spaţial al corpului unei fiinţe) Am simţit o durere printr-un picior. Aveam arsuri printr-unele părţi ale pieptului. 2. (Exprimă străbaterea unui traseu cuprins nedefinit pe una sau mai multe linii posibile de traversare a unei suprafeţe singularizate faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau a unor suprafeţe selectate prin singularizare dintr-o multitudine subînţe-leasă de suprafeţe identice) Proidiiu pritntru (prenlru h) loc coperit mirurat. psalt. 80. Nu-i bine să trecem printr-o localitate unde s-a iscat tulburare. Sadoveanu, z. c. 14. Tubul de vlrtej reprezintă mănunchiul de vlrtejuri ce trec prinlr-o suprafaţă oarecare. Carafoli--Oroveanu, m. f. i, 116. Notarul ... trecu printr-o curte. Galan, b. i, 130. Acuma au fost mers ei la pădure printr-alt loc, nu pe unde merseră ieri. Sbiera, p. 172. CD M-am plimbat printr-un parc. A făcut o excursie şi. printr-alte oraşe. (Suprafaţa traversată este un loc de trecut sau un element gindit ca atare 16154 PR INTRU — 3478 - PRINTRU care permite intrarea şi ieşirea a ceva in vederea depăşirii locului de \recut sau a elementului gîndit ca atare) Piccol.omini'.povăţai ... a închide. In viilor furcilor trecerea Dunării printr-acest toc. Bălcescu, m. v. 182. A pierit ca o şoplrlă printr-o uscioară ascunsă. Caragiale, o. iv, 196. Printr-un ochi de geam ... vintul arunca din clnd In cind spulbcrătură de zăpadă. Sandu-Aldea, a. m. 11. Printr-o spărtură străbătui In curtc. Cazaban, v. 62. Paisie ... zidise gura cuptorului pe dinăuntru, lăslnd o deschizătură numai ... ca să i se treacă printr-lnsa coji de pline.. Cocea, s. i, 212. Sări gardul printr-un loc mai ferit. Sadoveanu, o. xxi, 324. Printr-un geam opac din tavan ploua înăuntru o lumină albă. Dan, u. 193. Oamenii puteau ieşi Insă spre clmp printr-o uşă pătrată. Călinescu, e. o. i, 117. Un om priceput poale ajunge In acelaşi loc printr-o gaură pe care nimeni n-o păzeşte. Bogza, a. î. 208. Toate liniile de intersecţie trec printr-un singur punct. Carafoli-Ohoveanu, m. f. i, 64. Această mişcare ... reprezintă scurgerea unui lichid ... prin-tr-un orificiu, id. ib. 158. Printr-un geam lunguieţ ieşea din subsol un abur. Camilar, n. j, 324. Printr-o portiţă laterală ... ti împinse In curtea unei clădiri mari. Galan, is. i, 477. Un vapor nu poate trece printr-o ureche de ac. Teodoreanu, m. m, 158. Resturile digestiei slnt eliminate printr-un punct oarecare de pe suprafaţa corpului. Fauna r. p. h. î. i, 23. □ Printr-unele ferestre răbufniseră flăcările. (Suprafaţa traversată este o cale de trecere de-a lungul căreia se poate ajunge dintr-un loc In altul) De Ia Giurgiu in jos trecem printr-o largă alee de răchiţi. Vlahuţă, r. p. 32. Prin dosul acestei curţi se deschide o portiţă care, printr-o cărare îngustă, duce la un canal părăsit. Sahia, u.r.s.s. 34. (Suprafaţa traversată este parte a unui interior spaţial singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau a unor interioare spaţiale selectate prin singularizare dintr-o multitudine dc elemente identice) Am trecut printr-un coridor lung. Vlahuţă, s. a. ii, 31. Turnă un păhărel de rachiu printr-o ţeavă dc trestie. Sandu-Aldea, d. n. 108. Nu-i chip să le strecori printr-o moară, fără să te mln-jeşti de făină. Anqhel-Iosif, u.l. 25. Gtndurilc astea îmi vin In minte treclnd printr-un muzeu arheologic. id. ib. 45. Vecinii mergeau dc la unii la alţii printre două ziduri de omăt, ca printr-o cetate din poveşti. Bujor, s. 105. 7'recură printr-o odaie neluminată. Călinescu, e. o. i, 30. Trecem printr-o galerie romană. Bogza, a. î. 170. li venea greu să ocolească printr-o săliţă şi două antreuri. Galan, b. i, 469. Gura, tn general anterioară, ... conduce, printr-un bulb faringian .... lntr-un intestin bifurcat. Fauna r.p.r. î. i, 57. □ Prinlr-anele galerii ale minei nu mai circulau vagonetele. (Interiorul spaţial este cuprinsul unui mediu lichid sau adlncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui material afînat, lntr-o structură elastică etc.) Treclnd prin-tr-un lan de trifoi m-am suit pe un colnic. Cazaban, v. 111. o Înotam printr-o apă de munte. Printr-unele căpiţe erau cuiburi de pollrniche. (Interiorul spaţial este gindit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Trecum prilnlru foc ... şi scoseşi-nă In răpaosu. psalt. 124. Printr-un văzduh posomorit s-alungă nouri spulberaţi şi rupţi de furtună. Sadoveanu, o. xvii, 390. Compania se hodinea ..., după un marş greu, printr-o ploaie lungă. Camilar, n. i, 37. CJ Trecusem printr-o ceaţă mai deasă ca oriclnd. (Starea fizică gîndită ca interior spaţial este un mediu sonor, optic) Traversasem sala maşinilor printr-un zgomot asurzitor. Urcam încet poteca printr-o lumină de amurg. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etCi rămase neocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel adunate lntr-o aglomerare discontinuă sau în ccva gindit ca atare) Peria ...se făcu o pădure deasă de nu putea nime să răzbală printr-lnsa. Filimon, o. i, 428. Rlul curge ... printr-o rarişte de anini. Vlahuţă, r. p. 95. Se făcuse nu departe de curtea mea un ptlin ... atlt de des, Incit nici şarpele nu tre-cca printr-lnsal. Sandu-Aldea, a. m. 31. La vreme de sară trccea printr-o pădure ... un cioban, călare. Sadoveanu, o. xx.i, 476. □ Trecurăm cu greu printr-o turmă de oi aflată pe şosea. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. de pătrundere, de perforare, de străpungere, de infiltrare etc. lntr-o masă materială compactă) Orezul ... ll pisezi zdravăn şi-l treci printr-un tulpan curat. Bassarabescu, v. 7. □ Perforatorul pătrunsese printr-un strat de argilă. Apa se infiltrase şi printr-unele planşee de beton. 4- (Străbaterea unei suprafeţe, a unui cuprins spaţial, a mai multora identice etc. sau a unui element gindit ca atare este realizată explicit senzorial) Tot Incerclnd crăpăturile a dat peste citeva... Printr-una se văd ronlurile de flori...; printr-alta se vede terasa. Brătescu-Voineşti, î. 14. Ca şi cum s-ar încerca să privească printr-o sită deasă, căuta să-şi dea seama lămurit care e pricina adevărată a tuturor chinurilor. Bujor, s. 43. Zări..., ca printr-un geam ud, un om care venea spre ea. id. ib. Zărea Intr-acolo, ca printr-o plnză străvezie, alte sate. id. ib. 82. Printr-o ferestruică, se zărea de departe o luminiţă galbenă. Camilar, n. i, 443. □ L-am auzit printr-o uşă deschisă. (Senzaţia este resimţită ca străbătînd interiorul spaţial al unei părţi din corpul unei fiinţe) M-a săgetat un. junghi printr-un braţ. 3. (în legătură cu o suprafaţă, cu un cuprins spaţial etc. determinate cantitativ, exprimă extinderea a ceva pe tot întinsul indicat de determinant prin singularizare faţă de alte Întinderi subînţelese de acelaşi fel) Seceta a Mntuit printr-un întreg ţinut. Printr-un sfert de ţară a plouat. (Extinderea priveşte suma localizărilor indicată dc determinant) Organele excretoare slnt protonefridii ... deschizlndu-se la exterior printr-un număr variabil de pori. Fauna b.p.r. î. i, 49. 4. (Exprimă îndrumarea unei deplasări spre o localizare spaţială singularizată ca reper orientativ sau spre mai multe localizări spaţiale singularizate în acelaşi scop dintr-o multitudine de localizări spaţiale identice) Evacuarea sălii In caz de incendiu se va face printr-o ieşire de serviciu. Traseul autobuzelor va fi deviat printr-unele străzi laterale. <0> (Localizarea spaţială singularizată ca reper orientativ este parte a unui interior spaţial sau a mai multora identice) Intoarceţi-vă prinlr-acecaşi încăpere pe unde aţi intrat. Îşi stabiliseră noul ilinerariu prinlr-alte peşteri declt cele vizitate plnă atunci. (Interiorul spaţial este cuprinsul Unui mediu lichid sau adlncitura lăsată pe întinderea unei suprafeţe moi, în masa unui material afinat, lntr-o structură elastică etc.) Coloana de tancuri o apucase direct printr-un. vad al rlului. (Interiorul spaţial este gindit ca plasat între limitele unei stări fizice, ale manifestării unui fenomen meteorologic etc.) Se îndrepta spre obiectiv printr-o ceaţă deasă. (Interiorul spaţial este constituit din părţi, porţiuni, zone etc. rămase ncocupate de vreunul dintre elementele de acelaşi fel adunate lntr-o aglomerare discontinuă) Schimbaţi-vă direcţia şi apucaţi-o printr-una dintre pădurile de pe coasta muntelui. 5. (Exprimă mijlocirea realizării a ceva de către o delimitare spaţială singularizată fată de altele subînţelese de acelaşi fel sau de către mai multe delimitări spajialc selectate prin singularizare dintr-o multitudine de elemente identice) Printr-un drum drept ajungi mai repede. II. (Exprimă încadrarea a ceva în cuprinsul unui interval de timp sau în decursul duratei unei circumstanţe) 1. (Exprimă plasarea petrecerii unui fapt lntr-un interval calendaristic singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau în mai multe intervale calendaristice selectate prin singularizare dintr-o multitudine de asemenea intervale identice) Era printr-un august ploios. Printr-unele luni ale anului. n-a plouat deloc. <£> (Intervalul de timp este delimitat 16154 PRINTRU — 1479 — PRINTRU In interiorul duratei unei circumstanţe) Era pr intr-un amurg de toamnă. Prinlr-unele nopţi de vară mă plimbam pe malul mării. (Interiorul duratei priveşte perioada de desfăşurare a unei stări fizice, fiziologice etc.) Ţăranii săpau pămlnlul printr-o arşiţă dogoritoare. (Urmat de determinări care marchează explicit durata In interiorul căreia se manifestă o circumstanţă sau o stare) Era printr-un timp ploios. Prinlr-unele vremuri de restrişte strămoşii noştri se refugiau In munţi. 2. (Exprimă parcurgerea unui interval dc timp delimitat calendaristic şi singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau a unor asemenea intervale selectate prin singularizare dintr-o multitudine de intervale de timp identice) Am trecut printr-o lună secetoasă. Am trecut prinlr-unii ani fericiţi. <$> (Intervalul de timp parcurs este delimitat In interiorul duratei unei circumstanţe) Umblam printr-o noapte şi nu găseam uşă luminoasă. Camilar, n. t, 268. □ Am trecut şi printr-unele ierni foarte geroase. (Interiorul duratei priveşte perioada de desfăşurare a unei stări) Trecuse printr-o copilărie senină. (Urmat de determinări care marchează explicit durata în interiorul căreia se manifestă desfăşurarea unei circumstanţe sau a unei stări) Ţara şi domnitorul trecură printr-un moment de mare grijă. I). Zamfirescu, n. 207. 3. (în legătură cu un interval de timp determinat cantitativ, exprimă extinderea pe toată durata indicată de determinant prin singularizare faţă de alte durate subînţelese dc acelaşi fel) Spiritul a trecui atunci printr-unul din acele momente (ie bizarerie cari-i slnt aşa de frecvente. Caragiale, o. m, 188. □ A trecut printr-un întreg secol de frămlatări sociale. <ţ> (Perioada de desfăşurare a unui fapt este delimitată In tot interiorul duratei unei circumstanţe) Prinlr-una din iernile copilăriei mele, n-a existat zi fără zăpadă. 4. (Exprimă proiectarea unui fapt intr-un interval de timp singularizat faţă de altele subînţelese de a-celaşi fel) Excursia nu putea fi programată declt prin-tr-o lună din cursul verii. Ne înţelesesem ca reuniunea să aibă loc printr-o zi a lunii martie. 5. (Exprimă rolul mediator — In favorizarea sau defavorizarea Împlinirii unui fapt — al scurgerii unui interval de timp singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel) Printr-o lună de practică, studenţii au clşligal mai mult declt prin studiul teoretic individual din restul anului. (Intervalul de timp care influenţează Împlinirea unui fapt este delimitat In interiorul duratei unei circumstanţe) Mi-am revenit după boală printr-un concediu de odihnă. III. (Exprimă integrarea a ceva în sfera unui domeniu, a unei posibilităţi, a unei modalităţi etc. sau a unei realităţi oarecarc gindite ca modalitate) I. (Exprimă implicarea a ceva ca aspect înglobat, ca parte componentă, ca trăsătură intrinsecă etc. in sfera unitară a unui domeniu singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau în unele domenii singularizate selectiv dintr-o multitudine de domenii identice) A făcut cercetări printr-un domeniu încă neabordal al medicinii. Prezenţa elementelor progresiste prinlr-unele literaturi occidentale este evidentă. (Sfera de implicaţie In care se singularizează aspectele subînţelese eterogene ale unui tot este o însuşire dominantă unificatoare) Acolo unde Bolintineanu e tn adevăr mare slnt „Legendele patriotice". Ele strălucesc printr-o originalitate fără seamăn. Demetrescu, o. 16'1. Medicul regimentului semnalează ... o boală ciudată .... caracterizată printr-o înţepenire dureroasă a grumajilor. Brăescu, v. 67. Poezia d-lui Jebeleanu se remarcă printr-o încordată inteligenţă artistică. Constantinescu, s. ni, 293. La aceşti bolnavi vom observa ... şi un oarecare grad de degradare psihică caracterizată printr-o glndire incoerentă, abc săn. 273. O Opera lai Necutce se caracterizează printr-o sobrietate stilistică remarcabilă. Viaţa lui a excelat printr-o corectitudine desăvlrşită. (Sfera de implicaţie în care se singularizează un conţinut ideativ este suportul obiectiv a.1 unui act de comunicare) ce va fi voind oare să înţeleagă Ahmel priritr-acesle vorbe laconice şi neînţelese? Filimon, o. i, 171. 2. (Exprimă petrecerea de către cineva sau ceva a unui fapt singularizat faţă de altele subînţelese de acelaşi fel sau a unor fapte singularizate selectiv dintr-o multitudine de fapte identice) Societatea noastră trece printr-o criză morală foarte grea. Ionescu--Rion, s. 232. Domnişoara Aurica ... trece printr-o criză erotică grozavă. Călinescu, e. o. ii, 17. O Economia trece prinlr-unele prefaceri. (Faptul petrecut constă în confruntarea cu o formă dc verificare, de examinare etc.) Trecuse printr-o comisie mai indulgentă. Trecuse printr-un examen greu al vieţii. Produsul fusese trecut printr-o nouă probă de calitate. (Faptul petrecut de cineva constă în trăirea unei stări sufleteşti ca urmare a influenţei pozitive sau negative cxercitnte de o circumstanţă, de o conjunctură etc. aparte) Ilie Olteanu oftă greu, ca un om trecut printr-o primejdie mare. Galan, n. i, 180. (Faptul petrecut este Înţeles ca etapă singularizată faţă de altele de aceiaşi fel) Literatura română trece azi printr-o fază foarte curioasă. Bacalbaşa, s. a. i, 262. Viaţa buştenarilor, după ce a trecut printr-o fază intens industrială, s-a întors ca sute de ani înapoi la feudalism. Bogza, a. î. 71. 3. (în legătură cu un fapt determinat cantitativ, exprimă amploarea modului de manifestare, de să-vîrşire etc. a acestui fapt) Printr-un foarte mic efort am rezolvat problema. Autorul se remarcase printr-o bogată activitate literară. Prinlr-o oarecare strădanie am reuşit să înţeleg. (Amploarea modului dc manifestare, de săvîrşire etc. a unui fapt rezultă din aspectul cantitativ al realităţii asupra căreia se extinde) A ducerea-aminte a groazei ce Mihai insufla pe atunci turcilor ... sc păstrează In poporul român prinlr-o mulţime dc legende. Bălcescu, m. v. 160. Oamenii, treclnd printr-un lung şir de prefaceri, de specii ciudate şi uriaşe care au dispărut pe rlnd, iot din apa oceanului vin. Bociza, c. o. 124. 4. (Exprimă direcţionarea către ceva singularizat ca reper intermediar în descrierea desfăşurării cursului evolutiv al unui fapt) Romantismul românesc a trecut, prinlr-unii poeţi minori, plnă la marii săi reprezentanţi. 5. (în legătură cu un termen care indică o modalitate sau este gîndit ca avînd o valoare modală singularizată faţă de altele subînţelese de acelaşi fel, exprimă recurgerea la un factor mediator sau dato-rarea decurgerii a ceva din manifestarea unui asemenea factor mediator) Printr-acest mijloc ei putură coprinde două din cinci corăbii ce aveau lurcii atunci ... pe Dunăre. Bălcescu, m. v. 169. Postelnicul ... pierdu furia de mai înainte şi, printr-un salt repede, o luă în braţe şi o puse pe divan. Filimon, o. i, 120. El văzu succesul planurilor sale de jăfuirc asigurat printr-acest mod de prădare, necunoscut încă acelor boieri români, id. ib. 181. Cum s-a făcut evoluţia animală o ştim din cercetările lui Darwin ..., printr-o luptă cu mediul animal la care trebuie animalul să se adapteze. Ionescu-Rion, s. 132. El apare răpănos, ... dar, printr-o miraculoasă putere de rezistenţă, ajunge să se strecoare oriunde. Bacalbaşa, s. a. ii, 117. Colosul, prinlr-o mişcare ce-i era obişnuită, sări repede ca o panteră pe umerii lui Criton căullnd să-l doboare. Anghel-Iosif, c. l. 37. Printr-o zmucitură sălbatecă se dezlipiră de la olallă. Hogaş, dr. ii, 15. Balrlneţea, care se anunţă majorităţii muritorilor printr-un dezechilibru, ... trezea In domnul senator ... o nelinişte spirituală. Eftimiu, n. 153. I-am demonstrat cum, printr-o disciplină inteligentă, printr-o gradaţie severă, ... s-ar putea întreţine, chiar în organismele cele mai debile, focul sacru ... al vieţii. Cocea, s. i, 203. Avocatul trebuie să surprindă pe juraţi ... prinlr-o introducere depărtată de proces ca polul nord de polul sud. Teodorean.u, m. iii, 143. 16154 PR1NTRU — 1480 — PRINTRU Bătrlnul ...se dădu jos printr-o sforţare supraomenească. Călinescu, e. o. ii, 286. Fondul primiţii) e gata să ţtşnească la suprafajă printr-un fel de revoluţie a elementelor vechi. Ralea, s. t. ii, 69. Printr-o distribuţie apropiată de surse pozitive şi negative, ... am obţinut scurgerea In jurul unei carene. Carafoli--Oroveanu, m. f. i, 177. Ar stabili apoi, printr-o simplă Inmulfire, distanta străbătută de căruţă. Galan, b. i, 441. Periloneul participă la apărarea organismului împotriva infecţiilor abdominale printr-un proces de localizare a acestora, abc săn. 280. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea dc trimitere sau de primire a ceva) Păsările vii pot fi transportate printr-o coletărie specială. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea de justificare a manifestării unui fapt) Acest loc e încă vestit printr-o bătălie strălucită. Bălcescu, m. v. 128. Fonntaine-bleaii ..., oraş In Franţa, vestit printr-un castel In care slnt adunate remarcabile opere de artă. Bacal-başa, s. a. i, 31. Accepta chiria lunar, tn schimb se acoperea printr-o poliţă scadentă la dala exigibilităţii ei. Călinescu, e. o. i, 143. Societatea .... trăieşte printr-o organizaţie centrală. Ralea, f. 39. Face apel la aceste procedee spre a-şi justifica, printr-o acrobaţie de argumente tendenţioase, tezele sale retrograde, id. ib. 54. □ Printr-o neprezenlare poţi pierde procesul. Starea de leşin poate apărea şi printr-o scădere bruscă a tensiunii. (Factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte modalitatea adecvată, opprtună etc. de realizare a ceva) Nu putea ieşi din platitudine dectt printr-o lovitură. EftImiu, n. 35. Lumea poate fi schimbată numai de către proletariat şi numai printr-o lovitură revoluţionară a lui. Sahia, u.r.s.s. 163. Venitul naţional a fost, secole de-a rlndul, ... furat printr-o acumulare sălbatică. Ralea, f. 41. Războiul a fost pregătit şi printr-o vie propagandă In Moldova şi Ţara Românească, ist. rom. iii, 467. □ Reuşise printr-o muncă asiduă. Am slăbit printr-un regim sever. (Factorul mediator datorită căruia poate fi demarcată o manifestare specifică lntr-un anumit stadiu din evoluţia unui fapt este o modalitate de exteriorizare particularizantă) Orice progres începe printr-o stare neguroasă şi plină de nedumeriri. Gei-ca, s. 22. Boala începe de obicei la vlrsta adultă, prin-tr-o stare de indispoziţie, abc săn. 273. □ Criza a continuat printr-o încordare cresclndă a muşchilor. Rana s-a tnchis printr-o cicatrizare a pielii. (Factorul mediator datorită căruia pot fi puse In legătură două sau mai multe elemente este o trăsătură de marcare a asemănării sau a diferenţei dintre acestea) Era ... deosebit poate de alţi localnici numai printr-a-ceea. că nu purta împrejurul coapselor obişnuitul şorţ de sac. Galan, b. i, 115. o Femeile se aseamănă printr-o constituţie fizică mai delicată. + (în legătură cu un termen care indică un instrument sau este gîndit ca avlnd o valoare instrumentală, factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este un mijloc concret) Au dat peste un lanţ cu care, printr-un mecanism primitiv, cineva din altar făcea să se mişte icoana. Sahia, u. r. s. s. 48. Stoarce un strugure printr-o rlşniţă. Cocea, s. i, 229. Umplerea se face printr-un apendice care serveşte In acelaşi timp ca orificiu de legătură. Carafoli-Oroveanu, m.' f. i, 78. Să presupunem că, lntr-un canal deschis, curge ■o vină fluidă ... care este deviată printr-o placă. id. ib. 110. La formele cele mai primitive ... intestinul e înlocuit printr-un sinciţiu central digestiv. Fauna r.p.r. î. i, 54. □ Apa fusese absorbită printr-o pompă. Imobilul fusese distrus printr-un incendiu. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva . priveşte . transportarea a cevş) Materialele soliseră printr-un mărfar de dimineaţă. Cărămizile erau urcate ta etajele superioare printr-o bandă rulantă. (Mjjlocul concret Ja care se recurge sau din care .decurge ceva priveşte actul expedierii sau al recepţionării unui mesaj, unei informaţii etc.) Meciul fusese difuzat printr-un post de radio. Vorbisem cu el printr-un vi-deofon. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care dccurge ceva priveşte asigurarea sau favorizarea îndeplinirii ori existenţei unui fapt) Avionul fusese reperat printr-un detector. Rezultatele au fost verificate printr-un calculator electronic. (Mijlocul concret la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte eficienţa Îndeplinirii unui fapt) In mijloc e aşezată maşina de abur cu care slnt In legătură două roţi de apă minate printr-lnsa. Codru-Drăguşanu, c. 50. O Circulaţia era dirijată printr-un semafor. Cernuse mălaiul printr-o sită mai deasă. (Mijlocul concret datorită căruia poate fi delimitată configuraţia specifică a unei părţi din extinderea unui lucru este un aspect singularizant al acelui lucru) Sternul..., jos de tot, se sfirşaşte printr-un căpătli foarte subţire. Kre-tzulescu, a. 34/2. O sală întinsă cu mese... se sfir-şea printr-un fel de scenă pe care se vedeau instrumentele. Călinescu, e. o. i, 244. Lanţul se termină printr-o acumulare de 1 perechi ganglionctre. Fauna r.p.r. î. i, 128. □ De-a' lungul defileului drumul se continuă printr-o îngustare bruscă. (Mijlocul concret datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un delimitator al alăturării sau al separării acestora) Scena se deosebea de restul sălii printr-o cortină de plnză. Filimon, o. i, 226. Odaia de culcare a ministrului e despărţită printr-o uşe de a lui Vodă. Caragiale, o. iii, 44. Traian Insă trecu In odaia vecină despărţită de salon printr-o uşe deschisă. Bassarabescu, v. 232. Plutonierul se îndoi de la mijloc ca şi cum ar fi fost făcut din două părţi, legate una de alta printr-o ţlţlnă. Dan, u. 146. Lucrătorii cei mai calificaţi făceau de sentinelă prin faţa sistemului ca de planete, unite Intre ele printr-o punte largă cu parapet. Arghezi, l. 181. Pagina era împărţită tn două printr-o linie cu creion roşu. Călinescu, e. o. ii, 162. Tinda a fost împărţită In două printr-un zid de paiantă. Stancu, d. 437. Există şi unele protozoare colonide ... unde mai mulţi indipizi slnt reuniţi ... printr-o substan(ă comună. Fauna r.p.r. î. i, 16. Chisturile pot fi mobile cind slnt legate de organele genitale interne printr-un pedicul ca un cordon, abc săn. 93. □ încăperile erau separute prinţr-un glasvand. Dormitorul era izolat de camera de baie printr-un vestibul. 4 (în legătură cu un termen care indică o operaţie sau este gindit ca avlnd o valoare operaţională, factorul mediator la care se recurge sau din care decurge ceva este o cale folosită in vederea atingerii unui rezultat) Printr-un calcul imediat găsim componentele vitezei. Carafoli-Oroveanu, m. f. i, .158. O Am închis robinetul printr-o înşurubare forţată. Mecanismul porneşte printr-o simplă împingere. (Calea la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de transmitere la distanţă a unui lucru) Plăţile s-au făcut printr-o virare de sume. (Calea la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de redare a unui conţinut de idei sau de sentimente) Toţi poeţii mari, ... printr-o trăsătură de condei, ... zugrăvesc un tablou mare, complex. Gherea, st. cr. i, 133. In marele tablou al lui Tizian ... amorul sflnt e lnfă)işat printr-o femeie blondă ...cu o privire gravă. Bacalbaşa, s. a. i, 251. Germania a fost reprezentată printr-o zvastică, de care erau legaţi muncitorii. Sahia, u.r.s.s. 26. Viaţa lor ar putea fi reprezentată printr-o vastă suprafaţă orizontală. Teodoreanu, m. iii, 11. □ Relatase totul printr-un grai foarte colorat. Printr-o aluzie discretă l-a făcut să înţeleagă. (Calea la care se recurge sau din care decurge ceva priveşte felul de motivare a existenţei, a apariţiei etc. unui fapt) Mulţi din voievozii noştri cei mari ... visară ereditatea şi, printr-o fatalitate ..., acest vis făcu să se sti.ngă cu sunet moştenirea lor. Bălcescu, m. v. 277. Englitera ... ajungea tot la soluţionarea de a se da Moreea lui Mehmet Aii ... temlndu-se ca nu cumva, printr-o înţelegere cu Rusia, ...să nu-şi piardă preponderenţa ...In Turcia. Ghica, s, 127. îndată Insă ce norocul ne dă pe mină frlnele statului, 16154 PRINTRU — 148-1' PRINTRU atunci ..., ca printr-un farmec, lucrurile se schimbă. id. ib. 139. Prinir-o coincidenţă norocită pentru dlnsa, ea avuse chiar atunci ideea de a veni la postelnicul. Filimon, o. i, 152. Copilăria ...,. printr-un fel de nevinovăţie firească şi adlncă, li făcea uneori să se joace. Delavrancea, t. 153. Ca printr-un farmec, tabloul se schimbă, se trag pădurile In lături. Vlahu.ţX, r. p. 204. Dar iată-l că, printr-o tntlmplare, află adevărul. Gherea, st. cr. i, 260. Modelat de moarte, ca printr-un ciudat capriciu, trupul ce purta un veac pe umeri îşi reluase conturul lui de fată. Anghel, pr. 26. Un copil ... scăpă cu viaţă ca printr-o minune. Bassara-bescu, v. 140. încordarea nervoasă atlt de-ndelung.ată la care-am fost oslndit printr-o aşa de nedorită împrejurare mă făcea acum să tremur. Mironescu, s. 129. în stradă aştepta duba, sosită ca printr-o incantaţi-une. Eftimiu, n. 143. Boerescu, căci aşa ll chema, printr-o ironie ciudată a Intlmplărilor, era rod aristocrat al ogoarelor muncite fără spor. I. Botez, b. i, 64. Să ştii că, printr-o minune de la Dumnezeu, ai dat de.flnllna tinereţii şi ai băut din ea. Ş,adoveănu, o. xvi, 218. Printr-o extindere logică a aprecierilor, orice om cuviincios îmbrăcat era îngăduit să intre la curte. id. ib. 325. Născut printr-o împrejurare de pri-păşire oltenească ’, ' gorjană, In Bucureşti, rri-am pomenit In ei şi mă socotesc venit pe lume o dală cu capitala. Arghezi, b. 11. Sistemul dc perspective ...; prin-tr-o optică falsă de zugrav era tăiat In două secţiuni corespunzlnd fiecărui cat. Călinescu, e. o. i, 11. Ca prinlr-o ocultă corespondenţă, pulberea de stele de pe cer îşi sihimba ţesătura mereu. id. ib. 122. Atunci clnd, printr-o împrejurare oare'care ..., minerul descoperă citeva stufe de aur .... un tremur violent ll cuprinde. Bogza, a. !. 190. (Calea la care se recurgc sau din care decurge ceva priveşte felul de asigurare sau de facilitare a Îndeplinirii unui fapt) Acest erou războinic ..., printr-un război parţial, osteneşte pe duşmăni şi le închide calea Ardealului. BXlcescu, m. v. 135. Nebunul are noroc să ajungă, prinlr-o intrigă de curte, aproape de strălucita adorată. Caragiale, o. iii, 64. Tlnărul normalist ... nădăjduieşte să evadeze printr-o transferare. I. Botez, b. i, 156. Sigur de el însuşi .... parcă ar fi rezolvat, bălină din palme, printr-un rlnd de' haine noi, marea problemă ă prieteniei lor viitoare. Cocea, s. ii, 73. (Calea prin care poate fi explicată angajarea specifică într-o anumită fază din desfăşurarea unui fapt este un fel de a proceda pe linia realizării acestui fapt) Şi-a început campania electorală printr-o Inlllhire cu alegătorii. (Calea prin care pot fi puse în legătură dduă sau mai multe elemente este im fel de explicare a comuniunii sau â disensiunii dintre acestea) Prte-tinia lor se întărise şi rămăseseră legaţi printr-un ideal care le lumina amlndurora sufletele. Sadoveanu, o. xxi, 433. □ Ei slnt dezbinaţi prinlr-unele interese divergente. + (în legătură cu un termen care indică un act, un document etc., factorul mediator la Care se recurge sau din Care decurge ceva este un asemenea Înscris) Printr-o încheiere,, a sfatului administrativ, ...acorda acelui Trandafiroff... monopolul de a exploata toate mineralele din ţară. GhiKa, s.‘ 692. o A fost numit In post prinlr-un decret al ConsilitiTui de Miniştri. Şi-a lăsat averea unui prieten printr-un testament legalizat. (înscrisul la ă’ cărui vaÎ6are'mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte transferarea unei sume de bani) Ţi-am trimis banii printr-un mandat poştal. Suma a fost transferată printr-o foaie de Virament. (înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge său datorită medierii căruia decuţge ceva priveşte aducerea, la cunoştinţă a unui fapt) Printr-un ' fel ţie comunicat dat 1 n vremea alegerilor., ...guvernul a arătat că fiy a prejudecat Intru nimic rezolvarea, cesliunii. Caragiale, o. v, 29. Bl este ... dator&mai înainte de toţi de ■a vmi şi a-şi arăta părerea prinlr-un. proiect tn regulă, id. ib. Frate-său i-a răspuns, şi el, ■ printr-o scrisoare lungă. VlaiiuţX, s. a. ii, 46. Orice'particular putea denunţa. prinlr-o scrisoare, pe o fată bolnavă. Ionescu-Rion, s. 196. îi vestise la vreme, printr-o scrisoare. Călinescu, e. o. 1, 14. □ L-am'anunţat printr-o telegramă. Am aflai prinlr-un anunţ de la Mica publicitate. .(înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte dovedirea unui fapt) Am predat totul prinlr-un proces--verbal. M-am justificai printr-o chitanţă. (înscrisul la a cărui valoare mediatoare se recurge sau datorită medierii căruia decurge ceva priveşte accesul la un lucru oarecare). Plecarea din instituţie se face printr-un bilet de voie. Obţinuse transferul printr-o aprobare specială. (înscrisul datorită căruia poate fi consemnată o • manifestare specifică lntr-un anumit stadiu din desfăşurarea unei activităţi este o formă de contribuţie în domeniul activităţii respective) A debutat in publicistică prinlr-o serie de articole economice. Bacalbaşa, s. a. i, 243. Şi-a încheiat activitatea literară printr-un roman istoric. (înscrisul datorită căruia pot fi puse în legătură două sau mai multe elemente este un act de consemnare a unirii sau a separării acestora) Nici starea socială- nu e o invenţie umană, cum credea ->-Rousseau, după care oamenii s-au unit' printr-un contract. Ralea, f. 45. □ S-au despărţit printr-un act legal. 4. (în legătură cu un termen care indică o persoanăj o instituţie, un organ administrativ etc., factorul ; mediator la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva este un asemenea intermediar) Nimeni nu mai doblndi favorite curţii declt prin mijlocirea postelnicului sau, mai bine, prinlr-a lui Păturică. Filimon, o. 1, 165. De asemenea, printr-lnşii... s-'a împovărat ţara cu o mulţime de legi. Caragiale, ■o. v, 8. o Materialele ¡,e procură prinlr-un delegai al instituţiei. Consultaţiile se fac numai printr-o policlinică de - cartier. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva priveşte remiterea către cineva a unui lucru) Ţi-am trimis pachetul printr-un prielen. Nota de protest a fost remisă printr-o ambasadă. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau-datorită intervehirii căruia dccurge ceva priveşte' informarea cuiva) Am aflat vestea asta prinlr-un cioban care a. venii cu turma plnă la locul mea. Sadoveanu, o. xVi, 240. Muierea trimisese vorbă înainte 'la gospodar, printr-o chivuţă, că vine cu omul: Barbîi, g. 24. o Am fost citat printr-o judecătorie' de sector. (Intermediarul-la al cărui oficiu . se recurge -sau datorită intervenirii căruia decurge -ceva priveşte aducerea unei probe despre un anumit lucru) L~am convins printr-un martor ocular. (Intermediarul la al cărui oficiu se recurge sau datorită intervenirii căruia decurge ceva priveşte realizarea unei. intenţii, satisfacerea unui interes, rezolvarea linei probleme etc.) Ispăsenie numai de la tine, Doamne, cearem- printru singur sflnt fiiul tău, Isus Hristosi po 1/10. El dorea.In tot chipul să clştige favoar'ea împăratului, că ■ pri'nlr-lnsul-'să do-blndeaică cardinalatul:’-BXlcescu, m. ,v. 327. Dlnsa ‘-...li 'găsise, printr-un tinoht al 'ei, „un toc" la Bucureşti. GaiAn, b. 1, 492. □ Mi-am •rezolvat problema pfihlr-o circumscripţie de miliţie. (Intermediarul ldiatt>rită căruia podte surveni trecerea unei situaţii oarecare Intr-un nou stadiu de' manifestare a >ei este un' agerit declanşator) Totul a început prinlr-un prieieti care ne-a făcut cunoştinţă. Bunele noastfe relaţii s-au Uictieiat prihtr-un intrigant care ne-a tn-vrăjbit. (Intermediarul datorită căriiia: pot fi puse în legătură doilă sau mai multe elemente este uti factor determinant ăl unirii ori separării acestor elemeiitte') ‘'Slntem legaţi'printr-un copil. + (în legătură cu un ternTCîl';eare iridică o stare psihică sau o form% ;die extferforizarif’a 'âcest'dia,* fâ'ctfartil1 mediator la 'care se rectiîge Sau 'datori® căruia, decurge -ceva este- o ieacţie -af&tivă' sau o atitudine •¿’6fti'p6rtam,en-tală) Pritifr-d cruzi'rrte spăimlrltătoare, ' el porunci' a purle'pe Răzvan la caznă-.1 BXtxEscu, t.v. v. 222.’>Prin-■tr-un - compliment demn de un paşă cu irei-imuri. 16154 PRINTRU — 1482 — PRINTRU felicită pe ciocoi de bună venire. Filimon, o. i, 1.64. Autorul, printr-o fenomenală îndărătnicie, ajunge să ne vorbească de „zbieretul mieilor“. Bacalhaşa, s. a. i, 327. Clnd se revăzură ..., printr-un ciudat instinct, tnsă, nu-şi deteră pe faţă cunoştinţa. Bassarabescu, s. n. 91. Şefii celor două nobile familii fixaseră, printr-o stranie intuiţie, aceeaşi rentă, socotită In dolari. Eft.imiu, n. 8. în ce raporturi va mai fi cu Mado, care-l umilise printr-un refuz categoric? id. ib. 84. Printr-un vag instinct, ei au simţii că intelectul omului are palori de mort. I. Botez, iî. i, 148. Elinii şi romanii ...nu pingăreau ceea ce e firesc şi admirabil în simfurile omului printr-o renunţare fricoasă şi ipocrită, Cocf.a, s. i, 95. Printr-o neaşteptată şi inconsecventă atitudine, el combate pe emigranţii francezi. Ralea, p. 37. □ L-am dezarmat printr-o indiferentă totală. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte expedierea sau primirea unui lucru sul) forină de comision) Ţi-am. putut trimite urgent banii printr-o neaşteptată amabilitate a şefului meu. Pachetul tţi va sosi curlnd printr-o bunăvoinţă. lăudabilă a vecinului nostru. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte exteriorizarea poziţiei adoptate de cineva faţă dc ceva) Stalurile provinciei vor făgădui printr-un jură-mlnt solemn îndeplinirea acestui articol. Bălcescu, m. v. 69. Turcii răspunseră împreună printr-un ţipăt îngrozitor, id. ib. 125. Greaca răspunde printr-un suspin, dar nu se mişcă deloc. Filimon, o. ,i, 152. l.ui Tadeo li zise că, pe dală ce-i va face semn printr-un strănutat repetat de trei ori, să iasă afară. id. ib. 225. Ea se mulţumi a-mi răspunde printr-o aruncătură de ochi. id. ib. 326. Mateo ... răspundea printr-un zlmbet foarte natural, id. ib. 338. Ne îngrozim să nu trădăm cumva, printr-o clipire de ochi fără voie, ... glndirea noastră dc. toate zilele. Caua cu alb, o. iii, 58. Prinlr-un zimbet foarte binevoitor, chelnerul mă asigură de-o dreaptă înţelegere a comenzii. Mironescu, s. 121. Fetiţa a întors şi ca capul către ei, răspunzln-du-le prinlr-un zlmbet, Saiua, u.r.s.s. 65. Vom putea să ne împărtăşim clipele de emoţie ... printr-o privire sau prinlr-un strlns de mlini. Cocea, s. i, 96. Maistrul sondor ..., printr-un strigăt scurt, face atenţi oamenii. Bogza, a. î. 49. Santinela ... li răspunse prinlr-all semn. Camilah, n. i. 234. Bacă ar fi găsii un singur om căruia, printr-o şoaptă, printr-un gest, să-i tmpărlăşească ceva din grijile şi bănuielile Iui, Filip ar fi. fost împăcat,. Galan, b. i, 120. Clnd plutonierul ... ti arătă, printr-o voltă elegantă a condeiului, un scaun ... Erhan simţi că genunchii i se înmoaie. id. ib. 453. O Şi-au manifestat dezaprobarea printr-o tăcere ostentativă. Şi-au consfinţit hotărlrea printr-un ropot de aplauze. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se reeurge sau datorită căreia decurge ceva priveşte explicarea dată manifestării unei stări) Veştile ce mai veniră de la Dunăre adăogiră amarul1 inimei sale şi-i pricinuiră moartea., pe care el ... o grăbi printr-o temere superstiţioasă. Bălcescu, m. v. 78. □ Şi-a pierdut buna reputaţie printr-o purtare incorectă. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală la a cărei mediere se recurge sau datorită căreia decurge ceva ţinteşte obţinerea unui rezultat) Printr-o încordare de voinţă, mi-am luat mai mare iuţeală. Sandu-Aldea, u. p. 75. Avea ceva In figura lui care destăinuia o energie sălbatecă, dar Infrlnală printr-o voinţă de fier. An-ghel-Iosif, c. l. 179. □ îl cucerise printr-o politeţe exagerată. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală datorită căreia poate fi generată o ambianţă specifică intr-un anumit stadiu din desfăşurarea unei împrejurări este o formă de manifestare particularizantă în circumstanţa dată) După clacă, se puneau cu toţii la jocuri... şi acestea se tn-cheiau printr-o horă mare. Ghica, s. 35. A fost o veselie mare, care s-a terminal, din nenorocire, printr-un mic scandal. Bacaijbaşa, s. a. i, 9. (Reacţia afectivă sau atitudinea comportamentală datorită căreia pot fi puse tn legătură două sau mai multe elemente este un factor de generare a convergenţei sau a divergenţei dintre acestea) Acest neguţător ... se deo-sibea dintre colegii săi printr-o rară dibăcie. Filimon, 0. i, 146. Foarte iubit de ofiţeri, se deosebea printr-un tact desăvlrşit ... şi o cultură aleasă. Brăescu, o. a. 1, 346. Ziarul acesta cuprinde ... înduioşate amintiri despre bătrlnii rămaşi acasă, de care tlnărul se simte legat prinlr-un bărbătesc sentiment al răspunderii. ap. Dan, u. XI. fi. (In legătură cu un termen care indică o bază de conformare, exprimă întemeierea manifestării sau săvîrşirii unui fapt pe această bază de conformare) In inimile tinerilor se plămădeşte aluatul viitorului unei naţiuni; nu tn ale bătrlnilor care, prinlr-o lege firească, şi-au pierdut energia. Demetrescu, o. 199. □ Legea a fost adoptată printr-un vot majoritar. B. (Astăzi In forma pentru; semnifică ideca de referire respectivă la un clement invocat ca sursă generatoare a ceva sau enunţat ca menire atribuită la ceva) 1. a) (Exprimă referirea explicativă la o motivare prin cauzalitate invocată ca factor determinant al decurgerii unui fapt) S-au părăt cu Rad[n]l Dăianul păntru un cal al Oprei cd popei (a. 1626). gcr i, 74/2. Vor avea svadă pentru ... pământuri, prav. 3. Să dea acel loc pentru carele să priccsc. ib. Pentru o fată fugare Nu să cade a lăsa lucru tn doauo. Budai-Delea-nu, Ţ. 117. Au arătat de mincinoase pricinile pentru care au fost ptrtt (a. 1812). gcr ii, 207/28. Tinichigiul era...gala oriclnd să se războiască pentru nimicuri cu oricine. Vlasiu, d. 394. Ce mai edita vorbă pentru un căuş de tărlţe. Zanne, p. iv, 142. -$> (Factorul determinant al decurgerii unui fapt este un element psihic, afectiv, comportamental, volitiv etc.) Mai tare o voiu bale pentru păcatele voastre (a. 1560). gcr i, 5/4. Răsipirea ce-au fost atunce spre apostoli pentru frica iudeilor. Coresi, f.v. 131. Şi nu den început judecă pre ct pentru năravul cel nebunesc al lui. id. ib. 398. Pălntru prieteşugul, de rândul celor oamen[i] cu cea iapă, să ne rfa/[i] iapa (cca 1640). Iorga, d. n. i, 70. Diavolul dintâi pentru mlndrie cădzu. Var-laam, c. 8. Înfricoşaţi sînt pentru mînie. Biblia (1688), 1331/8. Sinatorii, pentru voia lui Şeremel, au mersu la împăratul. Neculce, l. 260. Împăratul turcescu, pentru lăcomia lui, Invrăjbindu-se cu ... împăratul de la Ţarigrad, au venit cu mulţime de oşti. R. Popescu, cm i, 236. Au mazilit turcii pă Mihnea Vodă, pentru răolăţile lui cele cumplite, id. ib. 258. Pentru dragostea măriei tale, de ne vei poronci, vom face. Antim, p. XXVII, ll bălea ... pentru mişeliile lui. Bărac, t. 8/11. Pelra'şcu Voievod .... pentru blln-deţea cu care cîrmui ţeara ...se numeşte cel Bun. Băl-cescu, . m. v. 28. Sufletele lor pentru păcate ... le-a oslndit. Negruzzi, s. i, 246. Capul lui căzu ... pentru dreapta credinţă ce păstrase către nenorocitul său domn. Odobescu, s. i, 257. Pentru dragostea ia, iată, ... voi face pe dracut In patru. Ispirescu, l. 15. Pentru stima pe care ţi-o port, te rog să nu-mi spui vorba asta. Brătescu-Voineşti, v. 200. Pentru care greşeală l-a blestemat să fie toată viaţa victima iluziilor? Bră-escu, o. a. ii, 359. Le vor cădea capelele pentru fapta lor. Sadoveanu, o. x, 183. M-ai lăsat pentr-o minciună. Jarnîk-Bîrseanu, d. 257. Crişcă iadul şi mă cere Penlru păcate de-a mele. id. ib. 468. Nu vă stricaţi voia bună Penlru mica mea minciună. Balade, ii, 55. <0> (Factorul determinant al decurgerii unui fapt este un element de condiţionare) N-au putut ... sta prin cetăţi şi prin munţi pentru lipsa hrănii. Simion dasc., let. i, 31/9. Locurile lor cu greu de hrană fiind, pentru multa piatră şi munţi. C. Cantacuzino, cm i, 46. Mult mai varvari slnt acei de acolo, adevărat iasle, şi pentru starea şi tăria locului aceluia, id. ib. 73. Fiind lipsă de păne, pentru lăcuste ce era pre aice. Muşte, let. iii, 53/18. -4 (Motivarea prin cauzalitate invocă 16154 PRINTRU — 1483 — PRINTRU temeiul In care rezidă decurgerea unui fapt) Pentru credinţa unuia şi penlru rugăciunea altora, poate do-blndi şi altul vindecare. Coresi,. ev. 59. Uriiu viiaţa mea printru fcalele lui Ilet. vo 93/20. Deade Domnedzeu zeace cuvintele sale afară să ne prentru iale ispăşim (a. 1607). cuv. d. bătr. n, 101/13. Această boală nu iasle spre moarte, ce-i ... ca să să arate puterea lui Dumnedzău pentru dânsa. Varlaam, c. 60. Simleţi răscumpăraţi de Domnul nostru Isus Hrislos, pentru cinstit singc.le său şi pentru munca sa. id. ib. 111. Dacă să va boledza, de-ar fi făcut cale păcate şi scârnăvii, pentru darul botedzului toate să vor curăţi. phav. 292. Spune părintelui tău că penlru ruga lui lm iasle bine (a. 1692). gcr i, 306/2. Toate prentr-tnsul fură şi făr’dc dlnsul nemica fu ce fu (a. 1693). id. ib. 308/32. Pentru vrednicia sa... ţinea rangul cel dinţii. VĂcĂ-kescul, ist. 250. O (Temeiul în rare rezidă decurgerea unui fapt este un factor desemnat ca mediator indirect în producerea faptului rcspcctiv) irod ... tremease de prinse pre Ioan şi-l legă In temniţă, pentru Irodiada, mu iar ea lu Filip, fratele lui. Coresi, ev. 544. <$■ (Temeiul în caro rezidă decurgerea unui fapt este un factor acuzat ca răspunzător de ceea ce suportă în locul lui un substitut) Am fost pedepsit penlru line. (Temeiul în care rezidă decurgerea unui fapt este un factor implicat ea sursă din partea căruia i se adresează cuiva, prin intermediar, faptul respectiv) Sărută pe băieţel de sute de ori, pentru Andrei şi pentru mine. Brătescu-Voineşti, p. 175. Slnteţi voi îngăduitori cu dlnsul şi pentru mine. Rebreanu, i. 72. <£> (Temeiul în care rezidă decurgerca unui fapt este un factor relevat ea particularizator în privinţa sursei de declanşare sau de existenţă a faptului respectiv) Sc ştie că Iaşii e renumit penlru vin. Sadoveanu, o. xiv, 211. 4 (Motivarea prin cauzalitate invocă justificarea din care rezultă rostul petrecerii unui fapt) Lăuda pe fiul de împărat penlru o aşa nimerită ... alegere. Ispirescu, l. 38. O A fost decorat pentru merite deosebite. A fost condamnat pentru crimă. <£■ (Justificarea din care rezultă rostul manifestării unei gratitudini este un factor dc îndatorare morală, un serviciu, un ajutor etc. care a prilejuit-o) îţi mulţămim pentru buna sfătuire ce ne dai. Drăghici, r. 162/31. Cit am rămas de recunoscător bunului părinte penlru această dorită veste! Negruzzi, s. i, 7. Penlru porter foarte mulţămesc. id. ib. 222. Harap Alb rămlne bucuros, mulţămind sfintei Dumineci penlru buna găzduire. Creangă, p. 214. Fetele împăratului au mulţămil spinului şi pentru atlta. id. ib. 232. Am primit carta poştală şi cărţile, penlru care foarte mulţumim. Caragiale, o. vii, 145. Penlru atlta prietenie călduroasă ce-mi arăţi, nu ştiu ... cum să-ţi mulţumesc, id. ib. 328. Mulţumi lui Dumnezeu pentru ajutorul ce-i dete. Ispirescu, l. 28. -0> (învechit; justificarea din care rezultă rostul întreprinderii unui act este un factor de conformare căruia i se subordonează acest act) Noi încă vom face printru voia dum[n]iilor vostre (începutul sec. XVII). Iorga, d. b. i, 17. De vor hi In prinsoare acei tâlhari, să faci bine prentru voia noastră să aibă s/ra[njsoare (începutul sec. XVII), id. ib. ir, 2. Eu ... prentru voia f/om[ni]!o;' voastre, am tăsal şi nemică n-am luat (a. 1604 — 1619). id. ib. i, 26. O- (Justificarea din care rezultă rostul primirii sau al oferirii a ceva este 1111 factor de compensare) Eu pentru credinţă sau trupului vindecare ... Coresi, ev. 61. Să luaţi şi plată deplin de la Dumnedzău pentru truda voastră. Varlaam, c. 64. Această ... plată au avut ... pentru harzul ce-au făcut cu mina lui la împărăţie. Neculce, 1.. 184. Pentru fapta lor doblndi-vor ... har de la prinţul. Şincai, hr. iii, 1/14. Poţi vide toate aceste penlru un florin. Negruzzi, s. i, 329. Se plătea un drept deosebit pentru orice procesiune. Bolintineanu, o. 297. Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Ispirescu, l. 44. Iată un bănuţ de aur penlru răspunsul tău. Sadoveanu, o. xii, 107. Morometc ... nu bănuia că, pentru bucuriile lui de mai înainte, trebuia încă să plătească. Preda, m. 483. Ce voieşti penlru binele ce mi-ai făcui? Sbiera, p. 87. <> (Justificarea din care rezultă rostul replicării in aceeaşi măsură la ceva este un factor care obligă moral la restabilirea unei echităţi prin ceea ce se ia sau se dă în schimb) Să-i dea dobitoc penlru dobitoc, prav. 15. Pe toţi i-au omorll, fâclndu-se moarte pentru moarte. R. Popescu, cm i, 280. Să le răsplătească cu rău pentru rău. id. ib. 471. Moarte pentru moarte, cumălre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesnişi dinioare cu cuvinte din scriptură! Creangă, p. 33. (în construcţiile penlru că sau, învechit şi regional, penlru ce ori, învechit, pentru căci, pentru căce sau, învechit, rar, pentru căci că, pentru căce că, justificarea invocată este prezentată argumentativ) Pentru căce că oamenii, penlru măriia deşartă ei se nevoiesc ...să siringă avuţie multă. Coresi, ev. 52. Bătu derepf acea Domnul dihania penlru ce făcuse viţelul care Aaron vărsase. Palia (1581), ap. c. cr. 79/9. Să-i lăsaţi In pace, pentru ce sini soie/[e] [s]ren/ei mănăstiri a lui . Aron Vodă (a. 1625). I. Bianu, d. n. 98. Şi fariseul pentru ce se făli cădzu din toată cinstea. Varlaam, c. 11. Penlru căci n-aţi făcut unuia dc ceşti ..., nice mie n-aţi făcut. id. ib. 22. Să nu ia nemică ..., pentru căci cu menciu-nile lui au amăgit pre stăplnul. prav. 7. Tatăl ce-ş va ucide feciorul pentru ce-ş va fi lepădat legea ... nu să va certa ca ucigătoriul cel de părinţi, ib. 98. Cine-ş va goni muiarea den casa sa penlru ce va fi făcut prea-curvie, să cade să o hrănească plnă clnd va arăta prea-curvia ei la giudeţ. ib. 143. Răsărind soarele să vestejiră şi penlru ce nu avură rădăcină să uscară. n. test. (1648), 16v/30. Toată deatoria iertai ţie pentru ce mă rugaşi, ib. 24r/30. Nu-l cunoscu pre dlnsul pentru că-i era mâinile ... păroase. Biblia (1688), 193/21. N-au ales Domnul pre voi... pentru căci vă iubeaşte. ib. 1311/25. Aceasta iasle de crezut, penlru că şi biserica noastră ... mărturiseşte. C. Cantacuzino, c m i, 12. Care ascunzătoare foarte cu nevoie era să se afle ... penlru căci, clnd o au făcut, robi au adus de o au săpat. id. ib. 20. Iasle cu dreptul să zică cineva unui om cu sila: ... lipseşte din casa ta? ... Pentru că iaste zis: ...„Unde Dumnezeu au împreunat, omul să nu desparţă". Antim, p. XXVII. Nu te bucura la clştiguri mici, pentru că cu un rac lot sărac. Negruzzi, s. i, 249. Ea se crede literală, penlru că a citit ce s-a tipărit prin Curierul românesc. Bolintineanu, o. 316. Mi-s dragă mie însămi pentru că-i slnt dragă lui. Eminescu, o. i, 80. Nu-i vorbă, că de greu, greu li era, pentru că In lipsa lui n-avea cine să-i îngrijească de casă. Creangă, p. 140. Din inima lor nu s-a şters purtarea necuviincioasă a spinului ... pentru că bunătatea nu are de-a face cu răutatea, id. ib. 209. Nu mai mi-aduc aminte, pentru că i-am avut numele pe o Insemnărică. Caragiale, o. ii, 115. Aceasta nu pentru că s-ar fi sfiit, ci pentru că nu ştia nici dlnsa ce are. Slavici, o. ii, 32. îl iubeau pentru că avea o privire caldă şi liniştită. Vlahuţă, n. 85. O dispreţuiau şi o urau penlru că o vedeau fericită. Agîrbiceanu, a. 481. în analiză, artistul adevărat se exprimă direct, pentru că scriitorul, clnd analizează, lucrează cu inteligenţa. Ibrăileanu, s. l. 18. Se simţea atins pentru că trebuia să recunoască, chiar ocolit, In faţa fiului său, că a greşii. Rebreanu, r. i, 122. Stă drept, pentru că niciodată nu l-am văzut declt drept ca o făclie. Galaction, a. 23. Şi pentru că graba apariţiei revistei nu era prea mare ... a luat corectura şi manuscrisul nuvelei, id. ib. 81. Armă nu port... pentru că simt că ...nu voi putea ucide niciodată. Camil Petrescu, u. n. 310. Mă certam cu ea întruna pentru că se strlmba la mine ori de clte ori făceam vreo poznă. Brăescu, o. a. ii, 72. Pedepsele curgeau ca ploaia, penlru că ai mişcai Ui front, penlru că ai Intlrziat la front, pentru că ai vorbit tn front. id. ib. 79. E In stare să mă împuşte, pentru că m-am aşezat un moment pe şezlongul lui. Sebastian, t. 36. Eu o iubeam penlru că era veselă. Sadoveanu, o. xvi, 392. Penlru că frumoasa descriere ... nu i se pare suficientă scriitorului, el adaugă şi comentând său entuziast. Vianu, a. p. 76. Mediocrii le urăsc nu fiindcă i-ai contrazis, ci pentru că i-ai întrecut. Călinescu, s. 502. Pentru că uşa era făcută 16154 PRINTRU — 1484 — PRINTRU din stejar gros, plantonul n-auzise nimic. Pas, z. iii, 3. Eram singur şi puţin trist, pentru că totdeauna călătoriile trebuie făcute cu cineva. Barbu, p. 7. I-ai sucit capul, pentru că avea un tată care putea să-ţi asigure situaţie, relaţii. t februarie 1962, 21. Tu, bădiţ-aşa-ai gîndit Că eu, pentru că-s negruţă, Mă bucur să-ţi fiu drăguţă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 234. Audzlt-am, mlndruţ, eu Că t'e ţine mî-ta rău Păntru de t'e iubăsc eu. T. Papahagi, m. 27. Vineri, pintru ce-i zi de post, nu torc, nu ţes, nu coasă, alr ii 5 755/260. Slnt rude pentru că au uscat cămeşile la un soare. Zanne, p. iv, 574. (în construcţiile pentru aceasta sau pentru aceea, justificarea prezentată argumentativ priveşte urmarea drept consecinţă a unui fapt exprimat sau subînţeles) Pentru aceasta şi mai mult tlnjiră alalţi ucenici şi apostoli. Coresi, ev. 91. S-au făcut toate clte s-au cădzut ... Pentr-aceea noi, de nu vom băga In samă mila lui, nice vom lua amente îndelungă răbdarea lui, temu-mă să nu păţim mai rău. Varlaam, g. 20. Pentru aceea l-au poreclit ... Lăcustă Vodă. Ureche, let. i, 167/9. De vreme ce Dumnezeu va pre toţi oamenii să-i mlntuiască ..., pentru aceasta au vrut să răsară lumina dumnezeirii lui In toată lumea. Antim, p. 2. Te aflu că eşti dişărtătoare ...; pentru aceia nu te voi (a. 1773). gcr ii, 97/12. Păntru ahaia vă luaţi aminte. Budai-Deleanu, ţ. 86. Pentru aceasta şi eu socotesc Ca zădarnică toată cercarea, id. ib. 230. Pentru aceea, Pascal zicea că toate părţile lumei slnt lănţuite. Bălcescu, m. v. 5. Ai auzit lucrurile precum nu slnt... Pentru aceea obştea ne-a trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea. Negruzzi, s. i, 139. Desagii ii erau deşerţi. Pentru aceea li era atlt de greu să sară din Butuc ani la Sărăceni. Slavici, n. i, 7. Pentru aceea, profesorul, deşi torturat de citeva întrebări, nu formulă nici una. Galaction, o. a. i, 56. (în construcţia interogativă pentru ce, justificarea prezentată argumentativ este cerută direct sau retoric) Pentru ce, Doamne, împingi sufletul mieu? psalt. hur. 74v/18. Pentru ce dosădim pre Dumnezeu necurate daruri aduclnd lui? Coresi, ev. 449. Iară Is[us] dzise lui: ... pentru ce ai venit? n. test. (1648), 35v/21. Pentru ce aceasta? Biblia (1688), [prefaţă] 3/12. Pentru ce e el datoriu a să ruga? (a. 1774). gcr ii, 101/3. Pentru ce ai rls? Mineiul (1776), 77vl/l. Pentru ce-mi cruţi ahastă viaţă? Bu-dai-Deleanu, ţ. 124. Pentru ce aştepţi ... o fericire ce-ţi poţi face însuţi? Marcovici, d. 10/16. Pentru ce în timp de pace ţine în arme atlţia unguri? Bălcescu, m. v. 54. Nu ştiu pentru ce, cum pusei acest glnd, inima începu a mi se bate. Negruzzi, s. i, 67. Dar pentru ce oraşul atlt de strălucit Acum între oraşe e cel mai umilit? Alexandrescu, m. 10. Pentru ce nu ceri divorţul? Bolintineanu, o. 453. Pentru ce, rogu-te, n-ai spus nici măcar un cuvlnt? Odobescu, s. iii, 33. Dacă ai ştiut că ai un bunic aşa de grobian, pentru ce m-ai îndemnat să mă lupt cu el? Creangă, p. 53. Pentru ce nu cerci a păstra o cumpănă mai potrivită în viaţă? Delavrancea, t. 30. Ah, bătrlnă năzuroasă, Pentru ce atîta fard? Vlahuţă, o. a. i, 179. Pentru ce n-ai stat la uşe? Caragiale, o. ii, 15. Şi pentru ce să-i amărăşti Şi zilele puţine? Coşbuc, p. i, 78. Pentru ce acest destin de efemeridă? Galaction, a. 191. Pentru ce ţipi? Călinescu, s. 232. b) (Exprimă referirea explicativă la o motivare prin finalitate enunţată ca obiectiv în perspectiva căruia este proiectată săvîrşirea unui fapt) Să se gătească şi el pentru această dorită călătorie. Gorjan, h. i, 2/34. Trec furnici duclnd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. Eminescu, o. i, 87. Mama lor le spunea că-i învaţă să zboare pentru o călătorie lungă. Brătescu-Voineşti, p. 226. îşi descleşta cu greu fălcile pentru vorbă. Sadoveanu, o. xi, 337. <£> (Obiectivul în perspectiva căruia se proiectează săvîrşirea unui fapt este avantajul sau dezavantajul ce poate fi produs cuiva) Cărţile pro-rocilor ... trebuiaşte a le ceti şi a le ţinea printru multe folosuri şi hasne. po 7/16. Uciderea s-au făcut pentru ţolosul tătîne-său. prav. 325. Ne-am nevoii pentru fo- losul obştesc. Biblia (1688), [prefaţă] 5/13. Au fostu numai pentru bineli lui acel giurămînt. Neculce, l. 171. Ostenind şi trudind a scrie multe şi mai de toate, pentru folosul multora. C. Cantacuzino, cm i, 11. Să moară pentru folosul craiului lor. Axinte Uricariul, let. ii, 167/2. întlmplările anului ... a fost pentru binele mieu. Marcovici, d. 4/25. □ Nimeni nu acţionează contra intereselor sale, adică pentru propriul lui rău. <0> (Obiectivul în perspectiva căruia se proiectează săvîrşirea unui fapt este prevenirea unor condiţii con-juncturale eventuale, prin luarea unor măsuri prealabile) în belciugul de la carîmbul dedesupt ... era aninată o bărdiţă pentru feliurite întlmplări. Creangă, p. 106. Am ...un hambar plin ... pentru împrejurări grele. id. ib. 330. n Şi-a asigurat casa pentru incendiu. <$> (Motivarea prin finalitate enunţă o destinaţie efectivă sau virtuală, dorită etc.) Un fel de stofă bună pentru straie. Drăghici, r. 155/2. Leac pentru închiderea feţii părului. Piscupescu, o. 317/1. Grădină ... pentru preumblarea ... împărătesei. Gorjan, h. i, 4/10. Lupta pentru independenţă reîncepe cu glorie. Bălcescu, m. v. 18. Legea pentru recrutaţie. cr (1848), 53/34. 120 chile de păpuşoi a lei 105 şi alte 200 a lei 95, ceşti din urmă însă proşti şi cumpăraţi pentru consumaţie. ib. (1848), 211/13. Toaleta pentru balul de la club. Negruzzi, s. i, 46. Lege pentru cruţarea pădurilor. Maiorescu, d. ii, 240. Dacă critica mea va fi ... nedemnă şi nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, ruşinea va rămlnea numai pe seama mea. Odobescu, s. iii, 10. Peatra sulimanului sau peatra bună pentru făcut alifie de obraz. Creangă, p. 112. Buci ... pentru făcut saci. id. ib. 176. Mai potrivit popă pentru mai potrivit sat nici ...nu s-ar fi putut găsi. Slavici, n. i, 10. Se crede pentru osîndă ursit pe veşnicie. Păun--Pincio, p. 45. Vreo cincisprezece lei mărunţi pentru bacşişuri şi alte cheltuieli. Bassarabescu, v. 44. Dă-mi o cutie cu văpsea neagră pentru păr. id. ib. 91. Întîi a fost nevoie de dragomani pentru schimburi. Galaction, a. 334. Briceagul cu mica ghilotină de oţel pentru tăiat vîrful ţigării. C. Petrescu. î. i, 3. Ieşi________ca s-aducă trestie pentru foc. Sadoveanu, o. viii, 415. Cere hîrtie şi plic pentr-o scrisoare, id. ib. x, 529. Regulament pentru organizarea armatei. Oţetea, t. v. 98. Mine pentru creioane mecanice, nom. min. i, 345. Îşi făcuse o cutie pentru păstrat desenele din carton. Călinescu, e. o. i, 62. Cei care au topoare, pot tăia crăci pentru foc. Camil Petrescu, o. iii, 227. Directorul... umbla totdeauna cu buzunarele pline de piramidoane, sticluţe cu sirop pentru tuse. Barbu, p. 152. în ansamblul strădaniilor pentru un nivel ridicat la învăţătură rolul hotărîtor îl are munca profesorului în clasă, gî 1962, nr. 683, 1/1. Traistele pentru peşte. şez. iv, 115. E destul o măciucă pentru un car de oale. Zanne, p. iv, 10. <£> (Destinaţia este un element omagiat în cinstea căruia se formulează o urare) Ridic paharul pentru prietenia dintre noi. Toastez pentru victoria socialismului. (Destinaţia este un element particularizat, privitor la care se raportează restrictiv un anumit fapt) Pentru veşti, să ştiţi măriile voastre că ... avem nedejde pe Dumnedzău că să va aşedza lucrul (a. 1684). Iorga, d. b. ii, 43. Deci ... pentru pace-i adeveri. Neculce, l. 134. Mai socotit-au măria sa Constantin Vodă pentru şcoli ...de le-au mai întărit, id. ib. 386. Cît pentru cheltuială ...te voi împrumuta eu. Drăghici, r. 14/8. (Destinaţia este un element singularizat, faţă de care se raportează selectiv un anumit fapt) Inima lui, fragedă şi curată, ia o opinie încîntătoare pentru amor. Negruzzi, s. i, 56. Simţ totdeauna aversiune pentru scandaluri. Caragiale, o. vii, 459. Ne-au lăsat — mai mult declt entuziasmul pentru cele ce-au scris — dorul după cele multe cîte ar fi putut să scrie. Galaction, a. 191. Organizaţiile de partid au datoria să asigure întărirea lor sistematică ...cu membri noi care şi-au dovedit prin fapte devotamentul pentru cauza partidului. Scînteia, 1953, nr. 2 771. (Destinaţia este o încadrare temporală calendaristică, o perioadă oarecare sau o circumstanţă gîndită ca durată) Li se confiscară bunurile, de- 16154 PRINTRU 1485 — PRINTRU clarîndu-i trădători şi izgoniţi pentru totdauna din patria lor. BXlcescu, m. v. 45. Găsiră atlta pradă In acest oraş, Incit îşi dobîndiră veştminte pentru vecie. id. ib. 50. Patru miei dc la Ispas, Pentru primul de popas. Alecsandri, p. ii, 105. Părăsi satul şi familia ei pentru totdauna. Odobescu, ş. i, 10. Mai avea stilaseşi părăluţe albe pentru zile negre. Creangă, p. 3. Dă poroncă să-i culce In casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă penlru veşnicie, id. ib. 249. Era soarele in cruce, de se odihneau munţii numai pentru o clipită, id. ib. 273. Âr fi preferabil să fie fixată conferenfa pentru o duminecă. Caragiale, o. vii, 413. Să-şi ducă merinde pentru amiază, iar scara să se întoarcă acasă. Re-breanu, i. 52. Adoarme-mă pentru vecie. Galaction', o. a. i, 59. Mama pusele o puţinică Ce brlnză, să avem penlru iarnă. Vlasiu, a. p. 132. □ Am aminat examenul pentru 5 iulie. Directivele au fost dede pentru anul In curs. Mîncare pregătită penlru seara. (încadrarea temporală prezentată ca destinaţie a ceva este indicată prin anterioritate, posterioritate sau coneomitenţă In raport cu un moment actual) Noi pentru viitor ne pregătim. Labiş, p. 300. Ai învăţat penlru miinc toate lecţiile? t septembrie 1962, 2. □ Pentru acum este destul. Ce mai avem penlru astăzi? Meniul acesta a fost pentru ieri. <> (Destinaţia este o fiinţă căreia i se adresează un lucru, un fapt etc.) Să-m trimiţ. patru calăpuri [de săpun] penlru ... cucoana căimăcămesa (a. 1798). Iorga, s. d. viit, 30. Ceasul cel după urmă a bălul pentru mine. Marcovici, c. 10/11. Un scaun era rezervat lingă jude penlru colonel, cr (1848), 21/01. Acest răvaş e pentru tine. Negruzzi, s. i, 22. Culege nu-rnă--uita ca să facă un buchet pentru amorezul ei. id. ib. 196. Trei fragi de-ar fi, slnt penlru tine1 Coşbuc, p. i, 182. însemnarea aceasta e pentru dumneata. Sadoveanu, o. ix, 154. Mai am ascunse ...Şi nişte cămeşi, nişte fote şi nişte bele Care nu slnt nici pentru muieri, nici pentru fete. Arghezi, vers. 197. Aş, facultate, asta e pentru băieţi de bani gataI Călinescu, e. o. t, 136. Tocmai tăiase o găină ca s-o facă ciorbă penlru ai casei. Ca.mil Petrescu, o. i, 73. Vinul e pentru noi, Nu c pentru boi. Zanne, p. iv, 182. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este un element omagiat, In cinstea căruia se formulează o urare) Beţi şi pentru cci care or lupta. Sadoveanu, o, xvjii, 302. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este un element preferat In dedicarea, închinarea unui anumit lucru) Ceteşte ... un stih ce pentru tine scrisei. Conachi, p. 221. Scrie ... sonete per.tru răsărita stea a Moldaviei. Negruzzi, s. i, 206. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este lin clement favorizat, ales, în folosul sau de dragul căreia se întreprinde acel ceva) Pentru noi multe şi mari minuni fapt-au făcătoriul şi Dumnezeul nostru. Coresi, ev. 64. Şi noi datori slntem penlru fraţii noştri sufletele noastre să punem. id. ib. 469. Nu ştiţi că venrerea mare eu mă răstugniiu printru voi? (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 46/5. Că această lume iasle ca o chervăserie: numai pentru călători iasle făcută. Varlaam, c. 334. Să dea viiaţa lui izbăvire pentru mulţi. N. test. (1648), 26v/10. Sta tare Nicolai Vodă pentru pămînteni. N. Costin, let. ii, 86/37. Măcar că era grec, om strein, dar era om bun; să pune Icre pentru peminleni la domnie. Neculce, l. 33. Era ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun penlru ei. anon. cantac., cm i, 139. Păstorul cel bun îşi pune sufletul penlru oi. Antim, p. XXVII. Acum tot mearge la dînsul de cere bani pentru copil (a. 1709). Iorga, b. r. 348. Ca un miloslrd crucea ... pentru noi au luai. Mineiul (1776), 201rl/10. Te-ai jerlvit pentru mine. Budai-Deleanu, ţ. 138. Dobitoacele slnt lăsate ... pentru noi oamenii. Drăghici, r. 66/4. Să ceară a i se da ... bucate pentru oştirea lui. Bălcescu, m. v. 54. Te vei încredinţa că prietenul tău a făcut pentru line mai mult declt line. Negruzzi, s. i, 63. Trăind numai pentru el. a fost de pagubă compatrioţilor săi. id. ib. 243. Ce-o să aibă din nimeni în lume n-ar fi făcut asta. Bassarabescu, s. n. 14. Perceptorul făcuse Insă destul pentru de-alde Moromele, ii. amînase şi-i păsuise cil se putuse de mult. Preda, m. 452. Cine nu adună penlru sine adună pentru alţii. Zanne, p. v, 9. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este im element vizat ca substituit prin altcineva iu efectuarea unui fapt) Spune-mi ce voieşti a-i scrie, căci voi scrie eu pentru line. Drăghici, r. 91/22. Sinleţi voi îngăduitori ca dlnsul şi pentru mine. Rebreanu, i. 72. Am semnat eu pentru dumneavoastră. Galaction, o. a. r, 47. Lilea Ileana grăieşte şi. pentru dînsul. Sadoveanu, o. ix, 386. Fugi, urîle d’îngă mine C-oi lucra şi penlru line. Jarnîk-Bîrseanu, d. 463. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este un element particularizat, privitor la care se raportează restrictiv un anumit fapt) Cit pentru condamnat ..., abia către seară putu să se scape de oameni, cu (1848), 4J/ă7. Cit pentru vaga-bunzi ..., legea determină ca să se prindă în acel ţinut unde se află. ib. 6’/7. Cil pentru mine, domnul meu, mi-ar plăcea să trăiesc într-o republică de femei. Ne-gruzzi, s. 1, 290. Cît penlru mine unul, fieşlecine ştie C-o am dc bucurie CînJ. toată lighioana... Cline sadea îmi zice. Alexandrescu, o. i, 209. Nici lu nu eşti. de împărat, nici împărăţia penlru. tine. Creangă, p. 186. De unde ştii că nu s-or schimba lucrurile In bineşi pentru d-ta. id. ib. 235. Scria In ziarele care cereau dreptate pentru cei nedreptăţiţi. Galaction, a. 329. Pentru dumneata Eu n-aş zice ba. Alecsandri, p. p. 7. (Fiinţa căreia i se adresează ceva este un element singularizat faţă de care se raportează selectiv un anumit fapt) Fiinţa cea mai de temut pentru om este însuşi omul. Marco-vici, n. 16/11. Mai mult purta grijă pentru slăplna ci decît de dlnsa. Drăghici, r. 27/10. Dragostea ce avea penlru dlnsul poporul. Bălcescu, m. v. 29. Aruncă ocliiade arzătoare junelor franţeze pentru care avea o preferinţă întărită, cr (1848), 103/47. Fă bine de ai oarecare btlndcţe penlru o persoană bolnavă. Bolintineanu, o. 449. Simţ o adorare în inima mea pentru tine. Eminescu, n. 116. Am eu purtare dc grijă penlru dlnsul. Creangă, p. 299. Se topea de dragoste penlru Ileana. Ispirescu, l. 29. Adoraţiune de toată clipa pentru persoana lui fizică. Vlahuţă, o. a. i, 194. Boţan n-avea pentru femeie o consideraţie deosebită. Brăescu, o. a. i, 4. Ne-am continuat cercetările ... din simpatie pentru el. Sadoveanu, o. xii, 7. Văditele lui atenţii pentru Olilia i se păreau scandaloase. Călinescu, e. o. i, 50. Intră... cu inima băllndu-i ... de dragoste penlru fiul ei. Camilar, n. i, 110. 4 (Motivarea prin finalitate enunţă explicit mobilul, rostul săvîrşirii unui fapt) Ce numai pentru lauda oamenilor ei se postiia. Coresi, ev. 49. Răuţchi ... trecusă ... şi la Duca Vodă pentru trebile păcei. Neculce, l. 143. Să-i dea Brlncovanul pe an cile 10 pungi de bani pentru chivernisala lui. id. ib. 175. Acest secol fu ... secolul prin care se renumiră şi In care se luptară puternic pentru libertate. Bălcescu, m. v. 15. [Românii] se luptă pentru drepturile naţionale şi triumfă, id. ib. 17. Precupeţi ce retipăresc la psaltiri şi ceasloave pentru speculaţie. cr (1848), 81/43. Pentru ale noastre drepturi m-am luptat fără-ncetarc. Alexandrescu, o. i, 264. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Eminescu, o. x, 137. Scriitorul scrie astăzi penlru slavă. Galaction, a. 111. Ofiţeri ... veniţi anume pentru pricopseală. Brăescu, o. a. ii, 370. Se prezenta penlru o bursă la seminarul Socola. Sadoveanu, e. 92. Slnt fiul unui neam sărac Ce s-a luptai amarnic pentru pîine. Beniuc, v. 111, <)• (învechit; mobilul, rostul săvîr-şirii unui fapt este obiectul unei asigurări despre realizarea a ceva) De bună voie noi încă ne-am pus peceţile pentru mai mare mărturie ca să să ştie (a. 1581). cuv. d. bătr. i, 29/7. Şi pentru credinţă pusu-ne-am mai jos In toc de peceţi şi deagetele (a. 1591). ib. 58/6. Pănlru 6un[ă] credinţ[ă] am pus şi măna eu Cr[i]ste log(ofăt) (a. 1626). I. Bianu, d. r. 127. Peînlru eredenţa n-em PRINTRU — 1486 — PRINTRU mai jos (a. 1695). Iorga, b. r. 323. Şi peniră mai mare credinţa, dau zapisul tn mâinile dumnealui şi întăresc zapisul cu degetul mieu (a. 1729). id. s. d. xii, 33. Pintru mai adivărată credinţă am pus numele şi degetul (a. 1836). id. a. i, 56. (Mobilul săvîrşirii unui fapt este obiectul unei solicitări exprimate în speranţa împlinirii ei) Acela amu pentru' talanţi ruga-se, iară acesta pentru dinari. Coresi, ev. 284. Cine să va ruga pentru iertarea păcatelor unuia ca aceluia? Varlaam, c. 266. Roagă-te pentru mine ca să fiu iertai de cit rău ţ-am făcut. Dosoftei, v. s. septembrie 5r/19. Să rugaţi pre jD[u]mn[e]zoi; şi pentru a noastră spăsenie. Biblia (1688), [prefaţă] 5/14. Noi, călugării, vom avea a ruga pe milostivul Dumn[t]dzău pentru ft[un]ă sănătatea măriilor voastre (cca 1690). Iorga, d. b. i, 93. Mult s-au rugai acelui capegiu pentru Dumitraşco beizadeaua, s-i fie milă de dlnsul că-i un copil. Neculce, l. 116. Să roagă din inimă pentru fericirea părinţilor. Marcovici, d. 3/1. Pentru ajutor la măcinatul griului ... este rugată acea cinstită logofeţiie ca să binevoiască a pune îndatorire asupra cuvioşilor igumeni ai acestor mănăstiri (a. 1834). doc. ec. 710. Toată noaptea cambanele sunară ca să aducă aminte sufletelor celor bune a se ruga pentru mlntuirea sufletului celui păcătos. cr (1848), 21/52. Vă rugăm, prin urmare, pentru un cuvinţel. Caragiale, o. vii, 60. Te ruga nevaslă-mea, măicuţă, pentru nişte şerbet. C. • Petrescu, î. ii, 244. Pentru pace mă rog. Isanos, ţ. l. 44. <0> (Mobilul să-vlrşirii unui iapt este obiectul unei cerinţe a cărei Împlinire se urmăreşte) El se-an dus Incătroo au puiuţ pentru braniştea lui (a. 1591). cuv. d. bătr. i, 56/5. Numai cărţi ne-au vinit de la Dumitraşco Vodă, să ieşim pentru hrană (a. 1674). Iorga, d. b. ii, 25. Am trimis pentru vitele dumilor voastre ce pasc pe locul nostru (a. 1687). id. ib. 67. 'Turcii ...pe toţi morţii i-au dezgropat cerclnd pentru avere. N. Costin, let. ii, 122/38. Iară nemţii ... jăcuie ce pute prin pregiurul cetăţilor peniru mlncare, Neculce, l. 57. E o venluru-toare ce cutrieră lumea pentru plăcerile ei. Negruzzi, s. i, 44. (Mobilul săvîrşirii unui fapt este obiectul unei dorinţe pentru a cărei satisfacere este oferită o compensaţie) Nu cumva ai pofti să-mi iai viţica penir-un cuc armenesc? Creangă, a. 57. Peniru nimic In lume nu mă mişc de aici. Camil Petrescu, t. iii, 68. Peniru nimic In lume n-aş fi trecut un pas mai departe. Sadoveanu, o. i, 89. Pentr-un păhărel de vin M-ai dat, maică, la străin. Jarnîk-Bîrseanu, d. 175. Boii i-o dat pentru bere. Bîrlea, c. p. 156. (Obiectul dorinţei pentru a cărei satisfacere se oferă o compensaţie este o durată anumită sau o circumstanţă gîn-dită ca o durată) A? fi dat orice pe lume penir-un ceas de prelungire. Conachi, p. 102. □ A? fi dat mult peniru o viaţă liniştită. <£■ (Mobilul săvîrşirii unui fapt este obiectul unei intenţii în vederea căreia se întreprinde efectiv ceva) Triimisă Antioh Vodă sol pe Bogdan hatmanul In Ţara Muntenească la Brlncovanul pentru aşedzarea păcei. Neculce, l. 134. Au dat şi leşii agiutor lui Antiohii Vodă poduri ... peniru mai degrabă deşertare. id. ib. 146. Cu toţii dar Intre dlnşii datori sini mină să puie Peniru apărarea vieţei. Conachi, p. 286. Aceste adunări se convocau de domn pentru facerea legilor. Bălcescu, m. v. 9. Mă duc să gătesc tot peniru purcederea noastră cu noul nostru domn. Negruzzi, s. i, 162. Pentru menţinerea or dinei...orlnduise In fiecare plasă un beşliu. Ghica, ap. hem 2 661. Cuiburi de mitraliere viclene plescăneau învrăjbit ca stolurile de berze adunate la sfat pentru plecare. Brăescu, o. a. i, 149. Pentru căutarea unui drept, cei umili nu pornesc de acasă ca mina goală. id. ib. ii, 392. Consiliile pedagogice ... işi sporesc ... eforturile pentru găsirea şi aplicarea celor mai bune metode de lucru, gî 1962, nr. 683,1/1. (Intenţia săvîrşirii unui fapt este indicată ca act procesual ce urmează a fi efectuat) Pentru a scoate acum acele ... fire trebui a destrăma toată plnza. Negruzzi, s. i, 267. Se împotrivea la orice măsuri armate ce voia Poarta să ia pentru a înăbuşi răscularea lui Ipsilante. Ghica, s. 109. Teasc făcut tntr-adins pentru a stoarce mierea şi ceara. I. Ionescu, m. 382. Satul ... hotărî să-l spîn-zure, peniru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Creangă, p. 329. Pe amlndoi i-a tras aţa la Bucureşti, pentru a îmbrăţişa cariera de copist. Caragiale, o. i, 303. Se văd urmele podului, pe care l-a durat Constantin cel Mare peste Dunăre, pentru a pune In legătură Dacia cu Moesia. Vlahuţă, r. p. 19. Se întoarseră pe rînd: Gavril şi Moise, peniru a domni, iar loan, peniru a rătăci o viaţă .întreagă In Ardeal. Iorga, l. i, 21. Compilatorul intervine iarăşi peniru a potrivi lucrurile In folosul familiei sale. id. ib. 111. Lăutarii Işi potriveau zgomotos instrumentele peniru a da de ştire tuturor... că începe jocul. Rebreanu, i. 25. I-am strigat ceva, la întlmplare, In urechea surdă, pentru a-i strămuta gîndul în altă parte. C. Petrescu, s. 12. Se ridicau peniru a oferi curtenitor femeilor jilţurile de paie. id. î. i, 12. Cine vorbeşte, o face pentru a-şi împărtăşi gîn-durile, sentimentele şi reprezentările. Vianu, a. p. 15. Pentru a obţine acest rezultat, suprarealistul nu vrea să reţină nimic în scrierile sale. id. ib. 18. I se păru că se fese In jurul lui manoperă pentru a-l deposeda de avutul lui. Călinescu, e. o. ii, 140. Pentru a stimula creşterea producţiei ... s-a îmbunătăţit sistemul de colectare a produselor vegetale şi animale. Scînteia, 1954, nr. 2 893. Se sfredeleşte pămlntul pentru a se scoate avuţiile ascunse, şez. i, 204. (Intenţia săvîrşirii unui fapt este confirmată sau infirmată ca urmare a unor condiţii favorabile sau nefavorabile ce o influenţează) Citeva sugestii doar — suficient pentru a da impresia de dimineaţă. Sebastian, t. 10. Eşti prea superficială peniru a fi leneşă, id. ib. 64. □ Rezultatele slnt prea bune pentru a nu continua cercetările. <0> (în construcţiile pentru ca să, pentru ca ... să sau, Învechit, pentru să, mobilul invocat este prezentat argumenta-tiv) Să nu postim noi pentru să ne laude oamenii. Coresi, ev. 50. Acolo voi petreace pentru ca să scap de acea moarte amară (a. 1620—1625). gch i, 67/19. Numai peniru să doblndească ... mult năpăsluiesc şi asupresc lumea. Varlaam, c. 9. Sloboade pre oameni neputinţă ... pentru să cunoască că slnt şi ei oameni. id. ib. 328. Vor îmbla ... pentru să facă ucidere, prav. 97. Poate să-l şi muncească pentru să spuie. ib. 294. Şi pentru să-i hie mai lesne a supune Ardealul, luasă toată Ţara Muntenească. M. Costin, o. 47. Şerbul tău le ţine ... Peniru să ia cu asupră plată din mila ta. Dosoftei, ps. 59/4. Zi dară că slnt sor lui pentru ca să mi să facă mie bine. Biblia (1688), 82/24. Să ne sculăm să mergem, pentru să trăim, să nu murim. ib. 331/33. I-au dus la vizirul pentru să le facă treaba. ist. Ţ. R. 39. Au făcut mare stricăciune ţării pentru ca să strice pe copiii lui Cantemir. Neculce, l. 120. Aşa au făcut cum s-au zis, pentru ca să rămlie neamului omenesc pomenire. C. Cantacuzino, cm i, 14. Au zis să facă pă Plrvul banal postelnic mare, peniru ca să fie In toată vremea lingă dlnsul, om de sfat. R. Popescu, cm i, 279. Am trudit din zi din noapte ... pentru ca să nu mă număr In rlndul leneşei slugi. Antim, p. XXV. Pentru ca să s-ajute stnt născuţi. Conachi, p. 286. Semănau ghindă de creşteau dumbrăvi, pentru ca să aibă strănepoţii lemne de ars. Negruzzi, s. i, 246. Pentru ca să locuiască pămlntul dăruit, ll tmpoporau cu prizonieri, id. ib. 273. Te-am încălecat pentru ca să mă porţi In spinare. Alecsandri, t. i, 430. Vrei să ne intllnim lntr-o zi ... pentru ca să vorbim despre o afacere care, desigur, te-ar interesa? Caragiale, o. vii, 409. Peniru ca iarăşi să-l împace, li cioplea... o păpuşă. Slavici, n. i, 53. M-am hotărlt să mă fac copist, pentru ca să pol a-mi sftrşi medicina. Delavrancea, t. 214. Pentru ca să poată scrie, îi trebuia linişle. Vlahuţă, o. a. iii, 57. Casa peniru ca s-o ştie, Au pus ca semn o nuia. Coşbuc, b. 31. (Mobilul invocat este Întreprinderea unui fapt prezentat ca urmare necesară a ceva) Bengescu e prea mulţumit de succesul scrierilor sale în limba noastră pentru ca să nu continuie. Alecsandri, s. 158. (întreprinderea unui fapt este prezentată ca urmare contradictorie în raport cu ceea ce ar fi fost de aşteptat ca mobil) 16154 PRINTRU — 1487 — PRINŢ Ne depărtăm In grabă de acest spectacol înfiorător ... pentru ca să dăm peste altul şi mai crunt! Alecsandri, o. p. 370. A rls pentru ca peste citeva minute să pllngă. GRAM. ROM.2 II, 465. 2. a) (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă referirea delimitativă, în limitele indicate de acest determinant, la o motivare cauzală, invocată ca factor determinativ, ca temei sau ca justificare a ceva) Să proslăvim pentru toate pre sfinţia ta. Dosoftei, ps. 511/5. Şi să mirară pentru toate cile adusease preste el Domnul. Biblia (1688), 3812/58. Mi să pare, pentru doauo pricini să-şi fie mutat scaunul. R. Popescu, cm i, 227. Aşa din senin şi fără cuvint ...se mlnia foc pentru toată nimica. Ho'gaş, dh. ii, 134. □ îţi mulţumim pentru întreaga bunăvoinţă. A fost criticat numai peniru o parte din opera sa. b) (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă referirea delimitativă, în limitele indicate de acest determinant, la o motivare finală enunţată ca obiectiv, ca destinaţie sau ca mobil) Pentru toţi cărei cu trupul au căzut Inşelăciunei şarpelui ... trupulu-ş Isus munci. Coresi, ev. 176. Pravile tocmite, alease şi scoase pentru toţi lucrătorii pămlnlalui. prav. 1. Minutul Intru care un an să sflrşaşle ... este de mare interes peniru toţi oamenii. Marcovici, d. 3/7. Eu iţi voi purta de grijă pentru toată cheltuiala drumului. Drăghici, r. 6/13. Legea comună pentru toţi. Bălcescu, m. v. 10. Drumul e făcui de oameni, peniru toţi oamenii care vor să meargă pe el. Stancu, r. a. iii, 101. La o scurtă, socoteală, pentru toată lumea era limpede că, in mai puţin de un ceas, prima patrulă ... avea să fie In spatele lor. Barbu, p. 234. □ A dat destul de mult peniru un kilogram de miere. Plătea pensie alimentară pentru doi copii. Problema este foarte importantă peniru unii dintre noi. <> ' (Referirea delimitativă priveşte extinderea sau restringerea unei perioade de timp sau a unei circumstanţe gîndite ca durată) Boierii ... izbutesc ... a doblndi un domn ales de dinşii, dar pentru scurt timp. Bălcescu, m. v. 23. Se găsiră încă bani mulţi...şi provizii de hrană peniru trei ani. id. ib. 154. Regele ia doliul pentru 21 de zile. cn (1848), 93/34. M-a lăsat In voia mea pentru o bucată de vreme: Creangă, a. 10. Liniştea ...se inlinse pentru cllăva vreme. Sadoveanu, o. ii, 67. îi culca la el pentru cttva timp, clnd rămlneau fără adăpost. Călinescu, s. 239. Izbutiră să-l vadă... peniru o jumătate de ceas. Camil Petrescu, o. ii, 19. îmi robeşte inima Pentru-ntreagă viaţa. Jahnîk-Bîh-seanu, d. 33. <0> (Referirea delimitativă priveşte stadiu) cantitativ maxim atins în ordinea reală a suitei manifestărilor aceluiaşi fapt sau stadiul cantitativ minim ocupat de manifestarea unui fapt într-o ordine virtuală de reluări posibile) Pentru a doua oară fu investit cu puterea vizirească. Bălcescu, m. v. 83. Să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. Negruzzi, s. i, 168. Pentru intiiaşi dată văzu din tn-tlmplare Un cal. Alexandrescu, o. i, 343. A şi povestit-o cu altta spirit dl. V. Alecsandri, pe carele atunci, acolo, peniru prima oară. l-am zărit. Odobescu, s. iii, 21. Pentru a o sută oară era să i se adreseze aceeaşi întrebare. Caragiale, o. i, 305. Am cunoscut peniru inttia oară pe Leonică Ciupicescu acum ciţiva ani. id. ib. 307. Pentru prima oară vorbeam cu ei. Delavrancea, t. 208. Pentru Intiiaşi dată o auzeam vorbind mai mult. id. ib. 228. Pentru prima oară observam cit de tare slăbise tn anii din urmă. Vlahuţă, o. a. ii, 63. Cere cuvlntul pentru a treia oară. Brătescu-Voi-neşti, p. 203. O înfiorare dulce ...gldili sufletul musafirului pentru inllia dată In viaţa lui. Gîrleanu, n. 232. Cu glas tremurat, ii zise pentru ultima oară ... Rebreanu, i. 103. Se ghidi peniru Inllia oară la ziua de mline. Bassarabescu, v. 141. Ajunsesem tn faţa hotelului In care intram pentru Inllia oară. Brăescu, o. a. ii, 49. Glasul lui stins gemu pentru cea din urmă oară. Sadoveanu, o. i, 57. 3. a) (Urmat de un determinant distributiv, exprimă referirea iterativă, In sensul indicat de acest determinant, la elementele unei suite de motivări cauzale de acelaşi fel, invocate ca factori determinativi, ca te» meiuri sau ca justificări) Şi-i făcea zile negre pentru orice lucru. Vlahuţă, n. 167. □ Pentru fiecare depăşire de plan a fost evidenţiat. b) (Urmat de un determinant distributiv, exprimă referirea iterativă, Jn sensul indicat de acest determinant, la elementele unei suite de motivări finale de acelaşi fel, enunţate ca obiective, ca destinaţii sau ca mobiluri) Pentru oricare zidire asta-i lege neschimbată. Conachi; p. 266. Biletul e bun pentru orice tren. Sadoveanu, o. ix, 246. O (Referirea iterativă priveşte elementele de acelaşi fel ale unei.suite de perioade sau de circumstanţe gîndite ca durată) Să ai de cheltuială pentru fiecare zi. Avea îmbrăcăminte adecvată peniru orice anotimp. — Şi: pentru, (popular) pintru, (învechit şi regional) păntru, pintru, (învechit) priintru, preintru, prfintru, păintru, peăntru, peintru, pintră, (regional), printră (alr i 1 442/24), printu (ib. 1 442/45), păntu (T. Papahagi, m. 167), p6ntu (alr i 1 442/138), pintu (ib. 1 442/138), pintu (ib. 1 442/295), puntru (ib. 1 442/270) prep. — Pre + intru. PRINŢ s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat (1) şi. de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană care are acest titlu; principe1 <»>• losif al doile, ... duxul Tuscaniii, mare prinţ Transilvaniei, rînd. jud. [prefaţă] 3/8. Alexandru Vodă n-au trecut Dunărea, ... aşteplind Intru agiutoriu şi pe Petru III ..., prinţul Ţerei Munteneşti. Şincai, hr. ii, 211/16, cf. iii, 122/12. Pavel Pelrovici, mare prinţ şi moştenitor ..., s-au tnsorat a doua oară. Calendariu (1794), 16s/32. Stăplnirile cele m.ai înalte se numesc tn monarhii: împăraţi, chezari, crai, ... prinţi, d. sup. 8/18. Prinţul, cu necredinţa sa .... toate uneltele mele le va moşcoli. N. Popovici, o. .50/7. Prea înălţatul fiiu al măriei sale ... va avea titula: prinţul de Parma. Napoleon, 37/11. Tlnărul prinţ foarte iubea ştiinţele. Nicolau, p. 175/4. Această carte iasle adunaţia arliculilor dielaliceşti ... prin prinţul Glieorghe Racoţi II ... întărită. Aaron, p. f. 616r/2, cf. Calendariu (1820), 2/30. S-au căsătorit cu Frideric August, prinţul Saxoniei. Carcalechi, c. 41/18, cf. 40/21. Dinlr-această grădină trec Intr-alla ... unde este şi palatul prinţului Carol, fratele craiului. Golescu. î. 119, cf. Clemens. Un prinţ de viţă împărătească, anume Caracal. Pleşoianu, c. 104/8, cf. id. a. 54/16. Prinţul de Ircania murise la un război. Căpăţineanu, s. 91/17. Acest prinţ va merge la Brazilia după nuntă. cn (1829), 143/16. La ţerimonia urmată au fost de faţă ...guvernatorul Moscăi, prinţul Galiţln. ar (1829), 1661/3. Francisc I .... împăratul Austriii, ... prinţ marc Transilvaniei, fl (1838), 31/18. Toţi boierii vin din ţară Şi un prinţ cu svita sa. Asachi, s. l. i, 195, cf. Valiân, v. Cine nu cunoaşte trista soartă a acestui prinţ nenorocit. mag. ist. i, 254/4. Plecă, după cum zicea, la castelul prinţului de Palermo. cr (1848), l2/52. Acest prinţ era. un domnitor nevrednic. Bălcescu, m. v. 36. îndreptă Confuţius starea aceştii împărăţii aşa mult cit se intirătară prinţii vecinătăţii, sp i, 139/9, cf. 138/20, Polizu. Prinţ strein nu-mi place, căci nu ştie româneşte. Alexandrescu, o. i, 265, cf. Sion, c. XVI/3. Prinţul cu-ai săi cavaleri, într-o sală luminoasă, Se-mbătau de dulci plăceri. Bolintineanu, o. 93. Tinerii prinţi ... periră unul dupe altul sub sabia gealalului. Odobescu, s. i, 257. în al umbrei întuneric Te asemăn unui prinţ. Eminescu, o. i, 110. Ea declamă cu toată căldura: «Fiul meu! prinţul!» Caba-giale, o. i, 2. Să plimbă lntr-o trăsură mai ciudată, mai înzorzonată şi mai caraghioasă declt a unui oarecare prinţ grec. Delavrancea, t. 268. Dar dinlr-al prinţilor şirag ...De bună seamă cel mai drag A fost ales. Coşbuc, p. i, 54. Mi-a spus că are să mă mărite după un prinţ. Agîrbiceanu, a. 97. A fost decorat; a înaintat ca un prinţ. Bassarabescu, v. 107. Vino-ţi In fire, prinţe. Duşmanul e acum pe cîmpul de luptă. Camil Petrescu, t. iii, 377. Soarta făcuse parcă prinsoare 18155 PRINŢĂ1 — 1488 — PRINŢIŞOR să-l alinte ca pe un prinţ indian. Brăescu, o. a. i, 280. Poate că Intr-adevăr eşti prinţul de Galles. Se- bastian, t. 169. împăratul şi prinţii ... se mişcau cu greutate şi Inttrziere, avlnd fiecare interese. Sadoveanu, o. xii, 220. De ridică regele capul, capul prinţului se ridică. Arghezi, b. 29. Slntem la curte, unde nici o carieră nu se poate face dacă nu placi prinţului. Călinescu, c. o. 174. Crezi că ai să clştigi procesul, prinţule ? Stancu, r. a. i, 262. Marele nobil luptă să devină prinţ suveran, v. rom. ianuarie 1954, 204. La prinţi de singe Şi regi se scrie astfel, t iulie 1964, 62. Murind tatăl prinţului, acela rămase crai In locul tătine-său. Reteganul, p. v, 19, cf. alr ii 2 864/791, 812. <$> Prinţ consort v. consort. Prinţ moş- tenitor v. moştenitor (1). «0- Fig. [Amăgirea] este prensul de obşte nu numai a oamcn[i]/or, ce şi a dobitoacelor, a pasărilor şi a peştilor. Critil, 90/35. Aristotele ..., supranumit „prinţul filozofilor“ ..., s-a In-tllnit odată cu un tlnăr. Caragiale, o. ii, 139. <> Expr. A trăi ca un prinţ = a avea de toate din belşug. Cf. DM, DEX. — Pl.: prinţi. — Şi: (învechit) prcns s. m. — Din germ. Prinz, rus. npHHiţ. — Preus Fig. Prinţesei mici ii pare bine Că stăplneşte ţara de albine. Arghezi, vers. 182. + Fig. Femeie distinsă, bine crescută, bine educată. Cine-i prinţesa asta? Scriban, d. Avem nişte domnişoare minunate, nişte prinţese. Călinescu, e. o. ii, 177. 4 F i g. (Ironic) Femeie snoabă, preţioasă, care face pe nobila. — Pl.: prinţese. — Şi: (învechit şi regional) prin-ţeăsă, prinefisă, (Învechit) prensâsă, (regional) prin-eeâsă (alr ii 2 865/36, 53, 172, 219) s.f. — Din germ. Prinzess(ln), rus. npmtiiecca, fr. prineesse. PRINŢfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Princiar. S-au rugat de noi ... a-i arăla lui toată graţia noastră cea prinţească. Şincai, hr. iii, 38/28. Supt mitra cea prin-ţească, In povază, era un corb cu aripile întinse, id. ib. 236/3, cf. Polizu, Costinescu. — Pl.: prinţeşli. — Prinţ -fsuf. -esc. PRINŢÎŞTE adv. (învechit, rar) Ca un prinţ. Cf. Polizu. — Prinţ +suf. -eşte. PR1NŢIĂR, -Ă adj. v. princiar. PRÎNŢIP1 s. m. v. principe1. PRINŢÎP2 s. n. v. principiu. PRINŢIPĂL, -Ă adj. v. principal. PRINŢIPĂLEŞ adj. v. principal. PRINŢIPAt s. n. v. principat. PRINŢIPE1 s. m. v. principe1. PRINŢIPE2 s. n. v. principiu. PRINŢIPEĂSĂ s. f. v. principesă. PRINŢIPEAzĂ s. f. v. principesă. PRINŢIPÎSĂ s. f. v. principesă. PRINŢÎPIE s. f. v. principiu. PRINŢIPÎSĂ s. f. v. principesă. PRINŢÎPIU s. n. v. principiu. PRINŢIŞOR s. m. Diminutiv al lui prin ţ. I. Prinţ tlnăr. Cf. Valian, v., Polizu, Barcianu, Alexi, w. Nu vezi, bunicuţă, cit li de frumuşel, alb de tot, cu penaj şi cravată roşie, parcă e un prinţişor. Brăescu, o. a. i, 234. Cuprinzlndu-şi de după umăr feciorul, Vodă l-a sărutat pe tlmplă ... Era un prinţişor fraged şi subţirel; abia trecuse de zece ani. Sadoveanu, o. xii, 288, cf. 366. 16181 PR1NŢ0AICĂ — 1489 — PRIOCĂ 2. (Adesea depreciativ) Monarh al unui stat de mică însemnătate. Prinţişorii şi margrafii nemţeşti ... voiră să ţină şi ei haite luxoase de vînăloare. Odobescu. s. iii, 142. A intrat cu automatul său la curţile prinţi-şorilor germani. Sadoveanu, o. xi, 652. — Pl.: prinţişori. ■ Prinţ+suf. -işor. I'RINŢOAlCĂ s. f. (Regional) Prinţesă’ (Beclean — Dej). Cf. alr ii 2 865/260. — Pl.: prinţoaice. — Prinţ -f suf. -oaică. PRINVArĂ s. f. V. primăvară. PRINVENÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar; urmat de un infinitiv) A izbuti, a reuşi (să...). Mi se părea că prin stârnirea mea la acestea voi prinveni a pricepe mai bine înţelesul... Invăţălurelor. Brezo-ianu, î. 17/18. Aşa prinvenim a învinge multe şi mari pedice. id. ib. 54/12. — Prez. ind.: ? — Prln + venl (după fr. parvenir). PRINZĂCI adj. (Prin Transilv.; despre oameni) Descurcăreţ. L-am trimes la crijmă, dup-o fele de rachiu, şi după ouă, pe la boresele din vecini. Om prin-zacil Trlntise ghietu rumân o mămăligă cit o rlpă şi-aei ne-o mestecat şi-o papară de nouăsprezece ouă. Bănuţ, t. p. 38. — Pl.: prinzaci. — Prinde + suf. -aci. PRINZ ARE s. f. 1. (Regional) Faptul de a prinde (III 1), de a pescui (Gingiova — Băileşti). Cf. Graiul, i, 71. Da’ la masă ce mănlncă ? Numa cigă şi postrungă Şî nisătru de-l mărunt ... Că e lezne de primare, ib. 2. (Prin nordul Olt.) Temniţă, închisoare. Cf. JAHRESBER. V, 190. — Pl.: prinzări. — Prinde -f suf. -are. PRINZAŞ, -A adj. (învechit, rar; despre oameni) Care lucrează cu plăcere. Cf. lb. — Pl.: prinzaşi, -e. — Prinde + suf. -aş. PRINZĂCldS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Uşor de sesizat, de Înţeles. Cf. drlu. — Pl.: prinzăcioşi, -oase. — Prinde -f suf. -ăcios. PRIIVZĂTOR, -OARE adj., subst. I. I. Adj. Care apucă, înşfacă, înhaţă; care pune mina pe..., care capturează. Cf. drlu. A împinge pe Ncera In laţu-mi prinzător. Alecsandri, ap. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, dl, dm. + (Substantivat, m.) Persoană care prinde pe cineva (care vrea să fugă, să facă ceva etc.); persoană care se ocupă cu capturarea păsărilor sau a animalelor sălbatice. V. v î n ă t o r. Banii pe jumătate din ţoală suma să se deic îndată prinzătorului. ar (1830), 272/48. Caii au rămas prinzătorilor. Alecsandri, ap. ddrf. Prinzătoriul au avut mare tărie de suflet şi agerime de spirit, că, dacă nu se grăbea, se Intlmpla o mare nenorocire (a. 1875). ap. Bariţiu, p. a. i, 661. A făcut rost de un sticlele de la prinzătorii cu clei. Călinescu, e. o. ii, 194. Prinzătorul a încercat ... un mijloc ingenios de a o determina să mănlnce. vîn. pesc. aprilie 1964, 14. Ne amintim de stolurile împuţinate din cauza lăcomiei prinzătorilor de pe ţărmurile Medileranei. ib. mai 1964, 8. + Spec. (Substantivat, m.) Copil care, în unele jocuri, aleargă după ceilalţi copii pentru a-i prinde (în condiţii determinate). Este prins acela care trece hotarul ori este atins cu palma de către prin-zălor. Pamfile, j. iii, 2. Slnt scăpaţi acei care pot scăpa neatinşi şi lovesc cu palma locul unde a stat prinzătorul. id. ib. + (Substantivat, m.) Copil care prinde mingea la unele jocuri cu mingea (şi o aruncă lntr-o groapă făcută în pămint). Cf. Pamfile, j. i, 21- 2. S. f. Cursă de prins păsări sau alte animale; unealtă sau loc special amenajat pentru prins peşte; spec. cursă de prins păsări de forma unei duble colivii, în care un compartiment este ocupat de o pasăre clntătoare în captivitate, iar celălalt compartiment, cu un perete mobil deschis, serveşte ca nadă pentru o pasăre liberă care, intrată în el, este prinsă prin închiderea peretelui mobil. Cf. Polizu, . ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u„ cade. Clnd apele bălţii se-ntorc năvalnice..., peştii năvălitori cu ele deodată împing, deschid clapele şi intră In prinză-toare, In ghiol. Voiculescu, p. i, 26. Veghea temeliile prinzătorii numai din părţile de către glrlă. id. ib. 30. Ai fost şi tu vlnător lntr-o vreme, Insă de vrăbii, piţigoi şi slicleţi, cu praştia, cu cleiul şi prinzătoarea. Pas, z. i, 209, cf. dl, dm, scl 1973, 45. 3. S. f. (învechit, rar) Temniţă, Închisoare. De va auzi vreun lucru nou ceva de la dlnsa, o va slobozi din prinzătoare. Varlaam-Ioasaf, 41r/20. 4. S. f. (Vestul Transilv.) Săculeţ făcut dintr-o plnză rară şi groasă în care se pune caşul la scurs, prin care se storc fagurii. Com. din Tărcăiţa — Beiuş, cf. CHEST. v 61/34, 70, 82/25, 128/27, 34, 85, vi 154/6, a i 12, 13, 17, 20, 21, 22, 23.. II. P. anal. Nume dat unor obiecte sau unor părţi ale acestora care servesc la prindere, la fixare, la apucare, la sprijinire etc. 1. S. n. Maşină sau instalaţie folosită pentru separarea anumitor impurităţi dintr-un material. Cf. LTR2, DL, DM, DEX. 2. Subst. (Popular) Grinda principală care leagă căpriorii unei case (ţărăneşti). Cf. jahresber. xix, 102, alr i 666/554. 3. S. f., s. n. (Regional) Bulfeu (la jug). Cf. BocĂ-neţu, t. a. 151, 199, Gregorian, cl. 64. 4. S. f. (Regional) Miner (1) (la coasă). Com. din Mi hăileni —Miercurea Ciuc. 5. S. f. (Prin Bucov., prin nordul Mold. şi prin nord-estul Transilv.) Fiecare dintre cele două bare de lemn care fixează părţile laterale ale războiului de ţesut sau tălpile războiului de ţesut una de alta; chingă, (regional) prinsoare (II 9). Cf. şez. v, 119, alrm sn i h 302, a v 15, 33, Glosar reg. 6. S. f. (Prin Bucov.) Tindeche (la războiul de ţesut manual). Cf. a v 8, 14, Glosar reg. 7. Subst. (Regional) Unealtă de tors nedefinită mai de aproape (Bistricioara — Borsec). Cf. h x 22, 69. 8. S. f. (în sintagma) Prinzătoare de muşte— fişie de pînză sau de hîrtie, îmbibată cu o materie lipicioasă, care serveşte la prinderea muştelor. O perdea cărămizie care slujea şi de prinzătoare de muşte vara. I. Botez, b. i, 67. — Pl.: prinzători, -oare. — Prinde + suf. -ător. PRINZIONER s. m. v. prizonier. PRINZONER s. m. v. prizonier. PRINZONIEIt s. m. v. prizonier. PRINZONÎR s. m. v. prizonier. PRIOCĂ s. f. (Munt., Mold. şi nordul Dobr.) Herghelie. Toată ziua şi toată noaptea prioca păştea împrăştiată. conv. lit. xlivx, 204, cf. 203, 208, Chiri-ţescu, gr. 253. Aveam toţi clte o priocă de cai, de 10, 20 şi 50 de cai. ap. Scriban, d. Preucile de iepe. ap. id. ib., cf. alr i 1 798/960, alr ii/705, alrm sn i h 205, Udrescu, gl. — Accentuat şi: priocă. Scriban, d. — Pl.: prioci. — Şi: preucă (accentuat şi prâucă, Scriban, d.) s. f. — Etimologia necunoscută. 16194 PRIOCHITI — 1490 — PRIPAS1 PRIOCHITÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică finul) A Întinde, a Împrăştia, a risipi (pentru a se usca) (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn i h 128/2. — Prez. ind.: priochitesc. — Pref. prio- + cliiti. PRI0D subst. v. prihod. PRlOSiTÎlVDE vb. III. Tranz. (Regional; complementul indică finul) A întinde, a împrăştia, a risipi (pentru a se usca) (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn i li 128/2. — Prez. ind.: prionlind. — Pref. prio- + Întinde. PRldR1 s. m. =prigoare (II). Priorii şi cioclrliile. în scl 1973, 46. PRIOR2 s. n. v. proor. PRIOR3, -Ă s. m. şi f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregaţii de călugări catolici. V. egumen, stareţ. Noi, Leopold..., preot cardinal, ... priorii! cinului sântului Ioan din Ierusalim..., poftim sănătate şi mântuire. Şincai, hr. iii, 182/14. lntr-o zi venise priora (stareţa) monaslirei ursulinelor... ca să ceară audientă. Bariţiu, p. a. ii, 521. Priorii (egumenii) benedictinilor n-au suferit pe comisarii veniţi din Roma ... In monaslirile lor. id. ib. iii, 20. Doblndi atlta încredere Incit fu numit iconom, prior şi, mai tn urmă, abate. Filimon, o. i, 315, cf. lm, Barcianu, Alexi, w., Sciuban, d. — Pronunţat: pri-or. — Pl.: priori, -c. — Din lat. prior, germ. Prior. PRIORÂT s. n. F uncţia de prior*; perioadă cît îndeplineşte cineva funcţia dc prior3; unitate teri-torial-administrativă bisericească condusă de un prior3 sau depinzînd de o mănăstire catolică ori, p. gene r., unitate teritorial-administrativă din trecut, din unele ţări. Pre... Ioan Taxi,— gubernatoriul prioralului Auraniei..., vom apăra In toate dregăloriile. Şincai, hr. ii, 154/15, cf. lm. — Pronunţat: pri-o-, — Pl.: priorate. — Diu lat. prioratus, germ. l’riorat, it. priorato. PRIORITÂR, -Ă adj. Care arc sau trebuie să aibă prioritate. Indicatoare menite să arate conducătorilor de vehicule că se află pe căi de comunicaţie prioritare. rl 1968, nr. 7 387. A ajuns la citeva descoperiri prioritare pe pian mondial. Flacăra, 1975, nr. 44, 1. — Pronunţat: pri-o-. —Pl.: prioritari, -e. — Din fr. prioritaire. PRIORITATE s. f. 1. însuşirea sau faptul de a fi primul (intr-o succesiune temporală); importanţă primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva Sn raport cu altcineva sau cu altceva; situaţie, stare a ceva care are întiietate, faptul de a fi primordial, de a avea o importanţă primordială; primordialitate, întiietate, primat3, (neobişnuit) pri-mordialism. Cf. Negulici, Stamati, d., Aristia, plxjt. Iată la ce se reduce mlndria priorităţei şi acui-lăţei a unor oameni. Isis (1859), 1182/15. Işlicul cu patru coifuri al marelui lerzi-başa părea că reclamă prioritatea nobleţei asupra căciulei. Filimon, o. i, 176, cf. PONTBRIANT, D., ANTONESCU, D., PROT.--pop., N. D., Barcianu, v. Ardelenii au mers şi mai departe în constatarea priorităţii naţionale a Munteniei. Hasdeu, i. c. i, 38, cf. Costinescu. Societatea era silită să facă un nou împrumut... spre garantarea obligaţiilor cu prioritate. Maiouescu, d. ii, 17, cf. ddrf, Alexi, w. Aranjarea trimiterilor trebuie să sc facă în mod cronologic..., ceea ce are importanţă pentru prioritate cu privire la rezolvirea unei chestiuni. bul. com. ist. i, 94, cf. Şăineanu, d. u., cade. Pontifii literari din Bucureşti continuau să aspire mirosul de tămîie al unei priorităţi. Galaction, a. 69, cf. Scriban, D. Iniţiativa particulară şi concurenţa dintre indivizi avea prioritate, ll i, 100. Lingvistul francez dădea prioritate restului vocabularului asupra fondului principal lexical. Graur, f. l. 8. Există Insă şi alte probe care pledează în favoarea priorităţii folosirii aceloraşi argumente, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 249. Frumosul din realitate are prioritate asupra celui artistic, s iunie 1960, 44. Creangă dă prioritate mişcării, lăslndu-şi eroii să se caracterizeze In acţiune. v. rom. decembrie 1964, 85. Prioritatea cstelicului esle loluna cu autonomia lui. contemp. 1977, nr. 1 280, 3/4. Loc. adv. Cu iirioritate = tn mod special, mai ales, în primul rînd, Îndeosebi. Prioritatea... îşi schimbase... specificul, din cerealieră in plante industriale, cu prioritate orez-bumbac. v. rom. aprilie 1954, 180. Excavatoarele... vor fi livrate cu prioritate tn primul trimestru al anului. Scînteia, 1977, nr. 10 972, 2. S p e c. (Jur.) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanţii reale (ipotecă, gaj ctc.) sau ai unor privilegii de a fi plătiţi din preţul obţinut prin vin zarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori; preferinţă. Cf. m. d. enc. 3. S p e c. Posibilitate pc care o arc inventatorul sau autorul unei mărci de fabrică, înregistrate într-o ţară, într-un anumit termen, de a-şi valorifica drepturile dé creaţie intelectuală fără ca o altă înregistrare a unei aceleiaşi invenţii sau mărci, făcută în altă ţară, în cadrul aceluiaşi termen, să-i fie opozabilă. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: pri-o-, — Pl.: priorităţi. Gt'n.- -dat. şi: (învechit) priorităţei. — Din fr. priorité. P1IIORÔC s. in. v. proroc. PRIÔS, -OÂSĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Prielnic. Cf. Polizu, Barcianu:, Alf.xi, \v. — Pronunţat: pri-os. — Pl.: prioşi, -oase. — Prii1 -(- suf. -os. PIUOSPÂRG1Ï vb. Iii. Tranz. (Regional; complementul indică finul) A întinde, a împrăştia, a risipi (pentru a se usca) (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn i li 128/2. — Prez. ind.: priospărg. — Pref. prio- --)- sparge. PRIOSiTUCÀ vb. I. Tranz. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A preface, a modifica, a transforma (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn v h 1 337/2. — Prez. ind.: priostric. — Pref. prio- strica. PRÎOT1 s. rn. v. preot. PRÎOT2 subst. 1. (Prin nordul Munt.) Uger al unei vaci cînd fată. Cf. Rădulescu-Codin, cade. 2. (Regional) Organ genital al vacii; (regional) fătăciune (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. A dăpus vaca la priot; c gata să fete. id. ib. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PRiOTEĂSĂ s. f. v. preoteasă. PRIOTEŞÎCĂ s. f. v. preotcşică. PRÎPAC s. n. v. pripec. PRIPAS1 s. m., s. n. *1. S. m. şi n. (învechit şi popular) Pui de animal (domestic); p. ext. copil. Iară se va tuna noaptea... vor fi plinite bune... şi inlru dobitoace pripasure. Paraclis (1639), 258, cf. 257, anon. car., lb, Polizu. Cu pripăşii Inlrebuinfaţi tn cursul mai multor generaţiuni, poate să ajungă... la rezultate cu totul satisfăcătoare. I. Ionescu, p. 16213 PRIPAS1 — 1491 — PRIPĂ 526, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. im de la iapa asia două pripasuri, ap. tdrg. Va fi pagubă in pripăşi, adică In mici şi vile. Gorovei, cr. 358. N-am. da-o pe bălana oricll ne-ar da pe ea. — Adevărat că-mi aduce noroc la casă. Anu şi pripasu’... şi asta de cincisprezece ani! AL Lupului, i>. g. 119, cf. Şăineanu, d. u., cade, bl i, 27, H xviii 139. Şi-a luat văcuţa ci, Pripasurile ei, Şi a minai-o... în deulul Galileului. Teodorescu, p. p. 375, cf. 392, Mîndrescu, l. p. 142. M-am mlnecat... Cu ale mele vaci, Cu ale lor pripăşi La cimpu cu roauă. Marian, d. 132, cf. 136. Clnd ţ-a fura mieii, n-ai parte dc pripas, şez. ii, 194, cf. iii, 86, v, 75, com. din Zagra — Năsăud şi din Or avi ţa. Eu de mlndra nu mă las Pin’ n-oi scoate-o cu pripas. Ciauşanu, gl., cf. alrm i/n h 259/85. L o c. adj. Bun dc pripas = (despre vaci) prolific; care fată în fiecare an. Cf. Pamfile, cr. 247, Scriban, d. + (Adjectival; prin Transilv.) „Sprinten“ (ca un animal tinăr sau ca un copil). Cf. ddrf. 2. S. in. (învechit) Persoană străină care s-a pripăşit (I) pe lîngă casa cuiva sau undeva. Să nu te mai apropii di robul lui D[u]mnezău, anume cutări, şi di roaba lui Dumnezău, nici di ficiorii lor, nici di pripăşii lor (a. 1799). gcr ii, 172/17. Pe Lalif camina-riul, de la Calimah pripas, Care... In Moldova au rămas, Spălări sc orinduieşte in Divanul pămintesc. Beldiman, e. 70/27. <0> (Cu sens colectiv) Ciocoii cei. mari sini cincisprezece familii, cu tot pripasu lor. Bolliac, o. 236. •{•Loc. adj. (Curent) De pripas = a) (despre animale domestice, mai ales despre cîini) care rătăceşte de colo plnă colo, fără stăpin, care este al nimănui; care s-a pierdut de stăpîn. Orice fel de vilă de pripas, acel ce va găsi vila dalor să fie a o aduce la satul său (a. 1776). Uricariul, xix, 348. Vornicei să nu îndrăznească nicidecum să prinză vitele cuivaş, de unde să pascu, cu socoteală ca să Ic numească de pripas, prav. cond. (1780), 92, cf. Valian, v., Polizu. Veniturile comunelor rurale din judeţul Pulna provin [şi] din... taxa vitelor de pripas. I. Ionescu, p. 111, cf. Pontbriant, d. Auzi, telegari? două mlrţoage de pripas. Alecsandri, t. 1 58-1, cf. 531. Nu vă azvlrliţi nebuneşte In prăpastie ca să scăpaţi de lătratul cinelui de pripas. Odobescu, s. iii, 483, cf. 482. li plăcu şi lui un aşa dobitoc.;. Mai cu seamă că era şi ele pripas. Ispirescu, u. 58, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Cu priviri de dine de pripas, sc uită numai la gura lui. Rebreanu, r. i, 126, cf. 316. Acest cine de pripas a venii, la gospodăria lui astă toamnă, din rlpile muntelui. Sadoveanu, o. x, 620, cf. vii, 483. Numai un dine de pripas se strecoară astfel într-o bucătărie. Vinea, l. i, 35, cf. 336. Calul ăsta e dc pripas. Ciauşanu, gl., cf. alr sn ii h 323, a v 14, vi 3, 16, 19, 20; b) (despre copii) care a fost părăsit, abandonat (şi rătăceşte de colo plnă colo); p. ext. nelegitim, din flori. Cf. Barcianu, v. în vremea asta, Cătălin, Viclean copil de casă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpără-tesei rochii, Băiat din flori şi de pripas... Se furişează plnditor Privind la Cătălina. Eminescu, o. i, 173. Din însurătoare s-a ales cu trei copii, din care unul singur de pripas, ap. tdrg. Se lipeau unul de altul, orfana Călina şi Sandu Fuior, copil de pripas acesta. ap. cade. Sărmanul Sloicea crescuse pe la pragurile tuturor, —copil din flori şi de pripas. Galaction, o. 45. E un bagabont. Un copchil de pripas. H. Lovinescu, t. 218; c) (despre oameni) venit din altă parte, de pe alte meleaguri, din altă ţară; străin, venetic. Altă viaţă nu e peniru un om de pripas ca dlnsul. Slavici, o. ii, 203. Documente avem şi noi, că doar nu slntem de pripas aici, şi-ncă documente de stăpinire, nu de miluire. Adam, r. 42. Oamenii ascultau... cazania aceea lungă, tn care se punea la cale truda mădularelor lor, jertfa lor pentru un boier dc pripas. Sandu-Aldea, d. n. 207. Noi nici nu ne uităm la tine, ca la o slugă de pripas. G. M. Zam-firescu, sf. m. n. i, 188. Boieri de-o zi, boieri de ieri... Şi unii, şi-alţii de pripas. Arghezi, vers. 488, cf. 389, Tomescu, gl. E x p r. (Rar) A lăsa pe cineva de pripas = a abandona, a părăsi pe cineva (intr-un moment dificil). Tovarăşii dc drum nu l-au lăsat de pripas, vrlnd să-i fie dc-un ajutor, v. rom. februarie 1954, 97. + (învechit, rar) Lucru găsit. Cf. Asachi, s. l. 11, 358. 3. S. n. (învechit) Vită rătăcită, fără stăpin; vită prinsă tn semănături străine. Plnă la un an deplin să nu aibă volnicie vornicelul să vlnză pripasul, prav. cond. (1780), 92. Pripasurile ce să vor prinde ori la ce sat sau ttrg, să nu fie slobod...a le vinde (a. 1818). Uricariul, i, 253. Clnd... nu se vor mai afla slăplriii pripasului, atunci rămin pripasurile drepte ale dregătorilor (a. 1818). ib. Pripasurile aparţineau proprietarului p-a cărui moşie se găseau. Costinescu, c.f. I. Brăescu, m. 70, Şăineanu, d. u., cade. L o c. a d v. (Î11 legătură cu verbe ca „a lua“, „a prinde“, „a cădea“) Dc pripas = drept zălog, drept garanţie (pină la răscumpărarea stricăciunilor pricinuite de vita altuia Î11 semănăturile proprii). Să iui fie volnici... a să amestecarea in judecata şi In linului vameşilor, nici să ia vite de pripas (a. 1695). Iorga, s. D. v, 338. Vilele de pe moşiile lui a călcat hotarele altei împărăţii şi slnt. luate de pripas. Ispirescu, l, 394. Se llnguie dc judecătorul de pace din ocolul său, peniru nişte boi ce au căzui de pripas. I. Negruzzi, s. iv, 277. La oborul de gloabă... a căzut de pripas un cal. mon. of. (1906), 5 963, cf. tdrg, dl. + P. ext. Despăgubire, amendă plătită pentru 0 vită prinsă în semănături străine. O samă din ispravnici s-au obicinuit de vind ocoalele ţinutului... şi acei ce le cumpără caută pricinile de giudccăţi şi Implinele şi pripasuri (a. 1795). Uiucariul, iv, 57/2, cf. Valian, v. Sătenii ... aleargă Să se plingă... De pagube, de ispasuri, Dc pierderi şi de pripasuri. Pann, p. v. iii, 45‘-/22, cf. Pontbriant, d., Baronzi, l. 99. De aici ... nu sc lua gloabă sau amendă, nici pripas pentru vitele rătăcite. Iorga, c. i. 11, 163. 4. S. n. (Bucov.) Loc îngrădit, ocol, ţarc unde se ţin vitele prinse in semănături străine. Trage murgul la pripas Şi voinicul unde-a mas. 1. cr. iv, 303. Mi-o finul trei zile vitele-n pripas. Com. din Bilca — Rădăuţi. O lual-u-n pripas, alr sn ii h 323/365. — Pl.: (m.) pripăşi şi (n.) pripasuri, (învechit) pri-pase. (Polizu), pripasure. — Şi: (învechit şi regional) pripăş (lb, Pontbriant, d., Pamfile, cr. 217, cade, h xvm 139, com. din Zagra — Năsăud şi din Ora-viţa), (învechit) prepăş (lu) s. m. — Din v. si. npHnac'h. PRIPĂS2 s. 11. (Prin vestul Munt.) înlesnire, păsuire1 (In plata unei datorii); p. ext. răgaz, odihnă, tihnă. îţi dă pripas. Tomescu, gl. Nu mai am pripas niciodată, id. ib. — Pl.: pripasuri. — Cf. păsni1. PRIPASTANIE s. f. v. prăpăstenie. PIUPĂŞ s. m. v. pripas1. FBlPĂ s. f. (Mai ales în loc. a d v. in pripă sau, învechit şi regional, de pripă, cu pripă) Grabă mare; zor. De pripă-l ajunge moartea şi Intunearecul păcatelor. Coresi, ev. 402, cf. 127. Rămase Evdochia cu coconii tineri de-i ocroliia, ce de pripă se siripi [= risipi] bura trupască. Moxa, 398/18. Degrabu s-au adunata cu toţii de au sfătuit In pripă. Ureche, l. 159. Pripa la fiieşlecare lucru naşte greşale, dintru carile mari pagube să fac. Herodot (1645), 362. Să nu cumva viind de pripă să afle pre voi durmind. n. test. (1648), 59v/13, ci. 80v/18. Nimica alt nu chibzuit să fie acmu mai de pripă svinlei beseareci şi mai de treabă, numai Ingruparea preuţească (a. 1650). bv 1, 176. Se va aţiţa de pripă mlnia lui. Neagoe, înv. 8/9. Slobodziră de pripă copacii de-l rupsără pre sv[i]ntul In doauă. Dosoftei, v. s. septembrie 17'/2. Bogăţiia ce. să stringe pre lume de pripă iar să duce. fl. d. (1680), 22v/12. Scoală-te şi 16217 PRIPĂ — 1492 — PRIPĂŞI t e pogoară de pripă de aici, căci au făcut fărădelege norodul tău. Biblia (1688), 1322/41. Bine au fost socotit Lupul Vornicul pentru aceasta ca să nu dea In pripă tătarii cu prada in Ţara de Gios. N. Costin, let. ii, 117/18, ci. 121/24. Măiiia sa dar, văzindu pripa şi greul cel ce peste putinţă ce era, au dai o sumă de bani. R. Greceanu, cm. ii, 144, cf. anon. car. Nu iasle alt lucru ca să poală lua mai In pripă iertăciune decit pocăinţa. Antim, ap. gcr ii, 6/26. laie să infuriară şi, făcindu-şi ruga de pripă, dealeră In apă. Mineiul (1776), 23V2/37. Cei ce era cu noi de pripă să făcură protivnici asupra noastră. Varlaam--Ioasaf, 138v/6, cf. 144v/26. înlurnindu-se cu pripă, ostaşii lui Antonie au cuprins şi puntea şi tunurile. Şincai, hr. ii, 210/24, cf. iii, 295/12. Fugind cu sufletul sărac în pripă, lăsasă toate de jac. Budai--Deleanu, ţ. 285, cf. 206. Pripasurile... să nu fie slobod... a le priface in pripă (a. 1818). Uricariul, i, 253, cf. lb. Am aflat că slnt... mai lesne de făcut şi de întrebuinţat spre vindecarea lor in pripă şl cu prea puţină cheltuială. Piscupescu, o. 46/5, cf. I. Go-lescu, în pr. dram. 72. Cu pripă apoi scoţind tot jăraticul ... au pus piste acele frunză lama cea jun-ghietă. DrXghici, r. 220/12, cf. 27/20. Armiile rosiene şi austriene, Inaintindu-să cu pripă, au sfărmat pe duşmanul. Asachi, i. 431/4. Plăcerea cum de repede Pasă şi-n pripă moare. id. s. L. i, 243, cf. 90, 253, Valian, v. De vor minca, îndată să cuprind de o boală ce in pripă le umflă toi capul. I. Ionescu, c. 104/5. Nu simţim cum să petrec Tinereţile cu pripa. Pann, e. iv, 127/5, cf. id. p. v. n, 120V17. Alergară cu pripă la cetate. Negruzzi, s. i, 160, cf. 179, Polizu. în pripa de a părăsi casa, li rămăsese jurnalul agăţat de căptuşeala surtucului. Ghica, ap. CADE, Cf. ClHAC, II, 292, LM, PONTBRIANT, D., C0ST1-nescu. Atunci ai fi văzut pe toţi ... imbrlncindu-se şi Impedecindu-se şi mai rău, Intr-acea pripă deznădăjduită. Odobescu, s. i, 94, cf. 164, ii, 240. Mă mieram eu să fi mlncal lupul iarna asta aşa de in pripă. Creangă, o. 194. Am luat incetinel depeşa şi, fără pripă nervoasă, am deschis-o. Caragiale, o. i, 217, cf. 126, ii, 119, iii, 148. I-au dezbrăcat ca să-i culce In paturile aştemule-n pripă. Slavici, n. i, 339. Mihai făcu ce putu Iri pripă, adună pe tinerii ce se mai găsiră. Ispirescu, m. v. 54. Carele cu stambă, cu zeghii... şi cile şi mai cile, descărcau in pripă. Delavrancea, t.. 124. Un armăsar, în pripă, Mi-a-leg pe plac. Macedonski, o. i, 35, cf. 67. Se văd ostaşi leglndu-şi rănile in pripă. Vlahuţă, o. a. ii, 118, cf. i, 182. Tăcuţi ei s-alătură-n pripă, Dind goanei sporite puteri. Coşbuc, p. i, 291, cf. 71, 200, ii, 96, id. ae. 76, ddrf. Se îmbrăcă In pripă. D. Zamfirescu, a. 117. El fu splnzurat..., apoi îngropat In pripă la vreo biserică din Constantinopol. Iorga, c. i. i, 18. Comoara-nfăşurlndu-şi, nădejdea pleacă-n pripă. Goga, Poezii, 71, cf. 79. înghiţi o bucală de plăcintă In pripă. Gîrleanu, n. 78. Pripa şi zăpăceala ne face adesea să rămlnem cu buzele umflate. Atila, p. 74. Clţiva nori, adunaţi In pripă la sfat deasupra cape-telor noastre, ne grăbiră masa. Hogaş, dr. i, 185. Grigore Iuga strlnse In pripă multe mlini cunoscute. Rebreanu, r. ii, 223. Nu găsesc in pripă Destule vorbe-nfricoşate. Topîrceanu, p. o. 75. Sub streşini un stiglete vine-n pripă. Cazimir, l. u. 37. Pe o şosea nepietruită, trasată In pripă,... soldaţii ... înaintau tăcuţi. Brăescu, o. a. i, 319, cf. 103. Astfel s-a săvlr-şit, in pripa cea mai aprigă, plecarea lui Ionuţ de la Timiş. Sadoveanu, o. xiii, 689. Pentru că nu s-au luat In pripă măsurile repezi de manevră, am fost surprinşi de furtună. Bart, s. m. 51. Intră singură ...înăuntru, derelecă ceva In pripă. Călinescu, e. o. i, 30, cf. 77, 240. însurat In pripă cu o fată din negusto-rime..., se pomenise moştenind o uriaşă avere. Stancu, r. a. i, 214. Pretutindeni cufere, lăzi, geamantane sau boccele făcute In pripă. v. rom. noiembrie 1954, 5. Au pornit spre Braşov un val de bande huliganice adunate tn pripă de pe Valea Prahovei. Beniuc, m. c. i, 26. Femeia-şi făcu loc tn pripă şi ieşi In faţă. Vornic, p. 82. în pripă cercetează Jur-lmprejur după iţari. Deşliu, m. 15. Dă-mi voie la picioare să-ţi desfăşor tn pripă Acest poem. Labiş, p. 297, cf. 216. Părea că abia aţipise, culcai In pripă. Brad, o. 54. A noastră aliată imperială strlnge In mare pripă armată. t iulie 1964, 51, cf. 44. Au fost petrecuţi de Mitru... aşa cum s-a holărit In pripă, In faţa crlşmei. Lăncrăn-jan, c. ii, 92. Iată că se iveşte In pripă un nouraş. Sbiera, p. 90. Unui om li muri femeia In pripă. şez. i, 247. Durerea de inimă trece dacă pui In pripă o lespede fierbinte sub brlu. ib. iii, 176. înapoi fugea cu pripă Iar prorocu sta cu frică. ib. viii, 43. Cu ţava că ll umfla, în pripă pielea-i lua. Păsculescu, l. p. 195. <0> Loc. adj. (învechit) De pripă= care se face, se produce, are loc repede, iute, grabnic; care trebuie făcut repede. Să nu auză ei acea muncă şi acel lucru de pripă şi năprasnă... să se spă-minleaze. Coresi, ev. 88. Cu socotinţă de pripă să cunoască care le au fost Dumnezeu, id. ib. 417. Cinstite preute,... amlndoi-vă aţi rămas netocmiţi cu de pripă premeneala la. Dosoftei, v. s. septembrie 12r/35. Pre cine n-a Inspăima acea de pripă izvorlre de untdelemn? id. ib. decembrie 213r/30. <£> Loc. adv. Fără pripă = pe îndelete, fără grabă. Slujea tn biserică fără pripă şi toate..; le făcea după tipic. Galaction, o. a. ii, 135. Să te glndeşli fără pripă la viaţa ta. Preda, m. s. 55, cf. m. d. enc. — Pl.: (neobişnuit) pripe. Scriban, d. — Şi: (învechit) prepă s. f. lb. — Postverbal de la pripi. PRÎPĂC s. n. v. pripec.. PRÎPĂG adv. v. pripec. PRIPĂGf vb. IV v. pribegi. PBIPĂGÎT, -Ă adj. v. pribegit. PRIPĂ JÎ vb. IV v. pribegi. PRIPĂLOĂGĂ s. f. (Prin Bucov.) X. Femeie singură şi care se descurcă greu. Cf. şez. v, 119. 2. Prostituată. Cf. şez. v, 119. — Pl.: pripăloage. — Etimologia necunoscută. PR1PĂŞĂR s. m. (învechit) Slujbaş însărcinat cu încasarea amenzilor pentru vitele găsite în semănături străine. Cf. Mihăilă, d. 144. Aşăjderea dăm şi întărim sfintei mănăstiri... ca nime din ispravnici să nu umble sălile mănăstirii, nici globnici, nici pri-păşari (a. 182:1). Iorga, s. d. vi, 75, cf. dl, dm. — Pl.: pripăşari. — Pripas1 + suf. -ar. PRIPĂŞI vb. IV. 1. Refl. (Despre fiinţe) A-şi găsi undeva ori la cineva refugiu, adăpost venind din altă parte, a se stabili undeva sau pe lingă cineva venind din altă parte; a se aciua, a se oploşi (1). De clnd se pripăşiră [ielele) De, răcnet glasul lor ia ion. I. Văcărescul, p. 352/2. Un hoţ vestii se prepăşise Nemernicind pe lingă schit. Negruzzi, s. ii, 113, cf. Polizu, Pontbriant, d. Un venetic pripăşit In ţara Moldovii. Alecsandri, t. 1 585, cf. Costinescu, lm. Să ni gioace ca pi urs o mişa pripăşită pe la munteni. Odobescu, s. i, 173. Aci In oraş e pripăşit de vreo şase luni. Caragiale, o. i, 30. Pe Ungă ţeara numită Nemeea se pripăşise un leu. Ispirescu, u. 30. După cllăva vreme mă pripăşisem la un mare funcţionar. Delavrancea, t. 208, cf. id. h. t. 10. Pozderia de vagabonzi şi de cerşitori ce se pripăşesc Indeobeşle pe lingă asemenea bazaruri, conv. lit. xvi, 81. Se pripăşise la fiţa Smaranda ... un ţigănaş slăbuţ. Vlahuţă, s. a. ii, 157. Stnl zece ani de clnd s-a pripăşit In salul nostru, ddrf. Nu ştiu de unde se pripăşeşte pe acolo un calic. şez. vi, 169, cf. Barcianu. Baltag 16225 PRIPĂŞIRE — 1493 — PRIPEC s-a pripăşit numai de cinci ani tn satul Viişoarei. Sandu-Aldea, u. p. 9, cf. Alexi, w., tdrg. Clnd li se pripăşeşte vreo pasăre străină prin curte, să n-o alungi. Gorovei, cr. 21, cf. 455. Un străin pripăşii printre ei. Ardeleanu, v. p. 181, cf. Şăineanu, d. u. Ne chemau mierloii pripăşiţi prin tufişurile de liliac. Ciauşanu, r. scut. 39, cf. cade. Se pripăşise lntr-o vară, tocmai din alt ţinut. C. Petrescu, r. dr. 51, cf. id. a. r. 188. Emin Efendi, neguţător turc, pripăşit prin ţară, s-ar fi aşezat după unii la Vatra Dornei. Călinescu, e. 5. In ograda boierească se pripăşise o biată fiinţă din toată lumea. Sadoveanu, o. vii, 483, cf. i, 66. Acest viţel s-a pripăşii pe la noi. Scriban, d. Se pripăşise la Dej, venind de undeva de la Oradea. Vornic, p. 195. Ţi-a mai dat vreun telefon de-acolo de pe unde s-a pripăşii? t decembrie 1962, 24. Pe ăsta mic l-am găsit pripăşii pe la nişte neamuri. Lăncrănjan, c. iii, 445. De pază mi-l păzea Sluga lui de Necula, Grec din Ianina venit Şi la dlnsul pripăşii. Teodorescu, p. p. 566. La curtea lui Roşu--Impărat se afla pripăşit un tlnăr. Popescu, b. i, 4. In acea baltă, auzisă el că se pripăşişi neşte zmei. Cătană, p. 13. ii, 144. Fala împăratului se diduse In dragoste cu un harap pripăşit pe la curtea împăratului. şez. vi, 15. Să nu te pripăşeşti la casa mea. Corn. din Bilca — Rădăuţi. S-a pripăşit prin satul nostru şi stă prin uşile altora, chest. ii 8/20, cf. a v 14, vi 26. <0> (Glumeţ) Iată pe mină cum codeşle-un negru purec ... Pripăşit la vro femeie, ştiu că ar vedea pe dracul. Eminescu, o. i, 48. <0> (Prin lărgirea sensului) Era tăcuti şi pliplndă ca o floare sfioasă, pripăşită lntr-un pimlnl străin. Rebreanu, nuv. 215. Un brad pipernicit ce se pripăşise acolo. Stănoiu, c. i. 153. Se mai opri o clipă In faţa tufei de liliac, care i se pripăşise de mai mulţi ani aici, lingă gard. Mihale, o. 160. + (Familiar) A se Încuiba. Le e aminte ca să nu se pripăşească ... ploşniţele prin caselc lor. Marian, ins. 432. <0> F i g. A seri ... lntr-o limbă nenţeleasă, cu graiuri pripăşite din cuvintele altor naţii omineşii. Jipescu, o. 14. De la străini, obiceiul acesta a început a se pripăşi şi pe la români. Ispirescu, ap. cade. Nişte gologani pripăşiţi prin pustiile lui buzunare. Scp.iban, d. 2. Tranz. (Complementul indică fiinţe venite din altă parte) A lua şi a ţine pe lingă sine, a oferi adăpost (şi cele necesare traiului); a oploşi (2). Cf. Pogor, henr. 230/28, Costinescu. Are ce mă ocări că o pripăşesc la mine. Contemporanul, vi2, 112. L-ai pripăşit pe la noi şi nu mai putem scăpa de el. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w. Crezi că plodul cela li al d-lale? Cine ştie de unde l-a pripăşit, ap. tdrg. De unde l-ai mai pripăşit şi pe stricatul ăsta? Bassarabescu, v. 162. Cine a pripăşit acest căţel pe aici? Scriban, d. Era nepotul unui cafegi-başa ... pripăşit de el in Valahia. C. Petrescu, a. r. 11, cf. şez. iii, 86, alr sn mn ii h 323/833. — Prez. ind.: pripăşesc. — Şi: (regional) prepăşi, propăşi (Marian, ins. 432), (Învechit, rar) prăpăsi (Polizu) vb. IV. — V. pripas1. PRIPĂŞÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) pripăşi şi rezultatul ei. Cf. Polizu, Pontbriant, d., Costinescu, lm, ddrf, m. d. enc. — Pl.: pripăşiri. — Şi: (Învechit, rar) prăpăsire s. f. Polizu. — V. pripăşi. PRIPĂŞÎT, -Ă adj. (Despre fiinţe) Care s-a rătăcit, a rămas fără stăpîn, fără Îngrijitor etc.; care a venit sau a fost adus din altă parte, din alt ţinut şi s-a stabilit undeva sau pe lingă cineva, aciuat, oplo-ş i t. Prin caracterul ce se caută a se da vilelor pripăşite ...ar ajunge desigur la rezultate foarte satisfăcă-toare. I. Ionescu, p. 526. Ştie să afle urechea grăsunului pripăşii, chiar şi din oala cu varză. Slavici, n. ii, 55, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, "w., Şăineanu, d. u., cade. Deşi nu era de soi, un cline pripăşit, Machi era răsfăţat şi îngrijit. Bart, s. m. 104, cf. Scriban, d., dl, dm. <0- (Substantivat) Allt om ţi-a mai rămas şi fie In lumea aceasta, corcitura asta, pripăşitul ăsta. Slavici, o. ii, 225, cf. şez. ix, 155, chest. ii 8/20. — Pl.: pripăşiţi, -te. — V. pripăşi. PRIPEALĂ1 s. f. I. 1. Faptul de a se pripi (I 2); iuţeală, grabă (prea) mare, zor (excesiv, nechibzuit) în realizarea unei acţiuni; pripire. Cf. drlu, Polizu, Pontbriant, d., lm. Ei, ori din lenevie, ori din pripeală ..., s-apucă de rele. Jipescu, ap. cade. Cine n-a văzut cu cită delicaleţe şi pripeală nu cauţi să-şi încheie naslurile de la piept? Delavrancea, t. 105. La pripeli, această legare se mai poale face In nodul 8. Atila, p. 31. Nu-i nici un motiv de pripeai v. rom. noiembrie 1954, 8. Cel mult dincoace poate fi vorba de pripeală. Galan, b. i, 41. Cu o pripeală de adolescent ... ll copleşi cu un noian de mărturisiri ciudate. Vinea, l. i, 30. Mă glndeam că pripeala asta îmi va aduce de bună seamă o surpriză, contemp. 1956, nr. 483, 3/1. Strlnse repede, cu o pripeală caraghioasă, hlrtiile. il martie 1961, 22. Loc. adv. Fără pripeală = pe îndelete, fără grabă. Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniştit. Rebreanu, r. ii, 39. Munca de lămurire şi convingere ... trebuie să fie dusă temeinic, fără pripeală, cu răbdare. Scînteia, 1953, nr. 2 719. 2. (Regional) Umflătură la mină provocată de un efort fizic excesiv, de o grabă prea mare în efectuarea unei munci. Umflătura poartă numele de pri-cheală şi se lămăduie ... leglndu-se cu făină opărită. Pamfile, a. r. 121. II. (Meteor.; Învechit şi regional, mai ales în Ban.) Caniculă, arşiţă; dogoare a soarelui. Arapii slnt plr-liţi şi negri de pripala soarelui (a. 1750). gcr ii, 64/38, cf. 64/23. De pripesc razele soarelui ... şi e pripeală mare foarte, atunci aduce ploaie şi tunete. Calendariu (1814), 78/11, cf. 90/1. De arşiţă (arderea sau pripeala) soarelui, nu creşte nici o plantă. Liuba-Iana, m. 38, cf. cade, Scriban, d., h xviii 282, 301, L. Costin, gr. băn. 168, alr sn v h 1 502/27. — Pl.: pripeli. — Pripi + suf. -eală. PRIPEALĂ2 s. f. (Bis.) Vers sau refren care se clntă după psalmi, Înaintea stihurilor sau laudelor Închinate unui sfînt. Pripeal[ă] la toate s/i7i[i]riie: Prea s^niă născătoare a lui Dumnezeu, spăseşle pre noi. Paraclis (1639), 244. Pentr-acestea pripeale căce le-au audzit Iulian au învăţat pre Saluslin eparhul. Dosoftei, v. s. noiembrie 161 r/8. Stilurile învierii şi ale sflntului cu cea de slavă, ...cu pripealele lui. Mineiul (1776), 166rS/27. Se clntă un psalm mare cu pripelele: Aleluia, miluieşte pre robul tău, aleluia (a. 1877). ap. tdrg, cf. cade, Scriban, d. — Pl.: pripele. — Din slavonul npHfl'krtO. PRIPEC s. n., adv. 1. S. n. (Meteor.; învechit) Caniculă, arşiţă; dogoare a soarelui. Blagosloviţi Domnul, focul, zăduh, frigul şi preprecul. psalt. sch. 520, cf. Coresi, ps. 437/9. Şapte seci, subţiri şi de pripec arse spice de grlu crescură. Palia (1581), 167/21, cf. 165/16. Iară se va fi cutremur mare, pripec va fi şi mare nevoie. Paraclis (1639), 254. Toate pre lesne le rabdă, şi foamea şi goliciunea şi pripăcul şi gerul. Varlaam, c. 194. Era namiadzădzi, pripăcşi şedzum lingă plrău sfătuind ce vom face. Dosoftei, v. s. octombrie 80v/ll. Iarna frigul, vara pripacul. Cantemir, ap. ddrf. Avgusl plecat spre vihor şi pripec. Calendari (1733), 39/2. Pohti să descalece să să odihnească, căci era pripec (a. 1746). c. cr. 199/26. De va fi cutremur mare, pripec şi mare greotate va fi (a. 1799). gcr ii, 165/8. Ia ulei bun ... şi-l pune tn tipsie întinsă şi scoate-o In pripec, ca să se fiarbă din căldura soarelui (sfîrşitul sec. XVIII). Grecu, p. 396. Adună grămadă de găleaje uscate şi, stlnd deasupra lor In pripecul 16230 PRIPEG1T — 1494 — PRIPI soarelui, filfîie cu aripile sale plnă să-şi aprindă flacără (a. 1826). gcr ii, 254/20, cf. cade, Scriban, d. <0> Fig. Şi iată acmu ai, o, prea iabile cililoriu, ... fln-llnă de apa răcoritoare de sufletele celc arse de pripecul păcatelor (a. 1811). bv ni, 35. 2. Adv. (Prin Ban.; !n forma pripăg) Urgent, grabnic. Cf. L. Costin, gr. iiăn\ ii, 160, Coman, gl. — Accentuat şi: pripec. Scriban, d. — Şi: (învechit) pi-ipac, pripăc, pripec (Mardarie, l. 1152/3, Scriban, d.), preprec s. n., (regional) pripăg (L. Costin, gr. RĂ.N. «, .160, Coman, gî..) adv. — Din bg. !ipnneK. Cf. ser. pripeta. PIUPEGÎT, -Ă adj. (Regional) Pipernicit (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. alr ii/i li 81/836. — PL: pripegiţi, -te. — Etimologia necunoscută. FR1PE1.EĂC s. n. v. prepeleac. I'KIPJ&UNIC, -Ă adj. (învechit şi regional; despre oameni şi acţiunile, manifestările lor) Pripit (I). Făcură şi pre voia lui, peniru că se temea de dlnsul, fiind om pripâlnie. Heiîodot (1645), 159. Cel ostaş nu fie aşa pripea Inie, pentru că. nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi (a. 1694). fn 33. Pripealnică călătorie [a] solilor slraortinarii (a. 1701). ii). 98. Să nu fii aşa pripealniei a zice: oaste, oaste! (a. 1701). ib. 100. Daca din contra slnleţi pripelnici, mlndri, ... Indrăzni-veţi cu mulţumire a vă espune lu ¡.oale necazurile care vă aşteaptă. Bhezoianu, î. 102/28, cf. ddkv, Baiicianu, Ai.exi, \y. E un copil „pripclnic". Călăreşte, face pozne cu praf de puşcă. Călinescu, s. c. l. 86, cf. RXpulescu-Codin. La gură mai zăbaonic şl la slujbă mai pripclnic. Zanne, p. viu, 184. + (în dicţionarele din trecut) Zelos, prompt. Cf. ddrf, Barcianu. — PL: pripelnici, -ce. — Pripă -f suf. -cinic. PRIPEJUY1CÎK s. f. (învechit, rar) Pripă; nerăbdare; promptitudine; exces de zel. Cf. ddkf. — Pripclnic |- suf. -ie. PR1PÎ vb. IV. I. 1. In Iran z. (îuvechit; mai ales despre unităţi militare) A se. îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede lntr-un loc. De nu vrea fi pripit şi Ion Vodă cu oastea ..., nu pre lesne s-ar fi aşăzal la domnie. Ureche, l. 183. Sultanul au pripit de-au lovii la. tabără. N. Costjn, let. ii, 33/4. El Işi slrinse oastea cită avu şi pripi de să loviră cu turcii, anon. cantac., cm i, 125, cf. 122. Au pripii un general slrb cu corposul lui de oaste. Dionisie, c. 174, cf. 165. Măriuţa, ... sprinten pripeşte pe cărăruşă. Codru-Drăguşanu, c. 26. Mihai Vodă cu un trup de oaste ... pripeşte de le iese înainte. Bălcescu, m. v. 97, cf. 185, cade, Scriban, d. <£> Refl. Au şi purces gonaşii după dlnsul.ca să-l prinză şi s-au fosl pripit acolo. N. Costin, let. ii, 129/8. 2. Refl. (învechit şi popular; despre oameni) A sc grăbi, a se zori; spec. (sens curent) a face un lucru (prea) în grabă şi adesea fără chibzuială; a da greş într-o acţiune din cauza grabei. Tot omul tn deşert se trudeşte, pripeşte-se şi se nevoiaşte de lucruri trecătoare. Coresi, ap. dhlr ii, 469. Mă pripesc să mărg la trahi ... cu această oaste. Herodot (1645), 500. Fu pripindu-se ea să fugă şi au căzut. Biblia (1688), 2222/50, cf. 2181/10. Nu te pripeşti la cele politiccşli ... pentru cinstea domniei. Antim, p. XXX, cf. lb. La băutură rece ... a nu să pripi îndată după Infierblntare de trup. Piscupescu, o. 188/23, cf. Valian, v. La moarte n-ai cugetat ... Că iată ea s-a pripit Şi din lume le-a răpit. Pann, ap. gcr ii, 322, cf. Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 292. Slai că prea le pripeşti, voinieule, ti răspunse sărăcia. Jipescu, o. 232. Nu le grăbi aşa, Harap Alb, că te-i pripi. Creangă, o. 124, cf. Alf.Xi, w., tdrg. S-au pripit la scris. Delavrancea, o. ii, 41. Recu- noştea că s-a pripit clnd l-a dojenii. Rebreanu, i. 223, cf. 360, id. r. i, 59, 121, Şăineanu, d. u. Chibzuind fără să se pripească, aleglnd... numai ce i-a plăcut, lui. Bassarabescu, s. n. 178, cf. cade, E mai bine să nu se pripească deloc călăul. Camil Petrescu, t. ii, 620. Se pripea mereu la mlncare. Teodoreanu, m. ir, 420, cf. Scriban, d. îmi dă chiar a înţelege să nu. mă pripesc prea mult. Călinescu, c. o. 31. M-am pripit, domnilor ... Era cil pe-aci să săvlrşesc o greşeală. Stancu, r. a. ii, 75, cf., i, 373. ¡-am recomanda Insă să nu se pripească, contemp. 1953, nr. 375, 3/3. Nu le pripi, tovarăşe. Asta n-o hotărăşti dumneata. Baranga, i. 218. Să na săvlrşească vreo greşeală pripindu-se cu luarea de hotărlri. Preda, ii. 304. Vino, nevastă, la vin! — Hai, dragă, să ne pripim! Jar-nîk-Bîrseanu, d. 455. Des ne pripim să oslndim ... fără-nfăţişare-i la judecată. Sbiera, ap. cade. Vai de mine, ce făcui. Că prea iute mă pripii, şez. ii, 80, cf. xx, 118. Iar fiul Măriei ... Se pripi de le grăi. Bjbi-cescu, p. p. 338. Plasa mtndru s-o-nvlrleşli, Dar te rog să nu le pripeşti Că ţoale are să-ţi meargă strună. PĂscuLEscv, l. p. 67i cf. alr sn v h 1 345. Nu ie pripi, nu le grăbi la orice şi oriunde le vei duce. Zanne, p. viu, 115. La culesul viilor, ca ta război, să te pripeşti. id. ib. i, 305. Cela ce se pripeşte adesea se poticneşte. Pann, i>. v. ni, 13/3, cf. Ispirescu, l. 195, Zanne, p. viii, 115, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d. Na te pripi să înţelegi plnă nu vei asculta. I. Gole seu, ap. ddrf. Se pripeşte ca ţiganca la argea (— lucrează grăbit şi fără spor). Cf. Zanne, p. .vi, 396. Ai vorbit de te-ai pripii, se zice celui care a spus o prostie, vorbind fără să gtndeaseă. Cf. Alecsandri, t. 273, 36G, 504, 1 231, Zanne, j>. ii, 848. 0> Intrau z. Pripeşte a mă apuca (cca 1560). ap. dhlr ii, 469. Şi nevoiţi de pripiţi cum mai curlnd, că este vremea aproape (a. 1600). Iorga, c. i. ii, 236. Ce-au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit dc l-au ucis pre dtns (a. 1646). gcr i, 121/18, cf. anon. car., drlu, lb. Ion Vodă pripise a da bătălia cu o oră mai nainte. Hasdeu, i. v. 155, cf. lm. Că muierea este dracu, Pripeşt'e d'e Vagă capu Ca să mi-o creadă bărbalu. Alexici, l. p. 95. Nu pripi cu splnzuralul, Ci să stai să ne dăm sfatul. Mateescu, b. 10. Nu pripi la sărutai Ca floarea la scuturat. Zanne, p. ix, 249. ♦ Tranz. fact. (învechit; complementul indică oameni) A face, a obliga etc. să acţioneze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori. Au alergat Avraam şi au luat viţel moale şi bun şi-l deade slugii şi-l pripiia să-l facă. Biblia (1688), ll2/35, cf. lb, Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 292, ddrf, Alexi, w,, tdrg. + Kefl. (învechit şi regional) A se sili, a se strădui (să facă ceva cît mai repede, la vreme etc.). De se vor pripi oamenii şi se vor nevoi, aceia mai vlrtos ... sănăloşi sini. Coresi, ev. 407. Pripiia-se să ar putea să fie el In ziua de rusalii a fi Intru 7er[u]s[a]//m. id. l. 96/6. Voi, zorel de ziuă Ş-ălde dimineaţă, Ce lot rătăciţi Şi vă tot pripiţi Ca să-mi răsăriţi? Teodorescu, p. p. 68. 3. T r a n z. (Astăzi rar; complementul indică acţiuni, deplasări etc.) A accelera, a iuţi, a grăbi (pentru a realiza ceva). Gheneralul Rot trebuia să pripească marşul său spre a se aşeza In a S linie, ar (1829), 341/12. Peniru ce pripiţi lucrarea aceasta? Maiorescu, d. ii, 159. Ea pripi pasul spre uşa saciiasiului. Odobescu, s. i, 129. Pripeşte clţiua paşi înaintea sa. Delavrancea, s. 170. Răpede pripea mersul pe sub umbrele dese ale copacilor. Contemporanul, v2, 492, ci. ddrf. Repeta mereu că lucrul nu trebuie pripit. Agîrbiceanu, l. t. 383, cf. cade. Impinglnd bătaia In răspăr, au pripit acea înfricoşătoare izblndă a lui Şlefari Vodă. Sadoveanu, o. xm, 1 016, cf. Scriban, d. Corbule, pasăre sură, Nu-mi pripi tu moartea mea. BimcEScu, p. p. 287. Refl. Astronomul ar dori ca cursul Uranului să se pripească. Bălcescu, M. V. 4. 4. T r a n z. (învechit; complementul indică oameni) A urmări de aproape şi în grabă pentru a pune pe 16235 PRIPI — 1495 — PRIPIT fugă, pentru a Învinge, pentru a prinde etc. V. i u-g ă r i. Aşea ll pripisă Mihai Vodă de aproape pre Irimia Vodă, cit şi pre nişle haiduci pedeslri ... i-au agiuns. N. Costin, l. 594. Lovindu-i pe fugă, Ştefan ... păşeşte înainte, pripindu-i pănă la Vaslui, ah (1829), 242/34. Mihai Vodă apoi pripi aşa de aproape pe Ieremia Incit auanguardia sa ajunse...arierguardia lui Ieremia. Bălcescu, m. v. 431, cf. Polizu, Barcianu, v., Alexi, w. 5. Tranz. (învechit) A constrlngc, a forţa, a sili (să facă ceva in grabă). fi venit şi eu pi la du.mn.iia voastră, iar eu n-am putut că Vodă forte m-au pripit tare (cca 1550). ap. dhlr ii, 469. Maxentie gălasă pod viclean ... să-l pripască să dea pre pod să piaie cu oastea-şi marele Constantin. Dosoftei, v. s. septembrie 17'79. Fiind pripit la strlmtoare de ginrămîn-turi, omul să sculă şi feace metanie, id. ib. noiembrie 133v/27, cf. id. ps. 134/16. Hămăind şi eu din goşlină cu cincizeci şi trei de lei... şi pripindu-ne şi văc{&\-ni[ul] acum..., mă rog dnmitale ... să mă rădici de aceşti 53 lei (a. 1745). Iorqa, s. d. xxi, 126. De se culca să doarmă, ll pripea să sară ca turbat din pat. Maior, p. 139. Pripită de Negrilă şi de poziţianea critică, Branda se Investi tn costumul adus. Asachi, s. l. n, 60. 6. Tranz. (învechit şi regional) A surprinde; s p e c. a surprinde asupra faptului (reprobabil). Acolo pripi pre un bălatir Intrlnd in peşteră. Dosoftei, v. s. noiembrie 116r/18. Uitară acolo cuconiţi neşte credincioşi, In vreame ce-i pripi apa. id. ib. noiembrie 157724. Purcesesă şi Vasilie Costaclie vornicul, ce, pripindu-l moartea acolo, s-au săv'irşil. N. Costin, let. ii, 55/18. cf. 36/30. De nu l-ar fi pripit moartea ... ar fi Însuşii coborltorilor săi vrednicie imperială. Săulescu, hr. i, 169/8, cf. DDRF, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. Mai că era să-i pripească Pelrea voinicul tn dezmierdăciunile cele mai mari. Sbiera, p. 27. Se temea ca să n-o pripească cineva Ungă patul împăratului, id. ib. 46, cf. 60, 109, hev. crit. iii, 166, com. din Straja —Rădăuţi. L-o prispit pe hoţul ăla. I-, Costin, gr. băn. ii, 160. II. l.Tran z. (învechit şi regional) A Încălzi (puternic), a lnfierblnta, a Încinge (la foc). Clnd voieşfi a da de acest vernichiu, pripeaşte mai Intli icoana la foc, de nu se va intlmpla soare (sfîrşitul sec. XVIII). Grecu, p. 398. Obraji pripiţi de flăcări. ŞĂineanu, d. u. Ar fi lnţepat-o cu cuţitul... sau ar fi pripii-o cu ochii la foc, să-i crape adine. Iovescu, n. 81. Dar acum trebuiau să lucrc [fetele de împărat] singure şi să-şi pripească obrajii lor rumeni la foc. Cătană, p. b. iii, 82. Pe puiu Vidrii ll lega, Cu ochii la foc ll pripea, Mi-l bătea, mi-l canunea. mat. folk. 50, cf. L. Costin, gr. băn. ii, 160. Refl. Va sta ... aici, pripin-du-se la focul din mahalaua proştilor. Vissarion, b. 242. Văzură lntr-un colţ al casei, stlnd şi pripindu-se la foc, o pisică, şez. vii, 27, cf. alr sn iii h 785/76. 2. Tranz. (Regional; complementul indică, un aliment) A coace sau a frige repede (şi superficial); a prăji (numai) la suprafaţă; a rumeni (2). Cf. lb. Ie o puică şi-uri cucoş Şi-i curăţeşte frumos, Frige-mi-i, nu mi-i pripi. Marian, sa. 136, cf. Doine, 297. Ia puică d-lngă cocoş Şi-i taie grumazi jos Şl o frige, ri-o pripi. Alexici, l. p. 135. -$■ R c f 1. S p e c. (Olt. şi Munt.; despre pline) A se coace, prea repede făclnd găuri mari sub coajă; (regional) a se coşi. Cf. alr sn iv h 1 062. 3. Intranz. (învechit şi regional; despre soare) A arde, a dogori. Soarele încălzeşte şi desfată, Iară nu pripeşte niciodată. Budai-Deleanu, ţ. 325. De pripesc razele soarelui mai pre sus de obicinuinţa lor, ... atunci aduce ploaie. Calendariu (1814), 78/10, cf. tdrg, ŞĂineanu, d. u., cade, Scriban, d. Clnd soarele pripea..., aerul era greu şi hiecăcios. Stancu, h. a. ii, 402. Soarele pripeşte, Curele zgtrceşte, Pieptul le plesneşte. Păsculescu, l. p. 214. Soarele clnd prea pripeşte ... Ploaia negreşit soseşte. . Zanne, p. i, 77. -$> T r a n z. Nici vor tnsătoşa, nici-i va mai pripi soarele, nici alt zăduh. n. test. (1648), 309714. Dră-gaica stufoasă răsptndea, pripită de soare, un miros ca floarea de tei. Df.lavhanc.ea, s. 59. Soarele a început a pripi nămeţii. Stancu, d. 108. Drumul v-o fi obosit. Soarele v-o fi pripit. Teodorescu, p. p. 586. Rujulină Din grădină, Ce-ai grăbit De-ai înflorit, Doar soarele, te-a pripit? Sevastos, n. 231. E şearpc-ncolă-cit ... Şi soarele ll pripeşte, Ochii-n cap că-i străluceşte. Păsculescu, l. p. 171. 4. Tran z. (Regional; complementul indică cereale sau fructe) A face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur (prin căldură şi uscăciune excesivă). Unde arşiţa grăbeşte, pripeşte şi usucă popuşoii ..., se fac mult mai rodiţi ... declt pe alte locuri. I. Ionescu, c. 97/23, cf. Cimac, ii, 292, ddrf. Clnd ... acest blajin sfint este supărat cu ceva ... el pricheşte grtnelc, adecă le grăbeşte uscarea înainte dc maturitatea lor. Pamfile, s. v. 164, cf. Scriban, d., alr sn i li 44. Chişaiul e un loc iute, pripeşte (creşterea) şi (la secetă) usucă. Udrescu, gl. <> Refl. Se prispesc cireşele, alr ii/36, cf. alr sn i h 44. -0» Intranz. încep şi holdele a pripi şi moldovenii a ieşi la săcere. I. Ionescu, o. 126/25, cf. ŞĂineanu, d. u., Scriban, d. — Prez. ind.: pripesc. — Şi: (învechit şi regional) prepi (lb, ai,r sn i li 44/362), (regional) prispt vb. IV. — Din v. sl. lipHCrtfTH. — Pentru sensul II, cf. v. sl. apune i)i h. PRIPlCI s. n. V. priehifî. PR1P1E s. f. (învechit, rar) Precocitate. Cf. ddrf. — Accentul necunoscut. — Pl.: pripii. — Pripă -f suf. -ie. PIUPIXIÎÂC s. n. v. prepcleac. PRIPÎRIÎ s. f. Faptul de a (s e) pripi (12); grabă (prea) mare, zor (excesiv, nechibzuit) în realizarea unei acţiuui; pripeală1 (I 1). Cf. Învăţătură, 63, oblii, Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., lm, Fieştecare lucru la timpul lui, bine. chibzuit, cu socoteală, fără de pripire. Slavici, n. i, 279, cf. ddrf. Lucrarea ... prezentă Insă citeva lacune, poale din cauza pripirii cu care a fost elaborată. Arhiva, i, 6. Un zeu... la fugă-n pripire Iarăşi ne-ndeamnă cu zor! Coşbuc, ae. 80, cf. 119, Alexi, \v. Preotul, mai cumpăni cllăva vreme planul, ca să nu aibă pe urmă să-şi impute iar vreo pripire. Rebreanu, i. 223, cf. id. p. s. 118. <0> F i g. Renunţasem la plăcerile lumei. Iertasem norocul de pripirea sa. I. Negruzzi, s. vi, .118. — PI.: pripiri. — V. pripi. PRIPIT, -Ă adj., s. n. I. Adj. (Despre fiinţe) Care acţionează (prea) în grabă (şi fără o suficientă chibzuială); (despre acţiunile, manifestările etc. fiinţelor) care se produce, care este făcut (prea) repede (şi fără chibzuială); (prea) zorit, (excesiv dc) grăbit; p. e x t. nechibzuit, necugetat (din cauza grabei excesive); (învechit şi regional) pripelnic. Cf. drlu, lb, Polizu. Ce este progresul de astăzi? ... O civilizare pripită fără rădăcini In ţară. Alecsandri, t. 1 202. Mergeţi toţi prepiţi. lm. Teoria de la care plecam ea ... era pripită, poale chiar deloc întemeiată. Caragiale, .o. iii, 2, cf. i, 1, 13, 68. Comisarul, ca om mai pripit, era ...Încredinţat că a dat de urma unei fapte ascunse. Slavici, n. ii, 108, cf. i, 73, id. o. ii, 157. în faţa asalturilor lui pripite şi zgomotoase se ridicase veşnic indiferenţa surdă, formidabilă a lumii. Vlahuţă, o. a. i, 227, cf. ii, 195. Toate devin, pentru logicianii noştri pripiţi, cauze hotăriloare ale pesimismului. Gherea, st. cr. ii, 300,. cf. ddrf. Ştefan Insă ocoleşte Ochii Doamnei, e pripit. Coşbuc, p. i,. 213, cf. id. ae. 54. Operete istorice ale lui Petru Maior ...au fost lucrate 16240 PRIPIT — 1496 — PRIPON1 răpede, fără ca, pentru aceasta, ele să fie nişte opere pripite. Iorga, l. ii, 247. De teama sintezei, pripite, s-au îndreptat către analiza migăloasă. Petică, o. 452. La astfel de prezentări pripite, nimeni nu Înţelege numele celuilalt. Agîrbiceanu, a. 509. li părea rău că-i ascunde In vorbe multe pripite ... o stare de mulţumire sufletească. Ardej.eanu, d. 121. Citesc in pagini pripite ... noian de versuri. Galaction, a. 14S, cf. 175. Aceasta le-a dovedit el atunci ...cu o schismatică şi pripită confuzie a textelor. C. Petrescu, a. 318. După şoaptele acestea pripite, oşteanul ... făcu un semn de tăcere. Sadoveanu, o. i, 290, cf. vii, 324, xi, 71. La geam alergam pripită. Călinescu, o. ii, 163, cf. id. c. o. 82. Începu cu un glas cald şi pripit ... clntccul care le plăcea. Camil Petrescu, o. i, 88, cf. ii, 19. Veniră..., tn zbor pripii, un. corb negru şi o corbi/ă neagră. Stancu, r. a. iii, 229. Ne aflăm In faţa unei judecăţi pripite, v. rom. ianuarie 1954, 159. Crezi, intr-adevăr că numirea iui Filip e pripită? Galan, b. i. 41. Ce te buluceşti, nană? Ţi-i grabă, ha? ... — Mi-s pripită, Găurii baci. T. Porovici, s. 79. Gene-ralizarea teoretică nu are un aspect pripit şi aproximativ. s mai 1960, 92. Ultima piesă a scriitorului ... include unele premize interesante - posibilitatea recuperării oamenilor, responsabilitatea unor judecăţi şi hotărlri pripite, v. rom. ianuarie 1965, 147. Distanţa dintre realitatea literară şi teoriile generalizatoare, pripite. contemp. 1966, nr. 1 019, 315. Paşii pripiţi li face grăbiţi. Zanne, p. ii, 666. O (Prin lărgirea sensului) Pazele ei sticleau ...pe valurile pripite şi cloeotoase ale micului pir la. Odobescu, s. i, 164, ci. m, 534. Mergem o bucată bună pe marginea Molrulni, ale cărui unde verzui, pripite, se. sparg de bolovani. Vlahuţă, o. a. ii, 128. Anii grabnici., vai! se scurg mereu Şi ... rui-i putinţă ... Să se-nllrzie pripita bătrl-neţe vreodată. Ollănescu, h. o. 154. Trec zilele In goana lor pripită Şi fiecare mai sărac mă lasă. Goga, Poezii, 87. <0> (Adverbial) Bine, — grăi ei pripit. Slavici, n. n, 348. fi răspunse pripit. Delaviiancea, s. 131, cf. 166. Un stol de ciori trecu, fllfîind pripit din aripi. Vlahuţă, o. a. ii, 237, cf. i, 210, iii, 14. Baba tşi aprinse luleaua şi trase de citeva ori pripii din ea. Sandlt-Aldea, d. n. 189. Acceaşi spaimă ... li făcu inima să bală pripit. Anghel-Iosif, c. l. 16. Crezi asta? întrebă pripit Ion Florea. Agîrbiceanu, l.t. 111. Spuse pripit, mutlndu-şi bagajele ... Galaction, o. a. i, 48. Se încheie pripit la haină. Camil Petrescu, t. i, 425. Tovarăşii mei tşi strlnseră pripit uneltele. Sadoveanu, o. vi, 609, cf. n, 351, vin, 198. Începu să tremure pripit din buze. Călinescu, s. 234, cf. id. b. i. 1.64. Clipi de citeva ori pripii din ochii mari. Stancu, n. A. iv, 266, cf. 113. (F i g.) Paharele ciocnite Intre ele, răsună pripit a bani de argint trtntiţi pe piatră. Delavrancea, s. 139. Prin deschizătura de sus a cortului, Nicoară zăreşte o stea care luceşte pripit lăcrămtnd. Sadoveanu, o. xvin, 356. <0> L o c. adv. (Substantivat; regional) în pripite = in grabă marc, foarte repede; grabnic. Muierea-i mare dracu. Cum aude că-i bărbatu, In pripile-şi leagă capu. Hodoş, p. î». 197. + (Rar) Agitat, trepidant, intens. Trebuinţa unei noi mişcări se simţise In viaţa pripită şi spornică tn secolul nostru. Odobescu, s. iii, 324. + (Substantivat, f. art.; prin sudul Munt.) Numele unei hore (cu ritm grăbit); melodie după care se dansează această horă. Cf. Varone, d. II. 1. Adj. (Despre mîncăruri) Copt sau fiert, fript In grabă (şi superficial) la un foc (prea) puternic. Mi se pare că bucatele aiestea-s pripile, şi trebuie să fie ceva la mijloc. Creangă, o. 166. Sc pregăteşte compoziţia ca pentru „gogoşi din aluat pripii". S. Marin, c. B. 41. <£> Mămăligă (sau mămăliguţă) pripită— mămăligă puţin consistentă, moale, pregătită prin amestecare continuă pe măsură ce se adaugă mălaiul In apă clocotită. Cf. ddrk. Mămăligă prichită unsă cu măduvă din falcă de porc şi cu unt de nuft e bună de bolfe. şez. v, 6. Babele fac calaplasme de in sau mămăliguţă pripită. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 93. E moale ca mămăliga cea pripită. Pamfile, i. c. 195, cf. Viciu, s. gl. 2. Adj. (Transilv., Maram., Mold. şi Bueov.; despre cereale) Copt Înainte de vreme (din cauza căldurii şi a uscăciunii excesive). Cr. alr ii 5 197/386, alr sn i h 44. Ii pripeită plna, li sacă; nu-i folos tntr-lnsa, n-are putere. vx> ii, 151. 3. S. n. (Meci. vet., Med.; prin nord-vcstul Munt.) Antrax. Cf. Canbhea, f. 223. — Pl.: pripiţi, -te. — Si: (învechit) prepft, -ă adj. — V. pripi. PIUPITOR, -OARE adj. I. (învechit) Zorit, grăbit. Cf. duh.’, lm. + (Substantivat, f. pl.; In superstiţii) Fiinţe imaginare despre care se crcdea că au darul dc a prevesti moartea grabnică a cuiva. Tacă dară pripiloarele unde clntă ursitoarele. Cantemiu, ist. 108. II. 1. (Prin Ban. şi prin Olt.; despre soare) Arzător, dogoritor. Ieşi, soare pripiloare. ou. s. vi, 153. Ctn ieste soarele pripilor le pătrunde repede [rufele], C,L. OLT. 2. (Prin Bucov., prin Ban. şi prin Olt.; despre cereale şi fructe) Copt (prea) devreme, pretimpuriu; (despre pomi fructiferi) care face fructe pretimpurii. La Schimbarea la faţă sc află puţini struguri prispitori copţi. Marian, r. 392. im un cireş prispitor. Com. din Oravjţa, cf. alr sn i h 44/836. III. (Prin Mold. şi prin Olt.; despre pămlnt) Nisipos (I). Prăşitul, nu numai In pămlnturile cele lutoase..., ba încă şi în cele mai pripiloare şi arzetoarc, este foarte priilor popuşoilor. I. Ionescu, c. 97/16, cf. gl. oi.t. — Pl.: pripilori, -oare. — Şi: (învechit) prepit6rlu (lm), (regional) prispit6r, -oare adj. — Pripi -f- snt.-ior. PIUPOAn s. f. v. prlpon1. PlUPOl1 s. n. (Bucov. şi prin Olt.) Ospăţ oferit de părinţii mirelui după cununie (şi la care mesenii oferă daruri mirilor). Această masă ... se numeşte... In Bucovina masă mare şi pripoi. Marian, nu. 653. Iar la grele, la nevoi, Să sărim ca la pripoi. Sbiera, f. s. 90. După ce făcură nunta la socru-său, veniră să nuntească pripoiul la el acasă. Pamfile, d. 87, cf. i. cr. vii, 210. Duminică sara după cununie şi luni e pripoi, clnd se dă In pahar, dulce. Com. din Bilca — Rădăuţi şi din Straja — Rădăuţi, Lexic reg. 84, 107. — PL: pripoaie. — Din rus. npHnoii „băutură“. PRIPdl2 s. n. (învechit, rar) Metal care serveşte la lipit sau la sudat. Mare necinste şi ocară de numele tuturor decll pripoiul de aramă mai tare se va lipi. Cantemir, ist. 295, c-f. tdrg, Scriban, d. — Pl.: pripoaie. — Din slavonul npHflOH, rus. npHnoii. pripo!3 vb. IV. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică metale) A lipi; a suda. Cf. tdrg, Scriban, d. Pripuieşte-l să fie tare cercul. L. Costin, gr. băn. 168, cf. Novacoviciu, c. b. i, 16. — Prez. ind.: pripoiesc. —Şi: pripui vb. IV. — Din ser. pripojiti, rus. npHnoim». PRIPOÎTE subst. pl. (învechit, rar) Obiecte de artă modelate din metal (preţios). Şi casa cea mare au clădit cu leamne de chiedru şi le ferecă cu aur curat şi ciopli denlr-lnsul finicuri şi pripoite (1 ă n ţ u 1 e ţ e B 1938). Biblia (1688), 3092/37. — Cf. pripo i3. PRIPON1 s. n. 1. Frlnghie, funie, odgon etc. cu care se leagă vitele la păscut (pentru a nu se putea deplasa decît pe o suprafaţă limitată), o ambarcaţie la ţărm (pentru a nu fi luată dc vaUvri) etc.; p. e x t. ţăruş, par1 de care se prinde această frlnghie, această funie, acest odgon etc.; irlnghia, funia, odgonul etc. lmpre- 16247 PRIPON1 — 1497 — PRIPONI ună cu ţăruşul sau cu parul1 respectiv. Cf. anon. car., Klein, d. 406, lb. Un chit foarte, mare...înghiţea o corabie de capul cel dindărăt ... şi pripoanele (frlnghille) ei sc încurcaseră pin dinţii chilului. Gorjan, h. ii, 12/18, cf. Valian, v., Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 293, lm. Cu dinţii apucă priponul cel tare, U muşcă, ll roade şi-l rupe-n sflrşit. Macedonski, o. i, 16, cf. Dame, t. 49. Mă duc să-mi schimb priponu la boi. Sandu--Aldea, u. p. 166, cf. Alexi, w. Şi-nainlcază vlslind spre mal Ia popasul corăbii, Lasă cătuţa-n afund şi leagă frlnghii de pripoane. Dlnşii apoi se coboară cu toţii la marginea mării. Murnu, i. 16. A legai priponul calului de-un llrş. ap. tdrg, cf. Ciiiriţescu, gr. 253, Păcală, m. r. 141. Pisicuţa ar fi fost In stare să smulgă priponul şi să se ia după mine. IIogaş, dr. i, 279, cf. id. m. n. 168, 173. Caii ... scot pripoanele şi o croiesc la fugă. Lungianu, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u. Se glndea la ceasurile acelea lungi, clnd păzea priponul unei vaci costelive. P. Constant, o. 49. Călăuzul nostru a dezlegat luntrea din pripon. Sadoveanu, o. xvii, 502, cf. xiii, 396, 572. Vitele, rumeglnd la pripoane, ... răsuflau greu. Camilab, n. h, 402, cf. ltr2. Este-un cort mare, rolat ... Cu ţăruşc De aramă .... Cu pripoane de argint. Tkodorescu, p. p. 477, cf. 45. O scos şese boi ... Boii din pripon, Coarnile-n custor. Mîndrescu, l. p. 217. Staţi, voinici, nu vă gătiţi Şi calul Irni priponiţi ... Cu pripon de ibrişin. Sevastos, c. 247, cf. 26. De m-aş vedea-n deal suil Şi cu murgul priponit Cu pripon de trei grănale. Bibi-cescu, p. p. 393, cf. Păsculescu, i,. p. 25, i. cr. iv, 26, com. din Frata— Turda şi din Bilca — Rădăuţi. Clţi [cai] nu mlncase el [lupul] din pripon. Plopşor, c. 15, cf. dr. v, 274. <0> Loc. vb. A lega (sau a sla, a pune, a lăsa) In pripon = a (se) priponi (!)• Cf. m. d. enc. S-o dus bădiţa Ion ... Ş-o legal murgu-n pripon. şez. i, 165. Puneam pe murgu-n pripon. Săream la puica-n pridvor, mat. folk. 253. Şi s-o dus badea Ion Şi-o lăsat murgu-n pripon. folc. mold. îi, 524. <)• (Glumeţ) Desfăcu un ceasornic cu lanţ cu lot, din pripoanele complicate. C. Petrescu, a. 433. + P- ext. (Prin nord-vestul Munt.) Perioadă c!t durează Înfăşurarea maximă şi desfăşurarea totală a funiei legate cu un capăt de steajer şi cu celălalt de caii care treieră, învîrtindu-sc la arie In jurul stea-jerului. Cf. Udrescu, gl. + (Regional; în forma pripoană) Fiecare dintre prăjinile care, legate cite două la vlrf, se pun de-o parte şi de alta a acoperişului de paie sau de stuf al unei case, pentru a-1 susţine împotriva vlntului (Lunca—Turda). Cf. chest. ii 258/318. + (Regional; în forma pripoană) Par1, prăjină, stilp etc. care serveşte să sprijine ceva. Cf. chest. ii 282/266, a v 22, 25, 26. Claia s-a aplecat lntr-o parte şi i-a pus pripoane să nu se răstoarne. mat. dialect, i, 189. Pune-o pripoană la uşa grajdului să nu se deschidă, ib. + (Regional; în forma pripoană) Şiret de piele (Apadia—Caransebeş). Cf. Costin, gr. răn. ii, 160. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă de pescuit formată din mai multe cîrlige cu nadă, prinse din loc în loc de o funie care se aşază pe fundul sau la suprafaţa apei şi ale cărei capete slnt fixate de ţăruşi, (regional) sfoară, cărmăcuţă; p. ext. ţăruş, par1 etc. de care se prinde, la mal această unealtă de pescuit (sau altele). V. carma c. Ca să prindă peşte cu vlrşa şi coşul le acufundă-n ballă ..., iar capătul glnjului se leagă de ... un pripon bătut In malul de sub apă. şez. iv, 115. Sfoara cca lungă este legată cu un capăt al ei de o piatră, cu cârc se aruncă clrligcle la o distanţă ..., iar cu celălalt capăt al ei esle legată de un ţăruş numii pripon. Antjpa, p. 93. După modul lor de a pescui, deosebim o întreagă varietate de pripoane. id. ib. 306. In clrligelc acestor pripoane se prind adeseori şi alte specii de peşti. id. ib. 314, cf. 313, id. f. i. 25, tdrg. Vaduri ... ar trebui făcute chiar In pescuitul comercial .mare, la năvod, sfori, pripoane, coteţe. Atila, p. 50. Larvele dc velrice stnt şi cea mai bună nadă (momeală) peniru pripoanele de cegă. id. ijj. 400, cf. Şăineanu d. u., cade. Am ajulal pescarilor din Greaca ... să-şi puie pripoanele cu clrligc. Voiculescu, p. i, 11. Vrei să prinzi cu două beţe crapi şi somni, clnd noi punem pripoane cu cile 500 —1 000 clrlige. vin. pesc. iulie 1964, 7, cf. ii ii 319. + (Regional) Coadă sau miner al juvelTiiculni. CI'. Dame, t. 125. — Accentuat şi: (regional) pripon. alr i 1 129/96, 100, 103, 249, 289, 295, 357.—Pl.: pripoane şi (regional) pripone (ib. 1 129/96, 100, 103, 249, 289, 295,' 357), (m.) priponi (corn. din Bilca —Rădăuţi, alr i 1 129/93). — Şi: (regional) pripoână s. f. chest. ii 258/318, 282/266, a v 22, 25, 26, mat. dialect, i, 189, Udrescu, gl. — Din v. sl. npifnOH'K. PRÎP03V2 s. n. v. prlpor. PR1PONÂŞ subst. (Regional) Diminutiv al lui pripon1 (I) (Livezile — Panciu). Drag n'i-a fos' că-luţu bun ... Priponaşu i-l tăiai Şl pi dlnsu m-aruncai. Graiul, i, 286. — Pl.: ? — Pripo^+suf. -aş. PRIPONEALĂ s. f. (Rar) Priponire. Cf. Costinescu, DDRF. — Pl.: priponeli. — Prlponl + suf. -eală. PRIPON! vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică animale, ambarcaţii etc.) A lega cu (sau de) un pripon1 (1) sau de un obiect fixat, solid (ca să nu se Îndepărteze). Cf. anon. car., Klein, d. 406, lb. Dlnd caicul de la uscat In mare şi priponindu-l de un par ce înadins bâlusă la mal. Drăghici, r. 219/31, cf. 299/19. îndată ce ancorarăm ... şi priponirăm corabia, ... plecai spre poarta cetăţii. Gor.ian, h. i, 148/22, cf. Valian, v., Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu. Siminoc descălccă şi el, priponi calul, făcu focul. Ispirescu, l. 384, cf. 249. De zăvorul uşei e priponit roibul ce suflă sperios pe nări. Delavrancea, s. 175, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg. Ca chestie de prevedere, priponii pe Pisicuţa de rădăcina unui arin. Hogaş, dr. i, 195, cf. id. m. n. 66, Şăineanu, d. u., cade. îşi priponise caii sub frasini. Sadoveanu, o. xvii, 341. Sule de şlepuri slnt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parlme groase de slrmă împletită. Bart, e. 330. La debarcaderul acesta aştepta, priponit pe mal In doi ţăruşi, podul. v. rom. martie 1954, 28. Clnd a ştiut Petre Ilusu calul priponit tn bătătură, s-a dus la vechil şi s-a învoit. Galan, z. r. 62. Intră In grajdul vacilor, le scoase pe rlnd In bătătură, le priponi de nişte stllpi. Preda, d. 43. Priponi barca la mal şi păşi mai încolo, v. rom. septembrie. 1962, 27. Şedea Toma cel vestit, Lingă murgu-i priponit Cu ţeruşul de argint. Alecsandri, p. p. 72. Un caic e priponit Cu trei lanţuri de argint Că de lei n-a mai găsit. Teodorescu, p. p. 559, cf. 45, şez. v, 119. Iar de fa-gii-mbătrlniţi Stau rlnd caii priponiţi Cu funii de grea mătase. Hodoş, p. p. 201, cf. 45. De m-aş vedea In deal suil Şi cu murgul priponii, Cu pripon de trei grănale. Bibicescu, p. p. 392, cf. 132. Şl pi murgu-i priponiră Cu pripon di păr mărunt. Cu ţăruşu di argint, mat. folk. 1 463, cf. Rădulescu-Codin. Cosiţa oi despleti ..., Murgul ţi l-oi priponi. Bud, p. P. 5. Apoi, măre, ce-mi făcea? Căluşelul priponea, Să nu strice livada. Păsculescu, l. p. 250, cf. 169, gr. s. vi, 243. La Flnllna Corbului, Calul să ţi-l priponeşti, Cu mine să le iubeşti, folc. transilv. ii, 33. Calul paşte unde-l priponeşti. Zanne, p. i, 356. (Glumeţ) Calul bălan ... l-am perdut eu odată ... şi l-am găsii la cinci ai priponii de-un leuştean. şez. i, 73. Murgu-i sur şi panlanog, Priponit In boslioc. Mîndrescu, l. p. 89. Un voinic... Ca cal murg şl plntănog, Priponit de boslioc. Vasiliu, c. 98. <0* Refl. pas. Vasul corbului ... să se leage şi să se priponească 16251 PRIPONIRE — 1498 — PRIPOR Cantemir, ist. 377. Se priponeau plutele mici, apoi plutaşii bateau din patru una mai mare, cu care porneau 1.11 jos. Vlasiu, a. p. 180, cf. a i 20. 4- (Complementul indieă animale) A pune o picdică (2) sau ec.va similar (ca să nu se poată deplasa repede şi departe). De ghită riu-i? ... A’-am. priponit-o? ..., n-am legat-o cu cornu de chicior? D. Zamfirescu, v. ţ. 42. îşi puteau priponi caii slăbiţi la iarbă grasă. Sadoveanu, o. xu, 209. Refl. pas. Se priponeşte capul calului de picioare sau numai ambele picioare sini legale deo-laltă. Bîrlea, b. 138. + P. anal. (Complementul indică oameni sau părţi ale corpului lor) A imobiliza, a fixa cu ajutorul unei fringhii, al unui dispozitiv etc. Fiinţe omeneşti, încinse la brlu in cătuşe şi priponite cu belciuge groase ea pc mină. Delavrancea, s. 92. Aii ... a legat cobză pe hoge ..., cu mlinile priponite din coate la nirfurilc picioarelor. Sadoveanu, o. xyj, 106. 2. T rai) z. P. gene r. (Complementul indică diverse obiecte) A prinde, a lega, a fixa bine cu sau de ceva. Inhobotind faţa miresei cu o plnzâ subţire..., priponindu-o cu doauo săgeţi. Cantemir, ap. tdrg. Acolo unde este poiana mai înflorită şi. cu frunzări acoperită, acolo e şi cursa priponită. Odobescu, s. hi, 198. După ce-şi priponi ochelarii pc nas. D. Zamfirescu, ap. tdrg. E inteligent ... a nc priponi mai bine ... undiţile de color şi dc mal. Atila, p. 51. Damigeana de vin ... era legală cruciş şi priponită de leuci. Sadoveanu, o. xvi, 13, cf. xm, 900, xvii, 370. Spre semn de opreală, apa este închisă şi ciutura priponită. Sbiera, i\ 228, com. din Straja — Rădăuţi. <0* Fig- bălea inima codrului şi erau priponite şi vuiturile. Sadoveanv, o. ui, 509. 3. R e fi. (Regional; despre oameni) A se rezema (2) (Stinceni-Topiiţa). Cf. alr i 1 333/227. 4. R cf 1. (Rar; despre oameni) A se posta provocator în faţa cuiva. Vorba a fost slobozită de Angheluş a Stanei care se priponise dinaintea lui Cioară. Pas, l. i, 108. + !■' i g. A ţine cu dirzeiiic, cu încăpăţînare la ceva. Guvernul să îndeasă şi să priponeşte ca să apese mai greu şi să ... zvlnte In sus pe. popor. Odobescu, s. iu, 335. — Prez. ind.: priponesc si (regional) pripon (a ii 8). — V. pripon1. PRIPONIRE s. f. Acţiunea de a (sc) priponi şi rezultatul ei; (rar) priponcală. Cf. priponi (1). Cf. lb, Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Cos-tinescu, lm, ddrf. Priponirea calului, dl, cf. dm, ltr2, m. d. enc., dex. <0> F i g. Fărlmaţi priponiri de dcmull şi zăvoaie Cari vă ferecă sufletul / Deşliu, g. 28. — Pl.: priponiri. —Şi: (învechit, rar) pre.poiiiic s. f. LM. — V. priponi. PRIPONÎT, -A adj. 1. (Despre animale, ambarcaţii etc.) Legat cu (sau de) un pripon1 (1) ori de vm obiect fixat, solid (ca să nu se îndepărteze). Cf. priponi (1). C aii lor păşteau priponiţi. Negruzzi, s. i, 108. Doisprezece cai priponiţi păşteau printre copaci. Gane, n. j, 180. [Calul] trist, la o parte, şedea priponit. Ma-cedonski, o. i, 15. Se văd cir duri de copii cile c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită ori împiedicată, ca să nu dea In popusoii neculcşi. SP. Popescu, m. c. 41. Vilele păşteau priponite. Sandu-Aldea, u. p. 159. Valuri mici veneau la mal sălttnd cu putere bărcile priponite. Dunăreanu, ch. 48. La micul debarcader ... stăteau priponite citeva luntri. Galaction, o. a. ii, 289. Paşle-m murga priponit, Unde-ş paşte nu-ş cunoaşte. Bîrlea, b. 101. Tănislav iei.ti beat ... Cu caicu priponii, Cari n-am văzut di cin slnt. Diaconu, vr. 283. + P. anal. (Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Imobilizat, fixat (în sau de ceva). Izbi eu pumnul osos peste genunchiul bolnav : CU ai să mă ţii priponii? Camilah, c. 100. 2. (Rar: despre oameni) Postat provocator în faţa cuiva. Cf. priponi H)- Văzlnd pe. Vasilochc priponit şi furios, găinile maicii Viialia se uitară lung. Stâncii', c. i. 200. — PI.: priponiţi, -ic. — V. priponi. PRIPdR s. n. 1. Porţiime de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal, şi care formează, de obicei, vcrsajiţii unor forme, dc relief, coastă, m u c li i e. (4), p o v îri) i ş, p a n t ă1 (1), (rar) p r ă v ă I u c, p r ă v ă 1 a c (1), (popular) p r ă -v ă 1 i ş, c 1 i n ii, (învechit şi regional) piez (v. piază 1), (învechit) povirnitură (1), (regional) p i e z i ş c a, p o n c i ş (I 1), povîrghic, p r ă v ă 1 i t u r ă1 (2), p r ă v a 1 (4), răpăguş1 (I); (In special) porţiune de teren cu suprafaţa foarte înclinată, abruptă, prăpăstioasă. Cf. lb, Valian, v. O săpătură făcută au de apă, au dc cară, pe ta pripoare (a. 1847). Uricaiuul, x, 402, cf. Polizu. Ca pasărea pripoarclor Aleargă fără stare La apele izvoarelor. Filimon, o. i, 300. îri apropiere de Colacii este un pripor mare. I. Ionescu, p. 351, cf. 497, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Ci hac, ii, 292, lm. Ne-am povlrni.1 p-un pripor, p-un repeziş straşnic. Jipescu, ap. tdrg. La stingă pămlntul se lăsa la vale In costişe şi pripoare gradate. Odobescu, s. iit, 195, cf. i, 116, iii, 183. Ai avui mare noroc de mine de n-ai apucat a cobori priporul ista, că erai prăpădii. Creangă, o. 87. Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care II lirei. Slavici, n. ii, 50, cf. 52. Trăsura trecuse tn adevăr de pripor şi o clrmise drept, spre sat. Macedonski, o. iii, 8. De o parte şi dc alta se-rialţă pripoare Imbrăicate-n codru. Vlahuţă, o. a. ii, 155, cf. 153. Nu poţi cosi priporul, Cum mi te coseşte dorul. Beldiceanu, p. 107, cf. 95, 112. Găsind pe porcar pe priporul unui deal. ap. ddrf. Mai rar pedeapsa Insă, cea şchioapă de-nn picior, N-a prins pc vinovatul fuglndu-i din pripor. Ollănescu, h. o. 181. Şi care şi turme-n pripoare Pe umede coaste răsar. Coşbuc, p. ii, 9. La urcuşul priporului, toată lumea cobori din trăsuri. D. Zamfirescu, v. ţ. 33, cf. 13, Alexi, w., I. Brăescu, m. 70, Chiriţescu, gr. 253. Ştie unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Agîrbiceanu, s. p. 69. Coboram un pripor printre fagi. C. Petrescu, s. 228. Medul celălalt era înalt, pri poros şi, pe pripor, cu ghirlande dc mesleacăni. Galaction, o. a. ii, 109, cf. i, 260. Bale Surul din potcoavă ... Calcă rar şi cu zăbavă Lunecaşuri de pripor. Topîrceanu, b. 16. Clnd drumul urcă spre vlrf, ne apropiem de pripor. Pribeagul, p. r. 75. Să cadă peste pripoare şi peste colnice un val de tăcere, măreaţă. Sadoveanu, o. ix, 13, cf. vii, 352, x, 413, Scriban, d. Prinse a sc scoborl din pripor In pripor, ajunglnd la locul ştiut tocmai clnd se cumpănea soarcle-n chindie. Mironescu, s. 203. Urca pe costişa lină ca pe-un pripor. v. rom. iulie 1958, 40. Coborlnd priporul printre molizi ... Inii adunam noianul de gln-duri. contemp. 1953, nr. 376, 4/4, cf. h xviii 137, 270, şez. iii, 86, com. Liuba. [Vulpea] fu iute de picior, Sări valea Şi-un pripor. mat. folk. 99. Pripoarele iestea-s răle. Cin plouă ... să nu Imbli cu căruţa pă şiuşiele. Graiul, i, 236. Şi ne paşte la pripoare Şi ne-adapu la izvoare. Cod, p. p. 70, cf. Vîrcol, v. 98, com. din Straja—Rădăuţi, T. Papahagi, m. 75. Daci n'-ei Intllni, Pi-um pripor di k'iatrl, O babl bătrlnl. Diaconu, vr. 105, cf. Todoran, gl. Spune-mi mie ce-ţi lipse? Nu ai iarbă pe pripor? folc. transilv. i, 325. Clnd s-arăta-n pripor Clte-un grof sau negustor, Haiducii că mi-l opreau, ib. ii, 569. <0> Fig. Simţea că găsindu-l pe Mavrocordat găsise lotuşi un pripor In lunecarea spre moarte. Camil Petrescu, o. ii, 231. > (Adjectival; rar) Priporos. Dai peste un castel ce visează pe un virf de deal pripor. Sandu-Aldea, d. p. 50. Urcă glflind coasta priporă, care pare că nu mai arc sfirşil. id. ib. 51. <$> Fig. Un nor alb se ridica înalt şi pripor ca un munte. săm. vi, 469. 16254 PRIPORAŞ — 1499 — PRISACĂ 2. (Prin Ban. şi prin vestul Transilv.) Porţiune dc pădure (pe un versant) cu copacii tăiaţi, pe unde se dă drumul lemnelor la vale, de 1a. locui de tăiere: p. ext. jgheab, uluc folosit în acest scop. Cf. chest. iv 30/282, alr i 390/79. 3. (Prin nord-estul Transilv.) Poiană (1). Cf. alr i 1 980/218, alrm sn i h 398/219. 4. (Vestul Transilv.) Loc îngrădit lingă strungă, în care se odihnesc oile după muls; adăpost de iarnă pentru oi. Cf. dl, dm, chest. v 8/34, 36/34, 39/34, 49/1, a i 23, 31. — Accentuat şi: (învechit şi regional) prlpor. lb, Barcianu, v., Alexi, w., I. Brăescu, m. 70, cade, Scriban, d., alr ii/105, a i 31. — Pl.: pripoare. — Şi: (Învechit) prepor (lb, lm), (regional) priporc (alr i 390/79, a i 23), pripon (Todoran, c,l.) s.n. — Din bg. npHnop. PRIPORĂŞ s. n. (Regional) Un fel de şal pc care îl poartă unii flăcăi de la ţară (Tulcea). Păsculescu, l. p. 56. Nu ştiu coase ori descoase, Guleraş tăllne-săi, Priporaş frăţine-săi. id. ib., cf. 372. — Pl.: priporaşe. — Etimologia necunoscută. PRÎPORE s. n. v. pripor. PRIPORÎT, -Ă adj. (Rar) Priporos. Spre fierăstraie ducea drum priporlt, înfundat In omăt. Cazimir, gr. 199, cf. sci. 1973, 46. — Pl.: priporlfi, -te. — De la pripor. PRIPOROS, -OĂS adj. (Despre forme de relief, terenuri, drumuri etc.) Cu (multe) pripoare (1); de forma unui pripor; (rar) pripor, priporlt, (regional) pripuriu, pripos. Urcăm pe coastele uscate şi priporoasc. ale Oblrşiei. Vlahuţă, r. p. 140, cf. 6-1. Un loc foarte trialt şi priporos, unde numai scăţărlndu-te te poli sui. Marian, o. ii, 213. Ii lăsasem ştirea să oprească la poala codrului şi să ne cheme din vale, ca să coborlm povlrnişul priporos cu piciorul. Adam, r. 63. Luai pc- o potecuţă priporoasă, ce se încolăcea pe după un clin al muntelui, ap. tdrg, cf. Şăineanu, d. u., cade. A/n privit valea Oltului ..., munţii grei şi priporoşi. Galaction, o. a. i, 239, cf. ii, 65, 169. Drumul pe aici e din ce In ce mai priporos. Sadoveanu, o. ix, 201, cf. vi, 418, x, 423, Iordan, l. r. a. 191, Scriban, d., dl, dm. •$> (Prin lărgirea sensului) A început a cobori Indemlnatic scara priporoasă. Galan, z. r. 252. — Pl.: priporoşi, -oase. — Pripor 4- suf. -os. PRIPAS, -OĂSĂ adj. (Prin Bucov.) Priporos. Cf. Lexic reg. 107. — Pl.: pripoşi, -oase. — Pripă + suf. -os. PRIPOSÎ vb. IV v. prisosi. PRI-PRÎP interj. (Regional; repetat) Cuvîr.t care imită strigătul caracteristic al graurilor (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr sn iii h 698/605. — Onomatopee. PRIPSOSÎ vb. IV v. prisosi. PRIPTlCI s. n. v. prichici. PRIPIIÎ vb. IV v. pripo»3. PRIPUNE vb. III v. prepune. PRIPURÎU, -ÎE adj. (Prin Transilv.) Priporos. Intr-un loc al rlului, unde malul nu e pripuriu, adapă băieţandrii şi flăcăii vilele, luc. iii, 344. — Pl.: pripurii. — Pripor + suf. -iu. PRIPÛS s. n. v. prepus1. PRIRÔD s. n. (învechit, rar) Neam (I 4). Vor să zică că neamul acesta a romanilor nu din elini să fie, nici rodul prirodul lor din grecii Iroadeni să li să tragă. Cantemir, hr. 100. — Pl.: priroduri. - Din v. sl. npHp©A'h‘- PRIROFORÎ vb. IV v. pltroiorisi. PRIROFORÎE s. f. v. piiroiorie. PRIROFORISÎ vb. IV v. pliroforisi. PRISÂCĂ s. f. 1. (Popular) Loc lntr-o pădure unde s-au tăiat copacii; poiană (1) rămasă după tăierea copacilor. Cf. Baronzi, l. 117, ddrf, Scriban, d. A jucat pe surcele că s-a făcut prisacă. Coman, gl., cf. chest. iv 99/78. Ce să faci tu la prcseacă dacă nici nu ştii să dai cu toporul? l. rom. 1959, nr. 2, 54, cf. Arvinte, term. 162. + (Regional) Vale Îngustă, seacă (Bonţ — Gherla). Cf. Coman, gl. 2. (Popular) Trunchi de copac, ramură etc. care au fost curăţate de crengi. Cf. chest. vi 5/14, 15. Tăiem bradu jos ...li cojim şi curăţim crăcili şi-l lăsăm să se usuêe: priseacă. alrt ii 251, cf. a vi 12. + (Regional; In forma presacă) Crestătură făcută In trunchiul unor copaci, care serveşte la marcarea unei porţiuni de pădure (Băiţa — Brad). Cf. chest. iv 112/109. 3. Loc unde slnt aşezaţi stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aşezaţi pe acest loc; stupină, stu-părie, (rar) albinărie, prisăcărie (2), (regional) pivniţă (4), poiată (2). Tudor călugărul s-au dat cu prisaca şi cu stupii şi cu lot dobitocul (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 212/13. Vor nămi case...şi alte locuri de odihnă ce vor fi ... pre la priseci. prav. 175. Acolca ... au găsit o prisacă cu stupi. Simion dasc., let. 15. îmbla oştenii leşăşti... stricaşi prisecile oamenilor. M. Costin, o. 167. Un loc de prisacă de la Veşteleşti (cca 1670). bul. com. ist. iv, 24. Au scos de moară clte 2 ughi şi de prisacă clte 2 ughi. Neculce, l. 299. La prisaca albinelor să ne adunăm. Cantemir, ist. 165. Locuri de prisăci, toate cum s-or vini (a. 1701). bul. com. ist. iv, 39. Scos-au şi prisăcărit de prisacă doi uÿ[hi) lntr-un an. Amiras, let. iii, 131/9. Au venit apele mari...şi au înecat multe dobitoace ... şi prisăci de stupi (a. 1729). gcr ii, 25/27. Părţile de la Hulpăşeni ...cu loc de prisacă şi cinci pogoane de vie (a. 1731). bul. com. ist. iv, 66, cf. Iorga, s. d. vi, 99. 30 stupi lntr-o prisacă (cca 1743). bul. com. ist. i, 230. Să aibă a lua de a zece ... din prisăci cu stupi (cca 1754). ap. Pamfile, i. c. 92. Prisăcariul acela ...au pus pomi acolo la ace prisacă (a. 1766). Iorga, s. d. vi, 104. Pe piscul ce se scoboară cărarea de la prisacă (a. 1778). Uricariul, XVI, 318. Au vlndut un loc de prisacă împreună cu o poiană (a. 1797). ib. x, 245. Numai din ţarini ... şi din prisăci de la clmp să-şi dea zecimală (a. 1815). ib. ii, 8/6. De trii zile am rămas părăsit la prisacă, nici fii, nici nepoţi n-au cercetat pe bătrlnul Gălianu. Asachi, p. 96/7. Pe urs l-au fost ales nazir peste priseci. Donici, f. ii, 19/4, cf. 20/1. O priseacă se compune din 50 plnă la 80 de şliubei. I. Ionescu, d. 424, cf. 259, id. m. 380, 381, hem 743, Cihac, ii, 293. In acea dumbravă este peştera, ce am prefăcut-o-n casă, şi prisaca mea. Eminescu, p. l. 79, cf. 98. Rămln ... prisăcile fără prisăcar. Creangă, o. 218. Vedeai moară, prisacă şi livadă. I. Negruzzi, s. ii, 37. Huiesc albinele ziua şi noaptea la prisacă. Marian, s. r. i, 119, cf. id. ins. 145, 146. Avea gazda prisacă, iar la retezatul fagurilor aveam şi eu drepturile mele. Păun-Pincio, p. 110, cf. Damé, t. 120. Arvuneau de timpuriu miere de pe la locuitorii ce aveau prisăci. Zanne, p. iii, 675, cf. Barcianu, Alexi, w. Vătaful Lupan... a avut desigur ...şi prisacă. Pamfile, i. c. 92. Nu-i o ruşine să iei roiul şi să-l rlnduieşti iar la prisacă. Gîrleanu, n. 112. Ne apropiem chiar de prisaca mănăstirii. Hogaş, dr. ii, 22, cf. Şăineanu, d. u. Harnicele al- 16272 PRISACĂN — 1500 — PRIS C bine din prisăcile călugărilor umblau de colo plnă colo. Stănoiu, c. i. 94. Primăvara, la amiezi, E roi de-albini ca-ntr-o prisacă. D. Botez, f. s. 7. Albinele te cară la prisăci. Lesnea, a. 68. Albinele şi-au pornit zborul tn prisacă. Sadoveanu, o. v, 79, cf. i, 615, vi, 336, Scînteia, 1952, nr. 2 390. Lingă Adlncala tşi aveau bălrlnii prisăcile. Stancu, d. 21, cf. id. r. a. i, 52. Foşnea adine prisaca de zumzur de albină, v. rom. iunie 1954, 77. în prisacă zumzăie roiuri de albine. contemp. 1955, nr. 458, 1/3, cf. ltr2, der. Cei de la prisacă să asculte Ui tăcere. Horea, c. 74. Hai, leliţă, la prisacă ...Să mlncăm miere de roi. Alecsandri, p. p. 344, cf. h x 31, 68, 498, xii 27, Sevastos, c. 49. Să mai ies o dată-n munte Să odihnesc tn presacă. Doine, 263. Prostu s-a vlrtt In ştiubeiul gol din marginea pri-sacei. şez. iii, 24, cf. alr i 1 685/552, 590, alr sn i h 265, a v 2, 20, vi 26. Trăieşte ca ursul la prisacă, se zice despre cineva care duce un trai bun, Îmbelşugat. Cf. Zanne, p. i, 683, dl. + (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o prisacă (3). Glasurile şi chiotele se amestecă, întocmai ca blzlitul unei prisăci. Gîrleanu, n. 115. Prisaca sună ca murmurul de coasă. Arghezi, vers. 182, cf. m. d. enc., dex. 4. (Prin nord-estul Transilv.) Loc unde se adăpostesc (ori s-au adăpostit cindva) oile sau caii (In timpul nopţii). V. s 11 n ă, s t a n i ş t e. Cf. chest. iv 119/270, alr i 412/218. 5. (Prin nordul Transilv.) îngrăditură (făcută prin Îngrămădire de lemne, nuiele, spini etc.). Com. din Zagra — Năsăud, cf. alr ii/i mn 125, 3 838/260. G. (Regional; In forma prisagă) Fiecare dintre bucăţile de lemn (sau de fier) ale unei grape, In care slnt Înfipţi colţii (Chizătău — Lugoj). Cf. alr sn i li 36/76. — Pl.: prisăci. Gen.-dat.: prisăcii şi (regional) prisacei. — Şi: (regional) prisâgă (alr sn i h 36/76), priseâcă, prcsâcă, prescăcă s. f. — Din v. sl. *prăs£ka. PRISACĂN subst. (Bot.; regional) Zburătoare (Chamaenerion angustifolium) (Jina — Sebeş). Borza, d. 45. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Cf. prisacă. PKISĂD, -Ă adj. v. prăsad. PRISÂGĂ s. f. v. prisacă. PRISĂCÂR s. m. Persoană care se ocupă cu îngrijirea prisăcii (3) şi cu creşterea albinelor (pentru a obţine de la ele miere şi ceară); albinar, apicultor, stupar. Jară Eţco prisăcariul... îndată s-au dus la Ţara Le-şască. Simion dasc., let. 15. Fi s-ar căzut... vulpea prisăcariului bălrln ciumiliiurile să-şi areate. Cantemir, ist. 55. Eu, Ilie, călugăr ot mănăstire Măgariului, şi eu, Antiohie, prisecariul (a. 1708). Iorga, s. d. vi, 39. Călugării ... sd nu fie văcari au prisăcari au păcurari (a. 1741). Uricariul, iv, 401/24. t lei au dat simbrie priisăcarului (a. 1742). bul. com. ist. i, 273. Ion Ienache, prisăcarul de acolo ..., au luat tot venitul de pe toată moşia (a. 1762). Uricariul, xvii, 270. Prisăcariul acela ... au pus pomi acolo... la ace prisacă (a. 1766). Iorga, s. d. vi, 104, cf. hem 743, Ba-ronzi, l. 117, Cihac, ii, 293. Rămtn ... prisăcile fără prisăcar, holdele fără jilar. Creangă, o. 218, cf. Dame, t. 120, Barcianu, Marian, ins. 146, Alexi, w., tdrg. Călugărul prisăcar trebăluia printre stupi. Hogaş, dr. ii, 22, ci. ŞĂineanu, d. u., cade. Procesiunea s-a oprit in preajma aşezării prisăcarului. Sadoveanu, o. xviii, 637, cf. Scriban, d., dm, ltr2. Moş Miron prisăcarul Din marginea umbrită de păduri. Horea, c. 95, cf. sfc v, 25, h x 498. Prisecarii mi-l zărea Şi la el că alerga Şi cu miere ll ungea. Păsculescu, l. p. 125, cf. chest. vi 13/3, alrm sn i h 173. — Pl.: prisăcari. — Şi: (regional) prisecâr s. m. — Prisacă -f- suf. -ar. PRISĂCĂRÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A se Îndeletnici cu apicultura. Cf. Simion dasc., let. 15, sfc iv, 198, 205. — Prez. ind.: prisăcăresc. — V. prisăcar. PRISĂCĂHÎE s. f. 1. îndeletnicire a celui care Îngrijeşte de o prisacă (3) şi creşte albine (pentru a obţine de la ele miere şi ceară); albinărit, apieultură, prisăcărit (1), stupărit, stupărie. Industria ... accesorie a agriculturii, cea mai importantă din această regiune, este prisăcăria. I. Ionescu, d. 246, cf. Cihac, ii, 293, ddrf, tdrg, cade. Uncheşul m-a împărtăşit ... din vechea lui învăţătură Intr-ale prisăcăriei. Sadoveanu, o. ix, 556, cf. id. e. 43, dl, dm, m. d. enc., h x 506, alrm sn i h 171. 2. (Rar) Prisacă (3). Cf. Scriban, d., dl, dm. — Pl.: prisăcării. — Prisăcar -f- suf. -ie. PRISĂCĂRÎT s. n. 1. îndeletnicire a celui care Îngrijeşte de o prisacă (3) şi creşte albine (pentru a obţine de la ele miere şi ceară); albinărit, apieultură, prisăcărie (1), stupărit, stupărie. Lăslndu-se de prisăcărit, n-a;[e] nici o treabă cu pomii (a. 1766). Iorga, s. d. vi, 104. Prisăcariul acela ... hacul lui şi-au hiat pe prisăcărit (a. 1766). id. ib., cf. dl, dm, sfc iv, 299, m. d. enc., dex. 2. Impozit care se plătea pe prisăci (3), In Moldova. Aii rădicat ... morăritul şi prisăcăritul şi clrcimărilul, care le scornisă Mihai Vodă. Neculce, l. 304. Scos-au şi prisăcărit dc prisacă doi u A b s o 1. Fig. Glasul Domnului preseceaşle cu pară de foc. psalt. hur. 23r/14. S-au sfătuit pentru trecirea oştilor tn Ardeal pre unde ar fi, căci căile era prisecite şi astupate. R. Greceanu, cm ii, 38, cf. djjlr ii, 525. 2. Tranz. (Regional) A sparge, a zdrobi (Ci-reşu—Horezu), mat. folk. 1 590. Deasupra lor să lăsă, Mesele le fărtmă, Vasăle le prisăci, id. ib., cf. T. Papahagi, c. l., gr. s. v, 141. 3. Refl. (Prin Maram. şi prin nordul Transilv.; despre cereale) A se scutura (din cauza coacerii excesive); p. ex t. a se răscoace1 (II). [Grîul] s-o prisăcii. alr i 911/360, cf. 931/343, 360. — Prez. ind.: prisăcesc. — Şi: (învechit şi regional) priseci (R. Greceanu, cm ii, 38, Scriban, d.), prescci (psalt. hur. 23r/14, dhlr ii, 525) vb. IV. — Din v. sl. np’bc'feKdTH. PRISĂDÎ vb. IV v. presădi. PRISĂDÎRE s. f. v. presădire. PRISĂDÎT, -Ă adj. v. presădit. PRISĂR vb. I v. presăra. PRISC s. m. (sg.) (Bot.; regional; în sintagma) Prisc păsăresc = oreşniţă (Lathyrus tuberosus). Cf. Borza, d. 97. — Etimologia necunoscută. Cf. plisc1. 16286 PRI SCALĂU — 1501 — PRISMĂ1 PR1SCALÂU s. 11. 1. (Regional) închizătoare de lemn (la o usă) (Negreşti — Baia Marc). Cf. alb ii/i h 252/346. 2. (Regional) Clanţă (la o uşă) (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr n/i h 250/346. 3. (Prin Maram.) Puşcărie, închisoare. Cf. Lexic REG. 21. — Pl.: priscălauâ. — Etimologia necunoscută. Cf. pis călău. MUSCAYltŢ s. m. (Prin vestul Transilv.) Om mincinos. Cf. HliV. CIUT. IV, 145. — Pl:. priscaveţi. — Etimologia necunoscută. PRÎSCĂ s. f. v. prispă. PRISCOPÂLĂ s. f. v. pri.şcopală. PRISCORIVIC s. n. v. pistornie. PR1S1ÎÂCĂ s. f. v. prisacă. PRISKCAR s. m. v. prisuear. PRISIÎCÎ vb. IV v. prisăci. PRISEL s. n. (sg.) v. prizîl. PRISELMŢĂ s. f. (Prin Ban.) Salcie tlnăra. Cf. L. Costin, or. băn. 168. — P).: ? — Etimologia necunoscută. PR1SFIR vb. I v. prcîira. PRÎSLIŢĂ s. f. v. prlsliţă. PRISLOAPĂ s. f. v. prislop. PRISLOC s. n. v. prislop. PRISLOP s. n., s. m. 1. S. n. Loc adlncit In formă de şa sau de curmătură care. separă două culmi de munte sau de deal; trecătoare îngustă între munţi, situată la înălţime şi avînd formă dc şa. Aşe-u mărturisit c-au ţinut ... acel munte ... din iazer plnă în Fe-rcdeu şi din Feredcu In prislopu Secului (a. 1737). Ştefanelli, d. c. 36. Preste prisloape, dintr-o vale Intr-alta, să poate trece cu carele. Liuba-Iana, m. 83. Poieni verzi şi frumoase ... despărţind cu prislopul lor valea Suceviţei de cea a Moldoviţei. ap. cade, cf. der. Vlndui via şi-un prislop, mat. folk. 501, com. din Banat, din Straja— Rădăuţi şi din Vaşcău. 2. S. m. (Regional; la pl.) „Gropi de hotar“ (Coşbuc—Năsăud). Coman, gl. 63. — Pl.: (1) prisloape şi (2) prislopi. — Şi: (învechit) preslop (D. Bogdan, gl. 92) s. n., (regional) pris-loâpă (com. din Straja—Rădăuţi) s. f., prlsI6c (com. din Banat) s. n. — Din si. *preslopi>, bg. npecjion. PRISLOPI vb. IV. (Regional) 1. Refl. A se nărui (1). Com. din Straja— Rădăuţi. 2. T r a n z. (Complementul indică semne, urme etc.) A lăsa; a face (Coşbuc —Năsăud). Cf. Coman, gl. — Prez. ind.: prislnpesc. — V. prislop. PRISLtlGĂ s. f. 1. (învechit) = pişluflă. Cf. Cihac, ii, 293, DDRF. 2. (Transilv.) Tub care conţine pulbere explozivă (pentru minat). Cf. lb, Pontbriant, d., lm, Alexi, w., tdrg, Scriban, d., dl, dm, fd i, 169, Viciu, gl. 94, Imuncu-Candrea, m. 43. 3. (Prin Transilv.) Chibrit. Cf. Viciu, gl. 71, 104, chest. ii 367/399, 400. — Pl.: prisluyi. — Şi: (regional) preslugă (tdrg, Scriban, d., Viciu, gl. 71, 94, 104, Fbîncu-Candrea, m. 43), pislâgă (fd i, 169) s. f. — Cf. ser. prisluiiti „a aprinde“, rus. npacJiyra „serviciu“. PRISM s. n. v. prismă1. PRISMATIC, -Ă adj. Care este în formă de prismă1, care se prezintă ca o prismă1, care cristalizează in formă de prismă1. Cf. egt 52r. Clnd lungimea este dopotrivă, lărgimea surfeţii cilindrice este mai mare declt a surfeţii prismatice. Poenaru, g. 304/24. La regia dorsală, apofizele slnt prizmatice şi triunghiulare. Kretzulescu, a. 24/23. însumarea pilei prismatice de n s[t]raturi. elem. alo. 235/28, cf. Stamati, d. Slnt şi alte forme cristaline foarte complicate: ... piramidale, prismatice, tabelare. Bakasch, i. n. 72/30. In preajma lui Sainl-Etienne, cărbunele de pămint se carboniza In şire de formă prismatică. Marin, pr. i, 45/15, cf. 28/17, Pontbriant, d., Costinescu, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u„ cade. Striveşte Intre degete tulpina prizmatică a unei narcise. Cazimir, gr. 35. La controlul orizontalităţii In sens transversal, nivela ... sc va aşeza ...pe nişte piese prizmatice scobite. Ohbonaş, mec. 122. Acestea slnt de fapt ... pene longitudinale perfect prismatice. Soare, maş, 46, cf. dl. Se înţelege prin prismă porţiunea dintr-o suprafaţă prismatică limitată dc două plane paralele, geom. sp. 69. <£> Culoare prismatică = fiecare dintre cele şapte culori fundamentale în care se descompune lumina soarelui cînd trece printr-o prismă1 de sticlă. Cf. Costinescu, Şăineanu, d. u., cade. Spectru prismatic = totalitatea culorilor în care se descompune lumina soarelui cînd trece printr-o prismă1 de sticlă. Dlml peste o prismă mai multe raze soreşti şi prinzln-du-le In dosu-i ... videm un fenomen colorat, numit spectru prismatic. Stamati, f. 74/10. Cel mai mare grad de căldură In spe[c]lrul prismatic ... e ... despre partea luminei cei roşie. id. ib. 84/2. — Pi.: prismatici, -ce. — Şi: prizmâtic, -ă adj. — Din fr. prismatique. Cf. germ. prismatisch. FIUSMATÎN s. m. (sg.) Minereu compus Îndeosebi din silicat de aluminiu şi de magneziu. Cf. Cantu-NIARI, L. M. 110, LTR2. — Şi: prismalină s. f. Cantuniari, l. m. 110. — Din fr. prismatine, germ. Prismatin. PRISMATÎNĂ s. f. v. prismatin. PRISMATOÎD, -Ă adj., s. n. I. Adj. Care are o formă asemănătoare cu aceea a prismei1. Cf. lm. 2. S. n. Poliedru care are două feţe poligonale paralele (baze) şi celelalte feţe cu clte o latură sau un vîrf pe una dintre baze. ltr2. — Pl.: prismatoizi, -de. — Din fr. prismatolde. PRÎSMĂ1 s. f. Poliedru cu două feţe paralele şl egale (numite baze) şi cu celelalte feţe (laterale) in formă de paralelogram; corp solid care are forma acestui poliedru. Multe prizmate matimaticeşti. Gheo-grafie, ap. Ursu, t. ş. 261. Fieştecari prizmă dar are doauă vazis a sale. gheom.-trigon. 118r/4. Liniile precum AB, BA care slnt Intllnirile a doo paralelograme vecine să numesc muchele prizmii. Asachi, g. 83v/2, cf. id. e. iii, 294/16. Planul... DVFN Impărţeşte pe paralelipiped In două prisme asemenea, tem. gheom. ii, 43r/l. Clte temelii are prizma ? Lazăr, a. 12v/14. înălţimea prizmei este ... perpendicularea scoborltă dintr-un punt al bazii celii de sus pă planul bazii celii de jos. Poenaru, g. 206/24, cf. 207/6. Prismă pentagonală, ale căria baze slnt pentagoane şi are cinci feţe paralelograme. Desen arh. 9/2. Aceste bucăţi ..., prin unirea lor, alcătuiesc o prizmă (un trup cu unghiuri) cu patru muchii, ic. lum. (1841), 2061/21, cf. Negulici, G. Pop, q. 121/25. Pila dreptangulară sau prisma cu bas 16309 PRISMĂ1 — 1502 — PRISNI dreptangular se întocmeşte astfel... elem. alg. 233/26. Cvarţul... ce mai totdeauna stecleşte şi e cristalizat In prisme mărginite de şase feţe. Stamati, m. 8/21, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., Antonescu, d., Barcianu, v., Costinescu. De la forma şi natura bazei depende natura şi forma prismei, lm, cf. ddrf. La mijloc, ea [balanţa] are o prismă triunghiulară de oţel. Poni, F. 38. Pa baza ABC şi cu laiurea CS, ca muche, se construieşte prisma ABCMSN. Melik, g. 205, cf. 188. Prisma e o formă deschisă sus şi jos ... constituită din planuri paralele la axa verticală. Murgoci--Ludwig, m. 20, cf. Alexi, w., ŞĂineanu, d. u., cade. Pentru aceasta servesc In primul rlnd prismele, pe care se aşază piesele rotunde. Ioanovici, tehn. 223. Fiecare micrometru trebuie pus la punct, aşezlnd Intre tampoane o prismă aderentă. Orbonaş, mec. 82, cf. 84. Pe ax este fixată prisma (P), In jurul căreia se aşază scuturile. Ionescu-Muscel, ţes. 131, cf. dl. Se înţelege prin prismă porţiunea dintr-o suprafaţă prismatică limitată de două plane paralele, geom, sp. 69, cf. 80. Cristalul de stlncă ... este limpede, transparent, cristalizat In prisme hexagonale. Geologia, 13. Prismele slnt numite după natura poligonului de bază. ltr2. Diferitele denumiri ale prismei slnt In strlnsă legătură cu bazele, der, cf. Arvinte, term. 162. + Piesă din sticlă sau din alt material transparent, de formă poliedrică, de obicei prismatică, folosită pentru descompunerea sau polarizarea luminii, pentru reflexia razelor luminoase etc. Curcubeul ...se face din razele solare ce trec prin norii ce stau drept el, ca printr-o prismă. Genilie, g. 111/23, cf. Valian, v. Cadre de raze... răsar Din daru-ţi minunate. Voieşte Oglinda lor să fiu Şi prisma ce le adună. I. Văcărescul, p. a. 43/14, cf. Negulici. Privind prin această prismă, alte obiecte se văd colorate feliurit. Stamati, f. 74/14. Bazele dc deosebite colori se vor resfrlnge treclnd printr-această prismă. Barasch, m. iii, 37/21, cf. 29/14. Prismul ... are numai proprietatea dc a despărţi colorile. Marin, f. 448/19, cf. 449/21, 34, Polizu, Pontbriant, d., prot.-pop., n. d., Costinescu. Prin o prismă se văd toate colorile ce se arată In curcubeu, lm, cf. ddrf. Prismele întrebuinţate de ordinar slnt de steclă. Poni, f. 365, cf. Barcianu, Alexi, w., ŞĂineanu, d. u., cade. Aceste aparate slnt construite cu oglinzi metalice, lentile şi prisme, măsurările bazlndu-se pe fenomenele de reflexie, refracţie şi interferenţă ale razelor luminoase. Ioanovici, tehn. 378, cf. dl, der, dn!. <$> (Urmat de determinări care precizează felul) Lumina ce refracta prisma lui Newton. Propăşirea, 2021/38. Prisme de dispersiune şi prisme de reflexiune. ltr2. <)> F i g. Se sili a-şi Infrlna ardentele speranţe, ce printr-un prism de lumină li desemna strălucitul său viitor. Filimon, o. ii, 298. Opera noastră va fi totuşi plnă la un grad o prismă generală a romanităţii. Hasdeu, i. c. i, viii, cf. 192. Prisma imaginaţiunii alteră razele adevărului, lm. Artiştii noştri ... au văzut lumea şi au simţit-o cu totul prin allă prismă declt cea prin care o văd artiştii contemporani. Ionescu-Rion, s. 249, cf. ŞĂineanu, D. u. Acest lucru nu e uşor din cauza complexităţii alcătuirii sufleteşti: o prismă cu infinite feţe. Ralea, s. t. iii, 164. Fiecare vede lumea de mline printr-o prizmă personală, v. rom. iulie 1962, 149. Loc. prep. Prin (sau, rar, sub) prisma... = din punctul de vedere ..., potrivit cu ..., în lumina ... Nu trebuie cerut poetului ca să vază trecutul prin prizma noastră. Gherea, st. cr. i, 315, cf. in, 384. Natura este văzută, de fapt, prin prisma ariei. Vianu, a. p. 48. Spiritul de aventură concepe iotul sub prisma hazardului. Ralea, s. t. iii, 166. Analiza romanului prin prisma ideologiei clasei muncitoare ilustrează tn mod sugestiv adevărul, v. rom. septembrie 1954, 190. Judecind prin prisma datelor mai noi ... ajungem la concluzia că primele nume [proprii] nu puteau fi declt cuvinte ale limbii comune. Graur, n. p. 17. S-a văzut prea mult In Leopardi poetul durerii reflectate prin prisma slăbiciunilor sale fizice, s mai 1960, 105. Minuţios elaborat prin prisma unei glndiri voit convenţionale. t decembrie 1962, 53. — Pl.: prisme. — Şi: prizmă (pl., Învechit, şi: prizmi, Pontbriant, d., prizmate; gen.-dat., Învechit, şi: prizmii) s. f., (învechit) prism, prlzm (Asachi, e. iii, 247/19) s. n. — Din ngr. npîffjia, lat. prisma, germ. Prisma, fr. prisme. PRÎSMĂ2 s. f. v. prispă. PRISMOÎD s. n. (în dicţionarele din trecut) Corp solid care are o formă asemănătoare cu aceea a prismei1. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. — Pl.: prismoide. — Din fr. prismoîdc. PRISNALlC subst. v. prisnllic. PRISiVÂR s. n. v. prîsnel. PRÎSNĂ adv., s. f. v. prisne. PRISiVĂR s. n. v. prîsnel. PRÎSNE adv., adj. invar., s. f. 1. Adv. (învechit şi regional) în întregime, cu totul, complet. Fă şi scaunul meserăiăţiei den curat aur ... Şi fă doi heruvimi de-ntreg şi prisne de aur. po 260/22, cf. 263/4, 305/4. Di-ar face neşline bani cit dc buni .... taleri sau alt feal de bani să fie prisne de argint curat ...tot o certare va să aibă. prav. 77. Dzic călugării să fie fost făcut şi sfeşnicele ... şi policandru şi hora tot prisne de argint. Neculce, l. 8. l-am dat ...10 basmqli prăsni ...cu fir (cca 1730). Iorga, s. d. vii, 195. 2 năfrămi de oglindă: una prisne cu hiru (a. 1765). id. ib. xi, 61. Un left prisne de izmărand, cumpărat drept 300 de taleri (a. 1793) Uricariul, xvi, 203, cf. ddrf. Ostaşii ... împreunară celăţuia şi biserica prin un pod prisne de aramă. Marian, t. 73. Bou, viţel ele. a cărui coadă e la vlrv prisne albă. Com. Marian. A întins Faţă de masă Prisne de mălasă. Sevastos, n. 395. Iţa me-i de grlu d'e vară, A ta-i prizn'e d'e săcară. Ţiplea, p. p. 66, com. din Straja — Rădăuţi. + Exact, întocmai, tocmai, chiar. Şi-ntreblnd ceasul clnd s-au răpăosat, aflară prisne atunce la al noăle ceas. Dosoftei, v. s. octombrie 47v/3. Vieţuia prisne ca un înger. id. ib. noiembrie 144r/26, cf. octombrie 51v/28, decembrie 193r/9- Ş-apoi ochişorii ei Prisnă doi luceferei. f (1886), 163. 2. Adj. invar. (Mold., prin Bucov. şi prin nord--estul Transilv.) Curat, pur, neamestecat; veritabil. 1htr-acealea părţi de lume dereg vinul cu apă că nu-l pot bea prisne de mare tărie. Dosoftei, v. s. octombrie 48r/8, cf. id. ps. 250/3. Pavază... de aur prisne făcută după obiceiul tracilor. Beldiman, n. p. i, 114. Despre argint neamestecat sau încercat se zice ispitit, lămurit, prisne, curat, străcurat, ars. hem 1 608. O căsuţă cu şindrilă nouă care steclea tn asfinţitul soarelui ca argint prisne. ap. cade, cf. Scriban, d., Viciu, gl. 71, alr n/386. + (învechit, rar) Autentic, adevărat, veritabil. S-au vădit şi s«[i]n/î<7 sa ca un prisne a lui D[u]mn[e]dzău priiatin. Dosoftei, v. s. septembrie 25r/3. Ne-au îndrăgit ca neşte cuconi ai săi prisne. id. ib. noiembrie 153r/35, cf. octombrie S2V/12. 3. S. f. (învechit; în forma prisnă) Candelă (la biserică). Cu alte multe odăjdii, spre vlnzare încărcaţi. Prisne cu trei ipostaze. Dosoftei, mol. 85. Prisne de fier şi de sirmă, grele, Incit se pute. Beldiman, e. 93/21, cf. Cihac, ii, 293, ddrf, tdrg, Scriban, d. — Pl.: (3) prisne. — Şi: (învechit şi regional) prisnă adv., s. f., prizno adv., adj. invar., (Învechit, rar) prăsni adv. — Din slavonul npHCH'b. Cf. rus. n p H c H bi îi. PRISNÎX s. n. v. prîsnel. PRISNi vb. IV v. prîsnl2. 16318 PR1SNIC — 1503 — PRISOS PRÎSNIC, -Ă adj, 1. (învechit şi regional, In Bucov. şi Transilv.) Curat, pur, neamestecat. Foaie de zestre ... 1 suie de aur presnic ca de 25 dramuri (a. 1809). Uricariul, x, 254, cf. Gheţie, r. m., Alexi, w., com. din Straja — Rădăuţi, a v 7, 15, 16, a vi 4, Glosar reo. 2. (Prin Transilv.; în forma prlsnic) Adevărat, autentic, veritabil. Cf. Gheţie, r. m. — Pl.: prisnici, -ce. — Şi: pr6saic, -ă, prisnic, -ă (Gheţie, r. m.) adj. — Cf. slavonul ti p H C h H Ti. PRISNILÎC subst. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui p r i s n e 1. 1. Cf. prtsnel (I 1). Cf. Caba, săl. 92, alr i 1 270/98. 2. (în forma prisnalic) Cf. prlsnel (12). Cf. cv 1950, nr. 11—12, 39. + (în forma priznilic) Epitet pentru un om vioi, sprinten, iute. Cf. Coman, gl. 3. (în forma priznilic) Prisnel (I 3). O roată mai mică ... pune In mişcare „priznilicu“ ce e tn legătură cu piatra morii. Vaida. — Pl.: ? — Şi: prisnalic (cv 1950, nr. 11 — 12, 39), prlstinic (alr i 1 270/98), priznilic (Vaida, Coman, ol.) subst. — Prisnel + suf. -ic. PRISNÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a p r 1 s n i2 (5). Cf. Alexi, w. — Pl.: prisniri. — V. prisni. PRÎSNIT s. n. v. prîsnet- PRISOS s. n. 1. Ceea ce depăşeşte necesarul, ceea ce Întrece o cantitate sau o limită obişnuită, repre-zentlnd un spor sau un plus (inutil), p 1 u s2 (3), sn r-p 1 u s, excedent, (astăzi rar) prisosinţă, (Învechit) prisoseai ă, prisosire, prisosit1, pris os i t ură; p. ext. abundenţă, belşug, bogăţie (excesivă). Prisosul apei să nu se poată dărui fără voinţa noastră (a. 1804). Uricariul, v, 43/5. Ş-lnchintnd de sete un păhar, altul pentru gust, A treia de chief..., A şasa-i prisos. Budai-Deleanu, t. v. 98. Cel ce arată cartea de hotărnicie să-şi ia mai tntli stlnjănii deplin. Apoi cel ce are zapisul să ia prisosul. Caragea, l. 8/29. Posluşnicii dumneavoastră ce-i aveţi pc la moşii prisos, peste hotărlrea de şeapte-zeci. Zilot, cron. 87. Dintr-acel prisos să să plătească toată datoria ţării. I. Golescu, în pr. dram. 65, cf. lb. Socotind că tot din cit are şi dă jărtfă i să primeşte mai bine declt celui.ce dă din prisos. Mumuleanu, ap. gcr ii, 246/16. Să i să dea prisostul banilor ce slnt la Casa podurilor din venitul anilor trecuţi (a. 1827). doc. ec. 390. Am lepăda, ca nişte prisoase, adevărurile pentru care au suferit mucenie. Marcovici, d. 331/2, cf. id. c. 40/5. Cuget chiar, bună femeie, Ce prisosuri să nu ceie. Asachi, s. l. i, 141, cf. Valian, v. Ftlule! fii-mi credincios, Nici lipsă fă, dar nici prisos. I. VăcXrescul, p. 66/2. Frisosurile veniturilor publice ...le Intrebuinţază domnul la ale lui particulare nevoi (a. 1848). Uricariul, x, 3. N-aş fi avut astăzi nici chiar pentru mine, Necum s-am prisosuri să fac cuiva bine. Pann, p. v. iii, 76/24, cf. ii, 43/10. Condorul ... maniacă atlt de mult Incit nu poate să se suie şi să zboare, atunci varsă prisosu. Isis (1856), 7/1. Nu căutăm mai mult Declt acele care Natura ne-a lăsat, Făr-a goni prisosuri şi trebuinţi deşerte. Negruzzi, s. ii, 225, cf. Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 690. Daţi şi celor flămlnzi din prisosul mesei voastre, lm. Acea idee ... a găsit ... acel prisos al concepţiunii, care li dă valoarea universală. Maiorescu, cr. ii, 109. Aşa fac şi eu ... cerlnd poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuinţă. Odobescu, s. iii, 39. Spaţiul strimt de care dispunem nu ne . permite a ne prea lungi la prisoase de stil. Caragiale, o. iii, 88. Mitrea ia citeva boabe Intre dinţi şi aruncă prisosul Intre saci. Slavici, n. i, 94. Din vreme veche nu să pomenise atlta prisos de bucale. Delavrancea, s. 54. Se ştie că poetul dă din prisosul inimii lui. Vlahuţă, o. a. 401, cf. id. s. a. ii, 11. Prisosul de producte au început să-l vtndă la străini. Ionescu-Rion, s. 137. O clipă-a sfărlmat, năllngă, Prisosul lunilor de trudă. Goga, Poezii, 72. Un soi de dihanie, pe care, cu un prisos de bunăvoinţă, ai fi putut-o lua drept cal. Hogaş, m. n. 8. Convorbirea oaspetui, ... reţinută şi măiestrită, fără lăbărţări, razne şi prisosuri ... , fermeca. M. I. Caragiale, c. 14. Ce prisos de viaţă cumplit In ele! Bassarabescu, v. 78, cf. 4. Au pc ele un prisos de danteluţe. Galaction, a. 429, cf. 231, id. o. a. ii, 152. Pasta pentru electrozi trebuie să fie astfel aleasă Incit zgura ce se formează să nu conţină un prisos de A/a03. Ioanovici, tehn. 177. Prisosul farmecelor sale. Topîrceanu, p. o. 53. Venise ordin să se adune prisosul de muniţiuni de la regimentele aflate In repaos. Brăescu, o. a. ii, 244. Ascultă un sfat pe care ţi-l dau prin prisosul unor vechi dureri. Sadoveanu, o. x, 343, cf. iii, 52, xi, 422. Din aceste prisosuri lirice ale basmului, trece In scrisul lui Delavrancea ... ceea ce s-ar putea numi vorbirea frumoasă. Vianu, a. p. 173, cf. Arghezi, vers. 326. Intre lipsă şi prisos Ne bucurăm de clte slnt. Blaga, Poezii, 273. Recolta fusese mare, griul trăgea greu la clntar, prisosul a fost frumuşel, v. rom. noiembrie 1953, 207. O privi cu îngăduinţă ... ca pe un cline ce-ar fi trăit din mila şi prisosul lui. ib. august 1954, 95. Azvlrle prisosul! Banuş, p. 102. Ai voie să-ţi vinzi prisosul pe piaţă. Preda, d. 135. Observaţii noi care oferă un prisos de sugestii In înţelegerea artei marelui povestitor, v. rom. decembrie 1963, 188. <0> Loc. adj. şi a d v. Dc (sau, neobişnuit, In de) prisos = (care este) din belşug, din plin, mult, abundent; (care este) în plus, mai mult decît trebuie, peste obişnuit; p. ext. (care este) fără rost, inutil, zadarnic, superfluu; (învechit) de prisoseală, de prisosit1. Preoţii cei de prisos vor da dejmă (a. 1811). Uricariul, iv, 111/1. Trupul nostru au priimit... unele mădulări îndoite, căci slnt trebuincioase ... iar nu de prisos. Calendariu (1814), 102/19, cf. lb. Ţeara nu are stare, tainuri a le mai da, Destul că-n vremea domniei le-au fost dat şi de prisos. Beldiman, e. 22/29, cf. lb. Temlndu-se mult ca să nu zică vorbe de prisos, ajunge a fi neînţeles. Heliade, o. II, 20. Stăplnirea locului strlnge bir de prisos, cr (1830), 3872/22. Pe vlnzălorul patriii ...şi pămlntul ll împinge înapoi ca o greutate de prisos. Marcovici, c. 19/12. A vă mai lăuda această carte e lucru de prisos. Gorjan, h. i, [prefaţă] 1/2, cf. Valian, v. N-am socotit de prisos a vorbi ... despre pllntele ce ne dau oloiul. I. Io-nescu, c. 83/17. Este de prisos d-a mai ajuta că toţi aşteaptă ... respunsul reginei, cr (1846), 221/3. Moarte! ... Nu ne mai lungi viaţa ce-o socotim de prisos. Conachi, p. 50. E de prisos a vă descrie ce înger este Zefiriţa. Negruzzi, s. i, 75, cf. 208. E de prisos a-mi cere scuze de îndrăzneala ce iau. Bolliac, o. 50. N-au declt să ia pe dos, Clte a scris el de prisos. Alexandrescu, o. i, 325, cf. 176, 211. Socot de prisos să. mai adaug că ei nu uitaseră să-i ieie punga. Alecsandri, o. p. 51, cf. id. t. 306. E de prisos a mai vorbi celor ce nu le ascultă, lm. Eu voi pleca ... Slnt de prisos aice. Bolintineanu, o. 205. Este cu lotul de prisos ca să le cerci a-i dovedi cum că se amăgeşte. Odobescu, s. iii, 48, cf. i, 239, iii, 4. întreaga-i frumuseţe e In lume de prisos. Eminescu, o. i, 160, cf. 164, id. p. l. 42. Toate opintelile şi sudorile fuseseră de prisos. Caragiale, o. i, 172, cf. ii, 15, 25. Gardurile slnt de prisos fiindcă n-au ce-ngrădi. Slavici, n. i, 9. Ia citeva boabe... şi aruncă ... ca să găsească şi păsările ceva. — Rău ai brodit-o, ti zice Simeon, căci aici ele găsesc In de prisos, id. ib. 95. Acum este de prisos, boierule. Tllharii au lual-o la sănătoasa. Ispirescu, l. 290, cf. id. u. 104. Şetosar ce-i stă-mpotrivă de prisos i se opune. Macedonski, o. i, 105, cf. 36. Vai! eu nu mai pot iubi. E de prisos de acum! Vlahuţă, o. a. i, 192. Şi dacă ochii ei atunci Mai tulburi se vor face. 16323 PRISOS — 1504 — PRISOSI N-o mlnglia! E de prisos. Coşbuc, p. i, 79, ci. 231. A fost cil desăvlrşire de prisos să vorbească ministrului. Brătescu-Voineşti, p. 186. Noaptea ... aceste precau-fiuni sini de prislos. Atila, p. 34. Străduinţele mele... slnt de prisos. Hogaş, dr. i, 80. Simţămlntul că ea e dc prisos tn lume tncepea s-o urmărească pretutindeni. Rebreanu, i. 318, cf. 87, id. n. n, 17. Vru iarăşi să pllngă dar simţi că e de prisos. Bassarabescu, v. 141. Evitaţi epitetele de prisos. Galaction, a. 41, cf. 389. Mă întorc de prisos, clnd pe o parte clnd pe alia. Camil Petrescu, u. n. 340, cf. id. t. i, 168. Se aprindea o discuţie de prisos. C. Petrescu, î. i, 74, cf. 88, 130. Ş-apăi, şlim c-o să aibă dă prislos vreunu ca să ne dea? Stănoiu, c. i. 19. Domnule colonel, vă expuneţi de prisos. Brăescu,' o. a. i, 52, cf. ii, 160. Să nu încerci să negi, că-i de prisos. Sebastian, t. 280, cf. 163. Un asemenea obiect este Insă lucru de prisos lntr-o stlnă. Sadoveanu, o. ix, 19, cf. viii, 250. S-au întrebuinţat felurite mijloace — bllndeţea, înşelăciunea, forţa brutală — de prisos. Bart, s. m. 90, cf. 46, 98. Tendinţa de a inova duce adesea la crearea de dublele perfect sinonime, aşadar dc prisos. Iordan, l. r. a. 236. în turlele rămase jos, Clopotele splnzurau de prisos. Arghezi, vers. 198, cf. 325, 460. Dacă ai zece mii de lei de prisos le alegi cu un stilou minunai. Călinescu, s. 47, cf. id. e. o. i, 30, 190, v. rom. septembrie 1954, 43. Eu mă simţeam stingher şi de prisos. Vornic, p. 14. Ea se mişcă robust printre lucruri şi nu-i plac cele de prisos, v. rom. noiembrie 1962, 57. în sac nu se pune declt ceea ce esle strict necesar, fără nimic de prisos, abc săn. 368. S-a ştiut, o viaţă întreagă, util, şi se simte dinir-o dată de prisos. T mai 1964, 83. întrebarea mi s-a părul străină, de prisos, depărtată. Lăncrănjan, c. ii, 193, cf. 28. Apa ce curge de prislos. h xi 324. Avem bani destui, odoară de prisos, o avuţie cit nu-i mai şlim sama. Sbiera, p. 267. l-a mai rămas o ţtrişoară de pămlnt de prislos. Marian, ins. 130. Clnd se vede salu, e de prisos călăuza. Zanne, r. vi, 297. Cu prisos = a) loc. adj. (învechit) excesiv, exagerat. Nădejdea cea cu prisos pregăteşte ceasuri de amărăciuni. Marcovici, d. 8/12. Temerea cea cu prisos a viitorului, la mulţi oameni, esle numai un obicei rău. id. ib. 13/4; l>) Ioc. adv. într-o măsură care depăşeşte obişnuitul, normalul, cerinţele, aşteptările etc. Le-ai scris loale, după cum le vorbisem? — încă şl mai cu prisos. I. Golescu, în pr. dram. 67. Vrednicia lui, ca tine, o cunosc mai cu prisos. Heliade, o. i, 410. Valahia singură plătea atunci Porţii ... 2 000 cai, unt şi miere cu prisos. Bălcescu, m. v. 57, cf. 62. Schimbă-ţi dar a la pornire ... Ca să nu se Intr-armeze asupra-ţi mai cu prisos. Pann, e. i, 67/3, cf. Polizu, Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 690. Documente de felul acesta avem cu prisos. Odobescu, s. ii, 22, cf. i, 323, 339, iii, 78. Banii pentru pine li avem In pungă cu prisos. Creangă, o. 159. Veţi plăti cu prisos toate crimele seculare. Caragiale, o. vii, 256. Bani, argintării, mătăsuri erau cu prisos In mlinile fiecăruia. Ispirescu, ap. cade. Călugărul murind i-a spus că sub altar. Se află cu prisos lumeasca fericire. Macedonski, o. i, 102, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg. Nu-ţi vine să crezi cum s-au împlinit de cu prisos. Brătescu-Voineşti, p. 322. Voioşia ti reveni cu prisos. Bassarabescu, s. n. 76. Toate erau răsplălile cu prisos. C. Petrescu, c. v. 169, cf. Scriban, d. 'Meşterul luă o cană de apă şi umplu cu prisos pumnii lui Petrescu, adunaţi căuş deasupra ligheanului. Galan, z. r. 387. <£> Loc. adv. (învechit, rar) La prisos = deoparte, în rezervă, ca economie. Din sula ce munca mea a scos, Dlnd nouăzeci şi nouă, pun unul la prisos. I. Negruzzi, s. ii, 57. 4- (Mat.; învechit) Rest (7). 3i de suma calagrafiii de acum, 23 să scad... 11 rămln prisos In calagrafiie (a. 1819). doc. ec. 222. Fiindcă am lipsă numai de zece unimi simple, apoi am un prisos de 9 000, 900, 90 seau 9 unimi de mii. Asachi, m. 15/8. 2. (în orînduirea feudală; la pl., In forma prisoase) Teren agricol care prisosea (1) moşierului şi pe care acesta 11 arenda ţăranilor (direct sau prin mijlocirea arendaşilor). Aceste pămlrituri se zic prisoase, dacă slnt in ogoare, şi ierbărit, dacă se iau penlru vite. I. Ionescu, m. 285. Din pămlntul proprietăţii ieu locuitorii totdauna prisloase ca la 120 de fălci. id. D. 447. + (Prin Bucov. şi prin nordul Mold.) Teren folosit pentru păşune; fînaţ. Cf. A v 15, 25, Glosar reg. 3. (Munt.) Mănunchi dc fire dc urzeală carc nu încap în spată (şi care se fac ghem, rămînind pe lingă război); (regional) mînz (3), mînzălău (3), mînzoc (I 3), mînzoi (2). Cf. alr i 1 291/720, 776, 960. — Pl.: prisosuri şi (învechit şi regional) prisoase. — Şi: (învechit şi regional) pristós, (Învechit, rar) prisosi s. n. — Din ngr. HEpiacroţ. PIUSOSKÂLĂ s. f. (învechit) Prisos (1). Voi aduce ... lăcustă multă ... şi va mírica toată prisoseala (rămăşiţa B 1938) ce au rămas, care au lăsat voauo piatra. Biblia (1688), 461/18. Mlncară toţi şi să sălurară şi strlnseră prisoseala (prisos B 1938) fărămiturilor. ib. 7611/49, cf. 120'/13. La ceară, focul nu face nici o prisosală (a. 1691). gcr i, 293/41. Năcazul lipsii la unul, scorneşte zavistiia prisoselii la altul. Cantemir, i. i. i, 68, cf. îi, 328. O cetate să dă vrăjmaşilor: nu ştiu, pentru prisoseala, au pentru lipsa dé bani (a. 1704). fn 161, cf. lb, Valian, v., Polizu, Pont-briant, d., Costinescu, Cihac, ii, 690, lm, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. <£■ L o c. adj. şi adv. De prisoseala = de prisos, v. prisos (1). Aşijderea deosăbi ce ar fi fost destulă şi incă de prisosală gilceava pentru alegerea aceii pasiri. Cantemir, i. i. i, 42. — Pl.: prisoseli. — Prisosi + suf. -eală. PRISOSELNIC, -A adj. Care prisoseşte (1); p. e x t. care este inutil, nefolositor; (astăzi rar) pri-sositor. Eliad ... ne-a scăpat de atlte litere prisoselnice. Negruzzi, s. i, 261. A făcui adaose prisoselnice la unele [poezii]. Arhiva, i, 82. Tinerii poeţi moderni ... adeseori cad in greşeala de a întrebuinţa prea multe neologisme prisoselnice. conv. lit. xi, 18. Noi primim bucuros cuvinte nouă ... dar clnd nu îmbogăţesc limba deloc ... penlru ce să o Ingreuiem şi să o urlţim cu sunete nepotrivite şi prisoselnice? I. Negruzzi, s. i, 405, cf. cade: Balta ... începe să-şi răstoarne apelé prisoselnice in cealaltă imensă băşică, Dunărea. Voicu-lescu, v. i, 27. Singurul meu lux, clinele, era ... pri-soselnic. Sadoveanu, o. x, 482, cf. Scriban, d. Reformarea portului preoţesc a mers înspre tunderea părului prisoselnic. Călinescu, i. c. 115. îşi plasau îndată orice ban prisoselnic In bunuri pe care le credeau rezistente. id. s. 44. Nu mai era nimica prisoselnic. Şi toate tşi aveau un domn al lor. Blaga, l. u. 103. + (învechit) Disponibil, liber. Iau îndrăzneală ... a-ţi trimite [compunerile] ... pentru ca să-ţi fac cunoscută întrebuinţarea prisoseliiicelor mele ceasuri. Negruzzi, s. ii, 170. Cu un cinstii prieten ...Să depărtez urltul In prisoselhici ceasuri, id. ib. 251. — Pl.: prisoselnici, -ce şi (învechit, f.) -ci. — Prisosi + suf. -elnic. PRISOSÍ vb. IV. Intranz. 1. (Adesea construit cu dativul pronumelui personal) A fi, a exista, a se afla In cantitate mai mare declt este necesar sau decît îi trebuie cuiva; a întrece măsura sau limita obişnuită, a fi din plin, din belşug, din abundenţă; a fi sau a rămîne în plus, disponibil, în surplus (după ce s-a consumat cît era necesar); (regional) a priveşti (1). Puţină pline ... tuturor agiunse şi încă prisosiră fărlme, 12 coşniţe pline. Varlaam, c. 194, cf. 283, 408. Iastc ţara Ardealului plină de toată hrana .... că pline peste samă rodeaşte multă, de niminea nu o cumpără, ci ... tuturora prisoseaşle. Ureche, l. 125. Luai loale şi prisosescu. n. test. (1648), 267T/7. De aceasla-m dai ... Vin şi grlu să-m prisosască. Dosoftei, ps. 19/11, cf. 32/10, 43/12, id; v. s. decembrie 240r/15. Tot carele va prisosi ţie, fă m[i]/[o]stoiic. Biblia 16326 PRISOSI — 1505 — PRISOSINŢĂ (1688), 6162/46, cf. 572/56, OO'/ll. Ce prisosea tlrgu-rilor da, iară ce era tribuiloare tlrgurilor le-au lăsat neclintite. N. Costin, let. ii, 94/37. Una numai lipsea, adeca deportare de la locurile sale, şi alta pri-posea, adecă stare fericirii. Cantemir, ist. 323. Da-tu-i-s-au gazdă bună In Beligrad şi i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. anon. cantac., cm i, 169. Că pre adevărat le prisoseaşle puţinică vreameşi peniru sp[ă]sem'ia lor (a. 1700). gcr i, 337/36. Din banii ce mai prisosesc din lefile dascalilor ... s-au orlnduit să se deie ... ajutoriu (a. 1740). Uricariul, i, 63. Mai bine să pripsosească declt să lipsască banii (cca 1740). Iorga, s. d. xxi, 237. Iar cea sută de lei ce prisoseaşle, să o fii bine (cca 1750). id. ib. 243. Fiindcă-i lipsea frumsăfa chipului, ti prisosea ascuţire minţii şi a isleciunii (a. 1779). gcr ii, 118/16. Un ceas nu-m prisoseşte Ş-lţi spui ce mă trudeşte (a. 1796). id. ib. 161/32. Clnd vreodată vor prisosi peste toată trebuinţa cişmelelor bani dintr-acest venit, să se deie tn trebuinţa podurilor (a. 1806). Uricariul, iv, 107/17. Vesela noastră ţigănie, Ce acuma prisosind cu de toate Tăbărea la Spăteni pe ctmpie. Budai-Deleanu, ţ. 303. Tri-misăi taleri 15, şi ce va prislosi sau nu va ajunge, voi avea cinstit răspuns şi voi rămlnea şi eu îndatorat (a. 1810). Furnică, i. c. 275. Dă să va vedea că nu prisosesc bani a să plăti cea adevărată datorie, să să chib-zuiască ... dă unde să să plătească. I. Golescu, in pr. dram. 64, cf. drlu, Clemens, lb, Valian, v. Slnt mul^i cărora ... le prisoseşte o doagă, cr (1848), 23z/20. Astfel de tare-n frunte pe Dimofan a lovit, înclt peniru toldauna i-a fost şi i-a prisosit. Pann, e. ii, 100/2, cf. Polizu. Ploile mai mult lipsesc declt prisosesc. I, Ionescu, m. 62, cf. Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 690, lm. Veniturile îmi prisosesc. Gane, n. iii, 187. Tot omul are un dar şi un amar; şi unde prisoseşte darul, nu se mai bagă In samă amarul. Creangă, o. 122. Ieşea Aleodor la vlnătoare ca să-şi petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăţiei. Ispirescu, l. 42. De va prisosi apă cil de cit, macar o picătură, va avea noroc. şez. ii, 128, cf. ddrf, Alexi, w. Zac pesle o mie In valea Cirimuşului, înecaţi In baltă de două ori pe-allt, şi ce mai prisoseşte ... prinşi şi risipiţi. Delavrancea, o. ii, 228, cf. Şăineanu, d. u., cade. învăţătorul ... li spuse că oamenii vor pămint şi că nu mai pot trăi din ceea ce prisoseşte boierilor. Rebreanu, r. x, 95. Provizia pe care o adunase... li ajunse şi-i prisosi. Sadoveanu, o. xi, 133, cf. ii, 222, iii, 129, v, 267, Scriban, d. îi prisoseau totuşi banii? Stancu, r. a. iv, 284. La colectări, de obicei, oamenii umplu sacul după ochi, şi totdeauna prisoseşte la clntar un kil-două de bucate, v. rom. noiembrie 1953, 207. Vlndură vitele şi lot ce le prisosea. T. Popovici, se. 35. în asemenea sale ... pămlnlul prisosea. Panai-tescu, o. ţ. 92. Cită nu nira prisosi. Vom merge-n sat şi-om doblndi. Bud, p. p. 71, cf. Zanne, p. ii, 378. 4- (Neobişnuit; despre oameni) A fi inutil, a nu-şi avea rostul. înţeleglnd că prisoseşte In rlndul celorlalţi, a vrut să plece. Ardeleanu, d. 95. + (învechit, rar) A da in plus. Ermis ... deate fieştecăruia clte o măsură plină [de minciuni]; iară ciobolarilor şi cioro-garilor le prisosi mai mult. de să vărsa pe deasupra (a. 1812). gcr ii, 211/22. 4- (învechit) A prevala (D- Aceasta nu să cheamă fără de cinste, nice ruşinată, peniru căce agiunge că au fost dentăi muiare de cinste, iară sila ce i-au făcut dentăia dală biruiaşle şi şi prisoseaşle. prav. 201. Nu va prisosi direplatea voastră mai mult declt a cărturarilor şi a fariseilor. Biblia (1688), 753a/21. > (învechit, rar) A face o precizare suplimentară. M-au întrebat un om de unde venim? Eu spuindu-i că de la Kronştat, el au prisosit: că de la Kronşialul din Transilvania, ce să hotăreşle cu Valahia? Golescu, î. 131. 3. (învechit) A creşte, a spori (ca număr, cantitate, intensitate, calitate etc.). Mă rog ca dragostea voastră încă mai vlrtos şi mai mult să presosască In cunoştinţă şi Intru tot înţelesul. N. test. (1648), 264r/28. Războaiele se înmulţesc şi zavistiile prisosesc (a. 1746). ap. tdrg. După trebuinţa vremii de acum, clnd şi norodul s-au înmulţit ... şi trebuinţa de acest lucru au pristosit (a. 1824). doc. ec. 330. Scrisei ... citeva versuri...şi, citindu-le, li prisosi mirarea mai mult declt Intli. Gorjan, h. i, 125/17. <£> Refl. întăriţi in credinţă cum v-aţi şi învăţat, prisosindu-vă In ea cu mulţimire. n. test. (1648), 270T/13.T r a n z. Umblăm ... averi să agonisim, Să grămădim cil de multe şi lot să le prisosim. Pann, h. 59/14. Cu un cuvlnt dar, cununa patima i-a prisosii, în loc să se lecuiască după cum el a gîndit. id. e. iii, 17/19. 3. (Regional; in expr.) A fi prisosit (pe cineva sau pe ceva) = a avea nevoie (de cineva sau de ceva) (Someş Guruslău — Zălau). mat. dialect, i, 215. Ce să fac? Sînt prisosit pe el. ib. — Prez. ind.: prisosesc. — Şi: (Învechit şi regional) pristosi, (învechit) presosi, (învechit, rar) priposi, prip-sosi vb. IV. — V. prisos. PRISOSINŢĂ s. f. (Astăzi rar) Prisos (1). Vărslnd prisosinţa cea puţină, cu iuţime căuta la slujnică. Aethiopica, 40r/3. Capetele slobode luneca din arc şi, ca o prisosinţă a legăturii, spînzura lntr-o parte (a. 1773). gcr ii, 91/25. Ritorii ... să slujesc cu thesis, carea le dăruiaşte prisosinţa şi grăirea. Molnar, ret. 18/4, cf. Klein, d. 406. Prisosinţa să îmbie In toate; nimica lipseşte. Budai-Deleanu, ţ. 147, cf. drlu, Clemens, lb. Se umplu Europa de aur şi de argint prin a căruie prisosinţă preful monelei scăzu şi al lucrurilor se sui. Săulescu, hh. ii, 257/23, cf. Pontbriant, d., Barcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 690, lm. Din prisosinţa inimii grăieşte gura. Contemporanul, vi2, 199, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Era amical, politicos, doritor să ne vază apleclndu-se, din prisosinţa inimii cucerite. Galaction, a. 42, cf. Scriban, d. Amlndoi trăia in desfătări şi In prisosinţă. Sbiera, p. 88. Mănăstirea măriei tale... ai făcut-o din prisosinţă, iară eu am făcul-o pre a mea ... din banii hărăziţi de văduve şi alţi bieţi creştini. Marian, t. 147. ^Loc. adv. (Curent) Cu (sau, învechit, dc, din) prisosinţă = mai mult (decît trebuie), in plus; p. ext. din plin, din belşug, din abundenţă; îndeosebi, mai ales; (învechit) cu prisosire. Vouă încă o dală din prisosinţă vă poruncim ca ... numitele punturi şi alte rezoluţii ale noastre ...a le plini. Şincai, hr. iii, 207/13. Căldura Intru acest ostrov era fireşte cu prisosinţă. Drăghici, r. 84/2. Am dormit de prisosinţă, Fără nici o trebuinţă. Bărac, a. 51/11. Atlt tlrgoveţii cit şi episcopia, cu desăvlrşire ămlndouă părţile, şi-au îndeplinit una cătră alta îndatoririle ... şi mai cu prisosinţă tlrgoveţii (a. 1852). Uricariul, iii, 264/11. El sta pentru fiecare socotelile să dea, în care cu prisosinţă zglrcenia-i să vedea. Pann, p. v. iii, 88/4, cf. Pontbriant, d. Natura le dădea cu prisosinţă mijloacele de vieţuire. conv. lit. i, 257. Se bea cu prisosinţă. Macedonski, o. i, 104. Aceste calităţi slnt cu prisosinţă desfăşurate. Bacalbaşa, s. a. i, 231. Cui ti trebuie piatră, n-are declt să-şi exploreze ... grădina, şi va găsi cu prisosinţă. Galaction, o. a. ii, 74. Ce am suferii clţiva ani de zile ajunge ... să-mi răscumpăr cu prisosinţă parlea mea de rai. Brăescu, o. a. ii, 79, cf. 394. Să întărim ..., cu prisosinţă, celelalte cetăţi din margine. Sadoveanu, o. xii, 327, cf. 79, 165. Citeva sute de lei, din care şi-ar fi putut plăti cu prisosinţă pensiunea. Călinescu, e. o. i, 75. Ar fi meritat cu prisosinţă titlul de doctor al facultăţii noastre. Vianu, l. u. 40. Episodul şi mutra lui Cotcodel răzbunau cu prisosinţă toate supliciile. C. Petrescu, a. r. 20. împrejurările ... mă ajutau cu prisosinţă. Stancu, r. a. ii, 185. Poemul reuşeşte cu prisosinţă să comunice patosul revoluţionar. v. rom. ianuarie 1954, 221. Pită, sare, nu-mi puneţi pe lavă, De-alc vicţii-s plin cu prisosinţă. Beniuc, v. a. i, 16. Vi se cuvine cu prisosinţă „Virtutea militară". Camilar, n. i, 175. Scrisorile o. dovedesc cu prisosinţă, v. rom. ianuarie 1965, 200. Taci şi te-ndoapă. 16327 PRISOSIRE — 1506 — PRISPĂ păianjene, Nisip e cu prisosinţă, Întunecata mea gură e fără sftrşii. România Literară, 1971, nr. 130, 3/3. — Pl.: (rar) prisosinţe. — Şi: (învechit, rar) pre-sosinţă S. f. DRLU. — Prisosi + suf. -infă. PRISOSÎRE s. f. (învechit) Faptul de a prisosi (i); p. e x t. prisos L o c. adj. şi adv. De prisosit = de prisos, v. prisos (1). Şi aşea tnvăţindu-i de prisosit, s-au pristăvit cu poce. Dosoftei, v. s. decembrie 186v/29. jD[o]mnu/ Z)[u]/n-n[e]zău/ tău ...şi mai de prisosit te va face decît pre părinţii tăi. Biblia (1688), 1482/43. Domnul ..., ca să fie toate de prisosit şi nimica să nu lipsească, au rtn-duit trii boieri mari. Gheorgaciii, let. iii, 326/21. Darul s-au vărsai de prisosit In buzele tale. Mineiul (1776), 108vl/ll. Arătlnd darul tău cel de prisosii, ib. 129r2/9. Unii ca aciia ... de-a pururea să se socotească ca nişte oameni de prisosit, vicleni şi şireţi (a. 1786). Uricariul, iv, 124/22. Cetatea aceea ... n-au vrut nici să o direagă, nici să bage hrană şi păzitori Intr-insa, măcar că avea bogăţie de prisosit. Şincai, hr. ii, 149/11. Prelulindenea era de lot feliul şi de prisosit blidele, ... urcioarele, id. ib. iii, 43/20, cf. 283/5. Toate averile, carele de prisosit in viaţa aceasta le moşteneşti, la moarte le vei piiarde. Maior, p. 53/9. Ploaia ... carea de prisosit se varsă ... împiedecă din destul roadele. Calendariu (1814), 89/23. — V. prisosi. PRISOSIT2, -Ă adj. (învechit) Care prisoseşte (1). Dacă nu se află oauă sau clocitură, nici malce prisosite, ce să faci cu coşhiţa cea fără de matcă ca să nu să prăpădească albinele dintr-lnsa? Molnar, e. s. 124/15, cf. Clemens, Pontbriant, d., Barcianu, v., lm. — Pl.: prisosiţi, -le. — V. prisosi. PRISOSIT6R, -OARE adj. (Astăzi rar) Prisoselnic. Caut rodul prisositoriu In folosul vostru. N. test. (1648), 267v/6, cf. drlu, lb, Barcianu, v. Neologismii prisositori sau formele şi vorbele din nou create. Odobescu, s. ii, 369. Unele dezvoltări s-ar părea a fi adaose prisositoare. id. ib. iii, 639, cf. ddrf, Alexi, w., ŞĂineanu, d. u., cade. Comisia regională de colectări a dat dispoziţie ca o parte din griul prisositor să fie vlndut. v. rom. noiembrie 1953, 207. — Pl.: prisositori, -oare. — Şi: (învechit) presosi-t6riu, -ie adj. drlu. — Prisosi + suf. -tor. PRISOSITÎRĂ s. f. (învechit) Prisos (1). Şi nu numai Intru ceale trupeşti, ce şi Intru avuţie să cade să tăiem prisositura, de prisoseaşle tn jitniţă. Varlaam, c. 408. Să feace: ... prisosllură şi saţiu de lot binele. Dosoftei, v. s. noiembrie 178v/21. — Pl.: prisosituri. — Prisosi + suf. -tură. PBISdSNIC, -Ă adj. (învechit) Inutil, nefolositor. Lucruşoare scumpe, dar de modă, prisosnice, dar aduse de departe, ap. tdrg, cf. Scriban, d., Contribuţii, iii, 31. — PL: prisosnici, -ce. — Prisos -f suf. -nic. PRISdST s. n. v. prisos. PBISPÂR s. ii. (Prin Bucov., prin nordul Mold. şi prin vestul Munt.) Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa (I); marginea exterioară de lemn a prispei. Cf. chest. ii 270/86, Glosar reg. — Pl.: prispare şi (m.) prispari. — Prispă -f suf. -ar. PBISPÂŢI s'. m. pl. (Regional) Cusături oblice pe partea din spate, la umeri, a unei ii, făcute cu fire de mătase sau de lînă colorată. Cf. Baronzi, l. 117, ddrf. + (Prin nordul Munt.) „Pinza din spatele cămăşii“. Rădulescu-Codin. — Etimologia necunoscută. Cf. prin spate. PRÎSPĂ s. f. 1. Parte exterioară a unei case (ţărăneşti), ca un fel de terasă îngustă (şi acoperită In partea de sus), construită din lut sau din pămlnt bătătorit, din lemn sau din piatră, de-a lungul peretelui din faţă (şi a celor laterali), adesea mărginită de o balustradă de lemn sau de zidărie şi de stllpi care susţin streaşina; (regional) podmol (II 1), prăguş (3), prici3 (2), prus, streaşină, streie, supărete, taban, tălpoane, tîrnaţ, tîrnăcior, vatră, vătruţă. Un colţ a prispei casei lui Popăjămnă (a. 1800). Uricariul, v, 323/5. Şade pre o prispă ... şi citeşte. Kotzebue, u. 9r/9, cf. lb. Se pomeniră ...cu ţipetele unui prunc tn scutece pe prispă, pr. dram. 169. Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpăneam. Conachi, r. 215. Nu videai declt bolnavi şi murinzi pe prispele caselor. Negruzzi, s. i, 291. Ies pe bătătură, pe prispele lipite, Grămezi, grămezi, copiii cu piele aurite. Bolliac, o. 68. Muncitorii, pe-a lor prispe, dreg uneltele de muncă. Alecsandri, p. iii, 33, cf. i, 101. Pe prispă afară văd un bălrln. Bolintineanu, o. 342. Acea prispă cam teşită şi împrejmuită cu mari balustre de piatră. Odobescu, s. ii, 504. Pc prispă torcea o fală frumoasă. Eminescu, p. l. 7. Pe soră-la, Măriuca,...o uitasem acasă pe prispă. Creangă, o. 189, cf. 249. Şezu pe marginea de lemn a prispei. Caragiale, o. i, 158, cf. 48, 174, 224. Stătea ziua întreagă pe prispa casei. Slavici, n. i, 198. Adormi lntr-o zi pe prispa casei. Ispirescu, u. 102. Să strecură pe prispa din jurul pereţilor plnă la spatele casei.. Delavrancea, s. 183, cf. 3, id. t. 166. Prispa e-nvelită De ţesăture fine. Macedonski, o. i, .18. Îmi aşternea mama o saltea pe prispă, sub slraşina lată din faţa casei. Vlahuţă, o. a. ii, 176, cf. id. r. p. 79. Deparle-n văi e o căscioară Cu prispă netedă de lut. Coşbuc, b. 231, cf. id. p. ii, 204. Prispa e plină de soare. Demetrescu, o. 79. Acel pat de pămlnt din lungul peretelui din faţa casei, care se numeşte prispă, este format tot de pămlnt grămădit, bătătorit şi apoi lipit. Manolescu, i. 19, cf. 18. Pe prispa caselor lui Scatiu erau grămădiţi vreo 20 de ţărani. D. Zamfirescu, v. ţ. 190, cf. id. t. s. 52. Moşneagul ... luă drumul spre casă. Ajuns, se aşeză pe prispă. Dunăreanu, ch. 70. Noi stam pe prispă strînşi In sfat. Goga, Poezii, 120. Un gîndac se înalţă pe prispa de lut. Anghel-Iosif, c. l. 117. Băiatul ... Învins de dor şi jale, Pe prispa casei tale Se culcă obosit. Iosif, patr. 35. La o casă ... deosebim: prispa ... înaltă de 0,50 m — 1,50 m, Inconjurlnd casa pe lingă doi, trei păreţi, sau fiind numai In faţă. Pamfile, i. c. 402, cf. id. J. ii, 162. M-am rezemat de un stllp al prispei. Brătescu-Voineşti, p. 122, cf. 126, id. 16337 PRISPĂ — 1507 — PRISTAV î. 48. Odobac urmărise de pe prispă pe cei ce se duseseră să caute haiducul. Gîrleanu, n. 42, cf. 199. Mama Calrina se gătea să pună masa pe prispă. Bujor, s. 50. Pe prispa unei case albe, gospodarul şi gospodina dormeau duşi. Hogaş, diî. i, 2, cf. 70. Ajunsese din uliţă In poartă, apoi tn ogradă, pe urmă pe prispă. Rebreanu, i. 162. Căsuţa era tn fundul curţii şi avea prispă, ca la ţară. Bassarabescu, v. 17. Vedea cu ochii amintirii căsuţa cu prispă şi cu parmaclic. Galaction, o. a. i, 282. Maranda Işi răfuieşte feciorul pe prispa hambarului. Cazimir, gr. 76. Era casă cu două odăi şi prispă de. lemn. Camil Petrescu, t. ii, 166, cf. id. o. i, 71, 176. Ii turnă să se spele afară la marginea prispei. C. Petrescu, î; i, 278, cf. 272, Ii, 170. Un soare fierbinte de vară încinge ... apa din cofele de pe prispe. Brăescu, o. a. i, 207, cf. ii, 21, 61. Fata l-a poftii pe prispă. Popa, v. 49. Lingă prispa unde guiţau de foame o ciotcă de prunci. Voiculescu, p. i, 218. Tot salul ... s-a suit pe prispe cu mina streaşină la ochi. Sadoveanu, o. x, 652, cf. 523, 619, xvii, 499. Este aşezarea de pe malurile Dunării, cu prispe ascunse sub sluf. D. Guşti, p. a. 219. E o tradiţie ca fiece locuinţă, cit de neînsemnată, cu prispă şi cu stllpii de sprijin ai slreaşinii, să aibă ...şi citeva brazde de muşcată. Arghezi, b. 90, cf. id. vers. 188. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Călinescu, e. o. i, 111. Pe prispa caselor, clte un moşneag ... Işi încălzeşte oasele bălrlne la soare. Bogza, c. o. 367. Pe prispă ... dăm peste o femeie rezemată de zid. Stancu, b. A. i, 20, cf. 91. A lipăit pe prispă cu picioarele desculţe, v. rom. noiembrie 1953, 96. Şi-a poftit musafirul pe marginea prispei podite. Galan, b. i, 244. Ei, ce mai una alta, ... trage căruţa la prispă. Preda, î. 80. în prispe se atlrnaseră ciorchini de porumbi sticloşi. Barbu, p. 60. Casele noi nu mai au prispă sau pridvor. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 73. Eu am rămas acolo, jos, pe treptele prispei, t august 1964, 71. Să trag brazda dracului ... Drept uşa bogatului Şi prispa fărtatului. Alecsandri, p. p. 286, cf. 356. Apă la turci Tot să duci Şi pe prispă Să te culci. Teodorescu, p. p. 544. Nu mai văzu pe femeia sa pe prispă şi a cugetat că ca a strlns slănina. Sbiera, p. 270. Ştiu bine că-i sinăloasă, Şede pe prizmă şi coasă. Mîndrescu, l. p. 42. Pe prispă, afară, O babă bătrlnă. Sevastos, c. 296. Pe holară, plugurele, Şi pe prisme, căierele. Marian, s. r. ii, 179. Slai colea lingă casa asta pe prispă, şez. i, 53. Crească iarba cil casa Şi otava cil prispa, ib. ii, 46, cf. iii, 179. Nevasla ... iese pe prisp-afară. Bibicescu, p. p. 77. Sl-m(ni) pră-văsc ibovnicu, Pi prismă la vornicu, Cum. ll tundi saracu. Vasiliu, c. 91. Eu, mări, ţi-oi da ... loc de divan Afară pe prispă! Pamfile, c. ţ. 56, cf. alr ii/i h 235. O mărs afară pă prizmă şl o mtncat acolo. alrt ii 155. 4 (învechit, rar) Platformă (I 4) (la vagoanele de cale ferată). lulius era aplecai de-o parte pe prispa vagonului, conv. lit. xv, 113. Tot drumul am stal afară pe prispa vagonului căullnd tn zare direcţia nouă a Iaşilor. Caragiale, o. vii, 523. 4" (Sudul Olt.) Tindă (la o casă ţărănească). Cf. alr i 657/840, 860, 887, ib. 661/810. 4 (Regional) Temelie, fundaţie (la o casă ţărănească) (Oancea —Brăila). Cf. chest. ii 90/116. 2. Formă de relief plană, situată la o altitudine oarecare; platformă (I 2). Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Eminescu, o. i, 75. Malul din dreapta se pleacă dezvălind prispe largi de pajişte sub poalele brădetului. Vlahuţă, r. p. 205, cf. ltr2. Din cuprinsul acestui relief peneplenizat se detaşează net prispa marginală de circa 80 —100 m. mg i, 153. 3. Dig rudimentar de pămint sau de lemn, folosit pentru a menţine un anumit nivel al apei in bălţi, lacuri etc. (provenite din apele curgătoare). Pescarii observă clnd scade apa plnă la un anumit nivel şi închid apoi glrla de scurgere cu un dig de pămint, pe care ei ll numesc prispă. Antipa, p. 588. Trebuie să supravegheze ... ca In toamnele secetoase să se facă prispe la toate glrlele de scurgere, id. ib. — Pl.: prispe. — Şi: (regional) priscă (com. din Bucovina), prismă, prizmă s. f. — Din ucr. npHcna. PBISPÎ vb. IV v. pripi. PRISPIŞOÂBĂ s. f. (Rar) Prispuşoară. în locul unde brlul se lărgea ... nu mai găsesc decll o prispi-şoară de-abia să-ţi alături picioarele, ap. tdrg, cf. DEX. — Pl.: prispişoare. — Prispă + suf. -işoară. PIUSPITOR, -OÂBE adj. v. prlpitor. PRISPULÎŢĂ s. f. (Popular) Prispuşoară. Aveam vilişoare, Ş-un pămint cit trage plugul, ş-o prispuliţă la soare. Hasdeu, r. v. 1.0, cf. dex. — Pl.: prispuliţe. — Prispă + suf. -uliţă. PRISPUŞOARĂ s. f. Diminutiv al lui prispă; (rar) prispişoară, (popular) prispuliţă. Cf. prispă <»)• Cf. dex. Sub prispuşoara din jos, Să-ţi petreacă os prin os. pop., ap. cade. — Pl.: prispuşoare. — Prispă suf. -uşoară. PRISTANDA s. f. Numele unui dans popular asemănător cu brtul; melodie după care se execută acest dans. Cf. cade, Scriban, d., dm, dex. — Pl.: pristandale. — Etimologia necunoscută. PRISTANÎ vb. IV v. pristăni. PRISTANIŞTE s. f. (învechit) Port3 (1); p. ext. ţărm (unde se află un port3 sau condiţii de acostare a navelor); p. ext. loc de refugiu, loc adăpostit (pe ţărmul unei ape). Nu bunră pristanişte călră iernate, corabnicii sfăluiră-se cum se vlnsleadze de acie. cod. vor. 86/17. Doară voru putea cumva agiunge In Finichiia, cum se ierneaze In prislaniştea (vadul n. test. 1648, Biblia 1688) C/-!î[u]/[u]î. ib. 86/22. Tăcură undele ei. Şi veseliră-se că tăcură şi derese-i In prislaniştea (s t a n i ş t e h, adăpostul c2, liniştea d) voiei lui. psalt. 231, cf. 462, Coresi, ps. 305/7. Se ascunseră tntru-ln ostrov. Troianii ieşiră şi văzură pristanişlea pustie. Moxa, 353/37. Jeluiaşte cine e pre mare Să vază pristanişte. id. 400/1. Să alină marea ... Alunce curlbiarii să voroviră şi stltură In pristanişlea Mirlichiei. Varlaam, c. 395. Ies cu corabia afară din pristanişte (a. 1652). ap. cade. Făcu o pristanişte In Ascalon, [a mare, să fie de corăbiiari. anon. cantac., cm i, 104. Ei au mas la arsana jos, adecă la pristanişte, unde sta corăbiile (a. 1747). gcr ii, 41/6. <0> F i g. Nu iau ... nice învăţăturile acestora ce-şi îngrădesc pristanişlea (a. 1652). bv i, 201. — Pl.: pristanişli. — Din slavonul npHCT4HHipi. PRISTARIU s. n. v. pristol. PRISTAV s. m., s. n. I. S. m. 1. (învechit şi regional) Persoană însărcinată cu supravegherea unui grup de oameni care lucrează la o construcţie. De acolo scotea oameni de săpa muntile ... şi săpa şi cei ce era lăcuiţi pregiur munte. Şi Vuvaris a lui Megavaz şi Artaheis a lui Arteu era pristavi. Herodot (1645), 368. Acel turn ş-au schimbat numele ... pre numele vreunui pristav la lucrul lui. M. Costin, o. 257. Au poroncil lui Ecfatie şi lui Leonlie să rămlie pristavi pentru facerea unor cetăţi pre malul Dunării. Cantemir, hr. 254, cf. Cihac, ii, 294, ddrf, a v 34. 2. (Regional) Persoană care supraveghea munca oamenilor de pe o moşie. V. logofăt, vătaf. Cf. der, m. d. enc., dex., com. Furtună. <$■ Pristav de pluguri = persoană care supraveghea plugurile (şi 16347 PRISTA V — 1508 — PRISTAN I plugarii) dc pe o moşie. Pe ogor boieresc, esle unul pus mai mare pesie loale plugurile; el se numeşte vătav sau pristav de pluguri. Pamfile, a. r. 51. 3. P. gene r. (învechit; de obicei urmat dc determinări care arată felul) Supraveghetor; administrator; paznic2 (1). Muri prislavul zăgaşului, ce-i zicea Arlahci, carile era om de ispravă. Hebodot (1645), 395. Ccilolă ce-i pristav pe vii (a. 1772 — 1773). Uricariul, xxi, 364, cf. lb. Pe tine cine Ie-a pus pristav pesie păduri? Gane, n. ii, 64. Petru Movilă... stărui pc lingă Vuşile Lapu, domnul cel ca aşa dc mare trecere altt la turci cit şi la pristavii bisericeşti ai răsăritului, ca să adune In Iaşi un sinod. Arhiva, ii, 401. Acum cile un bolnav piroleşle şi pristaoul fiecărei odăi primeşte pe vizitatori. Iobga, ap. cade. Slnt pristav la pădurile mănăslirii. Adam, r. 240, cf. cade, Scriban, d. <0* (Glumeţ) Ce mă-ntrebi pe mine? Parcă eu Is pristav pe fete? Alecsandri, t. 1 589. <0> Pris-lavul casei = majordom. Cerclnd-o pristavul casii ei, să /;[lago]sío»¿ şi mearse la Laura. Dosoftei, v. s. octombrie 93v/2. Honoria ..., pentru curviia ce făcuse cu prislavul casii, din palat [a fost] gonită. Cantemir, hr. 278. 4. (învechit) Slujbaş care ' avea diverse atribuţii financiare sau juridice (mai ales ca executor). Muia-rea ... piarde-ş-va dzeastrele toate şi le vor lua pristavii (ispravnicii munt.), pre iarii au lăsat bărbatul să fie socolilori casei-ş. prav. 137. Veniturile podurilor ... s-au slrtns ... de cei rinduiţi de domni pristavi (a. 1782). Uricariul, xi, 254, cf. lb. Domnia e arendă pe care tfi dai suflel Şi-n care arendaşul e una cu pristavul Ce-a mijlocit vinzarea. Heliade, o. i, 230. 5. (Mold. şi Transilv.) Ficcare dintre persoanele care făceau parte din consiliul de conducere al unei comune. V. plrgar. Eu is ficior boieresc, fa!... Pot s-agiung şi pristav, fa! Alecsandri, t. 665. In starea lor ordinară, [cnezii] erau nişte pristavi ai şalelor şi, In deosebire de nobili, plăteau tribului alăturea cu ţăranii. Xenopol, i. r. ii, 164, cf. iii, 189. Pristavii ... aveau să îndeplinească sentinţele şi să poarte grija salului. Păcală, m. r. 45. In slujba primăriei mai slnt S pristavi (plrgari). id. ib. 345, cf. h xvii 181. C. (învechit şi regional) Fiecare dintre persoanele care Îndeplinesc sarcini (subordonate) cu prilejul unei sărbători (religioase), al unei ceremonii etc. Pristavii striga, cu glas mare, să pornească halaiu. Dionisie, c. 207. Clnd începe postul Crăciunului, junii se slrlng la un loc şi se conslituiesc, aleglnd comitelui care să dirigă lucrările: birău, 2 vornici, 2 juzi, 2 pristavi şi patru plrgari. Teodorescu, ap. Pamfile, cr. 168. Arlndaşul şi slugile lui, pristavii, se îngrijesc de ploşle şi păhare ... tot ei trebuie ...să înveselească pe nuntaşi. Păcală, m. r. 176. 1. Persoană care avea sarcina să anunţe public ştirile oficiale, dispoziţiile, ordonanţele; crainic, (Învechit, rar) pristavnic (2). Şi clnd l-am făcut acest vad vlnzătoriu, noi am pus pristavi la llrg de au strigat cine să va afla să cumpere acel vadu (a. 1630). Iorga, s. D. i, 274. Slriglnd pristavii: „Aşa va fi la lot omul pre carele va vrea împăratul să-l cinstească“ (a. 1743). bv ii, 74. Pristavii In pieţe vestiră moartea lui Murat III. Bălcescu, m. v, 79. Acestea pristavul... le striga Şi lumea s-auză spre el alerga. Pann, p. v. i, 30/22, cf. Polizu. Pristavii falnic merg înainte, Strig cit ia gura aste cuvinte. Bolliac, o. 166. Trebuie să strige prislavul In Bucureşti să facem un laclm de pitace călre zapciii hătmăneşti de prin judeţe. Filimon, o. i, 243, cf. Pontbriant, d., lm. La o răsplntie, ...un pristav, cu o chivără mare de hlrlie, striga din fundul bojocilor. Caragiale, o. iv, 159, cf. ddrf, Giieţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Vom trimite ...pe pristavi să strige că Petru e la ananghie. Delavrancea, o. ii, 245, cf. ŞĂineanu, D. u., cade. A strigat şi prislavul porunca. Sadoveanu, o. xv, 362, cf. xii, 187, m. D. enc., dex, Fu.ndescu, l. p. i, 51. Pristavul striga: „Mlndră de vlnzare, Că mi-e birul mare!“, mat. folk. 70, cf. 63, 1 062. Pristav, măre, că-mi punea, Trei zile, trei nopţi striga, şez. viii, 169. Pristav de punea, Pe uliţă striga. Păsculescu, l. p. 302, cf. 219. <0* (Adjectival; Învechit, rar) Cetate de păpuşi mute... Cum dor nu le deştepţi d-atltea guri pristave De călători streini, ce slau coprinşi de jale, Văzlnd cum eşti. 1. Văcărescul, P. 354/3. it. (Prin Transilv.) Argat. Cf. cade, Scriban, d. !). (Transilv.) Odăiaş (1). Cf. lb, Barcianu, v., Alexi, w., cade, Scriban, d., com. din Poplaca — Cisnădie. II. S. n. Dispoziţie, ordonanţă, poruncă anunţată de pristav (I 7). Ion bărbierul ... slriglnd pe loale uliţele oraşului pristavuri, ziclnd că ... dă de ştire tuturor a nu cuteza cineva să dea paraua (a. 1810). bul. com. ist. iv, 122, cf. Polizu. Bătuse pristav că acelui care va omori pe balaur ... li va da bogăţii nenumărate. I-'undescu, l. p. i, 144. — Accentuat şi: (regional) pristav. cade, Scriban, d. — Pl.: (I) pristavi, (II) pristavuri. — Din slavonul HpHCTMRTi. PBISTAVL1SI vb. IV. Tranz. 1. (învechit; complementul indică acte oficiale, documente etc.) A prezenta, a înainta, a lnmlna, a preda. Mu[n]iţi-palul din Ieşi va pristavlisi fără sminteală Departamentului din Lăunlru ia[b]/o[u] de postoialnici [aflători. Buletin, f (1833), 1962/13. Aş avea să-i prisla-vlisesc [ministrului] o jalbă. Alecsandri, t. 1 357, cf. 1 359, tdrg, Scriban, d. 2. (învechit, rar; complementul indică persoane) A numi In funcţia de pristav (I). Poale-aş meritarisi şi cu de a fi prislavlistt, ca evghenisl. Alecsandri, t. 1 338. — Prez. ind.: pristavlisesc. — Cf. rus. npeflCTaBJiaTi. — Penlru sensul 2, cf. pristav PBISTÂVNIC s. m. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) 1. Conducător, şef (ecleziastic). Să nu Uweaţe lor de episcopi şi de preuţi şi de diaconi, cum ...le sc cade să fie prislavnicilor. Coresi, l. 494/2. 2. Pristav (I 7). Zisu-mi-se-au de voi, fraţii miei, den pristavnic, vrajbe Inlru voi slnt. Coresi, l. 284/2, cf. DIILR n, 526. — Pl.: pristavnici. — Din slavonul npKCTdRbHWKTv. PRISTAZÎ vb. IV v. pristăvi1. PBISTĂLOG s. n. v. prostovol. PBÎSTĂN s. n. v. prîsnel. PRISTĂNÎ vb. IV. I. Intranz. (învechit) A fi sau a se ridica Împotriva cuiva. Pristăniră împăraţii de pămlnlu. psalt. hur. 1v/3. Nebunului să nu pris-tăneşti, că mai rău iaste. fl. d. (1680), 38v/15. + A se Incăpăţina, a se Îndărătnici, a stărui (într-o atitudine greşită). Fără lege cugetă In stratul său; prislănea (pristăni cc2, pristani h, a s t ă t u d) In toată calea rea. psalt. 65, cf. Coresi, ps. 91/2. II. 1. Intranz. (învechit, rar) A se alătura (cuiva), a urma (pe cineva). Va lăsa omul lată-său şi mumă-sa şi va pristăni muieriei. Coresi, l. 431/3. 2. Intranz. (învechit şi regional) A face ceea ce doreşte cineva, a face pe voia cuiva; a susţine pe cineva; a lua, a ţine partea cuiva; a urma exemplul cuiva. Noi singuri Intru o pildă voauo dală şi noauo să pristăniţi (să faceţi ca noi b 1938). Coresi, l. 491/22. Mihul hatmanul şi Trotuşanul logofătul, dimpreună şi cu cdţii carii era, de le prislăniia lor, ...au rădicalu domnu pre Alexandru Vodă. Ureche, l. 150. Nu putea de tot slobod să hie In glndul său de boieri, carii, socotind cea de apoi, să nu vie vreo perire ţării, nu-i pristăniia boierii. M. Costin, o. 68. Să nu pristărieşti cu cel strlmbu, ca să fii mărturie ştrlmbă 16353 PRISTĂNIRE — 1509 — PRISTĂVI2 Biblia (1688), 552/6. Sfatul lui ... era ...să rădice armă asupra turcilor. Deci, ştiind că nu-i vor prislăni boiarii, i-au tăiat. anon. cantac., cm i, 177. Duca Vodă, fiind iubitor de argint şi prea lacom de bani, nu avea cineva să-i pristănească. id. ib. 202, ci. Cihac, ii, 294, Lexic reg. it, 31. Vezi bine, li pristineşte şi el p-ai lui! Udbescu, gl. <> (Prin lărgirea sensului) Miltiad ... purceasă intr-o zi de acolo şi sosi la Limnos, pristănindu-i şi vlntul. Herodot (1645), 354, cf. Rădulescu-Codin. + Tranz. (Neobişnuit) A aproba, a încuviinţa. Zisu-mi-s-a c-aş fi pristănit iz[\]odul Cu menire să răstoarne la Moldova pe voivodul Laţcu. Davila, v. v. 94. 3. Intranz. (învechit) A se învoi, a accepta; a adera. Grăi: ... „venifi la nuntă!“ Ei nu pristăniră, cc să duseră ...la satele lor. Coresi, ev. 303. împăratul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i venise la grumazi ..., pristănise la toate tapetele legii pre voia papei. Ureche, l. 72, cf. 73. Prinseră de viu pe căpitanul de lipcani, de lege turc şi pristănisă a ţinea cu creştinii. N. Costin, let. ii, 118/23. 4. I n t r a n z. şi tranz. (învechit şi regional) A îngădui, a permite, a tolera; spec. a primi, a găzdui, a adăposti (o vreme); a ceda (un drept, un privilegiu). Evriviadis zisă ... că .... de va râmlnea varvarui In Europa, nii-i va prislăni vremea să. şază molcom. Herodot (1645), 456. Să nu prislăneşli lor şi d[u]mn[e]zâi7or lor făgăduinţă. Biblia (1688), 671/44, cf. i. cr. iv, 158, vii, 52, cade. D-ta îmi pristineşti mie orice vorbă, fiindcă vezi că slnt om de treabă. Boceanu, gl. Să nu-i pristineşti deloc, că nu-i om cumsecade. id. ib. Nu-mi pristineşte nimic! Ciauşanu, v. 192, cf. Tomescu, gl. Pristineşte la line pc copil. Lexic reg. 50, cf. 43, Lexic reg. ii, 16. Te-oi mai pristini ea aşa o zi, două; mai mult nu poci. Udrescu, gl. 5. Tranz. (Regional; Sn forma pristini) A amăgi, a atrage (Bistriţa — Drobeta Turnu Severin). Cf. Lexic reg. 50. III. I n t r a n z. (învechit, rar) A rămînc, a sc statornici (pentru o vreme) întv-un loc. Să nu pris- tănească (locuiască b 1938) In pămlntul tău, pentru ca să nu te facă să păcăluieşti. Biblia (1688), 561/46. — Prez. ind.: pristănesc. — Şi: (învechit) pris-tani, prcstănS (M. Costin, o. 68), (regional) pristimi (Ciauşanu, gl.), pristini, priştini (Lexic reg. 43) vb. IV. — Din slavonul npHCTdTH,-CTdH*. PRISTĂNÎBE s. f. Acţiunea de a pristăni şi rezultatul ei. 1. (învechit, rar) Cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susţinută. Cf. pristăni (II 2). Să fiţi pristănirii Domnului ca feciorii ceia -dragii. Coresi, l. 427/4. 2. (Prin nord-estul Olt. şi prin sud-vestul Munt.; în formele prislimire şi pristinire) îngăduinţă, permisiune. Cf. pristăni (II 4). Com. din Turnu Măgurele, cf. Ciauşanu, v. 192. — Pl.: pristăniri. — Şi: (regional, 2) pristimire (Ciauşanu, v. 192), pristinire (com. din Turnu Măgurele) s. f. — V. pristăni. PRISTĂNITOR s. m. (învechit, rar) Persoană care pristăneşte. Cf. pristăni (II). Fiţi-mi pristăni-tori, cum eu lui H[risto]s. Coresi, l. 315/21. Vine mlnie Domnului despre feciorii ceia necredincioşii; derept aceaia să nu fiţi voi pristănitori. id. ib. 428/3. Voi aţi fost prislănitorii noştri şi Domnului, id. ib. 471/18. — Pl.: pristănitori. — Pristăni + suf. -lor. PR1STĂPÎ vb. IV. Intranz,. (învechit, rar) A păcătui. Păcat faci oblicindu-te den leage că pr is- tă pişi. Coresi, l. 148/3. Cine prislăpcaşte (apucă înainte B 1938) şi nu lăcuiaşte Intru învăţătura lu ii[risto]s, Dumnezeu n-are. id. ib. 206/13. — Prez. ind.: pristăpesc. — Din slavonul npHCTAHHTM. PRISTÂPÎV1C, -Ă adj. v. praistipnic. riUSTĂVEI s. in. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui p r i s t a v (15); ajutor de pristav. Doi feciori lovesc in grindă De s-aude pe uliţă. Aşezat li domoleşte Prislăvelul Niculiţă. Goga, p. 91, cf. id. Poezii, 58. — PI.: pristăvei. — Pristav + suf. -el. PRISTAVl1 vb. IV. Refl. (învechit şi regional) A muri1 (!)• Ptnă slnlem pre pămint putem curăţi păcatele noastre, ... iară clnd ne pristăvim de acicea, de-aciia nu văm putea iale spăla. Coresi, ev. 248. Această piatră pre groapa Radului Buzescul ce-au fost mare cliucear ... şi s-au preastăvit ... vl[ca]l 7118 (a. 1610). gcr i, 44/6. S-au prlstăvit preoteasa Mafia la păreasimi (a. 1626). cuv. d. bătr. ii, 243/2. Să-i facă toată pomenirea lui, cum şi altor fraţi ce se prea-stăvesc. prav. gov. 126v/l. într-aceslaş an, ghenuarie, patrusprăzece zile, prislăvitu-s-au. Ştefan . Vodă cel Ttnăr. Ureche, l. 137, cf. 86, 96, 129. Sltnd plnă la sfirşil s-au prislăvit precum au dorit. Dosoftei. v. s. noiembrie 172v/34. Să va pristavi C[o]mitui mieu, împăratul, împreună cu părinţii lui. Biblia (1688), 2412/13. înlr-acesl an s-au pristovit şi Şerban Vodă. N. Costin, ap. ddrf. Roman împărat ... s-au prestăvit in luna lui iunie. Cantemir, iir. 357. Clnd au fost la 7029, s-au pristăvit şi Neagoe Vodă (sflr-şitul sec. XVII), mag. ist. i, 158/3. Antonie Vodă au rămas la Ţarigrad şi acolo s-au prestăvit. anon. cantac., cm I, 197. S-au pristăvit şi Ştefan Vodă In cetatea Hotinului. R. Popescu, cm i, 275. S-au pristăvit şi muma /nâm[i] sale. R. Greceanu, cm ii, 102. Cătră D\o]mnul s-au pristăvit (a. 1698). gcr i, 321/24, cf. 319/18. S-au prestăvit In Domnul dumnealui Dumitraşcn Căramlău, biv vel postelnic (a. 1709). ap. tdrg. Povestea lui s[veat]ii Macariia, clnd s-au pres-tăvilu (cca 1725). cat man. i, 330. Prislăvindu-să roaba lui Dumnezău Dobriţa ... şi Ingroplndu-să tn locul socră-său (a. 1727). Iorga, s. d. xv2, 31. Avlorul aceştii cărţi, nesăvlrşindu-o, s-au pristăvit (a. 1764). cat. man. i, 155. Slnt doi ani de clnd s-au prislăvit. Mjneiul (1776), 143V2/27. Log[o]fl&]t Trandafir ... s-au pristăvit In zilel{e] luminatului domn io Mihai Şuţu (a. 1791). Iorga, s. d. xva, 31. Sfinţi părinţi carii s-au fost prestăvit mai înainte. Varlaam-Ioasaf, 106r/16, cf. Klein, d. 406. Prin rugăciunea sftntului se prislăveşte împărăteasa (a. 1805). Grecu, p. 258. Vom să ne pristăvim Şi de lume ne lipsim (a. 1809). bul. com. ist. i, 313. S-au tnllmplal dc s-au pristăvit (au murit) şi călugărul Neslorian. Ţichindeal, f. 216/17. Prislăvindu-se mitropolitul ţării, se Va rădica la vrednicia aceasta totdeauna episcopul ţării de sus (a. 1822). Uricariul, iv, 299/24, cf. Clemens, lb, Barcianu, v., Cihac, ii, 294. S-au pristăvit fericitul domn şi bun creştin Radu Vodă. Odobescu, s. i, 68. Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. Coşbuc, p. ii, 197. Viaţa cuvioşilor părinţi şi a cuvioaselor maici care s-au pristăvit Intru Domnul. Stănoiu, c. i. 221, cf. cv 1951, nr. 3, 43. — Prez. ind.: prislăvesc. — Şi: (Învechit) pristovi, preastăvf, prestăvi, (regional) prlstazi (cv 1951, nr. 3, 43) vb. IV. — Din slavonul nptCTdKHTH CM. PRISTĂVÎ2 vb, IV. Tranz. (învechit, rar; complementul indică oameni) A numi pristav (I). Cf. Cihac, ii, 294. — Prez. ind.: pristăvesc. — V. pristav. 16360 PRISTĂVIE — 1510 — PRISTOL PRlSTĂVlE s. i. (învechit, rar) Funcţia de pristav (1). în multe isteţ fi provideţ, iară tntr-aceasta pristăviile sale, bizuindu-să prost şi lesne crcdzăloriu să arătă. Cantemir, i. i. ii, 120, cf. 329. — Pl.: pristavii. — Pristav -|- suf. -ie. PR1STĂVÎRE s. {. (învechit) Faptul de a s e. p r i s-tăvi1; moarte (2)- Rămasă văduvă biserica ... pentru pristăvirea sfinţiei sale părintele lui Niculae patri-arhu. Gavril, nif. 18/22. Acest sf[i]nt, nici după pristăvirea lui, nu-?[i] uită par[o]hia lui (a. 1675). ocr i, 223/31, Sv[i]fi/i'a sa au proslăvit a Xeniii, iubitei sale mirease, s»[i]/iia pristăvire. Dosoftei, v. s. ianuarie 41r/19. Prestăvirea acestui mai sus-pomenit domn. Biblia (1688) [prefaţă], 1/12. Dovedeşte-să traiul romanilor In Dachia, după tmpărfala tmpărăţiii, plnă la pristăvirea lui Constantin Marele. Cantemir, hr. 245, cf. 16. După pristăvirea răposatului Matei Vodă, boiarii ţării ... trimiseră de să strlnse toată curtea, anon. cantac., cm. i, 163. S-au Inttmplat pristăvire fiiului celui mai mare al măm[i] sale. R. Popescu, cm i, 549. A sa pristăvire mai nainle şliind-o. Mineiul (1776), 87V2/15, cf. Klein, d. 406, lb, Barcianu, v., lm. Măreaţa pompă a unei domneşti Inmor-mlntări umplu tlrgul, la a sa pristăvire, de o jale adlncă. Odobescu, s. i, 106. IHotărlrea împărătesei era lămurită. Să nu văduvească împăratul, după pristăvirea ei, ci să ia pe aceea la care se va potrivi condurul ci. Ispirescu, l. 307, cf. Scriban, d. — Pl.: prislăviri. — Şi: prăstivire (ddrf), prestă-vire s. f. — V. pristăvi1. PRISTĂVÎT, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. în. şi f. (învechit, rar) Mort (II 1). Prislăvitul de la noi odilmeaşle-l unde tuturora iasle ves[c]lie. Molitvenic (sec. XVII), 302. 2. Adj. (învechit) Mort (I 1). La care preot să va afla carte ca aceasta ... rog să nu o vlnză, nicc unde să va Intlmpla vreun preot prislăvit (a. 1650). bv i, 177/12. Penlru sufletele cele preslăvite, parastas şi liturghii nu slujăscu de luni spre marţi (a. 1777). cat. man. i, 560, cf. Klein, d. 407, lb. — Pl.: pristăviţi, -le. — Şi: prestăvit, -ă adj. — V. pristăvi1. PRISTĂVOÂIE s. f. (învechit, rar) Soţie de pristav (I)- Pol s-agiung şi pristav, fa! ... Care din voi vre să fie priştăvoaie? Alecsandri, t. 665, cf. cade, dex. — Pronunţat: -voa-ie. — Pl.: priştăvoaie. — Pristav -f- suf. -oaie. PRÎSTE prep. v. peste. PRÎSTEIV s. n. v. prîsnel. PRÎSTENE s. n. v. prîsnel. PBISTENldR s, în. (Bot.; Învechit) Silnică (Gie-choma hederaceum). Cf. lb, Polizu, Baronzi, l. 142, Cihac, ii, 293, lm, ddrf, jahresber. v, 327, Barcianu, Alexi, w., Panţu, pl., Borza, d. 77. — Pl.: pristeniori. — Şi: pristini6r (1b, Polizu, Baronzi, l. 142, Cihac, ii, 293, lm, Borza, d. 77) s. m., pristinioară (Panţu, pl. 237, 275, Borza, d. 77) s. f. — Pristen + suf. -ior. PRISTERÎE s. f. (Bis.; regional) împărtăşanie (Vlă-sineşti — Botoşani). Com. FurtunX. — Pl.: prislerii. — Etimologia necunoscută. PRISTIGÂLĂ s. f. v. prăstăvală. PRISTÎL s. n. v. pristol. PRIST1MÎ vb. IV v. pristăni. PRISTIMÎRE s. f. v. pristănire. PRÎSTIN1 s. n. v. prisnel. PRÎSTIN®, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Vechi, Ci. lb, Polizu, Cihac, i, 219, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Pl.: pristini, -e. — Din lat. pristinus- PRIST1NÂC s. m. v. păstimac. FRISTINEAlA s. f. (Regional) 1. Păsuire1 (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. O zi, două dc pris-tineală de mi-ar da, aş încropi suma. id. ib. 2. Răsfăţ (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. Nu-l învăţa cu prislineală de acuma, căci — mare — nu te mai înţelegi cu el, ţi se suie In cap. id. ib. — Pl.: prislineli. — Pristini + suf. -eală. PRISTINÎ vb. IV v. pristăni. PRISTI1VÎC subst. v. prisnilic. PRISTEVIOÂRĂ s. f. v. pristenlor. PRISTUVIOR s. m. v. pristenlor. PRISTEVÎRE s. f. v. pristănire. PRISTÎŢ, -Ă adj. v. pestriţ. PRISTÎPNIC, -Ă adj. v. prcastipnlc. PRISTLĂN s. n. v. prisnel. PRISTNlSL s. ii. v. prisnel. PRISTOÂRE s. f. (Bucov.) Catrinţă. Cf. Glosar REG. — Şi: priştoâle (Glosar reg.), prlştoâre (ib.) s. f. — Etimologia necunoscută. PRISTOC s.'n. v. pritoe. PRISTOCÎ vb. IV v. pritoci. PRISTOCÎT s. n. v. pritocit1. PRISTOCIT6R, -OARE adj., s. m. şi f. v. pri-tocltor. PRISTOCITtJRĂ s. f. v. pritocltură. PRISTOl1 vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A debarca. Pristoi tntru Efesu. cod. vor. 2/22, cf. tdro, dhlr ii, 527. — Prez. ind.: pristoiesc. — Din slavonul flpHCTOiaTH. PRISTOÎ2 vb. IV. Intranz. (învechit şi regional) A conteni. Cf. cod. vor. 22/23. Nu pristoiră ... arzlnd cuploriul cu răşiră. psalt. 329, cf. Coresi, ps. 434/10, tdrg, dhlr ii, 527, Rosetti, l. r. vi, 257, scl 1960, 622, T. Papahagi, m. 230. — Prez. ind.: pristoiesc. — Şi: (regional) pristui vb. IV. T. Papahagi, m. 230. — Din slavonul npbCTdiaTH. PRISTOL s. n. I. Masa din mijlocul altarului, In bisericile creştine, pe care se ţin obiectele necesare oficierii serviciului religios, sllnta masă (v. masă1 II); p. gener. altar. Milostenia o duc îngerii In ceriu plnă la sf[l]ntul preaslolu (cca 1550). 16395 PRISTOLEANCĂ — 1511 — PRIŞCOPALĂ. cuv. d. bătr. n, 466/15. Denlăiu preaslolul făcuse, şi Intru agiutoriu chemă acolo numele Domnedzeului. Palia (1581), 51/1. Şi deştinse fiiul tatălui Domnul Jî[risto]s la svlnlul preslol. cod. tod. 208. Şi mearse Avram cătră preastolu (cca 1600). cuv. d. bătb. ii, 193x/17. Vădzu tn vis pre H[risto]s ştirul pre preastol. Varlaam, c. 134, cf. Dosoftei, v. s. noiembrie 149r/10. Focu duhovnicescu izvorăşte den prea sf[i]ntul preastol (a. 1691). gcr i, 293/26. Au !n<7enu[n]ciieaf înaintea preastolului. ist. ţ. r. 4. Preotul făclnd slujbă au scăpat tainele de pre preslol. N. Costin, l. 290. Unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul In oltariu. Neculce, l. 8. M[o]l[i}tvele de domnie i-au cetit, sfin-tul prestol Incungiurlnd (a. 1700). gcr i, 333/7. In sflntul altariu, deasupra pristolului, încă făcu un lucru minunat, anon. cantac., cm i, 108. Pen prestoale căuta de găsiia moaşte sfinte şi le lepăda, ziclnd că slnt farmece. R. Popescu, cm i, 371. Fiind scaunul craiului grijit şi gătit înaintea preastolului, Intr-Insul au şăzut (Începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 169/28. [Evanghelia] stă Inlăuntru In sflntul jertvenic, pre sflntul preastol. Antim, p. 181. Ceale ee-s puse pe prestol cu adevărat să prefac. Iacov, syn. 7r/6. încungiură sflntul pristol. Gheorgachi, let. iii, 290/31. Moaştele lui...le-au pus...supt sflntul preastol. Mineiul (1776), 109^/6. Aciest s/'[ă]ni prestol s-au făcut cu cheltuiala domnului Ioan de Groza (a. 1780). Iorga, s. d. xiii, 76. Îmbrăcămintea prestolului, vasele, odăjdiile ... toate să fie fără lipsă şi după cuviinţă (a. 1810). Uricariul, vi, 353, cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 294, lm. Ingenunche drept la uşa din mijloc a altarului, Işi rezimă capul gol de slntul preastol. Odobescu, s. i, 72. Am jurat ca peste dlnşii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Borna să dau calului ovăs, Eminescu, o. i, 147. Pe pristolul Incunjurat de făclii aprinse, străluceau crucea şi evanghelia. Vlahuţă, s. A. in, 214, cf. ddrf. Treceau In rlnd cădelniţi cu fumul lor domol. Iar sflnta rugăciune curgea de la pristol. Coşbuc, p. ii, 182, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Severin, s. 11, Şăineanu, D. u. Nu se vedea declt piciorul, acum derăpănat, al sflnlului prastol. Galaction, o. 83. Ia icoana lui Isus şi o duce In altar unde o aşază pe preslol. Pribeagul, p. r. 137, cf. Rosetti, l. r. iii, 96. Pune pe velinţa de mătase a preastolului citeva grăunţe mari de tămlie scumpă. Arghezi, b. 26. Iţi voi vorbi de aur, de fitdeş, de pristol, De tot ce este sacru. Călinescu, l. l. 132. Vei face o mănăstire al cărei pristol să fie tocmai acolo unde se află acum copaciul. Marian, t. 133. O broască ... s-a ascuns ... sub pristol. Reteganul, p. i, 24. La prestol tu te-ai jurat, Cu mine te-ai cununat. Bibicescu, p. p. 325. Mă rog ...de pristol, de antimis, de potir şi de amvon. şez. v, 145. îl cuminecă şi-l pune la preastol jos pe copil. Rădulescu-Codin, î. 124. Turcii a băgat caii-n biserică, şi caii... mlnca fin după prastol. Graiul, i, 105. Da-i biserică frumoasă, Cu pristariu De mărgă-rttariu. Pamfile, s. t: 12. 2. (Prin vestul Transilv.; prin confuzie) Pistornic. (1). Cf. conv. lit. xx, 1 015. — Pl.: pristoluri şi (rar) pristoale. — Şi: (Învechit şi regional) prastol, preastol, prest61, (Învechit) pristor (lm, cihac, ii, 294), pristil (Cihac, ii, 294), (regional) prlstăriu s. n. — Din slavonul np’feCTOA'h. PRISTOLEÂNCĂ s. f. v. pistoleancă. PIUSTÎJLMC s. n. v. pistornic. PRISTOR s. n. v. pristol. PRISTdRNIC s. n. v. pistornic. PRISltiS s. n. v. prisos. PRISTOSÎ vb. IV v. prisosi. PRISTOVÎ vb. IV v. pristăvi1. PRISTUÎ1 vb. IV. 1. Intranz. (Regional) A convieţui (Şomcuta Mare — Baia Mare). Cf. Viciu, s. gl. 13. Nu mai pot pristui cu muierea asta. id. ib. 2. Tranz. (Folosit şi absol.) (Prin nord-vestul Transilv. şi prin Maram.; complementul indică necazuri, supărări, dureri) A îndura, a răbda, a suporta. Nu mai pol pristui durerea, cv 1950, nr. 4, 41, cf. Lexic reg. 13. + (Transilv. şi prin Ban.; complementul indică oameni) A tolera, a îngădui, a suporta (pe lingă sine). Cf. Pribeagul, p. r. 57. Am trei surori şi o mamă, care nu te-or pristui pe aici. Mera, l. b. 29, com. Beniuc. Nu mă prisluie lingă iei, aşe-i d'i rău. Teaiia, c. n. 257. 3. Refl. (Regional) A sc ascunde. Cf. şez. vii, 182. — Prez. ind.: pristuiesc şi pristui. — Din ser. pristati. PRISTUÎ2 vb. IV v. pricestul. PRISTUÎ3 vb. IV v. pristoi2. PRISTURĂ s. f. = păstură1. Com. Liuba. PRISŢOALE subst. pl. (Regional) Obiecte vechi de Îmbrăcăminte (Panaci — Vatra Dornei). Cf. a v 20. — Cf. ţol. PRIŞCAl s. n. v. prăşeau2. PRIŞCAlĂ s. f. 1. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) Sclndurică sau lopăţică de brad (despicată la un capăt) care se foloseşte mai ales la unele jocuri de copii, pentru a lovi pe cineva. Ceilalţi ll croiesc cu prişcala peste spate. Marian, î. 212. Nu le bate prişcala, Că le bate vina tal Viciu, gl. 71, cf. Pascl>, c. 86. + (în construcţia) De-a prişcala — numele unui joc In care un jucător este lovit pe spate cu prişcala (I) de către ceilalţi jucători, pînă clnd ghiceşte cine l-a lovit. Cf. Marian, î. 212. Clnd mişca e înlocuită cu o bucală de draniţă despicată la cap ... jocul se cheamă In Bucovina ... de-a prişcala. Pamfile, j. ii, 39, cf. Pa seu, c. 86. 2. (Regional) Praştie (I 1) (Mogoş — Abrud). Cf. alr i 1 697/100. — Pl.: ? — Prişcă + suf. -ală. PRÎŞCĂ s. f. v. frişca. PRIŞCĂLA vb. I v. prişcăll. PRIŞCĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A lovi sau a plesni cu o nuia, cu şfichiul biciului sau cu prişcala (1). Cf. dr. v, 895, vi, 277, mat. dialect, i, 89. — Prez. ind.: prişcălesc. — Şi: prişcălă (dr. v, 895, vi, 277) vb. I, frişcăli (mat. dialect, i, 89) vb. IV. — V. prişcălă. PRIŞCĂLÎT s. n. (Prin Transilv.) Faptul de a p r i ş -căli. Cf. Viciu, gl. 71. — V. prişcăli. PRIŞCÂU s. n. v. prăşcău2. PRIŞCOPAlA s. f. I. (Ban. şi prin Olt.) Puşcoci (de soc). Com. Liuba, cf. alr i 1 696/1, 5, 837, 840. Prişcopală cu dopuri, alr sn v h 1 305/2. 2. (Regional; In forma prişcopală) Pocnitoare făcută de copii dintr-un bulgăre de lut muiat cu apă, scobit la mijloc, care, prin izbire, face un zgomot specific. Com. din Oraviţa. — Pl.: prişcopalc şi prişcopăli. — Şi: prişcopală (com. din Oraviţa, com. Liuba, alr i 1 696/1,5), prîscopălă (alr i 1 696/840) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. prişcălă. 16415 PRJŞGUI — 1512 — PRIŢINIŢĂ PR1ŞCUÎ vb. IV v. pllşcul. PRIŞCUPÎ vb. IV v. prlşti|)i. PRIŞLfiCI s. m. v. prişleţ. PRIŞLEŞÎ vb. IV. T r a n z., intram, şi refl. (învechit, rar) A (se) stabili In altă parte; a (se) strămuta; a (sc) înstrăina. Asir au prişleşil lingă marginea mării. Biblia (1688), 1V62/54. Ful...şi Thegla Fa-, lasar ... prisleşiră pre Ruvin şi pre Gad. ib. 2911/21. S-au prişleşit Ia Vavilon. ib. 294l/12, cf. tdrg, Sciuban, t>. — Prez. ind.: prişleşcsc. — Etimologia necunoscută. Cf. p r i ş 1 e ţ. PRIŞLliŢ s. m. 1. (învechit) Străin, venetic; vagabond; pribeag (2). Prişleţilor răsipiriei Pontului, Galateei ..., bulnrătale voauol cot>. von. 138/23. Prişlc-ţu-s (ncmiarnic s ă n t u d) eu tn pămlnlu. psalt. 252. Un neam au făcui din Thirei şi din priş-leţi de acolo. Herodot (1645), 260. Noauo lumea nemerniciei ne este şi Intr-Insa prişleţi stntem. Can-temir, ap. tdrg. Scris-am popa Ion, prişleţ (pribeag) dăn ţara leşească (a. 1729). cat. man. ii, 71, cf. ddrf, tdrg, Pascu, s. 322, Rosettt, l. r. vi, 257, Scriban, d. <> (Adjectival) Şarpele iasle fecior pămlntului, iar calul iasle strein şi prişleci. Herodot (1645), 35, cf. Scriban, d. (F i g.) Mult prişleţ fu sufletul mieu. psai-t. 268. 2. (Regional; în forma prişleţ) „Om bicisnic“. Corn. din Straja — Rădăuţi. — PI.: prişleţi. — Şi: (învechit) priştâci, (regional) prtşldţ (corn. diii Straja — Rădăuţi) s. m. — Din slavonul npHlUKrtfUh. PRÎŞLIŢĂ s. f. v. prlsiiţă. l’RÎŞMŢ s. n. (Astăzi rar) Compresă. Învelea ... cu prijniţe de nămol fistule şi abcese. Klopştock, î . 293. O pus o prijniţă cu fel de fel de alifii. Popa, v. 155, cf. Voiculescu, l. 232. Miklos a bolit o săptă-rnlnă, învelit in prişniţe. T. Popovici, se. 13. Priş-niţul se recomandă in inflamaţiile organelor toraco-ab-dominale. abc săn. 294, cf. l. rom. 1962, nr. 2, 51, sc.L 1973, 46. — PI.: prişniţe. — Şi: prişniţă (l. rom. 1962, nr. 2, 51, m. D. enc, dex) s. f., (regional) prijntţ s. n., prij- niţă s. f. — Din germ. Prlessnitz. PRÎŞÎVIŢĂ s. f. v. prişnlţ. PRIŞTCHÎT, -Ă adj. v. priehlştlt. PRÎŞXEN s. n. v. prlsnel. PRÎŞTIÎV s. n. v. prîsnel. PRIŞTEVÎ vb. IV v. prlstăui. PRIŞTIPEAlĂ s. f. (Prin sud-vestul Transilv.) „Cruţare, păstrare“, rev. crit. iii, 166. Trăiesc cu priştipeală. ib. — PI.: priştipeli. — PriştipJ + silf. -eală. PRIŞTIPI vb. IV. T r a n z. (Prin sud-vestul Transilv. şi prin nord-vestul Olt.) A cruţa, a păstra (rev. crit. iii, 166), a economisi (Lexic reg. 46). — Prez. ind.: priştipesc. — Şi: prişeupi vb. IV. Lexic reg. 46. k — Etimologia necunoscută. PRIŞTÎPIT adv. (Regional) De mlntuială (v. mln-t u i a 1 ă 1), In mod superficial (Răşinari — Cisnă-die). Cf. Păcală, m. r. 141. Măsură cam priştichit. id. ib. — V. prijtipi. ' PKIŞTtT, -A adj. v. pestriţ. PHIŞTOALE s. f. v. prlstoare. PRIŞTOARE s. f. v. pristoare. PRITÂN s. m. (în Grecia antică) Magistrat principal; fiecare dintre cei cincizeci de delegaţi ai fiecărui trib, care formau, la Atena, Sfatul celor cinci sute. Cf. m. d. enc. — PI.: prilani. — Din fr. prytane. PRITANÎU s. n. (în Grecia antică) Edificiu unde se intîlneau pritanii. Cf. mi, m. d. enc. — PI.: pritanee. — Din fr. prytauâe. PRÎTĂ s. f. v. plită. PRITĂCt vb. IV v. pritoci. PHÎTCĂ s. f. v. pretcă. PRÎTCE s. f. v. price. PRJTCÎ vb. IV v. prici4. PRITEÂLĂ s. f. (învechit, prin Ban.) Avertisment, prevenire (1). Cf. anon. car. — PritP + suf. -eală. I’RITEAşcA s. f. (Rar) Orcic care se adaugă la una dintre marginile crucii căruţei, pentru a se putea înhăma un al treilea cal (In rind cu ceilalţi). Să-ţi dau eu pe breazul meu să-l pui la priteaşcă. Contemporanul, vig, 298. — Din ucr. *upHTHimca. PR1TÎGĂ s. f. (Regional) Fiecare dintre cele două stinghii puse cruciş la ambele capete ale loitrelor (Timişoara). Cf. h xviii 277. — PI.: pritegi. — Din ser. priteya. PRITFOR s. n. V. pridvor. PRITÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv. şi prin Ban.; de obicei construit cu dativul pronumelui personal) 1. A preveni1 (1), a avertiza; p. ext. (cu sens atenuat) a sfătui. Cf. anon. car., cade. Pribeagul, p. r. 57. Clnd a plecat i-am pritit să fie cu grijă pe drum. rev. crit. iii, 166, cf. Paşca, gl., l. rom. 1961, nr. 1, 21, Lexic reg. ii, 37. 2. A porunci O)- Am pritit ochilor mei Să nu fie lăcrămoşi După oamenii frumoşi. Doine, 68. la ţiganul pe biata fată cu răul şi-i preteşte să spună ... ţă el a omorlt balaurul. Mera, l. b. 108. <0> A b s o 1. Cine-i el să se glndească o clipă că poate pritita In casa mea. Pamfile, a. r. 256. — Prez. ind.: pritesc. — Şi: prltltâ vb. I, preti vb. IV. — Din ser. pretiti. PRITÎ CI s. n. v. prichlci. PRITINDARISÎ vb. IV v. prctenderlsl. PRITINDIIUSÎ vb. IV v. pretenderisi. PR1T1NGHÎL s. ni. v. prichindel. PIUTINÎ vb. IV v. prieteni. PRITINlE s. f. v. prietenie. PRITINÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui p r i e-t i n ă, v. prieten (1) (Secăşeni — Oraviţa). Cf. alr ii 4 382/29. — PI.: pritiniţe. — Prietină + suf. -iţă. 16452 PRITITA — 1513 — PRITOCITOC MUŢITĂ vb. I v. prltl. PBITITOABE s. f. (Bot.; regional) Coada-racului (Potentilla anserirta) (Turnu Rosu — Cisnădie). Bohza, d. 137. — Pl.: pritilori. — Etimologia necunoscută. PBITOACĂ s. f. 1. Vas de lemn (In lormă de cadă) In care se transportă strugurii Ia teasc ori acasă după culesul viei. Vinul din priioacă se toarnă In cadă cu căuşul. Damé, t. 81, cf. tdrg, Pamfile, i. c. 218, ŞĂINEANU, D. U., CADE. 2. (Regional) Vas pentru păstrarea apei de băut (Jariştea — Focşani). Cf. chest. ii 464/105. — Pl.: pritoace. — Postverbal de la pritoci. Cf. p r i t o c. PBITOC s. n., adj. 1. S. n. (Popular) Pritocire. S hlrdaie, 4 plinii dă lemn, 5 caţere, 3 copăi, 16 găleţi pentru, culesu la vie, 2 linuri mari, 2 cane pentru pritoc (a. 1831). C. Giurescu, p. o. 116, cf. Polizu, ddrp, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade. L-am dat la drojdii, să-l facem rachiu, iar scăzămlntul plnă la priloc a fost de aproape două suie dă vedre. Stănoiu, c. i. 85, cf. Scriban, d., dm. Pritocul poate fi deschis (cu aerisirea vinului) sau închis (fără aerisire), i.tr2, cf. der, M. D. ENC. 2. S.'n. (învechit şi regional) Vas („scurt şi larg", Păsculescu, l. p. 372) de obicei pentru pritocirea vinului. Cf. lm. La moară că pleca... Umplea gropi, umplea hlrtopi, Poloboace cu prisioace. Păsculescu, l. p. 32, cf. 372. 3. Adj. (învechit şi regional; in sintagma) Vin priloc (şi substantivat, n.) = vin care este tras de pe drojdie (prin cep). O bute s-au măsurat vinul priloc (a. 1727). Iorga, s. d. xiv, 274, cf. h xii 92, xiv 444, 478, alr sn i h 246. — PI.: pritocuri. — Şi: (învechit) pristôc, (regional) pretije (tdrg, h xiv 478) s. n. — Postverbal de la pritoci. Cf. p r i t o a c ă. PBITOCEAlĂ s. f. Acţiunea de a pritoci; pritocire, pritocit1, pritocitură, (popular) pritoc (1). Cf. Polizu, Scriban, d., m. d. enc., dex, chest. viii 74/13, Udrescu, gl. — Pl.: pritoceli, — Şi: (regional) pitroceâlă s. f. Udrescu, gl. — Pritoci + suf. -eală. PBITOCÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică vinul) A turna dintr-un butoi In altul, după fermentaţie, pentru a limpezi (prin separarea de drojdia care s-a aşezat la fund); (regional) a preface (I 4), a prefira (4). Cf. Cantemir, i. i. ii, 328, Polizu, Cihac, ii, 415, lm. El însuşi l-a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit. Slavici, n. i, 335, cf. ddrf, Damé, t.2 51, Barcianu, Alexi, -w., tdrg, Şăineanu, D. u. De cum începe Insă a pritoci vinurile, obrazul i se-nseninează. Bănuţ, t. p. 103, cf. cade. Mai avem de pritocit un antal de rubiniu. Voiculescu, p. i, 129. Apare ... stareţul ... din beciul de sub arhondaric unde, dc trei zile, pritocea vinurile, v. rom. ianuarie 1965, 212, cf. m. d. enc., h xviii 3. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritocifi. Teodorescu, p. p. 58, cf. alr sn i h 246. Refl. pas. Ca dintr-un vas Intr-alt vas prităcindu-se, se curăfeaşte şi se Indul-ceaşte. Cantemir, ist. 140. Lasă să stea plnă tn primăvară, clnd se pritocesc vinurile (a. 1749). gcr ii, 45/22, cf. Mîncării.e, 104/8, tdrg. Căzi In care se trăgea de pc drojdie vinul ce se pritocea. C. Giurescu,. p. o. 116. 4 (Prin nord-estul Olt.: în forma pitroci) A avea viciul beţiei, a fi beţiv. Cf. mat. dialect, i, 233. 4 P- g e n e r. (Complementul indică lichide) A turna dintr-un vas tn altul; a transvaza. Mai descoperi că cerneala violetă c pe sflrşite şi începu o laborioasă operaţie, pilrocind un rest dintr-o sticlă, In călimară. C. Petrescu, î. ii, 148, cf. m. d. enc,., dex, a vi 26. <0* F i g- S-a opintit a transvaza, ... a pritoci, ... a scălămba ... acele creafiuni lntr-o limbă trivială sau extravagantă. Odobescu, s. ii, 368. 4- (Regional; In forma pitroci; complementul indică ţuica) A rafina: a doua oară (Grădiştea — Rlmnicu Vllcea). Cf. alr sn i h 252/812. 4 (Prin nordul Mold. şi prin Bucov.; în forma pelroci; complementul indică tortul de elnepă) A- spăla turnînd leşie în butoiul în care se află şi scurglnd-o prin cep. Cf. a v 14, vi 26. 2. (Complementul indică zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate şi a turna la loc, de mai multe ori Ia rlnd, pentru a dizolva sarea rămasă la fund şi a determina o acrire uniformă; a vîntura, (regional) a premeci. Visai astă-noaple că pritoceam amlndoi tocitoarea şi că, parcă, varza să stricase, pr. DRAM. 247, cf. DDRF, TDRG, SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX, ALR SN IV h 1 106, A VI 26, MAT. DIALECT. 1, 186. <0> Refl. pas. Pepenii ... după 5—0 zile se pritocesc, şez. viii, 10, cf. chest. viii 74/13, 14, alr sn iv h 1 106. V ar za ... trebuie pitrocilă azi, că-i trece termenul. Udrescu, gl. 4 (Rar; complementul indică un lichid) A Învolbura. Galeria ... era clnd strimtă, ... clnd înaltă şi spafioasă, primind cu grabă apele şi pritocindu-le. v. rom. ianuarie 1965, 94. 3. P. gener. (Rar; complementul indică materii, obiecte etc.) A muta dintr-un loc in altul, dintr-o parte în alta. Cf. Chiriţescu, gr. 253. Făcea dinţii o pasienţă şi după aceea pritocea tutunurile. Teodo-reanu, m. t;. 193. Mie nu mi-ai luat taxa, li aminti Filip, pritocind banii dintr-o mină In alta. Galan, b. I, 49, cf. M. D. ENC., DEX, VlCIU, GL., I. C.R. VII, 312. O F i g. Glndurilor fioroase ce pritocisem tot drumul le luaseră locul teama şi glndul ca Sămeşoaia să nu fi minţit. M. I. Caragiale, c. 86. Dă-i drumul la studiul tău, ...ti pritoceşti prea muli. Pheda, r. 39. <0> E x p r. (Regional) A pltroei limba (sau vorbele) In gură = a vorbi încurcat, nedesluşit, nelămurit; a trăncăni; a nu fi ascultat. Cf. Udrescu, gl. 4. F i g. (Prin nord-vestul Munt.; in forma pitroci; complementul indică oameni) A cicăli, a certa. Cf. Udrescu, gl. L-a pilrocit un conac, sărmanul, şi nici nu era vinovat, bariinl id. ib. — Prez, ind.: pritocesc. — Şi: (învechit) prităei, pristoci (Cihac, ii, 415, lm, ddrf), (regional) pretoci (h xviii 3, alr sn i h 246, iv h 1 106), petroci (alr sn rv h 1 106, a v 14, vi 26), pitroci, plitoei (Viciu, gl.), potrici (alr sn iv li 1 106/36) vb. IV. — Din bg. irpeTona. PBITOCÎRE s. f. Acţiunea dea pritoci; pritocit1, pritoceală, pritocitură, (popular) pritoc (1). Cf. Polizu, lm, ddrf, m. d. enc., dex. — Pl.: pritociri. — V. pritoci. PRITOCÎT1 s. n. Acţiunea de a pritoci; pritoceală, pritocire, pritocitură, (popular) pritoc (1); Cf. cade, m. d. enc., dex, h xii 92. Pitrocitul curechiului are de flntă ca moarea ... să se lungească şi pentru ca sarea să se poarte, şez. viii, 9. — Şi: (învechit) pristocit (lm), (regional) pitroeit s.n. — V. pritoci. PBITOCÎT2, -Ă adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. Cf. cade. Gustă vinul Pritocit. Teodorescu, p. p. 673. Vin prelocit. alr sn i h 246/836. Vinul pritocit cu mult mai bun. Zanne, p. iv, 187. — Pl.: pritociţi, -le. — Şi: (regional) pretoeft, -ă adj. — V. pritoci. PBITOCI'IOî: subst. (Prin nordul Munt.; cu sens neprecizat, probabil) Vas folosit la pritocitul1 verzei. Bun vas, bună varză ... Hop, loc, şi-un pritoc Şi un pui de prilociloc. Rădulescu-Codin. — Pl.:? — Cf. p r i t o c i. 16462 PRITOCITOR — 1514 — PRIVAT PRITOCIT0R, -OARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre vase) Care este folosit la pritocit1. Putină pri-tocitoare. Pamfile, j. ii, 128, cf. T. Papahagi, c. l., Gorovei, c. 328. 2. Adj., s. m. şi f. (Persoană ) care pritoceşte (vinul). Cf. LM. — PI.: pritocitori, -oare. — Şi: (învechit) pristoci(6r, «oăre (scris, greşit, prislrocilor) adj., s. m. şi f. lm. — Pritoci + suf. -tor. PRITOCITURĂ s. f. Acţiunca de a pritoci; pritocire, pritoceală, pritocit1, (popular) pritoc (I). Cf. lm. La pitrocitura a doua te ajut şi eu. Udrescu, gl. — P).: pritocituri. — Şi: (Învechit) pristociturâ (scris, greşit, pristrociiură, lm), (regional) pitrocilurii s. f. — Pritoci + suf. -tură. PRITV(jR s. n. v. pridvor. PR1Ţ s. n. (Prin nordul Mold. şi prin Bucov.) Fiecare dintre sclndurelele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de ţesut manual. Pentru pln-zălurile mai grele ... se foloseşte ... o altă formă de lindeche, făcută din lemn „din două prifi, care se îmbucă". Pamfile, i. c. 278, cf. 495. — PI.: priţi. — Din germ. Sprcize. PRlŢILtJl vb. IV v. preţăiui. PRIŢINUf vb. IV v. pricimil. PRlŢIlTlAr s. n. v. precipitat1. PIUU, -IE adj. (Regional; despre animale) Prian; bălţat. Cf. Gheţie, r. m., Dame, t. 28, Barcianu, Alexi, \v., Cihac, ir, 289, tdrg, cade, Scriban, d., H xvih 138, 200, 267, a iii 3, Udresctj, gl., gl. OLT. — Pi.: prii. — Etimologia necunoscută. Cf. prian. PRIUMMLĂ vb. I v. plimba. PRltlR s. n. v. proor. PRÎXJT s. m. v. preot. PRIUŢl vb. IV v. preofi. PRIVA vb. I. T r a n z. şi refl. (Livresc) A (se) lipsi de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. M-am privat de cele necesare pentru a scoate din adlncul mişeliii pre spunsul acesta. Calen-dariu (1794), 37/29, cf. Negulici, prot.-pop., n. d. A muncii ca un hamal ...şi de cile plăceri nu s-a privat! Vlahuţă, ap. cade, cf. Alf.xi, w. „Societatea bună“ din oraş ... găseşte !n procuror, privai şi el de această plăcere, unealta prin care să se răzbune. IbkXileanu, sp. cn. 256, cf. Şăineanu, d. u., cade. Privată de agentul fecund al emoţiei ..., poezia lui Macedonski trebuia să se scoboare la modulaţii minore. Lovinescu, s. i, 270. M-am privai de altele, dar am ales In schimb nişte plăci/ Bomboane! C. Petrescu, î. ii, 131. Fraţii lui Begep-Aga ştiură să-l priveze de beneficiul crimei lui. Oţetea, t. v. 112, cf. cod. pen. r. p. r. 526, 532. Te-ai privat de cel mai delicios festin al intelectului. CXlinescu, e. o. ii, 14. Caut fericirea paternităţii de care slnt privai de la moartea lui Relu. id. ib. 308. Urma să fie privai de drepturile civile, contemp. 1949, nr. 165, 12/2, cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: privez. — Din fr. priver, lat. privare. PRIVÂBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate priva sau care poate fi privat de ceva. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. v. — PI.: privabili, -e. — Din fr. privable. PRIVÂDĂ s. f. v. privat. PRIVAI, s. n. v. prăval. PRIVA LĂ s. f v. prlveală. PIUVĂNT1 s. n. (Regional) Ramă1 (2) a ferestrei (Bosanci — Suceava). Cf. chest. ii 175/233. — PI.: privanturi. — Etimologia necunoscută. PRIVANT2 s. n. v. proviant. PRIVÂR s. n. v. pridvor. PRIVARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a (se) p r i - v a şi rezultatul ei. Cf. dl, dm, m.d. enc., dex. — Pi.: privări. — V. priva. PRIVĂRII) s. n. v. pridvor. PRIVAS s. n. v. plaivaz. PRIVASCĂ s. f. (învechit, prin Mold.) Jaf, pradă. Ce privască am să fac In rătăşime! Şăineanu, d. u. — Etimologia necunoscută. PRIVĂŞCA s. f. (Neobişnuit) Chelie. Cf- Alexi, w. — Etimologia necunoscută. PRIVĂT, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Livresc) Particular (I 3); care aparţine unui particular (II); individual, personal (I 1). Cf. Cantemir, i. i. ii, 329. Vreo pretenţie, care jeluitul are a o cere de la un om privat pentru împrumutare, rînd. jud. 297/11. Celelalte manete se afla în visleria lui cea privată. Şincai, hr. iii, 235/27. Mai de a credc este că au minţii Procopie, om privat, declt Imperatul lustinian. Maior, ist. 203/18. Autoritatea Privată ca şi nimic rămlne Şi este numai de azi plnâ mine. Budai-Delbanu, ţ. 381. Casc private pentru lăcuinţă. lp 10/3. Plnă astăzi la private familii iaste oţet ban. înv. vin. 104/13. Trei biblioteci, cea din Fontenblau fsic!], a sfatului cetăţii şi cea din Turin, a sa privată. Napoleon, 38/12. Persoanele ccale private. Molnar, i. 322/4. Au binevoit a primi astăzi pe numitul general Inlr-o privată audienţie. ar (1829), 101/35. Lumea îmi era dragă; Privata mea viaţă Clnd veselă, clnd tristă, Intr-Insa petreceam. Heliade, o. i, 175, cf. I. Golescu, c. Intr-o privată audienţie au încredinţat craiului franţujilor scrisoarea, ar (1830), Trista experienţă l-a învăţat ... a preferi liniştea şi odihna vieţii private. Voinescu ii, m. 89/25. Preferai studiul privat In singurătate. Codru-Drăguşanu, c. 20. După oarecare nuvele private se află o mulţime estraordinară de polonezi la Strasburg. cr (1846), 22a/38. Este datorie a învăţătorilor privaţi sau a celor publici de a da această lecţie? Brezoianu, î. 78/19, cf. Sta-mati, D. Cartea vie a poporului, adică năravurile, obiceiurile publice şi private, portul, muzica şi limba ne va da poate soluţia ce o căutăm. Russo, s. 82. Transmiterea unei depeşe private ţine puţină cheltuială, rom. lit. 242/21. Corespondenţa privată. Dîmboviţa (1859), 2643/7, cf. Polizu. Istoria este plină de cruzimile comise In revendicarea libertăţilor publice şi private. Ghica, s. 186. O lişeţă ş-o raţă, Ai lebedei de baltă consilieri privaţi ... S-au strlns de dimineaţă. Alexandrescu, o. i, 328. Vorbele sacramentale ...le rosteşte prin adunările publice şi private. Fxlimon, o. i, 98. „Junimea“ din Iaşi a fost...o adunare privată de iubitori ai lite-raiurei şi ai ştiinţei. Maiorescu, cr. ii, 336. Scrierea aceasta ... o urmă mai mult ca un jurnal al său privat. Odobescu, s. i, 315. Nu s-ar putea... să încercăm îmbunătăţire ... prin iniţiativă privată? Caragiale, o. ii, 176. Să ne arate pe eroul său In viaţa-i privată. In viaţa de familie. Gherea, st. cr. i, 282. Se explică apoi perfect mai multe fenomene sociale ca: statul, dreptul civil sau privat. Ionescu-Rion, s. 126, cf. ddrf. Orice act emanat de la autorităţi prezentă. In ge- 16488 PRIVATICESC — 1515 — PRIVĂTAR neral, o importanţă mai mieă deett actele private. Arhiva, i, 52. Păstrează expediţiei organizate de el tot un caracter privat. Xenopol, i. r. v, 66, cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade. Vor să se documenteze asupra istoriei politice şi private In veacul trecut. Sadoveanu, o. x, 457. Acţiunea privată peniru despăgubiri se prescrie o dată cu acţiunea publică, con. pen. r. p. r. 107. Proprietatea privată, contemp. 1949, nr. 164, 1/2. Apariţia proprietăţii private şi a exploatării omului de către om a alterat raportul firesc Intre om şi societate, cf 1962, nr. 1, 11. Exemplarul — bine conservai — se află In posesiune privată la Cluj. contemp. 1966, nr. 1619, 8/1, cf. H. Daico-viciu, d. 33. La o casă privată ...joacă copiii cu muzicanţii. alr ii/i mn 110, 2 798/2. (Adverbial) Dio-clefian trăia privat. Şincai, hr. i, 38/18. + (Substantivat) Particular (îl). Au putut petrece tn Ţarigrad ca un privat. Şincai, hr. iii, 173/16. Riga Stanislav abdică coroana şi se trase ca un privat tn Petersburg. Săulescu, hr. ii, 453/20. Intre zidirile privaţilor numai puţine se află pompoase. Rus, 1. i, 159/21. 2. (învechit) Diferit, deosebit. Aceasta nu numai unui chip privat şi deosăbit, ce a tot trupul publicăi de nemutata primejdie va aduce. Cantemir, ist. 326, cf. id. i. i. ii, 329. [Documentele] numai atunce au putere clnd se cunosc de aşa fel iu de cătră părţile private. Asachi, l. 79l/30. II. S. f. (Popular) 1. Closet. Cf. lb, ddrf. Cel ce face un puf sau o privată lingă un zid, fie comun sau nu ... e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulament. Hamanoiu, c. c. 148, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Trei bărăci de privăţi, cu uşile date In lături, lăsau să se vadă murdăria hidoasă. C. Petrescu, î. ii, 42. Scriu măscări pe păreţii privăţilor. I. Botez, b. i, 94. A fost găsit tn agonie pe scaunul prlvăţii. Arghezi, b. 32. O să vă ducem ...să curăţaţi privăţile. Pas, z. iv, 97. O trimisese acasă să-i cureţe privata, v. rom. septembrie 1960, 62. Să umble ... Pe la toate ... privăfile. mat. folk. 685, cf. chest. ii 447/5, 17, cv 1950, nr. 4, 33, alr sn rv h 1 235, a v 25, mat. dialect, i, 89, 189. 2. Una dintre figurile realizate cu un fir de aţă Înnodat şi petrecut printre degete într-un anumit fel, la jocul de copii numit „chipurile cu aţa“. Cf. Pamfile, J. ii, 77. — Pl.: (I) privaţi, -le şi (II 1) privăţi. — Şi: (regional) privădă (chest. ii 447/5, cv 1950, nr. 4, 33, alr sn iv h 1 235, mat. dialect, i, 89, 189; pl. pri-văzi, alr sn iv h 1 235 şi privezi, mat. dialect, i, 89, 189) s. f., prlvăd (com. din Straja — Rădăuţi) subst., prevâdă (alr sn iv h 1 235; pl. prevăzi, ib. h 1 235/102 şi prevezi, ib. h 1 235/279) s. f. — Din lat. privatus, germ. privat, fr. privi. PRIVATICÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Particular (I 3). Casele privaticeşti. sp i, 60/11. — Pl.: privaticeşti. — Privnt + suf. -icesc. PIUVATIER s. m. (învechit, în Transilv.) Particular (ii); rentier. Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pl.: privatieri. — Din germ. Prlvatier. PRIVATEI!, -Ă adj. (învechit, In Transilv.) Particular (I 3). Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pl.: privatimi, -e. — Din lat. privatim. PRIVATÎST s. m. (Germanism ieşit din uz, In Transilv.) Persoană care îşi face studiile în particular. Cf. Gheţie, r. m. — Pl.: privatişti. — Din germ. Prlvatlst. PRIVATÎV, -A adj., s. n. 1. Adj. (Livresc) Care lipseşte pe cineva de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar; care arată o privaţiune. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Determinarea pedepsei privative de libertate este o chestiune de apreciere, cod. pen. r.p.r. 25. Restul pedepsei se execută potrivit dispoziţiunilor generale referitoare la executarea pedepselor privative de libertate. bo (1951), 818, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj., s. n. (Lingv.) (Afix) care exprimă lipsa, excluderea, dind cuvîntului derivat un sens opus celui de bază. Particulă privativă. Şăineanu, d. u., cf. cade, Scriban, d. Privativul slav „ne-“ înlocuieşte cu totul pe „in-“, scl 1954, 299, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: privativi, -e. — Din fr. privaţii, lat. pxlvativus. PRIVATIZA vb. I. Intranz. (învechit, în Transilv.) 1. A trăi ca persoană privată (I 3), retras, izolat. Cf. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu. 2. A trăi ca rentier. Cf. Polizu, Gheţie, r. m., Alexi, w. — Prez. ind.: privatizez. — Din germ. privatisieren. PRIVATIZARE s. f. (învechit, în Transilv.) Acţiunea de a privatiza şi rezultatul ei. Cf. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Pl.: privatizări. — V. privatiza. PRIVATIVIC, -A adj. (învechit, rar) Particular (I 3). Vlnătoria, păscăria, păşunatul... a lor privat-nice stăplniri au fost, şi noi numai pe d-lor i-am apucat singuri sine stăplnitori (a. 1843). Ştefanelli, d. c. 423. — Pl.: privatnici, -ce. — Privat -f suf. -nic. PRIVAŢIE s. f. v. privaţiune. PRIVAŢIUNE s. f. (Mai ales la pl.) Faptul de a (se) priva de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar; abţinere voită de la ceva; p. ext. lipsă, sărăcie, mizerie. Cf. Vîrnav, l. 141v/15. Prin chinuri, şi privaţii, şi lupte, şi amaruri ... Prin forţă-a-salt eroic să ia Celalea-Sflntă. Heliade, o. i, 184, cf. Negulici. Au lăsat pe micii lor copii singuri, es-puşi la toate privaţiunile şi la toate pericolele singurătăţii. Barasch, i. f. 7/15, cf. prot.-pop., n. d., Ba-ronzi, i. l. iv, 204. Duceau o viaţă zdruncinată, plină de privaţiuni. Ghica, s. 52, cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade. Se strecurau arabe zdren-ţuroase ..., uscate de privaţiuni. Brăescu, o. a. ii, 133. Cumulează suferinţele privaţiunii de libertate cu acele ale bolii. Vianu, a. p. 271. Comunitatea întreagă suferise privaţiuni. Oprescu, s. 191. Revoluţionar curajos, el este gata să accepte orice privaţiuni In numele scopului său nobil, contemp. 1949, nr. 160, 4/4. Atlt de categorică era privaţiunea de orice drepturi a sclavilor, Incit stăplnul de sclavi avea dreptul să-i tortureze, să-i lase flămlnzi, sau chiar să-i ucidă. v. rom. septembrie 1954, 214, Privaţiunile unei existenţe care se îndărătniceşte să salveze aparenţele bunei stări. Pas, z. i, 96. Strlngerea acestei sume s-a făcut cu privaţiuni şi cu vlnzări de obiecte de preţ. Preda, r. 32. Măsuri de privaţiune de libertate, bo (1963), 27. Tinereţea noastră a fost supusă unor lipsuri şi privaţiuni penibile. T august 1964, 84. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: privaţiuni. — Şi: privaţie s. f. — Din fr. privation, lat. piivatio, -ouis. PRIVAZ s. n. v. pervaz. PRIVÂD subst. v. privat. PRIVĂLÎ vb. IV v. prăvăli. PRIVĂTAR s. m. (învechit) Negustor (2); cămătar. Era logodită cu un privătariu. Dosoftei, v. s. septem- 16502 PRIVĂTARIU — 1516 — PRIVEGHEA brie 28v/16. Uitînd că odată a fost covrigari, Acum dovedea tare şi vlrtos, Că de nevoie mima prăvătari Au căutat să fie. Budai-Deleanu, t. v. 112. Sclmblndu-şi obraz cu măiestrie Şi chipul, Ca prăvătariu să îmbracă Ce din Vidin duce băcălie La tabără, id. ţ. 244, cf. dm. — PI.: privătari. — Şi: privătâriu, prăvătâriu s.m. — Lat. privatarius. PRIVĂTARIU s. m. v. privătar. PRIVĂZĂT6R, -OARE adj. v. prevăzător. PRIVDtfR s. n. v. pridvor. PRIVEACHE s. f. v. priveghi1. PRIVEAG, -Ă adj., s. m. şi f. v. pribeag. PRIVEĂLĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Privire (1); p. e x t. cîmp vizual. Să acoperi şi ieşi din privată. Herodot (1645), 333. Făcuse un cerdac înalt de marmură, pentru privată, ib. 375. Nici ochilor la priveală, nici nărilor la mirosealâ saţiu se putea da. Cantemir, ist. 125. Cu otrăvită şi deochetoare privată să nu o atingă. id. hr. 100. Cetitoriului pentru privala înainte, a i-o pune, nu ne vom lenevi (a. 1710). gcr i, 360/27. Pe acela eu trag şi duc la priveală. Budai-Deleanu, t. v. 108. Atunci porunci cit mai îndată Cei armaţi să iasă la priveală. id. ţ. 88, cf. lb. S-au ridicat un pavilion ... In carele se afla pentru privealăi împărăteştile lor măriri, înaltele dregătorii, miniştrii, ar (1829), 172/2, cf. Polizu, lm. Viforîta, mai jos de Golgota, e ferită de privala lumii. VLAHUŢĂ, ap. CADE, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BaRCI-anu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, D. U., CADE, Scri-ban, d. Domnul Kelemen ...se oprise la priveală. Vornic, p. 76. Să-şi dea rodul la iveală Şi tuturor la priveală. Teodorescu, p. p. 171. Iese afară la răcoare Şi cu ochii la priveală. mat. folk. 268. <0> Loc. prep. (învechit, rar) în priveala (cuiva) — în văzul (cuiva), în prezenţa (cuiva), fiind de faţă (cineva). Crudul turc ... porunci să-i ducă să le taie capul In priveala tuturor. Bălcescu, m. v. 48. <0> Lo c. vb. (învechit) A ieşi (sau a se afla) în priveală sau a face priveală = a privi1 (i); a asista. Giuca cu toatele la curte, şi domnul cu doamna făcea priveală. Gheorgachj, let. iii, 235/8. Poţi însă să faci astăzi priveală la tunsul oilor. Kotze-bue, u. 13v/23, cf. tdrg. îşi înălţă harapnicul alun-gîndu-şi neamul care ieşise în priveală. Sadoveanu, o. xii, 405. La marginea tîrgului se afla lume multă în priveală şi cîntau ceteraşii la crlşme. id. ib. xm, 142. <$> E x p r. (Neobişnuit) A li in priveală — a inspecta. A fost generalul Trăgătoare în priveală ... şi cum a venit, a şters-o. Camilar, n. i, 389. 4* (învechit, rar) Orientare vizuală. O casă ...cu priveală la mitropolie, cr (1833), 922/42. 2. (învechit) Privelişte (2). Priveala acea frumoasă ... altădată îmi pricinuia atlta bucurie. Beldiman, n. p. ii, 42/2. De pe muntele Ust capătă cineva cea întîi privată asupra culmelor Klrgiziei. ar (1829), 1952/5. Prefă pentru tine singur toate privelile firei. Conachi, p. 264. Am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui. Negruzzi, s. i, 317, cf. Polizu, lm. Cînd cineva se află pe Lacul celor Patru Cantoane, este o crimă a nu se uita împrejurul său... în zadar mă încercam să mă uit pe deasupra sau pe dedesubt, privala era hermetic închisă prin umbrelele inglezeşti. I. Negruz-zi, s. iii, 337, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, dex. 3. (învechit) Privelişte (4). Mai frumoasă priveală şi mai cuvioasă adunare ... nici cunosc a fi alta. Antim, p. 119. Era mai mort, fiind o priveală mare cu jale de cei ce-l vedea zăcînd umflat. Mineiul (1776), 40r2/22. Cumplită iaste priveala aceasta celor vii. Maior, p. 103/10. Cu o scîrnavă privală ochii cum să vă mînjiţi? Beldiman, o. 93/22, cf. lb. în zilele trecute s-au văzut o privată curioasă de mai multe corăbii greceşti, ar (1829), 2401/20, cf. Barcianu, Alexi, w. — PI.: priveli. — Şi: (învechit) privală s.f. — Privi1 suf, -eală. PRIVEALIŞTE s. f. v. privelişte. PRIVECHE vb. I v. priveghea, PRIVECHI s. n. v. priveghi1. PRIVÎCI s. n. v. priveghi1. PRIVEDEA vb. II v. prevedea. PRIVEDÎRE s. f. v. prevedere. PRIVEDITtfR, -OARE adj. v. prevăzător. PRIVÎG s. n. v. priveghi1. PRIVEGĂTOARE s. f. v. privighetoare. PRIVEGE s. f. v. priveghi1. PRIVEGEA vb. I v. priveghea. PRIVEGETOARE s. f. v. privighetoare. PRIVfiGHE s. f. v. priveghi1. PRIVEGHEA vb. I. 1. Intranz. (în practicile religioase) A petrece (noaptea) în rugăciuni, în reculegere şi în meditaţii. De glasul suspirelor meale lepiră-se oasele meale peliţeei meale ... Privegheaiu (previeghea-iu h) şi fuiu ca pasărea ce însingură-se în zidu. psalt. 208. Trist iaste sufleiul meu pînă la moarţe> rămîneţi aici şi prevegheaţi cu mine. n. test. (1648), 35r/30. Prevegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu Intraţi in ispită (a. 1685). gcr i, 275/5, cf. Klein, ap. gcr ii, 185/27. <$> R e f 1. Să ne trezim şi să ne preveghem şi sufletele să ne curăţim de ale pohtelor reale. Coresi, ev. 481. Cu frica lui Dumnezeu şi cu luare-aminte să se priveaghe ruglndu-se. prav. gov., ap. gcr i, 89/34, cf. bl vi, 73. 2. Intranz. (învechit şi popular) A sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopţii; a veghea. Am nădeajde după aceia să meargem la oaste. Aceasta deaca auzi... preveghie într-acea noapte (a. 1600—1625). gcr i, 66/17. Derept însă prevegheaţi că nu ştiţi In care ceas Domnul vostru va veni. n. test. (1648), 32v/2. A doua noapte preveghea fără somn. Dosoftei, v. s. septembrie 3V/15. Mari şi neadormiţi ochi, care totdeauna priveghea spre pază (a. 1799). gcr ii, 164/1, cf. Cle- MENS, DRLU, LB, POLIZU, LM, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg, Şăineanu, d. u. Nu poate dormi, ci numai pri-veghează cît e noaptea de mare, ca şi privighetoarea. Gan-drea, f. 307, cf. cade. Noaptea aceea a privegheat într-o odăiţă de sub stăreţie, după ce a stat multă vreme de vorbă cu femei venite din locuri depărtate. Sadoveanu, o. x, 549. Mă pedepsesc. Nu mai desfac aşternutul o săptămînă şi priveghez. Arghezi, s. viii, 336. Noaptea întreagă am stat priveghind. Labiş, p. 433. Trebuie a priveghea în noaptea aceea. Gorovei, cr. 61. Cu greu a şedea toată noaptea şi priveghea, dar cine nu poate pri-vighea, nu poate nici stăpîni. Zanne, p. viii, 495. Nu dormiţi această noapte, Ci şedeţi şi privegheţi. folc. mold. i, 248. <0> F i g. De îl luminează soarele cu raze nestinse, de priveghează spre folosul lui stealele ..., nu iaste altul făcătoriu de bine fără numai Dumnezeu. Molnar, ret. 18/17. + (Prin Transilv.; în forma priveghi) A-şi petrece nopţile în chefuri, în petreceri. Doar ţi-i dor de priveghit Sau dor de căsătorit? şez. ii, 32. 3. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Popular) A sta treaz noaptea la un mort (potrivit unor practici religioase). îl privegheară trei dzlle. Dosoftei, v. s. noiembrie 107v/4, cf. lb, lm. Oamenii adunaţi ca să privigheze sînt în prima linie Indatoriţi a lua seamă de luminile ce ard. Marian, î. 193. înăuntru, In mucezeală şi sărăcie, nu era nimeni care să privegheze trupul nemişcat şi fără de dorinţi. Dunăreanu, ch. 74, cf. tdrg. Mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira şi cu Marioara să-l privegheze. Rebreanu, r. ii, 202. Trebuie să-l priveghem şi m-am înţeles cu părintele Tudorache ca să vie să ce- 16522 PRIVEGHEA — 1517 — PRIVEGHERE lească aici. Sadoveanu, o. x, 634. Se opri Ia basmul fetei de Împărat moartă tn biserică ţi care cere să fie privegheată tn fiecare noapte de-un alt viteaz, v. rom. august 1963, 20. Soacră-mea traîe să moară, ... Singură aş preued'a-o Cu lumină D'e slăină. Densusianu, ţ. h. îl9, cf. alr ii/i h 169. 4. Intranz. (învechit şi popular) A păzi (II); a străjui. Se nu Domnul veghiiare cetatea, in deşerlu preveaghe ueghetoriul. psalt. 274, cf. Coresi, ps. 359. Ca un strejar in toate părţile priveghea. Ureche, l. 133. Să nu vei priveghea, voiu veni. împotriva ta ca furul. n. test. (1648), 305v/21, cf. drlu. Pe-o stincă înălţată singuratic priveghează A Moldovei militarul pentru-a fărei sale pază. Asachi, s. l. i, 103. Işi întocmi tabăra, aşezînd streji ca să privegheze în toate, părţile. Bălcescu, m. v. 128. De-a dreapta-mi sentinela în postu-i priveghează. Bolliac, o. 82. Ş-apoi vecinic privighează, Sentinelă mult vitează. Alecsandri, p. ii, 12. Şi-i spuse cum priveghease pînă la miezul nopţii. Ispirescu, l. 82, cf. ddrf. Păstorul cel bun, cel ce priveghează şi dziua şi noaptea. Zanne, p. v, 489. Zmeii toţi dormeau, afară de unul care avea trei ochi, cu doi dormea şi cu unul priveghea. Bota, p. 69. Ia-ţi movila răzăşie Ca s-o ai de plugărie, Dar în vîrfu-i să te-aşezi, Ca stejar să prive-ghezi. ant. lit. pop. i, 511. (F i g.) Preste veacuri priveghează al meu ochi. Heliade, o. i, 265. Aşa trează totdeauna a la minte privighează Preste soarta-mpărăţiei şi pe cursu-i strălucit. Asachi, p. 3/13. Mergi, mergi uşoară barcă in dreptul celei stele,... Acolo te opreşte, acolo privighează. Alexandrescu, m. 99. Stîlpi de umbră priveghează. Macedonski, o. i, 103. [Sălciile] totdeauna au privegheat pe morminte. Lesnea, vers. 187. Au destulă minte care priveghează la poarta inimii. Sadoveanu, o. ix, 334. <£> Tranz. Beseareca... preveghe cu slngele său. cod. vor. 21/10. îngerii... ii preveaghe [Dumnezeu] (cca 1618). gcr i, 49/23. S[u]/7[e]-tul tău ţi-l priveaghe cu drag. Dosoftei, v. s. septembrie 12v/7. Ercid cu strategia sa Privigheze aci poarta. Heliade, o. i, 419, cf. cade. L-au găsit tn foişor, cu ferestrele deschise, priveghindu-şi averile. Sadoveanu, o. xvii, 186. Şade in mijlocul casei sînlul Niclnta ...Şi ne veghe, Ne priveghe ... De cu seară, Pin’ la cinioară. Teodorescu, p. p. 188. (Fig.) O ursită-o priveghează. Asachi, s. l. i, 171. Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat. Macedonski, o. i, 29. Pe marginea apei, trestii şi plopi Priveghează pămlntul. Horea, c. 86. + Tranz. (Folosit şi absol.) A pîndi (1), a urmări, a iscodi. Noaptea cu neagra sa Invăliloare Clmpi acoperi-să şi dumbrave ... Numa fieri priveghea răpitoare Şi bărbaţii cu cugete rele. Budai-Deleanu, ţ. 214, cf. drlu. Astfel armia întreagă veghe înarmată toată noaptea, puind tn toate părţile streji spre a priveghea mişcările turcilor. Bălcescu, m.. y. 171. Dima ii arăta cu mînie fereastra cealaltă unde priveghea arma boierească. Galan, z. r. 225, cf. alr i 1 428/227. Cum vulturul se uita Şi cum dlnsul priveghea, lată colo că-mi zărea O copilă sprintenioară. Balade, ui, 255. 5. Intranz. (Astăzi rar) A avea grijă de cineva, de ceva sau (ca) să ..., a fi atent, grijuliu, a urmări cu atenţie; a supraveghea. Spăsenia sufletelor oilor noastre celor cuvîntătoare, peniru carele avem datorie să priveghem ziua şi noaptea (a. 1741). gcb ii, 28/3. Priveghind tare dascălul Ia aceaia ca să nu desparţi stogurile (a. 1810). Iobga, s. d. xii, 201, cf. drlu. însă ochii-mi p-a la soartă slnt deşchişi necontenit, Şi vor priveghea asupră-ţi. Heliade, o. i, 417. Darurile acei făcătoare de bine pronii care priveghează asupră-ţi. Marcovici, d. 7/15. Priveghem la păstrarea posesiilor noastre. Bălcescu, m. v. 418. Aleg epilropi ai satului care slnt magistraţii comunei, priveghind la veniturile şi cheltuielile ei. Bolliac, o. 251. Fii liniştită, c-oi priveghea totdeauna asupra ta. Alecsandri, t. 191. Priveghea la descărcatul unui car de fin. Sadoveanu, o. iii, 53. Căminul cultural trebuie să privegheze la ridicarea sufletească a oamenilor. T~) i^rTT'i'l'T T> A 9Q1 TZnhn f/vtrle/rn rin j^ri ninhan’ netr- în cabinetul acesta va lucra d. Aragâ spre a priveghea marşul stelelor, al planetelor, cr (1846), 341/14. Ca să-i privegheze mai de aproape, se mută în cetatea Holinului. Negruzzi, s. i, 159, cf. Polizu. Trebuie să merg ca să privighez repetiţiile Flntînei Blanduzia. Alecsandri, s. 169, cf. Cihac, i, 310, lm. lată-l acum pocăit şi cuminte, vrînd oarecum să mă privegheze în calea vieţii. Gane, n. iii, 76. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru. Creangă, o. 3, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Ia uită-te cum privighează fecioru-său, Puiu, lucrările. Gîrleanu, n. 178. Pedagogii priveghează pc şcolari. Şăineanu, d. u., cf. cade. Cine totul priveghea Şi peste tot să uita? Bibicescu, p. p. 326. Refl. pas. Cît despre Ptrvu şi copilul său, li avem mai aproape şi se pol lesne priveghea. Odobescu, s. i, 83. — Prez. ind.: priveghez, pers. 3 şi (învechit şi popu- lar) priveghe şi (Învechit) priveăghe. — Şi: (Învechit şi regional) privlghcă, prevegheâ vb. I, (regional) priveghi (şez. ii, 32) vb. IV, privegeă (alr ii/i h 169/833), priveelieâ (ib. h 169/141, 192), prevecheâ (ib. h 169/235), prevegeâ (ib. h 169/27) vb. I, preveghi (ib. h 169/310) vb. IV. — Lat. pervigilare. I'RIVEGHEALĂ s. f. (Regional) (Stare de) trezie,, veghe. Cf. Cihac, i, 310, sfc ii, 130. Nu-i de somn în astă-seară, S-aşteptăm tn privigheală. Pamfile, cr. 57. Şedeţi la privegheată. T. Papahagi, c. l. Nu durmim de aslă-sară. Ci şedem în privegheală. BÎrlea, l. p. m. i, 152. — Pl.: privegheli. — Şi: privigheâlâ s. f. — Priveghea -f suf. -eală. PRIVEGHEARE s. f. v. priveghere. PRIVEGHEAT s. n. (învechit, rar) Priveghi1 (3). Să i se facă privegheat, sărindariu şi toate după rînduiala creştinească. Bărac, t. 74/26. — PI.: privegheaturi. — V. priveghea. PRIVEGHfiR s. n. Carte bisericească cuprinzlnd rînduiala slujbei privegherii (3). Cf. Şăineanu, d. u. Priveghem de Anton Pan (1848). Scriban, d. — Pl.: priveghere. — Priveghi1 -f suf. -ar. PRIVEGHERE s. f. Faptul de a priveghea. 1. (în practicile religioase) Petrecere (a nopţii) in rugăciuni, în reculegere şi In meditaţii; (învechit) preve-ghetură. Cf. priveghea (I). Se da cu posturile şi cu privegherile. Dosoftei, v. s. noiembrie 113v/17. Dc aicea vei cunoaşte cum că aşea eşti daloriu cu prevegheare neîncetată, ca şi cu r[u]găciune neîncetată (a. 1685). gcb i, 274/25. Viaţa ta...ai săvîrşit cu postul..., cu rugăciunea, cu privegherile. Mineiul (1776), 61r2/l6. Privigheri şi rugăciuni. Molnar, ret. 57/11. întru rugăciuni fii îngăduitor, întru privegheri nu pregeta. Stănoiu, c. i. 150. 2. (învechit şi popular) Faptul de a sta treaz noaptea, de a nu dormi, de a veghea In timpul nopţii; trezie, veghe. Cf. priveghea (2). Se deleră dumnealor somnului şi ea privegherii. Văcărescul, ist. 280, cf. drlu. După ce am dormit, strlngîndu-şi iară puterile sale sistema nervoasă, însuşi somnul îşi ia sflrşitul, şi ■ ne trezim. Acesta stat a vieţii se numeşte privegherea (vigilanlia). antrop. 220/19, cf. lm. Nimic nu îndeamnă mai mult spre întristare declt tocmai priveghearea Intre cei ce dorm. Slavici, n. i, 17. Se duse cu cărticica lui în mină şi stătu în priveghere. Ispirescu, l. 102, cf. ddrf, cade. A trăit astfel ierni şi veri, cu priveghere multă şi somn puţin. Sadoveanu, o. ix, 186. 3. Serviciu religios care se face în noaptea sau In seara din ajunul unei sărbători, lntr-o biserică sau într.A m «5n L o c. adj. şi a d v. Cu priveghere = (care este) cu luare-a-minte, cu grijă, cu atenţie. Era fără preget şi cu priveghere la trebile ce era a ţării. N. Costin, let. ii, 98/11. Pururea era măria sa cu priveghere, nu numai In cele mari, ci şi In cele ce se văd a fi mici. R. Popescu, cm i, 536. Să fie cu privighere şi cu luare-aminte, ziua şi noaptea ... ca să păzească plaiul şi potecile plaiului (sec. XVIII), ap. Stoicescu, c. s. 147. Cu privighere împăratul ascultlnd. Pann, e. i, 33/25. Şi-n ţară şi-n afară să fiu cu priveghere, Căci Despot zvlnturatul rtvneşte-a mea putere. Alecsandri, t. ii, 86. — PI.: privegheri. — Şi: (Învechit şi regional) prive-gheăre, prlvlghire, (Învechit) privigheăre, prevegheâre, pre veghi re, preveyhiire, (regional) prevlghire (alr î/n h 295/730) s.f. — V. priveghea. PHIVEGHETOB, -OÂHE adj., subst. 1. Adj. (învechit) Care priveghează (2), care stă treaz noaptea sau care nu poate dormi. Om amar şi privighetor, adecă fără somn (a. 1652). ap. cade, cf. drlu. -O (Prin lărgirea sensului) A paserei crestate clntul cel priveghetor Semnelat-au noapţei miază şi venire-a zilei zor. Asachi, s. l. i, 206. 2. S. m. şi f. (Prin Transilv.; In forma previghetor) Persoană care priveghează (3), care veghează noaptea la un mort. S-o zbătut Gheorghe a moarte; Clnd e pe la clntălori l-o Unit previghetori. folc. transilv. i, 429. 3. Adj. (învechit) Care priveghează (4), stă de pază, străjuieşte; p. ext. care este cu băgare de seamă, atent, vigilent. Fii privigătoriu şi Intăreaşte ceale muritoare, n. test. (1648), 303v/17. Care primejdie priveghetoriu nărocul şi trează In lucrurile oşte-neşti paza lui Traian, de-abie au abătut-o. Cantemir, hr. 188. Acea împărăţie foarte au stătut direaptă fi milostivă, şi era priveghetoare In toate ceale cuvioase şi direpte. C. Cantacuzino, cm i, 19. Un bun păstoriu pururea priveghitoriu Impregiurul turmei. Klein, ap. gcr ii, 156/9. Să fim tn tot ceasul priveghetori asupra purtării noastre. Marcovici, d. 29/27, cf. Polizu. Poliţia a fost aşa de privighetoare, Incit înainte de a auzi cele dinţii vestiri despre complotul acesta, am văzut trupuri moarte plutind pe Bosfor, cr (1836), 2251/32, cf. Cihac, i, 310. Ai doilea cavaler privighetor al nevinovăţiei. Gherea, st. cr. i, 188, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade. 4. S. ni. (Astăzi rar) Paznic2 (1); strajă, străjer; supraveghetor; persoană care are grijă dc cineva sau de ceva. Strigă să-l dezgroape ..., iară priveghitorii răspunseră că domneşte altul. Moxa, 370/4. Privighi-torii îndată au vestit nemicilor şi împăratul au Intrar-mat pre ai săi. Şincai, hr. i, 312/20, cf. drlu, lb. Preumblăndu-se dineoare In satul Izmailovschi cu privighetorul său Timerman, au văzut o luntre mare învechită. Asachi, i. 240/20, cf. Polizu. Postelnicul avu nerozia de a orlndui pe Păturică priveghetor asupra faptelor amantei sale. Filimon, o. i, 150. Ne va cere mult pentru facerea unui plan şi pentru concursul său de privighetor al restaurării. Alecsandri, s. 19, cf. Cihac, i, 310, ddrf, Barcianu, Alexi, av., Pamfile, j. ii, 162, Şăineanu, D. u., cade. Părea a fi privighetorul celor clteva cară. Sadoveanu, o. iii, 191, cf. Scriban, d. Priveghetorii aveau droşca pe clmp şi se urcau In ea. Pas, l. i, 262. Pe acest copii de suflet îl puse stăpln şi privighitoriu peste toţi ciobanii. Marian, t. 305. 5. S. m. (învechit, In Mold.) Subprefect. Privighi-torii să se aleagă după glăsuirea regulamentului (a. 1848). Uricariul, x, 9. Ograda privighitorului de ocol (a. 1857). Iorga, s. d.'xvih, 7, cf. Polizu. Dar măcar privighetor (svbclrmuitor) nu aveţi? — Ba privighetor avem... Dar acuma... e dus ca să ridice plăieşii. Sion, p. 255. N-ai aflat c-o vinii poroncă ca să se facă case de închisoare In ţoale satele? ... lori s-o alcătuit cu privighitoriu ca să dureze iot lucru teslăriei. Alecsandri, t. 1 534, cf. Cihac, i, 310. După dînşii veni catihetul, apoi privighetorul de ocol. Gane, ap. cade, cf. Creangă, gl., ddrf. Ar putea-o duce... dacă n-ar mai fi ispravnici, privighitori, protopopi, primari. Hogaş, mi, ii, 30, cf. Şăineanu, d. u., cade. Se înfăţişează privighetorul şi-mi cere îndreptările, din porunca isprăvniciei. Sadoveanu, o. viii, 554, cf. Scriban, d. 6. S. f. (Prin Transilv. şi prin Munt.) Luminare care arde la capul unui (sau lingă un) mort şi care are, de obicei, lungimea acestuia; (regional) toiag, (lumină de) stat. Cf. Marian, î. 149, ddrf, Şăineanu, d. u. cade, Scriban, d., h iv 259. — PI.: priveghetori, -oare. — Şi: (regional) priveghetoriu, -oare, priveghit6r, -oare, priveghitoriu, -oare, 16528 PRIVE GHETORIU — 1519 — PRIVÈL^TE privighetor, -oâre, prlvighiior, -oare, privlghitdriu, -oare adj., subst., (învechit, rar) previgătdriu adj. — Priveghea + suf. -tor. PRlVEGHETdRIU, -OARE adj., subst. v. priveghe-tor. PRIVEGHETORdl s. m. v. prlvîghetoroi. PRIVEGHE'I'URdl s. 111. v. privi ghetoroi. PRIVÎGHI1 s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu religios care se face în noaptea sau în seara din ajunul unei sărbători, într-o biserică sau într-o mănăstire; p.gener. serviciu religios de noapte care se oficiază Iji diverse împrejurări speciale; priveghere (3). Cf. lm, Şăineanu, D. u., cade. In săplămlna deniilor... erau In biserica cernită priveghiuri din ce In ce mai lungi. Sadoveanu, o. ii, 178, cf. Schiban, d. + (Prin Ban. şi prin Transilv.) Datina de a sta de veghe petrecind în ajunul unei sărbători. Cf. hem 875. Priveghiul acesta se serbează tn noaptea spre duminica lăsatului de brtnză. Marian, s. n. i, 273, com. din Oraviţa. 4 (Prin Ban. şi prin Transilv.) Foc în jurul căruia se petrece noaptea (în ajunul sau în preajma unei sărbători) în cîntece şi jocuri. Cf. hem 875. Jucau la lumina priveghiului plnă cătră revărsatul zorilor. Marian, s. r. i, 273. 2. S. n. (Popular) Faptul de a sta treaz noaptea, de a nu dormi, de a veghea în timpul nopţii; (stare de) veghe, trezie. Cf. ddrf. Priveghiuri lungi de toamnă. Iosif, patr. 72, cf. tdrg. Cine spre ziua de bobotează stă de priveghiu noaptea, vede cerurile deschiztndu-se. Gorovei, cr. 61. Vă ţinea de urlt, ţie şi Axiniei, de cumva veţi avea gustul să faceţi priveghi tn ias’ noapte. Hogaş, dr. i, 102, cf. cade, şez. i, 126. 3. S. n. Veghere a unui mort (potrivit unor practici religioase); priveghere (4), (învechit, rar) privegheat. Cf. drlu, lb. Clntecul meu e versul de moarte a poporului la şăzetoarea priveghiului. Russo, s. 142, cf. hem 877, Cihac, i, 310, lm. S-au adunat cu toatele la priveghiu, şi unde nu s-au aşternut pe mlncate şi pe băute. Creangă, o. 19. Seara era priveghie la casa lui Busuioc... Mortul nu era întins In casa cea mare. Slavici, o. i, 260. Cit stă mortul tn casă, noaptea se face priveghi, adică se adună rudele şi prietenii lui şi-l păzesc, conv. ut. xvi, 5. In aceste două nopţi deci, ctt stă mortul In casă, se face tn toate părţile locuite de români aşa-numitul priveghi. Marian, î. 192, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ţdrg. Se face mai mare chef la priveghiuri: băietani, fete şi femei stau cu mortul ptnă-n ziuă. Pamfile, cr. 1, cf. Şăineanu, d. u., cade. Noaptea... s-a făcut mare priveghi... Călugăriţele ctntau adormitei clntece dulci. Sadoveanu, o. xii, 179. Rămaseră In priveghi feciorii holtei, bărbaţii de seama mortului, dar mai ales rudeniile de toată seama. Dan, u. 169. Vorbeam rar, tn şoaptă, ca la un priveghi, v. rom. octombrie 1964, 64, La priveghi n-a îndrăznit să se ducă, şi nici la îngropăciune. Lăncrănjan, c. i, 52. A rămas obiceiul că noaptea la morţi... să se facă priveghiu plnă dimineaţa. şez. xvii, 17. Frunză verde de curechi, Asta-i nuntă, nu-i privechi. i. cr. iii, 116. Să moară, c-oi mere-n priveghi. Bîrlea, c. p. 89, cf. arh. folk. ii, 106, Gregorian, cl. 61, alr i/ii h 295, alr ii/i h 169, a ix 2. 4- (Prin Bucov.) Cintec ce se clntă la.mort, în timpul priveghiului1 (3). Priveghiul se clntă numai la oamenii tineri... Fetele care ll clntă se plătesc de rudele mortului, şez. xviii, 55. 4. S. n. (Rar) Pază (I 1); ştrăjuire. Două bufniţe mari, tnveşmlntate tn catifea, s-au repezit de sus, pe umerii lui losif, de priveghe. Arghezi, c. j. 54; <> F i g. Tăcerea oraşelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii. Baranga, v. a. 29. 5. S. m: (învechit; concretizat) Paznic3 (1); strajă, străjer; supraveghetor. Ca dzua de ieri ce trecu şi straja nopţiei (preveghiul n o p ţ i e i h). psalt. 188. Eşti de trup, suflet, minte a mea priveghiul păzitor. I. Văcăhescul, p. 421/9. Sigur drum tşi face... Căci aurul printre priveghi alunecă uşor Şi declt trăsnetul mai crunt de sttnci e zdrobitor. Ollănescu, h. o. 229. — Pl.: priveghiuri. — Şi: prlvéghlu, (învechit şi regional) prevéghi s. n., (regional) privéghe s. f., privé g (alr i/ii h 295; pl. privegi, ib. h 295/77) s. n., privége (alr . ii/i h 169/76) s. f., privégi (ib. h 169/219) s. n., priveâche (alr i/ii h 295/63) s. f., privéchl, privée! (ib. h 295, alr ii/i h 169/365), privlchi (alr i/ii h 295/825), prevéchl (ib. h 295), prevégl (ib.) s. n. — Postverbal de la priveghea. PRIVEGHI2 vb. IV v. priveghea. PRIVEGHÎME s. f. (Prin Transilv.) Petrecere, chef de noapte. Fă după cuvlntul meu... Lasă-te de pri-veghime, Să nu pui vina pe mine, Că tu poţi încăleca Multe buţi a deşerta, şez. ii, 33. — Priveghi1-)-suf. -ime. PRIVEGHITd ARE s. f. v. privighetoare. PRIVEGHITÔR, -OARE adj., subst. v. priveghetor. PRIVEGHITÔRIU, -OÂRE adj., subst. v. priveghetor. PRIVÉGHIU s. n. v. priveghi1. PRIVÉGI s. n. v. priveghi1. PRIVE GlfiŞ s. m. (Regional) Priveghetor (3). Dragu meu, Ionu meu, Privegieşii ţ-or vinit, Tu ca mine n-ai vorbit, fl. a. 51. — Pl. : privegieşi. — Priveghi1+suf. -aş. PRIVEGITOAkE s. f. v. privighetoare. PRIVELEGIIIAt, -Ă adj. v. privilegiat. PRIVELÉGHIE s. f. v. privilegiu. PRIVELÉGHIU s. n. v. privilegiu. PRIVELEGIAt, -A adj. v. privilegiat. PRIVELÉGIU s. n. v. privilegiu. PRIVELIŞTE s. f. 1. (Astăzi rar) Privire (1) ; p. ext. cîmp vizual. Fu... dezbrăcată cu piealea nainlea prăviriştii giudecăţii. Dosoftei, v. s. octombrie 93v/35, cf. lb, Polizu. Erau mulţi ... veniţi aşa de privelişte, ap. cade. Izbeliştea Care ne-ntunecă Veşnic priveliştea. Lesnea, c. d. 91. <0- Loc. adv. în (sau, învechit, spre) privelişte = în văzul tuturor, în public, la vedere; ca să vadă (oricine); în prezenţa cuiva sau a tuturor. Pre Dumnezeu ...In prlvealişte au mărturisit. Mineiul (1776), 86rl/18. Poporul tncruzit au scos ... aceste trupuri şi le-au aruncat tn piaţa publică spre privelişte şi obşteasca defăimare. Asachi, i. 153/36. Au stătut copiii In privelişte, la marginea căii. Sadoveanu, o. x, 601. Tovarăşii lui Mitrea li împingeau dindărăt In privelişte, id. ib. xvii, 361. Neavlnd o vitejie, un patos şi o abilitate cu care să purceadă In privelişte tn picioare, pe catedră şi la tribună, ologul Işi socotea jelania teatrală. Arghezi, b. 64. A scos In privelişte greşeala sau o iartă. id. vers. 385. Loc. prep. (învechit, rar) în priveliştea (cuiva) = Sn văzul (cuiva), în prezenţa (cuiva), fiind de faţă (cineva). Intrat-ai luminat In privealiştea mucenicilor. Mineiul (1776), 157rl/l. 4- (Regional) Orientare, perspectivă vizuală. Satul Humuleştii... nu-i un sal lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii, ca alte sate. Creangă, o. 218. 2. Parte din natură (care de obicei formează un ansamblu estetic) prinsă dintr-o singură privire (ori cit poate fi cuprinsă dintr-o privire); aspect propriu unui 16547 PRIVELIŞTE — 1520 — PRIVEŞTI teritoriu, rezultat din îmbinarea unor factori naturali şi acţiunea omului; teritoriu care are acest aspect; peisaj (1), (învechit) priveală (2). V. perspectivă1. Suoenirile noastre însufleţesc, înfrumuseţează priveliştea de la ţearâ. cr (1846), 1792/42, cf. Polizu. Toţi vin, In lunile cele călduroase ..., să se bucure de priveliştea măreaţă a muntoasei lor patrii. Odobescu, s. i, 227. Rămase încremenit de frumuseţea priveliştei. Eminescu, p. l. 98. E mai puţin simţitor faţă de măreaţa privelişte. Cabagiale, o. ii, 7. Nu se bucură mult de priveliştea cea frumoasă. Ispibescu, l. 133. Văzduhul încropea de arsura soarelui ce poleia In aur de pălălaie priveliştele satului. Delavrancea, s. 53. Privelişti largi, fermecătoare ni se desfăşură din toate părţile. VlahuţX, o. a. ii, 126, cf. ddrf, Barcianu, Ale- xi, w. Zăceau priveliştele moarte Sub cerul sur, In asfinţit. Iosif, patr. 76, cf. tdrg. O privelişte frumoasă, de parcă ţi se primeneşte sufletul uitlndu-te la ea. BrX-tescu-Voineşti, i>. 23. N-avui timp să mă Imbăt de priveliştea măreaţă a sării aceleia. Hogaş, dr. i, 48, cf. Rebreanu, i. 324. Priveliştea, care se desfăcea In ceaţa alburie, mă furase. C. Petrescu, s. 169. Priveliştea de la fereastră a potolit puţin necazul. Bassarabescu, s. n. 23. O privelişte nouă li se desfăşura vederii. Ga-laction, o. a. ii, 166. Şi-n priveliştea bogată ... Iarna palidă-şi arată Plăsmuirile de fum. Topîrceanu, b. 15. Uneori priveliştea cea mai frumoasă este acoperită de o ceaţă cenuşie. Camil Petrescu, t. ii, 321. Furat de amintirile copilăriei, de măreţia priveliştei, am intrai pe nesimţite In gară. Brăescu, o. a. ii, 7. Urcam o vale tmplslită cu ceaţă ..., fără pic de privelişte. Voi-culescu, p. i, 80. Apa Moldovei se vede ... sub dezmierdate privelişti ale pădurilor şi munţilor. Sadoveanu, o. xiii, 132. Am avut In faţa noastră una din acele privelişti pe care rareori In viaţă ai prilejul de a le In-tllni ... Insula părea creştetul cărunt al unei stlnci uriaşe. Bart, s. m. 53. Pe bancă, sub castanul din vie, te aşază, Străine, ce venit-ai priveliştea s-o vezi. Pillat, p. 81. Contemplatorul recunoaşte tn priveliştea ce i se înfăţişează un motiv artistic. Vianu, a. p. 48. De ce face zarea depărtată privelişte? Arghezi, vers. 364. Pot să contemple această privelişte spectaculoasă a lumii. Bogza, c. o. 253. De acolo priveliştea era şi mai minunată. Stancu, u. h. s. s. 51. Poetul îşi aminteşte o privelişte pe care a văzut-o. l. rom. 1953, nr. 4, 42. Am început să-mi petrec privirile peste priveliştea din faţa mea. v. rom. octombrie 1954, 171. Acolo-i plăcea priveliştea. Vornic, p. 22. Afară, pe tot ceasul, se schimbau priveliştile? s aprilie 1960, 47. M-am tmbibai de frumuseţe, de zgomot, de privelişti. T septembrie 1962, 17. Tlrziu îmi ies In drum aceste Privelişti clasice, agreste, v. rom. octombrie 1964, 69. 3. (învechit) Spectacol, reprezentaţie (teatrală, de circ, de bîlci etc.); p. ext. loc unde se desfăşura această reprezentaţie. Era strlnsă mulţime multă la teatrul, la prăvirişte. Dosoftei, v. s. noiembrie 165'/5. li scoasără la leatrum, adecă la prăvirişte. id. ib. decembrie 231v/8. Ce iaste această vedeare de privealişte ce să veade de ochii miei? Mineiul (1776), 43rl/34. A purces... nu ca la un război, ci ca la o privelişte. VXcXrescul, ist. 256. Nu mai cu cuviinţă se mearge la sfinta liturghie declt la privealişte. Maior, p. 111/19. Femeia ... merglnd pre la privealişti şi jocuri. Pravila (1814), 103/25, cf. Clemens, lb. Fiinţa funcţionarilor civili şi militari ... da acestei privelişti o pompă solemnă. Negruzzi, s. i, 36, cf. Polizu. Nu este nici tragedie, nici comedie, ci jalnică privelişte cu jocuri şi clntece. Filimon, o. i. 227, cf. tdrg. <£> E x p r. A se face prăvirişte = a se da în spectacol (în faţa cuiva), v. spectacol. Făctndu-să prăvirişte tuturora ce era pre-atuncea tirani... au dobtndit cununa slăvii. Dosoftei, v. s. ianuarie 37v/6. 4- (In forma prăvirişte) Artă dramatică. învăţlnd giocurile şi prăviriştile. Dosoftei, v. s. octombrie 51733, cf. tdrg. + (Cu sens colectiv) Spectatori. [î]/ Intranz. Mustul să privistească peste morcovi ca un lătişor de mină. DrXghici, ap. tdrg. Pun sculele ce au să le Ingălbi-nească Inuntru, Insă astfel ca gălbinelele să prevestească 16550 PRIVEZ — 1521 — i PRIVI1 deasupra lor. Marian, ch. 19, cf. tdrg, ca.de. 4 Intranz. P. e x t. (Prin Mold.) A Întrece, a prisosi (1). Cf. a v 35, vi 26. 2. Tranz. (Prin Mold., prin Bucov. şi prin Tran-silv.; complementul indică ţesături, materiale textile, obiecte confecţionate din materiale textile etc.) A tivi lndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă. Cf. cade, şez. v, 119. Plnă să se gătească masa, numai bine au priviş-tit întreaga bucată de plnzâ. Cotn. din Piatra—Neamţ, com. din Straja — Rădăuţi, cf. a i 36. 4 (Prin Munt., prin Mold. şi prin Transilv.) A coase două bucăţi una peste (ori lingă) alta (pentru a petici sau pentru a Înnădi). Cf. Săghinescu, v. 65, dr. ii, 826, a vi 26. Clnd vrei să clrpeşti, preveşteşli petecul peste ruptură, mat. dialect, i, 188, cf. Glosar reg. 4 (Prin Transilv.) A Însăila. Cf. ale i 1 754/251, 280, 576. 4 (Prin Munt.; complementul indică marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta pentru a încheia. Cf. dr. ii, 826. 3. Tranz. (Popular; complementul indică şindrila, şiţa, scîndurile etc.) A fixa, a aşeza (parţial) una peste alta lntr-un anumit fel. Cf. alr i 668/532, 554, 558, 576, 595, 610, 704, 730, 735, 740, gl. olt. 4 (Regional; complementul indică bucăţi de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a Înnădi (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect, i, 188. 4 (Regional; complementul indică obiecte, pereţi etc.) A astupa o crăpătură (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect. i, 188. Să preveştim lada să nu curgă făina. ib. 4. Intranz. (Prin Ban.; în forma priveşti) A umbla lncercînd să nu fie observat. Cf. Novacoviciu, C. B. I, 16, L. CosTIN, GR. BĂN. 168. — Prez. ind.: priveştesc. — Şi: (regional) priveşti (Novacoviciu, c. b. i, 16, L. Costin, gr. băn. 168), privlsti, privlşti, prevesti, preveşti vb. IV. — Lat. *pervestire. PR1VÎZ subst. (Prin sud-vestul Transilv. şi prin Ban.) Bucată mare de stofă sau de mătase pe care naşul sau naşa o dăruieşte miresei şi care se pune, la cununie, pe spatele sau pe capul mirilor. Cf. Pribeagul, p. r. 138. Privezul se atlrnă In timpul serviciului religios al cununiei pe umerii mirelui, şi ai miresei. Com. din Timişoara. — PI.: ? — Din sc.r. privez. PRIVÎ1 vb. IV. X. T r a n z, şi intranz. (Despre fiinţe) A-şi îndrepta ochii sau (despre ochi, privire) a se Îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea; a se uita, (regional şi familiar) a ochi2 (I I). Den ceriu previ Domnul a vedea toţi feciorii omenreşti. psalt. hur. 27'/12. Ochii lui (p r e cel mişel priviră h) ... ispilescu fiii oameniloru. psalt. 16. Cu audzul audzi(i şi nu aveţi a Inţeleage, şi vădzăndu prăvifi şi nu aveţi a vedea. cod. vor. 104/22. Cutremurat fu Moisi şi nu cuteza previ. Coresi, l. 28/15. Rădică ochii tăi şi priveaşte. Palia (1581), 124/4. Previia ... dentr-un foişor. Moxa, 385/38. Stăptnu-său va sta de va prăvi şi nu-i va despărţi, prav. 20. Veţi previ şi nu veţi vedea. n. test. (1648), 173r/4. Doauo boale ... zavistnicul are: Una clnd petreace rău, a doauo mai mare, Clnd priveaşte pre altul că petreace bine. M. Costin, ap. gcr i, 206/28. Să minunară toţi ceia ce prăvea. Dosoftei, v. s. septembrie 5r/6. Să ceteşti cu inimă bună. şi cu îndemnare, prăvind ca pren oglindă viaţa a domnilor trecuţi. N. Costin, l. 45. Era de mirare a prăvi arătarea şi sămnu ca acela. Neculce, l. 42. Numai pen auz şi pen’trebări de cei ce umblă prevină lumea ... aud şi scriu. C. Cantacuzino, cm i, 11. Şădea de priviia de la corturi. R. Popescu, cm i, 465, cf. anon. car. Să rădicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea ceriului. Antim, ap. gcr ii, 16/15. Tuturor cu mare mirare era a privi lucru preste fire ca acela. Muşte, let. iii, 13/8. Ei privie unul la altul fără a mai îndrăzni a răspunde ceva. ist. carol xii, 15r/14. Eu privii prin inelul ciudat. Budai-De-leanu, ţ. 328, cf. id. lex., DRLU, lb. Priveşte armonia planeţilor. Marcovici, c. 14/6. Ochii lui nu să săturau privind luciul mării. Drăghici, r. 88/22. Se ascunse tn dosul ferestrii, Incit el putea privi toate mişcările lor. Gorjan, h. i, 5/7. Numai treclnd privesc la alte zihe. Asachi, s. i,. i, 84. Ce poate biata minte Clnd prăpăstii privesc ochii şi-napoi şi înainte? Conachi. p. 109. El stătu de faţă şi privi cu răceală această tragedie. Bălcescu, m. v. 45. M-am pus la un loc de unde puteam privi pe miri. Negruzzi, s. i, 53, cf. Polizu. Ceilalţi meşteri In mirare, Toţi cu groază 11 privesc. Bolliac, o. 94. Privise cum orizonul se umple de făclii. Alexandrescu, o. i, 137. Şi privesc cum apa curge şi la cotituri se pierde. Alecsandri, Poezii, 50, cf. Cihac, ii, 294. Toţi se apropiará să privească. Bolintineanu, o. 449. La geamul tău ce strălucea Privii atll de des. Eminescu, o. i, 191. Fetele împăratului Insă priveau la verişor ... cum priveşte cinele pe miţă. Creangă, o. 102. Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombăneşte mereu. Caragiale, o. ii, 212. Paseu se ridică şi priveşte tn urma lui. Slavici, n. i, 40. Să se urce lntr-un pom şi să privească la lupta lor. Ispirescu, l. 28. Tot prăvi feciorul, nu şLiu cil prăvi. Contemporanul, ii, 912. Multă vreme privi lung la chipul ofilit al bătrlnei. Delavrancea, s. 16. Priveşte stelele şi luna Surlzător — şi clntă. Vlahuţă, o. a. i, 28, cf. ddrf. Nu ştiu pentru ce atuncea Dureros privesc spre ea. Demetrescu, o. 56. Stau privind-o cum ea coase la maşină. Neculuţă, ţ. d. 26. Moraru-şi face cruce Privind In urma mea. Coşbuc, p. i, 60. Ochii ei... priveau tot spre poala rochiei, id. b. 9, cf. Barcianu, Alexi, w. Privind La zarea ceriului albastră, Am pllns. Goga, p. 35, cf. tdrg. Tot sufletul i s-a urcat tn ochii care privesc cu nesaţiu. Brătescu-Voineşti, p. 28. Fata privea In pămlnt. Agîrbiceanu. a. 100. Toţi priviră spre deal. Gîrleanu, n. 37. Indreptln-du-şi spre mine faţa-i palidă şi slabă, mă privi smerit. Hogaş, dr. i, 230. Priveşte apoi cu mare plăcere la horă. Rebreanu, i. 16, cf. Şăineanu, d. u., cade. Spre geamuri, iubito, priveşte. Bacovia, o. 23. Priveam iureşul viteaz al Oltului. Galaction, o. a. i, 242. Visător şi lung priveşte Casele de peste drum. Topîr-ceanu, o. A. I, 53. Dă-mi voie să te privesc puţin In lumină. C. Petrescu, c. v. 103. Privea cu priviri absente pe geam afară. Brăescu, o. a. i, 54. Priveşte cu curiozitate grupul de pe terasă. Sebastian, t. 117. Pălăria o ridică apoi In dreptul soarelui şi priveşte prin ea. Vlasiu, a. p. 25. Privi cu luare-aminte pe bătrln. Sadoveanu, o. xn, 34. îmi place să privesc printre gene ... dtra sclipitoare lăsată de tnvlrtirea. helicelor tn mers. Bart, s. m. 36. Privind Insă mai de aproape, observai un lucru surprinzător. Călinescu, c. o. 44. Se opreşte să privească şi să asculte pe groparii care pregătesc mormlntul. Vianu, l, u. 74. Printre lacuri de munte stăm şi privim. Blaga, p. 53. O privea întruna şi o iscodea cu privirea lui stăruitoare. Camil Petrescu, o. i, 124. Păstorii privesc şi ascultă. Bogza, c. o. 64. Fumaşi privea undeva, departe, In gol. Stancu, r. a. iv, 393. Rldeau tn nasul jandarmilor plouaţi care se întorseseră pe peron şi-i priveau fioroşi. Pas, z. iii, 18. Ochii lor mă privesc ca murile coapte din tufiş. Beniuc, v. 22. Priveau cu indiferenţă grupul copiilor. Galan, z. r. 9. Priviţi-mă cit slnt de frumuşel şi de distins! Vinea, l. i, 36. Ridicase fruntea şi ll privise rece tn ochi. Demethius, a. 225. Priveşte afară. H. Lovinescu, t. 101. Privesc din umbra anilor pă-mlntul Spaniei. Boureanu, s. p. 6. Scoase carnetul intr-o doară, cu glndurile difuze, şi-l privi. Vornic, p. 54. Ciupercile mortale. Se recunosc destul de uşor dacă le privim cu atenţie. Belea, p. a. 153. Omul, tn lanţuri, tăcut tl priveşte. Banuş, p. 204. Pe soclul marmurei cernite priveşte Budha maieslos. Isac, o. 112. Priveam cerul întunecat, jos şi plin de plclă. Barbu, p. 30. Privind prin vechi fereşti, Zări o fată de ţigan. Paras-chivescu, c. ţ. 150. După o mică pauză ...se lasă pe spătarul fotoliului şi priveşte In tavan, t iunie 1954, 11513 PRIVI1 — 1522 — PRIVI1 12. Am privit fotografii rigide peste care vremea co-borlse vălul ei de paianjen. s iunie 1960, 50. Dacă o să vi se pară prea mică trupa, priviţi-o numai cu lupa. Aşa o să puteţi vedea cele mai grozave animale din pădurile ecuatoriale. Sorescu, u. 8. Să nu mai privească la obraze dalbe. Alecsandri, p. p. 10. Şi la mine clnd priveşte. Inima mi se sflrşeşte! Jarnîk-Bîrseanu, d. 22. Nevasta că mi-l priveşte Şi din gur-aşa-i vorbeşte. Marian, sa. 20, cf. şez. iii, 86. Ghiţă calu îşi potco-geşte ... Puica din uşă ll prăgeşli. mat. foi.k. 1 317. Podaru sta, prăvea, Să făcea că să glndea Voind poterii să-l dea. Graiul, i, 175. St-m(ni) prăvăsc ibovnica Pi prismă la vornicu. Vasiliu, c. 91. Ocini mei te-au prăvit faţă. î. cr. iii, 151. Am fost de-am prăgit puţin la joc. Com. din Bilca — Rădăuţi. Mlndrelc la el priveau. Balade, iii, 176. Stai In loc şi le priveşti. La inimă le topeşti, folc. transilv. i, 231. Face ceva ncrodeşle Şi fluierlnd ll priveşte. Zanne, p. ii, 554. (F i g.) Ani care au privit naşterea lumii. Marcovici, c. 10/13. Şi te-or privi luminele Acelor vie stele. Asachi, s. L. i, 82. Pentru ce ... stejarii ... Privesc chirotind subt dtnşii nişte slabe tufişoare? Conachi, p. 260. Oltule.... puternici legioane p-a ta margine-ai privit. Alexandrescu, m. 14. Soarele ... privea la ei cu drag. Eminescu, n. 11. Tăcut priveşte de pe podişul din stingă măreţul castel. VlahuţX, o. a. ii, 154. Plopii... lung privesc Buimăciţi spre mine. Coşbuc, f. 125. Se pare că soarele ... „priveşte, se uită sau caută înapoi". Pamfile, ceh. 35. O lumină cenuşie, tulbure, privea pe ferestre. Rebreanu, i. 43. Uitate, statuiele albe privesc. Albe vislnd c-un aer ce pltnge. Bacovia, 0. 37. Salut cu gestul cel mai larg această bravură rece, care priveşte lucrurile drept tn faţă. Galaction, a. 220. In gravură ll priveau acum ochii rlzători ai dansatoarei. C. Petrescu, î. i, 3. Casele păreau mai negre şi mă priveau cu o duşmănie rece. Vlasiu, d. 308. Printre coline, — oraşul stă privind... O mamă e oraşul ce priveşte Şi vrea să vadă lotul. Jebeleanu, s. h. 9. (E x p r.) (Intranz.) A privi spre (sau către) ... = (despre clădiri sau despre faţadele lor) a fi situat (cu faţa) spre..., a fi orientat către... Faţada ce privea către Podul Mogoşoaici avea un balcon. Filimon, o. 1, 108. Casa doctorului ... privea spre mare. Galaction, o. A. i, 34. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă. Călinescu, e. o. i, 8. <^> (întărit prin „cu ochii“ sau, rar, „cu ochi“, „cu ochiul“) Cu ochii tăi previ-veri şi plătirea păcătoşilor vedea-veri. psalt. 191. Ciudesele lui cu ochii nu le-am prăvit. Varlaam, c. 99. Cu ochi lacomi pre mişel pră-veaşte. Dosoftei, ps. 33/11. Privesc cu ochii plini de speranţă plicul. Caragiale, o. ii, 132. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit. C. Petrescu, c. v. 106. Bătrlnul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. Sadoveanu, o. i, 200. Fiţi voi măcar îndurători, Voi care mă priviţi Cu ochii voştri înţelepţi şi buni. Jebeleanu, s. h. 32. Clnd o triillnea In drum o privea cu ochi duşmănos, v. rom. noiembrie 1964, 15. (F i g.) Rămlne Toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure şi mare. D. Botez, p. o. 35. (E x p r.) (T r a n z.) A (nu) privi (pe cineva) cu ochi buni v. ochi1 (A I 1). (T r a n z.) A privi (pe cineva) cu ochi răi v. ochi1 (AII). <>• Refl. pas. Stnt astfel aşezaţi, Incit se privesc prin porţiunea lor scobită, abc sXn. 376.

