DICŢIONABTJL LIMBII KOMANE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ Şl ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IAŞI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL VIII PARTEA A 4-A LITERA P POGRIJENIE — PRESIMŢIRE 1980 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 71021, Calea Victoriei nr. 125 Sector I — BUCUREŞTI Redactori responsabili : IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România *X Partea a 4-a a tomului al VUI-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : ’ Redactori : Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Alexandra BURNEI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Monica BUSUIOC CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ion DĂNĂILĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Valentina HRISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Lidia IONICĂ FILOLOG (Iulia MANOLIU | FILOLOG PRINCIPAL Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR IN FILOLOGIE Aurelia MIHAILOVICI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zizi ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Filofteia TĂNĂSESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana VULPESOU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana ZAMFIRE SCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Revizori: Elena CIOBANU Luiza SECHE CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR IN FILOLOGIE Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÎNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Craiova ; Bela KELEMEN, doctor docent în filologie, profesor, şef de scctor_la Institutul de lingvistică şi istorie literară din Cluj-Napoca; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi. Corelaţii : Cristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Redactori responsabili ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România Stela TOMA . FILOLOG ai tomului al VUI-lea (partea a 4-a) : MIRCEA SECHE Doctor în filologie, şeful Sectorului de lexicologie de la Institutul de lingvistică din Bucureşti POGRTJENIE — 949 — POHIBI POGRlJfi’VIE s. f. v. pogrcbauie. POGH(5M s. n. Masacrare (şi, jefuire) a unui grup naţional minoritar. Cf. Şăineanu, d.u. Pretutindeni incendii, jafuri, crime, pogromuri. Brăescu, o. a. ii, 405, cf. Scriban, d., contemp. 1948, nr. 104, 21/3. Le amintii despre pogromurile din tlrgurile poloneze. Stancu, r. a. i, 280, cf. ii, 237. Vor trece la teroare, la pogromuri. Beniuc, m. c. i, 32. Nişte oameni... au asistai la pogromul din noaptea trecută, Galan, z. r. 316, cf. 134. — PI. : pogromuri. — Şi: proflrom s. n. Şăineanu, d. u. — Din rus. iiorpow. POGROMÎST, -Ă s. in. şi f. Persoană care organizează pogromuri sau care participă la pogromuri. Poporul sovietic este acel care a salivat civilizaţia europeană de pogromiştii fascişti. comtemp. 1949, nr. 161, 2/5. Garda de fier a fost creată de fostele partide istorice. . .şi de pogromişti fascişti. Scînteia, 1953, nr. 2 791. O (Adjectival) Organizaţii pogromiste. contemp. 1949, nr. 161, 2/2. — PI. : pogromişti, -ste. — Pogrom + suf. -ist. POHĂCE s. f. v. pogace. POHAGI s. f. v. pogace. P OH AN CĂ s. f. (Regional) 1. Hrişcă (Fagopyrum esculentum) (Holod —Beiuş). Lexic reg. ii, 90. Din făină de pohancă se face piine amară. ib. 2. Legumă nedefinită mai de aproape (Făget —Lugoj). Cf. h xviii 71. — Cf. magh. p o li a s z k a. POHAR! s. m. (Mold., Bucov., prin Transilv. şi prin Ban.) Băiat angajat (ca ajutor al ciobanului) la diferite munci de la stină. Cf. h x 368, xn 288, 577, şez. v, 117, L. Costin, gr. b&n. 162. Fiecare sllnă are 4 — 5 „băci“, un „mindzărar" care, ajutat de un „povar“ •••, îngrijeşte de mlnzări■ gr. s. v, 306, cf. chest. v 25/19, 45, 29/54, 31/61, A v 6, 14, 27, 29, 31, 34, vi 4, 9, Glosar reg. — PI. : pohari. — Şi : povăr, proliăr (Dame. t. 69, Pammlu, i. c. 30, Şăineanu, d. u.)s. m. — Etimologia necunoscută. POHAR- s. n. v. pahar. POHARNIE s. f. v. povarnă*. POHĂlALĂ s. f. v. puhoială. POHĂLiVICIOÂRĂ s. f. v. pohodnicioară. POHĂRN’ICIOARĂ s. f. v. pohodnicioară. POHERŢ s. n. (Prin Mold.) Fierul care uneşte inima carului cu osia anterioară; p. e x t. partea superioară a osiei anterioare a carului. Cf. Scriban, d. — PI. : poherţe. — Şi: podherţ s. n. Scriban, d. — Etimologia necunoscută. POHFALĂ s. f. (învechit) 1. Laudă, slavă, preamărire, proslăvire. Toate faptele şi lucrurile ce se fac intru trufie, acelea n-au plată, căci că sini făcule pentru polwala de la oameni. Neagoe, înv. 128/5. Cuvinte ... In pofală prea sv[i]ntei jDfu]mn[e]dîău născătoarei. Dosoftei, v.s. decembrie 197r/32. Şi pofală şi slăvi. Biblia (1688), 145x/26. A biruinţii pohfală. Cantemir, iir. 7, cf. id. i. i. ii, 325. Această cărticică ... o am dat tn tipări a spre lauda lui Dumnezeu şi povhala sflntului (a. 1753). bv ii, 122. Multe laude şi pohfale făcea împăratului (a. 1760).' gcr ii, 72/23. Născătoare de D[u]mnezeu Fecioară, lauda creştinilor, slavă îngerilor, polwala pătimitorilor. Mineiul (1776), 121vl/28. Aceasta este spre pofala veacurilor noastre omenite. Budai-D sleanu, ţ. 110. Aşijderea serie Istvanfi cu alţii mai mulţi.... ba încă cu mai mare pofală scriu. Şincai, iir. ii, 261/29, cf. lm, tdrg, Scriban, d. 2. Fast, pompă3; strălucire, splendoare. Ştefan Vodă, după războlu cu noroc ce au făcut, cu mare pohfală şi laudă s-au întors la scaunul său, la Suceava. Ureche, l. 97. Vom vedea nunta de faţă cu mare pohvală iii svlnta besearică. prav. 221. De ar merge cineva către dlnşii, măcar cit de împodobit şi cu laudă şi pohvală multă, atlt n-ar griji nici ar băga seamă nimic. Neagoe, înv. 116/20. îl asirucată cu mare pofală. Dosoftei, v. s. noiembrie 184v/ll. Şi aşa cu mare pohvală au intrai In tlrg. N. Costin, ap. ddrf. Nuntiră 3 săptă-mini cu mare pofăli şi podoabe. Neculce, l. 120. Au făcut cu perşii pace şi cu mare pocvală s-au întors la Ţarigrad. Cantemir, hr. 334. I-au cununat cu mare bucurie şi pohfală. Gheorgachi, cer. (1762), 273. 11 petrecea cu pohfală. Aethiopica, 26v/11. Trimisu-i-au şi steag craiului loanicliie cu mare pofală. Şincai, iir. i, 240/22. Iar turcii vor merge cu pofală Hizlndu-şi de a noastră nelndrăzneală. Budai-Deleanu, ţ. 429. O puţină sumă de bani pentru a să putea ţinea cu cumpănire o pohvală a domniii (a. 1821). Iorga, s. d. xi, 211. Fugi de-a curţilor pohfală. Conachi, p, 258, cf. Cihac, ii, 107, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade. Se aşteptă cu mare pohfală şi ospeţe sosirea strălucirii sale Olbrihl. Sadoveanu, o. xn, 367, cf. Scriban, d., dm. 3. Mîndrie (5), orgoliu, trufie. Toată fala şi pofala veaveriţii, in coada cea lungă ce purta, stăruia. Cantemir, ist. 106. Pe tronul tău şede acum glnfată Şi la noi cei alţi cu pofală caută I Budai-Deleanu, t. v. 66. Eu le-am crezut ... bogat mai mult in vorbe şi-n pofală. Sadoveanu, o. v, 694. + (învechit, prin Transilv.) Autoritate, prestigiu. Ludovic Grili ... prelulindenea au arătat mare pofălă, iară acolo au splnzurat pe boierul Elia. Şincai, hr. ii, 169/3, cf. lb, lm. — Pi. : pohfale şi pohfăli. — Şi - pohoâlă (Alexi, w,), pohvăld, poevălâ, pofală, povluilă s. f. — Din slavonul n»\V/u. POHFALfiME s. f. v. polivalente. POHFALISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A cinsti, a preţui. Mai ales slnt pohfalisite proţesiile cele de obşte. ist. am. 20r/5. — Prez. ind. : pohfalisesc. — Pohfală -f suf. -isi. POHFĂLÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit) A lăuda, a slăvi, a preamări, a proslăvi. Pohvăleaşle Ierusatime pre Domnul. Dosoftei, ps. 490/5. Să auziră cei ce cinta ... şi pofăluiră. Biblia (1688), 353l/42, cf. Cihac, ii, 107, tdrg, Scriban, d. + R e f 1. A triumfa. Prin ceale In patru părţi a lumii deşchise a i?o/ni(i] porţi să intre polifălindu-se. Cantemir, hr. 10, cf. CADE. — Prez. ind. : pohfulesc. — Şi: polivăli, poîălui vb. IV. — Din slavonul iiîX'sjahth. POJHFĂLOS, -OÂSĂ adj. (învechit) Fastuos, pompos ; strălucit, splendid. Ei cinta obicinuit aceste stihuri ... la cele mai pohjăloase sărbători, ist. am. 59v/3, cf. lb, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : pohfăloşi, -oase. — Şi: poUvălos, -oâsă adj. lb, Gheţie, r. m. — Pohfală + suf. -os. POHIBÂLĂ s. f. v. poghibală. POHÎBĂ s. f. v. pofidă. POHIBÎ vb. Intranz. (Prin Transilv.) 1. A pretexta. Cf. lb, Gheţie, r. m. 2. A face farmece, a deseînta; a prezice, a prevesti. Cf. Gheţie, r. m. Doamne ajută cui pohibesc. 10549 POHIDĂ — 950 — POHOIALĂ Tatăl cel sflnt şi ceresc Să dea leac. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 26, cf. Viciu, s. gl. — Prez. ind.: pohibesc. — V. pohlbă. POHÎDĂ s. f. v. pofidă. PtfHlLĂ s. f. v. povilă*. POHlNtfS, -OASĂ adj. v. ponivos. POHltfNIC s. m. v. popilnic. POHÎRNIC s. m. v. popiluic. POHÎTNIC s. m. v. popilnic. POHÎD, -Ă adj. (Rar) Urît, hîd, slut, pocit2 (1), diform. Femeile pohide n-au. parte bună in lume. Severin, s. 69. — PI.: pohîzi, -de. ~ Po~l + hîd. POHÎRCĂ s. f. v. povidlă. POHfRLĂ* s. f. (Bucov. şi piin Mold.) Cîine prost şi bătrîn; p. gener. potaie, javră, cotarlă. Cf. Pascu, s. 267, sfg v, 45, h x 355, şez. iii, 85, dr, ii, 412, av 14, 15, Glosar reg. — PI. : pohlrle. — Etimologia necunoscută. POHÎRLĂ* s.f. v. povidlă. POHlRNf vb. IV v. povimi. POHÎRNÎŞ s. n. v. povlrniş, POHlBNÎT, -Ă adj. v. povlrult*. POIîlRNITtfRĂ s. f. v. po vinii tură. POHÎVNIC s. m. v. popilnic. PtfHLEA s.f. v. polioială. POHLIBUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulţi din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. Simion Dasc., let. 165, cf. Scriban, d., Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 223. — Prez. ind. : pohlibuiesc. — Din ucr. noxJii6yBaTn. POHLIBUIT6R s. m. (învechit, rar; depreciativ) Lingău, linguşitor ; clevetitor. Pururea tinerii se pleacă şi cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor (Imbunâtorilor). Ureche, let. i, 154/18, cf. M. Costin, ap. Gîdei, 187, TDRG. — Pronunţat: -bu-i-. — PI. : pohlibuitori. — Şi : polilibuitoriu s. in. tdrg. — Pohlibui + suf. -tor. POHLIBUITdRIU s. m. v. pohlibuitor, ] POHLIBUITtJRĂ s. f. {învechit, rar; depreciaţi \ Linguşeală. Otomanul, imbllnzit cu nişte pohlibuitu r a unor marghioli (a. 1701). fn 93. — Pronunţat: -bu-i-, — PI. : pohlibuituri. — Pohlibui + suf. -tură. POHOÂCE s. f. v. pogace. POHOÂLĂ s.f. v. pohfală. POHOARĂ s. f. v. povară. POHdDl s. n. (Ban.) Obicei (2). Gom. din Oraviţa. Nu te uita, aşa-i pohodu lui şi n-ai ce-i face. L. Costin, gr. băn. 162, cf. Novacoviciu, c. b. ii, 17 . — PI. : pohoduri. — Pin ser. povod. POHOD3 s. n. v. povod*. \Î POHODÎ vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla, a merge, a se deplasa. Cf. scl 1971, 405. — Prez. ind. : pohodesc. — Din rus. noxojţuTb. POHODNIC s. m. v. povodnic, POHODIVICIOÂRĂ s. f. (Prin nordul Mold.) Diminutiv al lui p o h o d n i ţ ă. Cf. Dame, t. 13, Pamfile, i. c. 138, alr i 831/424. — PI. : pohodnicioare. — Şi: pohornicioără (scl 1971, 405), pohălnicioâră (Glosar reg.), pohărnicioară (ib.), potîlnicioără (ib.) s. f. — Poliodniţă -f suf. -ioară. POHdDlVIŢĂ s. f. v. podhornfiă. POHdl* s. n. v. puhoi*. POHOÎ2 vb. IV v. puhoi3. POHOIALĂ s. f. 1. (Popular; mai ales la pl.) Nume dat mai multor boli de ochi : a) cataractă. Cf. Cihac, ii, 284, N. Leon, med. 142, Candrea, f. 225, Bianu, D. S., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., DR. V, 308, ŞEZ. I, 118, i. cr. vi, 127, com. din Zagra-Năsăud ; b) leucom. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., com. din Straoa-Ră-dăuţi, alrm i/i h 150; c) (în forma povoială) epiforă. Cf. ddrf, Alexi, w. ; d) urdoare. Cf. Gheţie, r. m., Marian, d. 17 ; e) conjunctivită (granuloasă) (Becîean — Dej). Cf. alr ii/i mn 58, 4188/260. De pohoiele greu găseşti leac. N. Leon, med. 142. Se zice că boul are pu-hăială cind i se face o pojghiţă pe lumina ochilor. Dame, t. 30, cf. h xii 291, 303. Să nu-i rămîie albaţă, Nici ceaţă, Nici pohoială Cit un fir de mac. Marian, d. 12, cf. 15. în tlrg calul se cearcă dacă n-are puhuiele. dr. v, 221. îi vine aşa citeodată o povăială pe ochi de nu mai vede bine. arh. olt. xxi, 273. (în superstiţii) Gunoiul nu este bine a7l arunca... c-apoi respectiva capătă puhoiele la ochi. Gorovei, cr. 247. Puhoielele de la ochi se vindecă dacă se spală respectivul cu apă din troaca unde beau caii. id. ib. 0> Expr. A avea (sau a i s© pune cuiva) pohoiele (sau pohoielele) pe ochi, se spune despre cei lipsiţi de spirit de observaţie, de perspicacitate. Cf. Zanne, p. ii, 678. (Cu parafrazarea expresiei) Auzind moşneagul de-aceasta s-au apucat. .. a-şi bate joc de dinsa, făclnd-o cu puhăiele pe ochi. Sbiera, p. 274. A4 lua (cuiva) pohoielele de pe ochi = a face pe cineva să vadă, să priceapă un lucru, a-i deschide ochii, a-1 lămuri. S-au dezmeticit creştinii de cap şi li s-au luat pohăielele de pe ochi. Sevastos, ap. tdrg, cf. Zanne, p. ii, 679. 2. (învechit şi regional) Membrană care înveleşte diferite organe interne ale corpului, în special stomacul şi intestinele. V. prapur. / s-au spart plntccele şi povoiala, de i să vedea maţele. Dosoftei, v. s. noiembrie 115r/32, cf. Barcianu. Piele la povăială. dr. v, 308. (Prin sudul Transilv., prin Olt. şi prin nordul Munt.) Partea de jos a burţii animalelor, deasupra coapselor; s p e c. vintre. Lupul ii înfipse colţii la povoială şi-i vărsă măruntaiele. Plopşor, c. 17, cf. gr. s. vi, 243, alr ii/i h 61. + (Prin nord-estul Olt. şl prin sudul Transilv.) Parte a corpului animalelor situată între ultima coastă şi osul şoldului, formînd o ădîncitură ; (popular) deşert, flămînzare. Cf. alr i 1085/798, aii 12. 3. (Regional; în forma povăială) „Şira spinării, spatele“ (Comloşu Mare — Jimbolia). Lexic reg. ii, 41. 4. (Regional; la pl.; în forma poviieii) Marginile blănii de miel care nu sînt acoperite cu lînă şi care din această cauză nu se pot folosi la confecţionarea căciulilor şi a pieptarelor (Stăneşti—Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 3, 67. 10581 POHQIKK — 951 — POIANĂ — Pronunţat: -honia-, <- Pl. : pojioiele. Şi: pohlea (ZANfţE, r.n,679), pohăiâlă, polyeâlă (alhm i/i h 150/825), povălălă» poyI141ă ;(gr. s.- vi, 243î ai® ii/i h 61/172), povolălă, pujiăidlăj. . puhoălă (Aleşi, w,), pu-hojâtâ, piihulăiă, vopiUălă. .(alisşi i/j h 150/.89) s. f. — Ktim.ologia necunoscută. Cf, puhoi2. POHOl£R ş. m. V. pulţoifr. POHtoŢ, -OAlVfĂ ş. m. şi f. v. palionţ. ' POHdR ';subst. (Prin Mold., prin Biicov., prin Transilv. şi prin Maram.) Bucată de ţesătură ea-re serveşte la a-coper-irea unui obiect. Gf. ddrf, Gheţie, r. m., «fiRci, Scriban, & Un car acoperit, Cu pohor negru cernit, pop., în iC6fiv. lit. xni, 278. Această ci'iistilă masă 'Pe care se află Pohor mlndru de mătasă. MAttiANi m 370, ef. . >Glosar reg. /■ ■ pi.;? " ' — EMrfiologiâ riectin'oscută. ; POiI ORXICIOAHĂs. f. v. pohodnicioară. P()H0Rivilt'A ,S- f, v. ¡ipahoriiijă. ■ (Regidhal) Piatră de moară (Mpşcuţ;- Galăţi). ' bt Sm 336S. Pohotnicii şint.dc’ei ci lăbirfesc ptie'riiMă morii fiind d-8gr'o^Tttii efiiirhiă, ft’., fcf. ;3S6. " — PÎ.':' fiohQtnici. '[ ’ — ptimblogia necunoscută. POHOŢ, -OAŢĂ s. m. şi f. (Regional, mai ales îti Mold.; riii la rh.) Proxenet; p. e x t. ora desîrînat ; ofri ticălds, nemernic.' Cf. Cihac, ii, 272. Pohoafa de babă o cheajttă iaf&şi ia dtnsa prin 'slujnică. GreangX, 6.~'§%&Lă ‘tirh; p; e x ţ. casă mică, dărăpănată, urîtă. Mearsă In gazdă in poghre’bMlunii-azoteance. DOSS'Pţfir, !hreburi. 'f- 'Ş^;'jQhre.ăb^ (chest. ii 49/243.) s’.fjţ, jPfihţ'fipi? (ţE^iCiREş. Î0Ş), pohtlÎ!.,. pj».gjbii*6|J s. n» — IHh rus. norpeS. ’ POlIţlÎPC s. n. v. pbhrcb. POHIIÎB s. n. V. pohreb; POIIXA« s. m. (învechit, rar) Om cu multe dorinţe, pofte .(triipeştii -sexuare). O, cumpărători \de- satp şi ntivz&tQffygle boii -şi pohtaci trupeşti, pină clnd nu vă vefi ş$ţdtiâ Vahlaam, ,c. 322. -kl pfft pohtaci. -m- PlîlU'A s. f. v. pdftă. POIITf .:¥b. JV v. pofti. POIITfRK s. f. v. poftire, , ,, POIITÎT J s. n. v. poft:t>. - : POIITÎT*, -A adj. v. poftit*. POliTUt»«, -oXb.K 3#. v. poftitor. ■ POHTITCrA s. f. v. poftitură. ' - POHTORf vb; -IV * puitori. ' POJUVAlĂ s. f. v. pohfală. POHVALJSiMli ş. f.. (învechit, rar) Laudă, slavă, preaniărire, prp.ş|ăvire. Padpl>ifţduţi^.[pe sfinţii .. cu canoane şi cu tropare şi cu. pohfalepii cum ,să cade. Doşqpţei, ¥, s.:. ianuarie ¡4&jl2ii,Cinhnd pqhuâienii intru tot cintatei luj, ffluÎ^ţşedyiu^ ^i^e.,J,d. ib. decembrie Î95r/8, cf. tdrş, Scriban,. d, ’ , — PI.: pohoalenii. — Şi: pohfalinie s.f.. Din slavonul n»Xs4AiHHhs.i PCţîţVĂLf vb, IV v. polifăli. POHVĂLÎ’I’, -Ă adj. (îiţVechit, rar) Lăudat, slăvit,, pVdamărit, proslăvit. Mult polwălit priste fire (sec". kvi|)".'381. ; ", ... ' — PI.: poîivjititi, -te-V. pohyăll. " POIIVAl6S, -OASĂ adj. v. polifălos. ,POI< adj.,-adv. v. apcii. PQI^,ş. jgţ. (P-iţin ^stuiJVţpid'i şi prin y^ştuil tRaniilv!.*) Pleavă (1) (de Ia să.rnînţa ,de ,,cjnepă). Pleava?.,.care se mai nunieşfe ,ş.iWiiipoi rămine in $iur. Pamfile, A..R:. 173, cf. i. CR.,111, 346, Teaha, c. rţ,_255. — Pl..: poiuri. ■ ,, — Etimolpgia necunoscută- ţO.lA vb. I v. pui». POIÂDĂ s. f. v/'ţ>oFede. !l ■ 'f '' ..)'■•■ iri-. ...i ' ’ ■" ' ţ POIADK s. f. v. poiede-. u ' ■¡v . '■» . . -.rt* ţ- '■ T.,-.. POlAjEN s. m. v. păianjen. , , î*i6iAN subst. v. poiană. \ POIANĂ S.Î..1. Loc în pădure lipsit-de copaci şi acoperit cu iarbă şi cu flori-; luminiş, ochi1 (B IV 2), (regional) ochean3 (112), ocheţ (5), podei (6), poderei (1), poieniş. Poiană de fin (a. 1642). Iorga, s.d. vi, 57. Ţifte un loc de prisăci fi^&ipbiană'ttie 16$5). id. ib. Şi aţiţa de ai noş(ri au verit, cţt au Inălbit poiqna de 'Îftipilrăi" de, U ]celbf!tperiii. ■’tT#ECH^.''ti §$, 'S-au m uf ăi th nişte 'pqi eni, tff ffq'Şru l ^ăpotişfiidrl 'M.. Cpii iN, âjl ¿pitF. *\Acefi jiiăiiăstife ... 'aţe poieni 'şi 'l'tikii., ¡tuci $ alţi’ porţii gântacî; cm i, i()9. Le-au-tial Ideottii b '^trIrmtăţe 'pblttnă (a. 1^53)'. tMigA-riul, xiv., 1^2. Fădth.d 'tăi h'âml de piatră'lingă'wia'M iM l'PăiM sec; xvnf). lît. ¿IV ^ŞS/Ss. 4-U ulndut un loc de prisacă împreună cu o pmhixW fei Uricariul, x, 245. O poiană efă'împfejăf. ÎBuKâi-De-leanu, ţ. 295, cf. ClemenŞ; Teatrul irifătpşează o poiană In mijlocul ijiunjilor. pr. dram. §73! V& irece-n bună, pace prin acea neagrăr poiană. Negruzzi, s. mi, 84. tata, mări, că deodată Q. paţană-se arată lnverziiftj, înflorită Şi de lume tăinuită. Âlecsandri, p. jjîv\90. Ajunserăm intr-o poiană-, •, Bolintineanu, o. 329, tiiliiiti prin cinei),ttiGe-i mai mlndrţiTiţ. vialea. ta : &„dţul cu micnelei fyckii ih -sprlncenelpt Eminescu, o. i; J49i cif.irg28. Tfieclrtd pri0r-um codrM foajte/lniimesgs, -dM de. o poiană foarte frumoasă. Crea5>'.oX, r. 288. Se\duse pină. ajiinse ia o poiană, frumoasă. Ispirescu, ha 108, După un ceas .de. dmm; vedem deschizîndu-se în dreapta noastră o poiană ifritmoaşă-,xVl-ahijŢ-Ă, go A- ii, 134. Văd poiană $căldlndu-se-.ascunse-n pădţirei Cpişbwg, vpUh,'22. Poianfr 0W luminată ca ¡o, sală gătită 'de nuntă- Adam, r. 25-1,, cf;.. Ş&.- Grăbeau. 10615 POI AM JIM — 952 — POIBAL din codri la poierie, Strlnglnd săcuri a subsuoară. Goga, p. 17. Codrule, bătrînule, Mişcă-ţi tu poienile Şi-ţi ridică genele. Iosif, patr. 68. Căprioara ... trece din poiană in poiană ... pină ce pătrunde în inima, întunecată ca un iad, a pădurii. Gîrleanu, n. 248. într-o poiană mica, aşternută cu o iarbă scurtă, deasă ... îmi aşezai conacul meu de zi. Hogaş, m. n. 58. Cutreiera poienile şi codrul, privind, ascultînd şi adunind in sufletu-i lumina soarelui. Galaction, a. 1.56. Singuratice poiene Cu mesteceni visători. Topîrceanu, b. 21. Porni repede de-a curmezişul poienii. C. Petrescu, î. ii, 19. Se deschidea înainte-i o poiană în lumină. Sadoveanu, o. xi, 153. Cu braţele şi pieptul voi despica poiana Şi buruiana. Arghezi, vers. 190. Dragă-mi este dragostea Care face stea şi stea Din pămînturile noastre Prin poienile albastre. Blaga, p. 120. Din loc în loc se aflau poiene mărginite de tufişuri mărunte. Stan cu, R. a. i, 234. Iese luna In poiană Gătită ca o codană. Paraschivescu, c. ţ. 135. Pasărea paradisului, scliimbîndu-şi penele Presară poienele. Isanos, ţ. l. 76. în poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveştile odată. Deşliu, m. 60. Fetiţa rătăcită ajunse-ntr-o poiană. Labiş, p. 225. Prin toate poienile Să răsaie florile. Care fată le-a culege, De ea dorul să se lege. Alecsandri, p. p. 378. Să umbli ... Prin munţi şi păduri, prin poiene de iederă, de semenic. Pop., ap. gcr ii, 342. Nu iubi o buruiană, Ci o floare din poiană. Jarnîk-Bîrseanu, d. 47. De ospăţ le da Ovăz de la şes, Flnaţuri de munte Din poieni tăcute. Balade, ii, 199. Bllnduşe de pe poiană, Milă mi-i de biata mamă. folc. transilv. i, 162. Pleacă cu săculeţul tirlş prin poiană sau livadă, pe unde ştie că se găseşte ostrăţel. folc. mold. i, 226. Gîscă titiană Zboară noaptea pe poiană [Huhurezul]. Păsculescu, l. p. 77. în poiana lui Istrat, Să da dracul peste cap (Moara), id. ib. 89. O E x p r. (Regional) A face cringu poiană = a fugi foarte repede. Cf. l. rom. 1959, nr. 5, 77. (Popular) A ieşi (sau a merge, a se tluec) Sn (sau la) poiană = a-şi face nevoile fiziologice. Cf. I. Golescu, c., lm. Bolnavul simte... trebuinţa de a merge la scaun (la poiană) în cel mai mare grad. ap. tdrg. S-a dus în poiană. Giauşanu, gl. 2. (Neobişnuit) Porţiune de pe suprafaţa unui lac pe care nu creşte stuful. între poienile lăsate de stuf, găsim eleşteul acoperit ... cu frunze mari de 1nufăr. Antipa, p. 53. — PI. : poieni şi poiene. — Şi : (neobişnuit) poiân subst. Pamfile, c. 49. — Din v. sl. noA'knd. POIÂNJIN s. m. v. păianjen. POIÂS subst. (învechit) Brîu cu care se încingeau preoţii ortodocşi peste stihar, în timpul oficierii serviciului religios. Un poias de argint (sec. xvii). Iorga, s. d. xvi, 247. Un poias di colan de aramă (a. 1826). id. ib. xxii, 321. Lulnd poiasul, să încinge, ap. TDRG, cf. AlEXI, W., SCRIB AN, D. — Pronunţat : po-ias. — PI. :? — Şi : poâs subst. TDRG, SCRIBAN, D. — Din slavonul naraci*. POIÂT subst. v. poiată. POIATĂ s. f. 1. (Regional, mai ales în Transilv.) Grajd (pentru vitele mari). Iacov iară se duse in Sohot şi făcu casă şie şi dobitoacelor poieţi. Palia (1581), 136/6, cf. anon. car., Budai-Deleanu, lex. Vaca mea stă de ieri In poiată, nemulsă. Petrovici, p. 296/11, cf. lb. Nime nu mai glndea la poeţi ce şedeau ascunşi prin poieţi. Negruzzi, s. i, 206, cf. Polizu. Pentru oi au sălaşe şi pentru vite mari, poieţi. Liuba-Iana, m. 103, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Poiata se aseamănă In construcţie cu o căsuţă. Pamfile, i. c. 427. Vasile făcu clteva ocoale prin ogradă şi prin poiată. Bujor, s. 84. Legai pe Pisicuţa Intr-un colţ al poieţii. Hogaş, dr. i, 212, cf. Şăineanu, d. u. Mai aveam In grija noastră şi grajdurile. La noi se zice poiată. Vlasiu, a. p. 269. Scoate dumneata locul pe care-i aşezată casa, locul şurii, al poieţii, bătătura ... — nici cîte-o prăjină de suflet nu rămîne. Sadoveanu, o.v, 317, cf. Scriban, d. Avea, afară de curte, o poiată. Sbiera, p. 43. Ai boi în poiată, f (1886), 311. Ce folos de curea lată, Dacă nu-s boi în poiată! Marian, sa. 8. Cîţi cărbuni In vatră, Atîţa boi în poiată. Viciu, col. 175. Mîndruluţ de la poiată, Turtele de grîu te bată, Şi horinca pipărată. Bud, p. p. 31. Din fecioară s-o născut într-o micuţă poiată. Bîrlea, l. p. m.. i, 127. D'obu cu mn'ere n-o fost în casă ..., ci o fost într-un pod d'i puiată. arh. folk. v, 152. Poiata e ca un graîd pentru vaşi. Gregorian, cl. 60. Bagă calul în poiată, ckest. v/41. Ai scos boii clin. poiată, ib. v/99, cf. cv 1949, nr. 7, 33. Rînesc în puiată. alr i 419/94, cf. alr i 415, 1 122. Ardă casa şi poiata, Mie să-mi rămînă fata. folc. transilv. i, 61. Am o vacă, Cînd o bag în poiată, e fără pilele, Cînd o scot, ecu pk'ele [Pîinea].T. Papahagi, m. 147. (Prin Maram. şi prin Mold.) Adăpost rudimentar (din împletitură de nuiele), folosit ca grajd. Cf. Şăineanu, d. u., chest. v/66, 75, 97. 2. (Transilv., Maram., Ban. şi Mold.) Adăpost (de iarnă) mai mic decît grajdul, pentru oi, capre (v. staul) şi pentru alte animale mici. Băgăm calul într-o poiată de a oilor. Calendariu (1814), 174/13. Uşa de la siînga dădea în poiata o Hor. Contemporanul, vii2, 102, com. Marian. La mlndruca la poiată Sărăcia stă legată. Bîrlea, c. p, 249, cf. 152. Nu cumva să dea dihania la poiata cu oile. şez. i, 248, cf. chest. ii 429, v 14, 36, 41, 46, Iordan, l. m. 201, alr i 1 792, ALRM SN I h 263. 3. (Prin Mold., prin Munt. şi prin Dobr.) Cocină. Oricine hrăneşte un porc în poiată. Gane, n. i, 223, cf. chest. ii 431/118, 144, 234, 236, 245. 4. (Mold., Bucov., Transilv. şi Olt.) Coteţ (pentru păsările de curte). Fumăritul ... cîte 2 orţi de casă sau de grajdiu cine avea, sau de poiată. N. Costin, let. ii, 59/18. O vulpe la ţăran se înnădise-odată, La păsări în poiată. Donici, f. 39. în poiata tăinuită ... Trăia puica cea moţată, cu penetul de omăt. Eminescu, o. iv, 222. El se preumbla pe la poiata cu păsări, pe la ocolul vitelor. Gane, ap. ddrf. Baba se duce în poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie. Creangă, p. 69, cf. 153. Cînd se umplu păsările de păduchi, se pune boz în poiată. N. Leon, med. 140. O lume pestriţă de găini de prin poieţi. Anghel-Iosif, c. l. 118. S-a oprit Ungă o poiată Un ţigan răzleţ de ceată. Ochii-i fug după găini. Topîrceanu, p. o. 37. S-a vîiit In poiata glştelor. şez. iii, 24. Clnd pui ouă de raţă noaptea, raţele clnd vor fi mari se ouă In poiată. ib. vi, 47, cf. Scriban, d., chest. .ii 432, alr i 1 001, alrm ii/i h 349. 5. (Mold. şi Transilv.) Colibă; s p e c. colibă care serveşte de adăpost la cîmp sau la stînă; parte a tîrlei amenajată pentru ciobani. îndată ce simte dur erele naşterii li fac o poiată unde şăde treizăci, încă şi patru-zăci de zile. ist. am. 92r/2. Postile chinezilor ... slnt numai nişte sărăceşti poieţi seau urte. ar (1829), 1952/13. Vara ciobanii locuiesc In poiata de la stlnăi. h xiii 36, cf. xii 416, xvi 237. Un păcătos di jîtari, cum şide la o poiatl aproapi di margina unui sat, puni puşcl la oci şi puşcl. şez. viii, 57, cf. ci-iest. iv 118b/546, v 35/10, 24, 46, 77b, 88, alr i 1 707/333, 1 790/510, 528, alrm sn i h 260/537, Lexic reg. 72. ^ (Prin Mold., prin Bucov. şi prin Transilv.) Bucătărie de vară. Şedea singură la războiul pus In o poiată din faţa casei. Slavici, o. i, 223. Sarea bulgăre e In poiată. chest. v/38, cf. ii 297/239. ^ (Regional) Cămară (Furcenii Vechi —Tecuci). Cf. alrm u[i mn 122, 3 825/605. — Pronunţat : po-ia-. — PI. : poieţi. — Şi: (regional) poiát subst. (şez. vii, 171), poâită (alr i 1 707/333, Lexic reg. 72), pniâtă s. f. — Din v. sl. noraTd, ser. pojat, magh. pajta. P01ÁTIC s. m. v. poetic. poibAl s. m. v. podbal. 10621 POÏBE — 953 — POIMÎÏË POIBE s. f. v. pol vă2, POIDLYQC subst. v. pogdinoc. POIECIOABĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui poiată (1, 2, 3). Cf. chest. ii 429/371, 430/322. — Pronunţat : po-ie-. — PI. : poiecioare. — Poiată -f- suf. -ioară. ^ POÎ3&DE s. f. 1. (învechit şi popular) Mulţime (î), grămadă, puzderie. Se rădica în sus ... acea poiaclă [de lăcusteJ şi aşa mergea pre deasupra pămîntulni. M. Costin, let. i, 324/5. Au venit împăratul fără oaste, v- negri jit, să să bată cu veziriul şi cu poiedea oştii turceşti. Neculce, l. 226. Iar turcii era cu veziriul 400 000 fără poiedia tătarilor, id. ib., cf. Scriban, d., hx 498. N-are maica şapte fete, Să mă cleie la poiede, Mă are numai pe mine Şi m-o da unde-o fi bine. Mîndrescu, l. p. 70. S-o mulţii poiedia asta. şez. v, 117. Ce să-i vază ochii? A ieşit din corn puiedea pămîntului: k cai, herghelii multe. Rădulescu-Codin, !. 197. 'Am scos salcîmii şi a ieşit o puiedie de lăstari. Boceanu, gl., cf. Coman, gl., Lexic reg. ii, 30. (Adverbial) i îi arătă un copaci mare unde îşi băgase .... românul gărgăunele, şi unde se prăsiseră puiedie. Marian, ins. 204. Ar fi agonisit ei de-ale gurii ... dacă nişte afurisiţi de şobolani ... nu s-ar fi prăsit puiedie prin beciurile mînăstirii. Plopşor, c. 104. 2o (învechit; în formele poiadă, poiade) Năvală ) (I 1); incursiune, invazie. A triia poiade s-au făcut let 406 cu multul mai grozavă şi mai groaznică decît celelalte. Cantemir, hr. 275. Pe vremea ... lui Ştefan Vodă, domnul Moldovii, au mai fost şi alte poiade de tătari, id. ib. 475, cf. Scriban, d. — Pronunţat : po-ie-. — PI.: poiedii şi poiezi. — Şi: (învechit şi regional) poiedie, (învechit) poiadă, poiâde, fl (regional) puiede, puiedie s. f. — Etimologia necunoscută. * PGIÎDIE s. f. v. poiede. POIÎ2JÎIV s. m. v. păianjen. POIÎSJINE s. m. v. păianjen. PQIEiVA vb. I. Refl. (Prin nordul Munt.) A elimina ş materiile fecale şi urina, a-şi face nevoile (afară din ^ casă). S-a pus la pîndă, lîngă uşă, în tindă: De n-o fi mort, trebuie să iasă el odată afară, măcar să se poieneze. Rădulescu-Codin, î. 245, cf. 356. — Pronunţat: po-ie-. — Prez. ind.: poienez. — V. poiană. POI&VIC adj. v. poinic. POÎENÎC s. f. (într-o ghicitoare) Poieniţă. Am I o pădurice: Lîngă pădurice Două poienice, Lîngă *" poienice Două luminice ... (Capul). Gorovei, c. 41. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poienice. I — Poiană + suf. -ică. POIENICE s. f. (Regional) Poieniţă (Agăş — Comă-neşti). scl 1971, 405. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poienici. — Poiană + suf. -ice. !< POIENIOARĂ s. f. (într-o poezie populară) Poieniţă. Cînd îmi fu la poienioară, La mijlocul codrului, La poiana hoţului, El din gură-aşa-mi grăia. Densusianu, ţ. h. 295. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poienioare. — Poiană + suf. -ioară. * POIENÎŞ s. n. (într-o poezie populară) Poiană (1). Şi iar îmi căuta, Pînă ce-mi afla D-un dalb luminiş, Frumos poieniş, în sus pe Argiş. Mateescu, b. 15. — Pronunţat: po-ie-. — PI. : poienişuri. — Poiană + suf. -iş. POIENÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui p o i a n ă (1); răritură (2), (regional) poienioară, poienică, poienuţă, poienice. Numai cari au poieniţe făcute mai demult, aceia să-şi ţie poieniţele ... iar mai mult să n-aibă a curaţi, măcar un copaci (a. 1650). Panaitescu, o. ţ. 126. Am vîndut o vie a mea ... care este la Bogzăşti în poieniţă (a. 1686). Uricariulv xxv, 278. Şi merse pînă ce văzu că se deschide o poieniţă. Ispirescu, l. 354. Mînăstirea este ascunsă într-o poieniţă. Vlahuţă, 0. a. ii, 147, cf. ddrf. Cînd am ajuns noi în poieniţa dinaintea casei carpatine, ardea focul. Turcu, e. 167, cf. Barcianu, Alexi, \v. Aleg o poieniţă curată, în inima codrului. Candrea, f. 158. Să nu se lase pînă ce nu s-o vedea măcar în poieniţa de sub stînă. Galac-tîon, o. 162. în tăcerea poieniţelor ... o ciocăhitoarc vesti sosirea drumeţilor. Sadoveanu, o. vii, 506, cf. xi, 182. Oamenii an folosit fiecare poiană şi poieniţă pentru a-şi clădi case. Stancu, ; r. a. iii, 9. Turma se statornicea în poieniţele din ploparie. Camilar, c. p. 53. Sub o tiifă-n poieniţă Este o fintîniţă. fop., ap. gcr ii, 339. Iar pe iarbă-n poieniţă Cîntă-o albă copiliţă. Alecsandri, p. p. 164. Făcuse ... foc într-o poieniţă. Marian, t. 252. Ajunge într-o poieniţă foarte frumoasă, şez. iv, 172. Frunză verde aluniţă, Cintă cucu-n poieniţă, i. cr. vi, 219. La mijloc de lunculiţă, Este-o mîndră poieniţă, îngrădilă-n romăniţă. Balade, iii, 202, cf. 148, 235. Şapte dealuri ne desparte, Şapte dealuri şi-o pădure Şi-o poieniţă cu mure. folc. transilv. 1, 461. Şi-apoi cu doina, şi c-o doiniţă, M-am suit în poiniţă Şi-ntîlnii o copiliţă. folc. mold. i, 40. Cîtă iarbă-n poieniţă Atîtea petici pe catrinţă. ib. 265. Moară ferecată; Cioară spărcăietoare; Doi luceferi; Două brazde trase Pe o poieniţă Şi-o claie dărâmată (Capul), gcr ii, 371. M-am dus într-o poieniţă Şi am tăiat 12 nitieluţe Şi am îngrădit o bucată Şi a mai rămas o bucată (Nojiţele). Gorovei, c. 18. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poieniţe. — Şi: (regional) poiniţă s. f. — Poiană -f suf. -iţă. POI&NJE s. m. v. păianjen. POlENdS; -O A SĂ adj. (Regional; despre păduri) Care are poieni, cu (multe) poieni (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. Glosar reg. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poienoşi, -oase. — Poiană + suf. -os. POIENtJŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Poieniţă. Cf. alrm sn i h 398/102, 279. — Pronunţat: po-ie-. — Pi.: poienuţe. — Poiană + suf. -uţă. POIEŢEA s. f. v. poieţieă. POIEŢÎC s. f. (Regional) Diminutiv al lui p o i a t ă. 1. Cf. poiată (1). Cînd e vorba de un grajd mai mic, se spnne poieţieă. Vlasiu, a. p. 269. Am o oacă-n-, cărcăţică De-abia se bagă-n poieţieă (Lingura şi gura). Sbiera, p. 320. Săniuţă-ncărcăţea, Ilaida fuga-n poieţea (Lingura şi gura). T. Papahagi, m. 145. 2. Cf. poiată (2). Cf. Bud, p. p. 81, chest. ii 429/220, 331. Am o poieţieă cu oile nenumărate (Dinţii). Gorovei, c. 131. 3. Cf. poiată (4). Cf. chest. ii 432/175, 177, alr i 1 001/510, alrm ii/i h 349/455. Coteţ pentru porumbei; porumbar 2 (Suceava). Cf. chest. ii 433/236. 4. Cf. poiată (5). Ciobanul locuieşte la stînă într-o mică poieţieă sau în cîmp, cînd timpul este frumos. H XV 116. — Pronunţat: po-ie-. — PI.: poieţele şi (rar) poieţici. — Şi: poieţea s. f. — Poiată 4- suf. -ică. — Poieţea: cu schimbare de suf. POÎMAT s. n. v. poemat. POIMATA s. f. v. poemat. PtolllE adv. v. poimîine. 10643 POIMÎINE — 954 — POIYĂNI POIMlIXE adv. X. în ziua care urmează după cea de mîine (l).Cf. anon. car., Budai-Deleanu, lex., Clemens, drlu, lb. Am nădejde că poimîne mi le vei putea spune pe dinafară. Negruzzi, s. i, 9. Mline sau poimîine am de gind să şterg cel de pe urmă vers. Bolintineanu, o. 323. Costică mi-a spus că ar fi să sosească acolo luni, poimîine. Caragiale, o. vii, 15. Poimîne vin să cumpere. Slavici, n. i, 195. O depeşă grabnică mă cheamă, pentru poimini, la Budapesta. Hogaş, dr. ii, 86. Te aşteptăm poimîine, joi, la ora cinci seara. Galaction, o. a. i, 151. Să ne mai întîlnim mîine sau poimîine, stărui gazda. C. Petrescu, !. ii, 117. Poimîine se deschide şcoala. Brăescu, o. a. ii, 95. Poimîne e tîrg la Paşcani. Sadoveanu, o. i, 375. Am primit încuviinţarea şi poimîine plec. Gălinescu, s. 730. Vom încerca de poimîine şi cred că vom şi izbuti. Stancu, r. a. iv, 347. Poimîine am şi eu o zi mai slobodă. Beniuc, m. c. i, 90. Am reţinut bilete la avion pentru poimîine. t septembrie 1962, 3. Poimîine trimite-l-oi Cu telega cu doi boi. folc. transilv. ii, 83. (Urmat de determinări care indică momentul din ziua următoare celei de mîine) Poimîne pe vremea asta să fii cu el la scara domnească. Ghica, s. 5. Poimîine, des-dimineaţă... să veniţi aici, cu topoarele. Gîrleanu, n. 135. Se va întoarce înapoi mîine seară sau poimîine dimineaţă. Preda, r. 310. Poimîni seară. Marian, v. 33. <0 (în corelaţie cu „azi“, „astăzi“ şi „mîine“ indică repetarea şi continuitatea gradată a acţiunii) Dupre vînt şi el se-ntocirnă, iacă-l vezi că poartă frac, Astăzi coif, mîine fes roşu, iar poimîne-un comanac. Asachi, s. l. i, 221. Azi o ceapă, mîne o iapă, poimîne herghelia toată. Zanne, p. iii, 518. (Regional) Poi-mîinea ailaltă (scris şi poimîneailaltă) (sau cealaltă) = răspoimîine. Azi se duce la învăţător, mîine, hop şi notarul, poimîine, hop şi primarul, poimîneailaltă ... Preda, î. 120, cf. alr i 193/592, 684, 744, 986. <0 E x p r. Ca mîine, poimîine — în curînd, peste puţin timp. De ce nu te însori? Ca mîne, poimîne te-ai trezi că ai îmbătrînit. Creangă, p. 154. 2. (De obicei în corelaţie cu „mîine“) în viitorul apropiat, curînd; în viitor, c î n d v a. Cîndu-i să facă ceva bine, ... îndelungă pînă mîine-poimîne. Varlaam, c. 291. De-a scăpa viu, mîne-poimîni el ne omoară pe toţi. Neculce, l. 110, cf. Budai-Deleanu, ţ. 237. Mîine, poimîine, poate soarele fericirei Se va arăta vesel pe orizon senin. Alexandrescu, o. i, 85. Fiul meu ...îl trămit la domnia ta, ca să se mai roadă, să poată ieşi şi el mîne, poimîne, la obraze. Filimon, o. i, 101. Tot umblînd noi din şcoală în şcoală ... mîne, poimîne, avem să ne trezim nişte babalîci gubavi şi oftigoşi. Creangă, a. 124. Tu mîni-poimîni, mai ştii in gînd ce-ţi vine. Păun-Pincio, p. 49. Mîine-poi-mîine ne-om pomeni că au început să omoare oameni. Rebreanu, i. 70. Poate mîine-poimîine va închide ochii pentru totdeauna, id. ib. 177. O să ajungem mîine-poimîine să cunoaştem vreun autor dramatic. Camil Petrescu, t. iii, 62. Să nu te aud mîine, poimîine că-ţi lipseşte ceva. Brăescu, v. a. 57. Mîni-poimîni se-ntoarce acasă. Sadoveanu, o. x, 531. Mîine-poimîine, cînd m-oi scula din pat, m-apuc eu să zidesc casă. Călinescu, e. o. ii, 194. Mîine-poimiine avansezi. Stancu, r. a. iii, 327. Te pomeneşti mîinc-poimîine că mai vine şi Albei cu fonciirea. Preda, m. 39. Azi mînuim o maşină... Mîine-poimîine noi vom mînui Complexe întregi de maşini şi o ţară. Labiş, p. 435, cf. 424. Fabrica e gata mîine, poimîine. s iulie 1960, 15. Dacă ţi-ai pus de gînd ceva, fă-l, măi taică, nu-l lăsa pe poimîine. v. rom. iulie 1962, 5. <0 (Substantivat; familiar) Jupînul, negustor vechi..., cunoştea cît se-ntinde poimînele cucoanei. Caragiale, o. i, 134. — Şi: (învechit şi regional) poimîne, (regional) poimîie (alr i 192/795), poimlnă (ib. 192/825, 845), poimîni adv. — Lat. post -f mane. PfilMÎNĂ adv. v. poimîine. POIMÎNE adv. v. poimiine. POIMÎNI adv. v. poimîine. POINE subst. pl.- (Regional) Boabe seci şi uscate care se aleg din cereale; gozuri (Ghirişu Român — Cluj-Napoca). Cf. Viciu, gl. Tot ţi l-ai lucrat Cu săracele din sat, Şi plata nu li-o-ai dat! Făr zăbsiţele (zăsite) din sită, Şi ai zis, maică, că-s plătită, Şi poinile de sub ciur Şi ai zis, maică, că-s destul, id. ib. — Etimologia necunoscută. POINIC adj. (Regional; în sintagma) Măr poinic (şi substantivat, m.) = varietate de măr1 cu fructe mari, de culoare verzuie-galbenă, zemoase ; p. r e s t r. (şi substantivat, n.) fructul acestei specii de măr1. Cf. bulet. grăd. bot. i, 78, dr. ii, 705, iii, 802, l. rom. 1960, nr. 2, 21, Lexic reg. ii, 62. — Accentuat şi: poinic (Lexic reg. ii, 62). — Pl.: poinici, -ce. —'Şi: poienic (dr. iii, 802), poniâc (ib. ii, 705), ponic (l. rom. 1960, nr. 2, 21) adj. — Etimologia necunoscută. POINfŢĂ s. f. v. poieniţă. POINdC subst. (Regional; la plugul de lemn) Cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila (Hangu — Piatra Neamţ). Cf. Glosar reg. — Pl.:?. — Etimologia necunoscută. POÎNTRĂ adv. (Regional) împotrivă, contra (Bistriţa — Drobeta-Turnu Severin). Cf. Lexic reg. 50. — Etimologia necunoscută. POITÂŞI s. m. pl. (Regional) Colocatari (Albac — Abrud). Cf. chest. ii 47/313. — Din magh. pajtăs „tovarăş, companion“. POÎTRĂ s. f. (Olt. şi Munt.) Zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) şi în care se face praznic. Sărbătoarea tot mai lucrează cîte ceva, dar cînd e poitră nu pun mîna pe nimic. n. rev. rom. viii, nr. 6, 87. Serbarea ţine trei zile (cinişoara, praznic şi poitra). h ix 12. Poitra lui sf. Gheorghe. Coman, gl. Poitra lui sf. Dumitru e la 27 octomvrie. ev 1949, nr. 9, 33, cf. alr i 619/727, Lexic reg. 46. — Şi: poitre s. f. alr i 619/727. — Din ser. pojutriea. POITRE s. f. v. poitră. POIVÂN s. n. v. paivan. POÎVĂ* adv. (Regional) împotrivă, contra (Bistriţa — Drobeta-Tumu Severin). Cf. Lexic reg. 50. — Etimologia necunoscută. POIVĂS s. f. 1. (Transilv. şi prin Maram.) Pînză impermeabilă pentru acoperit maşini, căruţe etc.; prelată, foaie de cort. Cf. T. Papahagi, m. 229, com. din Hereclean-Zălau şi din Doştat-Sebeş, alr i 821/268. mat. dialect, i, 87. + (Şi în sintagma poivă lucitoare, alrm ii/i h 401/284) Muşama. Cf. alrm ii/i h401. 2. (Regional; în forma ponvă) împletitură de nuiele care se pune pe fundul carului ca să nu curgă cerealele (Voivozi—Cărei). Cf. alr ii 5 232/325. — Pl.: poive. — Şi: po!be (alrm ii/i h 401/272), ponva (com. din Doştat-Sebeş, alr ii 5 232/325) s. f. — Din magh. ponvva „pînză groasă“. P OI VANĂ vb. I v. păivăni. POIVĂNĂT s. n. (Regional) Faptul de a poivăna (Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 155. Mă duc la poivanatul cailor, id. ib. — V. poivăna. I POIVĂNÎ vb. IV v. păivăni. 10661 POIVEÂLĂ — 955 — POJARM1ŢĂ POIVEÂLĂ s. f. v. pohoîală. FOJ s. m. v. povilă*. POJAR s. n. 1. (învechit şi popular) Foc de obicei violent şi mistuitor (izbucnit mai ales pe vreme de secetă şi arşiţă mare); foc, incendiu, pîrjol (I 1), (regional) pîrlitură (II); p. gener. foc. Aprinzlnd o ţarină de păine cu pojar ostaşii. Herodot (1645), 10. Pojarul ce aprinde monţii. psalt. (1651), 179. Va slobozi pojar in pădure. prav. 22. Pravilă pentru arsuri şi toate fealiurile de pojar. prav. mold. 13r/2. Ce pojar au purces dentr-această scinteie? M. Costin, let. i, 292/11. Ca răgozul la pojar aşea zmăul îndată s-au răslpit. Dosoftei, v. s. noiembrie 99v/28. Slobozea pojar în cîmpi de ardea iarba. N. Costin, let. i a, 80/18. Pofta lăcomiii cu putearea împreunată, ca pojarul în iarbă uscată iaste. Cantemir, ist. 102, cf. anon. car., Polizu. Pojarul de la 20 iulie prefăcuse în cenuşă mai mult de jumătate a oraşului. Negruzzi, s. i, 15. Pojarul se naşte dintr-o scînteie. Hasdeu, r, v. 55. Se rostogoleau pe scară, cu ţipete şi cu zgomot, cătînd să scape din primejdia pojarului. Odobescu, s. i, 157, cf. 163. O scinteie produce pojarul, o privire aprinde amorul. I. Negruzzi, s. iii, 39, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Din veac în veac clădirea a rămas în picioare, înnoindu-se după urgii şi pojaruri. Sadoveanu, o. ix, 7. Cu mişcări repezi }i bine cumpătate, fecioraşul sporea pojarul, v. rom. octombrie 1954, 12. E toată un pojar, e numai fum. Labiş, p. 82, cf. Mîndrescu, l. p. 54, Păsculescu, l. p. 125, alr i 692/218, 280, 289, 339, Lexic reg. ii, 81. (F i g.) Şi chiar în sînul pacinic A-mpărăţiei mele în contra-mi a aprins Pojarul răzvrătirii! I. Negruzzi, s. vi, 545. Arde inimă pojar, pop., ap. Galan, z. r. 60. Iacă Mogoş se găteşte Pe-un cal galben dobrogean, Coada-i trage pojar verde, Ia vezi urma i se pierde, mat. folk. 118. <0> L o c. v b. A da pojar = a incendia. A dat pojar finului şi fînaţelor. Negruzzi, s. i, 15. Pojar codrului că-i da. Balade, i, 356. + P. e x t. Calamitate, pacoste, năpastă, nenorocire. Să dea război şi să apere pre craiul şi pre cei scăpaţi dintru acel pojar. Ureche, l. 105. Aducînd aminte faptele sale şi de-nrădă-cinarea care o făcusă el la Timişvar a ţărănimei, oştirea şi potolitul acelui pojar... avînd oamini harnici şi de treabă şi cum să-şi aleagă crai din alte neamuri. N. Costin, let. ia, 43/7. Mare şi lat au fost pojarul acestui varvar. Cantemir, hr. 290. Au sărit scînteia şi la noi ..., de s-au aprinsu acestu pojar de obiceiu. Neculce, l. 104. 2. P. ana 1. Ceea ce seamănă cu pojarul (1) ca aspect sau ca manifestare: a) Lumină roşie, incandescentă, a soarelui din zorii zilei şi din amurg. Creşte-n asfinţit pojarul, Dealurile stau s~adoarmă. Topîrceanu, m. 17. Creştea pojarul răsăritului. Sadoveanu, o. ii, 645. Năluca lui s-a zugrăvit o clipă în pojarul amurgului, id. ib. xvi, 104. într-o dimineaţă..., într-un pojar uriaş al zorilor. v. rom. octombrie 1955, 172. Pojarul zorilor de mai înflăcărează valea toată. Deşliu, m. 19. b) Căldură mare, înăbuşitoare; arşiţă, caniculă, zăduf, zăpuşeală, (popular) năduf (2). O ploaie zdravănă să stingă pojarul. Caragiale, o. vii, 161. Am fi ţopăit ... cu pojarul soarelui in spinare, în creştet. Stancu, d. 190. Asemeni primelor ploi peste cîmpia pojarului. Baranga, v.a.26. în pojarul secetei— visam ploi. Brad, t. 20. Sî-m(i) şterg gura di pelin, Di pojaru codrului. Vasihu, c. 14. + Senzaţie nestăpînită de sete (produsă de caniculă). I se înfăţişară în minte codrii de la Hirlău şi cele paisprezece şipote ... Se simţi ars de pojar pînă în adîncurile măruntaielor. Sadoveanu, o. x, 309. e) F i g. înflăcărare, ardoare ; patimă, pasiune ; suferinţă, chin moral (produs de o patimă, de o pasiune etc.). Pîrjolul mîniii şi pojarul izbîndii. Cantemir, ist. 53. Voi ce-aţi pus pojar în mine cu cuvîntul cel de fete, Din a voastre fiice astăzi de soţie una-mi daţi. Millo, in pr. dram. 364. Neştiind că-n pieptu-mi arde cel pojar îngrozitor. Hasdeu, r. v. 122. Aduceţi un ulcior De apă de sub stîncă Să sting pojarul meu de dor. Alecsandri, poezii, 439. în cîntul ei sărmanul, Ca un vulcan îşi varsă din inimă pojarul. Neculuţă, ţ. d. 83, cf. cade, Scriban, d. Porni iar glas beizade, cu acelaşi pojar în priviri. Sadoveanu, o. x, 335. 3. Boală infectocontagioasă, mai frecventă la copii, caracterizată prin febră, catar al mucoaselor şi prin apariţia unor pete roşii pe piele; rujeolă, (învechit) morbili, (regional) cori, mirced (II 1 b), pîrpor1 (I 3), ilez, rapor (1), zapor, vărsat. Vărsatul cel mic şi ghinduros ce-i zice pojar. Piscupescu, o. 243/14. De multe ori ai mei au crezut că am pojar. Delavrancea, t. 24, cf. n. Leon, med. 135. E păzită de teama arsurilor, opărelilor, pojarului. Candrea, f. 211, cf. 222, cade. Muriseră de pojar ori de difterie. Sadoveanu, o. x, 517, cf. Scriban, d., abc săn., d.med., hi 353,iv91, vii231,xn230. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă, şez. iii, 177, cf. a ix 5. + (Prin Ban.) Scarlatină. Cf. Novacoviciu, c. b. i, 18. 4. (Regional) Sunătoare, pojamiţă (3) (Ilypericum perforatum). Borza, d. 86. 5. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape, cu floarea de culoare roşie (a v 15) sau galbenă (a vi 16, 26). — Pl.: pojaruri. — Şi: (regional) pojor (a ix 5), poşâr (anon. car.), projăr (dr. ix, 409, alrm i/i h 160, LeXic reg. 56), nojâr (alrm i/i h 160/140), spojâr ib. i/i h 160). s. n. — Din v. sl. noîKdpTv. POJARNIC s. m. (învechit şi regional, mai ales în Mold.) Pompier. Cf. Baronzi, l. 160, Alecsandri, t. 584. La primărie bătuse două ceasuri şi pojarnicii nu mai strigau. Contemporanul, vlf 1, cf. ddrf. Au dat alarmă de foc şi-au năvălit pojarnicii ca un uragan. săm. iii, 262 ,cf. Şăineanu, d.u. Am adormit, jucîndu-mă cu rozetele de la pintenii ghintuiţi şi ferecaţi ai pojarnicului. Brăescu, o. a. ii, 55, cf. Puşcariu, l. r. i, 371. Toţi pojarnicii şi toţi sacagiii oraşului să înconjoare hanul si să-l apere de flăcări. Camil Petrescu, o. i, 605. — Pl.: pojarnici. — Din rus. nomapHiiK. POJARNIŢĂ s.f. 1. (învechit şi regional) Loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; ceea ce rămine după un incendiu ; morman de jeratic. Cf. Scriban, d., com. din Sălaş-Haţeg. 2. (Regional) Epidemie de pojar (3). O pojamiţă a cuprins tot satul. Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. 3. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă şi ramificată, cu puncte negre sau transparente şi cu flori galbene-aurii, care are diferite întrebuinţări în medicină pentru tratamentul unor boli de ficat, ca antiseptic şi cicatrizant etc.; sunătoare, (regional) lemnie, pojar (4), pojărnică, iarba-lui-sf.-Ioan, iar-ba-spaimei, poala-Maicii-Precista (Ilypericum perforatum). Cf. Baronzi, l. 141. Arătîndu-mi ... pe acelea [dintre plante] care sînt bune de leac: ... ,,pojamiţă şi seftereau. Odobescu, s. iii, 173. Am să-i duc smicele de măr dulce şi pojamiţă. Contemporanul, vi2, 103, cf. Brandza, fl. 157, id. d. 78, Dame, t. 184, Grecescu, fl. 133. Cel ce are rosături... se unge cu unt de pojamiţă. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 160, cf. Pamfile-Lupescu, crom. 186, Bujorean, b. l. 389. Avea poruncit să-l ungă, sara şi dimineaţa, cu oloi de pojamiţă. Sadoveanu, o. xiii, 253. Pojamiţă (sunătoare), flori şi frunze (Hypericum perforatum). nom. min. i, 7, cf. Panţu, pl., Borza, d. 86, h iii 117, 208, 243, 306, x 20, 67, 85, 205, 420, 464, 476, 534, xi 427, xiv 436, xvi 280. Te ungi cu unt de pojamiţă. şez. iii, 12. Copilului mic i se dă să bea ceai de pojamiţă. Pamfile, b. 63, cf. Iordan, l. m. 194, alr sn iii h 649, A v 2 15, 31, vi 16, 26. — Pl.: pojarnile. — Şi: (regional) pojălniţă (alr sn iii h 649/362), poj£rniţă (ii xii 429) s. f. — Pojar -f suf. -niţă. 10666 POJATIC — 956 — POJ1GHIE POJATÎC S!. n. v. poşidlc. POJĂLNIŢĂ s. f. v. pojarniţa. POJĂRI vb. IV. 1. T r a n z. (învechit) A pîrjoli (1), a incendia. Au pojorit iarba. Simion Dasc., let. 57, cf. anon. car., T. Papahagi, c. l. <0? F i g. In trufăşia necuratului pojeri-se-vor. measerii. psalt. nun. 6T/1, cf. dhlr ii, 522, Rosetti, l. r. vi, 256, Scriban, d. 2. Re f 1. (Prin. Transilv.) A se îmbolnăvi de pojar (3). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, v/. 3. Intranz. (Prin Ban.) A deşcînţa .de pojar (3).. Cf. L. Costin, gr. băn. 162. — Prez. ind. : pojărăsc. — Şi : (învechit) pojeri, pojori vb. IV. — V. pojar. POJĂRÎT* s. n. (Prin Ban.) Faptul de a pojări (1). Cf. Noyacoviciu, c. b. i, 1.7. — V. pojări. POJĂRÎT*, -Ă adj. (Prin Ban.; despre ierburi, buruieni) Distras prin incendiu. Cf. Novacoviciu, c. b. i, 18. — Pl. : pojărifi, -te. — V. pojări. * w POJAJRNICA s.f. (Bot.; regional) Pojarniţă (3) (Hypericum perforatum) (Groşi —Baia Mare). Cf. alr sn iii h 649/349. — Pl. — Pojar suf. -nică. POJĂRîVICÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Post. de pompieri. Cumpărase [două iepe] de la un popă, nefiind pc vremea aceea pojărnicii, de unde să cumpere altele care să fié fuga tot Intr-uria. Creangă, i>. 109, cf. odrf, Săghinescu, v. 31. Unde tmi incepe deodată cu guriţa cea ca trlmbifa de /.i pojărnicie.i\T. A. Bogdan, ap. tdrg, Scriban, d., Mironescu, s. 619. Izbucni deodată semnalul prelung şi spăimlnlal al trlmbifii de la pojărnicie. Sadoveanu, o. iv, 557, cf. dm. 2. (Regional) Instalaţie pentru distilarea băuturilor spirtoase. Cf. Alexi, w. — Pl. pojarnicii. — Pojarnic + suf. -ie. POJDÎRC.Ă s. f. v. poşircă. POJÉJIE s. f. v. pojijic. POJEJUÎ vb. IV v. pojări. PO.ÎEBITIJBĂ s. f. (Regional) Loc devastat prin fop într-6 pădure (Biiru —Turda). Cf. ci-iest. iv 108/249. — Pl. : pojerituri. — Pojar -f silf. -itură. POJÉRJVIJ s. f. v. pojarnifă. POJGÂIVE ş. f. v. poşganie, PO.JGÂNIIÏ s. f. y. poşganie. POJGARIVIE s. f. v. poşganie. POJGHIE s.f. (Regional) Pojghiţă (3). Cf! Alexi, W. Alegoriile închipuite in bijuteria acestui chivot minuscul aşezai in asfalt şi acoperit de o pojghie brună, ca de sticlă, par zugrăvite Intr-o grotă de chihlimbar. Arghezi, b. 35. Cadrul radiatorului e inghefal In pojghiţele metal-. id., în scl 1971, 405, com. din Parva-Năsăud, mat. dialect, i, 214. — Accentuat şi : pojghie. Alexi, w. — Pl. : pojghii. — Etimologia necunoscută. POJGHIŢĂ s.f. 1. (învechit şi regional) Piele subţire, membrană care acoperă unele ţesuturi sau organe ale corpului ; pieliţă (12). La partea fămeiască stă inlr-o pojghiţă de o piele foarte suplire. Pisgupescu, o. 102/2, cf. Polizu, Barcianu, Scriban, d., rev ciut. iii, 165. Cin termenăm, le-ntoarcem [maţele porcului] pe partea cealaltă, le rlcăim cu cufitu, pănă rămine pojviţa aia subţire, gl. olt. + S p e c. Crustă a unei răni care începe să se cicatrizeze. Cf. dl, dm. <0> F i g. Turcul stăpin peste noi schimbă voivozii pămln-teni ş-aduce In fruntea noastră ... pojghiţele stricate, desprinse de pe buboiul acela putred, care înjgheba aristocraţia Bizanţului. Adam, r. 47. 4 (Prin Munt.) Puşchea. Cf* Teodorescu, p. p. 365. 2. (învechit, şi regional) Membrană subţire care înveleşte unele fructe sau legume; p. ext. coajă, scoarţă (mai ales de copac); coaja tare a unor fructe. Cf. lm¿'Arfarii cu pojghiţe roşii ... şi teii cresc amestecaţi cu falnici jugaştri, 'cu plopi nalţi. Odobescu, s. i, 147. Pojghiţă de ceapă, ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban,. d. Poporul la părţile din afară ale arborelui zice: coajfy, la epidermă pojifă. H iv 104. Să fac o rochie de mireasă cu totul de argint, subfire ca pojghiţa de ceapă. Pqpescu, B; ii, 105. 3. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Strat subţire care se formează la suprafaţa unui lichid (prin răcire, închegare etc.); p. ext. strat subţire care se formează, se depune pe suprafaţa unui lucru, care ^acoperă un lucru ; (regional) pojghie-. (Prin lărgirea sensului) Zări In marginea cealaltă a uliţei găinile scăldlndu-se intr-o pojghiţă de pulbere. Rebreanu, r. i, 152. Albul tulbure şi întunecat al ferestrelor îşi mai păstra pojghiţa de lumină. Miiiâle, O. .40. . . . ■ ' —'Accentuat şi : pojghiţă. — Pl. : pojghiţe şi (popular) pojghifi. — Şi: poşijliiţă (Barcianu, Teodorescu, p. p. 365), (învechit) puşgliiţă (lm), (regional) pojiţă, pojiiiţă (h xiv 437), pojviţă, pujiţă (com. din Straja-Rădăuţi) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. p o j g h i e. POJIDÎC s. n. v. poşltlic. l’OJÎGHIE s. f. v. pojijie, 10685 POJIJIE — 957 — POL P.OJÎJIE s. f. (Mold., Transilv.; la sg. cu sens colectiv) 1. Nume generic dat pentru bunurile unei gospodării, pentru averea, zestrea casei, a stînii etc.; p. ext. bagaj, calabalîc. De alle povijli de toate, cum trebuie la casă, de toate i-am dat (a. 1661). Urica-hiul, xvi, 205. îi pa rămlnea „toată povijia şi cu .bucate ce avem noi“ (a. 1677). Iorga, s. d. xi, 93. S-a sculat cu iot neamul..., cu muieri, cu cOpii şi cu toată povijie caselor. Cantemir, hr. 294. Şi-ncă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa dumisale la Prigoreni ... stupi şi alte bucale şi toată pojijie casei (a. 1720). bui,. com. ist. iv, 48. Va preţelui haine şi alle pojljii a casei (a. 1776). Uricariul, xix, 338. Pojijiia casii mele toată (a. 1799). Iorga, ş. d. xvi, 217. Jumătate din toată pojijia casei din Iaşi (a. 1809). Uricariul, .xi, 324. Cară cu .boi, pline de pojijii şi de averi. Asachi, s. l. ii, 79, cf. 357, Cihac, ii, 273. Casa bătrlneaşcă. cu toată pojijia ei ... şi multe paseri alcătuiau gospodăria babei. Creangă, o. 3, cf. id. gl. 437. Toţi trag cu ochii la pojijia casei. Sevastos, n. 51, cf. ddrf. Măgarii ,merg printre oi, cu pojijiia sttnii tn spate. ap,, tdrg. Pe zările alburii ... să-nşira pojejie boierească, n. rev. r. n, nr. 18, 225, cf. Şăineanu, D. U., SCRIBAN, D. 2. Persoane care aparţin aceleiaşi familii sau aceluiaşi neam. Am dat 1 pogon de păduri pentru sufletul mieu nepotu-miu pope Mâneai, să mă pome[nea]sca {pată pojujlia (a. 1640). bul. com. ist. v-,.191. Nu mă iartă pojijia să mă-nsor declt c-o fată de boier. Alecsandri, t. 914. A venit cumălrul la mine cu toată pojijia lui (nevastă şi copii). Pamfile, a. r. 255. Să mergem la el şi să-l slobozim cu toată pojijia lui. SadoveAnu, o. iii, 76, cf. chest. ii 47/176. — PI.: pojijii.— Şi: pojighie (Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi,' w.), pojejie, pojâjie, podvijle (Uricariul, xvii, 59), povijie s. f. — Cf. ucr. noatBBa „hrană, cîştig“. POJÎŢĂ* s. f. 1. (Regional) Piele de oaie (cu păr pe ea) care se foloseşte la confecţionarea cojoacelor şi a altor obiecte, de îmbrăcăminte. Cf. Barcianu, Stoian, păst. 69, h xvi 267, alr ii/537. 2. (Mold., Transilv. şi Munt.) Fîşie de piele de oaie sau de miel, fără lină, de culoare albă, întrebuinţată în cojocărie, la ornamentarea cojoacelor, a traistelor etc. (pentru a coase pe ele broderia). Cojocul se croieşte din mai multe piei ..., precum şi din nişte pojiie albe, preparate cu piatră acră şi var stins.. Păcală, m. r. 513. Pungile ... Irfipodobite cu ciucuri şi baieri de poj'iţă împletită In multe, scl 1971, 405. Să-m pui puojlţă la cojoc, alr ii 6 537/514, cf, p? "hoM. 1959, nr. 3, 67, Lexic reg. ii, 62. + (Regional) Aţă de piele cu care se cos peticele pe cojoc. Com. din Sibiu. + (Regional) ,,Aţa cu pielea ce leagă lîna la furcă“ (Satu Nou —Medgidia), h xiv 437. ■ 3. (Regional) Şipeă de lemn care se fixează pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară (Răşinari —Cisnă-die). Cf. Păcală, m. r. 408. — Accentuat şi: pâjiţă. Com. Ursu. — PI.: pojiţe. — Cf. h 0 j i ţ ă. POJÎŢĂ3 s. f. v. pojghifă. POJIVĂf vb. IV. Tranz. (înv.echil) A risipi, a prăpădi. Cf. Ureche, l. 240. Avuţia stăplnu-nostru noi o vom pojivăi. Simion Dasc., ap. gcr i, 144/9, cf. tdrg, Scriban, d., T. Papahagi, c. l. — Prez. irid.: pojioăiesc. — Din rus. noîiciroaTL. POJMOG subst. (Regional) Mototol1 (I) (Runcu Salvei —Năsăud). Cf. chest. v 54/66. A face sumanul pojmog. ib. . - PI.:.? — Etimologia necunoscută. POJMOJÎT, -Ă adj. v. posmagii. POJNÁR s.n.v. buzunar. POJNÎŢĂ s. f. v. pojghiţă. POJOÂ1CĂ s. f. (Prin Mold.) Hîrtie care se pune la furcă cînd are caier de fuior. Cf. h iii 153, i. cr. i, 60. ■ — PI.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. p o j i ţ ă *. POJODÍC s. m. v. poşidie. POJOMÓC s. m. (sg.) (Regional) Numele unei ciuperci nedefinite mai de aproape (Brădişorul de Jos —Ora viţa). Cf. h xvm 169. — Etimologia necunoscută. POJÓR s.n.v. pojar. POJORÍ vb- IV v. pojări. POJÜJIE s. f. v. pojijie. POJVÎŢĂ s. f. v. pojghiţă. POL» s. m. 1. (Şi în sintagmele polul pămlntului sau pol geografic, pol terestru, pol pămlntesc, rar, polul frigului) Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotaţie a pămîntului, unde se reunesc toate meridianele geografice ; p. e x t. regiunea, din jurul acestor puncte. Un crai de cătră polo va avea noauă lurburări (a. 1699). fn 73. lntoarce-sc pururea magnitul cătră poluş (a. 1703). gcr i, 347/21-. Lărgimea meridianelor, adecă liniile care merg spre-capelele pămlntului, să strlng merglnd spre poli-, şi nu au lărgime. Amfilohie, g. 183/15. Acest capăt al arcului arată polul. id. G. f. 170v/12. Capetele aceştii osii se cheamă poli sau. minele pămlntului. geogr. mat. 216r/16, cf. dî 4v/3. Şi au ajuns după tropice plnă la polurile pămlntului. Episcupescu, o. î. 4/22. Cercetează acele- două funduri de gheaţă ce acopăr polurile, ar (1829), 2332/37. Capetele acestui ax să numesc poli pămlnteşti. Genilie, g. 84/15. -întrunesc un continent cu altul, urmărind toate căile de sub soare şi trecind de la tropic (mijloc) la polurile (capitile) pămlntului. Calendar (1856), 18/9. Ele se află încă şi iarna plnă aproape de poluri cu roadă. tStamati, m. 30/6. Oamenii de la poluri slnt In contact şi unire. rom. lit. 2602/13. Din această cauză curge aerul neîncetat ... de la poli spre ecatoriu. Fontanin, c. 18/3r Este şi el de o depărtare egală de amlndouă poluri pămlnteşti. Barasch, m. ii, 47/28, cf. Polizu. Mai bine-mi este iarna prin poli a rătăci. Mureşanu, p. 22/4. Busola drumul la pol i-arată. Alexandrescu, m. 144. Şi naţii călătoare, împinse de a mea împlut-au spărioase pustiul păn'la poluri. Eminescu, o. i, 91: Cele două capele unde pămintul e turtii se numesc poli. Mehedinţi, p. 35, cf. Şăineanu, d. u.. La poluri, undeva, gheţari slnt şi morene. Pillat, p. 50. Schelele de paseri călătoare oprite din zborul lor spre pol. Sadoveanu, p. m. 128. Această regiune ... se numeşte ... polul frigului. Cisman, fiz. i, 547. Uneşte cei doi poli ai pămlntului. Geologi^, 6. Speciile... străbat pămintul de la un pol la cillul. vîn, pesc. noiembrie 1964, 9. O Polul nord sau (învechit) arctic = regiunea din jurul punctului extrem nordic al pămîntului, unde unul dintre capetele axei de rotaţie a pămîntului atinge s,uprafaţa globului terestru. Cu mina dreaptă despre polul arctic ... arăta. Cantemir, ist. 132. Polus arcticus (a. 1698). gcr i, 322/3Í. Polos... árcticos, gheom.-trigon. 88T/11. Polul arctic, gs llr/19. Aş vrea cu tine să mă duc departe la polul nord, Subt cerul de opal. Topîrceanu, p. o. 131. Polul sud sau (învechit) antarctic, ahlarcticesc = regiunea din jurul punctului extrem sudic al pămîn-tului, unde unul dintre capetele axei de rotaţie a pămîntului atinge suprafaţa globului terestru. Cu mina dreaptă ... spre.polul antarctic ... arăta. Cantemir, ist, 132, cf. id. I, i. ii, 325. Iară alta polus antarcticu's le număsc (a. 1698). gcr i, 322/31. Polos andarclieos. pov. ţăr. 57v/17, cf. 58r/6. Şi [înainta] spre polul 10701 POL1 958 POLâ antarctic. Gheografia, ii, 50t/14. Polos ... anlarcticos. gheom. - trigon. 88v/ll. De aceea să zice polul andarcti-cesc. Greceanu, î. 143/4, cf. 116/20. Polul antarctic. gs llr/19. Celălalt spre meazăzi ... se numeşte polul antarctic. Laurian, m. iv, 183/20. Citeam cărţile marilor descoperitori, călătorind ... la polul sud. Vlasiu, d. 174. 2. (Şi în sintagmele pol ceresc sau, învechit, polul lumii) Fiecare dintre cele două puncte de intersecţie ale axei pămintului cu sfera cerească, în jurul cărora are loc mişcarea diurnă (aparentă) a stelelor. Cf. Stamati, d. Polii lumii ... din care unu este la septem-irio ..., altu la meridie. Sibineanu, c. 24/29. La un semn puternic se vor clăti cu groază Cerurile-aşezate pe polurile lor? Alexandrescu, o. i, 93. Punctele tn care axul de rotaţiune pătrunde sfera cerească se numesc polii lumei. Drăghiceanu, c. 3. Polul... care se află situat pe sfera cerească in apropiere de steaua polară se numeşte polul ceresc boreal, polul... opus se numeşte polul ceresc austral. Culianu, c. 15, cf. 74, 151, DER. 3. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera. Se numesc polurile unui cerc descris pe o sferă estremităţile diametrului sferei perpendicular pe planul acestui cerc. Melik, g. 236, cf. 100, Scriban, d. Diametrul... înţeapă sfera In punctele P, P’, numite polii cercului, geom. sp. 130, cf. DM, ltr2, der. 4. (Fiz.; adesea urmat de determinările „pozitiv“ sau „negativ“, care arată felul) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unul corp, opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăţi fizice. Toate mijloacele... remaseră fără de efect afară de galvanism ... Clnd Insă un pol fu pus tn groapa inimei iar celalalt In ureche, atunci era urmarea cu totul mirabilă. Vasici, m. i, 44/27. Denumirile de polul pozitiv şi polul negativ sint fondate pe socotinţa că: riul electric purcede de la aramă ... şi se întoarce la fine. rom. lit. 3702/30. Ambele extremităţi a pilei poartă numele de poluri. Poni, f. 250. Piesa de sudat se va lega de polul pozitiv. Ioanovici, tehn. 169, cf. ltr 2. 5. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic, pe unde fluxul magnetic principal sau util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers. Să cheamă polurile sectu căpiţele magnetului, ar (1829), 1381/28. Acestea se numesc polii magnetului. Stamati, f. 127/19. Capetele magneţilor se numesc poluri. Poni, f. 233, cf. Şăineanu, d. u. însuşirile magnetice se manifestă numai la capetele care constituie polii. Cişman, fiz. ii, 334. <0 Polul (magnetic) nord (sau, rar, nordului) — regiunea unui magnet de la care diverg liniile de cîmp ale inducţiei magnetice. Aceste două capele se numesc polii magnetului, dintre care unul se zice polul nordului. Barasch, m. iii, 58/1. Polul (magnetic) sud (sau, rar, sudului) = regiunea unui magnet către care converg liniile de cîmp ale inducţiei magnetice. Aceste două capete se numesc polii magnetului, dintre care unul se zice ... polul sudului, id. ib. 58/2. + Pol magnetic (terestru) = punct sau regiune de pe suprafaţa pămîntului în care acul magnetic are poziţia verticală. S-a aflat cu cea adevărată poziţie a polului magnetic, cr (1833), 2552/29. 6. .(Adesea f i g.) Fiecare dintre punctele, situaţiile, însuşirile etc. aflate la două extremităţi şi opuse una alteia. Şi tu polurilor mărei, dă-le legi pe a ta scară. Conachi, p. 275. Aceste două poluri opuse, a răului şi a binelui, nu păstrează purure a lor insuşime. cr (1848), 11V36. Inima lecucenilor a începui să tremure Intr-un amestec înfrigurat de poli opuşi. Popa, v. 204. Se aflau la doi poli opuşi ai vieţii sociale. Sadoveanu, n. f. 153, cf. id. e. 33. Hogaş se găseşte la un pol opus mai tuturor celorlalţi ironişti şi humorişli ai epocii de după 1900. Vianu, a. p. 283. Fanlazia plăsmuieşte, transformă, inovează şi, ca atare, stă la un pol opus faţă de aşa-numila obiectivitate, id. ib. 403. Faust şi Mefisto sint doi poli ai existenţei. Ralea, s. ţ. i, 88. Sistemul capitalist naşte in chip necesar la unul din poli bogăţia, iar la celălalt mizeria, contemp. 1953, nr. 3603/3. Fabula destùl de puţin complicată a acestei lucrări înlesneşte conturarea polilor conflictului, ib. 1956, nr. 484, 2/1. — PI : poli şi (astăzi rar, n.) poluri. — Şi : (învechit) polus, (învechit, rar) polo, p61os subst. — Din lat. polus, ngr. rriXoÇ, germ. Pol, fr. pôle. — Polo < it. polo. POL* s. m. Monedă sau, rar, bancnotă românească de douăzeci de lei care a circulat în trecut ; nujjwr^ dat unor monede ruseşti şi franţuzeşti (de aur), le valori diferite, care au circulat şi la noi în trecut ; sumă de bani echivalentă cu douăzeci de lei ; (argotic) polidor. Ce să vezi ! Poli, galbeni, patace, franci, băncuţe ! Caragiale, o. iii, 21. Cinci doctori sar să vă ia polul. VlahuţX, o. a. ii, 97. Clştigase cile „trei poli“ de chilă. conv. lit. xliv, 657. Am cheltuit patru poli. Bră-tescu-Voineşti, p. 121. De unde să-i dăm noi douăzeci şi cinci de poli? Bassarabescu, v. 156. N-am mai văzut cinci poli din luna cealaltă. Galaction, a. 248, cf. 245, id. o. a. i, 366. 377 lei, din care un pol rupt şi restaurat din două jumătăţi streine. C. Petrescu, c. v. 47. Nu-mi ajungeau doi poli pe zi. Brăescu, o. a. i, 13, cf. 74. Ţl-ar prinde bine doi poli pe zi. Sahia, n. 101. Am să zvirl şi eu un pol pe tabloul din dreapta. Sadoveanu, o. vii, 81. Şi uite un pol. Să-ţi iei tutun şl ţuică. id. ib. xvn, 206. Dă-mi că-t dau eu, un pol. GAlinescu, e. o. i, 303. Împrumută-mi doi poli plnă mline. Camil Petrescu, n. 34. Mi-a pus un pol tn palmă. Stancu, r. a. iv, 289. Doi lei la pol pe săptămlnă. Galan, z. r. 29. Doi poli şi-un ciurel de mălai. Preda, î. 146. Polul pleznit sonor pe marmura mesei. Deşliu, g. 18. Soarele, cit polul, făcea cercuri de lumină. Barbu, p. 107. Să beau vin nemăsurat. Să iau pol nenumărat. Teodorescu, p. p. 299. Să-ţi arăt d-un pol frumos, Pol frumos şi ferecat, şez. i, 237. Şi-a rămas la sat dator O sută şaizeci de poli. mat. folk. 153, cf. 489. Si ieu poli si gălbiori. Diaconu, vr. 253. Să păzesc cu zi, cu noapte, Pln-or frece negustori, Să le iau geanta cu poli. Balade, ii, 451. Da la crlşmă nu-i dator Făr numai un pol sau doi. folc. transilv. ii, 78. O (Urmat de determinări care indică felul) S-a găsit In plus un pol de aur românesc din 70, învelit lntr-o foiţă de ţigară. Caragiale, o. ii, 67, cf. tdrg, Alexi, w. Polul imperial 54 lei. N. A. Bogdan, c. m. 170, cf. Şăineanu, d. u. <0> (Neobişnuit) Pol ofiţeresc — monedă valorînd cinci franci sau jumătate de imperial. Cf. Scriban, D.^P.gencr. (Regional) Ban de aur (Valea Lungă Cricov —Pucioasa), alr ii 3 287/762. Salbă de poli. ib. — PI. : poli. — Cf. rus. non. POL* subst. sg. (Slavonism învechit ; de obicei după un numeral, arătînd o completare a cantităţii indicate de acesta) Jumătate (dintr-un întreg, dintr-o unitate). I-am vlndut 7 pogone de vie cu sllnjini pol (a. 1641). gcr i, 92/13. Au umplut treisprăzece ani i pol a domniei sale. Ureche, l. 180, cf. 240, Iorga, s. d. xi, 258. Să aibă a-i dare 10 lei pol (a. 1672). gcr i, 207/30. înir-aceşti 2 ani pol ce au fost la Constantin Vodă, bişuguri n-au fost. Neculce, l. 326. Au domnit un an pol. anon. cantac., cm i, 115, cf. 116. Moise Vodă au fugit tn Ţara Ungurească — domnind ani 1 pol. R. Popescu, cm i, 280. Au murit şi Leopold, împăratul nemţescu, de vlrslă fiind ... de ani 64 pol, la luna lui aprilie. R. Greceanu, cm ii, 140. 4 pi. pol dohotu de traba carălor (a. 1742). bul. com. ist. i, 226. Dar mai jos declt bani 16 p[o]Z de oaie nu s-au putut (a. 1753). Iorga, b. r. 385. Din Intr-această moşie ... un pogon pol este cu viţă (a. 1758). id. s. d. xxi, 389. Cinci pogoane cu căsoaie la un loc şi alte două pol pogoane, iar cu casoaie, Intr-alt loc (a. 1777). C. Giurescu, p. o. 112. Vor da ... şasă dăjdii clte pe una pol lună o dajdie (a. 1783). Uricariul, ii, 38/29. Doi pol ani ... au şezut In Moldova. Amiras, let. iii, 10703 SWnwwitiwiWiHiroiiwHKimiiTwrrmr POLABÄ — 959 — POLARITATE 169/36. Nu s-au făcut pline In două pol ani ce au domnit (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 191/19, cf. 236/28. S-aa mai sporit cu una pol dajdie la agiutorin(a de vară (a. 1803). Uiucaiuul, iv, 87/1. Să-i deie iarbă de coasă cile pol f'alce (a. 1828). ib. ii, 226/27. Are ,,pol sat Măstaticii“ (a. 1814). Iorga, s. d. vi, 52. 85 merfă tn S stoguri şi un pol (a. 1828). id. ib. xxi, 421. Ai rodit... peste unul şi pol vac. Conachi, p. 204. Pol oca ieri tescuite. Alecsandri, t. 90. Frumos l Un tlnăr de 25 de ani ibovnicul unui pol veac. id. ib. 1 672, cf. ddrf, tdrg, I. Brăescu, m. 70. 