Refl. r e c i p r. Ei Incepură-n ochi să se privească. Pann, p. v. i, 12/23. CUeodat — deşi arare — se-ntllnesc, şi ochii lor Se privesc. Eminescu, o. i, 51. Tăcură, privindu-se din ochi cu o mare iubire. sXm. vi, 375. Călătorii se priviră cllva timp cu bănuială. BrXescu, o. a. i, 179. Rămaşi singuri, tinerii se priviră o clipă. Sadoveanu, 9. 11, 598. Parcă le e ruşine să se privească unul pe aliul. Sébastian, t. 42. Toţi cei de faţă, tn afară de Gelu, se priviră uimiţi. Camil Petrescu, n. 133. (F i g.) Parnasul şi Olimpul cu fală se priviră. Alexandrescu, m. 27. Şi astfel stau de se privesc: sus, lebăda de aur a cerului, jos, luceafărul de argint al apelor. Gîrleanu, n. 252. <(> (Cu determinări modale, cumulează şi ideea de apreciere) Simţim că Prévost priveşte pe De Grieux cu aceeaşi răceală şi calcul. Ionescu-Rion, s. 243. Aveau, despre artă, opinii prea rigide, ca să poată privi cu îngăduinţă încercările tinereşti. Vlasiu, d. 16. Toate mizeriile şi scăderile noastre le-a privit cu îngăduinţă. Sadoveanu, o. vi, 252. Am început să-l privesc cu o preţuire pe care nu i-o arătasem plnă atunci, v. rom. octombrie 1964, 64. 2. Tranz. (învechit; In forma prăvi) A trăi (fiind martorul ...). Noi prăvim cumplite vreami. M. Costin, ap. gcr 1, 196/25. <> Refl. Fraţii miei, nu tn făţărie prăvindu-se aveţi credinţa D[om]nu/[ul] nostru, cod. vor. 116/22. 3. Tranz. şl intranz. (învechit) A observa (2), a remarca, a Înregistra. Vei prăvi întărirea besea-recilor. Biblia (1688), 196x/38. Au prăvit pe mănăstire stăplnind şi n-au zis nimică (a. 1768). Umcariul, xvi, 52. L-am dat pre iubitul meu nepot ... prăvind In brudiul meu nepotu dragoste, plăcere şi iubire de învăţătură (a. 1869). cat. man. i, 234. Ai privit fără jale sftşierilc inimii mele. Odobescu, s. i, 167. + Tranz. şi refl. (Curent) A (se) examina, a (se) scruta, a (se) cerceta cu privirea sau, p. e x t., cu mintea. Prăvind şi oăzlnd cinstea lumii cum se cade a se purtare. Ureche, let. i, 103/18. Trupul şi faţa istoriilor prăvind şi tnţeleglnd. Cantemir, hr. 361. Speriat de mine însumi Mă turbur şi mă rătăcesc privindu-mă. Marcovici, c. 11/17. Clnd privesc zilele de-aur a scriptu-relor române, Mă cufund ca Intr-o mare de visări dulci şi senine. Eminescu, o. i, 31. El privea la viilor, cum ai privi tn fundul unui lac liniştit şi limpede ca lacrima. id. p. l. 62. (Fi g.) Sufletul meu ... se priveşte cu lăcomie şi se spăimlnlează. Marcovici, c. 11/21. <$> Refl. pas. Toate obiectele glndirei ...se pot privi Împreună şi se pot apoi deosebi dinlr-un alt punct de vedere. Maiorescu, cr. i, 47. <£■ R e f 1. (Prin lărgirea sensului) Cocoşul se roteşte Intre găini clnd se priveşte. Zanne, p. i, 425. ■♦■Refl. Spec. (Curent) A-şi cerceta propria imagine tntr-o oglindă. Cf. Polizu. Se priveşte In o oglindă pe apucate tn cursul zilei. VlahuţX, o. a. i, 196, cf. Alexi, w., tdrg. Şi probabil că de ciudă tn oglindă s-a privii, Şi-a dat seama c-a visat. Minulescu, vers. 174. Se întoarse şi se privi In oglindă. Sadoveanu, o. viii, 174. Oprin-du-se din clnd In clnd tn faţa oglinzii. Se privea sever, lăslnd buzele In jos. Călinescu, e. o. i, 204. (T r a n z.) Fiica mai mare tşi priveşte chipul tntr-o oglindă. H. Dai-coviciu, d. 46. -<>• F i g. In preajma unei păduri străvechi, se privea tn iaz moara lui Călifar. Galaction, o. 43. în apă-şi spală părul sălcii odorifere Şi se privesc placide dinţoase conifere. Călinescu, l. l. 164. + Tranz. (învechit, rar; In forma prăvi) A plndi (1). Prăveaşte păcătosul dcreplul şi scărcică spr-insu cu dinţii săi. psalt. 68. 4. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „ca“) A considera, a aprecia drept ... sau lntr-un anumit fel; a socoti, a crede. Această dare a neguţitorilor de pe afară privind-o josită cu totul... poroncim ca de acum acei neguţitori să aibă a da cile şase bani de perechea de ciubote (a. 1821). Uricariul, xiv, 15. Pentru greşele şi pedepsi, politiceşte prăvite [Titlu]. Vîrnav, g. p. Priveşte vremea ca un pămlnt nelucrat. Marcovici, d. 12/11. El priveşte cu totul neprobabil ca guera să izbucnească Intre aceste două ţeri. cr (1846), 462/45. Această împrejurare foarte naturală fu privită de Murat ca un semn rău. BXlcescu, m. v. 79. Au privit petiţia ca un complot (a. 1848). Uricariul, x, 12. Lumea privea pe postelnicul Zimbolici ca pe un model de bărbat. Negruzzi, s. 1, 73, cf. Polizu. De-acum poţi să-i priveşti ca ginerii mei. Alecsandri, t. i, 150, cf. Cihac, ii, 294. Ideile noi slnt ... rău privite de aceste legiuni ale trecutului. Bolintineanu, o. 445. Ierunca ... este privită pretutindeni ca unul din cele mai delicate vlnaturi. Odobescu, s. 111, 33, cf. Alexi, w. Şi-atunci Memfis se înalţă, argintos glnd al pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau In lună, o minune o privesc. Eminescu, o. i, 43. Cum? Clnd 16552 PRIVI1 — 1523 — PRIVIGHEARE lumea mi-e deschisă, a privi glndeşli că pol Ca întreg aliotmanul să se-mpiedice dc-un ciol? id. ib. 146. Mai toţi flăcăii ll priveau ca pe un fel de vălaf al lor. Re-breanu, i. 115, cf. cade. Un temperament de artist (aşa cum eşti) nu poate să privească viaţa cu ochii unui om de afaceri. Galaction, a. 307. Era deprins să-i privească pe toţi aproape ca pe nişte lucruri ale lui. Sadoveanu, o. v, 454. Poporul muncitor priveşte politica partidului ca politica sa proprie. Scînteia, 1952, nr. 2 374. Sălăşuia tn noi o altă lume, Nelogică, dac-o privim acum. Labiş, p. 136. Oamenii au învăţat să privească averea gospodăriei ca pe a lor proprie. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 70. <0> Refl. pas. El... se privea de toţi ca cel mai bun căpitan al Turciei. BĂlcescu, m. v. 106. Omul ce l-a aflat se priveşte apoi de naş al copilului aflat. Marian, na. 103. + A lua in consideraţie, a ţine seamă (de ...). Prăvind Insă lipsa tn carea se află Grechia, să va hotăra ca ... pentru anul tntăi să aibă Grechia a plăti Porţci o sumă. ar (1829), S82/20. Şi clnd slujba li vom cere el deloc n-o să privească De slntcm boieri sau ţinem de vro casă boierească. Alexandrescu, o. i, 265. + (învechit, rai) A aprecia, a preţui, a stima (la justa valoare). Haina mai mult e privită declt persoana cinstită. Pann, h. 17/1. 5. Tranz. (La pers. 3) A ii lu legătură cu..., a se referi (2) la cineva sau la ceva, a interesa, a implica pe cineva, a fi de competenţa cuiva, a. intra in obligaţia cuiva. Am giudecat de cuviinţi ca să adaog cu-vlnt de sfat, un mic cuvlnt Care prăveşle scuolile noastre (a. 1825). cat. man. ir, 1.18. Tot ce voi scrie ... priveşte pe gospodine. I. Ionescu, c. 12/2. Zamoisky li dete răspuns tn scris că această treabă priveşte pc crai. BĂlcescu, m. v. 93. Rcmpărţirea priveşte tntocma la avut şi la serac. cr (1848), 53/30. Greşeala-mi o cunosc bine, şi cine slnt mă priveşte. Pann, e. i, 67/15. A fi, n-a fi, nu ne priveşte. Alecsandri, t. 900, cf. Cihac, ii, 294. Tot ce priveşte poezia populară merită cea mai mare luare-aminte. Maiorescu, Critice, 609. Asta nu mă priveşte pe mine. Creangă, o. 219. Cele petrecute ll priveau foarte de aproape. Slavici, o. i, 165, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg. Cheltuielile călătoriei m-au privit pe mine. Brătescu-Voinbşti, p. 319. Era cit pe ce să fie pus la închisoare din pricina amestecului Intr-o daraveră ... care nu-l privea. Hogaş, dr. ii, 8. Titu se mlndrea ca. şi clnd lauda l-ar fi privii direct pe dlnsul. Rebreanu, i. 233, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ce mă priveşte pe mine cine locuieşte aci ori dincolo? C. Petrescu, c. v. 82. Asemenea raporturi privesc numai două persoane. Sadoveanu, o. ix, 513. Experienţele lui priveau turburările vizuale tn marile astenii. Căunescu, e. o. i, 262. Asculta întotdeauna cu mult interes tot ceea ce privea legăturile dintre părinţi şi copii. Camil Petrescu, o. ii, 153. Eu tot voi afla adevărul care vă priveşte şi pe. care ll caut. Stancu, r. A. v, 369. Te priveşte cum te descurci. Beniuc, m. c. i, 484. Şi ce vor spune ceilalţi salariaţi? — li priveşte. Vinea, l. i, 45. Asta mă priveşte pe mine-. H. Lovt-nescu, t. 145. Mergeţi şi reclamaţi, faceţi ce ştiţi, nu mă priveşte. Preda, n. 131. Mitropolitul şi episcopii se află foarte adeseori printre martorii din sfatul domnesc, chiar clnd este vorba de probleme care nu priveau biserica. Stoicescu, s. d. 82. S-a alcătuit un plan privind necesarul de seminţe, îngrăşăminte, inventar etc. oî 1962, nr. 652, 3/4. Să fie respectată cu stricteţe prevederea legii privind analiza periodică. Scînteia, 1966, nr. 6 894. (R efl.) Fără a se privi la vlrstă, au să se. asepteză de cumva slnt buni. cr (1848), 6V11. (Intranz.) Verice pagubă va pricinui stricăciunea aceia priveşte la meşterul. Caragea, l. 27/32. <0> E x p r. în (ceea) ce (sau cit, învechit, Intrucît, Incit) priveşte (sau, rar, privea)... = referitor la..., raportat la..., în privinţa..., privitor la..., cu privire la...; (judecind lucrurile) sub aspectul..., sub raportul ..., din punct de vedere... Iar Incit priveşte ajutorinţa Lui Mahomet ... Eu spun drept că nu-s In socotinţa lui Velzăvuv. Budai-Deleanu, ţ. 224. îniructt priveşte închinările... ar putea să primească acum de bune toate închinările actuale. Odobescu, s. ii, 26. Să stăm aici, In ceea ce le priveşte pe dumneata, şi să luăm pe istalalt la rlnd. Creangă, a. 148. In ce priveşte forma, am avea de făcui următoarele observaţii ... Vlahuţă, o. a. ii, 225. Admit şi decretul tău in ce mă priveşte. Galaction, a. 392. In ce priveşte pe Emma, ea intrase In căsătorie cu deziluzia unui amor nenorocit. Brăescu, o. A. i, 4. Povestirea ... reflectează, fără îndoială, şi In ce priveşte acest nume, un aspect folcloric autentic. arh. folk. ii, 87. CU priveşte semnificaţia lui avem Insă de făcut uncie rezerve. Vianu, a. p. 435. In ceea ce priveşte morala, am oarecare îndoială. Sadoveanu, o. vi, 519. Se credea foarte competent Iri tot ceeă ce privea mahalaua respectivă. CălineScu, s. 402. Bicentenarul naşterii lui Kant ... n-a adus nimic nou, cit priveşte tllcuirea sau răstălmăcirea filozofici marelui gtnditor. Blaoa, z. 140. Cit priveşte oraşul acesta, nu mă leagă nimic de el. Stancu, r. a. iii, 294. In ceea ce priveşte ipoteza mea asupra lui Radu, n-am vrut să te supăr. H. Lovinescu, t. 267. In ce priveşte organele financiare, ele au datoria să întărească controlul pe principalele şantiere. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 29. în ce priveşte casa, o să i-o las. Preda, r. 11. 8. Intranz. (învechit; cu determinări introduse prin prep. „la“ sau „către") A urmări, a tinde, a ţinti. Slnt socoteale creştineşti, carele privesca numai călră adevărul cel evanghelicesc (ă. 1700). gcr i, 337/29. Rebelia ... carea nu privea la alt de cit la o mare jefuire. Zilot, chon. 66. Pornirea aceasta ... priveşte ...nu numai la mlntuirea noastră, ci şi a întregului neam grecesc (a. 1821). Uricariul, xiv, 308. Legea ... nu priveşte numai la luminarea duhului, ci şi la îndreptarea inimii. Marcovici, d. 307/27. Cele ce ispitim nu putem a le Inţălege, nici a le şti călră ce sflrşit privesc. Drăghici, r. 37/15. 7. Intranz. (învechit) A se cuveni, a se cădea. Asta numa la-mpăraţi a se face priveşte. Pann, e. iii, 8/6, cf. ddrf. A se lupta călare Nu priveşte la fieşcare. Zanne, p. iv, 287. — Prez. ind.: privcsc. — Şi: (învechit şi regional) prăvi, (învechit) previ, (regional) prttvi (Eminescu, o. i, 41) vb. IV. — Din slavonul ripdKHTH. PR1Y P vb. IV v. plivi. PRIVIĂjVT s. n. v. proviant. PRIVICĂTOÂItE s. f. v. privighetoare. PRIVIGHETOARE s. f. v. privighetoare. PRIVÎCHI s. n. v. priveghi1. PHIVICHITOARE s. f. v. privighetoare. PRIVICIOS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Care priveşte1 (1). Cf. DRLU. — Pi.: privicioşi, -oase. — Privi1 + suf. -icios. PRIVIDERE s. f. v. prevedere. PRIVIDITOR, -OÂRE adj. v. prevăzător. PRIVIGATOARE s. f. v. privighetoare. PRIVIGĂTOAHE s. f. v. privighetoare. PRIVIGĂTdR s. m. v. privighetor1. PRIVI GETO ARE s. f. v. privighetoare. PRIVIGHEA vb. I v. priveghea. PRIVIGHE.ÎLĂ. s. f. v. privegheată. PRIVIGHEARE s. f. v. priveghere. 16568 PRIVIGHERE — 1524 — PRIVIGHETOARE PRIVIGHERE s. f. v. priveghere. PRIVIGHETOARE s. f. Numele a două specii de păsări călătoare, insectivore, de talie mijlocie, care cîntă foarte frumos: a) (şi în sintagmele privighetoare mare, Dombrowski, p. 400, Băcescu, păs. 142, rar, privighetoare filomelă, Băcescu, păs. 142, form. cuv. i, 64, privighetoare proprie, Băcescu, păs. 141) pasăre cu spinarea brună-sură-roşcată închis, cu gitul alb mărginit de un gri şters, cu partea superioară a pieptului sură închis; filomelă, (regional) presură1 (2) (Luscinia luscinia); b) (şi în sintagmele privighetoare roşie, Dombrowski, p. 398, Băcescu, păs. 141, privighetoare mică, Dombrowski, p. 398, Băcescu, păs. 143, privighetoare sură, Băcescu, păs. 143) pasăre cu spinarea sură-roşcată-gălbuie, cu gîtul şi mijlocul pieptului albe, cu coada ruginie; (regional) minunea (2), mierloi1 (3), pituluş2 (I 2), mierlă-gulerată (v. mierlă 1) (Luscinia megarhynchos). Cine va mlnca corb ... sau privighetoare... unii ca aceia 1 an să aibă pocaania. prav. gov. 49r/9, cf. gcr i, 91/2, cod. fuşc. 79. Stăplneaşte ... cerbi, capre, păuni, priveghi-lori. Calendari (1733), 14/8. Prinsă una din păserea-lele ceale prea mici pre carea o chiiamă preveghitoare. Varlaam-Ioasaf, 41r/12. Au mas subt cort, ca să asculte privighetorile. Şincai, hr. i, 392/3* cf. lb. Privighetoarea clnta primăvara şi veselea pre toţi. Ţiciiindeal, f. 167/7. Bufniţa va şi ea să imiteze cîteodată ciripitul privigătorii. Heliade, o. ii, 96. Dacă versul cel duios Ţi-i c-a penilor odoare, Tu-n-treci, pe privighetoare. Asachi, p. 109/13, cf. I. VĂcĂ-rescul, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 449. Au doar numai pentru tine ... Jalnica privighetoare cîntă seara, dimineaţă? Conachi, p. 291. Ai văzut privighetoarea bădichei cum îşi umflă guşiţa? pr. dram. 377. Are colivii cu sticleţi, cu mierle, cu privighitori. Negruzzi, s. i, 322. Abia privighetoarea ... Să turbure cutează o solemnelă pace. Bolliac, o. 73. Nenorocita privighetoare Clnta-n pădure a ei durere. Alexandrescu, o. i, 207. M-am dus de-am ascultat concertul priviglutorilor. Alecsandri, s. 11, cf. Cihac, i, 310. Privighetoarea cîntă la ferestrele mele. Bolintineanu, o. 317. Privighetoarea zboară afară dintr-o casă ce a ars. Odobescu, s. i, 184. Poate să mai doarmă cineva de răul nebunelor de privighetori? Creangă, p. 131. Auz un glas ca de privighetoare. Ispireşcu, l. 244. Privighetorile, ca nişte piculine, îşi piruie, la timp, melodia lor. Delavrancea, t. 61. Tace, ca s-asculte clntecul privighetorilor. Vlahuţă, o. a. ii, 171. Pri-vighiloarea figurează adeseori şi-n cîntecele noastre poporane ca simbol de iubire. Marian, o. i, 251. Se strîng să admire produefiuni de artă, pe care ei le înţeleg tot atit cit măgarul din fabulă înţelegea clntecul privighetoarei. Gherea, st. cr. i, 232, cf. ddrf. Din zăvoi, privighetoarea Iarăşi a-nceput. Coşbuc, p. ii, 69, cf. Barcianu, jahresber. xii, 130. Alexi, w. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte. Goga, Poezii, 8. S-au dus privighetorile măiestre, Pustiu e cuibul blindei turturele. Iosif, p. 47, cf. Pamfile, j. ii, 162. Parcă te unge la inimă; glas de privighetoare, nu altăceva. Bujor, s. 104. îngrijea el singur de papagalii, ...de privighetorile şi de turturelele sale. Hogaş, dr. ii, 49, cf. dr. v, 560, Şăineanu, d. u. Asculta înmărmurită cîntiil de privighetoare. Eftimiu, î. 127. Mă dor ... Privighetorile închise-n colivii. Minulescu vers. 264. Sbacră-mea mi-a scos ochii, fără milă, ca la privighetori. Galaction, o. a. i, 99, cf. ds. Se înglna cu apele, cu codrii şi cu privighetorile, din alăută! Sadoveanu, o. i, 188. Clntecul privighetoa-relor rătăcite In parcurile noastre este evocat cu aceeaşi atitudine. Vianu, a. p. 48, cf. Dombrowski, p. 400, Băcescu, păs. 143. Privighetoarea chită'mai frumos. Arghezi, vers. 280. E vorba de a descrie clntecul privighetorilor în poiană? Călinescu, c. o. 182. Rouă e sudoarea privighetorilor Ce s-au ostenit toată noaptea cintlnd. Blaga, p. 198. Era lună plină şi clhtau privighetorile. Camil Petrescu, o. i, 31. Pitită In fagul mare Cîntă o privighetoare. ParasOhivescu, c. ţ. 137. N-auzi privighetoarea? Ca ea-nvăţa-vei măiestritul clnt. v. rom. iunie 1954, 123. Privighetorile nu cîntă declt noaptea. H. Lovinescu, t. 303. Vom merge să ascultăm ... clntecul neprevăzut al privighetorilor, t septembrie 1962, 9. Unele specii pleacă în totalitatea indivizilor lor (rlndunelele, privighetori), vîn. pesc. noiembrie 1964, 9. Din pene, le rămîne sufletul aici, acestor privighetori şi pitulici. Sorescu, u. 72. Mă-ngîn cu florile Şi privighetorile. Alecsandri, p. p. 224. Sprln-cenele dumitale, Pene de privighetoare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 24. Pasere privicătoare, Ce cinţi noaptea pe răcoare? mat. folk. 258, cf. Vîrcol, v. 98. Asară pe răcoare Clnta o privigătoare. Ciauşanu, v. 192, cf. alr i 1 031, alr sN iii h 703. Cioara In loc de privighetoare nu se poate vinde. Pann, p. v. ii, 117/19. Ce ştie măgarul ce e clntarea privighetoarei? Zanne, p. i, 541.-^Fig. Aud glasul cucoanei Caliopi ... Ea-i! privighetoarea mea. Alecsandri, t. i, 349. Cîte clntece minunate nu glăsuia guriţa lui Şerban, privicătoarea satului, şez. xii, 30. <$> Privighetoare albastră = pasăre cu spinarea de culoare brună-măsli-nie-sură, cu coada predominant ruginie-roşcată; (regional) gît-vînăt, guşu-vînăt (Luscinia svecica). Cf. Dom-browski, p. 403, Băcescu, păs. 142. Compuse: (regional) privighetoarea-bălţilor (sau -tamariscului, -tamarinului) sau prhighetoare-de-stuf (sau -cu-mustăţi--negre) = lăcar (Lusciniola melanopogon). Cf. Dom-browski, p. 310, Băcescu, păs. 142, 143, form. cuv. i, 75; privighetoare-de-stuf (sau -de-stufărie, -de-trestii) — a) (şi în compusele privighetoare-greu-şel, Băcescu, păs. 142, privighetoare-de-trestie-fluvi-ală, id, ib. 141) pasăre cu spinarea de culoare brună--verzuic, cu gîtul alb cu pete sure; (regional) silvie-de--ţărm, lăcar-de-ţărm, silvie-greuşel (Locustella fluvia-tilis). Cf. Dombrowski, p. 314, Băcescu, păs. 141, 142; b) pasăre cu spinarea brună-măslinie-roşcată, cu gîtul şi' mijlocul, pîntecelui alb-brun, cu restul pîntecelui galben-brun-rugmiu (Locustella luscinioides). Cf. cade, Dombrowski, p. 316, Băcescu, păs. 142; e) (şi în compusele priviglietoare-pătată, Băcescu, păs. 143, privighetoare-dc~stuf-pătată, Dombrowski, p. 319, Băcescu, păs. 141) pasăre cu spinarea de culoare măslinie-sură cu striuri brune, cu gîtul şi mijlocul pîntecelui albe, cu laturile pîntecelui şi picioarele galbene (Locustella naevia). Cf. Dombrow-ski, p. 320, Băcescu, păs. 141, 142; (regional) pri-vighetoare-de-stuf (sau -de-stuf-ruginie, -de-baltă) = a) caracateţ, lăcar mare (Acrocephalus arundi-naceus). Cf. Dombrowski, p. 322, Băcescu, păs. 142; b) lăcar (Acrocephalus palustris). Cf. Dombrow-ski, p. 328, Băcescu, păs. 142; e) (şi în compusul privighetoare-de-lac, Dombrowski, p. 325, Băcescu, păs. 142) ţîrîiac, lăcar mic (Acrocephalus scirpaceus). Cf. Băcescu, păs. 142; (regional) privighetoare-cu--cap-negru (sau -neagră) = purceluşă-neagră (Sylvia atricapilla). Cf. Simionescu, f. r, 147, Dombrowski, p. 344, Băcescu, păs. 142, 143; (regional) privîghe-toare-de-grădină == a) scrofiţă, silvie de grădină (Sylvia borin). Cf. Dombrowski, p. 343, Băcescu, păs. 142; b) Sylvia hortensis. Cf. Simionescu, f. r. 147; privighetoare-cenuşie == a) (regional) grieluş, silvie de cîmpie (Sylvia communis). Cf. Dombrowski, p. 346, Băcescu, păs. 142; b) păsărică de culoare cafenie--roşcată, cu capul cenuşiu, care trăieşte prin livezi şi prin grădini (Sylvia cinerea). Cf. cade, Simionescu, f. r. 147; (regional) privighetoare-cafenie (sau -pitică) — purceluşă (Sylvia curruca). Cf. Băcescu, păs. 142, 143; (regional) privighetoare-porumbacâ (sau -vărgată) — ţîrîitoare (Sylvia nisoria). Cf. Dombrowski, p. 341, Băcescu, păs. 142, 143; (regional) privighetoare-de--stfnci — urzicar (Saxícola rubetra). Cf. Băcescu, păs. 142. — PI.: privighetori şi (rar) privighetoare. — Şi: (învechit şi regional) privigliitoare, privigătoâre, priveghi-toáre (Băcescu, păs. 142, alr i 1 031/63, 69, 144, alr sn iii h 703/130, 157, 182), preveghitoáre, (regional) privigătoâre (alr sn iii h 703/812), privigetoáre (alr i 1 031/28, 290, 710, 735, 750, 776, 786, 792, 16570 PRIVIGHETOI T- 1525 -r PRIVILEGIAT 803, 808, 815, 846, 874, 926, 954, 990, alb sn iii li 703/365), privigitoăre (alh i 1 031; alr sn iii h 703), privlcătoăre, privichetoăre (Băcescu, păs. 142, alh i 1 031/878), privichitoare (alb i 1 031/138, 229, 516, 860, 865, 870, 885, 890, alb sn iii h 703), priviri-gitoăre (alr i 1 031/592), privitoare (ib. 1 031/270), privegătoare (ib. 1 031/839, alr sn m li 703/102), privegetoăre (alr i 1 031/831), privegitoăre (ib. 1 031/26, 30, 56, 131, 150, 158, 166, 200, 315, 335), pri-găvitoare (Vîrcol, v. 98, alr i 1 031/934), prigiitoarc (alr i 1 031/748), prigivitoâre (ib. 1 031/243), prevă-cătoâre (ib. 1 031/850), prevăgătoăre (ib. 1 031/837), prevechitoâre (ib. 1 031/890), preveditoăre (alr sn iii h 703/53), prevegătoăre (ib. h 703/836), prevegetoare (alr i 1 031/720, 740, 760, 764, 768, 798, 887, 980), preveghetoâre (alr sn iii h 703/784), previchltoăre (ib. h 703/899), prei'iditoâre (ib. h 703/349), previ-gătoâre (alr î l 031/800, 805, 810, 820), previghitoăre (ib. 1 031/59, 337), prcvigitoâre (ib. 1 031/94, 109, 170, 174, 180, 215, 223, 247, 259, 381, 542, 704, 770, ALR SN iii h 703), pligitoâre (alr i 1 031/136), plivi-gltoăre (ib. 1 031/684). — Priveghea -f suf. -toare. PRIVIGIIETOI s. ni. v. privighetoroi. PRIVIGHETOR1 s. ni. Bărbătuşul privighetoarei; (regional) privighetoroi.. Privighetorul Insă face mai bine, el ştie să-şi insufle amorul, cr (1846), ISO’/IO, ci. tdrg, cade, sfo iv, 169. Nici mierla nu-i singur ea, Că mai are un frăţior, Pe negru privighetor, mat. FOLK. 762, Cf. ALR SN UI MN h 703. — PI.: privighetori. — Şi: (regional) privigător (alh sn iii mn h 703/250), privigitoriu (ib. h 703/228), prevegit6r (ib. li 703/260) s. m. — De la privighetoare. PRIVIGHETOR2, -OARE adj., subst. v. priveghe-tor. PRIVIGHETORÎCĂ s. f. (Ornit.; regionaJ) Coadă-lată (Cellia cetii). Cf. Băcescu, păs. 143. — Privighetoare + suf. -ică. PRIVIGHETORII s. m. (Regional) Privighetor1. Şi fiindcă ci mai toată noaptea privighează, de-aceea ea s-a numit privighitoare, iară el privighiloroi. Marian, o. i, 244, cf. Băcescu, păs. 142, alr sn iii mn h 703. — Pi.: privighetoroi. - Şi: privighetoi (sfc iv, 168, alr şn ui mn h 703/899), privighitorâi, priveghe-tor6i (Băcescu, păs. 142), privegheturoi (id. ib.) s. m. — Privighetoare -f suf. -oi. PRIVIGHICItjS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Care ţine treaz, atent. Cf. drlu. — PI.: privighicioşi, -oase. — Priveghea + suf. -icios. PRIVIGHÎ.\D, -Ă adj. (învechit, rar) Care veghează, care este treaz. Fu ferecat de un somn In care trupul era amorţit, dar fantazia privighindă li zugrăvea trecutul. Asachi, s. l. ii, 76. — PI.: privighinzi, -de. — V. privighea. PRIVIGHITOARE s. f. v. privighetoare. PRIVIGHITOR, -OÂRE adj., subst. v. priveghetor. PRIVIGHITOHÎE s. f. 1. (învechit) Funcţia, sarcina de priveghetor (4). Cf. Cihac, i, 310. 2. (învechit. Sn Molcl.) Suborefertură. Cf. Cthac. t. PRIVIGHITORÎŢĂ s. f. (învechit, in Mold.) Soţia priveglictorului (5). Măcar vătăjiţe să fie... Că. n-or fi cu toate privighiloriţe. Alecsandiu, t. 677. — Pl.: privighitoriţe. — Privigliltor + suf. -iţă. PRIVIGHITÔRIU, -OÂRE adj., subst. v. priveghetor. PRIVI GHIT ORÔI s. m. v. privighetoroi. PRIVIGITOArE s. f. v. privighetoare. PRIVIGITORIU s. in. v. privighetor1. PRIVILEGHlA vb. I v. privilegia. PJRIVILEGHIAT, -Ă adj. v. privilegiat. PRIVILÉGIIIE s. f. v. privilegiu. PRIVILÉGHIU s. n. v. privilegiu. PRIVILÉGHIUM s. n. v. privilegiu. PRIVILEGIA vb. I. 1. Tranz. (Astăzi rar; complementul indică oameni, comunităţi umane, instituţii etc.) A acorda un privilegiu (1). Cf. Polizu. Ei slnt privilegiaţi Şi de pravili apăraţi. Bolliac, o. 184, cf. Barcianu, Alexi, vv., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. <Ţ> (învechit; complementul indică privilegiul acordat) La 1598 ... priaileghie ugheniţilor libertatea cultului relighios, SĂu-lescu, hr. ii, 311/8. <£> R c f 1. pas. Domnitorilor şi bărbaţilor celor mari... li se privilighie a-şi împodobi cununile seau coifurile lor... cu pene. ar (1829), 2001/26. In sflrşil de abie Sila putu a le face capăt după ce la 88 li să privilighieră dritul civil al romanilor. SĂULESCU, HR. I, 56/3, 2. H e f I. p a s. (învechit; în forma priviligia; despre publicaţii) A fi autorizat să apară. Publicaţia acestei gazete, ce supt prea puternica paveză a împărăţiei Roşiei s-au priviligiat (a. 1829). Uricariul, viii, 108. 3.'Tranz. (Jur.) A supune unui privilegiu (2) sau unei preferinţe de altă natură. Era preferata tantei Malilda şi deci ea va fi privilegiată In dispozi-ţiunile testamentului. C. Petrescu, c. v. 97. Cheltuielile ... suit privilegiate asupra oricăror alte creanţe. LEG. ec. pl. 186. — Pronunţat: -gi-a. — Prez. ind.: privilégiez. — Şi: (învechit) privileghiâ, privllighiă, priviligia vb. I. — Din fr. privilégier, it. privilegiare. PHIVILEGIArE s. f. (învechit, râr) Acţiunea de a privilegia. Cf. privilegia (1). Cf. POLIZU. — Pronunţat: -gi-a-. — Pl.: privilegiări. — V. privilegia. PRIVILEGIAT, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni, grupuri ori clase sociale,, aşezări umane, organizaţii sau instituţii etc.) Care se bucură dé privilegii (1). Nemeşia cea privilegiată. Budai-Deleanu, t. v. 66. Această sffâ/ifă] biserică] s-au rădicat... In nemeşul şi preveleghiatul oraş Dobră (a. 1815). Iqrga, s. D, xiii, 90. J. Radouici Mihăil, senator In -privi-leghiatul oraş Oradia-Mare. Petrovici, p,- 367/18, cf. drlu. Nu Inpărtăşi numai treptelor celor, prioileghiate darul dumnezeieştii înţelepciuni. Marcovici, d. 391/9. Nobleţea este cel mai Inall clas privilegiat tntr-o naţie. Genilie, p. 46/11. [Boierii] căulară a se forma In castă privilegiată. Bălcescu, m. v. 19. Proiect care .. . întemeiază constituţia sa pe boierie privilegietă. Russo, O ton n n—i------ PRIVILEGIU — 1526 — PRIVILEGIU liberalo-burgheze la noi, printr-o luptă eroică, erau tocmai fiii clasei privilegiate. Gheuea, st. cr. i, 328, ci. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, D. u., cade. Dregătorii mari, care se considerau oarecum egali Intre ci, aveau deci conştiinţa unei condiţii sociale privilegiate. Stoicescu, s. d. 74, cf. dl, dm, dex. (Substantivat) Acest ajutor a işit pă to}i dă obşte, şl pă privileghiati, şl pă neprivilegliiaţi, încă cu mai prisos dăclt la voi. I. Golescu, în pr. dram. 80. însăşi stăplnirea locului arc să cerceteze pă preve-leghiat, adică şi din datoriile lui (a. 1826). doc., ec. 362. Adunările municipali erau compuse numai din feudali mari şi mici privilegiaţi■ Bahiţiu, p. a. i, 638. S-au văzut neamuri pierind deodată pentru un princip sau pentru slobozenie, dar castele şi privile-ghietii se îndoiesc. Russo, s. 116. Era dator fiecare stăpln de vie să dea, din zece vedre una, afară de privilegiaţi şi scutiţi cu hrisoave domneşti. Filimon, o. i, 121, cf. Şăineanu, D. u. + P- gener. Care este favorizat, avantajat (de cineva, de împrejurări etc.). Clteva dame elegante şi ciţiva bărbaţi prive-legiafi ocupau pâlcurile dinaintea scenei, cr (1846), 32 bis]/25. Se bucura de această consideraţie privilegiată. Teodoreanu, m. u. 32. Creaţiile ştiinţifice slnt prin însăşi natura lor privilegiate. D. Guşti, p. A. 198. Monopoliştii cmiericani îşi creează o siiuaţie privilegiată tri economia Marocului, Indepăflind treptat pe capitaliştii francezi. Sgînteia, 1953, nr. 2 753. Graiul moldovenesc ... avea [în veacul al XVIII-Iea] ... o situaţie deosebită şi, aş zice, privilegiată, In comparaţie cu graiul moldovenesc de astăzi." VahlaaM--Sadoveanu, 63. (Substantivat) Se miră cineva de repedea lor înălţare şi li numesc privilegiaţii fortunei. cr (1848), 312/79. Înfăţişarea trufaşilor privilegiaţi ai destinului. C. Pe i rescu, a. 301. <0> F i g. Bogatele producţii cc scoale acest păminl privileghial. cn (1829), 2271/18, cf. Şăineanu, d. u., cade. Pentru conştiinţa literară a epocii pe care o străbatem, proza lui Tu'dor Arghczi ocupă, fără îndoială, un loc privilegiat. Via nu, a. r. 263. .2. Adj. (Despre creditori) Caic se bucură de privilegiu (2). Cf. CADE, ScRIBAN, D. 3. S. m. (învechit, în Motd.; In forma priviiighel) Subprefect. Gheorghe Călimări ... fiu de privilighel (a. 1828).. 'Uricariul, vit, 197. Subprefeclura de Neco-reşli ... către privilighelu Stoica Mindru (a. 1860). ap. Pamkile, a. r. 15. 4. Adj. (învechit) Autorizat. Petru Bar!, chcsarocru-iescul privilighialul tipograf a cărţilor celor scholasli-ceşti (a. 1790). Iorga, s. d. xiii, 17. Acea privilcghială fabrică cu meşteşug făcută, sţ 21/2. Dată la tipar la priveleghiata tipografie din Bucureşti [Titlu], ist. univ. î. Nenumăratele clrciumi, cu privelcgheate celetnice. ‘Piscupescu, o. 4/10. Privileghiata tipografie a Albinei [Titlu]. SĂule.scu, î. Prenumeraţia se face la d. Eliad, la tipografia privelegială. gtn (1835), l2/5. O ruletă, coţcă privilegiată cârc scurge pungile străinilor.-Negrcz-zi, s. j, 326. — Pronunţat: -gi-at. — PI.: privilegiaţi, -le. — Şi: (Învechit) privileghial, -ă adj., privilighet (Uricariul, vir, 197, Pamfile, a. r. 15) s. m., prlvilighiăC, -ă, privfcleghlăt, -ă, privelegiât, -ă, preveleghiât, -ă adj. — Din lat. privilcglatus, fr. privilegii. PRIVILEGIU s. n. 1. Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă (In anumite perioade sau In situaţii speciale) Unei persoane, unui grup social, unui partid, oraşelor, mănăstirilor etc., (învechit) pronomiori; p. e x t. (concretizat) act, document prin care se acordă un asemenea avantaj, un asemenea drept, o asemenea distincţie etc. Sd fie de moşie cu priveleghii de la Inpă-ratul date neamului canlacozinesc. ist. ţ. r. 14. I-au făcut să rămlie lăcuitori In ţara sa, dlndu-le cu privi-leghii lungi şi late moşii. Cantjsmir, hr. 473. Cărţi, confermaţii şi privilighii merglnd In mlinile lor. R. Po-PEScu, cm i, 495. Moşiile ce au avut Iftodi Cihan de baştină şi de cumpărătură, din drese şi privilegiile (a. 1754). Uricariul, xi, 308. Au binevoit a-i întări ceale vechi privileghiuri şi obiceaiuri. Mineiul (1776), [prefaţă] 5/1. Şi mai Intli am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiul scutelii, ca să dovedească zisa lor (a. 1783). bul. com. ist. iv, 119. Aceştia pol atunci a strica acea diiată, iară ceăle de alăturea rude n-au acest privileghiu. mas. leg. 2Sr/13. Bogdan Vodă, domnul Moldavici, ... ceru privilegii ca şi rumânii. Văcărescul, ist. 261. Fieştecare martur, care. na este slobod prin vreun privileghium tnsămnat anume, ... să facă jurămlnt. rînd. jud. 161/12. El au dat ... privelegiul de a purta cercei, ist. am. 41r/5. Au vrut a-şi arăta a sate priveleghiuri. Criitl, 67/7. loani-chie pre sine şi ţeara sa o au supus bisericii Romei prin privilighion scris cu litere de aur. Şincai, hr. i, 237/28. Privileghiile ce au avut prin hrisoave gospod (a. 1803). Uricariul, iv, 80/9. în locul papei să-l ungă ... petreclndu-i privilegiul aposloliccsc. Maior, i. b. 40/6. Celor ce slujesc lui cu credinţă Împarte pri-vileghii. Budai-Deleanu, ţ. 362. Să perdem voia aceasta şi privelcghiul ce ni s-au dat (a. 1811). doc. ec. 110. Are privileghium ... clnd ar vrea la alt loc să treaeă şi acolo ar voi să se aşeaze. sţ 25/21. Privile-ghiili dali lor de la domnii Moldaviei să vor păzi Intocma (a. 1818). gcr ii, 222/24. Vă va da ţoale prevelegiile orăşanilor romani. Beldiman, n. p. ii, 181/8. Nu li se cade a avea şi ei priveleghiurile ce le au ... cei de neam. Zilot, cron. 67. Nici a să zminli legătura şi priveleghie legată prin hrisoavile gospod ce s-au cheltuit şi s-au scos acestui oraş (a. 1821). Iorga, s. d. vii, 98. Să dăsfătează Intru doblndirea privileghiu-rilor lor celor vechi. Oştirea, 14/1. Clnd să va dovedi că ... n-au mers sacalile sale la Inllmplări de foc, alunei să-şi piarză acea priveleghie (a. 1827). doc. ec. 381. Cu multe privileghiumuri şi scutiri nu numai pe cetăţeni, ci şi pe poporeni, lucrătorii de pămlnt, i-au dăruit. T. Aaron, s. a. 71/15. Li să hărăzeşte ca un privileghiu a avea scutită acea fabrică ... dăspre orice dare către slăplnirc (a. 1832). doc. ec. 504. Privileghiul, sau titula prin care vă stăplniţi bogăţiile, nu este un privi-legliiu întemeiaI pe dreptul firesc, ci pe oarecare aşăză-minl omenesc. CĂrĂŢjNtîANi;, b. 85/11. Cu ce stnleţi voi mai vrednici decil dinşii ca să doblndiţi un asemenea privileghiu? Marcovici, d. 57/21. Li dedi preveligii de a lăeui- in Eghipel. Săui.escu, hr. i, 3/18. Fiecare [ţară] avea legile şi privilegiile sale particulare. Asachi, s. l. ii, 32. Au căpătat ... mai multe privilegii, id. L. 4J/51. Să binevoiţi' a ortndui o cercetare asupra aceslii maşirie şi, găsindu-se cu adevărat atil de folositoare, să binevoiţi a-mi da un privileghiu pă cinci ani pentru Ţara Românească (a. 1840). doc. ec.. 739. S-aii desfiinţat acest priveleghiu. Tîmpeanul, g. 15/11. Fiindcă aceste epilropii slnt grele slujbe, ar trebui să se hotărască oareşicare privilegii, sau cinstiri deosebite, pentru bărbaţii aciia. Cuciuran, d. 88/34. Acelea plase a lăcuilorilor ... se osebesc cu ceva privileghiuri. Rus, 1. i, 63/1. Clerul, ca şi mănăstirile, n-aveau la început privilegii deosebite şi erau cu totul sub juri-dicţia stalului. Bălcescu, m. v. 10. Aii hărăzit Institutului ..., unii-averi In moşii, alţii privilegii ţintitoare spre.propăşirea lui. C. Virnav, h. 77/35, cf. Stamati, d. Micile privilegii feodale. Russo, s. 71. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse. Nsgruzzi, s. i, 242, cf. Polizu. Democraţia... atacă nedreptatea, deosebirile, privilegiile urlcioase. Bolintineanu, o. 260. Se desfiinţase toate drepturile şi privilegiurile tutulor claselor. Lacusteanu, a. 231. Statutul organic, prin care se acordă Universităţii o mulţime de. privilegiuri, a fost abrogai prin legea instrucţiunii din lSSi. conv. lit. xi, 36, cf. ddrf. El stă In bune relaţii cu braşovenii, tu urma mai multor privilegii comerciale încuviinţate lor. Xenopol, i. r. iv, 70. Clasa feudală li punea oarecare piedici: privilegii locale, deosebiri vamale, legi de excepţie. Ionescu-Rion, s. 115. Nu se pol statornici privilegiuri In materie de. imposit. Hama.vgiu, c. c. XXXV, cf. Barcianu, Alexi, w. Totodată ... se somează to(i acei cari ar 16594 PR IV'ILIE — 1527 — PRIVINŢĂ1 pretinde veri un drept de proprietate, usufruit,. servitute, privilegiu■, ipotecă, mon. of. (1906), 18, cf. tdrg. Basarab III cel Tlnăr acordă mănăstirei Snogovul ... mai . multe scutiri şi privilegii. bci„ com. ist. v, 71, cf. ŞXineanu, d. u., cade. 1î şeful unei nobilimi şi ... unui cler care renunţă la orice privilegii. Camil Petbescu, t. ii, 351. Va contraria spiritul meu democratic şi egalitar, ostil oricărui privilegia de clasă. C. Petrescu, î. ii, 52. Pentru femeile Însărcinate ... legea acordă o serie întreagă ele privilegii economice. Sahia, u.r.s.s. 109. Am ajuns tn ţara ungurească ş-am desfăcut mărfuri ccrlnd privilegiu să întemeiem şi iarmaroace. Sadoveanu, o. xi, 194. Radierea unui privilegiu, cod. pen. r.p.r. 427. Daţi ordin să înceteze privilegiile de care se bucură aceşti domni In faţa autorităţilor. Vornic, p. 91. Persoana Însărcinată temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile, privilegiile şi imunitătile cuvenite consulilor, no (1963), 27. Se indică apoi tn privilegiu semnele de holare care cuprind Împreună cele două sate. Panaitescu, o. ţ. 101. Acapararea privilegiilor burgheze depinde nu numai de jocul intereselor politice, dar şi. implicit de trăinicia legăturilor . de rubedenie, v. rom. octombrie 1964, 96. Unde privilegiurile stăplnesc, acolo mai mulţi săraci. Zanne, p. viii, 495. <0> (Cu sens colectiv) Convenţiunea încheiată la Paris ..., desfiinţtnd monopolul şi privilegiul, a încredinţat suveranitatea ţării tri mina proprietăţii fondare. I. Ionescu, m. 190. Tot ceea ce dezbină o naţiune slnt clasele şi privilegiul. Bolliac, o. 264. + P. gener. Drept, avantaj, libertate, favoare de care se bucură cineva sau pe care şi le ia cineva (datorită unor circumstanţe determinate). Poeticii au neşte slobozii şi prioileghii, care nu au ceialalţi ce nu scriu cu stihuri. Budai-Deleanu, ţ. 128. Biruitorii făcură din această libertate un privilegiu al lor. Bălcescu, m. v. 19. Am dreptul şi privilegiul a mlnca aceşti bani. id., ap. Ghica, a. 428. A? fi îndestul de dispozat a respecta, Intre privelegiurile sexului nostru, sublimul drept al bunei plăceri, cr (1848), 92/43. Naţionaliştii zeloşi ca privilegiul exclusiv al focului patriotic. Maiorescu, cr. i,. 331. Mulţimea. celor de rlnd crede că plăcerile materiale ale vieţii sint privilegiul lor exclusiv. Cahagiale, . o. in, 4. Francheţea dumneavoastră vă dă, Ui ochii mei, drepturi şi privilegii preţioase. Galaction, o. a. i, 149. Nu avea privilegiul d-tale de a se fi născut cu diploma de nobil tipărită pe spate. Camil Petrescu, t. ii, 204. Ei erau doar izbiţi de acest privilegiu ul lui Félix de a nu mai veni la şcoală. Călinescu, e. o. i, 24. Regizorul se bucură ... de privilegiul de a glndi şi de a vedea statornic, ca pe un întreg, drama pe care o pune In scenă, t iulie 1964, 1. <0> (Prin lărgirea sensului) Vremelnicul privileghiu al vieţii. Marcovici, . c. 105/20. Natura ne-a dat nouă, . oamenilor, privilegiul d-a avea limbe articulate. Isis (1856), 162/29. Un privilegiu special al naturei. Maiorescu, cr. i, 223. Era o absurditate a ridica pe piedestal numai o singură patimă şi a-i da privilegiul de a fi exprimată tn forme poetice. Gherea, st. cr. i, 144, cf, Şăineanu, d. u., cade, l. rom. 1959, nr. 6, 87. 2. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalţi creditori ai aceleiaşi persoane In satisfacerea creanţei sale. Vinderea sau cesiunea unei creanţe coprinde accesoriile creanţei, precum cauţiunea, privilegiul şi ipoteca. Hamangiu, c. c. 356, cf. CADE, DER, M. D. ENC.., DEX.' — Pl.: privilegii şi (învechit) pripilegiuri. — Şi: (Învechit) privilégbie s. f., privlléglilu, privlléghium, privilighiôn, priviligliiu s. n., priveléghle s. f., prive-léghiu, privelégiu, preveléglu, preveligiu s. n. — Din lat. privilegiurn. Cf. it. p r i v i 1 e g i o, fr. privilège. l’IUVILÎE s. i. (învechit, rar) Actul primitiv pe care se baza un privilegiu (1). Cf. an. ist. naţ. iii, 520, dr. v, 810. — Pl.: privilii. — Cf. p r i v i 1 e g i u. PIUVIUCHÎT s; în. v. privilegiat. PKIVILIGHI vb. I v. privilegia. PRIVIM GHIÂT, -Ă adj. v. privilegiat. PIUVHJGHltiN s. n. v. privilegiu. PllIVILÎGIHU s. n. v. privilegiu. PB1VIUGI vb. I v. privilegia. PBIVÎNĂ s. f. v. prevină. PRIVÎNŢĂ1 s. f. 1. (învechit şi regional) Privit1 (1); p. e x t. clmp vizual. La nunta-i spre privinţă Ca prieten se dusese. Pann, p. v. ii, 831/!!. Să mă duc tn bătaie, în bătaia turcilor, Privinţa voinicilor. Alexici, l. p. 127. . 2. (Astăzi mai ales In locuţiuni) Părere (3), opinie; punct de vedere, considerent; aspect, Înfăţişare. Unii vor fi avlnd poate nişte privinţe greşite asupra cestiunei sistemei protectoare, cr (1846), 17a/33. Fie-ne iertat dar a o descrie.acum din altă privinţă, ib. (1848), 14a/31. l'inde să modifice condiţiile de viaţă ale oamenilor tn privinţe precise. D, Guşti, p. a. 390. ^ Loc, a d v. In această (sau, popular, astă) privinţă ori Intr-o (oarecare) privinţă sau in unele privinţe ori In multe privinţe = din acest ori dintr-un anumit punct de vedere sau din unele ori din multe puncte de vedere, sub acest aspect sau raport sau sub un anumit aspect ori sub unele sau sub multe aspecte. Bărbatul e fireşte agresiv, va să zică natura se repetă tn fiece exemplar tn astă pri-vinţă. Eminescu, p. l. 79, cf. 25. Amina din zi tn zi ... această poznaşă trebuşoară tn multe privinţi. Creangă, o. 56. Părerile autorului slnt In unele privinţi protivnice părerilor noastre. Gherea, st. cit. li, 57, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Slnt nişte oameni foarte bine, dar cu idei foarte învechite tn unele privinţi. Rebreanu, r. i, 29. Lumea aceea primitivă rămăsese, In multe privinţi, cu complicaţii pe care nu le mai cunosc ... oamenii cetăţilor. Sadoveanu, o. ix, 165. în această privinţă, numele lui poale fi alăturat de acel al marelui înaintaş, Ion Creangă. Vianu, a. p. 238. Intr-o privinţă oamenii deveniseră nepăsători. Camil Petrescu, o. i, 66. Mă glndesc In această privinţă cit de diferită este situaţia teatrului burghez. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 64. Alimentaţia naturală este şi tn această privinţă superioară cetei artificiale, abc: săn. 303. La primul rol mai însemnat Iri teatru, reuşeşte tn multe privinţe, r decembrie 1964, 48. In această privinţă sau Intr-o privinţă = referitor la cineva sau ceva, raportat la cineva sau ceva, privitor la cineva sau ceva, In (ceea) ce priveşte... Cine ştie cile mistere ne-ar fi descoperit In această privinţăI Eminescu, n. 33, cf. ddrf. Cu tot interesuilnsă ce am pus, n-am putut afla nimic In această privinţă. Hogaş, dr. i, 23. Domnul Cutcudachis, cu care m-am înţeles tn această privinţă. Brăescu, o. a. i, 37. Agtae avea un chip special de a-şi arăta invidia tntr-o privinţă oarecare. Călinescu, e. o. i, 136. <0> Loc. prep. In privinţa... = a) (şi, Învechit, în forma cu privinţă la...) referitor la ..., raportat la ..., privitor la..., cu privire la .... In (ceea) ce priveşte ... Fiecare iurisdicţie va ţinea o adunare ... In privinţa aceasta, cr (1848), 52/18. începui să cuget mai serios asupra cuvlntului „ficţiune“, pronunţat de ICaiserfeld eu privinţă la deputaţii ardeleni. Bariţiu, p. a. iii, 302, cf. Polizu, lm. Poveţe In privinţa timpului clnd se cuvine ca vtnătorul să-şi pună puşca şi pofta In cai, Odobescu, s. iii, 38. Slnt încredinţat, dascăle, tn privinţa vremei, dar nemărginirea, spaţiul? Eminescu, p. l. 41. Slnt curios să, ştiu dacă ţi-au fost de vreun folos poveţele mele tn privinţa traducerii ce ai întreprins. Caragiale, o. vu, 432, cf. ddrf. în privinţa evoluţiei sociale, acest interes se arată mai cu tărie. Ioneşcu-Rion, s. 118, cf. Barcianu, tdrg. Numai In privinţa vlrstei ei s-au încins controverse mai îndelungate. Rebreanu, i. 98. Nu mă înşelam tn privinţa acestei femei. Galaction, o. a. i, 161. 16603 PRIVINŢĂ8 — 3528 — PRIVIRE Nimene nu-l putu face să-şi descopere glndu! ascuns, tn privinţa vinovaţilor. Sadoveanu, o. x, 17G. Elmira n-ar pretinde Iui Tartuffe s-o liniştească tn privinţa sancţiunilor cerului. CXlinescu, c. o. 178. Ocupa al patrulea, loc In lume In- privinţa rezervelor de huilă. Lupta de Clasa, 1954, nr. 12, 68. Angliei înţelesese, dar In privinţa lui Jlie Barbu se înşelase. Preda, d. 222. In privinţa distribuţiei: cred că ea nu l-a slujit pe deplin şi tn ţoale rolurile pe autor, r februarie 1962, 14; b) sub aspectul ..., sub raportul ..., din punctul de vedere... în privinţa aceasta cu alt prilej ne vom face mai înţeleşi. cb (1846), 1852/34. Eu slrit un om tihnit de felul meu şi In privinţa aceasta ... vecinul meu nu-mi seamănă deloc. VlaiitjţX, o. a. i, 205. în privinţa aceasta rămăsese şi acum ţărancă. Agîrbiceanu, a. 220; c) (Învechit) In comparaţie cu...; In raport cu..., faţă de... Femeia, In privinţa puricilor este ca pisica In privinţa şoarecilor: Bolintineanu, o. 294. Ciomagul era tn privinţa arcului ceea ce baioneta este în privinţa puştii. Hasdeu, ap. tdiîg. <>- E x p r. (învechit) A lua In prlvlnfă = a avea In vedere, a lua In considerare. Cf. Polizu, Barcianu. + (învechit, rar) Glnd, intenţie. Primeşte, dar, iubite cetitofiule, această a noastră osteneală care o închin cu bună privinţă şi voie plecată. M. Costin, ap. CADE. — PI.: privinţe şi (Învechit) privinţi. — Privi1 + suf. -inţă. PRIVINŢĂ2 s. f. v. prevenţie. PRIVÎRE s. f. 1. Faptul de a priv i1 (1), privit1 (1), (Învechit şi regional) privinţă1 (1); p. ext. cimp vizual; funcţia organică a ochilor, văz, vedere; mod de a privi1 (1), uitătură, căutătură, (Învechit) privit ură ; (astăzi rar) privelişte (l)y (Învechit şi regional) priveală (1). I-au scos înaintea porţii împărăteşti pentru privirea să-i vază lumea. ist. ţ. r. 119. Zămbru este hiară ... minunată la privirea (a. 1777). gcr xi, 110/1. Cu tirana Sa privire, pe diavoli Invită Să muncească făptura oslndită. Budai-Deleanu, Ţ. 215, cf. drlu, lb. îndrăznesc a ardica privirea mea către tine. Marcovici, d. 5/25. Aş dori să fac pace cu chinurile mele, să depărtez ghidul meu de privirea relelor, id. c. 9/19. îndelungata şi galişa privire a lui Robinson către corabie. DrXghici, r. 5/31, ci. Gorjan, h. i, 4/29. Dar la cuget şi privire ne-a lăsat un trainic semn De-nfrtnare. Asachi, s. l. i, 50. Aşteaptă cu plăcere Dincolo, peste toţi munţii ce li mărginesc privire, O lume necunoscută. Conachi, p. 263. El îşi prelmblă privirea pe clmpul bătăliei. BXlcescu, m. v. 120. Nu ştiu insă de ce privirea se osteneşte a se uita mult la această prea regulată arhitectură. Negruzzi, s. i, 193, cf. Polizu. în liniştea nopţei, privirile tale Se-nalf, se ăţintă pe cer luminat. Alexandrescu, o. i, 113. Tata'şi fiica îşi schimbară Intre dlnşii clieva priviri. Filimon, o. i, 106. Ferice de acela a căruia privire ... Ar face ca să nască pe gură-ţi ozimbire. Alecsandri, p. i, 129. Ne întoarcem privirea asupra gravurei Vechiului artist german. Odobescu, s. iii, 58. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire. Eminescu o. i, 177. Aruncă o privire părintească spre noi. Creangă, a. 75. A ieşit urmărit de privirile celor trei confraţi. Caragiale, o. ii, 18. Rămase cttva timp cu privirea aţintită la el. Slavici, n. i, 137. Se uita la dlnsul parcă să-l soarbă cu privirea. Ispirescu, l. 34. Privirile-i ascuţite,... trec prin geamuri şi se îneacă In zarea zilei. Delavrancea, s. 37. De pe-o terasă înflorită Privirea mea s-ar pierde-n cale. Macedonski, o. i, 67. Privirea şi vorba lui dau sufletelor încredere şi braţelor tărie. VlahuţX, o. a. ii, 118, cf. ddrf. După vecii de crudă suferinţă, Privirea mea te Intllneşte iară. NeculuţX, ţ. d. 23. Poate fixa cltva timp privirile la soare. şez. iii, 122. Privirile de farmec bete Mi le-am întors călră pămtnt. Coşbuc, p. I, 176, cf. Babcianu, Alexi, w. Aruncă celor care fac haz priviri de ucigaş peste ochelari. Brătescu-Voineşti, p. 222. Poate el ar fi descoperit ceva th privirile ei. Agîrbiceanu, a. 54. Rămase locului, cu gura căscată, In faţa privirilor crunte ale moşneagului. Gîrleanu, n. 11. Florica ll măsură din cap plnă-n picioare cu o privire veselă şi luă-toare în rîs. Bujor, s. 36. Aprinsei o ţigară, ca privirea pierdută. Hogaş, m. n. 17. îmi arunca o privire pe sub gene. Ibkăileanu, a. 142. Briceag aruncă o privire dispreţuitoare spre cei ce-l ocărăsc. Rebreanu, i. 16, cf. ŞXineanu, d. u., c.ade. Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală. Baco via, o. 58. Avea o privire ironică şi ascuţită. Gai.action, a. 9. Spre podgorii Toţi întorc privirile. Topîrceanu, b. 51. N-am văzut niciodată o : privire de înger atlt de obosit şi de mirat. Camil Petrescu, u. n. 121. în şanţuri oamenii caută unii la alţii cu .priviri neliniştite. C. Petrescu, î. ii, 14. încremeni cu mliriile împreunate, cu privirea fixă, cuprinsă de glnduri năvalnice. Brăescu, o. a. i, 5. Privirea fiecăruia dintre ci este speriată. Sahia, n. 18. Aruncă o privire scurtă spre Ştefan. Sebastian, t. 53. Directorul mă învălui cu o privire părintească. Vlasiu, d. 109. Inginerii trebuiau să cuprinză vultureşte cu privirile întinderea, înainte de a începe lucrarea. Voiculescu, p. i, 178. Ascunsă privirilor celorlalţi profesori străini, mica bibliotecă scăpase de o sigură confiscaţie. CXlinescu, e. 96, cf. id. s. 246, 438. Observă Intre doctori un schimb scurt de priviri.. Sadoveanu, o. viii, 261. Privirile de admiraţie ce i se aruncau, le primea cu îndrăzneală. Bart, e. 48. Simt că mă cheamă Privirea mea uitată din poza prinsă-n ramă. Pillat, p. 9. Privirea la tlrlşă Şi-mpiedicată-n tină Primi din depărtare Intlia ei lumină. Arghezi, vers. 377. în bolta Inslelată-mi scald privirea. Blaga, Poezii, 15. Sustrase oricăror priviri omeneşti, [cuhnile] rămln Intr-o zonă nepămlnteană şi- misterioasă. Boqza, ■ c. o.56. Mi se prind privirile de bocancii cu care e încălţată. Stancu, ii. a. i, 21. Simţind parcă veninul privirilor aruncate asupră-i ..., ciuli urechile. Galan, z. r. 146. Iertare pentru fiece privire, Ce-chiar de-i mlnglioasă— doare. Jebeleanu, s. h. 7. înainte de a intra, a oprit privirile pe Iririel, o privire plină de tristeţe. Davidoglu, m. 21. Avea o privire nu mirată, ci Inspăimlnlală. 11: LoVinescu, t. 309. Omul l-a cercetat cu privirea tn lumina fumurie a amurgului. Vornic, p. 63, cf. Belea, p. a. 125. Moromete ll petrecu o vreme cu privirea. Pre- da, m. 38. Ochii înlăcrimaţi şi-au deschis privirea. Isac, o. 264. Şi le-am zărit privirile grele, Ca o puzderie de stele. Deşliu, g. 43. Retopim Această părăsită bogăţie Şi ne-mbătăm privirile cu ea. Labiş, p. 381. Mă intriga Insă privirea lacomă a celui mai tlnăr dintre ei. Barbu,. p. 9. îl măsură In tăcere, cu o privire vie, diri tălpi plnă-n creştet, s aprilie 1960, 55. Priviri se îndreptară spre clmpul depărtat. Horea, p. 28. A schimbat ca interlocutorul meu o privire cu subînţelesuri, v. bom. august 1962, 16. Acesta li văzu ochii înecaţi In lacrimi, o privire de cline bătut. ib. ianuarie 1965, 64. E-naltă şi subţire Şi frumoasă la privire, folc. transilv. ii, 30. <£> (Prin lărgirea sensului) întru viitorime mlnlnd a noastră privire. Conachi, p. 296. întoarceţi privirile spre situaţiile de acum zece şi cincisprezece ani. Galaction, a. 396. Punlnd Intre privirile sale şi realitate vălul culturii, Negruzzi regăseşte ceea ce In Retoricele clasice se numea „comparaţia nobilă“. Vianu, a. p. 48. -0> F i g. Rim-leanii In vreamea de demult da cunună de dafin viteajilor, carii bătea războiu bine la privirea lui Marş. Cheia În. 75v/31. Privirea-i peste lume arunclnd, [luna] Lumină adinei prăpăstii. Alexandrescu, o. i, 74. Geamurile chiliilor ... căutau, de prin unghere, hipnotic spre.mine cu priviri Intr-aiurea de ochi sticloşi. Hogaş, dr. ii, 14. <0> (Regional) Privirea cea rea — deochi. Goneşte ... privirea cea rea, Stricăciunea Şi deochiălura ochilor. Teodorescu, p. p. 371. ■{> Loc. a d v. Dintr-o privire = imediat ee s-a uitat; cit a putut vedea uitlndu-se repede. S-a uitat In jur, dintr-o privire, apoi a plecat grăbit. LXncrXnjan, c. ii, 71. <0> L o c. prep. (învechit) în (sau la) privirea (cuiva) = în văzul (cuiva), în prezenţa (cuiva), fiind de faţă (cineva). Pre mulţi, tăindu-le capetele, poronciia de nu-i îngropa multe zile să fie la privirea altora. N. Costin, l. 460. Trupul lui sflşiat...rămase două zile In privirea tutulor. BXlcescu, m. v. 404. 4 (Concretizat) Organul văzului, o c h i i (v. ochi1 AII); expresie a ochilor1 . (A 11). îmi place trandafirul, dar mai frumoasă-mi pare Privirea ce 16605 PRIVIRE — 1529 — PRIVIT1 le-alese şi mina ce Ie-a smult. Alexandrescu, o. t, 278. Şi maicii, ce strlnge pruncufu-i la stn, Privirea.de lacrime plină ... Speranţa durerea-i alină. Eminescu, o. i, 11. Atunci Ileana şi simţeşte Că-i arde pllnsul In priviri. Coşbuc, p. i, 124, cf. Şăineanu, d. u. Privirile albastre ale oamenilor zbtrliţi se tmblinziseră. Sadoveanu, o. xi, 10. Til mă scrută cu privirea albastră ca marea. Călinescu, l. L. 103. Frumoasa ei privire albastră se încruntă. Camil Petrescu, o. iii, 164. Avea obrajii roşii şi privirile turburi. Pas, z. iii, 3. Tăcea, plimblndu-şi privirile negre şi genate ... de la Amidon la Lucu şi înapoi. Vinea, l. i, 36. încordlnd arcul trupului drept, Străpunse punga de slnge cu priviri bulbucate. Boureanu, «. p. 29. Avea un zlmbet subţire pe buze şi o strălucire rece In priviri. Preda, r. 109. Ea...lşi feri privirile stingherită, id. m. s. 30. Fetişcană de făurar ... Cu privirea de smoală şi obrajii de var. Deşliu, g. 53. <0> Fi g. Vreau cu Noaptea să rămln, Ca să-i sărut privirile de rouă. Be-niuc,. v. 45. + S p e c. Contemplare. Aerul curat, privirea nativei, deşteptară In inima mea suvenirea doamnei B. Negruzzi, s. i, 60. A încetat toată durerea vieţei, orice dorinţă, orice aspirare In privirea acestui mtndru tablou din care faci şi tu parte. Eminescu, p. l. 93. + (învechit) Orientare, perspectivă vizuală. Fereastra camerei mele avea o privire din cele mai tnclntătoare. Filimon, o. ii, 109. 2. (învechit), Observaţie (1), remarcă; părere (3), opinie; punct de vedere, considerent. Se adaoge încă şi această privire importantă, că noi stntem cit se poate osteniţi şi slăbiţi de drum. Bălcescu, m. v. 149. Am citit cu viuă plăcere scrisoarea dumitale care este plină de înţelepte priviri asupra casnicei gospodării a ţărei noastre (a. 1869). Uricariul, xiv, 144. ^ Loc. a d v. în această privire ori Intr-o (oarecare) privire sau In unele priviri ori In multe priviri sau in toate privirile = din acest sau dintr-un anumit punct de vedere ori din unele sau din multe puncte de vedere ori din toate punctele de vedere, sub acest aspect sau raport ori sub un anumit aspect sau sub unele ori multe aspecte ori sub toate aspectele. In această privire aţi ştiut dobindi încrederea, ar (1829), 146V28. Ele slnt tn multe priviri necomplete. Asachi, s. l. i, 44. Era in toate privirile indicată de situaţie. Maiorescu, d. ii, 29. Neştiind eu singur această taină ..., nu ie pot sfătui tn această privire. Eminescu, p. l. 43. Barbă şi musleţe ca tn palmă; şi doar le şi pirleam eu tntr-o privire ..., dar degeaba muncăI Creangă, o. 226, cf. Şăineanu, d.u., cade. Loc. prep. Cu privire la... sau (învechit) in privirea... = a) (curent) referitor la ..., raportat la ..., privitor la ..., în (ceea) ce priveşte ..., în privinţa1...; avînd tn vedere;.. Se Imbltnzi ... altt In privirea sălbătăciei sufletelor cit şi a haziei trupurilor. Săulescu, hr. i, 237/3. Romanii i-au dat acest nume tri privirea poziţiei Italiei. Asachi, s. l. ii, 47, cf. id. i. 181/18. Cu scumpătale să se urmeze cele zise mai sus, attt tn privirea mamelor, cit şi a meilor. I. Ionescu, c. 69/14. în privirea originei a apelor minerale existe mai multe socotinţe. Fătu, d. 79/7, cf. Arhiva, ii, 71. Putem răspunde cu privire la trecutul nostru literar. Galaction, a. 20. Se sfătuiră puţin cu privire la robi şi la prăzile de război. Sadoveanu, o. v, 500. Meditarea chipului In care apare un artist ne dă indicaţii cu privire la răspunderile lui. Vianu, a. p. 194. Ieşise de clteva ori In oraş, luase unele informaţii cu privire la Universitate. Călinescu, e. o. i, 64. Detalii cu privire la peştera unde se crede că ar fi fost închis Socrate. Blaga, h. 113. N-or să cuteze să repete zvonurile proaste cu privire la mine. Stancu, r. a. rv, 35. Sarcini de seamă cu privire la organizarea temeinică a întrecerii socialiste. Scînteia, 1953, nr. 2 769. Moromete aprobase... o hotărlre cu privire la un monument tn cinstea eroilor. Preda, m. 220. Au fost prezentate ... comunicări ştiinţifice cu privire la procedeele şi utilajele speciale de sudare. Scînteia, 1962,nr. 5 683. Vom formula cllcva observaţii şi cu privire la acest aspect, gî 1963, nr. 691, 2/3; l>) (în formele tn sau din privirea...) sub aspectul..., sub raportul..., din punctul de vedere ..., Sn privinţa1 ... în privirea cul-turei Eghipetului, de cum se cuprinsă de mameluci... dedi tot înapoi. Săulescu, hr. ii, 384/4. Ştiinţele pozitive trebuiesc înfăţişate din privirea teoriei. Odobescu, s. ii, 66. O recoltă bună In privirea calităţii. I. Ionescu, p. 109. 3. Examinare, cercetare, apreciere, considerare cu ajutorul văzului sau, p. e x t., cu ajutorul minţii. Cf. drlu, lb, Barcianu, Alexi, w. La o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist. Ibrăi-leanu, sp. cr. 174. Din clntărirea lipsurilor şi privirea critică ... se vor putea deduce propunerile, leg. ec. pl. 491. ■$> E x p r. (învechit) A avea privire ia... = a acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de ... S-aibă totdeauna privire La împrejurări, la loc şi la climă, La firea poporului. Budai-Deleanu, ţ. 377. (învechit) A avea (sau a lua) In privire = a avea în vedere, a lua în considerare, a ţine seamă. Să întrebuinţeze acele soiuri ... avlnd In privire vremea semănăturei. I. Ionescu, c. 56/17. Lulnd In privire sperarea viitoarelor lor venituri, li se puse condiţii. Bălcescu, m. v. 86. Lulnd In privire că el se purtase vitejeşte la I.ipova,... ll iertă. id. ib. 469. Altă vorbă n-aveţi ... fără a mai lua In privire-toate jerfile cile le facem pentru voi. Alecsandri, o. p. 63. Luăm In privire acele Inllmplări ale vieţii intelectuale. Maiorescu, cr. ii, 111. + (învechit, rar) Luare-aminte, grijă, atenţie. Păzea cu privire A merelor rumenire. Bărac; a. 8/7. 4. (învechit) Spectacol, reprezentaţie (teatrală,’ de circ, de bilei etc.); p. e x t. loc unde se desfăşura această reprezentaţie. Porniră-se Intru In'sufletu intru prăvire tn zborişte (năvăliră toţi împreună în teatron n. test.- 1648). cod. vor. 10/18. Mulţimea careu venise la acea previre. n. test. (1648), 102v/4, cf. anon. car., drlu. Era tocmai ceasul clnd avea scolerii să facă luptele ostăşeşti, la care privire ... toţi cei de faţă au rămas foarte mulţămiţi. ar (1829), 1341/38, cf. TDRG, CADE. 5. (învechit) Privelişte (4). Tăiatu-i-au şi lui capul. Falnică privire şi nenorocită urgiei Muşte, let. 'iii, 62/29. Văzu cetatea cea mare şi mlndră a Ierusalimului. Dar, o, ce privire tristă fu aceasta înaintea ochilor lui. Maior, p. 10/1. E deprinsă de mult Roma cu asemene privire. Asachi, s. l. i, 143. în curgerea acestei foarte grozave priviri Au urmat o tntimplare însemnată. Pann, e. ii, 74/11. Strălucirea şi bunul gust a toaletei damelor şi uniformele cele brilante a d[omni]7or ofiţeri făcea o frumoasă privire tn această adunare, cr (1838), 62/13. Această îmbrăcăminte are o privire foarte frumoasă. Kogălniceanu, s. 44. Crunt război! privire cruntăl Alecsandri, p. ii, 16. — Pl.: priviri. —Şi: (învechit) prăvire, previre s. f. — V. privi1. PRIVIRIGITOÂRE s. f. v. privighetoare. PRIVISINĂ s. f. (Pescuit; prin Dobr.) Prevină. Cf. Antipa, p. 598. — Accentul’necunoscut. — Pl.: privisine. — Etimologia necunoscută. PRIVISTÎ vb. IV v. priveşti. PRIVISTULUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A saluta. Iară monarhul ... spre toţi ... privea, ca clnd li privistuluia (a. 1757). gcr ii, 53/29, cf. tdrg, sfc rv, 126,128. ' — Prez. ind.: privisluluiesc. — Din rus. npmuiTCTBOBaTb. PRIVIŞTE s. f. V. prevesteai«. PRIVIŞTEAIjĂ s. f. v. preveşteală. PRIVIŞTÎ vb. IV v. priveşti. PRIV ÎT1 s. n. 1. Faptul de a privi1 ^(1); privire (1), (învechit şi regional) privinţă1 (1). Cf. dex. <0> E x p r. (învechit, rar) A se timpla in prft- 16613 PRIVIT* — 1530 — PRIVITOR v1t(e);=a fi de faţă, a fi lntr-un anumit loc, la vedere. .Tlmplţndu-să acolo în prăvile o femeaie stricată de un pchi..., să feace o minune mare şi slăvită asupra ei. Dosoftei, v. s. octombrie 97r/8. 2. (învechit; In forma prăvit) Spectacol, reprezentaţie (teatrală, de circ, de bilei etc.); p. ext. loc unde se desfăşura această reprezentaţie. Să răşchira nărodul de la prăvit şi lăsară alergatele cailor. Dosoftei, v. s. septembrie 3v/26. — Şi: (Învechit) prăvit s. n. — V. privi1. PR1VÎT8 s. n. v. plivit1. PRIVITA vb. I v. priviţi. PRIVÎTĂ s. f. 1. (Învechit şi regional) Nuia (flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fin etc.). L-au pus lntr-un car cu 2 boi, numai cu anti-riul şi cu nădragii, şi au pus rieşte privii lo car, şi i-au splnsurat răvăşalUe acelea ...şi aşa cu acea pompă l-an trecut pentlrgu. R. Popescai, cm i, 406, cf. Şincai, hb. iii, 104/16. Adunai o mulţime de mărăcini şi tufe şi le făcui tot mănunchi-mănunchi şi le legai strlns cu priviţi unu lingă altu. Gorjan, ii. ii, 37/25, cf. cade, Lexic reg. 84, Vîrcol, v. 98. <0> (Cu sens colectiv) Colo-n luncă, la privită, Găsii pupăza-nflorilă Şi mlndruţa mea mlhniiă. pop., ap. Alexandrescu, o, i, 388, ci. Marian, o. ii, 176. Frunzuliţă de răchită, lntr-un , crîng să tai privită. Com. din fostul judeţ Vîlcea. -0> E x p r. A pune în privită = a strlnge laolaltă (finul, vreascurile etc.) şi a lega cu nuiele. Căratul finului se face ... puindu-ţ In privită, adică-l ocoleşte cu o prăjină, după aceea ll leagă cu alta, şi-l ia In spate. I. Ionescu, m. 404. 4 P- ext. (Prin Olt.) Sarcină, legătură (de lemne, de fin etc., legată cu o privită I) care poate fi dusă In spinare. Cf. cade. 2. Numele mal multor obiecte, piese, părţi ale unor unelte, construcţii etc. (de lemn sau de metal) care au,i In general, rolul de a fixa, de a lega: a) (Pescuit; prin Olt., prin vestul Munt. şi prin Ban.) Fiecare dintre cele două nuiele flexibile, puse cruciş,'pe care se fixează prăjina şi plasa crlsnicului. Crlsnicul ... este o plasă pătrată ... întinsă prin două nuiele (zise priviţi tn OU) puse cruciş. Dame, t. 124. Cercurile (tn Oltenia priviţe) slnt 2 nuiele groase de alun sau de salcie îndoite tn formă ele arcuri şi legate In mijlocul lor cruciş unul peste altul. Antipa, p. 142, cf. TDBG. li) (Pescuit; prin Olt.) Partea inferioară, In formă de greblă, a ramei metalice pe care este fixat sacul pentru pescuitul scoicilor. M/nciocful] de scoici ... are la gură un triunghi de fier cu marginea de jos — care se numeşte privită — prevăzută cu cuie. Antipa, p. 389. c) (Regional) Prinzătoare de păsări confecţionată din laţuri fixate pe un cerc de nuiele (Boureni — Băi-leşti). Cf. Lexic heg. 31. d) (Prin Olt.) „Nuia Îndoită cu care se lărgesc maţele de porc pentru a putea fi umplute“, gl. olt, e) (Prin nordul Munt.; In forma privijă) Beţişor pus In putină, deasupra verzei, ca s-o ţină scufundată In saramură. Cf. Rădulescu-Codin. I) (Regional; In forma priviţă) Stinghie la coteţul găinilor, pe care acestea se suie (Topoloveni — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. (|) (Regional) Piesă formată din mai multe nuiele de salcie cu care se fixează, la roata morii, aripile de colaci (Izbiceni — Corabia). Cf. alr sn i mn h 158/886. h) (Prin vestul Transilv.) Piesă metalică ce Îmbracă partea de jos a leucii carului. Cf. cade. Privita Intră pe vlrful osiei. Pribeagul, p. r. 86, cf. h xvm 103, Densusianu, ţ. ii. 330, Gregorian, cl. 61. 1) (Regional) Inel de fier sau lanţ scurt care leagă două tlnjale la plug clnd slnt folosite două sau mai multe perechi de animale (lueu — Arad). Cf. alr sn i h 24/64, ib. mn li 25/64. 3. (Regional) Partea inferioară a tocului unei ferestre la casele ţărăneşti, adesea zidită şi folosită ca poliţă. Cf. Baronzi, l. 117, ddbf, chest. ii 180/98. + P. ext. (Regional) Firidă (Gura Sărăţii—Buzău). Cf. alr n/i h 273/728. + P. ext. (Regional In forma priviţă) Etajeră mică; raft (Topoloveni — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — PI.: privite şi priviţi, privifi. — Şi: (învechit şi regional) priviţă, pliviţi» (Udrescu, gi..) s. f. — Etimologia necunoscută. PRIVITÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A saluta (lnchinlndu-se şi manifestlndu-şi bucuria). ...le ieşi tn tîmpinare deşchizlndu-le uşca şi privi-iindu-i ca iţeşte cunoscuţ. Dosoftei, v. s. octombrie 88r/l3. Pre toţi afllndu-i ... li privitiia şi-i săruta. id. ib. noiembrie 174r/16. Vornicul Lupul ... i-au ieşit înainte şi l-au privitat cu căzută închinăciune. N. Costin, let. ii, 125/9, cf. tdrg, T. Papahaqi, c. l., Scriban, D. <0> A b s o 1. Alergă şi-l cuprinsă cu braţele, pârtndu-i bine şi sărutlndu-l, şi privitlnd li zisă ... Dosoftei, v. s. decembrie 196v/24. <(> R e f 1. re.cip r. Să tilniră iarăş privitindu-să. id. ib. octombrie 43v/7. Privitindu-să, ea il cunoscu, iară el nu o cunoscu pre dlnsă. id. ib. 56v/l-0. <$> (Cumulează şi ideea de vizitare) Fâclndu-să tunete şi fulgere veni Domnul iifristo].? cu oaste îngerească să-i priviteciscă. id. ib. noiembrie 128r/17. — Prez. ind.: privitesc. — Şi: privită vb. I. — Din pol. przywitac. PRIVJTlŞ s. n. (învechit; In e x p r.) A-şi lua privl-tişuri=a-şi lua rămas bun, v. râma S1 (!)• Lulndu-şi privilişuri (text marginal: iertăciune) unul de cătră alall, s-au întors nemlncat presto toată călătoria. Dosoftei, v. s. noiembrie 147r/33, cf. tdrg, Scriban, d. — PI.: privitişuri. — Priviţi + suf. -iş. PRIVITOARE s. f. v. privighetoare. PRIVITdR, -OARE adj., subst. 1. Adj., s. rn. şi f. (Persoană) care priveşte1, care se uită la cineva sau la ceva. Suindu-să para focului sus feace groază privitorilor. Dosoftei, v. s. septembrie 35735, cf. lb. Se înşiră înaintea noastră cu pandieri fluturătoare şi cuverte pline de privitori, ar (1830), 231/25. Aceste toate făcură pe privitorul Shazinan să judece In sineşi cum că şi fratele său este lot Intr-aşa stare. Gorjan, h. i, 5/19, cf. Polizu. Şedea la o parte Ca simplu privitor. Alexandrescu, o. i, 209, cf. lm. Privitorii, cu căciulele In mină, li urau drum bun. Creangă, o. 141. La toate uşile dughenelor se Inghesuiesc privitorii curioşi. Caragiale, o. i, 58. Dintre toţi privitorii, o babă... aduse cu dlnsa o furcă mică. Ispirescu, l. 67. Din clnd In clnd, ridică ochii spre privitorii curioşi. Demetrescu, o. 118, cf. Babcianu. Nu mai putea suferi atlţia privitori In jurul său. Agîbbiceanu, a. 359, cf. Şăineanu, d.u., cade. Toată lumea, jucători şi privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură. Rebreanu, b.i, 125. La locul Intlmplării se şi adunase o roată neagră de privitori. C. Petrescu, c. v. 34. Pin jetul acestui monstru... trebuie să inspire privitorilor repulsie. Vlasiu, d. 107. La fiecare răs-plntie se adăogau alţi privitori. Sadoveanu, o. v, 577. Se zărea un grup de privitori înarmaţi cu binocluri. Bart, s. m. 57. Din răscrucea privitorului plnă la Poarta de Foc să fie 10 kilometri. Arghezi, b. 94. Slnt rude de-ale mele — lămuri Pascalopol pe tinerii privitori. CXlinescu, e. o. i, 82. Privitorii, înmărmuriţi de curajul lui, l-au scos din mlinile lor. Camil Petrescu, o. ii, 445. Măreaţa ondulare a acestui vast spaţiu aduce tn privitorul de deasupra sentimentul... plutirii pe ocean. Bogza, c. o. 19. Oamenii..., clnd slnt grăbiţi..., se comportă lntr-un fel anumit, care-i lasă privitorului descoperiţi oarecum. Barbu, p. 28. Acum o lăsase printre privitorii de la horă. il septembrie 1961, 16620 PFUVITURÀ — 1531 -- PRIZĂ 28. <0» Fi g. Pontul privitor de faţă Nencetat se va mira De lupta cca îndrăzneală. Helia.de, o. i, 287. ^ Loc. adj. şi p r c p. Privitor la... = referitor la..., raportat la..., relativ la...; ia (ceea) cc priveşte..., în privinţa1 ..., cu privire la... Actele privitoare la aceste Principate (a. 1866). Uricariul, x, 366. Nu contribui puţin a sprijini mai multe chestiuni privitoare la noi. Bo-lintineanu, o. 254. Elaborarea unui proiect privitor la întrebuinţarea... veniturilor Asociaţiunei. Odo-descu, s. i. 475. Am o manie... d-a rupe... volumele ce-mi vin din streinătate privitoare la transfuzie. Delavrancea, t. 257, cf. dduf, Barcianu, Alexi, w. Lauda aceea şi altele privitoare tot la Nectarie nu i-au căzut bine părintelui. Hogaş, dr. ii, 20. Plecară... să se sfătuiască asupra ultimelor amănunte privitoare la nunta Laurei. Rebreanu, i. 249, cf. Şăineanu, ». u., cade. Am o dorinţă... privitoare la Biblioteca Academiei. Galaction, a. 71. îşi avea părerile lui... asupra multor chestii privitoare la lumea care-l Înconjura. Sadoveanu, o. xi, 404. Chestiunile privitoare la afacerile lui indnimlndu-se la alte adrese..., Îşi luă febril ochelarii. Călinescu, e. o. i, 228. S-au Înmulţit anchetele privitoare la sursele străine ale operelor literare. Yianu, l. u. 7. Revendicările privitoare la apărarea şi ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii trebuie să rămlnă temelia luptei sindicale. Scînteia, 1953, nr. 2 795. Sarcinile privitoare la perfecţionarea cadrelor didactice, gî 1962, nr. 685, 2/2. în studiile sale privitoare la organizarea armatei române in trecut, Nicolae Bălcescu a fost preocupat şi de problema componenţei acesteia. Stoicescu, c. s. 5. 4 Persoană care se priveşte1 In oglindă. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă. Călinescu, îs. i. 8. 2. S. m. şi (rar) f. Spec. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. e x t., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. Să fie de faţă şi Haricliia, nu ca o privitoare, ce ca aceaia ce era să fie junghiare spre jirtfă. Aethiopica, 66v/21, cf. lh. Caliopi, Andronescul se pot socoti actori Vrednici s-amusari-sectscă nişte nobili privitori? rit. dram. 113. Acum sala se vede plină de privitori, cr (1846), 482/49. Teatrul înfăţoşează casa Iui Anastase... în dreapta privitorului, fereastră; In stingă, uşă. pr. dram. 207. Altul zicea ca să se tipărească piesa şi să se împartă la privitori. Negruzzi, s. i, 342, cf. Polizu. Sala adunării era destul de mare... Acest loc era destinai pentru privitori. Bolintineanu, o. 280. Ca privitor liniştit al acestui spectacol animat, stă călare regele. Odobescu, s. iii, 111. Privitor ca la teatru Tu in lume să te-n-chipui. Eminescu, o. i, 196, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Băncile de la parter fuseseră scoase şi pri- . vilorii stăteau tn picioare. Mihăescu, d. a. 217. Scurt-metrajele pot şi ele îmbogăţi cunoştinţele privitorilor. . v. rom. ianuarie 1963, 167. Găseşte oarecare plăcere, pe care o comunică şi privitorilor, In Încercarea de a Însufleţi silueta... lui Don Cezar de Bazan. t mai 1964, 98. 3. S. ni. (învechit) Persoană care observă, pindeşte, iscodeştc, supraveghează. Lăsară prăvilori... să le dea ştire pentru perşi. Herodot (1645), 414. Trimis-au măriia-sa un prăviloriu, p't Gheorghe Mareş vel-că-pilan. R. Greceanu, cm ii, 191, cf. 387. (Adjectival) Neaftind vreo slrage privitoare, întră cu năvală acoperită In tabăra păglnă. Budai-Deleanu, ţ. 256. 4. S. m. (învechit, rar; în forma prăvitor) Reprezentant al puterii centrale intr-o (sub)unitatc admi-nistrativ-teritorială. Iar prăviloriu şi zapciu cu puterea domnească a se împlini aceste toate, să fie d-lui vel-vislfiernicul] (a. 1746). Uricajqul, i, 66. 5. Adj. (învechit, rar; despre discipline, ştiinţe) Care are un caracter teoretic. Cf. ddrf. — Pl.: privitori, -oare. — Şi: (învechit) prăvitor s. m. — Privi1 -)- suf. -lor. PHIVITÎIRĂ s. f. (învechit) Privire (1). Cf. anon. car., lm. 4 F i g. (în forma prăvitură) Oglindire, reflectare. întru carea [carte] am scris... şi alte multe de treabă pentru ceale ce slnt, de a cugetăcioase şi slm-lecioase prăvitură (adaos marginal: oglindeală), adecă socoteala lumii ceii ncvădzute şi ceii vădzute. Dosoftei, v. s. decembrie 19776. 4 (Regional; in forma prăvitură) Farmec, vrajă făcută cu privirea (Bozovici — Oraviţa). Cf. arh. folk. iii, 113, 153. — Pi.: priviluri. — Şi: prăvitură, previtiiră (anon. car.) s. f. — Privi1 + suf. -tură. PRÎV1ŢĂ1 s. f. v. pleviţă1. PRIVÎŢĂ2 s. f. v. privită. PRIVÔR s. n. v. pridvor. PRIZA1 vb. I. Tranz. (Complementul indică tutun) A trage, a aspira pe nas. Bătrlna... purta ochelari şi priza tabac. Negruzzi, ap. tdrg, cf. Alexi, w., cade. Priza din clnd tn clnd tabac. Sadoveanu, o. xi, 650, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. <0> F i g. Un zlmbel, prizat de nasul ascuţit, li aprinse mustăcioara blondă. Teodoreanu, m. ii, 24. — Prez. ind.: prizez. — Din fr. priser. PRIZÂ2 vb. I. Tranz. 1. (Livresc) A aprecia, a preţui (3) ; a stima. Deşi Pomponescu nu priza pe loanide, absenţa sa ll blesă. Călinescu, b. i. 404. Nu priza trupurile macerate, ci carnaţia planturoasă. id. ib. 430. 2. (Rar) A intui, a sesiza, a înţelege. Era allt de supărat, Incit nu priză gluma şi o luă repede pe scări In sus. Călinescu, s. 338. — Prez. ind.: prizez. — Din fr. priser. PRÎZĂ s. f. 1. Cantitate mică de tutun care se trage pe nas. Cf. I. Golescu, c. Vai, strălucita escelenţă..., zise el lulnd o prisă de tabac imaginar din deşarta sa tabachere, cr (1848), 253/55, cf. Stamati, d. îmi prezentă o priză de tabac. Negruzzi, s. i, 68. O priză de tabac. Alecsandri, t. 370, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, dm, dn2. 4 Doză (mică) dintr-un medicament. Clnd boala s-a declarat, adaogă pe lingă acesta o prisă (text marginal: cit iei cu trei d e g i t e ) de calomel. man. sănăt. 266/29. 2. (învechit) Pradă (2), captură. Cf. Barcianu, Alexi, w. <$• Expr. (Curent) A îi (sau a se afla) In priză = (despre o piesă de şah) a fi Sn pericol de a fi capturată. Cf. l. rom. 1962, nr. 3, 338, dn2. 3. (Livresc) Capacitate de intuiţie, de sesizare, de Înţelegere (a realităţii). V. viziune. Lipsii de priză asupra lumii externe... a trebuit să-şi Întoarcă, întreagă, puternica sa inteligenţă asupra sufletului său. Ibrăileanu, s.l. 17. Pentru cine citeşte puţin şi scrie puţin, savantul poligraf şi polivalent rămlne un personaj de comedie... fără priză asupra realităţilor. Călinescu, c. o. 61. 4 (Familiar) Trecere, influenţă; autoritate; interes. Mume şi soacrele lor Le fac preză unde vor. La prieteni buni clţi au Recomandaţii le dau. Mumu-leanu, c. 125/8. Are o mare priză asupra studenţilor şi tinerilor. Călinescu, b. i. 163. N-au priză In masă. Beniuc, m. c. i, 173, cf. dn2. Am jucat intens:... (o piesă cu priză la public). t august 1964, 37. 4. (Tehn.; şi în sintagmele priză electrică, ltr2, priză de curent, ib.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează conectarea la o reţea electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fişe de curent; p. r e s t r. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut tn peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., care realizează legătura electrică. Cf. cade. Umpleau cu ipsos golurile din tencuială rămase In jurul prizelor. Călinescu, s. 439. Clleva rlnduri de becuri electrice minuscule, puse In legătură cu priza de la căpălli. Vinea, l. i, 50. Să scoatem telefonul din priză. Baranga, i. 174. Priza se fixează, de obicei, pe un perele, pe o mobilă, pe o ramă ele. şi rămlne sub tensiune şi după 16627 PRIZĂLUIT — 1532 - PRIZĂRIT scoaterea fişei. ltr2. Scoase din priză o instalaţie mică electrică. Preda., r. 165. Se întoarse la el In odaie şi vlrl telefonul In priză. id. ib. 181, cf. Bit*. Uite, pan acum ceainicul In priză, t septembrie 1962, 35, cf. der. ■$> Priză de pămtnt — dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează o legătură electrică conductoare directă cu pămîntul a unei reţele electrice, a carcaselor metalice, a utilajelor acţionate electric etc. pentru a se obţine anumite circulaţii de curenţi sau pentru asigurarea protecţiei contra pericolului de electrocutare. O priză de pămtnt se compune, tn general, din-tr-unul sau din mai multe conductoare aşezate pe sol. ltr2, cf. dm, der, m. d. enc., dex. Priză aeriană (de curent) = priză (4) in formă de bară, de liră etc. prin care se realizează legătura dintre o reţea electrică aeriană şi un tramvai, un troleibuz, o locomotivă electrică. Cf. dex. <$> E x p r. (Familiar) A Ii (sau n băga pe cineva) !n priză = a fi sau a face ca cineva să fie In contact direct (cu...); a fi sau a face ca cineva să fie foarte activ. + (Şi "m sintagma priză electrică) Derivaţie dintr-o înfăşurare electrică prin care se poate realiza o legătură electrică suplimentară. Reglajul intensităţii curentului se poate face... prin prize, scoţtnd sau puntnd tn circuitul secundar un anumit număr de spire. Orbonaş, mec. 415. La transformatoarele electrice, utilizarea prizelor electrice permite variaţia tn trepte a raportului de transformare, adicu posibilitatea de reglare a tensiunii, ltr2, cf. m. d. enc. 5. Angrenare a două roţi dinţate Intr-un mecanism. Cf. dm, dex. <0> Priză directă (sau constantă) = cuplare directă intre arborele principal al unui schimbător de viteză şi arborele de la care primeşte sau căruia ii transmite mişcarea. Cf. ltr2. La cuplarea In priză directă, mişcarea de rotaţie se transmite, Intre cei doi arbori cuplaţi, fără modificarea turaţiei, ib., cf. sfc i, 194. 6. (Adesea urmat de determinări care indică felul) Orificiu, piesă, dispozitiv sau construcţie cu ajutorul cărora se absoarbe sau se captează un fluid (aer, abur, apă etc.) în scop utilitar. Prizele de aer pot avea forma de hotă, de cutie In perete etc. şi slnt echipate, In general, cu un dispozitiv de reglare ori de întrerupere a curentului de aer. ltr2. Caracteristicile principale ale unei prize de apă slnt determinate dc modul de utilizare a apei captate, de felul sursei de apă. ib., cf. dn2. Priza de apă de la Dunăre, staţia de preparare a apei şi turbinele... vor fi gata la 15 iunie. Scînteia, 1960, nr. 4 849, cf. Geologia, 5, m. d. enc., dex. 7. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianţi folosiri în construcţii. Priza mortarului se face după evaporarea apei. Macarovici, ch. 361. Tratarea mortarelor şi betoanelor prin aburire, imediat după confecţionarea lor; permite scurtarea timpului de priză şi de întărire. LTR2, cf. DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 8. (In sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) — ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. Cf. ltr2, dn2, dex. 9. (Sport) Poziţia mîinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal, de baschet, de rugbi etc.; poziţia mîinilor unui portar de fotbal la prinderea sau la aruncarea mingii; mod in carc atleţii ţin suliţa sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta etc. Cf. dn2, l. rom. 1962, nr. 3, 338. — Scris şi: prisă. — Pl.: prize. — Şi: (învechit) pr£ză s. f. — Din fr. prise. — Freză < it. presa. PRIZĂLUÎT, -Ă adj. (Prin Bucov.; şi substantivat) (Om) rănit2 (1) (în război). Cf. alr i 1 426/378, 388. — Pl.: prizăluiţi, -te. — Şi: prezăluit, -ă adj. alr i 1 426/378. — Cf. prăzălui. PRIZĂRÂTIC, -Ă adj, (Regional; despre animale şi plante ori despre părţi ale lor) Prizărit (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. E un biet de copil mic, prizăratic. id. ib. A ieşit nişte grlu priză-ratic. id. ib. — Pl.: prizăratici, -ce. — Prizări + suf. ~atic. PRIZĂRÎ vb. IV. 1. Refl. (Prin Mold. şi prin Bucov.; despre animale şi plante ori despre părţi ale lor) A se pipernici; a deveni firav. Nu le prieşte [copiilor] aerul de-aice : cum li aduce... slăbesc, se prizeresc. ap. tdrg, cf. cade, m. d. enc., dex. •<>> Tranz. F i g .In prezenţa lui, chiar celălalt Tudor Stoenescu-Slo-ian..., cel de toate zilele..., abia îşi mai prizărea fiinţa. C. Petrescu, o, p. i, 122. 2. Intranz. (Regional; despre oameni) A duce o viaţă modestă, grea. Fără bani nu pol începe nimică, şi de aceea trebuie să prizăresc şi eu ca toţi prizăriţii. Sbiera, p. 244. 3. Tranz. şi refl. (Prin Transilv., prin Maram. şi prin Ban.) A (se) răni1 (1) (in război). A colindat cile ţări şi mări, s-a bătut cu „pămtntezul“, cu „burcuşul", o dată a fost şi prizărit priritr-un picior. Rebreanu, nov. 193. L-o prezărit. alr i 1 426/359, cf. 1 426/40, 361, Lexic reg. ii, 41. — Prez. ind.: prizăresc. — Şi: prlzeri, prezări, prczări (alr i 1 426/36.1) vb. IV. — Din slavonul np-k3hp-feTH (cm). PRIZĂRÎT, -Ă adj. 1. (Despre animale şi plante ori despre părţi ale lor) Care s-a oprit din creştere, din dezvoltare sau a regresat, a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice), (i n) c h i r c i t, pipernicit, pi rpiriu (3), pricăjit (2), sfrijit, (rar) nevoiaş (2), (regional) obidnic (1), p a t i c, p i z g h î r i t, pimnicit, prizăratic, răit; p. e x t. firav. Din sămănătura făcută mai deasă declt se cuvine iesă un grlu des, presării şi puţin la roadă. I. Ionescu, c. 177/18. S-au adunat o mulţime de băieţi şi fele Ia şcoală, Intre care eram şi eu, un băiet prizărit, ruşinos şi fricos. Creangă, o. 180, cf. ddrf, Barcianu. S-a făcut aşa de piţigăiat şi de prizărit, că numai umbra a rămas dintr-lnsul! Marian, ins. 315. Indreapta lui sta mătuşica, prizărită şi firavă, săm. iii, 52, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. v., cade. Un băiat prizărit, cu privirea subţire şi bolnavă. Cazimir, gr. 30. [Ţapul] era o stlrpitură, mic şi prizărit. Sadoveanu, o. ii, 101. Mic şi prizărit, îşi răsucea pe loc trupu-i scheletic. v. rom. august 1954, 30. Slăbuţ, prizărit..., Grigore Vlrnav frămlnta cu paşi osteniţi glodul din bătătura conacului. Galan, z. r. 121. Un căluţ, prizărit şi Impiercit, începu a vorbi cătră dlnsul. Sbiera, p. 50, com. din Frata — Turda şi din Straja—Rădăuţi. 0> (Substantivat) Turculeţul, simţindu-l mai barosan declt noi, prizăriţii, Învinge, isprăvind cel dinţii. Te-odoreanu, m. u. 213, com. din Straja— Rădăuţi.-0-(Prin lărgirea sensului) La capătul din vale stă greoaie crlşma, ce parcă ridică, de uşoară şi prizărită ce-i, In celălalt capăt, sus, biserica. Gîri.eanu, n. 130. Pe tencuiala de sub raft Lucu zări prizărite clteva virgule stngerii. Vinea, l. i, 115. (Adverbial) „Carul mare" se deduse cu roţile In sus... Cel „mic" ridica prizărit costeliva „polară“ In rit. Iovescu, n. 135. 2. (Popular; şi substantivat) (Persoană) care duce o viaţă modestă, grea. V. a m ă r î t, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. Dascălul... privea cu ochi strălucitori de mulţumire către prizăriţii şi pricăjiţii săi şcolari. Ciauşanu, r. scut. 24. Fără bani nu pot începe nimică şi de aceea trebuie să prizăresc şi eu ca toţi prizăriţii. Sbiera, p. 244. Românul... nu se lăsa... călcat In picioare de orice venetic ticăit şi ftă-mlnd şi de clţi prizăriţi şi bătuţi de Dumnezeu. Marian, t. 107. 4 F i g. (Familiar) Lipsit de importanţă, de valoare, care ocupă un loc modest, secundar, neînsemnat. Şi te-o strlnge-n două şiruri, aşezlndu-le la coadă In vro notă prizărită sub o pagină neroadă. Eminescu, o. i, 134, cf. Caragiale, o. iii, 13. Prin stradele unui prizărit orăşel, conv. lit., ap. ddrf, cf. 16631 prizăritură — 1533 — PRIZONIER Alexi, v.'., Şăineanu, d. u., Sciuban, d. Fac la zece ani un prizării articot născut mort. CXlinescu, c. o. 36. Pentru trust, această prizărită notiţă înseamnă o lovitură serioasă, v. rom. martie 1954, 271. 3. (Ban., Transiiv. şi Bucov.; şi substantivat) (Om) rănit2 (1) (în război). Cf. alr i 1 426/5, 28, 45, 69, 215, 259, 268, 378, 381, 385, 388. — PI.: prizăriţi, -le. — Şi: (regional) prizărit, -ă, prăzăiit, -ă (alu i 1 426/5, 28, 45, 69, 259), presărit, -ă (Babcianu), presărit, -ă, prezărit, -ă (Scriban, d., alr i 1 426/268) adj. — V. prizări. — Pentru variantele presărit, presărit, cf. presăra. PRIZĂRITURĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Fiinţă sau plantă (ori parte a lor) prizărită (1). Cf. Barcianu, Udrescu, gl. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Presăritură de poame. Barcianu. A ieşit o pri-zărilură de griu. Udrescu, ol. O prizăritură de copil, să-l sufli. id. ib. 2. P. ext. (învechit) Rezultat, sfîrşit prost. Cf. Barcianu, Alexi, w. — PI.: prizărituri. — Şi: (Învechit) presăritură s. f. — Prizărit + suf. -ură. — Pentru varianta pre-săritură, cf. presără tură. PRIZĂRÎT, -Ă adj. v. prizărit. PRIZERÎ vb. IV v. prizări. PRIZIL s. n. (sg.) (învechit, rar) Tabac, tutun (de prizat1). Cf. Iorga, s. d. xii, 81, xm, 303. — Accentul necunoscut. — Cf. germ. P r i s e. PRIZIOXIiR s. m. v. prizonier. PRIZIL s. n. (sg.) (învechit) Stofă fină de lină (cu un fir negru şi unul cenuşiu închis). Bunde de prisel albe (a. 1803). Iorga, s. D. xii, 145. Ghiordiile se făcea iot din ce se făcea rochiile... Ăle mai bogate îşi făceau de prizil (materie de lină cu un păr negru şi cu unu mohorlt închis). Pitiş, şch. 111. — Accentul necunoscut. — Şi: prisel s. n. (sg.) — Etimologia necunoscută. Cf. p r i z i 1. PRIZLAZ s. n. v. pirleaz. PRIZLUCĂ s. f. v. prelucă. PRIZM s. n. v. prismă1. PRIZMATIC, -A adj. v. prismatic. PRÎZiUĂ1 s. f. v. prismă1. PRÎZMĂ2 s. f v. prispă. PRI7JHEL s. n. v. prlsnel. PRIZÎVÂL s. n. v. prîsnel. PRÎZNĂR s. n. v. prisnel. FRIZXĂT O ARE s. f. (Regional) „Vas de bucate" (Orlat—Sibiu), ii xvn 240. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. PRÎZÎVE adv., adj. invar. v. prisue. l’RIZMiL s. n. v. prisnel. PRIZNILÎC subst. v. prisnillc. PRIZON1 s. n. (Tehn.) Tijă metalică, filetată la ambele capete, care se foloseşte ca organ de Îmbinare amovibilă a două sau a mai multor piese (de maşini sau de construcţie); şurub prizonier, v. prizonier (3). La lucrările de rezistenţă esie absolut necesar a propti piesa teşind muchiile şi tnşurublndu-i prisoane de fier. Orbonaş, mec. 428. Maşinile-unelte... vor fi prevăzute cu dispozitive de fixare..., pene, ştifturi, prezoane, contrapiuliţe etc. prev. accid. 10, cf. 22. In general prezoanele slnt montate In piese importante. Soare, mas. 26. La asamblare, prizonul se înşurubează cu capătul pentru înşurubare In gaura filetată din piesa de bază. ltr2, cf. m. d. enc„ dex. — Scris şi: prison. — PI.: prizoane. — Şi: prez6n s. n. — Din fr. prison, germ. Prison. PRIZ6N2 subst. (Franţuzism învechit) închisoare, temniţă. Ajunglnd la poliţie..., il conduseră In prizonul cel nobil, zis In limba oficială de pe atunci odaia de cinste, spre deosebire de închisoarea comună. Filimon, o. i, 392, cf. Alexi, w. — Scris şi: prison. Alexi, w. — PI.:? — Din fr. prison. PRIZONER s. m. v. prizonier. PRIZONIER, -A s. m. şi (rar) f., adj. 1. S. m. şi (rar) f. (Adesea In legătură cu verbele „a lua“, „a face", „a cădea“) Militar luat in captivitate de inamic în timpul unui război şi reţinut de acesta pentru a fi împiedicat să participe la ostilităţi; p. g e n e r. persoană căzută în mîinile unui duşman, ale unui bandit, ale unui răpitor etc. şi rămasă în puterea acestuia; captiv. V. prins2 (I 1). Au trecut prin capitala noastră la 6 000 turci regulaţi, prizonieri sloboziţi din Rossia cu ale lor căpetenii, cr (1829), 2681/21. Avea de la mine Hagi Paşa şi alţi prizonieri, ar (1829), 911/41. Contele O’Reillg n-a luat Algerul, ci pe el era p-aci să-l ia prisonier. Heliade, d. j. 182/5, cf. I. Golescu, c. Intrară cu puternicie In Triveri şi, ocu-plndu-l, trimisă pe elector ca prisonier la Viena. SXu-lescu, hr. ii, 286/5. Urgia zeului se astlmpăra numai prin vărsarea de stnge a prizonierilor. Asachi, s. l. ii, 31. Trei sute din acei nenorociţi prizonieri fură duşi In triumf pe dinaintea locuinţei ambasadorului împărătesc. Bălcescu, m. v. 35. însuşi Potoschi şi Alexandru, fratele domnului Constantin, căzlnd prizonieri, au fost trimişi de Tomşa la Constantinopole. Calendar (1850), 59/24. Fiul lui Hagi Husain Paşa s-au făcut prisonier. Telegraful (1854), 872/77. Cu tot îndestulul refuz al consiliului federal de a da libertate prizonierilor, trimisul Franţei a făcut... un nou pas. Timpul (1856), nr. 1, 33/4. Pentru ca să locuiască pămlntul dăruit, ll Impoporau cu prizonieri de la vecini. Negruzzi, s. i, 273. Am fost înconjuraţi de echipajul unei şalupe bulgare..., dezarmaţi, făcuţi prizonieri. Caragiale, o. ii, 11, cf. Alexi, w., ŞXi-neanu, d. u., cade. în ambulanţa-automobil, am luat cu autoritate alături pe prizonierul neamţ. Camil Petrescu, u. n. 414. Venise pregătit pentru ofensivă, să plătească cu viaţa lui victoria, nu umilinţa de a cădea prizonier. BrXescu, o. a. i, 291. Oştenii şi prizonierul au stat privind plnă ce am biruit pe învăţătorul meu. Sadoveanu, o. xi, 597. Comportarea faţă de prizonierii de război. Scînteia, 1952, nr. 2 316. Căzuse prizonier la nemţi din prima lună. Stancu, r. a. ii, 148. Am căzut prizonier şi am fost dat dispărut. H. Lovinescu, t. 331. Ofiţerii porniră şi ei spre şcoală, lăslndu-i pe prizonieri să se sfătuiască. Barbu, p. 300. Dacii... izbutesc să captureze prizonieri. H. Daicoviciu, d. 227. Nouo mii di călărime prezoneri o loat ruşii şi rumânii. Graiul, i, 486, cf. alr i 1 427, mat. dialect, i, 188, Glosar reg. <> (Adjectival) [Vasile Vodă] se încurcă tn războaie In care e învins,... îşi vede ginerele ucis, familia prizonieră. Negruzzi, s. i, 276. 16654 PRIZONIERAT — 1534 — PR ÎNZ 2. S. m. şi (rar) f. Persoană arestată, întemniţată, Închisă; arestat, deţinut. Prizonierul, văzlndu-se liber, pretinse că un act făcut In închisoare nu poate avea temei. Bălcescu, m. v. 39. O cămară boltită cu ferestre strimte, care servea spre schingiuirea prizonierilor. . Negruzzi, s. i, 311. Tlrziu am aflat că mama trăia ca o prizonieră In casa asta. Vlahuţă, ap. cade, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Jandarmii... tăcură şi veniră In vlrful degetelor spre adunare, aduclnd şi pe prizonier. Sadoveanu, o. x, 661. (Prin analogie) Căpitanul îşi cumpărase şoimul de la un turc... Pe bord ll ţinea Intr-o colivie. Ce trist era nefericitul prizonier clnd părăseau vreun port. Bart, s. m. 65. (F i g.) Am înţeles că slnt prizonierul unor puteri necunoscute, iraţionale, înfricoşate. Galaction, o. a. i, 44. A rămas prizonierul concepţiilor idealiste şi formaliste. cv 1950, nr. 4, 52. Rămlne inevitabil In urma vieţii, iar uneori se dovedeşte prizonierul unor idei greşite. Scînteia, 1953, nr. 2 709. <$* (Adjectival) O ţinea prizonieră pe Madala Intr-o cameră de la Curtea Iloveanului. C. Petrescu, r. dr. 343. (Prin lărgirea sensului) Apa prizonieră devine un aliat formidabil. Sadoveanu, o. ix, 252. Unii aveau de străbătut cile 25 de ani de „muncă silnică“ şi nu puteau, ca vulturii prizonieri ai lanţurilor de picioare, să rabde captivitatea. Arghezi, b. 123. li ţinea încă mina prizonieră şi o mie de glnduri ti trecură prin minte, il octombrie 1962, 16. 3. Adj. (Tehn.; in sintagma) Şurub prizonier = tijă metalică, filetată la ambele capete, care se foloseşte ca organ de îmbinare amovibilă a două sau a mai multor piese; prizon1. Se pot deosebi mai multe feluri de şuruburi de fixare:... — Şuruburi pentru fundaţii — Şuruburi prizoniere (prezoane). Soare, MAŞ. 8, cf. 26, LTR2, M. D. ENC. — Scris şi.: prisonier. — Pronunţat: -ni-er. — Pl.: prizonieri, -e. — Şi: (popular) prizoncr (alr î 1 427), (regional) prizonir (ib. 1 427/540), prizion6r (bul. fil.vi, 39, alr i 1 427), prinsionfir (alr i 1 427/51, 59, 77, 87, 107, 112, 227, 229, 243, Glosar reg., l. rom. 1962, nr. 1, 113), prinsioui6r (alr i 1 427/348), prinson6r (ib. 1 427, l. rom. 1962, nr. 4, 407), prinsonier (bl iv, 109, alr i 1 427/269, 273, 345, 347), prhisuner (alr i 1 427/295), prinzioner (ib. 1 427/1, 24, 75, 109, 125, 131, 136, 144, 150, 156, 170, 190, 370, 375, 385, 388, 740, 772), prinzonăr (ib. 1 427, mat. dialect. i, 188, Glosar reg.), prinzoniir (alr i 1 427/9, 280, 283), prinzonfr (ib. 1 427/510) s. m., prezonir, -ă s. m. şi f. — Din fr. prisonnier. — Pentru variantele de tipul prins-, prinz-, cf. p r i n s2 şi prinde (prez. ind., învechit şi regional, prinz). PRIZONIERAT s. n. Situaţia, starea de prizonier . (1); p. e x t. perioadă de timp cît cineva este prizonier (1); captivitate, (neobişnuit) prizonierie. Cf. Scînteia, ,1952, nr. 2 354. Căzuse prizonier la nemţi din prima lună şi-şi trecuse prizonieratul de doi ani la o fermă din Alsacia. Stancu, r. a. ii, 148. Nimeni nu poale şti ce s-a petrecut In lagărul In care a stat după ce a.fost eliberat din prizonieratul german. IT. Lovinescu, t. 311. Gama vastă a romanelor şi nuvelelor tipărite de curlnd cuprinde... episoade din prizonierat sau din activitatea antifascistă şi lupta partizanilor, v. rom. octombrie 1963, 185. Ptnă acuma n-o zis o vorbă de război şi de prizonierat. Lăncrănjan, c. ii, 121, cf. m. d. enc., dex. <$> F i g. Prizonieratul spiritual al ideologiei burgheze, m 1961, nr. 1, 14. — Pronunţat: -ni-e-, — Prizonier + suf. -at. PRIZONIERÎE s. f. (Neobişnuit) Prizonierat. După prizonieria lui militară, cu Toplrceanu trebuia să înjghebăm o piesă de teatru hilară, v. rom. martie 1956, i9. ; — Pronunţat: -ni-e-. ' — Prizonier + suf. -ie. PRIZONÎR s. m. v. prizonier. PRlZVĂR s. n. v. pridvor. PRIZVÎTER s. m. v. prezbiter1. PRÎ prep. v. pe. PRÎGITOÂRE s. f. v. prigitoare. PRÎHĂ s. f. (sg.) (Regional; cu sens colectiv) Scuamă (Sîngeorz Băi — Năsăud). Cf. Paşca, gl. — Etimologia necunoscută. PRÎLÉJ s. n. v. prilej. PRÎLÔG s. n. v. plrloagă. PRÎMBL vb. I v. plimba. PRÎN prep. v. prin. PRÎNGĂ prep. v. plngă. PRÎ1VJÔR s. n. v. prinzi şor. PRÎNSTIÔR s. n. v. prlnzişor. PRÎNŞ0R s. n. v. prlnzişor. PRÎNŞTI0R s. n. v. prînzişor. PRÎNTRA prep. v. printru. PRÎNTRĂ prep. v. printre. PRÎNTRU prep. v. printru. PRÎNTU prep. v. priutru. PRÎNTUÎ vb. IV v. prundul. PRÎNTURÉLE s. f. pl. v. prundurelo. PRÎNZ s. n. I. (Şi, regional, în sintagmele prlnzul mare, dex, prlnzul cel mare, cade, dex, prlnzul (ăl) mare, alr i 762/9, 708, 763/9, 708) Masă1 principală care se ia cam .la jumătatea zilei, dejun, (popular) n a m i a z ă (1); p. gêner, oricare dintre mesele1 (principale ale) zilei; s p e c. ospăţ (1), banchet, praznic, chef; (popular) prînzare (1). Clnd faci prinz sau cină, nu chema liubovnicii. tăi, nici rudele Jale. Coresi, ev. 419. Nice mă uslndi, împărate. Ca şi pre cei chemaţi de mai denainte la prlnzul tău (cca 1633). gcr i, 80/31. Să se postească plnă la alt prinz. prav. gov. 151 r/V. Zăbovindu-să gonacii cu prlndzul şi cu băutul, iale să rugară ...Iu Z)[u]m/![e]zău. Dosoftei, v. s. octombrie 44r/18, cf. anon. car., lex. mars. 238. Dar plnă a nu isprăvi prlnzul s-aii ivii de departe doi nori mari (a. 1783). gcr ii, 129/12. Prlnzul să face cu mare cheltuială şi sara să face şi comedie, la care au voie şi fimeile a privi. ist. am. 72r/l, cf. drlu, Clemens, lb. Colonelul sé puse la prlnzul maestrului Gaelano. cr (1848), l1/44. Ceasul prlnzului apropiin-du-se, boierii începură a veni. Lăpuşneanul se puse In capul mesii. Negruzzi, s. i, 150, cf. Polizu. Ard, jupuiţi de piele, Patru miei... Pentru prlnzul de popas. Alecsandri, p. ii, 105. Intr-un prinz mănlncă clş-tigui ce alege. Bolintineanu, o. 175. Dai unui om flămlnd un prinz cu care îşi poate foarte bine potoli foamea. Odobescu, s. iii, 39. Ia In fiecare zi de două ori, cu o jumătate de ceas înainte de primuri, un pahar de 250 grame. Caragiale, o. vii, 61. Acum e timpul clnd are să vină la prinz. IspireScu, l. 85. Pe clnd era tocmai vremea prlnzului, mi-am luat geamantanul şi m-am aşezat la noua gazdă. Delavrancea, t. 192, cf; ddrf, Barcianu, Alexi, w., Candrea, f. 363. Grecii aveau trei mese pe zi: dejunul, prlnzul şi cina. Bianù,..d. s. 16678 PRÎNZ - 1535 — PRÎNZ 466, cf. tdrg. Ei trccură prin trei camere plnă ce ajunseră In sala largă unde se servi prlnzul. Agîrbiceanu, a. 135. Sper să fiu acasă In Bistriţa la vremea prinzului. Rebreanu, i. 263. Eram aşteptaţi cu prihzul. Am fost serviţi aparte. IbrXileanu, a. 152, cf. ŞXineanu, d. u. Azi a lipsit de la prlnz. Rassarabescu, v. 132, cf. cade. După 10 — 15 ani de luptă încordată şi de prlnzuri mai pe sponci, va veni o zi clnd vei fi recunoscut şi consacrat. Galaction, a. 151. Fala pregătea repede prlnzul. Sadoveanu, o. x, 525. Clnd vremea prinzului veni, se aşeză pe o buturugă să se odihnească şi să mă-nlnce. Bogza, c. o. 33. Mlncăm. E ora prinzului. Pas, z. i, 267. Prlnzurile vor fi dese.şi mici. abc săn. 373. Era înainte de ora prinzului, cam la unsprezece şi jumătate. Barbu, p. 8, cf. h ii 31. Sftntul soare sus.lucea. Vremea prinzului era. Jarnîk-Bîrseanu, d. 494, cf. Vaida. Acolo să conclăneşti La toate prlnzurile, La toate amiazurile. mat. folk. 107, cf. PXsculescu, L. p. 14, gr. s. vi, 243, alr i 762/1, 5, 9, 18, 35, 49, 159, 708, 837, 840, alr sn iv h 1 083, a ix 1. La gustare Uri cal măre Şi la prlnz Un .mint, se spune despre o persoană risipitoare sau nechibzuită. Cf. Zanne, p. iii, 572. Ceasul prinzului este la cel bogat clnd voieşte, la cel sărac clnd are. id. ib. v, 91. (Prin analogie) E cel mai frumos motan al tlrgului... Clnd soseşte ceasul prinzului ... se trezeşte morocănos. Gîrleanu, n. 239. Năzdrăvanul mtnz. E sătul de iarbă şi otavă, li voi da un troc de jar la prlnz. Beniuc, v. 49. Hrana ... se administrează [animalelor] In mai multe prlnzuri In cursul unei zile. vîn. pesc. februarie 1964, 20. -0> (Rar) Prlnz diplomatic = dineu. Trei dintre.persoanele poftite la prlnzul diplomatic ce se da In acea seară se scuzau că nu pol veni. BrXtescu-Voineşti, p. 189. L o c. v b. A şedea ia prînz = a prinzi (1). Veniră de şăzură cu Isus şi cu ucenicii lui la prlnz. n. test. (1648), 1 l'V12. Constantin Vodă ... şăzlnd la' prlnzu, nimeriră doi trimişi de la Hrizea Vodă. R. Popesgu, cm i, 374. <0> Expr. (Glumeţ) A fi (cam) după prinz, se spune despre un om ameţit de băutură. Cf. Pann, p. v. iii, 9/12, Polizu, Ispirescu, u. 103, ddrf, Zanne, p. iv, 97. + S p e c. (Regional; în practicile religiei creştine) Pomană (II 1). Cf. alr ii/i h 176. li face prlnzu de şas’săptămlni. gl. olt. <> Expr. A(-i) pune (cuiva) prînzurile = a(-i) face (cuiva) pomană ¿II 1).' Cf; Pamfile, c. ţ. 345, alr ii/i h 176/605. + (Popular; şi In sintagmele prlnzul mic, prlnzul cel mic, cade, dex, prlnzul ăl mic, alr i 760/708, 760) Prima masă care se ia în cursul dimineţii, în momente care variază după regiuni şi. după anotimp (în legătură cu muncile agricole); mic dejun, (învechit şi popular) prlnzişor (2), (regional) nemiejor. Dă luni din namiezi plnă marţi la vreme dă prlnzul mic nu au contenit din foc nicidăcum. R. Greceanu, cm ii, 1-85, cf. cade; Mă blăstămai: Să n-am prlnz fără . de pllns, Nici amiaz Fără năcaz. Jabnîk-Bîrseanu, d. 195., cf. chest. viii 2/2, 26, alr 11 4 050, alr sn iv h i 083. Nici-i prlnz cu voie bună, .Nici gustare cu-aşezare, Da nici cină cu hodină. folc. transilv. i, 165.... 2. (Concretizat) Ceea ce se pregăteşte sau se mănîncă la un prînz (1); (rar) prînzare (2). Paşa ne trimite ... un prlnz care se compunea cel puţin din şaizeci de feluri de bucale. Bolintineanu, o. 266. D-apoi ce vor mai zice clnd vor gusta In plus luxosul prlnz? Alecsandri, t. 11, 243. Mergeam duclridu-mi prlnzul înşirat pe umăr. Hogaş, dr. i, 205. N-ar fi bine să vă duc.prinzul sus? Camil Petrescu, t. iii, 307. Pină îmbuc prlnzul, .mai meşteresc iar la muşte. vîn. pesc. noiembrie 1961, 22. Iată-n zori de zi ... Soţioara lui ... li aducea Prlnz de mlncătură, Vin de beutură. Alecsandri, p.. p. 188. Mă aşteaptă Tot cu apă rece-n vasă Şi cu prlnzul cald pe masă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 197. Alăturea cu drumu Ară badea cu plugu; Vine lelea cu prlnzu. şez. viii, 60. Prlnzu-n masă l-o tăsal. Bîhlea, c. p. 131.. Vădzui soare răsărind, Soacre cu prlndzuri ziind. T. Papahagi, m. 8. Să-i pui prlnzul cald pe masă, Să-i pui apă.rece-n vasă. Balade, iii, 266. Fiul meu, -da viri .In casă, Că ţi-i prlnzul cald pe masă. folc. transilv. i, 130. , 3. (Şi, regional, în sintagmele prlnzul mare, prlnzul cel mare, prlnzul ăl mare, prlnzul bun, Marian, s. r. I, 107, prlnzul cel bun, prlnzul ăl zdravăn, prlnzul boieresc, prlnzul păcurăresc, Densusianu, ţ. h. 330, prlnzul sterparilor, id. ib., prlnzul stărpăresc, id. ib., prlnzul ţiganului, h iii 280) Mijlocul zilei, corespunzător aproximativ orei 12 (cînd se ia prînzul 1), amiază, (popular) n amiază (1); p. ext. (popular; şi, regional, in sintagmele prlnzul mic, prlnzul cel mic) moment al zilei, situat în cursul dimineţii, cînd se ia prînzul (1); p. ext. (popular) interval de timp (care variază după regiuni şi anotimpuri) cuprins între răsăritul soarelui si amiază; (regional) prînzare (3). Şi peste puţin, iată ajunge şi prlnzul. Kotzebue, u. 19724, cf. Polizu, ddrf. Prlnz sau prlnzul cel mare, clnd soarele a străbătut jumătate din urcuşul cerului, ceea ce-ar fi pe la ora 9 sau 10 înainte de amiază. Pamfile, cer. 31. Scoală, scoală, să te duci la lucru, să nu ne apuce prinzi lucrlnd. Rebreanu, i, 44, cf. ŞXi-neanu, d. u., cade. Se apropia prlnzul şi nu se luase nici o hotărlre. Galan, -z. r.- 12, cf. Alecsandri, p. p . 395. Prlnzu boieresc sau gustarea (ameazu). h v 189, cf. Marian, s. r. i, 107, Densusianu, ţ. h. 330. Plnă acolo te duci un prlnz. Ciauşanu, gl., cf. gr. s. vi, 243, bl vi, 202, alr 1 185/786, 792, 900, 932. <$> (Precedat de prepoziţii) Sosind In prlnz perşii la Afelas şi, de mai nainte Inţăleglnd cum la Artemissia străjuiesc puţine vasă greceşti..., socotea clnd le-ar putea să le doblndească. Herodot (1645), 430. Clnd au fost slmbătă pe-a prlnzul cel mare, iată că au sosit Bechir Aga-, N. Costin, ap. tdrg. Purceglndu den B.ucureşti la mai 13 ..., merglndu de prlnzu de s-au ospătat la salul Radului căpitanul, la Dudeşti, şi de acolo ...au mers spre Obileşti. R. Greceanu, cm ii, 145. Pe prlnzu au mers tn Aglrbiei. Şincai, hr. ii, 253/29. Iară clnd fu cătră prlnzul mare Obliceşte venind de departe O grămadă de păglni călare. Budai-De-leanu, ţ. 248. Putea cineva să ajungă de prinz plecind din Veneţia, cr (1848), 451/61. La prlnz bărbatu-ţi acasă clnd vine... Tu du-ie la dlnsul cu firea-ţi cea dulce. Pann, p. v. i, 56/6, cf. Polizu. La prinz ne oprirăm la un orăşel ce .se cheamă Tecuci. Bolintineanu, o. 275. Cam pe la prlnzul cel -mare>ne-aflam iar In Folticeni. Creangă, o. 243. Sosim pe la prlnzul cel mare In Clmpulung. Vlahuţă, r. p. 121, cf. Barcianu. Soarele s-apropia de prlnzul cel mare. Adam, r. 7, cf. Alexi, w., tdrg. Cam pe la prlnzu ăl mare, ll apucă, nene, pe de urmă o vijulie. Sterescu, n. 1054. Plecasem din zori, cu .sloboda, cu glnd să ne întoarcem ■ pe la prlnz. Hogaş, m. n. 99. Pe la prlnzul cel mic nu mai trecea pui de om. Rebreanu,- i. 424. 1nlorclndu-mă la prlnz de la birou, am poposit ca de obicei la „Mircea". BrXescu, o. a. ii, 209. In fiecare zi la-prlnz, clnd ies de la minister, mă. urc In autobuz. Sebastian, t.- 33. Azi- era apelul lucrătorilor la masa de prlnz .şi repaos. rApGHEZi, b. 141. Se deşteptă-abia la prlnz clnd soarele era sus pe cer. CXlinescu, e. o. i, 307. Bălcescu se grăbi să plece spre: prlnzul. mic. Camil; Petrescu* o. ..ii, 143. Ml ine spre prlnz am să . te vizitez acasă. Stancu, r. a: iii, 65; Şpuneji-mi cit vă trebuie şi la prlnz aveţi banii.- Beniuc, m. c, i, 51. Veneam astăzi la prinz spre casă. H. Lovinescu, t. 243.- Mă intllnii pe la prinz cu Albei. Pbeda, m. 10, cf. t decembrie 1962, 35. La prinz a sosit de la divizie un curier special, v. rom. octombrie 1964, 65.. Poporul Impărţeşte astfel: la prlnşor (pre la 8), la prlnz (pre la 10), la prlnzul ăl zdravăn sau ziua jumătate. H iv 163. Mă sculam in prlnzul mare, Mă-nchinăm la sflntul soare. Teodorescu, p. p. 272. Te scoli In prlnzu mare Clndu-i ciurda-n ză-cătoare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 422. Pe-a prlnz a zis cătră tată-său. Sbiera, p. 152. Şi merg, şi merg, pină colo cătră prlndzul cel bun. Reteganul, p. i, 33. Clnd a fost la prlnzul mare, Vinea un căpitan călare. Doine, 92, cf. şez. iv, 138, Bibicescu, p. p. 151, alr sn iv h 1 083, 1 084. Viri’ cu mine-n codrul verde ... Să cer de la el iertare Plnă mini la prlnzul mare. Balade, iii, 254. Pllng la prlnz şi pling sara, Pllng toată ziulica. folc.. transilv. i, 267. Mlndra privighetoare Clntă 16678 PRlNZ — 1536 — PRINZI sără pe răcoare, Dimineaţa-n prlnzul mare. folc. mold. i, 125. Ce vieţuitoare umblă dimineaţa in patru picere, la prinz In două şi seara in trei? (Omul), pop., ap. gcr ii, 372. <0> înainte de prinz sau înaintea prinsului, (regional) (pe) sub prînz(ul) = in prima parte a zilei; înainte de amiază, înainte de masă. Cf. Polizu, ddrf, tdrg. Arăta In fiecare zi înainte de prinz hlrtiile pe care le primise. Călinescu, s. 111. Pe sub prlnzul, adică timpul dintre răsărit şi prinz. h xi 7, cf. ix 194. După prinz - a) în- a doua parte a zilei, între amiază şi seară; după amiază, după masă. De acolo, după prinz, au-mers spre Obileşti. R. Gregeanu, cm ii, 145. După prinz ieşiră cu împăratul spre Inttmpinarea trupului lui Selim. Văcărescul, ist. 260. Vom ajunge acolo după prinz. cr (1848), 78/76. Intr-o 'zi el dormea după prinz. Negruzzi, s. i, 21, cf. Polizu. Pentru-n-tlia dată După prinz să doarmă! Alexandrescu, o. i, 231. După prinz oamenii mai stau de vorbă. Slavi«, n. i, 62. După prinz zmeul duse pe Făt Frumos in cămara cu armele. Ispirescu., l. 21. După prinz înaintăm prin strlmtoarea aceasta întunecoasă. Vlahuţă, o. a. ii, 136, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. După prinz ne vin iar clţiva prieteni. Brătescu-Voineşti, p. 80. După prinz ... cobori In stradă şi se plimbă ca de o-bicei. Agîrbiceanu, a. 483. Să-mi aduni după prinz pe flăcăi. Gîrleanu, n. 134, „cf. Şăineanu, d. u. Ziua din ajun, după prln'z, un chin. Bassarabescu, s. N. 17. După prinz să' raporteze bătrlnului cum aii lucrat. Rebreanu, r. i, 119. Plnă pe după prinz avem 0 zăpadă de două palme. Galaction, o. a. ii, 225. După prinz, tn timp ce dumnealui cetea ziarul ..., coana Vicloriţa găsea totdeauna ceva de făcut. Bră-escu, o. a. ii, 292.‘După prinz am hotărit să luăm drumul înapoi. Sadoveanu, o. viii, 508, cf. Iordan, l. r>. a. 508, bul. fiL. x, 70. După prinz ... aducea cafeaua In birou. Călinescu, b. i. 28. După prinz ne înţelesesem să mergem pe la ai noştri. Preda, î. 102, cf. h i 7, ii 28, xvm 45. Un ceas ai dimineţii plăteşte cit trei după prinz. Pann, p. v. i, 151/20, cf. Zanne, p. i, 28; b) (la pl. art.) în fiecare după-amiază. li plăceau colţurile ascunse, umbra liniştită a pomilor din grădină, unde se ducea să citească după-prinzurile. Bassarabf/scu, v. 17. (Rar) După prtnză sau (regional) din prinz înainte = în a doua parte a zilei, între amiază şi seară; după amiază, după masă. După ieşirea din ciasă, in după prlnza acelei zile, Jie adunăm clţi eram. AL Lupului, P. G. 127, Cf. BUL. FIL. X, 70, FORM. CUV. I, 115, H xvm 45. E x p r. (Rar) Din zori In prinz = toată dimineaţa. Dormeau pantofii albi de praf ai negustorului, mărturisind parcă drumul lung, bătut pe calda-rlmuri din zori In prinz. conv. lit. xliii, 1 056. (învechit, rar) Din prinz plnă-n cină = toată ziuă. Aşa ţiganii cu traista plină, Intră Alba-şi Flăminda miihd, Sfătuia din prinz plnă in cină. Budai-Deleanu, ţ. 87. 4 (Prin Ban.; în sintagma) Prinz de pămint = bucată de pămint pe care o poate lucra un om pînă la prinz (3). Cf. cade. 4- P. g-e n e r. (Regional) Fiecare dintre momentele (principale ale) zilei corespunzătoare unui prinz (1); fiecare dintre părţile unei zile. Ciobanii împart ziua th patru prlnzuri. h xv 81. Se-desclntă ... cu un cuţit ...de cile trei ori in trei prlnzuri: dimineaţa, de amiaza şi sara. Pamfile, b. 59. 4. (Regional; concretizat; şi In sintagmele prlnzul cel mare, prlnzul cel mic, h xvi 296, prlnzul cel bun) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prînz (3). Soarele era la prlnzul cel mare şi Irina aşezase toate In bună regulă, n. rev. r. i, nr. 1, 34. Soarele era la prinz clnd ajunserăm In Panaci. Hogaş, dr. i, 147, cf. h ix 72, xvi 227, 259, 296. Clnd s-au trezit ei era acum soarele la prlnzul cel mare. Sbiera, i>. 143. Uite că-i soarele pe la prlnzul cel bun şi eu numai acum mă ridic. Reteganul, ap. cade. 5. (Transilv.; şi în sintagmele prlnzul mare, alr i 1 236/283, prlnzul cel mare, ib. 1 236/217, 343) Miazăzi (1). Cf. alr i 1 236/345. — Pl.: prlnzuri. — Şi: (rar) prlnzâ s. f. — Lat. prandium. PRÎNZ A vb. I v. prinzi. PRINZARE s. t. 1. (Popular) Acţiunea de a prlnza (v. prinzi l);p. ext. prînz (t). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, bul. fil. ii, 109. Doi caşi ...să ne fie de prin-zare. Sadoveanu, o. vui, 539, cf. dex. Să-fi iei un dar de la min,e, Trei mioare de frigare ...Ca să-ţi fie de primare. Alecsandri, p. p. 54. Alege-mi ... Un berbece de căldare... Să ne fie de prlnzare. Teodorescu, p. p. 593. Te-am Intlrdziat Cu demlncare, Cu vin de prlndzare! mat. folk. 26. E mline o zi mare, Face taica d-o prlnzare. Păsculescu, l. p. 159. <£> L o e. v b. (învechit şi regional) A sta (sau a şedea) la prlnzare = a primi (1). La prlnzare rar şedea, iară la cină mult mlnca C. Cantacuzino, cm i, 79, cf. ddbf, tdrg. A stat la prinzare sub saivan. Sadoveanu, o. x, 350. Şade la prlnzare Mihnea Vodă cel cruntat. Alecsandri, f. p. 201. 2. (Rar; concretizat) Prînz (2). Îşi isprăviseră şi ei primar ea., din pită neagră ,şi,brtnză tn scoarţă de brad. Sadoveanu, o. ix, 193. Bună prlnzare am avut şi vrednică muiere mă îngrijeşte, id. ib. xv, 446, cf. dex. 3. (Regional) Prînz (3). Nainte murgul trecea, Savai cale d-o prlndzare. pop., ap. Odobescu, s. ii, 432, cf. h iv 252, ix 143. — Şd: (învechit) prlnzire s. f. Polizu, ddrf, bul. fil. n, 109. — V. prlnza. PRiNZĂ s. f. v. prinz. PRÎNZĂŞ4R s. n. v. prlnzişor. FRÎXZCEÂN s. n. (Regional) Prînzişor (4) (Pădu-roiu^Piteşti). Cf. Udresc.u, gl. Pe sub prinz, pe la prlmcean, Să m-aştepţi puicuţo-it deal Cu friptură şi tain, Cu guriţă şi cu vin. id. ib. — Pl.: prinzeene, — Prînz + suf. -(u)cean. PRÎNZCIOR s. n. v. prlnzişor. PRÎNZ! vb.. IV. 1. Intranz., A mînca (1) la prînz (3), a dejuna, (învechit şi regional) a m,e -r i n <1 a (1), (regional) a tniezăza; p. g e n e r. (învechit şi regional) a rainca (1) în. oricare dintre momentele (principale ale) zilei; (regional) a prînzui. Ăstădzi vor prlndzl cu niine. Palia (1581), 180/17. Blămu să prindzim (cea 1600)< cuv. d. bătr. ii, 190/8. Şi primind ei, unul gustă sealină. M'oxa, 354/27. Rugă pre unul den farisei ca s’ă primă cu el. N. test. (1648), 76v/19. Aflind un loc cu şes de pajişte, descălecări şi şedzură să piindzmcă. Dosoftei, v. s. noiembrie 118v/21. Şi tot păminţul primea. Biblia (1688), 2042/50, cf. anon. car., lex. mArs. 238. Te cheamă stăpll]nul să prtnzăşti cu ‘dinsul (ccâ 1705). Gcr i, 352/12. Aţi prln-Z,it ...la masa tătlni-său. Petrovici, p. 48/13. Merglnd prin plimbarea grădinii şi găsind mlncare ieftină, rămin să prlnzesc. Golesou, î. 54, cf. drlu, lb. Însuşi craiul primea intr-o zi cu plugarii săi. Mumulea;nu, c. 7/16. După aceasta primiră părţile vrăjmaşe prieteneşte, împreună, gt (1838), 121/9, cf. Tîmpeanul, g. 46/19. El au primit cu ai săi. Bărac, .t. 38/9. Vei prinzi cu mine. cr (1848), 61/73. Socoti că este vremea să-şi capete de prinzit. Pann, p. y, i, 24/8. Se făcuse de ştire tuturor boierilor ...să vie să primească la curte. Ne-gruzzi, s. i, 148, cf. Polizu. Mline vom prinzi împreună. Bol’Intinesnu, o. 401. Pe clnd primeau, baba ieşi plnă tn grajd. Eminescu, n. 22. Simbătă seara am primit cu domnişoarele. Caragiale, 6. vii, 6. Se obişnuiesc foarte in curlnd să primească şi să cineze ta Sărărie. Slavici, o. ii, 180, cf. ddrf. In ceasul dimineţii, Clnd primesc acei ce au, în cetate-aici erau ... Toţi străjerii. Coşbuc, p. i, 326, cf. Barcianu. Ei primiră şi trecură noaptea la Matei. D. Zamfirescu, v. Ţ. 188, cf. Alexi, w., tdrg. Te rugăm să vii să primeşti cu noi. Brătescu-Voineşti, p. 171. îndată 16685 PRÎNZIRE — 1537- — PRÎNZUI ce prinzi se strecură pe uşe şi se duse să privească petrecerea minerilor. Agîrbiceanu, a. 138. în ziua aceea primii cu părintele Ilarie. Hooaş, dr. ii, 62, cf. Şăineanu, d. u., cade. Am primit împreună. Galaction, a. 275. Prlnzea la popotă. BrXescu, a. 244. în curte, pe nişte pociumbi, s-au făcut nişte mese la care prinzeau cătanele. Vlasiu, a. p. 213. Se cobori să prlmeasiă la un restaurant obscur. Sadoveanu, 'o. viii, 235. îşi trăise copilăria fără a prinzi vreodată ca lumea. CXlinescu, s. 499. Cei doi îşi deschiseră raniţele şi începură să primească, v. rom. februarie 1954, 239. La amiază... am poposit lnlr-un sal ca să primim. ib. august 1958, 77. Ne-am dus tn casă după aceea, cu toţii, ca să primim. LXncrXnjan, c. i, 30. Spre amiază ne-am retras către „umbrar" cu glnd să prlnzim. vîn. pesc. mai 1964, 7. Omul ia In gură ceva, prinde. h ix 7, cf. x 489, xi 489. Noi de masă-fi mulţumim, Că n-am venit să prlnzim. Jarnîk-Bîrseanu, d. 493. Haideţi, surori, să prlnziqi. Marian, î. 259.',Mirele şi*a primit. Bud, p. p. 15. Da la masă cine prinde?. Densusianu, ţ. h. 269. Haida, soacră, să prlnzim. Bîrlea, c. p. 131. Să văd ... D'imineaţa ie-a prlndzl. T. Papahagi, m. 23. Acolo prind toţ cu naşa. arh. folk. iii, 53, cf. alr sn iv h 1 083, 1 084. Vodă... Şade la masă, prlnzeşte. Balade, ii, 311. N-am venit eu să primesc, Ci-am venit să-ţi povestesc, folc. transilv. i, 48. Cum îşi va găti, aşa va primi. Pann, p. v, ii, 21/5, cf. Zanne, p. iii, 568. <> (Cu complement intern)' Părinciorii mei Primul ce primesc Nu mi-l pot prinzi. Teodorescu, p. p. 46. Prlnzul să rm-l poţi prinzi Pin’ la mine vei glndi. f (1891), 7. 2. Tranz. (Regional; complementul indică oameni) A servi, a oferi un prînz (1) (Slncel — Blaj). Viciu, col. 39. Clnd o fi mline la prim ... Să-l prlnzim, să-l ospătăm, id. ib. — Prez. ind.: primesc şi (învechit şi regional) prind (anon. car., alr i 763/837, 840), pers. 2 şi (regional) prinzi (alr i 763/837), pers. 3 şi (regional) prinde, primă, pers. 6 şi'(regional) prind; conjunct.: pers. 3 şi (învechit) să prinză. — Şi: (regional) prînzâ vb. I. — V. prinz. Cf. lat. prandere. PRÎNZÎRE s. f. v. prînzare. PRÎNZIŞOR s. n. 1. (învechit şi regional) Diminutiv al lui prlnz (1); (învechit şi regional) prînzuţ (I 1), prînzuleţ (1). Cf. lex. marş. 238, ddrf, cade. 2. (învechit şi popular) Prima masă1 care se ia in cursul dimineţii, în momente care variază după regiuni şi după anotimp (în legătură cu muncile agricole); mic dejun, (popular) prînz (1), (regional) nemiejor. Cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Am ajuns... in poiană tocmai la vremea prlnzişorului. Sadoveanu, o. iii, 491, cf. dex, chest. viii 2/12, Lexic reg. 13. + Spec. (Regional, mai ales prin Ban.; în practicile religiei creştine) Pomană (II 1) care se face în cursul dimineţii, în primele 8 — 9 zile după moartea cuiva. Prlndzi-şorul şi cinişoara se fac plnă la nouă dzfle după ieşirea sufletului. Marian, î. 189, cf. ddrf, com. Liuba. 3. (Concretizat; rar) Ceea ce se pregăteşte sau se mănlncă la prînzişor (2). Ulise şi porcarul... Făcură fac la vatră dimineaţa, Gătiră prlnzişorul. Murnu, o. 269. 4. (Popular; adesea precedat de prepoziţii; şi, regional, în sintagma prlmciorul ’ăl mic) Moment al zilei, situat de obicei în primele ore ale dimineţii, cînd se ia prînzişorul (2), (regional) prînzuţ (II), prlnz-cean ; p. ext. interval de timp (care variază după regiuni şi anotimpuri) cuprins în prima parte a zilei. Fireasca împărţire a zilei dintru-nceput au fost In trii testimpuri, In timpul resărirei, In al prlnzişorului ... şi In timpul tocei numit pomerează (chindie). Săulescu, hh. i, X/5. în laşi oamenii nu.se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm plnă la prînzişor.. ,Ne-gruzzi, s. i, 297, cf. Polizu. Românii impari ziua ... In următorul chip; răsărirea (soare răsare); prlnzişorul, clnd e soarele de trei suliţi ... Alecsandri, p. p. 395, cf. Jipescu, o. 113. Pe la prînzişor porneşte spre casă. Creangă, o. 57, cf. Marian, s. r. i, 107,, tdrg. Pe la prînzişor dădu drumul vitelor să mai pască. Rebreanu, i. 93. Prînzuţ, prînzişor ... clnd soarele este cam de trei suliţi sau la a treia parte din urcuş. Pamfile, cer. 31. Pe la prînzişor, adică de la 130 — g ceasuri, clnd e obiceiul să se facă popas ..., vine şi femeia cu demlncarea. id. i. c. 372. A adormit, cu faţa spre răsărit .:. pe la prlmciorul ăl mic. Lungianu, ap. cade. Cam pe la prlnziştior numai ce aud vocea de trompetă a preulesei. AL Lupului, p. g. 130, cf. h ii, iv, v, viii2, IX, X, XI., XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, xviii. Şi colea pe la prînzişor [oastea] se porni mai departe. Marian, t. 116. Nu ţinu lupta plnă la prlnzi-■şor, şi cătanele... erau bătute. Reteganul, p. 1, 31. Clnd a fost la prlndzişor Mai puşca ■ clle-un fecior. id. tr. 20, cf. Doine, 106, Bibicescu, p.. p. 151. Clnd se scoală Pescăruş împăratul, colea pe la prînzişor, îl cuprinde jalea. RXdulescu-Codin, î. 137. M-am sculat pe la prînzişor Şi-ncălecai pe-un mlnzişor. Pamfile, b. 18. SăSerai pin la prlnzor. Densusianu, ţ. h. 132. Aşteptai păn la prlnşor. gr. s. v, 98. 5. (Regional) Loc de pe bolta cerească in care se află soarele (sau luna) la prînzişor (4); (regional) prlnzuşor. Soarele nu ne aşteaptă, acuşi se suie-.la prln-zişor. Sadoveanu, o. xui, 93. Pin se-ncalţă la picior, Soarele-i la prînzişor. Jarnîk-Bîrseanu, d. 174. Uite că-i soarele la prînzişor şi eu numai acum mp. scoL Reteganul, ap. cade. Cln(d) soarili-m prlndzişor, Mai vinea op(t) talharaş(i). Vasiliu, c. 81. Luna-i sus la prînzişor. Pamfile, c. ţ. 181. Suie soare la prln-jor, Vin socriţe la nurori. L. Costin, gr. bXn. ii, 158. — PI.: prlnzişo.are. — Şi: (regional) prlnziştior, prînzăşor (h x 538), prinzci6r, prînzşor (cade), prlnjâr, prinstlor (h xvi 383), prlnş6r, prlnştior (ib. ix 130) s. n. — Prinz + suf. -işor. — Pentru varianta prinz-cior, cf. prînzuc. PRÎNZIŞTlâR s. n. v. prînzişor. PRÎNZÎT1 s. n. Faptul de a prinzi (1). Descă-leclnd acolo pentru primit (sfîrşitul sec. XVIII), ap. DDRF, Cf. DEX. — V. prinzi. PHÎfiZÎT2, -Ă adj. (Transilv.; despre oameni) Care a mîncat (la prînz 3). Cf. lb, drlu. Cei mai mulţi săteni veniră prlnziţi la biserică. Agîrbiceanu, a. 113. — PI.: prlnziţi, -le. — V. prinzi. PRÎNZITOR s. n. (învechit şi regional) Sufragerie; cantină. Cf. drlu, lm. Ea ll lua de mină, ll conducea In micul primilor unde cinaseră. Agîrbiceanu, l. t. 354. Trecu .prin eurte In clădirea de alături, unde se afla primitorul companiei. Vornic, p. 205, cf. dex, com. din Timişoara. + (Regional) Mobilier pentru sufragerie. Am cum,p,ăral un primitor din lemn de stejar. Com. din fostul judeţ Tîrnava MicX. — PI.: primitoare. — Prinzi + suf. -lor. PRÎ1VZNTJÎ vb. IV v. prăznul. PRÎNZŞdR s. n. v. prînzişor. PRÎNZÎIC s. n. (sg.) (Prin Mar am.) Diminutiv al lui p r î n z (2). Măi Vileane, păşi acasă, Căprlnzucu-i cald pe masă. Bîrlea, b. 31. — Prlnz + suf. -uc. PRÎNZUf vb. IV. In tranz. (Prin Mold., prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) A prinzi (1). alr i 761/522, 558, 798, .803. Vodă acuma prln-zuieşte Şi cu sfetnici sfătuieşte. Udrescu, gl. — Prez. ind.: prlmuiesc. — Prinz + suf. -ui. 16695 PRÎNZULEŢ — 1538 — PRÎSNEL PRÎiVZlTLfiŢ s. n. 1. (învechit şi regional) Diminutiv al lui prinz (1); (învcchit şi regional) prînzişor (1), prîn/.uţ (I 1). Cf. Pann, p. v. i, 24/19, Polizu, Cihac, i, 215, lm, ddrf, cade, dex. 2. (Regional) Pomană (II 1). Com. din Făureşti — Drăgăşani. — Pl.: prlnzulcţe. — Prînz -f suf. -uleţ. PRÎNZURÎXE s. n. pl. (în poezia populară) Diminutiv al lui prlnzuri, v. p r înz (3). De cu seară ploi, ninsoare, Peste noapte viforeală, Prinzurele Cu rorele. Teodorescu, p. p. 74. De la prinzurele Te-au apucat junghiurele. Bud, p. p. 20. — Prinz + suf. -urelc. PRÎIVZUŞ6R s.n. (Regional) Prînzişor (5) (Zlagna — Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 158. — Pl.: prtnzuşoare. — Prinz + suf. -uşor. PRÎNZÎJŢ s. n. I. Diminutiv al lui p r 1 n z. 1. (învechit şi regional) Prlnzişor (1). Cf. dulii, cade, dex. Prlnzuţul lui — In casă, la masă. folc. transilv. i, 89. 2. (Prin vestul Transilv.) Cf. prinz (3). Slujbă mtndră face-oi ... Zori dă ziuă liturghie, Pă la prlnzuţ slujbă sftntă. Alexici, l. p. 156. II. (Regional) Prînzişor (4). Cf. Marian, s. r. i, 107. Âdunlndu-se cam pe Ia prtnzuf la gazda ..., se aşază la masă. Pamfile, cr. 168, cf. id. cer. 31, cade. — PI.: prtnzuţuri. dex. — Prinz -f suf. -uf. PRÎSÂD s. m. (sg.) (Bot.; regional) 1. Crăpuşnic (Cirsium furieris). Borza, d, 48. <ţ> Prtsad de clmp = scai (Cirsium vulgare), id. ib. 49. 2. C o m p u s : prlsad-de-cîmp = scai măgăresc (Onopordon acanthium). Borza, d. 120. — Etimologia necunoscută. Cf. p r ă s a d. PRÎSCAVIŢĂ1 s. f. (Regional) Bătătură în lalpă (Costeşti — Băile Herculane). aliim i/i h 188/840. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Din ser. prskalica. PRÎSCAVIŢĂ2 s. f. (Regional) Instrument muzical nedefinit mai de aproape (Teregova — Caransebeş). H xvm 284. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PRÎSCÎTÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre fusul de tors) A sfirii (clnd se toarce cu el) (Totorcni — Beiuş). Cf. A i 22. Fusu prlscileşle. ib. — Prez. ind. pers. 3: prlsclteşte. — Probabil formaţie onomatopeică. Cf. prls-liţă. PRÎSCOPÂLĂ s. f. v. prlşcopală. PRÎSLE s. m. v. prislea. PRÎSI.EA s. m. Băiatul cel mai tînăr dintre mai mulţi fraţi, considerat în raport cu aceştia, mezin (O; p- gener. apelativ pentru un copil mic sau pentru cel mai mic dintre mai mulţi copii. Cf. Polizu, Cihac, ii, 317. A sărutat cu toată căldura pe iubitul ei prislea. Cahagiale, o. ii, 33. Aveau trei feciori: ăl mai mare să fi avut şapte anişori, ăl mijlociu vreo şase şi prislea vreo patru. id. s. 109. Mumele-şi luau nepoţii şi copiii cei mai mici, prlslele, de, tn poală. Delavrancea, s. 217, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., tdrg. Dintre toţi, treisprezece fraţi, — opt fele şi cinci băieţi — era cel mai mic: prislea. Chiriţescu, gr. 191. Prislea cere ceva mămichii şi căpitanul tl dojeneşte. Brătescu-Voineşti, ap. cade, cf. Pascu, s. 301, Şăineanu, d. u. Slnt bucuros acuma că văd şi pe prislea al său. Sadoveanu, o. xiii, 687. Intr-un pat de fier ... dormea prislea familiei, Bănică bănicică. Stancu, d. 390. S-a Intlmplal ca prislea să apară abia pe la crucea amiezii ieşind In patru labe din jireadă. v. rom. ianuarie 1957, 33. <> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) îşi pusese In glnd să-şi deie pe prislea de Vlad l/i şcolile din Piatră, ap. tdrg. — Pl.: (rar) prlsli (Polizu) şi (n.) prtsle. — Şi: (învechit şi regional) prisnea (ddrf, tdrg, Pascu, s. 301, Scriban, d., Udrescu, gl.), prăslc (ddrf, Şăi~ neanu, d. u.; accentuat şi prăsle, Cihac, ii, 317), (învechit) prislc (Polizu, Barcianu, Alexi, w.), părsl6 (Cihac, ii, 317), (regional) prăslea (Graur, e. 132), pirslca (tdrg, Pascu, s. 301, Scriban, d., Graur, e. 132) s. m. — Cf. p r 1 s n e 1. PRÎSLfil s. m. (Regional) Localnic (Feldru — Nă-săud). Coman, GL. Nu-s prtslei de pe-aici ca să cunosc toţi oamenii, id-. ib. — Pl.: prtslei. — Cf. prislea. PRÎSLIŢĂ s. f. (Ban. şi prin Transilv.) Furcă de tors (ornamentată). Cf. h xvm 262, 284. Felele te bat, Fetele Cu furcile, Babele Cu drugile, Neveste Cu pristiţe. Bibicescu, p. p. 307, com. din Ort avi ţa, L. Costin, gr. băn. ii, 159, Coman, gl. — Pl.: prlslite. — Şi: prîzliţă (Coman, gl.), pres-liţu (Gămulescu, e. s. 179), prisliţă (dm), prişliţă (h xviii 262) s. f. — Din ser. preslica. PRÎSLOc s. n. v. pnisluc. PHÎSNEÂ1 s. f, v. prlsnel. PRÎSIVEA2 s. ni. v. prislea. PRÎSArEL s. n. ]. 1. Parte (conică) sau şaibă terminată cu un virf ascuţit de la capătul interior al fusului de tors, care, prin greutatea ei, face ca fusul să se învîrtească mai uşor 111 timpul torsului; titirez, (regional) măciucă (I 2), moţ1 (7 c), muc (Ii 3 i). Cf. Klein, v. 406, 407, drlu, lb, Barcianu, Polizu, Cihac, ii, 293, Alexi, w., tdrg, Pamfile, i. c. 209. Un filil aprins ... se fixează intr-un pristăn de la un fus de tors. Păcală, m. r. 257, cf. Pascu, s. 219. O şi cam necăjesc [pe mireasă] fiindcă i/i capul fusului nu-i dau „pristăn", ci, un măr, o bucată de. pline ... ca să scape fusul cil mai des. Dragomir, o. m. 55, cf. cade, Scriban, d., DEX, H XVII 8, REV. CRIT.. III,. 166, VlCIU, GL., CV 1950, nr. 4, 33, alr x. 1 270, a i 17, 20, 26, 35, 36, ii 3, 4, 6, 8, 12, v 15, ix 12. + P. e x t. (Mold.) Fus (mic). Cf. Scriban, d., h x 33, 357, 508, 512. . .. 2. Jucărie mică făcută din metal, din lemn etc, cu un vîrf ascuţit, care poate fi rotită.pe o suprafaţă plană; titirez, şflrlează. Cf. Gheţie, r. m, Prislănul ..., avlnd .fornm fusului de tors, se răsuceşte o dată bine Intre degete, apoi se scapă in jos şi se lasă să se învîrtească singur. Păcală, m. r. 420. Alanasie ... începe a se roti, să fi jurat că-i un prislene viu. Bănuţ, t. p. 114, cf. cade, Scriban, d. li făcea tn atelierul lor de dulgherie un sptrnel. Preda, r. 223, cf. dex, com. Marian, şez. v, 116, i. cr. i, 122, Novacoviciu, c. b. i, 16, A v 14, 15, 16, vi 26, Lexic reg. ii, 52, mat. dialect, i, 235, Teaha, c. n. 257. <0> (Ca termen de comparaţie, mai ales pe lingă verbe de mişcare, sugerează ideea de iuţeală, de sprinteneală, de vioiciune) Apoi, ca prislenul, zbură ... peste bazaltul străzilor. Codru-Drăguşanu, c. 165. Ca pe un prisnel tnvir-teşte trupul. Eminescu, n. 139. Moşneagul, iute ca un prlsnel, aşterne ţolul. Creangă, o. 23. A început să ne spună că păminlul sc Invlrte ca prisnelul. Slavici, n. i, 191. Auzind ... vorbele din urmă, ca priznărul se-nvlrti o dală şi o luă la picior, f (1888),-37'¡'Se Irivîr-tea ca un prisnel. AgÎrbiceanu, a. 286, cf. Şăineanu, 16712 PRÎSNEL — 1539 — PRÎSNI2 D. u. Cucoana Caiinca se Irivlrli ca un prisnel, cobori In pivniţă şi se întoarse repede. Sadoveanu, o. v, 351. Săltă In sus ca un splrnel vrăjit. Stancu, ş. 30. Umbla cum li prlsnelul. -v. rom. februarie 1955, 149. Iată şi bala de fus Ca un priznăr s firi ind. conv. lit. v, 115. Slnt-llie ... ca un prisnel se Invlrteşte încolo şi încoace. Marian, t. 290. Eram om sprinten ca pris-nelul. Reteganul, v. v, 81. Flăcăul se purta harnic de minune şi era ca un prisnel In toate părţile, şez. viii, 65. Un glonţ de slnge închegat ... s-a Invlrtit ca un pristin, de mai multe ori prin casă. Frîncu-Can-drea, m.. 293. Se-nvlrteşte ca un splrnel. i. cr. iv, 186. (Adverbial) Umblă prisnel in toate părţile, ca o fală de cincisprezece ani. săm. iii, 169. Umblă splrnel şi-i povăţuieşte pe oameni să se judece: Stancu, d. 258. Se-nvlrtea prisnel In jurul namilei de tun. v. rom. noiembrie 1953, 100. -O- Expr. (Regional) A-i umbla (cuiva) iute pristenul, se zice despre cineva foarte vioi; iute şi harnic. Aşa de iute făcea, aşa de iute li umbla pristenul, Incit mama lui Petru n-avea timp să se mire îndestul. Reteganul, p. ii, 46. + (Familiar) Epitet pentru un copil (mic şi) foarte vioi sau pentru un om iute, ager. Cf. Zanne, p. iii, 323. Taci că te-aude şi le viră-n tolbă, prlsnelul naibii. Hogaş, dr. i, 127, cf. Scriban, d. 3. Numele mai multor părţi ale morii: a) cring. Prlsnelul este alcătuit din 7 şitori sau şiştori prinse la amlndouă capetele In tlrcoale. Dame, t. 152, cf. 162, tdrg, Pamfile, i. o. 185. Valul e alcătuit din 7 şuş-tori înfipte Iri cele 2 prislene. Păcală, m. h. 466, cf. Pascu, s. 219, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Yaida, alr sn i h 162; b) (prin Munt. şi prin Transilv.; în forma prisnel) ansamblu alcătuit din fusul de fier şi din cilindrul acţionat de roata cu măsele. Roata cu măsâle Invlrte prisnelul care e înţepenit In piatra alergătoare, hem 83?, cf. h ix 439; c) (regional) fiecare dintre cele două discuri de lemn sau de metal care formează capetele cilindrului; (regional) tîr-coală. Cf. Scriban, d., com. din Sălişte—Sibiu ; d) (regional ; în formă priznel) bucată de fier în formă de farfurioară, fixată pe posadă, Jn care se. invlrteşte capătul de jos a) fusului de la cringul morii (Gura Săraţii — Buzău). Cf. alr sn i.h 165/728; c) (prin Munt.; în formele prisnel, prizmcl) axul roţii la moara de apă; (regional) fus, grindei. Acelui care Invlrteşte roata li zice fus sau prizmcl. h iv 98, cf. 156. . 4. (Prin Transilv. şi.prin Maram.; în formele priznel, prisnel, priznel) Bucea (la roata carului). Făcui car de mărgean Cu juguri de tulipan, Cu prisnelc de inele, Cu butuci de mere dulci, v (1889), 55, com. din Maramureş, Paşca, gl.., mat. dialect, i, 287, Glosar reg. 5. (Prin nordul Mold. şi prin Bucov.) Disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare şi de care îşi atirnă ciobanii cuţitul, punga etc.; (regional) prîsnic1. Cf. tdrg, com. din Straja — Rădăuţi, a vi 9, Glosar reg; + (Transilv. şi prin Bucov.; mai ales la pl.) .■ Ornamentaţii din nasturi, discuri metalice etc. folosite, mai ales la chimir. Trei cai bra-şoveneşti Cu frlnele-mpărăteşti, Cu zalele tătăreşti, Cu prisnelele-aurii, F (1874), 104. Velinţa e împodobită cu diferţi bureţi de mesteacăni sau văculii, numiţi prlznei. Mîndrescu, l. p. 208, com. Marian, Glosar reg. 6. (Regional; în forma prişten) „Bucată plată de lemn -cu care se peticeşte burduful de brînză“ (Vai-deeni — Băile Govora), gl. olt. 7. (Prin Mold.) Unealtă (de ciobănie) nedefinită mai de aproape. Cf. h i 22, viii 298. 11. (Prin Bucov.; in forma pirsnel) Bobîrnac (dat peste urechea cuiva). Cf. şez. v, 116. 0. (Prin Olt.; în forma splrnel) Virtej (de păr). Se naşte cu splrnel tn frunte. Gorovei, cn. 194, cf. MAT. DIALECT. I, 235. II. (Bot.; învechit şi regional) I. Peniţă (III 1) (Myriophgllurri spicatum şi verticlllatum). Cf. Polizu, Baronzi, l. 142, Ci hac, ii, 293, Brandza, fl. 219, Barcianu, Grecescu, fl. 228, tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d., Borza, d. 113. 2. Coada-şoricelului (Achillea millefolium). Cf. Bau-cianu, ddrf, Dame, t. 187, Alexi, \v., Borza, d. 10. — Pl.: prisnelc. — Şi: prisnăr (m. d. enc.), prisnel, (învechit şi regional) prăsnel (accentul necunoscut; Baronzi, l. 142, n iv 11, x 512), (învechit) pristlăn (accentul necunoscut; anon. car., Pascu, s. 219), pristncl (Klein, d. 407, lb, Cihac, ii, 293, jahres-ber. v, 327) s. n., (regional) prisnen s. f., priştin (accentul necunoscut; a ii 12, ix 12), priznel (pl. şi, m., prlznei), presnei (l. rom. 1959, nr. 5, 84), prezncl (alr i 1 270/148), prinştin (a i 4), prisnăr (accentul necunoscut; a i 36), pristăn, pristen (accentuat şi prislen, Cihac, ii, 293), pristene, pristin (accentuat şi pristin, alr i 1 270/140; pl. şi, m., pristini, lb), prişten (a ii 6, 8, gl. olt.), priştin (a ii 3, 6, 12; pl. şi, nr., priştini, ib. ii 12), prizmel, priznăl (com. din Roşia-Beiuş; pl. şi, m., priznăli, ib.), priznăr (alr i 1 270/80), priznel (h i 140, com. din Maramureş, Paşca, gl., alr i 1 270/59, 138, 243, 247, 249, 251, 289, 361, a i 17, Glosar reg.), pirsnel, pliznăr (Teaha, o. n. 257), piişten (a ii 7), spirnel s. n. — Din sla\°nul fipKCTIHi», npT»CTfHli. PRÎSNfiT s. n. Faptul de a prisni2. 1. (învechit., rar) Foşnet, fosnitură. Cf. prisni2 (5). Cf. Cihac, ii, 257. 2. (Regional; în forma prisnit) Sunete caracteristice, scîrţîitoare, scoase de cristei. Cuc răzleţ ciupeşte-n creangă musculiţe înviorate, ridiclndu-şi glasul deasupra prisnilului de crişte. n. rev. n. ii, nr. 18, 228. — Pl.: prisnelc. — Şi: prisnit, pirsnet (Cihac, n, 257) s.n. — V. prisni2. PRÎSNI1 subst. (pl.) (Prin Ban.) Picături, stropi (de apă, de ploaie). Cf. L. Costin, gr. băn. 168. Am simţit prisnii pe frunte, id. ib., cf. Novacoviciu, c. B. i, 16. — Postverbal de la prisni2. PRÎSNI2 vb. IV. 1. Tranz. şi r e.f 1. . (Ban.) A (se) stropi, a (se) împroşca cu apă, cu noroi etc. Com. Liuba. Am călcat in tină şi m-am prisnit tot. Com. din Oraviţa. L-o prisnit cu irnală.. L. Costin, gr. băn. ii, 159, cf. id. gh. băn. 168, Novacoviciu> c. B. i, 17, Lexic reg. ii, 37, 2. Intrau î. (învechit şi regional) A ţişni. Precum din bărbat prlşneşte sămlnţa, aşa din muiere. antrop. 259/10, cf. alr sn iv li 1 119/76. + (Prin Transilv. şi prin Munt.; despre oameni; în formele prlşni, prlzni) A izbucni, a pufni în ris. Toţi cam spre ea prişneau, unde-o. ştiau că, trăieşte cu Gheorghe Căş-cău. Iovescu, n. 143, cf. mat. dialect, i, 215.. 3. I n t r a n z. (Regional; despre oameni sau despre animale) A strănuta. ,Cf. Scriban,- d., h xvn 94, Coman, gl. + (Prin Transilv. şi prin Munt.;. despre pisici; în formele prlşni, prizni) A pufni (la un cîine). Cf. alr sn iii h 675. 4. I n t r a n z; (Regional; despre oameiii) A sforăi. Cf. Scriban, d. + (Despre cai; în forma plrsni) A forăi. Cf. bul. fil. vii— viii, 368, alr ii/i mn 7, 6 851/365. 5. I n t r a n z. (în dicţionarele din trecut) A foşni; a fîşîi; a sclrţli. Cf. Cihac, ii, 257, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v. + (în dicţionarele din trecut; despre foc) A pîrîi, a trosni; a vui. Cf. Cihac, ii, 257, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. + (Regional; despre fusul de tors) A sfîrîi (cînd este învîrtit la tors) (Coverca — Vatra Dornei). Cf. Glosar reg. Prlşneşte fusul. ib. — Prez. ind.: prlsnesc. — Şi: (învechit) pirşni (ddrf, Barcianu, Alexi, w.), (învechit şi regional) prisni (h xvn 94), pirsni (Cihac, îi, 257, tdrg, Scriban, D., BUL. FIL. VII-VIU, 368, ALR Il/l MN 7, 16715 PRÎSN1 — 1540 — PROASPĂT. 6 851/365), (regional) prişni, prlzni (Coman, gl., alr iii li 675/833, mat. dialect, i, 215) vb. IV. — Din ser. prsnutl, bg. npi.CKaM, rus. npbiCKaTb. I’RÎSNÎ3 vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A batjocori: a insulta; a nesocoti. Sulului Anania... pre D[o]mn[u]/ //[ristojs mărturisind şi idolii plr-snind fu bătut cu loiage. Dosoftei, v. s. ianuarie 38r/24, cf. Scriban, d. O zis cea oarbă că să-i deie şi ei lighean, pieptene şi oglindă. Cele mai mari o prls-neau şi nu i-o dat. Vasiliu, p. l. 234. — Prez. ind.: prtsnesc. — Şi: (Învechit, rar) plrsni vb. IV.. — Din slavonul np'hICH/RTH. PRÎSNIC1 subst. (Regional) Disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare şi de care îşi atlrnă ciobanii cuţitul, punga etc.; (regional) prlsnel (I 5). Com. diii Straja — Rădăuţi. Pl.:? — Cf. p r 1 s n c 1. ■ PRÎSNIC2, -Ă adj:, v. prlsnlc. PRÎSTELNIC subst. (Prin sud-estul Munt.) Crlng Ia roata cu măsele a morii. Cf. Dame, t. 151, 154. — Pl,:? — De la prlsnel. PRÎŞ interj. (Regional) 1. Cuvlnt cu care se cheamă măgarul. Com. din Poiana Sibiului — Sebeş. 2. Cuvlnt cu care se alungă capra (Clmpul lui Neag — Petroşeni). a iii 1. — Onomatopee. PRlŞCÂU s. n. v. prăşcău2. PRÎŞLEŢ s. m. v. prişleţ. PRÎŞNÎ vb. IV v. prlsnl2. PRÎŞTIÎV s. n. v. prlsnel. PRÎZLIŢĂ s. f. v. prlsliţă. PRÎZNĂÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre fusul de tors) A sflrîi (clnd este lnvlrtit la tors) (Vaşcău). Cf. Teaha, c. n. 257. — Prez. ind. pers. 3: prtznăieşte. — Cf. prlsnel., PRÎZNĂLÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre fusul de tors) A sflrîi (clnd este invîrtit la tors) (Pocio-velişte — Beiuş). Cf. A i 13. — Prez. ind. pers. 3: prtznăieşte. — V. priznel. PRÎZNfiL s. n. v. prlgnel. PRÎZNÎ vb. IV v. prlsnl2. PRO1 1. Adv. (în opoziţie şi adesea In corelaţie cu contra) în favoarea, In sprijinul cuiva sau a ceva. înttmpinarea aceasta, departe de a fi un argument contra, este un argument pro. Kogălniceanu, s. a. 145. Metodul său de a vindeca pe cei turbaţi, despre care atttea s-au scris pro şi contra, merită Intr-adevăr a fi recunoscut, cr (1848), 263/20, cf. Stamati, d., Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Am examinai ... argumentele pro şi contra ale unei discuţiuni prealabile. Titulescu, d. 417, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. Element de compunere care: a) Însemnează „pentru ...“, „în favoarea ...“, „In sprijinul ..." şi care serveşte la formarea unor adjective ca: pro- african, profeminist; b) Însemnează „Înainte“, „dinainte“ şi care serveşte la formarea unor verbe ca: procunoaşte, propăşi sau a unor substantive ea: procunoştinţă, pro- cuvlntare, prodată, promunţe. — Din lat. pro. PRO-2 Element de compunere care: a) Însemnează „din nou“, „iar“ şi care serveşte la formarea unor verbe ca: procufunda, pronumi, pro- scoate sau a unor adverbe ca prodănou; b) Însemnează „foarte“, „In cel mai Înalt grad“ şi care serveşte la formarea unor adjective ca: pro-galben. — Etimologia necunoscută. Cf. slavonul n p ©-. form. cuv. II, 200. PROAFL vb. I. Tranz. (Regional) A regăsi (1) (Bozovici — Oraviţa). Cf. arh. folk. iii, 153. Asta-i clnSicu lu Dragobieii cin ş-o pierdui oili şi le-o proaflat. ib. — Pronunţat: pro-a-. — Prez. ind.: proâftu. — Pro-3 + alia. PROAFRICĂN, -Ă adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este favorabil africanilor, care susţine pe africani, care este de partea africanilor. Cf. SFC IV, 25, FORM. CUV. II, 201. — Pronunţat: pro-a-, — Pl.: proafricani, -e. — Pro-1 + african. PROAMERICÂ1V, -Ă adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este favorabil americanilor, care susţine pe americani, care este de partea americanilor. Cf. contemp. 1949, nr. 126, 15/1, sfc iv, 26. — Pronunţat: pro-a-, — Pi.: proamericani, -e. — Pro-1 4- american. 1 ţ PROĂPTĂ s. f. v. proptă. PROĂSPĂD, -Ă adj. v. proaspăt. PROASPĂT, -Ă adj., s. f. şi (rar) n. 1. Adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Care a fost preparat, recoltat, obţinut etc. de curînd; care îşi păstrează (nealterate) calităţile originare; p. ext. care nu a fost supus unui procedeu de conservare. Descoperind somochinele... cura laptele dinlr-tnse proaspete, ca deneaurea culease. Dosoftei, ap. qcr i, 255/17. Peşte proaspăt de mtncat călugării in gios (a. 1742 — 1743). Izvoade, 228. Ia o litră dă icre proaspete, miez de pline, ierburi tocate (a. 1749). gcr ii, 43/4. Ia crierii de-i laie bucăţele şi-i amestecă cu untu proaspăt. Mîncările, 48/18. Dragă, neasămănată copilă ! Dă mursa proaspătă mai dulcică, Declt o turturea mai cu milă. Budai-Deleanu, ţ. 124, cf. lb. Totdeauna trebuie să aibă lapte şi briază proaspătă. Drăghici, r. 149/14. Valahia şi Moldavia ... îndestulau Conslanti-nopolul cu cărnuri proaspete şi sărate. Bălcescu, m. v. 58. Ţ-a spus. peştele cit face? este tocma opt oca, Mi-am rupt mlinîle cu dlnsul, dar eră proaspăt, mişca. Pann, p. v. i, 65/18. Slnt, zise, ăste oau, Tot bune, proaspete. id., ap. gcr ii, 360. Legumele cele proaspete nu trebuiesc muiate In apă. Penescu, m. 31/23. înghite la ouă proaspete şi cafele reci. Caragiale, o. i, 15. Nu se mai satură privind coşurile de cătină încărcate plnă tn buze cu peşte proaspăt. Delavrancea, s. 65. Nişte borş de peşte proaspăt cu orez li s-a adus. Contemporanul, i, 163. Seara, vameşul ne ospătează cu păstrăvi proaspeţi şi cu ierunci. Vlahuţă, o. a. ii, 136. Pe o strmă ... stau splnzuraţi covrigi rumeni, iar pe alta părechi-părechi de clrnafi proaspeţi. Brătescu-Voineşti, p. 57. Brtnză, smlnllnă şi ouă proaspete ... avea mai totdeauna cucoana Mărioara la cămară. Hogaş, dr. ii, 103. Veni iar cătră el, cu pită proaspătă şi cu un hlrzob de păstrăvi afumaţi. Sadoveanu, o. x, 541. S-a spălat tn loc de apă Cu lapte proaspăt de iapă Arohezi, vers. 343. Brtnză proaspătă de vaci . Cu smljiitnă şi colaci, id. s. y, 48. Şi, barim slnt proaspete prăjiturile? Călinescu, e. o. ii, 103. Puse pe masă 16737 PROASPĂT — 1541 — PROASPĂT ouă proaspete. Stancu, r. a. iii, 160. Varietăţile de struguri apte a fi păstrate tn stare proaspătă In timpul iernii. Scînteia, 1954, nr. 2 885. în ce priveşte smln-tina, iaurtul, chef irul, brlnza proaspătă, ele slnt de regulă bine suportate. Belea, p. a. 244. Rareori lipsea de la masa lui Iocan puiul fript cu usturoi şi plinea albă şi proaspătă ca untul. Preda, m. 118. Curgeau din fluiere doinirile-argintii, Lin aburea laptele proaspăt tn şiştare. Labiş, p. 294. Putem prinde pe tija ctrligelor de ta coadă şi din faţă clte o bucăţică mică de peşte proaspăt, vîn. pesc. februarie 1964, 6. Carnea se desface sub formă proaspătă ... şi congelată. Scînteia, 1966, nr. 6 950, cf. alr sn iv h 1 066. Ami-roasă a came proaspătă, ib. vt h 1 839/53, cf. ib. h 1 839, a iii 2. Clnd ţi-e brlnza mai proaspătă, n-ai smintÂnă. Zanne, p. iii, 485, cf. i, 566, iv, 51. (Prin lărgirea sensului) Păianjenul... lucrează singur, făclndu-şi mari plnze, primind greu .o muscă mai proaspătă. Călinescu, c. o. 45. + (Regional; despre vinuri) Din recolta anului în curs; nou (1) (Borşa — Vişeu de Sus), alr ii 6 143/362. Vin proaspăt, ib. + (Despre plante) Cules, rupt, recoltat etc. de curind. Pe uliţă venea încet Ion, cu o: pală de fin proaspăt agăţată de coasd.. Rebreanu, i. 72. Preoţii s-au îndreptat cu şomoioagele de busuioc proaspăt ... către clrdul de mlnzări. Moroianu, s. 81. într-o oală de lut erau puse crizanteme proaspete. CXlinescu, s. 509. Fusese acoperit din nou umbrarul din curte... cu frunziş proaspăt. Camil Petrescu, o. i, 84. Din cană curgea belşug de apă — florile îşi scuturau capul proaspete. Isac, o. 220, cf. dex. + (Despre apa potabilă) Adus, scos etc. de curînd de la sursă; p. ext. rece (I 1). Savo, Savo, adă apă proaspătă de la şipot. Alecsandri, t. i, 346. Oi clătări plosca bine ş-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. Creangă, p. 204. Botele cu apă proaspătă ... slnt rlnduite cu îngrijire. Delavrancea, s. 222. Deşteptlndu-vă simţirile greoaie cu apă proaspătă şi rece, să priviţi fără a vă sătura ceea ce omul nu poate nici descrie, id. t. 56. Masinca trimetea să scoaţă apă proaspătă de la puţ. Bassara-bescu, v. 8. Se deşteptă cu imaginea soţului său In privire şi-şi răcori obrazul cu apă proaspătă. Sadoveanu, o. xi, 57. + (Despre aer) Care este curat, pur, oxigenat; p. ext. (despre mirosuri) plăcut, înviorător. Aerul e viu şi proaspăt. Alecsandri, Poezii, 62. Este conduraşul, care-şi scoate înainte ciu-boţica de un roşu brun pătat cu galben-palid şi trimite o aromă vie, proaspătă. Iorga, p. a. i, 21. Dimineaţa trăiam Intr-uri aer răcoros şi proaspăt. Sadoveanu, o. vi, 605. li făcea bine şi aerul rece şi proaspăt. Stancu, r. A. iv, 253. De ce nii deschideţi ferestrele? Nici nu ştiţi ce aer proaspăt e afară! H. Lovinescu, c. s. 108, cf. dm. Aerul din încăpere trebuie să fie curat şi proaspăt. ABC săn. 135, cf. DEX. 2. S. f. şi (rar) n. (Transilv.) Carne proaspătă (1) (de porc). Cf. lb, rev. crit. iii, 166, alr ii 4 014/250, 325, alr sn vi h 1 839/284. <>Expr. A face proaspăt = a tăia porcul, rev. crit. iii, 166. + (Prin Transilv.) Slănină (Pamfile, i. c. 58), grăsime de porc (Viciu, gl.). 3. Adj. Care există sau a luât fiinţă de puţină vreme, care a fost făcut, creat, care a apărut, s-a produs etc. de curind; de dată recentă. V. nou, recent. Pre lesne i-au biruit şi i-au răsipit cu ajutor iul prospăt. Ureche, l. 188. Scriitorii cei mai proaspeţi ai grecilor. Cantemir, hr. 66. Atuncea proaspătă mutarea-le fiind şi necrezlndu-i, la dregătorii şi la altele ale ţării nu-i trăgea. C. Cantacuzino, cm i, 54, cf. 74. Cu trecerea zilelor se innoia şi se adă-ogea alte nevoi mai proaspete. Axinte Uricariul, let. ii, 152/13. Proaspetele povestiri pe care doi Inţă-lepţi călători le-au dat. ist. am. 3V/14, cf. Budai--Deleanu, ţ. 409, Gorjan, h. i, 142/7. Văzlnd un mormlnl mai proaspăt va să-nlrebe: cine-am fost? Asachi, s. l. i, 75. Ovăsul se samănă lnlr-o arătură proaspătă. I. Ionescu, c. 23/11, Oasele morţilor ... le dezgroapă din umedul lor locaş ca. să deie locul lor altor morţi mai proaspeţi. Negruzzi, s, i, 215. E 6 căldură năbuşitoare înăuntru şi miroase a vopsea cu terpentin proaspătă. Caragiale, o. i, 75. Kira Inge-nunchie pe molozul proaspăt sub care odihnea alesul ei. Delavrancea, s. 174. I-am văzut mormlntul proaspăt, nebătăiorit. id. t. 254. Cine lasă ... urme tn stratul proaspăt de zăpadă? Vlahuţă, o. a. ii, 34. Întrebarea se înfipse In inima fetei ca lntr-o rană proaspătă. Rebreanu, i. 112. Ştirea e proaspătă, adusă de şeful de cabinet, id. r. ii, 35. Cintam cu toţii ... cu ochii boldiţi dacă nu la poarta cea nouă, dar la nuiaua cea proaspătă. Galaction, a. 27. Doctorul Taifun simţea In el ceva dureros şi cald, ca o rană proaspătă ce slnge-rează. id. o. a. i, 49. Trecură Intr-adevăr pe lingă cimitirul cu multe cruci proaspete, de sclndură albă. C. Petrescu, î. i, 193. Fericit, încălzit de soare, urmăream înduioşat zborul unei berze, mesager proaspăt, ce plutea alb şi negru In albastrul cerului. Brăescu, o. a. ii, 329. N-ai nici o dorinţă? întrebă sublocotenentul brusc — privind ...in grămada de pămlnt proaspătă. Sahia, n. 89. Stanca i-a şi pus dinainte, o dată cu mlncarea de prinz, veste proaspătă că soru-sa Nas-tasia ar fi căzut lntr-un puţ. Sadoveanu, o. xvii, 30-1. S-au văzui ... învăţaţi măsluind cărţile, ca să poată sustrage zestrea proaspătă a unui partener. Arghezi, b. 19, cf. 87. Centrul odăii se umplu din nou de fum proaspăt, gros. Călinescu, e. o. i, 27. îi descoperi aşternutul. E proaspăt, ll asigură. Vinea, l. ii, 315. în drumul prăfos nu se mai cunoşteau nici măcar urmele gropilor proaspete. Barbu, p. 233. Omul cu chimir proaspăt, s ianuarie 1961, 3. Granitul proaspăt dă un material bun pentru pavaj. Geologia, 19. Un pelican ... tn penaj proaspăt, după năplrlirea de toamnă, colorat lntr-un roz viu cu uşoară nuanţă portocalie. vîn. pesc. aprilie 1964, 7. Pe Malul Mării Negre, asemeni unei uriaşe tufe de scaieţi, a înflorit cea mai proaspătă legendă, v. rom. ianuarie 1965, 31. Peretele proaspăt al unei case tinere, contemp. 1966, nr. 1 019, 1/1, cf. dex. -$> (Adverbial) Un cleric înalt, brunk, ras proaspăt, se izbi de profesorul cel bătrln. Agîrbiceanu, a. 32. Nu ştiu pentru ce, sttnd întins pe un aşternut de iarbă proaspăt cosită şi mirositoare ..., mă strămutai cu mintea In nişte timpuri vechi. Hogaş, db. i, 46. A găsii, tn valiza corecturilor proaspăt sosite de la tipografie, şi nuvela mea. Galaction, a. 81. Intr-o curte, doi mahalagii dezbrăcaţi de haină spintecau un porc proaspăt înjunghiat. C. Petrescu, î. i, 220. Ogoarele îşi întindeau fâşiile proaspăt întoarse de plug. id. ib. ii, 174. Strada era In sărbătoare. Mahalagiii, ferchezuiţi proaspăt, aveau cămăşi curate. Brăescu, o. A. ii, 52. Era totdeauna ras proaspăt, cu mustaţa retezată deasupra buzei, dar nu şi la capete. Vlasiu, a. i>. 52. Miroseau frumos florile clmpului proaspăt culese. Sadoveanu, o. iii, 23. In altă parte se vindeau... porcii trandafirii, proaspăt îmbăiaţi. Arghezi, b. 105. Merseră de-a lungul apei pe un drum aşternut proaspăt cu cloţuri de piatră. Călinescu, s. 346. Prin rarişti ne poticneam de glii proaspăt răsturante de ritul mistreţilor. Blaga, h, 62. Veni cu un ulcior ca apă rece, proaspăt scoasă din puţ. Camil Petrescu, o. ii, 200. îmbrăca haine vechi, ponosite, Insă periate, călcate proaspăt. Stancu, b. a. i, 261. Pe şoselele proaspăt deszăpezite aleargă camioane încărcate cu materiale. Scînteia, 1954, nr. 2 916. Căsuţa era proaspăt zugrăvită, gardul îndreptat. Baranga, i. 174. Se Intlmplă să greşeşti, mai ales clnd eşti proaspăt venit. Preda, d. 163, cf. id. m. 121. Miroase a lapte proaspăt muls şi a fin. s martie 1961, 71. •$> Loc. a d v. (Popular) Din (sau, învechit, de) proaspăt = de curind, de puţină vreme, nu cu mult înainte. Şi clnd s-au suit tntr-acesta scaun ...de proaspăt să potolisă goana. Dosoftei, v. s. decembrie 232r/15, cf. noiembrie 124v/ll. Am mai tăiet gustul de popie unuia care venise In gazdă la noi din proaspăt. Creangă, o. 235, cf. ddrf. Cu toporul uriaş, cu coadă din proaspăt pusă, cu jungherul mare la cingătoare, Buzărlan se oprise şi privea crunt prin şprlncenele-i tufoase. săm. v, 925. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei ... zise Dumitrache Hazu, cu un ztmbet blajin pe obrazul din proaspăt ras. luc. vi, 98. 16737 PROASPĂT — 1542 — P.KOAŞGĂ împrăştia o aromă de azimă de grlu curat, coaptă din proaspăt. Voic.ulescu, p. ii, 109. Plnă la calul său, din proaspăt împodobit de sahaidacarul domnesc, ll petrecu Miron. Sadoveanu, o. x, 178. (învechit, rar) în proaspătă vreme = în scurtă vreme, numai-clecit (1), imediat. în proaspătă vreme toate aceste s-au vindecat. Canta, let. iii, 185/18. + S p e c. (Despre oameni) Care se află intr-o anumită situaţie sau care are o anumită calitate de puţină vreme. Adrian ..., fiind proaspăt împărat ..., spre acel răz-boiu s-au gătit. C. Cantacuzino, cm i, 27. Văd Ungă mine pe amicul meu Ion Theo, coleg proaspăt de uriaşe aspiraţii literare. Galaction, a. 85. Fusesem numit proaspăt ajutor de judecător, id. o. a. ii, 56. Ca sublocotenent proaspăt ... luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitală, la fortificarea văii Prahovei. Camil Petrescu, u. n. 5. Nu e acum clipa să reparăm astfel de nedreptăţi ..., răspunse proaspătul general ţlfnos. id. o. ii, 532. La masă am refuzat să mănlnc, sclrbindu-mă de tainul şcoalei, cum e tradiţia , printre internii proaspeţi, ca ..omul de familie, deprins cu mlncări alese. Brăescu, o. a. ii, 67; Proaspăt proprietar al moşiei cumpărate de la un nobil ungur. Vornic, p. 125. <0 (Adverbial) Erau el, Ileana, nea Costache, un ţăran proaspăt angajat. Preda, r. 91. + S p e c. Care apare în locul a ceva mai vechi; nou (4). Opera unui mare scriitor este Intr-adevăr o sursă ... pentru analize şi constatări mereu proaspete. contemp. 1953, nr. 371, 2/4. Suflul proaspăt al unei teme majore, actuale, a cucerit publicul. T septembrie 1962, 63. + S p e c. Care este de strictă actualitate. Unii citeau ziarele de dimineaţă cu cele mai proaspete ştiri. Barbu, p. 59. + S p e c. Care îşi păstrează noutatea, care este încă viu, actual (in memorie). Urmările trecutei rezmeriţe Insă slnt proaspete In ţinerea minţii voastre (a. 1766), Uricariul, xiv, 195. După această scenă, urmează îndată, tn amintirea mea, a doua — lot vie şi proaspătă. Sadoveanu, o. vii, 315. (Adverbial) I se perindau In minte, proaspăt, primele luni, primii ani ai tinereţii lui zbuciumate, imensele lui privaţiuni, glndurile de sinucidere, v. rom. ianuarie .1965, 24. 4. Adj. (Despre plante sau despre părţi ale lor ori, p. gener;, despre vegetaţie) Care este în plină dezvoltare, care este (încă) tînăr, fraged, crud; p.ex t. gingaş, delicat. Cf. man. gott. 134, Polizu, Alexi, w. Primăvara ţoale slnt • proaspete, dar nu depline, v'ara toate coapte şi. vii.. Delavrancea,.' a. 5. Castani bălrlni umbreau cărările cu frunza lor proaspătă, fragedă de april. Agîrbiceanu, a. 33. Pe o văioagă, cobora pădurea ca horbota -ei proaspătă de verdeaţă. Barbu, p. 188, cf. 191. în grădina devastată de frig ... văzu o floare albă, proaspătă, In vlrful unei lulpine înalte, aproape uscată. îl mai 1965, 32, cf. dex. <£> (Prin: lărgirea sensului) Primăvară. Şi verde proaspăt ca un suflet nou. Pillat, p. 130. + (Despre oameni) Care are sau care păstrează calităţi de om în plină dezvoltare, în plină vitalitate; (despre obraz, privire, despre manifestări etc. ale oamenilor) care arată, trădează, exprimă aceste calităţi. Avem In braţe o fetiţă fragedă şi proaspătă ca o: madonă: Camil Petrescu, t. ii, 252. Era proaspăt In privire.şi culoarea vie a obrajilor săi frumoşi li dădea uti aer de flăcău. id. o. ii, 148. Obrazul tău e proaspăt... Ca mărul abia rupt. Călinescu, l. l. 131. Pe neaşteptate, apăru tn faţa lor Vilma, proaspătă şi nespus de frumoasă. s iunie 1960, 13. E bine să fie şi un glas de fată şi o frumuseţe proaspătă şi sălbatică alături de doi dezmoşteniţi. t decembrie 1964, 4. 5. Adj. (Despre fiinţe) Care are forţe noi, care are forţele intacte (nefiind pus la vreun efort); odihnit1 (1). Şi făclnd calc, Intorclndu-să înapoi, Bogdan Vodă i-au lovita cu oaste proaspătă şi au scos tot pleanul de la dlnşii. Ureche, l. 132, cf. 188. Plnă la nemţi au căzut aceia mai toţi, fiind la aceşti ai noştri şi cai mai proaspeţi. M. Costin, let. i, 344/7. Se deşteptară svinţii ... cu totul proaspeţi ca de asară culcaţi. Dosof-tei, v. s. octombrie 76v/15. Romanii, oaste proaspătă părlndu-li-să, s-au părăsit a-i goni şi s-au tntorsu la tabără sa. Cantemib, hr. 80. însă şi Goleman pe cărare Le aleargă, Intr-armat că la bătaie ... Şi după dlnsul proaspăta-laie, Ce, sosind, mult nu socoteşte. Budai-Deleanu, ţ. 409. Diversiunea se face cu trupe proaspete şi prin surprindere. Brăescu, o. a. i, 320. Oamenii lor tncalică cai proaspeţi şi noi tncălecăm aceiaşi cai de cind am pornit. Sadoveanu, o. i, 282, cf. vi, 439. Du-te la conac şi adu cai proaspeţi. Camil Petrescu, o. ii, 140. «0> F i g. în lumina limpede de după furtună, munţii se ivesc ca In odăjdii de sărbătoare ... Slnt mai proaspeţi, mai viguroşi, mai plini de viaţă. Bogza, c. o. 65. Primiţi-l tovarăşi Şi oaspete în inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. Deşliu, g. 33. (Adverbial) Atlt de proaspăt sună pămlntul şi răsună In freamăt de motoare, id. ib. 21.:+ F i g. Care se deosebeşte de ce a fost mai înainte, schimbat, transformat (în bine); nou (5). Se revărsa peste noi suflul unei vieţi proaspete. Vlasiu, a.t. 270. ’; . 6. Adj. F i g. Curat, pur; limpede. Păcătuit-a omul, In vremuri fericite, Ctnd nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă ... Pămlntul, încă proaspăt, pătalu-s-a de slnge Clnd lumea era largă şi oamenii puţini. Vlahuţă, p. 17. Cerul albăstrea proaspăt, spălat. Rebreanu, 1. 461. . — Pl.: proaspeţi, -te.. — Şi: (învechit şi .regional) proâspet, -ă (man. gott., lb, alr ii 4 014/102, 235, 250, 833, alr sn iv h -1 066, vi h 1 839/102, a iii 2) adj., s. f., (regional) proaspăd, -ă (alr ii 4 014/29, 272, 365, 386, 551, alr sn iv h 1 066/551 ;j„pl. proaspezi, -de, alr ii 4 014/29, 272, 365, 386), proăs-ped, -ă (alr sn iv h 1 066/29), proiispid, -ă (ib. h 1 066/365), (Învechit, rar) prospăt, -ă adj. — Din gr. itpâatpatoc;. PROASPED, -Ă Sdj. v. proaspăt. PltOASPIÎT, -Ă adj., s. f. v. proaspăt. PROASPÎD, -Ă adj. v. proaspăt. ’ PROAŞCĂ s.f, 1. (învechit) Ţintă (în care se ocheşte), punct de ochit (cu o1, armă).. Şi fu prins viu muncitorul, dc-aci fu pus de. l-au săgetat tn procicăi şi aşa ş-au lepădat sufletul. Moxa, 375/12. Turcii, ca tntr-o proşcă săgita Intr-Inşii, de-i umplea de săgeţi. Ureche, l'. 174, cf. 241, Simion dasc., let. 201. Să puie o proşcă in vlrful unei prăjini înalte, şi să zică să săgete oştile Inlr-acea proşcă. Neagoe, înv. 186/16. îl pusese In proaşcă să-l omoare. M. Costin, let. i, 290/11. Şi ieşind sănătoşi din foc li pusărăm proaşcă de-i săgetară şi nemica nu le putură strica. Dosoftei, v. s. noiembrie lllv/28. Ucis: in . proaşcă cu pietri s-au săvlrşit. id. ib. decembrie 199v/7. Voiu Intrei săgeţile... slobozindu-le. la. proaşcă. Biblia (1688). 21;l1/57, cf. cade, Scriban, d., Rosetti-Cazacu, .i.l.r. i, 226. ...2. (învechit) Distanţă (variabilă) egală cu aceea parcursă de o săgeată aruncată cu arcul. începură a strica podul de călră partea ci era cătră talari, şi stricară de o proaşcă, pentru că tatarii să nu să ispitească să facă vreo silă acolo la pod.' Herodot (1645), 252. Sp[l]nfa ... ieşi din-cetate ca la trei proaşce. Dosoftei, v. s. septembrie 5r/23. Lăcuind două proaşce de la apele ceale calde. id. ib. septembrie 13v/l. Au şezut tn preajma lui departe ca o proşcă de arc. Biblia (1688), 141/43. 3. (Popular; in e x p r.) A iace (sau a da) proaşcă sau proaşca (Iu, intre, prin, printre sau împrejurul...) = a se năpusti (2), a năvăli (2), a da iama (in, intre, prin, printre sau Împrejurul ...); p. ext. a distruge, a nimici, a prăpădi (prin mijloace violente şi instantanee). Năvălesc după . ei turcii, cu iuţală In cit vrei, Dar Balaş şl Condoguni făcea proaşcă Intre ei. Beldiman, ap. gcr ii, 245/1. Acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus ... Şi cale să deschidem prin aprigul duşman. Alecsandri,.p. iii, 289. Mina mea s-a muiat ... nu mai poale ridica buzduganul ăsta ... ia-l acuma 16741 PROAŞCHE — 1543 PROBABIL tu ... şi proaşcă să faci, clnd vei izbi cu dlnsul In duşmanii noştri. Odobescu, s. i, 67. Fac proaşcă In cei mai scumpi viteji ai lui. Vlaiiuţă, ap. cade, laicei Vodă bogdănesc Dă năvală-n căzăcime, Şi da proaş-ca-n lălărimc. Coşbuc, f. 114. O ghioagă neslrugită Cu -piroane ţintuită, Care clnd o invlrteam, Proaşcă prin duşmani făceam. Alecsandri, p. p. 169. Ia acum mă duc la masă Şi fac proaşcă printre ei, Ca un lup printre cei miei. SevaStos, ap. cade. <$■ (Prin lărgirea sensului) Oricare grămătic se crede gramatic şi vrea să fie reformatorul limbei româneşti şi prin urmare ll vezi făclnd proaşcă in această comoară naţională. Alecsandri, t. 1 203. Proletariatul poale nici nu va.avea prilej să facă proaşcă In proprietatea burgheză. Ionescu-Rion, s. 200. Soţii ziarişti, acum Imblinziţi definitiv, făceau proaşcă In farfuriile cu gustări. Galaction, o. a. i, 222. 4. (Transilv., nordul Mold. si Bucov.) Praştie (I 1). Iată-n frunte sagitarii şi veliţii, limbi străine, înarmaţi cu proaşte, scuturi şi cu şepte javeline. Alecsandri, p. iii, 93, cf. Scriban, d., şez. v, 120, alr i 1 697/150, 215, 227, 268, 360, 370, 387, 388, 412, 522. 5. (Mold., Bucov. şi sud-estul Transilv). Puşcoci (pentru împroşcat apă). Se trage feleşteul In sus şi se bagă proaşca In apă. şez. ix, 75, cf. cade, com. Marian, alr. i 1 696, alr sn v mn h 1 305/537. C. (Prin Bucov.) Stropitoare. [Florile] le uzi cu proaşca. alr n 2 537/365, cf. alr sn iv h 1041. + (Regional) Aparat de stropit via. V. vermo-rel. (Marginea — Rădăuţi).. alrm sn i h 156/386. 7. (Regional) Pompă de incendiu. Cf. Scriban, d., alr sn iii h 909/386. 8. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate de apă, de noroi etc. care ţîşneşte de undeva şi împroaşcă. O proaşcă de apă care se întrebuinţează clnd roiul se urcă in sus. ap. tdrg. Călcînd de-a. dreptul cu talpa, virlos, In gîrlele de unde ţlşheau proaşle de apă lutoasă. C. Petrescu, a. r. 49, cf. DM, DEX. 9. (Regional; în forma proaşche) Prăjină crestată la un capăt cu care se culeg fructele (Răşinari — Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 525.. — Pl.: proaşte si (învechit) proaşce, (regional) proşti (alr sn iii h 909/386, ib. iv h 1 041/365, 386). - Şi: (învechit) procieă, proşcu, (regional) proaşche (Păcală, m. r. 525), proăşică (alr i 1 696/129) s. f. — Postverbal de la [îmjproşca. PROÂŞCHE s; f. v. proaşcă. . PROĂŞICĂ s. f. v. proaşcă. PRQÂVĂ s. f. (Regional) Gest, mişcare, grimasă sau vorbă indecentă (Măţău — Clmpulung). Cf. Coman, oii. Fetele fac proăve cu băieţii la şezătoare, id. ib. A (nu) asculta la proavele cuiva. id. ib. — Pl.: proave.. — Etimologia necunoscută. Cf. probă. ■ PROB, -Ă adj. (Livresc) Cinstit, onest, integru. Cf. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Om prob. Şăineanu, d. u., cl'. cade. în -oglinzile geniului său meticulos, limpede şi prob, ca cleştarul, el ne-a răsfrint, nepieritor, aşa cum ne-a văzui. Galaction, a. 115, cf. Scriban, d. Didacticismul lui e prob. Călinescu, s. c. l. 195, cf. m.d. enc., dex. <0> (Adverbial) în anii ultimi ai vieţii sale, F.liade învăţase să lucreze prob, fără ghirlănzi de efecte stilistice. Lovinescu, s. ii, 40. <$• (Substantivat) Aerul societăţii burgheze, e viciat, nu e prielnic celor probi, contemp. 1966, nr. 1 007, 2/3. — Pl..: probi, -c. — Din fr. probe. . PRORĂ vb. 1. Tranz. 1. (Folosit şi absol.) A supune la o probă (2), la o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerinţelor etc.; a încerca, a verifica, (învechit şi regional) a probului (2), (regional) a prabali, (învechit, rar) a probai, a probui (1). Cf. lb, Polizu, prot.-pop:, ~n. d., ddrf. Dlnsul, cum văd bine, N-u trage spre tine, Şi-apoi dacă vrei, Poţi proba o dată, Draga mamei, fată. Coşbuc, p. ii, 153, cf. Barcianu. în gangul cel nou aflară piatră care, probată, dădea douăzeci şi cinci plnă Ia treizeci de grame aur. Agîrbiceanu, a. 209. începu să probeze cheile In lacăte. Bassarabescu, v. 44. Puternicul lui simţ muzical ... ll făcea să-şi citească tare frazele ... penlru a- le proba In ritmul şi sonoritatea lor. Vianu, a. p. 116. Căută o cheie potrivită, o pili, o probă, plnă ce aceasta se Invlrti In una din broaştele cutiilor. Călinescu, s. 62, cf. 35, dex, Ciauşanu, v. 192. O» R ef 1. pas. Pentru ca să poată fi încredinţat cumpărătorul- de trăgălura cailor, de obicei se prind la o căruţă sau se probesc (încearcă) la cocie. dr. v, 84. <0> R e f 1. !Tipul pus in diferite situaţii se probează mereu, se desăvlrşeşte sufleteşte. Ibrăileanu, s. l. 32. + (învechit şi regional; complementul indică metode, şiretlicuri etc. ; în forma probi) A încerca pentru a reuşi ceva; a face tentativa de... Dar ştii cum li zisa: dracul nu doarme, c-o să mai probească şi in alt chip şi vine iar la Petru In formă de un iepure şchiop, f (1891), 166. Io nu pol să iau iapa-n şăli şl să ocolesc iazu ... — O să probim şl să-l ocolim, arh. folk. iii, 98. M'-am probii şi io nărocu. alr sn v h 1 437/2. 2. (Prin Transilv.) A repeta (1) (pentru a învăţa pe dinafară). Prin Comi/fatul] Hunedoarei, învaţă colindul,.—il probează, —lntr-o casă cu fală mare. Pamfile, cr. 38. 3. A arăta cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, arc anumite trăsături etc.; a dovedi, a demonstra, (învechit şi regional) a probălui (3), (învechit, rar) a prubui (v. probui 2). Nu sint destule semne a-ţi proba că nu mă amăţesc? Lăzărescu, s. 66/26, cf, 47/8. Apa ballei n-are eualitatea cerută, neavlnd izvor, precum, am probat mai sus. descr. ape, 108/21, cf. Barasch, m. ii, 142/30. Râu fac că rid ... prin asia probă numai gelozia lor pentru că nu slnt şi ele aşa de elegante. Negruzzi, s. i, 100, cf. Isis (1859), 22/41. Islericalele, prin care ea îşi proba inocenţa. Filimon, o. i, 124. Popuşoii ... slnt recolla principală pe aici. Reuşita lor probă că pămlntul ... este fertil. I. Ionescu, d. 222. Aţi probat cu-avintul vostru lumii puse In mirare. Că din vultur, vultur naşte, din stejar, stejar răsare. Alecsandri, o. 247. Domnule ... cum să vă probei recunoştinţa me? id.' t. i, 367. îmi spui întruna că ţi-e dor de mine. Probează-mi-o, bibi-loiule! E foarte uşor. Cahagiale, o. vii, 449, cf. iii, 24, Alexi, w.' Natura lui de intelectual, probată (şi fortificată) de. cetirea ziarului, enciclopedic. Ibrăileanu, a. 126. Voiam să-i arăt că nu slnt copil, să-i probez că nu sint legat la ochi. Vlasiu, d. 187. într-adevăr e cald. .Asta o probează şi alle.fiinţi care trăiesc cu mine In fantazia aceasta arhitectonică. Sadoveanu, o. vii, 282, cf.. Iordan, stil. 224. Reuşita unui plan c oarecum examenul exterior, care probează meritul. Ralea, s. t. iii, 175. Succesul pe care spectacolul ll doblndcşle şi acum este demn de invidiat şi probează vitalitatea unei literaturi pe care trecutul şi-a îngăduit pe- nedrept s-o in.mormlnleze. s iulie 1960, 45. Desenele ... probează capacitatea imaginativă a artistei. contemp. 19.71, nr. 1 281, 7/3, cf. dex. Veştile sosite la redacţie probează cu forţa faptelor acest, adevăr. Scînteia, 1977, nr. 10 933. — Prez. ind.: probez şi (învechit) prob. — Şj: (régional) probi, provi (Ciauşanu, v. 192) vb. IV, prubă (Graiul, i* 136) vb. I. — Din lat. probare (cu unele sensuri după fr. prouver). . PROBÂRIL, -Ă adj., adv.. 1.: Adj. Care se poate întîmpla, produce, petrece; care se scontează să se producă. V. posibil. Fără prudinţă, fără tărie de voinţă , şi fără statornicie,, nu e izbutire. probabilă in 16747 PROBABIL — 1544 — PROBABILITATE ugricullură. Brezoianu, n. 9/14, cf. Stamati, d. Din toate gazelele ce ne veniră In scptemlna aceasta, se vede pretutindene o îngrijire pentru turburarea păcii, carea din zi tn zi se face tot mai probabile. Telegraful (1854), 22/l. Prin un asemenea mod probabile mi se pare că nu numai lucrurile Poloniei s-ar linişti (a. 1869). Uricariul, i, 179. Eveniment probabil. Şăineanu, d. u., cf. dex. <0> Timpul probabil = condiţiile meteorologice care se prevăd pentru zilele care urmează. Cf. m, DM, DEX. 2. Adj. (Adesea precedat de „mai1“) Care parc a corespunde (ccl mai bine) realităţii, care merită să fie luat în consideraţie ca adevărat, temeinic (deşi nu există argumente certe pentru el); plauzibil. Cf. prot.-pop., n. d. A treia întrebare este mai probabilă. Bolintineanu, o. 279, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Ipoteza cea mai probabilă ... este lot o influenţă munteană. bul. com. ist. v, 121, cf. 165. Argumente probabile. Şăineanu, d. u., cf. cade, Scriban, d. însă anume zvonuri auzite de Stănică fac mai probabilă o altă ipoteză. Călinescu, e. o. i, 184. Această explicaţie nu pare probabilă. Graur, e. 52, <’f. DEX. 3. Adv. După cit se pare, după toate probabilităţile; poate, (învechit şi popular) pasămite, (popular şi familiar) pesemne, (învechit) probabilmente, opsă. Oratorul arc, probabil din cauza oboselii, spiritului prea încordat, un moment de ameţeală. Caraciale, o. ir, 140. Şi pleacă necăjitul părinte să caute biberon, probabil, id. ib. 180. Intră Intr-o cafenea ..., probabil o cafenea In care veneau mai mult bătrlnii din cartier. Vlahuţă, s. a. iii, 117, cf. ddrf. Probabil că din pricina aceasta nu progresează şcoala de-aici deloc. Rebreanu, i. 411. Şi probabil că de ciudă in oglindă s-a privit. Minulescu, vers. 174. Era aşternută cu un covor adine, probabil lucrul ccl mai dc preţ din odaie. Galaction, o. a. i, 67. Trecem probabil pe lingă un Iun. Camil Petrescu, u. n. 388. Probabil că dc aceea avea aerul atlt de elegiac. C. Petrescu, î.i, 115. Doi domni ...se aşezară In spatele meu. Unul din ei, superiorul dc altădată probabil, vorbea aprins. Brăescu, o. a, i. 268. M-a văzut probabil trist In faţa vitrinei, jerpelii cum slnt, şi l-o fi impresionat. Sahia, n. 99. Un buchet de flori, culese probabil In timpul plimbării. Sebastian, t. 41. Eram fascinai şi rideam probabil cu durere. Sadoveanu, o. ix, 508. Lăutarul atribuia probabil aceste cuvinte neînţelese vinului celui acru. id. ib. 609. Exista in mijlocul blidului anual uri ins fabricat din materiale lari, construit probabil din slrmă, talpă, lemn şi cauciuc. Arghezi, b. 62. Incidentul cu pianul o indispusese probabil. Călinescu, e. o. i, 52. Sora Flavia atinge, probabil apăsînd cu relicvarul, o tumoare a canalului lacrimal al fetiţei, id. c. o. 111. A intrat tntr-o încurcătură din care probabil nu ştie cum să iasă. Stancu, r. a. iv, 98. Perfectul simplu exprimă o acţiune terminată de mult, probabil ... pentru că majoritatea vorbitorilor nu-t cunosc declt din carte, ll i, 137. Ne-or îngropa probabil fără urmă. Beniuc, v. 32. Probabil că aseară am răcit. Era răcoare. H. Lovinescu', c. s. 47. Avem probabil unghiuri de vedere diferite, id. t. 336. Cel ce mi se păruse un artist se însufleţise, probabil pentru că băuse o picătură de coniac. Barbu, p. 11. Aici e, probabil, colţul preferat al maestrului? T februarie 1964, 10. ^ E x p r. Este (sau e) probabil că ... = este posibil, există posibilitatea ca ... Este probabil că corpii absorbaţi de cărbune contractă cu dlnsul un ţel de unire şi sc lipesc pe suprafaţa Iui. Marin, pk. i, 49/9. Daca această parte (ritul) mi s-ar fi părut ... mai puţin Insemnătoare, este prea probabil (doveditor) că n-aş fi scris niciodată măcar o linie. Fis. 155/16. Nişte asemenea Inttmplări slnt Intr-adevăr rare, Insă pe cllă vreme au avut loc este piobabil că se mai pot ivi. parab. 257/23. Este probabil că şi milropoliţii au trebuit să se strămute (a. 1857). Uricariul, v, 139/22. Prin urmare, după acest princip şi calcul, este probabil că fiscul va avea... un venit, de 8 500 000 lei pe an. Dîmboviţa (1858), ll1/54. E probabil că In clipa aceasta hlrtiile se află la tribunal. Rebreanu, h. i, 250. Mă glndesc cu bucurie că m-am înşelat. Că e probabil că femeia mă iubeşte. Camil Petrescu, r. n. 220. E mai puţin probabil că a trecut prin Cheile Bicazului şi mai posibil să fi trecut prin Vatra Dornei. Călinescu, e. 104. Este probabil că faima de stilist a lui Odobescu se datoreşte mai cu seamă bogăţiei bine stăplnite a perioadelor sale. Vianu, a. p. 150. E foarte probabil că In noaptea asta chiar, sau mline in zori, o să le vedem pe Strada Mare. 1-1. Lovinescu, t. 273. Este foarte probabil că dorobanţii de ţară să fi fost adăugaţi la oastea de mercenari de către Mi hai Viteazul. Stoicescu, c. s. 119. — Pl.: probabili, -e. — Şi: (învechit) probabile adj. — Din lat. probahilis, fr. probahle, it. probabile. PROBA Blu: adj. v. probabil. PROBABILÎSM s. n. (Filoz.) Concepţie potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă o afirmaţie este sau nu adevărată. Cf. Gheţie, r. m., dn2, m. d. enc., dex. Probabilismul glndirii moderne, contemp. 1971, nr. 1 281, 8/3. — Din fr. probabillsinc. PROBABIL I ST,-Ă adj.,s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine probabilismului, privitor la . probabilism. Cf. dex. 2. Adj. Care foloseşte calculul probabilităţilor. Cf. dex. 3. S. m. şi f. Matematician specialist in calculul probabilităţilor. Cf. dex. — Pl.: probabilişti, -ste. — Din fr. probabiliste. PROBABILITATE s. f. 1. Caracterul sau însuşirea a ceea ce este probabil; fapt, întîmplare probabilă; mijloc, modalitate ca ceva să se poată realiza, să fie posibil. Probabilitatea clştigului este aşa de mică! Cuciuran, d. 88/27. în proporţia creşterii numărului medicilor descreşte probabilitatea restatornicirei sănătăţii tot mai tare. Vasici, m. ii, 258/21, cf. Negulici, Stamati, d. Acesta este rezultatul cercetărilor statistice. Dinlr-acest rezultat iese o lege de probabilitatea vieţei pentru orice vlrstă In fiecare ţară. Barasch, i. 133/4. Această cercetare a anilor mitropoliţilor dă cel puţin nişte probabilităţi Indoielei despre acest număr (a. 1857). Uricariul, v, 142/18, cf. Polizu. Este oare vreo umbră de probabilitate că, alungind pe un polonofil, moldovenii să fi chiămat şi îmbrăţişat pe un altul chiar polon? Hasdeu, i. v. 221, cf. Baronzi, i. l. ii, 233/1, ddrf, Alexi, \v. Această ipoteză are Insă, după părerea noastră, sorţi de probabilitate. bul. com. ist. v, 26, cf. i, 185. Aveam totuşi, limpede, impresia unei probabilităţi de vindecare. Camil Petrescu, v. n. 182. Cea mai simplă apreciere a probabilităţilor ll făcea să fie ferit de aşa ceva. Sadoveanu, o. ix, 138, cf. dm, m. d. enc., dex. ^ L oc. a d v. Cu probabilitate = în mod probabil (1). Făcuseră de acasă atltea teze clte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Călinescu, E. o. i, 66. Era un personaj care se putea Intllni cu probabilitate la orice legaţie, id. s. 9. După toate probabilităţile sau (învechit) după toată probabilitatea = după cît se pare; probabil (3), poate, (popular şi familiar) pesemne, (învechit) probabil-mente. M-am apucat in tot felul de cugetări fără a fi doblndit altă încredere declt că fiul meu este Înamorat şi mai mult nu, după toată probabilitatea. Lăzărescu, s. 64/6. După toate probabilităţile li va şi închide orice carieră politică, cr (1848), 132/8. După toede probabilităţile voi fi tn Iaşi peste vreo zece zile. Caraciale, o. vn, 292. Banii despre care se vorbeşte tn acel document erau, după toate probabilităţile, bani mici sau bănişori. bul. com. ist. v, 54, cf. 130. După toate probabilităţile, Doru nu-l cunoştea prea bine. Călinescu, u. i. 159, cf. dm. Inscripţia ...a fost ridicată, după toate probabilităţile, In prima jumătate a anului 48 l.c.n. II. Daicoviciu, d. 91, cf. dex. 2. (Mat.) Mulţime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui 16751 PROBABILMENTE — 1545 — PROBAŢIUNE eveniment, al unui fenomen. Definiţia completâ, axiomatică, a probabilităţii se face tn funcţiune de natura ctmpului de evenimente considerat, ltr2, cf. dm. Probabilitatea dă o măsură relativă a informaţiilor pe care le avem despre un eveniment încadrat lntr-un sistem, der, cf. m. d. enc., dex. •<}> Calculul (sau teoria) probabilităţilor (sau probabilităţii) — calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întlmpla sau nu, în funcţie de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute; capitol al matematicii care studiază proprietăţile claselor de mulţimi de evenimente Înzestrate cu o probabilitate (1) şi proprietăţile variabilelor aleatorii. Cf. Şăineanu, d. u. Calculul probabilităţilor ... are o importanţă deosebită. Cişman, fiz. i, 461, cf. dm. Echivalentele probabile ... se stabilesc tn urma unui studiu statistic cu mijloacele calculului probabilităţii. L. rom. 1959, nr. 3, 77. Calculul probabilităţilor are numeroase aplicaţii In fizică, statistică, asigurări, bio-metrie, tehnică etc. der, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: probabilităţi. — Din fr. probabilité. PROBABILMÉNTE adv. (învechit) Probabil (3). Noi avem numai a constata, deocamdată, ca aparţi-nlnd probabilmente acelei epoce: movile multe..., ulcele şi hirburi. Odobescu, s. ii, 263, cf. dl, dm, sfc ii, 197. — Din fr. probablement (după probabil). PROBAGÎU s. m. (Rar) Persoană specializată tn efectuarea unor probe (2) de laborator. Probctgiu la laborator, nom. prof. 42. — Pl.: probagii. — Probă 4- suf. -agiu. PROBĂJE s. f. v. preobrajenle. PROBÂJEN11 s. f. v. preobrajenle. PROBAJENÎ2 vb. IV v. probăjenl. PROBÂJINE s. f. v. preobrajenle. PROBÂJNE s. f. v. preobrajenle. PROBALÂU s. m. v. prăbălăn. PROBÂNT, -Ă adj. Care constituie o probă (1), care probează (3) temeinic, care are caracter convingător, care dovedeşte în mod neîndoielnic; edificator, concludent. Cf. Alexi, w. Virilitatea e legată prea dc multe condiţii-, iar talentul şi de mai multe, pentru ca această corelaţie să fie întotdeauna probantă. Ibră-ileanu, s. l. 46, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ce valoare probantă poate să aibă această scrisoare? Camil Petrescu, t. i, 325. Aceste exemple nu au mare valoare probantă. Rosetti, i. l. r. i, 90, cf. Scriban, d. Copiile eliberate de bancă... au puterea probantă a copiilor eliberate de instanţele judecătoreşti, leg. ec. pl. 186. Desigur criteriul nu este întotdeauna absolut probant, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 2, 29. Probante strit, tn această privinţă, atacurile nenumărate ale presei. ib. 1957, 300, cf. dm. O concluzie de alt ordin este tn legătură cu valoarea probantă a faptelor din textele traduse, scl 1960, 224. Documentele menţionate in articolul ÎS vor avea in stalul de reşedinţă... valoare juridică şi forţă probantă, no (1963), 29, cf. dex. — Pl.: probanţi, -te. — Din fr. probant. PROBĂR s. in., s. n. (Tipogr.) 1. S. m. (învechit) Zeţar, culegător. S-au tipărit de Gheorghie Dimitrievici, /i/j[ograf] şi de Nicolae... probariu (a. 1811). bv iii, 51. Şi eu, tntre prubari cel mai mic, Dimitrie Anlonovici Bucovinean (a. 1818). ib. 214. 2. S. n. (Şi în sintagma probar de litere) Album care cuprinde modelele de litere şi de cifre de care dispune o tipografie. Probar de litere turnate scot şi turnătoriile de lilere spre a arăla caracterele ce le toarnă. V. Moi.in, v. t. 66, cf. bul. fil. vi, 31, dm. Probarul de litere cuprinde principalele familii, subfamilii şi caractere de litere, aranjate in general după mărime. DER, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: (1) probări, (2) probare. —Şi: (1> (învechit) prubâr s. m. — Probă + suf. -ar. PROBÂRE s. f. Acţiunea de a proba. 1. Cf. proba (1). Simţirăm trebuinţa de tot felul de probări şi Imboldiri. Brezoianu, î. 31/13, cf. ddrf, Alexi, w., m. d. enc., dex. 2. Cf. proba (3); (rar; concretizat) probă (1). Cf. DDRF, RARCIANU, AlEXI, W., DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: probări. — V. proba. PROBÂT, -Ă adj. 1. Care a fost încercat, verificat; p. ext. (despre oameni) experimentat, încercat; (învechit, rar) probăit. Cf. p r o b a (1). Cunoscut şi In public ca om drept..., el era unul dintre dinasticii cei mai probaţi. Rariţut, p. a. iii, 118, cf. ddrf, Rar-cianu, Alexi, \v. 2. Care a fost dovedit, arătat, demonstrat, evidenţiat. Cf. p r o b a (3). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. — Pl.: probaţi, -te. — V. proba. PROBATdH, -OARE adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă, care probează (3); probatoriu (2). Ca să vă încredinţaţi că coloarea albă este suma tutulor celorlalte şease colori, voi arăta Intr-altele o esperiinţă foarte probatoare despre aceasta. Barasch, m. iii, 38/1. Geologii moderni au găsit tn templul lui Serapis un argument din cele mai probătoare că există pe pămlnt locuri care... s-au suit şi s-au eoborlt. Isis (1862), 452/19, cf. rno'r.-pop., n. d., Barcianu, Alf.xi, w. Este obligat să supravegheze ca organele de urmărire penală să siringă întreg materialul probator, necesar tn cauză. pr. drept, 853, cf. DEX. — Pl.: probatori, -oare. — Şi: (învechit; prin adaptare la sistemul fonetic popular) probator, -oare adj. — Din fr. probatolre. PROBATORIU, -IE s. n., adj. 1. S. n. (Jur.) Procedură de culegere a probelor (1) în justiţie; totalitatea probelor (1) adunate şi prezentate într-un litigiu. Camera este datoare să examineze această apărare In raport cu întreg probatoriul administrativ tn cauză: cod. pen. r.p.r. 213. Judecătorul dc instrucţie nu dispune de un probatoriu complet. Vianu, p. 105. Ailt admiterea, cit şi respingerea probatoriilor se motivează. pr. drept, 873. 2. Adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă, care probează (3); probator. Act probatoriu, cade, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. Corpul de bază al lucrării il constituie analiza atentă, sprijinită larg pe extrase probatorii din operele clasice, rl 1977, nr. 10 262. — Pl.: probatorii. — Din lat. probatorins, -a, -um. PROBAŢIUNE s. f. (Jur.) Dovedire; (concretizat) dovadă. Despre probaţiunea obligaţiunilor şi a plăţii. Hamangiu, c. c. 281. Legea care guvernează mijloacele de probaţiune a unui drept este legea care a fost in vigoare la doblndirea acelui drept. id. ib. Un mijloc de probaţiune judiciară, cod. pen. r.p.r. 426. Judecătorul care este supus judecăţii colegiului disciplinar arc dreptul să se apere prin ţoale mijloacele de proba-ţiune prevăzute de lege. pr. drept, 727. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: probaţiuni. — Din lat. probatio, -onis, fr. probation. 16766 PROBAZĂ —; .3546 — PROBĂ PROBAZĂ s. f. (Prin Bucov.) Mustrare (I), dojariă. De-or ieşi din casă afară La toţi li-or fi de ocară, De-or Intra de-afară-n casă, La toţi li-or fi de probază. Marian, I. 523. El să se fi aşezai Intr-o pustietate şi mai mare, precum Îşi pusese el canonul clnd cn probaza stareţului, şez. vi, 136. — Postverbal dc la probozi. PRdHĂ s. f. 1. Confirmare, dovedire, demonstrare a unui adevăr, a unui fapt, a unei afirmaţii etc.; (concretizat) dovadă, semn, mărturie, argument etc. în sprijinul (sau împotriva) cuiva sau a ceva ori pentru confirmarea unui fapt, a unei afirmaţii, a unei presupuneri etc., (rar) probare (2). Iară vremea, proba cea nemiriciunoasă, şi pre mine şi pre line, cine să fim ne va cirela. Cantemih, ist. 164. Evropeii cu bucurie le-ar fi priimit tn loc de prube. ist. am. 60710. Probă e dovedirea şi arătarea celor ce să zic. Aaron, în Contribuţii, iii, 117. Cit despre tăria moşilor In cele intelectuale, cit adică despre erudiţia capilor şi elitei ţării, probele stau iară de faţă. Heliade, o. ii, 408. Daca ţara noastră esistă, după atlfia secuii de prădări..., e o Învederată probă că românul avu odată şi piept şi braţ şi armă şi minte, cn (1848), 182/12. Acea gondolă tşi avea asemenea fanalul stins, prouu că se ducea după aventure. ib. 41740, cf. Baronzi, i. i.. ii, 233/2. Slnteţi liberă a o chema Eslera, drept probă de amiciţie pentru amabila camaradă. Alecsandri, o. p. 137. A fi berbant c probă de-o inimă-arzătoare Şi de-o natură vie, artistă, simţitoare, id. t. ii, 138. Această bucată ne poate da o probă exactă de ce era drama satirică la eleni. Odobescu, s. i, 35. Că aceasta a fosl convingerea rf[umnea]yoas//'<3 Îmi stă de probă sufragiile Academiei la ocaziunea Încoronării de estimp a operelor celor mai meritorii, v (1881), 193. Iată, fraţilor, o probă mai mult că astăzi opoziţiunea este considerată ca afară din naţiune. Cahagiale, o. i, 83. Bogăţia de probe... Întăreşte Încă o dată aceea ce socialismul ştiinţific prevăzuse. Ionescu-Rion, s. 252. Poezia „1907“... era proba unei mlndre independenţe sufleteşti. Galaction, a. 36. Uite c-o răsărit soarele, probă că le-o iertat Dumnezeu. Brăescu, a. 78. Căpitanii Vărgatu... gusta lacom din fruntea cazanului, adunată intr-o strachină şi prezentată ca probă de belşug pe o tavă de lemn, de un soldat, id. o. a. i, 335. Anul ăsta, spuse ca, mişcarea muncitorească a primit lovituri grele, dar proba solidarităţii e dovedită. Vlasiu, d. 319. Ea nu ştie că eu am aflat totul ş-o plndesc. De şapte zile adun probe. Sadoveanu, o. vii, 180, cf. Iordan, stil. 253. în caz de calomnie... se poate face proba verităţii imputării, cod. pen. r.p.r. 554. Niciodată reclamanţii n-au probe. Judecata a început numai pe bănuieli. Stancu, d. 258. Cu mijloacele pe care le avem Ia dispoziţie astăzi, proba. nu e greu de făcut. id. r. a. iii, 315. întimplarea. de azi Iţi oferă proba cea mai concretă, v. rom. iulie 1954, 128. Proba este deci orice fapt sau Împrejurare care duce la stabilirea adevărului in proces, pr. drept, 777. în urma recursului declarat de procuratura municipiului Bucureşti, se stabileşte că..., cu aceleaşi probe, nu justifică suma. Scînteia, 1969, nr. 8 207, cf. dex. Dumnădzău i li-o luat pi tăti cu sfintei cruci şi ca.prubl: lesacu, săbghii- li... au cruci la capitu di cari ţii cu nuna. şez. iii, 6. îi dă bilet iscălii Ca probă că-i învoit, folc.. mold. i, 187. <)> (în legătură cu verbul „a da“) Să fi Înţeles pe Petru Maior, fraţii ardeleni nu ne da prubele văzute mai sus. rom. lit. 1192/5. Spre a da o probă despre neruşinarea lui şi a arăta cu ce ton amăgeau pe oameni. Va-sici, m. i, 11/7. <0- Probă cu martori = susţinere, dovedire cu martori a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. în faţa instanţelor de judecată. Nu este admisibilă proba cu martori contra sau peste ceea ce este cuprins Inlr-un act autentic. Hamangiu, c. c. 294. Revoltai de ipocrizia proprietarului, medicul cere proba cu martori, care i sc admite. Arghezi, p. t. 94, cf. dm, dex. •v* Loc. vb. A Loc. adj. şi a d v. De (sau, popular, (le o) probă = (care serveşte) ca încercare, de încercare, de verificare. P'usei adineaori pe la Ilanu-Roşu, de gustai un pelin... Luai de probă pentru casă vreo trei chile. Caragiale, o. ii, 86. Făcea mereu junghieri şi clntăriri de probă. Slavici, o. n, 126, cf. 85. A descoperit ceva mai bun: să ceară abonamente de probă. Rebreanu, i. 66. Băielariii începură să joace de probă Intre ei. Brăescu, o. a. ii, 251. A doua zi ne-au îmbrăcat şi, Încolonaţi cile patru, am plecat Intr-un marş de probă. Vlasiu, a. p. 412. Eu zic să guşti — aşa de-o probă... — tini zise el cu generozitate, prezentlndu-mi ulciorul cu amlndouă braţele întinse. Sadoveanu, o. ix, 393. încearcă o uniformă neagră, apărlnd de probă in holul cel mare al palatului. Călinescu, s. 511. S-a făcut o tragere de probă (verificare) care s-a soldat cu spargerea ţevii. vîn. pesc. octombrie 1964, 2. 4 Spec. (Adesea urinat de determinări care arată felul verificării sau obiectul verificat) încercare a unei maşini, a unui aparat, a unui material, a unui obiectiv tehnic etc. (pentru a verifica buna lor funcţionare ori Însuşirile lor tehnice, funcţionalitatea lor etc,). Probele tehnologice, numite şi probe practice, servesc la cunoaşterea calităţii materialelor din punct de vedere al aptitudinii lor. Ioanovici. tehn. 386. Probele dinamice servesc la determinarea rezistenţei materialului la aceleaşi eforturi, Insă provocate la eforturi instantanee (lovituri), id. ib. 387. Locomotiva aleargă... cu ciorchinele de muncitori prins de ea. t se face proba. Sahia, n. 31. Proba de presiune e încercarea de determinare a rezistenţei la presiune a căldărilor de abur. ltr2. Proba autovehiculului se efectuează pentru a i se determina caracteristicile şi condiţiile de funcţionare înainte de a intra in serviciu. ib. Am asistat... la proba practică a unui tractor făurit de meşterii uzinelor din Braşov, contemp. 1962, nr. 796, 1/2. Intrarea In producţie a fabricii dc acelilenă va permite începerea, probelor tehnologice a altor 3 importante obiective. Scînteia, 1966, nr. 6 943. Construcţia, dotată cu aparatură specială, a trecut cu bine toate probele, ib. 1977, nr. 10 484. + Spec. încercare a unui obiect de îmbrăcăminte (care e In 16768 PROBĂ — 1547 — PROBĂ lucru) pentru a vedea dacă se potriveşte'pe purtător. Vor să meargă împreună la probă la croitoreasă. Camil Petrescu, t. hi, 292. Clnd provincialul ajunge ta Joşi, viaţa Capitalei ll obligă la o modificare a deprinderilor, de care ia cunoştinţă o dată cu slingheritoarea probă a primului frac. Vianu, a p. 01. Croitorul ti făcu proba. Preda, r. 229, cf. dm. începuse să strige la unele cliente, să facă probele mai tn silă. Barbu, p. 133, cf. diîx. + S p e c. Fiecare dintre părţile din care constă un examen; p. g e n e r. examen. Iscălesc eu cu numele tău proba mea. Caragiale, o. ii, 71. Au trecui ca bine probele scrise şi orale. I. Botez, şc. 226. Vream să declam „Boul şi viţelul“ la proba de admitere In Conservator. Klopştock, f. 206. La proba de aplicaţie reuşi fără. emoţii. Preda, ii. 79, cf. dm, m.d. enc., dex. + Sp cc. (Adesea urinat de determinări care arată felul) Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiţii mai largi, In cadrul unui concurs etc. In pauzele dintre probe se urcă pe podiumul de onoare atleţii clasaţi pe primele locuri. Scînteia, 1953, nr. 2 733. Nume de sporturi,-de discipline şi de probe sportive. i.„ rom. 1959, nr. 2, 83. Avem ctteva lucrări de artă.... care dovedesc plastic marile posibilităţi de inspiraţie dintr-o probă sportivă. v. hom. iulie 1962, 159. Printre probele incluse In program slnt: înălţime, lungime, greutate (fete şi băieţi), 50 m plat, 55 m garduri etc. Scînteia, 1966, nr. 6 872. Campioana europeană de tenis de masă... s-a calificat. In sferturile de finală ale probei de simplu ale campionatelor mondiale de la Stoekholm. rl 1967, nr. 7 001. + (învechit, rar; în sintagma) Probă la metale — titlu, titru. Cf. Alexi, w. + (învechit, rar) Vas în care se topeau sau se încercau aurul, argintul etc. Cf. lb. 3. S p e c. (Astăzi rar) Repetiţie (1) (făcută în vederea unei reprezentaţii, a unei ceremonii etc.). I-a Inlrulocat pe toţi şi a făcut clleva probe închipuind cum avea să se desfăşoare rlnduiala solomoniei. Voiculescu, p. ii, 321. Nişte copii... făceau probă de urătură. Sadoveanu, ap. tdrg. Se zice tn Ardeal „comă", „nulă", „probă", corespunzlnd lui „virgulă", „zero", „repetiţie" din Ţara Veche. Puşcariu, l. r. i, 413. 4. S p e c. (De obicei în legătură cu verbul „a face“) Verificarea exactităţii unui calcul matematic. Proba... se face cu substracţie. das 84/16. Despre probele acestor patru lucrări ale aritmeticei. Şincai, î. 39/3, cf. 77/9. Proba cea mai bună e: punerele ce le mai adaogi o dală ca mai mare luare de seama, sau ce le adaogi din sus in gios, căci trebuie tot aceeaşi, sumă se-ţi iasă. aritm. (1806), 17/2. Proba scăderii se face adunlnd rămăşiţa cu numărul de scăzut. Heliade, a. 25/4. Pentru de a face pruba înmulţirii, trebui a împărţi productul prin In-mulţitoriul. Asaci-ii, e. j, 44/19, cf. ii, 42/2. Facem proba adunării chiar prin adunare. G. Pop, E. 60/14. Pentru a face proba prin 7 a unei scăderi. Climescu, a. 82. 5. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte; eşantion, mostră (3), (regional) modă1 H). Românii, bănuitori şi sfieţi din fire, nu se riscase a trămite prube de productele lor. Odobescu, s. i, 480. Acest loc... este Insă deslul de încăpător spre a pnlea conţine probe numeroase despre toate obiectele ce se produc sau se lucrează In (ara noastră, id. ib. n, 99. Atunci băcanul, gustind cu vlrful cuţitului o probă din putinică şi măsuri rid cu.ochii de sus plnă jos pe muşteriu: — Nu face pentru d-la, zice. Caragiali:, o. iii, 154, cf. Marian, ch. 52, ddrf, Pamfile-Lupjescu, crom. 12. Plutonierul intrase la vapor să guste probele şi să pregătească bărcile pentru pescuirea aşteptată. Bart, s. m. 73. jEra o fiertură clocotitoare şi fluidă ca zeama fierbinte de dulceaţă ... Topitorul lua, din cînd în clnd, probe, să vadă cum se leagă. Călinescu, s. 852. Cei doi care ll întlmpinaseră pe Vale se precipitară cu o imensă lingură tn adincul incandescent al mesei lichide şi luară o probă. Preda, r. 124.' Aceasta este etuvă cu termoreglare In care introducem probele de beton, gl 1962, nr. 7, 3/1. Putem organiza în laborator... lucrări practice privind cunoaşterea părţilor minerale şi organice ale solului..., probe de sol cu structură şi fără structură, gî 1962, nr. 685, 3/1. Inginerul agronom... cercetează la casa-laborator a gospodăriei probele luate din clmp. Scînteia, 1962, nr. 5 467, cf. dex, Ciauşanu, v. 192. -0- Corp de probă — epruvetă. Cf. dl, dm. Arbore de probă = arbore ales după criterii determinate, apoi doborît, tăiat şi stivuit, astfel ca din volumul obţinut să se poată deduce volumul unei specii de arbori sau al unui arboret. Cf. ps. Arborele de probă poate fi un arbore mediu sau un arbore tip. ltr2 ii, 14. + (Regional) Arbore pregătit anume pentru ca anumite insecte parazite să-şi depună în el ouăle, care apoi slnt distruse (Cîrlibaba — Gura Humorului). Cf. Arvinte, term. 162. 4- (Astăzi rar) Text de tipar pe care se operează corecturile tipografice. La acest... lucru [tipărire] multe lunecături vom fi făcut..., unele pentru graba citirii la prube (a. 1698). bv i, 368. Graba cetirii la probe (a. 1737). în scl 1954, 36. Mă .. rog ca orice greşală veţi afla, sau tn cuvinte sau în slove, care să întlmplează din... alunecarea minţii şi a trecerii vederii ochilor prin cetirea prubelor de noaptea..., ca nişte înţelepţi, iertaţi (a. 1743). bv ii, 76, cf. scl 1954, 36, Rosetti - Cazacu, i. l. r. i, 180. -0> Probe de tipar — modele de tipărituri colecţionate de un tipograf pentru a arăta varietatea literelor de care dispune. V. probar (2). Cf. V. Molin, v. t. 66. + Analiză medicală; observare, cercetare, analiză a funcţiei unui organ in vederea stabilirii unui diagnostic. înainte de recoltare, tuturor donatorilor li se face obligator reacţia Wasserman, radioscopia pulmonară, probele hepatice. Belea, p. a. 80. Se utilizează şi la radiografiile renale, ale vezicii biliare sau ale bronhiilor, ca şi în probele funcţionale hepatice. ABC sXn. 73, cf. dex. 6. Formă particulară care, prin Însuşirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situaţie generală; ceea ce serveşte drept model demn de urmat, pentru a ilustra ceva; exemplu tipic; mostră («)• Cf. drlu. Cară făcute după pruba, sau a celor englizeşti sau a celor flamande. I. Ionescu, c. 125/14. După... socotinţa lui Dombal carele au îndreptat pe francezi ca să ieie prubă de la moldoveni şi valahi pentru păstratul păpuşoilor, id. ib. 164/28. De la şliubeiul albinei ia model şi aşezare; Cirtiţa să-ţi deie pritba aratului In cîmpie. Conachi, p. 298. Nu ştiu deacă In a noastră lume a Apusului s-ar găsi multe societăţi asupra cărora o prubă de istu feliu s-ar putea cerca In cursul unei vieţi. Calendar (1861), 49/1.5. Alor de-ţi Im-puie capu că limba rumânească n-are-ndestulare de cuvinte, dn-le din parte-mi aste douo prube, numad-o mărturie. Jipescu, o. 55. Satira..., despre care avem acum şi In limba românească clleva probe... recomandabile..., are o origine foarte veche. Odobescu, s. i, 32. Tovarăşe director, lăsaţi-mă să-i arăt ea o probă de curaj, spuse răutăcios şeful cadrelor, v. rom. ianuarie 1954, 93, cf. dex. O luat prubll di la fluieraşul lui i)[u]mnă-dzău. şez. iii, 8. Eu vreu să vă dau o prubă cu băie-tanaşu ista. Vasiliu, p. l. 63. <>■ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“; adesea peiorativ) Această prubă de ceai-nicariu venise-n Sulina de la muntele Alos. Contemporanul, vij, 36. Caii ... n-ar fi fost aşa de corecţi, la un stăpin care avea o asemenea prubă de vizitiu. D. Zamfirescu, v. ţ. 87. Advocatul păru a zice întru sine că e greu, mai ales cu asemenea prubă de boier. id. ib. 178. (Expr.) (Regional) A-i trage (cuiva) o probă de bătaie = a bate zdravăn (pe cineva); a-i trage (cuiva) o mamă de bătaie. Cf. Udrescu, gl. l-am tras o probă de bătaie să mă pomeneascăl id. ib. 16768 PR0BÄI — 1548 — PROBE JENIE — Pl.: probe. — Şi: (învechit şi popular) prubă, (regional) prôvô (Ciauşanu, v. 192), prüblà s. f. — Din lat. proba, germ. Probe, it. prova, pol. prôba, magii, probi, fr. preuve, épreuve. PROBĂÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A proba O)- Cf. TDRG, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: probăiesc. — Probă -f- suf. -ăi. PROBĂÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Probat (1). Din vremea a patrudzăei de ani ispitiţi şi probâifi vă aveam. Cantemir, i. i. ii, 165. — Pl.: probăiţi, -le. — V. probăi. PROBĂJĂNÎ vb. IV v. probăjenl. PROBĂJENÎ vb. IV. Refl. (Mold.; despre frunze, iarbă, vegetaţie etc.) A se îngălbeni, a se veşteji (Ia sosirea toamnei). In ziua de probajini să probăjănesc frunzele copacilor, şez. i, 128. începe codrul a se proba-jeni, adică a i se îngălbeni frunza. Zanne, p. i, 64. Ziua de 6 august... poporul o numeşte pobrejeni ...Poporul nostru crede că din această zi începe să se proba-jenească, adecă să se îngălbenească frunza codrului. Pamfile, s. t. 3. în ziua de probajeni (6 august) se probăjenese frunzele copacilor şi clmpul. Gorovei, cr. 282. — Prez. ind. pers. 3: probăjeneşle. — Şi: probă* Jâni, probajeni vb. IV. — V. probajeni1. PROBĂLÎ vb. IV v. probălui. PROBĂLUÎ vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (învechit şi regional) A Încerca, a căuta să iacă, să realizeze, să dovedească (ceva); a face tentative. Cf. anon. car. Am prăbăluit şi cu judecăţi (a. 1806). Iorga, s. d. xii, 160, cf. Klein, d. 407, drlu, lb, Alexi, w., Pascu, s. 419. Pescari veniţi din felurite coifuri ale pămlntului ... se uită In jurul lor şi pipăie oarecum locurile, prubuluind ca să găsească colţuri fericite şi îmbelşugate. Sadoveanu, o. xrv, 476. De ce n-am prăbăli să ne înţelegem şi ca oamenii? v. rom. mai 1955, 26. Drăguţu cu alta-mi şedel ... Şează şi prubuluiască, Numai să nu-şi bănuiască. Jarnîk-Bîrseanu, d. 248, cf. Vaida, Caba, săl. 99. Am să pră-băluieşc şi eu, să văd cu ce m-oi alege. Com. din Bilca — Rădăuţi. Prăbăluie, doar oi ieşi. Bîrlea, b. 54, cf. Ciauşanu, v. 192. Prăbăluiesc să trag oblu-n ţiniă. mat. dialect, i, 188. <$> Refl. Nu te prăbăleşti şi iu să spargi piatra ? ib. 88. 2. (învechit şi regional) A proba (1) ; (complementul indică oameni) a pune la încercare. Cf. Polizu, D. Zam-firescu, î. 68. Trompeţii se urcară pe parapetul cupolei prubuluindu-şi încet trompetele. Sandu-Aldea, u. p. 134, cf. dex. Du-te, dorule, d-aci, Nu mă tot prăbălui. Doine, 48. Clnd alege fuse, boreasa ocoşă ... le prăbă-luieşie. Brebenel, gr. p. Ba, eu nu le-am celuit, Numai te-am prăbăluit. Bud, p. p. 16. împăratul Roş l-o pro-buluit a doua oară. i. cr. ii, 37, com. din Straja —Rădăuţi. Treizeci de brice rupea, Patruzeci probăluia, Cu douăzeci ll rădea. Densusianu, ţ. h. 290, cf. Ciauşanu, v. 192. Dă să-ţi prăbăluiesc cizmele, mat. dialect, i, 188. 3. (învechit şi regional) A proba (3). Cf. drlu. Aşa au probăluit: au mestecat sau au roşit bearea cu roaibă şi, beindu-o, după puţin timp au pişat-o aşa roşie, antrop. 135/26. Să le prubuluiască lor cit e de bună şi de scump lucru unirea. Jipescu, o. 15, cf. Pascu, s. 419, şez. iii, 86. I.-ai bătui, l-ai ruşinat ... — Vreu ca să probălească ...Să mă bată Dumnezeu, dacă nu vrea să probălească. T. Popovici, se. 155, cf. dex. ^ Refl. pas. Trebuie a să cerca şi a să probălui toate lucrurile, carile In istorii odată şi dinceput s-au pomenit. Cantemir, hb. 184. Care meşteşug să şi probăluieşte chiar tn grădina împărătească de la Nimfen-burg, unde am mişcat 4 împreunate căruţe ... trăglnd numai cu o mină. Golescu, î. 136. 4. (Regional; de obicei urmat de o propoziţie introdusă prin conj. „că“, „cum“ etc.) A chibzui, a socoti; a crede, a bănui, a presupune. O să dai tot In sec, dacă nu prubuluieşti că banu e mult plnă-l Imulţeşti. Jipescu, o. 30 .Văzlnd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt, tocmai ...In America. Păun-Pincio, p. 138. După linia ce apucase pentru a trece curmezişul Tazlăului, probăluiau că o să se împiedece de picioarele mele. Hogaş, dr. i, 316. Prubului, socoti, se cobori, Işi umplu pieptul cu lot văzduhul nopţii şi se aruncă. Voiculescu, p. i, 43. Măsură din ochi înălţimea plnă sus şi prubului cum s-ar putea căţăra la drum. Sadoveanu, o. x, 631, cf. xm, 795. Iată-l înşfăcat de căpriorii podului, zvlrlindu-se din căprior In căprior, plnă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. Camilar, n. ii, 34, cf. dex. Prubului el cam unde ar fi fost şi puse oamenii să sape. i. cr. ii, 205, cf. Lexic reg. 46. + (Informa prubului) A fixa, a stabili. Trebuie să prubuluim cum ne-am Intllni, cit mai curind. Contemporanul, vi2, 203. Un preţ prubuluit de cu iarna pentru la vară. conv. lit. xliv2, 77. O Refl. pas. Calea soarelui pe cer ... se prubuluieşte, adică se preţuieşte, se socoteşte tn suliţi. Pamfile, ceh. 31. + A b s o 1. (în forma prubului) A potrivi (112). Surdu n-aude, dar prubuluieşte. Zanne, p. ii, 750. — Prez. ind.: probăluiesc. — Şi: (învechit şi regional) prăbălui (prez. ind. şi: prăbălui), prubului, (învechit) probolui (lb), (regional) probăli, probului, prăbăli, prebălui (Lexic reg. 46), prubăli (Lexic reg ii, 81) vb. IV. — l’robă + suf. -ălui. Cf. magii, p r 6 b â 1, germ. probiercn. PROBĂLUÎRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunea dc a probălui. 1. Cf. probălui (1). Cf. drlu, lm, dex. Ca probăluirea nimic alt mai supărător, că unid din doi rămlne mai uşor. Zanne, p. viii, 502, cf. Ciauşanu, v. 192. 2. Cf. probălui (2). E vorba numai de un chil [de vin], ca să facem o „probăluire". Stănoiu, în scl 1973, 46, cf. dex, Ciauşanu, v. 192. 3. Cf. probălui (3). Cf. dex. 4. Cf. probălui (4). Cf. dex. — Pl.: probăluiri. —Şi: (învechit) proboluire (lm), prăbăluire (id. ib.) s. f. — V. probălui. PROBĂTÂTE s. f. v. probitate. PROBATOR, -OÂRE adj. v. probator. PROBĂZĂTURĂ s. f. v. probăzitură. PROBĂZITURĂ s. f. (învechit) Mustrare (1). De care lucru aievea este, că probăziturile carile In obraz mi Ic arunca ... ca a Moliii cuvinte foarte bine să.polri-văse. Cantemir, i. i. ii, 98. Cu greale probăzături şi de cap clătinăluri, de moarte şi mai rău deelt de moarte ni să lăuda. id. ib. 152, cf. tdrg, Scriban, d. — PL: probăziluri. — Şi: probăzătură s. f. — Probozi + suf. -tură. PROBEJÎNIE s. f. v. preobrajenle. 16780 PROBELĂ — 1549 — PROBLEMATIC PROBÎLĂ s. f. (învechit) Navă de mare (cu elice); spec. (sens curent) navă de mare care intră In Dunăre. Remorchiorurile şi propelurile vin la Severin cu marfa din jos. I. Ionescu, m. 751. Probelele şuierau, altele urlau din sirene, săm. iv, 866, cf. Scriban, d„ i.tr2, i.. rom. 1.966, 87. + Şlep mare de cereale. Chiri ţescu, gr. 253. — Pl.: probele. — Şi: propel (pl. propeluri) s. n. — Din engl. propeller, germ. Propeller „elice (de vapor)“. PROBI vb. IV v. proba. PROBÎC subst. (Regional) Băţ care împinge dopul la puşca de soc (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn v h 1 306/2. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. ser. p r o b i t i „a desfunda“. PROBIT s. 1. (învechit, rar) Cinste, onestitate, integritate. Nobila eoregie a unui suflet carile are cunoştinţa probilalei (cinstirei) sale. ar (1839), 359[/4. — Din it. probitâ. PROBITATE s. f. (Livresc) Cinste, onestitate, integritate. Om înţelept, pe care noi şi fraţii noştri ll Imbră-ţăşem Intre ceilalţi capelani ai noştri ... pentru deosebita sa probitate, mag. ist. i, 58/2. Ei ar trebui să dea esem-plul de probitate, cr (1846), 331/34. Banditul nu cerea altceva declt numai viaţa, leglndu-se de a fi pe viilor model de probitate, ib. (1848), 42/48, cf. Negulici. Am nevoie de a vă recomanda antica mea probitate ...şi severa mea morală. Lăzărescu, s. 99/14, cf. rom. lit. 4081/27. Nu este nici un obraz omenesc care sâ nu fie priimitor de oarecare probitate, fis. 36/3. Acest bărbat, In scurta lui viaţă, clştigase numele de cinstii şi drept Intr-atlta, Incit era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. Negruzzi, s. i, 244. Lucrurile, prin magica virtute a unor constituţiuni, au să meargă mai bine, ...că probitatea are să se onoreze, patriotismul să se stimuleze. Dîmboviţa (1859), 2041/36. Stau de trei luni la Constanlinopol, aşteptlnd o consecvenţă a ameninţărilor lui Szemere şi ca să dau o dovadă de probitatea mea. Bolliac, ap. Ghica, a. 632. Avem talent, virtute, merite sau probitate, Calităţi din altă lume, foarte grele şi ciudate. Alexandrescu, o. i, 265. A avut In vedere mai mult interesul său pecuniar declt acel al ştiinţei, care cere mai presus de toate veracitate şi mai ales probitate. I. Ionescu, m. 107. Săteni cunoscuţi prin probitatea şi munca lor. id. p. 204. Dorinţă de probitate, de integritate. Calendar (1861), 60/3. Gustul bucuriilor nemărginite ar ucide economia, ar ucide munca, ar ataca probitatea. Bolintineanu, o. 261. Om de o probitate mai presus de orice bănuială. Caragiale, o. ii, 59, cf. ddrf, Alexi, w. Acestea erau omenia, mila, probitatea, ocrotirea, pe care o biată fată orfană şi săracă le găsea. Galaction, o. a. i, 98. N-am nici un motiv să pun la îndoială probitatea acestei mărturisiri, v. rom. aprilie 1958, 117. Savant de mare valoare, dc o probitate exemplară, credincios idealului său. ib. ianuarie 1965, 150, cf. dex. <$• (Urmat de determinări care arată domeniul de manifestare) Numai diletanţii superficiali vorbesc cu dispreţ contra unor îndeletniciri ştiinţifice, care cer erudiţie, perspicacitate, probitate ştiinţifică, bul. com. ist. i, 38. Cine nu permite, crisplndu-se, nu e student, nu e ... cu probitate istorică. Călinescu, c. o. 113. Probitatea ştiinţifică a lui Cihac nu poate fi pusă la îndoială, scl 1954, 280. Rămlne pentru viaţa noastră muzicală o pildă vie de originalitate şi probitate artistică. Scînteia, 1964, nr. 6 371. Este ... un act de probitate artistică elementară să te îndrepţi către ceea ce cunoşti mai bine. T iunie 1964, 66. + (învechit, rar; Informa probătale) Autenticitate, valabilitate, valoare. Se Insămna figura divinităţilor ţerei seau a domnitorului ca a unor gărăntuitori probălăţei acelei monete. Săulescu, hr. i, 51/3. — Şi: (învechit) probătâte s. f. — Din lat. probi tas, -atis, fr. probite. PROBLEM s. m, v. problemă. PROBLEMA vb. 1. Tranz. (Neobişnuit) A problematiza. Cf. Iordan, l. r. a. 241. — Prez. ind.: problemei. — V. problemă. PROBLEMATIC, -Ă adj., s. f. î. Adj. Care are caracter de problemă (II 1), care constituie o problemă, care necesită (unele) lămuriri, precizări, care se pretează la discuţii (pentru a li lămurit, soluţionat); care ridică probleme (II 1). Problematic..., adecă o întrebare ce are să se dezlege. Leon Asachi, b. 98/14. Bureţii şi alte asemenea fiinţe slnt pentru naturalist adevărate fiinţe problematice. Barasch, i. 54/14. Aşa este ... imaginea lui Thersit, eroul problematic al lui Homer. Vianu, m. 60. Ibrăileanu făcea abstracţie de nota problematică ce se punea creaţiei literare, v. rom. februarie 1960, 92. Situaţia omului In lume... este continuu problematică, contemp. 1971, nr. 1 281, 8/4, cf. dex. A creat romane cu eroi problematici. România Literară, 1977, nr. 26, 4/2. + (Substantivat) Creator care ridică probleme (II 1). Fi-va cineva care să nu fi citit această carte a Iui Balzac? Pentru acest problematic ... trebuie să spun că Enrieta e contesă. Galaction, a. 140. 2. S. f. Ansamblu de preocupări care caracterizează un domeniu al cunoaşterii, o disciplină, o operă, activitatea cuiva etc. V. tematică. Cf. Iordan, l. R. a. 177. Numele a prins, Insă disciplina nu a progresat şi se află încă tn stadiul programelor şi problematicii. Călinescu, c. o. 64. Problematica morală ... este o trăsătură a întregii literaturi antice. Vianu, l. u. 48. Din cercetarea manuscriselor reiese că problematica socială ca preocupare este tot atlt de intensă şi In poezia lui Coşbuc de după 1900. v. rom. mai 1954, 274. O problematică aparte In romanul lui Ion Marin Sadoveanu o aduce seria tinerei generaţii, gl 1958, nr. 6, 2/7. Tudor Arghezi a anexat poeziei noastre noi domenii ale realităţii, o problematică şi o sensibilitate necunoscute înainte, s februarie 1960, 15, cf. v. rom. aprilie 1960, 46.Se ivesc conflicte noi, dar esenţa acestor conflicte nu mai este contradicţia Intre individual şi colectiv, ci cu lotul alta — una generată de noua problematică a vieţii satului, gl 1961, nr. 9, 2/2. Sesiunea ştiinţifică ... va reliefa întreaga problematică multilaterală şi bogată care sălăşluieşte In creaţia lui. m 1962, nr. 4, 31. Gravurile lui ... atacă o problematică mare, de ascuţită contemporaneitate, v. rom. ianuarie 1963, 130. Ar fi interesant să-l vedem... lupllnd pentru valorificarea unei piese originale cu problematică nouă. t mai 1964, 99. Poeziile anterioare — dezbătlnd problematica respectivă — nu constituiau declt exerciţii, contemp, 1966, nr. 1 019, 3/5. Ultimii ani au demonstrat o continuă apropiere a creatorilor de film de problematica actualităţii. Scînteia, 1977, nr. 10 905. Romancierul de clasă nu caută întlmplări nemaipomenite pentru a ilustra o problematică esenţială. România Literară, 1977, nr. 35, 5/3. 3. Adj, Care provoacă Îndoieli, care nu poate fi primit ca sigur, care pare puţin probabil; Îndoielnic. O realitate, chiar de ar fi şi mijlocie, s-ar părăsi pentru o perfecţie, încă problematică, căci acea adevărată nu se poale clştiga declt prin concursul multor împrejurări favoritoare. Asachi, î. 16/15. Lady Lavinia e de o frumuseţe mai mult declt problematică, cr (1848), 91/41, cf. Stamati, d., prot.-poj>., n. d., Pontbriant, "d. Totuşi chiar astăzi, după atlţia şi mai atljia secoli, această aclimatare este In realitate mai mult declt problematică. Hasdeu, i. c. I, 226. înrlurirea ei moralizatoare va fi mai mult declt problematică. Gherea, st. cr. ii, 86, cf. Barcianu, Alexi, \v. în acest caz arătarea că Demian a fost utilizat ca izvor principal e şi mai problematică, bul. com. ist. i, 214. Aceasta înseamnă iarăşi măcel... pentru o fericire problematică. C. Petrescu, î. ii, 109. Recunoaşte şi el că succesul tn ţară e problematic. Călinescu, b. i. 282, cf. dex. <$> (Logică) Judecată problematică = judecată în care raportul 16788 PROBLEMATIZA — 1550 — PROBLEMĂ dintre termenii ei este doar posibil. Cf. Maiorescu, l. 61, der. + P* ext. (Astăzi rar) Dubios, suspect; ciudat, bizar. Oameni ... a cărora figuri problematice îmi deşteptară oarecum instinctul conservaţiei. Dacia lit. 287/16. Care om a căruia viaţă a fost, nu antinaţională, ci chiar „problematică“, a respectat înscrisul său, jurămîntul său? Românul (1857), nr. 8, l2/30. într-un colţ s-a văzut o fiinţă problematică, avlrid ceva asemănare de om dar mai mult d-o fiară. Barasch, i. f. 11/21. Fiinţi problematice care trăiesc făr’a avea nici un chip de vieţuire. Alecsandri, o. p. 48. La căpătai un cultuc înfaţat cu cit, ale cărui flori albastre sau roşii de abia mai mijeau de sub lustrul problematic pe care vremea...11 aşternuse peste ele. Hogaş, m. n. 137, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : problematici, -ce. — Din fr. problématique, germ. problematiseh. PROBLEMATIZA vb. I. Tranz. (Rar) A face (din orice lucru) o problemă (II 1) ; a complica inutil (lucrurile); (neobişnuit) a problema. Cf. Iordan, l. r. a. 241, dn2. — Prez. ind.: problematizez. — Problematic + suf. -iza. PROBLËMÀ s. f. I. 1. (învechit) întrebare; chestionare. De care lucru socotesc că ea tn meşterşugul cuvîn-tului nedeprinsă şi In tropurile ritoriceşti nelnvăţată fiind, cu un cuvînt a să dovedi şi cu o provlimă a să amorţi să va putea. Cantemir, i. i. i, 195, cf. ii, 237. Problemul nu are nici un înţeles. Calendar (1861), 39/13, cf. Stamati, d. 2. (învechit; adesea construit cu verbul „a face“) Propunere (1) ; p. e x t. (concretizat) cerere, petiţie care conţine o propunere (1), o doleanţă etc. Nemţii făcură o adîncă tăcere, In cea după urmă, merserăÎnainte şi făcură provlimă inperatorului de a trătălui pacea. Văcărescul, ist. 269. Azi adunat o împreunare de boierii acei mai mari ...la cari s-au făcut provlimă ca să meargă doi boieri mari la feldmareşalu. id. ib. 280. Mai arătăm măriei teale şi alte cîteva provlimata ce ... se cuvine a fi primite (a. 1793). GAldi, m. phan. 245. Pentru provlimă ce au făcut orăşenii (a. 1806). id. ib. El nu îmi făcu această problemă pentru alt sflrşit, ci numai pentru că ştia să facă nişte hapuri mitiutele. Gorjan, h. iv, 43/10. Nu te ameţi atît cu glnduri ca aceste, Că problema vrăjmaşului mult spre bine Iţi este. Pann, e. iv, 80/11, cf. iii, 20/22. 3. (învechit şi regional; în formele provlimă şi provnimă) Pricină (I 2) ; s p e c. proces a i). Acum ...el cere de la fată ca să-şi dovedească iertăciunea mumei ci, care provlimă este împotriva pravilelor (a. 1794). Gâldi, m. phan. 245. O parte din cele prigonitoare, spre dovada provlimii sale, nu poate provalisi celeilalte să facă jurămlnt (a. 1810). id. ib. Pirîşul nu poate să silească pre plrit să dovedească provlimă pentru care el jăluiaşte. Caragea, l. 94/11. Acea scrisoare nu este hotărîre la provlimele prigonitoarelor părţi (a. 1827). doc. ec. 398, cf. tdrg. Numai pă mine popa Dicul m-au luat din praşila porumbului şi m-au ţinut cîteva zile tn deşarte şi neadevărat provnimile lui Manolaiche, făr*de cercetare cu marturi. arh. olt. xii, 253. II. 1. Chestiune care prezintă aspecte dificile, neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii, care impune o rezolvare; (astăzi rar) pricină (I 5). Cf. Cantemir, i. i. ii, 330, drlu. A pune In lucrare regheneraţia Greciei, în starea de astăzi a acestei ţări ..., este o problemă din cele mai grele, ar (1829), 2442/15, cf. Scavinschi, m. 98r/7, Stamati, d. O să ne întrebe cineva: cum dar aerul atmosferic a rămas pînă acum respirabil? ... Rezolu-ţiunea acestui problem o găsim în regnul vegetal. Barasch, i. 60/26. Iată că cutreierarăm cîteva uliţe şi n-am văzut încă o floare ... Vrei să-ţi dezleg problema aceasta? Negruzzi, s. i, 324. în loc de a căuta care ar fi mijlocul de a dezlega problemul, să ni ferim a zice că România nu este cu putinţă a esista decît numai cu toate condiţiile mai sus arătate. Calendar (1861), 33/9. »Se trudea de mult să desluşească un problem foarte greu: chipul de a face datorii fără a le plăti. Alecsandri, o. p. 49. Ei au căutat, fie din observaţia directă a fenomenelor naturii, fie pe cale experimentală, să rezolve problema originii vieţii. Marinescu, p. a. 41. Care este explicaţia acestei sărăcii de forţă sufletească? ... Este de vină mediul social? ... Problema e grea şi vrednică de atenţiunea criticului social. Galaction, a. 191. Se arată intrigat foarte să afle cum s-ar putea dezlega această irezolvabilă problemă. C. Petrescu, î. i, 79. Felul ei deschis de a privi problemele mă îndemna să-i pun şi alte întrebări care mă apăsau. Vlasiu, d. 316. Unul ... mă întrebă foarte insistent „al cui e zmeul“. Problema aceasta a proprietăţii îi stă pe suflet. Călinescu, c. o. 102. Sub duhul nostru se gesticula spectaculos şi problemele se întrupau luînd înfăţişare vie. Blaca, h. 69. Cam care ar fi problema asupra căreia vrei dumneata să te opreşti, inspectore? Stancu, r. a. iv, 130. Cu privire la data apariţiei acestor subalterni imediaţi ai marilor dregători, problema nu este nici aici mai clară. Stoicescu, s. d. 79. Mă preocupă şi pe mine problema; care slnt raporturile între diferite generaţii? t august 1964, 42, cf. dex. <£> Problemă deschisă = problemă an) care nu a fost rezolvată satisfăcător pînă în prezent sau care permite mai multe rezolvări satisfăcătoare succesive. Nu avem un argument hotărîtor pentru una din aceste două ipostaze; lăsăm aşadar problema deschisă, bul. com. ist. v, 148. Preocuparea publicaţiilor pentru încurajarea literaturii de calitate rămine o problemă ... deschisă, v. rom. februarie 1963, 183. 2. S p e c. (Adesea cu determinări care explicitează importanţa) Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) şi care cere o soluţionare (imediată). Bine bănuiam noi că în capul vreunuia s-ascunde vreo problemă socială. Delavrancea, t. 7. O problemă gravă nu se limpezeşte între un şniţel vienez şi o plăcintă cu mere. Rebreanu, r. i, 38. Slnt In ţara asta probleme mari. Sadoveanu, o. ix, 508. Se punea acum din nou problema oamenilor. Camil Petrescu, o. ii, 271. îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă a devenit In ţara noastră o problemă de stat. Scînteia, 1953, nr. 2 756, cf. v. rom. martie 1954, 235. Dacă, pentru întreaga ţară, cărbune mai.mult ... este o problemă de viaţă şi de moarte, pentru noi, din Valea Jiului, este şi un punct de onoare. Davidoglu, m. 7. Extragerea fierului, acest metal atît de necesar industriei, In cadrul realizării planului de stat, este o problemă extrem de importantă. Baranga, i. 168. Problema dezarmării ... s-a impus ca o cauză vitală a tuturor popoarelor lumii. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 39. Vorbi ... cîtăva vreme despre problemele mai urgente din sat. v. rom. iulie 1962, 22. Urmărind ... traiectoria creaţiei sale, putem cunoaşte ceva din dezbaterile publice şi interioare prilejuite, astăzi, în occident, de problemele arzătoare ale teatrului, ib. decembrie 1964, 129. Problema care se pune astăzi ... constă...în caracterizarea particularităţilor specifice ale realismului contemporan, ib. ianuarie 1965, 165. Pentru prosperitatea de mîine a României socialiste se pune cu stăruinţă problema rezervelor de inteligenţă. Scînteia, 1966, nr. 6 893. Descoperirea la timp a tuberculozei este o problemă de cea mai mare importanţă, abc săn. 363. Nu mai vorbim de problemele cardinale ale acestei limbi. Ii. Daicoviciu, d. 18. Specialiştii de aici studiază problema aplicării acestui program şi la secţia de filetaj a uzinei. Scînteia, 1969, nr. 8 207, cf. dex. 3. S p e c. (Adesea urmat de determinări care indică domeniul) Chestiune care intră în sfera preoci> părilor, cercetărilor unui domeniu sau în sfera preocupărilor, cercetărilor cuiva, chestiune care aparţine unui domeniu; obiect principal al preocupărilor unui domeniu sau unei persoane. V. temă, materie (6). Boala car chinului. Cancer ... Ea este cel mai de căpetenie problem al mediţinei. Episcupescu, practica, 343/14. Se îndeletnicesc a propune... în loc de 16790 PROBLEMĂ — 155 Î PROBOZEALÄ idei, probleme limbistice. Russo, s. 54. Istoria teritorială a Ţărei Româneşti ... constituă ... un corp separat şi nedependinte, analizlnd In doi volumi ... un şir lung de probleme omogene. Hasdeu, i. c. i, VIII. Una din cele mai grele probleme metafizice. Maiorescu, l. 51. Mai suceşti vreo ţigară, numeri fire de mustefi Şi-n probleme culinare te încerci a fi isteţ. Eminescu, o. î, 155, ci. bul. com. ist. i, 214. Problema stilului nu-i era indiferentă lui Alecu Russo. Vianu, a. p. 38. Interesul prealabil penlru materia .şi problemele tratate este imperios cerut. Călinescu, c. o. 110. Problemele enunţate au putut fi studiate împreună pentru cele două state feudale româneşti. Stoicescu, s. d. 5. în lucrările prdctice vom pune accent pe problemele legate de alimentarea raţională, gî 1962, nr. 685, 3/3. Lucrările abordează probleme de eroziune, dc peisagistică şi de valorificare a resurselor vegetale din regiune, contemp. 1966, nr. 1 619, 8/1. 4. S p e c. (Mat.) Chestiune ori situaţie In care, fiind date anumite ipoteze, se cere să se determine alte date cu ajutorul metodelor specific matematice. A cincea provlimă. aat 4v/4. Pfoblima a. giieom.--tiugoN. 16v/12. Problemă. Să fie dală latura AB a unui poligon. Geometria a. m. 125v/7. Pentru probleme nehotărlte. Asachi, Alghebra, 42r/13. în fieşcare problemă slnt mărimi necunoscute, id. e. ii, 94/9. Provlimă 1. tem: gheom. i, 7r/23. Provlemitile trigonometriceşii. LazXr, t. 35v/23. Problem« este o întrebare propusă care cere dezlegare. Poenaru, o. 5/15. Acum să arătăm cum trebuie să se urmeze dezlegarea, clnd un problem ne va duce la asemenea ecuaţie neholărltă. id. E. a. 302/20. Dezlegarea ctlorva problemi. conv. geom. 70/18. Probleme matematice ... înalte. Vasjci, m. ii, 20/2. Să ne propunem problemul invers, adică să aflăm numărul ce corespunde la un logaritm dat. trigon. dr. 72/13. Problemă este o întrebare de dezlegat cu ajutorul teoremelor. Melik, g. 3. Cu cerneală apoasă, pe paginile cu linialură de pătrăţele violete, probleme de aritmetică. C. Petrescu, î. ii, 162. îi făceam problemele şi o îndemnam să şi le copieze pe caiet. Stancu, r. a. ii, 104. Problemele ce se dau spre rezolvare pot cuprinde In mai mare măsură dale din realităţile ţării noastre, gî 1963, nr. 691, 2/3, cf. dex. <ş> (Prin lărgirea sensului; urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care indică domeniul) Ce este? Vreo problemă de mecanică? Sadoveanu, o. Vi, 186. Poale propune împăratului o problemă de şah. id. ib. xi, 590. 111. 1. Dificultate, greutate pe care o întimpină cineva (şi care ar fi de dorit să fie rezolvată). Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. Eminesci:, o. i, 137. Celelalte probleme ale mele de trai, deşi erau puţine, erau, Insă, destul de grele. Hogaş, dr. ii, 47, cf. i, 141. Se mai iveşte o problemă: clrligele, undiţele propriu-zise. Sadoveanu, o. ix, 355. Ţurlea li ceru lui Artghel să-i spună dacă au ceva probleme; care e situaţia organizaţiei. Preda, d. 57. Măruntele porniri, Problemele de-o zi, au fost cojile — Rămlne-un miez atotcuprinzător Sclipind oglinzi de ape liniştite. Labiş, p. 289. Dacii erau o problemă pentru romani. H. Daicoviciu, d. 117, cf. DEX. 2. Lucru greu de înţeles, greu de explicat, de aflat sau de rezolvat. V. mister (2), enigmă. Ce va fi viaţa noastră? O enigmă grozavă, o problemă neînţeleasă. Marcovici, d. 332/24. în Lara, un amestec misterios domneşte ... încolo, — o problemă e-ntregul său trecut. Macedonski, o. t, 266, cf. 274. Ce are să fie peste un ceas, ce poate să se Intlmple mline, slnt probleme pe cari ... nu prea-mi bal capul să le descurc. VlahuţX, ap. cade. Această afacere e o problemă. ŞXineanu, d. u. Fiinţa ei începea să se concentreze asupră acestei umbre, de unde trebuia să iasă la lumină. t:ra ceea ce se numeşte o problemă. Sadoveanu, ' o. x, 544. cf. dex. mile), prâvlimă (pl. provlimalc şi provlimata), (regional) prôvnima s. f. — Din lat. problema, fr. problème, germ. Problem. — Formele cu -o- din ngr. jip6ßX/npa. PKOBLEMÎST, «Ă s. m. şi f. Specialist In elaborarea de probleme (114) In domeniul şahului sau al matematicii. Cf. DEX. — Pl.: problemişli, -ste. — Problemă + suf. -ist. PROBLEMÎJŢĂ s.f. (Rar) Diminutiv al lui pro -blemă; problemă lipsită de importanţă. Rezolvtnd Insă problemele mari, rezolvi zeci şi zeci de problemuţe. v. rom. octombrie 1954, 155, cf. sfc iv, 183. De o bună bucată de vreme In cronicile pe care le scrie ridică o „problemuţă“ In jurul unei cărţi, ll x, 243. — Pl.: problemuţe. — Problemă 4- suf. -uţă. PROBLÎMĂ s. f. v. problemă. PROBOJËNIE s. f. v. preobrajenle. PROBOLUÎ vb. IV v. probălui. PROBOLUÎRE s. f. v. probălulre. PROBOSCHÎDĂ s. f. v. proboscldă. PROBOSCÎDĂ s. f. (învechit) Trompă a elefantului; p. e x t. trompă a unor insecte diptere. Elefanţii cu lovire de probosţidă li silea a să depărta. Leon Asachi, b. 61/4. Elefantu. Fiara cea mai mare din cvadrupede (de patru picioare) ce are o probosţidă şi a căruia dinţi să numesc os de fildiş. id. ib. 87/2, cf. I. Golescu, c., Valian, v., Stamati, d. Profesorul ...avea un nas ... cărligat, înctl semăna mai mult a proboscldă declt a nas. Negruzzi, s. i, 5, cf. Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dex. — Pl.: proboscide. — Şi: proboschidă (I. Golescu, c.), probosţidă, provoşchidă (Valian, v.) s. f. — Din lat. proboscis, -idis, fr. proboscide. — Pentru proboschidă, provoşchidă, cf. ngr. -poßooxl?. PROBOSC1DIĂN s. m. (La pl.) Ordin de mamifere mari, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lungă şi mobilă (folosită ca organ tactil, olfactiv şi de apucare) şi prin caninii transformaţi în defense; (şi la sg.) animal caro face parte din acest ordin. Guţă Mereuţă aştepta Intr-adevăr trist, cu un nas prelung de proboscidian. C. Petrescu, c. v. 196, cf. Scriban, ti. între mamiferele citate din etajele plio-ceriului, constatăm forme de proboscidiene. mg i, 135. Ordinul proboscidienilor ... cuprinde animale pe care le cunoaştem sub numele de elefanţi. Zoologia, 180, Cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -di-an. — Pl.: proboscidieni şi (ii.) proboscidiene. — Din fr. proboscldlen. PROBOSŢIDĂ s. f. v. proboscldă. PROBOŞÂG s. n. (Regional) încercare, exerciţiu (Moişeni — Sighetu Marmaţiei). arh. folk. i, 229. Apo o şi Unit răpleanu de pă sus, o făcut proboşag, o trecut pingă el. ib., cf. 2-35. — Pl.: proboşaguri. — Probă + suf. -oşag. ■ PROBOTEÄZÄ s. f. (Prin Ban.) Molitvă (1) care se citeşte mamei şi copilului la şase săptămîni după naştere. Cf. cade, L. Costin, gr. bXn. 169. — Pro-2 -f botează ( — botez). PROBOZENIE — 1552 — PROBUI brăzală d) mie. psalt. 132. cf. 186. Neputlnd răbda păgtnul Indrăznirea şi probrăzala svlnt[u]lui Theofil. Dosoftei, v. s. octombrie 59r/34. Caută şi mai pre larg In capetele ce urmază, şi a leşilor acestora cuvinte şi probozale. Cantemir, hr. 125. Cu mare mlnie şi probozală a o lislui începu şi groaznice semne din ochi şi din cap să tacă li făcea. id. ist. 34, cf. drlu, lb, ddrf, Alexi, w., cade, Scriban, d. O asemenea probozeală încă nu i se mai Intlmplase să primească de la careva, v. rom. februarie 1955, 236, cf. dm, dex. Măi, bădiţă, pentru tine, Multă supărare-mi vine, Supărare şi ruşine, Probozeală-n toate zile. Jarnîk-Bîrseanu, d. 269. — Pl.: probozeli şi (Învechit)probozale. — Şi: (învechit) probrăzeălă s. f. — Probozi + suf. -eală. PROBOZENIE s. f. (Regional) Mustrare (1) (aspră) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udresctj, gl. Tot n-am scăpat de probozeniile lui. id. ib. — Pl.: probozenii. — Probozi + suf. -enie. PROBOZf vb. IV. 1. T r a n z. (învechit şi popular) A mustra1 (2) (aspru); a face de ruşine. Mustrlnd pre ... Iulian şi probrăzlndu-l pentru fărădeleage ce s-au păgtnil. Dosoftet, v. s. octombrie li’122. Probrăzea pre necredinciosul acela împărat înaintea a lot sfatul. id. ib. decembrie 244r/18. Doamna lui Vasilii Vodă l-au probozit şi au început a-l blăslăma şi a-l sudui. Neculce, l. 22. Alalţi istorici ..., nesuferind pentru această din părere scornită voroavă, tare probozesc pre Eneas. Cantemir, hr. 124. Cei mai proaspeţi pe cei mai vechi de mincianoşi li probăzesc. id. ib. 171, cf. drlu, lb. Slnt acum ostenit de a mă vide probozit pentru lucruri nevinovate. Kogălniceanu, s. 105, cf. Polizu. Barbatu-meu ... nu s-a pulul pllnge că l-am înşelat .... deşi cltcodată erau bănuieli ... şi mă probozea. Creangă, a. 4. Asachi şi Seulescu fură proboziţi foarte cumplit. Arhiva, ii, 342. După ce discută de aproape lucrul, el îşi probozeşte adversariul In această formă naivă. Iorga, l. ii, 242. Copiii mai ales să fie ascultători şi cuminţi ca să nu fie proboziţi, ocăriţi sau mustraţi. Pamfile, s. t. 3. Se temea Insă să nu-l probozească moşneagul care, pentru greşeli, se făcea pară de foc. id. ib. 163. Să te păzeşti să nu fii probozit tn ziua de probejini, c-apoi tot anul eşti probozit (ţinut de rău, ocărit). Gorovei, cr. 282. încă nu probozise nominal pe nimeni tn biserică. Rebreanu, i. 77. Mi-a poruncii domnul părinte să nu mai las la dumneavoastră nici o gazetă, că altminteri mă probozeşte tn biserică, id. ib. 303. De ce rldeai? mă probozi el. Sadoveanu, o. xi, 224, cf. Scriban, d. Şi probo-zeşte-ţi pruncul oriclt ţi-ar fi de drag. Călinescu, l. l. 161. Glasul din fereastră l-a probozit aspru mai deparle. Galan, z. r. 239. El n-avea de glnd să spuie mai multe şi nu fu supărat că-l probozesc alţii. v. rom. martie 1956, 152. Răspund de dumneavoastră tn faţa regimentului ...Şi tot aşa de des se apuca să-l probozească intr-un fel In care le mirai că Boteanu tăcea. ib. octombrie 1964, 4. Popa ... ne probozise Intr-o predică, In faţa altarului. Lăncrănjan,' c. ii, . 23. începu a-l probozi şi a-l face troacă de porci. Reteganul, ap. cade. Socrul a ocărll-o Şi bărbatul a pro-bozi-o Şi soacra a moronii-o. Sevastos, n. 339. De aceea-mi pare bine Că n-ai să te pllngi de mine, Că lu, ori de-unde ai venii, Niciclnd nu ie-am probozii. Marian, î. 564. împăratul se uită lung la dlnsa, iar ostaşii o ţinură de rău, probozlnd-o. i. cr. i, 141. Banii nu i-ani cheltuit. Straiele n-am ponosit, Fele nu m-a probozit, Vremea mie mi-a venit, Taică, de căsătorit. Păsculescu, l. p. 263, com. din Frata — Turda şi din Straja — Rădăuţi. Nu mă mai pror boii, lată. Densusianu, ţ. h. 188. Eu mănlnc pilă prăjită, Cu lacrimi învăluită Dacă-s de toţi probozită, Bîrlea, b. 33, com. Drăganu şi com. din Urlaţi. Mă proboze mama. alr i 1 442/355, cf. alr sn v h 1 414/235, a v 15, 16, vi 4, 33, Lexic reg. ii, 90. Minţi, bărbate, ca ş-un cline. La mine nu umblă nime, Num-un birăuţ sătesc, Nu mă-ndur să-l probozesc. folc. transilv. i, 192. (Construit cu dativul etic) Şi mi-l probozea şi mi-l cicălea nevasta. Incit bietul om, clnd ajunse la stlnă, de amefil ce era nu se mai putea finea pe picioare. Păcală, m. r. 153. <$> Refl. reci pr. Oamenii nu trebuie să se probozească ... Intre dlnşii. Pamfile, s. t. 3. Făcea slujbă la beserică de patru ore+n săptămlnă şi nu se probozea cu oamenii. Stă-noiu, c. i. 52, cf. Paşca, gl. <0“ (Prin lărgirea sensului) Sfinfiile sale U înfruntară şi-i probrăziră ereticiia. Dosoftei, v. s. septembrie 2'ST/2o. [Clinele] a prins să se gudure, ...să ne sară cu labele pe piept, Incit moş Toma grădinarul a trebuit să-l probozească. Gane, n. ii, 179. (Refl. pa s.) Clnd voia voilor şi puterea puterilor cuiva ceva de la sine dăruiaşle, nici osteninţa trebuiaşte, nici lenea se probozeşte. Cantemir, ist. 133. + Refl. (Prin nord-estul Transilv. şi prin Bucov.) A se întrista; a se ruşina (1). Cf. şez. v, 119, com. din Za gr a — Năsăud. 2. Refl. (Prin Mold. şi prin Transilv.; despre frunze, iarbă, vegetaţie etc.) A începe să se ofilească, să se veştejească, să sc Îngălbenească. Prin unele părţi se zice chiar că tn această zi se probozeşte clmpul şi codrul. Pamfile, s. t. 3, com. din Frata — Turda. La probojănii frunza se probozeşte. Com. din Zagha — Năsăud. Codrul se probozeşte. Coman, gl., cf. a v 15. — Prez. ind.: probozesc. — Şi: (învechit) probăzi (Scriban, d.), probrăzi, pobrăzi (tdrg), pobrăzui (Scriban, d.), pobrozi (id. ib.), (regional) propozi (bul. fil. ii, 292, Paşca, gl.) vb. IV. - Din Slavonul np00Ep43HTH, np-fcOKpdSHTH (c/ft). PROBOZÎRE s. f. (învechit şi regional) Mustrare (I) (aspră). Că tu ştii Imputarea (ponoslul H, probrăzarca d) mea şi reacele mieu şi ruşirea mea. psalt. 133. Din glndul nostru macar un cuvlnl să nu adaogem, şi nici alt feliu de probozire să le dăm. Cantemir, hr. 144, cf. 478. Precum de toată probozirea vrednic să fiu, o, iubitule, foarte bine cunosc (că osteninţa cheltuită nu să jeleşte, fără numai clnd In urmă vreun folos cumva nu aduce), id. i. i. i, 3, cf. drlu, lb. Ştefan avlnd inima pătrunsă de probozirea mumei, se depărtează, ar (1829), 242/15, cf. lm. De probozire era gingaş tare Şi sfiios, sărmanul, ca o fată mare. Contemporanul, ii, 780, cf. ddrf. Probozirea lui Ion tn biserică a dezlănţuit un potop de mlnie tn casa Herdelea împotriva preotului.. Rebreanu, i. 81, cf. DM, DEX. — Pl.: proboziri. — Şi: probrăzâre s. f. — V. probozi. PROBRĂZÂRE s. f. v. probozire. PROBRĂZEĂLĂ s. f. v. probozeală. PROBRĂZI vb. IV v. probozi. PROBRĂZUi vb. IV. Tranz. (învechit) A mustra1 (2) (aşpru); a face de ruşine. în deşertu ascunseră mie paguba curseei sale, In deşertu Imputară (p o-nosluirăn, pobrăzuiră d) sufletului mieu. psalt. 62: Un leu grăi cu grai omenesc şi zbierind opria pre muncitori probrăzuihdu-le nemilostivirea. Dosoftei, v. s. octombrie 62r/22, cf. Cihac, ii, 222, ddrf. — Prez. ind.: probrăzuiesc. — Şi: pobrăzui vb. IV. Din slavonul Ilp0«Epd30K4TH. PROBREJENI s. f. v. preobrajenle. PR O BRE J E!VIE s. f. v. preobrajenie. PROBUI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) 1, A proba (1). Ispitiră-me (probuiră-mă d) şi văzură lucrurile meale. psalt. 199, cf. Scriban, d. 2. (în forma prubui) A proba (3). în fizică este pru-buit că corposurile vărtoasă tmpltntale tn apă perd din a lor povară. Asachi, e. ii, 109/17. 16813 PROBULUI — 1553 — PROCEDA — Prez. ind.: probuiesc.' — Şi: prubui vb. IV. Asachi, e. ii, 109/17. — Din pol. probowai, rus. npo6oBaTb. Cf. probă. PROBTJLUÎ vb. IV v. probălul. PROCAÎNĂ s. f. (Farm.) Produs de sinteză care se prezintă sub formă de cristale aciculare, incolore, inodore, cu gust uşor amar, puţin solubile in apă, şi care exercită o acţiune anestezică locală; novocaină. Cf. LTR2, M. D. ENC. — Din fr. procalne. PROCÂJEIV, -Ă adj. (Med.; învechit, rar) Lepros. Iar cine iasle procajen, adică stricat, nu vini la oraş, nici să amestecă Intre ccielalţi perşi. Herodot (1645), 58, cf. dr. iii, 418. — Pl.: procajeni, -e. — Din slavonul npOKdJKtNTi. PROCAJENIE s. f. (Med.; învechit, rar) Lepră. Au Intrat In Ţ[a]rigrad boala cea spurcată (text marginal: procajeniia). Dosoftei, v. s. decembrie 247711, Cf. JAHRESBER. V, 128. — Din slavonul np«>Kd>K Refl. impers. S-a procedat, In numele statului, la o sechestrare imediată a acestor comori. Oprescu, s. 168. Va trebui să se procedeze la aplicarea uniformă a normelor ortografice actuale ale limbii albaneze pentru scrierea cuvintelor albaneze care apar ca etimonuri In dicţionarul nostru. scl 1951, 195. 2. A lucra după o anumită metodă; a acţiona Intr-un anumit fel, a folosi anumite mijloace (in săvlrşirea unei acţiuni, pentru atingerea unui scop fete.). Operaţia începe procedlnd mai Intăiu de là înscrierea objectelor. cr (1846), 801/50. Să procedăm cu un metod analitic, ib. (1848), 33/43. Dar, pentru ca să procedăm după regiilă, să-ţi răspund la epistola la. C. À. Rosetti, ap. Ghica, a. 65, cf. 683. Pentru alegerea domnului ... romănii procedau prin convocarea unei adunări obşteşti. Hasdeu, i. v. 60. Este de necrezut cu cită uşurinţă proced oamenii In această privinţă şi clte neajunsuri ...se nasc din asemenea uşurinţă. Maiorescu, cr. ii, 151. Astfel procédé In toată partea Intli care e de 131 feţe. Odobescu, s. i, 314, cf. Barcianu, Alexi, w. Putem spune dinainte cum ar proceda Radu Comşa, In cutare ori cutare situaţie. C. Petrescu, î. ii, 87. Pentru a instrui pe oameni şi a ne învăţa şi pe noi meşteşugul, proceda de la simplu Ia compus. Brăescu, o. a. i, 26. Nu mi-ai spus cum procedezi ca să fii fericit. Sébastian, t. 68. Dumneata, maiorule, crczi că asla-i de ris. Aşa procedaţi şi iarna, clnd cad oamenii pe gheaţă. Sadoveanu, o. xi, 535. Ghica ... transformă detaliul tn episod, procedează printr-un lanţ de digresiuni. Yianu, a. p. 69. Proceda Ioanide aşa din malignitate sau voia să cîşiige sufletul lui Tudorel? Călinescu, b. i. 179. Primăvara cumpără lemne pentru iarna viitoare şi aşa procedează cu privire la toate. id. c. o. 66. Eu aşa am înţeles să procedez, cum am procedat. Stancu, r. a. iii, 280. In loc să procedeze energic şi să-l predea pe individ justiţiei încercă să muşamalizeze istoria. Preda, r. 111, cf. 85. De ce nu procedezi corect pînă Ia capăt? T martie 1965, 51, cf. dex. (Prin lărgirea sensului) Din toate cile ştim pînă aci rezultă, că natura nu procedează declt prin dezintegrare de atomi. Marinescu, p. a. 35. 3. (în dicţionarele din trecut) A proveni, a izvorî, a lua naştere din...; a-şi avea originea. Cf. I. Go-lescu, c., Negulici, Stamati, d., .Aristia, plut., prot.-pop., n. d., cade. Multe boale procedează din lipsa igienei. Scriban, d. . 4. (Prin Oit.) A porni (I 1), a pleca (B 1). Cf. alr ii 4 761/836, 876. — Prez. ind,: procedez. — Şi: (învechit) procède vb. : III.................... — Din lat. procedere, it. procedere, fr; procéder. . • PROCEDARE s. f. Acţiunea de a p r o c e.,d a şi rezultatul ei. 1. (Astăzi rar) Procedeu (1). Cf. proceda (2). Aceste idei ... se apropie foarte mult în procedere de organizaţiunile dorite de socialişti. Ghica, s. 205, cf. Barcianu, v. Ce mai fineţă de procedareI Maiorescu, cr. ii, 61. Cu asemenea procedare începe ştiinţa noastră despre latinitatea cuvintelor române, id. Critice, 79. Se introduce o procedere pe care d-voastră n-o puteţi aproba, id. d. i, 88. Un asemenea mod de procedere lşi are fireasca sa explicare în legile tradiţio- nale ale ţărilor româneşti. Odobescu, s. ii, 9, cf. ddrf. S-ar putea... stabili procedarea de calcule. Climeşcu, a. 184. Căci în domnia lui Constantin Cantemir, logofătul Costin ia mai mult declt atita şi, ceea ce e mai curios şi mai luminător asupra procedărilor sale, lucruri fără însemnătate. Iorga, l. J, 101, cf. Alexi, w. Această procedare a indus în eroare pe Meyer-Liibke. bul. com. ist. i, 29. Eu nu pot considera această procedare decîl ca o şicană. Bart, s. m. 103. Cei care se pregătesc pentru disciplina noastră ... procedează într-un mod mai puţin riguros, amintind procedările naturii. Vianu, l. r. 14, cf. dm. 2. (învechit, rar; în forma procedere) Cf. p r o-ceda (3). Cf. Stamati, d. — Pl.: procedări. — Şi: (Învechit) proccdcre s. f. — V. proceda. PROCÈDE vb. III v. proceda. PROCEDERE s. f. v. procedare. PROCEDEU s. n. 1. Cale folosită pentru a ajunge la un anumit rezultat, pentru a obţine un anumit lucru, mod.de a proceda (2) ; metodă (4), mijloc (II 2), mod1 (1), modalitate (1), manieră (1), procedură (2), (astăzi rar) procedare (1), (rar) patentă (2), (învechit, rar) mers1 (6). Mi se va cere ...şi o esposiţie prea melodică despre cele mai bune procédé de urmat pentru învăţătura citirei şi scrisorii. Brezoianu, î. 49/3. Transmiterea putincioasă este de 60 000 scrisori pe oră. Procedeul este foarte simplu. Românul (1858), 1292/20. Alţii [cred] că politica es le un cîmp unde toate proce-deurile sînt permise. Maiorescu, d. i, 255. Şcoala este un aparat fabulos, care poate turna prin procedeu mecanic toată ştiinţa omenirii în capul oricărui copil. Caragiale, o. iv, 249. Vom spune cîteva cuvinte despre un procedeu pe care-l întrebuinţează [Coşbuc] foarte des In zugrăvirea naturii. Gherea, st. cr. iii, 299. Trebuie să întreprindem o serie de procedeuri migăloase şi numai după multă muncă şi chibzuinţă ajungem la rezultatul dorit. bul. com. ist. i, 43. Procedeul cel mai des şi care este felul obişnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura este descoperirea şi evocarea corespondenţei dintre ea şi om. Ibrăileanu, s. 22, cf. 14. Procedeul meu se întemeia pe muncă şi pe răbdare. Galaction, a. 92. Slntem atît de obosiţi de încercările şi de procedcu-rile tradiţionale ..., Incit păşim înainte fără păreri de rău. id. ib. 400. Pe viilor să piară pofta şi altora de a mai recurge là asemenea procedee. Camil Petrescu, t. i, 195. Descoperise un procedeu mult mai simplu şi fără de'greş, pentru a cunoaşte ce fel de surprize li pregăteşte viitorul apropiat. C. Petrescu, a. 184, cf^ id. î. i> 14. Înlătură procedeul violenţei verbale, ca nedemn de un nume ca blazon. Sadoveanu, o. xi, 412. Negruzzi ...'regăseşte procedeul, claşic al epitetului general. Vianu, a. P. 47. Saltul din registrul realist .In acel retoric este manifestarea atitudinii ironice a scriitorului faţă de unde procedee tradiţionale ale literaturii, id. ib, 126. Procedeele revoluţionare n-au fost pentru el dectt un mijloc, de a stoarce boierilor consimţăminlul. Oţetea, t. v...264. Un moment nu vrea să admită că procedeul meu e, firesc şi corect şi că strîngerea materialului e o condiţie prealabilă oricărei munci intelectuale. Călinescu, c. o. 78. Facem o inventariere a procedeelor, ermetice ale lui Cicerone Teodorescu. v. rom. ianuarie 1954, 165. Procedeul ■ este productiv mai cu seamă în stilul ştiinţific, ll i, 108. Procedeele multiple şi variate s-au.născut în acea epocă, din nevoia imperioasă de. a explica termeni noi, care pătrundeau tn. limbă in număr tot mai mare o dată-cu elementele de cultură importată. Contribuţii, ii, 22: Bolticelli a avut o pregătire eclectică, deoarece a împrumutat procedee şi particularităţi de la mai mulţi dintre înaintaşii săi. s mai 1960, 122. Există ... o adevărată înfruntare, pe plan artistic a unor procedee dramatice cu adevărat noi. T decembrie 1962, 73. Epicul lui Slavici nu e numai un procedeu, ca tn teatrul romantic, v. rom. ianuarie 1963, 83. Prin 16834 PROCEDUB IL ITATE — 1555 — PROCENT anumite procedee putem studia particularităţile diplopiei. abc săn. 132, cf. t decembrie 1964, 55. Noi procedee componistice stni valorificate cu un talent ieşit din comun. Bl. 1977, nr. 10 225. 2. S p e c. Soluţie tehnică, tehnologică etc. adoptată sistematic pentru efectuarea sau producerea unui lucru. Turnarea prin stropire este un procedeu dc turnare prin care metalele sau aliajele ce se topesc uşor slnt presate' In tipare permanente. Ioanovici, tehn. 107. Forjarea In matriţe a luai o dezvoltare considerabilă, astfel că In marile uzine nu se întrebuinţează declt acest procedeu de forjare, id. ib. 121. Avem Insă 2 fabrici cari produc anual 1 500 tone mătase artificială prin procedeul viscosei. Ionescu-Muscel, ţes. 24. Ţevile a căror şină este lipită cu cositor să fie brunate prin all procedeu, vîn. pesc. octombrie 1964, 2, cf. m. d. enc., dex. 3. (Franţuzism rar) Bucăţică rotundă de piele prinsă tn vlrful tacului de biliard. Cf. cade. Pl.: procedee şi procedeuri: — Şi: (Învechit) procéd s. n. — Din fr. procédé. PROCEDUBIX1TÂTE s. f. (Neobişnuit) Punere In mişcare a procedurii (1). Pllngerea prealabilă nu este numai o condiţiune a urmăririi, o condiţiune de procedu-bilitate, finind de dreptul formal, cod. pen. r.p.r. 217. — De la procedară. PROCEDURAL, - adj, 1. Care aparţine procedurii (1), privitor la procedură, care este tu conformitate cu procedura. Ion e expresia instinctului de posesie a pămlntului tn serviciul căruia pune ... o viclenie procedurală. Lovinescu, s. i, 364, cf. Scriban, d. Astfel de conflicte au silit deseori pe Tudor să recurgă la justiţie şi să clştigc o mare experienţă procedurală. Oţetea, t. v. 82, cf. 104, dm, m. d. enc., dex. 2. (Rar) Care ţine de procedură (2), privitor la procedură, specific procedurii. (Adverbial) O morfologie dramatică procédural anliarislolclică. t februarie 1969, 52. — Pl.: procedurali, -e. — Din fr. procedural. PROCEDÎJRĂ s. f. 1. Totalitatea actelor şi formelor îndeplinite in cadrul activităţii desfăşurate de un organ de jurisdicţie, de executare sau de un alt organ de stat; (rar) practică (7), Cf. Aaron, în Contribuţii, m, 124, cr (1830), 912/29. Este o instanţie ... supusă ca şi ■ toate celelalte la reguli de procedură. Buletin, g. (1'844), 250I/34. Orice citaţie, orice hlrlie de procedură nenea in casă le citeam. Brezoianu,. î. 13/5, cf. Ne-gulici. Grabnicile forme de îmbunătăţire a Condicei criminale, a procedurii şi a sistemului pedepselor (a. 1848). Uricariul, x, 10, cf. Stamati, d. Adaog Insă că. aseminea modificări îmi par dc dorit şi chiar In procedura criminală de astăzi, rom. lit. 409r/24. Comi-siunea centrală a urmai o procedură cu toiul alta. de aceea păzită de comisiunile din 1850. Kogălniceanu, s. a. 122, cf. Bolliac. o. 108. Au definit crima mai dinainte şi au regulat procedura şi pedeapsa. Ghicâ, s. 204, cf. prot.-pop., n. d., Maiorescu, d. ii, 239. Cutica era un fel de curie de casaţie care n-avea altă treabă declt să observe greşelile de procedură. Ionescu--Rion, s. 234. Jn ambele aceste cazuri nu se va face nici o procedură In scris-şi nici o formalitate judecătorească. Hamangiu, c. c. 87, cf. 170. Am amlnal pentru un clenci de procedură procesul unuia. . Brătescu-Voi-neşti, ap. cade. Nu s-a putut îndeplini procedura. Sadoveanu, o.vi, 112. Cu ocaziuneă efectuării procedurii de împăcare, cop. pen. r. p. r. 559: Procedura deliberării şi pronunţării deciziei la instanţa de recurs este asemănătoare cu aceea de la instanţa de fond. pr. drept, 883. Procedura constatării contravenţiei şi a aplicării sancţiunii a primii, de asemenea, o reglementare nouă. Scînteia, 1968; nr. 7 885, cf. m.-d. enc., dex. + Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). Cf. DM, DEX. 2. Cale folosită pentru a ajunge la un anumit rezultat, pentru a obţine un anumit lucru, mod de a proceda (2) ; metodă (4), mijloc (II 2), mod1 (1), modalitate (1), manieră (1), procedeu (1), (astăzi rar) procedare (1), (rar) patentă (2), (învechit, rar) mers1 (6). Tot după această procedură poftesc pe gospodari să urmeze şi cu acele ce vor părea noue din acest călindar. I. Ionescu, c. VI/16. Acele lecţii se da şi se primea sara după procedura bărbatului. Alecsandri, o. p. 57, cf. Alexi, >v. Fă, mă, un clntec, că te bag In draci ... Nea Ichime, ia-ndeplineşle procedura. Petică, o. 221. I)acă fală o juncă, apoi i se sfredeleşte un corn, se loarnçl In el argint viu şi se astupă cornul cu un slupuş de lemn ... Se vede că după o aslfél de procedură, niminea nu-i va putea lua laptele. Gorovei, cr. 160. Este limpede că procedura inversă reprezintă o mare primejdie. Scînteia, 1952, nr. 2 391. Procedura arhaică recomandă „proba focului", semn subslituliv avlnd facultatea să indice pe vinovat. Vianu, p. 105. Exemplul altor ştiinţe — acestea mult mai riguroase încă — cum era fizica ori chimia, li întărea In această procedură. Ralea, si t. ii, 29, cf. iii, 204. Procedura se foloseşte pentru călirea organismului, creşterea rezistenţei faţă de bolile produse prin răcire, abc săn. 168, cf. dex. — Pl.: proceduri. Gen.-dat. şi: (rar) procedurei. — Şi: (învechit) proţedură s. f. Aaron, In Contribuţii, iii, 124. . — Din lat. procedura, fr. procédure. — Profedură < germ. Prozedur. PROCEDURÎST s. m. Specialist în procedură (1), în dreptul procesual. Se da pe faţă, la trebuinţă ..., un procedurist nu mai puţin de temut ca învăţatul său părinte. M. I. Caragiale, c. 137, cf. dm, m. d. enc.., dex. — Pl: procedurişti. — Procedură + suf. -isl. PHOCÉLÀ s. f. (Latinism învechit) Furtună, vijelie. Clnd Insă o procclă a smuls din rădăcină Un arbore sulegel, ne cade cu amar. Mureş a nu, p. 123/9. Dc nou se-ncinge cerul cu nuori ca de procelă Şi aerul începe a fi sufocător. id. ib. 125/12. — Din lat. procella. PROCÉLNIC s. m. (învechit) Slujbaş în cancelaria domnească (cu atribuţii nedefinite mai îndeaproape). Stoian procelnic (a. 1892). Uricariul, xviii, 445. Dieci, gramatici, proceinici, piseri (a. 1892). ib. 526. Toi aşa şi procelnicul o dală este trecui la iui loc cu diacii, gramaticii şi pisarii ..., altă dală Intre boierii fără titluri sau cu titluri nesigure, bul. com, ist. v, 2, cf. l. rom. 1975, 339. — Pl.: proceinici. — Din slavonul npOHirtHHK'H, PROCIîNT s. il. 1. Dobindă calculată la o sută de lei (sau la o sută de alte unităţi monetare) pe intervalul de un an; p. gener. dobindă; (régional) sàzolic, perţent. Aşa se numeşte suma cea împrumutată, capital, şi camătă de. o 100 la an, proţenl. aritm. (1805),' 83/10. Proţăntiii acestor bani (a. 1811).' Ştepanelli, d. c. 353. Pe aceste fabricate ... le cumpărăm cu insulit proţenl sau dobindă. ar (1829), 181/7. Ca să aflăm interesul unui capital, înmulţim acest capital prin numărul iilelor şi prin procent. G. Pop, e. 147/22. Fiindcă procentul scontului este fireşte pozitiv, valoarea a două-nu poate fi priimilă. elem. alo. 139/14. Cu ce- procent să se dea capitalul 3 200 ca In soroc de cinci ani să se urce cu dobindă compusă la 50 000 de lei? ib. 222/17, cf. Stamati, d. Dobindă simplă se zice acéea ce së i'e numai pentru capital sau pentru sumă împrumutată potrivit procentului legiuit. Lazarini, m. 268/15. Plătind, de pildă, o moşie o dare de 200 galbini pe an, aceştia reprezentează, după proţenlul legiuit de aici de la 5 la 100, un capital de 4 000 galbini. rom. lit. 2942/18, Trepădase toată ziua după cămătar; ll găsise, din norocire; luase iar bani cu procente orbeşti. 16841 PROCENTAJ — 1556 — PROCES Câragiai.e, o. iii, 11. Interesul anual produs de capitalul de 100 unităţi monetare poartă nume de procent. Culianu, a. 258, cf. ddrf. Eu socot că tot mai bine-i să-i dau cu proţent. Sadoveanu, o. vii, 543. Am să încerc, dacă mă autorizaţi, să ofer un procent ceva mai ridicat, id. ib. vm, 231. Să avizaţi pe d-ra Otilia Măr-culescu de existenţa la banca d-v. a creditului de 100 000 lei şi să-i plătiţi procente. Călinescu, e. o. ii, 206, cf. DEX. 2. Număr raportat la o sută; număr care arată ci te unităţi slut luate in consideraţie pentru ficcare sută dintr-o sumă; număr care exprimă raportul dintre o parte din o cantitate şi întreaga cantitate considerată ca reprezentînd o sută; a suta parte dintr-o cantitate; sutime, procentaj. Numărul care arată cile unităţi slnt a se calcula pentru fiecare sulă se numeşte procent. I. Panţu, pr. 1, cf. Alexi, w., V. Molin, v. t. 66, Iordan, l. b. a. 482. Procentul absenţelor nemotivate s-a ridicat. Scînteia, 1952, nr. 2 400. Tablourile sinoptice ...'reprezintă, de-o pildă, procentul ştiutorilor de carte din România alături dc procentul Germaniei. C. Petrescu, a. 464. La noi se îndeplinea planul totdeauna sulă la sută, ba uneori şi cîteva procente In plus. v. rom. ianuarie 1954, 77. Asupra bazei de calcul se aplică următoarele procente ... bo (1962), 206. Din toată cartea asta cit la sută, ce procent este adevărat şi cit e minciună? v. rom. august 1963, 29. Procentul cel mai mare de vindecări se obţine la aceste forme de cancer. abc săn. 79. Dramaturgul nu concepe Insă munca scriptic şi birocratic, In cifre şi procente, t mai 1964, 78, cf. dex. + Semn special alăturat unui număr, care indică procentul (2), Pe foaia de liberare a scris majurul ce a vrut el ..., un fel de proţenturi. Camilăr, n. ii, 126. — Pi.: procente. — Şi: (învechit şi regional) proţent (pl. proţenturi), projento (ap. Ursu, t. ş. 92), (învechit) proţănt s. n. — Din lat. pro cento, germ. Prozcnt, rus. npoueiiT. PROCENTAJ s. n. Valoare a- unei părţi dintr-un întreg exprimată în procente (2); p. ext. procent (2). Se va mărgini şă obţină un acord asupra cllorva principii, cum ar fi: ... sporirea procentajului acordat Franţei. Titulescu, d. 97. Potrivind durata arderii, obţinem fierul cu procentajul de carbon dorit. Ioanovici, tehn. 47. Deşi. au ... procentaj redus, diftongii şi trifr tongii adaogă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului românesc. Macrea, f. 37. Socoti procentajul depăşirii cu ochii plecaţi. Mihale, o. 35, cf. scl 1960, 241. + Calcul făcut pentru stabilirea procentului (2); p. e x t. număr obţinut prin acest calcul. Folosindu-se de o cretă groasă, înşira pe tejghea coloane lungi şi Inctlcite de cifre, adunări, înmulţiri, procentaje. Galan, b. i, 20, cf. dex. — Pl.: procentaje. . . — Procent -f suf. -aj (după fr. pourcenlage). PROCENTUAL, -Ă adj. Calculat, exprimat în procente.^) ; care reprezintă un anumit procent (2) dintr-o cantitate; (învechit) proţentualnic. Cf. Ghetie, r, m., Alexi, v. Femeile de gazdă ... primesc plata după un tarif fix, — asupra căruia desigur are un drept procentual şi călăuzul guraliv. Sadoveanu, o. ix, 293. Cotele procentuale de beneficiu, leg. ec. pl. 161. Brigada a reuşit să obţină ... o reducere procentuală. Scînteia, 1952, nr. 2 400. Suprarenalele ... au fost găsiU mai hidratăle din punctul de vedere al mediei procentuale la animalele tratate. Parhon, b. 156, cf. dm, m. d. enc., dex. <> (Adverbial) Creşterea de greutate se exprimă procentual, specificlndu-se şi timpul necesar. IonescU'MuscEl, ţes. 55. Procentual se găsesc va-riaţiuni ale ambelor feluri de sulf rezidual In raport cu virsta. Parhon, b. 52. + (Rar; despre oameni care prestează un serviciu) Care este plătit cu un procent (2) dinainte stabilit din totalul încasărilor, al vînză-rilor etc. Agenţia română de impresariat artistic comunică celor interesaţi că încheie contracte cu difuzorii procentuali de bilete din întreprinderi şi instituţii. rl 1972, nr. 8 653. — Pronunţat: -lu-al. — Pl. : procentuali, -e. — Din fr. procentucl. PROCÈS s. n. I. 1. Acţiune in justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend intre două părţi care slnt in litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea încălcării legilor statului, judecată, pricină (I 2), acţiune judecătorească, (învechit şi regional) provlimă (v. problemă 13), pîră (2), (învechit) pîrîre (1), pricinii .i re (2), prigonire (2), (regional) petrectare (v. pertractare 2); (rar; concretizat) totalitatea actelor, hîrtiilor adunate in vederea acestei acţiuni. Dumitru Stroe Mihai arată că a luat delajup(ă)nul Vasile Băcanul ... ungureşti fflorini] 10... In treaba pro/esuZ[ui] meu (a. 1762). Iorga, s. d. xii, 75. Mulţi gllcevindu-se pentru un lucru, apoi hai la proţes, plnă ce storesc şi lot ce au cheltuiesc. Ţichindeal, f. 67/14. Lucrul care cuprinde In sine starea pricei mai nainte de a să porni judecata să zice cauză, iară după pornirea judecăţii să numeşte proţes. Aaron, în Contribuţii, iii, 124. Găsesc că judecătorescul divan nu poate singur a curma prOţesurile (judecăţile) ce Intră la dlnsul. ar (1830), 211/12. Mi-am jărtfit toată vremea, tofi banii ce clştigam In alte proţesuri. Kogălniceanu, s. 218. între timpul vechi ş-acuma, oare■ cine nu-nţălege Că e mare diferirc la nărav, la gust şi lege? Plini de gară şi proţesuri, neastlmpăratul om, Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-tin pom. Asachi, s. l. i, 276. Advocatul, plnă a nu se însărcina cu un proţes, cercetează dacă Incrcdinţălorul lui are bani. cr (1848), 24l/44, cf. Stamati, d. Amaneturile şi siguranţiile private aduc prelungiri, proţesuri. Russo, s. 160. Alţii adevereau că bărbatul său ... are procesuri ce.ll ţin in Pe-lersburg. Negruzzi, s. i, 44. în ziua de astăzi ... proţe-sele au ajuns a fi atlt de multe şi atll de lungi. id. ib. 303. Clnd erai la putere, ai clşligat un proces nedrept prin ordinul ce ai dat judecătorilor. Bolintineanu, o. 445. Pină mai deunăzi, urmaşii lui au păstrat nişte noii ţii sumare despre unele proccse cărora le dase el holărlri minunate prin echitatea principiilor. Odo-bescu, s. i, 259. Venea la tribunal, pleda In clle-un proces neînsemnat. Vlahuţă, s. a. ii, 339. în zilele de proces, clnd se ducea egumenul cu călugării lui la divan, ll găseau acolo la uşă. Adam, r. 43. Era un proces însemnat. In care pledau faţă-n faţă cei doi şefi. Bră-tescu-Votneş ti, p. 181. li studiez procesul, adun jurisprudenţă, doctrină, i-l pledez cil se poate de bine. id. ib. 198. începură să se urzească, din nou, împotriva lui, procese. Agîrbiceanu, a. 210. Procesul n-a durat declt o jumătate de oră. Büjor, s. 146. Te asigur că am să clştig procesul de la cea Intli instanţă. Hogaş, dr. ii, 156. S-ajungă el, la bălrtneţe, să-l mănlrice procesele şi avocaţii! Rebreanu, î. 340. Trei luni a durat procesul. Bassarabescu, v. 130. Mi-a vorbit despre drumul lui In trin, despre procesul lui. Cazimir, gr. 9. Mi-au spus că dreptatea e de partea mea şi că voi ctştiga negreşit procesul. Camil Petrescu, u. n. 38. Radu Comşa studie dosarul, pledă şi clşligă procesul. C. Petrescu, î. ii, 198. Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stlrnise tot tlrgul. I. Botez, şc. 96. Te-am apărat din oficiu, dar cit puteam să te apăr? ... Procesul n-a durat mult. Sahia, n. 83. Cheltuielile cu procesul trebuiau plătite pe din două. VlasIU, d. 198. Urmărea, de ani, şi cîteva procese încurcate, pe care nădăjduia să le clştige. Sadoveanu, o. xi, 449, cf. i, 434. Soţul inocent poate cère oricind in cursul procesului stingerea acţiunii penale, cod. pen. r.p.r. 470. Găurile trebuiau să facă la proces dovada caricaturală că primele gloanţe porniseră de la lucrătorii lipsiţi de orice armă. Arghezi, b. 151. Trebuie să-i bat capul mereu, să-l sperii cu procese posibile. Călinescu, e. O. i, 249. Mă, Toderiţă, dă-mi repede ceva parale, că nu prea am procese, id. ib. n, 101. Procesele mai grele le trimite judecătorul mai departe. Stancu, d. 257. Se întoarse radios de parcă ar fi clşligat cel mai 16844 PROCES — 1557.— PROCES greu proces, id. r. a. iv, 206. De cinci sule de ani cele două sate se judecă şi procesul (rece din generaţie In generaţie. Bogza, c. o. 298. A fost vorba că ... ne dai de-un tutun ...— Vă dau, după procest..., răspunse Darie. Ca.mii.ar, n. ii, 308. M-au chemai martor la un proces. Barbu, p. 223. Şi am delapidat, cum s-a spus In proces. v. rom: noiembrie 1964, 42, cf. dex. Nu pierduse tn viaţa lui nici un proces. Reteganul, p. iv, 32, cf. Ciauşanu, v. 192. Are proteste, alr sn iv h 988/705. Mai bună-i o pace declt o sută de procese. Zanne, p. v, 514. -0» (Urmat de determinări care arată felul) De-abia începusem a mă deprinde cu atmosfera ... tribunalului .... clnd iată un proces politic. Alecsandri, t. i, 371. Ai avut vreodată procese penale? Stancu, r. a. i, 305. In procesul civil recursul trebuie declarat tn termen de 15 zile. pr. drept, 776. Pornirea procesului penal este obligatorie pentru organele de urmărire penală dacă procurorul dispune aceasta prin ordonanţă sau rezoluţie, ib. 857. Clnd sfatul domnesc avea de rezolvat procese civile mai complicate ..., mitropolitul participa la şedinţele sfatului. Stoicescu, s, d. 85. Prezumţia de nevinovăţie constituie o regulă de bază tn procesul penal din R.P.R. der. Principiile fundamentale ale procesului civil In R.P.R. stnt: principiul legalităţii, al adevărului material, al egalităţii In drepturi, ib. <> E x p r. A face (sau a intenta) cuiva (sau, Învechit, asupra cuiva) proces = a chema pe cineva în faţa instanţelor de judecată, a da pe cineva In judecată. Drept aceea s-au şi otărll ca să se facă proţes asupra lui Barciai. Şincai, hr. iii, 89/17, cf. dm, dex. A lace procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca Iii cuvinte (pe cineva sau ceva), a analiza critic şi polemic (condamnlnd). E cu neputinţă ca Junimea, care a făcut procesul literaturii şi culturii române ..., să nu fi cunoscut literatura şi direcţia „veche". Ibrăi-leanu, sp. cr. 67. Iar acum fratele li făcea procesul unei pălării care nici măcar nu era un model. C. Petrescu, c.v. 95, cf. dm, dex. A-i face cuiva proces de intenţii (sau Intenţie) = a Învinui pe cineva pentru intenţii reprobabile (pe care nu poţi dovedi că le-a avut). Cf. dm, dex. A-şi face proces(e) de conştiinţă = a regreta, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni. Cf. dm, dex. 4- (Prin nord-estul Mold. şi prin sudul Munt.) Sentinţă judiciară. Cf. alr sn iv h 995/414, 928. + (Rar) Punct de vedere, opinie; p. e x t. cauză. Fata n-apucă să isprăvească argumentaţia, care se anunţa atlt de strlnsă, şi o palmă răsunătoare o aşeză automat pe scaunul de pe care se ridicase să-şi susţină procesul. Brăescu, o. a. i, 418. + (Rar) Discuţie In contradictoriu. V. ceartă, dispută, neînţelegere. Vii car ţărănesc tnjugat cu boi stătea globii şi Intre ţăran, slăplnul carului, şi autoritatea poliţienească, nu ştiu ce proces aprins era tn toi. Galaction, a. 417. Bine că se mai găseşte clte unu care să ne înţeleagă şi pe noi ... şi să ne (ie parte, In aceste procese, tn care numai, bărbaţii au dreptate! id. o. A. i,61. 2. Compus: proces-verbal == Înscris, act cu caracter oficial, în care se consemnează un fapt de natură juridică; act (cu caracter oficial) în care se consemnează pe scurt discuţiile şi hotărlrile unei adunări constituite; (învechit) jurnal,, tacrir. Astăzi, marţi, seanţa s-a deschis la -9 ceasuri de dimineaţă subt viceprezi-denţia d. Minciaki, unde s-au aflat faţă 44 mădulare şi s-a citit procesul-verbal (jurnalul) cel încheiat slmbălă la 21. cr (1831), 89]/13. După ce judecătoriul şi asistenţii vor fi făcut observaţiunile lor soţilor, dacă aceştia vor stărui tn hotărtrea dor, grefierul va încheia pro-ces-verbal care se va subscrie ...de către părţi. Haman-giu, c. c. 72. Citirea procesului-verbal nu mă împiedica de a vedea cum tremura pălăria tn mina contravenientului. Brătescu-Voineşti, p. 115. Şi pentru asemenea lucruri goale mă sileşti pe mine să mlzgălesc coli întregi de procese-verbale, rapoarte, prostii. Rebreanu, i. 357. Domnule Chiriţă, rogu-te, ajută-mi mătăluţă niţeluş la procesele-verbaleţ strigă deodată plutonierul, id. r. i, 111. In procesul-verbal de şedinţă ... se vorbeşte ... de avizul consultativ. Titulescu, d. 216. Cred că mai păstrează şi azi sumedenie de procese-verbale şi de rapoarte, scrise cu multă frază gramaticală. Galaction, a. 86. Nu ştiu dacă acest slnge nu va trebui să curgă şi acum, cu martori, cu proces-verbal şi cu toate formele duelului, id. o. a. i, 87. Poate vrea să dreseze şi un proces-verbal cu rezultatul inspecţiei şi să semneze tn condică. C. Petrescu, î. ii, 173, cf. id. c. v. 36, Brăescu, v. 69. Să-i tragem un proces-verbal de contravenţie. Sebastian, t. 342, cf. ds. Să lepădaţi aicea banii pe care i-aţi sfeterisit de la oameni, li puneţi cu proces-verbal tn mina primarului. Sadoveanu, o. x, 581. Domnule căpitan, eu slnt gata cu procesul-verbal şi cu formele de scădere a efectelor de îmbrăcăminte. Bart, s. m. 78. Un proces-verbal cuprinde un interogator luat lui Gaittany. Călinescu, b. i. 251. Acceptase lichidarea, incidentelor prin jurii de onoare şi procese-verbale In regulă, id. s. 420. La întocmirea inventarului, notarul de stal încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operaţiunile efectuate, bo (1953), 5. Am încheiat pe loc zece procese-verbale, unul după altul. v. rom. octombrie 1954, 93, cf. Camilar, n. ii, 257. Am întocmit şi un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. Baranga, i. 206. Iscăleşti procesul-verbal şi-ţi Vezi de treabă. Vornic, p. 194. Voi mergeţi la post cu mine, să întocmim procesul-verbal. Barbu, p. 197. în procesele-verbale de inspecţie nu se.găsesc aprecieri tn legătură cu respectarea programei şcolare şi ritmul de parcurgere a acesteia, ai 1963, nr. 691, 3/5, cf. dex. Şi să-mi chem un comisar, Să-ţi închei proces-verbal. mat. folk. 250. Citeşte proâestu-verbal. alr sn iv h 995/987. II. (De obicei cu determinări care arată domeniul, scopul, caracterul etc.) Succesiune de stări prin care trec. In desfăşurarea lor temporală, diverse fiinţe, lucruri, fenomene etc.; evoluţie a unui fenomen, a unui eveniment etc.; şir de operaţii, de fenomene ctc. prin intermediul cărora se efectuează o lucrare, o transformare, se obţine un produs etc. Cf. drlu. Multe persoane simţesc încă aice îngrijiri pentru viitorime şi caută la desfacerea Imperiei turceşti ca la un proţes liimicesc. ar (1829), 2432/8. Cărbunii de pămint fără tndoială slnt rămăşiţuri a unei vechi imperii vegetale, care prin proţesuri hemice şi metamorfoze au primit forma de acum. J. Cihac, i. n. 399/6. Pe lingă aceste are încă şi scopos de a sluji ca un depozitariu, din care primim hrănitoare elemente In oarecare lipsuri a proţesului hrănirei. Albineţ, m. 179/22. Ţinerea şi lungirea viieţei ... s-ar putea acuma dobtndi numai prin proţesuri hemice. Vasici, m. i, 10/16. In acest proces de abstracţiune, noţiunile pierd oarecum materialismul senzaţiilor. Maiorescu, l. 21. Fluctuaţiunile la care limba noastră este încă expusă tn procesul ei de limpezire. Odobescu, s. ii, 360. Zibal priveşte fără să clipească procesul de descompunere a minii ce desigur nu l-ar fi cruţat pe dlnsul. Caragiale, o. i, 68, cf. vii, 59. Cuvlntarea vădea la tot pasul o prosumţiune nemaipomenită şi o necunoştinţă totală a autorului ei asupra istoriei românilor şi a însemnătăţii lor In procesul evolutiv al popoarelor ' conlocuitoare şi circum-vecine. Sbiera, f. s. 296. Procesul logic care stăptneşte formarea oricărei noţiuni generale s-a îndeplinit şi la formarea acestei noţiuni. Petică, o. 412. Aceăstă problemă a numelui, Caragiale n-o uită niciodată, atlt de mult numele face parte din procesul său de creaţie. Ibrăileanu, s. l. 85. Cu siguranţă că slntem contemporanii celui mai interesant proces social. Galaction, a. 384. Peste ricinele satelor a trecut plugul. Procesul de înlocuiri şi eliminări a intrai tntr-o altă fază. Sadoveanu, o. x, 401. Trăim In epoca telegrafiei şi telefoniei fără slrmă, tn veacul uriaşului proces mecanic. id. ib. xix, 360. I. A. Bassarabescu ... iaută să surprindă realitatea tn expresiile umile sau triviale, su-punlnd stilul literar unui proces de regresiune către formele generale ale limbii. Vianu, a. r. 283: Procesul de evoluţie nu este simplă repetare a drumului parcurs, ci o trecere de la simplu lă complex, de: la inferior la superior, cv 1949, nr. 9, 20. în general, deşteptăciunea este un proces aperceptiv. Călinescu, c. o. 59. Dacă 16844 PROCES — 1558 — PROCESIUNE nu te plăcea un itnăr, li refuzau fără nici o discuţie. LuaU Insă parte, împreună cu familia, la procesul de alegere-, îşi dădeau părerea, o ascultau pe a altora, id: E. O: ii, 97. Nimic nu poate împiedica un proces istoric. Camil Pethf.scu, b. 215. Procesul de tnvăfărnlnl, munca studenţilor, nu pot fi privite izolat de activitatea cadrelor didactice, contemp. 1953, nr. 327., 1/2. Mar-xism-leninismul ne învaţă că, In procesul dezvoltării societăţii, conştiinţa oamenilor rămlnc In urma dezvoltării condiţiilor vieţii materiale a societăţii. Lupta de Clasă, 1953, nr. 5, 4. Procesul de făurire ă unei literaturi noi, înaintate .... constituie unul din cele mai importante aspecte ale revoluţiei culturale, v. bom. februarie 1954, 262. Premisele biologice ale glndirii şi limbajului au putut să se transforme, să se dezvolte Intr-o adevărată gindire şi tn limbă numai Iri procesul muncii: Graur, i. l. 37. Fără oxigen slnt imposibile procesele de viaţă In ţesuturile organismului. Belea, p. A. 195. Din analiza hărţii tipurilor morfogenelice rezultă clar influenţa predominantă pe care au avut-o procesele geologice In formarea reliefului ţării, mg i, 192. A înfăţişat deci lumea ca proces, Inaintlnd prin contradicţii. s mai 1960, 81. Procesul educativ al poporului muncitor duce la ridicarea necontenită a puterii de înţelegere a operei de artă de către mase. m 1961, nr. 1, 14. 0 prietenie strthsă ti leagă pe membrii brigăzii, prietenie făurită tn procesul muncii. Scînteia, 1961, nr. 5 353. După unii cercetători, procesul de modernizare ... a limbii rOmăne literare începe pe la 1780 şi durează plnă pe la 1880. Coteanu, n. l. 25. Forţa de gravitaţie se măsoară cu ... gravimelre, iar procesul de măsurare se numeşte gravimetrie. Geologia, 8. în procesul de regie, această latură e lăsată In subsidiar, t februarie 1962, 15. Lecţiile deschise ... au un scop demonstrativ: de a populariza experienţa înaintată, de a arăta profesorilor utilitatea ... unor procedee folosite pentru realizarea unor sarcini mai dificile ale procesului instructiv-edu--catio. gî 1962, nr. 683, 4/2. Acest proces uriaş de întrepătrundere a ştiinţei, tehnicii şi producţiei eslc In continuă creştere. Lupta de Clasa, 1962, nr. 1, 52. Calciul ionizat este important In proccsul de coagulare a slngelui. abc săn. 77. Procesul creator este prin esenţa lui o eliberare, r iunie 1964, 65. Mulţi poeţi ... trăiau uri proces dureros de izolare, v. bom. decembrie 1961, 168. Procesul de industrializare socialistă a ţării se desfăşoară lntr-un'ritm înalt, susţinut. Scînteia, 1965, nr. 6 689. Ne lipsesc ... ştiri ... carc să iic descrie procesul naşterii statului. H. Daicoviciu, d. 83. Holul vitaminei A este de a stimula creşterea., de a favoriza procesele dc apărare ale pielii şi mucoaselor contra infecţiilor. S. Marin, c. b. 9. înţeleg că priviţi mişcarea de idei ca pe un proces continuu, contemp. 1971, nr. 1 276; <5/4, cf. dex. Combinatul va asigura şi o diversitate de procese tehnologice de fabricaţie, rl 1977, nr; 10 295. <> Proces de producţie = a) (Ec. pol.) activitate socială tn cadrul căreia oamenii intră in relaţii reciproce determinate şi acţionează, cu ajutorul uneltelor de producţie, asupra obiectului muncii, pentru a crea bunuri materiale. în procesul de producţie loţi cei ce muncesc slnt mari şi însemnaţi deopotrivă, contemp. 1953, nr. 333, 1/2. Procesul de producţie capitalist este incompatibil cu dezvoltarea multilaterală a celor ce muncesc, ib. nr. 357, 2/3. în procesul de pro-ducţie al bunurilor materiale, oamenii intră In anumite relaţii necesare — relaţii de producţie — care nu depind de voinţa lor. Lupta dk Clasă, 1953, nr. 5, 45. Obiect al muncii este orice lucru sau complex de lucruri supuse prelucrării In procesul de producţie, ltr® xi, 107; b) (Tehn.) totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse finite. Calitatea unui combustibil prezintă mare importanţă, deoarece influenţează direct procesul de ■ producţie. ' Ioanovici, tehn. 26. Dirijează de la panoul de comandă complicate procese de producţie. gl 1962, nr.. 459, 1/1. S-ă aplicat In procesul de producţie un interesant studiu privind stabilirea programului optim de laminare a prăjinelor dc foraj. Scînteia, 1969, nr. 8 207. întrecerea ... înseamnă In primul rlnd orga- nizarea procesului de producţie. Mihale, o. 201, cf. dex. + S p e c. (De obicei cu determinări carc arată felul) Maladie, boală considerată din punctul de vedere al felului cum evoluează. Lă vlrfurile pulmonilor are un proces şi se pare că şi mai jos. Călinescu, s. 603. Procesul sclerolic poale atinge şi vasele inlratiroi-diene. Parhon, b. 31. Procesul canceros nu atinsese această regiune a limbii, id. o. a. i, 136. Administrarea, timp de cîteva zile, a 0,8 — 1 litru lapte constituie o descărcare remarcabilă a metabolismului, ceea ce In '-bolile hepatice acţionează favorabil asupra evoluţiei procesului. Belea, p. a. 246. Aceste două feluri de celule cresc In procesele inflamatorii sau irifecţioase cronice, abc săn. 185, cf. DEX. — Pl.: procese şi (învechit) procesuri. — Şi: (popular) procest, (învechit şi regional) proţes, (regional) projâsc (alr i 1 445/5'; pl. proţăscuri, ib.), proţest (ib. 1 445/1 ; pl. proţesluri, ib.) s. n. — Din lat. processus, germ. Prozess, fr-. procis. PROCESÎLNIC, -Ă s. rh. şi f. (Regional) Procesoman (Globu Craiovei — Orşova). Cf. L. Costin, c,r. băn. ii, 161. — Pl.: proceselnici, -ce. — Proces -(- suf. -elnic. PROCfiSIE s. f. v. procesiune. PROCESÎF, -Ă adj. v. proceslv. PROCESIONAL, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune, care formează o procesiune. Cf. I. Golf.scu, c., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Povestitorul a ajuns la un tip de compoziţie vastă, de caracter mai mult procesional declt strict epic, In care un erou străbate ţara Moldovei şi cunoaşte munţii şi apele ei. v. bom. octombrie 1955, 24. 2. S. n. (în dicţionarele din trecut) Carte bisericească in care slnt scrise rugăciunile care se cîntă Ia procesiuni (I). Cf. Negulici, prot.-poi’., n. d. — Pronunţat: -si-o-. — Pl.: procesionali, -e. — Din fr. processioiinel. PROCESIOKAr s. iii. (în dicţionarele din trecut) Persoană care in parte la o procesiune (I). Cf. I. Go-LESCV, C., PROT.-FOP., N. P. — Pronunţat: '-si-o-. — Pl■ : procesioriari. — Din fr. proccsslojwairc. I’ROCESILLMi s. f. 1. C iereiuoiiie religioasă in timpul căreia credincioşii, precedaţi de slujitorii bisericii, merg în convoi, purttnd adesea diferite obiecte de cult, cîntind imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori'a mulţumi divinităţii intr-o anumită împrejurare. Cf. drlu. ,S-au Incungiurăt cu această pro-ţesie tot. oraşul stropindu-să cil agheasmă toate locurile. ar (1829), 1452/19, cf. I. Golesc.u, c. în ţoală răspln-tia, pe străzi, încă se face serviciu divin şi se celebrează nenumărate procesii, la care poporul'Cu adincă pietate ia parte. Codru-Drăguşanu, c. 158, cf. Negulici. Ca mare ambasador,, la o procesiune In Roma, In loc să ia parte alăturea de persoane de rangul său, pleclnd de acasă desculţ, In acea stare se amestecase Intre plebe şi alăturea cu aceea merse de la o biserică, la-alia. Babiţiu, p. a‘. iii, 222, cf. Stamati, d., Polizu. Ieri oraşul s-a umplut de oameni veniţi din şalele de pe împrejur şi a început serbarea cu o procesie la o biserică situată pe un deal. Alecsandri, s. 280, cf. Barcianu, v. Fiece pelerin era dator să plătească Un drept pentru intrarea In'acest pămlnt, fără a mai număra alte dări...: se plătea un drept deosebit pentru orice procesiune. Bolintîneanu, o. 297. Poporul s-au liniştii, dar procesia ce sultanul face merglnd la geamie, In acea vinere nu s-au făcut. om (1854), 2V6, cf. Alexi, w. Porniră şi ei In fruntea procesiunei plnă la izvorul unde se făcea la Ispas feş-tariie. Agîrbiceanu, a. 248. In seara aceliiaşi zile, el era purtat In procesiune In jurul bisericii. Oprescu, s. 170. Ar fi nimerit, taică, să facem o procesiune, să 16850 PROCESIV — 1559 -* PROCHIMEN ne rugăm pentru ploaie. Stancu, d. 112. Le-ar fi plăcut să vadă lumea pleclnd la pădure, tn procesiune, după caz şi Împrejurări, fie cu praporul sfintei fecioare Maria, ca la rugăciunile pentru ploaie, fie cu steagul sfintului Hubertus. Vornic, p. 41, cf. dm, dex. Colaci din cununie Ţi i-om pune-n proslţlie. gr. s. vii, 36, cf. 80, alr ii/i mn 97, 2 753/105. + (Regional; Sn forma proeesie) Totalitatea obiectelor de cult care se folosesc îu timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul in-mormîntării. în acelaşi timp se aduce de Ia o biserică şi procesia menită pentru tnmormlnlare, şi anume: crucile, prapurile, sfeşnicile, serafimii, steagurile şi năsălia ... cu cari are să se ducă mortul la groapă. Marian, î. 249. 2. P. gen er. Grup de oameni care merg Intr-un şir lung în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop; cortegiu, convoi; alai. Parada instalării porneşte de la Casa de sfat... şi parcurge multe străzi... O parte a procesiei se face in iahturi pe Tamisa. Codru-Drăcuşanu, c. 229. Familii-Întregi formau nişte procesiuni mcrglnd tn cete la bărbierul care scotea din corp lot singele rău ce s-a adunat In tot anul. Barasch, i. 24/10. Eteriştii şi zavergiii, adunaţi tn mănăstirea Galata din deal de Ungă Iaşi, pornesc In procesiune cu steagul alb. Ghica, s. 103. Procesia intră pe poarta cetăţii: Iată trăsura reginei încărcată de flori şi trasă de şase corcituri de zebra. Caragiale, o. iv, 388. Pe măsură ce inspecţia înaintează, suita creşte In urma generalului, se transformă tntr-o adevărată procesiune. Brăescu, o. a. i, 78. Negustorii ... ieşeau In pragul dughenilor ... şi priveau procesiunea de capete goale, picioare desculţe şi băsmăli felurii colorate In mijlocul căreia păşea mlndru crainicul. Sadoveanu, o. vii, 563. D. Cocea se urcă la tribună In momentul clnd incinta Camerei răsună de clntecele manifestanţilor socialişti care trec In procesiune prin faţa parlamentului, v. rom. ianuarie 1954, 191, cf. m. d. enc., dex. <$> (Prin lărgirea sensului) Ochii ti rămlneau fixaţi la uşa casinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc şi de spectacol vărsau o necurmată procesiune. C. Petrescu, î. i, 11. Văd, dis-de-dimincaţă, procesiuni după procesiuni de excursionişti treclnd spre gară. Sadoveanu, o.ix, 236. 4- P. gene r. (Rar) Şir, rind de elemente. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriaşi şi se aliniau tntr-o procesiune lungă. Călinescu, e. o. i, 118. De ce nu construiţi această cale cu procesiuni de flnllni? id. s. 114. + P. e x t. (Rar) Repetare, succesiune (la intervale regulate de timp). Dacă n-ar fi aşa de neguros, magul meu ar putea zlmbi; căci cunoştea şi el acel fenomen, rezultat al unuia din mullele mişcări ale pămlntului şi care se cheamă procesiunea echinocţiilor. Sadoveanu, o. xii, 14. — Pronunţat: -si-u-.. — Pl.: procesiuni. — Şi: (Învechit şi regional) proeesie, (învechit) projăsie, (regional) proslţiie s. f., proţision (alr ii/i mn 97, 2 753/105) subst. — Pin fr. proccsslon, lat. processio, -onls, germ. Pro/.ession. PROCESÎV, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Care este procesoman; p. e x t. circotaş, şicanator. Se purta cu multă bllndefe ..., dar cu o iuţime atlt de neîntreruptă şi in spirit atlt de procesif, Incit supăra pe mumă-mea. Brezoianu, î. 12/27. Un vecin procesiv. Scriban, d. Bassarabescu tşi găseşte motivele In lumea micei burghezii, o lume făcută din funcţionari, proprietari mărunţi, fele bălrine, văduve procesive, provinciale nefericite, pensionari. Vianu, a. p. 284. 2. (Neobişnuit) Procesual (1).. — Pl: procesivi, -e. — Şi: (învechit, rar) procesif, -ă adj. — Din fr. processii. PROCESIVITÂTE s. f. (Neobişnuit) Tendinţă de a intenta (nejustificat) procese (1 1). Monografia sociologică a întrebuinţat ... plnă acum . formulare ... tn statistica ştiinţei de carte, a procesivităţii şi In studiul fărimiţării proprietăţii. D. Guşti, p. a. 146. — Pl.: procesivităţi. — Procesiv + suf. -itate. PROCES OM An, -ă s. rri. şi f. ■ Persoană care are mania de a intenta procese (1 1) fără să aibă motive serioase; (regional) proceselnic, proţestaş. E un procesoman şi un zurbagiu fără pereche. Scînteia, 1961, nr. 5 293, cf. l. nOM. 1962, nr. 4, 391, fobm. cuv. i, 140, DEX. — Pl.: procesomani, -e. — Proces + -oman. PROCEST ş. n. v. proces. PROCESIA vb. I. Tranz. (învechit, rar) A cere daune printr-un proces (1 1). Spune-le că vroiesc numaidecll păstrarea contracturilor, căci almintrelea voi procesia■ orice pagubă. Koq.ălniceanu, s. 220. — Prez. ind.: procestez. — V. procest. PROCESUAL, -Ă adj. 1. Care aparţine unui proces (I 1), procedurii unui proces, modului de executare a hotărîrilor într-un proces etc., care ţine de proces, de procedura lui etc.; (neobişnuit), procesiv (2). Ci. Alexi, w. Tuturor persoanelor li se aplică aceleaşi dispoziţii de drept materia! şi procesual, pr, dbept, 67. La. această activitate procesuală participă şi terţe persoane, ib. 788, cf. m. d. enc., dex. <0* (învechit, prin Transilv.) Jude procesual = subprefect. Sub conducerea locotenentului Potsa, era ca jude procesual (subprefect ...J ... Tovisi Gergelij (a. 1875). ap. Ba-riţiu, p. a. i, 654. 2. (învechit, rar; prin confuzie) Procesional (1). Prapurii, crucea, precum şi celelalte obiecte procesuale încă le duc numai feciori. Marian, î. 255. — Pronunţat: -su-al. — Pl.: procesuali, -e. — Din lat. processualis. PROCESUÂNT, -Ă adj. (învechit, prin Transilv.) Care se află în proces (I 1). Acest advocat au aflat de bine a merge In această cauză la faţa maiestăţei sale împăratul Ferdinand cu doi deputaţi din comunele proccsuanle (a. 1875). ap. Babiţiu, p. a. i, 661. — Pronunţat: -su-ant. — Pl: procesuanţi, -le. — De la proces. PROCETA vb. I V. procitl. PROCETANIE s. f. v. procitaule. PROCETÎ vb. IV v. prociti. PROCETiRE s. f. v. procitire. PROCHEMA vb. IV. T r a n z. 1. (învechit; complementul indică oameni) A proclama (2). laghelo fu prochemal.de rege al Poloniei sub nume de. Vladislav II. Asachi, s. l. ii, 32, Refl. Miniştrii englezi se tem ca nu cumva Dori Pedro se va prochema de sine de rigă al Portugaliei, lucru ce lor nu le place, cn (1833), 1592/37. Se prochema de sine de principe comandante ..., apoi se. apucă şi de reorganizarea regimului. Bariţju, p. A. i, 252. 2. (învechit, rar) A proclama (1). Mitropolia Molda-viei, care păriă alunei era închinată la Ohrida, fu - pro-chemată liberă şi neatlrnală. Negruzzi, s. i, 240. — Prez. ind.: prochem. — Pro-1 -j- chema (după lat. proclamare, it. prochia-mare). PROCHIMEN s. n. 1. (Bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se elntă Înainte de a se citi un pasaj din Biblic (sau înainte de o rugăciune ori de o clntare). Prochimenul zilii şi ceteaniile de la facere cetire. Mine-iul (1776), •66r2/1.8, cf. 83r2/32. Prochimenile ci să clntă la praznicele împărăteşti (a. 1829). Gâldi, m. phan. 236. Sfinţia sa ... clnta pe prochimen glasul al optulea. Gane, ap. cade. Să tot clnt, să clnt mereu La prohimeni! Coşbuc, b. 245, cf. dm, m. d. enc., dex. 16863 prochiti — 1560 — PROCITI 2. (învechit şi regional) Chestiune, problemă care formează obiectul imei discuţii, care este sau trebuie dezbătută. Acum să aducem la mijloc iarăşi prochimenul războiului (a: 1715). Găldi, m. phan. 236, cf. ddhf, Barcianu, Alexi, w., I. BrXescu, m. 70, Şăineanu, d. u., c.aue, Scriban, d. <0> Expr. A veni (iar sau iarăşi) la prochimen = a) a reveni la subiectul In chestiune, după o digresiune. Ei, pe cum au umblal, aşa au şi păţit mai pă urmă, că au pierdut şi împărăţia. Ci să venim la prochimen. R. Popescu, cm i, 246. Să venim iarăşi la prochimen. Văcărescul, ist. 249. Insă, Ne-am depărtai cu povestea. Ci, Să o lăsăm încurcată. Şi să venim iar la Prochimen. Pann, p. v. ii, 133/18. Bre, bre, bre! mă sparii, nene Bogonos! de unde drdcu ai scos frasele astea de romanţ? ... — Mi-au rămas de clnd am cetit cartea cea frumoasă Pustnicul. Dar să venim la prochimen. Negruzzi, s. i, 227, cf. Cihac, ii, 690, Gheţie, r. m., l. rom. 1960, nr. 3, 94, dex, mat. folk. 1 190. (Cu schimbarea construcţiei) Pentru că era să-l facă ginere după fiica măriii sale, doamna Maria, precum l-au şi făcut, cum istoria se vede înainte, iar . acum iar pentru Staicu la prochimen să venim (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 203/19; b) (regional) a se potrivi (II 1). Ia mai stai olecuţă, voinice, li zise atunci şi împăratul, carele ascultase cum nu se înţelegeau ei la cuvinte. Cam cum dai tu să se înţeleagă, parcă ar veni la prochimen. Ispirescu, l. 257. A aduce (pe cineva) la prochimen = a Îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. Dac-ai vrea tu să-l aduci la prochimen ... sara ..., clnd Iţi despleteşti părul ... ştii? ... tertip femeiesc. Alecsandri, t. 1 238. (Cu schimbarea construcţiei) Moaşa dar cu clte-i spuse La prochimen o aduse Şi o duse să doicească Chiar copilul ei să-l crească. Pann, p. v. iii, 43/14. — PI.: prochimene (cade, Scriban, d.) şi (rar, m.) prochimeni. — Şi: (Învechit) prohimen, (regional) parochimen (mat. folk. 1 190) s. n. — Din ngr. 7cp0X£Î|iEV0V. , PROCHITÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A chiti din nou (Globu Craiovei — Orşova). Hodoş, c. 63. De clnd, mlndro, le-am lăsat, Ai negrit şi le-ai uscat. Io să vreau să le iubesc, La fire te prochilesc. id. ib. — Prez. ind.: prochilesc. — Pro-2 -f- chiti. PROCI adv. (Slavonism lnvcchit; de obicei precedat de „i“) Şi aşa mai departe; etcetera. Ca şi ienicerii cum slnt acum la lurci, la Ulm pretorienii ..., aşa şi bulucuri pre nume veringii, ichingii, ... iar la rlmleni primari, secundari, ... adecă cei dinţii, cei de-al doiele ... i proci. M. Costin, let. i, 20/3. Pre urma lor Aristotel, Ţiţero, Xenofon proci socotea lumea a fi vecinică fără început şi fără sflrşil. N. Costin, let. i, 41/19. Precum mărturiseşte David proorocul, psalm 39; „Răbdindu am aşteptat pre Domnul, şi mi-au luat aminte, şi au ascultat ruga mea, şi m-au scos din groapa patimilor şi din lina cea adincă, şi au pus pre piatră picioarele mele“ i proci. Neculce. Li 219. Acesta este fiul meu cel iubit i proci. Antim, p. 23- Noi, Gabor, din mila lui Dumnezeu craiul Ardealului, domnul părţilor ungureşti, şpanul secuilor i proci. Şincai, hr. ii, 319/28. La 26, au triimes de la vezirul şi au cerul numele fieşlecăruia In scris şi au făcut izvod loan Sturza sin Sandu Sturza, Gheorghe Cuza sin loan Cuza i proci (a. 1822). Uricariul, v, 116/17, cf. ddrf, I. Brăescu, m. 70, Scriban, d., dex. — Din slavonul npOMti. PR0CICĂ s. f. v. proaşcă. PROC1LĂ s. f. (Prin Ban.) Marginea spetei de la războiul de ţesut. Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 161. — Accentul necunoscut. Etimologia necunoscută. PROC1T vb. I v. prociti. PROCITÄNIE s. f. 1. (In dicţionarele din trecut) Lectură, citire (cu voce tare şi din scoarţă In scoarţă). Cf. prociti (I). Cf. lb, Alexi, w., Scriban, d. 2. (învechit) Recitire. Cf. prociti (2). Cf. lb, Polizu, lm, Barcianu, Scriban, d. Cercetarea progresului se făcu prin proceianii. Călinescu, In sfc ii, 106: 3. (învechit) Examinare, ascultare (recapitulativă) a elevilor. Cf. prociti (4). Băieţii schimbau tabla In ţoale zilele şi slmbăta procitanie. Creangă, a. 4, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 4. (Regional) Mustrare (1); cicăleală. Cf. prociti (5). Cf. Scriban, d. Ce attla procitanie; ajunge o măciucăI Udrescu, gl. — Pl.: pro.citanii. — Şi: (rar) procetănie s. f. — Din rus. upoiHTamie. PROCITEÂLĂ s. f. (învechit şi regional) Faptul de a prociti. Cf. cade, Ciauşanu, y. 192. — Pl..: prociteli. — Prociti -f suf. -eală. PROCITÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit; complementul indică acte, cărţi, texte etc.) A citi (tn Întregime sau mereu); a citi (cu yoce tare) In faţa cuiva. Blăstemat acela preul ce nu va vre să o procitească înaintea soborului (sec. XVI), dhlr ii, 527. Una după altă veste viind cum pradă tătarii ţeara, au văzul atunce la ce au ieşit sfatul de la masă, şi In deşert procitirid cărţile lui Sefer Gazi aga, In nădejdea cărora cărţi se lă-sasă Vasilie Vodă. M. Costin, lf.t. i, 293/36. Această svlntă ...au procitit foarte cu socotinţă toată d[u]/rm[e]-dzăiască scriptură. Dosoftei, v. s. decembrie 204r/22. Dă nu o vor putea să o citească toată lntr-o zi, iară mai puţin vor putea ca să procitească In fieşteşicare zi cile un cap (a. 1785). bv ii, 307. Nu înceta de a ... proceti toate bunătăţile ce-au făcut la a sale noroade. ist. am. 54r/3. Îmi procilea stihurile (viersurile) cele de dlnsul alcătuite, şi-mi da cele de unii vestiţi poeţi ... întocmite. Maior, t. 42/12, cf. drlu, lb. Acest. protocol să va prociti acum Înaintea voastră, ar (1829), 702/14. Secre-tariul acestui departament va prociti adunărei actu-rile. ib. 1392/1, cf. I. Golescu, c., Polizu. 2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (lnvcchit şi popular; complementul indică acte, cărţi, texte etc.) A reciti. Citeşte şi proceteşte. Cantemir, ap. ddrf. Preujii, diaconii şi alţi ţercovnici, carii se află pe la biserici, sini datori adeseori a proceti cărticica aceasta (a. 1791). bv n, 341. Să le fi procitit cuvintele acealea: „De acum să nu mai păcăluieşli“. Maior, p. 43/1. Eu voi să şeriu datorinţele şi ale meale şi ale voastre pre această tablă şi le voi acăţa aicea, apoi le vom proceti clnd şi clnd, pentru ca să nu le uităm. Peţrovici, p. 22/26. Procitea neîncetat poruncile legii. Beldiman, x, p. i, 5/20, cf. ii, 168/11, drlu. Acea carte, acea slovă, ochilor mei vederate, De mii de ori procelite, de mii de ori sărutate. Conachi, p. 243. Articolele ...au ajuns a fi cetite şi procetite In toate clasele provinciale (a. 1857). Iorga, s. D. xviii, 21. Clnd avea clte oleacă de timp, preotul lua octoihul şi mai procitea glasurile. Ispirescu, ap. cade, cf. dm, dex. Altul este mai bălan, Şi mi-l cheamă sflnt Ştefan Şi-mi ceteşte, proceteşte, Şi să roagă prea să roagă Pentru astă lume-ntreagă. Păsculescu, l. p. 15. Lingă Ion sfeli Ion Şeade bătrlnul Crăciun, Şi cu acest preot din casă, Şi-mi citeşte, prociteşte. id. ib. 17. 3. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică lucruri citite, cunoscute, ştiute, presupuse etc.) A repeta (I) (In glnd sau cu voce tare). Să teme a răspunde numele acesta pe care el cu atlta dragoste ll procelea tn mintea sa. Beldiman, n. p. i, 58/1. La (tceasta eram Încredinţată, aceasta prociteam tn toate zilele limbllnd totdeauna pre vlrfurile munţilor ...De trăiaşte el, ziceam Intru mine, va veni. id. ib. ii, 85/11. Juplne! iar li zise, una lini spuseşi Şi de proeopseală, văz mă umpluseşi, Ia îmi spune încă unică măcar Să merg cu ea-n gură, procetind-o iar. Pann, p. v. iii, 80/6. Fiind mult plnă la ziuă, am avut timp de prisos 16871 PROÇJTIBE — 1561 — PROCLAMA Ca să .proeitesc tn minle mii de spuneri (le folos. id. ş. i, .5/2. Danciu pe drum procitase ... Tot ce măsa-l învăţase. Sevastos, ap. tdrg. Pe cărticică cetea, Din guriţă procitea. şez. vi, 161. 4. T r a n z. (învechit; complementul indică elevi) A examina, a asculta lecţia, materia (recapitulativ). Intr-o zi,'prin luna lui mai, aproape de moşi, îndeamnă păcatul pe bădiţa Vasile Untul, că mai bine nu i-oi zice, să puie pe unul Nic-a lui Coslache să mă procilească. Creangă, a. 5. Slmbăla un şcolar mai mare, un monitor, li procitea pe ceilalţi. Călinescu, i. c. 40, cf. dm, dex. R e f 1. pas. Şi a pus părintele pravilă şi a zis: că in toată stmbăta să se procilească băieţii şi fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de lot ce a învăţat peste săplămlnă. Creangă, a. 3. 5. Tranz. (Popular; complementul indică oameni)  mustra1 (2); a cicăli. Cf. cade. Am să te las acolo nemincat, ll procitea maică-sa. Voiculescu, p. ii, 249, cf. Scriban, d. Se vedea după obrazul lui că are Intr-Insul o chilă de venin. îl procitea condicarul, dar el nu-i dădea ascultare. Pas, l. t, 138, cf. dm, dex, RĂDULESCU-CoDIN, Ciauşanu, v. 192, Udrf.scu, gl. 6. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A vorbi fără rost, a spune vrute şi nevrute; a flecari, a pălăvrăgi, a trăncăni. Cf. Ciauşanu, v. 192. — Prez. ind.: procitesc. — Şi: (Învechit şi regional) procitâ vb. I, proceti vb. IV, (învechit) procetâ (lb) vb. I. — Din slavonul iipOMHTMTH. PROCITÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a p r o c i t i. Nu putem tăce adtnca Impresie ce au făcut la toată adunarea procitirea acestor acle. ar (1829), 1472/G, cf. Polizu, ddrf, Barcianu. — Pl.: procitiri. — Şi: proeetire s. f. Barcianu. — V. prociti. PROCITÎT s. n. (învechit) Faptul de a p r o c i t i (1). Feciori din părinţi creştini carii puind nevoinţă ...la procililul svinlelor cărţi să umiliră şi mearseră la pustia cea mai dinlontru. Dosoftei, v. s. decembrie 187v/15, cf. drlu, .jahresber. v, 128. — V. prociti. PROCLAMĂ vb. I. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Complementul indică fapte, evenimente, hotărlri, acte etc. de o mare importanţă) A anunţa în mod solemn şi oficial, (învechit, rar) a prochema (2); a aduce la cunoştinţă publică (printr-o proclamaţie 1); a hotărî (Sn mod public) să pună în practică, să realizeze. Cerea să proclameze In Franţia o republică, cr (1831), 542/23. Este destul de tare pentru ca să-şi poată proclama neatlrnarea sa de la Poartă, gt (1839), 1032/10, cf. Negulici. Proclamase însuşi papa Pio ... cele mai multe reforme. Bariţiu, p. a. ii, 651, cf. Stamati, d., Polizu. Care Gullom Teii a proclamat libertatea republicană a Elveţiei? Isis (1859), 481/43, cf. trot.-pop., n. D., Alexi, w. In faţa acestei adunări, Tudor proclamă desfiinţarea birului. Oţetea, t. v. 151. Ăi de la Islaz au proclamat revoluţia. Camil Petrescu, o. ii, 213, cf. dm, m. d. enc., dex. <0> R e f 1. pas. La l ianuarie 1820 se proclama constituţia, ar (1829), 2372/14. După aceasla se proclămează constituţia şi să împart arme tuturor persoanelor constituţionare. ib. (1830), 3691/30. Aci ... li se proclamă In labără libertatea lor. Bălcescu, m. v. 138 ^ Refl. In 1925, Albania se proclamă republică, rl 1977, nr. 10 294. 2. (Complementul indică oameni) A acorda In mod oficial o împuternicire, un titlu, un drept, o calitate; (Învechit) a prochema (1). V. învesti. După aceasta salutlnd pre doamna Ruxandra de regentă tn vremea minorităţii fiului ei, proclamară pre Bogdan de domn. Negruzzi, s. i, 160. O naţie întreagă prin mine-ţi mulţumeşte Şi le proclam din parle-i al ţării Ipocral. Alexandrescu, o. i, 292. Senatul şi Camera ... au proclamat In unanimitate de principe al României pe alteţa sa regală contele de Flandra (a. 1866). Uri- cariul, vii, 239.1 A zilei mii de glasuri, ş-a nopţii .mii de şoapte ll proclamează-n fală a lumii împărat! Alecsandri, p. i, 125. Autorul acestei scrieri este proclamat deputat. Maiorescu, d. ii, 122, cf. ddrf. Dieta se rosti In acea zi pentru candidatul francez şi Henri de Anjou fu proclamat rege al Poloniei. Xenopol, i. r. v, 94. O să-l proclamăm de vicerector. Agîrbiceanu, a. 38. losif Rodean fusese proclamat directorul băii. id. ib. 209. Eminescu a fost proclamat membru de onoare posl-morlem al Academiei. Sadoveanu, e. 76. Camera şi senatul s-au reunit In şedinţă solemnă şi l-au proclamai rege. Stancu, r. a. rv, 372, cf. dm, dex. (Refl. p a s.) El se proclamă de popor domnitoriu, sup litiu de Avgust, adică sfinţit. Săulescu, hr. i, 61/12. Peste clteva minute se sflrşeşle alegerea şi se proclamă deputat al vostru Dandanache. Caragiale, o. vi, 150. (R e f 1.) La 1099 cuceri Ierusalimul proclămlndu-se duce Godofred, rigă de Ierusalim. Săulescu, hr. i, 126/10. La 4 octombre 1705, Stanislav Leşcinski şi sofia sa Carlota Opalinska se încoronară şi se proclamară rege şi regină Poloniei. Negruzzi, s. i, 178. In desăvlrşiia năruire a tuturor speranţelor sale, Tudor s-a proclamat domn pentru a salva ce se mai putea din autoritatea publică ce se năruia. Oţetea, t. v. 26G.<> (Prin lărgirea sensului) Invitai pe toţi la masă ... —In sănătatea lui Manoil, strigă unul... — Eu proclam pe Manoil ştful nostru, strigă un alluL Bolintineanu, o. 394. 3. A stabili cu fermitate, cu claritate. Proclamlnd vatra satului de nesupusă la nici o plată. Kogălni-ceanu, s. a. 129. Acea revoluţiune franceză ...a proclamat dreptul pentru toţi de a nu se supune declt legii. Ghica, s. 223. Poliţia streină, voind a pune capăt acestor ucideri, proclamă legea marţială. Filimon, o. i, 318. Egalitatea Intre oameni e proclamată de ătttea veacuri. Agîrbiceanu, a. 46. Proiectul noii constituţii proclamă conducerea colectivă ca principiu al activităţii tuturor organelor de slat. Scînteia, 1965, nr. 6 665, cf. dex. <0> Refl. pas. Sc va proclama şi la dtnşii dezrobirea femeilor de prin haremuri, fl (1838), 432/34. O Refl. impers, Se va proclama care state slnt reeligibile. Titulescu, d. 203. 4. A susţine deschis, cu convingere, a afirma cu tărie. Moldova se dislipeşle de această coterie şi proclamă doctrina: că dascălaşul funcţionar, plătit sau neplăţii, are a da seamă publicului de ştiinţa sa, de învăţătura sa. Russo, s. 164. Vlnălorii proclamă că nimic pre pămint nu se poate asămui cu plăcerile' vinăloriei. Odobescu, s. iii, 100. Proclamă că ţăranii nu pot trăi fiindcă n-au pămlnl. Rebreanu, r. i, 224. Tot cc crede, scrie, luptă şi proclamă Arghezi ... pogoară dintr-o convingere nă-praznică. Galaction,. a. 5. Nu-mi plac agitaţiile ei .... — Ba fala-i sănătoasă! proclamă cucoana Frosa. Sado-* veanu, o. xi, 457. Singurul egoism pe care ţi recunoaşte leal e că dorea să proclame generozitatea tui. Călinescu, s. 132. Aparteurile slnt interzise, proclamă de la locul său Moroianu. Vine;a, l. i, 29. Singur Chopin a fost cel căruia Schumann i-a proclamat „genialitatea“ cu allta promptitudine: s februarie 1960, 50. Aproape tot ce proclamă cu atlta emfază Ceasovnikov se tălmăceşte pe planul acţiunii tn fapte dezordonate, t decembrie 1962, 49, cf. m. d. enc., dex. 5. A considera sau a califica (în mod deschis, public) Intr-un anumit fel; (Învechit, rar) a proclamarisi. Compatriotul său, contele Corniani, nu m-a proclamat de singura... virtuoasă din toate Spaniile? Heliăde, d. j. 60/16. Legea evanghelică, descoperind spiritului cauza absolută, proclamlnd menirea omenirei şi a lumei, împinse mintea omenească la demonstrarea şi realizarea ei. Bălcescu, m. v. 2. Încă Esop, părintele fabulilor, au proclamat limba cel mai mare rău şi cel mai mare bun In lume. cr (1848), 121/16. Urîţenia mea ar fi fost proclamată picantă şi provocatoare. Galaction, o. a. i, 39. <0> Refl. pas. Iată un alt exemplu de felul cum se caută şi se proclamă cauzele hotărltoare ale unor fenomene. Gherea, st. cr. ii, 300. <£■ Refl. Clnd un om are Intr-adevăr un ideal, preferă să umble In pielea 16874 PROCLAMARE 1562 — PROCLET goală pe stradă declt $ă se proclame idealist. H. Lovinescu, t. 336. -=•- Prez. ind.: proclam şi (Învechit) proclamez. — Şi: (lnv-eehit) proclămâ vb. I. — Din lat. proclamare, fr. proclamer. PROCLAMARE s. f. Acţiunea de a (s e) proclama şl rezultatul ci. 1. Anunţare solemnă şi oficială a unui fapt, a unui eveniment, a unei liotărîri etc. de o mare importantă pentru o colectivitate; hotărîrea de a pune In practică, de a realiza un lucru de mare importanţă; stabilire cu fermitate (şi public declarată) a unui lucru important; (învechit) proclamaţie (2). Proclamarea egalităţii politice şi civile pentru toţi fiii României. Kogălni-geanv, s. a. 192, cf. Polizu. Intre evenimentele care preocnpă astăzi lumea întreagă este proclamarea principiului naţionalităţilor. Calendar (1861), 132/12, cf. Alexi, \v. Puţin timp după proclamarea Unirei Principatelor, — Banca Naţională a Moldovei trebui să închidă definitiv porţile sale. N. A. Bogdan, c. m. 172.. Proclamarea republicii a marcat victoria clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare asupra claselor exploatatoare, contemp. 1953, nr. 330, 3/2, cf. Scînteia, 1966, nr. 6 995. 2. Acordare oficială a unei împuterniciri, a unui titlu, a unei calităţi etc. pentru o persoană. In aceste împrejurări, proclamarea sa, de „el singur“, ca domn al Ţării Româneşti, nu putea fi declt un gest de disperare. Oţetea, t. v, 266. 3. Considerare (deschisă, publică) lntr-un anumit fel; susţinere a unui anumit puricţ de vedere. Simbolismul exercită o mare putere de seducţie prin proclamarea valorii sugestive a cuvlntului. l. rom. 1965, 383. 4. (învechit; concretizat) Proclamaţie (1). Era olteanul In astă stare Clnd dete Tudor o proclamare Că duce moartea la osmanlli. Bolliac, o. 139, cf. ddrf, Barcianu, dm, dex. — Pl.: proclamări. — V. proclama. PROCLAMARISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar)  proclama (5). Iţi dau ruşfet o buclă din părul meu şi te proclamarisesc pe la toate isprăvniciile cel mai iscusit şi mai drăgălaş. Alecsandri, m. c. 18/29. — Prez. ind.: proclamarisesc. — Proclama -f- silf. -arisi. PROCLAMATÎV, -Ă adj. (Rar) Care proclamă ceva (cu ostentaţie, cu vorbe goale etc.). Lipsită de exuberanţă proclamativă, fericirea lor căpătase o sobrietate, o reculegere care-i dădea ceva religios. Teodoreanu, m. iii, -410. Constituţiile proclamative ale regimurilor burgheze. Scînteia, 1964, nr. 6 718. — Pl.: proclamativi, -e. — Proclama + suf. -ativ. PROCLAMAl'dR s. m. (In dicţionarele din secolul trecut) Persoană care anunţă, proclamă ceva In public. CÎ..Neculici, prot.-pop., n. d. — Pl.: proclamatori. — Din fr. proclamateur. PROCLAMAŢIE s. f. 1. Comunicare oficială prin care se aduce la cunoştinţa publică un fapt de o mare importanţă şi de interes general; declaraţie scrisă prin care se face un apel către mase In vederea vinei acţiuni importante; p. ext. document, afiş etc. care cuprinde o astfel de comunicare; manifest (1), (Învechit) proclamare (4). Proclamaţii fac îndată, prin răiplnlii le lipesc. Beldimaîj, ap. ddrf. In scurl, după aceasta au ieşit o proclamaţie, adecă: chemare cu înştiinţare, prin ¿are ... dedea poruncă cătră toţi ind Han ii In Lima ca să fie faţă. chrest. rom. 36/24. Senatul acelui stal au publicat o proclamaţie Inştiinţăioare: că Anglia nu va mai cunoaşte din partea Grechiei oricare altă blocadă, ÂR (1829), 132/27. In Spania ...au lăsat o proclamaţie Invitătodre ispaniolilor arăttnd In sflrşit că a lor inscripţie este: uitarea celor trecute, unire, slobo-zenie şi buna orlnduială tn viitorime, ib. (1830), 3722/33. După aceasta a arătat plrllul că el a alcătuit proclamaţia In puterea căria s-a Incungiural Parisul de ostaşi, cr (1831), 142/8. După ce Franţa la 18 mai 1804 să făcu împărăţie, Franţisc, prin patentul din 11 mifffust] şi prin proclamaţia din 7 rfeefembrie] 1804, s-a declarat pă sine de împărat, fl (1838), 31/28. O proclamaţie ... care s-a dat...In numele împăratului rusesc..., prin care li pofteşte ca dlnşii să se supuie. gt (1838), 202/2. Au adiesuit cătră lăcuitorii Moscovii o proclamaţie. Asachi, i. 147/17.. S-au hotărlt a se da o proclamaţie prin care parlamentul să fie chemat pe 16 ianuarie. gt (1839), 20G'/23. Mai văzurăm şi proclamaţiunea. supremului comandanle. Bariţiu, p. a. ii, 376. Guuer-nul Indiei a publicat proclamaţia următoare, amintind că Englitera se dispune a declara resbel Persiei. Timpul (1856), nr. 2, 41/68. Pe strade se citeşte proclamaţiunea lui Ipsilanle. Ghica, s. 103. Intrarea lui Ipsilant Iri ţară şi proclamaţiunea lui cea măreaţă făcu pe ciocoi să-şi schimbe politica. Filimon, o. i, 259. Dă o proclamaţie, chemlnd tot poporul la luptă. Camil Petrescu, t. ii, 331. Proclamaţia tipărită şi unele cuvlnlări scrise ... se vor citi In cursul dimineţii de joi In diferite pieţe ale oraşului, id. o. ii, 120. Dau votul universal şi împart moşiile la ţărani. A.u afişat şi proclamaţii. Sadoveanu, o. vii, 122. Probabil la consfătuirile de la consulatul rusesc sau de la Samurcaş s-au redactat proclamaţia de la Padeş şi primul arz către Poartă. Oţetea, t. v. 135. E pregătit şi ordinul către isprăvnicii ... E pregătită şi proclamaţia lui Vodă către ţărani. C. Petrescu, A. R. 37, Cf. DM, M.D. ENC., DEX. 2. (învechit) Proclamare (1). Cf. Valian, v., Stamati, d. Proclamaţia ce a făcut din balcon îmi răsună încă In auz. Negruzzi, s. iii, 377, cf. Polizu, Alexi, w., dm. — Pl.: proclamaţii. — Şi: (învechit) proclamaţiune s. f. — Din fr. proclamatiou, lat. proclamatio. PROCLAMAŢIÎINE s. f. v. proclamaţie. PROCLĂMA vb. I v. proclama. PROCLEAT, -Ă adj. v. proclet. PROCLECIŢUNE s. f. (Bis.; Învechit, rar) Anatemă, afurisenie. Blăstăm cu procleciune (a. 1621). T. Papa-hagi, c. l. — Pl.: procleciuni. — Proclet + suf. -ciune. PROCLET, -Ă adj. 1. (Bis.; învechit; despre oameni; adesea în imprecaţii) Anatemizat, afurisit, blestemat; p. ext. păgln (2); necredincios (3). Că aşa era scris In leage: proclet să fie tot omul carele splnzură. pre lemn. Coresi, eV. 69. Norodul nu fu proclet, că păziră leagea, crezlnd In Hristos. id. ib. 197. Procleţi să fie muncitorii tăi şi domnezeii tăi cu tine (cca 1580). cuv. d. bătr; ii, 154/2. Să hie neiertat de Domnul D[u]mnezdu şi de Precista Maică şi de toţi svenţii ce să hie trecleat şi procleat (a. 1620). gcr i, 63/14. Procleat cela ce face lucrul Domnului cu negrijă. prav. gov. IVr/3. Armenii ceia ce-s de trei ori procleaţi, spurcat post se postească. ib. 56v/18. Carel{t) din fici[o]ri[i] miei sau din nepoţ[ii) miei va strica această puţin[ă] pomană a noastră, se fie blăstămat şi proclăt de 318 otăt (a. 1639). Iorga, s. d. xi, 261. Grăiaşte scriptura: procleat cela ce face lucrul D[o]mnului cu negrijă (a. 1640). gcr i, 89/5. Cine să va mai rădica dintru nepoţii noştri sau din verii noştri... să mai Imble a mai răscu[m]păra acel laz şi acea ocină ... să fie trecleat şi procleat (a. 1652). Ştefanelli, d. c. 5. Ce, să nu hiu creştin, ce să hiu proclet, de am dat tn lături vrunul din cai (a. 1657). Iorga, c. i. ii, 245. Acest crai au aşezat această lege, să fie priimită In Ardeal, ... cării lege este cap Fotie şi Arie de la soboare pro-cleaţi. N. Costin, let. i a, 52/26. Această sftntă carte... cine o va lua fără ştire din biserică, să fie tricleat, anatemă 16884 PROCLET — 1563 — PROCLEŢI şi priclet, ca Arie (a. 1741). Iorga, s. d. xvii, 102. De va vesti noauo mai malt declt ce am veslil noi, proclet să fie, că altă vestire ... nu mai iaste. Varlaam-Ioasaf, 82r/26. De să va slrăca legătura cărţăi, să o lege unde va fi cartea; cine o va vinde să fiie proclet de 318 dc sf[i]nţi ce au fost In Vănecheia (a. 1797). Iorga, s. d. xiii, 46. Auzit-aţi cum v-am pomenit astăzi, toii cili slnteţi aicea, să fiţi anatema şi procleţi. Ţichindeal, f. 78/21, cf. lb. Proclet să fie cela ce va hrăni pre ucigătoriul de domni. Alexandbia, 169/7, cf. Polizu, Alexi, w. Proclel şi Ir celei e numai cel care a stricat legea, căzlnd In rătăcirea lui Arie. Sadoveanu, o. xii, 116. «^(Substantivat) Născu denlr-lnsa pre Conslie, tatăl lui Gal şi a procleatului lu Iulian, cela ce-şi calcă leagea. Moxa, 364/.1. Păsaţi de luaţi pe acea procletă de o îngropaţi ... că şi ca fală de împărat au fost. Neagoe, înv. 60/26. Şi răposlnd mare Constantin împărat îndată începu a ieşi eresa procliatului Arie şi a turbura pre mulţ. Dosoftei, v. s. octombrie 51r/22. S-au rugat lui Dumnezău ziclrid, Doamne /i[ristoa]se, dă-mi putcare să biruiesc ceasta procletă, fl. d. (1680), 89r/17. Să înfricoşa Ana şi Caiafa ... şi să cu/remu-r[ă] şi cel făr’ minte Arie şi proelealul Mahmet (a. 1692). gcr i, 303/23. + (Popular; substantivat, m.)Unul dintre numele dracului. MitUelul sta pitit tocmai pînlre diavolii mărunţei ... — Vino-n-coace, proclete! Te dai coadei, ai? Caragiale, o. ii, 218, cf. Iordan, stil. 67, Coman, gl. 2. P. e x t. (Astăzi rar; adesea substantivat) (Om) ticălos, rău (A I); (om) ipocrit, făţarnic ; (despre manifestările oamenilor) care vădeşte, trădează ticăloşie, răutate sau ipocrizie, făţărnicie. Şi zise dracul, n-am ce-ţi da că l-am mâncat, Şi-i zise lui Sisin, boreşte-i, proclete drace (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 289/11. Trei iuni aa şăzut procletul în ţară, jăfuind, prădind. R. Po-pescu, cm i, 332. El cu mănie zise, să cheame pre Isop, şi-i zise: spune-m[i], proclete, căcc ai tnlrat tn cămară şi ai mîncat smochinele (a. 1705). gck i, 351/27. Procletul împărat, strietnd loală întocmirea, pre ascuns înştiinţase pre papa de la Roma să nu vină. Şincai, hb. i, 96/36» Nu~i patriotismul vechi, incit de bia ti mai afli numele in gura procleţilor? Dacia lit. 33/13. Ce cruzime! ce vînzare! Aşa proclet nu s-a dat. Ea să vlre-n supărare Însuşi chiar p-al ei bărbat, pr. dram. 335. Proclete, popa ll zise, of! vai de sufletul tău! Că-mvăţăturite scrise le-ai tălmăcit aşa rău. Pann, p. v. i, 76/25. Aceştia sini acei procleţi carii, cu vicleniile lor şi cu obrăznicia lor, ne stricară tlrgul de vlnzare. Russo, s. 332. Un glas din allă lume se-nalţă şi grăieşte: „Tu, proclet, ucigaşe! infame paricide". Alecsandri, Poezii, 304. Afară să ieşiţi amîndoi, procleţilor!... afară. id. t. 1 466. Să se aleagă unul dintre voi, care să meargă şi să afurisească pe acest proclet şi vrăjmaş, cumplit. Creangă, o. 36. Pretaiindenea răsuna glasul ei înăsprit ... „Procletă muiere!“ ziceau oamenii uilindu-se după. dlnsa. Slavici, o. ii, 161. Procleta te puse glnd rău şi tot plănuia cum ar face ca să-i răpuie. Ispirescu, l. 67. Pirhus cu sînge din Priam pe mlini în curlnd năvăli-va, Proclet ce-omoară pe fiu sub priviri letalei. Coşbuc, ae. 45. Nelegiuiţilor, procleţilor, duceţi-vă şi vă. vedeţi de treabă. Gîrleanc, n. 96, cf. dm. dex. Ci tu, märe, te păzeşte, Că-mi e procletul stîngaci; El cu stingă că va da Şi pe tine te-a strica, pop., ap. Odobescu, s. ii, 432. leş, surioarî, afarl, Ci procleta c-a venit Şl siasu cl n'i-a sosîl. Diagonu, vr. 272. <0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Veniră cei procleţi de ovrei la ccl leu sălbatec. Moxa, 379/30. Deci fa voievod Nichifor şi iară fu minat cu oştite la Siria, cl era un proclet de hadlm, deci purta ei pulearea. id. 393/17. Procleta de cioară cam văzu fata, li puse glnd rău. Ispirescu, l. 63. Împăratul fiind la război, procletul de unchiaş se înfăţişă tntr-o seară Al-cmenei in chipul barbatulul ei. id. u. 16. Drumul cel drept ... fusese lăsat in paragină de clnd se pusese In calea lor acel proclet de zmeu. Popescu, b. ii, 64. •$> F i g. Procleta nedreaptă iubirea de argint ... au pricinuit şi multe răutăţi fără de seamă. Ţichindeal, f. 301/6. <0> (Cu sens atenuat) Dă-le jos d-acolo, proclete, că dă tat-tu peste tine şi-ţi moaie oasele. Brătescu-Voi-- ne.şti, ap. cade. Îmi aduci plocon acasă tot soiul de prăpădiţi. Intr-o zi, un proclet ca sghiuitu ista de Pelruţă. C. Petrescu, n. du. 21, cf. L. Costin,. gr. băn. ir, 161. (Glumeţ) Dar clnd trece Irina, căţeii o Inlind de rochie, purcelul ridică rllul In sus, procletul, şi-i guiţă a mlncare. Delavrancea, t. 135. 3. (Transilv.) Grozav, cumplit, straşnic. Însăşi doamna Ilerdelea,. cit era de procletă la supărare-, ll cruţă. Rebreanu, i. 329, cf. id. r. ii, 201, dm, dex. După allta zoală-l cuprinse un somn aşa de proclet de adPrmi ca mort. Reteganul, p. iii, 28. <0> (Adverbial) Auzindu-I, Ion răcni şi mai proclet. Rebreanu, i. 91. Parcă niciodată nu-l nimerise allta de proclet pe boierul Miron. id. r. i, 98. (Legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Am fost proclet de beleagă. Reteganul, ap. cade. + (Substantivat; regional) Om iute, înfocat. Com. din Zagra — Năsăud. (Adverbial) Merge proclel. ib. — Accentuat şi: prdclel. Iordan, stil. 67. — Pl.: procleţi, -te. — Şi: (învechit) procleăt, -ă, procliat, -ă, proglet, -ă (Klein, d. 407), pricldt, -ă, pocldt, -ă (ddrf), (regional) proclit, -ă (şez. v, 119), prăclit, -ă (Coman, gl.) adj. — Din slavonul fipoKAtT'h. PROCLEŢÎL adj. (Regional) Diminutiv al lui p r o-cle t (Bănia — Orşova). Cf. arh. folk. iii, 153. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care sc leagă prin prep. „de“) Am un pocliţăl dă glas,Văili s-or răsuna, Lemn'iii s-or clătina, ib. 64. — Şi: pocliţăl adj. — Proclct + suf- -el. PROCLEŢÎ3VIE s. f. (Bis.; învechit) Anatemă, afurisenie; p. ext. blestem; faptă rea. Aceasta e acea procleţenie o lai Dumnezeu unde zice: şi te voi face rob robilor tăi. Ţici-iindeal, f. 292/21. Şi oriunde e muncă streină acolo nu e blagoslovenie, ci procleţenie. id. ib. 344/7. Denţ dlnd pe ducesa In mina morţii şi-a [a]7-â/af numai procleţenia sa. cr (1832), 350a/2. Rari slnt şi aceia cari, departe de procleţeniile lor, Insă cunosclndu-le foarte bine, pot să-i imiteze cu Indemînare. ib. (1833), 2272/38. — Pl.: procleţenii. — Proclet + suf. -mie. PROCLEŢI vb. IV. 1. T r a n z. (Bis.; învechit) A excomunica, a anatemiza; p. ext. a blestema; a condamna, a dezaproba. Ruşină amu pre aceasta sflntul săbor, şi-l procleţiră. Coresi, ev. 182. Şi goniră şi procleţiră pre loţi pre ceea ce chitea In deşert ereticii. prav. gov. 79r/10. Veri să procleţeşti avuţia ta, străn-soarea cea nedireaptă, avuţia, bunătatea cea putredă. Varlaam, c. 100. Eu nu poci să priimăsc pre unul ca acesta ce iaste procleţii de alifia părinţi svenţi. id. ib. 138. Iară pre aceale eresure, ce încolţea şi răsărea, pre toate le dezrădăcinară şi le proclefiră (a. 1652). gcr i, 163/9. Mulţi pravoslavnici... procleţiră eresa lui Consta, împărat de Ţarigrad. Dosoftei, v. s. septembrie 23r/20. Şi procleţlnda-l şi istovind treaba săborului svlnt, mear-sără ... tn cetate la curte. id. ib. decembrie 235r/2. Iată ta ai auzit loale cile au făcut împăraţii ...la toate pămlnlurile, ca să le procleţească pre iale. Biblia (1688), 2812/43. Daac[ă] vor mearge la S[fe]tagora, voi să-i Irimiţ cartea patriarhului şi a iot soborui s[făn]tăi mănăstirii] de afurisanie, de-l voi procleţi şi afurisi cn lot săborul (a. 1716). Iorga, s. d. xii, 19. S-a dat de [Ni]chifor şi cu gazda dumisale, Parasca ... pentru li florinţi ... [Cine ar fura-o] să fie afurisit şi procleţii (a. 1767). id. ib. xiii, 204. Nu se află intră oameni vrăjmaşii a cărora începutul să nu fi fost din dragostea aceia carea eu o procleţesc. Maior, Didahii, 109/25. La ... pomeni cei sătui se îmbuibă, şi unde de multă beţie încep a siului, a procleţi pomana. Ţichindeal, f. 314/20, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg. 2. Refl. (Regional; despre boli; în forma precleţi) A se înrăutăţi, a se agrava (Cavadineşti — Bîrlad). 16887 PROCI.EŢIE — 1564 — PROCONSULAR i. cr ii, 71. Aya şi buba lui... (cutare): Nici să se cocă, Nici să se precleiească, Nici să-l Injunghe, Nici să-l doaiă (doară), ib. — Prez. ind.: procleţesc. — Şi: (regional) precleţf vb. IV. i. cr. ii, 71. — V. proclft. PROCLEŢlE s. f. 1. (Bis.; învechit) Anatemă, afurisenie. Cf. LM, DDRF, JAHRESBER. V, 314. 2. (învechit) Ticăloşie; ipocrizie, făţărnicie. Şarpele înşelă pre Eva cu a lui proclefie. Coresi, l. 376/13. Procleţia muierii, prav. gov. 163r/3. 3. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Iuţeală, repeziciune. Dar să şlii că ostrovul şărpilor departe este şi, pe lingă toată procleţia ia, nu cred să pofi ajunge acolo! Mera, l. b. 24. — Pl.: procleţii. — Proclet + suf. -ie. PROCLEŢÎRE s. f. (Bis.; Învechit, rar) Acţiunea de a p r o c 1 e ti (i); anatemizare, afurisire. Şi fiii lui Harmi Ahar cel ce au tulburat pre Israil carele au făcut pricăjire la proelefire. Biblia (1688), 2882/l. — V. procleţi. PROCLEŢÎT, -Ă adj. (Regional; în descîntece) Care provine dintr-un blestem al cuiva. Diochi cu Sas rău, Diochi precleţit. Diochi de om întors di la ţlţă. Graiul, i, 297. Precleţit (adică: procleţii, „blestemai, afurisit“): Deochi precleţit. gr. s. vi, 95. — Pl.: procleţiţi, -te. — Şi: precleţit, -ă adj. — V. procleţi. PROCLIĂT, -A adj. v. proclet. PROCLINTEAlA s. f. (Med.; prin vestul Munt.) Luxaţie, scrlntitură. Cf. Udrescu, gl. Ce ai, omule, de ce şchioapeţi? — Vite, o proclinleală la picior, am călcat slrlmb şi mă doare de-mi vine să ţip. id. ib. — Pl.: proclinteli. — Proclinti -|- suf. -cală. PROCLINTÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Med.; prin vestul Munt.) A (se) luxa, a (se) scrînti; p. ext. a (se) strivi. Cf. Udrescu, gl. Mi s-a proclinlit stlngul de la gleznă, id. ib. S-a proclinlit o vină de la picior. id. ib. — Prez. ind.: proclinlesc. — Pro-2 + clinti. PR0CLI1VTÎRE s. f. (Med.; regional) Acţiunea de a (s e) p r o c 1 i n t i şi rezultatul ei; luxare, scrintire: p. ext. strivire (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. E o proclintire a vaselor; nu e nimic, trece. id. ib. — Pl.: proclintiri. — V. proclinti. PROCLBVTÎT, -Ă adj. (Med.; regional) Luxat, scrîn-tit; răsucit; p. ext. strivit (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Os procliniit. id. ib. Vină pro-clinlită. id. ib. Picior proclinlit. id. ib. — Pl.: proclinliţi, -le. — V. proclinti. PROCLÎT, -A adj. v. proclet. PROCLITIC, -A adj. (Gram.; despre unele articole şi unele pronume; în opoziţie cu enclitic) Care este aşezat înaintea altui cuvînt (cu care formează o unitate sintactică); (rar) prepozitiv (1). Cf. ŞXi-neanu, d. u. Pe clnd Insă toate celelalte limbi romanice au articolul proclitic, româna ll are enclitic, ca şi albaneza şi bulgara. Puşcariu, l. «. i, 168. Articolul posesiv, articolul adjectival şi cel nedefinit slnt proclitice. Iordan, l. r. 325, cf. Scriban, d. Dacă comparăm formele articulate cu articolul enclitic In româneşte şi cele romanice apusene, cu articolul proclitic. constatăm o îmbogăţire numerică a fondului principal la acestea din urmă. Graur, f. l. 181. Legea transformării treptate a articolului hotărlt românesc din proclitic In enclitic, id. i. l. 175. Articolul neholărlt este proclitic, cl 1956, 139. Toponimicele citate au întărit părerea celor care susţineau că articolul a fost multă vreme tn româneşte proclitic, scl 1956, 57, cf. dm, m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) Se întrebuinţează numai proclitic „îmi", „Iţi", „11“, „li", „îşi". Iordan, g. 127. — Pl.: proclitici, -ce. — Din fr. proclitique. PROCLÎZĂ s. f. (Gram.; în opoziţie cu e n c li z ă) Aşezare, poziţie a unui cuvînt proclitic. In limbi ca cea română, unde procliza se Intilneşte alături de encliză..., e foarte greu să desparţi cuvintele din frază după crilerii formale sigure. Puşcariu, l. r. i, 105, cf. 169, m. d. enc.., dex. — Pl.: proclize. — Din fr. proclise. PRdCLU s. m. (învechit, rar) Pretendent (2) (acceptat de o fată). Cf. Baronzi, l. 117, ddrf. — Pl.: procli. — Cf. lat. p r o c u s. PROCOASE vb. III. Tranz. (Prin Ban.) A coase din nou; a coase la loc. Cf. cdde, cade. — Prez. ind.: procos. — Pro-2 -|- coase. PROCOAVĂ s. f. v. pocrov. PROCOBÎŢĂ s. f. v. pocrovlţii. PROCOfŢ s. f. v. pocroviţă. PROCOJ0R s. n. (Regional) Pocladă mică (pusă sub şaua calului). Mi-a aşternut procojorul dc la şa. Lungianu, cl. 105, cf. 233. — Pl.: procojoare. — De la procov. PROCONSUL s. m. Magistrat roman carc, după ce înceta să mai fie consul, era însărcinat cu guvernarea unei provincii; guvernator al unei provincii romane. El încă cinci ani voievod să fie şi lilulă de proconsul să aibă. Nicolau, p. 252/23. Pre acel timp au venit Vilelie proconsulul romanesc la Ierusalim. Teodorovici, i. 326/12, cf. drlu. Noroadele Asiii ura numirile de consul şi proconsul. Căpăţineanu, m. r. 112/11. Antonie, proconsulul Macedoniei, incă-ierlndu-se cu el la război, s-au învins şi steagurile apucate de la romani le aşăză-n cetatea Ghenucla. ist. m. 4/12. Această noo legătură pricinui lui încă cinci ani dărăgălorie de ocirmuire, cu titulă de proconsul, sp i, 209/3, cf. Stamati, d. Etolii să răspundă acum îndată proconsnlelui roman din Ahaia ZOO lalanle soboice argint curat, precum e cel din Attica. Isis (1859), 1341/20, cf. ddrf, Alexi, w: Roma vechie întreagă Se-nşiră pe dinaintea mea: Consuli, Proconsuli, Matroane, copile, liberţi. Macedonski, o. i, 14. <£> F i g. Domnul N. Iorga este cel dinţii proconsul care simte şi mărturiseşte apropiata biruinţă a religiunii celei nouă. Galaction, a. 221. + F i g. Persoană care se poartă ca un tiran (abuzînd de drepturile sale). Pocit, faimos proconsul, model de tiranie, Cumplită fie calea pe care ai plecai. Alexandrescu, o. i, 291. Convenţionalii In misiune erau adevăraţi proconsuli. Scriban, d. — Pl.: proconsuli. — Şi: (învechit, rar) procdnsule s. m. — Din lat. proconsul, fr. proconsul. PROCONSULAR, -A adj. Care ţine de proconsul, privitor la proconsul; guvernat de un proconsul. Cf. DRLU, PROT.-POP., N.D., ALEXI, \V„ SCRIBAN, D., DM, DEX. 16906 PROCONSULAT — 1565 — PROCREAT IE — Pl.: proeonsulari, -e. — Din lat. proeonsularis, Ir. proconsulaire. PROCOKSULAT s. n. Funcţie de proconsul; timp In care un proconsul Îşi cxcrcita atribuţiile. Aceasta au fost purtarea tânărului Schipion tn curgere dc cinci ani ce au linul proconsulului său. Vîrnav, f. 110r/17, cf. drlu, Negulici, peot.-pop., n. d., Alexi, \v., Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. — PI.: proconsulale. — Din lat. proconsulntos, ir. proconsulat. PR Oa'jNSL'LE s. tn. v. proconsul. ni O COP s. id. v. procopic. PROCOPlî s. m. v. procopie. PROCOPEjL\CA s. f. art. Numele unui dans popular asemănător cu brtul; melodie după care se execută acest dans. Cf. Vaiione, x>. 125. — Etimologia necunoscută. Cf. p r o c o p i e. PROCOPIE s. m. (Mai ales la pl.) Sărbătoare bisericească populară care se ţine ia 8 iulie. (în cinstea mucenicului Procopie). Cf. cade, Muscel, 79. De asemeni sc serbează şi procopiile. Pamfile, văzd. 93, cf. id. s. v. 104. Procopiile (S iulie) se fin de săteni, ca să nu fie loviţi de fulger. Gorovei, cr. 128, cf. arh. folk. in, 45, chest. v/175. — PL: procopii. — Şi: (regional) protop (cade), pro* eope (id. ib., Pamfile, s. v. 164), precup (Muscel, 79, Pamfile, s. v. 104, chest. v/175), priccip (Pamfile, s. v. 164), pricupc (id. ib.) s. in. — De la n. pr. Procopie. PROCOPSEAiJv s. f. v. pricopseală. PROCOPSI vb. IV v. pricopsi. PROCOPSÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Pricopseală (1). Ticrs are să primească pentru manuscript ... jumătate de milion franci ... (Vezi., asa e plătită procop-sinfat). gt (1839), 992/21. — PL: procopsinfe. — Procopsi + suf. -inţă. PROCOPSÎRE s. f. v. prieopsirc. PROCOPSIT, -Ă adj., s. m. şi f. v. pricopsit. PROCORARISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A procura (1). (Refl. pas.) Cel mai bun chip de a să procorarisi asemenea oameni este de a să da recruţi spre învăţătură la meşteri buni (a. 1835). doc. ne. 593. — Prez. ind.: procorarisesc. — Cf. proc u r a. PROCOROJ) s. m. v. procuror. PHOCOROL s. m. v. procuror. PROCOHOR s. m. v. procuror. PltOCOŢ s. n. v. pocruţ. PROCdU s. n. v. pocrov. PROCOV s. n. v. pocrov. PROCOVAiv'CA s. f. art. Numele unui dans popular (cu lăutari) care se joacă la nuntă, după ce s-a terminat masa de cununie; melodie după care se execută acest dans. Cf. Sevastos, n. 282, Pamfile, j. iii, 10, Varone, d. 126, DM. — Procov f suf. -ancă. PROCOVÂNŢĂ s. f. (Prin sud-estul Munt.) Discuţie fără rost. Cf. cv 1950, nr. 1, 32. — Etimologia necunoscută. Cf. procovanca. PROCOArAT s. n. v. poerovăţ, PROCOVAŢ s. n. v. poerovăţ. PROCOVISŢ s. ii. v. poerovăţ. PROCOVÎŢĂ s. f. v. pocroviţă. PROCREA vb. I. Intranz. (Despre femei) A rămîne însărcinată; (despre femele) a fi fecundată (tirmînd să fete, să se înmulţească etc.); a zămisli, a concepe; (despre fiinţe, organisme etc.) a se per-petna prin generare, a se înmulţi, a prolifera (2), a se r e p r o d u c e (1) ; p. ext. (despre femei sau femele) a naşte (I I). Cf. Negulici. Un cetăţean care ... a procreai fără să glnclească sau prin amăgire, man. sănăt. 229/30, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Orice pereche de oameni sănătoşi poale să procreeze şi să umple casa de copii. Galaction, a. 411. Alcătuind din moglldeaia lor putredă şi găunoasă stindardul amărăciunii şi „relicvele“ sncccsiunii Vameşului., care a „procreat“, a hlă-păil şi-a murit. Klopştock, f. 59. Gh. Eminovici vedea in femeie un tovarăş inferior şi util, ursii, să procreeze şi să sc îngrijească de gospodărie. Călinescu, e. 22. ('And o femeie nu procreează, decade din drepturile ei. id. iî. o. ii, 304, cf. Scriban, d. Copilul născul de mama căsătorită este procreai din operei bărbatului căsătorit cu mama. cod. pen. r.p.r. 497, cf. dm. Incapacitatea unui individ matur dc a procrea, abc săn. 342, cf. m. d. enc., dex. «0« Tranz. f a c t. Puterea a procrea pe alfii sc vede a sta cu puterea de a se regenera şi In noi pe sine însuşi In cea mai strlnsă relaţie. Vasici, m. i, 135/7. — Pronunţat: -crc-a. — Prez, ind.: procreez. — Din fr. procréer. PROCREARE s. f. (Rar) Faptul de a procrea; procreaţie. Simţea nevoia imperioasă a procreării. Călinescu, o. i, 92, cf. dm, dex. — Pronunţat: -cre-a-, — Pl.: procreări. — V. procrea. PROCREATlV, -Ă adj. (Livresc) Procreator. Se vorbeşte deci de un geniu nupţial, al paiului conjugal... Vechea legendă se abale de la Infelegerea geniului ca putere procreatiuă a bărbatului singur. Vianu, p. 10. Femeia apai-e şi ea ca posesoarea unei forţe procrea-tive deopotrivă cu a bărbatului, id. ib. 11. Pacientul a spus numele popular al organului procreativ. Preda, r. 29. — Pronunţat: -cre-a-. — PL: procreativi, -e. — Procrea + suf. -(a)tiv. PROCREATÓR, -OÁRE adj. Care procreează, care serveşte la procreaţie; (livresc) procreativ. Cf. Ba-ronzi, i. l. iv, 204/32, Scriban, d. Poetul exaltă femeia ca fiinfă procreatoare, care asigură continuitatea umanităfii. contemp. 1950, nr. 178, 4/2, cf. dm, dex. (Substantivat) Are el ceva broscoid In frenología lui, dar numai atlt cit trebuie unui observator sagace ca să descopere pe procreator. Galaction, o. a. t, 69. Pupu seamănă cu doctorul Taifun, dar prin ce fenomen de impregnare nervoasă, sau de fraudă, sau de farsă, datorită unei fiziologii de procreatoare isterică? id. ib. 74. <> (Prin lărgirea sensului) Printre aceste mase geologice, formtnd o uriaşă dualitate procreatoare, Oltul i/ine la vale. Bogza., c. o. 16. — Pronunţat: -cre-a-, — Pi.: procreatori, -oare. — Procrca -J- suf. -tor. Cf. fr. procréateu r. PROCREAŢIE s. f. Faptul de a rămîne însărcinată, de Æ fi fecundată (în vederea înmulţirii biologice), zămislire, concepţie; faptul de a se per- 16935 PROCREAŢIUNE — 1566 — PROCURANT petua prin generare, Înmulţire, reproducere (1), reproducţie (1); p. ext. taptul de a naşte (I 1) ; (rar) procreare. Cf. Negtji.ici, Aris-tia, plut., prot.-pop., n. d., Alexi, w. Căsătoria rt-are pentru stai alt interes declt acela al procreafiei. Sahia, u.r.s.s. 114, cf. Scriban, d. Scopul căsătoriei este procreaţia. Călinescu, e. o. ii, 304. Strlnşi tn braţe... indiferenţi faţă de problema procreafiei. id. o. i, 268, cf. DM, m.d. enc., dex. — Pronunţat: -cre-a-. — Pl. : procreaţii. — Şi: (Învechit) procrcaţiune s. f. Aristia, plut., Barcianu, Alexi, w. — Din fr. procréation. PROCREAŢIÎINE s. f. v. procreaţie. PROCRÎNTĂ s. f. (Regional) Covăţică In care se taie carnea pentru clrnaţi (Lupşa — Abrud). Cf. Viciu, gl,. — Pl.: procrinte. — Etimologia necunoscută. Cf. c r i n t ă. PRQCRÎŞTE vb. III. I n t r a n z. (Regional; despre pline) A creşte la loc (Bănia — Orşova). Cf. arh. folk. iii, 82. Şl clnd o scos-o, o fost o mlndră dă pilă. Cit o tăiat din ia, o procriscut pita. ib., cf. 153. — Prez. ind. pers. 3: procrişle. — Pro-2 + crcştc. PROCŞ0R s. m„ s. n. v. porcuşor. PROCUFUND vb. I. Refl. (Regional) A se cufunda din nou (Rudăria — Băile Herculane). Ci. arh. folk. iii, 97. AtunSa dracu să procufunda-n iaz. ib., cf. 153. — Prez. ind.: procufimd. — Pro-2 + cufunda. PROCUNOĂŞTE vb. 111. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit, rar) A şti, a cunoaşte dinainte. Doresc cu tine-npreună Astăzi luptă a avea. D-oi şi cădea-nvins de tine, După cum procunosc bine, Necinsle n-o socotesc. Pann, e. ii, 125/14. Ah, maic-a mea, de s-ar putea să procunoşti din minte Şi să-mi spui ce o să mai trag de acum înainte, id. ib. v, 42/20. — Prez. ind.: procunôsc. — Pro-1 + cunoaşte. PROCUNOŞTÎJYŢĂ s. f. (învechit, rar) Cunoaştere a ccea ce urmează să se intlmple. Calul tău, frate, precum văz, procunoştinfă are, De să opreşte aşa-n loc şi nu-ţi dă ascultare. Poate o fi simţit că azi tu o să pierzi cu mine. Pann, e. ii, 152/17. — Pl. : procunoştinţe. — Pro-1 cunoştinţă. PROCURĂ vb. I. Tranz. (Adesea cu pronumele In dativ) 1. A face rost (de ceva sau de cineva) pentru a utiliza; a obţine, (grecism învechit) a proftaxi (1), (învechit, rar) a procorarisi. Planuri mai lămurite cu toate combinaţiile acestui obiect Epilropia poale să şi le procureze de la Dresda. Cuciuran, d. 90/25. Ar trebui minuni spre a-mi procura ceea ce cu adevărat mă poate îndestula. Lăzărescu, s. 26/22. Este deci mai în măsură declt oricine să-mi procure amănuntele trebuincioase. Kogălniceanu, s. a. 36, cf. Polizu, prot.-pop., n. D. Cred că veţi afla la fraţii Hurmuzaki această carte — iar în caz contrariu vă rog scriefi-mi, şi mă voi slrgui a vi-o procura din vreo librărie de la Iaşi (a. 1872). Uricariul, xiii, 341. Aştept să vie lupii... Dobitoacele astea, sărmanele, urlă de foame ...voi să le procur o cină delicată. Bolintineanu, o-, 387, cf. Alexi, w. Era nenorocit că nu-şi poate procura nici cel puţin cîteva vederi din „paradisul românesc“. Rebreanu, i. 233. Va să zică un dansator doreşti? ... Poate să-fi procurăm unul de la operetă. id. r. i, 59. Am această carte ... de clţiva ani. Am văzul-o la un prieten şi mi-am procurat-o şi eu. Galac- tion, a. 7. Eu slnt străin de asta ... uneltele le-a procurat Cojocaru. Sadoveanu, o. ix, 469. Absolvenţii îşi vindeau cărfilc învăfate, şi noii înscrişi le cumpărau, nepuiînd să şi le procure cu preful de librărie. Arghezi, b. 50. îfi procur un costum nou cum n-ai mai purtat toată viaţa. Călinescu, e. o. ii, 18. Procura specialiştilor, pentru modeste onorarii, memorii şi fişe. id. s. 17. De unde poţi dumneata să procuri armamentul de carc ai vorbii? Stancu, r. a. v, 199. îşi procurase literatură de specialitate şi mi-a făcut o serie de observaţii extrem de juste. Baranga, i. 160. Se răceşte cafeaua, domnule ... E veritabilă ... Mi-am procurat-o cu preţul unei adevărate aventuri. H. Lovinescu, t. 253. (Refl. pas.) Totuşi, dacă i s-ar procura „o carte frumoasă", ar încerca s-o citească. Călinescu, e. o. i, 59 -0> (Prin lărgirea sensului) Numai palmie-rile şi arborul Pisang ...au putut să fie cei dinţii arbori care du procurai omului nutrimînlul său de toate zilele. Isis (1859), 212/13. Eram un ins în mulţimea anonimă ce procură societăţii, tn toate timpurile, jertfă de fabrici şi carne de tun. Brăescu, o. a. ii, 135. (Refl. pa s.) Acesta consistă Intru a se procura bolnavului un aer curai, parab. 317/11. -4- (învechit, rar) A prevedea (I 3). Natura, in prevederea sa, a procurat oricăruia animal o vedere potrivnică cu felul existenţei sale. Barasch, m. iii, 25/20. + (învechit) A prilejui (1). Se felicita că acea eroare îi procurase cunoştinţa unui compatriot. Ghica, a. 644. 2. (Complementul indică noţ-iuni abstracte) A fi pricina (I 1), cauza, mobilul1 (4) a ceva, a da naştere, a cauza, a ocaziona, a pricinui (1), a product, a provoca, (rar) a p r i J e j i (2), (învechit) a pricini (1); p. ext. a determina, a crea. Des conversăm în limba mea, — ceea ce-mi procură nespusă plăcere. Codru-Drăguşanu, c. 247. Esle oare în lume un spectacol atît de atrăgător, atit de respectabil, ca vederea anei mume de familie încungiurală de fiii săi ..., procurlnd bărbatului ei o viaţă fericită? cr (1846), 552/39. Bucuriile ce putea să-i procure beneficiurile sale. ib. (1848), 251/42. Nişte adevăraţi amici, nişte soţi virtuoşi îmi procură o fericire necunoscută de ceilalţi oameni. Negulici. Ce interes însemnat procură acest studiu curiozităţii noastre. Barasch, i. n. 7/28. Amorul de inimă ...ne procură momente de o fericire sublimă. Filimon, o. i, 135. De vrei să-mi procuri asemine surprindere plăcută, trebuie să o faci înainte de 25 fevruarie. Alecsandri, s. 169. Pentru Iănăchifă Văcăreseu, muza era fecioara ce-i procura un minut de plăcere. Odobescu, s. i, 295. Măgulirea pe care i-o procura considerafiunea aparentă a lumii. Brătescu-Voineşti, p. 180. Priveliştea lor îmi va procura un glorios capitol de sociologie revoluţionară. Galaction, a. 384. Bucuria aceasta îmi procură şi necazul pe care aş vrea să-l înlătur. Sadoveanu, o. xviii, 472. Plăcerea pe care o resimţim faţă de succesul unui astfel de exerciţiu riscat face parte din ordinea satisfacţiilor pe care ni le procură jocul şi virtuozitatea. Vianu, a. p. 264. Apropierea Georgetei li procura o plăcere voluptoasă. Călinescu, e. o. i, 278. Nu poale ca prin conţinutul ei de sentimente vesele sau tragice, după caz, o astfel de simfonie să procure auditoriului o satisfacţie artistică, m 1961, nr. 1, 19. Meşteşugarului ... o tehnică bine pusă la punct li procură o anumită satisfacţie, uneori foarte intensă, v. rom. mai 1963, 97. + (învechit, rar) A face, a realiza, a crea. Nişte eunuci erau însărcinaţi de a malasca (a frămînta) nasul tinerilor prinţese persane, ca să le procure (pregătească, facă) un nas vrednic de a figura pe scaunul împărătesc, fis. 136/23. — Prez. ind.: prociir şi (învechit, rar) procurez. — Din fr. procurer, lat. procurare. PROCURĂNT s. m. (învechit) Procurator (1). Cf. CADE. — Pl.: procuranţi. — Din it. procurantc. 16944 PROCURARE 1567 — PROCURĂ PROCURÂRE s. f. Acţiunea de a procura. 1. Obţinere a ceva sau a cuiva în scopul utilizării, al valorificării. Cf. procura (1). Cf. Polizu, ddrf. Acţiune de înviorare a activităţii sportive ... prin procurarea de material sportiv, contemp. 1950, nr. 223, 2/3. S-a prevăzut să se acorde gospodăriilor colective credite pentru procurarea de animale şi materiale de construcţie. Scînteia, 1954, nr. 2 861, cf. dm, dex. 2. Cauzare, pricinuire, provocare a unui anumit efect. Cf. procura (2). Cf. ddrf, dm, dex. — Pl.: procurări. — V. procura. PROCURATOR s. m. 1. (învechit) Nume dat unor Înalţi funcţionari împuterniciţi (în numele altora) cu atribuţii administrative, politice şi (îndeosebi) juridice ; (astăzi rar) persoană care acţionează în numele cuiva pe bază de procură (1), (învechit) p r o c u-rant; p. gener. mandatar (1), împuternicit; p. ext. (ieşit din uz) avocat (al unei întreprinderi economice). Acolo, de va avea şi de crai ceva asupreală, fără nici o frică are voie să-l tragă la judecată, unde procuratorii vor răspunde pentru crai şi de va avea strlmbătate, afla-va judeţu şi direptate. Ureche, l. 113. Vestitului, juratului procurator al lui mi-eu, milostivului Domn şi altele. Eustatievici, i. 119/13. Mai pre urmă ş-au pus procuratoriii şi plenipotenţiariu pre oarecare nemiş ... ca să aibă de grije. Şincai, hr. iii, 184/31. în soborul prolopopesc sc plrăsc, sau se legiuesc părţile ...cu ajutoriul procuratorilor săi. Maior, i. b. 307/10. Tllhariu ... se Intllneşte cu un procurator, care şi el împreună cu acei domnişori Intr-acea casă lăcuia. Calendariu Buda (1813), 49/5. Epilropul nu poale să cumpere din lucrurile copilului, nici curatorul, nici procuratorul. Pravila (1814), 90/17. Procuratorii, mandatarii, plenipotenţiarii nu pot fi mărturii pentru aceia a cărora slnt procuratori sau mandatari, pentru că să socotesc a fi o persoană cu dlnşii. Aaron, în Contribuţii, iii, 122. Se socotea acel mai bun procurator (advocat) din vremea aceea. Nicolau, p. ii, 237/24, cf. drlu, lb. Iată pentru ce mi-ai făcut dodată călătoria asta ..., dimpreună cu procopsitul dumilale procurator. Heliade, d. j. 61/11. Spre a potoli aceste zgomote ..., se căsători, ca procurator al stăplnului său Sigismund Bathori, cu Maria Crislina. Bălcescu, m. v. 71. Dreptatea să face... fără ministerie de procuratori sau de advocaţi, ic. lum. (1840), 561/29, cf. Stamati, d,, Polizu, prot.-pop., n. d. Votez prin procurator. Maiorescu, d. ii, 146, cf. ddrf. Clnd prin un act s-au constituit mai mulţi mandatari sau procuratori, nu există solidaritate Intre dlnşii, afară numai clnd s-a stipulat. Hamangiu, c. c. 393, cf. Alexi, w. Domnul Traian Bălteanu este procuratorul meu. Sadoveanu, o. vii, 708. Celelalte părţi din procesul penal ... pot fi întotdeauna reprezentate, atlt tn faţa instanţelor de fond, cit şi In faţa celor de recurs, prin procuratori (mandatari). pr. drept, 838, cf. dm, dex. 2. Spec. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberţi, însărcinat cu stringerea impozitelor şi cu administrarea provinciilor imperiale. Peste această provinţă ... a pus Traian propretor pe Marcu Scau-rian, care a fost şi procurator, mag. ist. i, 20/12. Nici procurator In palaturi carii mănii şi vorbe lungesc, după cum zice Marţial In puţine vorbe. Cugetări, i, 96v/26, cf. Aaron, p. f. 621v/18. Nimic nu se mai putea lua de prin ţări declt numai pentru Cezar, mai ales după ce se aşăză prin ele procuratori. Căpăţi-neanu, m. r. 136/22. Găsim tn Dacia un procurator special al împăratului, pentru minele de aur. Xenopol, I. R. I, 183, cf. DM, M. D, ENC., DEX. 3. Spec. înalt magistrat în unele republici italiene din evul mediu. Strămoşul meu ura pe marchezul ... şi l-a înecat noaptea în pufurile Veneţiei. Tatăl meu ura pe procuratorul Badoer, şi l-a otrăvit la un ospăţ al reginei Cornado. Negruzzi, a. 85/29, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. 4. (învechit) Persoană care procură cuiva ceva. Cf. prot.-pop., N. D. Oamenii erau pentru tine simpli procuratori de plăceri. Vlahuţă, s. a. ii, 320, cf. CADE. — Accentuat şi: procurator, lb, Barcianu, Alexi, \v„ tdrg. — Pl.: procuratori. — Din lat. procurator, fr. procurateur. — Pentru sensul 4, cf. procura. PROCURATORÎE s. f. (învechit) Funcţia, profesiunea de procurator. La întoarcerea lui în Roma se îndeletnici spre lucruri de obşte, dară puţin fu socotit. După aceea, osebit, se îndeletnicea Intru procuratorie la judecăţi. Nicolau, p. ii, 237/23, cf. drlu, I. Golescu, c. — Şi: procurătoric s. f. I. Golescu, c. — Procurator + suf. -ie. PROCURATURĂ s. f. 1. (învechit) Avocatură. Cf. Barcianu, v., Alexi, w. 2. (învechit, rar; în sintagma) Procurătură finan-ţiară = organ care avea atribuţia să supravegheze respectarea legalităţii în activităţile financiare. La cercetarea averii bisericeşti se găsi că unele locuri bisericeşti slnt încălcate de primăria oraşului ...Se făcură deci arătările şi pofiirile cuviincioase ... cătră procurătură finanţiară ..., ca apărătoare oficială. Sbiera, f. s. 368. 3. Organ de stat care exercită activitatea de supraveghere a aplicării şi respectării corecte a legilor, asigură trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţinerea acuzării înaintea instanţelor judiciare, reprezentarea intereselor statului în aceste instanţe etc.; p. ext. clădirc în care îşi are sediul acest organ. O atenţie deosebită slnt chemate să acorde organizaţiile de partid din instituţiile judecătoreşti şi ale procuraturii educării comuniste a oamenilor. Lupta de Clasă, 1953, nr. 11, 27. A doua zi de dimineaţă ...fu chemat la raion, la procuratură, v. rom. august 1954, 77, cf. dm. Foarte bine, ar trebui Intr-adevăr ca procuratura să fie sesizată. Preda, r. 54. A patra categorie de organe ale stalului este formală din organele procuraturii. pr. drept, 69. în urma recursutui declarat de procuratura municipiului Bucureşti, se stabileşte că ..., cu aceleaşi probe, nu justifică suma de 50 499 lei. Scînteia, 1969, nr. 8 207, cf. m. d. enc., dex. — PL: procuraturi. — Şi: (învechit) procurătură s. f. — Din germ. Prokuratur, rus. npoKypaTypa. PROCURĂŢIE s. f. (Jur.) 1. (învechit) Procură (1). Săscul în 27 ianuarie 1792; căsătorit In cetatea Minhei prin procuraţie In 29 octovrie ISIS. Carca-lechi, c. 40/14. Născută In 30 noiembrie 1791 şi logodită prin procuraţie In Viena la 2S februarie 1810. Calendariu (1820), 3/13. Căsătoria mărirei sale don Pedro împ[ăratul] Brasileei cu a tria fiică a prinţului Eugen s-au săvlrşit aice prin procuraţie la 20 iulie. ar (1829), 563/13. Karolina Avgusta..., căsătorită tn cetatea Minhen prin procuraţie. Calendariu (1844), 25/26. D. Grant a venit de la Londra împuternicit cu act de procuraţie (a. 1848). doc. ec. 940, cf. Negulici, Polizu, Barcianu, v., ddrf, Alexi, w. 2. Spec. (învechit, rar) Procură (2). Cf. Iarcu, d. s. ii, 439/27. — PL: procuraţii. — Şi: procuraţiunc s. f. Bar- cianu, v., Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Din lat. proenratio, -onis, fr. procuration. PROCUR AŢIUNE s. f. v. procuraţie. PROCORĂ s. f. (Jur.) 1. împuternicire legalizată, oficială prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică şi acţiona în numele ei, Sn anumite limite (specificate expres); act prin care se dă această împuternicire; (învechii) procuraţie (1). V. man- dat (4), delegaţie. Iară cununia să va săvlrşi, precum se aude, la începutul lui august din procură 16951 PROCURÂTORIE — 1568 — PROCUVÎNTARE (vechil), după care luminarea sa prinţesa va purcede la Brasilia, ar (1829), 542/7. O ceremonie obicinuită, tn căsătoriile prin procură ale prinţilor. BXlcescu, m. v. 71, cf. ddrf, Alexi, w. Chiar clnd lipseşte din fără ... eu am procură să dreg şi să fac cum e mai bine pentru interesele lui. C. Petrescu, n. dr. 89. Avocatul cere cinci sule de lei ca să prezinte magistratului o procură. Brăescu, o. a. ii, 383. Lăsase procură pe numele tatălui său. Sadoveanu, o. viii, 303, cf. Scriban, d. Aceşti reprezentanţi se numesc procuratori ... dreptul lor de a reprezenta tn justiţie trebuie constatat printr-un act de mandat întocmit In scris, denumit procură, pr. drept, 792. Acesta fiind din spiţă Intru nimic obscură, Ba chiar din os ducal, ajunge o procură, t iulie 1964, 45, cf. m. d. enc., dex. <£• (Rar) Procură generală = mandat’ (4). Dă numaideclt o procură generală lui Costică, cu drept de a pune la orice nevoie advocat In locul lui. Caragiale, o. vii, 28, cf. DL. 2. S p e c. (învechit) împuternicire pe care o avea un epitrop; act prin care se dădea această împuternicire; (învechit, rar) procuraţie (2). Cf. I. Golescu, c., Iarcu, d. s. ii, 439/26. — Pl.: procuri. — Din lat. procura, fr. procure, germ. Prokura. PROCURĂTORÎE s. f. v. procuratorie. PROCURĂTURĂ s. f. v. procuratură. PROCURÎST s. ni. (Astăzi rar) Persoană care acţionează în numele cuiva pe bază de procură (1), în specia] în domeniul economic-comercial; p. g c n e r. mandatar (1), împuternicit; p. ext. avocat (al unei Întreprinderi economice). Cf. Barcianu. De va fi neştine ispravnic (procurisl) vreunui neguţăloriu, vln-zlndu-i negoţul ce i-au fosl trimeţind acel neguţăloriu, iar de se va prileji să rm-i mai trimiţă alt negoţ ... ap. ■N. A. Bogdan, c. m. 43, cf. Şăineanu, d. u. Administratorul meu Ilic Sacară, avocatul şi procuristul meu Emil Sava .... consătenii dumitale, toţi au făcut ■ceva din viaţa lor. C. Petrescu, a. 334, cf. nom. prof. 2. A făcut actul de vlnzare-cumpărare cu un procurist al lor. Sadoveanu, o. xvn, 185, cf. Scriban, d. Fireşte, cu aceşti procurişli ai monopolurilor americane, tlrgul a fost încheiat la repezeală, contemp. 1949, nr. 160, 3/2, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl.: procurişli. — Din germ. Prokurist. PROCUROR s. m. 1. Dregător care avea atribuţii (judecătoreşti) în divan (în perioada Regulamentului organic), Procurorul divanului Pelrof. cr (1829), 3082/33. Toate comunicaţiile ... vor fi iscălite de directorul canţalariii politice şi acelea ce vor fi împărtăşite de la divan vor fi asemenea iscălite de procurorul divanului Petrof. ib. (1830), 65V11. Se va rlndui de către domn pă lingă această curie şi un procuror şi /o<7[o]-f[ăt] de anaforale. ib. (1833), 26*/30. + Procuror general (său crăiesc) — nume dat în trecut unor înalţi funcţionari (cu grad militar) însărcinaţi să apere interesele regelui şi ale maselor în faţa parlamentului, In Franţa. Procuror general lingă curtea crăiască de Lion. cr (1-829), 3092/12. Hlrtiile plastografe slnt acum tn mlinile procurorului crăiesc. Negruzzi, s. iii, 175. + (Cu sens nepreoizat, probabil) înalt funcţionar diplomatic (acreditat intr-o ţară străină). Toţi din consulat au ieşit la poarta unde se afla şi procu-roru (arătătoru lainic de trebile {erei ruseşti) de la Chi-şinău, d-lui spatarul Ioniţă Başotă (a. 1819). Urica-RIUL, VII, 83. 2. (în vechea organizare judecătorească) Magistrat, membru al parchetului (III), care avea rolul de a exercita acţiunea penală şi de a susţine acuzarea; (astăzi) membru al procuraturii (3), care supraveghează justa aplicare şi respectare a legilor, care decide trimiterea infractorilor în faţa justiţiei, susţine acuzarea înaintea instanţelor judiciare, reprezintă inte- resele statului lntr-un proces etc. Tot judeţul are o capitală cu o dregătorie de un tribunal judecătoresc de Inllia cercetare, compus dintr-un prezedent, cu doi judecători, un procuror, un secretar. Genilie, g. 192/17, cf. Valian, v. Se arată că postul de procuror la tribunalul judeţului Vilcea a rămas vacant. Buletin, g. (1844), 1971/10. Domnul Andronescu, procurorul tribunalului criminal, soSi îndată. Românul (1857), nr. 2, 43/73, cf. Polizu. Veni şi legea de presă cu procurorii, interogatoriile, sentinţele şi chiar temniţele ei. Filimon, o. ii, 274, cf. prot.-pop., n. d. Orce dre-gătoru are tainu lui ..., el calcă legea clnd dă a-nţelege că-i spurcai la milă şi, de-l simţi, lasă-l pe mina prico-rodului. Jipescu, o. 63. Din ordinul procurorului, cadavrul ... a fost transportat la morgă. Caragiale, o. ii, 67. Procurorul, însoţit de poliţaiul oraşului, ll găsiră Intr-o văgăună. Delavrancea, t. 128. Procurorul tribunalului de tntlia instanţă va fi dator iz verifica starea registrelor. Ha.ma.ngiu, c. c. 23. Procurorul, care s-a plimbai de-a lungul odăii, porunceşte aprodului să aducă pe inculpat. Brătescu-Voineşti, p. 253. Peste o jumătate de oră venea lingă căpălliul divanului, liniştită şi gravă ca un procuror. Camil Petrescu, u. n. 46. Sus mlinile! Slnt procurorul. Banii pe masă! Brăescu, o. a. i, 205. Tănăsică — religios şi sărac cu duhul, de clnd scăpase din mina procurorului — a avut, atunci, Intlia Jui viziune. G. M. Zamfirescu, şf. m. n. ii, 215. îşi alungă ochii spre procuror, care sta răsturnat lntr-un jilţ şi privea In plafon. Sadoveanu, o. viii, 183. Preşedintele bătu, cu un ciocănel, In masă. I se dădu cuvinlul procurorului. Stancu, r. A. ii, 279. Sarcinile procurorilor oglindesc grija statului democrat popular de a sluji interesele poporului muncitor. Lupta de Clasă, 1953, nr. 11, 25. Rămlnea ca procurorul să stabilească şi ce clştig material personal urmărea Matei, cu mitele lui. v. rom. 1954, nr. 5, 67, cf. dm. în procesul penal, procurorul esle In mod obişnuit cel care susţine învinuirea, pr. drept, 837, cf. m. d. enc., dex. M-au descusut: cine sini, ce fac ... Parcă erau procurori, t decembrie 1964, 22, .cf. Ciauşanu, gl., Coman, gl., Lexic reg. 56, Udrescu, gl. <> Procuror general = a) (în vechea organizare judecătorească) şeful parchetului (IH) de pe lingă o curte de apel sau de pe lîngă Curtea de Casaţie. Cf. Barcianu, v. A fosl numit judecător la tribunalul din Iaşi şi a înaintai plnă la Curtea de Apel ca membru şi ca procuror general. Maiorescu, cr. ii, 331. Uşa cabinetului se deschide, intră procurorul generat. Bră-tescu-Voineşti, p. 267. Mi-a comunicat la telefon că e vorba să-mi dea ■delegaţie de procuror general. C. Petrescu, c. v. 92, cf. dm; b) (şi în sintagma procuror general al Republicii) şef al Procuraturii Republicii Socialiste România, care exercită supravegherea respectării legilor de către toate organele centrale şi locale ale statului şi care numeşte pe procurori (2). Cf. dm. Toţi procurorii slnt subordonaţi procurorului general, ph. drept, 69. Prim procuror = (în vechea organizare judecătorească) şeful parchetului (III) de pe lîngă un tribunal. Cf. ddrf, Alexi, w. Mă duc de scol din somn pe primul procuror şi bem toţi ceaiul. Galaction, o. a. i, 91, cf. nom. prof. 77. — Pl.: procurori. — Şi: (învechit şi popular) pro-coror, (învechit) pricorod, (regional) proeorod (Coman, gl.), procorâl (Ciauşanu, Gl., Lexic reg. 56, Udrescu, gl.), pricuror (G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 243) s. m. — Din fr. procurcur. PROCURORÂŞ s. m. (Rar) Diminutiv al lui procuror (2). Prefectul era o veche cunoştinţă — procuro-raşul de odinioară. Caragiale, o. i, 44. — Pl.: procuroraşi. — Procuror -f- suf. -aş. PROGUŢ s. n. v. pocruf. PROCUVÎNTARE s. -f. (învechit) -Prefaţă.- -Procu-vlntaredin partea tălmăcitorului aeeştii Loghice (a. 1826). 16958 PRODA — 1569 — PRODIGIOS gcr ii, 251/32. Procuvîntare [Titlu], Mumuleanu, c. 1/1, Cf. TDRG, SEVERIN, S. 113. — Pl.: procuvlniări. — l’ro-1 + cuvintare. PROD vb. I. Intranz. (Regional) A da din nou, a da la rlndul său (Eftimie Murgu — Băile Herculane). Cf. arh. folk. iii, 100. Iorgovan cîm mai luva, In dracu cin proda, Dracu ios cădîa, Cătră Iorgovan dzîSa ... ib. Iei proda cu capu-n curu alui-lalt, ăl dîin nainta lui, ib. 103, cf. 153. — Prez. ind.: prodău. — Pro-2 + da. PRODÂCI s. m. (Prin sud-vestul Munt.) Persoană trimisă înaintea unei armate pentru a face provizii. Cf. i. cr. ix, 125. — Pl.: prodaci. — Şi: prodăş s. m. i. cr. ix, 125. — Etimologia necunoscută. Cf. rus. npoflaB m HK. PRODÂŞ s. m. v. prodaci. PRODAXÎ vb. IV v. proitaxl. PRODAT, -Ă adj. (învechit, rar) Trădător. Urmează ...a se face prodaţi şi stricători statului lor. SĂu-lescu, hr. i, 21/4. — Pl.: prodaţi, -ie. — După ngr. npoSoTij^. PRODATĂ s. f. (învechit, rar) Soartă, destin. Prodata vieţii mele. Sbiera, f. s. 142. — Pro-1 -f dată „soartă, destin“. PRODĂnOU adv. (Regional) Iar, din nou (Bănia — Orşova). Cf. arh folk. iii, 142. Prodănou fac mlncare ş-o-mparl. ib., cf. 153. — Pro-2 + dă (= de) + nou. PRODECÂN, -Ă s. în. şi f. 1. Titlu dat membrului corpului profesoral universitar care are funcţia de locţiitor de decan; persoană care are acest titlu. Cf. N05Î. PROF. 72, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (în vechea organizare judecătorească) Titlu dat avocatului care avea: funcţia de locţiitor al decanului baroului; persoană care avea acest titlu. Cf. dl, dm, DEX. — Pl.: prodecani, -e. — Din germ. Prodekaa, it. prodecano. PRODGADE s. f. v. progadie. PRODIDÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Proeminent. Cf. Baronzi, l. 98. — Pl.: proiidiţi, -te. — Etimologia necunoscută. PRODÎG, -A adj. (Livresc; despre oameni) Risipitor (2), cheltuitor; (excesiv de) generos, (de) darnic. Cf. Negulici, Stamati, d. S-au catehisit credinţa In 7i[risto]s de cătră mumă-sa, carea ,era creştină, s-au măritat după un public patriciu, giune prodig. Calendar (1854), LI/26, cf. prot.-pop., n. D., Alexi, \v., dm, m. d. enc., dex. <0 (Substantivat) Prodigii pot fi puşi subt un consiliu judiciar. Scriban, d. <$> (Adverbial) (F i g.) Na era oare aceasta o injustă părtinire a destinului care-şi risipise prodig toate . favorurile asupra unui singur individ? C. Petrescu, o. ,p. i, 15. + (Despre bacşişuri) Excesiv de mare, care întrece măsura obişnuită'. Ce graţios aruncă bafşişul prodig la sflrşilui mesei! C. Petrescu, s. 143. Tudor ... plăti chelnerului şi zvlrli un bacşiş prodig, m dezinvoltura unui alt om. id. o. p. i, 34. — PL: prodigi, -ge. — Din fr. prodijjue. PRODIGA vb. I. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Astăzi rar) 1. A acorda, a da cu. generozitate; a folosi din plin, a folosi fără măsură, în totalitate. Imputările ce-şi făcea singur pe Ungă cele ce femeia lui li prodigase cu atlta libertate :ln vreo jumătate de oră. Heliade, d. j. 65/16. Toată lumea, cuprinsă de mlerare pentru o Intlmplare atlt de curioasă, alergase Ungă B. şi li prodiga toate chipurile de a-l aduce In simţiri. Dacia lit. 263/23. Publicul... va şti clnd să aprobeze şi clnd nu; aplaudele nu vor mai fi prodigate tocmai la pasagele cele mai rău executate. Filimon, o. ii, 192. A fost o datorie pentru noi, domnule, ca să-ţi prodigăm îngrijirile de care aveai o neapărată trebuinţă. Alecsandri, o. p. 24. Ca să ajungă la scopul de a nu trece toată lucrarea peste 120 coaie de tipar, comisiunea ... este invitată ... a nu prodiga frazele date drept exemple. Odobescu, s. ii, 342. Literatorul a prodigat elogiul acestui poet. Macedonski, 0. iv, 45. 2. (Complementul indică averi, bunuri materiale, bani etc.; în opoziţie cu economisi) A risipi (2). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Alexi, w., dm, dex. 3. (Complementul indică grămezi, şiruri, mulţimi etc.) A risipi (1). Cămări In care aurul era prodigai ca şi pe toate albiturile domneşti, rom. lit. 1682/18. — Prez., ind.: prodig. — Din fr. prodiguer. PRODIGALITATE s. f. (Livresc) Risipă (1) ; dărnicie, generozitate (excesivă); p. ext. folosire din plin, cu dărnicie. Era ... generoasă plnă la prodigalitate. cr (1848), 242/64, cf. Negulici, Stamati, d. Fanariotului li plăcu naivitatea ciocoiului, iar mai cu seamă pompoasele titluri ce-i da cu atlta prodigalitate. Filimon, o. i, 122, cf. 98, prot.-pop., n. d. Ajutat de principiele care preced La creaţiunea productelor agricole, cultivatorul poale să iasă la clmp şi să arunce ca dărnicie seminţele sale. Prodigalitatea asigură profitul. 1. Ionescu, d. 240, cf. Barcianu, Alexi, \v., Seve-rin, s. 111, dm, dex. + (La pl.) Fapte de om risipitor (2). Pentru ale lui prodigalităţi era neavat. Săulescu, hr. i, 175/10, cf. ii, 306/5. Cu prodigali-tăţile lui, a ajuns azi de n-are ce mlnca. Scriban, d. Filantropia lui este iluzorie, fiindcă el iubeşte omul, fiind un vanitos care vrea să clştige renume pentru prodigalităţile sale. Călinescu, c. o. 176. Vai, fiu risipitor ce-am fost, Cu prodigalităţi absurde. Vul-pescu, p. 130. — Pl.: prodigalităţi. — Din fr. prodigalité. PRODIGl6S,-OASĂ adj. Ieşit (cu totul) din comun (prin cantitate, bogăţie, varietate, calitate, efecte etc.). Cf. Negulici, Aristia, plut.. Vaporul aplicat la manufaptura bumbacului au dat rezultate prodigioase. rom. lit. 2712/31. Se înţelege ce prodigioasă diferende de cultură poate sd fie In două locuri de aceeaşi temperatură mediană, din care unul... are 10° de căldură ,mai mult declt celulalt. Marin, f. 482/21. Soarele esţe singurul principiu a toată lumina şi . a tuturor colorilor; razele sale văpsesc rosa (trandafirul) roşie, crinul alb şi clmpurile verzi... Ce putere prodigioasă! Barasch, m. iii, 36/22. Au scos necontenit dinlr-lnsa piatră cioplită, cărămidă prodigioasă şi diferite obiecte şi vase. Bolliac, o. 277. Masa cea mare de cărbune de pămint şi chipul cu care-i-mprăştiet ne arată că vegelăciunea era-ţntr-o stare prodigioasă. Cobîlcescu, g. 106/5. Fluxul... lingă unele ţărmuri ... şe suie la înălţimea prodigioasă de 45 picioare. Isis (1859), 272/3. Duelul Intre sopran şi bariton [e] de un efect dramatic prodigios. Filimon, o. ii, 286. In ideea lor acest procent este foarte minim, In timp ce In ideea străinilor este ceva prodigios. I. Ionescu, p. 200. Arta militară descoperă cu uimire o prodigioasă diversitate de mijloace. Hasdeu, i. v. 215. Prodigioasa samă de idei ce ne străbat ... minţea. Maiorescu, cr. i, 57. Plnă aici, Coriolan era mare, era incomparabil; dar aci, la statua eroului de la Călugăreni, era prodigios. Caragiale, m, 182, cf. Barcianu,- Alexi, w. Şi activitatea aceasta prodigioasă se împleteşte in jurul 16972 >P-R0DIGIOZITATE — 15-70 — PRODOT unei activităţi po/Utice însemnate. Iorga, -l. ii, .232. Avind dinaintea noastră un om de o ştiinţă netăgăduită..., un învăţat cu o memorie prodigioasă, era firesc să ne aşteptăm îa un curs de erudiţie. Lovinescu, m. 38. Cit de miiUilateral ar fi strălucit această mirtte prodigioasă dacă s-ar fi ivit intr-atlă lume. G-alaction, a. 115. Arghezi rămlne un artist prodigios, al 'cărui scris posedă mari însuşiri de forţă şi predsiune. 