6 lei de la 4 joldunari, clte 1 pol leu de unul. N. A. Bogdan, c. m. 65, cf. Scriban, d. — Din slavonul itoak. . POLĂBĂ adj. (în sintagma) Limba polabă (şi substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit pînă in secolul al XVIII-lea pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. Limba polabă ... se vorbea pe cursul inferior al Elbei. Graur, i. l. 198. Se ştie că limba polabă s-a menţinut In ctteva sale din Germania, In ciuda acţiunii de germani-zare, plnă In veacul al XVIII-lea. scl 1956, 140. — Din fr. polabe. Cf. rus. nonaScKHii. POLAC, -Ă s. m. şi f., adj. v. poleac. POLADIE s. f. v. poiată. POLAl s. m. v. polei2. POLAlV s. n. Fibră textilă poliamidică fabricată în lungime continuă, ca şi lina sau inul, utilizată la confecţionarea unor ţesături. Cf. ltr2. — Cf. r o 1 a n. POLAR, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la poli (1), de la poli1, caracteristic polilor1, ca la poli1; (învechit) polaric (1). Sint iar... şi alte doauo cercuri, că să cheamă polari. Amfilohie, g. f. 186T/9. Doauo tropice şi celi polari. Gheografia, ii, 49r/9. Acest lăcuitor al mărilor polare ... să pare să se fi Instreinat acolo de frigul cel extraordinar, ar (1837), 1551/33, cf. Stamati, d. O tmpregiurare interesantă tn privinţa aceasta o vedem la animalele polare. Isis (1856), 34l/26, cf. 351/2. Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorţirea tn suflelu-mi amar. Eminescu, o. iv, 430, cf. Alexi, w. Nici o raţă nu s-a ridicat tn liniştea acestui crepuscul lung ca-n ţinuturile polare. Topîr-ceanu, o. a. ii, 83. Ca o banchiză pe un ocean polar Sint singură-n tăcerea-ncremenită. Cazimir, l. u. 43. Priveliştea părea un ţinut polar. Camil Petrescu, o. i, 211. Nu II zăresc, straniu şi alb, acoperit de zăpezi polare. Bogza, c. o. 56, cf. 55. Crestele acoperite de zăpadă lucesc albe şi reci, ca Intr-o eternitate polară. id. a. I. 156. Lin, zornăind zurgălăii, s-a dus Iama, spre-nlinse banchize polare. Labiş, p. 363. Am zărit un pustiu polar expus eroziunii soarelui. Barbu, z. 6. Peisaje polare, cu urşi albi, căsuţe feerice, s iulie 1960, 13. O (Prin exagerare) O hrubă adlncă ţinea sticlele şi fructele la o temperatură polară. Călinescu, s. 287. Singur In odaia polară, Lucu îşi plimbă mlinile pe plăcile de faianţă ale sobei. Vinea, l. ii, 315. <$> Steaua polară = stea principală din constelaţia carului-mic, situată pe prelungirea boreală a axei pămîntului, care' serveşte la determinarea punctului cardinal nord. Aice se cuvine a zice ceva despre steaua polară şi despre înălţimea polului. Stamati, f. 146/10. Se numeşte stea polară, fiindcă este aproape de polul nordului. Barasch, m. ii, 43/17, cf. Polizu. O să zărim In faţă stele ... cari se văd In tot timpul nopţii, Intre care una imobilă numită steaua polară. DrAghiceanu, c. 2. Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. Eminescu, o. i, 92. Această stea poartă numirea de steaua polară. Culianu, c. 7, cf. ddrf, Barcianu, Şăineanu, d. u. Ai căutat steaua polară. Arghezi, vers. 186. Chiar steaua polară ... necesară orientării, nu se mai zăreşte. Bogza, c. o. 332. Steaua polară pe cer, departe, în scurgerea timpului nu are moarte. Labiş, p. 142. Aceea e steaua polară? t februarie 1962, 22. Noapte polară = noapte de iarnă care se întîlneşte în regiunile situate dincolo de cercul polar şi care poate dura pînă la o jumătate de an. Lumina nopţilor polare. Aqîrbiceanu, a. 231, cf. dex. + (Substantivat, m. pl.) Locuitori din regiunile polare (1). Ce fel de triste ţinuturi sint Ţările polarilor t f. dum. i, 125V9. 2. Adj. Care aparţine polilor1 unui tnagnet sau unei pile electrice, privitor la polii1 unui magnet sau unei pile electrice; (învechit) polaric (2). Cf. dex. + Care aparţine unui corp sau unui mediu care prezintă polaritate (1). Cf. dex. 3. Adj. (Mat.; în sintagma) Coordonate polare = numere reale care determină poziţia unui punct în plan. Cf. m. d. enc., dex. 4. S. f. (Mat.) Loc geometric al punctelor conjugate armonic cu un anumit punct dat, în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică dată. Cf. ltr 2. Polara este o dreaptă, der, cf. m. d. enc., dex. 5. Adj. (Filoz.) Care prezintă o polaritate (3), care se află într-un raport de polaritate. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : polari, -e. — Din lat. polarls, it. polare, fr. polnire, germ. polar. POLARIC, -A adj. (învechit) 1. Polar (1). Să află in cele mai friguroase mări polarice, este ca de 20 palme lung. J. Cihac, i. n. 31/12. 2. Polar (2). Este un stllp voltaic In activitate şi... amindouă slrmele polarice ale stllpului sint tnvlrtite ca o spirală. Barasch, m. iii, 92/5. — Pl.: polarici, -ce. — Polar -f suf. -ic. POLARIMETRÎE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optic active, bazată pe folosirea polarimetrului. Polarimetria vizuală In lumină mono-cromattcă se efectuează fie cu compensator, fie fără compensator, ltr2, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. polarimitrie. POJLARIMfiTRU s. n. Instrument optic utilizat pentru măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare al luminii. Cf. cade, dl, dm. Un polarimetru e compus, In principiu, din următoarele părţi: un polarizor, un analizor şi un tub care conţine substanţa cercetată, ltr2 xiii, 5, cf, dn2, der, m. d. enc., dex. — Pl. : polartmetre. — Din fr. polarimitre. POLARISCGP ş. n. Instrument optic folosit pentru studiul calitativ al efectelor de polarizare produse asupra luminii la trecerea ei printr-o substanţă. Cf. LTR 2, DL, DM, DER, DN 2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: polariscoape. — Din fr. polariscope. POLARISÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se polariza (3). Patima şi boala ...se polarisesc cu elementele naturii şi întrupez dispoziţiile lor, spre creşterea lui tn viaţă. Episcupescu, Practica, 95/23. — Prez. itad. ; polarisesc. — Polar + suf. -isi. POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea în două puncte ori regiuni ale sale caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse una celeilalte. Plecarea ce au de a să îndrepta In partea polurilor ceriului şi a pămîntului se numeşte polaritate, ar (1829), 138V31, cf. Polizu, Cobîlcescu, g. 42/8, ŞAi-neanu, d.u., Scriban, d., ltr2, dl, dm, dn2. Polaritatea unui magnet cu cei doi poli ai săi, nord şi sud. DER, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Proprietate a structurii unui organism vegetal sau a unei părţi din el de a forma două puncte de J0715 POLARIZA — 960 — POLARIZOR creştere cu proprietăţi monologice şi fiziologice diferite, umil la porţiunea, bazată a plantei (din care cresc rădăcinile) şi unul la virful ei (din care cresc ramuri cu frunze, flori etc.). CI. dm, ltr8, der, dn2, nr. 11. ENC., ¡>EX. ■i. (Filoz.) Specie a contradicţiei care constă în relaţia dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziţie posibil şi totodată se presupun reciproc, ca polii1 imui magnet. Cf. u. d. enc., dex. — Din fr. polnritc. POLARIZA vb. I. 1. T r a n z. f a c t. (Complementul indică fascicule de lumină) A face să sufere fenomenul de polarizare (J), a transforma lumina naturală în lumină polarizată. Cf. Âi.exi, -w. Lamina reflectată sub an anumit unghi este polarizată, enc. agr. iv, 286, cf. Scriban, d. O astfel de undă ... se numeşte polarizată linear. Marian-Ţiţeica, piz. ii, 17. O radiaţie electromagnetică e polarizată circular spre dreapta, dacă toţi fotonii au spinul ... cu orientarea In care se propagă radiaţia, ltr2 xiii, 14. 2. Intra n z., refl. şi t r a n z. f a c t. A (se) produce fenomenul de polarizare (2); a ajunge sau a aduce (un mediu) in stare de polarizaţie (2). Cf. Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. 3. T r a n z. şi refl. F i g. A (se) aduna, a (se) strînge, a (se) concentra în jurul cuiva sau a ceva. Timpul ne polarizează aspiraţiile spre adevăr. Lovi-nescu, s.i, 498. Căminele culturale au polarizat tn jurul lor activitatea unui mare număr de artişti amatori, contemp. 1953, nr. 375, 1/5. A reuşit să polarizeze şi să coordoneze in cadrul activităţii lui pe toţi lingviştii, cl 1957, 13. A fost organizatorul... şcolii geografice române, In jurul căreia s-au polarizat aproape, toate cadrele didactice. mg i, 26. Iniţiativele din producţie polarizează energii diferite, s iuiie 1960, 58. Lagărul curentelor antirealiste ... polariza pe atunci interesul unor artişti In căutarea unei expresivităţi moderne, v. rom. mai 1963, 141. 4. Refl. (Filoz.) A căpăta aspectul unei polarităţi (3), a alcătui extreme opuse care se presupun reciproc. Cf. M. 15. ENC., DEX. — Prez. ind. : polarizez. — Din fr. polariscr. POLARIZĂRII,, -Ă adj. (Fiz.) Care poate fi (uşor) polarizat. Polarizaţia eleclrochimică se intilneşte la pilele electrice polarizabile. ltr2 xiii, 11, cf. m. d. ENC., DEX. — Pl.: polarizabili, -c. — Din fr. polmisnide. rOlJtfUZABILITÂTE s. f. (Fiz.) însuşirea a ceea ce este polarizabil; raportul dintre un moment indus al unei molecule şi intensitatea cîmpului electric care produce acest moment. Polarizabilitatca constituentului. ltr2, xiii, 12, cf. 10. — Din fr. poUirisal>i]il6. POLARIZANT, -Ă adj. Care polarizează (1, 2), care (poate) produce o polarizare (1, 2); polarizator, polarizor. (1). Hidrogenul polarizant se îndreaptă către electrodul poziiiv de oxid de cupru şi se combină imediat cu oxigenul din acest oxid, formlnd apă. enc. tehn. i, 113. <> Microscop polarizant = microscop care lucrează cu lumină polarizată şi care se utilizează mai ales la studiul cristalelor. Cf. ltr2. Cercetarea acestor proprietăţi se face cu ajutorul microscopului mineralogic (microscop polarizant). Geologia, 12. — Pl. : polarizanţi, -le. — Din fr. polnrisant. POLAI-UZÂRE s. f. Acţiunea de a (se)polariza şi rezultatul ei. i. (Şi în sintagma polarizarea luminii) Transformare a luminii naturale prin fenomene dc reflexie, refracţie, birefringenţă etc. Cf. Negulici. Intre aceste fenomene sini ele însemnai: irielile colorate..., polarizarea şi dubla frlngere a luminii. Stamati, r. 85/11, cf. ltr2, deb. 2. Proces fizic prin care unele corpuri ori sisteme dobîndesc proprietatea de a avea poli1 electrici sau magnetici ori polaritate (1); starea unui corp sau a unui sistem care a suferit un astfel de proces. Cf. ltr3, dm, dex. + (Impropriu) Proces fizic prin care un sistem capătă proprietăţi preferenţiale după o anumită direcţie; stare a unui sistem care a suferit un astfel de proces. Cf. i.tr2, dm, der, dex. 3. (Lingv.) Dezvoltare în direcţii opuse a sensurilor unui cuvînt, nediferenţiate la origine. Dezvoltă legea polarizării noţiunilor... tn acelaşi cuvlnt cocxislind două noţiuni opuse, cv 1949, nr. 6, 42. Un tip curios de evoluţie a sensului este cel numit polarizare. Graur, i. L. 111. 4. (Filoz.) Formare a unei polarităţi (3), a unor termeni opuşi polari. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: polarizări.' — V. polariza. POLARIZAT, -Ă adj. (Despre lumină) Care a fost supus acţiunii de polarizare (J); în care vectorul electric sau magnetic are un plan unic ori o direcţie unică de oscilaţie. Frumoasele esperienţe ale d-lui Arago asupra luminei polarizate au făcut să se vadă că: lumina emisă de soare este prejectată de un corp gazos. Draghicisanu, c. 21. Poate să trimită prin secţiune un fascicul de lumină ordinară sau un fascicul de lumină polarizată. Geologia, 12. — Pl. : polarizaţi, -te. — V. polariza. POLARIZATdR, -OÂRE adj. Care polarizează (1,2), care (poate) produce o polarizare (1, 2); polarizant, polarizor (1). Cf. cade, dm, dex. — Pl.: polarizatori, -oare. — Din fr. polarisaleur. POLARIZAŢIE s. f. I. (Fiziol.; învechit, rar) Inversiune sau schimbare a unei funcţii sub influenţa unui factor fizic. D-l Lombroso ... a obţinut polarizaţia într-o proporţiune aproape de 57 la 100. Arhiva, ii, 346. . 2. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă polaritate (1) sau care a suferit o polarizare (I, 2). In secolul XVII s-au cunoscut difracţia şi polarizaţia. enc. agr. iv, 285, cf. ltr2, dex. + (Şi în sintagma polarizaţia luminii) Stare a unui fascicul luminos in care toate radiaţiile electromagnetice componente au aceeaşi direcţie de oscilaţie ; totalitatea fenomenelor legate de producerea şi de efectele luminii polarizate. Cf. Negulici. Acest curios fenomen este cunoscut sub numire de polarisaţiunea luminei. Barasch, m. iii, 36/11. Deodată cu rcfracţiunea razei de lumină, ce pătrunde intr-un mineral transparent, are loc şl fenomenul de polarizaţiune a luminei. Murgoci-Ludwig, m. 47, cf. Alexi, w., Scriban, d. Un alt gen de polarizaţie este cea eliptică. Marian-Ţiţeica, piz. ii, 17, cf. der, + Polarizaţie cromatică = ansamblul figurilor de interferenţă, viu colorate, obţinute prin cercetarea cristalelor birefvingente în lumină polarizată, cu ajutorul unui polariscop. Legile polarizaţiunii ... cromatice au fost complectate de Fresnel. enc. agr. iv, 286, cf. ltr2, der, dex. + Mărime vectorială care caracterizează una dintre stările mai sus definite. Cf. m. d. ENC., DEX. — PI. : polarizaţii. — Şi : (rar) polarizaţiune (scris şi : polarisaţiune) s. f. — Din fr. polarisalion. POLARIZAŢIUNE s. f. v. polarizaţie. POLARIZOR, -OÂRE adj., s. n. 1. Adj. Care polarizează (1,2), care (poate) produce o polarizare (1, 2); polarizant, polarizator. Prismele polarizoare. der iii, 803, cf. m. d. enc., dex. 10725 PO LAROGRAF ~ 961 — POLBEAL 2. S.n. Dispozitiv optic care serveşte la polarizarea luminii. Se folosesc, fie polarizoare prin reflexiune. fie polarizoare prin refracţie, fie polarizoare prin dublă refracţie, ltr2, cf. der, dn2, m. n. enc., dex. — Pl. : polarizori, -oare. — Din fr. polariseur. POIAROGRÂF s. 11. Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent-tensiune, utilizat în analiza electrochimică. Cf. ltr2, der, dex. — Pl. : polarografe. — Din fr. polarograplie, germ. Polarograph. POLAROGRAFIC, -Ă adj. Care aparţine poîaro-grafiei, privitor la polarografie, care foloseşte polaro-grafia. Schema cea mai simplă a aparaturii polarografice. ltr2 xiii, 16. Analiză polarografică. der iu, 803. Electroliză polarografică.. ib., cf. dex. — Pl. : polarografici, -ce. — Din fr. pol.'irofjrapîiHjne. POLAROGRAFÎE s. f. Metodă de analiză electrochimică a unei substanţe (in soluţie), realizată cu ajutorul polarografului. Cf. ltr3, der, dex. — Din fr. poiarograpliie. POLAROID s. m. Placă polarizoare confecţionată dintr-un material special şi utilizată pentru construcţia farurilor şi a parbrizelor de automobile. Cf. ltr2, der, dex. — Pl. : polaroizi. — Din fr. polaroid. POIASÎA s.f. art. (Regional) Numele unei hore; melodie după care se dansează această horă (Boureni— Băileşti). i. cr. i, 155. — Etimologia necunoscută. POLĂ'J'Ă s. f. 1. (învechit şi regional) Palat1 (domnesc, împărătesc); p. r e s t r. sală, cameră mare (într-un palat1); p. e x t. curte (domnească, princiară, împărătească). Rugă călră Dumnezeu, încă şi de toate curţile şi de polate. Coresi, ev. 523. Să fii doamnă mie şi împărăteasă tuluroru polatelor meale (ante 1000). cuv. d. bătr. ii, 151/13, cf. 165. Curiile şi ... polalele cetăţei ceii de sus. Varlaam, c. 25. Jntrlnd in poiată cu căpitanii ... porunci Fist să aducă pre Pavel. n. test. (1648), 168T/29. O sfîntă mlnăstire mare... lingă poiata domnească. Simion Dasc., let. 21. Pentru toată poiata şi curtea lui ... să ne rugăm. Dosoftei, ap. gcr i, 240/30, cf. anon. car., lex. mars. 233. Toate polăţile cu glas de tlnguire au răsunat (a. 1757). gcr ii, 54/31. Ieşind din poiată au purces bucurlndu-se. Varlaam-Io asaf, 102v/16. Stau porţile polăţii crăieşti fieşte pentru cine deschise (a. 1799). gcr ii, 169/24. Se suia In poiata împărătească, şi încă era pe treple. Şincai, hr. i, 3/29. Eu vă zic că a scobirc o covată Este o meşterie mult mai rară Şi mult mai grea, declt tn poiată Şezlnd la divan a porunci. Btjdai-Deleanu, ţ. 394. Au chemat împreună pe toţi cetăţenii intr-o sală (poiată) mare. Ţichindeal, f. 94/7, cf. lb. Darie ... căută să-l prinză pre Alexandru şi-l căută prin'toate polăţile. Alexandria, 76/3, cf. lm, Barcianu, Alexi, \v., cade, Scriban, d., Ţiplea, p. P. 114. O, raiule, poiată frumoasă, Cu lumină mlngă-ioasăl pop., ap. Şăineanu, d. u. <> F i g. Prea sfinţită poiată afllnd D[um]nezeu plnteeele tău. Mineiul (1776), 89ll/10. 2. (Regional) încăpere mică pe lîngă o casă ţărănească, formată uneori numai dintr-un acoperiş sprijinit pe stîlpi, servind ca magazie pentru unelte şi pentru alte obiecte de gospodărie sau ca adăpost împotriva ploii, a soarelui etc. V. magazie (î 1), şopron. Cf. Pîrvescu, c. 188. înaintea hanului o poiată încăpătoare. Brătescu-Voineşti, î. 62, cf. ltr3, Rădulescu-Codin, 59, cv, 1951, nr. 9—10, 47, chest. ii 248/33, 97, 130, 326/68, 391/98, 434/18, 65, 75, 101, 137, alrm n/i h 293, a iii 17. «$> Adăpost improvizat făcut de ciobani; colibă (chest. v/9, 35, aur n/784), şopron făcut la o stînă pentru adăpostul vitelor (alrm sn i h 263/728). 4- Prisacă (Arefu —Curtea de Argeş), alr i 1 685/782. + Cameră mică de locuit, in casele ţărăneşti. Noi facem focu numa-n polatră, că In odăile bune nu facem, că se strică lucrurile. Stă-noitj, c. i. 59, cf. l. rom. 1959, nr. 6, 54. 3. (Prin Olt. şi prin Yransilv.) Perete de legătură intre casă şi o altă clădire alăturată. Cf. h ix 89, chest. ii 248/65. 4. (Regional) Streaşină (la casă). Aceste cosoroabe împreună cu căpriorii alcătuiesc apărătoarea, streşina, sau poiata casei şi acoperămlntul prispelor. Pamfile, i. c. 419. Se scaboară, leagă dlrlogii cailor de clte un stllp şi se aşază la masă, sub poiată. Brătescu-Voineşti, v. 59. Mă puneam cu bolovani pă poiata caşli. Graiul, i, 19, cf. Udrescu, gl. <0> F i g. Dacă-i fur, unde să-i dac? Supt poiată de pădure, C-a crescut flncaţa mare De nu te vezi de călarc. mat. folk. 381: + Bucată de sdndură aşezată la streaşina casei. Cf. cv 1951, nr. 2, 34, chest. ii 245/18. 5. (Regional) Pervaz (2 a) (Tudor Vladimirescu — Medgidia), ciiest. ii 180/131. 6. (Prin nord-vestul Munt.) Porţiune dintr-un gard de seînduri. Cf. Udrescu, gl. 7. (Prin vestul Transilv.) Schelă care serveşte ca suport muncitorilor care lucrează la înălţime, la construcţia sau reparaţia unei case. Cf. Teaha, c. n. 255. 8. (Regional; în forma polatie) Avut, zestre, cala-balîc. Leleo, ia-ţi polatia Şi mi te du la badea. Pamfile, c. ţ. 332. Să-ţi tai, diavole, polatia cu tine şi să te duci unde s-a dus moara mea. conv. lit. lvi, 195. 9. (Regional; cu sens colectiv) Membrii unei familii (Diocheţi Rediu—Panciu). Cf. chest. ii 47/106. + (în forma poladie) Populaţie a unui ţinut sau a unei ţări (Tătăruşi—Paşcani). Cf. Vasiliu, p. l. 201. Blăstămau oamenii şi ziceau că n-ar fi mai ajuns muierea aceea să vie pe locurile „noaste“, c-o făcut pe~mparat să-şi cernească toată poladia. id. ib., cf. 261. — Pl. : poiată şi polăţi. — Şi; (regional) politie, polatră, poludie, palotă (chest. ii 434/18) s. f. — Din bg. DOJiaTa. POLÂTIE s. f. v. poiată. POLATRĂ s. f. v. poiată. P<3lĂ s. f. v. poală. POLĂCfiSC, -EÂSCĂ adj. v. polecesc. POIĂCEŞTE adv. v. polcccşte. POLĂÎT, -Ă adj. v. poleit*. POLARÎT, -Ă adj. (în poezia populară; despre haine) împodobit (cu cusături, şnururi, panglici etc.) la poale; (despre cojoace) cu o bordură de blană (la poale). Pe la poale-i polărit, Pe de margini mărgărit. Viciu, col. 35. Cojoc lung pănă-n pămlnt, Pe la poale polărit. arh. folk. vii, 97. — Pl. : polăriţi, -te. — De la poală. POLĂŢÎCĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui p o 1 a t ă (Reviga—Slobozia). Cf. poiată (2). Cf. bul. fil. v, 171. (Regional) Bucătărie de vară în gospodăriile ţărăneşti (Vcrnesti—Buzău), chest. ii 297/98. — Pl. :? — Poiată + suf. -ică. POLBAG s. m. v. podbal. POTJ8ĂL s. m. v. podbal. I’OLBAR s. m. v. podbal. POLBEAG s. m. v. podbal. POLBEAX s. m. v. podbal. 2 — c. 1901 10744 polbean — 962 — POLCOVNIC POLBEAjV s. m. v. podbal. POLBIÂG s. m. v. podbal. P.0LBÎCI s. m. v. pojjlilrcă. POLC s. n. 1. Veche unitate militară, corespunzătoare regimentului de mai tîrziu. Am împărţit oastea In doauo polcuri. Ureche, l. 138, cf. 80, 240, Simion Dasc., let. 287. Polcurile iaberii lui Ruvim. Biblia (X688), 941/51. Făcut-au mare gătire de oaste c-au adus şi clteua polcuri de cazaci. Neculce, l. 71, cf. 48. Mergea turcii cu năvală asupra polcurilor leşeşti. Muşte, în mag. ist. iii, 18/24, cf. 92/20. Pre vreun slujitor iu a unui polc oştenesc Insfătuiaşle spre lăsare a slujbei. Pravila (1788), 45/21. Veniţi spre întâmpinarea polcurilor noastre (a. 1788). Uricariul, xiv, 195, cf. xxii, 438. Polcuri de ostaşi. Şincai, hr. ii, 325/15. Plată de progoane la carăle ce s-âu luat dă către polcuri de la lăcuitori (a. 1811). doc. ec. 136. Ia împreună cu tine zece polcuri. Beldiman, n. p. i, 132/22. Armia aceasta au fost alcătuită din 22 polcuri regulate de pedestrime. cr (1829), 661/27, cf. I. Golescu, c. Raporturile de lună ce să trimăt la ştab să încheie la polcuri In acea mai de pe urmă zi a lunii. Buletin, f. (1833), 602/2. Trii polcuri de dragorii ... pe cap au un coif de alamă strălucitoare. Kogălniceanu, s. 44. Patru polcuri de streli(i aflători pe marginile Litvei. Asachi, i. 248/11, cf. Valian, v. Alexandru ieşi cu polcul lui la pădure. Alexandria, 93/16. Trimise un polc (regiment de cazaci) in stingă. Bariţiu, p. a. ii, 610. înainta cu polcul spre Dunăre, rom. lit. 2972/12. Un polc de călăreţi s-arăiă In capul Măgurei. Delavrancea, s. 201, cf. Barcianu, tdrg. El organiză un polc de români, moldoveni şi ardeleni. Iorga, l. ii, 119, cf. Chibiţescu, gr. 253, Şăineanu, d. u., Puşcariu, l. r. i, 294, Scriban, d. 2. (învechit, rar) Legiune în armata romană. Din polcurile şi coloniile (adecă sloboziile), pre carile Traian ... li-au adus In Dachia, valahii aceştia sătrag. Cantemir, hr. 464, cf. 79, id. ist. 186. — Pl.: polcuri. — Din ucr., rus. noaK. P6lCĂ> s. f. Numele unui dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat, însoţit de mici salturi, care a devenit dans de bal; melodie după care se execută acest dans. Să-l învăţ a juca polca. cr (1846), 202/36. Să joace vreo polcă, vreun vals sau cotrodanţ. Pann, p. v. iii, 54/23. A să Invefe a juca polca şi a să uite hora. Negruzzi, s. i, 299. Am învăţat la pansion ... şi polca, şi mazurca. Alecsandri, t. i, 147, cf. 162. Este o persoană care ar dori foarte mult să gioace o poalcă cu d-ta. id. t. 457. Fluierlnd o polcă şi zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui pe căpitanul Delescu. Delavrancea, s. 123. Să jucăm o polcă. id. h. t. 73, cf. Pamfile, j. i, 17, iii, 11. Zi, mă, zi o polcă. Petică, o. 220. Clnt vreo polcă sau vreo horă, Pln’la anumită oră. Arghezi, s. P. 118. Auzisem optsprezece flaşnete gigantice, zbierlnd a locomotivă, valsuri electrice şi polci. id. B. 69. Se auzi un fel de marş demodat, poate o polcă de demult sau un cadril fără ritm. Barbu, p. 181, cf. h i 10, 388, ii 65, 168, iv 57, ix 365, xi 492. Prin satele de la şes joacă... polca. şez. iii, 109. Ia să-m clnţi clniecu ... (Să zice o polcă). mat. folk. 1 256. Eu şi polca ştiu juca, Da’ cămeşi nu poci spăla. i. cr. ii, 77, cf. alr ii 4 336/182, 192, 284, 310, 414, 514, 520, 531, 537, 551, 605, 762, 848, 876, a v 15, folc. mold. i, 111. (Cu determinări arătînd felul) Urmară un ,,Marş triumfal“ şi o polcă-mazurcă ă la Chopin. Filimon, o. ii, 253. Polca cu lăutari: polcă-şotişă, ... polca-horă. Pamfile, j. ii, 161. A plecat fredonlnd o polcă poloneză. Stancu, r. a. v, 249. Polca lance, h i 36. Polca şotişă. ib. Polca trampla. ib. 64. Danturi: polca dreaptă. ib. 229. Polca alămlie. ib. 269. Polca ungurească. ib. x 543. Polca repede, alr ii 4 336/105. — Pl.: polci. — Şi: (regional) podlcă, pircă (alr ii 4 336/76) s. f. — Din fr. polka, rus. nojiica. PtÎLCĂS s. f. Haină sau jachetă pe care o poartă femeile, la ţară, făcută din stofă ori din lină împletită şi croită pe talie, de lungime variabilă, de obicei scurtă, uneori căptuşită sau îmblănită. Rochie de lină cu polcă cu lot. Sevastos, n. 47, cf. Săghinescu, s. 100. Mamă-să ... pornită de la cusutul polcilor îşi uitase o şurubită de afă neagră pe după glt. n. rev. r.i, nr. 12, 185. în fiece duminică se înfiinţa ... cil fustă verde, cu polcă roşie. Hogaş, dr. ii, 100. îmbrăcată In fusti-şoară albă, cu polcă verde, ce-i chinuia sinii. Brăescu, a. 21. O femeie ... îmbrăcată cu polcă roşă şi fustă albastră. Sadoveanu, o. i, 409, cf. id. o. vr, 611. Mafiei îmbrăcă nişte pantaloni vechi de-ai cumătrului, care-i ajungeau plnă la genunchi, şi-o polcă veche. v. rom. mai 1958, 60. Hainele sătenilor se numesc: rochie, pestelcă, fustă, polcă. h i 141. Polcă este un fel de haină scurtă şi vătuită cu lină. ib. ii 63, cf. i 4, 38, 262, n 84, 89, 223, x 7, 190, 506, 557, xi 429, xii 132, 351, xvi 98. Ş-am văzut o copilită Numa-n polcă şi-n rochiţă. Sevastos, c. 109, cf. şez. ix, 44. Polca e o haină pe talie. i. cr. v, 346, cf. Graiul, i, 474, Păsculescu, l. p. 369, a vi 26. — Pl.: polci. — Din rus. noatica „poală a hainei“. POIX'ÂU s.n. v. poclău. POLCEA s. f. (Regional) Tiv (la obiecte de îmbrăcăminte) (Călanu Mic—Hunedoara). Cf. Viciu, cl. Cămaşa mi-i prea lungă, fă-i o polcea. id. ib. 4 (Prin sud-vestul Transilv.; în forma policea) încreţitură făcută pe pieptul unei cămăşi. V. c u t ă. Cf. Viciu, gl. — Pl. : polcele. — Şi: policeâ s. f. Viciu, gl. 69. — De la poală. POLCdVNEC s. m. v. polcovnic. POLCOVNIC s. m. 1. Vechi grad militar, corespunzător colonelului de mai tîrziu; persoană care avea acest grad; comandant al unui polc (1). Şi un polcovnic ... vestit... s-au înecat. Ureche, l. 94, cf. 232, Simion Dasc., let. 287. Un polcovnic ce avea la Camenifă, anume Condraţchii. M. Costin, o. 158. Au agiunsu unii de au fost polcovnici spre slujba oştirii. Neculce, l. 28. Ş-au ales din capele dintre dlnşii ş-au pus giudecă-tori şi polcovnici şi sotnici. id. ib. 69, cf. 223. Casăle ... le avem date In chirie dum[neaJlui poicfovnicului] Iancul (a. 1787). Iorga, s. d. xii, 111, cf. 104. Un polcovnic neamţu ... era de fată la prlnzul său. ist. carol xii, 27r/25. Este aici un ipochimen, anume polcovnecu Dragomir (a. 1796). Iorga, s. d. viii, 33. Căpitanul să se supuie polcovnicului. Beldiman, n. p. ii, 158/13. Otclrmuitorii norodului ..., polcovnicii, căpitanii. Zilot, cron. 77, cf. I. Golescu, c. Polcovnicul Udrea Bolintineanul... face rugăciune pentru găsirea unui ţigan ce i-au fugit de la vie. Buletin, g. (1840), 271/9. Zamoiskg chemă îndată pe polcovnicii cei mari. Bălcescu, m. v. 210. 120 cazaci sub polcovnicul Bucureştilor. id. ib. 627. Misiunea rusească extraordinare, constă din ... un generale, un polcovnic. Telegraful (1854), 31/62. Polcovnicul şi călugării, rom. lit. 2972/l. Polcovnicul loniţă Ceganu ... era născut cam pe la anul 1789. Ghica, s. 13, cf. xvm. Au găsit pe polcovnicul Solomon. LAcusteanu, a. 51. O mică companie de volontiri cazaci sub.t ordinile unui polcovnic rus ... călcă Bucureştii. Odobescu, s. i, 265. Polcovnicul Enghel ... zicea nevestei de clie ori se Intlmplă să moară vreunul din aceşti nenorociţi, id. ib. iii, 22. Ofiţerimea tn fireturi, polcovnici şi prapurcici, bănănăiau d-a inclielea uluiţi de vutcă. Delavrancea, s. 226. Comandantul unui polc se numea polcovnic (colonel). Uricariul, xxii, 439. Se citează o traducere românească a acestui document făcută de polcovnicul Toader Deb 'ici. bul. com. ist. i, 159. Polcovnicul au pus nemţii de au aşezat 10754 POLCOVNICAT - 963 - POLECEŞTE la loc puştile şl piva. Sadoveanu, o. xi, 385. Ispravnicul are pe judecători şi tn locul spătarului pe polcovnic şi căpitani. Oţetea, t. v. 50. Străbunicul Dragomir, polcovnicul..., îşi pieptăna barba. Demetrius, a. 12, cf. scl 1958, 236, ib. 1960, 252. 2. Persoană care în trecut comanda un grup de oameni însărcinaţi cu ordinea publică, cu paza podurilor, cu îndeplinirea unor treburi administrative etc. Acolo au pus polcovnici, judecători, logofeţi, după obiceiurile lor (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 26/20. Polcovnicul agesc, polcovnicul postelnicesc ... nu vor plăti goştina spre răsplătirea slujbei lor (a. 1809). Uricariul, vi, 465. Polcovnicul de poduri cu polcovnicul de ciocli. Filimon, o. i, 302. Arhon polcovnice ... şi chiar dumneata, arhon agă Neamuş, v-am poftit din poroncă domnească. Alecsandri, t. 1 387. Nu toţi cioclii umblau prin casele bolnavilor ca să-i jefuiască ..., ci numai o anumită mascara, care-şi zicea polcovnic de ciocli. C. Gane, tr. v. 385. <0> Polcovnic de străini= subaltern al marelui vornic de poliţie, însărcinat cu strîngerea dărilor străinilor care locuiau în Bucureşti. Cf. der. — Pl. : polcovnici. — Şi : polcâvnec s. m. — Din ucr., rus. iiojikobhhr. POLCOVNICAT s. n. (Rar) Polcovnicie. Ce vedem şi la noi? Pe unii că-şi cumpără caftanele, pe alţii slujbele, pe alţii, proiecţia domnească ..., polcovnicaturile, căpitănaturile. Rădulescu-Codin, m. n. 18. — Pl. : polcovnicaturi. — Polcovnic -f suf. -al. POLCOVNICEASĂ s. f. (învechit) Soţia polcovnicului. Polcovniceasa Lucsandra Milisevschina (a. 1839). doc. ec. 730, cf. Polizu. — Pl. : polcovnicese. — Polcovnic + suf. -easă. POLCOVNICUL s. m. (învechit) Diminutiv al lui polcovnic; subaltern al polcovnicului. Polcovnicel Grigorie (a. 1803). Uricariul, vii, 387, cf. Polizu, lm. — Pl. : polcovnicei. — Polcovnic + suf. -el. POLCOVNICfiSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine polcovnicului, privitor la polcovnic; care este sub comanda unui polcovnic. Slujitori, catane polcovniceşll şi plăiaşi. cr (1830), 2741/25, cf. I. Golescu, c. Avangarda se compunea din brasla agiei, alcătuită din călăreţi pol-covniceşti. Filimon, o. i, 302, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d., dex. — Pl. : polcovniceşti. — Polcovnic + suf. -esc. POLCOVNICIE s. f. Funcţia de polcovnic, (rar) polcovnicat; autoritatea, instituţia reprezentată de polcovnic. Polcovnicia este uşurată la avaet (a. 1823). doc. ec. 272. Lulnd subt ascultarea dum[nealui] şi pe pitaru Ioniţă, eptstatul polcovniciei de ciocli cu ajutoarele sale. cr (1831), 1751/26. N-am putut s-o slujesc de frica polcovniciei. Delavrancea, s. 235, cf. ŞÂ.INEANU, d. u. Polcovnicia cioclilor este reorganizată In mai 1815 prin hrisov domnesc. C. Gane, tr. v. 385, cf. Scriban, d. Alexandru Ipsllanti a mai înfiinţat, In 1775, cile o polcovnicie de judeţ, pentru urmărirea tllharilor. Oţetea, t. v. 50. — Pl. : polcovnicii. Polcovnic + suf. -ie. POLCtjŢĂ* s. f. (Regional) Diminutiv al lui polcă1 (Ghigoieşti — Piatra Neamţ). Cf. hx 455. — Pl. : polcuţe. — Polcă* + suf. -uţă. POLCTÎŢĂS s. f. Diminutiv âl lui polcă3. Cf. Manolescu, i. 224. Femeile ... In polcuţe şi fuste de tlrg. Iorga, c. i. i, 107. Polcuţa, baschina babelor ... duce cu minteanul uncheşilor. Pamfile, i. c. 362. îşi îmbrăcă o polcuţă. Gîrleanu, n. 167. Purtlnd In neştire un surts nou şi fericit la colţul gurii — şi In polcuţa strimtă ... miros tare şi înţepător de naftalină. Cazimir, gr. 124. Pe polcuţa cafenie i se scurgeau şiroaie de apă. Sadoveanu, o. iii, 289, cf. i, 172, iii, 350. Se frecau de surtucuri pline de petece, de polcuţe cu cilţii ieşiţi. Camilar, n. ii, 321. Polcuţe cu beteală, fuste verzi ca iarba. id. c. p. 9. îmbrăcată Intr-o polcnţă veche şi Intr-o sumedenie de şaluri. Galan, z. r. 164, cf. H x 540, xiv 378. Ieşi Marghioală la portiţă, în rochiţă şi-n polcuţă. şez. i, 139. Se împletesc cu undrele făclndu-se „polcuţi“, ciorak'i. Stoian, păst. 60. — Pl.: polcuţe. — Polcă* + suf. -uţă. POLCtiŢĂ* s. f. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Diminutiv al lui p o a 1 ă. Cf. p o a l ă (II). Te văzui eu tn portuţă, în subţirelele polcuţă. Epure, p. 43, cf. Teaha, c. n. 255. — Pl. : polcuţe. — Poală + suf. -icuţă. POLDjSl s. m. v. boldei. PdLDER s. n. Porţiune joasă de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire şi drenare; sol format de depunerile rămase în urma retragerii apelor fluviilor, rîurilor, a secării bălţilor etc. V. marşă1. Acesta-i caracterul obişnuit al ţării, îmi explică cineva: canaluri şi poldere. Sadoveanu, o. ix, 219. Prin secarea bălţilor s-au creat polderele. id. ib. 250, cf. dm, dn2, ltr2, der, dex. — Pl.: poldere. — Din germ. Polder. POLEÂC, -Ă subst., adj. 1. S. m. şi f. (învechit şi regional) Polonez (1). Ion Karskovskie ce se poreclise poleac. M. Costin, ap. Gîdei, 324. în ţara poleacului. Doine, 17, cf. a iii 3. 2. Adj. (învechit şi regional) Polonez (2). Numărul poeţilor daţi omenirii de nobila şleahtă polacă. Călinescu, e. 8, cf. dex. + (Substantivat, f.) Limba polonă, v. p o 1 o n (2). 3. S. f. (învechit; în forma polacă) Poloneză, v. polonez (3). Dăm de esemplu fraze întregi din polaca de la primul act. Filimon, o. ii, 277. 4. S. m. şi f. (Prin Bucov.) Persoană care are un defect de vorbire. Cf. şez. iii, 85. 5. S. m. şi f. (Regional) Reformat2 (Somova— Tulcea). Cf. alrm ii/i h 249/682. — Pl.: poleci, -ce. — Şi: (regional) poleăh, -ă (Pamfile, c. ţ. 284), polâc, -ă s. m. şi f., adj. — Din pol. Polak. Cf. ucr. n o ji h k, rus. nOJIHK. POLEÂH, -Ă s. m. şi f., adj. v. poleac. POLEAJEN s. n. (Prin nord-estul Olt.) Loc şes la marginea unei păduri sau a unui deal. Cf. Coman, gl., Lexic reg. ii, 30. + (Regional) Pantă lungă a unui drum (Păuşeştl Otăsău—Băile Govora). Coman, gl. — Pl.: poleajene. — Şl: polăjen s. n. Coman, gl. — Cf. p o 1 e j n i c. POLECÂNDRU s. n. v. policandru. POLECfiSC, -EASCĂ adj. (învechit şi regional) Polonez (2). Jidovii cei turceşti şi poleceşti să minte pre cei nemţeşti. Ţichindeal, f. 57/12, cf. lb, tdrg, Scriban, d. Să te poarte pe uliţă, Pe uliţa polecească. Jarnîk-Bîrseanu, d. 260. — Pl.: poleceşti. — Şl: (învechit) polăcisc, -eăscă adj. lb. — Poleac + suf. -esc. POLECCŞTE adv. (învechit) în limba poloneză ; ca polonezii. Cf. lb. Subtlnsemnatul... vorbeşte nemţeşte, 10770 POLECIOARĂ — 964 — POLEI4 ungureşte, latineşte, ceva poleceşte şi rumăneşie. gt (1839), 1202/8, cf. Scrib an , d. — Şi : polăceşte adv. lb. — Poleac + suf. -eşte. POLECIOARĂ s. f. v. policioară. POLÎICNIŢĂ s. f. v. polediţă. PQLECRĂ s. f. v. poreclă. POLECRÎ vb. IV v. porecli. POLEBIŞTE s. f. (Regional) Polei1 (1) (Crucea -Vatra Dornei). a v 15. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — De la polediţă. POLEDIŢĂ vb. I. I n t r a n z. impers. (Regional) A se face polei1 (1); (regional) a (se) polidi. Cf. ii xvm 136, com. din Vicovu de Sus-RAdăuţi. — Prez. ind. pers. 3: polediţează şi poUdiţă. — Şi: poiediţi (com. din Vicovu de Sus-RAdăuţi) vb. IV, polejmţă (prez. ind. pers. 3: polfjniiă, h xvm 136) vb. I. — V. polediţă. POLfiDIŢĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Polei1 (1). Cf. cuv. d. bătr. i, 297, ddrf, sima, m. 185. O lapoviţă încă mai apoasă îngheaţă de multe ori de îndată ce cade pe pămlnt... Aceasta se cheamă policie sau poliviţă. Pamfile, vAzd. 169, cf. H xvm 266. Se zice că afară-i poliviţă. Viciu, gl., cf. Păcală, m. r. 141, com. din Zagra-Năsăud şi din Tărcăiţa-Beiuş, L. Costin, gr. băn. 163, a v 2, 15, 22, vi 16, Glosar reg. 4- P. e x t. (Mold. şi prin Bucov.) Chiciură. Cf. alb i 1 260/394, 412, 550, a v 14. 4 P. e x t. (învechit, rar; în forma polegniţă) Brumă. Ca ploaia pre troscot şi ca polegniţă pre iarbă (a. 1784). ap. tdrg. + (învechit, rar; în forma polegniţă) Sloi (care pluteşte pe apă). Cf. lb. 2. (Prin sud-vestul Transilv.; în forma polegniţă) Zăpadă. Cf. h xviii 301. — PI.: polediţe. — Şi: (învechit şi regional) poley-niţă, (învechit) poliviţă (Cihac, ii, 274), (regional) poleeniţă (L. Costin, gr. băn. 163), pojghiţă (Teaha, c. n. 255), poletiţă (Glosar reg.), poligliiţă (Păcală, m. r. 141), poliviţă s. f. — Din bg. noJiejţuiţa, ser. polediea. POLEDIŢÎ vb. IV v. polediţă. POLÎGHIŢĂ s. f. v. polediţă. POLEGNIŢĂ s. f. v. polediţă. POLlSl* s. n. 1. Strat subţire şi neted de gheaţă format pe suprafaţa solului, pe arbori sau pe alte obiecte, prin îngheţarea apei provenită din ploaie sau din topirea zăpezii; gheţuş, (învechit şi regional) polediţă (1), (regional) poledişte, policie1. Cf. Polizu. Chiciură, negură, polei n-o hi. Jipescu, o. 61. Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse. Eminescu, o. i, 157. Afară era polei grozav. Caragiale, o. i, 132. Pe siradă e polei. Vlahuţă, o. a. ii, 234. Din ceri pică un feli de păsat In două cu ploaie şi se preface in polei. Contemporanul, v2, 144. Pămlntul fiind rece picăturile de apă se solidifică şi formează pătura de gheaţă lunecoasă cunoscută sub nume de polei. Poni, F. 19. Zăpada prinsese, din polei, o coaje tare şi alunecoasă. Delavrancea, h. t. 271. Zăpada era mult mai mare ... Scoarţa de polei nu era aşa groasă, săm. iii, 327. Şi pe cărarea îngheţată de poleie ... Urcăm din nou, cu greu, înspre tranşee. Camil Petrescu, v. 75. De frig am promoroacă-n palme, Polei pe sculele .de fier. Căli-nescu, l. l. 91. Cu Dinturile-n coarne ... zburau năvalnic cerbii pe fragedul polei. Labiş, p. 77, cf. 22. Crusta de polei ... se formează In urma topirii zăpezii. Scînteia, 1953, nr. 2 854. Cind dă ploaie ca ninsoare (lapoviţă) şi In urma aceştia dlnd ger se formează poleit H iv 152, cf. 7, 114, 243, v 3, ix 405, xn 168, 236. -f P. ex t. (Regional) Chiciură. Promoroaca se mai numeşte şi ... polei. Pamfile, văzd. 66. Iau fetele mielele din glrlă, se uită la ele şi văzlndu-le cu polei (chiciură) se bucură, h ii 34, cf. 57, alr i 1 260/808, 837, 840, 940. 2. (Rar) Poleială (1). Care mură să fie mai neagră şi mai lucioasă ca ochii celei mijlocii? Care rază aşa de polei şi de aur ca Domnica cea mai mică? Delavrancea, s. 84. 3. (Prin Munt. si prin Olt.) Staniol. Cf. alr ii 4 271/784, 876. 4. F i g. Luciu, lustru, strălucire. Dar lumina lunii să schimbă in polei rumeniu. Delavrancea, t. 25. în poleiul alb al lunii li văd patruzeci de rane. Goga, Poezii, 291. Brazii mei înalţi şi plopii Sub poleiuri de zăpadă, Înmulţit in mii de copii, Chipul tău au să ţi-l vadă. Labiş, p. 134, cf. 166. Lumea e plină de polei de soare, s februarie 1961, 65. <0> (Prin iărgirea sensului) Şi-t plăcea să recunoască sub poleiul frazelor lui convenţionale pe precupeaţa brăileană şireată. Galan, z. .k. 150. 5. (Plin Olt.) Săniuţă rudimentară (pentru copii). Cf. Lexic reg. 84. Faâem um polei: fa£em douo tălpi şi douo blăni aşa şi le punem In lătiâ. gl. olt. 6. (Prin nord-estul Olt.) Instrument în forma unei scări cu două trepte la capete, folosit pentru a coborî butoaiele din car sau în pivniţă. Cf. Ciauşanu, gl. Poleiul se udă cu apă spre a aluneca butoaiele pe el. id. ib. 7. (Regional; prin confuzie) Polenul1 porumbului (Totoieşti — Iaşi). Glosar reg. — PI. : poleiuri şi (popular) poleie. — Şi: (regional) poleu (alr i 1 260/800, 825) s. n., polie (h xviii 136, L. Costin, gr. băn. 163, Novacoviciu, c. b. i, 16) s. f. — Postverbal de la poleH. POLfil* s. ni. (sg.) (Bot. ; Transilv.) Busuiocul-cerbi-lor (Meniha pulegium). Cf. Coteanu, pl., lb, ddrf, tdrg, dr. iv, 484, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., cade, enc. agr., Scriban, d., Borza, d. 111. — Şi : polâi (Coteanu, pl., lb, Polizu, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w.), pulei (Polizu, Barcianu, Alexi, w.) s. m. — Din germ. Polci. Cf. lat. puleium. POLfil* s. m. pl. (Regional) Nume dat unor fiinţe supranaturale din basme (Coşeiu—Zălau). Cf. Viciu, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. lei (pl. lui leu ,.animal“). POLEÎ* vb. IV. T r a n z. 1. (Adesea cu determinările „cu aur“ sau „cu argint“) A acoperi (în scop decorativ) cu un strat subţire de aur sau de argint; a sufla (cu aur sau cu argint). Tidva capului o poliesc cu aur. Herodot (1645), 217. Iar florile le polei cu aur (a. 1654). gcr i, 173/7. Şi aşe au fost făcut mănăstirea de frumoasă, toi cu aur poleită. Neculce, l. 8. Făcu sicriu de argint curai şi-l polei cu aur. anon. cantac., cm i, 103, cf. anon. car. Zidia şi Alicsandru un stllpu di piatrl şi poliit cu aur. Alexandria (1784), 38r/15. Lucrurile cele de lemn slnt poleite toate. ist. am. 10v/18, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, lb. însă nu crezi mai nimerit Ca fierul deocamdată să fie ... poleit? Alecsandri, t. ii, 66, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, dex, alr sn ii h 572. <> Fig. Eu eram chemată să şterg pata ce ea pusese pe pergamentul neamului şi să-i poleiesc din nou blazonul şters. Vlahuţă, o. a. ii, 60. (Refl. pas.) Geamurile se poleiseră cu o uşoară abureală, amintind noaptea de brumar. contemp. 1953, nr. 376, 4/4. 4 (Regional; complementul indică vase de aramă) A spoi (Voiniceni — Tîrgu Mureş). Cf. alr ii 4 260/235. 4 A înveli într-o foiţă subţire de staniol, de hîrtie colorată etc. Slnt siliţi ca spiţerii a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. Kogălniceanu, s. a. 105, cf. dl, dm, dex. + F i g. A cizela, a şlefui, a perfecţiona; a dezvolta. Limba Laţiului ... o au îndreptat şi o au polii JLatinus, craiul 10784 POLEIALĂ — 965 — POLEIT* Ţărei Lafiului. Maior, ist. 232/17. Convenţia nu are de scop a reforma societatea, ci a o polei. Bolintineanu, o. 457. Am adunat cuvlntul greu, de lut, L-am poleit cu mina mea uşoară. Cazimir, p. 8. <0> R e f 1. Darurile meşteşugurilor... deşieptlndu-le ştiinţa istorească s-au poliit şi să poliesc pină In zioa de astăzi (a. 1800). bv ii, 418. 4 F i g. A prezenta intr-o lumină favorabilă, înfrumuseţată. Cf. dm, dex. 2. A învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească. Soarele apusese după un lung şir de nori fantastici, pre care ii poliia cu o bordură de purpur. Negruzzi, s. i, 236. Soarele se ridică măreţ din sinul valurilor şi, razele lui poleind orizonul cu o linie strălucitoare, marea limpede ... pare ca un smarald încadrat intr-un inel de aur. Alecsandri, o. p. 312. Farul lumii, In mare apuind, Poleie rochia nopţii Cu stele de argint. Bolintineanu, o. 227. lată lacul. Luna plină Poleindu-l, il străbate. Eminescu, o. i, 210. Era o lună nemaipomenit de frumoasă. Lumina ei poleia în argintiu stufişul. Delavrancea, t. 25, cf. 155. Luminoasă ... ţi-era casa părintească ... Avea spaţiu şi aer, soare cald s-o poleiască. Macedonski, o. i, 75. Dar zorii rumenesc: Norocul vine — El poleieşte vîrful, brazii, coasta Şi plin de vis s-apropie de mine. Cerna, p. 28, cf. Petică, o. 280. Luna se ridică dintr-o dală şi poleieşte totul. Gîrleantj, n. 142. Soarele ... nu mai poleia, cu cele din urmă raze ale sale, decîl piscurile munţilor. Hogaş, dr. i, 92, cf. id. m. n. 168. Şi soare nou mi-o polei odaia. Cazimir, p. 217. Ploaia mocnită ... poleia cărămizile. Sadoveanu, o. i, 493, cf. 238, ii, 167. Lumina dimineţii le poleieşte obrazurile. contemp. 1954, nr. 411, 1/3. Luna reală Templului nopţii îi poleieşle-n aur cupola. Brad, t. 93. Amiaza de toamnă poleia podgoriile şi livezile, v. rom. august 1955, 73: •£> Refl. pas. Răsărirea soarelui... de a căruia rază să polia ... vlrfurile copacilor■ Drăghici, k. 61/3. Cil ai clipi., trunchiurile neclintite şi netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată şi rece. Hogaş, m. N. 92. în lumina de purpură a sării se poliesc pe boltă norii ce par lespezi de aur. Bart, s. m. 30, cf. 61. — Prez. ind. : poleiesc şi (învechit) polei. — Şi: (învechit şi regional) polii, (învechit) poli vb. IV. — Din v. sl. noAH-fcTH. POLEIALĂ s. f. 1. Faptul de a polei4 (1); (concretizat) strat de metal, mai ales de aur sau de argint, cu care se acopăr (în scop decorativ) unele obiecte; (rar) polei1 (2), (învechit, rar) poliment. Au băgat unii o icoană în foc ... ca să scoaţă poleiala. anon. cantac., cm i, 166. Poleială au rămas din cea de 40 dzile (a. 1738). bul. com. ist. iv, 75. ÎS [parale pentru] polilală (a. 1820). ib. 152, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Pe frunzele rămase sclnteia bruma ca o poleială de argint. Sadoveanu, o. i, 177. Cine-i zmeul îmbufnat ... Cu creasta de poleială? Călinescu, l. l. 54. Pereţii erau numai oglinzi, tavanurile numai poleială. Popescu, b. ii, 61. + Foaie subţire de staniol cu care se învelesc diverse articole din comerţ. Calcă lin şi cu sfiială Ca pe foi de poleială. Arghezi, vers. 236. + (Rar) Fir de aur, de argint etc. folosit la ţesături sau cusături. Pe trup pun un brocart de fină poleială. Călinescu, l. l. 70. + F i g. Cizelare, şlefuire, perfecţionare a unei opere literare, ştiinţifice etc. Fiindcă această comedie are să facă parte din repertoriul meu dramatic ... aş dori să-i dau cea mai de pe urmă poleială. Alecsandri, s. 63, cf. dl, dm. + F i g. Aparenţă înşelătoare de cultură, de civilizaţie etc.; strălucire aparentă; lustru, spoială. Ura din convingere aşa-numitele convenienţe şi poleiala lumii. Caragiale, o. iii, 6. O inteligenţă foarte puţin pătrunzătoare, foarte slabă, dar cu poleiala franţuzească. Gherea, st. cr. i, 281, cf. ddrf, Şăineanu, d. u., Scriban, d. 2. (Regional; în forma polială) Polei1 (1) (Ciobanu — Hîrşova). Cf. 11 11 251. 3. Lumină aurie sau argintie care învăluie ccva. Se lumină întinsa noapte cu poleieli minglietoare. Macedonski, o. i, 63. Privirea lui intllni peste drum şcoala ungurească ... strălucind intr-o poleială de raze. Rebreanu, 1. 211. Se Implnzea pe un cuprins nemărginit poleiala unui patrar de lună. Sadoveanu, o. r, 221. — Pronunţat: -le-ia-. — Pl. : poleieli. — Şi: (învechit şi regional) poliâlă (Polizu, h ii 251), (învechit) poloiâlă (Alexi, w.), (învechit, rar) polilâlă s. f. — Polei* + suf. -eală. POLElfiR s. m. Persoană care poleieşte4 (i) diverse obiecte ; poleitor. Cf. l. rom. 1961, nr. 3, 235, sfc v, 19, 26, 195. — Pronunţat : -le-ier. — Pl. : poleieri. — Şi : (regional) poiicr s. m. l. rom. 1961, nr. 3, 235. — Polei* + suf. -ar. POLElRE s. f. Acţiunea de a p o 1 e i4 şi rezultatul ei. 1. Cf. p o 1 e i 4 (1). Cf. drlu, lb, Polizu, Barcianu, v., ddrf, Alexi, w. -4 Şlefuire foarte fină a pieselor de metal. Şlefuiala foarte fină a pieselor se numeşte poleire. Ioanovici, tehn. 339. 4 F i g. Cizelare, şlefuire ; perfecţionare ; cultivare; evoluţie ; civilizaţie. Cu ferbinte rîvnă spre polirea neamului românesc. Maior, ist. 158/9. Romanii cei învăţaţi scria cărţi ... spre polirea sintaxei limbei. id. ib. 235/15. Spre polirea a toată ginta românească cei din coace şi cei din colo de Dunăre (a. 1809). bv iii, 13. Mergerea înainte spre polirea şi iscusirea na ţiii noastre. T. Aaron, s. a. 9/12. Contrazicerea a treia ... re-republicată cu ceva poleire şi în voi. II al „Studiilor critice“. Maiorescu, cr. ii, 362. 2. Lumină aurie sau argintie care învăluie ceva. Cf. polei4 (2). La Sinaia-n mlnăstire, Sub căruntul arc oval, în de aur poleire, Apăru profilul pal. Petică, o. 34. — PI. : polciri. — Şi : (învechit) polire s. f. — V. polei*. POLEÎTI s. n. 1. Poleire (i). Rlnduiala ale nunţilor domneşti: ... poleitul făcliilor (a. 1706). Iorga, s. d. v, 369, cf. ddrf. 2. Şlefuire fină. Se întreţinea din poleitul lentilelor comandate. Camil Petrescu, t. ii, 212. — V. polet*. POLEÎT*, -Ă adj. 1. Acoperit (în scop decorativ) cu un strat subţire de metal (de aur sau de argint) sau cu un praf de bronz, cu staniol etc.; p. g e n e r. care este acoperit cu un strat strălucitor; p. e x t. strălucitor. Cf. pole i4 (1). 2 cupe d-arginlu cu loaze poluite (a: 1588). cuv. d. bătr. i, 203/17. împlătoşaţi, poleiţi şi scripiia de-ţi părea că răsare soarele. Moxa, 403/6. Le deade... doal şveaştnice poleite. Varlaam, c. 395. Au aflat un boz a‘ lui Apolon poleitu, Inir-un vas finicesc. Herodot (1645), 348. Fripsese ... vro 3 berbeci întregi şi cu coarnele poleite. Neculce, l. 274, cf. anon. car. Purta cu mina cea stingă un arc poleit (a. 1773). gcr 11, 92/1, Era un împărat mare şi slăvii şi au fost trecut odată In cariiă poleită. Varlaam-Ioasaf, 23r/25. O păreche de sărgi (cercei) de argint şi poleite (a. 1787). Uricariul, xv, 347. Aşa de vom întinde mina caldă cătră căutătoare sau cătră alt metal polii, acestea se întunecă, antrop. 125/23. Palaturi ... Coperile Tot cu ţigle poleite. Bărac, a. 74/10. Luă linguriţa poleită şi-şi bău in pace sorbetul de roză. cr (1848), 381/59. Pe-o Iiîrtie poleită fapte mari să născocesc. Bolliac, o. 172. Cu hirtie poleită, domniţa organizase in apartamentele sale o mică scenă. Ghica, s. 43. Ei seamănă în lume cu fierul poleit: Cum se întrebuinţează, îndată s-a roşii. Bolintineanu, o. 149. îl duseră de subţiori plnă la strana poleită. Odobescu, s. i, 72. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turlure, nuci poleite. Creangă, o. 186. Ciubucele erau poleite. Ispirescu, l. 300. în faţa unei oglinzi mari, cu pervazuri poleite, d-na Moroi-şi piaptănă părul negru. Dela-vkancea, s. 108. îngerii poleiţi se măcinară. Gîr-leanu, n. 124. Potcoavele poleite — pe care eu le credeam 10789 POLEIT3 — 966 — POLEMIC de aur curat. Ciauşanu, r. scut. 12. Grilajul de fier, cu vlrfurile poleite, avea o poartă monumentală. Re-breanu, R. i, 18, cf. 78. Ştia să taie sticlă poleită. Topîr-ceanu, p. o. 3. Vlrfurile zăbrelelor ascuţite ca lancea şi poleite. C. Petrescu, r. dr. 94. Alţi copii de seama mea dormeau In pătuţuri poleite. I. Botez, şc. 25. Paturi cu tăblii de pai împletit şi poleit. Călinescu, s. 65, cf. 402. Boii dinainte Cu coarnele poleite. Teodo-rescu, p. p. 139. Mieluşei ... Cu coarnele poleite, şez. iii, 212. Ce-a răsărit? Vi fă albă, poleită, Poleită, aurită. Balade, iii, 196. Cu talgere poleite, Cu pahare zugrăvite, folc. mold. i, 240. La măgăriţă bătrtnă, frlu poleit, se zice despre o femeie bătrină prea împodobită la cap. Cf. Zanne, p. i, 543. -4 (învechit, rar) Cusut cu fir de aur. Stătu împărăteasa ... in cămeşi poleite, psalt. 87. + F i g. Cultivat, instruit; civilizat. Neamurile ceale cituş de cit poliţe. Maior, i. b. iii/15, cf. Budai-Deleanu, ţ. 333. Şi foarte se miră el... de năravurile lor ceale poliţe, desc. am. 124/28. Să se deprinză şi să se conformeze cu obiceiurile naţiilor celor poleite, cr (1829), 3021/!. Tuturor neamurilor celor poliţe se făcu priimită şi bine plăcută, sp i, ii/6. Nu slnt poliiţi şi ciopliţi ca atenienii. Russo, s. 80. ll jigneau manierele poleite ale avocatului. Sadoveanu, o. viii, 147. + F i g. (învechit, rar; despre faţa omului; în forma polii) îngrijit, înfrumuseţat. Frumuseţea omului nu stă numai Intru cealea din afară, adecă: In poliţa şi frumoasa faţă a lui. Teodori, a. 57/6. + Fig. (învechit, rar; in forma poliet) Ipocrit. Cf. Căntemir, i. i. ii, 325. + Fig- (Despre stil, limbă, exprimare) Cizelat, îngrijit. In cea de a doilea despărţire a stilului... se coprind: stilul cel sec sau uscat, cel unit, cel poleit sau îngrijit. Heliade, o. ii, 22. Podoabele se văd mai des In stilul cel poleit sau îngrijit. cr (1834), 2921/41. Vei fi totdeauna îndestul de polii In vorbele tale. Brezoianu, î. 92/25. 2. învăluit într-o lumină aurie sau argintie. Şi-n umbra poleită din tainice unghere, O caldă sărutare ... Să urce dulce-n somnul noptatecei naturi. Petică, o. 136. Sub norii subţiri şi dezllnaţi, cu margini poleite, abia se desenează pe bolta purpurie o linie frlntă. Bart, s. m. 37. 3. (Despre obiecte de metal, despre lentile etc.) Lustruit; şlefuit. Cf. lb. Un instrument mic de oţel, călit, polit (lustruit), la un capăt ascuţit şi la altul aolnd o bortă lungăreaţă. Asachi, l. 642/47. — Pl.: poleiţi, -te. — Şi: (învechit) polăit, -ă (anon. car.), poliet, -ă, polit, -ă, poluit, -ii, (regional) poliit, -ă adj. — V. polci*. POLEÎT-î, -Ă adj. (în expr.) (A îi) leît-polcit = (a fi) foarte asemănător, (aproape) identic. Sultănica e leită-poleită răposatul. Delavrancea, s. 11, cf. dr. iii, 429, cade. Acest băiat e lett-poleit tată-su. Scriban, d. — Pl.: poleiţi, -te. — Po-< + leit. POLEITOk s. m. Persoană care poleieşte4 (1) diferite obiecte; poleier. Cf. Polizu, Barcianu, v., lm, ddrf, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., nom. prof. 32, Scriban, d., leg. ec. pl. 308, ltr2, sfc v, 26, dex. — Pronunţat: -le-i-, — Pl.; poleitori. — Polei* + suf. -tor. POLEITtfRĂ s. f. 1. (Rar) Poleire (1); poleială (I). Cf. Polizu, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. + Fig- (învechit; în forma polietură) Cizelare, şlefuire. A limbii polietură. Pogor, henr. VIl/12. 2. (învechit) Lustruire; şlefuire. Cf. drlu, lb. — Pronunţat: -le-i-, — Pl.: poleituri. — Şi: (învechit) polietură, polltiiră s. f. — Polci * -f- suf. -tură. POLEJEIV ş, n. v. poleajen. POLEJÎVIC, -Ă adj. 1. (Olt. şi prin Ban.; despre terenuri) întins, plan, neted, şes. Cf. cade, Scriban, d., gr. băn. Loc polieznic. n. rev. r. viii, nr. 6, 87, cf. i. cr. iv, 251. Loc poleşnic. Ciauşanu, v. 189. E mai polejnic locul acolo, cv 1950, nr. 1, 33, cf. alr i 407/810, 837. Loc polejnic. alr sn iii h 817/836, cf. ib. 817/872, Lexic reg. 37, 50. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre terenuri, drumuri, acoperişuri etc.) Care este (uşor) înclinat, aplecat într-o parte. Acoperişul casei este polejnic. Lexic reg. ii, 71. Drum poleşnic. Udrescu, gl. — Pl.: polejnici, -ce. — Şi: polcşnic, -ă, polieznic, -ă adj. — Cf.bg. nojiesia, ser. polezati „a sta culcat“. POLEJNICÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică terenuri) A nivela (2) (Lăpuşata — Rîmnicu Vîlcea). Cf. gl. olt. Am tras cu sapa din mal In mal şi l-am făcut neted ... l-am polejnicit. ib. — Prez. ind.: polejnicesc. — V. polejnic. POLEJNIŢA vb. I v. polediţă. POLÎÎJMŢĂ s. f. (Regional) Pămînt moale şi alunecos (Berivoii Mici —Făgăraş). Cf. chest. iv 61/174 f. — Pl.: polejniţe. — Postverbal de la polejniţa. POLELÎIU* s. n. (Regional) „Coşărcuţă“ (Răcăşdia — Oraviţa). Cf. I.. Costin, gr. băn. ii, 155. Sui-te, babo-n poleleu, Să te trag la Z)[umnejzeu. id. ib. — Pl.: polelee. — Etimologia necunoscută. POLELÎIU* s. n. (Regional) Fel de a se prezenta; ţinută, aspect (Bistriţa — Drobeta-Turnu Severin). Cf. Lexic reg. 50. N-are nici un poleleu la umblat fata asta. ib. — Pl.; polelee. — Cf. t e 1 e 1 e u. POLELÎU3 s. n.v. polielcu». POLEMÂR s. n. v. pălimarl. POLEMĂRH s. m. Conducător de oşti (din Grecia antică); ofiţer, magistrat însărcinat cu treburi administrative în timpul războiului. Cf. I. Golescu, c., Negu-lici, Aristia, plut. Dintre bărbaţii cu coif şi cu zale intră In palat numai Alexie, polemarh cu bun nume între oştenii împărăteşti. Sadoveanu, o. xii, 37. — Pl.: polemarhi şi (învechit) polemarşi. — Din ngr. noXtuup'/fii- Cf. fr. polimarque. POLEMARHÎE s. f. Funcţia, demnitatea de polemarh. Polemarhie ... adică slujba..., stăplnirea .pole-marhului. I. Golescu, c., cf. Negulici. — Pl.: polemarhii. — Poleinarli + suf. -ie. Cf. fr. po li mar cili e. POLEMIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care presupune o atitudine critică, care are caracter de controversă, care se prezintă sub forma unei lupte de idei (vii sau agresive). V. c r i t i c, combativ. In disertaţia hronologhico-polemică cea pentru începutul neunîrei greceşti, aşa scrie despre unirea românilor ... Maior, i. b. 86/20. El... amelioră armia şi măiestria polemică. Săulescu, hr. i, 195/22, cf. Negulici. Predicele popilor în biserici erau In partea lor cea mai mare polemice, violente. Bariţiu, p. a. i, 406, cf. prot.-pop., n. d. Partea curat polemică... am crezut de cuviinţă a o suprima. Hasdeu, i. c. i, xii, cf. Barcianu, Alexi, w. Caragiale a pus un nume cu intenţii polemice: revizorul Lazăr lonescu-Sion. Ibrăileanu, s. l. 87. Creştinismul meu este astăzi social şi polemic. Galaction, o. 335, cf. Scriban, d. îi rămăsese lui Filimon o anumită exuberanţă polemică. Vianu, a. p. 57, cf. 332. Nu urmăreşte clştigarea unei biruinţi polemice, ci stabilirea unor adevăruri. Sadoveanu, e. 40. Nu mm cădea la vulgara 10804 POLEMIE — 967 — POLEN1 sistemă polemică de a tăgădui caracterul, tn sensul cum l-am definit mai sus. Călinescu, c. o. 87. Cine citeşte paginile polemice ale lui Ibrăileanu primeşte impresia unei inteligenţe de o neobişnuită agilitate. v. rom. martie 1956, 27. O atitudine polemică stă şi la baza realizării splendidei figuri a comunardei, con-temp. 1956, nr. 494, 4/5. în cursul unei discuţii foarte polemice ..., el spune limpede cum toată viaţa lui aşteptase această revoluţie, v. rom. iunie 1957, 140. Caracterul evident polemic al romanului nu se manifestă numai tn combaterea unor teorii neprincipiale, s august 1960, 61. Modul de exprimare ... a fost in cele mai multe cazuri de nuanţă polemică, ib. ianuarie 1961, 66. Caracterul implicit polemic al acestei cărţi triste şi dramatice a trecut neobservat. România Literară, 1971, nr. 130, 9/1. 2. S. f. Discuţie în contradictoriu, aprinsă sau agresivă (în scris) ; luptă de idei cu privire la o problemă literară, politică, ştiinţifică etc. ; (maghiarism învechit) polemie. V. dezbatere, controversă. Să aibă o polemică mai de un veac. Heliade, Paralelism, 43/21. Cele dinţii dezbateri şi polemice ce s-au 'ivit in foile publice rumâneşti. id. o. ii, 416. Gazeta de Copenhaga au deschis o polemică (război de condei) cu gazetile străine, ar (1838), ZăG1^. Mai dovedeşte polemica incă, că pedanţii sint iuţi. Russo, s. 80, cf. Aristia, plut. Un articul de polemică intre presei franceză de o parte, austriacă şi anglă de alte. Concordia (1857), 192/9. Nu am început noi polemica personală ca „Românul“. Dîmboviţa (1860), 863/70. Ceea cc ei afecţionează mai mult in polemica lor este de a zice acelor pe care-i atacă că au trădat. Ghica, s. 143. S-au publicat multe articole de polemică violentă. Maiorescu, cr. ii, 345. Polemica lui e blindă, demnă, stăpinită. Vlahuţă, o. a. i, 235. Polemica cu criticii „Năpastei“ voi face-o intr-un articol deosebit. GhereA, st. cr. ii, 145. Polemicile literare... au aspectul unor lupte înverşunate de vorbe. Demetrescu, o. 169, cf. Barcianu, Alexi, w. Nu rareori cronica veche ... corespunde cu polemicile din ziarele de astăzi, bul. com. ist. ii, 31. Poeziile lui de polemică socială ... sini cunoscute. Galaction, a. 240, cf. 180. Manuscrisul unei mereu aţiţate polemici. Teodoreanu, m. u. 21. Spuma de indignare ... îşi găsi deci expresie ... in polemica de gazetă. Călinescu, e. 354. O polemică fără sfirşit in care bietul nostru popor era ... alungai tn umbră. Sadoveanu, o. v, 282. „Anii de ucenicie“ nu e o carte de polemică, id. e. 8, cf. 177. Punctul de vedere social ne ajută să punem punct unor polemici care se întind de secole. Ralea, s. t. iii, 150. E cea mai bună revistă de polemică. Stancu, r. a. iv, 355. Autorul nu se angajează exclusiv într-o polemică literară. ll i, 121. S-au strecurat şi unele aserţiuni ... făcute sub imperiul spiritului de polemică îngustă, contemp. 1962, nr. 845, 1/2. Cred că o polemică, fie şi politicoasă, dar nu formală, ne foloseşte nouă, tuturora, t februarie 1962, 8. — Pl. : polemici, -ce. — Din (l)ngr. itoX.E|uidj, it. polemico, fr. polémique, (2) it. polemica, fr. polémique. POLÉMIE s. f. (Maghiarism învechit) Polemică ; lucrare polemică. începură ... în tipografia de la Buda studii istorice, filologice, de medicină şi unele polemii. Bariţiu, p. a. i, 609. După aceea mai apăru şi o polemia In broşură separată, id. ib. ii, 625. — Pl. : polemii. — Din magh. polemia. POLEMIST, -Ă s. m. şi f. Persoană care polemizează, care susţine o polemică ; persoană care practică şi iubeşte polemica. V. pamfletar. Fiecare dintre polemişti a rămas să împărtăşească ... opinia sa proprie. Caragiale, o. iii, 49. Criticul insă nu aparţine acelei familii de polemişti. Demetrescu, o. 169. S-au arătat mai tari în arta scumpă oricărui perfect polemist. Petică, o. 337. Cunoşteam de aproape pe polemişti şi tot învălmăşagul lor. Galaction, a. 39. Acolo îşi făcuse faimă de talentat polemist. C. Petrescu, c. v. 246. Era un foarte temut, polemist. Blaga, h. 75. Eliade ... se arătase tn cursul anilor ptnă la revoluţie un polemist înverşunat şi abiL Camil Petrescu, o. ii, 430. Nu putem să luăm apărarea bancherului cum ar conveni temperamentului meu de polemist. Stancu, r. a. iv, 346, cf. 356. Anumiţi polemişti nu mai sînt atenţi la propriile slăbiciuni şi greşeli, v. rom. ianuarie 1954, 252. Ideile lingvistice ale lui Russo au mai fost puse în legătură şi cu opera polemistului francez. Varlaam-Sadoveanu, 209. Verbul... gazetarului şi polemistului de la Seara, s mai 1960, 11. N. D. Cocea, romancier, dar mai ales temutul şi talentatul polemist al mişcării socialiste. România Literară, 1971, nr. 130, 6/1. — PI. : polemişti, -ste. — Din fr. polémiste. POLEMIZA vb. I. Intranz. A susţine o polemică, a discuta în contradictoriu. Cf. Polizu, ddrf. Este de observat,t în cele mai multe din studiile domnului Gherea, o facultate rară de a polemiza. Demetrescu, o. 169, cf. Barcianu, Alexi, \v., Ibrăileanu, sp. cr. 155, cade, Scriban, d. Era în vervă. Polemiza cu Polra. T. Popovici, s. 329, cf. dm, dn2. — Prez. ind. : polemizez. — Din fr. polcmiser. POLEMOSCÔP subst. (învechit) Ochean1 de mare putere (folosit în război). Cf. Negulici, prot.-pop., N. D. — Pl. : ? — Din fr. polémoscope. POLÉN* s. n. 1. (Bot.) Masă pulverulentă, constituită din grăuncioare microscopice de formă sferică, de obicei de culoare gălbuie, produsă de anterele staminelor. Rodirea se face prin unirea unei pulbere foarte fine ce se numeşte polen, er 83v/11. Pulbere mirositoare, foarte subţire, numită : polin sau aura născătoare. Cornea, e. ii, 200/13. Pulberea cea galbenă aflîndu-se în centrul anlerei se numeşte polen. Barasch, i. n. 140/11. în luna inflorirei lor, totdauna domneşte un zefir uşor care ia polenul (semlnţa) de la sexul masculin şi-l depune la sexul feminin, id. m. ii, 200/20, cf. id. b. 27, id. 1.125/23. Antera este o capsulă membranoasă, mai adesea formată de două mici despărţiri in care se află polenul. Agronomia (1859), 317/28, cf. ddrf, Barcianu. Organele mascule slnt slaminele, conţinînd gameta masculă numită polen. Grecescu, fl. 3. Sexul masculin e reprezentat prin grăunţele de polen. Sandu-Aldea, s. 142. cf.. Alexi, w. Suflul renăscător al vinlului ... înviorează culorile, dezrobeşte polenurile şi le împrăştie. Anghel, pr. 115. Am văzut liliac ... Un tremur uşor îl scutura şi polenul său părea ca nişte lacrimi de aur. Petică, o. 261. Albinele, grele de mierea suplă şi cu picioarele încărcate de polen, se întorc seara din îndepărtate fineţe. C. Petrescu, s. 180, cf. id. î. ii, 19, 210. Parfum, polen şi histerie, — Atunci, în parc, şi ea venea. Bacovia, o. 57. Cu fin polen gălbui ca de sulfină, Zvoneau uşor albine nevăzute. D. Botez, f. s. 69. în dosul petalelor sau in inima polenului, floarea din această cîmpie trebuie să aibă pata negrului de doliu. Sahia, n. 18. Lăcuste ... tresăreau făcînd salturi şi lovind steble subţiri care risipeau un polen fin cu luciri de aur. Sadoveanu, o. ix, 132, cf. Scriban, d., enc. agr. Cum te găseşti uşoară, zburătoare, Zăcînd aici pe-o margine de drum Şi nu dormind intr-un polen de floare? Arghezi, vers. 39, cf. 100. Polenul cade peste noi, în preajmă galbene troiene Alcătuteşte-n aur fin. Blaga, p. 126. Grăunciorul de polen ... este invţlit într-o membrană groasă. Botanica, 69. îşi apleca salcîmul o creangă înflorită Să-şi caute polenul in stupii noi din vie. v. rom. iunie 1954, 77. Cînd vîntul ridică prav (polen) din cînepă, aceasta e coaptă. Brebenel, gr. p. 10809 POLEN3 968 — FOLrAMIDÄ 2. (Transilv. şi prin Bucov.) Păstură1 (1, 2), Cf. chest. vi 153/2, 3, 15, 16, 17, 18. — Pl. : (rar) polenuri. — Şi: (învechit) polin, (regional) poleu (chest. vi 153/2, 3, 17) s. n. — Din fr. pollen, lat. pollen, germ. Pollen. — Polin < it. pollinc. POLÎIN* s. m. (sg.) (Regional; şi în sintagma polen de cel mare, Bobza, d. 23) Pelin (I la) (Artemisiu absinlhium). Cf. Bobza, d. 23. — Şi : poI6ne subst. Bobza, d. 23. — Din ucr. noJiHH. VOLANE subst. v. polen*. POLONIC adj. (Bot.; în sintagma) Sac polenic = fiecare dintre cavităţile care se formează în anterele staminelor unei flori şi în care iau naştere grăuncioarele de polen 1; sac polinic, v. p o 1 i n i c. Sacii polenici au următoarea alcătuire, de la exterior spre interior: epiderma, ... endoleciul... ltr2. — PI. ; polenici. — Polcul -j- suf. -ic. POLENIFfiR, -Ă adj. v. polinlfcr. POLENIZA vb. I. T r a n z. (Complementul indică plante) A transporta polenul1 de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundaţia). Cf. dl, dm. Trifoiul roşu nu poate fi polenizat declt de bondari, b. dabw. 68, cf. dn2. <0> Refl. pas. Stigmatele plantelor care se polenizează prin vint sini bine dezvoltate, ltb2 xiii, 20. — Prez. ind. : polenizez. — Polen* + suf. -iza. POLENIZARE s. f. Acţiunea d.e a p o 1 e n i z a şi rezultatul ei; (rar) polenizaţie. S-a făcut polenizarea suplimentară la trifoiul pentru sămin{ă. Scînteia, 1952, nr. 2 395. Polenizarea suplimentară va asigura sporuri medii de producţie de 15% la floarea-soarelui, la cinepă sau la porumb, contemp. 1954, nr. 382, 5/1, cf. dl, dm, L. bomi 1959, nr. 5, 46. Petalele atrag insectele care fac polenizarea. Botanica, 68. Polenizarea se poate face in interiorul aceleiaşi flori... sau Intre flori diferite, deb, cf. dn2, dex. — Pl.: polenizări. ■— Şi : polinizăic s. f. dex. — V. poleniza. POLENIZAŢIE s. f. (Rar) Polenizare. Polinizaţia se îndeplineşte de factori diverşi, enc. agr. Operaţiunea transportării grăunţelor de polen pe stigmat se numeşte polenizaţie. ib. iv, 690. Polenizaţia se produce fie imediat după înflorirea plantelor, fie mai tirziu. ltr2, cf. DN2, DEX. — Pl. : polenizaţii. — Şi: polinizâţie s. f. — Din fr. pollinisation. rOLJ&NTĂ s. f. (în dicţionare) Mămăligă (1). Cf. DBLU, PBOT.-POP., N. D., GhEŢIE, R. M., BABCIANU, Alexi, w., dn2. 4 Fiertură, terci de mălai sau de făină. Cf. I. Golescu, c., pbot.-pop., n. d., Gheţie, b. m., dn2. — Pl. : polente. — Din it. polcnta. l’OLfiŞNIC, -Ă adj. v. polejnic. POLETIŢĂ s. f. v. polediţă. POLfiU* s. n. v. polei*. POLfiU* s. n. v. poleu*. POLIVIŢĂ s. f. v. polediţă. POLFĂÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Regional) A mînca lacom şi cu zgomot; a clefăV (Măţău —Cîmpulung). Cf. Coman, gl. 2. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) A molfăi (1). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 54, Lexic beg. ii, 29, Udrescu, gl. 4 I n t r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) A vorbi încet (şi nedesluşit). Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. : polfăiesc. — Formaţie onomatopeică. Cf. m o 1 f ă i. POLFĂlALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a polfăi; polfăit, polfăitură. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat : -fă-ia-, — Pl. : polfăieli. — Polfăi -f suf. -eală. POLFĂIT* s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Polfăială. Udbescu, gl. — V. polîăi. POLFĂÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Care mănîncă încet, molfăind în gingii; care poartă luleaua în gură în timp ce fumează ; p. e x t. (despre fumat) care se practică prin purtarea lulelei în gură (cu limba) de colo pînă colo. Cf. Udbescu, gl. + Care vorbeşte cu greutate şi nedesluşit. Cf. Udrescu, gl. — Pl. : polfăiţi, -le. — V. polîăi. POLFĂITURĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Polfăială. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat; -fă-i-. — Pl. ; polfăiluri. — Polîăi + suf. -tură. POLI-* Element de compunere care însemnează „mai mulţi“, „mai multe“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca:polibrăzdar, polivita-mină etc. şi a unor adjective ca : polidimen-sional, poligenetic, polisportiv etc. Cf. Alexi, w., Iordan, l. b. a. 223, dex. — Din fr. poly-. I’OLÎ3 vb. IV v. polei*. POLIACETĂT s. m. (în sintagma) Poliacetat de vinii = produs macromolecular obţinut prin polimeri-zarea acetatului de vinii, folosit la fabricarea lacurilor şi vopselelor, a alcoolului polivinilic etc. Poliacetaiul de vinii... e utilizai ca materie primă pentru lacuri, emailuri, sticlă de siguranţă, ltr2 xiii, 22, cf. der, dex. — Pronunţat: -li-a-, — Pl. : poliacetaţi. — Poli-* 4 acetat. I’OLIACHJiiVĂ s. f. Fruct format din mai multe achene. Poliachene există la cele mai multe ranunculacee. ltr2 i, 55, cf. DEX. — Pronunţat : -li-a-. — Pl. : poliachene. — Din fr. polyakene. POLIĂL s. f. v. poleială. PQLIALCOOL s. m. (De obicei la pl.) Substanţă organică ce conţine în moleculă două sau mai multe grupări liidroxil legate de radicali alifatici, care se obţine din produse naturale sau pe cale sintetică şi este întrebuinţată la fabricarea fibrelor sintetice (melană). Cf. ltr2, dn, der, form. cuv. i, 139, dex. — Pronunţat: -li-al-co-ol. — Pl. : polialcooli. — Din fr. polyalcool. POLIAMÎD s. n. v. poliamidă. POLIAMÎBĂ s. f. (De obicei la pl.) Produs macromolecular cu structură filiformă, obţinut prin policon-densarea unor acizi, a unor aminoacizi, prin polimeriza-rea Iactamelor etc., care se întrebuinţează la fabricarea unor fibre sintetice precum şi ca material de presare. Cf. ltr2. Toată clădirea alcătuieşte secţia de poliamid a fabricii de relon. v. rom. iunie 1960, 59, cf. deb, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat; -li-a-, — Pl. : poliamide. — Şi: poli-ainid s. n. — Din fr. polyamide. 