'Viawu, a. p. 264. Acest adevărat părinte al comediei este totodată şi unul dintre cei mai prodigioşi scriitori ai antichităţii. v. rom. septembrie 1954, 210. Prodigiosul succes pe care l-au avut „Scrisorile persane“ 'la apariţia lor, in -1721, s-a prelungit peste veacuri. l>l i, 37. Invenţia prodigioasă a -acestui comic se realizează surprinzător pe o schemă -de compoziţie -oare nu poete depăşi nuvela. Constantinescu, s. i, 381. Această ’lege obiectivă a dezvâUării istorice •explică şi prodigioasa infflorire q creaţiei umane In epoca Renaşterii, cf l‘®62, nr. 1, 12, cf. m. d. enc., dex. {Adverfbial) A venit un timp clnd crinii s-au înmulţit prodigios pe masa mea. -Galaction, o. 340. Oradea este un oraş contemporan care se ’dezvoltă prodigios pe planuri multilaterale. -gl 1-901, nr. 2, 3‘/2. Epoca pe care o zugrăveşte ou măiestrie istoricul In cartea sa este prodigios de interesantă. România Literară, 1977, nr. 27, 20-/2. — Pronunţat: -gi-os. — Pl.: prodigioşi, -oase. — Din fr. prodiţjieu-x. PRBW6IOZ1TĂHB s. f. ('Neobişnuit) însuşirea de de a fi prodigios. Cf. -sfc vi, 56. — Pronunţat: -gi-o-. — -Din ir. prodtfliosite. ’PRODÎGHJ s. n. (‘în dicţionarele din trecut) Lucru, fapt -ieşit (ou totul) -din comun, extraorârnar. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Şăineanu, -d. u., cade, Scriban, d. + Epitet pentru o persoană cu calităţi ■ieşite (cu totul) din comun, excepţionale. Cf. Şai-ne-anu, d. u., cade. Acest muzicant e un prodigiu. •Sor-iban, d. — Pl.: prodigii. — Din fr. prodige, lat. prodigium. PRODÎT, -Ă adj. 1. (învechit) înstrăinat, străin; ■pribeag. Streinat mă feciu, fraţilor miei, şi prodit fiilor maică-mea (a. 1680). cp 55/23, cf. lb. 2. (în dicţionarele din trecut) .Nevoiaş -.(1). Cf. lb, Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pl.: prodiţi, -le. — Etimologia necunoscută. Cf. ngr. n p-o - 6 8 [ t r) ţ. PR0-DIIGR, -OAltE adj. (învechit; adesea substantivat) Trădător (de patrie, ăl unei cauze etc.’). 'F i g. Să ştii că dragostea este proditoare! ®ărac, ap. tdrg. — Pl.: proăitori, -oare. — Din lat. proditor. PROBITURĂ-s. i. (Prin ves-tul Transilv.) 'Venetic. Cf. Tea«a, c. n. 257. Prod'itură să gUe in iufală cala dala cari-;i vinii junire d!i tdlt sat. id. ib. — 'Pl.-: prodituri. — Prodit -f suf. -ură. Cf. p r o d i t-o r. PRODÎŢIE s. f. (învechit) Trădare. Să să soco-teaseă ca nişle părtaşi şi Insuş aceia carii -de sfatul pro-diţiei ţârii au -ştiut ceva. Pravila (1788), 27/V8, cf. Iorgovici, o. 45/16. LeSin Asachi, -b. 98/3. In timpul clnd crăiasa era lipsită de tronul său, pf-in cea mai nesuferită prodiţie, această insulă au fost razimul cinstei, ar (1829), 622/14, ef. Barcianu, 'v„ G«EipiE, r. m., Alexi, w. — ‘Pl.: prodiţii. — Şi: prodiţiune s. f. Barcianu, v., Gheţie, r. m., Alexi, w. — Din lat. - proditio, -onis. FRODIŢIÎNE s. f. v. prodiţie. PRODOC. s. n. v. produli. PRODOSl vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) (învechit) A trăda. Să fie belit slugeriu Todor de vii, fiindcă au prodosii (a. 1821). Iorga, s. n. 1'6‘5. Enric al 4-le ... agiunse a fi urli ... şi, tn sfirşit, prodosii de Inşii fiii. Săulescu, hr. i, 115/18. Acesta, In mijlocul fiii mai .aspre .cercetări, statornic părtinitor ,al adevărului, n-au prodosii .(vândutj datoria legii şi a cugetului. Asachi, i. 267/29. Pornit de Refl. pas. în călătoria lui, lnerediatlndu-.se că Sigismund se •află sănătos, se Inturnă Indărăpt, dar se prodosi de cătră boieri carii îndată cui înştiinţat pe transilvăneni de planul domnului lor. -ist. m. 170/20. — Prez. ind.: prodosesc. — Cf. ngr. n p o 8 £ 8 6tis s. rn. v. prodot. PROOROCI subst. 1. S. tn. şi f. (învechit) Precursor (i); Înainte vestitor. Prodromul acestii .uricioase veşti încă de demult -liliacul era. Cantemir, ist. 198, cf. 1. Golescu, c., tdrg, -GâijDI, m. p«an. 237. 2. S. n. '(învechit) Introducere In studiul unei ştiinţe. Cf. prot.-pot., N. E. Prodromul florei române ■sau ertumeraţiunea plantelor plnă astăzi cunoscute In Moldova şi Valachia {Titlu1], ©randza, fl., cf. Alexi, \v„ ŞXlNEA'NXJ, D. TI., CADE, DM, DEX. 3. S. n. Simptom care precedă sau anunţă apariţia ■unei boli sau a unei stări patologice. Gl. Alexi, w. Durerea In ceafă, somnul .neliniştit, membrele zdrobite slnt prodromele febrei tifoide. Bianu, d. s., cf. Scriban, D., DER, M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: prodrom. GÂi.di, m. phan. 237. — Pl.: pr.odro.mari şi (rar) prodrome. — Din ngr. Jtp68p0fi0ţ, fr. prodrome. PROBII ş. n. v. produh. PRODUC s. n. v. produh. PRODUCÂLU! vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A produce1 (I 1).. Toate cele au fost In proţăs ... producă-luite sau aşternute. Aaron, ,în Contribuţii, iii, 1.26, cf. sfc iv, 128. — Prez. ind.: producăluiesc. — Din magh. produkăl. PRODUCĂTOR, -OÂRE adj., s. in. 1. .Adj. (Rar; despre ienomene., abstracte etc.) Care este cauza, mobilul1 a .ceva.; care dă naştere la ceva. Cf. produce1 |II I). Căderea unei organizaşi reieşi înlocuirea ei prin alta mai bună au fost cauze producătoare şi de optimism şi de pesimism. Gherjea, st. cr. ii, .2.9.2, cf. DM, DEX. 2. S. m. (în .opoziţie cu c© n s u m a t o r; adesea urinat de ideterminiăm care arată domeniul) Persoană cane, prin mumca sa,'produce1 (III 1/) bunuri materiale, valori artistice sau -şînnţaiiee etc. Omul defăimător n-are corqgiu să .sc apuce de muncă, el este consumator şi nu pradmtor. :man. «XnXt. 3/7. Fiecare membru a societăţii e totodată producător şi consumator, rom. ut. 2601’/,2. Cui imtr.e aceste două categorii de producători intelectuali .să acordăm .stima? Caragiale, o. iii, 50. O Miişcare literară ori ştimjifică cuprinde ...şi pe producătorii litemM -şi pe consumatori. Gherea, st. cr. iii, 15. Purtarea negoţului nu era făcută ta genere numfii de oameni oneşti, ide producători vrednici. ti. A-■Bogdan, c. m. 14. Cu asemenea chşiiguri ... se alegeau mai toţi producătorii de grlne -moldoveni. id. ib. 93, ef-nom. prof. 48. Miron crescuse la Vălenii de Munte, regiune cu producători de .ţuică. Vlasiu, d. 323. Materialismul istoric ... a permis pentru Intlia oară să se înţeleagă că istoria dezvoltării sociale este istoria producătorilor de bunuri materiale. Lupta de Glasă, 1'953, nr. 5, 25. Marxismul ne învaţă că producătorii de bunuri materiale, masele, poporul constituie factorul esenţial In istorie. Scînt-eia, 1953, nr. 2 690, >cf. dm. Faţă de propria literatură a avut o atitudine 'lipsită de sentimentul proprietăţii, comparabilă cu aceea a producătorilor de folclor, v. rom. decembrie 1964, cf. m. d. enc., dex. 3. Adj. (Despre oameni sau despre activităţile lor, despre -mijloace sau unităţi de producţie etc.) Care creează, realizează, fabrică etc. ceva; care serveşte la producerea unor bunuri; productiv (2). Cf. pToduct? (HI 1). Cf. PROT.-POP., N. 13., DDRF, Şăineanu, d. «. Departamentele ...vor comunica ... lista mutărilor producătoare, leg. ec. pl. 45.8. Dezvoltarea industriei producătoare de maşini şi unelte este singura cale de lichidare rapidă a înapoierii economice a ţării. Scînteia, 19.52, nr. 2.3.87. Poporul muncilor şi producător era lăsat tn părăsire iotală. Sadoveanu, e. 21. Sfaturile populare au posibilităţi mari de a .crea puternice baze proprii, producătoare de bunuri de larg consum. Lupta de Clasă, 1953, nr. 12, 102. <$> (Prin lărgirea sensului) Dacă [sprîncenele] vor fi Incolţurate ţi Întrerupte, însemnez mişcarea lucrătoare a unui spirit producător, fis. 124/8. if- (Despre unităţi de timip) în care se produce1 >(111 1), In car.e ar.e loc procesul efectiv de .producţie (2).. Compartimentul planificării ţine următoarele evidenţe: ... A orelor producătoare directe şi indirecte.... leg. ec. pl. 203. + (Rar; ‘despre comerţ, activităţi lucrative etc.) Productiv j(3). Comerţul interior al produselor naţionale este destul de mare şi de producător. N. A. Bogdan, ,c. m. 125. 4. Adj. (învechit; despre pămint, ţinuturi etc.) Productiv (4). Cf. produce1 (III 2). Prin mllul rămas strecorlndu-se pămlntul se îngraşă şi se face producătoriu. SXulescc, hr. i, 1/12. + (Despre plante) Roditor (1). C-f. Negulici. (Curent) Vvţă producătoare (şi substantivat, -f.) ■= nume generic pentru viţa de vie nealtoită. 5. S. m. Persoană sau societate -care asigură finanţarea urnii film cinematografic. .Gf. Iordan, l. r. a. 486. Contractul prin care un producător de filme cinematografice dă tn locuţiune unui antreprenor de cinematograf filme In schimbul unei sume. cod. pen, r.p.r. 601, cf. DEX. — PL: producători, -oare, — Şi: (rar) produetor,-oare (accentuat şi: produetor, bl xiv, 118) adj., s. m. ib. — Produce1 + suf. -ător. — Pentru produetor, cf. fr. producte u r. PRODUCE1 vb. III. I. 1. T:r.a n z. (Despre oameni; complementul indică acte, declaraţii etc.) A aduce (In instanţă, la o instituţie etc.) ca dovadă în sprijinul celor'suş'ţinute, a face dovada documentară; p. g e n e r. a arăta; (Învechit, rar) a psoducălui. {¡Marii tr.eb.uie acuma să producă, adecă să amate scrisorile. Petro-■vici, p. 45/.8, cf. lb. Procuratorii vor trebui-să producă un certificat cu menţiunele de mai sus., In ce priveşte persoana pe oare o reprezintă la primirea pensiunei. ■hon. of. (1.9.0.6), 6. Produce titlurile sale de .proprietate. ŞĂraiEANU, d. u. Sudiţii au produs .atunci declaraţii scrise .că lemnul .exportat e de provenienţă austriacă şi il tranzitează numai prin Moldova. Oţetea, t. v. 43. Producea chiar unele documente genealogice din secolul XVIII. CĂ.LiNEscu, s. 1;6. Clnd .a urmai Gran-dea la sf.':Sava nu .se .ştie, dar producea testimonii că absolvise .cursul superior cu nota .fo.ar.te bine. id. s. c. l. 141, .cf. DEX. 2. Refl. A se prezenta în faţa spectatorilor cu un program artistic, sportiv etc. Acest piariid -se produce acum intlia oară. 'Scrtban, d. S-au produs rlnd pe rlrid colectivele corale ale studenţilor. Scînteia, 19.52, nr. “2•990. Vreau să mă produc şi eu cu o bucată de Mozart. CĂLTNESCU, S. 171, Cf. OM, DEX. II. 1. Tranz. A fi pricina (I 1), cauza, mobilul1 (4) a ceva, a da naştere; a cauza, a ocaziona, a provoca, a prlcinui (f), a prilejui -\2), (rar) a prileji (2), (învechit) a pricini (1). Această tmpregiurare .a produs prea bune efecte, cr (1840), 182/26. Orice produce binele nu poate fi rău. ib. (184'8'), 431/73. Protestaţiile cele mai energice ... nu produceau nici un-efect (a. 1848). Uri-cartul, x, 1'6. Curgerea slngelui este produsă (pricinuită) prin băuturi spirtoase. Fătu, m. 103/17. Ex-periinfele cele numeroase au probat... cauza care produce electricitatea. Ba'raîscîh, i. n. 18/.15. vede a produce lumina? Marin, p. 7/14. Ctnd aburii vinului şi ochii crlşmăresei .au produs efectul lor, încep horele. Kbqbuzzi, s. j, 315. Mişcarea vaporului Îmi ¡produse deocamdată un efect desplăcuti mă simt puţin ameţit. Aîlecsandri, o. p. 312. .Sosirea mea produce 16992 PRODUCE3 — 1572 — PRODUCERE senzaţie. Caragiale, o. i, 74. O astfel de artă ar deveni o forjă socială care n-ar putea produce decll schimbările morale ... pe care ni le dorim. Ionescu-Rion, s. 245. Glonţul produce toi aida durere in carnea unui german ca fi intr-a unui român. C. Petrescu, î. ii, 112. [Gîn-găniile] produc o mlncârime destul de simţită pe obraz. Sadoveanu, o. vii, 282. Nu vom tăgădui că o asemenea reprezentare a produs, către sfirşilul veacului trecut, clleva opere ingenioase. Vianu, a. p. 10. Principalul pentru Gailtang nu era de a obţine, ci de a produce plăcere. Călinescu, b. j. 412. Nu ştiu de ce nu pot să-l sufăr, de ce-mi produce repulsie, id. s. 82. Avem grijă ca legătura să nu producă necroză. Belea, p. a. 166. Formele clinice variază după germenul care le produce. abc' săn. 380. întimplări mici li produseră mici revelaţii, după ce începu să le cunoască gusturile. Preda, r. 87; cf. dm. Înţelegerea austeră a vieţii In folosul artei se asociază cu veleitatea de a produce efect prin atitudini paradoxale, v. rom. noiembrie 1964, 113. Marile evenimente din 1933 ... au produs profunde fră-mltilări tn rlndurile tuturor păturilor sociale. Scînteia, 1965, nr. 6 680, cf. m. d. enc., dex. Jar dorul de tăicuşor Arde ca un brădişor, Şi-ncălzeşte şi lumină, Şi-fi produce-n suflet milă. rOLC. transilv. ii, 72. + (Mat.; învechit, rar) A determina ca rezultat. O Ca să înmulţim—prin. 7, trebuie ca fiecare a 7-a să 7 se ia de 7 ori, şi fiindcă fiecare produce unimea, avem 5 — X7 = o. Heliade, a. 32/20. Lucrarea aceasta nu 7 va schimba citul ... fiindcă fieşlecare fel de unimi a Impărfitorului va produce unimi lnl.re.gi. id. ib. 69/9. 2. Refl. uiiipers. (Despre evenimente, fenomene, acţiuni etc.) A avea loc, a se 1 n 11 m p 1 a, a s e p e t r e c e (II 5); a se înfăptui, a se realiza (1). Un fenomen foarte curios se produce In întunecimea nopfii. Alecsandri, o. p. 312. Cu timpul insă se produce o diferenţiere, bul. com. ist. v, 134. Clnd s-a produs insulta şi unde? Galaction, o. a. i, 87. Se produce o învălmăşeală indescriptibilă. Brăescu, o. a. ii, 90. Ascultă: acuma se produce atacul infanteriei. Sadoveanu, o. vi, 461. S-a produs... o mare mişcare democratică pentru libertate, id. ib. ix, 255. Clnd se convinge că actul infam nu s-a produs, recunoştinţa pentru femeia frivolă şi o stranie linişte vin să-l aline. Vianu, a. p. 387. Poate că In creştinism ... s-a produs înflorirea cea mai de seamă a Infelepciunii antice, id. l.u. 11. Plecarea urma să se producă In aceeaşi zi. Călinescu, b. i. 158. Şi numaideclt catastrofa se produce. Bogza, c. o. 251. Se produc mereu diferende Intre ofiferii ambelor unităfi. Pas, z. iii, 22. Felul In care se face transportul depinde de locul unde s-a produs accidentul. Belea, p. a. 44. Am adăugat că vizita mea s-ar produce duminica viitoare după amiază. Pf.eda, b. 47. Organiza excursii care se produceau In acelaşi fel. id. ib. 110. Nu Infeleg, nu pol să pricep cum s-a produs o asemenea greşeală. Barbu, p. 293. Variaţiile de culoare şi lumină ...se produc atunci clnd o rază de lumină trece printr-un mineral. Geologia, 12. O schimbare fundamentală se produce tn situafia ştiinţei şi a savantului o dală cu victoria socialismului. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 50. Febra reprezintă rezultatul unor reflexe nervoase tn legătură cu arderile care se produc In corp. abc săn. 159, cf. m. d. enc., •dex. <0» I n t r a n z. Unitatea falsă la care ea [împărăţia romană] supuse prin silă lumea trebui să se sfarme ca să facă loc unei organizări progresive, unei unităţi mai adevărate, produsă prin armonia naţionalităţilor libere. Bălc.escu, m. v. 6. III. Ti a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.)(Complementul indică bunuri materiale, valori ştiinţifice sau artistice etc.) A realiza prin muncă, a crea (printr-o activitate oarecare); s p e c. a fabrica. Fiind produse prin vrun ..chip putincios omului, se cheamă producluri măiestrite. Stamati, m; 1/7. Principiul a orice.:,bogăfie este producerea. Insă nu-i de ajuns numai a produce ... trebuie a vinde. rom. lit. 341/21. Să dea fiecăruia mijlocul de a produce pentru consumaţia sa. Kogălniceanu, s. a. 79, cf. Polizu. Nu. mi-a dat prin cap să fin zi cu zi socoteala de data şi de natura lucrărilor mele, de împrejurările tn care le-am produs. Caragiale, o. vii, 217. Dacă ... marii noştri poeţi au pierit, nu înseamnă că nu s-ar găsi talente tinere care să producă. Petică, o. 400. Clntecele de lume şi de befie ... lăutarii le produc necontenit şi fără trudă. Oţetea, r. 205. Produclnd mărfuri de bună calitate şi cit mai ieftine, vom contribui la creşterea salariului real al oamenilor -muncii din fara noastră. Scînteia, 1953, nr. 2 576. Clarinetul, torogoata şi saxofonul, armonica şi acordeonul... slnt produse de fabrici. Alexandru, i. m. 10. Fabrica de mase plastice a produs fevi şi tuburi de scurgere. Scînteia, 1963, nr. 5 791. Dopurile produse In cooperativa noastră nu slnt aşa cum şerie pe firmă, t martie 1965, 50. Intrarea In producţie a fabricii de acetilenă va permite începerea probelor tehnologice a altor 3 importante obiective care vor produce acetaldehidă. Scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. m. d. enc., dex. <£> Refl.pas. Străinii slnt aşa de puţin In curent cu ce se produce la noi, In literatură. Vlahuţă, o. a. ii, 18.Pe baza industrializării socialiste se pot produce mărfurile industriale necesare ţărănimii muncitoare. Lupta de Clasă, 1950, nr. 7-8, 86. 2. (Despre pămînt, terenuri etc.; complementul indică plante, fructe ele.) A face să crească, să se dezvolte, să rodească. Suprafafa acestei peninsule produce tot genul de fructe. Laurian, m. iii, 80/2. [Agricultura] este arta de a cultiva pămlntul ca să producă substanţe folositoare omului. Brezoianu, r. 1/11. Au fost ani grei, cuid moşiile n-au produs nimic sau aproape nimic şi ţăranii totuşi nu s-au agitat. Rebreanu, r. i, 261. Pămlntul produce plante. Scriban, d., ef. dex. -<>F i g .Pe eroi şi pe filozofi n-a produs numai Alena. Asachi, s. l. i, 163. Cei mai mari bărbaţi ce produse acest secol In omenire fură românii, Dracula Voievod, Vlad Ţepeş, loan lluniad cu fiul său Matiaş şi, In sfirşit, Ştefan cel Mare. Bălcescu, m. v. 15. Zicea că acel ornament natural era lot ceea ce se afla mai frumos In animalul estraordinar ce produce pă-mlntul. cr (1848), 243/69. + (Despre plante; complementul indică fructe) A face, a produce rod1 (1); a rodi1 (1). Cf. Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. d. Pomii produc poame. Scriban, d., cf. m. d. enc., dex. + (învechit, rar; despre plante) A reproduce (1), a înmulţi. Reproducţia se numeşte funcţia prin care produce o vegetaţie fiinţa ci cu totul, de asemenea Innoind prin aceasta soiul ei. Caiet, 84v/2. 3. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică profituri, venituri etc.) A realiza (2), a aduce prin muncă, investiţii etc. Un agricultor englez produce 2 145 lei, iar un agricultor francez numai 645 lei. Calendar (1847), 46/1. Talentul lui de poet nu-i producea nimica. Caragiale,'o. iii, 8, cf. Alf.xi, w. Această întreprindere a produs beneficii mari. Şăineanu; d. u. Banii pe care mi i-au produs romanele mele. Sahia, u.r.s.s. 192. A trebuit să caut o meserie care să producă imediat. Baranga, i. 153, cf. dm, m. d, enc., dex. — Prez. înd.: prodăc. — Din lat. produecre(cu unele sensuri după fr. produirc). PRODUCE2 vb. III. Tranz. (Regional) A duce din nou (Bănia — Orşova). Cf. arh. folk. iii, 82. Alurtsa ia o dzls că nu i-o dus. Toată noap£a s-o sfă-dzit şi dziminaţa i-o luvat şl i-o produs, ib., cf. 154. — Prez. ind.: prodiic. — Pro-2 + duce. PRODUCERE s. f. Acţiunea de a produce1 şi rezultatul ei. 1. Aducere a unor dovezi în sprijinul celor susţinute; p. g.ener. arătare. Cf. produce1 (I 1). Cf. Stamati, d., Barcianu. Producerea dovezilor unui talent realiilndu-se tn-concizipne sugestivă; Vianu, a. p. 163. 2. Cf. p r o d u c e1 (II 1). Cf. Alexi, w. 16994 PRODUCICÄ — 1573 — PRODUCT1 3. Realizare, creare a unor bunuri materiale, a unor valori ştiinţifice sau artistice etc.; spec. fabricare. Cf. p r o duce1 (III 1). Principial a orice bogăţie este producerea, iiom. lit. 34’/20, cf. Polizu. Ghica mi-a trimis urmarea scrierii sale asupra producerii ţi a consumării. Alecsandri, s. 128, cf. ddrf, Alexi, w. Ministrul domeniilor ... numi o comisiunc de specialişti cu însărcinarea de a face analiza formelor actuale ale producerii şi desfacerii tn agricultură. Petică, o. 460. Producerea oţelurilor pe cale electrică. Ioanovici, tehn. 52. Producerea mărfii pentru care au luptat ei a fost primul aci al piesei. Sadoveanu, o. ix, 326. (învechit, rar; concretizat) Bun (produs de natură). Aud cuvântul tău carile toate le povăţu-ieşle in cursul planetelor, în mişcarea stelelor, In industria omenească şi tn producerile naturei. Calendais (1850), 15/19. 4- (învechit; concretizat; mai ales la pl.) Operă (artistică), producţie (literară). Aveţi mulţumirea de a prezenta publicului un buchet de produceri intelectuale carc promit un frumos viilor literaturii noastre. Alecsandri, s. 30. O reacţie salutară a spiritului nostru literar se constată In producerile ultimilor patru ani. Maiorescu, Critice, 88. Ăsta este lucrul pe care n-ar trebui să-l uităm niciodată cind vorbim despre produceri intelectuale. Caragiale, o. iii, 50. La noi lipseşte cu desăvlrşirc un control serios şi neîntrerupt al producerilor artistice. Vlahuţă, o. a. i, 213, cf. Gherea, st. c.r. hi, 147. Nu sînl traduceri, ci produceri originale. D. Zamfirescu, v. ţ, 63, cf. dm, dex. — El.: produceri. — V. produce1. PRODUCÎCĂ s. f. v. preducea. PRODUCT1 s. n. (învechit) 1. (Mat.) Produs (1); p. ext. formulă (aritmetică, algebrică etc.) prin care se exprimă o Înmulţire. Numerul cel ce să va scoale cu multiplicaţie, adecă 12, să cheamă produci, das 56/4, cf. 62/3. Ţifra productului cea mai de pre urmă de către stingă spre dreapta se vină subt a treia lifră. Şincai, î. 22/J. Dc să înmulţeaşle 4 cu 3, va fi 12 productul. ahitm. (1805), 30/10. Numerul carele resare prin înmulţire se numeşte produci, aiutm. (1806), 22/7. Adeseori se întîmplă că o cilime ce iesă din mai multe deosebite operaţii poale fi pusă sub forma unui produci, sau rezultat al înmulţirii. Asachi, Alghe-bra, 17710. Numărul ce să adaoge să numeşte înmul-titul ..., iar somei sau rezultatului s-au dat nume de product, id. e. 1, 18/10. Numerile 2 şi 4 se numesc făcători, din care 2 se zice înmulţit şi 4 înmulţitor, iar ieşitul S, produci. Heliade, a. 2/21. Aşadar Ax B reprezenleăză productul lui A înmulţit prin B. Poenaru, G. 6/21. Delnmulţilul poale să fie cîlime dc orice fel, precum linie, sur faţă ..: , dar înmulţilorul nu poate fi alt decit număr, şi productul totdeauna va fi omogen cu delnmulţilul. id. e. a. 11/16. Numărul carele să naşte prin înmulţire să numeaşte produci. A. Teodorescu, a. 15/5. La înmulţire, cei doi factori slnt daţi, şi se cere productul lor. G. Pop, E. 6/25. O cîtime pusă subt semn, adică o cilime care, luată de 4 ori, de 5 ori $[i] c[e]/[elalte] ca factor ar da drept product cîlimeci pusă subt semn. elem. alg. 11/2. Acel ce arată de cile ori să se adune înmulţitul se zice înrnul-ţitoriu, iară suma înmulţitului se numeşte product. Lazarini, m. 39/9. Immulţirea algebrică este o operaţiune care are de scop ... a găsi o a treia cantitate numită product. Cull\nu, a. 17, cf. 21. Se capătă alltea producte parţiale cile cifre cu valoare ... sînl în înmul-ţilor. CLrMEscu, a. 31. Prin un produci de două linii trebuie să înţelegem productul între numerele ce exprimă raportul acelor linii către linia luată ca unitate de măsură. Melik, g. 66. Productul membrilor interni este egal cu productul membrilor externi. I. Panţu, pr. 9. 2. Produs (1); spec. operă de artă, literară etc. Cunoaşterea polrivirei a omului cu pămlntul, cu lâcui- - lorii lui şi cu producturile pămîntului. Petbovici, p. 82/23. Pielrile cele scumpe şi aceste ape metalice şi altele multe ... reprezenleăză mai multe producturi deci! educturi ale săvîrşirilor ci. Episcupescu, a. 27/10. Unele din producturile firei se abat prin al lor organism de la forma feliului său. ar (1829), 322/39. Crăpături ce cuprind o somă mare şi straiuri întregi de scoice şi alic producturi de mare. ib. (1830), 32/51. Fier-vilriol ... este un product secundar şi să formează prin desfacerea (ier-cvarţalui. J. Cihac, i. n. 426/19, cf. Negulici. Productele unei reacţii se despart prin semnul = de corpii ce s-au pus în presenţie. Marin, pr. 1, XXXV/19. Noi ne înlindeam mîna cu productele ostenelilor noastre literarii, voi le aflaţi reci cugetate. Russo, s. 333. Nişte maimuţe ... care trăiesc în pădurile Americei, schimbă din timp în timp ... locuinţa lor după ce au mîncat loale productele pămln-lului. Barasch, m. 1, 71/27. A se putea mai bine îngriji de interesele lor şi a exploata productele Crimeii. Calendar (1855), 96/34. Dar spre a-şi procura omul locde aceste producte delicioase ale pămîntului, a avut trebuinţă de călătorii şi de navigaţiuni. Isis (1856), 20/2, cf. Polizu. Mi s-a întîmplat, domnul meu, a vedea mal multe producte şi traducţii literare la cîţiva din prietenii mei. Bolliac, o. 47, cf. prot.-pop., n. d. După alţii ... limbajul omului e un product instinctiv al naiurci sale. Maiorescu, l. 24. O critică plină de putere ... care priveşte o operă literară ca un product şi ca citare îl analizează. Gherea, st. cr. i, 31, cf. Barcianu, Alexi, w. Poezia, acest product de lux al unor inteligenţe alese, nu cere decîl pasiunea in sine. Petică, o. 430. Poeziile de iubire ale lui Eminescu se înşiră printre cele mai înalte producte de genul acesta. Agîrbiceanu, l. t. 149, cf. dm, dex. 4- (învechit, rar; în forma produl) Materie (1). Contagiunea ... se lăţeşte şi prin diverse, adecă deosebite, procluturi sau lucruri ce ies din vila cea conlăgioasă, bunăoară: prin balele gurei, prin mucii nărilor, prin sînge. Învăţătură, 19/9. -4 (învechit, rar) Descendent, urmaş. Cil poale trăi calul în sălbăticiune încă nu este holărît. Aşa este şi cu asinul (măgariul), catîrul, productul amîndurora, trăieşte mai mult si se face bălrln. Vasici, m. 1, 78/17. 3. (De obicei urmat de determinări care arată provenienţa, scopul, felul etc.) Produs (2). Oare poale să se facă zahărul cel de ¡>re la noi? ... Şi pre urmă, oară în cil preţ ne-ar sla noauo acest product? dz 3/9. Să pot întrebuinţa acest capital în plata datoriilor mele, fără a fi supărat şi sălit de a nu aştepta vremi vânzării lucrurilor şi a sumii de producturi adunate la casa me (a. .1821). Iorga, s. d. xxi, 366. Nimeni să nu fie volnici a cumpăra acele producturi (a. 1828). doc:, ec. 409. Să fie lipsiţi ele înlesnirea transportului produclurilor lor. ar (1829), 831/2. Pentru mărfurile şi producturile ce să vor vinde în acest principal la bil-ciuri, llrguri, oraşe şi sate ..., vama ce să plătea plnă acum înlăunlru, în ţară, să strică, cu (1829), 3082/22. Unul venea cu fructe, Producte ale terei ş-ale laborii sale. Heliade, o. 1, 389. Să trimise catagrafia sămănă-turilor de primăvară ... pentru toată felurimea produclurilor (a. 1831). doc., ec. 491. Emisferiile amlndouă slnt datoare să-i sature cu tot felul de producturi. Marcovici, c. 60/20. In minutul acesta, producturile economice monlanislice au căutare mai mare. gt (1838), 162/55. l-oi arăta preţul curent a productelor. Kogăl-niceanu, în pr. dram. 436. Făcea cu dlnşii neguţi-torie sehimbînd productul industriii lor pe aur, argint şi fine blănării. Asachi, i. 123/18. Spre nutreţ, avea-n camară Tot producturi de la ţară. id. s. L. i, 257. Posedă cele mai bune feluri de producte agricole. Codivu--Drăguşanu, c. 56. Schimbarea produclurilor nu avea imporlenţa de astăzi. I. Ionescu, c. IV/11, cf. 67/18. Toate, productele ... Moldoviei se exporlează pe la Galaţi. Lauhian, m. iii, 24/21. Producturile s-au scumpii de-a rîndul. cr (1846), l1/27. In loc ... de a lucra multă întindere de pămint cu multă cheltuială şi, prin urmare, de a doblndi producturi scumpe, şi puţine, mai bine ... a scoale din puţin pămint multă roadă. Calendar (1847), 47/18. Valuhia şi Moldavia ... îndestulau Constantinopolul cu cărnuri proaspete şi sărate, 16996 PRODUCT2 — 1574 — PRODUCTIVITATE cu mulţime de grlne şi alic producte. Bălcescu, m. v. 58. Daca ... vor dori a se folosi de prilcgiul vapoarelor pentru transportul productelor pe mai sas zisă linie, atunci se vor orîndui numeral trebuincios de şalupe de fier. cr (1848), 203/24. Cine era să aducă la Sibiu producte, să ducă din el mânu facle? Bariţiu, r. a. i, 391. Multe producluri împărăteşti. Pann, e. hi, 18/12. Nu-i de ajuns numai de a produce, şi trebuie a-şi schimba productele, trebuie a vinde. rom. i.it. 34V22. Produciurile verii, tu poli la lirg a duce. Ne-gruzzi, s. ii, 37. Prisosul de producte au început să-l vîndă la străini. Ionescu-Rion, s. 137. Să făcea preţul curent al productelor, mai cu seamă a griului (a. 1889). Uricariul, xiv, 246, cf. Barcianu, Alexi, w. în el găsim o sumă de amănunte asupra productelor ţării noastre. N.A. Bogdan, c. m. 21. întilni clleva tabere de cară cu mărfuri ... Erau producte ale Asiei. Sadoveanu, o. x, 194. Judeţul să trimită patrusprezece soiuri de producte agricole. Galan, z. r. 71. 4. Venit, bcncficiu. Semănarea şi lucrarea clnepei, sau că e necunoscută, sau cu totul nebăgată in seamă; sau deacă se şi lucră, lotuşi slab product aduce. cult. c. 4/20, cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl.: producte şi producluri. — Şi: produt s. n. — Din lat. prodnctus, germ. Produkt. PRODUCT2 s. n. v. produh. PRODUCTIBIUTATE s. 1'. (învechit, rar) Productivitate (1). Porumbul se păstrează mulţi ani In stare bună si nu pierde nimic din productibililatea sa. Isis (1859), 552/29. — Din fr. pro(luctibilU6. PRODUCTIV, -A adj. 1. (învechit) Care creează, care dă naştere la ceva; care determină ceva. [Fantezia] este ... de două deosebite forme: reproduclivă şi productivă, adică renăscăloare şi născătoare. Episcu-pescu, o. î. 216/18. Accaslă formatoare şi productivă putere acuma nu înceată a lucra. Vasici, m. i, 46/21. 2. (Despre oameni sau despre activităţile lor, despre mijloace sau unităţi de producţie etc.) Care creează, realizează, fabrică etc. ceva; care serveşte la producerea unor bunuri; producător (3). Cf. Negulici. înriurirea sa asupra dominiului productiv al stalului au fosl socotit precum urmează ... rom. lit. 331/3, cf. Şăineanu, d. u. Prin mijloace de bază productive se înţeleg acelea care sini folosite pentru extragerea sau prelucrarea produselor, leg. ec. pl. 164. Trebuia ca in timpul cel mai scurt să se dea viaţă noilor forţe productive. Studii, i, nr. 3, 10. Muncitorii direct productivi ... primesc şi premii pentru depăşirea numărului de cicluri urmai. Scînteia, 1952, nr. 2 391. 3. (Despre comerţ, activităţi lucrative etc.) Care produce1 (II .1) venit, care aduce cîştig; rentabil, (rar) producător (3). Cf. Polizu, Scriban, d. Cu loaţe că [văcăritul] a fost adesea desfiinţat cu afurisenie pentru acela care ar fi încercat să-l restabilească, el apărea din nou fiindcă era productiv. Oţetea, t. v. 52, cf. m. d. enc., dex. + (Rar) Eficient. Introducerea tehnicii noi In industria noastră cere o colaborare slrinsă şi rodnică a muncitorilor şi tehnicienilor cu oamenii de ştiinţă care pot da un ajutor concret pentru o cit mal productivă folosire a utilajului. Lupta de Clasă, 1952, nr. 4, 68. 4. (Despre pămînt, ţinuturi etc.) Favorabil pentru culturi, care dă recolte bogate; fertil, rodnic (1), roditor (1) , mănos (1), (învechit) producător (4). Cf. Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., ds. Slnt regiuni întregi ... care nu se pot cultiva, dar care pot să fie făcute productive prin împădurire, enc. agr. i, 33, cf. Scriban, d. dm, dex. 5. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere etc.) Care formează numeroase (sau mai multe) derivate, compuse etc. Un astfel de prefix productiv nu există In româneşte. Grauk, e. 25. Un sufix productiv Iri româneşte este -iza. id. j. l. 131, cf. dm. Prin sufixe productive înţelegem acele sufixe care slnt utilizate pentru formarea de cuvinte noi. scl 1958, 243. Prefixul a- a fosl productiv plnă spre sflrşitul sec. al XlX-lca. sve ii, 15, cf. m. d. enc., dex. + (Despre. cuvinte) Care are numeroase derivate. Acest cuvînt a devenii productiv, cv 1950, nr. 2, 4, cf. dex. 4- (Despre conjugări) Care se îmbogăţeşte mereu cu noi verbe. Cf. dm, dex. — Pl.: productivi, -e. — Din fr. producţii. PRODUCTIVAMJâNTI'E adv. (învechit) în mod productiv; (în special) Sn mod rentabil. împrumuturile ce se fac pentru a se întrebuinţa productivemenle slnt singurele justificabile. I. Ionescu, m. 298. Clnd se vlnd domenii ... oare n-ar trebui să se vtndă şi pentru a ne avansa productlvamente? id. p. 206, cf. sfc ii, 189. — Şi: productivămîntre (I. Ionescu, d. 238), productivemente adv. — Productiv -j- suf. -amente. PRODUCTIVĂMÎNTRE adv. v. productivamcnte. PRODUCTIVE3IÎÎVTE adv. v. productivamente. PRODUCTIVITATE s. f. 1. Capacitatea sau însuşirea de a fi productiv (3, 4); capacitatea de a produce1 (III 1) (mult); eficienţă concretă, materială (a muncii productive); randament (1), (învechit, rar) productibilitate. Introducerea maşinilor In toate ramurile industriei au lnăl[al-o la un mare grad de productivitate. Laurian, m. iv, 17/15, cf. Alexi, \v., Scriban, d. Productivitate înseamnă „calitatea de a fi. productiv, rentabilitatea întreprinderii“, cv 1950, nr. 2, 37. Lupltnd pentru o productivitate mai înaltă, facem traiul nostru şi al familiilor noastre mereu mai îmbelşugat. Scînteia, 1953, nr. 2 596. O deosebită însemnătate au de asemeni şi măsurile privind lărgirea suprafeţelor Insămlnţate şi sporirea productivităţii la hectar, ib. 1954, nr. 2 860. Pe (te altă parte productivitatea pămlnlului a slăbii, s. c. şt. (Iaşi), 1956, 86, cf. dm. Clnd muncitorii inovează slnt preocupaţi să clşlige timp..., să dea muncii o mai mare productivitate, să facă economii de materiale, v. rom. iulie 1962, 164. Acest brăzdar de fier sporea ... productivitatea agriculturii. H. Daicoviciu, d. 148, cf. m. d. enc., dex. A crescut simţitor productivitatea şi, implicit, clştigul muncitorilor, rl 1977, nr. 10 288. <0* (Ec. pol.) Productivitatea .muncii = eficienţă a muncii sociale exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată şi volumul de muncă consumat. [Directorii] răspund... de ridicarea continuă a productivităţii muncii, leg. ec. pl. 176. Construirea societăţii comuniste cere tn primul rlnd ridicarea productivităţii muncii şi a nivelului generat al culturii poporului. contemp. 1948, nr. 110, 13/3. Pr.oduclivilalea muncii se determină prin raportul dintre volumul producţiei realizate.de un muncitor ...şi cheltuiala de timp de muncă întrebuinţată tn medie pentru a realiza acea producţie. Lupta de Clasă, 1952, nr. 4, 63. Partidul cheamă pe muncitori, tehnicieni şi ingineri să se preocupe necontenit de ridicarea productivităţii muncii şi de reducerea preţului de cost. Scînteia, 1953, nr. 2 564, cf. dm. Socialismul realizează cea mai înaltă productivitate a muncii ca un rezultat al existenţei In economie a relaţiilor de producţie socialiste, cf 1960, nr. 1, 17. Creşterea productivităţii muncii In socialism se realizează In primul rlnd ca urmare a progresului tehnic rapid şi multilateral. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 19. Productivitatea muncii este unul din indicatorii calitativi de bază ai economiei naţionale, der, cf. m. D. enc., dex. Circa 90 la sulă din sporul de producţie din acest an a fosl obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Scînteia, 1977, nr. 10 926. Aplicarea acordului global conduce la sporirea simţitoare a productivităţii muncii, rl 1977, nr. 10 251. 4- Capacitate a unor sufixe, prefixe, elemente de 17003 PR0DUCT0METRU — .1575 — PRODUCŢIE compunerc etc. de a forma numeroase (sau mai multe) derivate, compuse etc. Am considerat aceasta ca un aspect al productivităţii sufixului, pentru că fenomenul, nu e Inllmplător. sfc i, 64, cf. dex. + Capacitate a unor cuvinte de a forma numeroase derivate. Dar productivitatea acestui cuvînt nu s-a oprit (şi nici rin putea să se oprească) aici. cv 1949, nr. 6, 24, cf. dex. + Capacitate a unor conjugări de a se Îmbogăţi mereu cu noi verbe. Cf. dex. 2. (învechit, rai1) Producţie (1). România, aşezată ... Intre Ungaria, Polonia şi Bulgaria,... partecipa fireşte de genul productivităţii şi tranzacţiunilor tuturor acestor regiuni. Hasdeu, i. c. i, 102. — Din fr. productivité. PRODUCTOMÉTRU s. n. înregistrator automat de producţie (1). Cf. dm, dn, dex. — Pl.: productometre. — Cf. germ. Produktionsrnesser. PRODUCTÔR, -OĂRE adj., s. in. v. producător. PRODÎICŢIE s. f. 1. Rezultat direct, concret şi util al unui proces de muncă; totalitatea produselor, a bunurilor obţinute în procesul muncii lntr-o perioadă de timp determinată şi într-un anumit sector; (învechit, rar) productivitate (2). Bogatele producţii ce scoate acest pămint. cr (1829), 2271/18. Va face...tot felul de producţii ce pot ieşi dintr-aeeastă ramură de meşteşug (a. 1845). doc. ec. 854. Crezu că a făcut un dar de o valoare convenabila ..., saclzul fiind o producţie foarte scumpă, cb (1848), 381/55, cf. Negulici, Polizu. [Vrăbiile] nu schimbă lesne ocolul In care s-au aşezai, dar urmează acolo cu zel, după locuri unde s-au gătii diferite produefiuni agricole. Isis (1859), 142/25. Un pogon semănat cu porumb cere jumătate sămlnţă declt un pogon semănat cu grlu; apoi această jumătate cilime dă o îndoită produejiune. ib. 551/25, cf. prot.--pop., n. D. Cel Inlli lucru ce se simţi că lipseşte ... fu braţele de muncă, producţia solului, creşterea şi înmulţirea industriei. N. A. Bogdan, c. m. 105, cf. ŞXi-neanu, d. u., ds, Scriban, d. Oamenii muncii, însufleţiţi de partidul lor de avangardă, pentru sporirea producţiei ..., au făcut cu putinţă scăderi la preturile de vlnzare. contemp. 1948, nr. 106, 1/1. Azi ... toată producţia este un bun al poporului, cv 1949, nr. 6, 27. Mărirea producţiei de bunuri necesare aprovizionării oamenilor muncii constituie o preocupare dc seamă a partidului. Scînteia, 1952, nr. 2 288. întli trebuie să crească producţia. Călinescu, s. 311. Norma de ieri, musai irebă-ntrecută! Să sporească producţia, să fim fruntea-n întrecere. Deşliu, g. 47, cf. dm. însemnate sarcini au fost stabilite sectorului forestier pentru sporirea producţiei, bo (1962), 233. Se obţine şi In acest caz ... o producţie mică. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 27, cf. M. d. enc., dex. Au realizat cea mai mare producţie de cereale din istoria ţării. Scînteia, 1977, nr. 10 941. Bicazul asigură aproape 55 la sută din producţia totală de materiale de construcţii a judeţului, rl 1977, nr. 10 248. + (Adesea cu determinări care arată domeniul) Operă literară, ştiinţifică sau artistică; totalitatea operelor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă sau ale unui artist; totalitatea operelor create într-un anumit gen, într-o anumită epocă etc. Afurisitele tale de visări ... au deschis mai multe căi către nemurire declt toate producţiile poeţilor şi romanţierilor. Heliade, d. j. 47/23. Să ne uităm şi să imităm numai producţiile sale cele vechi. id. gr. p. 22/26. Producţiile literare ce vor ieşi spre îmbogăţirea repertoriului, gtn (1835), l2/6. Rătăcirea d-lui Lamartine prin literatura română Îmi aduce aminte de o producţie care au făcut oarecare senzaţie In vreme. Russo, s. 41. O foaie românească ... s-ar îndeletnici cu producţiile româneşti, fie din orice parte a Daciei, numai bune să fie. Kogălniceanu, s. a. 39, cf. Polizu. Acest amor de patrie a făcut ca la ei să citească mai multă lume producţiile literare. Bolintineanu, o. 443. Artele şi poezia ... au izbutit să răsfrlngă In producţiuni de merit toate acesle felurile faple şi simţiri. Odobescu, s. iii, 51. Grămezile de. producţiuni literare de plnă azi. Caragiale, o. iv, 254. E nemulţumii de nepăsarea publicului şi de tăcerea care a acoperit producţiile sale literare. Vlahuţă, o. a. i, 233. Viaţa e atlt de mare, atil de complicată, că nu e nimic mai grea declt a crea producţii vii'; pentru aceasta trebuie geniu. Gherea, st. cr. i, 102. Exprimă drept şi scurt răscolirea mea sufletească In faţa producţiu-nilor lui Iser. Galaction, a. 145. Prietinul meu poetul fredona producţii proprii. Sadoveanu, o. viii, 382. O revistă cum a fost „Viaţa românească“ ... creează o rubrică fixă pentru adăposlirea producţiei astfel inspirale: „documentele omeneşli“. Vianu, a. p. 322. Moş Costache nu se arată deloc înclntal dc producţie, deşi nu avea pricepere In muzică. Călinescu, e. o. ii, 247. Există Insă o seamă de producţii ale artei decadente care nu izvorăsc dintr-un impuls major. m 1961, nr. 1, 33. Cile n-ar fi de amintit despre una sau alta din producţiile lui pe cit de calde, pe atlt de vibrant sobre. v. rom. decembrie 1964, 162. Producţiile care au crezut că deţin supremaţie lntr-o astfel de ordine slnt detronate. Cinema, 1969, nr. 6, 15, cf. DEX. 2. Procesul creării bunurilor materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii; activitate socială în cursul căreia oamenii (cu ajutorul mijloacelor de producţie) exploatează, transformă sau adaptează elemente din natură potrivit trebuinţelor lor. Societatea ajunsese la oarecare dezvoltare in producţie. Ionescu-Rion, s. 136. Scopul cooperativelor este... organizarea producţiei In comun. leg. ec. pl. 242. Nenumărate femei s-au dovedit a fi fruntaşe In producţie. cv 1949, nr. 9, 15. Satisfacerea maximă a nevoilor materiale şi culturale mereu cresclndc ale societăţii poate fi obţinută numai pe calea ... perfecţionării neîntrerupte a producţiei socialiste. Scînteia, 1953, m\ 2 684. Nu e admisibil ca producţia să sufere pentru că nu ştiu cine favorizează nu şliu de ce cutare sector In dauna altora. Preda, r. 128. Profesorii care predau aceste discipline au studiat programele de practică In producţie, gî 1962, nr. 633, 4/1. Echipa ei e in fruntea producţiei de doi ani şi ar vrea s-o menţină aşa mereu. v. rom. noiembrie 1962, 58. Comunismul este acela care transformă omul In scopul producţiei, t iunie 1964, 50. în producţie, bărbatul avea ... rolul principal. H. Daicoviciu, d. 30, cf. m. d. enc., dex. <£> (Ec. pol.) Producţie de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale in care produsele muncii sînt create de către diferiţi producători independenţi, autonomi unii faţă de alţii, specializaţi fiecare dintre ei în obţinerea unui produs oarecare, astfel îneît pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vînzarea-cumpă-rarea de produse pe piaţă. Producţia de mărfuri are un caracter istoric, der, cf. u. D. enc., dex.. Mica producţie de mărfuri — formă de economie bazată pe proprietatea privată şi munca personală a proprietarului mijloacelor de producţie, în care se produce1 pentru vînzare. Mod de producţie v. m o dl (D- Forţă de producţie v. forţă. Relaţii de producţie v. relaţie (II 1). Mijloace de producţie v. mijloc (II 3). Unelte de producţie v. unealtă. E x p r. A li (sau a se afla, a intra etc.) în producţie = a lucra (sau a începe să lucreze) într-un anumit domeniu de activitate; a fi (sau a intra) în cînipul muncii. Dimineaţa era In producţie, seara la şcoală, il octombrie 1960, 45, cf. dex. 3. (învechit) Faptul de a provoca, de a determina, de a declanşa ceva. Acustica cuprinde tot ce este relativ la producţia, propagaţia şi percepţia sunetului. Marin, f. 25/6, cf. Polizu. Mulţi autori pretind că căldura cea mare a vărei este una din cauzele produc-ţiunii lurbărei. Isis (1862), 82/30. 4. Spectacol organizat la sfîrşitul unui an sau al unui ciclu şcolar In institutele de artă teatrală şi 17006 PRODUCŢIRUI — 1576 — PRODUS cinematografică, în şcolile de muzică, de coregrafie etc. Cf. Alexi, w., dl, dm, dex. — Pi.: producţii. — Şi: (astăzi rar) (iroduc(.Kinr s. f. — Din fr. produelion, rus. npo/iyicuHsi. PRODUCŢIRUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A face. Măiemuţul ailtea jucărei şi alllea întorsături au producţiruil (făcut) cit pre toate celelalte le-au adus lutru aşa mirare. Ţichindeal, f. 64/20, cf. syc iv, 142. — Prez. ind.: proilueţiruiesc. — Din germ. produzieren (după produce'). PBODUCŢltiKK s. I. V. producţie. PjROBUF s. n. V. produh. J'ROJILTT s. n. v. produh. PRODUH s. n. 1. (învechit şi popular) Copcă (în gheaţă). Pre alţii li băga in produh. Muşte, let. iii, 18/28. Iarna procluvurile să fie distupate mai ales noaptea, căci vila la ceas holăril se Irezăşte şi se duce la băut. I. Ionescu, ci. 230/5. Ca să se tragă năvodul se fac produje mici de o parle şi de alta pe ţoală distanţa. id. d. 56. Se boteza copiii ...la rin in produh. Marian, na. 3 83. Se duc plnă Ia un ri.u sau piriu din apropiere şi, dacă acesta e îngheţat, fac In el un produ, din care apoi. sc spală leale pe rlnd. id. s. B. i, 332, cf. Dame, t. 126. Se face „copcă“ în gheaţă (produşcă sau produf in Moldova) şi se înţeapă c.u oslia peştele care vine la copcă să respire. Antipa, >■. 96, cf. 174. Iarna se prinde peştele spărglnd gheaţa şi formlnd copcile ... saa produfu-rile. Pamfile, i. c. 71, cf. Şăineanu, d. u., ca.de. Să zvlrlă pe cărbuni nişte caraşi prinşi tn noaptea asta tu produ furi. Sadoveanu, o. viii, -119. încep a tăia oamenii predufuri, ca să nu sc înăduşe peştele dedesubt, id. ib. ix, 401, cf. h xviii 15, Sima, m. 184. Văzînd strigoiul că gheaţa de pe lac îi deslul de yroasă, au tăiat într-însa un produh. Sbiera, p. 312. Se face un produv îngust de-a curmezişul apei (sc laie gheaţa) şi sc Închide cu voloacc. şez. iv, 136, cf. v, 319, i. cr. n, 218, com. din Zagba — Năsăud şi din Straja — Rădăuţi, Iordan, l. m. 196, Paşca, cl., aliî i 1 733, a v 2, 15, 22, vi 4, 26. Iarna tăiem prăduv In gheată c.a să adăpăm vitele, mat. dialect, i, 188, cf. 287. 2. (Regional; în forma preduf) Vrană (la butoi). Gaura ce se află in vasele înfundate de amlndouă părţile şi. prin care se introduce lichidul se numeşte vrană, poarcă scul preduf. Dame, t. 85. Unul puse ochiul, la preduf şi privi In pîntecul balercii. Voiculescu, p. ii, 257. + (în forma produv) Gaură mică făcută lîngă vrana unui butoi, pentru aerisire sau pentru evacuarea gazelor în timpul fermentaţiei vinului. Vinul în vase fierbe ... bătînd bine dopurile şi tăslnd numai produvele slabe. I. Ionescu, p. 253, cf. Pascu, s. 279. 3. (Sud-vcslul Transilv. şi nordul Olt.) Organ genital la vacă sau la iapă. Cf. dp.. v, 315, alr i 1 099/109. 132, 825, 831, cv 1950, nr. 11-12, 39. — PI.: produhuri. — Şi: (învechit şi popular) prodiif (pl. şi produfe, alr i 1 099/825), produv, (invcchit) prodiij (pl. produje), (regional) produ, prodiic (tdro), product (alb i 1 733/402; pl. producte, ib.), produll (ib. 1 733/418; pl. produfte, ib.), produl (ib. 3 733/223), produs (ib. 1 733/5), produti (şez. vii, 3.87, com. din Zagra — Năsăud, alb i 1 733/227, 370, a v 2, 16), prodoc (Paşca, gl.), pnidurj (com. din Deda — Reghin), prăduh (ddrf, Sima, m. 384), prăduv, preduc (tdrg), prediif (Dame, t. 85, Voiculescu, p. ii, 257), piudiili (alu i 1 733/335), podruv (ib. 1 733/194; pi. podruve, ib.), potruinb (Lexic reg. ii, 74), potruv (alr i 3 733/280; pl. şi potruve, ib. 1 733/194), lirădiiî (ib. 1 733/249), burduf (lb, Sima, m. 184) s. n. — Din v. sl. np04,0V)ft. PRODOJ s. n. v. produll. PRODÎIL s. n. v. pr duli. l’RODÎJS s. n. 1. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic, chimic, de creaţie etc.; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acţiuni; p. g e n o r. urmare, consecinţă (concretă); (invcchit) product1 (â). Un produs chimic, un fel de otravă. Maiorescu, l. 157. Aceşti optimişti slnt asemenea unui produs ol societăţii moderne. Giierea, st. cr. u, 347, cf. Babcianu. Nevasta căpitanului era produsul unei alte lumi. D. Zamfirescu, a. 23. Fiecare celulă îşi ia elementele necesare din mediu! Înconjurător şi elimină produsele sale de sccreţiune. Marinescu, p. a. 57. Opera lui ... nu este, In realitate, deeit un produs riguros deductibil din condiţiile istorice, sociale, economice. Galaction, a. 197. Acest cil doilea cunoscător at nostru nu ne priveşte de sus; e produsul altei civilizaţii, al altei societăţi. Sadoveanu, o. vi, 249. Stilul este, Intr-o largă măsură, un. produs, voit, căutat. Iordan, stil. 12, cf. 196. Aşa-numilelc individualităţi omeneşti sint produsele de interferenţă a mai multor influenţe sociale. Vianu, a. p. 21.Aroii/ roman putea fi considerat ca produsul unei iniţiative radicale, id. ib. 325. Concepţia unei Renaşteri, produs al descoperirii antichităţii, a acreditat... ideea că evul mediu n-a fost declt o perioadă de Întuneric şi de barbarie. Oţetea, r. 328. Talentul fiind in esenţă un produs social, el este întotdeauna valorificat social, contemp. 1948, nr. 107, 4/6. Sunetele din cuvin! ... reprezintă sunete create dc viaţa socială, fiind un produs social, ca rezultat al activităţii anterioare a omului, cv 1949, nr. 9, 45. Raţiunea c un produs social. Călinescu, i. 335. Limba, după cum s-a văzut, este un produs al so-cielăţii. Graur, i. 1.. 25. Individul nu este un element, ci un produs aflat la capătul unei evoluţii, contemp. 197:1, nr. 1 274, 9/1. Artistul de geniu este produsul neamului. România Literabă, 1977, nr. 39,5/2.+ (Mat.) Rezultatul înmulţirii unor factori (numere, mărimi scalarc, vectoriale etc.); (învechit) product1 (1). Numărul care iese din mulţiciune se cheamă produs. Andrievici, a. 39/28, cf. Şăineanu, d. u., mdt. Volumul unei prisme oblice oarecare este egal cu produsul dintre aria bazei sale şi înălţime, geom. sp. 81, cf. ltr2. Aria rombului este jumătate din produsul diagonalelor. Geometrie ix, 171. Pentru a ridica un produs la o putere, putem ridica fiecare factor la această putere. Algebra ix, 210. 2. (De obicei urmat ele determinări care arată provenienţa, scopul, felul etc.) Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitate de bunuri materiale obţinute (prin prelucrarea unor materii prime) în procesul dc producţie; (învechit) product1 (3). O mare mămăligă ... şi toate produsele laptelui, sab toate formele, se înşirară cerc Împrejurul ei. Hogaş, dr. i, 58, cf. 113. Protopopescu, din principiu apărător al produselor naţionale. C. Petrescu, a. 452, cf. 313. Produsele laminate. nom. prof. 27. Furnizorii depun dimineaţa produsele lor ... la uşile clienţilor. Sadoveanu, o. ix, 230. Am găsit Însemnai ... acest produs bucureştean. id. ib. 256. Cu atare uriaşă colaborare s-a creat disponibilul mediu de 6 kg produse textile de cap de om. Io-nescu-Muscel, ţes. 18. Produsul muncii condamnatului aparţine de drept statului, cod. pen. h.p.r. 51. Tipizarea şi standardizarea produselor miniere şi petrolifere. leg. ec. pl. 81, cf. 431. Punlnd capăl însuşirii de către capitalişti a produsului muncii neplătite a muncitorului ..., naţionalizarea creează mari resurse pentru dezvoltarea industriei. Studii, i, nr. 3, 5. Volumul produselor alimentare distribuite populaţiei ... a crescut. Scînteia, 1.952, nr. 2 386. Mai tlrziu li arătă şi alte produse ale industriei sale. Călinescu, e. o. i, 181. Reclama produselor farmaceutice ne omoară, id. ib. ii, 180. Industrializa produsele şi le desfăcea pe piaţă cu etichete blazonate. id. s. 13. O meserie care dă asemenea produse merită atenţie, contemp. 1953, nr. 376, 1/4. Tot felul de produse industriale slnt puse la Indemtna ţărănimii muncitoare. Scînteia, 1953, nr. 2 701. Produse vegetale şi animale necesare aprovizionării popu- 17014 PR0DUŞ — 1577 — PROEMINENŢĂ laţiei. ib. nr. 2 752. Moromete nu prevăzuse niciodată latura comercială a produselor pe care i le dădea pămlntul. Preda, m. 69. Produsele alcoolice slnt monopolul statului. id. r. 385. Noţiunea de „fructe“ trebuie deosebită de aceea de „produse“. i>r. drept, 237. Au realizat şi experimentat un nou produs românesc, vîn. pesc. august 1964, 5. Pe şoselele din ţară şi In oraşe există tn prezent peste 500 de slujii pentru desfacerea produselor petroliere. Scînteia, 1966, nr. 6 894. Ministerul Industriei Alimentare ... răspunde de crearea ambalajelor pentru produse perisabile, bl 1967, nr. 7 005, ci. m. D. enc., dex. Produsele chimice româneşti slnt astăzi exportate In peste 100 de ţări ale lumii, rl 1977, nr. 10 254. <> Produs brut = material obţinut (dintr-o exploatare), înainte de sortare sau de prelucrare (finită). Cf. mdt. Părăseau coarnele plugului, ca să se-n-chine cărăuşiei cu produsele brute ale topitoarelor de fier. Blaga, h. 93, cf. dm. Produs finit = produs (2) care, avînd procesul dc fabricaţie încheiat, corespunde Întocmai condiţiilor tehnice stabilite şi este apt pentru folosire. Cf. mdt, der. Produs de schimb — marfă (4). Cf. dl, dm, dex. Produs necesar — parte a produsului (2) creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale care este necesară pentru asigurarea reproducerii forţei de muncă. în socialism, atlt produsul necesar cit şi plusprodusul aparţin oamenilor muncii. der, cf. M. d. enc., dex. Produs pentru sine — (în socialism) forma istorică a produsului necesar. Cf. m. D. enc. Produs pentru societate = (tn socialism) forma istorică a plusprodusului destinat lărgirii producţiei şi ridicării bunăstării materiale şi culturale a societăţii. Cf. ib. Produs global = totalitatea bunurilor materiale create într-o ramură din sfera productivă. Cf. ib. Produs net = parte a produsului global care reprezintă valoarea nou creată; p. ext. venitul naţional. Cf. ib. Produs social total — totalitate a bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupaţi în sfera productivă; suma produsului global din toate ramurile economiei, într-o perioadă dată. Produsul social total, deci şi venitul naţional, In oricare orlncluire, se creează In sfera producţiei materiale. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 15. Ritmul de creştere al produsului social total şi folosirea lui depind de caracterul modului de producţie, der, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (în dicţionarele din trecut) Venit, beneficiu. Cf. Barcianu, Alexi, w. — PL: produse şi (învechit) produsuri (ddrf). — V. produce1. PRODÎJŞ s. n. v. produh. PRODUŞCĂ1 s. f. (Mold.) Copcă (în gheaţă). Iarna, la pescuitul cu năvodul pe sub gheaţă, se fac copci sau produşte cu 2 instrumente de fier. Antipa, p. 62, cf. 485, cade, conv. lit. xliv, 619, i. cr. ii, 218, alr i 1 733/510, 512, 528, 530, 536, 582, 588, 592, 618. <$> (Prin lărgirea sensului) Pe malul celalt iacă un harbuz ... Tata se suie pe el şi face cu cuţitul o produşcă să vadă de-i copt. i. cr. iii, 360. — Pl.: produşte şi produşli (Scriban, d., alr l 1 733/528, 536). - Şi: (regional) ploduşcă s. f. alr i 1 733/530. — Din rus. npoayuiKa „răsuflătoare“. PRODUŞCĂ2 s. f. v. poduşcă2. PRODÎiT s. n. v. product1. l’RODUU s. n. v. produli. PRODUV s. n. v. produh. PROEDRÎE s. f. (Grecism învechit) Rang de prim ordin (într-o ierarhie nobiliară). Pentru folosul obştesc să ¡Urnească felonichii de proedrii (şideri mai tntli) şi evghenii (a. 1821). Gâldi, m. phan. 237. — Pl.: proedrii. — Din ngr. rcposSpEÎa. FR0EGÛME1V s. in. (învechit) Călugăr care a avut funcţia dc egumen; ajutor de egumen. Dani il, ieromonah şi proegumen (a. 1593). ap. . tdrg. Mult greşitul ermonah Maleiii Machedonul, proegumen al Govorii (a. 1644). gcr i, 111/19, cf. Mardarie, l. 218/6. Acest cuvol l-au făcut părintele Varlaam mitropolitul, mănăstirii Siiagovuiui, cu cheltuiala proigu-menului Teodosie (a. 1674). ap. Odobescu, s. r, 456. Fiind aicea faţă un proigumen, călugăr vechi de la acea mănăstire, anume Âgaflon (a. 1752). Uricariul, x, 187, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl.: proegumeni. — Şi: prolţilinieri s. m. — Din ngr. 7tp0îiy0U|i£V0<;. PROEMINĂ vb. I. Intra n z. (Rar) A ieşi în relief, a ieşi în afară, a fi proeminent. Cf. Alexi, w. Era lntr-o zi strălucită de toamnă ... cu ţărmul Bulgariei albastru şi crestat, proeminlnd deasupra Dunării. Galaction, a. 67. <0> F i g. Marele eveniment care proe-minează deasupra vieţii sociale, v. rom. iulie 1954, 9. — Prez. ind. pers. 3: proeminează. — Derivat regresiv de la proeminent, proeminenţa. PROEMINENT, -Ă adj. Care iese mult în relief, care este (cu mult) mai ridicat decît suprafaţa înconjurătoare; (învechit, rar) prodidit. Cf. Negulici. Se mai poate încă cunoaşte după rădăcina nasului, clnd este lată ..., reslrlnsă, apăsată şi proeminentă, fis. 54/8, cf. 53/6, prot.-pop., n.d., Maiorescu, cr. iii, 394. Acea imagine încă vie a războaielor dacice, scoase la bun capăt de gloriosul Traian, o vom vedea poate lntr-o zi ... turnată f/i bronz cu tot proeminentul reliev al Insuflei iţelor sale sculpturi. Odobescu, s. iii, 68, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. E nalt, cu nas proeminent, voce puternică. Teodoreanu, m. ii, 306. Un cal sur, uriaş, cu coastele proeminente ... , căra această căruţă. Sahia, n. 65. Îşi admira dinele, li mlnglia fruntea proeminentă. Sadoveanu, o. xi, 404. Nasn e o parte proeminentă a feţei. Scriban, d. O folog rafie-vizii In tonalitate cafenie spălăcită înfăţişa un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenţi. Călinescu, e. o. i, 14. Era bine făcută, blondă, cu ochi albaştri, cu pieptul proeminent, v. rom. august 1963, 13. Formaţiuni proeminente sau ulcerate ale pielii. abc săn. 79. Partea de jos a pieptului, cu sinii proeminenţi, e acoperită de un fel de tunică. H. Daicoviciu, d. 176, cf. dex. 4- F 1 6- (Despre oameni şi manifestările lor) Care iese din comun prin valoare, calităţi etc. V. remarcabil, excepţional, emili e n t. Cf. Barcianu, Alexi, w. Uniunea Sovietică a invitat la Moscova personalităţile teatrale cele mai proeminente din toată lumea. Sahia, u.r.s.s. 149. Trebuia să supraveghez personal toată punerea In scenă, mai ales acolo unde apăreau personalităţile proeminente. Voiculescu, r. i, 76. El a fost unul dintre cei mai proeminenţi literaţi ai celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, s mai 1960, 119, cf. m. d. enc., dex. □ A creat o operă proeminentă. — PL: proeminenţi, -te. — Din fr. proéminent, germ. proeminent. PROEMINENŢĂ s. f. Faptul de a fi proeminent; (concretizat) ceea ce iese mult în relief, ceea ce este (cu mult) mai ridicat decît suprafaţa înconjurătoare, ieşitură, ridică tură (2); p. ext. înălţime. Cf. L Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n.d., Barcianu, Alexi, ~w. Desluşeau ... proeminenţele Ceahlăului. Galaction, o. a. ii, 267. O proeminentă de pămint. Scriban, d. Ochi holbaţi, bărbii revărsate spre proeminenţa burţilor, vorbe goale, fraze umflate. Sadoveanu, e. 147. Îşi mlnglia acum bărbia cu două uşoare proeminenţe gemene. Camil Petrescu, o. i, 304. în partea anterioară, corpul prezintă o proeminenţă pe care se află o ventuză. Zoologia, 25. Grecii li găsesc pe autohtoni ... folosind o ceramică grosolană, împodobită cu brluri alveolare şi cu proeminenţe. II. Daicoviciu, d. 37, cf. m.d. enc., dex. <ţ> F i g. Nu glumesc, domnule, declară arhitectul cu o severitate ce i se păru lui 17025 PROEM IU — 1578 — PROFAN Gaittany jucată spre a da proeminenţă paradoxului. Călinescu, s. 54. Ftoreştii erau o familie... de o proeminenţă socială, pe vremuri notorie, id. s.c.L. 184. — Pl.: proeminenţe. — Din fr. proemincncc, germ. Proemlnenz. PROIÎMÎU s. n. v. proimion. PROÎN adj. v. proln. PROfiRES subst. (sg.) v. proercsls. PROERESÎ vb. IV v. proerlsi. PROERESÎE s. f. v. proeresis. PROERESIS subst. (sg.) (Grecism invcchit) Bunăvoinţă; intenţie bună; generozitate; voie, plac. Şi boierimea, fieşicarele după a sa proeresis şi putinţă-, au dat şi ci milostenie la sfintul mormlnt (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 176/17. După plăcerea esselen-¡iei noastre ..., la care cu deplin respect am avut proeres a-i aduce a mea profundă consideraţiune. Alecsandri, t. 95, cf. Cihac, ii, 691, ddrf, Alexi, \v., tdrg, I. Brăescu, m. 70, Şăineanu, d. u., cade, dex. •O F, x p r. Din (sau cu) bun proeresis ori dc bun procresui (cuiva) = de bunăvoie, din iniţiativă proprie, nesilit de nimeni. Boierii, din bun proeresis, vor ajuta la. plata de doctor (a. 1805). GAldt, m. phan. 237. Mai adaog la această foaie, de bun proeresul meu, zece suflete de ţigani lingurari. Alecsandri, t. 433, cf. tdrg, Scriban, d. A lăsa la (bun) proereslsul (cuiva) = a da (cuiva) libertatea să procedeze cum doreşte, a lăsa la bunul plac al cuiva. Eu las la bun proeresisul dumitalc (a. 1779). Gâldi, m. phan. 237. Lăslnd pe creştini la proeresisa alu lor (a. 1795). id. ib. — Şi: proeresie (Găldi, m. phan. 237) s. f., progres, prccrls (Cihac, ii, 691, ddrf, I. Brăescu, m. 70), proirisis (Găldi, m.. phan. 237) subst. (sg.). — Din ngr. jtpoaipe T r a n z. Am voit a mă pune dascăl... cu simbria Z[a]i[eri] 250, adecă două sute cincizeci, care să dau dc la episcopie, şi cu altă mulţumire dc la c/ani[nea]»[oastră] ce va fi proeresit dumfneajutoastră] (a. 1823). bul. com. ist. v, 300. — Prez. ind.: proerisesc. — Şi: proeresi vb. IV. — Din ngr. jcpoaipeco) (aor. al lui Jtpoaipoupai). PROJiRISlS subst. (sg.) v. proeresis. PROERISÎT s. n. (învechit, rar) Bunăvoinţă. După proerisitu ce se vede că nu au avut asupră-i însuşi răposatul acela (a. 1793). GAldi, m. phan. 237. — V. proerisi. PROERITICOS adv. (Grecism învechit, rar) Din proprie iniţiativă. încă unora ce-i vedea mai săraci, făcîndu-i-se mila, proeriticos le-au primit numai clte un leu pe săptămină (a. 1799). GAldi, m. phan. 237. — Din ngr. jtpoaipMiKâx;. PROES'l s. m. v. proestos. PROESTOASĂ s. f. (Invcchit) Stareţă; persoană cu rang înalt în ierarhia unei mănăstiri de femei. [Călugării şi călugăriţcl'c care vor să iasă afară din mlnăs-tire, trebuie să fie] însoţiţi cu vreun bătrln sau bâtrlnă proestoasă (a. 1851). tdbg, cf. Găldi, m. phan, 237, Scriban, d. — Pl. : proestoase. — £i: proistoăsă s. f. Scriban, d. — De la proestos. PROESTOS s. m. 1. (învechit şi regional.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia linei mănăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. Pop Dumitru, proestos (a. 1747). Iorga, s. d. xiii, 3. Cinstite şi de neam bun născute arhon proeste, nouo In i/(risto]s iubite fiinţe (a. 1772). id. ib. xii, 86. CTnno-viarhul şi proestosul mănăstirei fiind In loc de tată al chinoviei, să poarte grijă cu dragoste părintească de ceilalţi (a. 1778). Galdi, m. phan. 237. Mănăstirea Doamnei ... acum mai bine de doi ani ... au rămas făr’de proestos şi făr’de buna ocărmwire (a. 1810). Uricariul, vi, 352. Proestosul şi soborul să roagă, li sfătuiesc, Nicicum la ei să nu vie, căci. pe toţi li prăpădesc. Beldiman, e. 74/19. Pentru toate condeile acestor monastiri greceşti au dat şi izvod, iscălit, proestoşii monastirilor (a. 1827). Uricariul, vii, 89. Antecesorii papei n-au fost alle dinlru-ntliu declt proestoşi seau episcopi creştinilor din politia liomei. SĂulescu, hr. i, 115/25, cf. Cihac, n, 691, ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u. Mama era fiica proistosului Constantin Ostreanu, parohul bisericii sf. Teodor. Galaction, o. 7, cf. Stănoiu, c. i. 38, dex. Ştia el că astfel să prea Intlrzie şi trcce Isotarul vremii pentru care ll Indătorise stareţul ca să fie acasă, dară el nădăjduia In ... bunătatea proistosului său. şez. vi, 134. Iar (cutare) proistos, El să-mi fie sănătos. Cu-a lui casă, cit-a: lui masă, Cu preoteasari frumoasă. Păsculescu, l. p. 18. 2. (învechit) Şef al unei bresle, al unei corporaţii etc.; staroste. Cf. Iorga, s. d. xii, 106. Să aibă orln-duitul nacaşi-başa dimpreună cu toţi meşterii zugravi a face intre dlnşii alegere de 3—4 fruntaşi, cari vor fi mai procopsiţi ta şciinţa acestui meşteşug., spre a numi proestii breslei (a. 1786). Găldi, m. phan. 237. Fiecare proestos at rufeturilor (a. 1793). id. ib. Să aleagă rn-fetul pe unul dintre ei mai marc, să le fie proestos (a. 1824). doc. ec. 322. 3. (învechit, rar) Şef al unui serviciu public, al unei instituţii (administrative, politice etc.). Pentru le-nevire, neştiinţă, neascultare ... vor afla loc canonisiri şi pedepse din partea proestosului diregătoriu .... au din gură au In scris, ar (1829), 1872/7. — Pl.: proestoşi. — Şi: profet, prolst6s s. m. — Din ngr. 7rpo£ Absol. Şi muierea lui o plicat cu prlnzu şt o căzut şl l-o vărşat şl s-o dus năpoi In sat iară s-o profăcut dzi prlnz. ib., cf. 154. — Prez. ind.: profăc. — Pro-2 + tace. PROFÂN, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care este străin dc religie, aflat în afara religiei, care aparţine lumii laice, lumesc; p. ext. păgin (2). Istorii şi învăţături, din scriptorii cei profani, mai vlrtos a romanilor celor vechi (a. 1811). bv iii, 30. Să împace istoriile ceale profane cu ale sfintei scripturi. Molnar, i. 91/19. Autori ... profani (păglni). Vîbnav, f. 4575. Nici o speţie de versuri din poezia profană nu se poate compara cu versetele biblice. ITeliade, o. ii, 177. O limbă care, lingă biblie, are atttca cărţi bisericeşti (aceste au fost sculul In pavăza limbii), încă şi profane, traduse destul de bine după vremi, se poate socoti mai mult de jumătate cullivită. fl (1838), 52/38. Şi In istoria profană se povestea pe vremile acelea mult despre eroi şi despre împăraţii arcazi. Vasici, m. i, 87/19. Republica creştină să | scape aceste provinţe de servitutea profană, mag. ist. 17042 PROFANA — 1579 — PROFANATOR i, 78/8 cf. Stamati d. Cu loală depărtarea Restauraţiei de ideile profane, ea [biserica] n-a cutezat să calce In tot voinţa marelui Napoleon, «om, lit. 246’/28. Scriitorii nuoi bisericeşti şi profani au introdus schematismul limbei. Negruzzi, s. i, .258. Oricine a iubit pictura ...ştie abuzul pe care această artă, clnd se. numeşte mai ales profană, l-a făcut de nuditate. Caragiale, o. ni, 112. Coloritul viu şi discordant, umbritul gros şi posomorit al sectatorilor lui Metodiu, nu sc tn-tllnesc in pictura de la Agapia; formele rotunde şi dulci ale şcoalei profane ştiu aici să îmbrace aşa de bine austerele oseminte ale ortodoxiei! Hocaş, dr. i, 39. Am părăsit studiile profane şi am intrat Inlr-un colegiu închinat studiilor religioase. Galaction, o. 60. Cu istoria lui Bruni, punctul de vedere laie şi interesul profan înlocuiesc preocuparea religioasă a cronicarilor medievali. Oţetea, r. 210. Ademenea pe maici cu cunoştinţe profane. Călinescu, s. 738. Ştiinţele profane. Vianu, p. 49. <£> (Substantivat) Ei ll numesc profan, adecă nesfinfit, om lumesc. Ţichindeal, f. 387/7. Şi-am plecat fără de vorbă Şi cu ocliii la pămlnl Parcă cu m-apro-piasem Un profan de-un lucru sflntl Coşbuc, b. 220. Eu voi intra In rai Zburind printre profani. Călinescu, l. L. 124. 2. Adj. Care este Împotriva religiei stabilite, a canoanelor ei; care contrazice, nesocoteşte religia stabilită, canoanele ci, principiile ei morale; p. ext. care nesocoteşte luerurilc considerate sacre. Ci. Ne-cui.ici, Stamati, i>. în dispreţul legii, credinţa lui profană Din paraclis făcut-a capelă luterană. Alec-sandki, t. ir, 164, ci. dex. (Substantivat) Profane, turbarea-fi e semeaţă, Respectă măcar moartea In omul făr’de viaţă. Alecsandri, t. ii, 146. 3. S. m. şi f., adj. (Om) care este neiniţiat într-un domeniu al cunoaşterii, într-o problemă dc viaţă ctc. V. neştiutor, nepriceput, ignorant, a g e a m i n. Să ne uităm acum la unele din prescripţiile dietetice, la popolii antici profani. Barasch, i. 14. Băieţii mai înaintaţi la învăţătură, clnd voiau să-şi zică ceva care să nu fie tnţeles de profani, comunicau Intre dlnşii astfel ... Ghica, s, 50. Tu, om ales, poet de oază nu prea ai timp de pierdut cu noi, profanii. Gane, n. iii, 142. Dar la un poet, profane, Nu căta declt la cap, Căci acolo toată slava Şi podoabele-i încap. Vlahuţă, o. a. i, 180. Simte o plăcere — nebănuită de profani — la învingerea greutăţilor, In căutarea şi descoperirea adevărului, bul. com. ist. i, 100. E mirată, aşa cum se miră profanii, că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. Camil Petrescu, u. n. 78. Continulnd cu acelaşi ton de profesor, care, invitat, dă, calm, lămuriri profanilor, id. r. ii, 90. Ţoale au fost utopii, respinse nu de profani, ci mai cu scamă de oamenii de ştiinţă. C. Petrescu, a. 418. Profanule! Poezia mea se cilcşte cu înflăcărare. Vlasiu, d. 93. Nu putem rezista dorinţii şi plăcerii de a le împărtăşi [învăţămintele] atlt mafiei pescăreşti cit şi profanilor. Sadoveanu, o. ix, 367. Interiorul arhitectului nu produse. de asemenea asupra lui Filip uimirile unui profan. Călinescu, s. 445. Erorile de situare şi cnluziasmele incomode ale profanului slnt excluse la cine a parcurs mulţumitor geografia romanistica'., id. i. 7. Profanii nu înţeleg poezia — spune autorul —, ci nu cunosc sunetele cutiei (ale viorii), dar pentru aceasta nu poate fi învinuită vioara, v. rom. ianuarie 1954, 154. Fără să mai amintim cc spun profanii ..., ne cam bănuim reciproc unele înclinaţii spre exagerare, vîn. pesc. august 1964, 15, cf. dex. — Pl.: profani, -e. — Din lat. profanus, -a, -ura, fr. profane. PROFANĂ vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit, cu dispreţ, cu violenţă (ceva considcrat sfînt); p. gene r. a ştirbi, a vătăma, a nu respecta (cinstea, curăţenia unei fiinţe, a unui lucru venerabil ctc.), a face. (printr-o acţiune nedemnă) să nu mai fie demn de stimă, de respect, a batjocori, a spurca; a plngări (I). Un nume atlt de profanai de impostorii contemporani. Heliade, ap. Ghica, a. 725. Patriotismul lui fu profănit. Săulescu, hr. ii, 298/2, cf. Negulici. începem a ... profana [limba] tn cancelarii. c.n (1848), 183/10. El a profanai amiciţia, a călcat sacrul drept al recunoştinţei. Lăzărescu, s. 60/3. Nu le temi că acel Dumnezeu pe care ll profani te va fulmina? Filimon, o. i, 335, cf. prot.-pop., n. d. Cronicarul Ureehia, ... echo al partidului aristocratic ..., profanează prin satiră ultimele divine momente ale lui Ion Vodă. Hasdeu, i. v. 167. Iertaţi-mi dacă, In minutul clnd plec dintre voi, vă zic un cuvlnt care niciodată n-a profanat urechea voastră! ... am iubit! Bolintineanu, ii. 349, cf. 107. Acei scriitori exploatează atenţia tinerimii şi profanează una din cele mai frumoase aspiraţii ale ei. Maiorescu, cr. i, 315. Poporul tău chiar nu te-a profanat. Odobescu, s. i, 183. De ce mă minţi cu-aceteaşi îndemnuri de temut Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut Surls. Minulescu, vers. 100. A venit marele război. Cuibul de la Dragosloveni a fost prădat şi profanai. Galaction, a. 37. O moschee e profanată şi un imam omorlt. Oţetea, t. v. 184. Felix fugise din odaie. Intr-adevăr tlnărul suferea. Avea impresia că profanase un sanctuar, că batjocorise imaginea Oliliei. Călinescu, e. o. ii, 76, cf. dm, m. o. enc., dex. (F i g.) Acest tiu frumos nu-i profanai de fabrici, nici de guri de canaluri. Sadoveanu, o. xix, 383. O Refl. pas. Am văzul profanlndu-se credinţele, simpatiile, interesele, rom. lit. 671/13. însă trebuie glndire, spre a nu se profana Nici pedeapsa, nici răsplata. Bolliac, o. 172. — Prez. ind.: profanez şi (învechit, rar) profan. — Şi: (învechit, rar) profăni vb. IV. — Din fr. profaner. PROFANARE s. f. Acţiunea de a profana şi rezultatul ei; pîngărire, (învechit) profanaţiune, (învechit, rar) pîngărie, nesimţire. Tu vorbeşti de onoare? ... Ce profanare! Alecsandri, t. 1965. De profanare nu e capabil declt un om fără inimă şi cu spiritul îngust, nn om care niciodată nu se poale uita pe sine. Caragiale, o. iii, 14. Mi s-a părut întotdeauna că este-o crudă profanare Să uiţi că mumă ţi-e femeia. Ma-ciîdonski, o. i, 81. Vanitatea de a te mărturisi nu înseamnă o profanare? Demetrescu, o. 126. Nu pot indura nici măcar glndul unei asemenea profanări. Camil Petrescu, t. ii, 106. Delictul de profanare de mormlnt îl comite acela care, prin orice mijloace, profanează un mormlnt. cod. pen. r.p.r. 387, cf. Căli-nescu, e. o. ii, 69. Aceste creştine procesiuni se termină In profanări păglne. Ralea, s. t. i, 354. Oh, ce tinerel lipsii de candoare! Numai poţi avea, cu voi, nici măcar voluptatea profanării, t februarie 1964, 11, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: profanări. — V. profana. PROFANĂT, -Ă adj. Gare este (sau a fost) tratat fără respectul cuvenit, batjocorit, dezonorat, necinstit; pingărit (2). Orice premiu de răsplată e căzui, e profanat, Clnd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. Bolliac, o. 172. în temple profanate au năvălit barbarii. Pillat, :>. 194. — Pl.: profanaţi, -te. — V. profana. PROFANATOR, -OARE adj., s. m. şi f. (Persoană) care profanează; plngăritor. Cf. prot.-pop., n. d. Profanatori nemernici: spurcaţi cu-a voastră mină A divului IIora(iu poetică flntlnă. Alecsandri, t. rr, 227, cf. ddrf, Barcianu, Alf.xi, w. Simte bucurie pentru căderea profanatorului şi ereticului, care s-a căsătorii in postul cel mare şi a băgat spaima-n vlădici. Iorga, l. i, 93, cf. Şăineanu, d. u. Avea senzaţia mlinci uşoare pe umăr, surprinzlndu-l In această percheziţie profanatoare. C. Petrescu, î. i, 140, cf. Scri-nan, d., dm. Ne-a lăsat citeva inscripţii ... cu formule 17046 PROFANAŢIE — 1580 — PROFESA de afurisenie la adresa profanatorilor de morminte. H. Daicoviciu, d. 19, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: profanatori, -oare. — Profana + suf. -tor. PROFANĂŢIE s. f. v. profanaţlune. PROFANAŢIÎINE s. f. (învechit) Profanare. Cf. I. Golescu, c. Nunţile bogaţilor noştri de astăzi, unde căsătoria este o speculaţie ..., fala marfă ..., cununia o profanaţie. Dacia. lit. 41/10, cf. Aristia, plut., prot.-pop., N. D. Ce profanaţiune a zeilor respect Putut-a să-nfrineze In mina tinerimei? Ollănescu, h. o. 110, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d.u., Scriban, d„ dm, m.d. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: profanaţiuni. — Şi: profanaţie s. f. — Din fr. profauation. PROFASCIST, «Ă adj. Care este favorabil fascismului, care susţine pe fascişti, care este de partea fasciştilor. Oamenii demult se împărţiseră In profas-cişti şi antifascişti. Beniuc, m. c. i, 387. Grupările antisemite şi profasciste protestau împotriva interzicerii dc către guvern a uniformelor şi ameninţau că vor veni aci In parlament in cămăşi albastre şi verzi. Preda, m. 138, cf. DM, M.D ENC., DEX. — Pl.: profascişti, -ste. — Pro-1 -)- fascist. PROFASIN subst. v. profasis. PU6FAS1S subst. (Grecism învechit) Pretext (i). Nicicum a vremilor, a lucrurilor şi a tlmplărilor pro-fasin sau alt chip dc fereală şi de şuvăială să punem. Cantemir, i. i. i, 235, cf. ii, 329. Cine s-ar ispiti, ... cu vreun chip de profasis, ... a strămuta această afie-rosire ce am făcut svintei monăsliri (a. 1756). Uri-cariul, x, 212, cf. Gâldi, m. phan. 237. — Pl:? — Şi: pr6fasin subst. — Din ngr. np6(pa A b s o 1. Oricine munceşte de doisprezece ani în aceeaşi ramură arc dreptul să profeseze. Macedonski, o. rv, 53. Ar-a profesai din motive politice, v. rom. iunie 1954, 80. — Prez. ind.: profesez. — .Şi: (învechit) profesi, profesui vb. IV. — Din fr. professer, lat. med. professare. FHOFESÂBE s. f. Acţiunea de a profesa. 1. Expunere, împărtăşire, susţinere (în public) a unei concepţii, a unei atitudini ctc. Cf. profesa (1). Cf. DM, M.D. ENC., DEX. 2. Exercitare, practicare (2), practică (v. practic 6) a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc. Cf. profesa (2). Cf. Polizu, dm, M.D.ENC., DEX. — PL: profesări. — V. profesa. PBOFÎSĂR s. iii. v. profesor. PROFESĂRI vb. IV. Tranz. f a c t. (Regional) A face să devină profesor (1) (Dolhasca — Fălticeni). şez. i, 88. Oricti s-au necăjit dascălii şi biata babă să-l popească ori să-l profesărească, tot n-au putut face nimic. ib. — Prez. ind.: profesăresc. — V. profosăr. I’ROFESf vb. IV v. profesa. PROFESIE s. f. v. profesiune. PROFESI0\ĂL, -Ă adj. Care ţine de o profesiune (1), relativ la o profesiune; care este legat de o profesiune. Potrivit scopului învăţăturilor a da tincrimei, mai ales acei neînslărite, o creştere profesională, şi a o înzestra cu cunoştinţe pozitive. Asachi, r. 61 /14. Aceste eserciţii ingenioase desvălesc pe rlnd organile locomotive ..., gibăcia minelor şi degetelor, ... totodată ele servează de importantă pregăiire pentru un mare număr de cariere profesionale. Calendar (1862), 55/20. Şi dacă ceea ce albea pe la subţiorile scorojite ale fiecărui hrib nu era tocmai sare nemisluită, apoi era cel puţin cenuşă nescuturată, — lucru care, totuşi, nu împiedeca pe măruntul meu călugăr de a-şi da ifose profesionale. Hogaş, dr. i, 234. Prin distincţie şi seriozitate profesională domina demult laşul. Lovinescu, c. v, 14. Speranţa profesională din vorbele avocatului ll. umplu deodată de Boală profesională = Ijoală determinată de acţiunea unor factori chimici, fizici sau biologici nocivi ori de suprasolicitarea unor aparate, sisteme etc., care intervin in exercitarea anumitor profesiuni (1). Bolile reumatismale, pulmonare şi profesionale. Scînteia, 1960, nr. 4 837. Bolile profesionale se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentului decret, bo (1962), 202. Se desfăşoară ... o acţiune deosebit de susţinută pentru prevenirea bolilor profesionale, abc, săn. 70, cf. dex. Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva datorită profesiunii (1) sale şi pe care nu are dreptul să o divulge. Cine o fi fericita care a inspirai o strofă atlt de frumoasă ... — Secret... profesional, d-ră. Camil Petrescu, t. ii, 13. Iţi păstrezi secretele profesionale. Stancu, r. a. iv, 410, cf. dm, m. D. enc., dex. Şcoală profesională (şi substantivat, L, rar n.) = instituţie de învăţămînt care pregăteşte muncitori calificaţi. Din familie făcea parte şi d-şoara Marioara Rădulescu ..., elevă la şcoala profesională. Rebreanu, r. i, 24. Maică-mea e profesoară la o şcoală profesională. Camil Petrescu, t. iii, 227. Avuseseră nouă copii, din care mai trăiau doi: un băiat mic, tn clasele primare, ...şi o fată de nouăsprezece ani, care făcuse profesionala. Brăescu, o. a. i, 416. Aveam să urmez cursurile şcolii profesionale. id. ib. ii, 116. Dumneaei e fată subţire, cu profesional. alas 16 vi 1935, 8/6. Mai are anul ce vine şi isprăveşte şcoala profesională. Sadoveanu, o. viii, 305. La noi, la fabrică, cîţiva tineri care au terminal de cu-rind profesionala fac greutăţi. Scînteia, 1966, nr. 7 192, cf. dex. Învăţămînt profesional — Învăţămînt pentru pregătirea (şi pentru specializarea) muncitorilor calificaţi. Cf. dm, m. d. enc., dex. Deformaţie profesională v. deformaţie. + (Adverbial) Cu obişnuinţa unui profesionist. Jean zlmbi onctuos, scuturînd profesional colţul mesei cu şervetul. C. Pe- 17017 PROFESIONALISM1 — 1582 — PROFESIUNE trescu, î.i, 5. Doctorul Vasiliad comandă profesional bătrlnului: — Scoateţi-vă şi cămaşa! CXlinescu, e. o. i, 147. Aşa, intr-o zi, un zarzavagiu ... face profesional cu ochiul la domnul Costică, prezent, id. c. o. 67. îmi surise profesional, se înclină şi mă pofti să iau loc. Stancu, r. a. i, 296^ Adela zlmbeşte profesional, adică neutru şi schimbă fraze fără fond. il septembrie 1962, 10, cf. dex. — Pronunţat: -si-o-, — Pl.: profesionali, -c. — Din fr. prolessionnel. PROFESIONALISM1 s. n. (Rar) Profesionism. Raţiunea acestor schimbări constă In înlăturarea tendinţelor de profesionalism din mijlocul ansamblurilor de amatori, contemp. 1948, nr. 105, 10/6, cf. dex. Vorbirea e decolorată, ştearsă, ca lntr-un proces-verbal aşternut In virtutea inerţiei sau a unui profesionalism rece. România Literară, 1977, nr. 35, 10/4. + Conştiinţă profesională. Cf. dex. — Pronunţat: -si-o-. — Din fr. professionnalismc. PROFESIONALISM2 s. n. (Rar) Cuvînt care aparţine unui limbaj, profesional. într-un capitol separai sc analizezaă rolul stilistic al diferitelor straturi lexicale, şi anume: arhaismele (lexicale şi morfologice)..., barbarismele, profesionalismele, elementele de jargon. L. rom. 1959, nr. 2, 102, cf. dex. — Pronunţat: -si-o-. — Pl.: profesionalisme. — Profesional + suf. -ism. PROFESIONALITATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi un bun profesionist. Cu o profesionalitate versată..., ea Incarnează..., prin Madcleine, o realitate ontologică. t februarie 1969, 54. — Pronunţat: -si-o-. — Profesioiial + suf. -itate. PROFESIONALIZA vb. I. Rci 1. şitranz. (Rar) A căpăta sau a face să capete un caracter profesional; a deveni sau a face să devină o profesiune (1). Condiţia poeţilor din antichitate se profesionalizează şi se laicizează. Vianu, r. 20. Viaţa noastră profesionalizată implacabil de un mecanism zilnic. Ralea, s. t. iii, 303, cf. DEX. — Pronunţat: -si-o-. —Prez. ind.: profesionalizez. — Profesional + suf. -iza. PROFESIONALIZARE s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) profesionaliza. Procesul profesionalizării poeţilor ... a fost limpede recunoscut. Vianu, p. 18. Dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane nu contrazice In nici un fel profesionalizarea, dimpotrivă, o presupune, cf 1962, nr. 1, 19. Profesionalizarea timpurie a tinerilor poeţi şi scriitori poate fi iluzia acelora care nesocotesc greutăţile artei scrisului, v. rom. iuiie 1962, 163, cf. L. rom. 1962, nr. 4, 49. Institutul nu s-a reprofilat şi cred că nu se va reprofila, In ce priveşte profesionalizarea actoricească, i: ianuarie 1971, 12, cf. dex. Profesionalizarea modului de a vedea literatura. România Literară, 1977, nr. 27, 5/1.. — Pronunţat: -si-o-, — Pl.: profesionalizări. — V. profesionaliza. PROFESIOft’ALMÎNTE adv. (Rar) Din punct de vedere profesional. Profesionalmenle e indiferent. Argiiezi, s. xi, 36. — Pronunţat: -si-o-, — Profesional -f suf. -mente. PROFESIONISM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesionist; însuşire, calitate a unui profesionist; p. e x ţ. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune (1); (rar) profesionalism1. Cf. sfc i, 126, l. rom. 1960, nr. 1, 58. Se vorbea In urmă cu clţiva ani despre necesitatea competenţei şi profesionismului In critică, m 1961, nr. 1, 29. O trăsătură morală nouă şi pozitivă este respectul crescut pentru profesionism In sensul cel mai bun al cuvlntului. Scînteia, 1965, nr. 6 671, cf. dex. — Pronunţat: -si-o-, — Profesionist] -f suf. -ism. PROFESIONIST,-Ă s. in. şi f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare, persoană de profesie, v. profesiune (1). Neguţătorii şi profesionistele plătesc din meşteşugul lor ... sau răscumpără acest lucru cu preţul aşezai, fund. 41/12. Fieştecare om care face cit de mic daraveră cu altul: fie acela boieri ori profesionist (adecă om de meşteşug) sau şi măcelar ... Nichifor, p. VIII/14. Să adaoge şi doblnda la capital, apoi asifeliu ea dă ocazie la toi minutul la cea mai mare parte din popor, precum la foncţionari, profesionişti, lucrători cu ziua. Calendar (1854), 56/25, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Profesionist al teatrului, actor şi director de trupă, el a lucrai In grabă. Lovinescu, s. i, 98. Profesioniştii, clnd slnt inteligenţi, slnt mai bine aşezaţi ca noi ceilalţi ca să judece posibilitatea sufletească din acest roman. Galaction, a. 140. Lăsăm criticilor şi profesioniştilor sarcina analizei şi a detaliului, id. ib. 226. [Profesorul] pare foarte preţuit ca profesionist şi ca savant. Camil petrescu, t. iii, 19. Croitorul e un profesionist indiferent. Teo-doreanu, m. ii, 164. Soldatul de odinioară era un profesionist. Sadoveanu, o. ix, 516, cf. c.od. pen. r.p.r. 553. Organizează invăţămînlul tehnic ... pentru formarea cadrelor de profesionişti necesari realizării lucrărilor dc construcţii, leg. ec. pl. 93. Simţea, ca profesionist, apropierea unei crizc. Călinescu, b. i. 125. Printre ei se aflau şi clţiva profesionişti cu îndelungă experienţă. Stancu, r. a. iv, 331. .Aş putea adăuga pe seriilori şi pe crilicii literari ... care sint, din. punct de vedere practic, lot un fel de profesionişti In materie de limbă literară. L. rom. 1959, nr. 4, 5. Să sc acorde de către profesionişti uii mai atent şi mai eficient sprijin artiştilor amatori, t septembrie 1962, 63. Insista îndeajuns asupra rolului important pe care ll are ... paznicul de vlnătoare, pădurarul şi orice om de teren care activează ca profesionist, vîn. pesc. februarie 1964, 1, cf. Scînteia, 1965, nr. 6 671, m. d. enc., dex. <0> (Adjectival) N-avem încă critici profesionişti, meseriaşi in sensul superior al cuvlntului. Gherla, st. cr. iii, 146. + (Adjectival) Care este făcut de către persoane de profesie, care activează cu persoane de profesie. Am In vedere ... nu numai critica muzicală profesionistă, m 1961, nr. 1, 27. Pe urmă, există, reale, 19 teatre profesioniste de păpuşi. T septembrie 1962, 49, cf. m. d. enc., dex. + S p e c. (Adesea cu determinări care precizează sensul) Persoană care practică moravurile uşoare. S-au tnttlnit doi profesionişti ai libidinei şi ai adulterului. Galaction, o. a. i, 73. D-ta ştiai că ztmbetul ei este zlmbetul unei profesioniste a zîmbetului. Camil Petrescu, t. ii, 326. Sentimentală şi proastă ca orice profesionistă, clnd se. prinde In cursă. G. M. Zamfirescu, sp. m. n. i, 18. — Pronunţat: -si-o-, — Pl.: profesionişti, -ste. — Din lat. med. professionista, it. professionista, germ. Professionist. PROFESIÎJNE s. f. 1. Activitate cu caracter permanent pe care o desfăşoară cineva in baza unei calificări, îndeletnicire; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice de un anumit gen şi de un anumit grad care definesc pregătirea cuiva pentru exercitarea unei ocupaţii; meserie (2), ocupaţie (II). Fiecare la profesia sa şi la starea ce are. Golescu, e. 339/11. Adevăratul mijloc de-a depărta războiul şi d-a avea o pace îndelungată este d-a cultiva meşteşugul armelor, d-a cinsti pe oamenii cei desăvlr-şiţi Intr-aeeste profesii. Pleşoianu, t. iii, 58/17. Diplomatică moaşă din Viena se ragomandariseşte cinstitului public desăvlrşit tn profesia sa. cr (1830), 882/43. Să se simţă fericit, mlndru de profesia sa. gtn (1836), 962/4. Slujesc in felul şi profesiia lor pă 17080 PROFESIUNE — .1583 — PROFESOR rlnd, şi clnd mai mulţi şi clnd mai puţini, după trebuinţă (a. 1838). doc. ec. 711, ci. Valian, v. In privirea Impoporlrei se caută stările, limba, religia, cultura, profesia şi industria. Fabian-Bob, 46/19. Plnă acum întrebuinţa profesia moşilului fără să aivă cea mai mică cunoştinţă şi ele multe ori din a lor neştiinţă aducea cele mai multe primejdii. Buletin, g. (18 40), 1802/27, cf. geogr. n. 48/20. Hotărî să întocmească un curs public unde să poată a se forma cei ce vor să îmbrăţişeze profesia de îngrijitori de bolnavi. Kretzulescu, m. 2/8. Istoria ajunge obiectul cel mai însemnat pentru cetăţeni, fiindcă fiecare stare, fiecare profesie află in ea învăţături din care poate trage folos In sfera traiului său. ist. m. 1/12. Pricinile seau cauzele boalelor şi a patimilor sini: 1) aerul, 2) apa... 14) profesia (meseria). Cornea, e. i, 185/30. El le arătă că poale să-i întreacă In aria lor, fără a le îmbrăţişa profesia, cn (1848), 431/67, cf. Negulici,. Stamati, d., Iarcu, d. s. ii, 440/2. Nici nume, nici profesie de cărturar nu avem. Russo, . s. 79. în profesia mea de hirurg, am făcut şi am văzut grele şi dureroase operaţii. Negruzzi, s. i, 295. Supuindit-se la această plată ... toţi In genere ce ar exersa in Principat una sau alta din aceste profesii, fără eesţepţie de condiţie sau dc naţionalitate. Dîmboviţa (1858), 72/2. Slujba sa niciodată nu şi-a socotit-o drept profesie, ci o chemare, o misiune, p (1865), 10, cf. 121. Clnd veni la mine, zise: „Ce profesie ai — negustor?“ Bolintineanu, o. 274. Vor fi chemaţi in societate să exercite cea mai nobilă şi cea mai umanitară profesiune. Caragiale, o. ii, 122. Un birou de avocatură, deschis In asociaţie cu alţi trei colegi de profesie şi de speranţe. Vlahuţă, o. a. i, 225. Spun că bietul Pipăruş A fost egumen pe la schilui'i Şi-a fost de viţă Angheluş, De profesiune cărăuş. Coşbuc, p. ii, 251. îi preamări apoi profesiunea de notar comunal, neuitlnd a se da drept pildă pe sine însuşi. Rebreanu, i. 376. Aşa înţelegi tu pe filozoful Teobald, de profesie sculptor? Galaction, a. 246. însă profesia de serv ll obligase să-şi aleagă unul dintre limitatele nume. C. Petrescu, r. dr. 98. Femeile sînl libere să-şi aleagă azi orice profesie. Sai-iia, u.r.s.s. 110. Trebuie să încheiem procesul-verbal. Numele, domicilul, vlrsla, profesiunea. Sebastian, t. 240. Spunea că arta e o pierdere de vreme, că nu era o profesiune serioasă. Vlasiu, d. 173. Aveau soţii, copii, profesii, griji. Teodokeanu, m. u. 23. Din această îndeletnicire mi-am făcut o profesie. Sadoveanu, o. xii, 9. Din lectura gazelelor, dacă nu din practica profesiunii de jurnalist, li rămăsese lui Filimon o anumită exuberanţă polemică. Vianu, a. p. 57. Astfel de operaţiuni nu sl.nl de esenţa profesiunii de avocat. cod. pen. r.p.r. 607. Pentru profesiile din familia artelor ... socialismul este de-o generozitate nemaicunoscută. Arghezi, b. 157. Văzu un arhitect..., un concurent în profesiune. Călinescu, b. i. 119. Ceilalţi se rătăcesc prin profesiuni care nu li se potrivesc, id. c. o. 23. în primele zile el trebuie să înveţe meşteşugul care va forma profesia sa. Ralea, s. t. ii, 12. în condiţiile dictaturii proletariatului profesiunea de bibliotecar este ridicată la o mare înălţime, contemp. 1953, nr. 333, 2/5. Profesia de cercetător e în primul rlnd una de răbdare..., de calm. Baranga, i. 153. Eu mă simt in stare să fac ca profesia de psihiatru şi psihiatria românească să clştige neapărat nişte descoperiri şi procedee noi de tratament. Preda, r. 37. Debutul meu In profesiune ar fi putut fi sursa tuturor îndoielilor şi neliniştilor, id. ib. 129. Printre factorii externi, unul dinlre cei mai importanţi esle profesiunea care obligă să se stea mult In picioare, abc săn. 381. Un actor care glndeşle independent şi este slăpln pe subtilităţile profesiei se pasionează pentru infrlngerea unor ... nepotriviri, t mai 1964, 98. înainte, a fi ţăran era o stare, o predestinare, nu o profesie, ib. iunie 1964, 49. Benei [se numără] printre puţinii scriitori care înţeleseseră să existe din profesia pasiunii lor. v. rom. dccembrie 1964, 161. Talentul nu e o profesiune. ib. iunie 1965, 25. <£> L o c. a d j. De profesio = (după substantivul determinat), profesionist. Am şezut plnă la 1824, locuind In casa lui Ion Denc, văp-sitor de profesie. Lăcusteanu, a. 35. Mişcarea artistică de amatori ... descoperă şi cultivă, In proporţii de mase, talente, Improspăilnd mereu rlndurile artiştilor de profesie, t august 1964, 100. Era mai uşor de identificat, ca lip social, dacă oficia cu mai multă solcmnitale şi credinţă ritualul seducătorului tenebros de profesie, ib. decembrie 1964, 48. 2. (în sintagma) Profesiune de credinţă — (adesea prin lărgirea sensului) declaraţie publică pe care o face cineva despre principiile sau convingerile sale. Este timpul, după cum m-am informat alaltăieri, a vă face profesia de credinţă. Heliade, ap. Ghica, a. 792. Pe alunei, ca şi-n ziua de astăzi, erau la modă proclamaţiile şi profesiunile de credinţă. Filimon, o. i, 287. în acest banchet vom cere cuvlntul, vom expune profesiunea noastră de credinţă şi slnt convins că vom clştiga multe voturi. Alecsandri, t. 1 653. N-aş putea să te cinstesc măi mult declt făcîndu-ţi completa mea profesiune de credinţă. Galaction, o. a. ii, 340. Nu-ţi aduci aminte de vechile noastre profesii de credinţă? Sadoveanu, o. ii, 662. Uneori vorbitorii devin lirici, fac profesii de credinţă cu ochii calzi. id. ib. vi, 211. Se simţea obligat la profesii de credinţă politice. Călinescu, s. 41. Cîleodată un nume nou constituie o adevărată profesiune de credinţă. Graur, n. p. 98. <> (Glumeţ) Logofătul posedă zece moşii care însumează peste lot 121 500 pogoane. în aceasta se rezumă profesia sa de credinţă? Concordia, 1611/30. — Pronunţat: -si-u-, — Pl.: profesiuni. — Şi: profesie s. f. — Din fr. prolcssion. PROFESOR, -OÂRĂ subst, 1. S. m. şi f. Persoană cu o pregătire specială intr-lin anumit domeniu de activitate care predă o materie de învăţămînt (la clasele mai mari ori într-o instituţie de învăţămînt superior), pregăteşte pe cineva în alara şcolii într-un domeniu al cunoaşterii etc. Juplnul Berbec, profesorul său. Calendariu (1794), 27/6. Profesorii şi Inve-ţetorii aşa feliu de cărţi cetind pruncilor In şcoală. Iorgovici, o. 6/3. Acum e doctor şi profesor dofloriei de ochi, bărbat din cei mai vrednici români. Maior, i. b. 113/16. Profesor al clericilor. N. Popovici, o. 33/25. în suta cea trecută Volf, luminătorul Ghermaniei, profesor In Haale, dobindi aspră poruncă ...să nu se afle ...de iaste voaie se mai poarte capul între umeri. Ţichindeal, f. 477/5. înalt învăţului d. Dimitrie Constantin, profesor. Diaconovici-Loga, gr. rom. 209/18. Slnt rinduiale plăcute, Să vezi profesori cinstiţii Oameni buni şi procopsiţil Montan, s. 16/17. Vestitul Blondei, profesorul arhitectonici la Paris. Leon Asachi, b. 12/29. Şi dupre-cum socoteaşte domnul Miler, sfiatnicul coleghiilor, au luat izvod şi de la Baer, •profesorul Petruburgului. Cantemir, s. m. 1/19, cf. drlu. De la un timp încoa, stările avute şi-au crescut copiii prin profesori străini. Heliade, o. ii, 43. Mi-au îngăduit lucrurile meale cele şcolaslice a alcătui cărticica aceasta, scoţînd, din toată mediţina..., mai vlrtos a nemuritorilor mei profesori, reguli, dietet. XI/7. Dumnealui baronul ... are să facă . o călătorie pe la munţii Ural, însoţii de profesorii ... Poza din Berlin şi de dumnealui Menşenin. ar (1829), 19/15. Pentru lucruri ştiinţifice lasă să îngrijească sisternalici şi profesori, fl (1838), 21/13. Profesorul Simpsom din Edinburg au aflai un nou mijloc de adormire precum esle şi eterul sulfurit. cr (1848), ll2/30, cf. Bariţiu, p. a. ii, 707. Deci cu a sa zeslrişoară profesori buni ea luînd, S-a tras la o moşioară, precum pusese In glnd. Pann, p. v. i, 174/4, cf. Russo, s. 35. A doua zi profesorul veni,... scoase din sin o broşură cartonată. Negruzzi, s. i, 7. Ăsta poale fi profesor, şi-ăstălall un advocat. Bolliac, o. 170. Iar cucoane? V-am spus la tofi aice, de clnd mă aflu ca profesor în sat, să nu-mi mai ziceţi cucoane. Alecsandri, t. i, 248. Profesorii părăsesc clasele ca să dezbată chestii ministeriale. Bolintineanu, o. 425. Un german, anume Weber, îi explică regulile limbei latine; alţi profesori îl învăţară italie- Î70S1 PROFESOR — 1584 — PROFESORAT neştc. Odobescu, s. i, 260. Profesorul sc uilă la mine aiurii fără să Injeleagă. Caragiale, o. ii, 32. Voia să sc facă profesor de gimnaziu. Slavici, n. i, 183. Aş da concerte, aş da lecţii, m-aş face profesoară, aş munci să-mi fac o carieră. “Vlahu-jă, o. a. ii, 61. Dan era profesor de filozofic şi dc limba română la clasele superioare, id. ib. m, 10. La acesl nivel intelectual stau cea mai marc parte a profesorilor dc pe la şcolile secundare. Ionescu-Rion, s. 103, cf. ddrf, Alexi, w. Apoi veni conferinţa unui profesor de literatură. Rebreanu, i. 141. Cică învaţă în şcoală să se facă pro fes. alas 21 iv 1929, 5/1. Profesorul, înduioşat, zimbi uşor. Bassarabescu, v. 3. Ciţiva intelectuali din Arad — profesori şi profesoare — au proiectat, din diverse puncte de vedere, lumina crilicii şi a analizei asupra construcţiilor melc literare. Galaction, a. 72. Slnt făcuţi unul pentru altul — spuse nevinovat profesorul, şterglndu-şi fruntea cu batista plină de scrum. C. Petrescu, î. i, 19. Mai sini încă dascăli carc nu pricep că trebuiesc modificate raporturile dintre profesori şi elevi. Brăescu, o. a. ii, 381. Era un eveniment rar: profesorul se întoarce din război schilod — şi defilează prin oraş cu familia. Sahia, n. 54, cf. nom. prof. 72. Am hotărlt să facem un tablou dc suvenire cu pozele profesorilor şi ale noastre. Vlasiu. a. p. 354. Profesorii ne înfăţişau antichitatea războinică ca pe ceva vrednic de mirare. Sadoveanu, o. ix, 515. Ai profesori fără studenţi. Arghezi, b. 18. în liceu, înspăimlntam pe profesoare prin lux. Călinescu, e. o. i, 278. Profesorul nu satiriza, cam e obiceiul utopiştilor, ci mai ales construia, visa, mă rog, o lară a viitorului, id. c. o. 62. Profesorul ... ii ocupa pentru acasă cu diverse lucrări, printre care superlativ anevoioase erau hărţile de desenai. Blaga, h. 85. Iar azi, duminecă, abia aţipiseră şi ei după amiază, clnd tocmai îi chemă profesorul. Camil Petrescu, o. i, 145. In procesai muncii ştiinţifice profesorul transmite llnăt-rului cercetător ideile sale, experienţa sa bogată. contemp. 1953, nr. 343, 1/3. Profesorul e acum cu ochii pe masa din mijloc. Demetrius, a. 32. Matei poale oriclnd să devină profesor universitar. H. Lovinescu, c. s. 37. Am ajuns profesoară şi intuiţiile mele s-au verificat. Preda, r. 338. Problema eficienţei predării cu profesori specialişti la clasele l-iv preocupă astăzi numeroase cadre diduclicc. ai 1961, nr. 637,3/1. Mi-aş căuta o ocupaţie, mi-aş scoate diploma din sertar şi m-aş face profesoară, t februarie 1962, 48. Are întocmit un tabel ca numele profesorilor, completat cu notaţii amănunţite asupra virstei, sănătăţii. v. rom. octombrie 1964, 88. Talăl său, profesor, scotea o gazetă demociată. ib. ianuarie 1965, 153. Oraş... însemnează azi blocuri, şcoli cu sute de profesori, stadioane, lumină de neon. contemp. 1966, nr. 1 019 1/1. Ce să ştiu, domnule profesor? Graiul, i, 219. Vremea învaţă pe acei cari n-au profesori. Românul Glumeţ, 112. <0> F i g. Priviţi teatru o şcoala de moral şi veţi găsi pe actori mlndri de a fi profesorii norodului, gtn (1836), 961/28. + (Impropriu) învăţător. Cf. Polizu. Am să iau nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni ...la profesorul Nicolae Nanu, de la şcoala lui Baloş. Creangă, a. 18, cf. Pamfile. j. i, 132, alr i 1 508, 1 509. 2. S. f. (Plin Mold. şi prin Olt.) Soţie de profesor (1). Cf. alr sn iv h 912. — Accentuat şi: profesor. — P).: profesori, -oare. — Şi: (regional) profes, profesăr (alr i 1 508/388) s. m., profccsâr, -oară (ib. 443/900, 1 508/900, 1 509/900) s. m. si f., profisăr (Graiul, i, 342) s. m., profis6r, -oară (alr i 1 508/387, 590, 1 509/387, 536, 700), profisur, -oară (Graiul, i, 229) s. în. şi f., prăffesur (Pamfile, j. i, 132) s. m., prăilsor, -oară (id. ib.), prcîesor, -oară (alr i 1 508/720), prefeţor, -oără (ib. 1 508/355), (prin inetateză) pofres6r, -oară (ib. 1 508/594) s. m. şi f, - Din lat. professor, fr. proiesseur, germ. Prolcssor. PROFESORAL, -Ă adj. 1. (învechit, rar) Care este al Învăţătorului, care ţine de învăţător, specific Învăţătorilor. în zadar un învăţător pe sa catedră profesorală ar cugeta să arunce sămlnţa învăţăturilor sale In inimile şcolarilor săi. cu (1834), 2822/17. 2. Care este al profesorului (1), care ţine de profesor, specific profesorilor; privitor la funcţia de prolcsor; (Învechit) profesorcsc. Cf. Polizu, prot.-pop., n.d., Barcianu, ddrf, Alexi, \v., Şăineanu, d. u. Ce va să zică habitudinea şi disciplina profesorală! Galaction, o. a. i, 42. Se înclină cu distincţie profesorală. Camil Petrescu, t. ui, 48. Profesorul şi-a restabilit prestigiul Intr-o secundă şi regăsindu-şi echilibrul profesoral şi-a luat iarăşi acel aer de cancelar nelul-bural. Vlasiu, d. 108. Mic de stat, cu vorbă expozitivă şi gest profesoral, rcducea totul la cultură. Teodo-reanu, m. u. 29, cf. Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. -O1 (Adverbial) Se ridică dirz, solemn, profesoral. Galaction, o. a. i, 86. + Carc este alcătuit din profesori (1). Mă socotesc dator de a mărturisi... bunătatea cu care s-a primii cea dinlii ediţie a acestei cărţi..., împreună cu cinstea ce mi-a făcui consiliul profesoral de a o socoti folositoare pentru deprinderea tincrimei. Makcoyici, c. 5/11. Reglementul ... să sc păzească cu cea mai mare sfinţenie ... in privirea drilurilor şi a îndatoririlor corpului profesoral. Asachi, i. 19/32, cf. Valian, v. Universul va fi o adevărată şcoală, dacă este dus ele unii din cei mai demni de a lor misiune In corpul profesoral, cr (1848), 251/22, cf. Stamati, d. Mijloacele prin carc ea [universitatea] operează aceste slnt nu numai corpul profesoral şi acel al elevilor. Calendar (1861), 139/17. Voi aducc cazul In faţa conferinţei profesorale. Sebastian, t. 285. + (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă, denotă, trădează pedanterie, preţiozitate, gravitate, solemnitate. Priviţi, domnilor, zice Tomaidi cu un ton profesoral. Bkătescu-Voineşti, p. 265. A ascultat amuzată, strigindu-l cu glas îngroşat, profesoral. H. Lovinescu, t. 5. Le place să ridă de mersul lui grav, profesoral, ii. octombrie 1962, 12. — Pl.: profesorali, -e. — Din fr. professoral. PROFESORAŞ s. ni. (Depreciativ) Diminutiv al lui profesor (I). Cf. ddrf, Pascu, s. 347, Iordan, stil. 1.83, Schi han, d. Profesoraşul cu ochelari părăsi biroul. Vinea, i, 341, cf. ijm, dex. — Pl.: profesoraşi. — Profesor -f suf. -aş. PROFESORAT s. n. Meseria, funcţia sau cariera de profesor (I); timp cît cineva exercită această meserie, are această funcţie; (rar) profesorie, (învechit şi regional) profesură. Cf. drlu, 1. Golescu, c. Epi-Iropia face obşteşte şi la toii cunoscut că la Academia ce are a să înfiinţa tn Iaşi slnt încă vacante următoarele posturi de profesoral ... cr (1832.), 371/29. Vornici;/ bisericesc de pe atuncea a chemat la profesorat doi nobili juni români, rom. lit. 2572/23, cf. Polizu. Foncţionarii noi numiţi ...să fie supuşi la un examen prealabil, precum se face acesta pentru foncţionarii ce aspiră la profesorat. Dîmboviţa (1859), 1621/63, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu. Mai tlrziu, părăsi profesoralul şi intră In magistratură. Bolinti-neanu, o. 416, cf. ddrf, Alexi, w. Abia împlinise un an de profesorat şi visul i sc împlini. Iorga, l. ii, 198. Dacă nu ar fi fosl profesoratul, căruia Stăn-cescu ... li jertfea cea mai mare parle a timpului său, el ar fi putut da întreaga dovadă a calităţilor sale de artist, arh. olt. i, 339, cf. Şăineanu, d. u., cade. A umblat, timp ele 30 de ani de profesorat, prin diferite oraşe ale ţării. Galaction, a. 354. Glndindu-mă numai, simt că aş renunţa la cariera profesoratului. Teo-doreanu, m. ii, 52.1, cf. Scriban, d. Grea meserie şi profesoralul ăsta. Căi.inescu, c. o. 34, cf. dm, m. d. enc., dex. — Din fr. proîessorat. 17084 PROFESOREASĂ — 1585 — PROFETIC PROFESOREÂSĂ s. f. (învechit) Profesoară, v. profesor (1). Soţia mea şi o amică a ei, profeso-reasă la o şcoală din Budapesta. F (1877), 542. — PI.: profesorese. — Profesor + suf. -casă. PROFESORIiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Profesoral. Cf. drlu. Plnă a nu se aşăza acest bărbat [G. Lazăr] pe catedra profesorească, duhurile româneşti era tntr-o amorţire şi degeneraţie. cr (1830), 3362/22. — Pl.: profesoreşti. — Profesor + suf. -esc. PROFESORlCĂ s. f. (Rar) Profesoriţă (1). Cf. bul. fil. vii, 74, scl 1973, 47. — Profesoară + suf. -ică. PROFESORÎE s. f. (Rar) Profesorat. Cf. Polizu, Scriban, d., sfc iii, 173. — Profesor + suf. -ie. PROFESORIME s. f. Totalitatea profesorilor (1); mulţime de profesori. Cf. cade, dl, sfc i, 68, dm, dex. — Profesor -f suf. -ime. PROFESORlŢĂ s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui profesoară, v. profesor (1); (rar) profeso-rică. Cf. ddrf, Iordan, l. r. a. 186. 2. (învechit, rar) Profesoară, v. profesor (1). Profesoriţele de pansioane capătă instrucţia cuviincioasă pentru starea lor. cr (1830), 1102/39. 3. (Prin Bucov.; impropriu) învăţătoare, Cf. alr i 1 509/381, 388. 4. (Regional) Soţ.ie de profesor (1) sau de învăţător (Covasna). alr ii 3 737/192. — Pl.: profesoriţe. — Profesoară + suf. -iţă. PROFESUÎ vb. IV v. profesa. PROFESURĂ s. f. (învechit şi regional) Profesorat. Cf. I. Golescu, c. îşi mai aleg şi alte cariere mai sigure, precum tehnica, medicina..., profesura. Bariţiu, p. a. iii, 61. Ne vom restrlnge numai de a cere mai multă garanţie de la aspiranţii la profesură. Maiorescu, d. i, 407. Profesură pentru tine.1 dar nu ştie lumea toată că prin crtşme afundat, Tu eşti vecinie nici de-o treabă? I. Negruzzi, s. i, 152, cf. iii, 107, ddrf. îmi apăram convingerile pentru deeiziunea mea de a fi Îmbrăţişat profesura. Sbiera, f. s. 232, cf. 300, Scriban, d„ Graur, e. 73. + (Regional) Studii făcute de cineva pentru a deveni profesor (1). încet, încet isprăvi şi copilul al doilea drepturile, al treilea medicina şi al patrulea profesura. Reteganul, ap. cade. — Din germ. Professur. PROFET1 s. m. I. Predicator religios considerat ca trimis al divinităţii pe pămint şi înzestrat cu darul de a prezice viitorul; proroc (1). Cf. I. Golescu, c. Meca e patria lui Maomet, profetul lor. Genile, princip. 71/5. Coboare-se preste tine şi preste strănepoţii tăi benedicţia profetului, cr (1846), lll2/2, cf. Negulici. Spre a îmbărbăta spiritele spăimlnlate ale ostaşilor de pe margine, le trămise steagul cel slnt ce se zicea a fi fost al profetului Mahomel. Bălcescu, m. v. 77. Unele secle au şi profeţi şi profeţesc. Bariţiu, p. a. i, 446, cf. Stamati, d. Toţi credincioşii profilului Moamet. Pann, h. 20/1, cf. Polizu, prot.-pop., n. d. Tăcut, Se-nalţă de jos profetul Intre-ai săi neîntrecut. Mace-donski, o. i, 100. Se lumina la faţă ca un profet, fraza se deschidea, se lărgea, lntr-o bogăţie de cuvinte, sonore, puternice, emoţionante. Vlahuţă, o. a. iii, 11. Ca un profet expuse el acelor popi fanatici şi mărginiţi cu-vtntul. Ionescu-Rion, s. 284, cf. ddrf. Herodot ne spune că satrii, un popor din Tracia, au la dlnşii un oracol... unde un neam dintr-lnşii, besii, slnt profeţii templului. Xenopol, i. r. i, 69. Se-ntoarce şi vorbeşte solemn ca un profet. Coşbuc, p. ii, 192, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Un Diavol ce pretinde-a fl profet M-a luat cu vorba-ncet..., încet. Minulescu, vers. 335. Şi ţl-ai aflat stăplnul şi oblrşia-n sftrşit? Profeţii dintr-o carte, citiţi, te-au lămurit? Arghezi, vers. 390. în nouri ca profeţii să nu stai niciodată. Călinescu, l. l. 12. O frumuseţe de măgar, cenuşiu ca un şobolan, un adevărat măgar de profet. Vinea, l. i, 384. Nu se temea de trăsnetele cerului, fiindcă lua In deşert numele unui profet care nu era al lai. v. rom. ianuarie 1965, 21. Nimeni nu e profet In ţara lui, se spune despre cineva care are puţină influenţă, care găseşte puţină crezare sau Înţelegere tn mijlocul celor din jur. Apoi zice şi proverbul: nimeni nu este profet In ţara Iul. Bolintineanu, o. 278. (Cu parafrazarea proverbului) S-a tnttmplat măcar o dală să fie cineva profet tn ţara lui ? C. Petrescu, c.v. 245. + Epitet dat de musulmani lui Mahomed; proroc (1). Atunci el pricepe visul Că-i trimis de la profet. Eminescu, o. i, 144, Cf. ŞĂINEANU, D. U., DM, DEX. 2. Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente in viitor; proroc (2). Mureşan ... Bogat In sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet. Eminescu, o. i, 170. Ca toţi marii artişti, Eminescu a fost profet prin arta lui. Gherea, st. cr. iii, 173. Artistul ... este profetul şi mijlocitorul nostru la altarul sacrelor idealuri. Galaction, a. 73. Un adevărat artist e un tribun şi un profet, id. ib. 203. Stilul biblic este o unealtă In mlinile omului reprezentativ al generaţiei sale, apostol şi profet al neamului său. Vianu, a. p. 39. Atitudinea lui e a unui profet şi poet liric care are intuiţia unor mari schimbări necesare. Sadoveanu, e. 228. Timpului acest Mare şi funest Eu i-am fost profet. Beniuc, v. a. i, 234. Am avui această naivitate Să cred că voi mai găsi, aici, poetul, Vestitorul, profetul. Baranga, v. a. 23. — Pl.: profeţi. — Şi: (învechit) profit, (italienism învechit) profeta (Asachi, s. l. i, 117) s. m. — Din lat. propheta, fr. prophète. — Profit < ngr. rtpo Loc. a d v. Din (sau Iii) profil = diri-tr-o parte (a feţei sau, p. e x t., a corpului). / s-a părul că l-a zărit In profil. Vlahuţă, s. a. iii, 117. Se privi In oglindă din faţă, din profil,--din trei sferturi. C. Petrescu, c. v. 167. îl priveau din profil. Vlasiu, d. 166. Se opri şi o privi din profil. Stancu, r. a. iii, 143. Văzuse poza unei fiare asemănătoare, tot din profil. Galan, z. r. 146. 2. F i g. Aspect general caracteristic pentru cineva sau ceva; p. ext. caracter predominant, propriu unei fiinţe, unui lucru, unei fenomen etc., caracteristică, specific. Alternanţele şi contrastele ... dau profilul muzical al unui vers sau al unei poezii. Puşcariu, l. n. i, 91. încerclnd să schiţăm profilul general al artei romanice constatăm ...un simţ profund al armoniei corpului uman. Oprescu, s. 200. Noul profil dobindit de literatura dramatică pentru copii aduce ... aspecte variate şi inedite ale vieţii copiilor de la noi. T mai 1964, 89. Volumul reuşeşte să creeze un profil al realizărilor In domeniul picturii contemporane. v. rom. decembrie 1964, 159. în ultimii ani, In unele ţări romanice au apărut o serie de noi atlase lingvistice cu profil regional, l. rom. 1965, 351. Profilul său spiritual polivalent are o unitate ... alimentată de vibraţia geniului creator, v. rom. iunie 1965, 5. 17106 PROFIL2 — i587 — PROFILACTIC Muzeul are un profil complex, rl 1977, nr. 10 251. O contribuţie la formarea profilului spiritual al personalităţii. contemp. 1977, nr. 1 609, 7/2. 3. Reprezentare, vedere laterală, dintr-o parte sau aspect al unui lucru în care trăsăturile şi contururile se detaşează (ca un prolil1 1); contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. V. siluetă. Un crin plăplnd de-argint Profilul şi-l arată. Petică, o. 60. Vedeam, Inllia oară, spre miazănoapte, falnicul profil al Carpaţilor. Galaction, a. 324. Va depune ţigarea pe marginea scrumierii şi va ridica ochii la profilul Călimanului. C. Petrescu, o. p. i, 109. Profilul vechei biserici, care ar fi trebuit să fie emblema de caracter a Capitalei, e un model de echilibru arhitectural. Arghezi, b. 97. Profilul caselor este In general admirabil. Călinescu, s. 348, cf. 358. Peisajul fantastic ... îşi proiectează pe cer profilul vulcanic. Booza, a. î. 85. 4- P. g e n e r. (Rar) înfăţişare, aspect. Cele patruzeci şi cinci de biserici ... schiţează Iaşilor un profil venerabil şi auster. Galaction, a. 16. Sub lumina nopţilor albe, corăbii şi statui dădeau Leningradului un profil de neuitat. Bogza, m. s. 53. Strada dc ieri are astăzi un profil total schimbai, s februarie 1961, 6. 4. Spec. Conturul unei secţiuni plane a unui element de construcţie, a unui Corp geometric etc.; contur al unui plan, al unui proiect etc. Să supunem că AB ... repreZentă direcţia orizontală, şi SB profilul unui plan înclinat pe care se află un trup greu. G. Pop, g. 162/31. Fig. 228 reprezintă diferite tipuri de profile. Cişma.n, fiz. i, 320. Dimitrie Cantemir a întocmit mai multe lucrări, hărţi şi profile pentru, Con-slanlinopol şi regiunea înconjurătoare, mg i, 18. + Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecţie ortogonală pe un plan. Cf. dl, dex. 5. Desen care reprezintă o secţiune verticală făcută lntr-o construcţie, într-un obiect, In sol etc. pentru a evidenţia distribuţia elementelor sau structura acestora. Cf. dl, dex. <$> Profil geologic ----- reprezentare grafică, în plan vertical, a structurii geologice a unei porţiuni din scoarţa terestră. Profilul geologic e.te reprezentarea raporturilor de aşezare Intre straiele de diferite vlrste. Geologia, 56. + Secţiune In plan vertical a straturilor . geologice. Exploaiaţia adevărată a sărei ...să va întinde In adlncime ... precum arată mai cu seamă profiliu-ile (a. 1850). doc. ec. 968. G, Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la Îmbunătăţirea acusticii unei săli etc.; elementele de decor care ies din planul general al faţadei unei construcţii. Cf. dl, m. d. enc., dex. 7. Obiectivul de bază (şi relativ stabil) al producţiei unei Întreprinderi, al activităţii unei instituţii, căreia li corespunde un anumit mod de organizare, de înzestrare etc.; structură organizatorică ce corespunde acestui'obiectiv. Necontenit se creează noi institute, iar cele existente îşi lărgesc şi îşi precizează profilul, contemp. 1956, nr. 483, 1/3. Reforma din -1948 a Invă-ţămlntului..., In ce priveşte profilul a contribuit in largă măsură la creşterea interesului pentru problemele de limbă. l. rom. 1959, nr. 4, 5. Institutul nostru are un profil special, s august 1960, 67. Numărul unităţilor cu acest profil, din întreaga ţară, va ajunge astfel la peste 70. rl 1968, nr. 7 387. 8. (în loc a d j.) Dc profil = care aparţine unei anumite specialităţi; de specialitate. Catedră de profil. — Pl.: profiluri şi (rar) profile. — Din fr. profil, germ. Profil. PROFÎL2 s. n. v. porfiră1. PROFIL vb. I. 1. Refl. A ieşi în evidenţă (din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător), a se contura, ase reliefa (2), ase proiecta (2); p. ext. a se vedea. Cf. prot.-pop., n. D. în depărtare, pe linia netedă a orizohtelui, se profilează ... movilele. Odobescu, s. iii, 15, cf. Ardelea-nu, u. d. 173. Zidurile rămase in picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe. cerul albastru-vlnăl al Inserării. Rebreanu, n. ii, 270. Era cil mine de înalt, se profila perfect Intre doi copaci. C. Petrescu, î. ii, 18. Se profilau noi schele pe orizont. D. Botez, f. s. 27. Sus, pe culmea care mărginea clmpul de instrucţie ..., se profila, tn scăpătatul soarelui, soldatul Bolocan. Brăescu, 0. a. i, 80. La clţiva metri numai, se profilează figura soldatului. Sahia, u.r.s.s. 8. Tunuri şi tancuri se profilează In zări. Sadoveanu, o. ix, 517. Muschiula-iura fină i se profila pe sub piele. Călinescu, s. 20. Umbra lui, din cauza luminării, se profila colosală pe un perele, id. ib. 741. în bătaia razelor lunii se profila împletitura migăloasă de fier a stllpilor. v. rom. februarie 1955, 228. Cununa dealurilor deopotrivă - încărcate de pomi şi de sonde se profila tn dreapta, contemp. 1955, nr. 459, 3/3. Şi uneori copaci ciudaţi se profilau pe zări. Boureanu, s. p. 20. Vile somptuoase, ale căror umbre se profilau straniu in lumina mohorită a portalurilor. Vornic, p. 127. li văzu silueta strimbă, cu un umăr mai ridicat, profilată pe fondul galben, jucăuş al focului. T. Popovici, s. 403. în largul cimpiei se profilau In amurg ţărani călclnd rar In urma cailor. Preda, r. 107. Cerul senin, limpede, aşteaptă ... să se profileze pe el coroanele copacilor, v. rom. iulie 1960, 65. Pe fundalul argintiu imaculat al zăpezii se profilează siluetele stejarilor, vîn. pesc. mai 1964, 2. <0> Fig. Temperamentul scriitorului se profilează din această impresiune. Demetrescu, o. 167. Profilată pe acest fond al interesului naţional ..., chestiunea ridicată de noi nici nu este luată deloc in consideraţie. TitulescU, d. 745. Dezastrul de astă-seară ... prăbuşeşte o carieră întreagă, profilată pe cerul celebrităţii. Galaction, o. a. 1, 72. în centrul romanului se profilează chipul ofilii al eroului principal, contemp. 1953, nr. 338, 3/1. Eroul său liric este un luptător tn marş neobosit a cărui figură se profilează pe fundalul agitai al epocii noastre. s mai 1960, 100. 2. Tranz. (Complementul indică obiecte, materiale etc.) A da o anumită formă, un anumit profil1. Cf. DL, DM, M.D. ENC., DEX. 3. Tranz. (Complementul indică întreprinderi, instituţii etc.) A stabili (in linii generale) obiectivul de bază al producţiei, al activităţii; a organiza într-un mod corespunzător acestui obiectiv, a da o anumită orientare; p. gen er. a specializa. Cf. l. rom. 1959, nr. 6, 89. Instituţie medicală special profilată pentru tratarea In staţionar_______a bolnavilor, abc săn. 339, cf. dex. <0> Refl. pas. Pentru realizarea acestor utilaje, se vor profila in această direcţie un număr de întreprinderi. Scînteia, 1960, nr. 4 837. De la primul număr, revista s-a profilai ca o publicaţie regională de nivel şi preocupări republicane, v rom. ianuarie 1965,.213. — Prez. ind.i profilez. — Din fr. profilcr. PROFILACTIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj.. Care aparţine profilaxiei, privitor la profilaxie, specific profilaxiei; care fereşte, care apără organismul de boli; care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor, de combatere a condiţiilor care favorizează apariţia acestora; preventiv, (învechit, rar) profilac-tiv. Orice măsuri profilactice ar fi de prisos. Cuciu-ran, m. 12v/2l. Cu mare iscusinţă au aflat vaccina a fi mijloc profilactic asupra Vărsatului. Vasici, m. ii, 78/6. Mijloacele profilactice ce slnt de luat. mo (1860), 13/15. Femeile erau înconjurate de ţoale precauţiunile profilactice. Ghica, s. 42, cf. 278. Am convicţiunea că medicina seculelor viitoare va fi o medicină profilactică şi nu curativă. Isis (1862), 471/46, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Descoperirile din bacteriologic constituie astăzi mlndria medi-cinci profilactice progresive. Scînteia, 1952, nr. 2 301. Tratamentul ..., profilactic şi curativ, al bătrlneţii. Parhon, b. 8. Pentru a pretnllmpina apariţia unor boli se impun măsuri 'profilactice, vîn. pesc. august 1964, 20. Pentru preocuparea asigurării unei alimentaţii 17109 PR OF IL A CT IV — 1588 — PROFIT2 profilactice ... rememorarea acestor reguli ... apare mai mult declt necesară. S. Marin, c. b. 13, cf. M. D. enc., dex. + P. gene r. (Rar) Carc apără de ceva ; apărător. Cf. CADE. 2. S. f. (învechit) (Tratat de) profilaxie. Negulici, cf. Uhsu, t. ş. 262. — Pl.: profilactici, -ce. — Din fr. prophylaetiquc. PROFILACTÎY', -Ă adj. (învechit, rar) Profilactic ). PROFILAXÎE s. f. Totalitatea măsurilor inedico--sanitarc carc se iau pentru prevenirea apariţiei şi răs-pîtidirii bolilor; p. ext. totalitatea activităţilor cu caracter preventiv care stau la baza principiilor de ocrotire a sănătăţii publice; ramură a mcdicinii care se ocupă cu aceste măsuri şi activităţi. Găsiţi cu cale ca să se facă această profilacsisu (a. 1788). Găldi, m. phan. 238. învăţătura despre prelungirea vieţii ...şi ferirea despre boale (profilacsis). Albineţ, m. 48/11, cf. s. bărb. 16/7. Cunosclnd pricinele prin care slăbiciunea ... se naşte la copii, profilaxis sau păzirea de ea este fără nici o îndoială, nep. vind. 17/16, cf. Negulici, ddbf, Bianu, d. s. Pentru a stăvili alcoolismul... trebuie să se facă In primul rlnd profilaxie prinlr-o propagandă antialcoolică continuă. Marinescu, p. a. 129, cf. Şăineanu, d. u., cade, Brăescu, o. a. i, 229. Organizase In folosul societăţii, pentru profilaxia tuberculozei, un spectacol. Sadoveanu, o. ix, 539, cf. Scriban, d. Cea mai importantă sarcină a organelor ocrotirii sănătăţii este legată de profilaxia bolilor. contemp. 1956, nr. 486, 3/4, cf. Belea, p. a. 186, dm. Principiile pavloviste ... stau la baza profilaxiei şcolare. gî 1961, nr. 634, 2/4. Profilaxia diverselor boli este condiţională de cunoaşterea cauzelor ce le provoacă. Tribuna, 1961, nr. 208, 1/2. Despre profilaxia şi tratamentul trihomoniazei porumbeilor vom vorbi lntr-un alt articol, vîn. pesc. iunie 1962, 21. Profilaxia se face prin respectarea normelor de igienă alimentară, abc săn. 72. Un gram de profilaxie echivalează cu un kilogram de terapie, contemp. 1971, nr. 1 273, 10/2, cf. m. d. enc., dex. O vastă acţiune de profilaxie desfăşoară şi cabinetele stomatologice din şcoli, rl 1977, nr. 10 257. — Pl.: profilaxii. — Şi: (Învechit) profilaxis (scris şi profilacsis) subst. — Din fr. prophylaxie. — Profilaxis < ngr. Tipo(puXo^iţ, lat. prophylaxis. PROFÎLAXIS subst. v. profilaxie. PROFILOGRÂF s. n.. Profilometru care depistează şi. Înregistrează (sau măsoară) denivelările suprafeţei unui drum, a unui teren sau neregularităţilc, asperită- ţile de pe suprafaţa unei piese (prelucrate). Cf. dl ltr2, m.d. enc., dex. — Pl.: profilografe. — Din fr. proflloflraphc. PROFIL O GRAmA s. f. Înregistrare grafică a asperităţilor dc pe suprafaţa unei piese (prelucrate), obţinută cu profilograful. Cf. ltr2, m.d. enc., dex. — Pl.: profilograme. — Din fr. profilogramme. PROFILOMlSTRU s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeţei unui drum, a unui teren, a unei piese (prelucrate). Cf. dl, ltr2, der, m. D. enc., dex. — Pl.: profilomelre. — Din fr. prolllomitre. PROFIMÎE s. f. v. protlmle1. PROFÎR1 s. n. (învechit) Fîşie (de blană) cusută ca ornament pe marginea unei haine. Numai pentru plo-firul giubelii poftesc făr’ de supărare ca să s[ă] schimbe ... cu jderi (a. 1763). Iorga, s. d. xi, 71. La zile mari, domnul îmbrăca cabaniţa, care era un fel de conloş cu cea-prazuri de fir şi cu profiruri de samur. Ghica, s. 501, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Pl.: profiruri. — Şi: plofir s. n. — Din it. profilo „ornament la haină“ (prin apropiere de fir). PROFÎR2 s. n. v. porfiră1. PROFIRÎU, -ÎE adj. v. porflriu. PROFÎSĂR s. m. v. profesor. PROFISdR, -OARĂ s. m. şi f. v. profesor. PROF1SÎIR, -OARĂ s. m. şl f. v. profesor. PROFÎT1 s. m. v. profet1. PROFlT2 s. n. 1. (Adesea construit cu verbul „a trage“) Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; avantaj, beneficiu, ciştig, folos, (Învechit) priinţă (3). Cf. I. Golescu, c., Negulici. Asta e singura manieră de a trage din această cultură tot folosul şi tot profilul putincios. Brezoianu, n. 216/16. Trebui de luat aminte dacă cheltuielile întrebuinţate la asămine prefacere vor pute răspunde la doritul profit (folos). Litinsc-hi, m. 16/15, cf. Stamati, d. Doblndă, camătă sau interes se numeşte profitul sau folosul ce primeşte o persoană de la alta pentru un capital. Lazarini, m. 268/3. Nu urma dară declt să le asigu-reze manţinerea acestor profite, puindu-le subl garanţia dreptului european. Concordia, 33/15, cf. Polizu. Dintr-o simplă căutătură, înţelegea cu cine are a face şi ce profit poate să tragă. Filimon, o. i, 146, cf. prot.--pop., n. d., Barcianu, v. Plrvul socotea să tragă profit. Odobescu, s. i, 265. Apropierea lui le-a făcut cinste şi... profit — şi încă le face. Caragiale, o. iii, 8, cf. ddrf, Alexi, w. După îndemnul Bălăceanului şi al doamnei făcu... acea expediţie ... care-i aduse puţin profil şi glorie încă mai puţină. Iorga, l. ii, 627. Trage şi dumnealui profit. Brătescu-Voineşti, p. 152, cf. Şăineanu, d. u., cade. Trăiţi pentru profit şi pentru desfătare. Galaction, a. 391, cf. bul. fil. v, 22. Tu nu tragi nici un profit din afacerea asta. Călinescu, s. 86. Ştie ...să delireze cu profit pentru claritatea ideii. id. c. o. 278. Dac-am cheltuit io atiţa bani, să mă fi ales io c-on profet, alr i 312/85. ^ Loc. prep. în profitul (cuiva) = In interesul, spre binele. In folosul (material sau spiritual al) (cuiva). Ar fi o concurenţă de fapte In profitul naţiunii noastre, ap. Ghica, a. 767. A ordinat să se imprime operele lui cu cheltuiala statului şi să se vlndă In profitul urmaşilor săi. Negruz-zi, s. i, 336. <£> Expr. (Familiar) Un ce profit = un 17126 PROFITA 1589 — PROFONT oarecare bencliclu, avantaj, folos. Ba nu zi asia; puteai trage un ce profil. Caragiale, o. vi, 60. 2. S p c c. (Ec. pol.) Formă transformată a plusvalorii, reprezentlnd beneficiul capitalistului. Care-i clştigul, profitul capitalistului? Ionescu-Rion, s. 181, cf. DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. <0> Profit mijlociu = parte a plusvalorii creată In societate şi care revine fiecărui capitalist proporţional cu mărimea capitalului avansat. Cf. deu, m. d. enc. Profit comercial = parte a plusvalorii creată în sfera productivă, der. — Pl.: profituri şi (rar) profite. — Şi: (regional) profet s. n. — Din fr. profit, germ. Profit, it. profltto. P110FITA vb. I. Intranz. (De obicei urmat ori precedat de determinări introduse prin prep. „de“) A avea un profit2, a-şi crea un profit2, a beneficia, (învechit, rar) a profitui; a folosi un prilej, o ocazie (favorabilă) pentru a beneficia de ceva, pentru a face ceva. Zoe profilase binişor dc timpul său, ca cea mai mare parte din femei. Heliade, d. j. 147/21, cf. I. Golescu, c. Vorbeşte odată, apără-te; profilează de acest minut liniştit. Florescu, g. 6/7. Să facă aplicaţie meşteşugului ingeneriei şi al hotărniciei ca să poată profita în vacanţia de vară. Buletin, g. (1840), 2731/16. Marfa de tranzit ... nu ne aduce alt folos declt cu ceea ce profilează cărăuşul nostru care tşi află un mijloc de viaţă. Propăşirea, 3132/24. Elena nu Intlrzie a profila de voia ce i se didese. cr (1846), 252/25. Tu, In loc de a profita de această bună dispoziţie, nu le poţi ţine de a face la fraze. ib. (1848), î1!^, cf. 172/36, Negulici. Vor putea profita mai mult. descr. ape, 109/1. Am uitat subiectul pentru care fac aşa lungi digresii şi tu profiţi de timp tn paguba mea. Lăzărescu, s. 45/18. Ai numai o lună să trăieşti; profită de plăcerile vieţii. rom. lit. 4252/33. O zi încă senină, In zilele vieţei ... Să profităm de dlnsa căci paza dimineţei Va trece. Pe-limon, s. 12/1. Filipescu a profitat dc asta, ca să-i ceară scrisori de recomandaţie către paşii de la Rusciuc. Ghica, a. 339. De indulgenţa mea acum să profitaţi. Alexandrescu, o. i, 273, cf. prot.-pop., n. d. Ară-tlnd lui Potcoavă şi scrisorile moldovenilor ..., ll îndemnară a profita de ocaziune. Hasdeu, i. v. 183, cf. Baronzi, i. l. i, 209/21. Voi profita negreşit de zilele viforoase pentru ca să mă pun pe lucru. Alecsandri, s. 118. George profită de aceasta şi-i aruncă un pahar de apă In faţă. Bolintineanu, o. 435. Profită de petrecerea sa tn Constanlinopol. Odobescu, s. i, 264, cf. 303. Editorii slnt liberi ...să profite de munca şi de pe urma sărmanului pierdut cit pot. Caragiale, o. iii, 13. Am profitat de ocazie şi m-am dus la birt tn colţ să măntnc ceva. id. ib. vi, 197. Profit de ocazie şi mă instalez pe toată lungimea unui tichet. Vlahuţă, o. a. i, 241. Mi-i ruşine mie să ai asemenea ocazie şi să nu profiţi. Contemporanul, v3, 485. Căuta să profite de hărnicia lui. Rebreanu, i. 206. Clrciumarul profită de ocazie să-şi organizeze clientela. Id. r. i, 193. ¡Profita ca un copil şi se strecura la răcoare, pe jeţul din colţ. Bassa-rabescu, s. n. 16. cf. id. v. 81. De altfel, e momentul să profităm de ocazie şi să aflăm cu cine am avui onoarea să călătorim. C. Petrescu, c. v. 8. Profilaţi de experienţa mea şi Intrebaţi-mă. Brăescu, o. a. i, 363, cf. ii, 122. Profitlnd de faptul că a rămas o clipă singură ..., se apropie de el. Sebastian, t. 298. Profit... ca să cer unele informaţii cu lotul speciale. Sadoveanu, o. ix, 223. Imaginaţia scriitorului va profita de fineţea simţurilor sale. Vianu, a. p. 43. Profită iute de situaţie şi, cu o tristeţe de circumstanţă, consimţi. Călinescu, s. 10. Ai găsit că-i momentul să profiţi de ocazie. H. Lovinescu, t. 287. După reformă profitase şi el de creditele pe care le deschise Banca centrală cooperativă. Preda, m. 108. Nu vreau să profit de proverbiala lui gentileţe, r decembrie 1964, 33, cf. m. d. enc., dex. 4- (Har; construit cu dativul) A aduce cuiva profit2, cîştig; a fi cuiva de folos. Partea renunţătorului profită coere-zilor săi. Hamangiu, c. c. 168. Este. dar nedrept ca aceste state să suporte singure. povara unor armamente ce nu le profită numai lor. Titulescu, d. 349, cf. 697. Anlioh ceru deci şl el pe una din principese .... un mijloc de a pune capăt unei ... rivalităţi care nu putea să profite dedl doar Cupăreştilor. Iorga, l. i, 337. + (Eufemistic; complementul indică femei) A silui, a necinsti (2), a viola. — Prez. ind.: profit şi (Învechit) profitez. — Din fr. proflter. PROFITABIL, -Ă adj. Care aduce profit* (1); avantajos, util, folositor. Cf. I. Golescu, c., Negulici. Tinerimea studioasă şi plină de bunăvoinţă ... începe a pricepe că nimic nu e mai dulce, mai profitabil, mai folositor ...ca agricultura. Brezoianu, r. 4/17. Fapte care dimpreună cu multe altele de aceeaşi natură cer imperios o regulare raţionabilă şi profitabilă intereselor comunale şi judeţiene. I. Ionescu, m. 105, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. A jertfii bunăstarea familiei, legăturile profitabile, consideraţia publică. Galaction, a. 252, cf. Scriban, d.. Era onest, nu se amesteca tn afaceri suspecte şi profitabile. Călinescu, s. 359. Mai profitabile apar experienţele care tind spre universalitatea eroului, t iulie 1964, 20. Extinderea acestei metodologii asupra unor domenii ... esle profitabilă pentru însăşi ideea de sistem. L. ftOM. 1966, 117. Experienţa fiecăruia poale fi profitabilă celorlalţi. rl 1977, nr. 10 258. — Pl.: profitabili, -e. — Din fr. profltahle, it. proflttablle. PROF1TASÎRE s. f. v. proftaxire. PROFITEROL s. n. Prăjitură făcută din produse de patiserie (de forma unor gogoşi mici) umplute cu cremă de vanilie, din (mai multe sortimente de) îngheţată, din frişcă şi din sos de ciocolată (cu rom). Cu nasul In farfurie, purcese a mlnca grăbit dintr-un somptuos profiterol cu şocolată şi frişcă. Vinea, l. i, 133. — Pl.: profiteroluri. — Din fr. proflterole. PR OF STIC, -Ă adj. v. profetic. PROFITIZA vb. I v. profetiza. PROFITOR, -OARE s. m. şi f., adj. (Persoană) care caută să obţină un cîştig din orice Împrejurare (ne-ţinînd seamă de interesele altora); (persoană) care urmăreşte un folos din munca (sau In dauna) altora; spec. afacerist, speculant. Ştie că nu plăteşte el, pentru că n-are bani, şi situaţia asta de parazit profitor il tnnebuneşte. Camil Petrescu, t. ii, 91. Măsurile luate ulterior de guvern au împiedicat revenirea profitorilor de plnă ieri In mijlocul şalelor, contemp. 1948, nr. 109, 6/1. Să se întrebe aceşti ... profitori ce răscumpărare se poate da poporului ... pentru oslnda In puşcăria seculară a ignoranţei. Sadoveanu, e. 55. Dacă se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor. Călinescu, e. o. ii, 23. Au alungat şi continuă să alunge pe profitori. id. s. 496. cf. m. d. enc., dex. — Pl.: profitori, -oare. — Din fr. proflteur. PROFITUÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A profita. (Fi g.) Din toate ramurile ştiinţelor profitu-iră In acest period al Imperiei romano-orientale legile prin împăratul Juslinian 1. Săulescu, hr. i, 150/5. — Prez. ind.: profituiesc. — Profit2 + suf. -ui. PROF1ŢÎE s. f. v. profeţie. PROF0ND, -A adj. v. profund. PROFdNT s. n. Pline de calitate inferioară care se prepara în trecut pentru militarii din fostul imperiu austro-ungar. Cf. lb, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Bar-cianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Pită caldă n-am mtncat, Numai prifont 17137 PROFORA — 1590 — PROFUND nesărat. Reteganul, tr. 76. Bău maică m-ai blăslă-nial, Să umblu din sal In sal. Să mine prefont uscat. Hodoş, v. p. 210, cf. Bibicescu, f. p. 128, Viciu, s. gl., Bud, p. p. 81. Şi-i umbla din (ară-n ţară Cu pri-fontul subsuoară. Precup, p. 30. — Pl.: proţonturi. — Şi: profunt (Barcianu, Ale-xi, v.'.), prefont, prefimd (tdrg, Bibicescu, p. p. 128), prifont s. n. — Din magh. profont. PROFORA s. f. (învechii) Dicţiune; pronunţare (după anumite norme). Avlnd măriia-sa hrisov gătit, I-au dat In mina Iui Panait grămătic de s-au suit tn amvon şi, cu glas mare şi cu bună profora, l-au citii. R. Popescu, cm i, 530. Pretutindenea să auzi ... etntări noauo şi profora de Ţarigrad (a. 1823). bv iii, 422. Văd că dascălii d-tale ... ţi-au stricai proforaua, nu poţi rosti pe l, ă, ş. Negbuzzi, s. i, 9, cf. Cihac, ii, 691, DDRF, SĂGHINESCU, V., CADE, GĂLDI, M. ..PHAN. 238. ' — Din ngr. npo(popâ. PROFORISÎ vb. IV. Tranz. şi refl. pas. (învechit; despre litere, sunete, silabe etc.) A (se) pronunţa, a (se) rosti1 (I 1). Literile să proforisă. Asachi, Alghebra, 5v/12. Făr-acestc slove ... nu se poate profo-risi nici o silabi. Negruzzi, s. i, 8, cf. Cihac, ii, 691, ddrf, Găldi, m. phan. 238. -- Prez. ind.: proforisesc. — Profora suf. -ist'. PROFTAMSÎ vb. IV v. proftaxl. PROFTASÎ vb. IV v. proftaxl. PROFTAXÎ vb. IV. (Grecism Învechit) 1. Tranz. A procura (1); a pregăti din timp. Tc-ai silit a proftaxi In vreme toate cele trebuincioase pentru zidirea cetăţilor Acherman (a. 1781). Uricariul, iii, 147. Să-mi mai trimiţi 40 porţioarc după această reţetă, cu tocite că scriu dumitale de acum, dar pentru ca să aibi dumneata vreame îndestulă a mi le. proftasi plnă la sflrşitul lui martie (a. 1785). Furnică, i. c. 126. A proftaxi o sumă pentru făcutul acestui pod (a. 1795). Găldi, m. phan. 238. Ca să proftacsască oşti şi tunuri şi cele trebuincioase războiului (a. 1822). Uricariul, iii, 234, cf. Scriban, d. 2. Tranz. (Urmat de determinări infinitivale) A grăbi, a urgenta. S-a făcut porunca legată la amlndoi episcopi ca să proftacsească a trimite banii şcoalelor epitropiei (a. 1792). Găldi, m. phan. 238. Clnd s-ar întîmpla acest fel de boală la vreo casă, să proftacsească cu grabă a se deosebi de către cei sănătoşi (a. 1798). id. ib. 3. Intranz. A sosi, a veni, a ajunge. Pln-a proftaxi ajutorul cel. mare (a. 1790). Găldi, m. phan. 238. Din răzvrătirea unui sulger Theodor ... s-au spăimlntat oraşul; ... apoi proflaslnd cei de aici trimeşi pentru paza Craghiovii, zic că s-ar fi potolit spaima (a. 1821), Iorga, s. n. 152. <$• Tranz. fac.t. Făr’ de nici o zăbavă sd dai aceşti bani ..., ca să ni-i profthasească cu grabă aici (a. 1781). arh. olt. xiv, 256. 4. Tranz. (Urmat de determinări infinitivale sau conjunctivale) A avea timpul necesar pentru a Întreprinde ceva. In politia aceasta a Bucureştilor s-au adăogat. şi s-au Immulţit casele şi nu poţ proftaxi S coşari ... a merge pe la toate casele din oraş să măture coşurile (a. 1796). Găldi, m. phan. 238. Mulţi apostaţi şi mavrofori ce nu proflaxiseră să fugă (a. 1822). id. ib. 5. T r a iu. A trimite, a expedia; a transmite. Să proflacsiţi înştiinţările d-voastre către toţi zăbiţii (a. 1806). Găldi, m. phan. 238. Din banii ce se vor strlnge mai tntli să-i proftaxiţi cu grabă aici la Casa lăzăreturilor (a. 1813). id. ib. Scrie-mi ca să-ţi proflhac-sesc carii (a. 1820). Iorga, s. d. viii, 54. Şi cel mult plnă tn 15 zile negreşit să ne prodacsiţi catagrafiile (a. 1824). Uricariul, v, 189/29. Numai te rog proftha-săşte cit mai degrabă jaloba cătră divan (a. 1835). Găldi, m. phan. 238. <£> Refl.- pas. Este mare trebuinţă a să proftasi deocamdată cu mare grabă la Giurgiu o sumă celferle cărbuni ţigăneşti (a. 1812). doc. ec. 143. 6. T r a n z. A satisface, a acoperi. Nici visleria neavlnd stare de a proftacsi aceasta mare trebuinţă (a. 1807). Găldi, m. phan. 238. 7. T r a n z. A prinde (III 1). Amlndoi au proflaxit hoţul (a. 1810). Găldi, m. phan. 238. Pe păharnicul Coslache Hrisoscoleu, proftaxindu-l turcii după urmă, I-au jertfit îndată cu săbiile (a. 1822). id. ib. — Scris şi: proftacsi, profthacsi. — Prez. ind.; proflaxesc. — Şi: proftamsi (Găldi, m. phan. 238), proftasi (scris şi profthasi), proftăxi (id. ib.), prodaxi (scris şi prodacsi), prohtaxi (id. ib.; scris şi prohlacsi, id. ib.) vb. IV. — Din ngr. npo(p9âoa (aor. al lui jtpo• (Adverbial) Am onoarea să salut profund francheţii dumneavoastră. Galaction, o. a. i, 150. Banchcrul ... se înclină profund. Călinescu, s. 260. 2. (Despre oameni) înzestrat cu o mare adlneune a judecăţii, cu o deosebită putere de pătrundere, de Înţelegere, cu o temeinică cultură etc., care analizează temeinic lucrurile, pătrunzător (4), perspicace; (despre glndurile, gîndirea, judecăţile, cunoştinţele, Înţelegerea etc, omului) care denotă multă inteligenţă, cultură, pregătire, seriozitate, profunzime (2). V-aţi dat desigur seama In luminile şi cunoştinţele d-voastre profunde ...ce înseamnă descentralizarea. Maiorescu, d. ii, 149. Un avocat bun, talentat, cunoscător profund al codului. Brătescu--Voineşti, P. 251. Supuii aceste ginduri profundei dumitale meditări. Galaction, a. 151, cf. Sebastian, t. 64. Un arlist nu e. mare dacă n-are glndire profundă. Vlasiu, d. 401. Un om profund ar fi fos mlhnit' de mediocritatea lui. Călinescu, c. o. 36/ cf. id. s. 503. Diversitatea influenţelor i-a cruţat Ins, şi i-a scos Iri evidenţă profunda sa originalitate, s maă 1960, 122. Cei mai profunzi critici slnt cei care cxplicăi valorile clasice, v. rom. iunie 1965, 25. <0> (Adverbial) Caragiale a fost un om profund glnditor. Sadoveanu, o. vi, 321. + Care este făcut cu multă seriozitate, competenţă, pătrundere, profunzime (2). Este necesar ca pe viilor inspectorii să efectueze un control mai profund, mai multilateral, gî 1963, nr. 691, 3/5. Conflictul In care intră eroul e tragic şi exprimă o profundă investigare psihologică, t iunie 1964, 71. Vom face o analiză critică mai profundă care să prefigureze drumurile de început ale revistei, v. rom. ianuarie 1965, 213. 4- (Despre creaţii ale oamenilor) Care arc o mare valoare, care este încărcat de semnificaţii. Avem nevoie de o muzică profundă, bogată in idei. m 1961, nr. 1, 38. La un loc, nuvelele alcătuiesc un profund jurnal intim, contemp. 1971, nr. 1 272, 3/3. O operă critică profundă e bine să fie şi clară. ib. nr. 1 275, 3/3. 3- (Despre oclii, privire) Care exprimă, care sugerează sentimente adinei, însuşiri morale, deosebite, profunzime (2). înalt, fin, cu ochi profunzi, cu păr cărunt, noul comandant cucerise pe toată lumea. Brăescu, o. a. i, 91. Ascuns de toată lumea, de ochii mei profunzi. Arghezi, vers. 358. Ochii săi erau profunzi şi inteligenţi. Călinescu, b. i. 175. <£> (Prin lărgirea sensului) Faţa sa devine din ce In ce mai profundă şi mai expresivă. Eminescu, g. p. 16. 4. (Despre voce, sunete, zgomote etc.) Cu tonul (cel mai de) jos, grav, adînc. Tremolo de bas profund. Hogaş, dr. i, 280. 11 ameninţă de la spate un glas de bas profund. C. Petrescu, c. v. 101, Era o sonoritate măreaţă ... ca şi cum s-ar fi împletit şi s-ar fi Încălcat serii de cornuri de vinătoare, unele subţiri, altele profunde.’ Sadoveanu, o. ix, 16. Strigă spre cer, cu lin glas profund pe care aerul ll hohoti. Călinescu, e. o. i, 105. Notele grave şi profunde. Bogza, c. o. 373. Suna In văi o muzică profundă. Labiş, p. 263. •£> (Adverbial) Spuse încet, aproape confidenţial, dar profund, răspicat. Călinescu, s. 30. 5. (Despre procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care are un caracter radical (I 1), esenţial; care duce la schimbări esenţiale; care se deosebeşte în mod esenţial de altceva sau dc ceea ce fusese înainte. Combinaţia himică se caracleriză prinir-o modifica-lie profundă a corpilor ce sc combină. Marin, pb. i, XII/13. între limba vorbită şi cea scrisă slnt deosebiri profunde In ce priveşte construcţia frazei. Iordan, stil. 240. Omenirea trece prinlr-o perioadă de profunde trunsformări. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 3. Cooperalivizarea ..., revoluţie profundă In viaţa ţărănimii. Scînteia, 1965, nr. 6 689. II. (Despre ape, cavităţi, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund se află la o distanţă (foarte) mare faţă de marginea de sus, de suprafaţă, de uri reper dat etc.; adînc. Cf. lb. Sc fac mai Intli nişte groapc profunde In interiorul munţilor, care se umple cu apă. descr. ape, 110/19. Am văzut semne de săpături tn centrul ei, dar nu profunde. Bolliac, o. 269. în. peşteri profunde-i esilat? Mureşanu, p. 21, cf. Bolintineanu, o. 106, Şăineanu, d. u. Împuşcăturile se prelungiră In ponoare profunde. Sadoveanu, o. vin, 342. Imense, profunde şi zbuciumate, oceanele slnt marile laboratorii biologice. Bogza, c. o. 230. <$• (Cu determinări introduse prin prep. „de“) Rlu-leţul care l-am trecut ... profund de o palmă. Negruzzi, s. î, 195. <0> Fig. (Substantivat, n.) Inima ... putea ea oare a nu fi tresărit In profundul său cirul freamătul fluviului .... aducea răsunetul miraculoaselor fapte ale iui Ion Vodă? Hasdeu, i. v. 129. ^ (Despre zone, regiuni etc.) Care se află la (mare) adîncime. Creşterea temperaturii trebuie să se facă ... mult mai încet in zonele profunde. Geologia, 9. <$>■ (Prin lărgirea sensului) Or fi ecouri ostenite, Chemări din regiuni profunde. Vlahuţă, o., a. i, 60. 4" Spec. (Despre plăgi, infecţii etc.) Care pătrunde ori se află, este localizat adînc în interior. In cazul unei răni profunde esle mai bine dacă se aplică antibiotice pe rană. Belea, p. a. 9. 4- (Despre respiraţie, suspine etc.) Care vine sau pare că vine din interiorul corpului; adînc. Respiraţia, adecă răsuflarea grea, profundă, adecă acllncă. Învăţătură, 63/7. Neguţătorul de mătăsării scoase un profund suspin, cr (1848), 233/56. Ei nu fac operă de artă Din pllns, dintr-un suspin profund. Deme-trescu, o. 65. <0> (Adverbial) Profesorul îşi ridică pieptul şi respiră profund. Galaction, o. a. i, 55. Afară respiră profund. Bart, e. 250. — Pl.: profunzi, -de. — Şi: (învechit) profoml, -ă adj. lb. — Din lat. profundus, -a, -um, fr. prolond. rnOFUNDAMENXE adv. (învechit, rar) în mod profund, Cf. Heliade, în sfc ii, 197. — După fr. profondement. 17154 PROFUNDARE — 1592 — PROGADIE PROFUNDARE s. f. (Tehn.) Ambutisare a uimi obicct !n formă dc cupă, cu adlncime, marc în raport cu diametrul, ltr2, cf. src iv, 286, 315. — Pl.: profundări. — Dc la profund. PROFUNDITATE s. f. (Livresc) 1. Profunzime (2). Luna, suindu-se pe cer, arăta ... profundilcica abisului. c,R (1848), 163/79. Glasul cel tare al tunelului, urllnd asupra abiselor, se repetă şi răsună in pro fluiditatea lor. ib. (1848), 202/50. Nu poci învinge o micii impresie de groază cc-mi produce ferberea undelor, zgomotul lor surd şi profunditalca ce ascund. LĂzĂ-hescu, s. 43/25. Profimdilalea cea mai marc a oceanului se pare că abia trece preste înălţimea ... celui mai Înalt munte depre păminl. Fontanin, c. 28/1. In raportul profundităţei văilor submarine, se ştie numai atlta că, in unele locuri, trebuie să fie nişte precipiţuri teribile. Isis (1859), 36/2. Această formă pătrată [a intrării în ocnă] ţinea plnă la o profunditc.te de 10 — 12 sllnjeni. Filimon, o. i, 294, cf. piiot.-pop., n. d., Alexi, \v., Şăineanu, d. u. <0> (Prin lărgirea sensului) Nu ştii ce ceri, Îmi răspunse călugărul, oftind din profundilatea inimei. Filimon, o. i, 310. In aceste clipe de exultantă, profundilatea ochilor se accentua. Călinescu, s. 112. 2. Profunzime (!)• Atins Îndestul dc profu.nditateu acelor idei ..., mulţumi gondolierilor, cn (1848), 282/67. Criticul ... să studieze cu ... profunditalc subiectul ce voieşte a critica. Filimon, o. ii, 226. Profundilatea concepţiei rai împiedică alcgrcţa expresiunii. Cara-giale, o. iii, 232. Mai mult declt risipirea, prefera profunditalca într-un lucru hotănl. Călinescu, k. o. ii, 13. Ceea ce caracterizează opera lui Rembrandt... este extraordinara profunditate a viziunii sale. id. s. 487. Mai multe idei, mai multă profunditate, mai multă mobilitate scenică, v. rom. ianuarie 1965, 151. — Pl.: (rar) profundităţi. Gen-dat. şi: (învechit) profundităţei. — Din lat. profunditiis, -atis. PROFUNllOH s. n. Partea posterioară, mobilă, a ampenajuhii orizontal al unei aeronave, care asigură uşurinţa mînuirii, echilibrul şi stabilitatea aeronavei. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: profundoare. — Din fr. profondeur (după profund). PROFUNT s. n. v. profont. PROFUNZIME s. f. 1. Capacitatea, calitatea, însuşirea de a judeca, de a înţelege, de, a înfăţişa etc. lucrurile în esenţa, în semnificaţia lor adîncă; adîn-cime, (livresc) profunditate (2). Interesante trebuie să fie observaţiile tale sociologice, dacă au, toate, această profunzime. Galaction, a. 384. Bălccscu e un cugetător cu mari profunzimi. Sadoveanu, e. 54. Puşchin ... concentrează In versurile lui o rodnică profunzime. id. ib. 202. Vastitatea şi profunzimea cunoaşterilor lui Shakespeare constituie manifestarea unui poet al Renaşterii. Vianu, l. u. 65. Vorbele ... n-ar fi reuşit să exprime tn toată profunzimea ceea ce gtndca. v. rom. iulie 1954, 55. Accentele dramatice puteau fi apăsate mai mult pe disputele dc profunzime ale textului. T iunie 1964, 75. Profunzimea operei stă In freamătul interior de viaţă, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/6. 2. Distanţă, punct., loc etc. considerate de la suprafaţa unui lucru, de la un reper dat etc. pină la o distanţă (mare) spre interior; calitatea, însuşirea de a fi profund (II); adlncime, (livresc) profunditate (1). Căldura aceasta radiantă ...se propagă atunci puţin cile puţin ;/i profunzimea lor. Marin, f. 9/21, cf. Barcianu. Carpalul, care-n profunzimile sinului său ascunde comori de fier. Caragiale, o. ii, 139, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. v. Departe-n cine şlie ce profunzimi de mări. Minulescu, vers. 100. Delta cu profunzimi misterioase se întindea plnă departe. Sadoveanu, o. vi, 75. Această presiune, face ca temperatura să crească mult moi Încet tn profunzime. Geologia, 9. Zăcămintele minerale sc află In profunzimile reci ale continentului. Scînteia, 1977, nr. 10 932. <0> F i g. Cuvintele acestea au scos din profunzimi toată durerea. Sadoveanu, o. vi, 323, cf. ix, 148. Din ce profunzimi ... ale humei soseşte licoarea plină dc fantezie. Bogza, c. o. 381. — P!.: profunzimi. — Profund -f suf. -ime. PROFÎ.ZIE s. f. v. profuziune. PROFUZIUNE s. f. (Livresc; dc obicei cu determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate (foarte) mare, mulţime (dc...); abundentă, bogăţie. Cf. Aristia, plut. Femeile ... umpluse două săli întregi cu o profuziune de lucrări de mină de lot felul. Odobescu, s. i, 482, cf. Barcianu. Vietăţile mici In unele privinţe amintesc profuziunea ecuatorială. Mehedinţi, g. f. 183, cf. Alexi, w„ Severin, s. 111, Şăineanu, D. u., cade. Profuziune de flori pe masă. Brăescu, m. iî. 36, cf. Scriban, d., Vianu, a. p. 246. li Inclntase profuziunea trandafirilor de pe Şoseaua Jianu. Beniuc, m. c. i, 436. Printre noile dotări de aici merită a fi semnalată profuziunea de flori din Insula 7'randcifirilor. v. rom. august 1963, 155. <> Loc. a d v. Cu proiuziunc = din abundenţă, din belşug, din plin, în mare cantitate. Aruncam bacşişurile cu profuziune pentru cel mai mic obiect ce mi se arăta. Bolliac, o. 288. Pasage de armonie savantă ... se găsesc semănate cu profuziune in ope-rile „Nabucodonosor" şi „Rigoletto". Filimon, o. ii, 263. Anormalitatea ... e arătată In literatură cn atlta talent şi profuziune, trictt n-avem declt să studiem ... clleva din aceste producţiuni artistice. Giierea, st. cn. n, 319. Sfărîmături de. amforă sau de urnă funerară aruncă marea cu profuziune. Galaction, o. a. n, 409. Lumina puternică a sudului face să apară pc planeta sa culori vii, notate cu profuziune. Vianu, a. p. 77. Pascalopol [era] pomădat şi parfumat cu profuziune. Călinescu, e. o. i, 81. (Prin lărgirea sensului) Inclntat peste fire, colonelul strtngc cu profuziune mina lui Mos X[eacăj. Bacai.başa, s. a. i, 43. — Pronunţat: -zi-u-, — Pl.: profuziuni. — Şl: (învechit) profuzie s. f. Alexi, w., Severin, s. 111. — Din fr. profusion, lat. profusio, -onls. PROGAdA s. f. v. proyndie. PROGADE s. f. v, progadie. PROGADIE s. f. (Regional, mai ales în Transilv., Ban. şi Olt.) Curte a unei biserici folosită ca cimitir; p. ext. cimitir (pe lingă o biserică). Apuclndu-se meşterii să facă şanţurile pentru temeliile zidurilor, au Începui a scoate mulţime de oase dc oameni, din care s-a cunoscut că acest loc mai dinainte vreăme a fost tot podradie a besearicii (cca 1800). Iorga, s. d. xv, 312, cf. Klein, d. 407, lb, ddrf. Dintre bărbaţii noştri mari se află tnmormlntaţi aici: episcopul ... Vasilie Moga (in progadia clin „Groapă“). Moldovan, ţ. n. 115, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v. Nevastă-sa demult dormea In progadia salului, luc. v, 81, cf. tdrg. Clnd să sară plrleazul tn progadie, ... se împiedică şi se dă peste cap. Agîrbiceanu, s. 113. Nişte mocofani cari n-au declt curţile pline de urzici ca şi progadiile bisericilor neamului lor. Al Lupului, p. g. 74, cf. Şăineanu, d. u. Baba mea ... de douăzeci şi cinci de ani zace-ntinsă-n progadia bisericii. Bănuţ, t. p. 188, cf. cade. O astfel de călătorie ... presupune ttrcoale In jurul bisericilor, puse pe un vlrf de deal, cu progradia ţepoasă de cruci Intr-o rină. Călinescu, e. 105, cf. h xvni 78, Viciu, gl., i. cr. ii, 247. Deodată răsună toată progadia de clnlece foarte triste. Densusianu, ţ. h. 252, cf. gr. s. i, 138, Gregorian, cl. 61, alr ii/i h 178, a ii 2, 3, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 12, Lexic reg. 21, 93. 17164 PROGALBEN — 1593 — PROGRADE — Pl.: progadii. — Şi: progădă (i. cr. 11, 247), progăde (Viciu, gl., Gregorian, cl. 61, Lexic reg. 21 ; pl. progăzi, Lexic reg. 21), progrăde (lb), pro-grădie, prodgâde (lb), podrădie, pogrădă (Cihac, ii, 115, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w.), pogrcide (lb, tdrg), pogrâdle (tdrg, Scriban, d., Graur, e. 132), vrogădie (izv. iv, 8) s. f. — Din slavonul noATirpa^Hlt. PROGĂLBEN, -Ă adj (Regional) Foarte galben (Cristeşti — Paşcani), mat. folk. 1 519. — Pl.: progalbeni, -e. — Pro-2 galben. PROGENITURĂ s. f. Totalitatea puilor unui animal ; pui al unui animal, p r ă s i 1 ă (2), (rar) plod (3), (învechit, rar) prăsit ură (1). Formă de vite turme, dispuse d-al lor laple, De lină şi de piele, d-a lor progenitură. Heliade, o. i, 386. Acolo mănincă cu odihnă pe puiu naintea ochilor mumei sale care strigă cu furie la piciorul arborului şi nu poale să urmeze pe răpitorul progeniiurei sale. Isis (1859), 1252/12, cf. Barcianu, v., cade, Cazimir, i\ 163, Scriban, d. Pisica Alba ... socotind-o indiferentă la progenitură, i-am luat puii după naştere Indală. Arghezi, s. viii, 205. Progeniturile şi le îngrijeşte cu destul de multă dragoste, vîn. pesc. septembrie 1961, 10. Masculul este foarte grijuliu şi este In stare să atace orice duşman s-ar apropia de progenitură, ib. august 1962, 10. Analizlnd toate condiţiile de dezvoltare a progeniturii noi, se poate face un pronostic, ib. octombrie 1964, 4, cf. m. d. enc., dex. + (Astăzi mai ales familiar sau peiorativ) Totalitatea copiilor unui om; copil, odraslă (2) ; urmaş, descendent. Cu tata, mama şi progenitura Lazaronii slnt In Neapole cam vreo sută cincizeci de mii de suflete. Codru-Drăguşanu, c. 159, cf. Negulici. Deacă ... nevoia obligă pe mumă a se despărţi de progenitura sa, ea va face bine să se puie pe regimul igienic, man. s.XnĂt. 264/26. Progenitura ( copilul) ... moşteneşte cualităţile cele bune din amlndouă rasele. Barasch, i. 131/20. O, te-admir, progenitură de origine romanul Eminescu, o. i, 151, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Slngele grecesc al bătrlnului Arghiropol se strecurase din belşug, ca lntr-o vrednică progenitură. Ardeleanu, d. 22, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ce-ar mai face azi acest titan clnd... ar vedea această arhibogală progenitură? Galaction, a. 271, cf. Scriban, d. Tatăl înţelegea, ca multă lume respectuoasă de cultură, să-şi pedepsească progenitura clnd nu învăţa. Călinescu, e. 24. Unele progenituri ...pornesc cu totul pe alte căi. Bogza, c. o. 140. în protocol nu intră nici dragoste, nici ură, Curteanul se însoară spre a avea progenitură, t iulie 1964, 47. Progenitura sa, care numără şase copii, cinci feciori şi o fiică. v. rom. noiembrie 1964, 127, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : progenituri. — Din fr. progéniture. PROGESTERÔN s. n. v. progesteronă. PROGESTER0NĂ s. f. Hormon care se formează în ovare şi care este indispensabil In procesul dc reproducere; luteină. Cf. dm, d. med., m. d. enc., dex. + Medicament preparat cu acest hormon. Cf. DEX. — Şi: progesteron s. n. dn8, dex. — Din fr. progestérone. PROGÉT s. n. v. proiect. PROGETÀT, -Ă adj. v. proiectat. PROGLÉT, -Ă adj. v. proclet. PROGNĂT, -Ă adj. Caracterizat prin prognatism. Cf. Şăineanu, D. u., cade. Director al ziarului se afla pe atunci d. Timoleon..., al cărui chip asimetric şi prognat ... nu respira bunăvoinţă. Lovinescu, s. ii, 57. Negrii Is In general prognaţi. Scriban, d., cf. dn, dex. — Pl.: prognaţi, -te. — Din fr. prognathe. PROGNATÎSM s. n. Conformaţie particulară a feţei omului care constă în proeminenţa anterioară, Sn formă de bot, a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Emmi, cam pămlntie la faţă şi cu prognatismui parcă mai accentuat din cauza maturizării. Călinescu, s. 383, cf. der, dn, m. d. enc., dex. — Din fr. prognathisme. PROGNITIC subst. (învechit, rar) Pronostic (1). Mulţi astronomi ... au făcut prognitic, ce se va lucra tn lume după aceea. N. Costin, let. ii, 23/6. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PROGNOSTÎC s. n. v. pronostic. PROGNOSTICĂ vb. 1 v. pronostica. PROGNOSTICÂLE s. f. pl. v. pronostic. PR O GN O STIC AT6R, -OĂRE s. m. şi f. (Neobişnuit) Persoană care face un pronostic (1). Cunoscut ca prognosticator sinistru, e. urlt de foştii membri ai mişcării. Călinescu, s. 206. — Pl.: prognosticatori, -oare. — Prognostlca + suf. -tor. PROGNOSTIC! vb. IV v. pronostica. PROGNOSTICON s. n. v. pronostic. PROGNdZĂ s. f. Estimare a apariţiei şi desfăşurării In timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul Împrejurărilor care îi determină apariţia şi evoluţia; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante din prezent; p. ext. pronostic (1). Cf. Alexi, \v. în perioada recoltării, după cum rezultă din prognoză, timpul va continua să fie ploios. Scînteia, 1960, nr. 4 862. Comitetul de Stat al Apelor ... asigură economia naţională cu dale şi prognoze hidrologice şi meteorologice, bo (1962), 193. Prognoza activităţii ştiinţifice nu face prevederi cu precizia astronomiei. contemp. 1971, nr. 1 279,8/6, cf. m. d. enc., dex. Potrivit prognozei, vremea va fi, In general, închisă. rl 1977, nr. 10 295. Această prognoză se va realiza puţin mai tlrziu. România Literară, 1977, nr. 26, 20/1. — Pl.: prognoze. — Din fr. prognose, germ. Prognose. PROG0N1 s. n. (învechit) Plată1, taxă pentru transportul cu căruţa (de poştă). Trepedile (progon) de aici cele obicinuite (a. 1780). Uricariul, v, 395/21. Au trimis ... domnul senator de la Iaşi pentru plată de progoane la carăle ce s-au luat dă către polcuri de la lăcuilori (a. 1811). doc. ec. 136. Cine va avea trebuinţă a trimite ştafetă la verice locuri va plăti progonul pentru 2 cai. cn (1833), 981/!. Cheltuielile extraordinare ale revoluţiei nu se urcă la mai mult de 700 000 lei, tn plata progoanelor, plata agenţilor In străinătate. Bălcescu, ap. Ghica, a. 243. Progonu şi cheltuielile drumului lui Andrei, lucrăloru venit din Ungaria (a. 1850). doc. ec. 986, cf. Polizu. — Pl.: progoane. — Din rus. nporoii. PROGON2 s. n. v. prigon2. PROGRĂDE s. f. v. progadie. 17184 PROGRADIE — 1594 — PROGRAMA PROGRÂDIE s. f. v. progadie. PROGRAM, -A subst. S. ii. şi (lnvcchit) f. Ansamblul părţilor caro alcătuiesc o cercmonie, o serbare, un spectacol etc. sau o emisiune de radio ori de televiziune (în ordinea desfăşurării acestora); ceremonie, serbare, spectacol etc. astfel alcătuite; foaie dc hîrtie, publica(ie etc. care anunţă (şi descrie) aceste părţ.i. Ieri au urmat intrarea maiestăţii sale ... după chipul arătat tn programa ţeremoniei. ah (1829), 6*/37, cf. 91/16. Programa prăznuirii înaltei zile a numelui împărăteştii sale măriri domnului împărat a toată Rosiia. cr (1830), 293l/9. Serbarea s-au făcut după următoarea programă ... Buletin, f. (1833), 1932/8. Cătră comisia alcătuită pentru pregătirea programei lnscăunărei domnului (a. 1834). Uricariul, viii, 185, cf. Stamati, d. Sta deoparte la o mescioară de nuc şi desena un cavaler pe dosul unui program. Vlahii ţX, o. a. iii, 9. Afişul programului viitoarei stagiuni teatrale al rage privirile curioşilor. Demetrescu, o. 177. Iarăşi e, concert, copii ... Vrei programă, lămurii? Slăi puţin să caut. Coşbuc, p. i, 300. In timp ce el tşi făcea programul nouei stagiuni, eu privesc afişele şi programele vechi. Anc.hex,, rn. 118. Data balului din octombrie a fost amtnală ... — Cel puţin am fi văzul programul. Rebreanu, i. 100. Priveşte cu un surls de beatitudine alt număr din program. C. Petrescu, î. ir, 190. Va merge la teatru cu program special. Brăescu, o. a. i, 38. Înghiţirea celor trei săbii. Era ultimul punct al programului. Sahia, n. 60. Orchestra ... ieşea pe acoperişul circului oferind probe gratuite şi o idee despre program. Arghezi, b. 69. Programul artistic ... « durat plnă dincolo de miezul nopţii. Stancu, u.r.s.s. 48. După conferinţă a urmat un program artistic. Scînteia, 1954, nr. 2 884. Programul este treptat completat cu improvizaţii comice. •r mai 1964, 7. Toată lumea a plecai, că programul s-a terminat. Sorescu, u. 8. Artiştii amatori au susţinut programe folclorice de mare bogăţie, contemp. 1977, nr. 1 605, 8/4. + S p e c. Emisiune de radio sau de televiziune. La televizor nu era program. Preda, m. s. 57. 2. S. n. şi (lnvcchit) f. Expunere (scrisă) a principiilor, a scopurilor, a sarcinilor etc. unei organizaţii politice, sociale, culturale etc. Opoziţia dete In zilele trecute o programă, cr (1848), 213/18. Vorbele indiscrete ce ies In toate adunările ... din partea celor ce şi-au uitat programa mişcării (a. 1849). ap. Ghica, a. 770. Apoi dacă dup-acestea mai aveţi cumva dorinţă Să v-ar.ăt printr-o programă care e a mea credinţă. Alexandrescu, o. i, 265. Social-democraţia română discută acuma un nou program politic şi economic. Ionescu--Rion, s. 176. Ţăranii alegători sau nealegători, să meargă cu loţii la o întrunire in Armadia, unde Victor Grofuşoru avea să-şi lămurească programul. Rebreanu, i. 281. Programul iniţial al Reformei era destul de larg şi de vast pentru a se concilia uşor cu aspiraţiile umanismului. OţJîtea, r. 320, cf. 39. Burghezia a trădat programul revoluţiei. Sadoveanu, e. 51. Le înfăţişai, pe înţelegerea lor, programul partidului. Stancu, r. a. ii, 305. Ceea ce s-a vorbii acolo a fost mai mult (tecii un discurs, a fost un program. Isac, o. 310. Congresul a dezbătut şi adoptat In unanimitate documente de Însemnătate istorică, care cuprind programul multilateral al dezvoltării României socialiste. Scînteia, 1965, nr. 6 689. 3. S. f. şi (rar) n. (De obicei urmat de determinările „şcolară“ sau „analitică“) Document carc stabileşte şi detaliază volumul cunoştinţelor şi sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studii şi la im anumit obicct de studiu, in cursul unui an de invăţămînt, sau tematica unui concurs, a unui examen etc. Guvernul Grechiei va publica o programă poftind pe tinerii arhitecţi ... să-i trimită pină lntr-un an desenuri. ar (1829), 782/26. Intru această ştiinţă căreia ... pot sluji drept programă la cursul fizicei pămlntului. ib. (1829), 2261/34. El va oclrmui şcoala după programa Învăţăturilor holărlte de comitet. IIeli- ade, f. 20/24. Programă de cursul învăţăturilor ce s-a urmat In Colegiul sf. Sava. mn (1836), 691/4. Consiliul de studiu se ocupă cu Întocmirea şi revizuirea programelor speţiale de studiu, mo (1860), 166/11. La provocarea ministerului de a face o programă pentru invă-ţămlntul clasic, aduna din cataloage nume de autori latini. Maiorescu, cr. i, 344. Ciudate slnt şi programele şi regulamentele şcolilor noastre. Caragiale, o. ii, 32. Nu învăţasem Încă fizica, prevăzută amănunţii. in programul de examinare. Brăescu, o. a. ii, 96. In afară de materiile impuse şcolarului prin. programe, n-aş putea spune că ... m-ar fi interesat tn chip deosebit. ceva. Blaga, h. 81. Intr-o mapă de inginer.se află pusă la păstrare programa cursului. Scînteia, 1960, ur. 4 834. Pentru ca legătura dintre teorie şi practică să se realizeze ..., au fosl ajutaţi să cunoască programele şcolare, cî 1962, nr. 683, 4/1. Programa de matematică pentru clasa a IX-a. l. rom. 1961, nr. 2, 171. In unele programe şcolare se observă o tendinţă In favoarea ştiinţelor exacte, v. nom'. noiembrie 1962, 85. 4. S. n. şi (rar) f. (Plan de) activitate în care sint stabilite (in ordinea desfăşurării lor) etapele sau muncile, operaţiile propuse pentru o perioadă dată; timp afectat acestei activităţi, ora r2 (II 1); desfăşurare a activităţii (individuale, dintr-o instituţie etc.) după un astfel de plan. Negreşit că greutăţile de a realiza un asemine program sini mari. rom. lit. 782/18. Au ... obicei de a-şi face pentru mai multe luni de zile Înainte programul despre cele ce au să facă. ■Slavici, n. i, 265. îşi întocmise programai de-acasă In toate amănuntele. Rebreanu, r. i, 46. Hotărî cu începere de a doua zi să-şi alcătuiască un program. C. Petrescu, c. v. ,365. Programul era atu de încărcat lucit nu ne puteam Intllni. Brăescu, o. a. ii, 79. Amorul nu intră In programul meu de vară. Sebastian, t. 74. Deşteptarea, după program, era la patru. Sadoveanu, o. n, 399, cf. leg. ec. pl. 210. Ei vor face gimnastică, după program, In fiece dimineaţă. Arghezi, s. vii, 262.. Pascalopol ii făcea un program deosebit, izolat de al Otiliei. Călinescu, e. o. i, 115. Partidul dă oamenilor muncii un program ştiinţific de activitate. Lupta de Clasă, 1953, nr. 7, 28. Era in program să fie gata peste trei săplămlni. Pas, z. iii, 15. Ai un program de la care nu te poţi abate? Preda, r. 178. Dacă li Înveţi cu program, vor fi obişnuiţi să respecte disciplina, v. rom. septembrie 1962, 56. S-a aplicat in procesul de producţie un interesant studiu privind stabilirea programului optim de laminare ă prăjinilor de foraj. Scînteia, 1969, nr. 8 207. Aproape ISO 000 de propuneri au îmbogăţit programele de lucru ale unităţilor economice, ib. 1977, nr. 10 286. S-au întocmit programe pentru control şi autocontrol pe operaţii. iîl 1977, nr. 10 246. <0> (Prin lărgirea sensului) Cu programa aceasta de viaţă, tşi confunda adesea dimineţile cu serile. Caragiale, o; r, 14, cf. iv, 289. Urmează ... un program dc viaţă aproape fără schimbări. Sadoveanu, o. vi, 214. + (Familiar) Ocupaţie (II), lucru. Nu pol veni, fiindcă am program. Com. Iordan. 5. S. n. Ansamblu de instrucţiuni codate (într-o anumită succesiune), folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. Cf. dn, der, m. d. enc., DEX. 6. S. n. (Rar; în sintagma) Muzică cu program = muzică programatică, v. programatic. Este de la sine înţeles că muzica simfonică şi de cameră cu program poate ataca cu succes teme din viaţa contemporană. m 1961, nr. 1, 21. N-a înţeles să scrie muzica cu program, precedl.'.d compoziţia de un argument literar, contemp. 1965, nr. 967, 1/4. — PI.: programe şi (învechit, rar, m.) programi (Brezoianu, î. 69/24). — Din fr. prograiume, germ. Progranim, ngr. itpoypann«, rlls- nporpaMMa, lat. prograînma, it. prograînma. PROGRAMA vb. I. Tran z. 1. (Complementul indică acţiuni, activităţii etc.) A organiza potrivit unui program (4); a stabili, a fixa un program (4) pe baza 17187 PROGRAMARE — 1595 — PROGRES căruia urmează să se deslăşoare o activitate. Sumele rezultate se vor rambursa Băncii ...cu excepţia lucrărilor programate pe anul 194!). leg. ec. pl. 255. E programat la ora unsprezece noaptea. Galan, z. iî. 147. Pentru Îndrumarea viitorilor absolvenţi diriginţii au programat o scrie de vizite tn întreprinderi şi instituţii. gî 1962, nr. 652, 6/4. 2. A includc Intr-un program («)• Slnt programată cu un eintec. 3. (Complementul indică oameni) A planifica la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. CI. DEX. 4. A introduce un program (5) într-un calculator In vederea rezolvării unei probleme. Cf. M. d. enc., dex. — Prez. ind.: programez. — Din Ir. projirammer. PROGRAMARE s. f. 1. Acţiunea de a programa şi rezultatul ci. Nici o altă metodă de programare nu esle posibilă tntr-o societate democratică, contemp. 1949, nr. 120, 2/3, cf. dl, dm, dn, m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) Programarea prea accentuată suprimă orice spontanei/ale in versurile lui. Romanţa Literară, 1977, nr. 35, 9/4. 2. Ansamblu de metode de rezolvare matematică a problemelor de tipnl celor care intervin în planificare, urmărind optimizarea unor funcţii de mai multe variabile. Cf. der, m. d. enc. 3. (Listă de) instrucţiuni redactate intr-un limbaj convenabil cu scopul de a fi executate de un calculator electronic. — Pl.: programări. — V. programa. PROGRAMATIC, -Ă adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program, dc program, înscris, fixat într-un program, care sc desfăşoară conform unui program. Cursurile organizate ... îşi au o însemnătate programatică. D. Guşti, p. a. 311. [Scriitorii] ajung altfel la o conştiinţă limpede şi programatică (i luptei aritirelorice. Vianu, a. p. 12. Imaginile confuze, contorsionate ... erau datorite in primul rlnd confuziei din conţinutul poemelor, incertitudinilor ideologice şi programatice ah autorului, v. rom. ianuarie 1954, 161- Manole Cruclu rut esle un simbol, o ilustrare a unor teze şi atitudini programatice ..., ci un caracter complex, t iunie 1964, 71. O parte importantă a lucrării esle consacrată analizei documentelor programatice elaborate de Marx. Scînteia, 1964, nr. 6 392. [Piesa] va semna un programatic document al generaţiei sale. v. rom. ianuarie 1965, 148. Necesitatea programatică de a înfăţişa publicului noi pagini dramatice. t septembrie 1906, 84. In chip programatic, stagiunea s-a deschis cu două premiere clasice, ib. februarie 1969, 92. (Adverbial) Neologismul începe să fie cultivat programatic ... In spirit sislcmatic inovator. l. rom. 1965, 392. Macedonski nu esle numai primul poci, dar şi cel dinţii „estetician“ român care începe să pună ..., programatic, probleme de estetică a limbii, l. rom. 1966, 21. Prozator înzestrat ... el scrie programatic. România Literară, 1971, nr. 130, 9/3. Societatea noastră ... afirmă programatic credinţa tn fericirea membrilor săi. ib. 1977, nr. 26, 4/2. <0> Muzică (sau lucrare, compoziţie etc.) programatică — muzică (sau lucrare, compoziţie ctc. muzicală) care işi propune, să ilustreze, să urmărească (explicit) o temă dată. Muzica scenică esle implicit ... muzică programatică, s iulie 1960, 81. Compozitorul nu scrie o lucrare programatică, u 1961, nr. 1, 19. Muzica vocal-simfonică este prin excelenţă programatică, ib. 1962, nr. 4, 8. Nu e vorba dc portretizări, de o muzică programatică,...ci mai. degrabă de clteva instantanee ale unui peisaj sufletesc divers, ib. 1905, nr. 2, 39. — Pl.: programatici, -ce. — Din germ. proyramatisch. PROGRAMATÎSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. Muzica scenică este implicit şi In cea mai largă accepţie a termenului muzică programatică. Iar dacă ea e un gen definitiv consacrat, adversarii progra-matismului nu mai pot avea nici un recurs, s iulie 1960, 81. Acestui tip de simfonism i-a folosit mult acceptarea ideii de programatism In cadrul muzicii instrumentale. m 1965, nr. 1, 8/1. Enescu a frecventat extrem de rar programatismul descriptiv, contemp. 1965, nr. 967, 1/3, cf. dex. — Programatic] -)- suf. -ism. PROGRAMATOR, -OARE s. m. şi f. Persoană specializată In întocmirea programului (5) unui calculator. Cf. M. d. enc., dex. — Pl.: programatori, -oare. — Din fr. piogrammateur. PROGREBAiVIE s. f. v. pogrebaiiie. PROGRES s. n. (Adesea cu determinări care indică felul, natura) Mişcare înainte, evolutivă (in spaţiu, in timp, intr-un proces, într-o stare de lucruri etc.), dezvoltare In linie ascendentă, dc la simplu la complex, de la inferior la superior, apariţie şi consolidare a noului, evoluţie, avansare, înaintare, (învechit) progresie (2); s p c c. dezvoltare, schimbare favorabilă datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. Cunoscu că foarte bine va fi asislăluit, den credinţa fericitelor tale progrcmri (a. 1699). fn 87. Smerenia noastră din inimă pofteşte ... dorit progres spre sporirea sufletescului şi trupescului bine (a. 1772). Iorga, s. d. xii, 86. Şi li nară începutul, urmele, progresurile şi deznodămlnlal aventurii sale. Calendariu (1794), 31/13. Aceasta, măi frate, progres se numeşte, Cine nu-l urmează, moare, nu trăieşte. Millo, in pr. dram. 369. Studia cu zel, făcea progrese. Hf.liade, d. j. 20/22, cf. Vasici, m. i, 22/4. Rlnduiala şi progresul slnt doririle noastre, cn (1846), 22/34. Mai păstrează nişte urme ca aduceri aminte de acea cultură, şi nu mai fac nici un progres. Toate staţionează la dlnşii. Laurian, m. iv, 112/8. Nu poate să se hazardeze a merge înspre progresurile industriale, lulnd de bun orice mijloc li pică la Indemlnă. I. Ionescu, f. 5/1. [Comerţul] a făcut progresuri nemărginite, cr (1848), 221/22. Studiul nalurei oare a putut să faeă vrun progres? Isis (1856), 19/1. Fuzia Intre munteni şi moldoveni face mari progrese aice. Neqruzzi, s. i, 310. Clnd progresul lipseşte, vine retrogradarea şi decadenţa. Filimon, o. ii, 246. Altul se pltnge că ţara piere, Că tot progresul a stat pe loc. Alecsandri, t. i, 377. Direcţia nouă a făcut dar un pas spre progres, dezro-bindu-ne de acele sisteme greşite. Maiorescu, cr. i, 388. De atunci n-am mai făcut nici un progres In această artă. Odobescu, s. iii, 21. D-ta, care eşti mare amator de muzică, ce zici de progresele lu Margo? Caragiale, o. iv, 240. A! Civilizare! Secol de progres şi industrie. Macedonski, o. i, 82. Domnule, Revista noastră Are ţinta să îndrepte Spre progres această ţară. Vlahuţă, o. A. I, 180. Ne vor trebui încă mulţi ani plnă să facem tn adevăr vreun progres. Ionescu-Rion, s. 101, cf. Mille, v. p. 75. în teatru nu se realizează nici un progres dramatic. Demetrescu, o. 178. Sub condu- cerea lui făceau progrese vădite. Brătescu-Voineşti, p. 178. Vreau să văd cit progres ai făcut. Rebreanu, i. 408. Curentul latinist ... devine ... o forţă socială, un ferment de progres. Ibrăileanu, sp. cr. 9. Luase lecţii cu una madam Silberstien şi făcea progrese uimitoare. Bassarabescu, v. 12, cf. Galaction, a. 386. Trăim in veacul progresului. Camil Petrescu, t. iii, 40. A vorbit de progres, despre prosperitatea pe care veneau s-o aducă ... Ih aceste pustietăţi rupte din calea civilizaţiei. C. Petrescu, r. Dn. 248. înzestrat In fine cu cale ferată, [orăşelul] s-a repezii accelerat pe calea progresului. Brăescu, o. A. i, 108. Nu găseşti că face progrese? Sebastian, t. 142. Moda şi progresul 17193 PROGRESA — 1596 — PROGRESIV slnt forţe irezistibile. Sadoveanu, o. ix, 573. Se retrag Ia Giurgiu din cauza progresului spiritului de revoltă. Oţetea, t. v. 221. Azi slntem In secolul progresului, al luminii. CXlinescu, e. o. ii, 213. Am făcut progrese la clavecin, id. s. 706. Progresele realismului vor consta... In punerea tn relaţie a oamenilor cu mediul lor social şi natural. Vianu, l. u. 48. în secolul al XVIII-lea ideea de progres se confundă cu toată filozofia materialistă. Ralea, f. 160. Lupta pentru materialism In ştiinţă ... este însăşi lupta pentru progresul ştiinţei. Lupta de ClasX, 1953, nr. 5, 15. Agrotehnica a înaintat, a făcut progrese, v. rom. iulie, 1954, 116. Crezi In progres, In oameni! H. Lovinescu, c. s. 93. Eu lucrez de aproape doi ani la un studiu, şi progresul e foarte lent. Preda, r. 36. Agricultura înregistrează şi alte progrese. H. Daicoviciu, d. 31. <£> Loc. adj. (învechit) De progres = (despre oameni) progresist (2). Bărbat de progres, cr (1848), 132/26. + (învechit, rar; adjectival) Progresist (2). Mlini are să se formeze un ministeriu nou ... Vom vedea dacă va ieşi progres sau retrograd. Kogălniceanu, s. 217. + Evoluţie regresivă, agravantă. Cu progresul... mole-ciunei ...se găsiră oameni care se primiră de a-şi vinde familia şi chiar persoana lor. rom. lit. 701/18. □ Progresul unei boli. — Pl.; progrese şi (învechit) progresuri. — Din lat. progressus, it. progresso, fr. progres. PROGRESĂ vb. I. Intranz. A trece de la o stare sau de la o formă inferioară de dezvoltare la lina superioară, a urma o linie ascendentă de dezvoltare, a face progrese; a înainta, a propăşi (3), a avansa, a se dezvolta, (învechit) a prohorisi, (regional) a noji1 (3). Cum vrei să progreseze o ţară unde nu este egalitate? Ghica, s. 217, cf. Barcianu, v., ddrf, Alexi, w. Probabil că din pricina aceasta nu progresează şcoala de-aici deloc. Rebreanu, i. 411. în deosebire de criticii Junimii ... recunoaşte că ţara a progresat. Ibraileanu, sp. cr. 215, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Noi toţi ...ne facem datori solidar şi lucrările instituţiei progresează. Călinescu, c. o. 63. Lenin a făcut să progreseze teoria marxistă. Scînteia, 1953, nr. 2 803, cf. Marian-Ţiţeica, fiz. ii, 61, m. d. enc., dex. <£> Refl. impers. La noi, astăzi, se progresează In toate domeniile. Sahia, u.n.s.s. 198. + A evolua spre rău; a se agrava. Cf. dm, dex. — Prez. ind.: progresez.- — Din fr. progresser. PROGRESIE s. f. 1. Şir finit de numere ai cărui termeni se deduc unul din altul după un anumit procedeu progresiv cu ajutorul unui număr fix; p. ext. cantitate corespunzătoare acestui şir. 6.S ... o progresie, aritm. (1823), 8v/23. O urmare de termeni din care fiecare covlrşaşte pe acela care ll precede sau este covlrşit cu aceiaşi cltăţime, este aceea ce numim progresie. Heliade, a. 105/21. Slnt două feliuri de progresii. Asachi, e. ii, 119/22, cf. G. Pop, e. 154/16. Despre proporţii, progresii şi grămădiţi, elem. alo. 175/1. Progresie se numeşte un şir de citimi sau numere din care numerul Intli şi cu al doilea dau un raport egal cu al numerului al doilea şi al treilea ... ş-aşa m.d. Lazarini, m. 285/2, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Alimentele disponibile slnt mereu mai insuficiente, cresclnd Intr-o progresie. Ralea, s. t. iii, 195. Progresie aritmetică (sau, învechit, prin diferenţă) = şir de numere a cărui proprietate constă In faptul că fiecare termen al său, în afară de primul, se obţine din cel care îl precedă prin adăugarea la el a aceluiaşi număr constant, numit raţie. Progresie aritmetică este un şir de numeri, unde fiecare număr următor se deosebeşte de cel dinaintea acestuia. Poe-naru, e. a. 311/2. Progresie aritmetică sau prin diferenţă. G. Pop, e. 154/20. Numim progresiune aritmetică sau progresiune prin diferenţă un şir de cantităţi astfeliu că diferenţa Intre una oricare şi precedenta sa este constantă. Culianu, a. 160, cf. cade. în orice progresie aritmetică, suma a doi termeni egal depărtaţi de extremi este egală cu suma extremilor. Algebra ix, 159, cf. m. d. enc., dex. Progresie geometrică — şir de numere a cărui proprietate constă în faptul că fiecare termen al său, în afară de primul, se deduce din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu acelaşi număr constant, numit raţie. Populaţiunea noastră... n-a crescut ...In acea progresiune geometrică cit să ajungă a fi lipsită de mijloacele de subsistenţie. I. Ionescu, m. 195. Numim progresiune geometrică ...un şir de cantităţi astfel că raportul unei oricare la precedenta sa este un număr constant. Culianu, a. 166, cf. cade. Atunci află că cer un bob de grlu ... tn progresie geometrică. Sadoveanu, o. xi, 584, cf. m. d. enc., dex. 2. (învechit) Progres. Se Infrumusăţă Boma cu multe pompoase zidiri, ştiinţile i măistriile proteguite făcură progresii. Săulescu, hr. ii, 316/8, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. <£> (Prin lărgirea sensului) A observat existenţa a două legi ...: legea substituţiei şi aceea a progresiunii. Vianu, m. 74. 3. (Neobişnuit) înaintare pe jos. Cf. Scriban, d. — Pl.: progresii. — Şi: (învechit) progrcsiiinc s. f. — Din fr. progression, lat. progressio, -onis. PROGRESÎF, -Ă adj. v. progresiv. PROGRESISM s. n. Doctrină, poziţie, politică progresistă (2). Nu s-a luat In consideraţie progresismul lui. cv 1950, nr. 3, 48. Aşadar, progresismul secolului luminilor nu e propriu-zis revoluţionar. Ralea, f. 174, cf. dex. — Din fr. progressisme. PROGRESIST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic, cultural etc.; persoană care are o atitudine Înaintată (in epoca sa). Toledo mai este iar cel dănlli pas ce face Neapolc către civilizaţia modernă astfel după cum o înţeleg progresiştii noştri, cr (1846), 281/15. Fie reacţionar, progresist, liberal-naţional, ... In ochii mei ... ei slnt numai studenţi. Alecsandri, s. 11, cf. Barcianu, v., ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Susţinu că fusese lin progresist atras pe căi greşite. Călinescu, s. 135. Era socotit un progresist. Camil Petrescu, o. n, 326, cf. m. d. enc., DEX. 2. Adj. Care ţine de progres sau de progresişti (1), privitor la progres sau la progresişti, care promovează, susţine progresul (politic, social, economic, cultural etc.), care are o atitudine Înaintată sau un caracter avansat (pentru epoca respectivă); (învechit) progresiv <8>: Asemine cuvinte şi forme şe mai găsesc şi In multe jurnale progresiste, rom. lit. 167/16. Proprietarii progresişti au luat singuri iniţiativa spre a se pregăti mai de timpuriu asupra organizării adunărilor electorale. Concordia, 1451/56. Ne vom sili, pe cit ne va fi iertat, a sprijini naţia şi ideile progresiste potrivit cu trebuinţele ţării. Dîmboviţa (1858), lVll. Unul din cei mai inteligenţi şi mai progresişti proprietari ... a luat iniţiativa a îmbunătăţi hrana muncitorilor. I. Ionescu, m. 305. în poeziile lui are lendinţi liberale, progresiste. Gherea, st. cr. i, 290. Numai intelectualitatea progresistă ... înţelegea să cultive şi să folosească limba In interesul maselor populare. Iordan, l. R. 31, cf. Scriban, d. Nicolaie Bălcescu a fosl unul dintre luptătorii progresişti de acum un veac. Sadoveanu, e. 49. Nouă ofiţeri progresişti au fosl sptn-zuraţi. Camil Petrescu, o. ii, 549. Lupta domniei ... pentru ridicarea stalului feudal pe o treaptă superioară de organizare era o luptă progresistă, v. rom. ianuarie 1954, 206, cf. Coteanu, r. l. 68, m. d. enc., dex. — Pl.: progresişti, -ste. — Din fr. progressiste. PROGRESIUNE s. f. v. progresie. PROGRESIV, -Ă adj. 1. Care are loc treptat, Încetul cu încetul (şi continuu); care urmează o linie ascen- 17200 P R O O R E SIV EM ENTE — 1597 — PROHAS dentă, o evoluţie continuă, un progres nclncetat; care duce la progres. întunecarea progresivă a cerului, ceafa care se întindea ... şi tn sfirşit mulţămirea ascunsă ce gustam tnlăunlru-mi mă aduseră intr-o reverie dulce ş-armonioasă. Dacia lit. 267/15. Vom contribui spre a introduce tn ţară o agricultură prosperă, progresivă şi îmbogăţitoare ... pentru acel viilor. I. Ionescu, f. 7/16. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această Iransformaţie continuă, accastă mişcare progresivă a omenirei. Bălcescu, m. y. 3, cf. Negulici. Sivilizaţia, In marşa ei progresivă, modifiază limba şi năravurile. Russo, s. 97. Aici am urmat procesul progresif al fiinţelor materiale. Barasch, i. 57/9. Viaţa de toate zilele a bolnavului se urmează d-o manieră egală ..., d-o activitate progresivă şi regulată, id. î. k. 18/8, cf. Polizu, Bolintineanu, o. 312. Această sehimbarc poate fi progresivă sau regresivă. Gherea, st. cr. hi, 157, ci. ddiu-, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. încălzirea sc face în mod progresiv şi uniform. Ioanovici, tehn. 105, cf. Sciuban, d. Toi aşa de funestă i-a fost ţărănimii germane generalizarea progresivă a dreptului roman. Oţetea, r. 312. Scrierile greşite pe care le-am semnalat, se elimină în mod progresiv, cv 1950, nr. 1, 2. Prin sistemul de contractare la preţuri progresive, interesul producătorului ... se împleteşte cu interesul statului. Scînteia, 1953, nr. 2 804. Istoria esle succesiunea legică şi progresivă a unor formaţiuni social-economice. cf 1962, 32. <$> Impozit progresiv — impozit care creşte procentual, pe măsura creşterii venitului, averii cuiva. Cer deci Adunării să aprobe ... instituirea unui impozit progresiv pe venit. Camil Petrescu, t. n, 506, cf. Scriban, d., m. D. enc., dex. (Lingv.) Asimilare (sau asimilaţie) progresivă —- asimilare (sau asimilaţie) în care sunetul modificat stă după cel care exercită influenţa modificatoare. Am înll/nit şi un caz de asimilare progresivă a lui ă. sci. 1955, 226. Asimilarea este progresivă cînd sunetul anterior asimilează pe cel următor. Graur, i. l. 60. (Lingv.; rar) Derivare progresivă = derivare care are loc prin adăugare de sufixe (sau, mai rar, prin substituţie de terminaţie)- (Adverbial) Volumul apei creştc progresiv. Fătu, d. 1/18. Căldura pătrunde încet şi progresiv In sinul pămîntului. Marin, f. 9/6. Temperatura scade ... astfel progresiv tn restul verei şi In timpul toamnei. Drăghiceanu, c. 101. Trimetea pensiunea foarte neregulat, sporind progresiv neînţelegerile. Brăescu, a. 193. Exerciţiile şi desfăşurarea cu lux de semne ..., stlrneau progresiv admiraţia colonelului, id. o. a. ii, 183. Subicctivizarea personajului se accentuează progresiv, s mai 1960, 91. 4- Care evoluează spre rău, care se agravează (continuu). Oftica a urmai tn unele ţări o cale progresivă. Isis (1859), 1562/'l. Boala este caracterizată prin denu-triţie gravă şi progresivă, abc săn. 159. <0> (Adverbial) Cancer, tumoare cu evoluţie malignă, care netratată se dezvoltă progresiv, ii:. 78. 2. (învechit) Progresist (2). în toate veacurile ... el a aţintit o cle-aproape luare-aminte a guvernelor bine cugetătoare şi progresive (a. 1843). doc. ec. 783. Cău-tînd pretutindinea elementele unei administraţii lari şi progresive, nu putea lăsa doparlc pe accst bătrîn şi fidel servilor, cr (1846), 37-/17. Unitatea falsă ... trebui să se sfarme ca să facă loc unei organizări progresive. Bălcescu, m. y. 6. Nişte legi şi măsure ce n-au adus nici o anielioraţic, nici o reformă progresivă, cr (1848), 3*/2. Acesta nu este un sentiment dc oameni progresivi, căci astăzi nu se fac schimburi de naţii ca de vite (a. 1849). ap. Ghica, a. 746. întocmirea socială libe-ralo-burghcză ..., mult mai superioară mult mai progresivă. Gherea, st. cn. i, 326. [Scriitorii] sini purtătorii concepţiei celci mai progresive, celei mai revoluţionare din istoric. Sahia, u. b. s. s. 170. — Pl.: progresivi, -e. — Şi: (învechit) progresii, -ă adj. — Din fr. progressiî. PROGRESIVEMENTE adv. (Franţuzism învechit) în mod progresiv (1), pe rînd, încetul cu încetul. Se transportă progresivemente ... păstrlnd lungimea sa şi toate compresiunile sale tn ordinul lor. Marin, f. 382/16. A-l răci progresivemente dedesubt de temperatura ambiantă, id. ib. 493/34. — Din ir. progressivement. PROGRESIVITATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv E x p r. (Rar) A descoase (pe cineva) din toate prohaburile = a încerca cu orice preţ să afli secretele cuiva. Curios ca toţi provincialii şi puţin discret, finea să-şi descoase tovarăşul din toate prohaburile. Gane, n. iii, 187. 4- (Regional) Şliţ1 (2) (Topliţa). alrt ii 108. Lelea cu tri ruji în cap Şl la poale cu prohab, ib. 4-(Prin Bucov.) „Despicătură în lungul hainei“, şez. v, 120. 4- (Regional) Epitet depreciativ pentru un om care poartă haină despicată la spate. Com. din Bilca— Rădăuţi. 4- (Regional) Ruptură mare într-o haină. Mă-la grijă n-a avut Să le poarte primenit, Cămaşa să-ţi fi clătit, Prohabul să-ţi fi clrpit. Cordea, a. 11, cf. Lexic reg. 107. 2. P. ext. (Prin Bucov. şi prin sud-vestul Transilv.) Haină, rufă ruptă; zdreanţă. Cămaşa pe el e loată prohab. Todoran, gl., cf. Lexic reg. 107. 3. (Regional) încreţitură la fustă (Baia — Fălticeni). şez. xx, 139. 4. (Prin Transilv.) Fiecare dintre cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte, în formă de buzunar, ale cioarecilor (ca să nu se vadă cămaşa); (regional) oblon (6). Cf. cade, Frîncu--Candrea, m. 104, Viciu, gl. 5. (Regional) Motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive de broderie; (regional) amnar (Sibiel — Sibiu). Lexic reg. ii, 62. 6. (Prin Bucov.) „Tăietură mare de cuţit“. Lexic reg. 107. 7. (Prin Maram.) Prăpăd (1) (Vadu Izei — Sighetu Marmaţiei). T. Papahagi, m. 108. Pă unde merea Novac Tăt făcea numai prohab, id. ib. — Pl.: prohaburi şi (rar) prohabe, (regional, m.) prohabi (com. din Zagra — Năsăud). — Şi: (regional) prohâp (alr sn iv h 1 179/682, Lexic reg. 107) s. n. şi m., proliăv (alr sn iv h 1 179/551), prolăb (com. din Oraviţa), pruhăb (alr sn iv h 1 179/605), pruhâp (ib. h 1 179/705) s. n. — Din bg. iipoxaf). PROHABIŢĂ s. f. v. prahaifă. PROHÂP s. n. şi m. v. prohab. PROHAB s. m. v. pohar1. PROHAS subst. v. proliaz. 17209 PROHAV — 1598 — PROHITI PROHÁV s. n. v. prohab. PROHÂVITĂ s. f. v. prahaiţă. PROHÁZ subst. (lnvcchit) Zgardă (pentru clini). Un vtnăloriu la vlnat ... pre un ogar In prohaz gata fiind după voia sa. Cantemir, hr. 21, cf. Baronzi, l. 117, DDRF. — Pl.:? — Şi: prohás subst. Baronzi, l. 117, ddrf. — Cf. magh. p ó r á z. PROIIDEORISÍ vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A indica, a preciza. Fiindcă in zapise nu este prohdeorisit cit loc să fie fiecare (a. 1806). Găldi, m. phan. 239. — Pronunţat: -de-o-, — Prez, ind.: prohdeorisesc. — Şi: prosadlailsi (Găldi, m. phan. 239), prosodio-rlsí (id. ib.) vb. IV. — Din ngr. jtpocSiopiţco (aor. al lui npocSiópioa). FROHDIORIHMÓS subst. (Grecism învechit) Indicaţie, precizare. Orăşenii In zapisul lor nu fac vreun prohdiorihmos cu arătare de numele ungurenilor (a. 1806). GAldi, m. phan. 239. — Pronunţat: -di-o-, — Pl : ? — Şi: prosodioriz-mós subst. GAldi, m. piian. 239. — Din ngr. npoaSiopicrjioc;. PROHIBÁ vb. I v. prohibi. PROHÎBĂ s. f. v. polidă. PROHÍBE vb. III v. prohibi. PROHIBÍ vb. IV. Tranz. (Complementul indică mai ales producerea, vînzarea, exportul sau importul unor mărfuri) A opri, a interzice printr-o măsurii dc ordin administrativ, prin lege. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Să ştii că importul sării la noi este absolut proibit. Caragiale, o. vii, 557. Copiii naturali, chiar clnd căsătoria ar fi prohibită Intre mama şi tatăl lor, succed mamei lor. Hamangiu, c. c. 163, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Arta nevropată şi provocatoare de nevroză trebuie prohibită. Galaction, a. 73, cf. Scriban, d. Acolo alcoolul e prohibit In zi de sărbătoare. Ralea, o. 145. <0> R efl. pas. Dacă nişte masime morale s-ar putea lua drept nişte satire, apoi ar trebui să sc proibeze evan-geliul. Negulici. Preocuparea de a se proibi ieşirea unor articole. N. A. Bogdan, c. m. 23. — Prez, ind.: prohibesc. — Şi: (învechit) prohíba (Negulici, Şăineanu, d. u., Scriban, d.) vb. I, prohíbe (Alexi, w.) vb. III, proibá vb. I, proibi vb. IV. — Din fr. proliibor, germ. prohibieren. PROHIBÍRE s. f. Acţiunea de a p r o h i b i. Cf. dm, DL, DN, M.D.ENC., DEX. — Pl.: prohibiri. — V. prohibi. PROHIBÍT, -Ă adj. (Mai ales despre producerea, vînzarea, exportul sau importul unor mărfuri) Care este oprit, interzis printr-o măsură de ordin administrativ, prin lege. Arme prohibite, cade, cf. dm, m.d. enc., dex. <> (Prin lărgirea sensului) Confraţii săi ... se opriseră ca în fafa unui prag prohibit. Blaga, g. 214. — Pl.: prohibiţi, -te. — Şi: (învechit) proibit, -ă adj. cade. — V. prohibi. PROHIBITÍV, «Ă adj. Care prohibeşte, care aplică prohibiţia; (rar) prohibitoriu. Cf. Negulici. Apărarea lor de concurenfă mergea plnă la absurdităţile sistemelor prohibitive. Bariţiu, p. a. i, 525. Ţările despotice, unde s-a practicat... sistemul vamal, sistemul prolec-fionist şi sistemul prohibitiv, este dovedii ...că au fost ... cele mai sărace şi cele mai puţin locuite. Ghica, s. 190, cf. prot.-pop., n. d. Să se omoare prin un sistem prohibitiv orice concurenţă. Maiorescu, d. i, 308, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Aplicarea principiului prohibitiv la materiile străine. Gologan, c. h. 88, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. -O- Tarif prohibitiv — taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea şi concurenţa produselor străine pe piaţa internă a unui stat care fixează aceste taxe. Cf. dm, dex. — Pl.: prohibitivi, -e. — Şi: (învechit) proibitiv, -ă adj. Negulici, ddrf, Alexi, w., cade. — Din fr. prohibiţii, germ. prohibitiv. PROHIBITâRHJ, -IE adj. (Rar) Prohibitiv. Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: prohibilorii. — Din fr. prohibitoire. PROHIBIŢIE s. f. 1. (Livresc) Interdicţie. Cf. drlu, Negulici. Prohibiţiunea nu era îndreptată numai asupra elementului românesc. Bariţiu, p. a. i, 525, cf. prot.-pop., n. d., Maiorescu, d. i, 309. Cu toate acestea, domnul, pentru motive grave, va putea acorda dispensă din prohibiţiunile coprinse tn art. ... din acest codice. Hamangiu, c. c. 48, cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. Legislaţia piscicolă trebuie să ţină seamă la stabilirea perioadei de prohibiţie [a pescuitului] de acest decalaj de temperatură. vîn. pesc. decembrie 1961, 14. 2. S p e c. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vînzarea, exportul sau importul unor mărfuri. Dările vamale şi prohibiţiunile au creat industria In statele cele mari. Ghica, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u. Prohibiţiunea exportului petrolului şi a cărbunilor ar fi lăsată pentru mai tirziu. Titulescu, d. 684. Aici a fosl patria aleasă a „bootlegerilor“ pe timpul prohibiţiei alcoolului, v. rom. noiembrie 1954, 69. Se prevede ca plnă In aprilie 1980 prohibiţia alcoolului să devină totală la New Deliii, rl 1977, nr. 10 248. — PL: prohibiţii. — Şi: (învechit) prohlbiţiune, proibiţie (Negulici, cade), proiblţh'ine (cade, Scriban, d.) s. f. — Din fr. prohlbition. PROHIBIŢI ONÎSM s. n. Curent social care susţine prohibiţia (alcoolului). Cf. dm, dn!, m. d. enc., dex. — Pr.: -ţi-o-. — Din fr. prohibltionnlsme. PROHIBIŢI ONÎST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine prohibiţionismului, privitor la prohibiţio-nism; care susţine, aplică prohibiţia. Cf. Scriban, d., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. Susţinător al prohibiţionismului. Cf. Scriban, d., dm, dn!, m. d. enc., dex. — Pr.: -fi-o-, — Pl.: prohibifionişti, -ste. — Şi: (învechit) proibiţionist, -ă adj., s. m. şi f. Scriban, d. — Din fr. prohlbitionniste. PROHIBIŢltlNE s. f. v. prohibiţie. PROHÎM s. n. v. porliră1. PROHÎMEN s. n. v. prochimen. PROHÎR s. n. v. porliră1. PROHÎRĂ s. f. v. porliră1. PROHÎTĂ s. f. v. pofidă. PROIHTÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A batjocori, a zeflemisi. Să mă prohitească tulinderea-n fară. Dosoftei, ps. 130/22. — Prez. ind.: prohitesc. — V. prohită. 17232 PROHOD — 1599 PROHORISI TROHdl) s. n. Slujbă religioasă la lnmormlntările creştine; p. g e n e r. înmormlntare; prohodire, pro-hodit1. La loată slujba provodului svinţiii sale. Dosoftei, v. s. octombrie 43v/24, cf. id. ps. 264/19. Şi s-au llmplal alunce la prohodul lui 4 palrierhi. Neculce, l. 115. A scris Insăş ...cu sflntă mina sa, lăslnd cu limbă de moarte ca după prohod să să tmparţă ... cinci sute de forinfi (a. 1780). Iorga, s. d. xii, 293. Preoţii slnt trebuincioşi pentru prohodul şi îngroparea vinovaţilor (a. 1793). Uricariul, ii, 178/2. în 24 noiembrie l-au şi îngropat cu foarte mare pompă, merglnd şi Mihai Vodă la prohodul lui. Şincai, hr. ii, 274/38. De prohod n-a avut parte. Beldiman, e. 55/34, cf. lb. Biserica era iluminată şi împodobită ca pentru un mort bogat, şi un arhiereu ... slujea prohodul. Negruzzi, s. i, 254. Năsălia fu aşezată jos; ... se zise prohodul şi slujba se urmă toată dupe rlnduiala sa. Odobescu, s. i, 109. Cu ce slnge rece spunea care anume preot să-i citească prohodul. Gane, n. iii, 41. A făcui masluri, prohoduri, îngropăciuni. VlahuţX., s. a. ii, 121. [Luminarea] după prohod şi mai ales după Inmormln-tare se stinge cil mai rămlne şi se aduce acasă. Marian, î. 153, cf. ddrf. Prohodul tuturor popilor din lume... n-ar fi fost aşa de plicticos, ...ca explicarea înceată şi monotonă a acestui savant. Păun-Pincio, p. 111, cf. Barcianu, Alexi, w. Un prohod pentru acela care nu mai suferea. Dunăreanu, ch. 39, cf. Chiri-ţescu, gr. 253. Declară că-i mort ... în jurul lui se adunară clrdăreţi şi ... începură tn cor frumoasa cln-lare de la prohod. Agîrbiceanu, a. 297, cf. Şăineanu, d. u. Pe la sflrşilul prohodului, ridiclnd ochii, Intllni peste cosciug privirea lui Vasile Baciu. Rebreanu, i. 387, cf. cade. Se vedea un grup negru de femei şi bărbaţi cu capetele goale, ... asculllnd prohodul. C. Petrescu, i. i, 193. Călugării puţini clntau prohodul ţăranilor care căzuseră ... apărlndu-şi sărăcia lor. Sadoveanu, o. iii, 233, cf. Scriban, d. Ceremonia prohodului o face cu un talent şi o vioiciune dc actor de operă. Arghezi, p. t. 6. Nu voi clnta prohod pe harpe înlăcrimai la catafalc. Beniuc, m. 81. / se părea că e oslndit să-şi asculte prohodul. Vinea, l. i, 348. Şase gornişti clntă ...la înmormlntare ... după terminarea prohodului. Alexandru, i. m. 44. Ţărani cu feţe arse ca de sodă Se-nşirau tăcuţi ca la prohod. Labiş, p. 96. Prin sale, oamenii stăteau ca la prohod împrejurul plugurilor bune de nimic şi nu vorbeau declt despre secetă, v. rom. iulie 1958, 14. Acolo e un prohod — cutare pescar a fost înghiţit de o furtună, s iunie 1960, 51, cf. şez. ii, 182, alrm i/ii h 417, alrm ii/i li 219. Popă să-mi clnle mie La prohod şi liturghie, folc. transilv. ii, 243. <0> (Glumeţ) Astăzi îmi îngrop independenţa In momentul căsătoriei. Vă mulţumesc că aţi asistat la prohodul meu. Alecsandri, t. 1 628. Ar fi bine să tnmormlntăm cioarele şi să le facem prohod cu clntări şi rugăciuni. Vlasiu, a. p. 127. Fig. Vlntul li clntă-n evlavii prohodul. Neculuţă, ţ. d. 79. 4~ Slujbă religioasă făcută Sn vinerea Paştilor, în amintirea morţii lui Cristos. Să clnte prohodul In sf. Vineri. Negruzzi, ap. Şăineanu, d. u. Clnd s-a întors înapoi, ieşeau tocmai preoţii cu prohodul din biserică, ap. cade. Vineri, clnd s-a slujit prohodul, el, din toate glasurile care au clntat cucernic „Ui mormlnt viaţă", a simţit limpede doar glasul ei. Camil Petrescu, o. ii, 77. (Regional) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă. Cf. tdrg. Şi boierii se rlnduiau să ducă sarcina nepreţuită. Se schimbau la prohoduri. Sadoveanu, o. xix, 13. — Pl.: prohoade şi prohoduri. — Şi: (învechit şi regional) provod (alrm i/ii h 417, alrm ii/i h 219) s. n. — Din slavonul npOKOA'h. l’ROHODÎ vb. IV. Tranz. 1. A oficia slujba prohodului; p. gener, a duce la groapă (oficiind slujba prohodului); a înmorminta, a îngropa, [ll] provodiră şi-l tngropară în al treilea ceas de d:i. Var-laam, c. 380. Şi-ngropară pre sw[!]niu/ provodindu-l cu cinste. Dosoftei, v. s. noiembrie 160r/24. Şi-l duce cu preoţi la biserică de-l prohodesc. N. Costin, let. i a, 62/3. Şi au pus un popă de legea noastră şi altul armenescu de l-au prohoditu. Neculce, l. 168. Săpln-du-i groapă de viu l-au prohodit. Şincai, hr. ii, 27/8, cf. lb, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Şi-n timp cc zece popi mă prohodeau ... M-am răsucit In lada mea. Minulescu, vers. 280, cf. Scriban, d. îl prohodiră şi-l tngropară pc ploaie. Stancu, r. a. ii, 326. Popa... ll prohodea pe bătrln, pe tata, fără nici un pic de grabă. LăncrXnjan, c. ii, 353, cf. h iii 21. Să-i facem slujba cea mare ... Pentru că l-am prohodit. Jarnîk-Bîrseanu, d. 486. Clnd pe la prinz era, Pe Vălean mi-l prohodea... Vin tu maică de-l boceşti. Sevastos, c. 298. De-oi fi viu, să mi te ştiu, De-oi fi mort, Să le prohod. Păsculescu, l. p. 202, com. din Straja — Rădăuţi. Că p-aci de mi-oi muri, Nici am surori să mă clnle..., Nici fraţi să mă prohodească. Bîrlea, l. p. m. i, 106, cf. alrm ii/i h 219. Şepte clopote trăgea, Şepie popi li prohodea. Balade, iii, 180. (Absol.) Preoţii prohodesc, făcliile ard liniştit. Vlahuţă, o. a. ii, 35. <0- (Glumeţ) Băieţii ... m-au Inmormlntat tn năsip şi m-au prohodit cum ştiau ei. Creangă, a. 61. Clnd ne-au văzut cu atltea doare ..., clnd le-am povestit... că noi voiam să le prohodim, i-a cuprins amărăciunea. Vlasiu, a. p. 127. <> (Prin lărgirea sensului) Ura! ura! soldaţi voinici ... Noi ducem moarte la cei vii Şi-i prohodim chitind voios. Alecsandri, t. 1521. ^ Fig. Pro-hodind cu veşnicie clipele de fum pusliu. Lesnea, a. 26. Sirena fabricii e o buhă ce prohodeşte viaţa muncitorilor. v. rom. ianuarie 1965, 139. (A b s ol.) Frunza pică irosită, Şi vlntul geme prohodind departe. Iosif, p. 46. 2. (Rar) A pllnge (2), a boci, a jeli. Perzlndu-te pre tine, zilele îmi sini răpite ... Şi te ptohodeam cu lacrimi. Conachi, p. 232. De-ar şti vorbi surata bună, Amar le-ar prohodi la groapă. Goga, c. p. 34. 3. (Regional; în forma provodi) A ura. Cinstită gazdă din loc, Vă poftesc mult bine şi noroc ... Duhul şflnt m-a pornit Să viu să vă provodesc La tot neamul pămîntesc. Pamfile, cr. 46. 4. (Prin Bucov.) A popi2 (1 1). P-un ţigan să prohodească, Şi să-l dacă la icoane. Teodorescu, p. p. 262. — Prez. ind.: prohodesc şi (rar) prohdd. — Şi: (învechit şi regional) pim-odS vb. IV. — Din slavonul npOKO^HTH. PROHODÎRE s. f. Slujbă religioasă la înmormîn-tărilc creştine; p. gener. înmormîntare; prohod, prohodit1. Jalnic este peste samă ceasul cel de prohodire. Conachi, p. 97, cf. lm, ddrf. Din loate clntecele strămoşului meu lşi amintea numai prohodirea şi maslul. Arghezi, s. vi, 45, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: prohodiri. — V. prohodi. PROHODÎT1 s. n. Slujbă religioasă la înmormîn-tările creştine; p. gener. înmormlntare; prohod, prohodire. Cf. dl, dm, dex. Cine-o face ce-am făcut, N-aibă locşor In pămint, Nici popă la prohodit. Păsculescu, l. p. 203. — Pl.: (rar) prohodiluri. dex. — V. prohodi. PROHODÎT2, -Ă adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; p. gener. înmormîntat, îngropat. (F i g.) N-am apucai aşa codrul niciodată In zilele mele. Parcă-i pusliu şi prohodit. Sadoveanu, o. vii, 414. — Pl.: prohodiţi, -te. — V. prohodi. PROHORÎSÎ vb. IV. Intranz. (Învechit) A progresa; a cîştiga teren. Să nu lăsăm pe străini sau şi din pămlnteni a prohorisi cu vrajbe şi amestecături spre vătămarea cinstei stalului (a. 1782): Uricariul, vi, 461. Grecii iar au prohorisil In Valahia (a. 1787), 17238 PROHORISIRE — 1600 — PROIECT GAldi, m. phan. 239. Şi-aşa prohoriseai Şi cinste Iţi doblndeai (a. 1817). id. ib. Fiul prohoriseşte la învăţătură? (a. 1827). id. ib. Scrie-mi mă rog, băbacă, dacă socoteşti că aceşti profesori vor putea prohorisi tn Moldova. Kogălniceanu, s. 62. Hei! ... clnd m-aş însura ... ce-aş mai prohorisi In astă lume! Alecsandri, t. 1 356, cf. cade, Scriban, d., dm, dex. + (Despre boli) A evolua. A nu lăsa să prohorisască boalele spre epidemii (a. 1832). GAldi, m. phan. 239. — Prez. ind.: prohorisese. — Din ngr. npoxcopiaa (aor. al lui jcpoxwp®). PROHORISÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a prohorisi şi rezultatul ei. Un neam foarte rău şi îndărătnic care s-au împotrivit totdeauna prohorisirei Creştinătăţii, ist. am. 76r/71. Ani avut cinste a înfăţoşa d-voastre prohorisirile ucenicilor mei tn istorie, cetire, scriere, aritmetică. Negruzzi, s. i, 5, cf. GAldi, m. phan. 239, cade, dl, dm, dex. — Pl.: prohorisiri. Gen.-dat. şi: prohorisirei. — V. prohorisi. PROHTAXÎ vb. IV v. proftaxi. PROIBĂ vb. I v. prohibi. I’ROIBÎ vb. IV v. prohibi. I’ROIBÎT, -Ă adj. v. prohibit. PROIBITÎV, -Ă adj. v. prohibitiv. PROIBÎŢIE s. f. v. prohibiţie. PROIBIŢIONÎST, -Ă adj., s. in. şi f. v. prohibiţlo-nist. PROIBlŢIÎiNE s. f. v. prohibifie. PROIDÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A străbate, a trece (cu putere, cu forţa). Smeriră Infărecaţi picioarele lui, fieru proidi (petrecu d, străbătu h) sufletul lui. psalt. 219, cf. anon. car., ddrf, Scriban, d. I n t r a n z. Proidi (trecui c2, voi t r e a c t d, străbat e-v o i h) printru loc acoperit mirural pără la casa zeului, psalt. 80. Ca duhul proideaşte (troace c2, trecu o, străbate h) Intr-Insa. ib. 212. Pas-ai Inlurearccu şi fu noapte, In ea proi-descu (străbat c-v or h, s-or petreaceD) toate gadinele. ib. 215. — Pronunţat: pro-i-. — Prez. ind.: proidesc. — Din slavonul PROIDÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a proidi şi rezultatul ei. Cf. scl 1960, 606. — Pronunţat: pro-i-. — Pl.: proidiri. — V. proidi. PROIDÎT s. m. (învechit) Venetic, străin, pribeag (2). Vădua şi săracul omoriră şi veritul (n e m e a r-n i c u 1 D, proidilul h) uciseră. psalt. 195. Că era nişchită măsură, nu mulţi veriţi (proidiţi h, nemiar-n i c i d) înlr-lnsă. ib. 219. Domnul hrăneaşte pribegii (v e r i ţ i i v, n emeriţii d, proidilul h). ib. 303. — Pronunţat: pro-i-, — Pl.: proidiţi. — V. proidi. PROIECT s. n. 1. Plan, intenţie de a Întreprinde ceva, de a organiza, de a face ceva in viitor; (concretizat) Înscris, document care conţine un asemenea plan, o asemenea intenţie. Era mai holărll In proiec-lurile sule, merglnd neîncetat spre săvlrşirea scopurilor sale. ist. carol xii, 31v/17. Dar fiindcă sau n-are tărie, Sau proiecturile nu i-s coapte, Cu capu tn urmă vina-ş plăteşte. Budai-Deleanu, ţ. 368. Să li să dea voie să scoaţă din pămlnl, să lucreze şi să vlnză căr- buni ... Acest project, puindu-să In lucrare, poate fie dă folos obştii (a. 1811). doc. ec. 106, cf. Manifest (1813), 18/5. Niciodată nu se cade ca să dăm noi pruncilor ocazia de a-şi sparge capetele cu proiec-turi de nebunie ... deşarte. Petrovici, p. 203/7. Acolo se sfătuia pentru lot fcliul de pricini, asculta probleme (proiecluri). Nicolau, p. 326/15. Temistocles li descopere acum proiectul, adccă ghidul lui. Molnar, i. 323/6. întlmpllndu-se a se isca împotriviri, alunce se aibă a se aşăza, Intre aceste trei aliate puteri, alte proiecluri. ar (1829), 361/22. Gazeta noastră publică un progel de a se întocmi o soţielale de faceri de bine. cr (1829), 3211/10. Cu projelul acesta ... o să dai şi peste primejdii mari? Heliade, d. c. 217/26. Tinerimea face... multe proiecluri şi planuri, fl (1838), 92/31. Spre a nimici proiectul rivalului său, face rezoluţiune a se duce însuşi tn Moldova. Asachi, s. l. ii, 26, cf. Uricariul, viii, 97. Foile publice adeverează şlirea despre proiectul Inchegărei unei saţietăţi comerciale, cr (1846), 371/4. Ştefan ia proiectul lui Mircea şi caulă a uni ţările. Bălcescu, m. v. 15, cf. Negulici. Din nenorocire ... nu am putut face alt nimic, declt proiec-turi (a. 1848). doc. ec. 954. Veni ...In momentul unui projet de călătorie, cr (1848), 53/40. O să fie avocat ... Şi aceasta era un projet holărll. Brezoianu, î. 13/4, cf. Stamati, d., Polizu. Grecul ascultă cu bucurie toate proiectele de economie ce-i înfăţişă ciocoiul. Filimon, o. i, 154, cf. ddrf, Barcianu. Şi chiar acum se simţea foarte departe de un asemenea proiect. D. Zamfirescu, v. 7'. 57, cf. Alexi, w\, Şăineanu, d. u. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tlnărului ... încetul cu încetul totuşi entuziasmul proiectelor se potoli. Rebreanu, r. i, 27. Peste proiectele mele şi ale tuturora, s-a prăbuşii războiul universal. Galaction, a. 275. Eu am pe cap proiecte grele. Topîrceanu, o. a. i, 226. Tac şi-şi văd de treburi, lăslnd altora îndeletnicirea proiectelor naive. C. Petrescu, î. ii, 150. Ce proiecte aveţi pentru viitor? Brăescu, o. a. i, 404, cf. Scriban, d. Încercările de a părăsi oraşul ... au rămas simple proiecte de arhivă. Arghezi, b. 128. Ea nu făcea nici un proiect de viilor. Călinescu, e. o. 11, 117. Generalul a renunţat la proiectele lui. id. s. 92. Îşi împlinise In bună măsură şi celelalte proiecte. Stancu, r. a. iv, 191. Mintea mea c plină de proiecte, t august 1964, 46. 2. Formă premergătoare, pregătitoare a unei lucrări, a unei redactări etc, (care urmează să fie definitivată); prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat, (îmbunătăţit) şi aprobat pentru a primi caracter oficial şi ă fi pus în aplicare. Proiect. De sprijineala ce Soţie-talea filarmonică ... doreşte a doblndi de la ... înălţatul domn. Heliade, f. 43/10. Am cinste a supune cu plecăciune înălţimii voastre proiectul următor ... (a. 1835).- doc. ec. 593. Mai încolo să hotărî ca şi proiectul de reprezentaţie ...să se Impărtăşască cu guberniu. gt (1838); 6*/2. Acest proiect mai înainte de a fi pus la dizbatere au fosl doblnclil încuviinţarea mai multor proprietari, povăţ. (1844), 2312/1. Acesta e proiectul ce de la voi aştept Şi despre care aice vă dau un scurt concept. Bolintineanu, o. 167. In proiectul de buget se zice că ... se cere această sumă. Maiorescu, d. i, 92. Proiectul nostru de program le admite la chestia agrară. Ionescu-Rion, s. 187. Proiectul de rezoluţie este adoptat. Titulescu, d. 227. Documente autentice pentru tablouri viitoare ... rămase In stare de proiecte. Oprescu, s. 43. Proiectul noii Constituţii proclamă conducerea colectivă. Scînteia, 1965, nr. 6 665. Au început apoi dezbaterile asupra ... proiectului de plan. ib. 1966, nr. 6 943. <0> Proiect de lege (sau, învechit, de legiuire) = text provizoriu al unei legi, însoţit de expunerea de motive, care este supus dezbaterii organului legiuitor pentru a deveni electiv lege. Camera Deputaţilor a primii ... acest project de lege. cr (1829), 82/20. S-a dat, s-a primit un progel de lege. gtn (1836), 872/31. Să va alcătui proiect de legiuire statornică (a. 1836). doc. ec. 638. In noul proiect de lege să intre şi un paragraf... de traducerea cărţilor, cr (1848), 17251 PROIECTA — 1601 — PROIECTANT 262/15. Noi am discuta şi am încuviinţa fără prealabilă cercetare un proiect de lege. Kogălniceanu, s. A. 135. Proiecte de legi anulate cu energie din momentul naşterii lor. Maiorescu, ch. iii, 137. Zilele astea se va depune In Cameră un proiect de lege. Caragiale, o. ii, 178. Ministeriul voia să propună ... spre votare un proiect de lege. Sbiera, f. s. 214. Convenţia a votat proiectul de lege. Camil Petrescu, t. ii, 587. Ziarul ...a făcut cunoscut că Adunarea Naţională ... a aprobat In unanimitate proiectul de lege. rl 1967, nr. 7 044. 3. Lucrare tehnică Întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucţiunile etc. necesare pentru justificarea utilităţii şi executarea unei construcţii, a unei maşini etc. In urma proiectului admiratului Grai ... au dat voie ... a se rădica In Seoaslopole un monument, ar (1829), 212/33. Din projetul ce a dat ... se va vedea că cu mijloacele ce se propun se poate curlnd aduce In desăvlrşire această dorită clădire. Heliade, f. 13/4. Un projet ... pentru teatru zace îngropat in arhivele ministerului. Negruzzi, s. i, 346. Pentru cercetarea proiectelor de lucrări se statorniceşte ... cile un consiliu. mo (1860), 716/3, cf. ds. Proiecte de construcţii, leg. ec. pl. 507. Toate apartamentele erau reţinute dinainte chiar şi la blocurile In stare de proiect. Călinescu, s. 376. Al treilea proiect înfăţişa un cai'tier muncitoresc. id. ib. 492. Proiectul [ascensorului] urma să fie prezentat şefului, v. rom. februarie 1954, 120. Vă uitaţi la căsuţa mea? ... Proiectul l-a făcut unchiul meu. Preda, r. 194. Clnd nu lucrez la proiect, slnt la faza de realizare, t septembrie 1962, 5. <$> Proiect de diplomă = lucrare cu caracter preponderent tehnic pe baza căreia studenţii institutului politehnic, ai institutului de arhitectură etc. obţin diploma la sfîrşitul studiilor. Cf. DL, DM, DEX. — Pronunţat: pro-iect. — Pl.: proiecte şi (Învechit) proiecturi. — Şi: (învechit) proget, project, projet s. n. — Din lat. proiectus, germ. Projekt. — Projet R e f 1. pas. Aşadar unghiul ... se reduce ... clnd se proiectează pe planul orizontal, trigon. dr. 165/14. 3. Tranz. (Complementul indică fascicule de raze, de particule, succesiuni de imagini cinematografice etc.) A trimite pe o suprafaţă, a reproduce pe un ecran. Imaginea este proiectată pe mozaic, enc. tehn. i, 157, cf. DM, m. d. enc., dex. (Refl. p a s.) Se va lumina Intli panoul, apoi se va proiecta imaginea Deltei. H. Lovinescu, t. 341. F i g. Au proiectat ... lumina criticii şi a analizei asupra construcţiilor mele literare. Galaction, a. 72. 4. Tra n z. (Complementul indică proiecte 1) A face, a pregăti, a întreprinde, a organiza în vederea atingerii unui scop în viitor, a-şi propune, a avea intenţia de a face în viitor într-un anumit fel; a plănui, (regional) a proista. Bogdan ... proiectează încă o crucială ortodoxă asupra catolicilor. Asachi, s. l. ii, 24. Medicul Aloisius ...a proiectai calcule spre îndreptarea calendarului iulian. Calendar (1847), 11/24. A tntipuil a proiecta o nouă sistemă. Cornea, e. ii, 197/2, cf. Negulici, Stamati, d. Turcia projeclă ... „Relaţii dintre proprietari". Kogălniceanu, s. a. 165. Proiectam să vorbesc la adunare In favorul lor. Negruzzi, s. i, 221, cf. Polizu. Un căpitan... proiecta să apuce munţii ce zicea că cunoaşte. Bolliac, ap. Ghica, a. 631. Comitetul teatral ... a proiectat statutele pentru crearea fondului unui teatru naţional. F (1870), 361, cf. Barcianu. Cartea de faţă a fost altfel proiectată declt se prezintă publicului acum. Maiorescu, cr. i, III, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. E absolut necesar ca mişcarea pe care o proiectaţi să nu aibă loc. Camil Petrescu, t. ii, 349. Simţea numai trebuinţa de a realiza tot ce proiectase. Călinescu, s. 208. 5. R e f 1. A ieşi în evidenţă (din ansamblul căruia îi aparţine ori din cel înconjurător); a se contura, a se reliefa (2), a se profila (1). Umbra se projectează pă o parte a abjectului. Desen arh. 12/15. Capul lui Mihalachi se proiectează mare cit un hoboroc. Vlahuţă, o. A. ii, 89. Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărită. Topîrceanu, b. 99. Erau un bărbat şi o femeie: in lumină se proiectau numai siluetele negre. C. Petrescu, î. i, 23. Surldeam ca la nişte cunoştinţe vechi bărbaţilor ce se proiectau pe la unghere. Brăescu, a. 8, cf. Sahia, n. 120. Ttr-gul era aproape; se proiecta pe incendiul măreţ al asfinţitului. Sadoveanu, o. xi, 416. Pe ziduri, pe acope-răminte ... se proiectează ... reclame luminoase. Bart, s. m. 41. Departe o corabie cu plnzele poleite se proiecta pe linia roşie a orizontului, id, e. 131. în ceaţa luminoasă, profilul i se proiecta desluşit pe perdeaua de raze. v. rom. octombrie 1954, 94. Pe drum se proiectau umbre de brazi înalţi, ca nişte uriaşi adormiţi. Vornic, o. 76. (F i g.) Această limbă s-ar fi proiectat pe zarea mai profundă a unei limbi originare. Blaga, g. 138. Tranz. f a c t. Calarlele vaselelor pe ancoră pro-jeta pe lespedele ţărmului nişte umbre subţiratice, cr (1848), 231/69. Norii Proiectează fin Un văl uşor şi călător. Camil Petrescu, v. 70. Umbra ce o proiecta pianul. Ardeleanu, u. d. 191. Peste drum de noi, Şchiopul ... bătea In nicovală, împrăştiind sclntei ce-l luminau proiecllndu-l tn bordeiul întunecat ca pe fundul iadului. Brăescu, o. a. ii, 52. Prin ferestrele pe care soarele proiectează iarna madrepori de promoroacă, clipele picură perle sfărlmate. v. rom. noiembrie 1962, 92. (F i g.) Din clteva trăsături „Flntlna Blanduziei" a izbutii să ne proiecteze o viziune antică. Lovinescu, s. i, 103. Am încercat ...să proiectăm pe fundalul lor istoric profilurile cele mai însemnate ale Şcolii ardelene. Blaga, g. 225. Lămpaşul mic de miner Proiectează oamenii ce şi-au boltit palate şi cer. Brad, t. 11. Presa daneză a subliniat ... prestigiul pe care activitatea sa ll proiectase asupra patriei, v. rom. decembrie 1963, 10. 6. Tranz. (Complementul indică corpuri solide) A arunca (cu forţă) într-o anumită direcţie; (complementul indică lichide sau materiale pulverulente) a împrăştia sub presiune (şi la distanţă mare). Cf. cade. Clnd te-oi lua... şi te-oi proiecta de părete, lipit acolo rămli. Sadoveanu, o. ii, 417. Aripioarele smulg smocurile [de lină] pe cari le proiectează cu putere pe grătarul care constituie peretele maşinii. Ionescu-Muscel, fil. 426. Nucleul este proiectat la periferia celulei. Parhon, o. a. i, 118, cf. m. d. enc., dex. Din crater slnt proiectate roci. rl 1977, nr. 10 952. — Pronunţat: pro-iec-, — Prez. ind.: proiectez. — Şi: (învechit) projectsi, projetâ vb. I. — Din fr. projeter (după rom. proiect). PROIECTĂNT, -Ă adj., s. m. şi. f. 1. Adj. Care serveşte la proiecţie (1), de proiecţie. Ca să doblndim planul proiectant a liniii drepte AB, este destul a cobori dintr-un punct al ei o perpendiculară. Orescu, t. 54/6, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. <£> Dreaptă proiectantă (şi substantivat, f.) = dreaptă cu ajutorul căreia se efectuează proiecţia (1). Cf. der, m. d. enc., dex. 2. S. m. şi f. Persoană calificată care face proiecte (3). Proiectantul şef... dlndu-şi seama de valoarea acestui proiect ..., însărcinează un grup de ingineri constructori cu îmbunătăţirea acestuia, v. rom. ianuarie 1954, 265. înlr-o sală de expoziţie proiectanţii au organizat o retrospectivă. Scînteia, 1977, nr. 10 919. (Adjectival) Inginer proiectant. — Pronunţat: pro-iec-, — Pl.: proiectanţi, -te. — Din fr. projetant, germ. Projektanl. 17253 PROIECTARE — 1602 — PROIECŢIE PROIECTARE s. f. Acţiunea de a (se) proiecta. 1. Elaborare de proiecte (3). Cf. proiecta (!)• Ci. leg. ec. pl. 198. Dincolo, în sala de proiectare, oamenii lucrează conştiincios, contemp. 1956, nr. 483, 3/3. îmbunătăţirea activităţii dc proiectare este strlns legată de extinderea acţiunii de tipizare. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 9. Planul ... pune sarcini importante in legătură cu proiectarea, asimilarea şi realizarea de noi maşini. Scînteia, 1963, nr. 5 791. 2. Trimitere pe o supralaţă a unor fascicule de raze, de particule (pentru a le reproduce). Cf. proiecta (3). Din spate, prin găurile strimte ale cabinei de proiectare, izbucni o fişic de lumină albă şi se auzi sflrlitul aparatelor de filmat. Barbu, p. 184, cf. m. d. enc., dex. 3. Elaborare a unui proiect (2). Proiectare a monumentului său. Calendar (1857), C4/10, cf. Polizu. Comitetul însărcinat cu proiectarea şi înfiinţarea monumentului. Calendar (1859), 124/18, cf. Barcianu, v., Alexi, w., m. d. enc., dex. 4. Ieşire ori scoatere în evidenţă (din ansamblu' căruia ii aparţine ori din cel înconjurător). Cf. proiecta (5). Cf. DM, DL, M. D. ENC., DEX. <0> F i g-Regia a ridicat personajul spre o proiectare simbolică-t iunie 1964, 74. 5. Lansare, aruncare (cu forţă) într-o anumită direcţie a unui corp solid sau imprăştiere, sub presiune (şi la mare distanţă), a unui material tn stare lichidă ori pulverulentă. Cf. proiecta (G). Cf. der, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: pro-iec-. — PL: proiectări. — V. proiecta. PROIECTAT, -A adj. Care u fost plănuit, prevăzut să fie făcut in viitor. în primăvara viitoare se gătesc a întocmi o nouă linie iilegrafică ... şi linia progetată. cn (1834), 343V32, cf. Aristia, plut. Să sc grupeze, în opera proiectată, tot ceea ce ţie na-ţi place în arta vînătoriei. Odobescu, s. iii, 61. Putem fără multă pagubă amina pe sfîrşilul săptămlnii viitoare petrecerea proiectată. Caragiale, o. vii, 32, cf. ddrf. Se simţea incapabil să încerce gestul proiectai. Călinescu, s. 129. Arestările proiectate nu izbutiseră. Stancu, n. a. iv, 109. Zestrea psihologică a tipurilor dramaiicc cuprinse In ciclul proiectat. T februarie 1962, 65. — Pronunţat: pro-iec-, — Pl.: proiectaţi, -te. — Şi: (Învechit) proyetât, -ă adj. — V. proiecta. PROIECTIL s. n. Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat in spaţiu de o armă dc foc sau lăsat să cadă asupra unei ţinte, pentru a o distruge; p. g e n e r. (astăzi rar) orice corp greu care poate fi aruncat în spaţiu (asupra cuiva sau a ceva) cu o forţă oarecare. Tabăra turcilor a căzut cu totul in mlinile noastre; am găsit Intr-Insa ... un număr foarte mare de projectile. cr (1829), 13S1/17, cf. Negulici. Un nou proiectil (unealtă) a atras speciala luare-aminte a comitetului artileriei, gm (1854), 3082/41. Dacă vom lua felul projectilului care se aruncă ..., vom deosebi: dări cu giulete ..., dări cu granate. mo (1860), 361/3, cf. prot.-pop., n. d., Baronzi, i. L. i, 209/23. 'Trupele ... nu pot rezista ploaiei de projectile. Maiorescu, d. ii, 102. Ordonanţele, pornite de la. posturile de roşiori şi de la bateriile călăreţe din flancul drept, abia cutează să pătrundă sub grindina de projectile. Odobescu, s. iii, 593, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Curind simţi ... furtuna proiectilelor duşmane. Sadoveanu, o. vi, 447, cf. Stoica, vîn. 21, Scriban, d., Cantuniari, l. M. 129. [Şoimul călător] nu este zvelt, ci un atlet, un adevărat proiectil viu, zburător. Linţia, i>. ii, 133. I'umul proiectilelor plesnite punctează văzduhul încremenit. v. rom. mai 1954, 109. Explozia primului proiectil îi zăpăci puţin. ib. august 1955, 44. Proiectilele de cărămizi, lemne şi pietroaie zburau dintr-o parte tn alta, vîjîind prin văzduh. Beniuc, m. c. i, 26. Proiectilele cădeau ca nişte mere şi explodau sec, arun-clnd o roată de schije nemiloase. Barbu, p. 262. Din clnd în clnd, peste sal vuia cîte un proiectil stingher. v. rom. octombrie 1964, 3. Cartuşul folosit...In loc de alice are un proiectil masiv. vîn. pesc. octombrie 1964, 21. (F i g.) Cu vedenii de umbrele ce se-nchid Şi se deschid, Resemnat primeşti In faţă proiectile de lichid. Topîrceanu, p. o. 82. <£> Proiectil-rachctă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obişnuit prevăzut, in partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. Ci. m. d. enc., dex. — Pronunţat: pro-iec-, — PL: proiectile. — Şi: (învechit) projectil s. n. — Din fr. projectile. PROIECTOR s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile, prisme etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină şi care se foloseşte pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la au tovehicule, în săli de spectacole, pe aeroporturi etc. Proiectoare electrice cu oglinda de sliclă sau de metal. Nica, l. vam. 203, cf. cade. Trece măturlnd strada cu evantaiele de lumină ale proiectoarelor. Cazimir, gr. 122. De acolo îşi purta săbiile de lumină proiectorul. C. Petrescu, î. ii, 203. Ca şi cum sc îndreptau asupra Păunii-Mici proiectoare într-o noapte fără lună. Sadoveanu, o. xxi, 427. Era proiectorul electric ce-şi întorsese fîşia luminoasă asupra ţărmului. Bart, s. m. 29, cf. Scriban, d., dl, dm, der, M. d. enc., dex. ■£> (Adjectival) Dispozitiv proiector. + S p e c. Aparat pentru proiectarea imaginilor pc un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă şi dintr-un sistem optic. Cf. dl, dm, DER, M. D. ENC. — Pronunţat: pro-iec-, — PL: proiectoare. — Şi: (rar) projector s. n. Scriban, d. — Din fr. projecteur. PROIECŢIE s. f. 1. Operaţie dc reprezentare a unui corp geometric, pe un plan sau a unei figuri plane pe o dreaptă; (concretizat) corp, figură obţinute prin această operaţie. Sistema cea mai nouă este: a înfăţoşa toate cîte intră într-un plan, prin proiecţia lor orizontală. D. Asachi, t. 27/18. Putem defini proiecţia unui obiect pe un plan orizontal, umbra acestui obiect pe plan, soarele aflîndu-se tocmai dasu-pra obiectului. G. Pop, c. 183/15. Se înţelege că proiecţiile sublractive au de factori cos. negative, trigon. dr. 114/24. Proiecţia anei linii pe un plan este linia formală din proiecţiile tuturor punctelor acestei linii. Oiîescu, t. 53/2, cf. Stamati, d. în conslrucţiunea planisferclor ... se întrebuinţează metoda proiecţiunilor. Culianu, c. 109. Se numeşte projecţiunea unui punt A pe o dreaptă IR, piciorul a, a perpendicularei duse din puntul A pe dreaptă. Melik, g. 82, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d: u. Fiecare catetă esle medie geometrică Intre ipotenuză şi proiecţia ei pe ipotenuză. Geometrie ix, 101. Proiecţia pe o axă a unui contur poligonal închis esle egală cu zero. Trigonometrie, 81. <> Proiecţie cartografică = procedcu matematic de reprezentare în plan (pe o hartă) a suprafeţei pămîn-tului sau a unei porţiuni din suprafaţa pămintului, în care fiecărui punct de pe glob ii corespunde un punct de pc plan. Cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (învechit) Aruncare, azvîrlire (cu putere) a unui corp; traiectorie pe care o urmează un corp ceresc (în jurul altui corp ceresc). 'Toate aceste planete se învlrtesc pe după soare ... învlrlirea aceasta se zice azvîrlire sau proiepciane (projecţio), de la carea apoi atîrnă anul planetelor. Rus, i. i, 8/15. A doua mişcare ce este projecţia Impregiural soarelui sau mişcarea anuală pre carc o săvlrşeşle in 365 zile. Calendariu (1844), 34/23, cl'. Negulici, Stamati, Ursu, t. ş. 262. <0> F i g. Omul e copleşii, astfel, sub o proiecţic de ironii. Lovinescu, s. i, 315. 3. Emitere de raze luminoase, radiaţi e; (concretizat) fascicul de lumină, traiectorie luminoasă, rază (1); p. ext. (învechit) emanaţie. Nu se 17253 PROIECŢIUNE — 1603 — PROJECTOR1 poale sluji cineva spre a distila fosforul de un aparat ordinariu de distilafie ... şi să espuie pe operator la projecţiile fosforului aprins. Marin, pr. i, 34/15. Mintea lui aluneca In urmă ca pe o proiecţie de lumină. Vlahuţă, o. a. iii, 63, ci. cade, Scriban, d. Plutind deasupra ctmpurilor tri proiecţia lunei zărea trenul lunectnd ca un licurici. Călinescu, c. n. 20. <0> F i g-l'icino susţinea că ţoale făpturile slnt luminate şi înfrumuseţate de proiecţia unei lumini divine. Oţetea, n. 230. -4 F1 &■ Mod tn c.irc este reflectat, reprezentat un anumit fenomen, un anumit obiect etc. din realitatea obiectivă; (concretizat) fenomen, obiect etc. astfel reflectate, reprezentate. Tlnărul călugăr lero-nim, de pildă, e proiecţia idealizată a lui Eminescu însuşi. Lovinescu, c. x, 11. „Cultura Renaşterii In Italia“ nu e rezultatul unor cercetări migăloase, ci produsul unor impresii artistice şi proiecţia In trecut a valorilor şi aspiraţiilor autorului. Oţetea, r. 29. Un popor nu există dacă nu se simbolizează In citcva proiecţii spaţiale. Călinescu, s. 662. In Simfonia a lX-a se produce la un moment dat actul de proiecţie profetică, acea viziune ... ajunsă, prin iubire, la libertate fi bucurie, s mai 1960, 86. 4. Reproducere pe un ecran a imaginilor înregistrate pe un film, cu ajutorul unui fascicul luminos. Cf. cade, leg. ec. pl. 126. Să pună un reflector In plus iă utilizeze o proiecţie care să sublinieze sensul unei replici, t septembrie 1962, 42. Mă mai întrebasem plnă atunci de ce se fac pauze In proiecţie clnd ţi-e lumea mai dragă. România Literară, 1977, nr. 27, 17/4. <0> Aparat de proiecţie = aparat care serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică şi la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. în ultimii arii, o bună parte a şcolilor au fost înzestrate cu aparate de proiccţie. Scînteia, 1965, nr. 6 693. — Pl.: proiecţii. — Şi: (astăzi rar) proiec^iiinc, (învechit) proiepciunc, projeeţie, projecţiune s. f. — Din fr. projcction, lat. projectio, -onis. FROlECŢlt'ÎVE s. f. v. proiccţie. PROIEPCIÎINE s. r. v. proiecţie. PROIGÎIMEN s. ro. v. proegumen. PROÎM1E s. f. v. prolmion- PROÎMIOIV s. n. 1. (învechit, rar; in forma proimiu) Parte introductivă la un discurs. înlr-acesta chip ptoimiul voroavei sale începu. Cantemir, ist. 33. în locul cel de sfat cu toţii se adunară, unde tntr-acesta chip proimiul sfăluirii făcură, id. ib. 146. 2. (învechit) Prefaţă. Tomu I. Proimion. Văcă-rescul, ist. 245. Alcătaitoriul acestor Intlmplări s-au întocmit cu gustul obştii, care nu obicinuieşle a ceti proimiu (a. 1786). cat. man. i, 85. Deci şi el n-au făcut proimios la începutul scrierii lui (a. 1786). ib. 85. Cărora s-au adaos proimion despre nevoinţelc cele evangheliceşli (a. 1843). ib. ii, 83. 3. (învechit, rar; în forma proimiu) Prevestire. S-au timplat ca Dacliia, care era ca un fericit proimiu a biruinfelor următoare, ... In veaci vreadnică de împărat ca acela ...să rămlie. Cantemir, hr. 15. — Pl.: proimioanc. — Şi: proiinios s. n., proitnie s. f., proimiu, procmiu (ddrf) s. n. — Din ngr. npooijuov. — Prociniurot.-pof., n. d., Scriban, d,. — Pl.: proleplici, -ce. — Din fr. proleptlqne. PROLÉT, -A adj. v. proletar. PROLETAR, -A subst., adj. 1. S. m. Cetăţean sărac din Roma antică, considerat ca aparţinînd ultimei clase de cetăţeni şi fiind scutit de impozite. Cf. Ne-gulici, Stamati, d. Un sclav bun făcea mai mult declt doi proletari romani: rom. lit. 722/17, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., Şăineanu, d. u., cade. Populafiunea Bornei In timpul imperiului se compunea In mare parte din proletari. Scriban, d., cf. dex. 2. S. m. şi f. (Rar la f.) Persoană din societatea capitalistă liberă din punct de vedere juridic, dar lipsită de mijloace de producţie, şi de aceea silită să-şi vîndă forţa de muncă capitaliştilor; persoană care aparţine proletariatului (1). Ideile comuniste ... nasc şi ... sporesc ... In ţările unde ţăranii slnt ... reduşi la starea de proletari sau şi chiar de coloni. Kogălni-ceanu, s. a. 183, cf. 168. Încet deschise uşa, cu sfială. Era un proletar. Vlahuţă, ap. cade. Proletar ajunge muncitorul meseriaş, ca şi ţăranul. Gherea, st. cr. i, 71. E oare indiferent dacă muma omului ... a trăit In aer curat, In belşug..., ori a trăit In societatea capitalistă ca proletară, lucrtnd 16 ore pc zi? id. ib. ii, 17. In mişcarea internaţională a proletarilor slnt foarte mulţi socialişti devotaţi. Ionescu-Rion, s. 109. S-au bucurat proletarii conştienţi ... de strălucita reuşită ' a fraţilor lor. Păun-Pincio, p. 113. Socialiştii au fost reprezentanţii proletarilor. Ibrăileanu, sp. cr, 193. Am să mă jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca şi noi? Rebreanu, r. i, 66. Sculaţi ai muncii proletari! Bacovia, o. 156. In societatea socialistă, tn care a dispărut exploatarea omului, nu mai există nici proletari, cv 1949, nr. 2, 23, cf. contemp. 1949, nr. 120, 4/2. Bevolta împotriva acestei societăţi putrede şi înţelegerea lui [Eminescu] pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic tn poemul „împărat şi proletar“. Sadoveanu, e. 77. Noi, proletarii, ne pricepem oare In materie de rafinament burghez? Călinescu, s. 49. S-arătăm boierilor C-aslă ţară nu-i a lor, Că-i a proletarilor, folc. transilv. ii, 579. <0> Proletar ( intelectual) — persoană săracă obligată să-şi cîştigc existenţa printr-o activitate intelectuală. Poetul esle şi el un muncitor, un proletar. Galaction, a. 111, cf. Scriban, d. 3. Adj. Care aparţine proletariatului (1), privitor la proletariat, specific proletariatului, realizat de proletariat; (ca) de proletar (2), format din proletari; (fran-ţuzism) proletarian. Am observat cu conştiinţă clerul înalt şi pe cel proletar. Filimon, o. î, 94. Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. Eminescu, o. i, 56. Toată ceata proletară se desprejmui cu frică. Demetrescu, o. 39. Sc-auzca de-afară Viaţa proletară. Bacovia, o. 171. Dacă fabrica ... ar fi organizată după legi proletare ... Săhia, n. 31. Vor cădea ... jertfe pentru cauza mişcării proletare, id. ib. 40. Scrisesem acest discurs ... Intr-o oarecare măsură impresionat de lectura unor poeme de Maiakovski, marele poet al revoluţiei proletare sovietice. Vlasiu, d. 76, cf. Iordan, l. r. a. 482. Bevoluţia proletară este singura ieşire posibilă din starea de haos şi de mizerie proprie sistemului capitalist, contemp. 1949, nr. 120, 14/5. In faţa onoratei comisii s-a înfiinţat un tlnăr înalt, smead şi pletos, cu înfăţişarea proletară. Sadoveanu, e. 162. Toţi au figuri proletare, muncite. Călinescu, i. 342. Au răsunat tn curte ... viforoasele accente ale imnului proletar. Pas, z. iv, 128. Altfel, sl.nl vrăjmaşii Lumii proletare. Beniuc, v. a. ii, 150, cf. Deşliu, g. 19. O clasă ne-a născut — cea proletară. Labiş, p. 312. In ţările socialiste morala proletară nu este o simplă formulă, v. rom. noiembrie 1962, 89. <0> F i g. Din miile de celule prea strimte, unde albina proletară distilează mierea trlntorilor capitalişti, ... poporul muncitor venise In cete negre. Galaction, a. 432. — Pl.: proletari, -e. — Şi: (neobişnuit) prolet, -ă adj. Iordan, l. r. a. 482. — Din fr. prolétaire. 17298 PROLETARIAN — 1605 — PROLIFERAT PROLETARlAN, -A adj. (Franţuzism) Proletar (3). Aceasta nu înseamnă că ne găsim tn faţa unui curent cu adevărat proletarian, avlnd conturate tn întregime trăsăturile specifice ale glndirii clasei muncitoare. contemp. 1949, nr. 126, 6/3. — Pronunţat: -ri-an. — Pl. : prolclaricni, -e. — Din fr. prolétarien. PROLETARIAT s. n. 1. Una dintre cele două clase fundamentale ale societăţii capitaliste, formată din muncitori salariaţi, lipsiţi de mijloace de producţie, nevoiţi să-şi vîndă capitaliştilor forţa dc muncă pentru a-şi ciştiga existenţa, clasa proletarilor (2) ; totalitatea proletarilor (2) (din lume, dintr-o ţară etc.); mulţime de proletari (2) ; condiţie de proletar (2). Reformele se vor face treptat şi la timpul lor ... Atunci proletariatul şi cu dlnsul pauperismul ... se vor desfiinţa. Românul (1858), 1502/79. Ar găsi ai noştri cele mai drepte şi întemeiate cuvinte de ... stlrpirea zdrenţărosului vagabondagi, proletariat (a. 1869). Uricariul, xiv, 146. Ce are de-a face proletariatul din Europa pe Ungă mizeria ţăranului nostru. Contemporanul, vii, 507. S-a îngrozit burghezia faţă de Izblnda proletariatului belgian. Păun-Pin-cio, P. 113. E întli Mai — sărbătoarea muncii şi a proletariatului unit din lumea întreagă. Galaction, a. 379, cf. 219. Dimensiunea muncii ori alcătuirea societăţii ... fără capitalism şi fără proletariat. C. Petrescu, r. dr. 39. Doream ... să mă conving singur dacă tn patria proletariatului şi a ţărănimii se rabdă de foame sau nu. Sahia, u.r.s.s. 19. El se va interesa de soarta sanitară, economică şi culturală a ţăranului, de aceea a proletariatului. Călinescu, c. o. 285. A biruit proletariatul din Leningrad, va birui proletariatul din lumea întreagă. Stancu, u.r.s.s. 126. Proletariatul începea să se afirme pe arena luptei de clasă ca o forţă socială independentă. Lupta de Clasă, 1961, nr. 2, 4. Proletariatul din ţara noastră a spus un „Nu“ răspicat hillerlsmului ce-şi începea slngerosul său marş prin Europa, v. rom. februarie 1963, 3. O Proletariat agricol (sau agrar) = totalitatea muncitorilor agricoli din agricultura capitalistă lipsiţi de mijloace de producţie, Concentrarea de latifundii In mlini puţine creează o stare anormală şi un proletariat agrar, r (1883), 448, cf. dm, M. D. enc.., dex. Proletariat intelectual = grup social alcătuit din proletari (2) intelectuali. Pesimismul proletariatului intelectual. Ghehea, st. cr. ii, 296, cf. iii, 27. 2. Masele cele mai sărace ale cetăţenilor liberi din Roma antică. Cf. dex. — Pronunţat: rri-at. — Pl.: (rar) proletarlalc. Scriban, d. — Din fr. proletariat. PROLETARIZA vb. I. T r a n z. şi refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar (2). V. paupe-r i ■/. a. [Capitalismul] a proletarizat pe micii cultivatori de pămint,..., pe meseriaşii care n-au fost tn slare să susţie concurenţa cu industriaşii. Gherea, st. cn. iii, 25, cf. DM, DEX. — Prez. ind. : proletarizez. — Din fr. prolétariser. PROLETARIZARE s. f. Faptul de a (s e) proletariza. V. pauperizare. Proletarizarea maselor In occidentul Europei, inegalitatea economică ... s-au săvlrşit acolo ... In zgomotul unei civilizaţii strălucitoare. Gherea, st. cr. iii, 26. Are loc o expropriere tn masă, care duce pe de o parte la formarea unei puternice burghezii a satelor, iar pe de altă parte la o largă proletarizare agricolă, contemp. 1949, nr. 160, 12/5. Proletarizarea nu infirmă ascendenţa aristocratică. Călines-cu, s. 144. Suspendarea consumaţiei pentru muncitor ... duce In ţările capitaliste înaintate la proletarizarea cresclndă. Ralea, o. 324. — Pl.: proletarizări. — V. proletariza. PROLETARIZAT, -A adj. Transformat In proletar (2), ajuns la condiţia de proletar. Tatăl lui a fost căminar — mic burghez intelectual, proletarizat... împins de către duşmanii oamenilor muncii ...să admire tot ce este vechi, contemp. 1949, nr. 120, 4/2. — Pl.: proletarizaţi, -te. — V. proletariza. PROLETCULTISM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluţia din Octombrie) ale cărui principii estetice sc reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare“ şi care respingea (aproape) întreaga moştenire culturală a trecutului. Cf. Iordan, l. r. 105, 114, contemp. 1956, nr. 16, 1/7, dl, dm, DN2, DEX. — După rus. npoJieTKyjibT. PROLETCULTIST, -A adj., s. in. şi f. 1. Adj. Care ţine dc proletcultism, privitor la proletcultism, specific proletcultismului. [Presa] insistă mereu, mai cu seamă după sesiunea din martie 19-51 a Academiei R. P. R., asupra abuzului de regionalisme, pe care-l prezintă ca o manifestare „proletcultistă“. Iordan, L. R. 92, cf. DL, DM, DN2, DEX. 2. S. m. şi f. Adept al proletcultismului. Cf. dm, DN2, DEX. — Pl.: proletcultişti, -sie. — După rus. npojieTKy.ibTOBeu. PROLÎCĂ s. f. v. poreclă. PROL1FËR, -A adj. 1. (Bot.; despre plante sau despre părţi ale lor) Care generează (accidental) un nou organ (suplimentar). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Scriban, d. 2. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre ţesuturi celulare) Care se înmulţeşte prin diviziune celulară. Cf. Scriban, d. — Pl.: proliferi, -e. — Din fr. prolifère. PROLIFERA vb. 1. Intranz. (Biol.) 1. (Despre celule sau, p. ex t„ despre ţesuturi celulare) A se înmulţi prin diviziune (în mod anormal ori suplimentar). Cf. dn*, dex. (Tranz. fac t.) în acest muşchi, nucleii slnt In general proliferaţi şi proliferarea esle foarte mare tn unele fibre. Parhon, o. a. i, 218. -O Refl. Fig. Auzul se proliferează ca un madrepor Din fundul oceanic al somnului, il mai 1965, 9. 2. (Despre fiinţe, organisme) A se perpetua prin generare; a se înmulţi, a sc reproduce (1), a procrea. Cf. dn2, dex. + F i g. (Rar) A se dezvolta (in mod nefiresc, inutil). Pe liniile schiţate de Macedonski ... a proliferat un întreg curent literar. Vianu, a. p. 242. — Prez. ind. pers. 3: proliferează. — Din fr. proliférer. PROLIFERARE s. f. (Biol.) 1. înmulţire, sporire (anormală ori suplimentară) a celulelor sau, p. ext., a ţesuturilor celulare dintr-un organism prin diviziune celulară; proliferaţie (1). Cf. prolifera (1). Se vede proliferarea unei fibre musculare Intr-un fel de înmugurire. Babeş, o. a. i, 134. Alterările predominante constau tnlr-o proliferare luxuriantă. a nucleilor. Parhon, o. a. i, 218, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. 2. Faptul de a prolifera (2) ; reproducere (1), procreare, procreaţie; înmulţire (prin procreare). Cf. DL, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: proliferări. — V. prolilcra. PROLIFERAT, -A adj. (Biol.; despre celule) Care s-a înmulţit (în mod anormal ori suplimentar) prin diviziune; p. ext. (despre ţesuturi celulare) cu celule Înmulţite (în mod anormal ori suplimentar) prin diviziune. Arterele au pereţii proliferaţi şi slnt adesea astupate de coaguli. Babeş, o. a. i, 134. — Pl. : proliferaţi, -te. — V. prolilcra. 17310 PROLIFE RAŢIE — 1606 — PROLOG3 PROLIFIîRAŢIE s. f. (Biol.) înmulţire, sporire (anormală ori suplimentară) a celulelor sau, p. e x t., a ţesuturilor cclulare dintr-un organism prin diviziune celulară; proliferare (1). Cf. Scriban, d., dn2, dex. (Bol.; neobişnuit; concretizat; tn forma prolifera-ţiune) Boboc apărat într-un loc neobişnuit. Cf. SCRIBAN, D. — Şi; (rar) proliferajliine s. f. Scriban, d. — Din fr. prolifération. PROLIEEIt AŢIOjYK s. f. v. proliferaţi«!. PROLÎF1C, -A adj. (Despre fiinţe) Care se înmulţeşte uşor şi repede; (popular şi familiar) puios, (învechit şi regional) plodicios, (învechit) plodit, ploditor, plod-nic, (regional) plodos, (neobişnuit) plodarnic. Cf. Negulici, ddiip, Barcianu, Şăineanu, d. u., cade. La un neam alit de prolific nu importă mult dacă numărul celor rămaşi In Dacia era mare sau nu. Puşcariu, l. r. i, 334, cf. Scriban, d. Familia noastră e cea mai prolifică. Călinescu, e. o. ir, 260. Mărturisi chiar că părinţii ei fuseseră „prolifici", id. s. 127. O (Substantivat) A luat crapi ... din celălalt heleşteu — că acolo începuseră să stea cam înghesuiţi, prolificii, vîn. pesc. octombrie 1964,16. 4- (Despre căsătorii, relaţii sexuale) Din care rezultă mulţi copii. Neprevederea populaţiu-nei conduce la însoţiri de timpuriu, prea tinere şi prin urmare prea prolifice. I. Ionescu, p. 160. P. anal. (Rar; despre părnînt, terenuri) Rodnic (I), fertil, fecund. Pămlntul prolific al Indiilor. v. rom. aprilie 1954, 98. >• F i g. Care creează mult (şi uşor); în care se creează mult (şi cu uşurinţă). Piesa [cuprinde] 15 ani din viaţa lui Eminescu, anii cei mai prolifici şi semnificativi. T iulie 1964, 70. — Pl.: prolifici, -ce. — Din fr. prolifique. PROLIFICA vb. I. 1 n l r a n z. (în dicţionarele din trecut; despre plante) A încolţi; a se ininulti. Cf. Barcianu, Alexi, ~w. — Prez. ind. pers. 3: prolifică. — V. prolific. PItOLIFIcAŢIE s. f. (în dicţionarele din trecut) încolţire sau înmulţire, a unei plante. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Şi: prolificaţiunc s. f. Alexi, \v. — Dm germ. Proliîlkatiou. PROLIFICAŢIÎJiVE s. f. prollficaţle. PROLIFICITATE s. î. însuşirea de a fi prolific; (învechit) plodiciune, plodnicie. Prolificitatea [măteii] ... scade de la al 4-lea an In sus. enc. agr. i, 122. Din cauza prolificităţii familiei, el rămlnea o rudă veşnic colaterală. Călinescu, e. o. ii, 82, cf. dn2. Datorită prolificităţii destul de mari a speciei ... efectivul de mistreţi se poate reface In clţiva ani. vîn. pesc. noiembrie 1964, 11, cf. m. d. enc., dex. -0- (Prin analogie) Sufixul verbal ... -iza ... se bucură de o răsplndire şi o prolificitate extraordinară, scl 1950, 67. -4- Spec. Indice care reprezintă numărul total de pui născuţi la o fătare de femelele mamiferelor multipare sau, p. g e -n e r., capacitate de înmulţire a unor animale. Aplicarea metodelor zootehnice înaintate a dus ...la ... ridicarea prolificităţii. Scînteia, 1954, nr. 2 867, Cf. DER, M. D. ENC. — Din fr. prolificité. FRÔL1PS s. n. v. prollpsls. PRÔLIPSIS s. n. (Grecism Învechit) Prejudecată. Prolipsisul să zice greceşte aceasta ce s-a tălmăcit „cuget din începui" (a. 1777). Galdi, m. phan. 239. Oslndesc fără să să razime pe vreun rezon, ce numai pe prolip-surile şi rălile lor deprinderi (a. 1825). cat. man. ii, 119. Acest prolipsis poale uneori să fie ... mincinos şi greşit (sec. XIX), ib. i, 319, c.f.. Veisa, i. 173/9. — PL: prolipsisuri. — Şi: prôlips s. n. — Din ngr. itpôXrpinç. PROLIPTICtiS, -OASĂ adj. (Grecism Învechit; despre oameni) Care are prejudecăţi, plin de prejudecăţi. Mai toţi oaminii sini prilipticoşi (sec. XIX), cat. man. i, 319. O (Substantivat) Critica cea fără de cuvînt a prolipticositor (a. 1836). Găldi, m. phan. 239. — PL: prolipticoşi, -oase. — Şi: prillptkos, -oâsă adj. — Din ngr. jtpoXtlimKÔÇ. PROLIX, -Ă adj. (Despre, vorbire, stil', scrieri etc.) Care este prea lung, care are prea multe cuvinte; lipsit de concizie; prea complicat; greoi, neclar, confuz; p. ext. (despre oameni) carc se exprimă cu prea multe cuvinte, complicat sau confuz; (rar) polilogic. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Iată ce fel de încurcături ne Intlmpină adesea In prolixa naraţiune a prea-lăadatului Paprocki. Hasdeu, i. v. 248. Frazeologia prolixă şi complicată. Odobescu, s. ii, 372. Stilul este cu toiul artificial, prolix. Arhiva, i, 362, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Prolixa lui proză: Ioroa, l. ii, 351. înlătură perifraze prolixe şi confuziuni de tot felul. BUL. COM. ist. I, 89, C.f. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ull slil impetuos, exaltai şi prolix. ' Lovinescu, s. i, 323. Fii prolix, cil mai prolix. Foloseşte, clnd vrei să te explici, comparaţia. Camil Petrescu, p. 40, cf.Scriban, d. O expunere prolixă, tn care cititorul regăseşte cu oarecare greutate slmburele nou şi valabil al cercetării personale. Vianu, m. 60, cf. dn2, m. d. enc., dex. (F i g.) Un boier .... rnlnca cu lăcomie şerbet, netezindu-şi barba prolixă. Călinescu, n. 22. -¿> (Adverbial) Se exprimă, seric prolix. — PL : prolicşi, -xe. — Din fr. prolixe, lat. prollxus, -a, -um. PROLIXITATE s. f. însuşirea dc a fi prolix ; lipsă de concizie, de simplitate, de claritate în vorbire, In scriere, în stil etc. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Definiţiuni concise, fără prolixitate. Odobescu, s. ii, 342, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Prolixitatea şi confuzia aparatului critic n-are pereche, bul. com. ist. i, 77, cf. Şăineanu, d. u., cade. Victimă a soli-cismului perpetuu şi a prolixităţii emfatice. Lovinescu, c. v, 50, cf. Scriban, d. Prolixitatea vulgară ... este uitată Intr-o singură clipă. Vianu, a. p. 29. Poezia lui ..., cu toată prolixitatea, te face să respiri. Călinescu, c. o. 202. Deznodăimlntul ... compensează prin concizia lui fierbinte uşoara tendinţă spre prolixitatea dinainte. v. rom. ianuarie 1954, 215. Prolixitatea acestui imn obositor ... nu i-a venit, pesemne, la Indemlnă poetului nostru, ll i, 148. în epistolă pătrund, împreună cu prolixitatea prozei, mai multe amănunte concrete şi identificabile, l. rom. 1960, nr. 4, 52, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. prolixité, laţ. prolixitas, -atis. PROLOG1 s. n. (Bis.; învechit) (Carte care cuprinde) vieţile sfinţilor, (învechit) pro 1 ogar; p. r e s t r. biografie a unui sfînt. Prologul, adecă Vieţile sfinţilor (a. 1675). gcr i, 221/4. Proloagele tuturor svinţilor. Dosoftei, v. s. septembrie lr/2. Caută şi proloage că vii afla destul de sfintele icoane şi de sflnta cruce (cca 1754), cat. man. i, 96. Prologul Eghipetului scrie: că In pustia Libiei se afla doi pustnici. Ţichin-deal, f. 214/6, cf, tdrg, cade, Scriban, d. — PL: proloage. — Din slavonul lipOAOr’h. PROLOG2 s. n. v. polog’. PROLOG3 s. n., s. m. 1. S. n. (învechit) Discurs, prezentare orală care se rosteşte la deschiderea unei adunări, la inaugurarea unei activităţi etc..; p. restr. parte introductivă a unui discurs. Camilopardalul un prolog ca acesta făcu ... Cantemir, ist. 376. Directorul teatrului mai nainte de reprezentaţie a zis In limba rurnănească prologul următor, mulţumind publicului 17325 PROLOGAR — 1607 — PROMETEIC de a sa rîvnă şi poftindu-i fericirea, cn (1834), 2801/5, cf. SXghiescu, v. 101. 2. S. n. (în opoziţie cu e p i 1 o g) Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii sau elemente care îi înlesnesc înţelegerea, (neobişnuit) pronaos (II); spe c. introducere, prefaţă. Cf. Budai-Deleanu, lex. [Tripartitul lui Verboţie] să împarte Intr-un prolog sau ciwînt înainte şi apoi In trei părţi. Aaron, în Contribuţii, iii, 135, cf. VSbnav, f. 2r/l, Heliade, amf. 3/1, Negulici, Stamati, d., Polizu, phot.-pop., n. d. Sorin sau Tăierea boierilor la Tlrgovişte. Prologul. Bolintineanu, o. 197. Prologul cu care începe cartea intitulată Ciocoii esle un studiu psiehologic. Ghica, s. 63, cf. ddrf, Barcianu, Să-ghinescu, v. 101, Alexi, w., Şăineantj, d. u., cade. Personajele prologului apar pe rlnd şi fantomatic prin uşa mascată. Camil Petrescu, t. i, 9. Rosti el însuşi, pe scenă, un prolog. Sadoveanu, e. 64. Proloagele lui Plaut şi Terentiu. Scriban, d. Prologul se deschide printr-o mişcare de baladă, cu un ritm tărăgănai, v. rom. iulie 1962, 130, cf. dn2, m. d. enc., dex. -0> F i g. în-tîmplarea aceasta ...nu era decît prologul unei drame. Sadoveanu, o. i, 445. 3. S. n. Parte a unei piese antice de teatru care se prezenta înainte de intrarea corului in scenă şi în care se expunea subiectul şi se făcea apel la bunăvoinţa spectatorilor. Cf. dm, dn2, dex. 4. S. m. Actor care recita prologul (3). Cf. dm, dn2, DEX. — Pl.: (1-3) prologuri şi (rar) proloage, (4) prologi. — Din ngr. npoXoyoţ, lat. prologus, fr. prologii«, it. prologo. PROLOGAR subst. (învechit) Prolog1. Acestu sfântă carte, anufme] prologar, au rămas de la nenea (a. 1724). Iohoa, s. d. xva, 121. Acestu prologari l-am cumpărat eu, Tudarii dascal (a. 1796). id. ib. — Pl.:? — Prolog1 + silf. -ar. PROLONGAţIE s. f. Poziţie a unei note muzicale care, făcînd parte dintr-un acord, sc continuă şi în acordurile următoare. Cf. dn, dex. — Pl.: prolongaţii. — Din fr. prolongation, lat. prolongatio. PROLUA vb. I. T r a n z. (Regional) A lua din nou, a lua încă o dată (Rudăria — Băile Herculane). arh. folk. m, 54. Eucatili să proiau năpoi şi ţoalili. ib. ll vo luva Dumnizău dîi mina stingă ... Şl-l vo proluva dSi mina driaptă. ib. 134, cf. 154. — Prez. ind.: proiău. — Şi: proluvâ vb. I. — Pro-2 + lua. PHOMJNGÎ vb. IV v. prelungi. PROIX'VA vb. I v. prolua. PROLÎiVIU s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acţiunea torenţilor şi acumulat la baza unor pante sub formă dc conuri de dejecţie. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pl.: prolnvii. — Din lat. prohiviiim. PROMEDITĂ vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A premedita. Să-nţelege îndată că farsa [în text: farsă, sici] au fost piomeditală, si tu le învinovăţeşti, ph. dram. 196. — Prez. ind.: promeditez. — Pro-1 -f medita. PROMEN vb. I. Refl. (învechit, rar) A se plimba (2). Cf. Alexi, vî. — Prez. ind.:? — Din germ. promenieren. Cf. fr. p r o m e n e r. PROMENADĂ s. f. 1. Deplasare în spaţiu (şi de obicei pe jos) în scop recreativ, curativ etc.; plimbare (1), (rar) plimbet (l). Cf. I. Golescu, c. [Plictiseala] ne petrece la bal, în teatru, la mese de ospăţu, la prominadă. VASicr, m. ii, 51/25, cf. Rus, i. î, 311/16, Stamati, d. Pac. o protrena.'ă. Negruzzi, s. iii, 64. De mă duc la promcna.’ă. Ochii-mi z:>oară-n i.us şi-n jos. Mureşanu, p. 12/9. Recomandăm între altele promenada ... pe la sîînca numită Parnas. Calendar (1862), 28/14. Beţişor dc promenadă. Eminescu, o. i, 151. Aleea principală, unde e toiul promenadei de lume bună. Caragiale, o. n, 3, cf. Barcianu, Alexi, -w. Lumea vorbea şi ridea abia mişeîndu-şi paşii în promenadă sau grăbind. Ardeleanu, u. d. 75, cf. Şăineanu, d. u. Plecam în promenadă, în rlnd, cile doi ..., să ne arate împrejurimile. Brăf.scu, o. a. ii, 119. Am să ies cu nevastă-mea, la braţelă, in promenadă. Sadoveanu, o. vin, 167, cf. Scriban, d. Consimţea a face cîţiva paşi pe jos într-o scurtă promenadă intimă. Călinescu, b. i. 86. Gospodari harnici au transformat malurile Baliluiului în atrăgătoare locuri de promenadă, il februarie 1961, 12, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Concretizat) Loc (special amenajat) pentru plimbare (1); (învechit) plimbare (2), plimbătoare (v. plimbător 2). Sc vede plnă în ziua de astăzi pe promenadă bustul împăratului. Bariţiu, p. a. i, 561. Vezi trecînd pe promenadă feluri de figuri care de care mai ţanţoşe. Negruzzi, s. i, 327. Se plimbau In promenadă, ajungeau chiar plnă in parcul oraşului. Agîrbiceanu, l. T. 235. Un regalist ... a strigat in plină promenadă „Jos naţiunea, trăiască regele/“ Camil Petrescu, t. ii, 366. înaintau de-a lungul unui bulevard larg, tradiţionala promenadă. Vinea, l. ii, 103, cf. dn2, m.d. enc., dex. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ieşiră pe digul promenadă din faţa Cazinoului. Călinescu, o. i, 114. — Pl.: promenade. — Şi: (învechit, rar) promi-nadă s. f. — Din fr. promenade, germ. Promenade. PROMENOAR s. n. (Franţuzism rar) Foaier; „partea dintr-o sală de spectacol unde nu sînt scaune sau bănci şi unde publicul stă în picioare“, cade. — Pl.: promenoare. — Din fr. promenoir. P.ROMENGR s. m. (Franţuzism rar) Persoană care frecventează o promenadă (2). Călătorii străini ...privesc cu ochi miraţi cînd se întilnesc, Intlia oară, cu pro-menorii noştri dintre Capşa şi Palat. Galaction, a. 424. — Pl.: promenori. — Din fr. promencur. PROMESĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Chitanţă, bilet care dă drept de participare la tragerea unei loterii. Cf. Gheţie, n. m„ Alexi, w., Şăineanu, d. u. — Pl.: promese. — Din germ. Promessc, fr. promesse. PROMETAZÎNĂ s.i. Substanţă medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii; fener-gan, romergan. Cf. d. med., m. d. enc., dex. — Pl.: prometazine. — Din fr. proinetliasine. PROMETElAlV, -A adj. (Rar) Prometeic. Cf. dex. <> Fig. Cercetarea, sub toate formele..., precipită planeta In aventuri prometeiene. D. Guşti, p. a. 232, cf. DEX. — Pronunţat: -te-ian. — Pl.: prometeieni, -e. — Din fr. promctJieen. PROMETEIC, -A adj. Care aparţine lui Prometeu, privitor ia Prometeu (sau la mitul acestuia); (rar) pro-mc.teiau. [Omenirea] e nevrednică de sacrificiul prometeic. v. rom. noiembrie 1962, 94, cf. dn3, dex. <$> F i g. Ne-merea uneori exact în centrul prometeic al poeziei. Teo-doreanu, m. u. 27. Natura imensă şi omul prometeic se I întilnesc intr-un univers de grandoare şi armonie a cărui 17340 PROMETEISM — 1608 — PROMIT imagine domină conştiinţa scriitorului, contemp. 1956, nr. 510, 5/4. Nu există ... preocuparea promelcică pentru semeni, s mai 1960, 113. — Pronunţat: -le-ic. — Pl.: prometeici, -ce. — Prometcu (n. pr.) + suf. -ic. PROMETEÎSM s. n. (Rar) Atitudine, concepţie legată de mitul lui Prometeu. Prometeismul nu mai e o atitudine, ci o permanenţă, intrlnd In substanţa poeziei lui Al. Philippide. v. bom. noiembrie 1962, 94. — I’rometcu (n. pr.) -f suf. -ism. PROMÉflU s. n. Element chimic din grupul pă-mînturilor rare. Cf. dm, der, dn2, m.d, enc., dex. — Din ir. prométhium, germ. l’roinetliium. PB OM IL s. ii. v. promilă. PBOMÎIiĂ s. f. (Rar) Parte raportată la o mic de părţi dintr-un întreg; iniime1. Promilul, scris mai prescurtat 0/c0,00/„, este acel număr care arată cite unităţi sint a :e soccti pentru fiecare mie. I. Panţu, pr. 1. — Pl.: promile. — Şi: prornil s. n. — Din germ. Premiile. PROMINAdA s. f. v. promenadă. PROMÎS, -Ă adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. Cf. Baronzi, i. l. ii, 209/25. Alege dar, poete, averea cea promisă. Alecsandri, t. ii, 256. Ţinem a vă vedea îndeplinind promisa dv. vizită. CiARAGIALE, O. VII, 137, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \v., Şăineanu, d. u., cade. — Pl,: promişi, -se. — V. promite. PROMISCUITATE s. f. 1. Amestec eterogen, nepotrivit, nesănătos, imoral etc. de persoane; amestec de indivizi foarte diferiţi pe carc îi reuneşte un mod de viaţă mizerabil, dubios, imoral. Cf. Barcianu, Alexi, w. Promiscuitatea aceea silită a putreziciunii la un loc, tn acrul muced..., mă inspăimintă. Anghel-Iosif, c. l. 217, cf. Şăineanu, d. u., cade. Stă înfipt ferm, sincer şi impavid în locul comun, cu o seninătate ce-l ridică deasupra promiscuităţii. Lovinescu, c. v, 111, cf. Scriban, d. In călătorie ... rareori dacă ţi se adresează cuvlntul. Se pare că francezul suferă şi se fereşte de promiscuitate. Ralea, s. t. iii, 135, cf. dn2, dex. O (Prin lărgirea sensului) Promiscuitatea şi anonimatul de la cimitirul nostru principal mi se par dureroase. Galaction, a. 290. 2. Convieţuire în condiţii de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. Slnt copii mici Imbătrtniţi înainte de vreme ..., pervertiţi de promiscuitatea In carc au trăit. Brăescu, a. 250. Să se întoarcă — în urmă — la promiscuitatea ceremonia-lurilor erotice? G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 187, cf. dn2, m. d. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) 7'raiul liber In promiscuitate al femeilor ar fi cea mai oribilă imoralitate. Agîrbiceanu, a. 145. Anişoara ... avea mania excursiilor „în bandă“, a căror promiscuitate mie îmi făcea silă. Camil Petrescu, u. n. 100. 4 Locuinţă, loc, mediu în care se trăieşte în promiscuitate (2) ; p. ext. mizerie sau imoralitate dintr-un astfel de loc. Proprietarul nu se sinchisea de promiscuitatea decorului ăsta, strigînd mereu după chirie. Klop-ştock, f. 115. Dar unde stăm? In promiscuitatea asta nu se poate sta. H. Lovinescu, t. 160. Cunoscuse promiscuitatea înaintea curăţeniei şi suferinţa înaintea bucuriei, il septembrie 1962, 11. — Pronunţat: -cu-i-, — PI.: (rar) promiscuităţi. — Din fr. promiscuité. PROMISCUU, -UĂ adj. Care are caracter de promiscuitate, caracterizat prin promiscuitate. Prevede trei zile de familiaritate continuă, de intimitate promiscuă. Camil Petrescu, t. ii, 123. Se înfiripa ... sanctuarul ... idilelor promiscue. Klopştock, f. 219. Un mediu trivial, imoral şi promiscuu, coniemp. 1948, nr. 113, 12/3, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: promiscui, -ue. — Din fr. promiseuc, lat. proiniseuus. PROMiSlE s. f. v. promisiune. PROMISIUNE s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ccva (pentru altul); făgăduială, (învechit) proinitere. V. parolă (1). Vroia a-şi călca promisiunile. Asachi, s. l. ii, 27. Aduce aminte maestrului Gaetano promisia ce îi făcuse, cr (1848), l2/55, cf. Negulici. Eu putui asemenea să mă cvituicsc oarecum de promisiunea mea. Lăzărescu, s. 62/17, cf. Stamati, d. Credincioasă la promisiunea (făgăduia-Ic, parola) ce dete. fis. 29/14. Promisiunea ce... dedese ... domnului Alexandru cel Bun (a. 1865). Uricariul, x, 375, cf. prot.-pop., n. d., Baronzi, i. l: ii, 233/14. La mulţi ani le-am şters lacrimile, dîndu-le sau despăgubiri, sau posturi, sau promisiuni, pe care le voi împlini. Boi.intineanu, o. 440. Eu am promisia actualului director general al teatrelor, că ... va face tot ce se poate. Caragiale, o. vii, 278, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Nu-ţi uita de promisiune ... Un ou încondeiat de pe la voi să-mi aduci! Agîrbiceanu, a. 37. S-a dat promisiunea solemnă pentru căsătorie. Se-vebin, s. 84, cf. Şăineanu, d. u., cade. Promisiunea mincinoasă era o inspiraţie a momentului. Rebreanu, r. ii, 92. Dumineca, cu promisiuni anticipate, discutate îndelung, plecam în promenadă. Brăescu, o. a. ii, 119, cf. Scriban, d. Curtea ... stabileşte în fapt anterioritatea promisiunilor de căsătorie, cod. pen. r.p.r. 511. Uitlnd promisiunea de discreţie, îi împărtăşi acestuia InUmplarea. Călinescu, s. 329. Te dezleg de promisiuni. II. Lovinescu, t. 202. Guvernul de atunci ... nu încetase să le facă promisiuni. Preda, m. 148. Vă întrebaţi dacă am să-mi respect promisiunea? Barbu, p.300. Amintea de promisiunea de a-i repartiza încă un medic şi doi felceri, v. rom. ianuarie 1965, 53. Numai cu promisiunile făcute ne vom vedea cu casele prăbuşite in fundul rîpii. Scînteia, 1977, nr. 10 919. 4- (Rar) Perspectivă promiţătoare, favorabilă. Perioada de care ne ocupăm e mai bogată în promisiuni decît tn realizări. Oţetea, t. v. 59. 4 (învechit, rar) Jurămînt. Adaose că aşteaptă ca să fie informat despre depunerea promisiunei membrilor şi constituirea dietei. Bariţiu, p. a. iii, 195. — Pronunţat: -si-u-. — Pl.: promisiuni. Gen.-dat. şi: (rar) promisiunei. — Şi: (învechit) promisle s. f. — Din fr. promissioii, lat. piounssio, -onis. PROMISORIU, -IE adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea aducerii la îndeplinire a unor fapte viitoare. Cf. dn2, dex. — Pl.: promisorii. — Cf. fr. p r o m i s s o i r e. PROMIŞLfiNIE s. f. (învechit, rar) Pronie (1), providenţă (2). Promişleniia lui D[u]mn[e]diău ce le grijeaşte toate de aduce spre bine. Dosoftei, v. s. septembrie 11721. Nice iaste £i[ujmn[e]ofzăi!, nice promişlenie, adecă demainte purtare de gind, ce numai nărocul fiecăruia om. id. ib. noiembrie 153v/29, cf. tdrg, Pascu, s. 244, Scriban, d. — Si: promişlenie s. f. Dosoftei, ap. Pascu, s. 244. — Din slavonul npSA\HUMtiHMK. PROMÎT s. n. (învechit, rar) Amintire, aducere--aminte. Aceste promituri sau aduceri-aminte ...şi după moartea lor tot cîte puţintel află loru-şi loc şi se ascultă. Ţichindeal, f. 352/20. — Pl.: promituri. — Din ngr. npo|u9iov „morala de la începutul unei fabule“. 17353 PROMITE — 1609 — PROMONTORIU PROMÎTE vb. III. Tranz. 1. (învechit) A prevesti1 (1) ; a anunţa. Ziua 12 ... la 11 ceas. 44 miri. noaptea promite lucire de soare şi aer rece şi uscat. Calendariu (1794), 124/10. Calendarul ne promite o vreme frumoasă, cade. 2. (Folosit şi absol.) A-şi lua obligaţia, angajamentul de a face ceva (pentru altul); a face promisiuni, a da asigurări; a făgădui. Promisese de a-şi duce viaţa Intr-un chip onorabil, cr (1848), 42/61, cf. Negulici, Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., Baronzi, i. l. i, 209/26. Promisu-i-am chiar tronul, ... iubirea i-am jurat. Alecsandri, r. Ii, 155. Stăplnii de ospătării ...ie ostenesc cu invitaţiile ce-ţi fac şi desfătările ce-ţi promit. Bolintineanu, o. 295. El li promitea ... că ... o va lua de soţie. Eminescu, n. 40. Ne-ai promis că vii să primeşti cu noi. Caragiale, 0. ii, 74. îmi strlnse mina şi-mi făgădui prietenia tui, cu aerul unui viilor ministru care promite o slujbă unui protejat. Vlahuţă, o. a. i, 191, cf. ddrf. Apoi la moşneag privesc Şi-i promit cincizeci de galbeni pentru osteneală. Coşbuc, p. ii, 131, cf. Barcianu, Alexi, \v. îi promise că-i va trimite cărţi poştale. Rebreanu, 1. 438. îţi promit că va reveni. Şăineanu, d. u., cf. cade. De ce mi-ai promis că vii ... Clnd ştiai c-ai să mă minţi? Minulescu, v. 243. Promite-mi că n-ai să uiţi ecuaţiile de gradul al treilea. Sebastian, t. 182, cf. Scriban, d. Saferian promise că va face întocmai. Călinescu, b. i. 85. Promisese şi trebuia să-şi ţină deci cuvlntul. Camil Petrescu, n. 100. îmi juri că nu i-ai promis nimic in schimb? H. Lovinescu, c. s. 98. Maestrul ia comanda şi banii şi promite, s iulie 1900, 12. Unii promiteau alba, alţii neagra, dar noi ştiam că promisiunile din vremea alegerilor ... nu ţin mult. ib. ianuarie 1961, 4. îi promisese de clteva ori că va pune capăt jocului murdar, v. rom. ianuarie 1965, 53. Vă promit că In cel mai scurt timp vom avea un arici, t martie 1965, 58, cf. m.d. enc., dex. •$> Refl. impers. Se promisese din partea trupelor că se vor ierta toţi aceia carii se vor închina, cr (1846), 441/3. + Fig. (Rar) A sorti. încheiam bilanţul sinistru al acestei petreceri, ca un general Infrlnt şi fu- gărit, promis degradării şi exilului. Camil Petrescu, u. n. 125. 3. (Folosit şi a b s o 1.) A prezenta, a oferi, a avea perspective favorabile, temeinice, certe etc., a da speranţe. Rămăsese unicul moştenitor al caselor lui ... şi al unui proces ... care promitea de a-i da lntr-o zi o frumoasă avere. Heliade, d. j. 15/24. Analisea hi-mică nu ne promite mult despre cualitatea ei. descr. ape, 124/10. [Ştiinţa] promite a regenera organismul social, rom. lit. 2582/14. Căutau a găsi vreo altă carieră care le promitea cel.puţin un adăpost. Negruzzi, s. i, 346. Ochire ce promite plăceri îmbătătoare. Alecsandri, ap. ddrf. Crescut In şcoala părintelui său, promitea a-i semăna. Odobescu, s. i, 316. Esle un june plin de talent şi viitor, o stea care promite. Caragiale, o. iv, 281, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Ţinlnd seama de prejudecăţile curente asupra profesiilor intelectuale, Dragavei nu promitea nimic bun. Călinescu, s. 140. Tehnica nouă nu-i mai promite profiturile cele mai. mari. Scînteia, 1953, nr. 2 637. Eroul ... învaţă să iasă din solitudinea care nu-i promitea altceva declt ratare, t iunie 1964, 50. Valoarea componenţilor săi promite de la bun început realizări artistice superioare, contemp. 1966, nr. 1 022, 6/7, cf. M.D. ENC., DEX. — Prez. ind.: promit. — Şi: (regional) promiţi vb. IV. Udrescu, gl. — Din lat. promittere, fr. promettre. PROMÎTERE s. f. (învechit) Promisiune,făgăduială. Mi-ai promis o schiţă ... această promitere e foarte preţioasă pentru mine. Alecsandri, s. 163. Un om Iţi promite că va face ceva. în momentul promiterii este de bună credinţă. Maiorescu, cr. ii, 152, cf. dl, dm. — Pl.: promiteri. — V. promite. PROMÍT1E s. f. (Grecism învechit) 1. Pronie (1), providenţă (2). Pentru pronia şi promitia lui Dumnezeu, adică pentru mai nainle socotinţa lui Dumnezeu (a. 1754). GAldi, m. phan. 239. 2. (Contabilitate) Comision, remiză. Condeiul de promithie iarăşi nu-l poci priimi, dacă dumnealui au fost tovarăş şi cu comisioneru (a. 1832). Furnică, i. c. 381. — Scris şi: promithie. — Pl.: promitii. — Din ngr. npo(iYj!)Eia. PROM1T1RUÍ vb. IV. Tranz. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) A atrage atenţia, a face atent. Să spună oamenilor prea sflntul adevăr, se-i roage şi frăţeşte să le promitiruiască, să Ie înştiinţeze, de înşelăciunea ... unora să se păzască. Ţichindeal, f. 352/18. — Prez, ind.: promitiruiesc. — Promite + suf. -inii. PROMITISÍ vb. IV v. protimisi. PROMIŢĂT0R, -OĂRE adj. Care promite (3). Să vestim tuturor ...că In familia artiştilor români s-a ivit un mult promiţător Veniamin. Galaction, a. 226. Acesie începuturi promiţătoare vor trebui dezvoltate. leg. ec. pl. 421. A dovedit ..., cu prilejul expoziţiei sale personale, un promiţător începui de maturitate. v. rom. noiembrie 1962, 149, cf. dl, dm, m.d. enc., dex. în cadrul diferitelor edituri au apărut ... colecţii cu titluri promiţătoare, contemp. 1977, nr. 1 609, 7/5. — Pl.: promiţători, -oare. — Promite + suf. -ător. PROM1ŢÎ vb. IV v. promite. PROMÍSLÉNIE s. f. v. promişlenie. PROMOĂRĂ s. f. (sg.) (Regional) Promoroacă (1). Novembre ... luna brumei şi a promoarei. Marian, s. R. i, 97. Promoroaca se mai numeşte şi promoară, ... chiciură, ... rouă îngheţată. Pamfile, văzd. 66, cf. DL, DM. — Şi: promoroără s. f. Alecsandri, p. r. 34. — Cf. promoroacă. PROMONTÓR s. n. v. promontoriu. PROMONTÓR1E s. f. v. promontoriu. PROMONTÓRIU s. n. 1. (învechit) Munte (1); p. restr. vlrf de munte (D- Cf. drlu. Telegraful de pe această promontorie (pisc de munte) zărindu-ne, făcu de ştire, ar (1830), 222/16. Edifícele ce adornă frumosul promontor pe care este situat oraşul Buda. Filimon, o. ii, 38. înaltul promontoriu de la Deva a fost de la natura însăşi creat d-a fi fortificat, r (1876), 196. 2. Fîşie de pămînt înaltă şi stîncoasă care înaintează In mare; cap înalt; (învechit, rar) promunte. Promon-toriile se zic vlrvurile de pămint ce se întind In mare. ar (1829), 1711/29. Pe continenturi se însemnează munţii, văile, dealurile, ... peninsulile, promonloriite. elem. g. 40/2. Vartolomeiu Diaţ la 1486 descoperi promontorio Bunei Speranţe. Săulescu, hr. ii, 387/10, cf. i, 193/13. De la promontoria Matapan plnă-la Cciput Nordului. Fabian-Bob, g. 51/15. Munţii ... încep a se înălţa de la ţărmul sudic, sporind treptat de la promontoriul cel mai de gios. ic. lum. (1841), 1062/20. Dover ... e In capătul uriui promontoriu. Codru-Drăguşanu, c. 109. Au agiuns la cel din urmă promontoriu al Afri-cei, pre care l-a numii Capul Bunei Speranţe. Lau-rian, m. hi, 123/9, cf. Polizu, prot.-pop., n.d., Baronzi, i. l. ii, 233/15. Acest promontoriu se coboară In valuri ca un zid de sllncă. Alecsandri, ap. cade, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Ieşiră deasupra boschetelor ... care îmbracă promon- 17365 PROMORAR — 1610 — PROMOŢIE loriul spre miazăzi. Galaction, o. a. i, 35. Stlncile cimentate au închis de o parte şi de alta promontoriul plnă-n prăpăstiile mării. Sadoveanu, o. x, 422, cf. Scriban, d. Pe un promontoriu dc sttncă faci un castel. Călinescu, b. i. 70, cf. Baranga, v. a. 26. Pe un promontoriu de piatră am stat In ultimul soare sărac al lui septembrie ... şi am privit trecerea păsărilor spre Deltă. Barbu, p. 80, cf. der. Au debarcat ... durlr:-clu-şi aşezarea ...pe un promontoriu stlncos. H. Dai-coviciu, d. 28. O (Prin lărgirea sensului) Un promontoriu exondai ...se întindea plnă la circa 20 km spre nord de Galaţi, mg i, 132. — Pl.: promontorii. — Şi: (Învechit) promontor s. n., proinonl6ric s. f., proimintoriu (Negulici, Stamati, d., Aristia, plut.), promiinloriuin (gs 23v/26) s. n. — Din lat. promontoriuin, it. promontorio, fr. promonloire. PROMORAR s. m. (sg.) (Prin Mold.) Luna noiembrie. Românii dau lunilor numiri potrivite cu timpurile anului ... Noiemvrie, brumar sau promorar. Alecsandri, p. P. 34. Promorariu, adecă luna brumei şi a pro-moarei. Marian, s. r. i, 97, cf. ddrf, Pamfile, s. t. 73, DL, DM. — Promoară + suf. -ar. PROMOROACĂ s. f. 1. Cristale de gheaţă poroasă care se depun pe sol, pe arbori, pe case etc. cînd temperatura este scăzută şi vîntul slab; chiciură, (regional) nea'2 (2), promoară. Lunca pudruită de albă promoroacă. Alecsandri, p. iii, 48, cf. Cihac., ii, 295. Pe pragul uşii se înfăţişă Cozma ... cu barba albă de promoroacă. Gane, ap. cade. Toţi erau cu părul, cu barba şi cu muştelele pline de promoroacă. Creangă, o. 116. Văd ca prin vis dealurile acoperite cu zăpadă, copacii In promoroacă. Vlahuţă, o. a. ii, 87. Iarna ... a acoperit tot cu o promoroacă greoaie. Contemporanul, vii2, 1. O stebluţă de busuioc... o va găsi încărcată de promoroacă. Sevastos, n, 7. Dacă s-a prins de busuioc promoroacă, cred că mirii lor vor fi bogaţi. Marian, s. h. i, 134, cf. ddrf. Albe flori de promoroacă Picură din ramuri albe. Neculuţă, ţ. d. 117. Promoroaca argintie de pe cimpuri s-a topit. Ollănescu, h. o. 320, cf. tdrg. Promoroaca se face mai ales iarna din negura Îngheţată ce se prinde de ramurile copacilor. Pamfile, yăzd. 66. Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă, e semn de belşug In toate. Gorovei, cr. 20. Mergeau sufllnd greu, tăcuţi, cu feţele năpădite de promoroacă. Rebreanu, i. 341. A prins promoroacă şi clampa. Bacovia, o. 24. Decembrie ia locul lui iunie şi florile de promoroacă, locul florilor adevărate. Galaction, o. a. ii, 215. Iarna ... Pune văl de promoroacă Peste pomi şi peste case. Topîrceanu, b. 70. Toţi aveau obrajii îmbujoraţi de ger, genele albe de promoroacă. C. Petrescu, î. i, 189. Slnt clmpiile-ngheţate Subt promoroacă. D. Botez, p. o. 64. Pădurea de pe Măgura era îmbrăcată In promoroacă. Sadoveanu, o. x, 544, cf. Scriban, d. De frig am promoroacă-n palme, Polei pe sculele de fier. Călinescu, l. l. 91. Cădea promoroaca din lufanii mărunţi, contemp. 1954, nr. 379, 4/4. îşi scuturau de pe straie rumeguşul de lemn amestecai cu promoroacă. s iunie 1960, 13. Pe crengile subţiri ale merilor s-a prins un strat alb, fin, de promoroacă timpurie, v. rom. septembrie 1963, 31, cf. H x 509, xi 516, xii 168, şez. i, 141, Cardaş, c. p. 272, şez. xxm, 59, Iordan, l. m. 194, alr i 1260. Dacă e promoroacă la Bobotează, atunci e vară bogată, alr ii 5 053/605. <0> F i g. O zi de promoroacă In cameră pătrunde. Bacovia, o. 130. A chemat In jurul său sfetnicii cu bărbile de promoroacă. Sadoveanu, o. xi, 606. La ce folos o za cu nişte zimţi Şi sclnteierea lor de promoroacă? Arghezi, vers. 363. Nevoile i-au pus devreme promoroaca In păr. Camilar, n. ii, 232. 2. (Rar) Brumă. Cf. cade. Şipotul cărării poartă-un glas de toacă, Să adape satul ars de promoroacă. Les-nea, a. 125. 3. (Regional) Strat fin, alburiu, asemănător brumei, care acoperă unele fructe; brumă. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d.u. 4. (Prin Mold.) Abureală care se formează pe vasele (de sticlă) umplute cu apă (rece). Au văzul ... cum vin dulceţuri bune, şi apă tn pahare cu promoroacă. Sadoveanu, o. v, 348. Dacă dimineaţa va fi prinsă promoroacă pe pahar, va avea noroc In căsnicie, şez. i, 146. 5. (Regional) Moină1 (1) (Păltiniş — Vatra Dornei). alr i 1 228/214. — Pl.: (rar) promoroace. — Şi: (regional) promo-roâgă (alr i 1 260/420), s. f., promoróc (Ahghezi, s. i, 86) subst., promuroâcă (alr i 1 260), pomoroâcă (Scriban, d.) s. f. — Cf. ucr. npHMopo30K, rus. n o m o p o k. PROMOROAgA s. f. v. promoroacă. PROMOROÂRĂ s. f. v. promoaru. PROMORÓC subst. v. promoroacă. PROMOROCÍT, -Ă adj. (Regional) Plin de promoroacă (1). cu promoroacă (Tătăruşi — Paşcani). Cf. Gorovei, cr. 39. Dacă a doua zi găsesc busuiocul promorocit, fata se va mărita lu iarna aceea. id. ib. — Pl.: promorociţi, -te. — De la promoroacă. PROMOTÓR, -OARE s. in. şi f. Persoană (sau colectivitate) care iniţiază (şi animă, susţine) o acţiune, un curent, o idee etc. Cf. prot.-pop., n.d. Direcţiunea, al cărei promotor se schiţa a fi Maiorescu, era ... venită absolut la timp. Macedonski, o. iv, 121, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Au trăit alăturea, In comunitate desăvlrşită de idei şi sentimente cu promotorii culturii elenice. Iorga, l. i, 52. Promotorii revoluţiei. N. A. Bogdan, c. m. 96, cf. Şăineanu, d. u., cade. Promotorul de frunte al principiilor care vor preface arta şi literatura mondială. Topîrceanu, o. a. ii, 305, cf. Scriban, d. Promotorul răscoalei greceşti ... a asigurat pe Ipsilanti de sprijinul Rusiei. Oţetea, t. v. 204. Bolliac a fost unul dintre promotorii cei mai înfocaţi ai ideilor democratice de la 48. contemp. 1949, nr. 156, 15/3. A fost un agitator, un promotor exploziv al ideii socialiste. Călinescu, c. o. 295. Cel mai de seamă promotor ...al duhului popular In literatură a fost Vasile Alecsandri. Beniuc, p. 7. In activitatea sa didactică şi dc cercetare a fost promotorul geografiei generale şi geografiei regionale, mg i, 26. El a fost un adevărat ferment activ, promotor, animator şi îndrumător al unei mişcări muzicale cu imense repercusiuni, s mai 1960, 123. A fost unul din promotorii tnvăţămlntuliii medical modern, abc săn. 70. Partidul Comunist Român a fost In acelaşi timp apărătorul şi promotorul culturii progresiste. Scînteia, 1965, nr. 6 680. <$> (Prin lărgirea sensului) Această participare a conştiinţei mele linguistice esle de cele mai multe ori promotorul generalizării unei forme nouă. Puşcariu, l. r. i, 29. Critica teatrală trebuie să fie promotoarea Îndrăznelii creatoare In dramaturgie, contemp. 1953, nr. 369, 4/5. (Adjectival) Căutarea noutăţii răspunde ... unei nevoi spirituale promotoare a progresului umanităţii. Lovinescu, c. v, 110. + (Chim.) Substanţă care măreşte eficacitatea unui catalizator. Cf. Macarovici, ch. 148. în majoritatea cazurilor, promotorul singur nu e activ sau are o slabă activitate catalitică, ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. (Adjectival) Uneori chiar suportul catalizatorului poale avea o acţiune promotoare. ltr2. + Substanţă chimică folosită pentru a pune in libertate radicali liberi, capabili să iniţieze o reacţie în lanţ; iniţiator. Cf. der, m.d. enc., dex. — Pl.: promotori, -oare. — Din fr. promotcur, lat. promotor, -oris. PROMOŢIE s. f. 1. (Ieşit din uz) Ridicare la o demnitate (mai mare), Înaintare în grad; p, ext. trecere 17373 PROMOŢIUNE — 1611 — PROMPTITATE a unui elev lntr-o clasă superioară, In urma rezultatelor obţinute la Învăţătură. Cf. I. Golescu, c., Negulici. Deacă vom fi tn stare de a reporta victoria asupra neamţului, atunci va avea fiecare promofiune In propor-ţiunea meritului său. Bariţiu, p. a. i, 259, cf. Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., ddrf, Bar-cia.nu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. -0> F i g. Cum se poate învăţa? întrebă Caty, doritoare de promo-jiuni mondene. Călinescu, s. 259. + Totalitatea persoanelor ridicate In acelaşi timp la o demnitate, la un grad. Cf. cade, ,m.d.enc. 2. Serie de absolvenţi ai unei şcoli, ai unei facultăţi etc.; totalitatea persoanelor care absolvesc în acelaşi an un ciclu de învăţămînt. Din cea dinţii promoţie este neobositul şi entuziastul muncitor Ionn Heliade Rădu-lescu. Vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Şeful promoţiei şi băiatul comandantului şcoalei ... erau pe drumul de costişe ce duce la Vaslui. Brăescu, a. 136, cf. Scriban, d. Promoţia lui sărbătorise treizeci de ani de la terminarea liceului, v. rom. iulie 1954, 24. Silion recunoscu pe Moroianu Alexandru, decanul promoţiei şi tartorul liceului pe vremuri. Vinea, l. i, 22. Îşi căută In zadar colegii de promoţie, s martie 1960, 34. Promoţia mea a fost numeroasă, t august 1964, 95. Numele sărbătoritului e legat de pregătirea a numeroase promoţii de ingineri constructori, contemp. 1966, nr. 1 019, 8/1, cf. m.d. enc., dex. — Pl.: promoţii. — Şi: (învechit) promofiune s. f. — Din fr. promotion, lat., promotio, -onls. PROMOŢIÎIiVE s. f. v. promoţie. PROMOVA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică oameni) A ridica sau a înainta într-o funcţie, într-o demnitate, într-un post de răspundere etc.; a avansa. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. In locul muncitorilor calificaţi, fură aduşi să „lucreze“ In ateliere hamalii din gară, promovaţi tehnicieni. Arghezi, b. 148. In sec. al XVII-lea, ierarhia dregătorilor şi modul cum erau promovaţi In funcţii pot fi mult mai uşor studiate. Stoicescu, s. d. 69. Tlnărul e promovai In funcţii de răspundere. v. rom. ianuarie 1965, 206. Venise... să reclame la noi că cei din secţie nu-l promovează şi pe el In muncă. Scînteia, 1977, nr. 10 905. (Refl. pas.) Acest Iacov ... au stătut Inlliul episcop al Ierusalimului, s-au, promovat la această demnitate. Calendar (1854), XXXII/22. Să mai fie pe cinci ani ales la o diregătorie mai mare ... să se promoveze la mare giude. ib. (1857), 15/11. (Refl.) Toate se trăgeau de la gaiţă care se promovase ea însăşi poştaş, v. rom. octombrie 1954, 157. <0> (Prin lărgirea sensului) Gustul artistic atlt de înaintat ... i-a permis să recunoască şi să promoveze pe toţi scriitorii de seamă ai vremii lui. v. rom. august 1963, 56. + A declara absolvent al unui an şcolar sau al unui ciclu de învăţămînt, în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm. Institutul de teatru promovează an de an profesionişti temeinic pregătiţi, t august 1964, 112. + (Folosit şi absol.) (Complementul indică cicluri de studii, ani de învăţămînt, examene etc.) A termina cu succes; (complementul indică elevi, studenţi etc.) a trece într-o clasă, într-un an superior, în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. Un Teodosie Gheorghiadi promovă la Halle cu o lucrare latină despre ciuma din Alena. Iorga, l. ii, 45, cf. Scriban, d., dl. El ... promovează curlnd cu „foarte bine" aceleaşi materii la care căzuse cu numai clteva luni In urmă. Scînteia, 1960, nr. 4 830. <$> Intranz. De clnd promovase In clasa opta, purta inel. Teodo-reanu, m. ii, 203. -0> Refl. impers. Studenţii ştiu că se promovează oricum, t februarie 1969, 62. 2. (Complementul indică acţiuni, idei, curente, teorii etc.) A (iniţia şi a) susţine, a sprijini făcînd să progreseze, să se dezvolte. A formulat şi promovai tehnic ceea ce scriitorii mari din toate timpurile expri-, maseră concret. Camil Petrescu, t. iii, 201. Mi se pare o absurditate să promovez relativul. Călinescu, c. o. 33. Toţi criticii literari mal de seamă au slujit o reputaţie şi au promovat un curent. Vianu, l. r. 21. Sarcina ... orchestrelor populare este să promoveze arta populară. Alexandru, i. m. 154. Un colectiv promovează ... producţii originale, t februarie 1969, 83. <0> (Prin lărgirea sensului) Socialismul ... a promovat cu dărnicie şi cu entuziasm toate artele. Arghezi, b. 156. — Prez. ind.: promovez. — Din lat. promovere. Cf. fr. promouvoir. PROMOVARE s. f. Acţiunea de a promova şi rezultatul ei. 1. Cf. promova (D- Promovarea. Recompensia şi triumful dat de patrie bravilor. Calendar (1857), 25/29. Controlul executării trebuie să contribuie la promovarea de oameni noi capabili să facă să progreseze munca. Scînteia, 1953, nr. 2 683. Promovările în funcţii mai mari ale dregătorilor cu rang de al doilea. Stoicescu, s. d. 69. 4- Trecere a unui elev sau a unui student într-o clasă superioară sau într-un an superior, în urma rezultatelor obţinute la învăţătură. 2. Cf. promova (2). O societate culturală care lucra pe faţă pentru promovarea religiei, ştiinţei şi artelor. Oţetea, t. v. 118. Promovarea egalităţii tn drepturi dintre femei şi bărbaţi, leg. ec. pl. 132. Nu îndrăznea a crede că poate să contribuie cu ceva la promovarea medicinei. Călinescu, b. i. 142. Promovarea şi înfăptuirea acestui plan nu putea fi opera unui singur om. s mai 1960, 123. Promovarea tehnicii avansate. rl 1977, nr. 10 258. — Pl.: promovări. — V. promova. PROMOVAT, -A adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care a terminat o clasă sau un an de învăţămînt, un ciclu de studii etc., pe baza rezultatelor obţinute la învăţătură. Cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade, dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: promovaţi, -te. — V. promova. PROMPT, -A adj. (Despre fapte, acţiuni etc.) Care se produce repede, fără întîrziere (şi la timpul oportun). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Am deschis o locantă de lux ... Serviciu prompt şi regulat. Gane, n. iii, 183. Să luaţi notă de comunicarea noastră spre cit mai promptă întrebuinţare. Caragiale, o. vii, 557, cf. Barcianu, Alexi, w. Femeile ...au divinaţia promptă şi infailibilă. Ibrăileanu, a. 102, cf. Şăineanu, d. u., cade. Am să-ţi dau o sursă de informaţie sigură şi promptă. Rebreanu, r. ii, 76, cf. Scriban, d. Tot ce a rămas ca artă din evul mediu ... noi ll datorăm acţiunii clarvăzătoare şi prompte a domnitorului Alexandru Cuza. Oprescu, s. 167. Intervenţie promptă, contemp. 1949, nr. 164, 10/6, cf. dn2, dex. O (Adverbial) Veţi găsi la noi bunăvoinţa de a vă servi prompt şi cu cea mai mare plăcere. Mironescu, s. a. 111. Servea totuşi rachiul mai prompt chiar declt alte dăţi. Rebreanu, i. 301. Mustrarea îşi făcu prompt efectul. C. Petrescu, c. v. 91. Chilnerii ... servesc prompt şi fără greş. Sadoveanu, o. ix, 333, cf. Scriban, d. Instituţiile, codurile, stările de opinie intervin prompt şi inexorabil. Ralea, s. t. iii, 110. Lăcătuşul... să intervină prompt ori de clte ori se constată o deficienţă. Scînteia, 1953, nr. 2 835. Te gîndeşti, răspunse prompt fostul notar. Preda, m. s. 85. Pentru aceştia sancţiunile trebuie să vină prompt, vîn. pesc. februarie 1964, 3. + (Despre oameni) Care acţionează repede şi la timp; (maghiarism regional) pontoş (1). V. oportun. Cf. prot.-pop., n.d., Scriban; d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: prompţi, -te. — Din fr. prompt, lat. proinptus, -a, -um. PROMPTITATE s. f. (învechit, rar) Promptitudine. Cf. Aristia, plut. — Prompt + suf. -itate. 17379 PROMPTITI’D — 1612 — PRONAŢIE PROMPTITÜOA s. f. v. promptitudine. PROMPTTTÚDEVE s. f. însuşirea de a fi prompt; rapiditate (şi punctualitate, oportunitate) in executarea unui lucru, într-o intervenţie etc.; (rar) nepreget, (Învechit, rar) promptitate. Cf. Negulici, fis. 204/6, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Descria promptitudinea şi curăţenia serviciului. BrXtescu-Voi-NEŞTI, P. 311, cf. ŞXlNEANU, D. U., CADE. Ion Ozun, cu promptitudinea unui vechi obicei, reconstituise ... existenţa necunoscutului înaintaş. C. Petrescu, c. v. 47, cf. Scriban, d. Această transcriere a instantaneelor reclamă Insă o promptitudine impecabilă a mlinii. Oprescu, s. 97. Cu o promptitudine uimitoare ... transforma tn interior somptuos o odaie banală. CXlinescu, b. i. 124. Promptitudinea gesturilor şi iniţiativelor lui începu să-mi atragă din ce tn ce mai mult atenţia. Preda, r. 44. Singur Chopin a fost cel căruia Schumann i-a proclamat „genialitatea“ cu attta promptitudine. s februarie 1960, 50. Programarea cu maximă promptitudine a primelor audiţii ar avea consecinţe ¡din cele mai importante, m 1965, nr. 3, 12/2, cf. m.d.enc., dex. -0> Loc. a d v. Cu promptitudine = In mod prompt, repede şi la timpul potrivit. Vei fi slujit cu promptitudine. Stancu, r. a. v, 248. După al doilea pahar umplut cu promptitudine, Sustănescu deveni volubil. T. Popovici, se. 95. — Şl: (Învechit) promptitudă s. f. Negulici. — Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. PROMUCIOR subst. (sg) (Prin Ban.) „Gerul înnorat la asfinţit“. Novacoviciu, c. b. i, 18. — Accentul necunoscut. — Cf. promoroacă. PROMULGĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică proiecte de legi, decrete, hotărîri etc. ale unor state) A da caracter executoriu (după votarea în parlament), atestînd oficial existenţa (prin publicare.); p. g e n e r. a face să intre în vigoare. A-vu gloria de a promulga ... celebrul hatişerif din Ghiuihane. cr (1848), 135/H, ci. Negulici, Stamati, d. îi izgoneşte din bucăţica de pămlnt ce le-o recunoscură- plnă.şi aşeză-mintele din 1851, făcute fără împreuna lucrare a -repre-zentaţiunii naţionale şi promulgate de sultanul otomanilor. KogălniceaM'u, s. a. 134. Promu'lglnd dar astăzi acest de noi alcătuit cod civil, legiuim prin hrisovul nostru de faţă ca după 3 luni ...să înceapă’,a fi iucrâtoriu (a. 1857). Uricariul, iv, 309/3. Dispozi-fiunile legii promulgată la -3ţl5 decembrie anul 186 i (a. 1865). ib. x, 372, cf. prot.-pop., n.d. înscenează ... constituţia .... şi o promulgă In chiar ziua deschiderii ■Conferinţei ambasadorilor. Maiorescu, o. s, 50. Cea dtntli schiţă de condică civilă promulgată oficial -In principatul României. Odobescu, s. i, ¿72, cf. ©brf. Constituţia a fost decretată, promulgată şi publicată prin ^Monitorul oficial“ de la 1 iulie 1866. Hamangüu, c. c. IX, ci. Barcianu, Alexi, w., Şăin.eanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm, dn2. în Irak a fost promul-gată o nouă constituţie provizorie. Scînteia, 1968, nr. 7 834, ci. m.d.enc», dex. Rcf 1. pas. Pro-mulglndu-se eonvenţiunea încheiată la Paris.... s-au desfiinţat privilegiul şi monopolul claselor scutite de dări. 1« ion-escu, d. 118. Faptul____a .fost săvlrşit clnd s*a promulgat legea citată, cod. pen. r, p.h. 7. <£• ;(Pirin ■lărgirea sensului) Această academie a ştiinţelor ... se crede mai Intli de toate menită a stabili şi promulga regúlele pentru limba şi scrierea română. Maiorescu, cr. i, 345. — Prez, ind.: promúlg. — Din fr. .promulguer, lat. promulgare. PROMULGĂRE s. f. Acţiunea de a promulga şi rezultatul ei; (astăzi rar) promulgaţie. Pină la promulgarea legii... publicul este chemat de măria sa a o conlucra cu Ştiinţa şi opinia. Russo, s. 155. Acest act, mai nainte de promulgarea lui, se va comunica puterilor, rom. lit. 2682/14, ci. ddrf. Femeile căsă- torite, plnă la promulgarea acestei legi, vor fi datoare ... a cere inscripţiune asupra imobilelor bărbaţilor. Hamangiu, c. c. 459, cf. Alexi, w., cade, Scriban, d. După promulgarea legii rurale ... ll numeşte inspector general de agricultură, s. c. şt. (Iaşi) 1956, nr. 2, 90, ci. dl, dm, der, dn2. Promulgarea unei noi Constituţii provizorii. Scînteia, 1968, nr. 7 834, cf. m.d. enc., dex. <$• (Concretizat) Nu se sfieşte de a contrasemna însuşi această promulgare In decretul de la 20 mai 1876. Maiorescu, d. ii, 23. — PI.: promulgări. — Şi: (învechit) promtilgere s. f. Stamati, d. — V. promulga. PROMULGAT<5R s. m. (în dicţionarele din trecut) Persoană care promulgă (proiecte de legi, decrete, hotărîri etc.). Cf. Barcianu, Alexi, \v. — PI.: promulgalori. — Promulga + suf. -tor. PROMULGĂŢIE s. f. (Astăzi rar) Promulgare. Cf. I. Golesgu, c., Negulici, Stama-ti, d. Promulgaţia edictului perpetuai a lui Adrian, rom. lit. 3962/38, cf. prot.-pop., n.d., Barcianu, Alexi, w., ŞXi- N-EANU, D.. U-, CADE, SCRIBAN, D., DN2. — PI.: promulgaţii. — Şi: promulgaţiune s. f. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Din lat. promulgatlo, -onis, fr. promulgation, it. promulgazione. PROMULGAŢIÎJNE s. f. v. promulgaţie. PROMULGERE s. f. v. promulgare. PROMÎJNTE subst. (învechit, rar) Promontoriu (2)- Promuntele Bunei Nădejdi. Vasici, m. i, 76/20. — Pro-1 -f munte (după lat. promonlormm). PROMUNTORIU s. n. v. promontoriu. PROMUNTORIUM s. n. v. promontoriu. PROMUROĂCĂ s. f. v. promoroacă. PRONĂ vb. I. T r a n z. (In dicţionarele din secolul trecut) A lăuda (în mod exagerat). Gf. Negulici, prot.-pop.., N.D. — Prez. ind.: pronez. — Din fr. prdner. PRONĂOS s. n. I. Partea de la intrare a bisericilor creştine, care precedă naosul; tindă. V. nasrtex. Mormlnt In mijlocul pronaosului. Iorga, ap. torg. Uşile pridvorului sini deschise larg tn lături, ca şi ferestrele pronaosului. Gîrleanu, n. 89, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ploaia izbea In .naos cu abundenţă şi numai tn pronaos ... puteai găsi... un colţ adăpostit: Galac-tion, o. 80. în pronaos se iscă tumult. Sadoveanu, o. xii, 148, cf. Scriban, d., Gâldi, m. phan. 239. în pronaos dădu cu ochii de două mari sarcofage. CĂ-linescu, s. 732. în pronaos, necropolă a ducilor Sa-xoniei, slnt plăci funerare dintre cele mai valoroase. v. rom. iunie 1957, 96, cf. m. d. enc., dex. + încăpere a unui templu grec, .situată in faţa sanctuarului şi servind drept vestibul. Cf. dl, dm, m.d.enc., dex. XI. (Neobişnuit) Prolog3 (2). Moartea lui Dante Al-ighieri, tragedie [;] un pronaos, trei acte şi un epilog. Macedonski, o. ii, 275. — Accentuat şi: (rar) prânaos. tdhg, cade, Scriban, d., Gâldi, m. phan. 239. — PI: pronaosuri. — Din ngr. np6vao£. PRONÂŢIE s. f. (în opoziţie cu sup ¡naţie) Mişcare de rotaţie pe care antebraţul o execută din afară către corp, în jurul axei sale longitudinale; (învechit) poziţie a antebraţului în care jumătatea inferioară a radiusului se află înaintea cubitusului. Po- 17395 PRONAZIST — 1613 — PRONOMION ziţia cea firească a mlirtii esle pronaţia. Kretzulescu, a. 518/23. In supinaţie racfiul se întoarce lntr-o direcţie împotrivă de aceea ce au armat in pronaţie. id. ib. 147/25. Clnd radiui (respectiv degetul mare) se suceşte spre corp, afonei mişcarea se numeşte pronaţie. Po-LIZU, P. 34/32, cf. DER, DN2, M.D. ENC., DEX. — Pl.: pronajil. — Din fr. pronation. PRONAZIST, -Ă adj, Care este favorabil nazismului, care simpatizează sau care susţine nazismul. Cf. dn2. — Pil.: pronazişti, -ste. — Pro-1 -¡- nazist. PROîVĂ s. f. v. pronie. PRONIE s. f. 1. (în concepţiile teologice şi în filozofia idealistă; adesea cu determinări care axată sursa) înţelepciune supremă cu care divinitatea ar conduce lumea, (grecism învechit) pro mitic (1), (învechit, rar) prom islenie; divinitatea însăşi, dumnezeire, Dumnezeu; providenţă (2); p. ext. grijă, milă, îndurare ctc., considerate ca atribute ale divinităţii. Acea de sas pronie purllnd de grijea mlntuinţii acesloi crivăţeane năroade. Cantemir, hr. 21. Pronia dumnezeiască calcă socoteala mirito-rească [sic!], id. ist. 295. Dumnezeiasca pronie carea necontenit iaste păzitoarea celui ce nădăjduiaşte Intru ia. R. Greceanu, cm ii, 178. Prea luminatul nostru domn pe care pronia sa l-au ales şi l-au pus preste acest norod. Antim, p. 36. Pronia lui Dumnezeu tnălflnd pe măria ta la scaunul cel părintesc (a. 1732). GAldi, m. phan. 240. Cu pronia sflntului, intorclnd la capul vrăjmaşului meşteşugurile lui, să tămădui răul cu răul. Mineiul (1776), 161V2/10. Pronia au despărfit neamurile prin munţi şi prin mări (a. 1794). gcr ii, 152/13. Ceriul i l-au hărăzit pronia cea dumnezeiască. Molnar, ret. 37/7. Mare pronie dumnezeiască au fost că turcii n-au gonit pre ai noştri. Şincai, hb. iii, 86/7. Cu neputinţă iaste, vorbind după pronia lui Dumnezeu cea de rlnd, ea după o viaţă păcătoasă să urmeze moarte fericită. Maior, p. 59/6, cf. Budai-Deleanu, lex. Pronei cei cu mlnie spre pedeapsă i-au plăcut. Beldiman, o. 14/21. Numai ei singuri avea ştiinţa a leacurilor ... care le-au răsădit firea cea grijitoare sau însăşi pronia, chrest. rom. 8/17. Cereasca pronie l-au dat la arătare. Zilot. cron. 333. Insă pronia cea dumnezeiască au făcut şi i-au dat lui o muiare, pre Eva. Tf.o-dorovici, i. 38/11. Să poate mira ... creştinul de tn-ţăleapta pronie a lui D[u]mnezeu, care au îngăduit a să pustii bisearica Ierusalimului (a. 1821). gcr ii, 236/12. Darurile acei făcătoare de bine pronii care priveghează asupr'ă-ţi. Marcovici, d. 7/15. Puţina sa credinţă ... cătră sflnta pronie au arătat. Drăghici, r. 43/1. Moldovei slnta pronie fericire a menit. Asachi, s. l. i, 129. Dumnezeiasca pronie a orlnduit această unire. Dacia lit. 40/2. Pronia vru, şi-i izbăvi. I. Văcărescul, p. 150/3. Ca un nebun grăieşte asupra proniei nalte. Conachi, p. 264. Zicerile: provedinfă, creştin ... le-au prefăcut In pronie, hristian. Negkuzzi, s. i, 256. Cu mila proniei cereşti stnlem cu toţii sănătoşi. Ghica, s. 308. Pronia cerească o-a Împins să-mi Inlindeţi mină de ajutor. Filimon, ap. ddrf. Ba ferească pronia! Alecsandri, t. 1 276, cf. Cihac, ii, 691. Nemilostiva ursită sau pronia răsplăliloare făcuse ca aceşti oameni să se IntHnească. Odobescu, s. i, ‘99. Să te ferească pronia de foc, de cutremur, de tnec şi de mulat! Caragiale, o. vii, 159. Vreau şi eu să-nc-erc pronia cerească, să stem la priveghere plnă la c-lntatul cocoşilor. Delavrancea, s. 21, cf. Barcianu, Alexi, w., tor«. N-au cîrmuit Principatele decît ca trimişi de pronia cerească în timpuri turburi, bul. com. ist. ii, 32, cf. Seveivin, s. 119, Şăineanu, d. u., cade. Scriitorii dăruiţi de pronie cu umor, cu veselie, ca duh satiric slnimnlt mai pufini. Galaction, a. 130. O ploaie de proiectile, pe care pronia cerească ni ie pusese la Indemlnă, porni să cadă. Brăescu, o. a. ii, 90, cf. Scriban, d. Nu vom înceta s-o binecuvlntăm plnă la sflrşit-ui zilelor pe care pronia va voi să ni le hărăzească, v. rom. octombrie 1954, 59. Hotărlt că pe Mi'hai Pelrovici ll aşezase în capitala Austriei însăşi pronia cerească. Vortsiic, p. 126. A adunat pronia, în line, toate darurile, T decembrie 1964, 11. Pronia cerească In altfel o să făptuiască. Teodorescu, p. p. 108. 2. (învechit) Prevedere (I 3). Supt dragostea şi pronia înălţimei tale [ImpăTăteasa Ecaterina a Il-a] (a. 1769). Găldi, m. phan. 239. — Şi: (învechit, rar) pr6nă, proonie (Găldi, m. phan. 240) s. f. — Din ngr. Jtpovoia. I'ROÎVIS TI MO S subst. (Grecism Învechit, rar) Post3 (1) (la mahomedani). GAldi, m. phan. 240. Intr-această joi sară fiind sama pronis(t)imos ..., adecă cu 15 zile înainte bairamului în ramazan (a. 1715). id. ib. — Pl.:? — Din ngr. »rpovii (Substantivat) S-a dezvoltat tot mai mult funcţia relativă a fostului pronominal gualis. sg i, 25. + (Despre propoziţii sau despre părţi de vorbire) Care este introdus ori Însoţit de un pronume (1) sau care este construit cu un pronume. Verbii ... Pronominali slnt aceia ce au înainte sau pe urmă pronumele mă, te, se. Heliade, Paralelism, 73. Primele ... propoziţii ...au un vădit caracter pronominal, fiind introduse printr-unul din pronumele „cine" sau „ce", sg i, 143. Situaţia verbelor active pronominale. gram. rom.2 i, 275. — Pl.: pronominali, -e. — Şi: (învechit) pronii* mlnâl, -â adj. Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. d. — Din fr. pronominal, lat. pronorriinalis. PRONtfMION s. n. (învechit) Privilegiu (I). Vor vieţui aceste folositoare pravile întru starea cea neclătită a pronomiilor vechi (a. 1773). gcr ii, 86/22. Acest pronom se păzea nesmintit (a. 1775). Uricariul, vi, 460. Judecata dupe dreptatea noastră şi relele urmări ale lăcuitorilor i-au căzut din pronomii ce au la pravil-niceasca condică (a. 1784). bul. com. ist. v, 284. Cu adevărat au avut acest pronomion ,hotărît prin dom-neştele hrisoave (a. 1793). Uricariul, i, 285. Alcătuirea ce se face pentru pronomion de scutelnici şi breslaşi (a. 1814). ib. iv, 183/23. Urmaşii lor vor întră tn numire mazililor, fără a le rămîne pronomion păr'inţăscu (a. 1818). gcr ii, 220/15. Să aibă pronomion a răscumpăra de vor voi numai căminul neamului lor. Caragea, l. 72/5. Pronomii ... dale prin hatişerifuri raielei mol-dovineşli. Beldiman, e. 98/18. Dtnd această fabrică ca un pronomion la casa dumnealui dvorniculu Manolache Bă'leanu'l (a. 1823). doc. ec. '296. Apărînd cu mare rîvnă pronomiile patrioţilor săi, ...au tras asupra sa 17404 PRONOMIU — 1614 — PRONUME urgia lui Carlu al XI. Asachi, i. 257/33. Oborlrea pronomiilor şi privilegiilor de naştere şi de castă. Kogăl-niceanu, s. a. 192. Ei cred că, dacă s-ar uni, ar pierde din măreţia şi pronomele lor. I. Ionescu, p. 380, cf. Cihac, ii, 691, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, vt., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., GAldi, m. phan. 240. Erau chemaţi la Constantinopol pentru reorganizarea ţării şi restabilirea pronomiilor ei. Oţetea, t. v. 355. — Pl.: pronomionuri (GAldi, m. phan. 240) şi pro- nomionii (cade), pronomii (Scriban, d.). — Şi: prondmie (Cihac, ii, 691, ddrf, Şăineanu, d.u.; pl. pronomii) s. f., pron6miu (lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w.; pl. pronomii), pronâm (pl. pronome) s. n. — Din ngr. npov6|iiov. PRONOMII! s. n. v. pronomion. PRONOSPORT s. n. Sistem de loterie In care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri (de fotbal) care urmează a fi disputate. Concursul pronosport nr. 34 cuprinde, tn afara celor şapte meciuri din campionatul diviziei A, partide din campionatul diviziei B. sp. pop. 1967, nr. 5 366, 3/1. Frumuseţea concursurilor pronosport constă tn apariţia surprizelor. ib. nr. 5 375, 2/2, cf. dex. — Pl.: (rar) pronosporluri. — Pronofstic] + sport. PRONOSTÎC s. n. 1. Ipoteză, previziune referitoare la desfăşurarea, la sftrşitul unor fenomene, al unor evenimente, al unor acţiuni, al unor întreceri sportive etc., (învechit, rar) prognitic (1): p. ext. prognoză; semn prevestitor. Prognostice ale altor astronomi, adunate pre scurt, ceale numai ce vorbescu de ale oştilor, mai vlrtos de păglni şi de pria-tenul lor (a. 1693). fn 16. Un prognostic a face ... voi îndrăzni. Cantemir, ist. 93. Prognosticale care împlinesc lipsa cunoştinţa noastre. Critil, 39/1. Progno-sticon. Calendariu (1814), 64/1. Ea privea martiriul fiilor săi ca un prognostic pentru binele patriei In viitor. Sion, p. 233. In privirea climei ... pronosticurile cunoscute tn judeţ slnt multe, mare parte rămase chiar de la romani. I. Ionescu, m. 63. [Copilului] i se făcea un prognostic, adecă i se cerca din semne viitorul. Marian, na. 417, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Fierberea creştea zi cu zi. La berăria Rahova discuţiile şi pronosticurile nu se mai sflrşeau. Rebreanu, i. 274, cf. Şăineanu, d. u. Să vedem ce cai aleargă şi să facem pronosticurile noastre. C. Petrescu, c. v. 376. N-am pariat cum paria Abramovici ... urmlnd pronosticul presei de sport, ci. la noroc. Brăescu, a. 243. Abalele primi cu îndoială prognosticul. Sadoveanu, o. x, 199. Conduita lui nu e susceptibilă de pronosticuri. Ralea, s. t. i, 98. Cele mai favorabile pronosticuri prevedeau un cîştig de 20 de deputaţi. contemp. 1956, nr. 483, 6/1. Slntem dintre foarte puţinii care, In dispreţul unor pronosticuri sceptice, am obţinut randamente superioare. Scînteia, 1965, nr. 6 659. Au început, bineînţeles, şi pronosticurile, contemp. 1966, nr. 1 005, 2/3, cf. m. d. enc., dex. Un pronostic slntem ... îndreptăţiţi să vedem aici. România Literară, 1977, nr. 26. 20/1. •£> (Prin lărgirea sensului) Acel act împărătesc se putea considera totodată ca un bun prognostic pentru ajungerea altor scopuri. Bariţiu, p. a. iii, 122. •$> Fig. Al ceasului de-agată pronostic E-un mărunţel tic-tic, tic-tic, tic-tic. Călinescu, l. l. 26. 2. Spec. (Astăzi rar) Previziune asupra evoluţiei, a duratei, a sfîrşitului unei maladii; p. ext. diagnostic. Vulpea pre viaţa-şi se giura, căci din .prognosticul doftorului precum la lună nu va ieşi, bine ştia. Cantemir, ist. 163. [Simte] dureri lntr-o parte ... Ce prognostic, aproximativ fireşte ..., poţi tu da? Caragiale, o. vii, 444. Un prognostic bun să poate face numai prin un bun diagnostic. Bianu, d. s., cf. Şăineanu, D. u. Prognosticul absecelor reci depinde de boala principală, enc. agr. i, 10. <$• (Adjectival; neobişnuit) Semne prognostice ale unei boale. Scriban, D. — Pl.: pronosticuri şl (învechit) pronostice (Bar-cianu, Scriban, d.). — Şi: prognostic (accentuat şi prognâstic), (învechit) prognostic6n s. n., (învechit, rar) prognosticăle s. f. pl. — Din fr. pronostic. — Prognostic, prognosticon, prognosticale (Prin lărgirea sensului) Dacă trecutul pronosti-chează prezentul, iată un motiv de bucurie reală. Per-pessicius, m. iii, 264. — Prez. ind.: pronostichez. — Şi: prognostică. vh. I, (învechit) prognostici vb. IV. — Din fr. pronostiquer. — Prognostică, prognostici < lat. prognosticare. PRONT subst. (Regional) Stanişte a vitelor (Toprai-sar — Techirghiol). alrm sn i h 210/987. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PRONTOARCE vb. III. Refl. (Regional) A se reîntoarce (1) (Rudăria — Băile Herculane). arh. folk. iii, 96. Frali-so ăl mari, cin să prontorcea, desagii nu-i afla. ib. Şl al dîi dîinăinc'i să prontoarsă şl-m dî(ţă o palmă In obraz. ib. 103, cf. 154. — Prez. ind.: prontârc. — Pro-2 -f Jntoarcc. PRONTOZÎL subst. (Ieşit din uz) Medicament din clasa sulfamidelor, puţin solubil în apă, cu acţiune directă asupra streptococilor. Cf. ltr, dn, dex. — Pl.:? — Din germ. Prontosil. . . PRONUME s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.Pronumele ... In loc de nume iaste. Alboteanu, gram. rom. 22r/16. Din pronumele latinesc iile, illa ... pre Incetu au izvo-rlt articulii cei italieneşti. Maior, ist. 238/29. Iaste un pronume sau In loc de nume. etimol. 3v/20. Pronumele este aşa cuvlnt care se pune In loc de nume. Diaconovici-Loga, gr. rom. 68/3. Capul al III. De pronume, plnă la capul al IV. De verburi. tin. rom. 2/23. Pronumele arată totdeauna aste trei persoane, adică: eu, tu, el. Pleşoianu, c. 130/14. Romănii ... mai au rămăşiţă de cazuri la pronume şi la substantiva şi adjectivii femeieşti. Heliade, Paralelism, 7/22. Pronumele este o zicere ce se pune in locul unui nume. gr. r. (1835), 9/4, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Ce economie mare se realizează prin întrebuinţarea pronumelor care dau propoziţiunii o întorsătură mult mai elegantă — e evident pentru oricine. Puşcariu, l. r. i, 37, cf. Scriban, d. In toate limbile indo-europene, pronumele are o flexiune aparte, deosebită şi de substan- 17412 PRONUMI — 1615 — PRONUNŢA tive şi de adjective. Graur, i. l. 139. Deşi abstracte prin natura lor, pronumele se referă întotdeauna la un obiect concret, sex. 1959, 192, cf. m. d. enc., dex. <$> (Urmat de determinări care arată felul) Pronumele demonstrative se pun pentru a îndrepta atenţiunea In cazurile unde altfel ar rămlnea nefixată. Maiorescu, cr. x, 178. FiinS mult întrebuinţate, pronumele personale nu s-au putut regulariza. Graur, i. l. 156. Datorită confuziei formelor, In cele mai multe limbi romanice nu s-a păslrat declt o singură formă a vechiului pronume relativ; sg i, 25. Pronumele personale au forme deosebite pentru cele trei persoane, pentru numărul singular şi plural, gham. rom.1 i, 192. Pronume reflexiv se numeşte pronumele destinat In -principiu să arate că acţiunea exprimată, de verb se răsfrlnge asupra subiectului, ib. 201. Pronumele negative slnt „nimeni“ şi „nimic.“ ib. 224. Slnt necesare exerciţii de scriere corectă a pronumelor personale neaccenluate, clnd slnt pronunţate laolaltă cu verbul, gî 1963, nr. 691, 2/2. 2.’(învechit şi regional) Nume de familie (provenit din poreclă 2); p. ext, poreclă (2). Cf. Stamati, d. Spătarul Dimache Pingelescu... se silea să nu desminţă pronumele său. Filimon, ap. ddrf, cf. TDRG, cade, alr i 1 494, 1 495/932. 3. (Prin confuzie) Prenume (1). Cuţitul meu săpase întregul nume, dar pronumele numai pe jumătate. Hogaş, dr. i, 38. Pronumele se dă unei persoane, clnd i se declară naşterea, tocmai pentru a o individualiza faţă de ceilalţi membri ai aceleiaşi familii, pr. drept, 162, cf. DEX. —PI.: pronume. — Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). PRONUMI vb. IV. Tranz. (învechit) A supranumi. Pentru evlavia sa esemplară fu pronumit: cel slnt. Asachi, s. l. ii, 81. Este alungat din domnie de fiul său Radu, pronumit de cler „cel MareXenopol, i. R. iv, 141. <$> Refl. pas. F'iul lui Vasilie, Leon ... pentru a sa învăţătură să pronumiră filosoful. Săulescu, un. i, 159/15. Dupre numele anlic al rlului s-au pronumit Brulis sau Bratiş. Asachi, s. l. ii, 112. Sultana ... din shima monahică se pronumi Sofronia. Arhiva, ii, 373. — Prez. ind.: pronumesc. — Pro-3 + numi. PRONUMINAL, -Ă adj. v. pronominal. PRONUMÎRE s. f; (învechit, rar) Supranume. Debitorii lui Carol ... demoralizaţi şi mişei precum se vădesc din pronumirile date lor, potrivite cu meteh-nile fisice şi moralice. Săulescu; hr. i, 98/19. — PI.: pronumiri. — V. pronuini. PRONUMÎT, - adj. (învechit) Supranumit. Tulius, pronumit Serviuş ..., caută ... a străluci spiţa familiei. Săulescu, hr. i, 41/1. Hotărlră să-l înlocuiască cu fratele său Radu al III-lea, pronumit Prasna-glava. Xenopol, i. r. iii, 98. — PI.: pronumiţi, -te. V. pronumi. PRONUNClA vb. I v. pronunţa. PRONUNCIAMENT s; n. Declaraţie,, manifest, acţiune prin care o provincie, o grupare politică, o armată etc. îşi manifestau atitudinea împotriva unui sistem politic, social etc. In urma revoluţiunii, a războiului civil şi a pronunţiamenlului hostii de la Dobriţin, ca cel dinţii răspuns ... a fosl anularea uniunii proclamate. Bariţiu, p. a. ii, 622. Împăraţii, baronii, toate revoluţiunile şi ţoale conjuraţiunile, pronuncia-menlele ...au jurai şi jură tn numele sacru al libertăţii. Ghica, s. 186, cf. Gheţie, r. m., cade, Scriban, d. Pronunciamentul de la Blaj a fost prima acţiune politică organizată a burgheziei româneşti din Transilvania împotriva dualismului auslro-ungar. der. — Pronunţat: -ci-a-, PI.: pronunciamente. — Şi: pronunciaméiito (cade), (Învechit) pronunţia- mént s. n. — Din it. prommziamento, sp. pronunciamiento, fr. pronunciamiento. PRONUNCI AM ÉNTO s. n. v. pronunciament. PRONÎINŢ subst. (în dicţionarele din trecut) „Pronunţare“, ddrf, cf. Barcianu. — PI.:? — Postverbal de la pronunţa. PRONUNŢA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică sunete, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A emite, a articula cu ajutorul organelor vorbirii, aros t i1 (I 1); p. e x t. a spune, a zice; a vorbi. Gramatica limbii materne ... învaţă regúlele de a scria, a pronunţia, a liga mai multe cuvinte. Iorgovici, o. .5/18, cf. Molnar, i. 69/2. Creşterea ce să cuvine: la omul cel cuvlntător nu stă tn a-i învăţa ochii lui şi limba să vază deodată şi să pronunţeze slovele şi silabele. Golescu, e. 257/3. în sflrşit, Minerva pronunţie aceste vorbe ... PleşOianu, t. iv, 176/18. Ride de un strein care nu poate pronunţia (vorbi) regulat limba lui cea aspră şi cu multe silabe. cr (1829), 221a/32. Judicala aceasta se poate a o pune şi altuia înainte, adică a o face cunoscută; atunci o pronunţiez şi zic... Heliade, gr. rom. 129/19. Guturaiul face a pronunţa vocalele pe nas. id. o. ii, 383. Cele mai mulle dintr-a-ceste copile... pronunţiază foarte bine limba franţo-zească. cr (1833), 1702/11. Bolnavul văitlndu-se nence-lat, clnd ll văzu d-abia pronunţie aceste cuvinte: clnd ai venii? mag. ist. i, 203/6. Pronunţă aceste vorbe fără slrlmlorare. cr (1848), 143/53. Desper de a pronuncia vreodată numele lor.. Negruzzi, s. i, 98. Dumnealui pronunţă o vorbă infamă către unul din membri. Bolintineanu, o. 249. N-am fost la acea şedinţă, Insă slnl convins că d-sa n-a pulul să pronunţe aceste cuvinte. Maiorescu, d. i, 571. Norocul lău că n-ai pronunţat vorba întreagă. Eminescu, n. 70. Radu lui, al cărui nume ll pronunţă cu evlavie, e pentru el toată fericirea. Brătescu-Voineşti, p. 192. Cu inima In freamăt... mi-am auzit numele pronunţat. Galaction, o. 58. Nu îndrăzneşte să pronunţe cuvintele. Sebastian, t. 317. Pronunţa cu familiaritate nume de pictori şi poeţi. Vlasiu, d. 300. Îşi mişca buzele, pro-nunflnd „şah" ori „mat“. Sadoveanu, o. xi, 647. Felul de a pronunţa sunetele vorbirii omeneşti nu este acelaşi la diversele popoare. Iordan, l. r. 175. Să nu le mai aud pronunţlnd acest nume. Călinescu, s. 713. Pronunţă destul de bine literele, numai pentru ,;r“ încearcă o oarecare dificultate. Parhon, o. a. i, 268. A uilat că numele ei a fost pronunţat Intr-un anumit context. Preda, r. 57. Primele cuvinte le pronunţă la 8—9 luni. abc săn. 347. -£• Absol. Este necesar ca toţi vorbitorii să ajungă să pronunţe aproximativ la fel, In vederea unificării pe scară naţională a limbilor. Graur, i. l. 73. Refl. pas. Silabă niimim un sunet deplin, ... care Insă să se pronunţe cu o scoatere de voace. Creangă, a. 88. <0- (Prin lărgirea sensului) Papagalul ... poale învăţa a pronunţia ziceri prea desluşite. Pleşoianu, ab. 61/4. 4- Refl. pas. (învechit, rar; în forma pronunţia) A se citi. Semnul — se pronunţiază „mai puţin“ (minus). Poe-naru, g. 6/13. 4 (Complementul indică cuvîntări, discursuri etc.) A ţine, a prezenta prin viu grai unui auditoriu. A pronunţa un discurs, cade, cf. Scriban, D., DL, M. D. ENC., DEX. 2. Refl. A-şi spune părerea sau intenţia asupra unei probleme; a-şi da avizul într-o problemă; a lua atitudine lntr-o problemă. V. opina. Popo-lul britanic se va pronunţa in intervalul acesta, cr (1846), 172/24, cf. 712/14. Pentru a doua chestie vezi singur că nu ne putem pronunţa curat. Bălcescu, ap. Ghica, a. 555. Această chestiune fiind de mare 17421 PRONUNŢABIL 1616 — PRONUNŢ IAŢIUNE importanţă şi cerlnd observaţiuni lungi, nu mă pot pronunţa asupra ei. Bolliac, o. 288. Ciocoiul... nu se pronunţă definiţia pentru nici o doctrină politică. Filimon, o. i, 98. Avusese la dispoziţiune nişte adevărate sorginţi in virtutea cărora se pronunţă. Has-deu, i. c. i, IX. [Este] competent de a se pronunţa şi tn chestiile bisericeşti. Maiorescu, d. ii, 232. Despre celelalte două poveşti, ce să spun? Pin’acuma nu mă pol pronunţa. Caragiale, o. vii, 122. în acelaşi sens se pronunţase cu mult mai înainte de dlnşii d-t Euse-bie Popovici. bul. com. ist. i, 112. Aja stlnd lucrurile, nu ne pronunţăm deocamdată pentru nici una din cele trei ipoteze, ib. v, 123. Este In interesul nostru să ne pronunţăm asupra candidaturii lui imediat. Titulescu, d. 123. Totdeauna tntlrziez să mă pronunţ. Galaction,. a. 185. Nu te pronunţa plnă ce nu pătrunzi înţelesul cel tainic. Sadoveanu, o. xi, 457. Deputatul s-a pronunţat că va stărui să fiu mutat la un oraş. Ulieru, c. 65. Nu pot să mă pronunţ plnă nu fac examenul amănunţii al bolnavului. Călinescu, e. o. i, 303. Urmează să se constituie o comisie de medici care să-l examineze şi să se pronunţe. Bogza, a. î. 357. Au fost numeroşi compozitori despre al căror merit s-a pronunţat Robert Schumann. s februarie 1960, 50. Bălcescu s-a pronunţat pentru instituirea unui regim modem, rl 1977, nr. 10 294. -O Tranz. (învechit) Doctorul va pronunţa că frigurile tifoide s-au declarat, man. sănăt. 271/25. 3. Tranz. (Complementul indică hotărîri, sentinţe fete. judecătoreşti) A decide în urma unor dezbateri şi a comunica (în mod public); a declara (ceva) In virtutea autorităţii cu care cineva este investit. Nici o sentinţă de tribunal lumesc sau spiritual n-a pronunciat despărţirea noastră. Isis (1862), 1V3. Aveau drept la o parte din amenzile pe care le pronunţau In urma judecăţii, bul. com. ist. v, 74. (A b s o 1.) [Părerile] fure Imperţite; după o discusionă lungă se separieţiră neconcheind altceva, că de a pronunţia Zn... [15] zile. Calendariu (1794), 38/24. (Refl. pas.) Cel mult 'ca divorţul să sc pronunţe In favoarea dumneavoastră, căci altă cale nu e. Călinescu, e. o. ii, 308. Refl. pas. Fig. Iată adevăratul drum pe care a mers şi merge estetica metafizică. Aici e precizată metoda ei, drumul istoric pe care a mers şi, tot aici, tri ctteva cuvinte se pronunţă şi con- damnarea ei. Gherea, st. cr. ii, 27. (Intrau z.) însă ■văzlnd-o astfel pronunţlnd la sentinţa de moarte asupra tutulor iluziilor trecutului, era un ce penibil şi spăimlntător. cr (1848), 141/67. — Prez. ind. : pronunţ şi (învechit) pronunţa. — Şi: (învechit) pronunţia, pronunciâ vb. I. — După fr. prononcer. — Pronunţia, pronunciâ < lat. pronuntiare. PRONUNŢĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fipronun-ţat. Cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d.., sfc v, 200, — Pl.: pronunţabili, -e. — Pronunţa + suf. -bil. Çf.fr. prononçable. PRONUNŢARE s. f. Acţiunea de a (s e) p r o-n u n ţ a şi rezultatul ei. 1. Emitere, articulare, rostire a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii; fel, mod de a pronunţa (1) ; pronunţie, (învechit) pronunţiaţie, (învechit, rar) pronunţiatură. Cf. p r o-nunţa (1). Pronunţiarea sau grăirea slovelor. Carte treb. ii, 56/17. Pronunţarea lui „o“. Heliade, o. ii, 372. Zicerile trebuie să se scrie cu acele litere care le arată pronunţiarea cea mai dreaptă, gr. r.-n. ii, 80/1, cf. 81/2, Polizu. Noţiuni practice despre tact şi pronunţiarea notelor [muzicale]. Filimon, o. ii, 213, cf. Barcianu, Alexi, w. Pronunţarea cu „z" tn Ioc de „s“ a făcut progrese mai ales după primul război mondial. Iordan, l. r. 206. O situaţie deosebită prezintă numele scrise cu o ortografie neconformă cu pronunţarea, din cauză că purtătorii lor au avut idei etimologice false. Graur, n. p. 148.. Există In unele ţări aşa-numita pronunţare scenică: actorii vorbesc foarte îngrijii şi constituie un model de urmat pentru spectatori. id. i. l. 74. între cele două aspecte ale limbii slnt Insă şi deosebiri de pronunţare, de forme gramaticale. Coteanu, r. l. 14. <$• (Cumulează şi ideea de ortografie) Despre Dionisie Eclesiarhul ştim exact că In copiile de actc făcute de el ... a modernizat pronunţarea, a adăugat sau a eliminat, bul. com. ist. i, 16. 2. Decizie într-un litigiu comunicată părţilor de către autoritatea competentă care a luat-o. Cf. pronunţa (3). îndată după pronunţarea hotărlrii sinodale de caterisire, partidul conservator ... tneepe şi el agitarea religioasă. Maiorescu, d. v, 31, cf. ddrf. A pus la dosar chestia suspendării plnă ta pronunţarea apelului care ll va spăla de orice vină. Rebreanu, i. 346, cf. Şăineanu, d. u., cade. înainte de pronunţarea sentinţei de despărţire s-a instalat la Pipera. Călinescu, s. 78. îndată după pronunţarea sentinţei, am ieşit din sală. l 1965, nr. 26, 5/1. — Pl.: pronunţări. — Şi: (învechit) pronunciare s. f. — V. pronunţa. PRONUNŢAT, -Ă adj. Care áre un cârâcter evident, pregnant; care este scos In evidenţă, reliefat, accentuat. Patru pietre mari, cu indice pronunţate că au servil la strivire de grlne. Bolliac, o. 266. Francezii, In care prototipul celtic e cel mai pronunţat,, rareori ... slnt numiţi olachi. Hasdeu, i. c. i, 40. Figura sa avea trăsături pronunţate, fără să fie inteligentă. Bolintineanu, o. 414. între poeţii cei chemaţi şi Intre simplii făcători de rime, este o linie de demarca-ţiune foarte pronunţată. Maiorescu, cr. i, 71. Listll zice tipul cu tonul aspru şi cu un pronunţat accent străin. Caragiale, o. ii, 17, cf. Gheţie, r. m. 356. Acest boier sfătos ... n-avea, desigur, o pronunţată chemare pentru hătmănie. Iorga, i. l. i, 260. Lumea şopteşte că are un gust pronunţai pentru fructe verzi. Brăescu, o. a. i, 8. Ce să fac? răspunse c-un pronunţat. accent nemţesc. Sadoveanu, o. viii, 253, cf. Arghezi, b. 72. Madam Demirgian avea acum mustăţi foarte pronunţate. Călinescu, s. 57. Publicul nostru a arătat totdeauna o pronunţată înclinaţie pentru operele marelui poet englez.. Vianu, l. u. 79. Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunţat caracter de clasă. Beniuc, p. 58. Bolnavul are o senzaţie de sete pronunţată: Belea, p. a. 163. Se vădeşte o pronunţată schimbare In înfăţişarea ei. t martie 1962, 33. <> (Adverbial) La Viena, Eteria a luat o formă tot mai pronunţat franceză. Oţetea, t. v. 117. Clnd merge, şchioapăti. foarte pronunţat. H. Lovinescu, t. 92. — Pl.: pronunţaţi, -te. — V. pronunţa. PRONUNŢIA vb. I V. pronunţa. PRONUNŢIASIENT s. n. v. . pronunciament. PRONUNŢI ARE s. f. v. pronunţare. PRONUNŢIATÎJRĂ s. f. (învechit, rar) Pronunţare (1). Cf. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 366, — Pronunţat: -ţi-a-, — Pl.: pronunţiaturi. — Pronunţia suf. -tură. PRONUNŢIAŢIE s. f. (învechit) Pronunţare (1). Cf. Valian, v. Aceste numiri mi se păreau pe lingă aceasta de o pronunţiaţie lesne. Brezoianu, !. 19/23, cf. Negulici. Se ocupă mult de alteraţiile şi pronunţia-ţiile provinţiilor. Russo, s. 81, cf. Gheţie, r. m., Alexi, \v., dl. — Pronunţat: -ţi-a-, — Pl.: pronunţiaţii. — Şi: pronunţiaţUne s. f. Gheţie, r. m., Alexi, \v. — Din fr. prononciation (după pronunţa). PRONUNŢIAŢltJNE s. f. v. pronunţlajie. 17430 PRONUNŢIE — 1617 — PROPAGA PRONÎJNŢIE s. f. Emitere, articulare, rostire a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii; fel, mod de a pronunţa (1); pronunţare (I), (învechit) pronunţiaţie, (învechit, rar) pronunţia-tură. Pronunţia sa veni mai rapidă, toată persana sa răbdă o aghitaţionă fărmătoare. Calendariu (1794), 29/16. Pronunţia de acuma cere ca dinlr-unele vorbe care le avem din limba cea veche, litera l... să se lase afară. Iorgovicj, o. 18/3. Limba romană căpăllnd Intr-un ţinut a Italiei cuvente nouă sau pronunţie nouă ... aceleaşi cuvinte Intr-un alt ţinut al Italiei nu le avea. Maior, d. 70/21 . Au o pronunţie foarte urttă românească. Montan, s. 15/23, cf. lb. Să venim acum a cerceta propoziţiile şi după înţelesul şi pronunţia lor. Heliade, gr. rom. 140/5. Regulile citirii ş-ale. pronunţia limbii franţuzeşti (a. 1830). bv iii, 701. Pronunţia trebuie să fie desluşită. Marcovici, r. 220/6. [Are] vorba schimbată In pronunţie ţigănească. Buletin, g, (1840), 275/19. Putea să dea frazii şi pronunţiei sale o originalitate elegantă şi graţioasă. cr (1848), 152/58. Cineva-t compusese lin mic discurs, pe care apoi dlnsul l-a citit cu o pronunţie înţepătoare de urechi. Bariţiu, p. a. ii, 57. [Acest sunet ne dă] acea pronunţie guturală şi groasă de care nu ne putem dezbăra. Negruzzi, s. i, 262. Chiar versul lui Heliade ... este foarte greu la pronunţie. Macedonski, o. iv, 38. Şi rotunjindu-şi gura pe o pronunţie afectată, declamatoare, îşi înecă vorbele din Urmă Intr-un rls artificial. Vlahuţă, o. a. iii, 59, cf. ddrf. Repetă acest cuvint din urmă, chinuindu-se parcă groaznic cu pronunţia şi cu înţelesul tui. Preda, r. 473. Acestea se vor adapta cu timpul la sistemul de pronunţie al limbii române. Contribuţii, i, 8. In gesturi şi pronunţie, dinsul a reţinut accente şi expresii din atitudinea mamei -şi mătuşilor sale. s iulie 1970, 45. Audiind modelele de pronunţie şi dicţiune date de fonelicieni ..., elevii îşi însuşesc mai uşor vorbirea curentă, gî 1961, nr. 634, 2/1, cf. m. d. enc., dex. — PI.: pronunţii. — Din lat. pronuutio, it. pronunzia. PROdL s. n. v. proor. PROONIE s. f. v. pronie. PROOR s. n., adj. 1. S. n. (sg.) (Regional) Perioadă a zilei care cuprinde, după regiuni, fie primele ore de după miezul nopţii, fie primele ore ale dimineţii, fie vremea prinzului, fie întreg intervalul de timp de la răsăritul soarelui pînă la prînz. Cf. hem 1 108, ŞXlNEANU, D. U., DR. I, 266, CADE, SCRIBAN, D. De dimineaţă şi plnă de amiază se nutneşte prooru. h xvt 133, cf. xviii 290. Ruga ne ascultă, De cu seara-n prori Plnă la cirtiori. Teqdorescu, p. p. 189, cf. Viciu, gl. <> E x p r. A da oile In prior == a duce oile la păşune înainte de mulsul de dimineaţă. Cf. Viciu, s. gl. 4- (în forma prour) Vreme care precedă un anotimp, care se află în imediata apropiere a unui nou anotimp (Ţepu — Tecuci). Cf. Pamfile, a. r. 7. Veni... o secetă grozavă ... La trei ani Insă, In prour de primăvara, cerurile se deschiseră şi ploile începură, id. ib. 2. Adj. (Regional; despre miei; în fbrma prior) Născut în prima perioadă a anului. Cf. ddrf. Ii aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. Slavici, n. i, 36. Şi-i fllftie aripi de vultur hrăpăreţ pe umeri, behăi un miel prior. Voiculescu, p. i, 4. 3. S. n. (sg.) Ajunul sărbătorii sfîntului Gheorghe; mînecătoare (2), (regional) proroc (3). Cf. hem 1 107, 1 108, ddrf. Joiana noastră a fătat In proorul (ajunul) i'/'[intu]iui Ghiorghi. SXghinescu, v. 65. Clnd se împuţinează laptele la vaci, atunci baba desclntă In prourul sfîntului Gheorghe, înainte de a răsări soarele. Gri-goriu-Rigo, m. p. ii, 3. In ziua de proor, felele şi flăcăii se duc în lunci sau tn păduri să culeagă verdeaţă. ap. cade 638. Cine doarme ziua tn proorul (ajunul) lui sf. Gheorghe, ia somnul mieilor, i. cr. iv, 47, cf. vi, 153, Pamfile, j. ii, 162. Iau mana vacilor cu lapte In proorul (ajunul) lui sflntul Gheorghe. H iii 156. Mana vililor se ia In noaptea di preiru lui slntu Giorgi. gr. s. iii, 328. Priurul lui sf. Gheorghe, adică ajunul lui sf. Gheorghe. chest. v 171/5. In noaptea prierului sf. Gheorghe se unge vaca cu usturoi. ib. v 171/38, cf. alr i 619. + (Rar) Ajunul bobotezei. Ne-a apucat proorul bobotezei de-atlta chin. în dr. i, 267. 4. S. n. (sg.) (Prin sudul Olt.; cu sens colectiv) Crengi verzi care se pun la porţi sau la case în ajunul sau în dimineaţa unei anumite sărbători. Cf. Lexic reg. 38. + Petrecere a băieţilor care aduc proor (4). Cf. Lexic reg. 38. — Şi: prodl (dr. v, 38, h iii 156) s. n., pror s. m., prour, priir, preoâr (chest. v 171/19), prîor (alr i 619/571, 592,708), prer (ib. 619/596), prăur (ib. 619/594), priăr (ib. 619/595, 704), prier s. n., priâr s. n., adj., priur s. n. — Din ngr. Ttpdwpoţ. PROORA vb. I, Tranz. 1. (Regional; complementul indică oile; în forma proori)  porni, a duce la păşune în timpul proorului (1) (Şişcani Huşi). h vi 208. 2. (Folosit şi a b s o 1.) (Regional) A uda, a stropi cu apă. dr. v, 897, cf. vi, 549. Apă-n vedre veţi lua ... Şi-un siropşor de busuioc Şi-mi viniţi ... Rourtnd şi prăurlnd. Viciu, col. 35. — Pronunţat: pro-o-. —■ Prez. ind.: proorez. — Şi: proori (h vi 208) vb. IV, proură (Viciu, col. 35), prăurâ vb. I. — V. proor. FROORAtEC, -A adj. v. prooratic. PROORATIC, -A adj. (Grecism învechit, rar) Care are darul profeţiei. Acolo să află un săhastru proo-ratec, adecă carile cunoaşte lucrurile viitoare. Can-temir, hr. 409, cf. Scriban, d. — PI.: prooratici, -ce. — Şi: proorâtec, -ă adj. — Din ngr. TtpoopariKOi. PROORÎ vb. IV v. proora. PROORÎSM s. n. (sg.) v. proorismos. PROORÎSMOS s. n. (sg.) (Grecism învechit) Soartă, destin. Cred In ... proorismu sau mai înainte hotă-rlrea. VăcXrescul, ist. 249. O urmare a hotărlrii proo-rizmosului. ist. am. 29r/21, cf. lb, lm, Gâldi, m. phan. 240. — Şi: proorism, proorizmos s. n. (sg.). — Din ngr. repoopiernoţ. PROORÎZMOS s. n. (sg.) v. proorismos. PROOROC s. m. v. proroc. PROOROCEA s. f. v. prorocea. PROOROCESC, -EASCĂ adj. v. prorocesc; PROOROCEŞTE adv. v. proroceşte. PROOROCI vb. IV v. proroci. PROOROCÎE s. f. v. prorocie. PROOROCÎRE s. f. v. prorocire. PRO ORO GA vb. I v. proroga. PROOROGARE s. f. v. prorogare. PROPAGA vb. I. 1. Refl. (învechit) A se înmulţi prin reproducere. V. reproduce (1). Vă propagaţi In secoli Pe generi şi pe speţii, vă reproduceţi semeni. Heliade, i, 361. Cu ctt o fiinţă ... mai nainte se propaghează (prăseşte) cu atlta li 17451 PROPAGANDA — 1618 — PROPAGANDIST va fi mai scurtă viaţa. Vasici, m. i, 80/16, cl. ŞXi-neanu, d. u., cade. <0> Tranz. fact. A propaga o specie de pomi, de animale. Scriban, d. 2. Refl. (Despre epidemii, infecţii, microbi etc.) A se transmite de la un individ la altul. Cf. Negulici, Stamati, d., ddrf. Cum toată lumea ştie, microbul se propagă Prin aer, prin contactul cu un bolnav tn casă. Topîrceanu, o. a. i, 160. Medicul regimentului semnalează autorităţilor medicale superioare ... o epidemie ... care se propagă vertiginos. Brăescu, v, 67. Aceşti germeni ...se propagă de la o infecţie de vecinătate, abc săn. 7. + (Despre unele acţiuni, elemente, surse etc. fizice) A se transmite din aproape în aproape, în spaţiu (şi în timp), cu viteză finită. Ctteodată căldura se propagă In distanţă, treclnd prin spaţiu ca lumina. Marin, f. 9/9, cf. 379/1. Clnd o rază luminoasă trece printr-un mediu homogen, ea se propagă In linie dreaptă. Drăghiceanu, c. 22. Orice perlurbaţie produsă Intr-un punct se propagă in toate direcţiile, dlnd naştere la o infinitate de unde. Marian-Ţiţeica, fiz. ii,' 31. Căldura primită parţial se propagă In sol. mg i, 262. în interiorul pămlne tului, căldura solară se propagă plnă la o adtncim-mică. Geologia, 3. □ Incendiul s-a propagat fulgerător. -$• Tranz. fact. Limbi [de clopot] bronzate graiul ritmic ll propagă împrejur. Macedonski, o. i, 154. 3. Tranz. P. gener. (Complementul indică idei, principii, teorii, metode etc.) A recomanda cu insistenţă (şi pretutindeni); a face să se răspîndească la (tot mai) mulţi oameni; a populariza, a predica (2), a propovădui (2), a răspîndi (3). Ideea trebuie propagată, dar existenţa comitetului şi numele membrilor trebuie a rămlne secrete. Bălcescu, ap. Ghica, a. 461, cf. Brezoianu, !. 189/27. Unul din punctele importante ale acestui program era ... înfiinţarea unui ziar care să se ocupe cu interesele tuturor naţionalităţilor, propaglnd unire şi frăţie Intre dlnsele. Ghica, a. 61, cf. id. s. 177. Sub masca de învăţătură, propagă fanatismul politic şi prin nrmare ignoranţa In ştiinţă. Maiorescu, d. i, 525, cf. Caragiale, o. iii, 46. Acele convingeri ştiinţifice trebuie răspindite şi propagate prin toate căile. Ionescu-Rion, s. 278. Propagă la ţară, In plasa sa, teoriile lui Clevetici. Ibrăileanu, sp. cr. 131. Propaga cu sentiment şi argumente ascuţite reînvierea romantismului. Sadoveanu, o. vii, 210. Aceste învăţături nu îmbogăţeau fondul de maxime propagate de biserică şi de şcoală. Vianu, l. u. 64. Toată beletristica epică şi dramatică se inspiră din aceste idei şi le propagă. Ralea, f. 158. Trebuie să răsplndim revolufia, s-o propagăm şi s-o înarmăm. Camil Petrescu, o. ii, 502. A propagat comunismul In cazarmă. Stancu, r. a. iii, 185. Acest scenariu e o lucrare merituoasă .prin concepţiile înaintate pe care le propagă, v. rom. martie 1954, 274. Sarcina de bază a teatrului de estradă este aceea de a propaga ... tot ce-i înaintat In viaţă, contemp. 1954, nr. 387, 4/4. Asemenea exemple modeste ... constituie o sursă prelungită de erori şi simplisme, propagate adesea de la catedră, v. rom. iulie 1958, 116. Ideile Reformei au fost propagate de timpuriu printre românii din I'ransilvania şi Banat, scl 1966, 78, cf. H iv 58. A b s o 1. Aici veni sftntul Pavel şi Luca, care propagau la Troada. Bolintineanu, o. 305. <$> Refl. pas. Această idee predomnitoare In secolul de mijloc s-a propagat chiar şi In ordinul moral. Odobescu, s. ii, 16. Ideea se propagă din ce In ce mai insistent. Rebreanu, r. i, .257. Infiltraţia biblică esle uşor de identificat In scrierile romanticilor francezi ..., de unde ea se va fi propagat şi In operele discipolilor români. Vianu, a. p. 39. — Prez. ind.: propăg şi (învechit) propaghez. — Din lat. propagare, fr. propager. PROPAGANDĂ s. f. Acţiune organizată de răs-pîndire în mase a unor idei care prezintă şi susţin un partid politic, o teorie, o concepţie etc., cu scopul de a le face cunoscute şi acceptate, de a ciştiga adepţi etc.; (Învechit, rar) propaganţie. încercară a exploata această Inllmplare tn folosul propagandei lor. Bălcescu, m. v. 141, cf. Stamati, d. încercarea de propagandă polilico-religioasă a craiului Ardealului avu de urmare pentru români a da născare unităţii române In toată întregimea ei. Russo, s. 73. De vor aluneca pe calea propagandii, se oslndesc a pieire. rom. lit. 276s/l, cf. Polizu. După moartea lui Riga, executai de turci la Belgrad la 1815, propaganda Eteriei a mers înainte. Ghica, s. 95. Acesle nemulţumiri purcedau parte din propagandele partidelor, parte din răul trai al ostaşilor. Bolintineanu, o. 426. A nu dezaproba propaganda anarhistă e o mare rătăcire. Ionescu-Bion, s. 149, cf. ddrf. Această şcoală era şi ea un mijloc ascuns de propagandă luterană. Xeno-pol, i. R. v, 74, cf. Barcianu, Alexi, vt. Se răs-plndeau cărţi de propagandă, şcolile catolice se deschideau tinerilor români. Iorga, l. ii, 58. Ne-a declarat că el... nu se pricepe la propagandă electorală: Brătescu-Voineşti, p. 133. Literatura română' de la începutul veacului al XlX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conştient, In armă de propagandă. Ibrăileanu, sp. cr. 118, cf. Şăineanu, d. u., cade. Aşa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propagandă electorală. Bebreanu, r. i, 35. îi fusese jenă de tovarăşi să nu mărească impresia de atlt de stupid debutant In materie de propagandă electorală. C. Petrescu, î. ii, 139. Ani îndelungaţi o propagandă stăruitoare şi înveninată hrănise lumea de la noi cu ştiri de senzaţie. Sadoveanu, o. xvii, 22, cf. Scriban, d. A venit ... o dată în inspecţie, altă dată în propagandă electorală. Ulieru, c. 60. Vaticanul se gîndi că putea să-l folosească pentru propaganda catolică. Călinescu, s. 9. Bălcescu le spuse că ar fi bine să se pregătească şi o bună propagandă printre clă-caşi. Camil Petrescu, o. i, 331. Pretutindeni diplomaţia Germaniei naziste se deda la o propagandă uriaşă. Stancu, r. a. iv, 76. Propaganda prin conferinţe constituie o parte importantă a muncii ideologice. Scînteia, 1953, nr. 2 573. în calitatea lui dc secretar cu propaganda, Glllan adunase toate cadrele didactice din regiune. Preda, m. s. 22. Activitatea de propagandă trebuie să ajute la mobilizarea oamenilor. Scînteia, 1977, nr. 10 905. (Rar) Acţiune de lămurire, de convingere. Te-a prezentat prietenul tău cîtorva băieţi, dîndu-le a Înţelege .că ai venit acolo prin propaganda lui. Pas, z. i, 316.' — Pl.: propagande. Gen.-dat. sg. şi: (învechit) propagandii. — Din fr. propagande. PROPAGANDIST, -Ă s. m. şi f. 1. Persoană care face propagandă; (neobişnuit) propagant. Cf. Negulici, Polizu. Deşteptase bănuielile turcilor şi-i făcuse să ia măsuri crude In contra propagandiştilor. Ghica, s. 99, cf. Barcianu. Trebuie să-deosebim pe propagandistul literaturii de autorul de literatură. Ibrăileanu, sp. cr. 53, cf. Şăineanu, d. u„ cade, Sadoveanu, o. vii, 210. Tăcuţi şi gravi citesc cărţi religioase pe care le împart pe bord la fiecare cursă propagandistele pentru răspîndirea bibliei. Bart, s. m. 34. Alexandru D. Xenopol a fost ... cel mai activ propagandist. cultural al neamului tn afară. D. Guşti, p. a. 74, cf. Scriban, d. Bibliotecarul devine agitator şi propagandist al culturii socialiste, contemp. 1953, nr. 333, 2/5. Slnlem datori să răspundem cu seriozitate ... îndatoririlor ce ne revin nouă, propagandişti ai culturii.. t august 1964, 99, cf. m. d. enc.; dex. (Adjectival) Era un agent propagandist. Caragiale, o. iii, 161. Un preut propagandist. Scriban, d. -$> (Prin lărgirea sensului) Să nu fii niciodată propagandistul unei slăbiciuni sau al unui viciu. Vinea, l. i, 110. 2. Activist de partid care conduce un cerc de studii al învăţămîntului de partid. Problema nivelului ideologic înalt al propagandistului este o condiţie esenţială pentru Invăţămîntul de partid. Scînteia, 1953, nr. 2 711. Propagandistul este figura centrală a învăţă-mlntului de . partid. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 17453 PROPAGANDISTIC — 1619 — PROPAGAŢIE 87. Pregătirea propagandiştilor este efectuată la nivelul raioanelor, lunar, prin cabinetele raionale de partid. gî 1963, nr. 691, 3/3, cf. m. d. enc., dex. — PI.-: propagandişti, -sie. — Din (1) fr. propagandiste, (2) rus. nponaraH/nncT. PROPAGANDISTIC, «Ă adj. Care aparţine propagandei, care are caracţer de propagandă, care este făcut cu ajutorul propagandei, care urmăreşte să facă propagandă, care serveşte propagandei, de propagandă. Era anunţată lumii.,, cu un mare tămbălău propagandistic, ivirea unei arme noi, a armei atomice. contemp. 1949, nr. 156, 3/4. Combativitatea şi intransigenţa faţă de ideologia burgheză şi a oricăror forme de manifestare a ei trebuie să străbată, ca un fir roşu, întreaga activitate propagandistică. Lupta de Clasă, 1953, nr. 5, 122. Le mulţumi pentru strădaniile pe care şi le daseră cu răsplndirea materialului propagandistic in-judeţ. Stancu, r. a. i, 186. Contrastul violent dintre viaţa de huzur a unui pumn de milionari rapaci şi: viaţa de mizerie a milioane de oameni nu slnt argumente propagandistice îmbietoare. v. rom. martie 1954, 251. Informaţiile pe care le culegi tu ... ne folosesc şi In. munca propagandistică. Beniuc, m. c. i, 303. Ai început să vorbeşti In clişee propagandistice. H. Lovinescu, c. s. 87. Prin acţiuni propagandistice... a fost influenţată In mod pozitiv ocrotirea iepurelui, vîn. pesc. 1964, nr. 10, 5., cf. m. d. enc., dex. c —. PI.: propagandistici, -ce. — Propagandist -f- suf. -ic (după rus.. nponaeau-ducmcKUÜ). PROPAGANDIZÁ vb. I. Tranz. f a c t. (Neobişnuit; cu sens peiorativ) A face să fie lămurit, convins cu ajutorul propagandei. Vrei să ne propagandi-zezi? Lasă că ştim noi ce vreţi. Stancu, r. a. i, 360. — Prez, ind.: propagandizez. — Propagandă + suf. -iza. PROPAGÁNT s. m. (Neobişnuit) Propagandist (1). Şi mai cu seamă vreau să punem rrilna pe hlrtii ... Să-i prindem pe propaganţi clnd au buzunarele pline. Camil Petrescu, o. ii, 125. — PI.: propaganţi. — Propaga + suf. -ant. PROPAGĂNŢIE s. f. (învechit, rar) Propagandă. Ţara încă era-n turbare De rebelista acea scrisoare Şi-nşelăciunea prin propaganţii Că li se-mparle moşii de l-alţii. Zilot, cron. 354. — PI.: propaganţii. — Cf. propaga ndă. PROPAGARE s. f. Acţiunea dé a (se) propaga. 1. (învechit) înmulţire prin reproducere; (învechit) propagaţie (2). V. reproducere (1), reproducţie (1). Cf. propaga (1). La germinare, plante, ş-elernă propagare, Pe gerteri şi pe speţii vă daţi a voastre fructe Cu propria sămtnţă, ş-a lumii abondanţă. Heliade, o. i-, 360, cf. Polizu. 2. Transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecţii etc.; (învechit) propagaţie (1), (învechit, rar) propăgăciune (1). Cf. propaga (2). Cf. ddrf. N-ai nici o teamă de complicaţii? De vreo propagare a' inflamaţiei In celulele mastoidiene? Galaction, o. a. i, 56. Delicte contra sănătăţii publice. Propagarea de epidemii şi orice alte boale contagioase, cod. pen. r.p.r. 410. Panariţiile osoase şi articulare ...se produc prin propagarea infecţiei la oasele mlinii şi la articulaţiile lor. Belea, p. a. 135. Căile de propagare [a bolii] pot fi: limfatice, sanguine sau prin teaca nervilor. abc săn. 78. + Transmitere a unor acţiuni, elemente, surse etc. fizice, din aproape în aproape, in spaţiu (şi in timp), cu viteză finită; (rar) propagaţie (1). Cf. propaga (2). Cf. Polizu. Funcţionează fără a-şi lua precauţiunile necesare spre 'a împiedeca propagarea zgomotelor, cod. pen. r.p.r. 561. O co- losală importanţă tn dezvoltaiea televiziunii moderne a avut şi teoria propagării undelor electromagnetice. Scînteia, 1953, nr. 2 810. Studiul propagării sunetului In spaţii limitate prezintă un interes deosebit. Marian-Ţiţeica, fiz. ii, 63. Aparate speciale ... înregistrează ... propagarea undelor seismice. Geologia, 4, cf. der. + Fenomen fonetic care constă în transmiterea parţială a vibraţiilor unui sunet dintr-uh cuvînt şi în repetarea sunetului în cuvînt. der. 3. P. g e n e r. Recomandarea cu insistenţă (şi pretutindeni) a unor principii, teorii, metode etc. (pentru a le răspindi); răspîndire, popularizare a unor principii, teorii, metode etc.; (învechit) propagaţie (3), (învechit, rar) propăgăciune (2). Cf.-propag a (3). Propagarea ideilor luminate şi serioase. Bolintineanu, o. 416. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme ... pentru propagarea In masa publicului a unor adevăruri literare Şi ştiinţifice. Ghe-rea, st. cr. ii, 8. O preocupare de frunte a presei de partid trebuie să fie propagarea patriotismului socialist. Scînteia, 1951, nr. 2 031. O jumătate de veac de propagare a literaturii şi filozofiei greceşti dăduse rezultate printre tinerii învăţaţi italieni. Vianu, l. u. 26. Multe ziare locale se preocupă de propagarea cunoştinţelor agrotehnice In rlndurile ţăranilor muncitori. Lupta de Clasă, 1954, nr. 1, 57. Cerem sprijinul instituţiilor de propagare a culturii muzicale, m 1962, nr. 2, 12. — PI.: propagări. • — V. propaga. PROPAGATOR, -OARE s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care propagă (3) idei, principii, teorii, metode etc., propovăduitor (2); spec. propovăduitor (1). Cf. Negulici. Fac din o sistemă o dogmă şi din propagatorii dogmei nişte feiişi literaţi şi politici, rom. lit. 2271/26, cf. Polizu, prot.-pop., n. d. Un jurnalist este apostolul adevărului, apărătorul dreptăţii, propagatorul cunoştinţelor folositoare. Alec-sandri, t. 1711, cf. ddrf. Asachi e ... un novator lipsit de spirit critic, ca propagator al literaturii europene. Ibrăileanu, sp. cr. 57, cf. Lovinescu, c. v, 36, Şăineanu, d. u., cade, m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Propagatoare neobosite ale culturii înaintate, teatrele au sarcina ...să dea cea mai mare atenţie repertoriului clasic. Scînteia, 1953, nr. 2 770. O aprinsă luptă a dus Rabelais şi împotriva Sorbonei, propagatoarea scolasticii, l. rom. 1953, nr. 3, 40. 2. Adj. Care (se) propagă. Localizaţiunea ... poate să fie cel puţin cauza propagatoare şi altoitoare a virusului. man. sănăt. 227/19, cf. Barcianu, Alexi, W., CADE, DEX. — PI.: propagatori, -oare. — Şi: (învechit) propă-gător, -oare s. în. şi f., adj. Alexi, w. — Din fr. propagateur. PROPAGAŢIE s. f. (învechit) 1. Propagare (2). Spre vindecarea aceluia sau spre împiedecarea propa-gaţiei [bolii]; adecă a lăţirii, mijlocirile cele necesarie, adecă cele de lipsă, să se lntrebuinţe[ze]. Învăţătură, 105/7, cf. Brezoianu, î. 97/28, Stamati, d., Polizu. + (Astăzi rar) Transmitere a unor acţiuni, elemente, surse etc. fizice, din aproape in aproape, în spaţiu (şi In timp), cu viteză finită; propagare (2). Acustica cuprinde tot ce este relativ la producţia, propagaţia şi percepţia sunetului. Marin, f. 25/6. Fenomeni[i] pro-ducţiunii şi ai propagaţiunii sonului, id. ib. 372/27, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. Propagare (1). Am văzut In lomul Intli ce urmări triste are acea nefericită operaţie, a mina treaba pro-pagaţiei sporadice (după modul dobitoacelor) şi apoi a creşte copii cu speze publice. Vasici, m. ii, 141/27, cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d. Aceste, organe de propagaţie pe care planta le transmite In lumea exterioară că mijloc pentru continuarea şi perpetuarea speciei, nu slnt declt celule simple. Grecescu, fl. 10, cf. Şăineanu, ,d. u. Propagajiunea şoarecilor, cade, cf. Scriban, d. 17460 PROFAGAŢJUNE — 1620 PR OP Ă Ş IT OR 3. Propagare (3). Cf. Stamati, d., prot.-pop., n. D., cade, Scriban, d. — Pl.: propagaţii. — Şi: propagaţitine s. f. — Din lat. propagatio, -onis, fr. propagation. PROPA&AŢlfJNE s. f. v. propagare. PROPÂX s. n. sg. Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, care se găseşte în ţiţei şi în gazele asociate cu ţiţeiul şi este folosită drept combustibil menajer, ca materie priină în industria chimică etc. Of. Macarovici, ch. 434. Se oor utiliza la capacitatea maximă instalaţiile de fabricare a produselor speciale, ca: benzen, toluen, propan. leg. ec. pl. 426, cf. LTR2,: DM, t>ER, DC, M, D. ENC., DEX. — Din fr. propane. PROPANOL s. n. şg. Alcool aciclic saturat primar obţinut la fabricarea alcoolului etilic sau din etjlenă; alcool propilic. Cf- ltr2, m. d. enc., PEX. — Din fr. propanol. PROPAROXIT&V, -Ă adj., s. n. (Cuvînt) care are accentul pe silaba antepeiiultimă. Cf. Alboteanu, gram. bom. 13'/9. Masculinele şi adjectivele nu urmează această regulă, nici toate femininile proparoxitone.Puşcariu> l. b. i; 28. Acest ritm, la rlndul lui,, aduce cu sine multele proparoxitone. Id, ib. 92. în proparoxitone, clnd „i“ sau „e“ sini aşezaţi înaintea unei vocale scurte, accentul cade, In latina vulgară, pe această vocală. Rosetti, i. l. r. i, 71. în cazul In care ambele sufixe slnt neaccentuate, derivatele slnt totdeauna proparoxitone. scl 1954, 335. Proparoxi-tonele nu pat să-şi formeze pluralul cn -uri. ll i, 116, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: proparoxitoni, -e. — Din fr. proparoxyton. FROPAROXITONÎE s. f. (Fon.; rar) însuşirea de a fi proparoxiton; faptul de a fi proparoxiton.. Provoacă paroxilonia persoanelor 1° şi 20 şi proparoxitonia persoanelor 3° şi 6°. scl 1954, 87. — Pl.: proparoxitbnii. — Proparoxiton + suf. -ie. PROP.AiiTE s. f. v. prăpastie. PROPASTIE s. f. v. prăpastie. PROPÂTOR s. m. (învechit, rar) Străbun, strămoş. [Avraam] fu propalor şi strămuş fl[o]mr![u](ui //[ristojs. Dosoftei, v. s. decembrie 217v/2, cf. tdrg, Scriban, P- — Pl.: propatori. — Din ngr. TCpon&xfop. PRQPĂgACIUNE s. f. (învechit, rar) 1. Propagare (2). Cf. Stamati, d. 222. 2. Propagare (3). Cf. Stamati, d. 222. .-t- Cf. lat. propagatio, -onis. PROPAGATOR, rOÂRE s. m. şi; f., adj. v. propaga tor PROPĂSTE1VIE s. f. v. prăpăstenie. PRQFĂŞÎ1 vb. IV. 1. Tranz. (învechit, rar) A preceda (3). Propăşit de directorul curţii şi Intlmpinat de miniştri la uşa salei..., m[aiestatea] sa, suindu-se pe treptele tronului,... va poronci a i se înfăţoşa fermanu-rile (a. 1834).. Uricariul, viii, 192. 2. Tranz. (învechit, rar) A preceda (1). Semne care propăşesc cltimele. Asachi, e. ii, 17/5. 3. Intranz. (învechit şi regional) A inerge înainte; a Înainta. în vesminte albe propăşea-o muiere între elebarzii puşi In şir pătrat. Mureşanu, p. 216/11, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Birtăşiţa clnd ieşea Cătră. casă propăşea. L. Costin, gr. ban. 169. •<> F i g. .Ş i vlrstele vestei, la dlnsul înhămate, L-Apocalips supuse, spre veacuri propăşesc. Heliade, o. i, 192. + (Rar; despre incendii) A lua proporţii; a se întinde. Focul propăşea. con-v. lit. xlii, 449. 4. Intranz. A trece de la o stare sau de la o formă inferioară de dezvoltare la una superioară, a urma o linie ascendentă de dezvoltare, a face progrese; a înainta, a progresa, a avansa, a se dezvolta, (învechit) a prohorisi, (regional)' a noji1 (3). Fu cel mai puternic luptător pentru introducerea limbii moderne in administraţie şi justiţie, In locul celei latine, cu care era peste putinţă a propăşi. Codru-Drăguşanu, c. 53: El pretinde că a înaintat, a propăşit, s-a civilizat. Odobescu, s. i, 378. Toate lucrurile propăşesc In ţara aceasta; singură stlna trebuie să fie aceeaşi astăzi ca şi pe timpul păstoriei dacice. Hogaş, dr. i, 57. în toate aceste ţări civilizate, instituţia nenumăratelor corporaţii subzistă, propăşeşte şi In acelaşi timp foloseşte. N. A. Bogdan, c. m. 174, cf. Şăineanu, d. u., cade; Scriban, i>. Cu cit se vor dezvolta şi vor propăşi gospodăriile colective, cu atlt va creşte bunăstarea colectiviştilor. Scînteia, 1953, nr. 2 799, cf. m.d. enc., dex.'■«$► (Prin lărgirea sensului) Propăşea in vindecare. Asachi, s. l. iî, 62. s# — Prez, ind.: propăşesc. — Pro-1-f păşi (după lat. progrédior). PROPĂŞf2 vb. IV v. pripăşi. PROPĂŞÎRE s. f. Acţiunea de a propăşi1 şi rezultatul ei. 1. (învechit) Expansiune, extindere (în spaţiu); înaintare. Cf. propăşi1 (3). înainte de á sé urzi toate aceste propăşiri In vecinătatea Poloniei, aist rigai sta ca o putere Inscmnătoare. Săulescu, hr. ii, 340/21. Propăşirea Semilunei In Ungaria nu-i.[ăşa In asta o alegere declt in Polonia. Aşachi, s. l. ii, 82- 2. Mişcare înainte, evolutivă, dezvoltare în linie ascendentă, progres obţinut de cineva sau de ceva. Cf. propăşi1 (4). Cf. Veisa, i. 173/15. Silinţa acca stlrnită de propăşirile industriei şi a civilizaţiei de a pune In armonie obiceiurile cele vechi de produceri cu trebuinţele cele noi. I. Ionescu, c. IV/13. Au săttj.rşit cel puţin învăţăturile filozofice cu propăşire bună. cr (1848), 6a/2. Mi se părea că dintre noi doi eu făceam multă propăşire. Brezoianu, î. 8/19. Cu cit clştigăm In propăşiri, cu atltă pierdem tn relaţiile private. Russo, s. 23. Monopol fac azi de drepturi; tn a lor scurtă vedere Propăşirii neînvinse pun ei dese-mpaţriviri. Alexandrescu, o i., 77,, Generali# asta nouă... esle condusă de-o putere nevăzută care o împinge de umeri cătră un viitor măreţ şi ... această putere éste geniul propăşirii, adecă progresul. Alecsandri, ţ. 1:2Q5. Geniul e lanţul ce trage lumea spre propăşire. Odobf.scu, s.. i, 242. Nu voi pregeta să dau concursul meu pentru propăşirea bunei Şi folositoarei instilufiuni de cultură românească pe care. aţi Infiinţaird. Garagi.aji.e, o. vii, 363. Era o fierbere de muncă, o dragosté, de propăşire. Delavrancea, s. 215, qf. Macedonski, o. i, 4.3, ddrf, Barcianu. Datina ... poate iă nu se m<ţi po-trioească, Celor ce cu propăşirea s-au născut In vremea lor. Davila, v. v. 154, cf» Ajexi, -w,, Şăineanu, d. u,¡ cade, Scriban, d. Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materială a propăşirii economice şi a independenţei naţionale a Republicii Populare Române, leg. ec. pl. 21. E semn bun, e. semn de fericire şi de propăşire, v. rqm. ianuarie 1954, 1-96. Dosoftei ... era ... energic luptător pentru propăşirea culturii naţionale, ll i, 144. A avea In vedere propăşirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. contemp. 1956, nr. 483. 1/4. cf. m.d.enc., dex. Această dezvoltare independentă este o chezăşie a propăşirii naţionale, rl 1977, nr. 10 241. — Pl.: propăşiri. — V. propăşi1. PROPĂŞIT0R, -OÁRE s. n., adj. 1, S. n. (Mat.; învechit, rar) Termen care precedă un alt termen. Cf. propăşi1 (2). Progresia aritmetică este un şir 17475 propăvădui — 1621 — PROP1EŢIH de termine din care fieşcare întrece pe propăşilorul său. Asachi, e. i, 120/4. 2. Adj. Care propăşeşte1 (4), care facc să propă-şească1; p. e x t. înaintat, avansat; progresist (2). Arătura adlncă este punctul cel mai importante din toate operaţiunile unei agriculturi propăşitoare. I. Ionescu, d. 245. Vn eveniment ... întrerupse liniştea acestei domnii bllnde şi propăşitoare. Odobescu, s. i, 276. Recurg la... una din acele limbe pe care nu le pot ignora oamenii ce vor să se fină In curentul propăşitor al ştiinţelor moderne, id. ib. iii, 643, cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade. Ascendenţă activă şi morală firească ... asupra întregului mers propăşitor al culturii naţionale. D. Guşti, p. a. 218, cf. Scriban, d., dm, dex. — PI.: propăşitori, -oare. — Propăşl1 + suf. -tor. PROPĂVĂDUÎ vb. IV v. propovădui. , PROPĂVĂDUÎ RE s. f. v. propovăduire. PROPĂVEDUÎ vb. IV v. propovădui. PROPĂVEDUÎRE s. f. v. propovăduire. PROPEÂ1 s. f. v. popreală. PROPEÂ2 s. f. v. proptea. PROPEDEÎJTIC,-Ă s. f„ adj; 1. S.f. învăţămint pregătitor care cuprinde clementele de bază ale unei ştiinţe; disciplină care constituie o introducere necesară în studiul altei discipline. Cf. Stamati, d., Barcianu-AlEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DM. Avtr, roes consideră logica ca o propedeutică la ştiinţă. Joja, s. l. 257, cf. m.d.enc., dex. + Ramură a medicinii care are ca obiect învăţămintul pregătitor clinic. Cf. m. d. enc. 2. Adj. (Rar) Care aparţine propedeuticii (1), privitor la propedeutică, bazat pe propedeutică. Cf. Scriban, d. — Accentuat şi: propediutic. Barcianu, Scriban, d. — PI.: propedeutici, -ce. — Din fr. propGdeutique.. PROPEDICĂ s. f. (Mat.; învechit, rar) Operaţia de înmulţire. Am urmat şi eu plnă am trecut lot cursul de învăţătură şi, sumele 1, 2, 3 plnă la 10, apoi propedica, o dată una-una, do.uă ori două patru, plnă la o sută. ARH. OLT. X, 313, ci. GÂ.LDI, M. PHAN. . 240. — Cf. p r o p e d i e. PRQPÎDIE s. t. (învechit, rar) Primele elemente de Învăţătură; studiu pregătitor; parte introductivă a unui studiu. Psaltichie românească. Care cuprinde Intru sine caiaoasiiariul,... anasiasima cu.prqpedia.şi c.u tot meşteşugul (a. 1713). cat. man. i, 144, cf. Gâldi, m. phan. 240. — Din ngr. icponatSeia. PROPEL s. n. v. probeiă. PR,QP£JJŞTE s. f. (Neobişnuit) Interdicţie. Pro-pelişlea severă din ochii surorii mai mari. C. Petrescu, o. p. ji, 53, cf. scx 1973, 47. — PI.: propelişti. — Propi1 + suf. -elişte. PRQPENĂ s. f. Compus organic din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, care se găseşte în gazele de cracare izolate din petrol şi care se foloseşte ca materie primă la fabricarea glicerinei, acetonei, alcoolului izopropilic etc.; propilenă. Cf, der, dc, m.d. enc. — Din fr. propune. PROPÎiVSIE s. f. v. propensiune. PROPENSIUNE s. f. 1. (Livresc) înclinare firească, tendinţă, dispoziţie, atracţie naturală către ceva. Bàrbafii Insă mai maiori şi loji bătrlnii, cunosclnd din lunga experienţă, propensiunea pasionată auriei părţi considerabile dintre compatrioţii noştri de a vărsa slnge omenesc ..., erau nespus de îngrijoraţi. Bariţiu, p. a. ii, 81. Propensiunea limbii germane se pare a fi de a schimba pe vl In ml. Hasdeu, i. c. i, 41. Propensiunea In cultura tinerilor noştri esté ... In favoarea jurisprudenţei şi in contra celorlalte ştiinfe. Maiorescu, d. i, 350. Din nenorocire, oamenii cu astfel de propensiuni au fost puf ini la număr. Odobescu, s. i, 245, cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. Avea propensiunea de a vedea totul la nivelul templelor şi palatelor. Călines-cu, s. 645. [Poetul] schiţează conflictul dintre bărbat şi femeie, él vinovat că-şi face iluzii, ea condamnată să vegeteze fără propensiuni spirituale, v. rom, ianuarie 1965, 112. 2. (în dicţionarele din trecut) (Tendinţă de) atracţie între corpuri. Cf. cade, Scriban, d. : — Pronunţat: -sî-u-. — Pl.: propensiuni. — Şi: (rar) propénsie s. f. Scriban, d. — Din lat. propensto, -onls, fr. propension. PROPETÂR s. ni. v. proprietar. PROPÎ1 vb. IV v. popri. PROPÎ2 vb. IV V. propti. PROPICE adj. invar. (Livresc) Favorabil, prielnic, avantajos; potrivit, indicat, nimerit. Un vint propifiu împinse [vasul], Heliade, d. j. 97/25, cf. Negulici, Aristia, plut. 19. Să nu pierdem situafia propice şi legală In care ne-am fost pus. ap. Ghica, a. 804. Finalul... este In şesul Şiretului tn locul cel mai propice. I. Ionescu, d. 302. Fragmente vii de soare, Ce zeu propice nouă aice v-a-ndrepţal? Alecsandri, t. ii, 334. Scrisoarea n-a dat-o încă, dar e hotărlt să o dea. Aşteaptă momentul propice. Vlahuţă, s. a. ii, 3,33, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Aştept momentul propice la Geneva pentru a relua firul discufiunilor. TitulescU, d. 416. Găsind la urmă uri momènt propice ... A fugit. Tôpîrceanu, o. a. i, 205. Pentru existenfa de luptă, de risc şi de îndrăzneală ..., a găsit un teren pregătit şi propice. C. Petrescu, r. dr. 302. Atmosfera din Cluj nu era propice pentru fronda literară. Vlasiu, d. 155, cf. Iordan, l. r. a. 482, Scriban, d. Nu voia să se compromită personal, ca să rămlnă o rezervă la momentul propice. Călinescu, s. 744. Se va crea un climat propice creafiei. contemp. 1956, nr. 519, 5/7. A găsit probabil un teren propice. Baranga, i. 167. Laboratorul, sala, nu era prea propice înregistrărilor impecabile, s iunie 1960, 37. Am găsit mediul ambiant cel mai propice iinei efervescente culturale. t iulie 1964,16, cf. m.d. enc., dex. 4- (Neobişnuit) Apt, capabil (să ...). Atribuia ... nofiunii de istorie ca ştiinţă un s.ens,,care să facă-; această ştiinţă propice de a deveni o armă de luptă socială şi patriotică, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 250. — Şi: (învechit) propicl (Aristia, plut. 19) adj. invar., propicle (pl. prOpicii, ap. Ghica, a. 772), propifiu, -ic adj. — Din fr. propice. — Propifiu F i g. Propileele. vieţii noastre publice şi literare slnt păzite de vajnici străjeri. ap. Lovinescu, c. v, 162. Strălucita limbă elinească a fost să fie pentru mine o grădină desfătată şi mult dorită, In care Insă dascălii mei n-au ştiut să mă facă să inlru prin propileele de onoare. Galaction, a. 31. — Pronunţat: -le-e. - Şi: (rar) propiI£u s. n. Na-l'M, IST. ART. 173. — Din fr, propylee. . PROPILÎNĂ s.,f. Compus organic din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, care se găseşte în gazele de cracare izolate din petrol şi care se foloseşte ca materie primă la fabricarea glicermei, acetonei, alcoolului izopropilic etc.; propenă. Cf, dek, dc, m.d. enc. — Din fr. propvldne. FROPILEU s. n v. popilce. PROPÎLIC adj. (în sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obţinut la fabricarea alcoolului etilic sau din eţilenă; propanol, !Cf. ltr2, m.d. enc., dex. — Din fr. propylique. . FROPÎLNIC s. m. v. popilnic. PROPUVA vb. I,'. Tranz. (Latinism învechit, rar) A da, a insufla. Am avut o eră, clnd noi dam lumină, Simt şi bărbăţie fraţilor lipsiţi; Ma, se-nloarşe ' foaia, ş'-azi ei ne propină Spirit de viaţă, celor amorţiţi. Mure-şanu, p. 150/6. — Prez. ind.: propin. — Din lat. propinâre. PROPINAC s. n. v. proprinae. PROPINÂŢ1E s. f. 1. (învechit, rar) Comerţ cu băuturi alcoolice. Vinderea băuturii, adecă propinaţia (a. 1843). Ştefanelli, d. c. 422. 2. (Regional; concretizat; în forma preplnaţie) Circiumă. Com. din Parva — Năsăud. — Pl.: propinaţii. — Şi: (2) preplnaţie s. f. Coin. din Parva — Năsăud. — Cf. lat. propinatio „întrecere între băutori“. PROPÎS s. n. 1. (Ban., şi prin sud-estul Transilv.) Caiet. Cf. L. Costin, gr. băn. 170, cv 1951, nr. 6, 29, alr i 1 513/5, 28, 45, 51, 158, 164, 178, Lexic reg. ii, 37. + (Regional) Hîrtie liniată special de care se servesc elevii la exerciţiile, de caligrafie. Cf. dl, dm. 2. (Prin Ban.) Scrisoare. Să-mi trimită un propis, Dar nu cu cerneală scris. Hodoş, p. p. 217. — Accentuat şi: prdpis. dm. — Pl.: propisuri şi propise. — Şi: (regional) propiţă (alr i 1 513/178) s. f., popris (ib. 1 513/45) s. n.- - — Din ser. propis. PROPITÂR s. ni. v. proprietar. PROPITdR, -OARE adj., s. f. v. popritor. PROPÎŢĂ s. f. v: propis.: . . PROPÎŢIU, -IE adj. v. propice. PROPiU, -IE adj. v. propriu. PROPlVNIC s. m. v. popilnic. PROPLECA vb. I. Intran.z. (Regional) A pleca din nou (Eftimie Murgu — Băile Herculane). arh. folk. iii, 60. Şl muieri a lui o plicat cu prlnzu şl o căzut şi l-o vărsat şi s-o dus năpoi In sat iară, ş-o profăcut dîi prlnz şl iar o proplicat şl o aiunscu prlnzu laMănu-lia. ib., cf. 154. ,...... — Prez. ind,: proplic. — Pro-2 + pleca. PROPOAdA s. f. v. broboadă. PROPOCSfÎ vb. IV. I n t r a li z. (Regional) A pocni din nou (Şopotuf Nou — Moldova Nouă), arh. folk. iii, 143. Ş-aluns iar propocnesc cu pişâoalili. ib., cf. 154. — Prez. ind.: propocnesc. — Pro-2 + pocni. ■ . ...' PROPODELNIC s. n. v brofcodclnic. PROPOLIS s, n. sg. Substanţă răşinoasă, aromată şi amară, culeasă de albine de pe mugurii arborilor pentru a o folosi la astupatul crăpăturilor din stup, la lipitul fagurilor etc.; păstură1 (2). Cf. Alexi, w., ltr2, der, chest. vi 84/3, 15, 18. + (Regional) Veninul albinei (Stejar — Lipova). chest. vi /27. — Din lat. propolis. PROPONDERENŢ s. f. v. preponderenţă. PROPONIMENT s. n. (în dicţionarele din trecut) Curs, prelegere (universitară). Cf. ddrf, Scriban, d. — Pl.: proponimenle. — Din it. proponimento „hotărîre, rezoluţie“. PROPORŢIE s. f. 1. (Mat.) Egalitate între două rapoarte, avind patru elemente constitutive. Regula de tri se numeaşle şi regula proporţiilor. Şincai, î. 72/12. Aceste patru cltimi fac o proporţie. Heliade, a. 88/14. Proporţiile cele mai importante şi mai sporitoare tn geometrie. Poenaru, o. 107/24. Două raporturi ecvale Informează acea ce să numeşte proporţie. Asachi, e. i, 113/17. împreunarea a două referinţe egale se numeşte o proporţie. ANDftlEVici, a. 156/31. Despre proporţii, progresii şi grămădiri. elem. alo. 175/1, cf. Stamati, d., Culianu, Ă. 58. Două raporturi a căror raţiuni sini egale formează ceea ce se numeşte o proporţiune. Cli-MESCU, A. 188, Cf. CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DER, M:D. ENC., DEX. 2. Raport între dimensiunile unor obiecte, intre dimensiunile părţilor unui întreg (ori ansamblu de elemente) sau între (fiecare dintre aceste) părţi şi întreg (sau ansamblu) ; p. e x t: raport echilibrat, armonios între elementele unui ansamblu. în cetăţi, oraşe şi comunităţi, după proporţie, să se pună deregători dintre catolici. Şincai, hr. iii, 189/7, cf. dlru. Artei, ştiinţei nu-i este iertat a trece peste legile proporţiunilor şi armonici. Heliade, o. ii, 377. Numărul copiilor, in analoghie cu acii tn vlrstă şi cu bălrlnii, din norocire să află peste toate proporţiile ... cunoscute In statistică, ar (1830), l1/28. Gradele paralelelor cu apropierea de poluri scad ... Această scădere se face In următoarea proporţie elem. g.. 21/5. Fiecare Clle-o critică zicea ; Unul că proporţie n-are, Altul c-a ei Impărţală E făcută cu zmin-teală. Asachi, s. l. i, 366. Statul e dator a ridica pentru români, după proporţia poporului, şcoli mai mari şi 17524 PKOPORŢIE — 1623 — PROPORŢIONA elementare. Bălcescu, ap. Ghica:, a. 293, cf. Polizu. [Casele] au începui a se supune regulelor proporţiei, a se împodobi cti coloane, cu ferestre largi "şi luminoase. Alecsandri, o. p. 179. Ori din ce parte o priveşti, Iţi Înfăţişează o desăulrşită armonie de linii şi dc proporţii. Vlahuţă, s. a. iii, 274, cf. ddr-f, Barcîanu, Şăineanu, d. u., cade. Am făcut o serie de portrete cu o coloratură rodiniană, destul de expresivă şi chiar asemănătoare, deşi schimbam proporţiile cum îmi venea bine. Vlasiu, d. 172. Şi vezi- doi îngeraşi cit două libelule ţinuţi pe degetul unui înger de juste proporţii. Teodoreanu, m. ii, 32, ci. Scriban, d. Florentinii îndeosebi au făcut din pictură o ştiinţă întemeiată pe studiul anatomiei, proporţiilor şi perspectivei. Oţetea, r. 253. Artistul ... trebuie să observe cu cea mai mare scrupulozitate proporţiile respective, deci raportul exact Intre obiecte şi adlncimea planurilor. Oprescu, s. 110. Pe fondul albastru al munţilor din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporţii, prin frumuseţe, prinlr-o înfăţişare totală de apoteoză. Bogza, c. o. 280, cf. m.d.enc., dex. + P. gener. Raport, relaţie (adecvată, echilibrată) între fiinţe, lucruri, fenomene, noţiuni etc. Măcar că părţile aceastea In fieştecare făptură sufletească se află, totuşi proporţia şi alcătuirea lor mult sc schimbă după fire, după viaţă. Teodori, a. 73/18. Din explicările cuprinse In paragrafii din urmă, se vede că sfera şi conţinutul noţiunilor stau in proporţie inversă. Maiorescu, l. 38, cf. cade, Scriban, d. Stabilirea unei juste proporţii Intre producţia mijloacelor de producţie şi producţia bunurilor de consum, Intre industrie şi agricultură, este o necesitate obiectivă. .Scîn.teia, 1953, nr. 2 766, cf. m.d.enc., dex. <$> Proporţii economice = raporturile dintre două sau mai multe sectoare, ramuri, activităţi, procese etc. din cadrul economiei sub aspectul utilizării unor părţi din munca socială în concordanţă cu nevoia socială. Cf. m. d. enc. ■{■Loc. a d v. în proporţie eu... = în raport cu..., comparativ cu ..., proporţional cu ... Fiind nevoie d-a face împărţeala In proporţie cu ce avea să ia. fiecare, avură trebuinţă de cineva care să facă reducţia. Bălcescu, m. v. 50. Aceste aşezeminte cer un.capital foarte mărginit In proporţie cu altele, rom. lit. 251/39. In fiecare, comună urbană se va. organiza clte o societate dramatică, In. proporţie, se-nţelege, cu numărul locuitorilor. Caragiale, o. ii, 178..Muncitorilor [li se recunoscu] dreptul asupra „beneficiului.exploatării In proporţie cu serviciile pe care le aduc producţiei“. Ionescu-Rion, s. 180. Dacă Ziţa ... se -schimba In proporţie cu durata de timp, era oare posibil să sară toi atlt de vie din paginile lui Caragiale? Ibrăileanu, s. l. 33. li asigură, In mintea sa, o răsplată In proporţie cu plăcerea pe care i-o făcea. Sadoveanu, o. viii, 235. <$• Loc. prep, ..In proporţia (tn care) ... = toi atît cît-..., după cum în (sau pe) măsura-(în care) ... Un rlnd de haine, lustruit, înverzit, care. scădea şi el din cauza transformărilor multiple, In fiecare an, tn proporţia in care slăbea, pe nesimţite, proprietarul. Brăescu, o. a. i, 219. Amatorii de teatru naţional nu ascultau cu plăcere o limbă artificială şi nu-şi înălţau sufletele In proporţia glasurilor şi gesturilor actoriceşti. Sadoveanu, e. 69. <0> E x p r. A păstra proporţiile = a respecta o anumită limită în afirmaţii, a nu exagera. 3. (Astăzi la pl.; adesea în contexte figurate) Valoare a unei dimensiuni, a unei mărimi, a unei extensiuni; dimensiune, mărime O); extindere; amploare. Mlinele lor ... devin palide, se.lungesc şi iau nişte, proporţii mai elegante, cn (1848), 152/51. Ar trebui istoria critică a limbii de la formarea neamului român spre a putea reduce la drepte proporţii propăveduirea de restauraţie ardelenească. Russo, s. 66, cf. 76. Era.... o statuă vie şi de proporţiuni imense. Hasdeu, i. v. 35. Strigătul lor de alarmă ... dă mişcării intelectuale proporţiuni ce fără de aceasta nu le-ar fi avut. Maiorescu, cr. ii, 122. Toate ...păstrlndu-şi proporţiunea, nu mi-ar părea nici mai mari nici mai mici de cum (mi par azi. Emines- : cu, n; 31. Viaţa se ridicase la o treaptă de exaltare din. care toate se vedeau ... de proporţii haotice. Caragiale, o. i, 64. E vorba de a afla plnă unde merge şi în ce pro- porţii creşte aşa-numitul idealism. Ionescu-Rion, s. 281. Acum avea praporţii înfiorătoare. Agîrbiceanu, Á. 55,~ cf. Rebreanu, i. 294. La stingă, ietacul cu proporţii de salon, substanţial şi sever mobilat. Teodoreanu, m. ii, 22. De doi ani ... proporţiile ii deveniseră şi mai impozante. Sadoveanu, o. viii, 153. Rămase năuc intr-un folel scund, Inţeleglnd proporţiile năpastei. Camil Petrescu, o. ii, 132. Totul părea atunci că face parte dintr-o dramă a lumii, surdă, de proporţii imense, nebănuite. Bógza, c. o. 36. în ce priveşte proporţiile dicţionarului, am arătat că el va' fi tipărit In patru volume. L. rom. 1953, nr. 4, 33. Totul era reprezentat tn proporţii cosmice, v. rom. ianuarie 1954, 147. Nehotărlrea tatălui său... căpătă pentru el. proporţii nemăsurate. Preda, m. 394. Se împlineşte sub ochii noştri o prefacere de mari proporţii, t februarie 1962, 54, cf. ib. iulie 1964, 53. O E x p r. A lua (sau, rar, a doblridl) proporţii = a) a se dezvolta, a creşte (tot mai mült), a căpăta amploare; a se amplifica. O belea ce a luat proporţii internaţionale (a. 1869). Uricariul, xiv, 146. în mintea ei, moş Şărban lua proporţii mari de lot. Bujor, s. 68. Era mulţumit că a scăpat de grijile care azi-noapte luaseră proporţii. Rebreanu, r. i, 52. In Humuleşti, la crîşma de peste drum de biserică, beţia luase proporţii epice. Ibrăileanu, a. 88. Alarmat că dezertările In corp iau o proporţie îngrijorătoare, colonelul .... a luat disciplina regimentului pe cont propriu. Brăescu, o. a. ii, 263. Cuvlntul „ordin" luă pentru el proporţii covlrşitoare. Sahia, n. 85. într-a şasea lună ... [clinele] doblndise proporţii impunătoare. Sadoveanu, o. x, 504. Descoperirea făcută lua proporţii fantastice. Bart, e. 284, cf. Călinescu, s. 231. Figura lui ... ia proporţii legendare. Benjuc, p. 80. Vă daţi seama ce proporţii o să ia povestea asta? Baranga, i. 179. Aşa se petrec lucrurile cu copiii la care apare treptat o obezitate ce-ia proporţii, abc săn. 17; b) (familiar; despre fiinţe) a se îngrăşa. dm. 4. (De obicei precedat de prep. „în“) Valoare a unei cantităţi, a uniii număr (determinată în raport cu o unitate dată, cu alte elemente sau considerată în mód absolut); cantitate; număr1 (I 1); măsură a 2). Să se gătească 300 ■ stînjini lemne ... Impărţindu-le cu proporţie potrivită ... clte 43 stînjini la fieşcare loc (a. 1829). doc. ec. 431. Atunci fahtaziile lui vor creşte într-o proporţie însutită, cr (1846), 95x/48. Beţia se dezvoltă In stat cu o răpegiune şi'cu o proporţie spăimln-tătoare. AlecsandhI, s. 7. Se nasc oameni de talent artistic In proporţie ■ covlrşitoare. Caragiale, o. iv, 243. Creaţia şi analiza se găsesc împreunate, tn diverse proporţii, la orice prozator de talent. Ibrăileanu, s. l. 3. Pentru funcţiuneă oricărui organism şi Oricărui organ e necesară o proporţie normală de apă. Marinescu, p. a. 63. Puterea lui evocatoare se sprijină, lntr-o proporţie copleşitoare, pe factorii audiţiei. Vianu, A. p. 227. Bucu-reştenii, care tn bună proporţie slnt titraţii cel puţin ai unei academii ..., n-au gustul exhibiţiei de pergamente. Arghezi, b. 56. Utilizarea în proporţii tot mai mari a mijloacelor mecanizate. Scînteia, 1953, nr. 2 814. Proporţia dé substantive abstracte creşte pe măsură ce ne apropiem de vremea noastră. Graur, f. l. 144, cf. dex. + (Rar) Cotă-parte. La -1754, Lotrenii vin la diván: se restabileşte învoiala, restituindu-se proporţia din cheltuială, bul. com. ist. ii, 261. — PL: proporţii. — Şi: (învechit) proporfliine s. f. — Din lat. proportio, -onis, germ. Proportlon, it. proporzîone, fr. proportion. PROPOKŢI0\Á vb. I. T r a n z. A stabili aniimite proporţii (în raport cu ansamblul, cu o circumstanţă, cu un reper, cu un anumit scop etc.); a stabili un raport echilibrat, just (intre elementele unui ansamblu). Cf. I. Golescu, c. Sconto este proporţional la soma şi la timpul a cărora plată să anticipază. Asachi, e. i, 169/7, cf. Valian, v., Negulici.- învăţătorul ... să proporţione 'comunicaţiile sale potrivit înţelegerii- şi curiozităţii [şcolarilor]. Brezoianu, î. 150/27, cf; Polizu, Valoarea lucrărilor e Insă proporţională şi după mijlocul In care slnt executate. Odobescu, s. i, 276, 17525 PROPORŢIONAL — 1624 — PROPORŢ IONICE SC ef. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade, Scriban, ©., dl, dm, m- d. enc., dex. Refl. pas. Valoarea criticului se proporţiemează cu sfera sensibilităţii estetice. Lovinescu, c. v, 158. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: proporţionez; conjunct, pers. 3 sg. şi: (Învechit) să proporţii)ne. — Dm fr. proporttonner. PROPORŢIONAL, -A adj. Care formează o proporţie, care corespunde unei proporţii; (învechit) proporţional-nic, (învechit, rar) proporţionicesc. Aşa trebuie înţeles numerul, ca să fie proporţional după mulţirea acatoli-cilor şi a catolicilor. Şincai, hr. iii, 213/2, cf. Stamati, d., Polizu. Nu putem zice că puterea moralizătoare a artei este proporţională cu genialitatea artistului. Ghe-rea, st. cr. ii, 82, cf. ddrf. Suprafeţele a două sfere slnt proporţionale cu pătratul razelor lor. Melik, g. 257, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d.u., cade, Galaction, a. 426. Ariile descrise de raza vectoare a soarelui slnt proporţionale cu timpurile întrebuinţate spre a le descrie. Sebastian, t. 336, cf. Scriban, d. Volumele a două piramide care au înălţimile egale slnt proporţionale cu ariile bazelor lor. geom. si*. 95. într-un triunghi oarecare, laturile slnt proporţionale cu sinusurile unghiurilor opuse. Trigonometrie, 102. Fiecare piesă a undiţei trebuie să fie proporţională cu peştele pc care vrem să-l prindem, vîn. pesc. iulie 1962, 3. <$■ Impozit proporţional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. Cf. dm, dex. (Mat.) Medie proporţională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantităţi; medie geometrică a unor mărimi. Cf. cade, Scriban, d., dm, dn, dex. (Mat.; substantivat) A patra proporţională sau (rar) al patrulea proporţional — cel de-al patrulea termen al unei proporţii (1), care se află pc baza celorlalţi trei termeni ai ei. (Prin lărgirea sensului) Existenţa In limba engleză a obiectului de îmbrăcăminte „balaelaua“ ne-a sugerat rezolvarea etimologiei lui „ma-lacof“ prin aşa-numita regulă a celei de, a patra proporţionale. L. rom. 1969, 483. 4 (Adverbial) într-o anumită proporţie cu ..., în raport cu ..., comparativ cu ...; unul în raport cu altul; (învechit, rar) proporţionalni-ccşte. Hotărăşte o subvenţie anuală de iSO 000 lei, plătiţi fiscului de cătră monastirile închinate şi analoghisită proporţional pe veniturile lor (a. 1855). Uricariul, iv, 434/14. Lumina slăbeşte proporţional cu distanţa. Scriban, d. Nici o capitală n-are proporţional o mişcare de limuzine luxoase mai intensă. Arghezi, b. 1.02. Gravitaţia este forţa care face ca toate corpurile de la suprafaţa pămlniului să aibă, proporţional cu masa lor, o greutate. Geologia, 8. Pensia se calculează proporţional cu numărul anilor de muncă, bo (1962), 202. — Pronunţat: -fi-o-.. — Pl.: proporţionali, -e. — Şi: (învechit) proporţional, -ă (Heliade, a, 90-/9, cf. 108/2, Poenaru, g. 242/24), proporţiuniriu, -le ¡(Stamati, d.) adj. — Din lat. proporţionalii, germ. proportionel, fr. pToportionnel. PROPORŢIONALITATE s. f. 1. însuşire a elementelor unui ansamblu, a unor lucruri, a unor fenomene, a unor noţiuni etc. de a fi proporţionale între ele sau de a forma o proporţie; faptul de a fi proporţional; Însuşirea de a avea elementele componente echilibrate, armonioase. Orăşanul ... tşi formează din ce In ce mai mult gustul de proporţionalitale In toate construcţiile. mn (1836), 411/27, cf. Yalian, v. Proporţionalilatea formelor, bustul dezvoltat, îmi sugerează ideea de sănătate deplină. Gherea, st. cr.ii, 30, cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade. Via{a sănătoasă a unei academii se manifestă Intr-o justă proporţionalitale dintre activitatea secţiilor şi. aceea a plenului. D. Guşti, p. a. 205. După acelaşi principiu se explică fenomenul proporfionalităţii şi at simetriei morfologice. Puşcariu, l. r. i, 19, cf. Scriban, d. Din această complexitate, se desprind ... două trăsături esenfiale: proporţionalilatea şi armonia. mg i, 95. Pierderile cantitative dezechilibrează alit proporţia claselor de vlrslă cit şi proporţionalilatea sexelor. vîn. pesc. februarie 1964, 5. -$> (Prin lărgirea sensului) tn critică, proporţionalitalea dinlre om şi scriitor e mai obligatorie dectt In scriptura artistică. Ahohezi, t. c. 133. 4 Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporţiile economice necesare asigurării echilibrului economic şi dezvoltării social-economice. Cf. m. d. enc. 2. S p e c. (Mat.) Raport între (două) mărimi care variază proporţional; raport între două proporţii (1). Proporţionalilatea laturilor nu poate fi urmare a potrivirii unghiurilor, nici viceversa. Poenaru, g. 107/12. Proporfionalilalea nu se strică dacă termenul cel dinţii şi cel de-al doilea deodată se vor Inmulfi sau se vor împărţi printre acelaşi număr. id. e. a. 191/23. Putem înmulţi sau Impărfi un mediu şi un sistem al unei proporfii cu aceeaşi cllime, fără a se sminti proporţionalitatea. elem. ALG. 181/13, cf. DL, DM, LTR2, M. D. ENC-, DEX. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: (rar) proporfionelilăfi. — Din fr. proportionnalité, lat. proportlonalitas, -atis. PROPORŢIONALNIC, -Ă adj. (învechit) Proporţional. Numerile gheometriccşti proporţionalriice. aritm. (1805), 72. Numeri gheometriceşte proporţionalnici. aritm. (1806), 67. — Pronunţat: -fi-o-, — Pl.: proporţionalnici, -ce. — Proporţional suf. -nic. PR Ol*ORŢIONALNICIÎŞXE adv. (învechit, rar) Proporţional. Cf. aritm. (1806), 88. — Pronunţat: -ţi-o-, — Proporţionalnlc + suf. -eşte. PROPORŢIONARE s. f. Acţiunea de a propor-ţiona. Cf. Polizu. Proporţionarea straturilor se face după cerinţele practice şi In funefie de materialele întrebuinţau. Ioanovici, tehn. 35, cf. di., dm, m;D. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: proporţionări. — V. proporţlonn. PROPOKŢIONAT, -A adj. 1. Care se află intr-un anumit raport de proporţionalitate ; care urmează, respectă, reprezintă anumite proporţii; (învechit) care are o anumită dimensiune (in raport cu ...); (învechit, rar) proporţuit. Staurile mici, pufin proporţionale (potrivite) să se ţină vilele noaptea. Învăţătură, 65/8. Această creştere se cunoaşte după ... cltăţimea metalelor preţioase ce slnt In circulafie şi a cărora înmulţire pro-porţionată ce se simte de clţiva ani a covlrşit orice aşteptare. cr (1836), 292/20. Nobilimea voie ... parte proporţională la contribuţia domestică cu nenobilii, ib. (1848), 143/27. Cere dar de la băiat numai o atenţie proporţională cu puterile trupului şi sufletului său. Brezoianu, î. 120/21. Vei avea grijă să fie vinul proporţional cu gustul, pofta şi volumul fiecăruia. Sadoveanü, o. xi, 612. <0> (Cumulează şi ideea de justeţe, de echitate) Aşteaptă de la dietă ca să-i propună spre confirmare una alta sistemă mai dreaptă, mai proporţională, după stări şi averi. Bariţiu, p. a. i, 528. 2. Care are proporţii echilibrate, armonioase, care se potriveşte cu celelalte elemente sau cu ansamblul din care face parte. Capul mare, proporţionat, frumos făcut, antrop. 227/17. Este de o talie mai sus declt mijlocie, lat tn umeri şi bine proporţionat. cr (1848), 141/16. Avea o talie elegantă şi o figură expresivă, cu trăsuri foarte nobile şi proporţionale. Bolintineanu, o. 391, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade. In faţă e făptura puternică, dar allt de zveltă şi de proporţională, a bisericii celei mari. Galaction, o. 217, cf. Scriban, d., m.d.enc., dex. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: proporfionaţi, -le. — Din lat. proportionatus, fr. proportionné. Cf. proporţiona. PROPORŢIONAL, -A adj. v. proporţional. PROPORŢIONICÉSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Proporţional. Cf. Asachi, g. 35v, id. Axghebra, 28r. — Pronunţat: -fi-o-, — Pl.: proporfioniceşti. — Proporţiuue + suf. -icesc. 17533 PROPORŢIUNARIU — 1625 ■— PROPOVĂDUITOR PROPORŢIUNĂRIU, -IE adj. v. proporţional. PROPORŢIÎ7NE s. f. v. proporţie. PROPORŢUÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Proporţionat. Cf. das 138. — Pl.: proporţuiţi, -te. — De la proporţie. PROPOSÎ vb. IV v. poposi. PROPOSÎRE s. f. v. poposire. PROPOVĂDUI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică învăţături morale, concepţii, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) A recomanda cu insistenţă, a prezenta (In mod cit mai convingător) unui mare număr de oameni (şi în diferite locuri); a predica (1), (învechit şi regional) a povesti (2), a propovedi, (Învechit) a mărturisi (1), (învechit, rar) a povestui <2). a proroci (2). Am propoveduit cuvlntul Domnului. Coresi, l. 73/9. Deşchise ochii orbilor Domnul ... Derepl aceia-l propoveduiră şi-l proslăviră prelutindenea. id. ev, 253, cf. 57. D[u)mn[e]zcm au poruncii sl[i]iiţilor săi ucenici şi apostoli să propoveduiască pre făcăloriul de viaţă, cuvlntul său la toată zidirea. Biblia (1688), [prefaţă] 4/55. Cei ce au propoveduit unele ca acestea cu nimic Intru adevărul n-au greşit. Varlaam-Ioasap, 35v/5. L-au trimis In Bulgaria să propoveduiască credinţa cea catolicească. Şincai, hr. i, 161/9. La Cioara el era In mănăstire Propoveduind sftnta neunire. Budai--Deleanu, t. v. 30, cf. Clemens. Un predicator, propovăduind supunerea către cel vecinic, descria cu mare vioiciune supunerea lui Avraam la porunca lui Dumnezeu. Heliade, o. ii, 30. Se recomandă iarăşi la preoţi şi la predicatori d-a propovădui poporului pocăinţa. Bălcescu, m. v. 38. Propovăduîeşte cuvlntul Domnului. Agîrbiceanu, a. 60. Tocmai venise tn sat un predicator baptist ... care propovăduia adevărata evanghelie. T. Popovici, se. 128. <{> Absol. în zilele acelea veni Ioan Botezătoriul de propoveduia In pustia Iudeii, n. test. (1648), 5r/2. Mult s-au ostenit Imbllnd prin toată lumea şi propoveduind oamenilor. Cheia În. 8v/6. <$> (Prin lărgirea sensului) Acela var-var să cheamă şi toate scripturile aşa-l numesc şi pro-poveduiesc. C. Cantacuzino, cm i, 40. + Intranz. (învechit; despre clerici) A predica (1). La ziua unui sflni, clnd preotul citea Şi propoveduia, Pe mulţi din dregători să pllngă i-a-ndemnat. Alexandrescu, o. i, 219. 2. P. g e n e r. (Complementul indică idei, principii, teorii etc.) A recomanda cu insistenţă (şi pretutindeni), a face să se răspîndească la (tot mai) mulţi oameni; a populariza, a predica (2), a propaga (3), a răspîndi (3). Greşeala este de a propovădui că limbile se reformează, clnd, dimpotrivă, limbile se formează zi pe zi. Russo, s. 65, cf. 75. Se ridică Intre ţărani şi propovăduîeşte Împotrivirea electorală, Galaction, a. 172. Gorki propovăduîeşte tinerilor scriitori datoria ce o au intelectualii de a sprijini ... lupta politică a muncitorimii. Sadoveanu, e. 262. Marele scriitor rus ... a propovăduit... stimă faţă de frumuseţea sufletească a omului, care rămlne om chiar şi aici. l. rom. 1953, nr. 1, 95. El va propovădui frăţia Intre neamuri, v. rom. octombrie 1955, 150. Dumneata parcă propovăduiai iubirea. H. Lovinescu, t. 299. Absol. Răpind împărăţiile din tirănie, acestea au n-au propoveduit cu limba? au n-au adeverit cu condeiul? Molnar, ret. 43/16. Horia, Tudor, Bălcescu şi alifia alţii au propovăduit şi au pus în mişcare pe cei mulţi împotriva jăcmănilorilor dc popoare, contemp. 1953, nr. 376, 3/1. 3. (învechit) A face cunoscut; a revela (I), a dezvălui. Că propoveduia ce vrea să fie lui şi-spunea ucenicilor că vrea putea scăpa el de acea muncă. Coresi, ev. 88. Dumnezeu ...au trimis In lume proroci iă propoveduiască -la oameni venirea lui. Antim, p. 2, cf. lb. <)* Intranz. Aici să vede că au propoveduit Dumnezău lui Noe de zua giudeţului şi de Inviiarea morţilor. N. Costin, l. 61. 4. (învechit; în forma propovedui) A considera, a socoti; a alege; a numi1 (1). Că Dumnezeu te propo-veduiesc, de seamne şi ciudese ce faci. Coresi, ev. 227. îndată fu propoveduit împărat. Văcărescul, ist. 262. Refl. Mehmed... s-au propoveduit împărat a toate otomaniceşti împărăţii, id. ib. 255. — Prez. ind.: propovăduiesc. — Şi: (învechit) pro-povedui, propăvădui (I. Negruzzi, s. i, 399), propă-vedui (Russo, s. 75) vb. IV. — Din slavonul npc>nOK'b/\OKJTH. PROPOVĂDUÎRE s. f. Acţiunea de a propovădui şi rezultatul ei. 1. Recomandare, susţinere publică a unor învăţă- turi morale, a unor concepţii, doctrine etc. religioase, cu scopul de a fi împărtăşite de cit mai mulţi oameni; (învechit) propovedanie (1), mărturisire (1), mărtu-risitură (1), (învechit, rar) propovedire. Cf. propovădui (1). Pre //[risto]s adecă l-au primit iar nu drept, nici precum au dat propoveduirea np[o]s(o-lilor (a. 1765). gcr ii, 79/23. Cu strălucirile propove-duirii ... i-ai luminat. Mineiul (1776), 46vl/33. Fu trimis In părţile Iudeiei dc le propoveduia mtntui- toarea propoveduire. Varlaam-Ioasaf, 6v/22. Cea mai mare ... detorie a păstoriului sufletesc iaste propoveduirea cuvintului lui Z)[u]mnezei! (a. 1795). gcr ii, 156/14. Propoveduirea mlntuirii oamenilor. Calendariu (1814), 11/19. Spre mulţămirea propoveduirii ce am făcut pentru el, mi-au dat o femeie plină de smerenie. Beldiman, n. p. ii, 96/13, cf. lb. Propoveduirea calvinistă şi reacţia românească tn contra ne aduce forma ... concretă a neamului nostru. Russo, s. 76, cf. Polizu, ddrf. Nu prea înţelegea, din literă în literă, propovăduirile bisericii. Vlasiu, a. p. 298. + (învechit, rar; în forma propoveduire) Ceea ce este prezis, prorocit. Bucură-le, fecioară, propoveduirea prorocilor. Mineiul (1776), 210rl/29. 2. Prezentare în mase a unor idei, principii, teorii, metode etc., în scopul popularizării (şi împărtăşirii) lor; popularizare. V. propagare (3). Cf. propovădui (2). Părinteasca noastră plecare spre propoveduirea şi înaintarea bunelor învăţături (a. 1828). Uricariul, vii, 175. A pornii omul a umbla şi a împrăştia ... propovăduirile împotriva băuturii. Sadoveanu, o. m, 36. — PL: propovăduiri. — Şi: (învechit) propoveduire, propăvăduire (ddrf), propăveduire (Russo, s. 76) s. f. — V. propovădui. PROPOVĂDUÎT, -Ă adj. (Despre concepţii, doctrine, idei, îndeosebi religioase) Care este recomandat (cu insistenţă) pentru a fi răspîndit; (învechit) care a fost prezis, prorocit. Că de nu vrea fi târiia cea multă a lu Hristos propoveduitul ... cum ar fi crezutu oamenii? Coresi, ev. 417, cf. ddrf. O (Substantivat) A boteza tn repejuni pre cel propoveduit te-ai învrednicit. Calendariu (1814), 16/19. — PL: propovăduiţi, -te. — Şi: (învechit) propoveduit, -ă adj, — V. propovădui. PROPOVĂDUITOR, -OĂRE subst. 1. S. m. şi f. (Rar la f.) Persoană care propovăduîeşte (1) învăţături morale, concepţii, doctrine etc. religioase; predicator (1), propagator (1), (învechit) propovednic, mărturisitor (D- Domnul ucenicii săi ... mari preuţi şi propoveduUori feace-i. Coresi, ev. 130. Propove-duitorul evangheliei In oraşul Logojului. Palia (1581), ap. gcr i, 37/17. Andrei [era] propoveduilor In besea-rică. Dosoftei, v. s. septembrie 23r/6. Cărţile ceale de farmece cirzîndu-le în foc, s-ctu făcut propoveduitoriu evangheliei. Mineiul (1776), 14V2/9. Propoveduilo- 17542 PROPOVEADANIE — 1626 — PROPOZIŢIE rilor cuvlntului lui jD[u]nmezeu. Molnar, ret. 3/9. Voi puteţi mai mult sporiu face declt propovăduitorii preoţi. Petrovici, p. 2/2, cf. lb. 2. S. m. si f. (Rar la f.) Persoană care propagă <3): idei, principii, teorii etc.; propagator (1). Văzură un propoveduitor care striga; „O, iubiţii mei. oameni ..., nerozia ce vă îndeamnă a strlnge bogăţii multe este cu totul nesuferită“. Gorjan, h, iv, 5/11. El are să fie propovăduitorul necredinţei şi minciunii, şez. ii, 27, cf. ddrf. Acest instrument ... se făcea In stare a servi mai tlrziu alcătuitorilor noi de opere originale, propoveduitorilor ardeleni şi celor dinţii poeţi ai neamului. Iorga, i. l. i, 511. Mai trebuie ca sociologul din artist să nu fie chiar un ... propovăduitor ca Dos-toevski. Ibrăileanu, s. l. 64. Un dezgust complet simţeai pentru aceşti propovăduitori ai urii de rasă. Sahia, u.r.s.s. 180. Nici o manifestaré a propovăduitorilor unui nou război să nu rămină fără riposta necesară.■ Scînteia, 1952, nr. 2 375. + (învechit, rar) Persoană care îndrumă, sfătuieşte a colectivitate; Cf. Ţichindeal, f. 190/18. 3. S. m. (învechit,, rar; în forma propoveduitor) Persoană care face cunoscut, care vesteşte, care anunţă, care proroceşte (1). N-au luat filozofi ...să trimiţă propoveduitori venirii lui. Antim, p. 2. — Pronunţat: -du-i-..— Pl.: propovăduitori, -oare. — Şi: (învechit) propoveduitor, -oare s. m. şi f. — Propovădui + suf. -tor. PROPOVEADANIE s. f. v. propovcdanle. . PROPOVEÂDNIC s. m. v. propovednic. PROPOVEDÁNIE s. f. (învechit) 1. Propovăduire (1); predică (1). Aşa şi voauo vă să cade spre propo-veadanie tremiş să fiţi. Cohesi, ev. .130. Ca propove-dania evangheliei spre tot omul arat.ă-se cu dar bun. id. ib. 185, cf. 128. Auzind propovedania iui Petr să mllmiră Intru inimă. n. test. (1648), 181r/28. Au avut uşă deschisă cătră propovedania [an]^/i[e]íií¿. ib. 256v/22. Acesta era hirotonit ep[is]c[o]p ..., răstpind cu propovedania direptăţli bojniţele idolilor. Dosoftei, v. s. octombrie 96r/3. Precum cu propovedania evanghelia să fie mărs, faptele apostolilor mărturisesc. Cantemir, hr. 157. Acea propovcdanie a diaconului chzu pre pămlnt bun. Mineiul (1776), 10r2/36, cf. Polizu; ddbf, Barcianu, tdrg, lb, cade, Scriban, d. <> (Prin lărgirea sensului) Cugetai să scoţ această «/■[IJn/â carte... să fie propoveadanie creştinătăţii noastre (a. 1642). gcr i, 98/11. + Anunţare, vestire. Cf. lb, PoLizu. 2. Oraţie funebră. lnceput-am a tipări clteva propo-vedanii, pentru Ingrupăciunea morţilor' (a. 1683). gcr i, 269/11. Ceale mai. nainte culcase patruzeci própovedanii spre a se zice la îngropăciunea oamenilor morţi. Maior, ap. id. ib. ii, 201/15, cf. Polizu, Alexi, W., ŞĂINEANU, D, U., DEX. — Pl.: própovedanii. — Şi: propoveadáñie s. f. — Din slavonul flpOflOK'b^iiHHtt. PROPOVEDÍ vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A propovădui (1). Propovediiu (mărturisind Biblia 1688) ew[an]s[he]/¿a Dzeului. cod. vor. 20/14. D-o stea ne călăuzim Pe IJristos să dovedim, Lumii să-l propovedim. Teodorescu, p. p. 104. + (învechit, rar) A pomeni, a aminti. Iată şi adaogerea ritoricească pentru lauda ţării greceşti, ... căriia, ca să le propovedcască veacii, au făcut a osteni aceale o sută de limbi. Molnar, ret. 40/5. — Prez, ind.: propovedesc. — Din slavonul HponOK'feAdTH. PROPOVEDÍRE. s. f. (învechit, rar). Propovăduire (1). Cf. Coresi, l. 159/5. — PL: propovediri. — V. propovedi. ; PROPOVEDNIC s. m. (învechit) Propovăduitor (1). Se cădea amu să aibă şi mărturii nespuseei şi dumneze-eştiei tocmeale ..., tocmitori şi propoveadnici. Cobesi, ev. 209, cf. id. l. 81/16. Acest a lui £)[umne]zeu propovednic şi marele a toată lumea Invăţătoriu (a. 1645). tdrg. De multe ori misionarii (propovednicii) găsăsc acum prilej ca să vestească sălbatecilor o viaţă viitoare. ist. am. 95r/7. — Pl.: propovednici. — Şi: propoveâduie s. m. — Din slavonul fl(}0n0K'fc,A,limKTi. PROPOVEDUÎ vb. IV v. propovădui. PROPOVEDUÎRE s. f. v. propovăduire. PROPOVEDUÎT, -Ă adj. v. propovăduit. PROPOVEDUITOR, -OARlî s. m. şi f. y. propovăduitor. PROPOZÎ vb. IV v. probozi. PROPOZIT1 s. m. v. prepozil. PROPOZIT2 subst, (învechit) 1. Plan (3), intenţie, scop. Aceasta fiind tot propozitul isloriii noastre, putese-va a să înştiinţa cititoriul nostru din tot cursul hronologhiii. Cantemir, hr. 153. Căci propozitul (pusea-sem In minte) nostru era ca, cu sflrşitul cărţii a nola, şi sflrşitul Hronicului pentru vechimea românilor din Dachia să punem. id. ib. 461, cf. 69. Ar fi surpat republica deacă lacrimile mumei sale Veturia nu l-ar fi stlmpii de la aseminea proposit. SXulescu, hr. i, 54/2, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. 2. Propunere (1 1); subiect în discuţie. Siloghizmul corbului ...la propozitul adunării aceştia ce folos au adus? Cantemir, ist. 52, cf. id. i. i. ii, 329, Aristia, plut, 19. — SCris şi: proposit. . — . Pl.:? — Din lat. propositum. PROPOZÎŢIE s. f. 1. (învechit) Propunere (I 1). Propoziţiile celor prinţipi slnt priimite in cel gabinet (a. 1694). fn 41. Mi să pare prea semeaţă propoziţia celui prinţip (ă. 1699). ib. 76. Ar pute împiedeca la Constantinopole uşoara priimire.a propoziţiilor de pace. ar (1829), 431/27. Cinstita oclrmuire de Dlmboviţă ... să aducă la împlinire legiuita propoziţie a cămăraşului ocnii Telega (a. 1837). doc. ec. 658. Propoziţia ministerială fu aruncată de o mare majoritate, cr (1846), 501/40. Se temuse ...de vreo redicolă propoziţie de maritagiu. ib. (1848), 361/74. Erau coprinse şi propoziţiunile destinate a se preface In proiecte de legi. Bariţiu, p; a. i,'528, cf; 567, Polizu. în această tntllnire, sau primeşte sau refuză propoziţia. Bolix-tineanu, o. 300, cf. 268, Barcianu, Alexi, w. El este atunci nu numai o urmare logică a propoziţiunilor înaintaşe, ci şi o reproducere exactă a realităţii. Petică, 0. 467, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., 1. rom. 1959, nr. 6i; 41, dex. 4 (Astăzi rar) Afirmaţie; lucru susţinut de cineva. Părăsind pe' istorici ... i să pare că va putea dovedi părerea sa, puind această propoziţie ... Cantemir, hr. 130. Paralel cu această diferenţă constatăm, pentru scopul ce ne ocupă, următoarea propoziţiune limitativă ... Maiorescu, cr. i, 48. Şi In acest domeniu rămlne valabilă propoziţia lui Strieder: „La început a fost comerţul“. Oţetea, it. 44. • 2. Cea mai mică unitate a-sintaxei, care comunică prin cuvinte o judecată, o idee etc.; (învechit) propunere (II). Propoziţione, adică propunere: VĂcĂ-rescul, în scl 1954, 34. Atunci făcu un cuvînt sau o propoziţie. Heliade, gr. rom. 2/8. Clnd lucrul este al numinativului sau al sujetului propoziţiei, atunci întrebuinţăm posesivul, id. Paralelism, ii, 46. în orice fraz sau propoziţie .... trebuie să fie negreşit un verb. gr; r. (1835), 74/20. Propoziţie principală se numeşte aceea care coprinde cugetarea noastră cea 17556 PROPOZIŢIONE — 1627 — PROPRIETATE de căpetenie, gr. r.-n. ii, 69/11. Vorbirea se face mai ales In propoziţiuni. Maiorescu, l. 15, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Vorbeşte ... făctnd pauze Intre propozifiani. Camil Petrescu t. i, 31. In locul infinitivului avem, ca In limbile balcanico, propozifii secundare. Puşcariu, l. r. j, 243. Accentul principal al propoziţiei stă pe predicat, nu pe subiect. Iordan, l. R. 163, cf. 550. Propoziţiile simple separate prin puncte de suspensie se urmează cu o iuţeală provenind din însăşi scurtimea lor. Vianu, a. p. 45.Propoziţia este o comunicare cu un singur predicai, care exprimă o judecată. Graur, i. l. 161. Limba nu esle un conglomerat de cuvinte, ci un tot organizat In propoziţii după anumite reguli de morfologie şi sintaxă. Macrea, f. 18. 3. (Log., Mat.) Enunţ al unei judecăţi a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit arătate; (Mat.) teoremă ajutătoare demonstraţiei unei teoreme mai importante ori stabilirii unui rezultat fundamental. Teoremele de geometrie slnt propoziţii. cade. A demonstra o propoziţiune. Sciuban, d. între propoziţiuni şi contactele electrice există un factor comun, acela de a nu avea declt două valori: „adevăr“ sau „fals“ pentru propoziţii, „închis" sau „deschis“ pentru contacte, contemp. 1956, nr. 488, 5/4, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: propoziţii. — Şi: (astăzi rar) propoziţitine, (învechit) propoziţi6ne s. f. — Din lat. propositio, -onis, it. proposizione, fr. proposltion. PROPOZIŢI0NE s. f. v. propoziţie. PROPOZIŢIUNE1 s. f. v. prepoziţie. PROPOZIŢIÎINE2 s. f. v. propoziţie. PROPOZUÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A propune1 (!)• Deaderă mărturiile, propozuind şi ei multe cuvinte dogmăliceşte. Dosoftei, v. s. decembrie 227r/5. Cuvinte de pace a-i propozui am. Cantemir, ist. 342, cf. DDRF. — Prez. ind.: propozuiesc. — Cf. propozit2. PROPRE s. f. v. popreală. PROPRETOR s. f. Magistrat roman (de obicei fost pretor) delegat cu guvernarea unei provincii şi îndeplinind, în această calitate, funcţia de pretor. Cf. cade, Scriban, d. — PL: proprelori. — Din lat. propraetor, fr. propreteur. PROPRETÜRÄ s. f. Demnitatea, funcţia de pro-pretor; timp cit cineva deţinea această demnitate sau funcţie. Cf. Scriban, d. — Din fr. propr§ture. PROPRÎ vb. IV v. popri. PROPRIETÄ s. f. v. proprietate. PROPRIETAR, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Persoană care deţine dreptul de proprietate (3) asupra unui bun, stăpln, posesor (1); spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriaşii săi). Pentru mlncare sau pentru adăpare, să fie cu Inţălcsul proprietarilor acestor vite. Învăţătură, 32/3. La numitul proprietariu să pot cumpăra foarte ieftin berbeci, ar (1829), 562/32. Au Incheiet un contract cu proprietarii moşiilor, ib. 2282/42. Proprietarul unei grădini simte mare plăcere a o lucra. Marcovici, d. 210/2. Noi slntem toţi proprietari şi cu familie (cca 1835). Uricariul, viii, 123. Zaharia Mlnzu, proprietar. Asachi, ped. 2/2, cf. id. s. l. i, 111, Valian, v. Proprietar de vro treizăci de moşii, cr (1846), 2J/26. Boierii ... nu formau o clasă nobiliară ca in . Europa, n-aveau ... nici dreptul d-a fi singuri proprietari de pămint. Bălcescu, m. v. 10. Proprietarul locandei Ciclopelui. cr (1848), 4V71, cf. 252/30, Stamati, d., Pann, p. v. i, 89/23, Russo, s. 35. Clnd aş fi eu proprietarul, ar trebui să plătesc pavelele. Negruzzi, s. i, 303, cf. 195. Eu nu-s proprietarul acestei moşii. Alecsandri, t. i, 257. Un om al proprietarului venise acolo să afle ce trecători slnt şi să-i invite la curtea boierească. Bolintineanu, o. 282, cf. 322. Scoate o hîrtiuţă, chitanţa proprietarului. Caragiale, o. ii, 48, cf. 128. Deşi [camera] era încăpătoare, proprietarul a ţinut să-i dea o singură fereastră mare. Slavici, n. i, 255. Reprezintă clasa proprietarilor de instrumente de muncă. Ionescu-Rion, s. 136, cf. ddrf. Slnt indicii care întăresc acest interes al proprietarilor de a nu lăsa pe-şărbii lor să facă slujba ostăşească. Xenopol, i. r. iv, 151. Avem o căsuţă mică ... Proprietarul ... şade tn fundul curţii. Brătescu-Voineşti, p. 174, cf. 190. Băile de aur cele mai bune lăsaseră săraci lipiţi pe proprietari. Agîrbiceanu, a. 215, cf. 45, Şăineanu, d. u. Trebuia să-şi plătească raia chiriei. Atunci proprietarii ll pofteau pe un scaun. Bassarabescu, v. 87, cf. cade. Nădăjduia să pună capăt chiriilor, mutărilor şi conflictelor cu proprietarii. Galaction, a. 280. Proprietarul casei murise, moştenitorii împărţiseră şi vlnâuseră. C. Petrescu, î. ii, 127, cf. Brăescu, o. A. i, 219. Slnt feciorii unui proprietar din împrejurimi. Sadoveanu, o. viii, 338. Bassarabescu. îşi găseşte motivele tn lumea micii bughezii, o lume făcută din funcţionari, proprietari mărunţi. Vianu, a. p. 284. Furtul comis de ... proprietar In condiţiunile art. 524 ... se pedepseşte, cod. pen. r.p.r. 579. Nu intră, In prevederile decretului de faţă, obiectele de uz personal şi casnic, aparţinlndproprietarilor exploatării, leg. ec. pl. 64. Proprietarul meu, căruia nu i-am plătit chiria. Călinescu, e. o. i, 143, cf. id. s. 51. Fostul proprietar al clădirii ... fusese un om cu gusturi alese. v. rom. aprilie 1954, 164. Slnteţi convocat... pentru a asista In calitate de proprietar. H. Lovinescu, t. 98. Moro-mete deveni proprietar. Preda, m. 69, cf. 109. Proprietara magazinului ... aici gătea, aici dormea. Barbu, p. 131, cf. 179. Toţi plecau vara, numai eu rămineam zălog la proprietari. T iunie 1964, 35. leu om călător, dumneavoastră toţi proprietari. O. Bîrlea, a. p. i, 165. -$> Mare proprietar = proprietar al unui lati-fundiu; latifundiar. Junele Scatiu, alegător la colegiul tntli, mare proprietar. D. Zamfirescu, v. ţ. 21. Mari proprietari şi oameni politici. C. Petrescu, î. i, 12, cf. alr sn iii h 886/848. (Cu inversarea termenilor construcţiei) Proprietar mare şi holtei bătrln. Negruzzi, s. i, 109, cf. alr sn iii h 886/531. + (Mil.; învechit; în formele proprietariu şi propieter) Comandant. Pro-pieter de un reghiment pedestraş. Carcalechi, c. 41/20, cf. 43/3. Proprietariu preste reghementul pedestraşilor. Calendariu (1820), 3/21. — Pronunţat: -pri-e-, — PL: proprietari, -e. — Şi: (învechit) proprietariu, proprietér (cr 1831, 21/5), pro-pielér, (regional) propetăr (Graiul, i, 433, chest. ii 3/20), propietâr (chest. ii/30), propiitâr (alr sn iii h 886), propitar (Glosar reg.), popritâr (ib.) s. m. — Din lat. proprietarius, fr. propriétaire. PROPRIETARICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Pro-prietăresc. Slntem supuşi ...la toate dările deopotrivă, atlt proprielariceşli cit şi la ale capitaţiii (a. 1837). doc. ec. 659. în proprietăţile particularilor slnt pogoane proprietariceşli şi ... pogoane clăcăşeşti. I. Ionescu, m. 133. Locurile proprietăriceşti nu mai slnt ... amestecate cu părţile ...ce se dau oamenilor casei proprietarului, id. D. 354. — Pronunţat: -pri-e-, — PL: proprietăriceşti. — Şi: proprietăricesc, -eâscă adj. — Proprietar + suf. -icesc. PROPRIETĂRIU s. m. v. proprietar. PROPRIETATE s. f. 1. Trăsătură predominantă (sau ansamblu de trăsături predominante) care caracterizează o fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care 1756 9 PROPRIETATE — 1628 — PROPRIETÀRESC diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, însuşire. Proprietăţile trupului. Dosor-tei, v. s. decembrie 204v/26. Proprietate este cuvlnt strămoşesc şi însemnează Insuşimile deosăbi a unii persoane sau unui lucru. Budai-Deleanu, ţ. 352. Leul şi omul au început a se prici pentru proprietăţile ... sale. Ţichindeal, f. 29/12, cf. 14/5. Asupra proprietăţilor numcrilor se poate cineva ajutora ... din teoria numerilor. Heliade, a. 27/23. Semnele hemice a mineraliilor slnt acele proprietăţi pe care mineraliile le înfăţoşează ... prin căldură, prin electricitate. J. Cihac, i. n. 345/12. Proprietăţile trupurilor ceale mehanice: tărimea, molimea, ţepenirea. antrop. 172/15. Multe alte numere au această proprietate. Poenaru, e. a. 51/27. Multe din proprietăţile [carbonului] ... slnt foarte variabile. Marin, pr. i, 39/4, cf. Polizu. Răsfrlngerea luminii soarelui ... varieilnd temperatura pivniţii strică proprietăţile ei. Penescu, m. 61. Şiretenia nu esle o proprietate a civilizaţiei. Bolintineanu, o. 299. Proprietăţile generale ale materiei slnt: întinderea, divi-zibilitatea, nepenetrabilitatea. Poni, f. 2, cf. Barcianu, Alexi, w. Radiul a avut deja aplicaţiuni medicale din cauza proprietăţilor lui de a distruge ţesuturile. Marinescu, p. a. 34, cf. 38. Forjarea este o metodă de prelucrare bazată pe proprietatea maleabiliiăţii metalelor. Ioanovici, tehn. 110. Descoperirea ... proprietăţilor ondulatorii ale materiei a pus noi probleme fizicienilor, contemp. 1949, nr. 120, 7/5. Albuşul oului de găină are proprietatea de a ucide diferite microorganisme, ib. 1953, nr. 316, 5/5. Aceşti muşchi au proprietatea de a se contracta. Belea, p. a. 105. Viaţa capătă curioasa proprietate de a estompa încetul cu încetul ceea ce de obicei e senzaţional, v. rom. noiembrie 1962, 150. Proprietăţile de recunoaştere a mineralelor slnt de două feluri: fizice şi chimice. Geologia, 11, cf. 9. Studiul proprietăţilor figurilor geometrice formează obiectul geometriei, geom. sp. 5. Excitabilitatea este proprietatea materiei vii de a reacţiona faţă de excitanţii din mediul înconjurător, b. darw. 9. Soluţia îşi pierde repede proprietăţile, vîn. pesc. octombrie 1964, 2. O (Prin lărgirea sensului) Corpurile, deci materia, au proprietăţi fundamentale sau principale şi proprietăţi secundare. Macarovici, c.h. 13. 2. Calitate a unui cuvînt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact noţiunea sau ideea exprimată, de a fi adecvate. Stilul unit, aolnd desluşirea de cea mai Intli a sa datorie a păzi, se sileşte a uni şi proprietatea, curăţirea şi scumpătalca, care li dă şi oarecare treaptă de frumuseţe, cn (1834), 292J/21. Proprietate şi adevăr In vorbire. Brezoianu, î. 91/21. Lipsit de epitetul rar şi de cuvlntul strălucitor, acest slil este de o proprietate desăolrşilă. Lovjnescu, c. viii, 29, cf. cade. Proprietatea termenilor contribuie, In mare măsură, la realizarea funcţiei de comunicare, l. rom. 1959, nr. 5, 52. Scriitorul adevărat îşi alege cuvintele, atlt In vederea expresivităţii cil şi a proprietăţii, gi. 1961, nr. 1, 6/6. Se poate constata, la Creangă, o preocupare consecventă pentru proprietatea termenilor folosiţi. L. rom. 1965, 581. 3. (Adesea urmat de determinări care arată felul, natura) Stăpinire deplină asupra unui bun, in baza unui drept recunoscut (sau impus); (concretizat) bun material (îndeosebi imobil sau pămint) aflat în deplina stăpinire a cuiva. Să se facă dupre forme şi acturile de proprietate pentru tmbele părţi. (a. 1841). Uricariul, xiii, 378. Găsim pe cei mai mulţi locuitori moşneni, ... adecă liberi şi cu proprietăţile lor. Băl-cescu, M. v. 11. Toate aceste binale ... slnt proprietatea statului. Fătu, d. 165/23, cf. Pann, p. v. ii, 53/11. Nu se poate cotorosi de proprietatea lui. Negruzzi, s. i, 303, cf. Polizu. Cămila dală înaintea nunţii se face proprietatea miresei. Bolintineanu, o. 300. Divanurile pămtnteşti şi domnii ţării au oprit cu toiul pe greci să aibă proprietate. Odobescu, s. ii, 10. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. Eminescu, n. 60, cf. ddrf. Proprietatea răzăşească ... era cele mai de multe ori (afară de mazili) mai veche declt descă- lecarea. Xenopol, i. r. iv, 147. Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru In mod exclusiv şi absolut, Insă tn limitele determinate de lege. Hamangiu, c. c. 122, cf. Barcianu, Alexi, w. Ele slnt mai toate numai acte de proprietate. Iorga, i. l. i, 69. Prăvălia aceea... era proprietatea lui văru-său. Brătescu-Voineşti, p. 144. L-a asigurat că grădina va rămlne proprietatea lui Ilerdelea. Rebreanu, i. 83. Conu Costache Oprişoiu avea proprietăţile dumnealui. Bassarabescu, v. 159. Proprietatea lui Atanasie Ceaur stătea sus, deasupra bojdeucelor. Galaction,, o. a. i, 155. Proprietatea lui cuconu Alexandru Filoti. Sadoveanu, o. viii, 192. Se aflau de sule de ani mai multe proprietăţi, considerate ca fără slăpin. Oţetea, t. v. 39. Dreptul de proprietate personală a cetăţenilor, const. r.p.r. 13, cf. 10. întinderea exagerată a oraşului, compus In imensă majoritate din proprietăţi fără etaj. Arghezi, b. 81. De la o vreme, grevează proprietăţile cu datorii. Călinescu, s. 78. Negustorimea vede In el o pavăză împotriva ... celor care vor să se atingă şi de proprietate. Camil Petrescu, o. ii, 390. Gospodăriile agricole colective au obţinui rezultate însemnate In dezvoltarea creşterii animalelor proprietate obştească. Scînteia,1953, nr. 2 859. Dreptul socialist consideră drept sacră şi inviolabilă proprietatea socialistă, pr. drept, 11, cf. 35. Pădurile slnt proprietate de stat. bo (1962), 233. Postpaşoptiştii ... nu se pot sprijini nici pe arborele genealogic, nici pe rentele proprietăţilor părinteşti. v. rom. ianuarie 1965, 97, cf. a iii 17. Păşunile, pădurile ... continuau să fie proprietate comună a întregului Irib. H. Daicoviciu, d. 30. Posedă şi o casă proprietate personală, rl 1968, nr. 7 387. Au fost trecute In proprietatea statului o serie de mari întreprinderi industriale. Scînteia, 1977, nr. 10 905. Proprietate literară (sau artistică) — drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putindu-le edita, reproduce etc. Slnl hotărîl a (la în judecată orice direcţiune sau companie de teatru care şi-ar permite ... să calce drepturile mele de proprietate literară. Caragiale, o. vii, 435, cf. DL, DEX. — Pronunţat: -pri-e-, — PI.: proprietăţi. — Şi: (învechit) proprietă s. f. Uricariul, m, 251. — Din lat. proprietas, -atis, it. proprietă, fr. propriété. PROPRIETĂREĂSĂ s. f. Soţie a unui proprietar; femeie care deţine dreptul de proprietate (3) asupra unui bun, stăpînă; spec. femeie care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriaşii ei). Cf. Polizu, ddrf. Cocoana Leonora este fosta mea pro-prietăreasă de casă. Brătescu-Voineşti, p. 288. Unii au făcut-o să-şi piarză răbdarea şi să le zică de la obraz, cu un glas de proprielăreasă. Bassarabescu, v. 96, cf. cade. Fireşte că nu mai slnt ceea ce eram odinioară: dator proprietăresei, dator la birt. Galaction, a. 386, cf. Brăescu, o. a. i, 279. La patru ani şi jumătate, Miţu e proprielăreasă de o mulţime de lucruri. Arghezi, c. j. 144. N-a trecut mult şi proprietăreasa, ca să scape de datorii, tşi vindea partea fostului soţ. Stancu, r. a. i, 43. Ţăranii au dat foc la conacul moşiei despre care ştiaţi că e a nepotului proprietăresei. Pas, z. i, 192, cf. dex, alr sn' iii h 887. — Pronunţat: -pri-e-, — Pl.: proprietărese. — Şi: (regional) propletăreâsă (alr sn iii h 887), proplltăreâsă (ib. h 887/928) s. f. — Proprietar -f- suf. -easă. PROPR1ETARÉSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine unui proprietar, de proprietar; care reprezintă o proprietate (3) privată; (învechit) proprietaricesc. Să răpor-tuiască... clte mori proprietăreşti să află pă dlnsele (a. 1833). doc. ec. 528, cf. Barcianu, Alexi, w. Ţăranca (arătlnd casa proprietărească din dreapta): — Colea, la chir Ioniţă. Macedonski, o. ii, 53. în neîncrederea ascunsă şi întunecoasă cu care te tntlm7 17571 PROPRIETÄRICESC — 1629 — PROPRIU pi71 <3 ţăranul, citeşti anii lungi şi grei ai jugului pro-prietăresc. Galaction, a. 232, cf. dex. — Pronunţat: -pri-e-, —PI.: proprieiăreşti. — Proprietar -f suf. -esc. PROPKIETÄRICESC, -EÂSCĂ adj. v. proprietari-eesc. PROPRIETÄRÎME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea proprietarilor (de pămînt); mulţime dc proprietari. Orice atingere a ... [proprietăţii] va ridica proprietărimca din întreaga ţară ca un singur om. Camil Petrescu, o. n, 40G, cf. dl, df.x. — Pronunţat: -pri-e-, — Proprietar -f- suf. -ime. PROPRIETAR s. m. v. proprietar. PROPHUVÄC s. n. (în dicţionarele din trecut) Zid de apărare; meterez (1); p. ex t. închisoare. Cf. Cihac, ii, 229, ddrf, Barcianu, Alexi, w. — Pl.: proprinace. — Şi: propinâe s. n. Alexi, w. — Cf. p r o p r i. PROPRITÜRÄ s. f. v. popritnră. PIIÖPRIU, -IE adj. J. (De obicei construit cu adj. pos. „meu“, „tău“, „său“ etc.) Care aparţine In mod exclusiv cuiva, care este numai al lui. V. personal (II). Care lucru iaste al său (adaos marginal: proprium). Dosoftei, v. s. ianuarie 16v/3. Acesta, din propria sa argintărie bătind 200 000 de florinţi..., au plătit oastea. Şincai, hr. iii, 216/10. Românii din Ardeal şi acum obicinuiesc euvtntul „propriu“ şi zic „asta-i propriu a meu", adecă „însuşi al mieu“. Budai-Deleanu, ţ. 352, cf. drlu, lb. Acolo p-al ei june ll află mort In slnge, In propriul lui slnge. Heliade, o. i, 354. Ca pre fiii săi să crească, n-a cruţat nice pre sine, Cum cu propriu slnge-adapă pe-ai săi fii un pelican. Asachi, s. l. i, 63. Eu o cer asta, domnule, numai pentru propria mea conştiinţă, cr (1848), 31/61. Fiecare vorbeşte şi scrie limba sa proprie. Ghica, s. 53. Pentru propriul vostru bine eu vă zic a vă-ndrepta. Bolintineanu, o. 124. Propria sa individualitate. Maiorescu, cr. i, 75. Creşterea limbii româneşti era insuflată lui lănăchiţă de geniul său propriu. Odobescu, s. i, 263. Şi clnd propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost, O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost? Eminescu, o. i, 134. Odată juca cu trupa lui proprie In provincie o melodramă. Caragiale, 0. i, 11. Vila propriile ei dureri şi alerga să-i vie frăţiorului tntr-ajulor. Slavici, n. i, 261. Conştiinţa propriei sale existenţe. Delavrancea, s. 139. Să simtă bătăile propriei lui inimi. Vlahuţă, o. a. iii, 72. Nu vrea să urmărească tn natură declt propriile lui plăceri. Ionescu-Rion, c. 81. Şi merge astfel cel robit durerii De propia Iui umbră Însoţit. Cerna, p. 167. Găsiseră mijlocul de a-şi căpăta indulgenţă pentru propriile lor greşeli. Brătescu-Voineşti, p. 181. Sfiala aceasta ll scădea In ochii săi proprii. Rebreanu, 1. 101. Actorul interpretează un personagiu cu experienţa sa proprie asupra vieţii. Ibrăileanu, s. l. 49. Rid ... de propriul meu nas. Topîrceanu, p. o. 92. Nu pot să lupt împotriva propriilor mele convingeri. Camil Petrescu, t. ii, 547. Jeri a văzut cu propriii lui ochi cum unu... a fost plesnit tn plină stradă. Sahia, n. 94. în propriul dv. interes, vă rog mult, faceţi un efort. Sebastian, t. 242. Locurile de Intllnire ale studenţilor erau, fireşte, In afară de Universitate şi propriile locuinţe. Călinescu, e. 181. Aveam de glnd să fac o vizită domniţei, In propria ei reşedinţă. Sadoveanu, o. ii, 662. Caragiale se poate lipsi şi tn schiţa „Amici“ ...de orice comentariu propriu asupra tonului şi acţiunii. Yianu, a. p. 135. Propriul portret al artistului ... pare să fi luat naştere iot In timpul războiului din ÎS77. Oprescu, s. 40. Obişnuit să execute ordinele, nu avea nici o părere proprie despre nimic. Călinescu, s. 477. Alţii ... veniseră din ini- ţiativă proprie. Stancu, r. a. iv, 391. A valorificai şi limba şi tradiţiile folclorice ale poporului nostru prin propria sa creaţie. Beniuc, p. 8. Risipeşti destul pentru propria dumitale persoană, v. rom. mai 1956, 37. Eu am ajuns...prin propriile mele puteri. Ii. Lovinescu, c. s. 12. Nu se putea lăsa biruit. Ar fi însemnat să moară In propriul lui venin. Vornic, p. 207. Cu propriii mei ochi văd largul zării. Labiş, p. 141. Plutea parcă In beţia propriei oboseli. Preda, r. 124. îşi tncălţa ghetele sale negre, căptuşite cu vatelină, invenţie proprie. Barbu, p. 137. O să trăim cu un ţel, un ţel mare, dincolo de propria noastră făptură, r septembrie 1962, 17. Macedonski nu făcea simple speculaţii abstracte, ci teoretiza pe marginea propriei sale experienţe. l. rom. 1965, 385. -$> Nume (sau substantiv) propriu = a) nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de celelalte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categoric şi care se scrie cu literă iniţială mare. Esop dară şi loseph n-au fost nume proprii după cum ni se par nouă astăzi. Heliade, o. ii, 74. Pe nume propriu şi Tripolem li zicea. Pann, e. ii, 17/9. Acum suferiţi să vă spun şi ce nume propriu le-au dat. Negruzzi, s. i, 102. Erau pline de cuvinte elineşli şi negreşit de o mulţime de nume proprii. Odobescu, s. i, 52. Avea pe lingă asta păcatul că nu putea pronunţa niciodată curat numele proprii şi neologismele. Caragiale, o. i, 14. Şi citaţii, nume proprii De romani, de greci antici, Spun curat că numai Ramses E savant. Vlahuţă, o. a. i, 175. Substantive (sau nume) proprii... numesc indivizi luaţi izolat, de pildă persoane, animale, localităţi, ţări, popoare. Iordan, g. 82. Slnt foarte numeroase complementele de agent exprimate printr-un substantiv propriu, l. rom. 1959, nr. 2, 9. Se poate Intlmpla şl procesul invers: un substantiv comun poate să devină nume propriu. Graur, i. l. 103; b) (rar) persoană (considerată ca purtătoare a unui nume propriu a). Cele mai deseori obiectul pamfletului are nume propriu. Sadoveanu, o. ix, 524. 2. Care aparţine în exclusivitate cuiva, constituind o trăsătură specifică a sa; p. e x t. care constituie o particularitate a cuiva sau a ceva; specific, caracteristic. Obiceiul cel mai propriu a orizontului este de a vede cum să dispărţeşte sfera tn două părţi tntocma. Amfilohie, g. f. 176v/14. Cafeaua să alcătuieşte din o materie rlşinoasă şi extractivă, din un oloi gras şi din o altă proprie materie numită amărăciunea cafelii sau cafein. Albineţ, m. 147/13. Metalurile slnt minerali grele şi compacte nu prea vlrloase, cu lucire proprie. J. Cihac, i. n. 403/8. Aici se află magnifica familie a curmalelor (proprii mai cu seamă Americei şi n. Africei). Drăghiceanu, c. 113. Caracterele acestea nu slnt proprii numai literaturii. Ionescu-Rion, s. 248. Cuvinte care aveau un farmec propriu. Sadoveanu, o. vi, 258. Literatura noastră populară are ceva al său propriu, deosebit de al altor neamuri, id. e. 12. Printr-o diferenţiere individuală, proprie creaţiei de geniu, realismul povestitorilor români din veacul al XlX-lea atinge neaşteptata lui plenitudine In opera lui 1. L. Caragiale. Vianu, a. p. 123. Zlmbi silit şi cu acea răceală ce-i era proprie clnd voia să Învingă orice sentimentalism. Călinescu, s. 331. Lupta pentru economii ... este o metodă permanentă proprie economiei socialiste. Scînteia, 1953, nr. 2 588. Limba literară din secolul al XlX-lea se caracterizează printr-o serie de trăsături proprii, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 1, 1. Limba ... evoluează după legi proprii naturii ei. Macrea, f. 14. Instinctul său nu s-a înşelat, selectlnd numai acele poeme care fixează o atmosferă unitară, un mic univers propriu. Constantinescu, s. i, 370. <£> (Substantivat) Propriul libertăţii este de a nu se închina la prezumţiunile nedrepte. Ghica, ap. cade. 3. Care este bun .... potrivit ..., indicat pentru...; care este capabil, în stare să ... Horaţiu zice că iambul e născut pentru acţiune şi propriu pentru dialog. Heliade, o. ii, 176. Iată condiţiunile cele mai proprii, dupe părerea noastră, să putem avea tn viitor teatru bun. Filimon, o. ii, 200. Natura nu-l făcuse propriu 17577 PROPRIUM — 1630 — PROPTEA pentru o administraţie serioasă. Petică, o. 295. El este scriitorul propriu să te facă să uiţi un moment viaţa şi tristelele ei. Gălaction, a. 129. Pămînlul ... era propriu agriculturii. Sadoveant, o. ix, 327. 4. (Despre cuvinte, îmbinări de cuvinte, limbaj etc.) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată, care este (cel mai) adecvat; care aparţine limbajului nefigurat. Limbajul ştiinţific trebuie să fie precis, să conţină termeni proprii, care să nu dea loc la înţelegeri aproximative sau greşite. Iordan, l. r. 75. Termeni proprii, comparaţii şi metafore. Vianu, a. r. 267. Manuscrisele marilor scriitori ne arată efortul depus de aceştia ... pentru a găsi termenul propriu care să exprime cil mai expresiv idcea. i.. rom. 1953, nr. 4, 55. Propriu-zis = a) loc. adj. şi a d v. (care este sau trebuie luat, considerat) în sensul strict al cuvintului, în sensul exact. Mormlnt insă, propriu-zis dac, n-am găsit plnă acum. Bolliac, o. 288. Calitatea propriu-zisă a ţuicii nu se simte declt abia după al doilea fui. Slavici, n. i, 294. Genul de roman pro-priu-zis care se îndepărtează mai mult de tip este romanul-problemă. Ibrăileanu, s. l. 5. Cu toate acestea nici „păhărel" nu-i diminutiv propriu-zis. Iordan, stil. 188, cf. id. o. 128. Fusul poartă denumirea de fus orizontal sau fus propriu-zis. Soare, maş. 67. Nu avusese niciodată o profesie propriu-zisă. Căli-nescu, s. 19, cf. id. c. o. 64. După ce musafirilor li se arătau căţeii împăiaţi din vitrină, ... aceştia treceau la discuţia propriu-zisă. Barbu, p. 163. [Regiunea] cuprinde atlt epicentrele din apropierea litoralului ... cit şi epicentrele din Anzii propriu-zişi. Scîn-teia, 1960, nr. 4 848. Activitatea concertistică propriu-zisă a orchestrei s-a rărit, m 1962, nr. 4, 35; h) loc. a d v. la drept vorbind, de fapt, în realitate. Radu nu-şi lua propriu-zis un angajament. Camil Petrescu, t. ii, 37, cf. id. u. n. 25. Propriu-zis slujba de cine de ogradă n-o îndeplinea conştiincios. Sado-veanu, o. x, 500, cf. xix, 308. „Alexandru Lăpuş-neanu“, după cum s-a observat uneori, este propriu-zis o dramă In mai multe acte. Vianu, a. p. 55. Atunci işi dădu seama că nu ştia cu ce se ocupă propriu-zis bătrlnul. Căunescu, e. o. i, 45, cf. id. s. 474. în secolul al XlX-lea putem spune că s-a constituit, propriu-zis, limba română literară, l. rom. 1953, nr. 4, 51. El n-a spus propriu-zis că se retrage. Preda, r. 11. Debuta propriu-zis Intr-o carieră care avea să capete mai ttrziu amploare mondială, t mai 1964, 64. -0> Loc. a d v. La propriu = (adesea în corelaţie cu la f i g u r a t) în mod rea), concret, obiectiv. începuse să se sufoce In casa Şerichii, la propriu şi la figurat. Călinescu, s. 380, cf. 80. Vasul rulează din ce In ce mai adine. Scrisul devine dificil, la propriu ca şi la figurat. Tudoran, o. 79. + Care are un caracter exact, strict, delimitativ. Cultura noastră de astăzi este şi devine pe zi ce trece o cultură naţională In scrisul propriu al cuvintului. Iordan, l. r. 14. 5. (învechit) Real2 (1). Să se restrtngă numai la Ungaria proprie aşa numită, cr (1848), 12/10. Fraţii moldoveni crezuseră plnă atunci că acolo se începe propria Ungarie. Bariţiu, p. a. ii, 508, cf. 492. — PI.: proprii. — Şi: (învechit şi popular) propiu, -ie, (învechit, rar) pr6priuin adj. — Din lat. proprius, -a, -um, fr. propre, it. proprio. PBOPRIUM adj. v. propriu. PROPT s. n. v. proptă. PROPTÂR s. n. Piesă la războiul de ţesut ţărănesc, făcută dintr-o seîndură cu crestături, care împiedică derularea sulului pe care sînt înfăşurate iţele ori pe care se află pînza ţesută; (regional) căţel, cordenci, piedică (X b), răzuş, tocălie. Cf. Dame, t. 136, dm, M. D. ENC., DEX. — PI.: proptare. — Proptă + suf. -ar. PRdPTĂ s. f. X. (Regional) Proptea (I 1). Cf. anon. car, lb. Pari, ... propte şi seînduri (a. 1826). doc. ne. 366. Şi eu stam legat De-o proaptă de gard. F (1872), 341, cf. lm. îl duce la o proptă de gard. Marian, na. 144. Înălţimea gardurilor ... e de la 1 m plnă la 1,50 metri cu proptă, ca să nu le trlntească vlnlul. Liuba-Iana, m. 3, cf. Ghhţie, h. m., Bar-cianu, Alexi, av. Apoi duce oul la o proptă de gard. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 72, cf. Pa m fi le, j. ii, 162, id. s. v. 153. Că—i un loc primejdios, Pe sub proptă lunecos. Deşliu, m. 6. Să le pui propte crengilor grele de roade, s mai 1960, 30. Cum ţine gardn cu propiu Aşa să ţină (cutare) cu (cutare), mat. foi.h. 666, cf. Viciu, gl., Densusianu, ţ. h. 330. chest. ii 134/3, 230/10, alr ii/i h 226/848, a i 12, 17, ib. ni 2. Te puseşi In corn de masă, Luaşi proptă de la casă. polc. transi.lv. i, 107. (Prin lărgirea sensului) Nu sta proptă gardului. Reteganul, cu. 85. -<> Loc. prep. în propta ... = în contra, împotriva ... Clin meiul Inşfăcă vîsla ş-o tmplintă pieptiş in propta torentului. Vlahuţă, s. a. iii, 321. Să se prindă să răzbească plnă aci In propta mlniei de ape. conv. lit. xliii, 928. <0> E x p r. A sc pune (In) proptă (cu cineva) sau a sta In propta cuiva = a se împotrivi, a se opune cuiva. Să să fi pus In proptă cu boierul satului ... nu făcea. săm. ii, 824. Se pusese de clteva ori in proptă cu boierul, il septembrie 1961, 18, cf. dex. Nu te pune proptă, că faci rău. Udrescu, gl. 2. F i g. (Rar) Ajutor, sprijin; protecţie, favoare. Această partidă ... a fost întărită prea presle măsură tn rătăcita sa părere, ca şi cum ea ar fi unica proptă a tronului. Bariţiu, p. a. iii, 426. Doară avea şi ea o proptă la a ei bătrlneţă — trup din trupul ei şi slnge din slngele ei. f (1885), 220. Maestrul stă bine-n lumea mare Şi poate-avea nevoie de-o proptă oareşcare. Arghezi, vers. 476. Sini Ingrupaţ în d'elorii, d'in pricina dărilor şi procatorilor. N-avem proptă d'i la n'ime. Den-susianu, ţ. H. 138. Să-mi fie proptă la bătrtneţe, d-aia l-am crescut. Udrescu, gl. — Pi.: propte. — Şi: (regional) propt s.n., proâptă s. f. — Postverbal de la propti. PROPTE s. f. I. I. Lemn, stîlp, par1 (1), seîndură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; (popular) poprea (v. popreală II J), (regional) prijin (1), proptă (1). Cf. anon. car. Dară spetele, dragile mele, Sînt la garduri în Inc dă proptele. Bvdai--Deleanu, ţ. 326. Să pui şi eu unicrelc ca o proptea, ca să să ţie mai bine. 1. Golescu, In pr. dram. 61, cf. Polizu. Proptele şi mănunchi de tufiş, legaţi cu frlnghii, sprijină şi întăresc laracii. Odobescu, s. iii, 109. Voind să lege. căpăstrul calului de propteaua porţii, aceasta îi înfruntă. Ispirescu, l. 389. Proptelele sau propclele cu care se propcsc mai ales gardurile ca să nu pice jos. Marian, o. ii, 392, cf. ddiif, Barcianu. Floarea] crescută la umbră are nevoie de proptea plnă se întăreşte la rădăcinile ei. Ada.m, r. 21, cf. Alexi, \i-., Candrea, v. 192. Corabia neagră-m-pinglnd-o spre mal dădură Peste grămada de prund şi lungiră sub dînsa proptele. Murnu, i. 18. O serie de pari groşi înclinaţi ... care sprijină întreg gardul şi care se numesc proptele. Antipa, p. 581, cf. tdro. Gardurile vechi se întăresc cu poprele sau proptele bătute In pămînt oblic. Pamfile, i. c. 430, cf. 470, Şăineanu, d. u., cade. Proptelele fură luate...şi porţile se deschiseră. Sadoveanu, o. i, 284. Aţi văzut cumva să stea Băţul drept, fără proptea? Arghezi, vers. 217, cf. dl, dex. Dar leliţa mititea Sare gardul ş-o proptea. Jarnîk-Bîrseanu, d. 392, cf. 48. Dac-o fi diochiat de gard, Să-i cază proptelele. Păsculescu, l. P. 151, cf. chest. n 119, 133, 134. J.a un gard se repezea, D-o proptea că s-apuca. Balade, it, 159. Gardul cu proptele bune Nu cade-n timp de furtune. Pann, p. v. iu, 27/20. <0> F i g. Te-o gătat, te-omătă-sal Şi tc-o pus proptea la gard. polc. transilv. i, 196. <ţ> E x p r. (Popular) Propteaua yardului = a) (şi In forma propteaia ¡|iuduIni) persoană leneşă (şi. urîtă). Cf. Zanne, p. iii, 324, Pami-ile, j. ii, 161. 17582 PROPTEAL ■— 1631 — PROPTI Te cununi Cu propteaua gardului, Cu mişelul satului Şi ca neamul slabului. jARNiic-BÎRSEANU, D. 171, cf. Bud, p. p. 50. Vasiliu, c. 151, Păsculescu, l. p. 151. Ca tine am o mie... Mai de neam şi mai de viţă, Nu ca tine-o rămăşiţă, Rămăşiţa satului Şi propteala gardului, şez. xxiii, 57; h) copil nelegitim. Cf. Marian, na. 60, Zanne, p. ni, 324. + (învechit, rar; la pl.) Gard. Au furat o legătură de tort ... L-au aflat la proptealele popii celui săsesc (a. 1800). Iorga, s. D. xn, 215, cf. xm, 304. 2. (Regional) Piedică (4 a) (la car, căruţă). Venea ... cu un car nou ...pe care-l trăgea cu minele, la vale cu propele şi la deal cu opintele. Creangă, ap. cade, Cf. CADE. 3. F i g. (învcchit) Argument, argumentare (în susţinerea unui lucru). Filozoful cel adevărat, toate ceale ce le zice sau Ic tăgăduieşte ... cu bune şi adevărate propteale le propteşte. Klein, ap. Blaga, g. 141. Aceste trei proptele aruncă problema intr-un labirint. Hasdeu, i. c. i, 175. 4. F i g. Ajutor, sprijin; protecţie, favoare (nemeritată); p. ext. persoană care acordă cuiva un sprijin (nemeritat). Mai mult iubiţi declt temuţi să fie ... că acelea sini proptelele cele adevărate, care vin din inimile oamenilor. Şincai, hr. ii, 187/38. Cu momeala banului, cu propteaua tarelui, întorci legea cum Iţi place. Jipescu, o. 72. El nu are încredere In sine şi astfel sufletul lui, care mereu şovăie, are nevoie de o proptea. Caragiale, o. iii, 80. Republici dinlre-a-cele Prin care-ajung allţia! dinastice propteli. Mace-donski, o. i, 44. Pe clnd feciorul boierului îşi trecea clasele cu propteli, băiatul dascălului ieşea printre cei dinţii. Bhătesc.u-Voineşti, p. 167. Funcţionar conştiincios şi cu mai multă carte declt alţii, dar fără proptele la cei sfinţi. Rebreanu, r. i, 26. Am pus ceva la cale ... Am pus şi proptele. Sadoveanu, o. vii, 38. Atlt părintele ... cit şi fratele meu au bune proptele la Bucureşti. Stancu, h. a. iv, 141. Broscoiul ăsta se simte cu proptele şi îşi face de cap, treclnd peste ministrul său. Pas, z. ii, 151. Erau alţii mai Invlrtiţi ca el, cu proptele mai mari. Beniuc, m. c. i, 333. în închipuirea lui, numai un funcţionar cu foarte trainice şi înalte proptele putea să lipsească de la serviciu. Vinea, l. i, 33. La mulţi ani cu sănătate La boieri ca dumneavoastră, Că slnteţi propteaua noastră. Teo-dorescu, p. p. 135. 5. F i g, (Regional şi familiar) Pumn tras cuiva In falcă. îţi toarnă nişte propele la fălci de-ţi strămută căpriorii. Alecsandri, ap. cade. Proptele la fălci. Scriban, d. II. (în dicţionarele din trecut; în forma propteală) Faptul de a (se) propti. Cf. Polizu, ddrf, Scriban, d. — Pl.: proptele şi (rar) propteli. — Şi: propteălă, (regional) propteaua (Ţîplea, p. p. 115), propteuă (Bîrlea, c. p. 36), propeâ, proîteă (chest. ii 134/120 a) s. f. — Sg. refăcut după proptele (pl. lui propteală). —■ Propteală i. 19, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Pari lungi proptiţi In toate laturile împiedică năruirea acestui sacru şopru. Călinescu, e. 49. Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărlme. Camil Petrescu, o. i, 336. Eşti bun la inimă pentru că mi-ai proptit casa. Reteganul, p. iv, 54. (Refl. pas.) Fieştecare cu treizăci de grinzi să proptesc (a. 1812). gcr ii, 210/5. <0- F i g. Acum macaralele gigantice Proptesc cu umerii zările-afunde. Brad, t. 98. -4 F i g. (învechit) A argumenta (în susţinerea unui lucru). Cu ce raţiuni îşi vor fi proptit ei acea faptă a lor, să ne spună canoniştii bisericii răsăritene. Bariţiu, p. a. i, 212. Discurs ţinut cu profundă cunoştinţă de lucru, proptit cu argumente luate chiar şi de la adversari, id. ib. iii, 214. 2. T r a n z. A aşeza, a pune, a fixa (lîngă ori pe un punct de sprijin) astfel îneît să se menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc.; a rezema (1), a sprijini. Domnul ţire (prijîneşte c2, sprijineaşte D, prntpi-va h) măra lui. psalt. 69/31. Ridică-te şi stăi drept, propiindu-ţi picioarele cele dinainte pre părete. Ţichindeal, ap. cade. Leneş tlrnul şi-l propteşte. Coşbuc, p. i, 145, cf. 117, Barcianu, Alexi, w., cade. Trei credincioşi desculţi se-nclină Prop-tindu-şi frunţile-n covor. Minulescu, vers. 38. Braţele ei, proptite In orbitele ochilor, intrară încă o dată In şuvoaiele de fluid abanos. Galaction, o. a. i, 60. Ş-a proptit pumnii In tlmple. Stănoiu, c. i. 204. Clnd rldea, îşi proptea bărbia In piept. Vlasiu, d. 54. Ochii se opriră asupra unei furci proptite Ungă zid. v. rom. decembrie 1951, 206. De zeci de ani măsoară de-a strlmbul preşu-n lung ... Cu clrja de la dreapta, proptită subsuară. Arghezi, vers. 286. îşi propti palmele de genunchi, contemp. 1953, nr. 327, 4/4. îşi propti coatele pc masă şi privi pe geam afară. v. rom. noiembrie 1953, 116. Propti săcurea de un buluc. ib. mai 1955, 25. Portretul In ulei al unui militar ...cu sceptrul proptit In şold. Vinea, l. i, 40. Stătu la geam cu bărbia proptită In palme. T. Popovici, s. 168. N-am să-ţi mai văd niciodată Ochii adinei, buza proptită In pumn. Labiş, p. 69. Refl. Amlndoi sărirăm pe fundul vasului şi ne proptirăm din toate răsputerile dasupra lui, ca nu cumva lighioana înfuriată.... să scape. Odobescu, s. iii, 254. -4 P .. gener. (Rar) A imobiliza, a fixa. Culcă jos pe Rănică, ll propti sub picioare şi-şi înfipse colţii tn laba lui. Odobescu, s. iii, 245. înşurubează tirbuşonul In dop şi trage ... Propteşte sticla Intre picioare şi trage. Nimic, t martie 1964, 56. 3. R e f 1. A se sprijini cu toată forţa de un punct de reazem în vederea realizării unei acţiuni care impune acest efort. Se propti In picioare şi zvlrli cu o bucală de piatră. Sahia, n. 108. Se propti In mlini spre a se ridica. Călinescu, b. i. 13. Piatra pe piept că punea, în picioare se proptea, Şi, dacă se opintea, Trei stlnjeni In sus o da. Teodorescu, p. p. 568. Tranz. Şi-a proptit palmele in obrazul meu şi m-a respins. Sadoveanu, o. xi, 312. <$> Refl. r e c i p r. Arnăuţii încercau să ţină mulţimea de oameni care împingeau proptindu-se unul de altul. v. rom. noiembrie 1953, 20. 4- A. se înţepeni Intr-un loc (sprijinindu-se). Se propti In spătarul scaunului. Sadoveanu, o. vi, 519. Simţeau moi picioarele. Se proptiră mai tare şi se Infuriară. Pas, z. iv, 75. Ce te propteşti In uşă? Preda, m. 277. (Tranz.) Şi-n zădar proptea Picioarele-n nisip. Coşbuc, p. i, 271. îşi propti atunci călcliele In trotuar. Galaction, 17586 PROPTIRE — 1632 — PROPULSOR o. a. i, 81. <0> Fig. în fundul răsăritului se propti-seră nori grei. Sadoveanu, m. c. 93. 4. R e f 1. A lua o poziţie înţepenită (şi provocatoare) în faţa cuiva. Cucoşul ... se proptise gata de luptă. Gîrleanu, n. 236. Se propti crăcănat, cu chipiul pe ceafă ...în faţa zăplanului. Braescu, o. a. ii, 276. în prag se propti un zdrahon mustăcios. Sadoveanu, o. i, 498. Se propti în faţa ei cu picioarele răşchirate, v. rom. aprilie 1955, 168. Cîţiva ofiţeri se proptiseră în faţa lor, cu cite un revolver tn ... mină. Pas, z. iv, 39. 5. Refl. Fig. (învechit, rar) A se folosi de o proptea (I 4), a recurge la sprijinul cuiva (spre a obţine ceva). Cf. lb. 6. R e f 1. Fig. (Regional) A se întrema, a se îndrepta după o boală (Răchitova — Haţeg). Cf. Viciu, gl. A fost mult beteag şi uite că se propti amă-rîtul. id. ib. — Prez. ind.: proptesc. — Şi: (popular) propi (ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D.), (învechit, rar) protpi vb. IV. — Din slavonul iWA^npfcTH. PROPTÎRE s. f. Acţiunea de a (se) propti şi rezultatul ei. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, W., DL, DM, M.D.ENC., DEX. — Pl.: proptiri. — V. propti. PROPTlŞ1 adv. (Rar) „Sprijinit, răzimîndu-se“. CADE. — Propti suf. -iş. PROPTÎŞ2 s. n. (Rar) Barieră, stavilă făcută la marginea unei rîpe sau a unui riu, pentru a opri căderea oamenilor sau a animalelor; p. g e n e r. ceea ce serveşte spre a (se) propti. Dincolo de cruce este un proptiş făcut din clteva lemne, pentru ca să nu cază vitele In părlu. Slavici, n. i, 62, cf. ddrf, cade. + Balustradă (la o scară). [Copiii] se urcau pe prop-tişurile scărilor, conv. lit. x, 302, cf. tdrg. — Pl.: proptişuri. — Proptă + suf. -iş. PROPTÎŞ OÂMĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui proptă (1). ddrf. — Pl.: proptişoare. — Proptă -f suf. -işoară. PROPTIT (!)R3 «OÂRE adj. (Rar) Care propteşte, sprijină, susţine. Ici-colea se desfac, întinzîndu-se plnă In centrul ei ca nişte valuri proptitoare, mai multe şiruri de dealuri nalte. Bălcescu, m. v. 307, cf. ddrf, dl, dm, m.d.enc., dex. + S p e c. (Regional; substantivat, f.) Bîrnă care se pune deasupra uşorilor uşii şi deasupra ferestrei pentru a întări peretele (Girov — Piatra Neamţ), chest. ii 117/203a. — Pl.: proptitori, -oare. — Propti + suf. -tor. PROPTITURĂ s. f. (Regional) întăritură, sprijin (realizat cu ajutorul proptelelor I 1) (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. îi trebuie o proptitură sănătoasă morii, altfel cade în brînci. id. ib. ^ Opinteală (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. încă o proptitură ţapănă, băieţi, toţi odată, şi-l dăm jos. id. ib. L-am răsturnat dintr-o proptitură. id. ib. — Pl.: proptituri. — Propti + suf. -tură. PROPUITOR, -OÂRE s. m. şi f., adj. v. propunător. PROPULSA vb. I. Tranz. (Complementul indică corpuri mobile) A imprima o mişcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). Braţul propulsat de o forţă oarecare face o rotaţie completă spre dreapta. Ionescu-Muscel, fil. 183, cf. dn, dex. <£> Fig. Întîmplarea învăluită în legendă ... capătă strălucirea unui măreţ exemplu de natură să propulseze forţa naţională a Principatelor româneşti, subjugate, ll i, 13. în montarea studenţească au fost propulsate spre prim-plan acele elemente reale din piesă, contemp. 1966, nr. 1 005, 4/2. + P. e x t. (Rar) A proiecta, a împinge, a arunca departe, cu violenţă. Cf. dex. — Prez. ind.: propulsez. — Din fr. propulser. PROPULS AjVT s. m. (Rar) Propulsor. Faptul că s-a putut imprima acestei încărcături uriaşe prima viteză cosmică dovedeşte existenţa ... unor propulsanţi de rachetă cu calităti energetice superioare. Scînteia, 1960, nr. 4 835. — Pl.: propulsanţi. — Propulsa -f- suf. -ant. PROPULSARE s. f. Acţiunea de a propulsa şi rezultatul ei; p. e x t. propulsie. Cf. dl, m.d. enc., dex. — Pl.: propulsări. — V. propulsa. PROPULSIE s. f. Exercitare a unei forţe de împingere sau de tracţiune asupra unui vehicul, a unui sistem tehnic etc., pentru a provoca o mişcare de înaintare a acestora; acţiune de deplasare înainte a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin exercitarea acestei forţe asupra lor; propulsare. Cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. Dispozitiv de captarea energiei valurilor şi utilizarea energiei la propulsiunea navelor, enc. tehn. i, 456. Diferenţialul trebuie să aibă o conformaţie specială, pentru a traduce în cele din urmă propulsia intr-o mişcare cu viteză crescătoare. Ionescu-Muscel, fil. 195. Toate popoarele maritime... se foloseau, pentru cîrmuirea corăbiilor, de aceleaşi instrumente: lopeţi, prăjini sau pînze, care serveau şi la propulsiune. Oţetea, r. 112. Manipularea constă din acţiunea mecanică de tracţiune sau de propulsie, abc sân. 385. Propulsiunea se poate realiza... prin intermediul numai al roţilor din faţă. ltr2, cf. der. Propulsia nucleară a vaselor maritime ...a făcut şi ea obiectul unor comunicări. Scînteia, 1964, nr. 6 380, cf. m. d. enc., dex. <0> Fig. Era un animator. Prin energia, prin puterea lui de propulsiune, el a ştiut dintr-o dată să imprime Flăcării o forţă de expansiune. Lovinescu, m. 293. Chemarea ei de sirenă ne poate îmbia cu forţa de propulsiune a unei pasiuni. Ralea, s. t. ii, 256. — PL: propulsii. — Şi: propulsiune s. f. —- Din fr. propulsion. PROPULSIUNE s. f. v. propulsie. PROPULSÎV, -Ă adj. Care produce o propulsie. Elice propulsivă, cade. Roată propulsivă. Scriban, d., cf. dm, dn2, dex. <0> Fig. Sentimentul Elenei Farago nu e propulsiv. Lovinescu, c. v, 173. Comitetul pentru construirea teatrului, al cărui factor propulsiv era D., scosese ... un plan mai vast. Călinescu, s. 209. Nedispunînd în mediul familial de o condiţie materială propulsivă ..., a fost obligat de tinăr să-şi caute un rost. v. rom. august 1961,. 88, cf. dex. — Pl.: propulsivi, -e. — Din fr. propulsii. PROPULSOR s. n. Organ de maşină sau aparat care serveşte la propulsia unui vehicul; (rar) propul-sant. Cf. cade. Prin acel şarpe negru, propulsării electrici împing glod. Sadoveanu, o. ix, 302, cf. Scriban, d. Propulsorul nautic ... permite oricărui vas să circule pe rîuri puţin adinei, enc. tehn. i, 297. La aeronave, propulsorul poate fi elice. ltr2. Zvlcnesc inimile bătrînelor propulsoare ... Acolo-n adine. Brad, t. 12, cf. der. A aprins la ora 6,57 propulsorul principal al cabinei „Apollo 11“ pentru a-i imprima impulsul necesar părăsirii orbitei lunare. Scînteia, 17600 PROPUNĂTOR — 1633 — PROPUNE1 1969, nr. 8 134, cf. m. d. enc., dex. (Fig.) Ca şi Schleiden, propulsorul şi reformatorul botanicei, Hăckcl recunoaşte un singur drum. Arhiva, ii, 270. Funcţia de legătură Intre episoade a lui „şi“ este evidentă, ca şi rolul său de propulsor In desfăşurarea narai iei. Varlaam-Sadoveanu, 275. <$> (Adjectival) Aparatul propulsor ... este acţionat de o forţă fizică, enc. tehn. I, 296, cf. M.D.ENC., DEX. — PI.: propulsoare şi (rar, m.) propulsori. — Din fr. propulseur. PROPUNĂTOR, -OĂRE s. in. şi f„ adj. (Persoană) care propune (1) ceva. Realizarea reformei a fost Insă statornic urmărită de propunătorii ei. Kogal-niceanu, s. a. 214, cf. Polizu, ddrf. Alexandru al Rusiei fusese propunătorul acestei legături. Arhiva, ii, 19. E ... propunător de afaceri extravagante. CX-: linescu, c. o. 279. Abia acum observă Insă că propunătorul n-are mina stingă. Camil Petrescu, o. iii, 223, cf. dex. — PI.: propunători, -oare. — Şi: (învechit) pro-puitor, -oârc s. m. şi f., adj. Polizu, ddrf. — Propune1 + suf. -ător. PROPÎINE1 vb. III. Tranz. 1. (Folosit şi ab-s o 1.) (Complementul indică propuneri, sugestii, idei, păreri, soluţii etc.) A supune discuţiei, aprobării sau hotăririi, (învechit) a propozui; spec. (Mat.) a oferi spre a introduce într-un calcul, într-o demonstraţie. Cf. drlu. Scrim dar despre dreapta spre stingă ţifrele sub fifrele numărului propus. Heliade, a. 27/22. Fie ABC triunghiul propus In care vom face supoziţie. Poenaru, g. 26/26. Tragem o linie „ab" a căreia lungime să coprinză attlea sutimi de măsura propusă, spre pildă patru sutimi. Desen arh. 8/10. Clte-i propunea femeia, el la toate zicea: bine! Asa-chi, s. l. i, 259. Propuind d-lui aga Asachi a face un schimb (a. 1840). Uricariul, xiii, 377. Era determinai... a propune parlamentului nişte măsuri, cr (1846), la/17. El propune ca aceste două ţări să se prefacă tn provincii. Bălcescu, m. v. 130, cf. 156. Numărul propus va fi productul unei puteri a lui 2. G. Pop, e. 46/13. Au propus el Intli ca să se ... formeze, întocmai după rlnduială, un desăvlrşil schit (a. 1856). Uricariul, iv, 410/4, cf. Polizu. Propuse o plimbare pe clmp. Alecsandri, o. p. 101, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Mă pomenesc cu nenea Iorgu la niine, ca să-mi propuie să mergem a doua zi la vl-nătoare. Brătescu-Voineşti, p. 136. Propuse să meargă repede... cu careta. Rebreanu, r. ii, 129. Multe din regulile propuse sini binevenite. Galac-tion, a. 286. Vă propun deci ca imediat să se satisfacă cererea poporului. Camil Petrescu, t. ii, 519. Fiecare e gata să-ţi dea o consultaţie, să-fi propună un remediu. Brăescu, o. a. ii, 297. Să mergem la Secu, propuse el. Sadoveanu, o. ix, 66, cf. x, 461. Consiliul Mondial al Păcii a examinat aceste probleme şi ă propus soluţii. Scînteia, 1952, nr. 2 391. Au propus să urce preţurile. Arghezi, s. xi, 96. Propunea, deocamdată, patru înfăptuiri arhitectonice. Călinescu, s. 492. Cu alte cuvinte îmi propuneţi un ttrg. Stancu, k. a. iv, 117. S-o ştergem englezeşte, propuse doctorul. Vinea, l. i, 32. Vâ propun să ră-mlnem tn această cameră. Galan, z. r. 149. Aprobase cu multă nevinovăţie două importante hotărlri pe care le propusese Aristide. Preda, m. 220. A propus să lucrăm azi aici. H. Lovinescu, t. 385. I-am propus să jucăm şah. Barbu, p. 37. Scriitorul refuză lămurirea sofistică pe] care o propune la o masă prietenească Pomponescu. v. rom. octombrie 1964, 95. Nu propun şi nu resping nici o formulă, contemp. 1965, nr. 954, 1/6. (Refl. pa s.) In toate zilele să propun răsplătiri pentru îmbunătăţirea multor feluri de dobitoace. Marcovici, d. 216/17. Un projet de lege lui) Mintea omenească are putinţa să propună lumii un alt chip. Vianu, l. u. 81, cf. scl 1973, 47. + (Urmat de determinări în conjunctiv sau infinitiv) A da (cuiva) un sfat, a îndemna, a sfătui, a recomanda sâ ... Neago ii propusă a Imbrăţoşa păstoria. Asachi, s. l. ii, 36. Un prieten mă opri şi-mi propuse să scriu cronici. VlahuţX, o. a. i, 231. Se fălea că i-ar fi propus însuşi căpitanul să se reangajeze. Rebreanu, i. 370. îmi propunea să fiu vechilul lui politic. Galac-tion, o. a. i, 152. I-a propus să nu se glndească la text, ci să înceapă să acţioneze, t mai 1964, 12. 2. (învechit) A formula; a prezenta (cuiva). Cf. Veisa, i. 173/18. Noi aci vom propune numai clteva esemple din lucrările cele mai din urmă ale dietei. cr (1848), 143/22, cf. Negulici. O întrebare am, ce voi a ţ-o propune. Pann, e. iii, 44/10, cf. cade. 3. (Complementul indică oameni) A recomanda pentru numirea într-un post, intr-o demnitate, într-o misiune etc. Nu se ştie încă pe cine va propune opoziţia, cr (1848), 28/31. Iată de ce, Tomşo, propun un domn străin. Alecsandri, t. ii, 114. Şi cum ştie-o rugăciune Doamna măsălariţă, Toi soborul li propune S-o aleagă slariţă. Topîrceanu, o. a. i, 37. Propuse ministrului tn funcţiune numirea lui Aslan. Călinescu, b. i. 55. îmi voi permite, subinspectore, să propun ca dumneata să fii mulat la Bucureşti. Stancu, r. a. iii, 294. îl propun ... candidat pentru circumscripţia noastră electorală. Scînteia, 1953, nr. 2 849. O să-l propunem preşedinte. Preda, d. 122. Mă glndeam chiar să te propun pentru o decoraţie. Barbu, p. 347. Mline tl propunem candidat pe tovarăşul, s ianuarie 1961, 4. <0> Refl. pas. Cei dinţii trei [călugări] carii vor învăţa pe ceilalţi regula cinului ...să ni se propună nouă, după cădinţa patronalului nostru. Şincai, hr. iii, 286/29. <$■ Refl. Gimnaziul nu s-a înfiinţat, şi chiar subprefectul, care se propusese la început pentru partea literară, optase pentru catedrele de gimnastică şi clnt. Brăescu, o. a. i, 107. 4. A pune la dispoziţie, a oferi, a recomanda pentru a fi cumpărat, utilizat etc. Maiori şi căpitani zeloşi se grăbesc să-i dea relaţii, sâ propună serviciile lor. Brăescu, o. a. i, 78. Refl. pas. Ţi se propune acest inel spre cumpărare. Călinescu, s. 331. I s-a propus un milion pentru casă. cade. <> Refl. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate. Filimon, o. i, 97. 5. (Construit cu dativul pronumelui personal; adesea urmat de determinări introduse prin conj. „să“) A-şi pune în gînd să înfăptuiască ceva, să facă un anumit lucru, să acţioneze într-un anumit fel, a intenţiona să ..., a (se) hotărî. Nu ...va putea atinge vreodată sftrşilul ce îşi propune, daca mai tntli nu va avea cunoştinţe adinei despre anatomie. Kretzu-lescu, a. IV/4. Noi ne-am propus să publicăm o colecţie a tuturor cronicarilor. KogXlniceanu, s. a. 46. M-am îndepărtai de scopul ce mi-am propus. Ne-gruzzi, s. i, 268. Lumea îşi propune Un lanţ de fericire, un şir de lucruri bune. Bolliac, o. 90. îmi propui a le publica mai la urmă Intr-un volum separat. Ghica, a. 6. Iată lipul ce ne propunem a urmări tn deosebitele faze. Filimon, o. i, 98. îşi propune să meargă unde l-a duce fantezia lui. Alecsandri, o. p. 177. Ne-am propus dintru început să ne ferim de asta. Caragiale, o. iii, 205. Aceasta e teorema pe care Prévost îşi propune să o dovedească. Ionescu-Rion, s. 243. Totdeauna lşi propuneau să se puie pe-nvăţat. Agîrbiceanu, a. 234. îmi propuneam să-l învăţ a scoate din apă raţele lovite. Sadoveanu, o. x, 478. Nu ne propunem să studiem aci întregul curent al romanului nou. Vianu, a. p. 367. O mască oarecare In care-mi propun să cred. Ralea, s. t. ii, 113. îmi propusesem chiar să scriu o piesă de teatru. Baranga, PROPUNE2 — 1634 — PRORĂ 8. (învechit; complementul indică materii, dis-cipline) A preda (3). Cf. cade. Higiena era materie rezervată clasei a şaptea. Profesorul care o propunea trebuia, fireşte, să fie medic. Galaction, a. 39. Profesorul cel nou, care ne propunea cosmografia, era un abil pedagog, id. o. a. ii, 12. <0> Refl. pas. învăţăturile ... se propun în shoală. Petrovici, p. 28/18. în şcoalele lor se propun ... învăţăturile toate ...In limba străină, ap. Bariţiu, p. a. iii, 132. Şcoala fondată de a se propune într-lnsa pentru prima oară gramatica ...In limba română, f (1872), 264. Despre graiul In care să se propună ştiinţele la această universitate, nu se putea cere cel românesc fiindcă nu aveam profesori români. Sbiera, f. s. 288. 7. (învechit) A pretexta. S-au vestit ca să vie la vistierie să-şi priimească banii cu doblnda lor ... şi au propus că zapisal ll are instreinat (a. 1839). doc. ec. 724, Nu-i bagă în tăierea sării ... propuind că n-au loc (a. 1843). ib. 787. — Prez. ind.: propixn şi (rar) propui; ger. şi: (învechit) propuind. — Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). PROPUNE2 vb. III. Tranz. (Regional) A pune din nou (Gîrbovu — Strehaia). gl. olt. [Aluatul] îl propun îm postavă şi pun apă. ib. — Prez. ind.: propiin. — Pro«2~f pune. PROPUNERE s. f. I. Acţiunea de a propune1 şi rezultatul ei. 1. Sugestie, idee, părere, soluţie etc. supusă discuţiei, aprobării sau hotărîrii cuiva, (învechit) p r o -p o z i t2 (2), propoziţie (1), predlojenie (1), problemă (I 2); p. ext. sfat, îndemn. Cf. propune1 (i). Să nu să mire sfinţenia ta dă această propunere şi să o socotească doar ca un ritorism. VĂ-cărescul, gr. 10/4. Depărtează de această propunere şi rugăciune ce acuma Iţi fac toată socotinţa, slujirea şi aplecăciunea. Calendariu Buda (1818), 39/7. Dacă voim ca propunerile noastre să folosească ceva, atuncea trebuie să fie acelea răspicate. Petrovici, p. 128/13. După propunerea d-lui Belaşcu, profesorul de teologie, s-a găsit cu cuviinţă de către prea sfinţii episcopi să se mai amlneze acest examen, mn (1836), 632/44. Propunerile de încuscrire care li făcuse Vasile Vodă giuruia planurilor sale un rezultat dorit. Asachi, s. l. ii, 10, cf. 96. Acesta dorind a căpăta o tnrlurire In interesurile Moldaviei, au priimit cu bucurie asă-mine propunere, ist. m. 45/12, cf. 78/15. Propunerea lui fu priimită Intr-un glas de toţi. Bălcescu, m. v. 49. Propunerile regeşti ... nu poartă nicidecit caracterul unui conserv cdorism ruginit, cr (1848), 142/42, cf. IO1/!6. Ţăranul cu bucurie propunerea-i ascultlnd Luă copilul de mină ş-lndată l-a dat. Pann, p. v. ii, 58/11. Toate propunerile ... urmau să le trimită la toate secţiunile Adunării. Kogălniceanu, s. a. 135. — Ia deci In braţe cea ploscă burduhoasă şi-ţi răcoreşte gltlejul. Propunerea aceasta zlmbi bătrlnului. Negruzzi, s. i, 245. Ce ai zice dacă ţi-aş face o propunere ... să ne plimbăm împreună. Alecsandri, t. i, 433. Propunerea postelnicului se primi de toată lumea. Bolintineanu, o. 431, cf. ddrf, Barcianu. Comitetul ... consimţi, In principiu, cu această propunere. Sbiera, f. s. 288. Nu e de refuzat propunerea hangiului de a merge să le arate gheţăria. Brătescu--Voineşti, p. 60. Propunerea raţionalistă ca un „tribunal“ de lingvişti să decreteze „îmbunătăţirile“ limbii. Ibrăileanu, sp. cr. 49. Ce-ar fi ... să facem Crăciunul la ţară? ... Propunerea o considera o atenţie delicată pentru dlnşul. Rebreanu, r. i, 211. Da, am auzit! Propuneri, congrese, tovărăşii, eforturi stinghere. Galaction, a. 423. încuviinţară cu mare grabă propunerea, descărclndu-se astfel de-o răspundere. Sadoveanu, o. x, 176. Susţinu că suma înscrisă e numai o propunere, preţul definitiv urmînd a se determina de comisiune. Călinescu, s. 70. Mitru fu de părere ca ei doi să meargă înainte ... Cei doi tabaci li ascultară propunerea. Camil Petrescu, o. ii, 147. Dumneata ce spui de această propunere? Stancu, r. a. iii, 325. De aci a venit propunerea lui Frimu — pe care eu, de altfel, am împărtăşit-o. Galan, z. r. 355. l-am sugerat că aş vrea ..., dacă n-ar supăra-o propunerea mea, să-i fac o vizită. Preda, r. 47. Eu am o propunere, zisei. v. rom. august 1963, 30. Notez propunerile făcute la adunare. rl 1977, nr. 10 281. + (învechit) Părere (3). Aceaia cum că fum, aer, foc şi alte trupuri se suie In sus nu e In contra propunerii noastre, ci toate au esplicaţia sa. M. Dră-GHICI, F. I, 8V/H. 2. Recomandare, ofertă pentru numirea cuiva intr-un post, într-o demnitate, într-o misiune etc. Cf. propun ei (3). — Vino numaideclt la mine să te bagi ... La propunerea sa dinele i-a răspuns ... Alexandrescu, o. i, 240. Membrii Curţii Supreme slnt numiţi de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R. la propunerea guvernului, const. r.p.r. 89. 3. Intenţie de a face un anumit lucru, de a realiza ceva. Cf. propune1 (5). Tot Israilul ar fi stăpî-nit de nu i-ar fi curmat moartea cea timpurie propunerile sale. Teodorovici, i. 194/3. 4. (Rar) Predare a unei materii de studiu; p. ext. oră, curs. Cf. propune1 (6). Ion Fior ea sta acum tntr-o bancă pe la mijlocul salei de propunere. Agîr-biceanu, l. t. 42. Propunerea unei filozofii nu trebuie să nască Intr-un student oroarea de a asculta, ci voinţa de a asimila. Călinescu, c. o. 113. 4* (învechit, rar) Tratare a unei lecţii, a unei teme. Am văzut o carte de şcoală deşteptînd în spiritul studenţilor prin asemenea propuneri neexacte ura In contra culturii a două naţiuni. Maiorescu, cr. iii, 163. II. (Gram.; învechit) Propoziţie (2). Propoziţione, adică propunere. Văcărescul, în scl 1954, 34. O judecată ce se înfăţişează prin vorbire sau prin scriere, ia nume de propoziţie sau propunere, ca un lucru ce se pune înainte. I. Pop, l. 4/23. — Pl.: propuneri. — V. propune. PROPURT vb. I. Refl. (Prin Ban.) A se plimba (2). alrm i/i h 136. — Prez. ind.: proport. — Pro-2 -f- purta. PROPUS s. n. 1. (învechit, rar) Expunere, prezentare, relatare. Cf. propun e1 (2). Vream să intru îndată în propusul meu, dupe cum am şi începui. Heliade, o. ii, 417. 2. (învechit şi regional) Plan (3), intenţie. Cf. propune1 (5). Mina la el... întinde cu propus ca să-l omoare. Mureşanu, p. 25/20, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Au auzit toate planurile şi propusurile zmeoaicelor. Sbiera, p. 105, cf. 273. Pleacă trufaş în contra vrăjmaşului, cu propus să-l sfărîme. Mera, l. b. 45. — PL: propusuri. ~~ V. propune1. PROPUSCĂ s. f. (Rusism regional) Act prin care se certifică ceva. Dacă acea voce de cristal n-ar fi arătat, înainte de orice propuscă şi semnalment, că am de~a face cu o boieroaică. Mihăescu, în scl 1973, 47, cf. Lexic reg. 107. — PL: propuşii. — Din rus. nponycK. PROR s. m. v. proor. PRORA s. f. Partea de dinainte a unei nave; p. r e s t r. extremitatea din faţă a acestei părţi, unde se află postul de comandă; bot, (învechit) pruă. Cf. B ud ai-De le a nu , lex. Unda începu a mugi despicată de proră. Heliade, d. j. 98/1, cf. I. Golescu, c. Deci prora ei era întoarsă împotriva valurilor şi la fieşcare năvălire de apa ce întră în canal ia să redica 17609 PRORECLAMA — 1635 — PROROCESC cu total. Buznea., p. v. 175/12, cf. Negulici, Ba-ronzi, i. L. iv, 205/5, ddrf. Veseli pluteau spinte- c.lnd, cu prora săratele spume. Coşbuc, ae. 12, cf. Barcianu, Alexi, w. Auzeam din prora vaporului o melodie dulce. Dunăreanu, ch. 58, cf. Antipa, p. 365, Chiriţescu, gr. 253, Şăineanu, d. u., c.ade. Clnta un matelot la proră. Minulescu, vers. 127, cf. 344. A stat In atac cu spada In mină, la prora navei. Camil Petrescu, t. ii, 197, cf. abc mar. Nici motoarele nu se mai aud! Doar apa cum plescăie la proră. Sebastian, t. 94. Tu, cel de la proră, Ce le-a prins ... De-ţi propteşti de gratii, Tremurai şi plinsul? I.es-nea. i. 42. Rămase îndelung rătăcind, fără vlslaşi ..., c-o făclie albastră la proră. Sadoveanu, o. x, 316. Se vede uscatul In provă, strigă cu glas tare omul din gabie. Bart, s. m. 30, cf. Scriban, d. Pasageri ... distraţi de enormele daniele albe ce forfoteau la prora vasului. Călinescu, s. 411. Se-ntinde marea clară... Nu-i nimenea cu prora S-o spargă, s-o frămlnte. Bla-ga, p. 177. Vapoarele ... trec pe deasupra milioanelor de lauri [valurile], zdrobindu-le spinările sub prova de fier. Bogza, c. o. 405. Am întors lotca In ultima clipă cu prova pe val. contemp. 1953, nr. 356, 6/2. După un colţ al Dunării se putea zări, de la proră, Brăila, ib. 1954, nr. 395, 2/1. E cineva In picioare la proră. H. Lovinescu, t. 204. Clţiva caşaloţi trec prin prova, arăllndu-şi numai coada. Tudoran, o. 122, cf. 60. Pornesc corăbii mari, de-azur, pe mare, Intlile ce iau tn pieptul prorii Oceanul. Brad, o. 31. Prova şi pupa slnt denumiri folosite de marinari pentru partea dinainte şi respectiv dinapoi a unei nave. l. rom. 1961, nr. 1, 31. — PI.: prore. — Şi: provă s. f. — Din lat. prora, ngr. jtpwpa, it. prora. PRORECLAMA vb. I. Intranz. (Regional) A reclama (3) din nou (Costeşti — Băile Herculane). gl. olt. Io am proreclamal iară ...la minister, ib. — Prez. ind.: prorccldm. — Fro-2+ rcclama. PRORECTOR s. ni. Membru al corpului didactic universitar care are funcţia de locţiitor al rectorului; titlu purtat de această persoană. Cf. Stamati, d., . Barcianu, Alexi, w., Scuuban, d. Prorectorul, care prezidase adunarea, a coborlt de la masa îmbrăcată tn plnză roşie. v. rom. iulie 1954, 39, cf. dl, dm. Prorec/or[ul] ... Institulului de construcţii din Bucureşti a prezentat In faţa profesorilor şi sludenfilor ... două conferinţe despre construcţia de baraje mari In România, rl 1967, nr. 7 000, cf. m.d.enc., dex. — PI.: prorectori. — Din lat: prorector, germ. Prorektor. PRORÎCĂ s. f. v. poreclă. PRORÎG subst. v. prurlgo. PROROC s. m. 1. Predicator religios considerat ca trimis al divinităţii pe pămtnt şi Înzestrat cu darul de a prezice viitorul; profet1 (1). Nemică afară nu grăiesc de cealea ce prorocii ziseră, cod. vor. 80/14, . cf, 62/1. Va chema Dumnezeu şaptezeci de apostoli şi proroci (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 461/20. Blagosloviţi apostolii, prorocii şi mucenicii Domnului, psalt. 333. Puse Dumnezeu In beseareci Intăi apostolii, ai doilea prorocii. Coresi, l. 323/13. Că păglnii nici proroci avea. id. ev. 457, cf. 152. Mărim pre cela ce l-au grăit prorocii, prav. gov. 14477, cf. 116r/12. Iată-i veni de Id Dumnezeu oslndă asupra, cum gră-iaşte şi prorocul David. Ureche, i,. 130. Aceşti 2 proroci au chinuit pre lăcuilorii pămlnlului. n. test. (1648), 311v/10. Voi trimite către voi proroci. Cheia în. 9r/16. Aaron, fratele tău, iţ va fi ţie proroc. Bl- ------ /HCO.ON AOlttZA „ A-vct-T*, Alexandrescu, o. i, 217. <£> Proroc mincinos = cel care pretinde a fi proroc (1); proroc fals; p. ex t. persoană care prevesteşte lucruri ce iiu.se realizează. Socotiţi-vă de proroci muncinoşi. prav. gov. lllr/6. Mulţi proroci mincinoşi veniră tn lume. N. test. (1648), 195v/13. De nu voi cumva proroc mincinos ieşi şi un prognostic a face..., voi îndrăzni. Cante-mir, i. i. i, 115, cf. cade. <0> (Apoziţ-ional) Împăratul proroc David. C. Cantacuzino, cm i, 28. <0> (Urmează după un nume propriu, atribuind calitatea ca un adjectiv) Şi dată fa lui carlea Isaiei prorocul. Coresi, ev. 456, cf. 2. Precum mărturiseşte David prorocul. Neculce, l. 219. Rugăciunile lui Samuil prorocul. anon. cantac., cm i, 112. Slnt-Ilie prorocul. Budai--Deleanii, ţ. 77. -0 (Adjectival; prin lărgirea sensului) O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroacc! Eminescu, o. i, 155. + (A-desea complinit prin „marc“, „Înalt“ etc., sau articulat) Epitet dat (de musulmani) lui Mahomed; profet1 (I). Mahomel ... Amăgitor zis In Meca şi-n Medind' prooroc! Heliade, o. i, 401. Dă mulţumită ... marelui proroc. Gorjan, ii. i, 6/24. De-ar vrea înaltul prooroc, Mahomed strălucit, Să-mi fie ziua cu noroc. Alecsandri, p. i, 146. 2. Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente in viitor; profet1 (2). Aş fi vrut să te văd sehaslru; poale ie-ai fi făcut şi prooroc. Negruzzi, s. i, 30. Ei bine, ţiganii zbiară că tu eşti al lor prooroc: Ta o să-i scoţi din cătuşe. HaSdeu, r. v. 89. La ural şi-nchinăciune E proroc şi-fi ştie spune 7'ot ce-o fi şi-o da. Coşbuc, p. ii, 36. Avea faimă de proroc. Vlasiu, a. p. 208. Locul unde sălăşluia prorocul lor cel bătrln nu trebuia să fie cunoscut. Sadoveanu, o. xii, 20. Cum mai sunau cuvintele in gura lui, parcă ar fi fost proroc. Barbu, p. 99. Fă-mă prooroc, să te fac cu noroc. Romănul Glumeţ, 10. <0> (Rar; la f.) S-ar putea să-nii fii o tristă proroacă. Galaction, o. a. ii, 338, cf. Scriban, d. 3. (Prin Mo'd.) Ajunul sărbătorii sfintnlui Gheor- ghe; mlnecătoare (2), proor (3). Cf. alr i 619/538, 558, 614. .. . — PI.: proroci. — Şi: prooroc, (regional) prioroc (Udrescu, gl.) s. iii. — Din slavonul npC-pWH. PROROCEA s. f. (Prin Olt.) Numele unor colinde de Crăciun; p. r e s t r. ultima recitare pe care o fac colindătorii de la Crăciun, Înainte de a părăsi casa la care au colindat. In cele ce vin, dăm următoarele oraţii, care prin Oltenia se numesc la sing. proorocea, ari. prooroceaua. Pamfile, cr. 134, cf. cade, Paşca, gl. — PI.: prorocele. — Şi: proorocea s. f. — Proroc + suf. -ea. l’ROROCÎNIE s. f. (învechit, rar) Prorocire (1). Pentru moaştele lui Constdndin tmpăral şi pentru prorocenia Ţarigradului (a. 1822). cat. man. ii, 80. — PI.: prorocenii. — Proroci -f suf. -enie. PROROCESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Care aparţine prorocului, privitor la proroc, de proroc; forriiat din proroci. După al prorocescului şi aposlolescului cuvlnt meargem. Coresi, ev. 176. Şi Inlr-acele lunete şi fulgere, glasurile proroceşti auziia-se. id. ib. 177. Direapla mină a prorocescului aceluia trup lulncL, la a sa cetate o dusă. Dosoftei, v. s. ianuarie 6r/25. După proroceasca adeverinţă s-au pornit şi să porneaşte lot răul peste lot pămintul. Cantemir, hr. 58. Toată ceata prorocească cu un glas mărturisesc pre Domnul Hrislos a fi împărat. Antim, p. 173. Cu duh prorocesc. Maior, ist. 196/20, cf. drlu, lb. Era un zeu de lemn cu dar proorocesc. Donici, f. ii, .41/4, cf. Polizu. /Irol nlnv nram-nepte re itps'lea mnortea ... fiicei sale. PROROCESTVIE — 1636 — PROROCITOR PROROClîSTVIE s. f. (învechit) Prorocire (1). Unde este prorocestvia lu Muisii prOrocu? (a. 1580). cuv. D. bătr. ii, 358/6, cf. 314/10.. Ţoală prorocest-viia scriplurici. n. test. (1648), 187v/27. laste vrun psalom să nu fie plin de prorocestvie de Domnul Hris-tos? Dosoftei, ps. 300/2. Tocmealele sv[i]nlilor le audzim Intr-altă limbă, cumu-s străhile de sara, slavele, prorocostviile (a. 1715). Iorga, s. d. xiii, 135. — Pl.: prorocestvii. — Şi: prorocoslvie s. f. — Din slavonul npopoMkCTRHIt. PROROCESTVUÎ vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b-sol.) (învechit) A proroci (1). Le-au proroceslvuil urgie de la Durn[nc]zău. Dosoftei, v. s. noiembrie 116r/10, Au prorOctstvuit cu Zaharia. id. ib. decembrie 222r/25, cf. bv i, 226, tdrg, Scriban, d; — Prez. ind.: proroceslvuiesc. — Din slavonul npopOHhCTKORdTH. PROROCEŞTE adv. (învechit) în felul prorocilor, ca un proroc. Şi strigă proroceăşte Elisavtha. Coresi, ev. 493. De clnd le cunosc, iot proroceşte Grăieşli. Bu-dai-Deleanu, ţ. 392, cf. drlu, Polizu. — Şi: prooroceşte adv. Polizu. — Proroc -f suf. -eşle. PROROCÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi absol.) A anunţa, a arăta, a simţi dinainte (In calitate de proroc) ce se va Intimpla, cum vâ fi, cum va evolua etc.; a profeţi, a profetiza, a prevesti1 (1), a prezice, (învechit) a prorocestvui. Cei ce de a voastră bulnră-tate prorociră, cod. vor. 140/11, cf. 26/13. Sflnlul David au prorocit de Hrislos. Coresi, ev. 413. Cela ce proroceăşte, oamenilor grăiaşte Intru bine. id. l. 326/5. Aduse-şi aminte de cel părinte ce prorocise di’nşii (a. 1620). cuv. d. bătr. i, 384/9. Cu atilea sute de ai mai denainte au prorocit prorocii de venirea lai. Var-laam, c. 22. Şi alte seamne reale s-au arătat, de-i pro-rociia toţi că va fi sflrşitul lor rău şi amar, cum s-au şi tlmplat. Ureche, l. 103. Prorociia împăratul David pentru împărăţia izrailiteanilor. Cheia în. 60v/3, cf. 15r/22. Să aşăză preste ei duhul şi prorociră. Biblia (1688), 1021/14. Mult au pllns, prorocind cu pllnsul realele ce vor să paţă pă urmă. R. Popescu, cm i, 438. Şi prorocea clnd bune, clnd rele. Budai-Deleanu, ţ. 87. Bllndeţele, bunatatea ..., iubirea de oameni a acestui oblăduitor proroci norodului desfatată pitrecere, subt a şa Inţăleaptă oclrmuire (a. 1819). Uricariul, vii, 75, cf. Clemens, drlu, lb. Care drept este asiipră-ţi a-nvăţa, a proroci? Heliade, o. i, 421. Vrăjitoarea blăstemată Ieri aşa îmi proroci ... Negiîuzzi, s. ii, 77. îli proorocesc că ai să clştigi mult In astă sară. Alec-sandri, t. 1 103. Eu prorocesc că această măritare va fi bună. Contemporanul, ii, 288, cf. tdrg. Prorocesc că din ttnârul ăsta se va alege un bărbat straşnic. Agîr-biceanu, a. 105, cf. Şăineanu, d. u. Băieţii proorociseră bine. Bassarabescu, v. 4, cf. 405, cade. Mamă proorocise ca o buhă pe clopotniţă. G. M. Zamfirescu, m. d. ii, 17. Vine ... furtuna ..., proroci cel mai mare dintre fraţi. Saîjoveanu, o. viii, 341. Sortit unui altfel de viitor... cum li prorociseră clndva dascălii de la sftntul Savcţ. C. Petrescu, a. r. 11. Ameninţă cu grele pedepse. Prooroci catastrofe. Stancu, r. a. i, 277, cf. 326. Viscolul proorocit tn toamnă. Ga lan, z. r. 126. Ştie că n-o să fie aşa cum proroceau ei. Preda, r. 9. Nu\ de necaz, ci prieteneşte proorocesc editorilor că ro-manul pornografic nu va fi multă vreme la preţ. România Literară, 1971, nr. 141, 5/2, cf. alr i 1 403/385, 387, 600. (Refl. pas.) Ne aprdpiam de teribilul an 1840, despre care si prorocea fel de fel de grozăvii. Ghica, s. 172. Era apreciat şi i se prorocea un mare viitor. Galaction, o. a. ii, 219. Un tlnăr Ilristos numit De care s-a prorocit. Teodorescu, p. p. 112. <0> (Glumeţ) Proorocea întlmplările toate după ce se trecea. Ale-xandrescu, o. i, 216. <0> (Prin lărgirea sensului) Instinctul... învaţă pe dobitoace a proroci furtuna. Conachi, p. 293. Vlntule, copile, Codrii ce-i trudeşti? Ce-mi tot spui de jale Şi-mi lot proroceşti? Cehna, p. 116. 2. (învechit, rar) A propovădui (1). (Absol.)-De tn Ev[an]ghelie ...eu prorocii Intru păglni. Coresi, ap. gcr i, 15/30. — Prez, ind.: prorocesc. — Şi: prooroci vb. IV. — V. proroc. PROROCÍE s. f. (Astăzi rar) Prorocire (1). Prorociia ceea ... de la D[um]/)fe]zcu grăiră-se. cod. vor. 166/19. Prorocia Zahariei. psalt. 334. Şi părinte a multe limbi fu, după dumnezeiasca prorocie. Coresi, ev. 224, cf. 175. Şi să să împle Intr-Inşi prorociia Isaiei. n. test. (1648), 17r/H. Tot cela ce aude cuvintele pro-rociei cărţii aceştia. Biblia (1688), ap. tdrg. Mln-tuitoare prorocie ...de vinirca Domnului Hristos. N. Costin, L. 52, cf. 40. Cunosc adevărat cu duhul proro-ciei că ea este ... izbăvirea lumii. Antim, p. 75. Intlm-plarea an adus să să plinească prorociia. ist. carol xii, 24r/17. împlinirea unii mincinoase prorocii, ist. am. 42r/19. ti respica ei prorocia Isaiei. Petrovici, p. 84/4. O prorocie cerească îmi rădică toată nădejdea. Beldiman, n. p. i, 26/7, cf. drlu, lb. Această zicere a fost proorocie. Donici, f. 59. Se ivise o proorocie care spunea că acest oraş va intra iarăşi tn stăplnirea creştinilor. Bălcescu, m. v. 81. Lasă proorociile, cinstite Bogonoase. Negruzzi, s. i, 235, cf. Polizu. Ultimile cuvinte din energicul discurs al lui Potcoavă erau nu numai o prorocie, ci chiar un fel de a doua vedere. Hasdeu, i. v. 203. Să se împlinească la dlnsul prorocia din acele slove. Ispirescu, l. 274, cf. ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Plnă azi nu văd nici un semn de bună prorocie. Galaction, a. 50, cf. Scriban, d., m.d.enc., dex. Scripturi şi proorocii. Teodorescu, p. p. 104. Prorocia despre Ştefan cel Mare. şez. m, 235. <0> (Prin lărgirea sensului) Ochii lui era pravili, gura lui proorocie. Conachi, p. 301. — Pl.: prorocii. — Şi: proorocie s. f. — Proroc + suf. -ie. PROROCÍRE s. f. 1. Acţiunea de a proroci (1) şi rezultatul ei; ceea ce proroceşte (1) cineva sau ceva, profeţie; prezicere, prevestire, (astăzi rar) prorocie, (învechit) prorocestvie, prorocitură, plazJ, zicerc, (învechit, rar) prorocenie. Să ascunzi de dlnsul, témlndu-se de prorocirea cetitorului de steale (a. 1650). gcr i, 134/3, cf. drlu, Polizu. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Eminescu, o. i, 45. Un spirit care cunoaşte mersul omenirii... rar ... face prorociri mincinoase. Arhiva, ii, 508. Va produce oarecare vtlvă-n lume, Ca o nouă prorocire. Minulescu, vers. 278, cf. 150. Acum [călugărul] prostea lumea cu prorociri. Vlasiu, a. p. 209. Nu-i fu recunoscător pentru această prorocire. Sadoveanu, o. ix, 104, cf. xi, 274. Discut cu Zugravu ... şi-i amintesc de proorocire. Stancu, r.a. iv, 269. Prorocirile melé slnt mai vrednice de crezare declt ale prorocului Ilie. Vornic, p. 191. Ioatiide, pe care-l întărită cu proorociri sumbre, ll porecleşte „cucuvea". v. rom. octombrie 1964, 98, cf. m. d. enc., dex. 2. (Regional) Oraţie de nuntă (care prevesteşte viitorul tinerilor căsătoriţi) (Piatra Olt — Slatina). gl. olt. Dé mult aşa, veneau doi băieţ călări şi ... In-cepéau prorocirea [la nun/â], ib. — Pl.: prorociri. — Şi: proorocire s. I. — V.. proroci. PRÓROCITÓR, -OARE s. ni. şi f„ adj. 1. S.m; şi f., adj. (Inveehit) (Persoană) care proroceşte (1). V. proroc, profet1. Iară prorocitorii doi sau trei să grăiască, alaţi să judece. Coresi, l. 330/7, cf. drlu, dex. 2. Adj. (învechit, rar) Care dă prognoza, care anunţă cu anticipaţie starea vremii. Prorocitoare arătări ale călindarilor slnt după ... clima deosebitelor locuri. Pis-cupescu, o. 89/1.6. — Pl.: prorocitori, -oare. — Proroci + suf. -tor. 17624 .PROROCITURĂ — 1637 — PRORUPERE PROROCITÎJRĂ s. f. (învechit) Prorocire (t); dar al prorocului (t), darul de a proroci (1). Unuia amu duhul dălu-i-e cuvlnl de mlndrie altuia prorocitura. Coresi, l. 321/11. Altuia ciude a face, altuia proro-citură, altuia duhuri a goni. id. ev. 317. — PI.: prorociluri. — Proroci + suf. -tură. PROROCÎŢĂ s. f. Femeie care proroceşte (1); p. e x t. ghicitoare. Cu bani făcură pre prorociţa de la Delfi de poronci Laconilor ... să scoafă de sub tirani Athina. Herodot (1645), 295. Muiarea ... zice că-i prorocită, n. test. (1648), 305r/25. Evanghelistul Luca prorocite le numcaşle. Dosoftei,v.s. septembrie 6731. Oclavie Avgust Chesar ... an întrebat pre Sevilla prorocită cili ani vor sta palaturile acelea. Antim, o. 316, cf. lb. Doară eşti o prordcifă? ... O ruga să-i prorocească Ce va să mai pătimascâ. BĂKac, a. 68/2, cf. tdrg. La noi toate babele fiind prorocite, de asemenea i-a spus o bunică a sa ...că el n-are să piară de ştreang, ci de fier. Sadoveanu, o. xiii, 758. <> (Urmează după un nume propriu, atribuind calitatea ca un adjectiv) Era Ana prorociţa, fată Iu Fanuil. Coresi. ev. 515, cf. N. test. (1648), 68724. Şi luo Mariiam prorociţa, sora lui Aaron. Biblia (1688), 501/51, cf. 1752/43. — PI.: prorociţe. — Din slavonul npopo'lHUd. PROROCLl vb. IV v. porecli. PROROCO ST VIE s. f. v. prorocestvle. PROROFORÎE s. f. v. pltroforic. PROROGĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.) A amina (din oficiu) pentru o dată ulterioară sau a prelungi In timp; p. g e n e r. a amina; p. e x t. a suspenda (pentru un timp oarecare). -Dieta o deschide, proroagă şi închide un comisar iu regrese], Bariţiu, p. a. iii, 170. încă şi mai curioasă este de a vedea ce veţi face In cazul clnd o aţi proroga [adunarea] sau dizolvi (a. 1861). Iorga, s. d. xviii, 43, cf. PROT.-POP., N. D., DDRF, BARCIANU, AlEXT, W., Şăineanu, D. u., cade, Scriban, D. Arhitectul prooroga mereu acţiunea şi căuta să clştige timp cu vorbele. Călinescu, s. 128, cf. DL, DM, dn2, dex. <0> R e f 1. p a s. După aceste, s-au prorogat (închis) parlamentul ... plnă la 8 august, ar (1829), 521/29. E rău numai că Dieta s-a prorogat - plnă la 2 iulie. Bălcescu, ap. Ghica, a. 278. — Prez. ind.: prordg, pers. 3 şi (Învechit) proroăgă. — Şi: prooroga vb. I. — Din lat. prorogare, fr. proroger. PROROGÂRE s. f. 1. Acţiunea de ai proroga şi rezultatul ei; prorogâţie. Cf. drlu, ddrf, cade, Scriban, d. Un decret de prorogarea datei deschiderii vtnătoarei. cod. pen. r.p.r. 176. Direcţia mai tntlmpina clteva dificultăţi tehnice, Incit ideea proorogării premierei se primi ca foarte oportună. Călinescu, s. 605, cf. dl, dm, der, dn2, dex. + Act priri care se amină sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.; prorogâţie. Cf. cade, dex. 2. Extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie. Legea a prevăzut... prorogarea competinţel, adică dreptul unei instanţe care, potrivit principiilor generale Iti materii de compelinţă, ri-ar putea judeca pricina, să poală totuşi s-o judece, pr. drept, 804, cf. der, dex. — PI.: prorogări. — Şi: (rar) prooroga re s. f. — V. proroga. PROROGÂT, -Ă adj. (învechit, rar) Prelungit (X); amtriat. Cf. drlu. — Pl.: prorogaţi, -te. — V. proroga. PROROGATÎV, -Ă adj. (învechit, rar) Care se poate proroga. Cf. prot.-pop., n. d. — Pl.: prorogativi, -e. — Din fr. prorogaţii. PROROGĂŢIIÎ s. f. Acţiunea de a proroga; prorogare (1). La 12 iunie s-au făcut ptorogaţia (închiderea) parlamentului, ar (1829), 51719, cf. I. Golescu, c., Stamati, d., prot.-pop., n. d., Barcianu, Şăineanu, d. u.i cade, Scriban, d., dn2, dex. + Act prin care se amină sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.;'prorogare (1). Cf. cade, dex. — Pl.: prorogaţii. — Şi: proroyaţlune s. f: Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Din fr. prorogatlon, lat. prorogatto, -onls. PROROGAŢIÎINE s. f. v. prorogare. PROROS, -OĂSĂ adj. (Regional) Foarte ros (Cris-teşti — Paşcani), mat. folk. 1 519. 1 — Pl.: proroşi, -oase. — Pro-2 + ros. PRORUG vb. I. R e f 1. (Regional) A se rugă din nou (Bănia — Orşova). Cf. arh. folk. iii, 108; 154. — Prez. ind.: prorâg. — Pro-2 + ruga. PRORtJMPE vb. III v. prorupe. PRORUMPERE s. f. v. proruperc. PRORUPE vb. III. I. Intra n z. 1. (învechit şi regional; despre oameni; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „In“) A Începe să vorbească, să ţipe, să ridă, să plîngă etc. In mod brusc (şi cu putere). Accentele ei stranii, accente slnt sinistre. — Sinistre pentru dinsul, prorupe Cuchullin. Heliade, o. i, 352. Am început rău, prorupse repede Barbaia. cr (1846), 31736. Femei şi copii, ... văzlnd flăcările, prorupseră In vaiete cumplite. Bariţiu, p. a. ii, 264. Prorumplnd Intr-un rls sardonic, li zise ... Filimon, o. i, 389. Insă Intr-o zi prorupse cu o voce puternică şi arzătoare. Eminescu, g. p. 30. Prorupse şi el ca şi mine Intr-un pllns nesflrşit. ap. L. Costin, gr. ban. ii, 161. + (învechit; despre sunete, vorbe, ţipete, risete, pllnsete etc.) A izbucni (In mod brusc şi cu putere). Un suspin dureros prorupse din toate piepturile. Bariţiu, f. a. I, 630. Un aplăuz asurzitoriu prorupse In public, id. ib. ii, 147, cf. prot.-pop., n. d. Lacrimile îndelung contenite prorupseră din ochii lor. lm, cf. Barcianu. 2. (învechit; despre mişcări sociale) A se declanşa, a izbucni. La doi ani...a prorupt revolufiunea de 7—8 ani a lui Francisc Rdkozi. Bariţiu, p. a: i, 218. Putea să prorumpă o turburare peste noapte. Sion, p. 224. II. Refl. (Prin Ban.; despre sunete, zgomote) A Înceta. S-o prorupt larma. L. Costin, gr. băn. 170, cf. Novacoviciu, c. b. i, 16. — Prez. ind.: prorUp. — Şi: (Învechit) prorumpe vb. III. — Din lat. prorumpere (refăcut după rupe). Cf. p r o-2 şi r u p e. PRORUPERE s. f. (învechit) Acţiunea de a prorupe şi rezultatul ei; (Învechit) prorupţîe. Cf. prorupe (12). La asemenea vedere, nemărginită au fost prorumperea urgiei. Asachi, s. l. ii, €1. După proruperea revoluţiunei tn Italia ni pomenirăm şi cu o rebeliune a nobilimei polone din Galiţia. Bariţiu, p. a. i, 693, cf. Stamati, d., Gheţie, r, m., Bak- CIANU. — Şi: prorumpere s. f. — V. prorupe. 17641 PR0RUPŢ IE — 1638 — PROSCONIDIE PRORtJPŢIE s. f. (în dicţionarele din trecut) Pro-rupere. Cf. pbot.-pop., n. d., Gheţie, r. m., Barcianu. — Pl.: prompţii. —Şi: prorupfiune s. f. Gheţie, r. m., Barcianu. — Dinlat. proruptio, -onls. PRORUPŢIUNE s. f. v. prorupţie. PROSÂC, -Ă s. m. şi f., adj. v. prusac. PROSADIARISÎ vb. IV v. prohdeorisl. PROŞAIE s. f. v. prosle. PROSÂTE s. f. pl. (Regional) Fructe (Feldru — Năsăud). Lexic reg. ii, 76. — Cf. p r ă s a d. PROSĂC subst. (Regional) Marginea, extremitatea din vale a unui sat (Mehadia — Orşova). Cf. L. Costin, GR. BAN. 170. — Pl.? — Din ser. prosek. PROSĂDÎ vb. IV. Tranz. (Prin Munt.) A răsădi. Taci, tulpină, Iaci, ...Nu e vina la, Şi-i a celuia Care te-a sădii Şi le-a prosădit. Pamfile, c. ţ, 33. — Prez. ind.: prosădesc. — Pro-2 4- sădi. PROSASIE s. f. (Prin Bucov.: cu sens colectiv) Prapuri şi cruci folosite )a un cortegiu religios. Cf. Lexic reg. 107. — Pl.? — Din ucr. iipoueccHH. PROSCALESÎ vb. IV v. proscalisl. PROSCALISÎ vb. IV. Tranz. (învechit; complementul indică oameni) A invita, a pofti (3). Au trimis măria-sa ... dă l-au proscalisil să vie la curte. R. Gre-ceanu, cm ii, 160. Veţi proscalisi şi pre prea sfinţia sa părintele ... la aceasta adunare (a. 1793). GAldi, m. phan. 240. A nu proscalesi pe domni nu să poale (a. 1801). id. ib. Deci te prascalipsesc ... să pofteşti plnă Ia mine (a. 1853). id. ib. Iţi cer de o mie de ori iertăciune că nu le-am proscalisil la masă. Filimon, o; i, 194. Vărul evgheniei' voastre v-au proscalisil. Alecsandri, t.. 1 228, cf. tdrg, cade, Scriban, d. — Pl.: proscalisesc. — Şi: proscalesi, prascaiipsi vb. IV. — Din. ngr. ¿npo0KâXT|oa (aor. al lui npoaxaA.S>). ■■ PROSCENIU s. n. (în teatrul antic) Parte a scenei .corespunzătoare-scenei şi avanscenei de astăzi; (In teatrul modern) avanscenă. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm. Prosceniu-mul capătă o importanţă deosebită, el devenind unul dintre principalele locuri de joc. contemp. 1961, nr. 777, 3/4- -Au ieşit pe prosceniu. Creangă se opreşte, pune lada jos. t iunie 1964, 22, cf. der, dn2, m.d. EN’C.,' d‘ex. — Pl.: proscenii. — Şi: (rar) proscenlum s. n. — Din lat. proscenlum, fr. proscenlum, germ. Proscenlum. PROSCfiNIUM s. n. v. prosceniu. PROSCHINITÂR s. n. (Bis.; Învechit) 1. Un fel de pupitru Înalt pe care se află o icoana şi care se aşază în centrul bisericii; iconostas; Se' închină ... cătră icoana ... proschinitarului. Gheorqachi, let. iii, 290/28.' Două cutii pentru milostenie cu peceţile boierilor rlnduiţi epilropi, una să stea tn biserică la proschim-tariu şi cdta la spital (a. 1799). Uricariul, i, 92, cf. tdrg, cade, Scriban, d. + Scăunel pe care se În- genunchează pentru rugăciune. Cf. ddrf, tdrg, Scriban, d., Gâldi, m. phan. 241. 2. Capelă, paraclis mic. Cf. Cihac, ii, 691, ddrf, ŞĂINEANU, D. U. 3. Loc de pelerinaj. Cf. Scriban, d. 4. Carte de rugăciuni şi de informaţii asupra locurilor sfinte. Cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Pl.: proschinitare. — Şi: proschlui(âriu s. n. — Din ngr. TtpOCTKiVTţxdpi. PROSCHIMTÂR1U s. n. v. proschiuitar. PROSCOÂTE vb. III. Tranz.. (Regional) A scoate din nou (Eftimie Murgu — Băile Herculane). arh. folk. iii, 95. Fraâi-so proscoia mina dz'in dz isagă şl-i măi da o palmă, ib., cf. 154. — Prez. ind.: proscdl. — Pro-2 + scoate. PROSCOMEDÎ vb. IV v. proscomidi. PROSCOMÎDIE s. f. v. proscomidie. PROSCOM1DÎ vb. IV. Tranz. (Despre preoţi; complementul indică plinea şi vinul) A pregăti, a sfinţi pentru împărtăşanie; a face o proscomidie (1). Cf. tdrg, cade, Scriban, d., dex. — Prez. ind.: proscomidesc. — Şi: (rar) proscomcdi vb. IV. CADE. — Derivat regresiv de la proscomidie. PROSCOMIDIE s. f. I. Parte din slujba liturghiei in care preotul pregăteşte, sfinţeşte plinea şi vinul pentru Împărtăşanie; (învechit) predlojenie (2). De se va tlmpla cumva să se vearse sfintele ..., preotul iară să facă a doua proscomidie (a. 1652). gcr i, 160/30, cf. Dosoftei, mol. 85. La proscomidie să toarne puţină apă In vin, şi după sfinţirea tainelor, apă caldă, după rlnduială. Iacov, syn. 15v/6. De citire călugărului in chilie ... Arătarea proscomidiei, In ce chip să va face (sec. XVIII), cat. man. i, 305. Acest pomelnic ... urmează a se pomeni pururea la sflnta proscomidie (a. 1814). arh. olt. i, 60, cf. lb. S-au plătit această sf\ă)ntă prosconidie de Mihail şi Ecaterina (a. 1829). Iorga, s. d. xiii, 163, cf. Valian, v., Polizu, Cihac, ii, 691. Sub sărindar se înţelege ... amintirea celui repausul la 40 de proscomedii şi liturghii. Marian, î. 377, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. Preoţii, uitlnd de proscomidie, dormeau netreziţi pe subt mese. Arghezi, s. vi, 45, cf. dl, dm, m.d. enc., dex. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvîrşeşte proscomidia (1) şi unde se află pregătite sfintele daruri; jertfelnic. Acesta sflntul jirtăvnic ce să zice proscomidie, n-au fost aşa din temelie (a. 1731). ap. tdrg, cf: vb, Valian, v. In păretele despre miazănoapte al altarului este construită proscomidia, adln-cată In zid ca o peşteră (a. 1877). ap. tdro, cf. lm. N-am dispreţuit ... odăjdiile roase de molii In scrinele din proscomidie. Odobescu, s. ii, 236. S-a adaus... o vesmlntărie de-0 parte şi o proscomidie de alta. Iorga, ap:' CADE, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M.D.ENC., DEX. — Accentuat şi: (învechit) proscomidie. Cihac II, 691, LM, DDRF, CADE, rSCRIBAN, D. — Pl..: pr0SC0-midii. — Şi: (învechit şi regional) proscomedie, (învechit,. rar) prosconidie s. f. — Din slavonul rip0CK0MH4,Hra. PROSCOMIDÎT, -Ă adj. (Bis.; învechit, rar; despre pîine sau vin) Care a fost pregătit, sfinţit pentru împărtăşanie. Prescurile proscomidile dă le vor mlnca clinii (a. 1652). gcr i, 160/25. — PI.: proscomidiţi, -le. — V. proscomidi. PROSCONIDIE s. f. v. proscomidie. 17663 PROSCOVIŢĂ — 1639 — PROSCRIS PROSCOVIŢĂ s. f. v. pocrovlţă. PROSCRÎE vb. III. T r a n z. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna, a blama. Eu nu voi să proscriu pe nimeni; Insă nu poci afla tn secolul nostru nici un erou care să mi se cuviie la nuoa mea poemă. Heliade, d. j. 3/6. Ce i-ar servi aceste calităţi tn societatea noastră unde aceste simţiminte slnt proseiise? Bolintineanu, o. 425, cf. cade. Neologismul, proscris de poetica tradiţională. Vianu, a. p. 252. Sentimentele, ...pe care biserica le-a proscris, se cristalizează şi devin conştiente tn omul Renaşterii. Oţetea, r. 334. Cervantes nu proscrie toate romanele cavalereşti, ll i, 121. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) Împotriva cuiva, In special pentru motive politice; a scoate de sub scutul legilor, a prigoni (2); a Îndepărta tn mod forţat din patrie, a exila, a surghiuni, a alunga, a izgoni. Cf. Negulici. Regii, popoarele şi miniştrii altarelor mă proscrise In numele politicei şi a religiei. Calendar (1854), 53/31, cf. Polizu. Şi-i trimesesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. Ghica, a. 191, cf. prot.-pop., n: d., Baronzi, i. l. i, 209/34, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Severin, s. 81, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Nu-l vedem printre arestaţi tn timpul revolufiei şi nu e proscris, e numai destituit din post. Călinescu, s.c.l. 87, cf. dl, dm, dnVm.d. enc., dex. (Glumeţ) Clnd tn staturile Europei [lupii] erau proscrişi ..., numai tn Moldavia ... vieţuiau ca tn sinul unei republice. Negruzzi, s. i, 279. <£> R ef 1. pas. Tofi Inavuţiliii să proscrisă, pentru a li se jăfui averea. Săulescu, hr. i, 56/24. O* R e f 1. Din (ară singuri s-au proscris. Macedonski, o. i, 209. <$> Refl. impers.Se proscriu din ţară sub pedepse grele allt iezuifii, cit şi călugării din oricare ordin. Bariţiu, p. a. i, 133. 3. (în antichitatea romană) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, pu-bliclnd pe o listă numele persoanei condamnate, pe care oricine putea s-o omoare. Cf. Negulici, prot.- -POP., N. D., ANTONESCU, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, Scriban, d., dl, dm, dn2, m.d. enc., dex. 4. (Astăzi rar) A interzice, a opri. Cf. Negulici. Proscrisei asemenea biliardul. Brezoianu, î. 79/28. S-ar fi stipulat ca cultul lui. Alah să fie pe totdeauna de acolo proscris. Calendar (1861), 53/5, cf. prot.-pop., n.d. Uitarăţi că proscrise Slnt orişice dueluri? Ma-CEDONSKI, O. II, 140, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, Scriban, d., dl, dm, dn2, dex. — Prez. ind.: proscriu. — Din fr. proscrlre (după scrie). l’ROSCRÎERE s. f. Acţiunea de a proscrie şi rezultatul ei. Cf. proscrie (2). Cf. Polizu. Priveam cauza română la care am' sacrificat toi, făclnd din viata mea un şir de închisori, exiluri, espalrieri şi proscrieri. Bolliac, ap. Ghica, a. 629, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, \v., di., dm, dn2, m.d. enc., dex. — Pl.: proscrieri. — V. proscrie. PROSCRÎPTOR s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripţie. Cf. ddrf, Scriban, d., dn2. — Accentuat şi: proscriplâr. Scriban, d. — Pl.: proscriptori. — Din lat. proscriptor, fr. proscrlpteur. PROSCRlPŢIE s. f. 1. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva (pentru o vină politică); izgonire din patrie a cuiva (pentru o vină politică), exil, surghiun. Protestanţii se irăţară. cu asprime ... Frederic al S-le de Paiaţiu perdu statul In puterea actului împărătesc de proscripţie. ■ Săulescu, hr. n, 282/10, cf; Negulici. Două diete ...amerinţa pe înnoitori cu pedepse grele, cu anateme, cu proscrip-tiune şi chiar cu moarte. Bariţiu, p. a. i, 132, Aceşti aristocraţi ... decretează legile de proscripţie, ei măsură şi vlnd libertatea ca o marfă. Russo, s. 182. Mărirea voastră o va ridica din toată proscripjia şi li va chezăşui asigurarea vieţii. Negruzzi, s. iii, 320, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. <0> (Glumeţ) Să-i procure dulcile fericiri ale unei proscripţiuni de zece ani. Ghica, s. 57. + (Rar) Autoexilare. Poate să am norocul ca In mulfimea lumii, cinstite ... să găsesc clteva aprobări, cari să mă plătească cu prisos de necazurile îndelungatei mele proscripjiani. Caragiale, o. vii, 456. 2. (în antichitatea romană) Punere In afară de lege sau condamnare la moarte fără forme judiciare, de obicei pentru infracţiuni politice. Cf. Negulici, Stamati, d. Marele orator retras la Tusculum ... află că numele său era pe lista proscripţiilor. Concordia, 1773/70, cf. prot.-pop., n, d., Antonescu, d., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl,, dm, dn2, m. d. enc., dex. <0> Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor condamnate. Au compus o listă de proscripţie, ... făclndu-i a crede că toţi erau meniţi a fi omorlţi. Calendar (1858), 117/9, cf. dl, DM, M.D. ENC., DEX. 3. (Rar) Interzicere, desfiinţare, oprire. Cf. Negulici, prot.-pop., n. D., Şăineanu, d. u. Proscrip-ţiune a unui obicei, cade, ci. Scriban, d. — Pl.: proscripta. — Şi: proscrlpţlune s. f. — Din lat. proscriptlo, fr. proscription. PROSCRIPŢIÎHVE s. f. v. proscripţie. PROSCRÍS, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care suferă rigorile unei proşeripţii (1); (persoană) care a fost obligată să-şi părăsească patria (pentru o vină politică), exilat, surghiunit. Cf. Negulici. Au intrat apoi In Moldova împreună cu soacra lor, doamna Ieremiei Movilă, şi cu tofi pre-scrişii refugiţi. Calendar (1850), 71/9. E dulce pentru sărmanul proscris a-şi îndrepta ultima privire către ai săi. I.ăzărescu, s. 135/12. Posifiunea mea de proscris In sinul patriei mele...lmi comandă o prudintă straşnică. man. sănăt. 293/28. Cei carii nu voia să poarte cocarda ungurească fură declarafi de proscrişi. Bariţiu, p. a. ii, 202. Ea este din o familie proscrisă. Niî-gruzzi, s. iii, 319, cf. Polizu. Toată opinca-n puşcărie; Toţi ... Pribegesc proscrişi, goniţi.. Bolliac, o. 192. Beizadea Grigore Sturza avea ziafet de ziua lui şi ne poftise pe tofi românii proscrişi. Ghica, ap. cade. Panu ..., cu toate că nu credea la posibilitatea de a figura Intre proscrişi, totuşi găsi mai prudent a se da deoparte. Sion, p. 233. Proscris, In a mea ţară eu nu mă voi rentoarce. Bolintineanu, o. 2, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, -w. Ieri sceptrul regilor şi-al ti-, nereţii — Iar azi toiagul bietului proscris! con v, lit. xlii, 137. Visarăm visuri goaleşi doruri de proscrişi. Petică, o. 146, cf. Şăineanu, d. u., cade. Regalist proscris şi să ai curajul să te prezinţi ministrului justiţiei chiar? Camil Petrescu, t. i, 481, cf. Ş,crjban,:d. Victor Hugo a fost trecut primul pe lista proscrişilor. Sadoveanu, e. 228, cf. dl, dm. Pentru că l-o gonit creditorii din Bucovina, se laudă peste tot că-i „proscris“. t iunie 1964, 17, cf. dn2, m. d. enc., dex. <$• F i g. Singur slnt astăzi şi proscris, Te-ai dus, le-ai dus, o, dulce visl I. Negruzzi, s. ii, 298. 2. Adj., s. m. şi f. (în antichitatea romană) (Om) pus in afara legii sau condamnat la moarte fără forme judiciare (pentru o vină politică), prin Înscrierea numelui pe o listă. Cf. Negulici, Stamati, d., Antonescu, d. 3. Adj. (Rar; despre idei, atitudini, acţiuni) Interzis, oprit, nelngăduit. Despotismul proscris cată încă a veni tn mijlocul nostru sub nume mincinoase şi sub mască. Bolintineanu, o. 258, cf: dl, dm, dn?, m. d. enc. dex. — Pl.: proscrişi, -se. — Şi: (Învechit, rar) prescris, -ă adj., s. m. şi f. — V. proscrie. 17670 PROSECTOR — 1640 — PROSLĂVI PROSECTOR s. 111. (Med.) 1. Persoană specializată In efectuarea disecţiilor şi autopsiilor. Dacă boala lui au fost interesantă, i se face autopsie de cătră prosector Iri fiinfa primarului şi a doctorilor. Cuci ura N, D. 15/20. Intr-una din acelc :ile veni la Rotaru... sofia unui prosector de la spitalul Filantropia. Beniuc, m. c. i, 304, cf. DI., M.D. F.NC., DEX. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor, în examenele de laborator etc. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN*, M. D., ENC., DEX. — Accentuat şi: prosector (Barcianu, Scriban, d., dex) şi prdseclor (Alexi, w.). — Pl.: prosectori. — Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Proseklor. PROSECTURĂ s. f. (Med.; rar) Morgă2 6pi)oa (aor. al lui npoatpopâ). PROSHIMĂ s. f. (Grecism învechit, rar) Aparenţă. Cu o proshimă de patriot bun [a dat ţara în] mlinile jefuitorilor. I. Golescu, în pk. dram. 12. — Pl.:? — Din ngr. npooxillia. PROSIE s. f. (Popular) Ogor arat şi semănat pentru prima dată sau după ce a fost lăsat necultivat timp de mai mulţi ani; p. ext. ogor nelucrat sau (abia) desţelenit; p. g e n e r. ogor (II 2). In prosăi au mai sumănat, tot Intr-acel pămlnt, ovăs, şi s-au făcui (a. 1771). Iorga, s. d. vii, 95. Nişte prosii ..., unile arate de dlnşii ..., iar altile rupţi din ţelină (a. 1816). id. ib. vi, 177. Inul cere loc nou, prosie, toloacă. I. Ionescu, c. 42/26. Pe la noi, clnd felina e arală pentru prima oară, se cheamă prosie. item 1463, cf. Cihac, ii, 295, Gheţie, r. m., Dame, t. 61, Alexi, w., tdrg. După doi-trei ani de arătură, locul se mai vrăvuieşte, se mai fărtmifează şi ia numele de prosie. Pamfile, a. r. 26, cf. Lungianu, cl. 229. Un pămlnl ... dacă se ară anul acesta, la anul viitor devine prosie. an. dobr. iv, nr. 4, 101, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm, dex, h i 189, 287, 420, ii 100, 271, 319, iii 71, 209, v 478, vi 143, vii 50, 184, ix 231, 310, xi 99, xii 140, xiv 436, Rădulescu-Codin, 61, Viciu, gl., Ciau-şanu, v. 192, chest. iv 123/816, 982. + (Regional; Informa prostie) Fînaţ. Corn. din Poiana — Vaşcău. + (Regional) „Loc din apropiere“. Com. din Bucovina. + (Prin nordul Mold.) Moşie strămoşească. Cf. Sc.ri- BAN, D. — Pl.: prosii. — Şi: (învechit) prosale (pl. prosăi), (regional) prostie (com. din Poiana — Vaşcău, chest. iv 123/816), prâşle (h ii 319, xi 99) s. f. — Etimologia necunoscută. PROSILOGÎSM s. n. Silogism dintr-un şir de silogisme, a cărui concluzie serveşte ca premisă unui alt silogism. Cf. m.d.enc. — Pl.: prosilogisme. — Din fr. prosylloglsme. PItOSIM1ÂN s. m. (Zool.; rar) Lemurian. Cf. Scriban, D., M.D.ENC. — Pronunţat: -mi-an. — Pl.: prosimieni. — Din fr. proslmlcns. PROSBVGHILĂ s. f. (sg.) (Regional) Vreme, rea (Fărcaşa — Piatra Neamţ), a v 31. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. PROSrRt vb. IV v. prozări. PROSTRITÎiRĂ s. f. v. prozăiltură. PR0SÎIE s. f. v. prosie. PROSÎ'fflE s. f. v. procesiune. PROSLÂVĂ s. f. (Învechit, rar) Glorie, slavă (deosebită). Cine se potriveşte cătră tine tn putere..., In pro- slavă şi minuni a face? Palia (1581), ap. dhlr ii, 528. — Pl.:? — Din ser. proslava. PROSLÂVNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Mărit3 |3), slăvit. Proslavnice bălaur mareI Te rog, aibi milă şi-n-duraret Coşbuc, p. ii, 247. — Pl.: proslavnici, -ce. — Din ucr. îipocjiaeeH. PROSLĂVI vb. IV. 1. Tranz. A aduce (prin vorbe, scris, cîntece etc.) întreaga laudă, cinste, slavă (impusă de calităţile celui în cauză), a da cinstea, consideraţia deosebită cuvenită, a ridica în slavă; a elogia, a mări1 (VI I), a preamări (2), a glorifica, a slăvi, (astăzi rar) a preaslăvi, (învechit) a pohfăli, a prea-cînta, a preainălţa (2), a prealăuda, (învechit, rar) a prearădica (2). Ispoveadescu-me ţie, D[u)mnedzeulu mieu, cu toată înrima mea şi voiu proslăvi numele tău tn veaci. psalt. hur. 73r/20. Se nu se ruşireadze, ce se proslăvească D[uni]ri[e]dz[e]u In cinstea aceasta. cod. vor. 162/7. Toată sămtnfa lui lacov proslăvifi 17690 PROSLĂVI — 1641 — PROSLĂVITURĂ elu. psalt. 37. Izbăvi-te-voi şi proslăvi-mă-veri. Coresi, ev. 235. Tofi să proslăviţi şi să măriţi Domnul Dumrte-dzăul nostru, cod. tod. 193. Să te clnlăm şi să te proslăvim. Vahi.aa.Mj c. 208. Să proslăvească pre tatăl wosirfu] cela ce iaste In ceriure. N. test. (1648), 6v/35. Frica ta ... peste toţi vecii trăieşte, De te cinlă şi te pro-slăveaşte. Dosoftei, ps. 58/20. Doamne Dumnezeul nostru, ne iartă şi pre noi (le păcatele noastre ca să te proslăvim Irţ veaci. Cheia în. 7r/24. Dumnezeu ... pre cel ce-l proslăvea şi-l chemă la sine. anon. cantac., cm I, 91. Cu multă şi mare laudă au proslăvii pre Dumnezău (începutul sec. XVIII), mac. ist. ii, 354/16. De-a pururea să fie mărit şi proslăvit. Antim, p. 14. Z)[o]mmii ... i-au proslăvit In lume pre aceşti luminători, carii pentru credinţă vilejeaşle s-au nevoit. Mineiul (1776), 73Tl/,9. Iaste cu cuviinfă a proslăvi pre Dumnezeu. Molnar, ret. 16/7, cf. ui. Nu pregită a proslăvi şi ei fiinţa şi mărimea dumnezeirii. Pisctjpescu, o. 65/20. Tatăl al puterii, voind să-l proslăvească Ca un moştean al slavei. Heliade, o. i, 191. Aceste fapte toate, Prin scrieri înfocate, Certind ai proslăvit. Donici, f. ii, 60/15. Şi duşmanii tăi înşişi te proslăveau. Băl-cescu, m. v. 565. Dumnezeu ... ştie a proslăvi pe acii ce-l slăvesc (a. 1856). Uricariul, iv, 409/13, cf. Polizu, Cihac, ii, 347, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Poema proslăveşte pe lani vistierul, bul. com. ist. ii, 91, Şăineanu, D. u. cade. M-a interesat tn cel mai tnalt grad modal cum a fost proslăvit cultul lui Goelhe. D. Guşti, p. a. 351, cf. Scriban, d. Societatea capitalistă ... proslăveşte libertatea individului de a oprima şi exploata pe semenul său, omut. Sadoveanu, e. 194. In Wilhetm Telt... proslăveşte pe eroul luptelor ţărănimii elveţiene împotriva împilării absolutismului austriac, s mai 1960, 81. Pururea să te mărim, In veci să te proslăvim, şez. viii, 44. (Glumeţ) Domnul Zam-firescu ..., fiindcă nu proslăvise vinul, găsi cuvinte de laudă pentru băutura din izvor. Stănoiu, c. i. 90. (F i g.) Banu-n lume azi domneşte... Pin’ şi hoţi el proslăveşte. Alecsandri, t. 636. Nalbele rldeau In soare proslăvind In mine urmele fiului pierdut. Klop-ştock, f. 260. O Refl. pas. Această boală nu e cătră moarte, ce de slava Iu Dumnezeu, de să se proslăvească fiiul lu Dumnezeu derept ea. Coresi, ev. 94. Să proslăvească-se numele slaveei tale (a. 1619). cuv. D. bătr. ii, 122/19. Dumnezeu ... Iri trei feţe se proslăveşte, tatăl, fiiul, duhul sftnt (a. 1755). Uricariul, vi, 175. In greccşte a fost alcătuită lucrarea unui grec adresată altui grec şi In care se proslăveau mai ales isprăvile acestuia. Iorga, l. i, 218. <£> R e f 1. (Prin lărgirea sensului) Voi învia, şi mă voi proslăvi, şi cu tărie voi sfărlma împărăţia iadului. Mineiul (177G), 200r2/13. + T r a n z. f a c t. (învechit, rar) A face să aibă calităţi deosebite, a da glorie, strălucire, mărire. Virtuţile ce au proslăvit odinioară patria. Marcovici, c. 124/2. 2. Refl. pas. (învechit; despre evenimente sau personalităţi religioase) A se serba, a se celebra. Sflntul Dimitrie ... să proslăveaşte astăzi. Vaklaam, c. 371. Să proslăveşte adormirea născătoarei de Dumnezeu (începutul sec. XVIII), mag. ist. n 330/1. 3. T r a n z. (învechit, rar) A binecuvinta, a blagoslovi. Că ne-au sfinţit şi ne-au proslăvit pre noi cu duhul sflnt, ca In noirea vieţiei să Imblăm. Coresi, ev. 116, Osfinţeaşle mănăstirile şi proslăveaşte egumenii, şi Irităreaşte spre răbdare monahii, id. ib. 180. 4. T r a n z. (învechit) A milui (t 1). Nu-l va numai proslăvi Dumnezeu pre cela ce i-au slujit bine, ce şi viaţa de veaci da-i-va. Coresi, ev. 224. Spre vrăjmaşi cu biruire-i proslăvea şi In viaţa lor sătura-i cu de toate de destul, id. ib. 405. Cădzlndu-i la picioare, le săruta mulţămind lui Dumnedzău ce l-au aşea proslăvit. Dosoftei, v. s. noiembrie 116V/17. Rogu-mă ca un nemearnic. ... Pre mine mă proslăveşte (a. 1802). gcr ii, 193/4. 5. Tranz. (învechit) A dota cu calităţi (morale, fizice) deosebite. Au proslăvit Dumnezeu moaştele sfintei cu faceri de minuni. Mineiul (1776), 87v2/25. Suflete proslăvite de virtuţile cele mai sfinte. Marco-vici, D; 349/26. C. R e f 1. (învechit şi regional) A se simţi bin*, a ii mulţumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se lăfăi. Eu amu proslăviiu-ină, că fiiul tău cunoscui-mă; e tu iară proslăvişi-le, că părintele meu crezuşi-te. Coresi, ev. 184. Mă voi proslăvi Intru farao. Biblia (1688), 49J/30. Gazda, robotind zi şi noapte, se proslăvea pe cuptior. Creangă, o. 223. Mă glndesc că azi dimineaţă nici glnd n-aveam unde are să mi se proslăvească trupşorul la noapte, ap. tdrg, ct. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Nişte tufe verzi Şi-n ele păsări claia Şi să proslăvea, Din gară-mi zicea. Păsculescu, l. p. 168. F i g. Dupre cum soarele cu totul asemenea iaste, neavlnd vreo parte In dos sau cu lipsă, ci tot cu totul s-au proslăvii cu lumina ..., aşa şi sufletul cel strălucit, desăvlrşit (a. 1775). gcr ii, 107/21, cf. tdrg. + (învechit) A o duce, a-i merge (IV 2). Cum te mai proslăveşti cu slujba dicanicească? Alecsandri, t. 1 089, cf. CADE. 7. R e f 1. (învechit) A muri1 (O- Deaca să proslăvi Isus, atunce-şi aduseră amenle că aceastea au fost scrise pentru dlns. Varlaam, c. 67. Pentru inel s-a proslăvit Daniil In ţara Vavilonului. Sevastos, n. 69. 8. Intranz. (Regional) „A trece timpul, a-şi petrece viaţa“ (Crucea — Vatra Dornei). av15. i). Intranz. (Regional) A se Îndeletnici, a se ocupa (II) (Pipirig — Tîrgu Neamţ), a vi 32. 10. Intranz. (Prin Bucov.) „A umbla de la stînă la stînă“. a v 14, 20. — Prez. ind.: proslăvesc. — Şi: (învechit) preslăvi (Scriban, d.), (regional) prăslăgi (Lexic reg. 107) vb. IV. — Din slavonul npoCAdRHTH. PROSLĂVIRE s. f. Acţiunea de a proslăvi (1) şi rezultatul ei; preamărire (1), glorificare, slăvire, (învechit) preaslăvire, pohfală (1), (învechit, rar) prealăudare, pohvalenie, proslăvitură (I). Vecinica proslăvirea numelui domniilor sale (a. 1820). Uricariul, ii, 68. Facă-se ... Chiar ca un crai de puternic şi cuprins de proslăvire. Conaciii, p. 299, cf. Polizu, LM, DDRF, DL, DM. — Pl.: proslăviri. — V. proslăvi. PROSLĂVIT* s. n. (învechit, rar) Faptul de a proslăvi (I). Şi dintr-aceasta să cunoştea de mainte pentru proslăvitul şi a bătrlneaţilor ş-a sterpiei Elisa-velii. Dosoftei, v. s. septembrie 25'/24. — V. proslăvi. PROSLĂVIT2, «Ă adj. Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă (datorită calităţilor sale); preamărit, preaslăvit, preaînălţat (1), (învechit) prea-cîntat, prealuminat (2), preaseninat, (regional) prea-luminos, (învechit, rar) pohvălit. Cf. lb. Vom merge ... la palatul fericit Unde de veci locuieşte amoriul cel proslăvit. Conachi, p. 180. + F i g. (învechit, rar) Luminat, înseninat; transfigurat. Din rugă li era obrazul proslăvit ca de înger. Dos»ftei, V. s. septembrie llv/14. — Pl.: proslăviţi, -te. — V. proslăvi. PROSLĂVITOH, -OARE s. m. şi f. (Rar) Persoană care proslăveşte (1). Proslăvitorii lui Tudor nu l-au putut disculpa declt copleşind poporul. Oţetea, t. v. 301, cf. DEX. — Pl.: proslăvilori, -oare. — Proslăvi -f suf. -tor. PROSLĂVITURĂ s. f. (învechit, rar) 1. Proslăvire. Să se înţeleagă şi ce e proslăvitură. Că pre adevăr nălţimea şi slava lui Hrislos fu crucea. Coresi, ev. 464. 17695 PROSLUJNIC — 1642 — PROSPĂTURĂ 2. Ajutor dat cuiva; binefacere. Mutţumeaşle■ cu daruri bune şt cu laude a dătătoriului de bine domnul acea proslăviturâ. Cobesi, ev. 422. — Pl.: proslăviiuri. — Proslăvi + suf. -tură. . PROSLU.JNIC s. m. v. posluşnio. PROSdR s. n. v. prosop. PROSOCOTÎ vb. IV. Re 11. (Regional) A se gîndi bine; a cumpăni (Prigor — Băile . Herculane). L. Costin, gr. băn. 170. Şi iar m-am prosccolit Să nu mă las de iubii. id. ib. — Prez. ind.: prosocolesc. — l*ro-a + socoti. PROSODICESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Prozodic. iu fost ei nevoiţi ca să mai afle şi alte buchi ..., adecă 47, Împreună cu alte seamne proşodiceşti şi orto-graficeşli. Cantemir, s. m. 341/9. — Pl.: proşodiceşti. — Prosodie -f suf. -icesc. PROSODIE s. f. v. prozodie. PROSODIORISÎ vb. IV v. prohdcorisi. PROSODIORIZMdS subst. v. prolidiorihnios. PROSOMÎE s. f. 1. (Neobişnuit) Asemănare. ProsO-miile (potrivirile, uniformităţile) între oameni slnt hotă-rlte de natură. Severin, s. 116. 2. Tip de melodie după care se intonează unele cîntări bisericeşti, podobic (3); s p e c. cintare bisericească din minei sau din octoih. Prosomiile servesc de model altor clntări. Severin, s. 116, cf. Şăi- NEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. — Pl.: prosomii. — Cf. ngr. Ttpoaopoioco. PROSOP s. n. Obiect format dintr-o bucată de ţesătură, care sc foloseşte la şters după spălare sau, mai rar, ca şervet, ca obiect de podoabă (in casele ţărăneşti) etc.; ştergar (1), (învechit şi regional) mînă-ştergură (1), peşchir (1), (regional) chindeu, senic, profes, sprijineală, ştergătoare. Este obiceiu a se da la visterie mitropolitului ... un prosop de cele bune cu care şterge picioarele ucenicilor. Gheorgachi, let. ui, 311/36. Prosop de cele bune, cusut cu beteală (a. 1794). Iorga, s. d. xi, 223. în lipsă de prosop, să usca la aer. Drăghici, r. 148/25, cf. Polizu, Cihac, ii, 691, Pontbriant, d. Fermeneli, lăgicere, prosoape şi ale plnzeluri. I. Ionescu, d. 206, cf. lm. Făcu să fil-ftie ... prosopul alb curat, aninat sus, la uşa bărbieriei. Caragiale, o. iii, 18: Aluatul ll Invălesc Intr-un prosop. Sevastos, n. 78. Un colac Invălit Intr-un prosop nou. Marian, nu. 305, cf. ddrf, Barcianu, Duduia dă peste un prosop mare înflorit şi virstat cu borangic. Adam, r. 158, cf. Alexi., w. în Moldovă se leagă vila la glt c-un prosop ...şi i se ia slnge din cap, de la ureche sau de la glt. Grigoriu-Rigo, m. p. ii, 21. Pe la ferestre şi Chiar peste covor altrnă In cuie şervete sau prosoape. Pamfile, i. c. 413. Dezlegai desagii, scosei dintr-lnşii vestitul meu prosop şi, aşternlndu-l pe iarbă ..., ll ridicai sau, mai degrabă, ll scoborli la treapta de faţă de masă. Hogaş, dr. i, 265, cf. ŞXineanu, D. u. Vezi să nu-mi uiji prosopul şi vesta albă. Bassarabescu, v. 41, cf. cade. Vezi că-i mămăliga pe masă, Invălită In prosop! Rebreanu, r. ii, 30. Clnd a sflrşil, îşi şterge trupul stacojiu de frig cu un prosop. C. Petrescu, î. i, 299. întinse pe iarbă, ca pentru inspecţie, perii de lot felul, o coajă de săpun, prosopul păturii cu îngrijire. Brăescu, o. a. ii, 230. Are In mină un prosop cu care tocmai se şterge pe faţă. Sebastian, t. 322. Şervetele, prosoapele şi toată- rufăria patului şi a mesei slnt Intr-adevăr albituri. Teodoreanu, m. u. 155. Profesorul Inlrebuinfă apa, săpunul şi prosopul. Sadoveanu, o. viii, 260, cf. Gâldi, m. phan. 241. Hribii ... slnt risipiţi pe Imensul prosop, Inlins pentru ospătate. Viant;, a. p. 281. Pe alt scaun, o căldare cu apă; o cană, un săpun şi prosop. Galan, z. r. 387. Cumpăr prosopul cu care o să se şteargă pe mlini. H. Lovinescu, t. 161. Victor intră in odaie cu un prosop In mină. Preda, m. 88. Tăcu şi aruncă prosopul pc un scaun. v. rom. ianuarie 1965, 73, cf. H î 36, 385, x 539, xn 497, xvi 13, 97. Dă din partea miresei un prosop lung. şez. i, 34. Vi se Închină şi un prosob di in Să vă ştergiţi guriţa di vin. mat. poi.k. 1 499. Prosoape de mătasă lua Şi pe sfoară le-ntindea. Păsculescu, I.. p. 205, cf. com. sat. in, 79, alr i 1 956/808, alrm sn i h 317, a i 15. — Pl.: prosoape. — Şi: (regional) prosölt, proţ6p (a ii 3) s. n. — Din ngr. jipöaeojcov (pentru) „faţă“, npoatOTti? „ştergar“. PROSGPAI-fiÎE s. f. (Med.) Nevralgie facială. Dusele de picături mari ... se întrebuinţează ... la pro-sopalţie (durere de faţă). Fătu, d. 33, cf. dn3. — Pl.: prosopalgii. — Şi: (învechit, rar) posopalţie s. f. — Din fr. prosopaiyie. PROSOPALŢlE s. f. v. piosopalţ/ie. PROSOPUL s. n. Diminutiv al lui proso p. Pun moi prosopele pe masă. Coşbuc, ae. 28, cf. dex. — Pl.: prosopele. — Prosop suf. -el. PROSOPOI’IÎE s. f. v. prozopopee. PROSOPOPÎE s. f. v. prozopopee. PROSPĂT, -Ă adj. v. proaspăt. PROSPĂTĂ1 vb. f. (Prin Transilv.) 1. Refl. A (se) ospăta (2) (din belşug). Cf. lb. Bine ne-am prospă- tat, bogdaprosti! în dr. iii, 686. 2. Tran z. (Complementul indică oameni) A avea o anumită atitudine faţă de ..., a trata Intr-un anumit fel; s p e c. a mustra1 (2); a pedepsi (2). Cf. drlu, lb, dr. iii, 686, Coman, gl. — Prez. ind.: prospătez. — Prea + ospăta. PROSPĂTĂ2 vb. I. Tranz. (învechit, rar) A relua (2), a reîncepe. (R e f 1. pas.) De iznoavă războiul' prospăllndu-se ..., multă moarte s-au făcui. Cantemir, hr. 288. — Prez. ind.: prospătez. — V. proaspăt. PROSPĂTĂŞ adj., s. m. (învechit) (Pescar) care vindea peşte proaspăt (prin sate). De la ceia ce sară peşie proaspăt pen vaduri, să aibă a luarea ca de la prospătaşi (a. 1701). Iorga, s. d. v, 341. Pescariul prospătaşu i sărătaşu (a. 1748). id. ib. vi, 341. — Pl.: prospătaşi. — Proaspăt -f suf. -aş. PROSPĂTĂTE s. f. (învechit, rai-) Calitatea de a fi proaspăt (1). Punem puţin termenlin Intr-un vas unde este coca şi acoperind-o, o găsim In starea sa de prospă-tate tn care fusese Intli. Penescu, m. 53/13. — Proaspăt + suf. -ătate. PROSPĂTURĂ s. f. 1. Aliment proaspăt (1). Negustorul nostru tocmai In ziua aceea primise un mare taxid de prospătură. Caragiale, o. iii, 152. Avem stridii, brlnzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie...,şi-i înşiră, foarte volubil, toată lista prospăturilor sosite de dimineaţă, id. ib. 155. Căzile cu sărătură şi „prospătură“ In coşuri cu gheaţă. Antipa, p. 696, cf. cade. Ne dădusem peste cap să găsim, afară de conservele pe care le economiseam, şi puţină prospătură. Voiculescu, p. i, 308, cf. Scriban, d., m.d.enc., dex. Avem prospătură 17715 PROSPECT — 1643 — PROSPER Ciauşanu, gl. <> F i g. Chiar dacă ar vrea să vlndă o prospătură copoilor de aici, n-ar avea ce să le vlndă. Stancu, r. a. v, 424. Comandantul o să ne dea o permisie mare de-acum ... E timpul să mai aducă prospătură, că nouă ni s-a urli de atlta fugă. Barbu, p. 242. 2. Amestec de făină, apă şi drojdie comprimată, omogenizat şi fermentat, folosit la prepararea plămădelii. Cf. LTR2, M.D.ENC. 3. (Argotic) Fată tinără, atrăgătoare, fragedă. Cf. bul. pil. iv, 136. Ce e cu fetişcana asta? ... E bine făcută. Prospătură. Stancu, r. a. i, 28. — Pl.: prospături. — Proaspăt + suf. -ură. PROSPÎCT s. n. 1. (învechit) Perspectivă1 (2) (a unui colţ din natură). înlăunlrul acestei insule slnt foarte frumoase ca zugrăvite prospecturi (vederi). C.a-lendahiu Buda (1816), 53/23. Se deosebeşte prin înălţimea şi prospecturile sale romantice muntele Pionul seau Ceahlăul.. geogr. dac. 14/3. In sinul acestor munţi ... artistul (zugravul) se bucură de prospectul pitoresc, carile se întrece In frumuseţă cu ale Alpelor Elveţiei, ic. lum. (1840), 261/36. De aici este un prospect foarte frumos, unul dintre cele mai tnclnlătoare ce există In Germania, f (1867), 420. De la vlrful Gulinului cu deosebire se deschid cele mai frumoase prospecte, ib. (1890), 136, cf. Barcianu, Alexi, -w. -V (învechit, rar) Aspect, înfăţişare. Oraşul nostru capătă din zi In zi prospectul unei cetăţi, din toate părţile Ingrădindu-se cu baterii, cr (1829), 2181/9. .2. (învechit) Perspectivă1 (3). Slnt prospecte mari că complanarea va urma In clteva luni. Bariţiu, p. a. iii, 302. Avem Insă prospectele cele mai bune că altădată va fi şi mai bine. Odobescu, s. i, 503. Ce prospecte are la noi un literat? p (1871), 314, cf. Alexi, w. 3. Afiş, anunţ, pliant, broşură etc. în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariţie, calităţile, condiţiile de vînzare şi de folosire ale unui produs, intenţiile unor instituţii sau ale unor întreprinderi etc. în Germania a început a se publica un prospect de întocmirea unui drum de fer Intre Niiremberg şi Furt. cr (1833), ISOVSO, cf. Valian, v. Publică prospectul unii foi periodice. Dacia lit. VII/3, cf. Negulici, Stamati, d. Vă alăturăm ... prospectul ce s-a tipărit, spre a lua o mai temeinică cunoştinţă despre scopul acestii întreprinderi (a. 1857). bul. com. ist. i, 318, cf. Polizu. Cele palru opere noi nu mai figurează declt ... clteodată pe prospectele deschiderii teatrului, iară pe scenă nicidccum. Filimon, o. ii, 289, cf. prot.--pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Prospectul ... a venit şi la primărie, o să fie afişat şi o să-l citiţi. Preda, m. 313, cf. dn2, m.d.enc., dex. + (învechit) Descriere, prezentare (sistematică şi sumară). Curierul de Smirna dă un prospect despre reformele ce au introdus sultan Muhmut. ar (1829), 75x/2. Prospectul uscatului. Geni-lie, g. 120/9. Prospectul imperiei pllntelor împărţită In Si clasuri şi 117 ordinuri. J. Cihac, i. n. 324/26. Introducerea ne dă un scurt prospect istoric despre starea de mai nainte şi starea de astăzi a ţârii. conv. lit. xi, 388. — Pl.: prospecte şi (învechit) prospecturi. — Din lat. prospectus, fr. prospectus, germ. Prospekt. PROSPECTĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Complementul indică terenuri) A cerceta cu scopul de a descoperi şi a localiza zăcăminte minerale utile. Am cumpărat ... pămlnturile ... n-am făcut declt ceea ce ai făcut tu, ... clnd cumpărai să prospectezi pentru comoara ta. C. Petrescu, r. dr. 185. Primele obiective concrete slnt huilele cocsificabile de prospectat In Banat. contemp. 1949, nr. 120, 10/1, cf. dm, dn2, m.d.enc., dex. <£> F i g. Filozofia prospectează, creează, inventează In felul ei, pentru că transformă ceea ce ... era numai o posibilitate, Inlr-o forţă ideală activă, contemp. 1969, nr. 1 177, 8/5. 2. A cerceta cererea şi oferta de mărfuri de pe o piaţă dată. Cf. m.d. enc., dex. — Prez. ind.: prospectez. — Din fr. prospeeter. PROSPECTARE s. f. Acţiunea de a prospecta şi rezultatul ei; ansamblul cercetărilor efectuate pentru a descoperi şi a localiza zăcăminte minerale utile; prospecţiune. Cf. p r o s p e c t a (1). Se vor executa lucrări de prospectare şi explorare In zonele de perspectivă. Scînteia, 1960, nr. 4 837. Aplicaţiile izotopilor se vor extinde şi mai mult îndeosebi in domeniul prospectării de noi zăcăminte şi al prelucrării ţiţeiului, ib. 1962, nr. 5 453, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. <£• F i g. Nota dominantă a literaturii sovietice de prospectare a viitorului. v. rom. iulie 1962, 148. Prospectarea însăşi este filozofia In curs de a se realiza şi a se depăşi continuu. contemp. 1969, nr. 1 177, .8/7. Experienţa existentă de pe acum In prospectarea viitorului, ib. 1977, nr.'l 609, 12/3. — Pl.: prospectări. — V. prospecta. PROSPECTIVĂ s. f. Analiză asupra viitorului con-stind în studierea factorilor tehnici, ştiinţifici, economici, sociali etc. şi în stabilirea influenţei lor conjugate asupra evoluţiei accelerate a lumii moderne. Cf. m.d. enc., dex, l. rom. 1975, 176. — Pl.: prospective. — Din fr. prospective. PROSPECŢTVlST, «Ă s. m. şi f. Specialist în prospectivă. Cf. DN3. — Pl.: prospectivişli, -ste. — Prospectivă + suf. -ist. PROSPECTdR, -OARE s. m. şi f. Specialist în prospecţiuni. Cf. cade, dm, dn2, dex. <> (Adjectival) Hărţile de detaliu, întocmite de geologii prospectori, constituie un material de bază pentru întocmirea hărţilor geologice generale. Geologia, 121. — Pl.: prospectori, -oare. — Din fr. prospecteur. PROSPfiCŢIE s. f. v. prospecţiune. PROSPECŢltWE s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate pentru a descoperi şi a localiza zăcăminte minerale utile; prospectare. Se vor efectua lucrări de prospecţiuni şi explorări pentru mărirea rezervelor actuale şi identificarea zăcămintelor noi. leg. ec. pl. 427. Succesele echipelor noastre de fizicieni care fac prospecţiuni magnetice, contemp. 1949, nr. 161, 6/1, cf. dm. A propus aplicarea unor metode complexe de cercetare, con-sllnd din prospecţiuni geologice detailate. Scînteia, 1960, nr. 4 853. Se fac prospecţiuni geofizice prin metoda magnetică. Geologia, 9, cf. der, dn2. Prospecţiunile pentru descoperirea de noi zăcăminte continuă. Scînteia, 1967, nr. 7 300, cf. m.d.enc., dex. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl. : prospecţiuni. — Şi: prosp6cţie s. f. dn2. — Din fr. prospection. PROSPJÎR, -Ă adj. Care se dezvoltă sau se află în condiţii extrem de prielnice, de favorabile, de maximă înflorire; înfloritor. Jalusia şi rivalitatea ţarinei Şofia cu nora sa Elena a turburat cursul cel prosper a dinastiei. Asachi, e. d. 12. Vom învăţa aceea ce trebuim a face pentru ca să putem avea o agricultură îmbogăţitoare, progresivă şi prosperă. Calendar (1847), 41/8, cf. Negulici. Popului român ...au conservat atitudinea lui liniştită care-l face demn de o soartă bună, de un viitor prosper. Dîmboviţa (1858), 16x/28. Soarta ne era prosperă, şeful trecea zlmbitor, Ge.neraţiile noastre aveau falnic viilor. Alexandrescu, o. i, 288. O stare prosperă a muncitorilor. I. Ionescu, m, 145, cf. Barcianu, Alexi, w. A doua domnie a lui aici fu o domnie prosperă şi fericită. Iorga, l. i, 54, cf. ŞĂi- 17724 PROSPERA — 1644 — PROSPEŢIME neanu, d. u., cade. Eu unul riu-fi doresc declt o viaţă prosperă şi plină de fericire. Mironescu, s. a. 109. Hainele curate ... dovedeau o bunăstare prosperă. C. Petrescu, î. ii, 141. Coloniile prospere săseşti şi şvăbeşti ... au cam aceeaşi înfăţişare. Sadoveanu, o. ix, 330, cf. Scriban, d. La conducerea luptei pentru o viaţă liberă şi prosperă stau astăzi partidele comuniste, contemp. 1948, nr. 111, 8/6. Descoperea ... un popor mai liber şi mai prosper. Vianu, l. u. 8. Se Inşiruie strălucind ogoarele perfect aliniate şi satele largi ale acestui prosper ţinut. Bogza, c. o. 190. Havana ... oferă ... aspectul unui oraş modern şi prosper, v. bom. aprilie 1954, 67. Slnt, pe cit se poate vedea, sănătoşi şi, pesemne, mai mult sau mai puţin prosperi, s martie 1960, 35, cf. dn2. Oameni sosiţi... din Milet, oraşul prosper de pe coasta apuseană a Asiei Mici. H. Daicoviciu, d. 12, cf. m.d.enc., dex. + Care dovedeşte, arată, trădează o stare bună, favorabilă, înfloritoare. Obrazul ras şi prosper. C. Petrescu, c. v. 256, cf. dex. — Pl.: prosperi, -e. — Din fr. prospère. PROSPERĂ vb. I. Intranz. A se afla sau a te dezvolta în condiţii extrem de prielnice. V. î r 11 o r i. Muzica şi limba au prosperat mai mult In Grecia şi Italia. Heliade, o. ii, 376. Clima c^a bllndă, unde prosperau fructele sudice. Asachi, s. l. ii, 87, cf. Negulici. In patrie prosperează orişice feliu de aşăzămlnl (a. 1851). Uricariul, xiii, 342. Nu mai prosperează virlufile, care se fac de admirarea lumei. Calendar (1855), 3/29. Şi aice poale prospera industria matasei. rom. lit. 1072/4. Noutatea lucrului făcu să prospereze întreprinderea acestor industriaşi. Negruzzi, s. i, 341, cf. Polizu. Soarta lor va prospera. Dîmboviţa (1858), 141/9. Ţie ţi-a dat soartea domn după dorinţă...Supt al cărui sceptru tu vei prospera. Mureşanu, p. 149/4, cf. fbot.--pop., N. d. Copilăria e ca un arbore june ce prosperă liber tn aer. Alecsandri, t. 1 710. Începutul unei literaturi române, o literatură care ar fi prosperai. Bolin-tineanu, o. 443. Vedem că vreo instituţie nu merge bine, nu-şi atinge scopul sau nu prosperează. Caragiale, o. iii, 99, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade. Cine ştie ce alcătuiri neaşteptate vor creşte şi vor prospera intr-o zi pe mormintele celor cc-au murit eroi. Galaction, a. 267, cf. ds. Colonia de albine va prospera foarte bine clnd va avea o matcă preocupată numai de grija de a depune ouă cit mai multe. enc. agr. i, 121, cf. Scriban, d., dn2, m.d.enc., dex. — Prez. ind.: prosper şi prosperez. — Din fr. prospérer. PROSPERĂUE s. f. Acţiunea deaprospera şi rezultatul ei. V. prosperitate. Cf. Aristia, plut., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Binele şi prospera-rea tuturor. Galan, z. r. 21, cf. m.d. enc., dex. — Pl.: prosperări. — V. prospera. PROSPERĂT0R, -OARE adj. (învechit, rar) Care prosperă. Nenumărate slnt piedecile care se aruncă In calea unei justiţii răpezi şi a unei administraliuni prosperătoare. Bariţiu, p. a. iii, 428. — Pl.: prosperători, -oare. — Prospera 4- suf. -ător. PROSPERITATE s. f. Stare sau dezvoltare prosperă, Înfloritoare a unei întreprinderi, a unei instituţii, a vieţii unui individ sau a unei colectivităţi, a unei aşezări, a unei regiuni etc. ; bunăstare, belşug. V. p r o s-p e r a r e. Comisia este datoare bunei bugetări ce d. colonelul Nojii a arătat pentru prosperitatea aceşlii întreprinderi. Heliade, f. 13/3, cf. I. Golescu, c. O norocită influinfă asupra prosperităţii naţionale. Poenaru, î. VII/3. A.săminea prosperităţi Inglmfă pe domnitorii Franţei a păşi cu războaie ofensive tn Evropa. Săulescu, hr. i, 17/22. Am avut prilejul să mă pătrunz de prosperitatea acestui port. Buletin, a. (1840), 334a/7. Peste puţin, Venefia ...va vedea relnfiinflndu-se vechea sa prosperitate, cr (1846), 21/46. Cată să deschiză nişte nouă sorginfi de prosperitate, ib. (1848), 271/?, cf. Negulici, Stamati, d., Aristia, plut. Românul din Dobrogea este lntr-o prosperitate de care nici un feran de pe fafa pămlntului nu se bucură, rom. lit. 142/30. Prosperitatea societăţii In care trăim. fis. 1/17. O pacificafiune generală ... au devenii pentru Europa o legătură nouă de prosperitate şi de repaos. Timpul (1856), nr. 1, 23/57. înştiinţare către toţi aceia care doresc înaintarea şi prosperitatea naţiei române. Concordia, 191/13, cf. Polizu. Ar fi foarte trist ... să vie a face o dezbinare In contra fericirii şi a prosperităfei patriei sale. Dîmboviţa (1858), 22/30. Ţara ... In tine îşi pune toate speranfele prosperităţii sale (a. 1859). N. A. Bogdan, c. m. 144, cf. prot.-pop., n. d. O va conduce pe calea prosperităfei şi a gloriei (a. 1866). Uricariul, vii, 239. Considerau totdauna tractatul ce ne leagă a fi un izvor dc putere şi o temelie de prosperitate. Hasdeu, 1. v. 196. Prosperitatea industriei şi a eomerfului sini rezemate pre prosperitatea agriculturei. I. Ionescu, m. 277. Iar tu cu mulfumire pe lauri meritate Te înconjuri de stimă şi de prosperitate? Bolintineanu, o. 137, cf. ddrf, Barcianu, Alexi,- w. Se pare că atunci mănăstirile noastre adăposteau buni şi harnici gospodari, ceea ce explică prosperitatea lor. Iorga, l. ii, 384, cf. Severin, s. 117, Şăineanu, d. u., cade. Tihna şi prosperitatea omenească slnt flori care înfloresc dimineaţa şi seara cad pradă furtunilor neprevăzute. Galaction, a. 37. A vorbii despre progres, despre prosperitatea pe care veneau s-o aducă tn mai puţin de doi ani în aceste pustietăţi rupte din calea civilizaţiei. C. Petrescu, r. dr. 248. Să ridice prestigiul şi prosperitatea pensiunii sale. Brăescu, o. a. ii, 119. Ură prosperitate şi sănătate îndelungată slăvitului domn. Sadoveanu, o. x, 178, cf. Scriban, d. Prosperitatea Pisei ...se răsfrînge asupra oraşelor Florenfa şi Lucca. Oţetea, r. 45. Expo-zifie destinată să convingă străinătatea de frumuseţea, înflorirea şi prosperitatea create, contemp. 1951, nr. 224, 2/1. Prosperitatea morală engleză e datorită bogăţiei. Ralea, s. t. 1, 278. Prosperitatea agrară a Cubei. v. rom. aprilie 1954, 70. Prosperitatea bălea la uşa multora din sat, vitele se înmulfeau. Preda, m. 63. li va fi uşor ... să capteze surse virgine de avuţii, să-şi croiască o nouă prosperitate, v. rom. ianuarie 1965, 17. Pentru prosperitatea de mline a României socialiste se puric cu stăruinţă problema rezervelor de inteligenţă. Scînteia, 1966, nr. 6 893, cf. dn2, m.d,enc., dex. — Pl.: (rar) prosperităţi. Gen.-dat. şi: (rar) pros-perităţei. — Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. I’ROSPEŢÎE, -E adj. (Rar) Diminutiv al lui proaspăt (1). Eu slnt om cu greutate, toţi boierii vin la mine, De băcălii prospefele îmi sînl putinele pline. Negruzzi, s. i, 157, cf. dex. — Pl.: prospeţei, -ele. — Proaspăt + suf. -el. PROSPEŢIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nealterat, nou, tînăr, viu, fraged, gingaş etc. Dar filosofisînd Pătruns-ai legea bine: Că apele mişeînd, Păstrează prospefime? Donici, f. 11, 17/19, cf. tdrg. Era o impresie de răcoare şi prospefime peste orăşelul din vale. Cam.il Petrescu, u. n. 119. Prospeţimea radioasă a Inlîii dimineţi. Teodoreanu, m. u. 17. Se hotărî să cumpere tabloul care era pe pînză, scofînd efecte singulare de prospefime din strivirea cu cuţitul a culorilor pe fondul textil. Călinescu, s. 70. Oltul ...aduce deasupra înălţimilor aspre şi minerale o prospeţime de rouă, pe care nici soarele, nici vîntul nu pol să o usuce. Bogza, c. o. 84. Această operă şi-a păstrat întreaga prospeţime şi întregul relief, l. rom. 1953, nr. 1, 32. Era o dragoste nouă, cu rădăcini adinei, plină de prospeţime şi căldură, v. rom. august 1954, 75. Se înviorase de-a binelea, revenind la încredere şi prospeţime. Vornic, p. 110. Iarba avea o prospeţime dureroasă. Barbu, p. 203. Călătoria ... li dă senzaţia de nelnlocuit a noutăţii, a prospeţimii, s ianuarie 1961, 63. Lucrare plină de prospeţime, căreia li slnt proprii plasticitatea 17730 PROSPICIA — 1645 — PROST şi an simţ coregrafic autcntic. m 1962, nr. 4, 36. Are, Insă, altă prospeţime în figură şi altă vioiciune tn priviri. t decembrie 1964, 31. <> (Prin lărgirea sensului) Scriitorii şi poeţii făcuseră de mult acesl pas înapoi spre învăţătura poporului, dcschizlnd literaturii porţile de aur ale prospeţimii poetice. Vlasiu, d. 387. în literatură, ca şi In teatru, diletanţii, prin prospeţimea manifestării lor, neconstrlnsă de disciplinele tradiţionale, slnt mai interesanţi. Vianu, a. p. 391. Să etnie prospeţimea In casa noastră nouă. Brad, o. 46. — Proaspăt + suf. -ime. PROSPICIA vb. I. Intranz. (Latinism; despre oameni) A arăta, a părea intr-un anumit fel (după Înfăţişare). Cf. Gheţie, r. m. Ce bine prospiciezi! Alexi, ■w. Ce bine prospiţiază la faţă! Com. din Timişoara. — Pronunţat: -ci-a. — Prez. ind.: prospiciez. — Şi: prospiţin vb. I. — După lat. prospiecre. PROSPIŢI vb. I v. prosplela. PBOSPOUÎT, -Ă adj. (Regional) Proeminent (Agîrbi-eiu —Cluj-Napoca). Lexic reg. ii, 74. + S p e c. (Despre haine, ţesături) înfoiat (Vilcele — Turda). Cf. mat. dialect, i. 89. Rochia asta ţi-i tare prospoietă. ib. — Pronunţat: -po-iet. — Pi.: prospoieţi, -te. — Etimologia necunoscută. PROST, PROASTĂ adv., adj. A. Adv. (învechit, rar) I. Drept, vertical, neaplecat. Mortul prosl şezu şi grăi înaintea tuturora. Coresi, ev. 347. Că trupul fără de suflet nice poate şedea prost, nici a grăi adevăr. id. ib. 348. 2. Din destul, din belşug, tn mod abundent, îmbelşugat. Să ceară de la £)[um]n[e]zeu cela ce dă tuturor prostu (din destul n. test. 1648, destul Biblia 1688) şi neponosluindu-şi da-se-va lui. cod. von. 110/21. B. Adj. I. (învechit) I. (Despre oameni şi manifestările lor) Curat (sufleteşte), neprihănit, nevinovat (1), cast; sincer, cinstit, fără ascunzişuri; natural (I 3) , firesc. V. p r o s t a t i c1 (1) . Ne învaţă Hristos să fim întregi (ce se zice proşti şi nehitleani) şi să nu fim veninaţi şi răi ca şarpele. Coresi, ev. 202, cf. 214. Că dă la inimă proastă şi direaptă ieşea acea rugă. Varlaam, c. 255, cf. Dosoftei, mol. 85. Păstoriu alcătuindu-te al turmei cei cuvlntătoare, să fii prosl, bllnd, smerit şi ban (a. 1805). Grecu, p. 303. <£> (Adverbial) Le părea Irod că e nelnşelătoriu şi nehillean şi prost grăiaşte şi zice lor. Coresi, ev. 503. 2. Care este comun, obişnuit, simplu, dc rînd. Nemu-nui să le pare că e pline proastă şi vin prost sflnta cuminecătură. Coresi, ev. 109, cf. 194. Pravila călugărului prost. prav. gov. 158v/14. Domnul Hristos nu iaste om prost, cumu-l grăiesc jidovii şi arianii, ce iaste Dumne-dzău adevărat. Varlaam, c. 271, cf. 329. El ţine mijlocul lanţului... fiinţelor, care începe de la ziditor şi se pogoară plnă la cea mai mică şi proastă vieţuitoare. Mar-covici, c. 11/12. Mulţi cetesc istoria lui Arghir ... fără de a socoti altceva lucru Intr-Insa declt o proastă poveste. Bărac, a. 3/5. Din sălbatic c-o proastă hul-tuitură ... copaciul schimbă natura. Conachi, p. 283. Na simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? Eminescu, o. i, 157. 4 (în construcţii negative) Care are o importanţă, o amploare, o intensitate etc. redusă. Cu adevărat, nu-i proastă cererea orbului, ce-i mare, şi numai puterea unuia săngur lui Dumnedzău putea cererea lui să dea. Varlaam, c. 339. Nu puţină pedeapsă le-au făcut şi nu proasle bătăi le-au dai. R. Greceanu, cm ii, 203. Chinurile lui nu erau proaste. Gane, n. iii, 165. Pe loc am început a plinge şi bucuria mea n-a fost proastă. Creangă, p. 187. Ciuda noastră şi necazul cailor, care. trebuiau să taie de-a dreptul prin tufe, nu erau proasle. Hogaş, dr. i, 90. Chinurile şi muncile lor nu erau proasle. Marian, t. 18. NelinişLea lor nu fu proastă, şez. viii, 68, cf. iv, 2. + (Adverbial) Tare, intens. Nu aşa prost zis-au apostolul să ne bucurăm noi, ce de Domnul să ne bucurăm. Coresi, ev. 120. Iar despre altă parte măria sa voie ostaşilor măriii sale au dat, nu prost pre cruţi a-i măcelări (începutul sec. XVIII). mag. ist. ii, 176/12. Dar şi Filaret pe dlnsul nu l-a lovit aşa prost. Pann, e. ii, 86/14. Slrlnseră de mină pe voinic şi nu se mirară prost de risipa creierilor namilei. Galaction, o. a. ii, 36. > Spec. (învechit, rar; despre ani) Care este nebisect. Calendariu la anul de la naşterea lui Hristos 1794, cari e prost (a. 1794). Iorga, s. d. xiii, 17. + Spec. (învechit, rar; despre zile) Lucrător. Cele 9 clntări din psaltire, aşezate după rlnduiala tipicului bisericesc, amu să cetesc ... preste an in zile proaste (a. 1815). bv iii, 116. + Spec. (învechit; despre cuvinte) Simplu. însemnarea tn loc de nume iaste doo: proastă, cum e: eu, împreunată cum e: singur eu. st. lex. 243/24, cf. 248/17. Furma ... iciste de 2 fealuri: proastă, precum: fac, încheiată, precum: prefac. Eustatievici, gr. rum. 43r/15, cf. 76v/22. II. 1. (învechit şi popular; despre oameni) Care provine ori face parte dintr-o pătură socială inferioară, de origine, de condiţie umilă, de rînd, dc jos; care aparţine poporului (de rînd), din popor; care ocupă în societate un rang umil, inferior. Preotul ... va merge tn săbor cu oameni proşti sau cu boiari. prav. gov. 19r/18. Au născut clnd Darie au dobândit împărăţie, şi In cinste au născut, nu ca ceialanţi ficiori, carii au născut clnd era Darie prost. Herodot (1645), 356. Să va certa boiarinul şi muiarea, daca vor face ucidere, ca şi fieştecine di cei mai proşti oameni, prav. 86. A treia pricină au pus că slnt de neam prost cantemi-reştii. N. Costin, let. ii, 48/15. Şi umbla pre gios, fără alaiu, ca un om prost. Neculce, l. 227, cf. 65. Lichinie de neam dac să trage... Insă de proşti oameni era. C. Cantacuzino, cm i, 21. De murea vreun egumen sau călugăr sau boiar, ...au măcar fiece om mai prost, el numaideclt trimitea de lua tot ce avea. anon. cantac., cm i, 192. îşi schimbă portul ca săracii, făclndu-să oameni proşti. Aethiopica, 9r/18. Tamerlan... din om prost ajunse prin vrednicie şi minte ... a stăplni toată India. Văcărescul, ist. 253. Fimeia unul om prost nu iesă In cetate neavlnd pe dlnsa podoabe, ist. am. 8v/2. Pre dlnsul, cel ce este născut din aşa luminată viţă, mai puţin l-au socotii, declt pre un român prosl. Şincai, hr. ii, 323/26. Era pămlnlean din judeţul Mehedinţului, născut din părinţi proşti, din neamul pandurilor. Rîmniceanu, ap. Oţetea, t. v. 73. Slnt din neam mare, nu prost. Mumuleanu, c. 102/9. Bucătarii au fost ... slobozi a tocmi nunţi şi ziafeluri, cum şi muierile pe la oamenii proşti prin mahalale (a. 1823). doc. ec. 269. Să cerceteze de-a lungul prin ţară, Ce vorbeşte plebea, popului cel prost. Mureşanu, v. 144/10. Să lepezi aceste haine boiereşti şi să ie îmbraci cu haine de fecior prost. Filimon, o. i, 132. Am încercat [condurul] la femei de neam şi la de cele proaste, plnă şi la roabe. Ispirescu, l. 307. El rege, eu o fată săracă, din neam prost, Ce-i pasă lui de mine? Coşbuc, s. 48. La poarta curţii...era mare îmbulzeală nu numai de norod prost, ci şi de neamuri. Sadoveanu, o. x, 183, cf. T. Papahagi, m. 172. <> (Substantivat) Astădzi prăznuim praznicul tuturor svenţilor ...a şeaptea [zi] direpţii, împăraţi şi proşti. Varlaam, c. 147. Cei proşti vra să-ş părăsască ţara fără război ..., iară împăraţii au fost ziclnd mai bine să moară pre pămlntul lor. Herodot (1645), 213. într-un chip să vor certa şi boiarii şi cei ... proşti, prav. 289. Că-l ocările şi nu vr? să-i slujască, ca unui domnu; ce pentru ceie miluie pe cei proşti. Neculce, l. 118. Acelaşi iaste sflrşitul şi a boiarilor şi a proştilor. Maior, p. 48/15. Lulncl de acolo oameni, fie nemeşi sau proşti .... li înjugau şi arau lanuri. Negruzzi, s. i, 246. Alita se ştie că l-a luat de jos, din proşti. Bassarabescu, v. 118. <> Soldat prost = soldat care nu are grade, soldat negradat. Cf. lb, ddrf. Acuma Ghioagă a ajuns căprar, iar Iţic a rămas soldcd prost. Rebreanu, nov. 280. <> E x p r. Neam prost, se zice despre o persoană lipsită de educaţie, bădărană, mojică. -$• Spec. (Substantivat; învechit, rar) Iobag. Supă- 17734 PROST — 1646 — PROST rlndu-se nobilii din Ardeal pentru dese răscoalele proştilor, iot Intru acest an s-au adunai tn Căpîlna. Şincai, hr. i, 395/14. Glndul lui Şincai se îndreaptă adesea şi spre soarta iobăgirnii. în Cronica sa ei spune...: „Proştii la atlla agiunsese pe vremea mea, de se vindea ca dobitoacele“. Blaga, g. 178. 4- (Prin vestul Transilv.) Ţăran. Cf. D. Pop, m. 153, alr sn iii h 898/325.' + (învechit; despre limbă) Vorbit de marea majoritate a unei colectivităţi naţionale; popular (1). Am scris şi această svăntă carte, de o am tălmăcit rumăneaşte, pre limbă proastă. Dosoftei, în bv i, 245. Tălmăcirea acei cărţi ... s-au urmat In limba proastă grecească. Pravila (1814), IX/l. 2. (Despre obiecte materiale) Care este necorespunzător sau insuficient de corespunzător pentru un anumit scop; s p e c. care este de calitate inferioară, ordinar (2). 4 brlie proaste (a. 1588). cuv. d. bX.tr. i, 202/11. Mai mic pămlnt şi mai prost. prav. 2. Povara de bunbac prost (a. 1691). Iorga, s. d. v, 365. Den roada ţarinii sale ce era mai proastă pine şi pleave aprindea şi jărtviia lui Dumnezău. N. Cos-tin, l. 52. Diamanturile pierd frumuseaţea şi nu le osebeşti mai mult de orice altă urllă şi proastă piiatră. Molnar, ret. 77/22. Şi arunclnd acum arma să proastă, Apucă neşle arme mai uşoare. Bubai-Deleanu, ţ. 418. Sarea aceea este mult mai proastă declt sarea ocnelor Moldovei (a. 1814). Uricariul, i, 217. Lucrează postav prost de ţară (a. 1822). doc. ec. 264. O slugă li dete apoi un cal prost. Bălcescu, m. v. 62. 120 chile de păpuşoi a lei 105 şi alte 200 a lei 95, ceşti din urmă insă proşti, cr (1848), 211/12. Oarecine îmi spunea C-a vlndut... Un cal prost ce el avea. Alexandrescu, 0. i, 318. Scăpă o batistă mototolită şi mirosind puternic a parfum prost. C. Petrescu, !. i, 24, cf. n, 195. Nouăzeci la sută din vtnal scapă din pricina cartuşelor proaste. Sadoveanu, o. x, 483. Duhnea a vin acru, a tutun prost duhnea. Stancu, r. a. i, 118. Garniturile proaste slnt totdeauna lăsate la coadă de serviciul căilor ferate. Pas, z. iii, 16. Fost-ai., leleo, cînd ai fost, Ş-ai rămas un lucra prost. Alecsandri, p. i>. 338, cf. Teodorescu, p. p. 571. Cine deschide ochii după cc cumpără, cumpără totdeauna marfă proastă. Zanne, p. v, 229. Roata cea mai proastă, aceea mai rău scîrţîie. id. ib. 537. <0> (Adverbial) Văz că-mi scrii pentru sacul de bumbac, care ai luat de la mine, că ar fi ieşit prost (a. 1780). bul. com. ist. ii, 215. (Despre creaţii ori manifestări ale spiritului) Care este lipsit de valoare. Mie, zău, nu-mi face cinste să văz un teatru prost. pr. dram. 113. Publicase un volum de versuri proaste in limba franceză. Vlahuţă, o. a. ii, 60. Tratarea cit se poate dc nearlistică, de proastă a subiectului. Gherea, st. cr.. n, 68. Pe dinlăuntru zidurile sînt stropite cu albastru şi galbăn, iar pictura e puţină şi proastă. Hogaş, dr. i, 8. Nu am recunoscut declt cileva pasaje de teatru prost. Camil Petrescu, t. i, 104. Revista va trebui să răscolească ... spiritele amorţite de mlncare şi politică proastă ale burghezilor. Vlasiu, d. 81. + (Despre stări, situaţii, manifestări etc.) Care se află sub nivelul dorit, aşteptat, normal, care are un aspect necorespunzător, rău, care ia o turnură rea. Afllndu-se spitalul la slabă şi proastă slare, n-am suferit ... a privi (a. 1785). Uricariul, 1, 105. Teatrul nostru naţional şi literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă. Caragiale, o. ii, 177. <0* (Adverbial) E un autor jalnic ce prost ne sfătuieşte. Alexandrescu, o. i, 182. A/n găsit cam prost acasă. Caragiale, o. vii, 123. Iată o săptămlnă prost începută. Vlahuţă, o. a. i, 234. Aşa cum le şliu, nu pricep cum de n-at încercat să ucizi... — Vezi că mă cunoşti prost? Camil Petrescu, t. i, 257. Cum merge? — Prost, domnişoară Olilial Călinescu, e. o. i, 19. Războiul ... a început să meargă prost. Stancu, r. a. iii, 14, cf. iv, 260. Prost merge poşta. H. Lovinescu, c. s. 27. Mie tare mi-ai fost dragă. Că de dragă ce mi-ai fost, M-ai făcut să umblu prost. folc. transilv. ii, 55. (E x p r.) A se simţi prost = a încerca un sentiment de jenă, a ii stînjenit. Mă simt prost faţă de colegii mei. Camil Petrescu, t. iii, 23. + (Adverbial; pe lingă verbe ca „a vorbi", „a pronunţa“ etc.) în mod stricat, incorect. Cf. dm, + Spec. (Despre sănătate, starea fizică a cuiva, stări fiziologice etc.) Care laşă de dorit. Cf. dm. + Care este modest, simplu, sărăcăcios (ca aspect); care este făcuţ din material de calitate modestă, inferioară; (învechit) prostac (2), (învechit, rar) prosta-tie1 (2). îndreptarea călugărească iaste... ţinerea cu haine proaste de lină. prav. gov. 115r/10. Şl va Intra şi surimanul în veşmint prost. n. test. (1648), 177r/18. Intra-va şi mişelu întru scărnave (proaste Biblia 1688) veşminte, cod. vor. 116. Au îmbrăcat pe Bogdan şi pe Iordachi In haine proaste, şi s-au făcut in loc de slugi. Neculce, l. 152. Dintr-o casă mică şi proastă ce s-au aprinsu ... s-au aţîţat foc mare. R. Popescu, cm i, 514. ll văd cu un port prost (cca 1740). Arhiva, i, 158/10. Vrut-am să te văzu şi m-ai ocolit de la proastă casa noastră (a. 1760). bul. com. ist. ii, 214. S-au tîmplat un foc ... la o casă proastă (sflrşitul sec. XVIII). let. iii, 231/36. S-au îmbrăcat tn haine proaste şi înşe-lînd plăieşii au scăpat tn Ardeal. Şincai, hr. iii, 246/5. Acestea era bogăţiile lăcaşului acestui prost. Beldi-man, n. p. ii, 71/7. Stofele de aur ... contrastau cu hainele proaste ale românilor. Bălcescu, . m. v. 17.6. Neti-nav... să îmbrăcă tn haine proaste. Alexandria, 5/10. Phcă ... îmbrăcat ... In haine proaste ţărăneşti. Ispirescu, l. 91, cf. 290. Ascuns tn strai prost, Ruset ieşi prin ulicioare strlmbe. Sadoveanu, o. x, 153. în şcoală îşi bătea şcolerii joc de dînsul, fiindcă el avea slrăiţele cele mai proaste dintre toţi. Sbiera, p. 130. (Cu determinări complemente de relaţie) Umbla fiecum, prost la haine, şi numai cu dqauă-lrei slugi. Neculce, l. 227. <£> (Adverbial) E slîngaei, e prost îmbrăcat, e timid. Sebastian, t. 365. Era îmbrăcată nu se poate mai prost, cu o rochie de postav gros. Călinescu, s. 21. + (învechit şi regional; despre oameni şi înfăţişarea lor) Urît. Era un om pre mic de stat, şi făptură proastă. Neculce, l. 326, cf. alr i 785/96. 3. (Despre bani; în opoziţie cu b u n) Care nu mai are putere de circulaţie; (învechit) care valora o pătrime dintr-un ban vechi. V. ban roşu. Au dat ... cîie 5 ruble de om Inlr-o lună, care fac 50 lei proşti şi un lult. N. Costin, let. 11, 112/21. li avea ca hac 500 de lei proşti, pe an, un cil de rochie, un bariz. Contemporanul, iv, 391. + Palmă proastă = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mică decît palma1 (3). Au mai rămas ... trei funii şi opt palme, socotită funia cîie 24 paşi şi pasul de 6 palme proaste (a. 1838). Uricariul, xiv, 38. 4. (Despre oameni) Care este fără (multă) ştiinţă de carte, fără (multă) cultură, simplu; neinstruit, neştiutor, (învechit) neştiut2 (2), (regional) prostav. Să fie mai lesne şi mai iuşor a ceti şi a înţeleage pentru oamenii ceia proştii. Coresi, ev. 6. Scriitorii dentăiu n-au aflai scrisori, ca de nişte oameni neaşăzaţi şi nemear-niei, mai mult proşti decît să ştie carte. Ureche, l..58. Luminează şi arată lot lucrul celor întunecaţi şi proşti şi nelnvăţaţi. prav. VI. Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost de felul lui. Neculce, l. 98. Fieştece om prost şi necărturariu să poală lesne priceape lucrul. Mol-nar, ret. 112/22. Ostaşii moldoveni sînt viteji şi meşteri de a mlnui suliţa ..., deşi sini nişte ţărani proşti, luaţi de la plug. Hasdeu, i. v. 79. Slnt o fală proastă; nu ştiu să vorbesc. Bolintineanu, o. 322. Dar trebuie să-l vedeţi cu cei mici, cu cei pe care el li crede mai proşti decît el. Vlahuţă, o. a. i; 199. Să nu te superi ... Slnt aşa eu, un om prost... Parcă ce „învăţătură am? Sadoveanu, o. ii, 567. <$> (Cu determinări complemente de relaţie) Am fost şi prost la numărat — Şi n-am ce spune. Coşbuc, p. i, 198. (Substantivat) Le va fi fiind proştilor îngăduit să nu cunoască asemenea semne; Insă unui crai nu-i e îngăduit. Sadoveanu, o. xii, 372. E o superstiţie născocită de un prost. Sebastian, t. 79. 4* (învechit, rar; despre popoare, naţiuni, colectivităţi umane) înapoiat. Să cunoaştem cit sîntem mai îndărăt decît celelalte neamuri şi încă şi declt acelea ce le socotim mai proaste declt noi. cr (1829), 2/16. -f Lipsit de rafinament; simplu. După 17734 PROST — 1647 — PROST cum şi norodul cel prost zice: vinul e ban şi la bucurie, şi la sclrbă. Sadoveanu, o. x, 7. Ce să-i faci? Tu le-ai subţiat, noi am rămas iot proşti, t decembrie 1964, 36. + (Neobişnuit; despre limbi) Care se află la un stadiu considerat mai puţin evoluat decît vechile limbi clasice. [Poveştile Sindipei] au ajuns In forme schimbate la apuseni, fie In latineşte, fie In limbile proaste. Sadoveanu, o. xv, 343. III. 1. Care are efecte nefavorabile; care este nefavorabil, rău. Norocul cel proslu al lui Alixandru Vodă nici aicea nu-l lăsă să Izbtndcască. Ureche, i.. 82. Tlm-platu-s-au ... de-au fost şi timpurile proaste, de nu s-au făcui pline. Neculce, l. 312, cf. 280. [A domnit] apărlnd ţara de multe rele, făclnd multe bunătăţi şi multe obiceiuri proaste rădiclnd. Axinte Uricariul, let. ii, 189/38. Au înştiinţat pă împăratul de acestea ale lor proasle socoteli. R. Popescu, cm i, 511. Vine lă mine să mă întrebe de unde să împrăştie asemenea proaste zvonuri asupra soţului său. Sadoveanu, o. x, 624. Tofi mlncau puţin, de teamă să nu facă proastă impresie. Camil Petrescu, u. n. 30. Ochii limpezi ai fetei dezminţeau proastele lui opinii. Călinescu, e. o. i, 284. O să-mi iasă nume prost. Arghezi, s. xi, 32. [Fiica sa] un Hercule feminin, cu inimă bună ... şi reputaţie proastă, t decembrie 1964, 55. -0> (Adverbial) Vădzind că umblă lucrurile prost şi împotrivă, s-au sculat de la casa ei. Neculce, l. 385. Lupul ...,ln numele omofiliii bizuindu-se, prost nemeri. Can-temir, ist. 104. Socotelile lui au ieşit Insă prost. Camil Petrescu, u. n. 48. Afacerile mergeau prost. Brăescu, o. a. ii, 15. Prost ti stau treburile lui... dacă a ajuns plnă aici. Preda, d. 58. (E x p r .) A pica prost = a sosi într-un moment nepotrivit. Isteţul somsar picase prost! v. rom. ianuarie 1965, 21. + S p e c. (învechit, rar) Prevestitor de rău, de nenorocire. Două semne i s-au arătat proasle şi nime n-au socotit că nu este a bine. N. Costin, let. ii, 61/15. + (Despre trai, stare materială etc.) Plin de lipsuri, de privaţiuni, de greutăţi. Ce o fi pricina de nu-ţi merge bine?... Cum putuşi ajunge-n aşa proastă stare? Pann, p. v. i, 25/23. Traiul rău şi proasta stare In care aceste familii vieţuiau redusese pe domniţa la un singur fiu. Odo-bescu, s. i, 317. Mulţumesc împăratului că s-a fost înduioşat de starea cea proastă şi ticăloasă In care ajunsesem. Ispirescu, l. 283. M-am săturat de ocări, de morală şi de trai prosl. t decembrie 1964, 23. <> (Adverbial) Dacă mai stai deoparte ... după ce vei fi trăit prosl, ai să mori şi mai prosl. Caragiale, o. iv, 235. Nici atunci clnd era Serdici n-o duceam aşa de prosl. Sahia, n. 114. 2. (Popular; despre vorbe, cuvinte, afirmaţii) Defăimător; jignitor; p. e x t. vulgar, grosolan, trivial; care este fără sens, fără conţinut. Ar hi voro-vit ei nişte voroave proaste de Neculaiu Vodă. Neculce, l. 195, cf. 338. Pre domnu l-au necinstit cu cuvinte proaste. R. Popescu, cm i, 371. Să nu şezi să faci vorbe deşarte şi să grăieşti cuvinte proaste. Iacov, syn. 45v/13. Porunci să-l bată peste faţă Pentru vorba proastă şi îndrăzneaţă. Budai-Deleanu, ţ. 172. Nici vru s-asculte la vorbe aşa proaste. Alexandrescu, o. i, 183. îl apucase pe bietul cuconăşel o tusă de cele cu urechile lungi ...ca să nu zic vorbă proastă. Alec- sandri, t. 10. Făcu cu ochiul rochiţii-rlndunicii... şi spuse o vorbă proasiă unui stlnjinel. Gîrleanu, n. 229. Te rog, cuvioase, să mă ierţi de vorbă proastă, dar Grigoriţă al sfinţiei-tale spune minciuni. Hogaş, dr. ii, 19. <0> Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz (care supără, jigneşte), glumă nepotrivită, deplasată. A-ncepul tnlli să rlză ca de o glumă proastă. Caragiale, o. ii, 289. E deprins a face glume proaste. Slavici, n. i, 89. (Prin dislocarea termenilor sintagmei) Glumele erau citeodată şi proaste, mai cu seamă clnd se punea cuiva... un ac tn bancă. Pas, z. i, 295. <> De prost gust = deplasat, nepotrivit. Abia am pulul scăpa de el. Cine mi l-a trimis a făcut o farsă de prosl gust. Vlahuţă, o. a. i, 234. Să renunţi la planurile dumilale de prost gust. Călinescu, s. 743, cf. id. e. o. ii, 97. -4' (Despre obiceiuri, deprinderi, apucături) Care merită să fie dezaprobat, care trebuie îndreptat (căci se abate de la normele obişnuite). Are un obicei prosl: răcneşte prin somn ca un apucat. Vlasiu, a. p. 419. Mă lungisem, după prostul meu obicei, pe iarbă. Stancu, r. a. ii, 170. 3. (Despre vreme) Caracterizat prin condiţii meteorologice defavorabile; urît, rău, nefavorabil, neprielnic. Vor participa In număr mare la vot cu toate că vremea e proastă. Stancu, r. a. iii, 7. Vlntul, cu aspre aripe reci, Bate din coastă A vreme proastă. Deş-liu, m. 28. IV. 1. (Adesea substantivat; adesea cu sens atenuat) (Om) care este lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără pricepere, fără isteţime; mărginit (4), prostănac, nătărău (1), nătîng (I 1), neghiob (1), nerod (II), netot (I 2), tont, sec, (rar) puţin la minte, (învechit şi popular) năuc (1), neajuns2 (3), (popular) pălăvatic (2), (învechit şi regional) prostan, pros-tatic1 (4), prostănatic, (regional) moroiman, motă-nos, năgăbui, năsărîmb (I 2), nătînt, năbîrgeac, nă-prui, năsilnic (6), năvleg (1), năvligos (I), necălit, opac2 (1), paliu3, păhui2, pătrăşcan, pleoncios, pliurd (1), puncău, prostovoi, tanău1, tălăşman, tărăntuc, tăul, traşcaliu, telpiz, tîntăit, trencheş, tronc2, tutunac. Mai cu milă să va certa muiarea declt bărbatul... de vreme ce iaste mai. proastă şi mai lesne spre cădeare declt. bărbatul, prav. 215. Pelriceico Vodă era om bun şi slab, prosl. Neculce, l. 52. Lasă prostului nemernic îndulciloarea nădejde de un bine ce-i părelnic. Conachi, p. 258. Această lecţie de modestie, In gura unui om mai prosl declt dlnsul, întărită pe sir Lionel. cr (1848), 62/74. Se cunoaşte Omul prost din vorbuliţă. Pann, p. v. i, 9/24. Băiatul nu e aşa prost cit seamănă. Negruzzi, s. i, 65. Ia acum văd şi eu că nu eşli prost. Creangă, p. 150. Nici noi nu slntem aşa de proşti, cum credeţi d-voaslră pentru ca să nu ştim ce va să zică principiile moderne. Caragiale, o. ii, 56. Prostule, nu vezi că de tine rldl Slavici, n. i, 46. Să-l ierţi, iată, nu e prost ca ceilalţi. Ispirescu, l. 46, cf. id. u. 114. He, he, fata proastă şi ţlfnoasă dă norocului cu piciorul. Delavrancea, s. 15. Avea mai mult figura unui om prost declt a. unui om rău. Vlahuţă, o. a. i, 207. Ştii, ieri la moară ce spunea? Că-s proastă foc şi gură real Coşbuc, p. i, 126. Prost am fost că n-um crezut ce mi-a spus acum trei ani. Agîrbiceanu, a. 48. Adică aşa de prost mă crezi tu pe mine? Gîrleanu, n. 55. Crezi că ea-i proastă să lase pasărea din mină pe cea din gard? Rebreanu, i. 112, cf. 115. Nu eram proastă ... am fost mereu printre elevele care tşi dispută primele dis-tincţiuni. Galaction, o. a. i, 96. Eu am zis întotdeauna că Herş ti un mare prosl. C. Petrescu, c. v. 27. Se bucură de popularitatea celui mai prost din corp. Brăescu, o. a. i, 78. Tlnără ... mai mult copilă declt proastă. Sebastian, t. 42, cf. 326. Nume de pictori şi poeţi pe care eu le rosteam cu o stlngăcie care-mi da un aer de prost. Vlasiu, d. 300, cf. 302. Eşti un prosl. Cile paseri zboară, tu socoţi că ţoale se mlnlncă. Sadoveanu, o. ix, 398. Dacă nu-i poate lămuri nimic, e clar: e prost. Arghezi, s. vii, 18. Mi se pare că dintre noi doi, tu eşti prostul. Stancu, r. a. ii, 109, cf. i, 309. Stai, Nilă, stai, mă, prostulel ll opri mătuşa înţepată. Preda, m. 57. Un prost pedant, cu fanătismele semidoctului. H. Lovinescu, c. s. 14. Căpitanul meu e ... un fel de prosl simpatic, s mai 1960, 37. Nu le lua, vecine, după nebunii şi proştii din mahala, r decembrie 1964, 7. Ce stai, mlndruţă, la poartă, Ori eşli proastă şi netoată? Jarnîk-Bîr-seanu, d. 156. Ţ-am spus eu cl eşti prost şi n-ai vrut să mă credz. şez. ii, 104. D-o fi vrun drumeţ Prost şi nălăfleţ, ... Drum să-i arătaţi, Slobod să-l lăsaţi. Balade, ii, 266. Doamne, nu lăsa pedeapsă, La bărbat nevastă proasiă. folc. transilv. i, 414. Nalt ca bradul, prost ca gardul. Zanne, p. i, 123. Nu cere de la prost învăţ şi de la bălrln băţ. id. ib. ii, 489. Nevoiaşul şi prostul şi tn ziua de Paşii posteşte, id. ib. 650. 17734 PROST — 1648 — PROSTATĂ Nu da boia In mina prostului, id. ib. iii, 483. Nu e prost cine măntncă, ci e prost cine ti dă. id. ib. 618. Vai, saracu omu prost, Bun odor la cas’a fosil Creangă, p. 10, cf. Zanne, p. iv, 257. Vezeteul cel prost bate calul cel bun. Zanne, p. v, 660. Mintea celui prost anevoie o întorci, id. ib. viii, 500. Prostul plnă nu-i fudul, parcă nu e prost destul, s ianuarie 1961, 4. (în basme) Nu se tnspăimlnlă, ştiind că zmeul e prost ca miezul nopţii. Reţeganul, p. iv, 19. «£> (Determinat prin „de mine“, „de tine“ etc., ca invocare sugerînd regretul, dezamăgirea etc.) Beţtvule şi tică-losulel Şi eu, proasta de mine, care te pllngeam! Teo-doreanu, m. u. 133. Dar ce-am zis, proasta de mine, Războiul unde se pune? Reţeganul, tr. 162. «£> (Despre minte, capacităţi intelectuale etc.) Aşe soco-tescu eu cu firea md această proastă. Neculce, l. 91. Ce'toate plnă la una scornituri de proşti crieri... slnt. Cantemir, hr. 458. Nespusă turburate şi zgomot cu mintea lui cea proastă tn toată cetatea au făcut. R. Greceanu, cm ii, 187. Uită-te la indianul a căruia proastă minte N-au învăţat a preface cele din fire urzite. Conachi, p. 263. Eşti un netot! Ţi-e capul prost Şi-fi faci de cap, Ioane. Coşbuc, p. i, 118. Şi-acum mi-e capul prost, Că nu-nţeleg nici azi ce-a fost. id. ib. ii, 41. Şi-mi treceau fel şi fel de glnduri prin mintea mea proastă. C. Petrescu, î. ii, 8. Ce-mi tot vorbeşti de geniu şi talent, De capul prost, de cap inteligent? s februarie 1961, 3. El e mare şi stogos, Dar la minte mic şi prost! Jarnîk-Bîhseanu, d. 180. Nimănui vină nu-i bag Fără prostitlui de cap. id. ib. <£■ (Ca termen de comparaţie) Oi face şi eu ca prostul. Creangă, p. 31. Rlzi ca prostul şi nu m-asculţi deloc. Caragiale, o. iv, 318. Mă uitam ca prostu cum s-a dărlmat podu cu porumb peste boii mei. BrX-tescu-Voineşti, p. 122. Stai In faţă, gură-cască, minuntndu-te ca proasta la ilrg. Teodoreanu, m. u. 165. El, deşi vulpoi bălrln, căzuse ca prostul In capcana întinsă de vicleana ţărăncuţă. Stancu, r. a. iv, 298. Nimic, Zic şi eu, aşa, ca prostul. H. Lovinescu, t. 98. Tu ai tras căruţa la negustor şi m-ai lăs:at ca pe-un prost tn mijlocul drumului. Preda, î. 106. De ce-i fi rîzind ca prmsta-n bilei? t martie 1962, 16. îmi părea rău ... că-mi pierdusem cumpătul, ca prostul. Lăncrănjan, c. i, 9. <> Loc. adv. (Regional; substantivat) A proasta sau a (ori de-a) prostul = degeaba, în zadar; fără noimă. Ne porţi de-a prostul pe toţi! Coşbuc, s. 32. Noaptea slrlnge ea atlţia draci cită frunză şi iarbă, pentru că nu a proasta se zice ... că erau clţi draci tn iad. Mera, l. b. 219, cf. alr sn v h 1 477. <0> E x p r. (Substantivat) A-şi găsi prostul= a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe dare să-l poată duce de n'as. Vrea să mă prindă cu un plan subţire. Dar nu şi-a găsit prostul! Galaction, o. 82. (Substantivat) A face pe prostul sau (regional) a se face prost == a se preface că nu înţelege, că nu bagă de seamă, a simula prostia. Băie-tanulţăcu pe prostul. Gîrleanu, n. 10. Faci pe prostul cu mine? Brăescu, o. a. ii, 276, cf. alr sn v h 1 257/102. (Substantivat) A fi un prost şl jumătate sau a li prost ca noaptea, (regional) a ii prost in dungi (sau îngăurit) = a fi foarte prost. Aşa-ţi trebuie dacă eşti im prost şi jumătate, şez. iii, 186, cf. Ciauşanu, gl., ev 1950, nr. 11 — 12, 40. <0* (Prin lărgirea sensului; despre animale) Ce cline prost! + (De obicei pe lîngă substantive nume de profesionişti) Care nu corespunde intr-un anumit loc, intr-o anumită profesiune, activitate etc. din cauza lipsei de pregătire, de pricepere, de aptitudini, care- nu are pregătirea, îndemînarea, priceperea necesară in munca, în activitatea pe care o îndeplineşte; care hu este apt pentru ceva; care desfăşoară o activitate .cu rezultate nesatisfăcătoare, slabe. Aşa şi laconii, cite unul băltndu-să, nicţ Intr-un chip slnt mai proşti declt alţi oameni. Herodot (1645), 392, cf. 444. Aţi Imbătrlnit in club şi tot proşti aţi rămas. Şămenul nu se joacă cum ll jucaţi voi. Brăescu, o. a. i, 75. Un comandant este un prost comandant dacă ordinele lui nu le poale îndeplini el însuşi cp soldat, v. rom. decembrie 1964, 71. + S p e c. Care este lipsit de talent (într-un domeniu al artei). Toate la el slnt de comediant — şi slnt de comediant prost. Vlahuţă, o. a. i, 203. Tu eşti cel mai prost poet în Siracuza. Coşbuc, p. i, 85. Crezi că ei nu ştiu cine eşti: o actriţă proastă. H. Lovinescu, t. 198. 2. (Regional; despre oameni; adesea substantivat) Nebun (I 2), dement; smintit, zăpăcit. Cf. Pribeagul, p. r. 57. Dar să dea Domnul de sus, Plnă mine să fii prost. Bibicescu, p. p. 61, cf. gr. s. v, 45, alrm ii/i h 161, alr sn v h 1 241. 3. (Popular; despre oameni) Grosolan, bădăran, mojic (2), necioplit (2). Cf. alr ii 3 668/27, 53, 76, 130, 284, 349, 353, 514, 551, 574, 886. 4. (Prin Mold., prin Munt. şi prin Olt.; despre oameni; şi în sintagma prost la gură, alr ii/i h 30/769) Flecar. Cf. alr ii/i h 30. 5. (Prin Transilv. şi prin nord-estul Olt.; despre oameni) Bleg, moale1 (I 5). Cf. alr ii 3 721/105, 228, 812. 6. (Regional; despre oameni) Mîncăcios (Gura Sărăţii — Buzău), alr sn iv h 1 087/728. 7. (Prin vestul Transilv.; despre oameni) Murdar (1). Cf. alr i 639/61, 65. 8. (Regional; despre oameni) Invidios (Sînnicolau Român — Oradea), alr sn v h 1 250/316. — Pl.: proşti, proaste. — Din v. sl. np©CTTv. PROST vb. I v. prosti1. PROSTĂC, -Ă s. m., adj. .(învechit) 1. S. m. Om prost (B II 1). D[u]mn[e]<îz (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O prostăcmne de om. id. ib. — Pl.: prostăciuni. — Prost -f- suf. -ăciune. PROSTĂLÂN, -Ă adj. v. prostolan. PROSTĂLĂ1VCĂ s. f. (Regional) Femeie proastă, v. prost (B IV 1) (Negreşti — Baia Mare), alr sn v h 1 240/346. — Prostălan + suf. -că. PROSTĂLÂUCĂ s. f. (Regional) Femeie proastă, v. p r o s t (B IV 1). Cf. Marian, s. r. ii, 217. — Pl.: prostălauce. — Prostălău -f- suf. -că. PROSTĂLĂU adj. (Adesea substantivat) Augmentativ al lui prost (B IV 1); (popular şi familiar) prostovan, (popular) prostolan, (regional) năvîrc (1). Cf. lb. Ei, zău, tare-mi pare bine Că-mi bat joc d-un nătărău; Ei, de-acuma las' pe mine, Am să-l fac mai prostălău! pr. dram. 406, cf. Polizu. Românii din Transilvania înţeleg■ sub cuvlntul „mul“ nu numai pre oamenii ce nu pot vorbi, ci şi pre cei prostălii. Marian, o. i, 113, cf. ddrf. Fiul popei, un prostălău ce nu ştia paşte bobocii, conv. lit. xi, 100. Să nu mai crezi aiurelile unui prostălău ca Tănăsică. G. M. Zam-firescu, sf. m. n. ii, 204. O să ajungă de rls cu proslă-lăul ăla. Vlasiu, a. p. 343. N-am aflat niciodată numele proslălăului care şi-a clădit In piatră mugetul de bou. Teodoreanu, m. u. 20. Gliganul, neşliind ce-i asia, se uita la tatăl său ca un prostălău ce se află. Sadoveanu, o. xi, 491. Mi s-a părut prostălău. Era numai scump la grai. Stancu, d. 87. Mărginit, prostălău,... n-a fost In stare să înveţe nimic. Galan, b. i, 71, cf. sfc iv, 186, T. Papahagi, m. 187, corn. din TXrcXiţa—Beiuş, alr sn v h 1 240, a i 24. + (Regional) Ursuz (Coropceni — Iaşi), alr sn v h 1 243/514. + (Regional; despre oameni) Grosolan, necioplit (Sîn-nicolau Român — Oradea), alr ii 3 668/316. + (Substantivat, m.; regional) Om fără căpătîi (Stu-pinii — Zălau). arl i 1 553/283. — Pl.: prostălăi. — Prost -f suf. -ălău. PROSTĂNAC, -Ă adj. (Adesea substantivat) (Om) care este lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără pricepere, fără isteţime; mărginit (4), prost (fi IV 1), nătărău (1), nătîng (I 1), neghiob (1), nerod (I 1), tont, netot (I 2), sec, (rar) puţin la minte, (învechit şi popular) năuc (1), neajuns2 (3), (popular) pălăvatic (2), (Învechit şi regional) prostan, prostatic1 (4), prostănatic, (regional) nătînt, năbîrgeac, năprui, nă- 17753 PROSTĂNATEC — 1650 — PROSTERNAT silnic (6), năvleg (1), năvligos (1), moroiman, motănos, năgăbui, năsărîmb (I 2), necălit, opac2 (1), paliu3, păhui2, pătrăşcan, pleoncios, pliurd (1), puncău, prostovoi, tanău1, tălăşman, tărăntuc, tăul, traşcaliu, telpiz, tintăit, trencheş, tronc2, tutunac. Cf. Polizu. El se făcea că nu tnfelege vorbele aruncate In pofida lui; se arăla prostănac. Ispirescu, l. 229, cf. 108, 111. Are un aer de prostănac. Vlahuţă., d. 180, cf. ddrf. Răsună ... strigătul clrciumarului către un ajutor duminecal, băiat mare şi prostănac. Rebreanu, r. i, 134. Se poartă ca un prostănac, id. i. 217. Dacă o să ne ducem de rlpă, literaturii proaste a acestui prostănac o s-o datorăm. Camil Petrescu, t. ii, 484, cf. i, 259. Prostănac şi somnoros, cum apărea întotdeauna printre oameni. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 65, cf. i, 245. Numai un hoţ prostănac, fără nici un grăuncior de înţelepciune, stăruieşte mai mult declt se cuvine Intr-un loc unde a săvlrşit o faptă. Sadoveanu, o. xvi, 108. Nu le mira, prostănacule. Ştiu eu ce fac. Stancu, r. a. m, 338. Era oare numai un bălrln prostănac, care venise să-i smulgă ceva bani? id. ib. rv, 210. Slnt eu pesemne prostănac Că-mi vlntur gura de pomană. v. rom. octombrie 1954, 26. O bună compoziţie a realizat... tn rolul servilului şi prostănacului Priboi. t decembrie 1962, 11. Un om cam prostonac se însurase c-o femeie frumoasă, şez. v, 159, com. din Straja—Rădăuţi, alr i 1518/984, alr sn v 1240/791, a ix 1. O (Substantivat; ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Prostănacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea. Rebreanu, i. .113. A insinuai prostănacul de Tudose. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 42. -4- (Rar) Prostesc (3). O frumuseţe prostănacă este un farmec mort. Delavrancea, h. t. 49. — Pl.: prostănaci, -ce. — Şi: (regional) prostonăc, -ă adj. — Prostan + suf. -ac. PROSTĂNÂTEC, -Ă adj. v. prostănatic. PROSTĂNÂTIC, -Ă adj. (învechit şi regional) Prostănac. Cltăva vreme să pare a fi cevaşi la vederea norodului celui prostănatec. Tîmpeanul, o. 101/15, cf. ddrf, Alexi, w., sfc iv, 186, com. din Straja—Rădăuţi. Mai prostinalic, mai greu de cap. alr i 1 518/158, cf. alr sn v h 1 240. Vine mai prostonatic. a 111 18. — Pl.: proslănalici, -ce. — Şi: prostănfilec, -ă, prostinâtic, -ă, prostonătic, -ă adj. — Prostan -f- suf. -atic. PROSTĂNAIJ s. m. (învechit, rar) Om prostănac. N-a fost Păcală ... Ci un prostănău prea mare, vită vorbitoare chiar. Pann, ap. cade. — Pl.: prostănăi. — Prostan -f suf. -ău. . PROSTĂNEL, -EĂ adj. (Regional) Prostuţ (Do-man — Reşiţa). Marian, î. 123. Am văzut eu bine Că mă laşi pe mine Cu pui micuţei Şi prea prostânei. id. ib. — Pl.: prostănei, -ele. — Prostan -j- suf. -el. PROSTĂTICÎE s. f. (învechit, rar) Calitatea â ceea ce este simplu, rudimentar, prost. Athineii vrea să micşure.adze. prostăticia cuvintului. Dosoftei, v. s. noiembrie 124r/33. Rumplnd loate-mpletiturile lor ca neşte hire cu prostăticia strigării, id. ib. 181r/27. — Prostatic -f- suf. -ie. PROSTĂTURĂ s. f. y. prostitură. PROSî’ĂVĂLĂ s. f. v. prostovoi. PROSTEALĂ1 s. f. 1. Faptul de a se prosti1 (2); stare a omului prost (BIV 1). Femeia să nu puie acul In cap, pe perini sau in alte părţi, căci e semn de prosteală şi cu timpul îşi va pierde mintea. Gorovei, ca. 2. 2. înşelare sau încercare de a înşela. Cf. prosti1 (4). Mi se pare că s-a apucat dă prostit meliţial... li arăt eu prostealăI Crede că scapă de frecat? Ba-CALBAŞA, S. A. I, 28. 3. Faptul de ase prosti1 (6), de a se fandosi. Ce prosteli slnt astea? Fii serioasăI Udrescu, ol. 4. (Regional) Lucrare făcută de mîntuială (Piteşti). Udrescu, gl. — Pl.: prosteli. — Prosti1 + suf. -eală. PROSTEĂLĂ2 s. f. (învechit şi regional) Cerşetorie. Baba mergea mereu In prosteală cum învăţase ea; dară Intr-o zi li zise fata să-i cumpere din llrg plnză...; baba biet, din paralele ce adunase din cerşit, li cumpără. Ispirescu, l. 364, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. — Prosti2 + suf. -eală. PROSTÎXCĂ s. f. v. pestelcă1. PROSTELUÎ vb. IV v. protcstălui. PROSTÎRCĂ s. f. v. pestele«1. PROSTERNĂ vb. I. R e f 1. A se pleca (A I 1), a se înclina (pînă la pămlnt) sau a îngenunchea (Incli-nîndu-se pînă la pămînt) în faţa cuiva sau a ceva în semn de veneraţie, de supunere, de umilinţă etc. Tiranul cade In genunchi, se prosternă şi cere ierlare. Heliade, o. ii, 78. Aicea, cu dare de sume, proşternut la picioarcle calmucului, primea confirmaţie domniei. Săulescu, hr. i, 229/4. Proşternulă la picioarele sale... i-au depus jurămlntul înfricoşat. Asachi, s. l. ii, 116. Prosternlndu-se înaintea lui, i-au iertat, ist. m. 152/20. P-aci era a se prosterna şi a-i cere iertare. cr (1848), 138/39, cf. Negulici. Pentru ce vă strlngeţi atita la piept şi vă prosternaţi înaintea lor? Bolliac, o. 235, cf. prot.-pop., n. d. Mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvai. Caragiale, o. iv, 355. îmi plăcea să văd toată lumea aceea prosternată la picioarele mele. Vlahuţă, o. a. ii, 62. Am să mă prostern la pragul uşei sale. I. Negruzzi, s. v, 194, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Se mai prosternă încă o dală plnă la pămlnt Intr-o adlncă temenea turcească. C. Petrescu, î. i, 222, cf. Scriban, d. Smărăndache ... se prosternă şi merse să sărute mina bătrlnei. Călinescu, s. 204. Călugărul se ridică şi se prosternează. H. Lovinescu, t. 164, cf. dn2, m.d.enc., dex. F i g. Proslernln-du-se In faţa „activităţii“ de asimilare duse de nemţi tn Cehia, contemp. 1951, nr. 165, 2/2. Ne prosternăm înaintea lui şi ne vine greu să-l alăturăm de comedio-graful francez. Călinescu, c. o. 205. (T r a n z. fact.) Căinţa 11 prosternă pe culpabil. Scriban, d. — Prez. ind.: prostern şi prosternez. — Şi: (învechit) proştfirae vb. III. — Din fr. prosterner. — Proşteme < lat. proster-iiere (după aşterne). PROSTERNARE s. f. Acţiunea de a se proster-n a şi rezultatul ei; atitudine, poziţie, stare a celui care se prosternă; (astăzi rar) prosternaţie. El se ridică din prosternarea orientală. Odobescu, s. i, 288, cf. Barcianu, Alexi, w. Cărămizile de jos primeau tn răcoarea lor monahală prosternarea genunchilor. Klopştock, f. 202, cf. dn2, m.d.enc., dex. *£> F i g. Prosternarea noastră dinaintea sistemilor de limbă. rom. lit. 187J/2. N-am putut slăplni nevoia de prosternare din ochii mei. Ibrăileanu, a. 189. Creşteau în atmosfera de prosternare faţă de cultura grecească. v. rom. noiembrie 1954, 140. — Pl.: prosternări. — V. prosterna. PROSTERNĂT, -Ă adj. Care se prosternă. Cf. Barcianu, Alexi, w. Ar fi voit ... să Ingenunche 17768 PROSTERNAŢIE — 1651 — PROSTI1 înaintea ei, serios şi fără umilinţă, ca şi un papă prosternat. Călinescu, s. 127. — Pl.: prosternaţi, -te. — V. prosterna. PROSTERNAŢIE s. f. (Astăzi rar) Prosternare. Cf. I. Golescu, c., Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. B., Barcianu, Alexi, \v., dn2, dex. — Pl.: prosternaţii. — Din fr. prosternation. PROSTÎSC, -EASCA adj. 1. (învechit) Comun, obişnuit, simplu, ordinar (l). Oarecare meşteraş A trimis un băieţaş Cu un taler rudăresc, Cu două feţe, prostesc. Pann, p. v. iii, 64l/4, cf. Polizu, JBahc.ia.nu, Alexi, \v., cade, Scriban, d. 2. (învechit) Popular (1). Cf. anon. cab. încă şi Iu clntecele prosteşti, pe la domnia lui Pătru Vodă, vadul Obluciţii să pomeneaşle. Cantemir, hr. 241, cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, \v. 3- Care denotă, arată, trădează prostie (4), de prost (B IV 1); nerozesc, neghiob (2), nerod (1 1), năttng (I 1), nesocotit (3), nesărat (2), (rar) neghiobesc, prostănac., (Învechit) prostatie1 (4). Ha! Hal Ha! ... răspunse cerşitorul cu un rls prostesc, conv. lit. viii, 452. Oamenii ajunseseră la obiceiurile antropofagilor din Noua Zeelandă, la dobitocia prostească a calcdo-nienilor. Gherea, st. cr. ii, 112. Se băgase In cearta dintre dînşii Intr-o clipă de necaz prostesc. Rebreanu, i. 122. O zbughiră tn uliţă cu nişte riscte prosteşti. id. r. 1, 114. Omul îşi avea rtsul lui prostesc. Sadoveanu, o. vii, 489, cf. Scriban, d. Este băiatul doctorului Sima..., completă in şoaptă bătrînut, freclndu-şi mîtnile cu un rts prostesc. Călinescu, e. o. i, 17. Avea pe chip o veselie prostească, pe care n-o înţelegea nimeni. Preda, m. 142, cf. 148, m. d. enc., dex. — Pl.: prosteşti. — Prost -f- suf. -esc. PROSTEŞTE adv. 1. (învechii) Cu simplitate, in mod simplu. Să ruga... nu cu vro urătură de cuvente multe, ce pre scurt şi prosteaşte. Vari.aam, c. 255. Un om oarecare luminat tn lume ... lăsind nebăgate samă. toate valurile lumeşti, petrecînd prosteaşte viaţa, au tras la sine cu lucrul a bunătăţilor parte. Dosoftei, v. s. noiembrie 13379- La aceste cuvinte ...au suspinai Ioan Vodă, răsjmnzlnd prosteşte: cunoscul-am de multe ori priinţa voastră spre mine. N. Costin, let. i A, 90/26. Vorovind omul fără meşteşug, prosteşte, Îşi descopere pe fată ce simte şi ce gtndeste. Conachi, p. 300. 2. S p e c. (învechit, rar) în limba simplă, tn limba populară. Multe să fie fost neamurile sau, precum prosteşte le-am zice, oardele ghetilor. Cantemir, hr. 71. Literata (căreia mai prosteaşte ti zic Lederatul). id. ib. 322.. 3. Ca un prost (B IV 1), tn mod prostesc (3); (cu sens atenuat) fără nici un motiv, fără o justificare logică; stupid, nerozeşte, negliiobeşte, (rai-) năuceşte, (învechit), prostatie1 (5). Cf. Clemens, lb. Alergi aşa prosteşie-n valuri, să te prăpădeşti. Pann, e. i, 48/4, cf. id. p. v. i, 98/13, Polizu. Ea tot ar fi stal mai mult cu noi, dacă n-am fi alungat-o prosteşte. Creangă, a. 97. Şi aici s-a purtat tot ... cu obrăznicie şi prosteşte, id. p. 292, cf. ddrf, Barcianu. De ce? De ce? li şopteam întruna prosteşte, cu ochii scăldaţi în lacrimi. Rebreanu, nuv. 224! Săpăm prosteşte un şanţ de bănuială, de invective şi de ură Intre noi. Galaction, a. 363. Am intrat prosteşte intr-un joc neghiob. Camil Petrescu, t. ii, 304. Mă întorc de acolo cu cîteva flori culese, pe care le port prosteşte, fără înde-mlnare. Sebastian, t. 71, cf. Călinescu, s. 135. Mă înduioşai prosteşte de propria-mi soartă. Stancu, h. a. i, 141. Plîngea încet, prelung, jelindu-se prosteşte şi spunind mereu unul şi acelaşi lucru. Preda, m. 285. Am rămas deoparte, răsucind bila tn mină, prosteşte. Lăncrănjan, c. ii, 338. <£• E x p r. A rlde (sau a zîmM etc.) prosteşte = a rîde (sau a zîmbi etc.) fără motiv sau atunci cînd nu trebuie. Voicu rlde prosteşte şi nu răspunde. Bassarabescu, v. 62. Cazacul rldea prosteşte. Sadoveanu, o. vi, 261. Zîmbi prosteşte, mişcă puţin buzele şi tăcu. Călinescu, e. o. i, 302. —. Prost -j- suf. -eşle. PROSTETIC, -Ă adj. v. protetic1. PROSIJiŢĂ s. f. v. prosteţe. PROSJEŢE s. f. 1. (învechit, rar; cu sens colectiv; in forma prostelit) Prostime (6). Urmează a se împlini şi a se mesteca, cind ti vine furia, prosleţa prin nobleţă şi nobleţă prin prosteţă. Gorjan, h. ii, 218/24. 2. (în dicţionarele din trecut) Atitudine, purtare prostească (3). Cf. Barcianu, Alexi, w. — Şi: (învechit, rar) prosteai s. f. Gorjan, h. ii, 218/24. — Prost + suf. -c/e. PR OS'J’fiZĂ s. f. v. proteză. PROSTÎ1 vb. IV. l.Traiu. (Complementul indică oameni) A aduce la starea de prost (B IV 1): a Îndobitoci. Cf. lb. □ Această lene l-a. prostit de tot. 2. Refl. (Despre oameni) A-şi pierde mintea, inteligenţa, puterea de judecată, de gîndire, a deveni prost (BIV 1); a se timpi, a se năuci (1), (învechit) a se neghiobi, (regional) a se tutui2. Cf. Polizu. Te-ai prostit rău de cînd nu ne-am mai văzut. Eminescu, n. 79. S-a prostit savantul; declt „da“ şi „nu“ nu mai ştie să mormăie.. Delavrancea, t. 220. Dan simţea că sc prosteşte, că i se strînge mintea, ca un arici speriat. Vlahuţă, d. 96..Zile întregi nu văd pe nimeni! Mă prostesc între patru pereţi. Brăescu, o. a. i, 112. Trebuie să facă ceva ca să moară, sau să nu mai simtă, să adoarmă adine, să-şi piardă luciditatea, să se prostească. Demetrius, a. 296. L-a bătut. Dumnezău di s-a proslal di bătăi, acolo undi-a fost la meliţîic. Graiul, î, 280. + l-îefl. şi tranz. tact. (Prin atenuarea sensului) A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) fistici, a (se) zăpăci, (regional) a (se) ului. [între femei] i se schimba cu lotul, firea; se zăpăcea, se prostea. Gane, n. iii, 158. Se uita drept în ochii lui iscoditori, zăpăcindu-l şi prostindu-l. Rebreanu, i. 161. Uncheşul. mă învăţa că la vreme de primejdie lumea se prosteşte şi mui tare. Sadoveanu, o. xi, 279. Cînd intră spaima in el, se prosteşte de tot. Camil Petrescu, o. n, 155. La Paşti, clnd vede oauă roşii la creştini, el şi mai rău să prosteşte, îşi perde dă tot cumpătul, şez. m, 27. Rele-s, puică, frigurile, Da-s mai rele dragostilc. Frigurile le trezesc, Dragostile ie prostesc. Hodoş, p. p. 32. + (Rar) A-şi pierde puterea, forţele fizice. Pentru atîtea primejdii de moarte fiind, aşa îi perise faţa, aşa se prostise..., cît mai aseamene era unui mort decît unui om viu. Maior, p. 31/19, cf. bl x, 41. + (învechit, rar) A se urîţi. Cf. LB. 3. Refl. (Despre lucruri) A-şi pierde din calităţi, din valoare, a nu mai corespunde bine scopului iniţial. Cfr DL, M. D. ENC., DEX. 4. Tranz. (Familiar; complementul indică oameni) A induce în eroare, a duce cu vorba, a face să creadă ce nu-i adevărat; a înşela, a păcăli, (familiar) a duce, a trişa. Cucoana ne prosteşte cu vorba. Rebreanu, r. i, 236. Acu văd că vrei să-ţi baţi joc de mine... Dar să nu mă prosteşti, id. nuv. 7. Spuneai că în ruptul capului nu înţelegi să te prostească dortuiul. C. Petrescu, r. dr. 256. Acum prostea lumea cu prorociri, care sc vor împlini la Paştele cailor. Vlasiu, a. p. 209, cf. Arghezi, vers. 387. De ce minţi?... Pe cine vreai tu să prosteşti? Preda, d. 89, cf. alr i 1 327/180, alr ii 3 711/848. (Prin lărgirea sensului) Scoşi din spital. ..şi trimişi la regiment... nu li se îngăduie să prostească milităria-. Pas, z. iii, 251. ■O’ Fig. Stilul care vrea să mă prostească astfel nu-l pot numi sublim. Caragiale, o. iii, 74. 17776 PROSTI* — 1652 — PROSTIE 5. R e f 1. F i g. (învechit, rar) A se schimba, a se travesti. Na 'ştiu, floare este asia, ori amori prostit In slraie? Căci cu mirosul odată sloboade foc şi văpaie. Conachi, p. 157. G. Refl. (Familiar) A se purta neserios, afectat, fandosit; a se fandosi, a se izmeni. Să mă prostesc niţel ...La noi, vezi dumneata, coconiţă, merge anul altfel. pb. dram. 278. Să-i vezi seara, la madam Hans, cum se prostesc. Stancu, r. a. ii, 77. Stai şi mănlncă, nu le prosti, zise Moromete. Preda, m. 26. Ia nu le mai prosti aşa, că-ţi şadc rău! Udrescu, gl. — Prez. ind.: prostesc. — Şi: (regional) prostii vb. I. — V. prost. I’ROSTÎ2 vb. IV. 1. T r a n z. (învechit, rar; complementul indică oameni) A ierta, a scuti de o pedeapsă. Tii, părinte, mă prosteaşle. Dosoftei, mol. 85. + A Îngădui, a permite, a da voie să facă ceva interzis. Să mănince şimbăta şi dumineca, ce mai nainle de aceasta să spuie arhiereului şi părinţilor celor sufleteşti, de-l vor prosti pre dlnsul el să mănince [peşte]. PRAV. GOV. 123V/4> Cf. CADE. 2. Refl. r e c i p r. (învechit, rai-) A se împăca. Şi deaca să lllniră iarăş ... mulţămiră lui _D[u]mn[e]dzâtj şi să prostiră. Dosoftei, v. s. octombrie 43v/8. 3. Refl. (învechit; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A renunţa (la o slujbă), a-şi da demisia, a demisiona; spec. a abdica. Rtvni ca să se odihnească şi se prosti de împărăţie ... şi făcu pe fiiul său Mehmed In locul său. Văcărescul, ist. 256. Veziru fiind scos din vezaret după ce au împărăţii..., singur el s-a prostii, id. ib. 277. M-am prostit de dregăloria ce aveam, pentru ca să nu fiu amestecat In faptele mai sus-numitului. id. ib. 294, cf. cade, bl vi, 62. -0> Refl. pas. Paşa ... s-au prostit, adică s-au mazilit. Dionisie, c. 230. + (învechit, rar) A se retrage intr-un anume loc. Urmlnd la toate deci cu această carie m-am zăbovii la anul dintâi... dupc ce m-am prostii la această sfinlă mlnăstire Săcul, unde si melaniia mi-am pus (a. 1761). cat. han. i, 238. 4. Iii tranz. (Popular) A cerşi. Cf. Pamfile, j. ii, 162, tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., DEX. — Prez. ind.: prostesc. — Din slavonul npoCTHTH. PROSTÎC s. n. v. prostichi1. PROSTÎCĂ adj. (Rar) Prostuţă, v. prostuţ. Baba se simţea mai proslică, mai tare la cap şi nu prea i se împotrivea. Rebreanu, nuv. 192. Prost rf suf. -ied. . PROSTICEL, -EÂ, -ÎCĂ adj. Diminutiv al lui p r o s t. 1. Cf. prost (B II 2). Mlnglia neputinţa firii cu acea puţintea. şi. prosticea mlncare. Dosoftei, v. s. decembrie 209r/22. Scotea nişte papucei, Cit erau de prostitei Făceau cinci sule de lei. mat. folk. 164. 2. Cf. prost (B II 4). Nu umblase la şcoală, din . care pricină rămăsese mai proslicică. BrXescu, v. 21. 3..Cf. prost (B' IV 1). Băiatul, cam proslicel, Ce-rlnd icre de un. fel, Le-a pus pe taler, aci, Şi altele porunci. Pann, p. v. iii, 641/10. Llngă-a cui domnesc palai, Cu rang de arhimandrit, Trăia un popă proslicel, Căci păstoriu-i de la di ... Ştia mai mult decil el. Mu-reşanu, p. 175/7, cf. ddrf. Maică-sa grăia: ... — Noi nicicum l-om da, Căe mititel, Ci e tinerel Şi cam prosti-cel. Teodorescu, p. p. 49. — Pl.: proslicei, -cele. ^ Şi: prosticică adj. — Prost + suf. -icel, -icea. — Prosticică: cu schimbare de suf. PROSTÎCH11 s. n. (învechit) Adaos, spor la o dare. La cislele dăjdiilor ... să nu îndrăznească a face vreo prostichi măcar un ban (a. 1810). Gâldi, m. phan. 241. Anaforea dumnealui vel-vistier, pentru prostichi la dijmăril, la oierii şi la vinărici (a. 1815). id. ib. A se mai face un prostichi la cile trele huzmelurile ... încă de cile două parale (a. 1815). ap. tdrg. — Pl.: proslichiuri. — Şi: prostichion (Gâldi, m. phan. 241), prostie (id. ib.) s. n. — Din ngr. 7rpoa3riKTi. PROSTICHI2 vb. IV. Tranz. (învechit, rar; complementul indică salarii, venituri etc.) A spori. (Refl. p a s. ) Să binevoieşti înălţimea la a se prosli-chi lefuşoara acestui logofăt (a. 1813). Gâldi, m. phan. 241. — Prez. ind.:? — V. prostichi1. PROSTÎCHION s. n. v. prostichi1. PROSTICÎCĂ adj. v. proslicel. PROSTÎE s. f. 1. (învechit) Curăţenie (sufletească), neprihănire, puritate; cinste, sinceritate; naturaleţe (3), firesc. Trimease-l şi In ftntlna Siluamului,. ca să arale prosliia şi bună mintea orbului. Coresi, ev. 170. Fiţi ...cu prostia inimiei şi cu frica Domnului şi toi ce faceţi cu loală inima. id. l. 466/4. Şi foarie era lăudaţ[i] de ospălături şi de prostie. Dosoftei, v. s. noiembrie 179r/36, cf. lb. 2. (învechit) Simplitate, modestie (1). Fiţi ascultători stăplnilor voştri ...In prostiia inimei voastre. Coresi, ap. dhlr ii, 469. Intru oameni creştini prostie şi direptale creştinească nu veri afla, ce mările deşartă şi mândrie şi laudă şi fală Inlru ei. Varlaam, c. 255. Cu prostie să ruga călră Domnul ... Nu cu vro urătură de cuvente multe. id. ib. Cu ce prostie trăiau, cu ce cumpăt, cu cită luare-aminte (sfîrşitul sec. XVIII). Iorga, l. i, 544, cf. cade, Scriban,. d. 3. (învechit) Neştiinţă, ignoranţă, nepricepere. Iară mulţi n-au perii munteni, că au luat de vreme la fugă, după acea risipă a oştilor munteneşti, care s-au făcut mai mult den prostia Diicului. N. Costin, let. i, 310/7. Dar Dumnezeu ... n-au socotit prostia şi neştiinţa mea, ci au căutat la bogăţia şi noianul bunătăţii sale. Antim, p. 4. Şi pentru acea multă prostie a voastră... şi neştiinţă la sf[î]n/a carte, m-am îndemnat ... a vă înştiinţa cu această mică cărticea, id., ap. gcr ii, 28/8. Tu o să mori In prostie. Pann, p. v. i, 162/20. 4. Stare a celui prost (B IV 1); mărginire (3), nătîngie (1), nerozie (1), neghiobie (1), nesocotinţă (1), (rar) ncminte, netoţie, (învechit şi regional) nă-tărăie (1), (învechit) prostime (5). Prostia din născare leac nu mai are. Negruzzi, s. i, 248. Hoţia şi prostia slnt bine preţuite. Bolintineanu, o. 136. Dănilă se ţinea cu mina de inimă, rlzlnd de prostia dracului. Creangă, o. 33. Unul din ei mi-era cunoscut ... un lip antipatic, de o prostie veselă şi zgomotoasă, care-mi făcea rău. Vlahuţă, o. a. i, 220. Pentru ce să ieie De bani buni prostia oricărei femei? Coşbuc, p. i, 247. Doamna Ilerdelea se necăji de allta prostie. Rebreanu, i. 173. Eu ştiu bine că nu-ţi pasă de gura şi de prostia lumii. Galaction, o. a. i, 341. Prostia este arma inofensivă cu care recrutul speră să se împotrivească tuturor teoriilor ... îndreptate in contra lui. Brăescu, o. a. i, 57. Că era multă invidie, răutate şi prostie..., simţeam şi eu. Vlasiu, d. 26. Uite dumneata, cum urlă prostia înaintea tnglmfăriil Sadoveanu, o. iii, 179. Prostia, -nşelăciunea, păcatul, îndoiala Muncesc făptura noastră din veac, far’ de răgaz. Arghezi, s. v, 21. Allta prostie adunată la un loc cu atlta naivitate ... II făcu să rldă. Stancu, n. a. iii, 142. Unde te întorci, nu dai declt de prostie tnglmfală. H. Lovinescu, t. 241. Era deci limpede pentru ei că numai din prostie s-a dus după al lui Birică. Preda, m. 192. F i g. Străbunii tăi ... în viaţă, sub razele soarelui crud, Văzură prostia şi lenea cum pradă. Labiş, v. 415. 5. (Mai ales la pl.) Faptă sau vorbă prostească (3), lucru prostesc, nerozie (2), neghiobie 17785 PROSTIETATE — 1653 — PROSTIME (2), inepţie, nătlngie (2), nesocotinţă (2), netoţie; (cu sens atenuat) lucru lipsit de importanţă, de seriozitate, fleac, nimic (III). Iar o să începi cu prostiile, cu acea părere de rău a copilăriei laic smintite. Delavrancea, t. 23. Cum poţi să-ţi închipui o asemenea prostie? Vlahuţă, o. a. ii, 240. E o prostie să baţi In zadar cremenea asta. Aqîrbiceanu, a. 216. Dumnealor au venit să vadă jocul, nu să audă prostiile tale. Rebreanu, i. 26. Am de lucru ... N-am vreme de prosliil id. ib. 102. Astăzi ţi-am spus multe prostii. Ibrăileanu, a. 189. Nu cumva să supere cu vreo prostie pe domnu portărel. Bassarabescu, v. 64. Şi nu şlia cum să-mi mulţumească ... Prostii! ... C. Petrescu, c. v. 104. Prostii, Elisa-beto! ... Ipocrizie. Toate statele ... şi-au decorat morţii. Sahia, n. 60. Pot să spun o prostiei Sebastian, t. 140. Cearta noastră de aseară a fost o prostie, id. ib. 347. Ne ţinem de prostii. Trebuie să facem ceva mai de samă. Sadoveanu, o., ix, 467. Numai tineri fiind, oamenii se însoară; mai llrziu, nu mai săvlrşesc asemenea prostie, id. ib. xm, 569. Azi ţi-am spus numai prostii. Călinescu, s. 118. în mare prostie le-ai băgat! ll mustră Simion. Beniuc, m. c. i, 486. Nu, nu pot să mă exprim. Vorbesc prostii. H. Lovinescu, c. s. 55. Vorbeşti prostii, fetiţo. în viaţă, lotul se uită. id. ib. 81. Să-ţi bagi degetul In miere ş-apoi să nu vei să-l lingi, ar fi o prostie. Zanne, p. iii, 665. <0> Loc. adv. In prostie = fără măsură, fără socotcală, în neştire. Cheltuieşte-n prostie, ca nebunul. Udrescu, gl. + Faptă nesocotită de gravitate redusă; boroboaţă, poznă1 (3), trăsnaie. Ai grijă de copil, să nu facă vreo prostie. Vlasiu, a. p. 73, cf. alr sn v h 1 402. — Pl.; prostii. — Prost + suf. -ie. PROSTIETÂTE s. f. (învechit, rar) Stare de înapoiere (culturală). Că pănă cînd se află vreun norod tn prostietate, el e in starea pruncească. Ţichindeal, f. 313/3, cf. sfc vi, 62, 65. — Pronunţat: -ti-e-, — Prost + suf. -ietale. PROSTÎL adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe faţada principală. Templu prostii. Negulici, cf. cade, dn®, m.d.enc., dex. — Pl.: prostiluri. — Din fr. prostyle. PROSTIME s. f. 1. (învechit) Curăţenie (sufletească), nevinovăţie (2); cinste, sinceritate; supunere, umilinţă. Giudecă-mă, Doamne, că cu cu prostime îmblu-n toată vreamea şi n-am rău pre nime. Dosoftei, ps. 79/5. Cu prostimea inimii meale m-am nevoit, toate acestea, şi acuma pre norodul lău carele s-au aflat aicea ăm văzut cu veselie nevoindu-se ţie. Biblia (1688), 3072/28. 2. (învechit) Simplitate, modestie (1); sărăcie. Să umblăm ca nişte săraci ... pentru că iasle întărire la unile ca aceaslea prostimea portului. Aethiopica, 8v/23. La judeţul prea înaltului judecător, craiul este ... ocrotit de strălucirea scaunului său, iar săracul nimicit de prostimea îmbrăcămintei? Marcovici, d. 390/2. 3. (învechit) Neştiinţă, ignoranţă, nepricepere. Dintru toată lielnvăţătura şi prostimea mea, vrut-am puţin cevaşi a scrie ... pentru meşteşugul şi fiinţa poeticii. Macarie1, gram. 133r/l. 4. (învechit, rar) însuşirea a ceea ce este prost (B III 1), nefavorabil, negativ. Prostimea năravurilor şi dobitocia patimilor iau adesea locul frumoasei şi simplei naturi. Marcovici, d. 214/6. 5. (învechit) Prostie (4); ceea ce denotă prostie (4). Ţăranul ... să nu să cearte, ales clnd va fi mărturie cuiva şi de va grăi cuvinte fără de isprav(ă) şi fără cale, de să va cunoaşte lucrul, că grăiaşte de prostimea lui. prav. 281. El să nu fie avut cap, carele să poală d-intreg a scorni... prostimea voroavii ll arată. Cantemir, hr. 139. Stăplnirea ... grăbeşte a ie însărcina cu potolirea aceşlii neorlnduieli cursă din prostimea şi nedomirirea unor asemenea oameni făr’. dă-judecată (a. 1832). doc. ec. 512. Precum îndrăzneşte tnlit-nerecul, curvia şi hoţia, asemenea Invilează pe pizmaş prostimea Imprejuraşilor lui, ll saltă cu izblndă peste dinşii, şi-i supune, şi-i piadă cu nemernicia lor. Piscu-pescu, o. 113/19. Omul ... pururea In cârtire de. a sa însuşi prostime. Conachi, p. 261. Omul ... pre Dumnezeu chiar lată socotea intru prostime, id. ib. 302. <3. (Cu sens colectiv; mai ales în limbajul claselor exploatatoare) Oameni de rînd, marea masă a populaţiei; s p e c. ţărănime; norod (5), gloată, mulţime (3), (învechit, rar) prosteţă (v. prosteţe 1). Iară toată oastea lui era de 30 000, fără prostime şi adunătură ce era pe Ungă Ion Vodă. Ureche, l. 190. Lulnd lingă ei den prostime neşte oameni răi şi slrlnglndu-să mulţime, făcură gllceavă In oraş. n. test. (1648), 157720. Nebunite şi turbate, gândurile proslimei aceea. M. Cos-tin, let. 1, 344/38. Turcii ... au fugit şi s-au închis in cetate in Cameniţă, iar prostimea, satele, s-au răsipit carii încotro au putut. Neculce, l. 76, cf. 197. Iară rămăşiţa dachilor ciţi scăpasă din oşteni, şi altă prostime, pre toţi pină la unul, precum să-i fie trecut mai spre fundurile ţării ungureşti, scrie ion Sămbuţie. Cantemir, hr. 83. Cu marc cinste şi pompă i-au cununat, fiind multă adunare la această nuntă, ailt dă boierii ţării, cit şi dă altă prostime. R. Greceanu, cm 11, 163, cf. anon. car. Şi cuviiitul ce grăia era grăit, şi era lăudat de cătră toţi, şi plăcut proslimei (sflrşitul sec. XVIII), let. iii, 262/30. Cind s-ar Inlimpla să se mai scoale prostimea asupra neameşilor ...să ajute pre neameşi Intru apărare asupra proştilor. Maior, ist. 105/11. Vei da voie sinatorilor a sprijini, a apăra şi a îmbogăţi prostimea. Beldiman, n. p. ii, 162/8. Prin meşteşugirea limbuţiei lor fac pe prostime a crede că cu adevărat s-au pocit. Drăghici, r. 182/26. Prostimea ... şede împrăştiată pe cimp. Negruzzi, s. i, 35, cf. 153. Băiatul e înţelept, e procopsit, are inimă bună, dar este ieşit din prostime. Filimon, o. i, 205. jRăcneşte Vodă ...: prostimea înteţită Ridică azi din ţărnă fiinţa-i umilită Şi Indrăzneşte-a-şi pune voinţa-n faţa mea? Alecsandri, Poezii, 631. Azi, Impre-juru-mi văzlndu-vă-adunafi, Boieri şi tu, prostime, simt mulţumire ' mare. id. t. ii, 167. Dumnezeu v-a dăruit cu minte, ca să ne povăţuiţi şi pre noi prostimea. Creangă, a. 163, cf. id. o. 229. Am găsit multă lume adunată, şi din boierime, şi din tagme şi prostime. Caragiale, o. iv, 159, cf. 11, 242. Cărturarii totdeauna au căutat să se deosibească de prostime. Ispirescu, u. 3. Se aşeză in scaunul împărăţiei şi-şi tocmi oşlile, boierimea şi prostimea cum ştia el. id. l. 103. Prostimea chiar era bogată. Prin curţi aveau, mai toţi, cuploare. Macedonski, o. i, 189. Mai bine rămlneam In prostime, căci mi-aş fi cruţai cea mai zdrobitoare dezamăgire. Adam, r. 47. Socoteşti măria ta că boierii pot ceva fără prostime? Delavrancea, v. v. 54. Primarul... porunci flăcăilor să continue jocul, să vadă şi domnii cit slnt de frumoase petrecerile prostimii. Rebreanu, i. 483. Mulţimea de soldaţi ce plecau In concediu şi prostimea împestriţată, neştiutoare ... alerga pe chei, năvălea In vagoane. Brăescu, o. a. i, 179, cf. 236. Veniră grămadă la Giurgiu ca să-l primească, nu numai boierii, ci şi negustortmea, popimea, prostimea. C. Gane, tr. v. 142. Numai prostimea : . ; nu părea supărată pentru surparea unor case boiereşti. Sadoveanu, o. x, 169. Ţăranul pentru ei era prostimea, bună de înşelat şi exploatat, id. ib. xix, 140. Veneau de toată mina: prostime, llrgoveţi, dervişi. I. Barbu, o. 80. E atlla prostime adunată pe uliţe, că de-abia a răzbit călare plnă aci. Camil Petrescu, o. iii, 65. La faptă, vine rlndul nostru, al prostimii. C. Petrescu, a. r. 54. Eu slnt tot cu prostimea, cu slăbănogii şi cu flămlnzii. Pas, l. i, 116. O răsturnare de-asla ... nu se poate face dacă n-ai poporul de partea la, prostimea, adică pe cei. mulţi. Lăncrănjan, c. ii» 74, cf. T. Papahagi, m. 166. — Prost -j- suf. -ime. 17788 PROSTIMON — 1654 — PROSTITUA PROSTIM ON subst. (Grecism învechit, rar) Amendă, despăgubire. Mitropolitul propune să fie oslndit a da felei prostimon. (a. 1797). Gâldi, m. phan. 241. — Pl.:? — Din ngr. jtpoati|iov. PROSTINÂTIC, -Ă adj. v. prostănatic. FROSTÎRE1 s. f. 1. (Mold., Bucov. şi nordul Munt.) Cearşaf. Căpeteniile înfăşară in prostirile aceale ce priimiră, de sprejiniră slngele svinţiii sale. Dosoftei, ap. .gcr i, 258/26. 2 prostiri: una cusul[ă], una a£eas[â] (a. 1730). Iorga, s. d. vi, 156. 4 prostiri, 3 cu fir, 1 obial cu flori (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. 1 prostiri de obiial (a. 1745). Uricariul, xi, 225. 3 prostiri de aşternut- (a. 1780). ib. 249. Oarecare asămănare cu compresurile strînse ne înfăţoşază invălirea în prostiri. Fătu, d. 29/18. Cu perinele de pai a trăsurei, un oghial în ră stare şi o prostire ne Indeletnicem a face un pat. Russo, s. 170. Prostirile tn palu-i de negre putrezesc. Negruzzi, s. ii, 199, cf. Baronzi, l. 161, Cihac, ii, 296. Un strat mare de fin ...pe care duduca işi întinse feluritele şaluri şi prostiri. Gane, n. ii, 45. Adusese ... prostirile, albituri şi alle mărunţişuri. Contemporanul, iv, 394. 1 prostire-n ciubuce de borangic cu horbotă. Sevastos, n. 46, cf. Barcianu. Moşul scoase din ladă o prostire de in curată ..., o aşternu pe pal. Dunăreanu, ch. 17, cf. tdrg. Puseră pe fiecare pal ... clte două poclăzi una peste alia, una ca prostire şi alia ca oghial. Hogaş, dr. i, 121, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ridica prostirea, Infoia pernele. Brăescu, o. a. ii, 13, cf. Scriban, d., h xii 105. Fata ...să acopere cu o prostire, aprinde luminarea. şez. i, 146, cf. Iordan, l. m. 199. Spăl cămăşi, iţari, izmene, prostiri, alr i 637/540, cf. alr sn v li 1 447, A v 15, 18, ix 1, l. rom. 1960, nr. 3, 76. Am o prostire Plină de pozdire (Cerul). Gorovei, c. 65. .<£• F i g. Te pipăi in prostirile zăpezii. Lesnea, vers. 162. + (Prin Bucov. şi prin vestul Mold.) Invelitoare de pat; cuvertură. Cf. a v 14, 15, vi 26. + (Prin Mold.) Faţă de masă albă. Cf. Pam-file, J. i, 132. Este o masă-mpodobilă, Cu prostiri acoperită, folc. mold. i, 240. + (Regional) Ţesătură de bumbac sau de borangic dungată (în diferite culori), folosită la decorarea pereţilor, la învelitul hainelor etc. Prostirile ...se spînzură de-a lungul şi de-a ialul pereţilor In loc de covoare. Pamfile, i. c. 284. 2. (învechit, rar) Un fel de glugă (preoţească). Prostirea cu care îşi tnvălea capul la închinăciune, Intr-o formă ca un guler de mantiei Pelimon, ap. Călinescu, s. c. l. 74. — Pl.: prostiri. — După ucr. nocTiJib. PROSTIRE2 s. f. Faptul de a (se) prosti1. 1. (Trecere în) stare de îndobitocire, de imbecilizare. Faceţi să înceteze această tristă privelişte ce înfăţişează prostirea şi neştiinţa ţăranilor. Marcovici, d. 220/9, cf. DDRF. 2. Pierdere a minţii, a inteligenţei, a puterii de judecată. 3. Diminuare, degradare, înrăutăţire a calităţii unui obiect. In zioa aceasta s-au ars şi mai multe sute de mii de saci cu făină prin magazii, din care pricină şi s+au înilmplat o mare scumpele şi prostire a plinei. cr (1833), 195V39. 4. Inducere în eroare; înşelare, amăgire, păcălire. Cf. DL, DM. — V. prosti1. PROSTÎRE3 s. f. (învechit) Acţiunea de a se prosti2 (3); demisie; abdicare. Alergă la prea Înalta Poartă şi făcu caslriel şi prostire domniei, rugî'n-du-se să-l mazilească. Văcărescul, ist. 288. — Pl.: prostiri. — V. prosti2. PROSTISl vb. IV. Intranz. (Grecism Învechit, rar) A adăuga (la un venit, la un cîştig, la o dare). Vom mai găsi vreun mijloc să proslisim la venii (a. 1803). Gâldi, m. phan. 241. — Prez. ind.: prostisesc. — Din ngr. âjtpoffftioa (aor. al lui irpoaftitra). PROSTIŞOR, -OÂRĂ adj. Diminutiv al lui prost; cam prost. 1. Cf. prost (B IX 2). Mearsă intr-un sălaş pros-lişor, peşteră sărăcească, şi au hăscutu-l fără nice o stricare. Dosoftei, v; s. decembrie 237r/26. 2. Cf. prost (B IV 1). Cf. anon. car. •$. (Substantivat) De-i lua o proslişoară, N-aibă-n vatră nici apşoară. folc. transilv. i, 235. — Pl.: prostişori, -oare. — Prost + suf. -işor. PROSTÎT, -Ă adj. 1. Care şi-a pierdut (în bună parte) facultăţile intelectuale şi morale; îndobitocit. Dacă sînt tineri au trupurile nepfilincioase, dacă sini bătrîni au suflete prostite. Ispirescu, u. 26. Cu aspectul epuizat şi prostit, capătă aspectul unui animal tlnăr. Parhon, b. 151. Erau prostite de atîla aşteptare. Barbu, p. 210. 2. (Care este) ca un prost (B IV 1) sau, p. e x t., năucit, buimăcit, zăpăcit, dezorientat, descumpănit, uluit. Tînărul se uita prostit la tatăl său. Agîrbiceanu.a. 405. Rămase prostit ca un om care se pierde în faţa unei nenorociri. Dunăreanu, ch. 214. Noroc bun! zise Ion strîngînd din umeri prostii. Rebreanu, i. 270. Virginia se uita la toţi, prostită. Bassarabescu, v. 151. Albe, rîzînd spre lumea prostită, Lunecau bale-tisiele albe. Bacovia, o. 79. Toată ziua murmura ca prostit...; „Să-mi facă ea mie asta!" Camil Petrescu, t. iii, ,31. Am aruncat ... galbenii ce ţineam în mină. Am rămas prostit, cu ochii după ei. Brăescu, a. 239. Priveşte prostită gloata de oameni din jurul ei. Sahia, n. 42. Căscă ochii, neîncrezător, şi spuse prostit: — Ordinul... e ordin. id. ib. 85. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o clrpă. Sadoveanu, o. ii, 371. Aurica se extazia înaintea ,ei şi Tili rămase prostit. Călinescu, e. o. ii, 148. Stăteam prostii cu telegrama In mină. contemp. 1953, nr. 374, 4/4. Făcuse acest lucru atlt de pe neaşteptate ...că agentul şi însoţitorul rămaseră în tindă prostiţi. Preda, m. 158, cf. 344. Căzu pe patul nedesfăcut, prostită. Barbu, p. 187. + Care denotă, exprimă, trădează prostie (4) sau, p. e x t., năuceală, buimăceală, dezorientare, uluire. Se uită la el cu mirarea prostită a uriaşului care vede că un pitic cutează să i se pună piedică. Agîrbiceanu, a. 324. Chelnerul plecă ..., iar Ghinea holbă nişte ochi prostiţi. Rebreanu, nuv. 130. Prăpădit, galben la faţă, se uita cu ochii prostiţi la Hleba. Sadoveanu, o. i, 397. 3. Care a fost indus în. eroare, înşelat, amăgit. Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. Eminescu, o. i, 59. Nu vă bucuraţi că bărbaţii nu s-au lăsat prostiţi? t februarie 1962, 36, cf. dex. Pl.: prostiţi, -le. — V. prosti. . PROSTITUA vb. Ţ. . Refl. şi tranz. f a c t. A practica sau a face să practice prostituţia. Cf. Iorgovici, o. 69/8, Stamati, d., Negulici, Aristia, plut., Polizu. Vei prosliiui femeia aceluia ce-ţi va deschide casa. Filimon, o. i, 311, cf. prot.-pop., n. d. Trebuia să se prostiluie pentru o bucală de pline. Bolintineanu, o. 384, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade. Sileşte lucrătoarele să i se prostitueze, ap. Iordan, l. r. a. 353. El nu-şi prostituează fiica, ci o foloseşte doar ca un mijloc de a-şi asigura un an sau doi de existenţă, contemp. 1948, nr. 112, 1/1, cf. dm, dn2. <$> (Prin lărgiriea sensului) Bărbaţii se pros-tituie ca femeile. Maiorescu, cr. iii, 170. + F i g. A (se) folosi în mod degradant, înjositor, nedemn; a căpăta sau a face să capete un aspect degradant. 17797 PROSTITUARE — 1655 — PROSTOVALĂ nedemn. Clfiva tineri derbedei ... Ce-şi prostituie juneţea la pierdutele femei: Macedonski, o. i, 83. Ţi-am încredinţat biserica mea mai pură declt o vergină, iar tu ai prostitiiit-o pentru bani. Filimon, o. ii, 126. Limba lui înveninată ... aprinzlndu-se In acea beţie de desfrlnări, ea se prostituí In labelurile cele mai respingătoare. Odobescu, s. i, 49, cf. Şăineanu, d. u., cade. Nu slntem capabili să eliberăm progresul din gheara celor care li plngăreşc şi ll prostituează. C. Petrescu, a. 419. Politicienii gălăgioşi ... devin şi proxeneţii patriotismului, pe care-l prostituează cui oferă mai mult. Brăescu, o. a- ii, 348, cf. Scriban, d., DN2,. Mí D. ENC., DEX. — Pronunţat: -tu-a. — Prez. Ind.: prostituez. — Şi: (rar) prostituí (prez. ind. prostituiesc şi prostituí) vb. IV. — Din fr. prostituer, lat, prostituere. PROSTITUARE s. f. Acţiunea de a (se) prostitua şi rezultatul ei. Cf. Polizu, Baronzi, i. l. i, 233/22, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Activitate de prostituiré a unei persoane, cod. pen. r.p.r. 463. Primeşte să fie întreţinut ...de călre o femeie, din ciştigurile provenite din prostituarea ei. ib., cf. dn2, m. d. enc,, dex. <0> F i g. Prostiluirea unor talente şi avalanşa de nontalente. m 1962, nr. 4, 5. — Pronunţat: -tu-a-, — Pl.: prostituări. — Şi: (rar) prostituiré s. f. — V. prostitua. PROSTITUÂT, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Femeie care practică prostituţia; curvă, tîrfă, femeie de stradă, (rar) palaţandră, (Învechit) muiere1 (1), femeie publică (v. p u b 1 i c), (argotic) maimuţă (3), marcoavă, mas-troacă, paraşutistă (v. p a r a ş u t i s t 3). Cf. Negulici, prot.-pop., n. D. Ziceai că femeia asia te dezgustă pentru că este o prostituată. Bolintineanu, o. 385. Să le cobori In acea ocnă la care s-află condamnate Nenorocitele fiinţe ce se numesc prostituate. Mace-donsiu, O. i, 81. Eroina romanului e o prostituată. Gherea, st. cr. ii, 230, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, ■w., Şăineanu, d. u., cade. Apuctnd pleoapele oamenilor, le întorcea cu pensa, slngerlnde ca buzele unei prostituate de barieră. Brăescu, o. a. ii, 337. Ai mlnglial copiii şi pe prostituate. Lesnea, vers. 54, cf. Scriban, d. O femeie care nu este considerată In public ca prostituată, cod. pen. r.p.r. 465. Satirizează şi glorifică suferinţa prostituatei, luată In această epocă drept simbol al demnităţii umane călcate iii picioare. contemp. 1949, nr. 126, 3/3. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoïevski. Călinescu, e. o. ii, 10. Prostituatele profesioniste le imitară. Stancu, r. a. iv, 334, Vreuna din prostituatele Inllrziale s-a desprins dintr-un gang şi-şi încearcă norocul. Vinea, l. ii, 160, cf. dn2, dex. 2. Adj. Care se prostituează. Fă asemenea şi cu doamna Bovary şi vei avea pe femeia prostituată. Romănul (1857), nr. 2, 32/27. O femeie prostituată. Bolintineanu, o. 385, cf. Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: -tu-at. — Pl.: prostituaţi, -le. — Şi: (Învechit) prostituit, -ă (Barcianu, Alexi, w.) adj:, prostitiită (Negulici, prot.-pop., n. d., Scriban, d.) s. f. — Din fr. prostituée. — Prostituta < lat. prostituta. PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua. PROSTITUIRE s. f. v. prostituare. PROSTITUÍ!’, -Ă adj. v. prostituat. PROSTITÎJRĂ s. f. (Rar) Lucru prost (B II 2), de calitate inferioară, lipsit de valoare. Cu slugile se culcă iarna^n casă La vatră-n colbărie şi. se-mbracă Cu prostituri. Murnu, o. 185. Păcat de paralele ce-ai dat pe citul acesta, că-i o prostilură. Com. din Piatra-Neamţ. — Pl.: prostituri.. — Şi: prostătură s. f. Com. Graur. — Prosti1 + suf. -tură. PROSTITUTĂ s. f. v. prostituat. PROSTITUŢIE s. f. Faptul de a Întreţine relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi In scopul procurării mijloacelor de existenţă; faptă (infracţională) comisă de femeia care procedează astfel; ocupaţia prostituatei; viaţă dusă de o prostituată. Cf. Iorgovici, o. 69/12, Cuciuran, m. 2v/17, Negulici; Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d. Copila ... o smulsesem din ghearele prostituţiei. Bolintineanu, o. 401, cf. ddrf. Aceşti revoltaţi pudici ocrotesc prostituţia, adulterul. Deme-trescu, o. 105. în tina prostituţiei zac moarte Şi rozele-ţi şi crinii tinereţii. Neculuţă, ţ. d. 18. Vagabondajul, prostituţia n-au de-a face cu crimele. Ionescu--Rion, s. 173, cf. Barcianu, Alexi, w., cade. Are puterea să izbăvească de sărăcie şi de prostituţie. Galaction, o. a. i, 65. Voiam să fac studii după natură In ceea ce priveşte prostituţia şi desfrlul. ;Sadoveanu, 0. i, 447, cf. Scriban, d.' Acordă ajutorul său unei femei pentru exercitarea prostituţiei, cod, pen. r.p.r. 464, cf. Călinescu, c. n. 330. Ereditatea morbidă trebuie şi ea menţionată: alienafia mentală, criminalitatea, prostituţia. Ralea, s. t. ii, 21, cf. dn2, m. d. enc., dex. O Casă de prostituţie = caisă în care se practică relaţiile sexuale mar sus definite; bordel, lupanar. Cui i-ar veni să creadă că a fost prins noaptea Intr-o casă de prostituţie? I. Botez, b. i, 74. Baruri, case de nobilă prostituţie miliardară, tripouri. Arghezi, b. 136. + F i g. Corupţie; înjosire, degradare. A desfiinţat tortura şi arderea strigoilor, care plnă atunci încă lot mai era uzitată spre ruşinea şi prostituţiunea omenimei. Bariţiu, p. a. i, 359, cf. cade, dex. — Şi: (învechit) prostituţiune s. f. — Din fr. prostitution, lat. prostitutio, -Qnls. PROSTITUŢIUNE s. f. v. prostituţie. PROSTOGÂLĂ s. f. v. prostovol. PROSTOGOÂJLĂ s. f. v. prostovol. PROSTOGOl s. n. v. prostovol. PROSTOLÂN, -Ă adj. (Popular; adesea substantivat) Prostălău. Cf. lb. Nea Muşat, ca şi nea Vlad ... însemnează astăzi pe un proslolan. Hasdeu, i. c. i, 87. Degeaba mai căutai In el pe prostălanul mololog din care putea orişicine să facă ce vrea. Slavici, n. i, 251, cf. Marian, s. r. ii, 217, cade, sfc vi, 119, 126, 134, dex. Un biet om necăjit cheamă un croitor, care era cam proslolan, să-i facă o păreche de pantaloni. 1. cr. ii, 165, cf. alr sn v h 1 240. — Pl.: prostolani, -e. — Şi: prostălău, -ă adj. — De la prostălău, cu schimbare de suf. PROSTOLOG s. n. v. prostovol. PROSTOLOJ s. n. v. prostovol. PROSTOMÂN s. m. (învechit, rar) Om prost (BII 4), fără (multă) ştiinţă de carte, fără (multă) cultură, nelnvăţat. Fie Intre filozofi sau Intre proslo-mani..., nicăieri firea sa nu o schimbă. Ţichindeal, f. 435/6, cf. sfc iv, 191. — Pl.: proslomani. — Prost + -oman. PROSTONÂC, -Ă adj. v. prostănac. PROSTONÂTIC, -Ă adj. v. prostănatlc. PROSTOVÂIĂ s. f. v. prostovol. 17816 PROSTOVAN — 1656 — PROSTUŢ PROSTOVÂN, -Ă adj. (Popular şi familiar; adesea substantivat; rar la f.) Prostălău. Cf. Pampile, j. ii, 162. Nenea Dumilrache ... era slăbănog, prostovan. Stancu, d. 6. Ce cojoace, prostovanilor? Ce căciuli? id. r. a. i, 346. Tn nu te mai întorci acasă la tine, pentru că nu eşti nebun să le laşi prins ca un prostovan. Barbu, ş. n. ii, 58. Prostovanul ăsta îmi spuse înainte că nu te mai sugrumă, v. rom. noiembrie 1964, 25. Văztnd că nu e glumă cu ăst prostovan, vru să-l otrăvească. i. .ch.. ii, 230. Vite, am şi eu trei gineri — unu cam prostovan. Rădulescu-Codin, î. 275, cf. Vîrcol, v. 98, alr sn v h 1 240/29. + (Regional) Zăpăcit (Secăşeni — Oraviţa). alr sn v h 1 241/29. + (Regional) Ursuz (Pecinişca — Băile Herculane). alr sn v h 1 243/2. — Pl.: prostovani, -e. — Prost + suf. -ovan. PROSTOVĂLÎ vb. IV v. prustăvăli. PROSTOVOI, -OĂIE adj, (Regional) Prost (BIV 1) (Beloţu — Craiova). gl. olt; Pl.: prostovoi, -oaie. — De la prostovan, cu schimbare de suf. PROSTOVtiL s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică de 4 — 5 m In diametru, dintr-un inel metalic central şi o frînghie circulară la periferie, de care slnt atîrnate greutăţi de plumb, şi la care plasa se strînge ca un sac clnd este scoasă din apă; (regional) năpastă (II), năpaştnic, plaşcă1 (I 3), trandada. De şi-ar atlrnq. de glt un prostovoi şi s-ar arunca in Dunăre, ar putea să pescuiască ...pe împăratul peştilor, Ispirescu, ap. cade. Partea de sus este legată cu o funie lungă cu care pescarul trage înapoi proşiovolul după ce l-a aruncat. Dame, t. 125. în gir-lele adinei unde este mult peşte la gropi ...se întrebuinţează proşiovolul. Antipa, f. i. 114. Tot judeţul ştia că s-a introdus acolo un nou instrument de pescuit numii pristălogul. id. p. 161. începe pescuitul cu pros-tovoale. id. ib. 407. Se face vad chiar pentru halău, plasă, plaşcă, prostovoi. Atila, p. 50, cf. tdrg. Pros-tovolul sau năpasta este un fel de sac de ptnză de voloc, ai cărui ochi slnt de mărimea degetului mic. Pamfile, i. c. 68, cf. Şăineanu, d. u., cade. Cu plasa şi cu proslogolul, am colindat malul plnă dinspre ziuă. Topîrceanu, o. a. h, 13. Pescar In ape dulci ..., In fluvii ... proslovoluV nom. prof. 17. Gazda mea făcea din azvlrlitul proslovolului numai un fel de sport. VoiCULESCU, P. I, 15, cf. ENC. AGR. IV, 658, SCRIBAN, d. Unelte de pescuit ce se aruncă asupra peştelui şi-l acoperă cu plasă (capac, prostovoi ele.), nom. MIN. I, 28, Cf. DER, M. D. ENC., DEX, H VII 483, XIV 86, 105, ALR i 1 734/412, 508, 839, 898, 910, alr sn iii mn h 741/987, Lexic reg. 84, mat. dialect, i, 189, gl. olt. ^ Loc. adv. (Regional) De-a proslovala = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. Cf. dm. Se dă d-a prostovala. alr i 367/940, cf. 367/85, 107, 109, 940, ăLr sn v h 1 434, Lexic reg. ii, 41. + (Regional) Crîsnic. Cf alr i 1 737/194, 900, 954, 988. — Pl.: prostovoale şi prostovoluri. — Şi: (regional) prostovâlă, prostogâiă (alr i 367/107), prostofloiilă (ib. 367/79, 85) s. f., prostog61 s. n., prostoloji (mat. dialect, i, 189), prostolâj (alr i 1 734/508) s. n., proslăvâlă (dm), prastavâlă (alr sn v h 1 434/886), prăstâffălă (alr i 367/109) s. f., pristăl6g s. n., păstră-fjală (alr sn v h 1 434) s. f., plostovol (alr i 1 734/839), postovâl (alr ii/899), postrovâl (h xiv 86, 105), rostoî61 (tdrg, Scriban, d.) s. n. — Etimologia necunoscută. l’ROSTOVOLÎ vb. IV v. prăstăvăli. PROSTRĂT, -Ă adj. (Rar) 1. (Med.; despre oameni) Care este intr-o stare de prostraţie; (despre însuşiri sau manifestări sile organismului uman) care este extrem de scăzut, de diminuat. Respiraţia sau răsuflarea e scurtă, sufocalivă ..., apetita prostrată sau depusă, pierdută. Învăţătură, 63/22. + Lipsit de energie morală, foarte abătut, deprimaţ. Cf. dn2,dex. 2. (Despre tulpinile unor plante) Care creşte culcat la pămlnt. Caulii externi prostraţi, apoi ascendenţi erecţi. Grecescu, fl. 68, cf. dn2, dex. — Pl.: prostraţi, -le. — Din lat. prostratus, fr. prostré. PROSTRÂTĂ s. f. v. prostată. PROSTRAŢIE s. f. (Adesea prin exagerare) (Stare patologică de) slăbire extremă a forţei fizice şi psihice caracterizată prin lipsa de reacţii la solicitările* mediului, prin indiferenţă totală faţă de ceea ce se petrece în jur. V. apatie. Dieta, luările de slnge şi lipi-torile aduclnd o proslraţiune (oboseală) generală, man. sănăt. 271/8. Maică-mea a căzut intr-un fel de pros-traţiune, din care nu s-a putut rădica declt a doua zi. Sion, p. 342, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Era intr-o stare de odihnă absolută, înfrăţită prostaţiei. Ardeleanu, v. p. 223. O boală febrilă, Inceplnd prin frisoane, prin lipsa dc poftă de mlncare, prin prostraţie. Babeş, o. a. i, 302, cf. cade. Dacă nici comanda asta nu-l trezeşte din starea asta de prosta-ţie, nu mai e nimic de făcut. Camil Petrescu, t. iii, 42. Colonelul căzuse In prostaţie. Brăescu, o. a. i, 44, cf. Şăineanu, d. u., cade. A rămas pe scaun In aceeaşi stare de prostaţie. Sébastian,, t. 242, cf. Iordan, l. r. a. 36, Scriban, d. Nesiguranţa situaţiei, averii şi vieţii, alternanţa perioadelor de agitaţie şi de prostaţie ... i-a obişnuit cu o tristeţe de neînvins. Oţetea, t. v. 62, cf. bl x, 41. Multă vreme Felix stătu lntr-o stare de prostaţie totală. Călinescu, e. o. ii, 318, cf. id. s. 73. După efortul făcut, Ioana e lntr-o stare de prostaţie. H. Lovinescu, t. 314, cf. der. Căzuse lntr-o stare de prostaţie. v. rom. aprilie 1963, 40, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Şi: prostâţie, (învechit) prostra(tune s. f. — Din fr. prostration, lat. prostratio, -onls. PROSTRAŢIÎJ1VE s. f. v. prostraţie. PROSTRÎNGE vb. III. Tranz. (Prin Ban.) A strînge la loc. cade. — Prez. ind.: proslring. — Pro-3 + strlngc. l’HO.STULEŢ adj. (Rar; şi substantivat) Prostuţ. Ştiu că mă priveşti ca pe-un ... negustoraş, ca pe un prostule). Alecsandri, t. 1 264, cf. tdrg, cadf., dex. — Pl.: prostuleţi. — Prost + suf. -uleţ. PROSTtJŢ, -Ă adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost- (BIVl),prosticel (3), pros-t i ş o r (2), (regional) năgîrlău, nocorobuţ, tutuc2, prostănel; p. ext. (cam) naiv (2), credul. Un sărăiman poet odat-au reclemat Asupra unui om prostuţ, dar pre bogat. Donici, f. ii, 51/3! Era ... cam prostuţ din fire şi cam obraznic din creştere. Alecsandri, o. p. 56. Un înger de geniu ..., ceilalţi cari au rămas In cer slnt cam prostuţi. Eminescu, n. 100. Un biet copil prostuţ, oezi bine, Slnt eu — ce-o fi găsit la mine? Gorun, f. 147. El allta ştie: să rldă şi să iacă, sau, ruşinos ca un flăcău prostuţ, să-şi ducă un picior înainte şi să se uite ţintă la opincă. Bassarabescu, v. 63, cf. cade. Avea doi copii: o fată ... şi un băiat Coca, prostuţ, poreclit Garabet. Brăescu, o. A. ii, 16. Prostu)ule, tu nu vezi c-ai plecat fără surtuc? Teodoreanu, m. ii, 121. De la început acest nou oaspete s-a arătat cu totul prostuţ. Sadoveanu, o. x, 501, cf. Scriban, d. Gigi era frumos, încolo cam pros-tu). Călinescu, s. 67, cf. 170. Fetişcana... pe care el o considerase prostufă. Stancu, r. a. iii, 163. S-o vadă şi domnul inspector ... pe prostuţa noastră, id. ib. 298. Sigur că n-o să-mi fie uşor, pentru că slnt nebun după tine, prosluţo ! t februarie 1962, 30. Eram doar 17828 PROSUMŢIUNE — 1657 — PROTASĂ un adolescent entuziast şi cam prostuţ, care credea că tot ce zboară se mănlncă. H. Lovinescu, t. 335, cf. DEX. — Pl.: prostuţi, -e. — Prost + suf. -u/. PROSXJMŢltnVE s. f. v. prezumţie. PROŞ s. n. (Regional) Alică (mai mare). Împărţea ... „prau şi proşuri“ pentru lupi, cite două încărcături de căciulă. AL Lupului, p. g. 104. — Pl.: proşuri. — Etimologia necunoscută. PROŞCĂ vb. I. Tranz. (Regional) A iniproşca (Lunca — Suceava), folc. mold. i, 287. A zburat o hulubiţă; Apa-n gură c-o luat Şi pe noi ne-o proşcat. ib. — Prez. ind.: proşc. — Cf. p r o ş c ă. PROŞCÂI s. n. v. prăşcău2. PRtiŞCĂ s. I. v. proaşeă. PROŞCAU s. n. v. prăşcăn2. PROŞEDE vb. II. I n t r a n z. (învechit, rar) A sta In faţă; a ocupa locul întîi lntr-o adunare. Cf. Aristia, plut., form. cuv. ii, 201. — Prez. ind.: proşed. — Pro-1 + şedea. PROŞEDERE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a proşedea şi rezultatul ei. Cf. sfc iv, 25. — Pl.: proşederi. — V. proşedea. PRtiŞIE s. f. v. prosie. PROŞTfiRNE vb. III v. prosterna. PROŞTITERUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A nesocoti, a desconsidera. Chemarea sa o necinstesc şi proştitiruiesc. Ţichindeal, f. 432/12, cf. sfc iv, 142. — Prez. ind.: proştitiruiesc. — După germ. prostituieren. PROT1 s. m. (în dicţionarele din trecut) Şef al lucrărilor intr-o tipografie; directorul unei tipografii. Cf. Valian, v., lm, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. + (Rar) Corector (tipografic). Cf. cade. — Pl.: profi. — Din fr. prote. PROT2 s. m. (învechit) Conducătorul comunităţii monahale de la muntele Athos. Gavril prolul, adică mai marile sfetagorii (a. 1654). gcr i, 170/31. Biserica ... o au şi tlrnosit cu blagosloveniia arhiereului şi a protului şi a altor egumeni de la alte mănăstiri, anon cantac., cm i, 104. — Din slavonul npOT'k. PROTA num. ord. v. protos2. PROTĂCĂR s. m. v. procator. PROTÂCÎR s. m. v. procator. PROf ACTÎNIU s. n. sg. Element chimic metalic, alb-cenuşiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. Protactiniul ... a fost descoperit In 1918. Maca-ROVICI, CH. 401, cf. DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. protactlnium, germ. Protaktlnium. PR OTÂGINĂ s. f. v. pătlagină. PROTAGONÎST, -Ă s. m. şi f. 1. Actor care interpretează rolul principal (ori unul dintre rolurile principale) într-o piesă de teatru, lntr-o. operă muzicală, intr-un film sau,, p. gener., erou principal intr-o operă literară. Cf. I. Golescu, c. Cel dinţii cunoscut In role serioase de-protagonist şi cel d-al doilea în role galante, gtn (1835), 10V18, cf: Negulici, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. .Nuvela începea bifurcat ... Oftam şi eu împreună cu protagoniştii. Teodoreanu, m. u. 57, cf. Scriban, d. Un fel de spicher li prezintă ca pe protagoniştii piesei. Călinescu, c. o. 125. In IJamlet compătimim drama protagonistului victimă, ll i, 124. In ultimă analiză, protagoniştii unei opere literare (dramatice ori prosas-tice) reprezintă, concret, idei în dezbatere, contemp. 1962, nr. 845, 1/7. Şi-a reconfirmai capacitatea de a duce la bun sfîrşit roluri de întindere, de protagonist. t iunie 1964, 76, cf. dn2. Stridente ivite ... în jocul unor protagonişti, t februarie 1969, 49, cf. m. d. enc., dex. <$> (Prin lărgirea sensului) Sala ...a fost plină pînă la refuz la recitalul acestor două protagoniste. M 1962, nr. 4, 39. Muzica ll ajută pe privitor să tresară In locul protagonistului, să înţeleagă In locul lui. România Literară, 1977, nr. 26, 17/4. 2. Figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mişcări, al unei teorii etc.; promotor, iniţiator; cap, corifeu, fruntaş. Va apărea —' aşa cum a fost — un mare animator, un generos protagonist al vremii sale. Galaction, a. 349, cf. Scriban, d. Aşa a devenii Tudor Vladimirescu ... protagonistul unei politici naţionale de reacţiune împotriva stăplnirii fanariote. Oţetea, t. v. 282. In Giacomo Leopardi trebuie să subliniem ... pe protagonistul liric al solidarităţii umane. s mai 1960, 105. Mai toţi protagoniştii lirismului post-paşoptist se trag din Muntenia, v. rom. ianuarie 1965, 97, Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Persoană care joacă rolul principal intr-o acţiune, într-o afacere. Protagoniştii crimei. — Pl.: protagonişti, -ste. — Din fr. protagoniste. PROTÂL s. n. (Bot.) Corp vegetal de forma unei lame, rezultat din germinarea sporilor criptogamelor vasculare. Cf. cade. Protal... rezultatul germinărei micro şi macrosporilor de la criptogamele vasculare. enc. agr., cf. dm. Acesta este protalul care reprezintă generaţia sexuală a ferigilor. Botanica, 125, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: prqlale. — Din fr. prothalle. PROTAMÎNĂ s. f. Proteină bazică avînd o compoziţie relativ simplă, care conţine aminoacizi, prezentă în cantităţi mari în celulele seminale ale peştilor. Protaminele slnt cele mai simple albumine, cu cea mai mică greutate moleculară. Macarovici, ch. 630. Sturina este o protamină. der, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: protamine. — Din fr. protamine. PROTAPdP s. m. v. protopop. PROTARGOL s. n. sg. Preparat medicamentos compus din azotat de argint şi o soluţie alcalină de proteine, in formă de pulbere fină, galbenă-brună, amăruie, solubilă in apă, folosit ca antiseptic în tratamentul mucoaselor, la guturai, in boli de ochi etc. Cf. Nica, l. vam. 204, cade. Kollargolul ...şi protargolul... conţin albumine şau alte substanţe organice care joacă rol de coloide protectoare. Macarovici, ch. 387. Ochii se dezinfectează cu protargol. Belea, p. a. 233, cf. dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. protargol, germ. Protargol. PROTAS s. n. v. protază. PROTÂSĂ ş. f. v. protază. 17853 PROTASIS — 1658 — PROTECTOR PR6TASIS s. f. v. protază. PROTĂV, *Ă adj. (învechit, rar) Neplăcut. Nemica nu-mi iaste mai protav declt în vreamea primului ... a vorbi. Ţichindeal, f. 203/13. — Pl.: protavi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. ser. protivan. PROTÂZĂ s. f. 1. Prima parte a unei perioade condiţionale, care cuprinde propoziţia secundară sau propoziţiile secundare şi care îndreaptă atenţia cititorului ori ascultătorului asupra consecinţelor ce se enunţă în apodoză. Nici vă miraţi de ale mele împleticite protases, Cantemir, ist. 39, cf. cade. Cele două părţi, adică grupe de propoziţii, ale perioadei se cheamă protază (prima) şi apodoză (ultima), după poziţia pe care o au una faţă de alta. Icjrdan, g. 238, cf. Scriban, d., l. rom. 1953, nr. 3, 65, 78, der, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit) Premisă (2). Cf. Cantemir, i. i. ii, 329, gheom.-trigon. 16v/10, Barcianu, Alexi, w., Gâldi, m. phan. 241, Rosetti-Cazacu, i. l. R; i, 327, scl 1954, 36. «£> Protase părtniceşti = premise (2) particulare (afirmative sau negative). Cf. Cantemir, i. i. ii, 329. Protase adeveritoare — premise (2) afirmative, id. ib. + (învechit, rar; în forma protas) Teză, dogmă. Protasul ereticesc (a. 1840). Uricariul, vii, 41, cf. Gâldi, m. phan. 241. 3. Partea de la început a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. Cf. cade, der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: protaze, — .Şi: (învechit) prdtas (pl. pro-tasuri) s. n., protas ă (pl. şi protases), prâtasis (Gâldi, m. phan. 241) s. f. — Din fr. protase, lat. protasis. — Protasis < ngr. icpoiacnc. PROTĂ s. m. (învechit, în Ban. şi prin Transilv.) Protopop. O sută la prota ... ştiu eu cum se cîşiigă parohiele pe la noi. conv. lit. v, 3, cf. cade. Io dră-guţu nu l-oi spune ...Că şi prota-i protopop Şi tot are şapte, opt! Hodoş, p. p. 177, com. din Timişoara, alr ii/i h 186. — Pl.: proţi. alr ii/i h 186. — Din ser. prota. PROTĂC s. m. (Ban.) Ciur de piele cu găuri mari cu care se cerne griul. în casă să află ... sîtă şi ciură ... protăc pentru ciurăit grîu. Liuba-Iâna, m. 100, cf. cade, ltr2, dm. Grîul se cerne cu protăcul. h xviii 145. — Pl.: protăci (ltr2) şi (n.) protăce (cade). — Din ser. protak. PROTĂCĂRÎ vb. IV v procatori. PROTĂLUÎ vb. IV v. protestălui. PROTĂŞTĂLUl vb. IV v. protestălui. PROTÎCSIE s. f. v. protecţie. PROTECSUi vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A proteja (1). Să teame de a călca pe aceia ce mărimea sufletului li protecsuieşte (a. 1794). gcr ii, 153/2. — Prez. ind.: protecsuiesc. — Protecsie -}- suf. -ui. PROTECŞTAŢIE s. f. v. protestaţie. PROTECŞTULUÎ vb. IV v. protestălui. PROTECT vb. I. Tranz. (învechit) A proteja (1). Ocîrmuirea se îndatorează a proiecta cumpărătorii. cr (1830), 3582/23. De ai copii de îngrijit, ei sînt primiţi cu bucurie prin toate casele amicilor, proiectaţi, ajutaţi, ib. (1846), 562/30. Cerul ne va proiecta. Ne-gruzzi, s. iii, 440, cf. dl, dm. — Prez. ind.: protectez. — Derivat regresiv de la protector. PROTECTOÂRĂ s. f. v. protector. PROTECTOR, -OÂRE s. m. şi f„ adj. 1. S. tn. şi f„ adj. (Persoană) care protejează, care apără, care pă- zeşte, ocroteşte, sprijină, favorizează, fereşte etc. pe cineva sau ceva; (rar) proteguitor. Şi notînd... cu protictorii (text marginal: sprijinitori i), au învins pre un slujitoriu ... ce să necasă în mare. Dosoftei, v. s. septembrie 29v/33. Un protectoru-i fu şi epitrop. Văcărescul, ist. 261. Are protectorii ei. Cantacuzino, n. p. 75r/16. Au lăsat 100 000 de du-caţi ... făcînd pre împăratul turcesc executoriu diatei, iară pre împăratul Ferdinand II protectoriu. Şincai, iir. iii, 18/33, cf. Budai-Deleanu, lex. Crăiasa, ca o protectoră a aşăzămîntului, ţine într-însul cu cheltuiala sa un număr de copii, ar (1829), 63*/2. Puternicului nostru protector, cr (1829), 275x/14. Este vremea a arăta pre dumnealui marele ban Constantin Bălăceanu, protectorul şi apărătorul şcoalelor rumâneşti. Heliade, gr. rom. XXII/24. Eu n-aveam nici bani, nici protector, id. d. c. 184/27. A luminat cugetul cel înţelept şi milostiv al prea înaltului nostru protector. Conofau, v. 18/15. Lumina unei naţii este învăţătura ... şi, protectorii, dar şi părtinitorii înaintării ei, sînt aseminea cei mai mari adevărat patrioţi. Genilie, g. 1/7. Cromvel nevrînd a primi corona Marei Britanie ce i se prosforă de partizanii sei, domni preste ea sup titlu de protector dreptăţilor. Săulescu, hr. ii, 332/9. Napoleon, ca protector .... de state, se făcu şi domnitoriu peste o parte mare din Germania, fl (1838), 901/13. Ar fi pierit fără mijlocirea unor protectori ai săi puternici. Asachi, l. 8/31, cf. id. i. 335/21. Protectorul creditorului ... s-au încredinţat în scrisul pe formă. Buletin, f. (1843), 3801f2. Bela se bucură foarte mult văzînd Ungaria împoporată cu o naţie aşa de puternică şi activă şi pe dînsul protector unui rigă. ist. m. 27/3. Vino, nu-nceta, ... Te-am avut în patimi ca un protector. Pann, p. v. ii, 162/30. Educaţia franceză se părea marelui nostru proiector prea revoluţionară. Kogăl-niceanu, s. a. 192. îl credeţi ştiinţelor protector. Ne-gruzzi, s. ii, 227. Dă un zîmbet spre mulţumită La protectoru-i cel generos. Bolliac, o. 156. Chemat... din ordinul amicului şi protectorului său. Ghica, ş. 100. Rămîne o fetiţă fără nici un protector pe pămînt. Bolintineanu, o. 462. Ar fi închinat ţara protectorului său. Odobescu, s. i, 71. S-a stabilit între familia Guvidi şi protectorul său o prietenie. Caragiale, o. i, 70. Poate să găsească un prieten de luptă împotriva Aglaiei tocmai în protectoarea ei. D. Zamfirescu, y. ţ. 152. îl întrebase ce protector are. Brătescu-Voi-neşti, p. 190. Cei doi fac pe protectorii lui. Agîrbi-ceanu, a. 136. Protectorul lui a trecut la pensie. Rebreanu, i. 237. îmbrăcămintea, toaleta ... rămaseră, tainic, tot în sarcina scumpului meu protector. Galac-tion, o. a. i, 100. Protectorul murise. Brăescu, o. a. i, 166. Rolul de protectoare ştia să-l joace, cu tact şi cu demnitate. Bart, e. 158. Se desparte cu ceartă de protectorul său. Vianu, a. p. 81. Suferi soarta protectorului său. Călinescu, c. o. 229. Iată ... cine-mi era protectorul dumitale! Stancu, r. a. iii, 353. Râmase în picioare Ungă protectoarea sa. Vinea, l. i, 42. Intrase în conflict cu protectorii lui. Preda, r. 298. Tot de un protector ai dat. v. rom. ianuarie 1965, 59. <0> F i g. Sînt alte seri, cînd o simt [steaua] aici la fereastră, vie, protectoare, atentă. Sebastian, t. 318. 2. Adj. Care are rolul de a proteja; care arată intenţia de a proteja; p. e x t. binevoitor, condescendent. Unii vor fi avînd poate nişte privinţe greşite asupra cestiunei sistemei protectoare, cr (1846), 172/34. Ideea amestecăturilor protectoare ... care păstrează mult timp porţiunea apoasă, man. sănăt. 131/18. Departe de ... zîmbete protectoare. Alexandrescu, o. i, 136. Pre-zentîndu-mi umărul să mi-l bată cu bunăvoinţă protectoare, am salutat cuviincios. Caragiale, o. ii, 157. C-un aer protector, c-un glas tărăgănat, ... îşi declamă capitolul de banalităţi. Vlahuţă, o. a. i, 199. Avea o atitudine protectoare. Brătescu-Voineşti, p. 181. Un imperceptibil zîmbet graţios, încet şi totodată pro- 17868 PROTECTORAT — 1659 — PROTECŢIE tecLor. Hogaş, h. 90. Puteţi dormi fără grijii repetă ... cu un zimbel proiector şi liniştitor. Rebreanu, r. ii, 103. îmi adresau întrebări binevoitoare, cu surtsuri protectoare. Camii, Petrescu, r. 44. Asta nu sc face atît prin legi protectoare, cit prin trezirea conştiinţei tuturor. Sadoveanu, o. vi, 289. M-a bătut pe. umăr c-o mină protectoare, id. ib. x, 480. Să aibă faţă de arhitect o ţinută proiectoare. Călinescu, b. i. 44. Lucerna să fie semănată fără plantă protectoare, vîn. pesc. martie 1964, 17. (Fig.) Supus uimi tratament deformant, textul şi-a ascuns, cu orgoliu protector, sensurile. România Literară, 1971, nr. 130, 9/1. <$• (Adverbial) Sărind jos, îl bătu proiector pe umăr. Rebreanu, r. i, 217. Vorbea protector ... şi fumega mahorcă. Teodoreanu, m. v. 21. Cel mic se uita la musafir degajat şi vag protector. Preda, r. 407. 3. Adj. (Despre state) Care îşi exercită protccţia asupra unui protectorat; (învechit) protectrice (2), (învechit, rar) protectuitor. Acest prejudeţ ... putea să se nască numai din necunoştinţa poporului şi a stărei lui politice către Turcia şi către puterea proiectoare. ap. Ghtca, a. 120. — Accentuat şi: protector. — Pl.: protectori, -oare. — Şi: (rar) protcctoără (Gane, n. n, 33), (învechit) protectâră s. f., protictor s. m. — Din lat. protector, -oris, fr. protectcur. PROTECTORAT s. n. Formă de dependenţă a unui stat sau a unui teritoriu faţă de un stat străin, în virtutea unor convenţii potrivit cărora statul protector conduce politica externă a statului ori a teritoriului protejat, acestea păstrîndu-şi (integral sau parţial) autonomia internă proprie; conducere exercitată de statul protector. La intrarea lai tn protectorat ... comerţul Niderlandei înflorea. Săulescu, hr. ii, 332/14. Să se recunoască supt protectoratul Turciei, iar niciodată a-i fi roabă. mag. ist. i, 197. Prinţul de Monlenegro au trimis la Viena pe d. Vieladinovici spre a trata asupra priimirei din pârlea Austriei a protectoratului asupra Montencgrului. gm (1854), 30G1/16. |Rusia] cerînd deocamdată numai protectoratul asupra coreliţionarilor săi. Telegraful (1854), 1282/55, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. ii., cade, Scriban, d. Ne.pălind rezulta o supuşenie la un protectorat străin, cod. pen. r. p. r. 38. Asupra ţinutului cucerit ... se întinde protectoratul regalului ... din Tracici. H. Daicoviciu, d. 121, cf. der, m. n. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Inlrucît revoluţiunea socială cuprindea în sine şi sfărîmarca protectoratelor comerciale străine, burghezimea se înjosea să privească lucrurile şi din punctul de vedere naţional. Petică, o. 418. 4- Stat sau teritoriu caracterizate printr-o astfel de formă de dependenţă. Cf. cade, dm, dex. — Pl.: protectorate. — Din fr. protectorat. PROTKCTORĂ s. f. v. protector. I’ROTECTORÎŢĂ s. f. (învechit, rar) Protectoare, v. protector (1). Cf. Polizu. — Pl.: protector iţe. — Protector -f- suf. -iţă. PJROTECrnÎCE s. f., adj. (învechit) 1. S. f„ adj. Protectoare, v. protector (1). Trebuia jalbă atunci îndată Ca să trămiţă la-nalla Poartă, Iar d-allă parte la proilclriţa Slavnica curie dindu-i.ştiinţa. Zilot, cron. 350. De cîte ori s-a prezentat înainte-mi mesagerul secretei noastre protectriţe, n-am lipsit de a-i face diferite întrebări. I-'ilimon, o. i, 330, cf. Barcianu, Alexi, \v. 2. Adj. (Despre state) Protector (3). După dispoziiiu-nile luate de curţile suzerană şi protectrice, precum se zicea pe atunci. Kogălniceanu, s. a. 217. împotriva dreolurilor curţii snzcrniip si nrnlrrlr-irp fiurnA n PROTECTRlŢĂ s. f. v. protectrice. PROTECTUITOR, -OARE adj. (învechit, rar) Protector (3). Aţi întins plîngerile şi ttnguirilc voastre... cătră curţcle suzerană şi protectuiloare (a. 1831). Uricariul, ii, 213/3. - Pronunţat: -tu-i-, - Pl.: protectuitori, -oare. — Cf. p r o t e c t a. PROTECŢIE s. f. 1. Sprijin, ajutor, ocrotire acordată cuiva sau cerută de cineva; (grecism învechit, iar) prostasie. Toţi. cu muiari şi cu copii ... cerşind să-i priimască supt supunerea şi protecţia împărăţiii. Cantemir, hr. 256. Să ceară domnii pă lordache beizadea ... carele să afla subt protecţia nemţilor. R. Po-î'Escu, cm i, 511. Sînt ai noştri supuşi sau prodani, ii protecţia noastră slnt vreadnici a avea. Poruncă, 1./16. Trebuinţa ce avea vericare de protecţia sa. VĂcĂ-siescul, ist. 250. Cerca proiecţia şi ocrotirea craiului persicesc. Molnar, i. 426/18. Protecţia zeilor nici că se putea, să fie mai bine întrebuinţată. Pleşoianu, t. m, 96/27. A doua zi. văzui viind ... pe lăcuitorii satelor învecinate şi cerînd a noastră proiecţie, ar (1829), ol1/13. Curierul de răsărit se bucură de protecţia prezidentului. ib. (1830), Q^ţl'A. Lăsînd dictatura, se arătase ca cum n-ar vrea să trăiască decît subt însuşi protecţia legilor sale. Căpăţineanu, m. r. 101/18. Să nu fiu slobod nici Intr-un chip a alerga la ocrotiri de protecţii streine, cr (1833), 1382/7. Stăplnirea va lua sapi a sa înaltă protecsie acest aşăzămînt (a. 1836). doc. ec. 648. Aceste, cu cuvîntul dritului protecţiei, ştiu a giuca role spre folosul lor şi mizernicie proteguitei Ghenove. Săulescu, hr. ii, 314/18. Mulţumită fie protecţiei prea înălţatului domn,-strălucitului fundator al acestui institui. Asachi, r. 3/3, cf. id. i. 289/12. Pricina aceasta va face poate pe consulul franc a părăsi Haiti lăsînd pe supuşii franci supt protecţia consulului britanic, cr (1846), 422/31. O altă parte de cumani, pentru a căpăta protecţia şi ajutoriul papei, :’u holărîl a priimi religia catolică, ist. m. 25/26. E >reaba administraţiei publice, care e datoare a da ajutor fi protecţie ver unde va fi om pătimaş. Kretzulescu, m. 7/3. Singurul fel de proiecţie ce poate şi trebuie să deie a oclrmuire. povăţ. (1845), 287/5. Boierii Ţării Româneşti cugetară la ajutoare şi proiecţii străine. Bălcescu, m. v. 27. Se temea că n-o să poată afla nicăieri aici azil, nici protecţie, cr (1848), 293/49. De nu mă puneam subt protecţiunea ia, de mult aş fi nutrimentul peştilor de mare. Lăzărescu, s. 44/4, cf. Stamati, d. Mă luă cu o bucurie nespusă sub protecţia sa. Alec-sandri, o. p. 15. Fură nevoiţi a cere protecţia domnului M. Kogălniceanu. Bolintineanu, o. 281. împrejurarea de a fi înscris in registrele primăriei unui oraş dintr-o ţară străină ...nu poate constitui dovada supunerii la protecţiunea stalului străin, cod. pen. p. r. 38. Protecţia mamei şi a copilului prin înfiinţarea de maternităţi, leagăne, cămine, leg. ec. pl. 132. A vrut să se refugieze sub protecţia cavalerului. Preda, r. 9. <£> (Prin lărgirea sensului) Praful... serveşte pentru proiecţia materialului topit. Ioanovici, tehn. 176. Societate pentru proiecţia peisagiului. Sadoveanu, o. ix, 215. Regulile de protecţie a sănătăţii. Belea, p. a. 148. Pădurile se împart in ... păduri de producţie şi proiecţie, bo (1962), 234, Funcţia cea mai importantă a vitaminei A o constituie proiecţia pielii. abc săn. 389. <0> Proiecţia muncii = (adesea prin lărgirea sensului) ansamblu de măsuri care au drept scop ocrotirea vieţii şi a sănătăţii celor ce muncesc, în timpul procesului de producţie, şi asigurarea celor mai bune condiţii de muncă. [întreprinderile] aplică normele fixate pentru muncă, salarizare şi protecţia muncii, leg. ec. tl. 197. Protecţia muncii, ocrotirea vieţii şi sănătăţii muncitorilor ... au devenii In regimul nnsfrn rlpmnr.rnt-nnmilnr n imnnr/nnlă nrnblpmă rle PROTECTIONISM — 1660 — PROTEGUIRE de igienă şi proiecţia muncii din (ara noastră desfăşoară o susţinută activitate ştiinţifică, abc săn. 351, cf. LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. L O C. adj. Re protecţie = (adesea prin lărgirea sensului) care sprijină, ajută, ocroteşte, protejează; care arată, vădeşte, trădează asemenea intenţii. Se sui In chibitcă Intin-zlnd mina către Colen cu o zlmbire de protecţie foarte nobilă. Căpăţineanu, b. 8/5. Era bucuros să cunoască măsurile de protecţie pe care le prepară noul guvern. Rebreanu, r. ii, 227. Uzura ei [roţii] ar fi mare dacă nu s-ar atenua ... prin aplicarea unei căptuşeli de protecţie Intre ax şi manşonul ei. Ionescu-Muscel, fil. 187. Asigură personalului îmbrăcămintea de proiecţie şi celelalte drepturi, leg. ec. pl. 210. Stabilind utilitatea dc protecţie a inconştientului, nu ne poale fi permis a-i idealiza valoarea. Ralea, s. t. ii, 79. 2. Sprijin, ajutor (nemeritat, neprincipial etc.' acordat cuiva pentru obţinerea unui avantaj, favoare; p. e x t. persoană care acordă acest sprijin, acest ajutor. Vlnătorul, spre a doblndi protecţia Dianei, anină pe acel copaciu o tidvă de lup. Leon Asachi, b. 11/7. Fericirea unui popor stă in libertatea tuturor, iar nu In protecţiunea unora şi In apăsarea altora. Ghica, s. 188. Mai toii boierii români luau In curţile lor iineri fără protecţie. Filimon, o. i, 200. Unii înaintează prin proiecţie. Maiokescu, cr. ii, 390. Cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin proiecţie de fuste. Eminiîscu, o. i, 137. Sistemul batirului şi protecţiunii zdrobeşte adesea conştiinţele cele mai solide ale dascălilor. Caragiale, 0. iv, 78. Precum se vede... îşi va fi făcut duşmani, n-o fi avind protecţiune. Slavici, n. i, 278. Cu atliea protecţii mcwi, ministru trebuie să ajungi! Rebreanu. 1. 421. Protecţia — la el nu încăpea. Galaction, a. 23. Nu merge cu protecţie, ca rude. Topîrceanu, p. o. 146. Iţi spuneam, Comşa, că o să am nevoie de protecţie. C. Petrescu, î. ii, 123. Aşa este tineretul dc azi. Nu învaţă nimic, aleargă numai la protecţie. Brăescxj, a. 182. Trebuia să recurgă la intervenţii, la proiecţii. Sadoveanu, o. vii, 665. Trebuie să răzbească fără protecţii, fără recomandaţii, singur. Arghezi, s. xi, 78. l-ar trebui o proiecţie mare. Călinescu, e. o. i, 146. Proiecţia elitelor, da, stalul e dator să protejeze elitele. Vinea, l. i, 46. -O* L o c. adj. Cu protecţie = influent. N-avem printre noi pe cineva cu proiecţie. Vlasiu, d. 119. 3. Sprijin (politic, militar) acordat sau cerut de un stat ori de un teritoriu altui stat, de obicei în schimbul unor compensaţii pretinse de statul protector; p. e x t. (învechit) protectorat. întli el s-au ded supt proiecţia ţârii leşăşli. ist. carol xii, 67v/23. Insulele ionice fac o republică subl protecţia (apărarea) anglilor. Lăcuitorii slnt greci, gt (1838), 35V23. Se adresară la republica Veneţiei cerlnd protecţia şi suzeranitatea ei ca să se mlntuie de turci. Bălcescu, m. v. 27. Sei’bia nu mai are lipsă de prolcctiunea Rusiei. Telegraful (1854), 32/19. Ţara se supusese protecţiei turceşti. Negruzzi, s. i, 242. Vor plăti aceste ţări o sumă anuale vecinilor ... sub titlu de protecţiune (a. 1869). Uricariul, i, 179. Ţara aceasta e mică, nu poate trăi prin sine, ci totdeauna pusă sub protecţia străină. Bolintineanu, o. 441. (învechit) Consulat. Pentru sudifii protecţiilor streine să face osebită cercetare şi alegere (a. 1819). doc. ec. 235. 4. (Astăzi rar) Sistem protecţionist (1). Cf. cade. Scriban, d. — Pl.: protecţii. — Şi: (învechit) protecţiune, proteesie s. f. — Din lat. protcctio, -onis, fr. protcction, rus. npoTeicmia. PROTECŢIONISM s. n. Politică economică şi de promovare a unor activităţi economice indigene, prin măsuri de îngrădire a drepturilor concurenţilor externi pe piaţa internă şi de mărire a puterii producătorilor autohtoni. Speciele cele mai superioare de mă-tasă, fabricate mai cu seamă In Constanlinopole sau la Palermo şi susţinute prin protecţionismul cel mai riguros. Hasdeu, i. c. i, 105. Ţine pentru proteefio-nism un discurs foarte sărat şi foarte gustat. Caragiale, o. iii, 31, cf. Barcianu, Alexi, w. De la liberalism aceste ţări se văd silite să treacă la protecţionism. Gologan, c. r. 87, ef. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Se preconiza starea protecţionismului parazitar (ceea ce însemna de fapt acordarea unor şi mai mari posibilităţi de pătrundere a capitalului străin ¡n economia românească), v. rom. ianuarie 1960, 97, cf. der, m. D. enc. Apare, astfel, deosebit de îngrijorătoare ascensiunea de acum a protecţionismului, relevă ziarul. Scînteia, 1977, nr. 10 905. <>• F i g. Un protecţionism cultural ... împins plnă la fobie. Lovinescu, m. 46. — Scris şi: proteefionizm. Scriban, d. Pronunţat: -ţi-o-, — Din fr. protectionnisme. PROTECŢIONIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine protecţionismului, privitor la protecţionism, care susţine ori aplică protecţionismul. Ţările despotice, unde s-a practicat ... sistemul protecţionist şi sistemul prohibitiv, este dovedii astăzi că au fost şi shd cele mai sărace. Ghica, s. 190. Cu lot regimul nostru protecţionist, nici o fabrică de mănuşi în iot ţinutul. Ca-ragiale, o. ii, 161. Vorbeşte, de pildă de impozite asupra fondului funciar, taxe „serios" prolecţioniste etc. IONESCU-niON, S. 179, Cf. DDRF, CADE, SCRIBAN, D. 'Tarifele protccţioniste au dat posibilitate industriei lanicrc să satisfacă 60% din consumul intern, lo-nescu-Muscf.l, ţes. 24, cf. DEX. 2. S. ni. şi f. Adept al protecţionismului. Aş întreba pe prolecţioriişli sau pe partizanii sistemului vamal dacă,... stabili nclu-sc libcrul-schimb ..., România a păgubit ceva. Ghica, ap. cade, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. v., cade, Scriban, d., dex. — Pronunţat: -ti-o-. — Pl.: protecţionişii, -ste. — Din fr. protectionniste. PROTECŢ1ÎJNE s. f. v. protecţie. PROTEG ARISÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Protejat ('!). A-i pune pe sudiţii protegarisiţi la bir (a. 1824). T. Papahagi, c. l. — PL: protegarisiţi, -te. — Protcţje + suf. -arisit. PROTÈGE vb. III v. proteja. PROTÉGERE s. f. v. protejare. PROTEGIÂRE s. f. v. protejare. PROTEGIÂT, -Ă adj., s. m. şi f. v. protejat. PROTEGTJÎ vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A proteja (1). Voia a dovedi credincioşilor că libertatea cetăţeană este proteguită dc libertatea relighiel hris-tiane. Săulescu, hr. ii, 262/5. Proteguia neguţiloria şi lucrarea pămlntului. Asachi, i. 137/7. Acuma fu-săse proteguit. Calendar (1855), 34/17. Proteguind cu creditul său pe cel năpăstuit, ib. (1859), 57/16. Ca mîni o s-ajungi ministru la instrucţie, nu-i aşa? ca să-mi proteguieşti artele. Gane, n. iii, 183, cf. ddrf, cade, Iordan, l. r. a. 239, bul. fil. ii, 119, Scriban, D., DL, DM, SFC IV, 118, 139, M. D. ENC., DEX. + 5 p e C. A favoriza, a părtini (1), a susţine. îşi proteguieşte neamurile! Lăncrănjan, c. ii, 51. 2. A proteja (2). Cf. cade, Scriban, d. O serie de formalităţi şi restricţii menite ... a prolegui fie pe unii incapabili, fie familia dispunătorului. pr. drept, 424. — Prez. ind.: proteguiesc. — Protégé + suf. -ui. PROTEGUÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a prote-g u i şi rezultatul ei. 17885 PROTEGUIT — 1661 — PROTEJA 1. Cf. protegui (1). După moartea soţului ei, ea esle luală sub proteguirea lui Vladislcw, Xenopol, i. k. iv, 176. .2. Cf. protegui (ă). Imputarea ... s-a făcut pentru proteguirea sau conservarea unui interes public. cod. pen. R. p. k. 554. — Pl.: proteguiri. — V. protegui. PROTEGUIT, -Ă s. ni. şi f. (Rar) Persoană protejată (1), ocrotită (de cineva). Cf. Stamati, d. Proteguitul său Nu are nici o treabă şi a ieşit un rău. I. Negruzzi, s. ii, 30. Ioan ... nu avea timp să-şi sprijine proteguitul. Arhiva, i, 545. Radu cel Frumos ... era proteguitul turcilor. Xenopol, t. r. iv, 40. — Pl.: proteguiţi, -te. — V. protegui. PROTEGUITOR, -OĂRE adj., s. m. şi f. (Astăzi rar) Protector (1) ; ocrotitor; apărător. Învoirea înaltei curţi proteguitoare (a. 1835). Uricariul, viii, 130. Să cunoască ... naţia pe mecenaţii proteguitori. Săulescu, hr. i, VI/7. Nu rămasă ... alt mijloc de refu-gire decit a se retrage iar in arborele proleguitoriu. Asachi, s. l. ii, 65. Fra vorba de căpătat vreo pensie şi de convins pe vreun ... proteguitor al artei. Ionescu--Rion, s. 256. Petru s-ar mai fi putui mănţine in scaun, dacă muma lui nu s-ar fi induşmănit cu proteguitorul ei cel mai de seamă. Xenopol, i. n. v, 21. Proteguitori şi cunoscători ai artei. Ardeleanu, d. 82, cf. dm, m. d. enc., dex. O (Adverbial) îl bătu proteguitor pe umăr. C. Petrescu, î. i, 19. — Pronunţat: -gu-i-, — Pl.: proteguitori, -oare. — Şi: (învechit) proteguitori«, -oîirc adj., s. m. şi f. — Protegui -j- suf. -tor. PROTEGU1T6RIU, .OĂRE adj., s. m. şi f. v. proteguitor. PROTEIC, -Ă adj. 1. (Despre unele substanţe) Care îşi schimbă necontenit forma. Cf. Scriban, d., m. D. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Se luptă fără odihnă împotriva balaurului secular şi proteic al succesului ... altora. Lovinescu, c. v, 157, cf. id. s. ii, 22. Te simţim ... cum îţi schimbă fiinţa — proteic anonim. Minulescu, vers. 163, cf. Scriban, d. Romanul este, Intr-adevăr, un gen proteic, v. rom. martie 1960, 129. Existenţa proteică a actorului. T iulie 1964, 22. 2. (Biol.) Care se referă la proteine sau la protide, care ţine de proteine sau de protide, care conţine proteine sau protide. Cf. Scriban, d., Macarovici, ch. 161. Substanţele proteice constituie — din punct de vedere cantitativ — cea mai importantă componentă a organismului animal, contemp. 1955, nr. 477, 5/6. Substanţele proteice, (sînt conţinute în]...brinză de vacă. Belea, p. a. 245, cf. dm. Membrana celulară a plantelor este de natură celulozică, pe cînd la animale esle de natură proteică. B. darw. 14, cf. dn®. Dezvoltarea zootehniei impune valorificarea integrală a resurselor interne de furaje proteice. Scînteia, 1968, nr. 7 869, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -le-ic. — Pl.: protcici, -ce. — Din fr. proteique. PROTEÎliĂ s. f. (Biol.) Substanţă chimică naturală rezultată clin combinaţia unor proteine cu substanţe de altă natură. Acest organ esle compus din nuclco-proleide, proieide bogate în fosfor, enc. agr. iv, 201, cf. Macarovici, ch. 630, der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: proieide. — Din fr. protfiide. PROTEINĂ s. f. (Biol.) Substanţă organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc. şi care intră Sn componenţa protoplasmei celulelor animale şi vegetale, îndeplinind în organism funcţii variate fundamentale. Experienţele comparative asupra densităţii şi cantităţii de proteină. Sandu-Aldea, s. 36. Compoziţia chimică a linei ... [are] la bază o substanţă amino-acidă din grupa proteinelor. Ionescu--Muscel, fil. 406. Proteina din aceste substanţe este mai bine folosită de animal pentru formarea moleculei sale de albiunină decît proteina din lapte. enc. agr. i, 148, cf. Macarovici, ch. 630. Uredinalele provoacă ... scăderea cantităţii de proteine. Săvulesctj, m. u. i, 100. Proteinele animale sînt mult mai valoroase pentru organismul animal decît cele vegetale, contemp. 1954, nr. 389, 5/2. Proteinele repară ... uzările suferite de ţesuturi. Belea, p. a. 235. Savanţii ... acordă o mare atenţie chimiei şi fizicii proteinelor. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 57. Este necesar să sc dea o atenţie deosebită plantelor leguminoase, bogate in proteină. Scînteia, 1962, nr. 5 526. Ne.ingerarea de proteine s-a dovedit a fi cea mai răspîndită formă de subnutriţie. v. rom. iulie 1962, 111. Proteinele (albuminele) slnt cele mai importante pentru viaţă. S. Marin, c. b. 6, cf. M. D. enc., dex. Proteinele artificiale depăşesc actualmente în ţările capitaliste 6 la sută din cantitatea loială de proteine. Scînteia, 1977, nr. 10 941. — Pl.: proteine. — Din fr. protéine. PROTEÎNIC, -Ă adj. Care aparţine proteinelor, referitor la proteine, care conţine proteine. Se introduce in corp o substanţă proleinică. enc. vet. 79, cf. dex . — Pl.: proteinici,-ce. — Proteină -f suf. -ic. PROTEINOTERAPÎE s. f. Tratament care constă in injectarea în organism a unor proteine, în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecţiilor. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -te-i-, — Din fr. protéinotliérapie. PROTEJ vb. I. 1. T r a il z. A ajuta înlesnind reuşita, rezolvarea unei situaţii etc. prin recomandări, sprijin material sau moral, crearea unor circumstanţe favorabile etc. ; a ocroti, a sprijini, (rar) a protegui (1), (învechit) a protecta, (învechit, rar) a protecsui. Domnul îi protégé. Heliade, o. i, 200. [Polonii] pro-legind pe Movileşti, se-ncearcă a-şi redobîndi influenţa asupra Moldaviei. Bălcescu, m. v. 21. Zeul amorului să ne protegel cr (1848), 82/55. Este mult mai folositor a nu protégé acest principal. Bariţiu, p. a. i, 77. Iubeşte pe Sanulo I pc junele de peste canal! — Dumnezeule, protejază-ne ! Lăzărescu, s. 35/16. Asia însemna să proteagă ... casta plugarilor. Isis (1856), 63/2. Dionis era învăţat, proteja pe filosofi şi pre poeţi. Calendar (1860), 119/17. N-a rămas în spirite îndoială că Rusia proteja Eteria. Ghica, s. 96. In loc să protégé societatea de la care se nutresc şi se înavuţesc, o speculează. Filimon, o. i, 244. Legile care protejează pe cetăţeni se întorc contra lor. Bolintineanu, o. 259. Merge în dosul palatului spre a protégé operaţia conspiratorilor. Caragiale, o. iii, 142. Ducele ... protégea pe Tasso. Gherea, st. cr. i, 231. Cercase să protejeze doi negustori tn pragul falimentului. Vornic, p. 222, cf. dl, dm, dn2. <0> Refl. pas. Ioan Calvin ...se alesese, se pusese şi se proteja de prinţi. Episcupesçu, o. î. 280/10. 4- S p e c. A favoriza, a părtini (1). a susţine; a încuraja. Se vede că le protejează Eugenia. Rebreanu, r. i, 173. La ce să mă gindesc? — La persoana care ne protejează. Sadoveanu, o. viii, 159, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. T r a n z. şi refl. A (se) apăra de acţiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) feri, a (se) păzi (I 3, 4). Cf. Stamati, d. O, răbdare ... Din copilărie tumă-m-brăţişaşi, La toată nevoia lupla-ţi protejaşi. Pann, p. v. ii, 161/2. Tu protegează Acest vînat! Negruzzi, s. ii, 94. Nimic nu-l putea împiedica, fiind protegial de artileria cetăţilor. Hasdeu, i. v. 133. Ajutorul dat unui popor spre a-şi apăra libertatea ... este un fapt 17894 PROTEJARE — 1662 — PROTEST just şi legitim, fiindcă el are de scop a protégé independenţa popoarelor. Arhiva, i, 81. Susţine-mă tu, zeea mea măreaţă, Proteje-mă cu sceptrul tău. Neculuţă, ţ. D. 29. M-am furişat afară, protejat de umbra lui popa Grecu. Brăescu, o. a. n, 53. Protejat de o deasă perdea de fum. Vinea, l. i, 30, cf. dl, dm. Noul auto-transformator are, de asemenea, prevăzut un sistem de descărcare care ll protejează contra supratensiunilor. Scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. dn2, dex. Ferestrele înalte erau protejate de draperii masive. România Literară, 1977, nr. 35, 15/1. — Prez. ind.: protejez. — Şi: (învechit) protège (prez. ind. protég; conjunct, pers. 3 şi 6 să protège şi să proteăgă; ger.-şi: protegind) vb. III. — Din fr. protéger, lat. protegere, it. proteggere. PROTEJARE s. f. Acţiunea de a (s e) proteja şi rezultatul ei. 1. Cf. proteja (1). Invocăm protegiarea înălţimii y[oastre] la orice necesitate şi nevoie a noastră (a. 1776). Uricariul, i, 180, cf. ddrf, m. d. enc., dex. + Spec. Favorizare, părtinire (1). Cf. dex. 2. Cf. proteja (2). Are drept scop protejarea anumitor specii de peşte. vîn. pesc. aprilie 1964, 5. Dinastia ... Flaviilor ia noi măsuri pentru protejarea frontierei dunărene. H. Daicoviciu, d. 125. Un program concret ... de protejare a mediului înconjurător. Scînteia, 1977, nr. 10 921. — Pl.: protejări. — Şi: (Învechit) protégere (Barcianu, Alexi, w.), protegiăre s. f. — V. proteja. PROTEJAT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. ra. şi f. (Persoană) care se bucură de protecţia (1) cuiva; spec. (persoană) care este favorizată, părtinită, avantajată de cineva; (om) care este agreat, simpatizat de o persoană influentă, favorit. Făcu o salutaţie graţioasă protegiatului său. cr (1848), 282/64. Amicul şi protegiatul cavalerului de Gentz. Ghica, s. 28. Protejaţi ca şi protectori, toţi vom fierbe lntr-o oală. Alexan-drescu, o. i, 26;5. Casa şi masa banului erau puse la dispoziţiunea protegiatului său. Filimon, o. i, 201. Acuma am nevoie să ştiu numele protejatului matale. Caragiale, o. ii, 114. Promite o slujbă unui protejat. Vlahuţă, o. a. i, 191, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \y. E vremea călătoriei lui Şerban la Iaşi ... pentru a-şi vedea protegiatul. Iorga, l. i, 307. Nu-mi place de protejatul vostru. Agîrbiceamu, a. 248, cf. Şăineanu, p. u., cade. Să-l audă vreunul din protejaţii lui ... şi să-l plrască. Rebreanu, nuv. 74. Protejatul d-tale mi-a făcut o scenă îngrozitoare. Camil Petrescu, t. iii, 54. Atingea şi mlnglia eu laba pe nefericitul său protejai. Sadoveanu, o. x, 505, cf. Scriban, d. Ciuguli şi ea pe apucate, arunclnd ochi atenţi asupra protejatului ei. Călinescu, e. o. ii,-234. Le spusese că eşti protejatul lui. Pas, z. i, 306. Poetul Mihail Eminescu ... e protejatul lui Maiorescu. t iunie 1964, 17, cf. m.d. enc., dex. 2. Adj. Care este apărat, ocrotit, ferit, păzit (de ceva dăunător). Cf. m. d. enc., dex. f S p e c. (Despre sisteme tehnice, instalaţii etc.) Care este înzestrat cu un sistem de protecţie. Cf. dl, dm. — Pl.: protejaţi, -te. — Şi: (învechit) proteglăt, -ă adj., s. m. şi f. — V. proteja. PROTEJATÔR, -OARE s. m. şi f. (Rar) Protector (1). Cf. bl xiv, 121. Pl. : protejatori, -oare. — Proteja + suf. -tor. PROTEMISÎ vb. IV v. protimisl. PROTEMISÎRE s. f. v. protimisirc. PROTÉRIMA s. f. (Grecism Învechit) Avantaj, privilegiu; superioritate; calităţi, Însuşiri superioare. Proterimele, privileghiurile şi pronomiile (a. 1787). Gâldi, m. phan. 241. Toate ştii să le ascunzi supt o perdea prea tainică; proterimile Insă nu poţi. Kotze-bue, u. 22v/25. Pentru proterimele ...cu care prea sfinţia sa este împodobit (a. 1826). Gâldi, m. phan. 241. — Pl.: proterime şi proterimi. — Din ngr. itpOTCpîlna. PROTEROZdlC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine proterozoicului (2), care se referă la această eră; algonkian. Geologii fac din această serie mai nouă ... o perioadă deosebită pe care o numesc perioada algon-kiană sau proterozoică. Geologia, 61, cf. m. d. enc. 2. Subst. Eră geologică căreia li sînt atribuite formaţiile dintre arhaic şi paleozoic (2) şi care conţine urme de organisme şi cărbuni; algonkian. Cf. m.d. enc. 3. Subst. Grupă de straturi geologice din protero-zoic (2). — Pronunţat: -zo-ic. — Pl.: (1) proterozoici, -ce. — Din fr. protfcrozoique. PROTESE subst. (Prin nord-vestul Olt.) Nume de peşte nedefinit mai de aproape. Cf. Băcescu, p. 186. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PROTESMÎE s. f. (învechit) Termen, soroc; răgaz (1). După trecerea profezmiei de doi ani (a. 1792). Gâldi, m. phan. 241. în vremea prolezmiei pentru cei de aice s-au dus In Roşia (a. 1803). Uricariul, xxv, 98. Să o strige pe toate uliţile oraşului Icşii In prothesmie de 40 zile (a. 1819). Gâldi, m. phan.. 241. Ac ii care In protesmie au schimbai cu lucruri nemişcătoare bisericeşti, nu pol avea împuternicită ţinere de samă (a. 1820). Uricariul, i, 268, cf. Cihac, ii, 691. — Scris şi: prothesmie. — Pl.: protesmii. — Şi: protezmie, protizmie (Gâldi, m. phan. 241), proiezmie s. f. — Din ngr. rcpo&eapia. PJROŢfiST s. n. 1. Faptul de a protesta (1); manifestare energică (în atitudine, în scris sau oral) de dezaprobare, nemulţumire, opoziţie etc. faţă de o stare de fapt, faţă de o măsură etc. considerată ne-justă, abuzivă, dăunătoare; (rar) protestare (1), protestaţie (1), (învechit, rar) protestăciune. Să seamănă protesturi pentru noauo oştire [sic.'] (a. 1703). fn 155. A nu porni jalbă şi protestul nostru (a. 1820). Uricariul, i, 264. Trimise paşei al său protestul, Să nu-ndrăznească-n ţară să treacă. Zilot, cron. 351. Atunci au iscălit protestul, cr (1831), 102/41. în urma protestului fără chibzuinţă, n-am pornit mişcare In contra. Heliade, ap. Ghica, a. 729. Să vor adresarisi cu jalobele şi protesturile lor. Buletin, f. (1833), 1342/3, cf. I. Golescu, c. Supt protest s-au lăsat. Nichifor, p. 83/3. Să aştern numaideclt pllngeri peste pllngeri, jălbi peste jălbi, reclamaţii, protesturi. pr. dram. 165, cf. Stamati, d., Polizu. Protesturi, reclamaţii. Alexandrescu, a. 273, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. La sflr-şit, articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidenţieze cavalerismul. Rebreanu, r. i, 209. Gest jenat, de protest. Sebastian, t. 177. Icni un fel de protest dintr-o singură silabă. Sadoveanu, o. xi, 520, cf. Scriban, d. Se închină in semn de protest. Călinescu, e. o. îl, 213. îl şi ajută, cu toate protestele lui, să se dezbrace. Stancu, r. a. v, 47. Ridiclnd vocea, acoperind chiar de la început protestele pe care le-au încercat mulţi dintre ascultători. Galan, z. r. 20. Mi se pare că e vorba de o adunare de protest. H. Lovinescu, t. 295. Răspunse ... cu o voce allt de hotărltă, Incit avea nuanţe de protest. Preda, r. 112. Izbucneau proteste dulci. Barbu, p. 164. Beethoven este silit să accepte situaţia, dar cu un protest al atitudinii care dă manifestării lui generale ceva clocotitor, s mai 1960, 82. Era nelipsit de la toate manifestările de protest, v. rom. iulie 1962, 153. în semn de protest .... foştii luptători din rezistenţă au organizat o demonstraţie a tăcerii. Scînteia, 17904 PROTESTA — 1663 — PROTESTANT1 1963, nr. 5 795. Există tn aceste piese ... trăsătura comună a protestului împotriva unei societăţi sirlmbe. T august 1964, 2. Există o categorie de teoreticieni ... a căror acţiune este protestul infinit, contemp. 1965, nr. 954, .1/4, cf. m. d. enc., dex. La protestele unora dintre pacienţi, lucrurile nu s*au schimbai, hl 1977, nr. 10 254. 2. (Şi în sintagma notă de protest, dl, dm, dn2) Act al unui guvern prin care acesta Îşi manifestă dezacordul privind anumite măsuri luate de guvernul altui stat, pe care le considera contrare prevederilor unui tratat sau normelor de drept internaţional. Prezidentul cugetă după schimbarea Măritelor tractaturi de pace a aduna congresul naţional şi a iscăli protestul făcut asupra oarecărora condiţii din protocolul de la 22 martie, ar (1829), 2362/5. Trase o copie după aceste acte şi le alătură pe lingă un protest din partea divanului, mag. ist. i, 200/27, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc. 3. (Jur.) Act public prin care organele judecătoreşti constată neplata la scadenţă a unei poliţe; (învechit) protestaţie (2). Uită-te, iar protesturi, hlrtii de tribunal. Negruzzi, s. iii, 153. Protestul pentru neplată trebuie să fie făcut tn ziua ce urmează după aceea a scadenţei, ap. cade, cf. enc. agr., cod. pen. r. p. r., 547, m. d. enc. 4. (Rar) Declaraţie, asigurare. [Viaţa] şi-a scris-o el însuşi Intr-un stil ... fanfaron, cu proteste de modestie. Călinescu, i. 142. — PL: proteste şi (învechit) protesturi. — Din lat. protestum, it. protesto. PROTESTĂ vb. I. 1. I n t r a n z. A-şi manifesta în mod energic (prin atitudine, în scris sau oral) dezaprobarea, nemulţumirea, opoziţia etc. faţă de o stare de fapt, faţă de o măsură ctc. considerată nejustă, abuzivă, dăunătoare; (învechit) a prerecui, a prici4 (2), a protcstui, a protestălui, (învechit,, rar) a protes-tarisi. Protesta ea, numai că datoria ei către Dumnezeu şi către aproapele li comandă o purtare atit de bizară. Heliade, d. j. 11, cf. Valian, v. Au protestat In contra întrunirii unui congres, cr (1848), 31/33. Au fost acilea popoarăle ca să proteste şi să lucre pentru anularea [legi]/or. Bariţiu, p. a. ii, 29. Nu cutează a protesta asupra unui abuz ce le sapă independenţa. Negruzzi, s. i, 243, cf. Polizu. Primeşte să lucreze cu oamenii care au protestat. Bolliac, ap. Ghica, a. 634. Strigăm şi protestăm tare. Alexandrescu, o. i, 318. Pentru tine, în faţa lumei voi protesta. Alecsandri, p. ii, 118. Toată adunarea, şi mai ales femeile, protestară. Bolintineanu, o. 423. Fiecare dintre noi, după putere, protestează şi-ncearcă să-nfiereze răul. Caragiale, o. ii, 154. Protestez, zise jurisconsultul, aseară am fost şi eu la club. Delavrancea, s. 130. Glndul că e învins face să tresară, să protesteze. Gherea, st. cr. iii, 400, cf. ddrf, Barcianu. Matei vroia să protesteze. D. Zam-firescu, v. ţ. 198, cf. Alexi, \v. Da’ ce? ... Noi slntem soldaţi? ... protestă glumeţ una mai îndrăzneaţă. Hogaş, dr. ii, 69. Toată familia protestă Intr-un singur glas. Rebreanu, i. 246, cf. Şăineanu, d. u., cade. N-am protestat, m-am supus. Galaction, o. a. i, 97. Pot face dovada! protestă Sofron. C. Petrescu, î. ii, 83. încercă să protesteze. Brăescu, o. a. i, 166. Nu încerca să pro'testezi. Sebastian, t. 73. Nu protesta, căci ai dreptate. Sa>doveanu, o. ix, 140. Obiceiul ei era de a nu protesta niciodată. Călinescu, s. 452. Se supuseră plnă la urmă şi cei care protestaseră. Stancu, r. a. i, 176. A protestat, căci ll ştia sărac. Pas, z. i, 93. E un şantaj, domnule consilier? — Pardon! protestă Silion. Vinea, l. i, 45. Ea protestase. Deme-trius, a. 94. Biserica trebuie să protesteze. H. Lovinescu, t. 155. Rubedeniile protestară. Preda, r. 10. Eroii acestei povestiri vor protesta citind-o. Barbu, p. 54, cf. l. rom. 1959, nr. 3, 87. Nu va protesta, t septembrie 1962, 9. <>■ Fig. Intestinele protestează. Demetrescu, o. 125. Ciocane, pile, bucăţi de fier ... protestau ascuţit sub mlnile lui. Sadoveanu, o. vii, 630. + Tranz. (învechit) A contesta; a dezaproba, a condamna. Protestează el alegerea deputaţilor, care s-a făcut prin sila baionetelor (a. 1848), Uricariul, x, 3. Să vor găsi oameni care vor zice că sta tn puterea direcţiei teatrale să protesteze pă artiştii cei răi. Fl-limon, o. ii, 245. Proprietarul tlrgului a protestat înscrierea taxei monopolului rachiului tn bugetul comunei. I. Ionescu, d. 218. 2. Tranz. (Jur.; complementul indică poliţe, cecuri etc.) A stabili (pe cale judiciară) neplata la scadenţă, pentru a se lua măsurile de rigoare. Cf. Stamati, d. Dacă Insă poliţa nu o va plăti ..., atunci bancherul o va protesta. I. Panţu, pr. 84. I se sistă şi creditul la bănci şi numai ... prin protecţia unor prieteni reuşi să nu-i fie protestate cambiile. Agîrbiceanu, a. 208. Nu mi-a plătit poliţa la scadenfă şi i-am pro-testat-o. cade. Viu să protestez la banca ta o poliţă. Galaction, o. a. ii, 212. Cecurile emise de titularii de conturi curente de cecuri nu pol fi protestate, nici andosate. leg. ec. pl. 226. Sufleţel nu protestă poliţa. Călinescu, b. i. 25. N-o să mă grăbesc să protestez poliţa. H. Lovinescu, t. 117. El ştia ...ce poliţe au fost sau vor fi protestate, v. rom. ianuarie 1965, 25. <0> Refl. pas. N-ar putea lăsa să i se protesteze poliţa. Rebreanu, r. i, 47. 3. Tranz. (Rar) A declara, a asigura (în mod public). Protestează că n-au ştiut că există dijmă In Ţara Românească. Kogălniceanu, s. a. 64. A protestat că e nevinovat, cade. — Prez. ind.: protestez; conjunct, pers. 3 (învechit, rar) şi: să protiste. — Din it. protestare, fr. protester. PROTESTĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi protestat. Cf. CADE. — Pl.: protestabili, -e. — Din fr. protestable. PROTESTÂN s. m. v. protestant1. PROTESTANT1, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adept al protestantismului. Cf. drlu, Cugetări, i, 12v/19, Călătorie, iv, 26v/3. întru acestaşi chip toţi cei aprinşi cu rlvna mărturisirei legei protestanţilor propoveduitori ... s-au fost ridicat. Ţichindeal, f. 477/15, cf. Abeţedar, 10/11. S-au ţinut sinodul de Iaşi tn 16i2 în contra protestanţilor (a. 1822). Uricariul, v, 144. După aceea au pornit război asupra protestanţilor din Ghermania. ist. univ.. iv, 39/14. Eu ce In via(ă-mi nu putui uni Catolici, protestam. Heliade, o. i, 127. Ca şi cum ar fi aruncat cineva tăciuni aprinşi pe casele protestanţilor, aşa urmări avu acea patentă. Bariţiu, p. a., iii, 6, cf. Stamati, d., ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Erasm a făurit armele cele mai redutabile cu care protestanţii aveau să combată catolicismul. Oţetea, r. 244. Protestanţi de ăştia care n-au nici cruce la biserică. Călinescu, e. o. ii, 255, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine protestantismului, referitor la protestantism, care susţine protestantismul, specific protestantismului; (învechit) protestanticesc. Religia domnitoare aci este protestantă sau luterană. cr (1829), 1522/1. Doi filosofi, unul catolic şi altul protestant, au cunoscut această nefericită stare a femeilor. fl (1838), 431/30. Un preot protestant. Asachi, l. 52/36. S-au născut In urmă biserica evanghelică sau protestantă. Fabian-Bob, 48/5. Germanii slnt parte catolici, parte protestanţi. Laurian, m. iii, 69/2. Ordinul meritului militar, fondai la 1759, spre recompensarea ofiţerilor de religie protestantă, cr (1848), 102/43, cf. Polizu, ddrf. lacob Basilie era fără îndoială trecut la religia protestantă. Xenopol, i. r. v, 63, cf. Barcianu, Alexi, w. Formidabilul pastor protestant. Ibrăileanu, s. l. 65, cf. cade. Am intrat Intr-un templu protestant. Sadoveanu, o. ix, 242, cf. Scriban, d. E un ecou direct al puritanismului protestant burghez. Ralea, s. t. ii, 250. Trecem ... pe Ungă imnul pătrat 17908 PROTESTANT2 — 1664 — PROTESTAŢIE al bisericii protestante. Demetrius, a. 110. Biserica protestantă consideră cultul fiinţelor ca o formă de idolatrie. Gbaur, n. p. 45. De ce să vă mai duceţi acasă? se mira pastorul protestant. T. Popovici, se. 21, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: protestanţi, -te. — Şi: (Învechit, rar, 1) protestau s. m. — Din germ. Protestant. PROTESTANT2, -Ă s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) Protestatar (1). Cf. Stamati, d., ddrf. — Pl.: protestanţi, -te. — Protesta + suf. -ani. PROTESTANTICfiSC, -EASCĂ adj. (învechit) Protestant1 (2). Cf. Polizu, src ii, 112. — Pl.: protestanticeşti. — Protestant1 + suf. -icesc. PROTESTANTICÎŞTE adv. (învechit, rar) Ca protestanţii1 (1), in felul protestanţilor1. Cf. Polizu. — Protestant1 + suf. -iceşte. PROTESTANTÎSM s. n. Confesiune religioasă creştină separată de catolicism prin mişcarea Reformei din prima jumătate a sec. al XVI-lea. Dieta de la Spir a vestit pacea şi a dat protestantismului ... (fiinţa) cea legiuită, cr (1829), 58V23. Protestantismul, ce s-a rupt din biserica romano-catolieă pe la 1517, nu cunoaşte de căpetenie pe papa. Genilie, c. 145/22, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., ddrf. îmbrăţişase protestantismul. Xenopol, i. R. v, 71, cf. Şăineanu, d. u., cade. Lipsită de temple şi de imagini, această religie avea să ducă mai tîrziu la protestantism. Lovinescu, c. vn, 176, cf. Scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 4- Totalitatea popoarelor sau ţărilor protestante1 (2); totalitatea protestanţilor1 (1). Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex. — Scris şi: (rar) protestantizm. Scriban, d. — Din fr. j>rotestantisme. PROTESTARE s. f. Acţiunea de a protesta şi rezultatul ei. 1. Acţiunea dc a protesta (1): p. e x t. (astăzi rar) protest (1). Cf. Polizu, Baronzi, i. l. iii, 222. Taci, nu mai cerca Prin falsă protestare din nou a ic spurca. Alecsandri, t. ii, 183. în mijlocul protestărilor de indignare s-aude un ţipăt sflşietor. Cara-giale, o. i, 4. Prind să se ridice glasuri de protestare. Vlahuţă, o. a. ii, 102, cf. ddrf, Barcianu. Viaţa surorii sale ... era o protestare veşnică împotriva vieţii ei. D. Zamfirescu, a. 188. Vede o mişcare de protestare a lui Andrei. Brătescu-Voineşti, p; 171. îndrugă protestări timide. Rebreanu, i. 262. La protestările mele, a fugit In camera de-alături. Ibrăileanu, a. 195, cf. Şăineanu, D. u., cade. Zadarnică e orice protestare. Voi, cei ce-n lume aţi comis păcate. Topîrceanu, o. a. i, 69. Am răspuns paraponisit, stlrnind protestări violente. Brăescu, o. a. ii, 130. Nu ţine seamă de protestări. Sebastian, t. 283. Plecase, cu toate protestările maiorului. Sadoveanu, o. v, 94. Prin această protestare, s-au lepădat de orice răspundere. Oţetea, t. v. 279. Protestările ei n-au folosit la nimic. Arghezi, s. xi, 21. Mă mărginesc la simpla protestare verbală. Călinescu, c. o. 80. Vuietul de protestări asurzitoare pluti multă vreme In cuprinsul străzii. Camil Petrescu, n. 18. Furtuna de strigăte şi protestări continuă apoi cu aceeaşi violenţă. Preda, m. 137. Este o protestare împotriva descurajării, v. rom. februarie 1957, 206. <£> F i g. Ramurile negre ale teiului se răsuciră ca o protestare. C. Petrescu, î. i, 146. 2. Cf. protesta (2). Protestarea unei poliţe. 3. (Rar) Cf. protesta (3). Cf. Barcianu. Prefaţa începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezul că le daloresc publicului. Iorga, l. i, 356, cf. Şăineanu, d. u. — Pl.: protestări. — V. protesta. PROTESTARISÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar; glumeţ) A protesta (1). Dacă mie mi s-a plătit aşa de scump pentru ca să riu grăiesc, ce-au trebuit să vă plătească dumneavoastră pentru ca să deveniţi advocaţii lor ... — A ! ... protestarisim. Alecsandri, t. 1 395. — Prez. ind.: prolestarisesc. — Protesta + suf. -arisi. PROTESTATAR, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care protestează (1) într-o împrejurare oarecare, de obicei cu implicaţii sociale largi; (persoană) care aderă la o acţiune de protest (1). îi porunceşte şi-i indică măsuri tn contra protestatarilor. Ibrăileanu, sp. cr. 73, cf. Şăineanu, d. u., cade. Numai persoana protestatarilor se va fi schimbat. Titu-lescu, D. 352. Hogaş este un protestatar şi un denunţător al alcătuirii sociale din zilele lui. Galaction, a. 356, cf. dl, dm. Scriitorul român dovedeşte Intr-adevăr 0 cunoaştere justă a poziţiei politice a lui Courier, burghez liberal, protestatar. Varlaam-Sadoveanu, 209. Fără să fie un poet protestatar, Apollinair.e afirmă in schimb cu o neistovită vitalitate viaţa, s august 1960, 75, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (Despre manifestări, creaţii ale oamenilor) Care conţine sau trădează un protest (1); de protest. Cf. cade. Cu pumnul strlns răsucit, in acelaşi gest protestatar. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 17, cf. dl, dm. Merită atenţie, Intrucit reflectă un impuls protestatar. v. rom. noiembrie 1962, 93. Cind părăsea [ţara] ... lăsa in urmă documentul unei atitudini protestatare. t mai 1964, 64. Lucrarea ... li înfăţişează pe N. Iorga ca un spirit activ, protestatar faţă de încălcarea independenţei naţionale, contemp. 1966, nr. 1 619, 8/3, cf. dn2, t februarie 19G9, 87, m. d. enc., dex. — Pl.: protestatari, -e. — Din fr. protostatalre. PROTESTATAR s. m. (învechit, rar) Persoană care părăseşte o anumită doctrină, o anumită religie şi îmbrăţişează o alta. Abraham cu tatăl său Thare ca prolestator ieşi din Babilon cu tradiţiuni babiloniene; ebreii veniră In Egipt cu tradiţiuni abrahamiene. Heliade, o. ii, 69. — Pl.: prolestatori. — Protesta + suf. -lor. PROTESTAŢIE s. f. 1. (Astăzi rar) Protest (1); (concretizat) act scris prin care se exprimă un protest. Să caute să trimită acea pr'olecştalie cu care s-au încărcat (a. 1737). Iorga, s. n. 102. în auzul tuturor cu glas mare am strigat ... făcînd protestaţie (a. 1765). id. s. D. xm, 253. Nu după multă vreme veni la mine ... şi-mi dede o protestaţie. Şincai, hr. iii, 201/17. întru acesta chip îşi înnoiaşte protestaţia. Maior, i. b. 97/4, cf. drlu. Pentru aceasta să face obşteşle cunoscută această protestaţie a clumisale. Buletin, f. (183 3), 1172/3. Să auz protestaţiile ei. Voinescu ii, m. 27/1, cf. Vasici, m. ii, 34/12. Protestaţiile cele mai energice ... nu produceau nici un efect (a. 1848). Uricariul, x, 16. A emis o proteslaţiune in contra tuturor vrăjmaşilor. Bariţiu, p. a. i, 189, cf. Polizu. Găsirăm mijlocul de a redija o protestaţie şi a o trimite la Constantinopol. Bolintineanu, ap. cade. Protestaţii intenţional sllngace. Caragiale, n. f. 51. Erau duşi la hambarul de mărfuri, in mijlocul protestaţiilor celor mai ţanţoşi. D. Zamfirescu, t. s. 59, cf. Scriban, d. Înmînară ... copie după protestaţia pe care majoritatea delegaţiilor ... o licluise. v. rom. ianuarie 1959, 15, cf. dex. 2. (învechit) Protest (3). Protestaţiile de poliţă făcute de la notari, rînd. jud. 115/20. 3. (învechit) Declaraţie, asigurare. Prinţul răspunse după obicei cu protestaţii de credinţă către padişahul. Bălcescu, m. v. 41. El adaose protestaţii şi jurăminte că astfel va urma şi în viitor, id. ib. 324. — Pl.: protestaţii. —.Şi: (învechit) protestaţi inie, protecştâţie s. f. • — Din lat. protestatio, -onis, fr. protestation. 17917 PROTESTAŢIUNE — 1665 — PROT IE PROTESTAŢltJNE s. f. v. protestaţie. 1’ROTESTĂCltjNE s. f. (învechit, rar) Protest(l). De-a mea tristă pusăciune Te îndură, zeu de foc! De nu vrei protestăciune Să întind In orice loc. Negruzzi, în pr. dram. 475. — Pl.: proteslăciuni. — Protest + suf. -ăciune. Cf. lat. protestatio, -oiiis. PROTESTĂLUÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit, în Transilv.) A protesta (1). Mă rog dumitale să fii ostenitoru ca să protăşlăluieşti după cum ştii obiceaiul cinstitului sfat (a. 1728). Iorga, s. n. 110. Şi mai protăluieşti (sic!) dumneata iar, mă rog, şi păntru un zapis (a. 1728). id. ib. 112. Nevrlnd să stea la judecată aici unde au prolecştu-luil (a. 1737). id. ib. 102. Protoştuluiesc înaintea dumneavoastră ca să am dreptate cu juplnul Ene (a. 1765). id. s. D. xii, 77. Pentru care, eu de loc am şi prosteluit, şi clnd el să va întoarce aici, va învăţa cine slnt (a. 1816). id. ib. 172. Trebuie să. protestăluiască deosăbi. Aaron, în Contribuţii, iii, 126. — Prez. ind.: protestăluiesc. — Şi: protestclui (sfc iv, 127), protecştului, protăştălui, protoştului, prostelui, (suspect) protălui vb. IV. — Din lat. protestări, magh. protesta Ini. PROTESTELUÎ vb. IV v. protcstălui. PROTESTUÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A protesta (1). Cel dinţii spre moarte oslndit A fost un liliac sub streaşină robii. El Insă a protesluit, tnfăţoşlnd dovezi aripile ce are, Că nu-i din neamul şoricesc. Do-nici, F. ii, 25/10. Moaşa protestuia şi au apucat pruncul de picioare şi tatăl său ll ţinea de cap, Bărac, t. 6/28, cf. sfc iv, 124, 138. — Prez. ind.: prolestuiesc. — Protest -|- suf. -ui. PROTESTUÎT, «Ă adj. (învechit, rar) Contestat. Netmputernicindu-l ... nici cit de puţin iscălitura cea silnică şi prolestuilă a preasfinţitului păstoriu (a. 1820). Uricariul, i, 265. — Pl.: prolesluiţi, -te. — V. protestul. PROTEŞEĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Numele unei specii de presură1 (1) mică. Cf. Băcescu, pas. 143. — PI.:? — Etimologia necunoscută. PROTETIC1, -Ă adj. 1. (Med.) Care ţine de proteză (1), referitor la proteză, care reprezintă o proteză, care serveşte ca proteză. Cf. Scriban, d., dl, dm, dn2, DEX. 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvînt (ce începe cu o consoană), fără a-i schimba înţelesul. Cf. Şăineanu, d. u., cade, dl, dm. In limba română există chiar variante fonetice ca „a“ protetic, cam ar fi: „alămii“ (pentru „lămii"). scl 1959, 260. In- există in limba română ca o particulă protetică asemantică. sfc ii, 48, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: protetici, -ce. — Şi: (învechit) prostetlc, -ă adj. cade, Scriban, d. — Din fr. proth6tique. PROTETIC2, -Ă adj. (Grecism neobişnuit) Care este proiectat, plănuit. Cf. Scriban, d. — Pl.: protetici, -ce. — Din ngr. jtpo&ETÎKOţ. PROTÎTJ s. m. 1. (Livresc) Persoană nestatornică, care îşi schimbă, după împrejurări, caracterul, părerile, atitudinile. Cf. Negulici. Salan, fermecător, Salan, proteu ce eşti ascuns tn toate, în iadul tău primesc să ard. Macedonski, o. i, 149, cf. cade, Scriban, d., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Zool.) Batracian cu corpul lung, subţire, de culoare roz-albă, cu ochii mici, ascunşi sub piele şi care trăieşte în unele peşteri ( Proteus anguinus). Cf. Scriban, d. Proleul trăieşte prin peşterile din Dalmaţia. Zoologia, 129, cf. dn2, m. d. enc. 3. (Biol.) Bacterie care conţine elemente bacilare, foarte mobilă datorită cililor cu care este prevăzută, întîlnită de obicei în produsele de putrefacţie animală. Cf. D. MED., DN3. — Pl.: protei. — Şi: (2, 3) protéus s. m. D. med., M. D. ENC. — Din fr. protée, lat. proteus. PROTÉUS s. m. v. proteu. PROTEZĂ s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuieşte un organ, un membru sau o parte dintr-un membru (amputat) al corpului, un conduct natural etc., sau pe care se fixează o dantură falsă. Aici nu e vorba de protheza mecanică. Turnescu, c. 3. Lui Sibi-riac li lipsea o mină şi avea In locul ei o proteză cu cirlig. Sadoveanu, o. xvii, 274, cf. Scriban, d. încadrarea In muncă a invalizilor ... prin aplicarea tratamentelor ştiinţifice de corijare a infirmităţilor, aplicarea de proteze şi reeducarea profesională, leg. ec. pl. 117. Picior amputat, a cărui proteză metalică sună. Beniuc, v. cuc. 84, cf. dl, dm. Cedă, rlnjind larg ..., ca la dentist sau ca o mostră de proteză. Vinea, l. ii, 307. Profilaxia slomatitei constă In eliminarea factorilor iritanţi: tutunul, alcoolul, alimentele picante, protezele dentare defecte ele. abc săn. 344, cf. dn2, m. d. enc., dex. 4* Operaţie chirurgicală prin care se înlocuieşte un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). Cf. Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm, dn2. 2. (Fon.) Apariţie accidentală a unei vocale (mai rar a unei consoane) la începutul unui cuvînt (care începe cu o consoană), fără a se schimba înţelesul cuvîntului respectiv. Proteza unui „a", mai ales In regiunile vestice şi nord-vestice (asudoare, apipăi ...). Puşcariu, l. r. i, 224. Din punct de vedere fonetic proteza lui „m“ [In „mde“ ! pentru „de“] se înţelege uşor. Iordan, stil. 51, cf. Scriban, d. în latina tlrzie s-a petrecut proteza lui „i“ la unele cuvinte care începeau cu „s“ plus consoană. Graur, i. l. 63, cf. dl, dm. Hasdeu ... a respins ... existenţa unei proteze româneşti, scl 1959, 260, cf. dn2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) protheză. — Pl.: proteze. — Şi: (învechit) prosteză s. f. Scriban, d. — Din fr. prothèse. PROTEZMÎE s. f. v. protesmie. PROTICTÔR s. m. v. protector. PROTICTRÎŢĂ s. f. v. protectrice. PROTÎDĂ s. f. (Mai ales la pL) Denumire generică pentru orice substanţă organică azotată. Aceste combinaţii constau, In primul rtnd, din compuşi organici (protide, lipide şi glucide), b. darw. 8. Compuşii organici ... slnt grupaţi in protide, lipide şi glucide. Botanica, 8, cf. DER, DN2, M.D. ENC., DEX. — PL: protide. — Din fr. protide. PROTÎDIC, -Ă adj. Care conţine protide, format din protide, de protide. Cf. dex. — Pl.: protidici, -ce. — Din fr. protidlque. PROTÎE s. f. (învechit) X. Întîietate, prioritate (în raport cu alţii); spec. (Jur.) drept de prioritate al primului născut, al soţiei (în ce priveşte răscumpărarea zestrei, faţă de moştenitorii soţului), al răzeşului (de a cumpăra pămînt, faţă de alte categorii de ţărani) etc. Cu toţii această protie (adecă locul cel mai de cinste) lor au dat. Cantemir, hr. 88. Şi lingă alte miluiri, s-au dat ei protie, ca igumenii ei să slujască (a. 1757). 17935 PROTIHNIC — 1666 — PROXIM ISITOR Uricariul, xiv, 180/1. Şi cu baştina părinfască după protie răzeşiei au mai făcui dum[nea]/ui şi alte cumpărături (a. 1811). Iorga, s. d. vi, 179. Isaav ... şi-au vîndul protia naşterii lui pe o fiertură de linie. I. Ionescu, c. 25/4. Ochii toţi avlnd gilceavă De protie şi de slavă. Conachi, ap. tdrg. Nu eram aşa de nerăbdător ca să mă silesc să ajung ... cel dinţii la duşman şi căutam să las protia la ceilalţi, ap. tdrg, cf. cade, Scriban, d. 2. (La jocul de cărţi) Protos1 (2). Cf. ddrf, cade, GAldi, m. phan. 242. — Din ngr. Ttpcotsiâ. PROTÎHJV'IC, -Ă adj., s. m. şi f. v. potrivnic1. PR6TIM adj. v. protimos. PROTIMÎ vb. IV v. protimisi. PROTIMÎE1 s. f. (învechit) Zel, silinţă, rîvnă; bunăvoinţă. Cf. Cantemir, i. i. ii, 330. Cu mare prothi-mie ... nu mă lenevii a face ştire şi mării[i] tale (a. 1713). GAldi, m. phan. 242. A rădica poroncile împărăteşti şi ale domniei cu pratliimie (a. 1766). id. ib. Arătlnd fiecare prolhimie şi rlvnă (a. 1783). id. ib. Nimica nu rămlne nebiruit de către cea după putinţă necontenită silinţă şi desăvlrşil protimie (a. 1804). tes. ii, 332. Şi găti vro zece mie Cu o mare protimie (a. 1817). Gâldi, m. phan. 242. Oriclţi fugari de ai Moldovii să cer, cu toată protimiia să dau, încă şi sale întregi (a. 1819). doc. ec. 198. Cu prothimia d-lale i-ai vlrlt prepusul în cap. Kogăln’Iceanu, s. 195, cf. cade, Scriban, d. — Scris şi: prolhimie. — Şi: profimic (Gâldi, m. phan.242, Scriban, D.),pratimie (scris prolhimie) s. f. — Din ngr. npoduţtia. PROT3MÎE2 s. f. (învechit) 1. întiietate, prioritate (în raport cu alţii); preferinţă. Lipsit şi de dreptul său şi mai ales că şi prolhimiia disfacerii acestor de aice lăcuilori ... s-au foarte scurtai (a. 1813). bul. co.m. IST. IV, 93, Cf. DDRF, ClHEŢIE, R. M., A LEX), -W., ŞĂINEANU, D. U. 2. Protos1 (2). Cf. DDRF. — Scris şi: prolhimie. — Cf. p r o t i m i s, protie. PROTÎMIS s. n. v. protimisis. PROTIMISI vb. IV. Tran ?.. (învechit) A acorda întiietate, prioritate; a prefera; a privilegia (1). Arn prolimisil această lună In tipariu, fiindcă Intru această lună au luai Inccpere rlnduiulele ţării (a. 1776). bv ii, 216. Aceşti varvari, care lăcuiesc un olat bogat de aur, /iroii-misesc pe fer, pe care dau spaniolilor vaci, cai. ist. am. 23r/5. Au protomisii ... a să lipsi de slava domniei (sec. XIX), cat. man. 11, 315, cf. Asachi, 1. 375/2. Poruncindu-să şi tuturor arendaşilor după la morile acestea ca să protimisească pe brutari la măciniş (a. 1826). doc. ec. 376, cf. Vîrnay, f. 20r/l. Prolimisind binele patriei ... au însoţit şieşi In domnie pe fiul său Ştefan, ar (1829), 321/23. Şi-i face a protimisi ca să păzască mai bine tăcerc. Veisa, i. 30/4. Moldovenii prolimisăsc a da sule de mii de lei pentru carete ... declt a da un galbln sau doi pentru o istorie a patriei lor. Kogălniceanu, s. 110. A îndrepta această năpăsluire ce să face arestanţilor, prolimisindu-i şi Intrebuinţin-du-i In lucru In toate zilele săplămlnii (a. 1843). doc. ec. 787. Unele îşi prolimisesc (socotesc mai cu cinste) arderea împreună, sp 1, 195/27, cf. Polizu, ddrf, Ghe-ţie, r. m., Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. <0> Refl. pas. Să protimiseşte cel ce s-au judecat mai nainle, spre a lua pricina lui sflrşit mai Intli. prav. cond. (1780), 66. La vlnzarea cea diniăi să se protimisească megieşul (a. 1784). N. A. Bogdan, c. M. 71. Totdeauna clnd nu să va căuta cu oameni de ai casii şi va vrea a vinde venitul, atunci să să protimisească numai jăluilorii (a. 1784). bul. com. ist. v, 281. Sămănătura de primăvară trebuie să să protimisască de cea de toamnă, cod. silv. 23. Mai Intli să se protimisască locul trebuincios (a. 1803). Uricariul, iv, 162. După ce să va săvlrşi cercetarea de la faţa locului ...să să protimisească apoi la plată şi aceşti taleri 3 000 (a. 1826). doc. ec. 365. Să să protimisească acela ce va da mai mult (a. 1827). ib. 392. Este vrednic să se prote-misască la această boală. Plusc, d. 26/21. Metodul următori este a să protimisi ... Asachi, e. i, 82/15. Cărbunii lui sc prolimisesc la vărsătorii şi băi înaintea celor de fag. Mihalic, o. 13/6. <£> Refl. Mi se pare că am dreptate să mă prolimisesc, precum hotărăşte şi pravila (a. 1772). Iorga, s. d. xxi, 157. — Prez. ind.: prolimisesc. — Şi: protirai (Găldi, m. phan. 242), protismisi (id. ib.), protemisi, protoinisJ, proitimisî (Iorga, s. d. xxii, 301; scris profthimisi, id. ib ), promitisi (GAldi, m. phan. 242) vb. IV. — Din ngr. JtpOTÎpTtaco (aor. al lui jtpoti|iâ). PROTIMISÎE s. f. v. protimisis. PROTIMISÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) protimisi şi rezultatul ei; prioritate (1), întîie-tate; preferinţă. Să nu se învrednicească nimine din megieşi a-i scoate cu cuvlnl de protimisire (a. 1784). N. A. Bogdan, c. m. 71. Care ştie nemţeşte să doblndească protimisire. Carte treb. ii, 258/7. Să se facă publicaţia ... spre înştiinţarea acelora ce rudenia sau răzăşia le dă protimisiri a cumpăra (a. 1785). Uricariul, iv, 36/19. Trebuie să aibă vreo prolemisire înainte unui cumpără-toriu străin, rînd. jud. 317/1. înlăi pentru cei cea li s-ar cădea prolimisăre la cumpărat (a. 1794). Iorga, s. d. vii, 134. Iar Intre sine făr’ contenire Să lupte pentru protimisire. Budai-Deleanu, ţ. 348. Deci aceasta să publicăriseşlc spre ştiinţa celor ce ar ave dreptul prolimisirii. Buletin, f. (1833), 822/32. — Pl.: protimisiri. — Şi: protemisire s. f. — V. protimisi. PHOTÎMISIS s. 11. (învechit) Preferinţă, predilecţie; drept de prioritate (1) ; drept de preempţiuue. Cere de la Ştefan Rosei... să răscumpere In puterea proli-misisului nişte cumpărături (a. 1765). bul. com. ist. iv, 214.. Să aibă protimisis cu deosebit privilcghiu numai cei ce sini parte bărbătească, prav. cond. (1780), 100. Răzăşiia le dă protimisis a cumpăra (a. 1785). sob. hris. 21. Dinii-acei ce au protimisis ca să plătească datoria (a. 1785). Uricariul, 11, 79/6. Şi cu acest mijloc sc îndreptă şi madeaua de protimisis. Văcărescul, ist. 272. Avuid mănăstirea protimisis şi numitul este vecin rău (a. 1792). Iorga, s. d. xiv, 134. Am cunoscut că ai prothimisis spre săvlrşirea acestui lucru (a. 1796). GAldi, m. phan. 243. Sorocii de proti-mis au trecut (a. 1808). arh. olt. iv, 57. De acum înainte un protimisis ca acesta să fie cu totul oprit (a. 1815). Uricariul, i-, 122. La suhaluri să nu ceară protimisis, cu pricină că le-a ţinut şi In alţi ani (a. 1825). doc. ec. 350, cf. Polizu, tdrg. Multe pronomii excluzive, adică personale, şi protimisuri (monopoli) cu carile englezii se folosesc prin piaţile de negoţ, s-au arătat nepotrivite cu interesurile Roşiii. Asachi, i. 211/14. In privinţa dreptului de a cumpăra, se şlie că, tn trecut, In ţările noastre, aveau protimisis rudele şi vecinii pălmuitului. bul. com. ist. iv, 3, cf. cade. Sc recunoaşte dreptul cultivatorului asupra ogrăzii şi locurilor defrişate de el ... şi, In caz de arendare, drept de protimisis faţă de alţi amatori. Oţetea, t. v. 35. Putinţa exercitării dreptului de „protimisis" constituie motiv de anulare a vlnzării. C. Giurescu, p. o. 152. — Scris şi: prothimisis. — Pl.: prolimisisuri. —Şi: protimisfe (ui, GAldi, m. phan. 243) s. f., prolimls (GAldi, m. phan. 243) s. n., protinisnc (id. ib.) s. f., prolomisis (id. ib.) s. 11. — Din ngr. itpOTÎptjffi^. PROTIMISITâR, -OARE adj. (învechit, rar) Care acordă dreptul de prioritate (1) sau de preempţiune. 17946 PR OTIMOS — 1667 — PROTO- Accstqra Ioan au dăruit pămlnturi pe rlul... Cuisova cu mari şi prolimisiioare privilegiu. Asachi, i. 123/10. — Pl.: protimisilori, -oare. — Protimisi + suf. -tor. PROTIMOS adj. (învechit; despre oameni) Care arată promptitudine. Protimos şi grabnic ... era spre poruncile împărăteşti. R. Popescu, cm i, 568. Socotiţi-vă cu cit se cade dumneavoastră a fi mai protimi (a. 1783). Gâldi, m. phan. 242. La toate poruncile ... să fiţi următori şi protimi a le urma şi a le săvirşi la vreme (a. 1784). id. ib. Dohtorul politiei de aici ... esle practicos şi prothimos la trebuinţele ferei (a. 1786). Uricariul, hi, 79. — Scris şi; prothimos. — Şi: pritim (pl. protimi) adj. — Din ngr. JtpoOunoţ. PROTIPÎND s. ni. (Neobişnuit) Protipendist. Gust de oameni moftangii, menit să-i pună, de la început, ca un junghi In simpatia protipcmilor orăşelului. P. Constant, o. 128. — Pl.: protipenzi. — Derivat regresiv de la protipenda. PROTIPENDĂ s. f. v. protipendadă. PROTIPENDĂD, -Ă adj. v. protipendat. PROTIPENDADĂ s. I. Marea aristocraţie care se bucura, In orlnduirea feudală, de privilegii speciale; vîrfurile clasei privilegiate din epoca burgheză. Numărul scutelnicilor ce se vor scăde după vechea legiuire, adecă 30 de la protipendada (a. 1827). Uricariul, vii, 99. Ai norocire a fi şi d-la evghenis din protipendas, vlăstare din viţă aleasă. Negruzzi, s. i, 238. Cel dinţii loc se opri pentru o seamă de familii ce se aflară, înaintea regulamentului, decoraţi cu fanarioticul titlu de protipendadă. Dîmboviţa (1858), 53/24. Postelnicul de abia a pridedil să citească numele celor din protipendadă. Ghica, s. 37. Mlndria lui merge plnă la protipendadă. Filimon, o. i, 139. Nu eram fiul unui boier de protipendadă. Lăcusteanu, a. 73, cf. ddrf, tdrg, Şăi-neanu, d. u., cade. Tata ... era boier din protipendadă. Sadoveanu, o. vi, 538. Familiile din protipendada de altădată. Călinescu, s. 8. Se puseseră jilţuri ... pentru cei trei efori, cum şi pentru ccilalţi boieri din protipendadă. Camil Petrescu, o. i, 194. Căutau prin toate mijloacele ...să ajungă şi ci a fi consideraţi ca făclnd parte din bălfata şi stricata noastră protipendadă. Stancu, r. a. i, 264. Protipendada ... se supune, ll i, 102. A început evacuarea ministerelor şi a protipendadei. Pas, z. iii, 16. Prin oraşe-noptate protipendada N-a mai ştiut ce-are de făcut. v. rom. mai 1957, 65. Saliriztnd pe cei din protipendada vremii. Contribuţii, i, 7. -0- (Adjectival; învechit) Boierii proiis-pentados (a. 1815). Uricariul, i, 246. Şi tu, ce eşti cucoană protipenda, să fii tot una c-o giuplneasă din casă! Alecsandri, t. 1 087. Apoi să cate a lua o slujbă de boier protipenda. id. ib. 1237. -0- (Prin lărgirea sensului) M-am prezentat cltorva directori din protipendada administrativă. Galaction, o. a. i, 142. — Pl.: protipendade. — Şi: (învechit) protipenda (Găldi, m. phan. 243, Barcianu; pl. protipendas), protipendălă (Găldi, m. phan. 243), protipendă (Alexi, w.), protipentădă (Gâldi, m. phan. 243) s. f., protis-„pentădos subst. — Din ngr. jrpdnti nEvxâSa. PROTIPENDĂLĂ s. f. v. protipendadă. PROT1PIÎNDĂR, -Ă s. m. şi f. (Învechit) Protipendist. In stil de curte, boierii de frunte se zic proti-pendari, adică din cele cinci clase de la început, apoi boierimea măruntă. Codru-Drăguşanu, c. 17, cf. Pontbriant, d., dl, dm. ■£> (Adjectival) (F i g.) Proti-pendarii curcani ... se revoltau ... de umilirea In care ti azvlrlise Panelele ... silindu-i să-şi dea colul... cu găini de rlnd şi cocoşi de sate. Macedonski, o. iii, 50. — PL: protipendari, -e. — Protipenda -)- suf. -ar. l’ROTIPENDĂT, -Ă s. m. şi f. (învechit) Protipen-dist. Noi, boierii cci mari, ... protipenda]ii, sintem lăsaţi la o parte ca nişte netrebnici. Alecsandri, în conv. lit. vii, 369, cf. tdrg, dl, dm. <> (Adjectival) Credeam eu vreodată, protipendad boier, Că o să vie timpul să fii şi tu vistier? Bolintineanu, o. 163. — PL: prolipendaţi, -te. — Şi: protipendad, -ăadj. — Protipenda -f suf. -al. Cf. protipendist. PROTIPENDĂ s. f. v. protipendadă. PROTIPENDESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Care aparţinea protipendadei. Alecsandri, ap. Găldi, m. phan. 243. — PL: protipendeşti. — Protipenda -f suf. -esc. PROTIPENDÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care făcea parte din protipendadă; (învechit) protipendar, protipendat. Noi, boierii cei mari,... protipendiştii, sintem lăsaţi la o parte ca nişte netrebnici. Alecsandri, t. 1 338, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, DM. — Pl.: protipendişti, -sie. — Protipenda -4- suf. -ist. PROTIPENTĂDĂ s. f. v. protipendadă. PROTISMISÎ vb. IV v. protimisi. PROTIS-PENTÂDOS subst. v. protipendadă. PROTÎST s. n. (Biol.; rar) Protozoar. Poale fi încă numit acest regn al protistelor, caosul biologiei. Arhiva, ii, 287, cf. Barcianu, Alexi, w., dl, dm, dn2, m.d. enc., dex. — Pl.: protiste. — Şi: protista s. f. ltr2. — Din fr. protiste. PROTÎSTA s. f. v. protist. PROTISTOLOGÎE s. I. (Biol.) Disciplină care se ocupă cu studiul protistelor. Cf. m. d. enc., dex. — Din fr. protistologle. PROTÎVĂ adv., s. f. v. potrivă. PROTIVĂDĂRE s. f. v. potrivădare. PROTIVÎ vb. IV v. potrivi. PROTIVÎRE s. f. v. potrivire. PROTIVITOR, -OĂRE adj. v. potrivitor. PROTÎVNIC1, -Ă adj., s. m. şi f. v. potrivnic1. PROTÎVNIC2, -Ă s. m. şi f., adj. v. potrivnic2. PROTIVNIClE s. f. v. potrivnicie. PROTIZMÎE s. f. v. protesmle. PROTÎIiCĂ s. f. v. potlrcă. PROTMÎSIIE s. f. v. protimisis. PROTO- Element de compunere care însemnează „primul“, „întîiul“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: protojude, proto medic, p r o t o m e ş t e r, protopărinte. Cf. form. ct'v. i, 256. — Din ngr. jtpiOTO-, fr. proto-. 17975 PROTOAMIBĂ — 1668 — PROTOCOL PROTOAMÎBĂ s. f. Amibă primitivă. Cf. form. cuv. i, 146. — Pronunţat: -to-a-. — PI.: proloamibe. — Proto- + amibă. PROTOÂNIE s. f. (Ban.) Protopopeasă. Cf. cade. — Pi.: proloanic. — I’rotii -f- suf. -oane. PROTOASICRIT subst. (învechit, rar) Persoană care. ocupă cel mai înalt rang într-o ierarhie. S-a suii in boierie de protoasicril. Dosoftei, v. s. ianuarie 22v/7. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Din ngr. rcpcoto- -f aouYKpuo?. PROTOBITÎJMEN s. n. Substanţă bituminoasă presupusă ca intermediară între materia organică şi bitumenul petrolifer. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, m.d. enc., DEX. — Pl.: protobitumcnc. — Din germ. Protobitumcn. PR OTOBROMURĂ s. f. (Chim.) Combinaţie a unui corp simplu cu cca mai mică cantitate de brom. Cf. cade. Scriban, d., form. cuv. i, 139. — PI.: protobromuri (Scriban, d.) şi protobromure (cade). — Proto- + bromură. PROTOCÂLĂ s. f. v. portocală1. PROTOCARBONĂT, -Ă adj. (Chim.) Care este combinat cu cea mai mică proporţie de carbon. Cf. cade, Scriban, d. — PI.: protocarbonaţi, -te. — Din fr. protocarbonat. PROTOCARBURAT, -Ă adj. (Chim.) Care formează o protocarbură, care este în stare de protocarbură. Cf. cade, Scriban, d. — Pl.: prolocarburaţi, -te. — Din fr. proloearburat. PROTOCARBURĂ s. f. (Chim.) Combinaţia cca mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu carbonul. Cf. cade, Scriban, d. — Pl.: protocarburi (cade, Scriban, d.) şi (rar) protocarbure (cade). — Din fr. protocarbure. PROTOCATEDRÎE s. f. (Grecism învechit, rar) In-tîietate (în rang). Î-a dat prolocatedria, adecă rindul a şedea din sasul tuturor boierilor (a. 1787). ■ Gâldi, m. phan. 244. — Din ngr. npc (Adverbial) Totul era corect, protocolar. Angiiel, pr. 66. Lacheul se înclină protocolar. Camil Petrescu, t. ii, 410. Se înclină protocolar în faţa băieţilor. Teodoreanu, m. ii, 20. — Pl.: protocolari, -e. — Din fr. protocolaire, germ. protokollariseli. PROTOCOLARE s, f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a protocola şi rezultatul ei. Cf. protocoli (1). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Pl.: protocolări. — V. protocola. PROTOCOLARMÎNTE adv. (învechit, rar) Conform cu procesul-verbal. Cf. Gheţie, r. m. — Protocolar + suf. -mente. PROTOCOL! vb. IV. Tran z. (învechit) 1. (Complementul indică acte, documente etc.) A autentifica, a legaliza; a întări. Acest hrisov ... este protocolit de Iana-chi Razu vel-vislernic (a. 1784). Uricariul, v, 430/14. Măcar de au şi vrut a i se da pricină că n-ar fi protocolit ..., s-au mai văzut şi alte hrisoave ... neprotocolite (a. 1817). ib. iv, 341/17. I s-au dat acest pitac întărit cu a noastră domnească iscălitură şi pecete şi protocolit de al nostru marele postelnic (a. 1827). ib. vii, 97. Cartea de fondaţiune ... întărită cu pecetea şi cu iscălitura domnului de atunci şi protocolită de marii logofeţi. I. Ionescu, p. 426. <0> Refl. pas. Protocălindu-se de vel-logofăl pe cîte moşii vor intra in acel hrisov (a. 1775). Iorga, s. d. xxii, 31. Cărţile acestor slujbe ... să se prolocăluiască de vel-logofătul (a. 1776). Ubicabiul, xix, 318. Hrisovul de afiorisirea trebuia să se protocolească de d-lui vel-logofălul (a. 1797). ib. i, 147. 2. A trece, a înregistra în protocol; s p e c. (complementul indică proccse-verbale dc constatare) a încheia, a redacta. A protocoli sumele, zapisele, acţiile şi hîrliile (a. 1840). ap. tdrg, cf. Stamati, d., Polizu, Gheţie, b. m., cade. 3. A verifica (prin confruntare), a colaţiona; a confrunta. Cf. Valian, v., cade, Scbiban, d. <£. Refl. pas. Să se protocolească numele lor cu catastişele vistieriei (a. 1814). ap. tdrg. 94 să scad, cari protocolin-du-să ca catastihu vistieriii, s-au potrivit la nume (a. 1819). doc. ec. 220. Protocolindu-se [copiile] de judecătorie din cuvînt In cuvînl cu originalele lor (a. 1840), ap. tdrg. — Prez. ind.: prolocolesc. — Şi: protocola (Polizu) vb. I, protocăli, protocăhii vb. IV. — Din lat. prolocollare, germ. protokoHicron. PROTOCOLÎST s. m. (învechit) Persoană care redacta un proces-verbal; p. ext. secretar (al unei comisii, al unei adunări, al unei instituţii). Cf. drlu. Protocolist şi arhivariu obştesc. Buletin, f. (1833), 180V1- [Foaia] se trimele In toate zilele, la patra ceasuri după prtnz, lipită de foaia protocolistului. Cuciuban, d. 9/13. A numit cu titlu dc prolocolişli ... pe... J. Alduleanu, romăn, şi pe sasul Konradsheim. Bariţiu, p. a. iii, 94, cf. Stamati, d., Barcianu, Alexi, w., nom. prof. 74, sfc ii, 112. — Pl.: protocolişti. — Din germ. Protokollist. PROTODIACON s. m. (învechit) Primul diacon pe lingă un episcop sau un arhiereu; arhidiacon. Cf. lm, Barcianu, Alexi, w., cade, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -di-a-, — Pl.: prolodiaconi. — Din ngr. mpcoxoSiaKOvoţ. PR OT OM AC ON ÎE s. f. (Rar) Calitatea sau rangul de protodiacon. Cf. Barcianu. — Pronunţat: -di-a-. — Protodiacon + suf. -ie. PBOTODOIÎIC, -Ă adj. Care aparţine fazei de elaborare a ordinului doric grec din secolele VII-VI î.e.n. Cf. m. d. enc. — Pl.: protodorici, -ce. — Din fr. protodorique. PROTOGAMÎE s. f. (învechit, rar) Căsătorie între un bărbat şi o femeie care nu au mai contractat înainte o altă căsătorie. Numărul căsătoriilor ce se fac intre flăcăi şi fete, adecă protogamiele. I. Ionescu, d. 82. — Pl.: protogamii. — Cf. ngr. 7rpo)To- + y â n o ţ. PROTOGÎN, -Ă adj., s. f. şi (rar) n. 1. Adj. (Bot.; despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. Cf. Scriban, d., dex. 2. S. f. şi (rar) n. (Geol.) Rocă granitică caracterizată printr-o textură şistoasă. Cf. Scriban, d., Cantuniari, l. m. 164. Prologina e o rocă puternic dezvoltată In masivul Mont Blanc, ltr2, cf. dex. — Pl.: protogini, -e. — Din fr. protogyne. PROTOIERÎU s. m. Preot ortodox care conduce o protoierie (2); rang, funcţie deţinută de acest preot; protopop, (învechit) protă, protoprezbiter. Feciorii de protoierei şi de preoţi intră in rînduiala ruptaşilor 18005 PROTOIERIE — 1670 — PROTONOTAR (a. 1818). gcr n, 220/40. S-au adunat 318 părinţi asupra lui Arie protoiereul bisericei din Alexandna.SXvi.Bscv, kr. i, 70/27, ci. Cihac, ii, 665, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., Găldi, m. phan. 244, CADE, NOM. PROF. 73, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -lo-ic-. — Pl.: proloierei. — Şi: (regional) protuiriu (alr ii/i li 186/414), potralereu (ib. h. 186/537) s. m. — Din ngr. 7tponoi£p£Î;<;. PROTOIERÎE s. i. 1. Rangul sau funcţia de protoiereu; timpul cit cineva funcţionează ca protoiereu; protopopie (1), (învechit) protopopiat (1), protoprezbi-terie. Cf. Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Unitate administrativă bisericească ortodoxă formată din mai multe parohii, condusă de un protoiereu; protopopie (2), (învechit) protopopiat (2). Sub-scrişii poporeni şi ctitori ... invitaţi fiind de protoieria acestui district (a. 1863). Găldi, m. phan. 244, cf. Scriban, d., dl, dm, m. d. enc. Reşedinţa unui protoiereu. Cf. Scriban, d., dl, dm, m. d. enc. — Pronunţat: -to-ie-. — Pl.: protoierii. — Protoiereu + suf. -ie. PROTOIODURĂ s. f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în iod pe cârc un corp simplu o poate forma cu iodul. Cf. cade, Scriban, d., dn2, form. cuv. i, 139. — Pronunţat: -to-io-. — Pl.: protoioduri (cade, Scriban, d.) şi (rar) proloiodure (cade). — Din fr. proloiodure. PROTOISTORiC, -Ă adj. Care aparţine protoisto-riei, privitor la protoistorie, specific protoistoriei. Populaţiunea preistorică ... a fost cucerită de o populaţi-une, nu din plină istorie, dar protoistorică. Arhiva, i, 264. Este necesar să stabilim la geţi, ca şi in întreaga Europă protoistorică, acest uz al uneltelor, mobilei şi vaselor de lemn. Pârvan, g. 141, cf. cade, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -to-is-, — Pl.: protoistoriei, -ce. — Din fr. protoliistorique. PROTOISTORIE s. f. Epocă din istoria omenirii cuprinsă între preistorie şi istorie, corespunzînd epocii fierului. Protoistoria getică începe de fapt — ca şi In vest — încă din vremea bronzului. Pârvan, g. 289, cf. cade. Protoistoria Daciei. C. Petrescu, r. db. 45, cf. der, form. cuv. i, 139, 140, dex. — Pronunţat: -to-is-, — Din fr. protohlstoire (după istorie). PROTOJUDE s. m. (învechit, rar) Prim judecător, judecător şef. Cf. Alexi, w. — Pl.: protojuzi. — Proto- -f jude. PROTOMĂ s. f. Figurină în formă de bust de animal sau de om, aplicată ca ornament la un obiect de metal sau de ceramică (din antichitate). Aceeaşi disparitate se observă Intre capul de juncan al protomei ritorului şi cele patru persoane din jurul gîtului acestui vas. Arhiva, ii, 397. Bara de argint răsucită, păstrlnd încă urme de auritură, se termină la cele două capete In protome de animal. Pârvan, g. 540, cf. dn2. Ca un împrumut grecesc ... slnt considerate prolomele ceramice In formă de cap de ţap, de taur şi de cal. H. Daicoviciu, d. 196. — Pl.: protome. — Din fr. protome. PROTOMfiDIC s. m. (învechit) Medic şef. Se reco-mandează la prolomedicos ca dinpreună cu comisia doc-toricească să cerceteze (a. 1844). doc. ec. 816. După protomedicul de atunci... s-au descoperit că această apă se compune din următoarele materii minerale ... Fătu, d; 185. In lipsă de medici români ajunsese In rang şi funcţiune de protomedic al ţării. Bariţiu, p. a. ii, 572, cf. Stamati, d., Polizu, ddrf, Gheţie, r. m.. Barcianu, Alexi, w., Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 354, form. cuv. x, 146, 148. — Pl.: protomedici. — Şi: protomédicos s. m. — Proto- + medic. PROTOMÉDICOS s. m. v. protomedic. PROTOMEŞTER s. m. (învechit) Conducător al unei bresle; staroste. Ru felul bărbierilor ... au avut şi un protomeşler mai mare pesledlnşii, adică staroste (a. 1824). doc. ec. 311, cf. Contribuţii, iii, 79, Gâldi, m. phan. 244, — Pl.: prolomeşteri. — Proto- + meşter (după ngr. npcoTO|iâTO*j/dVc'n<;. PROTOPSÂLTIS s. m. v. protopsalt. PROTORĂCE s. n. Primul segmentai toracelui la insecte, care poartă priina pereche de picioare. Cf. cade, Scriban, d., dn2, m. d. enc. — Pl.: (rar) protorace. Scriban, d. — Şi: protorax s. n. cade, dn2. — Din fr. prothorax (după torace). PROTORAX s. n. v. protorace. PR0TOS1 num. ord., s. m. 1. Num. ord. (învechit) Cel dintîi, primul (într-o ierarhie). Iată, te orînduim domnia mea a fi protos între judecători la departamentul de opt (a. 1798). Uricariul, vii, 188, cf. ddrf, Alexi, w. <£> (Adjectival) Să-l melaherisiţi dascăl protos al şcoalei de acolo (a. 1803). Uricariul, viii, 441. 2. S. m. invar. (Familiar; la jocul de cărţi) Cel care are dreptul să deschidă jocul; (învechit) protie (2), protimie2 (2). Eu sînt protos. tdrg, cf. cade, Scriban, d. Jocurile de cărţi intrate la noi în secolul trecut folosesc termeni în marea lor majoritate greceşti (conţină, decar, exoflă, protos). Graur, e. 129, cf. dm, dex. 4 (Rar) .Cel care este dispus cel dintîi să facă ceva, să participe la o acţiune. Cf. scl 1973, 47. — Din ngr. nprâTO?. PROTOS2 s. tn. v. potroz. PROTOSlNGIIEL s. m. Grad ecleziastic ortodox superior singhelului şi inferior arhimandritului; persoană care are acest grad. Să puie patriarhu pre Silvestru, protosinghelul său (Începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 136/3, cf. R. Popescu, cm i, 544. Va alege sinodul ... unul dintre cinovnicii . cei mai mici bisericeşti, cum arhidiacon, prolosinghel (a. 1817). Uricariul, iv, 299/10. Primise cinul călugăresc şi se făcuse prolosinghel. Bariţiu, p. a. iii, 250. Şade singuratic ... cu fratele său, protosinghelul Neofit. Negruzzi, s. i, 313, cf. Polizu, ddrf, Barcianu. A treia zi eram pe drum ...cu protosîncelul şi catihetul gimnazial. Sbiera, f. s. 226. în sănătatea oaspetelui, zice repede protosinghelul, mai de la o parte. Adam, r. 85, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Bucătăria fu dală in primirea prolosinghelului Iustin. Stănoiu, c. i. 87, cf. nom. prof. 73. Acu o să stai lingă mine şi o să-mi cînţi. Nu degeaba eşti prolosin- 18054 PROTO SÎNCEL — 1673 — PROTOXID ghel. Voiculescu, p. i, 131, cf. Scriban, d;, Găldi, m. phan. 244. Preoţit mult mai llrziu şi împodobit cu rangul de protosinghel. Călinescu, s. c. l. 24. Se ivi In prag şi bălrlnul prosinghel. Camil Petrescu, 0. II, 710, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: proiosingheli. — Şi: (Învechit) protosincel, protocinghel (lm) s. m. — Din ngr. itpc9Too6yKsXX,oi;. PROTOSÎÎVCEL s. m. v. protosinghel. PROTOSPĂTĂR s. m. (învechit) Comandant general al oastei, In special al călărimii (în orinduirea feudală). Aşijdere un ilustrie protospatari, om d[u]m-nedzăiese, şedea lingă besearica s»[î]n<[u]Zui. Dosoftei, v. s. octombrie 88r/5. Au lăsat înapoia sa pre protospătariul cu oşti. Şincai, hr. i, 193/12, cf. drlu. La bulgari, documentele cunoscute azi nu arată Intre demnitari pe spătar sau protospătar. bul. com. ist. v, 126, cf. form. cuv. i, 146, — Pl.: protospătari. — Din ngr. npraxoanâdapioi;, lat. protospatarius. PROTOSTEĂ s. f. Stea care se află în faza de formare. Cf. m. d. enc. — Pl.: protostele. — Proto- -f stea. PROXOSTJLFURĂ s. f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în sulf pe care un corp simplu o poate forma cu sulful. Cf. cade, Scriban, d. — Pl.: protosulfuri (cade, Scriban, d.) şi (rar) prolosulfure (cade). — Din fr. protosulfure. PROTOŞTULU! vb. IV v. protestălui. PROTOTÎP, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Exemplar (din ceva) care reprezintă un model ilustrativ (pozitiv sau negativ); spec. model desăvirşit, model care serveşte ca etalon. Cf. Episcupescu, o. î. 288/17. Lui, ... istu june se păru prototipul aceluia ce era obiectul dorit. Calendar (1854), 88/3. Va izbuti a imita grădinăria care este prototipul culturei perfecţionate. I. Ionescu, m. 340. Nu vedea'In femeia iubită declt copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Maiorescu, cr. ii, 304. Chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Emi-NESCU, o. I, 29, cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ai fi crezul (ascultindu-l) că c prototipul omului de acţiune. Teodoreanu, m. u. 30, cf. Scriban, d. Idealismul, stimabile, este ... concepţia după care artistul nu copiază natura, ci prototipii. Călinescu, c. o. 147.' Constatăm mai Intli o luptă între „de-“ al prototipurilor străine şi „des-“, sinonimul lui din cuvintele moştenite, scl 1950, 70. Neuitatul Mitică al lui Caragiale, prototipul micului burghez dl. epocii..., apare mereu reînnoit, contemp. 1954, nr. 379, 2/5. Această acvilă este prototipul precauţiunii şi al vicleniei. Linţia, p. ii, 166. Imaginea persoanei sale ?-a păstrat în amintirea urmaşilor ca un prototip al artistului desăvirşit. s februarie 1960, 53. Creează un erou autentic şi viguros prototip al ţăranului contemporan. T februarie 1964, 4. Pentru marea boierime, domnul ideal era acela care nu ieşea din cuvlntul ei; prototipul domnului „părinte: al boierilor“ a fost Petre Şchiopul. Ştoicescu, s. d. 88. 2. S. n. Exemplar originar, formă originară (care stă la baza altui exemplar, a altei forme). Francezii, In cari prototipul celtic e cel mai pronunţat. Hasdeu, 1. c. i, 40. Forma moldovenească se apropie de prototipul latinesc. Iordan, g. 11: Ne introduc lntr-o lume de reprezentări mistic-platonice, în care raportul dintre creator şi. creatură este acela al unui prototip .cu reflexele sale. Vianu, a. p: 254. 4- (Rar.) Manuscris original (după care se fac copii). Original sau prototip, sinonim cu autograf, fără Insă să cuprinză nea- părat şi noţiunea de a fi scris cu mina autorului, bul. com. ist. i, 90. 3. S. n. Model reprezentlnd tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar, modelul cel dinţii; spec. (Tehn.) produs unicat sau prim exemplar dintr-un lot de piese, de maşini etc. care urmează să fie fabricate în serie. Cf. Stamati, d. El privea legea ...ca izvorul cel mai adevărat a dritului civil, ca prototipul sistemului fiecărei legislaţii bine regulate, -rom. lit. 3732/33, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Verificarea şi omologarea'... prototipurilor de motoare şi maşini, leg. ec. pl. 432. Examinaţi voi propunerea şi, dacă o găsiţi bună, proiectaţi-o frumos, şi trimiieţi-o ... la uzina noastră, să-i facem noi prototipul, v. rom. august 1953, 51. In magazinele de mobilă, de luni de zile se află expus prototipul unui model de bibliblecă-mobilă. Scînteia, 1960, nr. 4 843. Atelierele specializate pentru prototipuri şi serii restrlnse in stare să furnizeze produse pentru magazinele amintite, rl 1967, nr. 7 041, cf. m. d. enc., dex. 4. Adj. -(învechit,, rar) Prototipic. Se înalţe cu mintea la o mai înaltă şi prototipă cauză. Săulescu, hr. i, 43/13. — Pl.: (1 — 3) prototipuri şi (învechit) prototipe, (rar, m.) prototipi, (4) prototipi, -e. — Din fr. prototype, germ. Prototyp. PROTOTIPIC, -Ă adj. Care este caracteristic pentru ceva sau pentru cineva, care aparţine unui prototip, care constituie un prototip; (învechit, rar) prototip (4). Au avut cinismul prototipic şi revoltător. Caragiale, n. s. 70, cf. dm, dn2, dex. .— Pl.: prototipici, -ce. — Din fr. prototypiquc. PROTOVESTIARÎT s. m. (învechit, -rar; cu sens neprecizat, probabil) Protovistier. Merglnd ai noştri ca la zece mii sub povăţuirea prolovesliaritului Muria.’ Şincai, hr. i, 283/27. — Pronunţat: -ti-a-, — Pl.: prolovestiariţi. — Cf. protovistiar. PROTOVISTIĂR s. m. v. protovistier. PROTOVISTIER s. m. (învechit) Titlu dat boierului de rangul întîi, superior vistierului, însărcinat cu administrarea vistierii! sau tezaurului ţării; persoană care purta acest titlu; p. gener. vistier. Protovistiarul Alexie ... făptui a se interi amlndoi. Săulescu, hr. i, 162/21. Chiar din veacul al XV-lea cutărui boier i se zice protovistier pentru a se deosebi de alţi vistieri mai mici, vistierii al doilea. Iorga, c. i. ii, 157. / se dă titlul de protovistier, care nu înseamnă Insă mai mult declt vistier, bul. com. ist. v, 109, cf. form. cuv. i, 146, 234. — Pronunţat: -ti-er. — Pl,: prolovistieri. — Şi: protovistiăr s. m. — Din ngr. TtpcoToPsa'iâpio?. PROTOXÎD s. m. (Chim.) Oxidul cel mai puţin oxigenat al unui element. Protoxid de fier. Fătu, d. 155/19. Clnd un atom de metal se combină cu un atom de oxigen, produsul se numeşte protoxid: Poni, CH. 31, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, dm, DN2, M. d. enc., dex. <0> Protoxid de azot = gaz incolor, cu gust dulceag, care, inspirat o dată cu aerul, produce o stare de euforie şi care este folosit ca anestezic local şi general; gaz ilariant. Protoxidul de azot este necolor, fără miros, de-o savoare cam dulce ca saharul. Marin, pr. i, 119/18, cf. Bianu, d. s. 88, Macarovici, ch. 306, ltr2, der, m. d. enc., dex. — Pl.: protoxizi şi (rar, n.) protoxide (Scriban, d). — Din fr. protoxyde. 18065 PROTOZOAR — 1674 — PROŢAP PROTOZOĂR s. n. (La pl.) încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (şi la sg.) animal care face parte din această încrengătură ; (rar) protist. Cf. Barcianu, Alexi, w. Fiinţele vii sînt compuse dintr-o singură celulă, cum e cazul animalelor microscopice numite protozoare, sau slnt complexe celulare. Marinescu, p. a. 47, cf. Şăineanu, d. u., cade. Au fost descoperite prolozoarele, animalele cele mai simple, al căror trup este redus la o bucăţică de prolo-plasmă. Simionescu, f. r. 460, cf. enc. agr., Scriban, d. La protozoare, la plaslide, problema nu se pune încă. Ralea, s. t. ii, 86, cf. dl, dm. Animalele ... slnt grupate in următoarele încrengături: protozoare ... Zoologia, 4, cf. Geologia, 65. Agentul patogen este un protozoar flagelai unicelular. vîn. pesc. iunie 1962, 21, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -zo-ar. — Pl.: protozoare. — Şi: (rar) protozoăre s. f. Barcianu, Alexi, w. — Din fr. protozoaire. PROTOZOĂRE s. f. v. protozoar. PROTPl vb. IV v. propti. PROTR1TÔN s. iu. (Geol.; la pl.) Gen de amfibieni din carboniferul superior permian, din grupa stego-cefalilor, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaştini; (şi la sg.) animal care făcea parte din acest gen; brahiozaur. Cf. m. d. enc. — Pl.: prolotriloni. — Din fr. prototriton. PROTROMBÎNĂ s. f. Factor sangvin inactiv în stare normală, care, în hemoragii, se transformă în trombină, cu rol în coagularea singelui; trombogen. Cf. M. D. ENC., D. MED. — Pl.: protrombine. — Din fr. prothrombine. PROTUBlîRĂ vb. I. Tranz. (Neobişnuit) A acoperi cu broboane de sudoare. Sudori reci începuse să protubereze vizibil faţa lui Sufleţel. Călinescu, s. 137. — Prez. ind. pers. 3: protuberează. — Din it. protuberare. PROTUBERANT, -Ă adj. Care formează o protu-beranţă (1), care are aspectul unei protuberanţe. Cf. cade, Scriban, d. Arhitectul remarcă plntecele ei protuberant, disimulat sub draperia rochiei plisate. Călinescu, s. 332, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : protuberanţi, -te. — Din fr. protubérant. PROTUBERÂNŢĂ s. f. 1. Formaţie anatomică care constă dintr-o ridicătură pe suprafaţa unui organ; p. g e n e r. parte a unui obiect ieşită în afară, r i -dicătură, proeminenţă, ieşitură. Faţa posterioară prezentează pe linia mediană proluberenţa occipitală. Kretzulescu, a. 91/13, cf. 192/7, 479/6. De prin prejurul prolubcranţei răsar perechea nervilor. Polizu, p. 177/32, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Privirea pătrunzătoare a moşneagului ... cu monstruoase protuberanţe frontale. C. Petrescu, o. p. ii, 189, cf. Scriban, d. Protube-ranţele stlncilor ofereau un soi de scară. Călinescu, s. 765. Cileva fotolii de lemn lăcuit in negru cu prea multe protuberanţe ornamentale. Demetrius, a. 32, cf. dl. In masivele carpatice cele mai înalte se ridică ... protuberanţele alpine, mg i, 78, cf. dm. Se mai intîlnesc la unele specii şi formaţii cuticulare denti-forme, spiniforme sau protuberanţe. Fauna r.p.r. vnij, 11, cf. dn2, m. d. enc., dex. 2. (Astron.) Nor de gaze incandescente care se observă la marginea discului solar, în forma unor limbi de foc, Cf. cade, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: protuberanţe. —Şi: (învechit) protuberénjn s. f. — Din fr. protubérance. PROTUBERIÎNŢĂ s. f. v. protuberanţii. FROTUIRÎU s. m. v. protoiereu. PROTUPOP s. m. v. protopop. PROTÎJBĂ s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, lipsite de aripi, de antene şi de ochi, cu rudimente de picioare pe primele trei segmente abdominale şi cu armătură bucală pentru supt şi pentru mestecat; (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin. Proturele ... sînt insecte mărunte. Simionescu, f. r. 249, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: proture. — Din fr. protures. PROTUTtiR, -OĂRE s. ni. şi f. Persoană numită să administreze bunurile unui minor (aflate în afara ţării în care acesta este stabilit). Cf. Scriban, d. — Pl.: protulori, -oare. — Din fr. protuteur. PROŢÂC subst. (Regional) Batistă (Bonţ — Gherla). Coman, ol. — Pl.: ? — Cf. pro ţa c ă. PROŢACĂ s. f. v. pruţuc. PROŢĂP s. n. I. 1. Bucată de lemn de lungime şi grosime variabilă (despicată la un capăt, rar la amîndouă), avînd diverse întrebuinţări: a) Prăjină (1) groasă de lemn, fixată la dricul carului, al săniei etc. şi de care se prinde jugul, (regional) t î n j a 1 ă, turşug (2); p. ext. (regional) oişte1 (1). Mulţi boi ard cu dinşii şi mulţi şi scap, pentru că le ardi proţapul. Herodot (1645), 228, cf. ANON. CAR., CLEMENS, LB, I. GOLESCU, C., POLIZU. Proţapul este lemnul de care se trage carul. I. Ionescu, m. 710. Cu mare greu hartoieşte carul într-o parte, îl opreşte în loc, sc pune pe proţap şi se aşterne pe ginduri. Creangă, p. 41. Se căzneau să întoarcă carul cu proţapul spre poartă. Slavici, o. i, 236. Un car cîie cu două proţapuri sau rude. Marian, o. ii, 286, cf. Dame, t. 9, Candrea, f. 461, tdrg. Proţapul este un drug gros care se leagă în partea de dinainte a carului. El poartă jugul. Pamfile, i. c. 137, cf. Chiriţescu, gr. 253. Proţapurile cu juguri de frasin ... zăceau şi ele obosite. Hogaş, dr. ii, 39. S-aşezară, pe urmă, pe proţapul căruţei să mai răsufle. Mironescu, s. a. 97. ll scoase [chimirul], cum şi-ar fi scos inima, şi-l puse pe proţapul carului. Galaction, o. 289. Caii erau cu hamurile pe ei şi boii Ungă proţapuri. Sadoveanu, o. xi, 289. Opriră lîngă un astfel de car cu boii dejugaţi, unul rumegînd în picioare, altul lungit lingă proţap. Camil Petrescu, o. ii, 169, cf. h ii 13, 29, 50, 62, 81, 118, 132, 168, 186, 203, 214, iv 44, 75, 156, v 152, x 69. Dejugind boii l-au legat la proţap. Sbiera, p. 11, com. Marian. Pentru ca dracul să nu se mai apropie de car, i-a pus crucea la proţap. şez. iii, 241, cf. v, 119, Ţiplea, p. p. 115, Graiul, r, 85, Păsculescu, l. p. 21, i. cr. vi, 127, com. din Oraviţa şi din Straja — Rădăuţi. Buciumul de odolean, şi proţiapul de omac. Bîrlea, c. p. 112, cf. id. l. p. m. ii, 23, alr i 818/158, 772, alr ii 5 079/27, 20, 365, 531, 5 080/182, 605, a v 14, vi 26, ix 1, 4, 5. Avea carul două proţape, se spune despre vremurile grele de demult, din timpul bejeniei. Cf. Contemporanul, Vj, 298, şez. i, 155. Mătărîngă groasă, Şede intre două flocoase (Proţapul). Gorovei, c. 307. b) Prăjină (1) lungă. Un om năpraznic abia ardică O grea icoană Intr-un proţap. Bolliac, o. 166, cf. Şăineanu, d. u., cade. E x p r. (în trecut) A umbla (sau a veni, a purta, a se înfăţişa etc.) cu jalba (sau, rar, cu liîrtia) Iu proţap = a umbla (sau a veni, a se înfăţişa etc.) cu o jalbă pusă în vlrful unei prăjini pentru a se face remarcat din mulţime şi a putea inmîna jalba domnitorului, unui demnitar etc.; 18081 PROŢĂNT — 1675 — PROŢĂPI p. e x t. (familiar) a cere cu insistenţă (protestînd, voci-ferînd) un drept sau o favoare. Alunei s-au sculai tlrgoviştenii, cu mic cu mare, ş-au venii ... cu rogojini aprinse In cap şi cu jalba In proţap. Ghica, s. 260, cf. ddrf. In frunte e un moşneag scund şl un flăcău voinic care poartă jalba in proţap. Camil Petrescu, o. i, 237. A doua zi ne-am înfăţişai gazdei cu jalba In proţap. Voiculescu, p. ii, 274, cf. Zanne, p. v, 516. (Cu schimbarea construcţiei) Voi merge iar cu proţapul, o să vorbesc cu domnia Doară va da sfln-luleţul să-mi întoarcă răzăşia. Hasdeu, r. v. 116. 4- F i g. (Adverbial) Drept, ţeapăn. Deieră drumul lui Azor, care ridică coada proţap, conv. lit. xxxviii, 651. E x p r. (Familiar) A sta proţap - a sta drept, nemişcat. o) (Prin Ban. şi prin vestul Olt.) Lemn crăpat in două pînă la mijloc, cu ajutorul căruia se meii-ţează tulpinile de eînepă. Cf. cade, com. din Bră-dişobul de Jos — Ohaviţa, l. hom. 1960, nr. 5,36. d) Fiecare dintre cele două bete despicate la un capăt şi înfipte tn pămint cu celălalt capăt, lingă jar, între care se fixează peştele întreg pentru a se frige. Cf. ddrf, Antipa, p. 237: Iţi voi vorbi, prietine, despre crap la proţap. Sadoveanu, o. ix, 443. Aici au mlncat Intlia oară crap la proţap. Voicxj-lescu, p. i, 11, cf. Scriban, d. Frigeau crapi mari la proţap. Camil Petrescu, o. ii, 173. Crapul la proţap se pregăteşte numai afară. S. Marin, c. b. 75, cf. h xiv 453. e) (Prin nordul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Prăjină despicată la un capăt (in formă de crăcană), cu care se culeg fructele de pe ramurile înalte ale pomilor; (regional) popîrţac2 (I 1 e). Cf. cv 1950, nr. 4, 39, Lexic reg. 84. t) Unealtă in forma unei prăjini (1) (despicate la vîrf), de prins raci. Pescarul vede racul pe fundul apei şi-l apucă cu proţapul. Antipa, p. 291. ej) (Regional) Bucăţică de lemn folosită pentru a ţine îndepărtate fălcile ori buzele unei fiinţe ori marginile unei deschizături. Le pune cile un proţap tn gură ca să stea cu dinţii rlnjiţi. Ispirescu, l. 249, cf. cade, Scriban, d. h) (Prin nord-estul Olt.) Beţişor despicat cu care, in trecut, unii învăţători răsuceau părul netuns al unor şcolari, drept pedeapsă. Cf. cade, Scriban, d., Ciauşanu, v. 192. 2. Drug de lemn cu care se roteşte moara de vînt pentru a aduce aripile în poziţia optimă spre a fi acţionate de curentul de aer, plrghie (3d), oişte1 (2), cirmă, drugul morii; drug de lemn cu care se roteşte cilindrul flntînii. Cf. Dame, t. 162, Pamfile, i. g. 189, ltr2, h ii 271, 311, 322, xiv 446. II. (Regional) Laţ pentru prins păsări (Rîmnicu Vllcea). Cf. Lexic reg. 84. III. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.; şi In sintagma proţapul nunţii, Lexic reg. 84) Petrecere care se face luni, după nuntă. Cf. ib. Luni făia proţapu, cum să făia udată, c-aşa să Uema. gl. olt. Proţapul soacrei — masă care se face luni, după nuntă, cînd soacra primeşte darurile cuvenite. Udrescu, gl. — Pl.: proţapuri şi (învechit) proţape. — Şi: (regional) proţiăp s. n. — Din v.sl.*procepi>. Ci. bg. n p o u; e n (dial. npoifan). PROŢÂNT s. n. v, procent. PR Of APAŞ s. n. (Prin sudul Transilv. şi prin Maram.) Proţap (I 1 a) mobil, cu capul în formă de cîrlig. Cf. Lexic reg. 93, Glosar reg. — Pl.: proţăpaşe. — Şi: proţopâş s. n. Lexic rf.g. 93. — Proţap -j- suf. -aş. PROŢĂPEÂLĂ s. f. Faptul de a (se) proţăpi; lovitură, izbitură (cu proţapul I 1 a). Răsucindu-se scurt pe călclie, să se ferească pe sine de proţăpeala oiştei, izbuti ... să-l smulgă şi pe Coco. C. Petrescu, A. R. 18, Cf. DL, DM, M.D. ENC., DEX, — Pl.: proţăpeli. — Proţăpi -j- suf. -eală. PROŢĂPEL s. n. 1. Diminutiv al lui proţap. Cf. CADE. 2. (Regional) Japiţă (la proţap I 1 a). Cf. tdrg. De proţăpel legăm tinjala la care înjugăm doi sau patru boi. Pamfile, a. r. 40, cf. cade, dm, h rv 156. — Pl.: proţăpele. — Proţap + suf. -el. PROŢĂPÎ vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. (Regional) A (se) înţepeni, a (se) fixa; a (se) opri (X). Parcă un nod i se ridica ... din lingurea In sus pe beregată şi i se proţăpea In omuşorul ffltlejului. conv. lit. xliii, 922. Cumpăna parcă era proţăpiiă acolo sus. Ispirescu, l. 400. îşi proţăpesc greu carăle prin hopuri. Lungianu, ap. cade, cf. Pamfile, j. iii, 93. în cetatea Cameniţa ar fi fătat o iapă un mlnz cu două capele ... Slujitorii grajdului crăiesc au proţăpit acele capete. Sadoveanu, o. xiii, 129. Colea In margine de sat ... E o forfotă de maşini ...Se proţă-peşte frontul, id. ib. xvn, 257. Tata se proţăpise tn mijloc şi se împiedeca lumea de el. Preda, m. s. 148, com. din Straja —Rădăuţi. 2. Tranz. (Complementul indică obiecte) A pune o pană de lemn pentru a face să rămînă deschis, despicat etc.; spec. (complementul indică gura) a pune proţap (I 1 g) sau căluş pentru a nu vorbi, a nu striga etc. Mai bine mi-aş fi proţăpit gura declt să vorbesc, conv. lit. xvi, 350, cf. ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d. Căluşeii le prindea, Coama, Coada, Le tăia, Gurile Le protăpea. Teodorescu, p. p. 656. 3. Tranz. (Rar; complementul indică fiinţe) A lovi, a izbi, a bate (cu proţapul I 1 1)). Cf. Scriban, d. Spune, că altfel ie proţăpesc la fălci. Sadoveanu, p. m. 184. 4. Refl. (Despre oameni şi animale) A se ţine bine, cu putere, înfipt (pe picioare) Cf. lb, Creangă, gl. Se proţăpi In dreptul uşii, Intre doi stllpi ai cerdacului. Rebreanu, r. ii, 189. Se proţăpi după birou. In faţa lor. Vornic, p. 204. Se proţăpi, beat, tn faţa oglinzii, s iunie 1960, 22. îmboldi cu putere juncanul care, proţăpit In uşă, mirosea pămlnlul. il august 1960, 7. în coplrşeu se bagă m băţ... ca să se proţă-pească [mortul] cînd trece pe pante. arh. folk. vii, 70, cf. 122. 5. R e f 1. F i g. (Familiar; despre oameni) A sta drept, nemişcat, ţeapăn ca o prăjină pentru a-şi exprima ostentaţia, îngîmfarea, îndrăzneala etc. Clnd se înfăţişează Intr-un salon ...se proţăpeşle grav şi solemn tn văzul tuturora. Vlahuţă, o. a. i, 202, cf. ddrf. M-am proţăpit înaintea lui cu mlinile tn buzunar, săm. iii, 263. Proţăpindu-se tn faţa lor..., începu a suge lămlie. Vornic, p. 59. Se proţăpea le-gănlndu-se tn faţa lui. T. Popovici, se. 81. M-am urcat tn vagonul personalului, m-am proţăpit pe culoare. v. rom. aprilie 1961, 63. Bătrlnul a ocolit masa şi s-a proţăpit In faţa mea. Lăncrănjan, c. i, 70, cf. Ciauşanu, v. 192. (Prin lărgirea sensului) Acuma se proţăpeşle împotriva creştinilor încă un duşman. Asupra lumii vin otomanii. Sadoveanu, o. xii, 212. A răsărit luna. S-a proţăpit gură-cască deasupra castelului cu turnuleţe, contemp. 1954, nr. 380, 4/1. 6. R e i 1. F i g. (Rar) A se împotrivi. Cf. Zanne, p. v, 518. Mitrea ...se mira că nu se proţăpise mumă-sa tn ameninţarea pe care i-o arunca lui. Sadoveanu, o. xvii, 173. 7. Tranz. Fi g. (învechit) A pretexta. Cf. lb, Barcianu, Alexi, w. 8. Tranz. F i g. (Prin Bucov.; complementul indică oameni) A sili să facă o treabă de frică. Cf. cade, şez. v, 120. 18086 PROŢĂPIOR — 1676 — PROVED INŢĂ 9. Tranz. Fig. (Regional) A străpunge cu privirea (Lungeşti — Drăgăşani). şez. iii, 214. Alapin cum ll vedea Dă dăparte-l proţăpea Şi din gură mi-i grăia. ib. — Prez. ind.: proţăpese. — Şi: (regional) proţopi vb. IV. Pamfile, j. iii, 93, abh. folk. vii, 70. — V. proţap. PROŢĂPldR s. n. (Regional) Mică bucată de lemn care se fixează pe osia cotigii plugului. Sub clrlig ... proţăpiorul cotiugei. Marian, d. 58. — Pl.: proţăpioare. — Projap + suf. -ior. PROŢĂPÎRE s. f. Acţiunea de a (se) p r o ţ ă p i şi rezultatul ei. Cf. lm, ddrf, m.d.enc., dex. — Pl.: proţăpiri. — V. proţăpi. PROŢĂPÎT, -Ă adj. Care a fost, este sau a rămas fixat, înţepenit, nemişcat, ţeapăn. Puse toţi sacii, [dar] cumpăna pare că era proţăpită acolo sus. Ispi-rescu, ap. cade. [Muntele] proţăpit cltu-i valea de largă Stă şi împiedică omu să meargă. Deşliu, g. 26, cf. rev. crit. iv, 86, dl, dm, m. d. enc., dex. Tofi au rămas: Cei de la spate Cu gurile căscate, Cei dinainte Cu gurile proţăpite. Teodorescu, p. p. 176, cf. Sevastos, n. 369, Georgescu-Tistu, b. 18. + Fi g. (Familiar; despre oameni) Care stă drept, ţeapăn ca o prăjină pentru a-şi arăta ostentaţia, îngîmfarea, îndrăzneala etc. Iată la Drăgan... ce proţăpit el Delavrancea, s. 57, cf. ddrf, Şăineanu, D. U., CADE, DEX. — Pl.: proţăpiţi, -le. — V. proţăpi. PROŢĂPTORĂT s. n. v. perceptorat. PROŢÂSC s. n. v. proces. PROŢEDURĂ s. f. v. procedură. PROŢlâVT s. n. v. procent. PftOŢENTO s. n. v. procent. PROŢENTUÂLÎVIC, -Ă adj. (învechit, rar) Procentual. A zecea proţentualnică plată a învăţătoriului. st. inst. 25/9. — Pronunţat: -tu-al-. — Pl.: proţentualnici, -ce. — Cf. germ. prozentual. PROŢfiS s. n. v. proces. PROŢESIE s. f. v. procesiune. PROŢliST s. n. v. proces. PROŢESTÂŞ, -Ă s. m. şi f. (Regional) Procesoman (Răcăşdia — Oraviţa). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 162. A fost mare proţesiaş. id. ib. — Pl.: proţestaşi, -e. — Proţcst -j- suf. -aş. PROŢIĂP s. n. v. proţap. PROŢISI6N subst. v. procesiune. PROŢ0P s. n. v. prosop. PROŢOPAŞ s. n. v. proţăpaş. PROŢOPÎ vb. IV v. proţăpi. PROUR s. n. v. proor. PROUR vb. I v. proora. PROURM vb. I. Tranz. (Prin Bucov.) A continua (pe cineva). Cf. bl iv, 193, sfc iv, 24, form. cuv. ii, 201, 203. — Pronunţat: pro-ur-. — Prez. ind.: prourmez. — Pro-1 4- urma (după germ. fortsetzen). PROVALISÎ vb. IV. Tranz. (Jur.; învechit) A face o propunere. Ne-au provalisll însuşi a prefaci contractul (a. 1817). Gâldi, m. phan. 244. O parte din cele prigonitoare ... nu poate provalisi celeilalte să facă jurămlnt (a. 1818). ap. cade. S-au mulţămit a cumpăra fără de a provalisi ceva (a. 1822). Gâldi, m. phan. 244. <> Refl. pas. Orice cuvînt se pro-valiseşte la judecată de către părţile prigonitoare ...(a. 1818). id. ib. — Prez. ind.: provalisesc. — Şi: provlisi (Gâldi, m. phan. 244), prăvălişi (id. ib.), prevalisi (id. ib.) vb. IV. — Din ngr. itpoPdXXrjaa (aor. al lui TtpopdXX®). PROVANSĂL, -Ă s. m. şi f., adj. v. provensal. PROVAZ s. n. v. pervaz. PROVÂZĂ adv. (Regional) „După el“ (Boureni — Băileşti). C-ogarii provază Merge de mirează, i. cr. iv, 201. — Etimologia necunoscută. PROVĂ1 s. f. v. probă. PROVĂ2 s. f. v. proră. PROVĂRS vb. I. Refl. (Regional; despre lichide) A se prelinge2 (2) (Berzasca — Moldova Nouă), alr i 1 331/5. — Prez. ind. pers. 3: provărsă. — Pro-2 + vărsa. PROVĂZĂTtfR, -OARE s. m. şi f. (învechit) Om prevăzător (I)- Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., sfc iv, 25. — Pl.: provăzători, -oare. — Provedea 4- suf. -ălor. PROVEÂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) 1. Probă (3), încercare, verificare. Cf. Ciauşanu, v. 192. 2. Probă (5), mostră (3). Cf. Ciauşanu, v. 192. — Pl.: proveli. — Provi -f suf. -ea/d. PROVEDEĂ vb. II. Tranz. X. (învechit) A prevedea (I 3). Mulţi oameni din comitate au venit pro-văzuţi şi cu arme de foc. Bariţiu, p. a. iii, 22, cf. ii, 317. A provedea cu s. chrismă episcopiile şi prin aceste bisericile parohiale concerninte (a. 1881). cat. man. i, 571. I.ocurile ce poartă astfel de numire ...au fost tn vechime provăzute cu Intărituri. Odobescu, s. ii, 179. Era datină ...să se cheme un ştiutor (cunoscător) ... care trebuia să provadă cadavrul cu cele necesare. Marian, î. 84, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., sfc i, 8, iv, 24, 25, 27. 2. (învechit, rar) A prevedea (I I). Din epocă In alta, din secol In alt secol, întreaga-mi provedenţă a provăzut s-aleagă Predestinate atoame. Heliade, o. i, 207, cf. 204. — Prez. ind.: provăd. — Din lat. provldere (după vedea). PROVEDÎNŢĂ s. f. v. providenţă. PROVEDfiRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a provedea şi rezultatul ei. Cf. sfc iv, 288. — PL: provederi. — V. provedea. PROVEI) ÎNŢĂ s. f. v. providenţă. 18120 PROVEDITOR — 1677 — PROVERB PROVEDITÓR s. m. înalt funcţionar public în vechea republică veneţiană, însărcinat cu guvernarea unei provincii, cu diverse funcţii de control etc. Pro-veditorul Urseolo ... a omorlt pe Marcela. Negruzzi, s. iii, 479. Semnează o scrisoare către proveditorul flotei. Camil Petrescu, t. ii, 199, cf. 226, 262. — Pl.: proveditori. — Din it. provveditore. PROVJ-X s. ii. v. proverb. PROVENÂNŢĂ s. f. v. provenienţă. PROVENÍ1 vb. IV. Intranz. (De obicei urmat ori precedat de determinări introduse prin prep. „din“) A lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-şi avea originea, obîrşia, provenienţa din ceva sau de undeva; a se trage, a decurge, a veni, a deriva. Paguba ce ar fi provenit din perderea acestor ţări era mult prea însemnată. Bălcescu, m. v. 58. De aici provine o mare simplitate de judecată, cr (1848), 321/50. [Materia] provine de la pămlnt. Calendar (1850), 61/3. Gunoi ... provenit din gunoiul mălură-turelor de uliţă. Brezoianu, a. 212/25, cf. Stamati, d. Acidul carbonic provine din carbonátele ce coprinde. Marin, pr. i, 3/29. Cristalul conservă coloarea şi înfăţişarea corpului din care provine. Barasch, i. n. 72/7, cf. 16/14, Polizu. Nu cumva din această familie va fi provenit primitivul portret? Hasdeu, i. v. 237. Pămlnt provenit din agrul public. Maiorescu, cr. iii, 132. Alienarea provenită din prea multă învăţătură. LĂ-custeanu, a. 13. Uneori cerul se încinge ... de o vll-voare roşatică, provenită din plrjol. Odobescu, s. iii, 20. Coşbiic a desluşit... de unde provin aceste note triste şi tlnguitoare. Gherea, st. cr. iii, 345, cf. Barcianu, Alexi, \v. Metamorfozele, cari s-au păstrat plnă la noi, provin din exemplarele pe cari le aveau prietenii săi. bul. com. ist. i, 13. Cartoful provine din America. Şăineanu, d. u. Unele boale provin adesea din necumpătarea la mineare, cade. Mlncăm o friptură provenită din această uzină de raţe. Sadoveanu, o. ix, 314. Originalitatea sa a provenit din curajul de a persevera In formele stilistice mai vechi. Vianu, a. p. 282, cf. 45. Atunci îşi dădu Filip seama de unde proveneau ţipetele. Călinescu, s. 787. A existat In ucraineană un substantiv corespunzător, de la care ar proveni cuvlntul nostru. Graur, e. 28. Oxigenul provenit din aer ajunge, tot, la ţesuturi şi celule. Belea, p. a. 234. Boala se transmite prin alimente provenite de la animale bolnave, abc săn. 74. Trofeele prezentate ... provin integral de la căpriori sflşiaţi de lupi. vîn. pesc. februarie 1964, 5. Chiar şi luna provine de la un şut. Este o minge care n-a mai căzut. Sorescu, u. 15. Cuvlntul „şcoală“ provine din limba greacă, contemp. 1977, nr. 1 616, 2/1. — Prez, ind.: provin. — Din fr. provenir. PROVENÍ2 vb. IV. Intranz. (Prin Ban.) A reveni1 (1). a se întoarce. Şl atunSa clnd să fie nunta cu ţlganu, proviñi Pătru cu ogărăii lui. arh. folk. iii, 84. Să provin la miñe, Să mă iai cu Ciñe. ib. 109, cf. 154. — Prez, ind.: provin. — Pro-2 -f- veni. PROVENIÉN'fÁ s. f. Loc, sursă, persoană etc. de unde vine sau provine1 cineva sau ceva; p. ext. origine (1), obîrşie (4); (rar) provenire, (regional) tămădaş (X). Cf. I. Golescu, c., prot.^op., n. d. Un alt manuscris ...de provenienţă cantacuzinească. Hasdeu, i. c. i, 79. Această ilustră provenienţă a cărţii a contribuit şi ea la impresia produsă. Maiorescu, cr. iii, 7. Ajunge la proveninţa cea mai de crezut a cuvintului. Odobescu, s. i, 35. Butii mari şi mici, toate cu inscripţii de vinuri şi proveninţa vinurilor. Caragiale, o. vi, 389. Nu cunosc provenienţa teoriei d-sale. Gherea, st. cr. iii, 239, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. In ediţiunile de documente şi texte trebuie să se clea provenienţa, bul. com. ist. i, 91. Indiciu sigur spre a stabili provenienţa împrumuturilor. Puşcariu, L. R. i, 292. Lemnul exportat e de provenienţă austriacă. Oţetea, t. v. 43. Fotografii ...cu inscripţii ... indiclnd ca provenienţă Stambulul şi Atena. Călinescu, e. o. i, 82. Folosirea unui cuvlnt ... de provenienţă cultă obligă pe vorbitori să se deplaseze In sfera altui stil. Vianu, m. 144. O mitralieră de provenienţă germană. Stancu, r. a. i, 320. Misticismul său de mediocră provenienţă germanică. Beniuc, m. c. i, 313. Acest imens material, de provenienţe felurite, a fost unificat de Anton Pann. v. rom. noiembrie 1954, 146, cf. dex. 4 (Neobişnuit) Ceea ce vine sau provine1 de undeva. Poeziile tale slnt ... nişte provenienţe nesărate de bucătărie poetică. Caragiale, o. iv, 284. — Pronunţat: -ni-en-. — Pl.: provenienţe. — Şi: (învechit) proveninţă, provenănţă (I. Golescu, c., prot.-pop., n. d.) s. f. — Din fr. provenance, germ. Provcnicnz, it. pre-venienza. PROVENINŢĂ s. f. v. provenienţă. PROVENIRE s. f. (Rar) Provenienţă. Asemenea împrejurări ... explică de ajuns provenirea [provin-cialismelor], Macedonski, o. iv, 124, cf. ddrf, dex. — Pl.: proveniri. — V. proveni1. PROVENIT s. n. v. proveni. PROVENSAL, -Ă s. m. şi f., adj. X. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază din Provence (veche provincie din sudul Franţei) sau este originară de acolo. Cf. cade, Scriban, d., dm, dex. 2. Adj. Care aparţine regiunii Provence sau populaţiei ei, privitor la Provence sau la populaţia ei, originar din Provence. Să clnt pe nobila Izoră, Cu graiul dulce provenţal. Alecsandri, Poezii, 537, cf. id. s. 108, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Dulcineea lui don Quijote e o castelană, după lipul feudal din poezia provenţală. Călinescu, i. 184. Limba provansală, vorbită In sudul Franţei de circa 10 milioane de oameni. Graur, i. l. 202. + (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (X) ; p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franţei. învaţă provensala şi aşterne-te pe lucru. Stancu, r. a. iv, 361. Specialiştii pun astăzi Intre limbile romanice şi limba catalană, care plnă tn secolul al IX-lea ţinea de provensală, l. rom. 1959, nr. 1, 7. — Pl.: provensali, -e. — Şi: (rar) provenţâl, -ă, provansal, -ă s. m. şi f., adj. — Din fr. provençal. PROVÉNT s. n. (învechit, în Transilv.) Beneficiu, venit realizat (de stat) prin acordarea de privilegii comerciale; p. g e n e r. venit, cîştig. Cf. drlu. Alt fond a fost fondul de provente, care s-a alcătuit din venitele dreptului de regalii şi cărcimărit al comunelor grăniţăreşti. Moldovan, ţ. n. 164, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Pl.: provente. — Şi: provenit s. n. Barcianu, Alexi, w. — Din lat. proventus. PROVENŢÂL, -Ă s. m. şi f., adj. v. provensal. PROVENŢALÎSM s. n. (Rar) Vorbă, expresie (împrumutată) din limba provensală. Cf. cade. — Pi.: provenţalisme. — Provenţal + suf. -ism. I’ROVËRB s. n. 1. Expresie de provenienţă popu-ară care conţine, într-o formă concentrată sau eliptică, 18134 PROVERBIAL — 1678 — PROVIANT sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată, un sfat, o povară, o experienţă de viaţă etc.; zicală, zicătoare, vorbă bătrînească, (rar) parimie (1), (popular) pildă (1), zicere, (Învechit, rar) parimie (1) . V. aforism, dicton, adagiu, maximă, sentinţă. Poeticu nostru au silit să bage In povestea această toate zisele sau proverbiile de obşte ce să obicinuiesc la jărani. Budai-Deleanu, ţ. 107. Chelul, după proverbul ce avem In limba noastră..., nu se mlnie. Mumuleanu, ap. gcr ii, 246/34. Au scos acest proverb. ist. univ. iii, 109/17. Ştii proverbul acela ce zice că cine să duce să caute lină, clteodată se întoarce tuns. Heliade, d. c. 48/2, cf. id. d. j. 4/8. Spunerea de pilde şi proverburi. Căpăţineanu, b. 19/11. Pro-verbie seau zicătoare. Săulescu, î. 63/1, cf. id. hr. i, 11/7. Aceasta foarte adeseori să Intlmplă, precum ... dovedeşte proverbia. Albineţ, m. 8/20, cf. 112/7. Şi, precum provorba zice, sub panlofla ci să stai. Asachi, s. l. i, 215. Cea mai mare dragoste a arabilor esle de a rosti prin proverburi (paremii) faptele lor cele Insămnate. ic. lum. (1840), 1032/25, cf. Stamati, d. Proverburi, adică zicale. Pann, p. v. i, 3/1, cf. Polizu. Multe versuri ... trecură de proverburi In gura poporului. Negruzzi, s. ii, 147. Proverbiul despre copilul cu două moaşe ne făcuse ... a declina propunerea. Hasdeu, i. c. i, X. M-am pătruns de adevărul acestui proverb. Alecsandri, o. p. 48. Proverburi şi ghicitori (a. 1874). gcr ii, 371. Poporul român ...nu se arată In proverbii săi aşa tare Inclntat ca poeţii şi prozatorii eleni. Odobescu, s. iii, 67. Căla prilej să-şi spuie proverbele. Vlahuţă, o. a. i, 190, cf. ddrf, Alexi, w. Primeşte cu fericire colecţia de proverbe a lui A. Pann. Ibrăileanu, sp. ce. 148. Se spune că proverbele sînt înţelepciunea popoarelor. Brăescu, o. a. ii, 365. Nu cunoaşte îndeajuns valoarea proverbelor bătrlneşti. Sadoveanu, o. viii, 343. Imaginele, metaforele, comparaţiile lui Creangă slnt proverbe sau ziceri tipice ale poporului. Vianu, a. p. 110. Proverbul înţeleptului plugar. Arghezi, s. v, 76. Cişligase ... o prinsoare că va comenta fiece frază a conlocutorului cu un proverb. Călinescu, s. 157. După cum spune un proverb, pe unde ies vorbeie, iese şi sufletul. Stancu, r. a. iii, 222. <> (Ca termen de comparaţie) S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb. Eminescu, o. j, 31. <0> Expr. (Regional) A fi (sau a se face) de proverb = a fi (sau a se face) de rls, v. r î s2 (2). Lasă-l tată, nu le face de proverb. Beniuc, v. cuc. 17, cf. Ciauşanu, v. 192. 2. (Rar) Operă dramatică, de proporţii reduse, cu conţinut moral, care ilustrează şi dezvoltă, de obicei, un proverb (1). Proverb original Intr-un act. Mace-DONSKI, O. II, 401, cf. CADE, SCRIBAN, D., DEX. — Pl.: proverbe şi (învechit) proverburi, (m.) pro-verbi. — Şi: (învechit) prover’me s. L, proverblu s n., provorbă s. f., (regional) provei (Pamfile, j. ii 162, şez. iii, 86, xx, 138) s. n. — Din fr. proverbe, lat. proverbiuin. -- Provorbă: prin apropiere de vorbă. PROVERBIAL, -Ă adj. 1. Care este extrem de cunoscut, despre care s-a dus pretutindeni vestea, ştiut de toată lumea, de pomină; p. ext. extrem de mare, de intens etc. în timpul de pace, arma cavalerului este amabilitatea proverbială. Asachi, t. b. 7, cf. Negulici. Impasibilitatea ...ce arăt In orice caz de acuzaţiune este proverbială. Lăzărescu, s. 101/4. Bella fanariotă, a cărei frumuseţe a fost proverbială In Europa. Timpul (1857), nr. 35, l1/52. Ospitalitatea română, ce era ... proverbială. Negruzzi, s. i, 310. Era un om de o violenţă proverbială. Ghica, s. 368. Proverbiala bravură a moldovenilor. Hasdeu, i. v. 78, cf. 174. Iubirea şi îngrijirea ce ştiu a da oilor slnt ... proverbiale. Odobescu, s. i, 228, cf. ddrf. Lăcomia proverbială a somnului stlrpeşte şi alungă peştele. Cm-riţescu, gr. 51. Era un om de o veselie proverbială. Hogaş, dr. ii, 196. Zglrcenia lui a rămas proverbială. Rebreanu, r. i, 54. Stoarcerile lui Caragea au rămas proverbiale. Oţetea, t. v. 53. Dădu informaţii foarte deprimările asupra severităţii proverbiale a profesorului. Călinescu, e. o. i, 209. Generozitatea mea e proverbială. Vinea, l. ii, 36. O exuberanţă devenită proverbială, v. rom. octombrie 1964, 84. Nu vreau să profit de proverbiala lui gentileţe, t decembrie 1964, 33, cf. m. d. enc., dex. 2. Care ţine de proverb (1), privitor la proverb, cu caracter de proverb; (învechit, rar) parimicesc. Cf. Polizu, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dn. Artist a cărui modestie devenise proverbială, contemp. 1971, nr. 1 274, 7/3, cf. m. d. f.nc., dex. <0> (Adverbial) Proverbial de avar. Scriban, d. — Pronunţat: -bi-al. — Pl.: proverbiali, -e. — Din fr. proverbial. PROVERBIALÎST s. m. (învechit, rai-) Autor de proverbe (1). Cf. prot.-pop., n. d. — Pronunţat: -bi-a-. — Pl.: proverb ialişti. — Proverbial -f- suf. -ist. PROVERBIE s. f. v. proverb. PROVfiRBIU s. n. v. proverb. PROVEZION s. n. v. provizion1. PROVÎ vb. IV v. proba. PROVIÂNX s. n. (învechit şi regional) Alimente necesare pentru aprovizionarea armatei; p. gener. alimente, provizii alimentare, produse alimentare. Murindu-le caii şi boii ... n-ave cu ce tragi privantul, puşcile. Neculce, l. 364. Boiarii ll sfătuia să-i bage aice In tlrg ...şi să le dea proviant (Începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 354/8. Leşii ... cereau multe provianturi de la oameni. Axinte Uricariul, let2. ii, 146. Fimeile lor li urmează împovărate de provianturi. ist. am. 82719- Să-şi strlngă privianluri de apă şi dc lemne. Ciuţii,, 35/7, cf. Budai-Deleanu, lex. Provianturi şi furajul pentru cai. Beldiman, e. 72/7. Comendanţii li vor face răporturi ... despre slarea pro-viantului. ar (1829), 1551/32. A hoLărll ... a aduce din Ungaria provianturi. cr (1829), 47a/8. Mai multe din aceste corăbii era încărcate cu orez şi cu alte provianturi. ib. (1830), 421V17. Cercetează furtişagurile lor, ruşfelurile lor, răsipa cu proviantul rusesc. Kogăi.-niceanu, s. 200. Proviantul ce avea In corabie abia era de agiuns. Drăohici, r. 24/4. Celelalte corăbii de războiu încă n-au declt să-şi ia proviant şi muniţie. gt (1838), 301/39. Boalele ce s-au arătat In armie, lipsa provianlului ... l-au Îndemnat a se Inturna In Bosia. Asachi, i. 295/29, cf. 268/5. Afară de proviantul propriu, furăm trataţi mai ales cu ţipari. Codru-Drăgăşanu, c. 185, cf. Stamati, d., Polizu. Clucerul ... juca cărţi cu miile de galbeni, căci era peste proviant. Ghica, s. 11. Jafuri făcute ţăranilor ce aduc provianturi In oraş. Alecsandri, t. 1 353. Osman-Paşa primeşte ... coloane de muniţiuni şi de proviant. Maiop.escu, d. ii, 97, cf. ddrf. Vistiernicul Matei cerc de la orăşeni 30 de cară de proviant pentru armata lui Bareş. Xenopol, i. r. iv, 231, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Proviantul pe care-l aveam la Indămlnă era să-mi fie de ajuns? Hogaş, m. n. 171. îi soseau mereu ... proviant, muniţii şi soldaţi. Galaction, o. a. i, 266. Trage la jug căruţele cu proviant. Oprescu, s. 41. A primit o scrisoare ... să pregătească proviant pentru două corpuri de armată. Camil Petrescu, b. 129. Stlria este locul la care trage fiecare cioban pentru primirea provianlului. H xvn 121. <0- Compus: (mare-)proviant-maistru = şeful aprovizionării armatei. Fusese marele-provianl-maistru al oştilor. M. I. Caragiale, c. 90. -4 (învechit) Dare din care se aduna fondul pentru aprovizionarea (cu alimente a) armatei. Să li se ierte şi acei cile taleri 13 ai proviiantului (a. 1813). doc. ec. 154. Proviantul la Caragea ... l-aţi plătit tn zece rlnduri şi lot nu eraţi scăpaţi. I. Golescu, In pr. dram. 79. 18141 PROVIANTA — 1679 — PROVIDEŢ — Pronunţat: -vi-ant. — Pl.: provianluri. — Şi: (Învechit) privânt, priviant s. n. — Din pol. proTvjant, rus. npoBHaHT, germ. Pro-viant. PROVIANTA vb. I. T r a n z. (îu dicţionarele din trecut) A aproviziona (cu proviant). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: -vi-an-, — Prez. ind.: provianlez. — V. proviant. PROVIANTARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a provianta şi rezultatul ei. Ci. Polizu. — Pronunţat: -vi-an-, — Pl.: provianlări. — V. provianta. PROVIDENŢĂ s. f. .1. (învechit) Voinţă, grijă, milă, îndurare, considerate ca atribute ale divinităţii. Din providenţia lui X)[u]m/i[e]zâu ... veniră ... pasări ... şi-i mlncară pe tofi [şerpii]. Dosoftei, v. s. decembrie 210r/10. Din providenţa celui preapuiernic ... am scăpai din gura unui crocodil. Gorjan, h. ii, 167/30. Văzlndu-se avlntat, nu mai cugeta la all declt a cădea cit va putea mai cu omenie, recomandlndu-se providenţei. cn (1848), 24x/65, cf. Stamati, d. 2. (în concepţiile teologice şi în filozofia idealistă) înţelepciune supremă cu care divinitatea ar conduce lumea, (grecism învechit) promitie (1), (învechit, rar) prom işlen ie; p. ext. divinitatea însăşi, dumnezeire, Dumnezeu; pronie (1). Căci nimeni, nici şlie, nici poate iscodi lainicile providenfiii lucrări (a. 1701). fn 89. Dumnezeiasca providenţă care le-au povăţuit spre rlvna aceştii Invredniciri. Văcărescul, gr. 1/10, cf. Iorgovici, o. 41/8. Două naţii mari, pe carile însuşi providenţia le cheamă spre a păzi Intre sine un prieteşug nestrămutat, ar (1829), 781/30. Angelul custode ... fu ales ... De nalta prove-dinţă. Heliade, o. i, 326. N-au fost fericiţi In nici una din deosebitele stări In care providenţa i-a aşezat. Marcovici, d. 51/6. Illustrissimului nostru prinţ. Alexandru Ghica, tntr-a cui mină providenţia a încredinţat Inllia împlinire şi Inlucrare a Regulamentului [or<7 (Adverbial) Clrmuieşte providenţial universul, v. rom. ianuarie 1965, 98. — Pronunţat: -ţi-al. — Pl.: providenţiali, -e. — Din fr. providentiel. PROVIDENŢIALlSM s. n. Concepţie filozofică idealistă bazată pe credinţa în providenţă (2); concepţie religioasă care susţine că providenţa (2) ar determina cursul evenimentelor istorice. Providenţialismul este acea concepţie după care divinitalea a pus la Indemlna omului tot ce-i trebuieşte. contemp. 1948, nr. 111, 8/1, cf. M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ţi-a-, — Din fr. providentialisme. PROVIDENŢIALÎST, -Ă adj., s. m. şi f. (Care este) adept al providenţialismului; (persoană) care crede în providenţă (2). Cf. Iordan, l. e. a. 183. înviorat de această idee, mareşalul providenţialisl începu să clnte. Călinescu, s. 319. — Pronunţat: -ţi-a-. — Pl.: providenţialişti, -sie. — Din fr. providentialiste. PROVIDfiNŢIE s. f. v. providenţă. PROVIDEŢ, -Ă s. m. şi f. (învechit) Prezicător; ghicitor; profet1 (1). Au nemerit la un părinte călugăr ..., dascăl şi provideţ. Gavril, nif. 12/9. Eşti provideţă de-mi ştii numele şi că slnt preut. Dosoftei, ap. tdrg. (Adjectival) Şoimul tn multe isteţ şi provideţ, iară Intr-aceasta ... prost... se arăta. Cantemir, ist. 294, cf. cade, Scriban, d. — Pl.: provideţi, -e. — Din slavonul npoaHAliţk. 18149 PROVINCIAL — 1680 — PROVINCIE PROVINCIAL, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine provinciei (3), privitor la provincie, propriu, caracteristic provinciei, de provincie. în oraşele cele provinţiale... sini mai multe clase de oreşeni. man. înv. 77/22. Locuitorii acei politioare provinţiale. cr (1848), 123/20. Pllnge-n mine un vals provincial. Bacovia, o. 84. Marile cariere începuseră totdeauna In mediu provincial. Călinescu, e. o. ii, 68. 2. S. m. şi f., adj. (Persoană) care locuieşte In pro- vincie (3) sau care este originară de acolo; p. ext. (persoană) care se comportă sau reacţionează cu stîngăcie, In mod greoi, naiv etc. Cf. lb. Se împărţea tn moscoviteni şi In provinţiali. Asachi, i. 209/7. Provinţialul e fudul din născare. Negruzzi, s. i, 238. Şi noi, provincialii, ştim să ne gătim după modă. Alecsandri, t. i, 276. Un provincial cam necioplit. Maiorescu, cr. iii, 265. [Era] curios ca toii provincialii. Gane, n. iii, 186. Apare In uşa berăriei o figură jovială de provincial. Caragiale, o. ii, 41. Şi-ndreaptă paşii Spre otel-Continental, Unde-a tras de-abia aseară Un chiabur „provincial". Vlahuţă, o. a. i, 180, cf. ddrf, Alexi, w. Mişcarea, zgomotul, frămlnlarea de pe stradă ll minunau ca pe provincial, săm. vi, 447. Toate acestea slnt nimicuri Inclntătoare, mai ales pentru casier şi pentru Elena, provinciali nepricepuţi. Bră-tescu-Voineşti, p. 239. Unul din voi va trebui să devină provincial. Bassarabescu, s. n. 169. Doctorul provincial întoarse lucrul In comedie. Galactiots, o. a. i, 33. Numără restul cu minuţiozitate de provincial venit tn capitală cu buget limitat. C. Petrescu, î. ii, 213. Ai ticuri de provincială. Sebastian, t. 368. Eşti un provincial apatic. Vlasiu, d. 291. O lume făcută din funcţionari, proprietari mărunţi, fele bătrlne, văduve procesive, provinciale nefericite. Vianu, a. p. 284. Nenumăraţi au fost eroicii candidaţi provinciali la cucerirea lui, dar oraşul i-a macerat. Arghezi, b. 5,6. Slnt demodată şi bătrlnă. O biată provincială. Vinea, L. ii, 7. Era un llnâr ...cu o expresie de provincial la marginea capitalei. Preda, r. 92. 3. Adj. Care aparţine provinciei (1), privitor la provincie, propriu, caracteristic provinciei şi locuitorilor ei; care se găseste In provincie; (rar) provincialist (3). La Cairo s-au aşăzat o şcoală de administraţie practică ... unde se învaţă administraţia provincială. cr (1830), 50l/21. Deputăţiile provinciale, gt (1838), l2/26. Plăţile deputaţilor ... să se tragă din casa provincială. cr (1848), 5V17. Nu slnt încă sigur de li se acordă şi administraţie cum şi dietă provincială. Bălcescu, ap. Ghica, a. 263, cf. pbot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, ~w. Trebuie a respecta limba cărţilor bisericeşti, ca să nu avem o limbă bisericească ... şi trei limbi provinciale. Ibrăileanu, sp. cr. 49. Vorbirea provincială (regională, dialectală) se deosebeşte de limba comună. Iordan, l. r. 88. — Pronunţat: -ci-al. — Pl.: provinciali, -e. — Şi: (învechit) provinţlâl, -ă adj., s. m. şi f. — Din lat. provincialis, fr. provincial. PROVINCIALISM s. n. 1. Fapt de limbă (cuvînt, expresie, pronunţare etc.) existent numai într-o anumită regiune, caracteristic pentru un anumit grai; regionalism (2). Cf. Budai-Deleanu, lex. Unul i-a dat [limbii] provinţialismele sale, altul latinismele păstrate In dialectul său. Heliade, Paralelism,?i, 2/29. Voi sâ arăt că a întrebuinţa pre X in loc de A b s o 1. Eu, pe temeiul înaltei puteri date mie, ... spre a provivasi In ranguri, ... întăresc pe dumnealui Ghica In rang de vornic de Ţara de Sus (a. 1833). ib. 226. — Prez. ind.: provivasesc. — Din ngr. npoPiPaaa (aor. al lui Jtpo|3iPd£(o). PROVIVASÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a provivasi şi rezultatul ei; numire lntr-o dem- nitate sau într-o funcţie; p. ext. promovare, avansare. Să se treacă aceasta a d-sale Ghica provivasire In acturile ocărmuirei (a. 1833). Uricariul, vii, 226. Va avea dritul unei provirasiri [sic/] In treptăluirea rangurilor (a. 1833). GAldi, m. phan. 244. — Pl.: provivasiri. — V. provivasi. PROVÎZER s. m. v. provizor1. PROVIZIE s'.' f. Rezervă de produse necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp; (în special) rezervă de produse alimentare. De opt zile ne aflăm fără provizia mlncării. Beldiman, n. p. i, 137/25. Au purces fără zăbavă cu oaste Intr-acolo, fără provizion. Molnar, i. 140/8, cf. drlu. Provizia hranei bolnavilor de la toate spitalurile prinţipaturilor are să se vlnză prin mezat, ar (1829), 230a/35. Îşi pusese toată provizia războiului ş-a hrănii soldaţilor. Pleşoianu, t. iv, 34/18. Se fac canaturi ... spre a se Indemlna prin aceasta cărătura proviziilor, cr (1830), 369a/17. Gătindu-să cu îndestulă provizie, au purces. Drăghici, r. 61/1. Lulnd provizii, iernează... la Patagonia. Genilie, g. 36/28. După mai multe slngeroase lupte se văzu fără provizii şi fără puteri macar a se Inturna In Roşia. Săulescu, hr. ii, 460/21. Numărul dar ■ al roilor trebuie să fie potrivit cu mijloacele de hrană şi de provizie, mn (1836), 17x/30. Ele să nătresc mai mult cu provizii de pllnte, cu poame. J. Cihac, i. n. 18/11. După ce ne luarăm destulă provizie, iar plecarăm. Gorjan, h. iv, 105/13. La hambare, nimeni cară Provizioane de la ţară. Asachi, s. l. i, 260. Incongiurlnd Moscva, au cuprins toate drumurile, pe unde ea se îndestula cu provizii, id. i. 161/1. Se găsiră încă bani miilfi... şi provizii de hrană pentru trei ani. Bălcescu, m. v. 154. Să ducă gloata de lănceri cale de clte 5 —fi zile fără pic de proviziune. Bariţiu, p. a. ii, 318. Trăsurile ... trăgea la scară; tn una să suia cucoana, cuconul şi arnăutul..., In alta proviziile. Russo, s. 22. Rusia a trămis un corp de observaţiune ...cu artileria, muniţiunea şi proviziunea cuviincioasă. Telegraful (1854), 1421/13, cf. Polizu, Provizii cumpă-rlnd ..., el le lua sau scump sau tot pe datorie. Negruzzi, s. ii, 236. Una din cele două camere servea drept cămară pentru conservarea proviziunilor. Filimon, o. i, 265. Mi-am făcut provizii de lemne şi de legume. Alecsandri, t. i, 371. Pregăteşte proviziuni şi face un pod la Silistra. Odobescu, s. i, 296. Cu un coşuleţ elegant de provizii ...se urcă tn birjă. Caragiale, o. ii, 2. A găsit-o pe maica Aegidia făclnd proviziune de compoturi. Slavici, o. ii, 79, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. I se dau stolnicului şi anumite provizii din bucătăria domnului, bul. com. ist. v, 148. Terminase provizia de ţigări. Galaction, o. a. i, 107. Să-şi primească, din cînd în cînd, provizia de mahorcă şi de rachiu. C. Petrescu, r. dr. 129. Şi-a făcut noua pro- vizie de ţigări. Teodoreanu, m. u. 230. Legumea încet din provizii. Voiculescu, p. ii, 270. Veneau de acasă încărcaţi cu provizii. Călinescu, e. 160. Pajiştea-i moale, ploaia suportabilă şi panerul cu provizii alături. Sadoveanu, o. ix, 293. Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi. Bart, s. m. 96, cf. Stancu, r. a. ii, 181, m. d. enc., dex. *0> F i g. Aşa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă. Vlahuţă, o. a. iii, 60. Nici provizia de termeni ai regiunii tn care copilărise ..., nici îndeletnicirile oamenilor de pe-acolo nu îmbogăţesc vocabularul lui. Vianu, a. p. 122. (Prin lărgirea sensului) Pori cu mine o ladă de bilete dulci ... Vezi dar că am o provizie ... îndestulătoare. Bolintineanu, o. 364. Am văzut pescari bătrlni care aveau Ungă ei o provizie de pietre. vÎn. pesc. mai 1964, 4. — Pl.: provizii. — Şi: (învechit) provizl6n (pl. provizoane) s. n., proviziune s. f. — Din fr. provislon, lat. provlsio, -onls, germ. Provislon, rus. npOBH3Ha. 18166 PROVIZION1 — 1682 — PROVIZORNIC PROVIZlâN1 s. n. (învechit) Comision, remiză (I 2). Afllndu-l de un provezion, am glndil să înştiinţez Intli pe dumneata, ca pe un dinţii a cinstitei Companii (a. 1749). Iorga, s. d. xix, 52. La cărăuşi cttc 5. lei; ostaneala mea, prevezonu 60 (a. 1792). id. ib. 115. Noi rămlnem să-i răspundem dumnealui, împreună cu provizionu lei S (a. 1807). Furnică, i. c. 248. Pro-vizionu ce să cuvine a lua comisionarii, care vlnd mărfuri străine pentru socoteala altora, este 2 la sută. Nichifor, p. 86/18, cf. Iarcu, d. s. ii, 439. Provi-ziune sau comisinne esle o remuneraţie... ce se dă comisionarului... pentru îndeplinirea unei comande. I. Panţu, pr. 3, cf. cade, Scriban, d., dex. — Pronunţat: -zi-on. — Pl.: provizioane. — Şi: provlzliine s. f., provezUm, prcvcz6n s. n. — Din germ. Provision. PROVIZlON2 s. n. v. provizie. PROVIZIONĂ vb. I. T r a n z. (în dicţionarele din trecut) A aproviziona. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: -zi-o-. — Prez, ind.: provizionez. — V. provlzion2. PROVIZIUNE1 s. f. v. provizie. PROVIZIÎINE2 s. f. v. provizlon1. PROVÎZOR1 s. m. (învechit) Persoană care se ocupa cu îngrijirea şi cu administrarea unei instituţii, a unei moşii etc. Sculatu-s-au cu pără dumnealui Ştefan Arşanii, provizorul măriilor sale (cca 1733). bul. com. ist. ii, 252, cf. drlu, Valian, v. Vei vedea scrisoarea ce mi-au trimis-o ... prooizerul (a, 1741). Iorga, s. d. xii, 40. Un român ..., fost provizor la dominiul unui magnat. Bariţiu, p. a. ii, 492, cf. 95, Polizu, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Provizorul internatului ... inspecta ... cuferele încuiate ale elevilor. Arghezi, s. xi, 88. Provizor din 188i al internatului Liccului Matei Basarab. Călinescu, s. c. l. 91. — Accentuat şi: provizOr. Scriban, d. — Pl.: provizori. — Şi: provizer s. m. — Din lat. provisor, germ. Provisor. PROVIZOR2, -OARĂ adj. v. provizoriu. PROVIZQRA vb. I. Tra n z. (Neobişnuit) A numi lntr-o funcţie în mod provizoriu. Cf. bul. fil. iii, 186. — Prez. ind.: provizorcz. — Derivat regresiv de la provizorat2. PROVIZORAT1 s. n. (în dicţionarele din trecut) Funcţia provizorului1; timp cît cineva ocupa această funcţie. Cf. prot.-pop., n. d., cade, Scriban, d. — Pl.: provizorate. — Provizor1 -f suf. -al. PROVIZORÂT2 s. n. (Stare a) ceea ce este provizoriu; lucru, fapt, situaţie provizorie; timp cit cineva sau ceva este provizoriu; (învechit) provizoriu. Să pună capăt şovăielilor şi unui provizorat scandalos. Galaction, o. a. i, 49. O disciplină rece domneşte aci, parcă o senzaţie de provizorat. C. P.etrescu, î. i, 299, Ele ...nu slnt' declt uri provizorat fragil, ca toate ale noastre omeneşti şi nedurabile. Sadoveanu, o., ix, 211. Totul era hotărit... de către caracterul de provizorat al vieţii comunale. Arghezi, r.. 82. Aceste case aveau un aer de provizorat, ca nişte decoruri de teatru. Călinescu, b. i. 124. Criza, aceasta nu poate fi declt un provizorat. Ralea, s. t. ii, 129. Precara situaţie a ei şi a familiei ei ... nu putea fi declt un provizorat. v. rom. ianuarie 1965, 5. Se instaurează In noi un sentiment de provizorat, t februarie 1969, 53. — Pl.: provizorate. — Din fr. provlsorat. PROVIZâRIC, -Ă adj. (învechit) Provizoriu. Guvern provizorie, cr (1830), 1681/39. Şi s-a aşăzat In amtndouă pomenitele cetăţi guvernuri provizorice (vremelnice). ib. (1831), 452/14. în mijlocul folositoarelor lucrări, ce au însemnat toate minutele administraţiei provizorice, se află oarecare persoane ... duşmane (a. 1831). Uricariul, ii, 219. -- Pî.: provizoriei, -ce. — Din germ. provisorisch. PROVIZORIU, -IE adj. Care se face pe un termen limitat, care durează sau este destinat să dureze numai un anumit timp, după care urmează să fie Înlocuit (cu ceva sau cu cineva stabil); temporar, vremelnic, (învechit) provizorie, provizornic. Guvern provizor ... Intra care Lucea persoane ... de credinţă. Zilot, cron. 350. Prezidentul guvernului vremelnic seau provizoriu al Grechiei. ar (1829), 47V11. [Rebelii] făcură sfat şi întocmiră un fel de clrmuire provizoară. cn (1830), 152/45. Am întocmit un guvern provizoriu. Bălcescu, ap. Ghica, a. 39. El mulţumeşte pentru leafa provizorie. Telegraful (1854), 161/60. O măsură provizorie s-au hotărit la Constantinopoli (a. 1855). Uricariul, iv, 440/22. Starea ... provizorie In care sc află zisele principatc. rom. lit. 122/11, cf. Polizu. Suvenirile cele multe şi frumoase ce ne-au lăsat generalul Kiseleff In guvernarea sa provizorie. Bolliac, o. 214. Avem un guvern provizoriu compus din oameni luminaţi. Bolintineanu, o. 248, cf. ddrf. Posesiunea provizorie nu va fi considerată declt ca un depozit care va da celor ce au dobîndit-o dreptul de a administra averea absentului. Hamangiu, c. c. 40, cf. Barcianu, Alexi, w. Această clasificare na poale fi declt provizorie. Petică, o. 458. Un indice provizoriu prin ajutorul căruia să ne îndreptăm inconsecvenţele. bul. com. ist. i, 98. Nu-i vorba să te împotmoleşti In Gargalău. E ceva provizoriu. Rebreanu, i. 188. îmbrăcămintea oaselor şi a pielei e numai carcera provizorie pentru ceva mai adine. C. Petrescu, î. i, 237. Fă, le rog, ... o chitanţă provizorie. Sadoveanu, o. vii, 248. Am înfiinţat o infirmerie provizorie tn comună. Ulieru, c. 14. în provizoria lor sălăşuire printre solstiţii, [rîndunelele] se comportă ca şi cum s-ar fi asociat cu eternitatea. Arghezi, s. viii, 23. Despărţirea era ... provizorie. Călinescu, e. o. i, 86. Totul e grăbit, provizoriu, trecător, v. rom. iunie 1954, 157. Oamenii tşi scurg prin timp Fonta fiartă a vieţii, Se încheagă sub drapele Şi-n tipare provizorii. Labiş, p. 309. <0> (Adverbial) Ţara se va guverna provizoriu, tn numele noului suveran, cr (1848), 22/21, cf. Maiorescu, d. ii, 181. îl înlocui apoi provizoriu. Iorga, l. ii, 327. Vei fi suspendat din slujbă. Dar, fireşte, provizoriu. Rebreanu, i. 328. Fusese ... poftit, provizoriu, să aştepte. Galaction, a. 322. J-a închiriat provizor şi clteva camere. C. Petrescu, c. v. 159. Se aşeza pe un scaun, dar pe margine, provizor. Teo-doreanu, m. u. 32. Am putea admite..., provizor, că persoana nu face parte din teritoriul nostru. Sadoveanu, o. xiv, 13. Olilia se hotărî să ducă provizoriu pianul la o prietenă. Călinescu, e. o. ii, 302. + (Substantivat, n.; învechit) Provizorat2. în lot timpul acesta al provizoriului măsurile militare să fie luate cu mare grijă. Bariţiu, p. a. i, 82. CU pentru ambasadă, aceasta s-a amlnat plnă la încetarea provizoriului şi alegerea unui cap definitiv al Germaniei, ap. Ghica, a. 167, cf. Alexi, w. — Pl.: provizorii. — Şi: (învechit) provizor, -oară adj. _ — Din lat. provisorius, fr. provisoire. PROVIZORNIC, -Ă adj. (învechit) Provizoriu. Alcătuitul ... guvern provizornic are a 'pregăti temeiurile guvernului definitiv, cr (1829), 2381/9.' Această tipărite fiind provizornică ... s-au fost închipuit a se face In litografie (a. 1832). Uricariul, viii, 202. S-au hotărit, ca o măsură provizornică, a pregăti pc candidaţii doritori cu oarecare învăţătură. Buletin, f. 18179 PR0VLEMĂ — 1683 — PROVOCARE (18-13), 1432/14. -O (Adverbial) Nclncăperca caselor... in. care prooizornic acum sc află oşăzată acea şcoală (a. 1836). Ukicamui,, vii, 193. — PI.: provizornici, -cc. — Provlzor2 + suf. -nic. PROVLF.MĂ s. f. v. problemă. PROVLLMĂ s. f. v. problemă. PKOVLISj vb. IV v. provalisi. PR6VN1MĂ s. f. v. problemă. PROVOCĂ vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică oameni) A îndemna, a stimula printr-un act de sfidare, printr-un gest şocant,deplasat etc.să reacţioneze (în mod adecvat), a întărită, a a ţ 1 ţ a, a incita, a instiga; spec. (Jur.) a aduce (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte lapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni; (învcchit) a soma să facă un anumit lucru. Slnt provocal a li face următoarele întrebări ... Cuciuran, d. 93/18. Celebrul orator ll întrerupse pro-voclndu-l din nou. ck (1846), 681 /39, cf. Polizu. In numele legei vă provoc ca să depuneţi armele. Sion, p. 225. Apucat de groază la ideea că nenorocitul ar încerca să mă provoace. Caragiale, o. ii, 96. Trebuia provocat şi împins spre alte sentimente. Galactjon, o. a. i, 110. Dar broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze Şi din papitră-l provoacă Cu prelungi aplauze. Topîrceanu, o. a. i, 34. Provocat de îndărătnicia lui Gligore, se ridică ..., să-i ardă şi el cu sete o palmă. Brăescu, o. a. ii, 282. Ştie la ce se expune şi nu vrea să provoace pe nimeni. Sadoveanu, o. vii, 675. Parcă tocmai provocat de mlnia lui, se linişti ... şi vorbi chibzuit. Camil Petrescu, o. ii, 141. 2. T r a n z. A chema, a invita, a obliga la o întrecere, la o competiţie, la o luptă, la un duel etc,; (învechit) a provocarisi. Au fost provocaţi la urme prin manifeste şi rescripte împărăteşti. Bariţiu, r. a. iii, 89, cf. Stamati, d., Polizu. Apare Emani banditul şi-l provoacă la un duel. Filimon, o. n, 261. Octave provoacă la duel pe amicul său.Gherea, st. cr. ii, 327, cf. ddrf, Barcianu. Am fost provocat, ta duel. Camil Petrescu, t. i, 9. Ar trebui să ie provoc la duel. Teodoreanu, *i. u. 83. îşi căuta martori pentru a provoca la duel pe directorul ziarului. Călinescu, s. 421. îşi sfidează fralele şi-l provoacă la luptă■ v. rom. ianuarie 1965, 107. <£• F i g. [Muntele] plndeştc norii din depărtare, li atrage spre crestele lui şi ii provoacă la luptă. Bogza, c. o. 67. 3. Tranz. A fi pricina- (1 1), cauza, mobilui1 (4) a ceva, a da naştere, a avea drept urmare: a cauza, a ocaziona, a pricinui (1), a prilejui (2), a produce (II I), (rar) a prileji (2), (învechit) a pricini (1). [îngrijorările] sini totodată provocate de zgomotul recrutaţiilor estraordinare. cr (184 6), 1372/35. Deaca mistuirea provoacă un minut, friguri., apa sedativă triumfează repede, man. sănăt. 184/17. Nu Rusia s-a îmbiat, a plăti această sumă, ci numai a provocat pe sfaturile administrative ... de a hotărî din veniturile ţării suma. Telegraful (1854), 161/54. Gaz - uşor, poetic, slnu-i înveleşte Provoclnd dorinţe. Bolintineanu, b. 52/8. Imaginile provocate tn fantasia noastră prin cuvintele poetului. Maiorescu, cr. i, 10. Critica mea va fi ... nedemnă şi nepotrivită pentru scrierea ce a provocal-o. Odobescu, s. iu, 10. întreabă şi provoacă următorul mic dialog .... Vlahuţă, o. a. i, 240. înfăţişarea lui provoca leşinuri de rls. Demetrescu, o. 113, cf. ddrf. Dacă inter dicţiunea nu este provocată nici de soţ,- nici de rude, ea trebuie să, fie provocată de. procuror. Hamangiu, c. c. 112. Prin plrile lor la vizirul provoacă mazilia lui Antonie Ruset. bul. com. ist. i, 185. între ţărani ştirea provocă o mişcare. Rebreanu, r. ii, 83. Acest gest, provocat oarecum de vorbele ei, mi se părea că-mi dă drepturi nouă. Ibrăileanu, a. 86! Deznădejdea dumitale îmi provoacă milă. Camil Petrescu, t. iii, 465. Fericirea nu poale fi provocată de un eveniment din afară. C. Petrescu, î. ii, 5. Ce interes are să provoace un scandal? id. c. v. 131. Ambii comandanţi de regimente care ... provocaseră [ancheta] au fost mutaţi.. Brăescu, o. A. i, 49. A provocat rlsul tuturora. Sebastian, t. 46. Va provoca, ..evident, ilaritatea. Teodoreanu, m. ii, 31. Se feri, ca şi cum atingerea lui i-ar fi provocat o suferinţă fizică. Sado-veanu, o. xr, 544. Uimirea cu care a fost uneori primită proza lui Arghezi a fost provocată de prezenţa unor procedee ... izbutite lntr-o măsură superioară înaintaşilor. Vianu, a. i\ 265. înfiinţează „Societatea filologică“ cu scopul ... de a provoca discuţii In jurul problemelor ele specialitate, cv 1949, nr. 0, 6. Izbuc- nirea [războiului] ... provoacă omului de. carte Intli enervare, apoi triste/ă. Călinescu, c. o. 41. Toate aceslc substanţe, după ce au fost luate, provoacă dureri mari tu gură. Belea, p. a. 149. Să nu încaseze iar lovituri de la ceilalţi pentru rlsul excesiv pe care li-l provoacă. Preda, m. s. 16. Vidul din ventuză este provocat prin flambarea interiorului, abc san. 385. Piesele sale au provocat un şoc in conştiinţa contemporanilor. t decembrie 1964, 49, Căldura din. ultimele zile a fost provocată de un curent rapid şi puternic dc altitudine. Scînteia, 1905, nr. 6 693. Exploziile an provocat pagube materiale, rl 1977, nr. 10 282. Refl. p a s. Se provoacă vărsături, se dau purgative. Belea, p. a. 166. 4. R c f 1. (învechit, prin Transilv. şi prin Bucov.) A se referi (2); a lua în sprijin (pe baza unui precedent). Spre a-şi întemeia propunerea, se provoacă la cele pertractalc asupra bugetului. Bariţiu, p. a. iii, 233, cf. 6, Barcianu. Lua ... pre confesionalii săi In apărare, provoclndu-sc la uzul de pinăi atunci. Sbiera, f. s. 365, ef. Alexi, \v. — Prez. ind.: provoc. — Din fr. provoqucr, lat. provocare. PROVOCĂRII-, -A adj. (în dicţionarele din trecut; despre oameni) Irascibil, iritabil, supărăcios. Cf. lm, Alexi, w. — PI.: provocabili, -c. — Provoca -f suf. -bit. . PROVOCANT, -Ă adj,, s. m. I. Adj. (Rar) Provocator (1). Cf. lm. Buzele ci, înroşite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseţii, ei blonde. Ibrăileanu, a. 27, cf. sfc ii, 112. Anita Ekberg (o fiinţă . seducătoare şi provocantă). contemp. 1967, nr. 1 065, 5/3, cf. dex. Asculţi cu 0 ureche distrată acest gen de declaraţii provocante. România Literară, 1977, nr. 26, 21/3. 2. S. ni. (învcchit, rar) Persoană care provoca pe cineva la duel. Cf. Stamati, d. — Pl.: provocanţi, -le — Din fr. provocant. PROVOCARE s. f. Acţiunea de a (s e) p r o y o c a şi rezultatul ei. 1. Întărîtare, aţîţare, incitare, instigare, (rar) pro-vocaţie (l); sfidare. Cf. p r o v o c a (1). Cf; lm, ddrf. Schimbările domnilor se fac mai mult după provocările interne. Xenopol, i. r. iv, 202, cf. Barcianu, Alexi, w. Nu. provocase ... Cantemireşlii, afară numai dacă nu se consideră numirea lui Anlioh ca o provocare. Iorga, l. i, 337. Glasul trompetelor bulgăreşti ... ajungeau ca o provocare la urechile calafatenilor. Brăescu, o. a. i, 291. în urma. unor asemenea pro* vocări, invazia păglnului se va.săvlrşi negreşit. Sadoveanu, o. xii, 269. Un boven scuipă In direcţia frig-manilor ... Provocarea era evidentă. Călinescu, c. o. 27. A fost vorba nu de o Intlmplare stupidă, ci de o provocare. Stancu, r. a. v, 171. Recunoaşte că e stupid să răspunzi prin provocări ciocoieşti unor intenţii bune; H. Lovinescu, t. 366. Provocările răsunau - din ce in ce mai dlrze. Vornic, p. 25. Duşmanii noştri ... se dedau ia provocări, aflţă oamenii. Lăncrănjan, c. ii, 330. 18187 PROVOCARISI — 1684 — PROXENET 2. Chemare, invitaré sau obligare la o Întrecere, la o competiţie, la o luptă, la un duel etc., (rar) pro-vocaţie (2); somare, somaţie. Cf. provoca (2). Au fost provocaţi la arme ... Românii ... au urmai acelor provocări de bunăvoie. Bariţiu, p. a. iu, 90. Provocarea [Ia duel] să se pedepsească cu închisoarea. rom. ut. 3982/20, cf. Aristia, plut. Trii fraţi unguri erau ripitorii frumoasei june, din care cel mai mare acceptă provocarea [la luptă]. Calendar (1859), 109/19. Provocarea la danţ venea mai totdeauna din partea tinerilor. Filimon, o. i, 175. De ce nu am putere să-i fac o provocare precum se cuvine ...şi să-l străpung cu spaga! Alecsandri, o. p. 45, cf. lm, Barcianu, Alexi, vr. Va plăti scump ... provocarea la duel. Camil Petrescu, t. i, 12. Primi provocarea şi începu să lupte. Sadoveanu, o. x, 307. Mă pomenesc cu încă patru provocări la duel. Stancu, r. a. i, 269. + (Concretizat; rar) Somaţie scrisă, citaţie, li sosiră din oraş provocări pentru plata ălor cltcva sute de zloţi. Agîrbiceanu, a. 431, cf. 214, 539. 3. Cauzare, determinare, pricinuire, producere, (rar) provocaţie (3). Cf. provoca (3). Esle silit să-şi avorteze zilnic prin provocare voită glndirile şi concepţiile. Caragiale, o. iii, 8. Provocare de pericol public. cod. pen. r.p.r. 399. 4. (învechit, prin Transilv.) Referire. Cf. provoca (4). Prin acea provocare ... la Federaţiunea germană irită şi înstrăinează nu numai pe unguri, ci şi pe toate popoarele negermane. Bariţiu, p. a. iii, 304, cf. i, 436. — Pl.: provocări. — V. provoca. I’ROVOCARISÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A provoca (2). Vrei duel cu mine? Mă provocariseşli pe mine, generalul miliţiei? Alecsandri, t. 1402. — Prez, ind.: provocarisesc. — Provoca + suf. -arisi. PROVOCAT, -Ă adj. Pe care cineva sau ccva îl provoacă. Cf. Stamati, d., Barcianu, Alexi, w. <0> (Substantivat) Răspunse provocatul, cr (1848), 163/18, cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl.: provocaţi, -te. — V. provoca. PROVOCATÓR, -OĂRE adj., s. m. 1. Adj. Care întărită, aţîţă (v. a ţ î ţ ă t o r), incită (v. inc i-t a t o r), instigă (v. instigator) sau excită (v. excitan t), (rar) provocant (1); care atrage atenţia, şochează, sfidează (prin aspect, conţinut, comportări etc.). Ca lot langagiul acesta atlt de provocator, regina-mumă ordonă să nu i se facă nici un rău. cb (1846), 872/33. S-au şi purtat In mod provocatóriu. Bariţiu, p. a. iii, 402, cf. prot.-pop., n. d. Ca un Ion provocălor, ll întreabă ... Caragiale, o. ii, 125, cf. ddrf, Barcianu, Un zlmbet provocălor li rătăcea pe gură. D. Zamfirescu, v. ţ. 154, cf. Alexi, w. Surlsul tău era lot aşa de enigmatic şi de provocălor ca şi odinioară. Petică, o. 264. Închina mereu ...cu o trufie provocăloare pe faţă. Rebreanu, i. 35. Urîţenia mea ar fi fost proclamată picantă şi provocatoare. Galaction, o. a. i, 39. Avea o înfăţişare provocăloare, chiar clnd era umilită şi fără putere. C. Petrescu, î. i, 50. Văduvele ... ll ispiteau cu rlsuri scurte, provocă-toare. BrXescu, o. a. i, 91, cf. 410. Se aşază ... cu o vizibilă — poate puţin provocatoare — vbluptale. Sebastián, t. 46. Nu-i bine să fii provocălor cu somităţile. Vlasiu, d. 119. Privirile lui ... căzură brusc pe sinii ... provocatori. TeOdoreanu, m. ii, 228. Sleriadi a avut curajul să râmlnă el însuşi... fără nimic agresiv ori provocălor. Oprescu, s. 92. Agenţii provocatori se pedepsesc, con. pen. b.p.r. 517. <> (Adverbial) Adeseori se uita provocălor la oanieni cari nu l-au mai văzut niciodată. Agîrbiceanu, a. 213. Să vă opriţi pe la palaturile rusului, zise acesta Infigtndu-şi provocător amlndouă mlinile tn brlul său. Hogaş, dr. i, 130. Pe bord observă neclintit manevra de ple- care, binoclă provocător malul opus. Brăescu, o. a. i, 324. Te scoli din pat ..., căşti şi zlmbeşti provocator. Teodobeanu, m. ii, 227. + (Substantivat) Persoană (aflată în slujba unor autorităţi) care instigă la producerea unui act reprobabil, de obicei cu scopul de a denunţa pe vinovaţi. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Provocatorii vor fi paşi la locul lor. Stancu, b. a. iii, 8. Poate să te ia drept spion, drept provocator. Galan, z. r. 295. Siguranţa strecurase provocatori. T. Popovici, s. 209. 2. S. m. (învechit, rar) Persoană care provoacă pe cineva la duel. Eram ... curios a videa un duel... Provocatorul ... văzlnd maiestatea şi curajul prolivnicei lui, se dămoli, se trase înapoi. Alecsandri, o. p. 41. 3. Adj. Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuieşte, care produce ceva. Semnele de mai sus depind şi de cauza provocatoare. Belea, p. a. 175. <0> (Substantivat) Clnd provocatorul acestor grozave plrlituri fu jos, tlnărul văzu mirat un omuleţ subţire. Călinescu, e. o. i, 11. — Pl.: provocatori, -oare. — Şi: (astăzi rar) provocator, -oărc adj. — Din fr. provocatcur. PROVOCĂŢIE s. f. (Rar) 1. Provocare (1). Cf. I. Golescu, c„ phot.-pop., n. d., Alexi, w. împăratul frigmariilor suportă ca mare răbdare aceste pro-vocaţiuni. Călinescu, c. o. 28. 2. Provocare (2). Strămutarea ... să nu se tllcuiască ca provocaţie (Invitare) la război. AR (1839), 1732/13, cf. Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. d., Alexi, w. 3. Provocare. (3). Principale izvoare de provocaţie a fenomenelor subconştienle. Ralea, s. t. ii, 13. — Pl.: provocaţii. — Şi: provoca ţi line s. f. — Din fr. provocalion, lat. provocatio, -onis. PR O V OCAŢIUNE s. f. v. proTocalic. PROVOCĂJLUÎ vb. IV. Refl. (învechit, prin Transilv.) A se referi (2). Mai pre urmă noi cei de legea Răsăritului, In cele bisericeşti, avem a ne provo-călui la ss. canone şi la s. pravilă. Aaron, în Contribuţii, hi, 126 — Prez. ind.: provocăluiesc. — Din lat. provocare, magh. provokăl. PROVOCATOR, -OARE adj. v. provocator. PROVOCOV s. n. v. pocrov. PROVOD s. n. v. prohod. PROVODÎ vb. IV v. prohodi. PROVODiVIC s. in. (învechit, rar) Călăuză. în urma lui au lăsat pe clţiva [oşteni] ca să fie provodnici lui Romii. Beldiman, n. p. i, 142/19. — PL: provodnici. — Din rus. npOBO^HHK. PROVORBĂ s. f. v. proverb. PROVOŞCHÎDĂ s. f. v. proboscidă. PROXENET, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Persoană care mijloceşte prostituţia, care îndeamnă sau con-strînge pe cineva să practice prostituţia, care înlesneşte practicarea prostituţiei (pentru a trage foloase materiale personale); mijlocitor (2), codoş, (învechit şi regional) pezevenchi (1), (învechit) verigaş, (regional) pohoţ. V. peşte2 (G). Cf. Negulici, prot.--pop., N. D. De seminţia aceasta era legată mai mult In conştiinţa sa turpitudinea fanariotă sau chiar meseria de proxenet. Ibrăileanu, s. l. 80, cf. cade. Proxeneţii obişnuiţi mişunau nu numai In Italia, ci şi In Spania. Călinescu, i. 168, cf. m. d. enc., dex. <$> 18201 PROXENETISM — 1685 — PROZASTIC F i g. Proxeneţii patriotismului, pe care-l prostituează cui oferă mai mult. Brăescu, o. a. ii, 348. — Pl.: proxeneţi, -ie. — Din fr. proxénète. PROXENETISM s. n. Ocupaţia proxenetului; faptul de a trage foloase materiale din practicarea prostituţiei altuia; infracţiune săvîrşită de proxenet; (învechit) pezevenclîc (1), verigăşie. Corupţia sexuală şi proxenitismul, ... două delicte distincte, cod. pen. r.T'.r. 463, cf. m. D. enc., dex. —' Şi: (rar) proxcnilism s. ii. — Din fr. proxénétisme. PROXENISÎ vb. IV. Tranz, (Grecism învechit, rar) A pricinui, a produce, a cauza. Multă mihnire ce ne-au proxenisit moartea (a. 1713). GAldi, m. phan. 245. — Prez. ind.: proxeriiscsc. — Din ngr. jtpoijsvuja (aor. al lui npo^svro). PR0XE\1TÎSM s. n. v. proxenetism. PROXIM, -Ă adj. (Livresc) Care este cel mai apropiat (în timp, rar în spaţiu). La proxima naştere se prinde un cocoş. Marian, na. 102. Veni comitetul ...la proxima adunare generală ... cu propunerea ca să să stăruiască la locurile compclenlc. Sbiera, f. s. 288, cf. cade. Proxima întrevedere, ap. Iordan, l. r. a. 113. Am să cer să-şi facă autocritica la proxima şedinţă. v. rom. aprilie 1963, 42, cf. l. rom. 1959, nr. 5,56, m. d. enc., dex. <0“ (Logică) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiţii, care este cel mai apropiat ea sens de noţiunea de definit. Comunist e genul proxim, român, sau ungur diferenţa specifică. Beniuc, m. c. i, 97, cf. m. d. enc. — Pl.: proximi, -e. — Din lat. proximus. PROXIMITATE s. f. (Livresc) Apropiere imediată (în spaţiu, în timp, în rang etc.); vecinătate. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Proximitatea portului Galaţi ... li deschide ... debuşeu. 1. Ionescu, p. 34, cf. Barcianu, Alexi, w. Proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaliuni.lor. Şăineanu, d. u., cf. cade. Proximitatea geografică a Germaniei şi Italiei de statele dunărene creează un adevărat privilegiu comercial pentru aceste mărfuri. Tixulescu, d. 419. Fără să-i pese de proximitatea şefului gării ..., murmură pentru ea. Teodoreanu, m. ii, 347, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. Ca factură spectacolul s-a aflat In proximitatea filmului poliţist italian, contemp. 1977, nr. 1 609, 9/2. — Din fr. proximité, lat. proxlmitas, -atis. PROZAIC, -A adj. 1. (învechit) Scris în proză U); care este specific prozei. Compuneri, şi traduceri poetice şi prozaice. Genilie, o. 189/1. Este un stil anume prozaic, unul poetic şi altul oratoric, fl (1838), 122/14. Cea mai tnsemnăloare scriere prozaică a sa este Evidince. Asachi, i.. 452/26, cf. Stamati, d„ Polizu. Frumosul poem ... tl reproducem prin următoare prozaică traducere. Calendar (1862), 77/6, cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. 2. (Despre opere literare, stilul lor etc.) Lipsit de calităţi artistice; (despre scriitori) lipsit de talent; p. ext. (adesea prin lărgirea sensului) banal; comun, plat; vulgar. Poeţilor prozaici le. plac mult versurile libere. Heliade, d. j. 82/6. Boieri divanişti ... nu se mai află ... şezlnd pe divan, ci pe nişte moderne scaune prosaice. rom. lit. 3031/6, cfv Polizu. O convorbire atlt de prozaică. Negruzzi, s. i, 68. Prozaice umilinţe nu.poci a le înfrunta. Alexandre seu, o. i, 174. Acest adevăr prozaic, recunoscut de toate sectele filosofilor antici şi moderni. Filimon> o. ii, 254. Planul său era mult mai prozaic. Hasdeu, i. v. 14. Ce dracu tii allta să iei un minister? ... Prozaice-nlreprinderi tn care să vlri botul? Bolintineanu, o. 134. A lua cuvinte ... prosaice şi ... a le ridica la splendoarea unei rime surprinzătoare. Maiorescu, cr. ii, 314. Să răsune fanfara triumfală a vlnătorilor féodale, reamintind prozaicului nostru secol..., timpii de cavalerească corlezie. Odobescu, s. iii, 54. Toţi aleargă după clşlig, după prozaicul ban. Gherea, st. cr. i, 201. O! Cit de pro-saic eslc romanul meu. I. Negruzzi, s. iii, 263, cf. Barcianu, Alexi, w. Elennţa li află pe cleric foarte prozaic. Agirbiceanu, a. 239. Poetizează luna grădina de parfume, Prozaicele hoarde I)e-acuma au lăcul. Bacovia, o. 161. Poezia trebuie şoptită. Cu voce tare, orice poezie pare prozaică. Vlasiu, d. 131. E o istorie pe care nu m-aş simţi în stare s-o trec In însemnările acelea prozaice ale melc. Sadoveanu, o. x, 477. Tu eşti prozaică şi ea slnt idealist. Călinescu, b. i. 138. Duc o viată aşa de prozaică, ..cu ce pot ajuta eu visării unui om atlt de mare ca dumneavoastră? id. s. 128. Comparaţia homerică nu este opera unui autor prozaic şi nici a unui poet primitiv. Vianu, m. 32. Şefa de cabinei ti dădu la sosire, ca de obicei, un scurt şi prozaic raport, v. rom. ianuarie 1954, 126. înclinarea către vis şi fantezie este Insolită la Heine de-o aproape simultană observaţie a realităţii celei mai prozaice, ib. ianuarie 1957, 220. Versurile sale sini prozaice. Var-laam-Sadoveanu, 54. în ciuda invitaţiei la basm şi poezie, spectacolul e destul de prozaic, r septembrie 1962, 75. Iertată fic-ne comparaţia cam prozaică, ib. februarie 1969, 46. — Scris şi: prosaic, -ă. — Pronunţat: -za-ic. — Pl.: prozaici, -ce. — Din fr. prosaïque. PROZAÎSM s. n. însuşirea de a fi prozaic (2); ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine (l), banalitate; vulgaritate. Cf. I. Golescu, c. Artele cele frumoase au misiunea de a ... înălţa spiritul mai presus de prozaismul materiei. Filimon, o. ii, 160. Nu i se iartă ... prozaismul. Macedonski, o. iv, 83, cf. Barcianu. Fără artă, cu mult prozaism In expresie ..., clntecclc lui simple conţineau, totuşi, o idee poetică. Lovinescu, c. v, 150. Prozaismul şi înlănţuirea stereotipă a concretului li apăsau condeiul. Teodoreanu, m. ii, 158. De aci şi sărăcia formală, ... lunecuşul pe panta metaforei pentru metaforă, alături de prozaismul sec. contemp. 1948, nr. 108, 5/3. Se găsesc aici toate semnele unui prozaism voit. Con-stantinescu, s. i, 160. Ariditatea şi prozaismul specifice existentei umane aflate sub dominaţia- civilizaţiei citadine, v. rom. octombrie 1963, 88. Colorează ... prozaismul existentei lor cu vorbe mari. T decembrie 1964, 44. Prozaismul devine cadrul de desfăşurare a unui puternic lirism, contemp. 1971, nr. 1 266, 3/5. — Scris şi: prozaizm. Scriban, d. — Pl.: (rar) prozaisme. — Din fr. prosaïsme. PROZAiST s. m. (învechit) Prozator; p. g e n é r. persoană care scrie un text, o lucrare (nepoetică). Cf. Polizu. încurajaţi pe poeţii şi prosaiştii noştri. F (1871), 608. Singurul rol ce scriitorii reflexivi, filologii mai Intli, dar apoi şi ceilalţi prosaişli. ai ştiinţei, ll pot avea In privinţa limbei ..., este de a i se supune fără împotrivire. Maiorescu, cr. i, 189, cf. id. Critice, 50, l. rom. 1973, 17. — Scris şi: prosaisl. — Pl.: prozaişti. • — Din germ. Prosaist. PROZAIZ vb. I. Tranz. (Rar) A face prozaic (2), a lipsi de calităţi poetice. Cf. Scriban, d. — Prez. ind.: prozaizez. — Din fr, prosalser. PROZASTIC, -Ă adj. (Livresc) De proză (1), scris în proză, care aparţine prozei. Protagoniştii unei opere literare (dramatice ori prosastice).-contemf. 1962,-.nr. 845, 1/7, cf. scl 1975, 351. — Scris şi: prosaslic. — Pl.: prozaslici., -ce. — Din proză. 18211 PROZATOR — 1686 — PROZELITISM I’ROZAT'dR, -OĂRE s. m. şi f. Autor de opere literare scrise in proză (1), scriitor In proză. Cf. I. Go-lescu, C; Avem mulţi pocii ... Slnt şi destui prozatori. Negruzzi, s. i, 335, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Creaţia şi analiza se găsesc ... ta orice prozator. Ibrăileanu, s. l. 3. Auzi prozator, care să cuteze să primească, pentru ... visurile lai, nişte abjecte bilele de bancă I Galaction, a. 109. Maturitatea artistică i-a adus prozatorului nostru o rafinată sobrietate de stil. Topîrceanu, o. a. n, 346. O prozatoare care tipărise de cmind o carte cu amintiri. Vlasiu, d. 66. ll cunoşteau toţi pc prozatorul Galaction. Teodoreanu, m. u. 32. Ironia şi humorul sînt filoane dintre cele mai bogate ale artei prozatorilor români. Vianu, a. p. 276. Articolele de fond publicate de poeţi şi prozatori fruntaşi, v. rom. octombrie 1954, 270. Prozatorii moderni au renunţat de mult la ceea ce aş numi logica epicului, v. hom. iunie 1957, 21. Primai prozator latin din a cărui operă s-au păstrai părţi relativ însemnate a fost Calo. ist. l. rom. i, 67. Prozatorul român a trebuit să aibă o atitudine specială faţă de limbă. România Literară, 1977, nr. 26, 5/4. — Pl.: prozatori, -oare. — Din fr. prosateur. PROZAURIĂJV s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive, de talie mică, terestre şi acvatice; (şi la sg.) reptilă care aparţine acestui ordin. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: -za-u-ri-an. — Pl.: prozaurieni. — Din fr. prosamiens. PROZĂ s. f. 1. Modalitate de exprimare a literaturii care nu se supune regulilor de versificaţie, care foloseşte forma obişnuită, liberă, firească a vorbirii; (concretizat) compunere literară care foloseşte acest mod de exprimare. Un curs de poezie şi proză, cr (1829), 1302/14. Mai multe scrieri tn proză şi In versuri. Heliade, c. 7/14, cf. id. amf. 53/9. Traducători In vers şi in proză. Genilie, g. 189/2. De ce traduce un poet numai In proză? fl (1838), 5'/24, cf. Valian, Literatura frumoasă a ispanilor, precum In proză, aşa In versuri. Rus, i. i, 153, cf. Stamati, d. Autorii de proză ...au rămas mai aproape de noima naţională. Russo, s. 61, cf. Polizu. Slnteţi poeţi, Voie a vă pllnge-n proză de l-Apolon nu aveţi. Alexandrescu, m. 259. N-am scris nici un vers, nici o linie de proză. Alecsandri, s. 111. A.? scrie şi proză, dar nici asta nu voi. Bolintineanu, o. 327. Scriitori, fie in proză, fie tn versuri. Caragiale, o. iv, 244. Are pe conştiinţă vro patru cărţi tipărite: proză şi poezie. Vlahuţă, 0. a. i, 194, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Povestirea In proză e un simplu buletin de îngropare. Iorga, 1. ii, 86. Umplea ziarele ca revolta sa socială, tălmăcită lntr-o proză luminoasă. Galaction, a. 80. Compunerea In proză alternată cu versuri. Vianu, l. u. 51. Eu nu am darul versului declt In mică măsură. Prefer să spun In proză ce glndesc. Beniuc, v. 29. Rimele şi ritmul prind Cu greu vibrări de clopot, Vorbele se cer In proză, Unde-ar luneca mai slobod. Labiş, p. 406. 2. (La sg. cu sens colectiv) Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei culturi, ale unei epoci; literatură scrisă In proză (1). Uitat-am ziua şi vălcatul Ce-au înfrăţit pe vremi, odată, A mele stihuri de aramă Cu proza ta cea nesărată. Topîrceanu, o. a. i, 110. Despre marele maistru al prozei noastre ..., poetul mi-a vorbii lntr-o seară. Sadoveanu, o. ix, 611. Sentimentul naturii apare tn proza românească o dată cu Alecu Russo. Vianu, a. p. 73, cf. 64. Proză românească socialistă a dat romane şi nuvele remarcabile, t februarie 1964, 4. Parvenitismul esle un fenomen pe care proza română l-a zugrăvit insistent, v. rom. octombrie 1964, 94. Proza dovedea de mult timp un puternic specific naţional, v. rom. ianuarie 1965, 153. Vocabularul prozei latine nu se diferenţiază de cel curent, ist. l. rom. i, 69. 3. (Rar) Text neliterar scris în proză (1). Îşi revizui raportul, punctlnd proza cu semne aprobative, clătinate din cap cu satisfacţie. Brăescu, o. a. ii, 275. Pe un ofiţer de carieră nu-l duci cu comunicate bine întocmite. Pentru civili proza asta poale mai merge. Barbu, p. 344. 4. Fig. Platitudine (1), banalitate (In exprimare, în tratarea unei teme); fapte sau lucruri mărunte, comune, cotidienc, aparţinînd realităţii de fiecare zi. Să trecem la călduţa proză a căsătoriei lui Ion Vodă cu fata marelui boier Lupea Huru. Hasdeu, i. v. 172. 0, eroi! ...vă citează toii nerozii Mesteclnd veacul de aur in noroiul greu al prozii. Eminescu, o. i, 149. Mizeriile şi proza vieţii ... sflşiau inima simţitoare a poetului. Gherea, st. cr. ii, 100. Proza prea năbuşi-loare a vieţii de toate zilele. Ionescu-Rion, s. 260, cf. cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. — Pl. : (rar) proze. — Din fr. prose, lat. prosa. PROZĂRÎ vb. IV. Refl. u n i p e r s. (Astăzi rar; despre bube) A erupe, a se spuzi. Cf. Molnar, ap. du. iVj, 390, lb, Cihac, ii, 469, Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind. pers. 3: prozăreşle. — Şi prozori (dh. îVj, 390), prosirí (lb) vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. zări. PROZĂRITtlRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Eczemă, erupţie, spuzeală. Cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Pl.: prozărituri. - Şi: prosiritiiră s. f. lb. — Prozări + suf. -tură. PROZECTÓR s. m. v. projector. PROZELÍT, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Persoană convertită, de curind, la o ideologie, la o doctrină, la o credinţă etc. (prin intermediul unor reprezentanţi ai lor); adept nou (şi înflăcărat) al unei ideologii, al unei doctrine, al unei credinţe etc. Făcură iară mulţi proseliţi sau credincioşi noi. Nicolau, p. 320, cf. drlu, lb, I. Golescu, c. Credinţa şi-a aflat şieşi mai virios Intre domni şi boierime atiţia prozeliţi, fl (1838), 2G2/30. Fanaticii făcători de prozeliţi au ajuns a fi de rls. gt (183 9), 1822/55. Un misionar protestant ... se slrguieşle a mă face proselit. Codru-Drăguşanu, c. 143, cf. Stamati, d., Polizu. Galatis, trimis să facă proseliţi printre grecii din Rusia ..., a fost arestat. Ghica, s. 95. Numărul proseliţilor şi adepţilor ajunsese a fi îndestul de mare ca să se poată glndi la organizarea seriilor, id. ib. 332. I.uxul, acum, îşi avea prozeliţii săi In toate clasele societăţii. Filimon, o. i, 217, cf. 371. Ştirbei mă conta Intre prozeliţii săi. Lăcusteanu, a. 105. Acest cerc literar ... ar trebui să aibă mii de proseliţi. Gherea, st. cr. ii, 98, cf. ddhf, Barcianu, Alexi, w., Severin, s. 43, cade, Scriban, d. N-a mai apucai să-l vadă pe noul prozelit. Pas, z. iv, 114. Clnd doreau să facă prozeliţi, îşi atribuiau... asemenea merite. Camil Petrescu, o. ii, 117. Broşurile acelea au făcut prozeliţi. Călinescu, b. i. 217. (Adjectival) Acesta este întemeietorul slnicerilor, adică tinerii oşteni alcătuiţi din mulţi creştini proseliţi. Săulescu, hr. 1, 146/16. — Scris şi: proselit. — Pl.: prozeliţi, -le. — Din lat. proselytus, fr. prosélyte. PROZELÍTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine prozeliţilor, privitor la prozeliţi, caracteristic prozeliţilor. Cf. Scriban, d. Maniă prozelitică face ravagii. Ralea, s. t. i, 286, cf. dex. ‘ — Scris şi: proselilic. Scriban, d. — Pl:: prozeli-tici, -ce. — Din fr. prosélytlque. PROZELITISM s. n. 1. Zel, rîvnă, strădanie de a face prozeliţi. Cf. I. Golesctj, c., Negulici. Proseli-tismul ultramonlan austriac îşi dă in capele cu proseli-iismul ortodox muscălesc. Bariţiu, p. a. iii, 15, cf. i, 126, 555. Catolicismul roman este foarte îndrăzneţ la prozelitism. Russo, s. 74, cf. ddrf, Barcianu, 18220 PROZICE — 1687 — PRR Alexi, w., cade, Scriban, d. Acţiunea de prozelitism ce întreprinde. Varlaam-Sadoveanu, 225, cf. m. d. ENC., DEX. 2. Devotament, ataşament (la o ideologie, la o doctrină, la o credinţă etc.) specific prozeliţilor. Frumoasa epocă a prozelitismului socialist. Galaction, a. 421. Printre cauzele care au provocat descoperirile geografice, cronicarii pun In locul Intli prozelitismul religios. Oţetea, r. 113, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: proselitism, proselilizm (Scriban, d.). — Din ir. prosélytisme. PROZÎCE vb. III. Tranz. (Prin Ban.) A zice din nou; a repeta (1). Cf. arh. folk. ui, 105, 113, 154, sfc v, 201, form. cuv. ii, 199. — Prez. ind.: prozic. —- Pro-2 + zice. PROZNOŞI2V1E s. f. (Rusism învechit, rar) Pronunţare (1). Unii din rossieni nu pol să dea adivărata zicere, adică proznoşenie, la slova şi In cuvintele moldoveneşti (a. 1789). bv ii, 329. — Pl. : proznoşenii. — Din rus. npoHSHOuiemie. PROZODÉM s. n. (Livresc) Element prozodic (X) cu rol distinctiv. Corespund, In mod categorie, unor prozodeme (adică unor elemente prozodice cu rol distinctiv) semnele: virgulă ..., punct ... şi, In anumite situaţii, semnul întrebării, l. rom. 1967, 59. — Pl.: prozodeme. — Din fr. prosodorne. l'ROZÔDIC, -Ă adj. 1. Care aparţine prozodiei (1), care priveşte prozodia, de prozodie; (învechit, rar) prosodicesc. Cf. I. Golescu, c., Negulici, prot.--pop., n. D. [Cintecelul] este, In privinţa regulelor pro-sodice, cu mult mai prejos de ingenioasa improviza-ţiune a vlnălorului. Odobescu, s. iii, 10, cf. ddrf. Scurtimea Iui „¿“ şi „u“ era prin urmare un semn prozodic. Arhiva, i, 163, cf. Barcianu, Alexi, w. Clnd descoperea o formă prozodică nouă, doi, trei sau chiar mai mulţi psalmi la rlnd erau versificaţi tn acea formă. ll i, 148. Natura formei sugestive impunea ... revoluţia prozodică. Lovinescu, s. i, 371. Conceptul, lirismul aparent se desfăşura In largi perioade, se-nvăluia cu prestigii prozodice In mare cinste la cititori. Con-stantinescu, s. iii, 19. Prelucrarea in sens artistic a elementelor de limbă vorbită riu-l preocupă insă atlt de mult, cit mai ales satisfacerea nevoilor prosodice. Contribuţii, i, 22, cf. 10. Versurile poemei depăşesc structura prozodică a versificaţiei populare. L. rom. 1959, nr. 2, 59. Analiza elementelor prozodice şi a semnelor de punctuaţie, ib. 1967, 55. Supunerea la norma prozodică e obţinută prin orice mijloc. România Literară, 1977, nr. 26, 9/1. <£> (Adverbial) Această deosebire de inspiraţie se traduce, prozodic, prin folosirea metrului trohaic, v. rom. martie 1956, 56. 2. (învechit) Ortografic. Intre aceste semne adevărat prosodice alăturăm şi sedila. Heliade, Paralelism, ii, 153/16. — Scris şi: prosodie. — Pl.: prozodici, -ce. — Din fr. prosodique. PROZODÎE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al cantităţii vocalelor unui vers; (mod de) aplicare a acestor norme în compunerea unei lucrări poetice. Cf. Macarie1, gram. 133r/21. Prosodia e învăţătura d-a da fieştecărei silave acelaşi ton care i se cuvine. Şincai, p. p. 3. Ai făcut chip cuvlntării ritoriceşti şi orighinal prosodiii poeti-ceşti. Înştiinţare, 7/4. învăţătura rădicării sau a apăsării glasului la silabe sau la cuvinte învaţă prosodia. Tempea, gram. 6/3. Prosodia iaste partea a patra a gramaticii, ceea ce supt măsurarea slovenirilor celor Insemnătoare, cit învaţă a încheia stihuri. Eustatie-vici, gr. rum. 115r/3. Prosodia (măsurarea tonului). Diaconovtci-Loga, gr. rom. • 201/2, cf. Clemens, drlu. Vei paradosi limba românească cu toate părţile ei, adică: gramatica, sintaxix, prosodie, stilu şi filolo-ghia limbei (a. 1828). Uricariul, vii, 172. Prosodia, adică clntarea zicerilor. Heliade, gr. rom. IX/7. Prosodia (facerea stihurilor). Alboteanu, gram. lr/ll. cf. Valian, v., Negulici, Stamati, d., Polizu. Scrierile sale In limba rusească slnt ...un tratat de algebră, reflexii asupra prosodiei, clteva clntece. Negruzzi, s. ii, 157, cf. prot.-pop., n. d. Nevinovăţia încetează din momentul In care ... se amestecă In prosodie. Maiorescu, cr. ii, 10. Poezia poporană .... imperfectă In privinţa prosodiei ..., dar plină de verdeaţă şi de putere. Odobescu, s. i, 186, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Necunosclnd teoria prozodiei clasice, avea un simţ desăvirşit al ritmului, ll i, 143. A fost profesorul intru poezie şi prozodie o[l] celor trei băieţi, v. rom. februarie 1956, 24. l-au arătat ... importanţa prozodiei In realizarea poeziei, s. c. şt. (Iasi), 1957, 233. 2. (învechit) Ortoepie. Gramatica ... are patru părţi: ortografia, etimologhiia, sintaxis şi prosodia. st. lex. 220'. Prosodie a arăta că iaste o tărie dă glăsuire scrisă, care arată cum să să facă pronunţia la cele scrise. Văcărescul, gr. 102/1, cf. Rîmniceanu, 23711. Semnele prosodiei româneşti slnt accentul ascuţit, accentul grav, circonflesul'. Heliade, Paralelism, ii, 153/2. A nu întrebuinţa semnele prosodiii şi ale puntuaţiii rău. gr. r.-n. ii, 78/11. 3. (învechit) Pronunţare (X). Nu se poate numi ortografie o manieră de scris ce nu conservă adevărata prosodie a limbei. cr (1848), 281/41. Limba românească corectă trebuie a fi ... codul ortografiei şi a sintaxei, a prosodiei şi a vorbei. Russo, s. 60.. — Şi: (astăzi rar) prosodie s. f. — Din ngr. npoatoSia, fr. prosodie, lat. prosodia. PROZOPOPlîE s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. V. personificare. Prosopopeea nu iaste alt, fără numai o facere şi plăsmuire a unui obraz...clnd rilorul aduce la mijloc pre cei depărtaţi de oameni, pre cei vii sau pre cei morţi. Molnar, ret. 277/19, cf. drlu, I. Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n. d., Gheţie, r. m., Şăineanu, d. u., cade, Scbiban, d., dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -pe-e. — Pl.: prozopopei. — Şi: prosopopfie, (învechit, rar) prosopopie (Gheţie, r. m.) s. f. — Din fr. prosopopie, lat. prosopopoeia. — Pro-sopoplecngr. TtpocoJttorcoua. PROZORÎ vb. IV v. prozări. PROZORLÎV, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni) Pătrunzător (4), perspicace. Ştia glndurile oamenilor şi era de faţă acolo unde cu trupul nu era, care lucru şi pînă astăzi oameni prozorlivi slnt In lume. Varlaam, c. 329. — Pl.: prozorlivi, -e. — Din slavonul npoaopKrtHE li. PROZORLIVÎE s. f. (învechit, rar) Pătrundere (4), perspicacitate. Pravoslavnicul încremeni şi se cutremură de prozorlivia svlntului. Dosoftei, v. s. decembrie 190717, cf. Scriban, d. — Prozorliv + suf. -ie. PROZtfRNICĂ s. f. (Bot.; regional) Sunătoare, pojamiţă (3) (Hypericum perforatum) (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). Cf. alr sn iii h 649/353. — Pl.: prozornice. — Cf. ucr. dial. npo3yopHHK „sovlrvariţă“. PRR interj. Cuvint cu care stnt opriţi caii din iners. Cf. chest. v 77/77. — Onomatopee. 18231 PRŞ — 1688 — PRUDENŢĂ PRŞ interj, v. ptru. PHŞ1IJ interj, v. ptru. PRTROA interj, v. ptruia. PRU interj, v. ptru. PRÎJĂ s. f. (învechit) Proră. Cf. Klein, d. 408. Un tlnăr nalt şi frumos ... sla In picioare la pruă şi poruncca. Ghica, s. 395, cf. cade. — PI.: prue. — Din it. prua, fr. prouc. PRUBĂ vb. I v. proba. PRUBÂR s. m. v. probar. PRÎJBĂ s. f. v. probă. 1‘RUBĂLEĂLĂ s. f. (Regional) încercare, probă (2) (Stolna — Cluj Napoca). Cf. Lexic reg. ii, 81. — PI.: prubăleli. — Frubăli -f suf. -eală. PRUBĂLÎ vb. IV v. probăluî. PRtJBLĂ s. f. v. probă. PRUBUÎ vb. IV v. probul. PRUBUÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Verificat, încercat. Cercări prubuile prin carele fieştecare om lesne poate să se păzească de această boală prin povăţuirile tn gios arătate, ar (1831), 592/3. — PI.: prubuiţi, -te. — V. prabui. PRUBULUÎ vb. IV v. probălui. PRUC subst. (Prin sud-vestui Transiiv.) Surpătură în mină. Cf. mdt. — PI.:? — Din germ. Bruch. PRUCEDĂ vb. I v. purcede. PRUD, -Ă adj. (Franţuzism rar) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. In diplomafie, o femeie prudă nu face două parale. Călineşcu, s. 269, cf. DNS. — PI.: pruzi, -de. — Din fr. prude. PRUDĂ s. f. v. pudră. PRUDfiNT, -Ă adj. (Despre oameni) Care prevede (I 1) şi preintimpină un pericol, o neplăcere, un necaz etc. posibil, care acţionează cu băgare de seamă şi ia toate măsurile de prevedere pentru a înlătura orice pericol, orice neplăcere, orice neajuns; prevăzător (I), precaut, circumspect, grijuliu. Prudente ... ve-zetor înainte, portelor de grije de cele ce vor să fie. Ion-qovici, o. 41/10. Fieştecare econom prudentu (cu în-¡ălepjie) poate să uează ... ranele cele de riie. Învăţătură, 95/9. Este prudent şi prevăzător, cr (1848), 132/31. Cultivatorul prudent lulnd în consideraţie pe acelea a căror folosinţă i se pare netăgăduită. Brezo-ianu, R. 8/14. Căutaţi un om onest şi un om învăţat şi prudent. jMan. sănăt. 13/29, cf. Stamati, d. Omul prudent nu prea are statură mare. pis. 100/15. Era înţelept, prudent. Românul (1857), nr. 3, 13/71, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. E un pedant rece, prudent, măsurat. Iorga, l. i, 78. Eu, prudent cum mă ştiţi, n-am mai aşteptat să izbucnească focul. Rebreanu, r. ii, 223. Ceilalţi luau adesea în glumă nefericirile ei, ceea ce o supăra şi o făcea prudentă. Ibrăileanu, a. . 22. Am fost destul de prudent la începutul carierei mele. Galaction, o. a. i, 42. Singur pe navă, prudentul Ulisc privea cu-ntristare, Cit ti-i oceanul de larg. To-pîrceanu, p. o. 9. Nu deschidem, hotărî portăreasa prudentă. Voiculescu, p. i, 189. Prudenţii săi îndrumători. Oţetea, t. v. 137. Deveni prudent, sentimentul primejdiei ii crescu. Preda, r. 249. Un critic prudent. rl 1977, nr. 10 266. <$> (Adverbial) Ceilalţi declarau că nu e prudent d-a rupe o pace de şaptezeci de ani cu turcii. Bălcescu, m. v. 199. Bărbatul se retrase prudent Ungă nevastă-sa. Brăescu, o. a. i, 251. Sufleţel, retras prudent cu ciţiva paşi, nu voi să se mai atingă dc covor. Călineşcu, s. 51. Mandache (dînd prudent la o parte pătura). H. Lovinescu, t. 218. <$■ (Substantivat) Minţeau cînd făceau pe prudenţii? Heliade, ap. Ghica, a. 677. + (Despre manifestări, acţiuni sau creaţii ale oamenilor) Care exprimă, dovedeşte, trădează prudenţă, precauţie, circumspecţie; prevăzător (X), precaut, circumspect. O măsură prudentă. rom. lit. 4083/l. Mod expeditiv şi prudent de a întlm-pina critica. Maiorescu, cr. ii, 39. Păstrară ... o rezervă prudentă. Sadoveanu, o. viii, 240. Asemenea concepţii ... nu interesau firea sa prudentă. Căli-nescu, s. 615. Atitudinea rezervată şi prudentă. Vianu, l. u. 28. — PI.: prudenţi, -te. — Şi: (învechit) prudente, -ă adj. — Din lat. prudens, -ntis, fr. prudent, it. prudente. PRUDIiNTE, -Ă adj. v. prudeut. PRUDÎNŢĂ s. f. Calitatea de a fi prudent; atitudinea celui prudent, mod de a acţiona al omului prudent; prevedere (I 3), precauţie, circumspecţie, băgare de seamă. Prudenţie ... vederea înainte cu ochii minţii la cele ce vor să fie. Iorgovici, o. 41/13. Despre prudenţie. Vîrnav, f. m. ii, 171v/10. Cugeta ...la nebunia temerilor prudenţei. Heliade, d. j. 44/9, cf. I. Golescu, c. Elisabeta ... prin a ei genie şi cultură, prin prudenţie întru alegirea bărbaţilor statului ..., întări tronul său. Săulescu, hr. ii, 338/9. Calităţi ... trebuitoare cultivatorului. Prudinţa, tăria voinţei, statornicia. Brezoianu, r. 8/6. A delibera cu mai multă prudenţă asupra pedepsei ce legile hotărăsc. LĂzĂ-rescu, s. 125/21. Prudenţa ar prescrie atunci d-a chema un medic. man. sănăt. 12/6, cf. 246/3. O lucrare a minţii omeneşti ce reclamă ... un grad de prudenţă. Maiorescu, cr. i, 245. cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Noi trebuie să lucrăm cu multă prudenţă. Rebreanu, i. 276. Mă retrag cu o bună lecţiune de prudenţă. Ga-laction, o. 233. Se aventură cu mare prudenţă pe Calea Gr ivitei. C. Petrescu, c. v. 39. Comandamentele recomandaseră prudenţă. Brăescu, a. 138. Sceptic din prudenţă. Sebastian, t. 91. A avut prudenţa de a-şi apăra averea ei personală. Călineşcu, s. 79. Am uitat să-mi iau suficiente măsuri de prudenţă. Stancu, r. a. iii, 332. Frică poale să-i fie oricui, totul e să nu ajungi robul ei, ci s-o schimbi în prudenţă cit mai mare. Beniuc, m. c. i, 160. Am avea multă înţelepciune, multă prudenţă. H. Lovinescu, t. 193. Pipăi sobiţa de teracotă cu o prudenţă cu lotul de prisos. Vinea, l. ii, 315. Nici o prudenţă nu e de prisos. Baranga, i. 170. N-am simţit şi nu simt nici acum nevoia unei prudenţe în plus. Preda, r. 31. înaintam astfel cu tot mai multă prudenţă, v. rom. august 1958, 75. Urcau ...cu prudenţă pînă la linia ferată. Barbu, ş. n. ii, 296. Trebuie multă judecată şi prudenţă. T februarie 1962, 26. ^ Loc. adj. şi a d v. Cu prudenţă = (care acţionează, se manifestă etc.) în mod prudent. înfăţişarea lui era cu gravitate, vorba cu rezervă şi prudenţă, mn (1836), 87V42. A nu pluti în contra curentului apei..., ce cu prudenţă a conduce luntrea. Asachi, e. d. 9. Esperienţa aceasta trebuie făcută cu prudenţie. Marin, pr. i, 184/27. Pune în lucrare cu prudinţă şi moderaţie noua teorie, rom. lit. 261/17. — Şi: (învechit) prud6nţie, prudinţă s. f. — Din lat. prudentia, fr. prudence, it. prudenza. 18252 PRUDENŢIE — 1689 — PRUMUTIV PRTJDfiNŢIE s. f. v. prudenţă. PRUDERÎE s. f. (Fran^tizism învechit) Afectare a unei rezerve excesive în ceea ce priveşte pudoarea, decenţa; atitudine, manifestare care vădeşte o asemenea afectare. Grafia voluptoasă a spaniolelor, unită nu ştiu cu ce reflect de pruderie engleză, cr (1848), 183/73, cf. Negulici. Lacheul d-lale te despăgubeşte foarte frumos de pruderlile aparente ce arăţi In lume. Timpul (1856), nr. 1, 43/70, cf. prot.-pop., n. d. — Pl.: pruderii. — Din fr. pruderie. PRUDÎNŢĂ s. f. v. prudenţă. PRUDÎJH s. n. v. produli. PRUFNÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A scoate sunete asemănătoare buhaiului folosit de colindători. Noi, măi Zaharie, să prufnim din gură ca buhaiul. Creangă, a. 43, cf. dm, dex. — Prez. ind.: prufnesc. — Formaţie onomatopeică. PRÎJGĂ s. f. (Prin Ban.) Cale (liberă). Cf. Gămu-lescu, e. s. 180, L. Costin, gr. băn. 170. — Pl.: ? — Din ser. pruga. PRÎJGLĂ s. f. (învechit, rar) Un fel de laţ. Cf. anon. car. — Pl.: prugle. — Din ser. pruylo. PRTJH subst. (Regional) Cingătoare improvizată. Com. din Vicovu de Sus — Rădăuţi. — Din ucr. npyr „flşie de pînză sau de stofă". PRUHĂB s. n. v. prohali. l’RUHÂl' s. n. v. prohali. PRÎJHĂ s. f. (învcchit şi regional) Partea cea mai bună a ceva; frunte. Afară de pruha, fruntea, cei mai mulţi se întoarseră pe la casele lor. Russo, s. 115. <ţ> (Adjectival) Rachiu pruhâ. Coman, gi.. — Şi: proh subst. Russo, s. 113, 419. — Etimologia necunoscută. PRUHÎST, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni) Care aparţine protipendadei. In proiectele aceste este o curioasă amestecare de idei economice bune de monopol, şi preste iot glndul de a înghiţi obştia in boierii pruhişti. Russo, s. 120. — Pl.: pruhişti, -sie. — Pruhă + suf. -ist. PRUI s. m. (Regional) Om prost (li IV 1) (Ru-dina — Tîrgu Jiu). Cf. h ix 92. — Pl.: prui. — Etimologia necunoscută. PRUÎNĂ s. f. Strat de materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pieliţa unor fructe ca o brumă. Cf. DM, M.D.ENC., DEX. — Din fr. pruine. PRUJĂLNIC, -Ă adj. (Prin Mold.) Glumeţ. Cf. Scriban, d. — PI.: prujalnici, -ce. — Prujă1 -f suf. -alnic. PRÎJJĂ1 s. f. (Prin Mold.) Glumă; anecdotă. Nu-ţi pară treaba prujă. Pamfile, a. r. 257. Dar flăcăul... auea chef de prujă. Popa, v. 10, cf. Scriban, d., scl 1973, 47. — Pl.: pruji. — Postverbal de la pruji1. PRUJĂ2 s. f. „Cordică de suman“. Com. din Bucovina. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PRU.TĂLUÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A glumi (Zorleni — Blrlad). Cf. i. cr. xiii, 45. — Prez. ind.: prujăluiesc. — Prujă1 -f suf. -ălui. PRUJI1 vb. IV. Intranz. 1. (Mold. şi Bucov.) A glumi. Departe de a pruji pentru idei alingătoare de lege. Drăghici, r. 238/6, cf. Ciiiac, ii, 297. Aşa-i el, vesel, li place să prujască. Contemporanul, vjs, 7, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Pamfile, . j. ii, 162. Ei, ’nealale li-i a pruji. Hogaş, dr. i, 126. Dumilale Ui vine a pruji, ca totdeauna. Sadoveanu, o. xiii, 73. Rid şl prujesc unii cu alţii, il septembrie 1961, 41. Săracu de mine, cucoane, dor n-am venit să prujăsc! Dacă nu crezi, întreabă toţi oamenii din sat. şez. i, 261. Alei, sori, draga me, Ci vorbeşti, Şi măi prujăşti. Vasiliu, c. 42, cf. a v 18. 2. A flecări, a sporovăi. Flăcăii ... glumesc, prujesc şi chiuie. Marian, na. 249, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., şez. iii, 86, a v 14, 15, 20. — Prez. ind.: prujesc. — Etimologia necunoscută. PRUJÎ3 vb. IV. I ii t r a n z. (Prin sud-estul Munt.) A sluji, a munci. Slujeşte, Prujeşte De micşor copil La domn Costandin. Teodorescu, p. p. 46. — Prez. ind.: prujesc. — Cf. rus. npyîKHTBCB „ase încorda, a depune efort“. PRUJÎRE s. f. (Prin Mold.) Acţiunea de a pruji1 şi rezultatul ei. Cf. ddrf. — Pl.: prujiri. — V. pruji1. PRUJITOR, -OĂRlî adj. (Prin Mold.) Glumeţ; flecar. Cf. Costinescu, 130, jahresber. v, 328. — Pl.: prujitori, -oare. — Pruji1 + suf. -tor. PRUJITÎJRĂ s. f. (Mold. şi Bucov.) Glumă; snoavă; anecdotă. Cf. Costinescu, 130. Cu prujituri de-a laie, ia acuş se duce noaptea şi vai de odihna noastră! Creangă, p. 253. Flăcăii se rotesc prin casă; spun poveşti, cimilituri, prujituri şi fac fetele de rtd. Sevastos, n. 25, cf. ddrf, Barcianu, tdrg. Plnă să mai spună unul o glumă, altul o prujitură ... a trecut o mare parte din noapte. Hogaş, dr. ii, 191, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex, a v 15, 18. — Pl.: prujituri. — Pruji1 -f suf. -tură. PRUMÎNĂ s. f. v. plămin. PRUMÎNE subst. pl. v. plămin. PRUMUTĂ vb. I. Tranz. (învechit şi regional) A Împrumuta. Prumută dereptul. Dosoftei, Jn da iii, 529. Pietosu-i cuget Pe aripe de flăcări ce-i prumuta credinţa Svola plnă la tronul cerescului părinte. Heliade, o. i, 216, cf. Scriban, d., Densusianu, ţ. h. 330. — Prez. ind.: prumiXt. — Lat. *promutuare. PRUMUTÎV, -Ă adj. (învechit, rar) Mutual, reciproc. îi duci ... darurile cele de cuviinţă şi prumu-tive [notă explicativă: dar pentru dar]. Gorjan, h. ii, 83/28. — Pl.: prumutivi, -e. — Şi: premetfv, -ă adj. Gqr-jan, h. ii, 83/31. — Cf. prumuta. 18279 PRUN — 1690 — PRUNĂ PRUN s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, Înalt de 6 — 10 metri, cu frunze eliptice, cu flori al-be-verzui, cultivat pentru fructele sale, drupe sferice alungite, de obicei de culoare vineţie; (regional) perj1, pom (2) (Prunus domestica). Cf. anon. car., iex. mabs. 239, gcr x, 3571/9. Puţintel loc ca puţintei pruni (a. 1725)/ Uricariul, vii, 17, cf. Coteanu, pl. 22. Au nins mult, cil s-au mai toii dărâmat pruni (a. 1814). Iorga, s. d. xin, 5, cf. Clemens, drlu, lb, Polizu. Migdalul, persicul, prunul, cireşul, pentru dlnşii au tot un nume. Negruzzi, s. i, 102, cf. Baronzi, l. 142, Cihac, i, 219. Sini ţarini sădite cu pruni. Slavici, n. i, 332. Dete peste o liuedc cu pruni. Ispi-rescu, l. 318. Prunii noştri sint vineţi şi le pleznesc crăcile de încărcaţi ce sini. Delavrancea, t. 134, cf. Marian, ch. 8, ddrf, Brandza, d. 134. Am găsit-o ieri in prun. Coşbuc, p. i, 200, cf. Barcianu, Gre-cescu, fl. 195, N. Leon, med. 60, Alexi, \v. Trei pruni frăţini ce stau să moară îşi tremur creasta tor bolnavă. Goga, Poezii, 13, cf. Bianu, d. s., tdrg. Nu e livadă cit de mică In care să nu se găsească măcar un prun. Simionescu, fl. 337. Era nisipos locul, se uscau perii şi prunii. Vlasiu, a. p. 175. Paserile... zburau ...pe deasupra prunilor. Sadoveanu, o. iii, 442, cf. enc. agr. Stupii stau pitiţi In ploaie. Printre crăcile de prun Par un sat ori un cătun. Arghezi, vers. 253. Dormitau, In grădina lui veche, merii şi prunii. Stancu, r. a. v, 212. Nişte aripi pllpliră undeva Intr-un prun. Preda, m. 83. Părul, primul ... fac'parte lot din familia rozacee. Botanica,. 140. Din pruni nu cădeau flori. Lăncrănjan, c. ii; 351, cf. .h ii, 11„ x 43. în grădina cea cu pruni Fac felele, rugăciuni. Jarnîk-Bîrseanu, d, 449. Frunză verde, măr. şi prun, Hai la Ioana peste drum, Să gustăm vinu de bun. şez. 1, 290. Aşa-mi zice frunza-n prun, Să iubesc şi să nu spun. Hodoş, p. p. 61. Se strlng ... cile trei muguri din fiecare pom : măr dulce, păr, prun. şez. iv, 152. Nişte pruni înfloriţi Cu arginlu poleiţi. Balade, i, 456. Dragu-mi-i prunul cu prună, Şi mlndra cu voie bună. folc. transilv. i, 150. <£> (Cu determinări care indică specia) Prun albişor, prun bistriţ, prun călugăresc, prun ciorăsc, prun dulce, prun gras, prun pletos, prun tomnatic, prun văratec, prun vlnăi, prun-zar-zăr etc. <0> E x p r. (Regional) A umbla cu mintea prin pruni = a nu avea minte. Cf. Zanne, p. ix, 517. O (Regional) Prun gogonef = goldan (Prunus insititia). Cf. Grecescu, fl. .195, Panţu, pl. (Regional) Prun sălbatic = a) mălin (1 1) (Prunus padus). Cf. Brandza, fl. 541, Panţu, pl., com. Liuba; b) goldan (Prunus insititia). Cf. Grecescu, fl. 195. — Pl.: pruni. — Lat. prunus. PRUNĂR1 s. m. Cultivator de pruni; (regional) per-jar (1). Cf. dr. viii, 207, cade, nom. prof. 13, Scriban, d. Vai, săracul prunarul! Dacă-i fură cioara pruna, El o jeleşte cu luna. Bibicescu, p. p. 224. Slrbcenii ts prunari, păntru cc-s mulţi pomi acolo. T. Papahagi, m. 162. — Pl.: prunari. — Prun + suf. -ar. PRUNÄR2 subst. 1. S. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele şi cireşele; burghiaş, firezar (Fthynchites cupreus). Un alt insect ... e tot atlt de stricăcios ca şi primăriul. Marian, ins. 87. Nu-i bine să se împungă cu acul In această zi, căci dac-ar face una ca aceasta, insecta numită prunar sau burghiaş ar împunge prunele şi cireşele. Pamfile, cr. 22, cf. cade. Prunarul ... , un glndăcel mărunt ca de aramă. .Simionescu, f. k. 302, cf. enc. agr. 2. Subst. (Regional; In forma prunariu) Ceea ce rămlne după fiertul ţuicii (Sighiştel — Dr. Petru Groza). Cf. Teaha, c. n. 257. 3. S. m. (Regional; glumeţ) Epitet pentru un om care nu vrea să muncească. Alţi feciori să duc in ţară la muncă ... că, dacă nu se prea duc prin •/ară de stă acasă, le zice prunari, că zice că stă pe acasă de aşteaptă prunele să se coacă. conv. lit. xxiv, 916. — Pl.: prunari. — Şi: (regional) prunăriu s. m. — Prună -f suf. -ar. PRUNÂRIU s. m. v. prunar2. PRUNĂ s. f. 1. Fructul prunului, drupă de formă sferică alungită, de obicei de culoare vînătă sau gălbuie, cu sîmbure mare; (regional) perjă, poamă (I 1). Cf. anon. car. Spală iaste mai bună fiartă, năduşită cu grăsime de vacă, cu gutui tăiate fălii, cu prune şi cu vişine uscate. Mîncările, 54/14, cf. 5/9, 79/18. Meare, peare, prune, nuci multe. Calendari (1733), 13/16. Se află şi ... ceresc, prune (a. 1793). Uricariul, vi, 168. Să fac prune multe (a. 1817). Iorga, s. d. xii, 173, cf. Clemens, drlu, lb. Vile sau prune, ne-au luat tot (a. 1830). Iorga, s. d. vii, 19, cf. Polizu. Mă slrlnge o cizmă dă mă usuc ca o prună pă streşină. Alecsand'ri, t. 457. Gusta din bute ... ţuica de prunc. Odobescu, s. i, 84. La sfirşitul nunţei, aduseră un coş de prune uscate. Ispirescu, l. 204, cf. ddrf, Barcianu, Grecescu, fl. 195. Zeama de prune uscate fierte... curăţă copiii mici de limbrici. N. Leon, med. 60, cf. Alexi, w., tdrg. Vinul de prune se face clteodată, dar el trebuie'şle băut îndată. 'Pamfile, i. c. 234. L-a găsit in livadă, culeglnd prunele. Brătescu-Voineşti, p. 88. îi povesti iarăşi cum s-a făcut domn Zahătih^ fugind de acasă numai cu o traistă de prune iiscafc. RebHeanu, i. 173. Se uită lung Îtt coca aceea fiartă, împănată cu prune opărite. Bassababescu, v. 79. O cioară ... amărită şi stingheră Ca o prună afumată. T.opîrceaN'u;1 o. Ai-iy.-171. Băcăniţa îşi aşezase mălaiul şi prunele uscate pe trotuar. Galaction, a. 452. O codană cu ochi genaţi şi negri-albăstrui ca pruna. C. Petrescu, r. dr. 258. Prunele se coc. Voiculescu, p. ii, 106. Ne strecurau ... mere şi prune In sacii de pesmeţi. Sadoveanu, o. ii, 446. Coşuleţe In care se recoltează ... prunele şi strugurii. Arghezi, b. 41. O privea drept In ochii ei mari, tari ca pruna verde. Camil Petbescu, o. I, 22. O cortină de catifea de culoarea prunei coapte. Barbu, p. 179. Se spală prunele, se opăresc. S. Marin, c. b. 99. Buba rea se vindecă cu prune păstrate din ziua de joia mare. şez. ut, 122. Liptari di prun'e. alr i 873/80. Mnerie de prun'e. ib. 873/103. Cu rlsul şi cu glumele Să culeg toamna prunele. Pann, p. v. iij, 7/16. Am o vacă a făta Şi viţelul dinlr-lnsa încă-i a făta (Pruna). Gorovei, c. 280. <$> (Cu determinări care indică specia) Prune albe, prune bardace, prune băbeşti, prune bălegoase, prune bistriţe, prune bistrilene, prune brumării, prune călugăreşti, prune ciorăşti, prune clineşti, prune dulci, prune dulducuţe, prune galbene, prune glrlănoase, prune gltlane, prune gogoneţe, prune goldane, prune grase, prune moi, prune motrune, prune popeşti, prune roşii, prunc rumene, prunc de toamnă, prune turceşti, prune de vară, prune văratice, prune. vinete etc. <$> E x p r. (Regional) A Ii cu pruna In gură, se spune despre proşti. Cf. Zanne, p. i, 269. Parcă are prune (sau o prună) în gură ori este cu prune (sau cu pruna) In gură, se spune despre cineva care vorbeşte neclar, care pronunţă cuvintele nedesluşit sau bîlbîit. Cf. cade, m. d. enc., dex. A vorbi (sau a răspunde etc.) cu pruna-n gură = a mormăi, a vorbi (sau a răspunde etc.) neinteligibil. Ăla să uită chiondorlş la rumân şi-i răspunde cam cu pruna-n gură. Jipescu, o. 110, cf. Zanne, p. i, 269. (Familiar) Raliat cu prune = fleacuri. Cf. Pamfile, c. 50. (Familiar) Zeamă de prune sau nu c nici de zeama prunelor, se spune despre ceva sau de cineva fără valoare, care nu e bun de nimic. Cf. Zanne, p. iv, 99, cade. <$> Compus: (regional) prună-pădurea}ă = porumbă1. Cf. alr sn iii h 632/192. 4- (Rar) Ţuică (de prune 1). Era ... cu o jumătate de „prună" înainte. în scl 1973, 47. 2. (Regional) Organul genital al iepei (Finteuşul Mare — Baia Mare). Cf. dr. v, 315. — Pl.: prune. — Lat. pruna. 18284 PRUNĂRIE1 — 1691 — PRUNCĂ PRUNĂRÎE1 s. f. Ocupaţia, îndeletnicirea pruna-ruluiV Moşnenii fac plugărie puţină şi prunărie multă. I. Ionescu, m. 469, cf. dex. — I’runar1 + suf. -ie. I'RUNĂRÎE2 s. f. Livadă de pruni; prunişte, pruniş, prunet, (regional) perjărie. Piiarul părăsea, din vreme In vreme, prunăria din dosul caselor. Macedonski, o. iii, 5, cf. 6, dr. xi, 65, 72, 77, m. d. enc., dex. — Pl.: prunării. — Prun + suf. -ărie. PRUNÂU s. m. (sg.) (Regional) Ceea ce rămine după fiertul ţuicii (Dr. Petru Groza). Cf. Teaha, c. n. 257. — Prună + suf. -6a. PRUNC s. m. 1. (învechit şi popular) Copil (de orice virstă şi indiferent de sex), (învechit şi popular) plod (4); (sens curent) copil In primele luni dc viaţă, sugaci, sugar; (învechit) făt. Săjealele pruncilor fură rane lor. psalt. huk. 52v/11. Şi aduseră pruncul viu şi fu mingliere nu puţină, cod. vor. 18/1, cf. psalt. 335. Şi Răvcca, muiarea sa, fu iăroasă: şi pruncii tmpingea-se unul pre alalt in zgăul ei. Palia (1581), 98/1. Intr-alte dzile a săptămlnei sugea ca ş-alalţi prunci. Varlaam, c. 386. Luă pruncul împodobit ca de moarte şi mearsă pllnglnd acasă. Herodot (1645), 46. Cela ce va ucide prunc micşor, să va certa mai cu rea moarte decit cela ce ar fi ucis bărbat deplin, prav. 87. Vei ucide den bărbat şi plnă in muiarc şi den prunc plnă la sugători. Biblia (1688), 2052/56. Să se aştepte pe acela prunc pină a naşte, fiind făt acela să fie moştean domniei. N. Costin, let ii, 115/26. Toată greimea lamei acest prunc învăţat o cirmuieşte? Antim, p. 105. Lucrul acela cu care îngrozesc pe prunci. Aethiopica, 1v/27. Buc-variu pentru pruncii cei rumâneşti cari să află in crăiia ungurească (a. 1781). bv ii, 270. Vor pune pruncului epitrop (a. 1792). Uricariul, iv, 284/27. Prunc mic fiind, sugrumasă mari bălauri. Molnar, ret. 92/14. Să facă doauo strane de prunci in biserică (a. 1810). Iorga, s. d. xii, 201. Au murit Coloman, craiul ungurilor, căruia i-au urmat fiul său ..., prunc fiind in virstă numai de 14 ani. Şincai, hr. i, 213/32. In vis, eu mă făceam C-aş fi fost prunc. Heliade, o. i, 165. Sta de vorbă cu papagalul ca un prunc ce vorbeşte cu păpuşile. Drăghici, r. 150/6. Pe Ungă clteva case ce să topiră, s-au făcut şi trei prunci jărtfă flăcărilor, ot (1838), lx/27. Un frumos prunc am văzut. Asachi, s. l. i, 90. Domni Enric 6-le rămas de părintele seu prunc de S luni. Săulescu, hr. i, 210/2. Au născut un prunc zdravăn. Bărac, t. 5/18. Imaginaţia poporului augurase d-aci că acest prunc va fi pieirea ţărei lui. Bălcescu, m. v. 40. După patruzeci zile, pruncul deosebeşte lucrurile. Brezoianu, î. 110/3. S-au făcut mai multe cercări cu hloioformul, atit la operaţii hirurgice, cum şi la naşteri de prunci, cr (1848), ll3/8. Prunc lepădat la uşa unei biserici. Negruzzi, s. i, 107. Pruncul plinge, Braţul de mumă abia îl stringe. Bolliac, o. 148. Şi sufletu-mi s-alină cu-ncetul şi uşor, Ca pruncul ce-l adoarme a mumii lui cintare. Alexandrescu, o. i, 337. Cum nu se dă ... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, ... aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti. Creangă, a. 115. Se hotăriră să boteze pruncul. Ispirescu, l. 134. Ce-oi auzi şi ce-oi vedea, nici prunc din mumă să nu auză şi să nu vază. Delavrancea, s. 87. Cată pruncul mina să şi-o poarte Spre tot ce vede. Cernă, p. 62, cf. Galaction, a. 197. Elvira Eleflerescu ..., cu trup de jandarm călare şi cu suflet inocent de prunc. C. Petrescu, c. v. 177. La etatea de circa 18 ani, sint consideraţi „feciori“ şi nu „prunci". Pribeagul, p. R. 19. Vraciul trecu pe subl iconostas, ca să vadă somnul pruncului. Sadoveanu, o. xii, 352. Deosibeşli chemarea pruncului in vini. Arghezi, v. 21. In soare, spicele îşi ţin la sin grăunţele Ca nişte prunci ce sug. Blaga, Poezii, 51. Pruncul acesta stă toată ziua tăcut. Camil Petrescu, o. i, 11. Ca un prunc trezit scinceşle Vlntul. Beniuc, v. 53. S-auzi un sclncet de prunc. Camilar, n. i, 81. Un prunc gol şi pipernicit se reşchira sub ochii lui. Vinea, l. ii, 151. Scinceşle ca un prunc alintat. Vornic, p. 171. O văzu pe Rafira tinără, alăp-lind la sin un prunc dolofan. Stancu, r. a. iii, 224. Sculaţi-vă, prunci, că au murit tată-vosl. T. Popovici, s. 139. Eu sint prunc de nouă ai. Jarnîk-Bîrseanu, d. 449. Să rămiie curată ...Ca ţlţa pruncilor. Marian, v. 172, cf. Candrea, ţ. o. 51. Că să ştiţi că de prunc mic Pin’ la moarte-am fost voinic. Balade, ii, 372. Pruncu-n leagăn ţlpoteşle. folc. transilv. i, 208. Pruncul să naşte in pele goală, alţii dau cămaşa pe el. Zanne, p. iii, 55. Păcatele părinţilor, pedeapsa pruncilor, id. ib. iv, 540. Intre multe moaşe piere pruncul, id. ib. v, 431. <$> F i g. Bucuria vrea să zămislească prunci Care să-i semene. Jebeleanu, s. h. 21. 2. (învechit şi regional) Copil de sex bărbătesc considerat în raport cu părinţii săi; p. gener. fiu (indiferent de vîrstă). Le ucidea feciorii şi Ic junghea pruncii. Moxa, 375/37. Tot creştinul să-şi ducă pruncii la beserică (a. 1675). gcr i, 220/20. Pruncii lor cei mici să le plinească. Dosoftei, ps. 48/16. Nu întoarce faţa ta de către pruncul tău. Cheia în. 64v/24. Murind Ioan, ceru sultan Suleiman să facă moştenitor pe pruncul său. Văcărescul, ist. 261. Uri prunc, spre mingliere, din trupul lor nu avea. Pann, e. i, 2/8. Pare-mi-se c-aveai mai mulţi prunci. Odobescu, s. i, 75. Lor li-i şi ruşine să-şi crească pruncii. Vlahuţă, o. a. ii, 97. Muieri cu prunci pe spate. Voiculescu, p. ii, 74. Au început să vină pruncii şi nevasta a fost copleşită de grija pentru copii. Călinescu, e. o. ii, 125. Va merge neamul ăsta spre el din tată-n prunc. Beniuc, \\ 60. Sălaş fie nu ţi-oi da C-am on prunc zbierător. Bîrlea, b. 28. Aieste obiceiuri o rămas de la tată la prunc, alr ii 3 229/284. Aşte lucruri le-am moştenit din tată In prune. ib. 3 229/316. 3. (Regional; în opoziţie cu fată sau pruncă şi adesea in corelaţie cu ele) Băiat. Trei sule era ... Afqră dc prunci, muieri şi fete. Budai-Deleanu, ţ. 89. Se prinde un cucoş, de este prunc, iar de este pruncă, o găină. Gorovei, cr. 205. După ţipet nu pot cunoaşte dacă e prunc ori fală. Sadoveanu, o. xiii, 33. Au ... an prunc ş-o fată. alr ii/i h 132/334, cf. alrm i/ii li 263, alr sn vi 1 732. + (Prin nordul şi vestul Transilv.) Pogonici (1). Cf. alr i 896/56, 90, 278, 302, 305, 320, 355. 4. (Prin nordul Transilv. şi prin Maram.; şi, adjectival, în sintagma om prunc, alr ii/i h 138/325, sau in sintagma prunc tinăr, alrm i/ii h 258) Băleţandru, flăcăiandru; flăcău. Cf. cade. Unde-ai fost leliţ-atunci? La flntina cu doi nuci, Să dau gură la doi prunci. Bud, p. p. 63, cf. alr ii/i h 138, alrm i/ii h 258. — Pl.: prunci. — Probabil lat. *puerunculus. Cf. Puşcariu, în dr. i, 602. PRUNCÂR s. ni. (învechit, rar) Copil (de sex masculin). Un pruncari aşa In oaste, ce dracul ar fi lucrat? Beldiman, e. 8/13. — Pl:. pruncari. — Prunc + suf. -ar. PRUNCATEU s. ni. (Prin vestul Transilv.) Băie-ţandru. Cf. Teaha, c. n. 257. — Pl.: pruncatei. — De la prunc. PRUNCĂ s. f. (învechit şi regional) X. Copil de sex femeiesc. Părinţii ... o au închinat lui Dumnedzău pruncă de trei ai. Varlaam, c. 382. Nicon şi Iliodor ..., prinşi ...cu mulţi prunci şi prunce, le tăiară capetele tuturor. Dosoftei, v. s. septembrie 34v/35. Trămăndln-du-se nunta pină va fi prunca de virstă, pre el l-au priimit in numărul cumnaţilor săi. Şincai, hr. i, 230/1, cf. drlu, lb. O pruncă de 3 ani nu încetă a ţipa. gt (1839), 122V2. O pildă bună pentru creşterea cea bună a pruncelor (a. 1842). cat. man. i, 371. Cerşetoream tncă pruncă fiind. Negruzzi, s. iii, 496. Inălţlndu-se dar prunca, şi frumseţea-i să-nmulţea. Pann, e. i, 3/1, cf. Gorovei, 18291 PRUNCENIE — 1692 — PRUNCUCIDERE cr. 205. O cunosc de pe clnd era pruncă şi a adus-o la castel tatăl său. Sadoveanu, o. xi, 45. Prunca să fie sănătoasă şi îndestulată de toate bunătăţile, h ii 227, cf. Ţiplea, p. p. 29. O pruncă de doi ani. Bîrlea, c. p. 134. F i g. (Adjectival) E omenirea pruncă, Ce are şi viafă şi viitor-nainte. Heliade, o. i, 228. Nu acea libertate pruncă, floare plăplndă a pustietăţii, ci libertatea cea bărbală. Bălcescu, m. v. 558. 2. (Şi in sintagmele pruncă tlnără şi pruncă tinerea) Fată tînără. Pruncă fiind Paraschiva şi curată fecioară. Mineiul (1776), 80vl/15. Toate merseră prunce tinere La fragi, vesele, cu a lor pinere. Budai-Deleanu, ţ. 309, cf. ddrf, cade. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ş-un voinic. Alecsandri, p. p. 17. Haide, bade, de mă ia Pin’ce-s pruncă tinerea. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 44. Merge-o pruncă pe ce luncă Şi-un voinic pe cel colnic. Bud, p. p. 15. Peste luncă, mere pruncă. Bîrlea, b. 49, cf. T. Papahagi, m. 105. Am şădzut ... a umbră Cu mlndra clnd ofo(st) pruncă, arh. folk. i, 168. Prunca mi să speria, Ochii In patru că-şi făcea. Balade, iii, 228. Pe Ungă mlndră se da Şi pe cal că mi-o punea. începea prunca-a suspina, folc. mold. i, 252. 3. Fiică. Am botezai şi am miruit pă prunca lui Pop Vaselie (a. 1778). Iorga, s. d. xii, 251, cf. drlu, lb. I-a fost ucis pe pruncii şi pe pruncele d-sale: Odobescu, s. iii, 235. Prunca pllnge, măsa-i zice: — Taci cu maica, nu mai pllnge. mat. folk. 259, cf. gr. s. vi, 43. Prunca popt'ii cea mai mnică. Candrea, ţ. o. 31, cf. scl 1973, 48. — Pl.: prunce. — Prunc + suf. -ă. PRUNCfiNIE s. f. (Prin Maram. şi prin nordul Transilv.) Copilărie. Cf. alr ii/i li 153. — Prune -f suf. -enie. PRUNCfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Care aparţine pruncilor (1), privitor la prunci, specific pruncilor, de prunci; pentru prunci. V. copilăresc. Ştiind... slăbiciunea celor cu mente pruncească. Varlaam, c. 13. Şi din cuconie pruncească fu adus.... robit la tara haldeilor. Dosoftei, v. s. decembrie 224r/9. Ca nişte săgeţi prunceşti ai socotit împroşcările pietrelor. Mineiul (1776), 76vl/17. Usebit de vlrsla pruncească şi bărbătească să află şi tinereţe. Molnar, ret. 59/8. Mintea cea pruncească nu e vrednică să glndească la cele din urmă. Ţichindeal, ap. cade. Pllngeai neîncetat, Inălţlnd cele mai pătrunzătoare prunceşti strigări. Beldiman, n. p. i, 18/23, cf. drlu, lb. Se numesc dinţii căzilori, dinţii prunceşti. antrop. 47/14. După ce s-au născut fătul începe viata pruncească. ib. 271/22. Jucării prunceşti. alr ii 4 373/310. + F i g. Care este lipsit de seriozitate, de temei; copilăresc. Au pornit asupra ... domnului Valahiei, pentru pruncească pricină. Şincai, HR. ii, 321/31. — Pl .'.prunceşti. — Prunc -f suf. -esc. PRUNCIlfiŞ s. m. (Rar) Pruncuşor (1). Asta era mai demult, clnd eram şi eu pruncheş. Beniuc, v. cuc. 18. — PI.: pruncheşi. — Prunc + suf- _ef- PRUNCÎ vb. IV. I n t r a n z. (Rar) A copilări. Cf. drlu, lb, Polizu. Aici a pruncit el. Slavici, N. I, 48, cf. CADE, SCRIBAN, D., DEX, ALR Il/l MN 77, 2 667/95. — Prez. ind.: pruncesc. — V. prunc. PRUJiCÎE s. f. (învechit şi popular; de obicei precedat de prep. „din“ sau „în“) Copilărie. Trupul său încă din pruncia sa nu-l cruţă. Varlaam, c. 405. Din pruncie fu lui £>[u]m/i[e]dzău dăruit. Dosoftei, v. s. septembrie 33v/l. Pruncia [ţine] pin’ in 6 ani (începutul sec. XVIII). MAG. IST. III, 31/11, Cf. LEX. MARS. 217. Din pruncie le-ai închinat lui £>[u]mnezeu. Mi- neiul (1776), 178rl/30. Au fost in vlrsla prunciei. (a. 1794). gcr ii, 150/17. Din pruncia mea am crescut Intre dlnşii. Şincai, hr. ii, 325/2. Luă faţă asemene celie Ce are un tlnăr ieşind din pruncie. Budai-Deleanu, ţ. 425. Oare ştie ... stihurile ceale ce le-au invăţat de rost in pruncie. Petrovici, p. 77/12, cf. drlu, lb. Pruncia (Infantia). După ce s-au născut fătul începe viaţa pruncească. antrop. 271/21. Acest os în pruncie se află compus de trei oase care se lipesc la o vîrstă mai înaintată. Kretzulescu, a. 71/20. Ce eşti, încă din pruncie-fi, pe deplin am prevăzut. I. VXcXrescul, p. 277/3. Suferea din pruncia sa de slăbiciunea nervilor. Bariţiu, p. a. ii 589. Noi încă din pruncie sintem obicinuifi A crede sărăcia ca răul cel mai mare. Ne-gruzzi, s. ii, 256, cf. i, 26. îngrijirea ce ar trebui să aibă mumele întru ... moralul copiilor în pruncia lor ... este bazul tuturor rezultatelor. Penescu, m. VI. Tu care-ai fost din pruncie al muzelor favorit. Alexan-drescu, o. i, 176. Născut pe-al mării mal, Deprins sînt din pruncie să lupt cu-al mării val. Alecsandri, t. ii, 68. Bălrină şi credincioasă slugă, care-l crescuse din a sa pruncie. Odobescu, s. i, 145, cf. 235, Gherea, st. cr. ii, 79, Alexi, w. Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Iosif, v. 41. A primii In pruncie învăţătură la mănăstirea Agapiei. Sadoveanu, o. x, 47. Nu măi răsună-n voi ca Intr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? Beniuc, v. 23. încă din pruncie să-l fi certat şi să-l fi bătut spre a nu cădi într-aceli răii năravuri, pop., ap. gcr ii, 359. Ist copil chiar din pruncie, Maica sa mi l-a dat mie. Alecsandri, p. p. 12, cf. alr ii/i h 153. M-ai blestemat din pruncie Ca să mor in cătănie, folc. transilv. i, 118. (F i g.) Starea de pruncie în care se afla, în acel timp ..., [arta militară] în toată Europa. Bălcescu, m. v. 125. <î> Loc. adj. Căzut în pruncie = senil, ramolit;- căzut în mintea copiilor. A ta trufie Arată că tu .astăzi căzut eşti in pruncie. Alecsandri, Poezii, 434. (Substantivat) Acest căzui în pruncie, aces! ghiUj m-au insultai, pr. dram. 368. — Prunc + suf. -ie. PRU1VCÎME s. f. (învechit) Mulţime de prunci (1); totalitatea pruncilor. Creşterea pruncimei (a. 1775). gcr ii, 108/34, cf. Polizu, lm, Scriban, d. — Prunc + suf. -ime. PRUNCOI s. m. (Prin nord-vestul Transilv.) Augmentativ al lui prunc; băieţandru. Cf. Caba, sXl. 92. — Pl.: pruncoi. — Prunc + suf. -oi. PRUCOIJiŞ s. m. (Prin nord-vestul Transilv.) Copil între 7 şi 12 ani. Cf. Vaida. — Pronunţat: -co-ieş. — Pl.: pruncoieşi. — Pruncoi -)- suf. -aş. PRUNCOTAîV s. m. v. pruncotean. FRUNCOTEAN s. m. 1. (Prin Maram. şi prin Transilv.) Băieţandru. Cf. lb, cade, dr. x, 439, Vaida, alr ii/i h 138, mat. dialect, i, 26. 2. (Prin nord-vestul Transilv.) „Copilaş, băieţaş". Candrea, ţ. o. 51. — PI.: pruncoteni. — Şi: pruncotân (pl. pruncote-ni şi pruncotani) s. m. alr ii/i h 138. — Prunc + suf. -oiean. PRUNCŞdR s. m. v. pruncuşor. PRUNCUCIDERE s. f. Infracţiune carc constă în ucidcrea (de către mamă a) propriului copil (nou-năs-cut); infanticid. Cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, cade. într-un proces de pruncucidere... lînărul dovedi deodată un talent surprinzător de vorbire. Sadoveanu, o. vii, 686, cf. Scriban, d., dl, dm. Pruncucidere este omorul săvîrşit de mamă asupra copilului său din afara căsătoriei. pr. drept, 659, cf. sfc i, 168, 169, 177, form. cuv. i, 44, 46, 57, 61, m. d. enc., dex. 18303 PRUNCUCIGAŞ — 1693 — PRUND — PI.: pruncucideri. — Prunc + ucidere. PRUNCUCIGĂŞ, -Ă adj. (Şi substantivat) (Persoană) care Îşi ucide propriul copil (nou-născut), care comite crima de pruncucidere. Cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d., dl, dm, sfc i, 82, 168, 169, 177, 178, iv, 236, form. cuv. i, 45, 57, 61, dex. — Pl.: pruncucigaşi, -e. — Prunc + ucigaş. PRUNCUI.EÂjYĂ s. f. (Regional) Prunculiţă (Jina — Sebeş). Cf. gr. s. vi, 243. — PI.: pruncutene. — Pruncă ~|- suf. -uleană. PRUNCULEŢ s. m. (Popular) Diminutiv al lui prunc; copilaş, (învechit şi regional) pruncuţ. 1. Cf. prunc (1). Pruticuleţi de-i mititei Ca şi nişte ingerei. Marian, î. 479. 2. Cf. prunc (2). Leleo, muică, teteo, Doamne! Pruncuteţii-mi mor de foame. Bolliac, o. 181, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se duce-o femeie in lume Cu prunculeţu de mtnă. mat. folk. 259. — Pl.: prunculefi. — Prunc + suf. -ulei. l’KUNCULÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui prunc ă; (regional) prunculeană, prnncuşoară. Prun-cul'iţă cu bănat, Cu mult dor rn-ai întrebat. T. Papahagi, M. 53, cf. DEX. — Pl.: prunculiţe. — Pruncii -)- suf. -uliţă. PRUNCUŞOÂRĂ s. f. (Regional) Prunculiţă. Cf. Marian, na. 348. — Pl. pruncuşoare. — Pruncă + suf. -uşoară. PRUJVCUŞOR s. tn. Diminutiv al lui prunc; copilaş. 1. (Popular) Cf. p r u n c (1). Cf. ddef, Barcianu, Alexi, \v. Includeţi ochii ... prunci pruncuşori. Cami-lar, n. i, 335. Flori cu faţă de bujori Şi cu ochi de pruncuşori. Alecsandri, p. p. 134. 2. (Popular) Cf. prunc (2). Scăplnd un pruncşor al craiului ... l-au dus la împărăteasa Ecaterina a Rusiei să crească acolo. Dionisie, c. 211. Ea la brlu-i poartă furcă şi la sin un pruncuşor. Alecsandri, Poezii, 64. [Împărăteasa] îşi luă cu totul nădejdea de-a căpăta un pruncuşor. Popescu, b. ii, 4. 3. (învechit, prin Transilv.; în forma pruncşor) Cf. prunc Iacă un tinăr ... Strigai ; — Tinere, drăguţe prietene, Spune-ţi numele, dulce pruncşor. Budai-Deleanu, ţ. 310. — Pl.: pruncuşori. — Şi: (regional) pruncşâr s. m. — Prunc -f suf. -uşor. PRUNCUŢ s. m. (învechit şi regional) Diminutiv al lui prun c. 1. Cf. p r u n c (1). Săracul pruncuţ se amăraşte. Pethovici, p. 49/19, cf. drlu, lb, Calendariu (1844), 63/5. Am rămas grea ... Am făcut acuma, să zic, şi pruncuţa Şi ii puse naşu numele Vlâduţu. Pann, p. v. ii, 137/3, cf. Mureşanu, p. 116/7. Cil cheile s-or jucat Mulţi pruncuţi Nepricepuţi, hem 1766. Ce-i mai drag şi mai plăcut Ca pruncuţul nou născut? Alecsandri, p. ii, 181, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Un pruncuţ mic ce-am aflat. Bud, p. p. 8. 2. Cf. prunc (2). De Vitimir au rămas un pruncuţ. Şincai, hr. i, 58/9. Un om au avut un pruncuţ foarte frumos şi o feţişoară cam urită. Ţichindeal, ap. cade. O femeie legănlndu-şi pruncuţul, gt (1839), 221/30. Citu-i de făloasă cu pruncuţu-n braţă. Pribeagul, p. r. 105, cf. sfc iv, 148, 151. Să să-nveţe tăi omu Să nu-ş deie pruncuţu. T. Papahagi, m. 98. Am un pruncuţ mititel, folc. transilv. i, 208. — Pl.: pruncuţi. — Prunc + suf. -u{. PRUNCUŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui p r u n c ă. 1. Cf. pruncă (1). Cf. drlu, lb, ddrf, Marian, NA. 348, CADE, M. D. ENC., DEX. 2. Cf. pruncă (2). Trece-o pruncă ş-un voinic, Voinicelul hăulind..., ¡ar pruncuţa suspinlnd. Alecsandri, p. p. 17. — Pl.: pruncuţe. — Pruncă + suf. -uţă. PRUND s. n. 1. Pietriş mărunt (amestecat cu nisip) care se găseşte pe fundul şi pe malul apelor sau (In straturi) în scoarţa pămîntului; prundiş (1), (regional) prundar (I 1). Avea atita argint şi aur de mult cumu-i prundul. Varlaam, c. 318. Apele fugi-vor de-a rămtne prundul. Dosoftei, ps. 51/10, cf. lb, Polizu. Pămin-tul ... este in unele locuri argilos şi in altele nisipos şi eu prund. I. Ionescu, m. 335. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund. Eminescu, o. i, 75. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind ... Ele sar in bulgări fluizi peste prundul din răstoace, id. ib. 85, cf. 75. Ape iuţi ... curg fără repaus pe aşternutul lor de prund. Ganf., ap, cade, cf. Barcianu, Alexi, w. Tot de „babiţe“ se mai desclntă, punind S pietricele de prund intr-o ulcică cu apă. Candrea, f. 432, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Zvirlugi subţiri alunecă pe fund Şi păstrăvi din cotloanele de prund. Cazimir, l. u. 27. Alunecă gheţarii ... Pe apele culcate cu tălpile pe prunduri. Lesnea, c. d. 121. Ca o grămadă de prund bătută de apă minioasă ... se risipea cheagul oştirii Iui Potocki. Sadoveanu, o. v, 496. Ca-n ape fără prunduri fabuloase, reci, Arzind se văd minuni — prin lutul purpuriu. Blaga, p. 99. Clnd imi salt genunchiu-n prund Prin nisipul cel mărunt, Cit p-aei să mă scufund. Paraschi-vescu, c. Ţ. 130. Prundul sclipeşte sub zări cenuşii. Banuş, p. 214. Suna in văi o muzică profundă, O muzică a undelor pe prund. Labiş, p. 263, cf. H x 84. O ştiut un bulătău mare fără fund; clnd o ajuns o fost prund, au fost ramas numai o leacă de băltiţă. şez. i, 177. Părăuţ cu apă rece Pe la poarta mlndrii trece, Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămină numai prund, Cum am rămas io cu glnd. Hodoş, p. p. 146, com. din Agriş—Arad. <0> Fig. Din cuprinsul norului înalt, Ploaia-şi sparge prundul pe asfalt. Lesnea, vers. 48. Vezi al ceasului străfund. Aer curge. Sintem prund. Blaga, p. 39. + Pietriş mărunt care se aşterne mai ales pe drumuri sau pe şosele; prundiş (1). Trebuie să facă straturile, lăslnd printre dlnsele cărări, peste care se pune nisip şi prund. I. Ionescu, c. 13/26. Paşii săi ... nu răsuna defel pe pietrişul şi prundul cel mărunt. Eminescu, g. p. 166. Sub picioruşele lor, sună prundul de pe aleile dispuse In amfiteatru. Vlahuţă, o. a. iii, 33, cf. Săghinescu, v. 32, cade. A urcat din goană sania pe o movilă de prund. C. Petrescu, î. i, 190. Mi s-au părut ciudate drumurile. Nu-i un fir de prund pe ele. Sadoveanu, o. xix, 16. Drumu fi l-aş pardosi, Nici cu peatră, nici cu prunt. Numai. cu nisip mărunt. Hodoş, p. p. 59, cf. Podariu, fl. 58. 4- (Regional) Nisip (1). Cf. alr i 397! Zidarii bagă prund In var şi văcălesc apoi casa. mat. dialect, i, 89. + (Regional) Grohotiş (Feneş — Alba Iulia). chest. iv 94/102. 2. (Popular) Albie, fund al unei ape (cu prund 1). Pe la noi, locul dintre malurile unui rlu nu se zice albie, ci prund, hem 738. ’N prundul mării scobora, Apă-n guşă de lua, Petricele-N degeţele. Teodorescu, p. p. 40. Mă dusei la prundul sec, Dorul mlndrei să-l înec. Retec.anul, ch. 125, cf. chest. iv 33/448, a v 33, 35, Glosar reg. 3. Mal, ţărm acoperit cu prund (1); teren (din apropierea unei ape curgătoare) care conţine prund (1), teren format din prund; prundiş (2), (regional) prundar (I 2). Pomorie, ţărmurile mării, prunduri (a. 1600 — 1630). cuv. d. bătr. i, 298. Şi, aşa, varvarii, Văzlnd cum s-au făcut pruni şi cum iaste cale, au mers spre Palinis. Herodot (1645), 462. îngrădiş marea cu prundul. I Dosoftei, mol. 85. Acesta era din cetatea persană despe 18312 PRUNDAC — 1694 — PRUNDĂREL apus de apa Efratului lingă prundul apei pelreclnd. id. v. s. februarie 71v/29. Carii cum putură scăpară, unii In cetate..., alţii In prund. anon. cantac., cm i, 180, cf. anon. car. Prundul mării şi Petru cu picioarelc goale ... şade de deasupra pe o pialră (a. 1805). Grecu, p. 160. La limpedele ape Iordanului ea junge, Descalică pe prunte şi jos, aci, se culcă. Heliade, o. i, 306. împotriva acestor trebuinţi şi a prundurilor care se găsesc supt linia imaşului s-au legiuit treizeci fălci peste suma de trei sute fălci (a. 1852). Uricariul, iii, 253. Erau rămăşiţele unui vechi pod, care unea odinioară prundurile. Odobescu, s. i, 386. Din prund înalţă trunchii lor arinii în lunce risipiţi. Eminescu, o. iv, 209. Toată ziulica bale prundurile după scăldat. Creangă, o. 186, cf. 215. Se rupse un crlmpeiaş [de maţ] şi-l dete pe rlu. El se opri pe un prund. Ispirescu, l. 70. Toi satu-i strlns la horă, in bătătura clrciumii de pe prund. Vlahuţă, o. a. ii, 160, cf. ddrf. Iute scoboară troienii lulnd in primire pămlntul, Iuţi îşi tntind obositele trupuri pe prunduri de sare. Coşbuc, ae. 15. Din prundul girlei, cireada se urca pe un vad. D. Zamfirescu, v. ţ. 26. Merse-n tăcere pe prund spre marea cea mult vuietoare. Murnu, i. 4. Intrasem pe prundul Sabasei, un plrău limpede, care purcede din fundul munţilor Fărcaşei. Hogaş, dr. i, 68. Declt să te trudeşti acolo, In băi ..., mai bine aici slobod pe prunduri. Voiculeşcu, p. ii, 272. Dormim un somn bun cit or paşie Caii In prund. Sadoveanu. o. xiii, 706. A rămas in urmă şi casa aceea plutitoare, desprinsă parcă din cine ştie ce prunduri. v. rom. octombrie 1955, 130. Se apropiau ... prăşind păpuşoiul slab, galben, răscolind prundul. Camilar, n. i, 167. Cind te-ai dus de lingă mine, M-am culcat pe prund. Someşul, cu vorbe line, Mă chema la fund. Ba-nuş, p. 290. Sub priviri fi se culcase Mărea năzuind spre prund. v. rom. noiembrie 1962, 76, cf. h vi 22. Turcii siau pe zidurile, Ca ciorile in prunturile. pop., 'ap. gcr ii, 302. într-al Mării Negre prund, La dalbele minăstiri, Ler, Doamne, Ler, Slujescu-mi nouă preoţi. Teodorescu, p. p. 43, cf. 49. Şi cum mi te-o scos in prund, De-amu nu-i veni mai mult. Marian, î. 241. Nu ştiu, apoi, e-necat, Sau e pe prund aruncat, şez. ii, 36. Ocolită de dujmani Ca prundul de bolovani; Ocolită de durere Ca prundul de petricele! Bibicescu, p. p. 115, cf. Ţiplea, p. p. 115, Graiul, i, 431, corn. din Marginea —Rădăuţi. Doi pruncuţ mititeiuţ Tot pin prund şi pin arină, Ţiindu-se tot de mină. folc. transilv. i, 207. Aşteaptă, murgo, să paşti prundul. Zanne, p. i, 557. 4. Insulă mică, fără vegetaţie, formată din aluviuni (cu prund 1), pe cursul unei ape curgătoare;; pruridiş (3). Insulele şi prunturile, cari se formează in albia fluvie-lor şi a rturilor navigabile ..., slnt ale statului, dacă nu i se opune titlu sau prescripţiune. Hamangiu, c. c, 129. Praguri — adică bancuri In adlneime — cari uneori se ridică mai sus ca „bancuri de potmol“ sau „de nisip“ ... transformlndu-se — după inălfimea lor '— In prunduri, chiciuri, păcuie. Antipa, p. 192, cf. 788. 5. (Regional) Bucată de pămînt cuprinsă între răzoare; delniţă (Rîu Bărbat — Haţeg), a iv 5. 6. (Regional) Poiană (1) (Măceşu de Jos — Băileşti). alrm sn i h 398/872. — Pl.: prunduri. — Şi: (Învechit şi regional) prunt (pl. prunturi şi prunte) s. n. — Din v. sl.*prodz. Cf. ser. prud, pol. prgd. PRUNDÂC s. m. (Ornit.; regional) Fluierar (Tringa totanus). Băcescu, păs. 143. — Pi.: prundaci. — Prund -(- suf. -ac. PRUNDAR s. n., s. m. I. S. n. 1. (Prin Transilv.) Prund (1). Cf. lm, alr n/272. 4 îngrămădire de lemne, buşteni, crengi etc. aduse de apă şi oprite la cotitura riurilor, pîraielor etc. (unde formează un fel de baraj) (Rîmeţ — Aiud). chest. iv 59/99. 2. (Transilv. şi nordul Mold.) Prund (3); teren nisipos (Urmat de determinări care indică specia) Prundăraş de mare. id. ib. Prundăraş pestriţ, id. ib. Prundăraş gulerat. id. ib. Prundăraş de munte. id. ib. Prundăraş montan. id. ib. O- C o mpuse: (regional) prundăraş-lobat = notătiţă (b) (Phalaropus lobatus). id. ib.; (regional) prundăraş-de-nămol sau pruudăraş-cu-cioc-lat = Limi-cola falcinellus. id. ib. + (Regional) Cinclus aquaticus. conv. lit. xxiii, 342. — Pl.: prundăraşi. — Şi: (regional) pruntărăş s. m. — Prundar + suf. -aş. PRUNDĂRÎX s. m. Diminutiv al lui prundar (II). Cf. cade. + Nume dat mai multor păsări care trăiesc pe malul apelor. Cf. Scriban, d. — Pl.: prundărei. — Prundar + suf. -el. 18319 PRUNDĂRIE — 1695 — PRUNDUIT PRUNDĂRÎE s. f. (Rar) Teren format din prund (1) aluvionar; loc de unde se scoate prund. A dat un chiot scurt şi a rupt-o Ia fugă spre prundărie. Camil ar, c. p. 159, cf. DEX. — Pl.: prundării. — Prund + suf. -ărie. PRTJNDĂRÎU, -ÎE adj. (Regional; despre terenuri) Nisipos (1) (Finiş — Beiuş). a. i 17. — Pl.: prundării. — Prund + suf. -ăriu. PRUNDĂRdS, -OÂSĂ adj. (Prin vestul Transilv. şi prin Maram.; despre terenuri) Nisipos (1). alr sn i h 10/349, cf. a i 22, 35, Teaha, c. n. 257. — Pl.: prundăroşi, -oase. — Prund + suf. -ăros. PRUNDÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A prundui (1) Cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE. P. g e n-6 r. A acoperi cu un strat de... Măre-i dealu Bistriţii... Cit ti Bistriţa de mare, Num-o cărăuşă are, Ş-ti prun-dită cu năsip, Nu poci mere de urii. Mîndrescu, l. p. 43. Ce-i mai frumos, Doamne,-n lume? Cărăuşă prin pădure, Că-i prundită cu alune, id; ib. 48. — Prez. ind.: pruhdesc. — V. prund. PRUNDÎŞ s. n. 1. Pietriş mărunt (amestecat cu nisip) care se găseşte pe fundul şi pe malul apelor sau (in straturi) în scoarţa pămîntului; prund (1), (regional) prundar (I 1). Hameleonul, prin prundişul apei aceea imbllnd, ... un crocodil mare şi groaznic ieşind, pre becisnicul hameleori, pentru ce să-l înghită, in fălci ti lua. Cantemir, ist. 205. Pe un pestriţ prundiş se leagănă trlndava Moldovă. Negruzzi, s. i, 193, cf. 195. Riul ici alunecă de-a furişa peste prundişul lins. Slavici, n. i, 59, cf. ddrf. Un rluleţ limpede ... fuge pe patul său de prundiş mărunt. Iorga, ap. cade, cf. tdrg. Tăcea vrăjii izvorul ce curge pe prundiş. Petică, o. 124. Satele împrăştiate, ca grăunţele, scoteau sclipiri repezi, ca a prundişului spălat de ape. Gîrleanu, n. 205. Hogaşurile săpate de puhoaie se mai ţăseau ... In prundişul galbăn. Hogaş, dr. i, 297. Valuri mărunte bal uşor pe prundişul malului. Topîrceanu, o. a. ii, 13. Sus, pe bolla întunecată, ardea drumul robilor ca un prundiş de foc. Sadoveanu, o. j, 664. De unde a putut să-nmugurească [lacrima]? .;. Dintr-un nisip, dinlr-un prundiş, dinlr-un nămol. Arghezi, vers. 303. F i g. Dintre stelele fără număr de deasupra — ca dintr-o spuză de aur, din prundişuri de nestemate ... — , unul dintre feciori alese un grup geometric şi-i dădu un nume. Sadoveanu, o. ix, 30. Prundişul de ămetist O să. lucească In prima lumină, s ianuarie 1961, 7. + Pietriş mărunt care se aşterne mai ales pe drumuri sau pe şosele; prund (1). Tropotul ■ cailor pe prundiş produse larma. Alecsandri, ap. cade. Tropotul lui se auzea răsunlnd sec pe prundiş. Gâne, n. i, 10. Prundişul crtşca sub opinci. Hogaş, dr. i, 44, cf. cade. Potecile cu prundiş mărunt şerpuiau printre chioşcuri. Rebreanu, r. i, 80. Zimbea şi Slroe Vardaru, călclnd prin prundişul alb. C. Petrescu, a. r. 58. F i g. Din Calea Robilor am luat prundiş, Suind in cer cărarea pe furiş. Arghezi, vers. 317.-<► Nisip (1) (de rîu). Şăineanu, d. u., alr i 397/200, 370, 880. 2. Mal, ţărm acoperit cu prund (1); teren (din apropierea unei ape curgătoare) care conţine prund (1), teren format din prund; prund (3), (regional) prundar (I 2). 20 fălci luncă de sălci, prundiş, stinci, ponoară din care se alcătuieşte acest loc (a. 1840). Uricariul, xiii, 377. De pe prundişul Mozelii capătă mai mult declt ce aice nu doblndim de pe păminturile făgăduinţei de plugărie. I. Ionescu, c. 66/1. Creşteau cum creşte răchito-n prundişul apătos. Slavici, o. ii, 21, cf. jahresber. v, 328, Barcianu. Locuri de lunci, pruntişuri, drumuri şi ...locuri fertile. Grecescu, fl. 78, cf. Alexi, w. Ne urmarăm drumul pe prundiş, sărind ca nişte capre peste bolovani, cursuri de apă. Hogaş, dr. i, 3. Merse ... de-a lungul unei alte văi largi, cu o glrlă rătăcită In prundişul lat. Călinescu, s. 715. Dincă şi Licsandru să o ia pe lingă mlnăstire şi apoi, prin prundiş, să răzbată tn mahalaua Dobrotesei. Camil Petrescu, o. ii, 9. Păsări mari, fllflind domol din aripi ..., se lasă mai departe pe prundişuri. s aprilie 1960, 47. 3. Insulă mică, fără vegetaţie, formată din aluviuni (cu prund 1), pe cursul unei ape curgătoare; prund (*)• Cf. cade. Cum mergea, iată că In mijlocul Dunărei dădu de un prundiş gol, ca un ostrov mic. Reteganul, JP. iii, 5. — Pl.: prundişuri. — Şi: (regional) pruntfş s. n. — Prund + suf. -iş. PRUNDIŞdR s. n. Diminutiv al lui prun d (1). Lostunii fac ocoluri ..., lăslnd parcă să curgă din guşele lor catifelate prundişor sferic tn cupe de cristal. Sado-veanu, o. ix, 11, cf. dex. <$■ F i g. în ochii ei verzii, punctaţi cu prundişor cafeniu, tresări o luminiţă. Sadoveanu, o. vi, 583. . — PI.: priindişoare. " — Prund + Suf. -işor. PRUNDÎT, -A adj. (Despre şosele, drumuri, alei eţc.) Pe care s-a aşternut prund (1); prunduit. în curtea mare, prundită, cete de copii zburdalnici. se fugăreau. Rebreanu, i. 211, cf. 415. — Pl.: prundiţi, -te. — V. prundi. PRUND<5l s. n. (Regional) Plaur. E un braţ care dă tn Balta lui Carpov şi îmbucătura e astupată de un prundoi. Tafrali, s. 36. O mare parte din aceste bălţi slnt acoperite cu slufării imense, din cari cele mai multe slnt stufuri plutitoare — plaur sau prundoaie. Antipa, p. 198. — Pl.: prundoaie. — Prund + suf. -oi. PRUNDdS, -OĂSĂ adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund (1), alcătuit din prund; p. ext. pietros (I); (regionali) nisipos (1). Temlndu-să să nu cumva cază In vrun loc prundos. N. test. (1648), 171r/29, cf. lb. Am găsit Intr-un loc prundos nişte pietre. Drăghici, r. 53/18, cf. ddrf, jahresber.. v, 323, Barcianu, Alexi, w. Nestor ..., stăplnul prundosului Pilos. Murnu, i. 27. Lăsăm apa încolăcită In valea prundoasă a Buzăului. Călinescu, c. o. 246. Riurile prezintă albia prundoasă sau nisipoasă, vîn. pesc. octombrie 1962, 5. Toloaca aceasta, era prundoasă şi uscată şi iarbă mai că nu se afla. Sbiera, ap. tdrg, cf. alr sn i h 10. — Pl.: prundoşi, -oase. — Prund +• suf. -os. PRUiVDUl vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică drumuri, şosele etc.) A acoperi, a aşterne cu prund (1), a pietrui cu prund; (regional) a prundi, a prunduli. Un ttrguşor mic ...cu strade drepte, largi, bine.prunduite. Gane, ap. cade, cf. Barcianu, Alexi, w., ddrf, Scriban, d. <£• (Prin lărgirea sensului) Mureşul a prunduit hotarul satului.Com. din Deda—Reghin.. -$> (Glumeţ) Şi oare ce-or să facă boierii cu-allta mastic? — Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el şoselele cele nouă. Alecsandri, t. 694. 2. (Prin Bucov.; în forma prlntui) A risipi (2), a irosi. Cf. şez. v, 119. — Prez. ind.: prunduiesc. — Şi: (regional, 2) prîn-tui vb. IV. — Prund + suf. -ui. PRUNDUIÂŞ subst. (Regional) Prunduleţ (I). Cf. Pascu, s. 351. Prunduiaş de mare, De azi înainte, Care or mai trece, Vămă să le iei. Păsculescu, l. p. 14. — Pronunţat: -du-iaş. — Pl.:? — Prund + suf. -uiaş. PRUNDUÎT, -Ă adj. (Despre drumuri, şosele, alei etc.) Pe care s-a aşternut prund (1); prundit. Vile 18331 PRUNDULEŢ — 1696 — PRUNT 1Ş frumoase, vesele, cu grădiniţi In fa}ă, cu drumuri prun-duite. Vlahuţă, ap. tdrg. Doi cai albi băteau şoseaua prunduită. săm. vi, 544. Prin mijlocul satului se întinde ulifa prunduită. Gîrleanu, n. 130, cf. cade. De la noi şi pin’ la voi Slnt tot căţei de usturoi (Drumul prun-duit). Gorovei, c. 137. — Pl.: prunduiţi, -te. — V. prundui. PRUNDULfiŢs. n. Diminutival lui prund. Cf. JAHRESBER. VIII, 196. 1. (Regional) Cf. prund (2). Prundule( de Marc Neagră. Păsculescu, l. p. 17. 2. Cf. prund (3). Colea jos tn prunduleţ A crescut un nuculef. Jarnîk-BIrseanu; d. 182. — Pl.: prunduleţe. cade. — Prund + suf. -ulef. PRUNDULÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A prundui (1). De-aş şti, bade, c-ai veni, Drumu ţi l-aş prunduli, Tot cu prund de cel mărunt, Să vii, bade, mai curlnd. PODARIU, FL. 58. — Prez. ind.: prundulesc. — Prund + suf. -uli. PRUNDUNEA s. f. (Prin Bucov). Femela prundu-relului1. CI nu-s pui di prunduniel Pi creangl di aluniel, Da slnt pui di prundunie, Pe creangl di alun ie. şez. iv, 136. — Pl.: prundunele. — Prundunel + suf. -ea. PRUNDUNEX s. m. v. prundurel1. PRUNDUREL1 s. rn. (Regional) Numele mai multor păsări care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) prundăraş (a) (Charadrius dubiuscuronicus). Băcescu, păs. 144; b) (şi în sintagma prundurel de pădure, id. ib.) codobatură (Motacilla cinerea). tdrc, Băcescu, păs. 144; c) (In forma brundăret) sticlete (Carduelis carduelis). Cf. ddrf, Alexi, w; d) pescărcl (II 1 a) (Alcedo atthis). Cf. Şăineanu, d. u.; e) fugaci (Calidris). Cf. cade. Nu-s pui di prunduniel Pi creangl di aluniel. şez. iv, 136, cf. v, 120. S-o găsit om prunduniel, Pi-o criangi di aluniel. Graiul, i, 467, cf. Viscol, v. 98. — Pl.: prundurei. — Şi: (regional) prundunel, Ijrun-dărdl (ddrf, Alexi, w.) s. m. — Prundar + suf. -el. PRUNDURIiL2 s. m. (Prin Bucov) Numele unei plante spinoase, nedefinită mai dc aproape, care creşte pe prundurile (3) pîraielor de munte. şez. xv, 110. — Pl.: prundurei. — Prund 4- suf. -urel. PRUNDURILE s. f. pl. (Popular) Diminutiv al lui prunduri, v. prund (3). Cf. tdrg, cade. Colo-n jos pe prundurele, Florile dalbe! Joacă două rindunele. Marian, s. r. i, 19, cf. şez. vi, 118, mat. folk. 1 317, Rădulescu-Codin, 62, Cardaş, c. p. 110, Bud, p. p. 6, 81, Vasiliu, c. 140, Densusianu, ţ. h. 330. Colo sus pe prlnturele Este-o turmă de oi grele. arh. folk. i, 177, cf. bl vi, 161, mat. dialect, i, 89. — Şi: (regional) prlnturgle s. f. pl. — Prunduri (pl. lui prund) + suf. -el. PRUNDUROS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre terenuri) Pietros (I) (Horgeşti — Bacău), a ix 3. — Pl.: prunduroşi, -oase. — Prund -f- suf. -uros. PRUNDUŢ s. n. (Regional) Prunduleţ (1). Foaie de cicoare, în prunduţ de mare. Iată că-mi răsare Puternicul soare. Teodorescu, p. p. 410. — Pl.: prundufuri. — Prund + suf. -uţ. PRUNDUŢÎX s. n. (Regional) Diminutiv al lui prunduţ. Cf. prund (3). (Berbeşti — Sighetu Marmaţiei). Bîrlea, c. p. 145. Colo-n jos pe prundufele. Să bai două laberi grele. id. ib. — Pl.: prunduţele. — Prunduţ + suf. -el. PRUNÎL s. m. (sg.) (Rar) Ţuică (de prune). Cf. scl 1973, 48. — Prună + suf. -el. PRUNÎLĂ s. f. (Anat.; franţuzism Învechit) Pupilă. Pruncia sau deschiderea pupilei. Marin, f. 463/31, cf. 434/21. Ochii acestui şarpe slnt foarte vii şi pătrunzători; au un iris roşu şi o prunelă neagră. Isis (1859), 1621/14, cf. Baronzi, i. l. iv, 205/8. — Pl.: prunele. — Din fr. prunelle. PRUNtŢ s. n. Livadă de pruni; pruniş, prunişte, prunărie2, (regional) perjărie. Cf. drlu, lb, Polizu. Dunga vlnătă a drumului ce tăia In curmeziş■ dealul prunetului. Vlahuţă, ap. tdrg, cf. ddrf, Philippide, p. 181, Gheţie, r. m., Barcianu, tdrg, cade, dr. xi, 65, Scriban, d., dex, Vaida. — Pl.: pruneluri şi (rar) prunele. — Prun + suf. -el. PRUNÎC s. m. (Regional) Prunişor (1) (Podu Dîmboviţei — Cimpulung). ev 1950, nr. 3, 36. — Pl.: prunici. — Prun + suf. -ic. PRUNÎŞ s. n. Livadă de pruni; prunărie2, prunişte, prunet, (regional) perjărie. Cf. dr. xi, 72, L. Costin, gr. băn. ii, 162, DEX. — Pl.: prunişuri. — Prun + suf. -i.v. PRUNIŞOĂRĂ s. f. 1. Diminutiv al lui prună (I). Cf. Marian, cade. 2. (Rar) Gogonea de forma unei prunc (1). Se mai păstrează unele legume In oţet, precum gogoşari ..., pătlăgele verzi (prunişoare sau gogonele). Ion Botez, str. 61. — Pl.: prunişoare. — Prună + suf. -işoară. PRUNIŞOR s. m. I. Diminutiv al lui prun; pru-nuţ, (regional) prunic. Cf. jahreşber. viii, 212, cade. Ochii lelei care-mi plac, Dulcişori şi mieriori, Mă. cheamă sub prunişori. Jarnîk-Bîrseanu, d. 36, com. Marian: Cucuie, pană surlie, ... N'i-ai cintat pă prun’işor Să trăim cu mare dor. T. Papahagi, m. 53. Pc la noi, prin prunişori, Cărăruşă de ficiori. Podariu, fl. 22. 2. (Prin Munt.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Ierburi şi flori slnt: ... lufănică, prunişor, şofran. h iv 84. — Pl.: prunişori. ■_ — Prun + suf. -işor. PRUNÎŞTE s. f. Livadă de pruni; prunărie3, prunet, pruniş, (regional) perjărie. Pădurile nu înverziseră încă, dar prunişlile erau In floare. Slavici, o. ii, 30. Soarele ne bătea-n faţă; căldura lui, lumina de-afară, covorul verde de sub prunişte mă bătură şi pe mine. luc. xii, 185, cf. Pamfile, j. iii, 93, Pascu, s. 250, cade, dr. xi, 72, alr h/64. — Pl.: prunişli. — Prim + suf. -işle. PRUNJÂL s. ni. v. pătrunjel. PRUNT s. n. v. prund. PRUIVTAhAş s. m. v. prundăraş. PRUNTÎŞ s. n. v. prundlş. 18353 PRUNUŢ — 1697 — PRUSIANIZA PRUNUŢ s. m. Diminutiv al lui prun; prunişor, (regional) prunic. Cf. Pascu, s. 154. Frunză verde de prunuţ, Doi, trei ani avui drăguţ. Hodoş, p. p. 119, cf. Ţiplea, p. p. 115. — Pl: prunuţi. — Prun + suf. -ui. PRURÎGO subst. Boală cronică a pielii, caracterizată prin apariţia unor leziuni superficiale persistente în formă de băşicuţe, însoţite de mîncărime intensă. Prorigul (un fel de mîncărime a pelei, care se declară cu brobonele). descr.ape, 5/13, cf. man. sănăt. 338/23. Această cură este folositoare In următoarele boale: ... Felurimi de esanteme ..., mai vlrtos prorigul. parab. 287/27, cf. enc. agr. V, scl 1960, 46, -der. Datorită puseurilor frecvente de prurigo, porţiunile de piele atinse se îngroaşe, devin aspre, pigmentate, abc săn. 296, cf. M. D. ENC., DEX. — Şi: (învechit) prorig subst. — Din lat. prurigo. PRURÎT s. n. Mîncărime intensă a pielii, care apare în diferite boli de piele sau în unele afecţiuni generale. în animai iarăş se ivesc semnele turbărei, bunăoară pruritu,. adecă mlncare cu scărpinare. Învăţătură, 121/16, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Mlncărimea sau pruritul poate fi de mai multe feluri. Bianu, d. s. 443, cf. Scriban, d: Căderea dinţilor şi chiar căderea perilor trebuiesc invocate aci. Pruritul senil de asemeni. Parhon, b. 32. Dozele mari de chinină ...dau greţuri; vărsături, ... prurit. Belea, p. a. 152. Pruritul poale fi generalizat pe întreg corpul sau localizat numai la anumite părţi din corp. id. ib. 504, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: pruriluri. — Din lat. pruritus, fr. prurit. PRUS1 s. m. (Entom.; Bucov.) Şvab1 (b) ( Phyllo-dromia germanica). Un alt fel de insect, care trăieşte asemenea prin bucătării ... şi care aduce la făptură cu şfabul, dară e cu mult mai mic declt acesta şi de coloare gălbuie-roşialică, se numeşte In Bucovina : prus. Marian, ins. 490, cf. jahresber. xii, 141, tdrg, cade. Pleclnd de la constatarea că unor glndaci de bucătărie li se spune pruşi, trageţi concluzia că numele lor este In legătură cu „roşu", ev 1949, nr. 4, 52. — Pl.: pruşi. — Din ucr. npyc. PRUS2, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (învechit) Prusac (1). într-acestaşi an şi Olbrihlu, craiul leşescu, gătindu-să cu mare oaste ca să margă asupra prusilor, ce n-au săvîrşitu -şi au murilu. UrecIie, l. 110. S-au aşezat deasupra ţării pruşilor. N. Costin, ap. cade, cf. Cihac, ii, 298. Se lega Petru de a se îngriji de binele Poloniei ...la caz de război cu pruşii să-i deie un ajutor de 400 de călări. Xenopol, i. r. iii, 144, cf. Barcianu, tdrg, Scriban, d., sfc ii, 215. <$■ (La sg. cu sens colectiv) Altă a treia parte au lual-o nemţii jumătate şi prusul jumătate. Dionisie, c. 163. 2. Adj. (învechit) Prusac (2). întră cu trupile cavalieri-lor In Prusia ..., cuprinseră ţeara şi întoarseră pe slavenii pruşi la credinţă. Săulescu, hr. r, 225/21.. 3. S.m. (La pl.) Triburi care populau In antichitate şi în evul mediu ţărmul de sud al Mării Baltice dintre cursul inferior al rîurilor Vistula şi Niemen; (şi la sg.) persoană care aparţinea acestor triburi. Cf. m. d. enc. — Pl.: pruşi şi prusi, -se. — Din pol. prus. PRUSAC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Prusiei sau este originară de acolo; (la m. p).) popor, naţiune care trăieşte în Prusia; prusian (1). Cf. jahresber. viii, 142, Pascu, s. 194, Şăineanu, d. u., cade. Au trecut frontiera 40 mii de prusaci şi 30 de mii de austrieci. Camil Petresctu, t. ii, 352, cf. Scriban, d., sfc vi, 48. <0> (La sg. cu sens colectiv) împăratul, clteva cetăţui, carile era tn calea prosacului, sfărmlnd, clţiva vlahi au căzut In mina turcilor. Cantemir, hr. 415, 2. Adj. Care aparţine Prusiei sau populaţiei ei, privitor la Prusia sau la populaţia ei, originar din Prusia; prusian (2), (rar) prusăcesc, (învechit) prusesc, prusie-nesc, prus2 (2). Hegel a creat ... jalnica idee că statul prusac, aşa cum se prezenta el In secolul al XVIII-lea, este creaţia supremă a spiritului universal, contemp. 1949, nr. 120, 3/1. într-o gară Se scurge, gllgîind, armata prusacă, v. rom. iulie 1954, 210. Soldatul prusac îşi ştergea de glod cizma. Camilar, n. i, 12. Ţeapăn şi încorsetat ca un cavalerist prusac. Vinea, l. ii, 35. — Pl.: prusaci, -ce. — Şi: (învechit) prosâc, -ă s. m. şi f., adj. — Din rus. npycaK, pol. prusak. PRUSĂCÎSC, -EÂSCĂ adj. (Rar) Prusac (2). Nu mai puteau de dragul jiletcilor prusăceşli. Macedonski, o. iii, 95, cf. Scriban, d. — Pl.: prusăceşti. — Prusac 4- suf. -esc. PRUSĂCfiŞTE adv. (Rar) Ca prusacii (1), în felul prusacilor. -Cf. Scbiran, d. — Prusac -J- suf. -eşte. PRUSlSSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Prusac (2). Au lăsat oaste muscălească şi prusească In Paris. Dionisie, c. 234. Preţul ei pe an pentru diregători este 11 taleri pruseşti. ar (1830), 91/43, cf. Barcianu. — Pl.: pruseşti. — Prus2 -f suf. -esc. PRUSIĂN, -Ă subst., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Prusiei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care trăieşte In Prusia; prusac (1). Lă-cuitori ... să adună în sumă de 70 000 suflete, din care ... franţezi, prusieni. Tîmpeanul, g. 30/9. Prusianul Ioan Veicher, fiiul iui Ernest, veni cu şasesprezece mii cavaleri teutoni. Bălcescu, m. v. 138. Longwg şi Verdun căzuseră în mlinile prusienilor. Ionescu-Rion, s. 193, cf. ddrf, Barcianu, cade. Acum să poftească prusienii, să le arătăm noi ce putem cu puşculiţa noastră Loebel. Brăescu, o. a. ii, 130, cf. Scriban, d., sfc ii, 218. 2. Adj. Care aparţine Prusiei sau populaţiei ei, privitor la Prusia sau la populaţia ei, originar din Prusia; prusac (2), (rar) prusăcesc, (Învechit) prusesc, prusie-nesc, prus2 (2). La 30 dcchem., ministru prusian din Paris a dat o vizită ambasadorului Austriei, cr (1832), 3481/23. Această îndatorire ... se găseşte în toate urbariele polone, ruseşti, şi plnă şi prusiene. Kogălniceanu, s. a. 143, cf.-Barcianu. Paralel cu „legea progresului" se dezvolta în mintea domnului colonel superioritatea pasului prusian asupra tuturor celorlalte păsuri. Brăescu, o. a. i, 22, cf. 364. 3. S. m. pl. (Rar) Prus2 (3). Astăzi prusienii, de origine baltică, vorbesc limba germană. Graur, i. l. 198. 4. Adj. (Rar) Care aparţine pruşilor2 (3). Limba veche prusiană este cunoscută doar printr-un dicţionar din secolul al XVI-lea. Graur, i. l. 198. — Pronunţat: -si-an. — Pl. : prusieni, -e. — Din fr. prussien. PRUSIĂNCĂ s. f. (Rar) Prusiană, v. prusian (1). Cf. CADE, sfc ii, 220. — Pronunţat: -si-an-, — Pl. prusience. — Prusian + suf. -că. PRUSIANfiSC, -EÂSCĂ adj. v. prusienesc. PRUSIANIZĂ vb. I. Tranz. şi refl. A (se) asimila cu populaţia dc limbă prusacă;.'(rar) a (se) 18366 PRUSIAT — 1698 — PSALM prusifica. De altmintrelea cred că se spune şi prusifica (alături de prusianiza), aşadar de la aceeaşi temă două verbe perfect sinonime, bul. fil. vi, 51. Se prusiani- zează ţara! Pas, l. i, 155, cf. sfc iii, 114. — Pronunţat: -si-a-, — Prez. ind.: prusianizez. — Prusian -f suf. -iza. pbusiAt s. m. (Chim. rar) Cianură. Cf. cade. — Pronunţat: -si-at. — PL: prusiaţi. — Din fr. prussiate. PRÎJSIC adj. (în sintagma) Acid prusie = acid care se prezintă sub formă de lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare; acid cianhidric. Cf. Barcianu, Bianu, d. s., ŞXineanu, d. u., cade. Acidul prusie ucide fulgerător. C. Petrescu, î. i, 16, cf. Scriban, d., dt, m.d.enc., dex. — Din fr. prussique. PRUSIENÎSSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Prusac (2). Andrei Kube, suditu prusianesc (a. 1825). doc. ec. 352. Le voi trimete cu prilejul cărţilor care să trimet de stăpinirea prusienească la consulatul din Moldova. KogXlniceanu, s. 102. — Pronunţat: -si-e-. — PL: prusieneşli. — Şi: prusianăsc, -eâscă ădj. — Prusian + suf. -esc. PRUSIFICA vb. I. T r a n z. şi refl. (Rar) A (se) prusianiza. De altmintrelea cred că se spune şi prusifica (alături de prusianiza). bul. fil. vi, 51, cf. sfc iii, 114. — Prez. ind.: prusific. — Prus2 + suf. -ifica. PRUSLIUC s. n. v. prusluc. PRUSLUC s. n. (Ban. şi vestul Transilv.) Laibăr (fără mineci); vestă; pieptar (1). Caută la pruslucu lui şi spune că-i vor veni altă modă de haine de la Viena. Ţichindeal, f. 399/26, cf. ddrf. Peptariul, carele se numeşte şi prlsluc ..., e un vestmlnt din lină albă sau vlnătă. Liuba-Iana, m. 18, cf. cade, h iv 78, xvm 5, 145, 269, com. din Oraviţa şi din Timişoara, gr. bXn. 170, chest. v 165/61, alr sn iv h 1 i81, Lexic reg. ii, 41. — Accentuat şi: prusluc. — PL: prusluce (cade) şi pruslueuri (dm). — Şi: prusliue (cade, gr. ban. 170), pruzliuc (alr sn iv h 1 181/47), pruzluc (Lexic reg. ii, 41), prîsltjc, puslic (Vaida, Caba, săl. 92, ev 1950, nr. 4, 41, alr sn iv h 1 181/334, Lexic reg. 10), puzlic (Viciu, gl., alr sn iv h 1 181/310, Lexic reg. 23) s.n. — Din ser. prsluk, prusluk, magh. pruszlik. PRUST1 subst. Lemn care ţine deschisă gura mati-ţei năvodului. Cf. Antipa, p. 62. — PL : ? — Etimologia necunoscută. PRUST2 subst. Perete de cărbune la care se lucrează In abataj cu ciocanul de abataj; „faţa locului de muncă“ intr-o mină de cărbuni. Cf. fd i, 151. — PL: ? — Din germ. Brust. PRUSTÂR s. n. Sfredel scurt (de circa 30—50 de centimetri), de formă hexagonală, folosit de mineri pentru găurit stlnca. Cf. dr. iv, 1 557, fd i, 170. Adă prustariu să prustulim găurile. Paşca, gl., cf. Lexic reg. 21. — Accentuat şi: pruslar. Lexic reg. 21. — Pl.: prustare. — Şi: prustâriu s. n. — Prust2 + suf. -ar. Cf. magh. p r u s z t o 1 o. PRUSTÂRIU s. n. v. prustar. PRUSTULi vb. IV. T r a n z. (Complementul indică rocile dure din mine) A găuri cu prustarul; „coptureşti locul de muncă“ (fd i, 170). Adă prus-tariu să prustulim găurile. Paşca, gl., cf. fd i, 170. — Prez. ind.: prustulesc. — Din magh. prusztol. PRUŞÂICĂ s. f. (Regional) Praf de var. Com. din banat. — Cf. b r u ş. FRUŞMÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A izbucni în rîs, a pufni in rîs. Com. din Loman — Sebeş. — Prez. ind.: pruşnesc. — Formaţie onomatopeică. Cf. pufni, prufni. PRUŞUVÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică bucăţi de plnză sau de piele) A coase margine la margine, punînd un petic pe dedesubt. Cf. Scriban, d. — Prez. ind.: pruşuvesc. — Din bg. npouiHBaM. PRUTÂŞ s. m. (Regional) Persoană care locuieşte în regiunea Prutului sau care este originară de acolo (Săcel — Vişeu de Sus). T. Papahagi, m. 113. C-o fugii de la bărbat. Cu prutaş s-o adunat, id. ib. — Pl.: prutaşi. — Prut (n. pr.) -f suf. -aş. PRUTIiŢ subst. (Prin Mold.) Baltă alimentată cu apă din Prut; fost braţ al Prutului, rămas ca baltă. Am un pruteţ pe moşie. Antipa, p. 788. Mutu a fost, înainte de războiul celălalt, in slujba unui boier, la un prutet, în marginea tinutului Fălciului. Sadoveanu, p. m’. 277, cf. scl 1973, 48. — PL: ? — Prnt (n. pr.) -f suf. -eţ. PRUTIŞOR subst. (Regional) Pesmet (1). Cf. Pamfile, j. iii, 93. — PL: ? — Cf. germ. B r o t. PRUŢUC s. n. (Prin Maram. şi prin vestul Transilv.) Traistă de plnză pentru hrană (pe care o purtau soldaţii). Cf. cade. De la Solflorin In sus, în mare loagăr m-au pus. Cu puştile in pirometer, Prufucele fără pilă. Cu prolaca fără pită. Teaha, c. n. 257. — PL: pruţuce. — Şi: proţâcă s. f. — Din germ. . Brotsack. PRUV1REAG s. m. (Bot.; prin Transilv.) Micsandră (Matthiola incana). Cf. bulet. grad. bot. v, 61. .Accentul necunoscut. — Pl.: pruvireagi. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. v i r â g. PRUZGIUC subst. (învechit, rar) Postav de Brusa. Pruzgiuc, bucata de 50 coţi : 95 bani (a. 1726 — 1733). N. A. Bogdan, c. m. 160. . . — Accentul necunoscut. — Din germ. Prusszeug. PRUZLIUC s. n. v. prusluc. PRUZLUC s. n. v. prusluc. PSALM s. m. Imn religios biblic clntat, la vechii evrei, cu acompaniament de harpă sau rostit (şi cin-tat), la creştini, de psalţi, de credincioşi etc.; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri (cele mai multe atribuite regelui David), cuprinsă în Vechiul Testament şi care alcătuieşte psaltirea. Grăi fi unul cu alall în psalomi şi in clnlări. Coresi, l. 429/8. Sflnta Veneri sta aeii şi ruga-se cu ps[a]lom din săltiri (cca 1580). cuv. d. bXtr. ii, 154/12. Clnd vrăjmaşii tăi să rădică spre line, citeaşte psalom 3, 19,30, .31. Paraclis (1639), 259. Să zică 100 de psalmi. 18389 PSALMIC — 1699 — PSALMODIE prav. gov. 154v/8. Cei răi rău s-au sftrşit, după cuvlntul Prorocului in psalm XXXIII. Ureche, let. i, 175/26. într-alle /jror(o]cii carele aduce despre II[ris-to]s, aduce cuvinte den psalom 117 (a. 1651). gcr i, 153/32. Şi adecă să-nţăleagă intunearece de s«[i]n/i şi glas mestecat şi psalom straşnic. Dosoftei, v. s. septembrie 3r/13. Psalmul lui Z)[a]y[i]tf, nescris deasupra la jidovi. Biblia (1688), 3322/2. Precum mărturiseşte David prorocul, psalom 39: „Băbdlndu am aşteptat pre Domnul“. Neculce, l. 219. Cu adevărat jiu este alta fără numai ca să ne înveţe pre noi aceia ce este scris la al doilea psalm. Antim, p. 13. Psalo-mul goneşte pre draci şi aduce pre îngeri Intr-agiulo-riul nostru (a. 1710). gcr i, 364/7. Şi-l învaţă carte, Intr-un an psaltirea şi. psalmii. Alexandria (1794), 16/18. Atuncea nu avea In buze alt fără numai psalmi şi clntări d[u]mnezeieşti. Molnar, ret. 57/8. O grămadă De sfinţi ce clnta psalmi ş-antifoane L-lptrebară: „Ce-ţi e, Spiridoane?“ Budai-Deleanu, ţ. 163. Să nu li se dea bucăţi mari ..., psalmi întregi. Petro-vici, p. 78/13, cf. drlu, lb. Ş-au adus aminte de un psalm ce-l auzisă de multe ori clntlndu-l maică-sa. Drăghici, r. 46/7. David ... compuse, In o prea frumoase poezie Insuflată lui de _D[umne]zeu, psalmii ca nişte ode. Săulescu, hr. i, 17/23. Simfonia psalmilor In limba rusească ce o tipări ... este un monument al respectului său pentru cărţile sfinte. Negruzzi, s. ii, 144, cf. Polizu, Cihac.ii, 692. Timpul e frumos, ca lumea să poală veni ... clntlnd psalmi şi litanii. Slavici, o. ii-, 4. Şi tot zadarnic chem In suflet înflăcărarea unui psalm. Macedonski, o. i, 98, cf. ddrf. S-auzea-n departe tremurat clntarea Buciumului jalnic, ca un psalm In vini. Coşbuc, p. i, 249, cf. Alexi, \v., Murnu, gr. 48, tdrg. Ca din psalmi vorbeşte! Delavrancea, o. ii, 233, cf. Şăineanu, d. u., cade. Un psalm clntat de-un preot glngav. Minulescu, vers. 11. Am învăţat clfivd psalmi şi — din şoaptele camarazilor — o mulţime de lucruri profane. Galac-tion, a. 28. Să uiţi la cetanii tipicul Şi psalmii in zi de Crăciun. Topîrceanu, p. o. 155. Popa, răscolit, găsi In amintire frlnturi de molitve, ectenii şi psalmi. Voiculescu, p. ii, 300. Preotul murmura psalmii morţii. Sadoveanu, o. x, 18, cf, Scriban, d. Vorbi cu glasul lui de altădată, melodios ca o chitare de psalmi. v. rom, martie 1954, 161. Dosoftei avea meritul de a fi înzestrat biserica ortodoxă cu psalmi versificaţi. ll i, 142. Aha, Iudila. Frumoată femeie o fost. I-o scris hmlţi psalmi apostolul Solomon. T. Popovici, se. 597, cf. l. rom. 1962, 326. + P. g e n e r. Cînta-re, imn de proslăvire; cintec; poezie (lirică). Pentru ce, cind cugetarea azi se vinde că o marfă? Oare da-vor ascultare versului cei ce n-ascult Declt psalmul desfrl-nării, declt al beţiei cult? Beldiceanu, p. 124. Ai dorit să-ţi fiu iubitul visurilor ce-ţi frămintă Inima şi-ntr-lnsa dulce psalmul dragostelor cintă. Deme-trescu, o. 49. Să-ngln pe nas, Inglndurat Un psalm de tinereţe. Iosif, patr. 30. O F i g. Şi psalmul triumfal al cioclrlanului este sublimul răsărit de soare pe şesul neundoiat ăl Bărăganului. • Caragiale, o. iii, 17. — Pl.: psalmi şi (învechit, n.) psalme (Drăghici, r. 48/4). — Şi: (Învechit) psâlom s. m. — Din slavonul nca F i g. Psal-modiau necurmat şi pe aceeaşi coardă dureri reale sau imaginare. Macedonski, o. iv, 8. — Pronunţat: -di-a. — Prez. ind.: psalmodiez. — Din fr. psalmodier. PSALM ODLÂRE s. f. v. psalmodiere. PSALMODIC, -Ă adj. Care aparţine psalmodiei, privitor la psalmodie, specific psalmodiei. Cf. cade, dm, m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) Sub el psalmodie versul silabele să-şi joace. Vlahuţă, o. a. i, 57. — Pl.: psalmodiei, -ce.. — Din fr. psalmodique. PSALMODÎE s. f. 1. Melodie bisericească tărăgănată cu care se cîntă (după un anumit tipic) psalmii şi, p. gener., alte cîntări religioase; p. ext. fel de a clnta această melodic. Începu ... aceale de izvor ...şi de zahăr psălmodii. Dosoftei, v. s. decembrie 197r/27. Singur glasul fără psalmodie poate cu fireasca sa putere, cu dulcele sunet ...să pice în slava fanteziei. Vîrnav, f. m. i, 86v/21, cf. I. GolescO, c., Negulici, Polizu, prot.-pop., n. d. Clopotele 18396 PSALMODIERE — 1700 — PSALTIRE de la clteva biserici începură a. suna şi o psalmodie tristă ajunse pînă la auzul mulfimei. Aceste cinlări ieşeau din gurile cltorva preoţi şi cîntăreţi. Filimon, o. i, 299. Priveşte al prostimii cortegiu ... Condus de-o psalmodie cu tonul tărăgănai, Cum merge cu spă-şire şi cum îngenunchează. Alecsandri, t. ii, 154., cf. ddrf, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, D., M. D. ENC., DEX.. 2. Cîntare, recitare, citire sau rostire cu glas monoton, uniform, neexpresiv. Satana cu sumeţie -Intonează-o psalmodie. Neohuzzi, s. ii, 123. Cite sus-pinuri adinei şi dureroase se uniră, sub bolţile anticului templu, cu psalmodiile alinătoare! OdobescU, s. i, 441. Inimi reci ca vinlul iernii, psalmodii pe-a-celaşi metru. Macedonski, o. i, 95. Dus încet de luntrea amintirii, Ascult duioasa morţii psalmodie. Goga, Poezii, 250. Slnt cărţi în care psalmodii cu vagi e-couri Prelung deşteaptă-n aer spasmul din regalele cavouri. Topîrceanu; o. a. i, 244, cf. m. d. enc., dex. — PL: psalmodii şi (Învechit) psalmodii. — Din ngr. \|/a>4iw5ia, fr. psalmodie. PSALMODlfiRE s. f. Acţiunea de a psalmodia şi rezultatul ei; mod specific de a psalmodia; (rar) psălmuire. Cf. ddrf. Sînt rostite de actori cu mişcări largi şi psalmodieri In vederea păstrării caracterului arhaic. Lovinescu, s. i, 112, cf. 239, m'. d. ENC., DEX. — Pronunţat: -di-e-, — Pl.: psalmodieri. — Şi: (învechit) psalmodiare s. f. ddrf. — V. psalmodia. PSÂLOM s. m. v. psalm. l’SALT s. m. Clntăreţ de strană în biserică; dascăl, cantor, (învechit, rar) psaltichieş, psălticaş. împăratul ... tot In picioare au stătut pînă ce au cîntat psalţii axion şi ectenia. N. Costin, ap. GAldi, m. phan. 245. ISO [lei] lui Mariş psalt pe acest an (a. 1772). Uricariul, xxi, 359. Aceşti trei, adecă psaltile şi dascălul şi vatavul, se aibă pe lot anul această rădicaturi la vremea deselenii trei sule slupi (a. 1776). ib. vii, 53. 5 condei de trestii de mare la Ioniţă Prale psal-lul (a. 1814). Iorga, s. d. V, 260. Năsălia drept caretă şi secriul drept redvan, Preoţii cînllnd şi psalţii în loc de miterhanea! Conachi, p. 52. Psalţii cîntă: „O, de aş avea o mie de limbi!" cr (1848), 123/45. Preot, diacon, psalţi, clisiarh, — şi în fine un cor. Alecsandri, s. 19, cf. Cihac, ii, 692. Biata mama ... s-a pus cu rugăminte pe lingă lata şi m-a dat să învăţ psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea. Creangă, 0. 254, cf. ddbf, Barcianu. Mitre, ştii ce spune psallul? Să nu faci în viaţa ia. Ceea ce te-ar supără De ţi-ăr face-o altul! Coşbuc, p. i, 80. îl salutară pe cîntăreţul popular psalţii fie la şcoala de muzichie. n. rev. r. 1, nr. 4, 168, cf. Alexi, w. Această a doua şcoală domnească ... dobîndea un dascăl de cetit şi scris, ...un psalt, pentru glasuri şi „alte bisericeşti cinlări". Iorga, l. ii, 25, cf. tdrg. Domnul Ştefan, .psalt vestit La strana cea mare de la sf. Gheorghe. Hogaş, dr. ii, 88, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ştefan se duse la un psalt ... în Ţuţuieni. Călinescu, i. c. 43. Preoţii cu psalţii au cltital cu frumoase glasuri veşnica-pomenire. Sadoveanu, o. xm, 1 020, cf. Găldi, m. piian. 245, Scriban, d. Şoapta trecutului îmi mai aminteşte de odăj-diile ... de diacon, de preot şi arhiereu ale păstoriei poetului şi psaltutui Dosoftei. Arghezi, b. 118, cf. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 354. Anton Pann, deşi legal prin îndeletnicirea lui de psalt de cele bisericeşti, este un ireligios, un laic. v. rom. noiembrie 1954, 144. Activitatea de psalt ... a susţinut-o paralel cu celelalte ocupaţii, ist. lit. rom. ii, 343, cf. m. d. enc., dex. <> F i g. Căci mai dulce-i. viaţa clnd, . în armonie Cu psalţii nalurei, clnl neîncetat. Mure şa nu, p. 81/16. <> (Atribuind calitatea Ca un adjectiv) Avlnd acolo şi dăscăli psalţi cu depliriă ştiinţă să înveţe şi psaltichia (a. 1803). Uricariul, vii, 134. . — Pl.: psalfi. ■r- Din ngr. 1\SALTERION s. n. Vechi instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, folosit pînă în evul mediu; (învechit) psaltire (2). Cf- cade, dm, m.d, enc., dex. — Pronunţat: -ri-on. — Accentuat şi: psalteriăn. Mi d. enc.. — PL: psalterioane. — Şi: psalt£riu s. n. Scriban, d. — Din fr. psalterion, lat. psalterlum. PSALTERIU s. n. v, psalterion. PSĂLTIC, -Ă adj. Care aparţine psalmilor, privitor la psalmi, specific psalmilor; psalmic. Unul din bunii cunoscători ai clntecului psaltic. m 1965, nr. 2, 8. — PL: psaltici, -ce. — Psalt -f suf. -ic.. PSALTICHlE s. f. Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox; lucrare care conţine o asemenea muzică (cu îndrumări de execuţie). Psalti-chţe rumânească. Carea cuprinde Intru sine Catavasi-iariul, cu toate trebuincioasele cinlări ale beşearicii (a. 1713). cat. man. i, 144. S-au cumparat o psalti-chie pentru învăţătura băietului (a. 1772). Uricariul, xxi, 360. A.vlnd acolo şi dăscăli psalţi cu deplină ştiinţă să înveţe şi psaltichia (a.: 1803). ib. vii, 134. Au scos un viers lin din psaltichie Alcătuindu-l după canon. Budai-Deleanu, ţ. 305. împreună cu acestea para-dosesc şi pisaltichia cîniătoare (a. 1815). Uricariul, ii, 230, cf. lb, I. Golescu, c. Această şcoală s-au făcut ... spre învăţătura di psaltichie, greceşti şi moldoveneşti (cca 1831). Iorga, s. d. xv, 228. După prînz slnt trebi o mie, — Las’ că-nveţi şi psaltichie! Codru-Drăguşanu, c. 11, cf. Polizu. Am parasti-sil pe fiii lui Brutus cu blajinul Likeardopolu care cîntă din Norma pe psaltichie. Ghica, s. 258. Acu învăţ psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică la sfînlul Onofrei. Alecsandri, t.. 904, cf. lm. M-a dat să învăţ psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea din Tlrgul Neamţului. Creangă, o. 254, cf. ddrf, Gheţie, . r. m., Alexi, w., tdrg. Pentru ascultare şi pentru Domnul, fiule, îmi răspunse el pe o notă oarecare din psaltichie. Hogaş, dr. i, 22, cf. Şăineanu, d. u., cade. Adusese cu el un carnet în care îşi notase, cu note de psaltichie, clteva cinlări şcolare. Galac-tion, a. 27. Porni a zice cinlări din psaltichie. Sadoveanu, o., xi, 221. Nici un preot nu-ţi mai clnlă, bălrln, din psaltichie. Pillat, p. 76, cf; Gâldi, m. phan. 245, Scriban, d., Rosetti-Cazacu,. i.l.r. i, 354. Dar popa aista se vede că nu prea ştia ceaslovul, nici pisaltichia aşa bine. i. cr. iii, 56. — Pl.: psaltichii.— Şi: (învechit şi regional) pisalti-chfe s. f. — Din ngr. yaXxiKfj. PSALTICHIÎŞ s. in. (învechit, rar) Psalt. lb. — Pronunţat: -chi-eş. — PL: psallichieşi. — Psaltichie + suf. -aş. PSÂLTIR subst. v. psaltire. PSALTIRE s. f. 1. Carte bisericească de ritual, aparţinînd Vechiului Testament şi cuprinzînd cei 151 de psalmi atribuiţi în cea mai mare parte regelui evreu David (şi care a folosit, pe vremuri, la noi, drept manual şcolar în învăţămîntul elementar, în şcolile de catiheţi, în seminarii etc.). Sfila Veneri sta acii şi ruga-se cu p[sa]/o;n din săltiri (cca 1580). cuv. D. bătr. ii, 154/12. 3 psaltire (a, 1588). ib. i, 196/7. Să cetească psaltirea, prav. gov. 158v/1. Psăltire a sfîntului proroc David, pre limbă rumânească; Do.-softei, ps. 1. Şi-l luo Aristotel şi-l învăţă carte, îrir. tr-un ari psaltirea şi psalmii.. Alexandria (1794), 18406 PSALTISTUL 1701 — PSEUDOAPENDICITĂ 16/17. 5 Ici pe o psaltire românească (a. 1809). [orga, s. D. vii, 15, cf. drlu, lb. Precupeţi ce re'.ipăresc la psaliiri şi ceasloave pentru speculaţie, cr (1848), 81/43. ti tradus multe cărţi bisericeşti In limba românească, au alcătuit şi psaltirea in versuri. Săulescu, hr. i, 122/14, cf. 25/20. Afară de psaltire şi ceaslov eu nu ştiu declt vieţile sfinţilor. Negruzzi, s. i, 222, cf. Polizu.1 Eşti acum la ceaslov şi mlne-poimine ai să treci la psaltire. Creangă, o. 182. Mai sflnlă-i dragostea declt orice psaltire. Coşbuc, p. i, 175, cf. Barcianu, Alexi, w., Murnu, gr. 48. Dumnezeu să-ţi ţie darul Să mai poţi ceti psaltirea Şi să poţi goli paharul. Goga, Poezii, 52, cf. Şăineanu, d. u., cade. Preotul coboară iarăşi ochii pe psaltire. Galaction, o. 169. Treci şi pe la mine pe acasă, de adă psaltirea. Sadoveanu, o. i, 104, Ânico, luaţi saltirea şi mai cetiţi, ca să-l uşureze Dumnezeu. Mo-roianu, s. 98, cf. Scriban, d. Noi slnlem totdeauna cu orice stăplnire Şi-o legănăm cu stihuri clntate din psaltire. Arghezi, vers. 397. Dosoftei a ajuns la ideed de a traduce In versuri psaltirea, ll i, 148. Se pomenea că-şi scăpă capul In psaltire. Galan, z. r. 250. Mă dusei la monastire, Pusei mina pe psaltire Şi citii clteva zile. Alecsandri, p. p. 306. Moş călugăr, de eşti beat, Du-te de ie culcă-n sat, Ori te du la monăs-lire De-ţi citeşte pe saltire. Teodorescu, p. p. 557. Bată-l crucea de diac, Cumu-i, Doamne, de buiac! Cu minele pe psaltire, Cu ochii pe la copile. Jarnîk--Bîrseanu, d. 471, cf. şez. iii, 63. Cheamă pe popă să-i cetească săltirile. Graiul, i, 5, cf. folc. mold. i, 113. <0> F i g. Vlntul, cu psaltirea lui domodlă, Ne ridică frunţile mai sus. Lesnea, vers! 100. 2. (învechit) Psalterion. Scoală-le, slava mea, scoa-lă-te, psăltire şi ceatere. psalt. 233. Se laude numele lui In zboru, şi in tămpănă şi In psaltire (pseltire h) se clnte lui. ib. 307. Ispovediţi-vă Domnului tn ceateri. In psaltire cii zeace maţe clntaţi lui. Coresi, ps. 79/9. în ceatera cea de zeace strune Şi-n psaltire viersul să răsune. Dosoftei, ps. 108/10, cf. ddrf, tdrg, Severin, s. 120. Scrieri din veacul al XVIII-lea pomenesc numele multor instrumente muzicale: ... nagarale sau lumbelechiuri, nqiuri, psaltiri. Alexandru, i. m. 13. — Pi.: psaltiri şi (învechit) psaltire. — Şi: (învechit şi popular) săltire s. f., (învechit) psăllir (Scriban, d.) subst., psaltire, pseltire, (regional) saltire s. f. — Din slavonul flCMATHpk, ngr. vyaXTÎjpiov. PSALTlSTUL s. m. sg. art. (învechit) Psalmist. Psaltislul şi toţi prorocii cu duhul lui Dumnezău cunosclnd de judecata şi de plata ce va să fie au propo-veduil. Varlaam-Ioasaf, 40r/3. — Derivat regresiv de la psaltire. PSAMÎŢ s. n. 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minerale, roci sau organisme cu dimensiuni plnă la 2 mm şi care alcătuiesc unele roci sedimentare. Cf. ltr2, m.d.enc. 2. Denumire generală dată nisipurilor şi gresiilor. Cf. ltr?, m. d. enc. — Pl.: psamile. — Din fr. psamit. PSĂLMUI vb. IV. Intranz. şi tranz. (în* vechit) A psalmodia (1). Lăudaţi Domnul, că dulce e Domnul, clntaţi (psălmuiţ d) numele lui că e bire. psalt. 281/20. Clnta-voiu şi psălmui-voiu Domnului. Dosoftei, ap. gcr i, 248/2, cf. Murnu, gr. 48, tdrg, cade, Scriban, d. — Prez. ind.: psălmuiesc. — Psalm + suf. -ui. PSĂLMUÎRE s. f. (Rar) Psalmodiere. Icoana Maicii Sfinte,... cu zlmbetul cuminte, Prin fumul de tămlie Şi psălmuiri de clerici. Pillat, p. 21. — Pl.: psălmuiri. . ■ ■ : ■ — V. psălmui. PSĂLMUITdRIU s. m. (învechit, rar) Persoană care psălmuieşte. Cf. drlu. — Pronunţat: -mu-l-. — Pl.: psălmuilori. — Psălmui + suf. -tor. PSĂLTICĂŞ s. m. (învechit, rar) Psalt. drlu. — Pl.: psăllicaşi. — Psaltichle + suf. -aş. PSĂLTÎRE s. f. v. psaltire: PSEFÎT s. n. 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minerale, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm şi. care alcătuiesc unele roci sedimentare. Cf. ltr2, m. d. enc. 2. Denumire generică dată rocilor sedimentare detritice grosiere (pietrişuri, bolovănişuri, conglomerate, brecii etc.). Cf. ltr2, m. d. enc. — Pl.: psefite. — Din fr. psephite. PSELTÎRE s. f. v. psaltire. PSENTE adv. (Regional) Apoi, pesemne. Com. din Straja — Rădăuţi. — Cf. pesemne. PSEUDARTROZĂ s. f. (Med.) Lipsă de consolidare a capetelor osoase ale unei fracturi care are drept consecinţă crearea unei false articulaţii. Cf. Bianu, d. s., der. Pseudarlroză cu lipsă mare de substanţă osoasă, d. med., cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudartroze. . — Din fr. pseudartlirose. PSEUDO- Element de compunere care însemnează „fals“, „neadevărat“, „pretins“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: pseudoauto- nomie, pseudocelebritate, pseudo-creaţie etc. şi a unor adjective ca: pseudo-aristocratic, pseud oe timologic etc. Cf. cade, form. cuv. i, 24, 139, 150, 187,. m. d. enc., dex. — Pronunţat: pse-u-, — Şi: (învechit) psevdo-. — Din ngr. a|/eu8o-, i|/£|)5o<;, fr. pseud(o)-. PSEUDOACÎD s. m. Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. Cf. Macarovici, ch. 110. — Pronunţat: pse-u-do-a-, — Pl. pseudoacizi. — Pseudo- + acid. PŞEUDOALDEHÎDĂ s. . f. (Chiui.; la pl.) Grup de substanţe odorante de sinteză; (şi la sg.) substanţă care face parte din acest grup. Pseudoaldehidele se utilizează drept componenţi ai aromelor de fructe şi In parfumerie. ltr3. — Pronunţat: pse-u-do-al-, — Pl.: pseudoaldehide. — Pseudo- + aidehidă. PSEUDOANACREdNTIC, -Ă adj. Care dă impresia că este scris în genul anacreontic, cu aparenţă anacreontică. Cf. dex. — Pronunţat: pse-u-do-a-na-cre-on-, — Pl.: pseudo-anacreontici, -ce. — Pseudo- + anacreontic. PSEUDOANTÎC, -Ă adj. Fals antic, cu aparenţă antică. în mijlocul celor două mese pseudoantice era clte un crater de marmură, cu două anse. Călinescu, b. i. 8. — Pronunţat: pse-u-do-an-. — Pl.: pseudoantici, -ce. — Pseudo- + antic. PSEUDOAPENDICITĂ s. f. Denumire dată unei boli manifestate prin dureri abdominale, care dau impresia unei apendicite. Cf. d. med. — Pronunţat: pse-u-do-a-, — Pl.: pseudoapendicite. — Pseudo- apendicită. 18423 PSEUDOARISTOCRATIC — 1702 — PSEUDODIPTER PSEUDOARISTOCRÂTIC, -Ă adj. Fals aristocratic, cu aparenţă aristocratică. Prinţesa Şerica Bălcanu, lipul femeii dc salon, renumilă in cercurile aristocratice şi pseudoaristocratice pentru seratele ei. v. bom. august 1960, 111. — Pronunţat: psc-u-do-a-. — Pl.: pseudoarislo-cratici, -ce. — Pseudo- + aristocratic. PSEUDOARMONIC, -Ă adj. (Mat.; despre funcţii) Care are calitatea de a fi egală cu produsul unei funcţii armonice printr-o funcţic ncperiodică de aceeaşi variabilă. Cf. ltr2. — Pronunţat: pse-u-do-ar-. — Pl.: pscudoarmonici, -ce. — Pseudo- + armonic. PSEUDOARTÎST, -Ă s. m. şi f. Fals, pretins artist. Dacă pseudoartistul rămîne el însuţi In această lume de rind... atunci se înţelege că lucrarea sa poate să fie trivială, indecentă: Maiorescu, cr. ii, 195, cf. form. c.nv. i, 131, dex. ............... — Pronunţat: pse-u-do-ar-. — Pl.: pseudoartişli, -sie. — Pseudo- + artist. PSEUDOAUTONOMÎE s. f. Autonomie falsă, aparentă. Academia să rupă vălul mincinos ăl pseudoauto-nomiei sale şi să pătrundă în mijlocul societăţii în plin proces de devenire, contemp. 1948, nr. 109, 6/3. — Pronunţat: pse-u-do-a-u-. — Pseudo- autonomie. PSEUDOBÂCĂ s. f. Bacă falsă întilnită la plantele cucurbitacee, la soc etc. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudobace. — Pseudo- 4 bacă. PSEUDOBLEPSÎE s. f. (Rar) Iluzie optică. Cf. D. MED. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoblepsii. — Pseudo- 4- blepsie. PSEUDOBUNĂTĂTE s. f. (Rar) Bunătate falsă, aparentă. Slnt, de altfel, gesturi şi acte de pseudobună-tate, cari nu slnt decîl variaţii periferice şi nu îndreptăţesc nici o concluzie. Camil Petrescu, u. n. 65. — Pronunţat: pse-u-, — Pseudo-4 bunătate. PSEUDOCĂLUGĂR s, ni. Fals călugăr. Pseudo-călugării cerură a se culca timpuriu. Asachi, s. l. u, 40. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocâlugări. — Pseudo- + călugăr. PSEUDOCELEBR1TĂTE s.. .1.. Falsă celebritate; (concretizat) persoană care se bucură de o falsă celebritate. înclin .să cred că inabordabile sînt mai ales pseudocelebrilăţile. contemp. 1961, nr. 778, 1/7. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocelebrilăţi.. . — Pseudo- 4 celebritate. PSEUDOCILÎÎVDRU s. m. Formaţie cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule (neînglobate într-o materie proteică), din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezentă, uneori, în urină şi putînd fi confundată cu cilindrii adevăraţi. Cf. D. MED. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocilindri. — Pseudo- 4- cilindru. PSEUDOCOCAÎNĂ s. f. Ester obţinut, alături de cocaină, din frunzele arbustului . Erylroxglon coca, folosit, în medicină, ca anesteziant uşor. Cf> ltr2. — Pronunţat: pse-u-.. — Pseudo--|- cocaină. PSEUDOCdCS s. n. Produs obţinut din cărbuni neaglutinanţj, avînd toate proprietăţile mecanice şi chimice-tehnice ale cocsului obişnuit; cocs brichete. Fabricarea pseudococsului consistă în carbonizarea cărbunilor (prin fluidizare sau prin alte mijloace). ltr2. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudococsuri: — Pseudo- + cocs. PSEUDOCOLOÎD s. m. Sistem dispers eterogen care cuprinde, pe lingă particule mai mari, vizibile cu ochiul liber sau la microscop, şi particule coloide. Exemple de pseudocoloizi slnt: suspensiile, emulsiile, aerosolii şi pastele, ltr2. — Pronunţat: pse*-u-. — Pl.: pseudocoloizi. — Pseudo-4- coloid. PSEUDOCOiVGLOMERÂT s. n. Formă rotunjită care apare la unele roci sub influenţa proceselor de alterare superficială şi care se poate confunda cu conglomeratele autentice. Cf. ltr". Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudoconglomerate. — Pseudo-4^ conglomerai. PSEUDOCREÂŢIE s. f. Creaţie falsă, fără valoare. Adoptarea unei metode definite de creaţie, metodă care are rolul ...să înlăture deficienţele şi tarele pseudo-creaţiei actoriceşti din trecut, contemp. 1949, nr. 164, 9/1, cf. dex. — Pronunţat: pse-u-do-cre-a-, — Pl.: pseudocreaţii. — Pseudo-4-creaţie. PSEUDOCREDfiVŢĂ s. f. Credinţă falsă. Ceva mai înainte stigmatizase pseudocreclinţa clericilor, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 1, 56. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocredinţe. — Pseudo-+ credinţă. PSEUDOCRÎTICĂ s. f. Critică falsă sau fără valoare. Critica criticii ne obligă să distingem critica de pseudocrilică. România Literară, 1977, nr. 35, 4/1. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocritici. — Pseudo-4- critică. PSEUDOCRONICĂ s. f. Cronică falsă sau fără valoare. Despre romanul de aventuri, autorul pseddo-cronicii se pronunţă plin de îngrijorare, v. rom. iulie 1960, 150. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudocronici. — Pseudo- 4- cronică. PSEUDOCRÎIP subst. (Med.) Crup fals. Pseudo-crupul survine la copiii mici cu vegetaţii adenoide. Belea, p. a. 188, cf. abc săn. 114, d. med. — Pronunţat: pşe-u-, — Pseudo-+ crup. PSEUDOCULTURĂ s. f. Cultură falsă, aparentă. Cf. l. rom. 1953, nr. 1, 6, form. cuv. i, 139, dex. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudoculturi. — Pseudo-4- cultură. PSEUDODEMOCRAŢÎE s. f. Democraţie falsă, aparentă. Pseudodemocraţia capitalistă, contemp. 1948, nr. 113, 5/3, cf. form. cuv. i, 139, dex. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudodemocraţii. — Pseudo- 4- democraţie. PSEUDODIPTfiR s. n. (în antichitatea greco--romană) Templu în care distanţa dintre colonadă şi pereţii cellei este egală cu distanţa a . două interco-lonamente plus o grosime .4.e coloană. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudodiptere. — Din lat. pseudodipterium. 18445 PSEUDODOMICIL IU —.1703 — PSEUDONIM PSEUDODOMICÎLIU s. n. (Rar) Fals domiciliu. Se întoarse la pseudoclomiciliul său. Călinescu, d. i. 227. — Pronunţat: pse-u-, — PI.: pseudodomicilii. — Pseudo--f domiciliu. PSEUDODRAmA s. f. Dramă falsă, aparentă. în această „pseudodramă“ găsim ... toate disperările. t februarie 1969, 51. — Pronunţat: pse-u-. — PL: pseudodrame. — Pseudo--J- dramă. PSEUDOEPIGRAF, -Ă adj., s. n. (Text) atribuit pe nedrept unui anumit autor. Dacă o scriere ă unui autor cunoscut s-a păstrat anonimă sau pseudoepi-grafă, stilul poate fi un preţios ajutor ca să se descopere autorul ei. bul. com. ist. i, 36. Un text e ... pseudoepigraf sau pseudonim, clnd se atribuie pe nedrept unui autor. ib. 91, cf. form. ctjv. i, 139. — Pronunţat: pse-n-do-c-, — PI..: pseudoepigrafi, -e. — Psendo—epigraf. PSEUD OEPÎSCOP s. m. Fals episcop. Pentru aceea se şi zice că Bernovski ar fi otrăvit pre I.usinie pseudoepiscopul şi duhovnicul lui Despot. Şincat, hr. ii, 216/5, cf. i, 259/4. — Pronunţat: pse-u-do-e-, — PI.: pseudoepiscopi. — Pseudo--)- episcop. PSEUDOESTfiT, -Ă s. m. şi f. Fals estet. Pseudo-esteţii sau oamenii cu vederi strimte, cari cred că ştiinţa trebuie să se ocupe numai de formele desâvlr-şite ale calturei omeneşti., bci,. coji. ist., i, 38.. — Pronunţat: pse-u-do-es-, — PI.: psendoesteţi, -ie. — Pseudo- 4- estet. PSEUDOESTfiTIC, -Ă adj. Cu aparenţă estetică, fals estetic. Plăcerea In contemplarea naturii nu e niciodată „estetică“, ci de obicei „anestetică" şi uneori „pseudoestetică". Blaga, z. 44. — Pronunţat: pse-u-do-es-, — PI.: pseudoestelici, -ce. — Pseudo--|- estetie. PSEUDOETIMOL(îGIC, -Ă adj. Fals, aparent etimologic.. Faptul vorbeşte In sensul că autorii se conduceau după o normă etimologică sau pseudo etimologică. scl 1950, 61. Trebuie să fi intervenit concepţia etimologică sau, mai exact, pseudoetimologică a vremii în materie de ortografie, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 1, 7. — Pronunţat: pse-u-do-e-, — PI.: pseudo etimologici, -ce. — Pseudo-+ etimologic. PSEUDOHERMAFRODITÎSM s. n. (Med.; livresc) Androginie. Cf. m. d. enc. — Pronunţat; pse-u-. — Din fr. pseudo-liemiaphroditisme. PSEUDOINSTRUMÎNT s. n. Fals instrument (muzical). Drlmba ... face legătura cu pseudoinstru-mentele. Alexandru, i. m. 27. — Pronunţat: pse-u-do-in-, — PI.: pseudoinstru-mente. — Psendo-+ instrument. PSEUDOLATÎIV, -Ă adj. Fals latin, aparent latin. Reslaurlnd latina clasică şi subslituind-o variantelor pseudolatine .... umanismul a stabilit Intre savanţii diferitelor ţări un fel de „comuniune intelectuală“. Oţetea, r. 319. — Pronunţat: pse-u-, — PI.: pseudolatini, -e. ■— Pseudo--ţ latin. PSEUD OLIBERALÎSM s. n. Fals liberalism, pretins liberalism.. Uneori se strecoară vechea prejudecată de a-l prezenta pe Caragiale drept un critic al pseudo- liberalismului, din punctul de vedere junimist, con-temp. 1948, nr. 106, 5/4. — Pronunţat: pse-u-. — Pseudo-+ liberalism. PSEUDOLINGVÎSŢ, -Ă s. m. şi f. Fals lingvist, pretins lingvist. Demascarea teoriilor acestor pseudo-lingvişti şi-lupta împotriva cosmopolitismului. L. rom. 1953, nr.’2, 95. — Pronunţat: pse-u-, — PI.: pseudolingvişti, -ste. — Pseudo--!- lingvist. PSEUDOLITERÁT, -Ă s. m.. şi f. Fals literat, pretins literat. Aceşti pseudolitcraţi i-au făcui impresia unor bucătari care încălzesc mlncări. Demetrescu, o. 178, cf. DEX. — Pronunţat: pse-u-. — PI.: pseudaliteraţi, -te. — Pseudo--(- literat. PSEUDOMEMBRÂNĂ s. f. Membrană patologică formată pe amigdale, pe cerul gurii, pe nas, pe peri-toneu etc. de unele boli ca anghina, laringita, apendicita etc. Cf. Bianu, d. s. Un asifel de bacii sporo-gen ... produce o inflamaţie vie şi formaţiunea de pscudomembrane. Babeş, o. a. i, 117. Peritoneul injectat şi acoperit cu pscudomembrane. id. ib. 441, cf. D. MED.,. FORM. CUV. I, 139, DEX. — Pronunţat: pse-u-, — PI.: pscudomembrane. — Pseudo- + membrană. PSEUDOMETAFORĂ s. f. Falsă metaforă. Prin dispariţia factorilor care împiedică conştiinţa diferenţelor, pseudomelaforelc anlropomorfice se vor putea ¡dezvolta In metafore adevărate. Vianu, m. 25, cf. dex. — Pronunţat: pse-u-, — PL: pseudometafore. — Pseudo-+ metaforă. PSEUDOM1LITÁR s. m. (Rar) Fais militar, persoană lipsită de aptitudini militare. I-a spus o mulţime de lucruri asupra carierei şi asupra lumii militare — văzute prin temperamentul lui de pseudomili-tar. Galaction, o. 132. — Pronunţat: pse-u-, — P).: pseudomilitari. — Pseudo-+ militar. P SEUD OM ORF0ZĂ s. f. Modificare fizică sau chimică a unui mineral care continuă să-şi păstreze forma cristalografică iniţială. Acesl metal să pare a fi o psevdomorfoză de aug hit-porfir. J. Cihac, i. n. 428/23, cf. Gheţie, r. m., Barcianu. Există corpuri a căror structură şi compoziţiune chimică nu corespunde formei crislalografice exterioare. Aceste corpuri au primit numirea de pseudomorfoze. Murgoci-Lud-WIG, M. 39, cf. DM, DL, DER, M. D. ENC., DEX. F i g. în cultura rusească, care ... se exprimă încă tn forme străine de sufletul său (pseudomorfoză), Spen-gler întrezăreşte ca simbol — nemărginitul „plan“. Blaga, z. 203. — Pronunţat: pse-u-, — PI. : pseudomorfoze. — Şi: (invecliiţ) psevdomorfoză s. f. — Din fr. pseudomorphose. PSEUD ONEUROPTÉRA s. f. v. pseudonevropteră. PSEUDONEVROPTÉRA s. f. (La pl.) Familie de insecte din grupul nevropterelor, cu aripi membranoase egale, cu metamorfoză incompletă, al căror aparat bucal este adaptat pentru tăiat şi sfărlmat; (şi la sg.) insectă din această familie. Pseudoneurop-terele au corpul lung, cu plntecelc format din numeroase inele. Simionescu, f. b. 252, cf. enc. agr. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudonevroptere. — Şi: pseudoneuroptéra s. f. enc. agr. — Pseudo- + neviopteră. PSEUDONÍM, -Ă subst., adj. 1. S. m. (învechit, rar; în forma psevdonim) Persoană care trece ceea ce nu este, care se dă drept ceea ce nu este. Ţintirea 18465 pseudonoţiune — 1704 — PSEUDOPREFIXAT unui oblădui/ori, afară numai cind el ar fi un psev-donim iar nu un adevărat domnitori, nu-i altă decit fericirea oblăduiţilor (ante 1857). Uricariul, iv, 300/18. 2. S. n. Nume crcat sau adoptat sub care cineva îşi ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc.; (rar) pseudonume. Nu ştiu dacă măria sa ar primi ca să sc publice [traducerile], chiar sub un pseudonim. Alec-sandri, s. 104. Publicările sale literare le-a început sub pseudonimul W. Augustsohn. Maiorescu, cr. iii, 64. O cheamă din botez Nastasia, dar, de mult, toată lumea li zicem Graziella ... Este pseudonimul ei. Caragiale, o. ii, 145. Mi se pare că v-am mai văzul, şi-mi întinse mina spunlndu-şi numele ş-un pseudonim cu care iscălise citeva articole intr-o revistă. Vlahuţă, o. a. i, 190. Ttnărul care scrie sub pseudonimele Tomşa sau A. Toma are talent. Ghe-rea, st. cr. iii, 192. Din pricina cenzurii austriace luă pseudonimul de Nicolaus Lenau. Ionescu-Rion, s. 290, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Acest procedeu al lui Gion de a-şi crea pseudonimul l-au imitat şi alţi loneşti. Ibrăileanu, s. l. 87, cf. cade. L-am cunoscut, ani şi arii, numai din romanticul său pseudonim. Galaction, a. 46. O să li se pară suspect autorităţilor că semnăm cu pseudonime. Vlasiu, d. 152, cf. Scriban, d. Puşkin publică sub pseudonimul Ivan Belkin o serie de povestiri. Sadoveanu, e. 203. Pseudonimul era necesar deoarece regulamentul şcolar interzicea cu desăvirşire elevilor colaborarea ta orice publicaţii, v. rom. septembrie 1954, 142. Cititorii aveau dreptul să dezlege şarade şi să schimbe sub lot felul de pseudonime corespondenţe IrJre ei. Pas, z. i, 279. Ăsta-i un pseudonim literar. Beniuc, v. cuc. 48. Alt caz unde se poate face o legătură Intre nume şi caracterul celui care-l poartă e constituit de pseudonime. Graur, n. p. 18. Pseudonimul este o denumire sub care este cunoscută o persoană care activează Inlr-un anumit domeniu, literar, artistic, pr. drept, 162. Se răzbunau deocamdată coritesllndu-l In cercul lor, Impungindn-I sub pseudonim în vreo publicaţie, recitlndu-i In derldere unele poezii, v. rom. septembrie 1962, 69. 3. S. m. (Rar) Persoană care poartă un pseudonim (2). lnlră, plouat ... Ilnărul şi simpaticul nostru colaborator literar, pseudonimul Piccolino. Caragiale, o. ii, 170. 4. Adj. Care are un nume fictiv; care este scris, iscălit, publicat sub un pseudonim (2); care este pe nedrept atribuit unui anumit autor, pseudoe-p i g r a f. Cf. Stamati, d. Articulii anonimi şi pse-udonimi nu se vor băga tn seamă. Telegraful (1854), 369/30, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Un text e autentic dacă e incontestabil al autorului al cărui nume poartă, ... pseudoepigraf sau pseudonim clnd se atribuie pe nedrept unui autor. bul. com. ist. i, 91, cf. Şăineanu, d. u. Carte pseudonimă. cade, cf. Scriban, d. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pşcudonimi, -e. — Şi: (Învechit) psevdonim s. m. — Din fr. psemloiiyme. PSEUDO\OŢ1UIVE s. f. Noţiune aparentă, Înşelătoare, falsă. Prin pseudonoţiuni înţelegem acele conţinuturi de glndire care, In mod aparent, iau forma noţiunii, contemp. 1956, nr. 506, 7/1. — Pronunţat: pse-u-do-no-ţi-u-, — Pl.: pseudo-noţiuni. — Pseudo--j- noţiune. PSEUD0.\ÎJME s. n. (Rar) Pseudonim (2). Numele sub care e cunoscut e un pseudonume. Ionescu-Rion, o. 65. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudonume. — Pseudo- -f- nume. PSEUDOOCUJ/fÎST, -Ă adj. Fals, aparent ocul-tist. O marcantă rezervă ... mai ales In practicile pseu-dooculliste. contemp. 1.966, nr. 1 030, 3/2. — Pronunţat: pse-u-do-o-, — PI.: pseudoocullişti ,-sle. — Pseudo-+ ociillisl. PSEUDOORIENTÂL, -Ă adj. Fals, aparent oriental. Acordurile ei ample şi pseudoorienlale evocă temple somptuoase, l. rom. 1962, nr. 3, 391. — Pron.unfat: pse-u-do-o-ri-en-, — Pl:: pseudoorien-tali, -e. — Pseudo-+ oriental. PSEUDOPARAZÎT s. m. Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele şi animalele parazite, fără să intre in categoria acestora. Cf. enc. agr. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoparaziţi. — Din fr. pseudo-parasite. PSEUDOPERIPTfiR s. n. Templu antic (roman) Înconjurat de coloane, la care coloanele laterale ies doar în parte din nivelul zidului. Cf. dn3. — Pronunţat: pse-u-, — Pi.: pseudoperiptere. — Din fr. pseudo-piriptdre. PSEUDOPOD s. n. Prelungire temporară şi mobilă a protoplasmei unor protozoare rizopode sau a unor celule (ca leucocitele), care serveşte la locomoţie şi la prinderea prăzii. Cf. Scriban, d. Amoeba ... nu arc aparat locomotor special, ci se mişcă cu ajutorul unor prelungiri protoplasmice numite pseudopode. enc. agr. i, 223, cf. dl, dm. Amiba emite nişte prelungiri ciloptasmatice, care se numesc pseudopode. Zoologia, 7, cf. DER, 1-ORM. CUV. I, 139, M. D. ENC., DEX. (Prin lărgirea sensului) Multe plante inferioare prezintă organile speciale sub formă de ... pseudopode, prin care ele se pot deplasa Iri mediul acvatic. Botanica, 59. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudopode. — Din fr. pseudopode. PSE UD OP OPULARIZARE s. f. Falsă, aparentă popularizare. Felul popular de a expune ideile n-are nimic comun cu metoda proastă de „pseudopopulari-zare“. cv 1949, nr. 6, 2. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudopopularizări. — Pseudo--)- popularizare. PSEUDOPREFIX s. n. Element de compunere sau cuvînt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) mai ales termeni ştiinţifici şi tehnici; prefixoid. Interesantă ni se pare semnalarea faptului că pseudoprefixele (sau elementele de compunere, cum ne-am obişnuit să le numim) slnt cu mult mai numeroase, In prezent, declt prefixele propriu-zise. l. rom. 1965, 407, cf. M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoprefixe. — Pseudo-+ preilx. PSEUDOPREFIXA vb. I. T r a n z. A forma un nou cuvînt cu ajutorul unui pseudoprefix. Cf. dex. — Pronunţat: pse-u-. — Prez. ind.: pseudoprefixez. — V. pseudoprefix. PSEUDOPREFIX Are s. f. Acţiunea de a p s c u -doprefixa şi rezultatul ei. Astăzi, paralel cu instruirea maselor, se extinde şi pseudoprefixarea. l. rom. 1962, 399. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoprefixări. — V. pseudoprefixa. PSEUD OPREEIXAT, -A adj. (Despre cuvinte) Format cu ajutorul unui pseudoprefix. Astfel de termeni, In majoritate compuşi sau pseudoprefixaţi, marchează ... drumul viitor al lexicului limbii române. l. rom. 1962, 399. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoprefixaţi, -te. — V. pseudoprefixa. . 18477 PSEUDOPROBLEMĂ — 1705 — PSIFISI PSEUDOPROBLEMĂ s. f. Falsă, pretinsă problemă. Bloomfield socoteşte problema raportului dintre limbă şi glndire drept o pseudoproblemă şi trece la o adevărată operă de „formalizare“ a lingvislicii. l. nou. 1953, nr. 2, 94, cf. dex. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudoprobleme. — Pseudo-+ problemă. PSEUDOPRORdC s. m. Fals, pretins proroc. Cf. form. cuv. i, 150. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudoproroci. — Pseudo- + proroc. PSEUDOPRUDfiNŢĂ s. f. (Rar) Falsă, pretinsă prudenţă. Ce pseudoprudenţă revoltătoare, să arunci înapoi Intr-un menaj dizolvat ...pe o femeie care-şi cerşeşte redempţiunea şi care fi-a dăruit un copil! Galaction, o. a. i, 52. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudoprudenţe. — Pseudo--)- prudenţă. PSEUD OS AVÂNT s. m. Fals, pretins savant. O serie de pseudosavanţi aflaţi tn solda trusturilor imperialiste încearcă se reînvie teoria reacţionară şi diversionistă a lui Malthus. Scînteia, 1952, nr. 2 384. — Pronunţat: pse-u-. — Pl.: pseudosavanfi. — Pseudo--)- savant. PSEUDOSCdRPIE s. f. (Zoo).; la pl.) Subclasă a arahnidclor care cuprinde insecte caracterizate prin-tr-un apendice în formă de cleşte legat de o glandă cu secreţie; (şi la sg.) insectă care face parte din a-ceastă subclasă. Cf. enc. agr. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoscorpii. — Pseudo--f-scorpici PSEUDOSCORPION s. m. Insectă asemănătoare cu scorpionul, care nu are coadă şi nu este veninoasă. Cf. SlMIONESCU, F. R. 418. — Pronunţat: pse-u-do-scor-pi-on. — Pl.: pseudo-scorpioni. — Psemlo-+ scorpion. PSEUD OS OCIALÎST s. ni. Fals, pretins adept al socialismului. Încă In timpul viefli lui Marx şi En-gels o serie de pseudosocialişti ... au luat atitudine împotriva teoriei marxiste a luptei de clasă, contemp. 1950, nr. 184, 2/1. — Pronunţat: pse-u-do-so-ci-a-, — Pl.: pseudoso-cialişti. — Pseudo- + socialist. PSEUDOSTENOGRĂFIC, -Ă adj. (Rar) Aparent, fals, pretins stenografie. Jurnal pseudostenografic pentru perioada de 1 — 11 ianuarie 19S1. l. rom. 1962, nr. 3, 391. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudostenografici, -ce. — Pseudo-+ stenografie. PSEUDOSTEREOFONÎE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor, care imită efectul stereofonic şi care constă în trimiterea sunetelor din toate părţile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore. Cf. m. d. ENC. — Pronunţat: pse-u-do-ste-re-o-, — Pseudo--)- stereofonie. PSEUD OŞTIÎNŢĂ s. f. Falsă, pretinsă ştiinţă. Lupta împotriva pseudoştiinfii. Ibrăileanu, sp. cn. 91. Ca orice adevărat om de şliinfă, Philippide dis-prefuia pseudoştiinţa. cv 1950, nr. 2, 12, cf. dex. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoştiinţe. Gen.--dat. şi: pseudoştiinţii. — Pseudo--f ştiinţă. PSEUDOŞTUNŢÎFIC, -Ă adj. Fals, aparent, pretins ştiinţific. Arma ştiinţifică pe care o posedă pro- lelariatul este infinit mai puternică, infinit superioară acelor arme pseudoştiinfifice pe care le are burghezia. contemp. 1949, nr. 120, 6/4. Afirmafiile pseudoştiin-ţifice ale teoreticienilor burghezi cu privire la naţiunile „superioare"■ Lupta de Clasă, 1953, nr, 1 —2, 38. Hasdeu nu s-a mulţumit să critice numai publicaţiile pseudoştiinfifice ale lui Nicolao Ionescu. s. c. şt. (Iaşi), 1957, 272. — Pronunţat: pse-u-do-şti-in-, — Pl.: pseudoştiin-ţifici, -ce. — Pseudo-+ ştiinţific. PSEUDOTALÉNT s. n. (Rar) Fals, pretins talent. Scriitorii care, In opera lor, înfăţişează lumea serios ori trist, slnt In majoritate In toate literaturile şi stau pe toate treptele, de la pseudo- sau cvasitalent plnă la geniu. Galaction, a. 130. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudolalente. — Pseudo—talent. PSEUDOTURCOÂICĂ s.. f. (Rar) Falsă, pretinsă turcoaică. (Adjectival) Clntăreţe, dansatoare pseudo-turcoaice din lupanarele bucureştene ... se arătau In Turnu o dată cu misiţii caselor de export. Galaction, a. 66. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudoturcoaice. — Pseudo—|- turcoaică. PSEUDOVÎNĂT0R s. m. Fals, pretins vlnător. Un asemenea pseudovlnător nu-i declt un nechibzuit. vîn. pesc. martie 1964, 1. — Pronunţat: pse-u-, — Pl.: pseudovlnători. — Pseudo--f vinător. PSEVDO- v. pseudo-, PSEVDOMORF0ZĂ s. f. v. pseudomorfoxă. PSEVDONÍM s. m. v. pseudonim. PSI s. m. invar. A douăzeci şi treia literă a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetelor ps; a patru-zecca literă a alfabetului chirilic, corespunzînd sunetelor ps şi avînd valoarea numerică 700. Cf. cade. — Din gr. \|/î. PSICOLÓG s. m. v. psiholog. PSICOLÓGIC, -Ă adj. v. psihologic. PSICOLOGICAMÉNTE adv. (învechit, rar) Psiho-logiceşte. Cf. sfc ii, 197. — Din fr. psychologiciuement, it. psicológicamente. PSICOLOGÍE s. f. v. psihologie. PS1F s. n. (învechit) Alegere (prin vot) sau numire în funcţie (a unui mitropolit). Să aştepte psiful de la biserica cea mare a Ţarigradului. Cantemir, ap. Cihac, ii, 692. Prea-cuvioşii egumeni ... datu-se-a tor voie ca după canoane să facă psifos, adică alegire, şi să aleagă obraz vrednic, cinstit şi trebuincios ca să primească această purtare de grijă (a. 1760). bul. com. ist. iii, 10. [Patriarhul Ţarigradului] s-au rugat ca să se desfacă psiful şi aşăzarea aceasta a numitului mitropolit (a. 1781). Uricariul, iii, 129/25, cf. Cihac, ii, 692, tdrg, I. Brăescu, m. 70, Găldi, m. phan. 245, SCRIBAN, D. — Pl.: psifuri. — Şi: psifos s. n. — Din ngr. PSIFÍI s. f. pl. v. psiîoi. PSIFISÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A alege (prin vot) sau a numi intr-o funcţie înaltă. (Refl. p a s.) Capul cămilii In cel de bou să să primenească şi In epitropia leului să să psifisască. Cantemir, 18502 PŞIFOI — 1706 — PSIHIC i. i. i, 160, cf. Gâldi, m. phan. 245, Rosetti-Cazacu, i. l. b. i, 328. — Prez. ind.: psifisesc. — Din ngr. £i|/upiaa (aor. al lui PSIFdl s. f. pl. (învechit) Mozaic1 (1). Marmurile şi psifoile şi zugrăvelile cu psifoi (a. 1715). ap. tdrg, ci. Cihac, ii, 692, Gâldi, m. phan. 245, Scp.iean, d. — Şi: psifii s. f. pl. Gâldi, m. phan. 245. — Din ngr. \|/T| Moment psihologic = moment potrivit pentru a influenţa pe cineva, pentru a determina producerea unui anumit fapt, soluţionarea unei probleme etc.; moment de tensiune în aşteptarea producerii unui fapt. Cf. cade. Atlt momentul psihologic, cit şi mijloacele pe care le oferă limbajul omenesc pentru exprimarea stărilor sufleteşti afective se aseamănă de la un popor la altul şi de la o epocă la alta. Iordan, stil. 124. Pentru sensibilitatea noastră personală, care-i In funcţiune de moment psihologic, o acţiune trecută poate părea prezentă, id. ib. 143, cf. Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. (Adverbial) într-un grup de manifestanţi participă un număr de indivizi diferenţiaţi psihologic, dar legaţi momentan de un mobil comun. Lovinescu, c. iv, 113, cf. Scriban, d. — Scris şi: (după fr.) psichologic, psychologic. — Pl.: psihologici, -ce. — Şi: (învechit) psieolóíjie, «ă adj. — Din fr. psychologiquc. PSIHOLOGICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Psihologic. Cf. Polizu. — Pl.: psihologiceşti. — Psihologie -f suf. -icesc. PSIHOLOGICÎŞTE adv. Din punct de vedere psihologic; sufleteşte, (învechit, rar) psicológicamente. Cf. Polizu, ddrf. Ni se pare că vedem ... pe autor tndemnlndu-şi partenerul (fictiv, se înţelege, şi lotuşi real psihologiceşte) să trlntească balocul de părete. Iordan, stil. 159. Nu polemizăm cu fabulaţia romanului perfect motivată psihologiceşte. s. c. şt. (Iaşi), 1958, 116. Shakespeare nu a putut face din Hamlet un răzbunător, cu atlt mai mult un răzbunător infirm şi neputincios, ceea ce esteticeşte ar fi o caricatură, iar psihologiceşte o absurditate, v. rom. noiembrie 1964, 109, cf. dex. — Psihologic + suf. -eşte. PSIHOLOGÎE s. f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul psihicului, cu legile proceselor psihice şi cu particularităţile psihice individuale. La acest neam de boale avem pricină a descrie un ce din psihologie. Episcupescu, Practica, 276/26, cf. I. Golescu, c. Clnd zice cineva teologhie, geografie, logică, psihologie..., aceste vorbe In sine au şi definiţia In limba de unde s-au luat. cr (1848), 33/32. In şcoalele mai înalte fac un studiu special din facultăţile sufletului, sau cursul de psicologic. Brezoianu, î. 105/1, cf. Negulici, Stamati, d. Această studie cuprinde toată istoria, originile popoarălor, psicologia, literatura. Russo, s. 96, cf. Zalomit, în Contribuţii, i, 193, Polizu, lm. El, pe catedră, explică o lecţie de psihologie. Vlahuţă, s. a. iii, 65. Psihologia modernă concepe sufletul ca un torent. Ibrăileanu, s. l. 56. Se strădui ... să-şi rememoreze cum se numeşte In psicologie fenomenul acesta al previziunei. C. Petrescu, î. ii, 122. Cititorul tratatelor de filozofie şi psihologie... urmăreşte nu numai pulsaţiile activităţii perceptive, dar şi întunecarea trecătoare a conştiinţei. Vianu, a.p. 184.Psihologia a începui de la o vreme să părăsească psihicul. Căli-nescu, c. o. 64, cf. 59. Literatura, psihologia şi biologia secolului al XlX-lea ...au cultivat şi încetăţenit aspecte ale vieţii sufleteşti considerate plnă atunci de dispreţuit. Ralea, s. t. iii, 23, cf. i, 96. Promisese ... să scrie un tratat de psihologie criminală. Beniuc, m. c. i, 431. Era şi profesor de logică şi psihologie. Vinea, l. i, 112. Fusese numită asistentă la catedra de psichologie. Demetrius, a. 306. Obiectul psihologiei 11 constituie elementele ... caracterului, ale lumii lăuntrice a omului, cf 1961, nr. 1, 46, cf. der, m. d. enc., dex. <£> Psihologie fiziologică = ramură a psihologiei (1) care combină metodele psihologice cu cele fiziologice pentru a stabili mecanismele neurologice şi fiziologice corespunzătoare diferitelor fenomene psihice precum şi influenţa activităţii psihice asupra funcţiilor neurovegetative; psihofiziologie. Cf. M. D. enc. Psihologie abisală = ramură a psihologiei (1) care înglobează diverse curente psihanalitice şi care îşi propune să studieze straturile cele mai profunde ale personalităţii individuale. Cf. id. ib. Psihologie animală = ramură a psihologiei (1) care studiază geneza şi stadiile de dezvoltare ale psihicului la animale; zoopsihologie. Cf. id. ib. 2. Ansamblu de procese psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate. V. mentalitate, concepţie. Un dramaturg nu poale să desprindă, din întreaga psihologie a unui om, o idee, un sentiment. Ionescu-Rion, s. 242. Psihologia socială modernă se caracterizează mai ales prin două fenomene: individualismul şi pesimismul, id. ib. 330. Mi s-a părut ...că mă Intllnesc cu această psihologie specială, stinsă şi sfişietoare, care este semnul cadrilului cu moartea. Galaction, a. 278. Au crescut miraculos averi de milioane, personalităţi politice ... şi o psihologie obştească nouă. id. o. a. i, 139. Nu se mai pot conduce declt după legile psichologiei colective. C. Pe-trescu, î. ii, 126. Rlnjetul acestui monstru exprimă psihologia egoistă şi cinică a iubitorilor de aur. Vlasiu, d. 107. Intlmplarea pe care vreau s-o povestesc ...ar putea sluji poate celor ce adună documente pentru psihologia mulţimii. Sadoveanu, o. vi, 214. Am psihologia bănuitoare a unui feudal. Călinescu, s. 396. Redarea psihologiei vlrstei de optsprezece ani ... e unică In literatura noastră. Ralea, s. t. i, 69. Caietul cu „Contribuţii la psihologia copilului In epoca de pubertate" rămăsese nedeschis. Demetrius, a. 272. N-ai să pricepi, de pildă, niciodată psihologia şi drama mea. H. Lovinescu, t. 336. De la evocarea mediului cazon s-a îndreptat spre psihologia rurală. Constan-tinescu, s. i, 382. Prin psihologie socială, marxismul înţelege In primul rlnd sentimentele şi emoţiile oamenilor, care apar şi se manifestă In relaţiile sociale Intre oameni. cf 1960, nr. 5, 113. Are ceva din psihologia burghezului arogant şi distant, v. rom. ianuarie 1963, 85. Să încercăm să clarificăm psihologia ailt de arbitrară a eroilor. t mai 1964, 99, cf. dex. + (Cu determinări care indică 18531 PSIHOLOGISM — 1709 — PSIHOSOCIOLOGIC domeniul) Ansamblu de procese psihice care sînt determinate, generate de un fenomen, de un proces etc. sau care condiţionează o anumită activitate. Să se iniţieze de ajuns In arta poeziei şi a psicologiei muzicale. Filimon, o. ii, 258. Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei. Camil Petrescu, u. n. 14. Adevăr foarte explicabil pentru cine cunoaşte cu adevărat psi-chologia războiului, id. ib. 346. Se mira chiar de falsa psihologie a dragostei din romane. Călinescu, o. i, 98, cf. DEX. — Scris şi: (după fr.) psichologie. — Pl.: psihologii. — Şi: (rar) psicologie s. f. — Din fr. psychologie. PSIHOLOGISM s. n. Orientare, tendinţă, concepţie psihologică ce extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realităţii sau care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activităţii omeneşti; s p e c. exagerare a importanţei factorului psihologic în literatură. Un psihologism şi o sociologie moderate ... şi un simţ artistic extrem pot dărui minunea unei opere de artă perfectă. Ibrăileanu, s. l. 64. De aici ... psihologismul... liricei sale. Lovinescu, s. i, 298. Azi, literatura şi psihologismul au descătuşat pe traducătorul biblic. Galaction, a. 335. Insişti prea mult asupra unor amănunte care te fac să aluneci spre psihologism. contemp. 1949, nr. 164, 5/6. Filosofia culturii ar trebui să renunţe la orice fel de psihologism. Blaga, z. 185. Se pierde In meandrele psihologismului propriei persoane, s mai 1960, 113. în sociologie, adepţii psihologismului consideră psihicul individual sau colectiv drept factor fundamental al vieţii sociale. DER, cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. psychologlsmc. PSIHOLOGIST, -Ă adj. Care aparţine psihologismului, privitor la psihologism; care se bazează pe psihologism. Pentru critica psihologislă, Don Quijote devine tipul glnditorului exaltat, ll i, 128. Nu întotdeauna explicaţiile sale psihologiste slnt valabile, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 1, 63. — Pl.: psihologişti, -sie. — Din fr. psychologlste. PSIHOLOGIZ vb. I. (Rar) 1. I n t r a n z. A face o analiză psihologică (amănunţită); (rar) a psihiza. Tot ce poate să facă un autor ... este să psihologizeze numai cu privire la dlnsul. Macedonski, o. iv, 108. 2. T r a n z. (Complementul indică discipline, ştiinţe etc.) A studia cu ajutorul metodelor psihologiei (i); a face să capete un (pronunţat) caracter psihologic. (Refl. pa s.) Totul se psiholog izează la un moment dat; logica, estetica, morala, teoria cunoaşterii. v. rom. aprilie 1958, 88. — Prez. ind.: psihologizez. — Din fr. psychologlser. PSIHOLOGIZANT, -Ă adj. Care acordă o importanţă mare sau exagerată factorului psihologic. Scria o literatură psihologizantă, contemp. 1949, nr. 159, 2/3. Teatrul psihologizant, de investigaţie analitică. t septembrie 1966, 58, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: psihologizanţi, -te. — Din fr. psychologlsant. PSIH OMAN 'f ÎE s. f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morţi. Cf. dn2, m. D. ENC. — Din fr. psychomancle. PSIHOMETRÎE s. f. Măsurare a fenomenelor psihice. Cf. dex. — Din fr. psychomitrle. PSIHOMOTOR, -OÂRE adj. Care se referă la funcţiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; care este determinat de aceste funcţii. înttrzierea In dezvoltarea psihomotorie poate fi datorită unei boli generale, abc săn. 347, cf. m. d. enc., dex. -O» Centru psihomotor — regiune a scoarţei cerebrale care intră în acţiune sub influenţa unei excitări cerebrale fizice. Cf. CADE, DM, DN2, DEX. — Pl.: psihomotori, -oare. — Şi: psihomotâriu, -le adj. — Din fr. psychomoteur. PSIHOMOT<5RIU, -IE adj. v. psihomotor. PSIHONEVRdZĂ s. f. (Med.) Nevroză. Cf. dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: psihonevroze. — Din fr. psyclionevrose. PSIHOPĂT, -Ă s. m. şi f., adj. (Persoană) care suferă de psihopatie. Nu slnt nebuni adevăraţi ... Slnt simpli psihopaţi. Camil Petrescu, t. iii, 104. A fost un monstru fizic, cu bustul normal şi partea de jos înfiorător mutilată şi atrofiată. De unde teoria artistului psihopat. Călinescu, c. o. 206. E ca un psihopat care ar crede că are un triunghi In cap. Ralea, f. 44. Stările mintale ale psihopaţilor slnt regresiuni plnă la forme psihice anterioare, id. s. T. iii, 108. Trebuie să-ţi mărturisesc că nu-rni plac psihopaţii, mai ales toxicomanii. Vinea, l. i, 155, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: psihopaţi, -le. — Din fr. psychopathe. PSIHOPĂTIC, -Ă adj. Care aparţine psihopatiei, privitor la psihopatie. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: psihopatiei, -ce. — Din fr. psychopathlque. PSIHOPATIE s. f. Boală psihică; s p e c. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. Cf. dm, dn2, m. d. enc., ‘dex. — Pl.: psihopatii. — Din fr. psyehopathie. PSIHOPATOL0G, -A s. m. şi f. Specialist în psihopatologie. Slnt afirmaţiile unui mare psichopatolog ... de reputaţie europeană. Camil Petrescu, t. iii, 213, cf. DEX. — Scris şi: psichopatolog. — Pl.: psihopatologi, -ge. — Derivat regresiv de la psihopatologie. PSIHOPATOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine psihopatologiei, privitor la psihopatologie. Cf. dex. — Pl.: psihopatologici, -ce. — Din fr. psychopathologique. PSIHOPATOLOGIE s. f. Ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activităţii psihice. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. psychopathologie. PSIHOPEDAGdG, -Ă s. m. şi f. Specialist în psihopedagogie. Cf. dn3. — Pl.: psihopedagogi, -ge. — Din fr. psychopedagogue. PSIHOPEDAGOGIE s. f. Aplicare a metodelor psihologiei experimentale în pedagogie. Cf. dex. — Din fr. psychopâdagogie. PSIHOSOCIOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine psiho-sociologiei, privitor la psihosociologie, de psihosociologie; care se bazează pe psihosociologie. Ibrăileanu face mai ales critică psihosociologică, v. rom. martie 1960, 76. — Pronunţat: -ci-o-, — Pl.: psihosociologici, -ce. — Din fr. psychosoclologlque. 18549 PSIHOSOCIOLOGIE — 1710 — PSIMIT PSIHOSOCIOLOGIE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. Cf. dex. — Pronunţat: -ci-o-. — Din fr. psychosocioloflie. PSIHOSOMATICĂ s. f. Orientare In medicină care studiază originea psihică a unor boli din domeniul patologiei generale şi posibilitatea folosirii mijloacelor psihologice In terapie Cf. dn3. — Din fr. psychosomatique. PSJHOTÉHNICÀ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activităţii oamenilor sub aspectul practic, aplicativ. Un coleg de la Institutul de Psiho-tehnică rostise un discurs de adio. Benidc, m. c. i, 167. Psihotehnica utilizează cu precădere metoda testelor. DER, cf. M. D. ENC., DEX. -r- Din fr. psychotechnique. PSIHOTEHNIClAlV, -Ă s. m. şi f. Specialist în psihotehnică. Echipa economică, tehnică, comercială, financiară :... 1 financiar şi 1 psihotehnician. D. Guşti, p. a. 169. — Pronunţat: -ci-an. — Pl.: psihotehnicieni, -e. — Din fr. psyehotechnicien. PSIHOTERĂPIC, -Ă adj. Care aparţine psihoterapie!, privitor la psihoterapie; bazat pe psihoterapie. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : psihoterapici, -ce. — Din fr. psychothérapique. PS1HOTERAPÎE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influenţarea psihicului lor, utilizsndu-se explicaţia raţională, persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. Trei medici specializaţi In psihoterapie. Camil Petrescu, t. iii, 9. Volumele lui Kant şi Fichte nu fuseseră deschise pe birou declt pentru mistificarea curioşilor şi a iubitorilor de psihoterapie. Lovinescu, s. i, 107. Cu psihoterapia le lăsăm pe d-ta, care eşti specialistăI zise doctorul c-o blinda ironie. Bart, e. 376, cf. dm, dn2, der. Reeducarea psihicului bolnavului ...se numeşte psihoterapie, abc săn. 297, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. psychothérapie. PSIHOTÛNIC, -Ă adj., s. n. (Medicament) care are o acţiune stimulentă asupra funcţiilor psihice. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. psihotonici, -ce. — Din fr. psychotonique. PSIHOTROP, -Ă adj. (Despre medicamente) Care are acţiune asupra psihicului. Cf. m. d, enc. — Pl. : psihotropi, -e. — Din fr. psychotrope. PSIH0ZĂ s. f. Boală psihică caracterizată prin grave tulburări ale comportamentului, gîndirii sau afectivităţii bolnavului şi de care acesta nu este conştient; p. g e n e r. boală mintală. Cf. cade, Scriban, d. Băiatul ăsta suferă de demenţă acută ... Dacă psihoza lui se lăţeşte, omenirea e pierdută. Călinescu, b. i. 277. Observaţia internă, autoanaliza nu apare declt In unele psihoze. Ralea, s. t. ii, 27, cf. 68, Par-HON, B. 78, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. + (De obicei cu determinări care arată cauza) Stare de spirit bolnăvicioasă, adesea cu caracter colectiv, caracterizată printr-o surescitare obsedantă şi contagioasă, creată de cauze (şocante) exterioare. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor şi nevrozelor de tot felul. Gherea, st. cr. ii, 116. Frica vieţei viitoare ... a fost totdeauna unul din cei mai mari producători ai nevrozelor şi psichozelor religioase, id. ib. 304. Slnt clipe clnd toate le am ... Tăcute, duioase psihoze — Frumoase poveşti ca visuri de roze. Bacovia, o. 192. Era voinic, se simţea sănătos, era invadai Insă de psihoza, migraţiei. Călinescu, b. i. 420. Se pare că de la o vreme am căpătat toţi o psihoză, In sensul că socotim prezentul ca inesenţial, ca simplă punte de trecere către o zi ipotetică de mline. id. c. o. 103. Noi, doctorii, avem azi psihoza cancerului mai mult declt bolnavii. t august 1964, 55, cf. dex, contemp. 1971, nr. 1 273, 10/5. — Scris şi: (după fr.) psichoză. — Pl.: psihoze. — Din fr. psychose. PSIHROFÎL, -Ă adj., s. m. şi f. (Animal sau plantă) care trăieşte la temperaturi scăzute; criofil. Cf. m. d. ENC. — Pl.: psihrofili, -e. — Din fr. psychrophile. PSIHROMÎTRU s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidităţii atmosferice. Cf. Alexi, w., enc. agr. Umiditatea relativă se măsoară cu higro-metre şi cu psichromelre. Ionescu-Muscel, ţes. 625, cf. MDT, DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) psichrometru. — Pl.: psihro-metre. — Din fr. psychrometre. PSILÎ subst. (sg.) (Lingv.; grecism învechit) Spirit lin. Psili ... iaste suflare ceea ce încuviinţează zicerea prin lină supţiere. Eustatievici, gr. rum. 20r/13. Psili pururea la început pe glasnică, la cuvlntul care să oxiaşte Inlăuntru (a. 1823). bv iii, 409, cf. Găldi, m. phan. 245. — Din ngr. \|/iXfj. PSILOFITĂLĂ s. f. (La pl.) Grup de plante cripto-game devoniene din încrengătura pteridofitelor, cu tulpină subpămînteană şi aeriană, lipsite de frunze sau cu frunze solzoase, şi care se înmulţesc prin spori; (şi la sg.) plantă din acest grup. Cf. ltr2 xrii, 449. în afară de alge şi psilofilale ..., plantele slnt reprezentate [în devonian] ... prin primele criptogame. Geologia, 70. — Pl.: psilofilale. — Din lat. psilophytales. PSILOFÎTĂ s. f. Plantă din grupul psilofitalelor, cu rizomul prevăzut cu perişori, cu tulpină aeriană ramificată dihotomic, cu ramurile fără frunze, prevăzute cu sporangi, şi care sc înmulţeşte prin spori. Cf. ltr2. Acum se intllnesc primele plante de uscat, numite psilofite. Botanica, 187. Psilophyton era o plantă cam de 0,50 m înălţime. Geologia, 68, cf. der, m. d. enc. — Pl.: psilofite. — Şi: psiloiiton (scris şi psilophyton; accentuat şi psilofitdn, d£r) subst. — Din fr. psilophyton. PSILOFlTON subst. v. psilofită. PSILOMELĂ1V subst. Oxid natural hidratat de mangan, de culoare neagră, cu luciu semimeţâlic au mat, care se găseşte frecvent In zăcămintele de mangân. Psilomelanul e minereul principal folosit In siderurgie, ltb2. Minereul e constituit din psilo-melan. Geologia, 120. Psilomelanul constiiuie un minereu de mangan. der; cf. m. d. enc., dex. — Din fr. psilomfclanc. PSIMÎT subst. (învechit, rar) Praf obţinut prin pisarea varului sau a tencuielii de pe pereţi, întrebuinţat în picturile murale. V. cer uză. Ia ohră de la sflnta Arma şi leaspede vearde de zid sau ohră vearde...şi psimit şi le ameaslecă pe toate (sfîrşitul sec. XVIII). Grecu, p. 392. Ia leaspede vearde, cinci dramuri şi ohră adlncă şi psimilh al părealelui şi negru şi pisează-le bine (a. 1805). id. ib. 98, cf. 100. — Scris şi: (după ngr.) psimith. — Din ngr. yini)9o?. 18566 PSIMITIZI — 1711 — PTERODACTIL PSIMITIZÎ vb. IV. Trănz. (învechit, rar) A zugrăvi cu psimit. Şi puind proplazmă şi puţină carne, psimitizeaşte-le ori sulimineaşie-le (a. 1805). Grecu, p. 92. — Prez. ind.: psimitizesc. — Din ngr. PSITACÎSM s. n. Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le Înţelege. V. pap-aga-1 i s m. Cf. Scriban, d:, d. med. — Scris şi: psitacizm. Scriban, d. — Din fr. psittacisme. PSITACOZĂ s. f. Boală infecţioasă care se localizează de obicei la plămîni şi care este provocată de un virus transmis mai ales prin intermediul papagalilor; boala papagalilor. Cf. enc. agr., d. med. — Pl.: psitacoze. — Din fr. psittacose. PSÎÎÎ interj, v. pst. PSÎÎT interj, v. pst. PSÎNÎ adv. v. pesemne. PSOAS subst. Fiecare dintre cei doi muşchi inseraţi pe faţa anterioară a vertebrelor lombare şi la capătul femurului, contribuind la flexiunea coapsei. Muşchiul psoas cel mic... este un muşchi ce adeseaori naşte din vertebra dorsală. Kretzulescu, a. 238/1. M[uşchiul] psoas cel mare se află In abdomen de latu-rea vertebrelor lombare. Pouzu, p. 68/21, cf. der, m. D. ENC. — Pl.:? — Din fr. psoas. PSOFOMETRU s. n. Aparat folosit pentru măsurarea perturbaţiilor introduse intr-un circuit telefonic de circuitele învecinate. Cf. m. d. enc. — Pl.: psofometre. — Din fr. psophometre. PS0RĂ s.' f. v. psoriazis. PSORIÂZĂ s. f. v. psoriazis. PSORIĂZIS subst. Boală de piele caracterizată prin descuamări abundente, localizate In diverse regiuni ale corpului. Psoriaza se poate ivi pe diferite părţi ale corpului. Bianu, d. s., cf. der. în psoriazisul generalizat se observă creşterea temperaturii, indispoziţie, dureri articulare, abc sXn. 297, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (după fr.) psoriasis. dn2. — Pronunţat: -ri-a-. —Şi: psoriâză, (rar) ps6ră (Alexi, w.) s. f. — Din fr. psoriasis. PSS interj, v. pst. PST interj. (Adesea repetat sau pronunţat cu „s“ prelungit) Cuvint prin care se atrage cuiva atenţia (să tacă, să asculte etc.). Pst, pst, cetăţene Martine. Alecsandri, t. 1 732. Tu dresai ... pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate : Pst! pil! şi aport! Odobescu, s. iii, 3. Pstît! întrerupse directorul ... făclnd cu ochiul jurisconsultului spre d-na Moroi. Delavrancea, s. 135. Strigă: Pstlt... Poftiţi. conv. lit. xlv, 373. In sală se făcu deodată linişte, se auzi de clteva ori „pssst". Agîrbiceanu, - a. 231. Ei ... pst! Băiete! ... Poftim şi pe la noi. Bră-escu, o. a. ii, 270. Psst! Psst! făcea Păcală, tntor-clnd capul peste umăr. Vlasiu, a. p. 92. Pst! nu crlcni, că te zdrobăsc! Sadoveanu, o. ii, 467. Făcu spre noi semn cu degetul: — Pssst! Camilar, c. 82. <0> (Substantivat) Ridica dreapta şi făcea un „pssst“ prelung. Agîrbiceanu, a. 31. + Spec. (Regional) Cuvînt cu care se strigă oile (Romos — Orăştie). chest. v 77/65. Spec. (Prin nord-estul Munt.) Cuvînt cu care se alungă pisicile. Pst, afară; pst,. pst. Udrescu, gl. — Şi: pss (dr. i, 88), psiiî, pslit interj. — Onomatopee. PŞO interj. (Regional; repetat) Cuvint cu care se strigă caii (Băneşti — Găeşti). chest. v 77/6. — Onomatopee. PŞUICĂLE interj. (Prin nord-vestùl Olt.) Cuvint cu care se strigă oile. Cf. Paşca, gl. — Accentul necunoscut. — Formaţie onomatopeică. PTERANODÔÏV s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu cioc alungit, cornos şi fără dinţi, cu o creastă lungă situată Înapoia capului şi cu aripi foarte mari. Cf. ltr2, dn2. — Pl.: pteranodoni. — Din fr. ptéranodon. PTERÎDĂ s. f. (Bot.; rar) Ferigă de clmp (Pte-ridium aquilinum). Cf. Brandza, fl. 515. — Pl. : pteride. — Din fr. ptérlde. PTERIDOFlTĂ s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare străvechi, cu rădăcină, tulpină şi frunze, care se Înmulţesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. Unele pteridofite prezintă spori de- acelaşi fel. ltr2. Pieri-dofitele slnt cormofite complete. Botanica, 124. Pte-ridofitele prezintă... o alternanţă de generaţii, 'lb. Unele pteridofite din carbonifer au dat importante zăcăminte de cărbuni, der, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : pteridofite. — Din fr. ptéridophytcs. PTERIDOSPÉRMA s. f. (La pl.) Grup de gimno-sperme primitive arborescente sau ierboase, cu frunze asemănătoare celor de ferigă şi care se înmulţesc prin seminţe provenite din ovule neînvelite în ovare; (şi la sg.) plantă din acest grup. Cf. ltr2. In depozitele de cărbuni de pămlnt s-au găsit urmele unor plante numite pteridosperme. Botanica, 134. — Pl. : pteridosperme. — Din fr. ptéridospermes. PTERÎGION subst. îngroşare în formă triunghiulară, cü ;aspect de aripioară, a conjunctivei, care acoperă (total sau parţial) corneea. Cf. Bianu, d. s. Pterigionul este format din ţesut conjunctiv şi ţesut elastic, abc săn. 298, ci. d. med. — Pronunţat: -gi-on. — Din fr. ptéryglon. PTERIGÔTA s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare care cuprinde majoritatea insectelor, caracterizate, In general, prin prezenţa aripilor şi prin dezvoltarea prin metamorfoză; (şi la sg.) insectă din această subclasă. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : pterigote. — Din fr. ptérigotes. PTERODACTÎL s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile zburătoare de mărimea unei vrăbii, care au trăit în jurasicul superior şi în cretacic; (şi la sg.) reptilă din acest gen. Pterodactyluh o şoplrlă care zbura In aer şi care era parcă jumătate şoplrlă şi jumătate pasere. Isis (1859), 7/1, cf. Barcianu, Alexi, w., cade, ltr2. Pterodactylus... avea dimensiunile unui vultur... şi o coadă scurtă. Geologia, 84, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. — Scris şi: (după fr. şi lat.) pterodactyl. — Accentuat şi: plerodâctil. cade, Scriban, d. — Pl.: ptero-dactili. — Şi: pterodactylus s. m. — Din fr. ptérodactyle, lat. pterodactylus. 18588 PTERODACTYLUS — 1712 — PTRU PTERODACTfLUS s. m. v. pterodactil. PTEROD(5lV s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (şi la sg.) mamifer din acest gen. Cf. m. d. enc. — Pl.: pterodoni. — Din fr. ptdrodon. PTEROPdD, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele animale) Care are picioarele proprii pentru Înotat. Cf. Scriban, d. 2. S. n. Gastropod fosil cu piciorul transformat în doi lobi simetrici, cu cochilie subţire, tubulară, In formă de corn. Cf. Scriban, d,, ltr2. — Pl.: pieropozi, -de. — Din fr. pt£ropodcs. PTEROZĂUR s. m. (Rar) Pterozaurian. Cf. dn2. — Pronunţat: -za-ur. — Pl.: pterozauri. — Din Pterosaurus, numele ştiinţific al ptero-zaurianului. PTEROZAURIAN s. in. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (şi la sg.) reptilă din acest ordin, (rar) p t e r o z a u r. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -za-u-ri-an. — Pl.: pterozaurieni. — Din fr. ptfrosaurlens. PTIALAG0G, -Ă adj. (Despre substanţe, alimente etc.) Care activează salivaţia, care provoacă o sali-vaţie abundentă. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: pti-a-. — PI. : ptialagogi, -ge. — Din fr. ptyalagogue. PTIALÎNĂ s. f. Ferment secretat de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză şi glucoză; amilază salivară. Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Saliva ... se compune din apă, săruri şi o substanţă albuminoidă numilă ... ptialină. Bianu, d. s. 645. Glandele salivare produc un lichid numit salivă ... In care se găseşte un ferment (amilază sau ptgalină). enc. vet. 39, cf. cade, Scriban, d., der, dn2, m. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) ptyalină. — Pronunţat: pli-a-. — Din fr. ptyalinc. PTIALÎSM s. n. Salivaţie abundentă (care apare în unele afecţiuni). Cf. Bianu, d. s., Scriban, d., DNa, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: plializm. Scriban, d. — Pronunţat: pti-a-, — Din fr. ptyallsme. PTII interj, v. ptiu. PTIOA interj, v. ptiu. PTITĂLĂGOI s. m. v. pitpălăcol. PTIU interj. (Popular şi familiar; adesea repetat) Cuvînt care redă zgomotul pe care-1 face cineva cînd scuipă; cuvînt (care sugerează acţiunea de a scuipa şi) care exprimă dispreţ, dezgust, nemulţumire, mirare etc. în faţa unui lucru neaşteptat; (regional) pfui, puc1, tfu. Tpiu! la dracu, pentr-o pungă. Ţinuşi un ceas vorbă lungă. Pann, p. v. i, 17/5. Şi să zici tu că tu . l-ai scăpat pe dumnealui? ... Ptuu I ... nu ţi-e nişine obrazului! Ghica, s. 503. Ptiu! mă! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sflrşească. Creangă, p. 45. Ptiu! păcatele mele! — suspină el deznădăjduit. Slavici, n. ii, 269, cf. ddrf, Barcianu. Auzi ... ce să-i trăsnească ei prin cap! Ptiu! Ucigă-te-ar toaca! Sandu-Aldea, .a., m. 138. Ptiu! păcătosule! face conu Iancu In culmea indignării. Brătescu-Voi-neşti, p. 159. Pliu! pliu! ptiu!...de clnd slnt nu am văzut aşa copil frumos, id. ib. 206. Dumneata erai? Ptii, nici nu le-am cunoscut! Agîrbiceanu, a. 49. Mi-am adus aminte de sfatul bunicii, că dacă mi s-o arăta cumva dracu, să-mi fac cruce de trei ori şi să zic: „plii, drace!" Vlasiu, a. p. 211, cf. 48. Se opri şi scuipă Intr-o parte: Ptiu! dă-i dracului! Sadoveanu, o. ii, 90. Liţa Salomia stupi In spuză de trei ori: Ptiu! ptiu! ptiu! Şi-şi făcu cruce. id. ib. viii, 579. Faţa, suavă, e limpede şi senină. Ptiu! bătu-te-ar norocu! Arghezi, s. viii, 150. Ptiu, bată-l gheena! — se cruci Popa Ţuică. Călinescu, e. o. ii, 296. Aslea-s vorbe dc şef? Pliu! ... Cine să-i dea ordin, mă rog? Galan, z. r. 10. Ptiu! Scuipă năprasnic In pămlnt. Preda, d. 156. Ptiu, lovi-te-ar moartea cu ochii tăi! a exclamat Moromete furios, id. m. 72. Pămlnt aţi vrut, pămlnt aveţi plnă In glt! Pliu! Scuipă şi le întoarse spatele. Barbu, p. 198. Ptioa minciună-n putină! Sbiera, p. 146, cf. alr ii 3 252/2, 27. -$> (în descîntece; însoţeşte acţiunea dc a scuipa) Să rămlie ... ca argintul strecurat, Ca soarele-n senin, Ptiu, amin! pop., ap. gcr ii, 343. Mptiu, leacul fie, nu fie, Colacul babei să scrie! Teodorescu, p. p. 379. Să pieie, Să se rupă Ca spuma de mare, Ca rana de soare, Ca slupitul In cărare, pliu! şez. iv, 19. — Şi: ptii, ptioa, ptul (alr ii/i mn 64, 4 226/2, 279), ptuu, mptiu, tpiu interj. — Onomatopee. PTOLOMÎIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine lui Pto-lemeu sau concepţiei lui asupra lumii bazată pe doctrina geocentrică, privitor la Ptolemeu sau la concepţia lui. Vrăjmaşii... Ne-au ieşit In cale Nu-n spaţiul plolomeic, ci-n viaţă, pe pămlnt. Labiş, p. 283. — Pronunţat: -me-ic. — Pl.: ptolomeici, -ce. — Ptolomeu (= Ptolemeu) (n. pr.) -(- suf. -ic. PTOMAÎ1VĂ s. f. (Mai ales la pl.) Substanţă toxică azotată rezultată din descompunerea proteinelor dc origine animală. Cf. Bianu, d. s., cade, der, dn2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl.: plomaine. — Din fr. ptomaîne. FTdZĂ s. f. Fenomen patologic care constă In deplasarea în jos a unor organe interne, datorită, mai ales, slăbirii şi relaxării unor ligamente de susţinere. Cf. Bianu, d. s. Ptoza poate ţi: gastrică, renală, hepatică etc. der, cf. dn2. XJnele ploze beneficiază de tratament chirurgical, abc săn. 298, cf. d. med., M. D. ENC. — Pl.: ploze. — Din fr. ptosc. PTR interj, v. ptru. PTRIO interj, v. ptru, PTRIU interj, v. ptru. PTROA interj, v. ptruia. PTRŞII interj, v. ptru. PTRT interj, v. ptru. PTRU interj. (Adesea repetat şi cu „r“ sau „u" prelungit) 1. Cuvînt cu care se opresc său se cheamă caii ori măgarii. Ptru! ciii! ... Da bună bucată am mers. Creangă, p. 119. Nu mai vedeam cal, nu mai vedeam nimic. Strig: ptrio, Murgule, ptrio, Breazule — să-mi cază omuşoru şi mai multe nu. săm. iii, 665. Ne oprim. Ptru! stăi, JRusca! Sadoveanu, o. vi, 638. Ptruu! strig la cai şi ei abia se opresc locului. Pas, l. i, 91. Caii se opriră alunecind — Ptrrr! Barbu, p. 121. Şezi numai aice şi, clnd li vedea-o că vine, să strigi ...: ptru! ptru! iapa babei! şi ea va sta. Sbiera, p. 58, cf. chest. v 77/21, 24, 99, alr ii 5 525/723, alr 18610 PTRUA — 1713 — PUBIS sn v h 1 467/848. «$> (Prin lărgirea sensului; adesea în corelaţie cu na1 şi tu) Tpru, tpru, tpru! din buze zise Către cei ce judeca. Pann, h. 36/7. Luă coasa pe spinare Ş-o tuli la deal pe vale. Plru, plru, piru şi na, na, na, Moara sta şi se usca. Mîndrescu, l. p. 220. Pru, tu, tu, morişca mea, Nu te duce pe colea. i. cb. iv, 163. Tr, ir, tr şi na, na, na! Moara sta şi se uita. folc. mold. i, 301. 2. (Popular) Cuvint cu care se strigă vacile şi, mai ales, boii prinşi în jug (ca îndemn să meargă la stingă). Tpriu, tpriu, tpriu, nea Boian, nea, Că nu-i boala să le ia. şez. i, 139, cf. chest. v 77/6, 65, 86, a ii 12, m 3. + (Regional; în corelaţie cu n ia, nea1 etc.) Cuvint cu care se strigă viţeii (Vidra — Panciu). chest. v 77/94. 3. (Popular; in formele pru, piu, tplroa, tpru, Iru) Cuvînt cu care se cheamă sau, rar, se alungă oile. Cf. Precup, p. 56, chest. v 77/78, 86, a i 23, 31, ii 12, iii 2, 16. 4. (Regional) Cuvînt care imită sunetul produs de împrăştierea apei cu buzele. Vorbind, podarul Inge-nuchie pe marnea rlului, luă apă In pumnii făcuţi găvan şi cu un „plruu“ ... scos de pe buze şi-o improşcă pe obraji, ca o bură de ploaie, conv. lit. xliv1( 38. — Şi: (regional) ptrui (a ii 12), ptr (ib. iii 16), ptrio, ptriu (chest. v 77/65), ptrşii (alr ii 5 525/723), ptrt (a iii 2, 16), ptu (ib. i 23, iii 3), prşiu (alr sn v h 1 467/899), pru, tpr (ib. h 1 467), tpriu, tpru (dr. iv, 886, chest. v 77/86, alr sn v h 1 467), tpruş (alr sn v h 1 467/836), tptroa (Precup, p. 56), tr, tru (chest. v 77/78) interj. — Onomatopee. PTRUA interj, v. ptruia. PTRUCĂ interj. (Regional; în corelaţie cu na1) Cuvint cu care se strigă oile (Vad — Sighetu Mar-maţiei). chest. v 77/92. — Cf. p t r u. PTRUI interj, v. ptru. PTRUIA interj. (Popular; adesea repetat) Cuvint cu care se cheamă unele animale, îndeosebi caii şi oile. Şi din gură că striga: Ptruia, calul talii din tinereţe, Să vii la bătrtneţe. mat. folk. 130. Şi te da la marginea cailor şi strigă: „Ptrua ... calul tatii din tinerie“ ! Rădulescu-Codin, î. 168, cf. Coman, gl., chest. v 77/7, 15, 48, 66. — Pronunţat; ptru-ia. — Şi : ptrua, ptroa (chest. v 77/7, 48, 66), prtroa (ib. 77/15) interj. — Cf. ptru. PTRUSCA interj. (Prin Bucov.) Cuvînt cu care se alungă oile. Cf. Lexic reg. 107. — Formaţie onomatopeică. PTU interj, v. ptru. PTUI interj, v. ptiu. PTUŞÎ vb. IV v. căptuşi. PTUU interj, v. ptiu. PŢU interj. (Regional) Cuvînt care imită plescăitul buzelor cînd se dă un sărut (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Onomatopee. PU interj. (Repetat) Cuvînt care imită strigătul pupezei. Căci aşa ne amăgea mama, cu o pupăză care-şi făcea cuib de mulţi ani Intr-un tei foarte bălrtn şi scor-buros ... Şi numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup /“ Creangă, a. 52. Omul îndată s-a prefăcut In cuc, iar muierea lui In pupăză, şi-au început amlndoi... a clnta, el cucu, iar ea pu-pu-pu! Marian, o. i, 13. — Şi: pup interj. — Onomatopee. PUAH interj. Cuvînt care exprimă greaţă, silă, dezgust. Beau şi un pahar de limonadă ... Puah! Ce caldă e! Stancu, d. 406. — Onomatopee. Cf. fr. p o u a h. PÜBER, -Ă adj., s. m. şi f. (Livresc) (Individ) care a ajuns la vîrsta pubertăţii. Cf. I. Golescu, c., prot.--pop., n. d., Alexi, w„ cade, Scriban, d., dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: puberi, -e. — Din fr. pubère, lat. puber. PUBERAL, «Ă adj. (Livresc) Care aparţine pubertăţii, privitor la pubertate, specific pubertăţii. Accele-raţiunea puberală a creşterei. Parhon, b. 128, cf. Călinescu, o. i, 274, dn2, dex. — Pl.: puberali, -e. — Puber -f suf. -al. PUBERTÁTE s. f. Perioadă a vieţii omeneşti cuprinsă între copilărie şi adolescenţă, caracterizată prin matu-raţia funcţiilor sexuale, prin apariţia caracterelor sexuale secundare şi printr-o dezvoltare psihică intensă. Pină la vlrsta pubertăţii de cincisprezece ani ...se simte lntr-o înviorată dulceaţă de sănătate şi de traiul vieţii lui. Episcupescu, o. î. 51/23. Cel de al doilea stadiu ... ţine plnă la ajungerea vlrstei puberlăţei. id. Practica, XXXVI/31. Pela vlrsla de şapte ani începe a se dezvălui pubertatea (junia). pr. 34/15. Cu această dezvoltare a vlrstnicici (pubertăţii), capătă omul un nou bold spre creştere. Vasici, m. i, 189/22, cf. Asistía, plut. Se tntlmplă adeseori că o copilă, agiunglnd la vrăsta puberlăţei, pătimeşte. Botez, a. 59/27. Şi ţi-am răpit, de bunăvoie, o pubertate Indoioasă. Mace-donski, o. i, 223, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Turna gaz peste focul amărltei noastre de pubertăţi — vestită de cearcănele vinete din jurul ochilor. ClAUŞANU, R. SCUT. 69, Cf. CADE, SCRIBAN, D., CĂLINESCU, o. i, 265. O dată cu pubertatea, fetele încep să fie preocupate de frumuseţea feţei. Camil Petrescu, o. i, 256. Pubertatea se caracterizează printr-o serie de transformări fizice, mai ales prin maturarea sexuală. deb. Boala apare mai ales la tineri Inceplnd de la vlrsla pubertăţii, abc săn. 12, cf. dn2, m. d. enc., dex. <> (învechit, rar) Oasele puberlăţei — pubis. Dinaintea acestora sini oasele numile a pubertăţei. Cobnea, e. i, 199/10. 4- (Jur.; rar; şi în sintagma vlrsta pubertăţii, cade) Vîrstă minimă admisă de lege pentru căsătorie. Cf. Sta ma ti, d., cade. — Gen.-dat. şi: (învechit) pubertăţei. — Din fr. puberté, lat. pubertas, «atís. PUBESCÉNT, -Ă adj. (Despre frunze, tulpini etc.) Care este acoperit cu peri fini şi mici ca un puf. Cf. Grecescu, fl. 92, ds. Frunzele caduce..., cu vlrful tocit, pe dos slab pubescente, enc. agr. iii, 103, cf. Scriban, d. Tulpină ... acoperită cu peri pubescenţi mărunţi. Flora r.p.r. ii, 89, cf. 83, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: pubescenţi, -le. — Din fr. pubescent. PUBESCENŢĂ s. f. Stare a tulpinilor sau a frunzelor pubescente. Cf. Scriban, d., dn2. — Pl.: pubescenţe. — Din fr. pubescence. PUBIAN, «Ă adj. Care aparţine pubisului, privitor la pubis; care formează pubisul. Arcada sau boltirea pubiană. Kretzulescu, a. 70/13. Se numeşte astfel... partea pubiană a fiecărui os iliac. Bianu, d. s. 605, cf. dn2. Cele două oase pubiene se articulează pe linia mediană ... Inchiztnd astfel bazinul In faţă. der iii, 892, cf. M. d. enc., dex. — Pronunţat: -bi-cm. — Pl.: pubieni, -e. — Din fr. pubien. PÚBIS s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a centurii pelviene; (învechit, rar) oasele pu- 18629 PUBLIC — 1714 — PUBLIC bertăţei, v. pubertate. Acest os In pruncie se află compus de trei oase care se lipcsc la o vlrstă mai înaintată; aceste trei oase se numesc ilional, pubisul şi ischionul. Kretzulescu, a. 71/22, el. 70/27. Osul şoldului ... se compune de trei părţi: 1) de osul iliac, 2) de osul pubis şi 3) de osul şezutului sau ischionul. Polizu, p. 37/30, ci. Bianu, d. s., Scriban, d., dn2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: pubise şi (rar) pubisuri. — Din fr. pubis. PUBLIC, -Ă s. n. şi f., adj. î. S. n. şi (învechit.) f. Totalitate de persoane considerată în raport cu ceva care îi este atribuit, adresat, destinat, în raport cu ceva la care este martoră etc.; număr mare, nedefinit de persoane; opinie publică, v. public (II 2). V. masă2 (3), mulţime (3), lume, popor (4). Ce slnt datori atlt stăplniloriilui ţărei, sau către public să slujească (a. 1782). Uricariul, xi, 266. Aceste documenturi ... incă şi publicului (obştci) stricătoare ar fi. sţ 22/16. Organizaţia noauo a shoalelor de la locul cel înalt întărită, carea curlnd la public se va da. st. inst. 4/20. Cei ce învaţă tinerimea foarte de mare folos slnt publicului (obştei) (a. 1811). bv iii, 30. Pentru o facere de bine aşea de mare,... umilită mulţămire înaintea publicului datoriu m-am ţinut. T. Aaeon, s. a. 8/8. Dacă să va primi aceasta acum de către cinstitul public, făgăduiesc că să va da la tipariu o al doilea compunere asemenea, pov. 3/10. Cu mulţumire mă socotesc că trebuie a pune înaintea publicului şi a prenumăran-ţilor socoteala gazetei, cr (1829), 297a/29. Dorind cu aceasta a o face mai folositoare tinerimei şi a merita oarecum votul publicului şi a tovarăşilor miei. Marco-vici, c. 5/20. Are cinste a se recomanda cinstitului public că de curlnd a adus de la Viena haine europeneşti. CR (1834), 3442/37. Ea avu mare parte In plinirea nelegiuirilor sale; de aceea fu de public, de asemine ca şi de dlnsul, urltă. Asaciii, s. l. ii, 119. A ştiut să respec-teze publicul cititor, cr (1848), 43/60. Atenţia publicului nu mai era îndreptată spre poezie. Maiohescu, Critice, 88. Rolul lor este d-a lua In rls relele năravuri ale omenirei şi, arăltndu-le publicului sub o formă atrăgătoare şi iscusită, să le biciuiască rlzlnd. Odobescu, s. i, 31. Âm de mult intenţia să dau publicului o sumă de note asupra vieţii lai Eminescu. Caragiale, o. iii, 11. Publicul e schimbăcios ..., adeseori cauze mici produc tn el efecte mari. Slavici, n. i, 296. E de prisos a spune că vom fi imparţiali, căci avem pe public judecător. Macedonski, o. iv, 45. Toată reclama a fost zadarnică. Publicul a rămas nepăsător ca-ntotdeauna ... Numărul 2 din frumoasa revistă n-a mai apărui. Vlahuţă, 0. a. i, 225. Era înghesuială mare, clericii se pierdeau in mulţimea celuilalt public. Agîrbiceanu, a. 41. Se hotărî a se face apel la public. N. A. Bogdan, c. m. 171. Cancelaria mandatelor avea cele mai dese afaceri cu publicul. Bassarabescu, v. 67. Publicul dă năvală In parcul ce se inaugurează. Galaction, a. 74. Priveşte la cine ţine luieori publicul cititor! id. ib. 185. Publicul, lăslnd afacerile, s-a împărţit ca de obicei tn două tabere. Brăescu, o. a. i,356. Coloanele de soldaţi se înşiră In linişte unele după altele; publicul priveşte placid şi cuminte. Sadoveanu, o. ix, 267. Publicul literar a intuit de la început in autorul volumului ...un reprezentant al curentului modernist. Vianu, a. p. 257. Un autor modern se întreabă cu nelinişte dacă îşi va găsi un public şi cum va fi primită lucrarea sa. id. 1. n. 54. De accastă campanie ... publicul va începe In curlnd să se sature. Stancu, r. a. iv, 378. Publicul a început să se sature de aceste teme convenţionale. v. rom. noiembrie 1954, 75. Fără posibilitatea de a fi înţeles, mesajul creaţiei nu poate ajunge in public. v. rom. noiembrie 1962, 143. Expoziţia s-a bucurat de o burtă primire din partea publicului vizitator. Scînteia, 1966, nr. 6 873. <> Marele public sau (rar) publicul cel mare = masele largi ale populaţiei considerate în raport cu ceva care le este atribuit, adresat, destinat, in raport cu ceva la care sînt martore etc. Ne referim la îndrăzneţele procedee stilistice ... practi- cate lnlr-o operă rămasă aproape necunoscută marelui public. Vianu, a. p. 242. Pentru publicul cel mare, faptul părea de crezut. Stancu, r. a. iv, 333. <$> L o c-a d v. în public sau (învechit) în publică = în prezenţa mai multor persoane, în faţa oamenilor, în văzul lumii; la cunoştinţa tuturor; (învechit) publicamente, (învechit, rar) publiceşte. Şi îndată s-au arătat In public că are oaste (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 270/21. Face In public lauda tuturor acelor bucate ce-au mîncat. Cugetări, ii, 58v/27. Se dele această vestire In public. Văcărescul, ist. 259. Bune rlnduiale folositoare obştii... care prin scris In publică s-au dat. sob. hris. 18. Nici o senlenţie nu trebuie să să cetească părţilor, nici să să dcie de ştire in publică, rînd. jud. 239/1. Moşiile aceste le-au cumpărat cu bună credinţă In publică, dinaintea boierilor divanului (a. 1793). Uri-cariul, xvi, 325. în public au zis ...că de nu s-ar fi putut face Intr-alt chip ..., ar fi sculat pre toţi asupra lor. Şincai, iir. ii, 286/9. Pentru aceea să pedepsesc dezerteri tn publică, pentru că au dat pildă rea altora. Obradovici, ». 46/13, cf. d. sup. 51/2. Deatornica omenie ... şi tn publică şi In privai să o ţină. Maior, i. B. 98/8. Se arală in public un indian care se hrăneşte cu cremene, cr (1834), 3362/49. l'oate vorbele să fie bine auzite In public, gtn (1836), 632/6. Recunoaştem prin cuprinsul acestora şi mărturisim In public., mag. ist. i, 330/2. Vor spune-o fără îndoială In public şi fără rezerve, cr (1846), 172/38. Acestea zicea Sigismund In public şi In particular. Bălcescu, m. v. 42. O broşură ... popolul a ars-o In public. c.r (1848), 91/8. Care era studiile şi seriozitatea talentului său atil de întemeiat In literatură, pentru ca In public să aibă drit de a adresa doamnelor moldovene nişte mustrări atlt de crude? rom. lit. 19GV10. Eu, clei negustor, să mă pui In poblic cu un coate-goale, nu vine bine. Caragiale, o. vi, 5. întotdeauna mi-a fost cu neputinţă să sărut copiii In public. Ibrăileanu, a. 23. L-a pălmuit in public. Galaction, a. 149. în Olanda n-au rost crlşmele, pentru că nimeni nu petrece in public. Sadoveanu, o. ix, 254. Soţia ... e un sanctuar despre care bărbatul nu se destăinuie In public. Călinescu, b. i. 174. N-am clnlal-o încă niciodată tn public, t septembrie 1962, 5. <£• E x p r. (învechit, rar) A da (ceva) In pubiică = a aduce (ceva) la cunoştinţa unei colectivităţi umane. Slăplnirea ... au fost făcut ... o întocmire de dajdiile ţării ...,dind-o şi In publica ţerei. Zii.ot, cron. 71. (Regional) A (la (pe cineva) In poblic — a demasca (pe cineva), a da pe faţă. St fere şl el sl nu-l dei-n poblic, căSi vai ş-amar di viiaţa lui. Graiul, i, 505. 4- Spec. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă, la o reuniune etc.; asistenţă, auditoriu, spectatori. Actorul uita că nu trebuie să steie decit cu faţa spre public. Negruzzi, s. i, 343. Cer dinainte pardon şi iertăciune onorabilului public. Alecsandri, t. i, 290. Urmărit de atenţia publicului, işi va lua rolul In serios. Vlahuţă, o. a. i, 216. O parte din public se pregătea să plece, sătul de alita mu-ică. Brătescu-Voineşti, p. 167. Un cuplet nerod... a plăcut publicului. Gîrleanu, n. 64. Dar publicul din staluri n-a crezut Că poale fi şi-un accident adevărat. Minulescu, v. 127. Gherlaş, In faţa unui public atlt de avid de spectacol, Işi începea scamatoriile. Sahia, n. 65. Cuşca sufleurului a fost aşezată aşa incit cortina să se lase intre ea şi public. Sadoveanu, o. ix, 539. Gloata de galerie ocupă rangurile dinspre tavan, dc tinde îndeobşte pornesc aplauzele publicului entuziast. Ar-ghezi, b. 148. Spectacolul se desfăşura fără laxă, fără scaune, fără bănci, onoratul public lungindu-se pe pietrişul mărunt. Pas, z. i, 186. După spectacol a fosl aşteptat şi felicitai de o mare parte a publicului, s . iulie 1960, 46. Publicul de astăzi este cult şi exigent. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 63. Joci prost, publicul fluieră. t decembrie 1962, 34. Asta e caracteristica publicului : să nu asculte, ib. februarie 1984, 30. Una dintre cele mai categorice impresii pe care ne-a lăsat-o acest teatru ... este afluenţa de public, ib. februarie 1969, 82, cf. m. d. enc., dex. (Precizat prin „spectator“) Publicul spectator a avut o atitudine mai interesantă. Galaction, 18630 PUBLIC — 1715 — PUBLIC A. 263. (învechit) Populaţie (a unei aşezări umane). Au robit pe publicul Odesei prin purtările cele plăcute şi politica lor. ar (1829), 2522/36. Nobilii din Vicna şi publicul se întrec întru mărturisirea de respect şi de încredere cc au în accaslă adunare învăţată. cr (3848), 122/16. 11. Adj. 1. Care are loc în prezenţa unui (marc) număr de oameni,.în văzul lumii; la care ia (sau poate lua) parte un (mare) număr de oameni. Cf. rînd. jxid. 401/7. Pentru care bunătate, publică mnlfămită li dau. Maior, i. b. 105/10. Imposesierile vor trebui să sc facă. pe trei ani, şi prin licitaţie publică (a. 1828). Uricariul, iv, 431/6. Alcmena aşteaptă de la mine această publică mărturisire. Heliade, amf. 84/2. La un sol şi prietin al lor i s-au făcui ... defăimare publică, gt (1838), 72/47. Amorul de patrie, liberlatea, egalitatea şi devotamentul sînt vorbele sacramentale ... pe care le rosteşte prin adunări publice şi private. Filimon, o. i, 98. Nota obţinută, a fost nola maximă, pe Ungă un supliment de laudă publică. Galaction, o. 58. în aceeaşi săplămînă apărea ... la laşi înlr-o întrunire publică. C. Petrescu, î.i, 11, cf. BnXnscu, o. a. i, 166. Nu sc împăca totuşi cu ideea unei demonstraţii publice. CXuNESctJ, s. 26. Legea îngăduie să luăm unele ho-lărîri cu caracter financiar, fără licitaţie publică. Vinea, l. i, 38. Concertele publice în faţa mulţimii necunoscute îl intimidează, s februarie 1960, 52, cf. m, d. enc., dex. (Adverbial) Ea m-a umilit public, dîndu-mi două palme. v. rom. noiembrie 1964, 37. In familie sînt două pete pe care tanle Catinca nu vrea să le recunoască public. H. Lovinescu, t. 269. Spec. (Despre examene, concursuri etc.) Care se desfăşoară în prezenţa unui număr de oameni (care pot aprecia); care permite o participare efectivă largă sau participarea tuturor celor ce îndeplinesc condiţiile prevăzute. însăş cartea trebuie să se areate în publice ccrcc-tări (examenuri) şi de acolea trebuie să să judece. Carte treb. ii, 234/7. La publicul examen s-au obicinuit a se dărui pruncii cu cile ceva. Petrovici, p. 62/27. Vei face ... două publice examene (a. 1828). Uricariul, vii, 174. S-a făcut examen public al. şcoalci începătoare. cr (1832), 2501/35. Spec. Care se face sau devine cunoscut pentru o întreagă colectivitate sau pentru cît mai mulţi membri ai ei; care este destinat unei colectivităţi umane (pentru a lua cunoştinţă). Să va ... vesti pretutindere prin novellele (gazele) publice. Pravila (1788), 1.1/7. Acele cinci punt uri ... prin scrisoare publică s-au primit. Şincai, hr. iii, 212/21. îţi poruncim să o faci publică [ştirea] la toţi neguţătorii poliliii (a. 1823). doc. ec. 278. Asemine foi publice tipărite pe la ia 15 să iviră şi in Ghermania. Său-lkscu, hr. ii, 406/1. Foile publice adeverează ştirea despre proiectul închegărei unei societăţi comerciale a Dunării, cr (1846), 37,/4. Cu două zile înainte ca moartea lui Alexandru Şuju să fi devenii publică, Tudor a fost văzut la consulatul rusesc.. Oţetea, t. v. 135. 2. Care aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o astfel de colectivitate; care priveşte pe toţi membrii unei colectivităţi; general, comun, obstesc U). Socotind lipsa crăimei noastre şi mîntuirea cea publică, îndată ... patru bombarde ... cît mai curînd să clştigaţi. Şincai, hr. ii, 78/7. Rlnduiala c acolo deplinilă ... în cultura (lucrarea) măiestriilor, precum şi în publica linişte. Maior, t. 32/20. Voi, învăţătorilor, ... sinleţi ... crescători publici (de obşte). Petrovici, p. 43/11. Hotărî, cu obştească învoire a senatului, să ia toată partea la accastă faptă de bine public. Bălcescu, m. v, 36. Gvardia civică ...va fi însărcinată cu ţinerea siguranţei publice, cr (1848), 22/4. Spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat. Russo, s. 36. Greşeala este că începe neamul cu şcoalele Ardealului şi nu cu şcoala limbei hrisoaveldr, limba publică, id. ib. 65. Aceste direcţiuni moderne ale spiritului public au devenii o proprietate comună mai pentru toate naţiunile din Europa. Isis (1856), 21/1. Omul făclnd bine nu allrnă declt de sine, şi poate brava judecata publică. Negruzzi, s. i, 289. Istoria este plină de cruzimile comise in revendicarea libertăţilor publice şi private. Ghic.a, s. 186. Clnd v-am insuflat dorinţa de-a tulbura . liniştea publică? Alecsandri, t. i, 86. Cere ... exproprierea în. folosul utilităţii publice. Ionescu-Rion, s. 178. Expune acea persoană. dispreţului public, cod. pen. r.p.r. 543. Descoperea ... respectul şi. admiraţia publică pentru, reprezentanţii culturii, spirituale a naţiunii. Vianu, l. u. 8. In acest gusi public nu trebuie să se vadă capriciul trecător al modei şi al momentului, s iulie 1960, 83. Opinie (sau, rar, opiniune) publică — părere, judecată a colectivităţii, punct de vedere genera! într-o anumită chestiune; colectivitate umană considerată din punctul de vedere al părerii, al judecăţii sale într-o anumită chestiune; public (Astăzi rar) Grădină publică — parc (1). Astăzi iar mă aşteaptă la grădina publică, Kogălniceanu, In ph. dram. 430, cf. Polizu. [Făcea] lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iaşi. Creangă, a. 133. Se adună cu alţi clţiva bătrîni de seama lui sub umbra teilor din grădina publică. Bră-tescu-Voineşti, p. 351. A7» intrat tn grădina publică. Bassarabescu, s. n. 24. Intr-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Bacovia, o. 50. Grădina publică unde concerta muzica militară. Brăescu, o. a. ii, 134. Tot eu săraca trebuie să fac poliţie şi la gară şi la grădina publică. Sebastian, t. 278. Iritr-o sară ... ne-am dus la grădina publică de sub cetate. Sadoveanu, o. x, 386. Vom reface grădina publică; vom pava străzile. Stancu, r. a. i, 294. (învechit) Femeie publică = prostituată. Găsi o femeie publică şi o luă cu sine. Bălcescu, m. v. 457, cf. Polizu, lm. (învechit) Casă publică = casă de prostituţie, bordel. Casa lui ... devenise tn urmă o casă publică, in care intrau cei mai desfrînaţi juni. Filimon, o. i, 114. — PL: publici, -ce. — Şi: (formă coruptă) p6bllc s. 11. — Din lat. puljlicus, -a, -uni, fr. public. FU.BLIC vb. I. Tranz. 1. (Astăzi rar; complementul indică ştiri, informaţii, păreri etc.) A face cunoscut, a aduce la cunoştinţa tuturor (prin tipărire, afişare, persoane intermediare etc.), a spune, a anunţa, a vesti în public; (rar) a publicita, (învechit) a publi-carisi (1), a publicălui, a publicui (1). Curgerea sîngelui ... înainte de zilele lui Haroey era neştiută şi acesta au fost cel dinţii care au publicat-o. Teodori, a. 70/10. Senatul publică că nicidecum nu va călca obiceiurile sale cele vechi. Căpăţineanu, m. r. 39/26. Puse om indală cu trimbijciş Ca să publiceze, strigind prin oraş, Cum că împăratul, pe uliii umblînd, A pierdut inelul. Pann, r. v. i, 30/15, cf. cade. Nimic din ce publicau gazelele nu era de actualitate. Sadoveanu, o. ix, 208, cf. Sciuban, d. De fapt, lui Stănică li era ruşine să-şi publice căsătoria. Călinescu, e. o. ii, 79. Ziarele publicau ştiri importante de pe front, s ianuarie 1961, 55. Publicăm ... institutele şi specialităţile la care se înfiinţează secţii de subingineri. rl 1968, nr. 7 387, cf. dex. Refl. pas. Deci îndată fu propovăduit împărat, publicindu-se şi moartea tătine-său. Văcă-rescul, ist. 262/9. Şi să va publica, adecă vesti, pre-tutindere prin ... gazeale ... publice. Pravila (1788), 11/5. A armelor încetare peste tot s-au publicai. Heliade, 0. i, 416. S-au publicat ...că averea nemişcătoare a n.eguţ¡loriului ... este amanetarisilă. Buletin, f. (1843), 211/3. 2. (Complementul indică articole, cărţi, reviste, izvoare documentare, creaţii literare etc.) A face să apară prin intermediul tiparului (sau al altor mijloacc tehnice de multiplicare); a tipări, a da publicităţii (v. publicitate 4), (învechit) a publicarisi (2), a publicui (2). Să se poală sluji de astfel de cărţi pe care ... le-am publica acuma. Pleşoianu, a. 3/21. Senatul acelui stat au publicat o proclamaţie Inştiinţă-toare. ah (1829), 132/24. Gazeta ... publică rescriptul următor... cu (1829), 142/26. Redacţia pofteşte ... pe acei ce au documente alingătoare de istoria românilor a binevoi a i le face cunoscute spre a le publica, mag. ist. i, 144/1-4. Buletinul legilor ... a publicai 26 de mari volumuri. cn (1848), 2a/37. Iată ce găsesc...in îndreptarea legii, publicată din ordinul lui Maici Ba-sarab. Kogălniceanu, s. a. 177. Kogălniceanu ... publica Dacia literară. Negruzzi, s. i, 334. Binevoiţi a publica In ... ziar următorul articol... (a. 1876). Uricariul, x, 272. Mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. Caragiale, o. vi, 111. Vă trimit o cronică. Dacă vă convine, o publicaţi, id. ib. vii, 425. Va publica o carie. Vlahuţă, o. a. i, 216. „Familia“ L-a publicat o poezie de trei strofe. Rebreanu, î. 62. A scris şi a publicat al doilea volum. Galaction, a. 278. Şi ca o răzbunare milenară Am publicat Divina Comedie. Topîrceanu, b. 90. Şi dumneata publici o asemenea scrisoare? Camil Petrescu, t. i, 279. O revistă de avantgardă li publicase o novelă. C. Petrescu, c. v. 145. Publicam tn vremea ceea poezii. 1. Botez, şc. 59. Publica din clnd tn clnd nuvele şi fragmente de roman. Teodoreanu, m. u. 37. Clnd şi-a publicat primul său volum de ode, tlnărul poet... nici nu era major. Sadoveanu, e. 224, cf. Vianu, a. p. 244. N-ai mai publicai nimic în ultima vreme! Stancu, r. A. i, 233. Am vorbit despre studiul tău .... am aranjat să ţi-l publice imediat. Preda, r. 40. încă nu-şi publicase primu-i volum de versuri, v. rom. decembrie 1964, 161. <0> R e f 1. pas. în curlnd gazeta aceasta se na publica cu nou tipariu. ar (1830), 42/29. Gazeta ... ce se publică In Berlin. c.R (1848), 92/9. în această vreme nu s-ă publicat nici o curte.. Delavrancea, t. 257. <0> R e f 1. impers, I se publicau tntiiele versuri. Călinescu, e. 98. / se publicase o poezie Intr-o revistă. v. rom. septembrie 1955, 62. + (Regional) A oficia- 18631 PUBLICABIL — 1717 — PUBLICAŢIE liza prin tipărire (Frăsinet — Olteniţa). Graiul, t, 155. (Refl. pa s.) Să clieam-aşa fincă-nainte. vrieme, cln’s-a publicat Frăsinetu, zicea părinfii mici, icra o baltă cu frăsini multe, ib. 3. (Prin nord-estul Olt.) A calomnia, a ponegri, a defăima. Cf. Ciai.'şanu, ol. — Prez. ind.: public; conjunct, pers. 3 şi: (învechit, rar) să publicezc. — Şi.: (învechit) publici vb. IV. — Din lat. publicarc. Cf. fr. publier. PUBLICABIL, -A adj. Care sc poate publica (2). Producţiile ... nu numai că nu slnt. publicabile, dar slnt menite să tc înşele asupra propriilor d-lnle posibilităţi. contemp. 1948, nr. 108, 8/2. Bucata n-a fost publicabilă şi nici nu a apărut vreodată, îl martie 1961, 34, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — PL: publicabili, -e. — Publica -f suf. -bil. Cf. fr. p u b 1 i a b 1 e. PUBLICAMENTE adv. (învechit) în public, v. public (I). Cf. Heliade, in sfc u, 197. Pentru care uneltire Ilieş cu cruzime pedepsi pe maştiha sa, Inc-cind-o publicaminte in apa Sireliului. Asac.hi, s. l. ii, 33, cf. Scriban, d. — Şi: publicaminte adv. — Din it. publicamente. Cf. fr. publique-ment. PUBUCAMÎNTE adv. v. publicamente. PUISLICĂN s. in. Persoană care stringea impozitele la vechii romani. Iară noi le-am lăsat cum au fost In izvodul grecesc, văzlnd că alte limbi încă le ţin aşa, cumu-i sinagoga şi poblican şi gangrena, n. test. (1648), Vv/16. Că de veţi iubi pre cei cc vă iubesc pre voi, ce plată ve(i avea? Au nu şi publicanii fac aceaia? ib. 7v/34, cf. lm. Nu ştiu dacă Dacia era supusă şi ca prestafiilor In natură ... cari se arendau la publicani şi alcătuiau una din sarcinele cele mai grele ale provinciilor. Xenopol, i. b. i, 162. Om cumsecade sau poale publicau, ai fost, totuşi, un „cetăţean roman". Lovinescu, c. iv, 54, cf. Scriban, d., dn2, dex. — Pl.: publicani. — Şi: (învechit, rar) poblican s. m. — Din lat. publieanus. Cf. fr. p u b 1 i c a i n. PUBLICARE s. f. Acţiunea dea publica şi rezultatul ei. 1. (Astăzi rar) Aducere la cunoştinţă (prin tipărire, afişare, persoane intermediare etc.) a unei ştiri, informaţii, păreri etc.; anunţare, vestire, (învechit) publicarisire, publicaţie (1), publicuirc. Cf. p u -b li ca (1). Cf. Negvlici, Polizu, lm, Babcianu, Alexi, w., dex. + Spec. Afişare. Netntirziată publicare a acestui tractat prin oraşul Tunis, c.r (1830), 22 62/40. 2. Acţiunea de a face să apară un articol, o carte, o revistă, izvoare documentare, creaţii literare etc.; apariţie a unui articol, a unei cărţi, a unei reviste, a unor izvoare documentare, a unei creaţii literare etc.; tipărire, (învechit) publicaţie (2), publicitate (1). Cf. publica (2). Se întreprinse publicarea unei foi literare. Negruzzi, s. i, 334. Se anunţă publicarea unui articol. Românul (1857), nr. 32, 1V51. Toată astă lucrare şi publicare slntem datori onor. d. Maior. Calendar (1859), 89/23. Publicarea lor mă scuteşte de a zugrăvi portretul iubitului prieten care le-a scris. BrXtescu-Voineşti, p. 31. Mă dusei la „Curierul“ ... După publicarea acestei înştiinţări ... mlncai In pace şi neturburat de nimeni. Hogaş, dr. ii, 48, cf. Galaction, a. 167. Ai ştiut de la început că publicarea acestei scrisori va provoca scandal. Camil Petrescu, t. i, 353. Publicarea şi afişarea hotărlrilor. cod. pen. r.p.r. 70. Publicarea unei cărţi este o etapă a creaţiei însăşi. v. rom. decembrie 1964, 103. A Intlmpinat aniversarea ... cu publicarea cltorva volume, ib. 158. 3. (învechit; concretizat) Publicaţie (3). Voia de a scoate la lumină o publicare periodică sub titlul de „România literară", rom. lit. 2/2. întrunind In pu blicarea de fajă discursurile parlamentare nu pot justifica o asemenea lucrare. Maiobescu, d. i, 1, cf. DDRF, DEX. — PL: publicări. — V. publica. PUBLIC A IU.Si vb. IV. T r a n z. (învechit) 1. (Complementul indică ştiri, informaţii, păreri etc.) A publica (1). Cea intii slujbă a ofiţerilor politiceşti iaste ...a le publicarisi poroncilc. ist. am. 14v/21. Dă să va găsi aceasta cu cale ...va avea divanul răspuns ca să publicariscască şi această răsplătire (a. 1811). doc. ec. 99. Ţăranii ... vor plăti ... cind să vor face tlrguirilc publicarisitc (a. 1818). gcr ii, 221/30, cf. Vîrnav, !•-. 113v/6. Ceea ce am publicarisit noi la începerea războiului peste măsură s-au săulrşit. Oştirea, 128/14. lş fericeşte noroadele prin comunicaţia binelui adunat din călătoriile ce fac neamurile, unite prin ţările altora, ... publicarisindu-le prin cărţi. Golescu, t. 2. Refl. pas. Să publicariseşte că s-au făcut crai la Ispaniia. ist. am. 19v/19. Poruncim ... ca, treclndu-să fidula aceasta in condica visteriei, să se publicarisască şi cătră dregători prin ... cărţi domneşti (a. 1814). Uricariul, i, 222. Să să publicariscască prin daraban in politiie mutarea lor, ca să fiie ştiut obştii unde a-i găsi la vreme de trebuinţă (a. 1832). doc. ec. 503. <0> Refl. impers. Precum s-au ho-tărlt şi s-au publicarisit lăcuilorilor (a. 1815). ap. TDRG. 2. (Complementul indică articole, cărţi, reviste, izvoare documentare, creaţii literare etc.) A publica (2). (Refl. pas.) Zapisu ... după izvodu ce să va publicarisi dă către divan (a. 1811). doc. ec. 108. Legea ... nu poale avea putere îndatoritoare clnd mai nainle voinţa legiuitorului nu să va face cunoscută, adccă cind legea lui nu să va publicarisi. Golescu, e. 121/11. Porunceşte să se publicarisască ... şi prin alte gazeluri, ar (1830), 17V16. Să aşeză un Buletin săteic, care să se publicarisască In atite exemplare pe cile sini şi sale in fără. gt (1839), 672/9. — Prez. ind.: publicarisesc. — Public 4- suf. -arisi. FUBLICARISÎRK s. f. (învechit) Publicare (1). Au reporluil. desfiinfătului divan giudecătoresc spre publicarisire in terminul hotărlt de şase luni. Buletin, f. (1833), 50’/24. — PL: publicarisiri. — V. publicarisi. PUBL1CĂŢ1E s. f. Acţiunea de a publica şi rezultatul ei. 1. (învechit) Publicare (1). Să se scrie, cătră dregă-toria ţinutului ...ca să se facă publicaţia In şese luni, la loate zilele de tlrg (a. 1785). Uricariul, iv, 36/17. Să se dea publicaţii şi poronci de obştie In toată ţara. sob. hris. 46. S-a urmat întocmai, făclndu-să după rlnduiala păzită, legiuita publicaţie aicea In oraşul Iaşi şi pretutindenea In auzul de obşte (a. 1795). Uricariul, vii, 58. Luminata domnită n-au împlinit facerea publicaţiei (a. 1806). ib. x, 238. La toate judeţile [să se facă] publicaţii pentru ca . să strlngă ispravnicii fitănţiile de la lăcuitori (a. 1812). doc. ec. 139. Pentru vlnzări ... să se urmeze făclndu-să publicaţii In şase luni de zile. Pravila (1814), 46/20. Se va face publicaţiiă şi pg la ţinuturi, ca asemenea să se urmeze. Ponturi, 12/22. După ce forumul de giudecată face hotărlrea ..., trebuie să o cetesc înaintea părţilor, şi aceasta cetire sau vestire să zice publicaţie. Aaron, p. f. 665r/21, cf. 665V1V. Publicaţie prin poruncă împărătească. Oştirea,-. 112/1, cf. drlu. Această osebire ... lesne s-ar dovedi şi cu prisos, clnd moşiile mănăstirilor greceşti s-ar arendă prin publicaţii după chipu ce se urmează şi la cele pămlnteşti (a. 1834). Uricariul, v, 356/3, cf. Negulici,' .Sta-mati, d. înainte de a da curs cererii, marea vornicie ordonă să se facă publicaţii In judeţele oltene şi limitrofe. Oţetea, t. v. 84. 4- Spec. Anunţ; afiş; ordonanţă 18639 PUBLIGAŢIUNE — 1718 — PUBLICIST publică. De-mi va abate vrodată să-mi vind moşia, am fflnd să pun în publicaţie ... că, pre Ungă celelalte calităţi, ea se bucură şi de un bun vecin. Negruzzi, s. i, 221. înaintea celebrării căsătoriei, ofiţerul stării civile va face două publieaţiuni. Hamangiu, c. c. 27, cf. Şăineanu, D. u., cade. 4* Spec. Declaraţie. Governul nostru face o publicaţie oficială, cr (1829), 162/30. A făcut totdeauna publicaţie prin glasul gazetelor, mn (1836), 691/16. Am de glnd să fac o mică publicaţie înainte de plecarea mea din ţară spre a justifica acest pas al meu. Caragiale, o. vii, 543. 2. (învechit) Publicare (2). V estindu-să din publicaţia trataturilor indurarea pre puternicii şi hrănitoarei noastre împărăţii ..., de trebuinţă am socotit a împlini datoria noastră (a. 1812). Uricariul, iv, 112/24. Făcătorul pravilii socoteşte că acea pravilă are şi dobîn-deşie putere îndatoritoare din ziua publicaţia sale. GolescXj, e. 121/20. Prezidentul ..., preţuind folosul moralic ce. va aduce naţiei noastre publicaţia acestei gazete..., au binevoit şi însuşi a se prenumera. ar (1829), 91/6. Dorinţa celor ce demult poftesc înfiinţarea unui mijloc înlesnitoriu, prin carele să poată naţia noastră cunoaşte îmbunătăţirile şi Iriainlirile minţei om in eşti ... astăzi să plineşte prin publicaţia acestei gazete (a. 1829). Uricariul, viii, 108. 3. (Şi în sintagma . publicaţie periodică) Tipăritură cu apariţie periodică, periodic (1); p, gener. ceea ce se publică (2); lucrare tipărită, tipăritură; (învechit) publicare (3). Drept aceea publicaţia va urma fsă apară] ca şi pină acuma şi binevoitorii prenumeran fi să nor adresui călră redacţie In cele ce vor voi a-i împărtăşi. ar (1829), 641/43. între a fi lipsită naţiunea de orice publicaţiune periodică ... sau a se supune Ia acelea condifiuni, alegerea In acea epocă era uşoară. Bariţiu, p. a. ii, 656. Şade ... între gazele, reviste şi publicaţiile nouă a Parisului. Russo, s. 19. Mai toate publicaţiile tipăresc articole interesante, rom. lit. 1102/10. Mişcarea intelectuală la Bucureşti ... e mai mare deeît o reproduc publicaţiile ce ies de sub censură şi tipar. Dîmboviţa (1858), 8]/71. Publicăţiunea întreagă e un semn caracteristic al stării în care a ajuns literatura română. Maiorescu, cr. i, IV. Ce face cu publicaţia lui? Caragiale, o. vii, 173. în cursul anului expirat pu-blicaţ.iunea. noastră n-a fost subvenţionată de nici un fel de autoritate.. arh. olt. ii, 1. Sînt doi ani de cind publicaţiile literare mai cu vază, care apăreau la noi, au fost suprimate de vijelia împrejurărilor. Galaction, a. 196. Pornise a lipări tn marile publicaţii europene. Sadoveanu, o. x, 455. Se aflau în curent cu lot ceea ce apărea în ... publicaţiile periodice ale ţării. id. ib, xi, .419.. loani.de nu era un om dc ştiinţă, nu avea publicaţii suficiente. Călinescu, b. i. 21. Doctorul care şi-a luat diploma nu mai. urmăreşte publicaţiile de specialitate, id. c. o. 34. în publicaţiile săteşti ale vremii se poate urmări o întreagă producţie lirică a revoltei ţărăneşti, v. rom: rnartie' 1957, 8. O discuţie largă ... ocupă publicaţiile literare, contemp. 1962, nr. '845, 1/6. A fost un savant eu renume european, autor ci numeroase publicaţii dc igienă, abc săn. 160. ÂbSdlvă ... liceul, în a cărui publicaţie tipărise la ÎS ani primul lui poem. v. rom., ianuarie 1965, 154. Coloanele publicaţiei îi stau la dispoziţie pentru orice fel d:e colaborare, ib. iunie 1965, 55. O publicaţie care, din prima zi, n-a trăit inutil, îşi poate socoti vtrsta tn arti-lumină. contemp. 1966, nr. 38, 2/6, cf. m. ,d. enc.., dex. ,V-r Pl.: publicaţii. .— Şi;. (învechit) publicaţiunc s. f, .— Din fr. . publication, gernii Publikation, rus. nyo.iHKanHH. PUBLICAŢIUNE s. f: v. publicaţie: PUBLICĂ s\ f. (învechit) Republică (1); p. g e n e r. stat,. ţară: . în chivemisala lucrurilor publicai sale, riu allta cealea ce pot, pre cît cealea ce nu pot socotesc. Cantemir, ist. 31. .împărăţia aceia nu monarhie, ce publică cslc. id. ib. 128. Să nu mai pomenim cîte răutăţi şi cumpliri au făcut publicai veneiieneşti. id. hr. 20. Ulpie Traian, aşezind înlîi lucrurile publicăi ..., au dai răspuns dachilor că pentru banii ce cere le va da arme. id. ib. 81, cf. Maior, ist. 203/19, ddrf, tdrg, cade, Scriban, d. — Pl.: publici. — Din lat. |res] publica. PUBIJCĂLUl. vb. IV. Traiu. (Învechit) A publica (1). Cf. IoRga, s. D. xm, 262. Scris şi publiculu.it acest deliberat [în proces] la anul 177S (a. 1778). id. ib. xii, 94. înainte de 10 zile ale lui avgust să nu-I publicătuiască. Manifest (1813), 19/29. Dar pasul, a lor lucrare, roagă a fi tăinuit, Căci va fi cu greu isprava fiind publicăiuit. .Beldiman, e. 98/29, cf. drlu. <0> R e f 1. pas. Trebuie să se ţie concursul ca început din ziua în care s-au publicăiuit ediclul pomenit. rînd. jud. 75/4. Publicăluindu-să deliberatul înaintea părţilor. Aaron, p. i-\ 665/27. <£> Refl. im pers. Plinirile reghimeniurilor de călărime şi de pedestrime să fac în chip (precum să publicăluiaşle) de a ţinea obicinuite presidii (a. 1699). fn 70. — Prez. ind.: publieăluiesc. — Şi: publicului vb. IV. — Public + suf. -ălui. PUBL1CEŞTE adv. (învechit, rar) în public, v. public (I). Vrea a sc retrage in Ilolandia, pentru a se consorţi acia cu o comediană ... cu care el vieţuia pu-bliceşte. Calendariu (1794), 36/20. — Public + suf. -este. PUBLICI vb. IV v. publica. PUBLICÎSM s. n. (Franţuzism rar) Publicistică, v. publicistic (2). Cf. lm. Publicismul nu e totdeauna demn de misiunea ce are dc a lumina publicul în chestiunile politice, id. — Din fr. pulilicismc. PUBLIC IST, -Ă s. m. şi f. Persoană care publică (2) opere cu caracter politic, social, cultural (legate de actualitate); (sens curcnt) persoană care publică (în calitate dc profesionist) articole în presă, ziarist, jurnalist, gazeta r; p. gene r. (rar) scriitor. Un mare număr de publicişti ... au fost însufleţiţi ele dorirea de a face o reformă, cn (1836), 43T/1. Văzut-ai la ci un doctor, filosof sau publicist? Asachi, s. l. i, 225. Publiciştii-... şi-au dat glasul laudei asupra marei acestei cugetări, Russo, s. 154. Ca moldovean şi ca publicist n-am putui să las fără înUmpinare un asemine atac. rom. lit. 196V30. Ca publicişti ne cunoaştem datori ...a aduce aminte fraţilor noştri că viitorul ţărei depindă de buna armonie între fiii săi. Dîmboviţa (1859), 1192/52. Publicistul teatral are îndatorire mult mai severă decîi a colegilor săi... Filimon, o. ii, 260. Cunoşti misiunea sîntă şi luminătoare a presei? Ai idee de rolul sublim a unui publicist? Âlecsandri, t. 1 711. Asta este datoria d-voastră de publicişti imparţiali. Caragiale, o. ii, 177. Ca totdeauna în cariera mea de modest publicist, eu iscălesc, articolele mele. id. ib. vii, 507. Publiciştii consacraţi s-au întllnii în paginile acestei reviste. Galaction, a. 87. Profeso;r universitar, fost secretar general, publicist apreciat, murise după o viaţă foarte agitată. Camil Petrescu, u. n. 27, cf. Călinescu, c. o. 134. A putut fi semnalai publicistul capabil să exprime idei şi tendinţe generale. Vianu, m.. 122. Publicistul tn-a ascultat atent. Stancu, r. A., v, 124. Tînărul publicist semnează în această revistă mai multe poeme în proză. y. rom. septembrie 1954, 124, cf. dm, m. d. enc., dex: <0> (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Viaţa lui agitată pe care o închipuia ca a unui erou publicist in luptă cu tirania. Călinescu, s. c. L. 85; — Pi.: publicişti, -sie. — Din fr. publiciste. 18646 PUBLICISTIC — 1719 — PUBLICITATE PUBLICISTIC, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicaţiilor periodice dinlr-un anumit interval do timp, dintr-o ţară, din tr-un domeniu etc., considerate ca mijloc de informare a publicului; gen al scrisului care aparţine acestor publicaţii; presă (2), (învechit) publicitate (3). în adevăr, publicislica română prezintă deocamdată In tonul şi maniera criticelor sale spectacolul a două extreme greu de împăcat. Maiorescu, cb. i, 209. Această revistă ... ajunsese să cucerească un loc eminent In publicistica noastră din acele zile. Galaction, a. 69. Iiasdeu a împrăştiat In publicislica vremii şi multă polemică incisivă şi sarcastică. Sadoveanu, o. xix, 143, cf. dm, m. d. enc., dex. Manualul ... e mai puţin geografie şi mai mult publicistică. Flacăra, 1977, nr. 35, 8. 2. S. f. Activitatea, profesiunea sau domeniul publicistului; gazetărie, ziaristică, presă (2), (franţuzism rar) publicism, (învechit) publicitate (2). Aşteptam păzirea condiţiilor elementare ale publicisticei. Maiorescu, cit. ii, 92. N-am să mă las eu... călcat in picioare de nişte tineri care-şi Inchipuiesc că ... au dreptul să-şi bată joc de ignoranţa mea In materie de publicistică literară. Caragiale, o. vii, 506. îl găsim..., de la primii paşi pe care li face In publicistică, colaborator al „României literare". Ibrăileanu, sp. cr. 210. în scrisul său curge in torente seva populară a violenţei atlt de caracteristică publicisticei recente. Lovinescu, c. iv, 59. Visa zlmbind reintrarea lui In viaţa agitată a publicisticei. Sadoveanu, o. vii, 204. Viaţa lui înscrie o lungă perioadă de absenţă din publicistică. v. rom. septembrie 1954, 150. Slnt cazuri, In publicistică, de pseudonime care acoperă mai multe identităţi. Gr aur, n. p. 107. 3. Adj. De publicist sau de publicistică (v. publicistic 1, 2), priviLor la publicist sau la publicistică, specific publicistului sau publicisticii. După stilul artistic, cel mai apropiat de cel familiar este stilul oratoric, ... iar apoi stilul publicistic. Iordan, l. n. 123. în activitatea publicistică este întotdeauna prezumţia de activitate publică, cod. pen. r. p. r. 546. Paralel cu activitatea publicistică ... îşi continuă stadiile, v. rom. septembrie 1954, 142. Chiar după o experienţă publicistică de clţiva ani, stilul încă apare în gazetele noastre uneori Indicii, lipsit de precizie. Contribuţii, ii, 103, cf. l. rom. 1959, nr. 4,17. Activitatea publicistică ... presupune funcţionarea rapidă a reţelei de comunicaţii. v. rom. noiembrie 1962, 151. Şi-a început activitatea publicistică notorie relativ tirzai. ib. iunie 1965, 51, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: publicistici, -ce. Gen.-dat. şi: (rar, 1, 2) publicisticei. — Publicist -f suf. -ic. ■ Cf. germ. P u b 1 i z i s -tik, publizistisch, rus. ny6JiHi|HCTHKa. PUBLICIT vb. I. Tranz. (Rar) A publica (I). Nu trebuie trasă concluzia ...că am dorit să obiectivez, să publicitez absolut toate procesele, r noiembrie 1962, 62. — Prez. ind.: publicitez. — Cf. p u b 1 i c i t a t e. PUBLICITAR, -Ă adj. Care aparţine publicităţii <*)> privitor la publicitate; care serveşte publicitatea; care se ocupă de publicitate. Din raţiuni publicitare, şi îndeosebi din raţiuni comerciale, au fost lansate multe „stele" orbitoare dar efemere. Scînteia, 1966, nr. 6 926, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: publicitari, -e. — Din fr. publicitairo. PUBL1CITÂTE s. f. 1. (învechit) Publicare (2). Cf. Negulici, Stamati, d. Dar reclam şi pentru mine dritul de a critica orice scriere au primit publicitatea. rom. lit. 1961/45. 2. (învechit) Publicistică, v. publicistic (2). Cu publicitatea începură a se încărca bărbaţi al căror talent şi erudiţie sînt cunoscute, cr (1848), 251/16.+ (Rar; cu sens colectiv) Operele publicate de cineva, creaţia scrisă (publicată) de cineva. E bine să-ţi pui piedici ţie însuţi şi să fii răuvoitor şi avar cu publicitatea la. Galaction, a. 79. 3. (învechit) Publicistică, v. publicistic (1). Au ajuns adele adunării naţionale de la Blaj pe calea publicităţii la Bucureşti. Bariţiu, p. a. ii, 569. Ni se impune daiorinţa de a reflectaşi la starea publicităţii noastre din acelea zile. id. ib. iii, 152. Li-ar fi cu neputinţă chiar dînşii a rădica acest corp cădzut, deacă nu s-ar rădzema pe levierul puternic al lamei moderne, adică : pe libertate, publicitate. Calendar (1861), 70/11. Nu voi răspunde la insultele voastre prin publicitate. Alecsandri, t. 1 712. A încerca prin toate mijloacele să punem o stavilă curentului de idei bizantine ce învîrteşte capetele generaţiei prezente ne pare singura misiune oportună a publicilăţii bine înţelese. Maiorescu, Critice, 71. De clnd eu am părăsii profesiunea de scriitor, s-a făcut alîta progres în publicitatea românească, înctt mă simt absolut zdrobit cind mă aflu în faţa unei file curatc de hîrlie. Caragiale, o. iii, 240. (învechit) Organ de publicitate (sau al publicităţii) sau organul publicităţii = publicaţie periodică aparţinînd publicisticii (v. publicistic 1). Spre a nu rămînea mai gios de organele publicilăţei ... [Vezuviul] au început a vărsa prin zece guri mari şi mici rîuri de lavă arzătoare, cr (1848), 23s/37. Dar fiindcă îmi adresezi parola în public, onoarea şi datoria cer a-ţi răspunde tot prin organul publicităţii. Dîmboviţa (1859), 160s/69. Nu poate fi vorba de insinuarea ce nu s-a sfiit a se produce şi in unele organe de publicitate. Maiorescu, cr. ii, 178. 4. Caracterul a ceea ce este public (II I), a ceea ce nu este ţinut secret; faptul de a face sau de a deveni cunoscut in cercuri (cit mai) largi; mijloace prin care ceva sau cineva este făcut (sau devine) cunoscut de cercuri (cit mai) largi. Publicitatea triumfurilor ce putea să facă a uita trecutul acestei femei abandonate fu pentm Lionel un fel de afront, cr (1848), ll2/63. Frică mare avea acea generaţiune de orice publicitate. Bariţiu, p. a. i, 534. Cel ce sc teme de publicitate ştie că are multe păcate. Bolliac, o. 263, cf. cade. Avem nevoie de multă publicitate ... afişul e o splendoare. Camil Petrescu, t. iii, 20. Prea insista să dăm. publicitate scandalului. C. Petrescu, c. v. 131. Ce bună şi graluită publicitate, înainte de alegeri! id. r. dr. 86, cf. Scriban, d. Au dat actului cca mai largă publicitate. Oţetea, t. v. 230. Cind imputările calomnioase sînt cuprinse Intr-un aci public, este implicit realizai elementul publicităţii, cod. pen. r. p. r. 547. Nu voia să atingă prin publicitate memoria lui Ciocîrlan. Călinescu, s. 515. în jurul anchetei ... se făcea mult zgomol şi multă publicitate. Stancu, r. a. iv, 318. Să ştii de ta mine că de cele mai multe ori publicitatea frizează cerşetoria şi şantajul. Vinea, l. ii, 247. îţi dai seama că o astfel de publicitate m-ar ajuta ca sapa pe mort. Barbu, p. 335, of. m. d. enc., dex. <$> Publicitatea judecăţii sau principiul publicităţii = principiu a) dreptului procesual socialist potrivit căruia soluţionarea litigiilor se face de regulă In şedinţă publică. Publicitatea judecăţii, adică desfăşurarea proceselor în prezenţa publicului, este un alt principiu de bază al instanţelor în R.P.R. pr. drept, 730, cf. m. d. enc.'.Mica publicitate = rubrică a unei publicaţii periodice in care se publică (contra plată) cereri şi oferte de serviciu, anunţuri de vînzări şi cumpărări, înştiinţări cu caracter personal etc.; totalitatea anunţurilor de acest fel publicate de un periodic In rubrici speciale. încotro se află ghişeul de mică publicitate? C. Petrescu, c. v. 160. Pentru ei cititul unui ziar însemna preţ de trei ceasuri, începînd de la articolul de fond şi termi-nînd la ultimul anunţ ăl micei publicităţi. P. Constant, r. 85. Mica publicitate [Titlu], bl 1968, nr. 7 469, cf. m.d.enc., dex. Agenţie (sau, rar, agentură, învechit, birou) de publicitate = loc în care se pot da, pentru a fi publicate in periodice sau difuzate prin radio şi televiziune, anunţuri cu caracter publicitar. Să nu le surprindă dacă ai să-l întilneşii mline pe scări ... co-borînd de la biroul de publicitate. C. Petrescu, c. v. 18650 PUBLICUI — 1720 — PUCHINOS 281, cf. Vi nea, l. ii, 238. Anunţurile se primesc la ... agenţia de publicitate, rl 1968, nr. 7 474. Agent de publicitate = persoană angajată de o firmă comercială pentru a prezenta produsele firmei respective şi pentru a face reclamă mărfurilor ei. Cf. nom. pbof. 10, m. d. enc., dex. <0> E x p r. A da publicităţii (sau, rar, în publicitate) = a publica (2). Cit pentru odă am dorii să fac o graţiozitate lui vodă înainte de sărbători ...şi cred, prin urmare, că domnitorul va da-o publicităţii. Alecsandri, s. 95, cf. Scriban, d., d.u, m. d. enc., DEX. — Gen.-dat. şi (Învechit) publicităţei. — Din fr. publicité. PUBLICUI vb. IV. Tranz. (învechit) 1. A publica (!)• Cf. drlu. Aceasta să o publicuiţi la toţi de obşte şi de urmare, că aţi pus porunca domniii mele In faptă (a. 1824). doc. ec. 338. Să se dea porunci ...a ceti de iznoavă şi a publicui instrucţiile dale. cb (1831), 1682/31. Şi-n auzul tutulora le-au publicuit pe loc. Pann, e. iv, 89/6. <} Refl. pas. Cei ce să vor dovedi că au holărlt pe strlmbălale şi peste pravilă ... unii ca aceia să se Infrunteze, să se necinstească şi să se pu-blicuiască, să se pedepsească după vina lor de orice treaptă vor fi. man. leg. 4V/19. Unii ca aceia să se infrunteze, să se necinstească şi să se publicuiască. prav. cond. (1780), 52. Să să publicuiască in tot prinţipatul sloboda voie ce are fieşcare (a. 1832). doc. ec. 498. Această cerere ...să să publicuiască spre ştiinţa tuturor (a. 1836). ib. 624. -0> Refl. impers. Publicuin-du-să Intre norod cum că părintele Gherasim au lipsit din dregătoria sa (a. 1783). Iobga, s. d. xrv, 111. 2. (Complementul indică articole, cărţi, reviste, izvoare documentare, creaţii literare etc.) A publica (2). Oştirea franţesilor in Bossiia la leat 1812, In adăo-gare de oareşcare cărţi împărăteşti publicuite In vremea răzmiri-ţii [Titlu] (a. 1826). Iorca, l. ii, 338, cf. cade. — Prez. ind.: publicuiesc. — Public + suf. -ui. PUBLICUlRE s. f. (învechit) Publicare (1). Să se arate la pomenita judecătorie In soroc de două luni, socotit din ziua publicuirei. Buletin, g. (1844), 10V19, cf. ddrf. — Pl.: publicuiri. — V. publicui. PUBLICULUI vb. IV v. publicălui. PUBN s. ni. v. pumn. PUC1 interj. (Regional; repetat) Ptiu (Răşinari — Cisnădie). Păcală, m. r. 163. femeia însărcinată, cum dă cu ochii de vreo fiinţă schimosită ..., ca să nu să lege răul de ea şi să nască vreo pocitură, scuipă pe acela, ziclnd : „puc! puc!" id. ib. — Onomatopee. PUC2 s. n. Obiect In formă de disc, făcut din cauciuc tare, folosit la jocul de hochei pe gheaţă pentru a marca goluri in poarta adversă. Cf. dm, i.. rom. 1959, nr. 2, 86. Minute întregi pucul a rămas In treimea de apărare a formaţiei adverse, sp. pop. 1966, nr. 4 916, 4/3, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: pucuri. — Din engl. puck. PL'CĂ s. f. (Regional) Termen depreciativ la adresa unei femei sau a linei fete (Bonţ — Gherla). Paşc.a, 01, — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. pu că r1. PÎ’CĂR1 s. m. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-ves-tul Munt.) 1. Om prost, nătîng. Cf. !.. rom. 1959, nr. 2, 54, Lexic reg. 84. 2. Epitet depreciativ pentru un tînăr necăsătorit (care umblă haitnana). Cf. Udrescu, gl. Pucăre, unde ai fost aseară? id. ib. — Pl. : pucări. — Etimologia necunoscută. Cf. puc ă. PÎ:CĂR2 s. m. v. mucăr. PUCECltiS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Sulfuros. [Corpurile] carele slnt. pucecioase. Amfilohie, g. f. 55v/l. — Pl.: pucecioşi, -oase. — CI', pucios. PUCHEANĂ s. f. v. puchină. l’UCHEN s. ni. v. pucliină. 1’UCHENdS, -OĂSĂ adj. v. puchinos. PUCHI s. m. 1. (Nordul Mold. şi Bucov.) Urdoare. CJ. Scriban, d. 1 072, dex, alrm i/i h 24. 2. (Regional) Pată (1) mare (Piatra Neamţ). Coman, oi,. Masa e toată numai un puchi de cerneală, id. ib. 3. (Regional) „Păduche“. Com. din Braşov. 4. (Regional) Numele unui joc de cărţi nedefinit mai de aproape (Băleni Sirbi — Tîrgovişte). Cf. h iv 12. .Jocuri de cărţi slnt : preferanţa ..., puchi. ib. — PI.: puchi. — Etimologia necunoscută. I’UCHÎN s, m. v. pucliină. PUCHINĂ s. f. (Mold. şi prin nordul Dobr.; mai ales la pl.) Urdoare. Cf. tdrg. Dacă le uiţi nespălat In oglindă, faci puchini. Gorovei, ap. cade, cf. Scriban, d., dex, Iordan, l. m. 202, alrm i/i h 24. — Accentuat şi: puchină. Iordan, i.. m. 202. — Pl.: puchini. — Şi: puchin (ScmnAN, d.) s. m., pucheână (alrm i/i h 24) s. f., pucliin (ib.) s. m. — Etimologia necunoscută. PUCHIN EÂLĂ s. f. (Regional) Migală (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. A UI a puchineală ce e la rochia asta, să tot ai răbdare, id. ib. — Pl.: puchineli. — Pucliini -f suf. -eală. PUCHINI vb. IV. Intianz. (Prin Mold. şi prin Munt.) A migăli (2). Ce lot puchineşti acolo? Scriban, cf. Udrescu, gl. (Refl.) M-am puchinit mult ptn-am sfirşit. Scriban, d., cf. Udrescu, gl. <> (Prin lărgirea sensului) Cum întrebuinţa el banii „de nafnră" şi sălbile văduvelor nimeni nu şlia, căci nimeni nu-i cerea socoteală. Cel mult, dacă vreuna venea să „puchi-nească“ Împreună „cit are de luai", gonv. lit. xliv2, 661. — Prez. ind.: puchinesc. — V. puchin. PUCHINISÎT, -Ă adj. (Regional; despre scris) Care se descifrează greu (din cauza micimii, a înghesuielii literelor) (Piatra Neamţ). Coman, gl. — P).: puchinisifi, -te. — Cf. puchini. PUCHINÎT1 s. n. (Regional) Migălit1 (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Ce atita puchinit! id. ib. — V. puchini. PUCHINÎT2, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Migălit2 (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl.: puchiniţi, -le. — V. puchini. PUCHINOS, -OÂSĂ adj. I. (Popular, mai ales în Mold.; despre oameni sau despre ochii lor) Care are urdori, urduros; p. e x t. (peiorativ) neîngrijit (1), nespălat, murdar (1). Ciute urechile, puchinoşi ochii ..., lăboase copilele cămilei. Cantemir, ist. 107, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., tdrg, cade, Scriban, d. Spune, rabin puchinos, spune, nepotu-tău Zalman 18672 PUCl-IIOS — 1721 — PUCIOS unde e. Romănia Literară, 1971, nr. 141, 18/1, cf. dex. Lumea-mi zice puchinos, Mlndra-mi zice că-s frumos. Pamfile, c. ţ. 99. Spală-te, eă tare mai ieşti puchenos. a ix 2. «0- E x p r. (Adverbial; regional) A se uita puchinos = a miji1 (I 1). Ci. alr ii/i h 11/682. 2. (Despre oameni, aşezări etc.) Neînsemnat, de nimic (v. nimic II); sărac, sărăcăcios. Cf. Zanne, p. ii, 679. Dădea salului puchinos un aspect ... pitoresc de bilei. Brăescxj, a. 228. Cum poţi tu, slăvite sfinte Gheorghe ..., să le muţi aici la Aton, la nişte greci puchirioşi? Sadoveanu, o. xiii, 907. <£> (Substantivat) Oh, cum l-ar aranja el pe puchinosul ăsta, pe olreapa asta fără nici un Dumnezeu! T. Popovici, s. 330. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Tat’tu era un puchinos de croitor la Bot’şeni. Arghezi, s. xi, 42. 3. (Prin Mold. şi familiar; despre lumină şi surse dc lumină) Care este extrem de slab, de puţin intens. O lampă, o lumină puchinoasă. Scriban, d. (Adverbial) Lampa asta arde puchinos. id. ib. + (Despre scris, litere) Care este extrem de mic şi se descifrează cu greutate. Nişte litere puchinoase. Scriban, d. -£> (Adverbial) A scrie puchinos. id. ib. — Pl.: puchinoşi, -oase. — Şi: (regional) puchenos, -oâsă adj. — Puchimi + suf. -os. I’UCHldS, -OÂSĂ adj. (Regional, mai ales prin Mold.; despre oameni sau despre ochii lor) Care are urdori la ochi, urduros; p. ext. (peiorativ) neîngrijit (1), nespălat, murdar (1). Călugărul cel puchios, Care mai nainte vreme, Iţi părea că-i mlnios. Beldiman, e. 10/33, cf. 59/15, Cihac, i, 222, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d., dex. 4- (Regional) Care esle bolnav de trahom (Cris-teşti — Botoşani). Cf. alr ii/i mn 58, 4 188/414. — Pl.: puchioşi, -oase. — l’uchi -f suf. -os. PUCJLUŢJiL, -EÂ, -ÎCĂ s. în. şi f„ adj. 1. S. m. şi f. (Popular; mai ales la pl.; adesea cu determinări care indică culoarea) Picăţel (2). V. bulină, bob iţă. Are o fustă nouă, cafenie, cu puchiţei albi, roşii, verzi. Contemporanul, vi2, 1. Rochii ... de materie...de tlrg, albă cu puchiţei. şez. ix, 43. Ţi-am adus şi fie un cumaş de rochie, cu puchiţăi. n. rev. rom. i, nr. 1, 36. Fetele... cu fuste de stambă cu puchiţei ... stau mai mult In picioare. D. Zamfi-rescu, v. ţ. 82, cf. Alexi, \v. Din Urc/ se cumpără ... prafuri cu cari se dau, se trag brtiete şi se fac puchiţei — puntele. Pamfile-Lupescu, crom. 229, cf. cade. O stofă fantezie neagră cu puchiţei galbeni mă ispiti să intru In prăvălia lui. Bhăescu, a. 11. Bunicul tşi pune lavalieră de matasă albă cu puchiţei. Teodoreanu, m. u. 232. Întinse celor doi oameni ... o mină moale şi grasă, pistruiată cu puchiţei cărămizii. Sadoveanu, o. viii, 253, cf. Scriban, d., dm, dex. [Sticleţii sînt] verz şl cu puchiţăi. alr i 1 045/530. [Buburuza] ari pukiţăi pi ie. ib. 1 889/614. 2. Adji (Regional) Cu puchiţei (1); p. ext. pestriţ (1). Cf. Pascu, c. 193. Capra e albă, roşă, neagră, pestriţă (puchiţică). h iii 306. Gătiţele ... Cu betiţc puchiţele. Marian, d. 268. 4- (Despre ochi) Căprui (Lipovăţ — Vaslui), alb i 31/510. — Pl.: puchiţei, -ele. — Şi: puclii(ică adj. — Puchi + suf. -iţei, -iţea. — Puchiţică: cu schimbare de suf. PUCH1ŢÎCĂ adj. v. puchiţei. PUCHPUKUCIII interj., adj. v. pitpalac. PlICI s. n. Acţiune armată a unui grup politic militar avînd drept scop răsturnarea prin violenţă a unui regim politic, a unei ordini statale. Dacă le-ar izbuti putschul, ar fi altceva. Beniuc, m. c. i, 178, cf. DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după germ.) pulsch. -- Pl.: puciuri. — Din germ. Puterii. PUCIÂGNĂ s. f. v. puciognă. PUCJGĂI6S, -OÂSĂ adj. (Prin nordul Mold.; despre oameni) „Urît, neplăcut“, i. cr. vi, 127. <£> (Substantivat) Fugi încolo, pucigăiosule! ib. — Pl.: pucigăioşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. p u c i o s. PUCÎGNĂ s. f. v. puciognă. PTJCÎNGĂ s. f. (Transilv.) Unealtă de cizmărie cu care se netezeşte, se poleieşte sau se lustruieşte pielea. Cf. Barcianu, tdrg. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. ser. pneenka. PTJCINOG subst. v. pocinog. PUCIOĂCNĂ s. f. v. pucioyuă. PUCIOĂGNĂ s. f. v. puciognă. PUCIOÂNCĂ s. f. v. puciognă. PUCN5CNĂ s. f. v. puciognă. PUCldGNĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, care creşte prin semănături; (regional) puturoasă (v. puturos), buruiană-pu-cioasă, iarbă-puturoasă (Bifora radians). Golurile... de care mai cu seamă trebuie plivite şi curăţite holdele sint acestea : puciognă, laptele-clnelui, bozii. Economia, 46/26, cf. Barcianu, Panţu, pl. Aerul e plin de miros de arsură, sau dc puciognă. ap. cade, cf. Scriban, d., Borza, d. 31, h xvii 19, 226, rev. chit. iii, 166, Viciu, gl., alr ii 5 173/141. 2. (Transilv.) Coriandru (Coriandrum sativum). Cf. lb, Polizu, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg, dr. v, 558, Borza, d. 51. —• Pl.: puciogne. — Şi: (popular) pucioăgnă (ddrf, Barcianu, Panţu, pl., cade, Scriban, d., Viciu, gl.), (învechit şi regional) pucioâciiă (Alexi, w., Scriban, d.), puciocnu (cade), (regional) pueiâgsă (h xvii 226), (învechit, rar) pucioâncă (Gheţie, r. m.), puciguă (lm) s. f. — Cf. p u c i o s. PUCldS, -OÂSĂ adj. 1. (Chim.; învechit şi regional; în sintagmele) Piatră (sau, învechit, iarbă) pucioasă (şi, sens curent, substantivat, f.) = sulf. Ploao spre păcătoşi cursă foc şi văpaie (spuză D, piiatră pucioasă h). psalt. 17. Atunci Domnul In chip de ploaie tri-mease din ceriu de la Domnul pielră pucioasă şi foc. Palia (1581), 72/11. Atunce dracii apuca-i-vor ... mes-teclndu-i In răşină cu piiatră pucioasă (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 230/1. Şi vor mesteca răşină cu piiatră pucioasă, cod. tod. 227. Ploo foc şi cu piatră pucioasă den ceriu. n. test. (1648), 92v/29, cf. 310r/31. S-au aprinsu odată măniie lui D[umne]zău cu piiatră pucioasă (a. 1600—1650). gcr i, 142/17, cf. st. lex. 149v/2. Aprinseră foc cu smoală şi iarbă pucioasă şi răşină şi plumb. Dosoftei, v. s. septembrie 4v/30. Că va ploua Domnul cu iarbă pucioasă, id. ps. 36/13. Pentru păcatul trupului au ars Dumnezeu Sodomul şi Gomorul cil foc de piatră pucioasă. Cheia în. 90v/6. Iarbă pucioasă şi sare arsă lot pămlntul lui. Biblia (1688), 148V57, cf. 3702/50. Cu iarbă pucioasă, focul vru să potolească. Cantemir, ist. 54, cf. 185. Au scobit mulţi coconari şi i-au umplut cu zmoală şi cu pucioasă şi cu alte lucruri ce se aprind şi, arunctndu-le In cetate, s-au aprins. R. Popescu, cm i, 541. Să iai silitră ..., pucioasă, ... cărbuni de lemn. Mîncările, 124/12. O pica pre deasupra cu iarbă pucioasă. Mineiul (1776), 74r,/5. Nu te temuşi de mlniia marilor dumnezăi să nu te arunce In piiatră pucioasă. Varlaam-Ioasaf, 112r/2. Dracii 18688 PUC 10 s — 1722 — PUDĂRĂ Iş închină cu.păhar Păcură, smoală, răşină aprinsă Şi cu topită piatră pucioasă Este beutura lor întinsă. Budai-Deleanu, ţ. 320. Dăm ... calului 1 lot de piatră pucioasă pisaiă. Calendariu (1814), 175/21, cf. lb. [Bucăţelele de metal] se par ... ca nişte pucioase avuloare de fier. ar (.1829), 1951/19. Vezi In mijloc o mare întinsă şi adlncă de pucioasă..Marcovici, c. 115/13. Pucioasă şi pilitură de fier care ..., aprin-zlndu-să, deşchid o bortă. Drăghici, r. 113/20, cf. antrop. 151/14. Pucioasă, cărbuni, silitră şi arme a fabricat. Asachi, s. l. i, 224. [Pastilele] nu răspindiră nici un miros de pucioasă, cn (1848), 44r/70, cf. Polizu. Să se afume, cu uşile închise, cu pucioasă galbănă. Cuparencu, v. 45/1. Substanţe ... pre care natura le dă In mare cantitate ... cum este oxigenul, hidrogenul, carbonul, pucioasa. I. Ionescu, m. 312. Fumul galben şi negru de smoală şi de pucioasă ... întunecă lumina diamantului. Delavrancea, s. 95, cf. ddbf, Barcianu, Alexi, w., Pamfile-Lupescu, crom. 218. M-am pierdut ... printre munţii de pucioasă care scuipă şi se rup Arunclndu-şi bolovanii tn văzduhurile roşii. Eftimiu, î. 63. Apele [smîrcu]/u; conţin pucioasă. Galaction, o. a. ii, 383. Şi-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om. Topîrceanu, b. 88. Rlpa Galbenă ca un zid de pucioasă se ridica plnă la cer. Vlasiu, a. p. 295. [Vinul] are gust de pucioasă. Sadoveanu, o. xi, 11. Intre o movilă de cărbuni şi alta de pucioasă ... boii rumegau domol. Bart, s. m. 83. Deosebire de costum : corset vărgat cu galben de pucioasă. Arghezi, s. viii, 59. Clnd să ridic capacul, mă năvăli un fum, Pişcînd ca o pucioasă. Călinescu, l. l. 67. Aerul era fierbinte, mirosea a pucioasă şi a mll. T. Popovici, se. 59, cf. ltr2. Varsă din cer foc. şi zare Cu catran şi cu pucioasă. Teodorescu, p. e. 105. Era un fum şi un miros greu de pucioasă. şez'. ii, 161. Contra aprinderei se dă vitei să mănlnce tăriţe. amestecate cu pucioasă pisată mărunt, ib. iv, 127, cf. x, 58. Imprăştii pe jos pucioasă, o aprinzi şi te afumi. Pamfile, b. 67, cf. alr i 1 536/129, 156, 215, 266, 280, 343, 347, 360, 740, 744, 782. + (Prin Transilv.; substantivat, f.) Chibrit. Cf. cade, Viciu, gl., chest. ii 367/307, alr i 1 610/96. + (Regional) Pere ploioase = varietate ..de pere nedefinită mai de aproape. Cf. h xvii 226. 2. (învechit şi regional; despre substanţe, materii etc.) Sulfuros; p. ext.. care miroase urit (a sulf saii a hidrogen sulfurat), care răspindeşte un miros neplăcut, puturos. Cf. anon. car., drlu, lb. Nice intr-astă pucioasă văpaie, Cu vecinică şi nestinsă pară Sîntem plecaţi. Budai-Deleanu, ţ. 218, cf. tdrg, cade, Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. Fugi, bubă dămoală, Bubă rlioasă, Bubă pucioasă, Bubă vlnătă...Din faţa obrazului, şez. xi, 51. <0* Apă pucioasă sau (substantivat, f.) apă de pucioasă — apă (minerală) sulfuroasă. Vom mai şedea vreo trei săptă-mlni, ocupaţi a boteza reumatismurile In apă de pucioasă. Alecsandri, s. 173, cf. m. d. enc., dex, chest. ii 462/270. 3. (Prin nord-vestul Munt. şi prin Dobr.; despre oameni). Murdar (1), jegos. Cf. Udrescu, gl. (Substantivat) Puciosut ăla. alr ii 3 390/682. + (Regional) Trîndav, leneş, puturos. îi cam pusos, da cin vra umbl repidi. alr i 323/510, cf. a vi 26, Udrescu, gl. (Adverbial) Costache asculta morala ... cu ochii plecaţi pudic In ceaşca de cafea. Câlinescu, e. o. i, 211. (F i g.) Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate, Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate. Topîrceanu, m. 64. — Accentuat şi: (rar) pudic. Scbiban, d. — Pl.: pudici, -ce. — Din fr. pudique, lat. pudicus. PUDICITĂTE s. f. însuşirea de a fi pudic; p. ext. pudoare (1); (latinism rar) pudiciţie. Cf. prot.-pop., n. d., lm, Barcianu, Alexi, \v„ Arde-leanu, d. 145, cade, Scriban, d., dn?, m. d. enc., dex. — Din fr. pudlcitc. PUDICÎŢIE s. f. (Latinism rar) Pudicitate. Cf. Gheţie, b. m. Scrisoare ...pe care, dintr-un explicabil sentiment de pudiciţie, editorul o retează de la mijloc. Pebpessicius, m. iv, 47. — Din lat. pudicitia. pUdING1 s. n. Budincă englezească preparată din făină, ouă, grăsime de vacă, zahăr, măduvă, prune şi rom. Cf. cade, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: pudinguri. — Din engl. pudding. PUDING2 s. n. Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri perfect rotunjite, cu mult pietriş1. C1’. Scriban, d., Cantuniari, l. m. 164, LTR2, DN2. — Pl.: pudinguri. — Şi: (rar) pudingă (accentul necunoscut) s. f. Cantuniari, l. m. 164. — Din fr. poudiiigue. Cf. engl. pudding- - s t o n e. PUDIiYGĂ s. f. v. pudtng2. PUDL s. m. v. pudel. PUDL vb. I. Tranz. (Tehn.; complementul indică mase metalice de fontă) A separa de impurităţi pentru a obţine un oţel cu însuşiri speciale. Cf. Scriban, d. — Prez. ind.: pudlez. — Din fr. puddler, engl. puddle. PUDLÂGIU s. n. v. pudlaj. PUDLÂJ s. n. (Tehn.) Procedeu de îndepărtare a impurităţilor din fontă, în cursul elaborării oţelului. Această din urmă operaţiune se numeşte pudlagiu. Poni, ch. 222. Fierul industrial se obţine prin ... procedeul pudlajului, clnd obţinem fierul prin reducerea fontei. Ioanovici, tehn. 46, cf. Scriban, d. în procedeul pudlajului, şarja e constituită din fontă brută albă şi cu diferiţi oxizi de fier. ltr2, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Şi: (învechit) pudlagiu s. n. — Din fr. puddlage. PUDLĂRE s. f. (Tehn.) Acţiunea de a pudl a şi rezultatul ei; ansamblul operaţiunilor de elaborare a oţelului prin pudlaj. Cf. sfc v, 201, m. d. enc. — Pl.: pudlări. — V. pudla. PUDLĂT, -Ă adj. (Tehn.; despre fontă) Separat de impurităţi prin folosirea pudlajului. în urma dezvoltării industriei oţelului, fierul pudlat a fost înlocuit cu oţelul ce se fabrică. Ioanovici, tehn. 47. — Pl.: pudlaţi, -te. — V. pudla. PUDLI subst. (Transilv.) Tejghea (într-un magazin). Cf. alb sn iv h 1 019. A scos marfa pe pudli şi ne-a arătat-o. mat. dialect, i, 189. Banii li strlnge In fiocul de la pudli. ib. — Pl.:? — Şi: p6dll subst. alr sn iv h 1 019/260. — Din magh. pudli. PUDOĂRE s. f. 1. Sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă, de candoare, de curăţenie morală manifestat in comportarea cuiva; comportare, manifestare care arată asemenea sentimente; pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. în sflrşit, febleţea se arată In glasul său şi In toate mişcările sale, pudoarea (ruşinea) şi Infrlnarea In mina sa (faţa sa), Fis. 79/28. El avea dreptul de a refuza orice lucrare care ar fi putut pune viaţa sa in pericol sau a-l îndemna a face ce este necinstii ori contra pudoarei. Kogălniceanu, s. a. 141, cf. lm. Pudoare ... ruşine cinstită de a face sau a zice ceva In contra bunei cuviinţe. Baronzi, i. l. 18724 PUDOINICĂ — 1724 — PUDRĂ iv, 205/9. Ce pudoare In faţa ei! Alecsandri, t. i, 253. Astfel ti. vorbeşte juna frumuseţe, Şi pudoarea varsă purpură pe faţă. Bolintineanu, b. 44/21, cf. ddrf. întru cil biala mea cronică le-a turburat simţul lor de pudoare ? Demetrescu, o. 105, cf. Barcianu. Altfel nu slnt nebună şi nici lipsilă de pudoarea adevăratelor sentimente omeneşti. D. Zamfirescu, a. 10, cf. Alexi, w. [Era] cuprins ca de o tainică pudoare tn faţa acestei mulţimi. Anghel, pr. 116. Obscură din pudoarea sexului şi delicateţea artei, poezia Elenei Farago este o forţă concentrată şi tragică. Lovinescu, c. v, 174. Cred că un fel de pudoare burgheză ...ne făcea să trăim îmbelşugat dar modest. Camil Petrescu, u. N. 47. Ochii lor se tnillniră o clipă, se încrucişară clntărind stăruitor infirmitatea celuilalt, apoi cu pudoare priviră In altă parte. C. Petrescu, î. ii, 246. Toate păcatele noastre izvorăsc dintr-o cauză unică: lipsa de pudoare, de simţ moral. Brăescu, o. a. ii, 347, cf. Sebastian, t. 35. Literatura lui ... nu-i declt pudoarea melancoliilor. Teodoreanu, m. u. 31. Sentimentul meu In faţa lumii e de pudoare, id. m. ii, 325. Această ultimă şi tragică pudoare îmi strlnge dureros inima. Sadoveanu, o. vi, 485. Se crezu datoare, faţă de o domnişoară străină, să dea dovezi de o mare pudoare. Călinescu, e. o. ii, 149. Spunea lucrurile verde, fără umbră de pudoare, id. s. 263. Comprimarea instinctului erotic In rasă a făcut posibilă pudoarea, această politeţe ancestrală a sexualităţii. Ralea, s. t. ii, 148. Se uită adesea că pudoarea şi discreţia ...nu apar tnllmplălor. s martie 1960, 68. întrebarea dumi-tale rămlne pe jumătate indiscretă şi răspunsul meu numai pe jumătate lipsii de pudoare, t iunie 1964, 65. Cu pudoarea ei obişnuită, se trase după tăblia patului ca să-şi dezbrace cămaşa de noapte, v. bom. ianuarie 1965, 71. Nevoia de intimitate şi de pudoare constituie o mare realitate, contemp. 1967, nr. 1 067, 3/3. <£> F i g. Viţiul, cel puţin, are pudoarea de a nu se numi singur viţiu, li e ruşine cu numele său propriu. Heliade, o. ii, 54. O undă zglobie Işi lasă străluci-toarea-i goliciune tn voia dezmierdărilor şăgalnice ale unei raze de lumină, spre a-şi arunca In urmă, peste pudoarea-i parcă jignită, haina de umbră a pădurilor. Hogaş, m. n. 91. O mare mămăligă oacheşă, ieşită din tiparul fierbinte al unui ceaun, se răsfăţa fără pudoare sub ochii noştri, id. dr. i, 58. + (Rar) Discreţie; modestie (1). Văd că evitai să-mi spui cine a intervenit. Lăudabilă pudoare! C. Petrescu, î. ii, 153. 2. (Jur.) Castitate, virginitate. Infracţiuni contra pudoarei. cod. pen. r.p.r. 450. <£- Atentat la pudoare = infracţiune care constă In încercarea de a viola o femeie. Cf. dm, dex. — Pl.: (rar) pudori. Scriban, d. — Din fr. pudeur, lat. pudor. PUDOlNXCĂ s. f. = podoiniţă. Cf. ev 1951, nr. 9- 10, 45. PUDRĂ vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A(-şi) da cu pudră, a (se) farda cu pudră; (învechit) a (se) pudrui. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Doamna deschise poşeta, Işi pudră nasul, Işi roşi buzele. C. Petrescu, î. ii, 245. Se aşezau la masă, el fără haină..., ea In capot, pudrată din belşug. Brăescu, o. a. ii, 292. Tremurul privirii li cernu imaginea unei femei care se pudra, privindu-se In oglinda sacoşei. Teodoreanu, m. ii, 227. Scoase o oglinjoară ... Se uită tn ea, Işi pudră faţa. Stancu, r. a. i, 298. Vai, mlndră, frumoasă eşti Numai clnd le pudăreşli. com. sat. v, 65, cf. A v 15. Ş-o vlndut lelea găina, Ş-o luat pudăr fărina. Ş-atlla s-o pudărit Plnă lot o muruit. folc. transilv. i, 413. <> (Prin lărgirea sensului) Ca şi acum plecau cocorii, bruma pudra flori ofilite. C. Petrescu» s. 241. O rază de soare, pudrată de pulberea de aur a verii, se frlnge pe estradă. Klop-ştock, f. 110. Fluturii au adus cile puţin din aproape nepipăita făină, cu care ei se pudrează tn faptul serii pe spinare şi plntec. Arghezi, c. j. 98. Praful pudrase cenuşiu nasurile şi pomeţii busturilor. T. Popovici, s. 5. 2. T r a n z. A acoperi cu un strat (subţire) de zahăr pudră. Cf. cade, dn2, m, d. enc., dex. — Prez. ind.: pudrez. — Şi: (regional) pudări, puderi (Lexic reg. 21) vb. IV, pudurâ (a v 15) vb. I. — Din fr. poudrer. PUDRĂRE s. f. Acţiunea de a (se) pudra şi rezultatul ei. Cf. Polizu, ddrf. Spălarea pe mlini cu parfum, pudrarea perucii, punerea pantofilor ...se fac In faţa tuturor, t iulie 1964, 31. Pudrarea se poate efectua manual sau mecanizat, ltr2, cf. M. D. enc., DEX. — Pl.: pudrări. — V. pudra. PUDRĂT, -Ă adj. (Despre oameni) Care arc faţa acoperită cu un strat de pudră. Cf. ddrf. Un domn tlnăr, pudrat şi zlmbitor, li primi foarte prietenos. Rebreanu, r. i, 269, cf. id. i. 97. Era pudrai ca o femeie, cu trăsăturile vulgare. C. Petrescu, î. i, 87. Sublocotenentul ... cobora vertiginos la vale, fercheş, pudrat. Brăescu, v. a. 119. Veni şi unul dintre ofiţerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt şi pudrat. Bart, s. m. 98. O doamnă bătrlnă, foarte pudrată..., strigă piţigăiat. Călinescu, s. 37. într-o caretă de-aur, Inmănuşat, pudrat, Trec admirat de mulţi, de nimeni adorat, t iulie 1964, 36. (Substantivat) Căpitanul... nu era un pudrat care-şi prăpădise anii umbllnd după conchisle. Sadoveanu, o. vi, 457. <£> (Prin lărgirea sensului) Coşuleţc in care se recoltează ... prunele şi strugurii pudraţi cu bruma plrguirii. Arghezi, b. 41. F i g. Toată înfăţişarea lumii se schimbă dintr-o dată, scăldată In slnge şi pudrată cu aur. Bogza, c. o. 51. Mi-i dor de ducă, spre mine incă chem Acele panglici albe pudrale-n colb de lună. Labiş, p. 151. + (Despre părţi ale feţei sau despre feţele oamenilor, despre părul lor etc.) Acoperit cu un strat de pudră, dat cu pudră; (astăzi rar) pudruit. Pe faţa lor pudrată ochii apăreau mari şi suferinzi. Bacovia, o. 224. Ştia să mlnglie moale obrazul catifelat şi pudrat al nepoatei. Sadoveanu, o. xi, 506. Faţa palidă şi suplă li era pudrată prea tare. Călinescu, e. o. i, 54. Era îndrăgostit ...de această femeie cu buzele roşii şi cu obrazul pudrat. Stancu, r. a. iii, 22. <$> (Prin lărgirea sensului) A ieşit un greieruş Negru, mic, muiat tn tuş Şi pe-aripi pudrat cu brumă. Topîrceanu, b. 54. Regiunea guşei este pe laturi pudrată sur. Linţia, p. ii, 70. <$> Fi g. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Era o muzică graţioasă, pudrată, diafană. C. Petrescu, o. p. ii, 201. Vorbăria pudrată, domoală, Şi-abia furişată Cu gesturi silnice Prin urechile acului. Deşliu, g. 9. — Pl.-: pudraţi, -te. — V. pudra. PUDRĂ s. f. Pulbere fină (parfumată şi colorată) obţinută prin mărunţirea unor corpuri solide, care se Întrebuinţează ca fard. El nu dă pe Seneca un funt de pudră bun. Negruzzi, s. ii, 179, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pe faţă, un văl uşor de pudră n-a izbutit să ascundă urmele obosite ale virstei. Bas-sarabescu, v. 108. Aceasta ar interesa numai pe cititorii care ştiu beţia unei pudre Imblcsite cu parfum şi care cunosc emoţia unei Intllniri amoroase. Bacovia, o. 227. Pe obrazul oval, neatins de pudră ..., mlhnirea pusese o umbră. C. Petrescu, a. 453. Rămasă singură ... Işi răcori ochii, Işi tăvăli obrajii In pudră. Brăescu, o. a. ii, 235. Se vinde mimai pudră şi parfum. Vlasiu, d. 14. Atitudinea... subretelor de operetă surprinse de slăplnele lor umbllndu-le la pudră. Teodoreanu, m. ii» 15. Eu nu mă supăr că mala dai puţină pudră şi roş. Sadoveanu, o. ix, 61. Cutii de pudră numeroase ... erau aruncate tn dezordine pe masa de toaletă. Călinescu, e. o. i, 31. Totdeauna il supărase mirosul pudrei pe care o întrebuinţa. Stancu, r. a. iii, 18729 PUDRETÀ — 1725 — PUERILITATE 39. Să nu le prindă Insă cu pudră şi foiţă roşie pentru byze. Pas, z. i, 220. Punc-ţi numai putină pudră. H. Lovinescu, t. 247. îţi ascundea obrazul sub un strat gros de pudră. Bahbu, r. 55. Ml sc pare că pudră nu foloseşti încă. t februarie 1964, 13. Cile fete slnt pe-aice ... Toate slnt afurisite, Dar cu pudre slnt mln-jite. maţ. folk. 914, c.r. alr sn iv h 1 198, Lexic reg. 13. Pă banii de pe o raţă Şi-o luat pudăr dă faţă. folc. tbansilv. i, 317. + P. gener. (Adesea atribuie calitatea ca un adjectiv) Material solid prefăcut in pulbere. Zahăr pudră. m. d. enc., cf. dex. + Spec. Pulbere fină dintr-o substanţă medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii şi In terapeutica unor boli. Cf. Voiculescu, l. 263. Pudrele pentru copii au rolul de a absorbi umiditatea corpului şi de a calma iritaţiile şi opărelile. ltr3. Părfile ce se jupoaie se ung cu un ir făcut din pudră. Pamfile, b. 13, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: pudre. — Şi: (regional) pâdfir s.n., pudură (alr sn iv h 1 198/551) s. f., pudcr (ib. h 1 198) s. n., pudură (ib. h 1 198, Glosar reg.) s. f., pâldăr (alr sn iv h 1 198/235) s. n., prudă (ib. h 1 198/769) s. f. — Din fr. poudrc. — Pudcr, pudăr etc. < germ. Puder. I’UDRÎiTĂ s. f. (Ieşit din uz) Preparat industrial sub formă de pudră, folosit ca îngrăşămînt. Mai slnt şi alte amestecări ... precum slnt : ... pudreta, ipsosul. I. Ionescu, p. 38, cf. enc. rom., Alexi, w., sfc iv, 82. — Scris şi: (după fr.) pudrettă. enc. rom. — Din fr. poudrette. PUDRIEltA s. f. Cutioară (prevăzută cu o oglindă) în care se păstrează pudra de fardat. Cf. Nica, l. vam., cade. De porţelan albastru pudricra. Pillat, p. 162, cf. Iordan, l. r. a. 180, Scriban, d. îi aduce o pudrieră. H. Lovinescu, t. 247, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -dri-e-, — Pl.: pudriere. — Din fr. poudricr. PUDRUÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) pudra (1). Cf. Barcianu, Alexi, w., dm, dex. <$> (Prin lărgirea sensului) Şi ceafa de promo-roacă pudruia codrii pustii. Dacia lit, 140/8. Iar tn lunca pudruilă cu mărunt mărgăritar Salt-o veveriţă mică pe o creangă de stejar. Alecsandri, Poezii, 16. Imaginea lui Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei, ... nu neagră şi veselă, ci pudruită cu făină, id., ap. Ghica, s. 75. — Prez. ind.: pudruiesc. — Pudră -f suf. -ui. PUDRUÎT, -Ă adj. (Astăzi rar; despre părţi ale feţei sau despre feţele oamenilor, despre părul lor etc.) Pudrat. Perdeaua din fund... să ridicase şi lăsase a se vedea Apolo şi Muzile tn peruci, pudruite. otn (1836), 1071/15. Cum ll dai? întrebă cucoana, arunclnd, pe sub genete-i mai pudruite declt aripele unui fluturaş de noapte, o privire galeşă. Caragiale, o. iii, 155. Leana lui Arghir, cu genele albe şi părul ptdruU, umbla forfota printre oameni. Anghel-Iosif, c. l. 24. Sub bărbia cu îndoituri proaspăt rase şi pudruite, tipa ... fiongul imens al unei legături roşii. Hogaş, dr. i, 173, cf. dex. <$■ (Prin lărgirea sensului) Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite. Alecsandri, Poezii, 56. Ieri căldură, azi zăpadă, Şi din codrii pudruifi Ies In grabă, după pradă, Uli şi urşii flă-mlnzi(i. id. ib. 119. — Pl.: pudruifi, -te. — V. pudrui. PUDURĂ vb. I v. pudra. PUDURĂ s. f. v. pudră. . PUERICULTTJRĂ s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu metodele şi mijloacele de creştere şi dezvoltare armonioasă, în condiţii sănătoase, a copiilor mici. Cf. cade. M-am întrebat adeseori dacă mai este undeva pe pămînt ... vreo societate omenească unde puericultura să fie atlt de dezonorată. Galaction, a. 414. Am cumpărat cărţi de puericultură. id. O. A, i, 100. Se conformă întocmai tipicului unei cărţi de puericultură. BART, E. 383, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: pu-e-. — Pl.: (rar) puericulturi. CADE. — Din fr. puériculture. PUERÎL, -Ă adj. (Mai ales despre însuşirile, activităţile, manifestările etc. oamenilor) Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil, copilăresc, copilăros; p. ext. (de obicei peiorativ) căruia îi lipseşte maturitatea, profunzimea, seriozitatea, neserios; naiv (1). Cf. prot.-pop., n. d„ lm. Noi slnlem aceia ce-i putem mustra ...de a subordina, in modul cel mai pueril, veritatea istorică unor meschine prelensiuni. Hasdeu, i. c. i, XII, cf. Barcianu. O nepăsare zgomotoasă caracteriza convorbirea colegilor săi : preocupările puerile, o oarecare trivialitate intimă. D. Zamfirescu, !. 80, cf. Alexi, w. Poezia lui e o confesiune şoptită Intr-un decor pueril. Lovinescu, s. i, 68. Umbra pătrată a cozorocului i se mută pe obrajii rotunzi, pe bărbia puerilă. Cazimir, gr. 35. Radu o priveşte In ochi cu o gravitate puerilă. Camil Petrescu, t. ii, 23. El se socotea mosafir zeflemisind iu strîngeri din umeri un pueril capriciu feminin. C. Petrescu, c. v. 178. în semn de gratitudine şi duioşie, scrisese o poezie puerilă şi candidă. Teodo-keanu, m. ii, 290. Războaiele de odinioară ...ne apar mici şi puerile. Sadoveanu, o. ix,, 518. Avea agerime intelectuală, lingă stupidităţi şi capricii puerile, id. ib. xi, 439, cf. Puşcariu, l. r. i, 393. Gura ei puerilă păstrează nuanfa de suris a mlinilor unei ghitariste. Arghezi, s. viii, 292. Copiau cărfi poştale ilustrate ... de calitatea cea mai proastă uneori şi mai puerilă. Gălinescu, e. o. i, 57. Nu puţini artişti mari slnt plini de vanitate şi de cusururi uneori puerile, id. <:. o. 200. Filozofia hegeliană ..., ca şi poezia lui Victor Hugo, ... e puerilă şi sublimă, naivă şi grandioasă. Ralea, s. t. ii, 285. Bătrlnii se arată, adeseori, de o sensibilitate excesivă, nepotrivită, puerilă pentru cele ce li ating mai direct. Parhon, b. 68. Stătea pe canapea indîrjit, cu o expresie puerilă de împotrivire. Preda, r. 112. Inventatorii ei înşişi au renunţat la ea ca la un lucru pueril şi mort. contemp. 1965, nr. 959, 1/4. Unele echivalări plastice slnt de-a dreptul puerile, ib. 1971, nr. 1 273, 7/2. Motive puerile care nu vor scuza niciodată absenţele lor. Flacăra, 1977, nr. 36, 6. <$> (Adverbial) Nu s-a mărginit, ca un dascăl de şcoală, la teorii pueril negative. Caragiale, n. f. 160. — Pronunţat: pu-e-, — Pl.: puerili, -e. — Din fr. puéril. PUERILlSM s. n. Stare patologică în care bolnavul reproduce vorbirea, gesturile şi întregul comportament al- copiilor. Putem observa demenţi senili căzuţi in mintea copiilor (puerilismul mintal al lui Dupré) şi simţind plăcere a-şi petrece timpul tn felul copiilor. Parhon, b. 71, cf. dn2, d. med. — Pronunţat: pu-e-. — Din fr. puérilisme. PUERIL1TĂTE s. f. însuşirea de a fi pueril; caracter pueril; atitudine, manifestare puerilă; naivitate, copilărie. Cf. prot. -pop., n. d., lm. Să nu uităm a constata că tînărul autor, părăsind pueiiliiăţile atlt de banale ale atîtor alţii, a preferit să trateze un subiect modern. Caragiale, o. iii, 230, cf. Alexi, w., Scriban, d. Se amestecă atîta puerilitate voită. Lovinescu, s. i, 436. Constata la ea puerilităţi de ordin cabotinesc, care îl agasau peste măsură. Călinescu, s. 499. Voi-nescu II ll priveşte cu milă şi surlde amar de atîta puerilitate. Camil Petrescu, o. ii, 615. Se obişnuia 18739 PUERPERAL — 1726 — PUF2 stilul facil şi de o puerilitate senilă al schimonosirii epigramatice. v. rom. noiembrie 1954, 152, cf. dn2, dex. — Pronunţat: pu-e-, — Pl.: puerilităţi. — Din fr. puérilité. PUERPERAL, -Ă adj. Care aparţine lăuzei sau lăuziei, care se referă la lăuză sau la lăuzie. Cf. i.b, Barcianu, Scriban, d. -$> Febră (sau infecţie) puer-perală ori (învechit) friguri puerperale = boală infec-ţioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unui agent patogen. Multe băgări de seamă ce s-au făcut asupra febrelor puerperale dovedesc că astă boală este molevsitoare. Kretzulescu, m. 113/20, cf. 173/14. Cit pentru femeile lăuze, fricţiunile dese cu pomada camforată ...le vor feri de frigurile puerperale. man. sănăt. 264/9, cf. lm. Febra puerperală ...nu este totdeauna efectul îmbolnăvirii septice a endo-metrului.. Arhiva, ii, 227, cf. Alexi, w. Febra puerperală să produce prin introducerea In organism a unui microb numit streptococ, Bianu, d. s., cf. Scriban, D., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: pu-er-, — Pl.: puerperali, -e. — Din fr. puerpérale. PUF1 interj., s. n. I. Interj. 