10835 POLIAMIDIC — 969 — POLICANDRU POLIAMÎDIC, -Ă adj. Care este făcut din poliamidă, privitor la poliamide. Ciorapi din fire poliamidice. Scînteia, 1960, m\ 4 840, cf. dex. — Pronunţat: -li-a-, — PI.: poliamidici, -ce. — I’oliamidă + suf. -ic. POLlANDRĂ adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are multe stamine pe pistil. Cf. lm, enc. agr. IV, 690, SCRIBAN, D., DN“, DEX. 2. Adj-, s. f. (Femeie) care este căsătorită, în acelaşi timp, cu mai mulţi bărbaţi, Cf. lm, Scriban, d., dns, DEX. — Pronunţat: -li-an-, — PI.: polianclre. — Din fr. polyandrc. POLIANDRÎE s. f. 1. (Bot.) Caracteristică a unor plante de a avea multe stamine pe pistil. Decandria de 10 stamine şi poliandria de mai multe. Caiet, 78r/10, cf. Cornea, E. ii, 203/27. A clasai vegetalele In 24 de clase... adecă monandria (I)...; poliandria (cu 100 stamine). Barasch, b. 38/28, cf. lm, enc. rom., cade, enc. agr., Scriban, d. 2. Formă istorică de organizare a familiei în care femeia poate avea, în acelaşi timp, mai mulţi bărbaţi. Această poliandrie (adecă ca o femeie să aibă mai mulţi bărbaţi) formează o lege socială in unele }ări ale Indiei orientale. Jsis (1856), 632/28, cf. lm, enc. rom., Alexi, w., cade, Scriban, d. Pe temeiul unor pretinse legi ale firii se combate poliandria. Blaga, g. 153, cf. DN2, DER, DEX. — Pronunţat: -li-an-. — PI.: poliandrii. — Din fr. polyandric. POLI ARH s. in. (învechit; in unele ţări) F'iecare dintre conducătorii unei poliarliii. Cf. I. Golescu, c. Precum monarhul aşa poliarşii pol avea sau toată puterea ... sau numai o parte a ei. Rus, i. i, 72/13. — Pronunţat: -li-arh. — PI.: poliarhi şi poliarşi. — Din ngr. JtoX6apx’>C- POLIARHIC, -Ă adj. (învechit) Care apar(ine poliarhilor sau poliarhiei, care se referă la poliarhi sau la poliarliie. Forma chivernisirii se zice ... poliarhiei (domnire de mai mulţi). Rus, i. i, 72/12, cf. lm. — Pronunţat: -li-ar-. — PI.: poliarhiei, -cc. — Din ngr. TtoJ.uap'/.itcic. POLIARHÎE s. f. (învechit; în unele ţări) Formă de conducere a statului în care puterea aparţinea concomitent mai multor conducători. Poliarşie..., adică stăplnire dă mai mulţi oameni, dă mai multe obraze. I. Golescu, c., cf. Barcianu, dex. — Pronunţat: -li-ar-. — PI.: poliarhii. — Şi: poliarşi c s. f. — Din ngr. noXuapxia, fr. polyareliie. POLIARŞÎE s. f. v. poliarliie. POLIARTICULAR, -Ă adj. Care aparţine mai multor articulaţii, care se referă la mai multe articulaţii, care afectează mai multe articulaţii. Reumatismul poliarticular acut. Belea, p. a. 268, cf. dm, dn, dex. — Pronunţat: -li-ar-. — PI.: poliarticulari, -e. — Din fr. polyarticulaire. POLIARTRÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie acută sau cronică a mai multor articulaţii concomitent (datorată reumatismului, tuberculozei, colibâcililor etc.). Cf. dm, dn2, der, form. cuv. i, 139, dex. <0 Poliarlrită cronică evolutivă = formă de reumatism cronic deformant, cu evoluţie progresivă, care afectează mai întîi articulaţiile extremităţilor. Cf. d. med., m. n. enc. — Pronunţat: -li-ar-. — PI.: poliarlrile. — Din fr. polyarthrite. POLlATLÖiV s. n. Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat la o competiţie în sportul de mase. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, dex. — Pronunţat: -li-a-. — PI.: poliatloane. — Din fr. polyatlilon. POLIATÖMIC, -Ă adj. (Despre molecule sau despre radicali) Care. conţine doi sau mai mulţi atomi, identici sau diferiţi. Cf. ltr*. dm, der, dn2, dex. — Pronunţat: -li-a-. — PI.: poliatomici, -ce. — Din fr. polyatomique. POLIBÂZIC, -Ă adj. (Despre acizi) Care conţine în moleculă mai mulţi atomi de hidrogen ce pot fi înlocuiţi cu atomi metalici. Cf. ltr2, dex. — PI.: polibazici, -ce. — Din fr. polybasique. POLIBRĂZDĂR s. n. Plug cu mai multe brăzdarc. Cind pălămida răsare ... se ară cu polibrăzdarul. Scînteia, 1952, nr. 2 400, cf. form. cuv. i, 139, dex. — PI.: polibrăzdare. — Poli-» + brăzdar. POLICALIFICARE s. f. F'ormă de perfecţionare a pregătirii profesionale care constă în însuşirea unor cunoştinţe din diverse domenii de activitate în vederea unei calificări multiple. La cursurile de policalificare participă atlt absolvenţi ai şcolii profesionale, cit şi ai cursurilor de calificare, rl 1971, nr. 8 439. In cadrul variatelor forme de perfecţionare a pregătirii profesionale a salariaţilor, policalificarea să ocupe un loc de bază. ib. — PI.: policalificări. — Poli-l + calificare. POLICALIFICÄT, -Ă adj. Care are sau care cere o pregătire profesională multilaterală, care este calificat in mai multe domenii de activitate. Activitatea centrului se va dezvolta prin mărirea numărului de muncitori policalificali. rl 1973, nr. 8 858. — Pi.: policalificaţi, -te. — Poli-1 -|~ calificat. POLICÂÎVD s. n. v. p alica ud ni. POLlCAiYDEL s. n. v. polieandru. POLICAiVHRU s. n. (Astăzi rar) Candelabru cu . mai multe braţe. V. Iu st r ă. Polieandru seumpu şi cu mărgăritar (a. 1588). cuv. D. bătu. i, 195/11. 19 icoaniţi In gori i [= şij in poligandru (a. 1588). ib. 205/15. Au luat un polecandru şi nişte sfeşnice. ■ N. Costin, let. i a, 65/15. Şl dzic călugării să fie fost făcut şi sfeşnicile cele mari şi cele mici şi polieandru. Neculce, l. 8. Polieandru sfintei biserici l-am lăsat la Volf clopotariul (a. 1802). Iorga, s. d. xii, 144. Acest policand ... s-au dăruit sfăntei biserici Făgăraşului (cca 1800). id. ib. xm, 98. O sală mare, foarte frumos împodobită cu stilpi de marmură şi cu multe policandre de argint. Golescu, î. 42, cf. drlu, lb. Odoarele mitropoliei le-aa înmulţit cu ... policandruri de argint, rom. lit. 59V31. Ardeau două mari policandele cu luminări de ceară. Negruzzi, s. i, 60. Lumina policandrelor inundă teatrul. Alecsandri, o. p. 131. O insărat şi nici măcar nu s-o aprins policandrele. id. t. i, 148, cf. ii, 122, 170. Policandelul, candelabrele şi alte obiecte masive de bronz şi argint. Odobescu, s. i, 336. Şapte policandre de aur greu cu cite şapte sfeşnice atirnau din tavanul lucrat in sidef. Caragiale, o. ii, 268, cf. vi, 389. Zugrăvelile cele mai preţioase, policandre de argint... erau zestrea monastirii aceleia. Ispirescu, l. 295. Să trezi dus pe sus In cămara cea numa-n policandre şi jilţuri aurite. Delavrancea, s. 101. Sub polecandrul din mijloc s-aşezaii. Macedonski, o. i, 24. Iarna-i aducea aminte de policandrele saloanelor cu parchetul lustruit. Vlahuţă., d. 262, cf. id. s. a. ii, 352. Polienn-drul cu puzderie de lumini aprinse atlrnă de pod. Si\ Popescu, m. g. 87, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. 10853 POLICAR — 970 — POLICIOARĂ Luminile na s-au mai aprins în policandre decit rar. Anghel, pr. 13, cf. tdrg. Luminările din policandre începeau să se îndoaie. Agîrbiceanu, a. 108. Rîndunelele se încrucişează ... culcind in zborul lor nebunatic flăcările celor ctteva luminări ale policandrului. Gîrleanu, n. 90, cf. Şăineanu, d. u., cade. S-a cutremurat sala şi policandrul începuse să balanseze tn tavan. Rebreanu, r. i, 266. Se aşezară la masa dreptunghiulară din mijloc, sub policandrul cu globuri mate. Galaction, o. a. i, 85. Policandrele aprinse tăiau brazde adinei de lumină. Brăescu, v. 17, cf. id. A. 80. într-o bună zi, cum s-ar aprinde deodată un policandru, caisul e copt. Teodoreanu, m. u. 253, cf. 198. în policandre ardeau făcliile. Sadoveanu, o. v, 106, cf. Scriban, d. Policandrul e aprins, căci e seară. Camil Petrescu, t. ii, 343. Din tavan, coboară deasupra acestei platforme un policandru cu trei rlnduri de lumini, id. o. ii, 402, cf. 76. Baionetele sclipiră In para policandrelor. Camilar, n. ii, 14:5. O Fi g. Acest policandru este soarele nostru. Barasch, m. ii, 83/12. Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una cite una, luminile. Gîrleanu, n. 243. în spre apus mai atlrnă de bolta cerului, ca un policandru de nori galbeni, ... luceafărul de seară. Galaction, o. 172. Un sprinten şi viu măcăleandru Zorit se abate din drum Pe-o tufă de spini, — policandru Cu brafe fragile de fum. Cazimir, l. u. 17. Iată, iarna vine albă, Sunînd ţurţurii din salbă... Prin livadă-mi lasă dar Policandre de cleştar. Arghezi, s. p. 125. împrejmuit cu noaptea aştept ca o făclie ... în virf să mi sc lase o stea din policandru. id. vers. 93. Şi-i atirnă-n zare grele, Policandrele de stele. Paraschivescu, c. ţ. 145. — PI. : policandre şi (învechit) policandruri. — Şi : (învechit) policănd, policândel, poliţ/rtndru, polecâudru s.'n. — Din ngr. noXuKivStjXov. POLICAR s. m. 1. (învechit) Unitate de măsură a lungimii sau a lăţimii egală cu aproximativ 3 cin. De trei policari se sloboade in jos. antrop. 104/13. Aţi secerat ,,more patrio“ ovăisul, de cinci policari de marc. Codru-Drăguşanu, c. 25, cf. Barcianu, Alexi, w. Piciorul se imparle in 12 policari. Şăineanu, d. u. 2. Degetul gros al mîinii. Degetele slnt alcătuite din trei dăraburi de oase, afară de policari, care numai două încheieturi are. antrop. 15/7, cf. Cihac, i, 212, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Umblaţi cu treabă pe la noi ? incheie el întrebarea, apăslnd cu unghia policarului cărbunele peste tutun. Hogaş, m. n. 192. Rămăsei ca policarul drept acăţat In cheutoarea de la clapa din dreapta a surtucului meu. id. dr. ii, 44, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex. + P. anal. Unul dintre degetele piciorului la pasăre. Ghearele policarului şi ale degetului interior sini cele mai puternice. Linţia, p. ii, 127. — Pl.: policari şi (rar, n.) policare. — Din lat. pollicaris. POLICÂRPIC, -Ă adj. (Despre plante) Care este format din mai multe cârpele. Plantele ... policarpice ... înfloresc şi fructifică de mai multe ori în cursul vieţii. enc. agr. iv, 53. — Pl. : policarpici, -ce. — Cf. c a r p e 1 ă. POLÎCE s. f. sg. v. policie*. POLICE s. f. v. polcea. POLICELULAR, -Ă adj. Care este format din mai multe celule; pluricelular. Cf. dn2, dex. — Pl. : policelalari, -e. — Din fr. polycellulaire. POLICERs.n. (Regional) Etajeră; poliţă1 (1). Cf-tdrg. Tot pe policer se ţin tn rltid şi lingurile cu cozile In jos- Pamfile, i. c. 444, cf. 443, dm, m. d. enc. — Pl.: policere. — Poliţă! -f suf. -ar. POLICHÎT s. n. v. policlietă. XjOLTCH£tĂ s. f. (La pl.) Clasă de viermi inelaţi care se caracterizează prin parapode bine dezvoltate, prevăzute cu un număr mare de peri şi care trăiesc pe fundul apelor marine ori se înfundă în mîl sau în nisip; (şi la sg.) vierme din această clasă. Cf. enc. AGR., DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi : polgchaetae. enc. agr. — Pl.: polichete. — Şi : policliit s. n. m. d. enc., dex. — Din fr. polyclietes. POLÎCHIE s. f. sg. v. politiei. POLÎCI subst. v. policie*. POLICÎCLIC, -Ă adj. (Despre substanţe chimice) Care conţine în moleculă mai multe cicluri formate din lanţuri închise de atomi. Cf. ltr2, der, m. d. enc., DEX. — Pl. : policiclici, -ce. — Din fr. polycycllque, engl. polycyclic. POLÎClEl s. f. sg. (Regional) Polei1 (1). O lapoviţă încă mai apoasă îngheaţă de multe ori de îndată cc cade pe pămlnt... Aceasta se cheamă policie sau poliviţă. Pamfile, văzd. 169, cf. id. c. 49, Scriban, d. Clnd plouă şi îngheaţă, police, stecluş. H x 534, cf. 464, 495, xi 434, 485, 501, Glosar reg. Lucie policie Frunză varzalicie (Fasolea). Gorovei, c. 140, cf. Pascu, c. 77. + (Mold. şi prin Transilv.) Chiciură. Cf. h iii 398, xi 516. Iarna este polisii sau promoroacă pe copaci. alr ii 5 053/514, cf. alr i 1 260/200, 510, 516, 590, 592, 614. + (în forma polici) Ninsoare în formă de mici particule sferice; (regional) mieluşei, v. m i e-luşel (II) (Furcenii Vechi—Tecuci). Cf. alr sn iii h 797/605. — Şi : polici (h xii 168, alrsn iii li 797/605, Glosar reg.) subst., police, policliic (Pascu, c. 77), poligic (h xviii 136) s. f. sg. — Cf. polei1. POLICIE 3 s. f. (Prin nord-estul Olt.) Copil mic care face ghiduşii. Cf. i. cr. iv, 306. — Accentul necunoscut. — Pl. :? — Etimologia necunoscută. POLICIOARĂ s. f. Diminutiv al lui poliţă1. 1. Cf. poliţă1 (1). Cf. Polizu. Pe-a icoanei policioară, busuioc şi mint-useată. Eminescu, o. i, 84, cf. id. n. 57, Săghinescu, v. 100. întinse mina către o policioară pe care erau cîteva volume mici. D. Zamfi-rescu, A. 82. Pe policioara din perete ... slnt cărţi-Brătescu-Voineşti, p. 129. între sobă şi uşa de intrare era o policioară suspendată. Galaction, o. a. i, 67, cf. 66. Se ridică greoaie ca un elefant şi se îndreaptă spre o policioară. Stancu, r. a. i, 255, cf. v. rom. iunie 1954,18. Turtele de ceară erau rînduite pe policioare în altă cămară. Camilar, c. p. 81. Se uită apoi ... la mica etajeră cu patru policioare. Miiiale, o. 62. Un bostănel... l-am pus pe o policioară, şez. ii, 61, cf. Cardaş, c. p. 275, alr ii 3 960/836. Păsărică pestricioară La popa pe policioară (Cartea). Păsculescu, l. p. 369. + (Regional) Firidă la sobă (Drăguşeni —Paşcani). Cf. a vi 26. 2. a) (Regional) pervaz (2b). Cf. chest. ii 180/4, 28; b) partea de jos a jugului, pe care se sprijină gîtul boilor; poliţă1 (2 i), (regional) plevicioară, podhorniţă. Cf. lb, Polizu, Baronzi, l. 117, Dame, t. 13, Liuba-Iana, m. 106, Pamfile, i. c. 138, id. a.r. 45. Am făcut o policioară la jug. Lăncrănjan, c. ii,. 352, cf. h i 140, it 88, iii 118, iv 56, 156, 253, ix 43, x 69, 539, xi 283, 380, xii 31, xiv 187, xvm 103, 142, 306, rev. crit. iv, 145, Viciu, ct.„ Gregorian, cl. 61, alrm sn i li 217, a i 12, 17, 20, 21, 22, 24, 26, 3.1, ii 12, iii 2, 5, 19, vi 33, Teaha, c. n. 255; c) parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă; (regional) perinoc scaun, oplean (3), pod1 (IV 4 c) (Ghilad — 10867 P0L1CI0R — 971 — POLICROMIE Timişoara). Cf. alrm sn i li 225/36; (Adverbial) O criptă centrală cu o scară de marmură şi cu trei cavouri boltite are pereţii şi tavanele pictate policrom In frescă. contemp. 1966, nr. 1 041, 7/2. — PI.: policromi, -c. — Din fr. polychronie. POLICROMAT, -Ă adj. Care este executat din materiale de diverse culori sau din materiale vopsite diferit. Sculptura ... In afară de rarele cazuri clnd este policromată, nu poate oferi dccit culoarea materialului din care este executată. Oprescu, s. 110. — PI. : policromaţi, -le. — Policrom + suf. -at. POLICROMIC, -Ă adj. (Rar) Policrom. Cf. V. Molin, v. t. 63. <0>Fig. Nostalgia discretă resimţită in faţa tablourilor de natură ... contrastează cu umorul rece, cu ochiul livresc iubitor de contraste policromice şi de aspecte insolite cu care ... îşi notează etapele unei călătorii, v. rom. ianuarie 1960, 125. — PI. : policromiei, -ce. — Policrom + suf. -ic. POLICROMIE s. f. 1. Calitatea de a fi policrom. Un loc care răsfrlnge cerul citeodată albastru şi policromia ţărmurilor. Sadoveanu, o. ix, 287. Şi merge-n plină feerie A navelor policromie. Călinescu, l. l. 85. O F i g. Dincolo de acest cenuşiu vestimentar, începe adevărata policromie lăuntrică a mobilurilor morale şi a pasiunilor, v. rom. iunie 1958, 67. 2. Procedeu de pictură, de decoraţic picturală, de vopsire sau de imprimare la care se iolosesc mai multe culori. Policromia şi arabescurile de provenienţă orientală, se combină cu înfloriturile stilului gotic 10887 POLICUŢĂ - 972 — POLIESTER pentru a da arhitecturii veneţiene o fizionomie particulară. Oţetea, b. 261, cf. ltr2. 4 Lucrare tipografică executată în mai multe culori. Cf. der. — Pl. : policromii. — Din fr. ¡lolyclii'omu'. POLKIUŢĂ s.f. (Popular) Policioară (I). Cf. Graur, e. 38, 39, 42, sfc iv, 146. Am o găină pesiricuţă, O pui in horn pe policuţă (Cartea). Gorovei, c. 45. — Pl. : policuţe. — De la poliţă1. POLIDACTILIE s. f. (Med.) Malformaţie congenitală care coristă în prezenţa, la membrele superioare sau la cclc inferioare, a umii număr de degete mai mare dccît cel normal. Cf. der, d. med., m. d. enc., dex. — PI. : polidactilii. — Din fr. polydaclyiie. POLIDEÎSM s. n. v. polileism. POL1DÎ vb. IV. Intranz. impers. şi refl. i m pers. (Regional) A se face polei1 (1); (regional) a polediţă. Cf. h xviii 136. Se polideşte pămlnlul, e mare luneeuş. Glosar reg. — Prez. ind. pers. 3 : polideşte. — Şi : poliyia (h xviii 136) vb. 1, polili (Glosar rec.) vb. IV. — Cf. polediţă. P OLIDIME Al SI Oii Al, -Ă adj. Cu multe dimensiuni; pluridimensional. (F i g.) Comunicarea predominant unidimensională ... se transformă lntr-o comunicare polidimensională şi totală. Cinema, 1968, nr. 7, ii. — Pronunţat: -si-o-. — Pl. : polidimensionali, -c. — Poli-1 + dimensional. POLMI3IENSIONAUTÂTIÎ s. f. Faptul de a fi polidimensional; starea, condiţia, însuşirea a ceea ce este polidimensional. (F i g.) O şansă de reconstrucţie a culturii şi personalităţii spirituale a omului, pe planul unei polidimcnsionalilăţi. Cinema, 1968, nr. 7, ii. — Pronunţat : -si-o-. — Polidimensional + suf. -Hale. POLIUlMlT s. n. Sulfura de nichel naturală, dc culoare cenuşie, cristalizată în sistemul cubic. Cf. ltr2, dex. — PI. : polidimilc. — Din fr. polydymile, germ. I’olydymit. POLIDIPSÎE s. f. Simpton de sete excesivă, patologică, ce se manifestă la bolnavii de diabet zaharat, de diabet insipid, de boli psihice sau febrile. Cf. Bianu, D. S., DN, DER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl. : polidipsii. — Din fr. polydipsic. POLIDÎSC s. n. Maşină agricolă prevăzută cu mai multe discuri metalice ascuţite, folosită în lucrările de dezmiriştire, la sfărîmarea bulgărilor de pămînt etc. Tractoriştii ... dezmiriştesc cu polidiscurile. Scîn-teia, 1952, nr.2 379. Plugurile şi polidiscurile pentru dezmiriştirea terenului slnt gaia pregătite, ib. nr. 2 389. Terenul arat adine cu tractorul a fost lucrai In primăvară cu cultivatoare şi polidiscuri. ib. 1954, nr. 2 882, cf. DEX. — Pl. : polidiscuri. — Poli-1 + disc. POL1D6R s. m. (Argotic) Pol2. Cf. bl v, 224, BUL. FIL. V, 192, DR. IX, 328. — Pl. : polidori. — Etimologia necunoscută. POLÎE s. f. v. polci*. POLIEDRAL, -Ă adj. (Geom.; rar) Poliedric. Numirea de surfaţă convexă ... cuprinde surfeţele policdrale sau compuse de mai multe planuri. Poenaru, o. 299/1, cf. M. D. ENC. — Pronunţat : -li-e-, — Pl. : poliedrali, -e. — Poliedru + suf. -al. POLIEDRIC, -Ă adj. (Geom.) Care are forma unui poliedru ; (rar) poliedral. Cf. cade. O suprafaţă compusă din suprafeţe plane se numeşte o suprafaţă poliedrică. Geometrie viii, 15, cf. ltr8, dm, m. d. enc., dex. 0> (Adverbial) Slnt scoase In evidenţă elementele statice ale materiei ... delimitate poliedric, ca faţetele unei figuri geometrice, contemp. 1949, nr. 120, 14/5. — Pronunţat: -li-e-. — Pl. : poliedrici, -ce. — Din fr. polyodrique. POLIEDRU? s. f. Boală infecţioasă a viermilor de mătase şi a altor insecte, provocată de un virus şi manifestată prin inflamarea şi colorarea lor în galben datorită apariţiei in celulele şi în lichidele interne a unor corpusculi cu aspect de poliedru. Cf. m. v. enc. Pronunţat: -li-e-, — Poliedru + suf. -ic. POLîfiDRU s. n. Corp geometric mărginit de inai multe feţe poligonale plane; obiect care are forma acestui corp. Cf. I. Golescu, c., Ascahi, e. iii, 240/20, Stamati, d., Polizu. Formează pături... a cărora foi nu se-mpari nedefinit, ce dau adese nişte poliedri mici. Cobîlcescu, g. 20/15. Se numeşte poliedru sau solid, figura mărginită in toate sensurile prin planuri. Melik, g. 187, cf. 214, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Poliedrele sini numite după numărul feţelor componente, ltr3. Un poliedru este o figură geometrică mărginită in toate părţile de poligoane piane. geom. sp. 67. 4 (Adjectival) Care formează un.poliedru, care are aspect de poliedru. Se numeşte solid poliedru ... oricare solid mărginit prin planuri sau prin feţe plane. Poenaru, g. 205/4. Unghiurile clicdre sau poliedre ale unui cristal slnt ieşite în afară. Poni, ch. 12. Unghiuri poliedre, ltr2. — Pronunţat; -li-e-, — Pl. : poliedre şi (rar, m.) poliedri. — Din fr. poiycdre. POLIELÎIU* s. n. Cîntare bisericească alcătuită din anumiţi psalmi, care se execută în biserica ortodoxă la unele sărbători (în timpul utreniei, înaintea liturghiei etc.). Şi va avea polieleu miercuri, prav. gov. 155v/4. Stau cu luminările a mină aprinse pln’la sfuşitul polieleului. Gheorgachi, cer. (1762), 280, cf. Mineiul (1776), 83T2/10. Cind vor fi prăznuirile praznicilor împărăteşti şi a sfinţilor cu polieleu (începutul sec. xix). Iorga, s. d. xxii, 216, cf. Cihac, ii, 689, ddrf, Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., m. d. enc. — Pronunţat : -li-e-, — Pl. : polieleie şi polieleuri. — Şi : polileu (Alexi, w., Scriban, d., m. d. enc.), poleleu (Scriban, d.) s. n. — Din slavonul n»AHH,M£H. POLIELÎIU® ’ subst. (învechit) „Candelabru“. Cf. Cihac, ii, 689. — Pronunţat: -li-e-. — Din ngr. jroXuiXoiioi;. POLIEMBRIONÎE s. f. Dezvoltare a mai multor embrioni din acelaşi ou. Cf. der, dex. — Pronunţat: -li-em-bri-o-. — Pl. : poliembrionii. — Din fr. polyeinbryonie. POLIÎIR s. m. v. poleier. POLlESTfiR s. m. Produs chimic inacromolecular cil structură filiiormă, obţinut prin policondensarea unui acid dicarboxilic cu un alcool care conţine în moleculă mai multe grupări hidroxil. Cf. ltr2. Cei 10907 poliesteric — 973 — POUGALĂ mai cunoscuţi slnt polieslerii proveniţi din policondensa-rea acizilor dicarboxilici aromatici, der, cf. M. d. enc., dex. — Pronunţat : -li-es-. — PI. : poliesteri. — Din fr. polyester. FOUESTfclHC, -Ă adj. Care conţine poliesteri, făcut din poliesteri, care se referă Ia poliesteri. Mase plastice polieslericc. ltr2 xiii, 26. — Pronunţat : -li-es-. — PI. : polieslerici, -ce. — Din fr. polycsterique. Î’OIJIÎT, -A adj. v. poleit’. POLIETILENĂ s. f. Material plastic solid, alb, obţinut prin polimerizarea etilenei, întrebuinţat la fabricarea materialelor izolante şi a unor obiecte de uz casnic sau industrial. Polietilena poate fi presată, şlantaiâ, prelucrată la strung, v. rom. iunie 1%0, 49. O bună parte din fructe vor fi puse in vînzare gata ambalate in pungi de polietilenă. Scînteia, 1960, nr. i 857, cf. 1963, nr. 5 792. Caracteristicile de structură ale polietilenelor obţinute prin diferitele procedee se reflectă in caracteristicile lor fizico-mecanice. ltr2. Polietilena este o masă albă cu densitate mică. der, cf. M. D. enc., DEX. —■ Pronunţat : -li-e-, — PI. : polietilene. — Din fr. polyethvlene, engl. polyf thylcnc, germ. Polyiilliylen. POLIETllRĂ s. f. v. poleitură. POLlfiZNIC, -Ă adj. v. polejnic. I’OLIFÂG, -Ă adj. (Şi substantivat) (Animal) care se hrăneşte atît cu substanţe vegetale, cît şi cu substanţe animale, care mănîncă de toate ; omnivor. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — PI. : polifagi, -ge. — Din fr. polyplinge. POLIFAGÎE s. f. 1. Tip de nutriţie în care intră mai multe varietăţi de hrană, aparţinînd unor tipuri biologice diferite. Cf. der, m. d. enc., dex. 4- Proprietate a unor paraziţi de a ataca vieţuitoare-gazdă din specii şi din familii diferite. Cf. ltr2, dex. 2. Simptom caracteristic diabetului zaharat, manifestat printr-o foame exagerată care determină un consum mare de alimente. Cf. der, d. med., M. D. ENC., DEX. — Din fr. polypliagle. POLÎFAZÂT, -Ă adj. (Despre sisteme de tensiune sau de curenţi electrici alternativi) Care are fazele iniţiale diferite. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — PI.: polifazaţi, -te. — Din fr. polyphasc. POLIFEN6L s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care conţine mai multe grupări hidroxil legate de un radical aromatic. Polifenolii slnt substanţe cristalizate, care pot fi distilate sau sublimate, ltr2, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — PI. : pilifenoli. — Din fr. polyplitnol. POLlFIXKfiC, -Ă adj. (Biol.) Care aparţine polifile-tismului, privitor la polifiletism. Darwin este mono-filetic, pe cind Vogt este potifiletic. Arhiva, ii, 63. — PI. : polifiletici, -ce. — Cf. fr. p o 1 y f i 1 6 t i s m e. POLIFILETÎSM s. n. (Biol.) Concepţie asupra hematopoezei, care admite pentru fiecare serie celulară din sîngele circulant o celulă cap de serie proprie. Cf. D. MED.. — Din fr. polyîiletisme. POLIFCN, -Ă adj. (Rar) Polifonic. Cf. Alexi, w. — PI.: polifoni, -e. — Din germ. polvphoii. POLIFONEMATICj -Ă adj. (Despre consoane, mai ales despre consoanele geminate ; in opoziţie cu m o n o-tonematic) Care are valoarea mai multor foneme. Geminatele au o valoare distinctivă ; ele slnt polifonematicc. ROSETTI, I. L. R. I, 61, Cf. DEX. — PI. : polifonematici, -cc. — Din fr. polyplioncmatique. POLIFONIC, -Ă adj. Care se referă la polifonic care aparţine polifoniei, de natura polifoniei, pe baza polifoniei; (rar) polifon. Cf. cade. Caracterul polifonic al muzicii populare ruse. contemp. 1949, nr. 159, 9/2, cf. nr. 138, 8/4. [Muzica] a devenit polifonică in cursul evului mediu, adică a început să suprapună mai multe melodii cintale simultan. Cişman, fiz. ii, 80. Cazuri de execuţie polifonică. Alexandru, i. m. 61. Alte două planuri se discern In tratarea polifonică şi armonică, aflate intr-un echilibru ca între relief şi omogenitate, m 1962, nr. 4, 33, cf. 30. Stil... polifonic şi acordic. ib. 1965, nr. 1, 12. O F i g. Auzeai un lîrlit imens, tot peretele părind înţesat de greieri clntlnd. O asemenea sistematică şi polifonică ţăcănire producea celor cu imaginaţie o somnolenţă plăcută. Călinescu, s. 45. — PI. : polifonici, -ce. — Din fr. polyplionique. POLIFONÎE s. f. (Muz.) Suprapunere coordonată a mai multor linii melodice care, în ansamblu, nu-şi pierd individualitatea melodică, între ele existînd relaţii armonice; p. restr. contrapunct; artă şi ştiinţă care se ocupă cu această suprapunere. Cf. Tim. Popovici, d. m., Şăineanu, d. u., cade. Odată cu dezvoltarea polifoniei s-a încercat formarea unor ansambluri de fluiere. Alexandru, i. m. 47. Cîntatul din fluiere cunoaşte un rudiment de polifonie: isonul gutural cu care executantul îşi acompaniază de cele mai multe ori cintarea. id. ib. 70. Partea corală — admirabil tratată din punct de vedere al polifoniei vocale, m 1962, nr. 4, 10, cf. 1965, nr. 1, 18, nr. 4, 1, m. d. enc., dex. F i g. Vreau aer, vreau lumină, vreau polyfonia furtunoasă a simţurilor. Petică, o. 343. — Scris şi: (după fr.) polyfonie. — PI.: polifonii. — Din fr. polyplionie. POLIFONÎST s. m. Compozitor de lucrări bazate pe polifonie. în această formă apare deja şi la poli-fonişti vocali, pe texte biblice sau laice, m 1961, nr. 1, 19. Unul din cei mai de seamă polifonişti ai muzicii moderne a fost Paul Hindemith. ib. 1965, nr. 4, 5, cf. 7. — PI. : polifonişti. — Polifonie + suf. -ist. POLIFON1ZĂRE s. f. (Muz.) Realizare a unei polifonii. Polifonizarea ţesăturii vocale este evidentă in lucrările compozitorilor, m 1962, nr. 4, 10, cf. 1965, nr. 1, 20. — PI. : polifonizări. — De la polifonie. POL1FONIZÂT, -Ă adj. (Muz.) Care se prezintă sub forma unei polifonii. Surprindem pe parcursul acestei lucrări o polifonie armonică desfăşurată care îsi trage seva dintr-o monodie polifonizată. m 1965, nr. 4, 7, cf. 2. — PI.: polifonizaţi, -le. — De la poltfoinzare. POLIGALA s. f. v. poligală. POLIGÂLĂ s. f. (Bot.; rar) Amăreală (Polygala). Cf. Brand za, fl. 205, 206, 207, id. d. 50. în medicină se întrebuinţează rădăcina de poligala, care este diuretică, 10927 POLIGAM — 974 — POLIGLOT excitantă. Bianu, d. s. Farmacistul prepară ceaiul de poligală şi cu alte medicamente. Voiculescu, l. 259, cf. ltr2, dex. — Pl. : poligale. — Şi : poligâla s. f. — Din lat. polygala, fr. polygale. POLIGÂM, ~Ă adj. (în opoziţie cu monogam) 1. (Şi substantivat) (Bărbat) căsătorit cu mai multe femei în acelaşi timp ; (femeie) căsătorită cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp. Cf. I. Golescu, c., Valian, y. Indienii slnt poligami (cu multe femei). Calendar (1858), 84/8, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Trebuie să declari dacă eşti poligam. Bart, s. m. 40, cf. Scriban, d., dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. (Despre plante) Care poartă în acelaşi timp flori unisexuate şi flori hermafrodite. Cf. enc. rom., DM, LTR2, DN2, DEX. — Scris şi : (după fr.) polygame, enc. rom. 635. — Pl. : poligami, -e. — Din fr. polygame. POLIGAMIE s. f. 1. (în opoziţie cu m o n o g a m i e) Formă de căsătorie, apărută odată cu sclavia patriarhală, întîlnită şi azi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat poate să aibă mai multe soţii în acelaşi timp ; situaţie în care se află un poligam (1). Poligamia, adecă insurarea cu mai multe fămei, era slobodă tuturor. Molnar, i. 30/7, cf. 163/5, lb, I. Golescu, c. Poligamia nu pricinuieşte in casile nogailor atîtea certe cîte, după ideile noastre, ar crede cineva, cr (1832), 12/11, cf. Valian, v., Stamati, d. în toate timpurile, poligamia a fost la modă în Asia. Barasch, i. 159/26, cf. Polizu. Poligamia este un drept comun al tuturor popoarelor din Orient, f (1870), 38. Cei mai mulţi scriitori ai Europei pretind că populaţia mahomedană scade şi atribuie aceasta datinei lor de poligamie. Bolintineanu, o. 269, cf. ddrf. Tracii şi geţii admiteau poligamia ca formă de convieţuire a sexelor. Xenopol, i. r. i, 75, cf. ii, 133, Alexi, w. Poligamia macedoneană nu era mai puţin largă declt cea getică. Pârvan, g. 62, cf. 146, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Se susţine că poligamia nu este ,,păcat“ dacă este „obicei“. Blaga, g. 153. în unele ţări din Orient se mai practică poligamia. Scînteia, 1954, nr. 2 909, cf. m. d. enc. + Infracţiune comisă de bărbatul căsătorit în acelaşi timp cu mai multe femei. Cf. m. d. enc., dex. 2. (Bot. ; învechit) Clasă (sau grup) de plante poli-game <2). Cele 24 clase sint următoarele ... Poligamie ... Cryptogamie. J. Cihac, i. n. 265/17, cf. 267/4. A 23a clasă a sistemii sau poligamia să împarte în 3 ordinuri, să întemiază pe dispoziţia a 3 soiuri de flori (hermafrodite, masculine şi feminine). Caiet, 89r/12. Poligamia (multă-nsurăciune) slnt plîntele ce au stamii şi pistilele in osebite flori, Inse tot în acelaşi trunchiu. Cornea, e. ii, 205/13. — Pl. : poligamii. — Din fr. polygamie, lat. polygamia, germ. Polygamie. POLIGÂNDRU s. n. v. policandru. POLIGENÉZ s. f. Concepţie potrivit căreia un fenomen biologic, social, lingvistic etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci are origini multiple. Ce e hazard şi ce e înrudire [în răspîndirea inovaţiilor în limbă], unde avem dreptul să admitem poligeneză şi unde mono-geneză? Puşcariu, l. r. i, 32. ~ Poli-* + geneză. Cf. fr. polygénisme. POLIGENÎE s. f. 1. (în forma poliginie) însuşire a unei plante de a avea mai multe pistiluri sau de a fi poligamă (2). Cf. Mihali, c. 169, cade. 2. (Rar) Poligenism. Cf. enc. tehn. i, 94, dex. — Scris şi : (după fr.) polygenie. enc. tehn. i, 94. — Şi : (învechit) poliginie s. f. Mihali, c. 169, cade. — Din fr. polygénie. POLIGENÎSM s. n. Doctrină antropologică potrivit căreia diferitele rase umane ar proveni din mai multe tipuri primitive, considerate ca specii; (rar) poligenie. Cf. CADE, DEX. — Din fr. polygenisme. POLIGENÎST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adept al poligenismului. Cf. cade. 2. Adj. Care aparţine poligenismului, care se referă la poligenism. Lordul Kames şi Zimmerman[n], carii combat pe monogenişti şi susţin părerea poligenistă, adecă omenirea nu se trage prin obîrşia sa din o singură specie, ci din mai multe. Arhiva, i, 215. în America, George Samuel Morton ... susţinu cu succes doctrina poligenistă. ib. 219. — Pl. : poligenişti, -ste. — Din fr. polygeniste. PtiUGHIŢĂ s. f. v. polediţă. POLIGI vb. I v. polidi. POLÎGIE s. f. sg. v. policie I, POLIGINÎE s. f. v. poligenie. POLIGÎT, -Ă adj. (în poezia populară; cu sens neprecizat, probabil) Polărit. C-un veşmînt Pînă-n pămînt, Pe la poale-i poligit, Pe la braţă-i mărgărit. Viciu, gl., cf. id. col. 36. — Pl. : poligiţi, -te. — Cf. poleit2. POLI GLANDULAR, ~Ă adj. Care aparţine mai multor glande, care se referă la mai multe glande, care afectează mai multe glande; pluriglandular. Cf. DN2. — Pl.: poliglandulari, -e. — Din fr. polyglandulaire. POLIGLOBULÎE s. f. Boală caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule roşii şi manifestată prin roşeaţa pielii, creşterea tensiunii arteriale, mărirea splinei; policitemie, eritremie. Cf. DER, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl.: poliglobulii. — Din fr. polyglobulie. POLIGLOT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care vorbeşte (bine) mai multe limbi. Cf. I. Golescu, c. Prefăcut la formă, se întoarnă poliglot, Bun francez, german şi elin, dar nu român patriot. Asachi, s. l. i, 228, cf. Stamati, d., Polizu. Doamna Olga e o poliglotă. Negruzzi, s. i, 46. Nu te ştiam poliglot. Alecsandri, o. p. 47. Un poliglot în toată puterea cuvîntului. Caragiale, o. ii, 205, cf. ddrf. Pipăruş a ştiut multe Şi-a fost, desigur, poliglot. Coşbuc, p. ii, 255, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Ofiţerul literat şi poliglot fusese trimis pe neaşteptate într-o misiune. Galaction, o. a. ii, 89. Inginerul geolog se arătă foarte măgulit de această confirmare a unor ambiţii de poliglot. C. Petrescu, a. 409. Agentul, un levantin poliglot, ... vorbea într-o italo-românească stricată. Bart, s. m. 108, cf. id. e. 150, Scriban, d. Poliglot (ştia elina, latina, ebraica, slavona, rusa, poloneza, ucraineana, poate şi altele), ll i, 144. Un poliglot, adică un om care vorbeşte mai multe limbi, nu este neapărat lingvist. Graur, i. l. 8, cf. m. d. enc. O (Glumeţ) N-am avut parte a constata, de visu et auditu, talentele poliglote ale acestui neam de păsări. Odobescu, s. iii, 31. 2. Adj. (învechit; despre ţări, regiuni etc.) în care se vorbesc mai multe limbi. Este o ţară foarte vrednică de însămnat, carea dă un viu interes mîndrelor cercetări a Asiei poliglote seau de multe limbi, ar (1829), 1912/8. Un stat poliglot (compus din mai multe naţii) îşi poate găsi fericirea în interesul public al patriei, cr (1848), l2/20. 