1. Cuvînt care redă zgomotul înfundat produs de lovirea, în cădere, a unui corp de o suprafaţă (moale), de o lovitură etc.; buf. Atuncea cu ciuturile unul In altul puf In cap. Ţichindeal, f. 214/24, cf. Clemens, Şăineanu, d. u., cade, dex. Omu nostru o luvat vătraiu şi „puf" in oală. Alexici, l. p. 250. Bracul făcu — puf! cu capul de părete. Reteganul, p. iii, 58, cf. alr sn v h 1 468. 2. Cuvînt care redă zgomotul produs de o suflare (puternică şi) bruscă, de o izbucnire în rîs, de o persoană care fumează etc. A sufla puf! nu e greu. Pann, p. v. ii, 19/5. Am auzit odată puf! In lampă, şi uşa buf! Caragiale, o. iv, 107, cf. ddrf. Se opreşte la un ştiubei şi puf! la urdiniş fum de tutun. luc. vii, 404, cf. cade, Scriban, d., Pascu, c. 109. 3. (Prin vestul Munt.) Pîrţ1 (1). Cf. Udrescu, gl. II. S. n. (Prin vestul Munt.) înţepătură (de ac); s p e c. injecţie. Cf. Udrescu, gl. Hai să-ţi fac un puf! id. ib. — Onomatopee. PUF2 s. n., s. m. I. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Pene (v. pană1! 1) mici, moi şi fine (lipsite de rahis) caro constitiiie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă şi sub aripi şi care servesc la umplerea pernelor, a plăpumilor etc. Cf. Polizu. Aşternutul cel moale, iar mai vlrtos cel de puf..., ll slăbeşte [pe copil] prin multă năduşeală ce-i scoate. Penescu, m. 22/14. Divanuri cu salteli şi perine de puf. I. Ionescu, d. 206. Craiul ... Ţapăn, drept, cu schiptru-n mină, şede-n perine de puf. Emi-nescu, o. i, 85. Cum nu slntem două pasări ..., Cioc în cioc să stăm alături într-un cuib numai de puf. id. ib. iv, 369. încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf, perine moi...şi alte mărunţişuri. Creangă, p. 117. Făcu un culcuş ... numai din fulgi de pasări, de se cufunda tn puf clnd se culca. Ispirescu, l. 287. Spre a trage clte un pui de somn tu Iţi iei ... saltele de puf. id. u. 25. Vulturul i-a clădit un cuib din puf de boboc. Dela-vrancea, s. 253. Ţineau un sac plin cil puf de glscă. Contemporanul, vij, 100. Tot mai bine ţi-era in moliciunea aşternutului de puf. Adam, r. 20. I-au ieşit nişte pui drăguţi ..., Îmbrăcaţi cu puf galben. Brătescu-Voineşti, p. 225. Să te culci in patul tău de fildeş, aşternut cu puf de lebădă. Galaction, a. 243, cf. nom. prof. 53. Se uita ...la clrdurile■ de gişte care umpleau de puf apa neagră. Sadoveanu, o. i, 466. Gospodinele scot cloştile, urmate de ghemuleţe mişcătoare de puf. id. ib. ix, 511. Puii slnt îmbrăcaţi la început cu puf. Linţia, p. ii, 11. Ana se înăbuşă tn reduta ei de lină şi puf. Vinea, l. ii, 132. Puful se găseşte sub penele de acoperire, ltr2. Puful are aceeaşi alcătuire ca şi pana. Zoologia, 143. Femela işi construieşte un cuib din păpuriş uscat, pe care-l căptuşeşte cu puf propriu. v!n. pesc. august 1962, iO. Puful constituie din punct de vedere economic categoria de pene cea mai valoroasă, der. L-am găsit întins peste pilota de puf, In pat, îngropat ca Intr-o ■ spumă de săpun. v. rom. octombrie 1964, 22, cf. m. d. enc., dex. <0> (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de greutate uşoară, moliciune, înfoiere etc.) Cel mai caracteristic e fantasticul scaiete, al cărui cap, rotund ca o minge, spinos ca un arici şi uşure ca puful, se dezlipeşte toamnă de putrezitul său trunchi. Hasdeu, i. v. 108. Miinile ... albe ca o coală de hlriie, cu pielea moale ca puful. Ispirescu, l. 234. [Trupul] e alb ca marmura şi moale ...ca puful. Delavrancea, t. 95. Ele mă minglie şi au minele ca puful. id. ib. 118. Pămln-tul era moale ca puful, şi picioarele se afundau In el. Sandu-Aldea, u. p. 181; Purta ... guler făcut dintr-o blană uşoară şi umflată ca puful. Vinea, l. i, 64. <£> Fig. Dorm In umbră legănate lebezile-n puf de undă. Arghezi, vers. 82. Din clnd In clnd răzbătea luna, care răsărise dincolo de puful albicios al norilor. Camil Petrescu, o. ii, 7. <0* Expr. A creşte (sau a trăi, a ţine etc.) în (sau pe) puf (sau, rar, puiurl) sau In perini de pul = a creşte, a trăi etc. în confort, fără să ducă lipsă de nimic, a creşte, a trăi etc. în huzur; a crea (cuiva) condiţii foarte bune de trai. Nu pot zice că loviturile lui mă dureau, căci crescut pe puf cum fusese, neatins de vlnt şi de soare, avea sărmanul oasele moi. Gane, n. iii, 61. Deşi nu cres-cuse-n perini de puf... se supăra clnd trebuia, să calce pe gunoi. Slavici, n. i, 268. în bancă, alături de el, stă copilul unui arendaş bogat, care a crescut in pufuri. Demetrescu, o. 102. Să nu crezi c-am să ie ţiu In puf. Pamfile, j. ii, 162. în puf am ţinut-o. H. Lovinescu, t. 258, cf. m. d. enc., dex. + P; anal. (De obicei cu sens colectiv) Fulg (de zăpadă). S-a luminat şi-a început a veni, pe vint, puf rar de ninsoare. Sadoveanu, o. vi, 392, cf. xm, 909. Ninsoarea începu să pice cu fulgi mari ... Un puf de zăpadă- căzu drept in flacăra luminării. Călinescu, s. 29. Ninge liniştit. Satul e îmbrăcat In puf alb. Stancu, d. 32. Viscolul se potoli ... Arborii Işi scuturară crengile şi aruncară de pe umeri mantiile de puf. id. r. a. iv, 7. 2. (Cu sens colectiv) Păr1 (I) mărunt, moale şi mătăsos din blana unor animale. Cu cit lina are mai mult puf, cu atit are mai mare valoare, enc. vet. 662. Privea şi el ca pe ceva scump ochişorii care clipeau neîntrerupt tn puful blăniţelor. Sadoveanu, o. v, 415, cf. ltr2, dex. 3. (Cu sens colectiv) Perişori (y. perişor1 I 1) foarte fini şi moi care cresc pe obraz (mai ales la puberi), rar pe cap; început de barbă sau de mustaţă (la puberi). Puful din faţă-ţi ca floarea se va şterge. Negruzzi, s. ii,37. Ung faţa miresei cu un fel de aluat... care clnd ll desprinde de pe obraz li scoate tot puful. Sevastos, n. 79. Deasupra buzelor cu o uşoară umbră de puf bălan, broboniseră picuri de sudoare. C. Petrescu, c. v. 206. Doi flăcăi ţigani, cărora le înfiera mustaţa şi le dădea puful pe obraz. Sadoveanu, o. i, 30. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus. Călinescu, b. i. 35. Prin puful bălăior şi rar care ii spuzea chelia se putea vedea că se înroşise plnă In creştetul capului. Vinea, l. i, 42. . 4. (Cu sens colectiv) Peri (v. păr1 II 1) mici şi fini care acoperă unele plante ori unele părţi ale lor sau cu care slnt prevăzute unele seminţe ca să poată pluti în aer. Umple pernele cu puf de papură. Pamfile, i. c. 442. A trecut Inll'i o boare ... Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Topîrceanu, o. A. i, 33. Şi grădina ... Şi-ar împrăştia grăbită Puful ei de păpădii. Cazimir, l. u. 48. Pe maluri ning scaieţii zadarnicul lor puf. Pillat, p. 56. Uri cinic puf au nins scaieţii. I. Barbu, j. s. 12. Sălciile făcuseră puf şi mlţişori. v. rom. decembrie 1954, 70, Gutui curăţate de puf. ib. octombrie 1964, 3. -C> Puf de piersică sau puful piersicii — păr1 (I 1) fin şi moale care creşte la oameni pe obraz şi pe ceafă. Gura-i 18742 PUF3 — 1727 — PUFĂI era rece şi i sc zblrlise' pe lingă urechi puful piersicii. Caragiale, o. i, 142. Sub umbreluţa azurie se, vede sclipind părul cel blond şi ceafa cu puf de piersică. id. ib. iv, 17. Ca o floare-ai trecui, tinereţe ... Şi lot puful de piersică-al feţei Şi-a-năspril rădăcina sub brici. v. rom. iulie 1953, 51. + Bumbac puf = bumbac brut obţinut la cules. Cf. m. d. enc. 5. (Adesea cu determinarea „de pudră“) Obiect de toaletă făcut din puf2 (I 1) sau din alt material pufos, care serveşte la pudrat. Pufuri pentru pudrat, din orice fel de pene. Nica, l. vam. Doamna se aranja tn oglindă cu puful de pudră Intr-o mină şi cu batonul de roşu Iri cealaltă. Rebreanu, r. i, 28. îşi mai trecu uşor puful de pudră pe obrazul oacheş. C. Petrescu, a. 312. C-un puf plat îşi tampona gltul înălţat ca să fie pielea întinsă. Teodoreanu, m. ii, 228. îşi înflori iar obrazul cu puful de pudră. Sadoveanu, o. xi, 510. Se tnarmă cu un puf şi-şi apropie nasul de oglindă. Ga LAN, B. I, 6. 6. (Regional) Pilotă (1) (Balş). alrm ii/i h 362/876: 7. (Prin sud-estul Olt., prin sud-vestul Munt. şi prin sudul Mold.) Partea cea mai bună a făinii, lamura făinii (obţinută la măcinare). Cf. alr i 772/600, 885, 887, 898. 8. Ou bătut pus cu lingura In supe sau In ciorbe după ce acestea s-au fiert şi care, coagulîndu-se, stă la suprafaţă sub formă de ghemotoace neregulate; zdrenţe. Supă cu puf de ou. S. Marin, c. b. 41. 9. (Regional) Numele unui joc de copii care constă Intr-o „luptă“ dintre arătătorul unui copil şi cel al altui copil (Nemţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. iv, 86. II. S. m. (Regional) 1. (Bot.) Gogoaşă (Globaria gigantea). Cf. N. Leon, med. 23, tdrg, Panţu, pl., enc. agr. i, 418, Scriban, d., Borza, d. 193. 2. Compus: (Bot.) puf-vcgetal = bumbăcariţă ( Eriophorum scheuzcri) . Panţu, pl. 3. (Prin vestul Olt.; la pl.) Gogoşi ale viermilor de mătase. Cf. gl. olt. — Pl.: (n.) pufuri şi (m.) pufi. — Şi: (Învechit, rar) puii s. n. scl 1958, 236. — Din v. sl.*i>uxi». Cf. bg. nyx. PUF3 s. n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat cu stofă sau făcut din material plastic umplut cu aer. Cf. cade, dex. — Pl.: pufuri. — Din fr. pouf. PÎIFA interj, v. puitai1. PÎJFAI1 interj. (Adesea repetat) Cuvînt care redă zgomotul produs de pufăitul1 (2) unui fumător. Scoale o lulea, o înfundă cu tutun şi pufail pufaiI pufai! Gîrleanu, ap. cade, cf. Scriban, d., dm, dex. — Şi: (rar) puia interj. Scriban, d. — Onomatopee. Cf. puf1. PUFĂI2 s. n. I. (în dicţionarele din trecut) Ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful2 (I 1). Cf. lb, Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. 2. (Bot.; popular) Gogoaşă (Globaria gigantea). Ci. lb, Polizu, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, N. Leon, med. 23, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., cade, enc. agr. i, 418, Borza, d. 193. — Pl.: pufăie şi pufaiuri, (m.) pufai (Scriban, d.). — Cf. puf2. 1‘UFÂN s. ni. (Regional) Iepure (Lepus europaeus) (Zerveşti — Caransebeş). L. Costin, gr. băn. ii, 162. — Pl.: pufani. — Puf2 + suf. -an. PUFĂR s. n. 1. (Prin Mold.) Nisip foarte fin. Cf. Scriban, d. 2. (Regional) Zăpadă măruntă, prăfuită (Broşteni — Vatra Dornei). conv. lit. xliv2, 132. Omătu ista-i gros, nu^i pufăriu. ib. — Pl.: pufaruri. — Puf2 -f- suf. -ar. PUFĂT, -Ă adj. (Rar) înfoiat, umflat (ca puful3 I 1). Alexi, w. — Pl.: pufaţi, -le. — Cf. puf2. PUFĂ1 s. f. (Bot.; regional; în sintagma) Puf a calului = numele unui burete nedefinit mai de aproape (Brădişorul de Jos — Oraviţa). h xviii 169. — Cf. puf2. PUFĂ2 s. f. (Regional) Pîclă (1) (Bujoreni — Rlm-nicu Vîlcea). gl. olt. Pă pufă nu vez dăloc. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. pufăi.. PUFĂI vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni şi animale)  sufla sau a respira cu zgomot (şi greu) pe nări; spec. a pufni (1). Cf. lb. Umblă pe nas pufuind, P-alţii. nimic socotind. Mumuleanu, c. 107/3. Pufuise şi glflise toată noaptea. Gorjan, h. ii, 38/23. Unul din ei plhăi la stăplnul său şi începu să mişte capul. Delavrancea, t. 48. în curte Plăviţa pufuie pe nări a foame. id. v. v. 135. Caii..., uşuraţi din jug, ronţăiau clte-o buruiană şi pufăiau cu nările In frunzele uscate de pe jos. Vlahuţă, o. a. iii, 55. Sărman dobitoc ...De spaimă-n lumina cea mare Din cuhnie s-a repezit, Şi cade sub vatră, tresare, Şi pufăie nemiluit. Gorun, f. 90. Da’ ce ţi-a venit, premarule, de pufui aşa, necăjit, ca foalele? Petică, o. 235, Gonea ... păşea morocănos, pufuind de necaz. Rebreanu, nuv. 7. Pufăie ritmic şi calcă îndesat. Cazimir, gr. 74. L-ai văzut pe lata pufuind pe nări. Pas, z. i, 243. Brebu îşi pipăi încă o dată partea lovită şi pufăi pe nări. id. l. i, 56. Mormăi pe un ton plictisit şi pufăind prelung. Vinea, l. i, 39. Benea pufăi de clteva ori pe nas. T. Popovici, s. 254. Tata pufăia şi suduia. Lăncrănjan, c. i, 53, cf. iu. d. enc., dex. Şi a pufăit, clnd a înfipt sula In inima lui, şi atunci a murit. şez. xni, 157. Săracii bouleni au început a rumega şi a pufui şi s-au culcat alături. Pamfile, cr. 119, cf. alr sn iii h 675. (T r a n z.) Pufăi printre mustăţi un oftat slingaci şi ridicul. Delavrancea, s. 147. <$• (Prin lărgirea sensului) Făcea paşi mărunţi înainte, pufăind din gură. Călinescu, s. 312. 2. (Despre oameni; de obicei cu determinări care arată ce se fumează) A da afară din gură (şi pe nas) fumul de tutun cu un zgomot înfundat, prelung şi şuierător (provocat de dezlipirea bruscă a buzelor sau de ieşirea aerului şi a fumului printre buzele uşor întredeschise); p. ext. a fuma; a pufni (2). Mă mir ce gust poţi găsi să pufuieşti din gură ca un neamţ? Alecsandri, t. 477. Eu Inchisesem ochii, pifăind dintr-o ţigare stiiisă. Delavrancea, t. 43. în faţa unui maldăr de gazete străine ... pufăia dintr-o havană. Vlahuţă, d. 40. Grecul îşi scoase din buzunar o ţigară militară, o aprinse, pufui de clteva ori. Dunăreanu, ch. 2l6. Dlnsul le ascultă pufăind întruna din lulea. Gîrleanu, n. 51. Moşneagul..., pufăind o dată din lulea, scuipă printre dinţi mai cu măiestrie şi mai departe peste foc. Hogaş, dr. i, 287. Moş Din pufăie din lulea. Lungianu, cl. 32. A aprins o ţigară ..., a pufăit şi a istorisit. C. Petrescu, r. dr. 140. îşi aprinse o ţigare şi, pufuind tacticos, îşi roti iar ochii In toate părţile. Stănoiu, c. i. 216. în faţa mea, bă-trlnul pufăia paşnic, aşezat turceşte jos pe un plocad. Voiculescu, p. ii, 81. Se Inapoiau la casele părinteşti schimbaţi, pufăind din ţigări ţinute Indemlnatic. P. Costant, r. 93. Bătrlnul... pufăieşte tacticos din lulea. Sadoveanu, o. i, 67. Baba povestea şi pufăia din ţigară, id. ib. 496. Scoate o ţigară..., o aprinde şi pufăie. Stancu, d. 313. Pufăind din lulea şi suglnd din clondir, se apuca de sporovăit. Tudoran, p. 113. Pufăia din ţigară şi tuşea rar, dogii. Barbu, p. 85. Scoase o ţigară, o aprinse şi începu să pufăie, dus pe glnduri. v. rom. mai 1963, 34, cf. m. d. enc., dex. <$> T r a n z. Fumul ... ce-l puhuiau pe nările lor ... Intu- 18752 PUFĂIALĂ — 1728 — PUFNET necă lumina diamantului. Delavrancea, s. 95. Gospodarul a mai tras un fum şi l-a pufăit In soare. Sadoveanu, o. ix, 289. Omul bărbos pufăie tutun. Stancu, d. 521. Am aprins şi am pufăit ţigări, id. r. a. i, 54. Sta cu nasul In jos şi-şi pufăia trabucul, id. ib. iv, 372. îşi aprinse ţigara şi-o pufăia gros. Galan, z. r. 371. + (Despre lulele) A scoate fum. Două lulele pufăie, fumegă. Stancu, d. 103. + (Prin Bucov. şi prin nord-estul Transilv.) A sufla în foc. Cf. şez. ix, 156, chest. v/66, 67. 3. (Despre locomotive) A scoate aburi sau fum cu presiune şi cu zgomot. O maşină de tren ca o jucărie de copil ...pufăieşi aruncă rotocoale de fum. Ardeleanu, d. 12. Vreo doi ţărani, cu luleaua intre măsele, se holbau la maşina ce pufăia trudită. Rebreanu, nuv. 255. Trenuri trec In şiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind. Bogza, c. o. 250. Locomotiva pufăi, vagoanele se ciocniră violent unele de altele. Stancu, r. A. v, 97. Locomotiva pufăie din ce tn ce mai repede. Camilar, n. i, 313. Locomotiva pufăia mereu, regulat. Galan, z. r. 327. Locomotiva trecu pe Ungă ei pufăind, tnvăluindu-i tn aburi. Mihale, o. 296. Obosită, locomotiva pufăie, v. rom. august 1960, 9. <$> (Prin sinecdocă) Trenul buf ăia din foalele lui de fier, huruind aproape, tot mai aproape. Popa, v. 214. Intră pufăind in gară ... trenul personal. Sebastian, t. 216. Trenul alerga înainte pufăind şi infigindu-şi botul tn noaptea înzăpezită, s iunie Î960, 21. <£> (Prin lărgirea sensului) Pe aşa vreme foalele din şatră pufuiră In grămăjuia de cărbuni cari rlnjiră roşu. Delavrancea, t. 170. Nu mai dogoreau forjele, nu mai pufăiau foalele. Pas, l. i, 73. (T r a n z.) Raluca lăsă foalele cari-şi pufuiră lung cea din urmă răsuflare. Delavrancea, t. 175. 4. (învechit, rar) A rlde pe înfundate. Cf. Polizu. 5. (Prin Ban. şi prin nordul Munt.; despre mămăligă, cartofi copţi etc.; în forma pihii) A produce un zgomot specific (în timpul fierberii, coacerii etc.). Cf. Coman, gl., chest. viii 15/6. — Prez. ind.: pufăi şi pufăiesc. — Şi: putui, (rar) păfăi (ddrf), (regional) puhăi (chest. v/13, 34. 40, 66, 67, 86, 91), puliui, piîăi, pihăi (ddrf), plhăi, pihîi (Coman, gl., chest. viii 15/6), bufăi vb. IV. — Puf1 + suf. -ăi. PUFĂIĂLĂ s.f. 1. Faptul de a p u f ă i (2); (concretizat) fuţn scos de o persoană care fumează. Nouri uşurei, ca pufăieli de lulele, se ridicau deasupra ogoarelor verzi. Sadoveanu, o. ii, 48. Să strlng ... Clteoa mii de pufăieli din ţigare. Deşuu, g. 42, cf. m. d. enc. 2. (Prin sud-estul Mold.; In forma păhăială) Ceaţă, negură (!)• Lexic reg. ii, 93. — Pronunţat: -fă-ia-, — Pl.: pufăieli. — Şi: (regional) păhăiălă s. f. Lexic reg. ii, 93. Pufăi -f- suf. -eală. PUFĂI (Prin lărgirea sensului) Un glas cunoscut li pufni la urechi. Rebreanu, nuv. 9. -0> F i g. Varniţele clocoteau pufnind In stropi albi. An-GHEL-IoSIF, C. L. 53. 2. (Despre oameni; de obicei cu determinări care arată ce se fumează) A da afară din gură (şi pe nas) fumul de tutun cu un zgomot înfundat, prelung şi şuierător (provocat de dezlipirea bruscă a buzelor sau de ieşirea aerului şi a fumului printre buzele uşor Întredeschise); p. ext. a fuma; a pufăi (2). Nenea Guţă, pufnind dintr-un gogeamite ţigaret de chilimbar, îşi rotea ochii peste mulţime. Brătescu-Voi-neşti, p. 133. îl Intlmpină ... pufnind rar dintr-o ţigară. Rebreanu, r. i, 25, cf. cade. Vedeai pe bancă ... un bătrln gras, tuciuriu, pufnind din lulea. Pas, z. i, 108. 3. (De obicei determinat prin „in rîs3“, „de rîs2“ sau prin echivalente ale acestora) A izbucni în rîs2, a începe să rîdă (brusc şi zgomotos). Ziclnd aceste, ne-am uitat unul la altul şi am pufnit amlndoi In rls. Negruzzi, s. i, 259. Trecea cit trecea, se slăplnea lumea clteva secunde şi iar pufnea ori cineva din public, ori chiar un actor. Caragiale, o. i, 3. Tu? la concursul de mline? a zis pufnind de rls Niţă. id. ib. ii, 70. Şcolarii pufniră de rls. Delavrancea, h. t. 96, cf. id. t. 188. Toată clasa pufneşte de rls. Vlahuţă, o. a. i, 243. îşi muşcă buzele şirete, Pufnesc de rls, fără să vrea. Iosif, patr. 32. A pufnit de rls In palmă ca prostul. Brătescu-Voi-neşti, p. 152. Alături femeile vorbesc In şoaptă şi uneori pufnesc. Rebreanu, nuv. 130. în lugubrut sălii pufneau In rls sarcastic. Bacovia, o. 47. Gavriluţă rămase deocamdată nedumerit, parcă nu înţelegea bine; apoi, deodată, cu ochii sticliţi, pufni Intr-un rls ascuţit. Sadoveanu, o. vi, 617. Amlndoi deodată pufniră tn rls. Bart, e. 133. Otilia, pufnind discret de rls, agravă situaţia. Călinescu, e. o. i, 72, cf. ii, 39. Andrei se silea să nu pufnească In rls. T. Popovici, s. 139. Fiică-sa, pufnind In rls, li făcea semn. Galan, b. ii, 285. Fetele pufniră tn rls. Preda, m. 332. Frate-său, boieriul, ll asculta cu mare luare-aminte şi se tot silea ca să nu pufnească de rls. Sbiera, p. 266. T r a n z. Clnd se răsteşte mai tare, ll pufneşte rlsul şi i se dezlipesc mustăţile. Sebastian, j. 37. M-a pufnit rlsul, iar profesoara de matematică m-a prins cu cartea. Călinescu, s. 75. Pe Iancu Mânu ll pufni rlsul. Camil Petrescu, o. ii, 129. Rldea nestăplnit... Redeveni sobră, dar numai pentru clteva clipe, căci din nou o pufnea. Preda, r. 439. Constanţa ... rlse de remarca lui şi o pufnea rlsul ori de clte ori îşi aducea aminte, id. ib. 496, 4. (Despre locomotive, maşini, motoare etc.) A da afară, cu zgomot înfundat, scurt şi sacadat, gaze, aburi, fum; p. ext. a produce un zgomot înfundat, scurt şi sacadat (în timpul funcţionării). Locomotivele pufnesc ca nişte balauri. Rebreanu, nuv. 103. Pufneşte, zblrnlie, Se-ntoarce Şi lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină. Topîrceanu, p. o. 80. Maşina trecu pufnind, vagoanele se opriră scurt. Sadoveanu, o. viii, 197. în hohot pufneşte motorul, în tumbele repezi de roţi. v. rom. ianuarie 1954, 173. Oraşul era tăcut, departe o locomotivă pufni. T. Popovici, s. 205. -O* T r a n z. Din gară un tren pufni un nor alb şi porni grăbit peste clmpuri. C. Petrescu, s. 9. Trenuri înşirate de o parte şi de alta stau gala să plece, maşini pufnesc valuri de fum negru. id. ib. 44. + (Despre gaze, aburi, fum) A izbucni, a ieşi cu presiune şi cu zgomot. Un uruit grăbit de roţi, De mii de trans-misioane, Pufneşte fumul furios Pe coşuri, tn coloane. Anghel-Iosif, c. m. i, 69. — Prez. ind.: pufnesc. — Şi: (regional) puvni vb. IV. alr sn iii h 675/876. — De la puf1. PUFNÎRE s. f. Acţiunea de a p u f n i. Cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl.: pufniri. — V. pufni. PUFNITURĂ s. f. Faptul de a pufni (1); zgomot produs prin expirarea bruscă a aerului pe nări (şi care exprimă supărare, nemulţumire, dispreţ etc.); pufnet (1), (rar) pufăitură (1). li trase [pe cai] de urechi plnă ce fiecare din ei răspunse prin clte o pufnitură pe nări. Mironescu, s. a. 137, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. — Pl.: pufnituri. — Pufni + suf. -tură. PXJFNIŢĂ s. f. v. bufnifă. PUFOÂICĂ s. f. Haină scurtă, vătuită şi matlasată. Un muncitor îmbrăcat cu o pufoaică ... zidea un cuptor din cărămizi, v. rom. octombrie 1954, 112. în locul pufoaicei ... purta pe umerii-i încovoiaţi un palton negru, contemp. 1955, nr. 480, 3/3. Ai fi zis că-i un băieţandru îmbrăcat In pufoaică, s iunie 1960, 10, cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pl.: pufoaice. — Şi.: (regional) pufeică s. f. scl 1973, 48. — Din rus. $y$a>ÎKa, prin apropiere de puf2. PUFOS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre perne, saltele, scaune etc.) Cu (mult) puf2 (I 1) sau cu (mult) material avind 18773 PUFOŞIT — 1730 — PUGHIBALĂ. consistenţa, moliciunea pufului2; p. ext. moale1 (I 1) ca puiul2 (I I). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Salteaua ... E prea pufoasă. Stancu, r. a. v, 246. Din jilţ adine, din jilţ pufos, S-a ridicat un domn verzui. Banuş, p. 179. + (Despre zăpadă, păinlnt, roci, pline etc.) Care are o consistenţă redusă, care este puţin compact şi are aspectul structural al pufului2 (I 1). V. afinat, poros (!)• Nu mai aşteptam ... crainicii pufoşi ai iernii. G. M. Zamfi-rescu, m. d. i, 45. Albă ca o ninsoare călduţă şi pufoasă. Popa, v. 153. Rămase o clipă orbită de albul sclnteietor care acoperea c-un strat pufos pămlntul. Bart, e. 308. Materialul de construcţie urma să fie piatra de Dobro-gea şi roca de mare pufoasă. Călinescu, s. 493. Să mănlnce tofi copiii-n voie Din miezul ei pufos, fără sfială, v. rom. noiembrie 1954, 65. Sub un felinar se strlnsese o grămadă pufoasă de zăpadă. Barbu, p. 281, cf. 121. -0- (Prin lărgirea sensului) Soarele... aruncă o pulbere pufoasă peste zidurile înalte ale cetăfii. Stancu, u. r. s. s. 36. Luna apare şi iar dispare printre norii pufoşi şi nestatornici, v. rom. noiembrie 1953, 81. + (Despre cer) Acoperit cu nori ca puful2 (I 1). Era cald încă, dar cerul era întunecat şi pufos. Camil Petrescu, o. iii, 153. Era o noapte albicioasă din pricina zăpezii, şi cu cerul pufos. v. rom. noiembrie 1953, 12. + (Rar; despre oameni, despre părţi ale corpului lor etc.) Puhav (1). Şi, cu o binecuvlntare, li întinse mina pufoasă pentru sărutare. Voiculescu, p. i, 157. Pulpele se văd mai subfiri, dar carnea pe ele s-a făcut parcă pufoasă. Camil Petrescu, o. ii, 302. Răspunse una pufoasă şi grăsună. Stancu, r. a. v, 85. 2. (Despre animale, despre blana lor sau despre părţi ale corpului lor) Care are (mult) puf2 (X 2); (invechit, rar) pufulin. Poate jucaseră, lnainte-le,... cu veverifele pufoase. C. Petrescu, r. dr. 6. Slngele ce-n blana pufoasă se prelinge ll relntinereşte o clipă, nefiresc. Labiş, p. 37. + Ca puful2 (i 2); mătăsos. Un tlnăr ... Intr-un costum ... dintr-o stofă englezească pufoasă şi moale. Călinescu, s. 95, cf. m. d. enc., DEX. 3. (Despre faţă sau părţi ale feţei) Acoperit cu puf2 (I 3). Bărbia cu guşă pufoasă li tremura ca la copii înainte de a izbucni In pllns. C. Petrescu, c. v. 209. 4. (Despre plante sau părţi ale lor) Acoperit cu puf2 (1 4); (rar) pufuiat. Muntili, cu ierbufa lui pufoasă..., te-nsuflefeşte ...şi ai rămlnea acolo vecinie. Jipescu, o. 92. Seminţe pufoase. Pamfile, j. ii, 88. — Pl.: pufoşi, -oase. — Pul2 -f suf. -os. FUFOŞir, -Ă adj. (Rar; despre oameni şi despre părţi ale corpului lor) Puhav (1). „Or să se obrin-tească“, a scrlşnit ocnaşul pipăindu-şi carnea pufoşită şi dospind In strlnsura slngelui. Popa, v. 137. — Pl.: pufoşiţi, -te. — Pufos 4- suf. -it. PUFUÎ vb. IV v. pufăi. PUFUIAT, -Ă adj. (Rar; despre plante) Pufos (4). Şoseaua... cu plopi tremurători şi pufuiefi. Popa, v. 174, cf. scl 1973, 48. — Pronunţat: -fu-iat. — Pl.: pufuiafi, -te. — De la puf2. PUFUÎT1 s. n. v. pufăit1. PUFUÎT2, -Ă adj. (Neobişnuit) Ca un puf2 (I 3). Dacă n-ar fi avut ... acea umbră de musta(ă roşie pufnită In jurul gurii ei cărnoase, ar fi putut pretinde... la o frumuseţe statuară. Vinea, l. i, 67. — Pl.: pufuiti, -le. — De la puf2. PUFUITÎIRĂ s. f. v. pufăitură. PUFUUGTE s. m. (Bot.; regional) 1. Gogoaşă (Globaria giganlea). Panţu, pl., cf. bl ii, 247, Bu-jorean, b. l. 390, Borza, d. 193, a iii 18. 2. Păpălău (1) (Physalis alkekengi). cade. — Pl.: pufuiefi. — Puf2 4 -uleie. PUFULÎŢ s. m., s. n. I. Diminutiv al lui puf2. 1. S. m. Cf. puf2 (I 1). Ţine acest pufuleţ din aripioara mea. Ispirescu, l. 44. 2. S. m. Cf. puf2 (I 3). Nasul.cam In vini şi buza de sus cu o umbră de pufuleţ şi un început de guşuliţă. Brătescu-Voineşti, î. 199. 3. S. n. Cf. puf2 (15). Prea am fost al ei aşa ca un ... pufuleţ de pudrieră. Ardeleanu, v.. p. 145. II. S. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale şi florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală; (regional) pufuşor (II 2) (Ageratum houştonianum). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 12. 2. (Regional; la pl.) Pejmă (1 a) (Amberboa mos-chata). Borza, d. 43. 3. (Regional) Gogoaşă (Globaria giganlea). Cf. Simionescu, fl. 195. Gogoaşa sau pufuleful... esle ... o ciupercă rotundă. Belea, p. a. 160. Pufuleful nu esle bun de mîncat şi nici nu se aseamănă cu vreo ciupercă comestibilă, id. ib., cf. Borza, d. 193, alr ii 6 405/928. III. S. m. pl. Produs alimentar în formă de tubu-leţe, preparat din mălai cu adaos de caşcaval. Cf. DEX. — Pl.: (m.) pufuiefi şi (n.) pufulefe. — Puf2 + suf. -ulef. PUFULÎIV, -Ă adj. (învechit, rar; despre animale, despre blana lor sau despre părţi ale corpului lor) Pufos (2). Tigresa c-o labă pufulină O mlnglie uşure, şi mutual se cearcă. Heliade, o. i, 366. — Pl.: pufulini, -e. — De la puf2. PUFTJLÎŢĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, ramificată, acoperită cu peri lungi, cu flori roşii-purpurii, care creşte prin locuri mlăştinoase; (regional) ¡imbricaş, pufăriţă, răscoage (b), zburătoare (Epilobium hirsutum). Cf. Grecescu, fl. 224, Panţu, pl., cade, Borza, d; 64, m. d. enc., dex. 2. (Regional) Epilobium monlanum. Cf. Borza, d. 64. 3. (Regional) Zburătoare (Chamaenerion angusli-folium). Borza, d. 45. — Pl.: pufulife. — Puf2 4 suf. -ulifă. PUFUŞâR s. m., s. n. 1. Diminutiv al lui p u f2. 1. S. m. Cf. puf2 (I 1). Cf. ddrf. Are pufuşor pc botişor, se spune clnd, după anumite semne, se dovedeşte vinovăţia cuiva. Eu cam ades vedeam Că tu pe botişor Aveai şi pufuşor. Donici, f. 26, cf. Zanne, p. i, 622, Iordan, stil. 293. 2. S. m. Cf. puf2 (I 3). Pruncul... e copil ca tofi copiii, numai n-are. încă pufuşor pe cap. Sadoveanu, o. xi, 88. 3. S. m. Cf. puf2 (I 4). Pufuşor ca la piersică. Sadoveanu, o. n, 116. 4. S. n. Cf. p u f2 (I 5). îşi deschiseră poşetele, scoaseră pufuşoarele şi oglinzile şi începură să se fardeze. Stancu, r. a. v, 85. II. S. m. (Bot.) 1. (Mold.) Papanaş (2) (Trifolium arvense). Cf. tdrg, Panţu, pl., enc. agr. iv, 443. 2. (Regional) Pufuleţ (II 1) (Ageratum houstonia-num). Borza, d. 12. — Pl.: (m.) pufuşori şi (n.) pufuşoare. — Puf2 4 suf. -uşor. PUGHIBÂLĂ s. f. v. poflhlbală. 18785 PUGHILAREŞ — 1731 — PUHĂ1 PUGHILÂIIEŞ s. n. v. hughilarăş. PUGILĂT s. n. Luptă cu pumnii goi practicată ca sport, Intre doi jucători, In antichitatea greco-ro-mană. Cf. I. Golescu, c., Valian,v., prot.-pop., n. d., Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, dn2, m. d. enc., dex. + (Rar) Bătaie, încăierare (cu lovituri de pumni). Cf. cade, Scriban, d. în asemenea pugilale, pletele date pe spate ale lui Mihai alcătuiau o puternică ispită pentru mlinile combatanţilor. Călinescu, e. 73. Discuţia ar fi degenerai Intr-un pugilat, id. o. i, 222, cf. m. d. enc. <0> F i g. Eu am dat, domnilor, ordin prefectului să oprească o mascaradă care împingea la pugilat politic. Pas, jl. i, 285. + (Sport; rar) Box. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: pugilate şi (învechit) pugilaluri. — Din fr. pugilat. PUGILÎSM s. n. Sport în care doi adversari luptă Intre ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale; box, pugilistică. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, dm, dn2, m. d. enc., dex, — Din engl. pugilism. PUGILÎST s. m. Sportiv care practică boxul; boxer. Cf. cade, Iordan, l. r. a. 183, l. rom. 1959, nr. 2, 85, dm, dn2, m. d. enc., dex. Prea puţini pugi-lişţi deţin acea lovitură decisivă ... care contează mult In boxul mondial, rl 1977, nr. 10 257. — Pl.: pugilişti. — Din fr. pugiliste. PUGILÎSTIC, -Ă adj., s-. f. 1. Adj. Care ţine de pugilism, privitor la pugilism. Cf. dm, dn2. Ajunse un fel de veteran pugilislic temut şi stimat de vlrslnici. gl 1967, nr. 19, 3/1, cf. m. d. enc. 2. S. f. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale; box, pugilism. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: pugilistici, -ce. —' Din fr. pugîlistlque. PUGLEU s. m. (Prin Transilv.) Dulău. Zmeul are un cocoş şi are un pugleu care-i păzesc casa. Mera, l. b. 204. — Pl.: puglei. — Cf. magh. p u d 1 i. PUG1V s. m. v. pumn. PUGNÂŞ s. m. v. pumnaş. PUGNÂŞĂ s. f. v. pumnaş. PUGNĂŞEL s. rti. v. pumnăşel. PUGNIŞOR s. m. v. pumnişor. PUH s. n. v. puf2. PUHA s. f. v. palia. PUHAB, -Ă adj. v. puhav. PUHÂCE s. f. (Omit.; Învechit şi regional) Bufniţă (Bubo bubo). Ochii ... declt a puhacii mai mari şi declt a mlfii mai luminoşi. Cantemir, ist. 135. [Liliacul] ziua orbecăieşte, iară noaptea, ca puhacea, purecele, tn prav ascuns, zăreşte, id. ib. 147, cf. tdrg, cade, Scriban, d., Băcescu, pXs. 144. — Pl.: puhace. Din ucr. nyran. PUHÂI s. m. (Bot.; prin vestul Transilv.) Corcoduş (Prunus cerasifera). Borza, d. 138. t-- PL: puhai. — Etimologia necunoscută. PUHÂTA s. f. (Regional) Bici lung şi gros (Vlădeni — Iaşi). Cf. folc. mold. i, 445. Brazdă neagră răsturna, Tot din puhată pocnea, ib. — PI.: puhale. — Cf. p u h ă2. PUHAV, -Ă adj. 1. (Despre oameni, despre părţi ale corpului lor, mai ales despre faţă) Cu carnea inoale1, flască (şi umflată); umflat, buhăit, (rar) pufos (1), pufoşit, (regional) buged, pîhăvit (2), pufă-ios, searbăd1. Cf. anon. car. Smoliţi şi buhqvi la faţă. Piscupescu, o. 10/17. Priveşte ... Cum se strlmbă, se sluţeşte Parcă-i puhavă la gură. Donici, f. ii, 21/10. E gras, adică prea gras, pentru că-i aşa puhav la faţă şi voluminos. Vlahuţă, o. a. iii, 20. Ingincru, sub-prefeclu, cu feţele buhabe de petrecerea de cu sară. n. rev. r. i, nr. 2, 73. Un domn ... cu un chip puhav de beţie. D. Zamfirescu, v.. ţ. 191. Grasă, buhavă, murdară, coana Profira se mişca din greu. id. T. s. 10. Măluros, puhav ... aşa se arăla arătarea de clrmaci al şcoalei. Ciauşanu, r. scut. 80. Juca... cu un zlmbet de mare fericire pe faţa puhavă. Sadoveanu, o. iii, 44. Bea vin roş..., devenind iot mai puhav săptămlnă cu săptămlnă. id. ib. xiv, 29. Creştetul gol poţi să-l încerci Puhav sub pipăit, ca pe ciuperci. Arghezi, vers. 98. Avea ... o faţă lustruită şi puţin puhavă. Călinescu, s. 57. Socrul, puhav, fălcos şi stacojiu, trăgea mereu ... din urcior. Camil Petrescu, o. i, 566. Grasă, puhavă, Imbălrlnită înainte de timp. Stancu, r. a. ii, 111. De trei ani, de clnd nu le-am văzut, le-ai făcut şi mai puhavă. H. Lovinescu, t. 272. Cărnurile puhave ale feţei lui Ionescu tremurau, gelatinoase. T. Popovici, s. 22. îşi trecu braţele albe, puhave, pe după gllul lui. id. ib. 77. <)> Fi g. Acelaşi sistem de critică împotriva goli-ciunii puhave, a frazeologilor. D. Zamfirescu, î. 52. + (Prin nord-estul Olt. şi prin nordul Munt.; despre oameni; în forma plhav) Care nu rezistă la eforturi; slab; bolnăvicios. Cf. Rădulescu-Codin, 57, Lexic reg. 84, Lexic reg. ii, 30. 2. (Regional; despre aluat, pline, cozonac etc.) Moale1 (I 1); afinat, înfoiat, crescut; p. ex t. proaspăt (I 1). Cozonaci puhabi. Săghinescu, v. 101. Pline puhabă. Com. din Urca — Cîmpia Turzii, cf. mat. dialect, i, 89. + (Prin vestul Munt.; despre boabele cerealelor; în forma plhav) Care nu are miez; uşor; sec. Cf. Tomescu, gl. A ieşit un grlu plhav estimp, uşor la bob, parcă e pleavă. Udrescu, gl. + (Regional; despre carne) Fraged (Vlnători — Sighişoara). ALR SN IV ll 1 093/157. 3. (Regional; despre pămlnt, roci, terenuri, zăpadă etc.) Care se fărîmiţează uşor; care este puţin compact. Cu faţa zblrcită ca o sllhcă puhavă... urla prin aerul cernii mama pădurilor. Eminescu, n. 7. Picioarele li se afundau plnă la glezne tn lutul galben şi puhav. Gîrleanu, n. 22. Intrară plnă la gleznă In mocirlă, dlndu-se repede după o salcie scorburoasă şi puhavă. Camil Petrescu, o. ii, 150. Am mers liniştit prin omătul puhav, contemp. 1954, nr. 379, 4/4. Locurile acestea slnt puhabe. Com. Marian, com. din Here-CLEAN — ZĂLAU, Cf. A IX 4, MAT. DIALECT. I, 89, Teaha, c. n. 257! <0> F i g. Cerul allrnă, puhav, deasupra uliţelor. Stancu, d. 79. + (Prin nordul Mold., prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.; despre terenuri) Umed, jilav; apătos, mocirlos (1). Cf. chest. ii 73/223, Lexic reg. ii, 16. 4. (Prin Mold.; despre mirosuri) Stricat, viciat, greu, infect. Mirosul străbate prin crăpăturile ferestrelor ... moale, umed, rlnced, puhav. Teodoreanu, m. u. 150, cf. şez. xx, 139. — Accentuat şi: puhâv. — Pl.: puhavi, -e. — Şi: (rar) buhab, -ă, (popular) biihav, -ă, (regional) puhab, -ă, pfhav, -ă, pihav, -ă adj. — Din bg. nyxKaB. .. PUHĂ1 interj, v. puhăl1. 18804 PUHĂ2 — 1732 — PUHOI1 PÎIHĂ2 s. f. (Regional, mai ales In Mold.) Bici lung; biciuşcă cu care se joacă copiii. V. pil3, g î r b a c i, biciuşca, cravaşa, harapnic. Şi pune ... de-i bălf cu puha. Neculce, l. 299. Din puha lungă mereu pocnind ... Eu merg călare toi chiuind. Alecsandri, t. 51, cf. Barcianu, Alexi, w., cade. Cu o mină ţinea hăţurile şi cu cealaltă o puhă de clnepă cu minerul scurt. Sadoveanu, o. x, 192. Pocnind din puhă ... a slobozit fugarii cu mare repeziciune. id. ib. 280, cf. Scriban, d. Şî li mini unu, Dănill, C-o puhî mari di lini. Vasiliu, c. 184, cf.174. Eu ll întreb de sanălate, El îmi dă cu buha in spate. şez. iii, 124. — Pl.: puhe. — Şi: biliă s. f. — Din pol. puha, licr. nyra. PUHĂ3 s. f. (Transilv.) Bucată de plnză răsucită, Înnodată la un capăt (sau la ambele capete), folosită lntr-un joc de copii. Puha se face astfel că un ştergar sau altă bucată de plnză ...se înnoadă In formă de ghem. Marian, î. 199, cf. ddrf. + (în construcţia) De-a puha = numele unui joc de copii în care jucătorii ascund puha3, iar unul dintre ei trebuie s-o găsească. în Transilvania ... jocul acesta se numeşte „de-a puha“ şi „de-a merţa“. Marian, î. 199, cf. ddrf, Pamfile, j. ii, 39, Şăineanu, d. u. — Pl.: puhe. — Cf. b u h ă. PUHĂ4 s. f. (Prin Bucov.) Perucă, şez. v, 120. — Cf. b u h ă. PUHĂ6 s. f. v. buhă. PUHĂGIĂLĂ s. f. (Regional) Vînă aflată in partea inferioară a burţii calului (Beclean — Făgăraş). dr. v, 308. — Etimologia necunoscută. Cf. puhav. PUHĂI1 interj. (Regional) Strigăt cu care se alungă lupii (Năsăud). chest. v 77/48. — Accentul necunoscut. — Şi: puhă interj, chest. v 77/4.8. — Onomatopee. PUHĂI2 vb. IV. I n t r a n z. şi t r a n z. (Transilv.) A striga foarte tare, puternic. Dacă ar veni vreo fiară sălbatecă ...să sară Intr-ajutor, să ştrige şi să puhăiască după fiară. Precup, p. 9. Văzlndu-l oamenii [pe lup] ... au început a-l puhăi şi a-l hăitui. id. ib. 48, cf. chest. v/7, 66, Lexic reg. ii, 76. -- Prez. ind.: puhăiesc. —r V. puia»1. PUHĂÎ3 vb. IV. Intranz. (Prin nordul Mold. şi prin nord-vestul Transilv.) A pocni din puhă2. Cf. chest. v/l6, 88. — Prez. ind.:? — Puhă2 -f suf. -ăi. PUHĂÎ1 vb. IV v. pulăl. PUHĂÎ6 vb. IV v. puhăvi. PUHĂÎ6 vb. IV v. puhoi2. PUHĂIĂLĂ1 s. f. (Regional) Zăpuşeală, caniculă, arşiţă. Cf. Pamfile, j. ii, 162. — Pronunţat: -hă-ia-. — Etimologia necunoscută. PUHĂIĂLĂ2 s. f. v. pohoială. PUHĂIÎR s. tn. v. puhoier. PUHĂVI vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor, mai ales-despre faţă) A deveni puhav (1); a se umfla, a se buhăi. Cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., m. d. enc., dex. <0> T r a n z. fact. F i g. Munca asta ... puhă-ieşte mintea. Vlahuţă, ap. cade. 2. (Prin nord-vestul Munt.; în forma plhăvi; despre plante) A păli1 (2). Cf. Udrescu, gl. S-a plhăvit griul de anu-ăsta. id. ib. 3. (Prin nord-vestul Munt.; în forma plhăvi; despre oameni) A se anemia. Cf. Udrescu, gl. S-a plhăvit de tot bietul băiat, e galben ca turta de ceară, tras la faţă, stins. id. ib. — Prez. ind.: puhăvesc. — Şi: (rar) puhăi, (regional) plliăvf vb. IV. — V. puhav. PUHĂVÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Faptul de a fi puhav (1); starea celui puhav; buhăială. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Puhav + suf. -ie. PUHLĂ s. f. (Regional) Om bătrln (neputincios şi ramolit) (Drăguşeni — Paşcani), a vi 26. — Etimologia necunoscută. Cf. p u j 1 ă. PUHOĂLĂ s. f. v. pohoială. PUHdl1 s. n. 1. (Adesea cu determinarea „de apă“ sau „de ape“) Cantitate foarte mare de apă (formată de ploi sau de zăpezile topite) care curge cu repeziciune şi forţă; apă curgătoare umflată de ploi care iese din matcă şi se revarsă cu forţă; şuvoi, torent. V. noian (I 1). Preste vară au fost ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Ureche, l. 112. Fost-au ... iarnă grea şi geroasă, cil n-au fost aşa nici odinioară, şi de aci preste vară au fost ploi grele şi povoaie de ape. Simion dasc., let. 91. Şi l-au aruncat In jgheabul cetăţii ..., pre unde să scură poghoiul. Dosoftei, v. s. noiembrie 104r/6. Iară peste vară, au fost ploi grele şi povoaie mari de ape. N. Costin, l. 324. Cu mari pohoaie In locul ce se cheamă Zaflan se coboară. Cantemir, ist. 140. Şi fiind un pohoi mare, adecă apă, s-au înecat feciorul lui Onţa (a. 1748). Iorga, s. d. xvii, 58. Deacă se va Inllmpla vrun povoi carete să bătucească arătura ..., iarăş trebuie gripat. EcSnomia, 43/2. Vărsături dc ploi, pohoaie şi alte. ar (1830), 32/28. De pe munţi, din rlpi, din lacuri se reped mii de povoaie. Asachi, s. l. i, 208. Valuri tulburate de pohoaie. Conachi, p. 293. Primăvara rupe gheaţa, umple plrlile şi porneşte pohoaiele. Russo, s. 17. Clnd poho-iul năpădeşte, atunci privesc înspre dealul ista. Slavici, n. i, 104. Muscelele se azvlrlă In munţi năpraz-hici cu creşietile văroase brăzdate de puhoăie. Delavrancea, t. 116. Urlă Tarcăul tn vale, umflat de puhoaie. Vlahuţă, o. ii, 155. în scurt timp urmează ploaie cu pohoaie. Marian, o. i, 169. Curge puhoiul spumegător; In depărtare, tunete mor. Beldiceanu, p. 61. De apă curg izvoare grele Şi rluri mari, şi fac povoi. Coşbuc, p. ii, 174. Da’ nu le teme ... că doar am mai trecut eu peste puhoiu Tazlăului şi nu m-am mai înecat. Hogaş, m. n. 213. Pluteau rădăcini, bucăţi de garduri împletite, strujeni smulşi de undeva, unde puhoiul a inundat. C. Petrescu, î. ii, 174. • Izbea icnit cu vlrful încălţărilor In gunoaiele rostogolite de puhoaie, id. a. r. 52. Nu slnt eu stăplnitorul părăsitelor palate, al pădurilor deşarte, al puhoaielor umflate? Eftimiu, î. 51. Clnd puhoiul vine ..., Urăşte nu numai ce-i pe şosea, dar şi casele înalte. Camil Petrescu, u. N". 416. Mi-au rămas In minte puhoaiele şi revărsările ca ceva măreţ. Sadoveanu, o. vii, 311. Izvoarele şi puhoaiele înălţimilor se prefac In plraie. id. ib. xii, 17. Nu se mai auzeau declt puhoaiele curglnd la vale. Călinescu, s. 836. Drumul capricios ... scormonit şi stricat odată de puhoaiele ce descărcau măci-nişul muntelui peste el. Blaga, h, 51. Din adlncime urcă un huruit greoi şi neîntrerupt ... ; puternicele puhoaie formate pe fundul marilor văi. Bogza, c. o. 63. Au construit patru baraje de piatră ce protejează comuna de puhoaiele de primăvară ale rlului Suha. Scînteia, 1953, nr. 2 812. Coada de deal a 18823 PUHOI1 ~ 1733 — PUHOIER rămas pleşuvă şi spălată de puhoaie, v. eom. februarie 1954, 15. Pe-aici au trecut odată puhoaie. Beniuc, v. a. ii, 23. Toată ziua ne-au urmării mitralierele prin puhoi. Camilar, n. i, 65. Creşle-n puhoaie Crln-cena ploaie, Vinlul sporeşte vuietul său. Deşliu, m. 32. Aici pe un om l-a prins cindva puhoiul — Trăgea butuci cu boii spre oraş. Labiş, p. 94. Puhoaiele zăpezilor topite şi ploile ti umflă apele. vîn. pesc. aprilie 1964, 3. Suflă vtnt pe sub pădure, Ş-o rupt o creangă de mure, O picat creanga-n puhoi, Ş-o venit plnă la noi. Bîrlea, b. 60. In acele părţi vine pohoiu mare de îneacă multă lume. şez. i, 244. Vor fi secete mari, pohoaie, ploi necurmate, boli In oameni şi vite. ib, ii, 27. Plnă vii ... Te apucă vlnt şi ploi, Nu poţi veni de povoi. ib. xn, 200, cf. Densusianu, ţ. h. 303, alr i 422, 1 256, alr ii 2 499, alr sn iîi h 1 840, a v 15, ix 4, Balade, iii, 52. <$> (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de cantitate mare, enormă, de forţă nestăvilită, de repeziciune) Iară oastea tătărească ... ca un pohoi degrabă ce vine. Ureche, let. i, 162/3. Tătarii ... fără de veste au fost intrat ca un puhoi, şi cu multă doblndă şi robi s-au Inturnal înapoi. N. Costin, let. ii, 45/14. Au trecut tătarii ca un pohoi degrabă prin Iaşi. id. ib. 48/33. Ca rSul va pogori şi ca pohoiul va năbuşi. Cantemir, ist: 113. Caşi povoiul... toate le surpă şi le strică. Şincai, hr. i, 58/34. Au vărsat ca povoiul sănge pre gură. id. ib. ii, 132/28. Fug diavolii; iar apa sfinţită Ca povoiu mergea pe dlnşii stropită. Budai-Deleantj, ţ. 263. Ş-aşa In chipul pohoiului s-au dus spre Mitropolie (a. 1819). Uricariul, vii, 75. Sistemele limbistice... ca un pohoi s-au revărsat In şesurile noastre. Russo, s. 43. Ura creştea, ca puhoiul turbat al unui Şiret milos, vlnăt, In creşterea zăporltă a ploilor turburi şi năpraznice. Popa, v. 332. Pe urmă are să fie iubirea, nestăvilită şi clară, ca un puhoi de munte. v. rom. noiembrie 1962, 68. <$> F i g. Am rupt zăgazurile şi azi nimeni nu mai poale opri puhoiul [revoluţiei], Camil Petrescu, t. ii, 519. <> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep „de“) Pohoi de pară In riepriatini au căzut. Cantemir, hr. 202. Puhoi de ură ce zăgazu-şi frlnge! Vlahuţă, o. a. i, 41. Laşi cartea din mină şi un puhoi de sentimente şi cugetări le inundă. Ionescu-Rion, s. 313. Se tlngui şi se revoltă, revărslndu-şi durerile şi zbuciumul Intr-un puhoi de fraze. Rebreanu, p. s. 159. Deasupra, In albastru, tremurau cioclrlii 'Vărsind puhoiul lor ameţitor de cinlece. Sadoveanu, o. i, 270. Puhoaiele de ani ll vor lăsa curat. Călinescu, l. l. 206. Puhoiul acela de glnduri ll ameninţa din nou. v. rom. iulie 1954, 65. In faţa ochilor i se dezlănţui un puhoi de foc. Camilar, n. i, 177. 2. Ploaie mare, torenţială; potop (2). După amiază zi, fiind linişte, să feaceră holburi şi vtnluri greale şi cu pohoi de ploi. Dosoftei, v. s. septembrie 3v/24. Povoiul, pe ţarină coaptă Căzlnd eu năprasnă Intr-o clipită Strică truda plugariului dreaptă. Budai--Deleanu, ţ. 170, cf. le. Ploile mari se numesc puho-iuri, hopoiuri. Pamfile, văzd. 109. După fiecare puhoi se înviorau şi se schimbau toate. Lănchănjan, c. ii, 474, cf. dex, alr sn iii h 787. >> (Regional; in forma hopoi) Picătură mare de ploaie (Uricani). Cf. Viciu, ol. Ploaia vine tn hopoiuri. id. ib. 3. P. anal. (Adesea cu determinări care arată felul, natura) Cantitate imensă, număr foarte mare de fiinţe sau de lucruri (în mişcare năvalnică, In agitaţie etc.); mulţime (1), potop (4). La răsad ca acesta, adăpă-tură cu puhoi de slnge ca acela să se fie cuvenit. Cantemir, hr. 14. Căci lung nu va sprijini povoiul Oştilor păglne o ţărişoară Clnd va fi să întoarcă a doua oară. Budai-Deleanu, ţ. 228. Pohoiul acei materii urma cătră partea unde erau cartoflile. Drăghici, r. 119/19. Puhoi de slnge curgea pe fruntea ninorociţilor tineri (a. 1848). Uricariul, x, 14, Jana ...ar fi In povoiul uliţilor cu cele care stau acolo şi aş aduha-o de acolo. Negruzzi, s. ui, 346. Clnd am zărit ursul, deodată am simţit, frate...., Un puhoi de sloiuri curglndu-mi ici, in spate. Alecsandri, t. ii, 77. Şi codrul tot e-n clocot de-al armelor povoi. Coşbuc, s. 17. El descuie portiţa curţii ... şi după el puhoiul de lume. Agîrbicea^ nu, Ki 542. De prin curţi răsar femei cu cile un vas şi măresc puhoiul. Lungianu, c. 5. li strigă cu glas rebegit, zvîrcolindu-se furios in puhoiul de oameni. Rebreanu, nuv. 5. Făcuse in tinereţe de trei ori avere şi de trei ori i-o măturase puhoiul năvălirilor străine. Galaction, o. 156. A alergat şi divizia noastră ...şi puhoiul turcesc a fost stăvilit, id. o. a. i, 268. E grozavă tirania fără istov şi fără noimă a unui puhoi de copii cari simt 0 voluptate drăcească să chinuie un belfer prins In colivia clasei lor. I. Botez, b. i, 7. Se rătăceau, se întorceau nesocotiţi să lupte împotriva puhoiului nestăvilit ce le ştergea urmele. Brăescu, o. a. i, 179. Bărbaţii stau cu arma in mină ...In bătaia puhoiului duşman. Sadoveanu, o. vi, 469, cf. xii, 350. Şi se ducea puhoiul plăvanilor, agale. Arghezi, vers. 289. ll Uri de braţ, la liman mai ferii din puhoiul mulţimii. C. Petrescu, a. r. 21. Puhoaiele cenuşii ale armatelor germane au invadat ţara. Stancu, r. a. ii, 361. Au năvălit puhoaie de tătari? Labiş, p. 82. Citeva fete ... ţin totuşi vitejeşte piept puhoiului uriaş de oameni veniţi să ceară lămuriri. s aprilie 1960, 11. Mergi însoţit de un puhoi de oameni, ib. ianuarie 1961, 17, cf. chest. vi 36/11. <0> (Adverbial) Un erou ... Doritor numai de slava slngelui vărsat pohoaie. Conachi, p. 282. Şi-alunci coloana-na-intată A turcilor, sosind puhoi, l-a şi cuprins. Coşbuc, p. ii, 26. Ne dădea comanda Cincinal, clnd ieşeam cu toţii puhoi din velodrom. Galaction, a. 102. Astăzi roiesc pretutindeni, puhoi, flăcăii vinjoşi. Deşliu, g. 14. Lacrimile merg povoi. Mîndrescu, l. p. 24. (F i g.) Curlnd, întunericul veni puhoi şi s-auzeau numai clinchetele bidoanelor. Camilar, n. i, 46. 4. (Regional; în forma povoi) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice (Cloşani — Tirgu Jiu), chest. iv 26/854. Merse cit merse şi dele in povoiul ursului, ib. 5. (Prin Transilv.) Îngrămădire de lemne, crengi etc. blocate pe cursul unei ape şi care formează un stăvilar. Cf. chest. iv 59/62, 244. — Pl.: puhoaie şi (rar) puhoiuri. — Şi: (popular) pohoi, (învechit şi regional) pov6i, (regional) puv6i (alr sn iii h 787), păvol (chest. iv 44/244), plhoi (alr sn vi h 1 840/531, a ix 4), pov6n (alr sn vi h 1 840/76), co\'6i (ib. iii h 787/235), liopoi (pl. hopoiuri), opov6n (a iii 18), (învechit, rar) poyhâi s. n. — Din v. sl. riOKOHk. — Hopoi, prin metateză. PUHOÎ2 vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape curgătoare) A curge in cantitate mare, năvalnic; p. ex t. a se revărsa (1), a inunda cu forţă (lutnd totul In cale). Plrlul ... a puhoit peste ţărmuri, s-a revărsat .... a măturat citeva coşare. C. Petrescu, o. p. ii, 157, cf. id. r. dr. 295, m. d. enc. O pohoit apa. alr sn iii h 820/531, cf. 825/310. Refl. (Prin lărgirea sensului) Scln-teile se puhoiau In lungul trenului. Camilar, n. ii, 100. + T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre oameni; rar) A invada; a veni în număr mare din altă parte. Iar Tămerlan ... încă au fost aceloraş mongoli împărat, care aşijdere toată Asia au povoit cu oştile sale. Budai--Deleanu, ţ. 369. Au puhoit oameni streini şi s-a lăţit mare zvon şi mare frămlntare. C. Petrescu, r. dr. 238, cf. scl 1973, 48. 2. (Regional; despre pămînt) A se prăvăli (1). Com. din Poiana-Vaşcău. — Prez. ind. pers. 3: puhoieşte. — Şi: (învechit) povoi vb. IV, (regional) puhoiâ (alr sn iii h 825/310) vb. I, puhtli (chest. v/84), pohoi vb. IV. — V. puhoi1. PUHOI vb. I v. puhoi2. I'UHOIÂLĂ s. f. V. pohoială. PUHOIER s. m. 1. Numele mai multor specii de păsări despre care se crede în popor că ar prevesti furtună şi ploaie: a) (Mold. şi Bucov.) ploier (II 1) (Charadrius apricarius). Cf. Băcescu, păs. 145; b) 18827 PUHOIRE — 1734 — PUI1 (Mold. şi Bucov.) fluierar-argintiu (Squalarola tqua-taróla) . Cf. id. ib. 145 ; c) (prin Mold. ; în forma pohoier) caie (Bulco buteo). Cf. id. ib. 136 ; d) (Mold. şi Transilv.) gaie (Milvus milvus). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u„ cade, Scriban, d., Băcescu, păs. 145. Această pasere ... se numeşte In uncie părţi locuîle de români gaie, iară In áltele ... puhoier. Marian, o. i, 164. Puhoierii zboară In număr mare. Pamfile, văzd. 102, cf. Şăineanu, d. u. Aduşi parcă de vlnturile înălţimilor, veneau puhoieri, chemlnd cu jale. Sadoveanu, o. iii, 558. Din vlntul înălţimii ... străbat llnguirile paserilor ce se cheamă puhoieri şi cârc vestesc volburi ale talazurilor, id. ib. xvm, 283, cf. H xn 374. Clnd primăvara zbor mulţi puhoieri, e semn de viituri mari de apă. şez. vi, 51. Clnd vin puhoieri din jos in sus, va fi vreme bună; dacă èi trec de sus tn jos, aduc pohoi. ib. 63, cf. Cóman, gl., a vi 26. 2. (Regional) Hăitaş (la o vîhătoare) (Neagra Şarului — Vatra Dornei). Cf. Glosar beg. — Pronunţat: -ho-ier. — Pl.: puhoieri. — Şi: (regional) puhàiér (Băcescu, păs. 145), policier s. m. — Puhoi1 + suf. -ar. PUHOÍRE s. f. Acţiunea de a pulioi2 (1). Cf. dm, dex. «0> (Prin lărgirea sensului) In puhoirea fără odihnă a străzii, vă trudeaţi privirea să descoperiţi fraţii voştri necunoscuţi. C. Petrescu, s. 6, cf. id. c. v. 40. Pl.: puhoiri. — V. puhoi2. PUHONŢ s. m. = palionţ. Cf. scl 1973, 48. PUHOŢ0G subst. (Regional) Burete (pentru tabla de scris) (Mihăileni — Miercurea Ciuc). Cf. alr sn iv li 917/574. — Pl : ? — Etimologia necunoscută. PUHUÍ vb. IV v. pufăi. PUHUIÂLĂ s. f. v. pohoială. PUI1 s. m., interj. I. S. m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică felul) Pasăre de la ieşirea din ou pînă la maturitate. Ce deade vitei mlncarea lor şi puilor corbilor ce chema el. psalt. 304. Ca vulturul coperi cuibul său şi spre puii săi jelui. ib. 314. Că lor [porumbeilor], clnd le iai puii lor, ei se izgonesc, şi iară se tnlorc cătră domnu său. Coresi, ev. 203, cf. 510. Adu mie trei giunci de clte un an şi o turturea şi un pui de porumb. Palia (1581), 57/9. Iaste această pasăre ... ciudată de firea ei, căci clnd aduce puii In lume î,ş face cuibul pre piatră (a. 1642). gcr i, 102/6. Văzurăm de departe un ou de pasăre ... Apropiindu-ne acolo văzurăm că avea oul pui, ivindu-se puţintel botul (a. 1783). gcr ii, 129/7. Papagalii cei bătrtni ... fugea, iar de cei tineri pui nu vede nici unul. Drăghici, r. 97/26. Se încearcă la zbor Ca puii de cocor. Pann, p. v. i, 160/16. Ajunglnd Intr-o livede, în culcuş de vulpe vede Pui de corb nezburători. Alexandrescu, o. i, 222. Toamna [dropiile]... duc turmele de pui să pască ţarinele Inţelenite. Odobescu, s. iii, 14, Ispitiţi de joc,.Nişte pui. de rlndu-nele Şi-au uitat mlncarea-n gură. Coşbuc, p. n, 18, cf. 278. Tu parc-auzi ... Un ciripit de pui de rlridunică. Goga, p. 31. Pui golaşi de vrăbii fără pene. Minulescu, vers. 331. Colo jos, pe mlaştină S-a-ntllnit un pui de cioară C-un bitlan de baştină. Topîrceanu, b. 46. Intram In rogoazeşi prindeam pui de raţe sălbatice. Vlasiu, a. p. 21. O lişiţă se arătă, cu puii după dlnsa. Sadoveanu, o. ii, 561. în cuibul de-argilă, subt streşini, Stau puii — ghirlandă De capete. Blaga, Poezii, 387. Păstra In vată ouşoarele străvezii şi rotunde ... Iar clnd ieşeau din ouă puii gelatinoşi, fără pene ..., na mai putea de bucurie, v. rom. mai 1957, 9. Creşterea accslor pui de struţ ... s-a făcut mai Intli prin învăţarea lor să mănlnce. vîn. pesc. februarie 1964, 20. începuse, să dea mineare la doi pui de porumbei, v. rom. noiembrie 1964, 20. Poruncitu-mi-a mlndra Pe un pui de rlndunea Să 'mă duc plnă la ea. Jarnîk-Bîrseanu, d. 132. Fă-mă, Doamne, cemi-i face, Fă-mă puiul cucului, în dealul Luduşului. id. ib. .143. Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mlndra mea. Hodoş, p. p. 57. S-a dus cucul, duce-s-ar! Şi-a lăsat, puii golaşi Pe tulpină De suspină, Să-i crească Mamă streină, Bibicescu, p. p. 97. Foaie verde foi de nuc, Frumos clntă-un pui de cuc. Să pun şeaua să mă duc. mat. folk. 773. Să ieşi afară cu ochii Incluşi şi ... să zici : cum nu văd eu acum, aşa să nu vadă cioara puii. şez. ii, 67. Cuibul ţi-au stricat, Puii ţi-au luat, Ş-acum, singurică, ,'Clnţi pe rămurică. Balade, iii, 157. Supărat ca mine nu-i, Numa mierla cu doi pui. folc. transilv. i, 175. Mă suii pe dealul Corbei, Unde clntă puiul mierlei, folc. mold. i, 102. Dacă face puiul aripi, nu-l mai găseşti la cuib, se spune despre copiii care, după ce se fac mari, părăsesc casa părintească. Cf. Zanne, p. i, 318. Corbul puii albi li scoate, iară firea tn negrimeă lor-li întoarce (= firea omului liu se schimbă), id. ib. 436. Corbul, clnd puii lui s-o Intlmpla să iasă cu pene albe, nu crede că slnt ai lui, se spune despre cei răi care cînd fac un bine nu cred că l-an făcut ei. id. ib. 437. Puiul mai cu minte declt cioara (= mai uruit ştie copilul decît părinţii lui), id; ib. 624. Vrabia e totdeauna pui, se spune despre cei care par tineri fiindcă slnt mici de statură. Cf. Pann, p..v. in, 154/16, Creangă, p. 148, Zanne, p. i, 580, n, 490. <0> (Ca termen de comparaţie) Şi s-au slrlnsu toată boierimea la dlnsul şi oastea; ca puii de potrinichi. Neculce, l'. 54. Aşijderea şi marghiolii cei ce cu el fugise, ca puii dă pollrniche risipindu-se ... la moscali s-au dus- R. Greceanu, cm ii, 187. Să risipesc ca puii dă potlrniche. I. Golescu, în pr. dram. 62. Se încearcă la zbor, Ca puii de cocor. Pann, ap. Zanne, p. i, 422. Ea este o ceară moale pe care o întorc cum mi-e voia; nevinovată ca un pui de turturea. Negruzzi, s. i, 77. Străinu-s ca puiu de- cuc, Milă n-am unde mă duc! Jarnîk-Bîrseanu, d. 207. -£> F i g. O să facem Imprer ună o brigadă ... şi o să facem din puii aceia golaşi oţelari de mina Intlia. Preda, r. 129. <0- (Rar) Pui de cuc = copil din flori, bastard. Prin multele sate prin care Gavrilă îşi cultiva interesele electorale, începuse a se vorbi de bastarzi şi de pui de cuc. Vinea, l. i, 97, cf. dex. <0> E x p r. (Regional) A vorbi pui şi ouă = a spune nimicuri; a flecări.Cf. Zanne, p. i, 624. (Regional) A sta (sau a trăi) ca puiul in găoace = a sta (sau a trăi) retras, izolat, singuratic; a fi resemnat, tăcut. Cf. Udrescu, gl. A muri ca un pui de găină = a muri repede, fără chinuri. Cf. Scriban, d., dm.<>C o m p u s: (Bot.; prin Ban.) pui-de-gîscă = păpădie (1) (Tara-xacumofficinale). Borza, d. 168. + (Popular; în construcţia) (De-a) puia-gaia (sau -gaie, -gai, -caia) ori (regional, sudat) puiegaie = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători îndeplineşte rolul cloştii sau păsării care-şi apără puii1 de atacurile găii; (popular) (de-a) cloşca cu pui (v. c 1 o ş c ă), uliul şi porumbeii (v. uliu), (regional) (de-a) mama-gaia (v. mam.ă I I), baba-gaia (v. b a b ă), puişori (v. puişor 12). Te giucai cu dlnsu de-a.baba-oarba ... — Ba nu, băbacă ... de-a puia-gaia. Alecsandri, t. 339. Bre, de aişlia se gioacă de-a puia-gaia. id. t. ii, 97. Băieţii o tuliră... striglnd In goana lor : — Cine vrea de-a puia-gaia? Delavrancea, s. 224. Mai cu de-a baba-oarba, de-a mijoarca, de-a puia-gaia, se făcu şi miezul nopţii. Contemporanul, Vi, 297. După numele gaie. a acestei paseri se numeşte de cătră români şi-o plantă ..., precum şi lin joc al copiilor, anume: de-a puia-gaia. Marian, o. i, 169, cf: Pamfile, j. i, 32, ii, 41, h iii 38, 229, 312, x 87, 454, 572, alr sn. v h 1 297. + F i g. (Rar) începător (într-o profesiune); om naiv. Puii şi puicile de la Conservator care fac coadă la ieşire, alas l vii 1939, 9/2, cf. scl 1973, 48. 2. Spec. Pui1 (I 1) de găină sau de altă pasăre de curte; p. r e s t r. carnea acestei păsări; p. ext. mîncare gătită din astfel de carne. Cltiva pui plrplliii In frigare ... şi mămăliguţa erau gala. Creangă, p. 10, cf. id. a. 60. O cloşcă, cu pui mai rămăsese şi mi-a păpat-o şi p-aia.. Delavrancea, s. 230. Am mlncăt eu un picior de pui. VlA.huţă, o. a. ii, 95. La lună 18833 PUI1 — 173,5 — PUI1 nouă nu se pun cloşle la clocii pe ouă, căci ... nu vor scoate pui. Pamfile, cer. 84. Ilinca ... jumulea iiişle pui In tindă casei. Bujor, s. 95: Ia dă-ne.:şi dumneata vrun scrob, vrun borş de pui, nişte brlnză cu. şmintlnă, dă-ne ceva. Hogaş, ,dr. t, 117. Fu Insă un moment clnd ... respectul meu atinse . culmea ... Aceasta fu la puiul cu smlntlnă.. id. m. n. 37. Le-o fi foame şi noi n-avem nimica gala ... Dacă ştiam, tăiam vreo doi pui. Rebreanu, i. 413. Domnule coloneii şopti ofilerul popolar, să pună puii la frigare? Brăescu, o. a. i, 41. Doi pui fripţi, brlnză nouă, căpşuni. Camil Petrescu, t. i, 202: Umbla prin curte, luat cu asall de o oaste întreagă de puişori, pui, puiandri. Voiculescu, p, i, 59. Aduse puiul fript, aduse vin, — dar boierul gusta pe glnduri. Şadoveanu, o. i, 63. [Vulpea] se năpusti asupra puilor şi Inhăfă trei. id. ib. xi, 142. Sanda îmi arătă un pui mic, scos de cloşca ei. Demetrius, a. 175. Rareori lipsea de la masa lui locan puiul fript cu usturoi şi plinea albă şi proaspătă ca untul. Preda, m. 118. Mi-aduce un pui pe-o tavă aurie, t iulie 1964, 34. Vine bărbăţelul meu Din sal, de la făgădău; Eu li pun zamă de pui, El caută biciul din cui. Jarnîk-Bîrseanu, d. 462. Frunzuliţă de sul fină ...Ce dai omului de cină? — Făsui verde cam pălii: Ibovnicului pui fript. mat. folk. 1.107..Şi-au pus blide lingă blide, Toi cu pui, cu găini fripte. Balade, iii, 175. Cloşca care cuprinde ouă multe nu scoate nici un pui, se spune despre cei lacomi. Cf.. Zanne, p. i, 421. Nu poţi fi şi cu pui, şi cu ouă, şi cu găina grasă, se spune despre cei lacomi, id. ib. 467. Omul, clnd n-are ce să mănlnce, mănlncă şi pui fripţi. id. ib. iii, 616. A zburat puiul cu aţa, se spune atunci clnd ai scăpat momentul potrivit sau clnd ai pierdut o ocazie favorabilă. Cf. id. ib. i, 645, Udrescu, gl. <£> (Ca termen de comparaţie) La măria ta aleargă toţi cu nădejdea, ca puii la cloşcă. Odobescu, s. i, 68. Ca puii Ungă cloşcă umblă, se adună. Zanne, p. ix, 123. 3. P. g e ri e r. (De obicei urmat de determinări care indică felul) Orice animal de la naştere plnă la maturitate (considerat în raport cu părinţii lui). Puiul aspidcei. MoxA, 379/34. De vreme ce făcu puiul leului aşa, dar cînd va veni leul cel mare, ce vă face? anon. cantac., cm i, 96. Un lup, pe puiul său voind să-l ispitească, ... L-a fost trimis odată La margine să vadă: Pe: unde-s oile. Donici, f. 32, cf. Aristia, plut. Împuşca clte un pui de urs şi o capră neagră. Ghica, s. 14. De nu era doamna palatului afară, dlnd de mlncare puilor ei (căci aşa numea ea lighionile din pădure), li prăpădea negreşit. Îspirescu, l. 7. Dorm doi pui de nevăstuică Supt o brazdă de otavă. GogA, p. 65. Speriat, dintr-un hăţiş, Pui sfios de căprioară A ieşit la luminiş. Topîrceanu, o. a. i, 17. [Pisica] avea culcuşul puilor Intr-o gură de sobă: C. Petrescu, î. ii, 13. Ciula îşi trezea puiul atingindu-l cu botul. Şadoveanu, o. xi, 121. Am văzut...'un pui de căprioară din primăvara irecută. id. ib. 308; S-a ridicat părechea de lei cu patru pui. Arghezi, vers. 384. După ce l-am aşezai In cuşca lui, pe fin moale, puiul de lup s-a mai liniştit, v. rom. mai 1957, 6. Chiar şi puiul de viperă proaspăt născut .are asupra Iui otrava ucigătoare, vîn. peşc. noiembrie 1961, 17. Copilul ţăranului se năştea ţăran de-a gata — pesemne, aşa cum puiul vulpii se naşte vulpe. T iunie 1964, 49. Un caş dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia, Patruzeci la pui de clni, Patruzeci la clni bătrlni. Toţi In grabă le mlnca. Alecsandri, p. p. 55. Pui de mistreţ sau purcei, alr ii 4 976/723, cf. alr sn iii h 731, Lexic reg. ii, 81. Şi-o vrăjmoaică de şerpoaică Tot In poală-mi să oua, Toi In poală-mi pui scotea. Balade, iii, 93. Leoaica numai un pui face şi bun. Zanne, p. i, 503. Pui de lup nici cum se pune cu miei împreună să crească la păşune, id. ib. 513. Motanului bălrln puii de şoareci li plac. id. ib. 555. (Ca termen de comparaţie) De-aş avea o bălăioară Nallă, veselă, uşoară, Ca un pui de căprioară. Alecsandri, p. i, 4. Se uită la cozile ei cum unduiau pe camizon In spate, ca doi pui de şarpe/ Bassarabescu, v. GO. ll aruncă In viitoarea vieţii ca pe un pui de pisică In viitoarea unui rlu! Galaction, a. 410. Băiatul era voinic ca. un pui de iirs. Preda, m. s. 26. <> (Regional) Puiul Sivei = vasilcă. Cf. Marian, ş. r, i, 45. Pui de leu = om viteaz; om curajos, neînfricat. „Pui de leu“, Suspină trist, „Odorul meu“. Coşbuc, p. i< 110; Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toţii, pui de lei. id. ib. ii, 111. Pui de viperă (sau de năplrcă) =. om rău, viclean, primejdios. V. năpî tc ă (I 3)r Şerpi, pui de vipere, cum vefi scăpa de.judecata gheenei ? n. test. (1648), 30v/34. Eşti ciocoi, pui de năplrcă. Ghica, s. 222. „Unclc-s puii de năplrcă ?“ — strigă el cu glas răguşit. Odobescu, s. i, 173. Allta am vrut să aflu din gura ta, pui de viperă ce mi-ai fost, zice atunci spinul. Creangă, p. 206, cf. Zanne, p. i, 566. 4. Ou sau larvă de insectă (mai ales de albină); (regional) căţel. Oul sau puiul de albină [se numeşte] pui sau căţel. Marian, ins. 146. Larvele de furnică se numesc pui. id. ib. 233. In unii din aceşti saci ... sc zice că au furnicile pui. id., ap. cade, cf. Severin, s. 92, CHEST. vi 22/11, 16, 17, 18, 20, 31, 32, alr sn i h 271. II- S. m. 1. (De obicei cu determinări care indică specia) Plantă tînără, puiet (4); ramură tînără, subţire şi flexibilă a unei plante lemnoase, m 1 ă d î ţ ă (1), lăstar, vlăstar, mladă (lj, (învechit şi popular) odraslă (1), (regional) mlădoacă, (neobişnuit) m 1 ă s t a r ă. în martie se face şi tăiatul puilor de dud, cu scop .... de a îndrepta creşterea crengilor. I. Ionescu, ap. cade. Acolo vei găsi doi pui de dafini, uiiul cireşiu şi altul trandafiriu. Îspirescu, ap. cade. Ne-a arătat trupul mlădios al unui pui de frasin. I. Botez, b. i, 21. Prin liniştea pllplitoare Aud sclncind un pui de lei. Lesnea, a. 16. Clnd vine primăvara zăreşti din Inllmplare, Intre buruieni, puiul de zarzăr. Stancu, d. 58. Nevăstuie puiu de crin, Ţucu-ţi dragostea din sin, De-cii fi tu drăguţa mea, Nici un dor n-aş mai avea. Doine, 61. Foaie verde pui dc nuc, Geaba beu, geaba mănlnc, Că n-am cu cin’ să mă culc. Pamfile, c. ţ. 102. O plantă dacă e mică i se zice pui, dacă mai creşte, puişor. H v 367. Clnd e pomul mic i se zice pui. ib. vii 14. Rădă-cioară se zice la rădăcina unui pui de pom. ib. ix 388, cf. a în 6. 2. (Regional) Mugur, ochi1. (B V 2) de viţă de vie; (regional) căpuşă (Şimand — Arad), alr i 1 71.2/59. 3. (Popular; la pl.) Copileţi (la tulpina porumbului II 1). La praşila a doua [a porumbului] se rup şi puii ce dau de la rădăcină. Dame, t. 62, cf. Vaida, com. din Tărcăiţa - Beiuş, alb sn i h 103,. a i 35, ii 8, 12, mat. dialect, i, 89. 4 (Regional) Porumb (II 1) (tînăr) rupt cu scopul de a rări porumbiştea (prea deasă) (Stobia— Cluj Napoca). Cf. Lexic reg. ii, 81. 4. (Transilv.) Mănunchi (I 1) de fîn. Cf. a i 12, ii 6,8,12. 5. (Transilv.) Bob de porumb (II 1), de fasole, de mazăre etc. Cf. lb, alr i 849, alr ii 5 135. Ai pus fasole. Clţi pui ai pUs Intr-un cuib? mat. dialect, i, 89. + (Prin Munt. şi prin Transilv.) Rodul tînăr al porumbului (II 1) (înainte de a se forma mătasea şi boabele); (popular) păpuşă (II 2), (regional) pănuşie, puică (III 1). Cf. alr sn î h 105, a ii 12. + (Prin Transilv. şi prin Mold.) Ştiulete de porumb (II 1) îngemănat; (regional) babă. Cf. alr ii o 148/105, 14.1, 157, 250, 704. 4- (Regional) Căţel (de usturoi) (Lăureni — Tîrgu Mureş), alr i 841/231. III. S. m. 1. (De obicei cu valori stilistice familiare, dezmiertlătoare, peiorative etc., depinzînd de context; adesea cu determinări introduse prin prep. „de") Copil; fiu; odraslă(2); persoană tînără (considerată în raport cu ascendenţii săi). Puiul de ciocoi simţi de sineşi acest adevăr. Filimon, o.i, 121. Alungat-o-ai pe' dlnsa, ca departe.de părinţi în coliba Impistrită ea să nasc-un pui de prinţ. Eminescu, o. i, 83. Odată ... născu gemeni, o.pereche de pui de zei, pe Joe şi pe Junona. Îspirescu, u. 81 . Puiul meu e bun şi tace, Nu ţi-l dau, şi clu-te-n pace! Coşbuc, p. i, 234. La colţul bulevardului un pui de ţigan ... bălea frenetic cu cleştele In tava fierbinte. C. Petrescu, c. v. 115, cf. id. r. dr. 75. Cei doi pui de hamal ... ţipă şi ei.lngroziţi. Sahia, n. 42. Domniţa Maria, cu puiul ei, ... a trecut ca o umbră. Şadoveanu, 18833 PUI1 — 1736 — PUI1 o. i, 197. Străinul privea cu plăcere pe aceşti pui dc om. id. ib. xii, 109. Să vadă şi ci un pui de mo(. Stancu, b. a. iu, 157. Nu-s pui de domn, nu {in să par deştept. Beniuc, v. 91. Vei împinge şi tu căruciorul Cu un pui de om micuţ şi drag. id. v. a. i, 59. C-o pasere de pe munte Şi încă avea doruri multe; Dară en un pui de om, Să n-am pe lume un dor? Bibicescu, i\ p. 31. <0> (Ca termen de comparaţie) Mal face doi paşi slringmdu-şi la piept paltonul lung şi larg ... in care parcă e un pui de lăutar. Brătescu-Voineşti, î. 17. Pantofior lucios şi negru ca un pui de arab. Brăescu, o. a. i, 104. <$> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Mi-ar fi făcut insă mai bună impresie cind acei pui dc republicani ar fi apărat cauza libertăţii. Codru-Drăguşanu, c. 180. Ce pui de voinic era in tinereţele lui! Ispirescu, l. 15, cf. 201. Am să te văd pui de bucureştean. C. Petrescu, h. dr. 81. „înapoi!“ ...,ne spuse cu toată asprimea un pui de sublocotenent. Brăescu, a. 255. Pe moşia noastră ... şedea un pui de româncă cum nu mi-a mai fost dat să văd. Sadoveanu, 0. i, 169. Lasă cel hamger la sin, Că eu slnt pui de român Şi nu-mi pasă de-un păgln! Alecsandri, p. p. 78. M-a făcut maica-n coşcr, Să fiu pui de căluşer! Jarnîk-Bîr-seanu, D. 395. Sub poale de codru verde Frumos piti de lotru şede. Hodoş, p. p. 184. Pui de moldovean, Pripăşit de-un an De dor şi alean. Balade, ii, 198. Sub o foaie de leuştean Ţipă an pui de moldovean (Buratcciil). Gorovei, c. 33. Lingă-o tufă de moşdrean Ţipă un pui dc ungurean (Clopotul), id. ib. 90. -y> (Familiar) Pai de lele = a) (şi în forma pui de bogdaproste) copil din flori, bastard; p. ext. om şiret, şmecher; puştanul, derbedeu. Cf. ddrf, Zanne, p. v, 385. Era intre ci unul iste!, un pui dc Iele care nu-şi găsea pereche. Galaction, o. a. ii, 159. Umblau şi pui de lele carc tăiau pe nesimţite buzunarul surtuccirului şi-i furau portofelul. Pas, l. i, 58. Cum de cutează acest pui de ¡ele, feciorul unui fancţionăraş poştal, să-l cenzureze pe el? Vinea, l. 1, 320, cf. dex, com. din Straja —Rădăuţi, Ciauşanu, v. 192; li) bărbat afemeiat. Cf. bul. fil. vii —viii, 89, Ciauşanu, "V. 192; c) femeie de moravuri uşoare. Cf. Jipescu, o. 50. (Familiar) Pui de drac = copil sau om neastîmpărat (2). Cf. Polizu, cade. (Familiar) Puiul dracului = om nesupus, neastîmpărat (!)• Românul ... are şapte vieţi şi-i puiul dracului, după cum se exprimă ţăranii. Alecsandri, s. 109. (Popular şi familiar) (Ca) un pui de bo(g)daproste = (ca) un om firav, prăpădit, necăjit, sărac. Cind m-a văzut bunica in ce hal mă aflam..., ca un pui dc bodaproste, cit pe ce să se prăpădească plingind. Creangă, a. 24, cf. Vlahuţă, d. 277. Ce siai acolo aşa prăpădit, parcă eşti un pui de bogdaprosti? I. Negruzzi, s. iv, 471. L-au văzut desculţ şi dezmăţat ca un pui de bogdaproste. C. Petrescu, r. dr. 169, cf. Pas, z. i, 289. (Regional) Pui de giol = potlogar (12). Ia şi fuge ca un pui de giol. I. Golescu, ap. DDRF, Cf. JAHRESBER. XIX-XX, 41, DDRF, ZaNNE, P. II, 241. (Ex pr.; regional) A da pul (lc fliol = a înşela, a escroca; a fura. Le dam pui de giol la piini şi la ulcioru cu apă. Gorjan, h. ii, 53/27. Se luă după dinsul şi cugeta ... să i.nşele pe Făt Frumos şi să-i dea pui de giol la inel. Ispirescu, l. 109, cf. ddrf, Zanne, p. iv, 375. ■}> Expr. Nici pui dc... sau (în construcţii negative) pui dc ... — absolut nici o persoană, absolut nimeni. S c-apropie la poartă... şi, bălind de două-trei ori şi de mai multe ori, nu se văzu nici pui de om. Gorjan, ii. î, 65/16. Mi-am ales acest loc pustiu şi mi-am făcut casa asta aşa ca pui de om să nu mai poată răzbi la mine. Ispirescu,!-. 61. Pe acolo nu se vedea nici pui de om. id. ib. 354, cf. Zanne, p. iv, 424. Pe la 10 ore dimineaţa nu să pomenea pui de om prin aleea teilor. Delavrancea, t. 103. De altfel, pe la primul cel mic, nu mai trecea pui de om. Rebreanu, i. 424. Pină mă iubeam cu Ion, Nu mă ştia pui de om. folc. transilv. ii, 83. + (Familiar; de obicei la voc.) Termen de adresare (dezmierdător sau ironic) folosit mai ales cînd se vorbeşte cu sau despre un copil ori cu sau despre un bărbat (tinăr); (familiar) puişor (111 2). Dragă puiule, băiete, Trageţi mina din cel joc. Alecsandri, p. i, 8. Şezi mălăluţă locului, puiule, şi te lnvăleşle cu contăşu băbacăi. id. t. i, 113, cf. Caragiale, 0. ii, 228. Puiul mantii, dă-mi tu mina Să te scol! Coşbuc, p. i, 226. Dar tndată, ... puiule! Ce bine a să trăim amindoi! Delavrancea, s. 156, cf. Alexi, w. Am să-l rog să te şi înainteze, puiule. Gîrleanu, n. 73. Iliuţă, puiule, fă cruce. id. ib. 90. Gusturi, puiule; nu ştii d-ta că gusturile nu se discută? Bassarabescu, v. 53. Dc ce le-ai dus singur, puiul mamii, şi de ce nu m-ai luai şi pe mine? Rebreanu, nuv. 51. Aşa, puiul mamei! Dormi lihnit! Galaction, o. a. i, 65. Isprăveşte cu basmele, puiule, Bursucule, alas 25 xi 1934, 4/1, cf. Iordan, l. r. a. 508. Nu fi trist, puiule, că te scap eu de aventurieră. Călinescu, e. o. i, 188. Gaby, puiule, sini io, m6icufa.ta. Vinea, l. ii, 19. + (Regional; în construcţia) De-a puia moartă — joc de copii în care fetele bocesc, ca la mort, o păpuşă făcută din cîrpe. Cf. Păcală, m. r. 198. 2. (Mai ales în poezia populară; de obicei ca termen alintător de adresare) Iubit. Foaie verde mărăcine, S-a dus puiul de la mine. pop., ap. gcr ii, 310. Sărmana inima mea, Iar a prins a mă durea, Şi mă doare nencetat, De cind puiu m-a lăsat. Sevastos, c. 150. Frunză verde peliniţâ, Şede puiul la portifă, Cere apă şi guriţă. şez. i, 11. Neculaie, pui păun, ... Chica ta-i toată inele, Gura ta-i fagur de miere. Jarnîk-Bîrseanu, d. 21. O, Leliţă, pui păun, Mută-ţi casa lingă drum. id. ib. 74. Puiculiţă, pui păun, Treci la badea peste drum, Să cercăm vinul de-i bun. id. ib. 373. Foaie verde matos-tat, Vino, vino, pui băiat. mat. folk. 1 094. Pentru-un pui care mi-e drag Şapte boierescuri fac. folc. mold. i, 118. IV. S. m. (La pl.) Cusături decorative mărunte (in cruciuliţe) pe iile, cămăşile, cojoacele etc. ţărăneşti; fel de a face aceste cusături; model de cusătură măruntă (în cruciuliţe) de pe aceste obiecte. V. rîu (3). Se îmbracă cu cele mai frumoase şi mai scumpe haine ... cămaşă cu altite, cu pui şi cu fluturi. Marian, î. 64, cf. ddrf. [Pe catrinţe] se Impistresc nişte figuri, imita-tiuni de flori, frunze ele., ce se zic pui. Liuba-Iana, m. 17. Bolborosind mereu, scoase de sub pernă o năframă gălbuie cu pui şi-şi înfăşură cu dinsa fălcile, gura şi nasul. Rebreanu, nuv. 226. Flăcăii [erau] cu ifari strînşi pe vină, cu bohdiţc înflorate pe trup, cu cămăşi cu pui. Sadoveanu, o. i, 236. Boii slabi poartă-n coarne Năframe cusute cu pui şi arnici. Lahiş, p. 42. M-or jeli mindrele ... Cu pui roşii la mlneci. Bîrlea, 1. p. m. i, 106, cf. Podariu, fl. 21. Pe cămeşă, mai cu samă cele de sărbătoare, Is cusuţi pui de strămălură. şez. iv. 17, cf. v, 120. Mlnecile au la capul din jos, jur-lmprejur, pe lingă tivilură, pui chindisiţi. Brebenel, gr. p. Cămăşile bărbăteşti erau şi ele cu mlneca largă şi cu „pui cusu( pi marîini“. Diaconu, vr. LVIII. Lina ...se lucrează cu acul, făclndu-se „pui“ şi „altite" pe cămăşi. Stoian, păst. 60, cf. Gregorian, cl. 61. Fac pui pe poale, alr i 1 762/56. O cusut cămeaşă cu pui. ib. 1 762/79, cf. 1 762, alr ii 3 304, 5 778, a v 15, vi 3, 16, 26, Glosar reg., Lexic reg. 85, Lexic reg. ii, 62. + (Mold. şi Bucov.; la pl.) Picăţele, v. p i c ă-ţel (2). Femeiuşcă ...se ouă şese pină la opt ouă albe şi împestriţate cu pui slngenii. Marian, o. ii, 154. Pascali (a e un inseci frumuşel, lătăreţ şi lungăref, de coloare roşie şi împestriţat cu pete negre şi pui albi. id. ins. 424. De fi se înnegresc unghiile, ori de ai pui negri pe ele, Iţi va muri cineva din casă. şez. nr, 116. Oaia are pui negri pe bot. a v 14, cf. vi 16, 26. + (Regional) Mişină (4) (Leşu — Năsăud). Cf. dr. v, 290, + (Regional) Desen cu carc se încondeiază ouăle (Şopotul Nou — Moldova Nouă). Cf. arii. folk. iii, 44. Oauă pestrifă cu pui. ib., cf. 154. 4- (Regional; la pl.) Modele ornamentale făcute pe turte la anumite sărbători religioase (Şopotul Nou — Moldova Nouă). Cf. arh. folk. iii, 42. Face turtă cu pui. ib,, cf. 154. + (Regional; la pl.) Asperităţi care se fac pe dosul palmei din cauza frigului şi a necurăţeniei. Cf. Scriban, d. V. S. m. (Familiar) 1. (Dc obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Nume generic dat unor obiecte de dimensiuni reduse (sau considerate 18S33 PUI1 — 1737 — PUI8 ca atare). Făcusem un pui de mămăligă, că eram flămlnd nevoie mare. Sandu-Aldea, u. p. 103, cf. Hogaş, dr. i, 8. Un pui de maşină trece grăbii, ducind spre atelierele gărei două vagoane stricate. Bassarabescu, v. 118. întinde-o mină ...Să prindă-n virful unei luminări de ceară Un pui de flacără, cil o albină. Cazimir, p. 76. Sosise In oraş tlnăr ...cu un pui de bărbifă garibaldiană. C. Petrescu, o. p. i, 142. încercă toate lucrurile : se păli cu puiul de pernă încălzit la gura sobei, obloji măseaua cu usturoi pisat. Brăescu, o. a. i, 213, cf. Şcni-ban, d., dex, şez. v, 120. Un pui ...de ceapă. Ciauşanu, v. 192. Pui de castraveţi, gl. olt. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Nume generic dat unor obiecte, fenomene, manifestări etc. de proporţii, intensitate etc. foarte mari, cu Însuşiri superlative etc. A vrut să mai facă un pui de boţ [= o poştă], cind umblă să ia moşia unor mahalale din Bucureşti. Zilot, cron. 79. Luai ş-un pui de piatră ca de treizeci de oca şi-i făcui capu drojdii. Gorjan, h. ii, 63/15. Pui de om călugărul! strigară ascultătorii. Negruzzi, s. i, 169. Mavrogheni era pui de om, mă! Ghica, s. 503. Am un pui de cotnari care face cu ochiul. Alecsandri, t. 841. Moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgtriie-brlnză, ca şi mătuşa Mărloara. Creanga, a. 50. Şi era un pui de ger In dimineaţa aceea, de crăpau lemnele, id. o. 191. Ciobanul adormi şi trase un pui de somn plnă a doua zi. Ispirescu, l. 252. în loc de bani se pomenea bietul om cu clte un pui de bătaie bună. id. M. v. 14. Un pui de iarnă cum de mult nu mai fusese. ap. ddrf .Un pui de vlnt trecea şuierlnd peste cimp. Sandu--Aldea, u. p. 85. „Trage un pui de vini" sau „s-a scornit un pui de vintişor“, însemnează că bale un vlnttarc. Pamfile, vazd. 53. Să primeşti, să tragi un pui de somn, plnă pe la patru. Agîrbiceanu, a. 289. Popa il lua cu trăsura ori de clte ori se ducea In Armadia ... şi trăgeau cile un pui de chef. Rebreanu, i. 108. Sloi-cea dormi un pui de somn. Galaction, o. 46. Ai dori cu nebunie... un pui de ceartă, un joc de-a gelozia. id. o. a. i, 122. îl prindeau oamenii, Ii „trăgeau cite-un pui de bate" .şi*l zvirleau In drum. Sadoveanu, o. hi, 109, cf. Iordan, stil. 186. Să-i tragem un pui de somn In rariştea asta, la umbră. Arghezi, s. viii, 337, cf. XI, 102, dex. Moşneagul se gindea să-i Iragă un pui de bate, să pomenească, şez. ii, 153. Pui de friguri. Ciauşanu, gl. + (Regional) Puiul lirgului = obiect deosebit, interesant, valoros, util. V. oricel, o a r e-c i c ă (1). Cf. lb. Să cumpere la un bilei ce avea să se facă peste citeva zile Intr-un oraş cale de trei zile, să cumpere ziclnd aşa puiul tirgului. f (1884), 42, cf. rev. crit. iii, 166, Alexi, w. VI. S. m. 1. (Transilv.; cu determinări care arată felul) Sertar. Cf. lb. Ascunsei repede epistola In puiul mesei, f (1885), 18. Ştiu eu ce-i In puiul mesei, Ştiu eu toată treaba casei. ib. (1877), 99. în interiorul lăiţilor se află uneori şi cile o cutioară secretă ... lăcriţa banilor, azi puiul lăzii. Păcală, m. r. 411, cf. alr i 702, a ii 3, 6. 2. (Prin Transilv.; în sintagma) Puiul şurii — podul de deasupra şurii, în care se păstrează nutreţul. Cf. chest. ii 414/54, mat. dialect, i, 266. 3. (Prin Transilv. şi prin Maram.; în sintagma) Pui de fereastră = ochi1 (II I 1). Cf. Vaida, chest. ii 177/368, 375, alr i 660/295, 278, 333, 335, 337, 355, 357. 4. (Regional) Şopron (I 1) (Micăsasa — Mediaş). alrm ii/i li 293/141. 5. (Prin Olt.; la pl.) Surccle pe care cineva le împarte celor ai casei ori celor din alte case în ajunul Crăciunului, însoţindu-şi gestul cu urări de bine. Cf. Pamfile, cr. 22, 29. C. (Prin sud-vestul Mold.) -Una dintre cele două bucăţi dc alun din care este format răbojul (I 1), care se află în posesia stăpînului de oi sau asupra ciobanului, putînd fi confruntată cu partea răbojului aflată la baci, pentru verificarea unor socoteli. Cind Şe iveşte vreo îndoială, cel ce contestă aduce „putu", baciul işi ia şi'.el ţăncuşa lui şi se confruntă socoteala. Diaconu, p. 28, cf. 27. . 7. (Regional) Fiecare dintre bucăţile dc lemn prinse pe căpriori pentru ca să-i ţină mai bine încheiaţi şi pentru ca să le mărească rezistenţa împotriva presiunii viu tuli; i (Verneşti — Buzău), chest. ii 230/98. 8. Ambarcaţie mică cu visle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. Cf. cade, dm, dex. 9. (în economia capitalistă) Acţiune dintr-o nouă emisiune, care are un curs mai scăzut decît acţiunile vechi ale aceleiaşi întreprinderi. Cf. cade, dm, dex. 10. (Regional) Petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămăşilor ţărăneşti; (regional) broscuţă, puiete1 (2), palhă2, pălăcrinţ. Cf. alr sn iv h 1 168, l. rom. 1959, nr. 3, 72. + Bazon. Turul se mai lărgeşte ... prin ajutorul puiului, care are acelaşi rost ca şi pava la cămeşi. Pamfile, i. c. 353. 11. (Transilv.) Bomboană (mică). Cf. alr i 316/219, 289, ib. 1 608/249, 289, Lexic rec,, ii, 81. 12. (Regional; la pl.) Spumă care se ridică deasupra cînd începe să fiarbă urda (Laura — Rădăuţi). Glosar reg. VII. Interj. I. (De obicei repetat) Cuvînt cu care se cheamă puii1 (I 2), găinile şi alte păsări de curte. Cf. Marian, o. ii, 375, ddrf, tdrg. Găina şi cucoşul se strigă cu. pui, pui. H i 59, cf. x 498. Gusu-gusu, giştele, Biri-biri, raţele, Pui-pui-pui găinile; De-ăţi mlnca, de n-ăţi mlnca, Eu să-mi fac datoria. Ciauşanu, v. 34, cf. alr sn n h 365, a iii 1, 3, v 33, vi 26. + (Regional ; în corelaţie cu n e a1) Cuvînt cu care se strigă mînzul (să vie după căruţa în mers) (Giorocuţa — Cărei). Viciu, s. gl. 2. (Regional) Cuvînt cu care se asmut cîinii (Com-loşu Mare — Jimbolia). Lexic reg. ii, 41. - Pl.: pui şi (VI 10, şi n.) puiuri (alr sn iv h 1 168/279). — Lat. pullus. PUi2 vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi regional; despre păsări) A face pui1 (I 1, 2). Cf. anon. car., drlu, ddrf, Barcianu. Barza puiază prin sate. h xvi 46, cf. h xvi 45. Eu nu pot intinde, Tu să le poţi prinde, virfurile mele, Să treci peste ele, Că-n mine-a puiatDin inimă spurcat Roşu şoimuleţ. Marian, î. 107. [Pajura] puiază aci de nouă ani. Rădulescu--Codin, î. 173. Şoimul puia ani Inlregi In ăl copac. i. cr. iv, 46. <£> F i g- Minciuna, la început inofensivă, puerilă, gratuită, vanitoasă, multiplicindu-se, puind alte şi alte minciuni. C. Petrescu, o. p. ii, 192. 2. Refl. (r e c i p r. ) (Regional; despre animale) A se împreuna; p. e x t. a se înmulţi; (regional) a se puiţi. Cf. pui1 (13). Plnă la sf. Andrei lupii se puiesc şi-s plrjol de răi şi îndrăzneţi. Contemporanul, vii3, 103, cf. Alexi, w., c.om. Marian, Pamfile, c. ţ. 353, com. din Straja—Rădăuţi, alr i 1 104, alr ii 4 959, 5 532, a v 15, vi 4, 26, ix 5. + Tr'anz. (Transilv.) A făta .Căţeaua puiase ... şease căţei. Reteganul, p. iv, 36, cf. alr i 1 105, a i 31, 35. 3. Refl. (învechit şi regional; despre insecte) A se înmulţi (prin ouă); p. e x t. a se răspîndi în număr mare. Cf. chest. vi 88/21, 32.-0- Intranz. [Lăcustele] aupuiatln clţiva ani, cit primejduia ţara să moară de foame. R. Popescu, cm i, 472. + (Regional; despre albine; în forma puia) A-şi depune ouăle în vederea înmulţirii (Streja Cîrţişoara—Victoria), chest. vi 43/28. + Absol. (Regional; despre ouăle de albine; în forma puia) A scoate larve de albină (Dejani — Făgăraş), chest. vi 100/7. 4. Intra n z. (Regional; despre plante, mai ales despre porumb) A înfrăţi; p. e x t. a forma coptleţi. Cf. tdrg, alr sn i h 98, ib. i mn h 103/310. Primăvara griul puiază. A i 13, cf. 21, 22, 31, 35. + T r a n z. (Complementul indică plante) A copiii. Cf. Şăineanu, d. u., alr sn i h 104/705. •£> R e f 1. pas. Via se puieşte, adică se rup vlăslarii mici. H ii 272. 18834 PUIA — 1738 — PUICĂ 5. In tranz. P. anal. (Prin estul Olt. şi prin Ban.; in descîntece; despre bube; în forma puia) A se întinde. Bubă veninată ... Nu puia. mat. folk. 1588. Tu, bubă puioasă Nu puia, Nu fulgera, Nu jun-ghia. L. Costin, or. ban. 170. 6. intranz, şi refl. F i g. (învechit şi regional) A se înteţi, a creşte în intensitate. De aceste tui in minte puiază Fierbinţala! citeodată li pare Că vede pe Romica cu groază. Budai-Deleanu, ţ. 189. Nici n-am lăcrămi, c-aş boci Plnă mi s-ar potoli! Dar focul mi se puieşte Plnă mi se dogoreşte, Plnă bate şi mă prinde, Inimioara mi-o cuprinde! Pamfile, c. ţ. 240, cf. id. c. 50. 7. (Regional; în e x p r.) A puia capul (sau urechile) cuiva = a împuia capul (sau urechile) cuiva, v. î m-p uia. Cf. Ciauşanu, ol. (Cu schimbarea construcţiei) Ia iacă-vă gura d-aci ..., zice împăratul, că îmi puiarăţi in cap de cind tot sporogiti / Gorjan, h. ii, 194/29. — Prez. ind. pers. 3: puieşte. — Şi: puia, poiâ (Vîrcol, v. 98) vb. I. — V. pui1. PUI A vb. I v. pnis. PUIÂC s. m. (Bot.) 1. (Prin Ban.) Arpagic. Cf. cade, alr sn i h 192/76. 2. (Regional) Copileţ (la tulpina porumbului) (Glim-boca — Caransebeş), alr sn i h 103/27. — Pronunţat: pu-iac. — Pl.: puieci. — Pui1 + suf. -ac. PUIÂG s. n. (Sud-vestul Transilv.) Podul1 (I 2) grajdului (Vuia, ţ. h. 101, cade, Viciu, gl., Densu-sianu, ţ. h. 330, chest. ii 420/48, Gregorian, cl. 61) sau despărţitură în şură (mat. dialect, i, 266) în care se păstrează nutreţul şi recolta (scl 1973, 49). — Pronunţat: pu-iag. — Pl.: puiaguri. — Pui1 + suf. -ag. PUlAlV s. ni. (Regional) Puiandru (îl) (Crucea — Vatra Dornei). a v 15. Puian de cerb. ib. + Spec. Căţelandru. Slavici, ap. tdrg, cf. dl, dm. — Pronunţat: pu-ian. — Pl.: pnierii. — Pui1 + silf. -an. PUIÂNCĂ s. f. (Rar) Puică (I 3). Plndea vulpea de după colibă ... — Puianca ..., ian auzi-o, mlrlie. Cami-lar, n. ii, 425. — Pronunţat: pu-ian-. Pl.: puience. — Puiau + suf. -că. PUIANDRU, - subst. Augmentativ al lui pui1; pui1 mai mare. 1. S. m. Cf. pui1 (I 1). Tata nu uita să le reteze aripile pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naştere. Pas, z. i, 130. In această perioadă s-ar putea ca puiandrii [de porumbei] să nu cunoască locul pe unde să iasă şi să intre in porumbărie. vîn. pesc. septembrie 1962, 20, cf. Rădulescu-Codin, 63, L. Costin, gr. băn, 170. 2. S. m. Cf. p u i1 (I 2). Umbla prin curte luat cu asalt de o oaste întreagă de puişori, pui, puiendri. Voi-culescu, p. i, 59, cf. alr i 1 000/898. >0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Descoperise că, din femeie ce era, fusese dinlr-o Intimplare schimbată intr-un cocoşel puiandru. Caragiale, o. iv, 270. 3. S. m. şi f. Cf. pui1 (13). Creşteau pe lingă ei lupi, pe care li prindeau de puiendri. Voiculescu, p. i, 103, cf. Băcescu, p. 26. Griva dă ocol şi ne pomenim că se întoarce pe furiş, cu puiendrii morţi în gură. Stancu, d. 15. La o bătaie de iepuri cade o vulpe; fie ea chiar puiandră. vîn. pesc. februarie 1964, 8. Au urmat ciţiva puiandri indigeni şi curcubei pe care i-am trimis in apă să mai crească, ib. noiembrie 1964, 4, cf. mat. folk. 591. 4. S. m. Cf. p u i 1 (H 1). De-a lungul ulucilor sint ctţiva puiandri de salclm. Galaction, o.a. ii, 249. Cind c pomul mic i se zice pui, puiandru, h vii 147, cf. ix 388, Vîrcol, v. 98. -£> (Prin lărgirea sensului) Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure, Copacul vicluieşle şi s-a-nmulţil pădure. Arghezi, vers. 388. 5. S. ni. şi f. Cf. pu i1 (III 1). Pe genunchii ei doarme, somn dulce, Niculina, o puiandră sălbatică, singura odraslă a casei. Delavrancea, s. 166, cf. ddrf. Fericii, nu băgăm In seamă puiendrii de ţigan ce spionau scoţlnd capetele din tufişuri. Voiculescu, p. ii, 101. Veneau ... şi culegeau ... mlndreţe de romănce, puiandre necoapte. în scl 1973, 49, cf. bl xm, 36. Ca un copil clnlăreţ, el debutează in strană după fantezia lui îndrăzneaţă şi negatoare de puiandru. Arghezi, s. viii, 177, cf. com. sat. iii, nr. 4, 51. — Pronunţat: pu-ian-, — Pl.: puiandri, -e şi puiendri, -e. — Pui1 + suf. -andru. PUIĂT s. n. v. pilit1. PUIATĂ s. f. v. poiată. PUIĂŢĂ s. f. (Prin sud-vestul Munt.) Puier (2). cv 1951, nr. 1, 36. Puii mănincă in puictţă. ib. — Pronunţat: pu-ia-, — Pl.:? — De la pui1. PUÎC s. n. Diminutiv al lui p u i1. 1. (Bucov. şi nord-estul Transilv.; adesea cu determinări care arată felul) Cf. p u i1 (VI 1). Puicul mesei. Com. Marian, com. din Straja — Rădăuţi, chest. ii 70/232, alr i 702/259, 269. I'oarfecele sini in puicul maşinii de cusut. mat. dialect, i, 189, cf. 287. 2. (Bucov.) Despărţitură în şură1 (1), în care se păstrează cereale, alimente etc. Com. Marian, com. din Straja—Rădăuţi, chest. ii 70/232. 4- P- ext. (Regional) Şură1 (1) (Şieu Măgheruş — Bistriţa). Cf. mat. dialect, i, 287. 3. (Regional) Podul1 (I 2) grajdului, unde se păstrează nutreţul (Runcu Salvei — Năsăud). chest. ii 420/258. 4. (Regional) Cf. pui1 (VI10). Com. din Zahareşti — Suceava. — Pl. puicuri. — Pui1 + suf. -ic. PUICÂNĂ s. f. (Regional) Augmentativ al lui puică (l 1). Cf. dm, h x 151, alr i 1 000/746, 954. ■ — Pl.: puicane. — Puică + suf. -ană. PUICAR s. m. (Rar) Vînzător ambulant de pui1 (12). Cf. Iordan, l. r. a. 162, scl 1973, 49. — PL: puicari. — Puică + suf. -ar. PUICĂ s. f: I. 1. Pui1 (I 2) de sex feminin; găină tînără (care abia a început să ouă). Cf. anon. car. Să zice că din ouăle cele rotunde se scot puice, iară din ceale lungărcţe pui sau cocoşei. Economia, 105/1, cf. lb. Acelea [ouă] ce au ... băşică cu aer la o parte, cu sămlnţa puicii. Penescu, m. 72/10. Cind îşi aducea ea aminte de puicile cele nadolence şi boghete ... crăpa de ciudă. Creangă, o. 8. Din toate colţurile ogrăzii răsăriră găini negre, albe, cocoşi cu creasta bătută, puici boghete, raţe leşeşti. Dunăreanu, ch. 71. Se crede că trebuie să fie clocit ... cel dintăi ou de puică neagră. Pamfile, duşm. 85, cf. id. j. i, 132. Femeia, Inainle de-a pune ouăle sub cloşcă, le aşază pe pămlnl ca să iasă din toate puice. Păcală, m. r. 161. Să nu cumva să-mi prindeţi ... vro puică boghetă. Hogaş, dr. ii, 88. Găinile şi puicile veniră din toate părţile. Rebreanu, r. i, 152. Pe căpriori dormeau nişte puici, astfel că primprejur era plin de pene. Vlasiu, a. p. 219. [Vulpea] mi-a mlncat nouă puici — din cele mai mar. şi mai boghete. Sadoveanu, o. vi, 636. Zi cu zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou. Arghezi, s. p. 103i începură să alerge spre el din toate părţile şi pui, puici, cocoşei. Camil Petrescu, o. ii, 102. Du-te zău, băr-bate-n tindă Şi le uită sus la grindă, Că-i o puică ş-un 18847 PUICĂ — 1739 — PUICULEANĂ cocoş Şi mi Ie scoboară jos. Jarnîk-Bîrseanu, d. 456, cf. alb i 1 000, alr ii 5 694. Aşe că puica babii făt ua; da a moşului, cocoşu nu ua! O. Bîblea, a. p. i, 118. Puica pe creastă se cunoaşte ce neam o să iasă. Pann, p. v. i, 85/25. Puica de la vecin ni se pare glscă mare (= un lucru străin similar cu al nostru ni se pare mai bun). Zanne, p. i, 623. Cind oi vedea vulpea cu papuci Umbltnd după puici = niciodată, id. ib. i, 709. •£> E x p r. (Popular) A face mina (sau degetele) puică = a apropia între ele virfurile degetelor unei miini. Clnd e cam frig şi amorţeşte mina, băieţii se trudesc să facă mina puică, adică să apropie vlrfarile degetelor la un loc. Pamfile, j. i, 58. Baba ...cu degetele dreptei făcute puică, bătu o cruce lată, din creştet In poală şi pe amlndoi umerii. Chiriţescu, gr. 137, cf. dr. iv, 729. (Rar) A se lăsa puică sau a şedea (ori a sc da etc.) puica = a se lăsa sau a sta, a aluneca etc. pe vine. Zglriam gheaţa Iniorclnd călcliul cu meşteşug, lunecam cu picioarele strlnse, ne lăsam puică. Brăescu, a. 129. Copiii se dau puica pe gheaţă, ap. Scriban, d. (Regional) AI sc face (cuiva) părul puică = a i se face (cuiva) părul măciucă, v. măciucă (I 1). Mă apărai de lovitura săbiei tale şi o ştersei d-a fuga, cu părul făcui puică. Gorjan, ii. ii, 212/16, cf. Udrescu, gl. (Regional) (A ii) cu inima puică = (a fi) extrem de înfricoşat. Cf. Scbiban, d. 2. (Ornit.; regional) Femela curcanului; curcă. Cf. db. iv2, 1 328, Băcescu, păs. 145, alb i 1 011/333. 3. (Rar) Pui1 (I 3) de sex feminin; (rar) puiancă. Ai prins o puică de vulpe..., mare lucru! Camilab, n. ii, 424. II. 1. (Familiar; la voc.) Termen de adresare (dezmierdător sau ironic) folosit cind se vorbeşte cu sau despre o fată ori o femeie (tînără). Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ţi-o spui eu mai înainte. Ispirescu, l. 54. Să te faci mare, puica maichii. Dela-vbancea, t. 142, cf. bul. fil. i, 213, iv, 113, 125. Uite aşa, puica maichii, ie încălzeşti şi spui. Sadoveanu, o. xvii, 306. 2. (Popular; de obicei ca termen alintător de adresare) Iubită. Rămli sănătoasă, puică! Negruzzi, s. iii, 18. Iată! hora se-nvlrteşte... Vină, puico, vină. Alecsandri, p. i, 67, cf. id. t. i, 94. Răvaş, puică, răvaş, dragă, Răvaş de la vornicu, Că-ţi vine ibovnicu. Macedonski, o. ii, 48. Spune-mi, puică, n-ai mărturisit strlmb? Călinescu, e. o. ii, 253. Fiecăruia li era frică pentru puica lui. Camil Petrescu, o. i, 85. Vai de biata inimioară, Ca şi lunca, geme, zbiară, Pentru-o puică bălăioaiă. Alecsandri, p. p. 225. Ş-apoi lin, clorule, lin, Că puica-i pe loc străin. Jarnîk-Bîrseanu, d. 127. Vino, puică, după mine, Vacă vrei să-ţi fie bine. Marian, sa. 9. Badea calu-şi potcovea, Puica şedea şi-l privea, şez. i, 9. Rele-s, puică, frigurile, Da-s mai rele dragostile. Hodoş, p. p. 32, cf, mat. folk. 1 321. A pus jurămlnt să nu să aline pină nu-şi va scoate puica din ghearele păglnului. Mera, l. b. 201. Si folos că v-am văzut, Că ni-am găsit puica-n pămlnt. Graiul, i, 309. De-a vrea puica, de n-a vrea, Deseară mă duc la ea, Ostenit cum oi putea. Pamfile, c. ţ. 99. Cit mi ţi-i lumea de largă, Nu-i ca puica mea cea dragă. id. ib. 112. Nu ştiu, luna-i luminoasă, Ori e puica mea frumoasă, ant. lit. pop. i, 113. Clntă cucu, se roteşte, Puica din prag mi-l priveşte. folc. mold. i, 114. Nu ştia, luna pe cer merge, Ori puica la apă trece. folc. transilv. ii, 34. Au-zit-am de departe Că-mi trage puica de moarte. Balade, iii, 219. Lasă lumea să vorbească, Numai puica să-mi trăiască, se spune despre cei care fac ce vor, indiferent de părerea altora. Cf. Zanne, p. ii, 839. (Rar; depreciativ) Cocotă, prostituată. Cf. BUL. FIL. XI—XII, 494. III. 1. (Munt. şi Olt.) Rodul tînăr al porumbului (II 1) (înainte de a se forma mătasea şi boabele); (popular) păpuşă (II 2), (regional) pănusie, pui1 (II 5). Cf. ddrf. Rodul porumbului se numeşte puică atunci clnd este încă mic, pină nu i-a dat încă mătasa. i. cr. iv, 220. Păpuşa sau puica se numeşte astfel pină ce nu are mătase. Pamfile, a. r. 88. Porumbii pe deal crescuseră nebuni, de nu te vedeai din ei ... Puicele se şi încurcau de multe şi mari ce erau. id. d. 92, cf. Ciauşanu, gl., Tomescu, gl., alr sn i h 105, alem sn I h 75. Au dat puicile la porumbi. Udrescu, gl. Porumbului a început să-i dea puicile. Lexic reg. ii, 71. Dau puicile la porumb, gl. olt. 2. (Regional) Copileţ (la tulpina porumbului II I). De la nodul cel mai apropiat de pămlnt, adesea firul de păpuşoi ...dă un fel de ramuri, cari clteodaiă fac şi ele păpuşi şi spice şi cari se numesc... copileţi, fraţi, surori sau puice. Pamfile, a. r. 87. 3. (Prin Transilv. şi prin Mold.; mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; (regional) puichiţă (I 2), puicuţă (3). Cf. Săghinescu, v. 101, cade, com. din Deda—Reghin, ai.r sn iv mn li 1 115/219, mat. dialect, i, 89. 4. (Regional; şi în sintagma puică de curechi, alr sn iv h 1 098/349) Sarma (Groşi — Baia Mare), ib. 5. Compus: (Entom.; nordul Munt.) puica- -popii = buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. h ix 143, alr i 1 889/776, 782, 795. Puica-popii, Unde-i zbura Acolo m-oi îmmărita. alr ii 4 366/784. 6. (Iht.; Ban.) Lostriţă (Ilucho hucho). Se poate Intllni un alt soi de păstrăv numii ...prin Banat puică. Atila, p. 201. Numele de puică a supravieţuit peştelui dispărut şi la locuitorii de pe valea Bistrei. Băcescu, p. 49, cf. 48, h xviii 261, alr ii 6 239/2. — Pl.: puici şi (popular) puice. Gen.-dat. şi: (popular) puicăi, puichii. — Pui1 + suf. -că. PUICHÎŢĂ s. f. I. Diminutiv al lui puie ă. 1. (Ban. si prin nord-vestul Olt.) Cf. puică (I 1). Cf. ANON. CAR., II IX 84, ALR I 1 000/35, ALB II 5 494/36. (Regional) Bibilică (Nnmida meleagris) (Glitnboca — Caransebeş), alr sn ii li 383/27. 2. (Ban.; la pl.) Puică (III 3). Cf. cade. II. (Bot.) 1. (Regional) Calce (Callha palustris) (Secăşeni — Oraviţa). alr sn iii h 645/29. 2. (Prin Ban.; şi în sintagma puichiţă d-ali albe, alr sn iii h 644/29) Fioarea-paştilor (Anemone nemo-rosa). Cf. Borza, d. 19, alr sn iii h 644/29. 3. (Prin Ban.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. h xviii 168, mat. dialect, i, 139. III. (Regional) Numele unei specii de broască nedefinite mai de aproape (Brădişorul de Jos — Oraviţa). h xviii 139. — Pl.: puichiţe şi (regional) puichiţi. — Puică + suf. -iţă. PUICII s. m. (Prin Transilv.) Curcan (Meleagris gallopavo). Cf. dr. iv2, 1 328, alr i 1 012/333. — Pl: puicoi. —- Puică + suf. -oi. PUICULEĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui puică (II 2) (Straja — Rădăuţi), şez. xxiii, 89. Am avut o puiculea Ş-o murit blnd o cafea, ib., cf. sfc vi, 120» — Puică + suf. -ulea. PUICULEANĂ s. f. X. (Popular) Diminutiv al lui puică {II 2). Puică, puiculeana mea, Roagă-te lui Dumnezeu Să murim noi Amlndoi... Şi să vază lumea toată C-o fost dragoste curată! Reteganul, tr. 118. Răsai lună mai degrabă Să se vadă prin livadă, Să crească pelin şi iarbă, Puiculeana să culeagă. Hodoş, p. p. 50. Doamne, Mai dă-mi zile să trăiesc, Puiculeana să-mi iubesc. Ciauşanu, v. 14. <> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de") Unde a găsit el puiculeana asta de fătuţă, aşa de chipeşă şi cu alifia draci In ea? v. rom. februarie 1954, 111. 18851 PUICUL IŢĂ — 1740 — PUIET 2. (Bucov.; art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d. 126. — Pl.: puiculene. — Puică + suf. -uleană. PUICU1ÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui puie ă. 1. Cf. puică (I 1). Cf. CADE, ALR I 1 000/158, 508, 679, alr ii 5 694/182, 192, 682, 928. 2. Cf. puică (II 2). Ba şăzi mai bine acasă cu mine, puiculiţa mea. cr (1846), 1242/32, cf. Polizu. Doină, doiniţă! De-aş avea o puiculiţă Cu flori gal-bine-n cosiţă, Cu flori roşii pe guriţă! Alecsandri, p. i, 3. O să ne despărţim, puiculiţa mea. Bolintineanu, o. 274. Ia poftim, puiculiţă, de cinsteşte dumneata tnili. Creangă, o. 232, cf. ddrf, Alexi, w., cade. Puiculiţă, chip frumos, Eu le-aş lua bucuros. Alecsandri, p. p. 17. lubeşte-mă, bădiţă, Pe mine, o puiculiţă! Jarnîk-Bîrseanu, d. 46. Puiculiţă, pui păun, Treci la badea peste drum Să cercăm vinul de-i bun. id. ib. 373. Puiculiţa mea frumoasă ... Purcesei să vin la tine, Pierdui calea, vai de mine. Marian, sa. 18. Puică, puiculiţa mea, Fă-ţi guriţa flnttnea. mat. folk. 1 344. Şi m-qşteapt-o puiculiţă, Ca un crin, ca o crăiţă, Cu gura de lămiiţă. Pamfile. c. ţ. 97. Aveam şi eu o puiculiţă Ş-o murit mlnclnd jlniiţă. şez. xxiii, 89. De-aş şti că e puiculiţa, Aş întinde puşculiţa, Şi i-aş puşca cobiliţa. folc. transilv. ii, 34. -$• (Rar; depreciativ) Cocotă, prostituată. Cf. bul. fil. xi —xii, 473, 493. 3. Compus: (Entom.; prin nordul Munt.) pui-culifa-popii = buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. alr i 1 889/768, 770. 4. (Prin nord-vestul Olt. şi prin sud-estul Transilv; la pl.) Floricele (de porumb), alr sn iv h 1 115. — Pl.: puiculiţe. — Puică + suf. -uliţă. PUICUŢĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui puică. 1. Cf. puică (I 1). Cf. alr i 1 000, alr ii 5 694. Trei puicuţe cucuiele Stau la lelea sub părete (Fereastra). Gorovei, c. 148. 2. Cf. puică (II 2). Saltă sprinten dănţătorii, Griveţenii, vinăloriL, Cu puicuţe româneşti. Alecsandri, Poezii, 573. Şi dacă nu eşti meşter la arma de vlnat, Să prinzi cu undişoara puicuţele din sal? Bolintineanu, o. 184. Pre puicuţă trebuie să o lase, familia rămine fără pine. Contemporanul, iii, 775. Cel mai tlnăr chiotea : „Alelei, puicuţa mea /“ Coşbuc, p. i, 130. Totdeauna, dragă puicuţă, pe mine mă apucă aşa jalea. Sadoveanu, o. ii, 186. Dărviciu de m-a ajunge, Sufletul de loc mi-l stringe, Şi capul mi l-a tăia Şi puicuţa mi-a lua. pop., ap. ocr ii, 296. Să văd pe puicuţa mea, Cea frumoasă, ochişea. Marian, sa. 10. Foaie verde ca mărarul, De trei ori potcovii calul ... Să urc la puicuţa dealul, mat. folk. 1 363. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Am văzut pe la fintlnă O puicuţă de română, Şi de-atunci dorul mă frtnge, Soarele din cer mi-l stinge, pop., ap. gcr ii, 305. + (Rar; depreciativ) Cocotă, prostituată. Cf. bul. fil. xi—xii, 473, 494. 3. (Prin Bucov.; la pl.) Puică (III 3). Cf. ddrf. Acele grăunţe Insă cari ...nu pocnesc, ci-şi păstrează forma de mai nainte, se numesc puicuţe şi găinuţe. Marian, d. 57, cf. sfc iv, 155. 4. (Regional; la pl.) Specie de cartofi lunguieţi (Coverca — Vatra Dornei). Glosar reg. — Pl.: puicuţe. — Puică + suf. -uţă. PUIDĂI vb. IV. I n t r a n z. (Prin Ban.; despre cîini) A lătra. Lupul... vede că vin ciţiva feciori cu boţile cătră el şi cu dinii sumuţind şi puidăind. Cătană, p. b. iii, 33. — Prez. ind. pers. 3: puidăieşte. — Etimologia necunoscută. PU1ÎC s. m. (Regional) 1. (La pl.) Pui1 (I 4) de albine (Glimboca — Caransebeş), alrm sn i h 176/27. 2. (La pl.) Copileţi (la tulpina porumbului) (Glimboca — Caransebeş), alrm sn i li 73/27. 3. Căţel (de usturoi) (Răchita — Lugoj), alr i 841/75. 4. (La pl.) Arpagic (Chizătău — Lugoj), alrm sn i h 128/76. — Pronunţat: pu-iec. — Pl.: puieci. — Cf. p u i1. PUIECI0R s. m. (Prin nord-estul Olt.) Diminutiv al lui puiet (4); p. rest r. ceapă mică. Cf. Ciauşanu, gl. 53. — Pronunţat: pu-ie-, — PI.: puieciori. — Puiet + suf. -ior. PUlfiDE s. f. v. poiede. I’UIEDIIi s. f. v. poiede. PUlfiLNIŢĂ s. f. v. puierniţă. PUIEIt subst. 1. (Regional) Sertar (la masă) (Buciumi — Zălau). alr i 702/285. 2. (Prin sud-vestul Munt.) Coteţ în care se dă mîncare puilor1 (I 2); (regional) pilişnic, puierniţă (2), puiaţă. cv 1951, nr. 1, 36. Am făcut un puier, de dăm la pui să mănlnce. ib. — Pronunţat: pu-ier. — Pl.:? — Pui1 + suf. -ar. PUIERÎME s. f. (Regional; cu sens colectiv) Mulţime de pui1 (I 1) (Bechet — Corabia), gl. olt. — Pronunţat: pu-ie-, — Pui1 + suf. -ărime. PUIERÎŢĂ s. f. (Regional; cu sens colectiv) Copileţi (la tulpina porumbului) (Secăşeni — Oraviţa). alr sn i h 103/29. — Pronunţat: pu-ie-, — Pui1 -f- suf. -ariţă, PUlfiRNIŢĂ s. f. 1. Instalaţie simplă folosită în crescătoriile de peşti pentru dezvoltarea puietului (3) de păstrăv. Cf. nom. min. i, 26. Alimentarea se face astfel, Incit fiecare puierniţă să primească apa direct de la ulucul de distribuire, ltr2, cf. m. d. enc. â. Instalaţie special amenajată pentru creşterea puilor1 unor păsări de curte fără cloşti, in primele luni de viaţă. Este bine să li se facă cunoscut elevilor modul de creştere a puilor In puierniţe. gî 1962, nr. 685, 3/3, cf. T martie 1962, 36. Puierniţele se impari In compartimente corespunzătoare unui număr de 200 de pui sau boboci, ltr2, cf. m. d. enc., dex. + (Regional; în forma puielniţă) Clocitoare (Măceşu de Jos — Băi-leşti). gl. olt. + (Prin sud-vestul Munt.) Puier (2). Cf. cv 1951, nr. 1, 36. 3. (Mold.; în forma puielniţă) Cocotă, prostituată. Cf. BUL. FIL. XI —xii, 494. — Pronunţat: pu-ier-, — Pl.: puierniţe. — Şi: (regional) puidlniţă s. f. — Pui1 -f suf. -arniţă. PUIlSSTRU subst. (Regional) Mlădiţă (1) (Petrila)-A iii 17. — Pronunţat: pu-ies-, — Pl.: ? — De la pui1. PUIET s. m. (La sg. cu sens colectiv) 1. Mulţime de pui1 (I 1); (învechit) puime. Cf. lb, Polizu, ddrf, m. d. enc., dex. 2. Mulţime de pui1 (I 4). In mutarea Intiia albinele işi dezvoltau cuibul şi puietul. Sadoveanu, o. xviii, 624, cf. chest. vi 22/16, 92/3, alrm sn i h 176, M. D. ENC., DEX. 3. Peşti2 mici (în prima lor perioadă de viaţă), adesea obţinuţi prin fecundare artificială şi folosiţi la repopularea apelor. Cf. Nica, l. vam. [Este.necesară] 18865 PUIETE1 — 1741 — PUILUŞ supravegherea creşterii tn topliţe a puieţilor de păstrăv. vîn. pesc. iunie 1962, 20. Întreaga cantitate de puiet produs esle folosită pentru repopularea bazinelor de pescuit sportiv, ib. octombrie 1964, 1, cf. dex, com. din Cluj —Napoca. 4. Plante lemnoase tinere din momentul în care formează primele frunze pină cînd ating înălţimea de 1 — 2 m, crescute spontan în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior, (regional) p u i ţ (3); p. g e n e r. plantă tinără, p u i1 (II 1). Cf. Alexi, w. Am oculat vara sub coajă puieţi de 2 ani, crescuţi din sîmburi pădureţi In şcoala altoilor. Comşa, n. z. 48. Făcu ţîşti! tn puieţii nucului. Galaction, o. a. i, 264. Copacii ... se înmulţiseră prin puieţi şi seminţe. C. Petrescu, r. dr. 214, cf. nom. prof. 14. Se vor recolta ... puieţi forestieri din pădure, leg. ec. pl. 443. Se mlădie uşor tn vînl puieţii Pădurii celei nouă — care creşte. v. rom. octombrie 1954, 32. [Arbustul] poate fi introdus în teren prin plantare de puieţi sau prin semănătură directă, vîn. pesc. martie 1964, 17, cf. ltr2. Datoria elevilor este de a participa la activităţile obşteşti ...prin plantarea puieţilor. Botanica, 169. Puieţii naturali cresc spontan tn păduri; cei cultivaţi slnt crescuţi în pepiniere pomicole, der. Cîntă cucul pe puiete, Fala ta doarme-n unghete. i. cr. iii, 250. Puieţi răsăriţi din sămînţa căzută. L. Costin, gr. băn. 170, cf. a vi 26. 5. (Rar) Mulţime de pui1 (III 1). Cînd s-a hotărît ca ... să-şi puie cununia pe cap alături de un controlor financiar, a făcut-o minată de sărăcia şi de puietul de copii de acasă. Bassarabescu, s. n. 161. — Pronunţat: pu-iet. — Pl.: puieţi. — Şi: (regional) puiete, puieţ s. m. — Pui1 -f suf. -et. PUIETE1 s. m. (Prin nord-estul Olt.) 1. Diminutiv al lui p u i1 (II 1). Cf. Ciauşanu, gl. 2. Pui1 (VI 10). Cf. Ciauşanu, gl. Am băgat la cămaşă doi puieţi. id. ib. 3. Adaos de lemn la grinzile care au o adîncitură. Cf. MAT. DIALECT. I, 234. — Pronunţat: pu-ie-, — Pl.: puieţi. — Pui1 -f- suf. -ele. PUlfiTE2 s. m. v. puiet. PUIETOÂRE adj. (Gram.; învechit, rar; în sintagma) Spiţă puietoare = grad pozitiv, v. p o z i-tiv (I 4). Spiţă puietoare iasle şi numirea lucrurilor cu nume adăogătoare, cum e : alb, negru şi alte. st. lex. 225r/5. — Pronunţat: pu-ie-, — Pune + suf. -ătoare. PUIETdR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. (în dicţionarele din trecut; despre animale) Care umblă după împerechere, după puit1 (1); care se puieşte2 (2). Cf. Barcianu, Alexi, w. 2. S.f. Cloşcă. Cf. DRLU. — Pronunţat: pu-ie-, — Pl.: puiefori, -oare. — Pui2 + suf. -ător. PUIETURĂ s. f. (învechit, rar; cu sens colectiv neprecizat, probabil) Mulţime de copii, de odrasle, de urmaşi. Lumea creştinească, în puietură vestită (a. 1694). fn 42. — Pronunţat: pu-ie-, — Pui2 + suf. -ătură. PUIÎŢ1 s. m. v. puiet. PUlfiŢ3 s. n., s. m. (Prin sudul Transilv.) 1. S. n. Sertăraş. Cf. p u i1 (VI 1). Cf. alr i 702/160, a ii 8. 2. S. m. Scîndura de jos a ferestrei. Cf. chest. ii 180/61, 63. — Pronunţat: pu-ieţ. — Pl.: (n.) puieţe şi (m.) puieţi. — Pui1 + suf. -eţ. PUIEZEĂ s. f. v. puizea. PUIEZÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit) A veni in mare cantitate, în mare număr (şi năvalnic). V. năpădi, năvăli. Ai ieşit ca un rîu din eden, poiezind cu valuri line. Mineiul (1776), 621/2. Poitzise ca furnigile cînd se suie pe copaci primăvara. Dioni-sie, c. 182, cf. CADE. 2. Refl. (Mold.) A se înmulţi prin procreare. Salamandrele... poporul le cunoaşte sub numele de solomîzdre. Poporul crede că ele ... se puizesc chiar din cenuşa unei solomîzdre arsă-n foc. şez. ii, 71, cf. tdrg, Şăineanu, d. u. Intr-o magazie de lemnărie... se puieziseră guzgani. Sadoveanu, o. ii, 516. Au trecut pe deasupra lor doi cormorani dintre aceia care se puieziseră într-o dumbravă, pustiind-o. id. ib. xm, 331. A se înmulţi ca indivizi; a se răspîndi în mare număr pe un teritoriu. Cf. Creangă, ap. cade, Scriban, d. 3. Refl. (Prin nord-estul Olt.; despre apă; In forma poieji) A se revărsa (1). Cf. Ciauşanu, v. 189. + „ A picura, a asuda“. Ciauşanu, v. 189. 4. Tranz. (Prin nordul Munt.; complementul indică suprafeţe; în forma poiezi) A acoperi, a umple (cu fiinţe). A ieşit din corn... cai, herghelii multe. Dă să le bage-n corn! Da cînd ducea pe cele ieşite, a poiezit pămîntul cu altele. Rădulescu-Codin, î. 197, cf. 356. — Pronunţat: pu-ie-, — Prez. ind. pers. 3: puie-zeşte. — Şi: (Învechit şi regional) poiezi, (regional) puizf, poieji (Ciauşanu, v. 189) vb. IV. — Pul1 -f suf. -ezi. PUIEZITÎIRĂ s. f. (Regional) Mulţime de pui1 (I 2) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, ol. Ce de puiezitură am văzut la gostat! id. ib. + Mulţime de copii. Cf. pui1 (III 1). (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Duduia curtea şcolii de puiezitură satului, id. ib. — Pronunţat: pu-ie-, — Pl.: puiezituri. — Pulezi -f- suf. -tură. PUIGĂN s. m. (Mold.) Augmentativ al lui pui1; pui1 mai mare. 1. Cf. pui1 (I 1). Toate sălbăticiunile care aveau în acel cotlon de lume domnie se deşteptau deasupra stufurilor şi luciurilor, invă/îndu-şi puiganii la zbor. Sadoveanu, o. xiii, 849, cf. id. p. m. 89. 2. Cf. pui1 (12). Cf. Scriban, d. 3. Cf. pui1 (I 3). Puii de eleni se mai cheamă puigani. s. c. şt. (Iaşi), 1958, 149. Puigan ... un pui de lup sau iepure aproape de un an. i. cr. vi, 30. Ai vînat ceva? Numai un puigan mi-a picat. id. ib. — Pl.: puigani. — De la pui1. PUIGRdS s. m. (Ornit.; regional) Botgros (Coc-cothraustes coccothraustes). Cf. Marian, o. i, 416, tdrg, Dombrowski, p. 95, 315, Băcescu, păs. 145. — Pl.: puigroşi. — Şi: (regional) puiugrâs (Marian, o. i, 416, tdrg, Băcescu, păs. 145), puingroş (Marian, o. i, 416), puiugros (Băcescu, păs. 145) s. m. — Pui1 4- gros. PUILfiTE s. m. (Regional) Porumb semănat des, care se recoltează verde şi este folosit ca furaj (Geoa-giu — Orăştie). Cf. mat. dialect, i, 266. — Pl.: puileţi. — Pui1 -f suf. -(u)lele. PUILUŞ subst. (în dicţionarele din trecut) împletitură făcută din nuiele şi întrebuinţată ca funie. Cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu. — Pronunţat: pu-i-, — Pl.:? — De la pul1. 18879 PUILUŢ — 1742 — PUIŞOR PXJILLJT s. m. (Regional) Diminutiv al lui pui1. Cf. sfc vi, 124, 127. — Pronunţat: pu-i-. — PI.: puilufi. — De la pui1. PllÎME s. f. (în dicţionarele din trecut) Puiet (1). Cf. DDRF, BARCIANU, AlEXI, W. — Pui1 + suf. -ime. PUINGROS s. m. v. puigros. PUINGRtfŞ s. m. v. puigros. PUIMIŢĂ s. f. (Prin Mold.) Cocotă, prostituată. Cf. bul. fil. xi—xii, 494, Graur, e. 32. — PI.: puiniţe. — Pui1 + suf. -niţâ. PUI OARĂ1 s. f. (Regional) „Haină femeiască făcută dintr-o stofă cu boabe albe“ (Frata — Turda). Pasca, gl., cf. scl 1975, 263. — Pronunţat: pu-ioa-. — PI.: puioare. —■ Pui1 + suf. -ioară. PUI OÂRĂ2 s. f. v. păioară. PUltfC s. m., s. n. Augmentativ al lui p u i1. 1. S. m. (Prin nord-vestul Transilv.) Cf. pui1 (I 1, 2). Cf. Tea ha, c. m. 257. 2. S. m. (Prin Ban.) Cf. pui1 (13). Cf. cade. îşi prinse un puioc de urs şi mai prinse unul de lup şi-i învăţă să-i fie clini credincioşi la orice vreme. Mera, l. b. 104. 3. S. n. (Regional) Cf. pui1 (Vi 1) (Semlac -Sînnicolau Mare), alr i 702/51. — Pronunţat: pu-ioc. — PI.: (m.) puioci şi (n.) puiocuri. — Pui1 + suf. -oc. PUI(5S,-OĂSĂ adj. 1. (Popular şi familiar; despre fiinţe) Prolific. Cu matca de iepuroaică se vindecă sterilitatea, pentru că accst animal e foarte puios. Can-drea, f. 311, cf. tdrg. Nu e nici puios ..., că n-are copii. Brătescu-Voineşti, î. 143, cf. cade, Iordan, stil. 369, dm, m. d. eng., dex. <4* (Prin sud-estul Transilv.; în sintagma) Fagure puios — fagure din care ies puii1 (I 4) de albine. Cf. chest. vi 127/29, 30. 2. (Prin Ban.; în sintagma) Bubă puioasă = boală de piele care se manifestă prin ieşirea unor bube mărunte, mai ales pe faţă. Bubă puioasă nu umfla, nu gimfa, căi cu descîntec te-oi descînta şi cu sare te-oi săra. Alexici, l. p. 207, cf. alrm ii/i li 181/27. — Pronunţat: pu-ios. — PI.: puioşi, -oase. — Pui1 + suf. -os. PUIPURUCHI s. m. = pitpalac (II 1). Cf. Băcescu, păs. 145. PUÎRE s. f. Acţiunea de a se pu i2 (2). Cf. drlu, DDRF, DEX. — PI.: puiri. — V. pui2. PUIKÎŢĂ s. f. (Regional) Copileţ (la tulpina porumbului) (Secăşeni — Oraviţa). alr sn i h 98/29. — Pronunţat: pu-i-. — PI.: puiriţe. — De la pui1. PUIŞOR, -OÂRĂ subst., interj. Diminutiv al lui pui1. I. S. m. 1. Cf. pui1 (I 1). Ca o pasere ce-şi hrăneşte puişorii şi-i pitula pină trecu vlnătoriul. Mqxa, 386/36, cf. anon. car., lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w. Peste o clipă se auzi ţipetele de bucurie ale puişorilor cărora rîndunica le aducea hrană. Gîr-leanu, n. 217. Sărmane păsărele, sărmani puişori golaşi, dacă aţi putea ... ce-aţi povesti voi de traiul vostru prin cîmpiile noastre! Galaction, a. 416. Puişor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-aşa bine, Că, zău, capul mi l-o pune. Jar-nîk-Bîrseanu, d. 13, cf. 205. Şi să zbor din nuc In nuc, Ca un puişor de cuc. Pamfile, c. ţ. 107. Iar mai sus, pe spic de nuc, Cint-un puişor de cuc! Ciau-şanu, v. 31. <0> E x p r. (Rar) A fi puişor cu caş la gură — a fi copil, încă nematurizat; p. e x t. a fi (total) lipsit de experienţă. Cf. Zanne, p. iii, 513. + (Regional; la pl.; şi în construcţiile de-a puişorii, hem 609, h ii 64, alr sn v h 1 297/272, de-a puişoru, alr sn v h 1 297/784) (De-a) puia-gaia, v. pui1 (I 1). Cf. h ix 498. 2. Cf. p u i1 (I 2). Găsi... zece puişori de găină, piuind somnoroşi sub tuleiele lor umede. Vlahuţă, 0. a. iii, 60. Umbla prin curte, luat cu asalt de o oaste întreagă de puişori, pui, puiendri. Voiculescu, p. i, 59. Nişte mălai dintr-o strachină mică în jurul căreia piuiau jalnic vreo zece-cinsprezece puişori mici cit nucile. Preda, m. 292. 3« Cf. pui1 (I 3). Cf. Polizu. Puişorii de peşte. 1. Ionescu, m. 91. Apoi dă, cumătră, se vede că şi lui Dumnezeu li plac tot puişori [de capră] de cei mai tineri. Creangă, p. 31. II. S. m. (Regional) Cf. pui1 (II 1) (Vulcan). a iii 6. 4“ Plantă tînără mai crescută decît puiul1 (lî 1) (Piscu Vechi — Calafat), h v 367. O plantă dacă e mică i se zice pui, dacă mai creşte, puişor, ib. III. 1. S. m. şi f. (Rar la f.; adesea ca termen de adresare) Cf. pui1 (III 1). Se hotărăşte să stea In coridor ... să păzească pe Goe, să nu se mai întlmple ceva puişorului. Caragiale, o. i, 271. Ţine icea, puişorul mamei, aţa aceasta. Ispirescu, l. 54. Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puişorul, Şi-am închis uşa la tindă Cu zăvorul. Coşbxjc, b. 87. Unde eşti tu acuma, puişorul mamii? Preda, m. 79. Bucură-te, mănăstire, Că ce puişor îţi vine, Da’ nu vine să-nflo-rească, Ci vine să vestejească. pop., ap. gcr ii, 344. No, puişoara mamei, acum poţi umbla toată lumea, că eşti gata. Reteganul, p. iii, 14. Trei zmei păgîni ... au pus mina pe puişoarele împăratului şi le-au dus in lumea lor depărtată. Mera, l. b. 243. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Ipate se şi prinde In joc Ungă un puişor de fată. Creangă, o. 70, cf. id. p. 236. Oare unde să fie puişorul cel de fetiţă? I. Negruzzi, s. iv, 47. 2. S. m. (Familiar; de obicei la voc.) Termen de adresare (dezmierdător sau ironic) folosit mai ales cînd se vorbeşte cu sau despre un copil ori *cu sau despre un bărbat (tînăr); (popular) puiuleţ (2), (familiar) pui1 (III 1). Ascultă, puişorule — i se adresă ..., — le-am chemat să-ţi spun o vorbuliţă. Pas, z. iv, 192. Puişori, îmi vine să ci rit, să rîd şi să pllng şi mi-e dor de ducă, mă. t decembrie 1964, 5. 3. S. m. (Popular; de obicei ca termen alintător de adresare) Iubit. Aş vrea să mă duc la bal, puişorule ! cr (1846), 1242/31, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Puişor scump ..., vreau să-ţi spun ceva foarte serios, In interesul nostru. CĂ line seu, s. 625. Foaie verde mărăcine, S-a dus puiul de la mine ... Tuturor le pare bine, Numai mie-mi pare rău, C-a fost puişorul meu. pop., ap. gcr ii, 310, cf. Alecsan-dri, p. p. 275. Puişoru clnd m-atinge, Foc la inimă mă-ncinge. Jarnîk-Bîrseanu, d. 22, cf. 384. Am purces depărtişor, Că m-aşteapt-un puişor Ca un crin, ca un bujor, Cu gura friptă de dor. Pamfile, c. ţ. 97, cf. folc. transilv. i, 296. IV. S. m. (La pl.) Cf. pui1 (IV). Scoarţele se fac în două iţe şi oriclt de groase, cu puişori aleşi de deosebite culori, ap. hem 1 324, cf. ddrf. [Alesăturile] se fac In flori, rluri, puişori, costiţe, fluturi etc. Pamfile, i. c. 291. Cioarecii sînt de geolgiu sau de plnză subţire de bumbac ..., iar la glezne slnt răsfrlnţi ca de patru degete şi chiviţi cu puişori de amici roş. id. s. v. 60. Vine-o sfaşcă de pe lan Cu trei puişori pe stan, Unu-i roşu, altul e verde. Bine sfaşcei i se şede. Marian, nu. 235, cf. Podariu, fl. 21, a v 20. Să-mi cumperi 18892 PUIŞTE — 1743 — PUIUC năframă neagră, Neagră şi cu puişori, Să nu mă uiţi pină mori. folc. transilv., ii, 36. V. S. m. (Familiar; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) 1. Cf. pui1 (V 1). Să-ţi fac un puişor de mămăligă. Stănoiu, c. i. 30. 2. Cf. pui1 (V 2). Ce puişor de bărbăţel oi să am! Alecsandri, t. 525. Dacă nu-s şi ieu un puişor de om In felul meu, dar lot m-a tras Harap Alb pe şfară. Creangă, p. 236. VI. 1. S. m. (Prin sudul Munt.) Cf. pui1 (VI 10). Cf. alr îi 3 306/928, alr sn iv h 1 168/899. 2. S. m. Veche monedă austriacă de argint care a circulat şi in ţările române. In Bucovina ... esle şi astăzi dalina de a pune mortului un puişor de argint sub limbă. Marian, î. 81. Ia pre copilul ce are să se reteze In braţe şi, dlndu-i unul sau doi puişori (rus-cuţe) de argint In mină ..., ll pune să şadă pe pieptarul aşternut id. na. 411, cf. ddrf. Puişorii, firfiricii, gologanii, pitacii ...de valori diferite ce nu se pot îndestul explica astăzi. N. A. Bogdan, c. m. 169, cf. dex. Noi ne rugăm dumniii tale Să ne dai vro trei parale... Sau oro clţiva puişori, pop., ap. gcr ii, 337, cf. şez. iii, 86. Ia mai zi, măi scripcăraş, Că ţi-oi da un creiţăraş; Iar de-i zice binişor, Eu ţi-oi da un puişor; Şi de-oi zice cu alean, Ţi-oi zvlrli şi-un gologan. Pamfile, c. ţ. 318, cf. id. s. t. 161, com. din Straja—Rădăuţi şi din Maieru—Năsăud. 3. S. n. Pernă mică, care se pune direct sub cap (peste o pernă mare); perniţă (I 1), pernuţă (1). Cf. cade, bl v, 10, Scriban, d., m. d. enc., dex. 4. S. n. (Prin Munt.) Doniţă mică. Botele cu apă proaspătă, clondirile cu vin scufundate In donifi, pui-şoarele noi cu miros de brad... slnt rlnduile cu îngrijire şi înconjurate cu foi de pelin. Delavrancea, s. 222, cf. M. D. ENC., DEX, H IV 152. 5. S. m. (Mold.) Muşchiuleţ fraged de porc; p. gener. carne fragedă. Cf. Săghinescu, v. 101, CADE. 6. S. m. (Regional; la pl.) Bucăţi de lemn, lungi de circa un metru, care se pun la acoperişul caselor fără streaşină, pentru a feri pereţii de ploaie (Bor-şani — Adjud). chest. ii 245/191. VII. Interj. (Regional; repetat) Cuvînt cu care se strigă puii1 (1 2), găinile şi alte păsări de curte (Ştefă-neştii de Jos — Bucureşti), alr sn ii h 365/769. — Pronunţat: pu-i-, — Pl.; puişori, -oare. — Pui1 + suf. -işor. PUIŞTE s. f. (Regional) Ţarină de pe care s-a cules porumbul (Braniştea — Galaţi). Cf. h iii 71. — Accentul necunoscut. — Pl.: puişti. — Pui1 + suf. -¡fie. PUÎT1 s. n. 1. (Rar.) Faptul de a se pui2 (2). Cf. CADE. 2. (Regional) Perioada de împerechere la; animale şi la păsări. Cf. cade, Ciauşanu, v. 192. — Şi: puiât (pl. puiaturi, Ciauşanu, v. 192) s. n. cade, Ciauşanu, v. 192. — V. pui2. PUÎT2, «Ă adj. (Regional; despre cai) Care are o pată albă pe crupă. Cf. pui1 (IV). Com. din SăvÎr-şin—LlPOVA; — Pl.: puifi, -ie. — Pui1 -f suf. -ii. PUITOR, -OARE. subst. 1. S. m. şi f. Lucrător tipograf, care alimentează cu coli de hirtie presa de imprimat. Cf. dm, dex. 2. S. n. (In sintagma) Puitor de mine — navă militară amenajată pentru transportul şi punerea PUITÎTRĂ s. f. (Regional) I. 1. Semănat al unor plante. Cf. dm. 2. Timpul clnd se seamănă anumite plante. Cf. CADE, DM. II. Cusătură cu fluturi sau cu fir pe o cămaşă ţărănească. Cf. cade. — Pronunţat: pu-i-. — Pl.: puiluri. — Pune + suf. -itură. PUÎŢ s. m. Diminutiv al lui pui1. 1. (Prin Maram.) Cf. pui1 (I 1). In vlrfufu ciungului, Cintă-ş puiu cucului. — Tu, puiţu cucului, Spune-m drumu Clujului. Bîrlea, c. p. 173. 2. (Regional) Cf. pui1 (I 2) (Vaşcău). a i 34. 3. (Prin nord-vestul Olt.) Puiet (I 4). Cf. gr. s. v, 123. 4. (Prin nord-vestul Olt.) Arpagic. Cf. gr. s. v, 125. 5. (Prin Transilv.; mai ales la pl.) Bomboană. Cf. alr i 316/251. Le-am cumpărat copiilor puifi de 10 lei. mat. dialect, i, 89, cf. Lexic reg. ii, 74. — Pl.: puifi — Pul1 + suf. -if. PUIŢĂ s. f. (Mold. şi Bucov.) 1. (La sg. cu sens colectiv) Haită de ciini sau de lupi care umblă după o căţea sau după o lupoaică In perioada împerecherii. Cf. cade, Scriban; d., Pamfile, c. 50, com. din Straja —Rădăuţi, Iordan, l. m. 194, a vi 26. Umblă ca căţeaua cu pui fa după ea, se spune despre o femeie neserioasă. Cf. Zanne, p. i, 401. 2. Căţea sau lupoaică în perioada împerecherii. Dar dacă ... v-ar fi prins lupii, atunci cum era? V-am auzit chiuind ... am auzit şi puifa. Contemporanul, vii2, 102, cf. 103, com. Marian, com. din Straja — Rădăuţi. Loc. adj. în pniţă = (despre femelele unor animale) care se află în călduri, v. căldură. Să înduri... neruşinarea telurică, de căfele In puifă, a unor fărănci cherchelite care cochetează cu nişte zăplani de frlnari. I. Botez, b. i, 196. 3. Femeie stricată, depravată. Cf. bl ix, 59, bul. fil. xi —xii, 495, com. Marian, a vi 26. — Pronunţat: pu-i-, — Pl.: puife. — Pul1 + suf. -iţă. PUIŢÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se pui2 (2). Poporul crede că solomăzdrele se înmulţesc lesne de lot şi se pui (esc chiar din cenuşa unei solomăzdre arse In foc. N. Leon, med. 105, cf. sfc vi, 114, alr ii 4 959/219. — Pronunţat: pu-i-. — Prez. ind. pers. 3: pui-feştc. — Pui1 + suf. -iţi. PUIUC s. m., s. n. (Regional) Diminutiv al lui p u i1. 1. S. m. 1. (în poezia populară; de obicei ca termen dezmierdător de adresare) Puişor (I 1). Cucuie, puiucule, Glas dulce de primăvară,. Tu . te duci, apoi vii iară. Marian, f. 233. Cucuie, puiucule! Clfi. ani îmi vei dărui Pină ce cu. voi muri. id. s. r. ii,.229. 2. (Regional) Puişor (I 2) (Ciceu Giurgeşti — Dej). albi 992/266. 3. (Regional) Bob de fasole. Cf. pui1 (II 5) (Ciceu Giurgeşti — Dej), alr i .849/266. 4. (Prin. Transilv.) Cf- pui1 (III 2). Bucuros (i le dau ... de mă: vei slobozi tu afară din temniţă, că vai! rău e aicea, puiucule! Reteganul,. ap. cade.: II. S. n. (Transilv.) Sertăraş. Cf. pui1 (VI I). Despoiară casele căutlnd...şi prin. puiucul mesuţelor. Bârîţiu, p. a. ii, 272. O masă cu puiuc şi cu polifă s-o faci tu singur cu mlinile tale, de la început şi pină la sftrşit? Vlasiu, a. p. 313, cf. Com an, gl., alr i 702/79, 148, 194, 230, 243, 247, 251, 255, 257, 268, 289, Lexic reg. ii, 74, 81. Foarfecele slnt In puiucul PUIUG — 1744 — PUJLĂU PUIÎTG subst. (Regional) Pod1 la şură sau la grajd. V. p u i a g. Cf. pui1 (VI 2). (Şard — Alba Iulia). Todoran, gl. Puiugul şurii. id. ib. — Pronunţat: pu-iug. — Pl.:? — Pui1 -f suf. -ug. PUIUGRdS s. m. v. puigros. PUIULÎŢ s. m. (Popular) Diminutiv al lui p u i1. 1. (în poezia populară; de obicei ca termen dez-mierdător de adresare) Puişor (I 1). Hei, măi, puiuleţ de cuc, După care să mă duc? folc. transilv. i, 284. <0> Fig. Cine clntă, chiuieşte De tot codrul mi-ş vuieşte? E haiducul Miuleţ, Al codrilor puiuleţ. şez. iv, 130. 2. Puişor (III 2). Vro cincizeci de ieniceri ... între-bînd Şi ispitind, Şi pistoale pitullnd; întreblnd de Iorgovan, Puiuleţ de hoţoman. Teodorescu, p. p. 558. — Pronunţat: pu-iu-. — Pl.: puiuleţi. — Pui1 -f suf. -uleţ. PUIULUC s. m. (Regional) Puişor (I 1) (Giuleşti -Sighetu Marmaţiei). T. Papahagi, m. 13. Puiuluc de cuc, După care să mă duc? id. ib., cf. 230. — Pronunţat: pu-iu-. — Pl.: puiuluci. — Pui1 -j- suf. -uluc. PUIULÎŢ s. m. (Regional) Puişor (I 1) (Glod -Sighetu Marmaţiei). T. Papahagi, m. 36. Frunză verde de trifoi, M-a cerut la mama doi ... Hei, tu, puiuluţ de cuc, După care să mă duc? id. ib., cf. 230. — Pronunţat: pu-iu-. — Pl.: puiuluţi. — Pui1 + suf. -uluţ. î PUIUREL s. n. (Regional) Diminutiv al lui pui (VI 10) (Criştioru de Sus — Vaşcău). Cf. Teaha, g. n. 257. — Pronunţat: pu-iu-. — Pl.: puiurele. — Pui1 -J- suf. -urel. PUIÎFŢ s. m. Diminutiv al lui p u i1. 1. 1. (Popular; adesea ca termen dezmierdător de adresare) Puişor (I 1). Cf. anon. car., drlu, lb. Blestematul cel de uliu iară mi-a mlncat puiuţii..., zise cioara. Marian, o. ii, 43. S-a dus cucul de p-aici Ş-o lasat puiuţii mici. şez. iii, 154. Tu, puiuţ de coarbă neagră. Eu de mică te~am ţinut Şi folos nu fi-am avut. ib. iv, 9. Frunză verde floricea, Săracă inima mea, Cum se zbate şi se-ntoarce Ca puiuţul în ghioace. Hodoş, g. 58. Voi, puiuţi de turturele ..., N-aţi văzut pe mlndrul meu? Bud, p. p. 6, cf. Podariu, fl. 20. Şl nimica n'u vedîţa, Numa um puiuţ dze corb. Densusianu, ţ. h. 185. 2. (Regional) Puişor (I 2). Cloştile şi puiuţii gălbui înfundă buruienile. Lungianu, ap. cade, cf. alr i 991/388, 992/333. II. (Regional) Boboc de floare. Cf. pui1 (II). (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn iii h 660/386. III. (Mai ales în poezia populară) 1. (Adesea ca termen dezmierdător de adresare) Puişor (III 1). Acum te-aş ruga, De m-ai asculta, Ca să faci un bine, Chiar şi pentru mine Şi puiuţii tăi, Că-s pre prostănei. Marian, î. 124. Hei, tu, puiuţu mamii, Ţ-oi trimete mîndră carte, Cu margini de busîioc. T. Papahagi, m. 21. 2. Puişor (III 3). Frunzuţa cea de soc Tot îmi spune să mă-ntorc că vine puiuţul meu. Marian, sa. 88. Şi m-am dus în sat la joc, Ş-am iubit un busuioc ... Şi-l ţineam ca pe-un puiuţ Şi-l iubeam ca pe-un drăguţ. Hodoş, p. p. 121. IV. (Regional) Puişor (IV). Cf. Marian, nu. 235. V. (Prin Ban.) Puişor (V). Se puseră să tragă un puiuţ de somn pînă una-alta. Nu mult după aceea iată vine la fîntînă o babă. Cătană, p. b. iii, 16. VI. (Ban., Transilv. şi Maram.) Sertăraş. Cf. pui1 (VI 1). Cf. L. Costin, gr. băn. 171, alr i 702/30, 35, 49, 56, 87, 178, 266, 270, 273, 283, 359, 360, cv 1951, nr. 5, 27, a ii 8, Lexic reg. ii, 42. VII. 1. (Prin Ban. si prin Maram.) Cf. pui1 (VI 10). Cf. alr sn iv h 1 168. 2. (Regional) Cf. pui1 (VI 11) (Feleacu - Cluj Napoca), alr i 1 608/251. — Pronunţat: pu-iuţ. — Pl.: puiuţi. — Pui1 -f- suf. -uţ. PUIZ s. f. v. puizea. PUIZEĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Pansea (1 b) (Viola tricolor). Cf. Borza, d. 181. 2. Compus: puiezea-pe-foale = cebare (Sangui- sorba minor). Cf. Bujorean, b. l. 390, Borza, d. 155. 3. (în forma puiza) „Buruiană lătăreaţă, măruntă, care creşte întinsă şi lipită de pămlnt“. Grigoriu--Rigo, m. p. ii, 11. în Oltenia ...se fierbe puiza înfundată cu capac de cocă şi zeama ce rămîne se dă vitei. id. ib., cf. i, 89. — Pl.: puizele. — Şi: (regional) puiza (Grigoriu--Rigo, m. p. i, 89, ii, 11), puîezeă (Bujorean, b. l. 390) s. f. — Etimologia necunoscută. PUIZÎ vb. IV v. puiezi. PUJDINĂ s. f. (sg.) (Prin nord-vestul Munt.; de obicei cu determinări la pl. introduse prin prep. „de“) Mulţime (1). Cf. Scriban, d., Coman, gl. Are o puj-dină de copii. Udrescu, gl. E tîrgul pujdină de lume. id. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. spujină. PUJINÂR s. n. v. buzunar. PUJÎŢĂ s. f. v. pojghiţă. PUjfel s. f. v. pujlă. PÎJJLĂ s. f. (Regional) 1. Potaie (1). Cf. Pascu, s. 237, şez. v, 120. Ni, potaie! în casă ţi-ai găsit să stai, puşlă? Rădulescu-Codin, î. 204, com. din Vicovu de Sus—Rădăuţi, din Bilca — Rădăuţi şi din Straja —Rădăuţi, Coman, gl., alr i 1156/375, Lexic reg. 107, Udrescu, gl. <0> E x p r. A umbla ca o puşlă — a umbla de colo colo fără nici un rost; (regional) a umbla puşlău, v. p u j 1 ă u (2). Cf. arh. olt. xxi, 274. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană neascultătoare şi leneşă; p. ext. puşlama; haimana; (învechit şi regional) pujlău (2). Cf. i. cr. i, 122, com. din Straja —Rădăuţi, Ciauşanu, gl., Paşca, gl., Lexic reg. 107, mat. dialect, i, 234, Udrescu, gl. 3. Epitet depreciativ pentru o femeie de moravuri uşoare. Cf. dr. i, 412. Şi-a lăsat nevasta şi copiii şi stă cu pujla aia. mat. dialect, i, 287. 4. (Bot.) Coada-calului (Equisetum telmateja, arvense şi silvaticum) (Voşlobeni — Gheorghieni). Viciu, gl. + (în forma pujlnă) Fînaţ care se coseşte o singură dată pe an (Runcu Salvei — Năsăud). chest. iv 121/264. — PL: pujle. — Şi: (regional) pujînă (chest. iv 121/264), pujnă (Pascu, s. 237, şez. v, 120), puşlă s. f. — Din ucr. nyuiJia „cline“. PUJLÂU s. m. 1. (Regional; în forma puşlău) Dulău (Orlea — Corabia). Păsculescu, l. p. 296. Multe ceotece tăia Şi puşlăii îi chema. id. ib. 2. (învechit şi regional) Epitet depreciativ pentru o persoană neascultătoare şi leneşă; p. e x t. puşlama; haimana; (regional) pujlă (2). Cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 301, Gheţie, r. m., Barcianu, Pascu, s. 417, şez. iii, 86, dr. ii, 412, com. Drăganu. Un puşlău care nu se ţine de nici o treabă, mat. dialect, i, 189. <*> E x p r. (Adverbial) A umbla puşlău = a umbla de colo colo fără nici un rost; (regional) a umbla ca o puşlă, v. pujlă (1). Cf. h xvii 181, mat. dialect. 18917 PUJLETIC — 1745 — PULBERE i, 189. (învechit, rar; in forma puşlău) Dezertor. Cf. DDRF. 3. (învechit, rar; In forma puşlău) Cal de pripas. Cf. Gheţie, r. m. — Pl.: pujlăi. — Şi: puşUiu, puşl£u (Alexi, w.) s. m. — Pujlă + suf. -ău. PTJJLETIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Leneş. Com. din Straja— Rădăuţi. — Pl.: pujlelici, -ce. — Pujlă + suf. -etic. PUJLÎ vb. IV. (Prin Bucov.) 1. I n t r a n z. (Despre clini; în forma pujni) A lătra în mod neplăcut şi răguşit, şez. v, 120. Cine ce numai pujnieşli. ib. 2. R ef 1. „A se strica, a se face de nimic“. Lexic REG. 107. — Prez, ind.:? — Şi: (regional) pujni (prez. ind. pers. 3 pujncşte) vb. IV. şez. v, 120. — V. pujlă. PÎJJNĂ s. f. v. pujlă. PUJNI vb. IV v. pujll. PtMVIŢĂ s. f. (Prin Maram. şi prin nord-estul Transilv.) Casă urîtă (chest. ii 49/363), sărăcăcioasă, în ruină (ib. 50/268). — Pl.:? — Pujnă + suf. -i/ă. PUL s. n. Fiecare dintre cele 30 de piese rotunde care se folosesc la jocul de table; (rar) pion (2). Cf. Chiriţescu, gr. 253. Deschise cutia de table şi începu să aşeze puţurile pentru amlndoi. C. Petrescu, o. p. i, 163. Ţuica jucată la table, cu zarul aruncat din băie-rile inimii, cu puţurile plesnite cu sete. Brăescu, O. A. II, 297, cf. BUL. FIL. V, 260, DL, DM, DN!, M. D. ENC., DEX. — Pl.: puluri. — Din tc. pul „monedă de aramă“. PULBĂR subst. v. pulbere. PÎJLBĂRE s. f. v. pulbere. PTJLBĂRtiS, -OASĂ adj. v. pulberos. PÎJLBER subst. v. pulbere. PULBER vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A umple de praf. Erotocrit văzduhul a pulberat, Clnd s-a repezit cu calul şi pe drum a alergat. Pann, e. iv, 58/7. — Prez. ind.: pulberez. — V. pulbere. PULBERĂ s. f. v. pulbere. PULBERĂRÎE s. f. Fabrică sau depozit de muniţii; (învechit) prăfărie (2). în stingă o fabrică mare — pulberăria statului. Vlahuţă, ap. tdrg, cf. Alexi, w., cade. Pulberăria de la Dudeşti. Scriban, d. Să fumeze ... mai mult declt intr-o pulberărie, in acest lăcaş al benzinei, nu e voie. Bogza, a. î. 65. Se iscară, prin . localităţi ascunse Intre munţi, pulberării. Stancu, r. a. J, 315, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: pulberării. — Şi: (rar) pulbererie s. f. sfc rv, 77. — Pulbere + suf. -ărie. PULBER1Î s. f. 1. Material format din particule foarte fine şi uşoare de sol (care pot fi antrenate de VÎnt si Tîrit. rămtnf» în sncnoncio în oar glndu ei şi lepădlndu-şi veşmentele, pulbere (p r a h u n. test. 1648, Biblia 1688) vărslndu spre văzduhu. cod. vor. 44/9. Ca pulberea (pulberea s, prahul h, d) ce o mătură vlntul din faţa pămlntului. psalt. 1. La acestea să tocmeaşte şi ţărna, cea pulbere sup-fire. Dosoftei, v. s. septembrie 32v/34. Rămase trupul gol In pulbere aruncat, anon. cantac., cm i, 139. S-opreşte din fuga sureapă Cu hainele de sudori pline, De pulbere şi slnge împroşcat, Cu trupul întreg nevătămat. Budai-Deleanu, ţ. 255, cf. lb, drlu. Un nor mare de pulbere li vădi apropierea românilor. Bălcescu, m. v. 114. Am venit aici ca să scap de lina şi de pulberea Iaşilor. Negruzzi, s. i, 198. Era peste lot o mare de pulbere In care înotau. Bolintineanu, o. 294. Pulberea se joacă In imperiul unei raze. Emi-nescu, o. i, 133. Soarele aprinde curcubee In norul de pulbere ce seridică. Vlahuţă, o. a. ii, 153. Pulberea sură pe drum, In repezi vlrtejuri urcată, Plină de şuier fugea de-a lungul şoselei. Coşbuc, p. ii, 61. Din pulberea învolburată Abia puteai să-l desluşeşti. Goga, Poezii, 120. Uliţele pustii şi pline de pulbere. Galac-tion, o. A. i, 248. O boare caldă, minată de un vlnt subţire, purta vlrtejuri de pulbere fină, sahariană. Brăescu, o. a. ii, 177. Căldura văzduhului creşte, pulberea drumului sporeşte. Sadoveanu, o. iv, 141. Un copil In cămaşă se joacă In pulberea din mijlocul şoselei. Ulieru, c. 124. Sini umbra ta, de-a pururi de om nedespărţită ...Pe pulberea fierbinte şi-n cremenea tocită. Arghezi, vers. 375. Vrabia se scaldă In pulbere şi ciripeşte. Călinescu, c. o. 131. Odată, istovit de-al-bastrul prea senin Al primăverii, Cu suflet de copil, tntliul om Căzu cu faţa-n pulberea pămlntului. Blaga, Poezii, 14. Casele de locuit se făceau depărtişor de uliţe ca să nu le ajungă pulberea. Camil Petrescu, o. ii, 503. Stlrnită de un car ... pulberea se sălta ca un nor şi rămlnea in aer. Pas, l. ii, 247, Ridicară din pulbere trupul căzut in nesimţire. Vornic, p. 216. Deasupra stepei cădea un strat de pulbere venit de cine ştie unde. Barbu, p. 247. Spală ploile pulberi aduse de vlnt. s august 1960, 7. Respira adine ... aerul amestecat cu pulbere fină, cu adieri de naftalină, v. rom. ianuarie 1965, 28. Frunză verde alunică, Grea pulbere se ridică De la Ieşi înspre Mileşti. Alecsandri, p. p. 180. Nu se alege nemică Din pulberea de pe drum. Marian, d. 80. Adi-mni o vadrl di vin St-mi şterg gura di pelin ... Di pulbirea drumului. Vasiliu, c. 14. Potcoveşte pu-recu ..., pune clte o ocă şi jumătate la un picior, ploaia plouă, pulbăru merge după el. arh. folk. iii, 154, cf. alr sn iii h 864, Lexic reg. 56. Pinteni roibului că da Şi ca vlntul se ducea, De se vedea Pulberea După ceata de voinici. Balade, ii, 291. (Considerat ca simbol al stării de distrugere, de abandon sau al uitării) Scările de marmură ale vreunui palat al cărui stăpln e de mult pulbere. Ionescu-Rion, s. 314. Acolo dorm voievozi şi domniţe, boieri şi cneaghine şi pulberile iubirilor. Sadoveanu, o. x, 489. Şi se întorc să urce pe zări, de prin apus în pulberile lumii cernute-n amintire. Arghezi, vers. 83. (Figurat sau prin lărgirea sensului) Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un bour de sclntei. Alecsandri, Poezii, 15. Pe mlndrele cărări, Ce trec prin verzile şi mlndre plaiuri E pulbere de-arginl. Eminescu, o. iv, 94. Soarele, din creştetul cerului-şi revarsă pulberea strălucitoare. Delavrancea, t. 59. Ce pulberi strălucite prin ceruri se întind. Macedonski, o. i, 116. Stelele clipesc, scuturlnd pe ape pulberea luminii lor. Vlahuţă, o. a. ii, 136. Pe mlădiţa mugurie frunzele se dezvelesc Şi de pulbere de aur fluturaşii strălucesc. Beldiceanu, p. 53. Zmalţul pulberii de rouă Ce strălucea pe clmp măruntă. Goga, p. 119. Printre mii de şatre albe Vezi fanare In amurg Şi prin pulberea de aur Oamenii pe uliţi curg. Iosif, patr. 37. Apa ... se ridica sprintenă din avuz şi se risipea apoi Intr-o pulbere de argint. Gîrleanu, n. 105. Vlnturi străine şi de pre- PULBERE — 1746 — PULBERE pulbere de lună. Blaga, p. 184. Nu cumva peste cele ce povesteşti arunci pulberea tristeţii tale? Stancu, d. 24. încă-i ţin minte pe-acei ce-au minat In război, Tlrlndu-i prin pulberea morţii părinţii şi fraţii. Labiş, p. 285. S-a înapoiat curlnd ...cu sufletul şi ochii plini de pulberea de aur a soarelui fârlmifal pe albastrul mării. v. hom. ianuarie 1965, 10. E x p r. A se ţine norocul sau sărăcia (după cineva) ca pulberea după clini (sau cline) = a avea ghinion, a nu reuşi; a fi (foarte) sărac. Se finea ... norocul după dlnşii ca pulberea după clini. Ispirescu, L. 174, cf. ddrf, Românul Glumeţ, 23. (Cu inversarea construcţiei) Sărăcia după el se fine ca pulberea după cine. Pann, p. v. i, 156/3. A (se) face sau a (se) preface In (praf şi) pulbere ori pulbere şl cenuşă sau a (nu) se (mai) alege sau rămine (nici) (praful şi) pulberea ori (regional) pulberea şi paradi« chiul (din cineva sau ceva) = a) (despre fiinţe) a fi zdrobit, sfăr-imat, fărlmiţat, nimicit, ucis; a se alege praful (v. praf 1), (regional) a se alege paradăul (v. p a r a d ă u). Nu vă temeţi că se vor scula romanii ce au locuit aici şi vă vor face praf şi pulbere? Negruzzi, s. i, 203, cf. lm. [Calul] zboară cu dlnsul In înaltul ceriului şi apoi, dlndu-i drumul de acolo, se face Spinul plnă jos praf şi pulbere. Creangă, p. 278. Ii bătu de nu se alese nici pulberea de ei In două bătălii ce le dele. Ispirescu, ap. cade. I-am întins un băţ lung şi l-am tras tn sus ..., să-i fi dat drumu se ducea de nu s-alegea nici pulberea. Vlahuţă, o. a. iii, 56. Moara ciocoiului macină oameni de s-alege din ei pulberea. Sadoveanu, o. xvii, 195. Inamicul era prefăcut tn pulbere, v. rom. iunie 1965, 16. FaSiţl-mi-l prau şl pulbăr, numa unluriSa s-o aleziţ din iei. arh. folk. iii, 83. (Cu inversarea construcţiei) Dac-ai luneca de acolo plnă jos, praf şi pulbere s-ar alege de line. Vlasiu, a. p. 295. (în imprecaţii; adesea cu inversarea sau cu schimbarea construcţiei) Praf şi pulbere să se aleagă de capul lui! Ispirescu, l. 121. Să se aleagă praful şi pulberea de cei care împuşcă oameni! Stancu, r. a. ii, 97. Să să aleagă prafu şi pulberea dă el! şez. iii, 35. Prah şi pulvere să se aleagă din line! Com. din Za ora — NĂ-săud. Alege-s-ar-pulberea şi paradichiul de ei! Udrescu, gl.; b) (despre obiecte, bani, bunuri materiale etc.) a nu mai rămîne nimic, a fi complet distrus sau irosit, risipit, înlăturat; a nu se (mai) alege nici praful, v. praf (1). Şi cădzură toţi idolii de se sfărlmară şi se feaceră pulbere. Dosoftei, v. s. septembrie 7V'/16, cf. lm. Boul ...au dat cu cornul cel drept şi le-au făcut pulbere pe toate. Sbiera, p. 189. (Cu inversarea construcţiei) Şi aşa se făcea că, pe urmă, pulberea s-alegea din bănet. Pas, z. i, 161. (în imprecaţii) Praf şi pulbere o sâ se aleagă din averea găzdacei! Vlasiu, a. p. 86. (învechit) A pune (ceva) in foc şi pulbere = a distruge. Toi Ardealul l-au pus In foc şi pulbere. Şincai, hr. iii, 74/19. A anmca pulbere în oehi(i) (cuiva) = a induce in eroare, a înşela (pe cineva), dîndu-i iluzia că lucrurile sînt altfel decît în realitate; a arunca cuiva cu praf în ochi, v. praf (1). Cf. lm, Zanne, p. i, 269. (Rar) A-şl scutura pulberea de pe picioare = a se lepăda cu totul de un lucru. Cf. Zanne, p. i, 269. (Rai-) A se ridica (sau a se scula) din pulbere (sau din pulberi) = a evolua; a parveni (1). Cf. id. ib. 270. Plnă-n sflrşit, să nu uiţi măreaţa sărbătoare Clnd te-ai sculat din pulberi deodată In picioare. Arghezi, vers. 377, cf. dex. (Cu schimbarea construcţiei) E ceva urit şi rău să fii feciorul unui ţăran care s-a ridicat din pulberea lor, a clăcaşilor? C. Petrescu, a. r. 26. (Rar) A ridica (sau a ardica) capul din pulbere — a se emancipa. Acest norod spăimlntal A-nceput s-ardice capul din pulbere apăsat. Heliade, o. i, 456. A scoate (sau a ridica) din pulbere (pe cineva) = a scoate din anonimat, a face cunoscut sau a promova (pe cineva). Meritul său singur ll ridicase din pulbere la cea mai însemnată slujbă a ţării. Bălcescu, m. v. 254, cf. Zanne, p. i, 270, m. d. enc., dex. (Cu fruntea) in pulbere = (despre oameni) umilit. îţi cer iertare şi uitare despre trecut, cu fruntea In pulbere, cr (1848), 203/48. Aşa vrui să te văd In pulbere-nainte-mi, Plecat şi umilit. I. Negruzzi, s. iv, 171. Toată turma nevolnicelor se aşternea la pămlnt, In genunchi, cu fruntea In pulbere. C. Petrescu, a. r. 20. (Regional) Cită pulbere şl spuză = cită frunză şi iarbă, v. frunză. Au şi început a curge furnicile cu droaia, cită pulbere şi spuză. Creangă, o. 120. (Ironic) A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă. Apoi hai să plecăm, tovarăşilor, că făcurăm pulberea praf. Beniuc, v. cuc. 64. -4- F i g. Trupul omenesc considerat ca ceva pieritor, supus acţiunii distrugătoare a timpului. Oare mirosul de smirnă, oare clntecul cel slnt, Pulberea ce este stinsă pot să-nvie din mormlnt? Asachi, s. l. i, 73. Cum dar pulberea cutează Firei a se-lmpotrivi? Mureşanu, p. 15/14. Răsar-o vijelie din margini de pămlnt Dlnd pulberea-mi ţărlnei şi inima-mi la vlnt. Eminescu, o. i, 128. Emoţionanta încăpere a acestei iluzii, a trecătoarei pulberi omeneşti. Teodoreanu, m. u. 156. Şi satul a dat buluc [la nuntă], fiind Intr-un an bogat şi In grlu şi In porumb, numai bun pentru veselie şi înmulţirea pulberii. Camilar, c. p. 15. Biruită-nchi-deam ochii ...Ca mine, multe rodii prea coapte Sufereau In lumină... Soare, nu ne privi! Pulbere slntem şi pămlnt. Isanos, ţ. l. 67. + Fi g. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care indică felul) Mulţime (1), puzderie (Împrăştiată ca pulberea 1 de vint). Pe toată coasta ce cuprinde Iaşii ... văzurăm ... o pulbere de case albe cu învelişuri de fier alb.. Bolinti-neanu, o. 276. O pulbere de speculatori de tot felul... urma cu mărfuri paşnica noastră armie. id. ib. 302. Ghiceam In pulberea de aştri nenumărate oşti de îngeri. Macedonski, o. i, 230. O pulbere de glasuri se ridică Din mii de guri. Vlahuţă, o. a. i, 80. De ce n-am aripile vijeliei Să mă înalţ la pulberea de stele Şi să le sting, pe rlnd. Cerna, p. 28. Pulberea de stele de pe cer îşi schimba ţesătura mereu. Călinescu, e. o. i, 122. 2. P. anal. (De obicei cu determinări care arată felul, materia etc.) Nume dat unor materii solide reduse la starea de particule foarte fine (ca pulberea 1) şi care au de obicei diferite utilizări; praf (2). Pulberea de aur era uscată apoi In tipsii. Agîrbiceanu, a. 68. Am văzul rolindu-se uşor... Pulberea cimentului In saci. Horea, c. 118. + Spec. (Regional) Pospai (1). în moară pulberea albă de. făină cernută mărunt se ridica pretutindeni. Angiiel-Iosif, c. l. 24, cf. alr sn i h 183/29. + Spec. (Prin Ban. şi prin sudul Munt.) Lamură (a făinii). Cf. alr i 772/12, 720. 3. P. anal. (învechit şi regional; urmat de diverse determinări) Polen1 (1). Pulberea cea roditoare. Maior, ap. Ursu, t. ş. 44, cf. înv. pom., ap. id. ib. 257. Pulbere mirositoare ... numită : polin. Cornea, e. ii, 200/13. Pulberea zămislirii. Stamati, m. 27/1. Pulberea cea galbenă afltndu-se In centrul anlerei se numeşte polen. Barasch, i. n. 140/11, cf. Mihali, ap. Ursu, t. ş. 257. Pe buze obraznica albină Ascunsă ca-ntr-o floare de lotus, care-i plină De pulberea cea dulce. Coşbuc, s. 145. Pulbăru lu fluori. alr sn i h 107/29. 4. P. anal. Exploziv granular cu viteza de ardere relativ mică, utilizat la armele de foc, în tehnica rachetelor, în tehnica minieră etc.; spec. (şi în sintagma pulbere neagră, m. d. enc., dlr viii4, 1 193) substanţă pulverulentă formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune de lemn, folosită ca explozibil (îndeosebi la armele de foc), praf de puşcă (v. praf 2), (popular) iarbă, (învechit, rar) prăvărie (v. prăfărie 2). Progresul e mai mare, ştiinţa mai departe Clnd ne produce ca pulberea lonante Ş-alăturea cu dlnsa fulgerătoare arme. Heliade, o. i, 382. Sub domnia fiiului său se face acum tn Moscova pulberea seau pravul de puşcă. Asachi, i. 78/27. Opt tnsă aa fost executaţi prin pulbere şi glonţ. Bariţiu, p. a. ii, 259. Pulberea de tun fu muiată de apă. Xenopol, i. r. v, 104. Pulberea este un amestec de azotat de potasiu, de sulfure şi de cărbune. Poni, ch. 179, cf. Barcianu. Din împrejurarea deschiderii unei fabrici de pulbere ... acum se perindează prin oraş lume mai multă. Brătescu-Voineşti, p. 322, cf. Macarovici, ch. 563. Cartuşul actual, datorită 18931 PULBERERIE — 1747 — PULMONAR probabil formei sale parabolice permite o mai bună aprindere a pulberii, vîn. pesc. noiembrie 1964, 8, cf. m. d. enc., alr sn iv h 948, a v 20, vi 26. <£* F i g. Am înţeles că în acesl copil, e pulbere de puşcă. Sadoveanu, o. xiit, 307. <0> Pulbere fără fum = exploziv pe bază de nitroceluloză, care conţine un absorbant de vapori. Fulmicotomil ... aprins cu fulminat de mercur ... este foarte puternic exploziv, constituind pulberea fără fum. Macarovici, ch. 563, cf. m. d. enc. 5. (Regional; in forma pulvăr) Aspirină (Nepos — Năsăud). bul. fil. iv, 71. — Pl.: pulberi. — Şi: (regional) pulber (alr sn iv h 864) subst., pulberă (alr i 1 365/984, 986) s. f., pulbăr subst., pulbăre (ib. 1 365/798), p&lblre, piilbure (cdde, alr sn iv h 864/95) s. f., pfilvăr (bul. fil. iv, 71) subst., pâlvere (alr i 1 365/131) s. f. — Lat. pulvis, -verls. PULBEREKÎE s. f. v. pulberărie. PULBÎRIC, -Ă adj. (învechit, rar) Ca pulberea (1). Prin nori pulbcrici. Bolintineanu, ap. Şăineanu, d. u. — Pl.: pulberici, -ce. — Pulbere + suf. -ic. PULBERÎCE s. f. (Regional) Diminutiv al lui pul bere (1) (Clopotiva - Haţeg): Cf. Viciu, col. 97. Pe drum ce-mi vedea? Mică-o ncgurice, Băttnd pulbe-rice. id. ib. — Pulbere -f suf. -ice. PULBERIZĂ vb. I v. pulveriza. PULBEROS, -OÂSĂ adj. (învechit; adesea prin lărgirea sensului) 1. Prăfos (1). Fluturii cei pulbăroşi şi la faţă cenuşoşi, carc ... împrejurul stupilor zboară. Tomici, c. a. 101/20. Uliţele li slnt strimte, strlmbe şi ... pulberoase. Rus, i. i, 205/16. Finul cel mai rău pentru vite este acel ruginit, adecă pe a căruia hlujeni se văd pete pulberoase, galbine. I. Ionescu, c. 111/8, cf. Polizu, Bajrcianu, Alexi, w. <£> F i g. Sufletele lor zboară din închisoarea pulberoasă şi se Urtllncsc in paradisul amorului. I. Negruzzi, s. v, 285. 2. Prăfos (2). Alcoolul ... face apa lăptoasă şi depune o cantitate pulberoasă de camfor, man. sănăt. 119/8. Soarele scăldat Intr-un nour pulberos se ascundea după muntele Pionul. Negruzzi, s. i, 320, cf. Polizu, Barciani:, Alexi, w., dex. — Pl.: pulberoşi, -oase. — Şi: (învechit) pulveros, -oâsă (drlu), (regional) pulbăr6s, -oâsă adj. — Pulbere + suf. -os. PULBERULfiNT, -Ă adj. v. pulverulent. PÎILBIRE s. f. v. pulbere. PtlLBURE s. f. v. pulbere. PÎJLCĂ s. f. (Prin Bucov.) Femeie leneşă. Cf. Lexic reg. 115. — Pl.:? — Cf. ucr. n.y .iiKa. PtlLDĂR s. n. v. pudră. PULEÂRŢ s. n. (Prin Bucov.) Portofel (2). Cf. Lexic reg. 117. — Pl.: pulearţuri. — Din ucr. nyjwpeab. PULEÂZNĂ s. f. v. pleasnă. PULfil s. n. v. polei2. PULGĂRMfiŞTER s. ni. (învechit, rar) Primar2 (III 1) al unei comune. Cf. dhlr ii, 541. — Pl.: pulgărmeşteri. — Din magh. polgârmester. PULHÉICÁ s. f. v. pullhcicH. PULÍE s. f. Roată specială cu şanţ pe circumferinţa exterioară, pe care şe mişcă o frînghie sau o curea şi care serveşte la ridicarea unor greutăţi, la transmiterea unei mişcări circulare etc. V. s c r i p e t e. Cf. ltr2, DM, DEX. — Pl.: pulii. — Din fr. poulie. PULIHÉICA s. f. (Prin sudul Mold.) Numele unei părţi a plugului nedefinite mai de aproape. Cf. h iii 18, 140. — Pl.:? — Şi: pullielcă s. f. H m 140. — Etimologia necunoscută. PULIHÓC s. m. (Regional) Mormoloc (1) (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn iii h 731/386. — Pl.: pulihoci. — Etimologia necunoscută. PÚLMAN s. n. Vagon de lux. Cf- dn2. + P. ext. Tren compus din astfel de vagoane de lux; Cf. dn2. — Pl.: pulmane. — Din engl. pullinan[-car], PÜLMA s. f. (Ban.) Minge (1). Cf. cade.-<0> (în construcţia) Dc-ă pulma = numele unui joc cu mingea. Com. din Brădişoru de Jos — Oraviţa. + Groapă făcută în pămlnt pentru jocul cu mingea descris mai sus. Com: din Brădişoru de Jos — Oraviţa. — Pl.: pulme. — Din magh. puma „bombă“. PULMĂNĂRÎCĂ s. f. v. plămlnărea. PULMÍN s. m. v. pulmón. PULMINĂREA s. f. v. plămlnărea. PULMNĂRICĂ s. f. v. plămlnărea. PULMÓN s. in. (Anat.; livresc) Plămln (I 1). In fieştecare parte a pcptului se află un plumón. Teodori, a. 65/15. Aparatul resuflălor, ce împle mai lot. peptul, se compune din doi saci ... care se numesc pulmoni. Kretzulescl, a. 8/28. Este cu totul poprită întrebuinţarea acestor ape ... la astmă ... clnd va fi provenită din adevărata slăbiciune a pneumlnilor. descr. ape, 35/19. Un animal respiră aerul prin pulmón. Barasch, m. iii, 217/2. Arteria plumonilor ... umpllndu-se acuma de ... slnge, vrea să-l întoarcă iarăşi. Turnescu, c. 71/2. Oamenii care vorbesc mult In viaţa lor stnt supuşi la emoragiea pulmunilor. Isis (1859), 1302/45. Părţile posterioare şi inferioare ale pulmonilor slnt roşu-vinete. Babeş, o. a. i, 289. Pulmonii său bojocii slnt In număr de doi, aşezaţi unul la dreapta şi altul la stingă In coşul pieptului, enc. vet. 54. Alte-raţiunile circulatorii pun pulmonul bătrlnilor lntr-o continuă iminenţă de stază. Parhon, b. 18, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: pulmoni. — Şi: pulmin (Ursu, t. ş. 264), pulmúu, plumón, pneumin s. m. — Din lat. pulmo, -onls. — Pentru pneumin, cf. ngr. -7t v e ii jx oi v. PULMONÁL, -Ă. adj. (învechit) Pulmonar. Slnr ¡rele din inima direaptă merge prin arteria . puliñonalá In plămlni. antrop. 79/4, cf. 93/26.Oftica... pulmonală. Ape min. 26/21. Din fiecare plămln ies. clte două vene pulmonale. Polizu, p. 167/16. — Pl.: pulmonali, -e. — Din lat. pulmonalis. PULMONAR, -Ă adj. Care se referă la plămlni (I 1), care aparţine plămînilor, de plămlni; care este localizat la plămlni, care afectează plămlnii; (Învechit) pulmonal. Vinele pulmonare slnt In număr de patru, 18958 PULMONAR IŢĂ — 1748 — PULPARE două pentru fiecare plămtn. Kbetzulescu, a. 406/18, cf. pp.ot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Fiecare putmon este format, Întocmai ca un burete, din o mulţime de băşicuţe mici numite vezicule pulmonare, enc. vet. 54, cf. cade, Scriban, d. Eram rău bolnav ... de congestie pulmonară. Călinescu, s. 401: Insuficienţa pulmonară ... accelerează Imbătrlnirca. Pakhon, b. 178. S-a îmbolnăvit de gripă pulmonară şi a decedat a treia zi. Vi nea, l. i, 392. Dacă s-au produs leziuni pulmonare, se vor da calmante ale tusei. Belea, p. a. 109. Printre medicamentele care se tntrebuinjează In astmul pulmonar, cităm: atropina, adrenalina, arc săn. 73. — PI.: pulmonari, -e. — Din fr. pulmonalrc. PULAIONĂRIŢĂ s. f. (Bot.; rar) Cuscrişor (Pulmo-naria officinalis). O altă plantă de primăvară Int'dnită Ui pădure este pulmonariţa. Simionescu, fl. 17. — Pl.: pulmonar iţe. — Din numele ştiinţific al plantei, Pulmonari» -[Officinalis], după cuvinte nume de plante ca măsela-riţă, săpunarifă etc. PULSldNIC, -Ă adj., s. m. şi f. (Ieşit din uz) Tuberculos, ftizie. Cf. cade. ■— Pl.: pulmonici, -ce. . — Din fr. pulmoniquc. PULMONIIÎ s. f. (Med.) 1. (învechit şi regional) Pneumonie. Cf. prot.-pop., n. d., cade, sc.l 1950, 77. 2. (Ieşit din uz) Tuberculoză. Cf. cade. — Pl.: pulmonii. — Şi: (regional) pluinonie s. f. scl 1950, 77. — Din fr. pulmoiiic. PULMUN s. m. v. pulmon. PULOISVIC s. n. v. polonic. PULOVĂR, s. n. v. pulover. PULOVER s. n. ( Adesea cu determinări care indică materialul) Obiect de îmbrăcăminte tricotat, fără nasturi, care acoperă partea superioară a corpului şi este purtat, de obicei, peste bluză, cămaşă, rochie etc.; p. e x t. jachetă tricotată. Desface un pachet, arată nişte veste şi un pulover de angora. Camil Petrescu, t. iii, 245. Pulover albastru, cu mlneci lungi şi închis la glt. Sebastian, t. 139. îmbrăcată Intr-un pulover de lină albă. Călinescu, o. i, 70.. Rămăseseră îmbrăcaţi numai în pantaloni şi tn nişte pulovere de lină] Stancu, r. a. iii,' 70. încercă să-şi bage gulerul cămăşii sub pulover, v. rom. septembrie 1955, 110. Purta ... un pulover cafeniu. Vinea, l. ii, 168. Lucrează la o maşină de încheiat pulovere In atelierul de confecţii. Scînteia, 1960, nr. 4 862, cf. m. d. enc., dex. — Accentuat şi: piilover. — Pl.: pulovere. — Şi: pulovăr, (regional) plfivăr (l. rom. 1959, nr. 5, 6), pol6văr (ib.) s. n. f-‘ Din fr., engl. pull-ovcr. : Pl'F.1' s. n. v. pulpă; PULPĂ vb. I. T r a n z. (Rar; complementul indică fructe cu simbure) A separa pulpa (4) de slmbure. ' Cf'. Udrescu, gl. • ■ — .'.Prez. ind.: palpez. . ' . - ;' Vr- V. pulpă. PULPÂN s. n. (Regional) Copan de pasăre. Com. din Bucureşti. — Pl.: pulpane. — Pulpă + suf: -an. PULPÂNĂ s. f. 1. Fiecare dintre părţile de (la talie In) jos ale unei haine bărbăteşti (lungi). V. poală (I 1). Plopana anteriilor, jubelei. I. Golescu, In dr. i, 291. încearcă să sărute pulpana anteriului. Filimon, o. i, 172. Dulamă de serasir înflorat... cu nasturi sau bumbi de aur d-a lungul pepţilor şi a pulpanei. Odo-bescu, s. i, 418. Se dau jos scuturlndu-şi pantalonii şi pulpanele redingotelor. Caragiale, o. i, 279. îşi apucă amlndouă pulpanele sucmanului şi începu să se scuture de sloi. Slavici, n. ii, 9. L-a apucai de pulpana jachetei şi, gata să pltngă, l-a rugat s-o ducă la pension. Vlahuţă, d. 57, cf. ddrf. Mama Parcischiva, (inlnd pe Gheorghe de pulpana sumanului, îl boceşte ca pe mort. n. rev. r. i, nr. 1, 31. îşi ridică pulpanele giubelclor in cingăloarea de plisă roşie. Delavran-cea, h. t. 5. Cu pulpana anteriului prinsă în brlu, ... era tipul preotului de moda veche. D. Zamfirescu, v. ţ. 101. Vinlul ti flutura pulpanele mantalei. Rebreanu, p. s. 14. Pulpanele redingotei făceau un unghi drept cu spinarea. Bassarabescu, v. 74. [Sumanul] nasturi de încheiat nu are; dacă este neapărat nevoie, se încheie prin ţinerea cu mina a unei aripi (pulpană) după degetul arătător. Pribeagul, p. r. 40. îşi dădu la o parte pulpanele pelerinii. Sadoveanu, o. xi, 408. Uscau la vlnt şi soare lot felul de obiele, Pulpane de caftane. I. Barbu, j.s. 120. Smucindu-i de umeri, de pulpanele vcstoanelor. T. Popovici, s. 20. Şi-n mers, pulpana parcă zboară. T iulie 1964,, 60. Şi-l luară de pulpană Şi-l aruncă-n cucioară. Păsculescu, l. p. 208. -O* F i g. Amurgul pe uliţi pulpana-şi desface. Lesnea, vers. 118. Ţineţi-vă bine de pulpana mea! Am să ajung departe. Numai moartea îmi va întrerupe cariera. Stancu, n. a. i, 317. în medicină ... o ucenicie sub pulpana unui mare specialist este aproape inevitabilă. Preda, r. 36. ^Expr. A se ţine de pulpana cuiva = a urmări cu insistenţă pe cineva, a nu da pace cuiva; a sc ţine scai de cineva, a se ţine de poala cuiva, v. poală (II). Cf. Zanne, p. iii, 324, dr. i, 291, dl. A trage de pulpană (pe cineva) = a insista, a stărui (pe lingă cineva) pentru a obţine ceva. N-a tras de mînecă şi de pulpană pe nimeni, n-a linguşii ziarele. Arghezi, t. c. 29. A lua pc cineva sul) pulpană = a proteja (1). 2. (Regional) Un fel de clapă (dintr-o ţesătură groasă) care acoperă gluga ciobanilor, păzitorilor de vite etc. Cf. Pamfile, i. c. 290, cade. — Pl.: pulpane. — Şi: (învechit) pulpoană (Cihac, ii, 267, dr. i, 291), plopănă, poloână (Cihac, h, 267), polpână (Polizu), polpoănă (Cihac, ii, 267), (regional) ploşpână (Udrescu, gl.), ploşpiiră (id. ib.) s. f. — De Ia pulpă. PULPÂR1 s. n. (De obicei la pl.) 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe (1); (învechit, rar) pulpă (7). Voi, Căpitani şi ceilalţi ahei, cu frumoase pulpare. Murnu, i. 4. Eu îm-părţii atunci în două cete Pe soţii mei cei cu pulpare mîndre. id. o. 165, cf. tdrg. Cavalerul se mişcă poate greu ... Sprijinit In pulparcle lui de oţel. n. rev. r. xvi, nr. 3, 37, cf. dex. 2. Un fel de moletiere sau de carlmbi de ciorapi (împletiţi sau confecţionaţi din piele sau postav) cu care se acoperă pulpele (1) sau picioarele de la genunchi plnă la gleznă; tuzluc1, tureatcă, (Învechit) tibială. Uniforma ... este dintru o cămeşă, un piepiariu, o păreche de pulpare. ar (1829), 1742/15. [Copiii] încalţă nişte ciorapi de postav numiţi cioareci, ca şi pulparcle purtate de aromânii din Macedonia. Păcală, m. r. 125, cf. cade, Scriban, d., dex. — Pl.: pulpare şi (rar, m.) pulpari (Scriban, d.). — Pulpă + suf. -ar. PULPÂR2, -Ă adj. Care aparţine -pulpei (3 d), privitor la pulpă. Cf. dn2. — Pl.: pulpari, -e. — Din fr. pulpaire. PULPÂRiî s. f. Acţiunea de ă pulpa. Avea un tabel nominal al viitorilor elevi, întocmit pe întreprinderi ... Crescătoria de porcii centre de pulpare, ' depozite, 18972 PULPAT1 — 1749 — PULPIT cooperative, centre de congelare. Preda, n. 82. Să se construiască o întreprindere pentru pulparea şi industrializarea fructelor. Scînteia, 1960, m\ 4 853. . ■ — Pl.: pulpări. — V. pulpa. PULPĂT1 s.. n. (Rar) Faptul de a pulpa. Cf. U- DRESCU, GL. — V. pulpa. PULPÂT2, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni sau despre animale) Pulpos (1). Cf. lb. — Pl.: pulpaţi, -le. — Pulpă + suf. -al. P ULPĂ s. f. 1. Ansamblu anatomie format de muşchii posteriori ai gambei, (regional) icră; parte a piciorului situată In dreptul acestor muşchi; p. ext. (impropriu) coapsă. Femeile lor poartă brăţări de aramă la pulpă. Herodot (1645), 262. Aceaste [răni] ... să vindecă mai pre lesne cumu-s la stinghii şi la pulpite picioarelor. prav. 125. învăţă patru dărăbani să-l bată cu pietri preste obraz ... şi preste pulpi. Dosoftei, v. s. septembrie 6r/8. Pulpele picioarelor lui slnt ca nişte stllpi de marmură întăriţi pre stepenc de aur. Cheia în. 30r/5, Să te bată ... preste genunchi şi preste pulpi. Biblia (1688), 1462/33. La cămilă de socotit iaste ... perinuţele Intre picioarele dinainte şi In pulpile picioarelor denapoi. Cantemir, ist. 90, cf. anon. car. Marginile hlamidei arunclndu-le preste părţile cele dinapoi şi preste pulpele picioarelor calului (a. 1773). gcr ii, 90/31, cf. drlu, antrop. 34/2. Am un semn ... pe pulpa piciorului sting. pr. dram. 170. Ochiu-mi Inlllneşle ş-admiră o cadlnă ...Cu pulpa mărmurie. Alecsandri, p. iii, 4. Traian, in tunică scurtă, cu ti-biale ... vlnăloreşli pe pulpe şi cu toga pe umeri. Odo-bescu, s. iii, 74. Cosiţele ei lungi şi stufoase de-i bălea pulpele. Ispirescu, l. 78. Nu-i frumos ca să-şi arate Pulpa golului picior. Coşbuc, b. 227, cf. Bianu, d. s. Aţele de la opinci ... erau aduse in jurul pulpei. Hogaş, dr. i, 307. Braţele şi pulpele li zvicneau fără voie. Rebreanu, i. 280. S-a răsturnat o săniuţă şi o fată ... şi-a sfişiat pulpa piciorului. Camil Petrescu, ■t. ii, 70. [Copiii] cu pulpele r/oale şi ou obrajii asudaţi ... se hlrjonesc. C. Petrescu, c. v. 364. Oamenii încordaţi, inspăimlntaţi, minaţi de la spate de gradaţii care-i loveau cu ceatlăile peste pulpe, înaintau ca nişte somnambuli.. Brăescu, o. a. i, 80. li dădu una peste pulpele picioarelor. Sadoveanu, o. i, 687. Strlng bine calu-n pulpe Şi pinteni dau S-ajung. Pillat, p. 145. Făcu clteva mişcări gimnastice In 'scopul de a arăta muşchiu-latura pulpelor. Călinescu, e. o. i, 268. Avea ... ghete galbene, cu ciorapi vărgaţi traşi pe pulpă. Preda, m. 88. Şi-a şters'cu mina pulpele, r februarie 1964, 24, cf. m. d. enc., dex. 1 ii cea baltă de la Fant Este-un şarpe cam berbant ... Nu cumva tu l-ai călcat Şi de pulpă te-au muşcat? Alecsandri, p. p. 398. De va fi deochiat De bărbat Să-i plesnească Pulpile, Să-i curgă Slngele. Teodorescu, p. p. ZIO. La buci Şolduri, La şolduri Spele, La spete Fluiere, La fluiere Pulpi, La pulpi Glezne. Marian, d. 97. «$> F i g. Mingii pe pulpe o răchită, Pe creştet netezesc un pai. Lesnea, vers. 130. + F i g. (învechit) Bărbăţie, putere, tărie. Nu In vărtutea cailor vru, nece In pulpile (vărtutea h) bărbaţilor dulce vru. psalt. 304, cf. Coresi, ps. 398/12. ■ 2. (Adesea cu determinări care arată felul) Carnea dintr-o pulpă (1) de animal, care serveşte ca aliment; p. gener. orice fel de carne macră. Cf. anon. car. Să iei pulpă de viţel..., untu proaspăt au slănină. Mîncăhile, 47/15, cf. lb, Şăineanu,. d. u., cade. A adus aseară ..: o pulpă de-viţel. Călinescu, c. o. 89. Trebui să dea muşchiul şi două pulpe la conac, aşa cum era ■ pravila. Camil Petrescu, o. i, 37, cf. alr sn ii h 363. 3. P. anal. Numele unor părţi cărnoase ale corpului oamenilor sau animalelor care seamănă, ca formă, cu o pulpă (1): a) (Popular; şi in sintagmele pulpa mlinii, alr ii/i li 49, pulpa de la mină, ib. h 49/141, pulpa dl la brlncă, ib. li 49/316) Biceps. Cf. ddrf. Sumese mlneca şi scoase Două braţe cu pulpele groase. Arghezi, s. i, 207, cf. alr ii/i h 49. b) (Prin nordul Transilv. şi prin Munt.; în sintagma) Pulpa mlinii = antebraţ. Sumese mlneca stingă -pină la cot şi rezemă vlrful cuţitului de -pulpa mlinii. Delavrancea, t. 200, cf. alrm ii/i h 94. c) (Har) Partea cărnoasă de la ultima falangă a degetelor. Cf. Puşcariu, et.. to. d) (Cu determinări care precizează sensul) Ţesut conjunctiv bogat în vase şi nervi, care se găseşte în uncie organe sau care umple unele cavităţi osoase. Cf. cade, Scriban; d. Caria dentară ...,.progreslnd de la suprafaţa dintelui spre profunzime, ajunge la pulpa dentară, abc, săn. 7, cf. M. D. enc., dex. e) (Popular) Uger. Cf. tdrg, cade. Vacilor tinere, clnd fată pentru prima oară, li se umflă pulpa şi nu pot suferi să fie mulse. şez. iv, 128, cf. m, 204, com. din Zagra — Năsăud, din Oraviţa şi din Straja — Rădăuţi, alr i 1 058. îi coşită pulpa dă lapte, alr ii 5 673/219. Clnd se Imflă pulpea la vacă, ta pun' oţăl şi prav şi tămln'. alrt ii 7, cf. A v 15-, vi -3, 26, Lexic reg. 21. 4. P. ana 1. Ţesut celular spongios, bogat în sevă şi care constituie pericarpul unor vegetale; (sens curent) partea moale şi cărnoasă a unor fructe şi legume. Cf. cade, Scriban, d. Pulpe de fructe strecurate, nom. min. i, 460. Zemoasă şi astringentă ca un pulp de caisă. Călinescu, o. i, 266. Conţinutul cel mai mare de vitamina C, dintre toate fructele, se găseşte In pulpa de măceşe. S. Marin, c. b. 11, cf. m. d. enc. Pulpă de fructe = semiconservă fabricată din fructe închise ermetic in butoaie parafinate şi păstrate cu ajutorul unui conscrvant în vederea industrializării. Cf. m. d. ENC. 5. Reziduu obţinut în industria zahărului, în distilerii şi la prepararea feculei şi folosit ca hrană pentru vite. Cf. ltr3. 6. Apă carc conţine in suspensie granule minerale. Cf. DN3. 7. P. e x t. (învechit, rar) Pulpar (1). Coif de aramă pre capul lui ... şi pulpe de aramă presle fluierile picioarelor lui. Biblia (1688), 2072/25. — Pl.: pulpe şi (invecliit şi regional) pulpi. — Şi: (rar) pulp s. n., (regional) pulpe, polpă (alr i 1 058/552) s. f. — Lat. pulpa. — Pentru sensurile 3 d, 4, 5 şi 6, cf. fr. p u 1 p e. PULPE s. f, v. pulpă. PULPEŞ, -Ă adj. (Regional; despre oameni, sau despre animale) Pulpos (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Fală pulpeşă. id. ib. •$> (Prin lărgirea sensului) Două mere gurguiele, Pulpeşe şi:oucu-iete; Hai, gliiceşle-le băiete De n-or fi In sin la feie [Sinii], ld. ib. — Pl.: pulpeşi, -e. — Pulpă + suf. -eş. PULP1ŞOĂRĂ s. f. Diminutiv al lui pu.lpă (1); (regional) pulpuliţă. Cf. tdrg, cade. Zidul se suia. Şi o cuprindea Pin’ la gleznişoare, Pin’ lă pulpişoare. Alecsandri, p. p. 190, cf. gcr ii, 290. — Pl.: pulpişoarţ. — Pulpă + suf. -işoarâ.. . PÎJLPIT s. n. (Prin Transilv.) 1. Pupitru (2)., Cf. drlu, Barcianu, Alexi, w. 2. Pupitru (3). Studenţii ... sorbeau, cu sete, prelegerile lui Bărnuţiu ... Spiritul de rezistenţă plana preste tot in aer; chiar şi In Viena ... au fost vizitate pulpitele clericilor din Seminariul S-ta Anna, de unde au şi fost eliminaţi vreo doi băieţi ruteni. Bariţiu, p. a. i, 633. 3. Sertar (la masă). Scrisori.... cari se vor afla Irx pulpitele meselor. Bariţiu, p. a. iii, 462, cf. a ii 3. 18979 PULPITĂ — 1750 - PUL SANT 4. Pupitru (1). Cf. Tim. Popovici, d. m. — Pl.: pulpite. — Din lat. pulpitum. PULPÎTĂ s. f. Inflainaţie a pulpei (3 d) dentare. Cf. dn2. Pulpita apare In urma pătrunderii In pulpa dentară a unor microbi, abc săn. 298, cf. dex. — Pl.: pulpite. — Din fr. pulpite. PULPÎTRU s. n. v. pupllm. PULPOANĂ s. f. v. pulpană. PULPOS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre oameni sau despre animale) Care are pulpe (1) mari şi groase, (regional) p u 1 p e ş, (învechit, rar) pulpat5; p. restr. (despre picioarele oamenilor sau ale animalelor) musculos; cărnos. Cf. delu, lb, Polizu. Vaca bună de lapte ... are picioarele pulpoase sus şi subţiri jos. Dame, t. 31, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, D. U., CADE, DEX. 2. (Prin sud-estul Olt. şi prin vestul Munt.; despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Bine dezvoltat (ca musculatură); vinjos, robust, zdravăn. Cf. alb ii/i h 86, Udbescu, ol. 3. (Regional; despre mamifere, mai ales despre vaci) Cu uger mare. Cf. Şăineanu, d. u., cade. Alte vaii-s mai pulppsă. alb sn vi h 1 757/250, cf. Udbescu, gl. 4. (Despre fructe) Cu pulpă (4) bogată. Cf. dex, dn3, Udrescu, gl. — Pl.: pulpoşi, -oase. — Pulpă ■+ suf. -os. PULPULÎŢĂ s. f. (Regional) Pulpişoară; spec. picior de găină (fript) (Săcele). Cf. albm sn i h 245/182. — Pl.: pulpuliţe. — Pulpă suf. -ulifă. PULS s. n. Ansamblu de mişcări fiziologice ritmice de dilatare şi de contractare a pereţilor arterelor determinate de creşterea şi scăderea succesivă a volumului de singe pompat de inimă, pulsaţie (1); p. e x t. loc unde se simte această mişcare ritmică. Să socoteaşte sămn de moarte clnd pulsul ... să va schimba de bătut. i'iziOGN. 128/16. O Intlmpinare întărită şi neschimbată a membranelor arienilor ... chemăm pulsul. Amfilohie, g. f. 259v/4. Calul răsuflă greu ..., pulsul ti iaste vtrlos şi bale repede. Calendariu (1814), 164/7, cf. Învăţătură, 63/16. Prin puls sau baterea arteriilor se înţelege lăţimea păreţilor carea o face slngele prin mişcarea :sa In laturi. Teodori, a. 74/14, cf. Clemens. Polsul să încetineşte, hol. 3/5. Răsuflarea lor este de asemine precum şi bătaia pulsului lor. ar (1829), 1922/22. Baterea vinelor (pulzul). Îndreptarea, ap. Ursu, t. ş. 264. Să naşte In noi o groază, pălirea pelei, micşorarea pulsului, frigu mlnilor. antrop. 60/5. Numărul pulzului ll vom aduce la 75 Intr-un minut. ib. 97/5. Bălaia inimici şi a pulsului ... să nu fie grăbită. Al-bineţ, m. 45/1. Moartea se cunoaşte după chipul ca-ddveric, după încetarea pulsului. Kretzulescu, m. 91/7, cf. Negulici, Stamati, d. Pulsul ptelungeşte prin toate arteriile,' tn toate ramificaţiile lor. Polizu, p. 147/12. Doctorul... ll apucă de puls, dar îndată lăsă mtna să cadă. Negruzzi, s. i, 210. Pulsul astei inimi. Mureşanu, p. 34/11. Fior rece va trece prin ale tale vine, Răpide...vâ bate pulsul tău. Alexandrescu, m. 155. Dan se simţea bolnav ... Intrară doi oameni In chilia lui... Unul ... veni să-i cerce pulsul. Emi-NES.GU, N. 79, Cf. DDRF, BĂRCIANU, AlEXI, W., BlANU, d. S. Îmi iau pulsul şi temperatură de clteva ori pe zi. Ibrăileanu, a. 45. Această undă pe care o simţim sub degit, clnd: punem mina pe arteră, poartă numele de puls. enc. vet. 61. Copilul a avut temperatură, puls frecvent, se agita, ţipa. Galagtion, o. a. i, 55. Prinse mina care se lăsa moale să-i asculte pulsul. C. Petrescu, î. i, 205. îi pipăi pulsul, li îndreptă gulerul pijamalei cu gesturi repezi. Vinea, l. ii, 251. Apar greţuri ..., accelerarea pulsului, scăderea tensiunii. Belea, p. a. 151. Medicul îmi pipăia pulsul. Isac, o. 295. La început bolnavul poale fi agitat..., pulsul accelerat şi mic, respiraţia normală, abc săn. 349. I s-a făcut o morfină şi doarme. Pulsul e bun. r august 1964, 64. -0- F i g. El punea mina pe pulsul ţării sale şi inima lui sălta In tact cu inima norodului. Gheiîea, st. cr. ii, 211. Vei simţi In ţoale manifestările acestea ... bătaia pulsului unui popor care vrea să trăiască. Rebreanu, i. 451. Munca e pulsul de viaţă al omenirii. Sadoveanu, 0. vi, 177. Pulsul surd al muncii începe iar să bată în piepturi şi-n motoare. Pillat, p. 46. Urmează de aproape pulsul realităţii In veşnică schimbare. Ralea, s. t. ii, 103. Am căutat mereu şi mereu pulsul acestei epoci. T august 1964, 89. Pulsul uzinei, viaţa şi munca de fiecare zi ... slnt teme abordate In producţiile lirice. v. rom. ianuarie 1965, 190. <}■ Expr. A lua (cuiva) pulsul sau a-şi lua pulsul = a număra pulsaţiile (1) inimii (cuiva), apăsînd cu degetul pe artera de la încheietura mîinii. Puse urechea pe pieptul lui, tn vreme ce cu mina dreaptă ti lua pulsul. Călinescu, e. o. 1, 150. li lua pulsul şi tensiunea, li da să bea digitală. Vinea, l. i, 284. Înainte de a intra mi-am luat pulsul, inima îmi bălea cu o sută douăzeci pe minut. Preda, b. 38. A simţi (sau a prinde) pulsul = a înţelege sau a intui exact o situaţie, o stare de lucruri, cursul unor evenimente etc. Începe să simtă pulsul nou al vieţii, să privească lucrurile de pe platforma de stal. v. rom. ianuarie 1954, 118. A prins pulsul şedinţei, ... a ştiut unde s-o îndrepte. Mihale, o. 324. A pipăi pulsul = a căuta să-şi dea seama de intenţiile, de planurile (cuiva), de o stare de spirit existentă etc. Cf. cade, Scriban, d. — Pl.: (rar) pulsuri. — Şi: (învechit) pulz, pulzum (Ursu, t. ş. 63), pols s. n. — Din lat. pulsus, fr. pouls, germ. Puls, it. polso. PULSA vb. I. Intranz. 1. (Despre singe) A circula ritmic prin vasele sangvine. Cf. Polizu. Slngele ... pulsa cu putere In el. Sadoveanu, o. x, 496, cf. Barcianu, Alexi, \v., dm, m. d. enc., dex. F i g. E dimineaţa tinereţii, lotul se zbale şi pulsează tn singe proaspăt, ameţitor, fierbinte. Ralea, s. t. i, 349. + (Despre inimă) A se dilata şi contracta ritmic, pompînd sîngele prin artere. Cf. Scbiban, d. <0> Tra n z f a c t. F i g. Omule neliniştit ... Tu pulsezi singe oraşelor, şalelor. Labiş, p. 415. 2. F i g. (Despre viaţă, glnduri, procese în desfăşurare etc.) A se manifesta cu putere; a fremăta, a palpita (3), a vibra. Pulsează lunga vreme în orologiu cu paşii uniformi. Eminescu, o. iv, 245. în mine pulsează glndul acesta al salvării, cum gllglie slngele tn gllul tăiat. Camil Petrescu, u. n. 403. în inima oraşului ... viaţa pulsează puternic. Sahia, n. 91. Pulsa In el o bucurie a vieţii. Sadoveanu, o. viii, 289. Cele trei mari căi de piatră, de fier şi de apă, care acolo jos străpung munţii ... lăslnd viaţa să pulseze tn lungul lor. Bogza, c. o. 326. Arborii ... cu frunzişul proaspăt şi verde, cu lulpinele pulslnd de sănătate. Stancu, r. a. ii, 14. Porţiunea Deltei Intre canalul Sulina şi braţul Sf. Gheorghe ... pulsează de muncă. vîn. pesg. august 1964, 13, cf. M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: pulsez.. — Şi: (Învechit, rar) pulză vb. I. Alexi, w. — Din lat. pulsare. PULSÂNT, -Ă adju 1. (în sintagma) Vas pulsant --organ al albinei care pompează slngele In corpul insectei, îndeplinind rolul inimii. Vasul pulsant este împărţit In opt compartimente, enc. agr. i, 118. 2. (Rar; despre curentul electric) Pulsator (2). Cf. m. d. enc. — Pl.: pulsanţi, -te. — Pulsa + suf. -ant. 18987 PULSAR — 1751 — PULVER INÄ PULSAR s. n. Sursă galactică de unde radio a cărei emisie este alcătuită din impulsuri cu frecvenţe de ordinul megahertzilor şi cu perioade de pină la o secundă. Cf. M. D. ENC. — Pl.: pulsare. — Din engl. pulsar. PULSARE s. f. Acţiunea de a pulsa şi rezultatul ei; pulsaţie. î. Cf. p u 1 s a (1). Cf. Polizu. De-aş putea ceti In inimi numai clipa cit bate o pulsare. I. Negruzzi, s. vi, 282, cf. Barcianu, Alexi, w., m. d. enc., dex. 2. F i g. Cf. pulsa (2). [Slavici] a dat ... o icoană credincioasă a culturii noastre ... însufleţită de însăşi pulsarea viefei reale a poporului. Maiorescu, CB. III, 49, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: (rar) pulsări. — V. pulsa. PULSATIL, -Ă adj. 1. (Despre senzaţii, procese patologice etc.) Care se manifestă prin pulsaţii (1) (anormale), prin zvlcnituri; (rar) pulsativ. Durere pulsatilă. DM, cf. DN2, DEX. 2. (Despre boli, simptome etc.) Care aparţine pulsului, privitor la puls, care afectează pulsul. Anevrism pulsatil. M. D. ENC., Cf. DEX. — Pl.: pulsatili, -e. — Din fr. pulsatile. PULSATÎV, -Ă adj. (Rar; despre senzaţii, procese patologice etc.) Pulsatil (1). Durere pulsalivă. Scriban, d., cf. DN3. — Pl.: pulsativi, -e. — Din fr. pulsatil. PULSATdR, -OARE adj. 1. (Despre fenomene) Care este alcătuit dintr-o succesiune de pulsaţii (2) identice. Cf. m. d. enc., dn3. + (Rar; In forma pulsaloriu) Periodic (1). In uncie cazuri, regimul apelor carstice arc un caracter pulsaloriu. MG I, 414. 2. (Despre curentul electric) Care este format numai din alternanţe de un singur sens; (rar) pulsant (2). Cf. m. d. enc., dn3. — Pl.: pulsatori, -oare. — Şi: (rar) pulsaloriu, -le adj. — De la pulsa (după fr. pulsateur). PULSATORIU, -IE adj. v. pulsator. PULSAŢIE s. f. 1. Fiecare dintre mişcările pulsului, pulsare (1); p. ext. puls; fiecare dintre mişcările de dilatare şi de contractare a inimii, prin care sln-gele este pompat In artere. Apoplesia se zice trăsnitoare clnd pulsafiunea arteriilor şi simţirea a încetat, de tot. man. sănăt. 206/25. Pulsaţia şi respiraţia slnt foarte slabe, faţa palidă, mişcările şi simţirile se perd. parab. 197/1. Fătul începe a mişca, asemenea i se aude şi pulsaţiile inimii de dublă frecvenţă. Polizu, p. 200/2. Clnd apostima e sub arterie, pulsaţiile se simte pe o linie. Turnescu, c. 13'/17. Temperatura şi numărul pulsaţiilor slnt normale. Caragiale, o. vii, 46, cf. ddrf, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Pulsaţiile ventriculului drept persistă cltva timp după acelea ale ventriculului sting. Danielopolu, f. n. ii, 34, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Prin lărgirea sensului) Mişcare (vibratorie) de scurtă durată. Locomotiva îşi număra pulsafiile. Ardeleanu, v. p. 7, cf. Scriban, d. Anul acesta ... fenomene de pulsaţii Intre masele de aer rece şi cald au avut loc cu multă regularitate. Scînteia, 1965, nr. 6 589. 2. Numărul de perioade pe care le efectuează o mărime periodică lntr-un anumit număr de unităţi de timp; spec. (Fiz.) mărime caracteristică proceselor periodice, egală cu frecvenţa acestor procese Înmulţită cu 2 n. Schimbările de intensitate ale luminii să fie transformate In pulsa/iuni de curent, enc. tehn. I, 149, cf. LTR2, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 3. F i g. Desfăşurare a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni lntr-un ritm intens, viu,, trepidant; pulsare (2). Condeiul său original şi plin de spirit şi de gratie nu s-a inspirai declt de pulsaţiunile mari şi patriotice ale sufletului său. Ghica,- s. 673. Roma vuia de pulsaţia vieţii care nu cunoaşte astlmpărul. An-ghel-Iosif, c. l. 9. Eroii nu slnt oameni, ci păpuşi fără pulsajia vieţii. Lovinescu, s. i, 12. Urmăreşte nu numai pulsafiile activităfii perceptive, dar şi întunecarea trecătoare a conştiinţei eului. Vianu, a. p. 184. O polecă îşi începe viafa aici o dată cu primele pulsaţii ale Oltului. Bogza, c. o. 92. Opera e văzută tn unitatea ei vie, nedcsfăcută In părfi care să limiteze percepţia, v. rom. decembrie 1963, 188, cf. dn2, m. D. ENC., DEX. — Pl.: pulsaţii. — Şi: (astăzi rar) pulsaflune, (Învechit, rar) puizăţie (Alexi, w.), pulzaţiune (td. ib.) s. f. — Din fr. pulsatlon, lat. pulsatio. PULSAŢIÎJNE s. f. v. pulsaţie. PULSOMIiTRU s. n. Pompă pentru deplasarea apel prin presiunea exercitată de aburi asupra apel respective. Cf. LTR2, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: pulsometre. — Din fr. pulsometre. PULSOREACTGII s. n. Reactor pentru avioane supersonice la care arderea combustibilului se face In mod discontinuu. Cf. dp, dm, ltr2, dn2, der, m. d. enc. — Pronunţat: -re-ac-. — Pl.: pulsoreacloare. — Din fr. pulsoriacteur, germ. Pulsoreaktor, rus. nyjibcopeaKTop. PULSULEŢ s. n. (Rar) Diminutiv al lui pul». Apasă pulsuleţul binişor, Şi mijlocelul să-i cuprinzi uşor. Gorun, f. 84. — Pl.: pulsuleţe. — Puls + suf. -uleţ. PULT s. n. (Transilv. şi Ban.) Tejghea; p. r e s t r. sertar. De dtnsul n-avem date — Şi chiar d-avem. Stau puse-n pult. Ca ştiri puţin adevărate! Coşbuc, p. ii, 251, cf. Gheţie, b. m., Barcianu, Alexi, w. A sta ... după pult şi a vinde Ia negoţ. Cătană, ap. T. Papahagi, c. l., cf. alr sn iv h 1 019. — Pl.: pulturi. — Din germ. Pult. Cf. magh. pult. PULTACEU, -CEE adj. (Rar; despre materii, substanţe etc.) Păstos. Cf. dn2. <0> Anghină pulţacee = anghină In care amigdal ele slnt acoperite cu un exudat alb. Cf. dn2. — Pi.: pultacei, -cee. — Din fr. pullaee. PULULAŢIE s. f. înmulţire rapidă şi abundentă. Cf. dn2. + Producere rapidă de ţesuturi morbide. Cf. DN2. — Pl.: pululafii. — Din fr. pullulation. PULUMAN s.m. (Bot.; regional) Luminiţă (Oenothera biennis) (Petrova — Vişeu de Sus). Borza, d. 119. — Accentul necunoscut. — Pl.: pulumani. — Etimologia necunoscută. PÎJLVĂR subst. v. pulbere, PÎJLVERE s. f. v. pulbere. PULVERÎNĂ s. f. Pulbere (2) neagră. cu granule foarte fine folosită ca exploziv; şi la iabricarea artificiilor. Cf. DN2, DEX. — Pl.: pulverine. — Din fr. pulvirln. 19005 PULVERIZA — 1752 — PUMN PULVERIZA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică diverse corpuri solide) A transforma In pulbere (2) prin mijloace mecanice sau manuale. V. m ă c i n a (D, mărunţi. Să-i: dai de subl cărbuni alita cil să se topească materia de mai sus, pulberizatâ. Cornea, e. nr 176/24. Am preparai din 9 grine pulberisate şi 6 dr[amuri] spirit de vin o tinlură. descr. ape, 175/21. Baraccle ... este o sare albă şi cam dulce, care fiind pulberizatâ să înfăţişează ca o pulbere albă. Barasch, i. n. 68/24, cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex: I n - tranz. Seleninmul ...nu este tare, se sparge ca sticla şi pulberisă lesne. Mmun, pr. i., 30/33. + Tranz. şi refl. A face să dispară sau a dispărea (prin violenţă) de pe faţa pămlntului (imprăştiindu-se în particule). V. distruge, nimici (1), prăpădi (1). A fost destulă vreme o secundă ca pe unii dintre cei aflaţi In jurul torpilei să-i rupă tn bucăţi ..., iar pe ceilalţi să-i pulverizeze complect. 13aht, s. m.- 75. Imaginea monumentului se pulverizează In aşchii disparate. contemp. 1971, nr. 1 272, 3/3, cf. dex'. <$> F i g. Răzbunarea finală e pulverizată. Lovinescu, s. i, 236. Tot ce zace muced şi rău Intr-un suflet se risipeşte, se pulverizează. C. Petrescu, o. p. ii,'■ 310. Spectacolul televizat pulveriza ...‘timpul şi spaţiul, t februarie 1969, 49. 2. (Complementul indică lichide sau pulberi) A împrăştia în particule extrem de fine cu ajutorai unui pulverizator. V. dispersa. Pulveriza o ploaie măruntă de.parfum. C. Petrescu, c. v. 266. Jo'seph pulveriza esenţă de brad. id. r. dr. 102. Moara ... măcina ultimul sac de grlu al unui om ... împrăştiind tri aer milioane de stropi de apă pulverizaţi. Bogza, c. o. 39. îmi plăcea clnd pulveriza odecolon. s ianuarie 1961, 40, cf. M. d. enc. -v- ■ F i g. Pulverizai In ploaie şi In vlnt, parfumul leilor adia luminos. Teodoreanu, m. ii, 67. Viena putea fi văzută ...In răsplndiri de lumină pulverizată pe acoperişuri de case. Vornic, p. 106. — Prez. ind.: pulverizez. — Şi: (învechit) pulbe-rizâ (scris şi pulberisă; prez. ind. pers. 3, rar, şi: pulberisă) vb. 1. — Din fr. pulveriser, lat. pulverisare. — Pulberiza, prin apropiere de pulbere. PULVERIZĂIUL, -Ă adj. (Despre corpuri solide) Care poate fi transformat în pulbere (2). Cf. cade, dn2. + (Despre lichide sau pulberi) Care poate ii pulverizat (2). Cf. DL, DM, M.'D. ENC., DEX. — P!.: pulverizabili, -e. — Din fr. pnlv6risabie. PULVERIZARE s. f. Acţiunea de a (s c) pulveriza şi rezultatul ei; (rar) pulveTizaţie. 1. CI. p u 1 v e r i z a (I). Cf. Alexi, w., dl, dm, ltrVdn®, m. d. enc., dex. <> F i g. Expresionismul contemporan pleacă de la principiul pulverizării genurilor literare. Lovinescu, s. i, 329. Impresionismul ... diferenţiază şi subtilizează uneori plnă la pulverizare năzuinţele inerente naturalismului. Blaga, z. 111. 2.. C£; pulveriza (2). Cf. dl, dm, ltr2, dn2, m. d.. enc., dex. — Pl.: (rar) pulverizări. — V. pulveriza. PULVERIZAT, -Ă adj. Care este prefăcut In pulbere (2) sau în particule lichide foarte fine: Cf. dm, dex. — Pl.: pulverizaţi, -te. — V. pulveriza. PULVERIZATOR s. n. Aparat folosit pentru lmprăş-tierea în parlicule foarte fine a lichidelor sau a pulberilor (2). V. atomizor, vaporizator. Cf. Alexi, \v. Pulverizaţiunile să fac cu un aparat special numii pulverizator. Bianu, d. s. 609, cf. Nica, l. vam. 205, Şăineanu, d. u., cade. Se parfumează cu pulve-rizatorul ..., îşi face cravata In oglindă. Camil Petrescu, t. i, 467. Se repezi la pulverizator să-şi învăluie sora Inlr-un halo de pudră lichidă şi parfumată. C. Pe- trescu, c. v. 169. Căută pe mescioara de cristal, printre flacoane şi pulverizatoare, portţigaretul. id.. o. p. i, 123, cf. Scriban, d. Umidificarea aerului se face cu ajutorul... pulverizatorilor. Ionescu-Muscel, ţes. 626. Alese un pulverizator din trusa ei şi ll prăfui peste lot cu apd de colonie. Vinea, l. i, 73, cf. m. d. enc. — Scris şi: (rar) pulverisalor. Barcianu. — Accentuat şi: (rar) pulverizator. Barcianu, Alexi, \v. — Pl.: pulverizatoare şi (rar, in.) puluerizalori. — Din fr. pulvérisateur. 1’ULVERIZAţIE s. f. (Rar) Pulverizare. Cf. Alexi, v. Pulverizaţiunile să fac cu un aparat special numit pulverizator. Bianu, d. s., m. d. enc., dex. — Şi: (învechit) pulverlzaţliine s. f. — Din fr. pulvérisation. PULVERIZAŢI UNE s. f. v. pulverizaţle. PULVF.RÔS, -OĂSĂ adj. v. pnlberos. PULVERULENT, -Ă adj. Care se prezintă sub formă de pulbere. V. prăf os. Pe fundul balonului ... se depune pătura de bromură de potasiu pulberulentă. Arhiva, ii, 148. Polen pulberulent. Grecescu, pl. 16. Boraxul sub’formă pulverulentă dă rezultate foarte mulţumitoare. Orbonaş, mec. 39 9, cf. Scriban, d.;, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: pulverulenţi, -te. — Şi: (Învechit) pulberu-lént, -ă adj. — Din fr. pulvérulent, lat. pulverulentus. — Pul-beriilent, prin apropiere de pulbere. PULVERULliNŢĂ s. f. (Rar) Calitatea sau starea unui corp pulverulent sau pulverizat. Pulverulenţa unui joc de ape. Călinescu, b. i. 15, cf. dex. — Din fr. pulvérulence. PULZ s. n. v. puls. PULZA vb. I v. pulsa. PULZĂŢIE s. f. v. pulsaţie. PULZA11ÜNE s. f. v. pulsaţie. PÛLZUM s. n. v. puls. FUM s. m. v. puma. PUMA s. f. invar. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, cu blana de culoare galbenă--roşcată şi care trăieşte în America; cuguar (Felis con-color). Leul american sau puma (Felis concolor) se întinde de la Canada ... plnă la Patagonia. Isis (1856), 50/1, cf. cade. Indieni cu pielea arămie, sălbatici şi crlncenv In lupta cu ... puma, cu bizonul şi cu celelalte sălbăticiuni ale singurătăţii. Sadoveanu, o. x, 446, cf. 447, Scriban, d., dl, dm, dn2, der, m. d. enc., DEX. — Şi: piimă (pl. pume) s. f. Scriban, d. — Din fr. puma. PUMĂ s. f. v. puma. PUMĂTUF s. n. v. pămătuf. PUMÉR s. n. v. pumnar. PÎiMICE s. f. (în dicţionare) Rocă de origine vulcanică, poroasă, uşor friabilă, folosită de obicei la lustruitul metalelor. V. piatră ponce. Cf. DDRF, GhEŢIE, R. M., AlEXI, W., ŞĂINEANU, D. L\, Scriban, d. — Din lat. pumex, -icls. PUMN s. m. 1. Palmă1 (1) Închisă, cu degetele îndoite şi strlnse. Cela ce va lovi pre altul cu pumnul 19027 PUMN — 1753 — PUMN ... nu să cheamă sudalmă mare. prav. 231. cf. anon. car. Trandafir cu pugnu Intre spele Aşa o loveşte, cit mai că n-o amete. Budai-Deleanu, t. v. 142, cf. lb, drlu, Clemens. îşi strlngea pumnul cu un aer es-presiv. cr (1848), 451/50. Dau voinicii să se piară Şi cu ferul ascuţit Şi cu pumnul amorţit. Alecsandri, p. i, 38. Se repezi şi-l lovi tn obraz cu pumnul. Caragiale, o. ii, 125. închise ochii şi izbi In toate părţile cu pumnii încleştaţi. Delavrancea, t. 127. Şi-ncet cu-ricetul desfăcut Din pumnul strlns vîrtos, Spre-adlncuri, vljăind tn jos, Cuţitul a căzut. Coşbuc, r. 75. Pumnul Axiniei, mic şi nervos, izbea repede şi puternic In uşa hodorogită a crlşmei. Hogaş, dr. i, 94. Numără gologanii ..., li strlnse cu băgare de seamă şi plecă ... zornăindu-i In pumni. Rebreanu, i. 33. Cu pumnul strlns, arătlnd uşor cu degetul cel mare spre cei doi vecini, li şopteşte In taină. Bassa-babescu, v. 48. 1 le pune In mină şi-i închide pumnul ca să strlngă bine buchetul. Sebastian, t. 69. Şi cuviosul, buimăcit, bljblia după culion, freclndu-şi cu pumnii ochii umflaţi. Voiculescu, p. i, 148. Tu-mi mingii pumnul greu, Eşti prinsă ca un flutur De laba unui leu. Călinescu,-l. l. 106. îşi sprijinea pumnul sub bărbie cu degetul mic. Camil Petrescu, n. 55. Mi-s pumnii strlnşi, mai duri ca piatra. Beniuc, v. a. i, 252. îşi şterge ochii cu pumnul. H. Lovinescu, t. 231. Fractura aceslui os se produce In urma loviturilor de pumn. Belea, p. a. 112. Pumnii se încleştau pe suliţi. Isac, o. 208. N-am să-ţi mai văd niciodată Ochii adinei, buza proptită In pumn. Labiş, p. 69. Pumnul strlns i se desfăcu şi degetele i se lăsară domoale pe Ungă trup. v. rom. decembrie 1964, 72. Eu-l întreb de sănătate. El tmi dă cu pumnu-n spate.. Jarnîk-Bîrseanu, d. 398. C-am auzit de la noi Cum da cu pumnu-n lădoi. folc. transilv. ii, 48. Nici masa n-are gard, dar nici pumnul n-are lă-căţi, se spune cînd cineva vine nepoftit la masă. Cf. Zanne, p. iii, 651. <0> (Ca termen de comparaţie) Dealuri neregulate ... încep a se ivi pe la ferestre, ca nişte pumni monstruoşi. Vlahuţă, o. a. iii, 32. Atlt de scund, Incit părea pitic şi cu faţa strlnsă ca un pumn. Bogza, c. o. 25. <$> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“, sugerează dimensiuni neobişnuit de mici) Pumnul acela de oase fără de asllmpăr, energia aceea ...se cheltuia aşa, zadarnic. Anghel, pr. 5. Nimeni n-ar fi bănuit atlta suflet şi energie lntr-un pumn de femeie. Bart, e. 315. El, deşi e un pumn de om, e mlndru şi n-a vrut să plătească ruşfet la oamenii agiei. Camil Petrescu, o. ii, 220. (Urmat de un substantiv la pl., indică un număr restrîns de elemente de acelaşi fel) Numai noi, românii, un pumn de oameni, am ţinut pină a venit generalul ... cu oştire nouă. Ghica, s. 19. Numai un pumn de bărbaţi, dar zdravene braţe de luptă. Coşbuc, ae. 101. Pumn de vrăbii zvtrle tăcerea prin văzduh. Lesnea, vers. 38, cf. Şăineanu, d. u. Lăcomia, In panică, a unui pumn de jefuitori se înfrunta cu bravura şi judecata clară, revoluţionară. Arghezi, b. 134. <£• F i g. Sub pumnul grosolan al forţei Dreptatea celui slab se sfarmă. Vlahuţă, p. 39. Războiul cerea sprlnccne încruntate, pumn de fier. Galaction, a. 452. Nu ştiu ce ai, viaţă, vis, Bine, rău în strlnsul pumnului tău? Arghezi, vers. 196. Se bucura din toată inima de această stavilă — care-l scutea de obligaţia de a-şi apăra drepturile cu pumnii. v. rom. martie 1954, 83. Pumni Indlrjiţi de muncitori Au spart zăgazul dinspre zori. Deşliu, o. 38. <$• (Regional) Pumnii obrajilor (sau obrazului) = pomeţi. Ceas rău dc spăricl, Ieşi din creierii capului, Din pumnii obrazului, mat. folk. 1 519. ^ Loc. adj. Cît pumnul sau cit uu pumn = (extrem de) mic (I) sau (extrem de) mare1 (I) (după cum substantivul determinat denumeşte de regulă un obiect mai mare1 sau mai mic decît pumnul 1). înghite la nasturi cit pumnul Şi sufere In nas fumul. Pann, p. v. i, 135/1. O grămadă de căţeluşi cit pumnul şi orbi ca sobolii. Odobescu, s. iii, 42. Pllnsese... cu lacrămile cit pumnul. Ispirescu, l. 70. Părul legă pere cari crescură cit pumnul. Delavrancea, s. 249, cf. tdrg. Ferestrele căsuţei erau cit pumnul. Sadoveanu, o. x, 198. Lu-beniţele — nişte gigllici dl pumnul. Stancu, d. 257. S-a izbit cu capul de perete şi şi-a făcut un cucui dt pumnul. H. Lovinescu, t. 37, cf. m. d. enc.-, dex. <0> E x p r. A sta cu capul (sau cu Umplu) în pumni (sau, rar, în pumn) = a sta pe gînduri, a contempla (proptindu-şi capul sau timpla cu pumnii 1). Pe marginea rlului, aşezat pe o piatră, Glngu stă cu capul In pumni, uitlndu-se In rostogolirea turbure a apelor. C. Petrescu, s. 55, cf. dl, dm. Anghel stătea mai departe cu timpla In pumn. Preda, d. 35. A arăta pumnul (cuiva) = a îndreptă pumnul (1) (spre cineva) în semn de ameninţare; p. ex t. a ameninţa (pe cineva). Trebuie să ai un straşnic partid-... ca s-arăţi pumnul stăplnirii. Altfel eşti pierdut. Vlahuţă, s. a. ii, 93, cf. dex. (Rar) A rămîne cu pumnul în gură = a rămîne păcălit. Cf. Zanne, p. ii, 424. A(-i) pune (sau.vîrî) (cuiva) pumnul în gură = a Împiedica (pe cineva) (cu mijloace dure) să vorbească sau să acţioneze, să facă ceva. Au o singură tendinţă: să vîre pumnul In gură oricui spune adevărul, t iunie 1964, 32, cf. dex, Udrescu, gl. A-şî da cu pumnii în cap = a nu mai putea de necaz; a regreta extrem de mult. A(-şi) pllnge în pumni = a) a pllnge (pe ascuns) de necaz sau de durere (proptindu-şi obrajii în pumni 1). Eu cu Dumitru mergeam zgribuliţi, şi pllngeam tn . pumni. Creangă, a. 30. Suflau' tn: unghii şi pllngeau In pumni. id. p. 240, cf. tdrg, cade, dex; b) a regreta greşeala făcută, a se căi. Cf. Zanne, p. ii, 676. A rlde în pumni = a rîde pe ascuns. Cf. id. ib. 424. A(-i) bate (cuiva) în (sau din) pumni sau (rar) a Juca pumnii = a necăji sau a lua în rls pe cineva (lovin-du-şi pumnii unul de altul). Măriuca Săvucului ... făcea adeseori In ciuda mea şi-mi bătea din pumni poreclindu-mă „Ion Torcălău“. Creangă, a. 63. Au nu cumva crezi că lumea întreagă stă să-ţi bată tn pumni şi să-ţi facă In ciudă? ap. tdrg, cf. Zanne, p. ii, 425. Şi-atunci ea, clnd el glumeşte, joacă pumnii şi-l stropeşte Pe obraz. Coşbuc, p. i, 97. Din deal îmi bale tn pumni, ca să mă înciudeze. Adam, r. 55. Ce se mai bucură satana clnd te aude! Continuă Catrina cu busuiocul tn mină. Uite aşa bate din pumni de bucurie! Preda, m. 164. Bătu In pumni vulpei c-o amăgit-o. şez. iii, 188. A-şi rupe pumnii şi picioarele pe cineva = a bate foarte tare pe cineva. Cită vreme băiatul fusese mic, conu Costache îşi rupsese ... pumnii şi picioarele pe el. Bassarabescu, v. 161. (Regional; ironic) A cînta în pumni = a fi foarte supărat, amă-rit. Cf. Pamfile, j. ii, 162. (Regional) A lăsa pc cineva cu pumn la inimă = a lăsa pe cineva adine Îndurerat, neconsolat. Cf. Ciauşanu, gl. <0> (Adverbial) Palma aspră pumn s-aduriă. Beniuc, v. a. ii, 275. (F i g.) Oamenii se slrlnseseră pumn şi se arătau deopotrivă de părtaşi. Popa, b. 131. + Regiune aflată la încheietura antebraţului cu extremitatea inferioară a mîinii. Pumnii li slnt strlns legaţi unul peste altul cu o curea tare. Caragiale, o. i, 58. în dreptul pumnului se petrec mişcările prin care mina se Îndoieşte sau se răstoarnă înapoi. Bianu, d. s. 2. (Adesea în construcţie cu verbele, „a da“, „a trage“ şi precedat de art. nehot. „un“) Lovitură dată (cuiva) cu pumnul (1); (învechit, rar) pumnitură. Un pumn ce va da neştine altuia, nu să cade să să cearte. prav. 322. So[i]n/ii ...de pumni să. sflrşiră buşiţi. Dosoftei, v. s. septembrie 108v/25. Să găseşte vreunul de îţi umplă ceafa de pumni şi spatele de ciomege. Pann, p. v. i, 25/4. Clnd i-am tras un pumn o făcut hlc! şi o cădzut de-a rostogolu. Alecsandri, t. 72. Pentru o cotoroanţă şi o pitpalacă, un pumn şi le-a luat mirul. Delavrancea, s. 39. Un pumn zdravăn ti zgudui creierii. Vlahuţă, o. a., ii, 12. Scoase pieptul tn afară ca şi clnd se pregătea să primească In el un pumn. Gîrleanu, n. 111. Se apropia liniştită ... şi-l umplea de stnge dintr-un pumn, dat ca o lovitură de măciucă. Brăescu, v. 27. Şi-şi căra la pumni tn cap ca să se dezmeticească. :Sadoveanu, o. ii, 102. Vezi să nu-ti dau şi eu un pumn după ceafă. Preda, 19027 PUMN — 1754 — PUMNAR M. 58. In loc de cai■ cu opt boi Ţi-oi da nişte pumni zglrciţi De ti-or părea bani găsiţi. Alecsandri, p. p. 87. Nu Ştiu palm-a fost ori pumn. Că din spate-mi ieşea fum. Marian, sa. 5. CI fi pumni dai, alifia buboi faci. şez. vi, 23. De n-ar fi toate gătate. Iţi vor suna pugnii In spate. mat. folk. 413. Gura nu-fi mai tace, Pravila-o ceteşti, Ca pumni te zdrobeşti. Balade, i, 432. <0> Loc. adj. (Rar) Iute dc pumn = care este gata orietnd să se ia la bătaie (cu pumnii 1); bătăuş. Orbecăieşte spre azilul de noapte, pină clnd o da peste un sergent sanchiu şi iute de pumn. Galaction, a. 243. <0> Expr. A lua (pe cineva) In (sau la) pumni = a lua (pe cineva) la bătaie (cu pumnii 1). 3. Palma1 (1) sau palmele1 făcute căuş pentru a putea reţine ceva (de obicei un lichid); p. ext. conţinutul palmei1 sau al palmelor1 făcute căuş. Apă tn pumni...au dus lui. N. Costin, ap. gcr ii,. 2/31. Să iai buruiană ... proaspătă, mărunt pisată, un pumn plin. Calendariu (1814), 173/23, cf. lb. Luă cu pumnul grăunţele şi le aruncă In bătătură. Vlahuţă, o. a. ii, 48. Rada rtde, le dă apă, Toţi din pumnii ei să beie. Coşbuc, p. i, 97. Îşi răcoresc ochii tn apa adunată In pumn, cu mormăituri de mulţumire. C. Petrescu, î. i, 263. A ieşit In antret cu pumnul de fărlmituri .... le-a zvtrlit In gura sobei. id. c. v. 120, cf. Puşcariu, l. r. i, 174. Hai, mărgele! Ia mărgele! ...Ia numai un pumn şi du-te: Intr-o palmă fii opt sute. Arghezi, vers. 245. Din pumni streini nu te saturi clnd beai apă. Pann, p. v. i, 136/20. L o c. adv. Cu pumnul (sau pumnii) = in mare cantitate, In mare număr, cu toptanul, cu ghiotura. Mina pe durdă punea. Frumuşel c-o încărca. Băga iarba cu căciula, Gloanţe cu pumnu turna. Balade, ii, 350. A lua cu unul şi a da cu pumnul. Babonzi, l. 60. (F i g.) Va trebui să se ducă dlnsul să se înţeleagă cu Toma, să nu se Intlmple... să înghită tofi ruşinea cu pumnii. Rebreanu, i. 192. + (De obicei precedat de art. nehot. „un“ şi urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate (mică sau mare) din ceva (atlt cit poate încăpea iu palma1 cuiva). V. mină (I 2). Priimeaşle ... cel pumn de apă ce duse cel sărac la cel Împărat (a. 1652). gcr i, 157/18, cf. anon. car. Ia un pumn de orz spălat bine. Piscu-pescu, o. 264/22. Punem un pumn de tărlfe ... In căldarea cu apă clnd fierbe. Penescu, m. 59/10. Vărsă tn mina starifului un pumn de bani de aur. Odobescu, s. i. 91. Îmi prezintă trei pumni de stafide. Caragiale, 0. ii, 171. Pentru ca să facă şi el ceva, ia un pumn de pene şi începe a le număra. Slavici, n. i, 46. Ii dete un pumn de bani. Ispirescu, l. 151. VI/!, fără zgomot, In buzunarul pantalonilor un pumn de periali. Delavrancea, s. 136, cf. ddrf, Barcianu. Un viul le-a splnzurat de vlrfuri Un pumn de fire de otavă, Goga, Poezii, 13. Un pumn de franci şi de gologani se Imprăştiară pe podele. Gîrleanu, n. 57. O fetişcană... opăreşte un pumn de mălai intr-o scăfiţă de lemn. CiocÎrlan, p. p. 357. Aruncai tn ceaun pumnul de făină ce aveam la Indemlnă. Hogaş, dr. i, 211. Cu un pumn de iarbă şterse toată coasa. Rebreanu, 1. 50. Mi-au presărat In pat un pumn de ace. Minu-lf.scu, vers. 255. Răsturnă pe masă un pumn de franci. Brăescu, o. a. i, 13. Posedă lămli ..., un pumn de piper, niscaiva cafea. Căi.inescu, c. o. 67. Slnt nopfi care apasă asupra lumii, prin bogăfia şi fantasticul lor, ca un pumn de bijuterii masive. Bogza, c. o. 52. E o lume care aleargă din zi şi pină In noapte pentru un pumn de făină. Preda, m. 506. Vroia să-i dau o mină de trifoi sau un pumn de făină. Lăncrăn- an, c. ii, 352. Pune mai mult pref pe un pumn de gologani declt pe tine. t decembrie 1964, 19. Gospodina scoate clfioa pumni de boabe de grlu. H. Daico-viciu, D. 45, cf. dex. Dragustea de fată mare, Ca fasolea din căldare Clnd li torni un pumn de sare. şez. i, 49. li dete un pumn de galbeni. Fundescu, l. p. i, 83, cf. albm ii/i h 95. Intr-o urmă de oaie Un pumn de buboaie (Usturoiul). Gorovei, c. 384. <£• F i g. Ştiu că ar trebui un pumn de curaj pentru aceasta. Galaction, a. 135. 4. (Regional) Pumnas (1). Cf. dm, m. d. enc., alr sn iv h 1 167/182. 5. Veche unitate de măsură pentru lungimi, folosită astăzi doar de pescari şi egală cu aproximativ două treimi dintr-o palmă1 (3). Făcea lespezi de aur, unile le făcea de şase pumni de lungi, altele de trei pumni. Herodot (1645), 21. Vei face ei [mesei] cunună de un pumn penprejur. Biblia (1688), 571/i5. Patru cai de clte şeisprezece pumni, murgi. Codru--Drăguşanu, c. 109. [Armăsarul] esle sur, de 16 pumni de nalt. I. Ionescu, d. 262. Pumnul, măsură fără nici o precizie, se estimă la 2/3 de palmă. I. Brăescu, m. 8. Petile au o lungime de 5 pumni. Antipa, p. 328, cf. 320, dm, dex. — Pl.: pumni şi (popular, n.) pumnuri (Klop-ştock, F. 30, alem i/i h 81). — Şi: (Învechit şi regional) pum (pl. şi, n., pumuri, alb ii/i mn 27, 2 169/219, ib. 2 170/260), puyn, (învechit) pubn (lex. marş. 239) s. m., (regional) puni (Coman, gl.) s. m. pl. — Lat. pugnus. PUMNÂCI s. m. (în dicţionarele din trecut) Gladiator. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v. — Pl.: pumnaci. — Pumn + suf. -aci. PTJMNĂL s. n. Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăişuri şi cu vlrful ascuţit; jungher, (Învechit) pum-nar (1), junghi. V. stilet. La Dionis, tiran aprig, pe ascuns a fost intrat Meros, congiuratul giune, c-un pumnal Intre vestminte. Asachi, s. l. i, 207. Pumnalu din slnu-i scoate, cr (1846), 184a/25. Să-ţi înfigi pumnalul In inima amantului necredincios şi pe urmă să le arunci însuţi pe fereastră, pr. dram. 133. Spade, pistoale, pumnaluri, ciubuce de cel mai mare preţ. cr (1848), 402/79. A scos un pumnal şi un revolver şi, ameninţlndu-i, s-a făcut nevăzut. Caragiale, o. ii, 10. Scoală-te din nou la luptă ... la pumnalul! Ma-cedonski, o. i, 97. A-nvtrtit pumnalu-n carne, să se scurgă viul lot. Coşbuc, p. i, 121. In creierii lui ... începu să fiuie cuvlnlul de care se spăimlnlase, ascufit şi sftşietor, parcă l-ar fi scormonit un pumnal. Rebbeanu, p. s. 80. Din clnd în clnd, făcu să lucească lama unui pumnal. Bacovia, o. 236. Veneţia mi-a dat gondola, Otrava Ştreangul Şi pumnalul. Minu-lescu, vers. 135. Un nor subţire străpunse luna ca un pumnal. C. Petrescu, î. i, 17. Mina albă se joacă cu pumnalul, Ce sclnteiază printre sclntei de pietre scumpe. Pillat, p. 20, cf. dm. Ne-au rămas clteva cimitire plane ... de inhumuţie, cu ... pumnale de fier, ... oglinzi. H. Daicoviciu, d. 41. O F i g. Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă Pumnalul viu al undei, Invăluilă-n fum. I.abiş, p. 359. + Lovitură dată cuiva cu arma definită mai sus. In aceste locuri menite pentru voluptate şi calm, s-au ciocnit şi sfărlmat sub pumnal şi otravă ... atlta omenire. v. rom. iulie 1954, 222. <0* F i g- Cuvintele ei fură pumnale pentru Costache. Călinescu, e. o. i, 231. — Pl.: pumnale şi (învechit) pumnaluri. — Pumn + suf. -al (după it. pugnale, fr. poignard). 1“UMNAL vb. I. T r a n z. (Rar) A Înjunghia sau a ucide cu ajutorul unui pumnal. înfierez pe fiul care pumnalează pe-al său tată. Macedonski, 0. i, 280, cf. Scriban, d. — Prez. ind.: purnnalez. — V. pumnal. Cf.it. pugnalar e. PL’MN'ÂR s. n. 1. (învechit) Pumnal. Trimiseră îndoit număr de arcaşi, purtlnd fiecare ...la coapsă un pumer cu îndoit ascufit. Asachi, s. l. ii, 98. Să poarte baston rococo şi pumnar cercăzesc (a. 1846). N. A. Bogdan, c. m. 142, cf. Polizu. Clnd gigantul fu căzut sub perfidul pumnar al neapolitanului Cigala, ienicerii ... se azvlrliră asupra victimei. Hasdeu, 1. v. 166. A scos, de nu ştiu unde, un pumnar şi mi-a declarat că se ucide. Alecsandri, t. i, 423, cf. Alexi,w. 19031 PUMNAŞ — 1755 — PUMNITURĂ 2. (Regional, mai ales In Transilv.) Pumnaş (1). Cf. lb. Pe guler şi pe pumnare Pună-mi dor de-a du-misale. f (1889), 439, cf. Barcianu, cdde 221. Bărbaţii purtau suman, cojoc, ...de asemenea şi pumnarii Inguşli. Pribeagul, p. r. 38, cf. alr ii 3 304/95, 105, 310, cv 1951, nr. 3, 46, corn. din Tărcăiţa — Beiuş, alr sn iv h 1 167, Lexic reg. ii, 84, Teaha, c. n. 257. — PI.: pumnare şi (regional) pumnaruri (alr sn iv li 1 167), (2, m.) pumnari. — Şi: (Învechit) pumer, (regional) puvnări (ai.r sn iv h 1 167), pomnâr (Teaiia, c. n. 255) s. n. — Pumn -f- suf. -ar. Cf. pumnal. PUMNAŞ s. m., s. n. 1. S. m. Manşetă (Încreţită şi brodată) la cămăşi ţărăneşti şi la ii; bandă sau şiret de pinză care se aplică la o mînecă, servind ca manşetă; parte a minecii de la capătul dinspre pumn (1); (regional) pumn (4), pumnar (2). Cf. Klein, d. 65, lb, Alexi, w., tdrg. Poartă cămeşi lungi, plnă la genunchi, la mlneci cu pumnaşi cusuţi cu amici. Pamfile, i. c. 368. Mlnecile ...se termină, cele de purtat, cu pumnaşi, un fel de ciupage strimte. Păcală, m. R. 123, cf. Molin, r. b. 416, h xvii 99, com. din Oraviţa şi din Sebeş — Făgăraş. Îmbrăcămintea bărbaţilor e aceasta: cămaşe lungă ... cu mlneci strlnse jos cu „pumnaşi". Densusianu, ţ. h. 7, cf. 330, Gregorian, cl. 01, alr sn iv h 1 167, a iii 4, 7, Lexic reg. 93, Lexic reg. ii, 62. 2. S. m. P. e x t. (Regional) Broderie cusută pe manşeta unei cămăşi ţărăneşti sau a unei ii. Cf. Polizu, Liuba-Iana, m. 15. Am perindai satele noastre ... scotocind după ciupage, pumnaşi şi alesături fel şi fel. Comsa, n. z. 4, cf. Şăineanu, d. u., l. rom. 1960, nr. 1, 72. 3. S. n. (Regional) Mînecuţe, v. mlnccuţă (2) (Petrila). Cf. alr sn iv h 1 197/833. — Pl.: (1—2) pumnaşi şi (regional, n.) purnnaşe (alr sn iv h 1 167, a iii 4), (3) pumnaşuri (alr sn iv h 1 167/833). — Şi: (regional) pugnăş (ib. li 1 167/47) s. m., pugnăşu (a oi 7) s. f. — Pumn + suf. -aş. PUMNĂTĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Bentiţă cusută de jur Împrejurul părţii de jos a rochiei. Cf. Teaha, c. n. 257. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PÎiMNĂ s. f. (învechit, rar) Luptă sau bătaie cu pumnii (1). Cf. Aristia, plut. 19. — Pl.:? — Pumn suf. -ă. PUMNĂCÎX s. m. v. pumnlcel. PUMNĂRÎ vb. IV. Tranz. (Prin Ban.; complet mentul indică oameni) A pumni. Cf. L. Co&tin, gr. băn. ii, 162. Oamenii au început să-l pumnărească. id. ib. >• Refl. rccipr. (Regional; la linele jocuri de copii) A se număra pe pumni (1) pentru a alege pe cel care urmează să fie căutat sau prins (Isverna — Baia de Aramă), gl. olt. — Prez. ind.: pumnăresc. — Pumn + suf. -ări. PUMNĂŞEL s. m. (Transilv. şi Ban.; mai ales la pl.) Diminutiv al lui pumnaş (I); (regional) pumnicel (2), pumnişor (4), pumnuşel, pumnuşor. Cf. Gheţie, r. m., cade, h xvm 21, Vaida, alr sn iv h 1 167. — Pl.: pumnăşei. — Şi: pugnăşei s. m. alr ii 3 304/47. — Pumnaş + suf. -el. PUMNEÂLĂ s. f. (Rar) Lovitură de pumn (1) sau, p. ext., bătaie cu pumnii. Cf. tdrg, cade, Scriban, d., dm. — Pl.: pumneli. — Pumni -)- suf. -eală. PUMNECIiL s. in. v. pumnicol. PUMNI vb. IV. Tranz. (Popular; complementul indică oameni) A lovi, a bate cu pumnii (1); (popular) a pumnui, (regional) a pumnări. Cf. lb, drlu, Polizu. Deodată zării prinlrc dinţii pe Mihăiţă, cel care mă pumnise In grădina noastră. Gane, n. iii, 64, cf. ddrf, cade, bul. fil. i, 148. Se Incovoiase lare din grumaji şi, clnd ll...pumneau ceilalţi doi, prin ochii lui părea că trece... o rugă tristă. Sadoveanu, o. i, 492, cf. Scriban, d. A pumnit-o, dar n-a omorit-o In bătaie, v. rom. decembrie 1960, 155. Muierile voastre Cele proaste Mă pumnesc ... Şi de vatră mă trlntesc. Alexici, l. p. 119, cf. alr ii/i mn 27, 2 170/76, a v 25. <0> Refl. r e c i p r. A jun-geau la bălaie..., se pumneau de te îngrozeai. Contemporanul, iv, 503. [Femeile] se pumnesc, ţipă, se zglrie. ap. tdrg. Se pumnise pe ascuns tot drumul cu băieţii, il septembrie 1962, 11. Acolo se certau şi se pumneau trei copii negri de drac. Reteganul, ap. cade. — Prez. ind.: pumnesc. — V. pumn. PUMNICÎL s. m. Diminutiv al lui pumn. 1. Cf. pumn (3). Mălai nu lăsase nici un pumnicel. Pann, p. v. ii, 07/16, cf. cade, dex. 2. (Regional) Pumnăşei. Cf. tdrg, cade. Şirilea de păstă cot Îs făcute pănt’on zlot, Pumnecei de plngă mină Puniu tri cofe dă fărină. pop., ap. jahresber. vi, 43. La iile fără altiţă, mlneca e cusută de sus din ciupag şi slrlnsă cu creţ jos la pumnăcei (manşete). 8rebenel, gr. p. — Pl.: pumnicei. — Şi: (regional) pumnăcei, puinnecfcl s. m. — Pumn + suf. -icel. PUMNÎST, -Ă adj., s. în. 1. Adj. (Despre concepţii, teorii ctc. lingvistice) Care aparţine lui Aron Pumnul sau adepţilor lui, privitor la Aron Pumnul sau la adepţii lui; (neobişnuit) pumnulean. Cf. sfc vi, 127. □ Ortografie pumnistă. 2. S. m. Adept al sistemului lingvistic preconizat de Aron Pumnul. Cf. Iordan, l. r. a. 183, sfc vi, 127. — Pl.: pumnişti, -sie. — Şi: (rar) pumnulist, -ă adj., s. m. Iordan, l. r. a. 183, sfc vi, 127. — [Aron] Pumn[ul] (n. pr.) -f- suf. -ist. PUMNIŞ6R s. m. Diminutuiv al lui pumn. 1. Cf. pumn (!)• Cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w., cade. 2. Cf. pumn (2). Replica era forte, întovărăşită de un pumnişor In masă. Sadoveanu, o. xi, 442, cf. cade. 3. Cf. pumn (3). CADE, cf. ALRM ii/i h 95/574. 4. (Transilv.; mai ales la pl.) Pumnăşei. Cf. tdrg, com. Drăganu, com. din Frata — Turda, Paşca, gl., alr sn iv h 1 167, Lexic reg. ii, 47. Are ... ie cu pumnişori. folc. transilv. ii, 187. 5. (Transilv.) Pumnaş (2) cu împunsătura mică. Cf. LB, Fr INC U-C ANDREA, M. 12. — Pl.: pumnişori. — Şi: (învechit şi regional) puguişor (Frîncu-Candrea, m. 12), pomnişor (alr sn iv li 1 167/235) s. m. — Pumn + suf. -işor. PUMNITtiRĂ s. f. (învechit, rar) Pumn (2). Muşcăturile şi pumnilurile slnt armele care fac ordinea, f (1870), 367. — Pl.: pumnituri. — Pumni + suf. -tură. 19044 PUMNOR — 1756 — PUNCT PUMNAR s. n. (Regional) 1. Parte a tindei unei case ţărăneşti unde se află vatra; (regional) cupto-rişte (Minişu de Sus — Vaşcău). chest. ii 294/407. + P. ext. Vatră (Poiana — Beiuş). a i 36. 2. Firidă (Nucet), a i 35. — Pl.: pumnoare. — Etimologia necunoscută. PUMNdRIŞTE s. f. (Regional) Ridicătură de zici la o casă ţărănească pe care este aşezată vatra sau soba (Minişu de Sus — Vaşcău). chest. ii 331/407. — Pl.: pumnorişli. — Pumnor + suf. -işte. PUMNUÎ vb. IV. T r a n z. (Popular; complementul indică oameni) A pumni. Cf. Polizu, Bai-,-cianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Ciauşanu, gl. <> Refl. recipr. cepură ... a se pumnui. Ispihescu, u. 58, cf. cadî:, Scriban, d., Ciauşanu, gl. — Prez. ind.: pumnuiesc. — Pumn + suf. -ui. PUMNUIĂLĂ s. f. (Regional) Pumnuire. Cf. tdrg, Scriban, d., Ciauşanu, gl. — Pronunţat: -nu-ia-, — Pl.: pumnuieli. — Pumnul + suf. -eală. PUMNUÎRE s. f. (Regional) Acţiunca de. a (s e) pumnui; (regional) pumnuială. Cf. Polizu, />.-lexi, w. — Pl.: pumnuiri. — V. pumnul. PUMNULEĂN, -Ă adj. (Neobişnuit) Pumnist (1>. Cf. sfc vi, 120. — Pl.: pumnuleni, -e. — [Aron] Pumnul (n. pr.) + suf. -cari. PUMNULÎST, -Ă adj., s. m. v. pumnist. PUMNULIZ vb. I. T r a n z. (Neobişnuit) A modifica In conformitate cu sistemul lingvistic preconizat de Aron Pumnul sau de adepţii lui. Se pllnge altă dată că „Foaia Societăţii“ ... Ii pumnulizea-.ă scrisul. Varlaam-Sadoveanu, 226. — Prez. ind.: pumnulizez. — [Aron] Pumnul (n. pr.) -f suf. -iza. PUMNUŞÎX s. m. (Prin Transilv. şi prin Maram.; mai ales la pl.) Pumnăşel. Cf. cade, Viciu, gl., ai.« i 1 762/257, alr sn iv h 1 167, mat. dialect, i, 89. — Pl.: pumnuşei. — Pumn + suf. -nşel. PUMKUŞ6R s. m. (Regional) Pumnăşel (Groşi — Baia Mare), alr sn iv li 1 167/349. — Pl.: pumnuşori. — Pumn + suf. -uşor. PUMN ti Ţ s. m. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui pumn. Cf. DRLU, LB. — Pl.: pumnuţi. — Pumn + suf. -uţ. PUMPĂ s. f. v. pompă1. PUNĂ prep. v. pină. PÎINĂRĂ s. f. v. pănură. PUNC, -Ă adj. v. ponc. PUNCĂR s. n. v. buncăr. PUNCAU adj. (Regional) „Prost“ (Crucea — Vatra Dornei). Glosar reg. — Pl.: puncăi. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. brunktf. PUNCÎR s. ni. (Sport) Boxer care are o lovitură foarte puternică. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 85. — Scris şi: (după engl.) puncher. l. rom. 1959, nr. 2, 85, ib. 1973, 32. — Pl.: punceri. — Şi: punctâr (scris şi, după fr., puncheur, dn3) s. m. — Din engl. punchcr, fr. puncheur. PUNCI1 s. n. Băutură preparată de obicei dintr-un amestec de portocale, suc de lămîie, zahăr, la care se adaugă rom sau lichior (şi unele mirodenii). Să fie ... ceai, rom, şampanie, sirop de ponei (a. 1811). Iorga, s. d. viii, 51. Au adus ... o mare tigvă plină de ponei, de dinsa tn timpul cinei făcut cu apă, arac, zeamă de alămiie şi zeamă de treştie de zahar. Leon Asachi, b. 41/27. Dau toate feliurimile de băuturi, cum: cafea, lemonade, ponei, îngheţată. Golescu, !. 42. Băutura rachiului, a vutcilor, a ponciurilor pentru căldura climii locului ţării, cu totul şi Intru lotul [este] împotrivă. Piscupescu, o. 201/14. Găteşte păharăle de ponei, ar (1829), 249V22, cf. Valian, v. Eu sînt de idee să facem ponei. Negruzzi, s. i, 74. Seara ... vom bea clte un ponei ca să ne răcorim, id. ib. 207. Mă cobor in salon unde căpitanul mă aşteaptă cu un vas de punci înflăcărat pe masă. Alecsandri, o. p. 291, cf. lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. Dai punci rece la masă? Călinescu, b. i. 177. Gazda făcea un punş admirabil. Barbu, p. 19. Chelnăriţele elegante şi zlmbitoare le aduceau ceai, grog, punci, coniacuri, v. rom. august 1960, 58. Se pune tot zahărul In vasul special de punci. S. Marin, c. b. 323. — Scris şi: (după engl. şi fr.) punch. m. d. enc. — Pl.: punciuri. — Şi: (rar) pnnş, (învechit) ponei s. n. — Din engl., fr. puneh. PUNCI2 s. n. Calitate a unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. Cf. m. d. enc., l. rom. 1973, 32. — Scris şi: (după engl. şi fr.) punch. — Pl.: punciuri. — Din engl., fr. punch. PUNCK3R s. m. v. puncer. PUNC1TE s. n. v, ptntece. PUNCT s. n. I. 1. Articol, paragraf etc. dintr-o lege, dintr-o convenţie, dintr-un statut etc.; p. gene r. legea, convenţia, statutul etc. în totalitate; p. r e s t r. hotărîre, prevedere, condiţie, clauză, obligaţie cuprinsă în acest articol, în acest paragraf, în acest act; spec. obligaţie a ţăranului pontaş1. Despre partea hanului era aceste ponturi: steagul şi tuiurile să le dea pe mina lui Ieremiii Vodă. M. Cos-tin, o. 45. Să aleagă şi să încheie ponturile şi legăturile Intru amlndoauă părţile. N. Costin, l. 575. S-au dus In sus la craiul Avgust cu ponlurili păcii, să iscălească craiul Avgust. Neculce, l. 145. Cu toţii dzicem şi adeverim şi din tot sufletul şi inima făgăduim ca toate capitulurile şi punturile... să le păzim. Cantemir, i. i. i, 236, cf. ii, 330. S-au mai făcut un tractat cu alte 20 de ponturi. R. Pofescu, cm i, 515. Au Inşălat pă Baltagiul cu bani şi cu alte daruri dă au făcui pace, iar de puncturile şi tocmelele ce făcuse şi aşăzase nu să vor ţinea. R. Greceanu, cm ii, 200. Iară care pont nu era pre voia boiarilor, ei răspundea că nu-i bun (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 345/5. Să dea In tipariu şi clteva ponturi ... In carele arată toată poronca vădrarilor (a. 1764). Uricariul, i, 294. Ponturile cele date de domniia mea la ispravnici (a. 1775). bul. com. ist. v, 267. Să aibă a plăti vamă după hotărlrea ponturilor din visterie (a. 1784). N. A. Bogdan, c. m. 72. Ponturile în ce chip s-au hotărlt cu sfatul de obşte, ca să să urmeze paza dumbrăvilor (a. 1794). cat. man. i, 3. La aceste ponturi ale lor, clnd le-au dat, am fost şi eu faţă (cca 1775 — 1810). bul. com. ist. iv, 112. Au domnit acest domn cu pace 7 ani, 19067 PUNCT — 1757 — PUNCT după cum era la pontul păcii încheiat. Dionisie, c-167. Ponturi pentru avaeluri [Titlu], Ponturi. După cele ce spune mărturia ce s-au scris jos, trebuie să să cetească tot punctul înaintea măriuriii. Aaron, în Contribuţii, iii, 117. La acest pont Insă vei avea dumneata şi această băgare dă seamă (a. 1819). doc. ec. 219. Să scrie ponturi străine ... Spre prăpădire de privileghiuri. Zilot, cron. 350. S-au căutat la ponturile vămii şi să găsi la cap. 35 scriind ca să plătească ... cile taleri unu de vairă (a. 1822). doc. ec. 256. La pieile crude să să urmeze plata vămii precum să află orlriduilă tn ponturi şi tn catalogu vămilor (a. 1824). ib. 333. Slujitorii ... îngrijesc pentru toată siguranţia ... fieşcare deosebii, orlnduiţi cu deosebite ponturi. Golescu, î. 29. Spre a se şti locmelele ... acestor vite au trimis şi condiţii tn ponturi, ar (1830), 172/4. Toţi clji ne-am întors In ţară din şcolile străine ne-am dat de misiune: dezrobirea ţăranilor de lanţurile iobă-giei, pontului şi clăeii. Kogălnic.eanu, s. a. 212. După aceasta se va cunoaşte de este pontul pravelni-cesc priimit sau ba (a. 1848). Uricahiul, iv, 289/21. Instrucţia braşovenilor coprinde pesle 23 punluri. cr (1848), 51/! 1. Ne dau ponturile şi tălmăcirea Reglementului organic. Russo, s. 114. Voi lua punctele mai însemnate din programul radical. Ionescu-Rion, s. 177. Gestiunea ...se poate reduce la două punluri de căpetenie. Odobescu, s. ii, 6. Aceasta era In vremea boierescului, In urmă, clnd veni pontul, se schimbă şi regula, fiecare făran fiind îndatorat să lucreze cu plată. Sevastos, n. 342, cf. Barcianu. Ţăranul cu 2 boi, tn schimbul celor 4 fălci ce le avea de la moşie, trebuia să facă ... 28 prăjini arătură pentru pont. conv. lit. xlivx, 655, cf. Şăineanu, d. u., cade. Negustorii care nu vrură să se supună acestui pont (regulă) fură nevoiţi să plătească luminatul In bani. G. Gane, tr. v. 386, cf. Scriban, d. Află, nu fără uimire, şi obiectivele care urmau să fie atinse de brigadă, formulate pe puncte. Preda, r. 130. Ci munsea la pont unu din casl pentru loall casa. Diaconu, vr. xlix. <£> Loc. a d v. (învechit) Ponturi-ponturi = pe paragrafe, pe capitole, în mod amănunţit. Va arăta deputatul Divanului cel mare ponturi-ponturi suma cea trebuincioasă republicei (cca 1848). Uricariul, iv, 286/13. (Prin Bucov.; în forma ponl) Pămlnt, moşie pe care cineva le poseda pentru totdeauna (in baza unui act, a unei înţelegeri etc.). Cf. şez. iii, 85. + (Prin Mold.) Parte (1 3). I-o dat pontu, ori partea lui. şez. xviii, 169. 2. P. g e n e r. (învechit; în forma pont) Pasaj, paragraf, capitol, fragment dintr-o lucrare, dintr-o scriere etc. Vă poftim să vă aduceţi aminte, cetindu aeestu pontu de asupra, să vedeţi ce-au păţit atunce acei hatmani. Neculce, l. 289, cf. 311, 412. Iată Iţi arăt printr-acesle ponturi cum să urmezi, ca să nu greşeşti (a. 1837). dr. i, 54. Pontul doi din carte sc găseşte la sfiişil. Sadoveanu, o. x, 254, cf. 253, Ro-setti-Cazacu, i. i.. R. i, 260. 3. Element al unui ansamblu, parte determinată in cadrul unei acţiuni mai largi, al unui subiect, al unei discuţii, al unei probleme, al unei situaţii etc.; idee, principiu etc. care stă la baza unei probleme, a unei discuţii etc. V. aspect. Să osîndească şt pe aceşti păgini ... pentru că cred şi alle oareşicare ponturi. Yăcăriîscul, ist. 256. în trei punluri greşeşte aci prea vestitul Lngel. Şincai, hr. i, 391/25. Fiind puterea oblăduitoare Intr-un punt singur împreunată. Budai-Deleanu, ţ. 340. Toate aceste punc-turi slnt neapărat de lipsă. Pethovici, p. 14/26. Acum să plecăm de la puntul acesta de unde am şi început. Heliade, o. ii, 13. Cit pentru pensie, ea ar fi astăzi pontul unei slrguincioase alcătuiri cu împăratul Don Pedro. ar (1830), 183/41. Natura n-a însemnat la aceasta vreun sflrşil hotărlt, darnică fiind şi asupra acestui puni. tr. 3/25. Singurul punt ce rămine este a şti că spre bine Ceriul l-au pus chiar 1n starea care lui i se cuvine. Conachi, p. 260. Acest pont neîndoielnic ... Au făcut să osebească pe ziditor de zidire, id. ib. 301. Singurul acest puni ajunge a demasca şi a scoate la lumină liberalismul opoziţiei, cn (1848), 21s/33. Sluga l-a întrebat aluncea ... — Fireşte! el li răspunse, şi sluga urmă alt pont. Pann, h. 84/17. încă un ponct al criticii nu Inţăleg ... răsplătirea ce cere domnul D. G. Russo, s. 8. Observaţiunile făcute ... nu lasă nici o Îndoială asupra acestui punt. Barasch, m. i, 92/14. Limba noastră ..., mai ales In acest pont al ortografiei, întrece pe multe altele. Negruzzi, s. i, 5. Despre aceste puncte mă rog să dai desluşiri cum vrei să se urmeze. Bălcescu, ap. Ghica, a. 512. Uite, cocoane, la pontul acesta nu mă unesc cu părerea domniei tale. Filimon, o. i, 151. Punctul de căpetenie al dramei satirice, adică chorul de sahjri, lipsea cu totul. Odobescu, s. i, 44. Slnt mai multe puncte In privinţa cărora s-ar putea ajunge lesne la o înţelegere, bul. com. ist. i, 6. Cuvintele şi atitudinea lui Hristudorache limpeziră ... punctele dificile. Galaction, o. a. i, 91. Am venit aci ca să studiez contractul nostru ... mai slnt clteva puncte nelămurite. Camil Petrescu, t. iu, 13. Ne-am Înţeles şi asupra punctului acesta. Nu este aşa ? Brăescu, m. B. 161. Cu părere de rău, nu pol să lămuresc acest punct Întunecat al discuţiei. Sadoveanu, o. vii, 285. loanide nu era lămurit asupra acestui punct. Călinescu, s. 115. Numai să ne mai înţelegem Intr-un pont. Beniuc, v. cuc. 50. E foarte bine aşa, punctul acesta e cel care a plăcui tovarăşului Negoescu. Preda, r. 130, com. din Straja — Rădăuţi. Loc. adv. Din punct In punct sau punct cu punct = unul după altul, fiecare pe rlnd (şi amănunţit); p. e x t. în mod amănunţit, detaliat, pe larg. Cf. dm, m. d. enc., dex. E x p r. A pune (ceva) la punct = a) a regla (1) (un aparat sau un sistem tehnic). Cf. dm, m. d. enc., dex; 1») a aranja, a potrivi (lucrurile) aşa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili cu fermitate adevărul. Ştia cit fierbe ... clnd preparaţia înfăţişării lui nu e pusă la punct. Călinescu, s. 372. Avea impresia că asistase la o scenă bine pusă la punct. Vinea, l. ii, 307, cf. dm, m. d. enc., dex. A fi pus la punct = a fi bine îmbrăcat (şi îngrijit). Cf. dm, m. D. enc., dex. A pune (pe cineva) Ia punct = a arăta (cuiva) ce se cuvine şi ce nu, a da (cuiva) o lecţie de bună-cuviinţă, a interveni în mod ferm, ca o ripostă la manifestarea necontrolată (a cuiva). Cf. dm, m. d. enc., dex. Punct de onoare = lucru, chestiune care. angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Cf. DEX. 4. Spec. Etapă, fază sau moment în desfăşurarea unui proces. Pre cit iaste de iute la curgere punctul vremii, încă mai iuţi slnt mutările lucrurilor in vreme. Cantemir, ist. 97. Clnd un brazilian iaste la pontul morţii, rudeniile cad peste dlnsul de-l îmbrăţişează. ist. am. 79r/20. Nu cumva lucrurile să fi venit la un punt incit să fie dificilă o soluţie pacefică. cr (1846), 212/16. împărţească hojma toate pln'la pont de ne-sftrşire. Conachi, p. 277. Şi mumă-sa-ntr-astă vreme tn viaţă nu mai era ...Şi nici măcar un prietin l-acest punt nu să afla. Pann, e. ii, 41/1. Logica este de a se opri la pontul unde un princip se loveşte de alt princip. Russo, s. 85. Prietinul tău ... se află tn pontul de a le înşela. Calendar (1856), 58/20, cf. Barcianu, v. <£> Punct de plecare (sau de pornire, învechit, de purcedere) — început al unei lucrări, al unei acţiuni sau cauză primară a ceva. Cf. Barcianu. Un punct de plecare sigur pentru cercetarea noastră, bul. com. ist. ii, 138, cf. Rebreanu, i. 469, Lovinescu, c. iv, 5, Oprescu, s. 126, Călinescu, c. o. 77, Scîn-teia, 1953, nr. 2 769, Graur, e. 47, Belea, p. a. 172. <0» Loc. adv. La punct = la momentul oportun, la timp, (familiar) la ţanc. Ai avut mare noroc c-am venit tocmai la pont. Caragiale, o. ii, 117. Ne culcăm frumuşel ... ca să ne putem scula dimineaţa la pont. id. ib. vii, 32. A, bravo, mi-ai venit la pont, şezi colea ş-ascultă. Vlahuţă, d. 39. Nu le teme, cuconu loniţă are să vie tocmai la pont. Hogaş, dr. ii, 104, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Ai venit la punct, dl, cf. Ciauşanu, ol. Piuă la un punct = plnă la un moment dat; pînă la o limită 19067 PUNCT — 1758 — PUNCT (admisibilă); intr-o anumită măsură. Pină la un punci ... apa de la Ems ... a se întrebuinţa. Ape min. 26/17. Arta este şi ea, pină la un punct, o meserie. Vlasiu, d. 38. Mă interesează pină la un punct. Sadoveanu, o. viii, 293. Intrară In curtea vecină, care era pină la un punct asemănătoare cu cea de dincoace. Călinescu, e. o. i, 54. Ţi-am spus, slnt o fată cuminte pină la un punct. id. ib. 282, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Regional) Pe pont = aşa cum trebuie, exact cum se cuvine. Făcu pe pont. Com. din Zagba — Năsăud. Tuma pă pont. alr sn v h 1 344/362. Pînă la ce punct = în ce măsură, pînă unde. Esamina-torii şi judicătorii nu se vor mărgini numai a cunoaşte pină la ce punct candidaţii cunosc şi au ştiinţele cerute. Brezoianu, î. 18/12. Nu ştiu pină la ce punt iepură-ria poale degrada pre un om. Negruzzi, s. i, 212, cf. dm, dex. -0> Expr. A fi (sau a se găsi etc.) pe (sau la) punctul de a ... (sau, învechit, în punctul In punct de ...) = a fi gata de..., a fi pregătit să ..., a fi cît pe-aci să ... Corabia noastră ajunsese In puntul pieirei, şi, ca să o apărăm de zdrobire, o lăsarăm In voia furtunei. Gorjan, h. iv, 98/4. Eram In puntul de a crede ... că e înamorată de grec. cr (1848), 272/17. Clnd capsula a sosit la puntul de a se deschide prin maturitate, o ia tăind lujerul. Brezoianu, a. 422/30. Eram In punct de plecare. Bolliac, ap. Ghica, a. 631, cf. Şăineanu, d. u. A fost pe punctul de a plăti cu închisoarea aceste îndrăzneli. Sadoveanu, o. ix, 593. Eram pe punctul de a mă rostogoli In jos. Călinescu, s. 90. Fetiţa, pe punctul de a ieşi, ll priveşte. t februarie 1962, 18. A ajunge (sau a se găsi, a sc alia) la un (sau într-un) punct mort = a ajunge (sau a se găsi, a se afla) lntr-un impas, în imposibilitatea de a găsi o soluţie. Cf. leg. ec. pl. 474, dex. + (Adverbial; cu determinări temporale introduse prin prep. „la“) Exact, precis, fix; cu precizie. Iar apoi, punci la anul ... auzi, sărmana, o bătaie In uşă. conv. lit. x, 336, cf. Alexi, w. A doua zi, punct la trei şi jumătate după prlnz ..., poştalionul era la poartă. Brătescu-Voi-neşti, p. 137. La 9 punct cortina se ridică, ap. tdrg. Trenul pleacă la zece punct. cade. La 12 punct, Zapis se va cobori cu Şoimul, împreună cu prinţii, la curtea palatului său. Vissarion, b. 321. Punct la 8 ceasuri iată vine popa cel dinţii. Cătană, p. b. ii, 95. Pont la 12 am sosit acasă. mat. dialect, i, 87. 5. (învechit şi regional; In forma pont) Prilej (1), ocazie (i); spec. prilej favorabil pentru cineva. Cf. Barcianu, v. Trebuie să meargă ...In odaia d-ală-turi, unde e pont mare de clştig. Caragiale, o. i, 221, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 0« Expr. A avea ponturi = a începe bine o treabă, a avea sorţi de izbindă. Cf. ddrf, Zanne, p. iv, 553. A-i iace (cuiva) pontul = a) a-i crea (cuiva) o situaţie favorabilă, a-i face (cuiva) o înlesnire. Cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d., dex; b) a păcăli (pe cineva), a-i face festa. Şi, zi, mă lucraşi, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului..., pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea... Bravosl Caragiale, o. vi, 122, cf. dex. (Argotic) A-i vinde (cuiva) pontul = a destăinui (cuiva) un secret prin carc poate obţine un avantaj, un profit. Cf. dl, dex. 6. (Transilv.; în forma pont; de obicei la pl.) Toană, mofturi (v. moft 2), capriciu; obicei (2), deprindere, apucătură. Cf. Vaida. Omul acesta e cu ponturi. Com. din Parva— Năsăud şi din Zagba — Năsăud, db. iv, 1 088. Nu face ponturi I alb sn v h 1 258/272. Mă, copile, iar faci ponturi la mlncarel mat. dialect, i, 87. Are nişte ponturi tare rele. ib. 286. Vină odată, nu mai face alUea ponturi, ib. <0> E x p r. A grăi pe ponturl= a vorbi afectat. Cf. alb sn v h 1 256/219. 7. (Regional; în forma pont; de obicei la pl.) Vorbe de spirit sau cu caracter aluziv (v. a 1 u z i c), glumeţ (v. glumă, p o z n ă), ironic (v. i r o n i e), răutăcios (v. r ă u t a t e). Şi clte ponturi şi ponosuri nu da dintr-lnsul, de-i era şi lui lehamete clteodală să se mai Intllnească cu cineva şi să-l mai sllrncască la vorbă. Creangă, o. 263. Luarea-aminte a lui Matei fu mai cu seamă atrasă asupra Aglaiei, din ziua tn care dlnsa ii vorbi, cu ponturi, despre Tincuţa şi Mihai. D. Zamfirescu, v. ţ. 148, cf. Şăineanu, d. u., dr. iv, 901, cade, bl vi, 161, Scriban, d. Şi-i spuse cum ştiu mai cu ponturi, din fir In păr, toată Intlmplarea. Re-teganul, p. v, 11. La străini ma jeluiesc, Numai ponturi ma ponturesc. Vasiliu, c. 192, cf. 205. Vorbeşte In ponturi, i. cr. iii, 286. Ce pont de vorbă e ăsta? Ciauşanu, gl. Aieslea-s ponturi, alr i 1 332/283. Spune multe ponturi, mat. dialect, i, 214, cf. 187, 286. <0> Expr. (Popular) A vorbi (sau, regional, a da) în ponturi sau a bate cuiva pontul = a vorbi aluziv, a face aluzie, a da apropouri. Cf. Zanne, p. iv, 553, Şăineanu, d. u., dr. iv, 901, Scriban, d. ll cinstea In fiecare dimineaţă cu cile un rachiu, după ce ţiganul li bătea ponlul de mai sus. i. cr. rv, 61. 8. (Regional; la pl.; în forma pont) Variaţiuni, înflorituri melodice pe o temă muzicală (Năsăud). Cf. alb i 1 467/268. Zice In frunză cu ponturi, ib. 9. (Transilv. şi prin Ban.; în forma pont) Figură (cu tropăituri) la anumite dansuri populare, pe care o execută numai flăcăii. Unii pocneau tn degete, cei mai mulţi făceau ponturi cu picioarele. Agîrbiceanu, a. 152. Staţi, să mai facem un pont, că doar duminică-i şi astăzi; aici li locu jocului de clnd ştiu io Lechinţa. Vlasiu, a. p. 118, cf. Viciu, gl., alb i 1 476/18, 249. Joacă căluşerul cu tot felul de ponturi, mat. dialect. i, 187, cf. 87. II. 1. Semn mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit în scriere ca: a) Semn de punctuaţie cu valoare de pauză care se pune la sfîrşitul unor fraze şi propoziţii independente, după grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziţii independente etc. La punct (.) slobozind tonul răsuflăm mai mult, cit am pate zice unul, doi, trii. Săulescu, gram. rom. i, 14/5. Lite-rile mari se scriu ... după' fieşcare punct. Paulint, gram. 12/27, cf. Stamati, d. Nici punctul, nici exclamaţia nu ascund vreo idee, şi cind s-ar pute găsi ccvaşi limba o ascunde supt o mrejă Incilcită. Russo, s. 149. Puntul ... arată pausa sau încetarea cea mai mare..., se pune la sfîrşitul frazurilor. Bălăşescu, gr. 211/13. „Doamna mea“ suna ca un tic al scrisorii, după fiecare punct, cu sau fără interjecţie. Vlahuţă, o. a. i, 193. Primesc de la prietinul meu ... epistola următoare..., adăoglndu-i numai punctele şi virgulele de care se află cu totul lipsită. Sadoveanu, o. ix, 437. I-a dictat textul ... dintr-o răsuflare, fără nici un punct, fără nici o virgulă, v. rom. mai 1954, 66. Pauzele din vorbire slnt redate In scris prin semnele dc punctuaţie, punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, gram. rom.2 ii, 479, cf. m. D. enc., dex. <0* Două puncte = semn de punctuaţie constlnd din două puncte (II 1) aşezate unul deasupra celuilalt, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare, o concluzie, mareînd totodată şi o pauză (scurtă) în vorbire; (învechit) colon. De acest feli de pauzăţii slnt ... doauă punciuri (:). Paulini, gram. 14/10, cf. Polizu. Două punturi sau colon (:) arată cea mai mare pausă la citire. Bălăşescu, gr. 209/21. Semnul numit două puncte anunţă vorbirea directă sau o enumerare. GRAM. ROM2. II, 499, cf. M. D. ENC., DEX. (F i g.) Trei cuvinte viaţa-ntreagă. Două puncte: îmi eşti dragă. Arghezi, vers. 355. Punct şi virgulă sau (învechit, rar) punct cu opritoare = semn de punctuaţie constînd dintr-un punct (II X) aşezat deasupra unei virgule, carc marchează o pauză mai mare declt cea redată prin virgulă şi mai mică declt cea redată prin punct, folosit pentru a despărţi propoziţii sau grupuri de propoziţii care formează unităţi relativ independente în cadrul unei fraze; (învechit) semi-colon. CI Polizu. Punciu cu opritoare ori semico-lonul ... arată o încetare mai mare ca coma. Bălăşescu, gr. 207/28. Punctul şi virgula marchează de obicei o pauză mai mare declt cca redată prin virgulă, gbam. bom.2 ix, 497, cf. m. d. enc., dex. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuaţie constlnd din trei (sau mai multe) puncte (II 1) aşezate in linie orizontală, folosit pentru a arăta o pauză mare In 19067 PUNCT — 1759 — PUNCT cursul vorbirii, o întrerupere In şirul gîndirii sau al acţiunii ori o omisiune (voluntară) într-un text (reprodus). Colaborare dintre lector şi autor ... constlnd dintr-o plasticizare imaginativă a lectorului care compensează puncte-punctele sau clarobscurul lăsat înadins de autor. Teodoreanu, m. ii, 463. Punctele de suspensie ... apar după orice fel de întrerupere. Iordan, stil. 80. Mulţimea punctelor de suspensie introduse Intre coordonate sau subordonate dovedeşte că propozifia ca unitate gramaticală şi logică se îneacă. Vianu, A. p. 44. Propoziţiile apozitive ajung să fie separate de termenul determinat prin... puncte de suspensie ca şi cum ar constitui propozifii independente. sa i, 148. Punctele de suspensie arată o pauză mare care marchează In general o întrerupere a şirului vorbirii, gram. rom.2 ii, 503, cf. m. d. enc., dex. (F i g.) O slrlngere de mină, Un „ah"l O sărutare Şi-n urmă: puncte, puncte. Minulescu, vers. 218. Actul se stinge In cumpănite puncte de suspensie, t mai 1964, 70. I)) Semn grafic folosit după un cuvlnt prescurtat. Cf. Stamati, d. De multe ori puntul (.) este semnu de scurtare, clnd adecă Se pune numai o literă ori mai multe dintr-un cuvlnt. Bălăşescu, gr. 221/26. Punctul marchează de obicei abrevierile, gram. rom.2 ii, 504, Cf. M. D: ENC., DEX. c) Semn grafic care se pune deasupra literelor „i“ şi „j“. Cf. cade, Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. <$- E x p r. A pune punctul (sau, rar, punetele) pc i = a spune în mod exact şi fără cchivoc ceva, a preciza ce este esenţial într-o chestiune, a trage concluzia. Cf. cade. Amlndoi ne glndeam la căsătorie, dar nici unul nu îndrăznise să pună punctul pe i. Vlasiu, d. 268, cf. Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Astăzi rar; în sintagmele) Punct de întrebare sau punt întrebător = semnul întrebării, v. s e m n. Cf. Polizu, cade. (F i g.) Şi, ca şi cum ar fi lunecat înadins pe lingă punctul meu de întrebare, se plecă tn mod foarte firesc şi ... rupse un mare şi frumos fir de romaniţă. Hogaş, m. n. 102. Punct al mirării sau punct de mirare (ori de exclamaţie) = semnul exclamării, v. s e m n. Cf. Polizu. Nasul lui, ce semăna cu un colosal punct al mirării scris In poziţiune inversă, atrase atenţiunea tuturor călătorilor. Filimon, o. ii, 21, cf. cade. Scrisoarea ... e ... plină de puncte de exclamafie. Sadoveanu, o. ni, 50. 3. Numele mai multor semne (grafice) convenţionale în formă de punct (II 1), cu diverse întrebuinţări: a) Semn grafic folosit în matematică în locul semnului grafic „x“, pentru a arăta efectuarea unei înmulţiri. In loc de semnu x se întrebuinţează ctteodată un punt. Poenaru, g. 6/23. înmulţirea se arată sau cu o cruce piezişă re sau cu un punt pus Intre făcători, id. E. A. 11/22. Al Inmulţirei semn este acesta x sau un puticl şi să ceteşte înmulţit prin ... A. Teodorescu, a. 5/6. b) Semn grafic pus la dreapta unei note sau a unei pauze muzicale pentru a marca prelungirea intonării notei sau a pauzei cu o jumătate din valoarea lor. Cf. cade, Scriban, d., dm. <0> Punct de orgă — semn pus deasupra unei note muzicale, care indică suspendarea măsurii şi prelungirea ei oriclt de mult este necesar. Cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. c) Semn convenţional care indică pe o hartă aşezările omeneşti (mici). Punctele pe hartă colorate Slnt porturi şi oraşe populate. D. Botez, f. s. 20, cf. DM, M. D. ENC., DEX. d) Semn convenţional care marchează zarurile, piesele de domino etc. Cf. dm, m. d. enc., dex. 4. Obiect, corp etc. care, din cauza depărtării sau a micimii, apare într-o formă aproximativ rotundă şi cu detalii greu perceptibile. [Balonul] cu repegiune ridiclndu-sc plnă ce, ajunglnd ca un punt mic, se făcu nevăzut Intru înălţime, ar (1829), 422/18. De rădicăm ochii In vro noapte sărină cătră ceriu, vedem acolo un număr mare de punluri lucitoare ce ni se par ţintite. Rus, i. i, 4/7, cf. Negulici. Toate acele punturi lumi- noase slnt locuite de oameni? Filimon, o. ii, 22. In zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată. Alecsandri, p. iii, 26. Dar deodat'un punct se mişcă... cel dinţii şi singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl. Eminescu. o. i, 132. Un punct se aprinsese pe muchea dealului opus. Vla-KUŢĂ, s. A. iii, 178. Pe strada întunecată aproape, clteva puncte de lumină au lucit. Anghel, pr. 38. M-am deprins să urmăresc un punct pe apă, fără de nici un glnd. C. Petrescu, î. i, 82. Ultimii invalizi, ca nişte puncte nesigure, s-au depărtat mult, coborlnd panta. Sahia, n. 23. Spre ostrovul cu sălcii aplecate şi desfrunzite pluteau puncte negre şi mărunte. Sadoveanu, o. v, 703. Rătăceşte In pierzare Spre un punct sclipit de stea. Arghezi, vers. 350, cf. m. d. enc., dex. + Adîncitură, pată etc. mică, rotundă pe suprafaţa unui obiect, a unei piese tehnice etc. Liniile ... se fixează prin baterea unor puncte. Ioanovici, tehn. 224. + Pată mică, rotundă, detaşată pe un fond de altă culoare. Avea un punct roşu pe ochiul drept, cade, cf. dex. 5. (învechit; în formele punt, pont) Grup de (douăzeci de) obiecte de acelaşi fel luate împreună, formînd astfel o unitate la vînzarea, folosirea etc. unor mărfuri. Le aduse preţul acestor luminări la patru lei puntul. cr (1848), 252/13. Bucăţile sau unităţile diferitelor obiecte se specificau prin ... bolluri sau ponturi. N. A. Bogdan, c. m. 173. 6. (Şi în sintagma punct tipografic) Unitate de măsură a lungimii, folosită în tipografie, egală cu 0,376 mm. Cf. V. Molin, v. t., cade. Un punct e egal cu 0,376 mm. ltr2, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. 7. Fel de a coase, de a broda, de a croşeta prin care se obţin mici ornamente de formă rotundă; model de cusătură, de broderie, de împletitură astfel realizat; (regional) puntură (2). Variaţia In culori, In puncte şi în motive de la o regiune la alta ...ne îngăduie să determinăm cu destulă precizie provenienţa unei cămăşi brodate. Oprescu, s. 153, cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 8. (Med.; popular; şi în sintagma punct negru) Comedon. îmi scoate punctele negre de pe nas fără să simt. Vinea, l. ii, 310, cf. abc săn. 12. III. 1. Concept teoretic fundamental ireductibil în matematică şi in geometric, definit ca locul de intersecţie a două linii; p. ext. porţiune a spaţiului in care dimensiunile lineare sînt nule. Ce lucru este puntul matimaticii? ... acela căruia li zic matimati-cii că n-are nici lungime, nici lărgime, nici grosime. Amfilohie, e. 137/8. Să se tragă ... o linie care să treacă prin puntul din mijlocul liniii. Desen arh. 8/6. De la un punt la altu se poate trage numai o linie dreaptă. Poenaru, g. 7/25. Circonferenţa cercului este o linie curbă ale căria punturi toate slnt dopotrivă depărtate de centru, id. ib. 45/5. Punctele unde se taie ei între sine însemnează polii eclipticei. Genilie, g. 89/29. Prin cuvlntul punct să Insamnă locurile spatiei In care nu să mai socoteşte nici o dimensie. Asachi, e. iii, 3/1. Deosebitele părţi ale oricăria linii se sflr-şesc In punluri. conv, gf.om. 2/26. Ca să aibă cineva aceste distanţe ar putea ... planta cepele In punturile de Intllnire a acestor brazde. Brezoianu, a. 423/25. Un punt matematic se pierde In nemărginirea dispoziţiunei lui. Eminescu, n. 33. Se numeşte ... punt locul unde se Intllnesc două linii sau estremităţile unei linii. Me-lik, G. 1. Geometria diferenţială a spaţiilor generalizate se bazează ...pe definirea proprietăţilor fundamentale ale spaţiului, in jurul unui punct, contemp. 1954, nr. 385, 5/6, cf. ltr2, der. Numerele reale pozitive sau negative slnt reprezentate prin puncte situate pe x', x. Algebra x, 155. Punctele de unde pleacă două laturi consecutive slnt vlrfurile poligonului. Geometrie ix, 123. + Unitate de măsură pentru unghiuri egală cu 1°. Cf. l. rom. 1966, 88. 2. (Adesea urmat de determinări care precizează sensul) Valoare a unei mărimi fizice, tehnice etc.; spec. temperatură fixă, caracteristică, la care se petrece un anumit fenomen fizico-chimic. V. grad. 19067 PUNCT —1760 — PUNCT Puntul unde apa îngheaţă fiind supus la multe variaţii. Marin, pr. i, 78/15. Puntul de fierbere al acidului sulfuric anhidru. id. ib. 133/16. Se capătă puntul Intli puind termometrul In gheaţă şi stă argintul cel viu, însemnăm cu zero. Stamati, f. 102/12. Puntul fierberii apei variază după gradul presiunii (apăsării) atmosferii. Barasch, m. iii, 131/1. Punctul de Îngheţ al apei. cade. Punct de congelare. Macarovici, ch. 74. Temperatura la care are loc topirea se numeşte temperatură sau punct de topire. Marian-Ţiţeica, fiz. II, 102, cf. LTR2, DL, DP, DM, DER, M. D. ENC., DEX. 3. Unitate de măsură, exprimată numeric, care arată golurile marcate sau punctele obţinute de cineva într-o întrecere sportivă, în unele jocuri etc.; (de obicei la pl.) unitate de măsură, exprimată numeric, care arată punctajul obţinut de cineva în finalul ori pe parcursul unei competiţii sportive, al unor jocuri cu mai multe etape etc. Dacă ceri carte înainte d-a socoti puntele, ce-mi pasă mie! Delavrancea, s. 135, cf. cade. Eu pariez cu tine că numai după cum pronunţă bancherul „dau", „dau carte“ ..., eu ştiu la sigur ce puncte are. Brăescu, o. a. i, 75; Se aude glasul anunţlnd ultimul punct marcat. Sebastian, t. 83. Foarte multe echipe şi-au putut da seama tn acest pasionant final de campionat cit contează... un punct. sp. pop. 1963, nr. 4 273, 5/3. Bealizînd 197 de puncte... a clştigat proba de tir. Sportul, 1968, nr. 503, 4/4. Masivul nostru apărător reia uşor, dar decis, şi înscrie punctul victoriei. Scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. dl, DM. 4. Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raţionalizarea anumitor produse desfăcute prin unităţile de stat sau cooperatiste; tichet detaşat dintr-o astfel de cartelă. Cf. dl, dm, dex. <£> Loc. adj. şi adv. Pe puncte = a) (care este cumpărat, procurat) in baza dreptului conferit de cartelă; raţionalizat. Pantofi — pe puncte, ciorapi — pe puncte, haine — pe puncte. Galan, b. i, 6. E mai sărac îmbrăcată, cu o stambă pe puncte. H. Lovinescu, t. 38, cf. dex; b) (familiar) (care este) fără pregătirea corespunzătoare funcţiei pe care o ocupă sau titlului pe care îl deţine. Cf. dex . IV. 1. Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă, în spaţiu ; porţiune de teren cu anumite caracteristici; p. ext. aşezare omenească, localitate. Soarele trecind ceale 12 zodii, Incunjură cercul său şi vine iarăşi la punctul de unde au purces (a. 1699). fn 69. D[om-nul] gheneral de căpitenie au însămnat pe loc toate punturile de lovire, ar (1829), 661/36. Picătura de apă căzlrid ...pe acelaşi punt al unei marmure o petrece cu vreme. Marcovici, d. 168/21. Acesta este ostroDul Tenerifa ... iar poncturile celelante [în zare) Insăm-nează locurile năsipoase. Drăghici, r. 24/20. Nici un călător ...nu va putea să Intre prin alte punturi declt prin acelea ce s-au însemnat mai sus. cr (1834), 2971/15. Punctul din care obiectul mai bine se vede. antrop. 182/11. înfăţişează lăcaşurile fraţilor noştri conpămînteni din diferite punciuri ale feţii globului. Genilie, g. 3/17. La fieşcare pont dă exportaţie dă sare să să dea dă la carantinelc locale clte un gvardiian (a. 1836). doc. ec. 619. Lupta cea mai învierşunată începe atunci din toate punctelc. Bălcescu, m.v. 118. Această oglindă are şi calitatea d-a strlnge şi toate razele luminei căzute pe dînsa într-un punt care se cheamă foc. Barasch, m. iii, 35/18. Anotempurile variez In număr şi în durată pentru diversele puncte ale pămîntu-lui. Drăgiiiceanu, c. 95. Spuse, englezilor că noi mergem tot la punctul la care ei plecaseră. Bolinti-neanu, o. 305. Acele populaţiuni ... ocupa centrul Macedoniei şi Thesaliei, grămădite mai ales pe trei punciuri însemnate. Odobescu, s. i, 225. Moşia ... este aşezată Intr-unul din cele mai sălbatice şi mai sublime puncte ale Carpaţilor. Caragiale, o. ii, 43. La punctul arătat de ea, zărirăm marginile de aur ale unui nour. Hogaş, dr. i, 108. A rînduit umblători repezi ...la toate punctele de margine. Sadoveanu, o. xii, 258. Datoria fiecăruia este să-şi Invefe punctul pe care stă, oraşul tn care trăieşte. Arghezi, b. 86. Anume puncte trebuiesc complet curăţate şi pe ele înălţate edificii cardinale. Călinescu, b. i. 42. Acolo, sub rădăcina acelui brad,... se află punctul geografic ... din care Oltul porneşte în lume. Bogza, c. o. 18. Cele mai multe puncte ...cu descoperiri ... se găsesc în Dobrogea. H. Daicoviciu, d. 44. S-a luat măsura ca mersul autobuzelor pe distanţe mari să prevadă opriri numai In punctele importante, rl 1967, nr. 7 041, cf. m. d. enc., dex. <$> Punct de ochire — locul din ţintă in care trăgătorul potriveşte precis linia de ochire. Cf. dl, dm, m. D. enc. Punct cardinal v. cardinal. Punct echinocţial v. echinocţial. Punct vernal v. vernal. Punct autumnal v. autumnal. Punct de articulare = loc de pe bolta palatului unde se emite un sunet cu ajutorul organelor de vorbire. Schimbarea s-a petrecut datorită faptului că vorbitorii au schimbai punctul de articulare a lui „u“ din regiunea postpalatală In regiunea prepalatală. Graur, i. l. 64. (Rar) Puncte de foc — procedeu terapeutic folosit în anumite afecţiuni şi constînd din termocauteri-zări locale. Cf. cade. Ploua subfire, pieziş, o ploaie rece ce-ţi Înţepa obrazul ca punctele de foc. Brăescu, v. a. 102. Punct material = abstractizare folosită în mecanică, conform căreia corpurile reale îşi păstrează masa, dar îşi reduc dimensiunile la zero. Cf. ltr, der, m. D. enc., dex. Punct de sprijin (sau de reazem) — a) loc fix pe care se sprijină o pîrghie pentru a ridica ceva. Cf. cade, Scriban, d.; b) proptea (I 1); Cf. cade: c) f i g. sprijin, ajutor. Eu crez că ... punctul de reazem este In Transilvania. Bălcescu, ap. Ghica, a. 568. Italia esle neuoită să caute puncte de sprijin aiurea. Titulescu, d. 336. Parcă privirile lui le simt Căulînd un punct de sprijin, s august 1960, 6. Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat cît mai aproape de locul de muncă sau cît mai aproape de un loc în care se pot întîmpla accidcnte. îl vom transporta de urgenţă la cel mai apropiat punct medical. Belea, p. a. 180, cf. der, m. d. enc., dex. (învechit) Punct de vedere (sau ce privire) = loc de unde se poate privi ceva din unghiul cel mai bun cu putinţă; p. ext. loc de unde se vede o privelişte frumoasă. [Uliţele] înfăj.oşînd la toţi dzece paşi un nou punt dc privire, arată o varietate drăgălaşă. Negruzzi, s. i, 70. Sînl frumoase punte de vedere in acest parc. ŞĂi-neanu, d. u. Punct de plecare — loc de unde pleacă cineva sau ceva. Sosit din nou In punctul de plecare, îmi plimb privirea tristă împrejur. Beniuc, v. 38, cf. dex. <0> Loc. prep. Din punct dc vedere... sau din punctul de vedere al... = în privinţa ..., sub raportul ..., luînd in consideraţie (un anumit element de referinţă). Din punct de vedere aristocratic, cr (.1848), 142/30. Cestiunea danubiană, din punct de vedere român, prea a fost neglijată de Germania, ap. Ghica, a. 164. Acest edificiu ..., privit Insă din puntul de vedere al stilului ..., nu prezintă nimic însem-năior. Filimon, o. i, 226.. Algeria ... este împărţită ... din punct de vedere al fertilităţii în trei districte. Brăescu, o. a. ii, 138. Ceea. ce ll preocupă, din punct dc vedere linguistic, nu este redarea realistică a vorbirii curente, ci stilizarea ei. Vianu, a. p. 238. S-a vorbit ... despre relele pe care le aduce consumarea băuturilor alcoolice din punct de vedere higienic. Ulieru, c. 25. O industrie ... desăvlrşită din punct de vedere tehnic. Scînteia, 1953, nr. 2 810. De cind există societatea omenească, oamenii au fost diferiţi din punct de vedere al înzestrării lor. cf 1962, nr. 1, 18. Mai slnt profesori ale căror lecţii prezintă unele neajunsuri din punct dc vedere metodic, gî 1963, nr. 691, 2/3. <> Expr. Punct de vedere = aspect sub care cineva priveşte o problemă sau atitudine pe care o are faţă de ea; mod în care cineva priveşte o problemă, rezolvarea ei etc.; părere (3); concepţie. întrebările lor mi-au deschis oarecare ... punturi de vedere. Brezoianu, î. 51/29. [Dările] se pot privi din mai multe punturi de vedere, mo (1860), 361/2. Un punct de vedere izolat şi contestat. Maiorescu, d. ii, 87. Este imposibil din mai multe puncte de. vedere.- Caragiale, o. ii, 103, cf. Barcianu. A fost un convor- 19067 PUNGTA — 1761- — PUNCTAR bitor care aducea In discuţie puncte de vedere noi. Iorga, p. a. ii, 25. Este posibilitatea ca punctul de vedere al guvernului român să capete satisfacţiune. Titules-cu, d. 257. înţelegea prea bine „punctul de vedere“ al doamnei colonel, dar n-avea ce face. C. Petrescu, î. i, 18. Făcu silinţă să-şi limpezească şi mai bine punctul de vedere. Sadoveanu, o. ix, 47. iAprobă In totul acest punct de vedere, id. ib. 490, cf. Iordan, l.r. a. 272. Ceea ce numim „adevărat" este totdeauna produsul unui punct de vedere. Vianu, a. p. 391, cf. 207. Vine Insă un moment clnd punctele de vedere la care au dus experienţele acumulate apar ca incompatibile cu principiile medievale. Oţetea, r. 329. O tntorsătură-n punctul de vedere. Arghezi, s. v, 39. Felix înţelese punctul de vedere al Otiliei. Călinescu, e. o. i, 122. Criticul e un creator de puncte de vedere noi In raport cu o operă. Ralea, s. t. i, 129. E o diagnoză negativă?... — Depinde de punctul de vedere. H. Lovinescu, t. 344. Acesta e un punct de vedere superior pe care trebuie să-l sprijinim. Vornic, p. 224. Repeta întocmai punctul de vedere al secretarului. Preda, d. 61. Rămln la punctul de vedere exprimat In cronica mea. t martie 1962, 73. Din acest punct de vedere putem afirma că arta noastră este nouă chiar tn esenţa ei. Scînteia, 1965, nr. 6 680. Din punctul de vedere al cuiva = după felul In care concepe sau în care priveşte cineva ceva sau pe cineva. Din punctul lui de vedere, Nae ... a avut dreptate. Camil Petrescu, u. n. 73. Au avut dreptate, din punctul lor de vedere, să înlăture această legendă. Sadoveanu, o. xii, 231. Istorisirea continuă din punctul acestuia de vedere şi cu mijloacele stilistice ale unei adevărate predice. Vianu, a. p. 120. Vorbesc, bineînţeles, din punctul lui de vedere. Călinescu, s. 54. (Cu schimbarea construcţiei) înfăţişarăm cauza noastră din punctul său adevărat de vedere, ap. Ghica, a. 801. (Regional) A pune pont = a fixa, a hotărî un anumit loc pentru efectuarea unei acţiuni. S-o dus la locu uni pusesl i[ei] pont di cu sari. şez. iii, 3. + (Mold.; în forma pont) Loc unde îşi efectuează o persoană (în special de pază) slujba sau lucrul; p. e x t. slujba, serviciul unei persoane (de pază). Cf. tdrg, dr. iv, 902. Eu, Vasile..., sergentul Vasile din pont..., cin' să fie, că nu mă mişc din poarta matale. Brăescu, o. a. ii, 27. Eu cu slujba, cu pontul meu, nu pot să fiu acasă şi să privegliez. Sadoveanu, o. vii, 598, cf. Scriban, d., şez. xx, 139. + (Regional; la unele jocuri de copii) Ţintă extremă pînă unde pot fugi copiii care participă la jocul respectiv; (regional) ţăcăr (Voivozi — Cărei). alr sn v h 1 295/325. 2. Spec. (învechit; în forma pont) Pol1 (o). De obşte, la toate magneturile se află două ponturi, ce stau unul dinpotriva altuia, ar (1829), 138x/20. Să aşază mai cu deadinsul la numitele două ponturi ce să cheamă poluri seau căpiţele magnetului, ib. 138V27, cf. 138V3. 3. S p e c. (Regional; în forma pont) Capăt, extremitate a unui. obiect (Secăşeni — Oraviţa). alr ii 6 648/29. Pontu dlla vlrf. ib. — Pl.: puncte şi (învechit) puncturi. — Şi: (învechit şi popular) pont, (învechit şi regional) punt, ponct (tdrg), (învechit, rar) pânctuin (Contribuţii, iii, . 118, 130) s. n. — Din lat. punctum. — Pentru variante, cf. magh. pont, fr. p o i n t, it. p u n t o. PUNCTĂ vb. I. T r a n z. 1. (Adesea prin lărgirea sensului) A scoate în evidenţă; a marca (3), a sublinia, a accentua. Cf. punct (13). Povestea, punctlnd fiecare argumentare, cu gesturi mărunte şi repezi. C. Petrescu, r. dr. 337. „Iată, tocmai", a punctat judecătorul, bucuros că vede o culă adlncă Intre sprlncenele femeii. Popa, b. 32. Punctă cuvlntul „aici" cu arătătorul înfipt cu putere tn lemnul biroului. Vinea, l. i, 41. Se Invlrlea necontenit ... punctlnd, unde trebuia, cuvintele. Barbu, p. 182. Un asemenea moment punctează o deznădejde şi furie maximă, v. rom. ianuarie 1960, 127. Suflu dramatic intens, punctat ... de mo- mente de realizare lirică. Scînteia, 1964, nr. 6 371. Majoritatea dansurilor au fost punctate ritmic de acea tropăială specific spaniolă, contemp. 1966, nr. 1 005, 6/3. Replica finală punctează şi explică ... dezastrul. ib. 1971, nr. 1 271, 4/5, cf. m. d. enc., dex. <0* F i g-Un secundar fantastic punctează veşnicia. Camil Petrescu, vers. 62. Clopotele... punctează subfire pacea,—rar. Sadoveanu, o. ix, 11. . Dezvoltarea este apoi punctată de ivirea unor forme noi ... ale unor evoluţii ulterioare. Vianu, m. 22. Erau tristeţi sensibile dar scurte, Punctate de naive bucurii. Labiş, p. 136. Orologiul punctează scurgerea interstiţiului de jalnică bucurie, t februarie 1969, 87. 2. (Rar; complementul indică texte scrise) A pune semnele de punctuaţie; (rar) a punctua. Cf. punct (II 1). Cf. Polizu, cade, Scriban, d. 3. (Complementul indică suprafeţe, obiecte etc.) A face sau a forma pete, adîncituri etc. mici, rotunde, care ies în evidenţă pe un fond larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ca nişte puncte. Cf. Polizu. Muchiile ... slnt rotunjite, iar suprafaţa este striată sau punctată. Ioanovici, tehn. 145. Fluturi de cele mai gingaşe culori. In chipul cel mai delicat punctate. Sadoveanu, o. ix, 364, cf. dex. -$> F i g. Numai ici-colo poposeau clrduri de ciori, punctlnd cu pistrui negrii obrazul pămlntului. Rebreanu, r. i, 70. Binevenit fii, şoimule, tn casă ...Să tragi din nou hotar punctat cu stele. Arghezi, vers. 280. 4. (Sport; complementul indică puncte) A înregistra pe măsură ce se marchează. Cf. dl, dm, m.d. enc., dex. + (Rar; complementul indică puncte) A marca (6). Cf. dex. + (învechit, rar; la jocul de cărţi) A miza. Cf. Polizu. 5. (învechit; complementul indică arme, proiectile ctc.) A ţinti; a îndrepta. Se duse... să vadă cetatea şi apoi puntară tunurile spre dlnsa. Bălcescu, m. v. 150. + (în limbajul vînătorilor; complementul indică animale) A adulmeca. Un căţel fox ... puncta cu botişorul clnd Intr-o parte, clnd in alta. Sadoveanu, o. xii, 633. O vulpe aurie... se vedea lămurit cit e de interesată de vecinătatea aceea bine mirositoare [a căprioarei], o puncta întruna cu botu-i ascuţit, id. ib. xiv, 582. G. F i g. (Rar) A pătrunde (1). Oh, punctează cu al tău foc Soare, soare ... Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Bacovia, o. 87. Numele Mără-şeşliului mi-a punctat inima şi m-a făcut să mă glndesc cu teroare la piciorul tatei rămas pe această clmpie. Sahia, n. 15. — Prez. ind.: punctez. — Şi: (învechit) puntă vb. I. — Din punct (după fr. pointer). PUNCTĂJ s. n. 1. însemnare a ideilor principale sau mai importante ale unei expuneri, ale unei lucrări etc.; stabilire a unui.plan (de acţiune) sumar; (învechit) punctaţiune. A făcut un punctaj amănunţit pentru raportul pe care se pregătea să-l dea verbal sau scris. Galan, b. i, 98, cf. 122, dex. 2. Notaţie în puncte (III 3) a rezultatelor obţinute la o întrecere (sportivă); totalitatea punctelor obţinute de un sportiv sau de o echipă într-o întrecere (sportivă). întrunind cel mai bun punctaj la probele de patinaj-viteză..., a cucerit titlul de campion. Scînteia, 1954, nr. 2 959, cf. dl, dm. Toate rezultatele sportive, tn fiecare disciplină, se calculează In minute şi secunde, In scoruri, In punctaje etc. l. rom. 1959, nr. 2, 91. Siguranţa ţinerii urmei primeşte punctaj maxim atunci clnd clinele nu s-a abătut niciodată. vîn. pesc. februarie 1964, 11, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: punctaje. — Punct + suf. -aj (după fr. pointage). PUNCTÂR s. n. (Tehn.; rar) Punctator. Spre a evita ştergerea liniilor trasate In timpul manevrării, acestea sc fixează prin baterea unor puncte din distantă In distanţă cu ajutorul puncţarului. Ioanovici, tehn. 224, cf. sfc iii, 144. 19070 punctare — 17:62 — PUNCTUAŢIE — Pl.: punctare. — Puncta + suf. -ar. PUNCTARE s. f. Acţiunea de a puncta şi rezultatul ei. Cf. puncta -.(3). Cf. Poli?«. Drumul se pătase de punctarea stropi/ar grei şi negri, Adam, s. 59, cf. m. d. enc., dex. + Indicarea cu punctatorul, pe suprafaţa unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. Cf. m. d. enc., ddx. — Pl.: •punctări. — V. puncta. PUNCTATOR s. n. Unealtă de oţel cu vîrf conic, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovire cu ciocanul), pe diverse piese metalice, reperele unor perforaţii ulterioare; (rar) punctar. Cf. ltr3, m. d. enc., dex. Pl.: punctatoare. — Puncta + suf. -tor. PUNCTÂŢIE s. f. v. punctaţiuue. PUNCTAŢIUNE s. f. (învechit. In Transilv.) Punctaj <1>- Primiseră.... ordin de la Pesta ca să înceapă a fraterniza cu românii ... fără ea să producă ceva formulat ' gata, purictaţiuni, programe. Bariţiu, ;p. a. iii, 23, cf. ii, 84, Alexi, w. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: punclafmni. — Şi: punctâţic s. f. Alexi, w. — Din germ. Punktation.. PUNCTAVERÂJ >s. n. Raportul dintre punctele (III 3) marcate şi cele primite (care departajează doi sportivi sau două echipe aflate la egalitate intr-un clasament). V. golaveraj, setaveraj, coşaveraj. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: punclaveraje. — Din fr. point-avferagc (după punct). PUNCTBAL s. n. Minge, In formă de pară, suspendată de o frînghie, care serveşte pentru antrenament la box. Cf. ®5n2, l. rom. 1973, 33, dex. — Pl.: puncibale şi (rar) punctbaluri. — Cf. fr., engl. punching-ball. PUNCTIFORM, -Ă adj. 1. Care are forma :(şi dimensiunile) unui punct (II I). Pupilele [bătrînilor] ...sini j tn genere miei, punctiforme, cu reacţie slabă la lumină. Parhon, b. 62. Picnidiile [slnt] punctiforme, prevăzute cu parafize. Săvulescu, m. u. ii, 531, cf. m. d. enc., dex. + Care are puncte (II Î). Membrana ... j este de obicei netedă, dar clteodată se observă şi o slruc- 1 tură punctiformă. Fauna r.p.r. .vnij, 11. 2. (Fiz.; despre corpuri ou sarcină electrică, magnetică etc.) Care are dimensiuni neglijabile. Cf. ol, DM, M. D. ENC., T>EX. 3. Care acţionează intermitent. Cf. dl, dm, dn2, dex. «*» Pl.: punctiformi, -e. — Din fr. punctiforme. PUNCTIŞOR s. n. Diminutiv al lui pune t; purec-tuleţ, (rar) .punctuliţă. Cf. punct (II 4). S-a făcut de două ori 'mai mică, ghemuită acolo pe pervazul ferestrei, ca un punctişor alb. Popa, v. 34. în ochişorii albaştri ... joacă ... o lumină lină, cu 'punclişoare negre. Sadoveanu, o. ii, 532. • — PI.-: punctişoare: irr Punct -*• suf. -işor. PLWCiXA vb. I. Tr.anz. (Rar; complementul • indică texte scrise) A puncta (2). Cf, punct (II 1).: Cf. Barcianu, Alexi, w. ' — Pronunţat: -tu-a. — Prez. ind.: punctuez. După fr. ponetuer (după punct). * ţ PUNCTUÂL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat; (regional) pontoş (I), (neobişnuit) punctuos. Cf. PfflLIZU, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., ŞĂINEANU, d. u.„ pade. J!ra punctual, ascultător .şi supus ca un şurub. Vlasiju, a. p. 440. Om punctual. Scriban, d. Nu pofi fi şi tu o dală punctual, H. Lovinescu, t. 282. A venit foarte punctuală, dar arăta schimbată. Preda, p. .150» cf. dm, dn2., m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) Îmi t/ăsei aceste régule de çonduitâ ... a rnă conforma sinuer şi pontual cu regulamentul casei. Brezoianu, 1. 29/18,. Iordac)ie Păun simţi ţa întotdeauna satisfacţia datoriei punctual îndeplinite. C. Petrescu, o. p. i, 1Ş-9. Chemă pe Babighian care veni punctual. Călinescu, s. 638, 2. (Rar; despre verbe) Care arată c¡a acţiunea se petrece într-un singur moment. Cf.. dn2, m» d. enc., dex. — Pronunţat: -tu-al. ■— Pl.: punctuali, -e. — Şi: (învechit) pontuál, -ă adj. — Punct + suf. -al. (după fr. ponctuel). PUNCTUALITATE s. f. însuşirea de a fi punctual (i).; exactitate, rigurozitate, promptitudine în executarea la ternien a unei luprări, în îndeplinirea unei Îndatoriri etc. Ea se deprinsese la o strictă supunere şi la o mută punctualitate tn lupta sa..cr.(1848), 292/36. fitai Ipiti ,trebuie o regulă scrisă ... Apoi, trebuie a o esecuta cu poncluajitatey. Brezoianjj, î. 87/22, cf, P9LIZU. Prin punctualHate, prin iubirea de studiu şi prin zelul îndeplinirii datoriei ridica nivelul culturei. Maiorescu, d. i, 364, cf. Şăineanu, d. u., cade. Începurăm interesante discuţii şi consideraţii asupra lipsei de punctualitate. Sadoveanu, o. vi, 197. Mare lucru punctualitatea.1 Numai ,după .(ista, îndată văd cu cine am de-a face. id. ib. ix, 490, cf. Scriban, d. Supraveghea cinstea şi punctualitatea personalului. Aughezi, s. xi, 96. Consideră disciplina socialistă a muncii drept o chestiune de onoare, dtnd un înalt exemplu de punctualitate şi disci,-p:lină In muncă. Scîn-xe.ia, 1954, nr. 2 870, Punctualitatea şi mai ales simţul operativităţii In conducere nu uimiră pe nimeni. Preda, r. 302. Plecarea se făcuse cu o punctualitate remarcabilă. Barbu, p. 58, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -tu-a-, — Şi: (învechit) ¿ponctua- lítáte s. f. — Din fr. ponctualité (după punct). PUNCrUALMÉNTE adv. (ínvc.chit) La timp, cu .punctualitate. Cf. şj?c 11, 197. — Din fr. ponctuellement (după. pii'nct). PUN'CTUARK s. f. (Rar) Punctuaţie. Să-ţi impute că nu ştii gramatica, ortografia, punctuarea? Cara-OlKtíér O. IV, 284. — Pronunţat: -tu-a-, — Pl.: piihcluări. — V. " punctua. PUNCTUAŢIE «. f. Sistem de semne grafice convenţionale care servesc pentru a marca în sèris pauzele, întreruperea .şirului vorbirii, intonaţia, nuanţele afective, raporturile sintactice ale unui. enunţ îetc. ; mod de a folosi aceste semne; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuinţare a ’âcestor semine; . (rar) punctUare. Tot ce ■aduce neînţelegere tre-buieşte lămurit. -Şi .xcaeasta a făcut să se^nască catitea semne ale prosodiii şi ale puntufaţiîi. HeMade, gr. rom. X'V/28. Piintuaţia e meşteşugul de a arăta, clnd scriem, prin semne primite, ce fel trebuie să stăm, Clnd vorbim sau citim. gr. r.- n. ii, 107/21. Puntuaţie numim întrebuinţarea urior semne cu care arătăm unde ' trebuie ¡să 'răsuflăm cind citim. gr. r. (1835), 83/1$. AlUa nuntai s‘e cunoştea că foarte puţină îngrijire are ca să păzească punctuaţia şi să opreşte unde nu trebuie* gtn .(1885), 1!*/9- Construcţia cuvlntului sau meşteşugul de a serie puntuaţia. mn (1836), 70V24, cf. Neoulici. Cată să vorbim şi despre puntuaţie. cr(1848), 1§2/11. Vei întocmi ... lecţiile cele principale... respectlnd In compunerile tale toate regúlele ortografiei şi pontuaiţiei. Brezoianu, î. 206/25,- cf. Stamati, d., Polizu. l.uaţi cu dinadinsul aminte ta punctuaţia mea, păstraţi-o cu toată scampătolea..'Caragiale, o. 19084 PUNCTUAŢIUNE — ţ763 — PUNE vii, 426. Greşeli de fraze, de cuvinte, de punctuaţie. Delavrancea, t. 215, cf. ddrf. Iţi cer să pronunţi o franţuzească corectă, să păzeşti punctuaţia. I. Botez, b. i, 185, Ortografia şi punctuaţia ... ne aparţin nouă. Sadoveanu, o. ix, 577. Aşa cum s-a publicat, textul e cam neclar din cauza punctuaţiei greşite, bul. com. ist. ii, 98. Prin punctuaţie se înţelege loialitatea regulilor potrivit cărora şlnt folosite, In scris, anumite semne, cu scopul de a despărţi unele de altele părţile unei propoziţii şi ale unei fraze. Iordan, l. r. 732. Problema punctuaţiei apozifiei se poale rezolva ...In mod ştiinţific, scl 1954, 126. Şfichiuieşte editura pentru greşeli de punctuaţie, v. rom. ianuarie 1954, 252. S-a inclus şi un mic capitol cu reguli de punctuaţie. L. rom. 1959, nr. 4, 35. Să fie utilizate ... exerciţiile aplicative ...de punctuaţie, ci 1964, nr. 691, 2/2, cf. M. D. EN.C., DEX. . — Pronunţat: -tu-a-, — PL: punctuaţii. — Şi: (rar) punotiinţiiine (cade, Scriban, j>.), (învechit) puntuájie, pontuáfie s. f. — Din fr. ppnctuation (după ptinct). PUNCTUAŢIÜNE s. f. v. punctuaţie. PUIVCTULÉJ s. r¡. Diminuto al lui p u n ct; pune- | ţişor, (rar) punctuliţă. Cf. punct >014). Cf. Şcri- ' BAN, D., DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: puncluleţe. -r Punct 4 sui. -aleţ. PUNCTULIŢĂ s. f. (Rar) Puuctişor. în buruieni, licuricii sclipesc ca nişte punctulife verzi. Rebreanu, Nuv. 85. — PI.: punctuliţe. — Punct + suf. -uliţă. PÚNCTUM s. n. v. punct. P.UNCTUÓS, rOASĂ adj, (Neobişnuit; despre oameni) Punctual Domnul Qhirea era foarte punciuos şi aştepta de la toată lumea, de la candidaţii săi, să fie tot aşa. Agîrbiceanu, l. ,t. 136, cf. 146, 307. — Prqjmnţat: '-tix-oş. — ¡P1.: punctuoş], -oase. — ¡Punct + suf. -UO.S. 'PtJNC'ŢIE s. f. PVocedeu chirurgical de introducere a unui ac sau trtfear Intr-im vas, într-un 'ţesut sau într-o cavitate a organismului în1 scopul extragerii unui lichid normal sau patologic, a unui fragm.ent de ţesut sau pentru introducerea uniri riiedîcâment; (râr) puncţionarc. Daca umflătura ie măreşte, ”deşi ¡ a dat vilei acest leac:.., cată atunci a năziii fărăa mai ; sta pe glnduri ia poncţia (impuhgerea) pielii de siibt glt! ’Brezoianu, r. 331/10. Pace o poncţiune (găuri) \ prin impungere şi injectă In punga boaş'elor oliu căm- ' forăt. man.' sXnXt. 244/18. Deaca bp'ála éste rebelă, ; [se face] puncţiune (împunsătură) , şi curaţiunea ib. : 379/2,5, ci. Polizu, ţV 114/61 îtifi'gerea In ţesuturi a vii'fdlm ~tinu.i instrutiieni se mwţijţe punCţie. ' Tur-NEStu, “med. op. 15*, cf: l46v. P'iincţiunea sfr Chgamă eíploratóare tind o facem :cu ScúpüÍs'Cü i& vedem ăacă să află1 lichid şi ce fei de lichid, adecq pentru a sţaitîi un dldgnostic. Éianu,. d. ş.,‘cf. dM, der. Lichidele se obţin pbiţi piihcţie cu trucar. Xyc sXñ. 3*27, cf. i». D. ; enc., :»ex. ,, ' | — !P1.: ţiUricţii.*'— Şi: : póncfle, pontejiühe s. f. ' ‘‘! "f‘„ ''' ! — Din fr. ponctioii '(după purici). ; PtTCVCŢIONĂ vb. I. 'Trata 2. (Rar; complementul : indică ţesuturi, ¡organe, cavităţi etc.) A face o pOfrcţie. Cu scopuri de investigaţie éste puric [io nată cavitatea pleurdlă. abc săn. 3-57. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: puncţionez. — Din fr. ponctionner (după punct). PUJVCŢIONĂRE s... f. (Rar) Puneţi e.> (Prin lărgirea sensului) Puncţionarea cu fierul roşu a butonilor şi a abceselor, enc. agr. iii, 578. — Pronunţat: -ţi-o-, — PI. puncţionări. — V. puncţlona. PUNCŢIUNE s. f. v. puncţie. PUIVD s. m. v. pfund. PUNE vb. III. A. (Predomină ideea schimbării locului) I. 1. T r a n z. (Complementul indică obiecte) A face să stea undeva, a lua şi a aşeza intr-un anumit (sau în alt) loc, a aşeza pe..., la..., sub... etc.; (complementul indică obiecte, fiinţe, p. e x t. diverse noţiuni abstracte) a face să ocupe locul (dinainte) stabilit ca fiiridu-i propriu sau cel mai potrivit, a da un anumit loc (adecvat); a plasa2 (2). Adecă poiu Intru Sion piatră In margire de unghiu. cod. von. 146/13. Şi derepţii şi bunii de-a dreapta pune-i va. Coresi, ev. 38. Va pune oile de-a dreapta sa, iară caprele de-a stingă, id. ib. Punlnd numerii cei mai mici înainte, adăugăm particula „spre“,, apoi punem zece şi aşa numărăm plfiâ la noaospreze.ee. Şincat, i. 3/5. Are datoria să osebească părţile cuvln-tului, puind fieştecarea la locul său. Molnar, ret. 110/16. La români, mai tare se hotărăşte sau mărgineşte lucrul punlnd arţicuiu după nume, declt Intru alte limbi. Maior, ist. 243/33. Acel (;) pus la bcul unde arată cugetarea mea. cr (1848), 42/,39. Sameşul se sui In pal şi scoase dintr-o mică lădiţă -clteva plicuri pe care le puse pe mica sa mescioară şi începu a le desface pe rlnd. Filimon, o. i, 242. Puse seara la capul fiecărui din ei clte un mănunchi de flori. Iseirescu, l. 20. Puse ... un bolovan mare la gura văgăunei. id. ib. 338. Se poate să nu pui nici un cuţit pe masă? Sahia, n. 60. Pune cu mare grijă cartea pe masă. Sebastian, t. 256. Puse scrisoarea subt ochii căpitanului. Sadoveanu, o. xn, 147. O luptă nu se sugerează prin cincizeci de figuri agitate, ci prin cinci, dar puse unde trebuie. Opr-escu, s. 44. Uite, aici Iţi pui rufele, ici hainele. Călinescu, e. o. i, .35. Pui o bucată de zahăr sus la etaj, pe o masă. id. c. o. 44. Pase ,pe masă..,p mare roată de caşcaval galben şi un burduf de brlnză. Stancu, r. a. iii, 180. Pila n-o şli-u frămlnta; Pe lopată n-o poci pune. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 428. Să pui lingura pe blid, MindrescP, l. ,p. 57.. Scoate orologiul ş.i-,l pune pe masă. jRetega-nul, p,, ,ii, 15. Puse coşul la locul lui*. StX.ncesc-u, j». 249. Să punem lingă albia lui o mătură, .şez. i, 52. Şi fiţele ti tăia, Pe tablă mi le punea. Bibiceşcu, p.,p. 325. De clnd bădiţa s-a dus, Tri flori In fereastră am pus. folc. transilv. i, 305.-(R e f 1. .p a s*) După ce s-au copt turlitele, acestea se pun pe o sinie aşternută cu un masaniu curat. Marian., î. 190. î0> (Prin analogie; complementul indică părţi ale corpului omenesc) Ruglndu-se au pus preste ei mlinile. Biblia (1688), api. GSR i, 283/34. Făcut-au Antonie Vodă mare jură-mlnt .împreună pu. toti boiarii, cile unul..., fieştecare puindu-şi mlinile pre sflnta evanghelie, .a-nongan-tac., cm *, 193. Pusă mina pe cioarsă să o tragă. JŞu-î>4#-Dbleanij> ţ. 407. Pui mina p-a mea ■frunte. A LEXANDRESCU, o. i, 251. Abia uri braţ pe glt 4-a pus şi ea l-a pr>ins tn ’braţe, îEhîinescu, o. i, 179. Cl'ftd voi puAe eu mina mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta. CreangX, p. 88. J2,Ind puse mina pe-ecMvi^, odgiă ţipă, pasărea. Ispi-REseu,-. Jjr. 75. Puse mina pe mustaţa lui cea aibă. id. .ib. 323. Vine-neel, pe ochi laţi-piine Mlinile ei mici şi mţîtv.Cpşppc, p. i, l--lr7.^Mi-ai pus mina.peste gură ca să Iqc ...îşimă supun, Davila, yt v. 29. C/n flăcău mărfinţel, după ce Jâsă E.x.p.r> 19095 PUNE — 1764 — PUNE A pune mina = a) a lua (ccva) în mină, a prinde (II), a apuc a; p. ext. a se apuca de lucru; a face, a lucra, a întreprinde ceva; a acţiona. Ci. mină1 (I 1). Datori slnt mină să puie Pentru apărarea vieţei. Conachi, r. 286. Pune/i mina pe mistrie, Calfe, ucenici. Bolliac, o. 94. Unde punea el mina, punea şi Dumnezeu mila. Creangă, p. 37. Nu mai ştia pe ce să puie mina şi ce să facă. Ispirescu, l. 97. Pune mina pe llrn. Delavrancea, t. 137. De noroc nu se poate pllnge; pe ce-a pus mina, i-a mers. Brătescu-Voineşti, î. 57. O să punem mina pe par. Stancu, d. 101. Costică ... puse mina pe halbă. Preda, m. s. 12. Pune mina şi învaţă, că nu e glumă! id. r. 86. Să pui mina pe arme. Stăncescu, b. 237; b) a-şi însuşi ceva prin abuz; a sustrage, a fura; p. ext. a despuia de averi, a prăda, a jefui (în cursul unei incursiuni). Puseră mina pe vistieria domnului şilmplură oraşul de flăcări şi de slnge. Bălcescu, m. v. 66, cf. Alecsandri, Poezii, 462. Pohoaţa de babă ... pune mina şi pe vlrtelniţă lot cu acelaşi vicleşug. Creangă, p. 98, cf. Ciauşanu, gl. ; c) a lua (pe cineva sau ceva) cu forţa (în timp de război), a captura; p. ext; a lua prizonier, a duce în captivitate. Italienii puseră mina pe un bastiment argentinian ce se afla in port şi fugiră cu familiile lor. cr (1846), 432/50. El trecu vreo mie de oameni lingă Nicopole ca să pună mina pe acele vase. Bălcescu, m. v. 99. Am pus mina ...pe fata lui Osman. Alecsandri, Poezii, 462. Puind mina pe însuşi armele turcilor. Ispirescu, m. v. 30. Puseră mina pe doamna lui Mihai. id. ib. 54; d) a ajunge în posesia unui lucru (interesant), a face rost de ceva sau de cineva, a dobîndi; a da de cineva sau de ceva, a găsi în mod întîmplător ceva sau pe cineva interesant, deosebit, a descoperi. Hudici a pus mina pe un bilet către nevaslă-sa. Gherea, st. cr. ii, 189. Ia, priveşte pe ce mindreaţă de băiet pune mina. Cazimir, gr. 131. Dintr-o mie să pui mina pe el, se spune despre un om deosebit de frumos şi de atrăgător. Cf. Ciauşanu, v. 178; e) (şi, familiar, a pune laba) a prinde (IU 1); a aresta. Să-mi pui mina pe Spancioc şi pe Stroici. Negruzzi, s. i, 158. Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca, punlnd mina pe ei, Să-i Imparfi In două cete: In smintiţi şi tn mişei. Eminescu, o. i, 151. Puneţi mina, copii, pe juplnul ista şi începeţi a-l blăstăma cum iţi şti voi mai bine. Creangă, p. 59. Puseră slujitorii mina pe el şi-l duseră la împăratul. Ispirescu, l. 76. O ceată de haiduci puse mina pe noi. id. ib. 290. Vreau să scap ... Nu vreau să puie mina pe mine! Caragiale, o. vi, 297. Dădură ordin să mai aresteze pe elfi vor putea pune mina. Bujor, s. 2. Aoleu, moş Ioane, că n-am pus eu laba pe dlnşii! Le arătam eu! Sadoveanu, o. i, 666. Să puie mina pe-ei,.să-i lege şi să-i dea oamenilor stăplnirii. Camil Petrescu, o. ii, 27. Hai acuma cu noi să punem mina pe domnii Trafulică şi Enache. Preda, d. 219; f) (mai ales în construcţii negative) a se atinge de ceva, a umbla cu sau la ceva (ce nu-i aparţine), a întreprinde ceva nedorit, nepermis. La dulapuri nu. mai. umblă nimeni. Nu pune nimeni mina pe dosare, v. rom. august 1953, 43. A pune mina sau are obiceiul să pună mina ori cam pune mîna sau ii place să pună mina, se spune despre un om necinstit, hoţ, care fură. (învechit) A pune mina pe pline şi pe cufit = a obţine, a dobîndi putere deplină, toate mijloacele necesare. Am pus mina pe pine şi pe cufit. Filimon, o. i, 127. (învechit) A pune mîna asupra cuiva = a ameninţa pe cineva cu bătaia, a fi agresiv; p. ext. a bate, a ridica mîna asupra cuiva. Părinţii pot a depărta pre fii din moştenire pentru pricini cuviincioase, adecă, clnd vor pune mina asupra părinţilor. Pravila (1814), 150/22. A pune mina in loc pentru cineva (sau pentru ccva) v. mină1 (I 1). I-a pus Dumnezeu mina In cap v. mină1 (I 1). A pune milnlle pe piept v. mină1 (II). A-şi pune mina pe inimă (sau pe cuget) v, mini1 (II). A-şi pune milnlle in cap v. cap. (învechit) A pune la mină pe cineva = a face ca cineva să fie la discreţia cuiva, a avea la mină pe cineva; a obţine ceva de la cineva. O amor cază atita de frumoasă şi delicată, ce dorea prea mult ca să o puie la mină. Gorjan, h. iv, 75/32. I-am pus la mină. I-am prins mai dinioare cu oca mică. Alecsandri, t. 444, cf. Zanne, p. ii, 261. A pune piciorul (undeva, la cineva) = a pătrunde, a călca, a păşi (undeva); a intra, a veni, a se duce (undeva, la cineva). Năval cu toţi in lagăr, năval! oastea răcneşte ... Ei pun picioru-n lagăr. Alecsandri, Poezii, 222. Clnd am pus piciorul In casa asta şi te-am văzut, am înţeles că toate s-au isprăvit. Sadoveanu, o. vi, 586. Acest bărbat străin pune Intăia oară piciorul In părţile noastre de lume. id. ib. xn, 66. Tata... mi-a poruncit să nu mai pun piciorul dincolo de vale. Vlasiu, a. p. 34. Dragă mi-e leliţa naltă Şi la mers cam legănată ... Unde ea-şi pune piciorul Să aprinde chiar mohorul. BIbicescu, p. p. 364. (Rar) A pune piciorul (sau picioarele) la pămiut (ori pe uscat, jos etc.) = a coborî (dintr-un Vehicul, dintr-o ambarca-ţie etc.). Abia puserăm picioarele pe uscat, şi o mulţime de săteni români veniră spre Intlmpinarea noastră. Bolintikeanu,'o.'268. Trupa puse ... piciorul la pă-mint şi rămase nemişcată. Sadoveanu, o. xi, 164. A(-i) pune piciorul (sau, rar, picioarele) in (sau, rar, pe) prag v. prag (II). (învechit) A pune in ajutor sau a pune mină de ajutor (cuiva) = a veni în ajutorul cuiva; a da ajutor. Domnului iaste ajutarea ... Puş In ajutoriu tarele. Coresi, ps. 244/5. (Cu inversarea construcţiei) Fă bine şi mă ardică, mină d-ajutor să-mi pui! Pann, p. v. iii, 156/16. A pune umărul sau (regional) a pune piept (pentru cineva) = a împinge (cu umărul); a veni cuiva în ajutor, a susţine, a sprijini, a ajuta pe cineva; a contribui cu munca sa, cu eforturile sale. Ercule puse umărul. Ispirescu, u. 56, cf. Zanne, p. ii, 422. E de datoria dumitale, dacă zici că o iubeşti pe Otilia, să pui umărul să creăm aici o atmosferă sănătoasă. Călinescu, e. o. ii, 29. (Familiar) A pune osul = a participa la o muncă (grea), a munci (din greu). Clnd rămli văduv cu un băiat de unsprezece ani ... trebuie să pui osul dc vrei să nu te mănlnce sărăcia. Rebreanu, p. s. 135, cf. Scînteia, 1962, nr. 5 708. A pune gura (pe ceva) = a mînca (1). Numai atuncea punea gura pe iarbă, clnd Pepelea era foarte ostenit şi înceta puţintel de a zice. Sbiera, p. 8. A pune ochii (sau, rar, ochiul) (pe cineva sau pe ceva) = a se opri cu interes asupra cuiva sau a ceva (dorind să şi-l aproprie, să-l obţină); a dori şă obţii sau să ajungi la ... Puse muiarea stăplnului lui ochii ei pre Iosif. Biblia (1688), 292/23. Din toate cile vede, pe flori işi pune ochii. Heliade, o. i, 368. In lipsă de bani, puseseră ochii pe i 000 lei, trimişi de la Brussa cu o destinaţie specială. Bălcescu, ap. Ghica, a. 566. Mi-am puş ochiu pe duduca Adela. Alecsandri, t. 948. Ai pus ochii pe Gheorghe, învăţătorul. Caragiale, o. vi, 271. Se bucură nevoie mare că pusese ochii pe un aşa boboc.de flăcău. Ispirescu, l. 387. Vezi mume cari nu glndesc declt cum să-şi mărite fata care şi-a pus ochiul pe vreun tlnăr. I. Negruzzi, s. i, 63. Ai pus cumva ochii pe cineva, jucăm la nuntă ? Călinescu, e. o. ii, 98. Puse ochii pe o locuinţă In palat. id. s. 511. Am pus ochii pe tine. Mîndrescu, l. p. 90. Îşi pusese ochii pe un căţel., şez. iii, 135. (Cu inversarea construcţiei) Pe care ochii am pus. Teodorescu, p. p. 287. A pune degetul pe rană (sau pe bubă, pc rana deschisă, rar, unde trebuie ori ar trebui) = a atinge o problemă dureroasă sau delicată a cuiva; a găsi punctul dificil al unei chestiuni; a descoperi şi a da pe faţă cauzele reale ale unor stări de lucruri supărătoare. Cf. Zanne, p. ii, 112. M-am Invlrtit mult In jurul lui, mi s-a părut uneori că mă apropii de enigmă, poate am simţit-o vag, — dar n-am pulul pune degetul unde ar trebui. Ibrăileanu, s. l. 20. (Refl. pa s.) Odată ce s-a pus degetul pe rana deschisă, furtuna s-a dezlănţuit. Bart, e. 285. A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) in păinlnt = a avea o atitudine modestă, sfioasă, a se. ruşina, a se simţi jenat, vinovat etc;, plecîndu-şi privirea. Ilinca 19095 PUNE — 1765 — PUNE pusese ochii tn pămlnt şi sla mută, aiurită de spaimă. Vlahuţă, o. a. ii, 52. Ea se uita sperială-n vlnt, Şi, ca certat-apoi şi-a pus Privirile-n pămlnt. Coşbuc, p. i, 281. George puse nasul in pămlnt şi tăcu. Re-breanu, i. 24. Ucenicul se ruşină, punlnd nasul In pămlnt. Sadoveanu, o. ix, 174. Eu răspund dintr-un cuvlnt. Făr’să pun ochii-n pămlnt. Jarnîk-Bîrseanu, d. 44. (Adesea cu inversarea construcţiei) A pune problema... (sau problemele..., cliestlunca...) = a prezenta, a Înfăţişa, a aduce In discuţie o anumită chestiune teoretică sau practică importantă care cere o rezolvare; a ridica problema. Problema pusă dureros înaintea cugetului meu ... a rămas nedezlegată. Galaction, a. 31. Chestiunea trebuie pusă şi dezlegată tntr-altfel. id. ib. 202. Mihail Sadoveanu s-a rostit In numeroase rlnduri In problemă progresului limbii noastre literare, demonstrlnd cu măiestrie cum trebuie puse şi rezolvate, In chip just, problemele de bază ale limbii literare. L. rom. 1953, nr. 2, 35. Petru Maior ... este cel dinţii care pune problema vechimii palctlalizării, crezlnd fenomenul de origine latină. Macrea, f. 44. (R e f 1. pa s.) S-a pus pe întreaga uzină problema de a se produce cantităţi sporite de piese de schimb de bună calitate. Scînteia, 1954, nr. 2 886. Se poate pune chestiunea unei dualităţi de genuri, a unor registre deosebite de simţire şi de expresie. ol 1958, nr. 200, 3/4. Problema care se pune astăzi ... constă ... In caracterizarea particularităţilor specifice ale realismului contemporan, v. rom. ianuarie 1965, 165. Se punea acum din nou problema oamenilor. Camil Petrescu, o. ii, 271, Se punea problema dacă retragerea lui era lucrul cel mai evident pe care trebuia să-l facă. Preda, r. 110. A pune probleme = a crea o situaţie dificilă care trebuie rezolvată; a ridica probleme.'Mă pricep mai puţin tn plastică, aş spune Insă că ritmurile tale nu pun probleme declt de formă, rezolvate sau nu, rom.tne de văzut. Vlasiu, d. 316. A pune Inalntc(a) (cuiva) = a) (şi In forma a pune cuiva dinainte) (complementul indică mln-căruri) a aduce şi a aşeza (pe masă) In faţa celui (sau a celor) care urmează să mănîncc; a aşterne (cuiva) dinainte (pe masă) spre a mînca; a aduce la masă, a servi. Ce-ţi va pore Inrainte, mărlncă (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 192/2. Le-au pus denainte o mlncari de brlnză, amestecată cu făină (a. 1750—1780). OCR ii, 85/12. Atunci lulnd moşul copăile dale, Le puse înainte pline şi bucate. Pann, ap. cade. Răstoarnă apoi sărmalele In strachină şi i le pune dinainte. Creangă, p. 32. Altceva nu vă putem pune dinainte declt morun, nisetru şi păstrugă. Sadoveanu, o. xiii, 323; b) (învechit; şi în forma a pune intru faţa cuiva) a prezenta, a expune, a înfăţişa, a arăta; a aduce înainte. Pure-voi Intru faţa ta păcatele tale. psalt. 97. Iată, iubiţilor, că pun înaintea voastră învăţătura graiului frumos. Molnar, ret. 3/4. Apeles, zograful cel minunat, punea icoanele sale înaintea norodului şi asculta părerea multora pentru iale. Ţichindeal, f. 115/24. Unii îşi puneau înainte ceea ce se făcea aiurea. Brezoianu, î. 76/20. (Cu inversarea construcţiei) Această pildă ce e de fariseu şi de mitari înainte ne-o pune noauo şi cu mlndrie şi cu folos. Coresi, ev. 12; c) (învechit) a propune1 (1). Spre a nu mai umbla monede mincinoase In prinţipal, pui înaintea divanului ...să poruncească tuturor pămlntenilor dregători ... (a. 1848). doc. ec. 411. (Refl. pas.) Să pune înainte un arc de graduri 20. aat, ap. Ursu, t, ş. 263. Nevoii de a cere o pace ce i s-au pus înainte de atltea ori. ar (1829), 194/14. (Cu inversarea construcţiei) Clnd den 3 înainte puse numerile. das, ap. Ursu, t. ş. 263; d) (învechit şi regional) a aduce sau a invoca drept argument. Sărăcia şi meserătătea să nu o punem înainte. Coresi, ev. 207. Rugind să-i dea voie să călătorească ... puind înainte că prin aceasta s-ar putea înzestra cu învăţături. Drăghici, r. 4/12. Pescarul, fără să-i spuie că in ziua aceea nu poate să prinză peşte de două ori .... ti pusă înainte că e departe, plnă la .baltă. Gorjan, h. i, 61/28. Ştiu c-ai să-mi pui înainte prieteşugul. Conac iii, p. 86. Şi-mi tot pune înainte cile nu-mi trece prin minte. Teodorescu, p. p. 335. A pune (ceva) in evidenţă = a face ca un lucru să fie clar, limpede pentru toţi; a insista asupra unui lucru pentru a-1 detaşa de altele, mai puţin semnificative, a scoate în relief, a sublinia, a releva (ceva). Punem In evidenţă aceste fapte. Gherea, st. cr. i, 233. Iată o simandicoasă familie ce ţine sfat, punlndu-şi pretenţiile in evidenţă. Anghel, pr. 173. Privind In ansamblu alil textul dramatic cit şi spectacolul ..., se poate spune că este vorba de o lucrare dramatică interesantă şi de un spectacol care reuşeşte să pună In evidenţă o idee de o puternică actualitate. contemp. 1954, nr. 384, 4/3. întreaga istorie a ştiinţei pune In evidenţă legătura ei indisolubilă cu caracterul orlnduirii sociale. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 47. A pune in lumină (ceva) = a da la iveală, a face (mai bine) cunoscut; p. ext. a pune în evidenţă. Aceasta e partea pe care vom căuta să o punem In lumină aci. Gherea, st. cr. ii, 211. Vreau să pun In lumină altceva. Galaction, a. 250. Prin referinţă la tematica sa, au putut fi puse In lumină numeroase elemente tradiţionaliste. Vianu, a. p. 257. (Cu inversarea construcţiei) Toate învăţătura şi ştiinţa desco-perindu-le şi In lumină puindu-le şi lăslndu-le, ca să putem încă cunoaşte şi să ştim lucrurile bunilor şi a răilor. C. Cantacuzino, cm i, 28. A pune (cuiva) In vedere v. vedere. + S p e c. (Urmat de determinări locale introduse prin prep. „la“) A întinde, a expune, a lăsa o vreme undeva (cu un anumit scop). [Blana muiată] o presară cu tărlţe multe şi o pune la umbră de să usucă cu tărlţele (sec. XVIII), ap. hem. 1 569. Lama ...a căriia piele au pus-o la soare ca să se usuce. Drăghici, r. 67/16. într-un colţ al geamllcului stau puse la soare clteva clondire mohorlle. Bassarabescu, v. 7. Punea oborocu la soare. şez. r, 190. Dimineaţa, înainte de a slrlnge palul, pun aşternutul la aer. Com. din Bucureşti. <$• Expr. A pune la loc = (complementul indică alimente) a expune acţiunii focului pentru a prepara, a fierbe, a coace, a prăji, a încălzi. Cf. dl. A(-i) pune (cuiva) la dispoziţie (sau la îndeinlnu) = a oferi (cuiva) ceva din proprie iniţiativă sau la cerere. Necunoscutului meu coleg din viitor li pun la Indemlnă o iconiţă inedită. Galaction, a. 305. Este nevoie să-mi pui la dispoziţie lot materialul pe care 11 ai. Camil Petrescu, t. i, 218. 2. Tranz. şi refl. (învechit şi popular) A (se) instala, a (se) stabili (într-o localitate, într-un ţinut, într-un loc etc.) aducînd ori venind din altă parte. Feciu Adam In chipul meu şi-l puş In raiu (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 362/26. Acei romani ... era aici puşi lăcuilori de Tiaian. C. Cantacuzino, cm i, 57. Du-mă, Doamne, şi mă pune Unde-s nevestele bune. D91NE, 6. Du-mă, Doamne şi mă pune Unde mi-i mai drag pe lume. Jarnîk-Bîrseanu, d. 145. <0> F i g. Năcazul şi voia rea S-au pus la inima mea Şi s-au pus cu-aşezămlnt Plnă m-or băga-n pămlnt. id. ib. 215. Supărare, voie ră Pusă-i la inima mea. Ţiplea, p. p. 36. + Tranz. (Curent; complementul indică corpuri de pază, străjeri) A instala, a posta în anumite locuri pentru a supraveghea, a păzi. S-au tăbărlt In mizlocul clmpului, nelntărlndu-şi tabăra, nici puind păzitori. Şincai, hr. i, 224/16. Puse streji In toate părţile. Bălcescu, m. v. 59. Să sfăluiră locuitorii să puie pe apropiatul deluşor un, păzitor, şez. v, 77. -0> Refl. pas. Să se pună santinelele de jur împrejurul cazărmii. Brăescu, o. a. i, 230. + (învechit şi regional) A (se) adăposti. Mă vei protegea, mă vei pune In palatul dumitale. cr (1848), 33V41. Merem, ne punem supt o straşlnă. alr ii/i h 270/157. Să mă pui să nu mă plpie. ib. h 270/284. Ma pun di plpii. ib. h 270/386. + Tranz. (învechit) A duce, a băga, a vîrî în ... Grăiră că mearge la mormint ... — Unde-aţi pus el ? Coresi, ev. 96. L-au pus In peştera fericitului Ioan. Mineiul (1776), 19r2/l. Sfintele ... moaşte ... le puse Intr-o casă de rugă, cu a căruia aşă-zare s-au făcut multe tămăduiri, ib. 151rI/l. + Tranz. (Regional) A lăsa undeva, după ce l-a transportat 19095 PUNE — 1766 — PUNE pînă acolo cu un mijloc de locomoţie. Să-ţi pun de-a binele nora In Piatră. Creanga, p. 115. în fund apar munţii vineţi. Autobuzul ne pune, ca pe juplne şi ca Maica, In Piatra. Călinescu, c. o. 250. 3. Tranz. A lăsa din mînă sau de la sine pe ceva sau undeva; a lăsa jos, a depune. Pusă jos coş-niţa cu smochinele. Dosoftei, ap. gcr i, 255/31. Lulndu-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pămlnt. Creangă, p. 238. Nişte furnici veniră şi li puseră pre gură clteva boabe de grîu. Ispirescu, u. 102. Ţăranii încep a se scotoci pe la chimire, pun pe biroul avocatului tot ce au asupra lor. Vlahuţă, o. a. i, 211. Ea vine de la moară; Şi jos, în ulicioară, Punîn-du-şi sacul, iacă, Nu-l poate ridica. Coşbuc, p. i, 63. Pune miza, zise căpitanul de intendenţă. — Am pu-u-u-s doi franci. D. Zamfirescu,r. 203. Pui patru cărţi jos, dai clte patru fiecăruia, iei carte cu carte. Pamfile, j. i, 15. Puse bocceaua jos. Chiriţescu, gr. 176. îşi pune pălăria pe scaun, iar pe masă ghiozdanul cît toate zilele. Brătescu-Voineşti, p. 258. îşi scoase verigheta din deget şi o puse pe birou. C. Petrescu, î. ii, 119. Portarul ... puse geamantanul la picioarele şoferului. Brăescu, o. a, i, 104. Se pregătea să puie pe masă miza ei obişnuită care era acum de zece napoleoni de aur. Camil Petrescu, o. i, 583. Pusei furca pe bute Şi mă dădui pe băute. mat. folk. 1 365. N-a pus un ban pe masă. şez. ii, 33. <0* Loc. v b. A pune amanet = a amaneta. Acum i-a pus şi bastonul lui amanet. C. Petrescu, c. v. 121. Se ducea să puie amanet moşia. Sadoveanu, o. i, 428. (Eliptic) Am pus şi lanţul şi ceasornicul la ovrei, atît ne mai rămăsese în casă. Delavrancea, s. 112. <0> Expr. (învechit) A pune armele jos = a înceta să mai lupte, recunoscîndu-se învins; a capitula; a depune armele; a face să depună armele. Toată biruinţa-i să o închine împărăţiei lui> puind armele lui jos. C. Cantacuzino, cm i, 17. (Glumeţ) Era destul ...să arunce o căutătură galeşă sau o vorbă cu două înţelesuri, pentru ca virtutea ...să puie îndată armele jos. Gane, n. i, 5. (Regional) A pune buza = a lăsa colţul buzelor în jos, strîmbîndu-se gata de plîns. Cf. Scriban, d., l. rom. 1959, nr. 3, 67. (învechit; de obicei cu inversarea construcţiei) A-şi pune sufletul (sau viaţa, sănătatea, capul, avuţia) (pentru cineva) = a fi in stare de orice sacrificiu pentru cineva. Păsloriul bun sufletul lui pune-l derept oile. Coresi, ev. 482. Pentru care oaie era gata şi sănătatea sa să-ş puie. Varlaam, c< 345. Pen-tr-însa svinţii ş-au pus nu numai avuţiia, ce şi sănătatea şi viaţa şi, mai apoi, şi capul ş-au pus. id., ap. gcr i, 107/34. Sufletul ş-a pune. Dosoftei, ps. 121/5, cf. id. v. s. octombrie 97v/15. (Învechit) A-şî pune capul = a-şi pierde viaţa, a muri; a fi ucis; p. ext. (curent) a fi absolut sigur de ceva (garantînd cu viaţa pentru cele susţinute). Şi ş-au pus şi el capul de glon-ţu, precum scrie letopisăţul. Neculce, l. 20. Ş-apoi vădzind că să strică ţara şi să pustieştet să spărie că ş-a pune capul şi feci şi el legătură şi scrisă cărţi pe la margine de milă. id. ib. 157. Declara că el îşi pune capul că Mihai Vodă n-are nici un gînd de vrăjmăşie. Bălcescu, m. v. 325. (Regional; adesea cu inversarea construcţiei) A pune (cuiva) capul (sau sufletul) = a lua (cuiva) posibilitatea de a mai raţiona, a face să-şi piardă capul, a zăpăci; p. ext. a nenoroci, a distruge. M-aş duce-n lume, Dragostea capii mi-l pune! Jarnîk-Bîrseanu, d. 9. Mlndra capu ţi l-a pune! id. ib. 97. Sufletul badii l-ai pus. Doine, 114. Că fetele îmi pun capul. şez. i, 267. Mîndrele capul ţi-au pus. Bibicescu, p. p. 357. Ibovnica i-a pus capu. şez. v, 20. (Regional) A pune zilele (cuiva) = a omorî (pe cineva). Duşmanii, duşmancele, Vrea să-mi puie zilele. Sevastos, c. 55. + (învechit, rar) A scoate, a înlătura, a da deoparte. Nimea nu va lua sufletul mieu de la mine, ce eu pune-l voi de mineş. Coresi, ev. 84. + (învechit si regional) A pierde (II 1). Mi-am pus cu blidul şi sluga. Dosoftei, v. s. noiembrie 117v/33. Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos ... Ce a scos din voi Apusul cînd nimic nu e de scos? Eminescu, o. i, 151. Cel ce bea şi cîntă bine, Nu-l mai vezi cu haine bune, Toate la crlşmă le pune. pop, ap. Zanne, p. iii, 453. 4. Tranz. (De obicei urmat de determinări modale) A aşeza într-un anumit fel, într-o anumită ordine sau după un anumit tipic; a aranja, a dispune, a rîndui1 (I 2). Voi pune oasele voastre peste oasele bozilor voştri. Biblia (1688), 912/14. Stau ... cu vtna-tul lor pus de-a rîndui gios. Gheorgaghi, let. iii, 300/13. A doua zi ridică cărămizile în dungă, ca să se usuce mai bine, şi apoi le pune tn banchet, adecă în şir de 1 000 cărămizi. I. Ionescu, m. 706. Tot căpitanul ... Puie-şi la rîrid pămîntenii şi dacă-i de-grabă-n bătaie. Murnu, i. 46. Luînd două din... oscioare, le puse vîrf în vîrf. Ispirescu, l. 59. Fetele înşiră pe aţă cucoşei şi strafide ... Nu-i înşiră la hurtă, ce-i pun mistreţi. Sevastos, n. 154. Din mai multe pale puse una lingă alta şi acoperindu-le cu alte pale, se face o grămadă care se numeşte porcoi ...» porşor, poloanie, purculeţ. Pamfile, a. p. 158. Cărămizile pune-le mai rărit, uite aşa, şi toarnă mortar mult între ele. Călinescu, s. 343. Punea scara Lingă scară. Alecsandri, p. p. 107. Năuă buţi în şir punea. Te-odorescu, p. p. 657. Au adunat la jitărie dejma dé la fiecare om, punînd-o în stoguri, fiecare fel de pine deoparte. şez. i, 261. (Refl. pas.) După ce s-au meliţat..., se pun fuioarele grămadă ca să nu zboare sau să se smulgă. I. Ionescu, c. 155/24. Pomenele ... se pun una peste alta pe o mescioară acoperită cu o faţă de masă curată, său într-o coşarcă mare şi frumoasă. Marian, î; 167. Griul secerat se pune în mă-nunche. Damé, t. 56. <0> Expr. A pune masa v. masă1 (II). A pune în ordine sau în (bună) (o)rîn-duială sau (învechit şi popular) (la) orînduială, (regional) in rost — a aşeza ordonat sau aşa cum trebuie; a face ordine, rînduială; a restabili ordinea (undeva sau în ceva). Puindu-şi oştile în bună orînduială, stăpîni şi Nicheea. Văcărescul, ist. 251. Binevoiţi a mai aştepta niţel... să-mi pui la orînduială lucrurile casăi. Gorjan, h. i, 27/21. Noul domn se văzu cu totul în neputinţă de a pune ... orînduială la anarhia în care se afla ţara. Bălcescu, m. v. 32. Şi-a pus armele în rînduială. Creangă, p. 302. încerc să pun orînduială între oamenii cari se grămădesc unii in-tr-alţii. Camil Petrescu, u. n. 261. Puse trebele în rînduială. şez. iii, 208. Decît să mă rog ele prost Pin-a pune podu-n rost, Voi fi voinic cum am fost Şi-oi trece la adăpost! mat. folk. 166. A pune la un loc (sau, regional, laolaltă, învechit, depreună) = a aşeza diverse elemente (de acelaşi fel sau eterogene) în acelaşi loc, a aduna, a strînge la un loc. Că de-ar fi pus avuţiia bogaţii depreună, n-ar fi mişeii în nevoie fiind. Coresi, ev. 42. [Grîul] îl purim iară laolaltă tăt. alr sn i h 68/95. A pune deoparte = a) a sorta, a alege. Se apuca Cu lopata de-i strîngea: Oasele, cîte găsea, Tot doparte le punea. Teodorescu, p. p. 549; b) a păstra pentru sine (sau pentru altcineva) ; a rezerva, a opri. Scoate un paloş şi un buzdugan ...se apucă de le grijeşte şi le pune deoparte. Creangă, p. 194. Eu zic aşa: că să pun doparte un mertic din fruntea făinii. Sadoveanu, o. xm, 136. Mă, Stancule, ce-i al tău, vorba-aia, îl punem deoparte! Preda, î. 160; c) (şi în forma a pune la o parte) a economisi, a strînge, a agonisi. Am pus şi eu deoparte ... ban cu ban. Bră-tescu-Voîneşti, p. 205. Acum se vede cît de bine e să puie omul un ban deoparte. Camil Petrescu, t. i, 275. Din economiile mele, pusesem ceva deoparte. Sadoveanu, o. x, 374. Dacă aveam de lucru în şir, poate puneai deoparte pentru băiat ca să-l înscrii la toamnă. Pas, z. i, 249. De pe pămîntul cît îl avea, abia scotea cît să trăim, necum să poată pune la o parte puţinul care-i mai trebuia pentru datoriile rămase. Vlasiu, a. p. 74. Pui doparte-n tinereţe, Ai ce da tn bătrlneţe. Zanne, p. ii, 771. A pune bine = a) (şi în forma a pune la păstrare) a aşeza ceva într-un loc ferit sau special amenajat pentru menţinere în bună stare, pentru a nu putea fi găsit de alţii etc. 19095 PUNE — 1767 — PÜNE Mărinimoasa predare a unei comori de o sulă treizeci mii galbeni, care se dovedise adunaţi şi puşi la păstrare de neamul domnesc al ţării.. Odouescu, s. i, 158. Puse bine armele zmeilor. Ispirescu, l. 317. E o economie pusă la păstrare sub saltea. Pas, z. i, 242. A luat frunzele şi sămlnţa cea de tutun, le-a pus bine cu pipa la un loc. Reteganul, p. ii, 69. (Prin lărgirea sensului) Plec, mindro, de la tine, Inimioara mea-ţi rămtne, Ia-o tu ş-o pune bine. Hodoş, p. p. 79; b) (complementul indică sume de bani) a economisi. Puneam banul bine. Şi un ban peste altul fac doi, peste doi, dacă pui altul, fac trei. Delavrancea, h. t. 17. A pune piază (sau plnztt) = a pregăti urzeala pentru ţesut (treclnd firul de pe mosor pc alergătoare sau pe urzitoare, de unde se montează apoi pe război). Cf. dl, dm. Nici n-am tors, nici am pus plnză. Jarnîk-Bîrseanu, d. 178. Şi-a glndit plnză să -puie. Marian, sa. 58. Nici torceam, nici puneam plnză. Reteganul, tr. 127. Şi torsei Şi pusei plnză. Doine, 253. A pune fuiorul în două (sau In trei, în patru etc.) = a forma un mănunchi din două (sau trei, patru etc.) fire răsucite sau Împletite la un loc pentru a se obţine un fir mai trainic (şi mâi gros); a împleti firul, a lua firul (sau fuiorul) în două (sau în trei etc.). Pune-l ... [fuiorul] tn trei pentru feştilă. Sevastos, n. 9, cf. dl, dm. (Folosit şi a b s o 1.) A pune (pc) sul = a înfăşură urzeala pe sulul de dinapoi, la războiul de ţesut manual. Să urzesc, să pui pe sul. Delavrancea, o. ii, 201. Bălea patru pari, care atlrna sulul dă doi, şi încă doi era care punea sulu. Com. din Izbiceni — Corabia. (Folosit şi ab-s o 1.) A pune (pe) <|licm (sau pc răşchitor) = a depăna firele toarse de pe fus pc ghem, pentru a obţine glieme, sau de pe fus ori ghem pe răşchitor, pentru a facc jirebii. Com. diri Lăpugiul de Sus — Deva şi din SXqeata — Buzău. II. Tranz. (Aşezarea în alt loc implică acţiunca de acoperire) 1. (Complementul indică de obicei obiecte de îmbrăcăminte) A aşeza pe cap, pc corp (v. Îmbrăca) sau !n picioare (v: 1 n c ă 1 ţ a); a acoperi (total sau parţial) capul, corpul, membrele cu ... Pus-ai tn capul lui cunună de pietrile cealea bunele. Coresi, ev. 179. Să pui un pantalon elegant. Negruzzi, s. iii, 58. Trebuie iar să-mi pun rochia cea de califi roşie. Alecsandpi, t. 414. Mitropolitul, puindu-i omoforul pe cap, li citi cu glas măreţ rugăciunile de încoronare. Odobescu, s. i, 72. Puse pe trupul său haine de păstori, cămeşă de borangie, ţăsulă In lacrimile mamei sale. Eminescu, n. 5. Şi-şi punea mantie de cavaleri, id. ib. 59. Pune cuşma pe cap, o îndeasă pe urechi. Creangă, p. 81. Puse opincile tn picioare, căciula tn cap. Ispirescu, l. 215. Puse stema tn cap. id. m. v. 47. Dumineca pune manşete albe şi guler de cauciuc cu cravată înnodată strtmb. C. Petrescu, s. 62. Pe cap, doamna.juptnesele şi jupthiţele pun lese de mărgăritar, care prind bani de aur. Iorga,' c. i. i, 130. îşi pune o bluză veche cu mlneci sumesc ca să n-o tmpiedice-n mişcări. Bassa-rabescu, v. 93. Pune-ţi pelerina. Teodoreanu, m. ii, 163. A poftii şi pe husarii crăieşli să-şi puie zalele şi să-şi siringă In chingi caii. Sadoveanu, o. xii, 349. Veşmtntar'ul se consultă cu eclisiarhul dacă mitropolitul va pune tiara de aur bătut ... sau o mitră uşoară. Arghezi, b. 26. Pe trup pun un brocat de fină poleială. Călinescu, l. l. 70. Puntridu-şi melonul, porni cu ploierul tn mină, deşi nu era nici cel mai vag semn de vreme rea. Beniuc, m. c. i, 117. Îşi puse pălăria pe cap. Preda, m. 392. Vrei să pun rochia violetă? t septembrie 1962, 14. Să pun peteala pe cap. şez. i, 75. Pun năframa-ri cap. Reteganul, ch. 93. A pus o hanţă pe ea. Stăncescu, b. 35. Cunună d'e mnir In cap puneţ-oi. T. Papahagi, m. 137, cf. alr sn vi h 1 647. După ce-ţi degeră urechea, degeaba mai pui căciulă. Zanne, p. ii, 457. <0> E x p r. (Rar) A pune cuiva o mantn v m n n t n 11 ii /î,nwh;+ anumită ţinută. Iarna pune blană şi şuşoni. cade. Mă pun la papuci. C. Petrescu, î. ii, 132. Te-ai pus tn mare ţinută, id. ib. 173. <£> Expr. (Refl.; argotic) A sc pune In fustă (sau în fuste) = (despre bărbaţi) a pllngc (1) (cu uşurinţă). Cf. bul. fil. iv, 119. 2. A aşeza, a aşterne peste ccva, a întinde deasupra. Pre tronul sfintelor moaşte au pus un covor. anon. cantac., cm i, 105. Puse pc dalbul d-ochilor o piele dc bivol şi-o pătură de răşină. Reteganul, p. iii, 22. Vin’, bădiţă, prin grădină Că ţi-am pus o rogojină. Bibiceşcu, p. p. 67. Pă stolnic pun măsoaie. T. Pa-pahagi, M. 163. Cum e moartea-nşelăloare, Pune plnză pe picioare, folc. transilv. i, 107. O F i g. Locomotiva glftia urclnd şi numai aburul ei punea un văl tulbure peste acea graţie fără seamăn a peisajului. Barbu, p. 7. 4- Refl. (Despre zăpadă, praf, nisip etc.) A' se lăsa jos formînd un strat mai mult sau mai puţin dens şi gros, care acoperă obiectele sau suprafeţele atinse, a sc aşeza In strat, a sc aşterne, a se depune; p. ext. (despre gheaţă) a se forma şi a se întinde, a acoperi (totul). [Pulberea] s-au pus multă, cum să pune omătul. Dosoftei, v. s. noiembrie 110r/23. La 8 aprilie începu a să pune pe Vistula, cea de jos, gheaţa, care pe alocurea să înălţă plnă la 22 de picioare, cr (1829), 35/10. Omălul se pusese pe une-locuri ptnă la brlu. Creangă, a. 30. Se punea promoroaca. id. p. 240. O Tran z. [Iarna] pune văl de promoroacă Peste pomi şi peste case. To-pîrceanu, B. 70. + R e fi. F i g. A începe să sc producă. Tocmai In ăst an se puse o iarnă grea. Trosneau pomii In grădină. Delavrancea, h. t. 34. Se puse iarnă grea. Agîrbiceanu, l. t. 138. Noaptea, uite-o, iar s-a pus. Vissarion, b. 137. + (Complementul indică substanţe pulverulente) A lăsa să cadă puţin cite puţin pe o suprafaţă; a presăra pe... Pare că şi-ar fi pus cenuşă pe cap la durerea publică. c.r (1846), 972/34. Clnd ... ploaia cade puhoi, pun sare pe prag. Stancu, d. 300. [Caşul] ll tai, pun sare pe el. Com. din Petroşeni. <> Expr. A-şi pune ccnuşă pc cap = a se pocăi1 (i); a-şi recunoaştc vina sau greşeala in mod public. Cf. Zanne, p. ii, 45. 3. (Complementul indică furaje, paie, plante recoltate etc.) A aşeza jos pc o suprafaţă, de obicei împrăştiind cu grijă pentru a se depune în mod uniform. Să aducă fin, să puie tn iesle. şez. i, 292. Pai aşternut [la vite], alr i 646/510. Le pui aşternut, ib. 646/536. Refl. pas. Popuşoii ... se cosesc după culegere, iar ca să se usuce se pun pe ocniţe întocmai cum am văzul că Se pune şi cosilura de ovăz. Pam-file, A. r. 225. 4. (Complementul indică cuvinte, propoziţii, idei etc.) A aşterne pe hîrtie; s p e c. a preciza, a indica în scris; p. ext. a trece într-o lucrare sau într-un înscris, a introduce, a - Înscrie; spec. a reda în scris sau, p. e x t., prin pictură, a transpune. Trei rozoare de vie ... puse In foaia de zestre, la logodnă (a. 1725). Uricariul, vii, 16/ Aicea, la sflrşitul cărţii, pusem şi stilurile ce le clnlă copiii clnd umblă cu steaua (a. 1747). bv ii, 97.' Aştept scrisoarea la. Nu uita să pui anume data. Caragiale, o. vii, 524. -Cine poate să puie pe plnză tot verdele? Delavrancea, t'. 57. Şi-un dor funest din inima-mi pustie Se leagănă-n stih, ce rui-l pun pe hlrlie. NeculUŢĂ, ţ. d. 22. Voi veni In conacul tău, măcar pe-o săptă-mlnă, să pun ceva pe hlrlie din noile mele proiecte literare. Galaction, a. 50. Nimeni n-ar putea reproduce ... paloiul acestui artist. Ceea ce încerc să pun cu aici e ceva cu totul palid. Sadoveanu, o. xi, 605. In toată această iarnă Eminescu a fost statornic şi, orişiclt, fără prea mari grijuri, Incit a fost In stare să pună pe hlrlie o mulţime de compuneri. Călinescu, e. 123. Socoteala e simplă, frate, ai văzut-o pusă pe hlrlie. Camil Petrescu, o. ii, 149. Păi dacă preţul nnrnhr,! ,U I '----- ------ PUNE — 1768 — PUNE iscălitura (sau semnătura) = a iscăli, a semna. O E x p r. A pune pe note (sau, rar, pe muzică) = (complementul indică un text, o poezie) a compune muzica adecvată. A pune pe curat = a transcrie. A pune aprobarea = a aproba cererea, propunerea, soluţia dintr-un document scris, prin semnături proprie. Ei, clnd e gata dosarul? Să-fi punem aprobarea. v. rom. august 1953, 38. A pune aceent(ul) (sau un accent deosebit) pe ceva = a scoate în evidenţă un anumit lucru; a da unei probleme o atenţie deosebită, Pun, tu codrul operei de conslrucfie paşnică, un accent deosebit pe dezvoltarea industriei. Scînteia, 1953, nr. 2 677. A pune lipsă pe cineva sau (popular) a pune lipsă cuiva = a nota absenţa cuiva de la cursuri, de la o şedinţă etc. Vorbesc eu la cancelarie să nu-fi pună lipsă. Pas, z. i, 70. Pe drum se mai vedea încă cile un flăcău alerglnd să ajungă mai repede, să nu fie pus lipsă. Preda, m. 93. (Jur.) A pune pe numele cuiva = (complementul indică o avere imobilă) a înscrie cu drept de proprietate pe numele altcuiva, a transfera, a ceda cuiva. Dacă vă punea casa pe numele vostru de la începui, n-aveam. atita supărare! Căli-nescu, e. o. i, 92. (Jur.) A pune pe rol = (complementul indică un proces) a înscrie pe lista tribunalului în vederea judecării efective (la o anumită dată). + (învechit) A tipări, a publica (printre alte materiale). Din suflet m-am supărat văzlnd că ai pus ... „Sonetul păcii“ care l-ai luat dc la mine fără a-mi arăta a dumitale cugetare, cr (1829), 752/7. Ziarele ...Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog. Mace-DONSKI, O. I, 42. IU. T r a n z. (Aşezarea obiectului se face prin alăturare, aplicare, legare, prindere, fixare sau prin montare) 1. A aşeza, a pune, a fixa (lîngă ori pe un punct de sprijin) astfel îneît să se menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc.; a propti (2), a rezema (1), a sprijini. Luă o scară, o puse pe zid. Odobescu, s. i, 14. I-ani luat in pripă scara. Ea mă-njură: „Eşti nebun? Pune scara!“ — .Dacă-njuri, eu n-o mai pun! Coşiiuc, p. i, 201. Clnd se-ntoarse-n urmă mamă-sa de afară Şi-a pus mlna-n şolduri şi-a privit-o drept. id. ib. 246. Puse coatele pe masă. Teodorescu, p. p. 141. A pus degetul pe cocoşul de la puşcă. Reteganul, p. ii, 72. Zice frate Către frate: ... Să punem minele-n şele, Să ziţem una de jele. Bibicescu, p. p. 148. Am pus meliţa In gard ş-am început a melifa. Com. din Bilca — Rădăuţi. Puri mătura după uşă. Com. din Gîrda de Sus — Cîmpeni. 2. A aşeza pe sau peste ceva făcînd să adere, sil se prindă, să se lipească sau să se întipărească; a aplica pe ..., a lipi de ... Făcutu-i-am de la noi această mărturie şi am pus pecetea oraşului ca să-i fie de credinţă (a. 1591). gcr i, 38/36. Puind dalta şi lovind cu ciocanul ctte o bucată mare din piatră. Drăghici, r. 53/31. O vizicalorie voiam a-ţi pune pentru durerea ochilor, id. ib. 115/16. îşi pune alunele şi se sulimeneş-te. Negruzzi, s. ii, 265. A pune şi marca fării lui la pomenitele manufacturi (a. 1839). doc. ec. 717. Veniţi tncoaci degrabă să vă pun puţintel roş. Alec-sandri, t. 438. Pune el ce pune la rană. Creangă, p. 177. Pune gura lui fierbinte pe-a ci buze ce suspină. Eminescu, o. i, 79. Puse gura la spărtură. Ispirescu, l. 225. Este-o crudă profanare Să uifi că mumă fi-t femeia ... Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare, Precum se pune un stigmat. Macedonski, o. i, 81. îi uda capul cu spirt şi-i punea comprese. Contemporanul, vij, 42. Şi ca să simfi sosirea lui, Mai mult de-acum tu n-o să pui Urechea la pămlnt! Coşbuc, p. i, 112. Lua temperaturile, punea ventuze la bolnavi, făcea injecţii cu o indemlnare de uimea pe doctori. Mironescu, s. a. 124. Repede, puneţi-vă bărbi şi mustăţi, că peste jumătate de oră începem. Vlasiu, a. p. 359. Inginerul are şi el altă ştampilă pe care o pune pe un al doilea sigiliu. Bogza, ţ. 76. Casa mea mi-o Inchiseşi, Pecete mare lu-mi puseşi. Marian, î. 131. A pus pecetea sa pe călcâiul băiatului, şez. i, 4. Pune la picior ... rădăcină de brustur, ib. 252. Le puse pe- cetea lui In spinare. Fundescu, l. p. i, 91. (F i g.) îmi pun in schimb urechea pe inima ţării Şi aud bătăi. Beniuc, v. 27. <0- E x p r. (Popular) Bun (ori blajin) să-l pui pe (ori la) rană (sau, regional, la bubă) ori (bun) de pus pe rană să te vindeci, se spune despre un om foarte bun. E om bun să-l pui la bubă. Pamfile, j. m, 84. Era de pus pe rană să te vindeci cu el. Bră-tescu-Voineşti, p. 309. O fată subfirică şi blajină s-o pui la rană. Sadoveanu, o. iii, 378. Eu n-am noroc, dar altfel Is om bun, să mă pui la rană. id. ib. iv, 593. (Ironic) Dată in judecată de domnu Cartojan, cel bun să-l pui ta rană. C. Petrescu, î. ii, 208. 3. A fixa pe, la sau dc ceva prin agăţare, legare ori pctrecere; a prinde (IV 1), a agăţa, a atîrna. în loc de sabie, şi-au pus In brtu toporul. Drăghici, r. 60/27. Spălind-o [cămaşa], a pus-o Intr-un copăcel să se usuce. id. ib. 90/15. Pune furca-n brlul ei ... Iar fuioru-i de matasă Pe pămint, in urmă lasă Mreji de raze argintii. Alecsandhi, Poezii, 261. îşi puse in cui paltonul ud. Eminescu, n. 35. O pungă de cele ...cu baierile lungi de pus in gil. Creangă, p. 43. Umple Intăi plosca şi o pune la şold. id. ib. 205. Crei-ţele şi părălufele să le puie la ureche. Delavrancea, t. 154. De ce nu-fi pui mantaua în cuier ? id. s. 125. Le pune roată, la pălărie, panglici şi ace cu bumb. Sevastos, n. 85. Ce, la piept a pus ea floare? Coşbuc, p. i, 62. Şorful ... şi-l punea dinainte. Pas, z. i, 170. Sint unele monede pe care le pun fetele la glt. h ii 423. Pune furca-n cingătoare. Teodorescu, p. p. 300. Pe miini, pe unde pun unii brăţelele. Sbiera, p. 31. Să punem găleata-n cui. Mîndrescu, l. p. 167. Pusei secera la briu. Reteganul, tr. 129. Pune clopote pe boi. id. ib. 135. Să-fi pun două flori la pept. Doine, 63, cf. 53. Să-i punem zgardă de fer. şez. ii,. 136. l-o pus in spate o păreche de desagi, ib. 163. Popa işi puse patraliiru in glt. ib. iv, 2. Clnd mi-a pus puşca de glt. Bibicescu, p.p. 133. Şi aclo In cel'ină, sus, purii aclo o mucalită, arh. folk. v, 132. Puni aclo-n cui strai/a. alk sn v li 1 330/95. Punemu-m botă siraifa asta d-a umăru. Com. din Roşia — Be-iuş. Punem creci verz de fag la poartă, pe stllpurile căşii. Com. din Strehaia. I-a pus tinicheaua de coadă. Zanne, p. iii, 401. N-o să-l pui cadră-n perete, se zice despre cineva care este cocoloşit, dar care trebuie totuşi să lucreze, sau despre 1111 obiect cumpărat special pentru a fi mult Întrebuinţat. Cf. id. ib. 50. <0> Refl. pas. Ceaunul ... se pune...In cujbă. şez. v, 4. <ţ> Refl. Buzduganul ... se puse In cui. Ispi-rescu, l. 87, cf. Fundescu, l. p. i, 33. -0> E x p r. A-şi (mai) pune pofta in cui v. poftă (1). A(-i) pune (cuiva) lingura (sau lingurile) de glt (sau de ori In briu, regional, la guşă) = a) a lăsa pe cineva nemîncat fiindcă a venit tirziu la masă. Mama are să ne pună lingurile fn briu. C. Petrescu, r. dr. 92; b) (regional; acţiunea se răsfrlnge asupra propriei persoane) a pierde ocazia favorabilă pentru a realiza sau dobindi ceva. Cf. Zanne, p. iii, 594. (Regional) A-şi pune lingura de briu = a termina de mîncat. id. ib. A pune cuiva ştreangul de git = a forţa pe cineva să facă un luorii neplăcut (şi nedorit de acesta). (Regional) A pune cuiva lunia-11 coarne = a Înşela pe cineva; a dispune de cineva după bunul său plac. Cf. Zanne, p. i, 439. Vrei să-mi pui funia-n coarne? şez. 11, 73. (Regional) A pune (cuiva) ghiocei la ureche = a înşela (pe cineva). Toată lumea rldea de imbroboditul de bărbat, numai popa şi Zglmboi nici vedea, nici că simfea cum maica preoteasa te punea ghiocei la ureche. Popescu, b. iii, 140. (Regional) A pune (ceva) la ciochină v. ciochină. (Regional) A(-l) pune (pe cineva) în sus = a spinzura (pe cineva) Cf. Ţi-plea, p. p. 115. De l-oi spurie-N sus l-or pune. id. ib. 4. A aşeza sau a dispune să se aşeze potrivind aşa cum trebuie pentru a putea ocupa locul destinat în cadrul unui ansamblu, a mont a1 (1); p. ext. a prinde, a Înţepeni, a Întări intr-un anumit loc din care să nu se poată clinti, a fixa. Aceasta e uşa Domnului, ca nimea ...să nu vie acicea, că noauo au pus Dumnezeu, ca să nu treacă. Coresi, ev. 179. 19095 PUNE — 1769 — PUNE Multe coşuri, lmpllndu-le cu petre, le-au aruncat In Prut, leglndu-lc: de grinzi ... peste carele au pus lease împletite bine, aşternlnd paie şi pleavă peste lease. N. Costin, let. i a, 64/22. La capătul şanţului despre Dunăre fac ţarcă şi pe dînsa pun o leasă prin caie apa se scurge. I. Ionescu, m. 530. Să tai sclndurile alea ce le-am pus ieri la pat. Ispirescu, l. 65. Puse o săgeată Intr-Insul. [în arc], ... li dete drumul şi mi-l picni aşa de bine Incit acolo rămase, id. u. 74. De pune vtrtejul sub osie, ridică căruţa cu cinci chile parcă n-ar fi nimic. Delavrancea, t. 135. Iau o rotilă de plug şi o pun pe o loitră de car cu un capăt de teleagă. Marian, nu. 700. Pune ciubărul pe doage. Doine, 58. Colibele la munte slnt făcute din lătunoi puse în formă conică, şez. v, 3. Punem şină dă ferecătură. alr i 823/900. Punem rafu pe roată. ib. 823/1, cf. 823/49, 56, 87, 93, 150, 156, 159, 170, 178, 190, 230, 266, 280, 298, 302, 320. [Pentru] corlate punem lemne la loitre (perpendicular şi orizontal), punem tn cară ca un pătul. alr ii 5 232/886. Punem pătul pe căruţă. ib. 5 232/876. Pui raf pe roată, a i 23. R e f 1. pas. Intre două săgeţi se pun şi elte 4 paianturi cruciş încheiate. I. Ionescu, c. 167/26. Preste martaei [la bordei] se pune o leasă de nuiele, id. m. 151. La coamă se pune un rlnd de olane..., iar la dolie se pune pc dedesubt o tablă de fier. ap. tdrg. Păcurarii ... mei poartă şi zbici de lină cu pleasnă şi cu gujba din caic se face laţul, spre a se pune în coclorişcă. Liuba-Iana, ■ m. 1131. îngrăditura livezilor întinse ... se face cu răi-logi şi druci, aşa că tot Intre doi druci înfipţi în pămîiU ... se pun orizontal răzlogi de nouă urme de lungi. Pamfile, i. c. 447. Expr. (Regional) A pure coadă la oală = a găsi un motiv pentru a-şi justifica refuzul. Cf. l. rom. 1959, nr, 3, 67. A pune in scenă = a) a regiza (1) un spcctacol. înfocatul Aristia punea In scenă elte o bucată de teatru. Ollănesci , T. 41. Numele ... regizorului care pusese în scenă piese. Preda, r. 118, cf. t februarie 1969, 93. (Tranz. f a c t.) Autorul au pus tn sţenă pe Matascr. Russo, s. 7. (Prin lărgirea sensului) ,4a pus în scenă ... pc Ulise ... şi ... pe unul din companionii lui. Aristia, plot. LXXXVIII2/5; b) a înscena, a crea aparenţele a ... Cf. Bariţiu, p. a. i, 579, Bogza, a. î. 55. + S p e c. A aplica, a monta1 (1) şi a fixa prin coasere sau prin batere în cuie. Mai are de pus căptuşeala şi haina-i gata. Com. din Bucureşti. Să cuptuşăşti, să pun gulir. alr ii 6 537/29. Puri bondă. ib. 6 537/353. Pun dos [la haină], alr sn ii h 528/53, cf. ib. h 528. Pui pieniică. ib. iv h 1 192/551. îi pune talpă, pen§a. ib. h 1 192/872. <0> Expr. (învechit) A pune cuiva iacaua = a ruga cu stăruinţă pe cineva. Cf. Polizu, şio iij, 218. (învechit şi regional) A-i pune (cuiva) pingeaua — a păcăli, a amăgi, a înşela (pe cineva). Hoţul ... li pune pingeaua numaidecîl. Pann, p. v. ii, 30/24, cf. Baronzi, l; 40, Ciauşant, ol. (Argotic) A pune guler = a nu plăti datoria. Cf. EUL. FIL. IV, 178. . ■ 5. (Complementul indică animale de tracţiune) A prinde în hamuri la căruţă, la trăsură, la caleaşca etc., a înhăma; a prinde în jug la car, la plug etc., a înjuga. Pune caii, ca să mergem mai departe, zise el hotărlt. Slavici, o. i, 221. Puse caii, la căruţa sa trei, iar la a lui Iorgovan numai doi. id. ib. Se sculase de dimineaţă, şi pusese caii la ham. Preda, d. 66. Patru boi la car punea. Alecsandri, p. p. 38. Să puie caii la un rădvan. Sbiera, p. 218. Că pun alba la căruţă. Sevastos, n. 284. Pune-oi boii la tlnjală Ş-oi scoate gunoiu-afară. Sevastos, c. 261. Vizitiii puseră iute caii la căleaşca domnului, şez. v, 20. -C* Loc. vb. A pune şaua (pe cal) = a înşeua. Să pună şaua pe ponei, cr (1848), 72/74. Strînge masa, nu măntnc, Pune şaua să mă duc. Jarnîk-Bîrseanu, d. 506. Am pus şaua pe doi cai. şez. i, 14. Pui şaua pe cal. a i 17, cf. 24. (Glumeţ) Ş-am pus şaua pe-un cucoş. şez. i, 14. A pune frîul (unui cal) = a înfrina. Puindu-i frîul..., tncălecă. Ispirescu, l. 166. Expr. A pune şaua (pe cineva) = (complementul indică de obicei copii) a face să devină ascultător, supus, a cuminţi; p. ext. (complementul indică oameni maturi) a constrînge să asculte orbeşte (şi să muncească pentru altul). Cf. dl, dex. Prea v-a răsfăţat bunica şi v-aţi făcut de cap! Acum, cît staţi cu mine; las’că pun eu şaua pe voi! Com din Bucureşti. A pune frîu (la ceva) = a) (complementul indică sentimente, pasiuni) a reuşi să stăpînească, să domine, să potolească. De-ar fi fost lăsat prin lume Să treci ca orice om de rînd, Ce lesne-ai fi pus frîu durerii Şi răzvrătitului tău gînd! Vlahuţă, o. a. i, 50; b) (complementul indică o acţiune în desfăşurare) a face să înceteze, a întrerupe brusc; a curma, a opri (1), a stăvili. Veveriţa pusese frîu neobositei sale zburdălnicii şi ... îşi mistuise fiinţa sa in încheietura umbroasă a unei crengi aeriene. Hogaş, m. n. 172. A-şi pune frlu limbii (sau gurii) ori a-şi pune frîu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudenţă; a se reţine de la vorbă, Cf. dl, dex. 6. (Complementul indică un dispozitiv de închidere, de încuiere) A manevra astfel îneît să închidă ori să încuie o uşă, un capac, o cutie etc. Scaraoţchi a şi strigat să puie zăvoarele şi lăcăţile. Negruzzi, s. i, 89. Puind zăvoarele bine. Creangă, p. 311. îşi puse cîrligul la uşa tinzii şi plecă prin vecini. Vlahuţă, o. a. i, 96. Sub cireş iubiţii mult timp au rămas. Clnd din uşa tinzii s-auzi un glas... — Unde eşti, Simino? Ne culcăm! Pe uşă pui zăvorul, vino! Coşbuc, p. i, 254. Pune zăvorul, măi fumeie! Eu mă întorc îndată! Sadoveanu, o. vii, 643. Monahul ... se retrăsese înfricoşat şi puse zăvor la chilie, id. ib. ix, 148. Pune zăvorul la uşă, îmi porunci ea. id. ib. xi, 239. (F i g.) Dar vrerii lor ei pun zăvor. Neculuţă, ţ. d. 50. Stai inimioară pe Ioc, Să-ţi pui lacăt la mijloc, mat. folk. 278. •£> Expr. A-şi pune lacăt la gură = a-şi impune tăcere, discreţie. IV. Tranz. (Schimbarea locului se realizează prin introducerea sau pătrunderea într-un spaţiu mărginit) 1. A face să intre într-un spaţiu mărginit; a aşeza în sau sub ceva; a introduce, a băga, a vîrî. Derepl aceaia nimea să aprinză lumânarea şi să o puie supt ciubăr, ce In sfeaştnic, ca să lumineaze tuturor. Coresi, ev. 407. Bahila luo bodzii şi-i puse supt paiele cămilelor şi şăzu desupra. Palia (1581), 126/19. Dar a iadului năluci îl poartă Şi-l pun tocma supt a curţii poartă. Budai-Deleanu, ţ. 127. Strîng cenuşa trupului lui Tulie, o pun într-un vas. Beldiman, n. p. i, 172/11. Pusăse in spuză nişte cartofle. Drăghici, r. 86/6. Toarnă boştina în. căzi, de unde o iau,, o pun în saci şi o calcă în zghe.ab. I, Ionescu, p. 252. A doua zi o fată îl vede viind şi puind o scrisoare sub o piatră, lîngă poartă, conv. lit. i, 33. Boierul..: ia [punguţa] fără păsare, o pune In buzunari şi porneşte cu trăsura. Creangă, p. 64. în sflrşit, orice altă jivină ar fi, pune-o In traistă şi-o adă acasă ... să fie copilul nostru, id.ib. .74. Leagă turbinca strîns la gură, o pune sub cap. id. ib. 303. Braţul [cumpenei] ... în care era puşi banii se lăsă în jos. Ispirescu, l. 400. Strîng tot părul tuns şi-l pun sau sub tăietorul lemnelor sau îl îngroapă într-un moşinoi de furnici. Marian, s. r. ii, 70. Am să-i pun sub perină brăbănoc. id. o. ii, 83. Alţii ... tau un şip, pun într-însul zahăr pisat. N. Leon, med. 90. Puneam cărţile în ghiozdan, ne rugam pentru „minte, învăţătură şi sănătate, părinţi şi profesori", ş-o tuleam la poarcă, la arşice şi la zmeu. Delavrancea, h. t. 108. Cureaua de încins ... are căşiţă de pus parale, tabac, liuleaua, conv. lit. xliv, 658. Domnul Seneca pusese luleaua In gură. Gîrleanu, n. 55. Zenobia li pusese In traistă un codru de pline de mălai, nişte brlnză şi ceapă. Rebreanu, i. 46. Mi-a spus să pun manuscriptul In saltar. Sadoveanu, e. 166. într-un noian de frunze roşii, de odihnă, Glndesc să-ţi pun sub cap un iepure ucis. Blaga, p. 87. Limbile lor [balaurilor] pune-le-oi In sin. Beniuc, v. 72. M-a îmbătat ... punîndu-mi mie, pe ascuns, scrum de ţigară în vin. v. rom. noiembrie 1964, 76. îmi pun sare-n merindare Şi tărîţă-n năfrămuţă. Mîndrescu, l. p. 184. Puindu-i mîna-n sin. Reteganul, ch. 125. Puse biciul în dăsagă. Stăncescu, b. 29. Puse otravă In 19095 PUNE — 1770 — PUNE sticle, id. ib. 231. Pune o peatră In turca/ca unei cio-, bote ş-o leagă la gură. id. ib. 276. Salcia ... o pui in rachiu, şez. iv, 183. Iau o ţir’de busUîog şl-l pune su’pierină. alr ii/i mn 110, 2 802/172. Eu mă rog să-mi scrii şi mie Pe o ţiră de hirtie. Să o pun In buzu-' nari, Să o am la zile mari. folc. transilv. ii, 320. (R'e f 1. -p a s. ) Sc iau citeva seminţe de laur, se pisează, se pun intr-o lingură cu hpă şi se dă bolnavului de. friguri- să bea. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 75. Chişca se face din maţele groase ale porcului ... Umplutura ce se pune in ele ealcătuită din orez, ... bojoci, şez. vi, 77. <£• (Introducerea mai multor clemente de acelaşi iei se face prin aşezare ordonată, prin aran-; jare în ...) Pune florile Intr-un vas ce se află pe masă. Sebastian, t. 42. !i luă trandafirii -din mină şi-i puse tn carita cu apă, pe prispăv. rom. noiembrie! 1864, 52. Puse' neşte plăcinte-ntr-o merindare. Rte-r-E-ganul, p. iii, 58. (Refl. pas.) 2 misăzi vechi de păntice vulpe ... Aceste ... s-au pus "intr-o ladă mare (a. --1784). Iorga, s. d. vii, 233. Caşul se zvtntă, se' frămintă, se sară şi se pune in brădoaie ... său In burduf. I.sIonescu, M. 3'67. ^ Loe. v b. A pune tn groapă (sau In mormint) = a îngropa, a- înmormînta. Cf. PSALT. 180; CORES’I, EV. 134, N.’ 'TEST. '(Îc648‘), 311'/7. <$> E x p r. (Regional) A-şi pune lingura muie -im-i fierbe oala = a se amesteca unde nu-i fierbe oala, v. oală (I X). Cf. Zanne, p. iv, 18. (Rar): A pune Ita mormint = a ucide, a omorî. Caută -pe cel care a pu's In mormint pe părintele tău.- SAdoveanu, 0. v, 570.' A-şi piine cevia tn 'gtnd (sau In cap)'— a) a lua liotărîrea să..., a avea intenţia să ... Şi-a pus in gind să■ descopere vicleşugul babei. Creangă, p. 98. Tata şi-a pus in gind să-mă mărite eu George. Rebreanu, 1. 20'. Moş Costache iş’i pusese în cap să-l facă să irosească pentru mizerabila întreţinere tot■ - acest venit. CĂOLiNESeu, e.'O. ii, 164;- b) (învechit) a -ţinfe minte, a-şi aminti.• Ctle mi le-ai spus astăzi, nu le mai pterie in • gind. Pann, e. i, 47/18. Pune-ţi in gind că, de vro zece zile, babaea s-a îndrăgit de paseri -ş-a cumpărat vro 30 de canari. Alecsandri, t. 763; c) a se gîndi la un anumit lucru dorit (cu speranţa că el sc va îndeplini). »A pune tn gură (ceva) = a mînca (1). "Nil puri-in gură nici ptirie, nici apă. SadoVeanu, o. xip, 136. A nu avea nici ce'pune in gură (sau, regional, tn căldare) = a nu avea Ce mînea; a fi lipsit de oriee mijloace de existenţă. Măi, tovarăşe..., dă-mi un sac cu porumb pină la anu, că n-are muierea ce pune in căldare. Preda, d. 94. A nu pune ţigară tn gură = a nu fuma. De-azi dă dimineaţă nu puşăi ţ'igară-n gură. t martie 1962, 17. A pune în gura cuiva = (complementul indică expresii, cuvinte) a introduce în-'vor-, birea cuiva, ca element specifie. Unele forme gramaticale, nare sau inexistente in vorbirea populară din Moldova ..., stnt■ tntrebuinţate de scriitor nu numai pentru a le^pune tn gura eroilor munteni..., .ci pentru • •a-şi exprima nemijlocit şi precis glndurile sale de povestitor.’ l. rom. 1958, nr. 2, 41. A pune sub papuc (pe cineva) v. papuc1 (I). A pune (pe cineva) sub călcîi(e) = a) (complementul indică ţări, popoare) a supune, a subjuga. Cf. Zanne, p. ii, 32, dl, di», Sex; b) (rar; complementul indică oameni) a desconsidera, a înjosi; a distruge. Cf. Zanne, p. ii, 32. A pune ceva. sub oboroc v. oboio:e (1). A pune pe toţi într-o ciorbă = a trata un grup de oameni la fel, fără' a face deosebire între ei1 după merite, după valoare etc. Cf. dl, bm. A pune mina tn foc pentru cineva v. mină1 (I $). A June (cuiva) pumnul tn gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească, a reduce la tăcere (pe cineva); a închide (cuiva) gura. (Fartii-liar) A-l puue (pe cineva) In coi'ă = a întrece (pe cineva) (prin pricepere, prin viclenie), a înfunda (pe cineva) cu argumente. Să te văd... care pe. Care... — Las’ pe< mine-,'-e-em"să ţi-i pui -tn cofă. Alegsan-, D3M, T. 297, cf. CADE, DL, DM, DEX, ŞEZ.' IX, 155. (Glumeţ) A-şi pune capul sul) comănoc = a se călugări. Cum de i-a trăsnit prin gind să-ş'i puie capul sub comănac? Hogaş, dr. ii, 1. (învechit) -A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune capul cuiva sub picior = a ucide, a omorî (pe cineva). Ori să-i puie supt sabie, ori să-i deie la calargă. M. Costin, let. i, 268/8. A11 lovit şi ei vo 20 şi mai bini di sati tătărăşli ...şi le-a pusHol supt săbie. Neculce, l. 331. Nici un suflet (IV nimic nu lăsa viu ..., ci lot supt sabie punea. C. Cantacuzino, cm i, 75. Mi-ar pune capul sub picior, Să poată. Coşbuc, p. i, 128. (Regional) A pune (ceva) sub-picior = a nu lua în seamă, a neglija; a da deoparte. Cile mama mi le-o spus, Tăie sa picior le-am pus. folc. transilv. i, 452. (Regional) A pune tunica în plnlcce = a mînea sau a bea cu lăcomie. Zanne, p. n, 393. + S p e c. A trece prin ... Colo, lingă lampă, intr-un mic ietac, Vezi o fată care pune aţă-n'ac. Eminescw, 'O. iv, 364. ♦ Spec. (Compleinentul indică un inel, o verighetă etc.) A vîrî ln deget. îi puse inelul. Ispirescu, l. 311. Ţine tu- inelul meu, Pune-l in degitul teu. Alecsandri, p. i>. 20. Unde nu pune crăiasă inelul pe'deget. Rete-ganul, p. ii, 13. Şi-l pme [inelul] in degetul lui. şez. i, 68. + Spec. A face 'sau a lăsa să intre (complet) Intr-un lichid. Şi vor suspina ... ceia ce pun undeţe la rtu şi’ceia ce pun năvoade, şi mrejarii vor jăli. BidLia (1688)s 4651/13. Punem oborocul unde umblă ori treec peştele. Sadoveanu, o. ix, 434. 2'. (Popular; complementul indică plante) A semăna; a răsădi, a '’¡Jlanta (I 1). A'tnncea am arat... de-am pusu porumb (sec. XVIII). Iorga, s. d. xiii, 154. Am pus pomi-pe marginea paghiei săteşti, ap. tdrg. Am să ie învăţ clnd să pai bucatele pe coastă şi cind ai să le pui pe padină. Pamfile; d. 91. Pun cucuruz. Gdm. din Banloc-Deta. 0> R e f i; pas. Aceasta hurpagică ... se •pune■ In pămlnt alcătuind table sau straturi. Pamfi-le, a. r. 19. 9» (Complementul indică lichide) A faee să intre într-un recipient; p. e x t. a lăsa să eilrgă pe sau peste ceva (prin răsturnarea Recipientului îrt care se află lichidul), a vărsa; â turna. Vel cupar... pune vutcă In două pahare. Gheorgachi, let. ih, •301/10. Puind vin şi untdelemn, făcu de fu neamesteeată amestecarea lor. Mineiul (1<776), 130!r/2. Mai pune puţin coniac ... Aşa ..., ai dreptate, are un parfum bun. Barbu, -p. 26. Tot 1horincă âe drojdii am pus pe■ el. Reteganul, p. iii, 84. <£• E x p r. • A pune benzină (sau gaz ori, regional, bleu) pe ioc = a agrava o situaţie şi aşa neplăcută. Cf. ZanKe, p. iv, 26, S iv 26. (Regional) A pune plumb (topit) tn capiii cuiva = a domoli pe cineva; a-i băga ¡cuiva mfinţile în cap. Cf. Zanne, p. ii, 58. 4. A introduce în plus peste ceea ce deja exista; a a'dăuga. Şi ... >faşaz-o] in tingire, puindu-i iuntdelemn ...şi o ceapă tocată mărunţel (ai. 1749). gcr ii, 42/18. Pune şi niscai mirodii ..., scorţişoare, nucşoare sau cuişoare. Tomici, c. a. 165/15. Faceţi pluralul ...şi pe urmă puneţi-i articolele cuvenite, cr (1848), 231/12. După ce a fiert peştele bine, [în zeama respectivă] ... a pus o mină de-sare, o> mină de ardei. Contemporanul, iv, 142. îi pui [mîncării] dresuri, merge, nu-i pui, arunc-o şi clinilor că mici ei n-o mănlncă,. Hogaş, dr. ii, 59-. în borşul cu bureţi se poate pune şi o ml-nă-două de orez. şez. vi, 70. Mai pui niţică apă ca să-l mai supţiu [varul], alr sn-v h 1 347/728, cf. ib. 1 347. Sacul din care tot iai şi nu mai puni, să goleşte. Zanne, p. iii, 348. Omul, cind se însoară, işi- mai pune o •doagă. id. ÎB. iv, 392. <)> A b s ol. De unde iei, tot scade; şi unde pui, ada’ogă. Gorjan, h. ii, 114/30. <£• Refl. pas. Turte de făină de păpuşoi, cernută prin sita cea deasă, frăimintale cu chişleag tn loc de apă'<şi cu brlnză. Ca să fie mai moi, se pun şi cartoăfe fierte. Creangă, gl. Aluatul acru care se pune 'In frămln-tătură ca să dospească. Câm. din Braşov. I s-a mai pus ziuă de mine, se spune despre cineva care a scăpat de o primejdie. Cf. Zanne, p. ii, 537. 5. (Complementul indică oameni;- urmat de determinări locale ca „la închiso'âre“, „Ja puşcărie“, „în închisoare“, „în puşcăfie" sau echivalente ale acestoia) A sili să stea intr-un 16c închis, a face să Intre cu sila în...; a duce la..., a azvîrlr în ..., a băga la...; a Închide. Au poruncit de l-au prins şi l-au pus la 19095 PUNE — 1771 — PUNE închisoare, ist. ţ. b. 46. Oricarele din trei zile va mai zăbovi, la catargă va să se puie (a. 1715). Arhiva h. ii, 10/10. Pe soltan Mehmet l-au pus la închisoare şi peste o săptămină l-au otrăvit de-au murit. Neculce, l. 167. Scoaseră şi pe împăratul şi-l puseră la închisoare. Văcărescul, ist. 272. Un făcător de rele ce este pus la opreală l/i închisoarea de la Viena, In Austria, zic că au aflat mijloc de a scoate zahar din fin. cr (1829), 138s/24. Mă pusără la opreală plnă a doua zi. Gor-jan, h. ii, 195/28. Iată-mă-s, Doamne, pusă la opreală. Creangă, p. 318. Spunea cineva despre dumnealui că era cit pe ce să fie pus la închisoare din pricina •amestecului intr-o daraveră a unor răzeşi de la Dorna, care nu-l privea. Hogaş, dr. ii, 8. Dumneata n-ai să strigi, fiindcă te pun la popreală In casă şi-ţi aşez doi dorobanţi la poartă. Pas, l. i, 39. împăratul puse ■deocamdată la popreală pe cei trei fraţi, li găzdui şi ospătă împărăteşte, dar nu le dete voie să se depărteze. Popescu, b. ii, 63. (Refl. pas.) Nimeni nu se va pune la închisoare altfel declt după cum poruncesc legile.cr (1832), 871/3. <£• Expr. A pune (pe cineva) , in lanţuri (sau in ori la lanţ sau In fiare, in obezi, in butuc) sau a pune (cuiva) cătuşe = a imobiliza pe cineva prin legare în lanţuri sau în cătuşe ori prin închidere a mîinilor şi a picioarelor în butuci sau în obezi. Erau bieţii vecini robiţi şi puşi tn fiare. ■Odobescu, s. i, 67. Să fie puşi In lanţuri şi să fie călăuziţi la Liov. Sadoveanu, o. xii, 369. Pe clnd slujitorii crăieşti puneau pe solii moldoveni în obezi, călăreţii de legătură de pe malul de dincoace nu Intlr-ziară să repeadă vestea, id. ib. 370. De tlnăr m-ai pus tn lanţ. Jarnîk-Bîrseanu, d. 318. M-ai pus la lanţ. Mîndrescu, l. p. 38. [î]i punea eu picioarele şi mlinile în butuc. şez. iv, 17. Şi pe Gruia că-l punea Tot In fere Pănă-n şele, Tot In lanţ Pănă-n grumazi. Bibi-cescu, p. p. 296. (Prin lărgirea sensului) Mîndră şi vitează erai ..., o, ţară română ... Erai slobodă ... şi ie puseră în obezi. Russo, s. 141. 6. (Popular; complementul indică obiecte cu vîrf sau cu muchii ascuţite, tăioase, colţuroase) A înfige. încalecă pe-un bivol ... îi pune ghioaga-n şolduri şi pleacă vullureşte. Alecsandri, Poezii, 373. îi pune şpaga în piept. Creangă, o. 143. Domnul ti puse pinteni. Calul sări şi căzu. Delavrancea, o. ii, 30. Oamenii lui Petru Vodă Aron au pus pinteni cailor . şi s-au dus învăluiţi de pulbere. Sadoveanu, o. xii, 252. •$> Expr. A pune (cuiva) un glonte in piept = a împuşca (pe cineva). Trage podul mai de-a drept Pîn’nu-ţi pun un glonte-n pept. Alecsandri, p. p. 159. A-i pune (cuiva) cuţitul (sau cuţitele) = a omorî (pe cineva); a distruge, a nimici. De ce să nu-mi puie ■ cuţitul, dacă-şi descarcă toate scîrbele In curtea mea? ; Delavrancea, t. 151. Să-i puie cuţitele inamicului. h iv 48. (Curent) A pune (cuiva) sula in coastă (sau cuţitul in ori la gît) = a sili, a obliga (pe cineva) să facă un lucru neplăcut (şi greu) pentru el. Nu vă pune nimeni cuţitu-n gît. C. Petrescu, î. ii, 208. Parcă am fost din alea care să-ţi puie sula în coastă să-i cumperi marchizei şi pantofi de lac. Preda, m. 176. A pune (carne) în irigare = a înfige (carnea) în frigare pentru a se frige la jăratic; p. e x t. a frige în frigare, deasupra jăraticului. Au tăiat o bucată de carne şi au pus-o tn frigare. Drăghici, r. 85/3. Să dai degrabă curcanii la bucătărie, să-i puie-n frigare. Alecsandri, t. 989. M-a trimes... să frig prepeliţa asta aci ... Pune-o colo, în frigare. Stăncescu, b. 220. A pune (pe cineva) In ţeapă = a trage (pe cineva) în ţeapă, v. ţeapă. (Tranz. şi refl.; curent) A (i se) pune (cuiva) un ghimpe (sau un cuţit) la inimă (sau, rar, la stomac) = a face să fie sau a fi cuprins de teamă, de supărare, de grijă, de nelinişte. Cf. Zanne, p. ii, 209, 437. A-şi pune gheara-n glt = a se încăiera. De ce vă puneţi gheara-n glt? Să lase unul, cit de cit! Topîrceanu, m. 45. (Regional)1 A pune acul = (despre albine, viespi etc.) a Înţepa. Pune acul albina. Com. din mag —Sibiu. [Gărgăunul] e cel care pune am’, înţeapă, alr-sniiimn h 746/872. B. (Predomină ideea schimbării poziţiei) I. 1. Refl. (Popular; despre oameni) A se aşeza (pe...). Se puse pe o slîncă. Heliade, o. i, 338. S-au pus lingă un copaciu să mănlnce. Drăghici, r. 99/7. Ajun-glnd In capătul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde. Negruzzi, s. i, 45. Puindu-se iarăşi pe sofa Intr-o poziţiune voluptoasă, turnă licoarea de foc cu mina ei. Filimon, o. i, 141. Se pune pe proţap şi se aşterne pe glnduri. Creangă, p. 41. Se pusese jos ca să se odihnească. Ispirescu, u. 12. Puindu-se pe pragul de la coridor, să şază. Marian, na. 19. Desfăcui desagii şi mă pusei tn cale să-mi astîmpăr şi eu foamea. Hogaş, m. n. 59. Ia pune-te colea, pe laiţă, Vasile. Sadoveanu, o. viii, 96. Se puse pe laiţă. Sbiera, p. 52. Nu să pune bine pe scaun. Reteganul, p. iv, 75. M-am -pus ...pe o buturugă. Stăncescu, b. 146. Copiii se puseră jos. id. ib. 162. Se puse jos pe prispă, şez. i, 102. Se pune fala la pămlnt cu spatele spre uşă. -ib. ii, 128. <£> Expr. A se pune pe capul cuiva sau a se pune cu rugăminte pe lingă cineva = a stărui fără încetare pe lîngă cineva pentru realizarea unor dorinţe, pentru obţinerea a ceva etc. Peste iarnă mama s-a pus pe capul tatei ca să mă dea undeva la şcoală. Creangă, a. 16. Felele împăratului s-au pus cu rugăminte pe lingă spin. id. p. 231, cf. Zanne, p. ii, 60. A se pune la masă v. masă1 (I 1). ❖ Tranz. îl puse lingă dlnsa şi, ca să-i insufle mai mult curagiu, li dete, cu propria ei mină, dulceaţa şi cafeaua. Filimon, o. i, 141. li apăsau pe umeri şi-l puneau cu sila pe scaun. Bassarabescu, v. 5. Şi-l punea pe scaun gios. Alecsandri, p. p. 211. Că te pune pe-un genuche Şi-ţi tot minte mii şi sute. Jarnîk--Bîrseanu, d. 276. ^ Tranî. şi refl. (Urmat de determinări care indică noua poziţie) Au încălecat puindu-l proaşcă şi s-au răpezlt cu suliţa şi l-au lovit In piept. Dosoftei, v. s. septembrie 25/28. Carlta In care era striclndu-să cu mergere ce tare, l-au pus iarăşi călare, ist. carol xii, 76v/4. Moş Nichifor ... aşterne cojocul şi se pune Intr-o rtlă jos, lingă foc. Creangă, p. 131. Băietul se pune ciobăneşte, Intr-un genunchi, id. ib. 153. O pune în genunchi..., o frage de păr, o bate. Brătescu-Voineşti, p. 331. li plăcea să-i pună tn genunchi. Pas, z. i, 111. Şi-n genunchi îl pune Şi capu-i răpune. Alecsandri, p. p. 67. Să puse deci cu faţa tn jos şi începu a suspina. Reteganul, p. ii, 29. Clnd văzură taurul mort, ...să puseră în genunchi şi voiră să-i mulţămească. id. ib. iv, 43. Se puse...în genunchi. Stăncescu, b. 171. Se puse călare, id. ib. 298. Copiii se pun roată. şez. ii, 62. Ma pun lipcă pi pamînt. Vasiliu, c. 58. Ne punem călare, alr i 1 120/180. Să puru-n jarunţ. alr ii/i h 189/95. <0> E x p r. (Tranz.) A pune la colţ — (complementul indică un copil) a obliga să stea nemişcat, drept pedeapsă, într-un colţ al camerei, cu faţa la perete. (Prin lărgirea sensului) V-ar plăcea să şadă smirna şi la colţ să fie pusă Biata artă. Vlahuţă, s. a. i, 61. (Tranz.) A pune (pe cineva) la zid =a) a Împuşca (în urma-unei sentinţe de condamnare). Dacă nu-l putem pune la zid, 11 ucidem moral. C. Petrescu, a. 414, cf. dl; b) a condamna, a blama; a înfiera (faptele cuiva). Cf. dl. (Tranz.) A pune pe (sau in) picioare = a)- (complementul indică bolnavi) a reda sănătatea cuiva prin Îngrijire (medicală) adecvată, a face sănătos, a însănătoşi. In doftori n-am credinţă Să-l pui iar In picioare. Goga, p. 96, cf. dl, dm; b) (regional; complementul indică oameni) a scoate dintr-o încurcătură, din impas. Cf. Cixu-şanu, gl. ; c) (complementul indică lucrări-, acţiuni, construcţii etc.) a crea condiţiile necesare pentru a Începe, a se desfăşura, a exist-a în bune condiţii. Eu v-ajut... — Cu asemenea metode? Ca să dezorganizezi munca? ... — Dimpotrivă, abia acum-o pun pe picioare. v. rom. august 1953, 43. Sc - mutară In căsuţa lor; Mihai trebălui o săptămină plnă o puse pe picioare. T. Popovici, s. 209, cf. dl, dm; d) a crea, a realiza. Clnd i se Inttmplă să pună tn picioare o figură cu totul deosebită de sine, el o face din punctul de vedere al valorificării personale. Vianu, a. p. 179, cf. Iordan, 19095 PUNE — 1772 — PUNE l. r. a., 261. A se pune pe (sau In) picioare = a) a se Însănătoşi ,după o boală (lungă şi grea). Qf. dl, dm; b) a se refac« din punct de vedere material. Cojocarul lupta încă din greu cu nevoile, căci nu se pusese bine pe picioare, cu. tot ajutorul dat de Tudor. Camil Petrescu, o. ii, 64, cf. dl, m, ,A se pune (In) piuă (sau piua) = a) a se apleca gliemuindu-se la pămînţ, de obicei prin sprijinire Şn mîini (pentru ca cineva să se.ppată sui sau înălţa pe spinarea ■lui, penţru a putea sări peste el etc.). Cf. Polizu. Bab,a s-a .pus piuă şi strigă lui Prichindel: — Haide, hop a! CaragiasLE, q. ii, 251. Credinciosul lui puindu-se piuă, Făt-Frumos se urcă pe dînsul; d-aci pe coama zidului şi sări In grădină. Ispirescu, l. 75, cf. ddrf, BAR(yAţ>iu. Aprodul Purice se pusese piuă ca el, Ştefan cel fylare, să încalece calul. Delavrancea, h. t. 91, Cf. TDRG, DR. IV, 729, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., dl, dm, maţ, dialect, i 23,3; b) (rar) a sprijini ¡p,e cineva Intr-o acţiune. Cf. Zanne, p. v, 498, Şcri-ban, d, A se pune luntre (sau, rar, cruce) şi punte ori (pppular) a se pune tn cap (şi in picioare) sau a s.e pune In creştet ori In ruptul capului, şi(-n) cruciş şi(-n) curmeziş = a depune cele mai mari eforturi, a se strădui din răsputeri pentru a obţine, a reajiza cevaj/ a, se ¡da peste qap, a faog imposibilul (spre a pbţine, a realiza ceya). Pune-tg,... pj lingă ea. luntre şi^punteşi jmuieşte-i ceriul şi p&rjilntul, ca să-fi sipo-mectşcă'pe nevasta ¡¿[umijiaie şi să fi-o aducă.,Creangă, P, ÎTQ. yMăcpr să tţ pui In ruptul capului, id. ib. 223. •Nu scap eu'; de^tijie, riigi tu de mine, măegr .de ş-ar gfine nu ştiu cine şi cruc.iş şi ¡curmeziş. Ispirescu, l. $Jfy,Qlnd e,ş,ă te birufadrşg.ostea, să te pui şi-n. cruciş şfap curmţziş . tot degeaba. Delavrancea,. ş. 23'. pre ai îşi băgqfi in,, fiară şi In călwşi_şi-ţ puseră Intr-un car piocăaesc (începutul şec. X-.yjlI). mag, ist. v, ,4leglnd, dintre turcii cei ,ce erqrobi lp.Liuo.mo p.ăfiă la gp ţot d,ejrcei mai de frunte, s-cţu pus In .egrabie şi i-au dusj:n Ţarigrad. Şincai, hr. jji, 8/31. .Ajuns lingă ^grădina împăratului, el ,0 puse, [pe- faţg]-n ¡¿intre, duclnd-o ca-ntr-un leagăn peste lac. E-mjnesgu, n. ţ.l-îl.pun Intr-un 1car cu boi .,..şi,fyfi cu-dlnsu} la \o,cul de splnzujfătoare. Creangă, p. 329.. îjidqjp ce-mi, trimiteţi ..¿Of) lei aitgnş, cu cpnflijia ca r..eştyl de 100 să mi-î garantaţi a mi-l da înainte de conferinţă, acolo., f&ilfczâu, mii puri .In tren. &i piu., Caragiale,, o. vii, 4,13. -Ş,e ,pu.ste per calul lui FăUF'rumo.s şi o'luară la s4.năţo.asa. Ispirescu, l. 194. Se puseră In nişte corăbii. iţi. u.v,50. Am plecat bucwoasş şă rţe punem tn, trin, să ajungem aeas’! Brăescu, o. a, i, 400.. Ne-au pus tn tfen ş-am umblat noi şpse ¡zile. Sadoveanu, o. vi, 389. .Dg,c-qm v,ăzut, m-am pus în tren şi m^am. dus să vqnpesccu doijinu Filip. id. ib.,.vin, 134, Vină .de te pline pe galul ţesta, ... nu merge pe jos. Sbiera, p. 234. O puse p4e tcal şi p-aci ţi-e drumul. Stănce-scu, ii. 4.77. '" ,' ; 3. Ţ r a n z. şi (popular) refl. A (se) aşeza intinş ,pe ceva; a (se) întinde, a (se) culca. Veneam de te sforţam a te pune tn pat. cr (1848), 81/69. lancu o ridică şi o puse tn pai. Negruzzi, s. i, 19. Cum a venit împăratul de la vlnătoare, ... s-a pus In aşternut. Creangă, p. 97. M-am sculat prea de dimineaţă, mă pun iar In pat. Caragiale, o. vii, 89. Puse copilul Intr-o albie ce găsi şi-o aşeză In pat. Ispirescu, l. 60. Se puse pre o pajişte şi ador,mi- id. u. 62. Şi-a făcut lemnul, s-a gătii, s-a pus In sicriu şi-a cerut luminarea. Pamfile, duşm. 155. îl dezbracă amlndoi, ca. pe un copil, şi-l pun In pat. Gîrleanu, n. 74, cf. Stănoiu, c. 1. 84. S-a flus să se puie In .pat. Sadoveanu, o. v, 181. Slăbise tare aştă iarnă; de la bobotează s-a pus tn pat. id. ib. vi, 572. Să puseră In pat şi durmiră păn’la ziuă. Reteganul, p. i, 67. Se pune să se odihnească pe iarbă. şez. «, 226. M-am pus, Cu faţa-n sus, Supt un măr mare-nflorit. Bibiceşcu, p. p. 8. 