10942 p0l,IGli0tfCÄ 975 - ' POI.IGONF.E ,!j3i.;Adji ‘.(pespre scrieri, opere etev) &ie este scris în mgi multe limbi sau care are in vedere'mai multe limbi. Grişan a compus şi el ùn dicpicinar poliglot, romăn-latin-unguresc■ Iorga, ţ. ii, 298. invocat de clteva pri mărturia unor nunţe. şirţ^me, nu să ... fac paradă cu citaţii poliglote, bul. com. ist. i, 9. — PI. : poligldii, -ti. — Din fr. polyglotte. ■l’OIJGl/lTMi s. f. (Neobişnuit) Limba improvizată (îîi conversaţia uri or persoane dé diferite' naţionalii ăţij din' cu-Srçàïe carte aparţin mâi multor limbi de circtilaţi'e inteinâţionâlă. Nimeni nu vorbea inteligibil o' lintiţă de răspîndiţe internaţională; din partea noastră am folosit, cbtăbOrind Intre noi, o poliglotică de ocazie. Tudoran, o. 172. — Poliglot + suf. -ică. POLIGLOTÎE s. f. (Rar) Calitatea de a vorbi mai multe limbi- Cf. Scriban, d. — JfflUgJgţ .+ suf. -ie. P'OÊÏGlVf vb. IV.’l. Tranz. (învechit ; complementul’indică përàtiarië, trupuri omeneşţi) A ţrinti la pămint, a doborî; p. ext. ti uçïdè, a èmôrî (trîfltift'd1 là pămint, câîbînd în picioare). Lovţjid viteaza oştişoară In tur cime, trupuri polignişte, Rlnduri întregi prăvale, ¡ş-oboară. Budâi-Deleatîu; ţ. 170, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 2. Refl. (Regional; despre cereale, plante,(textile etc.) A se culca sau a se apleca la pămînt. Să nu se Intirzie ca să se treCică prea tare coptul,.fiindcă ătimee inul se poligneşte. I. Ionjescu, c. 145/16, cf. Qihac, ii. 274, ddrf, Damé, t.2, 49, BÎCrcianu, Alexi, \v., tdro. Dacă pinça ¡np-iţfi picioare ..., ci-i ...ppiieniţă, plţigarul iarc§ti şe Inţrjşţjeăpă.P&MţiLE, A- R. ïïjf, "çf." * S.ciubân, ,d,„ şeş. in, ,8.5. Bucatçlç, çpcl, se culiŞ, . 'seknvăluiesc, sé poticnesc. i. cr. iii, cf. 251, .com. din Straja—Rădăuţi. 3. R e f 1. F i g. (Prin Bucov! ; În forma policni) A ş.e-ş»b;g.ştim,a;, a se-desconsidera. ¡Cf¿‘Lexig? RE,gj 1,06. ,.,n~ Prgz. ind.: palignese. — Şi,-: (regional) ppiieni , v^,iy.•> ; — Dini)g. nojierHa. POLIGNÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de ase, - p o-l i gli i (2). Cf. DDRF. V'-’'1-- •»> » îît-jPI. : PQLigiţiri. . • ‘ ' ■ ■ . ' _ : iPOUGNÎT, ¿Ă adj. 1.■ (Învechit ; despre oameni) , Gâiei.tesée doborît, trînjit Ia ,pămînţ. Gf. poJigni (1Î. Z,ac, .^nainie-M trupuri ^pollgnite, Ppsofţe:i, pş. 14§/N6,:r Sta pgligiiite f stlrvurijţte, i o l'i g n i : (2)1Se,’iïïïhië$te gftii poligiitt%cilă ¥e a' câzüi là pă/nlnt din pricină vlntiSui şi a pldilOr. ’DÀStÉ, t. 55s Acolir-i , pămî:nt vestili 'Cjreşte grlul pMicnit. Ilonoş, *>. p. 108. 3i5S(Regiţ)nal ji despfe lîna Oilor). Care aie fiisjl diş&us întţ-u^ fel njdëfinit;nigi îndeaproape (Şpineşţi—P^ncjxi). Cfv,pijvcoŞti, VR-. i38,rQî;,.aţ P\.ir$i mulţi, Mjd® Sf corţiuti, jLa lini ppUchfîi’.1 id... ÎÈ. J' ‘ ’ — PI. •’'potigriiţi, -Û. — Şi : (ïègi6nal)'jtbliçilit, ,4k adj. : ■^'V/^olfjjtiî. •'*' f ' POLlGÎN. s.j!. 1. Suprafaţă plană, mărginită de ipai.m^ltes^egweuţ^ tte“ Jin|i, dfepţe, ,numtte iatgfi ; : (învechit) ^uiţungm, are ppj.igpnui ioafe. Îatprile egale, să ^numeşti ediilăţerăl. ÔÈciMEfRiÀ A., ţi. 16r/lfe-O figuM dÿ'tnà): multe lături să humeşte iMeobşte poligon. ÀsAchî\ g; éir:/5, cf. ¿’di1 5r. Jbigurile care aii m#t multe• lături decii pdiru să iic poligoanô sdù mult lăturate. tem*‘GHEOM:. n, 3T/7, cf. 4^/2,6. Poligonul dç trei Iqiml toate. JPipEţj^u, g, 3/18, cf. ia. e. Â. é%0J4:t Qţîpe ţigtiră ettl çfriç ioïgçgl*sç alc&ţjţ-ieşte de linii drepte, fără nici o, pake arcuită, se numeşte poligon, cofrv. geom. 66/20, ëî.r v., G. Pop, a. 10/19,"ŞfAMATii d. Porţiunea de plan ABÚDÉ, ifiăfgi-•nită prin Ittiil dtepte care se taie doii& 'ctie două, 'te numeşte poligon. Melik, s¡ 9, cf> 27, 47/’ŞĂtiiEANtr, d. u. Se numeşte poligon orice linie frtntă închisă. Geometrie ix, 123, cf. 38. Denumirea piramidei se dă după felul poligonului de bază. geom. sb. 8ß. tBoligo-nul regulat se poate înscrie In cerc numai cu rigla şi compasa!. Algebra ‘ix, 37. --Raportul pér'iirMitélor poligoanelor äsemenea, gî 1963, nr. 691; 2/3. %“B'és;éh ornamental îri formă de poligon (1). Mantaua 'ei urzită din'rnici romburi încondeiate, rtsipindWs'é apoi lntr-o puzderie de mici poligoane multicolore. Kí;óp-ştock, f. 22. 2. (Mii.; adesea urmat de determinarea „de tragere“) Porţiune ‘^g teren amenajată pehtru trageri de instrucţie şi dé idjtă. Cf. ŞĂ-ineanu, D. ü., Sööban, D. Făiseâu exerciţii de tragere la [¡oligön. Stängü, r. a. iîi, 116, ©f. ltr2,-dm. Bombardaţii ptíligVanelé de‘ tragWe "Htn preajtríá H£şertuhli. s rnai I960, 76, cfc der, Kex.'»-^ (Spoit ; adesea Urmat de determinarea í,áe -t-îr‘‘) Loc Special amenajat pentru trageri cu arma săli cu pistolul oii pentru exerciţii de tragere cu arma Qe 'VÎnătoare» Cf. i- rî>m. 1959, ni. 2>, 86. ClM toiistă îndoieli asupra tirülúi precis al armei, o verificare lâ póligon ... este necesară, vín. Pésc. iunie 1962, 4. Deşi >păşeşte ... Vrillia oară in poligon, trage föätte bine. ib. septembrie Í964, 8, cf. sp. pop. 1966, nr. 5 058, 2/5. 3. Teren special amenajat pentrn învăţarea conducerii autovehiculelor. Qf. dex., — PI. : poligoane. —■- Din fr. polygone, lat. polygonum, germ. Polygon, POÜG^ß^ s. f. .(La pl.) Familie de jfenţe fanerogame dicotiledonate apetale, din care fac parte măcrişul, spanacul, ti-oscottii eţ^.; (şi la sg:) planţă care face parte dhi această fáMli'é; (rar) ‘p'öü^bnee. Cf. ÉRAJjpZAj PL. 4?4, GRECESSţţj FJL, 17, CAPE;, ¿CŞIfŞ-^N, D., bxî, DEX. — ŢProriunţat: -ce-e. — Pl.: poiigpnffcfie, — Din fr. polygonacées, lat. polygonaceae. POUGOXjU/, -Ă adj. Care âfe forniâ tliiui poligon (1), ette lăţârţinfe pöfigönului, ßflv'itöf la ^öligph, care formează üh poligon,’ de poligon; (ínvecífit) poligonicesc. Unghiuri perimetfice situ poli'gOiidle. GeAíeStíía ‘Ai M. -i6V4. 'Átunét ^upj^fat^pífaíAtdli fégüláfe să Vä'ä'flä 'dtzvăhlită tn~'ö figură plañSVa. tari s:Ö ñiíme$té tt&Ör pófiponal. Asä£hi, é. íÍií''257/25, cf. ddrf. Poffiünéá dé poligöti t'egulät cüprinsä intre ffOuă taie die cercului cirţumşcfh şfe hUmeŞte Séctor pétigotíal. Melik, G. 126, Ñu. s-äü uilät firidelé¡ cáré s-au croit Insă aici poligonali. IoróÍ, c. i. 11,^38; cf» Şăineanu, d. u., cade, Scribăîst, d. 'Ţeţitl, Flpfeasca, Hirăstrăul... rtiărgitiesc cţţevâ iálúri1 ale éapitalei infinit poligpiiălă. Abghem, b. 61. Pro{ţe0a pe o (ţxă ii unui contur poligonal Iñíñis este egală eh zţro. Triu6no-MÉfWE, 81, Circul tie stat se rematcă priri ñuahfá iiftor păiifări ¡de ditäüti, de iuffiihă frVnid tri feţete ptiltgUñale, äöNTE'ifi>'. '1,960, ţa. ,999> 7/5. Unele ţocilihţe ...' stitlţ ovale .fiäü poJigoiŢ-ăle. íí, DaÍcoVícíüÍ D. 139, ,,fcf. Linie poligOft&lă contar 'p0l0ñ.al = íihié’JErîiîtă, ;f rîn 't. Únéi ' lihii frííiié^ sle 'filai obişnuieşti Să i s% splină şi imié poligonălă Saii ióhttír poligonali GÉd&ÉTRiÉ viii, 12. Pl.,: poligonali, -,e. . — Din fr. polygonal. POLIG0NÂŢIE s. f. (Téhn.) Póligonómé'trié. Cltid poligonaţia se efectuează cu ajiffarţri fotogramelor, se numeşte poligonaţie fologrammeiftiă. ltr2, Cf. t>ii, dex. Pli -: pollgonaţii. . i — Din fr. polygonatlön. POLIGONÉE s, f. (Bot.; rar) Poligonacee. Cf. tíN2.’ — Pronunţat: -ne-e. — Pl.: póíigonee. — Din fr. pOlygonnecs, 10952 POLIGONlCESC — 976 — POLILOGHIE POLIGONICÎSC, -EASCĂ adj. (învechit) Poligonal. Să va face prizmă trigonicească. Dar asămine să va face si oricare alta poligonicească. gheom.-tiîigon. 122r/25. — Pl.: poligoniceşti. — Poligon + suf. -icesc. POLIGONOMETRÎE s. f. Tehnică de ridicare topografică prin folosirea unor reţele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porţiuni mici de teren; poligonaţie. Cf. LTR2, DER, DEX. — Din fr. polygoiiometrie. POLIGRAF s. m., s. n. 1. S. m. (Astăzi rar) Autor care a scris opere aparţinînd unor genuri diferite; p. g e n e r. autor care a scris mult. Cf. I. Golescu, c. Cele mai disparate spirite s-au putut întîlni ... : viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol. Maiorescu, cr. ii, 339. Naum Rimniceanu, poligraful muntean, propune ca Molnar să delege „doi-trei oameni de carte din Ardeal“. Iorga, l. ii, 289, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. N. Zaharia, poligraful ignorat de critica lui Chendi, s-a spinzurat Loyinescu, c. ii, 74, cf. dn2, m. d. enc. (Adjectival) Pentru cine citeşte puţin şi scrie puţin, savantul poligraf şi polivalent rămlne un personaj de comedie. Călinescu, g. o. 61. 2. S. n. Aparat cu ajutorul căruia se reproduce un manuscris în mai multe exemplare. Cf. Şăineanu, d. u., cade. Scindurile în cari se mai înghesuiau fosilele cîtorva ,,Devirisuri“ şi ,,chei“ trase la poligraf. Klop-ştok, f. 21, cf. Scriban, d., dn2, m. d. enc., dex. & Aparat folosit pentru înregistrarea unor constante biologice (puls, respiraţie etc.). Cf. d. med. — Pl.: (1) poligrafi, (2) poligrafe. — Din fr. polygraphe. POLIGRAFIC, ~Ă adj. Care aparţine poligrafiei, care se referă la poligrafie, care ţine de poligrafie, folosit în poligrafie. 1. (Astăzi rar) Cf. p o 1 i g r a f i e (1). Cf. I. Golescu, c. A devenit pentru aceşti preţuitori maliţioşi un om cu mania poligrafică. Călinescu, g. o. 93, cf. dex. 2. Cf. p o 1 i g r a f i e (2). Linotipul pe care îl expune fabrica de maşini poligrafice ... are un randament superior, contemp. 1949, nr. 159, 3/5. Sectorul industriei poligrafice este reprezentat... prin maşini moderne plane. Scînteia, 1952, nr. 2 390. Partidul... prevede lărgirea industriei poligrafice şi îmbunătăţirea calităţii tiparului, l. rom. 1953, nr. 1, 8. Am făcut practică într-un combinat poligrafic, v. rom. iulie 1954, 286, Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: poligrafici, -ce. — Din fr. polygraphiqne. POLIGRAFÎE s. f. 1. (Rar) Ansamblu de opere aparţinînd unui poligraf (1); calitatea de poligraf a unui autor; caracteristică a operelor unui poligraf. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d. Acestea sînt premisele melodramatice şi fantastice de la care porneşte poligrafia autorului. Călinescu, s. g. l. 102, cf. dex. 2. Ramură a tehnicii care se ocupă cu procedeele de reproducere grafică, de tipărire şi de multiplicare a unui text sau a unei figuri; tehnică grafică. Cf. LTR2, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 3. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea şi cu răspîndirea cărţilor sau a altor imprimate ; industrie poligrafică. Cf. ltr2, dm, dn2, dex. — Pl.: poligrafii. — Din fr. polygraphic. POLIGRAFÎST, -Ă s. m. şi f. (Adesea adjectival) (Persoană) specializată în poligrafie (2). Facultatea pregăteşte ingineri poligraf işti. Scînteia, 1952, nr. 2 390, cf. dex. — Pl.: poligraf işti, -sie. — Poligrafie ~f suf. -ist. POLIHIBRIDÂRE s. f. Hibridare între două forme biologice deosebite în ceea ce priveşte ereditatea şi unele caractere specifice. Cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: polihibridări. — Poll-l -f hibridare. POLIHRtolON subst. v. polihroniu. POLIHRONIU subst. (Grecism învechit) Formulă sau cîntec (liturgic) de felicitare. Cîntăreţii cîntă polihronion. Gheorgachi, let. iii, 304/5. I-au cetit mitropolitul molitfa de domnie, cîntînd şi polihronion (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 253/30, cf. tdrg, T. Papaiiagi, c. l., Găldi, m. phan. 232, Scriban, d. — Pl.; ? — Şi : polihronion subst. — Din ngr. rcoXuxp6viov. POLIÎ vb. IV v. polei4. POLIÎT, -Ă adj. v. poleit2. POLIIZOPRfiN s. m. Produs macromolecular cu structură filiformă, obţinut sintetic prin polimerizarea în emulsie a izoprenului şi asemănător cu cauciucul natural. Poliisoprenul... a luat o mare dezvoltare industrială, tinzînd la înlocuirea cauciucului natural. ltr2, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: poliisopren. — Pronunţat: -li-i-. — Pl. : poliizopreni. — Din fr. polyisopr&ne. POLILALĂ s. f. v. poleială. POLILÎ2U s. n. v. polieleu 1. POLILINGVÎSM s. n. (Rar) Folosire curentă şi în egală măsură a mai mult de două limbi de către aceeaşi persoană sau de către acelaşi grup social. Cf. DN2. — Poli-* -f ling vişin. POLILGG, -Ă s. m. şi f. (învechit) Om limbut, flecar, guraliv. Cunosc pe cei care citesc că... slnt aproape a mă numi şi polilog. Zilot, ap. Găldi, m. phan. 232, cf. LM. — Pl.: polilogi, -ge. — Din ngr. îcoXu^Syoî;. POLILOGHÎE s. f. Expunere, relatare, discuţie etc. excesiv de amplă şi de încărcată cu amănunte inutile, prolixă; vorbărie. V. pălăvrăgeală, peltea, sporovăială. Într-atîta poliloghie ce aşterne dumnealui sărdarul Hafta în cinci coaie de hîrtie (a. 1790). bul. com. ist. v, 287. Are o poliloghie uimită şi fără temei (a. 1794). Găldi, m. phan. 232, cf. I. Golescu, g. Şi alţi mulţi asemenea, pe care pentru polologhie nu mai vestesc (sec. xix). gat. man. i, 440. Vor aluneca şi oamenii noştri la polilogii netermi-nabile. Bariţiu, p. a. iii, 159. Hîrtia lui moş Roată cuprinde multă polologhie. Creangă, a. 158. "Vei avea oare vreme şi răbdare să citeşti plnă la sfîrşit poliloghia mea? Vlahuţă, o. a. ii, 58, cf. ddrf. Fire-ar ca polologhia mea să nu-ţi pară anostă. ap. tdrg. Cît despre partea dobînzii, iarăşi nu era cine ştie ce „poliloghie“, conv. lit. xliv2, 76. O plictisea polologhia asta. Rebreanu, r. i, 169, cf. ii, 91. Ca să-i povestesc tot, se înşiră o poliloghie. C. Petrescu, c. v. 54. Bunul simţ de ţăran a cărui minte nu suferea poliloghia. Călinescu, i. c. 60, cf. Puşcariu, l. r. i, 126. Poliloghie ..., domnule Eliadeî Te lepădaseşi de ea şi acum începi iar. Pas, l. i, 37, cf. dl, dm, m. d. enc., şez. xx, 139. — Pl.: poliloghii. — Şi: polologhie, (învechit) poli-logie, poloîogîe (Găldi, m. phan. 232) s. f. — Din ngr. itoXuXoyta. 10969 Poulogic — 97? — POllMlXINÂ: IVPLILâGIfi, -A adj. (Har; despre texte, mod de exprimare etc.) Prolix. Toată această „predoslovie“ poiilogică nu trebuie să înşele pe nimeni. Iorga, l. ii, 598.' — Pl. : polilogici, -ce. • ts*, 0e la pftUlo'gie. POLIIafiGlE s. f. v. poliloghie. PQMMAJţlÎE ş, f. (Grecism învechit) Conflagraţie, conflict. Cf. Negulici. ■ — Pl. : polimahii. — Din ngr. no^vfiaxia. POLLUAR1 ş. m. v. pălămail. POÎ.I.WAii“' s. n. v. pălăniar*. P0I.1.UAU* s. n. v. pălimarl. POLIMAT, -Ă adj. (învechit; şi substantivat) (Persoană) care are multe şi variate cunoştinţe. Cf. I. Golescu, c.. Negulici, Alexi, w. — Pl.: polimaţi, -te. — Din fr. polymathe. PdLIMĂ s. f. 1. (Prin Olt. şi prin sudul Transilv.) Intenţie, gînd ; început (al unei acţiimi), stare incipientă (a unui proces). N-are polimă s'ă vină. n. rev. r. viii, nr.- 6, 87. Credeam că cine-ştie cg, potop dă peşte snoi, da, cin’ colo ... o polimă de ploaie, cv 1952, nr. 1, 30, cf. l. rom. 1959, nr. 5, 81., 2. (Regional) Eres, rătăcire. iV-au lăsat ei cu una cu două să li se spurce credinţa cu asemenea polime. Pamfile, s. t. 188. ^¿ggjpţllfu:; ca epitet, PVŞ înşinţea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Soi rău, pramatie* .om. netrebnic,., om de nimic: Ce polimă de om! Săghinescu, s. 64. Urltă polimă de oi#! t’AtfFÎLE','s.4 t. 212. Las’că-l ştiu eu ie ^pdlibnă de ’6rn”'estâf‘,i&. j. îi, 161. Ce polimă de dm! Cv 1950, nr.' 4, 44. {Pegiârlat) Fiinţă (omenească), ţipenie (Şercâia— Făgăraş).. f/EXic.iiEG. n,"52. iVu Intllneai nici polimă de om. Îb. • - A.ccenţ,uat şi: polimă. — Pl.: polime. . — Eţîmplpgia necunoşcută. , POiÎŞlENORÎjE s. f. Apariţie a ciclului menştrual Iei mteEyâlVmai scurte decît cele normale. Cf. d. med. — Pronunţat; , -re-e. - • Pl.: ’pplimenoree. — ipiji' fr. poly.m6norrfiicl V1 POLI51ÎNT subst. (învechit, rar) Poleială (1). Dă-i eti poliment (a. 1833—1835). GÎfficu, p. 75. — Pl. : ? — Din fr. poliment. POUMfiR s. m. Produs (chimic) macromolecular obţinut prin polimerizare, a cărui moleculă' este formată prin unirea în lanţ a unul număr de molecule de monomer. La capătul unui ¡întreg)proces de reaetmBi apare polimerul, siropul acela care ... va da plexiglasul. v. rom. august 1960, 82. Se ştie ce mare însemnătate are crearea de noi polimere pentru irţdustria textilă. fe1 6'lasX, 19'BS/te*. Sfijhumesc’ fpoÎifii£ri nţicşti''pdlimerii obţinuţi prin unirea a cel puţin ddi rrtdffoitifri âiferiti. Lift2, Cf. biii. Proprietăţile generale ale polimerilor slnt determinate de structura tor' şi de gradul lor tiiediu'de polimerizare. per.1 După natura unităţilor structurale conţinute, he debs^besc polimeri glucidici, lipidici, proţfiigi. d. îjed., cf. M..p. Eţicj., dex. Pţ.,: ■ppilnj.eşri polipiţre- — Din fr. polŞmire. POUMERIZA vb. I. f rpn z. şi intran z. A (se) uni (sponţan sau prin'âlîeîiiei ifeacţll chimice) mai mH,lţi,mqnomeri în poljmeri.prin păstrarsa,compoziţiei .procentuale iniţiale şi. aşezării atomilor în moleculă. pi,: P^>,'PN% .pbs. £ fie îl. p 3 ş. piorijră de vinii se. polimerizează in autoclavele de la Turda. v;. rom. septembrie 19.60, 81. Se formează o suspensie de polimer In apâ şi se kr, cf. p. med., it- p- Etife' — pl,; poiiiAixirţe. — Din fr. poîymixlne. 3 - c. 1901 10989 POLIMORF — 978 — POLIOD POLIMÓRF, -Ă adj. 1. (Despre obiecte sau fiinţe) Care are sau poate lua mai multe forme, fără a-şi schimba esenţa. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Aceşti doi eroi simbolici şi polimorfi se ciocnesc astfel intr-o piesă de construcţie solidă. Lovinescu, s. i, 352, cf. Scriban, d., dn2. 2. (Despre unele specii de plante sau de animale) Care are proprietatea de a exista sub mai multe aspecte morfologice. [Unele] specii de animale sau de plante, zise polimorfe ..., sub influenţa condiţiilor de mediu, işi schimbă unele proprietăţi morfologice. der iii, 808. 3. (Despre unele minerale cristalizate) Care are proprietatea de a se putea prezenta în mai multe forme cristaline deosebite, cu însuşiri fizice şi chimice diferite ; (rar) polimorfie. Cf. cade, ltr2, m. d. enc. — Pl. : polimorfi, -e. — Din fr. polymorphe. POL1MORFÍE s. f. (Rar) Polimorfism (3). Cf. LTR2. — Din fr. polymorpliie. POLIMORFISM s. n. 1. Calitate a unor obiecte sau a unor fiinţe de a lua mai multe forme, fără a-şi schimba esenţa. Cf. polimorf (1). Cf. cade, Scriban, d., sfc i, 164, D. med. 2. Proprietate a unei specii de plante sau de animale de a exista sub mai multe aspecte morfologice. Cf. polimorf (2). Cf. cade, ltr2, dn2, der. In cazul coloniilor ..., avem a face cu un polimorfism colonial. B. DARW. 133, cf. M. D. ENC., DEX. 3. Proprietate a unei substanţe de a se prezenta sub mai multe forme cristaline, cu proprietăţi fizice şi chimice diferite; polimorfie. Cf. polimorf (3). Cf. Poní, CH. 19, ŞĂINEANU, D. ü., LTR2, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. polymorphisme. POLIN* subst. (învechit, rar) Unitate de măsură pentru lungimi, nedefinită mai îndeaproape. Să gătească optzeci şi şase stlnjini lemne ... după măsura ce să arată mai sus, adică fieşcare lemn de un polin, cit încape In sobă (a. 1829). doc. ec. 431. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. POLÍN2 s. n. v. poieni. POLINÄR s. n. v. pălimari. POLINEVRÎTĂ s. f. Boală a nervilor periferici, de origine infecţioasă sau toxică, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase şi ramuri terminale. La o bolnavă ..., polinevrita pare a fi fost datorită întrebuinţării unui vin „tonic“. Parhon, b. 84, cf. DM, DER, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl. : polinevrile. — Din fr. polynévrite. POLINEZIÁN, -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi f- Persoană care face parte din populaţia de bază a Polineziei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Polinezia şi care reprezintă, din punct de vedere antropologic, o tranziţie între australoizi şi mongoloizi, amestecaţi cu elemente negroide. Problema originii polinezienilor nu este complet elucidată, der. Cel mai important centru cultural al vechilor polinezieni a fost arhipelagul Tahiti, ib., cf. M. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine Polineziei sau polinezienilor (1), privitor la Polinezia sau la polinezieni, originar din Polinezia. Semirasa polynesienă (locuieşte Polyne-sia). DrXghiceanu, c. 116. Poţi fi brav ... fără să sperii lumea cu o claie de sălbatec polinezian. C. Petrescu, î. ii, 85. Omogen ca limbă şi cultură materială, grupul polinezian este foarte eterogen din punct de vedere antropologic, der, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : -zi-an. — Scris şi : polinesian, polyne-zian. — Pl. : polinezieni, -e. — Şi : (învechit) poline-zién, -ă (scris polynésien) s. m. şi f., adj. — Din fr. polynésien. POLINEZIËN, -Ă s. m. şi f., adj. v. polinezian. POLÎNIC adj. (Bot.; în sintagma) Sac polinic = fiecare dintre cavităţile care se formează în anterele staminelor unei flori şi în care iau naştere grăuncioarele de polen 1 ; sac polenic, v. p o 1 e n i c. Cf. dex. — Pl. ; polinici, -ce. — Din fr. polllnique. POLIN£EI s. f. (Bot. ; rar) Anteră ; formaţie de polen1 aglutinat cu o materie cleioasă. Cf. Grecescu, fl. 550. Adesea, grăunţii de polen rămln asociaţi, formlnd o singură masă, o polinie. enc. agr. Polenul din fiecare teacă este unit lntr-o măciulie numită polinie. B. DARW. 131. — Pl. : polinii. — Din fr. pollinie. POLÎNIE* s. f. Canal navigabil printre gheţurile marine. Cf. ltr2, m. d. enc. — Pl. ; polinii. — Din fr. polynie. POL1NIFÉR, -Ă adj. Care conţine, care duce polen *. Cf. DN2. — Şi : polenifér, -ă adj. dn2. — Din fr. pollinllère. POLINIZARE s. f. v. polenizare. POLINIZAŢIE s. f. v. polenizare. POI.1N <5 M s. n. Expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnele plus sau minus ; suma algebrică a unui număr finit de monoame. O citime alcătuită din mai multe hotară a cărora numărul nu taste hotărlt să numeaşte îndeobşte un polinom. Asachi, Alghebra, 6r/29. La polinoame, părţile dispărţite prin semnile +, —, să numesc termine. id. E. ii, 4/1, cf. 3/25. Polinoamele ... slnt puse in rlnd după puterile lui x. Poenaru, e. a. 21/4, cf. 7/22, Negulici. O espresie algebrică, avlnd mat mulţi termini, se zice polinom. elem. alg. 13/26, cf. Culianu, a. 4. Polinom este o expresie algebrică formată din mai multe monoame legale prin semnul + sau —. enc. tehn. i, 60. Primul membru este un polinom de gradul IV In x. Algebra ix, 14, cf. Algebra viii, 31. Polinomul e întreg clnd toţi exponenţii slnt întregi şi pozitivi. LTR2, cf. DM, DER, DN2, m. D. ENC. — Pl. : polinoame. — Din fr. polynôme. POLINOMIAL, -Ă adj. (Rar) Care are caracter de polinom, care formează un polinom ; care se scrie ca un polinom. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: -mi-al. — Pl.: polinomlali, -e. — Polinom + suf. -ial. POLINUCLEÂR, -Ă adj. (Despre celule ; şi substantivat, f.) (Leucocită) care are mai multe nuclee. Cf. der, d. med. ii, 399. Creştere peste valorile normale a polinuclearelor din slnge. m. d. enc. 731, cf. dex. — Pronunţat : -cle-ar. — Pl. : polinucleari, -e. — Din fr. polynucléaire. POLINUCLE0ZĂ s. f. Boală manifestată prin creşterea excesivă a leucocitelor polinucleare din singe. Cf. DER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -cle-o-, — Pl. : polinucleoze. — Din fr. polynudéosc. POLldDĂ s. f. Element de circuit electric cu mai mulţi poli. Slnt poliode tuburile electronice, tranzistoa-rele etc. ltr2, cf. m. d. enc. 4 S p e c. Tub electronic 11009 poliomielită — 979 — êolipLoiôiË cu mai mult decît doi electrozi. Cf. ltr2, dn!, m. d. enc., dex. — Pronunţat : -li-o-. — Pl. : poliode. — Din fr. polyode. POLIOM1ELÎTĂ s. f. Boală infecţioasă, epidemică sau contagioasă, care se datoreşte unui virus specific şi care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolenţă, dureri în muşchii membrelor şi prin paralizarea membrelor (inferioare) ; paralizie infantilă. Cum? Nu e ce s-a crezut? Urmările unei poliomielite? Vinea, l. ii, 70, cf. dm, dn. Tratamentul curativ al poliomielitei este constituit din serolerapie cu ser antipo-liomielitic, antibiotice, der, cf. d. med., m. d. enc., dex. — Pronunţat : -li-o-mi-e-. — Pl. : poliomielite. — Din fr. polyomyélite. POLIOMIELÎTIC, -Ă adj. De natura poliomielitei, care ţine de poliomielită, provocat de poliomielită ; care este folosit împotriva poliomielitei. Vaccinul poliomielitic a putut fi realizat numai după ce s-au cunoscut datele fundamentale privind genetica virusurilor. Scînteia, 1966, nr. 6 905, cf. dex. — Pronunţat : -li-o-mi-e-, — Pl. : poliomielitici, -ce. — Din fr. poliomyélitique. POLIORCHÎE s. f. (Grecism învechit) Asediu (al unei cetăţi). Poliorehia Troadii. Telemah, i, 85r/17. Ci cu poliorchii mare la lucrare şi fără de scăpare au socotit să piarză cu totul cetate (a. 1773). gcr ii, 92/19. S-au finul împotriva poliorchiei ce-i Incungiură pe dtnşii. Călătorie, i, 137v, cf. Găldi, m. phan. 233. — Pronunţat : -li-or-. — Pl. : poliorchii. — Şi : poli-orghle s. f. Telemaii, ii, 16r/24. — Din ngr. rcoXiopKÎa. POLIORCHISÎ vb. IV. T r a n z. (Grecism învechit ; complementul indică cetăţi) A asedia. Cf. I. Golescu, c. — Pronunţat: -li-or-. — Prez. ind. : poliorchisesc. — Din ngr. (¿JrcoIiipKTiaa (aor. al lui noXiopxw). POLIORGHÎE s. f. v. poliorchie. POLIOXIMETILÉNA s. f. (Chim.) Polimer al formal-dehidei. Gradul de polimerizare al polioximetilenelor variază In funcţiune de condiţiile de preparare, ltr3, Cf. M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -li-o-. — Pl. : polioximetilene. — Din fr. polyoxv méthylène, germ. Polyoxymethy-lenc. POLÎP s. m. 1. Nume generic dat animalelor acvatice celenterate (îndeosebi marine) cu corpul moale, în formă de sac, prevăzut la un capăt cu orificiul buco-anal înconjurat de tentacule, iar la celălalt capăt cu un disc cu care se fixează de un suport, şi care trăiesc solitar sau în colonii. Cf. Şincai, în dr. v, 559. Ca o buruiană după cum buretele, polipus, caracatiţa şi celelalte. Greceanu, î. 125/9. Polipii iau simţire; Se împle tot abisul, coprinsele marine De lucitorul nacru, de candidele perle. De rumenul coraliu. Heliade, o. i, 360, cf. J. Cihac, i. n. 219/16, 242/20. Polipii şi zoofitele (vietăţi plăntoase). Vasici, m. i, 33/8. Corala este din clasa fiinţelor ce se numesc polipe. Calendar (1855), 89/21. Tipuri... ce iau parte mai mult din natura polipului decît din a omului. cr (1848), 251/49, cf. Stamati, m. 68/5. Polipii despre care vorbim slnt animale microscopice, trăind... mai. cu seamă in ape stătătoare. Barasch, i. n. 453/18, cf. Isis (1856), 22/2. Polipele cari se par vegetale şi totuşi slnt vietăţi. F (1870), 1262/37, cf. 1392/39. Polipul care nu poate trăi decît în colonii. Ionescu-Rion, s. 338, cf. Bianu, d. s. Iar candizii polipi in spaţiu Simbolizînd mişcări ciudate Vor cere pururi cu nesaţiu Îmbrăţişările nedate. Beniuc, v. 70. In timp ce dormeam, creşteau Pe tîmple şi mini Imenşii polipi marini. Isanos, ţ. l. 49. Polipii pot trăi solitari (hidra) sau i/i colonii (coralul), der, cf. m. d. enc., dex. 2. Tumoare benignă care se formează, printr-o tumefiere sau printr-o hipertrofie cronică inflamatorie, pe unele mucoase. Polipii din inimă sînl oarecare vermi subţiri ca aţa, carii ies din găurile inimei şi stinjenesc umblarea (cerculaţia) singelui. Cornea, e. i, 133/20. Trebuie să se caute şi nările pe dinăuntru dacă n-au polip. Lucaci, m. 118/6. E vorba de polipii urechii care n-au o tendinţă mare a recidiva. Turnescu, med. op. 287t/19. Vorbeam pe nas din pricina unor polipi. I. Botez, şc. 23. Formele cele mai grave le întîlnim după 60 ani... polipii intestinului gros, negii etc. Parhon, b. 28, cf. der, d. med., m. d. enc., dex. — Accentuat şi: pâlip. — Pl.: polipi şi (învechit, n.) polipe. — Şi: (învechit) polipus s. m. — Din lat. polypus, germ. Polyp, fr. polype. POLIPfiD, -Ă adj. v. pollpod. POLIPEPTÎDĂ s. f. (Chim.) Compus organic format din mai multe peptide. Cf. ltr2, der, dn2, d. med., m. d. enc., dex. — Pl. : polipeptide. — Din fr. polypeptide. POLIPETÂL, -Ă adj. (Despre flori, corole) Care are mai multe petale; (despre plante) care are florile alcătuite din mai multe petale. Cf. Caiet, 78r/6, Negu-lici. Intre caliciurile şi corolele regulate polisepale şi polipetale avem iară diferite forme. Barasch, b. 25/24, cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dn2, dex. — Pl. : polipetali, -e. — Din fr. polypetnle. POLIPIÂR s. m. v. poliplcr. POLIPÎCHIL, -Ă adj. (Grecism învechit) Fals, ipocrit. Amîndoi oameni poniri şi polipichili (a. 1715). Arhiva r. ii, 3/18, cf. Gâldi, m. phan. 233. — Pl.: polipichili, -e. — Din ngr. icoXunoiKiXoi; „împestriţat“. POL1PICHILÎE s. f. (Grecism învechit) împestrlţă-tură; fig. viclenie, făţărnicie. Pilda obrăznicia şi văpsala polipichilii, Hameleonul. Cantemir, ist. 366, cf. 17, GAldi, m. phan. 233, Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 327. — Scris şi : poliipichilie. Rosetti-Cazacu, i. i.. r. i, 327. — Pl.: polipichilii. — Din ngr. rcoXunolKlXva. POLIPifiR s. m. Masă calcaroasă constituită din scheletul calcaros al polipilor (1) din aceeaşi colonie. Cf. Babcianu, Şăineanu, d. u., Scriban, d., Iordan, L. R. a. 180, LTR2, SFG I, 119, DEX. — Pronunţat: -pi-er. — Pl.: polipiert. — Şi: (învechit) pollplăr s. m. Barcianu. — Din fr. polypier. POLIPLOÎD s. m., adj. (Biol.) 1. S. m. Exemplar dintr-o specie oarecare, cu un număr de cromozomi mai mare decît cel care se găseşte, de obicei, la specia respectivă. Cf. ltr2. 2. Adj. (Despre un organism sau un nucleu) Care prezintă fenomenul de poliploidie. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : poliploizi, -de. — Din fr. polyplolde, germ. Polyplold. POLIPLOIDÎE s. f. (Biol.) Creştere (naturală sau provocată de agenţi fizici) a numărului de cromozomi din celulele organismelor animale sau vegetale faţă de numărul de cromozomi caracteristic speciei respective, şi care se manifestă prin mărirea dimensiunilor organismului (sau a Unor organe ale acestuia). Poli-ploidia se mai poate obţine la plante pe cale artificială, prin tratarea seminţelor, a vlrfurilor vegetative sau a mugurilor, ltr2. Poliploidia se traduce în general 11025 — 966 — Í’OLI&F.PÁL pj’i${rp@:-:măgit1e!.a taliei sau a unor oryanc ale individului reşpeşţiy... BgR,.. med., m, d, enc., ,dex. -- Prorîunţat: -plo-i-. ~J)in fr. polyploldie. ... PPLIP.\'Î;E s> i;. Creştere a frecvenţei respiraţiei peste limitelţ. normale, în. urma unui .efort fizic, a uţţgi. eptfţii ¡putesnicp, în diverse -afecţiuni pulmonare, cardiace etc. Cf. der, dn2, d, med., m. b, enc., dkx 'Pronunţat: -ne-e. Din fr. polypnie. . POI.Jl’OD, -A adj., jş., m,, ş. f. 1. Adj- Care are mai multe pîcijjâre.. 1§rq,t„ silii pefrşacă în mare necură-fie şi plin de insecte pptipei'e. Bahiţiu, p.,a. i, 498, cf. cade, ‘ii. p. enc., dex.' <$> (SuMtâftiivat, m.) Aveam să luptăm ... cu polipegiţ ¡şţ cu tocite greutăţile vieţii. Bariţiu, p. a. ii, 5i0. 2. S. m. (Par) Nume generic- dat riiâi mdltor specii de plante erbacee care cresc pe lingă jşţînci- umede sau pe lingă arbori şi ale căror rădăcini se prind de baza ţrunchiurilpr acestor arbori (Poli/podium). Cf. Brandza, pl. 509, 510, id. ij, ,469, Ş^bciaj«;. 3. S.f. (Bot.; rar) „Feriga stejarului". Cf. dn2. — PI:.'"■ polipâii, -de. — Şi: polipi«!, -ă adj. — Din fr. polypode. Cf. laţ. p o 1 y p o d i u ni. — PoilpStl,' prin analogie cir cuvinte de 'tipul biped, patriiped' etc. 1 ■ POLIP ORşVG^E s. f. (La pl.) Familie de ciuperci basidiomicete, anuale sau perene, cu fructe mari, comestibile sau necomestibile; (şi la sg.) ciupercă din această familie. Cf. der, m. Jb,.jERC. — Pronunţat: -ce-e. — Pl,: poliporacee, — Cf. fr. polyjorfţ's. - POLII’ÎÎZĂ s. f. Boală caracterizată prin''dezvoltarea mai Wţiitoi polipi' (2) pe acgeâşi mucoasă. Cf. DN2, D. MfiDi, M. î>. ENC.' ' ' — Pl.: poli poze. — Din fr. polypose. 18.. f. (învechit) iî'errtfihţS, irripuls dfe sr’îâre nfulte lucfuîrîioi. O IjiŞiişire a timpurilor de ăcuiftţ Vir.ăde'că dSe'ă'Tt'if^rrcită hititi'ă b'ărbffţie (poli-prSyrkosîiif}^:., ticeă' Â'ecohte'riită Sin lăuţiiru îndemnare şi tendinţă după întreprinderi noi, lucruri noi şi planuri noi.. Vasici,>. .m> fii,: 48/â7.. — Din lat. polypragmosyne. POIJţPROPILÎÎIVĂ s. f.'^Masa pla&tică uşoară şi rezisterită obţ nuta prin polimerizarea .piţaliticăa propifer ei folo t la» conductelor, a unor recipiente ob şcte de menaj .ele,. Prelucrarea pqUpropi.-lenei se ¡ace in aparatura folosită la celelalte mase plastice.: ,LyR?, .cf. PjER, m., d, Eiţg., dî^c,. ' ^ Pl: i polipr'gtpfiţehe. i - — Din fr. polyproplMne. j.^n. Picţuţă a}$.tuiţă dip. mşi ,r^lte care 'etigrinp fiecare cţte ,6 şcţnă a ,'ci)mpojii^| ‘de" ^nsâiiibju. tti..'ţădrij.l unui ’pblipţic p'cit' fi''fitesi in rdîif plat. bER, cf. HI. b. ENC,, DEX. — >'BÎitii> Gu maj miiite j$|ggjr|t GSfUţiţ $kgţ 5. i,, 387. -îi-PI.-!’v.poliiHtmici, -xc. ■ Poli-*. -!•.rjţinic. •. , \W. P'OMRIŢMÎE s.f. (Muz.) Combinaţie simultană de linii melodice cu structuri ritmice diferite, în care timpii tari (ini ţiali) coincid. Delille ar fi fyşt cel mai înfocat iubitor de poliritmie. Arhiva, ii, 1ZÍ. Timpii tari, iniţiali, ai măsurilor coincid în poliritmie. der, cf. M. D. .ÉNC,, DEX. — Pl. : poliritmii. — Din fr. polyrylliini«“. POLIROFORISÍ vb. IV v. pliroforisi. PÓLIS s. n. Formă de organizaré statală sclavagistă în Grecia antică; oraş-stat în Grecia antică, în epoca sclavagistă. Cf. bER/ m. d. enc., dex. — PI.: polisuri. — Din ngr. rciXiţ. POIJS vb. I v. poliza*. POLISÁRE s. f. v. polizare. POI.ISÂT, rĂ adj. v. polizat*. POLISEMANTIC, ,-Ă adj. (Despre cuvinte sau unităţi frazeologice) Care are mai multe" '’sensuri. Se ajunge la diferenţierea pfín gen a s’énstírilar unui ţuvlnţ pqliseTpflntic şi, astfel, la crearea urţor omonjirie. scl 1958. 319, Termenii sportivi polisemciniici figurează de mai millie ori In lucrare, l. rom. 1959, nr. 2, "83, cf. m. d. pţjc., dex. — Pl.: polisemantici, -ce. Din jr. pólys.érttantique. POLISEMANTISM s. n. însuşire a. unor cu>vinte >. sau a unor unităţi frazeologice de a avea mai inuite sensuri, calitatea de a fi polisemantic; polisemie. Cuvintéle imitative au mai multe sensuriÍPdiisemdñiis-rtiul eşte, de altminteri, una dintre dovezile eaimterului noţional al conţinutului lor» scl 1957, 1.83. Qî>&şejvarea neologismului tn limbă a dţpins, tn mod hotărî lor de polisemantismul lui. l. rom. 1959, nr. 2, 89, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. polyséiniíiitisine. POLISÉMIC, -Ă adj. Care şe referă la polişeitile, care ţine de polisemie; Cu poliséltiie. <5onsemrtarea oficială In diqţiorţare a bogăţiei semríificativé a cuvi'fltelor ¡nu e suficientă p'efiţrit ti cuprinde toate válortle íóx poli-S6l i§54, âio. ‘ ' — Pl.: polisemiei, -ce. J)in fr. piolyséinlqiie. ,şri. a iinţor c.uvinte|.’^j>- a. ' unoij ţinităii frazeologice d,e á avea mai m^lte ¡sensuri; c^Iijsaiiga de 3 fi ppliş.ei^anţig,; ppîUemanţisţn. gjţp ¡ dţi}. cauzelje principiile care a pro.nigvat pătmndirfia [neQlbgişjnuluţ. e polisemia, adică nţiţiţimea prea mare : de înţelesuri pe care o ppimiţ^ cuviritele vechu Pltşcariu, l, r. i, 375, ef. 290. în, momentul concret al vorbirii, poiişşjiya apare ca un fapt sincronie, sci. ,19a4, 210. Pgljişemia este, únitl dintre criteriile apariehfnţei la fondul prinoipial ¡e¡cical, OpÁvR, f. l. iâj6,.’'cf, id. i. l. ’ 1,0.8. Folosirea ab.uţiv$ á locuţiunilpr verbalf îşi găseşte ■explicaţia şi In polisemia quvintélor pich^CotiTRiBXj-ţii, i, 12, cf.. dm. ^utorpX. Misciita ciivlniul şi sensul '■ liţUpolisemia şi o^oniifyici. l. -íídM« 3¡’959, nr,. , Î lQ. ln contextele figurate^ lerpxenfil comun Işl măreşte pqliseiŢiia. ib. 1960, nr, 1, 51, cf.. >i. b. ENg., p^x. i — POM^emii.' Pifl ir.> fdlysémte. 'EOJiIŞBPÂLv î-Ă .adj. (Bot.; deşprgf flpri, Galicii) ■ Care are mai multe sepale ;• (despre plante) care are . florile alcătuite ilin ’mai’ mullse ¡sejlale. Gf. CAiET-,.{78f/'3., Intre ealieiţirilţ şi corolele neregulaţe- polrsepale - şi poli.pctale avem iară diferite forme. Barasch, b. .25.-' úalicéle i.,. Cţind are mai mtilte . s'dpttle s.e zice, p&li-sepalSt 11017 POLISEPALË Agronomia (1859)* 316/27, cf. Alexi, w., cade, dm, DX2, DKX. ■ — PI.: polisepali, -e. Şi: (învechit) polisepale adj. — Din fr. polysepale. POLI SEP ALE adj. v. polisepal. PDLISILAJB, -Ă adj. (învechit) 1. PolişilabiC (1)» Z'iceriîi'rumăneşii sini foarte lungi (polisilabe)'. Heli-adiş, c.:47)23, cf. I. Golescu, c., Va^îan, v., :Negulici. SţaSiati.d., Polizu, Bahcianu, Alexi, w., Scriban, d. <£• (Substantivat, n.) Clnd strigăm catalogul fiecare vine de-a fuga la apel fără şă se împiedice de polisilab. Arghkzi, s. viii, 108. ,2. (Deşire limbi) Pplişilabic (2). Limba noastră, după cm grecească, este cea mai polisilabă din cile cuhoşc. ‘ÎJe.lîaŞe, o. ii, 214. Limbile polisilabe şi in spefie: i\fiiba indică cu o veche literatură..., limba pejşică, iifftb.a armeană. Laurian,' m. iv, lţl/4. ' - - PI.: polisilabi, -e. — Din lat. polysyllalws, fr. polysyllabc. POLLSII.ABH:, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte) Care este format din mai multe silabe; (rar) mUltisilab, (învechit) polisilab (1). Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d., Şăineanii, d. Ut» cade. Lunga dezvoltare a limbii chineze a dus la formarea cuvintelor bisilabice şi polisi-labice, care nu cer vechile grade de tonalitate. L. rom. •1953, n.r. 4, 19, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (Despre limbi) Care are, în general, cuvinţe polişilabice (1); (învechit) polisilab (2). Limba fiind polişilabică şi flexionară a trebuit să se găsească semne pentru silabe (ca şi in cazul cuneiformei) şi chiar pentru sunete. Graur, i. l. 80. PI.;, polişilabici, -ce. -• Djn fr. polysyllaMque. POLlSlLABÎE s. f. (învechit) Caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polişilabice (1). Va ■putea băga de seamă In mai multe prilejuri a scăpa limba de polisilabie. Heli^di;, ,p. 48, Cf, L Goljsşcu, c. — PI. : polisilabii. — Şi: polisîlavie s. f. I. Golescu, c. — Din fr. polysyllabie. ■*- Polisîlavie < ngr. jtoXu- opXXajUa. . POLISILAVÎE s. f. v. polisilabie. POLLSILOGjfSM s. n. Haţionament deductiv alcătuit din-fcr-o înlănţuire de silogisme, în care concluzia silogismului anteţipr devine una dintre premisele silogismului, .ţirmăţQr. -Din împreunare,a mai multor silogisme se nasc polisilogismele. Maiorescu, l. 99, ci. cape;,, t?M. Potisilogismele slnt de două feluri: a) progresive şi b) regresive, der, cf. m.- d. enc., dex. ^ PI.: polisiiogisme. — Din fr. polysyllo(|isine. PQLIj^ÎŢiDETOIV şubst. Procedeu stilistic, folosit în retorică, care constă in repetarea unei conjuncţii la începutul unqr părţi de frază sau înaintea fiecărui termen al unei enumerări, pentru -a da mai mult relief ideii exprimate. Cf. Molnar, reţ. 205/15* cade^ DM, DN2, DEX. — Din fr. polysyndeton. Cf. ngr. rtoXuauvSex ov, lat. p oly sy n tlieto n. POLIŞIÎVifiTIC, -Ă adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sînt formate dintr-un singur termen, ea rezultat al unirii tuturor părţilor frazei intr-un lung cuvînt compus; incorporant. Cf, Scriban, d. intimul ţip morfologic îl conşUţuie limbile pMisintetice sau iucorporante. Graur, i, l. 187. cf. dex. PI.: polisintetici, -ce. — Din fr. polysyntliielhj[ue. iP.OLISIîVTETÎSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de, a fi polisintetică; caracter polisintetic al 'Unei jlirnl)i. Poîisinietismul limbilor incOrporante Ô01 - POLISULjPURĂ nu se reduce la incorporarea pronumelor. Graur, i. l. 188, cf. dex. — Din fr. polysyntlietisme. -. POLISMAIV s. m. (Rar) Poliţist (I).. . De , ieşi din casă, policemanul se uită sirlmb la tine. I. Negruzzi, S. V, 67, Cf. COMAN, GL. — Scris şi : (după éngL) polieeman. — PI. : polismani. — Din engl. polieeman. POHSOAR s. n. (Rar) Instrument dê lustruit unghiile. .11 pooăţui Adina BuhUş, ameniftţln<ţi}-l ,cu polisoarul de fildeş. C. Petrescu, o. p. i, 116. — PI. : polisoare. — Din fr. polissoir. POLISÔ1V s. m. (Franţuzişrn învechit) 1. Măscărici, saltimbanc. Se văzu In mijlôcul unei trupe de potisoni. cr (1848), 241/46, 2. Ştrengar. Cf. Alexi, w. 3. Persoană care spune vorbe de .ocară sau obscenităţi. Cf. ALÈÀÏ, w. — PI. : polisoni. — Din fr. polisson. POLISONERÎË s. f. (Franţuzism învechit) 1. Ştrengă-rie. Lasă pglişoneriile şirmi mărţurişeşte supărările ce. ai. ^LEfiŞANDţU, T. lj 671, cf. Alexi^.w. 2. - Cu.vmt. obscen. Cf. Âlexi, w. — PI. : polisouerii. — Din fr. polissonnerie. POLISPORTIV,-Ă adj., s. m. şi f. (Sportiv) care practică mai ţnulte sporturi şi este capabil să obţină în toate rezultate meritorii. Cf. Iordan, l. r. a. 223, DM, DN, DER, M., D. ENC., DEX. — Pl. : pâlis porţiei, -e. — Poli-1 + sportiv, POI.ÎST s. in', v. poloist. POLISTAIJR subst. v. polistavrţon. POLISTAVRION subst. (Bis. ; grecism îuve.chit) Sacpş. Iară ... polisiavrian, ce. se zice giulteremci, acela inchipuiaşle. slava a toată lumea şi pu.te.rea cinstitei cruci (a. .1652). Murnu, gr. 46, cf. lm, ddre, GAldî, m. piian. 233. — Pjonuniat; . -vri-on. — PI. : ? — Şi: ;pp,lisţ4ur şuipst. LM. * — Din ngr. reoXuatavpiţiv. POLISŢÎL, tĂ adj. (în dicţionarele Pronume (personal sau posesiv) de politeţe = pronume care se foloseşte cînd vorbim cu sau despre o persoană căreia i se cuvine 110S3 P0L1TEVSI - 983 — POLITIC respect sau pentru a-i impune respect. Pentru pers. II şt III există pronume posesioe de politeţă, aşa cum am văzut că există pronume personale de politeţă. Iordan, g. 141. •£> L o c. a d j. De politeţe — a) care exprimă politeţe; politicos, amabil. El imi zice citeoa cuvinte de politeţă şi, deodată, plecindu-se adine dinaintea mea, îşi scoate capela de pe cap. rom. lit. 100l/29 ; b) protocolar. Nu strică să-i mai aducă aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de politeţe. Rebreanu, r. i, 179. O L o c. a d v. Din (sau de, rar, pentru) politeţe = obligat de anumite cerinţe (formale) de conduită, de etichetă; în mod formal, de formă, pentru a salva aparenţele protocolare. Pentru politeţă in ştiinţă şi scaunul ecumenic. Negruzzi, s. i, 242. Acesta răspunse de politeţă. Iorga, l. i, 347. A început să citească manuscrisul de politeţă. Teodoreanu, m. u. 44. Să stăm oleacă, de politeţă, şi pe urmă să ieşim, zic, că Tiu mai pot I Sadoveanu, o. i, 607. Clătină din cap cu regret, de politeţă. Călinescu, s. 51. Se arătă, din politeţe, foarte Inclntat. id. e. o. i, 58. + (Concretizat ; familiar; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă atitudinea sau comportarea mai sus definită. Nu mai trebuiau polileţuri şi ocolişuri, v. rom. noiembrie 1953, 230. Fii interpretul politeţelor mele. Galaction, o. a. i, 126: Aprobam tot, Intreclndu-ne In politeţi. Brăescu, o. a. ii, 102. Avusese loc acest schimb de politeţi. Sadoveanu, o. ix, 441. Aceste clteva rînduri ... mărturisesc mai mult declt toate polileţurile pe care a fost silită să le facă. contemp. 1949, nr. 164, 4/2. + Ansamblu de reguli de comportament în spiritul amabilităţii, al bunei-cuviinţe. Pre nimenea Intru adevăr nu iubeşte ; de aicea sălbăticia şi politeţa nebăgată in samă de dlnsul. Poteca, f. 222/1. Politeţa ne opreşte a o numi. Maiorescu, cr. i, 331. Uneori accepta, con-strlns de politeţă, mina întinsă a neiniţiaţilor. Teodoreanu, m. u. 82. Politeţea este triumful artificiului asupra naturii. Vianu, m. 73. Politeţea engleză e o formă de mlndrie şi, probabil, de dispreţ. Ralea, s. t. i, 287. — Pl. : (familiar, adesea ironic) politeţi şi polileţuri. — Şi: politâţâ, (învechit) politesâ (scris şi palitessă) s. f. — Din fr. politesse. FOLITEVSÎ vb. IV. (învechit) 1. Tranz. A amăgi, a înşela. Evropeii 11 politevseau cu mîglisiri. VĂcĂ-RESCUL, IST. 259, cf. TDRG, GÂLDI, M. PHAN. 233, SCR1-BAN, D. 2. Refl. pas. (In formele politifsi, politefsi) A fi în vigoare, a se obişnui. Să nu ascunză oile lor de vlnzare, ci cu preţul ce se politifseşte să le vlnză la neguţători şi gelepi (a. 1802). tes. ii, 310. Toată epime-lia noastră este dă cele ce să politefsăsc, adecă limba franţozască, clavir (a. 1805). GAldi, m. phan. 233, cf. TDRG. ■ 3. Tran z. (în forma politefsi) A civiliza, a cultiva, a instrui. Să cunoaşte că slnt polilefsiţi şi luminaţi prin învăţătură. Golescu, î. 112. — Prez. ind. : politevsesc. — Şi: politefsi, politifsi vb. IV. Din ngr. (¿)noXvtEU0a (aor. al lui nohtsuco). POLITEVSÎT, -Ă adj. (învechit) Civilizat, înaintat. Era lucrul cel mai de folos intr-o ţară bine întocmită şi politevsită. Căpăţineanu, b. 21/22, cf. Tîmpeanul,g. 66/24. + (Despre oameni; în forma politefsit) Politicos, manierat, amabil. îi răspund cu îndrăzneală, dar cu mijloc aşa de politefsit şi dulce, Inelt Intrebătoriul rămlne foarte mulţumit. Golescu, î. 111. — Pl. : polltevsiţi, -ie. — Şi : politefsit, -ă adj. — V. politevsi. POLITf vb. IV v. polidi. FOLITI vb. I. Refl. (învechit) A se comporta. Acea idiomă avea şi cu acea politie să politia, ist. ţ. r. 117. — Pronunţat: -ti-a. — Prez. ind- : ? — V. politie. POLÎTIC, -Ă subst., adj. I. S. f. 1. (învechit) Ceremonial, etichetă; rinduială statornicită. Clnd vine domnul In scaun cu ce politică şi rinduială se cinsteşte. Gheorgachi, let. iii, 289/2, cf. id. cer. (1762), 216. Fără nici o trebuinţă şi nevoie şi Improtiva politicii, făclnd adunare ..., au venit cu toţii plini de vin (cca 1750 — 1780). gcr ii, 83/29, cf. 504. Cu politică mare l-a heretisit cinstit. Pann, e. ii, 53/8. Chiar şi politica cere să mergem să-l salutăm, id. p. v. iii, 60/5. 2. Formă de organizare şi de conducere a unei comunităţi umane, de asigurare a unei ordini interne etc. în scopul obţinerii dominaţiei unei clase asupra altora, al apărării intereselor economice ale clasei economiceşte dominante şi al garantării securităţii externe; sferă de activitate social-istorică cuprinzînd relaţiile, orientările şi manifestările care apar între clase, între grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unei clase, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune; (învechit) politie (2). El să mira de buna politică a acestor cetăţi. Telemahos, 8V/14. Vei avea fără de îndoială pace ... fără a avea trebuinţă de politica ce zici. Beldi-man, n.p. ii, 159/5. Curtea Parisului cu a sa politică l-au depărtat. L. Asachi, j. 27/6. Să punea ostenealele numai ... spre moral sau năravuri bune şi spre politică. Molnar, i. 277/6. Dară Intre această luare înainte să afla şi un Impedec In politica cea lăcomoasă spre cinste a spartanilor, id. ib. 319/23. Senatul este pedepsit pentru aspra sa politică. Vîrnav, f. 67v/15. Cui poate fi necunoscută politica, firea şi năravurile romanilor I T. Aaron, s. a. 55/11. Politica celor cu putere de atunci. cr (1829), 2541/34. Politica exterioară ocupă mai puţin loc in discurs, ib. (1848), 101/24. Bogdan Insă dizvălea o politică ghibace. Asachi, s. l. ii, 24. Asemene temeiuri dictau o politică sănătoasă, id. ib. 82, cf. Valian, v. Tot pe-un păj era atunce şi politică şi lege. Conachi, p. 302. A continuat... revoluţionarea sau perfecţionarea religiei, moralei, politicei. Bălcescu, m. v. 2, cf. Polizu. Politica domnească Alte pricini i-a găsit. Alexandrescu, m. 308, cf. prot.-pop., n. d. Convorbirea literară căzu ca să dea loc politicii. Bolinti-neanu, o. 445. Aceste versuri... sînt nişte scurte maxime şi învăţături de morală, de politică, de economie. Odo-bescu, s. i, 51, cf. 308, 318. Discuţiile s-au încins despre politica conservatorilor. Delavrancea, s. 144. Politică, religie, moarte, cîntec ... nimic nu era străin de mintea lui. Vlahuţă, o. a. ii, 98. Anlioh fu numit şi se hotărî a face şi el o politică de împăciuire faţă de toată lumea. Iorga, l. i, 355. Afaceri şi politică nu se pricepe să discute. Brătescu-Voineşti, p. 163, cf. Şăineanu, d. u. Plănuise chiar să scrie un volum, ... dar politica şi leandrii l-au stlnjenit. Bassarabescu, v. 55, cf. 56. Noi bărbaţii, în ceasul de faţă, am încurcat iţele civilizaţiei, ale politicei, ale economiei mondiale. Galaction, o. a. i, 116, cf. Brăescu, o. a. ii, 364. în fruntea asociaţiilor studenţeşti se aflau, bineînţeles, adepţii mai mult sau mai puţin ai politicii guvernamentale. Vlasiu, d. 154, cf. id. a. p. 445. Moş Precu ştie că asta-i politică, nu s-amestecă, Sadoveanu, o. i, 578, cf. x, 373, xvii, 243, 272. Am de glnd să mă apuc de politică. Stancu, r. a. i, 44. Preotul cu dascălul descos politica din cinci, şase jurnale. Isac, o. 264. Politica este o relaţie Intre clase, forma concentrată a economiei, cf 1960, nr. 2, 123. Comitetul Central a pus In centrul politicii partidului industrializarea socialistă a ţării. Scînteia, 1965, nr. 6 689. <0> Politică externă = ansamblu de metode şi de mijloace pe care le foloseşte un stat în vederea atingerii anumitor 11088 POLITIC — 984 — POLITIC obiective pe plan internaţional. Cf. m. d. enc. Politică economică — domeniu al politicii unui stat, constind în măsuri, mijloace şi experimente utilizate în vederea realizării anumitor obiective în economie. Cf. m. d. enc. <0> E x p r. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea şi la rezolvarea treburilor interne şi externe ale statului. Şi nu voieşte să facă ceva politică. Cugetări, i, 91r/ll. Noi am înlăturat şi înlăturăm necesitatea desolvărei Camerii ... Facem politică. Dîmboviţa (1860), 863/21. Nu mai vreau eu să faci politică. Camil Petrescu, t. i, 251. [Nevasta] face politică. Bbăescu, o. A. ii, 341. începuse să facă politică.. Preda, m. 118. Se cunoaşte că la şcoală afi făcut politică. Barbu, p. 284, cf. 96. + Mod (abil) de comportare; tactică, diplomaţie în comportare; gentileţe, politeţe (interesată). La mintea şi bunul gust, uniră o politică drăgăstoasă. Pleşoianu, c. 99/3. Politica ta vicleană Îndrăzneşte in zadar Să-mi tnalfe fanatismul. Heliade, m. 13/23. Frumoasă politică ... vă duceţi şi mă lăsaţi In mijlocul drumului. Alecsandri, t. 1 047. N-au nici un pic de politică cultă In căpăţtnile ăle seci. Bănuţ, t. p. 11. Nu putem să.adoptăm faţă cu ei politica d-lui subcomisar. Galaction, a. 454. Şi asta fu politică: să se mai astlmpere.gura lumii. Sadoveanu, o. xvn, 338. E x p r. (Popular şi familiar) A se lua cu politică pe lingă cineva = a procedă cu tact, cu dibăcie în relaţiile cu cineva, pentru a-i cîştîga favoarea, adeziunea, încrederea. Ia mai bine să mă iau cu politică pe lingă el, să mi-l fac cumătru. Caragiale, o. vi, 61. II. 1. Adj. Care se referă la politică (I 2), care aparţine politicii, care se ocupă de politică; (învechit) politicesc (2). Cf. . Budai-Deleanu, ţ. 151. Craiul... se poartă cu foarte mare cruţare In toate politicile socotinţe. ar (1829), 241V48. Grecia va fi un stat absolut ... buc.urlndu-se de toate drepturile . politice, cr (1830), 502/42. A învăpăiat duhurile lor cele necercate prin sofismele sale asupra stării politice a Europii. ib. (1831), 202/4. Se îndeletnicea cu necontenire în tulburările politice. Săulescu, î. 59/7. A sprijini cutare sau cutare intrigă politică, mn (1836), 862/48. Nu sint In stare a arăta vrednicilor mei cetitori mai mult decit foaia aceasta a noastră, politică, gţ (1838), Ist principe ... n-au urmat testamentului politic ce părintele său lăsă. Asachi, s. l. ii, 81. Să lucrăm cu mai multă inimă la o reformă politică şi soţialăi mag. ist. i, 2/8, cf. cr (1846), 172/23. Aceste state se văzură ameninţate in naţionalitatea şi existenţa lor politică. Bălcescu, m. v. 8. Familia Movileştilor ... se urcă pe scena politică. id. ib. 205. Se afla In relaţii politice şi.sociale. Calendar (1850), 33/5. -Iu urmat multe evenimente politice, ib. (1851), 23/8. Cu privilegiile mici, cu ridicarea politică a prinţi paturilor, dialectul se ridică şi se impune dregă-loriilor. Russo, s. 71. Unii zic că acest tumult nu are nici o însemnătate politică. Telegraful (1854), 32/34. Veşti politice mlhnicioase. Negruzzi, s. i, 55, cf. 60, 94. împrejurările politice din afară ... au făcut ca lucrurile să ia un alt drum. Ghica, s. 102. Nu se pronunţă definitiv pentru nici. o doctrină politică. Filimon, o. i, 98. Un martir politic de la 1859 încoace. Alecsandri, t. i, 369. Eliade făcu multe erori politice. Bolintineanu, o. 310, cf. 149. Am propus ... a se schimba două catedre politice de la Universitatea din Iaşi. Maiorescu, cr. i, 359. Pare că vin să coloreze cu raze mai vii tabelurile aspre şi întunecate ale luptelor noastre politice din trecut. Odobescu, s. i, 335, cf. 315. Se plimba pe dinaintea otelului, convorbind despre chestiuni politice. Caragiale, o. ii, 125. Discuta ceasuri întregi tot felul de chestii, politice mai ales. AgÎrbiceanu, a. 218. Dumneata vrei să mă amesteci In încurcături politice. Rebreanu, i. 234. A ştiut să se strecoare printre certurile politice. Bassarabescu, v. 37. îmi propunea să fiu vechilul lui politic. Galaction, o. a. i, 152, cf. 97, 266. Toate ziarele scriu mereu acelaşi lucru: crime, sinucideri..., întruniri politice. Camil Petrescu,. t. hi, 315. Un club crescut ca o ciupercă la umbra unui partid politic. Brăescu, o, a, ii, 200. Prietenia,.. iubirea, pornirea spre muncă... erau diformate de lăcomia . cinică a cameleonilor morali şi politici. Vlasiu, d. 276, cf. 152.. Alţii participă la- tumultul vieţii din juru-le, se mişcă tn arena politică. Sadqveanu, E. 30. cf. id. o. x, 290, Iordan, l. r. a. 496..De la 1494 plnă la 1559, se constituie sistemul politic european. Oţetea, r. 153. Ei rămln oameni publici, individualităţi avlntate In largul vieţii practice şi politice. Vianu, a. p. 23. Instanţa substituie pedepsei de drept comun pedeapsa politică ce li corespunde. cod. pen. r.p.r.. 48, cf. 36. Se simţea obligat la profesii de credinţă politice. Călinescu, s. 41, cf. 26, 162, id. e. o. i, 269. Rolul maselor sporeşte considerabil nu numai pe tărlm economic şi cultural, dar şi in viaţa politică a ţării, contemp. 1953, ■ nr. . 353;, 3/5. Chezăşia succesului muncii politice este întărirea organizaţiilor de.bază. Lupta de.Clasă, 1953, nr. 5, 86. Trebuia să existe o justificare înaltă din pu/ict de vedere ideologic şi politic. v. rom. septembrie 1954, 145., Era, după spusele sale, un prigonit politic, Vinea, l. i, 384. Matei şi cu mine am fost antrenaţi intr-o acţiune politică. H. LoviNescu, c. s. 90. Lărgirea relaţiilor politice şi cconomice cu ţările străine, mg i, '17.' Trebuia să rămlnă numai o piaţă, ca să zicem aşa, a prestigiului politic. Preda, m.'213, cf. 140. Oraşul Ploieşti... a fost teatrul unor înverşunate lupte politice, s ianuarie 1961, 17. Se ştie că, din motive politice, Constantin Brlncoveanu şi-a căsătorit pe una din fiicele sale cu Scarlatache Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocor-dat. Stoicescu, s. d. 77. Triumful deplin al socialismului la oraşe şi sate ... reprezintă cea mai mare victorie politică a partidului nostru. Scînteia, 1965, nr. 6 689. O Om politic (şi, învechit, substantivat, m.) = persoană care ocupă un rol important în activitatea politică (II l),care îşi desfăşoară activitatea principală în domeniul politicii (12). Cum zice oarecare politic latin. ist. ţ. r. 20. A celor înţelepţi politici chiverniseala. Cantemir, ist. 210. Departe sint de oamenii cei politici şi mai iscusiţi. C. Cantacuzino, cm i, 73. Cei mai procopsiţi politici să ţin de această socotinţă. Budai-Deleanu, ţ. 382. Licurg ca un politic înţelept, nu vrea numai ca Sparta ostaşi vitezi să aibă. Nicolau, p. 23/9, cf. L. Asachi, j. 43/6. Era marc cuvîntăloriu, mare politic. Molnar, i. 342/3. Acest prinţep era bun oştean ca şi bun politic., Vîrnav, f., 180t/21, cf. lb. Politic înţelept..., filozof adine. Poteca, c. p. 29/4., cf. 59/26. Fără să cunoască şi vorbele care meşterul, neguţătoriul ostaşul sau politicul le întrebuinţează. Heliade, c. 39/6. El au fost un barbat de o genie înaltă, erou şi politic, ist. m. 82/18. Politic indemlnatec, cunoscind prea bine limba grecească, latinească■ şi poloneză, el doblndi favorul lui' Ştefan cel Mare. mag. ist. i, 135/7. Nimeni din politici nu mi-a scris demult. Bălcescu, ap. Ghica a. 606. Este o credinţă veche, lăţită tare Intre politicii celor mai .multe popoare europene. Bariţiu, p. a. iii, 202, cf. ii, 74; Acest uvraj este cel mai apreţiat de politicii străini, rom. lit. 1.42/35-El era om politic şi nu voia să mai alarmeze din. nou poporul. Filimon, o. i, 113> cf. 335, ii, 10.0. Să judecăm lucrarea lui de om politic şi de scriitor. Maiorescu, cr. ii, 332, cf. 338, i,. 50. Omul politic, omul serios avea mai grave preocupaţiuni. Odobescu, s. i,.. 295. Mare general, iscusit politic, oclrmuitor dibaci, iată deci ce a fost Ştefan cel Mare. Xenopol, i. r. iv, 126, cf; 261. Slnt om politic şi ca atare nu pot să fac nimic declt in deplină solidaritate cu partidul meu. Galaction, o. a. i, 146. Am căutat ... să separ-pe general de omul politic. Camil Petrescu, t. ii, 515, cf. î, 316- Este vorba de activitatea publicistică ă omului politic. cod. pen. r.p.r. 546. Ardealul trebuia să. aducă ... advocaţi mari, politici mari. Arghezi, b. 53. Un om politic ... II convinsese să mă înlocuiască. Demetrius,. a. 189. E om politic individul, t decembrie 1962, 23. Economie politică v. economie. + (Substantivat, m.; rar) Persoană condamnată din cauza activităţii sale politice (II 1). întlmplarea 11 zvlrlise In aceeaşi temniţă cu noi ,,politicii“. Cazimir, gr. 164. + (Substantivat, f.; învechit, rar) Informaţie, ştire care se referă Ia 11038 POLITICA1 — 985 — POLITiCESC politică (1 2). Şi-i scria domnului multe politice; Axinte Uricariul, i.et. ii, 168/6. 4- (învechit) Care are sau care exprimă o comportare diplomatică, abilă; diplomat, dibaci, şiret. Mai vatos fiind politic cu turcii, ist ţ. r. 65. Om foarte .'politic ştiut şi vrednic in toate (sfîrşitul sec. xvin). mag; ist, ii, 354/25. Şi ş-a pus toată silinţa cu un politic mijloc. Pann, e. i, 45/14, ci. Barcianu, Scriban, d. 2. S. h. Subsistem al sistemului social care cuprinde conştiinţa politică (II 1), relaţiile politice, instituţiile şi organizaţiile politice etc ..Deasupra legii şi dreptăţii chiar,, şi romanii puneau politicul. Camil Petrescu, t. i, 336. Holul deosebit al politicului în socialism se vădeşte şi. in ceea ce priveşte ştiinţa, cf 1960, nr. 3, 8. Politicul reprezintă o expresie concentrată a economicului. ib. 1961, nr. 1,-27. — Geii.-dat. şi : politicei. — Pl. : politici, -ce. — Din lat. politicos, -a, -ura, ngr. noXlxtKoc, fr. politique, germ. Politik, Politikus, politiscli. POLITICĂ! s. f. (Familiar; mai ales la pl.) Problemă, chestiune politică (II, 1); p. e x t. noutate politică. Dar ce să scriu? Politicalele nu ne plac la amlndoi. conv. lit. iii, 98. Slnt şi eu om de stat ca oricine şi pot să ridic in spinare sarcina politicalelor. Alecsandri, t. 1 235, cf. Gheţie, r. m., Şăineanu, d. u. Privesc spre toată viaţa lor de mărunţişuri, de politicalc, de grijă pentru onorul de familist. Sadoveanu, o. vi, 325, cf. Scriban, d., dm, dex. + (Adjectival) Politic (II 1). Socot că popii trebui să-şi caute de slujbă, Iar nu să se îndese în trebi politicale. Negruzzi, s. ii, 177, cf. dm, dex. + Mijloc (ingenios) folosit pentru atingerea unui scop ; stratagemă. Pe clinele di Osman trebuia să-l strlngem de burtă şi să-l flămlnzim plnă clnd o striga Aman! ... Asia a fost toată, politicaua de la Plevcna! Galaction, o. a. i, 266, cf. dex. ■ — Pl. : politicale. — Din ngr. noXUiKÎ. POLITICA* vb. I v. politici. POLITICAMENXJ; adv. (învechii, rar) Politiceşte. Cf.. sfc ii, 197. — I’oiltic + suf. -amenle. POLITICASTRU s. m. (Peiorativ) Om politic lipsit de orizont; preocupat de interese mărunte, meschine. Era, In adevăr, in Ploieşti, pe atunci, o mină de politica stri, cari se numeau moderaţi. Caragiale, o. iii, 141. Domnul Emil Sava, cu micile sale. viclenii de avocat şi politicastru. provincial, cerca şi el. să se strecoare. C. Petrescu, r. dr. 273, cf. bul- fil. vi, 9, dm, scl 1960, 241, ib. 1971, 405, dex. — 'Pl. : poliiicaştri şi (rar) politicastri. — Politie + suf.. -astru (după poetastru etc.). POLITICĂRÎE s. f. (Rar; peiorativ) Politicianism. Aştepta steaua de general ... ca un drept cuvenit, căre trebuia să-i vină peste abilităţile diplomatice, legăturile de rubedenie şi politicăria camarazilor. C. Petrescu, o. p. ii, 77. Un om ... strein de socotelile politicăriei. id. ib. 321, cf. Iordan, l. r. a. 168. — Pl. : polilicării. — Politică vf suf. -ărie. POLITÎCfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) 1. Care aparţine ceremonialului, etichetei, unor rînduieli (protocolare) statornicite, privitor la ceremonial, la. etichetă, la rînduieli (protocolare) statornicitei Învăţături de obiceai şi politiceşti (a. 1700). gcr i, 337/28. După politicescul obicei Inchinlndu-i-se. Cante-mir, ist. 224. 2. Politic (II 1). Iaste neamul măriei tale slăvit şi la politiceşlile stăplniri lăudat şi la dumnezăiasca credinţă vestit. Biblia (1688), [prefaţă] 7/14. Cu adevărat cel încins cu slăplnirea cea prea înaltă taste izvorul a toată politiceasca stăplnire şi putere, leg. cond. 7/4'. Ştiinţa - politiceştilor otclrmuiri. Văcărescul, ist. 280. Fusese trimis ta dlnsul de sultanul Soliman II pentru nişte trebi politiceşti. Şincai, hr. ii, 165/37, cf. i, 46/21, Budai-Deleanu, lex. Stăplnirea politicească. Pravila (1814), 103/12; Şi aşa agonisi ştiinţe politiceşti şi filosoficeşti. Nicolau, p. 38/7, Robiile şi tiraniile de multe ori se întemeiază pe greşalele ceale politiceşti. Leon Asachi, b. 9/22. Din gunoi s^au rădicat la cele mai nalte ostăşeşti trepte şi politiceşti cinuri. Oştirea, 18/21. Sistemele politiceşti cele In. multe chipuri ale lor. Molnar, i. xxiii/7. Avea grija oclrmuirii trebilor poliiiceşti. Cantemir, s. m. 15/8. Aceasta este cea. de acuma mai mare politicească chibzuire a otclrmuilorilor Evropii. Golescu,, î. 105. Nu vorbesc ele ... nici. de folosuri obşteşti ori de trebi politiceşti.. Mumuleanu, c. 128/2. Acolo a primit pe toţi cei In slujbă militărească şi politicească. cr (1829), 2711/22. EU aş traduce una pentru meşteşugul milităresc şi alta pentru iconomia ■ politicească. CăpăţineaNu, s. vi/ 15. In Madrid s-a dat afară o legiuire de .amnistie pentru toate greşalele politiceşti. cr (1832), 314J/26, cf. Buleţin, f. (1833), 1962/16. O parte de hârtiile noastre să ascunsesără din pricina politiceştilor răzvrătiri. Marcovici, , v. 10/16. Pusă o. comisie ca să capele înştiinţări, lainice despre părerile politiceşti a persoanelor de judeţe, gt (1838), l2/30. Atunci voi. şti preţui această foaie după cum o numeşti literară, mai.mult declt alte zeci de foi politiceşti. fl (1838), 2/11. Pentru a intra In vro dregă-torie sau oştinească sau politicească, candidatul trebuie să fi învăţat la universitate. Kogălniceanu, s. 87. Stările Impregiur politiceşti totuşi, dimpreună cu tiră-niea incuisiţiei, au fost spre mare Impedecare ştiinţelor şi arţilor in Ispania. Rus, i. i, 152/22. Prefacerile politiceşti Intlmplate la 1821. Russo, s. 48. Ar fi o mare greşală politicească de a se lua altă marşă spre luminare, rom. lit. 2132/28. Dacă idei politiceşti mă turbură, un .andante grazioso mă linişteşte. Negruzzi, s. i, 75. Aceste întrebări slnt ... de un interes polilicesc. prea înalt. Caragiale, o. v, 243. Muşterii se băgaseră In lucruri politiceşti cu mai multă, aprindere declt In alte rlnduri. Pas, l. i, 43. (Substantivat) Un bun grămătic era mina dreaptă a boierului mai cu seamă la cele politiceşti. Caragiale, o. iii, 221. 3. Juridic; civil, cetăţenesc; public. După .politiceşlile legi, liu să cade omului grec a nu şti legile grecilor. Biblia (1688), fprefaţă] 8/1. După politiceşlile pravile ti era vina de moarte, ist. ţ. r. 50. Toate sf[i]ntele scripturi arată, învaţă şi poruncesc, aşijderea şi politiceşlile legi şi canoane (a. 1702). gcr. i, 344/12. Pravilile ceale politiceşti vor aduce■ drept aceaia mai cu - Ies ni re îndreptare (a. 1773). id. ib. ii, 87/3. Din toate făcind o adunare a scoposului său celui, polilicesc, a alcătuit Coranul. Văcărescul, ist. 247. Slobod este a jelui pă dlnsul pentru aceasta după regula pravilelor politiceşti. bînd. jud-291/8, cf. Şincai, hr. iii, 236/1. Aiuncea greşaşte împotriva pravilii politiceşti. Pravila (1814), xm/10. Praveli politiceşti cuprind pre puţine (a. 1819). Uricariul,. iv, 208/16. Să îndeletnicea să scrie pravili şi orlnduieli politiceşti. ist. univ. ii, 151/1.4. Iubeşte ştiinţele politiceşti. antrop. 228/14. Să aibă voie a merge la oricare judecată politicească vor vrea (a. 1823). doc. ec. 288.. Cel înţelept are să-ş mulţămească mai mult îngrijirea sa declt toate legile cele politiceşti şi morale. Buznea, c. 2/7. Au cercat.de a osebi ... puterea politicească de acea militărească. ar (1829), 1151/48. Cer de la toate tribunalile politiceşti ... să trimeaţă numai declt inaintele deputaţi, cr (1831), 431/4. Prăvilile politiceşti poruncesc ca numai declt să se omoare cel ce va dă cit de mică bănuială împotriva vieţii împăratului, Gorjan, h. i, 50/18, cf. 102/29. Tribunalul Ilfov politicesc secţia 1 — 18. Buletin, g. (1840), 72/22. Toi Intr-această monedă să plătesc şi ostaşii şi slujbaşii politiceşti. Tîmpeanul, g. 44/4. Nu te glndeşti, nenoro-citule, că săvlrşeşti un păcat oslndit de legile firei şi de obiceiurile politiceşti? Fipmon, o. i, 257. 4. Laic, lumesc, profan. Impreunlnd. viaţă săhăs-' trească cu înţelepciunea politicească orăşască. Dosoftei, 11094 POLITICEŞTE 986 — POLITICIANIST v. s. ianuarie 9v/26. învăţătură ... de la care curge mult folos, atlt bisericesc, cit şi politicesc (a. 1748). Uricariul, i, 62. Oricine ar fi, atlt din partea bisericească cit şi politicească ..., pe toţii împreună ca dinlr-o gură li legăm şi-i blăstămăm (a. 1756). ib. xiv, 184/12. Tuturor celor ce cu cinste duhovnicească şi cu cinste politicească să despărţesc. Mineiul (1776), [prefaţă] 3/1. Învăţătura ... ce să iveşte acum, Inliia dată, In limba românească, ca un odor purtătoriu de folos părţii politiceşti şi propoveduitorilor cuvtntului luiD[u]mnezeu. Molnar, ret. 3/9. Altmintrea scriu cărţile ceale de besearică, altmintrea cele politiceşti. Maior, ist. 257/17. Cuprinzind in sine toată moraliceasca filosofie, înaltele reguli şi îndreptări politiceşti. Ţichindeal, f. iii/3. Stăplnirea cugeta şi lucra tot spre derăpănare atlt a lucrurilor politiceşti, cit şi a celor bisericeşti. Zilot, cron. 70. învăţătura este izvorul moralului, carele impărţindu-să ca un rlu in două, adecă in moral religios şi moral politicesc, constau Intr-o unire amlndouă. Mumuleanu, c. 44/9. A să apăra cineva este iertai atlt de politiceşti, cit şi de cele bisericeşti legiuiri. Dră-ghici, r. 170/31. Rosienii au doblndit mai bun gust şi In politicească arhitectură. Asachi, i. 218/6. Să cercetăm acum cualităţile preotului, privindu-l adecă ca om bisericesc, politicesc şi duhovnicesc, mn (1836), 642/5. Cite soboare şi revizii de feţe bisericeşti şi politiceşti ... n-au trecut prin salul noastru spre mănăstiri? Creangă, a. 74. <$> (Substantivat) Precum nu te pripeşti la cele politiceşti ... aşa nu te pripi nici la cele bisericeşti. Antim, p. XXX. — Pl. : politiceşti. — l’olltic -f- suf. -esc. POLITIC£ŞTE adv. Din punct de vedere politic (H 1), în ceea ce priveşte politica ; (învechit, rar) politicamente. Un om ca acesta... iaste acum mort politiceşte, leg. cond. 70/6. Dacă nu politiceşte, măcar prieteneşte cred că meritam un răspuns. Bălcescu, ap. Ghica, a. 606. Un stat suveran, neallrnat politiceşte. Calendar (1850), 60/18, cf. Polizu, ddrf. Aşadar, politiceşte ... a fost un reacţionar. Ibrăileanu, sp. cr. 180. — Politie + suf. -este. POLITICHIE s. f. (Grecism învechit) Purtare diplomatică ; diplomaţie. Avem şi noi o ţlră de politichie. Alecsandhi, t. 63, cf. dm, dex. — Pl. : (rar) politichii. — Din ngr. noXmKţ. POLITICÍ vb. IV. (învechit) 1. Intranz. şi tranz. A conduce (din punct de vedere politic II 1), a guverna. Aceastea făcind şi neguţătorind şi polilicind cu inţălepciunea. Dosoftei, v. s. decembrie 216v/26. Arăta prieteşug şi cătră Antohi Vodă şi călră partea lui Mihai Vodă. Şi aşe polilicie lucrurili de imbe părfili. Neculce, l. 180. + I n t r a n z. şi refl. A face politică (v. politic I 2), a discuta politică ; a se pune la curent cu politica. Ne-au împărtăşit cea mai vie părere de bine pentru publicarea acestei gazele, privind în ea mijlocul Inlesnilo-riu de a să pute politici compatrioţii noştri, ar (1829), 45V16. îi eram vecin şi petreceam zile întregi la Balta Liman, politicind cu dinsul. Ghica, s. 370, cf. bul. fil. ii, 225. Fumînd şi politicind. scl 1971, 405. 