4. Refl. (Regional) A sta postat înaintea cuiva sau a ceva (cu un anumit scop). Tocma In mijlocul de drum să pune Striglnd: Staţi, voinici, că aici-s groqpe! Budai-Deleanu, ţ. 248. Se pune firm la poartă, pe calul său comandă Ş-adună desfăcuta şi fugitiva oaste. H^liade, o. i, 336. Se puse dinaintea stăptnului său eji minele la piept. Filimon, o. i, 116. Tot aici eşti, Ivane, tot? — Ba bine că nu, zise Ivan, făctnd stlnga-mprejur şi puindu-se drept In calea morţii. Creangă, o. 145. <0> Expr. (Adesea prin inversarea construcţiei) A i se pune (cuiva) in . cale (sau in drum) ori a se pune in calea cuiva (sau a ceva) = a bara drumul cuiva sau a ceva, a sta cuiva sau la ceva în cale împiedicînd o acţiune. Atunci el tinde mina să vază Cine iarăş in drum i să pune. Budai-Deleanu, ţ. .291. O, tu nici visezi, bătrlne, clţi In sale mi s-au puş! Eminescu, o. .1, 146. Făt-Frumos Se pus.e-n ca.lea negurii cu coarne. Afghezi, vers. 399. în calea apii nu te.poţi puri. Com, din .Gîrda de Sus — Cîm-peni. A se pune împotrivă (sau Împotriva...) sau (învechit) a se pune înainte (sau tare) = a lupta împotriva..., a se împotrivi; a se contrazice. Să ne puţiepi împotriva lăcomiilor (a. 1689). gcr i, 285/5. Singură puterep.. sa nu iaste să .să puie împotriva a atîta păgînâtaţe. Cantemir, i-ir. ' 148. Dară să pune 'ţare ... obicei nou să nu să facă. Neculce, l. 26. Tu te lauzi că Apusul înfiifite ţi s-a pus? ... Ce-i mina pe ei In luptă, ce-au voit acel ^pus? Eminescu, o. i, 147. Dacă zice el că viqe, eu nu mă pun împotrivă. Sadoveanu, o. x, 646. (Eliptic) Să temu să nu să puie creştinii şi să face piare vărsare de slnge. Dpsof-tei, v. s. noiembrie 159r/6. Nu te mai pune şi d-ia atlt pentfu te mieri ce. Creanga, p. 152. (Rar) A se pune cu capul = a se opune djn răsputeri, cu preţul vieţii (Cu inversarea construcţiei) Dar cu capul mi ie pune Să n-o foace Alţi feciori. Coşbuc, p. i, 136. (Regional) A Ji) se pune soarele drept inimă = (despre oameni) a-i fi foame, a avea senzaţia de foame. Com. Iordan . 5. Refl. (Popular) A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva; a face presiuni asupra cuivav,Hoţilor, ticăfoşilor! ... Vă puneţi 1o sută pe un, om, ca corbii. Alecsandri, t. .1, 401. Voinicul de Ejmle mi.se puse pil ele cu arcul său. Ispire,scu, u. 44. Se puse stăpî-nireţi pe noi rcu toroipanul, dar şi noi i-am făcut-o. Pas, z. iv, 237, cf. dl, dm. ÎI. (Schimbarea poziţiei are loc pe plan figurat) 1. Refl. recip r-, (Popuţar; urmat de determinări introduse prin p.rep; „pu“) A se măsura (Ş), a se compara cu... ; a şe lua la/întrecere. Din mincare şi băutură Ids’dqeă rie-a 'întrece cineva, numai la treabă nu ne prea'punem cu toţi hebumi'.1 Creangă, p. 259. Şi-şi şi §ăsise ...cu cine să se jjiiie. Ispirescu, u. '58. Nu ie pune cu ctitorul nostru, c-a văzut multe. Delavrancea, h. t. 7. Mărturisea că-i om a dracului şi cu el nu se poate pune nimeni. Sadoveanu, o. viii, 364. Te pui cu un■ om care nu e în toate minţile. Cămnescu, s. 563. Dacă n-am năroc tn lume, Cu Dumnezău nu m-oi pune. folc. transilv. i, 273. Nu te pune cu mai-marele tău, nici te prici cu cel mai 19095 PUNE — 1773 — PUNE mare declt tine, nici să le apropii Ia apa care curge repede. Zanne, p. iv, 431. Nu te pune cu dracu. id. ib. vi, 596. Expr. (învechit şi regional) A se pune de pricină (sau In poară, în pizmă, de sau la price, Învechit, In ori eu price) = a) a ajunge în conflict cu cineva ; a se lua la ceartă, a se certa; a face gură. Nu va putea nime să se puie In price sau să slea improtiva giudeţului. prav. 114. Nici un boier n-am vădzut precopsit din ceie ce să pun In price cu domnul. Neculce, l. 283. Nu te pune In poară ... cu împăratul iadului. Creangă, p. 49. De ce a trebuit să se pună In pizmă cu Ciulie!? Slavici, n. i, 281. Neculai, nu te iot pune In poară cu toţi berecheţii. Contemporanul, vij, 490. Apă ţi-am dat, mlncare ţi-am dat, ce-ţi mai trebuie? Acu te pui de pricină? Sadoveanu, o. iii, 453. Nu se putea pune cu el de pricină, id. ib. ix, 31. Nu s-a mai pus cu dlnsul la price. Sbiera, p. 291. cd (Eliptic) Nu te pune cu el. (Tranz.) Pusu-n-ai (pusu-ne-ai hcc2, pusăşi-ne d) im prece In limbi. psalt. 84; Jb) a se împotrivi, a se opune. Poruncilor iale să pune cu price. Dosofîei, ps. 34/10. Cela nu se pune de pricină, dă capra şi ia carul. Creangă, p. 42. Alexă nu se puse de pricină, luă lăcriţa şi porni departe. Pamfile, s. t. 51. (Tranz.) A-şi pune mintea (cu cineva sau cu ceva) v. minte (2). 2. Tranz. A stabili o dată, o limită etc., de obicei în urma unei Înţelegeri prealabile; a fixa, a hotărî. Şi au pus hotar apa Cirimuşului Intru o duminică dimineaţa. Neculce, l. 180. Au mai pus zi ca să vorovească aduntndu-se la Bucureşti. Gheorgachi, let. iii, 180/1, cf. cade. Să punem şedinţa ... pentru mtine la douăsprezece, v. rom. august 1953, 58, cf. DL, DM. 3. Tranz. A determina în urma observării atente, a consultării; a preciza, a stabili. Dacă eu nu ştiam să-i pun diagnoza, nici ea nu mi-o putea pune exact. Ibrăileanu, a. 181. Vreau să-i văd reacţiile, să-i pun diagnosticul exact. Camil Petrescu, t. iii, 34. 4. Tranz. (Complementul indică impozite, dări) A stabili (un anumit cuantum) drept obligaţie. Pui biruri mari pe ţară cum n-au mai fost sub soare De cind cu Han-Tătarul şi Mihnea cel turcit. Bolintineanu, o. 164. Ne fac legi şi ne pun biruri. Eminescu, o. i, 150. Ai pus biruri mari şi grele Incit toată ţara geme. Teodorescu, p. p. 479. <$> R e f 1. pas. Cind nu erai la clrmă, tnuntru şi afară Strigai că se pusese bir peste bir pe ţară. Bolintineanu, o. 164. Se pun alte biruri. C. Petrescu, î. ii, 207. III. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A da (düiva) ordin, dispoziţie să ..., a hotărî, a obliga sau a îndemna să ... Cind vor şti lucrătorii că [pămîntul] nu iaste aceluia ce i-au pus să lucreadze acolea, ... cind i-ar pune s<5 seacere. prav. 280. Acesta s!>[î]n/ l-au pusu-l Iulian să balgiocurească sw[î]ntovarăşii ll puneau să le istorisească ce citise. Călinescu, e. 74. Şi-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. Stancu, d. 44. Ori de cile ori este de spus ceva satului, primarul pune să se sune goarna, id., ib. 53. Să-l puie să-şi facă erme. Teodorescu, p. p. 483. Gind a fost de sărutat, .Ea m-a pus la frămlntat. JarnIr-Bîrseanu, d. 105. O puse ... Să-i cautş In cap. id..ib. 150. Şi mă pune să-l sărut. Bibicescu, ,p. p. 200. împăratul puse să strige pristavul In ţoală împărăţia. Fundescu, l. p. i, 60. A pus pe toţi să spuie clte un basm. id. ib. 72. 2. Refl. A începe să..., a se apuca de .... Te pornişi a te pune pre prăzi. Biblia (1688), 2061/51. Se puse ruşinos pe fugă. Bălcescu, m. v. 159. S-a pus, In onoarea naţiei stile, a egala o ediţie din cele mai frumoase pariziene, cr (1848), 43./50. Se întoarse înapoi ftcasă şi se puse a Cugeta, ib. 431/51. .M-am pus pe studiat botanica. Negruzzi, s. >i, 103. Ştiu că tată-lău voia să ie facă medic şi tu te puseseşi pe chimie. Ghica, s. 142. Se puse pe învăţătură cu o silinţă extraordinară. Filimon, o. i, 122. D.e mine, iubita mea, să ne punem la lucru. id. ib. 144. De-acum trebuie să ne mai punem şi clte pe-o leacă de carte. Creangă, a. 100. Pln-or mai mlnca boii, s-a pus să mănlnce şi el ceva. id. p. 143, Mă plimb o zi şi apoi mă pun la lucru pe brlnci. Caragiale, o. vii, 6. Se puse deci la vorbă. Ispirescu, l. 60. Se puse pe trai şi trăiră vac de om nesupăraţi, id. ib. 111. S-a pus Lina pe tăcut. Coşbuc, p. i, 50. Fac un foc de găteje In mijlocul ogrăzii şi apoi se pun pe nebunii. Marian, î. 220. Mă pun pe lucru. C. Petrescu, î. ii, 169. Eclesiarhul se roşi el dodată, apoi se puse pe rls. Stănoiu, c. i. 135. Te pui s-o măntnci. Sebastian, t. 189. S-au pus apoi la taifas. Sadoveanu, o. i, 195. S-a pus pe înjurat. Preda, m. 67. L-am poftit In curie, i-au dat un scaun şi ne-am pus pe vorbă. Barbu, p. 72. S-a pus Mărcuţ tn silă Să ceară mereu la mită. Jarnîk-Bîrseanu, d. 486. Unde mi să pune Trifon a' mlnda. Reteganul, p. î, 4. Să pun oamenii a să sfătui, id. ib. 27. Să puse şi mlncă şi bău bine. id. ib. ii, 75. Să puse ...şi legă. id. ib. iii, 43. Să punea pe pltns. id. ib. iv, 64. Să puseră ...pe ospăţ. id. ib. v, 33. Se puse el pe viaţă. Stăncescu, b. 294. Se puse el pe pltns şi pe jelit. şez. i, 283. Calul s-a pus la băut apă. ib. v, 154. C. (Predomină ideea de schimbare a stării şau a situaţiei cuiva sau a ceva) I. Tranz, 1. A face să ajungă îritr-o anumită state sau înţr-o anumită situaţie: a) (schimbarea are lo'c 'âih.punct de 'vedgre organic, funcţional) Sothhui păne trupul Intr-iin stat mai mult pa'siv. Vasici,’ m. i, 5'4/2; b) (sîhinibarea se pVoduce în raport cu un coiiiplex de împrejurări sau îri raport cu o anumită situaţie) Văzln'du-se pus In încurcată, nu tnai ştia ce s&“fittă. Creangă, i>. 270. „Sonata umbrelor" este o piesă îndrăzneaţă care ne purie In faţa unor probleme grele. G-alaction, a. 263. [Felul lui de a se comporta] birfeiriţeles, punea intr-o situaţie penibilă pe amicii săi, 'eăre trebuiau totuşi să asculte pe Alfio, deşi acesta se adresa de fapt sălii şi nu lor. contemp. 1954, iir. 384, 3/5. <$> Expr. (Refl.) A se pune In situaţia tsati In locul» In postura, In pielea) cuiva = a-şi imagina 'că se află în împrejurările în care se găseşte cineV’a, pentru a-şi da seama de modul acestuia de a gîii® sau de â teâ'dţib'Bâ In asemenea împrejurări. Mă pun' in ■situaţia loeote'Mn- 19095 PUNE — 1774 — PUNERE (ului şi-i înţeleg amărăciunea. Rebreanu, p. s. 125. A se pune in postura... = a se manifesta ca..., a se da drept ... Fiind celibatar, li plăcea să se pună In postura unui cavaler galant, mai mult de formă. Vlasiu, d. 111. + A aprecia prin raportare la alte persoane, acţiuni, fapte, situaţii etc., situînd pe plan valoric după importanţă, mod de a acţiona etc.; a situa intr-o ierarhie; a considera, a socoti. Creştinul... pune interesul patriii mai presus de ţoale. Marcovici, d. 249/1. Istoria pe drept l-ar pune In rlndul lui TU. Negruzzi, s. i, 193. în fruntea bănuiţilor puseră pe plndarii arendaşului Cosma Buruiană. Rebreanu, r. i, 99. Eu unul pun deasupra lui pe poetul Arghezi. Galaction, a. 5. încrezători In destinul poporului nostru şi lulnd pildă de la cei ce au pus patria mai presus declt viaţa, continuăm lupta noastră strlns uniţi In jurul steagului nostru biruitor, v. rom. octombrie 1964, 66. <0 R e f 1. Te pui pe sine cu Dumnezeu deopotrivă. Conachi, p. 264. Nu-i plăcea să se pună mai presus de alţii. Vlasiu, a. p. 299. 2. A numi, a desemna, a alege intr-o funcţie, Intr-o demnitate, pe o treaptă într-o ierarhie etc. Puseşi-me (punre-me-veri hd) In capul limbilor. psalt. 29. Piscup puseră-l In cetatea Chitciului. Coresi, ev. 97. Dormi am pus el pre tine, şi toţi fraţii săi slugi lui am pus. Palia (1581), 108/15. Brut să feace nebun de scăpă de moarte şi-l puse Tulie măscărici coconiloru-ş. Moxa, 356/35. L-au pus paşă la Dtrstor. Simion dasc., let. 165. Aron-Vodă ...au pus pre Ureche logofăt mare. id. ih. 263. Eu-s pus de Domnul, Crai In muntele Sionul. Dosofteî, ps. 14/13. L-au pus împărat. R. Greceanu, cm ii, 131. împăratul Vasile puse iarăşi pre Ignatie. Mineiul (1776), 136V2/36. Acesta l-a pus In slujba Ilatigii. Văcărescul, ist. 247. L-au pus ca pre un împărat In palatul aceştii lumi, mai mare cu stăpinire peste toate ceale ce slnt. Molnar, ret. 19/10. Era pus mai mare preste mahinele cetăţei, Şincai, hr. i, 113/22. Să ne puie tn slujbe. Alecsandri, t. 275. Te-aş pune vornic. Eminescu, n. 43. Pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă. Creangă, p. 70. Să-i puie domn In silă pe Simeon Movilă. Ispirescu, m. v. 46. Au să-l pună pe Ciubotarii preşedintele comisiei interimare. C. Petrescu, î. ii, 143. Toţi i-o pus neamţu căprari. Mîndrescu, l. p. 166. + Refl. A-şi asuma o funcţie, un rol de conducere etc. Pune-le In capul armatei mele. Alecsandri, t. i, 397. Se puse In locul lui domn al Moldovei. Ispirescu, m. v. 33. Să puseră unul popă şi altul nănaş. Reteganul, p. iv, 74. II. T r a n z. 1. (în loc. v b.) A pune (pe cincva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a proba (1), a încerca. Dan îşi punea la încercare iot talentul lui de premiant la desen. Vlahuţă, o. a. iii, 79. Mă-nro-şeşle singur glndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale! Coşbuc, p. i, 73. El li ceruse să-l pună la încercare şi să-i clnlărească puterile. C. Petrescu, c. v. 49. A coborll maşina [de cusut] din trăsură ... Mama o mlnglia, o punea la probă. Pas, z. i, 242. Să-l pot pune la-ncercare, Să văd de e viteaz mare. Teodorescu, p. p. 606. Să puie pe fiecare la probă cu ceva. Sbiera, p. 99. A pune (pe cineva) la chinuri (sau la cazne, Ia torturi, învechit şi popular, la munci) = a chinui, a tortura fizic (pe cineva). îl puseră la munci. Mineiul (1776), 105rl. Fără judecată, fără nimic, 11 băgară la puşcărie spre a fi pus la cazne. Ispirescu, m. v. 7, cf. cade, dl, DM. 2. (învechit) A socoţi, a considera. Nu pune lor, părinte, păcat aceasta. Coresi, ev. 465. Expr. A pune In socoteală că ... = a băga de seamă, a observa că ... Pusei In socoteală că toţi erea ... împietriţi. Gorjan, h. i, 149/12. (Curent) A pun® (ceva) la socoteală = a avea în vedere, a lua în considerare (ceva), a ţine cont (de ceva). Mai pune la socoteală că şi Trăsnea era înaintat In vlrstă, bucher de frunte şi timp In feliul său. Creangă, a. 89. Toate le pusese la socoteală In planurile de viitor. Brătescu-Voineşti, p. 190. (Curent) Unde (mai) pui... = gîndeşte-t.e (şi) la ..., socoteşte şi ..., inchipuieşte-ţi (şi faptul) că ... Apoi unde pui cealaltă lume care s-a purtat prin salul nostru. Creangă, a. 73. Apoi unde pui d-ta glndul ce-l muncea groaznic. Ispirescu, l. 234. (Curent) Unde (mai) pui (că) ... = fără a mai socoti (că) ..., în plus ... Că la ea e curat, că e odihnă bună ...şi unde mai pui, umbră deasă şi prune de tot felul. Delavran-cea, t. 192. Şi unde mai pui că aici stai ca Intr-o mlnăstire. Gîrleanu, n. 227. Unde mai pui pe bunica, bătrlnă de nouăzeci de ani. Bassarabescu, v. 148. Şi unde mai pui că a început a viscoli şi umblă dihăni-ile. Sadoveanu, o. i, 90. Unde mai pui că şi nopţile încep a fi luminate de lună. id. ib. v, 515. (Curent) A pune temei = a avea încredere, a crede; a socoti întemeiat. Cf. Călinescu, e. o. ii, 209, id. c. o. 61. 3. (învechit şi regional; urmat de determinări introduse prin conj. „că“) A admite, a presupune (că ...). Să punem că avem a înmulţi numărul 6 cile 6. Amfi-lohie, E. 26/3. Să punem că mai tntli începe unul .... încep mai mulţi a cugeta la mijloacele întreprinderii. Heliade, ap. Ghica, a. 687. Ce fac eu dacă vine măria sa la leturghie? ... Pune că vine şi vlădica Tarasie de la Roman. Sadoveanu, o. xiii, 84. 4. (în loc. v b.) A(-i) pune nume (sau poreclă, rar, porecliri) = a numi1 (1); a porecli (2). Puseră nume beseareciei Capitol. Moxa, 356/20. Au pus numele apei Şiretul. C. Cantacuzino, cm i, 49. îl călugăriră puindu-i numele Paisie. Negruzzi, s. i, 160. Văzlndu-mă aşa mic şi ovilit, mi-au pus numele Tăndală. id. ib. 247. Şi-i puse mama numele: Făl-Fru-mos din Lacrimă. Eminescu, n. 4. Ţi-a pus numele Chirică. Creangă, p. 149. li puse numele Aleodor. Ispirescu, l. 41. Auzi tu, mamă, clte-mi spune? Şi-aleargă-n sat să mai adune Şi clie porecliri pe-ascuns îmi pune. Coşbuc, p. i, 127. De-acum Iri şezători Voi mai fi să fiu pe lume, Fetele să-mi pună nume? id. ib. ii, 171. Puneţi nume la feciori. Reteganul, tr. 53, cf. Doine, 175, Stăncescu, b. 87. Pui nume la oi (ăl. Com. din Feneş — Caransebeş. A pune întrebări (sau o întrebare) = a întreba. în timpul mesei s-a interesat de siluaţia noastră şcolară, pi/nln-du-ne chiar clteva întrebări In legătură cu materiile pe care le făceam. Sahia, n. 69. Mi-e imposibil să-i pun vreo întrebare despre viaţa lui de familie. C.amil Petrescu, u. n. 422. Iarlă-mă, sini stupid şi pun întrebări grosolane. Sebastian, j. 47. (Expr.; regional) A pune pace = a încheia pace (2), a face pace. înălţate împărate, Pune pace. Jarnîk-Bîrseanu, D. 316. împărate, împărate, Pune pace, nu te bate. volc. transilv. i, 171. A pune tăcere = a impune tăcere, a face linişte, a nu vorbi. A pus tăcere şi tăcea. Bibi-cescu, p. p. 333. A(-şi) pune pomană = a face pomană (II 1), a da de pomană. Raţă să nu pui pomană. şez. iii, 46. îşi pune pomană. Com. din Vălcani — Sînnicolau Mare şi din Glimboca — Caransebeş. — Prez. ind.: pers. 1 pun şi (popular) pui, pers. 2 pui, (învechit) poi, (regional) puni, pers. 3 păne, pers. 4 punem (accentuat, rar şi punem, Iordan, l. r. A. 128), pers. 5 puneţi, pers. 6 pun; perf. s.: pusei şi (învechit) puş, pers. 4 (învechit) şi pusem; in. m. perf.: pusesem; viit. pers. 3 şi: (învechit) va pore; conjunct: să pun şi (popular) să pui, (învechit şi regional) să puni; part.: pus; ger. punlnd şi puind. — Lat. ponere. PUNERE s. f. Acţiunea de a (sc) pune. I. 1. Aşezare, instalare, plasare. Cf. pune (AI 1). Cf. drlu, i.n, ddrf, cade, dl, dm. Fundul pentru punerea bucatelor pe masă. a ii 226. <(!> (învechit) Punere înainte = propunere (I 1). I-au făcut punere înainte tn limba rusască de a închina bandiera. ar (1829), 5a/29. (Regional) Punerea capului sau panere de cap = omorîre, ucidere; distrugere; dezastru, nenorocire; calamitate, sinistru; ceea ce constituie uu dezastru, o nenorocire, o calamitate etc. Numai trei mlndre-am avut ... Cea din capul salului Mi-i punerea 19096 PUNGACI1 — 1775 — PUNGĂ capului! Jarnîk-Bîrseanu, D. 95. Mi-a jurat ... cu punerea capului. Doine, 229. Afară e punere de cap! Ciauşanu, V. 129, cf. Lexic reg. 50. (Fiz.) Punere la pămtnt = legare intenţionată a unui circuit electric cu pămlntul sau cu o masă metalică în contact cu pămlntul. Cf. dl, dm. 2. Pregătire, aranjare, rinduire (intr-un anumit fel, intr-o anumită ordine, după un anumit tipic). Cf. pune (A I 4). Vei băga Inlăuntru masa şi vei pune tnainle punerea ei. Biblia (1688), 69*/22. □ Punerea pieselor la tndemtnă. <$> Punere la caie=proiectare a unei acţiuni. Cf. Săulescu, hh. i, 117/13. 3. Imbrăcare; Încălţare. Cf. pune (A II 1). Spălarea pe mtini cu parfum..., punerea pantofilor ... se fac in faţa tuturor, t iulie 1964, 31. 4. Aplicare. Cf. pune (A III 2). Vizicălorile şi punerile de muştar, ar (1831), 4561/5. Ar fi urmat iscăliturile, punerea solemnă a peceţilor şi şnuruirea pergamentelor. Sadoveanu, o. xii, 348. + (învechit) învăţătură, Îndrumare, sfat (demn de pus In aplicare, de respectat). O punere morală e o lege ... carea vlrtos să se păzască. Petrovici, p. 104/13. Pol urma punerile ... una după alta. id. ib. 106/9, cf. 87/25. II. (Urmat de determinări introduse prin prep. „In“, marchează începutul unei acţiuni) Trecere la realizare, începere a activităţii de...Cf. pune (11 III 2). Punere tn fabricaţie a unor noi produse de larg consum. dl, cf. dm. Propunerile de măsuri privind utilizarea la maximum a capacităţii de lucru a instalaţiilor şi agregatelor fiind aprobate ... urmează ca, Inceptnd chiar de mline, să acţionăm pentru punerea lor In practică. Scînteia, 1977, nr. 10 761. (învechit) Punere tn lucrare — a) tranzacţie. Transacţiile sau punerile tn lucrare după tractatul de Londra, ar (1829), 1282/11; b) aplicare în practică. Punerea In lucrare a acelei hotărlri. DrXghici, r. 163/7. Punere tn libertate — eliberare (din detenţiune). Pentru punerea In libertate va interveni guvernul nostru. Stancu, r. a. v, 376. Punere tn scenă = regizare a unui spectacol; p. e x t. f i g. înscenare. De opt zile publicaţi tn fiece număr clte un avertisment ameninţător cu publicarea unui document ... Această lungă introducere este ceea ce se numeşte o extraordinară punere In scenă. Camil Petrescu, t. i, 217. Trebuia să supraveghez personal toată punerea tn scenă. Voiculescu, p. i, 76. Punerea In scenă a piesei... tşi găseşte justificarea, contemp. 1966, nr. 1 007, 4/7. (Jur.) Punere In Intlrziere v. întîrziere. (Jur.) Punere sub învinuire v. învinuire. (Jur.) Punere sub urmărire v. urmărire. (Jur.) Panere sub acuzare v. acuzare. (Jur.) Punere In executare v. executare. (Tipogr.) Punere in pagină — a) schiţare anticipată (înainte de culegere) a locului în pagină al fiecărui articol dintr-un periodic; paginaţie (3); b) aşezare în format de pagini a unui text cules, pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte; paginaţie (2). — PI.: (rar) puneri. — V. pune. PUN GACI1 s. m. (Regional) Hoţ (Vima Mare — Tîrgu Lăpuş). alr i 1 554/270. — 'PI.: pungaci. — Pungă + suf. -aci. PUN GĂCI2, -CE adj. 1. (învechit, rar; despre obiecte) Care înţeapă, care împunge. Ş-lndreaptă tn mină suliţa pungace. Budai-Deleanu, t. v. 57. + F i g. Sarcastic, caustic. Firea lui cea dtrză şi pungace. Budai-Deleanu, ţ. 112. 2. (învechit şi regional; despre vite) Care are năravul de a împunge. Cf. lb, hem 189. — PI.: pungaci, -ce. — Punge + suf. -aci. PUNGALAtJ subst. (Regional) Unealtă cu vîrful ascuţit cu care se fac găuri la opinci (Bîrsana — Sighctu Marmaţiei). alr ii 6 618/353. — PI.:? — Punge + suf. -alău. PUNGAMÎNTE adv. (Glumeţ) Din punct de vedere al situaţiei materiale. Eu, din mila creatorului, mă aflu In cea mai deplină mulţumire, fizicamente, moral-minte şi intelectualminte; nu pot Insă, vai! a zice tot aşa şi dintr-un punct de vedere mai important cu mult — adică pungaminte vorbind. Cahagiale, o. vii, 291, cf. sfc ii, 189, 197. — Pungă -f suf. -aminte (= amente). PUNGÂR s. m. (învechit) Persoană care păstra, care administra banii unei comunităţi. Cf. jahresber. v, 327, Barcianu, Alexi, w. — PI.: pungari. — Pungă ~f- suf. -ar. PUNGAŞ s. m. Hoţ de buzunare; p. gen er. hoţ (de obiecte, de bunuri mărunte); p. ext. escroc; om şmecher (1). Văzui tllhari, ucigaşi, Hoţi, răpitori şi pungaşi. Pann, ap. gcr ii, 323, cf. Polizu. N-am trebuinţă eu de pungaşi. Bolliac, o. 165. In fundul curţii se vedeau diferite grupe de masalagii şi pungaşi. Fili-mon, ap. tdrg, cf. hem 1 948. Eşti un pungaş prost. Slavici, n. ii, 304, cf. ddrf, Philippide, p. 64, Alexi, •w., Barcianu, dhlr i, 362, tdrg, Pascu, s. 348, Severin s. 33, ŞXineanu, d. u., cade. Asmuţim lumea asupra unui gardist, care se luptă cu un pungaş ce nu se dă prins. Brăescu, o. a. ii, 347. Slnt operator de buzunare, adică pungaş. Sadoveanu, o. ix, 491, cf. Scriban, d. Un om cult n-are ce să caute la pungaşi. Arghezi, s. xi, 23. Eşti un pungaş, ...nu dau nimic. CXlinescu, e. o. i, 94. Cu mardeiaşii şi pungaşii mahalalei nu vor să aibă a face. Camil Petrescu, o. ii, 46. Un pungaş de buzunare li zise: — Bine ai făcut. Stancu, r. a. v, 39. Vrei ... să-ţi întorc mlinile la spate ca unui pungaş. Demetrius, c. 66. Ură? împotriva cui? ... împotriva pungaşului ăsta? H. Lovinescu, t. 198. E un pungaş care de două ori a fost prins cu gestiunea lipsă. Preda, r. 87. Se ridicase un pungaş iuţel şi tlnăr peste toţi manglitorii. Barbu, g. 405. Spunea că el urăşte pungaşii, t noiembrie 1962, 30, cf. Vaida, Zanne, p. v, 528. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Iertai pe ucenici, pe simbriaşi şi pe pungaşii ăict de calfe. Delavrancea, o. ii, 340. Pungaşi de doctori! li iau banii degeaba. Călinescu, e. o. i, 304. O- (Adjectival) Dispar pentru totdeauna întreprinderi vechi ruinate, înghiţite de capitalişti mai norocoşi sau mai pungaşi, contemp. 1949, nr. 158, 10/1. E cel mai pungaş dintre toţi. Stancu, r. a. 251. — PI.: pungaşi. — Pungă + suf. -aş. PtlN GĂ s, f. I. Săculeţ (cu băieri) confecţionat din diferite materiale, cu una sau cu mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii (de metal) şi alte obiecte mici; conţinutul unui astfel de săculeţ; săculeţul Împreună cu ceea ce conţine. Şi cum de aduc banii şi pungile, ei şupesc dă le numără ei singuri (a. 1642). gcr i, 95/14. Afllndu vreme şi ei să-şi umple pungile, dat-au ştire împăratului. Ureche, l. 182. Cela ce va lua bani de la cineva ... de-i ea fi pecetluit In pungă şi el va fi stricat pecetea, atunce să se cearte ca un fur. prav. 42. Nu strlngereţi aur, neci argint, neci bani In pungile voastre, n. test. (1648), 12v/33. Nemică să nu ia pre cale .... nici traistă, nici pline, nici bani tn pungă. Biblia (1688), 7781/58, cf. anon. car., lex. mars. 227. Slujesc, mănlnc, pun tn pungă (a. 1774). gcr ii, 103/20. N-ajută acum armele viteze Cum punga cu galbeni tecsuită. Budai-Deleanu, ţ. 225, cf. drlu, lb. Domnule! numai această pungă am putut apuca din corabie. DrXghici, r. 23/20. De la jăcuitor, ttlharii au furat O pungă cu parale. Donici, f. 73. Au băgat 19103 PUNGĂ — 1776 — PUNGĂ punga cu bani In sin. BXrac, t. 15/10. Scoase de marluri dinaintea sultanului pe muftiul Bostan-Zadel, pe cadias-cherul Baki,... cumpăraţi de dtnsul cu vreo clleva pungi de sechini. BXlcescu, m. v. 85. Cu hloroformul, domnule, mi-a şters punga şi n-am simţit cltuşi de puţin, cr (1848), 242/37. Punga plină plnă-mi fuse, Mlndra pe mină mă puse, Clnd veni la jumătate, Mlndra mă dete la spate. Pann, p. v. ii, 123/18. Pierdea împreună cu punga şi viaţa. Negruzzi, s. i, 16, cf. Polizu. Această pungă plină vrei tu să fie-a ta? Alecsandri, t. ii, 326, cf. Ci hac, ii, 299. Aruncai pe masă o pungă cu o mie de ducaţi. Bolintineanu, o. 393. li mai întinde şi o pungă toşcă de bani. CreangX, p. 171. Scoale punga din buzunar, apoi din pungă, două patace. Caragiale, o. ii, 46. Vă ţineţi mari cu banii In pungă. Delavrancea, t. 172. Veselia ei te-nclntă. Insă ea goleşte pungi. Cu ochi lungi, cu gene lungi. Macedonski, o. i, 57. Banii slnt In aur, Intr-o pungă de piele. VlahuţX, 0. a. ii, 254. Credeam că-şi va goli punga In mlinile nenorocitului. Demetrescu, o. 108. Şi cei neaoşi hoţomani Nu-mi prădă punga cu bani. NeculuţX, ţ. d. 36. Avea-ntr-o pungă galbeni din turmele vlndute. Coşbuc, p. ii, 95, cf. tdrg. îmi rămlneau tn pungă o mie de zloţi. Agîrbiceanu, a. 48. Scoase punga împletită, să deie banii. Gîrleanu, n. 57. Vlrl mina In buzunar şi scoase o pungă, iar din pungă un galbăn. Hogaş, dr. ii, 160, cf. ŞXineanu, d. u., cade. Turcul tşi dădu consimţămlntul In schimbul unei pungi cu aur. Galaction, o. a. ii, 69. Moşneag ţicnit! II Intlmpină baba cu mătura, cerlndu-i punga să vadă cit a adus. C.Petrescu, î. ii, 122. Împart pungi de bani şi dăruiesc castele. BrXescu, a. 208. La asta ai ajuns tu, măi? Să ieşi la drumul mare, să lai pungile oamenilor? Sadoveanu, o. iii 261. Bine faci că le vinzi, tot mai bine e să ai banul In pungă. CXlinescu, e. o. i, 335. Dacă pentru orice fleac o să desfacem punga, uude-ajungem? t martie 1962, 17. Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici. Alecsandri, p. p. 135. Herghelii de cai şi pungi de bani. pop., ap. gcr ii, 317. Turcii, măre, mi-l aflau, La greu bir mi-l aşezau: ... Pă lună, o pungă plină Şi pă an Caru dă bani. şez. iii, 212. Da-ţi-ar bunul Dumnezău Patru sule, bani In pungă, La doftori să nu-ţi ajungă. Bîrlea, b. 56, cf. Ciauşanu, v. 193. Semn lui Nedea că-i făcea, Pungi de bani li arăta Şi Nedea se-ndupleca. Balade, ii, 94, cf. folc. transilv. 1, 420, Udrescu, ol. Cine nu deschide ochii deschide punga. Zanne, p. v, 521. Dumnezeu dă, dar nu bagă tn pungă. id. ib. vi, 657. Nu e mai grea boală declt punga goală. Pann, ap. cade, cf. Românul Glumeţ, 49, Zanne, p. v, 521. Banului rău pungă să nu-i faci. Zanne, p. v, 57. Săracului. nu-i trebuie pungă. id. ib. 551. Şi sătul şi cu punga plină nu se poale. id. ib. iv, 113. Ochii muierii slnt la pungă. id. ib. ii, 292. Ruda omului este punga cu banii şi sacul cu mălaiul, id. ib. iv, 571. Punga de la gură să ţi-o păstrezi, iar nu In fund să ţi-o scormoneşti, id. ib. viii, 463. Tovărăşia e bună numai cu punga ta. id. ib. iv, 231. Nu sună banul clnd e unul singur In pungă. id. ib. v, 66. Cu bogatul nici calul să nu-l încerci, nici In pungă să te măsori. id. ib. 88. Poftim pungă la masă, dacă ţi-ai adus de-acasă. CreangX, p. 234, cf. Zanne, p. v, 520. Fugi de cel ce pupă-n bot, că Iţi ia din pungă tot. Zanne, p. ii, 681. Noi putem fi fraţi, dar pungile noastre nu slnt surori. id. ib. v, 520. Ce folos de cuşmă lungă Dacă nu-s parale-n pungă. id. ib. 474. Punga nici deschisă, nici închisă, pururea să fi-o păzeşti, id. ib. vin, 463. Toţi banii în punga Stanei, se zice despre, cei care îşi cheltuiesc banii cu femeile. Cf. id. ib. v, 59. Masa întinsă Te lasă cu punga linsă. id. ib. iii, 647. <0> (Ca termen de comparaţie) Gura mare -a cucoanei ... se strlnge pungă. sXm. iii, 169. Asculta foarte serioasă, cu capul sus, cu buzele strlnse pungă şi privea mlnioasă. Rebreanu, i. 26. Invidioşii făceau complimente cu gura pungă. Brăescu, o. A. i, 409. Fioroasa făptură Cu trupul pungă. Bou-reanu, s. p. 26. Slăbise ... I se strlnsese obrazul pungă. Barbu, p. 101, cf. Sevastos, n. 355. <)> Pungă goală sau suflă-n pungă, se spune despre un om fără bani. Cf. Baronzi, l. 96, Pamfile, j. ii, 162, jahresber. XIX —xx, 28. (Ironic) Neguţător de pungi = hoţ (de drumul mare). Frica de hoţi i se trăgea de la o Intllnire ce a avut noaptea In pădure cu un neguţător de pungi. Gane, n. hi, 165. Expr. A(-şi) strînge (sau a face, a i sc iacc, a avea) gura (sau buzele) pungă = a) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc. Buzele lui Gheorghe se stringeau pungă, ca şi clnd ar fi muşcat dintr-o lămlie. Gîrleanu, n. 59. Porumbrelul... face porumbrele, nişte roade negre ca alunele de mari şi care, clnd le mănlnci, Iţi face gura pungă, fiind astringente. şez. iii, 13. Clnd bei din vinul acela ţi se face gura pungă. ddrf. Vinu de la Valea Lungă Clnd beţi face gura pungă. Zanne, p. vi, 436,; b) a ţine sau a face să ţină buzele strlnse ori a-şi strlnge buzele (in semn de nemulţumire, de amărăciune etc.). Tăcea, zdrobită ele emoţie, cu ochii umezi, slrlnglnd buzele pungă. Rebreanu, i. 178. Nu-ţi stnt soră, se scutură baba, făcln-du-şi gura pungă. Sadoveanu, o. viii, 559. îşi strlnge gura pungă, lşi frămlntă buzele şi le muşcă. Stancu, d. 260. A suila în pungă sau a-i sufla vlntul în pungă ori a avea pe dracu-n pungă sau a-i ii punga oîtieoasă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani, a termina banii, a nu (mai) avea resurse. Cf. ddrf, Zanne, p. v, 526, 527, vi, 607. Bietul Ibraim a dat de fundul pungii! Galaction, o. a. i, 342. (Regional) A i sc întoarce (cuiva) punga pe dos = a-şi cheltui toţi banii. Cf. Zanne, p. v, 525. (Regional) A-l mînca (pe cineva) in pungă = a simţi nevoia să facă cheltuieli (de prisos). Cf. Udrescu, gl. A-l ustura (pe cineva) in (sau la) pungă = a plăti un lucru cit nu face. Cf. id. ib. A sta cu mina in pungă = a cheltui mereu; a fi mereu nevoit să cheltuiască. Cf. id. ib. (Regional) A-l scurma paralele în pungă = a fi cheltuitor. Cf. Zanne, p. v, 525. (Regional) (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune clnd, sub diverse pretexte, cineva se eschivează să facă un lucru. în sflrşil, spuneau că nu slnt încă gala precum ar dori, că le vine greu a se despărţi de singura lor fiică ...la urma urmelor — că teacă ..., că pungă. Slavici, n. i, 96. Naşul, naşa ... Se suciră, se-nvlrtiră, Ba că-i teacă, ba că-i pungă. ap. tdrg. Nici unul am putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. Reteganul, p. i, 30. (Regional) A-i face punga păienjeni la gură = a fi foarte zgircit. Cf. Zanne, p. v, 522. (Regional) A umbla cu doi bani in trei pungi = a se purta necinstit, id. ib. 68. (Regional) Ca un ban în două pungi, se spune despre cei săraci şi fuduli. Se răsfaţă-n haine lungi Ca un ban In două pungi. Pann, p. v. i, 161/4, cf. Zanne, p. v, 68. (Regional) A trăi ca banul in punga săracului = a trăi liniştit. Cf. Zanne, p. v, 69. (Regional) A bate pe cineva în pungă = a produce cuiva o pagubă. Cf. Ciauşanu, gl. (A fi) gros (sau, rar, cald) ia (ori de) pungă = (a fi) foarte bogat. Cf. Delavrancea, ap. ddrf, Zanne, p. v, 526. (Substantivat) De aceea ce era împrejurul lor, artiştii nu se inspirau mai deloc, declt clnd era vorba ...de convins pe vreun gros de pungă, proteguitor al artei. Ionescu-Rion, s. 256. (Regional) A avea cheag la pungă = a avea bani, a fi bogat. Cf. Zanne, p. iii, 520. (Regional) A sta cu punga in drum = a fi darnic. Cf. id. ib. v, 525. A-şi dezlega (sau a-şi des-faee) punga (ori băierilc pungii) — a da (cuiva) bani; p. ext. a fi darnic, generos. Le-a arătat in ce mare strlmtoare se afla şi i-a rugat să-şi dezlege pungile ca să-l ajute. Caragiale, o. ii, 256. Oamenii din tlrg trec repede; au treburi multe; n-au vreme să-şi desfacă punga. Delavrancea, t. 174. (Regional)Nici nu-mi intră-npungă, nici nu-mi iese, se spune cînd cineva nu are nici un interes într-o afacere, într-o treabă oarecare. Cf. Zanne, p. v, 523. (Regional) A-l avea (sau a-i băga) in (sau la) pungă (pe cineva) = a dispune de cineva; a-l avea la mînă. Cf. id. ib. 524, Udrescu, gl. (Regional) Să-l bagi in pungă, se spune despre cineva slab, pipernicit. Cf. Zanne, p. v, 524. (Regional) A-şi căuta în pungă = a fi rău bolnav, a fi pe moarte. Cf. id. ib. 525, Ciauşanu, v. 193, Udrescu, gl. (Regional) A-l băga (popa) in pungă (pe cineva), se spune despre un om care a murit. Cf. Udrescu, gl. (în imprecaţii; cu schimbarea 19103 PUNGĂ — 1777 — PUNGĂ construcţiei) Vedea-te-aş In punga popii. Pamfile, j. ii, 161. A lega băierile la pungă (sau pungii) v. baiera. A avea nouă băieri la pungă v. b a i e r ă. (Prin lărgirea sensului ; sugerează resursele materiale, mai ales averea în bani, ale cuiva) Caftanele după cari alergau însurăţeii tl ajul.au mult la sporirea pungii. Ghica, s. 36. Rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăua-nu ... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. Hogaş, dr. i, 157. Din nenorocire, credincioşii erau mai greoi la pungă ca păstorul. Rebreanu, i. 224.. Mai întreg venitul acestor vămi intra drept in punga domnitorului. N. A. Bogdan, c. m. 157. Nc Invoim creştineşte, după cum ne lasă punga şi inima. Teodoreanu, m. u. 168. Pentru punga lui Iţic şi apa era prea scumpă. Sadoveanu, o. vii, 554. Era plin oraşul de circiumi ... Pentru toate gusturile şi pentru toate pungile. Stancu, r. a. ii, 124. Nu vă-ntreabă nimenea de pungă. Beniuc, v. a. ii, 124. Bea vin, punga-şi cheltuieşte Şi zău că nu se căieşte. Alecsandri, p. p. 347. Punga mea se cheltuieşte ! mat. folk. 398. <£> (Familiar) Punga statului — bugetul statului. 4- S p e c. (De obicei determinat prin „de bani“) Săculeţ cuprinzind 500 de galbeni, taleri, lei vechi etc., cu care se făceau unele plăţi înainte de secolul al XIX-lea; p. ext. suma de 500 de galbeni, tăieri, lei vechi ctc. Trimis-au la împărăţia turcilor pre I'ăutul logofătul cel mare ... de au dus birul zece pungi de bani. Ureche, ap. hem 2 420. Şi pănă n-au dat clteva pungi de bani nu i-au slobozii pre aceşti boieri. M. Costin, let. i, 352/18. Am dat domnia mè la sflnlul mormint trei pungi de bani, adecă taleri 1 500 (a. 1695). hem 2 419. Fosl-au să dea Lupul Vornicul şi vro 60 pungi de bani la vezirul din veniturile ţării. N. Costin, ap. hem 2 419. încă au rămas şi lui Vasilie Vodă o mie de pungi de bani doblndă. Neculce, l. 17. Le dede o pungă de bani. anon. cantac., cm i, 145. Au îmbrăcat seraseheriu-paşa pe hanul cu o blană de samur dă trei pungi de bani. R. Popescu, cm i, 564. L-au dăruit măria-sa vodă cu 5 pungi de bani. R. Gre-ceanu, cm ii, 145. Este datoare ţara cu 200 şi mai bine de pungi. Antim, p. XXVIII. Iară Sandului i-au fost de zălog ... cu zapis de la Mihalachi blanariul pentru o pungă de bani (a. 1715). Uricariul, xxii, 362. Au zis că are In hotar 5 pungi de ban[i] (a. 1760). Iorga, s. d. x, 389. Au clşligat cllăva somă pungi de bani (a. 1769). gcr ii, 82/1. Oare nu te vei speria cind ţ-oi zice că am dat 200 de pungi de bani pe amlndouă huzmeturile ? (a. 1790). Iorga, s. d. viii, 84. Au clştigat şi păn’la 30 pungi de bani (a. 1793). id. ib. 27. Un grec sta cu sabia scoasă să-l taie, de nu ar fi dat numa cinci pungi de bani, adecă 2500 florinţi pentru viaţa pruncului său. Şincai, hr. iii, 252/1. I-au dat vro clteva pungi de bani (a. 1800). gcr ii, 178/30. Cere patru sute cinzăci de pungi de bani (a. 1806), Iorga, s. d. viii, 124. O sumă mare dă bani, piste patru sule dă pungi. I. Golescu, în pr. dram. 64. Au făcut bine Imprumulind ţara cu taleri 300 000 ...cu tocmeală de doblndă po taleri şapte şi jumătate la pungă pe lună (a. 1823). doc. ec. 281, cf. lb. Paşa trimisese 10 000 pungi de bani la Constanti-nopol. cr (1836), 31/20. Ş-o pungă de galbeni iacă-ţi dăruiesc. Pann, p. v. i, 39/14. Aduse moaştele sfintei Paraschiva de la Epivata, pentru care dele trei sute pungi de bani. Negruzzi, s. i, 283, cf. Polizu. Am dat spătarului douăzeci de pungi de bani. Filimon, o. i, 158, cf. hem 2 419. Deie părinţilor lui vreo trei pungi de galbeni. Ispirescu, l. 108. Haraciul e fixat pentru Muntenia la 619 pungi (309 500 lei), iar pentru Moldova la 135 pungi şi 445 lei (67 945 lei), şio I, CLXXXVII, cf. CVII. Văduva lui Şerban Vodă a trebuit să plătească trei sule de pungi, iar autorul „Evenimentelor", prefă-clnd tn lei, vorbeşte de 150 000 de lei. Iorga, i. l. i, 320, cf. tdrg, I. Brăesco, m. 78, ŞXineanu, d. u. Am să-l rog să-ţi dăruiască o pungă de galbeni. Galac-tion, o. 77. Trimiţlndu-i măgulele Ş-un poclon de zece pungi. Alecsandri, p. p. 179. Herghelii de cai şi pungi de bani Ca la boierii cei mari. pop., ap. gcr ii, 317. Şi da Tudor, şi mai da Tot pe ani Cinci pungi de bani. Balade, iii, 343. -fy (Adesea cu determinări introduse prin prep. „de“ care arată conţinutul sau felul) Săculeţ confecţionat din hîrtie, din material plastic sau din alte materiale şi care are diferite întrebuinţări; conţinutul unui astfel de săculeţ (mai ales alimente); săculeţul împreună cu ceea ce conţine. Pe toată ziua stricam Intr-Insele clte un corn de praf şi clte o pungă de alice. Odobescu, s. iii, 22. Slmbălă sara ginerilc mergea la mireasă cu punga cu lăutari; aşa se zicea că „duce punga“. El ducea miresii gimbir şi oglindă, iară socrilor cizme. Pitiş, şch. 108. El caută-n pungă, zice-n pripă: „Zău, zău, că n-am tabac de pipă“. Coşbuc, p. ii, 248, cf. şio Hj, 117. Pungi de hîrtie sau carton, simple. Nica, l. vam. 205. Vedea munţi de bomboane ... A mlncal clteva pungi pe zi. Camil Petrescu, t. ii, 215. Avea uşa dată de perete ... pungi şi bucăţi de sticlă zvirlite pe jos. Sahia, n. 93. Acadele şi bigi-bigi pentru plozi ori o pungă de fructe. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 168. Şi-a scos o pungă mare de piele şi şi-a răsucit o ţigară groasă. Sadoveanu, o. v, 297. Mai bine-mi da o pungă cu tutun. Arghezi, vers. 297. Ceru o pungă cu alune americane prăjite. CXlinescu, e. o. ii, 86. Băgă mina la pieptar înăuntru şi scoase punga cu sculele, v. rom. mai 1955, 26, cf. h vii 154, alr i 1 544/420. . II. P. anal. 1. Nume dat unor organe ale oamenilor, ale animalelor sau ale plantelor sau unor părţi, formaţii etc. ale acestor organe care seamănă cu o pungă (I) : a) (Anat.; popular; în sintagma) Punga boaşelor — scrot. Face o puncţiune (gaură) prin impungere, şi injectă In punga boaşelor oliu camforat. man. sănăt. 244/18, cf. Barcianu, Alexi, w. b) (Anat.) Săculeţ triunghiular situat pe piciorul albinei, în care aceasta stringe şi transportă polenul. Zburau albine cu pungile încărcate de polen in iarba coaptă. C. Petrescu, î. ii, 210. c) (De obicei cu determinări care precizează sensul) Cavitate mică formată intr-un ţesut în care se acumulează un lichid patologic. (F i g.) Ai atins tocmai punga cu puroi ... Am nişte nesiguranţe şi nişte bănuieli care îmi bat In ţeastă piroanele nebuniei. Galaction, o. a. i, 46. (Popular) Pungă de apă — ascită. Cf. dm, m. d. enc., dex. d) (Bot. ; rar) Coleortză. Radicula embrionului este îmbrăcată c-o pungă epidermică : coleoriza. Grecescu, fl. 8. 2. Umflătură a pielii asemănătoare cu o pungă (I) (situată mai ales sub pleoapa inferioară). Cu ochii adlnciţi In pungi de piele zblrcilă. ap. tdrg. Un obraz buhăit, cu pungi tumefiate sub pleoape. C. Petrescu, î. ii, 188. Cu pungile pleoapelor umflate de nesomn, id. A. 459. Era nervos, pungile de grăsime de sub bărbie se zbăteau ca nişte broscuţe, v. rom. octombrie 1958, 23. Pungile de sub ochi li erau vinete, ib. decembrie 1964, 45. 3. Cavitate naturală în scoarţa pămîntului, de forma unei pungi (I), care conţine o anumită substanţă. O pungă de gaz metan, un zăcămlnt de sare ... pol să modifice sensibil densitatea mijlocie a scoarţei Pămln-tului. Cişman, fiz. i, 213. Praful de caolin astfel produs se concentrează uneori In pungi, formlnd zăcăminte. Geologia, 29. N-a fost altceva declt o pungă, de apă strlnsă din ploi şi din topirea zăpezii, t iulie 1964, 66. III. Compuse: (Bot.) punga-babei = a) plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori. galbene-aurii, care creşte prin locurile umede; tătăişă1, (regional) alanţ, albeaţă, cioroinic, creştinească, iarbă-de-inimă--rea, iarbă-roşie (Pulicaria. dysenterica). Cf. Cihac, ii, 299, ddrf, Brand za, fl. 270, Barcianu, Grecescu, fl. 296, şez. xv, 132, Panţu, pl„ cade, Borza, d. 139, 276; b) (popular) turtă (Carlina acaulis). Cf. lb, Polizu, Baronzi, l. 142, Cihac, ii, 299, Brandza, fl. 299, Damé, t. 186, Grecescu. fl. 326, N. Leon, med. 65, Panţu, pl., cade, Borza, d. 41, 276; c) (regional) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). Borza, d. 39; (regional) punga-ciobanului = limba-mării (Ibe-ris umbellata). id. ib. 87; (regional) punga-popli =a) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). Cf. Polizu, Baronzi, l. 142, Cihac, ii, 299, ddrf, Brandza, fl. 142, şez. xv, 134, Panţu, pl., ŞXineanu, d. u., 19103 PUNGÄLEALÄ — 1778 — PUNGE cade. Borza, d. 39> 276 ;b) stupitul-cucului /Cardamine pratensis). Cf. Borza, d. 40, 276; c) pungujiţă (II a) (Thlaspi arvense). Cf. Cihac, ii, 299, Barcianu, Borza, d. 169, 276. IV. (Regional) Sîngerete. Ci. lb, Şaineanu, jd. u. -r- Pi.: pungi şi (regional) punge (şez. iv, 170). . — Din m. gr. «06771, lat. med. punga, v. sl. flSirKd. PUNGĂLEĂLĂ s. f. Faptul de a pungăli. . 1. (Prin nord-estul Olt.) Cf. pungăli. (1). Cf: cade, Ciauşanu, v. 193. 2. (Regional; in forma punghileală) Cf. p u n g ă 1 i (2) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, ol. Cită punghileală la fetele-astea! id. ib. . — Pi.: pungăleli. — Şi: (regional) punghileâlă s. f. Udrescu, gl. — Pungăli + suf. -eală. PUNGĂI/Î vb; IV. 1. .T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Popular) A coase prost, a coase de liiintuială (cu Împunsături neregulate şi inestetice, cu creţuri etc.); p. g e-ner. a coase; (regional) a pungui (3), a pungi2 (v. punge 2). Cf. cad,e. Meseriaşii... se apucară de meserie: cizmarii şă pingelească, croitorii să pungălească. Pas, z. iii, Ş79. O să plăteqşcă ei, că n-or fi nebuni, zise Ilie, urmărind cum ti pungălea muierea cămaşa. Preda, d. 8, cf. m. d. enc., dex, Ciauşanu, v. 193, Tomeşcu, OL; 2. Intranz, (Regional; in forma punghili) A migăli (2); a mocoşi (Moşoaia j— Piteşti). Cf. Udrescu, Gk. ■ ; , : Prez..,ind.: purigălesc, — Şi: (regional) punghili (prez. îhdj şi pünghil) vb. IV. Udrescu, cţL. — Punge + silf. -ăti. ' PUNGĂLÎT, -Ă adj, ,1. (Popular) Prost cusut; (regional), punguit1. Cf, l. rom, 1959, nr. 5, 73. ’ ., 2. (Regional ; în forma punghilil) Care lucrează cu ftifgaîâ; (regional) punghinit2 (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. - — PI.: pilngăliţi, -te, — Şi: (regional) punghilit, -ă adj. Udrescu, ol. — V. pungăli. PUNGÄL1TÜRÄ s. f. (Popular) Faptul de a pungăli (1), (regional) pungăl-eală (1); Împunsătură (fcu acul) intr-un material; (concretizat) cusătură (neîngrijită, neglijentă). Cf. cade. Cusăturile să fie vizibile Iti ■pungălituri roşii. Arghezi, în scl 1973, 49, Ciauşanu, v. 193. — PI.: pungălituri. —- Pungăli 4- suf. -tură. . PU.XGĂB.I vb. IV. T r a n z. (învechit) A pungaşi. Cf. POLIZU, JAHRESBER. V, 327. t— Prez. ind.: pungăresc. ' —■ Pungă + suf. rări. PţlNGAftlHE s. f. (învechit) PUngăşire. Cf. POLIZU, J.M. -• PI.: pupgăriri. — V. pungări. PUNGĂŞEÂLĂ s. f. Faptul de a (s e) pungă şi. Oameni pe cari uneori-li vezi noaptea la plredă .gata la pungăşeli. 5J.ipescu, ap. cade. Las’eă vă-nvăţ eu minte, daeări Morba pe pungăşeală! DunXreanu, cu. 20, cf. XDRG, DEX. . — PI.: pungăşeli. — Pungăşi + suf. -eală. ..PUNGĂŞfiSC, jEĂSCĂ adj. 1. De pungaş; hoţesc. Cf. SCRIBA^, D.', DEX, ‘ , ' j2.;1jJ|ţar; »Iji şji^gţna) Geamparalele pungăşeşţi = numeie^uniii dans popular nedefinit mai de aproape; dans. Am început să joc g/amp, Refl. recipr. Se pungăşesc unul pe altul. — Prez, ind.: pungăşesc. — V. pungaş. PUNGĂŞÎE s, f. Faptă de pungaş; ocupaţie de pungaş; hoţie; p. e x t. escrocherie, înşelătorie; şmecherie (2). Nu pót învăţa vreo meserie ... Vor trebui vo-lens nolens să se apuce de pungăşie. Caragiale, o. v, 411. Să facă bine şi cinstit, să nu-mi umble cu pungăşii. Vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, ŞXiiîeanu, d. u., cade. Şi vagoanele de grlu sustrase rechiziţiei, astă iarnă, nu e pungăşie? C. Petrescu, î. ii, 83, cf. Scriban, d. Forma miiioră a pungăşiei prudente. Arghezi, b. 21. li dăduseră o idee: cum să urzească o pungăţie. Stancu, r. a. i, 304. Hoţia sau pungăşia sau alté păcate erau valabile numai dacă erau Săvlrşite acolo In sat. Preda, r. 251. ’ ■— PI.: pungăşii. , — Pungaş + şuf. rie. PUNGĂŞÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a pungăşi şi rezultatul ei; (învechit) pungărire. Cf. ddrf. — PI.: pungăşiri. . V. pungăşi. PUNGĂŞOAICĂ s. f. Hoaţă de buzunare; p. gene r. hoaţă (de bunuri mărunte); p. e x t. escroacă; femeie şmecheră (1). Cf. cade. Doamna — să mă iertaţi — e pungăşoaică. A cules-o babaca de pe maidan şi-a făcuUo prinţesă. Stancu, r. a. i, 260, cf. dm. Să nu te mai văd aici, pungăşoaică afurisită, că te vlr la puşcărie ! v, rom. martie 1958, 8, cf. m. d. enc., dex. — PI.: pungăşoaice. — Pungaş -f suf. -oaică. PUNGĂŞ0I s. m. (Regional) Augmentativ al lui pungaş (Balta Doamnei — Ploieşti), alr i 1 550/746. — PI.: pungăşoi. — Pungaş + suf. -oi.’ PUNGĂT0R, -OÁRE adj. (învechit) Care împunge, înţeapă; împungător. Pungătoare ghimpuri. Maior, -p."120/26. Şi pe tirani li lăsă In crudele lor chinuri, ... lñ patul lar cel moale, mai pungător, mai aspru Şi însuşi decit spinii. Heliade, o. i, 212. Pungăiori pinteni. id. ib. 322. • — PI.: pungăiori, -oare. ■ — Punge + suf. Jător. PÚNGE vb. III. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (învechiţ şi regional; mai ales despre obiecte cu vîrf ascuţit) Á împunge, a înţepa. Cf. Clemens, lb. [Taurul] In sec loveşte, punge Şi sparge cu piciorul pămlntul. Héliade, o. I, 319, ef. Stamati, d. Giira-i pute, barba-i punge. Doine, 269. -0> F i g- Puns de supărare, Pune mlria-ndată foarte minios Pe cel mai tenace şi-l trlnteşte jos. Heliade. o. i, 296. 2. (Prin nord-estul Olt.; în forma púngi) A pungăli <1)‘ Cf. Ciauşanu, gl., Lexic reg. 85. — Prez. iţid.: pung. — Şi: pungí vb. IV. Ciau-şanu, .gl.. Lexic reg. 85. , — Lat. pungere. 19119 PUNGHILEALĂ — 1779 — PUNGUI FUNGHILEÂLĂ s. f. V. pungăleală. rUNGHILÍ vb. IV v. pungă». PUNGHILÍT, -Ă adj. v. pungăllt. PUNGHINEÂLĂ s. f. (Regional) Faptul de a p u n-g h i n i, de a lucra încet, atent, cu migală; (regional) punghinit1 (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — PI.: punghineli. — Punghini + suf. -eală. PUN GHIN í vb. IV v. bunghini. PUNGHINÍT1 s. n. (Regional) Punghineală (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Atlta punghinit la o maramă, m-a speriat! id. ib. — V. punghini. PUNGHINÍT2, -Ă adj. (Regional) Care lucrează cu migală; punghilit, v. p u n g ă 1 i t (2) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Punghinită fată, are o răbdare de fier. id. ib. — PI.: punghinifi, -te. — V. punghini. PUNGHISÍ vb. IV. Intr'anz. (Regional) A migăli (2); a mocoşi (Moşoaia — Piteşti). Cf. Udrescu, ol. — Prez, ind.: punghisesc. — De la punyăli, cu schimbarea de suf. PUNGHÎŢĂ s. f. (Prin Ban. şi prin Olt.) Punguliţă (I)- Cf. anon. car., cade. Băglnd mina tn buzunari, scoasă doauă punghife de bani şi i le dete lui Petru, pof-tindu-i noroc. Cătană, p. b. ii, 101. — PI.: punghife. — Şi: (Învechit) pungiţă s. f. anon. car. — Pungă + suf. -iţă. PUNGÍ1 vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică de obicei gura sau buzele; construit cu dativul pronumelui personal) A stiinge şi a ţuguia, dind aspectul unei pungi (I); (rar) a pungui (5). Se poate ..., îşi pungi gura fetica. Sadoveanu, o. xvn, 309, cf. Scriban, d. Clătină capul încăpăţînat şi, pungindu-şi buzele, împinse luntrea la debarcader. Galan, b. i, 46. <$> R e f 1. Gura se pungeşte de fructe acre. Scriban, d. + Refl. (Regional) A se chirci; a se zbirci; a slăbi (Cepari — , Curtea de Argeş). Udrescu, gl. S-a pungit baba, a rămas mititică, o coclrleaţă plirtâ de zblrcituri. id. ib. 2. Tranz. (învechit) A pungăşi. S-a dres treaba cu poliţia. Toată pricina era să mă pungească. Bălcescu, ap. Ghica, a. 614. A hotărll să-şi răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. Negruzzi, s. i, 87, cf. 85. Tăia [cărţile de joc] ... iscodind fel de fel de ' leşmecherii ce întrebuinţa sara spre a pungi pe pontalori. Alecsandri, o. p. 48, cf. ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, d . 3. Refl. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord--estul Olt. ) A fi zgircit, a fi meschin (la bani); a se calici. Ce te tot pungeşti aşa ? Ciauşanu, gl. Te pungeşti la nimica şi cind e la gros nu te mai uiţi, dai cu ochii închişi. Udrescu, gl. — Prez. ind.: púngese. — V. pungă. PUNGÍ2 vb. IV v. punge. PUNGÍT, -Ă adj. 1. (Despre gură sau buze) Strîns şi ţuguiat, dînd aspectul unei pungi (I), (regional) pungos; p. ext. (regional; despre obraji sau despre pielea lor) cu creţuri, Încreţit, ridat, z b î r c i t ; (despre oameni) cu obrazul sau pielea obrazului ridate, zbîrcite. Pe gura ei pungită reveni pentru o clipă un zlmbet fin de neîncredere. D. Zam-firescu, v. ţ. 47, cf. cade. Ţlţaca Leona, dtihul de groază, se înfăţişa mare şi ciolănoasă ..., c-o gură pun- gilă din care nu lipsea încă nici o măsea. Sadoveanu, o. xvii, 370. în faţa lor se afla Bonifaciu Hăgienuş, cu fălcile mai încreţite şi cu gura pungilă din cauza absenţei cllorva dinţi din faţă. Călineşcu, s. 41. Are obrajii pungiţi, buzele pungile. Udrescu, gl. + F i g. (Regional; despre oameni) Amărit, chinuit (Cepari — Curtea de Argeş). Udrescu, gl. 2. (Bot.; despre unele organe) Ascuţit la vîrf. Cf. DN2. 3. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Zgircit, avar. Cf. Ciauşanu, v. 193, 'GTdrescu, gl. <0> (Substantivat) Un pungit, mama focului! Udrescu, gl. — PI.: pungiţi,-te. — V. pungi. PUNGÎŢĂ s. f. v. punghiţă. PUNGIÎIC subst. (Turcism învechit) Ornament pentru stofe, pentru ţesături (făcut din mărgele). <£> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Asta este ... hares pungiuc. Filimon, o. i, 223, cf. şio n2, 158. — PI.:? — Din tc. bunguk. PUNGOCI ş. ii. Augmentativ al lui pungă (l); pungoi. Negustorul se sculă In picioare, scoflnd din buzunar un pungoci unsuros, deslul de greu, plin cu mărunţiş. Caragiale, o. iii, 145, cf. iv, 289, cade, Scriban, d. Pungociul cu tutun şi foiţă trecură din mină In mină. Stancu, r. a. v, 415, cf. alr i 1 544/820. — PI.: pungoace şi (rar) pungociuri (Scriban, d.). — Pungă + suf. -oci. PUNGOl s. n. Augmentativ al lui pungă tf>s pungoci. Cf. anon. car. Nu e nefer In oştirea hoăstră care să nu aibe clte un pungoi plin cu mahmudele şi dodecari. Filimon, o. i, 272. Oamenii altor năţii şi-nfe-sează pungoaili cu bănet din negustorie. Jipescu, o. 46, cf. TDRG, CADE. — PI.: pungoaie. — Pungă + suf. -oi. PUNGOS, -OASĂ adj. (Regional; despre gură sau buze) Pungit (1) (Bonţ — Gherla). Coman, gl. — PI.: pungoşi, -oase. — Pungă + suf- ‘os. PUNGUÎ vb. IV. 1., T r a ţi z. (Popular) A pungăşi. Cf. Polizu, jahresber. v, 327, Alexi, w. Ca să dea conced la soldaţi, — o zi, două-îi punguie. Stancu, d. 3.08. N-am Inlllnit pe altcineva. Numai pe soldaţii care au sărit as.upra noastră să ne punguie. id. r. a. ii, 141, cf. scl 1973, 50. Dragă, iri-ăi punguiţ de toţi banii; nici de ţigări nu mi-ai lăsat. Udrescu, ,gl. . 2. R e f 1. (Prin nord-vestul Munt.) A se căuta1, a se scotoci prin buzunare de bani. Trei băieţaşi s-au punguiţ tn faţa cinematografului, ca să încropească suma d-un film. .Udrescu, .gl. 3. Intrani. (Regional) A puiigăli (1) (Borl'ova — Caransebeş). L. C6stin, gr. băn. ii, 162. Măriodra ştie bine a pungui. id. ib. 4. Refl. (Regional; despre fructe) A se încreţi, a se zbirci. Cf. cade. Un fel de măr punguiţ de zblrci-turi premature. în scl 1973, 50. 5. Tranz. (Rar; ¡complementul indică de,,-obicei gura sau buzele; construit cu dativul prqnumelui personal) A pungi1 (1). %anii Pir a ... se retrase doi paşi punguindu-şi gura şi apoi, apropiindu-se şi săru-tlndu-l, zise patetic şi serios, in scl 1973, 49. ^.;R ef 1. (Despre obraz sau despre pielea lui) A se zbîrci. Pergamentul obrazului se punguişe dezvelind dirţfii, |C. Petrescu, o. p. i, 243. — Prez. ind.: pungviese şi (regional) pungui. — Pungă, -f- suf. -ui. 19137 PUNGUIALĂ — 1780 — PUNITIV PUNGUIALĂ s. f. (Regional) Faptul de a (s e) p u n-gui. Cf. pungui (1,2). (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Ce de punguială plnă să încropim bănuţii d-un adălmaş! id. ib. — Pronunţat: -gu-ia-. — PI.: punguieli. — Pungui + suf. -eală. PUNGUÎRE s. f. (învechit, rai) Acţiunea de a pungui O)- Cf. Polizu. — Pi.: punguiri. — V. pungui. PUNGUÎT1, -Ă adj. (Regional) Pungălit (1) (Amărăş-tii de Jos — Caracal), l. rom. 1959, nr. 5, 73. — PI.: punguiţi, -te. — V. pungui. PUNGlllT2, -Ă adj. (Prin vestul Olt.) Zgircit, avar. E punguiţ de n-are ţară. Boceanu, gl. — PI.: punguiţi, -ic. —. De la pungă. PUNGULÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui p u n g ă. 1. Cf. pungă (I). Lăsă la dlnsul o punguliţă cu 200 de galbini de aur. Dosofteî, v. s. noiembrie 118v/5. Eu, Inspăimlntat, apuc punguliţă, o pui In sin, şi uit demlncarea (a. 1819). Uricariul, vii, 74, cf. lb. Ş-apoi trage, copile băiete, cu amlndouă mlinile galbenii Inainle-ţi, bagă-i In punguliţă, cheltuieşte frumos, Implineşte-ţi toate plăcerile. pr. dram. 125. Deschidere, punguliţă ! Scoate-ţ banii prin guriţă. BXrac, t. 15/1. Scoale colea punguliţă, Fă-o să-şi caşte guriţa. Pann, p. v. i, 20V17, cf. Polizu. De-aş avea o puşculiţă Şi trei glonţi In punguliţă Ş-o sorioară bărdiţă!' Alecsandri, p. i, 4. Desclude-te, punguliţă, Să plăteşti plăcinţelele. Odobescu, s. iii, 10, cf. ddrf, jahresber. v, 327, Barcianu. Pe vetrele de „rochiţa-rlndu-nicii“, floricelele albe şi roşietice păreau nişte punguliţe de mătase răsucite. Sandu-Aldea, u. p. 57, cf. Alexi, ■w. A plecat ... c-o punguliţă plină de poli. ap. cade, cf. Diilr i, 253, Pascu, s. 260. Luă dintr-un scrin o punguliţă, In care păstra încă economiile ei de fală. Brăescu, o. A. i, 6. Ş-a scos dinl.r-o pungă mare o punguliţă mititică şi mi-a dai doi lei. Sadoveanu, o. vii, 596. Prim-blă-mi-se-o,cătăniţă, Cu doi bani In punguliţă. Alecsandri, p. p. 97. Scoase pungiiliţele şi le dă una la un cer-şitori, ceialallă la celalalt .cerşitori. Cătană, p. b. ii, 102, cf. Zanne, p. v, 520. II. (Bot.) 1. Numele a două specii de plante din familia cruciferelor: a) plantă erbacee de culoare verde deschis, cu miros neplăcut, cu tulpină dreaptă, cu frunze oblonge şi sagitate la bază, dinţate sau cu marginea întreagă, cu flori mici, albe, dispuse în racern, cu fructe'aproape circulare, aripate şi cu stilul scurt; (regional) limbuşoară, taşcă, tăşculiţă, banul-diavo-lului, buruiana-viermelui, iarbă-roşie, mazărea-mîţii, plaşca1-ciobanului, punga-popii, traista-ciobanului, tur-ta-cioarei (Thlaspi arvense). Cf. Brandza, fl. 139, tdrg, Panţu, pl., cade, Simionescu, fl. 220, Scri-ban> d., Borza, d. 169; b) (regional)-păstăioară (2) (Thlaspi perfoliatum). Oi. Borza, d. 169. 2. (Regional; şi în sintagma punguliţă păstorului, ddrf, Brandza, fl. 142, şez. xv, 134, Panţu, pl., cade) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris.) Cf. BoitiţA, d. 39. — Pl.: punguliU, — Pungă + suf. -uliţă. punguşoAră s. f. Dinriiiutiv al lui p u n g ă(I); punguliţă (I), punguţă. Cind mi-i punguşoara plină, Măcul&cu mlndra pe mină. pop., ap. cade. — Pl.: punguşoare. — Pungă + suf. -uşoară. PUNGUŢĂ s. f. Diminutiv al lui pungă (i); punguliţă (I), punguşoară. Cf. anon. car. Deşchide punguţă şi o vede plină de galbeni. Kotzebue, u. llr/29, cf. drlu. Şl cum mergea el pe-un drum, numai iaca găseşte o punguţă cu doi bani. Creangă, o. 20. Doamna trage din manşon punguţa, din care scoate o hlrtiuţă. Caragiale, o. ii, 48, cf. ddrf, jahresber, v, 327, tdrg. îl găsi Crăciunul cu o punguţă cu galbeni pe care o purta, cu baierele petrecute pe după glt. Camil Petrescu, o. i, 81. Cind vei avea punguţa doldora de golo-gănaşi, vii cu ea la avocatul doctor Claudiu Pap. Stancu, r. A. iii, 96. Deşerta punguţele, pe rlnd, In fala noastră. Barbu, p. 20, cf. sfc iv, 151, m. d. enc., dex. Şi-au zis brinzarii Că s-or grăbi Şi-or veni Cu bărblnţele: — N-a-neăpea ! ... Şi-au venit cu punguţele Că-n punguţe încăpea! Marian, sa. 331. Cind mi-era punguţa plină, Mă culca puica pe mină. mat. folk. 398. — Pl.: punguţe. — Pungă + suf. -uţă. PUNI1 s. m. pl. Nume dat de romani cartaginezilor. Cf. M. d. enc., dex. — Din lat. Puni. PUNI2 s. m. pl. v. pumn. PUNîBIX, -Ă adj. (Jur.) Pasibil de pedeapsă (2); (rar) punisabil. Cuvinte formate de dlnşii ca „punibil“, „plătibil“. I. Negruzzi, s. i, 242, cf. Scriban, d. Rezultatul punibil al omorului fără voie constituie elementul esenţial al delictului de omor fără voie. cod. pen. r. p. r. 499, cf. DEX. — Pl.: punibili, -e. — Din lat. punibilis. PUNIC, -A adj. Care aparţine Cartaginei sau locuitorilor ei, referitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez, (învechit) punicesc. Cf. Stamati, d., prot.-pop., N. D., Barcianu. Feniciana vorbită la Cartagina este cunoscută sub numele de limba punică. Graur, i. l. 206, cf. m. d. enc., dex. <0* Război punic = denumire dată fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei (264— 241, 218 — 201 şi 149 — 146 î.e.n.) pentru hegemonia în bazinul occidcntal al Mării Mediterane; (învechit) război punicesc. Războaiele punice ... ne-au fost cîntate In orele de clasă. Sadoveanu, o. ix, 515, cf. M. D. enc. 1 531. — Pl.: punici, -ce. — Din lat. punicus, fr. punique. PUNICÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Punic. <0> Război punicesc sau bălaie punicească = război punic, v. punic. împăratului acestuia ... li fu a purta război aşa cumplit asupra marcomanilor, carele se asemăna cu ceale puniceşli. Maior, ist. 19/7. In vlrstă de 17 ani era, cind la bătaia punicească dintâi viaţa tatălui său scăpă.. Nicolau, p. 212/15. Cltăva vreme înainte de războiul punicesc d-al doilea, luară de la ei de la aliaţii lor ... şapte sute mii de pedestraşi. CĂPĂ-ţineanu, m. r. 33/9. .— Pl.: puniceşti: — Puni1 + suf. -icesc. PUNIE s. f. v. pilule. PUNIHOS, -OÂSĂadj.v. ponivos. PUNISĂBIL, -Ă adj. (Rar) Punibil. Cf. Alexi, w. — Pl.: punisabili, -e: — Din fr. punissable. PUNITtV, »Ă adj. Care pedepseşte (2); destinat să pedepsească. Cf. Scriban, d. Războiul se reduce fie la dreptul natural de legitimă apărare fie la o acţiune punitivă întreprinsă de colectivitate. Titulescu, d. 2.94, cf. DN2, DEX. — Pl.: punitivi, -c. — Din fr. punitii. 19153 PUNIŢIE — 1781 — PUNTE; PUNÎŢIE s. f. (învechit) Pedeapsă (2). Cf. Stamati, d., laurian, în Contribuţii, i, 187, Alexi, w. — PI.: puniţii. — Şi: puniţiune s. f. Stamati, d., Laurian, în Contribuţii, i, 187, Alexi, w. — Din lat. punitic, -onis, Ir. punition. PUNIŢIUNE s. f. v. puniţie. PUNOĂIE s. f. v. puroi1. PUNdl1 s. n. v. puroi1. PUNOÎ2 vb. IV v. puroia. PUNOI vb. I v. puroia. PUNOldS, -OĂSĂ adj. v. puroios. PUNŞ s. n. v. pune!1. PUNT1 s. m. v. pfund. PUNT2 s. n. v. punct. PUNTÂ1 vb. I v. ponta1. PUNTĂ2 vb. I v. ponta2. PUNT A3 vb. I v. puncta. PUNT ARI SÎ vb. IV v. pontarisi. PUNTĂ s. f. (învechit, rar) Vîrf ascuţit (al spadei). Trag săbii toţi boierii şi şuieră oţelul Şi punta se depune respectuos pe masă, Onoare de oşleni, Heliade, o. i, 233. Venea In punta spadei, id. ib. 353. — PI.: punte. — Din it. punta. PUNTE s. f. I. 1. Pod1 îngust (format, de obicei, dintr-o seîndură sau dintr-o birnă) aşezat peste o apă mică, peste un şanţ, peste o rîpă etc. şi care poate fi trecut de oameni numai cu piciorul. Au numai o punţi strimtă di ies afarâ din baltă. Herodot (1645), 279. In mina cghipleanului suliţă ca un lemn de punte şi să pogori cătră el. Biblia (1688), 23 93/19, cf. anon. car., lex. mars. 238, drlu, lb. Rlurcle se fac riuri, valea s-umple d-unda lor, Şi la punte clnd agiunge călătorul în nevoie, Volbura infurictă temelia ei o sapă. Asachi, s. l. i, 208. Peste codri, peste munţi, Peste ape fără punţi. Alecsandri, p. i, 28, cf. lm. Ei trec în răpejune de rîuri fără punţi. Eminescu, o. i, 98. Cum treceam puntea peste apa Neamţului ..., mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozana. Creangă, o. 191. O trecea peste punte şi purta grije de ea. Slavici, n. i, 49. Iată punţile de blrne ... Morile, izvorul viu. Macedonski, o. i, 8. O punte s-aşterne peste Slănic. Vlahuţă, o. a. ii, 153, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Răsărea un oraş ca prin farmec..., împodobit cu grădini şi cu punţi peste ape-aruncate. Anghel-Io-sif, c. m. ii, 98, cf. tdrg. Punţi fac peste rlpi şi ape, numai pentru picior. Pamfile, i. c. 469. E acolo ... o punte peste glrlă care duce înspre vii. Brătescu-Voi-neşti, p. 207. O singură grindă înalt suspendată ... unea cele două maluri ale Negrei, ca un fel de punte aeriană. Hogaş, dr. i, 124. Călugării aşezară la loc puntea smulsă de puhoi. Galaction, o. 205. Trecu puntea ptrlului unde era scăldătoarea lor. C. Petrescu, î. ii, 209. Trecură cu buşteni, acoperişuri de case şi punţi peste capul lui. Voiculescu, p. i, 55, cf. Pribeagul, p. R. 75. O punte■ îngustă trecea peste ape. Sadoveanu, o. i, 51. Trecerea alături a 2 persoane aducea aminte de fabula celor 2 capre Inlllnite pe o punte. Arghezi, b. 82. Mălin Susan a pus piciorul pe.puntea către ostrov. Galan, z. r. 91. Trebuia să-l cheme lot pe puntea dintre moară şi ţărm. s aprilie 1960, 47, cf. vîn. pesc. noiembrie 1961, 22. Păşi pe puntea care traversa plrlul. v. rom. ianuarie 1965, 66. Nici li luntre Şi nici punte, Să trec la mlndruţa-n curte! Jarnîk-Bîrseanu, d. 309. Cine dă aţă de pomană, face punte pe lumea cealaltă şi trece In rai. şez. iii, 123. Frunză nerde lemn creţesc, Fă punte, ca s-o-ntîlnesc. Hodoş, p. p. 63, com. din Straja—Rădăuţi, a i 35. Fă-te frate cu dracul plnă vei trece puntea. Pamfile, s. v. 229, cf. Barbu, ş. n. ii, 111, com. din Piatra Neamţ, Zanne, p. vi, 584. Dracul nu face punţi şi biserici. Pann, p. v. i, 78/17, cf. Jipesco, o. 115, Zanne, p..vi, 588. Trei lucruri nu se pol pe lumea asta: scară In cer, punte peste mare şi măduvă în fer. Zanne, p. vi, 263. Punte slrlmbă, vale-adîncă (Căldarea şi toarta ei). Sbiera, p. 320. în pădure născui, în pădure crescui, Acasă de m-au adus. Călcă-toarea satului m-au pus (Puntea). Gorovei, c. 308. <0> (Prin lărgirea sensului sau figurat) Ne înălţarăm apoi păn’ aproape Colo de unde zodiile răsar Treclnd printre neşte locuri puste Noauă vămi şi noauă punţi înguste. Budai-Deleanu, ţ. 322. Cîte nu. poate săvîrşi omul? biruie spaţiul şi timpul, face punte peste lăţitul Oceanului Atlantic! gt (1838), 522/54. S-alergaţi pe văi, pe munte, Peste mări să faceţi punte. Pann, p. v. iii, 94/14. Necruţînd nimica-n lume, neştiind nimica sfînt, Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi mormînt. Hasdeu, r. v. 167. Ce te-ai apucat să-.i faci şicanuri, pentru că el nu vrea să devie punte ambiţiei tale ? Alec-sandri, t. 1 276. Nu spera clnd vezi mişeii La izblndă făclnd punte. Eminescu, o. i, 196. Lumina ce i se pune [mortului]...!! serveşte spre luminarea drumului..., mai ales clnd are să treacă peste puntea raiului. Marian, î. 79. Ai durat prin aer punte Din fîşii de foc. Coşbuc, v. i, 218. Pentru ce-nfrăţire nouă mina la i-ar fi o punte? Davila, v. v. 27. Venea din cer pe clmp amurgul ... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră şi lumină, In drum o minunată punte. Goga, Poezii, 91. Cu gîndul nostru-nlindem punţi Şi peste mări şi peste munţi. Densusianu, l. a. 17. închipuirea mea, făurind spre trecere o punte de lumină, legase Intre ele cele două capete depărtate ale vieţii mele. Hogaş, m. n. 20. Aceste cuvinte ... erau ca o punte invizibilă aruncată între noi. Ibrăileanu, a. 200. Dacă el ar fi ştiut s-o îndeleagă dintru început,... n-ar fi îngăduit să se creeze între ei un gol peste care acuma trebuie să clădească punţi noi de comunicaţie. Re-breanu, R. i, 187. Aceşti stîlpi susţineau nişte terase ... legale cu punţi Intre ele. Galaction, o. a. i, 156. Alcătuim două generaţii atlt de străine şi de duşmane, îneît nu există nici o punte de reconciliere. C. Petrescu, î. ii, 217, cf. id. a. 466. Dragostea era doar o punte de trecere în lumea visului. Vlasiu, d. 369. Chiar atunci clnd narează, puţinele fapte alcătuiesc nişte punţi azvîrlite peste intervalul dintre două „tablouri“. Vianu, a. p. 242, cf. contemp. 1949, nr. 160, 9/3. Şi şe leagă In pridvoare Mirodenii dulci de floare, Ca o punte de poteci Pentru fluturii-n scurteici. Arohezi, vers. 246. Se pare că de la o vreme am căpătat toţi o psihoză, In sensul că socotim prezentul ca inesenţial, ca simplă punte de trecere către o zi ipotetică de mline. Călinescu, c. o. 103. Clnd trec punţile de somn îmi rămlne numai visul Şi abisul, şi abisul. Blaga, p. 180. O punte de firească complicitate lega trecutul, „aşa cum era glndit“, de prezentul, „aşa cum era voit“, v. rom. ianuarie 1954, 198. Extazia intelectuală rămlne o atitudine creatoare, o stare de simţire în care devine solubilă puntea dintre mister şi raţiune. Constantinescu, s. i, 264. De la Săcel la Munţii Georgiei Se-aşterne nevăzut o punte. Banuş, p. 197. Vrem să descllcim toate căile! Vrem să istovim toate punţile! Labiş, p. 339. Te-arii dat afară cu Intlmplarea aceea cu lot şi nu-ţi mai păstram nici o punte de întoarcere. Preda, m. s. 97. îmi place vioiciunea,... o minte care aruncă punţi In imposibil. t septembrie 1962, 29. Distanţa săpată Intre -ei nu mai poale fi scurtată de nici o punte. ib. iunie 1964, 71. Turismul de pescuit constituie o veritabilă punte a prieteniei, vîn. pesc. august 1964, 12. <> E x p r. Punte do scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, cale de ieşire dintr-un impas. Cf. dex. A se face (sau a.se pune.) luntre (sau, rar, munte, regional, 19169 PUNTE — 1782 — PUNTE cruce, scară) şi punte = a face toate eforturile spre a reuşi, a-şi da toată silinţa în vederea realizării unui scop. Omul vrednic se face munte şi punte şi trebuie să iasă la liman. Pann, p. v. ii, 86/14, cf. 49/10, Baronzi, l. 48. Trebuie să ne facem munte şi punte şi să-i venim de hac ispravnicului. Alecsandri, t. i, 217. S-a pus el, nu-i vorbă, luntre şi punte co. să-şi vîre codiţa cea blrtigală undeva. Creangă, o. 57. Se făcea luntre şi punte şi-şi scăpa ţara de nevoi. Ispirescu, ap. cade 730. Dacă, bunăoară, se îneacă cineva, se pun luntre şi punte şi nu se lasă plnă ce nu-i află corpul ca să-l tnmorminteze. Marian, î. 351, cf. Zanne, p. i, 221, ii, 369, iii, 365, v, 396, 397, vi, 534. Se face luntre şi punte şi lot pe-a lui rămlne. Pamfile, j. ii, 152. Ei se hotărlseră să se facă luntre şi punte, să poată munci. Agîrbiceanu, a. 51, cf. C. Petrescu, î. ii, 142. Te-ai făcui luntre şi punte şi i-ai rezolvai cazul. Pas, z. i, 143. Mama lui Tănasă s-a făcut luntre şi punte ca fiul ei ... să meargă la această şcoală. Beniuc, m. c. i, 69. A trebuit ca mama să se facă luntre şi punte şi să-i dea două mii de lei. s ianuarie 1961, 57. Buna... se făcea luntre şi punte ca să nu i se mai Intlmple nimic. Lăncrănjan, c. i, 61. Am sarcină să mă fac luntre şi pante ...Şi să-l găsesc pe tovarăşul inginer, t martie 1964, 9. A trece puntea = a scăpa de o primejdie. Cf. Zanne, p. vi, 270. A face punte = a) a nu merge la serviciu lntr-o zi de lucru care se află între două sărbători legale; 1>) (despre servicii publice, instituţii) a nu funcţiona într-o zi de lucru care se află între două sărbători legale. + Puntea ologului = joc de copii în care un copil, care îşi murdăreşte căl-cîiul şi începe să şchiopăteze, cere altui copil, care nu cunoaşte jocul, să-l ajute intinzîndu-i palma peste care primul copil trece cu călcîiul murdar. Cf. Pam-file, j. i, 52. 2. (învechit) Pod1 (II 1). Nu era departe de puntea lui Traian, de-a dreapta Dunării. Şincai, hr. i, 49/21. Pruncul aude vorbind de o punte (pod) peste Dunăre. Pethovici, p. 91/15. Au ieşit cum au putut plnă au ajuns la o punte sau pod. Bărac, t. 30/31. O grupă de batelieri sforţindu-se a-şi dezlega barcele şi a le duce să le puie la adăpost subt puntea cea mai de aproape. cr (1848), 233/47, cf. 82/73. Am vizitat o punte pe Troluş făcută de el, care este primblare publică. Ne-gruzzi, s. i, 309. 3. S p c c. Punte (I 1) mobilă care leagă vasele de chei. Trece peste punte In corabie. Caragiale, o. ii, 193. Intervenţiile făcute In atltea rlnduri la căpitănie n-au fost ascultate, deoarece o punte rezistentă costă mult. Sabia, n.. 41, cf. dex. 4. S p e c. (Şi, rar, în sintagma punte cu macara, Barcianu) Punte (I 1) mobilă peste uti şanţ adine, plin cu apă, la o cetate sau la un castel medieval. Furtuna a lovit Cu zgomot adineauri tn lanţul ruginit Al punţii de la poartă. Petică, o. 180. Puntea scrlşni pe lanţuri. Omul ... dădu năvală la deschizătura porţii [cetăţii]. Sadoveanu, o. xiii, 543, cf. dex. 5. Sclndură groasă sau panou îngust aşezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii cînd lucrează la Înălţime. O asemenea construcţie..., cu punţile schelelor prăfuite de var, li se păru o prezenţă deplasată. C. Petrescu, î. ii, 215. O echipă de muncitori a înaintat pe punţile de lemn. Sahia, n. 34, cf. dex. 6. (Şi în sintagma punte de comunicaţie) Placă de metal rabatabilă care serveşte la legătura dintre două vagoane de cale ferată. Piese de schimb pentru vagoane ... Punţi metalice pentru intercomunicaţii. noji. min, i, 111, cf. DEX. 7. (Prin Munt. şi prin Transilv.) Plrleaz (1). Cf. chest. ii 413/120, A ii 8. 8. (Prin Bucov. şi prin Maram.) Trunchi Întreg de copac tăiat şi curăţat de crengi şi de coajă. Cf. Arvin-te, term. 162. II. 1. Numele unor părţi de unelte agricole, de obiecte de uz casnic etc.: a) Stinghie de lemn care uneşte cele două braţe ale ferăstrăului de tlmplărie, situată la distanţă (apro- ximativ) egală de plnza şi de frînghia ferăstrăului şi pe care sc sprijină pana cu care se răsuceşte frînghia; (regional) curmeziş, mijloc (I 3 a), mijlocar (I 4). Cf. Damé, t. 86, Săghinescu, v. 102, I. Apolzan, u. 31, Pamfile, i. c. 121, cade. Mijlocar [este] sinonim cu chingă, puntea ferăstrăului. enc. agr., cf. Glosar reg. î>) (Regional) Stinghie care. susţine fagurii .în stup (Noul Român — Victoria), chest. vi 111/20. c) (Prin Transilv.) Policioară (2 b). Cf. alrm sn i h 217/182, a iii 2, Teaha, c. n. 257. d) (Regional) Bucată de fier care uneşte coarnele plugului. Cf. fd ii, 158, alr sn i h 20, Glosar reg. c) Arc care uneşte cele două picioare ale pasului2 (II 2). Cf. Pamfile, i. c. 162. f) (Prin Mold., prin Munt. şi prin Transilv.) Stinghie de lemn care desparte ochiurile geamului; p. e x t. pervaz (2 b). Cf. chest. ii 177/123, 180/345, Glosar reg. 9) Poliţă1 (2 a). Cf. Pamfile, i. c. 470. li) Stinghie de lemn sau bară de fier care se pune de-a curmezişul doagelor de la fundul ciuberelor, ciuturilor, butoaielor etc. Cf. Damé, t. 89, cade, alr ii 6 706/95, 762. i) Stinghie de lemn sau bară de fier care se pune de-a curmezişul la gura ciuturilor, a găleţilor etc. Îşi adapă boii cam cu greu, căci găleata avea „punte“. conv. ut. xliv2, 75. [Ciubărul] este dus cu parlnga..., un drug de lemn,... de al cărui mijloc atlrnă o „punte“ ce inlră In torţile ciubărului. C. Giurescu, p. o. 107-j) (Regional) Brăcinar la căruţă (Săcele). alrm sţj i h 227/182. k) (Regional) Parte a scoabei care alcătuieşte corpul ei, ptnă la locul unde se îndoaie cele două capete (Mirceşti — Paşcani). Cf. alr ii 6 673/537. 1) (Regional) Parte a greblei în care se află fixaţi colţii (Poiana — Vaşcău). Cf. Teaha, c. n. 257. m) (Regional) Talpă (la joagăr) (Scărişoara — A-brud). alr ii 6 423/95. n) (Regional) Parte mai lată a potcoavei folosite de lucrătorii forestieri, pe care stă talpa piciorului (Moiseiu — Vişeu de Sus). Arvinte, term.. 162. o) (Regional) Lama ţapinei (Moiseiu — Vişeu de Sus). Arvinte, term. 162. p) (Regional) Stinghie la grapă (Strehaia). alrm sn i h 29/848. . r) Parte a scaunului de doage pe care este sprijinită doaga în timpul prelucrării. Cf. Damé, x. 88, Pamfile, i. c. 162. s) (Muz.; rar) Cordar. Cf. Tim. Popovici, d. m. ş) (Prin Transilv.) Platcă1 la cămăşile bărbăteşti. alr sn iv h 1 165. 2. Numele unor părţi ale morii: a) (Şi, regional, In sintagma puntea bogdanelor) Lemn orizontal (mobil) care uneşte capetele stîlpilor din care este alcătuit stăvilarul morilor de apă. Cf. Damé, t. 147. O cădere, de apă ... se poate mări şi prin stăvilare compuse — la moara ţărănească — din. patru stllpi, numiţi bogdani ... ale căror capele slnt legale printr-un lemn — puntea bogdanelor, enc. agr. iv, 66, cf. alr n 6 727/2, 27, 102, 105, 219, 228, 250, 260, 272, 284, 346, 349, 353, 386, 414, 762. b) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) Pîrghie cu ajutorul căreia se reglează înălţimea pietrelor morii (de apă sau de vînt), pentru a se obţine, după voie, o făină mai mare sau mai măruntă; (popular) posadă2 (1). Cf. alrm sn i h 111. c) (Regional) Strat de lemn de care este prinsă broasca morii (Ghilad — Timişoara), alr ii 6 745/36. d) (Regional) Schelet de lemn pe care este aşezată roata morii. Com. din Tărcăiţa— Beiuş. e) (Prin Bucov. şi prin Transilv.) Grindă longitudinală care uneşte ursoaiele morii şi pe care se reazemă cringul şi fusul morii. Cf. a v 22, 28, mat. dialect. i, 189. f) (Prin sudul Transilv.) Bîrnă orizontală, paralelă cu fruntarul, cu un capăt mobil, care se reazemă 19169 PUNTE — 1783 — PUP’ pe calul morii. Cf. Păcală, m. r. 460, com. din SĂ-lişte— Sibiu. g) (Regional; la pl.) Crivace (Ghilad — Timişoara). alr ii G 784/36. li) (Rar) Mică piesă metalică pc care este aşezat capătul de jos al fusului care îuvîrteşte piatra alergătoare la moara de apă. V. posadă2 (1), grindă, podoimă1 (!)• Cf. SĂGHINESCU, V. 102. i) (Regional; şi în sintagma puntea prîsnelului, Damé, t. 162) Masa tigăii, v. masă1 (II 12). Cf. id. ib., Pamfile, i. c. 190. 3. Planşeu din lemn sau din metal care închide corpul unei nave la partea superioară sau care com-partimentează nava pe nivele; (învechit) pod1 (III 2). Din vlăstarea tinerică o tulpină Informată Să făcea stejar puternic ... Al său trunchi durat In punte, au In plutitoare oase, Ar da nurilor lege ş-a lor curs a-l Infrlna. Asachi, s. l. i, 64. Căpitanul se suie pe puntea de lingă hornul maşinei şi începe a da ordin de plecare. Alecsandri, o. p. 290. Vaporul merge mai încet, mai cu pază ... Amlndoi comandanţii slnt pe punie. Vlahuţă, o. a. 407. In port a ancorai un vas... Pe puntea lui, odată, Am navigat spre vechiul continent. Minulescu, vers. 345. De cite ori ajungeam clte o corabie străină, sărea cel dinţii pe puntea ei. Camil Petrescu, t. ii, 178. Am mers cu vaporul Intre marinari, clnd la punte, cirid la maşini. Sahia, u.r.s.s. 5, cf. abc mar. Era să-i spun tlnărului domn, Inlllnit ... pe puntea vaporului..., că, deşi ne apropiem de port, eu la debarcader nu mă voi despărţi. Sébastian, t. 152. Clţiva marinari greci clnlau pe punte. Sadoveanu, o. xn, 56. Lumea se stringe mereu privind la jocul marinarilor de pe punte. Bart, s. m. 13. în turbura-tu-mi suflet am construit o arcă ... Şi turme-nlregi de glnduri pe puntea ei se-mbarcă. I. Barbu, j. s. 8. Şedea pe o bancă, pe puntea inferioară a unui vapor. Călinescu, s. 62. Ceahlăul pare... un transatlantic: cu toate catargele şi punţile de comandă vopsite din nou. Bogza, c. o. 65. Neva, purtlnd pe undele ei corăbii ...cu pasageri In haine de sărbătoare pe punte. Stancu, u.r.s.s. 115. Sala părea o punte de vapor puternic luminată, v. rom. iulie 1954, 52. Se aude iar sirena unui vas îndepărtat ... O umbră străbate puntea. H. Lovinescu, t. 349. Puntea ... strălucea ca duşumelele In casa vrednicelor gospodine. Tudoran, p. 332. Epavele lumii îşi cheamă arcaşii pe punţi. Labiş, p. 246. 4. Bucăţică de plută2 (2), de lemn uşor sau de metal în care se înfige fitilul candelei ca să plutească in untdelemn. V. plută2 (3 c). Cf. ddrf, Săghinescu, v. 102, tdrg. Nu se auzea decll ... torsul candelei ... Iasca din punie pllplia uşor. conv. lit. xlv, 369, cf. cade, com. Furtună. 5. (Olt.) Coardă de viţă de vie întinsă intre araci. Cf. H XVI 41, ALR I 1 710/808, GL. OLT. 6. (Anat.; prin Transilv.; în sintagma) Puntea umărului = claviculă. Cf. alrm ii/i h 92/172, Teaha, c. n. 257. 7. (Anat.; Transilv. şi prin nord-vestul Moid.; in sintagma) Puntea nasului = cartilaj care desparte între ele fosele nazale; (popular) zgîrciul nasului. Cf. alrm ii/i h 17. Ce-i in lume fără nume? (Puntea nasului). GonovEi, c. 308, cf. Pascu, c. 193. III. (In credinţele populare) 1. (Munt.) Două crenguţe în formă de furcă între care se aşază o crenguţă orizontală, ca o punte (I 1), sau alte obiecte, pe care fetele de la ţară le puneau afară în noaptea sfîntului Vasile sau a Bobotezei pentru a-şi visa ursita. Punţile slnt aşezate de fete In marginea glrlelor. Muscel, 5. Fetele pun punţi In noaptea de sf. Vasile ... Dacă găsesc punţile (mărgele, cercei, busuioc, bete, salbă ş.a.) rouate, atunci zic că e semn bun. h iv 165. Le dă clte-un firicel dă busuioc, cu ala-ş faie punte, alr ii/i mn 110, 2 802/928, cf. alrt ii 303. 2. (Regional, mai ales în Mold. şi Bucov. ; în practicile religiei creştine ortodoxe) Bucată de pînză îngustă şi lungă care se aşterne în drumul cortegiului mortuar; p. e x t. pomană care constă, de obicei, din colaci, bucăţi de pinză, covoare, căni de apă etc. şi care se împarte pe drumul pe care este dus mortul la cimitir; (regional) pod1 (II 2). Cf. Marian, î. 301, Săghinescu, v. 102, Şăineanu, d. u. 3. Bani pe care se crede că trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece şi călători pe lumea cealaltă; vamă. El a strlns comorile acelea ... ca să aibă cu ce plăti vămile sau punţile In lumea cealaltă. Marian, t. 87, cf. Pamfile, com. 5. E un păcat din cele mai mari ... de a nu-i se da [mortului] clnd moare punţile ... la tnmormlnlare. şez. iii, 237, com. Furtună, alr ii/i h 172/531. Pintru un mort sl dă nouu punţ sau şăpti. ALRT ii 204. 4. (Regional) Pînză care se pune peste faţa mortului ; (regional) podul mortului, v. pod1 (II 2) (Miron CostinRoman), alrm i/ii h 415/536. IV. 1. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice, format din patru elemente de circuit aşezate după laturile unui patrulater, pe diagonalele căruia sînt dispuse o sursă de energie şi un instrument de măsură. Cf. m. d. enc., dex. 2. (Chim.; în sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. Cf. M. d. enc., dex. — Pl.: punţi. — Lat. pons, -ntis. PUNTECE s. n. v. plntece. PUNTICE s. f. v. punticică. PUNTICÎCĂ s. f. (Rar) Puntişoară. Cf. cade, dex. — Pl.: punticele. — Şi: punticeâ s. f. lb. — Punte + suf. -icică. — Punţicea: cu schimbare de suf. PUNTIŞOÂRA s. f. Diminutiv al lui punt e; (rar) punticică, (popular) puntiţă (I). Cf. Cihac, i, 223, Udrescu, gl. — Pl.: punlişoare. — Punte -f suf. -işoară. PUNTÎŢĂ s. f. I. (Popular) Puntişoară. Cf. lb, dex. Trecui valea ş-o puntiţă La fata de dăscăliţă. Alecsandri, p. p. 368, cf. Reteganul, ch. 166. 2. (Regional) Lopăţică la răşchitor (Nucet). Teaha, c. n. 258. 3. Interval aflat între găurile ţevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi. Cf. dex. — Pl.: puntiţe. — Punte + suf. -iţă. PUNTRU prep. v. printru. PUNTUÂŢIE s. f. v. punctuaţie. PUNTURĂ s. f. I. (învechit) împunsătură, înţepătură; urmă lăsată de o împunsătură. Şi va fi ca pulberea de la roată avuţia celor necuraţi, şi ca ţărlna ce spulberă mulţimea celor ce te asupresc şi va fi ca o puntură îndată. Biblia (1688), 4692/54. Pe lingă ei pămlntul era ca o puntură. Heliade, o. i, 376, cf. tdrg, cdde, cade, Scriban, d. 2. (Regional) Punct (II 7). Poalele cămeşei sau. Is cusute la puntură cu flori pe margini şi cu bibilari ... sau chiar cu acul ciurului. Sevastos, n. 90. — Pl.: punluri. — Lat. punctura. Cf. it. puntură. PUOTORtiS, -OÂSĂ adj. v. puturos. PUP1 interj, v. pu. PUP2 s. m. I. (Mai ales în Ban., Transilv. şi Maram.) Boboc de floare. Cf. Klein, d. 408, lb, Cihac, ii, 299. O feeioriţă tlnără ca un pup de floare nedezvollat. f (1873), 53, cf. ddrf, jahresber. iii, 325, v, 326, Barcianu, Alexi, w., tdrg, dr. iv, 658, Şăineanu, 19180 PUP3 — 1784 — PUPA 1). U., CADE, SCRIBAN, D., H XVItl 138, VAIDA. M¡-ai fost pup de trandafir, Acum eşti creangă de ştir! Hodoş, p. P. 122. Lelişoară, gură dulce, Cheamă-mi. dorul să se culce ... Inlre pupi de trandafiri, Lingă buze dulci, subţiri. Bibicescu, p. p. 28, cf. Viciu, s. gl., com. din Timişoaba. Fă-mă, Doamne, ce mă faci, Fă-mă pup de trandafir. L. Costin, gb. băn. 171, cf. alb sn iii h 660, Lexic beg. 56, gl. olt. <$> F i g. Fata tlnără, frumoasă e pup de trandafir, h xvm 267. Cind pleacă cu mortu la mormint, atunsa, plnă n-a pleca, îl pctriţse..., alta să dzlSe: „pup dă trăndăfir". arh. folk. iii, 108. + Mugur (1). Cf. alb i 1 712/315, L. rom. 1959, nr. 3, 70, Lexic beg. ii, 42. + F i g. (Transilv.) Copil mic. Com. din Zagba — Năsăud, l. rom. 1959, nr. 6, 51. Vezi ce pup frumos li In leagăn? mat. dialect, i, 266. + (Regional; în sintagma) Pupul făinii — lamura făinii (Briheni — Dr. Petru Groza). Teaha, c. n. 258. 2. (Regional) Altoi (Ineu — Arad), alb sn i h 219/64. Din lăstari se ia un pup. ib. Ultuitură cu pup. ib. h 221/64. 3. (Prin OH. şi prin Ban.) Pată mică. Pup de tină. cade, cf. dm. Oile stnt ... pistre cind botul li-i alb cu pupi negri. H xviii 267, cf. 141. 4. (Transilv. şi Ban.; mai ales la pl.) Motiv ornamental, desen (de forma unor cerculeţe) folosit la cusăturile şi la ţesăturile ţărăneşti. Cf. cade. Femeile, iarna-vara, se leagă la cap cu o clrpă mare de coloare vlnăt-lnchisă şi cu pupi. Pribeagul, p. r. 37, cf. Densusianu, ţ. h. 330, alr i 1 762/65, 77, alr ii 3 331/29, mat. dialect, i, 266. (Regional) Motiv ornamental făcut pe colaci (Bozovici — Oraviţa). arh. folk. în, 42. La Bozovici decoraţiile făcute cu ¡eava pe colaci se numesc „pupi“, ib. — Pl.: pupi şi (la unele sensuri, n.) pupuri (lb, cade, Densusianu, ţ. h. 330). — Din ser. pupa, ucr. nyn. PUP3 s. ni. (Familiar şi în limbajul copiilor) Sărut. Cf. Udrescu, gl. Ilai şi dă un pup la mama! id. ib. — P!.: pupi. — Postverbnl de la pupa. PUP4 subst. 1. S. m. şi (rar) n. (Med.; regional, mai ales în Ban. şi Transilv.) CiJ'oză, cocoaşă. Cf. dr. y, 222, Caba, săl. Are. un pup In spate cit o pilă. Com. din Fbata — Turda, cf. alrm i/i li 58, alr n/i mm li 56/250, Lexic beg. 9, mat. dialect, i, 89. <0> E x p r. (Adverbial) A sta (sau a sc pune) pup = a sta chircit, a sta pe vine. Toată ziua aceea ... au petrecut vremea şeztnd pup Intre straturi. Slavici, n. i, 22, cf. ddrf. A chim şedea pe straturi pup. Coşbuc, p. ii, 237, cf. jahresber. xvi, 74, dr. iv, 600, com. din Zagra — Năsăud. Stau Imboţlt, pup aşa. alr sn v h 1 487/53, cf. l. bom. 1959, nr. 6, 47, 49, Teaha, c. n. 258. 2. P. anal. Nume dat unor (aglomerări de) obiecte care seamănă ca formă cu un pup4 (!): a) S. m. şi n. (Transilv.) Grămadă de cereale, dc paie etc.; stog (de fin, de grîu); claie de strujeni sau de coceni aşezaţi (pentru iarnă) în formă de căpiţă. Com. din Zagra—Năsăud, Coman, gi.., alr sn i li 67/64, ib. li 117/334, h 118, alrm sn i h 50/64, ib. ii 81/334, a i 12, 13, 20, 21, 35, mat. dialect, i, 287, Lexic reg. ii, 84, 87. Fasole pupuri — specie de fasole care creşte fără araci, ca nişte mici tufe. Com. din Zagra —Năsăud. !>) S. n. (Transilv.) Grămadă mică (de gunoi). Cf. Yajda, chest. ii 427/380. Pup de gunoi. mat. dialect. i, 215. Expr. A sări tot pupuii — a face sărituri scurte şi dese (de bucurie), id. ib. c) Subst. (Regional) Vîrf de deal (Brusturi — Oradea). chest. iv 88/302. <1) Subst. (Prin Transilv.) Calota pălăriei. Cf. Viciu, gl., alr sn iv h 1 161/316. e) Subst. (Regional) Moţ1 (1) (Sînnicolau Român — Oradea), alr sn iii li 688/316. I) S. n. (Prin Băn. şi prin Transilv.) Coc, conci. Fetele ... făceau din păr o mulţime de chici (cosiţe), ca să stea creţ, altele tl făceau „pup". Pribeagul, p. B. 40. Acuma se face pup, „coc" In creştet, alb ii 3 286/53, cf. 3 286/316, 3 288/53, Lexic reg. ii, 90. 3. S. in. Numele unor preparate alimentare (făcute din făină): a) (Ban. şi prin Transilv.) Un fel dc colac; s p e c. pupăză (11). La moşii de iarnă..., româncele din Transilvania fac şi dau In această zi de pomană un fel de copturi care se numesc pupi. Marian, s. r. i, 261, cf. L. Costin, gb. băn. ii, 1.62. Colac sau cunună sau pup. alr ii 4 031/53, cf. 4 031/310. Plngă ea ts nouă pupi copţi. ib. 4 032/27, cf. 4 032/53. Să fade parastasu. Şi pomşne. Să-mparte la rud'cni, la oamin. Şi pupi la pruni, a i 12. b) (Prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Gogoaşă; scovardă. Pupi cu uloi. chest. viii 7/2. Din aluatul de pine se fac uneori gogoşi (pupi), ib. 26/31. c) (Prin Transilv. şi prin Marani.) Turtă de mălai (coaptă în cenuşă). Cf. Densusianu, ţ. h. 330, Lexic reg. 13, mat. dialect, i, 189. + (Regional) Turtă de mure uscate (Clopotiva — Haţeg). Gregorian, cl. 61. t!) (Regional) Franzelă (Agîrbiciu — Cluj Napoca). Lexic reg. ii, 74. e) (Prin Transilv., prin Maram. şi prin Bucov.) Pline mică. Cf. Viciu, gl. 21, alr sn iv h 1 065/353, ib. iv mn h 1 070/250, a v 8. 4. Subst. (Regional) Bucată de aluat care se scurge din plinea crăpată şi se coace mai tîrziu, căpătlnd o coajă rumenă; (regional) cursură (Vînători — Sighişoara). alr sn iv h 1 063/157. 5. S. m. (Regional) Coltuc sau bucată de prescură (Vîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 89. G. S. m. (Prin sud-vestul Transilv.) Prună care se usucă în pom. Cf. Densusianu, ţ. h. 330. Prunele s-or făcut pupi d'e ploaie, id. ib. 7. S. m. (Regional) Nume dat mai multor plante: a) Zbîrciog (Morchella esculenta). Cf. cade. 4 (La pl.) Zbîrciogi-graşi (Cnjromitra esculenta). Cf. Bianu, d. s., Panţu, pl., Şăineanu, d. u., Scriban, d., Borza, d. 194, alr ii 6 404/365, a v 14. f>) (La p).) Bobonei (Gnmphrcna globosa). Cf. Borza, d. 78. c) (La pl.) Maghiran (1) (Origanum majorana sau Majorana hortensis). Cf. dr. i, 362, Borza, i>. 105. — Pi.: (ni.) pupi şi (n.) pupuri. — Din magh. pup. PUPĂ vb. L 1. Tranz. şi refl. r c c i p r. (Popular şi familiar) A (sc) săruta. Moştie măcar de slnt şi de un sflnt mic, nice să-l sărute, nicc să-l pupe, ce departe să stea şi să i se închine numai. prav. gov. 60'/13, cf. lb. Au început Moi se a se pupa cu Bucura (a. 1827). Iorga, s. d. xii, 212. In genunchi li pupă mina. pb. dram. 346, cf. Polizu. Mă sănitară-ndată părinţii in. urare Şi eu şi cu Maria puparăm mina lor. Bolliac, o. 104. Curioşi provinciali ... Acu te slrlny de gll, acu te pup. Alecsandri, t. i, 229. la vină-ncoace la nlnăşelul, să te pupe el! Creangă, p. 24. Ne pupăm In gondolă ca doi patricieni. Caragiale, o. ii, 165. Apoi li luară şi U pupară şi pe o parte şi pe alta. Ispirescu, l. 105. Eu bat lu sfinţi mătănii, şi-i pup şi-i rog cuminte. Vlahuţă, p. 5. [Părintele] pupă de sule de ori marginea cea mai de jos a poalei [mitropolitului], 1. Negruzzi, ap. tdrg, cf. ddrf. Se recomandă de babe asemenea ca bolnavul să pupe un măgar. şez. iv, 30. Bogata-şi pupă boii-n bot, hnbătrlnind cu boi cu toi! Coşbuc, p. i, 129, cf. Barcianu, Alexi, v. Pentru a nu-i crăpa cuiva bazele, i se recomandă să pupe oala cu unt. Candrea, f. 235. Tu mă urăşti! Mi-o spune chiar Guriţa, frumuşica! Intinde-mi-o s-o pup măcar. Iosif, t. 116. Baba vru să pupe mina ju-plnesii. conv. lit. xliv2, 543, cf. tdrg. Povestea c-ar fi făcut atltea vitejii, de l-a pupat însuşi. împăratul. Rebreanu, i. 116, cf. Şăineanu, d. u., cade. Vino să bei un pahar de vin cu tată-tău şi să te pup pe frunte. C. Petrescu, I. n, 29. Domnişoară, v-aş pupa, dar 19183 PUPA — 1785 — PUPĂCIOS miros a usturoi. Biiăescu, o. a. îi, 261. Unii i-au pupai mtna, alţii numai au simulai. TKonnttKAKV, m. v. 82. ]•'i-fi-ar guturaiul de rin, Anghilino! Ai pupat cotocul in boi. Iovescw, n. 56. Bopdărmţ, pupă mina babacul şi neneaeăi. Sadoveanu, o. xi, 207, cf. Scriban, d. Nu mai merg pirtă ce fiecare din voi nu mă pupă de zece ori. Arghezi, s. vn, 25. Vacă prindea o fată, o pupa hoţeşte pe obrajii rumeniţi. Camii. Petrescu, o. i, 39. Se îmbrăţişară, se pupară, se împăcară. Stancu, r. a. ii, 184. Răsucindu-şi gitut îi papă pe copil pe obraji. Preda, m. 369. Din sală se auzeau strigătele spectatorilor tnlărîiaţi de ceea ce vedeau pe ecran: — Pup-o, mă! Barbu, p. 178. Avea însă coniac... L-am băut împreună şi ne-am. pupat şi el iar m-a bătut. v. rom. noiembrie 1964, 39. Să te pup odaiă-n frunte. Teo-dorescu, p. p. 120. îndată s-au îmbrăţişai şi s-au pupai. Sbiera, p. 22. lepurcşu-i bun de zamă, Iepuroanea de friptură, Lelea de pupat tn gură! Hodoş, r. p. 167. Of! două buze dulci şi moi, Săruia-m-aş eu cu voi Şi cu ocini cui vă ţine ... Şi v-adapă tot cu miere, De vă pup cu-aşa plăcere. Bibicescu, p. p. 34, cf. alrm i/i h 118, alrm ii/i li 49, 50. Dacă n-are frumos, pupă şi mucos. Pann, p. v. ii, 113/16, cf. Baeonzi, l. 59, Zanne, p. ii, 561, 502. Zestrea toate le astupă, Fa şi pe dracu-l pupă. Zanne, p. iv, 692. Am o fată mare, Cine trete o pupă (Soba), alr sn v mn h 1 286/928. <0> (In imprccaţii) Lăuda-te-ar Bogdan-Duică şi Pupa-te-ar Popa Iapă! Topîrceanu, v. o. 150. •$> E x p r. (T r a n z.) A pupa (pe cineva) In liot = a linguşi, a se da bine pe lingă cineva. Pupa pe rumân In bot şi-i lua din pungă tot. Heliade, o. n, 425. Uite, c-o vorbă numai le pupă cineva-n bot. Pann, r. v. ii, 56/11. Chiţă, Ghiţă, pupă-l tn bol şi-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. Caragiale, o. vi, 82, cf. Zanne, p. ii, 680. (R e f I. recip r.) A sc pupa in liot (sau, rar, in gură) cm cineva = a fi Sn relaţii extrem de strlnse cu cineva; a se înţelege foarte, bine cu cineva. Să iundeţi, cu-altc vorbe, tot ce nu vor boierii Ce s-au pupai In gură. Bountineanu, o; 166. Se pupă-n boi cu illharul de director. Vlahuţă, n. 196, cf. ddrf, Zanne, p. ii, 681. (Eliptic) Bagă sama, căpitane! Noi nu ie-am ales pe tine Ca să te pupi cu boierii şi să ne dai de ruşine! IIasdeu, k. v. 68. (Tranz.; mai ales in imprecaţii) A-î pupa pe cineva (mă>sa) rece = a vedea pe cineva mort. Cf. Iordan, l. n. a. 495. Of, pupa-o-ar mă-sa rece, Că dorul ei nu-mi mai trece! Paraschivescu, c. ţ. 54. (T r a n z.) A pupa luleaua neamţului sau (r cil. r c c i p r.) a se pupa cu clondirul = a se îmbăta; a fi beţiv. Cf. Zanne, p. hi, 210, 529. (T r a n z.) A-î pupa pe cineva cucul armenesc, se spune cuiva care se scoală tirzin, caro leneveşte (în pat). Scoală, duglişule, înainte de răsăritul soarelui; iai' vrei să te pupe cucul armenesc şi să ie spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua? Creangă, a. 52. (R e f I. r e -c i p r.) Bar sc vă«S şi nu se pupă, se spune, ironic, despre persoane care nu se pot suferi. Cf. Zanne, p. iv, 239. Compuse: (rar) popă-vînt s. in. = om uşuratic, neserios, fără căpătîi. Cf. jahresber. xix —xx, 12; (rar) pupă-laptc s. ni. = om blond. Cf. Chiriţescu, gr. 253. 2. Tranz. (Familiar; mai ales în construcţii negative) A ajunge să obţină ceva rîvnit sau care i se cuvine, a căpăta, a dobîndi; a pune mîna pe ceva. Tu de la vizirul tot nu pupai banii. Pann, ap. cade. Da’ nici cuvin/el să nu sufli cuiva, că na pupi ale două sute de lei. ap. tdrg, cf. Şăineanu, d. u., cade. Gilu din J.eckinţa na mai pupă grofii cit or fi să fie! Vlasiu, a. v. 252, cf. Scriban, d. Roşea le simpatizează şi te-a propus, atrăglndu-ţi atenţia că fără „dar" nu mai pupi vreo plecare. Barbu, p. 331. (Ironic) Clţi. s-au prins cu mîna-n sac, cu ocaua mică, toţi au pupat duba. Jipescu, o. 95. Şi-ntreabă-te la urmă cine pupă mai des grosu. id. ib. 134. + (Rar) A vrea, a dori, a jindui. Ai pupa tu să te ia ăla. Preda, m. 104. — Prez. ind.: pup, pers. 6 şi (învechit) pup. — Lat. ‘puppare. PUPAU, -A adj. (Regional) „Harnic, aspru, amar“ (Borti — Gherla). Cf. Comun, ol. — Pl.: pupari, -e. — Etimologia necunoscută. PUPARĂ s. f. v. papală. PUPĂRlî s. f. (Popular şi familiar) Acţiunea de a (se) pupa şi rezultatul ei; sărutare; (concretizat) sărut. Cf. pupa (1). Cf. i.b. Mulţi pun pupare rece şi mută. I. Văcărescul, p. 463/8, cf. Polizu, Cihac, i, 223, ddrf, Barcianu, Alexi, w., sfc iv, 308. — Pl.: pupări. — V. pupa. PUPĂT s. n. (Popular şi familiar) Faptul de a (s e) pupa, sărutare, sărutat; (concretizat) sărut; (popular şi familiar) pupătură. Cf. pupa (1). Cf. Polizu, Cihac, i, 223, Creangă, o. 207, ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Se repezi la mine şi din toată inima îmi trase un pupat straşnic, conv. lit. xliIj, 150, cf. Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., sfc iv, 308. Cu pupat să ie mingile De la cap pln’la călcîie. Teo-dorescu, p. p. 311. Dă pupat, dă sărutai, Popa nu ne dă păcat. Zanne, p. ii, 681. Tu s-o pocneşti cu măciuca şi lasă dacă i-a mai trebui pupat, pop., ap. cade. — Pl.: (rar) pupaturi. — V. pupa. PUPĂZĂ s. f. v. pupăză. PUPĂ3 s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. Pupa (partea cea din apoi) era coronată cu nişte flori. Maior, t. 18/19. Roata pupei fu depărtată cit colo, prora întreagă fn sfărîmată. Heliade, d. j. 104/19, cf. I. Golescu, c. Flota toată zări două fregate ... Acestea era una Ducesa de Berri ... şi ceialaltă care avea tn pupă bandieră turcească, cr (1830), 1621/18. Partea dinapoi, numită „pupă“, e mai tîmpă decll cea dinainte. Codru-Drăguşanu, c. 50. Vaporul bălea bandiera franceză tn pruă şi la pupă. Giiica, s. 400, cf. Baronzi, i. L. ii, 233/27, Barcianu. Vîslaşul cel fricos Nu mai se-ncrede-n pupe vopsite doar frumos. Ollănescu, ii. o. 59, cf. Alexi, w. Se ridică deodată, apropiinda-se de pupă. Dunăreanu, ch. 147, cf. C.hiriţescu, gr. 253, Şăineanu, d. u., cade. Dorm trei galere Ce poartă-n pupe încrustate Trei nume spaniole. Minulescu, v. 30. Deodată începe să-ţi bată vintul In pupă. C. Petres-cu, c. v. 53. Maiorul ... le ţinu la pupă, tn. secret, o cuvînlare. Brăescu, o. a. i, 328, cf. aug mar. La pupă, pe dunctă, toate erau împodobite cu mult gust. Bart, s. m. 26, cf. Scriban, d. Adusă de curent, pupa monitorului alunecă la vale. Bogza, a. î. 312. Vintul bale exact in lungul digului, şi, cum ne împinge din pupa, manevra, executată cu dibăcie, poate să ducă la o acostare spectaculoasă. Tudokan, o. 149. Sub efectul clrmei ..., pupa vine In vini. l. rom. 1961, nr. 1, 31. — Pl.: pupe. — Din fr. poupe. PUPĂ2 s. f. (Entom.) Stadiu în metamorfoza unor insecte, reprezentînd faza de trecere de la larvă la adult; nimfă (2), (popular) păpuşă (II 3). Cf. Scriban, d., enc. agr. Prin prăşit, pupele ... omizilor, care trăiesc In pămlnt, slnt distruse. Scînteia, 1952, nr. 2 392, cf, dl, dm. După Mva timp, larvele se transformă In pupe. Zoologia, 90, cf. der. — Pl.: pupe. — Din lat. pupa. PUPĂ3 s. f. (Regional) Cartof copt (Sereca — Orăş-tie). mat. dialect, i, 266. Hai, la mama, să-ţi dea pupe. ib. — Pl.: pupe. — Etimologia necunoscută. PUPĂCIOS, -OĂSĂ adj. (Popular şi familiar; despre oameni) Căruia li place să (se) sărute. Cf. cade. Ghenea 19192 PUPĂGIOARĂ — 1786 — PUPĂZĂ e pupăcios la chef. C. Petrescu, î. ii, 29, cf. m.d. enc., dex. Măi bădiţă al meu frumos, Tu eşti tare pupăcios! — Mtndruliţa mea frumoasă, Tu eşti şi mai pu-păcioasă ! Podariu, fl. 89. — PL: pupăcioşi, -oase. — Pupa + suf. -ăcios. PUPĂGIOĂRĂ s. f. v. pupejoară. PUPĂÎ vb. IV. Intranz. 1. (Despre pupeze I 1) A scoate sunete caracteristice speciei; (regional) a pupui2 (D- Cf. lb, Polizu. Muierea la ... să se prefacă in pupăză ..., pupăind toată ziua ca o nebună. Marian, 0. i, 13, cf. ii, 171. Ce ai, pupăză, cu mine? ... cind ii pupăi, Toată lumea tc-a uri Şi cu bulgări or zvlrli. ap. CADE, cf. 13L VI, 149. 2. (Popular şi familiar; despre oameni) A flecari; a cleveti. Cf. lb, lm. Toţi defăimătorii sint numiţi „pupeze“ şi se zice că „pupăiesc", adică clevetesc. Marian, o. ii, 176, cf. ddrf. Cit ce i-am spus s-a dus şi-a pupăil prin sat; nu-i spune că pupăie tot. rev. chit. iii, 166. Mătuşă, du-tc-n treabă-ţi şi nu mai pupăi atllea. Vasiliu, p. l. 46, cf. 261, Paşca, gl., mat. dialect. 1, 89. 3. (Regional; despre broaşte) A orăcăi (Bocşa — Zălau). alr sn iii h 730/279. — Prez. ind.: pupăiesc şi piipăi. — Pup1 + suf. -ăi. PUPĂÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a pupii ;i rezultatul ei. Cf. lb. — Pl.: pupăiri. — V. pupăi. PUPĂJOĂRĂ s. f. v. pupejoară. . PUPĂTOR, -OARE adj., s. m. şi f. (Rar) (Om) căruia îi place să (se) sărute. Cf. cade. — Pl.: pupători, -oare. — Pupa + suf. -ălor. PUPĂTURĂ s. f. (Popular şi familiar) Pupat. Fu o pupătură universală, o spargere de sticle pe toată linia. D. Zamfirescu, ap. cade. Urmă o serie de pupături de mlini şi de ochi între cucoanele venite şi intre gazde. ap. tdrg. Se ridicau ici-colo izbucniri de rlsete ..., clte-o pupătură mai pleoscăită. Rebreanu, n. 1, 16. Se găsi prins de pupăturile camarazilor din toate părţile. Mironescu, s. a. 112. S-a aranjai, răzlndu-se bine de dimineaţă, ca să primească ... sumedenii de sumedenii de pupături. Arghezi, s. vii, 102. — Pl.: pupături. — Pupa + suf. -ătură. PUPĂŢĂ s. f. v. pupăză. PUPĂŢÎXE s. f. pl. (Prin Bucov.) 'Pupături, v. pupătură. Lexic reg. 115. — De la pupa. PUPĂZĂ vb. 1.1. Intran z. (Regional; în forma pupăzi) A flecari, a pălăvrăgi (Poiana Sibiului — Sebeş), alr ii/i ti 29/130. " 2. R e f 1. (Prin vestul Munt.) A se îmbăta. Cf. Zanne, p. ix, 704. 3. Refl. (Regional) A -sta ridicat, a sta în sus (Piteşti). Udrescu, gl. Ţi s-a pupăzat gulerul la cămaşă, uile-l cum stă blzoi. id. ib. 4- A se cocoţa (Săpata dc Sus — Piteşti). Udrescu, gl. Ce te-ai pupăzat acolo, mă diavole; dă-te jos, că mă pui cu jălăveaţa pe tine! id. ib. 4. R efl. (Regional) A se împopoţona, a se înzor-zona (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. S-a pupăzat marghioala să meargă zorzonată la nuntă! id. ib. 5. T r a n z. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A scurta prea mult (Piteşti) Cf. Udrescu, gl. Mi-a pupăzat rochia, deşteaptă! id. ib. G. Refl. (Regional; despre vedere) A se împăienjeni, a se voala; a slăbi. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d.u., Coman, gl. Ce-ai, băiatule, nu poţi să dai „bună ziua“? Ori ţi s-a pupăzat văzul? Udrescu, gl. 7. R e f 1. (Prin nord-estul Olt.) A se strimta, a se îngusta. Cf. Ciauşanu, v. 193. Locul se pupăzează spre Olteţ. id. ib. — Prez. ind.: pupăzez. — Şi: pupăzi vb. IV, pupezâ (Scriban, d.) vb. I. — V. pupăză. PUPĂZĂT, -Ă adj. (Prin Munt.) Strimb; pieziş. O babă slabă şi uscată, din scripturi, de care doar nasul — un nas pupăzat şi ascuţit ... — şi ochii au mai rămas. Iovescu, n. 69. <£> E x p r. A fi (sau a umbla) cu nasul pupăzat = a) a fi îngîmfat, a umbla cu nasul pe sus. Prea e şi ea cu nasul pupăzat. Udrescu, gl.; b) a fi supărat, bosumflat. Ce-o fi avind de umblă cu nasul pupăzat? id. ib. (Adverbial) A tăia pupăzat. id. ib. A se uita pupăzat. id. ib. — PL: pupăzaţi, -te. — V. pupăza. PUPĂZĂ s. f. I. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriţ, cu cioc lung, subţire şi curbat in jos, cu un moţ de pene mari, roşii-ruginii, aşezate ca o creastă în vîrful capului; (regional) nevăstuică (I 2), pasăre-de-balegă (Upupa epops). Şi barza şi şoimul şi cite-i samănă lui şi pupăza şi liliacul. Biblia (1688), 137V8. Glasul cucului din glasul pupăzii nedeosebind, totdeauna urechile sale către cuvintele mele surde şi de iot astupate ş-au ţinut. Cantemir, ist. 359, cf. drlu, lb. Încă întrebi ce să coci ? Miţe de mare şi pupeze. Bărac, t. 16/26. Pupăza moţată şi frumoasă-n pene, Gunoindu-şi cuibul din nărav şi lene, îl lăsă şi merse iar In altă parte. Pann, p. v. ii, 49/21, cf. hem 2 495. El te-a trimes cu pupăzi de oinzare, să spurci iarmarocul ? Creangă, o. 210. De ce, In acest ameţitor vălmăşag de doare şi de pupeze n-auzi o dată puternicele bătăi de aripi ale unui vultur? Vlahuţă, ap. cade. S-a cucuiet ca o pupăză. Marian, o. ii, 171, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Fi-ţi-ar gura aurită ca cuibul de pupăză. Pamfile, j. ii, 162, cf. Păcală, m. r. 31, Şăineanu, d. u., Simionescu, f. r. 122, ds. Pupăza din pom ajută Smarandei la tors. Călinescu, i. c. 47. Adiau fluierăturile mierlelor şi sunetele joase ale pupăzelor. Sadoveanu, o. i, 569, cf. Puşcariu, l.r. i, 265, Rosetti, l. r. ii, 108. Ajung Intr-un ţinut sălbatec şi împădurit unde ii primeşte pupăza, v. rom. septembrie 1954, 222. „Aia“ iar s-a Impopoţonat. Parcă e o pupăză. Stă la geam şi face cu ochiu la bărbaţi. Pas, z. i, 81. Ca Intr-un covor oltenesc, pupeze încetinite li zburau pe aproape. Vinea, l. i, 50, cf. vîn. pesc. noiembrie 1964, 9, h x 152, 187. Ştiu că nu eşti prepeliţă ... Ci o pasăre ticăloasă Şi o pupăză scirboasă. Mîndrescu, l. p. 20. Şi mi-a spus şi pupăza: Astăzi, mline, iau calea. Reteganul, tr. 62. Cind Iţi clntă pupăza intii, Iţi merge rău peste an. şez. ii, 196. Săru-ta-te-ar, săruta, . Săruta-te-ar pupăza. — Ba mai bine d-ta. Bibicescu, p. p. 377, cf. şez. ix, 5, alr i 1 025, alr ii 6 217. Colo-n vale, la izvoare, Ujide-mi clntă pupăza Şi mi-o-ngtnă presura. Balade, ii, 426. Pupăza mi-ar fa colaci Şi m-ar pllrige codri dragi. folc. transilv. i, 266. Clte slute şi buzate, Toate slnt nesărutate. Săruta-le-ar pupăza! Dar eu nici că n-oi mai vrea! folc. mold. i, 156. Pupăza In gunoi îşi face cuibul său, se spune despre oamenii murdari. Cf. Zanne, p. i, 625. <£> Cuib de pupăză = loc murdar; locuinţă murdară, urît mirositoare. Trecurăm prin cuibul de pupăză al lui Avrum şi intrarăm Intr-o odaie mică. Hogaş, dr. i, 101. (Regional) Brlnză de pupăză — mîncare proastă. Coman, gl. <0> Expr. A-l spurca (pe cineva) pupăza = a) a auzi, pe nemîncate, pupăza (I 1) cîntînd pentru prima oară Intr-un an. Cind te spurcă pupăza, cică-ţi pute gura. şez. xx, 112, cf. i, 277, xii, 170, Udrescu, gl.; b) (glumeţ) a vedea o femeie (goală). Mi se pare că te-a spurcat pupăza de dimineaţă, d-aia ţi s-a rupt turpiţa! Udrescu, gl. 19203 PUPĂZĂ — 1787 — PUPEZEA (Regional) A aduce tot pui (sau ouă) de pupăză = a-i merge totul rău, in pagubă. Cf. Zanne, p. ix, 704, .Pamfile, j. ii, 162, mat. dialect, i, 234. A-i merge (cuiva) gura o a pupăza = a vorbi mult, a ii flecar. Cf. Zanne, p. i, 627, ii, 195. (Regional) A-i cinta (cuiva) pupăza = a-i merge rău; a nu avea noroc. La toţi le-o clntat mierla, Numai mie pupăza, folc. transilv. i, 478. (Regional) A-şi umple cuibul ca pupăza (sau ca o pupăză) = a fi murdar; a avea obiceiuri proaste. Cf. Pann, ap. cade, Marian, o. ii, 178, Zanne, p. i, 624, iv, 599. (Regional) A-i lua (cuiva) dracul din pupeze = a) a-şi pierde răbdarea, a-şi ieşi din fire. Cf. mat. dialect, i, 234; b) a fi nebun. Cf. Ciauşanu, v. 193. (Regional) A-i pune (sau a-i da) (cuiva.) o pupăză iu obraz = a batjocori, a face de două parale. Cf. Marian, o. ii, 178, 179, Zanne, p. i, 626. + (Regional) Femela cucului (Groşi — Baia Mare). alr ii 6 198/349. 2. F i g. (Regional) Persoană care flecăreşte (v. flecar, palavragiu) sau care cleveteşte, care blrfeşte (v. clevetitor, b î r f i t o r). Toţi defăimătorii sini numifi „pupeze“ şi se zice că „pupăiesc“, adică clevetesc. Marian, o. ii, 176, cf. ddrf, Coman, gl., alr ii/i h 30/130. + P. r e s t r. Gură (considerată ca organ al vorbirii). Cf. lb. I-a ţipat-o In pupăză. Zanne, p. i, 627. Tacă-ţi pupăza. Marian, o. -ii, 176, cf. Coman, gl., alr i 69/122, 247, 257, 273, 350, 1 383/273. Să vă mai tacă pupăzăle! mat. dialect, i, 89. ^ Expr. A bate din pupăză = a vorbi mult; a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni. Cf. id. ib. 3. F i g. Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. e x t. femeie neserioasă sau de moravuri uşoare; (regional) pupezoaică. Numai la zblnţuituri ţi-i glndu ... ghidi, ghidi, pupăză bălţată. Alecsandri, t. 938, cf. Iordan, l. r. a. 496. Vine cel dinţii ta slujbă — şi-a lăsat şi mustaţă şi nu mai agaţă pupeze. bul. fil. xi —xii, 495. Să le vezi pe pupeze pe plajă sau la munte. Pas, z. ii, 175. Era dus la Bucureşti sau In vreun orăşel de vilegiatură, cu cine ştie ce pupăză, cum zicea el. Vinea, l. i, 105. Ce rost are să le apuci s-o tmpopoţo-nezi pe lulia ca pe o pupăză dusă la vedere? H. Lovi-nescu, t. 248. 4. (Prin Transilv. şi prin nord-estul Olt.) Organ genital al femeii si al iepei. Cf. Ciauşanu, v. 193, alr i 1 099/107, 295. II. (Regional) Un fel de colac, de turtă, de pline, de cozonac (In formă de pasăre sau de cuib de pasăre) care se face de obicei cu prilejul unor Împrejurări deosebite (botezuri, nunţi, lnmormlntări etc.); (regional) păpurojnie, păsărică (7), păsăruică (4), păsăruţă (3), peştişor (6). Cf. lb, Polizu, Cihac, i, 223. Ctnd se-n-carcă ramul de pom... este datina... de a se face şi coace mai multe crestâţi, sfinţişori şi pomene sau pupeze. Marian, î. 167, cf. id. na. 236, id. o. ii, 176, ddrf, . rev. crit. iii, 166. Prin comit. Hunedoarei, gazda plăteşte pe colindători cu un colac sau o pupăză. Pamfile, cr. 44. Pentru copile moarte se dă de pomană copilelor sărace cite o pupăză, un colăcel împletit din aluatul ce rămlne pe fundul albiei. Păcală, m. r. 183, cf. dr. iv, 473. Cînd ... o găseam la urmă in cuhne, scoţlnd plinea din cuptor, dumneaei avea obiceiul să-mi deie o pupăză cu ochi de cernuşcă. Sadoveanu, o. xiii, 29, cf. Vaida. Dor mă doare palmele, Palmele şi coatele, Tot citind şi frămlntlnd La pupezi dalbe despletind. Păsculescu, L. p. 60. Să-mi faci mie doi colaci, ... O pupăză dintr-o merţă Şi-un covrig dintr-un mertic. Pamfile, c. ţ. 91. Cu clţi li rlde, Pupeze li-i întinde, Cu clţi li sta, Colaci li-i da. Bîrlea, ap. cade, cf. chest. viii 27/14, alr i 777, alr ii/i h 172/310, alr ii/i mn 89, 2 712/235, alr ii 4 032. <0> Expr. Colac peste pupăză sau (nar) pupăză peste colac, se spune cînd peste o pagubă, peste o nenorocire, peste o supărare sc adaugă o altă pagubă, nenorocire, supărare. Cf. Zanne, i>. vi, 521, Marian, o. ii, 177, cade. A dat peste el un blestemat de „tifus", pupăză peste colac, şi n-a mai fost In stare să-şi vadă de afaceri. Vlasiu, d. 34, cf. Scriban, d. Scrisoarea aceasta veni ca pupăza peste colac.: ea m-a făcut de-a binelea un hoţ. s ianuarie 1961, 43. (Rar) Pupăză pe colac = lucru excepţional. Trebuie să se mărite ... Rău face că aşteaptă pupăză pe colac. Rebreanu, nuv. 207. III. (Regional) Numele a două plante erbacee: a) nopticoasă (Hesperis matronalis). Cf. Borza, d. 83, 276; b) orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). Cf. Brandza, fl. 545, cade, Scriban, d., dm, Borza, d. 97, 276, H v 49. Colo-n luncă, la privită, Găsii pu-păza-nflorită Şi mtndruţa mea mlhnită. Marian, o. ii, 176. Găsii pupăza-nflorită: Nu ştiu pupăza s-o rup, Ori pe Leana să mi-o pup. Ciauşanu, v. 28. IV. 1. (Prin Olt. şi prin Ban.) Ciocan mare, ascuţit la un capăt, folosit la spart şi cioplit pietre şi pentru făcut găuri sau scobituri în lemn. Cf. cade, Viciu, gl., alr ii 6 780/812. 2. (Med.; prin nord-estul Olt.) Cicatrice. Cf. cade, Ciauşanu, v. 193. 3. (Prin nord-estul Olt.) Semn convenţional pus de dogari pe fundurile vaselor. Cf. cade, Ciauşanu, v. 193. — PI.: pupeze şi (regional) pupăze, pupăzi, pupezi, pupize (alr i 1 025/680, 684, 708, 744), pupizi (ib. 1 025/730). Gen.-dat.: pupezei şi pupezii, (învechit) pupăzii. — Şi: (regional) pupăţă (ib. 1 025/5), pupăză, pupeză (ib. 1 025/75, 85, 87, 107, 112, 116, 186, 269, 283, 285, 354, 357, 359, 368, 887, alr ii 6 217/105, 349), pupoză (alr i 1 025/530), pupuză (ib. 1 025/388, 394, alr ii 6 217/537) s. f. — Cf. alb. p u p S z e. PUPĂZE s. f. v. pupezea. PUPĂZl vb. IV v. pupăza. l'UPĂZtil s. m. v. pupezoi. PUPĂZÎII s. m. v. pupezoi. PUFEGIOÂRĂ s. f. v. pupejoară. PUPEGldl s. m. v. pupezoi. PUPE .J OĂItĂ s. f. Diminutiv al lui pupăz ă. 1. 1. (Ornit.) Cf. pupăză (I 1). Cf. Marian, o. ii, 157. Am apucat o pupejoară-n scorbură şi am prins-o. Udrescu, gl. 2. F i g. Cf. pupăză (I 3). Ce e cu pupejoara aia? Ce vrea? Udrescu, gl. 3. (Anat.; prin Transilv.) Cf. pupăză (I 4). Cf. dr. v, 315. II. (Regional; în formele pupegioară şi pupăgioară) Cf. pupăză (II). Un feli de păsărele din aluat de grtu, care... se numesc „pupeze“ sau „pupăgioare". Marian, o. ii, 178, cf. ddrf. III. (Regional; mai ales la pl.) Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor; a) orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). Cf. Brandza, fl. 545, Barcianu, Grecescu, fl. 193, tdrg, şez. xv, 105, Borza, d. 97, 267; b) orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). Cf. Pascu, s. 161, Borza, d. 97, 276, h xi 95. Am cules o chită pe pupejoare. Udrescu, gl. — Pl.: pupejoare. — Şi: (regional) pupegioără (Marian, o. ii, 157, ddrf, Grecescu, fl. 193, Borza, d. 97, 267), pupăgioară, pupăjoără (Barcianu, tdrg, h xi 95) s. f. — Pupăză + suf. -ioară. PUPEJdl s. m. v. pupezoi. PUPfiLE s. f. pl. v. păpălău. PUPEZ vb. I v. pupăza. PtJPEZĂ s. f. v. pupăză. PUPEZE s. f. 1. Diminutiv al lui pupăză (I 1). Cf. tdrg. 19215 PUPEZELĂ — 1788 — PUPILĂ 2. (Mai ales la pl.) Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor: a) orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). Cf. Brand za, fl. 545, Grecescu, fl. 193, şez. xv, 105, Panţu, pl., cade, Borza, d. 97, 276; b) orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). Cf. Borza, d. 97, 276. Slngele-voinieului roşurfoc se amestecă ...cu pupezele mărunte şi conabii. Dela-vrancea, t. 60. Pleacă să adune floricele, ca : ghiocei ..., pupezele, viorele. Muscel, 36, cf. Pascu, s. 145, l. rom. 1973, 130, ii ix 153, 201, 338, xi 326, 389. — Pl.: pupezele,. — Şi: (regional) pupez£lă (şez. xv, 105), pupczică (h xi 389), pupăzeă (ib. ix 153) s. f. — Pupăză + suf. -ea. — Pupezică: cu schimbare de suf. PUPEZÎXĂ s. f. v. pupezea. PUPEZÎCĂ s. f. v. pupezea. PUPEZOĂICĂ s. i. (Prin nord-vestul Munt.) Pupăză (I 3) . Udrescu, gl. — Pl.: pupezoaice. — Pupăză + suf. -oaică. PUPEZdl s. m. 1. (Ornit.) Bărbătuşul pupezei (I 1). Cf. Marian, o. ii, 157, cade, gr. s. vi, 137. Ce-ai văzui, Nanifule? — Doi pui de pupăzui! Teodorescu, p. p. 193, cf. Pamfile, j. ii, 68, alr i 1 025/424. 2. F i g. (Prin nord-vestul Munt.) Tlnăr uşuratic. Ascultă, fato, să nu le-apuci să-mi pripăşeşti pupezoiul ăla p-aici, Infelesu-m-ai? Udrescu, gl. 3. (Regional) Numele mai multor plante erbacee: a) orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus), Cf. ddrf, Brandza, fl. 545, Grecescu, fl. 193, tdrg, N. Leon, med. 59, Panţu, pl., arh. folk.. vi. 298, Borza, d. 97, Viciu, gl., Candrea, ţ. o. 52; b) (în forma pupegioi) orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). Cf. Borza, d. 97; c) (în forma pupegioi) floa-rea-paştilor (Anemone nemorosa). Cf. id. ib. 19, aliv sn iii h 644/346; d) ciuboţica-cucului (Primula veris). alr i 1955/257; e) (la pl.; In formapipigioi) brebenei (Corydtilis marschalliana). alrm sn' ii h‘ 454/284. Frunză verde pipigioi, poftim cumătre la noi. Marian, na. 243. Frunză verde pipigioi, Vină, badeo, joi, la noi. şez. iii, 59. Frunză nerdi pipigioi, Ni-o făcut mama pi doi, Unu'miercuri, unu gioi. Vasiliu, c. 149. Eoua de pe pipigioi e bună să te speli clnd le dor ochii. şez. xv, 105, Lexic reo. ii, 74. — Pl.: pupezoi. — Şi: (regional) pupegiâi (Borza, d. 97, l. rom. 1973, 130, Candrea, ţ. o. 52), pupejii (arh. folk. vi, 298), pupăzâi (cade), pupăzui, pupuz6i (alr i 1 025/424), pepigi6i (Panţu, pl.), pepingi6i (Borza, d. 97), pipigtâi, pipi]6i (Viciu, gl., Alexi, w., Şăineanu, d. u., Lexic reg. ii, 74) s. m. — Pupăză + suf. -oi, PIJPÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A Îmboboci (Rlmnicu. Vîlcea). Lexic reg. 85. — Prez. ind. pers. ,3.: pupeşte. — V. pup2. JfUPÎC subst. (Familiar şi în limbajul copiilor) Diminutiv al lui pup3. O chemă la telefon, pe prietena sa, li trimise prin pllrtia receptorului un pupic. Pas, z. ii, 152. Şi acum fine un pupic de la mine. Vinea, l. i, 63. — Pl.:? — Pup3 + suf. -ic. PUPÎCNICĂ s. f. (Prin Ban.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Dincolo de Slatina A-nflorit pupicnica. Hodoş, p. p. 106. Dragă mi-i calea dincoace, Şi n-am pentru cine-o face, C-a-nflorit pupilinca, M-a urlt ibomnica. id. c. 68. — Şi: pupilincă s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. pup2. PUPÎL, -Ă s. m. şi f. 1. Persoană {orfană) minoră aflată sub tutela sau în grijă cuiva (altul decît părinţii). Pămlnturile orfanilor, adecă a pupililor ori de ce fealiu, să pot da In arlndă la orăşenii din obşti milităreşti. fund. 10/34, cf. erlu, I. Golescu, c., Stamati, d., Polizu. Rolul unui tutor care administrediă averea ce i ş-a încredinţat pentru pupilii săi. Maiorescu, d. i, 138. Nobilul hidalgo Silva prinde la fidanţata şi pupila lui, mlndra dona Sol, pe doi cavaleri. Caragiale, o. iii, 59. Tot acel ce nu este nici rudă, rtici afin (cuscru) cu pupilul nu poate fi silit a primi tutela fără voinţa sa. Hamangiu, c. c. 96, cf. 47, Barcianu, Alexi, w. Tutorele eroinei... vine de-şi ia pupila îndărăt. Lovinescu, c. iv, 116. Poţi fi pupila mea, putem să ne aventurăm tn lume, cum am mai făcut. Călinescu, e. o. ii, 208. Bătrtnelul ... nutreşte pentru pupila lui Un amestec de sentimente paterne şi drăgăstoase. Vianu, a. p. 345. Ar putea să-i fie tată sau poate unchi..., cel cu misiune de tutore, dar care devine cu timpul un pretendent tiranic la mina pupilei sale.Winea, l. i, 148. <£> F i g. Silinţele şi activitatea românilor n-au dezminţit eficacitatea, acestei idei ... pupilul da mereu dovezi de bărbăţie, şi-şi clştiga însuşi drepturi, pentru care tutorii nu-l socotise încă matur. Odobescu, s.. iii, 443. 2. (învechit, rar) Copil. Pe Karafa l-au batjocorit, ca cum ar fi învingători de muieri şi de pupili. Şincai, hr. iii, 146/5. — Pl.: pupili, -e. — Din lat. pupillus, fr. pupille. PUPILĂR1, -Ă adj. Care ţine de pupil, privitor la pupil. Cf- drlu, I. Golescu, c., prot.-pop.,- n. d., Barcianu, Alexi, w. — Pl.: pupilari, -e... — Din lat. pupillaris, fr. pupillaire. PUPILĂR2, -Ă adj. Care aparţine pupilei, referitor la pupilă. Cf. prot.-pop., n. D. Reflexul pupilar exagerat. Babeş,, o. a. i, 327. Printre simptoamele neurologice, Mizroukhine notează ... scăderea reflexelor pupilare. Parhon, b. 69, cf. 102, m. d. enc. — Pl.: pupilari, -e. — Din fr. pupillaire. PUP1LARITĂTE s. f. (în dicţionarele din trecut) Timpul cit durează tutela unui pupil (1). Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d. — Din fr. pupillarité. PUPÎLĂ s. f. (Anat.) Deschizătură circulară tn partea centrală a irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcţie de luminozitate, de distanţă etc. ; (popular) lumina ochiului, (învechit) gaura irisului, (franţuzism învechit) prunelă, (regional) negruş (2). Cf. i. nat. 87, antrop. 176/14. Această gaură ce să lărgeşte sau să slrîmtează, ca să lase să intre în fundul ochiului mai multe sau mai puţine raze luminoase, s-au numit pupila sau lumina ochiului. Kretzulescu, a. 466/1. Am vindecat pupile (lumina ochiului) cruciforme., comate, izbite de opacitate, man, sănăt. 328/25, cf. Stamati, d. Cînd impresiunea luminei este prea tare, alunei pupila (gaura irisului) se micşorează. Barasch, m. iii, 19/19, cf. Polizu, p. 140/31. Formaţiunea unei pupile artificiale. Turnescu, c. 139r, cf. prot.-pop., n. d. Jucînd în toate părţile nişte ochi miei cu pupilele vărgate, dete braţul d-nei Moroi. Dela-VRANCEA, S. 120, cf. DDRF, PONI, F. 389, BARCIANU, Alexi, w., Bianu, d. s. Ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau într-o aşteptare fără scop. Rebreanu, p. s. 87. Pe pupilă .parcă aş avea în permanenţă un fulgu-şor. Ardeleanu, u. d. 78. Ori de clte ori pupila nu se ■mişcă e semn rău. enc. vet. 77., cf. Şăinean.u, d.u., cave. Flacăra adevărului.... îţi aducea în pupile luciri orbitoare de bunătate. Klopştock, f. 250, cf. db. ix, 444. Nădăjduia c-o înfricoşată pasiune arzînd concentrată tn. pupilele-i enorme. Sadoveanu, o. ix, 42. Pupilele, tn neputinţă de a se concentra, erau risipite 19227 PUPIL ÎNCĂ — 1789 — PUPUÍA In gol. Călinescu, E. o. 11, 50, cf. Bogza, c. o. 12. Pupilele reacţionează atit la lumină cit şi la acomodare. Parhon, o. a. i, 265. Clnd lumina proiectată de oglinda de jos li izbi pupila, tresări, v. rom. iulie 1954, 175.. Nu era nalt, nici frumos, ... cu nişte ochi ..., parcă numai pupilă, inlregi, rotunzi, :ca nişte guri de cuptor de iad. Demetrius, a. 22. Idoli cu stranii pupile privesc slngeroasele zile. Boureanu, s. p. 24. Viperele se deosebesc de ceilalţi şerpi prin pupilele ochilor lor lunguieţe. Belea, p. a. 163. Străluciri de minereu Şi tu porţi In rotundele pupile. Lauiş, p. 93. Clnd privim la lumină sau In depărtare, pupila ochiului se micşorează ABc săn. 13. Ce pupile mari au ochii lai frumoşi ! t aprilie 1964, 76, cf. a ii 2. <0> F * §• A tresărit lumina ca un praf Clnd şi-a deschis pupila ei bălaie. Pillat, p. 10. Aş fi putut ..., Ţinlnd In timp a visului pupilă, Să plămădesc, cum nu am plămădit, Minuni, modeste, simple, din argilă. Labiş, p. 122. — PL: pupile. — Din fr. pupillc, lat. pupilla. JPUPÎLIiVCĂ s. f. v. pnpicnică. PUPÍN, -Ă adj. (Franţ.uzism rar) (Ca) de păpuşă (I 1). O intrigase ... fetiţa cu pălărie de pai, zulufi ro-şielici, ochi verzi, năsuc In sus, guriţă pupină, ten de copil. Teodoreanu, m. ii, 346. — PL: pupini, -e. — Din fr. poupln. PUPÍTRU s. n. 1. Suport special, cu picior înalt, cu suprafaţa înclinată, pe care sé aşază notele muzicale; (regional) pulpit (4). Intr-un spaţiu mic ce despărţea scena de public erau o mulţime de scaune şi pupitre destinate pentru muzicanţii ce compuneau orchestra de pe atunci. Filimon, o. i, 226, cf. Tim. Popovici, d. m. 121, cade. >}. Loc. a d v. La pupitru = în calitate de dirijor; pentru a conduce o orchestră. li revine tlnărului dirijor ... meritul de a fi realizat, cu . pricepere, talent şi cu o participare sobră la pupitru, acesl concert, m 1962, nr. 4, 37. Un spectacol Slravinski... avlnd pe Boulez la pupitru, ib. 1965, nr. 2, 24. Apariţia dirijorului la pupitru a constituit ... un adecvat prilej de sărbătoare, ib. 46. + Suport înclinat pe care se sprijină o carte, un caiet etc. Puteai să faci aşa de la început! triumfă funcţionarul comercial, răsfirlndu-şi plicurile pe pupitrul ghişeului. C. Petkescu, î. ii, 149. In partea cealaltă, o mobilă îngustă şi naltă, cu pupitru deasupra şi multe saltare. Sadoveanu, o. vii, 691.; Pe pupitrul pianului se află un caiet deschis la un preludiu de VivaMi. Călinescu, s. 446. + (Tehn.) Pupitru de comandă = instalaţie (în formă de masă înclinată) cu ajutorul căreia se execută comanda, măsurarea şi controlul operaţiilor unui proces tehnologic sau de altă natură! Cf. dex. De la pupitrul de comandă \ mecanicul apasă pe un bulon şi locomotiva ... porneşte. Scînteia, 1977, nr. 10 943. 2. Mobilă care áre partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat etc., şi în care se păstrează diverse materiale în acest scop; (regionali) pulpit (1). Cf. ddrf, Barcianu. Nevastă-sa se uită pnin pupitrul lui, rlzlnd. D. Zamfirescu, r. 64, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Foile litografiate stăteau vraişte In pupitru, tot anul, neatinse, nelăiate. Galaction, a. 11. Se opri lingă pupitrul avocatului. Sadoveanu, o. viii, 183. Scria In picioare la această măsuţă-pupitrit. Stancu, u.h.s.s. 44. Lucrau la un' pupitru ce fusese destinat cindva rugăciunii. Vinea, l. i, 108. Stătea In picioare, in faţa unui pupitru foarte înalt şi citea o caite bisericească. DemEtrius, a. 94. 3. Partea din faţă a unei bănci, cu faţa înclinată, cu sau fără capac rabatabil, de obicei pentru una sau pentru două persoane, folosită în şcoli, în universităţi; ctc.; p. . g e n e r: bancă; (regional) pulpit (2). O bancă veche — cu pupitrul rupt — s-a rătăcit afară. Bas sa- ; rabescu, v. 134. Răzimată pe pupitrul stropit cu cerneală. Cazimir, gr. 115. Citea, ca un elev, romanul sub: pupitru. C. Petrescu, î. ii, 114. Un elev necinstit tşi J scrisese pe faţa pupitrului ... tocmai chestiunea pe care o dăduse la teza de cosmografie. I. Botez, b. i, 47. Dormitoarele cu paturile aliniate, clasele cu pupitrele aliniate. Brăescu, o. a. ii, 95. li scria ... alteori de la şcoală, pe pupitru sau subt pupitru. Teodoreanu, m. ii, 144. Şedea lungit pe bancă, ascuns cu totul privirilor din cauza pupitrelor îndoite In hemiciclu. Călinescu, c. n. 95. Capul cădea încet pe cartea deschisă pe pupitrul vechi. Bart, s. m. 11. In pupitrele noi de lemn de brad se aflau vreo douăzeci şi cinci de muncitori. v. rom. septembrie 1955, 79. E un vers pe care ani plins, In adolescenţă, In dosul pupitrului. Demetrius, a. 102. Duceţi-le tn clasa a patra şi aşezaţi-le peste celelalte pupitre. H. Lovinescu, t. 408. Aşa văd lumea omuleţii, Culcaţi cu capul sub pupitre. Banuş, p. 220. Omul luă o poziţie care amintea de copii In pupitrele lor. Preda, r. 394. — PL: pupitre. — Şi: (învechit) pulpitru s. n. Tim. Popovici, d. m. 121. — Din fr. pupitre. — Pulpitru: prin apropiere de pulpit. PUPtfl1 s. n. (Rar) Augmentativ (cu sens depreciativ) al lui pup3; sărut zgomotos şi grosolan. Unde nu-i dă şi Trăsnea cel uricios un pupoi, fără veste. Cheanoă, o. 233, cf. tdrq, cade. — PL: pupoaie. — Pup3 + suf. -oi. PUPOl2 subst. (Regional) Lipie (Crăguieşti — Dro-beta Turnu Severin). Cf. ol. olt. — PI.:? — Pup4 -f suf. -oi. PÎIPOŞ, -Ă adj. (Med.; Transilv.; despre oameni) Cocoşat. Cf. db. v, 222, alr ii/i h 56, mat. dialect, i, 89. — PL: pupoşi, -e. — Din magh. pupos. PflPOZĂ s. f. v. pupăză. PUPUI1 s. n. 1. (Med.; Transilv.) Cifoză, cocoaşă. Iaca o babă carabă, şchioapă, cu pupui In spate, co'nv. LIT. IX, 190, cf. XX, 1 016, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 2. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Moţ1 (1). Penele se rădicară In sus şi astfel remaseră ele pină şi-n ziua de astăzi şi de-aceea e ciocoiul cu pupui In vlrful capului. Marian, o. i, 338, cf. Viciu, gl. 91, alr sn iii h 688/53. 3. (Regional) Coc, conci (Sînmihaiu Almaşului — Zălau). alr ii 3 286/284. — Pl.: pupuie. — Şi: bubul s. n. Viciu, gl. 91. — Cf. p u p4. PUPUÎ2 vb. IV. 1. I n t r a n z. (Regional) A piipăi (1) (Moscu — Galaţi). Cf. h iii 325. 2. Refl. recipr. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) A vorbi în taină; a şuşoti; a pune ceva la cale. Cf. Ciauşanu, v. 193. Ce toi vă pupuiţi, mă, ori aveţi de glnd să puneţi ţara la cale? Udrescu, gl. 3. Tranz. (Regional) A agasa, a enerva (Comloşu Mare — Jimbolia). Cf. Lexic reg. ii, 42. 4. Refl.- recipr. (Prin nord-vestul Munt.) A se giugiuli. Udrescu, gl. — Prez. ind.: pupuiesc şi piipui. — Pup1 + suf. -ui. PUPUI3, -ÎUE adj. (Prin Mold.; despre copiii mici) Frumos. Cf. Pascu, s. 135. — Pl.: pupui. — Etimologia necunoscută. Cf. pup2.. PUPUI vb. I. Refl. (Prin Maram.) A se cocoţa. Cf. gr. s. vi, 95. Şade fată pupuiată Pe un vlrf de piatră. ib. , - — Pronunţat: -pu-iă. — Prez. ind.; pupuiez. — . V. pupul1. » 19238 PUPUIALĂ — 1790 — PUR1 PUPUIĂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a se p u p u i2 şi rezultatul ei; (regional) pupuitură. Cf. pupui2 (2). Cf. Ciauşanu, v. 193. mat. dialect, i, 234. Ce pupuieli i-o fi mai găsit? Udrescu, gl. Ce atlta pupuială? id. ib. — Pronunţat: -pu-ia-. — Pl.: pupuieli. — Pupui2 + suf. -eală. PUPUIÂT1, *Ă adj. (Regional; despre animale) Cu pete; pestriţ (1) (Pecinişca — Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. ii, 162. La vecina sub părete, Plin de pisici pupuiete. id. ib. — Pronunţat: -pu-iat. ~ Pl.: pupuiaţi, -ie. — De la pup2. PUPUIÂT2, -Ă adj. 1. (Regional) Ascuţit, ţuguiat (Groşi — Baia Mare), alr sn v h 1 509/349. 2. (Ban. şi Transilv.; despre păsări) Moţat (1). Am găină bubuiată Şi-i închisă su lăcată. Reteganul, tr. 178, cf. alr sn iii h 688/53. Pe la noi pe sub păreie îs plin de puice pupuiete (Furnicarul). Gorovei, c. 166, cf. 272, Pascu, c. 193. — Pronunţat: -pu-iat. — Pl.: pupuiaţi, -ie. — Şi: bubuiât, "ă adj. — De la pup4. PUPUICĂ adj., s. f. (Regional, mai ales în Mold.) (Fată, femeie) drăguţă, gingaşă, agreabilă, gătită, cochetă. Parcă-i scoasă din cutie, Zău aşa-i de pupuicâ, însă geaba! n-a să fie Niciodată frumuşică. Negruzzi, s. iii, 51. Da’ ştii, zău, că-i pupuică de tot. Alecsandri, t. 1 184, cf. tdrg. Nu-mi venea să cred că şlampăta lăiaţă de adineauri era aceeaşi cu pupuică spilcuită ţc care o duceam ...la braţ. M. I. Caragiale, c. 136, cf. Şăineanu, d. u., cade. <$> (Adverbial) Daţi braţul şi mergeţi pupuică, ... tot pe virful scarpilor. Alecsandri, t. 406. (Prin lărgirea sensului) Guliţă, du-te de-ţi pune straiele cele de Anul nou şi te fă pupuică, sufle tul meu. id. ib. — Accentuat şi: pupuicâ. tdrg. — Pl.: pupuici. — Pupui1 + suf. -ică (prin apropiere de puică). PUPUII^Ţ s. m. 1. (Regional; în ghicitori) Umflătură, excrescenţă. Stiugiar (goron) verde, în virf arde, Pupuieţi cumătră (Piperul). Gorovei, c. 290, cf. Pascu, c. 193. 2. (Prin nord-estul Transilv.) Căpiţă de fîn. Bug-nariu, n. 265/244. — Pronunţat: -pu-ieţ. — Pl.: pupuieţi. — Pupui1 suf. -eţ. PUPUÎT s. n. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Faptul de a s e pupui2, Cf. pupu ia (2). Cf. Ciauşanu, v. 193, Udrescu, gl. — Pl.: pupuituri. — V. pupui2. PUPUITURĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Pupuială. Cf. MAT. DIALECT. I, 234. — Pronunţat: -pu-i-. — Pl.: pupuituri. — Pupui2 -f- suf. -tură. PUPURÎl s. m. pl. 1. (Regional) Pete mici (pe corpul unui animal) (Miceşti —* Alba Iulia). alr i 1 492/136. 2. (Prin Transilv.) Motiv ornamental (în formă de cerculeţe) folosit la cusăturile şi la ţesăturile ţărăneşti. Şuba e albă, pe margini cu doauă şinoare, unul negru, celălalt alb, în cornurile aripilor trei pupurele de şinor. Moldovan, ţ. n. 64. Coase cu pupurei. alr i 1 762/136. — Şi: pupurâle s. n. pl. — Pupuri (pl. lui pup*) + suf. -el. PUPURÂLE s. n. pl. v. pupurei. PUPUREZ adv., s. n. 1. Adv. (Prin Transilv. şi prin Ban.; în e x p r.) A sta (sau a se pune) pupurez = a sta chircit, cu spatele curbat, a sta pe vine. Cf. rev. crit. iii, 166. Acolo se pune pupurez Ungă copac, proptit de tulpina lui şi aşteaptă liniştit întîmplările ce au să urmeze. Mera, l. b. 122, com. din Urca — CÎMPIA TURZII. 2. S. n. (Prin sud-vestul Transilv.) Pîine mică. Cf. rev. crit. iii, 166. — Pl.: (2) pupureze. — Şi: bubur&z adv. Com. din Urca — Cîmpia Turzii. — De la pup4. PUPUŞĂ s. f. v. păpuşă. PUPUŞUŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Păpuşică (1). Cf. LB. — Pl.: pupuşuţe. — Pupuşă -f suf. -uţă. PUPUŢ subst. Diminutiv al lui p u p4. 1. Subst. (Prin vestul Transilv.) Cf. pup4 (1). (E x p r.; adverbial) A sta pupuţ = a sta chircit, cu spatele curbat, a sta pe vine. Cf. Teaha, c. n. 258. 2. S. m. (Regional) Pasăre mică, cu moţ1 (1), neidentificată mai de aproape (Derna — Marghita). Cf. Băcescu, păs. 145. — Pl.: (2) pupuţi. — Pup4 -f suf. -uţ. PUPUŢÂRE s. f. (Regional) Impopoţonare (Bonţ -Gherla). Coman, gl. — Pl.: pupuţări. — Cf. î m p u p u ţ a. PUPUZĂ s. f. v. pupăză. PUPUZOI s. m. v. pupezoi, PUR1 s. m. Numele mai multor plante erbacee: a) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulbul format din numeroşi bulbi mici, acoperiţi cu o membrană, cu tulpina rotundă, cu frunzele lungi şi înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele; (regional) ai (Allium rotundum). Cf. Brandza, fl. 441, Grecescu, fl. 570, Panţu, pl., Borza, d. 15, 276; b) (regional; şi în sintagma pur de grădină, Borza, d. 14) hajme (Allium ascalonicum). Cf. Grecescu, fl. 570, Panţu, pl. 123, Borza, d. 14, 276; c) (regional) ai sălbatic (Allium ochroleucum). Cf. ddrf, Grecescu, fl. 568, Pascu, c. 85, Panţu, pl. 3, arh. olt. xxi, 274, Borza, d. 15, 276, h v 49, xn 24; d) (regional) praz (Allium porrum). Cf. Brandza, fl. 442, Catanele, 28, Bianu, d. s., Pamfile, a. r. 195, Panţu, pl. 236, Borza, d. 15, 276; e) (regional) arpagic (Allium schoenoprasum). Cf. Brandza, fl. 442, Panţu, pl. 9, Borza, d. 15, 276; f) (regional) aiul şarpelui (Allium scorodoprasum). Cf. Grecescu, fl. 569, Panţu, pl. 3, Borza, d. 15, 276; g) (regional) ceapa-ciorii (Allium vineale). Cf. şez. xv, 111, Borza, d. 16, 276, alr ii 6 315/414; h) (regional) usturoi (Allium sativum). Cf. Borza, d. 15, 276; i) (regional) lumînărică (Verbascum thapsus). Cf. lb, Polizu, Barcianu, tdrg, Borza, d. 178, 276; j) (regional) coada-vacii (Verbascum phlomoides). Cf. Brandza, fl. 344, Bianu, d. s. 432, şez. xv, 60, cade, Borza, d. 178; k) (regional) coada-vacii (Verbascum thap-siforme). Cf. Borza, d. 178; 1) (regional) ghiocel (Galanthus nivalis). Cf. alr i 1 932/335, 522, 592, 808. Cf. lb, drlu. Fă un sos cu... o litră de făină, o bucată de unt, petrinjel, pur. ap. tdrg, cf. Cihac, i, 212. Există asemenea pur, cu florile albastre-azurii, albe, galbene sau roşii, destul de plăcut. ap. tdrg, Alexi, w. Altele iau un fir de pur şi deseîntă deasupra bolnavului. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 17. Copiii mănîncă ... pur de baltă, de vie, cit e tinăr. Pamfile, j. ii, 89, cf. h i 19, 57, 187, iii 306, 399, iv 44, 52, vii 480, x 353, 496, xi 326, xn 170, xvi 146, 280. Frunză verde fir de pur, Blestema-te-aş, nu mă-ndur, Că mi-ai fost ibovnic bun. Sevastos, c. 194, cf. şez, viii, 190, i. cr. iii, 373. Culegea ştir, dragavei, pur. leurdă. Plopşor, c. 40, cf. Tomescu, gl., a vi 26. 19255 PUR2 — 1791 — PUR* — Pl.: puri şi (învechit, n.) pure (lb). — Şi: (regional) por (Cihac, i, 212, Borza, d. 15), p6rlu (Borza, d. 15) s. m. — Lat. porrum. PUR2, -A adj. 1. Care există, se prezintă neamestecat cu nimic altceva, care nu conţine elemente străine unei anumite naturi specifice; curat, neamestecat. Ci. lb. Această monedă... e de un aur foarte pur. cr (1848), 443/86, cf. Stamati, d., Aristia, plut. Vila aceasta este compusă de aceeaşi materie ca şi diamantul...; Insă această materie se află In diamant Intr-o stare pură şi cristalizată. Barasch, i. n. 61/10, cf. 63/18, Polizu, ddrf. Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu condiţiune. Haman-giu, c. c. 132, cf. Şăineanu, d. u. Era un englez de rasă pură, cu barba şi mustăţile roşcate. Sadoveanu, o. vi, 95. Alchimiştii nu aveau noţiunea de corp pur. Macarovici, ch. 5. Vegetaţia este alcătuită din moli-dişuri pure şi molidişuri cu brad. mg i, 694. <0> F i g. Noi creşteam Inlr-o lume cu zgură, ei se nasc din minereu din ce tn ce mai pur. t august 1964, 66. L o c. a d v. Pur şl simplu = nimic altceva decît...; numai şi numai; nici mai mult, nici mai puţin decît... Am să-i reclam pur şi simplu banii. Alecsandri, s. 167, cf. Alexi, w. Eşii pur şi simplu un căţel primejdios. Hogaş, dr. i, 183. Şocul nervos ţi-a luat pur şi simplu patru ani din viaţă. Camil Petrescu, t. iii, 81. Ar trebui să luaţi măsuri ... să-l cheme şi să-i interzică pur şi simplu. C. Petrescu, c. v. 229. Dar înainte de a porni Intr-aci, nu eram decil pur şi simplu o haimana, un vagabond. Mihăescu, d. a. 6. A scuipat pur şi simplu, aşa, cum se scuipă. An-qhezi, s. vii, 27. Zenaida Mânu moţăia pur şi simplu. Călinescu, s. 172. Aici eşti pur şi simplu caporal. Beniuc, m. c. i, 376. Femeile întorceau pur şi simplu capul după el pe stradă. Galan, z. r. 149. Mă sileşti să te concediez pur şi simplu. Vinea, l. i, 44. Cea de-a doua mireasă răspundea pur şi simplu la numele de Aurica. Babbu, p. 139. El nu refuzase să răspundă fratelui său, ci pur şi simplu ll credea mort. v. rom. noiembrie 1962, 153. Vegetaţia ei luxuriantă ne-a fascinat pur şi simplu. vîn. pesc. august 1964, 14. Se întorcea acasă cu fălcile atit de încleştate Incit pur şi simplu nu mai putea vorbi. Preda, m. s. 33. 2. (De obicei despre noţiuni abstracte, despre valori spirituale) Care realizează sau încearcă să realizeze un tip, un model considerat perfect, absolutul; care se conformează (întocmai) unui tip, unui model, unui etalon; care este neamestecat cu elemente ale unui alt tip sau ale unui alt model (din acelaşi domeniu); (despre artă, produsele ei etc.) care se află în afara oricăror tendinţe, a oricăror scopuri. A, e, i, o, u slnt vocale deschise sau pure. cn (1848), 152/44. Latinismul pur pică de la sine. Russo, s. 97. [Cupa de Muranoj e arta pură, fără fraze. Macedonski, o. i, 186. Cunoştinţa esteticei Şi sentimentul estetic la artişti, fiind „a priori“, e un produs pur al spiritului. Ghe-rea, st. cr. ii, 43. Noi trebuie din timp să atragem atenţia cavalerilor artei pure şi să le arătăm încotro duc ideile lor. Ionescu-Rion, s. 246. Aceşti romancieri, care au privit lumea tn aspectele ei sensibile, ca şi artiştii puri, au privit-o şi In raporturile ei. Ibrăi-leanu, s. l. 62, cf. cade. Ingrat ce eşti! Aşa preţu-ieşii iu sinceritatea pură? Galaction, a. 246. Este un dans artistic, dans pur. Camil Petrescu, t. ii, 118. Esenţa explicaţiilor arhaice era mai pură şi mai poetică. Sadoveanu, o. ix, 162. Faţă de cuvlntul pur (i-aş zice, mai bine, lexical), morfemul reprezintă elementul necunoscut, nou. Iordan, stil. 232. N-am Intlmpinat cazul vreunui scriitor care să fi conceput lucrarea literară ca pe un exerciţiu regresiv, de întoarcere ... către documentul pur. Vianu, a. p. 394. Construcţia operelor monumentale ... constituie gloria cea mai pură a Renaşterii. Otetea. r. 333. Armonia si c. o. 117. Constatarea pură, intelectuală, degajată de atitudini apreciative, e o abstracţie. Ralea, s. t. ii, 16. Doina aceasta se înalţă plnă la cele mai pure şi desăvlrşite trepte ale emoţiei. Bogza, c. o. 366. Investită cu atributele ... unei senzualităţi naturale şi pure, ea e lipsită de luciditatea şi glndirea specifice generaţiei sale. T iunie 1964, 73. <0> (Adverbial) Poezia sa este numai spiritualistă: glndul este pur exprimat Intr-o adorare principială. Constantinescu, s. i, 181. <0> Loc. a d v. (Regional) De pur ce... = extrem de ..., foarte. De pur ce-i bun. şez. vii, 183. De pur ce samănă. ib. + S p e c. Care se conformează întocmai unei doctrine, unei credinţe etc. Socialiştii puri mai rămăseseră numai clţiva. Galaction, a. 63. 3. Care este nealterat, neviciat. Clnd lucrătorul nu e silit să rămlie In sălile aşezămtntului cu aerul stricat, atunci e preferabil ca să se plimbe Intr-un aer pur. Isis (1859), 1302/3, cf. cade. (Adverbial) Florile miroseau proaspăt şi pur. C. Petrescu, î. ii, 44. 4. (Despre zăpadă) De un alb imaculat. Pătura imaculată a zăpezii, nemlnjită de circulaţia mecanică, rămlnea plnă primăvara pură. Ahghezi, b. 101. Albă tu, zăpadă pură. Blaga, p. 70. Ctmpul nemărginit, acoperit iarna de înalte şi pure zăpezi. Stancu, b. a. ii, 393. 5. (Despre cer, zare, atmosferă) De o seninătate desăvîrşită. Acum slnt stelele sus; cerul e înalt şi pur. C. Pethescu, I. ii, 119. Simţea zorii, fără să vadă zarea lor pură. Teodoreanu, m. ii, 115. Cerul e pur şi aerul umed. Ralea, s. t. i, 252. De la o zare la alta, cerul redevenise albastru şi pur. Bogza, c. o. 64. G. (Despre chip, faţă, obraz) Care este de o desăvîrşită armonie, frumuseţe. Ochii lui Dănuţ priveau o pură faţă de fetiţă palidă. Teodoreanu, m. ii, 51. Cu obrajii puri şi uşor măslinii, cu nas grecesc şi ochi migdalaţi. Călinescu, s. 14. Avea un chip rotund şi pur. Barbu, p. 36. <0> (Prin lărgirea sensului) Mugur alb, şi roz şi pur. Bacovia, o. 87. 7. (Despre, voce, despre sunete etc.) Care este de o mare limpezime, claritate, frumuseţe; limpede, clar; cristalin. Glasul torentului ne ajunge mai sonor şi mai pur. ck (1848), 102/61. Glasul Olguţei era mic dar pur, neted, fără stridenţe. Teodoreanu, m. ii, 142. Şi te topeai cu total tn tărie Şi ne venea doar ctntecul tău pur. Beniuc, c. p. 89. + (Adverbial; prin vestul Transilv.) Lămurit, clar, desluşit, răspicat. Pur Iţi spun să vini cu mine Că atunci Iţi va fi bine. rev. crit. iv, 146. 8. Care este neprihănit, nepătat, curat din punct de vedere moral; s p e c. cast, virgin. Virtutea-i ieşise pură din acele pericole, cr (1848), 242/68. Vai! oameni fără datini ... şi fără de virtuţi, Ce spre-a păta ce este pur, par că slnt născuţi. Bolintineanu, o. 169. Tot ce a fost tn clntu-mi mai pur şi mai copil ... A format un înger frumos şi juvenil. Eminescu, o. iv, 173. Adela e atit de pură şi ... atit de bună! Ibbăileanu, a. 93. Ceea ce era pur şi inalterat In toată suferinţa lui. C. Petrescu, î. ii, 102. Cuvintele cu care m-a intlmpinat aveau tonul profund şi cast al celei mai pure femei. Vlasiu, d. 186. Sentimentul acesta l-aş dori pur. Sadoveanu, o. x, 83. Slănică încerca pentru o clipă remuşcarea de a bănui o solie atit de pură. Călinescu, e. o. ii, 84. Măriuţa părea pură. Pură şi nevinovată. Stancu, r. a. iv, 284. Era ...un om frumos şi pur. Demetrius, a. 309. O tulburare Se-a-dăpostise-n sufletul meu pur. Labiş, p. 137. Poale că eu pot să-ţi dau o dragoste mai mare şi o viaţă mai pură. T septembrie .1962, 17. F i g. Femeie,... Pur trandafir, bătut In cuie De diamant pe crucea mea. Arghezi, vers. 89. Tu, flacără năpramică şi pură. contemp. 1966, 1 019, 1/5. Î). P.arR tiu psfp niinin mai mult îcqu PURADĂU — 1792 —. PURCEA l, 432, cf. cade. Cine s-aştepta să-mi cadă Patru iepuri dintr-un foc? — Astea slnt invenţii pure. Topîrceanu, o. A. i, 185. Ingrata, tu ştii bine că e purul adevăr. Camil Petrescu, t. i, 90. Au urlt două lucruri: diletantismul amabil şi erudiţia pretenţioasă, searbădă, de pură bibliotecă. D. Guşti, p. a. 293. N-a primat umoarea ăntropofobă, ci o pură socoteală redacţională. Călinescu, c. o. 84. Nu, n-o să mă despart, e o pură idee. Preda, r. 288. <0> (Adverbial) Abia acum începe cu adevărat genul pur epic cu romane ca Neamul Şoi-măreşiilor, Ion. Ibrăileanu, s. l. 8. Caracterul epic al operei sale rămine pur formal. Lovinescu, s. i, 29. Treclnd de la regimul pur lactat la altul mai consistent, a dat Intr-o tulburare gastrică serioasă. Galaction, o. a. i, 53. Nu poţi să spui că nu există şi o emoţie pur artistică. Camil Petrescu, t. ii, 118. Stănică făcu gestul, pur decorativ, de a plăti. Căli-nescu, E. o. i, 249. Am determinat, In planul pur teoretic, marile sisteme ale idealismului romantic. Vianu,. p. . 88. — PI.: puri, -e. — Din lat. purus, fr. pur. PURADÂU s. m. v. puradel. PURADEL s. m. (Popular şi familiar) Copil de ţigan, (popular) danci, parpandel; p. ge-n e r. (familiar) copil. Cf. Klein, d. 409, lb, Cihac, ii, 522, ddrf, Barcianu. Ţiganul... intră apoi în casă şi spune purdeilor şi horhunei lor cum a Inceluit pe român. Marian, ins. 206. Oamenii, femeile, fetele, puradeii se string grămadă. Sandu-Aldea, a. m. 219, cf. Alexi, w., tdro, Pamfile, a. r. 257, dr. ivz, 813, Şaineanu, d. u., cadf.. Mă aşteptam să găsesc înşiraţi pe călcîie pe toţi dancii şi puradeii şatrei. Voiculescu, r. ii, 62. Puradeii îl observară numai-decît şi-şi opriră vociferările. Sadoveanu, o. xii, 511. Pe cînd eram un puradel mai mititel deeit barosul tălucăi ... id., ap. cade, cf. Scriban, d. Mă bateau mai mult declt pe ceilalţi puradei. Stancu, r. a. ii, 201. Plesneşte-o pe Frosa că a dat în puradeul tău. Pas, z. i, 116. Nu-ţi place să le bată puradelul? Învaţă! Uite, ţiganu-i mai deştept ca voi toţi! T. Popovici, se. 167. Ganul ţiganul nu era singur, căci avea ş-o muiere cu care căpătase vreo şase puradei, va să zică pui de ţigan. Reteganul, p. i, 60. Dansucu sl dusi şi gasî pi popi la masl, mlncin brtnzt cu mămăligi caldi, di i s-o făcut pofti puradeului. Graiul, i, 503, cf. Caba, săl., com. din Straja — Rădăuţi şi din Ţepeş Vodă — Cernavodă. Doi purdei s-au apucat la bătaie. Corn. din Rădăuţi, cf. mat. dialect. i, 89. — PI.: puradei. — Şi: (regional) puradeu, puradau (Scriban, d. ; accentuat şi purădău, id. ib.), purde (Klein, d. 409, Cihac, ii, 522; accentuat şi purde, lb) s. m., purdeâ (Lexic iieg. 56) s. f., purdei (tdro, Caba, săl., corn. din Straja — Rădăuţi), purdei] (Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d.) s. m. — Din ţig. purd6, magh. purde. PURADEU s. m. v. puradel. PURÂDÎCHI s. "m. (Rar) Numele unui peşte nedefinit mai Îndeaproape. Clte-un biban ..., clte-o ro-şioară proastă şi puradichiul cel ţepos. Stănoiu, In scl 1973, 50. — PI.: puradichi. — Etimologia necunoscută. PURADÎCHIU subst. v. paradlchlu. PURÂŞ, -Ă adj. v. poroş1. PURAV, -Ă adj. v. porav. PÎIRĂ s. f. 1. (învechit) Perioada împerecherii la bovine. Au venit pura vacii să se gonească (a. 1847). Uricariul, x, 405, cf. Polizu, Cihac, ii, 299, Barcianu, Alexi, w. 2. (Prin Bucov.; Intr-un desclntec; cu sens neprecizat, probabil) Pasiune (5). M-am spălat ...De ură, De pură, De făcătură. Marian, d. 122. — PI.: pure. — Şi: (învechit) p6ră s. f. Uricariul, x, 405. — Din ucr. nopa. PURĂNCÎTĂ s, f. v. poruncit. PURĂŢ s. m. (Rar) Termen (depreciativ) pentru un evreu (bogat); p. gener. om bogat. A dat să siringă marfa de pe. grilajul cu horbotă albă de chiciură, dar purăţul s-a răzglndil. I. Botez, b. i, 19. Mare „purăţ"! Se îmbolnăveşte mereu! Parcă-i Rotschild! In scl 1973, 50. — PI.: purăţi. — Din idiş purats „bogătaş“. PURĂU s. m. (Regional) Malac (Aglrbiciu — Cluj Napoca). Lexic reg. ii, 74. — PI.: purăi. — Cf. p u r ă. FURĂVÎ vb. IV. T r a n z. (Prin vestul Tran-silv.) „A trata rău pe cineva“, cv 1951, nr. 9 — 10, 44. — Prez. ind.: purăvesc. — V. purav. PURĂZĂU subst. v. porozău. PURCÂR1 s. m. v. porcar1. PURCÂR2 s. m. v. porcar2. PURCÂRIU s. m. v. porcar1. PURCĂLÂB s. m. v. plrcălab. PURCĂLÂŞ s. ni. (Prin nord-vestul Transilv. şi prin Bucov.) Purceluş (1). Cf. conv. lit. xx, 1 016, Pascu, s. 350, sfc vi, 119, com. Marian. — PI.: purcălaşi. — Porc + suf. -ălaş. PURCĂNÂŞ s. n, v. porcănaş. PURCĂRĂŞ s. in. v. porcăraş1. PURCĂREĂLĂ s. f. v. porcăreală2. PURCĂREĂŢĂ s. f. v. porrăreafă. PURCĂRÎ1 vb. IV v. porcari1. ..PURCĂRÎ2 vb. IV v. porcări2. PURCĂRÎE1 s. f. (Prin nord-vestul Transilv, şi prin nord-estul Munt.) Meseria porcarului1 (1). Cf. conv. lit. xx, 1 016, h xii 32. — Purcar1-^ suf. -ie. PURCĂRÎE2 s. f. v. porcăric1. PURCĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Colac din aluat care se dă porcarului1 In ajunul Crăciunului. Com. din Vălcani — Sînnicolau Mare. — PI.: purcăriţc. — Purcar1 + suf. -iţă. PURCEĂ s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; p. ext. scroafă (tinără). Cf. lb. Iacă purceaua vecinului, zi, La merticu gtştii-n grab’, să repezi. Pann, p. v. ii, 65/25. Ieri noapte era [lupii] să-mi curăţe purceaua din tindă. Contemporanul, vii2, 1, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Um zdravăn porc, ba. , chiar purcea, Hai loală ceata după ea. Gorun, f. 180, cf. 19284 purceda — 1-793 — PURCEDE tdrg, Pascu, s. 150. Iarna ne vom îngriji ca purcelele şi purceii să stea la căldură, enc. vet. 599, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. Plnă la vară, mai fată purceaua o dală. Stancu, d. 262. Ce le ţlţăieşli aici ca purceaua dhd bea? Beniuc, v. cuc. 36. Ce guici aşa, leică? Vai, vai! Cum mai guică! Ca o purcea. Preda, m. 55, cf. h. xi 5. Da’ şi mlndra-i uşurea, C-a mlncat carne de mia Şi costiţă de purcea! Jarnîk--Bîrseanu, d. 364. Purcica a creşte mare şi-a face purcei. Sbiera, p. 251. După ce s-a îngrăşat purceaua bine, unchiaşul a tăiat-o. i. cr. ii, 286, cf. alr i 1140/744, a vi 26, ix 5. Joacă, mă, pe pititeaua, Că ţi-a da mă-sa purceaua! folc. transilv. i, 196, El rtde, şi purceaua moartă In coteţ (sau In cocină, In coşar), se spune despre cei nepăsători faţă de propriile lor necazuri. Cf. tdro, Ciauşanu, gl„ Udrescu, ol., Zanne, p. ii, 693. Am o purcea grasă, Noaptea trece peste casă (Luna). Gorovei, o. 211, cf, 203. <£> (Ca epitet depreciativ, folosit, de obicei, în imprecaţii) Taci, fă, din gură, purceaua dracului. Preda, m. 301. <> (Prin Munt. şi prin Olt.) Purcea mistreaţă (sau sălbatică) = femelă (tlnără) a porcului mistreţ; puiul de sex feminin al porcului mistreţ. Ce-mi porunceşti, stă pine? ... — Să mai mulgi apoi lapte de purcele mistreţe. Vis-sarion, b. 66, cf. alrm sn ii h 496. E x p r. (Familiar) A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. Nu-i e destul că-i cu minte neroadă, A luai şi purceaua de coadă. PANN, p. v. i, 112/7, cf. Baronzi, i. l. i, 41. De la dlnsul [Bachus] a rămas vorba... ce noi ii zicem pre limba noastră: a luat purceaua de coadă. Ispiresctj, u. 103, cf. ddrf, Zanne, p. i, 627, x, 704, tdro, Pamfile, j. iii, 93, Şăineanu, d. u., cade. (Regional) A avea purcică = a fi arţăgos; a avea toane. Zanne, p. ix, 705. (Regional) A pune cuiva purceaua = a necăji pe cineva. Cf. Ciauşanu, gl. S. (De obicei art.; şi în construcţiile de-a purceaua, h iv 57, 90, xvi 31, şez. xiii, 61, alr sn v li 1 302, Lexic reo. 56, de-a purcica, alr sn v h 1 302) Joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc. spre o groapă care se află în mijlocul unui cerc, în timp ce ceilalţi jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea; p. e x t. minge, bilă, os etc. care serveşte la acest joc; de-a poarca, v. p-oarcă1 (2). Un copilandru bălea „purceaua“ c-o straşnică măciucă de măceş. Stănoiu, c. i. 76. Cei doi fraţi se simţeau bine pe izlaz: jucau purceaua. Preda, d. 23, cf. h i 301, ii 82, iv 12, v 72, 321, ix 124, x 87, xii 242, Ciauşanu, gl., alr sn v h 1 302. <> E x p r. (Regional) A se juca de-a purceaua în ceafa (sau pe spinarea) cuiva = a trage cuiva o bătaie. Cf. Udrescu, gl. 3. (Anat.; prin vestul Transilv.) Biceps (al miinii). Cf. alr n/i h 49. 4. (Olt.) Cavitate, adîricitură care se află după pavilionul urechii. Cf. alr i 51/805, 870, 874. 5. Capăt de traversă pe care este rezemat lomul în timpul aşezării la cotă a şinelor unei linii de cale ferată. Cf. ltr2. 6. (Argotic) Ladă. Cf. Baronzi, r. l. i, 151. — PI.: purcele. — Şi: purcică s. f. — Lat. porcella. — Purcică: cu schimbare de suf. PURCEDA vb. I V. purcede. PURCEDE vb. III. I. 1. Intranz. (învechit şi popular; despre fiinţe; de obicei cu determinări locale, mai rar finale) A porni (II), a pleca (Bl). Cind fu noauo sflrşitul acelor zile, ieşim şi purceasem. Coresi, l. 100/11. Purcease derept aceaia Izdrail cu tot cu ce avea el. Palia (1581), 192/7. Purcease de Imblă mai toată lumea. Moxa, 349/15. Ei indată-şi lăsară mreajea şi purceasără dup-ănsu. Varlaam, c. 153. Solul...de nu va purceade ce să va zăbăvi înlr-a-cel loc.... nu să va certa ca un suduitoriu de domnie. prav. 72, cf. 168. Lulndu-şi ziua bună stareţul pur-ceasă. Dosoftei, v. s. octombrie 57r/21. Şi el pur-ceas(ă) după dlnsul (a. 1692). gcr i, 297/13. Eu, iată, gala slnt şi purcez; mergi şi tu de încalecă, ist. ţ. R. 48. Au purces Petru Vodă înaintea carălor. Ne-culce, L. 13. Le deade împăratul oaste mare şi pur- ceseră. anon. cantac., cm i, 95. Boiarii ...au purces cu toţii de au venit in ţară. R. Popescu, cm i, 300. Purcis-au cu toată curte măriii sali ... şi au mersu la Roman (a. 1733). cat. man. i, 184. S-au rădicat şi domnul cu toată curtea măriii sale di au purces (sfirşitul sec. XVIII), bul. com. ist. ii, 142. Purceglnd domnul împreună cu paşa ..., înaintea oamenilor ... era edecurile. Gheorgachi, cer. (1762), 310, cf. 202. Purceglnd mergea înainte Intru aceaiaşi sară şi in noaptea cea de după dlnsa. Aethiopica, 47r/13. Vrlnd să purceaze trimisul acela împărătesc incluse pre sflntul să nu iasă nicidecum de acolo. Mi-neiul (1776), 78r2/12. Face semn cătră ai săi să pur-ceagă După dlnsul. Budai-Deleanu, ţ. 411, cf. 426. li grăbesc ca să purceagă, dar in taină, pe ascuns. Beldiman, e. 23/35, cf. id. n. p. ii, 75/6, Clemens> drlu, lb. Dacă mă veţi sili, eu voi purcede. Dră-ghici, R. 109/6. Dădu ostaşilor semnalul a se înarma şi a purcede. As ac hi, s. l. ii, 61, cf. 9. Îndată pur-cezind, sosi In 5 august in tabăra de la Ruşciuk. Băl-cescu, m. v. 105. Fir-ar afurisit ceasul Intru care am purces La această călătorie. Pann, e. i, 104/15. Doi- sprezece concurenţi purceseseră şi numai cinci se in-lurnau. Negruzzi, s. i, 42, cf. Polizu, Cihac, i, 223. Caii lor ce-n luptă purced cu nepăsare. Bolin-tineanu, o. 144. Lasă să purcează corpu-i de soldaţi Şi rămine-n urmă. id., ap. tdrg. Hăţuri şi biciuşcă apucă şi purcede. I. Negruzzi, s. ii, 136, cf. conv. lit. xxvi, 801. Vodă-n sirg a şi purces; După el oş-lirea-n fugă. Coşbuc, p. i, 83, cf. Alexi, w. Dar să purcedem, căci noaptea-i grăbită şi ziua ne-apucă. Murnu, i. 203, cf. 16, tdrg. Şi iar purcese la drum. Gîrleanu, n. 199. Şi purcedeam mereu, in căutare de zări mai adinei. M. I. Caragiale, c. 41, cf. Şăineanu, d. u., cade. Fugari de la oaste, care-au purces voiniceşte să ia calea Codrului. C. Petrescu, r. dr. 132, cf. id. î. i, 267, bul. fil. ii, 97. El a purces pe jos. Lesnea, vers. 17. Dacă purcezi astăzi, apoi pină duminică eşti înapoi. Sadoveanu, o. x, 559. Cine-a purces in ploaie şi furtună Şi'a brăzdat In negură şi zloată Şesul blajin şi gras? Arghezi, vers. 25, cf. 94. Tătărimea purcedea Şi pe Gruie mi-l ducea La cel popă creştinesc. Alecsandri, p. p. 79, cf. 25. Au trebuit ... să purceadă mai departe. Sbiera, p. 72. C-am purces pe cale, Pe cărare. Marian, î. 13, cf. id. sa. 18. Cei trei fraţi au purces la drum. şez. ii, 51, cf. 54. Să se puie caţă pe capul nevestei săle ca să-i dea voie de a purcede In lungă călătorie. Popescu, b. iii, 73. Purcesei să-mi cat bărbatul, şez. v, 47, cf. vi, 167. El că a venit-... La tăicuţul lui Şi la măicuţa lui Ca ei să purceadă. Viciu, col. 161, cf. Păsculescu, l. p. 373, gr. s. vi, 81, alr ii 4 761/605, 812. Şi ea tot venea Şi venea, venea Şi se-mpiedica, Şi iar se scula, La drum purcedea. Balade, iii, 54. <> (Cu determinări locale care indică direcţia, sensul, ţinta deplasării sau punctul de plecare) Nu purceade Inrapoi. psalt. hur. 37y/ll, cf. 17r/14. Dacii degrabu purceasiră spre Suceava. Ureche, l. 172. Au stătut lucrul aşa, c-au fost purcegănd la Uivar (a. 1667). bul. com. ist. iv, 170. înrainte mearge-veri (î n a-inte mergi c, că vei nainte purcead e d) amu inrainlea feaţeei Domnului a găta calea lui. psalt. 335. Au purces cu mare gătire cătră Beligrad. ist. ţ. r. 33, cf. 70. Purces-au Traian împăratul cu oştile sale in gios pe Ungă Dunăre. N. Costin, l. 129. Şi singur Jicmontu au purces den Beligrad la Săbeş. id. ib. 582. Au şi purces Ştefan Vodă în sus pe la Cernăuţi. Neculce, l. 10, cf. 49, 342. Drept spre apa Sargheţii au purces. Cantemir, hr. 83, cf. 476. Piste doui luni au purces şi el la Ieşi (sfîrşitul sec. XVIII), bul. com. ist. ii, 164. De unde era, a veni in ţară au purces. R. Greceanu, cm ii, 128, cf. 120, 132. Purcegăndu de aice împreună cu sotnicul un prieten al mieu (a. 1759). Iorga, s. d. xxi, 236. Purcede domnul de la curte cu tot alaiul. Gheorga- 19286 PURCEDE — 1794 — PURCEDE c hi, cer. (1762), 300, cf. 308. Purceglnd pre mare spre Eghipet. Aethiopica, 2v/6, cf. Budai-Deleanu, ţ. 262. Au ieşit din colibă şi au purces intr-allă parte. Ţichindeal, f. 78/1. Amlndoi purceg de ,acolo. Bel-diman, n. P. ii, 65/12. Aceste rămăşiţe de vietăţi de mare ... purceglnd ... spre miazănoapte au răpit toate cu sine. ar (1830), 8V11. Să le facă cuposcut că ai purces la Londra. Drăghici, b. 6/9. Este o săptămlnă de clnd au purces la Petersburg. Kogălniceanu, s. 75. Să purced din ceste locuri d-unde soarta mă desparte. Asachi, s. l. i, 159. Purceglnd toţi din locul unde petrecuseră noaptea, ceva mai nainte îşi aşezară tabăra. Bălcescu, m. v. 171. A purces să se ducă la iad c-un toiag In mină. Negruzzi, s. i, 87, cf. ii, 46. Purcesţlă către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. Bolintineanu, o. 441. Purcese din Ţarigrad însoţit de oaste turcească. Odobescu, s. i, 159, cf. 138, -269. Lulndu-mi rămas bun de la părinţi am purces cu bunicul spre Pipirig. Creangă, a. 23. împăratul ... purcese la biserică ca să se cunune. Ispirescu, l. 79. Şi-a doua zi purced Din zori centurioni spre silhele barbare. Coşbuc, p. i, 160. S-a sculat Varto-lomei pescarul şi a purces devale, la baltă. Sadoveanu, o. ix, 456. Lipan s-a întors purceglnd spre casă. id. ib, x, 637, cf. xii, 381. Şi îmbulzita coifurilor gloată ... Purc.ede înainte şi-ndărăl. Arghezi, vers. 239, cf. 102. Eu am purces In largul ţării mele Nu ca să-mi satur vechi porniri pribege. Banuş, p. 259. A purces şi ea.prin lume. Sbiera, p. 44. Şi-a purces La moară la Ivăneşti. Marian, s. r. i, 28. Să-i scot boii din ocol Şi plugul de sub şopron Şi să purced la ogor. Sevas-tos, c. 230. Badeo, pune-te pe cal Şi purcede-ncoa, la vale. Pamfile, c. ţ. 138. Purces-au Maica Pre-cista De la casa ei, de la masa ei. folc. mold. i, 227. (Refl.) Veveriţa, coadă lungă, Sare ca o flacără. ■ S-a purces prin plai alaiul. Suliţele scapără. Blaga, Poezii, 389. -$> (Prin extensiune; despre vehicule; adesea cu determinări care indică punctul de plecare, direcţia, sensul, ţinta sau ritmul deplasării) N-au aflat nici o corabie gata să purceadă îndată la Ham-burg. Drăghici, r. 15/14. De la ţărmul fatal vasul purcede. Asachi, s. l. i, 144. Caleaşca a purces ca vlntul. Negruzzi, s. i, 20. <0> (Prin extensiune; despre aştri, despre noapte, vreme etc.) Deschide-te, dafin, acum pentru mine, Să m-adăpostesc, Căci noaptea purcede şi soarele vine. Bolintineanu, o. 85. Vremea purcesese înspre cald şi omătul se topea, f (1891), 73. -v> F i g. Toate giudecările lui nu purcea-sără de le melnre. psalt. hur. 12V/11. De la capul omului purcede spre tot trupul viaţa şi sănătatea. Cheia în. 29r/8. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe caleq constatării faptelor simple. Caraoiale, o. v, 244. Toţi purced de la această nevoinţă de a se defini. Ionescu-Rion, s. 119. Ştiam pe de rost ... sfaturi să purced cu bărbăţie pe calea muncii. M. I. Cara-giale, c. 8. Urmlnd pilda hlncului ...au purces pe aceleaşi căi.. Şadoveanu, o. x, 170. <> E x p r. (învechit) A purcede in (sau spre) risipă = a se împrăştia, a se risipi; a se desfăşura, a decurge în mod nefavorabil; a se distruge, a se nimici. Au purce,s oştile lui den războiu In răsipă. N. Costin, l. 119, cf. id. let. ii, 30/37. Aşa a purces toate lucrurile ţărei dln-Uiaşi dată spre răsipă şi fără socoteală, id. let2. ii, 101. [Turcii] aupurces In răsipă: unii au apucat pre pod..,, alţii pin Nistru. Neculce, l. 49. (învechit) A purcede către Domnul (sau dintru această viaţă) = a muri (trecînd în cealaltă presupusă lume). Au purces dintru această viaţă cătră cea veacinică. Do-softei, v. s. octombrie 60v/ll. Stlnd episcopul şi beserici făclnd, cu pace cătră Domnul au purces, id., ap. tdrg. > (Cu determinări locale) A ieşi. îndată să purcedem afară Purtlnd şi noi creştinilor moarte. Budai-Deleanu, ţ. 221. La un caz cumva de-ncurcă-tură, Nu văd nici uşi deschise, nici ferestre, Pe unde teafăr să purced afară. Topîrceanu, b. 96. + A trece prin ..., a străbate. Lulnd cărarea îmbiată, purceasă Prin cea necunoscută dumbravă. Budai-Deleanu, ţ. 187. Unde purcezi, Codrii ciuntezi. Marian, d. 148. Refl. (Neobişnuit) A se ivi, a apărea. Şi lung priveşte-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? Anghel, î. g. 21. 2. Intranz. Spec. (învechit; de obicei cu determinări introduse prin prep. ca „asupra“, „contra“, „împotriva“) A porni (I 1) (cu oşti) pentru a ataca, a învinge pe duşman. Purces-au cu oşti Antonin Caracal asupra parthilor. N. Costin, l. 151. Domiţian, carele Intăi au purces cu oaste asupra lui Decheval, craiul dachilor. Cantemir, hr. 165. A purces asupra barbarilor pe cari i-a şi învins. Şincai, ap. cade. Asupra păglnilor purceasă. B.udai-Deleanu, ţ. 183. Mihai ... purcese In contra Imbilor vrăjmaşi cu toată armata. Bălcescu, m. v. 60. Petrecea zilele In vesele ospeţe ... gata a purcede asupra lui Ion Vodă. Odo-bescu, s. i, 171. Creştinii purcese asupra turcilor. Ispirescu, m. v. 29, cf. ddrf. 3. T r a n z. (învechit; complementul indică oa- meni; de obicei cu determinări locale) A trimite, a face să plece (B 1) (undeva). A purces ‘Nicolai Vodă pre frate-său ...la Ţarigrad. Axinte Uricariul, let. ii, 145/8. L-a purces iarăşi cu alai şi cu marc cinste, merglnd şi singur Nicolai Vodă de l-au petrecut. id. ib. 154/13. L-au gătit şi l-au purces la Botuşeni (a. 1788). Iorga, s. d. xxn, 54. 4. Intranz. (învechit; despre suprafeţe de păuiînt, linii de hotar etc.; de obicei cu determinări locale) A se întinde către ... sau de la ..., plnă la ... Capul hotarului ... purceglnd spre răsărit ... cuprinde cerchejii ..., de unde iarăş spre răsărit se întinde. Cantemir, hr. 60. Această moşie purcede In gios (a. 1785). Ştefanelli, d. c: 155. Capul hotarului Brănduşani ce purcede din drumul tlrgnlui spre apus (a. 17.92). bul. com. ist. iv, 200. Culmea dealului ... care pur-cedlnd de la Dănileni desparte valea Gigiei de valea Ibănesei. I. Ionescu, d. 53. 5. Intranz. (învechit; despre ape curgătoare sau, p. ext., despre lichide sau secreţii organicc) A curge. I-au spintecai cu briciul Imblătura de pur-ceasără punoaie împuţite. Dosoftei, v. s. octombrie 74v/14. Apa [Nilului] ... In lacul carile Medra se cheamă izbucneaşte şi din lac iarăşi In glrlă purceglnd, spre ocheanul despre apus cură. Cantemir, ist. 141. 6. I n t r a n z. (Regional; în e x p r.) A purcede de veste = a prinde de veste, v, prinde (115). Ci-a purces ele veste ... Alexandru că-l ajunge Şi cu suliţa-l împunge. Pamfile, c. ţ. 78. II. 1. Tranz. şi intran z. (învechit şi popular; despre oameni; de obicei cu determinări care indică felul acţiunii) A începe; a trece (la ...). Pro-rociţa Ana cu postul şi cu rugăciunea cu Samuil purcease. Cokesi, ev. 50. S.ă purcedem spre lucrarea. celor lu-crure bune. id. ib. 249, cf.. Paraclis (1639), 260. Locuind acolo, purceasără a lua locuri şi, aşa, dobândiră Machedoniia. Herodot (1645), 465. Şi îndată purceasă a creşte tn toate nevoinţele ceale sufleteşti. Dosoftei, v. s. noiembrie 173r/25. Iona ... purcese să fugă (a. 1691). ap. tdrg. Vom purceade a arăta descălecarea a doauo. N. Costin, ap. gcr ii, 2/10. Au purces acei boieri hotărnici de li-au tocmit şi nişte pietre hotară (a. 1741). Uricariul, xxv, 313. Am purces a măsura din Troian pe Cahul In sus păr In hotarul Bisericei (a. 1759). ib. x, 65. Stareţul... purcease să se ducă. Mineiul (1776), 52rl/10. Purceglnd de Ia dreapta, aflu 2, o, 8. Asachi, e. i, 125/6. Dalmaţia purcease a mai cuvlnta. cr (1848), 12/12. Qfim a purces la sfaturi, la batjocuri, aşa acuma la ocări. Slavici, n. i, 16. Oastea ... Nici purcedea înapoi să fugă..., Nici cuteza să dea piept cu troienii. Murnu, i. 106. O dată cu cel dinţii dezgheţ, căutătorii de comori au purces 1a treabă. C. Petrescu, a. 109. Cum va pune mireasa horbat, să purceadă danţuri ...pe toate uliţele tlrgului. Sadoveanu, o. x, 352. Să-ţi fereci gura o, nefericite, De nu, vei purcede să huleşti toate clte slnt rlnduite de puterile suprapămtnteşti. v. rom. ianuarie 1954, 131. Cu nasul In farfurie, purcese a mlnca grăbit. Vinea, ,l. i, 133. Mult mă bucur clnd văd că purcedem la fapte. Vornic, p. 38. La cojocari 19286 PURCEDE — 1795 — PURCEDERE sl duce, Mlndrl nunti purcede, O săptămlnl lot be. şez. v, 88. De-i purceasă [mănăstirea] de demult, Din afară-i muşchiul prins, Pă din lonlru-i zugrăvită. Alexici, l. p. 159. (Refl. irapers.) Atunci se purcedea la sate la o nouă regrupare a pămlnturilor cullivabile. Panaitescu, o. ţ. 93. S-alnlocmit pe urmă devizul şi s-a purces la realizare. Scînteia, 1967, nr. 7 263. <£■ (Prin lărgirea sensului) înnoirea teatrului nostru a purces ... de la punerea din nou in valoare a clasicilor noştri, t august 1964, 18. (Despre fenomene ale naturii) De prin văi purcede vlntul Prin largul albelor văzduhuri. Goga, Poezii, 17. După o săptămlnă purceseră ploile. C. Petrescu, î. ii, 242. Uneori ... purcedeau şi vlnturi pe coamele brazilor. Sadoveanu, o. xi, 40., Intrau z. (învechit; despre suprafeţe de pămînt, linii de hotar etc.; de obicei cu determinări locale) A-şi avea Începutul, a Începe din .... de la ..., cfe unde ... etc. Au. ieşit unde purceade ţinutul Tutovei. M. Costin, ap. Gî- dei. De la salul Rudina purcede o vale. I. Ionescu, m. 104. + Intranz. (Despre sunete, zgomote etc.) A (se) pomi (II 5). Cindu va purceade glasul lui Dumnezău in buciumul acela Ingerescu ...va deştepta hiorţii. Varlaam, ap. gcr i, 105/41. Domol purcede glas de schijă De la clopotniţa din deal. Goga, Poezii, 38. Se strămutau la locul lor, ...de unde din nou purcedeau sudălmi şi răcnete. C. Petrescu, n. dr. 116. 2. Intranz. (învechit, rar; despre evenimente, acţiuni etc.) A se desfăşura, a se petrcce (II 5), a decurge. Dacă s-au aşezat Alexandru Vodă la scaun ...ca şi la domnia intii au purces lucrurile. M. Costin, ap. TDRG. 3. Intranz. (Rar) A proceda (2); a acţiona. După glndul nostru cel viclean am purces. Dosoftei, moi.. 76. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. Caragiale, In dm. Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozităţi. Beniuc, p. 25. III. I n t r a n z. (învechit şi popular) A proveni1, a izvorî, a lua naştere; â-şi avea originea; a emana. Lumina care iase şi purceade de la soare de luminează (a. 1645). gcr i, 114/6. Au ieşit unde purcede apa Smilii In (inutul Tutovii. Ureche, ap. gcr i, 71/30. Ce pojar au purces dinlr-astă scinteie! M. Costin, ap. ddrf. Duhul cel adevărat care de la părintele purceade. Dosoftei, ap. gcr i, 20,8/24. Elam, feciorul cel mai mare a lui Sim,.den care au purces elamitenii şi perşii. N. Costin, l. 72. Amqzoanele.. .dintr-a-celaşi neam purcease ...să fie. Cantemir, hr. 59. Din inima rea, rău glnd purcede, ap. ddrf. De la aceşti romani dară, purces iaste numele valahilor. C. Cantâcuzino, cm i, 31. Luminarea mintii omeneşti care purcede din sUinţa şi învăţătura ştiinţelor (a. .1765). Uricariul, i, 271. Eva din coasta lui A'dam purceasă fiind (a. 1806). ap. tdrg. Reutăţile care vin pre stupi ... purced din negrijă. Economia, 198/20. Acesta purcedea In dreaptă spifă Din craiul Jundadel. Budai-Deleanu, ţ. 90, cf. 30, 222. Toate scorniturile, înşelăciunile şi socotinţele cele mincinoase care purced şi curg din neştiinfe, lesne le putum ... lăpăda. Ţichindeal, ap. gcr ii, 214/32. Cele de alăturea [neamuri] Intlia spifă nu au, ci purceg de la al doilea spiţă. Pravila (1814), 109/5, cf. lb. Şase stele scln-teiază ... Cu cea rază ce purcede de l-al lumii urzitor. Asachi, s. l. i, 117. Toate aceste vitejii mari ... purced din izvorul credinţii. Arhiva r. i, 62/21, ¿f. Polizu. Aceste nemulţumiri purcedeau ... parte din răul trai al ostaşilor. Bolintineanu, o. 426, cf. 260. Dintr-un simfimint de acelaşi fel a purces chiar şi glndul de a închina unele mănăstiri 'pămlnlene. Odo-bescu, s. ii, 42. Urieşii munfi cu vlrfurile ’ascunse in nouri, de unde purced izvoarele. Creangă, o. 248. înrlurirea purcede din firea talentului şi alegerea subiectelor sale. Gherea, st. cr. ii, 211, cf. ddrf. Temeiuri să-şi pună cetăţii din care Neamul latin a purces. Coşbuc, ae. 11, cf. Alexi, w. Razim moral care ... purcede parcă din atingerea cu dumnezeirea. AgÎr- biceanu, a. 40. Un plrlu limpede, care purcede din fundul munţilor Fărcaşei. Hogaş, dr. i, 68, cf. Şăineanu, d. u.| cade. De aci purced... dezorientarea şi amărăciunea noastră. Galaction, a. 369. Toate de la dlnsa au purces, Ea-i capu răutăţilor. Sadoveanu, o. vii, 288, cf. Scriban, d. Autoritatea venea de la numărul anilor şi al zblrciturilor, neavind de unde purcede de altundeva. Arghezi, b. 101, cf. 17, id. vers. 358. Un protest ... purces parcă din adincul incontrolabil al unei simţiri, contemp. 1966, nr. 1022, 7/2. IV. Intranz. (învechit şi regional) A deveni. Bietul om purcede desfrlnat şi începe lucruri peste puterea sa, M. Costin, ap. tdrg, cf. Şăineanu, d. u., Păsculescu, l. P. 373. <$> E x p r. (învechit şi popular) A purcede grea (sau Îngreunată, groasă) = a rămîne Însărcinată. Soru-me... s-au dezmerdat cu un ibovnic al ei şi a purces grea (a. 1779). cfcr ii, 119/32. Femeia de va purcede ingreonată In anul jă-lirii ... Pravila (1814), 128/7. Caută toate chipurile şi mijloacele încuviinţate, cum ar putea mai degrabă purcede grea. Marian, na. 3, cf. ddrf, Candrea, f. 67. Să purceadă îngreuiată şi să facă un Copil. Pam-file, s. t. 42, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Simţesc că are să fie mamă, căci ea purcesese îngreunată. Sbiera, p. 44, cf. 108, 202. Fumeia ... din ceasu cela o purces groasă, şez. iv, 193. La clţiva vremi, purccdi fata grodsi. ib. ix, 17, cf. A v 15. — Prez. ind.: purced şi (învechit) purcez, pers. 2 purcizi, pers. 6 şi (învechit) purcâg-, conjunct, şi: (Învechit) să purcez, pers. 3 să purcize, să purceăză, să purceăgă; perf. s. şi: pers. 2 (învechit) purceşi; perf. c. şi: pers. 6 (învechit) au purcis; ger.: purcc-zind şi (învechit) purceglnd, purcedlnd. — Şi: (regional) purcedâ (l. rom. 1960, nr. 5, 19) vb. I, purcigc (ddrf) vb. III, prucedn (alr ii 4 761/812) vb. I. — Laţ. procedere. PURCfiDERE s. f. (învechit) Acţiunea de a purcede şi rezultatul ei. I., Pornire (I 1), plecare (II). Cf. purcede (II). Nor era la cort ziua, ... Intru toate purceaderile lor. Biblia (1688), 692/44. Au mers plnă la corturi Intru credinţa purcederii. ist. ţ. r. 62, cf. Cantemir, i. i. ii, 330. Făcind ştire de purcederea măriii sale la oaste (înccputul sec. XVIII), mag. ist. ii, 155/18. Purcederea colanelor de la Rlmnic. R. Popescu, cm i, 507. Aci să însemnează purcederea domnului la oaste. R. Greceanu, cm ii, 177. O zi mai nainle de purceadirea paşii. Gheorgachi, cer. (1762), 311. După purcederea lui Tamerlan, ... au izgonii pe Musa. Văcărescul, ist. 254. După purceder.ea lui Bocikai, doi argaţi s-au socotit laolaltă, Şincai, hr. ii, 309/36, cf. 250/20. Cei ce au a trimete amaneluri ... trebui să le ducă ... mai înainte de purcederea poştei (a. 1814). N, A. Bogdan, c. m. 1.51, cf. lb, drlu. Tunet-de tunuri vestea purcederea împăratului de la Rio. ar (1830), 222/39. La purcedirea pac-botului (curir de mitre) starea lui nu era întocmită, ib. (1834), 3361/6. Îndată ce va videa purcederea corăbiii, ...să vestească tatălui său. Drăghici, r. 6/17. Mă folosesc de purcederea domnului Rişard... ca să dau această scrisoare. Kogălniceanu, s. ,51. Rucsanda ... istorisi cu amănuntul Intimplările urmate la curte de la purcederea lui Coribut. Asachi., s. l. ii, 20. Purcederea din Paris fu ... dureroasă. Codru-Drăguşanu, c. 141, cf. Polizu. Balul a fost a .doua zi după purcederea ta. Negruzzi, s. ,,j, 64. Mă duc să gătesc tot pentru purcederea noaştră. id. ib. 162, cf. Philippidş, p. 140, ddrf, Barcianu, Alexi, w. + Expediere, trimitere. Nu voi detaia aici purcederea cărbunilor. f (1882), 227. 2. Cf. purcede (12). Aduna ... tot feliul de puteri şi gătea acum purcederea cea asupra lor. Aethi-opiga, 34v/4. în ÎS noiembrie au purces asupra Giurgiului, despre carea purcedere. aşa. scrie ■ Anonimul de la Heveneş ... Şincai, hr. ii, 250/20. 19287 PURCED IRE — 17&6 — PURCKl.IMÉ 3. Cf. purcede (III). Să ne tnştienţem de începătura şi purceaderea şi aşezămintul ... acestui neam. Cantemir, hr. 281. Purceaderea sfintului duh (a. 1699). gcr i, 328/14, cf. ddrf. La parte a doauo voi arăta purcedere[a] tuturor cuvintelor noastre. Budai--Deleanu, lex. Pl.: purcederi. — Şi: purcddire s. f. — V. purcede. PURCÎDIRE s. f. v. purcedere. PURCEGĂTOR, -OARE adj. v. pureczător. PURCEGĂTÎJRĂ s. f. v. purcczătură. PURCIÎGE vb. III v. purcede. PURCEL s. m. I. 1. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de Obicei plnă .la înţărcare; p. ext. porc (1). (ţlnăr); carnea acestui animal. Scroafa ... născură o dală 30 de purcei. Moxa, 354/32. Purceii cei mici, carii vor fi de o lună, să nu ia nimic (a. 1715). ■Iorga, ş. D. v, 343. Purcelului, de-i vei tăia urechile tl vei găsi acolo. Ţichindeal, s. 138/9, cf. Cle-mens, drlu, le. Purcelul la desetină plăteşte 10 parale (a; 1827). Uricariul, vii, 105. Purceii după fătare să se aplece la scroafă ca să sugă. (a. 1844). ap. tdrg. Mă prăjesc ... ca un purcel la cuptor, pr. dram. 261. Ea umple oala prosteşte Nencerclnd . apa defel Ş-li toarnă, de-l opăreşte Tocma ca pe un purcel. Pa.nn, p. v. i, 98/16, . Poliztj. Purcelul toată ziua. muşluia prin casă. Creangă, o. 46. Intre alte merinde, aduce fcciorului său şi trei purcei grijiţi gala. id. ib. 2.38. Purcel la frigare. Caragiale, o. ii, 146. Se tămăduiesc de va mlnca un purcel. Ispirescu, l. 128. Birlogul unde dorm purceii. Candhea, f. 307. [Drăcuşorul] are înfăţişarea unui purcel. Pamfile, duşm. 211. Un-chiaşul a găsit in cale un purcel, id. s. T. 69. O friptură de purcei. Agirbiceanu, a. 47. Purceii mai obraznici năvăleau in tindă. Bujor, s. 74. Coviţăiam ca purceii, miorlăiam ca miţa. Hogaş, dr. ii, 46, cf. i, 132, Pascu, s. 150. Iarna ... purcelele şi purceii să stea la căldură, enc. vet. 599. Drept răspuns, purcelul grohăi mulţumit. Rebreanu, r. i, 147. El nierge ori se ilrăşte...cu purceii, cu raţele. Galaction, a. 415. Deschise poarta larg să treacă trăsurile, printre purceii ... bălăcindu-se in noroiul ogrăzii. C. Petrescu, • î. ii, 142. A fugit purcelul lu don colonel. Brăescu, o. a. i, 196, cf. 33. Se scăldau ... gtştele, purceii."Vlasiu, a. p. 20, cf. 182. Pe vatră sftrlia ... friptura de purcel. Sadoveanu, o. i, 90. Nevăstuicile se vor juca In ogrădă Cu purceii. Arghezi, vers. 188. Hrănirea purceilor şi agonisirea de porumb absorbeau toate energiile. Călinescu, b. i. 69. Mincă o ureche de purcel. Stancu, r. a. iii, 339.' O scroafă sălbatică cu mai mulţi purcei după ea imi tăie calea, s 'iulie r 1960, 36. Purcel a cărui crustă trozneşte printre dinţi. t iulie 1964, 61, cf. h iv 53. Am niineat carne de miel Şi costiţă de purcel. Jarnîk-Bîrseanu, d. 364. Am visai că, de-aş mlnca carne de purcel..., m-aş tnsăriă-toşa. Sbiera, p. 26, cf. şez. vi, 79. Din pită rupea, Din purcel muşca, Vin din ploscă bea. Balade, ii, 200. Nu le ţine aşa măreţ Ca un purcel creţ. folc. transilv. i, 435. El mănlncă un purcel, Ş-allui dă un puricei, se spune despre cel lacom şi zglrcit. Cf. Zanne, p. iii, 626. Printre iţe şi fuştei Paşte o scroafă cu purcei, Printre iţe şi intre spată Paşte o iapă deşe-lată, se zice despre o pînză (prea) Îngustă, id. ib. v, 358. Din purcel se face porcul, id. ib. ix, 704. Doi purcei negoţei Bate glsca la tiulei (Cobza). Gorovei, c. 91. Cu purceii scroafa grasă Trece noaptea peste casă (Luna plină). Sadoveanu, p. c. 14. <$> (Regional) Purcel sălbatic (sau de pădure, de gligan) = puiul (de sex bărbătesc al) porcului mistreţ. Cf. Polizu, Barcianu, alr ii 4 976/219, 272, 300, 353, .605. <£>.E x p r. Cu căţel, cu (sau şt) purcel == cu tot avutul; cu toată familia; cu toţii. Cf. ddrf, Zanne, p. i, 402. Ei, moş Vasile, da’ ce-mi vii cu căţel, cu purcel aşa de dimineaţă? Gîrleanu, n. 110. Au plecat cu căţel şi purcel. Camil Petrescu, o. ii, 652. S-a adunai toi satul, cu căţel, cu purcel, ca la nuntă. I. Botez, şc. 69. A nu avea (nici) căţel, a nu avea (nici) purcel = a) se spune despre uii om care nu are greutăp, griji materiale, încurcături etc. Copii n-ai ..., N-ai căţel, n-ai purcel. Delavrancea, o. ii, 287. Vorba românului: n-am căţel, n-ăm purcel. Bassa-rabescu, v. 95. (Cu schimbarea construcţiei) Copii n-ai, purcel n-ai, căţel ri-ai! Aruncă, domnule, banii tn dreapta şi-n stingă. Călinescu, e. o. ii, 216; b) se spune despre un om sărac, care nu are nimic. Cf. Zanne, p. iii, 68. <0* Compus.: (rar) purcel-de-Indta = cobai (Cavia porcellus). Cf. dl, dm. 2. (Regional) Sarma (Firiza — Baia Mare). Lexic REG. 21. . II. (Regional) 1. Ciorchine (mare) de strugure; (regional) purcelaş (2). Cf. Ciauşanu, gl., alr i 1 715. în toamna asta, via a rodit bine şi o să facem vin mult din purcei, cy 1949, nr. 8, 35, cf. l. rom. 1959, hr. 5, 89. + Mugurul viţei de vie (Fundătura - Gherla), alr i 1 712/255. 2. (Bot.; ía pl.) Rodul-pămîntului (Arum macula-lum). Cf. Borza, d. 24, h vi 80. 3. (Bot.; la pl.) Giumăfaie (Datura slramonium). Cf. Borza, d. 57. 4. (Regional) Bucată mică de Iernii, de formă cilindrică, care ţine loc de minge, la unele jocuri de copii. Cf. Pamfile, j. iii, 17. 5. (Regional; la pl.) Unealtă la războiul dé ţesut, nedefinită mai de aproape (Firţăneşti — Galaţi). h iii 145. — Pl.: purcei. — Şi: (regional) plrcél s. m. alr ii 4 976/705. — Lat. porcellus. PURCELÂJVDRU s. m. (Regional) Augmentativ al lui purcel (II); (regional) purcelete (Pietroşiţa — Tîrgovişte). Cf. h iv 153. 4 Pui (mai marc) de porc mistreţ (Secăşeni — Orayiţa). Cf. alr ii 4 976/29. — Pl.: purcelandri. — Purcel + suf. -andru. PURCELÂŞ s: m. (Regional) 1. Purceluş (1). Cf. sfc vi, 119, 132, Măi bădiţă, du-te-acum, Că te-aş-teaptă hida-n drum ... Cu purcelaşul fript. Jarnîiî--Bîrseanu, d. 243, com. Marian. Şi-a oprit lelea Naslasia: purcelaşul să-l aibă de Crăciun. Retega-nul, ap. cade 1 028. N-ai atlta ocolaş Cit ar paşte-un purcelaş. Bîrlea, c. p. 33. 2. Purcel (II 1) (Ighişul Vechi — Agnita), alr i 1 715/160. ' 3. (Bot.) Scaietele-popii, cornuţi (Xanthium siruma-rium). Ci. Pascu,. s. 347, Pa.nţu, pl., Şăineanu, d. u., caPS, Borza, Di 187. . .— Pl.: purcelaşi, . — Purcel + suf. -aş. PÚRCELÉXE s. m. (Regional) Augmentativ al lui p u r c e 1 (II); (regional) purcelandru. Cf. jahres-ber. XII, 157. — Pl.: purceleţi. — Purcel + suf. -ele. PURCELl vb. IV. Refl. recipr. (Regional; despre porcine) A se Imperechea. Cf. tdrg, ddrf, cade, Scriban, d. Purceii aceştia vor creşte mari şi iar s-or purceii şi-or face purcei. Sbiera, p. 251, alr i 1 143/308. — Prez. ind. pers. 3: purceleşte. — V. purcel. PURCELÍME s. f. (Prin nord-estul Olt.) Friptură de purcel (II). Bună găteală; Bea potriveală: întli zărimea; Ş-apoi purcelimea. Ciauşanu, v. ,117. : — Purcel + suf. -ime. 19297 PURCELUCĂ — 1797 — PURDĂ PURCELUCĂ s. f. (Prin Transilv.) Pureca (1) mică, tînără. Un măscuraş şi o purcelucă şi-a oprii lelea Nastasia ... purcelucă s-o fină de sămlnţă. Rete-GANUL, ap. CADE. — PI.: purceluci. — Purccl + suf. -ucă. I’URCELÎIŞ, -Ă subst. I. S. ni. şi f. Diminutiv al lui purcel (I 1>. Cf. Polizu. Purceluşi cu coada sfredel. Eminescu, o. i, 84, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., tdrg, dhlr i, 364, sfc ii, 202, 210. Vrem şi noi să cumpărăm un purceluş, să-l creştem, să-l In-grăşăm. t decembrie 1964, 14, cf. h ii 79. Şi nu-l frige cum se frige ...Ca un purceluş pirlit. Teodo-rescu, p. p. 295. La argafi că poruncea, Purceluşii c-aducea ..., Fripţi d-a-ntregul pe tipsie, id. ib. 481, com. Marian. Ce câţi, mlndro, pe şuşa? ... — Să-ţi arăt purceluşa. mat. folk. 489. Am un purceluş cu mafele de oţel (Lacătul). Gorovei, c. 194. + (Familiar) Epitet alintător dat copiilor (dolofani). Cf. Iordan, stil. 188, Pas, z. i, 76; Preda, î. 189. . II. S. f. (Ornit.) 1. Pasăre de culoare sură spre maroniu pe spate şi albă pe pîntece, care trăieşte prin grădini; (regional) pitulice (I 1 d), ţîţ (Sijlvia curruca). Cf. cade, Simionescu, f. r. 147, Dom-browski, p. 348, Băcescu, păs. 145. 2* Pasăre de culoare măslinie pe spate, albă pe git şi pe pîntece, care îşi face cuibul prin tufişuri şi adesea prin iarbă; (regional) pitulice (I 1 e), scrofiţă (Sylvia hortensis). Cf. Marian, o. i, 321, ddrf, jahres-ber. xii, 139, Şăineanu, d. u., cade. 3. (In sintagma) Purceluşă neagră = pasăre mică, de culoare sură închis pe spate şi sură deschis pe burtă, care trăieşte prin tufişuri şi prin păduri şi cintă plăcut; pitulice (I 1 g) (Sylvia atricapilla). Cf. BĂ-cescu, păs. 145. III. S. f; (Med.; regional) Puşchea (Secăşeni — Oraviţa). alr ii/i h 39/29. — PI.: purceluşi, -e. — Purcel + suf. -uş. PURCES1 s. n. (învechit) Faptul de a purcede. 1. Pornit1 (l). Cf. purcede (I 1). A sosit şi ceasul purcesului. Herodot (1645), 486. La purces i-au datu-i o cruce de aur. Dosoftei, v. s. noiembrie 147r/30. De purcesul lui Jicmontu den Ardeal, nemic adevărat nu s-au aşăzal. N. Costin, l. 590, cf. 500, 596. l-au mai dăruit şi atunee la purces cinci mii de galbeni. Neculce, l. 19. La purcesul lui Mineh, triimis-au de au robit toţ oamenii den finutul Hotinu-lui. id. ib. 375, cf. 203, Cantemir, hr. 317. La purcesul lui nefăclndu-le ştire, li s-au părut că s-au ficle-nit (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 300/10. La purcesul lui den Titgovişte, slrinse preoţii bisericii de făcură... slujbe, anon. cantac., cm i, 141. Zăbă-vind cu purcesul au trimis de l-au incungiurat. AxInte Uricariul, let. ii, 177/13. Să orlnduiască toate cele spre purces. Beldiman, e. 15/18, cf." lb. Banii care mi-ai dat la purcesul meu din Moldovă. Kogăl-NIC.EANU, S. 48, Cf. DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Clnd a fost purcesul oştii din Liov, dintr-o daţă s-a stlrnil vlrtej mare de vlnt. Sadoveanu, o. xii, 372. <> Purcesul de grea = sarcină, graviditate. Apoi aceastaş cură şi In vremea purcesului de grea va fi îndestulă ca să tndrepteze starea. Veisa, i. 139/6. + începere, Început. La purcesul iernii, au început a se arăta pe acest pămlnt semne ... de multe nenorociri. Sadoveanu, o. x, 240. + F i g. Pornire, avînt; p. e x t. furie. Blăslemată să fie mănia lor prin ce că-i aşa reapede...şi purcesul lor, prin ce-i aşa vârtos. Palia (1581), ap. gcr i, 35/31, cf. gcr ii, 512. 2. Cf. purcede (III). Trăglnd purcesul său din cetatea din Thesalonic. Dosoftei, v. s. noiembrie 11275. . — V. purcede. I’URCES2, -EASĂ adj. (învcchit) 1. Care pleacă (B 1), care porneşte (I 1). Cf. purcede (I 1). Falnicul luciu din haina de-aram-a purceselor armii. Murnu, i. 37. 2. Care îşi are originea, care provine din ... Cf. purcede (III). (Substantivat) Ţara străbună mi-o caut şi neamul, purcesul din Joe. Coşbuc, ae. 20. S-asculte pe craii, purceşii din Zeus. Murnu, i. 27. — PI.: purceşi, -ese. — V. purcede. I'URCEZĂTdR, -OARE adj. (învechit) 1. Care porneşte (II), care pleacă (Bl). Cf. purcede (II). Cf. lb, Cihac, i, 223, Barcianu, Alexi, w. 2. Care provine1, care îşi are originea, începutul; care emană din... Cf. purcede (III). Duhul sfint de la părintele purcezător (a. 1644). gcr i, 109/34, cf. lb. Iară astezi se vede a fi la naţiile de la romani purcezătoare. anTrop. 227/12. Realizarea drepturilor sale purcezătoare attt din referinfele... cit şi dih legile statorite. Bariţiu, p. a. iii, 428, cf. Cihac, i, 223, ddrf, Barcianu, Alexi, yv. <£> (Substantivat) Al pătrăle palat era a curcubeului, ca un purcezăloriu de la soare. ist. am. 45v/1. — PI.: purcezători, -oare. — Şi: purcegăt6r, -oare adj. Barcianu, Alexi, w. — Purcede + suf. -ător. PURCEZĂTURĂ s. f. (învechit, rar) Pornire (I I), plecare (II). Cf. Cihac, i, 223. — PI.: purcezături. — Şi: purcegătură s. f. Cihac, i, 223. — Purcede -f suf. -ătură. PURCI1 s. m. (pl.) (Regional) Varietate de ciuperci nedefinită mai de aproape (Sabasa — Vatra Dornei). Glosar reg. — Etimologia necunoscută. PURCf2 vb. IV v. p'rci4. PURCÎCĂ s. f. v. purcea. PURCICUŢĂ s. f. (Mold. şi Bucov.) Diminutiv al lui purcică, v. purcea (1). Cf. Pascu, s. 155. Aveam o purcicuţă frumuşică şi grăsufă de-fi era drag să le uiţi la ea. Sadoveanu, o. i, 644, cf. sfc iv, 153, com. Marian. Am o purcicufă vijneafă, Clnd o prinzi de urechi, Face flşti In coştereafă (Cheia). Sbiera, p. 320, cf. Gorovei, c. 72, Pascu, c. 194. — Pl.: purcicuţe. — Purcică + suf: -ufă. PURCdl s. m., s. n. v. porcoi. PURCOI vb. I. T r a n z. (Prin nord-veştul Munt.; complementul indică fînul) A strînge In porcoaie (3); (regional) a bogli, a copiţi, a căcărezi (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl; — Pronunţat: -co-ia. — Prez. ind.: purcoiez. — V. purcoi. PURCOIÂŞ s. n. v. porcoiaş. ' PURCULETE s. m. v. porculetc. PURCULEŢ ş. m., s. n. v. porculeţ. PURD, -Ă adj. (Prin Olt. şi prin Munt.) Surd. Ureche purdă. gr. s. i, 138, cf. Lexic reg. 93. — Pl.: purzi, -de. — Etimologia necunoscută. PURDALNIC, -Ă adj. v. pîrdaluic. PCRDĂ s. f. . (Regional) Praf (1). Cf. scl 1973, 50, Lexic reg. 31. 19315 PURDJÎ — 1795 — PURGATORIU — PI. :- ? — Etimologia necunoscută. PURDÉ s. m. v. puradel. PURDEÁ s. f. v. puradel. PJJBDÉL s. m. v. puradel. PURDÉU s. m. v. puradel. PURDÍC s. ni. (Regional) = poghircă (1). Coiji. din Şcbeia rf- Suceava. PÚREC s. m. v. puricei PL'RliC vb. I v. purica1. PURECÁN s.-'m. Augmentativ al lui purece, v- purice (II), Cf. .Marîan, ins. 41.9. Pl.: purecam. ■■■ ' t- Purece + suf. -an. PURECAR s. m. (R.egional) Omoritor de purici (I 1) (Saşa - Tîrgu Jiu), şez. ix, 57. [Racul;] e un purecar,. Dacă-l- pui sara In pat, tocită .noaptea omoară la pureci, ib. — Pl.: purecari. • r — Pureca -f suf. -ar. PURECARE s. f. v..ip.urlcare. ¡ 1 PURECÂRIŢĂ s. f. v. puricariţă. PURECAŞ s. m. v. puricaş. PURECAT s. n. v. puricat. PURECĂRÎE s. f. v. puricărie. -PURECĂTtiRĂ s. f. v. puricătură. ' PÜRECE s. m. v. purice. . ’ " PURECÉI. s. m. v. puricei. PUREC TE adv. v. puriceşte. PURECHÉT s. n. v. puricat. PUREGÍ vb. IV v. purici. PURECÍME s. f. (Rar) Pur£c|riet ţjF i ¿^,^um-q-n-clntat alaiul de inimi săltăreţe, Pestriţă purecime ce ţopăie In sus. Labjş,. p. 276. — Purece + şuf. -ime. îurecit£îr<\ ,v (Regional; cu pejis col,ec,ţjy) jŞip.ci ubţiri ■ ¡Ggre şe baţ/pe perfeţji qase|şţ £e Işpm, peiitru a lixa tencuiala şau ¡lutul (Rebrişp(ara — Năsăufl).fiC heşt. ii-. 369/260,,_v — tiireci -f suf. -tură. s. 1’URECdS, -OASĂ a.dj. y. pur icos., PURGA vb. I. 1., Refl. şi trapez. Ató).provoca purgaţie (2); a lua sau a da un purgativ "(2). Cf. OLLXNESCy^, ^ ^. P. 45,éBABCIANjU, Aljexi, w. Răspunse -tntf^uA ‘rind la invitaţie că,' píirgíndu-se ¡yşţ}ţ,ru moment,,li e impoşifril a.qşişta^ expmefl.Iq#ga,1 L."’*ţ., 5’lŞj. cf.^ ŞXlNEANy, D. fa., C^DE,, Ş.CRIBAn’, D. 2. Tranz. (Livresc) A elimina, şt, purifica, a epura. Cf. dl, dn*. 4 (Jur. ;.,compIe^eşJul indică o obligaţie, un impozit etc.) A face să piardă sau a elibera, a scutij.,^^; de a, puf ga iBvgprigţjiţilş de privilegii şi ipoteci. Hamangiü, c. c. 454, cf. Alexi, w. Prez. iiid.i'ptipghCz şl ţmr) tpurg (SeRiBSii.'tD.), — Din fr. purger, lat. purgarei PURGASIÉNT s. n. (In dicţionarele din trecut) 1. Curăţare, eliminare, Înlăturare. Cf. Bârcianu, Aj.kxi, w, . .. . 2. Purgativ (2). Cf. Barcianu, Alexi, nv. — Pl.: purgamente. — Din lat. purgamentum. PURGÂR s. m. v. pîrgar. ” PUR.GÁRE s;;-f. (Atestat prima oară la Aristia, pwjt.) Acţiunca de á (se) purga. ' 1. (învechit) Purgaţie ■ (2). Cf. Gheţie, r. m., Barciánü, ' Alexi, w¡ 4- p. e x t. (Concretizat) Diaree. Cf. Ghe.ţie, r. m. 2. (Livresc) Curăţare, -eliminare, înlăturare, epu- ráfé. Mai tlrziu, pe clnd artistul era cu mintea bolnavă, s^a făcut In' opera ipi publicată- In volum îndreptări, purgări şi omisiuhi 'eu1 desăvtrşire arbitrare. Ca»A-GiALEjfo. îi®, 12, cf, dl. 4 (JtíK) Pierdere de privilegii; scutire de ínípózité¡ de obligaţii. Purgaren bunurilor doblndtte. Iîamangiu, c. g. 454. ' ■ ■ ■■ — Pl.: purgări. r- V. purga. , PURGATÎV, -Ă adj-, s. a. 1. Adj. Care provo.afiă purgaţie (2), car,e svţr£ţâ inţeşţinelei. Această boală niţ .şyfşre jeqgiri deşertgţoare (pjurgqfive). Apa miner. $3/10,. ’Cti.fir piţrgqtiv. maj», ’.şXjîXt. 165/17, cÎ. Ştamati. 'd, Se yof, depărta dq Mngă bolnav ‘toate raifejftjiftle.. purgcsUipţ., 62/8, cf. Bar- cianu, A'lex.î, ,w. Iţimqnafţeje ş.i pilulele (Hapurile) purgative. BiaNîj, d. ş.^ cî. ŞXîneanu, d. u., cade. O să .ţă'ieţn'-negoţ eu beai' purgativ. "Camil Petr.escu, t. i, 392', cf.. Scrijban, d. Substanţele amintite au efect ptírgaiiü. ’Atíc sXñ. 10. '• 2. S. ii. Substanţă medicamentoasă de origine chimică sau vegetală, care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism; (popular) curăţenie, (Învechit) purgaţie (1), piirgament ' (2). Piirgative (cureţitoare). Calendar (1862), 18/1. Cereau• Intre-buirea de puternice purgative* ib. 25/2. Purgative (curăţenii). Cornea, e, i, 192/16, cf. ddrf. Mgi bine este insă să se d&'e purţfătivele simple, {ormdteVl’ritr-o singură substanţă. Bianu, d. s. Să-i dq.ţi mliné un purgativ. cOn^ lit. Xlv, 376. Să cţihfni din nbu doc-torii ...', dih’ñoti fă-mi presetie purgalib. Ardeleani:, V. d. 72, cf. Alexi, w., ŞXinKanu, d. ú., cade, SgRi-ban, d’. Luă pü'rgatinele cele mai respingătoare. CX- i.înksci;, E. o. ii; 226, cf. id. c. g. 75. Vom da ţin purgatin că să elirninării '' Ioxicul pe calé iritestinăî'ă. BéLéa, i>. a. '149, ‘óf. .2Í4. Se adminisireaz& purgative pen\tii a ÎMipă'rta tesiufile alifnentâre: ABC ; sXhf. 72. ’ — -Pl?: purgátiót, -e. " — -t)in fr. puirgatif, lat. purgativas. ■ . . . . 'f. 'j(>- - ' >,?<" ' ; PURGATÓR s. n. v.'purgatoriu. ’’’íyÁGATéMy s. n.' Í. (în religiá" catolică) Loc in",b'ar¿!l 'se qreae că bopo^fr siifleţelfe, morţilor’ cu ■plc'âţfe- niai iişoarc, pentfu-;â fi-pkrificate, prin súfé-.lifeţel’lff^iiţte'-dif a infea ift'paradis. Cf. î. .GÓLEscb, te. Măreă’ înghiţi ‘pe cătbtici şi ei actíht ău să aştepte ... plrtă"ctnd i>r’éo l'iitţrţfhie să-i ihai scape ‘de’ ¿ifiva Cărbuni .'iii ‘purgatoriului. Heliade,. d; j. 115/23, cf:'Negulicî, Stamati, d., Pbiizu, ddrf, BjVRCiKku, Alexi, wC, ^XfNE-ANü', d. u.,' îşade.' Cuvintele' rai, iăi{,' purgator, pertiru tnih'e- ‘tiu mai aveau înţelesul vechi. VLÂŞ’ţiJ, d: 229, tef. Ş'criban, t>. Niimái Iri struţi kpoştoiicei biserici roftíahé ..."putea găsi "drumul pafa-di'SUîui... jifiti probă plină de mizeriebrâie ’a 'piiţga-ţdriţilui. CXlineşcu, 's. 679. Şuflete aţl'ate in purgatoriu. Bq'éÍA, lb. .Şă primească clistire (clysmata) sau purgaţie (purgans) mai uşoară. s. bărb. ,21 /17. Curăţenii (fiungaifii)......şi alte mijloa- ,.ce. deşer.tătoare. nep. vind. 7/15,• cf... Barcianu, Ro-. .SETŢÎrCAZÂCU, I. ,L. R. I, 386, DEX. 2. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; curăţire a intestinelor cu ajutorul unui purgativ (2), efectul provocat -de un .purgativ; (Învechit) purgare (1). Cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, d., D,L, DÎSi-, M.D. ENC., DEX. .. 3» (Rar) Primenire' (1), purificare (1), curăţire. Pur.gaţia aerului In camerele de locuinţă dă viaţă nouă corpurilor.slăbite. Severin, s.. 120. ?(în coricepţiile religioase) Curăţire de păcate' (prin ispăşire). ,Pur-gaţia sufletească apropie pe om de cer,. Severin,.s. 120. ■ — Pl.: purgdţii. — Şi: (învechit) purgafiune .s. f. .Barcianu, Alexi, .,• Scriban, d. v- Din lat. pur ga tio, -onis,fr. purgation. . PUUGA’J'IÎJ.'VE s. f. v. purgaţie. . l’ClUC1 s.. in. v. purice. P-URÎC2 s. n. v. porih. PURICA1 vb. I. .1, Tranz. şi refl, A (se) curăţa de purici (I I) (prinz-lndu-i, orriorîndu-i etc'.); a (se) căuta de purici (I 1) (pentru a-i Înlătura); a(-şi) Inlăţura puricii (II) de pe cdrp, de pe ; haine etc. 6f. ANO&. CAR,, lb, PoLizui’.DDRt. Iată pe mină cum xodeşte-tin.-negru purec; ... Bietul „,tns“.J la ce să-l purec? Eminesgu, o^’î, 48, cf.^ Barcianu, ■ Marian, .ins, 420, Alexi,' w. Nov, clnd ne pişcă purici, îi pu-..ricăm pi loc. Gorun,- f. 95, cf.- tdro, ŞXineanu, d..iî., ca©:e, .-Scribain, d. [Clinele) ••legăna coada, eu 'mă ‘.lăsam,¡p’e capul lui şi-l,puricăm la rădăcina nasului. Arghezi; c. j. ' 92|>’cfi’CSi;iNEScu, re. o.'48¡ir@elălnu; d. «., cade. Vorbesc documentele de familie ... le-am cercetat şi le*ăm'puricbl de ‘nenufnărăte ori. C. P*fc>tes:cu,4a6, p- i,- 22$,* cf. Scriban, m-, Pnricînd letopteeţiislovelor, din fir In păr. Arghezi, s. p. 9. ’Mă examineaz'ă de sus şi plriă jos prin ochelari şi-mi purică actele fiteră cu literă, v, rom*.ianuarie.’ 1954, sl90. Dar agenda? V-aţi purecat agenda? Vinea, l>: i, ¡142. "Tre'cea apoi In cabinetul de lucra şi începea să purece hlrtii ca un slujbaş1 vechi. Vornic, p. ilfe. .1 >iU '3. Trianii F i g. (Rar) A ffdutfa cu'de-arilătiuntul. Marian, ins, 418. • 4. T r a n z. F i g. (Qomplenfenttil indică fiinţe) A bate tare. Au venit nemţii să 1 purece pe domnii de unguri. Bari.ţiu, P. a. ii, -642.- Prins Gttiia lui Novac Turcii mi ţi-l judecă Şi mi ţi-l putecă; Unii ţeapa-i o gătesc Şi alţii 11 pâlmuiesc. pop.j iâpl gcr ii, 303. [Bîta] aceea nu ¡glumi, ci mi-'i piifeeă cit ’se poate de bine. Reteganul, p. i, 8, com. din Frata' — Tuii-da şi com. Paşca. *............. 5. T r a n z. F i g. (Prin nord-estul Olt.; în forma jţm/seca; complementul indifcă oaiiieni)’A îăsfa ffifă bani (prin mijloace necinstite).: Bine m-aii meii pW-fSCăi! Ciauşanu,. gl. * Prez. ind.: piirio, — Şir purecă vb. I. — Lat. pulieare. PURICA2 vb. I v. purici. .' PUIMCALE s. f. pl. v. porleale. PUIlICAll s. n., s.' m. 1. Ş. n. (Anat.; popular şi familiar) Policiar (2). Se apropia cu puricarele infipte In subţiorile vestei. KLOPŞTOck, f. 295. ţlemulţurnirea i se înăbuşi tntr-un timp, ... plesnind'’agasat unghia puricarului de aceea a degetului cel mic. id, ib. 321. Cleştele arătătorului precaut lipit de puricar. id., în scl 1973, .50. Pe ,podina din fundul ogrăzii s-a arătat gldea Ismaii lîarapu, .cerclnd tăişul paloşului cu puricarul minii stingi. Şadoveanu,. ,o. ..xvi.ii, 412, cf. DL, DM. 2. S. m. (Priiţi^nord-vestul TiansŞw) .H'oţ. Cf. Vaida. Pl.: (1) puricare, (2) puricări, > ■ — îPtarice-f-suf. -ar (prth apropiere We policar). PUIUCARE ş. f. Acţiunea. de . a ($ e) pur i c a. 1. Curăţare de purici (îl); puricătură (1), puricat (1). Cf. purica1 (1); ;Gf. Pdlîzu, Cihăc, ‘i, 223, BaRCÎANU, ÎlVfARIANy INS.' 420,' ALEXI, W., DlSLR i, 165. • -- 2. F i g. ' CSrcefefe' atentă, minuţioâsă, amănunţită; puricat (2), puricătură''(2). Cff purica1 (2). J^focese de natura acestora s,e numeau purifi^re,< sau, cum-le numpet popor,U,l npsţrfi In.jglumeJle, sale satirice, judecăţi de purecare. Barijiu, ,p. a. ii, 642, cf, Pp-Lizu, Barcianu, ddre, Alexi, w. — PI.: ,phricări. — -Şi: pureeăre s, Î. — V. purica1. PURjtCAfelŢA s. % Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină cenuşie, păroasă, cu liUnze ondulate şi flori galbene, dispuse în capitule, cţi njiţ«s iigpjâc^iţ, căie creşte prin locurile jumede; ^regiQijăi) puri'clcă (I), purieeasă (Î), puiicioajâ (1), rozoyă, iarbâ-piincelui (Pulicaria vulgari's). Cf. Polizu,. Ci-tiAQ, i,'223, B^işcţĂiiU, Qrece,şcu, fl. 2?6, Alexi, .pisqu', s. 262, Pănţu, pl., ŞXineanu, Ţ>. U.,. CAI^Er'^CRiBA^I, D., B.ORZa', D. 276,^, D. ENC. — ' Pl.; ' piiricdnţe., ' — ,Şi: puricăriţă (¡Srandza, kl. 270, Dâmî:, t. 186; accentul necunoscut!), pure-ciiriţă (pdrf, ' gHEViE, ţv ,m., /Barcianu,” Alexi, >V.)'.S. ’f. ' ................. — I’urice 1 silf. -a'rifă. 'PUItlCAlINlŢĂ' i. ’f. (Bot.; regional) Iarbă-foşie (Poliţgo'num perSicaria). Bqrza, d, 135. — I51.: pfl:r}cariiiţf . ; ‘ —,;;Ptiricy ■-)- suf. -atniţă. PURICAŞ s- ih, l- (Rar) Puricei (1). Cf. Marian, î^js: 419. & spuză măruntă de puricaşi verzi şi grăbiţi. -lh scl 1973; >50. i 19358 PURICAT — 1800 — PURICE 2. (Prin Bucov.) Purice-dc-omăt, v. puricc (13) (Podara nivalis). Cf. Marian, ins. 568. — Pl.: puricaşi. — Şi: purerâş s. m. — Puric1 -f suf. -aş. I’URICÂT s. îi. 1. Curăţare (le purici (I 1); puricarc (1), puricătură (1). Cf. purica1 (1). Cf. ddrf. 2. F i g. Cercetare atentă, minuţioasă, amănunţită; puricare (2), puricătură (2). Cf., p u r i c a1 (2). Pu-rechetul unei virgule, lipsa unei vocale, greşul unei periode slnt lucruri serioase. Russo, s. 77. Puricatul noaptea la lampă le îngăduia tablouri de clarobscur. Călinescu, c. o. 48. — Pl.: puricaturi. — Şi: purecat (ddrf), (Învechit, rar) purechfct s.n. — V. purica1. PUIUCĂRESC, -EÂSCĂ adj. (Neobişnuit) Care aparţine puricilor (I I), privitor la purici. Dar exista o literatură in regulă puricărească ..., se dcm puricilor cele mai nostime porecle. Călinescu, c. o. 48. — Pl.: puricăreşti. — Purice + suf. -ăresc. PURICĂRÎE s. f. Mulţime de purici (I 1); (rar) purecime, (regional) puricărime. Noi, ca nişte călători înţelepţi, nu luarăm In seamă această puricărie. Bolintineanu, o. 294. Chiar şi acum, toamna, era o purecărie de le apuca groaza. Slavici, v. p. 90, cf. MAhian, ins. 420, cade, Scriban, d., dm. — Şi: purecArfe s. f. — Purice silfi' -ărie. PL'RICĂRÎME s. f. (Regional) Puricărie. Cf. sfc iii, 57, com. din Ţepeş Vodă — Cernavodă. — Purice -f suf. -ărime. PURICĂR1ŢĂ s. f. v. purlcariţâ. PXJBICĂTÎi’RĂ s. f. 1, Curăţare de purici (l 1): puricare (1), puricat (1). Cf. purica1 (1). Cf. Polizu, cade, Udrescu, ol. 2. F i g. Cercetare atentă, minuţioasă, amănunţită : puricare (2), puricat (2). Cf. purica1 (2). Cf. Polizu. A intrat la purecătură. Udrescu, ol. 3. F i g. (Rar) Bătaie zdravănă (dată cuiva). Cf. purica1 (4). Cf. CADE. — Pl.: puricături. — Şi: purecătură s. f. — Purica + suf. -ătură. PÎJRICE s. m. I. Nume generic dat mai multor specii de insecte mici din ordine diferite, lipsite de aripi, parazite pe om, pe animale sau pe plante: 1. a) (La oameni; şi în sintagmele purice comun. Marian, ins. 416, purice de casă, id. ib.) Insectă de circa 2 ram lungime, de culoare neagră-cafenie, cu corpul turtit lateral, cu aparatul bucal pentru înţepat şi supt şi cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit (Pulex irrilans). id. ib. 405, cf. cade; I») nume dat unor specii de insecte mici, asemănătoare cu purlcele (I 1 a), parazite hematofage pe diverse animale. Marian, ins. 416, cf. Simionescu, f. r. 369, Zoologia, 75. [Liliacul] ziua orbecăieşle, iară noaptea ... purecele, In prav ascuns, zăreşte. Cantemir, ist. 147, cf. anon. car. Muşcătura purecului nici omoară, nici înveninează trupul omului. Ţichin-deal, f. 220/14, cf. lb, Clemens. Nm şlie nătărăul că un purice viu face mai mult declt Napoleon mort! Negruzzi, s. î, 212. Acolo unde şade o femeie, nu slnt purici. Bolintineanu, o. 294. Iată, pe mină, cum eodeşle-un negru purec. Eminescu, o. i, 48. Elefantul ţi se părea purice pe lingă acest cocoş! Creangă, o. 23. Dacă-l supără şi-l mănlncă pe cineva prea tare puricii ... are să ploaie. Marian, ins. 411. Puricele ... e un insect nesuferit, id. ib. 412, cf. 370. Noi, clnd ne pişcă purici, îi puricăm pe loc. Gorun, f. 95, cf. tdrg. Se crede că pe unde se mătură cu mături făcute din aceste plante [pelin], puricii mor. Pamfile, s. v. 170. Gospodinele mătură numaideclt casă, ca să fie ferită de purici, id. cr. 19, cf. 20, Şăineanu, d. u. Venea primăvara şi puricii se prăseau. Vlasiu, a. p. 339, cf. 33. Plătcşte-le, Doamne, după fapta lor ... Să aibă lă subsuară purici şi la tălpi, scorpii. Sadoveanu, 0. xi, 287. Un cărbune braţul i-l muşcă... îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două deşte. Arghezi, vers. 131. Mă năpădiră purecii. Stancu, r. a. iii, 263. S-a dat repede peste cap de s-a făcut purice. Sbiera, p. 143, com. Marian. Dacă primăvara vezi mai Intli miel negru; peste vară te mănlncă puricii, şez. i, 153. De vezi miel alb, nu ie mănlncă puricii, ib. 278, cf. vi, 41, xii, 171, alr i 1 201, A ii 3, 12, a iii 2, 3, 5, 16, 19, mat. dialect. I, 189. Nu-mi aşterne Mură, jos, Că de pureci Is greţos, folc. transilv. i, 203. Pe sub pat, purecii bat, Nu-s de omu supărat, ib. 336. Am înfipt cuţitul In pămlnt. Fugiţi, puricilor, după vlnt. folc. mold. i, 209. Bivolul nu se teme de purice (= cel puternic nu se teme de cel slab). Cf. Baronzi, 1. 60. Puricele, clnd li place, Cil un elefant li face, se spune despre un om mincinos. Cf. Marian, ins. 417. Şi din purici va să scoală seu, se spune despre un om foarte zgircit. id. ib. Puricile, cit ăe mic, dar sare ca o căprioară, se spune pentru a arăta că faptele contează, id. ib. Pentru un purice îşi arde plapuma, se spune despre cei iuţi la mînie. id. ib. Cine doarme cu clinii, se scoală plin de purici (= cine se amestecă cu cei răi, capătă apucături rele), id. ib. 416, cf. Zanne, p. i, 375. Se poate păzi un sac de purici, o turmă de iepuri, dar nu o femeie. Zanne, p. ii, 155. Sărituri de ciută, urmă denimică ( Puricele). Sbiera, p. 321. Am un bou negru, unde sare, urmă n-are, unde paşte, se cunoaşte (Puricele). id. ib. Am un cal cit un mal; Unde sare, Urmă n-are; Unde paşte, Se cunoaşte (Purecele). Pamfile, c. 7. (în imprecaţii, adesea glumeţ) Om. bun, mlnca-lc-ar puricii să le mănlnce! Creangă, o. 72. Albi-ţi-ar D-zeu purecii şi ochii! Marian, ins. 418. <> (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la dimensiunile reduse ale insectei) Se face cit un purece. Polizu, cf. Marian, ins. 418. Bietul Dragoş, deşi era o matahală de om mare ..., se făcuse totuşi mic, numai cit un purece. Hogaş, dr. ii, 97. Ciprian îşi opri răsuflarea şi se făcu cil un purece. Cătană, p. b. iii, 24. E x p r. (Familiar) A nu (mai) lace (mulţi sau prea mulţi) purici sau purici mulţi (undeva, la cineva) — a) a sta puţin undeva sau la cineva, a pleca repede de undeva sau de la cineva. Vara, nu făceam purici mulţi pe la şcoală. Creangă, o. 255. Du-le, dacă eşti amator de ceai foarte blond, In toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici. Caragiale, o. iii, 249. Dacă nu văd [peţitorii] ... mai nimică din cele ce li s-a spus că ar avea feciorul ..., capele de zestre, atunci nu fac prea mulţi pureci. Marian, nu. 131, cf. Scriban, d. Marinarii nu fac pureci nicăieri. Bart, e. 219. Vasili cel Mari n-o făcui mulţi purici prin Tătăruşi. şez.. viii, 57, com. din Piatra—Neamţ şi din Jina— Sebeş; b) a nu rezolva nimic, a nu face nici o treabă unde se duce. Cf. Ciauşanu, gl. (Familiar) A 1 se face iniina cit uu purice sau cu inima cît un purice, se spune clnd cineva este foarte speriat de o primejdie iminentă. Umblă rătăcind cu inima cit un purice de frică. Ispi-rescu, l. 281. I s-a făcut inima cit un purice, adecă: s-a băgat In toate răcorile de spaimă. Marian, ins. 417, cf. 418. Rămase cu inima cit un purice. Minţise şi tremura să nu se răzbune minciuna. Rebreanu, i. 144. La glndul că secretul lui e In gura servitoarelor, i se face inima cil un purice. Brăescu, o. a. ii, 295. Ţi se face inima cit un purice, căci la un năzdrăvan ... multe se pot Inllmpla. Teodoreanu, m. v. 167. De clnd maica m-a făcut n-am văzut aşa poznă ... Mi se făcuse inima cit un purice. Sadoveanu, o. i, 600. E toată ziua cu inima cit un purice, să nu se Intlmple ceva. s ianuarie 1961, 23. (Regional) A avea purici pe limbă =, a avea mîncărime de limbă, v. ini n-c ărime. Com. Furtună. (Popular) A avea purici = a nu avea astimpăr. Cf. Zanne, p. ix, 705. (Regional) A face purici = a fi nerăbdător. Cf. Marian, ins. 417. (Popular) A scutura (pe cineva) de purici — a 19365 PURICE —1801 — PUR.ICEL bate. Cf. id, ib. 418, cade. (Regional) A-şi scutura purecii = a scăpa de sărăcie. Cf. Udrescu,. gl. (Rar) Nici cit (ai chiori) un purice = deloc. Cf. Zanne, p, x, 705. Nu se poate, nijieă frică lot trebuie să ai ... Nici cit un purice, pe onoarea mea. Brăescu, o. a. i, 343. (Popular) A îi plin de parale ca ciincle de purici = a avea mulţi bani. Cf. Zanne, p. v, 482. (Popular) De clnd (sau pe cind) se potcovea puricele = (de) demult; niciodată. Cf. Ispirescu,: l. 1, Zanne, p. i, 629. (Regional) Mi s-au ccrnit puricii = puţin îmi pasă. Cf, Marian, ins. 418. (Popular) Parcă m-ar (sau tc-ar, i-ar etc.) muşca (sau pişcă) un purice = nu-mi (sau nu-ţi, nu-i etc.) pasă. Cf. id. ib., Pam- file, j. ii, 162. (Popular) (Ca şi) cum tc-ar pişcă un purice, se spune despre un lucru de nimic, de puţină însemnătate. Cf. Creangă, p. 258, Marian, ins. 418. Compus: (glumeţ) purece-bătrin = păduche (I 1 b) (Pediculus vestimcnti). Cf. Marian, ins. 467. 2. (La plante; şi în sintagma puricc .de iarbă, h i.v 54, v 98) Numele a două specii de insecte parazite mici care trăiesc pe plante şi care se hrănesc cu sucul acestora: a) (şi în sintagmele purice de grădină, purice de varză, cade, purice de cur-echi, Marian, ins. 102, purice de răsad, id. ib., purice de cimp, id. ib., purice verde, id. ib.) insectă de culoare albastră sau verde, cu cap mic şi cu antene subţiri de forma unui fir de păr, care distruge legumele, în special răsadul de varză (Haltica oleracea); b) (şi în sintagmele purice negru, id. ib. .105, purice de cimp, id. ib., purice dc in, id. ib., puricele pămlniului, id. ib„ purice de păminl) insectă de culoare neagră, care atacă inul, trifoiul şi varza (Haltica nemorum). Ariile de griu ... au mlnca'. lăcusta şi cărăbuşii şi puricii şi omida. Dosoftei, ap. gcR' i, 264/27. Camelina ... este mai însemnată declt toate celelalte [plante], .pentru că in tinereţe nu o mănincă puricilc de pămlni. I. Iojîescu, c. 84/21. Legumele semănate ... nu le mănincă vermii, omizile, purecii de grădină. Marian, s. r. ii, 152, cf. Barcianu. Bobul nu se pune miercuri sau vineri in pămint, căci face pureci. Pamfile, a. ii. 187, cf. id. cr. 25, .cade. Aparate de strins purecii la plante, nqm. min. i, 11, cf, şez. xii, 169.. 3. Compuse: puricele-cincpii = insectă mică, dc culoare verzuie sau arămie, cu luciu metalic, care atacă cînepa (Psijlliodes attenuata). Cf. .ltr2; puri-ccle-ciupercilor = insectă care sapă galerii în ţesuturile ciupercilor (Hypogastrura manubrialis). ib.: puricele-iniilul = insectă mică, neagră-verzuie sau neagră-albăstruie, cu luciu metalic, care atacă plantele tinere de in (Aphthona euphorbiae). ib.; puiiecle--sfeclei = insectă care atacă frunzele sfeclei (Chaetoc-nema tibialis). ib.; purccul-dracului = numele unei insecte de culoare castanie, cu trupul lunguieţ: şi subţire, acoperit cu păr, cu antene şi picioare cărămizii, şi care, mai ales în stare de larvă; atacă rădăcinile griului şi ale ierbii; (regional) faur (Elater segetum). Cf. Marian, ins. 43, Simionescu, f. r. 295; puricc-(le-omăt = insectă mică, de culoare neagră- - verzuie, care trăieşte, iarna, sub lemnele putrezite; (regional) puricaş (2) (Podura nivalis). Cf. Marian, ins. 568. 4.-(Şi în sintagmele purice dc -baltă, .Simionescu,. f. r. 425, Zoologia, 61, purice de apă, lb, Zoologia, \ 61, ltr2) Nume dat mai multor crustacee inferioare mici de apă dulce stătătoare, transparente, cu corpul acoperit cu o crustă membranoasă, care servesc ca ; hrană de bază pentru puietul de peşte; (livresc) dafnie (Daphnia). Drept mulţumire avea să se. lase tractoriştilor un sac de purici, vîn. pesc. mai 1964, 7. II. 1. (La pl.) Puncte negre care apar.pe ţesăturile : crude de bumbac, rezultate din resturi de seminţe care aderă la fibre, şi care, prin albirea ţesăturilor, j nu se mai observă. Fibrele de.pe văl apar uniform reparti- j. zale, lipsile .de impurităţi: şi de. aşa-numiţii purici. ; Ionescu-Muscel, fil. .131, cf. ltr2. 2. (Regional) „Ornament la bondiţă“ (Audia -Piatra Neamţ). Glosar reg. 3. (Prin Transilv.; la pl.) Puricei, v. puricei (3). Cf. Viciu, gl., chest. viii 20/24. 4. (Dc obicei art.; şi în construcţiile tn purice, Pamfile, J. ii, 39, de-a puricele, id. ib., de-a puricele pe labe, id. ib.) Numele unui joc de copii, în care fiecare jucător trebuie să prindă o minge, o bilă etc., aşezate pc unul dintre capetele unei pîrghii, şi pe care o face să sară spre el atingînd celălalt capăt al pîrghiei. Cf. Pamfile, j. ii, 39, H x 467, 586, xvi 373, şez. ii, 63. 5. (Popular; şi în sintagmele In purici, alr.sn v h 1 296/29, la purice, ib. h 1 296/102, de-a purecile, ib, h 1 296/250, 414, de-a purecile pă babe, ib. h 1 296/260) Jocul de copii popic2 (I 2). alr sn v h 1 296. 6. (Prin Transilv.) „Titirez“ (cu care se joacă copiii). Cf. lb, mat. dialect, i, 266. III. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bucăţile mici de piatră, beton, oţel etc. care se aşază pe fundul cofrajului, sub armături, pentru a menţine armăturile în poziţia prescrisă în timpul turnării betonului. între el [beton] şi cofraj se introduc deşeuri metalice mărunte numite pureci, ev 1949, nr. 7, 30, cf. ltr2. 2. (Mai ales la pl.) Cui mic, cu floarea mare, folosit în cizmărie, în tapiţerie etc. Cf. cade, Scriban, d.. Iordan, stil. 369, dm. + (Regional) Cui de lemn; lemn subţire bătut pe pereţii de lemn ai unei case, pentru a uşura fixarea tencuielii, a lutului. Cf. Săghi-nescu, v. Dindărătul cingei mari [a plutei] este un cui numit purice. Pamfile, i. c. 105, cf. cade. Şin-dila fixată cu cuie de lemn de tisă numite pureci. Com. Marian, com. T. Papahagi, com. sat. iii, 80, chest. ii . 369/183, 185, a v 15, 25, vi 9, Glosar beg. 3. Numele mai multor părţi ale morii: a) (prin Transilv.) pîrghie (de lemn) care serveşte la ridicarea sau la coborîrea pietrei morii. Com. din Tărcăiţa — Beiuş, alr ii 6 786/310; b) (regional) bucată de oţel sau de fier fixată în centrul piuliţei de sub fusul crîngului morii, pe care se învtrteşte capătul de jos al fusului (Negreşti-O aş), alr sn. i mn h 165/346; c) (regional; în forma purece) broască (sub cepul grindeiului) (Bîrsana — . Sighetu Marmaţiei). ib. i h 161/353. 4. (Regional) Parte a plugului nedefinită mai de aproape (Răcoasa — Panciu). h xi 517. 5. (Regional; în forma purec) Plută2 (3 e) (Banloc — Timişoara). Cf. L. Costin, gr. băn. 171. — Pl.: purici. — Şi: purece, (rar) purec, (regional) puric (Marian, ins. 419) s. in: — Lat. pulex, -icis. ■. . . PUBICEÂLĂ ş. f.- (Regional) Acţiunea de a purici (2) (Bogdana — Vaslui). Cf. Lexic req. 62. + (Concretizat) Pietriş lipit pe pereţii unei case, pentru a le mări rezistenţa (Bogdana — Vaslui). Cf. Lexic reg. 62. — Pl.: puriceli. — Purici -h suf. -eală. PTJRICEĂSĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Puricariţă (Pulicaria vulgaris). Cf. Polizu. 2. Iarbă-rosie (Polygonum persicaria). Cf. Cihac, i, 223. — Pl.: puricese. — Purice -f suf. -easă. PURICIÎÂSCĂ s. f. (Bot.) Numele unei specii de lichen; (regional) păruP-crîjei (Lecanora confluens). Cf. Borza, d. 197. — Purice + suf. -ească. PURICÎX s. m. 1. Diminutiv al lui purice (I 1, 2); (rar) puricaş (1). Cf. ddrf, cade, Scriban, d., dm, dex. Purici, Puricei, din casă eu vă scosei. Marian, ins. 411. Ei mănincă un purcel Ş-altuH.dă un puricei, se spune despre un om lacom şi zgîrcit. Pann, p. v. iii, 69/12, cf. Zanne, p. iii, 626, Pascu, c. 194. 19369 PURIGEŞTE — 1802 — PURIFICARE 2. (Regional; în forma purecel) Numele mai multor feluri de cusături: a) rîuri mărunte la cămaşă (Măţău — Gîmpulung). Coman, gl. ; b) un fel de broderie cu care se unesc marginile a două bucăţi de pînză (Blaj). Cf. Viciu, gl.; e) (la pl.) primul şir de găurele cusute pe marginea unui tiv (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. 3. (Popular; la pl.) Fel de mîncare constînd din bucăţele de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime; (regional) purici (v. purice II 3), scornici, gîgău. Cf. Marian, ins. 420, Pamfile, j. ii, 337, h ix 7, sez. ix, 74, i. cr. v, 374, com. din Bucureşti, Coman, gl., cv 1949, nr. 9, 33, ib. 1950, nr. 2, 31, ib. 1951, nr. 1, 36, l. rom. 1959, nr. 2, 54, Lexic reg. 31, 46, Udrescu, gl. 4. (Regional; la pl.) Nisip sau ţărină pe care o aruncă copiii la scăldat pe corpul ud al aceluia dintre ei care vrea să se îmbrace şi să plece, pentru a-1 sili să intre din nou în apă, ca să se spele. Cf. scl 1973, 50. 5. (Prin Mold.) Fiecare dintre penele mici de lemn fixate pe pereţii de lemn ai unor case, pentru a susţine lipitura. Cf. Pamfile, i. c. 420. 6. (Regional; în forma purecel) Mică bucată de lemn de formă conică, care, aşezată la capătul unei scîndurele, este azvîrlită prin lovirea celuilalt capăt al scîndurelei (Şoroştin — Mediaş). Cf. Viciu, gl. 7. (Regional; în construcţia) De-a purecelu = (de-a) ţurca (Strehaia). Cf. alr sn v h 1 301/848. . — Pl.: puricei. — Şi: purecai s. m. — Purice + suf. -el. PURIC&ŞTE adv. (Rar) Ca un purice (I 1), în felul puricelui. Cf. Iordan, l. r. a. 174. F i g. Spiritul, vivace ca lăcustele, sare pureceşte. alas 28 iv 1935, 1/1, cf. scl 1973, 51. — Şi: pureeGşte adv. — Purice + suf. -eşte. PURICI vb. IV. Tranz. 1. (Prin Mold. şi prin Transilv.; complementul indică şipci, cuişoare sau .pene de lemn) A bate în pereţii sau în bîrnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (III 2). Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., a \ 15, 16, 20, 22, 25, mat. dialect, i, 287, Glosar reg. O Refl. pas. Pereţii casei ... se puricesc cu nişte penişoare mici numite puricei. Pamfile, i. c. 420. Se bat nişte leţurele mici, ca să ţie lutul şi se zice că se puriceşte casa. com. sat. iii., 80. Păreţi ... să puresqşte cu leţuri. alrt ii 122. 2. (Regional; complementul indică bucăţi mici de cărămidă sau de piatră) A lipi pe pereţii noi ai unei case, pentru a le mări rezistenţa (Bogdana— Vaslui). Cf. Lexic reg. 62. — Prez. ind.: puricesc. Şi: purică (Glosar reg.) vb. I, pureci vb. IV. — V. purice. PURICÎC s. f. (Bot.; regional) 1. Puricariţă (Puli-caria vulgaris). Cf. Brandza, fl. 270, Grecescu, fl. 276, tdrg, Pascu, s. 171, cade, Borza, d. 139. 2. Iarbă-roşie (Pohjgonum persicaria). Cf. Borza, d. 135. — Purice -f suf. -icii. PURICIOÂSĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Puricariţă (Pulicaria vulgaris). Cf. Brandza, fl. 270, Panţu, pl., cade 1 028, Borza, d. 139. 2. Iarbă-rosie (Pohjgonum persicaria). Cf. Borza, d. 135. — Purice 4- suf. -oasă. PURICOS, -OÂSĂ adj. 1. Cu mulţi purici (I I), plin de purici. Cf. anon. car., drlu, lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w., cdde, Scriban, d., dm, dex. 2. (Regional; despre animale; în forma purecos) Nărăvaş (Bonţ — Gherla). Cf. Coman, gl. —■ Pl.: puricoşi, -oase. — Şi: purecos, -oasă adj. anon. car., drlu, lb, Barcianu, Alexi, \v., cdde, Coman, gl. — Purice -f suf. -os. PURIF s. n. v. porih. PURIFICA vb. I. 1. Tranz. A face să îie pur2 curat, neamestecat, nealterat, neviciat, limpede prin eliminarea, înlăturarea corpurilor, substanţelor sau elementelor străine. V. curăţa. Manganessul serveşte a purifica sticla şi a o colora violet. Barasch, i. n. 56/9, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Acest curent [latinist], tot purificlnd limba, tindea la desfiinţarea ei. IbrĂileanu, sp. cr. 88, cf. cade, Scriban, d. Cimpia şi lacul... purificau aerul de zăpuşeală. Preda, r. 283, cf. dex. (Refl.) Vaporii ... sint din nou alungaţi In alte cazane..., se amestecă şi se purifică. C. Petrescu, a. 465. <$> (Prin lărgirea sensului) Se întorcea cu plămînii purificaţi de balsamul răşinei. C. Petrescu, î. ii, 242. <£» F i g. Focul cel sacru al libertăţii, care purifică pe naţiuni de lepra sclaviei. Filimon, o. i, 212. Fericirea n-o poţi gusta decît cînd te-a purificat nefericirea. Rebreanu, r. i, 212. Un umanism oriental şi bizantin, extras şi purificat din vechile cărţi ale tradiţiei poporane. Vianu, a. p. 240. Perspectiva relaţiilor internaţionale dintre state şi popoare părea purificată de obstacole şi pericole. Scînteia, 1952, nr. 2 399, cf. Călinescu, b. i. 22. Valul revoluţionar... nu va trece fără a purifica mlaştinile Dîmboviţei, v. rom. ianuarie 1954, 189. Să-şi purifice piesele de tot ce le înceţoşează, t decembrie 1964, 44. Ne trebuie critici purificaţi de veninul sterilităţii, v. rom. iunie 1965, 24. (Refl. pas.) Arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Călinescu, b. i. 5. + (învechit, rar) A dezinfecta; a steriliza. (Refl. pas.) Nimic nu intră în curte decît după ce se purifică la fum. Ghica, s. 31. 2. R e f 1. şi tranz. A deveni sau a face să devină pur2 (8); a (se) curăţa de păcate. Cf. prot.--pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Trecu înainte ... cu sufletul plin de încredere, împăcat şi mulţumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. Rebreanu, p. s. 96. Duduia Ioniţa ... s-a purificat şi nimic n-o mai întunecă. Sadoveanu, o. vii, 356, cf. Scriban, d. După ... confesiune presupunea că se va linişti şi purifica. Călinescu, s. 126, cf. id. e. o. ii, 53, dex. 3. Refl. (în ritualurile religioase) A se disculpa, a se justifica, conform regulilor prescrise de canoane. A fost citat episcopul la curte spre a se purifica. Bari-ţiu, p. a. i, 428. — Prez. ind.: purific. — Din fr. purifier, lat. purificare. PURIFICARE s. f. Acţiunea de a (s e) p;u r i -f i c a şi rezultatul ei. 1. Proces prin care un corp, un ansamblu etc. devine pur2 (1), curat, neamestecat, nealterat, neviciat, limpede prin eliminarea elementelor străine; (rar) purificaţie (1). Cf. purifica (1). Sub cuvînt de „purificare“ [a limbii], întocmeau un vocabular de termeni necunoscuţi românului. Maiorescu, cr. ii, 245, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Este împotriva purificării „absolute“ a limbii de elemente străine. IbrĂileanu, sp. cr. 159, cf. cade, m. d. enc., dex. 2. Proces prin care cineva sau ceva devine pur2 (8) sau curăţat de păcate; (rar) purificaţie (2). Cf. purifica (2). Produce ... o înălţare şi purificare a acestor pasiuni. Maiorescu, cr. iii, 28, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Purificarea sufletului uşurează intrarea în rai. Severin, s. 120. îşi datora lui însuşi un act de purificare... să aibă amara satisfacţie de a fi mai presus de ea. Călinescu, e. o. ii, 68. + Ceremonie religioasă consacrată ispăşirii păcatelor, curăţirii morale. Cf. cade. — Pl.: purificări. — V. purifica. 19377 PURIFICAT1 — 1803 — PURITAN PURIFICAT1 s. n. Faptul dc a (s c) purifica. Cf. DEX. — V. purifica. PURIFICAT2, -Ă adj. Care a fost supus purificării. Cf. purificare 0). Sarea purificată (curăţită) care constituicşte sarea întrebuinţată tn bucătăriile noastre. Barasch, i. n. 67/13. — Pl.: purificaţi, -te. — V. purifica. PURIFICATOR, -OARE adj., s. n„ s. m. 1. Adj. Care purifică (1). Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, dm, dex. <£> (Substantivat) Recunoaşte ... lui Hetiactc Rădutescu un important rol de legiuitor, regenerator şi purificator al limbii. L. rom. 1065, 382. 2. S. n. Aparat, utilaj, instalaţie care serveşte la purificarea (1) unei substanţe; epurator. Cf. m. d. enc., DEX. 3. Adj. Care purifică (2). Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, D. u. A descoperit pasiunea cea mare şi purificatoare. C. Petrescu, î. ii, 228, cf. Labiş, p. 388. O undă de nobleţe autentică, purificatoare, t decembrie 1964, 56. 4. S. m. (Rar) Pinză cu care preotul şterge potirul după cuminecătură. Cf. prot.-pop., n. d. — Pl.: purificatori, -oare. — Şi: (învechit) pnrl-flcător, -oăre adj. Barcianu. — Purifica -f suf. -tor. Cf.fr. purlflcateu r. PURIFICAŢIE s. f. (Astăzi rar; atestat prima oară la I. Golescu, c.) 1. Purificare (1). Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Noile albine lucrătoare ies pentru prima oară din stup ... pentru a face zborul de purificaţie şi acela de recunoaştere, enc. agr., cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. Purificare (2). Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. v., Scriban, d„ cade. 3. Ceremonie religioasă consacrată ispăşirii păcatelor, curăţirii morale. Purificaţiunea muierii ce a născut se face după patruzeci de zile. lm, cf. Şăineanu, d. u„ cade. — Pl.: purificaţii. — Şi: purificaţkme s. f. — Din fr. purification. PURIFICAŢIÎJIVE s. f. v. puriilcafte. PURIFICATOR, -OARE adj. v. purificator. PURÎH s. n. v. porih. PÎJR1M s. n. Sărbătoare mozaică, celebrată la Începutul primăverii, In amintirea salvării evreilor din masacrul plănuit de Aman, demnitarul regelui persan Ahaşver (Xerxe). Cf. Alexi, w. In casa lui mlncam toate bunătăţile: tăieţei de ca: ă cu magiun, turtă dulce ..., pandişpan de purim. Brăescu, o. a. ii, 73, cf. m. d. enc:., dex. — Din ebr. purim. 1‘URINĂ1 s. f. (Regional) Oaie albă cu pete negre In jurul botului. Com. din Scurta — Adjud. — Accentul necunoscut. — PI.: purine. — Etimologia necunoscută. PURÎNĂ2 s. f. Compus organic heterociclic, unitate de bază a acidului uric, care formează adenina şi guanina din structura acizilor nucleici. Cf. ltr2, dc, m. d. enc., dex. — Pl.: purine. — Din fr. purine. rugămintei, care afltndu-se de bun, s-a aprobat şi s-a poftit totdeodată secretariul, ca fără Intlrziere să o puriseze. Bariţiu, p. a. ii, 120. Toate aceste opure sau altele..., după moartea mea, să se puriseze ..., clacă se vor afla demne să se şi tipărească, id. ib. hi, 463. — Prez. ind.: purisez. — Din lat. purisare. PURÎSM s. n. Tendinţă exagerată de a elimina dintr-o anumită limbă (toate) elementele considerate străine dc structura ei de bază. Cf. I. Golescu, c. A nu se arunca in bolboacele etimologhiii şi a purismului. Russo, s. 90, cf. 50. Ar trebui ca lumea întreagă să aibă numai o limbă şi feluritele limbi ...să se înece din purism In purism In limba primordială a omenirii. rom. ut. 1202/41, cf. prot.-pop., n. d. Divergenţa dc păreri In privinţa purismului limbii române. F (1871), 405, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Purismul, oricare ar fi ţelurile lui, s-a adeverit şi de astă dată neputincios. Puşcariu, l. r. i, 385. O vorbire cu preocupări de purism n-ar fi dat atltea echivalenţe, cu asociaţii secundare atit de felurite. Vianu, a. p. 257. Să amintim satirizarea purismului In piesa „Muza de la Burdujeni". ll i, 59, cf. M. D. enc., dex. — Din fr. purisme. PURlST, «Ă s. m. şi f., adj. (Atestat prima dată la I. Golescu, c.) 1. S. m. şi f. Adept al purismului. Să se teamă de prigonirea curăţitorilor (puriştilor). rom. lit. 1781/2. Banul Brlncoveanu discuta cu puristul Duca tn limba lui Tuchidid. Ghica, s. 49, cf. prot.--pop., n. d., Barcianu, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Purişti care luptă de cltva timp In gazetele noastre In contra neologismelor. Sadoveanu, e. 34. Bunul-simţ ... s-a opus tendinţelor puriştilor exageraţi. Puşcariu l. r. i, 415, cf. 389, 392, Scriban, d., Călinescu, c. o. 84. Autorul studiază atitudinea puriştilor faţă de cuvintele noi. l. rom. 1959, nr. 1, 99, cf. M. d. enc., dex. 2. Adj. Care practică, susţine purismul; care aparţine purismului, privitor la purism, conform purismului, caracterizat prin purism. In vorbă era atit de purist, Incit unul care nu cunoaştea alte limbi neolatine, cu anevoie ll putea înţelege. I. Negruzzi, s. iii, 106. Faţă de curentele italienizante, puriste sau latiniste, Odobescu a reprezentat reacţia directivei populare. Vianu, m. 206. Selecţia cuvintelor nu a fost făcută după criterii etimologice sau puriste, ci după criteriul viabilităţii lor In limbă, scl 1954, 286. Diferitele teorii puriste au contestat necesitatea cuvintelor împrumutate. Graur, i. l. 105. Limbajul oficial era purist şi evita cuvintele greceşti, ist. l. rom. i, 55, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: purişti, -ste. — Din fr. puriste. PURITAN, -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi f. Adept al puritanismului; p. e x t. persoană care practică, afişează sau pretinde o morală foarte severă sau care manifestă o rigoare excesivă In respectarea principiilor religioase. [Societatea carbonarilor] nu forma declt o sectă religioasă ca aceea a ...janseniştilor şi a puritanilor englezi. Filimon, o. ii, 100. Slnge-roasele evenimente ale rezbelului civil aţlţat Intre prez-viterienii englezi, numiţi puritani, şi compatrioţii lor catolici, id. ib. 275, cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, dn, der, m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine puritanismului, privitor la puritanism; caracteristic, specific, propriu puritanismului ; p. c x t. care practică, afişează sau pretinde o morală excesivă. V. auster, rigid. „Raiul pierdut“ al lui Miltnn mi mi ten -- nrTDTft icS PURITANISM — 1804 — PURLUI ştock, f. 307. Principii puritane. Scriban, d. Atmosfera [piesei] e mai degrabă de o asprime puritană, solidă şi plină de rigiditate ..., cu precepte severe, t decembrie 1964, .52. Prea se cred unii oameni singuri puritani, v. rom. ianuarie 1964, 88, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: puritani, -e. — Din fr. puritain. PURITANÎSM s. n. Numele unei secte prezbiteriene engleze care îşi întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei, luptînd împotriva rămăşiţelor catolicismului; p. e x t. rigoare exagerată, şi adesea formală, privind respectarea preceptelor religioase şi morale. V. austeritate, rigorism. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Calvinismul şi diversele lui derivaţii sectare (puritanism, metodism). Oţetea, r. 325. Crezuse cu frenezie In virtute, tn dragoste. Ceea ce este neconvenabil la el, e puritanismul. Călinescu, c. o. 174. Morala kantiană, In toată severitatea ei austeră ..., e un ecou direct al puritanismului protestant burghez. Ralea, s. t. ii, 250, cf. iii, 253. Nu crezi c-ar fi preferabil să eviţi subiectul puritanismului? H. Lovinescu, t. 406. Cazi in puritanism. Asta e un semn de bătrlneţe. t februarie 1962, 47, cf. m. d. enc., DEX. — Din fr. purltanismc. PUKITĂTE s. f. 1. Calitatea de a fi pur2 (1). [Florenţa] are...o academie pentru puritatea limbei italiene. Laurian, m. iv, 93/22. Omul tecnic se serveşte cu microscopul spre a cunoaşte dacă o materie lucrată este adevărată şi tn puritatea (curăţenia) ei, sau dacă este falsificată. Isis (1856), 22/1. O rasă păstrată in toată puritatea ei de mai multe secule. Barasch, i. 126/22. Clnd un prinţ străin căpăta prin zestre ori prin cucerire un oraş italian ... n-avea nici o idee de spaţiu vital, de puritate a rasei. Călinescu, c. o. 40. Lucrări practice deosebii de interesante prilejuiesc determinarea purităţii şi greutăţii boabelor de semănat. gî 1962, nr. 685, 3/1. 2. Calitatea de a fi pur2 (2); calitatea a ceea ce este perfect, desăvîrşit. Vorbea ... englezeşte cu o puritate estremă. cr (1848), 152/55. Datinile primitive ale bisericei ... s-au păstrat la noi Intr-o puritate mai neatinsă declt In multe alte părţi (a. 1865). Uricariul, x, 370. într-un oraş mai mic ... puritatea acestei însuşiri naţionale [curăţenia] se vede tn toată puterea. Sadoveanu, o. ix, 272. Temperamentul său poetic e construit pe contrast; nota gravă, severă, îşi îmbină reflexele de plumb cu nota graţioasă, de o linie suplă şi simplă In puritatea ei. Constantinescu, s. i, 57. Păstrează vechea ... puritate a liniilor. Petică, o. 352. Opera paladyană descrie un moment de maximă puritate sub semnul superbei seninătăţi, contemp. 1971, nr. 1 276, 7/5, cf. m. d. enc., dex. Dovedind ... puritate stilistică, variaţiile soliştilor şi ansamblului s-au succedat după tipicul şi gustul secolului trecut. România Literară, 1977, nr. 27, 18/1, + Calitatea de a fi în totul consecvent faţă de un principiu, de o ideologie, de o credinţă. Catedrelor de ştiinţe sociale le revine un rol însemnat In lupta pentru apărarea purităţii ideologice, împotriva ideilor înapoiate, contemp. 1953, nr. 362, 1/2. Nivelul ştiinţific al lecţiilor, puritatea lor ideologică ..., slnt numai clteva din aspectele analizate. gî 1963, nr. 692, 3/1. 3. Calitatea de a fi pur2 (3). Cum se mai poate simţi răcoarea şi puritatea aerului respirat prin asemenea adevărate coşuri de locomotivă? C. Petrescu, î. ii, 5. Ultima noastră tărie stă acum In puritatea singelui. Călinescu, s. 145. 4. Calitatea de a fi pur2 (5). Azurul ... e atlia ele intens Incit îndurerează cu puritatea lui sărmanii ochi obosiţi. Petică, o. 279. 5. Calitatea de a fi pur2 (7); claritate, limpezime. Glasul copilului era de o puritate remarcabilă. Călinescu, s. 428. G. Calitatea de a fi pur2 (6). Fineţea plină a obrajilor ... făcea să se presimlă puritatea sprintenă a sinilor. Teodoreanu, m. ii, 70. Avea o frunte de o puritate izbitoare şi tlmple parcă din petale sidefii. Preda, r. 90. 7. Calitatea de a fi pur2 (8) ; neprihănire, curăţenie morală. Mitropolitul Grigore ... păstorea la Bucureşti din 28 iulie 1760 şi era respectat de toţi domnii pentru vlrsta şi puritatea vieţii sale. Iorga, l. i, 521. Ţi-o spun eu, bărbatul unei femei de o puritate spartană. Galaction, o. a. i, 109. Omenirea a văzut totdeauna In puritate cel mai înalt grad de etică. Ralea, s. t. i, 56. Ai o puritate care-mi place grozav. Am spus puritate, nu ingenuilale. H. Lovinescu, t. 267. Ideea lepădării tuturor măştilor şi triumful tinereţii, purităţii. t februarie 1962, 15. Viaţa intelectuală a Parisului, ades de o mare înălţime şi puritate, este şi ea pătată, v. rom. decembrie 1963, 224. Stranie ... atmosferă de puritate şi depravare, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/6. Secretele de dincolo de [ochi] ... aveau aceeaşi puritate inocentă. Preda, m. s. 28. — Pl.: purităţi. — Din fr. pureté, lat. puritas, -atls, PURITOÂRE s. f. (Regional) Stăvilar, zăgaz (Bocşa Montană — Reşiţa). Coman, gl. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PURÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Dentiţă (Bidens tripartilus). Cf. Borza, d. 31. 2. Cîrligioare (Bidens ccrnuus). Ci. Borza, d. 31. — Pl. : pur iţe. — Etimologia necunoscută. PURÎU, -ÎE adj., s. m. 1. Adj. (Regional; despre oameni) Cărunt; bătrin (Rîmnicu Vilcea). Lexic reo. 85: -0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Să-l fi văzut pe puriul de Neacşu. Barbu, g. 383. 2. S. m. (Argotic) Tată. bl ii, 183. — Din ţig. puro (f. puri). PÜR1URE adv. v. pururi. PURJA vb. I. Tranz. (Complementul indică instalaţii tehnice, cazane, recipiente) A evacua în timpul funcţionării o cantitate de apă cu un conţinut ridicat de săruri, în vederea curăţirii, pentru împiedicarea formării pietrei etc. Cf. sfc iv, 297, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: purjez. — Din fr. purger. PURJARE s. f. Acţiunea de a p u r j a şi rezultatul ei. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: purjări. — V. purja. PURJÔR s. n. Dispozitiv folosit pentru purjare. Cf. ltr2, dex. — Pl.: purjoare. — Din fr. purgeur. PURLÎ vb. IV v. ptrli. PURLIGAjV, -Ă adj. (Regional) Sărac, nevoiaş (1) (Sibiu), alr i 452/125. — Pl.: purligani, -e. — Etimologia necunoscută. PURLIGAR s. m. v. potlogar. PURLUÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică oameni) A-şi bate joc; a batjocori (Vlăsineşti — Botoşani). Com. Furtună. + A porecli (2) (Borşa — Vişeu de Sus), alr i 1 496/361. + A agasa, a plictisi, a enerva; a bate la cap. Com. din Straja —Rădăuţi. 19405 PUROAIE — 1805 — PURPURĂ — Prez. ind.: piîrlui. — Etimologia necunoscută. PUROÂIE s. f. v. puroi1. PUROARE s. f. v. puroi1. PUROI1 s. n. 1. Colecţie dc detritus tisular şi de leucocite formată intr-un focar inflamator dc germeni patogeni sau de unii agenţi fizici şi chimici; (popular) coptură, materie (1), (regional) material (III). Altora le va cură dilntro ochi smracl cu puroi (cca 1550). cuv. D. bătr. ii, 470/4. Vătămăturile şi puroaiele ranelor curăţiia. Coresi, ev. 364, cf. 361. Zăcea... plin de puroi (a. 1581). gcb i, 30/32, cf. cod. tod. 222. Era un om de avea o rană rea şi plină de puroi împuţite. Moxa, 358/12. I-au spintecat cu briciul Imblă-tura de purceasără punoaie împuţite. Dosoftei, v. s. octombrie 74'/14. Şi-ş luo lui un hlrb pentru ca să-ş rază puroile. Biblia (1688), 3632/55. Desfăcură mar-murile şi se ivi din lăuntru trupul Radului Vodă ... plin de puroi (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 254, cf. ANON. CAR., ANON. CANTAC., CM I, 102. Puroile ceale din gilci. Calendariu (1814), 165/20. Supt piale se vede materie sau puroi. ib. 178/27, cf. lb, PRLU. Şi să şi sparg bubile ... avlnd unile vlnt Intr-Insele, iar altile o puroaie galbenă, limpede şi apoasă. Piscupescu, o. 247/13. [Straiele] era pătate cu punoaie slngeroase ale ciumaşilor. ar (1829), 1641/22. Întocmai ca acei doftori ce, abătlnd punoi rele, Fac din boale nensemnale boalele cele mai rele. Conachi, p. 281, cf. Polizu. Curgerea punoiului din rana făcută (a. 1871). ap. tdrg, cf. Ci hac, i, 222, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w„ Bianu, d. s. Puroiul este un lichid opac, de culoare şi miros diferit, format dintr-un serum. enc. agr. i, 9. După ce i-ai spălat rana, [îngrijitorul] i-o infectează înadins cu puroi de la altul. Brătescu-Voineşti, p. 199, cf. Şăineanu, d. v., cade. Puroiul a început să curgă, iar temperatura, zvlreolirile şi ţipetele au încetat. Galaction, o. a. i, 55, cf. Scriban, d. Pui altoi: Iese puroi. Semeni floare: Parcă uzi cu apă tare. Arghezi, vers. 318. Examenul microscopic al unei picături de puroi arată prezenţa gonocoeului. abc săn. 375, cf. 114, 342, m. d. enc., dex. S-a Inţăpat, Slngele n-a dat, Nici punoi n-a curs. şez. i, 200. Buba ... sparge, curglnd din răni, multă vreme, punoaie. ib. iv, 123, com. din Frata — Turda, alrm i/i h 183, alr ii/i mn 57, 4 186/27, 29, 36, 102, 182, 219, 228, 260, 272, 279, 284, 334, 346, 353, 362, 365, 405, 762, 876. •£> F i g. 0 revoluţie cu înţelesul de dărlmare a unei orlnduiri de putregai, de pături şi de teancuri de puroaie stratificate nu o putea duce la capăt o ţărănime risipită pe plaiuri. Arghezi, b. 132. 2. (Transilv. şi prin Maram.) Coraslă. Cf. alr i 1 064/112, 129, 140, 144, 190, 255, 259, 270, 273, 359. 3. (Regional; în forma punoi) Zeama din boabele porumbului necopt. Cf. Şăineanu, d. u. <£• E x p r. A ii (In) puroi, se spune despre porumbul care are boabele necoapte sau tocmai bune de fiert. Clnd grăunţele [de porumb] ... la strivire Intre unghii dau un fel de lapte subţire, se zice că slnt In punoi. Pamfile, a. R. 89, cf. alr ii 5 154/836, 5 155/102. Cin [porumbul] îi puroi, boaba-i mică, atunci creşte şi are-n ea numai apă. L. rom. 1961, nr. 1, 22. — Pl.: puroaie şi (Învechit) puroi. — Şi: (învechit şi regional) punoaie s. f., punoi s. n., (învechit) puroâie, (regional) puroărc (gr. s. vi, 242) s. f., puron (bul. fil. xi —xii, 359, alr i 1 064/112, alrm i/i h 183, alr ii/i mn 57, 4 186/29, 36), punîr (alr i 1 064/129), pin F i g. Soarele apusese după un lung şir de nori fantastici, pre care li poleia cu o bordură de purpur. Negruzzi, s. i, 236. La aceste vorbe Caterina tresări şi un văl de purpură trecu pe faţa sa. Bolintineanu, o. 418. Dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură. Eminescu, n. 48, cf. 71. Sub largă purpură de flori, Niponul magic rlde-n soare. Mace-donski, o. i, 89, cf. 161. Dunga de lumină se prefăcuse acum Intr-un lac de purpură. I. Negruzzi, s. iii, 354. Soarele dispăruse, arunclndu-se Intr-un ocean de purpură. D. Zamfirescu, v. ţ. 106. Soarele a învins, Purpura sa aurie se întinde ca o mantie regală. Petică, o. 246, cf. 44. Soarele îmbrăcat In mantia de purpură a zorilor sale. Hogaş, dr. ii, 51. Ce purpură de lumină " se lăsa din văzduh! Bassarabescu, v. 6. Priveam lung, spre apus, ... zdrenţele norilor de purpură. Galaction, a. 477. Glngănii ovale, Increstate cu liviluri şi bizare zugrăveli de purpură. Sadoveanu, o. ix, 388, cf. i, 111. O purpură imensă tremura deasupra pomilor. CĂ- . linescu, s. 102. Reflexele uriaşe ale purpurii cu care norii s-au Inveşmlntat. Bogza, c. o. 51. Din fundul de purpur al zării S-aude tunlnd. Beniuc, v. 164. Flori de purpur se deschid. Banuş, p. 384. + P. e x t. Veşmînt de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei etc., făcut din purpură (3). Vătafu de copii la ceremoniile mari purta arcul şi purpura domnilor. Bălcescu, în ■Uricariul, xxii, 428, cf. Stamati, d. Spre răsplata ospeţiei ...li trimise lui purpură şi coroană împărătească. Negruzzi, s. i, 213, cf. Polizu. Mini in purpură şi-n aur Am să fiu încoronat. Alecsandri, p. i, 162. Cu purpură pe umeri, pe cap purtlnd coroană. Mace-donski, o. i, 166, cf. 192. Regii-n purpur s-au încins. Coşbuc, p. i, 54. Era un crai ajuns la frumoasă bătrl-neţă, purtlnd schiptru şi purpură. Sadoveanu, o. xii, 348. 4- F i g. (învechit) Demnitatea consulilor, împăraţilor etc. (la romani); (mai tlrziu) demnitate regală; demnitatea de cardinal; p. e x t. putere; mărire; tron; Împărăţie, imperiu. Eroica ta liră ...Fă să-i auz vi- brarea a coardelor sonoare Intinse-n negrul slnge tiranilor purpurii. Heliade, o. i, 200, cf. Negulici. Pe purpura romană credinţa aşăzară Şi-nvinseră pe idoli In Capitol slăviţi. Alexandrescu, o. i, 79, cf. prot.--pop., n. d. Cu o mină de oameni el arătă lumii că ştiu a-şi cuceri o purpură. Hasdeu, i. v. 190. Purpura domnească piclnd pe-a ta privire I-a fost, nenorocite, o plnză de orbire. Alecsandri, t. ii, 191. Vulgul tl adoră şi ceru purpura In strigăte. I. Negruzzi, s. v, 527, cf. ii, 170, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., m.d. ENC. — Pl.; purpuri şi purpure. — Şi: (astăzi rar) purpur (accentuat şi purptir, Heliade, o. i, 200, Eminescu, o. i, 3) s. n., (regional, I) pirpor, pirpur (aurm i/i h 160/5, 9, 24) s. n. — Din lat. purpura, fr. purpura. PURPURĂT6R, -OĂRE adj. (învechit, rar) Care Împurpurează, Înroşeşte. Clnd apune lucitoare Lumina-i purpurătoare, Făgăduieşte el oare Soarele cel viitor? Heliade, o. i, 94. — Pl.: purpurători, -oare. — Purpura + suf. -ător. PURPURti\'Ă s. f. Substanţă de culoare roşie-cafenie, extrasă din rădăcina unor plante din familia rubiaceelor sau obţinută pe cale sintetică şi care se întrebuinţează ca intermediar pentru prepararea coloranţilor. Aliza-rina ... se găseşte In rădăcina de Rubla tinctoria, alături de purpnrină. Macarovici, ch. 620, cf. ltr2, dl, dm, DN, M.D.ENC., DEX. — Pl.: purpurine. — Din fr. purpurine. PURPURÎU, -ÎE adj. Care are culoarea purpurii (2), roşu închis cu nuanţă violetă; (rar) purpuros, (învechit şi regional) porfiriu, purpurat. Cf. I. Golescu, c. O scoarţă purpurie In late vergi florale. Heliade, o. i, 220. Materia colorantă purpurie, man. sănăt. 151/20, cf. Stamati, d. Un slnge purpuriu văpsi pielea lui lucie. Negruzzi, s. i, 42, cf. 74, 295, proţ.-pop., n. d. Soarele ... apune roş ca focul, întinzlnd pe cea clmpie O văpseală purpurie. Alecsandri, p. ii, 19. Scutul... pe care filfiie o acvilă albă...şi prapurul purpuriu. Odobescu, s. i, 252. Aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie. Eminescu, o. i, 22. Cerul purpuriu se oglindea In apele limpezi ale Şiretului. Gane, n. i, 24, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pe clmpie întins-au floii de vară o plnză purpurie. Petică, o. 164, cf. Şăineanu, d. u., cade. Faţa brăzdată de pete purpurii. Brăescu, a. 236. Purpuriu la faţă ... s-a aşezat, cu majestate, la umbra unui platan. Teodoreanu, m. v. 91. Perdele de matasă purpurie. Sadoveanu, q. x, 229. Purtau ... conduri purpurii înfloriţi cu argint, id. ib. xii, 93. Soarele asfinţise, înecat In apa pătată de un roş trtsln-gerat... sub un cer purpuriu deschis. Bart, s. m. 50. Fularul cu desene purpurii. Călinescu, s. 46, cf. id. l. l. 70. Ca-n ape fără prunduri... Arzlnd, se văd minuni Prin lutul purpuriu. Blaga, p. 99. Pe geamul îngheţat, opac, Se joacă-o rază purpurie, v. rom. ianuarie 1954, 39. Pe boltă steag s-arată, întreg răsăritul t steag purpuriu. Beniuc, v. 124, cf. id. v. a. ii, 131. Dacă tăiem ciuperca, vedem că are carnea galbenă, dar că repede devine roşie-purpurie şi apoi verzuie. Belea, p. a. 160. Mii de buze purpurii Pentru ţipăt rotunjite. Labiş, p. 309, cf. 160. Pe acoperişul cherhanalei din apropiere căzuse soarele turtii.... purpuriu ca o vită înjunghiată. Barbu, p. 227. Vezi cum cade lumina Purpurie-n apus? Horea, c.,114. «$> (Substantivat) Dacă iot universul ar fi de un purpuriu superb, noi n-am şti ce slnt culorile. Călinescu, c. o. 292. — Pl.: purpurii. — Purpură + suf. -iu. PURPURdS, -OĂSĂ adj. (Rar) Purpuriu. Spre-apus s-arată încă In brazde purpuroase Giganticele urme ce soarele-a lăsat. Macedonski, o. i, 243, cf. 79, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., dl, dm. 19423 PURSÎNGE — 1807 — PURTA — Pl.: purpuroşi, -oase. — Purpură + suf. -os. runsÎNGE adj. invar. (Despre animale, mai ales despre cai) Care este de rasă pură2, aleasă, neamestecată cu altă rasă. Cf. cade. Ştii, prinţule, am nişte buldogi purslnge. Vinea, l. i, 382, cf. dl, dm, dn, m.d. enc., dex. (F1 g.) Un mic restaurant ... Lux căuta!, atmosferă caldă, chelneri francezi purslnge. Rebreanu, n. i, 203. + (Substantivat, m.) Cal de rasă pură2, de obicei de origine engleză sau arabă. Cf. enc. vet. 352, cade. Pur-slngele meu Ienuper a luat premiul cel mare. C. Petrescu, c. v. 75. El o iniţiase, pe un pur-slnge, In tainele viguroasei eleganţe a călăriei. Teodoreanu, m. ii, 91, cf. Iordan, l. r. a. 99, dl, m.d.enc., dex. — Scris şi: pur-slnge. — Pur2 + slnge (calc după fr. pur-sang). PUBT vb. I. I. T r a n z. 1. A susţine, a ţine in mlinî, In spate, pe umăr etc. ducind cu sine (undeva, in altă parte). Iară credinţa celora ce-l purta şi-l sloboziră cu patul mai mare era declt a bolnavului. Coresi, ev. 59. Cela ce va agiuta furului... să-i rădice furtu-şagul sau să-l poarte să-l ascunză ... ca pre un fur să-l cearle. prav. 38. Nu purtareţi pungă. n. test. (1648), 81v/19. Fietecine sarcina lui-şi va purta. ib. 255v/24. Să poarte In braţe pre cel ce cuprinde toată făptura. Mineiul (1776), 195r2/20. In loc de steag purta ei o cioară De argint. Budai-Deleanu, ţ. 92, cf. drlu. Lamas ... le slujea In loc de catlri purtlndu-le sarcinile. Drăgiiici, r. 65/4. El ţintea ochii peste o hartă ce o purta In sin. Asachi, s. l. ii, 37. Văzu deodată treclnd pe dinainte-i un arab negru purllnd In mină o coasă. Bălcescu, m. v. 392. Sicriul era purtat de juni nobili, id. ib. 395. Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii. Eminescu, o. i, 173. Eu am picioare, tu ai ochi; să te port In spinare. Ispirescu, l. 303. Sora mea care mă purta In circă ... pierise dintre noi. Delavrancea, t. 37. In urma mea, soldatul îmi purta ghiozdanul cu cărţi. Vlahuţă, o. a. ii, 248. Doi oameni purtlnd un cadavru tn spate Răsar pe tăcut din cetate. Coşbuc, p. i, 92, cf. 143, Goga, Poezii, 6. Soldatul Bolocan, înfipt ca un semnal topografic, purtlnd pătura, cearceaful şi gamela. Brăescu, o. a. i, 80. Am azvlrlit, alături de pescarii cei mari cu vătafi, mreji şi năvoade uriaşe, purtate de zeci de oameni. Voiculescu, p. i, 12. Domnia-sa comisul Şendrea, care deschidea calea măriei sale cu slujitori domneşti, purta cartea craiului. Sadoveanu, o. xn, 348. Slnt clipe clnd In spate aş vrea să port o cruce. Pillat, p. 14. Mai tlrziu doniţa cu limonadă părăsită a dat loc unui aparat cu ţevi, construit ca o biserică şi purtat In spinare. Arghezi, b. 110. Avea aerul de a purta pe umeri o cruce. Călinescu, s. 9. Apar fetele purtlnd, una, tablaua cu dulceţuri, cealaltă, cafeaua. H. Lovinescu, t. 252. De ce mai porţi puşca aia In spinare? Preda, m. 204. Intr-atlta s-a turburat de-i purta In palme ca pe nişte mere pe amlndoi. Reteganul, p. v, 41. Am purtat şi pe dracu tn braţe. şez. i, 148. Numai sor’sa Ilinca Pe braţe că mi-l purta. Balade, ii, 60. Trei mă.ţin, trei mă poartă,,Cinci mă duc de mă adapă, Din nasul meu Curge miere şi otravă (Condeiul). Gorovei, c. 98. <£> F i g. Că derept aceaia venise ca neputinţele noastre şi nevoile să poarte cu bună milă. Coresi, ev. 226. Închise pre Filipic In temniţă, cela ce purta greul la războaie. Moxa, 374/1. Nenorocitele noastre popoare ...să poarte un jug greu şi nesuferit. Bălcescu, m. v. 42. Fraţi români, aidi la bătaie Moartea-n mină toţi purtaţi, cr (1848), 173/23. Opoziţia poartă In gură cu multă trufie cuvlntul: „reprezentare de popor", ib. 212/25. Ce să vă spun vouă oameni de ieri, eu, omul veacului, care port două sute de ierne In spate? Negruzzi, s. i, 245. Aşa cum eşti Singură porţi povara mărirei româneşti, Tlrgovişte căzută! Alexandrescu, o. i, 69. Cei care prin lume purtau biciu de urgie. Alecsandri, Poezii, 281. Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor Merită să-l poarte spre ruşinea lor! Bolinţineanu, o. 31. Tot neamul omenesc poartă, de secoli întregi, jalea tlnărului păstor Abel. Odobescu, s: i, 193.-Multe au văzut ochii mei, de atlta amar de vea- curi cile port pe umerele mele. Creangă, p. 190. Eu li port păcatul. Slavici, n. i, 239. Tot ce poartă pe umeri un popor. Delavrancea, t. 9. Singurătăţi deşerte şi eu In suflet port. Păun-Pincio, p. 48. Toată povara greului o poartă. Goga, p. 28. Am navigat spre vechiul continent, Purtlnd mlndria luptei clştigate. Minulescu, vers. 345. Cine ştie cum prinseseră din gura mea acest cuvlnt şi acum eu, fără să ştiu, ll purtam înfipt tn căciulă. Galaction, o. a. i, 40. Voi nu ştiţi că-n inimă port o dulce mireazmă de floare, Parfumul trecutului mort. Topîrceanu, b. 63. Bine, bădiţă, mata să-mi porţi păcatul. Brăescu, a. 32. Erau nemulţumiţi şi setoşi de o schimbare socială şi politică, purtlnd fiecare In spinare balastul unui individualism precoce. Vla-siu, d. 81. Ea, săraca, Iţi poartă negreaţa păcatelor. Teodoreanu, m. u. 229. Clţi ani au trecut? li port pe umăr. contemp. 1966, nr. 1 022, 1/1. Rea bucată-i dragostea, Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa Nici minte de-a o purta. Jarnîk-Bîrseanu, d. 8. Că ei ştiu purta doru Clnd se mută cu cortu. folc. transilv. i, 243, cf. folc. mold. ii, 201. <0> (învechit) Poartă voce — portavoce. Cf. prot.-pop., n. d. <> E x p r. A purta (pe cineva) pc degete = a dispune de cineva după bunul său plac; p. ex t. a înşela. Să aibi iu puterea mea ... lumea aceasta ai purta-o uite-aşa pe degete. Creangă, p. 190. Să-i slrlmbi gltul o leacă să se înveţe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete, id. ib. 267. Cu frumuseţea ei după care oftau cu toţii, şi cu felul ei, purta salul pe degete. Gîrleanu, n. 137. Ai venit să ceri iertare de la cel de care ţi-ai bătut joc şi l-ai purtat ani pe degete? Sadoveanu, o. v, 192. (Regional) A purta poşta = a flecări. Umblă la minciuni, poartă poşta, alr ii/i h 29/141. (Regional) A purta sufletul lu traistă = a nu se ţine de cuvint sau a minţi. Cre-de-mă, bre, că doară nu pori sufletul In traistă. Com. din Vicovu de Sus— Rădăuţi. 4 F i g. (Astăzi rar) A suporta, a suferi, a răbda, a indura; a trage Consecinţele (neplăcute). Rog pre voi, fraţi dragi, toate ispitele să răbdăm şi toate sclrbele să purtăm. Coresi, ev. 87. Venit-am ... Intocma cu aceia ce au purtat zăduhul zilei (a. 1642). gcr i, 97/27. O! tu, hlrtie mult răbdătoare, Care pe spate-ţi cu voie bună Ţoală Inţălepţia de supt soare Şi nebunia porţi împreună. Budai-Deleanu, ţ. 73, cf. drlu. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor şi ziselor sale. Odobescu, s. iii, 10. Dacă port cu uşurinţă şi cu zlmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mlhni peste măsură. Eminescu, o. i, 141. Ar fi purtat şi aceste suferinţe şi nu-l mlhnea declt un singur glnd: „ce va zice lumea?" Slavici, n. i, 120. <0* E x p r. (Regional) A-i purta (cuiva) dc cheltuială = a suporta toate cheltuielile cuiva, a întreţine pe cineva din punct de vedere material. Are să urmeze [la şcoală] cum ştim noi ... Dar eu mă lupt cu glndul cum să-i port de cheltuială. Creangă, a. 120. 4 A trece, a transmite dintr-o mină in alta, din mină în mînă, de la unul la altul. Se aplecă şi culese de pe jos clteva pietricele pe care începu să le poarte dintr-o mină In alta. v. rom. februarie 1955, 250. Clteva pahare de aluminiu fură purtate din mină In mină. Barbu, p. 11. Toţi cei de pe scaun stau cu mlinile la spate, purllnd ţuşca din mină In mină. şez. i, 272. 4 A mişca încoace şi încolo, a deplasa, a trece dintr-o parte în alta; a plimba (4). Ii purtă plicul pe sub nas şi izbucni In rls. C. Petrescu, î. i, 113. Îşi suna cleştele şi-şi purta mătura Ungă jarul uriaş. Sadoveanu, o. ix, 609. + A avea asupra sa (ducind cu sine, pentru a folosi la nevoie). Cine poartă farmece şi ierbi la grumazii lui, are parte de slujirea bodzilor. prav. gov. 110v/10. Arme nu va purta cu sine prav. 32. Cela ce poartă şi Imblă cu bani răi face prepus cum să fie şi el soţie cu calpuzanii, ib. 79. [Acele daruri] le purta cu sine pre unde mergea, anon. cantac., cm i, 103. Purta cu sine şi de vlnzare Seceri, cuţite, foarfece. Budai-Deleanu, ţ. 94. Paloşul ... ll purta totdeauna ascuns la dlnsul. Ispirescu, l. 131. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuţit. Coşbuc, p. i, 231. De ce purtaţi d-voastră carnetul de cecuri la d-voastră? Camil Petrescu, t. iii, 40. Băţul lustruit ... ll purta mai mult de fudulie. Sadoveanu, o. iii, 476. Eu pe părin- 19425 PURTA — 1808 — PURTA iele mitropolit tot vreau să-l uşurez de galbinii pe care-i poartă cu el. id. ib. vii, 350. Purta un baston, pe care-l mlnuia cu slingăcii de automat deranjat. Blaga, h. 78. Poartă baston. H. Lovinescu, c. s. 29. Uşa ... era încuiată cu cheia, pe care o purta boieriul totdeauna la sine. Sbiera, p. 69. + (Despre mijloace de transport) A deplasa, a duce dintr-un loc in altul; a transporta, a căra. Cf. drlu. O! gondolă iubită! ... Zbori vesel, zbori In pace, purtlndu-ne pe mare. Alecsandri, p. i, 165. Cu toată zestrea ei, purtată In zece care, el trecu la Rusciuc. Odobescu, s. i, 138. Trăsura li purtă pe străzi întortocheate. C. Petrescu, î.ii, 215. O şalupă ne poartă printre mii de vapoare acostate. Ralea, s. t. i, 265. Gabrioleta boierului le-a purtat la conac. Stancu, d. 53. + (Despre fiinţe) A duce, a căra, a transporta cu un mijloc de locomoţie. Iarna puneam clinele In săniuţă, Ca să ştie şi el ce bine-i să le poarte alţii. Beniuc, v. 24. Că şi domnii au drăguţă, Le poartă vara-n căruţă Şi iarna pe săniuţă. Doine, 35, cf. alr ii 5 227/279, 316, 325, 334. 2. A duce cu sine, a trage după sine. Veni un lup den pădure şi purta gătejii de băga in foc. Moxa, 254/35. Opt telegari ... purtau trăsura mai uşor ca vlntul. Odobescu, s. i, 161. -O» F i g. A5sa slnt mamele, cred că aurul poartă noroc. Camil Petrescu, t. i, 14. Nume-rile cu soţ li purtau noroc. C. Petrescu, î. ii, 189. Ţi-am purtat noroc. Sebastian, t. 349. S-a înstărit şi, bunul de el, a crezut că i-am purtai noi noroc. Arghezi, s. viii, 237. Să-ntlmpini primitor melancolia Clnd toamnele ţi-o poartă sub fereşti. Labiş, p. 312. Ce e frumos poartă ponos. Românul Glumeţ, 3. + (învechit; complementul indică victorii, succese etc.) A obţine, a repurta. Destul că Janatău purtă biruinţă, că toţi să plecară după sfatul lui. Budai-Deleanu, ţ. 385. Ungaria se îmbunătăţi In cele din lăunlru şi purtă viclorii în cele din afară. Săulescu, hr. i, 242/17. El ... un triumf slnt a purtat. Asachi, s. l. i, 62. Ajulă-ne astăzi să purtăm biruinţă. Ispirescu, m. v. 23. 3. A sprijini, a susţine să nu cadă, să nu se răstoarne In mers. Să mergem In pace Până clnd ne vor purta picioare. Budai-Deleanu, ţ. 107. 4. (Despre femele) A fi însărcinată, a avea făt (în pintece); a duce sarcina, graviditatea. Cf. Minei u i. (1776), 194rl/22. Scroafele poartă purceii patru luni. Economia, 99/3. ¡ţi iert moartea mea, dar nu-fi voi ierta niciodată pe aceea a nevinovatului prunc ce pori In sinul meu. Negruzzi, s. i, 29. O! de sinul meu ferice, C-a purtat şi a născut Domn viteaz şi priceput! Alec-sandri, p. ii, 108. Nu vezi pe cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat in pîntecele ei pe domnul de mine al Moldovei. Delavrancea, o. ii, 32. Mare mirare să nu fie băiat, măi Vasile!... Numai să-i ajute Dumnezeu să-l poarte sănătoasă. Rebreanu, i. 182, cf. cade, scl 1973, 51. <$• A b s o 1. Femeia îngreunată care poartă mai greu va naşte băiat. Marian, na. 21. Bivoliţele poartă un an de zile. Reteganul, p. v, 50. 5. (Despre plante) A produce, a prinde rod1 (1); a rodi1 (1). Multe flori slnt, dar puţine Rod in lume o sc poarte. Eminescu, o. i, 226. F i g. Acele trăsuri aşa de regulate, aşa de bine lămurite, conţin intr-insele o putere, o energie, o stăruinţă, care negreşit au a purta mari şi minunate roduri. Odobescu, s. i, 24. II. 1. T r a n z. (Complementul indică fiinţe) A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul, de la unul la altul sau a duce într-un sau dintr-un anumit loc; a conduce, a însoţi (îndrumînd, călăuzind, dirijînd); p. g c n e r. a duce. Cel ce purtă omenrii săi In pus-line. psalt. hur. 116r/8. Gad Inlr-armlndu-se va purta înainte lui. Palia (1581), ap. gcr i, 36/20. £p[i]scopu/ ce va purta oaste după dinsul. prav. gov. 18r/6. Orb pre alt orb poartă, ib. 19v/7. Solia aceasta o purta Antio-hie Jora ce era postelnic la Duca Vodă. N. Costin, let. ii, 17/1. Pardosul pe cămilă de căpăstru purla. Cantemir, ist. 124. Şi-l blagosloviră toţi rugind pre Dumnezeu să-l poarte Intr-această cale cu sănătate, anon. cantac., cm i, 141. I-a purtat In Asproeahia. Şincai, hr. i, 192/25. Limba vinovată le dăspică Purilndu-i ca pe neşte urşi pin ha ţară. Budai-Deleanu, ţ. 318. Leagă cinele de grumaz, apoi ll poartă după tine. Ţichin-deal, ap. gcr ii, 214/16. Generalii săi carii portaseră armele victorioase plnă spre munţii Balcanu ... avea instrucţiune ca să răscoale pe şerbi. Bariţiu, p. a. i, 294. I-a purtai din loc In loc. Odobescu, s. iii, 17. Apoi începe a purta caii încolo şi încoace. Creangă, p. 195. Nici Mili nu voia s-o poarte altul de mină ori s-o ţie In braţe. Slavici, n. i, 151. Felele vreau să fie purtate prin lume, ca oamenii să le vadă şi să le ducă vestea. id. o. ii, 29. El poartă calul, dlnd ocol, In trap grăbit, în pas domol. Coşbuc, p. i, 109. M-a purtat tăcut, la cele trei clăi de fin, clădite ca trei jucării netede. C. Petrescu, s. 12. Te poartă Ca pe un orb ţinut de mină. Minulescu, v. 10. Mi-a povestit cum Dumnezeu l-a purtat ca de mînă pînă la scaunul metropolitan al Heracleei. Galac-tion, o. 92. Intr-o zi de aprilie m-a purtat cu ea prin douăzeci de magazine ca să-i fin pachetele. Camil Petrescu, t. iii, 146. Colonelul ll poartă la întlmplare, fără cruţare, de la cantină pe la furaje şi pe la grădina de zarzavat. BrXescu, o. a. i, 78. Tcoţii... poartă jocul şi nu-i uşor să porţi un joc de-o sută de perechi. Vlasiu, a. p. 119. Ai ieşit cu oile la păscut?— M-a trimes tătuca să le mai port! îmi răspunse. Sadoveanu, o. vi, 598. Un cinstit vornic mare să poarte un cap de danţ şi alt cinstit vornic mare alt cap de danţ. id. ib. x, 352. Felix fu purtat apoi prin faţa tablourilor. Călinescu, e. o. i, 56, cf. id. s. 6. Pe cheiul Dunării, la Bratislava, ne purtase ceasuri întregi pe sub copacii in desfrunzire. Barbu, p. 62. Şi-l purta pe la toate bunurile cile le-avea. Reteganul, p. iu, 16. Scoateţi calul de la grajd Şi-l purtaţi din sat în sat. Sevastos, c. 242. Cine le poartă pe aici? Că nici pasăre priminteană nu îmbtă pe aice. şez. ii, 52. Orice suflet ... după ce moare e purtat în ceea lume de un înger. ib. 158. Ce dracu de sc îndură moşneagul ista să poaite băietul pe jos? ib. v, 41. Ce-fi porţi osul pe unde ciorile nu-şi duce soţul? Fundescu,, l. p. i, 46. Doi băieţi şi-o copilifă Să te poarte pe ulifă. polc. transilv. i, 189. (Construit cu dativul etic) De mină mi-l lua Şi prin iaduri mi-l purta. Alecsan-dri, p. p. 28. <> Refl. pas. Griul să se poarte cu lopeţile. 1. Ionescu, c. 176/21. -0- R e f 1. Dintr-un loc Intr-altul ... Ne purtăm îndoielnică firea. Blaga, p. 156. <£- (Prin lărgirea sensului) Venind Gligorie Vodă domnu In urma tăllne-său, au găsit ţara stricată, fă-rlmată de atlla râolăţi ce-i venise ... Constantin Vodă o au purtat rău. Mihnea Vodă mai rău. R. Popescu, cm i, 391. (Despre vlnt, ape etc.) Vlntul dinspre miazănoapte ... foarte tare şi rău purla vasăle. Herodot (1645), 326. Nuori purtaţi de vlnt. n. test. (1648), 188v/18. Eşti ţărna pe care o poartă vîntul. Conachi, p. 109. Aci vă poarte vîntul cum ştie să vă poarte A ţopăi în joc! Eminescu, o. i, 24. Rîul Doamnei ... poartă sloiuri mari de gheaţă, butuci groşi şi-i aruncă de meterezele podului. Delavrancea, s. 5. Vlntul suflă de poartă crenguţele copacilor, şez. v, 140. Vîntul Îmi poartă barca pe cărarea Pe care soarele şi marea Se-mbrăţişează cu pămîntul! Minulescu, v. 24. Domnul colonel Meri-şor, suflînd, pluteşte aproape de mal, cu faţa In sus, ca o geamandură rătăcită, purtată de valuri. BrXescu, o. a. i, 44. O boare caldă, minată de un vlnt subţire, purta nlrtejuri de pulbere fină sahariană, id. ib. ii, 177. Apa-i purta încet barba căruntă, amestecată cu subţirelele rădăcini ale lianelor. Sadoveanu, o. vii, 340. Păstorii Intllnesc cile un brad tînăr, purtat, cu rădăcini cu lot, de apele unui puternic şuvoi. Bogza, c. o. 65. Şi apa mă purta devale. Stancu, r. a. i, 12. Cum valurile l-a purtat, La mal l-a aruncat. Teodorescu, p. p. 164. (Refl. pa s.) Corabia se purta In sus şi In jos [pe valuri]. DrXghici, r. 9/19. + A determina să se ducă undeva (în mod real sau imaginar) sau, f i g., să facă un anumit lucru, să acţioneze într-un anumit fel, a in i n a1 (1). a îmboldi; a îndruma, a orienta. Ce interes li poartă In marea mea? Beldiman, o. 33/16. lnlr-o clipă-l poartă glndul îndărăt cu mii de veacuri. Eminescu, o. i, 132. Pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am frlnt piciorul. Creangă, o. 49. De ce-ai venit aici? grăi Miron cu amărăciune. Ce glnd te-a purtat? Slavici, n. i, 104. Atunci ce vrei cu acel ticălos? strigă 19425 PURTA — 1809 — PURTA Mihu purtai de patimă, id. ib. 119. Unde stnt eu? Şi eu ce buiguiesc? Şi ce ginduri mă poartă? Coşbuc, ae. 80. Silueta lui ... îmi poartă glndul spre cel mai nobil, spre cel mai idealist copil al geniului literar universal, spre fiul lui Cervantes. Galaction, a. 128. însemnările lui din călătorie te poartă, cu o putere de evocare uimitoare, prin munţii Moldovei. Topîrceanu, o. a. ii, 318. Mergeam înainte Inlr-o viaţă care părea purtată dc maşinării. Sadoveanu, o. ii, 508. Purtai de sete, mă coboram la vad. Pillat, p. 18. Ce vlnl te poartă pe la mine? Reteganul, p. v, 43. + A duce cu forţa (şi sub pază). Să-l poarte pre uliţe şi să-l bată cu pialea. prav. 170. L-au băgat tn heare şi l-au purtat la uliţă şi i-au tăiat capul. Dosoftei, v. s. septembrie 5v/20. Pre alţii li purta pren tlrg, tăindu-le urechile, anon. cantac., cm i, 189. Pă Baiazid l-au prinsu viu, şi, făclndu-i culivie de fier, l-au băgat tntr-lnsa şi aşa toată Asiia l-au purtat. R. Popescu, cm i, 241. Ba oamenii puteau să creadă Că slnt purtaţi ca o cireadă. Nu-mi mai aduc aminte şi am uitat cu clte Glrbace şi ce feluri de joarde şi de bite. Arghezi, vers. 289. Sentinelele care ne păzeau ... ne-au purtat din gară plnă la Buchen-wald pe jos. Stancu, r. a. ii, 390. Bată-le crucea, bogat ...Ce mă porţi prin sat Legat. Teodorescu, p. p. 289. Porunci ... servitorilor să le lege de codiţele a trei cai nelnvăţaţi că aceştia să le poarte după placul lor. Reteganul, p. ii, 40. Şi mă leagă col la cot Şi mă poartă laşul tot. şez. i, 47. Te poartă cu puşca-n spate. Bibicescu, p. p. 143. <0> (Glumeţ) Şi te poartă sub escortă O cohortă De ţlnţari. Topîrceanu, p. o. 22. 2. Tranz. F i g. (învechit, popular şi familiar) A păcăli, a Înşela; p. e x t. a duce pe o cale greşită; a amina cu făgăduieli mincinoase. Nu te lăsa pohtelor lumiei să te poarte. Varlaam, c. 308. Şi aşe ll sfătuie ş-il purta ei, că cui să cădi să de, el li lua, şi cui să cădi să-i iei, el li da. Neculce, l. 319. Poale purta pe unii prin făgăduinţe de ranguri (a. 1835). Uricariul, viii, 139. Mă porţi ca pe copiii mici! Coşbuc, p. i, 183. Aşa m-a purtat şi pe mine de-au trecut săptămlnile şi lunile. Rebreanu, r. i, 205. La început purtat cu făgă-duinţi, apoi respins, pregătirile de nuntă se preschimbară In pregătiri de război. Sadoveanu, o. i, 9. D-un an şi şapte luni Mă porţi, puică, cu minciuni. Teodorescu, p. p. 326. <0- E x p r. A purta (pe cincva) cu vorba (sau cu vorbe ori, învechit, cu voroavc) = a face (cuiva) promisiuni aminlnd mereu (sau mult timp) Îndeplinirea lor (pentru a obţine răgaz); a tărăgăna; a duce cu vorba. L-au purtat cu voroave şi nu i-au mai dat oaste. Neculce, l. 23. Să-l port cu vorbe, că l-oi însura cu Măndica, plnă ce-oi mlnlui tlrgu. Alecsandri, t. 827. A aflat de la oameni că Ileana s-a împotrivit cit a putut, că l-a purtat cu vorba pe Ilaramu un an de zile. Rebreanu, n. 107. De o lună ne poartă cu vorba. Camil Petrescu, t. i, 415. De unde să ştiu de ce mă poartă cu vorba Atcaz? C. Petrescu, c. v. 54. Da’ spune odată, soro, nu mă purta cu vorba. Sadoveanu, o. i, 456. Nu mi-a adus nici un răspuns, mă tot poartă cu vorba. CXlinescu, e. o. i, 290. Acu cinci ani nu m-aţi purtat cu vorba două săplămlni? Galan, z. r. 262. (Cu inversarea construcţiei) Dar cu vorba ce mă porţi? Doine, 249. 3. R ef 1. (Popular) A umbla (de colo plnă colo), a se mişca (12), a merge (I 1), a se deplasa; p. c x t. a se perinda (1). Cf. Palia (1581), 13/4. D[u]Au? lui Dumnezău să purta deasupra apei. Biblia (1688), l1/8. Apoi unde pui cealaltă lume care s-a purtat prin satul nostru. Creangă, o. 219. Abia semai purta pe picioare. Vla-huţă, n. 6. Palas ... Incalţă Nemuritoare dalbe-opinci de aur, Cu care ea se poartă-n veci ca vuitul. Murnu, o. 4. Chelnerii se purtau repede, ca împinşi de vlnluri. Agîrbiceanu, l. t. 108. Iubito, şi iar am venit ... Dar astăzi de-abia mă mai pori. Bacovia, o. 42. Mă doare mijlocul şi mă port plecat din şale. Sadoveanu, o. v, 234. Cătră ţărmul acesta al mării neamurile s-au purtat şi s-au schimbat necontenit, id. ib. x, 401, cf. alr ii/i mn 44, 2 235/414. | Ase plimba (2). Cf. alrm i/i h 136. + (învechit, rar) A pleca (B 1), a porni (I 1). Se purtă den Efes. Coresi, l. 86/21. + (Rar) A sc îndrepta către ... Săteni cu feţele liniştile, cu muierile şi cu copiii după dlnşii, se purtau încet spre comedii. Sadoveanu, o. iii, 295. Se poartă rlul către mări, Dar piere In nisipuri. Blaga, p. 151.+T r a n z. (Rar) A trimite. Fata mea ecao stea, frumoasă şi curată, ş-am pur-tal-oşi-n Ţara Lcşască la oleacă de Invăţălwă. Sadoveanu, o. v, 521. + T r a n z. (Rar; complementul indică drumuri) A parcurge (1), a străbate. Drumul ceslalall era mai puţin purtat de alergătorii lui Vodă. Sadoveanu, o. xm, 197. + (Regional) A se grăbi; a se pripi (I 2). Grabnic, hai, să-nchid dulapul, Să mă port să nu mă prindă. Coşbuc, p. i, 105, cf. alr i 1986/51, ev 1951, nr. 3, 46, l. rom. 1961, nr. 1, 22, alr sn v h 1 345/574, Teaha, c. n. 254. 4. Tranz. (Complementul indică corpul sau o parte a corpului unei fiinţe, un organ anatomic etc.) A mişca (ritmic) încoace şi încolo sau a mişca, a ţine într-o anumită poziţie, într-un anumit fel, de obicei în timpul mersului. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos li poartă. Eminescu, o. i, 85. [Dracul] întră Inlăuntru şi începe a-şi purta codiţa cea blrligaiă pe la nasul unchiaşului. Creangă, p. 53. Scormon era culcat la vlrtelniţă, purllnd capul In urma fetei, pe care şi-o alese de stăplnă. Slavici, n. i, 37. E frumos cum îşi ţine capul, cum îşi poartă trupul, id. ib. 81. Calcă aşa de mlndru şi de ţanţoş şi-şi poartă capul falnic, parcă şi-l duce In triumf. Vlahuţă, o. a. i, 193. Toi poartă coada In sus şi-n jos. şez. m, 182. Cum îşi poart-a ei făptură Toată-i ca-n zugrăvitură! Coşbuc, p. i, 97. Clnd peştii pe cari stă pămlntul poartă cozile, el se cutremură. Goro-vei, cr. 94. Ce falnic îşi purta [cerbul] coarnele cu zece ramuri. Delavrancea, o. n, 119. Acestea le ştia Elena Lipan clnd vorbise şi le înţelegea Costea clnd ridicase ochii să-i poarte de la dlnsa la Annie. C. Petrescu, c. v. 96. (R ef 1.) Tot trupul fetei se purla Intr-un ritm mlădios. Sadoveanu, o. i, 127. -£> E x p r. A(-şi) purta nasul (pe sau tn) sus v. nas1 (1). + Tranz. f act. S p e c. (Rar; complementul indică părul, pletele) A flutura. Vlnlul le purta pletele. Sadoveanu, o. i, 51. 5. Tranz. (Rar) A trece pe suprafaţa a ceva (dintr-o parte în alta). (Refl. pa s.) Răzuitoarea ... se apucă Intre degetele ambelor mini şi se poartă pe suprafaţa scindurii, apăsat. Vlasiu, a. p. 363. 6. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică vorbe, veşti, zvonuri, minciuni etc.) A răspîndi, a împrăştia. Boierii, cari era bucuroşi de una ca aceasta tulbureală, ... mai tare au început a purta veştile. N. Costin, let. ii, 31/2. Purta vorba peste tot Ş-o schimba cum li venea. Heliade, o. i, 235. Crlşmăriţa purta vorba din femeie In femeie şi acestea spuneau bărbaţilor. Gîrleanu, n. 35. Plecă să poarte vestea cu înflorituri şi In altă parte. Călinescu, s. 138.R efl. pas. Aşa se purta cuvintul la toţi cum de este să se mai trimală domn creştin la Mpldova nu se va trimite altul fără Nicolai Vodă. Axinte Uricariul, let. ii, 139/27. Care vorbă purtlndu-se din om In om au agiuns la domn. Ami-ras, let. iii, 137/29. în două rlnduri s-au purtat cuvinte a să da această mănăstire metoh mitropoliei (a. 1756). Uricariul, xiv, 182/28. (Expr.; învechit) A i sc purta numele = a i se duce faima. [Au scos din domnie] pre Mihai Vodă cu mare urgie, purtlndu-i-se numele că au stricat ţara. R. Greceanu, cm ii, 170. (Prin lărgirea sensului) înzestrat de un curaj neînvins şi stăpln pe un popor aprig şi iubitor de războaie, el purla spaima In ţările vecine. Gane, n. i, 13. XII. T ranz. 1. (învechit şi regional) A se ocupa (II) de..., a avea grijă de ..., a se îngriji (în numele cuiva), a dirija, a conduce (in numele cuiva). Are împăratul Intre alţi sfetnici mai aleşi trei sau patru, ce le zicu veziri azemi, carii toate trebile Impărăţiii poartă. Ureche, l. 123. Fiind cucon de 15 ani, toate trebile ţărăi şi a domniei le purta mumă-sa, doamna Roxanda. N. Costin, l. 491. Anliohi Vodă pusă capichehaie Ia Poartă pe un frate a lui Rascarachi, Chiriţă Mihălachi şi cu frate-său, beizăde Dumitraşco, să-i poarte trebile. Neculce, l. 133. Zece procese mi-a purtat pănă acum 19425 PURTA — 1810 — PURTA şi numai două mi-a pierdui dintre ele. Agîrbiceanu, l. t. 219. El purta cu înţelepciune treburile împărăţiei tnctt loţi să mirau de mintea lui cea marc. Reteganul, p. iii, 7. -0> (Prin lărgirea sensului) Trupul omenesc un cap are, Care poartă şi povăţuieşte Toate celelalte mădulare. Budai-Dei.eanu, ţ. 340. + (Rar) A întreţine din punct de vedere material. Port la şcoală un nepot c-o mulţime de cheltuială. Sadoveanu, o. viii, 271. <$> Refl. impers. Şcoala se poartă cu cheltuială. id, ib. 191. 2. (Complementul indică acţiuni) A desfăşura, a duce, a suporta In mod activ, cu eforturi proprii etc. împăratul purta război c-un vecin. Eminescu, n. 3. Purtase judecăţi tocmai pentru bucala de pămlnt ce-o stăplnesc şi acum. Gîrleanu, n. 8. Aş vrea să-mi spui copilăria ta Şi luptele pe care le-ai purtat. D. Botez, f. s. 54. Aveau de purtat nici mai mult nici mai puţin declt zece dueluri. Stancu, r. a. i, 272. Purta multe războaie şi totdeauna biruia. Sbiera, p. 107. înălţate împărate, Pune pace, nu te bale :.. Că de clnd lot porţi bătaie Lacrămile curg păraie. Reteganul, tr. 64. <£> Expr. A purta (pe cineva) prin judecăţi = a da (pe cineva) In judecată (tlrlndu-1 mereu pe drumuri). Acei ce ... vor purta pre alţii prin judecăţi şi apoi să vor da In laturi şi vor părăsi cererea lor ... să plătească cheltuiala plrlţilor. Pravila (1814), 179/10. 3. A exercita, a Îndeplini (o funcţie, o Însărcinare) sau a deţine (un titlu, o demnitate). Cf. drlu. în cursul nevlrstniciei regelui, muma sa Sofia purta demnitatea de regentă. Asachi, s. l. ii, 33. Acest june Bogdan ... intră In casa lui Ferhad-paşa, ajunglnd a purta slujba de haznadar. Bălcescu, m. v. 58. Fu denumit cancela-riu al acestei ţări, pe care o cunoştea prea bine din funcţiunile sale anterioare purtate Intr-Insa. Bariţiu, p. a. iii, 118. E cel din urmă domn al ţării care poartă titlul de „Domn al aminduoror laturile Dunării". Odobescu, s. i, 224. De douăzeci şi mai bine de ani ... port vornicie In Pipirig. Creangă, a. 18. Purta titlul de monsenior. Călinescu, s. 9. în aceste documente apar numeroşi boieri purtlnd titlul de dregători. Stoicescu, s. d. 77. 4. (Complementul indică instrumente, unelte, arme etc.) A folosi (cu pricepere, lndemlnare) cu ajutorul mlinilor; a minui (1). Dacă să învăţa bine, cum va purta suliţa, ... li scotea la războaie. N. Costin, l. 125. Mai înainte de vlrsta de cinsprezăce ani ei ştiu purta arcul şi săgeţile, ist. am. 92v/3. Care-i viteaz — atunci el adausă —, Care-i vrednic armele să poarte. La harţ aici cu mine să iasă ! Budai-Deleanu, ţ. 248. Apoi las'că Rada ştie Şi-n ce fel să poarte sapa. Coşbuc, p. i, 94. Şi boii simt, după cum e purtat plugul de coarne, că puterile slăplnului au mai slăbii. Gîrleanu, n. 210. Profesorul nostru nu atingea creta niciodată. Lăsa pc elevi s-o poarte şi să se mtnjească ci pe mină. Galac-tion, a. 9. Găsi ... o horbotă începută. O luă intre degete şi începu să poarte ingliţa. Sadoveanu, o. viii, 202. De clnd plugu n-am purtat Pilă bună n-am mlncat. şez. ii, 79. IV. Tranz. 1. A avea pe sine (ca parte integrantă) de la natură ori in mod accidental, potrivit obiceiului, modei etc. Nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi In spinare? Pann, p. v. i, 8/28. Şi vechiul Maccus poartă o cocoaşă In spate şi alta In pepl. Odobescu, s. i, 43. Părul lins, cu unde albăstrui, ll poarlă-n Umple. Dela-vrancea, s. 9. Purta, sub nasul său cu nări porcine, această uriciune, jumătate rasă, jumătate tunsă şi absurdă, care este mustaţa modernă. Galaction, o. a. i, 148. Purta o frumoasă barbă blondă. Sadoveanu, o. x, 480. Eclisiarhul poartă un nas monumental. Arghe-zi, b. 26. Purta un fel de barbă scurtă, căruntă. Camil Petrescu, o. iii, 224. Te vei fi mirlnd poate că port barbă. Stancu, n. a. iii, 298. O fetiţă slăbuţă...; poartă codiţe. H. Lovinescu, t. 91. Purta o mustaţă aurie ca griul pe o buză parşivă. Barbu, p. 144. O singură dată soldatul acela a purtat mustăţi, s februarie 1960, 36. Patruzeci de ai îmi pare De clnd port păr pe spinare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 450. <> Expr. A purta coarne = a fi Înşelat In căsnicie. Mi se ridică părul pe cap numai glndindu-tnă la căsnicie ... — Dar clnd mai porţi şi coarne, ce zici, Prutescule. Contemporanul, v2, 501. 2. S p e c. (Complementul indică obiccte de Îmbrăcăminte, de Încălţăminte, de podoabă etc.) A fi, a umbla Îmbrăcat, Încălţat, Împodobit cu ... Să neştine va purta piiale de cal sau de magariu, să nu Intre In bisea-rică. prav. gov. 54/18, cf. 161'/4. Curva să cunoaşte. pre locul ce lăcuiaşle şi pre haine ce poartă, prav. 191. Poartă juplnesele işlice In toată vremea. R. Popescu, cm i, 475, cf. drlu. Acel coif de fer ce Butii In vechime l-a purtat I-a adus cununi de laudă. Asachi, s. l. i, 70. Se prepară In ministerul guerei un projet spre a se prezenta camerelor asupra decoraţiilor militare şi asupra drepturilor ofiţerilor ce le poartă, cr (1848), 102/38. N-aş fi gleit că bălrlna ...ce purta ochilari şi priza tabac era frumoasa doamnă B. Negruzzi, s. i, 68. Privim vechea armură Ce un uriaş-odată In războaie a purtat. Alexandrescu, o. i, 73. Salbă şi rochiţă pentru-un sărutai, Niciodată, doamne, eu nu am purtat. Bolinti-neanu, o. 76. Pe dasupra poartă un contoş. Odobescu, s. i, 263. Flori albastre are-n păru-i şi o stea In frunte poartă. Eminescu, o. i, 85. Căţeluşa ... la glt purta o salbă de galbeni. Creangă, p. 291. Pe cap purta gugiu-mane puse cam tntr-o parte. Ispirescu, m. v. 44. Stă-plnul meu n-a purtat plnă acum aşa haine proaste, id. l. 200. Ce poartă ea, alt om aruncă. Coşbuc, p. i,- 127. Jupln Hagiul purta pe umeri o scurteică de lastic. Delavrancea, h. t. 6. Fiecare lucru ce poartă pare la locul lui. D. Zamfirescu, a. 23. Pe pieptărelul lui de lină Purtlnd un ban de la-mpăratul. Goga, p. 23. Femeile din sat purtau haine lot mai scumpe. AgIrbi-ceanu, a. 212. Purta gulere prea scurte pentru gllul său lung. Bassarabescu, v. 8. Dar ce înţelegi tu prin stil, Policarp? Că port ghete totdeauna lustruite? Galaction, a. 386. Purta pe cap o veştedă cunună Şi-n ochii lui părea că, deopotrivă, Melancolia lumii întregi s-adună. Topîrceanu, b. 88. Ai purtat lucruri purtate de altele. Camil Petrescu, t. ii, 167. Purta haină cenuşie, slrtn-să la mijloc. C. petrescu, î. i, 13. Maria ... purta ciorapi roz. Brăescu, o. a. ii, 292. Poartă guler tare de cauciuc şi o cravată lungă. Sebastian, t. 10.. Purta o bască mică şi o pelerină neagră de cauciuc. Vlasiu, d. 14. Purta anteriu şi ccalma de coloare întunecoasă, albastră. Sadoveanu, o. x, 203. Prinos de închinare la frumuseţea smeadă El poartă o cătuşe de aur drept dovadă. Argiiezi, vers. 385. Părul tuns scurl ll da peste urechi, In care purta doi mici cercei din două mărgele albastre. Călinescu, s. 155. Căciula o poartă pe sprinceană. Stancu, d. 489. Noi nu purtăm pantofi boiereşti subţiri. Id. r. a. iv, 257. N-avea pe lume pă-reche: Purta cercel Ia ureche. Paraschivescu, c. ţ. 87. Tudor Bălosu purta vestă neagră peste cămaşă albă cu mlrieci bogate. Preda, m. 187. Pe cap purta o şapcă mare de birjar. Barbu, p. 170. Era vlnăior şi nu purta ceasul la mină, să nu se strice, v. rom. noiembrie 1964, 14. Clţi mă văd toţi mă-ntreabă De ce port maramă neagră? Jarnîk-Bîrseanu, d. 321. Bade ca al meu nu vezi, Că poartă chemcşă albă, La grumaji năframă nea-, gră. folc. transilv. j, 113. Nu iot ce poartă rasa şi camilafca e călugăr. Zanne, p. iii, 335. Sini cercel cu toartă, Dar om nu mă poartă, Declt mă agaţă La case In faţă (Lacătul). Gorovei, c. 193. (Tranz. f a c t.) îşi luasă o fată a unei rachieriţe ...Şi o purta cu sălbi de galbeni. Neculce, l. 85. în cazarmă purtam soldaţii mai aşa ... Dar clnd li scoteam la inspecţie ... mă rog, hainele noi. Brăescu, v. 140. Se crede frumuseţea lumii pentru că bărbatu-său o poartă gătită. Sadoveanu, o. x, 608. De clnd m-a luat, Bine m-a purtat, Cu cămeşi de in. pop., ap. gcr ii, 331, cf. Sevastos, c. 22. Şi-n postavuri le-oi purta. Bibicescu, p. p. 279. (R e f 1.) împăratul... o au urgisit să nu mai fie volnică a să mai purta In portul împărătesc (a. 1760). gcr ii, 74/10. E chipeş ... şi să poartă In ostăşeşti. Jipes-cu, ap. tdrg. Mă purtam curat. Vlahuţă, o. a. ii, 96. Astfel se poartă pe-aici fecioarele noastre, cu tolbă. Gleznele lor Incinglndu-le slrtns cu .coturnul. Coşbuc, ae. 19. Se poartă încinşi cu colane de catifea. Hogaş, dr. i. 19425 PURTA — 1811 — PURTA 251. Sumese izmenele şi, desculţ, cum se purla, începu să strige tare. Vissarion, b. 41. <$• L o c. a d j. şi a d v. De purtat = (care este, serveşte) de Îmbrăcăminte. Dumnezeu n-ajulă celui care umblă cu furtişag, fie lucru de purtat, fie de-a mlncării. Creangă, a. 45. Să-mi dai de mlncare şi de purtat cit mi-a trebui, id; r. 151. <$• E x p r. A purta doliu = a umbla Îmbrăcat In negru sau a aplica o flşie neagră pe haine, în semn dc doliu. Caly rămase ceva mai îndărăt de grupul familiei, puţin indispusă de doliul pe care, pentru circumstanţă, fu nevoită să-l poarte. Călinescu, s. 370. tn prag o femele cu obrazul frumos, blondă ... Purta doliu mare. Stancu, r. a. i, 174. + Refl. impers. A fi la modă. O văzui înfundată Intr-o rochie cu fioncuri, cu tocurile de o şchioapă la pantofi, cum se purta odinioară. Caragiale, o. iv, 265. Se poartă ... E la modă ... Am peste 20 de brăţări. Delavrancea, o. ii, 277. Ştiţi că se poartă pantofi din piele de şarpe? Brăescu, o. a. ii, 259. Să călării doi, trei copii Încălţaţi cu iminii ... C-aşa se poartă la jii. şez. v. 31. <0> (Prin lărgirea sensului) Şe poartă anul acesta misticismul, RaleA, s. t. iii, 292. + (Regional) A ţine, a Îngriji, â Întreţine. Această rană se întinde uneori pe toată spinarea dobitocului, mai ales clnd omul nu simte milă de vila lui şi o poartă astfel, şez. iii, 202. Nu mai ştiau bieţii părinţi ce să-mi mai facă şi cum să mă mai poarte. Vlahuţă, 0. a. ii, 248. 3. A avea imprimat, gravat, pictat, scris. A porunciift] ca să să tipărească o carte ce poartă In frunte titula.' „Cărticica năravurilor bune" (a. 1810). Iorga, s. d. xii, 202. Români ... nu vă atingeţi de banii cu păcat Ce poartă a lui Despot chip mlndru-ncoronat. Alecsandri, t. ii, 189. Cavaleri români purtlnd acvila creştină pe coiful lor de fer veniră să caute 0 soartă mai pacinică. Odobescu, s. i, 252. Stllpii de porţi purtau două rln-duri de numere, cii văpseaua deopotrivă de ştearsă. C. Petrescu, î. i, 220. Cupeurile care trăgeau sub bolta intrării purtau blazon. Sadoveanu, o. viii, 125. <> F i g. O petiţie care poartă caracterul nevinovăţiei (a. 1848). Uricariul, x, 19. El poartă pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc. Alecsandri, p. i, 134. El poartă marca superficialităţii şi dezordinilor strămoşeşti. Vlahuţă, o. a. i, 184. Tanţa purta pe faţă un surls curat de fericire. Rebreanu, r. i, 245. Nenorociţii, albi ca varul, cu capul gol, cu părul vllvoi, fugeau cu priviri rătăcite, purllnd In palma zdrelită pecetca neagră a laşităţii lor. Brăescu, o. a. i, 291. Poartă acum pe faţă o melancolie senină. H. Lovinescu, t. 405. 4. A fi Înzestrat, prevăzut cu..., a avea (în structura sa). Ar trebui să-i dau In genunchi, s-o admir zile ne-sflrşile, locmai fiindcă poartă chipul, frumosul, delicatul şi nobilul ei chip. Delavrancea, t. 258. Greoi atlrnă galbenul acoperiş, Purtlnd spărturi albastre de lumină. Păun-Pincio, p. 57. Căluţii purlau iii jurul nărilor înflorituri de gheaţă. Agîrbiceanu, a. 465. Cel mai frumos măr poartă In miezul lui viermele care ll va roade şi-l vă închirci, Camil Petrescu, t. i, 374. <0> F i g. Carele seamănă pre duhul şi poartă chipul ceriului. Coresi, ev. 54. Boierii cei de aice ll cunoaştea, ll ştia La haraclirul ce poartă nimic nii se-ndoiă. Beldi-man, E. 64/28. De ce porţi 0 tristă frunte? Asachi, s. l. 1, 121, Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă. Eminescu, o. i, 85. E Şuier copilul, căpetenie de haiduci, ce poartă fulgere In priviri. Delavrancea, s. 175. Că-i un neghiob ce poarlă-n piept Un suflel Inclinil. Neculuţă, ţ. d. 53. Pesemne, dragul meu, slnt clipe In care purtăm alt su flet In noi. Gîrleanu, n. 106. Slnt oameni care poartă In ochi, fără nici o putinţă de amăgire, tot adevărul personalităţii lor. Galaction, a. 58, Arareori cile un copil, drept, tăcut, purtlnd In ochi liniştea naturii In care crescuse, răsărea pe neaşteptate. Brăescu, o. a. i, 46. Şi l-am prins la noi la poartă Să vedem ce minte poartă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 67. V. Tranz. 1. (învechit) A avea asupra sa (pentru a conduce, a decide etc.). Eu port toată puterea. Alecsandri, t. ii, 169. 2. (Complementul indică glnduri, sentimente, intenţii etc.) A fi stăptnlt de ...; a nutri (2). Ferecaţi de ceia ce poartă glnd bunu cătră H[risto]s (cca 1550). cuv. D. bătu. ii, 466/17. Temniceariul nici o grijă nu purla, căce că Dumnezeu era cu Iosif. Palia (1581), 162/3. Purta pizmă Isaflui Iacov. Biblia (1688), 201/10. Ci-i porţi pismă şi-l zavistuieşti pre la unii şi pre la alţii. Antim, p. 84. De ce să purtăm allta frică? Budai--Deleanu, ţ. 108. Cinsleşte-i ca pre părinţii tăi cei trupeşti şi poartă năravuri bune (a. 1824). Iorga, s. d. xii, 211. El încă purllnd slială de oameni sălbatici şi de feară. Drăghici, r. 62/11. Să-ţi priimeşti această mică pedeapsă de la dlnsul pentru cugetul cel rău ce ai purtat asupra lui. Bărac, t. 44/7. Trădătorul s-a folosit de această ocazie ca să verse asupra nenorocitului fiiu ura ce purta tatălui. Bălcescu, m. v. 155. Viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Eminescu, n. 77. Să nu mă sileşti a-mi împărţi simpatia ce-ţi port. Caragiale, o. iv, 381. Mulţi li purtau ură şi-i dospeau glnd rău. Delavrancea, s. 16. Eu vă port prea mullă stimă şi n-aş putea fi de altă părere. Vlahuţă, o. a. i, 198. Nu ştiu ce-i cu tine Că tot porţi bănat. Coşbuc, p. ii, 143. Acest inimos slujitor cunoaşte dragostea fără mărgini ce vă port. Camil Petrescu, t. iii, 462. Singurul care ne stă In cale era popa, căruia, nimic de zis, li purtam o frică, soră cu moartea. Vlasiu, a. p. 46. Era văr cu un lucrător tlnăr care-ţi purla pică. Pas, z. i, 270. Din toate părţile se auzeau fluierlnd gloanţele ... Şi parcă nu purtam frică. Isac, o. 200. El mi-a spus că ... nu-mi poartă duşmănie. Barbu, p. 23. Frică nimărui nu purtăm. Teodorescu, p. p. 173. Fala Insă, colea vlnjoasă şi voinică, nu-i purta frică. Marian, ins. 116, cf. alr sn v h 1 251/987. La duşman nu se ducea, Că mare frică purla. Balade, iii, 340! ^ Loc. vb. (Tranz. şi intranz.) A purta (de) grijă (sau grija) cuiva sau de (ori, Învechit, despre) ceva = a se Îngriji de cineva sau de ceva. Să făcea a purta grija împăratului. Moxa, 392/5. Le purta de grije In toate dzlle. Dosoftei, v. s. octombrie 73r/14. Ne porun-ceaşte noauo if[risto]s ca să purtăm grije pentru Impără-ţiia ceriului. Cheia în. 12v/3. Poartă grijă pentru noi. Biblia (1688), 2001/51. Fiindu boierii orlnduiţi de piţţla grije ce era treaba: pine, ordzu, iarbă, lemne. Neculce, l. 43. Nu purta grijă de aceasta, anon. cantac., cm i, 86. Au purtat de grije pentru mlntuirea neamului omenesc. Antim, p. 1. Să nu poarte grijă că va urma la toate poroncile împărăteşti (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 227/3.' Să poarte de grijă surorei sale (a. 1805). Uricariul, xi, 328. Grija care trebuie purtată clnd fală oile. Economia, 88/10. Grija lui ş-acum poartă nevăzută. Budai-Deleanu, ţ. 139, cf. drlu. Eu Iţi voi purta grijă pentru toată cheltuiala drumului. Drăghici, r. 6/13. Ispravnicu ... a avut bunătatea să ne poarte grijă foarte mult. Ivooălniceanu, s. 2. Nu purta grijă de capul nostru, domnule. Negruzzi, s. i, 172. Mă duc îndată acasă pentru ca să port de grijă despre cele trebuincioase pentru bal. Alecsandri, t. 419. Despre sosirea mea, dacă nu le anunţ din vreme, nu purla grijă. Caragiale, o. vii, 78. Tuturor le purta de grije, că n-ar fi intrat cu mina goală măcar d-ai fi părpălit-o pe jerăgai. Delavrancea, s. 229. Poartă grijă de odihna lor. Vlahuţă, o. a. ii, 33. Au pus pe o babă, care le purla de grijă, să se ducă la împăratul, şez. ii, 50, cf. Coşbuc, p. i, 138. Bărbatul li purla de grijă. Gîrleanu, n. 160. Pallas Atena-nţeleapta, Cea care-i poartă de grijă la orice nevoie, tl vede. Topîrceanu, p. o. 11. Am purtat de grijă să nu rămlnă pe dinafară. C. Petrescu, î. ii, 172. Sub părintele Glicherie, care poartă atlta grijă de mănăstire, se face icononiie. Stănoiu, c. i. 86, cf. H. Lovinescu, t. 145. Şi de grijă ne-a purta Plaiul cu pădurele. Alecsandri, p. p. 258. Să se ducă încotro i-a purta Dumnezeu de grijă. Sbiera, p. 297. Să port grigea de haiduci. Reteganul, tr. 39. (Refl. pa s.) Grija lor nu se poartă îndelung. Economia, 209/13. Au dat poruncă de a-i petrece In ţara lor şi de a li se purta grijă, ar (1829), 581/19. (Familiar) A-l purta cuiva un dinte = a urmări să se răzbune pe cineva. Stlnd de vorbă cu ea am aflat că-i purta preşedintelui un dinte. Scînteia, 1965, nr. 6 589. + A avea In sine, a conţine, a ascunde; a reţine, a păstra. Pre Antonie de-mi voi 19425 PURTA — 1012 — PURTA purta mintea, nu-l voi numi nicedlnăoară patriarh. Dosoi-tei, v. s. octombrie 63r/28. Acel glas purta o melodie şi melodia atrage şi îmblînzeşte fiarele. Boli.iac, 0. 33. Omul mare-n suflet, moşnean, străin el fie, în suflet poartă lumea întreagă drept moşie! Alecsandri, t. ii, 114. A început a se cînta de către o naiiune anticele ce nu port în sine o însemnare exactă. Odobescu, s. 1, 216. Adevărata tragedie, sufletul cel mare o poartă In el. Delavrancea, t. 69. A găsi astfel de element în orice lucrare artistică este a crede că arta poartă în sine o putere ... moralizate are. Gherea, st. cr. ii, 74. Trec luni, ba uneori şi ani, fără măcar să bănuieşti că, înlr-o parte necunoscută a creierului tău, porţi icoane din alte vremuri trecute. Brătescu-Voineşti, p. 297. Purta In suflet risul ei cald, buzele ei pline şi umede. Rebreanu, i. 20. Două groaznice blesteme ... Ce să fac de acuma oare? Cui să-i spun ce port in suflet, ce m-apasă, ce mă doare? Eftimiu, !. 38. Intr-un trup de copil, el purta vivacitatea, limbuţia ...pe care ar fi putut să le împartă intre ei trei oameni graşi şi certaţi cu bunul-simţ. Galac-tion, a. 279. Asemenea imagine făcătoare de minuni purta i/t sine toată puterea şi toată biruinţa împotriva unor necredincioşi ca aceia. Sadoveanu, o. ix, 186. Port încă In sufletul meu acea clipă minunată. Călinescu, s. 83. Port Incă-n gînduri Mierea, mirajul, Dar fără line Rană-i peisajul. Blaga, p. 74. 3. (Complementul indică nume) A se numi1 (1), a se chema intr-un anumit fel, ă căpăta ori a avea o anumită denumire sau un anumit calificativ; p. e x t. a prelua de la cineva (ducînd mai departe). Cf. Bălcescu, m. v. 40. Numele de român ce-l purtăm, cr (1848), 183/5. Cinci cămăruţe ..., din care una mai mărişoară poartă pomposul nume de salon. Negruzzi, s. i, 70. 'Tu porţi un nume dulce. Alecsandri, p. i, 166. Nu trebuie să ne amăgească titlul lor, care poartă numele filozofului Menip. Odobescu, s. i, 52. Mulţi la noi o confundă cu graurelc, din cauză că ea poartă pe franţuzeşte un nume ce s-ar crcdc că corespunde cu al acestuia, id. ib. iii, 23. E un lînăr desăvîrşit, care-ţi va purta cu onoare numele. Caragiale, o. vii, 213. N-ai văzut tu veselie De cînd eşti şi porţi un nume. Coşbuc, p. ii, 33. Porecla de Neamţul pe care o purta din şcoală i se cuvenea. Brătescu-Voineşti, p. 170. Nu poartă numele meu. Ga-laction, o. a. i, 37. O stradă a lirgului poartă numele lui. Sadoveanu, o. vi, 123. Există intr-adevăr şi azi o bisericuţă pe un mal al rlului Dîmboviţa ... purtlnd numele ciobanului din legendă. Arghezi, b. 126. Străzile care dau spre lac poartă nume de boieri. Călinescu, s. 5. Punctul unde are loc această gravă indicaţie poartă un nume cu mari rezonanţe simfonice: Wagner. Bogza, c. o. 17. Aş vrea să-i poarte fiul nostru cu cinste numele. Stancu, r. a. iii, 14. 4. (Complementul indică conversaţii, corespondenţă etc.) A desfăşura, a susţine, a duce (împreună) cu altul sau cu alţii ori intre ei; a întreţine. Era gata să continue, din orice loc, o conversaţie purtată de alţii. Agîrbiceanu, a. 125. O sfadă izbucni intre ei, pe care o purtau In ungureşte, id. ib. 468. Cosii purtase in cursul verii o întinsă corespondenţă cu tatăl său. Sadoveanu, o. viii, 313. <£• Refl. pas. Convorbirea s-a purtat apoi asupra Pactului oriental. Titulescu, d. 659. Discuţiile s-au purtat In jurul unor probleme privind politica partidului. Scînteia, 1960, nr. 4 848. VI. Tranz. (Popular) A îndeplini conform tradiţiei, tipicului, cerinţelor. Amu de i-ai purta batir rînduielele, să nu sleie cu ţerna-n gură. Contemporanul, vi2, 2, cf. Pamfile, c. ţ. 353. -Q- Refl. pas. Toate aceste pomeniri ... se cheamă griji şi mare mult e căinai acela căruia nu i s-au purtat grijile. Marian, î. 370. Slujbele slnt de toate şapte la număr. Ele se poartă de regulă în şapte simbete. id. ib. 377. VII. Refl. A avea o anumită conduită, a se comporta, a se manifesta într-nn anumit fel (in relaţiile sociale, faţă de cineva etc.); p. e x t. a acţiona într-un anumit fel. Dumitraşco Vodă încă să purta bine că i le trimite peste cinci, şese dzile. Ne.culce, l. 209. [Dascălii] cu ce feli de silinţă să poartă asupra învăţăturii copiilor (a. 1748). Uricariul, i, 65. Purtîndu-se şi el împotriva s/ţijn/eior cu nevoinţă. Mineiul (1776), 78r2/17, cf. Ţichindeai., f. 17/19. Relele ... ţi s-au trimis din cer ca ... să te înveţe cum trebuie să te porţi de să vor iuvi iarăşi. Marcovici, d. 15/27. L-au sfătuit cum trebuie să să poarte. Drăghici, r. 30/21. Se sili şi el a se purta cu cele mai bune ... purtări. Gorjan, h. i, 2/4. Acum am prins de nou la putere şi nădăjduiesc ...că mă voi purta bine de acum. Kogălniceanu, s. 95. în gospodărie ..., fieştecare trebuie aşa să se poarte ca: cheltuiala să nu întreacă pe cîştig. I. Ionescu, c. 242/28. Pănă la o vreme s-au purtat bine. Bărac, r. 10/23. Poartă-te după împrejurări! Bălcescu, m. v. 203. Iacă, prietine, zise, dacă ştii cum să te porţi, Bucăţica chiar din gura lupului poţi să o scoţi. Pann, p. v. i, 24/22. Ca fiarele unul asupra altuia ne purtăm. Eminescu, n. 145. Şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. Creangă, p. 292. Zîna se purtă cu mare bună-cuviinţă. Ispi-rescu, L. 39. Fireşte, la început să purtau cu mine ca nişte cunoscuţi. Delavrancea, t. 221. Cum le porţi mă port. Davila, v. v, 147. Or fi ştiind carie multă, dar nu ştiu să se poarte. Brătescu-Voineşti, p. 353. Marina se purta însă cu un deosebit respect faţă de Elenuţa. Agîrbiceanu, a. 221, Au să-ţi spună ei ce mai au de făcut şi cum se cuvine să te porţi aici. Hogaş, dr. ii, 45. Ştiu bine ce fac şi cum trebuie să mă port. Rebreanu, i. 219. Lui Virgiliu i-ai intrat în graţii ... El se purta mai bine cu confraţii. Topîrceanu, b. 91. Cine ştie să se poarte nu pleacă în asemenea caz. Camil Petrescu, t. iii, 445. Domnişoară Sabina, ştii că nu-mi prea place cum le porţi cu mine. C-. Petrescu, c. v. 367. Soldatul pleacă în concediu numai dacă se poartă bine. Brăescu, o. a. ii, 312. Vă purtaţi cu mine de parcă-as avea opt [ani], Sebastian, t. 105. Poartă-te frumos ca să fii plăcui oamenilor. Vlasiu, d. 6. Se purta de sus cu ceilalţi soldaţi. Sadoveanu, o. ii, 354. Se purta c-o politeţă exagerată cu toată lumea. Bart, e. 365. Nu voi consimţi niciodată să nu mă port leal cu viitoarea mea soţie. Călinescu, e. o. ii, 316. Soţia mea m-a mai învăţat cum să mă port prin lume. Stancu, r. a. iii, 23. De ce se purta el aşa de prietenos? Preda, m. 267. Daria, vezi cum te porţi, t februarie 1962, 18. Vorbea cam slînjenit şi abia acum îmi dau seama că el se purta aşa tocmai pentru că nu voia să mă jignească, v. rom. ianuarie 1965, 72. Eu m-oi purta şi voi face După cum lui badea-i place. Alecsandri, p. p. 267, cf. Teo-dorescu, p. p. 104. Să vă purtaţi cum se cade. Sbiera, v. 252. Să purtau cu necuviinţă. Reteganul, p. iii, 58. Să-mi văd mîndra Cum să poartă. Bibicescu, p. p. 15. Şi ea bine s-a purtat, Pă drăguţ l-o ascultat, folc. transilv. i, 333. Cum ţi-e chipul te poartă. Zanne, p. ii, 68. Mireasa intrlnd în casa socrilor, toţi ţin ochii pe dînsa să vadă cum se poartă, id. ib. iv, 450. (Construit cu dativul etic) Aşe să mi le porţi! Neculce, l. 21. <0> F i g. Că slova-nvaţă graiul şi gîndul să se poarte. Arghezi, s. p. 95. Dorule, ce ţi-am făcut De te porţi aşa urît? folc. transilv. i, 124. <0 (Prin lărgirea sensului) Alcoolul absolut se poartă cu camforul precum apa cu zahărul, man. sănăt. 114/25. + Tranz. fact. A determina pe cineva să se comporte, să acţioneze într-un anumit fel. Arcadie avea o muiare ... foarte rea şi lacomă şi-şi purta bărbatul cum era voia ei. Moxa, 365/36. Socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor. Neculce, l. 87. + F i g. (învechit, rar) A petrece (II 3), a se desfăta. Acel loc plin de lumină Unde inimi nu suspină, Ci In bucurii se poartă. I. Văcărescul, p. 256/3. VIII. 1. Refl. (învechit) A se petrece (II 5), a se întimpla; a se desfăşura. Purllndu-se lucrurile aşa ... mare nechivernisală s-au făcut între moscal de şi-au împărţit ostile In multe părţi. N. Costin, let. ii, 116/38. Solul turcesc ... vădzînd aceste lucruri ce să poartă şi moscalii nu primase bani să facă pace ...au făcut izvod de ţoale. Neculce, l. 351. Ă cărora lucruri şi cum s-au purtat, şi cum au descălecat..., le trec şi le las. C. Can-tacuzino, cm i, 65. Den dumnezeiasca orînduială, lucrul aşa s-au purtat că fiind aici în ţară un beizade ... şi el avlnd o cocoană ..., scriind la palrierşie la Ţarigrad, 19425 PURTABIL — 1813 — PURTARE i-au adus blagoslovenie ca să o poată lua. R. Greceanu, cm ii, 167. Văzlnd ceilalţi boieri cum sc poartă trebile (sfîrşitul scc. XVIII), let. iii, 201/38. Au ... datorie ... a socoti şi pentru cete trccute vremi cum s-au purtat lucrurile (a. 1757). Uricariul, iv, 7/1, Pentru împilările celor ce se vor purta printre voi ... vă veţi arăta Ia ispravnic (a. 1834). ib. xni, 392. 2. Intranz. (Jur.; urmat dc determinări introduse prin prep. „asupra“) A avea ca obiect, a se referi, a privi; a se preocupa, a se interesa. Îndoiala judecătorului nu a purtat decit asupra sensului exact al unei ordonanţe prefecloriale. cod. pen. r. p. r. 177. Acest proces purllnd asupra unei chestiuni care este prejudiciată. ib. 479. Indiferent dacă divulgarea poartă asupra unui fapt adevărat sau nu. ib. 535. IX. Intranz. (Regional) A rezista (1) (Sécu — Strehaia). gl. olt. [Pielea de porc], dac-o laşi fără să pui teva ..., poartă măi mult. ib. — Prez. ind.: port. — Şi: (Învechit) portă vb. I. — Lat. portare. PURTÂBIL, -A adj. (Familiar; despre obiecte dc îmbrăcăminte) Care este comod dc purtat, care nu se murdăreşte şi nu sc uzează uşor; p. c x t. care mai poate fi purtat, care nu este încă uzat, (rar) porta-b i 1 (2). Cf. dex. — Pl.: purtabili, -e. — Purta -f suf. -bil (după fr. portable). PURTABILITATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi purtabil. Cf. sfc vi, 56. — Purtabil + suf. -itatc. Cf.fr. portabilité. PURTALĂ s. f. (Regional; în loc. adj.) I)e purta-lă = (despre obiecte dc îmbrăcăminte) de purtare, v. purtare (II) (Tătăruşi — Paşcani). Vasiliu, p. L. 163. Tată, să-mi dai bani dc cheltuială şi straie de purtală. id. ib., cf. 261. — Purta + suf. -cală. PURTARE s. f. Acţiunea de a (s e) p u r t a şi rezultatul ei. 1. 1. Transportare, ducere ; cărat. Cf. p u r t a (I 1), Trebui să Ie spuie drumul făcut in tovărăşia boierului Topală; chinurile de foame...; purtarea tn circă a boierului şi apoi drumul întunecos din peşteră. Vissarion, b. 320. C-o să facem d-o plimbare, Cam In chip de vlnătoare După pasări gălbioare, Că-s bune la mln-care, Şi uşoare la purtare, ant. lit. pop. i, 367. F i g. (învechit, rar) Suportare. Vodă a plătit zăhăreaua ce trebuia dusă In Cameneţ cu bani, ca să nu se asuprească ţeara cu purtarea ei. Şincai, hr. iii, 169/38. + F i g. (învechit, rar) îngrijire, păstrare, conservare. Am socotit ...să fac' Oareşcare cituşi de puţină luminare Intru acest noian al neştiinţa pămlntenilor miei de cunoştinţa purtării sănătăţii. Piscupescu, o. 1/20. + (învechit şi regional) Ducere a sarcinii de către o femeie gravidă; p. e x t. sarcină, graviditate. Cf. p u r t a (I 4). 0/ purtare de plntece prea slăvită ! Mineiul (1776), 90r2/27. Cu răsărirea céa din purtarea plnlecelui, lumii blagoslovenie ai înflorit, ib. 94v2/21. Bolnava s-a ostenit prea tare pe timpul purtării. Marian, na. 45. 2. (învechit, rar) Ducere cu sila, contra voinţei sale. Cf. purta (II 1). De la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod [a fost dus Iisus] ... Intr-aceaste purtări Intru toate ce purlară pre Domnul Hristos, avu svenţia sa legături greale. Varlaam, c. 77. 3. (Regional) Circulaţie, umblet. Cf. p u r t a (II 3). Aceste drumuri create prin purtarea oamenilor, vitelor ori cailor trăgători la felurite vehicule au fost şi pe atunci ... urme numai de tălpi omeneşti, de copile ori de roate de car. N. A. Bogdan, c. m. 7. + (Prin vestul Transilv.) Afaccrc, treabă. Paşca, gl. In ce purtare eşti pe-aici? id. ib. 4. (învechit) Conduccre, dirijare. Cf. purta (III 1). A cei fii cari ... slnt de neapărată trebuinţă pentru purtarea economiei, cr (1848), 6V40. In limba latină s-a deprins la stilu ce se zicea curial şi diplomatic, adecă cel adoptat şi uzitat din veacuri tn purtarea afacerilor ţării. Bariţiu, p. a. i, 499. ■$> Purtare de mainte glnd sau dc mainte purtare de glnd — pronie (1), providenţă (2). Promişlenie, adecă de mainte purtare de glnd. Dosoftei, v. s. noiembrie 153v/30. Cu a căruia purtare de mainte glnd şi lăsare ţoale să timplă cu dirept giudeţ. id. ib. 151r/4. 5. (învechit şi popular; în e x p r.) Purtare dc jjrijă = solicitudine, atenţie, grijă (arătată unei fiinţe, faţă de o problemă etc.); îngrijire. Cf. purta (III 1). Den griji şi purtare de grije să va ivi ţie pace. Biblia (1688), 3681/20. Şi-i au dat toată purtarea de grijă a casăi lui (începutul scc. XVIII), mag. ist. i, 88/30. Mai nainte să sc ferească pre sine şi cu purtare de grijă să se păzească. Iacov, syn. 3r/9. Cile neamuri ... fără lenevire au neîncetată purtare de grijă (a. 1775). Uricariul, i, 75. Iţi voiu lăuda darul şi purtarea de grijă cea multă In toate. Mineiul (1776), 14r2/6. Mai înainte de a le schimba scutecele avea purtare de grijă a-i scălda, ist. am. 52r/6. Vreun om strein milostivindu-să îl va lua In purtarea sa de grijă. Pravila (1814), 152/27. Cea marc a sa purtare de grijă covlrşind mai mult declt hrana laptelui său ţi-au păzit viaţa. Beldiman, n. p. i, 19/1, cf. drlu, lb. Dumnezeu ... are subt a sa purtarea de grijă pasările ceriului. Drăghici, r. 40/16. îl Intlmpină fratele său ... arătlndu-i cele mai adinei şi fragele primiri şi purtări de grijă. Gorjan, h. i, 4/7. D-a mea purtare de grijă să fii binencredinţat. Pann, p.v. ii, 17/20. Are înălţimea sa atlta purtare de grijă, ca să nu fim chinuiţi cu frig, cu foame şi cu sete. Creangă, p. 258. Dascălul ll însărcinase Cu purtarea de grijă pentru dinsa. Slavici, n. i, 151, cf. Alexi, \v. II. Folosire, întrebuinţare a unui obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte, de podoabă; purtat1 (4). Cf. purta (IV 2). Purtarea fără drept de uniforme ... militare, cod. pen. r.p.r. 448. Era un om scund, nebărbierit, cu pantalonii cenuşii, roşi de-atlta purtare. Preda, d. 86. Hainele de le avea se cam hărtăniseră de atlta purtare. Barbu, g. 21. ^ Loc. adj. Dc purtare = a) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte etc.) care se poartă în mod obişnuit (în zilele dc lucru); dc toate zilele, de lucru. Cf. dl, dex, alr sn iv h 1 155; b) (rar; despre animale) care sc foloseşte la muncă, la tracţiune; de muncă, de tracţiune. Grigore era plictisit ... din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuţeală, nu ar fi mulţumită să o plimbe cu caii de purtare. Rebreanu, r. i, 214. <0> E x p r. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuinţeze (un lucru) foarte des, (aproape) zilnic. Pe cap purta o şapcă mare de birjar, lepădată o dată şi luată din nou la purtare. Barbu, p. 170. A-şi lua uasul la purtare v. nas1 (I). III. (Adesea la pl.) Mod, fel de a se comporta; conduită, comportare, (rar) port2 (II 3), purtat1 (5), (regional) purtătură. Cf. purta (VII). Ne lepădăm ...de toate purtările lui. prav. gov. 115V/15. Feţe apoi s-alegem Inţălepte ... Ce cu purtare întreagă vitează Să privească spre a legilor pază. Budai-Df.leanu, ţ. 380. A sale lăudate purtări (a. 1818). Uricariul, i, 251. Ce bine putem aşlepla ... de la purtarea cea bună. Petro-vici, p. 3/18, cf. drlu. Au dorit a ave prilej de a apăra purtările oclrmuirei Intru cele ce se atinge de Portugalia. ar (1829), 542/46. Purtările voastre să fie drept pildă credincioşilor slujitori ai Columbiei, ib. (1830), 201/16. A fi însuşi el mulţumit de sineşi şi de purtarea sa. Marcovici, d. 10/8. De acum înainte îşi va îndrepta purtările. Drăghici, r. 54/13. Purtările sale cele înţelepte cu toate treptele de oameni. Gorjan, ii. i, 2/9. Prin purtarea şi împărţirea lor de bani Insufla încredere Intre locuitori. Asachi, s. l. ii, 28. Purtarea lui Kiraly dupe aceea dă de neadevărată această bănuială. Bălcescu, m. v. 126. E cu neputinţă a avea cineva o purtare mai convenabilă declt a ei. cr (1848), 261/73. Of, fetica mamii! cum eşti frumuşică, Cum Iţi văz purtarea, cum le văz cinstită. Pann, p. v. i, 55/3. Curlnd se vor dezamăgi şi se vor ruşina de purtarea lor. Bolliac, o. 225. Clntecul, purtarea şi năravul şi-a schimbat. Alexandrescu, o. i, 187. Dar ceea ce face mai mare onoare numelui de romăn este nobila purtare a poporului de la 11 iunie şi plnă 19429 PURTAT1 — 1814 — PURTĂREŢ astăzi. Bolintineanu, o. 247. Spiritul stăruitor de naţionalitate ... mtna pe unii din boieri şi mai ales pe Văcăreşti In purtarea lor. Odobescu, s. i, 261. Din inima lor nu s-a şters purtarea necuviincioasă a spinului. CreanoX, p. 209. Eleva Lucy N. din clasa V are o purtare urilă In societate. Caragiale, o. ii, 190. Toţi se uimiră de asemenea purtare pripită. Slavici, n. i, 73. Au purtarea noastră nu-ţi place? Ispirescu, l. 12. Era o crimă' purtarea mea. Spionam un om atit de bun şi de liniştit. Delavrancea, t. 196. Iubirea ei a fost Rănită de dispreţul purtării fără rost. Coşbuc, s. 100. Din purtările Iui, ar fi pulul pricepe cineva că-i simpatică domnişoara aceea. Agîrbiceanu, a. 52. l-am. spus că le-a supărat purtarea ei de azi. Hogaş, dr. i, 185. Nu înţelegea purtarea lui. Rebreanu, i. 117. Dacă s-ar putea cinematografia şi fonografia conţinutul unui roman, am vedea pe pinză figurile personagiilor, gesturile-lor, toată înfăţişarea şi purtarea lor. IbrXileanu, s. l. 3, cf. ŞXineanu, D. u., cade. Fala mea, purtarea asta mi se pare cam ciudată. Eftimiu, î. 21. Floreal a fost admirabilă tn purtarea ei reţinută şi demnă. Galac-tion, o. a. i, 51. Purtarea mea ă sllrnii mlnia celor din jurul meu. Camil Petrescu, t. i, -356. Tinere, ce fel de purtări sini astea? Sebastian, t. 149. Mendeluţ avea purtări mai alese. Vlasiu, a. p. 17. Urmărea cu mare luare-aminle toate vorbele şi purtările maică-sa. Sadoveanu, o. x, 563, cf. cod. pen. r.p.r. 315. Se remarca prin purtarea lui cordial populară. CXlinescu, s. 10. Am fost foarte mulţumii plnă acum de purtarea voastră, v. rom. noiembrie 1953, 125. Du-te păsărică-i spune Că purlările-i nu-s bune. TeodoresCu, p. p. 347. Mindră, buze marmanzii, Dar pe-a cui seamă le ţii? — Dară şi pc-a dumitale De-i avea bună purtare! Jarnîk-Bîrseanu, d. 368. Purtarea cea bună multe cusururi acopere. Zanne, p. viii, 464. <$• (Prin lărgirea sensului) Trăiam bine In aceste ţinuturi bogate, cu a căror sălbăticie ne împrietenisem repede, cu toată neomenia purtării noastre faţă de codrii seculari de fagi. BrX-escu, o. a. i, 46. Rămlnea să-şi explice purtarea lui faţă de problemele minei, în alt chip. v. rom. ianuarie 1965, 87. + S p e c. Mod de comportare disciplinară a unui elev, în şcoală. Este primul la învăţătură şi la purtare pe toată şcoala. I. Botez, şc. 216. <>• (Glumeţ) La purtare şi Grivei Are toi unu şi trei. Arghezi, vers'. 267. + (Regional) Evoluţie, stare, condiţie (meteorologică bună). Femeile serbează pe Baba Dochia pentru purlaiea timpului. Marian, s. r. ii, 136. O seamă de românce ... serbează ziua cea dinţii din martie ... prin nelucrare, şi anume: pentru purtarea timpului, pentru ca să se domolească mlnia Babei Dochia ... id. ib. — PI.: purtări. — V. purta. PURTÂT1 s. n. Faptul de a (s e) purta. 1. (învechit) Transport, dus; cărat. Cf. purta (II) . Avea cai de poştă la toate conacile ... numai pentru purtatul cărţilor. Axinte Uricariul, let. ii, 159/â, cf. Alexi, w. 2. (învechit) Conducere, dirijare. Cf. purta (III 1). Oastea noastră ... era risipită den purtatul prost. M. Costin, lEt. i, 343/34. Decheval, om In purtatul oştilor foarte meşter. Cantemir, hr. 166, cf. ddrf. 3. Folosire, Întrebuinţare a unui obiect de Îmbrăcăminte, de Încălţăminte, de podoabă; purtare (II). Cf. purta (IV 2). Păstra căciula pe ceafă, o căciulă veche cu fundul spart, roasă pe margini de allla purtat. Stancu, d. 161. 4. (Popular) Fel, mod de a se Îmbrăca, ţinută; (concretizat) ceea ce se poartă (IV 2), Îmbrăcăminte. Nu le ajungea atlt din rlndul mlncatului cit şi din rlndul purtatului (sflrşitul sec. XVIII), let. iii, 282/16. Mlndruţo cu părul creţ, Te cunosc sara pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe purtatul poalelor. Hodoş, p. r. 161. 5. (Rar) Purtare (III). Doamna lingă Ştefan vine, Bllndă-n vorbe şi-n purtat. Coşbuc, P; i, 211. — V. purta. PURTÂT3, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Despre oameni) Care a voiajat mult, umblat; p. cxt. cu experienţă, versat. Fericii e călătorul Ce, purtat voios prin lume, îşi tnglnă viaţa, dorul, Cu-al iubitei dulce nume! Alecsandri, p. ii, 55. D-ta, moş Nichifor, eşti om purtat, ştii mai bine decll mine. CreangX, p. 115, cf. Zanne, p. iii, 731, Pamfile, j. ii, 161. Ilo-veanu, tatăl lui Boldur, om purtat prin străinătăţi ..., a schimbai cdtă orlnduială. C. Petrescu, h. dr. 94. Vra să zică, li om purtat prin lume! Sadoveanu, o. iii, 204. Alexa baciul a ştiut ce să le răspundă, căci el e om purtat, id. ib. x, 541. De eşti om purtat In lume, ll poţi face pe dracul să Purtarea de fele = dans popular, cu acompaniament vocal, executat de femei care se ţin de braţ In formaţie de cerc; melodie după care se execută acest dans. Cf. der, m. d. enc. — PI.: purtaţi, -te. — V. purta. PURTATÎV, -Ă adj. v.' portativ1. PURTĂREL s. m. v. portărel. PURTĂRfiŢ, -EAŢĂ adj., s. n„ s. m. 1. Adj; (învechit) Mobil1 (T); portativ1. Ani vlndut lucruri pur ţârele şi scule. Dosoftei, v. s. decembrie l89v/33. 2 scări mari purtăreţe (a. 1802). doc. ec. 71,-cf. Polizu. Pe lingă plugul cu vapor lucrează de minune şi maşină de bătut purlăreaţă, ce-i zic locomobilă. I. Ionescu, b. c. 498/31, cf. ddrf, Gheţie, r. m., tdrg, cade. <0> Dicţionar (sau vocabular) purtăref= dicţionar portativ, v. portativ1.- - 2. Adj. (Med.; Învechit; despre boli) Care este de natură mai puţin gravă, care este uşor de suportat ; stenic. Se împarte idropica In stenică (purtăreaţă) şi astenică (zăcătoare). Cornea, e. i, 17/15. La gaslrilul stenic (purlăreţ) foloseşte luarea slngelui, lipiiorile. id. ib. 37/14. 3. S. n. (Prin vestul Transilv.) Fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară finul (la locul unde se face claia). Cf. rev. crit. iv, 145, l. rom. 1959, nr. 6, 45. 4. S. m. (învechit, rar; în sintagma) Purlăreţ de viaţă = fiinţă (care trăieşte). Care svtnţ şi mlngăilori duh au Inţălcpţat, ş-au luminat, ş-au învăţat pre apostoli cu limbi străluminate şi înfocate, ş-au adeverinţat, ş-au întărit a fiiului lui Dumnădzău acel purlăreţ de viaţă. Dosoftei, ap. hem 335. 5. Adj. (Popular; despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) Care se poartă în mod obişnuit, de fiecare zi; care ţine la purtare (II), care nu se rupe uşor, nu se tnurdăreşte uşor. V. durabil. Scurteic-asta e bună s-o ai şi pentru biserică şi la horă.şi să hu şi 19434 PURTĂTOR — 1815 — PURTĂTOR purtăreaţă. Jipescu, o. 146, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, j. iii, 93, Pascu, s. 104, Şăineanu, d. u., cade, com. Marian. Poflimş-o părechi de papucei ... Cu căputa di raft Ca st (ii mai purtăreaţl. MAT. FOLK. 1 497, cf. ALR SN IV h 1 155. 6. Adj. (învechit, rar; despre limbă) Comun, popular. Aceşti ferici fi dăscăli ... carii s-au nevoii de-au scos [cărţile] pre limbă mai puriăreafă grecească pentru ca să poată Infeleage şi cei mai nelnvăţaţi. Eustratie, ap. gcr i, 78/38. 7. Adj. (învechit, rar; despre oameni) Dc rlnd, obişnuit. Ne născu om purtăreţ ce se zice D[u]mneicu ţi om. prav. gov. 146T/10. — Pl.; purlăreţi, -e. — Şi: (rar) portărâ), -eăţă adj. DDRF. — Purta + suf. -ăreţ. PURTĂTOR, -OÂRE subst., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Fiinţă) care poartă (I 1), duce, aduce, transportă ceva. Vot aţi stătut tofi astăzi înaintea jQ[o]m-nului...Şi muierile voastre şi feciorii voştri şi cel ne-mearnec ce e In mijlocul taberii voastre den tăietoriu de lemne al vostru pănă tn purtătoriu de apă. Biblia (1688), 1481/14. Acest nume Ban ... va să zică purtătoriu de steag. Cantemir, hr. 468, cf. Clemens, drlu, lb. Guvernul... a ordonat Încă de a supune la un esamin riguros pe tofi aceia carii ies din cetate, spre a se asigura nu cumva să fie purtători de scrisori. cr (1846), 872/45, cf. Polizu. Mai tntli ... purtător al steagului domnesc In ocaziunile solemne, el este însărcinat, la 1688, să cate vad pentru facerea unui pod pe Argeş. Odobescu, s. i, 254, cf. ddrf. Vorbitorul întinse braţul tn sus ca un purtător de stindard. Sahia, n. 36, cf. no M. prof. 72. <$> Fi g. Şi călfuni dau la picioare ca să se păzească de scorpie şi' de dracul, purtătoriul de moarte. Coresi, ev. 30. Aceasta iasle cinstită şi sfintă a purtăloriului de lumină ziua l/wierei. id. ib. 115. împăratul s-au arătat purtător de biruinţă. Văcărescul, ist. 255. învăţătura graiului frumos şi a vorbei împodobite ce să iveşte acum ... ca un odor purtătoriu de folos. Molnar, ret. 3/8. Purtătoriule de biruinţă, mare mucenice Gheorghie. Calendariu (1814), . 24/6, cf. Maiorescu, cr. ii, 281. Puterea nopţii bllnd Insenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Eminescu, o. i, 120. Ercule ti dărui săgeţile sale cele purtătoare de moarte. Ispirescu, u. 78. făpturi purtătoare de ploaie Se urcă pe culmi. Coşbuc, p. ii, 8. O tăcere laşă şi dureroasă, peste care trecu freamătul îngerului purtător de moarte, se făcu In tranşee. Brăescu, v. a. 70. Limba este purtătoarea culturii poporului respectiv. Iordan, l. r. 26. Ca nişte purtători de ctte două candeli tn.ochi, lupii negri erau o Urlă şi se tlrau ... ca nişte viermi. Arghezi, s. vii, 248. Bunica ştie mai multe . lucruri adevărate ca noi şi tălmăceşte pisica şi culoarea ei, purtătoare de noroc. id. ib. viii, 210. Pe cer plutesc nori purtători de moarte. H. I^ovineşcu, t. 174. Omenirea întreagă este ... purtătoarea procesului culturii. s mai 1960, 85. Organizarea materiei muzicale prime, purtătoare a elementului emoţional, este un proces raţionat. m 1961, nr. 1, 18. *C> Purtător de cuvlnt = persoană care ia cuvlntul In numele altora lntr-o adunare, lntr-un grup, lntr-un loc; persoană care . reprezintă interesele cuiva. Cf. sfc i, 163. (Rar) Purtător de condei — scriitor. Acei clţiva purtători de Condei ... trec printre noi drept nişte simpatici rătăciţi. Galaction, a. 460. Undă purtătoare = undă electromagnetică de Înaltă frecvenţă care, fiind modulată de un semnal de mesaj, serveşte la transmiterea acestuia. Cf. m. d. enc., dex. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăposteşte microbi patogeni, de' obicei lnţr-una dm cavităţile naturale ale corpului, constituind, în acelaşi timp, o sursă permanentă de infecţie. Cf-. m. d. enc., dex. 2. S. m. şi f. Persoană care. are ceva asupra sa, care deţine ceva, căreia li aparţine ceva. Purtător de armă, spătar, st. lex. 168/2. Dar la urma urmei şi aceste nume plasează pe. purtătorii lor tn mediul lor special. Ibrăileanu, s. l. 87, cf. 73. Toţi purtătorii de arme se repeziră să se gătească. Sadoveanu, o. v, 646. în ce măsură numele pot deveni caracteristice pentru purtătorii lor ne arată faptul că unele dintre ele devin tipice pentru un popor. Graur, n. p. 18. <$■ (Prin lărgirea sensului) Unitate lingvistică propriu-zisă este numai acel clement constiluliv al limbii care exprimă ceva, care este purtătorul unui înţeles. Iordan, l. r. 132. <£• Loc. adj. şi a d v. La purtător = (care poate fi. plătit, achitat, folosit etc.) fără a avea indicat numele titularului; (care este emis) fără a fi nominalizat. Aceste cecuri se emil la purtător. I. Panţu, pp.. 81. Capitalul ....pe baza cărui se hotărî a se pune In circulaţie bilete la purtător, plătibile la vedere. N. A. Bogdan, c. m. 171. Proprietatea acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a titlului, ap. cade. Biletul de tren fiind la purtător, cod. pen. r.p.r. 439. 3. S. m. şi f., adj. (Fiinţă) care duce dintr-o parte In alta, de la unul ia altul, care răspîndeşte, propagă, Împrăştie ceva. Vorba purtată de altul nu e ghidul vorbitorului, ci graiul purtătorului. Maiorescu, cr. ii, 108. Pe perină ... se tlrau încet, abia vizibil, doi purtători de... tifos exantematic. Agîrbiceanu, s. p. 44. Să vedem atitudinea sa faţă de purtătorii formelor nouă. Ibrăileanu, sp. cti. 185. Limba literară reprezintă rezultatul unei îndelungate tradiţii culturale şi e totodată purtătoarea In mase a problemelor celor mai complexe şi mai variate ale culturii, l. rom. 1953, nr. 4, 53. Făclndu-se purtătorul de idei al poporanismului..., Ibrăileanu scria ... v. rom. septembrie 1954, 149. O deosebită atenţie trebuie să acorde organizaţiile de partid activităţii inovatorilor şi raţionalizatorilor, purtători ai progresului tehnic tn întreprinderi. Scîn-teia, 1954, nr. 2 862. + (învechit; cu determinările „de Dumnezeu“, „de dumnezeire“) (Om) care crede In Dumnezeu şi care practică ori propagă religia creştină; p. e x t. sflnt. Dc D[u]mn[e]ieu purtătorii părinţii noştri, prav. gov. 1 r/3, cf. bl''¡lo. Ce-au cercat ş-au găsit şi nouo ne-au arătat purtătorii cei de dumnedzăire. Eustratie, prav. 3/6. Arhimandriia sflntului şi purtătoriului de Dumnezeu, părintele nostru Nicodim. anon. cantac., cm i, 106. Sufletul tău cel bine aseuliătoriu şi de D[u]mnezeu purtătoriu. Mineiul (1776), 36r2/19. Purtătorii de Î)[u]mnczcu părinţi astăzi să-i lăudăm, ib. 66r2/4. Ignatie, purtătoriul de D[vi]mnezeu. Calendariu (1814), 18/2. 4. S. m. şi f. (învechit; In sintagma) Purtător de grijă = persoană care se Îngrijeşte, se ocupă de cineva sau de ceva, de afacerile, de problemele cuiva. Şi clnd losif ară fi văzlnd pre Veniamin cu ei, dzise purtătoriului de grija casei sale: du lăuntru ceşti bărbaţi In casă. Palia (1581), 180/16. Intr-acei păstori ce au nemeritu locul acesta, fost-au şi Dragoş ... pre carile cu toţii l-au pus mai mare şi purtătoriu lor de grijă. Ureche, l. 65. Au făcut sinod, adecă sobor: 12 episcopi slnt purtători de grijă bisericii. Neculce, l. 293. Au trimis pre dumnealui Radul Golescul, marele vornec, să fie purtătoriu de grijă la Poartă de toate poruncile măriii-sale. R. Greceanu, cm ii, 171. Bercea Ianoş, credinciosul care ll lăsase Racoţ caimacan In locul lui, purtător dă grijă tuturor lucrurilor ţării..., au închinat Ardealul turcilor. R. Popescu, cm i, 377. Purtător de grijă să fie popa Ilie (a. 1753). Iorga, s. d. xiii, 73. Preotul Ioan carele de multe ori au fost purtătoriu de grijă de orlnduiala besearicii. Mineiul (1776), 52vl/4. Voi socotiţi pre carele veţi vrea să vă fie purtătoriu de grijă şi să vă tmpărăţască. Varlaam-Ioasaf, 168r/15. Fiindcă era ... numai de şepte ani, i-au dat purtătoriu de grije ...pe Preda, fratele său. Şincai, hr. ii, 145/29, cf. drlu, lb. Dar străjerul lor ş-a toate purtător de grijă, cine-i? Vlahuţă, o. a. i, 52, cf. Barcianu, Alexi, w. (Cu alte determinări) îşi ridică ochii cătră al său ajutoriu şi purtătoriu de nevoinţă. Varlaam-Ioa-saf, 110v/9. Au mărsu doamna Dabijoaie in Ţarigrad, cu Duca vistemicul, ginere-său, avtndu pe Cupăreştii cei bătrlni In Ţarigrad purtători de trebile domniii. Neculce, l. 37. 5. S. m. (învechit) Conducător, cirmuitor; călăuzitor, Îndrumător. Şi nu e tn vreamea aceasta giude 19435 PURTĂTURĂ — 1816 — PURURI şi prorocu şi purtătoriu (povaţă d). psalt. 328. Palriarşii cărei era purtători sflntuiui săbor a toată lumea. Coresi, ev. 183. Zice prorociiI MUrnea: „Şi tu Vithleemc, pămlnlul ludeei ... Den tine amu ieşi-va purtătoriu ce va paşte oamenii săi", id. ib. 196. Şi puse el purtători spre eghipteani. id. l. 25/22. Ce avlndu purtătoriu ... carii rădicasă dentru sine, In Ţara Leşească de multe ori au Intrat şi multă pradă şi izbi tul â au făcut. Ureche, l. 64, cf. 241. Atunci purtătoriuI mie zise: „Aicea să începe haia lume“. Budai-Delea-nu, ţ. 314. Petreceau zilele In vesele ospcle, benchc-tuind cu boiarii şi purtătorii oştii lor. Odohescu, s. . i, 171, cf. ddrf. Din mijlocul acestor meseriaşi şi negustori s-au ridicat ... organizatorii şi purtătorii comerţului mare. Oţetea, r. 44. Doi Căpleşti şi trei Buzeşti, Zmeii ţării româneşti, Purtătorii oştilor Şi fruntea boierilor. Alecsandri, p. p. 196. 6. S. in. şi f. (învcchit, rar) Persoană Îmbrăcată, Împodobită cu ... Purtător de gherdanuri împărăteşti. st. lex. 170v/1. 7. Adj. (Regional; despre Îmbrăcăminte) De purtare, v. purtare (II) (Nucşoara — Cimpulung). alr sn îv h 1 155/784. Haine de purtare sau purtătoare, ib. fi. Adj. Care are imprimat, gravat, pictat, scris etc.; care poartă (IV 3). Regelui i se subşternu sub data din 25 iuniu 1863 una alta suplică sau memorial purtător de nenumărate subscrieri puse de către proprietari Bariţiu, p. a. iii, 188. !). Adj. (Rar) Care facc, care produce ceva. Văzui sititra de fulger purtătoare. Alexandrescu, o. i, 82. Depunerile pe livretele de economii slnt purtătoare de doblnzi. leg. ec. pl. 227. — Pl.: purtători, -oare. — Purla + suf. -ător. PURTĂTURĂ s. f. (învechit şi rifeicral) l'ajlu) (1 a (se) purta. Cf. anon. car., Barcianu, Alexi, w. + (învechit; în sintagma) Purtătură de grijă = solicitudine, atenţie, grijă (arătată cuiva). Purtâlura de grije a lui Dumnezău. Sicriul de Aur, 76r. + (Regional) Purtare (111). Măi, voi mnioreli ... Poati nu va placi Purtătură me(a) Şî hrana ci va dau. Vasiliu, c. 29. — Pl.: purlături. — Purtat1 -f suf. -ură. PURTÎŢĂ s. f. v. portiţă. PURTUCALĂ s. f. v. portocală1. PURŢOTÎNĂ s. f. v. plrţolln. PURŢULĂN s. n. v. porţelan. PURUIĂT, -Ă adj. v. purolut. PURUI6S, -OÂSĂ adj. v. puroios. PURUIJiNT, -A adj. (Despre ţesuturi animale organe, leziuni etc.) Care conţine puroi1 (1), care elimină puroi1, care puroiază; supurant, (rar) puroiat, (învechit şi regional) puroios. Cf. mat. medic. 66, Ai.exi, w., Bianu, d. s. O peritonită cu membrane false purulente. Babeş, o. a. i, 222. Abcesele şi in-flamaţiunile purulente, id. ib. 271, cf. cade. Să-şi smulgă cămaşa de la piept şi să-şi arate atltea bube purulente! Galaction, o. a. i, 39. Mlinile şi picioarele umflate şi purulente, contemp. 1949, nr. 158, 9/5. O tumoare ... care se vindecă prin eliminarea substanţei purulente. Călinescu, c. o. 111. Produce o infla-maţic purulentă a peritoneului. Belea, p. a. 131. Tratamentul se rezolvă ... prin deschiderea şi golirea colecţiei purulente, abc, săn. 7. <$> F i g. Primăvara va fi purces poale undeva..., aici e numai o rană purulentă care se deschide la soare. C. Petrescu, î. ii, 159. Pilcuri împuţite de fum [de ţigară] care şerpuiau..., Impănlnd odaia cu unde purulente. Klopştock, f. 152. Ca intr-un muzeu viu, a încărcat ... fragilităţi graţioase şi vicii purulente. Constantinescu, s. i, 67. — Pl.: purulenţi, -le. — Din fr. purulent. PURULfilVŢĂ s. f. (Rar) Faptul de a fi purulent; supuraţie. Cf. Alexi, w., df.x, sfc yi, 117. — Pl.: purulenţe. — Din fr. pnrulence. rUROMIJ, -A adj. v. porumb. PURUiVG s. m. v. porumb. PURÎIR s. n. v. puroi1. PURURĂU subst. (Prin Transilv.) Rumeguş format prin tăierea lemnului cil ferăstrăul. Cf. alr i 1 852/93, 94, — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PÎJRURE adv., s. f. v. pururi. PURUREA adv. v. pururi. PURURI adv., s. f. 1. Adv. Fără încctare, fără întrerupere, întruna, mereu (U I), necontenit (2); totdeauna, veşnic, în veci. Păcatul mieu Inraintea mea e pururile. psalt. hur. 43r/9. Sufletul mieu In măriră ta e pururea, ib. 106v/26. Nevinovat glndu aiblridu ... câtră oameri pururea, cod. vor. 62/9. Pururea (în toată vrea mea n. test. 1648, întru neîncet a r e Biblia 1688) noaptea şi dzua slujindu. ib. 74/28, cf. 168/4. Sufletul mieu In mărule tale pururea. psalt. 260. Iară noi pururea înotăm, ... ziua şi noaptea. Coresi, ev. 56, cf. 20, 174. Să se ia arnente pururea de toate şi de alte greşeale. prav. lucaci, 172. Avea A-vram porurea leage (a. 1600). cuv. D. bătr. ii, 189/10. Acum şi pururea şi Intru veci (a. 1632). gcr i, 77/26. Tatălui mărire ... aemu şi pururea, prav. gov. 116v/12. Dumnedzău ... pururea socoteaşle bine de faptele mănilor sale. Varlaam, c. 183, cf. 42. Nu-i lăsa să se odihnească, ci pururea le făcea nevoie. Ureche, l. 64, cf. 121. Dumnedzău adevărat ce iaste tuturor ... domn şi împărat acum şi pururea şi Intru veaci. Eustratie, prav. 5/15. Acum şi puriure şi In veacie de veaci (a. 1669). gcr i, 184/3. Inema mea mi s-ar deprinde Pururea nainte-(i lulnd pilele. Dosoftei, ps. 60/4. Omul... pururea socoteala şi ghidul lui are. Biblia (1688), [prefaţă] 6/6. Tlnără pururea iaste mintea voastră. N. Costin, l. 66. Sf[&)ntul d[u]/i ce-i viu pururea. Molitvenic (sec. xvn), 304. Constantin Duca Vodă purure avea ... prieteşug cu hatmanul. Neculce, l. 128, cf. 170, 185. Glndind că-i iaste prieten, pururea ll trimitea pă acesta In solii. R. Popescu, cm i, 360. Născătoarea de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria.- Antim, p. 2. La judecătoriul fieşcăruia judeţ să fie orlnduiţi pururea clte doi slujitori, prav. cond. (1780), 80. Pururea au trăit după legile şi datoriile romanilor. Maior, ist. 47/5. Oastea noastră aşa purure întreagă Va rămlnea şi nebiruită. Budai-Deleanu, ţ. 114. Laude fi-oi clnta cum purure clnt. id. ib. 134, cf. Clemens, lb. Copiii slnt supuşi rătăcirei, dar pururea se întorc cu tacrămi pe ochi. Marcovici, d. 5/20, cf. 1/2. Un vulcan purure fumător. Drăghici, r. 31/28, cf. 4/5. El e sălbatic, purure-i plin de trufie. Asachi, s. L. i, 161. Boierii ţării ... erau pururea plecaţi la schimbarea domnilor, id. ib. ii, 33. Un chip pururea la ochi-mi s-arăta. Conaciii, p. 178. Pururea In clmpul bătăliei, mereu ca nişte uriaşi, s-au războit românii. Bălcescu, m. v. 76. Aceste două poluri opuse ...nu păstrează purure a lor Insuşimc. cn (1848), ll1/37. O ladă mare, purure deschisă. Negruzzi, s. i, 10. Acea impresie a tinereţii, cârc rătnlne pururea In sufletul omului, id. ib. 68, cf. 39. A gloriei cale pururea o veţi vedea. Alexandrescu, o. i, 289. Eu ... pururea credincios şi supusă slugă. Alecsandri, t. 450, cf. 19451 PURURI — 1817 — PUS 436, Cihac, ii, 300, i.m. Opera lui Vasile Alecsandri va găsi pururea In Academia Română un cuvlnl... de laudă. Maiorescu, Critice, 609. S-au bucurat pururea de asemenea foloase. Odobescu, s. ii, 14. Glasul amintirii rămiie pururi mut. Eminescu, o. i, 107. Două capre slabe ... dormeau pururea in tindă. Creanga, o. 192, cf. 4. Mulţumirea mea va fi pururea cu tine. Ispirescu, l. 79. Venea pururea In fruntea zglobiilor de copii. Delavrancea, s. 172, cf. id. t. 110. In lume, In agitaţiile vieţii ..., omul simte pururea că are pentru ce trăi. Vlahuţă, o. a. iii, 75. Un glas de îmbărbătare porni de sub cerul pururea azuriu. Io-nescu-Rion, s. 164. Pururea vesel..., el îşi urma înainte calea. Bacalbaşa, s. a. ii, 9. Pe-ale undei murmure Să-mi trimeată purure: Cuvlntări cu dezmierdare. Beldiceanu, p. 104, cf. ddrf, Barcianu. Un asemenea om minţea pururea. D. Zamfirescu, a. 6, cf. Alexi, w. Tu mă birui fără luptă, Pururi neînvinsă mare. Goga, Poezii, 195. O, vis al vieţii mele, ce-o clipă mi-ai zimbit, Mergi pururi In lumină, etern sărbătorit. Cerna, p. 97, cf. 61, 92, tdrg, Şăineanu, d. u„ cade. L-am sărbătorit pururea In inima mea. Galaction, a. 47. Jos, pe-un vlrf de campanulă Pururea-n vibraţie, Şi-a oprit o libelulă Zborul plin de graţie. Topîrceanu, o. a. i, 37. Fiecare clipă venea cu grija ei şi-l finea pururea încordat. Sadoveanu, o. ii, 168. Nişte flori pururea deschise, id. ib. vn, 20. Era un om pururi zlmbilor şi dătător de optimism. Călinescu, s. 386. Cu cei care muncesc fii pururi laolaltă, id. l. l. 15. !mi place fluviul pururi călător. v. rom. ianuarie 1954, 130. îl înveselea un pic zlm-betul pururi neşters al colegului. Camilar, n. i, 111. Pururi înăuntrul nostru trăiau Zilele-acelea de vară. Isanos, ţ. l. 62. Ochiul raţiunii ne urmăreşte pururi deschis. Labiş, p. 337, cf. 142. Parcă aţi vrea Să vă deprindeţi cu zborul Şi pururea să vă depăşiţi, s ianuarie 1961, 24. E pururea plin de noroi. T iunie 1964, 28. Jură, mamă, pentru mine, C-arn fost pururea cu tine. Balade, ui, 221. Muierea rea, apa şi focul pururc răzbat şi li se face loc. Zanne, p. ii, 294. (Adjectival; neobişnuit) Făcură paos zeilor cei pururi. Murnu, o. 31. <$> (Precedat de prep. „de-a“, învechit, „a,“ „a de“, „de“, regional, „in“) Eu pururea (de pururea c2) upuvăiiu In tire. psalt 138. Ce iaste de pururiie a se bucura? Să-ş fie tot omul tn dereptatea sa. Coresi, ev. 120. De pururea mergea tn besearecă. id. ib. 406, cf. 3, 217. Avuţie socoteaşte şi de pururea o pohteaşte. Moxa, 345/3, cf. 381/27. Şi răul de purure-l va goni. prav. gov. 130r/3, cf. 146v/6. Mişeii de pururea-i aveţi cu sine, iară pre mene nu. Yarlaam, c. 66. Lumina bucuriei ceea ce e de pururea (a. 1642). gcr i, 102/26. Domnii Moldavii de-a pururea să aibă urechi deschise despre turc. Ureche, let. i, 142/3. Om războinic şi de-a pururea trăglndu-l inima spre vărsare de slnge. id. l. 83. Acel om iaste învăţat a fura de pururea şi va fi făcut şi alte date acest lucru. prav. 36. De pururea se va certa cela ce învaţă pre altul să facă vreo greşeală. ib. 333, cf. 26. A de pururea fericinţă. Dosoftei, v. s. octombrie 52r/16. Acea pace ... de-a pururea se cerca cu solii ce venea de acolo. Muşte, let. iii, 35/11. îndată ce neştine te-au pierdut o dată, aceasta iaste pentru de-a pururea (a. 1794). gcr ii, 151/36. Această rlr&tuială să se urmeze de-a pururea (a. 1804). Uricariul, i, 15. De-a pururea să înştiinţeze ... de veri ce s-ar întâmpla (a. 1819). Iorga, s. d. vii, 70. Meşterii palentari a pururea fac strigare asupră-mi, că eu slnt pricina (a. 1833). doc. ec. 530. Vor fi a pururea gata de a alerga spre ajutor unde se va Intlmpla foc (a. 1835). ib. 593. Mergi ... Und-al meu cuget ş-inima De-a pururea viază. Asachi, s. l. i, 81. Glndul meu fiind la tine de-a pururea sprijinit. Conachi, p. 175. Speranţa ... e pentru de-a pururea pierdută. Ne-gruzzi, s. ii, 45, cf. i, 22, Ponzu. Puteau fi pierduţi amlndoi şi trupeşte şi sufleteşte de-a pururea. Odobescu, s. i, 278. Un chip de-a pururi adorat. Eminescu, o. i, 192. Cu mine zilele-ţi adaugi ... Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. id. ib. 204. Copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea In petrecere cu noi. Creangă, a. 34. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători,... cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui In veci şi In pururea la judecată, id. ib. 150. Condurul sta d-a pururea pe masă in cămara împăratului. Ispirescu, l. 306. Cămaşa pe el d-a pururea era floare. Delavrancea, s. 25. A mea dragoste-ai robit-o Pe de-a pururi numai fie. Vlahuţă, p. 77. Copilo, tu eşti gata De-a pururea să pllngi! Coşbuc, f. 41. Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina glndurilor tale? id. p. i, 120, cf. Barcianu, Alexi, w. Apuclnd părintescu-i toiag, ce-l de-a pururea trainic, Merge spre vase. Murnu, i. 26. Sădeşte-n braţul meu de-a pururi Tăria urii şi-a iubirii. Goga, Poezii, 3. Un artist de-a pururi nemulţumit de sine. Cerna, p. 59, cf. 69. Catargurile negrilor brazi li vor arăta de-a pururi cerul albastru. Anghel, pr. 59, cf. tdrg. Un cer de plumb de-a pururea domnea. Bacovia, o. 44. Celor ce plutesc de-a pururi, după cum le-a fost ursit. Minu-lescu, vers. 106. Pilda aceasta ... m-a călăuzit de-a pururi! Galaction, a. 37. Ea rămlne tot acolo... pentru a ursi bobocilor înflorire de-a pururi. Klop-ştock, f. 44. Slnt umbra ta, de-a pururi de om nedespărţită. Arghezi, c. o. 15, cf. id. s. viii, 121. Eu sini de-a pururi tlnăr, deşi la păr cărunt. Călinescu, l. l. 210, cf. 118, 122. Garoafă roşie, de-a pururi Vei înflori. Beniuc, v. a. ii, 32. Puterea asupra satului i-a fost zdrobită de-a pururea. Camilar, n. ii, 300. Jalea ... intrată acolo pentru de-a pururea, id. ib. 327. Muntele stă neclintit,... de-a pururea tlnăr. Jebe-leanu, s. H. 41. Acum s-au legat pentru toată viaţa. Plnă vor odihni de-a pururi. Davidoglu, o. 62. Nu poţi opri ... Lumea să se-avtnte de-a pururi înainte! Deşliu, g. 56. Vorbe ce ... de-a pururi rămln. Brad, -r. 23. + (învechit şi regional; în construcţii negative) Niciodată. în ţoală vreamea mişăii aveţi cu voi ... Iară pre mine nu mă veţi cwea pururea, n. test. (1648), 60r/2. Gura sacului legată pururea să nu o ţii. Zanne, p. iv, 349. <£• (Precedat de prep. „de“) Să nu umbli de pururea dentr-un loc Intr-alt loc. prav. gov. 127v/21. + (Neobişnuit) Din ce în ce mai mult. Şi pururi Moartea sporea in popor şi săgeţile-n tabăr-ahee. Murnu, i. 14. 2. S. f. (învechit, rar; în forma purure) Veşnicie, eternitate. Cf. Polizu. — Şi: pururea adv., (învechit) purure adv., s. f., pururiie, pururilea (tdrg), puriuro, porurea adv. — Etimologia necunoscută. PURURÎXNIC, -Ă adj. (învechit) Permanent 0)5 veşnic. Nalţii munţi ai Alpilor coperiţi cu troiene pururelnice. Săulescu, hr. i, 48/27. Se statornici pacea pururelnică a Ghermaniei. id. ib. ii, 293/3. O delimitare este aici indispensabilă pentru a curma certele pururelnice dintre moşineni. I. Ionescu, m. 441, cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl.: pururelnici, -ce. — Pururi + suf. -cinic. PURURELN1CÎE s. f. (învechit) Veşnicie, eternitate. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pururelnie + suf. -ie. PURURILE adv. v. pururi. PURURILEA adv. v. pururi. PUS s. n. Faptul de a (se) pune. Cf. cade, Scriban, d. 1. (Popular) Turnare, vărsare (a unui lichid în-tr-un recipient). Pusul vinului in butelce să se facă sub controlul administraţiunii. man. sănăt. 48/26. 2. (Regional) Semănare (prin aşezarea seminţelor în brazdă); p. cxt. vremea cînd se seamănă (prin aşezarea seminţelor în brazdă). Prin Oltenia şi Ţara Românească popuşoii nu se samănă prin azvlrlire ci se pun, şi vremea sau lucrarea aceasla se numeşte pusul, punerea sau puitura porumbului. Pamfile, a. r. 69. — V. pune. 19456 PUSAT — 1818 — PÜSTÀ PUSÂT subst. v. păsat. PUSÂCIÛNE s. f. (învechit) 1. Poziţie (1). Pusă-ciunea geografică, sau situarea, se otăreşte prin lungimea sau lăţimea geografică. Rus, i. i, 60/25.. Pusă-ciunea geografică a locului acestuia e drept însemnată şi de Ptolemei. fm (1846), 1381/12. 2. Poziţie (6). Dau această nevinovată mingliere acelora pe care pusăciunea lor de veghieri atristează, nesomnia li- chinuieşte. ■' ma"n. sXnXt. 104/3, cf. Sta-mati, d. De-a mea tristă pusăciune Te îndură! Nfe-gruzzi, s. iii, 52, cf. Polizu, Gheţie, r. m. Pusăciunea sa ca verigă In lanţul etern al vieţii spirituale. Sbiera, f. s. 312. ■ — Pl.: pusăciuni. — Şi:" pusăţiune s. f. Gheţie, r. M. — De la pus (după it. posizione, fr. position). PUSĂTÎIRĂ s. f. 1. (Învechit) Poziţie (1). Iară, acele trii părţi ... de pe. pusătura locului, de iznoavă le-ati numit ... măluroasă, muntoasă şi din mijloc. GaNTEMIR, HR. 69, cf. ANON. CAR., CADE. 2. .(Regional) Boală contractată de cineva prin farmece; *>. ext. farmec, vrajă (pentru Îmbolnăvirea cuiva). Cf. CA'DE, SCRIBAN, D. — Pl.: pusături. . , , — Pus + suf. -ătură. PUSĂ.ŢIÎJNE s. J. v. pusăciune. PUSCÉ s. f. v. puşchea. sPUSCEA s. f. v. puşchea. PUSCEIiÔS, -OÂSĂ adj. (în dicţionarele -din trecut) Pustulos. Cf. lb, Polizu, Gheţie, r. m., Bar-cianu, Alexi, w., cdde. — Pl.; pusceloşi, -oase. — Şi: puştelds, -oăsă adj. Pqlizu. — Puşchele (pl. lui puşchea) + siif. -os. PUŞCHEA s. f. v. puşchea. . PUSpARIE s. f. v. puzderie. PUSDÉRIE s. f. v. puzderie. FUSÉU s. n. Manifestare bruscă şi puternică (Însoţită de ridicarea temperaturii) a unei boii; acces. Cf. Graur, e. 48, dn!. Reumatism cronic degenerativ ...se instalează treptat. In puseuri, fa, med. ii, 488, cf. m. d. enc., dex; «£■ F i g. Maniera sa erotică era de stil vechi, ceremonioaşă, cu puseuri sentimentale. CXlinescu, b. i. 117. Acest puseu de şlnge înnoitor l-am dorit deci ...In toate compartimentele de lucru. Cinema, 1968, nr. 12, 9, cf. >i.d. enc. — Pl.: puseuri. — Din fr. poussée. PUSILANÎM, -Ă adj. (Livresc ; , despre oameni şi maniftstările lor) Caré este lipsit dè çùràj, de fermitate. V. laş. f r i’c o s. Qbservaţi ce puşilanimă e atitudinea. Galaction, a. 2Ï2. Nu', iritûîà torturile infernale ale pusilanimului Suflefel. .CXlinescu,,b. i. 306. L-am caracterizat pusilanim, pentru motivul că în piesă evită vllva, ... scandalul, v. rom. decembrie I960, 150. — Pl. : pusilanimi, -e. — Din fr. pusillanime. VUSILANIMITÂTE s. f. (Livresc) Carâcterul unui om pusilanim; slăbiciune hiorală, lipsă Üe curaj, de fermitate; starea creată de omul pusilanim» V. laşitate. El singur la ora tlrzie, In pusilahimi-tatea şi laşitatea universală, veghea asupra capitalei-v. ro'm. ianuarie 1954, 193. De aici înainte, intrăm In plină dramă sentimentală, care explică pusilani-mitatea lui Andronache din „Sfatul familiii“. ib. decembrie 1960, 149. — Din fr. pusillanimité. PUSIUTÎC s. m. v. poşidic. PUSÎIC s. n. v. prusluc. PUSLUŞÂNIE s. f. v. posluşanle. PUSLÎJŞMC s. m. v. posluşnle. PtlSMC, -Ă s. 'm. şi f. v. pustnic. PUSNiCf vb. IV v. pustnici. PUSiVIClE s. f. v. pustnicie. PUSNICÎRE s. 1. v.- pustnlcire. PUSMCÎT, -Ă adj. v. pustnicit. PUS O ÂRE s. f. 1. (învechit) Poziţie (1). Clnd punea, mării tare pusoarea ei şi apele nu trec gura ei. Dosoftei, ap. gcr- 268/12. Locui aduce de te caută Zăcu Hor i/or a-şi face haine ... cum este firea cerului şi pusoarea vreunei părţi de loc. N. Costin, ap. cade, cf. tdrg. Pusoarea,unu.i loc. Scriban, d. 8. (învechit) Statură. Marele Vaşilie era In pusoarea trupului lung foarte şi .drept la stat: Dosoftei, v. s. . ianuarje 47*12, cf. Scriban, d. + Atitudine, comportare. V.ăzlnd .a ei vitează pusoart, că Intru nemică. itu bagă samă muncile aceale amară. Dosoftei, v. s. februarie 58y/13, cf.» tdrg, Scriban, d. >' 3. (învechit) Vie sădită de curlnd, (Învechit şi ptipular) sad; p. gener. plantaţie recehtă. Acela ce va tăiă vie roditoare, sau şi pusori, acestuia să-i taie mănule. prav, 21, cf. tdrg, cade, Scriban, D. 4. (Prin Ban. şi prin sudul Transilv.) Curmătură pe unde trec animalele sălbatice şi unde stau vlilă-torii-la plndă’. Cf. PXcaîlX, m. r.- 141, cade, Scriban, d. — Pl.: pusori. < ;Pus + suf- -oare. PUSP.Al s. n. v. pospai. PUSPÂN s. m. (Bot.; Tranşil-v.) Cimişir (Buxus sempervirens). Cf. lb, Polizu, Baronzi, l. 142, lm, Marian, s. r. i, 123, ddrf, MIndrescu, i. g. 75, Gheţie, n, m., Barcianu, Alexi, w., bulet. grXd. bot. v, 54, T. P.ajpahagi, c. l„ Panţu, el., Mqrariu, . pl. 464, Bqrza, d. 35. — PJ.: puspanh' — Şi: puspănd (lb, lm), puşpân (Morariu, pl. 464, Borza,, d. 35), pospân> pogpâng (Panţu, pl., Borza, d. 35), poşpeâng ,(T. Papahagi, c. l.), sospâln (Borza, d. 35), sospân (id. ib.) s. m. -r Din magh. puszpăng. PUSPAiVD s. m. v. puspan. PUST s. ni. v. puşti. . ^ PÎJSTĂ s. f. 1. Stepă situată In Clmpia Panonică; p. g e.n e r. (astăzi rar)', stepă. Pustele şi locurile de păşune cele depre şes. Economia, 16/3. Să st, întreprindă un drum de fer şi peste pustă, de la Peşta spre Arad. o.t (1839), 41. Maghiarii pustei ... poartă pinteni, Codru-DrXguşanu, c. 29. Poporul maghiar iobăgit pe la sate şi prin imensele puste ale Ungariei. Baiu ţiu, p. a. ii, 69, cf. Polizu. Pusta şi şesul In lung şi In lat, e o pustie deşartă. Slavici, o. i, 268, cf.. ii, 199, Gheţie, r. m., BaRcianu, Alexi, w. Ne coborlm ... din pustele Ungariei şi plnă In talazurile mării. Delavrancea, o. ii, 236. In Banat este o mare deosebire tntre casele de la „codru" şi Intre cele de la clmnie sau „pustă". Molin, r. b. 288, cf. Scriban, d. In partea de apus a ţării ... fertile clmpii vestesc pusta maghiară, contemp. 1953, nr. 359, 1/6. Satul se culcă Ungă cotitura drumului de (ară. In mijlocul pustei, v. rom. mai 1953; 106. Lăudaţi întinsele 19484 PUSTĂNI — 1819 — PUSTIETATE puste, Lăudaţi măreţele fluvii. Călinescu, l. l. 11. Orchestra începu să ctnte un clniec unguresc, de pustă. Stancu, r. a. v, 13. Toamna timpurie năpădi pusta. v. rom. octombrie 1954, 110. După ce ai trecut de pădurice, pusta ţi se deschide tn faţă, netedă ca un cearşaf, ib. aprilie 1955, 117. Iar clnd plecau pe caii iuţi prin pustă, Clmpia le părea că-i prea îngustă. Beniuc, m. 122. In faţa lui se întindea pusta potopită de lumină. T. Popovici, s. 85, cf. id. se. 5. Se deschidea perspectiva clmpiei, plnă peste frontiere, spre pusta maghiară, v. rom. august 1963, 15. Frunză lată, frunză-ngustă, De la Paşli-s tot pe pustă. Doine, 82, cf. Ţiplea, p. p. 115, arh. folk. iii, 80. La vară-oi tnvăra Pe pustă la Şiria. folc. transilv. i, 69, cf. 138, 238. -O (Prin analogie) Se întinde mereu aceeaşi suprafaţă lichidă şi goală; pustă acvatică plină .de mister. Bogza, c. o. 404. + (Prin Ban.) Păşune (1); izlaz. Cf. chest. rv 113/29, 117/42. + (Prin Transilv.) Luminiş în pădure. Cf. alr i 1 980/190, 278. 2. (învechit şi regional) Ţinut pustiu (I 2). Acea groaznică pustă, adecă locul tot nisipos, unde carul abia să mişcă. Golescu, !. 12, cf. lb. Teritoriul... fu numit deşert, pustă. Bariţiu, p. a. i, 391, cf. Polizu, LM, GhEŢIE, R. M., ENC. ROM., BARCIANU, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Caba, săl. 99. Mlndra mea de mult mă mustră Ce-am făcut drumu prin pustă. Bîrlea, c. p. 259. <$> (Adjectival) La locuri sosind puste şi străine, Nedejdea-mi peri de a te afla vreodată. Budai-Deleanu, ţ. 138. E tot pusta pe aici, haida. L. Costin, gr. bXn. 171. + (Prin Maram.) Loc, ţinut pustiit2. Pă unde merea Gruia Numai pustă d'a lăsa. T. Papahagi, m. 108, cf. 230. 3. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Proprietate rurală situată la oarecare distanţă de o comună; p. e x t. acareturi aflate pe această proprietate; conac boieresc. Cf. enc. rom., chest. ii 37/410, alr ii/i h 271/316. 4. (Regional) Unitate de măsură pentru suprafeţe agrare, egală cu circa 12 iugăre (Gherţa Mică — Satu Mare). Cf. arh. folk. vi, 213, 299. — Pl.: puste. — Din magh. puszta. PUSTĂNÎ vb. IV v. pustii. PUSTEĂ s. f. v. puşchea. PUSTEÎRE s. f. v. pustiire. PUSTEÎT, -Ă adj. v. pustiit2. PUSTEII'AtE s. f. v. pustietate. PUSTJÎ1U s. n. v. pustiu. 1‘USifXNICĂ s. f. pustlelnlc. PUŞTELNICÎ vb. IV. Intranz. (Prin nord--estul Olt.) A pustnici (1). De mulţi ani pustelnicesc. N-am. cui să mă jăluiesc. Pamfile, cn. 140, — Prez. ind.: pustelnicesc, — Cf. ucr. nycTejibHHK „pustnic“. PUSTENECÎE s. f. v. pustnicie. PUSTIA vb. I v. pustii. PUŞTI/VIATE s. f. v. pustietate. PUSTIECIUNE s. f. v, pustiiciune. PUSTIELMC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Regional; despre păsări) Care anunţă o nenorocire, o moarte etc. (Rljleţu Govora — Piteşti), h xi 132. Bufniţa se mai zice şi pasăre pustielnică. ib. 2. S. f. (Omit.; regional) Cucuvea (Athene noctua). Cf. BXcescu, păs.. 146. Clnd clntă pustelnica pe casă, moare cineva. Boceanu, gl. — Pronunţat: -li-el-, — Pl.: pustielnici, -ce. — Şi: pustelnică s. f. — Pustiu -f- suf. -elnic. PUSTlfiRE s. f. v. pustiire. PUSXlESC, -IASCĂ adj. (învechit, rar) Pustnicesc. Pustiasca şi săhăstreasca viaţă îndrăgind. Do-softei, v. s. februarie 12v/4. — Pronunţat: -ti-esc. — Pl.: puStieşti. — Pustiu + suf. -esc. PUSTIEŞAG s. n. 1. (Regional) Pustiu (11). Cf. tdrg, T. Papahagi, c. l., Scriban, d. Să se ducă tn pustieşaguri, unde nu e urmă de secure, mat. folk. 1 593, cf. gr. s. vi, 152. Să vă duceţi tn pustieşag, Unde cocoş nu clntă, Nici săcure nu taie. arh. folk. iii, 120, cf. l. rom. 1961, nr. 6, 49. 2. (Regional) Ogor lăsat In paragină, necultivat (Cîlnic — Sebeş), chest. iv 123/132. + Casă lâsătă în ruină (Runcu, Salvei — Năsăud). chest. ii 50/258. 3. (învechit., rar; In forma pustuşag) Pustiire (1). Învăţătură despre pustuşagul Irusalimului, cum l-au bătutu Dumnezeu (sec. XVIII), cat. man. i, 294. 4. (Prin Maram.; in forma pustuşag) Avere mar« a cuiva. Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 49. — Pronunţat: -ti-e-. — PI.: pustieşaguri. Şi: (învechit şi regional) pustuşăg (cat. man. i, 294, l. rom. 1961, nr. 6, 49), (regional*) pustiişâg (bl v, 144), pustişăg (chest. iv 123/132), pustileşâg (arh. folk. iii, 154), pustlnoşăg (bl v, 144) s. n. — Pustiu + suf. -şag. Cf. magh. p u s z t a s â g. PUSTIÎT, -Ă adj. v. pustiit2. PUSTIETATE s. f. 1. Regiune sălbatică (lipsită de vegetaţie şi) nepopulată de. oameni; şpec. Întindere vastă şi plană de teren, lipsită ,de vegetaţie şi de populaţie, acoperită cu nisip, d e ş e r t; pustiu (I 1), (rar) pustiire (2), (învechit) pustieciune (v. pustiiciune 2), (regional) pustieşag (1).. Era deprins a lăcui la ... pustietate. Dosoftei, v. ş, septembrie 30r/16. Au trecut Oltul... pin pustietăţi, ca să nu-i simţă cineva. R. Popescu, cm i, 506, cf, anon. car., lex. maus, 199. Multă vreme auziră de dlnsul că are lăcaş Intru pustietăţi. Varlaam-Ioa-saf, 8V/21. Prin mijlocul împărăţiei ... slnt mai multe lacuri, păduri şi pustietăţi. Amfilohie, g. 64/12, cf. lb. Pămlntul a pierdut pentru mine toată frumuseţea sa ..., eu nu văz tntr-tnsul declt numai p pustietate întunecoasă. Marcovici, c. 28/10. Unii s-au minat In pustietăţile Sibirului. Asachi, i. 286/8. Ţeba stlnd ... tn lata pustietate. Negruzzi, s. ii, 131, cf. i, 168, Polizu, Pustietatea goală sub arşiţa de soare ... Se-ntinde-ngrozitoare. Alecsandri, p. iii, 89, cf, lm. Se profilează... movilele, a .căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii, Odobescu, s. iii, 15, cf. i, 168. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai, parcă a pierit sămlnţa omenească. Creangă, o. 87, cf. 168. Trecu afară de împărăţia tatălui său şi ajunse In pustietate. Ispirescu, l. 4. Acum două sute şi mai bine de ani erau pustietăţi pe aici. Vlahuţă, s. a. iii, 289, cf. ddrf, Barcia,nu, Alexi, w. Luna ... răsări In zarea munţilor şi pustietăţile luminate se deschiseră pe o întinde,re nemărginită. Dunăreanu, ch. 94, cf. t>drg. Pustietatea din jurul „Arhanghelilor" tl izbise lntr-un chip deosebit. Ăgîr-biceanu, a. 435. Vieţuitoarele pustietăfei slnt îmbătate de farmecul acesta. Gîrleanu, n. 243. Nu mai puteau trăi c.q tn pustietatea Bărăganului. G, Petrescu, a. 311. Sui prin pustietăţi plnă la vremea primului. Sadoveanu, o. viii, 434. Oaspete al mănăstirilor şi al schiturilor pierdute tn pustietăţi. Vianjj, a,, p, 278. Regele pustietăţii sta cocoloşit lntr-un colţ .de cuşcă. Arghezi, b. 69, cf. id. c. j. 12. Se ivi o pustietate stearpă de colburi negre. Călinescu, e. o. 104.. De unde sclnduri tn pustietatea asta? Stancu, r. a> i, 250. Vlntul să-mi poarte vaierul In negrele pus- 19502 PUSTIETATE — 1820 — P.ÜSTII1 tietäfi. Davidoglu, o. 78. Viii vineţi se rotesc deasupra pustietăţii, v. rom. ianuarie 1965, 88. Vă duceţi tn locuri depărtate, In baltă, trestie, pusti'etate. pop., ap. gcr ii, 338. Şi-şi ţinu drumul mai departe print-o pustietate unde nu se află nimica, numai tôt nàsip. Şbipha, p. 227. A nimerit ţnlrro pustietqle mare, de nu vedeai nimic..:, nici un fir de iarbă. Re'teganul, p. v, 35. Pretutindeni nu era decli pustietate lucie. Popescu, b. iţi, 61 ..Mergln pin a pfţsllietâte să-ntll-neşte c-o sălbatică. Graiul, i, 46. 1 să ûrl pin ăle pus-tiităţi ...şi s-a-ntors acasă. ib. 238. Vacă‘a luat-o peste dealuri şi clmpii şi s-a dus In pustietăţi, i. cn. vi, 267. Şi el îmi călqa Locuri neumblate Dè pustietate. Balade, iii, 216. Îşi luară şi ei plinişoara la traistă şi plecară şi ei In pustietate. O. Bîrlea, a. ». i, 161! Pelrile cele scumpe prin ocne şi pustietăţi să găsesc. Zanne, p. i, 251. 4* (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „âe“) In druriţ rtăvalfiip suie şi coboară Pustietatea albă de ¿ţpiiiţă. GtfoÂ? Poezii, 97. Seara ... mă apucă In pustietatea sde 'iăpaâă, flămlnd. SadoveaiSu, o. 1, 88. (Prin ‘ânalogie) Albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaş peste pustietatea lucie à mării. VîîăhuţX, r. p. 53. <$> Fig. Intre 'dlnsa şi bărbatul ei. ,se întinsese cu Ißfigtul pustietatea care .despatte viaţa de moarte. Gîrleanu, n. 161. hau dimineaţa proaspătă din crlng S.ă-mi sp.ăl cu ea pustietatea frunţii. I/ESjjEtA, h- 8.6. Ger.ul dè, QMgpist ţşi întindea pustietatea fără:-nori.,deasupra munţilori Benius, m; c. t, 477. E xp,>. (Regiongjj) Ducă-se-n pustia tgte = ducă-se pe pustii, v. p.ust i u (II ,1). CfjAi.n sNvhl 422/95. -f (învechit) Stare, situaţie a unui teritoriu devastat, prădat, jefuit, pustiit2. Tătarii s-au lăsat In pradă piste toată ţara, ...de n-au fost niciodată mâi märe pustiitate In ţară. Ureche, l. 192. De atuncea au rămas ţara Moldovei la mare sărăcie -şi pustietate ... că mai n-au scăpat nime cu Kintică. N. Costin, let. ii, 40/37; [Ţara] la mare pustiitate o adusease. R. Gftte-Gfikttü, cm ii, 197. + (Prin süd-vestul Mbld. şi prin Döbr.) Löe său easă lăşată' tn paragină, " părăsită. Cf.'CH^ST. ii 41/107; 13»: + (învechit şi regional) L'oc, teren ca'r-e nu este în proprietatea cuiva, care nu apârţine 'nimănui. Dăruieşte',., o pustietate pe apa Neamţului. I. Brăesgu, m. 18. (Simpu-lu-Neag o fost un loc străin, o pustlnătate. Densusianu, ţ. h. 224. k 2. Loc în care flu se '(măi) află (alţi) oafneni (sau alte fiinţe), singurătate; loc foarte puţin loottitVp- e x « lipsă de zgomöt, de agitaţie, lin i -ş t e; pustiu (I 3). Cf. lb, Poli zu. Mă topesc şi eu ca şi t&ii ă-atlta • pustietdte. DelavrancèI, s, 242. A . stat această măfiăstire'aproape două veacuri pitită In pustietatea coänj'iüi'.-’VLAHufÄ, r. p. 150, ef. 50, ddrf. Cum o să te ocupi dé-intereselè'dumitàle de doctor tn pustietatea asta? D. Za*ifirb's~cu, v. ţ. 59, 'Cf. Alexi, 1 w-.s- tdrg. Glndnrite ... cWre-l"“ frămlntaseră ătltea nopţi fără de somn,-In pustietatea F i g. . [Baba] pustieşte sufletul celor nenorociţi, id. n. 21. îndoiala şi rana pustiau sufletul viteazului. Sadoveanu, o. i, 251, cf. iii, 216. Chipul lui ... se făcu crunt şi o ură fără margini li pustii inima. Preda, d. 46. Parcă li pustiise sufletul, parcă tl măcinase şi i-l lăsase golit. v. rom. iulie 1962, 21. 2. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică fiinţe) A prăpădi (X); a omorî (1). Pre noi nedostoinicii ne va piarde şi In muncă şi Intunerec ... ne va pustii. Varlaam, c. 237. Femei ... pustiite de boli şi desfrluri. Sadoveanu, o. i, 532. Nu ştiu, moarte, ce gtndeşti De-al meu neam ll pustieşti? Marian, î. 120. <0> Refl. pas. Nici unul n-au mai rămas, cit pustiindu-se de lot şi nemairămlind nimeni ... au aşezai romani. C. Cantacuzinq, cm i, 21. + (Prin Ban. şi prin Transilv.; complementul indică animale sau plante) A stîrpi, a distruge. Com. din Ghilad — Timişoara. <$> Refl. pas. Rădăcinile dudeţilor încă se pot pustii cu puţină strădanie. Economia, 14/1. + Refl. (învechit; despre locuri cultivate) A se părăgini (2). Va curăţi neştine via ... dup-acia o va lăsa iarăşi de să va pustii, prav. 409. 3. Tranz. (Regional; complementul indică bunuri materiale) A risipi (2), a irosi. (Refl. pas.) Să aibă cui încredinţa averea ...să nu se irosească şi pustiască. Marian, na. 6. + (învechit, rar) A jefui, a prăda. Cf. lb. 4. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică oameni sau aşezări omeneşti) A părăsi (2). Pustiau casele şi fugeau in lume. N. Costin, ap. ddrf. Bieţii oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. Reteganul, p. i, 25. Nana de urltul furcii Pustii casa şi pruncii. Doine, 75. •£> R ef 1. pas. Fugit-au mulţi boieri şi mazili de groaza lui pentr-alle ţări, de s-au pustiit casăle. Neculce, l. 71. 5. Refl. (Popular; despre oameni) A pribegi (i); a se refugia; a fugi. Ieşiră din Dachia şi se pus-tiiră. Maior, ist. 33/33. Ne ducem, ne pustiim In munte şi aşteptăm. Sadoveanu, o. xi, 360, cf. 110. A omorlt cu securea un grof şi apoi s-a pustiit prin păduri, v. rom. februarie 1956, 94. Iau lumea-n cap şi mă pustiesc undeva să nu-mi rămlie nici numele. Vornic, p. 101, cf. scl 1973, 51. De clnd se pustii Măr, ll ţineau ca pe fiul lor. .Reteganul, p. iv, 52, cf. ii, 56. Toţi or bea şi-or veseli, Numai eu m-oi pustii. Pamfile, c. ţ. 209. (In tranz.) Maica-mi dede-a pustini Cam pe plai, picior de rai. Viciu, col. 41. liŢii vine să pustlnesc din sat. Com. din Oraviţa. Haide, fată, să fugim, Să fugim, să puslănim. L. Costin, gr. băn. 171. <0> E x p r. (Regional) A se pus-tini In ha lume = a muri, a deceda. Baba s-o pustl-n'it In ha lume. Densusianu, ţ. h. 155. — Prez. ind.: pustiesc. — Şi: (învechit şi popular) pustia vb. I, (învechit) pustini, (regional) pustăni, pustii, pustini vb. IV. — V. pustiu. PUSTÎ12, -IE adj. v. pustiu. PUSTIICldS, -OASĂ adj. (învechit) 1. Pustiitor. Cf. DDRF. 2. Pustiu (I 4). Locul ti părea lui Ghiţă străin şi pusliicios. Slavici, o. i, 117. — Pronunţat: -ti-i-, — Pl.: pustiicioşi, -oase.. — Pustii1 + suf. -eios. PUSTIICIUNE s. f. (învechit) 1. Pustiire (1). Cum fură In pustinil (pustiit c, p u s t i i r,e c2h, pustiiciune d) de năprasnă? psalt. 145. Ierusalimul s-au plngărit In pustieciunea jărlvelor idoleşti. Dq-softei, v. s. septembrie 24r/4, cf. .Scriban, d. 2. (în forma pustieciuţie) Pustiu (I 1). [Ieremia] stlnd [în] pustieciunea ierusalimului plnă la 70 de ai. Dosqftei, v. s. septembrie 34r/29. — Pronunţat: -ti-i-.. — Pl.: pustiiciuni. — jjfl: pustieciiine s.. f. — Pustiu + suf. .^ciune. PUSTlÎRE s. f. 1. Acţiunea de a pustii1 (1) şi rezultatul ei; prefacere în pustiu (I 1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat, a unei aşezări etc,; p. gener. devastare, distrugere, nimicire; dezastru, prăpăd (1); (Învechit şi regional) pustiit1, -(Învechit) pustiiciune (1), (învechit, rar) pustietură,.,pus-tuşag (v. p u s t i e ş a g 3); p. ext. (popular) pagubă (1), daună. De nu mă veţi asculta ... pune-voi spre voi pustiire. Coresi, ev. .459. Au plecat pres-te noi milă ...ca să înălţăm noi casa Dumnăţăiţlui nostru, şi a ridica pustiirile ei. Biblia (1688), 34^/25. îndată ar fi venit oşt,i turceşti şi lăiărăşti şi mari prăzi s-ar fi făcut şi . pustiire pămlntului. ist. ţ. r. 22. Mai mare pustiire declt aiup.ee n-au mai fostu de clndu-i ţara nogstră. N. Qqsţin, l. 539,,.Văd,zu AnlioM Vodă că nu-i obicşiul bun de ţară că. şă faci mare pustiire ţării ... lăsă ca să nu mai fie acel obiceiu. Neculce, l. 13,5. Voi aduce pre voi pustiire ... şi ţam voastră va fi pustie, anon. cantaq., cm i, 87. Clnd veţi; vedea Ier[u]s[a]limul incunjurat de ostaşi, atunce să ştiţi că s-au apropiat pustiirea (cca 1720). qcr ,ii, 22/22, cf. 23/16. Iată ziua Domnului vine ... plină de urgie şi de mtnie, ca să puie toată lumea Intru pusteire. Var-laam-Ioasaf 39r/14, cf. lb. El îşi împinse pustiirile plnă la Marea Neagră. Bălcescu, m. v. 6,4, cf. 57. Războaiele lui...; puştierea tătarilor fie ia 1.650, şjeiră cu totul puterea Moldovei, mag. ist. ii, 49/7, cf, Po.t lizu. Le-a dat mijlocul de a scăpa din atilea pustiiri ale inimicilor ţărei. Odobescu, s. i, 340, cf. Creangă, a. 137, ddrf, Şarcianu. Mă glndesc la pustiirile făcute pe vremuri de către călugării greci. Adam, r. 41, cf. Alexi, w. Pusfiirile dacilor In SV iliric deveniseră...o adevărată primej4ie şi pentru întreaga stăplnire romană. Pârvan, g. 93. A venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte. D. Boşţez, _f_. s, 24. Livezile, după anul de pustiire, tlnjesc, Sadoveanu, o. vi, 235. O lume eliberată de pustiirile şi distrugerile războaielor. Scînteia, 1953, nr. 2,810. Voi, ce peste flăcări, pustiiri, dezastre înălţaţi stindardul marei liberări. Banuş, p. 217. Ţara era In linişte şi pace, clnd nempăcaţii şi-ncărnaţii săi duşmani n-o ameninţau cu pusteirea. Marian, t. 280. <0> (Prin lărgirea sensului) Spicii orzului sălbatic, luaţi nerozeşte In gură, se Intruduc... In plămlni, acolo căşimă cele mai mari pustiiri, man. sănăt. 69/12. F i g. Viscolul pustiitei a suflat pe acest pămlnt. Bălcescu, m. v. 580, îşi dăduse seamq. de pustiirea In c,are se zbătea. v. rom. octombrie 1954, 5. 2. (Concretizat) Ceea ce a fost supus pustiirii (1), devastat, prădat; p. res tr. pustiu (1 1). Amar de creştini şi pustiire au rămas locurile pre acolo. Neculce, l. 42. Foc şi pustiire pe-a lor urmă au lăsat. Negruzzi, s. i, 116. Pe oriunde treceau, pustiirea rămlnea In urma lor. Ispirescu, ap. cade. Nu se zărea declt pustiirea albă, 4in care ¡se ridica răzleaţă şi singuratică o tulpină de pom.- v. rom. decembrie 1964, 47. 3. (învechit, rar) Prădare (1). Cf. lb. — Pl.: pustiiri. Şi: (învechit şi r,egional) pus» ţeire, (învechit) pustiire s. f, — V. pustii1. PUSTIIŞÂG s. n. v. pustleşag. PUSTllT1 s. n. (învechit şi regional) Pustiire (1). Cum fură In pUstinil, de năprasnă ... periră. Cor’esi, ps. 193/13. Taci, iadule, nu crlşcă. Pustiitul te-at mtnca. Bud, p. p. 27, — Şi: (Învechit) pusţlnft s- n- — V. pustii1. 19511 'pustiit* — 1822 — PUSTIU PUSTIIT2, *Ă adj. (Despre Tocuri fertile, teritorii populate, aşezări umane etc.) Prefăcut în pustiu (I 1), care ă rămas pustiu, gol (de vegetaţie, de animale, "de oameni, de bunuri etc.); p. g e n e r. devastat, distrus, nimicit. Să va apuca dervreosvie streină părăsită, sau de vreo casă pustiită, ... s'ă^e înnoiască cu voia stăplnului. prav. 55. Au'şindilit, mitropolia ce vechi, ... că era pustiită de mult! Necu1*e, I. 172. VăzindU-şi făra ... măi de tot pusteită şi de-şertătă ... i-au făcut să rămlie lăcuîtori tn ţara sa. C&îjtemir, hh. 473. Au purces eătră pustieta sa lă-cuinţâ, ca să o vadă. Dhaghîgi, r. 116/4. Toate celelalte cetăţi aie Persiei se derapănă şi se află ma:î de ‘ibt pustiite: cr (1846), •231/43i. ’Trecu dar cu o linişte Vitejească printr-acea teară pustiită. Odobescu s. i, II.’Ş-au găsit bordeiele pustiite, biserica arsă. Dela-vrAncea, s. 209. Divina Cd'tnedie este produsul Italiei, ruptă tn bucăţi, pustiită prin lupta oraşelor. Gherea, st. cr. ii, 75, cf. 'tiDRP. Ttnguios jeleşte glasul pustiiţilor -dumbrăvi. Nsc6lvţX, ţ. d. 118/’of.- BAReiA-nu, Alexi, w. Podurile erau pustiite, numai tufişuri isă~race se înălţau dintre mările grămezi dţ'stinci sfăifmăte. A'sÎrbicbăn^, k. 12, cf. Şăineanu, b. u., SaDoveanu, o. ix, 7. Eroina continuă să povestească leg'efeda acestor locuri pustiite, "v. ritm. octombrie 1$54,■■270.-&e la mindra tnapoi Efa-'iunca pustiită, !'Ou ’mult dor ‘învăluită. JXRNÎ k-BÎR&EAîitr, p. 22*4.' •E'ste-o Huneă pustiită, ’Cu mull 'urlt' îngrădită. KETE p. iv, 12. ^ F-i g. 6a Uh' vis ce 'se';$lrMară ţnlr-un suflet pustiit. Alexan-bres'cu, 6.lSi, 74. i/n ’inimi pustiite sam&nă glhăi’ri rebele.'BSfÎNEşctj, di% 51. Trec tn lStblufi’vrinduhel,e ... iiiă*-î-alâ pustiit, VeSt'ifyit şi amorţit. id:.-ib.iîl4. Dar kbdmnă! Suflet pUstiiti CoŞbuc, ~p. i, 146. M-am răzimat de 4in 'stllp, pustiit, răvăşit. LXnciîănjan, c. ii, SOO.'ţ' (înVechit, rar; de'spre oanîerii) Rămasfără nici un bun matSrial. teşii-dih acel “¿roş izgonit ca un o’slndit, pustiit, lipsit de 'toate. Gorjan, h. î, 128/16. + (Substantivat, f.; neobişnuit) 'Ffe’iheie izolară, retrasă de Iunie. -Ia, Traiăne maică, din colac şi din mici ... Astă-i mincarea noastră; ,!a-pustiitelor 'de liime-. Sado-vkanu, ‘Pi' m: 67. ' " ' ' ^ — PI.’: pustiiţi, ■‘te. — Şi: (învechit) pustiit,-ă, pusteit, -ă adj. — V. pustii1. PUSTIITÂTE s. f. v. pustietate. PUSTIITOR, -OÂRE -adj. Care pustieşte1 (1), care ktsâ pustiu (I 1), gol (de vegetaţie, dfe anirtiale, de oameni, de buMufi etc.);- p; '"-gen er.- distfiigător, devastator, 'nimicitor; (învechit) pustiicio^'i-’îfl). Cf. ANâk. gar., lb. Ştigi aţtt de bine să-întărite resc’oale pustiitoare.cr (184’6), 372/42. I-am-sili, in deznădejdea-lor A', ■''ia 6' pustMtoăre''emigraflâhe. K!ini]iLfAcEkViit} Sv A, 1§3, eîi.Poiai*«. S-au văzut isiliţi să .facă .loc pe clmpUle tor fftăvălirilor- pustietodrb: Od'obescu;-' *s. hi,: 258. Jn»acetistă ,închipuire a poporului nu e ¡ră* sunetul depărtat-.\iil pustiitoarelor, invazii. VlahoţX., r>. p. 19,, cf.-bdrfj Bareianu,. Alexi, w. Gemătul vijeliei pustiitoare. Hogaş, dr. i, 275, cf. Şăinean®, e. F i g. Marea şi piisiiYt'oâre pasiune, care' va să-i sf/fyjfnp^juj.pifiţa, C. Petrescu, a. r. 35.-Chiar şi âtg^iea neaşteptaţii,şi pustiitoare jlşiţiişte (ţin.miedul iţpL> t depembrle 1964, 52. Această, tragedie, a une.it pasiuni pustiitoare... se petrece-in.'îndepărtata tilie. ib. februarie 1969, 92.j (SubstVnţjvat). I-a ,rămas In minte Ioana, o rriare^puifăiWkre ’de i'Âfrni. Bîsnîuc, m. c. i, 45. — Pronunţat: -ti-i-. — PI.: pustiitori, -oare. — Şi: pustlet6r, -oăre, (învechit) pustiltârlu, -oare (lb) adj. — Pustii1 -f suf. -lor. PUSTIITdRIU, -OABE adj. v. pustiitor. PUSTllU, -IE adj. v. pustiu. PUSTÎN, -Ă adj. v. pustiu. PUSTINl vb. IV v. pustii1. PUSTlNIC, -Ă s. m. şi f. v. pustnic. PUSTINIETAtE s. f. v. pustietate. PUSTINlT s. n. v. pustiit1, PUSTÎXIU, -IE s. n., adj. v. pustiu. PUSTIŞAG s. n. v._ pustleşag. -PUSTIU, -IE subst., adj. I. 1. S. n. şi (învechit şi popular) f. Regiune sălbatică- (lipsită de vegetaţie şi) nepopulată de oameni; s p e c, întindere vastă şi plană de teren, lipsită de vegetaţie şi de populaţie, acoperită cu nisip, deşert; pustietate (1), (rar) pustiire (2),. (învechit) pustieciune (v. pustiiciu-ri e 2), (regional) pustieşag (1), Adecă mă delungaiu, fugiiu.şi sălăşluiiu Iq pustie, psai.t. itor. 45v/9. Au nu tu eşti ... cela ce aihte de aceastea zile preavestişi şi scoseşi intru pustie patru mie de bărbaţi? cod. vor. 36/15. "Glasul Domnului cutremură Domnului pustinia C’ăăului. psalt. sch. 84/1, cf. 199/10. Rădică ca oilh oanterii săi, şi-i sui ca turma In pustinie (pustie s, pustinie h). psalt. 160. Nărod mult la pustie ieşiia şi-ş lăsa casele şi avuţia. Coresi, ev. 3. Au trecut pr'espre Marea Mohorită, In pustie. Palia (1581), 6/11. Se duse la- un părinte sflnt In pustie. Moxa, 282/3. Să muncescu Iii pustie, şi tn măguri şi in peşteri' (sec. -XVI): tfuv. d.-bătr. ii, 416/14. Iară să neş-tine se va delunga In-pustie, departe pentru Dumnezeu. . prav. gov. 137r/9. Duse-i prinşi In pustiile Sinaiei. Varlaam, e. 46. Moisi de In -pustie trimese să caute ţara cea făgăduită .(a. 1642). gcr i, 100/15. Mearse de-acolea l-ntr-un ţănut aproape de pustie. N. test. (164;8), 121”733. Am mărs Intr-adlncul pustiei. Do-sOftei, v. s. noiembrie 102r/20: SfIntui- Onufrie, lăeuitorui de pustie. Cheia în. 2r/28, cf. 41v/ll. Fiii lui Israil ...să tăbărtră la Othom lingă pustie. Biblia (1688), 491/13. Pre cei ce să streina pren pustii şi pren peştere ... hrănea, anon. cantac., cm i, 106-, Să ducea In pustie. Vahlaam-Ioasaf, 7r/8. Să gonească l toţi cocoşii din oraş şi să-i scoată din hotară departe - In pustii. Molnar, ret. 1-28/4^ în pustie unde nu iaste : om (a. 1795). gcr iî* <159/7. Spune-mi ce lucru bun [ făcură Oareclnd săhastrii prin pustie? Budai-Delea-NH, . d.i>rf. • Ştia pustiul de noi Şi zarea şe-ngrozea de noi. Coşbjjc, ; p. i, 112, cf. • Barmanu. Mi s,e .pare ca, de frică, aş mari-n aşa pustiu, Davila, v. v. 24. în pustiile, din ‘ lăunlrul Asiei este patria ... cămilei. Mehedinţi, g. f. 168, cf. tdrg. Brusturii se întinseseră ca Intr-un pustiu necăleat de nimeni. Gîrleanu, n. 177. Astu-: pai intrarea ... şi pusei, cu chipul acesta, Intre mine şi pustiu, o stavilă nestrăbătută. Hogaş, m. jj. 168. Să nu ne-apuce ■:noaptea prin pustiurile astea. ;Re-breanu, n. 278. Trec corbii ..¡Se duc pe pustii. Ba-covia, o. 12. Era un popas la marginea pustiei. Sa-.doveanu, o. xri, 355. Nisipul şi pustiul pe drum or să mă-ndrume. Pili.at, p. 15. Strigătul tn pustiu începuse să tacă. Arghezi, vers. 242. Glasul lui, ca-ntr-o pustie Sttrnită, s-a ,făcut o mie. id. ib. 292. Lunecă ..., Prin pustie, fumurii cămile. Beniuc, v. a. i, 123. Am zărit un pustiu polar expus eroziunii soarelui. Barbu, z. 6. Să te-azvlrle peste mare în pustei, In depărtare. Alecsandoşi, p. p. 10. Pustiu golit şi nemărginit, id. ib. 119. Merglnd aşa prin nişte pustiuri au dat de-un om bătrîn. Sbiera, b, 162, of. 1,56. Ajunglnd Intr-un pustiu şi aflimd acolo o vizunie, petrecu mai departe In vizunia aceea. Marian, s. r. it, 184. Un cal negru, bididiu, Prins atunci de prin pustiu. Balade, ii, 83. <ţ> (Prin analogie) Gea spumă de valuri fugăloare Ce vlntul risipeşte p-al mărilor pustiu. Bolintineanu, o. 204. Şi-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. Iosif, patr. 8. Tase nu mai simte declt pustiul cemlui. Bassarabescu, v. 36. Nimic nu poţi surprinde tn lot pustiul acesta de apă argintie. Bart, s. m. 22. <£> Fi g. începu cuvlntul, privind lung, dibuind In pustiul amintirilor. Dela-vrancea, s. 226. [Copiii] in pustiurile vieţii, însemnează cite-o urmă Ştearsă de furtun# vremei. Macedonski, o. i, 72. Îiţl tot pustiul glndurilfir mele eşti numai tu. Ca.mil Petrescu, t.'ii, 271. Tu, ce scrutezi... Pustia vremii. Arghezi, vers. 90. A dispărut pustiul dintre pămlnt şi soare! s februarie 1961, 16. Loc. a d v. în pustiu sau (popular) In pustie = zadarnic, inutil, degeaba. Cf. Zanne, p. ii, 847. Al. meu e clntul ce-n pustie Neputincioasa jale^şi pllnge. G-oga, p. 11. Simţeam că scriu In pustiu, bădiţă, t iunie 1964, 22. Bădiţă de la Sibiu, Nu-nşela murgu-n pustiu, Că măicuţa ţi-a spus bine, Că nu mă dă după tine. Jarnîk-Bîrseanu, d. 276, cf. alrm sn ii h 592/157, ib. iii h 1 179/141. A pustiu = prevestind, moartea sau o (mare) nenorocire; a jale; a moarte. Calul ... sforăie a pustiu, nechează .ca de groaza morţii. Odobescu, s. i, 162. Furtuna descresclndă Care muge a pusiiu. Eminescu, o. i, 18. Grivei urlă-n poartă a jale ş-a pustiu. Vlahuţă, o. a. ii, 57, ,cf. ddrf. Aud... un glas femeiesc elntlnd, a pustiu, o doină. ap. /tdrg. Vlntul ... şuiera In ferestre urlfnd a pustiu. Brătescu--Voineşti, p. 20. Spre Inserat se cuibăreau ciorile drlind. a pustiu. Vlasiu, a. p. 31. Vlntul..... ţipa clteodată a pustiu şi a moarte. Sadoveanu, o. i, 294. Clinii ... latră-a jpustiu. Alecsandri, p. p. 187. Clntă cucul de trei zile ..., clntă a pustie Rupă biata cioclrlie. Jarnîk-Bîrseanu, d. 106. Clnd latră clinele, face a pustiu. ş:ez. i, 18. E x p r. (Adverbial) A fluiera In (sau a) pustiu = a fluiera în semn de pagubă, de neizbîndă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă.'Cf. ddef,. dl, dm, m. d. enc., dex. (Regional) A puţi a pustiu — a fi gol, a m conţine nimic. M-am a,les c-o pungă şi-apoi şi asta .pute-a pustiu. Creangă, p. 45. (Adverbial; regional) A vorbi pustiu (sau pustii) = a) a vorbi tot felul de1 prostii, de. lucruri neadevărate; p. e x t. a aiura. Nu vorbi pustiu, ca să ne măguleşti7 Reteganul, e.- ii,. 38, cf. alr ii/i b 108/1-30, 172, Lexic, reg. ii, -62; b) a vorbi obscen. Lexic reg. ii, 62. (Regional) A arunca (pe cineva) In pustie = a distruge, a nimici (pe cineva). Cobori, Doamne, foc In ţară, Să ardă curvele-n pară, Să le-arunce In pustie*.Hodoş, p. p. 131. (învechit) A lua munţii şi pustiile-n cap = a pleca fără nici o ţintă precisă; a-şi lua lumea-n cap. Necunos-clnd drumul, am luat munţii şi pustiile tn cap. Do-, sofiei, ţy. ş.. octombrie 83r/10. -^Loc devastat,, distrus, pustiit2. ÂpriMderyop^i.ternţilele tale; Vom ngişte pustiul In cede. Coşbuc, r. i, 154. (învechit), Loc, teren (întţe clouă sşţp sau în af^a hotarelor unui saţ) C0re,#u leşie în prpprigjatea eijiya, ,eare nu apajr-ţine nimănui. Şi pe rnazlli, zjflţaşi li gupăra deri făcea de, plitie puşgeie. Negulce, l. 178. Hărăzesc lui Stanciu două locuri dtin ¡puştiu. I-. BrJîeşcu, m. 18. între două sate şe întindea rp.ustiu{, Pamfii^e, a. r. 3. Alexandru cel Bun întăreşte panului Dragomir satele Cornic şi Strîmbii şi „in acelaşi hotar" cu. un loc de pustie. Panajteşgu, o. ţ. 101. . ' ;2, Adj. (Despre locuri, ţintituri etc.) Care şe află tn stare sălbatică (fâră vegetaţie) şi nepopuîât de oameni; s p e c. cafe formează un deşert. în pămlnt pustlniu nelmblatu şi fără de apă .... arăiaiu ... a vedea putearea la. psalt. hur. 51713. Pănfirit pustiniu şi netrecut şi fără apă. psalţ. 118. Nu vréa aiavea să Intre ţn cetate', ce lăcuiia afară tn loc pustii. Coresi, ev. 57. Pămlntul era pustiu. Palia (Î581), '13/7. Clmpu şlpfioă şi pustiu în ’Ţara Leşaică nfi să află ..., ce stntu sqtţ pretutindenea. .Ubéchí;, l" 112. Le va ucicţe ... In pădure sau fie In.'ce loc pustiu, prav. 2.3. Au 'venit la dtiişuî hăroăde inulte La tih loc pustiu. CSeia ?n. 1774. Nu iaste de crezut precuirt acéi crai să se fie numit stărptn:i a locuri pustii şi de tot fără oameni. Cantemir, hr. 468, cf. anon. car. Plugarii mai trebuie să ştie cum trebuie direase şi păşunile cu alte locuri pustii ..., ca să ie poată ábea folosul. Economia, 12/22. Murgul uşor tl duce ... Pe locţţri pustii făr’ sate şi căi. Budai-Deleanu, ţ. 141, cf. lb. Să trăiască Intru un Ipc cu totul pusiiu. DrĂghici, r. 38/28. Intr-un loc pustiu şi tainic... PăfiptaŞji merg. Conachi, p.,85, cf. Polizu. O cruce de piatră părăsită Intr-un ctmp pustiu. Odobescu, s. i, 374. Mergea tot înainte prin locuri pustii şi 'cu greu de străbătut. Creangă, ó. 105. Mi-am ales acest loc pustiu şi nti-am făcut casa asta. Ispirescu, l. 61, cf. Barcianu, Alexi; w. Mi se păru că mă aflu In piistii locuri unde nu tnttlneam declt nemărginire. Dhílavranceá', t. 39. Eu fugeam ... prih. clmpiile pustii. Eftimiü, î. 105. Ne găseam împreună p'e nişte imaşiXri pustii. TopÎrceanu, o. a. 11, 82. Peisagiul sé desfăşura pustiu. Sadoveanu, o. x, 12. Bărăganul, al căruia şes pustiu ... se vedea prin apropiere. Arghezi, b. 66, 'cf. id. vers. 299. Văd In preajmă bălţi şi loc pustiu. Horea, c. 18. Pe cel clmp pusiiu şi-ntins Arde-un foc de noi aprins. Alecsandri, p. p. 218. Merge ce merge pe-un clmp pustliu. Vasiliu, p. l. 73. Aş glndi să nu mai viu Prin locul ăsta pustiu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 145. Se ducea Prin munţi, prin clmpii Prin locuri pustii.., Balade, iii, 162. 4- (învechit şi popular; despre locuri cultivate) Lăsat în paragină, neîngrijit. Dacă va curăţi neşţine viia şau lazul... şi le va lăsa pustii... stăfInul locului poale să-l gonească, prav. 55, cf. lb, Polizu, lm. Casa lui Dionis se afla tn mijlociii unei grădini pustii, cu zăplazurile năruite, v.rom. ianuarie 1965, 115. Cucuie, de unde vii? De la nişte vii pustii. Jarnîk-Bîrseanu, d: 119. 3. S. n. şi (învechit şi popular) f. Loc în care nu se (mai) ^flă (alţi) oameni (sau alte fiinţe), s i n-g ut ă ta te; loc foarte puţin locuit; p. ext. lipsă de zgomot, de agitaţie, linişte; pustietate (2)- Turtureaua cea iubitoare de pustie. Mineiul (1776), 87vl/4. Singurătatea, pustiul, domnesc chiar In locurüe unde rămln semne de viaţă. Odobescu, ş,. 1, 23. Aduna lumea ,de pe lume tn pustiul codrilor. Creangă, a. 13. Era pustiu şi linişie; numai despre oraş se măi auzea zuruitul trăsurilor. Slavici, n. ii, 287. Am albit In acest pustiu fără să cir lese. Basşara-bescu, v. 90. CăUtai împrejur ... Tăcere, noapte şi pustiu. Hogaş, m. n„ 64. Cifte bate? ... nu e nimeni, pustiu, singurătate. Eftimiü, î. 170. Şi s-asculţi pustiul, C’e 'thilancolie! Baco via, o. 29. Mănăstirea li plăcu ... în sflrşit, găsea astlmpăr; pustiul de aici tl lăsă nurriai cu el. C. Petrescu, î. ii, 242. în pustia păduriiV oştenii duceau pe doümna Genoveva. Sado-•veanu, o. XI, 103, cf. IX, 162. La Iaşi, tn Ioc dé efec- 19524 PUSTIU — 1824 — PUSTIU tivul scontat, nu găseşte declt pustiul. Oţetea, t. v. 194. Un lup flămlnd Rătăcind prin pustiul codrilor. Beniuc, v. 25. Liniştea pustiului acela de lume a rămas mereu netulburată, v. rom. august 1958, 76. + Ţinut, loc in care cineva nu se simte bine, nu se poate adapta. E jalnic să te relntorci după mai mulţi ani de prin pustiuri străine. Delavrancea, s. 214. Rău, mamă, m-ai blestemat Să nu-mi trăiesc traiu-n sat, ... Fără-n pustiu de străini! folc. transilv. i, 223. 4. Adj. (Despre aşezări omeneşti, despre locuinţe etc., sau despre locuri de obicei populate) în care nu (mai) sint oameni (sau alte fiinţe), nelocuit, nepopulat; care este foarte puţin locuit; p. ext. lipsit de zgomot, de agitaţie, de viaţă; (învechit) pustiicios (2). Fie curtea lor pustine. psai.t. hur. 58v/25. Nu din ieşire .... nece din pustini (de pustii cca, d e 1 a pustii d) codri, psalt. 150, cf. 134. Scriu alte istorii ... Moldova, cum au stătut pustie peste 600 de ani.,Ureche, let2. i, 131. Lăsa-să-vor casele voastre pustii, n. test. (1648), 31r/14. Moşia i-au fost... pustie. Dosoftei, v. s. noiembrie 99v/15. Schimba domnii [din ţară] ... să o strici şi să rămlie pustie. Neculce, l. 164, cf. 55. Marea cetate Cartago pustie iaste. C. Cantacuzino, cm i, 66. Scoate-m[&] de la urgie, iVu-m[i] lăsa casa pustie (sfîrşitul sec. XVIII), ocr xi, 116/26. Tinerii ni se sting, ţara zace Pustie. Btjdai-Deleanu, ţ. 300. Sale, oraşe, ţinuturi, mai toate pustii le vezi (a. 1822). ocr ii, 242/20. Ce porci afla In aste livezi...? Lipseşte o fiinţă, şi toate slnt pustie. Heliade, o. i, 76. Turcii găsiră Tlrgo-viştea părăsită de locuitori şi pustie. Bălcescu, m. v. 134, cf. i’33. Zise... cu sfadă: — O, fir-ar pustie casă fără toacă. Pann, p. v. ii, 140/3, cf. lm. Trăiau acum Intr-a lor cetăţuie pustie. Odobescu, s. i, 152, cf. 120. Zidirea cea pustie de jale pare plină. Eminescu, o. i, 96, cf. 102. Şcoala a rămas pustie pentru o bucată de vreme. Creangă, a. 9. Satul nu e pustiu şi este pe ici pe colo clte un om. Slavici, n. i, 122, cf. 19. Mai-nainte casa li se părea pustie. Ispirescu, l. 285, cf. ddrf, Candrea, f. 115. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită. Iosif, p. 46, cf. tdrg. Să dărlmaţi hambarul cel pustiu. Gîrleanu, n. 135, cf. 89. Auzit-ai vreodată de moara lui Tudoran cea pustie? Hogaş, dr. i, 53. Casa părea pustie fără Laura. Rebreanu, i. 261, cf. Şăineanu, d. u. Umbre răzleţe se desluşeau de-a lungul cheiului pustiu. Bart, e. 288. [Clasele] acum slnt goale, pustii. Bassarabescu, v, 113. Slnt solitarul pustiilor pieţe. Bacovia, o. 21. Totul e pustiu, Ca Intr-o casă Din care a fost scos un mort. D. Botez, p. o. 44. Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu. Minulescu, vers. 136. Cit de pustie arăta acum această vilă! Galaction, o. a. i, 52. Rămln pustii in urmă Munţii singuri şi bătrlni. Topîr-ceanu, o. a. i, 16. Satul era pustiu. Nici o suflare. C. Petrescu, î. i, 193, cf. 75. Gara e pustie. Sahia, n. 24. E prea pustiu, ... prea multă singurătate. Sebas-tian, t. 165. în noaptea aceea pivniţa mea părea mai pustie ca niciodată. Vlasiu, d, 157. Oraşul... era pustiu, ca abia scos de sub lavă. Teodoreanu, m. _u. 96. Aici [era] bătătura şi mai pustie, ograda mai pără-ginită. Voiculescu, p. i, 220. în hanul pustiu pătrundea întunericul serii. Sadoveanu, o. i, 96. Curtea era pustie, toţi intrase In casă. Călinescu, e. o. i, 46, cf. Blaga, p. 73. Duminica ... şesul e pustiu. Stancu, d. 275, cf. id. r. a. iii, 263. Fumul din insula pustie atrage corăbiile de pe mare. Bogza, c. o. 57. Mi-e dragă viaţa liniştită Şi satul paşnic şi pustiu. v. rom. ianuarie 1954, 13. A intrat Intr-un mic birt pustiu. Beniuc, m. c. i, 89. Nu vreau să rămln pe un peron pustiu, privind In urma trenului. H. Lovi-nescu, t. 349. Trecem prin reci şi pustii coridoare. Banuş, p. 210. Pe străzile oraşului pustiu curg parcă fluvii albe de zăpadă, v. rom. ianuarie 1957, 83. Satele clmptei rămaseră aproape pustii. Preda, m. 321. Traversam un parc pustiu. Barbu, p. 29, cf. 8. Casa mi se pare atlt de largă! Şi pustie! s mai 1960, 29. Intrai Intr-un compartiment pustiu, ib. ianuarie 1961, 45, cf. Lăncrănjan, c. ii, 494. Din cei -codrii pustii Vine dorul bădiţii. Jarnîk-Bîrseanu, d. 104. Se uită prin toate chiliile... băglnd de seamă că pustii încă nu slnt curţile acelea. Reteganul, p. iv, 5. Toate casele-s pustii, Numai una nu-i pustie Şi-aceia-i cănţălărie. şez. i, 74. C-acolo nu te-am minat, Acolo-n codrii pustii, folc. transilv. i, 201, cf. 480. Trece ca pe lingă o moară pustie, se spune despre cei indiferenţi la ceva, lipsiţi de interes. Cf. Zanne, p. iii, 234. Omul fără soţie Ca o casă pustie, id. ib. iv, 616. (Adverbial) Ploua mărunţel; era pustiu In grădină şi întuneric. Caragiale, o. vi, 520. îi părea Pustiu azi prin grădină. Coşbuc, p. i, 255. <0 (Prin lărgirea sensului) îmi vine să pllng zărind coteţul de porumbei ... pustiu, gata să se risipească la cel mai mic suflu. Bră-escu, o. a. ii, 11. întunericul coboară prin ferestrele pustii. Goga, p. 70. Rămlne clmpul singur şi streaşina pustie. Horea, p. 59. + (Despre străzi, drumuri etc.) Care este foarte puţin circulat, frecventat, pe care se umblă foarte puţin ori nu se (mai) umblă deloc; neumblat (1). De-abia Inserase, uliţele erau Insă pustii. Negruzzi, s. i, 15. Umblau mai mult noaptea ... prin căi pustii şi lăturalnice. Odobescu, s. i, 147. Seara era rece, stradele pustii. Eminescu, g. p. 55. încremenea ... aşternlndu-şi aiurit privirile-i triste de-a lungul drumului pustiu. Vlahuţă, s. a. ii, 82, cf. 5. Uliţele slnt pustii. Brătescu-Voineşti, p. 249. Secretarul general apucă pe bulevardul pustiu şi rece. Galaction, o. a. i, 113. Dacă strada e pustie, mi-e frică şi încep să fug. Camil Pethescu, t. iii, 196. Drumul era pustiu. C. Petrescu, !. i, 147. Nu trece nimeni. Strada e pustie. Sebastian, t. 259. Aleile din parc erau mai mult pustii. Vlasiu, a. p. 433. Drumurile şi potecile erau pustii. Sadoveanu, o. x, 595, cf. Călinescu, e. o. ii, 43. Uliţa cea mare era pustie, nu se vedea nici ţipenie de om. v. rom. mai 1953, 127. Tremurlnd că n-o să vii Umblam pe străzile pustii. Paraschivescu, c. ţ. 15. <> F i g. Cărarea mea pustie se umple de lumină. Cerna, p. 12. 5. Adj. (Rar; despre recipiente sau spaţii, obiecte considerate ca atare) Care nu conţine nimic înăuntru; gol, deşert. Un puţ pustiu, fără de apă. Varlaam, c. 353. Cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Creangă, o. 22. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rlpele munţilor suri, Zac zmeii. Coşbuc, p. ii, 8. Pină la an multe căciuli rămln pustii ( = pînă Intr-un an mulţi vor muri). Zanne, p. iii, 38. <0> F i g. Inimile oamenilor cele pustii Intru carile nu Imblase binele lui Dumnezeu. Varlaam, c. 186. + (Despre copaci) Lipsit de frunze, de flori; gol. Aseară toţi pomii pustii Legănau descărnatele crengi cenuşii. Labiş, p. 433, cf. 65. + (Despre ochi, p. ext. despre privire) Lipsit de expresie. Ochi dragi, de-atlia timp pustii! Coşbuc, p. i, 284. Cască şi aruncă priviri pustii pe ferestre. Sadoveanu, o. vi, 209. + F i g. (învechit şi regional; despre manifestări ale oamenilor) Care este fără rost, fără sens, zadarnic, neîntemeiat. Ca nişte vorbe pustii ...se pot lepăda vorbele lui. Maior, ist. 192/27, cf. 191/14. Dinlr-o vorbă-ntr-alta sar Vorbe pustii ş-ln zadar. Mumuleanu, c. 148/8. ■£> (Adverbial) Til Buhoglindă, ieşind din Drezda şi umbllnd pustiu, la urmă au Intrat In Braun-şvaig. Bărac, t. 54/25. Mai stai acasă şi tu, ce tot umbli pustiu? Vlasiu, a. p. 42, cf. Lexic reg. ii, 62. 6. Adj. (Cu determinări introduse prin prep. „de“) Care este lipsit de ..., care este fără ... [Bogatul] de toate rămase gol şi pustiu. Varlaam, c. 284. De toată bunătatea slnt pustiu. Dosoftei, v. s. octombrie 52r/31. Te-ai făcut pustiu de ajutorul lui Dumnezeu (a. 1691). gcr i, 291/31. [Săracii slnt] lipsiţi, pustii şi de ajutor şi de prieteni. Antim, p. 59. Părăsind vatra părintească, pustie de farmecele-de odinioară ..., căuta drumul muntelui. Delavrancea, s. 59. De visuri inima pustie nu mi-i. Vlahuţă, s. a. i, 28. Inima lui nu voia să rămlnă goală, pustie de dragoste. 19524 PUSTIU — 1825 — PUSTIU Stancu, r. a. iii, 214. Curtea e pustie de feciori. Benixjc, ,v..a. ii, 66. . 7, S. n. şi (regional) f. F i g. Stare de singurătate apăsătoare, tristă, dureroasă, plictisitoare etc. pe care o simte cineva; p. e x t. stare de tristeţe apăsătoare pe care o simte cineva. Lumea ş-ale ei bunuri, şi orice ■aş , avea Pustiul unui suflet ştiu ele să-mplinească? Alexandrescu, o. i, 150. De cile ori voit-am Ca să splnzur lira-n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui. Eminescu, o. i, 105. Ia mai bine dacă pofi ...Şi povara inimii Şi pustiul lacrimii. Păun-Pin-cio, p. 43. Eram.,. In înfricoşatul meu pusiiu moral. Galaction, o. a. i, 136. Atlta nevoie simţea de cineva să-i .alunge pustiul! C. Petrescu, î. i, 97. Trecură ierni şi primăveri pesle pustia acestei vieţi. Sadoveanu, o. xi, 172, cf. v. rom. ianuarie 1954, 18. Slam singură şi simţeam pustiul tn jurul meu, vedeam sflrşitul vieţii. Preda, r. 215. Ia-mi dorul din inimioară Că pustiul mă omoară. Teodorescu, p. p. 307. + Singurătate, linişte absolută de după moarte. Cu făclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci în noaptea negrului pusiiu ... Şi-nlr-un coşciug de-argint le-au pus. Coşbuc, p. i, 148. Poţi muri oriunde. Pustiul omenesc e acelaşi. Sadoveanu, o. x, 444. 8. Adj. F i g. Care este cuprins de o stare de singurătate apăsătoare, tristă, dureroasă, plictisitoare etc. ; p. e x t. care este cuprins de o tristeţe apăsătoare; care determină, care creează o stare (sau care sugerează ideea) de singurătate apăsătoare, de gol, de. tristeţe etc. Vai de inima pustie Ce-a rămas făr’ de soţie! Alecsandri, p. ii, 184, cf. 11. Lipsit de părinţi, de rude ... lumea îmi e pustie. Odobescu, s. i, 143. Pe inima-mi pustie zadarnic mlna-mi ţiu. Eminescu, o. i, 71. Zilele îmi slnt Pustii ca nişte stepe. id. ib. 175. Pleacă îndărăt cu inima pustie şi cu glnd de pustiire. Gane, n. i, 28. A, cit de pustie-i lumea şi viaţa fără tine! Vlahuţă, s. a. i, 9. Tu, inimă pustie, Stai tot la vatră-ncet pllnglnd. Coşbuc, p. i, 193. Sufletul ei era pustiu. Agîrbiceanu, a. 133. Sufletul meu era pustiu şi inima mea era: obosită. Hogaş, dr. i, 51. Unica iubire încolţită pe vremuri In inima lui pustie. Bassarabescu, v. 119. Se duc pe nesimţite Nopţi pustii şi zile reci. Topîrceanu, b. 26. Are să-mi fie pustie viaţa fără tine. Sadoveanu, o. xi, 49. Aşa-mi trece viaţa mie, Amărllă şi pustie. Paraschivescu, c. ţ. 12$. Serile slnt pustii, aidoma unor case cu geamuri scoase şi cu pereţii goi. v. rom. noiembrie 1962, 93. Cheamă fantomele familiare pentru a-şi lecui sufletul pustiu şi sterp, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/6. Azi aici, mline-n Sibiu, Vai, Doamne, ce dor pusiiu! Reteganul, tr. 166. *$• (Adverbial) Mi-e tare pustiu In suflet, t iunie 1964, 24. 9. Adj: (învechit şi popular; despre oameni, rar despre alte fiinţe) Părăsit (I 1); p. e x t. nesupravegheat; neîngrijit (2). Nu le va strlnge [animalele] să le Inchiză cu ale sale, ce le va lăsa pustii, prav. 18. [Păstorul] rlmătorii In clmp pustii lăstnd ... vlrtos purcease. Cantemir, ist. 298, cf. Budai-Deleanu, lex. [Pruncul] creşte In voia sa, nelnfrlnăt, pustiu. Ţichindeal, f. 313/16. Mă văzui In lume pustiu, necunoscut. Heliade, o. i, 166: Eu rămăsei singură, pustie, ca un pui de cuc. Gorjan, h. ii, 185/26. Biata Irina ... istovită dureros zace pustie. Neculuţă, ţ. d. 114. Ţi-e milă Să-'i laşi pustii, să -pleci. Coşbuc, f. 42, cf. id. s. 125.'Iată, vremea mi-a sosit Să mă duc tn haiducie, Să te las, dragă, pustie. Teodorescu, p. p. 295. Danu-ţ pare, soră, rău-c-ai lăsat copii... pusllni In lume? Densusianu, ţ. h. 96, cf. Ciauşanu, gl. F i g. Acolo nu mai era de mult nimeni... Ardeau, roşcate, numai două felinare pustii. Sadoveanu, o. Ix, 123. Mtndră, dragostile noastre Au rămas pustii pe coaste. Bibicescu, p. p. 24. E x p r. (Regional; substantivat) Pustlnu de mine! = nenorocitul de minei Cf. Densusianu, ţ. h. 331. <0> (Prin lărgirea sensului) De-aciia nu poate tot trupul să-ş poarte, ce-ş lasă aceştea toate grijile lor pustii. Coresi, ev. 245. Laptele cel pustiu tl mlncă clinii. Ţichindeal, f. 455/4. 10. Adj. (învechit, rar; despre oameni) Care este fără ocupaţie, fără lucru. Cf. lb. 11. 1. S. m. şi f. sg', art, (Popular), Dracul; Cf. lb, lm. De ce nu l-am rugat s-o lase la pustia de puşcă! Carăgiale, ap. cade, cf. Şăineanu, d. v„ cade. Pe sulul de dinapoi O sulă de lătunoi, Iar pe cel de dinainte Pusiia-i mai ţine minte. Marian, nu. 351. Gălat-ai, fiică, holda? — Gătatu-o pustia.! Bîrlea, ,b. 42. (în imprecaţii; construit de obicei cu verbul „a bate“) Bată-mă pustia! cine mi-a zis să fiu aşa de cinstită! Alecsandri, t. 1 731.' Punga, bat-o pustia! Creangă, a. :86. Dar inima, bat-o pustia..., n-o frlngi. Delavrancea, s. 10, ,cf. 57. Bată-te pustia, moarte, N-ai făcut nici o dreptate. Marian, î. 119, cf. id. nu. 351, ddrf. Bată-le pustia Cele ţări străine. Goga, Poezii, 125. Aş putea să-i fiu bunic, bată-l pustia. Brătescu-Voineşti, p. 353. Bată-i pustia să-i bată, cucoane, că nu-s lupchi. Hogaş, dr. i, 283, cf. Şăineanu, d. u. Ceas rău, mlnca-l-ar pustia. Vlasiu, d. 218. I-auzi-l cum îndrugă, bată-l pustia! Sadoveanu, o. ix, 416. Anii baiă-i*ar pustiul! De toana lor nu scapă nimenea. Frunză, z. 59.. Asculta-l-ar pustia, Că mi-a luat soţia. Alecsandri, p. p. 410. Bată-te pustia, minte, Că n-ai fost de mai nainte Să mă-nveţi ca un părinte. Teodorescu, p. p. 277. Asculti-l pustia, Cl mi-o răpus soţiia. şez. vi, 118. (în fraze interogative sau exclamative, precedat de pron. „ce“, exprimă contrârietaţe, dezaprobare, nemulţumire sau indignare) Vesel eşti ori am părere? — Dar or nu vezi? Ce pustie! Pann, pi v. i, 16a/19. Ce pustia, maistre, de clnd ai lăsat să-ţi crească perciuni? Eminescu, n. 78. <0> E x p r. (Popular şi familiar) Ducă-se (sau duce-te-ai, duce-s-ar etc.) pe (sau la ori In) pustii sau pustln, pustia = nu vreau să mai ştiu de el (sau de tine, de ei etc.); ducă-se (sau duce-te-ai, duce-s-ar etc.) dracului, lua-l-ar (sau lua-te-ar etc.) naiba. Ucigă-te toaca, duce-terai pe pustii. Caragiale, o. i, 145. Ducă-s-ar pe pustii, ardă-l focul de Impielifat. Mironescu, s. a. 56. N-o să-i pun ei mina tn glt, nu! Una ca asta, ducă-se pe pustiu. Demetrius, c. 29. Greu e drumul muntelui, Dar mai grea e sărăcia Duce-mi-s-ar la pustia! Teodorescu, p. p. 350. Nişle bube tare sclrnaue, duce-s-ar numai pe pustiu! Sbiera, p. 296. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Să nu aibă vreo nălucă, In pusiiu ducă-s-ar. Alecsandri, p. p. 5. (Popular şi familiar) A lăsa (la) pustia sau la pustii, pustiei, pustiilor, In pustie = a nu se mai interesa (fa continuare) de cineva sau de ceva; a da naibii, a lăsa în plata Domnului. Lasă La pustia pe cea vrăjmaşă bală. ; Budai-Deleanu, t. v. 56. Lasă frunzele pustiei şi bătăilor de vtnţ! Vlahuţă, ş. a. i, 44, cf. Alexi, w. Astlmpără-te, Laş-o pustiilor de mişcare. Pas, z. iv, 108. Lasă-le pustia de răsaduri, v. rom. ianuarie 1954, 79. [însurătoarea] aş lăsa-o la pustia. Teodorescu, p. p. 335. Fudulia-i poftă lung# ... Pune peană-n pălărie, Nu o lasă tn pustie. Reteganul, tr. 168. Las ctiscria la pustia. Zanne, p. iv, 330, cf. Ţiplea, p. p. 115. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Omenia ţi-ai mtncat Şi pustiei te-am lăsat! Hodoş, p. p. 120. 2. Adj. (Şi substantivat; învechit şi popular; mai ales în imprecaţii) Afurisit, blestemat. Căci mult el se luptase cu iasma încruntată Ce-i'zice Sărăcia! ... Dar, vai! l-a-nvins pustia! Bolliac, o. 174. Mă blastemă: „De n-ai fi fost! Eşti un pustiu!" Coşbuc, b. 111. Mlndro, lasă calu-n frlu Şi-noadă-mi pustiul brlu.'Marian, nu. 261, cf. tdrg. Să-mi potolesc inima, Că mă arde, pustia! Teodorescu, p. p. 323, cf. 630. Jiule, pustiule, Sece-mi-fi, oblrşile! Hodoş, p. p. 101. Mă căznesc de este o vreme Să fac din pelinaş miere, El, pustiul, e lot fiere. Bibicescu, p. p. 354. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) M-ai omorlt cu zile cu pustiul tău de cui. Pann, h. 70/14.. Un mezelic de pastramă ... Pe loc mă dele La o pustie de sete. id. p. v. i, 17l/18-Colonelul [era] supărat pe pustia de ceafă care nu voia deloc să se risipească: Odobescu, s. iii, 602. Ce mai 19524 PUSTII — 1826 — PUSTNICI atlta grijă pentru astă pustie de gură! Creangă, o. 152. Aşa de m-a săgetat pustiul de ghimpe, tnclt am ţipat. Ispirescu, l. 244. Aşa Inţelenise, de pustia de vreme, mai tot satul. Delavrancea, s. 7, cf. id. t. 142. O pustie de tuse, pe care o avea de mult, ll înteţise şi mai tare. conv. lit. xxi, 40, cf. ddrf. Se-ntll-nea cu flăcău’ ...In pustia ceea de hambar. Gîrleanu, n. 134. Să nu fi descoperit... vreun leac pentru pustia as’ de boală! Hogaş, dr. ii, 97, cf. Şăineanu, d. u. Un spirit care căuta de-a pururi In univers şi In pustia de inimă un răspuns. Galaction, a. 60, cf. 70. Mi s-a iscat de ast-dimineaţă durere la o pustie de măsea. Sadoveanu, o. xiii, 423, cf. ix, 19. Pustia de ninsoare venise după o vară fierbinte. Beniuc, m. c. i, 297. în mintea lui... blntuiau alandala cine ştie ce pustii de glnduri. Galan, b. ii, 50. Ce caţi, mlndro, pe colnic? — O vacă ş-un viţel mic Ş-un pustiu de ibovnic! Teodoresctj, p. p. 340, cf. 528. Lucrează In pădure la o pustie de corabie, şez. iii, 106. Că pustiul cel de dor Mă poartă din loc In loc. Hodoş, p. p. 29. Zău că la multe nagode te împinge pustia de dragoste! Popescu, b. ii, 146. Dar pustia de purcea ... Se scarpină de ulcea. şez. v, 15. — PI.: (s. n.) pustiuri şi pustii, (s. f.) pustii, (adj.) pustii şi (învechit, rar) pustie. — Şi: (învechit şi regional) pnstin, -ă adj., (învechit) pustii, -ie adj. pustiniu, -Ic s. n. adj., postine (psalt. hur. 11678) s. n., pustiniu, -Ie adj., (regional) pustiiu, -Ie adj., pustiiu s. n., pustiu, -ă adj., puştfu (Lexic reg. ii, 62) s. n. — Din v. si. noyCThiHH, bg. noycTHHta. PUSTII vb. IV v. pustii1. PUSTÎIEŞAg s. n. v. pustlcşag. PUSTllETÂTE s. f. v. pustietate. PUSTÎN, -Ă adj. pustiu. PUSTÎNĂTÂTE s. f. v. pustietate. PUSTÎNÎ vb. IV v. pustii1. PUSTÎNIU, -IE adj. v. pustiu. PUSTÎNOŞÂG s. n. v. pustieşag. PÎJSTNIC, -Ă s. m. şi (rar) f. 1. Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăieşte izolată de lume, ducînd o viaţă Închinată rugăciunii şi plină de privaţiuni; schimnic, sihastru, anahoret, eremit, (livresc) ascet. Veniţi, pustnicii mei ..., veniţi luminaţii tatălui meu. cod. tod. 216. Zace... cu alţi post-nici ... in. .cinstita. besearică. Dosoftei, v. s. noiembrie 121 r/27. Avtnd postnecul vorbă îndelungată cu împăratul fură daţi spre Incumplile munci (sec. XVIII), cat. man. i, 32. Părintelui nostru ..., post-nicul şi .sihastrul, carele au fost episcop (sec. XVIII), ib. 343. Laudă postnicului, podoaba fecioarelor. Mîne-iul (1-776), 87vl/5, cf. 124rV31, Pravila (1814), 174/18,' Clemens, lb. Pustnicele clntăreţe... Cintă, eu vărs lacrimi. Conachi, p. 167, cf. 282, Ponzu. Peştera adlneă, In vechime locuită De al muntelui sflnt pusnic. Alexandrescu, o. i, 75. Bai la mănăstire Ca să dăm de ştire Pustnicului sflnl. Alecsandri, p. i, 55. Aici, din vremi nememorate, au locuit pustnici. Odobescu, s. i, 341. Multe mai are de pătimit un pustnic adevărat. Creangă, o. 37. Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic,, cu părul şi barba vllvoi. Cara-giale, o. ii, 298. Un pustnic vine pe la ele să le povă-ţuiască. Ispirescu, l. 29, cf. ddrf. Vinu-i bun şi hora-mi place, Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei, Numai pustnic nu mă face. Coşbuc, p. ii, 67, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, dhlr i, 252. Bătrtnul pustnic... înfruntă pustietatea locurilor acestora. Hogaş, dr. i, 22, cf. Şăineanu, d. u., cade. Cine au fost aceşti blagosloviţi părinţi? Starifi, pustnici? Galaction, o. 212. [Bradul] era mai vechi declt ei, declt pustnicul şi declt peştera. Sadoveanu, o. ix, 194, cf. iii, 220, Scriban, d. Voi să mlncaţi bucatele... Eu cu atlt mă mulţumesc. De felul meu slnt pustnic şi postesc. Arghezi, vers. 297. M-am tras In munţii voştri şi m-am făcut pustnic, să-mi spăsesc păcatele. Rete-ganul, p. v, 84. Voinice, pusnice, Stăi şi nu te duce, Că de mas ţi-oi da. Pamfile, c. ţ. 56, cf. Balade, iii, 218. Dracul, după ce a Imbălrlnit, s-a făcut pusnic, se zice despre cel ce sc pocăieşte la bătrlneţe. Zanne, p. vi, 593. (Ca termen de comparaţie) El nu are pe nimeni, nu este al nimănui, trăieşte In mijlocul oamenilor ... ca un pusnic părăsit. Marcovici, d. 160/27. Fără line, eram hotărlt să trăiesc ca un pustnic. Ispirescu, l. 61. Trebuie să înţelegi odată că nu pot trăi ca o pustnică. Delavrancea, s. 110. A găsit pe doamna Genoveva trăind acolo ca o pustnică. Sadoveanu, o. xi, 188. 2. P. anal. Persoană care duce o viaţă retrasă, izolată de societate (şi extrem de cumpătată). Bătrtnul Dan trăieşte ca şoimul singuratic ... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. Alecsandri, Poezii, 281. Casa lui de pustnic, un colţ întunecos şi păinjenit. Eminescu, n. 36. Se glndi la viaţa ei de pusnică. săm. iv, 881. Ai devenit o pusnică ...să părăseşti iu scena. Camil Petrescu, t. ii, 228. + (Adjectival) Singuratic; izolat; retras. Un măgariu pustnic. Biblia (1688), 3681/8. Neadormita, pustnica privighetoare ... Se vaită şi se pllnge. Conachi, p. 104, cf. ddrf. F i g. Vlntul cel adevărat... Pustnic şi tniărttat Plugul şi l-a-ngenuncheat. Arghezi, vers. 243. Soarele In asfinţit... Cobora pustnic, petrecut de faţa rece a stlncilor. v. rom. aprilie 1955, 244. — PI.: pustnici, -ce. — Şi: pâsnic, -ă, (Învechit) pustiulc, -ă, p6stnec, -ă, p6stnie, -ă s. m. şi f. — Din slavonul noycTHHKHHKTi. PUSTNICESC, -EĂSCĂ adj. 1. Care aparţine pustnicilor (D sau pustniciei (1), privitor la pustnici sau la pustnicie, specific pustnicilor sau pustniciei; sihăs-tresc, (învechit, rar) pustiesc. Viaţă pustnicească şi fără gllceavă iubind. Mineiul (1776), 83rl/36, cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Eram ţinuţi la slujbă ... atlt de dimineaţă, cit şi după pustnicească masă de prtnz. Ciauşanu, r. scut. 61, cf. cade, Scriban, d., dm. 2. P. anal. Care aparţine pustnicilor (2), privitor la pustnici, specific pustnicilor. Generăleasa ...se Incă-păţlna să trăiască independent... — Pe Filip ll culcă pe lada de campanie ... Peste clteva zile, Filip simţi că nu mai poate rezista In această gospodărie pustnicească. Călinescu, s. 510. — PI.: pustniceşti. — Pustnic sui. -esc. PUSTNICEŞTE adv. (Rar) Ca pustnicii (I), In felul pustnicilor; (învechit) sihăstreşte. Fugi la mănăstire ca să vieţuiască pustniceşte. Maior, p. 66/27, cf. lb, Pouzu, Scriban, d. — Pustnic + suf. -eşte. PUSTNICt vb. IV. 1. Intranz. A duce viaţă de pustnic (1); a sihastri, (rar) a schimnici, (regional) a pustelnici. Pustnicind, ai fost ca un pom răsădit Ungă apa Infrlnării. Mineiul (1776), 179l2/34. Acelor ce pustnicesc, veselie vecinică (a. 1815). Grecu, p. 193, cf. lb. Un singur schiluleţ era ascuns Intr-un luminiş ... unde pusniceau clţiva călugări. Vlahuţă, s. a. iii, 289, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex. 2. R e f 1. A se face pustnic (1); a se sihastri, (rar) a se schimnici. Cf. lb, tdrg, Şăineanu, v. u., cade, dex. (Glumeţ) Te-i face popă, ca tată-tău, clnd s-or pustnici toţi bivolii din Mănăstirea Neamţului ! Creangă, o. 221. <$• F i g. Adevărat astronom al filologiei, stlnd ţntre cuvinte, cum ceilalţi se 1953S PUSTNICIE — 1827 — PUŞCA puslnicesc intre .'lele. Teodoreanu, m. u. 14. + (Rar) A sc stabili undeva ca pustnic (1), a-şi face o gospodărie de pustnic. în fundal Izvorului Alb se pustnicise Inlr-o vreme un sihastru, ap. cade. — Prez. ind.: puslnicesc. — Şi: pusnici vb. IV. — V. pustnic. PUSTNJCÎE s. f. I. Faptul dc a trăi ca un pustnic (I); stare, viaţă de pustnic (1); sihăstrie. Călătoria pustniciei ... o ai săvlrşil. Mineiul (1776), 49r2/17. Preacuviosul părintele nostru Antonie cel Mare, la începutul puste.necii\i] vieţii sale, şezlnd la săngurălate tn pustie (a. 1808). gcr ii, 198/22, cf. lb, Polizu. M-ai adus ... Intr-acest sălbatic sălaş dc pustnicie. Odobescu, s. i, 167. Aveţi noroc, ... că-mi slnt mai dragi banii declt pusnicia. Creangă, o. 31. In sălbăticia ţi pustietatea aceea trăiesc patru schimnici tn adevărată pusnicic. Vlahuţă, o. a. ii, 135, cf. Gi-ierea, ST. CR. II, 114, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., TDRG. I.a nouăzeci dc ani îşi începuse pustnicia bălanul Iov. Sadoveanu, o. iii, 216. Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie. Alecsandri, p. p. 229. + I.oc. unde trăieşte un pustnic (1); sihăstrie. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 2. P. an a 1. Faptul de a trăi ca un pustnic (2); singurătate, izolare (totală) (in care trăieşte cineva sau în care se află ceva); p. c x t. (concretizat) loc singuratic, izolat. Cile nu-ţi mai povestesc [lucrurile] în pustnicia lor retrase. Macedonski, o. i, 179. Atita frumuseţe ... să se stingă ... tn pusnicia şi sălbă-tecia asia. Vlahuţă, d. 330.. Retras in pustnicia lui, ... se îmbrăca In straie de ţăran. Sadoveanu, o. vi, 262. în pustnicia-i, doar Evghenii Punea pe-acesle daruri preţ. v. rom. ianuarie 1954, 16. Un joc de flacără albastră Arztnd ciudat tn pustnicie ... Am vrut cinlarea mea să fie! Beniuc, m. 79. — PI.: pustnicii. — Şi: pusnicic, (învechit) puste-necio s. f. — Pustnic + suf. -ie. PUSTJSICÎBE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) p u s t-nici şi rezultatul ei. Of. des. — PI.: pustniciri. — Şi: pusnlcire s. f. dex. — V. pustnici. PUST.YlClT, -A adj. (Har) Izolat, retras de lume în calitate de pustnic (1); sihăstrii. Trăieşte In iureşul vieţii sau pusnicit în vreun schit. Stănoiu, c. i. 143, cf. DEX. — PI.: pustniciţi, -te. — Şi: pusnicit, -ă adj. — V. pustnici. PUSTULĂ s. f. 1. (Med.) Veziculă purulentă bine delimitată la nivelul tegumentelor, produsă prin infectarea cu germeni patogeni. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w'., Bianiî, d. s., Severin, s. 35, cade, Scriban, d., dn, der. Dacă slnt superficiale, pus-tulele se vindecă fără a lăsa urme. abc săn. 300, cf. m. d. enc., dex. -$> Pustulă malignă = formă de localizare pe piele a antraxului, manifestată prin apariţia unei pete minuscule care se transformă într-o veziculă plină cu puroi care ulcerează; p. g e n e r. antrax. Cf. Bianu, d. s„ Scriban, d., m. d. enc. 2. (Bot.) îngrămădire de spori sau de conidii formată pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. Rugina brună se recunoaşte uşor, manifestlndu-se prin' apariţia unor pustule mici. SĂvu-lescu, m. u. i, 154. De-a lungul nervurilor, pe limbul frunzelor, formează pustule circulare, id. ib. ii, 510, cf. m. d. enc., dex. — Accentuat şi: pustulă. m. d. enc. — PI.: pustule. — Din fr. pustule, lat. pustulă. PUSTULOS, -OĂSĂ adj. Plin de pustule (1), cu pustule; (în dicţionarele din trecut) puscelos. Cf. Polizu, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dn, m. d. enc., dex. — PI.: pusluloşi, -oase. — Din fr. pustuleux, lat. »«utulofu«. PU.STtII.Ui vb. IV. Refl. pas. (Regional) A se pustii1 (1) (Boineşti — Baia Mare). Cf. abh. folk. i, 180.. Cetatea s-o puslulu.it. ib. — Prez. ind. pers. 3: pnstuluieşle. — Pustă + suf. -ului. PUSTUŞAG s. n. v. ptistieşag. PUŞ1 s. m. (Prin nord-estul Transilv.) Ordonanţă (II 1). Cf. bl vi, 192. — Pi.: puşi. — Din germ. Iliusdi. PUŞ2 s. n. (Regional) Claie, grămadă de strujeni (Petreşti — Sebeş). Cf. A ii 2. — PI.: puşe. — Cf. germ. Busch. PUŞ3 s. n. v. poşă1. PUŞĂ s. f. v. poşă1. PUŞCA vb. I. 1. Intranz. (învechit şi popular) A trage cu puşca (I 1) sau, p. gener., cu orice armă de foc, a descărca o armă de foc; a împuşca. Cf. lex. mars. 214. Puşcaşii Radului ... au început a puşca. Şincai, un. ii, 198/20, cf. Clemens, drlu. Pe clnd cuscrii uiesc şi nuntaşii puşcă, ie află tn curie o masă pusă. Marian, nu. 638. Clnd puşca ..., ăuiau hotarele de se auzea plnă departe. Vlasiu, a. p. 46. Da’ ce-i balamucul ista In Urg? Cine puşcă? H. Lovi-NESct!, T. 211. VUiătorii văztnd că cerbul nu fuge din loc, ... nu. puşcară In el. Reteganul, p. i, 46. Vine ... din pistoale puşclrid. Sevastos, n. 103. Puşcă-n glştc. şez. u, 218. Puşcciţi, feciori, fără frică. Hodoş, p. p. 226. Eu mă duc să puşe la şaibă, Viu acasă ostenii. Bibicescu, p. p. 136. [Vornicul] porunceşte cuscrilor să uiască şi să puşcc. Frîncu-Candrea, m. 166. Numa-n armi. dovidcsc ..., Puşe ... mereu cu eli. Vasi-liu, c. 63. Acia cu bătaia o puşcat tn gură Ia el ... o luat glvnţu din gură şi l-o aruncat, arh. folk. vi, 90. Nime nu-ndrăznea să puşte Nici de pe loc să se mişte. Balade, ii, 417. <> E x p r. (Regional) A puşca In lună = a nu fi conştient de realitate, a fi nesocotit, nebun. Că doară nu slntem noi de cei păliţi, cu leuca, nici de cei ce puşcă In lună! Marian, t. 158. (Regional) A puşca cu biciul = a plesni, a pocni din bici. Am un zghici de trage trei măj; dacă pof Iu puşca cu el, atunci te-oi crede cum că eşti viteaz. arh. folk. i, 185. (Regional) A puşca-n palmă = a bate palma la încheierea unui tîrg, a unei afaceri. Cf. dr. v, 222. <0> (învechit şi regional; despre arme de foc) Clnd puşcă el [tunulj, tremură zidurile. Micu, L. 6. I-auzi puşte puşetnd Şi cioarele croncănind, folc. transi.lv. i, 202. 4". (Transilv. şi prin vestul Mold.) A ţinti, a ochi cu puşca (I 1). Cf. alb i 1 217/80, 98, 229, 278, 1 219/556. + (Regional) A trage cu arcul. Com. din Cornereva — Băile Hercu.l.a.ne. 2. Tranz. (învechit şi popular) A ucide, a răni sau a vîna cu o armă de foc; a Împuşca. Cf. lex. mars. 214, Clemens. Ostaşii puşcă, laie, chiar 'pruncii neculpaţi.. Mureşanu, p. , 127/8. Cu puşca te-oi puşca. Popa, v. 10. Puşcăm clteodată capre. Sadoveanu, o. ix, 32, cf. x, 394. Dacă s-apropie lupul de casă, puşcă-l. Stancu, r. a. hi, 11, cf. 13,: 63. Oare el să mă fi puşcal atunci noaptea, ori ba? Beniuc, v. cuc. 47. Vă puşe dacă scăpaţi vreunul din clrd. Camilar, n. ii, 47, cf. 250. Clţi puşcaţi tn plhtcce am văzul eu, mamă, mamă! H. Lovinescu, t. 227. Mă sui In podul bisericii şi cum vin, li puşe. T. Popovici, s. 354. Ai să puşci pe oricine ar veni noaptea-n vie. Reteganul, p. i, 19. Să mă pusce puscele. Doine, 265. Acolo mi-afla-ngrapăt Unde ... m-a puşcal. Marian, î. 353. O roagă să puşte lupii. şez. iv, 226. Ce rău vrei măicuţii mele? Ori junghiată, ori puşcală, ori de grindă acăţată? mat. folk. 1 068. Stăi, badi, nu mă puşca.. Să-ţi mai spui cili ceva. Ghaujl, i, 467. Stăi In loc, nu o pufea. Densusianu, ţ. h. 223, cf. 94. l-o luai 19548 PUŞCALĂ — 1828 — PUŞCAVIŢĂ oile, pă clini i-o puşcat. arh. folk. i, 163, cf. alr i 1 218, alr sn vii li 1 866, ib. h 2 040, a i 35, iii 17, v 15, 16, 31. Pe mine na mă puşcaţi, Numai capul mi-l tăiaţi, folc. transilv. i, 200, cf. ib. ii, 34. (Refl.) Clnd se puşcă, se splnzură sau se îneacă cineva de bunăvoie, atunci trebuie să se schimbe vremea. Marian, ap. cade. -0> F i g. Mă, poeţilor! Voi puş-caţi rimele cu mitralierele. Vlasiu, d. 88. + Refl. recipr. A trage cu puşca (I 1) unul In altul; s p c c. a sc duela cu o armă de foc. Din puşcă să ne puşcăm, ori din trlntă să ne trlnlim? şez. ii, 53. 3. I n t r a n z. (Min.) A produce sfărîmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. Nu vrea să puşle cum am bătut găurile. Davidoglu, m. 11. Lemnul era vechi Intr-adevăr ... nu ccdase In locul unde puşcaseră, ci mult mai aproape de gură. v. rom. ianuarie 1965, 65, cf. LTR2. 4. I n t r a n z. (Regional) A ţîşni, a sări sau a improşca în jur. Să-i crepe ţiţele, Să-i pusce laptele. Marian, v. 138. Păsalu tare clocotşind o puşcat pin casă. Alexici, l. p. 250. [Tocana] puşca In căldare pe foc ... şi tăi sărea apa. arh. folk. vi, 90. O puşcat slngele din el. alr sn iv h 1 119/172. Atunci ou, cin s-o-mfocat, o puşcat d'im foc şi i-o sărit luma-m faţă. O. Bîrlea, a. p. i, 140. 5. T r a n z. F i g. (Transilv.)  provoca o durere fizică vie, ascuţită, pătrunzătoare; a săgeta; a Înjunghia. Mă puşcă-n măsauă. alr ii/i h 41/310. Mă puşcă o durere prin piept. ib. ii/i mn 37, 2 206/102. 6. I n t r a n z. (Regional) A plesni (II 1), a crăpa (Negreşti — Baia Mare). Ci. alr sn v mn li 1 431/346. M-oi duce şi de-or puşca pietrile de frig. ib. 7. Tran z. (învechit) A lucra superficial, pe deasupra. Paşca, gl. 37. — Prez. ind.: puşc, pers. 2 puşti şi (regional) puşci; conjunct, pers. 3,6 şi: (regional) să puşce, să pusce. — V. puşcă. I’UŞCÂJLĂ s. f. (Regional) Puşcoci (I 1) (13 ist reţii — Băileşti). Cf. alr i 1 696/870. — PI.: puşcale şi puşcăli. — Derivat regresiv de la puşcăli. PUŞCALAU s. n. (Peiorativ) Vînător prost. Mai totdeauna se întorcea cu mai mult vlnat şi apoi îşi bătea joc de noi, tratlndu-ne de puşcalăi. In scl 1973, 51. — PI.: puşcalăi. — Puşcală + suf. -ău. PUŞCĂR s. m. (învechit) 1. Puşcaş (1). De trăsnetul puşcelor ... nice puşcării nu mai ştia unde mai da. Ureche, let. i, 195/26, cf. Simion dasc., let. 231. Artilerie, adecă puşcărie: ... Puşcari şi ucenicii lor. N. Coştin, let. ii, 73/20, cf. tdrg, cade, Scri-ban, d. Aici tunurile se numeau puşci. In secolul al XVII-lea slnt amintiţi numeroşi puşcari sau puşcaşi. Stoicescu, c. s. 175. 2. Fabricant de puşti (I 1). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — PI.: puşcari. — Puşcă + suf. -ar. PUŞCÂRE s. f. Acţiunea de a puşca şi rezultatul ei. 1. (învechit) Cf. puşca (2). Să se caute pricinile vinovăţeşti ale puşcării şi oslndele şi hotărlrile lor. PRAV. COND. (1780), 48, cf. DRLU. 2. (Min.) Cf. puşca (3). Nu vrea să puşle cum am bătut găurile ... Că-i arăt aici scris care puşcări slnt interzise. Davidoglu, m. 11, cf. ltr2. — PL: puşcări. — V. puşca. PUŞCAŞ s. m. 1. (învechit) Tunar; ar.tilerist; (sens curent) ostaş înarmat cu puşcă (I 1); (învechit) puşcar (1). Praf să făcură ... nici puşcaşii nu mai ştia In cine dau. Ureche, l. 190. Nici să vedea locul de fum, nice mai jitia puşcaţii In cine dau eu puştile. N. Costin, 533, cf. lbx. mari. 314. Puşcaţii eei pedeştri. Şincai, hr. ii, 164/2, cf. 198/17, lb. Acei 1 000 puşcaşi se luau din toi locul unde tabăra armia. BXlcescu, m. v. 85, cf. 65. Să punem ... ctte doauo-zeci de puşcaşi [la cetate]. Alexandria, 117/16. Oare un bun arcaş de mai-nainle nu întrecea prin rezultate pe un puşcaş modern? Hasdeu, i. v. 76. Armata permanentă se compunea din ... puşcaşi sau lunari, sub căpitanul cel mare (a. 1874). Uricaiuul, xxii, 432. Auzi vorbindu-se de „domnul Tudor", ca şi cum ieri ar fi trecut pe acolo In fruntea puşcaşilor săi. Vlahuţă, r. p. 71, ci. id. s. a. hi, 220, ddrf, Barcianu. Anumifi ostaşi peclestri ...se numeau puşcaşi şi sinefaşi. Bogdan, o. 65, Cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCR1BAN, v. O sută de puşcaşi mobili aveau misiunea să umple golurile formale Intre rlnduri. Oţetea, r. 166, cf. Ţiplea, p. p. 115. Divanul s-a înfocat Şi puşcaşii de-a sLtrnil La moarte l-a oslndil. Balade, iii, 113. Ca puşcaşul fără puşcă, se spune despre omul lipsit de cele trebuincioase. Zanne, p. iv, 559. <£> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Mi-au dat şi oameni puşcaşi de ai dumisale ...de am prins ... 2 sălaşe de ţigani (a. 1786). Uricariul, xix, 27. 4- Spe c. (învechit) Soldat dintr-un corp de armată care forma paza puşcăriilor1. Puşcaşii păzeau la temniţe (a. 1874). Uricariul, xxii, 428, cf. ddrf, cade, Scbiban, d. La începutul secolului al XVIII-lca, In atribuţia puşcaşilor intra ... paza temniţei. Stoicescu, c. s. 175. 2. (Astăzi rar) Vînător (înarmat cu puşcă I 1); p. e x t. (sens curent) bun ochitor (cu puşca I t, la vînat). Cf. drlu. Puşcaşi, hăitari, bătăiaşi ... compuneau personalul vlnătorilor din secolul trecut. Odo-bescu, s. iii, 144. Vrea să fie vînător bun ... în tot anul ... va fi puşcaş foarte bun. Marian, s. r. ii, 233, cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Pamfile, j. i, 132. Nu numai puşcaşii şi pescarii slnt oameni ai naturii. Ibrăileanu, s. l. 107, cf. ŞXineanu, d. u., cade. Intr-o poiană mare din margini se adună şi se rlndu-iesc puşcaşii şi hăitaşii. Sadoveanu, o. x, 465, cf. i, 201, Stoica, vîn. 22. Iepurul se zăpăceşte Deoda-tă-nlr-un tufiş zărind Pe vreun puşcaş culcat şi-ochind. v. rom. ianuarie 1954, 28. Cei cinci puşcaşi erau deja instalaţi pe miriştea întinsă de ovăz. vîn. pesc. octombrie 1960, 15. Auzit-am auzit Că nunu mare-i puşcaş mare Şi mi-a puşca găina. Mîndrescu, l. p. 200. [Boierul] ţinea o mulţime de puşcaşi cari cutreiera pădurile şi-i grijea de sălbălăcime pentru masă. Sbiera, p. 66. îndată ce beai, te face D-zeu cerb şi mari năcazuri vor veni peste noi, că vor năvăli puşcaşii preste line şi te vor împuşca. Reteganul, p. i, 46, cf. Ţiplea, p. p. 115. Ş-o minat Pă puşcaş, Pă Toderaş, Căci In codru a o afla S-o împuşte. T. Papahagi, m. 116. Aşa să să-nloarcă hiara de- la puşcaţu ala, cum întorci lutu ala. arh. folk. i, 110, cf. 176, alr i 1 213, alr sn hi h 725. 3. (învechit, rar) Fabricant de puşti (I 1). Cf. lb. 4. (învechit) Om ticălos, netrebnic. Cf. Barcianu, Alexi, w. — PI.: puşcaşi. — Puşcă + suf. -aş. Cf. magh. puskâs, PUŞCĂT, «Ă adj. (Regional) Care a iost omorît, rănit sau vînat prin împuşcare; împuşcat. 9 bărbaţi, 1 puşcat, iar 8 omorlţi. Bariţiu, p. a. ii, 498. Am văzut fărtat puşcat. Doine, 107. <> E x p r. (Substantivat) A fugi (sau a ieşi, a se duce) ca puşcat = a fugi (sau a ieşi, a se duce) foarte repede, glonţ. M-am uitat iară la ochii ei şi m-am lot dus ca puşcat. Cami-lar, n. i, 307. Mareşalul şi cucoana cu sulimanuri au ieşit ca puşcaţi. id. ib. ii, 93. — PI.: puşcaţi, -te. - — V. puşca. PUŞCĂ VIŢĂ s. f. (Olt. şi prin Ban.) Puşcoci (I 1). Cf. alr i 1 696/9, 839, 842, 846, 850, alr sn v h 1 305, Lexic reg. 56. — PI.: puşcaviţe şi puşcăviţi. — Şi: puşc6viţă s. f. alr i 1 696/9. — Cf. puşcă. 19555 PUŞCĂ — 1829 — PUŞCĂ PUŞCĂ s. f. I. X. (învechit) Tun; slneaţă; (sens curent) armă de foc portativă şi individuală cu patul de lemn şi cu ţeavă metalică lungă, care trage lovitură cu lovitură, încărcarea şi descărcarea execu-tîndu-se, de obicei, prin manipulare manuală. Că-i inprăştia pre departe cu puştile. Moxa, 403/36. Loviră pre Ştefan Vodă cu o puşcă In gleznă. Ureche, i.. 84. Ion Vodă au îndireplat pre ai săi dinapoia puştilor, să se odihnească, id. ib. 190. Au tocmit puştile împotriva podului. Simion dasc., let. 189. Cind dau puştile ... Intr-inşii, toţi cădea la pămlnt. M. Costin, let2. x, 336. Au îndreptat puştile din cetate asupra turcilor. Neculce, l. 9. Puhacele, din puştile eealc mari, şi cucuvaicle, din ccle mici, semnul războiului deaderă. Cantemir, ist. 186, cf. anon. car. Da război tare, bătlndu-se toată ziua In puşti şi In tunuri, anon. cantac., cm i, 158, cf. lex. mars. 244, Calendari (1733), 2/13. [Hoţii] ne-au luat tot... 2 puşci ..., 1 păreche cizme. (a. 1760). Iorga, b. r. 224. Ităslurma-du-l. de pe cal o lovitură de puşcă. ist. carol xii, 27r/7. Le-au poruncit ca fără de ştirea lui să nu sloboadă nici tunurile, nici puştile. Şikcai, hr. ii, 211/27, cf. Clemens, lb, delii, o 000 de puşte şi 12 tunuri ce a.m primit, ar (1830), 22/7. Cu puşca macar nu ştie să deic? Drag mc.!, r. 45/23. Vlnători cu puşce înarmaţi. Donici, f. 52. Multe care încărcate cu puşti. Bălcescu, m. v. 67. Tunuri, ce moldovenii numeau pusei. id. ib. 657. Toi cc-i putem da este plumbul din puşce. Ne-gruzzi, s. i, 172, cf. 61, Polizu. Puşcă lungă ghintuită, Din războaie doblndilă. Bolliac, o. 183. De n-o lua foc puşca, el o să-şi spargă capul. Alexandrescu, o. i, 348. Luaţi un nevod şi o puşcă cu voi şi mergeţi la lucru. Alecsandri, t. i, 251. Dar iu, dat-ai cu puşca de clnd eşti? Bolintineanu, o. 329, cf. 299. Oastea de afară slobozi puştile şi săneţelc cu chiote de bucurie. Odobescu, s. i, 72. Chiriac a luat puşca cu spangă. Caragiale, o. vi, 45. A luat puşca la umăr şi a urcat voios. Slavici, o. ii, 91. Ieşi afară ... şi te du In oţelele puscei vrunui vlnător. Ispirescu, l. 209. Galeria aplaudă ... La-nilia detunare. de puşcă sau pistol. Macedonski, o. i, 49, cf. ddrf. Tunurile Insă, care pe atunci purtau ele numele de puşti, erau cunoscute. Xenopol, i. r. iv, 158. La ochi cu puşca l-am văzut. Coşbuc, p. ii, 25, cf. Barcianu, Alexi, w. Puştile slnt mai vechi declt sinefele. Bogdan, o. 65. Dumnezeu... i-a dat lui Hie puşca, ca să împuşte pe diavoli. Pamfile, s. v. 184, cf. id. î. c. 152-, L-am plndit cu puşca nouă seri. Buătescu-Voineşti, p. 122. Auzi o descărcălură de puşcă. Bttjor, s. 75, cf. Şăineanu, d. u. Se aud bubuituri, ca de puşcă. Bassarabescu, v. 96, cf. cade. Deasupra patului p.llrna o puşcă de vlnătoare, veşnic încărcată. Rebreanu, r. ii, 196. Să fi Iras şi el cu puşcal Galaction, o. a. i, 271, cf. 279. Slam cu puşca subsuoară. Topîrceanv, o. a. i, 185. Puştile răspund de aproape. C. Petrescu, î. ii, 35. Trebuia neapărat să trecem, pentru a ridica puştile de la rasiele. Brăescu, o. a. ii, 83. Nu s-ar fi dat tnapoi să ochească bine cu oricare din cele trei puşti automate. Popa, v. 29. Eu tmi aleg o puşcă bună de vlnătoare. Sebastian, t. 179. Pe o bancă, dormea un soldat cu puşca tn braţe. Vlasiu, d. 47. Bubuiturile puştii n-6 speriau. Voiculescu, p. ii, 305. Apărlndu-mă cu puşca, mă apropiam. Sadoveanu, o. i, 89. Puştile cele mari, trase fiecare de clte zece păreclu de bivoli. id. ib. xii, 324. Şi puşca ruginită mi-o văd pe un dulap. Pillat, p. 9, cf. Stoica, vîn. 22. Trăgea cu puşca fără cartuşe. Arghezi, b. 68. O vitrină mare conţinea pe un raslel. numeroase puşti de vlnătoare. Călinescu, e. o. i, 111. Nimeni nu avea să se mire văzind nişie lipcani ca puşti. Camil Petrescu, o. ii, 144. Au apărut oameni cu puşti. Bogza, a. î. 601. Pe umăr, purta puşcă veche. Stancu, r. a. iii, 84. O puşcă mare, cu două ţevi. v. rom. octombrie 1954, 146. Bidică o scindară a duşumelei şi scoase de sub ea... o puşcă rusească. Beniuc, m. c. i, 90. Pentru mărirea preciziei, unele puşti automate au frlnă de gură. ltr2 xiii, 493. Pentru pază, avea puşcă cu sare. Preda, m. 109. Soldatul îşi strlnsese la inimă puşca. Isac, o. 214, Doream ca pentru-ntlia oară Bălaia puştii tatii să dea greşi Labiş, p. 39. Şeful de post..., cu puşca pe un şold..., înjura de departe. Barbu, p. 197.. Toamna ies pe hotar cu puşca şi mai dobor cîte-o cioară. Horea, c. 127. Eu slnt un erou, mamă, am tras cu puşcal s mai 1960, 38. In Moldova ... tunurile se numeau puşci. Stoi-cescu, c. s. 175. Poartă cu el o puşcă veche. v. rom. septembrie 1963, 30. în tirul cu puşca fixă, vlnălorul îşi aruncă focul In fala vlnalului. vîn. pesc. mai. 1961, 16. Vie ceate Inlr-armale Cu săbii şi pusei gălate. pop., ap. gcr ii, 307, cf. h ii 81. Fără pilă, fără sare, Numai cu puşca-n spinare. .Jarnîk-Bîrseanu, d. 317, cf. 319. Cine la Bobotează îşi vlră puşca in apă ... va trage mult vlnat. şez. j, 18. Am ajuns să fiu soldai, Stau In puşcă răzcmal. mat. folk. 1 301. Merge puşcaşul la vlnat cu puşca descărcată, şez. vi, 53. Puştile dc-i slobozi Cola-ntreg s-a-nveseli. Pamfile, c. ţ. 139. Dorobanţi ... Cu puşcă Plină. Balade, ii, 249, cf. 417. Cu puşca nu ştiu puşca. folc.. transilv. i-, 115, cf. 202. Puşca, calul şi femeia nu se împrumută. Zanne, p. ii, 144. Cil In puşcă, atlt tn pungă. id. ib. v, 527. înveţi pe dracu să tragă cu puşca. id. ib. vi, 582. Ce fuge şi muge şi lotul străpunge?(Puşca). şez. xvi,.169. Cine n-are suflcl şi fură de la altal?(Puşca). ib.. xxn, 63. <£• Puşcă-mitralieră = armă de foc asemănătoare cu puşca (I 1), la care Încărcarea şi descărcarea se execută automat şi care, Intr-un timp scurt, trage un număr mare de gloanţe. Are o puşcă-mitralieră. I-I. Lovinescu, t. 222. Puşlile-mitraliere suit echipate cu încărcătoare a căror capacitate e de 20 — 30 c'e cartuşe. ltr2, cf. der, m. d. ENC., dex. Puşcă antitanc — puşcă (I 1) de dimensiuni mai mari, folosită pentru trageri Împotriva tancurilor. Cf. m. d. enc. (învechit şi regional) Puşcă împărătească = puşcă (I 1) veche militară care era pusă la primărie, ca simbol al autorităţii. Ciauşanu, gl. (Regional) Puşcă (de soc) = puşcoci (I 1). Cf. Pamfile, j. i, 72, m, 41, cade, dex, şez. ix, 131, alr ii 6 327/53, 76, 102, 172, 182-, 250, 334, 520, alr sn v li 1 305. (Regional) Puşcă cu (sau de) apă = proaşră (5). Cf. Păcală, m. r. 422, cade, alr sn v h 1 305. <0> Gol puşcă = a) loc. adj. şi a d v. (şi, Învechit, In forma Îmbrăcat puşcă) complet dezbrăcat, în pielea goală. (Adesea prin exagerare) Lipit de sărac şi îmbrăcat puşcă. Gorjan, h. ii, 2/33, cf. 5/24. Vine dumnealui gol puşcă şi bea plnă se face tun. Caragiale, o. i, 85. Nu se mai poale tlrl, văduvă, cu copilul gol puşcă, pe acea căţea, de vreme. Delavrancea, s. 183, cf. id. o. ii, 295, ddrf, Zanne, p. iii, 171, Pamfilf., j. ii, 162, cade. Acolo, prin apă, făceam o gălăgie cu alţi draci de seama mea, goi puşcă. Sadoveanu, o. iii, 8. Doi cai roşcaţi ... erau frecaţi ca ceva aspru de către nişte copii goi puşcă. Barbu, p. 214. De-oi mai afla. Iţi dau drumul goală puşcă dc la casa asta. Rădulescu-Codin, î. 59; b) loc. adj. (foarte) sărac, fără nici o avere; (extrem de) sărăcăcios. Cf. Zanne, p. iii, 171. Să nu zici că-mi hrăneşti tu fata ori că ţi-am dal-o goală puşcă. Rebrea-nu, i. 270. Am intrat Iri casa lui fii-său „goală puşcă". Galaction, o. a. i, 99. Nici pat, nici masă, nimic... Vine iarna şi noi lot goi puşcă stntem.. Sadoveanu, o. i, 532, cf. Deşliu, g. 25. E x p r. (A ieşi sau a scăpa, a iugi, a pleca, a sc duce etc.) ea din puşcă sau (adverbial) puşcă = (a ieşi sau a scăpa, a fugi, a plcca, a se duce etc.) în cea mai mare grabă, foarte repede, imediat, de-a dreptul. Ies ca din puşcă, sar tn birje şi alerg acasă. Caragiale, o. ii, 114. Apoi, ca lăsat din puşcă, se duce peste gropi şi tufişuri In jos. Slavici, n. i, 40. Fugi de acolo, ca şi clnd ar fi scăpai din puşcă. Ispirescu, u. 72. Am plecat ca din puşcă, nebun de furie. Vlahuţă, o. a. ii, 253, cf. ddrf. Trase ivărul uşii şi să duse puşcă la gard. Delavrancea, h. t. 153. Cerlndu-şi iertare ... se duse puşcă spre poartă. D. Zamfirescu, î. 70, cf. tdrg. Clnd li dădură di~umul din închisoare, Ion parc-ar fi scăpai, din puşcă. Rebrea-nu, i. 402, cf. Şăineanu, d. u.', cade. Ieşind din chilie, trecu puşcă pe lingă societatea cea. veselă. Stănoiu, c. i. 187. Scapă ca din puşcă recrutul. Brăescu, m. b. 132. Fugea acum diavolul de moşneag, puşcă, ca de 19556 PUŞCĂI — 1830 — PUŞCĂRIE1 ămlie. Sadoveanu, o. i, 560, cf. Marian, sa. 260. lese ca din puşcă. Mera, l. b. 48. (Eliptic) Puşcă la Paşcani şi de acolo ia trenul direct la Techirghiol. C. Petrescu, î. ii, 244. (Regional) (A sta) drept ca puşca sau oblu ca ţeava puştii = (a sta) foarte drept. Gf. alr sn v h 1 486, alrm sn ni h 1 210. (Familiar) A da cu puşca-n Dumnezeu = a nu-i fi teamă de nimic. Cf. ddrf. -$• (Transilv., prin Ban. şi prin Mold.) Arc. Cf. alr i 1 420/61, 69, 170, 231, 273, 289, 570, 610. + (Transilv. si prin Ban.) Praştie (I 1). Cf. alr i 1 697/35, 40, ' 174, 180, 320. +' (învechit şi regional) Puşcă de apă = pompă de incendiu. Atunce îndată avlnd puşci de apă, acei căzaci ... au silns ţoeu. Neculce, l. 9, cf. ddrf, Păcală, m. r. 4.22, mat. dialect, i, 89, alr sn iii h 909. + (Glumeţ) Persoană care umblă după zestre (Bucureşti). Pamfile, j. i, 132. 2. (Prin Maram. şi prin Bucov.) Ciocan de fier care se întrebuinţează pentru a bate pene în buştenii care urmează să fie tîrîţi cu boii la vale, de la locul de exploatare. Cf. Arvinte, term. 162. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Bucea (la car, căruţă). alrm sn i li 223. 4. Compuse: (Bot.; regional) puşca-Iupului = a) garofiţă de grădină (Dianlhus barbalus). Cf. bulet. grăd. bot. v, 57, Panţu, pl., Borza, d. 58; b) garofiţă (Dianlhus carlhusianorum). Borza, d. 59; c) Dianlhus saxigenus. id. ib.; d) lipicioasă (Viscaria vulgaris). id. ib. 181; puşca-dracului = a) ciupercă In formă de sferă, de culoare galbcnă-alburie şi apoi brună, care creşte prin regiunile de cîmpie (Myce-naslrum coriam). Cf. Panţu, pl. ; b) mică plantă erbacee cu frunzele inferioare ovale, iar cele superioare lanceolate, cu flori de obicei albastre, care creşte prin păşunile pietroase din regiunea alpină şi subalpină (Phyteuma lelramerum). Cf. Borza, d. 130, Prodan-Bu- ia, F. i. 480. II. (Argotic) Fiţuică (de copiat, In şcoală). Cf. bul. fil. v, 248. — Pl.: puşti şi (Învechit şi regional) puşle, pusei, (Învechit) puşce, puşci. — Din magh. puska. PUŞCĂÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A Împuşca (Eftimie Murgu — Băile Hcrculane). arh. folk. in, 62. Văzlnd turcii vinind Cu săbili săbiind, Cu puşchili puşcăind. ib. — Prez. ind.: puşcăiesc. — Puşcă + suf. -ăi. PUŞCĂLEĂŢĂ s. f. (Regional) Puşcoci (I î) (Voi-neasa — Călimăneşti). Cf. alr i 1 696/798. — Pl.: puşcălefe. — Puşcă + suf. -ăleaţă. PUŞCĂLf vb. IV v. puşcări. PUŞCĂLÎŢĂ s. f. v. puşculiţă. PUŞCĂLUÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A trage cu puşca (I 1) des, la intervale scurte. Cf. lb. ’ — Prez. ind.: puşcăluiesc. : Puşca + suf. -ălui. PUŞCĂRÎ vb,. IV. Tranz, (învechit şi regional)  trage cu tunul (pentru a atinge un obiectiv), a bombarda; a Împuşca. Începură din nou lunurile a bubui şi puşcăriră cetatea. BXlcescu, m. v. 173, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, D. Grea poteră mi-i lovea, Feciorii li puşcărea. Densusianu, ţ. h. 293. Intranz. Dorobanţii ... puşcărind ... fără preget. Odobescu, s. iii, 587, cf. tdrg, cade. Fetita ... V.edeturSii lot vinind, Cu puştile puşcărind. Alexici, ■ l. P. 70. Puşca-i iar de puşcărit, Pe ciocoi de căpuil. Pamfile, c. ţ. 287. Or tnseput a puşcări asupra satului. Gregorian, cl. 50. + (Regional) A vina (prin Împuşcare). Am fost la puşcărit. Com. din Maramureş. — Prez. ind.: puşcăresc. — Şi: puşcăli vb. IV. alr i 1 213/80. — Puşcă +. suf.. -ări. PUŞCĂRIAŞ, -Ă s. m. şi f. Persoană care a fost sau este deţinută într-o puşcărie1. V. deţinut. Pe mulţi ti crede lumea cinstiţi, clnd ei întrec pe puşcăriaşii vestiţi. Jipescu, o, 94. In această inc/iisoare erau 250 de puşcăriaşi. Gherea, st. cr. ii, 226, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Prin toate cafenelele s-a vorbii cu aprindere despre periculosul puşcăriaş condamnai la izgonire. Bart, e. 287, cf. Scriban, d. Vechii puşcăriaşi îşi căutau locuri mai comode ...ca să se pcală odihni. Stancu, r. a. v, 73. La începui li fu frică dc chipul puşcăriaşului. Barbv, p. 213, cf. alr sn iv h 1 000. — Pronunţat: -ri-aş. — Pl.: puşcăriaşi, -e. — Puşcărie1 + suf. -aş. PUŞCĂRIE1 s. f. .Loc, clădirc în care sînt deţinute preventiv persoanele arestate, pină la judecarea lor, sau în care ele îşi execută pedeapsa penală privativă de libertate, după condamnare, Închisoare, penitenciar (1), temniţă, (învechit şi popular) prinsoare (I 2); p. ext. timp petrecut în acest loc, şedere în acest loc. A rămas datoriu...şi l-au băgat şi In puşcărie (cca 1650). Iorga, b. r. 176. Armaş, ia pă dumnealor de-i du In puşcărie, ist. ţ. n. 43. Omori ... pre Badea, vătaf de puşcărie, anon. cantac., cm i, 174. Au Inclus pre Stroie vornicu iar In puşcărie (Începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 358/10. Se căznea ticălosul ... Intru Intunerecul puşcăriei. Antim, p. 47. Diiplă’] a lor vină s-au orânduit la închisoarea pnşcăriii (a. 1775). Iorga, s. d. vii, 41. Cine va fura ... să să Inchiză la puşcărie un an. Caragea, l. 83/29, cf. Clemens, lb. ll închise !n puşcărie spre a fi pus la caznă. Bălcescu, m. v. 29. Se apucă de hoţie, or de înşelătorii Ş-ln cele din urmă intră In ocne şi puşcării. Pann, p. v. i, 62/21, cf. Polizu. Ferestrele aveau zăbrele ca puşcăriile. Ghica, s. 42. Ne vom vedea prin gazele, poale şi la puşcărie. Alexandrescu, o. i, 265. Iată-ne iar In puşcărie. Ai.ecsandri, t. i, 450. O persoană deosebită ca dumneata nu are loc la puşcărie. Bolintineanu, o. 404. Fără de judecată ... ll băgară la puşcărie. Ispihescu, m. v. 7. Pedagog, sufleor la teatru, Jurnalist, birtaş, misii, Ba am fosl şi-ri puşcărie. Vla-huţă, o. a. i, 176, cf. ddrf, Barcianu. Pesemne li s-a făcut de puşcărie. D. Zamfirescu, v. ţ. 184, cf. Alexi, w., tdrg. Mă bagi In puşcărie şi e mai mare păcatu. Brătescu-Voineşti, p. 254, cf. Şăineanu, d. u., cade. Pare un vagabond ... care a ieşit din puşcărie. Galaction, o. a. i, 344. Ăsta ... e In stare să-şi vlre pe tată-său şi pe mă-sa la puşcărie. C. Petrescu, c. v. 111. S-a făcut samsar şi a stat la puşcărie de mai multe ori. I. Botez, b. i, 59, cf. id. şc. 64. Trebuie să facem economie ... Vrei să mă bagi tn puşcărie? BrX-escu, o. a. i, 127, cf. Scriban, d., Arghezi, b. 122. Nu mă sperie nici procesul, nici puşcăria. Stancu, r. A. v, 63. Glume ll repezi nevaslă-sa, refuzlnd sărşi închipuie că... a stal In adevăr la puşcărie, v. rom. mai 1954, 73. Ferestrele cu gratii arată că accrlo-i o puşcărie. Camilar, n. ii, .306. Am colindat pe la ţoale puşcăriile din fără să aflu ceva despre el. H. Lovi-nescu, t. 232. O să-l bag eu In puşcărie. Preda, m. 94, cf. 424. Eu ştiu un om de-atunci Cu faţa înăsprită de puşcării şi de munci. Labiş, p. 341, cf. l. rom. 1959, nr. 2, 41. Se trezi dincolo de poarta puşcăriei pe o şosea albă, plină de praf. Barbu, ş. n. 7. Din ctt mai am de trăit, oi pune şi eu d-o parte zece-cinşpe ani pentru puşcărie, t martie 1962, 21. Şi-aşa, nene, din beţie Mă trezii In puşcărie. Alecsandri, p. p. 266. Vino, mlndro, şi mă vezi.Că m-o-ngălbenit ca ceara Puşcăria, ard-o para. folc. transilv. ii, 486. Şi c-o sută şi c-o mie, lot In puşcărie, se spune la deznădejde. Zanne, p. v, 528. Se poftesc ca grecii la puşcărie, se spune despre cei nehotărlţi. id.ib. vi, 135. <0> (în imprecaţii) Fi-fi-ar satu-n puşcărie..., eşti un pungaş. Sadoveanu, o. ii, 507. Fir-ar rlnduirea boierească In puşcărie. Pas, z. iv, 19564 PUŞCĂRIE* — 1831 — PUŞCHERIE 28. Mlnce-ţi trapa puşcăria, mat. folk. 435. <> F i g. Am ieşit din abjecta puşcărie care era viaţa mea de plnă acum. Galaction, a. 247. (Ca termen glumeţ sau ironic de adresare) Ce vrei, mă puşcărie, mă? tn scl 1973, 51. Expr. (Regional) A ii puşcărie (de fum), se spune despre un spaţiu Incliis în care este o cantitate mare de fum; fumăraie. în casă era puşcărie. Ciauşanu, gl. E toată casa puşcărie. U-drescu, gl. + (învechit) Pedeapsă cu Închisoarea; întemniţare. Să se caute pricinile vinovăţeşti ale puşcăriii şi oslndele şi hotărlrile lor (a. 1780). gcr ii, 125/13. — PI.: puşcării. — Şi: (Învechit) pnşclierie s. f. Clemens. — Puşcă -)- suf. -ărie. PUŞCĂRÎE2 s. f. (învechit) Artilerie. Tot ce au fost ale oştii ... cu alte ce au fost de a puşcăriei ... s-au trimes la gheneral. N. Costin, let. ii, 70/14. Artilerie, adecă puşcărie, id. ib. 73/6, cf. cade, Scriban, d., l. rom. 1959, nr. 1, 32. — PI.: puşcării. — Puşcar + suf. -ie. PUŞCĂRÎItE s. f. (învechit) Acţiunea de a puşcă-ri; bombardament de artilerie, canonadă. Desele puşcăriri ale artileriei creştine. Bălcescu, m. v. 152. începu bătălia printr-o furioasă puşcărire din tmbele părţi. id. ib. 507, cf. 613. Prin vlrtejurile de fum ale aprigei puşcăriri, se zăreşte comandantul. Odobescu, s. ni, 590, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., Puşcariu, l. r. i, 375. — PI.: puşcăriri. — V. puşcări. PUŞCĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Puşcoci (I 3) (Uricani). alr i 1 696/835. — PI.: puşcăriţe. — Puşcă + suf. -ăriţă. PîjŞCĂXOlt s. m. 1. (Transilv. şi prin Bucov.) Vînător; s p e c. vînător care ocheşte bine. Cf. drlu, alr sn iii h 725, a v 15, Glosar reg. 2. (Regional) Şfichi de bici (Moişeni — Satu Mare). Cf. alr i 1 094/345. — PI.: puşcători. — Puşca + suf. -ălor. PUŞCĂTÎRĂ s. f. 1. (învechit şi popular) împuşcătură; p. ext. detunătură, zgomot produs de o împuşcătură de armă de foc. Dărăbanţii din Braşov pre carii orinduise lingă tunuri, nu mai pot suferi puşcă-turile cele multe. Şincai, hr. ii, 301/37. Un copil l-ar putea oborl cu o puşcăiură. Budai-Deleanu, ţ. 240. Nemţii, copleşiţi de miile curaţilor, ri-au putut face nici macar una puşcăiură. Bariţiu, p. a. i, 240. Au fost răniţi sau prin puşcături sau în alt mod schilăviţi. id. ib. iii, 424, cf. tdrg, cade. Or Început puşcăturile. Să vezi cum fluierau plumbii. T. Popovici, s. 347. Bat tobele, suflă trlmbiţile, ba şi puşcături am auzit. Reteganul, p. iv, 12. -4* Distanţă pînă la care ajunge proiectilul unei arme de foc. Cale de trei puşcă-turi. Şăineanu, d. u. Se depărtară de o puşcăiură bună. Reteganul, ap. cade. Au mers ei ... cale ca de trei puşcături. Mera, l. b. 167. ->• (Rar) Vînătoare. Despre puşcătură de „drochie" cu glonţ, la noi încă nu s-a . fost auzit. Sadoveanu, o. xvi, 73. 2. (Regional) Zgomot produs de explozia vraoT materiale explozive puse în mină pentru sfărîmarea rocilor. S-aud Îndelungate puşcături In fundul băii. v. rom. ianuarie 1954, 72. 4- (Concretizat) Cartuş special, folosit pentru dislocarea rocilor din mine; patron2 (1). Cf. id i, 151. 3. (Regional) Potricală1 (2) (Topliţa). Cf. alrm sn i h 268/228. 4. (Regional) Coardă de arc (Sălciua de Jos — Aiud). Cf. alr i 1 419/98. — PI.: puşcături. — Puşca + suf. -ătură. PUŞCAU subst. (Prin vestul Transilv.) Dinamită. Cf. Puşcariu, l. r. i, 393, Viciu, gl. — Puşca suf. -Su. FUŞCĂVÎ vb. IV. Refl. (Regional) 1. (Despre coaja fructelor) A se zbîrci (Ticvaniu Mare — Ora-viţa). L. Costin, gr. băn. ii, 163. S-au cam puşcăvit merele, id. ib. 2. „A putrezi“ (Fibiş — Lipova). Lexic reg. 119. — Prez. ind. pers. 3: puşcăveşle. — Etimologia necunoscută. l'TJŞCĂVÎT, «Ă adj. (Prin Transilv.; despre pline) Mucegăit. Cf. Viciu, gl. — PI.: puşcăviţi, -te. — V. puşcăvl. PUŞCEĂ s. f. v. puşchea. PUŞCHÎ s. n. v. puşchea. PUŞCHEA s. f. Veziculă dureroasă localizată pe mucoasa cavităţii bucale, mai ales pe limbă; (învechit) puşchineaţă, (regional) mărgea (I 3 e), pojghiţă (1), purceluşă (v. purceluş in). V. a f t ă, băşică. Cf. Klein, d. 409, lb. Ba-i prinde la lepră ... — Ba-i face pe limbă-ţi cit pumnul puşcheaI pr. dram. 370, cf. Polizu. Răsar puşchi săci sau şi umezi. Cupa-rencu, v. 27, cf. lm, Cihac, i, 224, ddrf. Puşehele slnt nişte beşicuţi dureroase. Zanne, p. ii, 682, cf. Gheţie, r. m., Barcianu. Clnd ai puscea sau puşchea pe limbă, zoîrle-ţi o călugăriţă peste cap. - Marian, ins. 505, cf. id. d. 278. Puşchelele, adică bubuliţele dureroase care se fac pe limbă. Candrea, f. 64, cf. 221, Bianu, d. s. Puşcheiul de pe limbă se trece. Gorovei, cr. 164. Ai făcut puşehele pe limbă. id. ib. 388, cf. tdrg, cdde, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., h xii 303. A chiamat ... Bubele, Cu udmele, Cu pus-chele. Teodorescu, p. p. 365, corn. Marian. Ce ai făcut pe limbă? — O puşchea. şez. ii, 130, Mi s-a făcut o puşchea/ Viciu, gl. Puşlea, Du-te de pe limba meat Păcală, m. r. 246. Dacă muşti din plnea din care au mlncat şi şoarecii, faci puşehele. Pamfile, b. 56, com. din Frata — Turda şi din Straja — Rădăuţi, alr ii/i h 39. <> Expr. (Familiar) Puşchea(-ţi) pc limbă(-)l), se spune aceluia care vorbeşte despre un lucru neplăcut, pentru ca acesta să nu se întlmple, să nu se dovedească adevărat; ferească sfîntul! Să rămli fată?... Puşchea-ţi pe limbă, prostule! Negruz-zi, s. iii, 79. Tu eşti furul ... — Puşche pe limbă-ţi, domnule. Alecsandri, t. 276. Adeluţa mea face manevre? Puşche pe limbă-ţi, cucoană! id. ib. 963, cf. Zanne, p. ii, 682. Se zice „puşchea pe limbă" clnd zici ceva nepotrivit. Pamfile, b. 56. Mini pot să mor ... — Puşchea pe limbă-ţi, cumătre Gavrile. Sadoveanu, o. xvii, 463. Dacă mă mai asemui vreodată cu boierii dumitale, am să-ţi hiritisesc un „puşche pe limbă“ de n-ai să-l poţi duce. Galan, b. i, 96, cf. v. rom. martie 1954, 51. 4- P- ext. (în forma puşchei) Boală care se manifestă prin apariţia acestor vezicule. Puşcheiul se manifestă printr-o mică beşicuţă ce se face pe limbă. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 153. — PI.: puşehele şi (regional) puşchi. — Şi: (regional) puşcheăuă (alr ii/i h 39/53) s. f., puşchi, puşchei s. n., puşcliie (ddrf, Zanne, p. ii, 682, Şăineanu, d. u.), puşceă (cade), puşteâ, pusei (Klein, d. 409), pusceâ, puscheă, pusteă (lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., com. din Frata — Turda si din Straja — Rădăuţi), plşcheâ (alr ii/i h 39/605), fîştă (ib. h 39/102), «ştii (ib. h 39/705), fuşceâ (ib. h 39/260), luşcheâ (Viciu, gl.), iuşteâlă (alr ii/i h 39/219), fuştii (ib.; pl. fuşti-eli, ib. h 39/365) s. f. — Lat. *pustella. PUŞCHEĂUĂ s. f. v. puşchea. PUŞCHfil s. n. v. puşchea. PUŞCHERÎE s. t. v. pujcărle1. 19578 PUŞCHIA — 1832 — PUŞCUŢĂ PUŞCHI s. f. (Regional) Puşcoci (I 1) (Săcele). Cf. alr sn v h 1 305/182. — Pl.: puşchiele. — Cf. p u ş c ă. PUŞCHIli ş. f. v. puşchca. PUŞCHINEĂŢĂ s. i. (învechit) Puşchea. De ştiam că a să-ţi pară rău, mai bine scoteam pe vlrful limbii 70 de puşchineţe. pr. dram. 186. Poartă minciuni prin casele oamenilor ... şi i-au crescut 70 de puşchineţe pe limbă. Alecsandri, t. 1 043. -r, PI.: puşchineţe. — Cf. puşchea. PUŞCOAlE s. f. v. puşcol. PUŞCdCl, -OÂCE subst. I. S. n. 1. (Regional şi f.) Jucărie care imită puşca (I 1), făcută de copii dintr-o ţeavă de lemn de soc (V. puşcă de soc) sau dintr-o tulpină de cucută, şi dintr-un beţişor de grosimea golului din ţeavă, cu ajutorul căruia se împuşcă cu dopuri de cîlţi sau se împroaşcă apă (v. p r o a ş -c â 5, puşcă cu apă); (regional) plişcoci, pocnitoare (v. pocnitor II 3b), puşcală, puşcaviţă, puşcăleaţă, puşcăriţă, puşchia, puşcoi (2), puşculie, puşculiţă (I 2), puşcuroi, puşcuţă fi 2). Cf. Polizu, ddrf, Ghe'Pe, r. m., BarciaSîu, tdrg. în Oltenia ... aSiăStâ ■ piXşeă se c-Heamă puşcoacU saii piş'coace. Pam-j. i, 72. El tăia In linişte cu briceagul un fluier Intr-o ralitură* de'salcie, un puşcoci Intr-un lemn de soc. Bas&îrabesCu, "V. 26, ¡31. cade. Lingă mine şi la Iridemină, puşcociul naiv eu care prigonisem In copilării vr&biî'şi cioctrlăni. Voiculescu., p. ii, 306, ci. Scriban, d.-, alr i i 696, alr ii 6 327/886, alr sn v h.Si 305! Udrescu, gl. <£- (Prin lărgirea sensului; atribUiţid calitatea ca un adjectiv) Două mici tunuri '„puşc'oa'ce“, de cincizeci şi trei ....încearcă zadarnic să puii In ’bătaie. Cam-îl Petrescu, u. ». 310. + (Ironic) Puşcă (11) primitivă, de proastă calitate; imitaţie de puşcă-. ;V-a dus ... feu puşcoaee de lemn. Pas, z. i, 112. N-o mai’ păzesc [pădurea] Imprejmuită-n ţarc Jandarmii teu pusşcoaee. Vintilă> o. 28. 2. P. anal. (Rar) Glistir. Ţlşneşte apa ca dintr-un ' phşmcÎ!:'^XiNEAt)V, D. u. 3. (Regional) Arc (Mo-vilenii — Slatina), >alr i 1*420/890;»' II. l.: 8. m. şi f. (Popular) Fiinţă mică (de vîrstă sau >de statură), nddezvoltâtă sau pitică. Cf. cade. Să nu creadă băieţii că este o puşcoaee pe care o dau gata. PasMK ij 126. 'MS, pişcociale, dau cu tine de pârului clnd te-6i mainuzi- Injurihd! Udrescu, gl. <0” (<3ă epit^tj pus înaintea termenului calificat, de care se leagă-priffl1 prep; „de“) Dă-te jos de-acolo, omule, ce mi’te-ăi făcut aşa pileoacede pasăre? Ispirescu, l. 46. Mie, spui drept, mi*a plăcut pişcoacea-aia de fată. Udrescu, gl. -y- Exp-r. A ii o plşcoace sau cit plş-eoacea == a ii mie de tot. Ai tttîbătrlnit ... Nu-i vorbă că şt eu ăm-crescut ..s Ce, eram o pişcoace. Brăescu, o. a. ii, 196, cf. Ciauşanu, V. 188. 2. S. ni. (Dîiiit.; regional; în formă piteoci) Pitulice (I 1 b) (Troglodytes troglodijtes). Băgescu, păs. 130, cf. h îs! 122. - — 4?lh:(s. ii/) p’UŞcoace şi (regional) puşcociuri (alr i 1-6-96/750f 7-82); puşcoci (ib. 1 696/8801), (s. ni: şif.) pnşeoci, -oace. — Şi: (regional) pişc6ci, -oăce, plt-cod. -oăce subst. ■ *' ■ ' — 'Puş'că “)- sui. -oci. PUŞC#!*^. aC 1. (învechit şi regional) Augmentativ al lui p u ş că (I 1). Multe steaguri, c&ihile, puşcoi şi nespusă bogăţie doblndind ..., au robit ţeara. Şincai, hr. ii, 270/25. Au întins spanga lun0'din vlrful puş-ceaielor spre fugari. Pas, l. i, 2Q. Să-i înfrunte ... cu tunurile şi cu puşcoaieîi lui. 'id. z. în, fd: 2. (Regional) Puşco.cj..(J .Cf, A^.exj, yf^ Lfipm.... e socul.... tăr din el nu si face ăecU,,puşcoăie său alte jucării copilăreşti.Pa^fj-IşE, J- iii, 41^ ¡cţ. Scriban, D„ dl, alr i 1 696/614, 700, 708, 727, 730, 735, 768, 984, 986, 988, alr ii 6 327/605, 812, 987, alr sn v h 1 305. 3. (Regional) Săgeată (pentru arc) (Boloteşti — Pijnciu). Cf. alr i 1 418/596. — Pl.: puşcoaie şi puşcoi (alr i 1 696/594, 595, 690). — Şi: puşcoaie s. f. — Puşcă + suf. -oi. PUŞC0VIŢĂ s. f. v. puşcaviţă. PUŞCULÎE s. f. (Prin Maram.) Puşcoci (I 1). Cf. alr i 1 696/355, alr sn v li 1 305/349. — Pl.: puşculii. — Cf. puşcă. PUŞCULÎŢĂ s. f. I. 1. Diminutiv al lui puşcă (I 1); (popular) puşcuţă (I 1). Cf. anon. c\n: Militarii, clţi mai scăpară, Lăslnd cazarma ieşir-afară Cu puşculiţa lor la spinare. Zilot, cron. 354, cf. Polizu. De-aş avea o puşculiţă Şi trei glonţi In punguliţă! Alecsandri, p. i, 4, cf. Barcianu, v., ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Unul din ei exclamă: „Acum să poftească că ... să le arătăm noi ce putem cu puşculiţa noastră“. Brăescu, o. a. ii, 130, ci. Scriban, d., m. d. enc., dex. Lulnd o puşculiţă frumoasă şi sabie ...şi toate elte slnt de lipsă unei cătane, merse la calul gătii de mai înainte. Reteganul, p. iii, 13. Puşculiţa ta cea nouă, Frlntă, neică-n trei şi două. Păsculescu, l. p. 240. De-aş şti că e puiculiţa Aş întinde puşculiţa Şi i-aş puşca cobiliţa. folc. transilv. ii, 34. 2. (Transilv.) Puşcoci (I 1). Ci. alr i 1 696/80, alr ii 6 327/64, 833, alr sn v h 1 305. 3. (Regional) Praştie (I 1) (Mediaş). Ci. alr i 1 697/144. II. Vas mic de lut (v. oliţă 2) ori cutie mică de lemn, de metal etc., cu o deschizătură îngustă In partea superioară prin care se introduc, pentru a se păstra, banii economisiţi (de copii); (regional) mut (II 4), piesă (2 a). Ci. Polizu, Dame, t. 75, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Plnă şi banii copiilor adunaţi In puşculiţe li scosesem rind pe rlnd. Brătescu-Voi-neşti, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. Propune ... să scoată amlndoi banii din puşculiţă şi, adunaţi la un loc, să le cumpere lucruri. Arghezi, s. vii, 103. Ce plin, ce magic suna puşculiţa! E vremea s-o sparg, s ianuarie 1961, 6, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: puşculiţe şi (regional) puşculiţi (alr sn v h 1 305/105). — Şi: (regional) puscăliţă s. f. alr i 1 696/80. — Puşcă + sui. -uliţă. — Pentru sensul II, ci. şi germ. Biichse „puşcă“, „cutiuţă“. . PUŞCUROI s. n. (Dobr.) Puşcoci (I 1). Cf. alr i 1 696/675, 677, 679, 684, alr ii 6 327/682. — Pl.: puşcuroaic. — Puşcă + suf. -(ur)oi. PUŞCUŢĂ s. i. I. 1. (Popular) Puşculiţă (I 1). Ci. ddrf, tdrg, cade. Tu, drept popi ui Vlnători Cu puş-cuţe numa-n flori. Teodorescu, p. p. 347. Culcat..., în puşcuţă răzimat, Cu glndul la tine-n sat. Jarnîk--Bîrseanu, d. 308. Să-mi dai puşcuţă mie, De vrei bine să-ţi mai fie. Reteganul, tr. 44. Şerpe mare o venit, Jumătate m-o-lnghiţiţ, Jumătate nu mă poate ...De suliţe-npungătoare, De puşcuţă vlnătoare. şez. i, 45. Aduse o puşcuţă, pe care o dădu fiului său, spunlndu-i să păzească un lan de grtu. ib. v, 7. leu puşcuţa-n braţă Şi m-alerg prin grădinuţă. ib. vii, 161. Pe cit creştea copilul, ... creşjieau şi puşcuţă şi sabia Wt aşa,, ap. cade. Atunci le arată Puşcuţă culcată; Asta mi-i tată! FnÎNcu-CANDREA, m. 198. îi zin'e porunca Să-ş gafe bin'e lada, Ca cătana puşcuţă. T. Papahagi, m. 40. 2. (Prin Transilv. şi prin Mararti.) Puşcoci (I 1). Cf. alr n 6 327/362, alr sn v h 1.30.5. 3. (Regional) Praştie (I 1) (Supuru de Jos — Şimleu Silvaniei). Cf. alr i 1 697/278. * 19589 PUŞ GH IŢĂ — 1833 — - PÎJŞţEA 4. (Regional; In sintagma) De-a puşcuţa = numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Moftinu Mic — Cărei). Cf. alr ii 4 381/334. 5. (învechit, rar) Colivie mică. Aicea pun canaraşul In aurita puşcuţă. C. Stamati, ap. cade. II. Compus: (regional) puşcuţa-lupulul = ga- rofiţă (Dianthus carthusianorum). Borza, d. 59. — PL: puşcuţe. — Puşcă -f suf. -uiă. PUŞGHÎŢĂ s. f. v. pojghifă. PUŞINĂ vb. I. Tranz. (Regional) „A poci1“ (Prigor — Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. 171. Otrăvi-te-ar plnă nilne Care o puşinat pe mine, Că iubesc mlndră ca tine. id. ib.. — Prez. ind.:? — Poci1 + suf. -ina. PtiŞIŢ subst. v. puşiţă. PÎJŞIŢĂ subst. 1. S. f. (Regional) Puroi1 (1) (Criş-tioru de Sus — Vaşcău). Cf. Teaha, c. n. 258. + Pa-nariţiu (Roşia — Beiuş). Cf. alr u/i h 122/310. 2. S. f. (Prin vestul Transilv.; în e x p r.) A avea puşiţă = (despre copii) a plînge, a suspina, a seinei mereu. Cf. cv 1951, nr. 3 — 4, 46. 3. Subst. (Regional; în forma puşiţ) Muşiţă (6) (Roşia — Beiuş). Cf. alr sn i h 243/310. — PI.: (1) puşiie,.(3)? — Şi: puşiţ subst. alr sn i h 243/310.. — Etimologia necunoscută. PUŞIŢOS, -OĂSĂ adj. (Prin vestul Transilv.; despre copii) Piîngăreţ (1). Cf. cv 1951, nr. 3 — 4, 4.6, Teaha, c. n. 258. — PI.: puşiţoşi, -oase. — Cf. 'puşiţă.. PUŞLALAU s. m. (învechit) Haimana, vagabond. Cf. LM, DDRF. — PI.: puşlalăi. — Puşlă -f suf. -alău. PUŞLAMĂ s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, cu purtări şi apucături rele, neserios, imoral etc. (v. canalie, lichea, pramatie, secătură) sau care trăieşte de obicei din expediente, neavînd o ocupaţie serioasă, stabilă (v. derbedeu, haimana). Bine, mă, puşlama, că n-am să-ţi zic mai frumos! Caragiale, o. ii, 248, cf. ddrf, Barcianu. Toată mulţimea asta de puşlamale e aşa crescută. D. Zamfirescu, v. ţ. 198, cf. Alexi, w. Tu eşti, mă, puşlamaua dracului? Petică, o. 228. E o puşlama care-şi pierde vremea. Rebreanu, i. 88. De ce te laşi linguşit şi prădat de toate puşlamalele? Galaction, o. a. i, 362. A-ntllnit pe unu ... Flutur de saloane, mare puşlama. Topîrceanu, o. a. i, 204. Ce a furat puşlamaua asta? Camil Petrescu, t. i, 557. Cea mai teribilă puşlama a cartierului! C. Petrescu, î. ii, 221, cf. id. c. v. 106. Puşlamalelor! .... O să vă învăţ eu minte să mai faceţi scandal. Stancu, r. a. v,, 283. Golea-i o puşlama. v. rom. mai 1954, 42, [Gardienii] mlndri că au tn grija lor... şi alte făpturi, nu riumai puşlamale. Pas, z. iv, 112. Explică-mi această decădere ... Nu putea fi vorba nici de plăcerea inferioară-a puşlamalei. Preda, r. 251. 'Să moară o minune de femeie tlnără, ca tine, pentru o puşlama? t decembrie 1964, 19. Mai drăguţi, mai aşa Nu ca dlnsa puşlama! folc. mold. ii, 376. — PI.: puşlamale. — Cf. puşti. PUŞLAMAIi|c s. n. (sgs) (Familiar) Atitudine, comportare, viaţă de puşlama. Cf. Iordan, l. r. a. 190. Dihică, tovarăş de puşlamaltc cu frate-meu, cu Ion. Stancu, d. .86, com. din Ţepeş Vodă — Cernavodă. — Puşlama -(- suf. -lîc. PUŞLĂNIIÎ s. f. (Regional) 1. Vagabondaj, haima-nalîc. Cf. ddrf. 2. Dezertare. Cf. ;iţD.RF. — PI.:? — Puşlă + suf. -anie. PUŞLĂUCĂ s. f. (Regional) Fat& neserioasă, haimşna (Deda — Reghin), mat. dialect, j, 1,89. — PL: puşlauce. — Puşlă + suf. -aucă. PtfŞLĂ s. f. v. pujlă. PUŞLĂŢÎL s. m. (Prin Munt. şi prin Olt.) Diminutiv al lui p u ş 1 ă, v. pujlă (!)• Cf. Pascu,' s. 148, dr. ii, 412. Vreo cincizeci de puşlăţei Cari păzesc pe la odăi. mat. folk. 116, cf. Păsct/lescu., l. p. 295, 373. . ■ ' — PL: puşlăţei. — Puşlă + suf. -fel. PUŞLAU s. m. v. pnjlău. PUŞLEÂC subst. (Prin Maram.) Cuţit (cu minerul de lemn). T. Papahagi, m. 230, cf. Glosar reg. — PI.:?’ — Etimologia necunoscută. PUŞLEÂŞCĂ s. f. (Regional; in sintagma) Puşleaşcă rea = vin de proastă calitate. V. poşircă (2). (Măgura — Bacău). Cf. alr şn i h 241/531. — Cf. puşi e t e. PUŞLfiTE subst. v. posleţ. PUŞLIÎU s. m. v. pujlău. PUŞLIÂC s. m. sg. (Prin vestul Munt.) Ţuică de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la sfîrşitul distilării. V. posleţ (1). Cf. Tomescu, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. p u ş i e t e. PUŞOARCĂ s. f. v. poşircă. PUŞPÂN s. m. v. puspan. PUŞTÂN s. m. (Familiar) Băieţandru. Mă Incăpă-ţlnam ... să-i primesc sfaturile cu o tiflă de puştan obraznic. G.M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 296. O să ne jucăm ... cum se joaeă puştanii cu mingile pe maidane. Stancu, r. a. i, 233. Nu mai erau ,puştani ...,Vorbeau despre părinţi ca despre nişte babaci care nfi mai îndrăznesc să le pună mina pe cap. Paş, z. i, 256. Am prins doar nişte puştani. Camilar, n. ii, 190. Pe atunci... era încă puştan. Scînteia, 1960, nr. 4 834, cf. m.d, fiNC., 'Dex. <$> (Ca epitet, pus înaintea termenului csilificat, de care se Leagă prin ,prţp. „de“) I-a scps înainte un puştean de copil, zvlrlugă nevoie mare şi ca ochi de veveriţă. Popa, v. 147. — PL: puştani. — Şi: (rar) puşteân s. m. — Puşti + suf. -an. PUŞTAN CĂ s. î. (Familiar) Fetişcană, Striga trtn-tind uşile, revoltată că „puştanca'■ şi-a luat naşul la purtare. G; M. Zamfirescu, sf. m:. n.'i, 175: G puş-tancâ de şcoală cu beretă se plimba pe alee*,- •Pa.ş, z. i, 280. Eşti o puştancă stlngace. t februarie 19.64, 11, cf. m.d. enc., dex. <0- (Ca epitet, jpus înaintea ţermenjului calificat, de care se leagă prin prep;,„de“) Cine are să conducă de-a călaţe maşina asta ... puştanca de fată cu nădragi şi cu pete de unsoare p.e,- obraji? v. rom, februarie 1954, 98. — PL: puştance. — Puştan -4- suf. -c<3. , PUŞTE s. fi v. puşchea. i96ia PUŞTEAN — 1834 — PUTEA PUŞTEÂN s. m. v. puştan. PUŞTELdS, -OĂSĂ adj. v. puscelos. FUŞTEN s. n. v. prisncl. PUŞTfiSC, -EĂSCĂ adj. (Rar) De puşti (3), specific, propriu puştilor. Cf. Iordan, l. r. a. 171. Cu ce drept vreau să-l prind cu mlţa-n sac, de ce? ... Şi atîi de banal... scolastică puşlească. T. Popovict, se. 556, cf. scl 1973, 51. — Pl.: puşteşti. — Puşti + suf. -esc. PUŞTI s. m. 1. (învechit) Tinăr corupt, desfrînat; ş p e c. tînăr care practica sodomia. Şi-mpăratul cel mazll i-au fost puştu lui şi el făcea ce-i era voia de schimba paşii şi domnii totdeauna. Neculce, l. 168. Arc mare poftă de împreunare cu căţelele, ca puştii. I. Golescu, c., cf. Polizu, Cihac, ii, 301, Gheţie, r. m., Barcianu, ŞIO IIj, 297, TDRG, DR. iv, 818, T. Papahagi, c. l., Scriban, d. 2. (învechit) Tînăr uşuratic, neserios sau ştrengar. Cf. Polizu. Bată-l norocul, că mare nostimior mai era, puşchiu! Alecsandri, t. 70. Puşchiu cel de Pepelea ..., un tlrlie-brlu, care-şi bate joc de toată lumea. id. ib. 826, cf. Cihac, ii, 301, ddrf, Gheţie, r. m., şio ii,, 297, Alexi, w., tdrg, Hogaş, dr. ii, 71, Şăineanu, d.. u., cade. + (Popular; în forma puşchi) Amant. Descuie-mi, soro, A poartă Că mi-a venit puşchiul beat Astă-seară pe-nserat. Teodorescu, p. p. 641. Că d-o veni puşchiul beat, El pe mine m-o-npuşca, Geaba de pomana ta! mat. folk. 215. Mi-a venit puşchiul beat Şi m-a luat la goană-n sal. Păsculescu, l. p. 293, cf. 373. 3. (Familiar) Băiat preadolescent sau tînăr consi- derat ca atare. Iaca, iaca, puşchiu şi pelivanul Abia l-am scos din găoace, ş-ii vine a zburda! pr. dram. 402. Şi puşchiul cela ce-i zic Amor ... pe toţi li face Să joace durda Intr-un picior! conv. lit. xi, 128. Măi puşchiule! ia să vedem noi ce-ai făcut tu mai mult declt noi? Creangă, o. 296. Stăplnul tău mult trebuie să fi căutat plnă să găsească un puşchi ca tine. Ispirescu, l. 289. Declt să peie oastea împăratului, mai bine-oi peri eu, un puşchi al satului. Marian, nu. 371. Am văzut îndărătul ei, laZvreo 20 de paşi, abia Llrlndu-să, un puşti ca de vreo 2 ani. .săm. i, 217, cf. şez. xx, 139, bl iii, 44. Cum putea să presimtă dascălul meu ce zace In puştiul ghemuit peste tăbliţa cea neagră? I. Botez, şc. 31, cf. Teodoreanu, m. ii, 169. Puşchiul ista ... vrea numaidecit să-mi facă pe eroul. Sadoveanu, o. vi, 452, cf. Iordan, stil. 84, Scriban, d. Puşchiul nălluţ şi cam clrnuţ părea deosebit de simpatic. C. Pe-trescu, a. r. 58. Mulţumesc, puştiule: Cum te cheamă? Stancu, b. a. iv, 362. Un puşti de vreo şapte ani ... se împiedică şi căzu. v. rom. septembrie 1955, 113, cf. Pas, z. i, 74. Puştiule, scoal-ln sus, că răceşti, e pă-mlntul umed. Preda, r. 89. Căpetenia copiilor, un puşti cu ochi albaştri, pistruiat, dădu ordin. ş. N. n, 232. Slnt cam copilăroşi, amintind, nu se ştie. cum, de puştii de cinci ani. Scînteia:, 1960, hr. 4 835. lî unul ... care-l înjură toălă'ziua pe un puşti, r decembrie 1962, 33. Un puşti care visează să devină portarul Naţionalei. ib. iunie 1964, 90, cf. m.d. enc., dex, com. Marian. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“; prin lărgirea sensului) Un pluionaş de oameni In toată firea ... trecu grăbit, sub comanda unui puşchi de sublocotenent cu mustăţile rase. Brăescu, o. a. i, 291. 4. (Regional) Om mic de statură. Cf. Pamfile, a. r. 257, com. Marian. : — Pl.: puşti.. — Şi: (învechit) pust s. ni. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. — Din tc. puşt. PUŞT1C vb. I. Intranz. (Transilv.; despre singe) A ţişni. Ii puştica slngele pe nări. T. Popovici, s. 148, cf. alr sn iv h 1 119, Lexic reg. ii, 87.. — Prez. ind. pers. 3: puştică. — Cf. p ti ş c a. PUŞTICĂT, -A adj. (Regional) Găurit, spart (Girişu Negm — Salonta). Lexic reg. ii, 87. Oală puşticată. ib. — Pl.: puşticaţi, -te. — V. puştica. PUŞTIMĂN s. n. = pcşllinan (1). Cf. u xvi 402. PUŞTÎME s. f. (Familiar; cu sens colectiv) Mulţime de puşti (3). Cf. scl 1973, 52. — l’uşti -f suf. -ime. PUŞTÎU s. n. v. pustiu. PUŞnULÎCĂ s. m. (Familiar) Diminutiv al lui puşti (3). Cum te cheamă pe tine, mă puştiulică? Beniuc, m. c. i, 44. — Pl.: puştiulici. — Puşti -f suf. -ulică. PUŞTLĂ s. f. (învechit, rar) Pestă1 (1). Oamenii... despre o parte fură strlnşi de răsboi, despre o parte de puştlă (ciumă). Maior, ist. 278/15. — Cf. germ. Pustei. PUŞTOĂICĂ s. f. 1. (Familiar) Fetişcană. Cf. il septembrie 1962, 11, m.d.enc., dex. 2. (Popular) Amantă, alas 18 in 1923, 5/3. — Pl.: puştoaice. — Puşti -f suf. -oaică. PUŞT6C s. n. (Prin nordul Transilv.) Beţigaş cu care se împinge dopul puşcociului (I 1); (regional) arbiu, clempuş. Cf. alr sn vil 306. — Pl.: puştocuri. — Şi: poştoc (alr sn v h 1 306/260), luşloc (ib. 1 306/334) s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. puşcoci. PUTATÎVĂ adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie pu-tativă — căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoaşterea, din partea soţilor, a unor cauze care Împiedică existenţa sau validitatea căsătoriei. Cf. Ha-mang-iu, c. c. LXXVIII, dex. — Pl.: putative. — Din fr. putatif. PUTĂ s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Izvor. (F i g.) Al evangheliei izvor ... iarăş izvorăşte nociuo ... Cătră această pută pururea să ne tindem. Coresi, ev, 233, cf. diilr ii, 561, T. Papahagi, c. L. — Pl.:? . — Etimologia necunoscută. PUTEĂ.vb. II. T r a n z. (De obicei cu valoare de semiauxiliar de mod şi urmat ori precedat de un verb la infinitiv, adesea fără prep. „a“, sau la conjunctiv, care pot fi subînţelese; cînd este urmat de un verb reflexiv se ailă plasat între pronumele reflexiv şi verbul respectiv) 1. (Folosit şi abs.ol.) A avea forţa, puterea (fizică, morală, intelectuală), a avea resurse proprii, a fi în stare, a fi capabil de a face ceva, de a Înfăptui, de a realiza ceva. Cursemu pre lingă u[n] ostrovu, cela ce se cheamă Clavdii, şi abia putumu ţinrea corabia, cod. vor. 88/8. Doară poale Dzeul a găta masă In pustinie? psalt. 156. Nimea nu poate a doi domni a lucra: că să unul va iubi, iară alaltul va uri. Coresi, ev. 214. Caută In ceriu şi numără stealele: poţi-le număra? Palia (1581), 57/1. Acolo iaste ger ... şi In-tunerec ... şi ţipete de oameni de-a nu ie putearea spune. cod. tod. 226, cf. 207. Eu nu poci răbda hitleanii şi hlapii. Moxa, 372/24. Veri putea lumina bisearica. prav. gov. 44v/4. Au nu f-am dzis că eu sămt Dumnedzău şi poci să Inviu pre fratele tău? Varlaam, c. 63. Nu ... să poate den loc clăti să fugă sau să alerge, erav. 116. 19629 PUTEA — 1835 — PUTEA Putea-veţi bea păharul carele eu am a-l bea? N. test. (1648), 26'/30. Dară acum ce ispitiţi pre Dumnezeu a pune giugul spre cerbicia ucenicilor, carele nice părinţii noştri,. nice noi nu-l pulum purta? ib. 155r/4. Mi-ai lărgii paşii Să poci păşi iute. Dosoftei, ps. 54/10, cf. 17/6. A.u nu poate mina mea a mlnlui? Biblia (1688), 4831/9, cf. 6432/37. Cit l-a dus oamenii lui plnă la gazdă au şi murit, nici un ceas după bătaie n-au putut. N. Costin, let. ii, 24/27. N-au mai putut să-l fie comisul tn mină. Neculce, l. 16. Să araie ... legea şi ruga creştinească cit poale înaintea lui H[risto]s. Cantemir, hr. 202, cf. anon. car. Nici cu putinţă iaste cuivaşi In lume să poată umbla toată lumea. C. Canta.cuzino, cm i, 23. Fiind vreame de iarnă şi noi cu multă slăbiciune a po-dagrei nu pulum veni (a. 1724). Iorga, s. d. xiv, 19. Domnii cit ar pute să se ferească să nu scoafă obiceiuri ce n-au mai fost (a. 1729). gcr ir, 25/11. Iar bisărica creştinească na am putut-o găsi (a. 1750). id. ib. 56/32. Slrlnse cit putu. Mineiul (1776), 119vl/26. Stlrcul, dacă Imbătrlneşte, le cade penile şi nu mai pol a vina şi a să hrăni (a. 1777). gcr ii, 111/4. Cu de-adins ne arată dreptatea ce mult poate. Văcărescul, ist. 250. De clndu-i Athina cetate nici un împărat nu o putu lua. Alexandria (1794), 54/10. Pre toate le poci Intru Hristos carele mă Intăreaşlc pre mine (a. 1805). Grecu, p. 290. O, muză! rogu-te de astă dală Să-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca să poci clnta. Budai-Deleanu, ţ. 88. Atunci eu nu mă putui răbdare Să nu întreb pe strămoşul bălrln. id. ib. 329, cf. drlu, lb. Fruntea n-o poci fine, Capul îmi e greu. Heliade, o. i, 72. Pentru ce aştepfi de la ceilalfi oameni o fericire ce-fi poţi face însuţi? Marcovici, d. 10/7. Ia vezi cit de uşor pot a sări. Drăghici, r. 83/25. L-asta nu mă poci pricepe. Gorjan, h. i, 6/5. De puteţi pe el a prinde, rog aduceţi-l legat. Asachi, s. l. i, 161, cf. Bărac, t. 10/8. Tremu-rlnd biata Zulnie ... Vrea s-ajute, dai• nu poate, căci puterea li lipseşte. Conachi, p. 86. Dintre toţi turcii din oraş numai doi putură scăpa, treclnd Dunărea înot. Bălcescu, m. v. 53. Eu nu poci fugi de line. Alexandria, 112/19. Confesorul şi el însuşi nu putuse trage de la dlnsul mai mult declt atlt. cr (1848), l3/44. Poci să-ţi fac îndată orice jurămlnt, Spre a te încrede la al meu cuvlnt. Pann, p. v. i, 123/15. Şi ce pot sfaturile melc, clnd lacrimile d-lale nu folosesc? Negruzzi, s. i, 51. Dacă numai asupră-mi nu poţi s-aduci vrun bine, Eu rlz d-a mea durere. Alexandrescu, o. i, 87. Ce dor greu supune Inimioara la ... Dragă păsărică, Şi nu poţi clnta? Alecsandri, p. i, 197. Ca toată osteneala noastră, nu puturăm dormi de multele zgomote ale oamenilor. Bolintineanu, o. 298. Pe cit poci să mă Intinz cu mintea, socotesc că ar fi oarecare mijloc de uşurare. Odobescu, s. i, 325. Deasupra tuturora se ridică cine poale. Eminescu, o. i, 133. Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă. Creangă, a. 166. Nu putea măcar aţipi. Caragiale, o. ii, 245. Un om ca el nici doi ani n-a putut să steie tn Butacani. Slavici, n. i, 6. Pulere-ai tu, voinicule, să ne dovedeşti că tu eşti acela ce a ucis fiara ...? Ispirescu, l. 344. Nu vă înşelaţi a crede că puteţi iubi■ Delavrancea, t. 106. Cum putere-ar fără dlnsul mama lui să mai trăiască? Vlahuţă, s. a. i, 26. Străinul parcă se gătea Să plece, şi-ar fi vrut Să fugă dac-ar fi putut. Coşbuc, p. i, 228. Nu se puia hotărî să-i cumpere nimic. Agîr-biceanu, A. 39. Se înfurie mai rău că nu-şi putea aduce aminte. Rebreanu, r. i, 90. Nu-şi puteau înăbuşi pornirea care le punea pe buze cuvinte grele şi fără sens. C. Petrescu, î. i, 74. Nu pot face nimic. Brăescu, o. a. i, 41, cf. Sebastian, t. 15. Clujenii aveau, despre artă, opinii prea rigide ca să poată privi cu îngăduinţă încercările tinereşti. Vlasiu, d. 16. Nimeni nu putu să lămurească taina ţipătului. Sadoveanu, o. viii, 186. Poţi tu să-mi spui ... Atlta frumuseţe unde este? Arghezi, vers. 308. Contribuie cit poţi la măreţia omului. Călinescu, s. 502. Acum nu mai putea gîndi nimic. Camil Petrescu, o. i, 130. Să mi-l creşti ... voinic, să se poată lua la trlntă şi cu un urs. Stancu, r. a. m, 14, cf. Pas, l. i. 255. N-am ştiut şi nu pot să mă rog. Beniuc, v. 10. Putea să stea la taifas clnd alţii umblau cu pinii lui? Tudoran, p. 144. în chin poţi răpune un om. Banuş, p. 207. Am muncit di am putut. Preda, m. 178. Montanul peisagiu nu poate să alunge Din vine frămlntarea acestui veac aprins. Labiş, p. 360. Mă întrebam cum pot oamenii să suporte atlta frumuseţe cu atlta trufie. Barbu, p. 7. Tu crezi că aş mai putea rămâne? t februarie 1962, 21. Dup-acestea, după toate, Ca Dumnezeu cel ce poale, A făcut şi raiul. Teodorescu, p. p. 166. Au început a se ispiti unul pe altul ce feli de lucruri poate fiecarele. Sbiera, p. 262. N-am soră să mă cate, Maica-i slabă, nu mă poate. Mîndrescu, l. p. 36. Şi cum vede ea poiana, nu se poate răbda de-a nu se apropia de apă. Marian, t. 11. Puteare-ai tu lăsa pe cineva flămlnd fără a-i da o bu-cătură ...? Reteganul, p. i, 21. Ţi-am auzit de nume şi nu m-am putut răbda să nu ne cunoaştem, id. ib. v, 39. Murgule, Voinicule, Mai poţi tu la bătrlneţe Cum puteai la tinereţe? Sevastos, c. 294. Că maica de m-ar putea Şi din astea m-ar scăpa. Doine, 220. Şerpe mare o venit, Jumătate m-o înghiţit, Jumătate nu mă poate. şez. i, 45. Sărulă-mă, bade Ioane. — Dracu ie poate, de foame. Bibicescu, p. p. 373. Nu se polu stlmpăra nici Intr-un chip. Mera, l. b. 93. N-au potut fraţii tăi să facă ispravă, id. ib. 121. Nu mi-s babă cu conci, Clnd oi fugi să nu poci. Bud, p. p. 18. Fosl-am tlnăr ş-am putut, Făcut-am poduri la văi grele. şez. xiii, 114. Dorul tău nu pot să-l duc. polc, transilv. i, 232. Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne moale. Zanne, p. iv, 27. Ce e mic ca oul Şi poate ca boul? (Cîntarul). Gorovei, c. 60. <£> (Popular; urmat de un verb la conjunctiv, introdus prin conj. „ca“) Vor putea ca să procitească In fieştecare zi clte un cap mai nainte (a. 1700). gcr i, 337/38. Iubim frumuseţea şi pe cei ce pot ca s-o redea. Galaction, a. 5. (Popular; urmat de un verb introdus prin conj. „de“) O aruncară Intr-o groapă adlncă din care cu anevoie putură creştinii de o scoasără. Dosoftei, v. s. octombrie 45r/29. O Cum ai putut de ai făcut aceasta? Expr. (Popular şi familiar) Cit (sau ce) 11 poate capul (sau pielea, osul, mina etc.) sau cc poate osul (cuiva) = cit (sau ce) este In stare, este capabil să facă cineva, ce posibilităţi, cită rezistenţă are cineva. Aducea cealea ce era gătite de jărlvă, cine cllu-i putea mina (cumu-i era pu-learea) şi cine cum avea îndrăzneală (a. 1648). gcr i, 132/34. Marle ... ştia ce poate osul lui Ercule. Ispirescu, v. 60. Salută cu un calm desăvlrşit... ca omul care era sigur pe ce-i poate capul. P. Constant, o. 39. Să arate maeştrilor ... cit li poate lui capul. id. r. 88. Acuma să vedem ce ne poate pielea. Davidoglu, o. 128. A nu (mai) putea de ... = a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie extrem de puternică, insuportabilă. Nu mai poci de sete. Polizu. Clnd mama nu mai putea de obosită ..., noi băieţii tocmai atunci ridicam casa in slavă. Creangă, a. 37. Amlndoi sofii nu mai puteau de mlndrie. Caragiale, o. ii, 151. Muma zmeului nu mai putea de bucurie clnd văzu pe fiu-său teafăr. Ispirescu, l. 19, cf. ddrf. Ţiganul nu mai putea de foame. Sandu-Aldea, a. m. 136, cf. Alexi, w. Nu mai pot de somn, vă rog să-mi daţi camera mea. Camil Petrescu, t. iii, 11, cf. Brăescu, o. a. ii, 32. Ia-mă, bădiţă, călare, Că nu mai pot de picioare. Alecsandri, p. p. 17. Te-ai făcut secerătoare: Grlu-i mic şi ziua-i mare, N-ăi fi mai puţind de şale. Teodorescu, p. p. 311. Zilele trec rlnduri-rlnduri Şi eu nu mai poci de glnduri. Jarnîk-Bîrseanu, d. 214. La-să-mă-n braţele tale, Că nu mai poci de picioare, id. ib. 372. Drumeţul nostru ...nu mai putea de sete. Sbiera, p. 227. Nu mai poci de urlt. Mîndrescu, l. p. 93. Aşa să-ţi fie de rău Să nu poţi de dorul mieu. Sevastos, c. 26. Feciorul cel mai mic ...nu putea de jalea mamei. Reteganul, p. v, 26. Pune-te să-ţi caut In cap, Că nu pot de al tău drag. id. tr. 21. Sui-mă, măi pui, calare, Că nu mai pot de picioare, şez. i, 12, li roagă ... să-i deschidă uşa, că nu mai poale de ustănit. Alexici, l. p. 235. (Cu schimbarea construcţiei) Ţi-a fost gura fermecată Cu ţerina de sub prag Ca să nu-fi mai poci de drag. Hodoş, p. p. 95. De nu mal pot (sau nu mal poţi, nu mal poate etc.) ori nu mai pot (sau nu mai 19629 PUTEA — 1836 — PUTEA p^ţi, nu mai poate etc.) de ... = (stnt sau eşti, este etc.) foarte (mult, intens etc.), extrem de ... Urcă muntele, după vlnat, cete de boieri ... Nu mai pot de graşi. Stancu, d. 501. Mn'i rău d'e nu mai pos. alr suvhl 367/833. A nu mai putea după ... = a-i plăcea foarte mult, a ţine foarte mult la ...; a regreta extrem de mult ceea ce a pierdut. ,Nu mai păţi după pqveşti şi basme. Delavrancea, si 264. Dumneata Iţi închipui că toată lumea nu mai poate după muşchi împănat. Sadoveanu, o. iii, 417. Aşa să-ţi fie de bine Să na mai poţi după mine. Sevastos, e. 26. A nu (mai) putea fără... = a-i fi sau a considera indispensabil, a avea absolută nevoie de ... Am prietenii mei Şi nu poci fără de ei. Teodorescu, p. p. 312. Dar văzlndu-te o dată, Nu putem făr’ de olaltă. Bibicescu, p. p. 39. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Era mai mult decXt duhovnicul, că fără de dlnsul nu puteau mănăstirile. Creangă, p. 112. Cit (ce) poate (sau pot, putem etc.) = extrem de tare, de intens; din răsputeri. Cit pot fug de asemenea vedere, cr (1848), 22/69. Mă silesc cit poci a deveni mai puţin călugăr şi mai mult cetăţean. Filimon, o. i, 311. Fuge cit ce poate cu sar-cma4n spate. Creangă, p. 215. Ordonaţi! strigă cit ce putu sergentul-major. Sadovean.u, o. ii, 36.6. Cum poate ceva). Nu mai pot eu de el! bdrf, @f. Şăi^ea-nu, p. "u. Să ştii că mă supăr. — Ei! nţi.mai p.oh! gade. (învedhit) Cum mai poţi? == ce mai faci? ©um ¡o mai duci? Gf. lb. (Rar) A avea influenţă, .ţrecere p6 lingă cineva. Cf. Şăineanu, d. tj., SefiţEAN, p„ .+ (JmMschiţ, rar) A 'Învinge, a birui. De. muiie ori Iţuptară-se eu mere de tirereaţele meale, e Wsă ţiu putură (n.u prevâncură h, n u - m b, i r u i r ă d) mere: psalt. 275, cf. 28,8. . 2. (Folosit şi a b s o 1.) A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a Înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. Se nu lăcuire aceştia In corabie vai a vă mlntui nu puteţi, cod. vor. .92/14. Mare amu iasie credinţă şi fără de ea nimea nu se poate spăşi. Coresi, ev. 4. Şi aciia se adunară mulţi că nu putea încăpea nece pre porţi., id. ib. 54. Şi nu pute vede lumiha..,. ca zăcea smoală pre ei (a, ţ580)- cuv. d. bătr . ii, 318/26, cf. 330/9. Iaca icea 'aproape iaste un oraş In care pociu scăpa. Palia (1581), 72/2, cf. 8/2. Nu mai putu cere pe acei boieri ci rămas&ră acolo la munteni. Neculce, l. 157. Îndoite şi întreite.mai multe [,oşti],cZe ar aaea le-ar putea hrăni şi păzi (începutul sec. XVIII), mag. ist. II, 139/21. Ca acestea multe povestesc, carele puteţi vedea In letopiseţele lor. C. Can-TAcyziNo,.CM i,,-52, Refl. im-p e r s. Te rog, din ce să poate să-m dai impiumut. alr ii 3 133/762. 3'. A fi posibil, a fi cu putinţă (ceva), a exista posibilitatea sau probalitatea de a se întîmpla ceva, de a se produce ceva, de a semnifica ceva etc. Glndea intru inimile sale: „Ce poate hi ce grăiaşte acesta aşa hulă“? Varlaam, c. 181. De la oameni aceasta nu poate fi. n. test. (1648), 25r/34, cf. 34v/6. îl întrebă să-i spuie, ce poate fi acesta rai. Dosoftei, v. s. septembrie 14v/14. Ce poate fi omul de-l aduci aminte? id. ps. 27/16. Au început a striga ...ce poate fi acest lucru. Neculce, l. 39.’Multe să pot Intlmpla dintr-acea zăbavă. C. Canta-cuzind, cm i, 15. Nu s-au putut stinge toţi oamenii dintr-Qi.ţcmă. id. ib. 54, cf. Antim, p. XXV. Hatmanul Buhuş, socotind mai dinainte cele ce poate să se Intimple şi păzindu-se, n-au vrut să şadă la masa domnească. Muşte, let. iii, 25/4. CU mai curund trebuie a merge, Că amintere poate fi zădară Ajutarea. Budai-Deleanu, .ţ. 16,4, cf. 84, DEL«. întlmplările cele Impotrivitoare ... să pot :ivi. Marcovici, d. 8/26. Putea să fie acolo şi fiare. Drăghici, r. 38/28. La necaz moartea vine? Şi omul poate muri? Conachi, p. 106. Un om balan ce putea să aibă 35 ani. Negruzzi, s. i, 37. Cine oare poate să fie emul care te-a îngrozit? Alexandrescu, m. 14. Alexandru ar putea să devie bărbatul meu. Bo-linţineantj, o. 450. Să le pun ... la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ţi vină dupe urma cuvintelor mele.. Odobescu, s. iii, 11. Putut-au oare-atlta dor în noapte să se stingă? Eminescu, o. i, 182. A început a căuta cu de-amăruntul prin aşternut să vadă 19629 PUTEA — 1837 — PUTEA ce poate să fie ? Creangă, p. 264. De rele ce slnt nu pot să trăiască la un loc. Ispibescu, l. 5. Oamenii serioşi, cinstiţi şi vrednici slnt remarcaţi, nu se mai pot pierde. Vi,ahuţă, o. a. i, 182. Toate provizoratele sociale dau naştere la sentimente şi la porniri care nu şi-ar putea avea locul intr-o stare normală. Bacalbaşa, s. a. i, 241. Fiecare îşi pierduse sărita la glndul că s-ar fi putut întinde şi la el focul. M. I. Caeagiale, c. 21. Problema ţărănească nu se poate rezolva fără sacrificii din partea celor ce stăplnesc pămlntul. Rebbeanu, b. i, 34. Putea să aibă, cind a apărut in faţa noastră, vreo patruzeci de ani. Galaction, a. 42. 1 se pol Intimpla lucruri neplăcute. Camil Petbescu, t. i, 72. Ţi-a trecut glonţul pe la ureche, puteai să cazi tu in locul lui. C. Petbescu, î. ii, 18. O căsătorie ce se arată prost poale să sflrşească mai bine clcclt altele care se prezentau cu toate garanţiile de fericire. Bbăescu, o. a. ii, 395. Curajul meu de atunci putea să pară copilăresc. Vlasijj, D. 387. Putea să fie şi mai rău. Sadoveanu, o. viii, 189. Ne întrebăm dacă printr-un văl atit de des de reminiscenţe natura însăşi se mai poate vedea. Vianu, a. p. 49. Lucrul se putea petrece şi se va petrece, fără îndoială, oriunde. Călinescu, c. o. 37. Tu nu m-ai iertat? ... — Parcă putea fi vorba de iertare! H. Lo-vinescu, c. s. 89. ll ştia şi Indemlnatic, şi vrednie, şi isteţ — putea să iasă din el un marinar bun. Tudo-ban, p. 116. In curlnd pritepu şi el că a face şi a creşte copii mulţi poate fi uneori pentru o mamă ceva Intr-ade-văr Inspăimlntător. Pbeda, m. 63. Pe-atunci puteam eu, oare, să prevăd ... Că In curlnd am să trăiesc dureri ...? Labiş, p. 120. Dispăru lăslndu-l pe celălalt Intr-o stupoare ce nu putea fi descrisă. Babbu, ş. n. ii, 45. Nu găseşte niciodată femeia care i-ar fi putut deveni tovarăşă de viaţă, s mai 1960, 82. Problemele enunţate au putut fi studiate împreună pentru cele două state feudale româneşti. Stoicescu, s. d. 5. Se, vor putea folosi pentru combaterea buruienilor cantităţi mai reduse de ierbicide. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 31. Se pot cita numeroase exemple de profesori care ţin 'lecţii reuşite. GÎ 1963, nr. 691, 2/1. Predicatul verbal poate fi exprimat printr-un verb la un mod personal, o locuţiune verbală sau o interjecţie, gram. rom2, ii, 96. Viaţa a arătat ce importante rezerve şi posibilităţi pot fi puse in valoare In cursul realizării planului atunci cind se lucrează cu temei. Scînteia, 1966, rir. 6 894. Pină ţ-oi veni la poartă, Poţi, măicuţă, să fii moartă. Jabnîk-Bîr-seanu, D. 316. E o piatră tăiată, poa să hie o sută de stinjeni. Graiul, i, 31. Poţi s-anini traista-n şoldurile lui. i. cr. vii, 156. Oare ce să-i poci eu spune mamii să mă creadă? alr ii 3 248/284. Capul plecat nu-l poate tăia sabia. Alexandria (1794), 52/13. Două cuţite tăioase nu pot sta intr-o teacă. Zanne, p. v, 234. Nu poate şedea cineva In două luntri deodată, id. ib. 396. Refl. impers. şi unipers. Cum să poate să nu-ţi fie milă de dinsul? Drăghîci, r. 17/17. Şi să-l mai ascund [amorul] se poate, cind arde şi mă topeşte? Conachi, p. 83. Nici puntul, nici exclamaţia nu ascund vreo idee, şi clnd s-ar putea găsi cevaşi, limba o ascunde. Russo, s. 149. îţi urez ca să se poată aplica cărţii tale şi exametrii următori ... Odobescu, s. iii, 12. Şi de s-ar putea pe dtnsa cineva ca să o prindă, Clnd cu ochii mari, sălbateci, se priveşte In oglindă. Eminescu, o. i, 80. Cum se poate, le zise el, să stea omul trei zile la poarta mea şi să nu meargă nimeni să-l cerceteze? Ispirescu, l. 44. Nu să poate, nu e nebun, un nebun aşa de cuminte e cu neputinţă. DelaVrancea, t. 195. Nu se poate făcătocâ’ea de minuni să nu mi-l scape. Vlahuţă, s. a. i, 25. Si putea spune chiar că mai mult se făcea că bea. M. I. Cabagiale, c. 16. De ce, domnilor, de ce? Se poate? Brăescu, o. a. i, 300. Mă ineăpăţinam să învăţ şi ceea ce nu se putea. Vlasiu, d. 385. Slnt supărat. — Cum se poate? Şi de ce, mă rog? Sadoveanu, o. vi, 599. S-ar putea sptine că, o dată cu Tudor Arghezi, pătrunde sau revine In literatura noastră conştiinţa artistului meşteşugar. Vi-Xwu, a. p. 265. Ai spus că nu se poale. H. Lovinescu, t. 100. Moromete a ales pămlntul cel mai bun pe care se putea pune vie. Pbeda, m. 51. S-ar putea oari cl unui părinţi sl-i pari rău di copchilu lui cl ari sau ... st-i mai iei din Si i-o dat? Graiul, i, 524. Nu seuipa In puţ, căci se poate Intimpla să bei din el. Zanne, p. iii, 325. Cu burete nu se poate bate cui in părete, id, ib;. 35. Se poate să umbli cu miere şi să nu te lingi pe degete? id. ib. 688. Şi sătul şi cu punga plină nu se poate. id/ ib. iv, 113. (Cu pronumele inversat) Jupîneasă clrciumăreasă! ■ zisă el: poate-se ospăta la dumneata fără plată? Băbac, t. 31/18. O cheamă Adalgiţa. Cum vă pare! ... Poate-se mai frumos nume? Negruzzi-, s. i, 76. Da’ bine, cucoană? ... poate-se ca broaştele să mănince mălaiul? Ispibescu, l. 180. (Loc. a d-v.) Cit se poate (de ... sau mai...) ori (cum) nu se poate mai... sau (popular) >de nu se mai poate == in cel ju-ai înalt grad, foarte*, extrem de ..., din cale-afară, la maximum. Să unim dar cu nădejde o supusă nengri-jire, Ferinfâu-ne cit se poate de-a ştiinţei rătăcire. C,o-nachi, p. 262. Un tlnăr boiernaş ..., frumos şi bun la inimă, dar desfrînat cit se poate. Negbuzzi, s. i, 81. Un băiet ochios, sprlmenat şi frumuşel de nu se mai poate. Cbeangă, p. 75. împodobi palaturile,... cit se putu mai frumos. Ispibescu, l. 36. I-am găsit testamentul olograf, scris şi subscris cit se poate de desluşit. Delavbanceâ, t. 51. Am clntat înecat de emoţie, cu gesturi idioate, cum nu se putea mai prost. Brăescu, 0. a. ii, 129. Era îmbrăcată nu se poate mai prost. Călinescu, s. 21. Aceea nu glumi, ci mi-i purecă cit se poate de bine. Reteganul, p. i, 8. (Exp r.) Se prea poate = este (foarte) posibil. Cf. dex. (Regional) A i se putea = a se mînia, a se supăra, a se enerva. I s-a putut pe mlncare, că nu e bună, şi a trlntit-o de pămlnt. Coman, gl. I-am spus că a Intlrziat şi din asia i s-a putut, cv 1951, nr. 1, 36. <0> L o c. a d v. .(învechit) Poate fi (că...,sau de ...) = probabil (că .,.), posibil (să...). De învaţă Hristos învăţătură noailă ca aceaia ... poate hi că dă şi leage alta noauă. Varlaam, c. 300. Clţe s-au făcut In ţară nu le arată toate, că poate fi că n-au ştiut de toate cronicariul cel leşesc. Ureche, 1. 59. Poate hi că ţl ş-au întunecat mintea. Dosoftei, v. s. septembrie 20v/34. Acest om poate fi ... trebuitoriu. Neculce, l. 20, cf. 206. Poate fi nici de rts vreadnic II vor ţinea. Cantemib, hb. 7. Noi, pentru ca să desluşim aceasta, poate fi mai mult ne vom fi zăbovit declt ... ar fi trebuit, id. ib.. 150. Biruinţă minunată şi grabnică au fost, poate fi că şi pre ei oslndă de la Dumnezeu căzuse (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 162/21. L-au şi săgetat la inemă cuget râu, că poate fi că umblă împărăteasa cu Pavlii (a,. 1760). gcb ii, 73/34. I-au trimis nişte agale din Dii sau poate fi de la paşa. Dionisie, c. 221, cf. cdde. -4 (Adverbial; la prez. ind. pers. 3; adesea urmat de determinări introduse prin ,conj. „că“) (Este) posibil, (este) cu putinţă, (este) probabil. Pentru ce aceasta? poate să mira cineva. Biblia (1688), [prefaţă] 3/12. Voinicel — zisă — astă săcurică Poate pe drum Iţi va prinde bine. Budai--Deleanu, ţ. 247. El poate că face dimpotrivă. Mar-covici, d. 409/26. Poate vom merge şi noi acolo vreodată? Dbăghîci,' b. 7/22. Poate că ţi-ai ales vreo nevastă frumoasă. Gorjan, h. i, 6/li De-a ritmicilor crud-armă poate-ai noştri a periî? Asachi, s. l. i, 69. Atunce ş-a noastră minte ... N-a găsi nici la noi, poate, Impotrivitoare zisuri. Conaghi, p. 261. Poate.să fie frumoase acele ce tu spui. Negruzzi, s. i, 4. A’dmiteam că Bălcescu poate că găsise la vreun călugăr ceva scris In felul biblic. Ghica, s. 684. Mline, poimline, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel.. A-jiexandrescu, m. 3. Poate, domnule, răspunse Elena, .dar şlnt aceea ce am fost totdeauna. Bolintineanu, o,*, 444. Poale c-.or fi trăind şi astăzi. Eminescu, n. 30. Poate-ţi fi auzit vorbindu-se. Creangă, a. 162. E un loc vacant In comitetul teatrfil de a,ici, poate vor fi chiajr două. Cara-giale, o. vii, 536. Poate că-l bănuiau. Slavici, n. ii, 142. Poate că slnt bolnavă. D.elavran.cea, t. 232. Ai să te întrebi, poatg, de ce n-a venit. Vlahuţă,, Q. a. ii, 24. Vaca poate niciodată N-a mai fost c.a astăzi neastlm-părată. Coşbuc, p. i, 248, cf. Densusianiî, l. a. 72. Domnişoarei li trebuie doftori, baroni, poate chiar .un împărat. Rebbeanu, i. 88, cf. Şăineanu, d. u., Bassa- 19628 PUTEA — 1838 — PUTECĂ rabescu, v. 15, Bacovia, o. 111. Poate că era tnltia oară clnd se ivea In aceste părţi. Galaction, a. 27. Poate de aci... mai e cu putinţă să vie o scăpare. C. Petrescu, î. ii, 18. Poate-i război, domnule. Sebas-tian, t. 15. Era poate un englez bizar. Sadoveanu, 0. vi, 95, cf. Iordan, l. r. a. 376. Poale nu este figură poetică cultivată cu mai multă stăruinţă de stilul lui Galaction ca „alegoria“. Vianu, a. p. 262. Poate-ai auzit de-o ţară, De ţara lui pierde-vară. Arghezi, vers. 264. Poale că te aşteaptă tatăl tău. CXlinescu, e. o. i, 25. Poate că izbutea el să ajungă la mal şi fără mine. Stancu, r. a. i, 13. Poate nu asta e arta. Beniuc, v. 30. Şeful echipei, poate Pop, poate altul, Zlmbeşte ortacilor cu braţe-ncleştate. Deşliu, g. 46. Poate că n-a murit. Barbu, p. 200. Fără voi poate aşi fi pierit. pop., ap. gcr ii, 354. N-ai văzut pe bădiţa? — Poate că l-am şi văzut. Jarnîk-Bîrseanu, d. 136. Hai să căutăm, că poate om da de urma aceasta. Sbiera, p. 172. E vechi sat... poa să fie o sută dă ani şi mai bine. Graiul, i, 148. Ba poate că mi-ar plesni Inima, de n-aş hori. folc. transilv. i, 159. Poate să fie strugur, dar nu-i poamă. Zanne, p. iv, 95. <£- (Popular) Peste poate = a) cu neputinţă, v. neputinţă (3). Dacă ducea ...la gară o bărdacă de apă, peste poate să nu se facă leoarcă de sus plnă jos. Caragiale, ap. tdrg. Ca să trecem prin pădure e peste poate. Ispirescu, l. 6, cf. 59, ddrf. Cele douăsprezece pogoane In clmp ... erau „peste poate" să hrănească treisprezece suflete. conv. lit. XLiva, 655, com. din Zagra — NXsXud, Ciauşanu, gl. Nu-mi vine să cred c-a făcut el una ca asta, e peste poate! Udrescu, gl. ; b) foarte mult, din cale-afară, cumplit. Slnt tntr-o poziţiune pitorească şi mizericordioasă şi sufăr peste poate. Caragiale, o. vi, 18, cf. 34. Fără doar şl poate = cu siguranţă, fără Îndoială, precis, sigur. Fără doar şi poate, degeaba ne batem capul. Bacalbaşa, s. a. i, 226, cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Schiban, d., dl, dm, dex. <£> (Substantivat) Cu poate şi cu dacă, nime nu se-mbracă (= cu simple făgăduieli nu te alegi cu nimic). Cf. i. cr. iv, 85. 4. A avea voie, a avea dreptul de a face ceva, a-i fi Îngăduit, permis să..., a avea libertatea de a...; s p e c. a avea voie conform legii, a fi admis de lege. Eu nu poci să priimăsc pre unul ca acesta ce iaste procleţii. Varlaam, c. 138. Oricine va cumpăra lucru de furat şi-l va da stăplnului a cui au fost, acela nu poate să-şi mai ceară banii de la dlns. prav. 68. Sprijeni-toriul poate să ucigă fără cercetare pre cela ce au început svada ş-au făcut asupreală. ib. 117. Judecătoriul ... nu poate să greşească. Biblia (1688), [prefaţă] 4/33. De vei lua casă rea, poţi să o dai îndărăt (a. 1691). gcr 1, 291/19. Nu cu voia mea, ci cu voia lui D[xi}mnezeu poci fi împărat. Alexandria (1794), 29/16. Şi nu poate să să bage In rai Fără carte de la Sln-Mihai. Budai-Deleanu, ţ. 323, pf. drlu. Nici un product nu putea să iasă din ţară plnă mai Intli nu se aproviziona toate serhaturile. Ghica, s. V. Uite, chiar de-acu poţi să porneşti cu ele la păscut. Eminesgu, p. l. 16, cf. ddrf. Lăutarii pot să rămlnă afară. Camil Petrescu, o. i, 121. Păstrăm In noi personaje diferite. Arborăm, dacă pot spune, după împrejurări, un exemplar nou. Brăescu, o. a. n, 157. Fiind domnul... tuturora, le pot lua capetele. Sadoveanu, o. x, 166. Femeia nu-şi poale retrage, după voinţă, partea de suflet pe care a adus-o tn contopirea iubirii. Vianu, a. p, 390. Dar clnd voi pleca Intr-acolo Pot să-mi iau cu mine O carte groasă? Arghezi, vers. 207. Putea să-l aducă cu sila înapoi, fiind minor. CXlinescu, e. o. i, 219. Nimeni nu-l putea sili să înnopteze aici, de vreme ce-şi avea odăiţa şi rosturile lui In tlrg. Tudoran, p. 86. Staţi la masă! Puteţi pe urmă să dormiţi plnă poimline dimineaţă. Preda, m. 23. Aş putea şti unde Iţi vei desfăşura pe viitor activitatea misionară? t februarie 1962, 21. Mărilatu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. Jar-nîk-Bîrseanu, d. 278. Poa să ducă unde-o vrea! alr sn v h 1 422/762. Ochii mei nu te-or vedea, Poţi trăi cu cine-i vrea. folc. transilv. i, 295. (Refl. im pers.) Nu iaste a se putea tatăl cu feciorul a se împreuna, prav. lucaci, 170. Se poate să intru? Scri- ban, d., cf. dl, dm. -v* (Cu nuanţă concesiv-condiţio-nală) Puteam să strigăm cit ne-ar fi luat gura că slnlem români ...că nimeni nu ne credea. Ghica, s. 153. Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfărâmi ... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de ţărlnă se depune. Emi-nescu, o. 1, 134. Poţi să te duci şi pe la nuntă ...şi nime n-are să te cunoască. CreangX, p. 171. Le-am spus că pot să crape şi n-au să ieie un gologan mai mult. Sadoveanu, o. viii, 137. Om ca badea nu se vede ... Poţi să cauţi nouă mări, Nouă mări şi nouă ţări. Jarnîk-Bîrseanu, d. 19. Căciula poate să cadă şi-n glod, şi o ia şi o scutură, şi tot căciulă. Zanne, p. iii, 38. 5. A avea motive (Întemeiate), a avea justificare, a fi Îndreptăţit să ... Acest nume nu-l putem dare ţărei noastre Moldovei, ce Ţărei Munteneşti. Ureche, let.2 1, 131. Cela ce va răni pre altul şi-i va face rană nu de' moarte şi dup-acia pentru destule neputinţe i să va tlmpla moarte, alunce nu va putea creade giudeţul cum să-i fie moartea dentr-acea rană. prav. 126. Nimene din creştini, poci zice, că n-a rămas de pradă (Începutul sec. XVIII), mag. ist. 11, 204/5. CUe sate au fost pe Sirel, pot zice că i-au prădat tătarii, că nu puţină pagubă au avut (a. 1729). gcr ii, 25/32. Şi pot avea credinţă deplină Fiindcă să cetesc şi In hlrţoaga Din mănăstirea de ta Zănoaga. Budai-Deleanu, ţ. 97. Iaste fiul mieu, poci a mă făli Intru aceasta. Beldiman, n. p. 1, 58/10. Ticălosul om! se luptă cu vlrstele ca cu nişle hiară, iar clnd este vlrsta cea de la 15 ai In sus plnă la 40, apoi poci zice că este mai cumplită declt toate hiarăle. Zilot, cron. 331. Nu putea să socotească alta declt că aceasta era un vis. Drăghici, r. 160/16. Pu-tea-vei zice că răul este şi o bunătate? Conachi, p. 284. Bărbatu-meu ... nu s-a putut pllnge că l-am înşelat. Creangă, p. 4. Ia, o fată săracă, fără mamă şi fără lată, pot zice. id. ib. 288. De noroc nu se poate pllnge; pe ce-a pus mina, i-a mers. BrXtescu-Voineşti, î. 57. Numai de la ei toată suflarea putea să aştepte îmbunătăţirile viitoare. Gîrleanu, n. 79. De bine, de rău, puteam spune însă că mă iubeşte şi pe mine cineva cu trup şi suflet. Vlasiu, d. 103. Ba oamenii puteau să creadă Că slnt purtaţi ca o cireadă. Arghezi, vers. 289. Dacă vă spun că e om de treabă, puteţi să mă credeţi. Stancu, r. a. iii, 38. Acum pot să spun că mă simt iar la locul meu. Tudoran, p. 144. Eu mă duc, mlndră, ca mine, Inima la lin’ rămlne ... De-i vedea că înverzeşte, Poţi să tragi a mea nădejde. Jarnîk-Bîrseanu, d. 338. Poate fi, nana mea, mlndră, Că-i potica sus pe grindă, folc. transilv. i, 147, cf. 11, 93. Pentru un şoarece nu pot să dau foc morei. Zanne,' p. iii, 233. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să ..., a fi cazul să ...; a se cuveni, a se cădea. Şi de-aceea de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi. Eminescu, o. i, 141. Nu mai putem sta cu braţele încrucişate. Caragiale, o. 11, 11. De cinci ani, de clnd lot încercăm, ne-am fi putut cuminţi. Agîrbiceanu, a. 48. Nu putem abuza de injecţii. Galaction, o. a. i, 125. Nu mă pot duce In sat ori la tlrg In zdrenţele pe care le pori. Sadoveanu, p. M. 44. Bă, eu v-am mai spus: fugim, dar nu putem să furăm caii din grajd; află lumea şi ne facem de rls. Preda, m. 57. In loc pe Olimp zeii să se răsfeţe, Puteau să privească puţin viitorul. Labiş, p. 416. La capitolul privind studiul solului şi cultura plantelor de clmp, putem organiza, In laborator sau In clasă, lucrări practice privind cunoaşterea părţilor minerale şi organice ale solului, gî 1962, nr. 685, 3/1. Problemele ce se dau spre rezolvare [la matematică] pot cuprinde In mai mare măsură date din realităţile ţării noastre, ib. 1963, nr. 691, 2/3. — Prez. ind.: pot şi (Învechit şi popular) poci, pers. 2 (popular) şi poci, pers. 3 (regional) şi poa; perf. s. pers. 4 (învechit) şi: putum. — Şi: (regional) poteâ vb. II. — Lat.*potere. PUTKCĂ s. f. v. potecă. 19630 PUTENĂ — 1839 — PUTERE PUTENĂ s. f. v. putină. PUTENCldS, -OÂSĂ adj. v. putinclos. PUTfiRE s. f. I. 1. Faptul de a putea (1); capacitate, forţă, Însuşire fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a face, de a realiza ceva; putinţă (1), (livresc) potenţă (1), (învechit) puternicie (1), puterin-ţă (1), (glumeţ) puterişcă. Frăngu-i şi n-au puleare (nu vor putea c2hd) se stea; cadu suptu picioarele meale. psalt. 29. Că nu iaste den tine sorocul, o, ome, nici putearea ta vreamea să lungeşti. Coresi, ev. 401. Cu voia şi cu zisa lu Dumnezeu putură sui, nu cu a lor puteare. id. ib. 461. Şi voi ştiţi cum cu toată puteare am slujit tătlni-vostru. Palia (1581), 123/10, cf. Moxa, ap. gcr i, 57/8. Muiarea n-are puteare cu trupul ei. prav. gov. 20r/17. Să facem bine după cltu ni-i putearea. Varlaam, c. 107. Atunci chemă /[su]s pre cei doisprăzeace ucenici ai săi, deade lor puteare spre duhurele necurate ca să le scoaţă pre iale. N. test. (1648), 12v/16. Iubi-te-voi, Doamne, că tu-mi eşti puteare. Dosoftei, ps. 49/7, cf. 54/13. Iară altă puteri, făr-a suspina la Dumnădzău, n-au rămas. Neculce, l. 360, cf. anon. car. Aşa să cade a iubi pre Dumnezeu cu tot sufletul, adecă prin toate părţile sufletului şi puterile (a. 1700—1725). gcr ii, 22/2. Noi ne închinăm măriei tale şi cinste face-vom cit ne va fi putearea. Alexandria (1794), 51/10. Pentru a face cunoscute atltea ... aş trebui cuvlntarea celor mai elocvenţi: căci poterea me e mică. Iorgovici, în bv ii, 414, cf. Şincai, hr. i, 333/23. Iară fraţii, Ca clnd n-ar avea nici o putere, Slăbesc din mini. Budai-Deleanu, ţ. 293. Dede să să rădice, dar toată puterea acum li să flrşisă şi iarăş căzu. id. ib. 424. Puterea de a judeca, i. nat. 92, cf. drlu, lb. N-am putereI ah! Palmiro, mă sflr-şăsc. Heliade, o. i, 450. Sub trup se înţelege fieşce opus carele poate In noi urzi vreo simţire. Lucrarea aceea a trupului In noi se numeaşte puterea. M. DnX-ghici, f. i, 3r/13. Cu cit omul să poate încredinţa mai mult In puterile sale, cu atlta mai puţină trebuinţă are de ajutorul celorlalţi. Marcovici, d. 11/6. Slăbindu-i puterile, au căzut cu faţa la pămlnt. DrXghici, r. 42/20. Părinţii sau alţii nu trebuie să caute a desfăşura de timpuriu puterile înţelegătoare ale copiilor. pr. 30/12, cf. Veisa, i. 176714. Clnd de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Ştefan Dine şi intrare cere. Asachi, s. l. i, 173. Ş-au strlns toate puterile, cum au putut, şi s-au dus. BXrac, t. 22/22. Să sufăr nu mi-a mai rămas putere. Conachi, p. 85, cf. 263. Sinan ... nu avu atlta putere de suflet spre a suferi nenorocirea sa şi ... se pllnse amar. Bălcescu, m. v. 178. A ucis pentru totdeauna In mine puterea de a iubi. cr (1848), 22749, cf. Stamati, m. 65/14. Nici o povaţă n-aoea putere a-i da. Pann, e. i, 105/11. In minuta clnd voiam a mă duce, puterile m-au lăsat. Negruzzi, s. i, 52. Iubită muză, stai să te mai odihneşti, Că puterea-ţi este slabă şi cam lesne osteneşti. Alexandrescu, o. i, 188. Colosală fu puterea fizică a acestui Ercule romăn. Hasdeu, i. v. 158. Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere. Alecsandri, p. ii, 136. O, unire!... Şi viaţă şi putere să dai la fraţii mei. Bolintineanu, o. 30. Românii îşi încercau puterile la trlntă. Odobescu, s. 1, 136. De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere? Eminescu, o. i, 59. Fiul craiului, văzlndu-se prins In cleşte şi fără nici o putere, li jură credinţă. Creangă, p. 207. Leiba simţi că i se sting puterile şi se aşeză ... pe prag. Caragiale, o. i, 62. Rămase răcită şi secată de puteri. Slavici, n. i, 142. Prlslea întrebă ce putere are smeul. Ispirescu, l. 87. Puţinătatea de viaţă-i ucisese toate pornirile brutale, lăslndu-i neatinsă puterea de abstracţie şi de idealizare. Delavrancea, t. 230. îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleşta de lecţie şi-i sorbea înţelesul dintr-o citire. Vla-huţă, n. 32. Atlta putere de a judeca n-o mai căutăm la apărătorii lor. Ionescu-Rion, s. 164. Ei slnt plini de putere, ei spetele au late. Beldiceanu, p. 62. Nu se simţea de-i mort ori treaz, N-avea puteri să se simţească. Coşbuc, p. 1, 101. Aşa ceva dorea să facă şi Dubău, dar nu-şi simţea putere. Iorga, l. ii, 596. De unde să ia el puterea de a se împotrivi? BrXtes-cu-Voineşti, p. 242. Puterile o părăsiră, ea se clătină, dar slujnica o prinse repede. Agîrbiceanu, a. 374. Oamenii îşi încordară puterile, ceilalţi se dădură la o parte. Gîrleanu, n. 46. Calitatea mare stilistică a d-rei Otilia Cazimir este puterea ei de a reda faptele. IbrXileanu, s. l. 127. S-au sprijinit pe munca lor, pe puterea minţii lor. Bassarabescu, v. 107. Puterea de observaţie este Insă incontestabilă. Lovinescv, c. iv, 6. Nu eşti tu ... studentul cu uimitoare puteri de muncă ...? Galaction, o. a. i, 35. Biata mamă, Cu puterile scăzute, Vrea copilul să-şi ajute Şi cu glas pierdut ll cheamă. TopIrceanu, o. a. i, 253. Niciodată nu ajunsesem la atlt de mare putere de concentrare. Camil Petrescu, u. n. 183. Cu puteri însutite, toţi urcară In trăsură şi caii se opintiră In ştreanguri. C. Petrescu, î. 11, 136. Soldaţii, uzi de ploaie, sleiţi de puteri, înaintau tăcuţi. BrXescu, o. a. i, 319. Ca la o încercare de putere, strlngi mărul cu tărie. Teodo-reanu, m. u. 166. Doamne..., greşit-am, căci m-am semeţit, crezlnd prea mult In puterile mele, Sadoveanu, 0. xii, 345. Făclnd apel la puterea noastră de a imagina ..., autorul nu lăsa nici o îndoială asupra intenţiei sale de a prezenta şi nu de a povesti. Vianu, a. p. 55. Am colindat moşia-n lung şi lat... Şi, ostenit de rlvnă şi puteri, N-am dat de tine nicăieri. Arghezi, vers. 309, cf. id. b. 68. încercă să-şi adune puterile, clnd o voce cristalină se auzi de sus. Călinescu, e. o. 1, 15. Găsiră In ei putere să îndure, Stancu, r. a. iii, 27. Am In mine atlta putere şi atlta sete de fericire. H. Lovinescu, c. s. 8. Puterea cu care strlngem faşa va fi uimitoare. Belea, p. a. 22, cf. Preda, r. 30. Voi, toate tovarăşele, Toţi tovarăşii mei ...Să ne-nfrăţim voiniceşte puterile. Deşliu, g. 34. Pentru aceasta vom da tot ce-avem mai de preţ, Toată puterea din inimi, din minţi, din artere. Labiş, p. 286. Verva şi puterea sa asociativă erau inepuizabile, s august 1960, 74. Tu mai ai putere să faci glume, t noiembrie 1962, 27. Alcoolul nu dă putere... drumeţului, abc săn. 368. Dacă se simte sleită de puteri, e din cauza timpului frumos, v. rom. noiembrie 1964, 15. Puterea clasei muncitoare există şi acţionează cu energia unui torent, ib. ianuarie 1965, 47. Vai de mine, cum m-aş duce, Puterea din mine fuge. Jarnîk-Bîrseanu, d. 214. Eu n-am nici o putere, ce şti, aia fă! O. Bîrlea, a. p. 1, 161. Puterea la om slnt anii Şi aripile lui banii. Pann, p. v. ii, 41/22. Clnd puterea se sflrşeşte, Inima la ce slujeşte? Zanne, p. ii, 683. Da-mi, Doamne, puterea tlnărului şi mintea bătrlnului. id. ib. 769. Clnd slnt doi puterea creşte, id. ib. iv, 205. O lingură de isteţime face uneori mai mult declt un car de putere. Rebreanu, 1. 25. -v> (Prin lărgirea sensului) Cap de buir şi la domnii moldoveneşti Ca putearea aceii hieri să o socoteşti, prav. IV. Puterii auzului mai mult In-greţoşare aduce declt plăcere. Cantemir, ist. 33. Primejdia boalei depende (atlrnă) de la forţa, adecă puterea ziselor friguri. InvXţXturX, 74/11. Cine a dat neînsufleţitei materii puterea de a se mişca? Marcovici, c. 12/22. Sufletul... pierde puterea sa şi nu este tn stare a suferi nenorocirea, id. d. 8/28. Organele ...au putere a stoarce din hrană cele mai fine şi spirtoase părţi alcătuitoare. Vasici, m. 1, 188/23. Mintea ...In loc de a-şi răsipi puterile împotriva unor stăvili nebiruite, ea le concentrează tn drepte hotare. BXlcescu, m. v. 5. Iubire... Tu faci să circule tn lume Puterea ta de zămislire. VlahuţX, o. a. i, 59. Puterile [gîndacului] li cam slăbiră, dar nu se lăsa. Gîrleanu, n. 199. Puterea inimii vă doare Căci declt cremenea-i mai tare. Arqhezi, vers. 314. Diri clntece pierdute plnă astăzi Şi din puterea visului vlnjos Ai închegat... Minunea de la Argeş mai tn jos. Labiş, p. 19. Fiecare trebuie să ştie plnă unde ti merg puterile, contemp. 1971, nr. 1 284, 6/5. <$> (Concretizat) Vezi tu buţile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Eminescu, l. p. 176. <$> (Rar) Putere de muncă = forţă de muncă. Oamenii muncii ...au fost nevoiţi, pentru a nu muri de foame, 19633 PUTERE — 1840 — PUTERE să vlndă exploatatorilor puterea lor de muncă, con-temp. Î948, nr. 106, 3/2. Puterea vlrstei = perioadă din viaţa unui om cînd acesta se află în deplinătatea capacităţilor fizice şi intelectuale. Trăia de peste douăzeci de ani în Bucureşti un bărbat trecut de puterea vlrstei. SiA-Ncm, *. a. v, 117. (Vin) puterea ursului = a) numele unui sortiment de vin negru. Cf. Udrescu, gîl.; b) numele unui sortiment de vin roşu. Com. ,din ŢepeşVodă-Cernavodă; c) p. g e n e r. vin foarte bun. Ci. Iordan, l.'r. a. 262. ^ Loc. adj. şi a d v. în putere = a) :(şi tn formele In puteri ori în toată ¡pnţerea sau> învechit, la putere) (care se află) în deplinătatea capacităţilor fizice (şi intelectuale); (care' se afiă) (încă)-în vigoare, în plină sănătate. Dumnezeu... lăslndu-i In viaţă, clteodată şi în putere. C. Cantacuzino, cm i, 28. Acum ţinea el a şeptea muiere Şi totuş să simţea la putere. Budai-Deleanu, ţ. 93. Slntem tineri şi tn putere.. Marcovici, ic. 30/26. După cltăOa vreme, simţindu-se iar tn puteri, a-nceput a i se uri să stea serile singur tn casă. Caragiale, o. ii, 274. E. bine cit eşfi tn putere să faci puţină economie pentru zile grele. Camil Petrescu, t. i, 275. Am fost crescuţi de o. soră a latei, ţaţa Eliza, văduvă In putere. Brăescu, o. a. ii, 15. Maiorul Stahu ... e un om tn putere încă. Sadoveanu, o. v, 22. Bărbaţii tn putere ... trăiesc undeva, .mai departe. Stancu, r.. a. *ii, 9, cf. iv, 10. Niculae Burcea ... e mai tn putere, poate să alerge. Preda, d, 130. Eu n-am dectt cincizeci şi opt. Slnt tn toată"pulereai t februarie 1964, 9. Tu, mur-guleţule-n /putere, pu-mă iute ca un zmeuy-Alecsan- d,ri, p. A 49; b) (lnyechit) (care are loc)' prin îor-ţă amjată, prin .puterea’armelor; (caracterizat) printr-o mare forţă ¡de luptă. Nemţităişi acea ..cetate ... să o supuie craiului, el viind eu război şi tn puteie au luat-o. Cantemih, hr. 468. E o lucrare dintre ‘cele mai anevoioase pentru o oaste tn putere. Sadoveanu, o. xii, 378; c) (popular) ¿(aflat) în momentul culminant, în toi. Arşiţa lui iulie era în putere, id. ib. 329; d) (învechit) (care se află) în plină dezvoltare,-Înfloritor. Au fost odată vreme clnd n-au mai fost alt oraş mai frumos, mai tn putere şi mai luminos. Golescu, î. US; e) (care este) In !plin curs de dezvoltare sau de maturizare; plin de sevă; de vigoare. Malaiul trebuie să fie.săcer-al tn putere, ca să nu se scuture. I. Ionescu, c. 79/23, cf. i29./26. [Orzul] trebuie 4uat la secere cit este In putere, pentru că tn ctleva zile spicul lui se ctrligă. Pamfile, a. r. 118. Mi-e trifoiul cam tn putere, dar tot badun, că s-a usca el pi prepelegi. Com. din Za-hareşti — Sugeava. în (toată) puterea vlrstei (sau, regional, vieţii) = (care se află) în plina vigoare, -la ylrsta deplinelor capacităţi fizice (şi intelectuale). Nu ştim daca ne vei chema către tine tn puterea vlrstei sau daca .ne vei hărăzi..zile mâi îndelungate. Marcovici, n. .183/14. „Mama“, pentru lin domn tn puterea vlrstei,... nu poate fi deett o femeie bălrlnă. Ibrăileanu, ş. l. 55. Erau oameni In puterea vlrstei, plini de hoiărlre ş.i de..energie. Galaction, a. 432. Era un om voinic,... -tn puterea vlrstei. Sadoveanu, o. i, 102. Fostul C'oman-dir de panduri, straşnic bărbatln puterea vlrstei. *. , t0ţmai intra In sala zgomotoasă. Camil Petrescu, o. ii, 405. Moşul nu era chiar moş..., arăta tn puterea vlrstei. id. ib.. 547. Sun în virtute „cind e în puterea vieţii“. -a>lr ii 3 697/899. -O .L o c. adv. Din (sau cu) toate».puterile ori din (sau cji) toată putereş ori ¡cu (sau, învechit, din) putere = extrem de mult, de tare,, de intens; cu toată rîvna, pii toată vginţa; Şin răsp.uţeri. Chela-riiţl apueXp-d răsuflareţi Atunci, să z.vlrgoli cu pqtere Şi~. de-abia să rădică In pjcioare. ÎîudaitDeleanu, ţ. 291, Vlslea cu toată puterea. JDrăghici, r.‘33/30. Să-şi ascundă amorul din putere să silea. Pann, e. ii, 36/18. Spărgliid cu putţre. i'ăa talazurilor', el' se luptă voiniceşte. Odobescu, s. i, 144. Făt-Frunros o apucă de mijloc şi o trlnti cu toată puterea Intr-o piuă. Eminescu, n. 7. Simţ că mă ridică cineva cu putere. Caragiale, o. ii, 298. Mă voi sili din toate puterile mele să te mulţumesc. Ispîrescu, l. 13. Îşi Incordă toţi muşchii, ţi-nlndu-se cu putere să nu leşine. Agîrbiceanu, a. 374. l-am pus ţeava puştii tn ttmplă ş-am apăsat cu putere pe cocoşi Lungianu, c. 56. Apasă cu putere, Intr-adins, ca să-l doară.' Bassarabescu, v. 136. Caii alergau cu toată puterea. G. Petrescu, î. i, 189. Soarele de primăvară lucea cu putere. Sadoveanu, o. vii, 476, cf. CXlinescu, c. p. 43. Izbeşte cu putere de duşumele. Stancu, d. 336» Moromete Nilăl urlă din toate puterile Toderici. Preda, m. 97. Birică o plesni peste faţă cu toată puterea, id. ib. 191, De la parter răzbătea înnebunitor zăngănitul bezmetic al clopoţelului, tras din tocite puterile de Oancea. T. Popovici, s. 20. Se stlr-nis.e un crivăţ care lovea tn pereţii casei cu putere. Barbu, g. 195. .Trase cu putere de vlsle şi porni, v . rom. septembrie 1962, 26. (Prin lărgirea sensului) C-aşa-i rlndul fetelor. Ca şi rtndul merelor, Plnă-s mere mititele, Stau tn creangă cu putere. Hodoş, p. p. 71. (învechit şi regional) Cu (de*a) puterea sau in putere = cu forţa, prin violenţă, în mod forţat; împotriva dorinţei cuiva. Robinson ... trăge dobitocul tn putere ca să-l ducă acasă."DrXghici, r. 99/31. Văztnd că nu poate do'blndi tronuldeclt numai cu puterea, luă oaste de la fratele său ... şi intră deodată armat In Polonia. BXlcescc, m. v. 39. Ni-e dragă şi nouă viaţa şi-averea, Dar regii ne-o iau cu puterea. Coş--BU.C, p. i, 91. Orice vrea tătarul cere Tot tn silă şi-n putere. Alecsa-ndri, p. p. 113. Să nu-i ţină cu puterea cornul şi punga. Reteganul, p. ii, 75, cf. a ii 6. Mi-a luairo cu puterea, mat. dialect, i, 287. Peste puterea (sau puterile) cuiva = depăşind posibilităţile cuiva; (aproape) imposibil. Trebuie să fie ceva neînţeles..., de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească. Giîeangă, p. 87. Este peste puterile lui s-o mai dezrădăcineze din pajiştile şi din răzoarele domeniului său. Eajlacmon, .o. 'A. i, 70. îndură parcă o suferinţă ■peste puterile ei. Camil Petrescu, u. n. 135. (învechit) Cu putere = în mod temeinic. Mihnea ia cu putere, înţelepciune şi patriotism clrma ţării. Bălcescu, m. v. 16. Măria sa Olbriht s-a aşezat cu putere şi cu semeţie în locui bătrlnului.'Sadoveanu, o. xii, 363. (învechit) întoată puterea = în Întregime, pe deplin. Din parte-şi Elena U păstrase, tn toată puterea, al doilea amor asemenea de profund ...ca şi cel dinţii, gr (1846), 261/27. (învechit- şi regional) în puterea calullul = în goana că'lului, în mare grabă. Venii, care cum pute, In puterea calului. Neculce, l. 236. lată că un al doilea cercetaş soseşte In puterea calitlui. Marian, -t. 193. (Regional) Cu puterea = de-a valma, grămadă. [Am intrat] cu puSerea-n casă. alr sn v -h 1 482/2. -£> Loc. prep. (învechit) în putere de... = în materie de..., în ceea ce -priveşte ... Destul că tn putere de bani, voia neţreşit să izbutească. Relimon, i. 175/30. *0> E x p r. A fl ’(sau a sta) In puterea cuiva sau a-i sta (cuiva) In putere (sau In puteri) = a avea capacitatea, posibilitatea, competenţa de a face ceva, a depinde de cineva rezolvarea u-nui lucru. Nu e totdeauna In puterea omului de a-şi finea jurămintele, cn (1848), 172/39. Societăţile, după vremi şi ţări, 11 dezvoltă [geniul] numai •atlt pe cit le stă tn putere. Odobescu, s. i, 330. Celelalte nu mai erau In puterea lui, nici a oamenilor. C. Petrescu, î. i, 14-1. Am făcut tot ce mt-a stai tn puteri. Stancu, «. a. ii, 196. li stă-n putere a scoate pe om .de, la greu. şez. ii, 75. (Cu inversarea elementelor construcţiei) în puterea vierului este de a do'blndi vin bun şi tn vremurile cele rele. I. Ionescu, c. 197/19. (Regional) A-şi prinde (sau a-şi apuca) pe putere = a) (despre plante) „a se împuternici“. Ciauşanu, v. 193-; b) (despre oameni) a deveni înstărit, a se îmbogăţi. id. ib. 4 Compus; (ironic) puterea-oame-nilor = epitet dat unui om slab, neajutorat. Cf. Vissarion, b. 12. 4 însuşire excepţională cu care este înzestrat cineva (de la natură, datorită unui factor considerat supranatural etc.). Sărac, Parpanghele! Era să pice Cu tine şi cea stntă putere Clntăreaţă ce aveai tu rară. • Budai-Deleanu, ţ. 128. Prin puterea ce-mi este dată ştia dinainte ceea ce au de glnd să izvodească puternicii pămlntului. Creangă, p. 190, cf. 245. 4 S p e c. Calitate, însuşire a cuiva sau a ceva de a reda, de a exprima, de a evoca (In mod pregnant) ceva, de a emoţiona etc. pe cineva. 19633 PUTERE — 1841 — PUTERE Clţi era Improlivnici pravoslaviii se temea dă el, că ■: putere mare şi tare avea şi ia cuvlnt, şi la scris. R. Gre-ceanu. cm ii, 148. Dar toat-a mea silinţă A fost peste putinţă Puterea armoniei să-l fac s-o înţeleagă. Alex-an-drescu, o. i, 181, of. Bomntineanu, o. 308. Ce bogă- , fie tn imaginaţiunel Ce putere In expresiunil Odo- ; bescu, s. i, 49. Stnl in adevăr incomparabile verva şi puterea dramatică a acestor doi mari comedieni. Cara-giale, o. v, 298. Ca-n basme-i a cuvlntului putere. VlahuţX, o. a. i, 23. Cîntă amlndoi atlt de bine şi puterea muzicii e atlt de mare, inctt capetele se întorc, vorbele încetează. BrXtescu-Voineşti, p. 167. într-o operă anumită pot apărea toate sau aproape toate figurile pe care le-a născocii vreodată puterea de exprimare a omului. Vian-u, a. p. 9. Imaginile scriitoarei au totdeauna o mare putere de evocare, id. ib. 339. Nu înţelegea nici muzica, nici pe oamenii cari se găseau in puterea ei. v. rom. februarie 1956, 43. Poezia d-lui Arghezi e sortită, ca putere de expresie,... să ocupe versantul liber, In faţa lui Eminescu. Constan-tinescu, s. i, 127. Calitatea cea mai de seamă a piesei este puterea ei de cuprindere, T decembrie 1964, 44. <0> Loc. adj. şi a d v. In (toată) puterea cuvlntului = (care este) In înţelesul adevărat, pe deplin, cu desăvîrşire. + Forţă de acţiune (irezistibilă) sau de dominaţie (asupra cuiva sau a ceva). Nu ştiu ce putere străină şi amarnică îmi împingea mina. Ne-gruzzi, s. i, 23, cf. 91. Primăvara ... e puterea uriaşă, măreaţă, care schimbă faţa lumii. VlahuţX, o. a. 463. Unii începură să creadă că are cine ştie ce legături cu puteri ascunse. Agîrbiceanu, a. 213. O putere neînţeleasă 11 sili să se ridice. Gîrleanu, n. 104. Am înţeles că slnt prizonierul unor puteri necunoscute. Galaction, o. a. i, 44. Viaţa autorizează o morală care trebuia să se izbească neapărat de toate acele orientări tradiţionale, unde o putere care depăşeşte viaţa ... opune din afară binele şi dreptul. Vianu, a. p. 165. Tu eşti puterea care-nsufleţeşte Pămlntul. Labiş, p. 66. + (Concretizat) Persoană considerată din punctul de vedere al eforturilor (fizice) depuse. Se lucra aici cu puteri tot mai multe. Agîrbiceanu, a. 209. 2. (învechit; mai ales la pl.) Minune (1). Cine va putea ... să facă aiidzite puterile ... lui Hristos? Var-laam, c. 338. Iară cela ce dă voauo duhul şi face puteri intru voi den faptele legiei-s, au den credinţă pren ascultare? n. test. (1648), 252V34. Cine va putea spune toate puterile tale, Doamne (a. 1654). gcr i, 164/30. Carele ţi-i lucrul tău cel nalt cătră ¿[u]mn[e]dzâu, cu care faceş aceale minunate puteri ce am văzut eu? Do-soptei, v. s. noiembrie 133v/16. Vâzlndu-te cei ce lăcuia In cetate ... că faci multe puteri. Mineiul (1776), 61v2/28, cf. cade. 3. (Regional) Nădejde (2) (Groşi — Baia’ Mare). alr sn vi h 1 655/349. La el mn-i tată puterea, ib. XI. 1. Drept pe care îl are sau şi-l ia cineva de a dispune de cineva sau de ceva, de a exercita o acţiune (decisivă) asupra cuiva sau a ceva, autoritate; situaţie a celui care dispune de acest drept; p. e x t. stăpînire, dominaţie; (învechit) puternicie (2), (latinism învechit) potestate, (învechit, rar) putinţă (3). Voi ştiţi că domnii lumiei domnesc şi marii au puteare, Coresi, ev. 86. Trupul l-am dat... Supt putearea igumenului. prav. c,ov. 125r/l. Cela ce-şi va da roaba ... pentru doblndă, acesta-şi piarde putearea ... asupra roabei, prav. 171. Toiagul puterii va trimite ţie Domnul den Sion, şi vei'birui "pre mijlocul vrăjmaşilor tăi. Chei-a în. 94r/20. Pre acesta lă puteare domnească l-ai ridicat. Biblia (1688), [prefaţă] 7/40. Cit să slăbeşte sau să micşureadză cinstea stăplnului, îndată să şi lasă şi aleargă la altul, care-i ved'e 'că-i măi cu puteri. Neculce, l. 162. In Asia slăbise puterea romaicească. Văcărescul, ist. 251. Cu bogăţia şi cu putearea mare era. Varlaam-Ioasaf, 7r/12. Lingă cine puterea şi slava Au rămas, hotărlt lucru este. Budai-Deleanu, ţ. 224. Nu ştiţi încă că puterea mea se-ntinde Preste ceri, preste văzduhuri. Conachi, p. 87. Acest regat... rămlne sub puterea grecilor. BXlcescu, m. v. 7. Nimic nu cei vieţii, mărire, nici putere. Alexandrescu, o. i, 280, cf. Bolintineanu, o. 259. Coardele puterii sale s-au rupt. Odobescu, s. i, 110. A venit un Tege palid şi coroana sa antică, Grea de glorii şi putere, l-a ei poale^ar fi depus. Eminescu, o. i, 52. Ah, că ttiUm eu o putere! Bassarabescu, v. 7. Puterea elină a sălăşuit In spirit-şi tn manifestările de artă. Sadoveanu, o. xii, 225, cf. Oţetea, r. 304. Adună, omule, adună... Iţi trebuiesc puteri şi comoară. Arghezi, vers. 370. Tudor Vladimirescu ... a chemat la arme ... voinicii din sate să doboare puterea boierilor. Stancu, d. 8. Există o putere şi un drept al tatălui asupra copiilor. Preda, m. 374, cf. v. kom. ianuarie 1965, 150. <0- (Prin lărgirea sensului) [Dumnezeu] n-au -căutat cetăţi, nu s-au uitat la mulţime de oameni..., s-au sclr-bit de puterea avuţiei. Antim, p. 2. F i g. Puterea nopţii se aşeză Ca un zăbranic pe pămlht. VlahuţX, 0. a. i, 30. Valea e-n neagra putere A umedei nopţi. Coşbuc, p. ii, 7. O dilngă'de soare s-arată, Şi-i creşte pe şesuri lucirea, Şi iatărl tn toată mărirea Puterii pe veci! id. ib. 9. Statornic arde tn orice seară ... steaua polară ... Nezdruncinată putete-n tărie. Labiş, p. .142. Loc. a d j„ (Astăzi rar), în putere (sau puteri) = care dispune de autoritate; puternic (II 1). Mai bune slugi nuri alt neam In lume.pănă -este stă pinul tn cinste şi-n puteri. Neculce, l. 162. Despotul in putere nu e fatal atlta Ca deşirata iasmă de .un tiranimolatici, Me-liade, o. i, 222. Era oarecum firesc lucru ca oricare dintre stăptnitorii din aceste trei ţăni ce se- simţeau In putere să caute a le uni. BXl©escu, m. v. 90. Dreptăl e treaba celor mai In putere. Slavici, n. i, 6. Îşi Urmăresc cu străşnicie drepturile ... clnd se simt In putere. s ianuarie 1961, 17. (învechit) De puterea sa — de sine stătător, .independent, liber. Clnd va, mărturisi muiarea singură cu gura sa cum mainte di ce s-ap răpit au fost făcută nunta ..., atunce, de va face această mărturie, găsindu-să de puterea sa sau supt ascultarea păr rinţilofcsăi, o va creade giudeţul. prav. 189. ^ loc. prep. (Astăzi rar) în (sau,-învechit, după) jwiterfca ... = in virturea...! în baza..., în temeiul,.. Mupă puterea acestor >arătate ispisoace, Luca -pârcălabul au cuprins In stăplnirea sa siliştea (a. 1798). UnieARiuL, xxiv, 424. După puterea hrisovului din anul 72:4.4 ..., n-au mai rămas nici o îndoială că toate moşiele din ocolul Vmncei au fost... drepte moşteniri (a. 1814).. ib. Ii, 1. tn puterea legiuirei ce s-a dat asupra tiparului .... gazetele „Minerva“, „Soarele“ şi „Vremea“ au încetat a se mai da. cr (1833), 2712/42. Plicul deschis coprindea patenta împărătească, In puterea căreia valoarea.harţilor era devaluotă. Bariţ.iu, p. a. i, 553-. Au. început ă se arma şi românii ...pe baza aceleiaşi legi ..., In puterea căreia se armau şi maghiarii, id. ib. ii, 263, cf. Pouzu. In puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri. Odobescu, s. mi, 39. In puterea unei legi: Nu este spaţiu deşert. Eminescu, n. 53. Mandatul este un contract In puterea căruia o persoană se obligă ...de a face ceva pe seama unei alte persoane. Hamangiu, c. c. 389, cf. C. 'Petrescu, î. i, 113. <0* E x p r. A fi .(sau a rămine) In puterea cuiva = a fi (sau a rămîne) la dispoziţia, la discreţia sau în totala dependenţă a cuiva. Văd că sliit tn puterea ta. Negruzzi, s. i, 90. + Sp .ec. (în limbajul bisericesc; cu referire la divinitate) Atotputernicie. Lăudaţi-lu pre putearea lui. psalt. hi®. 125r/15, cf. 49v/22. Cu putere şi sila lu H[risto]s mă Ingrădiiu .(sec. XVI), cuv. d. bXtr. ii, 424/4. Lui se cuvine toată slava şi putearea şi cinste şi închinăciune. Coresi, ev. 64, cf. Varlaam, ap. gcr i, 104/35. Voi clnta, Doamne, sflnta ta puteare. Dosoftei, ps. 56/9. Pune-ţi nădejdea In Dumnezeu că mare-i puterea lui. CreangX, p. 220. + (Urmat de determinări) Divinitate. Toate se pleacă la puterea prea înaltă Care clntă-reşte lumea. Conachi, p. 262. □ Puterea divină. + (învechit, în limbajul bisericesc; la pl. a$t.; şi în sintagmele puterile cereşti, puterile ierurilor) Totalitatea îngerilor, a cetelor cereşti; (învechit, în limbajul bisericesc) puternicii, v. puternic-' (II 1). Şi vor clhta hero-vimii fî sărafimii şi toatea puterile (cca 1550). cuv. d. bXtr. ii, 455/31. Luminează întunecarea ochilor miei... cu rugăciunea sfinţilor tăi slugi cereşti, tnge- 19633 PUTERE — 1842 — PUTERE rtlor, ... puterile şt putearnicii (ante 1633). gcr i, 82/30. Nouă au dzis să fie ceatele a puterilor cereşti (a. 1680—1700). id. ib. 245/14. Puterile ceriurilor să vor clăti (a. 1729)..id. ib. ii, 24/1. Cu tine îmi zlmbiră Puterile cereşti! Alexandrescu, Oi i, 149. + '(în sintagma) Puterile iadului (sau infernului) = totalitatea dracilor. Cf. cade. 4 însuşirea de a acţiona puternic asupra cuiva (impresiontndu4, influenţîndu-1, convin-gîndu*l); forţă de influenţare) de convingere etc.; influenţă pe care cineva sau ceva o are asupra cuiva. Dracii ce ausputert acolo pre unii ca aceia şi-i îneacă tn marea fărădelegilor şi-i omoară. Varlaam, c. 176. Spre oamenii necredincioşi şi eretici au puteare duhurile ceale necuratei Cheia ín¡ 26v/15. După aceia le-au mustrat şi basne le-au arătat eu sila cuvlntului şi cu pûterea scripturilor. Biblia. (1688), [prefaţă] 7/11. Clima locului a trebuit 'Intru multe să aibă pütere asupra obiceiurilor şi ideilor celor dinţii ale oamenilor, cr (1832), 2791/31. Cu cită putere vorbeşte ochilor. Marcovici, c. 78/10, cf-.13/ll, A sac hi, s. L. i, 101. Patima aceea ... Doblndind aslipra noastră putere covlrşitoare Varsă tn slnge otravă. Conachi, p. 280, cf. Alexandrescu, o. j, 149. Ea abuza Intr-un mod neiertat de această putere ce-o avea asupra lui. Eminescu, p. l. 91, cf. id. o. i, 59. Puterea milosteniei şi inima ta cea siii>tagma putere de stat) Funcţie socială fundamentală care constă In adoptarea,deciziilor privind anşamblul societăţii şi In aducerea la îndeplinire. a acestbra c& ajutoBUl autorităţii suverane. a .statului ; .atribut ¡esenţial al clasei dominante care, folosind stattll ca i instrument, al său, înfăptuieşte conducerea societăţii.; conducere pe care o persoană sau un -grup ,de persoane o exercită In viaţa unei colectivităţi, folosind, statul, ca instrument; condúcele, a unei ţări, a unui teritoriu etc.1 (prin organele • reprezentative). Mihnea .i., luînd putere la mîriă, multe răotăţi au făcut. R. P OPESCU; cm i, 256. De june ajunse la putere, cr (184&), l&ţVh în aceste sftşieri, nişte creaturi ale turcului ... iau puterea. Băloescu, m. v. 16. Lăstnd paletea,>,tn mina lui Baltazar, Sigismund, speriat, abdică, id. ib. 44. Doar am puierea-n mină ... Boar is ispravnic. Aleçsanbri, t. i, 227. Ctnd-serai la putere, ai clştigat un proces nedrept. Bolintineanu, o. 445. Sint ai noştri la putere. Caragiale, o. >vi, ¡38. Arenzile au scăzutide clnd cu venirea albăstrim&i la putere. Dela-VR.ANC.EA, S. 144, Cf. COŞBUC, Ei I, 81, BrĂTESCU--VoimeŞiTi, p. 195. Clnd li venea partidul la putere, era şi domnu Gufă numit, la primărie. Bassarabescu, v. 54„„Binet stai, .amice ! S:e cunoaşte ,eă eşti la putere. • Ga.lagtion,) a. 385, Cf. Brăescu, o. a. ii, 348. Accepta ■situaţia de prefect, -clnd se întorcea la putere ... partidul conservatqr-. Sadoveanu, q. xi, '404. în Republika Populară Română întreaga putere de stat emană de la popor, şi aparţine poporului, const. r. iu r. 3. Funcţia ... era Intr-adevăr supusă schimbărilor, dese la putere. Arghezi, b.. 82. Atunci clnd vor lua puterea vor schimba totul din temelii. Stancu, r. a. ii, 320. Oscilase ..¡.ameninţlnd, fiind de la putere, clnd. din opoziţie, cu o aşă-zisă răseoală a maselor. Beniuc, m. c. i, 24. în statul nostru, puterea aparţine celor .ce muncesc de la oraşe Şi ÿafes.eB. drept, 15, cf. 31. Puterea trebuie să treacă vnx.e.diat, pe. deplin şi necondiţionat, tn mîi-nil'e poporului-. ¡y^ROM, ^octombrie 19.64, 30. Există In activitatea sfatului popular o seamă de instrumente, de prgăţiisme, eaţe-i dau posibilitatea să-şi manifeste ... [calitatea] de çrgmx al puterii de stat. Scînteia, 1966, nr, 6 894. Doamne-al nostru, Mateiaş-Crai, Ce puterea-n mini o ai, ... JFă cum ştii, dar fă dreptate. Balade, iii, vl39. <> Pjitffe populară = regim so.cial-economic In ,car,« conducerea politici ţi cea a statului aparţin clasei muncitoare şi aliaţilor ei. Grija faţă de oamenii muncii este lege pentru puterea populară. Scînteia, 1953, nr. 2 715. în anii puterii populare au fost realizate profunde transformări economice, politice, sociale. -Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 10, cf. dex. 4- (De obicei urmat ,de determinări) Formă de organizare specifică prin care statul işi exercită conducerea; funcţie a statului Întruchipată Intr-un organ. Puterea legislativă. Puterea executivă. 3. Teritoriu, ţară, stat (suveran); (învechit, rar) putinţă (4). Fie pace In puterea ta. psalt. hur. 110v/12. Amlndoi craii să se lase de legăturile care le-au fost făcut mai înainte cu alte puteri unul asupra altuia. Şincai, hr. ii, 17:3/29. Cărţi particulare înştiinţează că la 7 iunie solii puterilor aliate au ajuns In Conslan-tinopol. cr (1829), 1121/14. Acesta singur va avea dreptul... de a tracta cu puterile străine pentru ţară. BĂL-cescu, m. v. 95. Pera ... este locuită de trimişii puterilor străine. Bolintineanu, o,. 285. Politica cea mai sigură pentru dlnşii... a fost d-a nu lua nici o parte la aceste războaie ale-turcilor cu puterile vecine. Odobescu, s. i, 308. Mai rămlneau două puteri apusene de-a dreptul interesate tn cauză ... : Germania şi Italia. Xenopol, i. r. iv, 52. Se îndeletnicea cu spionajul In favoarea unei puteri apusene. Stancu, r. a. iii, 353, cf. m. d. ENCi, dex. Puterile centrale = nume dat în -primul război -mondial Germaniei şi Austro-Ungariei. Se supără colonelul, duşman nelndur.at al puterilor centrale, clnd se <închisese graniţile spre Riviera. C. Petrescu, î. i, 8. Mare putere = ţară, stat care dispune de mari forţe economice, militare, politice etc. (şi oare are preponderenţă în politica internaţională). Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-aşteap.tă. Alexan-drescu, o. i, 260. Marile puteri ... lasă ca timpul să lucreze împotriva lor.-Magazin ist. 1971, nr. 12, 85. (învechit; cu schimbarea construcţiei) Au protestat tn contra întrunirii unui congres format numai Intre puterile, cele mari. cr (1848), 3l/35. ' 4. (învechit) -Forţă ecanomică, militară, socială etc. a unui teritoriu-, a unei .ţări, a unui stat (suveran). împărăţia Romului, căreia puterea şi lăţimea n-au fost la neci o împărăţie aseminea de clnd este lumea. M. Costin, let2. i, 12. Are nişte slujitori mulţi şi ţară cu putere mare. Negulce, l. 19. Acel pod ... aievea semn e de nespusa-i putere ce au avut acea împărăţie. C. Cantacuzino., let-:2 i, 89. De acolo lesne poate cunoaşte fieştecarele cită împărăţie şi plnă In cită putere au fost ajuns romanii, id. cm j, 12. 5. S p e c. Potenţial de luptă al unei armate, al unei ţări, al unui stat; (astăzi.rar; concretizat) armată. Şi puterea haldeilor. sost şi-naingiură Ierusalimul (a. 1682). gcr i, 254/39, cf. 255/2. Au dat un război vitejesc cu.toată puterea turcească, ist. ţ. r. 60. S-au ră-sipit daţii de pre aceste locuri de puterea lui Traian. N. Ca.sxiN, l. 97. împăratul turcesc au vinit cu toată puterea lui la Cetatea Neamţului. Neculce, l. 9, cf, 210.. Scullndu-se . Traian cu toată puterea-i ... mare .şi. tare răzbpi cu Decebal... s-au făcut. ,C. Cantacuzino, let2. i, 91. Mulie va fi iscodit, ca să ştie şi să .poată cunoaşte, până In cită puteare avea acea crăie, de să punea aşa tare împotriva romanii împărăţii de a să lupta,, jd. cm i, 21, cf. 16. Să gătea cu puteare mare. să vie să ia împărăţia (începutul sec. XVIII), mag. ist.>i, 149/17, cf. Muşte, let. iii, 16/14. Slanislau ... purcese cu mare putere la Varna. Văcărescul, ist. 256. Crajul Avgust .aduna atunce puterile sale la Cra-covie. ist. carol xii, 36r/10. Veniţ-au Dionisie împărat cu toată puterea lui şi [cetatea] nu o putu lua. Alexandria (1179,4), 54/13. Cu-leglndu-şi puterea, îndată a Intrat In Mesia şi s-a silit să cuprindă cetatea. Şincai,,,.hr. i, 1,18/5. Strigă deodată...: — Ajungă dar că a noastră virtute Puterea lui Mahomet Infrlnsă. Budai-Deleanu, ţ. 265, cf. 193. Puterile de mare a măriei sale jvor tmbloca unul sau mai multe limanuri. ar (1829), 452/29-î cf. 65-/19. Comandantul puterilor noastre ... priimise /solia) misia de a vedea pe beiul. cr (1829), 196V21. Un stat iară nu se poate ţine numai cu puterea armată. Helia.de, o. ii, 407. La Buenos- 19633 PUTERE — 1843 — PUTERE -Aires se fac pregătiri cu mare activitate spre o împotrivire hotărllă la o Intlmplare de atac din partea puterilor navale engleze, gr (1846), 441/19, cf. 212/26. Boierii erau ... capii şi ofiţerii puterei armate. BXlcescu, m. v. 10, cf. 24. A învins fără nădejde pe-mpăratul Vladistrat Care s-a-ntors cu ruşine ...Cu ţoală ă lui putere. Pann, e. v, 1/7. Puterile sale Insă erau foarte reduse, căci chiar din armata lui periseră mulţi. Xe-nopol, i. R. iv, 74. Norocul... Trece pe partea puterii spartane şi-a celui mai tare. Coşbuc, ae. 50. Atlt de slabă-n număr, puterea oştiloare A Romei In clipita dinţii a atacat, id. p. i, 163. Tot oraşul fu cutreierat de puterea duşmană. C. Petrescu, c. v. 137. Să lovească pe duşman cu o nouă putere, oprindu-l. Sadoveanu, o. xii, 337. + Capacitate de apărare, de rezistenţă. Se îndreptă spre Silistra, oraş mare şi frumos, lăcuit de neguţători bogaţi cari trăiau fără grijă, bizuindu-se pe puterea cetăţuiei. BXlcescu, m. v. 56. G. Drept, împuternicire legală de a face ceva; voie, permisiune (!)• Să nu aibă puteare boiarii a judeca pre preotul, prav. gov. 7v/4. De-l va ierta pre dlnsul duhovnicul, popa are puteare să-l iarte. ib. 67r/5. Nici un vlădic den afară de hotarul lui ... să nu aibă puteare să preoţească. Eustratie, prav. 38/11. Să va scula singur de mintea sa, fără puteare de la judeţ. prav. 21. Tot omul are puteare să se bată cu vrăjmaşul cela ce vine asupra lui să-l ucigă. ib. 118. [Au] putere cumpărătorii a-şi căuta dreptăţile moşiei după cuprinderea scrisorilor (a. 1815). Uricariui,, ii, 9. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta In Adunarea sau Soborul a toată ţeara. BXlcescu, m. v. 9. Guvernul Siciliei va fi, subt locotenentul regelui, încărcat cu deplină putere. cr (1848), 22/12. O, voi ce-aveţi puterea să oslndiţi o vină! Bolliac, o. 103. Sosit-a cu putere Un sol de la Moldova. Alecsandri, t. ii, 142. I-a luai chiriarhia puterea de predicator. CreangX, a. 137. A da oricărui om aceleaşi puteri publice este a-i face pe toţi una. Delavrancea, t. 108. Ministrul ti atrăsese luarea-a-minte asupra marii puteri cu care-l Investea slujba lui. BrXtescu-Voineşti, p. 180, cf. cod. pen. r. p. r. 540. Despre asemenea mosafiri de la oraş ... nu se prea ştia cu ce rosturi vin şi mai ales cu ce puteri. C. Pe- , trescu, r. dr. 32. Nu ai putere să dai această poruncă. Stancu, r. a. ii, 260. Expr. A.avea' puteri depline = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. Ci. dl, dm, dex. 7. Calitatea de a fi valabil; valabilitate. Obiceiul ce iaste nescris, şi de va fi bătrln, are puterea legii. Eustratie, prav. 18/20. Obiceiul legiei are putere. Zanne, p. v, 451. Toate actele şi contractele R.A.T.A. au puterea actelor autentice, leg. ec. pl. 110. Copiile eliberate de bancă ...au puterea probantă a .copiilor eliberate de instanţele judecătoreşti, ib. 186. <0* Putere de circulaţie (sau circulatorie) (a banilor) = valoarea pe care o au banii sau pe care o reprezintă (efectiv) sumele de bani în circulaţia lor. Cf. m. d. enc., dex. Putere de cumpărare (a banilor) == cantitate de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani, a unei unităţi băneşti, sau pe care o poate plăti populaţia într-o perioadă dată. O sporire a puterii de cumpărare a maselor salariate. contemp. 1948, nr. 106, 1/1. Puterea de cumpărare a banilor exprimă raportul dintre valoarea unităţii băneşti şi valoarea mărfurilor aflate tn circulaţie, der. Puterea de cumpărare a dolarului ... a scăzut. Scîn-teia, 1977, nr. 10 941. <0> L o c. prep. (învechit) în puterea ... = dlnd drept contravaloare, In schim- bul ...In puterea aurului răscumpără pe părintele său. Asachi, s. l. ii, 26. III. 1. Calitatea a ceva de a produce un (anumit) efect; efect produs de această calitate. Trebuie cjtijit ca putearea mustului se nu facă pagubă In buţi. Economia, 164/19, cf. 167/17. Soarele dimineţii începea să-şi înalţe puterea. Sadoveanu, o. xn, 69. Se află In sămlnţa griului toate puterile de a răsări, a înflori şi a rodi. id. ib. xm, 739. Încercarea puterii de Incolţire a seminţelor ... a început să devină o obişnuinţă, contemp. 1952, nr. 342, 1/1. Am văzut nu o dată sămlnţa ... Ce-nchide In sine supreme puteri. Blaga, p. 24. Soa-rele-şi pierduse puterea, v. rom. noiembrie 1953,-252. Lucrări practice ... prilejuiesc determinarea purităţii şi greutăţii boabelor de semănat, a puterii lor de germinaţie. gî 1962, nr. 685, 3/1. »£> (Regional; concretizat) Puterea pămlntului = pămînt foarte gras, mănos, bun pentru culturi. Cf. Udrescu, gl. <0> (Prin lărgirea sensului) Şi din noian de ape puteri au dat sclnteii. Eminescu, o. i, 115. Viaţa are puteri să-ndemne. Arghezi, vers. 383. Musteşte şi zvlcneşte, înaltă şi deplină, Puterea primăverii In inimi. Deşliu, g. 7. [Fabulaţia] învederează ideca din veac a puterilor naturii. gl 1961, nr. 402, 4/1. <0> (Ca epitet, urmat dfc determinări introduse prin prep. „de“, sugerează ideea de cantitate, număr mare, rwulţime care poate produce un anumit efect) Să se gătească cu putere de oşti. Muşte, let. iii, 12/7. Iaste ceva Intru atîta puteare de cărţi ce să nu fie In alcoran? Ţichindeal, f. 286/16. Ce vor scorni oamenii după atlta puteare de ani In urma lui? id. ib. 354/13. S-a scobortt din ţara vecină ...cu putere de ostaşi. Zilot, cron. 333. De unde-ai adunai, Creştine, atlta putere de piele? F (1888), 349. Iar rlul, d-atlta putere de miere, a curs o lună lot dulce. rev. crit. i, 231. Coboară-n fericiri de sluh Puteri de aripi din văzduh. Blaga, p. 27. + Grad (mare) de tărie, de forţă; intensitate (deosebită). Puterea şi mai ales iuţeala atacului neaşteptat ii opreşte-n loc. VlahuţX, o. a. ii, 119. Puterile vlntului înalt se cern prin frunzişul [nucului] ... mirositor şi ajung jos Imbllnziie. Hogaş, dr. ii, 113. L oc. a d v. (Rar) Din putere = tare, intens. De aseară ... a început să ningă din putere. Caragiale, o. vii, 454. + Grad (mare de) concentraţie; tărie. Să păstrăm In ...[vin] puterea şi bunătatea ce o capătă de la acidwl carbonic. I. Ionescu, c. 200/16. Pufni mereu pe nări, plnă ce puterea vinului 11 făcu să treacă deodată Intr-o veselie mare. Agîrbiceanu, a. 218. Aceste vinuri au răzbătut In lume ... prin puterea, prin buchetul, prin poezia lor. v. rom. februarie 1964, 83, cf. dex. 2. S p e c. Calitatea de a produce efectul scontat, eficacitate, eficienţă; p. ext. ceea ce produce efectul scontat. Să biruiască puterea otravei. prav. 109. Din acest analisis se înţelege ... puterea vindecătoare a apei de Strunga, ar (1830), 240'/25. Au cercat puierile buruienilor. Gorjan, h. i, 4’6/tl. După socotinţa gospodarilor nemţi, să pui tn următoarea- rln-duiată paiele, după puterea ce au de a hrăni. I.ToSescu, c. 224/7. Hlrca s-a încredinţat că împăratul doarme, bizuindu-se ea şi acum in puterea băuturii sale. CreangX, o. 53. Bucătăreasa, neştiind puterea lor [a buruienilor], gustă dinlr-lnsele. Ispihescu, l. 112. Atlt apa cit şi plantele acestea se-ncălzesc bine, plnă ce iese toată puterea dinlr-lnsele. Marian, na. 278. Veninul strîhs l-am preschimbat in miere, Lăslnd întreagă dulcea lui putere. Arghezi, v. 9. Gospodarii ... ştiu puterea îngrăşămintelor. Sadoveanu, o. vi, 178. Am înţeles puterea doctoriei mele. id. ib. ix*- 482, cf. dex. Ccişul, dacă s-a scos din zăr ..., ll lasă o bucată de vreme ca să iasă puterea cheagului, chest. v 89/8. <§> L o c. adj. şi a d v. (învechit) Cu putere ■■ = (care se produce) în mod eficient. Pre cit e mai cu tredbă clnd face neştine un lucru prin sine, declt clnd ll face prin alţii, pre atlta e mai cu treabă şi mai cu putere clnd cineva face aceea la carea vrea să Indeamne pr'e altul (a. 1809). gcr ii, 202/7. 3. (Urmat de un substantiv In genitiv şi, de-.obicei, precedat de prep. „în'/.) Punct, moment culminant în 19633 PUTERE — 1844 — PUTERE desfăşurarea unui fenomen, a unei acţiuni etc.; toi. V. miez (I)- Mă mir că nu vă topiţi ... de ger, clnd văz tn puterea iernii că pe cheptu vostru desfăcut şe răsfaţă ninsoarea. Jipeşcu, q.. 75. A ieşit afară pe la miezul nopţii, fn puterea întunericului, id. iţi. 151. In această iarnă puterea războiului fiind In Ţeara Românească şi Mqţdavia, Ungaria răsuflă puţin de mişcările armelor. Bălcespu, M. v. 87. Ne-au rănţas copiii dezbrăcaţi şi flgmlnzi In puterea iţrnii. Mironescu, s. a. .27, qf. H i 3,41, ix 387, Teodoresgu, p. p. 486, alr sn iii h, 782. Puterea nopţii = a) (popular) miezul nopţii (b), v. miez (I ,1). In puterea nopţei acelia îşi găti ostile pe ascuns. Bălcescu, m. v. .54. Puterea nop.ţii blind Insenina-vei Cu ochii .mari. Eminescu, o. 1, ,120. Împăratul, chiar In puterea nopţei, se scoală. Creangă, p. 101. Deşi aproape de nămiez, In lot salul era astlmpăr desăvlrşit, ca-n .puterea nopţii. Caragiale, o„ 1, ,175. In puterea nopţii, veni şi fratele cel mare al zmeului.- Işpirescu, l. 222, cf. 253. Munceau bieţii oameni din zori plnă In puterea nopţii. Vlahuţă, o. a. 1, 217, cf. conv. lit. xliii, 915. Venea Vaşile Roşea, ud şi flămlnd, în putere.a- nopţii. Agîrbiceanu, a. 48. Unde pleci tu acum, priji vijelie -şit prin puterea nopţii? Galaction, o. 179. In puterea nopţii ... sări ,din pat. .Bră;escu, o. a. i, 213, cf. 11, 160, Klopştock, f. 38. Iar,lăutari şi iqi băutură — plwf In putgrea nopţii. C. Ga^e, xr. v. 213. S-a treziţ în puterea nopţii. Şa-doveanlj, o. -H, #91. Penelopa, şingurăînputerea nopţpi, sta .Ungă fotul verde. Bart, $*. 251. Nu-i bine să umble omp.1 singur liţ pMlerpa nopţii. Beniu,c, v. qp®. 30, cf.. BaranGjA, 1. .162. Aşa păţea mai întotdeauna clnd li chemau la sonde l.n puterea ¿cioplii., y. rom. aprilie 1958, 55, cf. h v 123, vi 16, x 538. M-am dus In puterea nopţii. Com. .Marian, cf. alr sn iii h 772/872; b) (regional) iniezuj nopţii (c), v. miez (1.1). Of. Marian, s. r. i, 109. + (învechit, rar)Centru. Focul ... au soşit la prăvăliile cu mărfuri şi la băcănii, In puterea Urgului. Dionisie, c. ,204. + (Prin nord-estul Munt.; In ,sintagma) Puterea apei — loc adine tn mijlocul unei ape curgătoare. V. s f .0 r . Cf. Udrescu, gl. 4.. Alşţj) Număr sau element egal cu rezultatul ob-ţinuj. prin Înmulţirea unui anumit opijr sau element cu el Jnsuşi .de un anumit „număr de ori; (Învechit) poţen.ţă (2). De -ş.ă va îmulţi în sineş rădăcina a+-b şi făcutul iară şi printr-uceastaşi şi -aşa de rlnd vor fi polen-ţiile, adecă puterile a doua, a treia, a patra, aat 180r/27, cf. aritm. (1806), 55/,19. Puterea sau mărimea frlngerii. Lazăr, a. 16/21. Putem fără a schimba pu-.ţeţ-ea unei fflngeţi zecimale a pune sau a scoate un.a sau mai multe puie spre dreapta. Heliade, a. 50/8. A doua putţff sau Ridi-■care la putere == operaţie prin.,care se obţine puterea (IU 4) unui num$r. m. d. enc. Putere a unui punct faţă un c?rc — valoarea absolMtă a diferenţei dintre păţitul ¡Razei .cercului şi pătratul distanţei Intre punct şi centrul cercului, m. d. Putere nominală = putere (III 5) pentru carp a fost construit un sistem tehnic, ib., cf. dex. Putere instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor de forţă instalate lntr-o uzină, lntr-o centrală electrică sau montate pe un vehicul. Cf. der, m.d. enc., dex. + (Tehn.) Mărime egală cu puterea (III 5) dezvoltată de un sistem tehnologic In anumite condiţii. Cf. der. + (învechit) Mărime vectorială care caracterizează acţiunea uRuia sau a mai multor sisteme fizice asupra Unui corp, prin schimbarea stării de mişcare a acestuia faţă de sistemele de referinţă inerţiale; forţă, (astăzi rai;) putinţă (5). O putere trage pre alta. M. Drăghici, f. i, 17v/10. Clnd mai multe puteri lucrează In linie dreaptă, Insă In sensuri opuse, rezultanta este egală cu diferenţa lor şi lucrează In direcţiunea celei mai mari. Poni, f. 11, cf. 9. G. (Fiz.; Tehn.) Capacitate de a produce un anumit efect; mărime care caracterizează această capacitate. Cf. der. IV. 1. (învechit şi popular; mai ales în construcţii negative) Posibilitate (2). Nevoiia-se se ar puteare fi (de va fi cu putinţă Biblia 1688) lui... se fie Intru 7er[u]s[a]i[i]/r!. cod. vor. 18/22, cf. 94/14. Derept aceaia nu iaste puteare a sluji lu Dumnezeu şi nedreptăţiei. Coresi, >ev. 218. Aiavea amu iaste că fără suflet nu iaste puteare omului a se hrăni. id. ib. 219. Purcedzlnd pre nişte clmpu otrăvit, au început a le muri caii ... Vădzlnd că n-au nici o putere, s-au închinat. Neculce, l. 296, cf. Calendariu (1814), 113/7. Neavlnd nici o putere, a dat drumeţei un corn de prescură ...ca să-i fie pentru hrană la drum. Creangă, p. 91. Mult mă-ntreabă inima Şliu unde-i Italia, Ţeara unde-i bădiţa? ... Aş mere Şi nu-i putere! Jarnîk--Bîrseanu, d. 315. Eu uşor, mlndra ca mine, Nu-i putere a trăi bine. Doine, 216. Ochii văd, inima cere, Dar e rău clnd n-ai putere. Pann, p. v. iii, 99/23. 2. S p e c. (Popular) Posibilităţi materiale (v. po- sibil i t a t e 2), mijloace materiale; p. ext. stare materială (bună). Să Impărţim bogăţie de cit ne e putearea. Coresi, ev. 219. N-au avut puteare să-i plătească capul (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 51/12. Aceste vii eu le-am cumpărat din puterea mc (a. 1739). Uricariul, xxiv, 441. Cei puternici ...cu puterea lor ţinea dascal pentru copiii lor (a. 1748)-. ib. 1, 62. Negustorii şi cei cu putere au intrat In ţara ungurească. Dionisie, c. 218. Făclnd cislă, careşisdupă puterea lui, şi lot ne venea cu greu (a. 1835). Iorga, s. D. vii, 20. Moldovenii ... [fac] coşerile după puterea gospodarului. I. Ionescu, c. 167/4. Să-şi înfiinţeze el însuşi, din puterile sale, mijloace de cultură. Bariţiu, p. a. i, 350. Sănătos, voinic slnt, vere, Şi trăiesc după putere. Pann, p. v. i, 162/11. Am făcut şi eu un praznic, după puterea mea. Creangă, p. 30. Moaşa ... se duce pe la ceilalţi oaspeţi şi fiecare li dăruieşte, după împrejurări şi putere. Marian, na. 237. Ne-am gătit după puteri, Cu lăutari s-aducem fata. Goşbuc, p. 1, 241. Puteri de nu vei fi aVlnd De plată, morba-i iasă Că-i vai lucra o zi. id. ib. 11, 59: O să-mi moară copilaşii de foame, că alta n-am putere să-mi cumpăr. StĂ"noiu, c. i. 138. Nu am putere să-l ţin la şcoală. Com. I. Panţu. + (Rar; concretizat) Bun material. Uncheşul n-a luat asupra sa altă putere declt cele trei bucăţi de atlaz, plocon pentru măritul viiir. Sadoveanu, o. xi, 254. 3. (învechit) Disponibil, efectiv. Acolo împăratul Mosculuiiş-au strlns ... toată puterea sa de oaste. Neculce, l. 188. In ÎS septembrie a sosit toată armada turcească ..., ci Z'iolchevschi n-a putut socoti de cită putere este. Ş inc ai, hr. iii, 11/11. V. (Mold. şi Bucov.; In loc. a d v.) De-a putere(a) ii = cum s-ar spune, cum s-ar zice'; cu drept cuvlnt, într-adevăr; de fapt; doar. Mergeau fără de nice o toc-mală, fără strajă- de-a putere hi. M. Costin, let2. 1, 262, of. ddrf. Eşti feciorul cuconului Pelrache Voinea ...şi de-a puterea fi rudenie de pe o nepoată de vară. Gane, n. ii, 161. Bine, Ivane, du-te, nu ţi-i oprită calea. De-a putere-a hi, acum eşti de •casa noastră. Creangă, o. 144, cf. id. p.. 257. Toţi sătenii, de-a pu- 19633 PUTERI — 1845 — PUTERNIC terea fi, o cunoşteau. Contemporanul, vlt 97. El le-o ştie [povestea] de-a fir a păr, căci de-a putere-a fi au crescut pe minele lui. săm. iii, 137, cf. tdrg. Cam cu şoareci, cam cu păianjeni era — nu-i vorbă — odaia mea, dar, de-a puterea-fi, locuinţă aveam. Hogaş, dr. ii, 47, cf. i, 280. A început... a-l mustra ... cum de el, om bătrln şi moşneag, de-a puterea fi, şi să-l cuprindă aşa jocul. Sbiera, p. 9. Am săserat eu, de-a-puterea hi, din copchilărie şl n-am păţit ca-n ziua a$ee. Graiul, i, 389. — PI.: puteri. — Şi: (învechit) potcre s. f. — V. putea. PUTERÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A da cuiva putere. (I 1), a întări (Brăila). Cf. Teodorescu, p. p. 568. La Dumnezeu se ruga, Dumnezeu 11 puterea, id. ib. — Prez. ind.: puteresc. — V. putere. PUTERÎNŢĂ s. f. (învechit) 1. Putere (I 1). Dacă nenai puterinţă, la ce chichirezi gllceavă? Pann, p. v. i, 128/9, cf. Baronzi, l. 70, ddrf, Zanne, p. ii, 682, BARCIANU, AlEXI, W., ŞĂINEANU, D.U., CADE, SCRI-BAN, D. 2. Posibilitate (2). [Oamenii] începeau de toate şi, In limitele puterinţelor de-atunci, făceau de toate. ap. tdrg, Cf. SCRIBAN, D. — PI.: puterinfe. — Putere + suf. -inţă. PUTERÎŞCĂ s. f. (Glumeţ) Putere (I 1). li lasă gura apă ..., dar nu mai e puterişcă, ll necăji Pahomie. Stănoiu, în scl 1973, 52. — Putere + suf. -işcă. PUTÎRNEC, -Ă adj. v. puternic. PUTERNIC, -Ă adj. I. 1. (Despre oameni, despre trăsături ale caracterului lor etc.) Care este capabil, care este în stare de a face ceva; care are capacitate mare, forţă de acţiune; (învechit) putincios (1), (învechit, livresc) potent (3). Că de slntem piitearnici, toate să le isprăvim; iară de nu, după neputinţă, să ne nevoim să le isprăvim. Coresi, ev. 40. Şi Avimelec zicea lui: du-te de la mine; că de mine cu mult mai putearnic te-ai făcui. Palia (1581), 101/14. Să hie putearnic a învăţa cu învăţătura adevară (a. 1618). gcr i, 47/32. Să cetească psaltirea ... cine e mai putearnic să o săvlrşască Intr-o zi. prav, gov. 158v/2, cf. drlu. Din clipa aceea se simţi alt om, mai puternic, mai Îndrăzneţ. Rebreanu, i. 92. Mă simţeam puternic prin munca mea şi prin distanţa unde lăsasem pe batjocoritorii mei. Galaction, o. a. i, 40. Eu credeam că eşti un om puternic, îndrăzneţ. v. rom. august 1953, 49. Nu poţi să-ţi dai seama dacă eşti puternic declt In mijlocul oamenilor. H. Lovinescu, c. s. 6. Era îndrăgostit. Omul atlt de puternic, care venise acasă cu glndul ...de a-şi îngenunchea semenii, căzuse tn capcană, v. rom. ianuarie 1965, 14. <$■ (Prin lărgirea sensului) Din nenorocire, puternica natură Ne-a unit împreună c-o strlnsă legătură. Alexandrescu, o. i, 193. + (Despre oameni sau . despre caracterul lor) Caracterizat prin dîrzenie (v. d î r z), prin tenacitate (v. tenace), prin fermitate (V. f e rm). Ar fi ştiut ... să-şi imagineze aproape caracterul omului In chestiune; o natură comună consecventă şi puternică. Eminescu, p. L. 91. Iubim In şcoală, In primuLloc, pe acei profesori In care simţim caractere puternice. Galaction, a. 24. 4 (învechit, rar) Bun cunoscător. Veni In Efes, putearnic fiind Intru scripturi. N. test. (1648), 159>718. + (învechit) Care are forţă de convingere asupra cuiva; care impresionează mult. J[su]s Nazarineanul, cela ce era proroc putearnic in cuvinte şi In fapte (a. 1650—1675). gcr i, 231/33. Iată, iubiţilor, că pun înaintea voastră învăţătura graiului, ... ca [propovăduitorii] să fie puternici In cuvtntare (a. 1798). id. ib. ii, 162/23. 2. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Care are o mare forţă fizică sau o construcţie robustă. solidă, tare, viguros, v 1 n j o s, (învechit) p u-t in ci os (2), puteros (1), (învechit, livresc) potent (4), (regional) putut; p. e x t. (rar) zdravăn, sănătos. Şi mănule braţelor lor vor fi tari prin mănile putearnice a lui Iacov. Palia (1581), 208/3. Alţii slnt bătrlni şi slabi, iară alţii putearnici-şi bogaţi. prav. gov. 35v/4, cf. drlu, I.B. Oamenii puternici se pot spăla şi Intr-o casă răce. Fătu, d. 15/7. Ana au născut un prunc zdravăn, sănătos şi puternic. Bărac, t. 5/20, cf. Polizu. Mă simt, zău, încă puternic cit un tun. Alecsandri, t. ii, 64. Dar Ghenarul, om nalt şi puternic, avea un cal năzdrăvan. Eminescu, p. l. 12. El ridică braţul lung şi puternic In aer. id. ib. 48. Acum cred că mă cunoşti şi ... de bătrln, şi de tlnăr, şi de slab, şi de puternic. Creangă, p. 197, cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, D. u. Cunoaşte [peştii] după vălurarea ce fac spinările lor puternice pt faţa undelor. Voiculescu, p. i, 28. Jşi arătă .dinţii puternici şi răspunse cu voie bună. Sadoveanu, o. x, 531. Pieptul puternic, spatele rotund, făceau un masiv ... voluminos. CălinesCu, s. 69. Porunci să i se dea lui ... un cal ager şi foarte puternic. Camil Petrescu, o. ii, 138'. Era unul din acei boi puternici şi roşcaţi. Bogza, c. o. 31. Pieptul şi braţele li erau pulefnice. Scînteia, 1954, nr. 2 795. Ţineau felele şi muierile la el că era puternic şi le ajuta la de toate, era priceput, v. rom. noiembrie 1964, 29. Muierea, cil de puternică, bărbat pe jumătate:'Zanne, p. ii, 280. (Prin lărgirea sensului) Să făcea stejar puternic, ce, sporind din an tn an, A jungea a fi coloană. Asachi, s. L. i, 64. <0> (Substantivat) O glumă crudă a naturii care dăduse la o parte pe cel puternic pentru a continua pe cel plăplncl. Delavrancea, t. 247. + (Despre părţi ale feţei oamenilor) Care iese (mult) în relief sau la evidenţă; pronunţat, accentuat. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc. Gî-rleanu, n. 239. Intră o femeie scundă ... cu sprlncenele puternice. Sadoveanu, o. v, 398. E un om ... încă arătos, cu mustaţă răsucită şi bărbie puternică împinsă înainte. v. rom. septembrie 1963, 29. <> (Prin lărgirea sensului) In judeţul Tutova se zice că un bou e puternic clnd are fruntea lată. Dame, t. 28. 3. (Despre lucruri) Care este solid, tare, rezistent, trainic. Cf. drlu. Seara se adunau In ocolăl cuprinzător, Împrejmuit cu lăturoaie de mesteacăn, legate cu laţi puternici. Voiculescu, p. i, 83. Stllpi puternici de lemn ... susţineau cile o faţadă. Barbu, ş. n. ii, 84. 4. (Despre maşini, unelte etc.) Care posedă o forţă mecanică sau motrice Însemnată; care dezvoltă o energie mare; care acţionează cu forţă şi cu efect. Ce ar fi dacă aş inventa eu o maşină puternică, uriaşă, care să răstoarne munţii .... întocmai cum plugul răstoarnă brazdele?! Brăescu, o. a. i, 260, cf. m. d. enc., dex. II. (Despre oameni, organe, organizaţii social-poli-tice etc.) 1. Care (se) impune prin rolul său sau -prin calităţile sale, prin influenţa'sa etc.; care dispune de autoritate, de'putere (II 1); (Învechit) putinoios (3) , (Învechit, livresc) potent (2) . Baltasar, craiul eel putearnic ... să dezmierda In beţie (a. 1683). gcr i, 271/28, cf. N. Costin, let.2 i, 43. Toţi puternicii stăplnilori ... ne-voiesc a lăsa pe urmă de mari faptele lor pomenire. C. Can-taguzino, let.2 i, 88. Bune cuvinte puternecul împărat măriii sale zicînd. R. -Greceanu, cm ri, 127. Cinghîş-han au fost un puternic împărat a mongolilor. Budai--Deleanu-, ţ. 369. Nu te împrieteni cu cei mai potear-nici deett tine, Ţichindeal, f. 4/5. Principele ... încă pretindă mina ei, clnd deodată se Infăţoşă şi un al treile peţitoriu, mai puternic, Asachi, s. l. ii, 31. De ce odre Duduca să nu facă din mine un om puternic? Filimon, o. i, 126. Găsise mijlocul de .a atrage în partea ei mai mulţi din cei ihari ai curţii, Intre cari şi' pe puternicul duce de Burgundia. Odobescu, s. i, 4. Ea-l vedea miş-cînd poporul cu idei reci, îndrăzneţe; Ce puternic e — glndi ea. Eminescu, o. i, 52. N-a mai stat altul pe faţa pămlntului aşa de iubii, de slăvit şi de puternic. Creangă, p. 191. Acel împărat, mare -şi puternic, bătuse pe toţi împăraţii.. Ispirescu, l. 11. Am dus In spinare duşmănia neîmpăcată a unor oameni puternici şi trufaşi. i9638 PUTERNIC — 1846 — PUTERNIC Galaction, o. 32. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers şi mai puternic dintre poeţii lirici francezi. Sapoveanu, o. xx, 556. N-ar fi de mirare să descopăr pe undeva om mare, bogat, puternic. Călinescu, c. ,o„ 2,4. Cu cit o personalitate este mai puternică, cu atlt şstejnai gre.u de prins In tiparele ... artei teatrali, t iulie 1964, 70. <> (Prin lărgirea sensului ) O! Zimbrule puternic ! o, mult slăvite doamne, Se pmte-a ta mărire să pască pe clmpii Supusă, ca noi, proştii, la ploile de , toamne? Alecsandri, p. i, 204. Iată ;că-mi răsare Puternicul Soare. Balade, i, 283. •<> F i g. Fu mai tare şi mai putearnic aurul declt mulţimea oştilor. Moxa, 369/3. Măreţul rege ijilndru de sceptrul său puternic. Alecsandri, p. iii, 186. Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. I. Barbu, j. s. 8. Sufixul -eşte fiind mai puternic, şi derivatele lui au o mai mare bogăţie de sensuri. sfc ii, 145. E x p r. (învechit) Puternic de hani = înstărit, bogat. Episcopii cu mitropolitul şi cei mai puternici de bani umpluse ţara. Dionisie, c. 202. '♦■(Substantivat, ni.; de obicei la pl. art.) Persoană care deţine un loc de frunte într-o ierarhie, o poziţie influentă, dominantă, autoritară într-o comunitate sqcială. Domnilor şi putearnicilor păstoriu şi Invăţătoriu iaste. Coresi, ev. 218. împăratul zise cătră putearnicii săi şi cătră toţi boiarii (a. 1600 — 1625). gcr i, 67/6. (Foţi înţelepţii şi putearnicii lumii, cu mare oslrdie şi nevoinţă şi cu multă cheltuială cearcă şi şapă pămln-lul (a. 1646). id. ib. 118/15. Dumnedzău pugoară ,.. pre cei pulearnici de pre scaune şi din gunoi ridică pre cel sărac. Eustratie, prav. 11/5. Iară ■ J[su]s, chemlnd pre ei, zise: ştiţi că domnii paginilor domnesc spre ei şi putearnicii aţi putear-e spre ei. N. test. (1648), 26v/5. Arc.ul putearnicilor au slăbit şi neputincioşii să Incinsără cu puteare (a. 1682). ggr i, 250/5. Nimic veziriului şi altor puteantiici nu le-om părut. R. Greceanu, cm ii, 129. I se vor închina lui toţi împăraţii pementeşli ..., că izbăvi pre Cel measer de Iacei puternic (a. 1710). ggr i, 367/24- Cu mare noroc stăplneaşte prercei putearnici. Calendari (1733), 27/2. Geana dreapt(ă)... de să va clăti, o doblndă de la un puternic vii avea (a. 1779). gcr ii, 123/38. Adevărat spune că putearnicii cădea-vor şi nepulearnicii rldica-să-vor. Alexandria (179.4), 68/13. Şi cel ^slab şi cel puternic ... înaintea lui ...'se şterge. CoNACiri, p. 272. Cum puternicii căzură? Şi neputernicii să rădicară. Alexandria, 119/20. Să te păzească, fine, D-zeu de planu puternicului clnd te vede prichindel, subţiratic şi peticit. Jipescu, o. 135, ct. Eminescu, o. i, 137. Ştiu ■■■ ce$a ce au de glnd să izvodească puternicii pămlntu.lui. Creangă, p. 190, cf. Şăineanu, d. u. Apeau să-şi arate, In faţa puternicilor zilei, pllngerile lor. Galaction, a. 448. Caută să se facă agreat de .puternicii zilei. ş. ROM;,.,octombrie 1964, 89. Vor cădea puternicii şi se vor scwÎq nemernicii. Com. din Piatra— Neamţ- Nedreptatea răstoarnă scaunele poternHilor. Zanne, p. v, ,440. Cei puternici cu cei lmăţalţi împreună trebfUe să lucreze, id. ib. viii, 467. 4 (în limbajul bise-> ricesp;- ca referire la divinitate) Afcqtpiiţernic-: Pre vedeare ama om arătase,, iară lucrul Insuş al puiearni-Cului Dumnezeu*Coresi, ev. 234,,cf.>235. Şi zise Domne-zeu: eu-s putearnic Domnezeul al tatăni-tău. Palia (1581), 192/11, ci. 11/8, împăratul a totu iaste tatăl nos-4ru de In .ceriu şi puteamicu.şi slăvitu (a.,1619). gcr i, 56/2-3» Pu.tearnicul Dumnedzău ... veni roadă de pacă-inţâ şi credinţă de la voi şă ia. Varlaam, c. 227. Să vie ţ.ăl4u:ra dumn[e}zeirii lui In mifiţfăe .noastre de la dreapta lui cea puternică (a. 1654). gcr i, 16,8/22, ci. IJosovtki, în ¡bv i, 223. Unul putearnic Dumnezău. Biblia (1688),-[prefaţă] 3/9. El, alcătuind pămlnlul..., Este tare şi puternic. Conaghi, p'. 272, cf. Zanne, p, vi, 642. + (în limbajul bisericesc; substantivat, m.) Dumnezeu. Şi aceasta iaste ce-au grăit Pavel, că dezbră-căilncepătoriul şi p^tearnicul, că arătă aiavea. Coresi, ev. 46.4, Cel putearnic va 6/[agoslo]«i pre tine de sus. Palia (1581), ap. gcr i, 36/30. Făcu cu mine mărire cel putear-nie cui e numele sflnt. n. ţest. (1648), 66v/23. + (învechit, in limbajul bisericesc; substantivat, m. pl. aj$.) Totalitatea Îngerilor, a cetelor .cereşti; (Învechit, In limbajul bisericesc) puterile, y. putere (II 1). Cu rugările ... putearnicilor celor cereşti (ante 1633). gcr i, 81/14. Luminează întunecarea ochilor miei ...cu rugăciunea sfinţilor tăi slugi cereşti, ... puterile şi putearnicii (ante 1633). id. ib. 82/30. + (în credinţele populare; substantivat, f. pl. art.) Ielele. Trebuie să pună ... [copilului] la cap ... „Visul Maicii Domnului“, că, de nu face aceasta, vin puternicele şi i-l schimbă. Marian, na. 127, cf. ddrf, Candrea, f. 158, Pamfi-le, s. v. 24, id. duşm. 260. 2. (Despre ţări, organizaţii statale, popoare, naţiuni etc.) înzestrat cu o mare forţă (organizatorică, politică, economică, militară etc.), care are un potenţial (global) ridicat; (Învechit) putincios (4), (învechit, livresc) potent (1). Deci Sfedul era o ţară puternică. Neculce, l. 158, cf. 83. Monarhii mari, groaznice şi puternice s-au pierdut. C. Cantacuzino, cm i, 57. Slnt supuşi puternicii împărăţii, iar nu slnt de capetile lor. R. Popescu, cm i, 559. Au venit poruncă de la puternica împărăţie ca să trimită oştile lui Isuf-paşa. R. Greceanu, cm ii, 123. Aceştie slnt cea mai puternică naţie In mijlocul Africei. ar (1830), 6V41. Marina Staturilor-Unite se află acum Intr-o stare destul de formidabilă (puternică). cr (1846), 211/16. Pe la anul S65 bulgarii ... Intemeiară un stat puternic. Bălcescu, m. v. 7, [Românii] coprinseră ca la douăzeci şi cinci oraşe mari şi puternice şi cetăţi, id. ib. 76. O infanterie care luptă sprijinită de o artilerie puternică face minuni de vitejie. Brăescu, v. a. 69. Partidul nostru este astăzi cu mult mai puternic. Scîn-teia, 1952, nr. 2 394. Acum „Griviţa Roşie“ este o întreprindere şi mai puternică declt înainte de război, ib. 1952, nr. 2 402. Statul democrat-popular este puternic prin conştiinţa maselor, ib. 1953, nr. 2 784. Puternica bază tehnică cu care industria a înzestrat agricultura a înlocuit vechile metode de muncă. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 59. Factorul esenţial de care depinde valorificarea însemnatelor rezerve pe care le deţine agricultura noastră ... este crearea unei puternice baze tehnico-ma-leriale. Scînteia, 1966, nr. 6 908,.®f. dex. <$> (Adverbial) Canada a devenit tn ultimul timp o ţară puternic industrială. Ralea, o. 119. 3. Spec. (Despre forţe armate; p. restr. despre membrii unor forţe armate) Care are o mare capacitate de luptă. Slntem oare destui şi destul de puternici? Bălcescu, m. v. 43. Gltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, Şi' puternici legioane p-a ta margine-ai privit. Alexandrescu, o. i, 72. Flotele puternice ş-armatele făloase. Eminescu, o. i, 59. Ieşi-vor din negru pămlnt, în zale de-argint, cavalerii Puternici, ca grindina verii. Coşbuc, p. i, 154. 4. (învechit, rar) Excepţional. Vasilie Vodă, deşi se supune acestei neapărate nevoi, totuşi nu pierde încrederea că mai tlrziu se va putea dezbrăca de nişte asemenea îndatoriri, cerute numai de puternice împrejurări. Asachi, s. l. ii, 16. 5. Care este deosebit de convingător (neputînd fi pus la Îndoială), temeinic, solid, lată o puternică dovadă că nu stnt şi nu pot să fiu bun vlnător, Odobescu, s. III, 22, cf. >DL, DM, DEX. 6. Care reprezintă un factor deprimă importanţă, esenţial. Rlsul a fost adeseori un puternic element al artei morale. Demetrescu, o. 176. III. (Indică intensitatea) 1. Care se produce, care se manifestă cu intensitate; intens, tare, viu, mare1 (V 1). a) (Despre lumină, surse de lumină etc.) Pe marginile drumului, intr-un soare puternic, curgeau plraie grăbite. Sadoveanu, o. vii, 311. Lumina puternică a iSudului face să apară pe paleta sa. colori vii. Vianu, a. p. 77. Lumina puternică ll orbi. Stancu, r. a. iv, 248. îmi arată prin geam schelele fantastice ale blocului de peste drum, luminate de reflectoare puternice-. Barbu, p. 33. în ferestrele mari, ... ardeau lumini puternice, id. g. 184. <0> (Adverbial) Apoi soarele începu să ardă din ce tn ce mai puternic. Gîrleâ.nu, n. 190. b) (Despre voce, sunete, zgomote ,etc.) Pasul lui In tact şi graiul: cine vine? ’mprejur tună Şi eho In depărtare la puternic ton răsună. Asachi, s. l. i, 103. Acum ea auzea glasurile puternice. Odobescu, s. i, 9. Buzduganul, căzlnd, se izbi de o poartă de aramă şi făcu un 19638 PUTERNIC — 1847 — puternicie vaiet puternic. Eminescu, p. l. 5. A strigat o dală cu glas puternic. Creangă, p. 91. Vn freamăt puternic se făcu atunci In toată pădurea. Ispirescu, l. 238. Deodat-aud, ca cu semnal, un sunet clar, puternic, muzical. Vlahuţă, o. a. ii, 163. Deodată, In liniştea aceea, răsună un glas puternic. Brătescu-Voineşti, p. 138. încă o dată, băieţi, bine v-am găsit! repetă Boe-rescu cu glas puternic. Rebreanu, r. ii, 85. Lălăia acum un ctntec falnic, un fel de clntec mai mult puternic decit melodios. Mironescu, s. a. 132. Zgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Sébastian, t. 231. Glasul lui puternic închidea o mihnire mare In el. Sadoveanu, o. i, 69. Omul de sus ... strigă cu glas puternic. Bart, s. m. 18, cf. H. Lovinescu, t. 100. Aude o voce tinăr'ă şi puternică, t iunie 1964, 40. Am un viers femeiesc ...Şi puternic la clntat, Se aude-n depărtat. Teodorescu, p.p. 632. <0> (Adverbial) Şi vorba-i mai puternic atunci o să răsune. Odobescu, s. i, 30. O vacă mugi undeva prelung, puternic. Rebreanu, i. 461. (F i g.) Să răsune tot mai puternic glasul poporului nostru In apărarea păcii. Scînteia, 1952, nr. 2 375. c) (Despre elemente sau fenomene ale naturii, calamităţii etc.) Stirnindu-se şi un vint foarte puternic..., tnceplnd şi a fulgera, să părea că ceriul arde. Drăghici, r. 9/12. Un foc puternic cuprinsă chilia. Asachi, s. l. ii, 40. Auzi, puternic, vuietul vlntului. Stancu, r. a. iii, 67. Apa fu luminată de un incendiu puternic. Barbu, p. 327. (Adverbial) Jos, valurile loveau mai puternic tn lespezi. C. Petrescu, î. i, 28. Mlaştinile eutrope s-au dezvoltat puternic In regiunile joase. mg i, 142. d) (Rar; despre anotimpuri) Laudă seminţelor, celor de faţă ... Un glnd de puternică vară ... S-ascunde tn fieşlecare din ele. Blaga, p. 25. e) (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Suferiţi-mă, bunilor creştini,... ca să î>ă arăt cit de puternic iaste glndul morţii. Maior, p. 27/21. Prieteşug !... Ce amoriu viu şi puternic aprinzi cu-a ta mijlocire! Conachi, p. 81, cf. Bălcescu, m. v. 60. Nimic nu-i mai puternic in om ca slăbiciunea! Coşbuc, P. i, 160. Cu dreptul pe care mi-l dă puternicul sentiment ce mă stăplneşte ..., vă reconciliez. Galaction, o. a. i, 114. Piesa... provoca un puternic şi răscolitor şoc de conştiinţă. t decembrie 1964, 40. Parcul ... dă o puternică senzaţie de labirint vegetal, v. rom. iunie 1965, 15. f) (Despre stări patologice, simptome etc.) Leiba tremura, scuturat de un puternic acces de friguri. Caragiale, o. i, 59. A fost apucată după-amiazi de nişte friguri puternice. Brătescu-Voineşti, p. 316. Avusese o hemoptizie puternică. Călinescu, s. 81.5. Numai febra şi tuşea izbucneau, 'puternice, prin clădirea lui de oase. Blaga, h. 88. Apare o durere extrem de puternică, asemănătoare unui cuţit înfipt In plntece. Belea, p. a. 172. Uneori apar crize dureroase, puternice. Abc săn. 102. <0> (Adverbial) Ion Manolescu, puternic gripat, fusese oprit de doctori să mai joace. Camil Petrescu, p. v. 3. g) (Despre acţiuni, manifestări, însuşiri etc. ale fiinţelor) Puternica la liră, de mtna-ţi pipăită, A veacurilor stinse cenuşă-ar fi mişcat. Alexandrescu, m. *27. Vei găsi poporul tare, înfruntlnd lovirea soartei cu-o puternică răbdare. Alecsandri, p. ii, 75. Poetul ... află ..., In puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite. Odobescu, s. iii, 34. A mers ...cu ciocul deschis,, înghiţind aerul tn gtlgiiri puternice. Gîrleanu, n. 206. Artistul se vădeşte In Creangă ... prim puternicul lui simţ muzical, care 11 face să-şi citească toate frazele. Vianu, a. p. 116. Jocul glzelor In jurul unui felinar electric este redat cu puternice comparaţii, id. ib. 216. Au avut loc puternice manifestaţii de protest. Scînteia, 1952, nr. 2 396. Vitalitatea lui puternică i-a dat poporului o siguranţă implacabilă. Arghezi, b. 55. <0> (Adverbial) Cucoşul ... scutură puternic din aripi. Creangă, p. 68. Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic şi lin. Coşbuc, p. ii, 21. Pumnul Axiniei, mic şi nervos, izbea repede şi puternic in uşa ... crlşmei. Hogaş, dr. i, 94. Se scutură şi răsuflă puternic pe nări aerul rece al sflrşilului ie noapte. C. Petrescu, !î. i, 259. Iese din scenă, trlntind foarte puternic uşa. Sebastian, t. 133. Şi alţii ca el au iubit puternic viaţa. Sadoveanu, o. vi, 321. Luă hăţurile şi trase puternic de ele. Stancu, r. a. iii, 350. în întreaga lume se înalţă lot măi puternic... lupta de eliberare a oamenilor muncii. Scînteia, 1*953, nr. 2 651. Calul ... rămase cu botul lingă ulucă şi suflă puternic pe nări. Preda, m. 10. Creşte puternic numărul acelora care văd In muncă ... o datorie morală. Lupta de Clasă, 1962, nr. 3, 73. Strlnse puternic mina asta fierbinte ... să nu-i mai scape. Bănulescu, i. 21. h) (Despre alte noţiuni) Versurile lui exercitau asupra mea o Inrlurire extraordinar de puternică. Vlahuţă, o. A. ii, 198. în ea rămase mai puternic simţul realităţii. Agîrbiceanu, a. 215. Intercalarea aceasta [â traducerii] e foarte abilă şi efectul ei uimitor de puternic. Galaction, a. 164. Zilele de astă-vară ... slnt o chezăşie fericită şi un îndemn puternic, id. o. A. i, 49. Conştiinţa descendenţei latine este foarte puternică la Dante. Vianu, l. u. 16. Nu poate exista riăzuinfă mai nobilă, impuls creator mai puternic pentru artistul zilelor noastre declt de a reflecta ... măreţia vremii pe care o trăim. M 1962, nr. 4, 1. Această consfătuire ... va constitui un puternic imbold In munca lor închinată construcţiei socialiste. Scînteia, 1966, nr. 6 904. <$> (Adverbial) Niciodată simfimlntul libertăţei nu Imbăfbătă iriai puternic mintea unui popor. Bălcescu, m. v. 76. Călătoria In Spania ... solicită puternic darurile vîiuale ale scriitorului. Vianu, a. p. 77. + (Rar; despre pi-ivire) Pătrunzător (!)• Are o privire puternică. Cam'Il Petrescu, t. i, 209. (Adverbial) Aproape de tot de ea, o priveşte puternic In ochi. id. ib. 113. + Clare este evident, vizibil. La copii aceste semne stnt mai puternice, In vreme ce la bătrlni slnt puţin expfimdte. abc săn. 73. 2. (Despre ape curgătoare, izvoare etc.) Care curge, ţişneşte cu mare forţă (şi cu debit bogat). Auzi vljlind pe sub vagon o apă repede şi puternică, ce parcă nu'mai cu acest vuiet al ei Iţi dă o senzaţie de răcoare. Vlahuţă, o. A. iii, 32. Păstorii tntllnesc clte un brad tlnăr, purtat cu rădăcini cu tot de apele unui puternic şuvoi. Bogza, c. o. 65. Şi astfel, viaţa celor trei puternice izvoare e asigurată pentru multă vreme. id. ib. 67. 3. (Despre substanţe chimice, medicamente etc.) Care acţionează imediat şi intens. Doctorul ...a compus un fel de curăţenii gustoase Insă şi puternice. Cornea, e. i, 194/7. Să bea o mare cantitate de apă, mai ales dacă este vorba de acizi sau baze puternice. Belea, p. a. 149. 4. (Despre creaţii literare, artistice etc.) Care are caracter mobilizator. în timpul revoluţiei franceze s-au clntat clntece revoluţionare de mase, puternice, m 1961, nr. 1, 41. — PI.: puternici, -ce. — Şi: (învechit şi regional) potirnic, -ă, (învechit, rar) putirnec, -ă adj. — Putere + suf. -nic. PUTERNICEŞTE adv. (învechit, rar) Cu putere, lb. — Puternic + suf. -eşte. PUTERNIC! vb. IV. (învechit, rar) 1. Tranz. A da putere (I 1), a întări. Cela ce pre toate puterni-ceaşte D[u]mn[e]zeu. Biblia (1688), 3611/57,; cî. tdrg. 2. I n t r a n z. A deţine (sau a-şi menţine) puterea (II 1). Am arătat istorii clte slnt ... celor ce puternicesc cu nevreadnică omorlre. Biblia (1688), 361V16. 3. Refl. A deveni puternic (III X c,). Slugile tale n-au cu ce ţinea dobitoacele sale, aşa •se-a'u tare puternicit foametea tn pămlntul Canonului. Palia (1581), 197/1. — Prez. ind.: puternicesc.’ — V. puternic. PUTERNICIE s. î. 1. (învechit) Putere (I 1). Cf. DDRF. 2. (învechit) Putere (II 1)'. Cf. Coresi, ap. dhlr ii, 326. Din aceste condiţii să cunoaşte gradul puterniciei, cauza creştirei seâîia scăderei şi ... a opunerii imperiilor lumei. Săulescu, hR. ii, 5/12. Ieremia, 19641 PUTERNICOS — 1848 — PUTINĂ avlnd lucrurile sale întocmite bine despre Polonia şi Turcia, au apucat mai cu puternicie frliele guvernului. ist. m. 215/2. <> (în formule de adresare folosite faţă de o persoană de rang înalt) Banul Mihail Can-taciizino ... vine spre respectuoasă închinare înaintea puterniciei voastre (a. 1774). Uricariul, i, 173. ■£> F i g. Pătrunşi de mare puternicia morţei, am plecat capul. Negruzzi, s. i, 254. + (Bis.) Atotputernicie. Se spunLu fiilor oamenilor vărtutea (sila c, p u -te ar ea h, puternicia d) ta, şi slava mare... împărăţiei tale. psalt. 300. Lăudaţi elu (pre putea-rea lui H, pre puterniciile lui d) tn silele lui. ib. 308. Toţi ...au greşit, fiind fără ştiinţa puterniciei lui Dumnezeu, cela ce toate de nemica le-au făcut. N. Costin, ap. cade. înţelepţia şi puternicia lui Dum(nezeu) asezlnd şi tocmind fiinţele şi (lucru)rile (a. 1702). gcr i, 343/28. 3. (învechit şi regional) Act de violenţă, faptă brutală; silnicie. Nimenea să se Involnicească a face puternicie asupra numitelor mănăstiri. Şincai, hr. iii, 159/3, cf. cade, Scriban, d. Vreo clţiva din ţinutul nostru încep a face puternicii. Frîncu-Candrea, m. 300. — PI.: puternicii. — Puternic + suf. -ie. PUTERNICOS, -OĂSĂ adj. (Bis.; regional) Atotputernic. Dumnezeu este bun Şi este puternicos, Nu mă lasă ticălos. Bibicescu, p. p. 363. — PI.: puternicoşi, -oase. — Puternic + suf. -os. PUTEROS, -OĂSĂ adj. (învechit, prin Transilv.) 1. Puternic (I 2). Cf. mat. dialect, i, 26. 2. Care dă posibilitatea, care creează condiţiile pentru a realiza ceva. Românii din Banat ... prevedeau In finirea ţărilor o conlucrare puternicoasă şi pentru scuturarea definitivă a jugului bisericesc nemaisufe-rit. Bariţiu, p. a. ii, 82. — PI.: puţeroşi, -oase. — Putere + suf. -os. PUTERUŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui putere (II) (Cluj —Napoca). Reţeganul, tr. 108. Clnd le văd, seara, pe stele, Toată puteruţa-mi piere. id. ib. — Putere + suf. -uţă. PUTÎBIL, -Ă adj. (învechit, rar) Posibil. Nu este vorba numai a combina ţifrele, ci de a măsura ... toate dimensiile putibile. Brezoianu, î. 225/16. — PI.: putibili, -e. — Din putea (după fr. possible). PUT1BILITĂTE s. f. (învechit, rar) Posibilitate (2). Inteliginţele şi voinţele, trebuinţele şi putibililăţile se osibesc nemărginit. Brezoianu, î. 136/6. — PI.: pulibilităţi. — Putlbil -f suf. -itate. PUTIHEŞ s. n. v. pochiheci. PUTINĂR s. ţiu tMold. şi prin sud-estul Transilv.) Persoană care. lucrează sau care vinde putini (1) ; p. gen'er. dogar. Cf. Alexi, w., dm, dex, alr i 1 836/180, .536, ‘558, 588, 596. -r- PI.: putinfiri. — Putină + suf. -ar. PUTINĂ s. f. 1. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri, folosit mai ales la păstrarea laptelui, a unor brînzeturi, a murăturilor, a peştelui conservat etc.; Pi e x t. butoi; putină (1) împreună cu conţinutul ei. V. ciubăr, cadă, h î r d ă u. Cf. anon. car. L-au pus gol Inlr-o putină. Amiras, let. iii, 133/5. Învăţături.. In ce chip să se măsoare buţile sau to-cilorile sau putinile (a. 1795). bv ii, 376. S-au băgat tgaţe laptele In putină. BXrac, ţ. 37/13. Ouăle nu trebuie păstrate In putină. Penescu, m. 74/10. Din Vrancea ies acum cofe, doniţi, putini şi alte vase de lemn. I. Ionescu, p. 72, cf. lm. într-o putină, pere uscate şi dulci ca smochinele. Creangă, o. 232. De pe acoperiş mă rostogolii In putina cu apă. Dela-vrancea, t. 29. Brlnza se păstrează In putiră. Pam-file, i. c. 37. Hager ia cu stropitoarea apă din putina cea mare de Ungă fintlnă. Brătescu-Voineşti, p. 324. Jar pe stingă, singură şi părăsită, o putină cu apă. Gîhleanu, n. 114. Ne privi puţin, lăsă putina In mijlocul drumului şi se făcu. nevăzut. Hogaş, dr. i, 64, cf. Severin, s. 37, 73. Ai In casă ... vreo putină de murături? Galaction; o. a. i, 301. Stau, tn neprevăzută vecinătate, un butoiaş cu gaz, o putină cu scrumbii. Cazimir, gr. 41. Oamenii iau şi ei, iubitori, cu chibzuială ..., două putini de brlnză. Camil Petrescu, u. n. 349, cf. Stoian, păst. 51. A scos ... dintr-o putină o scrumbie bună. Sadoveanu, o. x, 603. Acolo era putina de apă In care baba afunda necontenit mina c-o ulcică, id. ib. xi, 448. Am găsit pe cei trei fraţi ai copilului bolnav, ascunşi Intr-o putină. Ulieru, c. 4. O doniţă şi o putină, ca să fie frumoase, au doagele slrlnse tn cercuri de răchită. Ar-ghezi, b. 42. Aici adastă putini şi butoaie Pe chei şi sub şoproane. v. rom. noiembrie 1954, 63. Putinile cu borhot îşi aşteptau rlndul in căruţele trase. Preda, r. 385. El intra pe jumătate in putină, s mai 1960, 7. Baba, de bucurie, unde nu umplu o putină cu co-vaşă! şez. ii, 108, cf. viii, 93, com. din Straja — Rădăuţi. Şi-n stlnă că s-ascundea, Trei putini mi-a-lătura. Balade, ii, 319. S-a băgat brlnza-n putină, se spune despre fapte care nu se mai repetă sau despre foloase ce nu vor mai fi. De frate, îmi eşti frate, dar brlnza e pe bani, că, S-a băgat brlnza-n putină. Pann, p. v. iii, 109/17, cf. Zanne, p. iii, 488. Ai şi tu puţină brlnză la putină şi crezi acum că ai căşărie, se spune despre un om încrezut. Zanne, p. iii, 485. <0> Loc. a d v. (Regional) De-a putina = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. De-a putina se dau copiii pu-nlndu-se In vlrful dealului şi rostogolindu-se pe iarbă. Pamfile, j. i, 61. <£- Expr. (Popular şi familiar) A spăla (sau a şterge, a rade) putina = a fugi, a pleca din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplăcute; a pleca pe furiş; a o şterge. Mi-am luat catrafusele şi-am spălat putina. Alecsandri, t. 70. N-a stat mult la glnduri spre a vedea că alta nu-i mai rămlne declt să spele degrabă putina. Caragiale, o. ii, 232. A doua zi ... am şi spălat putina. Vlahuţă, s. a. ii, 315, cf. tdrg. Se zicea ... că, Intr-un sat, ... a făcut tot isprăvi d-ăstea şi c-a scăpat d-acolo spăllnd putina Intr-o noapte. Lungianu, c.l. 102, cf. bl ii, 183. A scăpat de ştreang... spăltnd putina iarăşi peste graniţă. Cocea, s. i, 185, cf. Iordan, l. r. a. 492. Nu stau nici o clipă pe gtnduri să spele putina. Bogza, a. î. 360. In timpul acestei exploziuni, Cavafu şi-a luat catrafusele şi a spălat putina, v. rom. august 1953, 67. A făcui ... vreun omor şi vrea să spele putina cit mai curlnd. Tudoran, p. 27. Feciorul, isteţ şi tare cum era, făcu ce făcu şi spălă putina din mijlocul lor. Marian, t. 202. într-o bună zi spălară putina tus-rei şi-şi făcură drum prin străinătate, şez. ix, 117, cf. i. c.R. in, 219. + P- ext. Conţinutul unei putini (1). 2 puţine de poame murate (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 206/13. Să gătească vreo 6 putini de brlnză. Fun-descu, l. p. i, 51. O Au mlncat toată putina. (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie leneşă (Moiseiu — Vişeu de Sus). Glosar reg. 2. (Bis.; regional) Cristelniţă. Trei luminări ... de pe marginea putinei (cristelniţei), adecă a vasului In care se botează copilul. Marian, na. 191, cf. alr ii/i mn 93, 2 732/784, alrm ii/i h 229. 3. (Rar) Cadă de baie (din lemn). Cf. Bianu, d. s. 4. P. anal. Numele mai multor recipiente folosite la culesul şi prelucratul strugurilor: a) (Regional) Coş în care se pun strugurii culeşi (Groşi — Baia Mare). Cf. alr ii 6 125/349. 19649 PUTINCIOS — 1849 — PUTINEI b) (Prin estul Munt. şi prin Olt.) Ciubăr în care se toarnă strugurii din coş. Cf. alr ij 6 126/791, 872, 876. c) (Prin estul Munt. şi prin Olt.) Cadă în care se varsă strugurii spre a fi călcaţi; (popular) călcătoare. Cf. alr ii 6 129/791, 836, 872, 6 131/836. d) (Regional) Tocitoare (Rudina — Tlrgu Jiu). Cf. h ix 83. e) (Prin Olt.) Coşul teascului. Cfi alr ii 6 137/876, 886. 5. (Regional) Vas în care se argăsesc pieile (Ră-căşdia — Oraviţa). chest. v/61. — Pl.: putini şi (rar) puţine. — Şi: (regional) pâtiră, putenă (h iii 326, viii 77), potină (ib. ix 284), Imtlnă (im, h xiv 376) s. f. — Lat. * putina. PUTINCIOS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit) Puternic (I 1). Atuncea să vezi cazne In bieţii oameni bătăi In tot chipul, care nu este putincios omul a le spune. N. Costin, let. ii, 13/17. Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazileşti pre acel domn harnic şi de treabă, şi putincios. Neculce, l. 19. Ţineţi-vă, săracelor ţâri, dacă stnteţi putencioase, de acmu să biruiţi nevoile, id. ib. 113. Eşti putincios a vindeca boalele trupurilor. Mineiul (1776), 72vl/12. De aud pe cineva că iaste putincios şi învăţat a face ceale ce sint pentru binele de obşte, il pustiesc şi umblă să-l strice. Klein, ap. Iorga, l. ii, 191. <£> (Substantivat) Cei pulincioşi să ridice sarcina neputincioşilor ...cu cale şi de trebuinţă ca să dăm şi să aşezăm academie (a. 1766). Uricariul, xiv, 188. 2. (învechit) Puternic (12). Leul... şi vulturul... după a firii sale simţire aşi să cunoscură, precum mai tari, mai iuţi şi mai putincioasă dihanie declt dinşii alta a fi să nu poată. Cantemir, i. i. i, 29. Din doi cel .mai putincios Să ia sabia îndată. Pann, e. ii, 55/6. + (învechit, rar; despre lucruri) Rezistent, tare, solid. Lucru aşa de putincios şi de vlrlos subt soare nu este, căruia biruinţă şi Infringere sa nu se dea. Cantemir, ap. Odobescu, s. iii, 488. 3. (învechit) Puternic (II 1). Va avea prieteni doi crai putincioşi. Axinte Uricariul, let. ii, 162/23, cf. 135/29. Are un crai putincios care cu a lui vitejie să apropiese pănă aproape de Gova. Amfilohie, g. 42/4, cf. dhlr n, 329. •<>■ (Substantivat) A putincio-şilor mina lungă şi ochiul neoprit este. Zanne, p. iv, 560. + Influent. Atunci l-acea vreme clnd au făcut uricul şi mărturiile Lupul Vor[nicul], nefiind dumnealui [hatmanul] Iri ţară şi fiind dumnealui putincios, Lupul Vor[nicul], la Neculai Vodă, au năpăstuit şi au făcut cum i-au fost voile lui (a. 1720). bul. com. ist. iv, 50. + (în limbajul bisericesc; cu referire la divinitate) Atotputernic. Cirtiţa ...Şi linxul ... Din a lor drumuri prescrise de mina cea putincioasă. Co-nachi, p. 269. + (Şi în sintagma putincios din avuţie) înstărit, bogat. Acei domni, ce au făcut curţile aceste, mai In trecute zile, au fost şi mai putincioşi din avuţie. Muşte, ap. gcr ii, 24/26. Denaintea porţilor celor bogaţi, a celor mai putincioşi adecă, să afla nişte drugi. Critil, 55/34. 4. (învechit) Puternic (II 2). Putincioasă neamurile goţilor. Cantemir, hr. 239. Ne trebuie a ne adresa la un reprezentant al Ungariei viitorului, al Ungariei puiincioase. Bălcescu, ap. Ghica, a. 505. Nici un guvern nu este putincios la o naţie demnă decit bazat pe libertate, Bolintineanu, o. 255. 5. (învechit şi regional) Posibil. Intr-acesta chip să să apuce de ceale putincioase şi folositoare. Aethio-pica, 14r/18. Am socotit In tot chipul putinciosul aju-toriu de unde poate a se face (a. 1813). Uricariul, iv, 179/4. Nu... siliţi pre învăţăceii voştri la toate putincioasele virtute îndată la început. Petrovici, p. 105/22, cf. lb. [Subsidiile] au a se Intrebui cu toată putincioasa iconomie. ar (1829), 52V15. Voi întrebuinţa toate putincioasele mijloace spre a o doblndi. pr. dram. 140. Că să luaţi aminte şi să vă îngrijiţi, ca să afle şi să doblndească toată putincioasa ocrotire şi îmbrăţişare la pricinele lor (a. 1835). N. A. Bogdan, c. m. 118. Pojarschi au dat acestor nenorociţi putincioasă uşurare. Asachi, i. 173/30. Mihai ... făgăduia că, in cea mai mare grabă putincioasă, va alerga cu toată oastea. Bălcescu, m. v. 466. România ... este determinată a opune toată rezistenţa putincioasă pentru libertatea sa. ap. Ghica, a. 130. Menţinerea bunei orinduieli şi curăţeniei numai acolo este putincioasă unde este un loc pentru fiecare lucru. Brezoianu, î. 73/19. A lucrat cu toată putincioasa prudenţă, pre-cauţiune, prevedere. Bariţiu, p. a. i, 302, cf. m, 424. în aceste luni [de vară] ... preumblarea este mai putincioasă declt alte dăţi. Fătu, d. 119/5, cf. man. sănăt. 114/21. Este iertat dar Moldovei ... a se convinge dacă limbele nouă fac cit limba veche ..., dacă substituţia lor este putincioasă. Russo, s, 79. Doresc să-l ştia cine este şi n-am putincios mijloc. Pann, e. i, 44/22, cf. Polizu. Se face acestor ofiţeri putincioasa înlesnire, liberlndu-se clte un galben pe fiecare zi. mo (1860), 21/20. Cu toate că eram in adevăr trataţi cu toate politeţele şi afabilităţile putincioase, ... adeseori simţeam starea noastră de prizonieri. Sion, p. 273. întrebuinţase toate mijloacele putincioase. Filimon, o. I, 146. Eu voi da tot ajutorul putincios pentru susţinerea „Convorbirilor“. Alecsandri,. s. 79. Tirania timpilor trecuţi nu mai este putincioasă astăzi. Bolintineanu, o. 258. îşi urmează cu stăruinţa şi răbdarea obicinuită ... ţinta sa ... prin toate mijloacele care-i slnt putincioase. conv. lit. xi, 35, cf. ddrf, Barcianu. Te cunun, îţi dau loc de casă şi toate înlesnirile puiincioase. D. Zamfirescu, v. ţ. 152, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. împăratul atlt de mult iubea pe tlnăra sa soţie, Incit li făcea, spre a fi fericită, toate mulţumirile putincioase. şez. i, 163. (Adverbial) Nici au lăsat el noauă săracii să-i hrănim, căce că nu e putincios a-i hrăni. Coresi, ev. 449. + (învechit, rar) Necesar (I 1). Să mi să dea voie a mă dăsluşi personal excelenţei voastre pentru lucrurile cele puiincioase întru deschiderea unii asemenea fabrici (a. 1833). doc. ec. 527. 8. (învechit; despre acţiuni) Eficace. Smerenia iaste o mijlocire putincioasă pentru ca să iai aceaia ce pofteşti. Antim, ap. gcr ii, 7/4. Atîta fură de putincioase Vaietele de maica obidată, Cit de la pragul morţii să întoarse Sufletul lui Parpanghel îndată. Budai-Deleanu, ţ. 211. — Pl.: putincioşi, -oase. — Şi: putencios, -oâsă adj. — Putinţă + suf. -ios. PUTINCIOŞÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Posibilitate (2). Cf. Cihac, i, 214, Giieţie, r. m. 362, Barcianu. — Pl.: putincioşii. — Putincios + suf. -ie. PUTINEI s. n. Putină (1) mică, Înaltă şi strimtă, în care de obicei se bate laptele ca să se aleagă untul; vasul împreună cu conţinutul lui; (regional) m'as-lincă, potroşcă (1), tic4. Cf. lb. Ia şi putineiul, îl leagă c-un brlu ... Ş-în ceilaltă [mînă] codru ... ’mbu-cînd. Pann, p. v. ii, 66/4, cf. Polizu. [Şarpele] ll puseră într-un putinei. Ispirescu, ap. gcr ii, 354, cf. ddrf, Barcianu. Ea ofta, cind mai avea vreme şi smlntlnea putineiele. D. Zamfirescu, v. ţ. 167, cf. Alexi, w., tdrg. Laptele stă tn putinele plnă la două zile, după cum e mai răcoare sau mai cald. Pam-F1LE, I. C. 25, Cf. DlACONU, P. 27, ŞĂINEANU, D. U. A trebuit să verse putineiul cu lapte, tocmai cînd ll umpluse mai bine. Galaction, a. 266. Untul era dus în putineiul cit o donicioară. Camil Petrescu, u. n. 204. Bunica ne dădea putineiul de bătut unt. Vlasiu, a. p. 181, of. H III, iv, v, IX, x, XI, XIII, xiv, xv, xvi. Să aruncăm în ale guri căscate Un putinei cu lapte bătut, Să le turnăm pe glt. Teodorescu, p. p. 176, cf. Graiul, i, 65, Mateescu, b. 64. Am un putinei Plin cu lei (Dovleacul), şez. iv, 48. Pu- tinei De tei, Limbă de balaur (Teaca şi cuţitul), ib. 19652 PUTINEU — 1850 — PUTINŢĂ vii, 124. <> (Ca termen de comparaţie) Femeia e scundă cp putineiu. Jipescu, o. 45. Cu trupul ca butia ..., Mlini ca putineile. Teodorescu, j>. p. 578. Un ba-laor gros ca piţtineiul şi lung de-o prăjină de pogon! Muscel, 31. -0> (Prin lărgirea sensului) Mai am un putinei Cu vreo c.inci mii de lei. Păsculescu, l. p. 248. Mai căutaţi .cu temei Că mai este-un putinei, Dob.lnda banilor mei. Balade, ii, 392. -£> E x p r. (Regional) Parcă e trlntit de la putinei, se spune despre o persoană grasă. CI Cjauşanu, v. 193. (Regional) A bate ca Intr-un putinei deocheat = a Încerca în zadar să facă ceva. Cf. Zanne, p. v, 529. + P. e x t. Conţinutul vasului definit mai sus. + (Munt. şi prin Dobr.) Vas în care se duce mîncarea la cîmp. Cf. h ii 82, 208, 262, vii 187, 477, xii 43, 120, 158. — PI.: putineie şi (rar) putineiuri (Polizu). — Şi: (învechit) putineu s. n. lb, Barcianu. — Putină + suf. -ei. PUTINEU s. n. v. putinei. PUTIIVlCĂ s. f. Diminutiv al lui p u tină (1); (regional) putinioară. Cf. Polizu, Marian, s. r. ii, 6, upSF, tdrg. Rlşcovii se murează pentru iarnă, păslrlndu-ise In anume putinele. Pamfile, i. c. 247. Pregăteşte verze din putinica din tindă■ Sadoveanu, 0. v, 267. Ei sărau această carne şi-o puneau In putinele. Moroianu, s. 26. Storcea a mierea din faguri, o aduceau ... In putinici de stejari Stancu, d. 21. ■ Buhaiul ... se compune dintr-o putinică sau cofă de lemm Alexandru, i. m, 36. De mlncare i-am făcut Acru borş° din putinică. Teodorescu, p. p. 341. Do-bra subţirica Umple puiinieu (Braga). Gorovei, c. 30. ^ P. ext. Conţinutul vasului definit mai sus; conţinutul împreună cu vasul respectiv. în momentul acesta, negustorul scoate capacul de la putinica a doua de icre. 'Caragiale, o. iii, 153. în,tinda încăpătoare, stau de-a lungul pereţilor putinici cu brlnză. D. Zam-fir'escu, ap. cade. Mama pusese o putinică de brtnză, să avem pentru iarnă. Vlasiu, a. p. 132. Se simte înăcrit'ăe parcă ar fi băut a putinică de borş. v. rom. februarie 1955, 196. □ Au mlncat toată putinica. — PI.: putinele şi putinici. — Putină + suf. -ică. PUTUVIOÂRĂ s. f. (Regional) Putinică. Cf. tdrg, Pascu, s. lBOi Scriban, d. Am 1două putioare, Şi ziua slnt pline, Noaptea slnt goale (Cizmele). PĂs-C.ULESCU, L. P. 78. — PI.: putinioare. — Şi: putioără s. f. — Putină + suf. -ioară. PUTÎNTE adj. v. potent. PUTÎNŢĂ s. f. 1. Faptul de a putea (1); capacitate, forţă, însuşire fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a faee, de a realiza ceva.; putere (J 1), (livresc) potenţă (1), (învechit) puternicie (1), puţerinţă (1), (glumeţi) puterişcă, jL-aţn îndemnai,, după putinţa-mi, spre osteneală (?. 1700).. BCR i, 34©/19. Am silit, după putinţa mea, ...:de am lucrat In via Domnului. Anii«, p,. XXV. Ş-au fost un viteaz cu putinffi mare. Budai-Deleanu, ,t. v. 33, cf. lb. Nu cere de la noi lucru care să ' fie mai pre.sus de putinţa omenească. Marcovici, -n. 413/26. Ce ruşine ... cln.4 am dovedi străinilor că nu avem putinţa de a fi, de a ne ridica la înălţimea misiunii .noastre. Kogălnigeanu, s. a. 185.. Testul antonului ... s-a păstrat şi aici nevă- tămat şi, după pulinţă-ne, s-a 4radus nu numai cit se poate mai strlns originale, ci pi mai la înţeles. Gi-pariu, In Contribuţii, i, 194. Toată putinţa unei glndiri mai .complete. Maioreseu, în Contribuţii, 1, 201. [Noaptea] a pus în minte-ne?, stăvili putinţii de-adus Aminte pe-i timpul. Goşbuc, • P. n, 298. Putinţa, de a te adapta mediului e o dovadă de superioritate? Brătescu^Voineştîî p. 1-99. Aceasta le dă nişte putin’ţi -de înţelegere, ap. Iordan, l. r. a. 76. Ah* solvenţii şcolilor nu se puteau îndeletnici cu nişte scrieri care erau cu totul tn afară de gustul şi putinţa lor de înţelegere. Sadoveanu, e. 96. Unde nu este putinţa, la ce-i bună voinţa? Odobescu, s. iii, 86, cf. Zanne, p. iv, 561. <$> Peste putinţă sau peste putinţa cuiva = a) 1 o c. a d v. şi adj. (care este) mai presus de puterile sau posibilităţile (de realizare ale) cuiva; (care este) imposibil de realizat. Măcar că foarte peste putinţă era săracilor-, iar neputindu-să Intr-altu chip a să face, au făgăduit boiarii ca să dea aceşti bani. R. Greceanu, cm ii, 134. Un lucru peste putinţă. Drăghici, r. 148/5. Lucrul era cu greu, fiind peste putinţă a opri intrarea turcilor In ţară. Bălcescu, m. v. 109, cf. 66. A fost peste putinţă Puterea armoniei să-l facă s-o înţeleagă. Alexandrescu, o. i, 181. Ar fi un lucru peste putinţă a voi aceasta. Bolintineanu, o. 428. E chiar peste putinţă a urmări acest lanţ. Odobescu, s. i, 198. Peste putinţă să nu vie. Caragiale, o. ii, 14. îi părea că asta ar fi peste putinţă. Slavici, n. i, 22. Vru să-l încheie; peste putinţă, gulerul era ca ferul. Bassarabescu, v. 45. Era peste putinţă să fie dat In vileag. Galaction, a. 354. Muierea, ca crlngul cu iepurii, peste putinţă a se'păzi. Zanne, p. ii, 298; b) loc. a d v. (rar) foarte mult, foarte tare. Cel ce piste putinţă goneşte, nebun întreg să socoteşte, id. ib. viii, 642. <£> Loc. adj. şi a d v. Cu putinţă = posibil. Este poetul cel mai modest cu putinţă. Galaction, a. 105. Stăteau grămădite toate mărunţişurile cu -putinţă. - Sadoveanu, o. vi, 357. <}> Loc. a d v. Pe cit cu putinţă = eît este posibil, în măsura în care poate, cit se poate. Un titlu trebuie să fie, pe cil cu putinţă, o plapumă caldă şi bine potrivită pentru subiectul învelit. Galaction, a. 278. Stănică intră ... Inlăturlnd, pe cit cu putinţă, privirile de pre faţada strlnibă. CălinescU, e. o. ii, 102. începu să recurgă la troc, să refuze pe cit cu putinţă bancnotele, id. s. 627. <$> L o c. vi. A(-i) fi cu putinţă sau (învechit) a(-i) fi (la, prin) putinţă ori a-i ¡i cu putinţa = a (se) putea (2-3). Să fie pu-teare cuiva cu fericirea cea din lontru, iară fără de aceasta nu e putinţă, prav. lucacI, 172. Şi de va fi putinţă încă să i se închine, prav. gov. 21ţ/14. De iasle putinţă şi plnă In a cincea simţire să nu se însoare spre verii săi. id. ib. 22r/17. Au socotit să treacă în ţeara ungurească, pren ţeara leşească, că pren ţeară peste munţi nu era putinţă. Ureche, let. i, 202/12. Nu iasle putinţă sfr-ş mlntuiască viaţa. prav. 124, cf. 118. Nu-i putinţă fără mlncare. Dosoftei, v. s. octombrie 56T/11. Nu era cu putinţă să lase. Biblia (1688), [prefaţă] 3/12. De ar fi fost cu putinţă, s-ar fi întors îndărăt. R. Popescu, cm i, 234. Pentru bani ... cu greu lucru era să-i împlinească, că In grab’ a Să strlnge den ţară nu era putinţă. R. Greceanu, cm ii, 165. Ar fi fost cu putinţă să moară (a. 1700). ap. tdrg. Să nu să facă nunte In zilele ce slnt oprite de besearică ... ce, după cit va fi putinţă, să se ferească de acestea (a. 1741). gcr ii, 29/30. întliaşi dată au detunat un galion mare împărătesc, ...şi âprinzln-du-se de ardea Cu mare pară..., care n-au fos't cu putinţă să-l stingă (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 285/33. Am cunoscut cum că au fost cu putinţă a să birui (a. 1773). gcr ii, 91/13. De-mi va fi In putinţă da-fvoi pre lezne ţie acestea (a. 1802). id. ib. 188/34. Numai pe acel loc au fost mai la putinţă [măsurătoarea] din pricina caselor (a. 1806). Uricariul, x, 220. Prin gloate ... nu-i cu putinţă a străbate. Budai-Deleanu, ţ. 412. înapoi nu iaste cu putinţă a să întoarce. Bel-diman, n. p. i, 149/1. CU va fi prin putinţă să ne ajutăm înşine. Drăghici, r. 164/16. Dar nimica nu va fi Prin putinţă să-i ferească De atingerea-mi de care O să moară mline toţi. C. A. Rosetti, c. 78/14. Este oare cu putinţă şfi nu simţiţi Indurare? Conachi, p. 87. Pe cit îmi va fi putinţa şi eu Iţi voi răsplăti. Pann, p. v. ii, 7/4. Să vedeţi acuma d-a fost cu putinţă Acea preţioasă dorinţă s-ascult. Alexandrescu, o. i, 112. Dragă Tarsiţă ..., [fac] lot ce mi-a fi prin putinţă. Alecsandri, t. 1 458. îi rugai cu binele 19657 PUTINŢĂ 1851 PUTOARE să ne lase să trecem înainte; nu fo cu putinţă. Bolîn- ; Tineanu,' o. 301. Un. lucru nu era nici Persidei: cu pjutinß, să treacă uliţa. Slavici, o. ii, 89. NTa fost. cu putinţă să-l facă să tacă. Is■ Exp*.. A(.-i) sta' cuiva In (sau, învechit, prin) putinţă ori «¿Mn putinţa.-cuiva = a depinde (numai) de cineva realizarea a ceva; a fi în stâre, a avea posibilităţile sau inijloa&ele necesare de a face ceva. [Sînt gata] a le slugi cu ceftki. va sta prin putinţă. Filimon, ap..'.:.iTDRQ. Din acest• ceas nu le mai sta prin putinţă d-a. nu săi vedea Intre -patru ochi. Delavrancea, s. 28. Simţeau şi pentru ce np-i stă In putinţă lui Rodean să le trmunjure. A6îr-BHqeanu, a. 224. Dacă i-ar fi stat-prin. putinţă;, ar fi impw>cai-o. GînLEANU, n. 143, (Cu: schimbarea construcţiei) De-ar fi-n a ■ mea putinţă să fac preeum doresc. Alecsandri, p. i, 165. A face tot ce-l stă In (sau, învechit, prin) putinţă = a face tot posibilul, tot ce poate. Am făcut tot ce mi-a stat prin putinţă. IsPiRE&GU, L. 95. Belciug va. face tot c~e*i va sta In putinţă să-l scoată din casa lui. Rebreanu, i. 84. Cel mai... cu putinţă = cel mai ...ŞposiKil^ 'extrem de... Eu slnt omul cel mai serviabil cu putinţă. C. Petrescu, c. v. 134. „Aş dori să-ţi atrag ‘atenţia tn modul cel mai civilizat cu putinţă, t decembrie 1962, 37. Merg pe calea feratăt Drumul cel mai drept-cu- putinţă. Sorescu, p. 8. (Învechit) A fi fără putinţă = a nu mai avea nioi o posibilitate-de: a realiza ceva. Iaste fără de putinţă a le .doblndi. Biblia (1688), [prefaţă] 5/6. (Rar) A fi tn putinţa de a... = a fi, în situaţia de a**. ¡. ‘împricinaţii nu ¿rlau fii i putinţa de a ajunge la o împăcare. N. A. Bogdan, c. m. 45. (învechit) Pe (sau prin) dt II va ft cuiva '('sau II Iartă : pe cineva) putinţa = în măsura în care (li) este posibil. Conlucrează şi tu,pe cit te iartă putinţa. MarcoVici, d. 250/16. Şi vă’zlnd că-ţ-i pui silinţa mai eurlnd',a . izbuti. Pe cit îmi va fi putinţa şi eu îţi ’voi răsplăti. Pann, p. v. ii-, 7/4. .(Cu -schimbarea construcţiei); Rugăm ... ca şi intru dceasla, prin cit putinţa iba, ierta, să primeşti a arăta ac'eedşi-\milostivire (a. 1813>. Uri-cariul, i, ‘ 197. 4- (învechit şi regional) Situaţie, stare materială; p. ext. situaţie socialăi Fieşicarele să măntnce curiiu-i e putinţa, prav. oov.'144v/5.,.Aîu cheltuic ca un domn după putinţă .ţării: Neculce. 1. 70. Şi.‘scoasă şi ruptă pe ţară, de-iaşedza pti otimeni pe putinţă, id: ib: 149. Cu ‘măre bucurie \priimind pre măria sa, toţi ospătfndu-l'cil mai bine şi după putinţă-le-au fost. R.: Greceanu, om ii, 142. Au lăsat şi măria sa ca sfi fie ... pecetluiri ... după putinţa ’ şi treapta fieşlccăMia. R., Pope&ou, cm i, 576, Cf. a V >25. Loc. a d j. Cu putinţă sau cu putlnţi = bogat, -Înstărit« Fmndi,li.psi>ţi de pline, ile mergi >mai greu; NSculce, .l. 38-2s >of. Cânta, bbt. ’ iii, 178/21. + fînveeWt)! Inilifenţă. (a cuiva). .Mar-donie hatmanul... avea cinste mare' la Jßm’mis, şi> putinţa i să -sporea. Herodot (1643),'35-7. * 2., Mijloc, modalitate de realizare, de Înfăptuire a ceva, , p o s i'ib ii i t a t e (2), (învechit şi- fopular) putere (IV l}y: (învechit) i.p u t e r i n >ţ ă i (2), p u t4.n c i o Ş i e, (regional) ■' njtSod r u (2), (înve-. chit, rar) p u?t i b i l'i t a t e; faptul de >a fi. posibil, p o s i b £î i t a-t e (1). ‘■Nefiinxt. *putinţă să ^se’:.hrănească fără de muhcă (a. .16f5)i gcR i, 219/31, •ci.' LB. Spre a nu descuraja pe soliţi a /& lăsa'sperăreaiputin-ţei unei învoieli, se numise o- comisii din senat. BXi-cescu, m. v. 201, cf. Polizu. Nuiatll puterile, cit . .putinţele ne-au lipsii. Odobescu, s» ii, 386. Această putinţă ca. fiul său să .se fi îndreptat făpea ca bietul lată .să. fie .înclinat spre a-i mai da crezare.- MîLle, ■ V. p. 136, cf. ddrf. -Nimeni să maibă putinţă .sări vadă. -Coşbuc,. aej 21,- cf. Alexj, m. Totuşi, intre ■ aceste două • curente î atlt' de¡ deosebite Sra putui stabili putitiţa iUneiactivităţi anume.. Petică^ ,o. 418i , Nu mai avui măcar tn în mlrnile.... popomlui muncitor stă putinţa de a ne făuri uri .trai îmbelşugat. ScífitÉiA, 1951, nr. 2 232. .Tineretul iare 'putinţa ' de a preface In realitate céle mai îndrăzneţe visuri ăleisale. ib,>t952, ®r. 2 511. Erau mai;ales intelectiiali lipsiţi .dé (nlttnja de,é construi. CXlinesgu, b. -i. 124. J-.n<’tot. timpul n-rni avut putinţa- sărmi dai ■ tifi -âemn-.de ¡piafă. H. -Loviñescu, t, 331'.: j 3. (învechit, rar) Putere (III). Acest lucru ll făcea Xérxis ntíñiai să-şi árate- putinţa Ihi. '-KÉtto* dot (1645), 369. -• 4. (înyechit, rar) Puiere (II 3)(. Ce folosii-i aium a să puiie împotriva ’celia putjnţe Cării toaîS Ajia să supune? . BtípAi-PÉLEAÑU',1 ’ ţ." 301/ .. 5. (Fiz.; ■ Ţehn.; astăzi rar) Putere (III 5). [ Gravitatea] estibad putinţă care sileşte ¡iţf} ¡ţrup af3 trcţge spre chendru pămînţului. AţiFJi/OHiE, o. p, ■ 65r,/5. Piftinţa care. mişcă sau .poate, mişca mf&ifUf. M^DeX-GHipi, f. i, 47r/9. Putinţa se măşoară deci prin lucrul efectuat In unitate de timp. Marian-Ţiţeica, ,fiz. i, 78, jcf. -191. . . — Pl.: putinţe şi (rar) putinţi. Şi: (Învechit) potfnţă s. f. Barcianu. — Putea -f- suf. -iiiţă. PUTIOĂRĂ f.' f. v. puttnloară. PÎJTIRĂ s. f. v putlnă. PUTMÁL s. m. (sg.) (Re'gional-) Om puturos (Ii2) (Cáransébeş). L. Costin, gr. bXn. ii, 163. (Ca epitet» pus în’aintea termenului calificat, de oare Se leagă'^prih prep; «de“) Se puimal de om. id'. ib^ -# Etimologia necunoscută. PUTOANĂ s. f. v. puton. PUTOARE s. f. 1. (De obicei eu determinări care precizează sensul) -Emanaţie răiVmifositoare răspln-dită de ceva s'au de cineva, dulioâre, exalaţie, p u t u r o ş é n i e‘ (1); atmbsferă viciată de această emanaţie, (franţuzism rar) m e f i tisrii; (învechit) microorganism- provenit .tóai ales- dih des-compunerea substanţelor animale sau vegetale din Mlţi, agent al unor 'Wli^inRdţidiis^ 'miasrHăv*¿--Şi putrezise trupul lui şi dé píiíodre 'iiimé nu puleit' iă ..ser apropiei. Varlaa>î, e, *3S2î- în lut şi Ir:‘cenuşă- te prefaci, o, oame, în viiarme, după care te afli ln’> pii-toare.^Mj:®osTiN,,ap. 'âtîM ’i, ¿205/25/Şi să pa ¿iii putre-gaia lui şi Să va nălţa putoare&i liiîi Dos&í'T-Éíí'ap. gcr i, 264/16. Nu era putinţă să meargă'vmul p% drumuri ... de putoarea mare unde se tlmpia masul lor. N. Cos-tin,- i.f.Tv‘11, 63/9. în gunoaie şi tn putoâVe ai pre mo-şu-tău (începutul sec. XVOsIí). rii/iâ9¡pra't)xai^.Í-'-MN6^i. teAtfítíki.y cm i, 102. într-o parte le murea caii, tntr-altă parte sluji-tortmea, unde să* ‘făctiSe {ştlipumăce .foatte^fbciikică şi ¡nesuferită,, dă mortăiiiuHii 'Ti.'- (jfcEeî&iftfy. ammi, Í85, Grâă putoare de i359/27/*S-íü-,efrícm*ií..iai¿Ti 19662 PUTOI — 1<852 — PUTRED In uriile locuri de a duce trupurile morţilor, atuncea clnd pentru putrejunea şi putoarea slnt sănătăţii foarte stricătoare (a. 1808). Iorga, s. d. xii, 200, cf. drlu, lb. Din împărăţia animală, putoarea, clnd creapă şi putrezesc animalele, aşijderea şi din vegetabilă, se meas-tecă cu atmosfera, antrop. 108/15. Multe mii de trupuri'de om, de cai şi de cămile zăceau d-a lungul drumului şi aerul se Impuţi de o mare putoare. Bălcescu, M; v. 162. Potriveşte mirosul trandafirului cu putoarea porcului. Pann, p. v. i, 162/23. Putoarea leşurilor putrezinde te ameţea. Negruzzi, s. i, 291, cf. Po-lizu, Barcianu, v. Dar de ce nu se culcă, dacă-s obosiţi, şi şed In putoarea aceea? Contemporanul, iv, 138/ cf. Alexi, w„ Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., cade. Putoarea sălbăticiunii era pentru el ca un fir solid pe care umbla fără greş. Sadoveanu, o. viii, 451, cf. Scriban, d. Era o hărmălaie şi o putoare caldă, de oameni nespălaţi, înghesuiţi, cu suflarea uneori grea. Camil Petrescu, o. i, 76. Ii făcea greaţă putoarea de pisică, intrată In mobilă. Beniuc, m. c. i, 310. Clnd mă vezi fumlnd, strigi la mine că-ţi umplu casa de putoare de mahoarcă. t decembrie 1964, 9. , A apucat-o la .fugă ... lăslnd In urma sa o putoare a om mort. Sbieba, p. 310. El luă perii şi-i băgă In foc. însă ea simţi putoarea, Reteganul, p. iv> 57.. Nu poţi să trăieşti In putoarea cea mare care vine din fundul ftntlnii. şez. ii, 203. F i g. Au umplut de bun miros toată lumea şi putoarea păcatului au gonit (a. 1745). sv ii, 82. De putoarea păcatului curăţeaşte-mă. Mi-neiul (1776); 157rl/22. Ruşinatul Ñeron şi nebunul Caligula, cufundaţi fiin’d In putoarea noroiului răutăţii. Ţichindeal, f. 358/8. -ţ> Compus: (rar) putoarea-dracului == numele unei substanţe medicamentoase (urît mircisitoare) nedefinite mai de a-proape (probabil, pe bază de sulf). Să se răpadă iute Ştefan pin la spiţărie şi să ie de zece parale putoarea--dracului. Hogaş, dr. ii, 98. + (Învechit, rar; în forma putore) Fecale (de om). Călugărul, de va şedea înaintea fraţilor să-şi leapede putorea lui său apa lui..., să se pocăiască o zi. prav. gov. 126v/12. 2. Epitet pentru o persoană leneşă, murdară sau lipsită de caracter; epitet pentru o femeie de moravuri uşoare. Cf. BOlizu, ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u., cade, C.' Petrescu, !. ii, 128, bul. fil. ii, 275, Scriban, d. Uite mintea mea a proastă; Să mă car de la nevastă Şi să mă duc cu-o putoare. Paras-CHiVESCUy c. ţ. .53. Marş afară,, putorilor! Cami-lar, n. i, 334. Uite-o şi pe dezmăţata! ,Putoare! t februarie 1962, 34. Slnt şi unele putori avare care au ctte-o saca cu un cal. v. rom. ianuarie 1966, 178. Unde-i clte-o putoare. Se (ine de mine mare: şez. ii, 184, cf. rev. crit. in, 166. Să mă duc la şezătoare, Să nu zică că-s putoare. Bibicescu, p. p:. 185. Eu am fost ca şi o floare, Nu ca ce hidă putoare! Bud, p. p. 30, cf. mat. dialect. v26, 89. <0* (Pus Înaintea termenului.calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Se duce la putoarea ei .de ibovnic şi li duce o băutură care tl mai ţine cu niţică viaţă. Gorjan, h. i, 76/5. Toate astea din pricim unei putori de muieri. Ar-ghezi, s. xi, .24. Să-şi audă vorbe? ... Că face-cine ştie ce, ca putoarea aia de duduia Carmen Popescu? Barbu, p. 162. .«$> (In imprecaţii şi tn formule injurioase) Evanghelia mă-ti de putoare! Sadoveanu, p. m. 68. ’Mnezeii mame’voastr’ ... putori! Galan, z. r. 57. — PI.: putori. — Şi: (tnvechit, rar) putóre s. f. prav. gov. 126,/12. — Lat. putor, -Îs. PUTÓI subst. (Regional) Sttlp (la o stlnă) (Romos — Orăştie). chest. v 8/65. — PI.: 1 — Etimologia,necunoscută. PUTÓN s. n. (Transilv.) Vas făcut din doage de lemn> asemănător cu putina, care se poartă adesea ■în spate şi care are diverse Întrebuinţări. Un puton (bot) de gunoi e destul pentru şase buciumi. Economia,. 157/5. Căzile, ciuberele, putoanele ..., tntli cu apă fierbinte, apoi cu rece... să se spele. ib. 160/4, cf. lb, Polizu, Paşca, gl„ Coman, gl., alr ii 6 125/325. ^ (Regional) Bidon pentru untură (Moftinu Mic — Cărei), alr sn iv h 1 042/334. — PI.: putoane şi putonuri. — Şi: putoână s. f. ClHAC, II, 301. — Din magii, putton. FUTtfRE s. f. v. putoare. PUTORÎ vb. IV. I n t r a n z. (Transilv. şi prin nordul Mold.) A lenevi, a trîndăvi. Cf. rev. crit. iii, 166, alr i 323/100, 1 323/273, alr ii/i h 97/574. Să nu şadă şi să putorească! Glosar reg. — Prez. ind.: putoresc. — V. putoare. PUTORÎŞCĂ s. f. (Familiar şi peiorativ) Diminutiv al lui putoare (2). Cf. dex. — PI.: putorişti. — Putoare + suf. -işcă. . PUTdS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Puturos (I 1). (F i g.) Povestea a unei adevărate istorii, tn urechile şi gurile a unor băsnuitori căzlnd, In putoase şi grozave blojituri să preface. Cantemir, hr. 139. — PI.: putoşi, -oase. — Cf. puţi. PUTPTJDtJCHF. interj., s. m. v. pitpalac. PtfTPUDÎJCHI interj., s. m. v. pitpalac. PUTRĂGÂI s. n. v. putregai. PUTRĂGAiVIE s. f. (învechit şi regional) Putregai (1). Cf. Polizu, alr i 960/49. — Şi: putrigânie s. f. Polizu. — Putrăgai + suf. -anie. PUTRĂJtJNE s. f. v. putrejune. PUTRĂT, -Ă adj. v. putred. PtJTRED, -Ă adj. 1. (Despre corpuri ori despre substanţe organice sau despre obiecte confecţionate din astfel de substanţe; adesea prin lărgirea sensului) Care şi-a pierdut aspectul, consistenţa, duritatea etc. sub influenţa agenţilor externi normali sau patogeni şi care a intrat tn putrefacţie (1); alterat, descompus, putrezit, stricat, (livresc) putrid1. Cf. anok. car. Din pomeţii săi mănlncă poame putrede (a. 1714). gcr ii, 12/12. O peară Putrădă. Budai-Deleanu, ţ. 335. Mai toate podurile ... slnt putrede şi stricate (a. 1815). Uricariul, v, 439, cf. Clembns, drlu. Te cobori pe o scăriţă ... putredă acum de vechime. Negruzzi, s. i, 311. Am văzut... lipscani şi bogasi- eri care işi împodobesc magaziile cu marfă putredă. Filimon, o. i, 93. Casa-i dărăpănată ..., streşina-i putredă. Alecsandri, t. i, 318. [Volumele] s-au mucezit astfel, Incit cele de htrtie sînt mai mult putrede. Odobescu, s. i, 339. [Casă] a cărei streaşină de şindrilă era putredă. Eminescu, n. 37. Se rupse aţa, căci era putredă. Ispirescu, l. 55. Ai un slnge care ar învia un cadavru putred. Delavrancea, t. 243. Cadavre putrede ...pe care foşnesc viermii. Ionescu--Rion, s. 248, cf. ddrf, Barcianu. Somnoroşii bureţi, crescuţi, fără sămlnţă pe şindrila putredă a acoperişului. Hogaş, dr. i, 24, ci. Şăineanu, d. v., cade. într-o strană am -găsit lemn putred. Galaction, o. 81. Merse mai departe..., călclnd peste foi putrede. C. Petrescu, î. i, 146. O pocnitură ... rupse ecoul ca pe o plnză putredă. Brăescu, o. a. i, 228. Stuful putred 'Sin.acoperiş. Vlasiu, d. 249. Se aşeză In soare, pe un-cqlt&de trunchi putred. Sadoveanu, o. ix, 194. Podul ¡era putred. Călinescu, s. 715. Parc-ar fi nişte roade putrede. Blaga, Poezii, 89. Coridoarele goale. 19675 PUTRED — 1853 — PUTREFACŢIE vechi, cu duşumeaua aproape putredă. Camil Petrescu, o. iii, 192. Pămlntul acoperit cu frunziş putred ne prindea picioarele. Stancu, r. a. i, 82. Copitele vacii erau putrede şi descompuse. Bogza, c. o. 28. Un măr atlrnă putred pe creangă. Beniuc, v. 76. [Grajdul] era vechi şi putred. H. Lovinescu, t. 177. S-a oprit lingă o cioată putredă, vîn.' pesc. mai 1964, 11. Venea dinspre munte un vlnt tăios, cu miros de zăpadă şi pădure putredă, v. rom. ianuarie 1965, 52. Mirosul sălbatic al arborilor putrezi. Scînteia, 1965, nr. 6 657; cf. alr i 960. Pe lingă un măr putred se strică şi cel bun. Românul Glumeţ, 35, cf. Zanne, p. i, 216. Mulţi copaci pe dinafară se văd frumoşi Şi pe dinlăuntru slnt putrezi, scorburoşi. Zanne, p. i, 147. Nu te răzima de stllp putred, id. ib. iii, 383. Umblă înnădind teie putrede, se spune despre cei care duc o viaţă grea, aspră. Cf. id. ib. v, 622. F i g. Nici un cuvlnt putred den gura voastră să nu iasă. Coresi, l. 426/12. Nici să ne lenim călră fericita chemare a lu Dumnezeu pentru strlnsoarea bogăţiei putrede, id. ev. 420, cf. n. test. (1648), 260v/32. Temeiurile pe care a zidit templul fericirii sale au fost putrede şi ticăloase. Marcovici, d. 8/21. Mărire putredă. Alexandria, 165/17. De-a lui favoruri putrede Rlzlnd, îşi bate joc. Negruzzi, s. ii, 40. Toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus. Bacoyia, 0. 61. Putreda tăcere păşind pe streşini joase. Les-nea, vers. 242. Pentru acea fiinţă curată, fiul lui Leu-împărat e un venin putred. Sadoveanu, o. xii, 126. Clopote de lemn cu putred Glas jelesc. Arghezi, vers. 76. <0> (Regional) Friguri putrede — febră tifoidă. Cf. lb. Am fost bolnav de friguri putrede. Sadoveanu, o. ix, 478. (Substantivat) Şi şezură de aleseră, bunii tn vase, e putrezii lepădară afară, te-traev. (1574), 223. Să cade putredului acestuia să să îmbrace In nepulrezire (a. 1650—1675). gcr i, 233/30. Miroase a slirv, a putred, a oase. Isac, o. 113. Mîn-ca-te-ar putredu să te mănlnce. şez. iv, 17. <£> (Pe lingă nume de culori, indică o nuanţă închisă a acestora) Verdele mucegaiului nu semăna cu verdele pe care-l avea iarba. Era un verde putred, care mirosea greu. Stancu, r. a. ii, 404. + (Învechit) Emanat de corpuri sau substanţe putrede (1); p. e x t. rău mirositor. Duhoarea acea putredă ... şi miăzmalică a bolnavilor. Cuciuran, d. 30/6. + (Rar; despre ape stătătoare) Clocit, stătut. Ape putrede care priesc numai papurii. Galaction, o. a. ii, 208. Piere orice sămlnţă bună In mlaştina putredă. Camil Petrescu, t. ii, 206. + (De obicei adverbial; ca determinant al unui adjectiv, rar substantiv, de care este legat, de regulă, prin prep. „de“) (Care este) foarte, extrem de ... Vestea e In (ară sfoară, că eşti putred de bogat. Pann, p. v. ii, 89/15. Este putred de bogat. I. Ionescu, d. 342. Oameni putrezi de păcate. Odobescu, s. i, 25. Un boier aşa de mare, putred de bogat. Creangă, a. 158. Un flăcău destul de copt, putred de bogat. Caragiale, o. i, 71. Ei erau ... convinşi că socrul lor e putred de bogat. AgÎrbiceanu, a. 451. Un zglrcit putred de bogat. Gîrleanu, n. 8. Pe vremea aceea, stăplnea tn Crlngu un boier mare, bogat, putred de bogat. Mironescu, s. a. 87. Era Inclntat că-i vorbeşte atlt de prietenos un om putred de bogat. C. Petrescu, a. 301. Am avut rude putrede de bogate. Călinescu, e. o. ii, 87. O să fii putredă de bogată, id. s. 374. Era avocat mare. Putred de bogat. Stancu, r. a. iv, 245. Veţi călca poate-ri picioare Strugurii putrezi de copţi. Beniuc, p. 72. Negru şi budzat, Putrid di bogat. Vasiliu, c. 22. Trage podul, măi podar, Să trec la ăl drciumar ..., Că e putred de bogat Şi să-i ieu nu e păcat. Teodorescu, p.p. 293. Tatăl său le va da orice, că e împărat puternic, şi bogat putred. Reteganul, p. ii, 68. Era bogat putred, şez. vi, 150. Cei doi fii ai moşului cari ajunseră acum negustori putrezi de avuţi. rev. crit. 1, 135. Putrăd de beat. alr i 1 724/28, cf. 1 724/87, 109, 118. Putrăd di gras. alr ii/i mn 49, 2 266/386. (Eliptic) Văru-meu are moşie, moară mare mecanică, la Obor, e senator, e putred, dă-l dracului. Călinescu, e. o. ii, 146. Baia-i bună, putredă, păcat că n-o lucrăm. Com. Paşca, cf. alr ii/i mn 49, 2 266/250, 362. + (Popular; despre ploi) Persistent şi mărunt (14), specific toamnei. A treia zi... de dimineaţă ni se arată iunie In mantaua lui noiemv.rie, cu întunecarea a tot orizontului şi cu ploaie putredă, plină dl toată stricăciunea (a. 1837). Iorga, s. d. vi, 121. Clnd cădeau ploile cele putrede, ... uzi plnă la oase, trebuia să dormim In glod. Gane, n. ii, 102. Negurile se ridică de pe păduri sau vin de la şes; în acest caz prevestesc ploaie putredă. Pamfile, văzd. 101. Muntele se învălui o lună întreagă tn neguri şi tn ploi putrede. Galaction, o. 159. In Infăţişarea-i umilită... era atlta tristeţă, ca şi In ploaia putredă de afară. Sado-veanij, o. vi, 563. Il cuprinse nostalgia unor armate In mers, şyb ploi putrede. Camilar, n. ii, 139, cf. h x 534, a v 14. 2. (învechit) Care este supus putrezirii, pieirii; p. ext. trecător; (învechit) putregăios (2). Au făcut Dumnedzău ceriul şi pămlntul şi omul,, toate ctţe-s văzute şi nevăzute, carile slnt putrede şi trecătoare. Vahlaam, c. 82. Unde-i aurul şi argintul, unde-s robii cei mulţi şi giocurile? Toate-s putrede şi toate-s prah şi toate-s umbră şi somn. Molitvenic (sec. XVII), 302. 3. F i g. (Despre oameni, grupuri sociale, regimuri politice etc.) Decăzut moraliceşte; corupt, descompus. Şi ne apropiem mai vtrtos frtmseţiei aceştii lumi ne-stătătoare şi putredă. Coresi, ev. 419. Fecioria ta putredă, cu curvie şi cu muiare. prav. gov. 21v/l, cf. 32v/ll. Voi slnteţi tot atlta de putrezi şi scăzuţi, N-ave(i nici politeţa ce-avură cei căzuţi. Bolintineanu, o. 144. Să te pui In fruntea poporului şi să răstorni această aristocraţie putredă. Camil Petrescu, t. ii, 331. Revolta împotriva acestei societăţi putrede. Sadoveanu, e. 77. <£• E x p r. E ceva putred la mijloc (sau In Danemarca), se spune cînd, Intr-o anumită acţiune, există ceva suspect, vătămător, cînd lucrurile nu se desfăşoară normal. Este ceva putred tn Danemarca ..., zice el, cu gestul de teatru al prinţului tragic. Sadoveanu, o. vii, 225. (Cu schimbarea construcţiei) Despre domnişori ce să zici? Era ceva putred In familia lor! Barbu, p. 143. — PI.: putrezi, -de. — Şi: (regional) pâtrăt, *ă (alr i 960/5, 26), pâtrld, -ă, ptitrlt, -fi. (ib. 960/418) adj. — Lat. putrldus. PUTREDI vb. IV v. putrezi. PUTREDÎRE s. f, v. putrezire. PUTREDIT, -Ă adj. v. putrezit. PUTREDITOR, -OÂRE adj. v. putrezitor. PUTREFACŢIE s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanţe organice (vii sau moarte) sub influenţă unor agenţi externi normali sau patogeni; (astăzi rar) putrezeală (1), putreziciune (1), (Învechit şi regional) putrejune' (1), (Învechit, rar) putrificaţiune. Gunoaile numai atunci au devenit Ingrăşături clnd s-au transformat In gunoi putred ...(Putrefacţia) este aceea In vremea căriă productele ce se esavură din ea slnt amoniacoase. Brezoianu, a.'35/i7. Aceste substanţe vătămătoare se dezvăluie In vremea putrefacţiei materiilor animale şi pare că slnt solubile In apă. Marin, pr. i, 63/30, cf. Stamati, d. Semnele de putrefacţie slnt cele mai sigure care dovedesc moartea. Polizu, p. 224/11. Originea hidrocarburilor trebuie căutată tn putrefacţia microorganismelor vegetale şi animale. Ioanovici, tehn. 18. Mormane de fin şi de gunoq.ie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită şi de putrefacţie acră. Călinescu, s. 5, cf. dl, dm, ltr2, dns, der, m. d. enc., dex. + Spec. Fază ultimă a procesului de asimilare şi dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acţiunea fermenţilor, a resturilor rieasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. Regimul 19680 PUTREFACŢIUNH — 1854 — PUTREGĂIOS alimentar ... lactovegetafian ... dă loc la cèle mai puţine -piitrefacţiuni. Pârhon, b. 147. Procese in-ïênéè'de putrefacţie sau fermentaţie intestinală. Belea, t. a. 245, cf. ÇEx. , . 2. Fţg. (Rar^Putreziciune (3)'. Cf. dm, ün2, ». P.' JBNC., DEX. — PI- putrefacţii. — Şi: (astăzi răr) putrcîac-{iúne s. Í./Barciánu, Alexi, v.'393. Cleanul trage bine Şi la viermi de, putregai de apyţ, sau, de salcie. vîlJrMisor decerrîtirie lÔfîi, '20. PutVegaiutile vechilor armături ţeşeau din apă ca.^.rii.şţe, cqp,ete,.de Ih^cŞft:ianüâné Î9p5, 91, Cf. ‘¿’Ír^júéí«'.'Creşte ‘pütfeû,iià'è. bară .;.,uèà de 'scdi^'jŞp. sjjtţeUi.ie pÿtr'ègaf.' :Pp$1 âp: Gcri; ii, ââ’é,1 Mantiii' jiţiîretiai ‘‘de Sizirksïëh, c/ZOJţ. Vetiñ SÍif^iíh 'pittregùi Âdrhţini 'tíh iepuraş, şez, ţi, l8Ş, tí. nr,139; x; '139, Graiul, î, pS7, DËiiSjùsiÀN’ti," ţ. h, 33'l^ALR î 960, k W 9, 18/^' ÎSb^Astàtà1 tâinSrù .c'a iiñ muhte, Mlfne, putrigăi mărqnte. (Ça epitet, ;'jjtts°m’ain$à term^iiului '’càliïic^t, àè^c'àie Se leá^á s|)riti'î>vrëp. „de“) I s-a^fupi i)i 'biicăţii:e..şti gutr’é-gdiul. de'frtù:' Pann, p. v: m, 89)l0. Ni, porumbacùlê, pçhtrù putfiïjfdiiil ţău de.durùitoüfe. ^GÀ'NÉ. à'p. pçpfë.'Q ţji g. Iătă in niïi de . cazuïi..,. pulregaiiü tmp?sc ÿi éù'fieiêè'c pre{á£íñ'dü-se'.'' Cf. ,cai?e. O bălplnă ,salcie putregAită. v$ţ», peşc. august 1962, 10,! *$>, E Ijg. Ai plfiCQt lăslndu-mi promisiunea cojnpăţjmirii cu, care ,,apeai să începi marea op,eră de.pindgcare a putregăitului i/ieu suflet. Klqp,-şTjCjCK, ^,,,237. Atmosferă pvitreşgăită.,in scl 1^73, 5%.4-Plirţv,de: putr.egşi (1). {Brazii erau] -cu rădăcinţ împleticite ca şerpii, cu găuri putregăite. Guse, n. ii, .$7. Pl,: putregăiţi, -le. — V. puţregăl. . _ ., PUTREGIUIVE s. f. v. putrejune. PUTREJICIÎJNE s. f. v. putreziciune. PUTREJUCI&VE s. f, y„ puţrezlc}|ine. PUTREJUNE s. f. 1. (învechit şi regional) Putrefacţie (1). Putrejunea şi piiarderea ceaia ce o au luat şi b iau dtipă stâbb'zirea lu Dumnezhi itereptfMccttele noastre. Coresi, ev. ^ÎS/Ş-ăm arătat tituror morţilor lumină de înviere şi schimbare din putregiune Intru viaţă neputredă. Varlaam, c. 128. Nice va moşteni putregiunea tn neputregiune (a. 1650 — 1-675). Gcr i, 233/25. Ce fălosu e In săngele mieu cănd deştingu tn putredire (pulregijineţiy), îPşalt. 5Q* cf-, Doşofţei, Vî -ş. qcţojn-brie 76v/,14- -Dip. agr vreo ţnn^dfţşală şqu putregiune nu i se naşte. Cantemir, ist, ; 35. Cit de ¡putregăios lucru şi putregiunii supus să fie omul. id. hb. .169. S-a ^obicinuit, a>’fi ,!n unile locuri de a face trupurile morţilor- ¿atuncea and pentru putrejunea şi putoarea slnt sănătăţii foarte stricătoare ,(a. 1808). - Îorga, s, d. xii, ,200, cf. pRx.y. înaintea celui vecinie tqate inttă-ntru_n(mic, Tot e prada puţiejunei, mgre, puternic, slab, mic. ‘Heliade, o. i,*409. foaie putrejunei supuse. Arhiva r. i, 60/24. Miros ce şe socoteşte că Vine din-tr-o începere a putreziunii. Kretzulescu, m. Şl/li. Omul, ,după ce au înflorit o dată, din tn zi sf veştejeşte ,plnă ggiunge la putregiune, cr (1848), 113/41, cf. TDRG,' dm, bkx.’Şi m-am dat in periciune, în mocirle şi putregiune. f Marian, î. 31'3-\, .' 2. (învechit şi -regional; ,şi pi in lărgirea sensului) Putreziciune <2). Stlrv-împuţit şi putrejune (a. 1600-)î ccv. d,=bXtr. ii, 229/10. iVă meandeţi*mstiariul nostru In ceriu, unde nice putrejunea putrezeşte, nice moliile o mănlnfiă (a.-1644)..<*cr i, 112/10Cela ce samănă trupului, den trup va, seţera putregiune. ti,ţ test. (1648), 25$v/2,9. Ş& nu vază putregiune. ,(a. ,1651). OCR ţ, 155/3L7, cf. Cheia în. 36r/32, Clemens. Şe află Implute cu mulţime, de putregiuni de vieiăţi. ar (183Q), 28ty24-Vtntul -suflă, peste trupuri şi duce departe mirosul putregiunei. Gherea, sţ. giv ii, , 87. Pădureţi ...-,cu neagra şi frageda putrejune-a vreascurilor sale. .EţoGAŞ, dr. x, 241. Pe min’ m-or adiis, Şi pe min' m-oKpus La oneap de june, La o pufcejune. MAsiţiţAN:; î.,106. <0> F i g. Voy.ă ...•¿¡străluciţi luceaferi fii vicieloTisCari aţi ml-kcat ştar,ea ■ stăplnjlor voştri ...i vouă, cari slnteţi puţţâ-junea: şi.sşiucegaiul -.cei, sgpă,*din teniglii şi răstoarnă împărăţiile $i domniile. Filimon,* jo,, i, Rgina^i putrejunea -rlnjfifiu^ .spăişţlntătopre.. 24. % E i g. »/învechit). Put£e:şiciniţe ,.,(3). pugind^de Pfitregiuneg poftei care-i In Iunie, n, t’şşţ. (1648), lSV'/^Q. Cu sprea cep dpl.ee q. dogmelor lale .... ai curăţit. pţitre-junea rătăcirii e, „perjirti..aceasta cinslindu-U ¿iHtăiri. Mineiul (1776),' 193'rl/3-..' Căzut-au edificiul coprins de-pUltejunet Legi', ftaUneş'ikrdfiufi cii regii du picat / Bo-lintineantj, o. 190. Tot ce-n ţărke vecWie e^SmiiH-tit şi stlrpitură, Tot ce-i însemnat cu pata •putrejunii de ¿latură, EjiiţjEscu, o. i, .150. Qe puţrejune şofiiglţ! Carj^giale, ap. cade. . ,, . .>, . *- JR1.: pulţejunt ,Şi: .(Învechit) ^putreglflne .(ddrf, Barcianu,, A-^exi,^*^,., ,'ŞÎiNE^Nitîj,, p. „u., cadoş, Scriban, ipr), putrezl,ânV/^ţrâjj|p'e}s. -f. , , ,-r.Putred +.,şuf: -ţune, •. i--. t -'l PUTilESCl5\TT, ¡a,dj. ^Liurescj Care a intriţ în putrefacţie ^l),. Cf. dn2, dex. , „ ' „ . — ,PÎ.: .puţreseenfi, -:te, - . . , — Din fr.. putrcsce.nt. , PUŢREŞCÎniL, -Ă;adj. (Despre corpuri sau substanţe organice :ori despre obiecte gQnfec|ipna;ţe.din apeşte şubstanfe) Gare:-putrezeşte (1) uşoţjjcare ţste .şjupus puţr,e?»ri!’; .(livresc) putr^fiabil, (lnyediiţ,), yutrczicloş, puţyftfito^r (.1), fi\f. ^crjban, d. •Şubstanţg, organice puţţfiscibile ,.. acţioneaţă taşupra; ^peştilor■,. vJn. pesjc, februarie 1964, 4. cf. ds2, dex. .. . — .Pl.: putrespipili, -c. .; -,v ; — Din fr, putrescifole. ■ , ,r PITR^T s.. n. v. portret. ■ ■:-Vv'' - ; pjD,TREZEĂLĂ ,s. f. (4stă?i >raţ), ,1. iPiUtrefa^ţip ,iazy‘, lm, Barciaiju, Alexi, ,,w.■¡giţam c-o să vie jivina, că nu daşe tncă-n puţşezeală, hoifxţ, să fugă de el-ca.-dracii de iămîie. LuNGiANp, c. 50, cf. DM, M. D. ENfi., . DEX. - '■, 2i Putreziciune. (2). CA. Polizu, Al,exi, w., m. D.. ENC. : r- Pl.: ■putţezeli. . :, ' .<-.v — Putrezi suf. -eală. . , • . r-. ;- PUJREZl vb,. IV., ;j n.tr z,, .1. (Despre gorpuri sau sujţştanţe,,prganicp ori ;despre (?biec,te confecţionate din astf el-de-.sulşştanţp ; şi prin l^ărglrea şensuliji sau in conjexte figurate) A-şi pierde treptat aspectul, consistenţa, duritatea etc. , sub unfluenţş^; agenţlloy externi normali Sfiu patogeni; deveni putred. |l]j, a intţa In putrefacţie (1); a se âitfra, a se strica, ,a iie descompune, (livrese) a putrefia, (rar) a piitrţgăi. Putrediră fi urirărse In fărădelegile şale. pşalţ,. ,hiîr. 44v/li Bogăţatea voastră puţredi şi peşmenlele voastre. cod. vor. 132/7» cf. tetraev. (1574), 209. Aşcunde-ţi-vă comoara, tn ceriu,... viermii nu o răzbesc, nece putredeaşte^.ConESi, ev. 44. Să grijim de hrana trapului, ce va muri şi va puţredi ,(a. 1579). ggr i, 24/24. Dară de se va~zăbovii plnfi va IneepeiO.. putrezi IntMnsul plnă tn. doauo zii,e. prav.: ao,v. 5@T/18. [Avuţia] de-pa, o fură furii sau , de .ru rugineşte.şi, de nu .putrezeşte, totuşi vine moarte şi rămlne altora. Vahlaa^ /C. 29. Nu Inviază plnă nil ua puţredi.-N. test. (1648)i 237v/17. Iară-mpă-răteasa i-au murit’prunpul In plntece grea tlmpltrţdp-să şi iTau, ;putredit plntecele ş-au ImplutrO- viermi de vie. Dosofţeiî v. s,. noiembri« 423r/Î6- Bogăţia voastră au piitredit şi hainele voastre moliile au măncat. Cheia În. 10fyi8. începusă a putrezi şacii cu făină. N. Costin, let» ii, 128/14. Otrava cumplită, stomahul otrăvind, tot trupul putrezeşte. ■ Cantemir, ■ ist- 51, cf. A,NCkţi. car. Fierul şi^pUtrele-şă putrezească, iar trupul lui să rămtnă tn veci (s.flrşitul sec. .xejt. ţn, , 238/25, ■Trupurile-putrezesc In mormlnt, iariţ sufletele .nu. ştiu unde se află. Maior, p. 49/11.» Strugurii. 4e-brumă vor putrezi. Casendariu -(1814), 73/16, . Jşţoriia jrxea de mult s-au tnehi» tn mormlnt. Lasă să puirezaşcă şi să să prăpădească:.,;K0TZEBJjE, y. 3-7y/?'> cf.-PRi-.u, lb. Trupul său au puţie.zit. ;DrXmic% »..ÂS/^Q., cf. şr lQ5r/9( Omul este -ea o%)0oare ii dă grţfii irţţillă ,apă, încet, Ine'et; putrezeşte. Rannî ©> y. », ,8$/¿J}.- Prostirile din, patutigîfle • negre putrezesc.-Negrvzzi, s. ii> 199, ef. PoLUSM- A-m! văzul lnşine.;pintfiui dp rugipă .pu-treziii.' ÂlexaNdresgu, iî. 22.'La talpa iadului,au, început ai putrezi eăpăttile. GreangX, o. 59. N-a apucat tacă -sk putrezească- bine: şi ;;ce ¡. 294.' tit oraşul nostru putrezit de ceafă ... Au murit cinci oameni Intr-o dimineaţ<}. ToPîŞceanu, p. o. 139. Porittfibtil nekules piitrized Wriăt.' G. Petrecu, î. î, 132. Au tr'ecut 18 ăni-de -atunci: Ani th cate au pikr'izit ultimele resttiri omVrteşti. Sa'hîA, n. 17. Vor 'putrezi braţeVe'” vo'ăstre ărniate'? id. ib. 120. S-au povlrnit p'ăreţri. A']pultezit of/rada. AROHfizi.’VÎRs. 108. 'Păstrează In scrinări roclţii vechi, pe care le lasă a putreii ’măi degrabă declt să1 le arunce. CXlinescu, c. o. 172. Catargul putrezeşte La margine de timp. Blaga, p:!il^Ti^,V'echi'ul gard... a putrezii, a fost dat focului. Stancu, r. a. i, 37. Alexandru S-a prăpădit Intr-un făîboi'nedrept Şi ci-nh ştie pe sub care cruce li putrezeşte inima In piept! v. rom. martîe719Ş4, ’ÎS&J-Cadăvrele lor putiezisâ 4H‘ reatiăn p&Mtfit de -păăti/e. Bfifrttrd, •'fr. A. i, 24B\''âlMio! Qofâu fitVczos,' Cit <¡0 vdrd'defrumos, Iarna-putrezeşti tu jos! Âxî&SANDiţîf i. p. Î57. SÎi-ti pus 'făfa'ia pămtnt, Dar n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o •să/putrezească Şi să nu mai fididucească. JarnîîMîrseXîw,' dV 288. Lemnul di fag putrezeşte Şi cit lumea nu trăieşte-. Marian, sa. 237. Du-te bade, sănătos ''Că’!Wn ‘trandafir frumos. Ca un măr putregăios, Ce pică jbs Şip’ttir-ezeşte, Nimărui nu tribuieşte. şez. i, 9. Pili aţa tn pămlnt şi, dHă”va -piMfeii, negei tiu vei-rtiqi avea. 0a&î>rea, f. 3:ltj. -Pă' cră'n§Île '¡i'iătitlui Stau urmele‘ Tfitndmlui. N'iine ‘fiu ie niăi clădea, Plită mindrti putre§iă-A. PA:-pAhAgi, • iâ. '33. "A putrezit un eop'ffc.' ©mSsar reg. Piâăfţi i-ati putriîît, Rinichii i'-au mucezif. Balade; i;:ă3i. 'Wâ^ă-'m'ă,,ibo'amne-h mormlht, Să fiu sufăr pe păriilrit, ’ Ţărtna ’rft'ă^îrivileasiă, Îhifnidara-mî putre-zeăsî&'.'iotc. TRANsÎiîv. ii, 9. Îitdef'Vlrşa de baltă şi nu vede că-i putrezeşte codda-n baltă. Zanne, p. iv, 684. Ce şisăe-n Vfyi triereu Şi nu putrezeşte (Limba). TEODOhEscfe, p. t/231. (Refl.; învechit'şi regional) Să vor putrezi lui pielitele şi va dovedi oasele lui deşarte. BlBţtA (1688), Hainele de pe dlnsa se mu- ceziieră şi' se putreziseră. IspiresiSu, l. 144. Şaua ţi s-a putriz.it"' jARfii’ii-BîflsE'ANU, *d. 247î"* (T r a n z. fac t.):VTr emise pre eC’muşle clnreşti şi-i ¡titnca, br’oaş-teTe Şi iăca'âele pUtredi-i. psalT. hur.-'66?/26. Dorth tristele gdler’i vv Anii Le-au putrezii pe jumătate. MftUft&ci;, v. 80î Oăttrenii se feresc de a rupi firiU 'de ctnep'ă, or’i să le tăii cu sapa-,'■ căci v:i vtttrtnd- apa pe tăghie, o putrezeşte.\şez. ţx, l’4i; <§> (In iMprecaţii) Să Via Dumnezeu Să piiir-ezeăscâ ¡pe piţiottre^şi să le iasă''bube pe‘iufnină' deliilor. H. Î/o^i'iÎEiScV', 115'. foăiă "ziua :iiW;băteă.ypiître^i-ar mlinile. PrEb'Â. b. 162. Războiul dine-l’ măi- vrea, Pktrfâedâc'ă-i "Hniittcu B'RAd, o. 33.; Nu ţi-ur 'med puttezi'"irâpul. "ŞSono-hesci", p. P. 278. <> E i p r. A-l putrezi (cuiva) cio-lauele (sau oasele, osfcioarele) •= a zăcea mort (I'1): Pi -esrt. â iH'tiri1' (!)>• * De-aeum Iti iUtbihcifMiu- ‘să-fi piitmească cictlărieM. CsbAMoX, 0. -147. Durfwezeu ştie pe ăiiăe li pktr-ezesc ‘iioldnăe. Saboveanu; ~o. x,‘"514.. Cine şăe"cpe-tinde iţi putrezesc' 6'Sc‘ţoarele,h‘:StkNCV; r. k. v;’63.'Are* %ă' vS- 'putfiiească oasele Iti puşcărie. Vornic, P’: 20'§. '"(Rai^ despre* ape) A’ diŞreni-stăţut,. clocit (şi ilrlt mirositor); Apa raturilor putrezeşte itih rierniŞ-căre-L MĂSsiidViBi, c. 39/21;.^ (¿eşpre'serMnţe) iite'se desoompuîie tîi1 Vederea’:gefmiTlării.'-SS&n!n/^ pl’nă nu cade‘4'n\:pănilnt‘fă putrediscă, plil-’atunci. Ml -tisare. VArtEAAm, c. 202. Sim vedem la toate siminfele; şi pVrt'â.nii-'jiutrtieşte una, nu naşte tllta. C. Ca5nîac.u-zi-itoi <$m x, 56. (Regionali In îoriiia putredi)  zăcea bolnâVfî(de mbarte) (MoişeniSighetu Marmaţiei). XRti'. ''#eri.k. i',, 167. îkăru .mlndru să-nfloreascăi: Iăl pe jpatrsă putredeccsc'ă. ib. «f- A ..fi ţintit prizonier,, a sta Închis, izolât Undeva multă vreme sau plnă la moarte, 'l'n condiţii de distrugere fizică (şi morală). Muierile ñodstré ... putrezesc In tnchisori. SâIdoveanu, OÍ xif, -72. Păâăt’di él... să putrezească de viu In temniţă. Stancu, r. a. iii, 65. Văi de voi va fi, în temniţi veţi putrezi, Pe voi lanţu-a rugini. Balade, ii, 370. •2. Fig.J (Despre oameni; şi prin lărgirea sensului) A'ts.tâ (multi| viréme) ¡n acelaşi loc dudnd o viâţă mo-nó'túná, şteârsă, lipsită de activitate, de perspectivă; a lincezi, a riiucezi. ~É¿volúfia dé la 1848 din Ţara fcó-mănedică sihgură ’pr'icepu 'că, spre'ă asigura libertatea, trebuie a lăsa pe boieri să putrezească tn pace. Băl-cEsfcu, m. v. 39-7. Gustul de trai bun, de înaintare, de faimă uşoară robise pe fruntaşi, un Eliad, un Asachi, care putrezeaţi de vii. Iorqa, p. a. ii, 9. Prunele şe coc, porumbul face fiidă, iar ei sé- uscă şi putrezesc tn gaura asta. VoiculeScu, p. ii, 106. N-o să-l lase să putrezească Intr-o gheretă, mai cu seamă că are nevoie de.meseriaşi. v. rom. octombrie 1954, 135. Ce folos am eu din toată mărimea şi lumina asta, dacă putrezesc aici? Galan, z. r. 367. Dumneata prin ce fund de»ţară putrezeai acum, dacă nu te luam la mine? H. Lovinescu, t. 347. • , • — Prez, ind.: putrezesc. — Şi: (Învechit şi regional) putredi, (învecliit) pütrlzí (Polizu) vb. IV. — V. putred. JgUTREZiqiÓS, «O.^ŞĂ adj. (In dicţionarele din ţseşuţ) Piiţrpşcibţj,. C|.- b,rlu, Barcianu, Alexi, w., Sgriban, Dţ — Ply: putrezicioşi, -oase. , — Putrezi + suf. -icios, PUTREZICIÚNE s. f. 1. (Astăzi rar) Putrefacţie (1). Sinul p’ămlntului e sacru şi nu trebuie mlnjit cu un ca-daver In putreziciune. Isis (1856), 622/14, cf. Polizu. Fie*mi permis Insă mie de a nu vedea moarte şi putreziciune acolo unde e putere şi viaţă. Macedonski, o. iv, 29,'cf. cade. Cadavre tn putreziciune. C. Petresctj, î. î, 297, cf. ScRIBAN, D., DEX. 2. Materie organică putredă (1); organism mort intrat în putrefacţie (1); ştare a uiiei materii, a unui 6r|ânisiţj putred (Í) £ (livresc}, puţnditate, (rai-) pu-treÉipe, putrezeală (2), (Învechit şi regional) putre-june (2). Şi putrejicitíti,eá insă şi mai lesne o va învie. Co'reşî, kv, 99:$i tuxsingur Iri putreziciunea viermilor ?âz.i. SiBLiAţi688), 86^/4, cf. 3661/26. Imprejuru-mi ... zăi"putrezicidni. MACEDOţţsig, o. i, Í73, cf. cade. Vine miros de excremente şi de putreziciune. C. Pe-.SREsgip, î. ii,-.15. .Putreziciunile bălţii împrăştiau ... • afiăsm% ■ înţepătoare. ' Şadoveanw, - o. n, 11- Toată această parte a oraşului miroase puternic a putreziciune. Stancu, d, 351> cf. dm, dex. - ‘3. F i g. Ceea ce este decăzut moraliceşte, descompus, corupt;-stare de deeădere morală; desconipu-lie're, corupţie, putregai (2), (rar) putrefacţie (2), (învechit) ptitrejune (3j.' Ge de pñrurea tn păcatele tfiirDÎe'i lăcuiesc ceia ce'în multe putrejuciuni şi cu Im-puţic'i-iini Impluţi slnt. Co’reşî, eVi. 239. Vorbea rar..., rostind pe rías cúviñte Impopoţondţe care încercau să VhfrumuseţCie o putreziciune îngrozitoare. Rebreanu, t(t>V. 222. Ar fi trebuit să găsesc un monstru• ca mine, ca să-l fac confidentul disperărilor şi al putreziciunilor iniinii Inele. GalAction, o.'a. i, 39. înregistrăm marea putreziciune a claselor burgheze. Ca mil Petréscu, i-, 197. îl tuWútaú-şi-l indignau ... demagogia şi ... pUtréziÑuné'a corupţiei-< de sus pi-nă jos. SaíJoveanu, dv-vili '665i Creie’atn ca se divine să îAipllhtăm hăiigere Doar Tñ-'putr’eífciuñéa áflătai1Intre noi. Î.abiş, p. 431. Aceşti tiéi’ ’odrñetíi " păie’au să întruchipeze .. . tocmai inerţia şi putreziqiunefl inorală a lumii 'care trebuia distrusă, v.lkpii. ianuarie 1965, 80, cf. Dtx. — pi.: putreziciuni. -- Şi: (învechit) putrejiciúne, putrejuciúne s. f. .— Putrezi. + suf. -iciune. 19700 PUTREZIME — 1857 — PUTUROS PUTREZÎME s. f. (Rar) Putreziciune (2). Aerul era infectat şi de rţtirosul de putrezime ce.'.se desprindea din ranele de pe spatele bolnavului. AgÎrbiceanu, a. 532, cf. DEX. — PI.: pulrezimi. — Putred + suf. -ime. PUTREZIND, -Ă adj. (Rar) Care este in curs de putrezire;' care este caracteristic procesului de putrezire. Putoarea leşurilor putrezinde te ameţea. Ne-gruzzi, s. i, 291. — PI.: putrezinzi, -de. ,> ■ — V. putrezi. PUTREZIRE s. f. (Şi prin lărgirea sensului sau in contexte figurate) Fapţul de a putrezi ¡(1); proces de descompunere a unui corp, a unei substanţe orga-nifcs, a. unui obiect făcut din asemenea substanţe; (livresc) puţrefiere. V. putrefacţie (1). Nece veri da cuviniosului tău a vedea putredirea. psalt. hur. 10r/14. Născuţi nu de sămtnţa ¡pulrediriei. cod. voR. 144/18. E tu; zeu, tmpenge-i In puţu de putredire. psalt. 106. Cade-se amu putredirei aceştiia să se îmbrace Intru.neputredire (a. 1569—1575). gcr i, *14/32. A trupului hrană isflrşaşte-se şi Intru putredire mearge. Coresi, ev. 233. A mea fire ...cu moarte şi cu putrezire fusese prinşi. Paraclis (1639), 246. Ceriu şi pă-mlnt nou să făcu, eu schimbare, din putredire viind tn neputredire (a. 1692). gcr i, 303/33. începe a roade Măduha ... Păn’ce copaciul seacă şi cade, Iar a putrezirii lui pricină Fu cel vierme de la rădăcină. Budai--Deleanu, ţ. 358, cf. drltj, er 9372, Poiiizu, Armu-rariu este putrezirea piciorului drept sau sting de dinapoi la o vită. hem 1 713, cf. ddrf. Putrezirea unghiilor. Grigoriu-Rigo, m. p. ii, 24. Putrezirea ficatului. enc. vet. 476.- Nu avusese de multă vreme 4 zile de ne-activitate şi de putrezire sufletească. Galaction, o. a. ii, 238. Pe neamţul acela ... l-a recunoscut... mort de opt zile şi intrat In putrezire. C. Petrescu, î. ii, 15. Aşezaţi cu faţa-n sus, unul lingă altul, ofiţeri şi soldaţi... intraţi tn putrezire. Camilar, n. i, 396. Cresc prin locuri ierboase sau pe Ungă buturugi In putrezire. Belea, P. A. 159., cf. LTR2, DM, M.D. ENC., DEX. — PI.: putreziri. — Şi: (Învechit) putredire s. f- — V. putrezi. PUTREZÎT, -Ă adj. (Despre corpuri ori despre substanţe organice sau despre obiecte făcute din astfel de substanţe) Care şi-a pierdut aspectul, consistenţa, duritatea etc. sub influenţa agenţilor externi normali sau patogeni şi care a intrat in putrefacţie (1) ; alterat, descompus, putred (1), stricat, (livresc) putrid1. Altora le va fi trupul pu[ă]tredit. cod. tod. 221. Streaşina porţii Invălită cu blăni putrezite de stejar, se acoperise cu muşchi. Odobescu, s. i, 148. Un brgid putrezit. Eminescu, o. iv, 102. Stllpii din faţă,, fiinâ putreziţi de clnd a bătut vlntul cel măre, - s-au plecat spre răbdătorul pămlnt. Slavici, n. i, 9. Coajă de lemn putrezit. Beldiceanu, ®> 108. Putrezit de multă vreme Se scufund-acoper'işul. Cqşbuc, p. ii, 98. începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare. Rebreanu, p. s. 11. Clteva ’capetede btrnă mai steteau ici şi colea, din lemnăria, parte putrezită, parte furată. Galaction, o. a. i, 279. S-adună, putrezite, Frunze moarte pe potea/’TbPÎRCEANU, o. a.'i; 18. Miroăsi a mucegai, a tujitzeălă; a liihne putrezite. Bog'Ia, ţ. 61 .'Sclnduri putrezite. BaSVnga, y. a. i§. Frunze uscăte .şi putrezite. Belea, ‘^57. Mirosea a iod, ai pansament jrnţrezit şi qurifyji. Barbu, p. 259. Acoperişiil de fin$rii$~puţrezită,' v. r6m. ianyaţie 1$$V 39, cf. dex. + (Rar; despre ape'stătătoare) C16c.it, stătu,t. Şi dacă sint setos JSeau apă guţfeziti cm, gitstul ei scirbos. Cqşbuc, s. 2$, — PI,: putreziţi, -te. ,Şi: (Învechit) putredit, •£ 3dj. — Vi putrezi. RUTEREZITâR, «OAflE ^dj. (învechit) 1. ($i pţin lărgirea sensului) Puţrescibil; p. ext. case, este muritor, trecător, efemer, pieritor. Iară comoara c.eaia den,pămlnt‘Intru puţinu e ii)itfi>şi putreditoare. Coresi, ev» 217* iToate,şi cu. toţii iot dintrrun , neam, diqţr-o începătură de ţfirlnă, toţi dintr^un părinte puţrezitoriu, toţi vechi. Gantemir, hr. 8,6, cf-. anon. car.-’Nu slnt flori indegrab, vestejitoare şj putrezitoare, ,ci slnt îndelung trăitoare şi mirositoare îX-s.ec. XVIIJţ). .cat. ,man. i, 36. Pre putrezilor iul trîipll pei ¡socoti vreajmaş, ţie. Varlaam-Ioasaf, 63Y/15» cf. driju. Flori tmpletiie ce se vestejesc Şu,putrezitoare. Pan-n,,.p. y* ii, 163/6. <£>■ (Substantivat) să pa, îmbrăca putrezitoriiţl acesta Irflru neputrezire...., F i g. întrebuinţează cuvinte cu rezonanţă macabră sau putridă. Perpessicius, m. iv, 464. Mă gtndesc la pescarii din delta cu voci tn surdină, La prietenii mei carernoată tn frigul putrid. Labiş, p. 254. — PI.: putrizi, -de. — Din fr. putride. PÎJTRID2, -Ă adj. v. putred. PUTRIDITATE s. f. (Livresc) Putreziciune (2). Cf. Scriban, d., dn2, Dex. —• Pl.‘: PUtridităţi. — Din fr. pVÎtridlti. PUTRIFICAŢIÎJXE s. f. (învechit, râr) Putrefacţie (!)• Slnt trei feluri 'sau grade‘de stricăciune cărora tlnt supuse itiatAriile organice; adică fermentaţiune, putri-ficaţiune şi cotupţitine. Barasch, m. iii, 174/8. — Pronunţat: -ţi-u-, — PI.: putrificăţiuni. — Cf. putref ia. PUTRIGÂI s. n. v. putregai. PUTRIGÂNIE s. f. v. putrăganie. PUTRIGĂldS, -OASĂ adj. v. putregăios. PtlTRIT, -Ă adj. v. putred. PUTRIZi vb. IV v. putrezi. PUTROAcA s. f. v. potroacă1. PUTUOACĂ s. f. v. piţioleă. PUTURdS» -OASĂ adj., subst. T. Adj. 1, Care miroase urlt, care răsptndeşte un niiros neplăcut. 19720 PUTUROS — 1858 — greu, (livresc) m e f i t i c, (Învechit, rar) putos; p. e x t. care este acoperit, Imblcsit, plin de murdărie, de pete, jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (regional) mîrşav (2), moci-coş, muruit (2), muscnros (1), muzgu-rit. Cf. MihXilX, »., anon. car. Dragă musă! scoa-te-mă afară Diii boarta iadului puturoasă, Că mă năduşesc. Budai-Deleanu, ţ. 233. Aborul li iaste cald şi puturos. Calendariu (1814), 162/3, cf.lb. Bine ştiţi că-ntr-o grădină Cu tot felul de flori plină, Pe lingă cele frumoase Slnt şi une puturoase. Pann, e. v, 143/5. Ne-am lepădat de toate acele instituţii vechi ... ca de o haină puturoasă. KogXlniceanu, s. a. 99, cf. Ne-gruzzi, s. i. 191, Polizu. Colegii mei...jucau cărţi, fumlnd din nişte lulele puturoase. Eminescu, g. f. 45. Se făcu un noroi cleios şi puturos. Ispihescu, l. 129, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade. Deodată dam Intr-o mocirlă puturoasă. Sado-veanu, o. ii, 429, Cf. IX, 24. Am fumat o sulă de ţigări puturoase. Arghezi, s. vii, 264. Faţă de dumneata, Titi e ca un glndac puturos lingă un cal de rasă. CXli-nescu, e. o. ii, 64. Să nu-ţi întinzi clrpele acelea puturoase pe divanul meu. H. Lovinescu, t. 221. Florile de liliac... aruncau zadarnic parfumul lor spre Griviţa cea puturoasă. Barbu, ş. n. 12. Un abur umed, puturos, ll lovi In obraz. T. PopoVici, s. 26, cf. dm, dex. Nu era apă mai-n nici o flntlnă declt numai mocirlă ... puturoasă. Reteoanul, p. i, 26. Începu să iasă din răni o glrlă de slnge negru şi puturos. Popescu, b. ii, 21. Vasul spurcat şi puturos mirosuri nu primeşte. Zanne, p. iv, 173. F i g. Mai pre urmă agiungem la cu-vlntul himicilor, adecă la capul mort, de la carele iz-vorlia zisa mai dinainte puturoasa basnă. Cantemir, ap. ocr i, 360/26. Fiecare din noi făcea monografia tiutiunului, spunea ziua, ceasul şi prilejul clnd începuse a deprinde puturosul nărav. Russo, s. 28. <0> (Regional) Rachiu puturos = rachiu de calitate inferioară, a v 15. -4 (Despre mirosuri) Care este neplăcut, urit, greu; pestilenţial (3). -4 F i g. (Familiar) Mizerabil (1). Puturoasa asta de viaţă ! N-a fost prea amabilă cu mine. H. Lovinescu, t. 334. 2. (Adesea substantivat) (Om) căruia îi lipseşte dorinţa sau plăcerea de a munci, de a fi activ, (om) care leneveşte, trîndăveşte; (om) leneş, trîndav, trîn-tor. De mlridrie agiunsăse puturos. Beldiman, e. 4/6, cf. drlu, lb, Polizu. Nu dormi... Ieşi afară, putu-rosule, marş dinaintea mea! VlahuţX, o..a. i, 206, cf. ddrf, ŞXineanu, d. u. Mă lăsa In grija mamei, căreia li tot spunea să mă deprindă cu lucrul flin ogradă, să nu mă fac un puturos şi jumătate. Vlasiu, a, p. 22, cf. Arghezi, s. p. 71. Umblă brambura fiindcă e puturos. Pas, z. i, 253. Sadalmeji blesteme pentru toţi trlntorii şi puiuroşii uitaţi de Dumnezeu. Ga lan, z. r. 174. Avem de furcă ba cu puturoşi, ba cu,Iioţi. Vornic, p. 230. N-ajunge că ll trimeţi ca vai de capul lui şi rabdă de sete toată ziua, cu oile? ll mai faci şi puturos. Preda, m. 26. Mă, puturoşilor, iar n-aţi sirlns surcelele! Barbu, p. 89. Of, de m-ar scăpa odată şflntuleţul de puturoşi, de nebuni şi de milogi, t decembrie 1964, ld> cf. H iv 53.. Acest puturos să fie bărbatul acelei fele? şez. i, 263. [Fata] babei Insă era o slută ş-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ib. v, 65. Omul se cunoaşte de-i harnic ori puturos, după cum are mina.. Goroyei; cr, 177. Mai bine trenţăros, decit puturos. Zanne, v. viii, 467. II. S. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din'faimilia cruci-ferelor, cu rădăcină pivotantă, groasă,ţ cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung peţioiate, adine penate şi cu inflorescenţă deasă; (regional) eerenţel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). Cf. Borza, d. 60. 2. (Regional; şi în sintagmele buruiană puturoasă, Borza, d. 31, iarbă puturoasă, lb, tdrg, cade, Borza, d. 31) Puciognă (1) (Bifora radians). Cf. Coteanu, pl. 18, ddrf, Barcianu. 3. (Regional) MărulMupului (a) (Aristolochia clema-titis) (Sibiu). Borza, d. 23. 4., (Prin Olt.) Muşcată1 (a) (Pelargonium zonale). Cf. Borza, d. 126, ev 1949, nr. 8, 35^ 5. (Regional) Păpălău (1) (Physalis alkekengi) (Turnu Roşu — Cisnădie). Borza, d. 130. 6. (învechit) Coriandru (Coriandriim salivum). Cf. Alexi, w., Borza, d. 51. 7. (Regional) Ciuboţica-cucului (Primula veris) (Imoasa — Strehaia). alr i 1 955/842. III. S. m. (Zool.; regional) Sconcs (Mephitis mephi-tis) . Cf. TDRG, CADE. IV. S. n. (Prin Maram.) „Petrol“. Lexic reg. 15. — PI.: puturoşi, -oase. — Şi: (regional) puotor6s, -oasă adj. alr i 323/122. — Putoare + suf. -os. P UT Uit OŞIÎN IE s. I. 1. Ceea ce miroase urit, neplăcut, ceea ce răspîndeşte un miros greu; stare a lucrului sau a fiinţei puturoase (I 1), putu roş ie (1); emanaţie rău mirositoare răspîndită de ceva sau de cineva, duhoare, exalaţie, putoare (1). Cf. dm, m. d. enc., dex. <$> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) M-am scandalizat clnd am văzut cum te-au lăsat toţi să mucezeşli intr-o puturoşenie de tlrg. C. Petrescu, c. v. 105. 2. Stare a omului puturos (1 2) : înclinaţie a celui căruia nu-i place sau nu doreşte să muncească, căruia li place să stea fără să muncească; lene, lenevie, pu-turoşie (2), trîndăveală, trîndăvie. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Familiar) Epitet dat unui om leneş. Eşti o puturoşenie că ţi-i lene să şi mesteci. Com. din Piatra — Neamţ. — PI.: puturoşenii: — Puturos + suf. -cnie. PUTUROŞI vb. IV. Refl. şi intranz. (Popular) A (se) lenevi. Nu ştiu ce e cu băiatu-ăsta, că. de la o vreme-ncoa s-a puturoşit de tot. Udrescu, gl. — Prez. ind.: puturoşesc. — V. puturos. PUTUIiOŞÎE s. f. 1. Stare a lucrului sau a fiinţei puturoase (I 1); puturoşenie (1). Ne-neacă sufle.tu acu cu puturoşia ... trupului lor. Jipescu, o. 82, cf. cade. 2. Stare a omului puturos (I 2); Înclinaţie a celui căruia nu-i place sau nu doreşte să muncească, căruia ii place să stea fără să muncească; lene, lenevie, puturoşenie (2), trîndăveală, trîndăvie. Cf. Polizu. Ne-ncacă sufleţa ... cu puturoşia purtării ... lor. Jipescu, o. 82, cf. tdrg, ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, d. Satul dormea ,ln porţi. Cei mari, de pu-turoşie, nevestele de lene şi copiii de foame. K.lopşto.ck, F. 224, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: puiuroşii. — Puturos +; suf. -ie.. PUTtiT, -A adj. (Regional) Puternic (12). Cf. Pa seu, s. 138. ■' — PI.: putuţi,-le. — V. putea. I‘UŢ1'interj. (Prin Bucov.) Strigăt cu care se asmut cîinii asupra cuiva. C£. cv 1950, nr. 11 —12, 40, Lexic reg. 107. ........... Din germ. putz. PUŢ2 s. n. I. X. Construcţie formată dintr-o groapă, de.obicşi cilindrică, cu ghizduri Împrejur, săpată în păniînt pînă.la nivelul unui strat de apă, şi dintr.-un sistehi de ridicat apa careL funcţionează pe principiul pîrghiei, al roţii sau al scripetelui, care serveşte ia alimentarea cu apă potabilă;' fin tină. Era acolo puţul lui Iacov. Coheşi, ev, 151. Şi-l'găsiră la un puţ nişte: ovreai neguţători. Moxa, 379/21, Şe doua feţe da arie şe ii fătăcenă şe u poţu şe lucu. de beseqrecă aceste au fostu tute (a. 1606). cuv. d. bXtr. i, 151/20. Să bage şi agheazma şi să be ' denl-r-acel puţ iară. prav. gov. 49v/5. înir-una de dzile ieşi afară din mănăstire şi află la puţ o tărsină de păr. Varlaam, c. 351. Au doară 19726 PUŢ2 — 1859 — PUŢĂ eşti Iu mai marc decii părintele nostru Iacov, ce-au dat noauo acest puţ? (a. 1643). gcb i, 108/9, ct. Dosoftei, mol. 70. Nici ciutură ai, şi puţul este adine. Biblia (1688), 815]/57, Puţ sau izvor de ape. N. Costin, l. 77. Aruncă icoana Intr-un puţ. anon. cantac., cm i, 107, cf. anon. car. S-au aflat şi un puţ făcut dc Drăghin (a. 1729). Uricariul, xxv, 147. Groapa pulului vechi, din care izvoreşle apă (a. 1809). ior.c.A, s. D. vi, 173. Mergi pe părăuţ pănă-i da de-un puţ. Budai-Deleanu, ţ. 307, cf. Clemens, urlu, lb. Apă de puţuri şl finii ni. I. Ionescu, c. 230/15. Nu se uită.mai bine tn puţ să-şi vază forma iui. pn. dram. 154; cf. Polizu. Lumea-i ca un puf cu două ciuturi. Ai.f.csandri, t. 1 350. Săpa un puf. Bolintineanu, o. 432: Un puţ cu furcă. Odobescu, s. iti, 16. Bătriria plecă cu doniţele spre puful cu două roate. Dklavranceă, s. 221, cf. ddrf. Apele neîncepute ...se capătă mai ales din puţuri şi nu din cişmele, şez. m, 103. Nici ape-n puţuri, nici izvoare-n munţi. Coşbuc, P. ii, 280, cf. Barcianu. Scara, clnd vine cireada de la c.lmp, cumpăna pulului, scirliirid neunsă Intre furci, ţine isonul berzelor de pe coşare. D. Zamfirescu/ v. ţ. 13. Carul se opri Ungă piiţ. Sanbu-Aldea, u. p. 98, c.f. Alexi, w. tdro. Puţurile sc fac Ui sat, pe clmp, mai ales pe văi, pe drumuri. Pamfile, i. c. 464, cf. 462, Şăineanu, d: u. Trimetea' să scoată apă proaspătă de la puţ. Bassarabescu, v. 8. Mă lasă- gol ... goluţ... Ca o ciulură-nlr-un puţ... Minulesc.u, vers. 309. La intervale hotările de puţurile ce inlilneau în cale, trupele, tamponlndu-se, se opreau pentru odihnă. Brăescu, 0. a. i, 319. Sc aude roata pulului,, scirţiilul lanţului. Sebastian, t. 267. Nu se aftau In acel loc decit trei puţuri adinei cu cumpănă. Sadoveanu, o. xvii, 184. Săpi un puţ şi apa seacă. Arghezi, vers. 318. Prăjina unui puf cu cumpănă li urmări multă vreme din depărtare. CĂ line seu, e. o. i, 104. Oamenii care nu adăpau vitele la puţul cu ciutură se cinsteau cu foiuri de ţuică. Camil Petrescu, o. iii, 168. Apă rece, atunci scoasă dintr-un puţ. Barbu, p. 39. Nu se va bea apă nefiartă din puţuri şi bazine necontrolalc. abc săn. 361, cf. h x 509. La mijlocul drumului, La puţul porumbului, Văzui floarea clmpului. Ai.ecsandri, i>. v. 11. Maica pllngea Şi se văicăra, La puţul Iordanului. Pamfile, s. T. 16, cf. Iordan, l. m. 200. Trei lei de parale da Şi la puţ că sc ducca. Balade, i, 332. Nu scuipa tn puţ, căci sc poate Inllmpla să beai din ci. Zanne, p. iii, 325. Cu funia altuia nu te lăsa tn puţ. Pann, p. v. ii, 117/27: La un puţ bun mulţi voinici s-adună. Zanne, p. Iii, 325. Dracul nu face biserici, nici puţuri la răs-ptntii: Ispirescu, l. 205. Vrea să umpleri puţ găleata cu gaura neastupală, se spune despre cei proşti; Pann, J*. v. i, 81/14. Apă să bei Din puţul tău. Zanne, p. i, 104. F i g. E tu, Zeu, tmpenge-i In puţu de pulre-dire.' psalt. .106.. Iară lu, Doamne, gios U oboară :.. In; puţul putregiunci (a. 1710). gcr i, 367/3. Puţ colector.—, cavitate in pămint în care se strîng apele captate, prin mai ■ multe ) (Prin Munt. şi prin Dobr.) Groapă făcută în pămînt în care se păstrează cerealele. Aceste gropi sau puţuri gini largi la. fund şi strimte la gură. Paji file, a. r. 217. c) (Regional) Gurguiul urciorului '(Răşinari' —' Ci's-nădic). Păcală, m. r. 141. III. (Astron.; regional; art.) Pegas (2). Puţul fiind conslelafiunea astronomică pegasul. Otescu, ,cr. 16, cf, Pamfile, c.er. 169. — Pl.: puţuri. — Şi: (învechit, rar) poţ s. n. — Lat. piitcus. . . PUŢ Aii s. .1)1. 1. (Munt., prin .Dobr, şi prin s.ud-estul Xransiiv.) ’ JElnllnar. Cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade, LTR2, DM, DJiX, U VII 118, AI.R SN 111 ll 848. ...... 2. Persoană cart: sapă puţuri2 (I 2); • p. ex t. muncitor la puţurile2 (l 2) sau la sondele de petro). Cf. Polizu, ddrf, Şăineanu, d. v., -jnom. prof. 18. In drum luăm şi pă. puţarii dc la păcură, v. rom. decembrie 1954, 48, cf. ltr2, dm, dex. .4- (Har) Proprietar de puţuri2 (I 2). Cf. Scriban-, d. • — Pl.: puţari.. — .l’uţ2 + suf; -ar. ................... PUŢĂ s. f. 1. (Popular) Penis (la copii şi-launele animale ţinere). Cf. anon. car., lb, Polizu,.Cihac. ii, 301. Mi-a .:. rămas buricul marc de rldeau- -copiii -de mine ....— Uitaţi-vă la Dinţoşul! Parcă qr-avea două pufe! Stancu, p. 362. O dată vede -noşul-puţa finului. Negruzzi, s. 1, 251, cf. Pamfile, J.jii, 162. Să nu-ţi pară puţa păpuşă,- să nu iei-In glumă un-lucru serios. Cf. Pamfile, or. 11, 162. Butucul de tei,- puţă de cotei (Ardeiul). Pascu, c. 19-1. Puţă dc purcel hwălilă-ii cojocel (Sfredelul). id. ib. Compuse: (Bot:-; regional), puţa-cocoşuiui = buhai {Listera ovala). Cf. tdrg, Panţu, pl. ; puţa-ţiganului = coada-vacii ( Ver-başcum phlomoideş) . Cf. iţ vii 480;. puja-clneiul == numele unei plante nedefinite mai- .de aproape. ;.Gf. şez. xv, 111, alr î l 935/75; puţa-eucului — numele unei plante nedefinite mai de aproape.. Cf. .«. xvii 227; puţa-ursuiiii == nuinele . uuei;- plante .-. 11 edefiiiiţe mai de aproape-. Cf. a,lr i 1 952/5.94.. 4. ¿liit ; regional ^ şi în sintagma puţa ciobanului,; Băcescu, . .p;"49i 1.-12) Numele a .două specii de guvizi (Gobius gymnolrachelm şi marmoralus) ■ Cf. id. ib. 112- 4 Organul genital feminin :(la fete). <0> Compus:. (Boţ.; regional) puţa--preoteşii — plantă cu tulpina subţire* cu frunzele rare,, de :formă lunguiaţă, cu flori dc culoare albastră, care creşte prin fineţe, nedefinită mai de aproape. Cf; mat. DIALECT. 1, 266. ' -. ' ... . ... - ■ 19728 PUŢĂN — 1860 — PUŢIN 2. (Anat.; prin vestul Transilv.; in sintagma) Pu[u gltuliii = oniuşor (2). Cf. mt. rx, 427, alr i/i h 33/302, alb ii/i mn 17, 6 929/325. 3. (Popular) Termen de adresare pentru un băiat (mic) sau un tînăr; (regional) puţicane, (familiar) puţică (2), puţoi (I 1). Cf. Ciauşanu, v. 192. — Pl.: puţe. — Cf. lat. prep uti uni. PUŢAJV, -Ă adj., adv. v. pufin. PUŢĂNTEL, -EĂ, -ÎCĂ adj., adv. v. puţintel. PUŢĂR s. m. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) Ordonanţă (II I). Ion a fosl puţăr la un maior. mat. dialect. i, 189, cf. Glosar reg. — Pl.: pufări. — Din germ. PuUer. PÎtŢCĂ s. Jt. (Prin Bucov., prin Transilv. şi prin Maram.) Baros; mai2 (I). Cf. alr ii 6 454/365, a v 1, Lexic reg. 21, mat. dialect, i, 266, Glosar reg. — Pl.: puţee. — Etimologia necunoscută. PUŢÎ vb. IV. 1. I n t r a n z. A răspindi un miros greu, neplăcut; a mirosi urît. Grăi iui sora mortului, Marlha: Doamne, că va puţi ; a patra zi iaste! Coresi, ev. 96, cf. gcr i, 196/2, anon. car., lex. mars. 207. Pfu, cum puie ... Mi-au stricai lot cheful. Kotzebue, u. 35v/10, cf. Clemens, drlu, lb. Cum nu puţea mai nainle luminările de său. pr. dram. 105, cf. Polizu, ddrf, Barcianu. Să nu mănlnci ouă in dumineca Paştilor, căci Iţi oa puţi gura. Candrea, f. 240, cf. tdrg, ŞXineanu, d. u., cade, Vissabion, fl. 137. Fusese o zi dogoritoare; pieile puţeau mai rău ca sllrvurile. Camil Petbescu, o. i, 618. Hlsese toată ziua de ca că-i pul mlinile. v. rom. septembrie 1960, 62. De-ar fi lelea ca şi fala, Nu ş-ar ţese plnza vara. Că ş-ar ţes-o primăvara, C-alunci nu puie mlnjala. Reteganul tu. 186. Clnd auzi cucul Intliul, să-l auzi pe mlncale, că altfel te spurcă, şi-ţi pute gura tot anul. Gorovei, cr. 84. Lauda de sine pute Ca vinul rău din bule. Pann, p. v. i, 162/9. Gura care singură pe sine se laudă, pute. Zanne, p. ii, 180. An a mlncal leurdă şi estimp li pute gura. id. ib. iii, 591. A mlnca usluroi şi gura a nu-i puţi, nu se poate. id. ib. îv, 169. Nici usluroi n-a mlncal, nici gura nu-i pute, se spune, ironic, despre cineva care pretinde că e neviilovat. Cf. dl, dm. li pulc botu a lapte, se spune despre cei tineri care vor să facă lucruri ce nu slnt potrivite sau posibile pentru vlrsta lor. Cf. Zanne, p. i, 500. Pute a ou clocit, se zice despre cineva care spune un neadevăr. Cf. id. ib. 576. Miţa, dacă na ajunge la slănină, zice că pute. id. ib. 550. (Impcrs.) Clnd ne-asudau picioarele pe drumurile Rusiei, nu vă puţea. Ziceaţi că-i parfum de eroi. H. Lovinescu, t. 221. <> (Cu determinări introduse prin prip. „a“ sau, Învechit, „de“ care arată elementul de referinţă) Coridorul, ... împestriţat cu lume de lot soiul, ...puţea a sudoare. CXlinescu, s. 177. Borşul cavaleriei puţea a urină de cal. Camilar, n. i, 212. Puntea pute-a plrci, ptrciu pute-a punte. şez. i, 273. De clnd mama m-o făcut, Apă din păpuc n-am but, Că păpucu pute-a turc. Ale-xici, l. p. 72. (Ini pers.) Nu puţea a hoituri. Ne-gruzzi, s. ii, 229. Un’mă duc şi un’mă port Pute-a candelă de mort. Arghezi, vers. 330. (Cu valoare depreciativă atenuată) în Cluj se vinde numai pudră şi parfum. Pute Clujul a drogherie ca şi Parisul. Vlasiu, d. 14.'Fugi, că puţi îngrozitor ă parfum! CXlinescu, s. 82. în casa lui, clnd dă ceai, pute mereu a cafea prăjită, id. B; x. 6. (I m p e r s.) Pute-a carni crudl. alr sn vi h 1 839/605. <0> F i g. Un pachet galben de Plugar zbură peste păturile pestriţe. — Uliu, şi tu tot de-aslea aba-noase ai, Ilie? — Să nu-mi pută sufletul, mă, a odicolon, că mă face gradat. Barbu, p. 269. (Im pers.) La Ieşi începe să pută, căci înştiinţări primesc, Că ostaşii Ibrăilei din zi In zi năvălesc. Beldiman, e. 44/33. <> E x p r. A puţi locui (sub cineva) (de lene) sau a-i puţi cuiva şi urma (de lene), sc spune despre cineva foarte leneş. O ocăra că doarme In picioare şi că pute locul de lene pe unde trece. Rebreanu, i. 378. Că de joc e cum e focul Iar de lucru puie locul. Hodoş, p. p. 191, cf. Zanne, p. ii, 684. Leneşă, bre, şi urltă să le ferească Dumnezeu, li puţea şi urma. i. cn. n, 173. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e aşa şi aşa. Cf. Zanne. v. ii, 683, dm, dex. A(-i) puţi (cuiva) ¡jura = a fi mincinos. Zanne, p. ii, 184. (Regional) A puţi a pustiu = a fi gol. M-am ales c-o pungă şi-apoi şi asia pute a pustiu. Creangă, p. 45, cf. dm, dex. (Rar) Parcă tot ii pute ceva, sc spune despre cineva căruia nu-i place nimic, care e mereu nemulţumit. Cf. ddrf, dl, dm, dex. + F i g. (Familiar) A fi în cantitate mare, a fi plin de ... Cf. dl, dm, dex. O Pute piaţa de mere. + F i g. (învechit) A aduce a ..., a semăna cu ... Numele, In inscripţiile romane,... pul a nume dăceşli. Maior, ist. 12/28. După ce i-au făcute curte — adecă lăzei cu galbeni — face In sflrşil ... şi fetei o declaraţie, ce pute a aur, şi a precupeţ. Dacia ut. 35/23. 2. Intrau z. (învcchit) A mirosi (1). Amar celora ce le vor puţi [florile] spre perirea lor (a. 1645). ap. TDRG. 3. T r a n z. şi intranz. F i g. (Popular; de o-bicci cu determinări introduse prin prep. „a“, care arată elementulde referinţă) A mirosi (2). Mie-mi pute a om pămlnlean. Sbiera, p. 54. Şi primăvara clnd i-o puţlt turcului a rus, o fugii. Graiul, i, 342. Cum s-apropie i( d'e blrlogu i(i cum odată-i put'e că cineva li pă blrlog. O. Bîrlea, a. p. i, 126. — Prez. ind.: put, pers. 2 puţi, pers. 3 pute; conjunct. pers. 3 şi 6 şi: (Învechit şi regional) să puţă. — Lat. putere. rUŢIĂNĂ s. f. v. plţiană. PUŢICANE subst. (Prin nord-estul Olt.) Puţă (3). Cf. Ciauşanu, v. 193. — PI.:? — De la puţă. PUŢICĂ s. f. (Familiar) i. Puţişoară (1). 2. Puţă (3). Cf. Ciauşanu, v. 193. — Pl.: puţică. — Puţă + suf. -ică. l’UŢÎN, -Ă adj., adv. 1. Adj. (în opoziţie cu mul t, numeros) Care se află sau trebuie In cantitate mică. In număr redus.(v. n iţei), care există In sorturi, In locuri ctc. reduse ca număr, care are un nivel (cantitativ sau, p. ext., valoric) scăzut; care nu este de ajuns, insuficient. Da meşterilor lucrare nu puţină, cod. vob . 8/5. Cumpăraţi oarece puţină hrană. Palia (1581), 178/12. Aflară acolo acasă nu puţină oaste sllndu-le împotrivă. Hebodot (1645), 209. Puţin aluat ţoală frămlntătura dospeaşte. n. test. (1648), 255r/5. Că ce-i puţină sflnta ta turmă. Dosoftei, fs. 48/9. N-au îndrăznit să iasă de faţă, avlnd oaste puţină. R. Popescu, cm i, 254. Nu puţine luări şi jafuri de la toţi făcea. R. GreCEAnu, cm ii, 138. Intr-acesl an, poame multe, vin puţin. Calendabi (1733), 42/15. Pentru puţină apă carea dai unui sărac ...Iţi făgăduieşte Dumnezeu tot ceriul. Molnab, bet. 95/1. Iar el oaste are foarte puţină. Budai-Deleanu, ţ. 145. Un mert[ic] de mălai sau pu/un[e] legum[e] (a. 1816). Iorga, s. D. vii, 16. Cheltuielile cu carelepoate cineva să-şi facă... o flntlnă slnt foarte puţine, ab (1829), 281/4. Puţină rămăşiţa zilelor sale. Arhiva r. i, 37/9. Puţine slnt fapte bune. Conachi, p. 285. Acest munte este posomorit; puţină vegetaţie are asupra-i. Bolintineanu, o. 305. Ş-a sclipuil puţine parale, clteva oi, un car cu boi. CheangX, o. 55. Peste noapte trecea de iot puţină lume de la Radna la Lipova. Slavici, o. ii, 17. Simţea puţinul slnge ce mai avea, cum i să strlngea la inimă. Delavrancea, s, 127. Puţine lucruri s-ar putea traduce. VlahuţX, o. a. ii, 23. Pentru ce să-i amărăşti Şi zilele puţine. Coşbuc, p. i, 78. Călătorise de foarte 19737 PUŢIN — 1861 — PUŢIN puţine ori cu trenul. Agîiîbiceanu, a. 42. Să le ducem şi puţină mahorcă. C. Petrescu, î. ij, 3. Un interior pe care l-a mobilat cu bani puţini o femeie cu gust. Sebastia.v, t. 9. A cumpărat trei lucrări ...cu bani puţini. Vlasiu, d. 172. Ne dădusem peste cap să găsim ...şi puţină prospătură. Voiculescu, p. i, 308. Pădurile mai păstrau puţină frunză. Sadoveanu, o. xii, 381. Puţinii străini din oraş sc îndreptau către insula cea mai deasă de lumină. Arghezi, b. 73. Cu puţină carne de capră, tşi ţinea zilele. CXlinescu, c. o. 37. Puţine sini scrierile evului mediu care să ne facă a simţi mai limpede apropierea Renaşterii. Vianu, i,. u. 03. Gustăm puţină carne friptă. Stancu, ii. a. i, 26. Slnt un tip jalnic, cu puţine trăsături omeneşti, t noiembrie 1962, 28. O flnlină lină, Cu apă puţină. Balade, hi, 15, Musca pentru putină dulceaţă Jşi răpune viaţa. Zanne, p. i, 561. Cap mare, minte puţină, id. ib. ii, 47. Vorbă multă şi treabă puţină, id. ib. 819. Multe flori slnt pe lume, dar puţine miroase, id. ib. 610. La cuptorul cald puţine lemne trebuiesc, id. ib. in, 137. Ai şi tu putină brlnză la putină şi crezi acum că ai căşărie. id. ib. 485. Cine mănlncă mult, mănlncă mai de puţine ori. id. ib. 620. Mai bine mlncare puţină, declt boală lungă. id. ib. 640. <$» L o c. adv. De puţine ori = rareori. De puţine ori biruiţi de unde mergea a să bale, să întorcea. C. Can-tacuzino, cm i, 12. In puţine zile (sau, rar, ceasuri) = peste clteva zile (sau ccasuri); p. ext. Intr-un viitor (toarte) apropiat; într-un timp (foarte) scurt. In puţine Ceasuri după obiceai să înarmară, Măcar nu le părea prea bine. Budai-Deleanu, ţ. 236. In puţine zile toate fură După această poruncă făcute, id. ib. 338. Rănit In războaie, soldatul căzuse Şi-n puţine zile chinuit muri. Alexandrescu, o. i, 161. Ridică, tn puţine zile, alt bordei. Sadoveanu, o. xi, 272. <0> E x p r. (Rar) Puţin la minte = a) prost (B IV 1). Cf. dl, dex; Ij) naiv (2). Cf. cade. (învechit, rar) Puţin la simţire = nesimţitor (3). Un bou ca toţi boii, puţin la simţire ... Doblndi In cireadă un post însemnat. Alexandrescu, o. i, 230. + (Substantivat) Ceea ce este (sau ar trebui să fie) în cantitate mică, în măsură mică, In număr redus; ceea ce reprezintă o cantitate valorică redusă. Am făcut ceaste cazanie ... să o primească, ... căre şi puţinul bine iaste de folos (a. 1644). bv i, 146. Cei puţini ce au scăpat cum au putut s-au dus la Iaşi. R. Popescu, c.m i, 158. Iaste mai cu lesnire a greşi urmlnd mărturisirea şi hotărlrea celor puţini dectt a celor mulţi. Molnar, ret. 100/17. Cu puţin se sătura. Asacht, s. l. i, 267. Din români, puţini căzură. Băl-cescu, m. v. 52. Puţini din scriitorii noştri şi-au cunoscut misiunea de scriitor român, cr (1848), 43/58. Profilăm mai mult de puţinul cc-l doblndim cu anevoinţă. Bolliac, o. 261. Trebuie să înţeleagă dar orişicine ce grea e sarcina acestor puţini. Caragiale, o. iii, 78. In.puţinul cil a scris, a putut da Intrucltva măsura talentului său. Gherea, st. cr. i, 198. Lor li-i drag puţinul Ce-l dai. Murnu, o. 104. Ilofii l-au călcat şi l-au prădat şi de puţinul ce mai avea.. Hogaş, dr. i, 22. Şcolar, cu puţinul de acasă, anevoie dusese greul. Bassarabescu, v. 82. Rup din puţinul pe care-l au ... ca să-l prefacă In bani. Galaction, a: 231. Din puţinul ăsta mai şi furafi? Vlasiu, a. p. 426. Binevoieşte a lua loc şi a gusta din puţinul care-l avem. Sadoveanu, o. x, 102. Puţinul cit Uni trebuie să trăiesc, am. CXlinescu, e. o. ii, 84. O ajutase să-şi vlndă puţinul care li mai rămăsese. Stancu, r. a. v, 139. Puţini suie, mul/i coboară. Crean-gX, p. 248. Mulţi văd, dar puţini înţeleg. Zanne, p. ii, 795. Cine spune multe, face puţine, id. ib. 742. Cei mulţi nu aşteaptă pe cei puţini, id. ib. iv, 220. Fiecare năduşeşte după clştig, dar puţini ll doblndesc. id. ib. v, 152. Traista săracului, cu. puţin nu se umple. id. ib, 558. Mai bine cu puţin şi vesel, dectt cu mult şi necăjii, id. ib. viii, 467. + (învechit; despre preţuri; In opoziţie cu m a're1, ridicat) Scăzut, mic. Nu va putea niciodată fabricantul să dea marfa In puţinul preţ In carele tl pot da cei care fin cherhanele mai mici (a. 1824). doc. ec. 325. Pămlntul avea puţin preţ. I. Ionescu, c. IV/11. 2. Adv. în cantitate sau în măsură redusă, în număr mic; în cantitate, în măsură sau în număr insuficiente. Şl puţin cin’ se va munci, mari daruri priimi-vor. Coresi, ev. 236. De va hi mai poţin, să-i mai întorc cu bani (cca 1620). bul. com. ist. iv, 164. Să se gusle poţin. prav. gov. 78r/l. Am făcut ccasCe căzanie ... călră carea îndemn pe fiecene să o primească măcar poţin (a. 1644). bv i, 146. Asta nu e puţin clnd o zice o gură indiferentă. Negruzzi, s. I, 65. Sini bolnav...; de aceea puţin îţi voi scrie; BXl-cescu, ap. Giiica, a. 510. Prea mult un înger mi-ai părul Şi prea puţin femeie. Eminescu, o. i, 185.. Domnia lumii e a celor care vorbesc puţin. Vlahuţă, o. a. ii, 228. Să facem puţin bine, acolo unde putem îmbuna o asprime. C. Petrescu, î. ii, 109. li bolnavă de moarte nevasta mea: doarme bine, mănlncă bine, de lucrai ar lucra puţin. Zanne, p. ii, 502. Cine vorbeşte mult, face puţin. id. ib. 838. Cine mai puţin mănlncă, are şi mline ce mlnca. id. ib. iii, 619. Puţin dai, puţin porfi. id. ib. v, 241. <£> Mai puţin = (în) afară de ..., fără, minus (2). Făina ce căpăta, mai puţin uiumul, o întindea pe (oale. conv. lit. xliv2, 79. Cel (sau pc) puţin = (exprimă delimitarea rc-strîngerii unei stări, manifestări, acţiuni etc. la un stadiu minimal acceptat ca necesar, indicat, potrivit, posibil etc.) in orice caz; măcar (12), barem; în cel mai rău caz. Cel puţin au slrlns 10 cori. Biblia (1688), 1021/35. Adeseori el pierdea împreună cu punga şi viaţa sau, cel puţin, sănătatea. Negruzzi, s. i, 16. Trebuie ca această faptă să aibă ccl puţin un văl, o umbră de dreptate. Odobescu, s. i, 18. Cel puţin ca-l va fi avizai! Agîrbiceanu, a. 50. Cel puţin să plesnească fierea şi Intr-insul. Rebreanu, i. 25. Cel puţin verbal, situaţia trebuia lăsată sub sigiliile desă-vîrşilei discreţiuni. Galaction, o. a. i, 56. Fumează sau cel puţin fine necontenit In colţul gurii o pipă. Camil Petrescu, t. i, 189. Holărlră să sc odihnească ccl puţin un ceas. id. o. iii, 175. Eu cel puţin n-am văzut niciodată un înger. Vlasiu, a. p. 14. M-a lua cu el la o serală. Au fost pe puţin zece perechi, id. D. 314. Era curioasă să ştie cel puţin de unde le are. Sadoveanu, o. xt, 46. Ccl puţin dacă aş salva pe fală. CXlinescu, n. i. 177. Lasă-ne o clipă să ne deprindem cel puţin cu chipurile noastre noi. r septembrie 1962, 6. Clt de puţin = în cît de mică măsură, în foarte mică măsură, (aproape) deloc. Nu se ocupă cit de puţin dc trebile statului, cr (1846), 232/31. Ai avut destulă vreme să-nţelegi cit de puţin aş fi In stare să rănesc pe cineva. Caragiale, o. vii, 254, cf. dm, dex, Cltuşi de puţin = (în construcţii negative) nici în cea mai mică măsură; nicidecum. La lot ce s-a produs ca literatură originală dc teatru cliuşi de puţin nu i se cade acest nume. Caragiale, o. v, 249. O lună Intreagă-ţi va vorbi despre acest scriitor şi de lot ce-a scris el, fără să se tulbure cliuşi de puţin. VlahuţX, o. a. i, 193, ci. dm, dex. (Puţin) clte puţin sau (clte) puţin, pu(ln = pe rînd, In mod progresiv, încetul cu încetul, tncet-lncet. Clte puţin, puţin, drumul făclndu-se mai greu, am început a simţi obosirea. Negruzzi, ap. tdrg. Ameţeala ll părăsi puţin clte puţin. Delavran-cea, s. 152. Puţin clte puţin negurile se risipeau. BrXescu, o. A. i, 294. Orăşelul ... moare clte puţin In fiecare zi. id. ib. ii, 300. Puţin cîte puţin, numele lui e aproape uitat. Oprescu, s. 218, cf. dm. Se lumina puţin clte puţin. Barbu, p. 251, cf. dex. Clte puţin pilind, cel mai frumos ac vei scoate din cel mai urit fier. Zanne, p. v, 495. Pe puţin == cu un preţ scăzut; ieftin. Cf. dm, dex. Mult-puţin sau mat mult sau (sau ori) mai puţin v. m u 11 (2). Nici mai mult, nici mai puţin v. mult (2). 3. Adj. (învechit) Care feste de dimensiuni sau de proporţii reduse; care este cu volum redus, cu capacitate mică. Puţină părticea. Biblia (1688), [prţfaţă] 8/26. Duse pe marele prinţ In odaia puţină şi. joasă, Coşbuc, ae. 157. 4. Adv. Cu dimensiuni sau proporţii reduse; cu volum redus. Reliefarea sonorităţilor iernii prin asociere cu acele ale unor vreascuri uscate, menţine ima- 19737 PUŢIN — 1862 — PUŢIN gmqţiai seriitprulu.i Irţfr-o arie puţin Intensă, Vianu, a, p.. 246. B3 O sflWfiră, puţin spaţioasă. 5.!sAdj‘. (învechit şi popular) Mărunt (I 3),,' .scund, scurt.''!Ó jigări ie ... de ilat ... puţină şi mică fiind. CaNTEMIR, ÍST. ‘96, cf.’DL, *DEX. > G. Adj. Care are durată scurtă, Care reprezintă un inteiyal scurt de timp. Să pocăi ... puţină vreme. DOsoftéi, v. s. octombrie 89r/4. Să-şi meii petreacă cu. ţt puţtriă oafece vreme. GóRían, h. i, 2/22. Te sphHu, îmi zts’e'(lupă puţină tăcere. Negruzzi, s. i. 51* ¡Mcestuiq, întronat ie puţin timp, ii lipsea o capitală, CXd’óbescx?, s. i, Î6. L o'c. a d v. în (sau peste) p'ii|ji'ă‘vrfeme ori In ţţaa peste)' puţin timp = fcurfhd. fljkfe p'Uţină preiñcv'a pieri nbrhete' tău (a. 1705). Gcri x,’'355/8,’Nădăjduiesc, a fi organiiat, In puţină vreme, *150 j$CQ.alc.' ar (18309; 1V21. Peste pufină tíreme doqmna 'Vfínceqnu' se ivea in uşa magaziei. Topîr-CEANU,‘fl. a.'ni 45. Peste puţin timp qveau ¿d răsuhe aplauze, ş iiilje 1960, .46. ¡7. 4 ţfwft ciolcfn pfin. ciqlan cy. .ftHttii* voflffeă. Creangă, . p. Ş. St#} o. .ii, io. Şftll# odihnipi puţin, Miplnh.. Işpiţţş,sqţ;, l.‘ 6.^După c¿ $e gpriţăpi puţin pârMitfi, cuippăiţU râm (n- vqiea¡ Qraţqului. H$,G4;ş, dr. i, 10. Lasă^mă puţin in 'iV°ie.> iŞtMfflfră.şă ,mă deştept. Eftimiu,..î. 1.^4, éMíiWs {p°> api.,şuflqt puţin sq.^e.tnc,irigă. VL4.şiy, ,a. p. 35,. SlítÚfáiM¡tpuţin de vorbă. S.ado-Y£A.j*V.j ^ i^i,,.i^O. .Nu vrţţi să staţi pe loo puţin? AÎţtGHE:^, Vfj*s. 33,8. Iqnuţ, vin’ puţin înăţintru. DAyiftcjGLij, m. 12. ^ ţpste (sgu, Învechit, rar, In) puţin = ţn,. şurî^p, Jg scurt ,j,imp de . acurrj încolo, n¿ peşţe ,'m»lt ţijnp,; $ntr*iin ,’î$tpr (foarte) apropiat. P.eş^e puţin... mur¿. ,VXpXRE;scuL, ist. 258/2.3. Dar peşţ,e. puţin şi pe dinşii. iacă Vine tot aceaiaş belea. BţlpAi-DELEA^y, Ţ. 275» Peşţ.e puţin negura va pieri. Map.cqvici, d.' i4/_<|l, Aşa .eşţe nădejde curn, c,ă peste puţiţi Vf>m scqpa de,YiacesJ. n$Mh qţ (18$8), l1/^. Să-îjii. ser ii la Vyma, uiiflc in puţin i$m fijpnge. ^<,OG>ĂL£iicgANy,r,s. ,2. Pgslfapqţin, tqcerea lor fu semn c4.0mbij ,erau acufyndafi in sorţin. Aşachi^ s. ,l. ri, ^8,,’Emirul va -.fi fărqjjidoiqlă',redus', fifiste puţin, „a ÍQ,trq,, lfl:Mairo,c, cr (1,846), 21/í,2. peste, puţin, prin rriijlpcirea vişţieriilui ion, ... priimi iarăşi cinstea şi dregjjiloria- s,«>, ^^LCEsgu,, m. v. 30. Ar,ş de gind s.ă ,sg întoarcă ,..-gesffypi0n- IşpiREspu, l. 10,5, Peşte puţin, urţj.■■soldat... Inpîşţfţ şcliiopătlnd. BRXpscp, .o, a, .i, ^jţQ^PşstgrPyiiinşPn} V# P\n$ la Piele- Érfojfcg, „fv P-'-f’.a■■ ■■ : ' >ţ8. Aâj.w(Şi prin lărgirea sensului) Gare 'are forţă; iiîtensitatet patere soazută;-.» in < toate\ ctte aicea era oarecum o pu4ti0¡ irbnie.,xx. (&848), W/58V.&Î pufină sforţare, li se < cunosc şi xoloarea^ legăturii ..atistor. cărţi. Iorga, Pv A. . I, .1.1. Tlvziu, clnd’conteni zloala, .vorbi iatrpeu mâipupiná„xisp'rime¡ Sadovea»îu, b. 30. Sta oprit:o clipăftSL'prag,.îngăduind ochilor-să se. deprindă cuyimmina ţâiţină. z.-R;.-281. 'Urcaţi ca fumul, immiiâ liniştite, PentPU,,soţire, pentru pămlnt, Şi pentru puţmai,4fâcănS căra sini. îsanos, ţ. i,. 70. ;Jtflj.ñ;|H!“*fkl6áré,' dfe Vfliţate • :'SeSzută, ‘éé fl9iV pWtaft|4 TeSusă.^■'O! déécd'firire^dle f$i(iriă^ntpVrt&riţă. '.(S^ '■ ii.. " i’ţ-ii . .si s.’ii. * : «>:10^fe.4feftaî'PCare;,Răsură, InJrupJ.ţy.f, cţt de pit; o^.cR|^'.cRW«;4nsiifi(îieij|, <{£«,.4şpb; japprţ jnţgjisix, (^jlţgiţiy). iPii^in rţqcpia cu. jfigeri \n s’lfivk irq^,itre,ce şirQ einşle fă$ă de ţăbq\>ă. Dosoki ei, ps. 28/3. împăratul ... nU puţin măniindu-se, s-au sfâţuil şfi meprff4' !f?i:¥Mpma‘, Sin.caî,^ hş.,: i, 219/1. fflgnia şi:tfiirţiiijş ţmrfuai-contţRil’ 'ÓüAoHipj,- r. 7,3/29.. Teme-te :4ar-*r.,-,py:ţi>n de fíiitqr. Marco vioi, d, 1.6/4. Airi mas In Reşov, tlrg mărişor, dar puţin frumos. I^o,GXjiNicEANU, s. 8. Semănai ieri foarte puţin religios ţa .suvenirea primelor tale amoruri, cr (1848), 6?/61 • •Rămase toată viaţa puţin. cam zăpăcii. ,âgîr- b.iceaîju, a. 211. Priviri,le ..-. ţi se opreşp pe urechile, puţin răşchirate, dar frumos întoarse. Gîrleanu, n. 50,. Adăugă puţin mai tare ... Bassarabescu, y. 91. Surise puţin ironjc de explicaţiile fiului său. Re-.breanu, r. i, ,261-, 'Nu simţea■ declt pă-l durea capul puţin. Mironescu, ş. a. 36. Iese pe terasă, cu ochii cirpiţi de somn şi puţin buimăcit,. .Sebastian, t. 10. Locuinţa era puţin demodată. . CXLiNEscy, s. 416. îl durea inima simţindu-l pe ,Qostache puţin înstrăinat de el. Camii, Pşţrescxi, o. iii, 156. Pe u$ scaun rotund un',bărbat, cu gambetă cenuşie pe cap, dqtă puţin pe.ceafă. Stan,cu, D. 357. Eram singur şi puţin trist. Barbu, p. ’i.'.Jţi place s.ă baţi clmpii şi' sărfi sperii puţin prietenii, t august 1964, 55. •$> (Şport) S» puţin = la. niare luptă, după un mare echilibru de forţe. Cf. s.i3ex,. 11. Adv. (Precedat de „mai1“, serveşte la’formarea comparativului de' inferioritate) Asediaţii nu- slălură mai puţin \vjtejeşl,e declt asediatorii. .BX.l,gbscw, m. v. 56. Fierul, metal mai puţin nobil declt hidrogenul, descompune ¡apa la temperatura obişnuită, chim. an. pAiLia'*"154. [Seryitorul] e nxqi puţin scrobit ca înainte. ir.» decembrie 1964, ;3-3. ^ .(Cu al doilea termen, al comparaţiei subînţeles) Noaptea .., este mai puţin •tristăi lyi-ARCpvici,.. r. 2/2,0,. Acel ingrpzUor lucru mai puţin cunfpliţsse, p.a/?, CQţi'ACHi, p.•• 292. î’n Italia, telul religios fu. mai-..puţin.fie.npiule. BXixEsftUi m. v, 37, , Mai puţin,> brysc.ă, mai puţin, supărătoare, cr (1848)’, 1S&/63, Cee.a ce esţe l/isqişi jnqt puţiM uşor, chiqr 'penlru cei cari ştiu bine limixa din care traduc ..., e,ste ¡de‘)Q serie totdeodată şji frurţifs romăneşte. QDOr bescu, &, ii»' 367;. înce_pea :şfl-mi fie njqi pifţin anii-patic.-. Galactxons o. a. i, 160. Domnul Lai-.¿. era mai puţin inclntqt. Sadoveanu, o, xi, 422- S-a spus adeseori, ce scriitor de seamă este; Nicolae Bălcescu; caracteristicile Iui sţiliştice au fost Iţţşă - mqi puţin remqrp.ate.-Vianu, a. p. 29. Gind pllng cei,-pii, -e mai puţin mşi. • H.- Ldvinesqw, t. -93. Ariştiţa;..< părea mai retrasă şi mav puţin mindrăv Preda, mî ■ 187, Cei mai mulţi ... au fost promovaţi In dregătorii mai puţin importante. Sţdicescu, s. d. 72. în alte ocazii mai puţin somptuoase şi oficiale ..., el se afirmă ca deşăvirşit executant. , s febrijarie -.1960, 50.. Galeriile pe car# rţieri/ inpe.p săppii pară mai puţin misterioase. ib. ianuarie 196.1, 16. ¡Clnd ştqrea, sufletească a poetului este mai puţiri ■ deprimantă, el, aşterne In pţrsuri şi tonalităţi vii. v, rom. decembrie 1964, 158. (Exp r.) Cu atlt (sau, învechit, atlta) mai ,puţin = Intr-o măsură şi mai mică (determinată de împrejurarea respectivă). Nu voi, măria ţa, să amăgesc pe nimeni şi cu atlţa mai puţin pe st$pln,ul meu. Filiî^on, o. i, 11,2.' □ Cu atit mai puţin trebuia să pleci. \u mal puţin,., = (măcar) In egală .măsură,. de asemenea, dep,ppţriyă, Gredpffi că şi d-voastră, .¿iu. mai puţin decţţ -noi., .slnteţi ţff. heaşttmpăr. ap. GhicA;, ■ a... 547. Qtiţia ipfăţişa nu.-mai puţin femeia ¡pii ideală. CXli-nescu, e, ©. jt, 327, •v* (Prgcedat de „cel mai1“, -ser-vfeşte ,1a formarea superlativului- relativ de inferioritate) Cel. mai puţin dumros .... mod de sinucidere. Garagiale, o. ii, 136., .Cel. .mai pUţin reuşit dintre tablourile expuse:' dl. 12. Adv. (învechit; ilii construcţii negative) Gît pe-âCi^gata-gatd. ’De’Mimă rea, puţin de n-au murit. Ureche, api cAde. Pefiră-greci mulţi şi piifin de nu •pieri şi impăratuli'-i'Md'x.Ai '389f§9.~:farăypreutul'clfai erd ptttereă, ăiefpă la 'besereM şi^ Se'ca sbsi,:'dflă (ţf-ddpq Săpată şi trttpul svlntului puţin jieluat. Varlaam, c. 458. Aici, pe prispa unui rotariu, phfin Ue nu era să făminem chiorii- CreangX, a; '125. • * , ' r-:_ PI:: ,(a9j.).puţini, -e,. — Şi: (ţnvechitV puţt4n, puţin, .ră, puţun, iă,. pdţjţn, adv. — Lat. *putlnus (= pitlinus). 19737 PUŢINA — 1863 — PUŢINEJLUŞ PUŢINĂ vb. I. Tranz. (învechit) A împuţina. Cf. DRLU, TDRG. — ‘'Prez. ind.: puffnez. — V.- puţin. ' PUŢjNÂRE s. f. (învechit) împuţinare. Cela ce era să mă nfintuiască den pufinarea firii (a. 1710). GÇR i, 366/17, cf. DRLU. Ce puţinare de suflet Şi ce frică în zădar (a. 1855). Iorga, s. d. xxii, 72. — Şi: puţinire s. f. drlu. — V. puţina. PUŢINĂTĂTE s. f. Faptül sau însuşirea de a fi puţin. 1. Cantitate sau număr mic, redus; cantitate sau număr insuficient; micime (2), (rar) puţintime, (învechit şi regional) puţinime (J), (învechit, rar) puţi-neală. Cf. puţin (!)• Din pricina puţinătăţii şi lipséi ăstor fel de cărţi ... m-am silit ...să pun în lucrul tipografiei aceasta carie (a. 1643). bv i, 134. Să sctrbi, pentru puţinătatea oştii lui. Herodot (1645), 32, cf. Cantemir, hr. 477, lb', Polizu. Radu Vodă, cum văzu' puţinătatea moldovenilor, căzu cu toi greul asupra fek conv.lit. xii, 181. Puţinătatea cea extraordinara a documenlilor ungare despre Făgăraş. Has-î>eu, .i.1 c. i, 16, cf. Odrf, Barcianü, Alexi, W., TDRÇ, ŞXfiŞEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D.'Cu toată puţinătatea- ştirilor şi, nesiguranţa 'lor, putem să ne facem o idee satisfăcătoare. CXlinescu, i. c. 20. Puţinătatea şi monotonia elementelor, de , Sensibilizare. Vianu, a. p’.*'332. S-a mirat ... dé pţiţihătateh cunoştinţelor lui Filip lnir-o problemă atlt de însemnată. v. rom. aprilie 1954, 161. Este îndeobşte cunoscută puţinătatea ştirilor docupxeplare asupra epocii atîtice a pămlntului românesc. fii, 1957, 251, Aceste problème nu’slnt ^ după cit se véde — numeroase, dar tocmai puţinătatea lor ... dovedeşte caracterul lor primar, s ianuarie 1961, 77, cf. dex. g. Dimensiune, proporţie, volum sau capacitate redusă; micime (1). Cf. puţin (3). Altădată diminutivele au sens ironic, izvorlt din faptul că ele denumesc obiecte de dimensiuni reduse: micimea, puţinătatea etc,, provoacă nu numai' simpatie, ci şi "ironie. Iordan, stil. 179. Era domol In mişcări şi avea totdeauna un zlmbet domol pentru puţinătatea trupească şi peHtru neastlmpărul colegului' român: Pas, z. i, 306, cf. dl. Puţinătated’ -trüpuliti în scl 1973, 52, cf: dex. ■ ■ ■ . — Puţin -f suf. -ătatel PUŢÎNEĂEĂ s. f. (învechit, rar) Puţinătate (1). Cf. Clemens. — Puţin + suf. -eală. •PUŢINUL, -EĂ, -ÎCĂ adj., adv. Diminutiv al lui puţin/1 ■ " 1. Adj. (învechit şi popular) Puţintel (1). Se fie dzilele lui puţineale şi piscupia lui lua-va altul, psalt. Sur. 95y/22. Că maK' E x p r. (învechit) Cit de putinei = în cit de mică măsură, în foarte mică măsură. Că cine miluiSşte, lu Dumnezeu dă, cit ăe puţinei. .Coreei, ev. 40. Făr-ă vedea pe ,Ero-locrit cît de puţinei măcar.’ Pann, e: i, 27/12. '(învechit) Cîtc puţinei = în mod progresiv, încetul 6u fei-cetul! Şi vin să be clte puf inii. prav. gov. 38y/6. ' , 3. Adj. (învechiţ) Puţintel (3). Şi vă .găsească această poţinea scrisoare a noastră In bonă■',paCe 'ta. 1633)-, Iorga, ¡o. j}. i, 51. 4. Âdj. (învephit) Puţintel „(5). Un călător iu ... clndu-i ’ la mijlocul calei. .aţlq.1 ¡un 'ţQpaci fruinos ".. şi şede ... pentru puţinea odihnă. Varla^m, fi.' 45. Puţinea vreme. Moliţvenic (sec. Xvn),'304.' Unii Şi alţii, cu puţinea; vreme Inţr-un loc afllndu-şe şi, vorbind adese, pe , lesne. p,o,t înţelege. C, Cant^guzino, cm i, 46.. Cu puţinică vreăme mai nainţţ,^o fămeaie Wipăr-ţindu-şi avearea ... MiNEiuj, (17t6), 181vi/lâl>. ¡pfişte puţinea vreame vor şă-} scoaţă şi vor sjf-l lficliizâ‘ih-tr-ace-l. ostrov„ Varlaam-Ioaşaf,''59v/28. 5. Adv. (învechit şi regional) Puţintel (6).. Şi-ncă puţinei (nişchitu psalt. sch. 67) şi nu va fi greaşnicul. psalt. hîjr. 3lr/14. încăleca de se prembla puţinei. Moxa, 363/8. Să să odihneasc,g, puţinei. Ureche, l. 190. Ş-am aţipit puţinei. Doşoftei, ap., gcr i, 256/11. Puţunel cu crpiul In vorbă şezlnd (a." 1700). gcr i, 334/9. Vrlnd.ca să arate mărirea ,sa ucenicilor săi şi nouă, mai înainte ,eu puţinei. Antim, p, 7. Şă mă odihnesc puţinei.' Mineiul (177-4), Î38,r2/14. ,§ă fii puţinei, să nu naşti^că esfa ceas rău. Alexaisdiiia (1794), 12/13. Ia stăi puţinei, dragă Voichiţo! N,e-gruzzi, s. ui, 21. Mai aşteaptă, puţinei. Contemporanul, i, £90. Să-l ,ajungă nu putea, P-ufinel, ¡şi se-neca! Teodqrescu, . p. ţj, 556. De-i şţ.dea mai puţinei, Mi-i ,găsi cu .sufleţel. Hodoş, (Pi. p. 82. Mlrzo, Mlrzo, puiule, Puţind să mai aştepţi Plnă , mlne-n prlnzul (Substantivat) Ci Jusli-nian, cu puţintei dintru ai săi oştindu-se ..., au Intrat In cetate. Şincai, hr. i, 134/38. 2. Adv. Cf. puţin (2). Dinlr-acel prisos să să plătească toată datoria ţării, din an In an clte puţintel. I. Golf.scu, în pr. Dram. 65. Se luminează puţintel, a ploaie. Topîrceanu, o. a. i, 370. Erai cuprins de res-pecl şi puţintel de frică. Pas, z. i, 207. De puţuntei ce mlnca Lumea toată se mira. Marian, sa. 84. Dă-mi, Doamne, şi nu-mi da mult, Dă-mi, Doamne, mai puţintel, Şi dă-mi lucru frumuşel, folc. transilv. ii, 523. 3. Adj. (învechit) Cf. puţin (3). Puţintea jalbă cil de mică ... să fie fost, n-ar fi luat domnia, ist. ţ. r. 11. ■i. Adj. (Adesea determinat prin „la trup“ sau, popular, „la făptură“) Cf. puţin (5). Mărica e un boboc dc fată; cam pufintică, dar ce să-i faci. Delavrancea, s. 42. Uriaşii pufinlei Tot mai repede scă-zură. Coşuuc, P. i, 296. I-atlt de pufintică la trup ... că parcă făptura ei se pierde. Sandu-Aldea, d. p. 59. Căpitanul Floroiu, puţintel, delicat şi cu faţa blondă. Camil Petrescu, u. n. 10. Era puţintică la făptură. C. Petrescu, a. r. 50. Un om puţintel şi pămlntiu, veşnic nebărbieril. I. Botez, n. i, 117. S-a însurat c-o feti fa puţintică la trup. Sadoveanu, o. vi, 574. [Mitropolitul] arătlndu-se firav şi puţintel In uşa catapetesmei, cădea ...In jilţul din altar. Arghezi, n. 118. Sări din mijlocul mulţimii o femeie Intre două vlrste, puţintică ta trup. Stancu, r. a. ii, 312. Vedeţi cum o învăluie virtejul, ... cum merge, puţintică la trup. Pas, z. i, 134. Femeie mică, cu braţele subţiri, cu trupul puţintel. Preda, r. 66. Bărbatul nu-i bai Că-i puţintel, Să fie mintea la el. Zanne p. rv, 255. 5. Adj. Cf. puţin (6). Păstraţi puţintică tăcere! -O Loc adv. îu puţintică vreme = (foarte) curînd. In puţintică vreme trebuie să se dea [= predea], ap. Ghica, a. 306. G. Adv. Cf. puţin (7). Pentru nevoia trupului dormea puţintel. Dosoftei, ap. gcr i, 253/8. Andriiaş ... s-au lăsal supt un brad să odihnească puţintel. N. Costin, l. 593. li rugă să o Ingăduiască puţintel. Mineiul (1776), 44V2/34. Aşteaptă puţintel. KogXl-niceanu, în pr. dram. 424. Ar trebui să se odihnească pufinlei. cr (1846), 522/39. Pufinlei mai odihneşte; In toată partea priveşte. BXrac., a. 73/13. Poci oare să mai dorm puţintel? cr (1848), 102/63. Aşteaptă puţintel, am de dat o poruncă grabnică. Caragiale, o. h, 266. Să se ducă şi ea prin cetate, să se mai răsufle puţintel. Ispirescu, L. 309. Stălu puţintel In cumpănă. Sadoveanu, o. xi, 32. Să stăm de vorbă puţintel. Lancrănjan, c. ii, 59. Era foarte ostenit şi înceta puţintel de a zice. Sbiera, p. 8. 7. Adj. (învechit) Cf. puţin (8). Niciclt de pufintea îndoială şi întunecare să nu fie tn hotărlre. Micu, L. 64. 8. Adv. Cf. puţin (10). Şi atunce puţintel l-au mustrat. Neculce, l. 174. Pe cate mergea alăturea, Insă hanul puţintel mai nainte. R. Popescu, cm i, 563. Puţintel nestatornic. Calendari (1733), 44/6. Puţintel mai sus din dreplul vadului morei (a. 1766). Uricariul, xvii, 153. Era oltean ca şi mine şi puţintel cam rudă după mamă. Ghica, s. 4. Da ceva elenica te-a învăţat tală-tău? — De, ce să zic, stăplne?... Mă cam pricep puţintel. Filimon, o. i, 122. Cade-n brlnci şi se ridică Dlnd pe ceafă puţintel Toată Una unui miel. Coşbuc, p. i, 225. Aseară... Puţintel s-a dat Cam la colţ de pat. Teodorescu, p. p. 25. — Pl.: (adj.) puţintei,-ele. — Şi: (Învechit)puţănlii, -eă, -ieă, (regional) puţunl6l,-c;i, -ieă adj., adv. — Puţin + suf. -el, -ea, prin apropiere de mititel. — Puţintică: cu schimbare de suf. PL’ŢINTELCş, -Ă adj., adv. (învechit) Diminutiv al lui p u ţ i n t e 1. 1. Adj. Cf. puţintel (1). In pumn pufinleluş lut galben luai. Cantemir, ist. 134. Am să-ţi dau pufinteluş vin. CXlinescu, s. 317. <> (Substantivat) Acest al mieu pufinteluş pentru mult, mititeluş pentru mare dar, cu rugămintea spre priimirc ll aduc. Cantemir, în bv i, 360. 2. Adv. Cf. puţintel (2). Mai scoase capul să mai vadă pufinleluş. Ţichindeal, f. 148/12. 3. Adv. Puţintel (8). Putinleluş Intr-o parte se deade. Cantemir, ist. 78. — Pl.: (1) pufinleluşi, -e. — Puţintei + suf. -uş. PUŢEVT.ÎME s. f. (Har) Puţinătate (1). Pretind... a cunoaşte, de pe mulţimea sau puţintimea perişorilor ... cu care e ...(cărăbuşul) acoperit pe plntece şi picioare, cum va fi vara ce urmează. Marian, ap. cade. — De la puţintel. FUŢ1ŞOÂRĂ s. f. 1. (Popular şi familiar) Diminutiv al lui puţă (1); (Învechit) puţuică, (familiar) puţică (1). 2. (Mai ales la pl.) Produs culinar preparat din cartofi fierţi, făină şi ouă, avlnd formă de baton presărat cu pesmet prăjit In grăsime şi cu zahăr. Com. din Bucureşti. 19749 PUŢlN — 1865 — PUZDERIE 3. (Anat.; regional) Omuşor (2) (Dăneşti — Vaslui). alr i/i h 33/512. — Pl.: puţişoare. — Puţă + suf. -işnară. PUŢÎlV, -Ă adj., adv. v. puţin. PUŢOĂCĂ s. f. v. picioieă. PUŢOI s. m., s. n. I. 1. S. m. (Familiar) Puţă (3). Cf. ddrf, Barcianu, tdrg, ŞXineanu, d. u., cade, Ciauşanu, v. 193. 2. S. m. (Prin nord-estul Olt.) Ţoi (pentru ţuică, rachiu etc.). Cf. cade, Ciauşanu, v. 193. 3. S. n. pl. (Regional) Ţurţuri de glicaţă (Flntlna — Rupea), alr i 432/164. II. S. m. (Bot.) 1. (Regional) Sîngele-voinicului (Nigrildla nigra). Cf. tdrg, Panţu, pl. 2. (Prin Olt.) (Fruct de) ardei iute (Capsicmn annu-um). Cf. cv 1951, nr. 9 — 10, 47, gl. olt. 3. (Regional) Specie de cartofi lungăreţi, gălbui. Com. FurtunX. — Pl.: (I 1, 2, II) pul oi, (I 3) putoaie. — Puţă + suf. -oi. PUŢOU vb. IV V. puţului. PUŢUÎ vb. IV. l.Tranz, (Bucov.) A curăţa. Cf. l. rom. 1960, nr. 3, 80, sfc rv, 139, cv 1950, nr. 11 — 12, 40, Lexic reg. 107, Glosar reg. + Spcc. (Complementul indică Încălţămintea) A lustrui. Mi-am puţuit ciubotele, cv 1950, nr. 11 — 12, 40, cf. Lexic reg. 107, Glosar reg. 4- Spec. (Regional) A ţesăla (Vatra Moldoviţei — Gura Humorului), alr i 418/375. + Spec. (Regional) A spoi (Ciocăneşti — Vatra Dor-nei). alr ii/i mn 117, 3 787/365. 2. T r a n z. F i g. (Bucov.) A certa, a dojeni; p. e x t. a bate. Com. din Straja — RădXuţi, cf. cv 1950, nr. 11—12, 40, Lexic reg. 107. 3. R e f 1. (Regional) A se găti, a se Împodobi (Negrileasa — Gura Humorului). Cf. a vi 4, Glosar reg. — Prez. ind.: puţuiesc. — Din germ. putzen. PUŢUIĂLĂ s. f. 1. (Prin Bucov. ) Lustruire a încălţămintei. Lexic reg. 107. 2. F i g. (Regional) Ceartă, dojană. Com. din Straja— RXdXuţi. — Pronunţat: -fu-ia-, — Pl.: puţuieli. — Puţui + suf. -eală. PUŢUICĂ s. f. (Învechit) Puţişoară (1). Cf. lb 565. — Pl.: putuici. — Puţă + suf. -uică. PUŢUITÎJRĂ s. f. (Prin Bucov.) 1. Lustruire a încălţămintei. Cf. Lexic reg. 107. 2. F i g. Ceartă, dojană. Lexic reg. 107. — Pronunţat: -fu-i-. — Pl.: pufuituri. — Puţul + suf. -tură. PUŢULÎŢ s. n. (Rar) Diminutiv al Ini p u ţa (I 1). Cf. DDRF, CADE. — Pl.: pufulefe. — Puţ2 + suf. -ulef. PUŢUL! vb. IV v. puţului. I’UŢULUÎ vb. IV. 1. Tranz. (Transilv.; complementul indică încălţămintea) A lustrui. Cf. Coman, gl., Lexic reg. 10. Puţuluieşle-ţi papucii, mat. dialect, i, 189. + (Prin sud-vestul Transilv.) A ţesăla. Am fos’ la tunari; aveam doi cai,... li puju-luiam, le dam apă, ovăs. Densusianu, ţ. h. 180. 2. Refl. (Prin nord-estul Transilv. şi prin nordul Mold.) A se găti, a se împodobi. Da’ ce te mai puţu- luieşti atlta? i. cr. vi, 127, cf. Coman, gl. Nu le mai puţului! mat. dialect, i, 189. — Prez. ind.: puţuluiesc. — Şi: (regional) puţuli (mat. dialect, i, 89), puţurlui (cv 1950, nr. 11 — 12, 40), puţurui (Lexic reg. 107), puţoli (ib. 10) vb. IV. — Din magh. pucol. PUŢULUIĂLĂ s. f. 1. (Prin Bucov.; in forma puţu-ruială) Lustruire a Încălţămintei. Cf. Lexic reg. 107. 2. F i g. (Regional) Bătaie (Ilişeşti — Gura Humorului). cv 1950, nr. 11—12, 40. J-am tras o puţu-luială bună. ib. — Pronunţat: -lu-ia-. — Pl.: puţuluieli. — Şi: piiţuruiălă s. f. Lexic reg. 107. — Puţului + silf. -eală. PUŢU1V, -Ă adj., adv. v. puţin. PUŢUNEX, -EÂ, -ÎCĂ adj., adv. v. puţinei. PUŢUNTfiL, -EĂ, -ÎCĂ adj., adv. v. puţintel. PUŢURÎLE s. n. pl. (Regional) Diminutiv al lui p u ţ u r i (v. puţ2 I 1). Cf. bl vi, 161, dm. Fapt-am, Doamne, iar am fapt Puţurele-n ctmpurele, Cine apă c-a băut Tot mie mi-a mulţumit. Teodorescu, p. p. 29. Făcut-am ... Puţurele In ctmpurele, Să bea ciobănaşii din ele. şez. xm, 115. — Pl.: puţurele. — Puţuri (pl. lui puţ2) -f- suf. -ele. PUŢURGÂU s. n. v. puţurgoi. PUŢURGOI subst. 1. Subst. (Regional) Rachiu. Com. din Parva — NXsXud. 2. S. n. (Prin Maram.; în forma puţurgău) Spirt denaturat. Cf. Lexic reg. 21. — Pl.:? — Şi: puţurgău (pl. puţurgaie) s. n. Lexic REG. 21. — Etimologia necunoscută. PUŢURLUÎ vb. IV v. puţului. PUŢURUÎ vb. IV v. puţului. PUŢURUIĂLĂ s. I. v. puţululală. PUVNÂRI s. n. v. pumnar. PUVNÎ vb. IV v. pufni. PUVdl s. n. v. puhoi1. PUVUIĂIĂ s. f. (Anat.; regional) Flămlnzare (Ră-deşti — Clmpulung). alr i 1 085/776. — Pronunţat: -vu-ia-. — Pl.: puvuieli. — Etimologia necunoscută. PUZDÂR1E s. f. v. puzderie. PUZDÂRIE s. f. v. puzderie. PUZDÎRIE s. f. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi lemnoase care cad din tulpina cînepei sau a inului la meliţare, destrămare etc. (folosite pentru aţiţarea focului); (regional) spîhdării, zgreben. Ardzlnd cupto-riul cu răşiră şi cu naftă şi cu puzderie (pozderii v, puzderii c). psalt. 329. Şi va fi virtutea lor ca puzde-riia alţilor. Biblia (1688), 4561/39, cf. anon. car. Cllţi de in sau de clnepă care să nu aibă multe lemni-şoare sau puzderii... Bate-i cu o nuieluşe ... să cază puzdărlile (a. 1805). Grecu, p. 96, cf. lb. Un smoc subţire de in sau de clnepă se învălătuceşte pe degit... şi cade toată pozderiia şi rămlne numai lăoru. I. Io-nescu, c. 155/1, cf. #olizu. Spicu griului creşte lung de-o palmă şi des ca păsderea. Ghica, s. 140, cf. lm. O, tu, crai cu barba-n noduri ca şi cllţii clnd nu-i perii. 19777 PUZDERIE — 1866 PUZZOLANĂ Ta In cap nu. cti grăunţe, numai pleavă şi puzderii. Eminescu, o. i, 83. Illujul tău s-rg, ŞXineanu, .-d, í&í,. CAESE. Gade focu:ln puzderii şi .se aprinde, casa. sub ochii tăi. Vlasiu, a.p..,S43, cf. Graur, e. 86. Puzderiile slnt îndepărtate de pe fibre prin operaţii de curăţire, consistlnd In structurare,' batere, destrămare «lei; mr*, cf. ». *>i enc., dex.'Mai bine pe la bordaşele noastre .Cu pozdeie de cănipă acoperite. pop., ap. gcr ii, 334. Venit-au, venit,... €.u pézderie de la melifă, Cu rositură de. pe copaci. Marian, \si ,207. Lovită-mănuşa cu limba frîhgătoarei Ce.se.ln-vlrte In cui, cad jos puzdăriile, iar In mină rămine .fuiorul. Brebenel, gr. p. Petrică, Petriceau, Cu luleaua de cocean, Cu ciubucul depbzdării. 1. cr. B»8â2> cf. ui, 120, com. din Poiana -MüVasgXu, Ciauşanu, v. 187, gr. s. v, 122, Gregorian, cl. 61, a i, ii, iii, v, vi, ix. Ca plzdării se apninde, se spune despre pmul cu temperament aprins, coleric. Cf. Zanne, p. v, 499. Am o sucnă mmef plină dejpozdefíe (Stelele). Sbierk, p. 322, Cf. Gorovei, c. 357. Am o prostire Plină de pos-dire (Cenrtţi).. Gorovei, e, SS&î-cfî Pa,scu, tu ?2D. -0» Expr. (Popular) A (se) face puzderie = a (se) sfă-; rima, a :(se) face praf ; a- (se) distrugei Fac •puzderie orieeimi ta¿e. sub .mină, .Ngbbuzzi, a., m, 119. Dirie ¡prins, M-UMt^h nu te pune cu ctitorul, că te fac^, puzderie! DelaviuiNCKA, .jb. Tü 9i Globuri.leAMrăpez'ii [de săpun] ..-., cresc, se ‘.umflă ... şi plesnesc deodată, -şe. fac puzderie. BrXescu, A; *50. &-a răpăşit totul ,in, el \ şi s-a făcut puzderie. Popa, v. 336. >£i< d-pi sta a mă minia, Pune-oU mlnw pe durţla, Pe duţda; pp nebuna, Plzdării vă voi făcea. PXsoulescu, l. p. 280. (Prin, analogie) Codia biciufytspart-In. h%şi:hiii'§i •şaridin ea puzderii meliţate de şoldurile uscate ale bieţilor cai. 2G§*¡.ff (Regizai) Plfiísyf ¡(J'. l). cade. + (Prin Olt. şl prin np_rdul jMţţljtf,; ;la’ pi,;, în ■fpnnetemtdwU} .şsmi/ff (p&ţtiu aprins focul). Cf- n. rev. r. xiv, nr. 22,,349, rqm. .1980, np.¿5» 3.5, alr ji/i li 27.Ş!/41(4lii 2. Cantitate mare de praf, de stropi de, .ploaie, de fulgi etc. (răscolită de vînt, împrăştiată). ! A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; şi cade, cade puzderie măruntă şi deasă. Dbiíí»í$®iangea, s. 4. lin'vVnttâfijtdane repezi le zplrle-n obraz puzderia de slropi. VlahuţX, o. A. 135. Întindea.Ikrtaţifi *'$ffc nv-'Ş^poate.. Arghezi, vers. 382. 3. (De obicei la sg-.^-wmat de deternliiiăiri, de'obicei la pl., introduse prin prep. „de“) Număr, cantitate (extrem de) mare de.$atf»dte) ceva; grárñ&Máiítóülpme (1). Puzderie de stele lucioase. Negruzzi, s. ii, 134.. ■ Ráidétib' *Se.¡ gramatici. .(SreaíngX, a: ':&X'’Dé>-.cittinci'. i¿-áu¡stiris>-liíti,negmri- puzder.it'de.stelej &®ga., ;PaEzii, •249. sBInd ,pe*Hné} o. puzderiei dc wpti.şi^bu Inlins-me- l •'U '.I Asi" sigure mlini după faldurile rochiei. Angitel, pr. .23. Am văzut atlta puzderie de oameni. Petică, o. 231. Puzderie de fapte mici. Galaction, o. a-, i, 42. Salclmi mulţi din a căror puzderie de flori se răsplndeq o mireasmă îmbătătoare. Stănoiu, c. i. 88. Puzderie de mici poligoane multicolore. Klopştock, k. 22. -Au trăit împreună o viaţă întreagă, au făcut puzderie de copii. Vlasiu, d. 227. Soarele împrăştia puzderie, de raze. Sadoveanu, o. v, 15. Clnd venea el, pe sub masă fata gQşea puzderie de: coji. CXlinescu, b. i. 25,fi.; După războiul trecut aii apărut o puzderie de lucrări. Ralea, s. t. iii, 7. Pe uliţele oraşului tntllniră puzderie de oaste ţurpească. Camil Petrescu,, o, iii, 172. Pe malurile lui se ivesc o puzderie de flpri de clmp. Bogza, c. o. 159. Din puzderia de amănunte şe desprind două portrete bine conturate. Constantinesgu, s. ii, 39. .Apie-ninţăţil-e mari se sfărîmau In puzderie de ameninţări mai mici. Preda, m. 59. Şi }e-am zărit privirile grele, Ca a puzderie de 'stele rele. ,’Deş‘liu, . g: 43. ' Mtntnd puzderii De păsări vuitoare cu .moarte şi ¡cu foc. Labiş, p. 197. Devii cu plăcere tributarul puzderiei de nimicuri. vîn. pesc. septembrie 1962, 14. Puzderie de lacuri. ib. august 1964, 14. .Pozderie de peşte. Sbiera, p. 118. Îngrozită de atlta pUidkrie de copii la aşa sărăcie, şez. ix, 49. <0> (Urmat de determinări în genitiv) Puzderia nenprpciţilpr te aduc fa o vagă indiferenţă. Galaction, a. 406. Faţă de’puiăeria talarildr 'şi cdzacilor, craiul n-avea dectt y treia parte. Sadoveanu, o, xi, 315. Xdlric vuia salul de puzderia tiţjnătelor. Camîlar, ir. i, 218. 4- (Aşezai după substantivul deteftninat) tîft'ptad se scutura $i}6urg Iernătfcile-i flori, puzderii. pAUN-PiNcio, p. 73. Eră o nuntă aleasă, boierească iţi'‘Utiniaşi pozderie. Şuiera, p. 147. <> (Adverbial) Cîiă-ş patrioţi ... Deodată au răsărit In ţară pozderie, ţ’i tot una şi unu! Alecsandri:, t.’ 38. Ce ,dracu faceţi voi, că 'vine peştele puţderU. CoiSîtesIporanul, vi1( 118. Noaptea ascultă foşcătul gindacilor negri, năvălind puzderie din găuri. C. Petrescu, c., v. 216.! Furnicile ... au năvălit puzderie pe Irţinchi. C£li,!&escu, c, o. 43. Asemenea lucruri ‘ a avht, 'puzderie, pesemne, bunica, v. rom. noiembrie 1962, 57. Unde începură, măi tată, să vie din'toate părţile ■ împărăţiei oa)neni, puzderie. RXdulescu-Codin, î. 9. — Pl.: puzderii. — Şi: (Învechit şi-'regional) puzderie (lb, lm, Barcianu, Ai.f.xi, \v., A iii 2, lfj, 17, 18), pozdărie (Polizu, Barcianu, Alexi, w., gr. s. v, 122, a i 23, 24, u 4, 6, 12)i p'ozd^rl'e-, '(învechit) pusdărie (lm), pusdârie (id. ib., Barcianu), păsdere Jţdrq), pozdâije ,^lb, ijui), Xregionaji) pu/.dărle (i iii 3) s. f., pă/.dării (n. rev. r. xiv, nr.,22, 349,,l..rom. 1960, nr. 5, 35) ş. f. pl., plzdărle, plzderlc (tdrg, i. cr. iii, 120, Ciauşanu, v. 187), posdiţe, po&d&re (Gregorian, cl. 61, \ i 17, 20, 21, 22, 26, 31, 35, ii 8, 12) s,,f., pozdărăl (A 1.12, 13) ş. f; pl., pozd&e s. f. — Din v. sl. Î103AÎPHK. 1‘UZLÎC s. n. v. prusluc. PUZZOLANĂ s. f. 1. Material de construcţie bogat în bioxid de siliciu, solubil în soluţii alcaline, întrebuinţat ca adaos »hidraulic la fabricarea cimentului. Cf. LTR2, DN2, DER, M. D. ENC. 2. (Geol.) Tuf format din sedimentarea cenuşii vulcanice, rezistent la apa de mare,. Cf. dn3.- ■ — Pronunţat: -ţo-, — Din it. puzzolana. 19778