2. R e f 1. pas. A se obişnui, a se practica; a se folosi. înţeleglnd biné obiceiul ce se politiceşte în părţile noastre ale Antiohiei, între preoţii noştri (a. 1701). bv i, 429. N-am fost numai eu episcop şi mitropolit strein in Ţcara românească, ci au fost şi alţii mulţi precum se văd In condice şi precum se politiceşte tn toată biserica. Antim, p. xxviii. Se îndestulează la aceste [haine] ce să politicesc acum sadea (a. 1777). T. Papa-hagi, c. l. Numărul arăpesc ... să politiceşte acum împreună cu numărul moldovenesc. Amfilohie, g. 217/2. Cînd se zice limba poporană nu se înţeleg şi cuvintele acele care s-au politicii In vorbă numai de clasa boierească, conv. lit. viii, 83: 3. Tranz. (Complementul indică preţuri sau procente) A stabili, a fixa. Aceasta are a urma prin buna învoială şi cu plata după preţurile politicile. Buletin, f. (1833), 159l/ll, cf. ib. (1843), 1282/41. Trebui de luat In privinţă: poziţia locului, desfacerea productelor cu lesnire ... prefăluindu-să toate aceste ... după proţentul politicii din afară. Litinschi, m. 2/16. Socotindu-se cu preţurile politicile In această parte a judeţului. I. Ionescu, d. 417, cf. 374. Preţurile politicile pentru vînzarea productelor şi altor matertalurl. N. A. Bogdan, c. m. 138. O R e f 1. pas. Va trimite şi vidomostie la preţurile ce să politicesc la producturi şi materialuri. Buletin, f. (1833), 482/23. 4. Tranz. şi refl. F i g. A (se) civiliza, a (se) cultiva, a face să progreseze sau a progresa. Au trimes al său fiiu dimpreună cu soru-sa ca să politicească a lui lăcuitori. ist. am. 36r/9. Acest neam ... n-ar fi avut multă greutate a să politici, ib. 63r/9. Cu vreme fieratecii tracieni, o parte Imbllnziţi fiindu, să politictră. Budai-Deleanu, lex. Vedem ... pre acii sălbatici lăcuitori dumesniciţi politicindu-să, învăţin-du-se şi supuindu-se dreptelor legi. ar (1829), 1^32. Părinţi ... cârti cu lesnire pot a vă politici, făcîndu-vă cu năravuri bune. Drăghici, r. 159/6. Cel dinţii scopos al său au fost de a politici pe o naţie varvară. geogr. dac. 2/11. 5. Refl. (Cu sens neprecizat, probabil) A se impune. Crucea să politiceşte, căria i să închină toate marginile pămlntului (a. 1746). tdrg. — Prez. ind. : politicesc. — Şi: politică vb. I. — Cf. rom. politic, ngr. itoXiTÎţa, itohT£oo(itti. — Pentru politica, cf. fr. politiquer. POLITICIAN s. m. Persoană care deţine un rol important în politică (v. politic 12), om politic (II 1), om de stat; s p e c. (peiorativ) persoană care desfăşoară o activitate politică mai ales în folosul său propriu sau în interesul grupului din care face parte, (rar) politicianist (1). Solidarizarea celor două facţiuni... trebuia fireşte să fie considerată ... ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea pripilegiilor oligarhiei. Caragiale, o. v, 179, cf. Barcianu, Sbiera, f. s. 231. Ce sus era acesta, deasupra politicianilor care convocaseră poporul capitalei! Petică, o. 385. Era om deştept şi şiret ca toţi politicienii Intre care rlvnea să ajungă. Rebreanu, i. 349, cf. id. r. i, 183. îi recunoştea pe toţi ... politiciani şi diplomaţi. Galaction, o. 3i2. Politiciani de moda veche ..., vorbe goale, fraze umflate. Sadoveanu, o. vi, 325. Ciocoiul devine ... politician, cv 1949, nr. 6, 26. La Paris domină unele cartiere, unii politicieni, unele vedete, care subordonează restul. Ralea, s. t. i, 277. Acest parlament ... a stlrnit, prin înfăţişarea lui, consternarea politicienilor vechi. Pas, z. iv, 183. Va fi susţinut de ofiţerime, de politicieni. Beniuc, m. c. i, 32. Vin ... mai rar gazetari şi politicieni. Vinea, l. i, 383, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-an. — PI. : politicieni şi (astăzi rar) politiciani. — Din fr. pollticicn. POLITICIANfSM s: n. Activitate politică (v. pol i-tic II 1) orientată spre realizarea unor interese (meschine) personale, de grup sau de partid ; atitudine, purtare de politician; (rar) politicărie. [De] cile intrigi şi de clte presiuni uzează politicianismul chiar tn justiţie. C. Petrescu, c. v. 108, cf. Iordan, l. r. a. 241. A publicat romanul său ... continulnd astfel, pe plan literar, acţiunea sa demascatoare a exploatării şi politicianismului corupi, v. rom. ianuarie 1954, 270, Cf. DM, DN2, SFC I, 125, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ci-a-, — Politician + suf. -ism. POLITICIANIST, -Ă s. m„ adj. (Rar) 1. S. m. (Peiorativ) Politician. Cf. Iordan, l. r. a. 242, sfc i, 125, DEX. 11100 POLITICIANIZA — 987 — POLITIE 2, Adj. Care aparţine politicianismului sau politicianului, care se referă la politicianism sau la politician, care este propriu, caracteristic politicianismului sau politicianului. Filozofia sa socială pune mai presus construcţia decil formalismul poliiicianist. Călinescu, b. i. 162. Propunerea ... alcătuieşte, fără îndoială, un rezultat al contaminării sale politicianiste, v. rom. august 1963, 53, cf. dn2, sfc i, 125, dex. — Pronunţat : -ci-a-, — Pl. : polilicianişli, -ste. — Politician + suf. -ist. POLITICIAIVIZA vb. I. Intranz. (Rar) A face politică (v. p o 1 i t i c I 2); a manifesta o atitudine de politician. Cf. Iordan, l. r. a. 241, bul. fil. iii, 186. + T r a n z. (Complementul indică teorii, doctrine) A profesa, a practica (în mod dogmatic). Se impusese ... politicianizlnd o religie şi reducind visul unei lumi noi la perspectivele unor revendicări sociale de minimă importantă. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 31. — Pronunţat: -ci-a-, — Prez. ind. : polittcianizez. — Politician + suf. -iza. POLITICIANIZAT, -Ă adj. (Rar) Atras, preocupat de probleme politice (II 1); (peiorativ) subordonat intereselor unei grupări politice. A fost exponentul unui curent care tindea să domine lumea amorfă şi politicianizată a unei studenţimi dezorientate, s. c. şt. (Iaşi) 1958, nr. 1-2, 118. — Pronunţat: -ci-a-, — Pl,: politicianizali, -te. — V. politicianiza. POLITICÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) politici (4) şi rezultatul ei; politisire. Călătoresc ţări necunoscute împărtăşind pretutindenea razile moralului, ale politicirei şi ale ştiinţelor, ar (1829), 11/27. Lipsa unor monumenturi de politicire mărturisăsc îndeplin acest întristat adevăr, ib. 140V15, cf. 442/13. — V. politici. POLITICÎT, -Ă adj. (învechit; despre popoare, naţiuni, oameni etc.) Civilizat; instruit, educat. Cel ce Intru toate aceasle păzeaşle buna-cuviinţă; să zice cucearnic sau politicii. Carte treb. i, 202/21. Aceste noroade politicile cuprind cele mai frumoase păminturi din toată ţara. ist. am. 14v/12, cf. 74v/78. Hunii, vandalii şi alte neamuri barbare au povoit cele mai politicile ţări ale EuropeiBudai-Deleanu, i-ex. Limba ghintelor celor politicile. Leon Asachi, b. 8/6. Numile binevoitorilor ... vor fi cunoscute in Evropa şi in toată lumea politicită. ar (1829), 21/14. Cu acest chip să luminează astăz In cele mai multe politicile oraşă ulifile, spilalurile, tealrurile. ib. 14V42, cf. 127a/38, 2581/6. Un loc lăcuit de oameni politiciţi. Drăghici, r. 162/29, cf. 156/4. Popoarele cu cultivire ştienţifică şi morală ... se numesc politicile. Fabian-Bob, 46/6. Ţerile politicile... se numesc staturi, geogr. n.'48/8. — Pl. : politiciţi, -le. — V. politici. POLITICOS, -OASĂ adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine sau o comportare amabilă, atentă, binevoitoare, îndatoritoare, respectuoasă faţă de cineva sau de ceva, care se poartă cuviincios, delicat cu cei din jur; binecrescut, manierat, cuviincios, civilizat, curtenitor; (despre atitudinile, comportările etc. oamenilor) care exprimă, arată, demonstrează politeţe. Macar că este politicos, dar nu face închinăciune nimăruie. Cugetări, ii, 58r/10. Sini polilicoşi şi buni de adunare, ist. am. 9r/ll. Dacă ar fi fost fămeie ar fi fost mai politicos. Kotzebue, u. 28v/l4, cf. chrest. rom. 164/2. Ei slnt toţi frumoşi, Cinstiţi şi polilicoşi (a. 1825). gcr ii, 250/34. Ci luaţi muieri frumoasă, Bune şi politicoasă. Mumuleanu, r. 38/18. Nu era aşa de complezanţi (cum a.m zice politicoşi). Heliade, f. b. 8/10. Trebuie să fie cineva politicos cătră toţi. Buznea, c. 120/17. Dumneata le-ai arătat către mine mai politicoasă declt oricine. Florescu, g. 6/17. Să fie cit se poale de galant şi politicos in cuvinte. i\l (1838)-313/l5. Slntem politicoşi şi rezervaţi cu damile. Russo, s. 20. Am voi să rămlnem polilicoşi. Maiorescu, cr. ii, 221. Le-a dat el la fiecare-n taler şi foarte politicos le-a poftit să guste. Caragiale, o. ii, 269, cf. ddrf. Era o persoană politicoasă. D. Zamfirescu, v. ţ. 54, cf. tdrg, Şăineanu, d. u. Să nu glumim, să încercăm a fi politicoşi. Sebastian, j. 36. E politicos cu tanti Aglae şi cu toţi, numai ca să aibă sentimentul că se află intr-o familie. Călinescu, e. o. i, 90, cf. id. b. i. 256. Politicos, domnişorul s-a ridicat în picioare. Stancu, r. a. ii, 410. Ştii că nu eşti deloc politicos? H. Lovinescu, t. 286, cf. 346. E politicos ca gardul. Românul Glumeţ, 27. O (Adverbial) Nu prea e politicos a spune omului In faţă asemenea adevăruri. Ghica, ap. cade. Ce politicos şi erudit sună acest termin grecesc l Maiorescu, cr. ii, 360. Conductorul salută politicos şi trece mai departe. Caragiale, o. ii, 3. Ar fi dorit să se poarte mai politicos şi să vorbească mai cuviincios cu lumea. Vlahuţă, ap. cade. Se pomeni acasă cu Zăgreanu care-l rugă politicos să nu mai lipsească. Rebreanu, i. 374, cf. 417. Inventatorul se strînse politicos in capătul banchetei. C. Petrescu, c. v. 332, cf. id- î. ii, 241. Zlmbind politicos, îmi ... arătă că se simţea onorat de vizita mea. Sadoveanu, o. xix, 203. Bălrlnul se duce la bar, uillndu-se politicos la sticle. H. Lovinescu, t. 141. 2. (învechit, rar) înzestrat cu însuşiri de bun conducător politic (v. p o 1 i t i c II1). Era om foarte procopsit şi grăia elineşte, latineşte şi perseşie şi foarte viteaz şi politicos. Văcărescul, ist. 258. — PI. : polilicoşi, -oase. — Din ngr. jtoXmic6ţ. POLITÎE s. f. (învechit) 1. Aşezare omenească ; cetate; oraş; ţară; stat. Au luat legi şi orinduiale ca să ştie cum să poală otclrmui politia şi domniile lor. C. Cantacuzino, cm i, 39, Mare veselie în toat(ă) politia s-au făcut de domnie noao. R. Greceanu, ap. gcr i, 333/18. Politia ... aceasta s-au numit... Sar-smighelusa. Văcărescul, gr. 4/6. După ce au ieşit din politie afară, au stătut (cca 1800). gcr ii, 180/21, cf. Budai-Deleanu, lex. Craiova, polithie mare. Dionisie, c. 202. Mai In toate politiile (oraşele) cele mari am pre cei mai siguri corespondetori. Kotzebue, u. 13v/14. S-au găsit alt izvor ... pentru cişmelile ce sa află acum in politia Bucureştilor (a. 1819). Iorga, s. d. xi, 102. Această mare politie ... atunci să asemăna a fi pustie, neivindu-se nici un suflet de om pă uliţe. Oştirea, 49/13. Deaca ar vrea fieşlecare să locuiască in politie (oraş), ... s-ar face o turburare peste toi. Poteca, g. 55/25. Fimeile ... care trăiesc In politii mari ... să iasă în toate zilele la priumblare. Chiriacopol, d. î. 19/19. Descrie ţeremonia ce s-a făcut In această politie la întliul eczamen dat în ghimnaziu. cr (1829), 5l/5, cf. Buletin, f (1833), Sate mici ... mărin- du-se se-nformă tîrguri şi politii. Săulescu, iir. i, 30/16, cf. 25/11. Politiile slavene... înflorea prin negoţ. Asachi, i. xii/7. Urma a cuprinde cîleva politii aşezate pe de-a stingă Dunărei şi a Şiretului, id. l. m. 11/14. Hă/ţile sint planuri ce arată ... situaţia părţilor lumei, a ţerilor, munţilor, apelor, politiilor. Fabian-Bob, 2/13. Babilonia era capitala ţerei şi se număra între cele mai mari şi mai frumoase politii a răsăritului. Guşti, g. v. 23/1. Rangurile ţării... slnt cele următoare: ... vel vornic al poliliii. Tîmpeanul, g.16/4. Afară din barierile oraşului slnt casc ţărăneşti şi de jur inprejur ocolit oraşul ctt vii, care au dai aceştii politii o întindere nemărginită, id. ib. 28/2. Vor fi avlnd astăzi în coprinsul politiei gropi deschise pentru scoatere de nisip. Buletin, g. (1844), 159V27. Treclnd Dunărea preste un pod făcut de el in dreptul politiei Kartal, au aflat locuri pustit. ist. m. 2/24. Ce măreaţă şi impozantă adunare găsim ... In şesurile şi culmele ce se-ntind Intre ea şi polittă domnească, rom. lit. 2222/14. Am să mă duc la Bucureşti... Vorba veche: dacă eşti sărac, du-te-ntr-o 11106 POLITIFSI — 988 — POLITR1CĂ politie bogată. Cauaoiale, o. ii, 219. Îngrijeşte de calda-rlmul „politiei“ Bucureşti. Călinescu, s. c. l. 15. 2. Politică, v. politic (I 2). Banul Cornea ... mare politie ce avea cu iot fel'iul de neamuri, de limbi, mai vîrtos fiind politic ca turcii, ist. ţ. r. 65. Au ales şi au aşedzal stăplniilc acestui vac cum a besearicii aşa a politiei lumeşti. N.Costin, ap. goi ii, 9/4. Neunire in politie şi neinvoinla In cetate, ciuma şi lingoare cea mai rea ... este. Cantemir, ist. 109. Acelea din voia şi clin politia turcilor să Ingăduiesc, adecăte cele patru patriarhii şi oarecîle mitropolii. C. Cantacuzino, cm i, 42. Să se facă rugăciuni pentru ... cei ce să află in vredniciile ceale lumeşti şi ale politiei şi ostaşilor. Antim, ap. ccit ir, 29/15. Ţinearea aminte ... iaste atlla de trebuincioasă la ritori cit de va lipsi cuiva fie măcar şi preaînvăţat, nimic nu poaie să folosească obşlei şi politiei. Molnar, ret. 288/16. Alesără o comisie Din cei mai procopsiţi cărturari, Ştiuţi in lucru de politie. Budai-Deleanu, ţ. 384, cf. Calendar (1852), xxn/16. ^ (Concretizat; la sg. cu sens colectiv) Conducători ai unui stat, ai unei cetăţi, ai unui oraş etc.; organ de conducere (politică). Cinstita comisie de politiie cum va fi iţind socoteală pentru bani spitaluri-lor, divanului cunoscut nu este (a. 1809). doc. ec.. 83. Neamurile au deosebite clrmuiri, carele să numesc şi politii (.au governuri. Golescu, e. 249/12. Sfeatnicul politiei şi doftor al împăratului. Cantemir, s. m. 29/8. Au mers sara la un bal ce s-au fost dat de cătră politie In palatul maghistratului spre serbarea incoronărei. ar (1829), 18x/4. 3. Comportare, conduită. Cu acea politic să politia. ist. ţ. r. 117'. Logodnicul featei are proastă politie (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 25/16, cf. 35/5. Vrind domnia mea ... a se îndrepta această necuviinţă şi a face să-şi schimbe politia atlt preoţii cil şi norodul de obştie (a. 1765). ap. tdrg. + P. ext. Viaţă, trai. Tată-său ş-au petrecut politia lui aici In Bucureşti cu cinste pină la sfîrsiiul vieţei lui (a. 1812). Furnică, i. c. 284. 4. Ceremonial; alai, pompă ; etichetă, protocol. leşi-lu-i-au înainte caimacamii cu toţi boierii şi slujitorii ... aduclndu-l cu frumoasă politie păn’la Sfetii Nicolaie. Neculce, l. 321. Şi In cilă vreme zăbovesc ei la masă, boierii cei ai doile fac slujba politiei acea rinduită. Gheorgachi, let. iii, 303/33. 5. (Bis.) Canon. Pedepsindu-l cu. nevoi/iţa şi cu politia vieţii călugăreşti. Mineiul (1776), 57rl/2. — Accentuat şi : politic, lb. — Scris şi : polithie. — Pl. : politii. — Din ngr. jroXtTEÎa. POLITIl’SÎ vb. IV v. polilevsi. POLIT1ÎSM s. n. v. polileism. POLITIOARĂ s. f. (învechit) Diminutiv al lui politie (1). Pelopida şi Epaminonda Inoinsără pe spartani lingă Leuctra, politioară In Boioţia. SĂ.U-lescu, hr. i, 32/28. Lăcuitorii acei politioare provinţi-ale ... au aflat un mijloc de a-şi urzi un centru de plăcere, de îndeletnicire şi ajutor pentru cei neputincioşi, cr (1848), 128/20. — Pronunţat: -ti-oa-, — PI. : politioare. — Politie + suf. -ioară. POLITÎP s. n. Grup de cuvinte sau de semne tipografice întrebuinţate des, mai ales în titluri, fiind turnate dintr-o singură bucată. Cf. V. Molin, v. t., dn2. — Scris şi : (după fr.) poliiyp. V. Molin, v. t. — PI. ; polilipuri. — Din fr. polytype. POLITISÎ vb. IV. T r a n z. (Grecism învechit) A civiliza, a cultiva, a face să progreseze; (învechit) a politici (4). Făcînd ... legi mai bune şi polilisind pre noroade. Poteca, f. 359/28. — Prez. ind. : politisesc. — Din ngr. eitoUTioa (aor. al lui noforiţio). POLITISÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a p o 1 i-t i s i şi rezultatul ei; (învechit) politicire. Vieţuirea omenească trăglndu-o prin frîiele politiSirii, din asprimea prosliii au adus-o In starea aceasta a bunii-cuviinţă (a. 1815). Găldi, m. phan. 234. Politisirea neamului omenesc nu poate să se mai oprească şi să se întoarcă iarăşi la barbarie. Poteca, f. 360/16. — PI. : politisiri. — V. politisi. POLITlT, -Ă adj. (învechit, rar) Priceput In arta de a guverna. El se socoteşte cel mai politii între toţi şeple rigi. Săulescu, hr. i, 41/3. — Pl. : politiţi, -te. — Cf. politie. POLITIZA vb. I. I. I n t r a n z. (în dicţionarele din trecut) A discuta politică, v. politic (X 2). Cf. Gheţuş, r. m„ Barcianu, Alexi, w. 2. T r a n z. A da caracter politic (II 1), a orienta, a îndruma din punct de vedere politic; (adesea cu valoare peiorativă; complementul indică literatura, arta etc.) a interpreta exclusiv prin prismă politică, a exagera importanţa elementului politic. Ci. dl, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — Scris şi : (după germ., fr.) politisa. Gheţie, r. m., Barcianu. — Prez. ind. : politizez. — Din germ. politisieren, fr. politiscr. POLITIZARE s. f. Acţiunea de a-politiza (2) şi rezultatul ei. Cuvîntul de ordine al acestei revoluţii era: „toate eforturile pentru politizarea artei“, contemp. 1948, nr. 110, 12/5, cf. ib. 1949, nr. 164, 2/4, dl, dm, DN2, DEX. — Pl.: politizări. — V. politiza. POLÎTNIC Si m. (învechit, rar) Orăşean. Cei politruci să îndestulează de la spiţărie pentru fieştecari boală (a. 1800). Iorga, s. d. xvi, 17. — Pl. ; politnici. — Politie -f suf. -nic- POLITOLOG, -Ă s. m. si f. Specialist în politologie. Cf. i.. hom. 1972, 192. — Pl. : politologi, -ge. — Din fr. politologue. POLITOLOGÎE s. f. Ramură a ştiinţelor sociale care studiază activităţile, relaţiile, instituţiile politice în toată complexitatea şi diversitatea lor; ştiinţa politică. Cf. M. D. enc., l. rom. 1972, 192. — Din fr. politologic. POLITOMÎE s. f. (Logică; rar) Diviziune în mai multe părţi a unui subiect, a unei clasificări etc. O diviziune cu două. membre se numeşte dichoiomie ... cu mai multe politomie. Maiorescu, l. 132, cf. dex. — Pl. : politomii. — Din fr. polytomie. POL1TONALÎSM s. n. Combinaţie simultană de elemente melodice aparţinînd unor tonalităţi diferite ; politonalitâte. Cf. der, dex. — Din fr. polytonalisme. POLITOîVALITATE s. f. Combinaţie simultană de elemente melodice aparţinînd unor tonalităţi diferite ; politonalism. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din germ. Polytonalitiit. POLITRÎCĂ s. f. (Bot.) 1. (învechit şi regional) Varietate de muşchi1 care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri;.(regional) jabghie (Pohjtrichum commu- 11122 K)LITRICHE — 989 - POLIŢĂ- ne). Cf. Polizu, Cihac, ii, 689, ddrf. Să fierbi poliirică şi să bei in loc de apă. ap. tdrg. 2. (Regional; în forma poliiriche) Paracherniţă (Parietaria officinalis). Borza, d. 124. — Şi : poliMche (Borza, d. 124), politrichie (ddrf, Barcianu), politriliie (Polizu, Cihac, ii, 689) s. f. — Din ngr. noXutpixov, lat. polytrichum. POLITRÎCHE s. f. v. politricii. POL1TRICHÎE s.f. v. politrică. POL1TRIHÎE s. f. v. politiieă. POLITRtfPĂ adj. (în sintagma) Transformare politropă = transformare de stare a unui sistem fizico-chimic fluid în timpul căreia toţi parametrii fluidului variază concomitent, astfel încît căldura specifică respectivă a fluidului să rămînă constantă şi independentă de presiune sau de volumul specific. Cf. ltr'2, m. d. enc. — Pl. : politrope. — Din fr. polvtropc. POLITRUC s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. Cf. Iordan, l. r. a. 476, cv 1949, nr. 4, 25, dex. — Pl. : politruci. — Din rus. noJiMTpyic. POL1TTJRĂ s. f. v. polcitură. POLIŢAI s. m. (în vechea organizare administrativă a ţării) Şef al poliţiei într-un oraş de provincie sau într-o circumscripţie a unui oraş; p. ext. sergent de stradă ; p. g e n e r. agent de poliţie ; poliţist (1), (rar) polisman, (învechit şi regional) poliţar, (învechit) poliţmaistru. Acea căruţă şi cu acei cai ... au fost odată In mlinile poliţaiului.' BR (1821), 10/7. în capitala fieştecăruia judeţ ... este şi un tribunal judecătoresc de Inliia cercetare şi un poliţai, eg 44/3, cf. F. Aaron, g. 15/12, Valian, v. înălţăm. In rangurile ce să arată şi anume ... Pândele Postelniceanu, poliţaiu tlrgului. Buletin, g. (1840), 22/5, cf. 127V23. Un poliţai s-apropie şi dă ofiţeriului o htrtie. Negruzzi, s. iii, 125. Grea misie, misia de poliţai. Caragiale, o: vi, 82. A doua persoană de care n-am vorbii incă e poliţaiul Pristanda. Gherea, st. cr. i, 345. Am spus poliţaiului venit la cancelaria şcolii pentru cercetare. I. Botez, b. i, 98. Noaptea nu s-auzeau decit ţignalele. prelungi ale poliţailor. Camilar, n. ii, 136. — Pl. : poliţai. — Din germ. Polizci[beamte], Polizeifmann J, Poli-zei [agent]. POLIŢAR s. m. (învechit şi regional) Poliţai. Şi aşa să dăscoperi furtişagul (vedeţi mijloace dă poliţar fără nici o bătaie). I. Golescu, ap. gcr ii, 256/37. Afacerile comunale le conduce primarul (jude-mare) şi notarul ajutaţi In funcţiunea lor de ... un poliţariu. Păcală, m. r. 345, cf. Scriban, d. — Pl. : poliţari. — Şi : (regional) poliţer s. m. Com. din fostul judeţ Cluj. — De la poliţai, cu schimbare de suf. POLIŢĂ» s. f. 1. Suport (de scîndură) fixat orizontal pe un perete, pe o uşă, într-un dulap etc. sau (rar, la stînă) suspendat de grindă, pe care se aşază diferite obiecte, alimente etc.; p. ext. obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi; (regional) policer. V. colţ ar, etajeră, raft. Au căzut... vase din poliţe de prin casele oamenilor- N. Costin, let. ii, 24/1, cf. anon. car. Slnt di lipsă, In shoală niscari lăduţă sau poliţe. Petrovici, p. 17/9. Erau... paseri împăiate pe poliţele din părete. Eminescu, n. 52. De mlncare? O ceapă, un usturoi şi o bucată de mămăligă rece din poliţă. Creangă, o. 4, cf. id. a. 97. li mai spuse să ochească prin poliţile cu haine. Ispirescu, l. 163, cf. 196. Cărţile zac neatinse pe poliţi. C. Petrescu, r. dr. 235. Cărţile de pe poliţa-colţar de deasupra divanului aveau aplecarea capetelor care visează la o fereastră. Teodoreanu, m. ii, 274. Toate erau bine rlnd.uite pe poliţi, la vatră şi pe laviti. Sadoveanu, p. m. 20. Petrescu potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei poliţe. Galan, z. r. 388. Turta de caş ... o pune pe poliţe şi o lasă opt zile ca să se dospească. H xvi 10. O cojiţă de mălai ... Pe poliţă aruncată. Jarnîk-Bîrseanu, d, 260. Mă uitai pă poliţă. Marian, sa. 336. Se socoată de galiţe Şi ce-a pune pe poliţă. Bud, p. p. 49. Am o găină pestriţă Şade numai pe poliţă (Cartea). Gorovei, c. 45. + (Regional) Firidă. Cf. Cardaş, c. p. 274, chest. ii 283/99, alrm n/i h 377. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte, unelte etc. asemănătoare cu poliţa1 (1) : a) (Regional) Scîndură pe care se stă într-un leagăn sau într-un scrînciob ; p. ext. scrînciob. Cf. ddrf. Un astfel de scrînciob poate fi construit şi cu patru poliţe. Pamfile, j. i, 74. M-am dat tn poliţă, cv 1950, nr. 4, 42. li) (Regional) Raft pe care se aşază stupii ; (regional) seînduriţă. Com. din Mag-Sibiu. c) (Regional) Laviţă. Cf. hix 83, Lexic reg. ii, 30. <1) (Regional) Pervaz (2 l>). Cf. chest. ii 180/1, 31. e) (Regional) Scîndură pe care se sprijină şi se învîrteşte prîsnelul morii. Cf. Damé, t. 151, h iv 132. i) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gîtul boilor; policioară (2 b); (regional) podhorniţă, plevi-cioară. Poliţa este partea de jos a jugului. I. Ionescu, m. 711, cf. h xn 234. A luat carul ... şi a scos afară parte cu parte, adică: jugul cu cefele, poliţele. Rădu-lescu-Codin, î. 61, cf. Brebenel, gr. p., Vîrcol, v. 98. g) (Regional) Partea de jos a jujeului, care se trece pe sub gîtul porcului. Cf. Udrescu, gl. h) (Popular) Cormană (Ia plug). Plazul şi el se leagă cu poliţa ... care se află ceva mai sus şi răstoarnă brazda. Pamfile, a. r. 40, cf. 36, h i 140, iv 45, 86, ix 43, com. Marian, Udrescu, gl. 3. (învechit) Piedestal. 700 statuie de marmură ... stau pe nişte poliţe iar de marmură. Golescu, î. 93. 4. Formă de relief care apare pe versanţii văilor erodate dintr-o regiune cu structură tabulară şi care se prezintă ca o treaptă la o anumită înălţime deasupra fundului văii. Cf. der, scl 1971, 406, m. d. enc. + (Regional) Lfic plan pe vîrful unui munte (Vad— Sighe-tu Marmaţiei). Cf. chest. iv 87/356. + (Regional) Strat plan de piatră, într-o stîncă, în faţa unei prăpăstii (Dràjna de Sus—Vălenii de Munte). Cf. h xi 322. ■$> (în toponimice) Turistul care urcă pe Ceahlău Intllneşte Intre Izvorul Muntelui şi vlrful Toaca o rezervaţie curioasă: Poliţa cu Crini. Scînteia, 1966, nr. 7 094. — Accentuat şi : (regional) poliţă, lb, Rădulescu-Codin, î. 61. — PI. ; poliţe şi poliţi. — Din v. sl. nOAHUd. P0LIŢĂ* s. f. 1. Act prin care o persoană (creditor) dispune debitorului său să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia, la data şi Ia locul stabilite ; trată, (germanism învechit) vecsel. Trimiţlnd Nicolai Vodă nişte teşcherele şi fer-manuri împărăteşti şi poliţe mai nainle la Ţarigrad ... le-au tllnit Dumitraşco Vodă şi le-au luai la sine. N. Costin, let. ii, 97/29. Să-l împrumute cu cinci sute de galbini cu o poliţă la Alemania. Cugetări, ii, 35r/14, cf. rînd. jud. 115/20. Poliţa iaste un feliu de împrumutare dé bani. Caragea, l. 30/30. I-au date bune poliţe iscălite de bancherii cei dinţii ai Londonului. Leon Asachi, b. 17/3, cf. lb. Ne-au trimis o poliţă de un milion ruble, ar (1829), 1272/18. Fac speculaţii... şi cu poliţe. Nîchifor, p. 3/19. Bileturi de poliţi mincinoase c-o iscălitură făcută de mine. Negruzzi, s. iii, 159. E un plastograf, un falsificator de poliţe. Gherea, st. cr. i, 342, cf. Barcianu, cade, Scriban, d. Poliţele întreprinderilor naţionalizate, scadente in decursul unei luni de la ziua naţionalizării, nu vor putea fi protestate, leg. ec. pl. 36. O poliţă rămăsese ascunsă. tn vreo mobilă. Călinescu, s. c. l. 106. Plăteşti la sca- 11132 POtlŢER — 990 — POLIŢMATSTER denţă poliţele. Vinea, l. ii, 217. Cu şmecheriile lui, cu nişte poliţe, pusese mina pe locul unuia. Barbu, p. 48, cf. der. <0> Poliţă in alb v. alb. •$> E x p r. (Familiar) A plăti (cuiva) poliţa (sau o poliţi) =a întoarce (cuiva) un rău, a se răzbuna (pe cineva). Cf. Zanne, p. v, 509, m. d. enc., dex. (Rar) A face (pe cineva) poliţă = a trimite (pe cineva) de la unul la altul. Cf. ddrf, Zanne, p. v, 509, cade. + (Rar) Poliţă de încărcare = conosament. Căpitanul este dator a avea pe vas ... poliţele de încărcare, ap. tdrg, cf. ltr2. 2. (în sintagma) Poliţă de asigurare = document emis de către o instituţie de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare (a vieţii şi a bunurilor materiale ale cuiva). Cf. I. PANŢU, PR. 5, CADE, DM, DER, M. D. ENC., DEX. O F i g. Era un fel de poliţă de asigurare pusă pe principiul: „Nu uita, coane, că le-am servii“. contemp. 1948, nr. 113, 5/3. 3. (Regional) Libret de economii. Com. din Poiana Sibiului-Sebeş. — Pl.: poliţe şi (învechit şi popular) poliţi. — Din ngr. jt6Xu Local în care este instalată o poliţie (1). V. s e c ţ i e, post, circumscripţie. Neguţătorul merse îndată la poliţie şi arătă ceea ce i s-a Inllmplat. I. Golescu, ap. gcr ii, 256/23. Alerg la poliţie, răcnesc, imi smulg păru, mă bocesc. Alecsandri, t. i, 312. Mitocane! paslramagiule I la polifiune I Caragiale, t. ii, 23, cf. Şăineanu, d. u., cade. S-o caute la poliţie şi să vină aici s-o găsească l Demetrius, a. 87, cf. m. d. enc., dex. <> (învechit) Funcţia de poliţai. Cf- L Golescu, c. 2. (învechit) Regulament de ordine internă stabilit de o adunare, de o societate etc. ; menţinere a ordinii publice într-un grup social. Asupra regulelor poliţiei este a mina vitele bolnave la locul cel sănătos. Învăţătură, 36/8. Datoria ambilor feliuri de edili au fost grija poliţiei; deci ei purtau grijă pentru casele publice şi private. Bojincă, a. ii, 41/1, cf. Şăineanu, d. u„ cade. O E x p r. A face poliţie = a menţine ordinea in mod sever şi autoritar. Cf. Scriban, d., işsex. + P. ext. Pază (I 1). Guvernul lui Mihail Sturza găsi că e trebuincios a se înfiinţa an vas militar de poliţie înarmat cu tunuri. N. A. Bogdan, c. m. 120, cf. dl, dm, dex. 3. (învechit, rar) Instanţă de judecată care judeca procesele dintre militari şi civili. Pricinile ce se vor Inllmpla Intre orăşani şi intre ostaşi să se judece la judecata ce se numeşte poliţie. Dionisie, c. 218. ■ — Pl. : poliţii. — Şi: (rar) pollţiiine s. f. — Din lat. politia, germ. Polizei, rus. nojlMMifl, fr. police. POLIJIENÉSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine poliţiei (1) sau poliţaiului, privitor la poliţie sau la poliţai, propriu poliţiei, care se execută la poliţie; poliţist (II 1). Toate mijlocirile poliţieneşti a lor. Poronca div. 2/6. Spre desăvlrşirea... slujbei poliţieneşti să socotesc de neapărată trebuinţă a se alcătui streajă pămlntească. cr (1830), 125J/12, cf. 274^20, I. Golescu, c., Stamati, d. Nu-mi pot dar lămuri care au fost pricina acestei porunci poliţieneşti, rom. lit. 1222/30, cf. Polizu, lm, Barcianu, Alexi, w. Urma să puie o ordine de natură poliţienească Intre cei ce practicau o anumită meserie. N. A. Bogdan, c. m. 175, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Condamnatul la închisoare poliţienească execută pedeapsa In penitenciarele judeţene, cod. pen. r.p.r. 54, cf. 516, dm, m. d. enc. <0> (învechit) Medicină poliţienească = medicină legală, v. legal. Medicina poliţienească are un clmp foarte întins pentru lucrările ei. Barasch, i. 112/19. — Pronunţat: -ţi-e-, — Pl. : poliţieneşti. — Poliţie + suf. -enesc. POLIŢIENÉŞTE adv. (Rar) Ca poliţaii, în felul poliţailor. Cf. Polizu, Scriban, d. — Pronunţat: -ţi-e-. — De la poliţienesc. POLIŢÎSM s. n. Activitate întreprinsă de poliţie (1) în vederea menţinerii ordinii; p. e x t. fel de a fi, de a gîndi, de a acţiona în spirit poliţienesc, brutal, violent. O clipă se glndi să-l denunţe şi astfel să-l pedepsească. Dar poliţismul li repugna. Rebreanu, p. s. 122. Poliţismul e egal de sever cu toată lumea. Ralea, s. t. i, 283, cf. DM, DEX. — Poliţie -f- suf. -isni. POL1ŢÎST, -Ă s. m., adj. I. S. m. Agent de poliţie (1); funcţionar de poliţie; poliţai, (rar) pollsman, (învechit şi regional) poliţar, (învechit) poliţmaistru. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Cu Indemlnare de poliţist... scoase din buzunarul lui Mihai de la piept un portţigaret. C. Petrescu, î. i, 6, cf. Scriban, d. Bandiţii misterioşi au mai asasinat pe cineva şi... poliţistul i-a scăpat din nou. Ralea, s. t. i, 284, cf. DM, M. D, ENC., DEX. II. Adj. 1. Care aparţine poliţiei (1) sau poliţistului (1), privitor la poliţie sau la poliţist, propriu poliţiei; poliţienesc. Cf. dl, dm, dex. + (Despre filme, romane etc.) Care înfăţişează fapte criminale (misterioase), foarte complicate, al căror secret este descoperit, în cele din urmă, prin ingeniozitatea unui poliţist (I) sau a unui detectiv. Am citit un roman poliţist. Sadoveanu, o. xviii, 473, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Despre state, regimuri politice eţc.) Care se sprijină pe poliţie (1) şi pe jandarmerie, exercitîndu-şi de cele mai multe ori puterea prin metode violente şi abuzive. Cf. dl, dm, dex. — Pl. : poliţişti, -ste. — Din germ. Polizst. POLIŢIT5NE s. f. v. poliţie. POLIŢMAlSTER s. m. v poUfmaistru. 11140 î>OLlŢMAlSTRtî — 991 - POLIZARE POLIŢMAlSTRU s. m. (învechit) Poliţai. La spital ot Curte, la Spiridon, la Ipsilant, ... la polifmaisler (a. 1806). Iorga, s. d. vi, 196. Aducerea la împlinire se va face la tlrgurile de afară prin polilmaistru. Buletin, f. (1833), 36V31. Cile un comisariu ... să fină locul de polifmeistru. ib. 1462/33. La multe prilejuri au fost împlinitori datoriilor de polifmeistru la acel post. ib. (1838), 312/26. Poliţie mică pe apa Bahluiului... se administrează de cătră un polifmaisiru. geogr. n. 117/21. 'Să va întocmi un comitet... de polifmâisterul, de inspectorul comitetului, pov. hol. 13/20. Polilmaistru municipalităţii. Calendar (1851), xi/26. Văzui pe polilmaistru că veni de afară. Negruzzi, s. i, 53, cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, DM, DEX. — PI.: polilmaişlri. — Şi: pollţmăister, poliţmilstru s. m. — Din rus. nojiMţMeiiCTep. POLIŢMElSTRU s. m. v. polijmalstru. POLIURETAN s. m. Produs macromolecular obţinut prin polimerizarea în trepte a unor compuşi chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice, a unor lacuri etc. Proprietăţile poliuretanilor depind de gradul de polimerizare. ltr2. Dacă In loc de alcooli se utilizează polialcooli se obfin poliuretani cu structură tridimensională, der, cf. m. d. enc. — Pronunţat: -li-u-. — PI. : poliuretani. — Din germ. Poiyurethane, engl. polyurethanes. POLIURÎE s. f. Eliminare de urină în 'cantitate mai mare decît cea normală. în scleroza renală, avind poliurte (urină multă), administrarea apei este absolut indicată. Belea, p. a. 250. Există o poliurie fiziologică, ca urmare a introducerii excesive de lichid In organism, şi o poliurie patologică, care apare în boli ca diabetul zaharat, der, cf. dn2, d. med., m. d. enc., dex. — Pronunţat: -li-u-. — PI. : poliurii. — Din fr. polyurle. FOLIVACI s. m. (Regional) Persoană care se ocupă cu săpăturile de şanţuri pentru irigarea grădinilor de legume. Cf. Scriban, d. — PI.: polivaci. — Din bg. no.inim. POLIVALÎJVT, -Ă adj. 1. (Chim.; despre elemente sau despre radicali) Care are proprietatea de a intra în mai multe combinaţii chimice sub diferite stări de valenţă, care poate funcţiona sub mai multe stări de valenţă; plurivalent. Cf. dm, ltr2, der, dn2. Clnd un atom dintr-un element se combină cu 2, 3 ... n atomi de hidrogen, se zice că elementul este polivalent, chim. an. CĂLIT. 20, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. Care îndeplineşte mai multe funcţii, care are diferite capacităţi, însuşiri, posibilităţi de funcţionare. Sală polivalentă. Instalaţie polivalentă. + F i g. Care are calităţi, valori multiple; multilateral. Pentru cine citeşte puţin şi scrie pulin, savantul poligraf şi polivalent rămlne un personaj de comedie ... fără priză asupra realităţilor. Căline seu, c. o. 61. — PI. ; polivalenţi, -te. — Din fr. jpolyvalent. POLIVALENŢĂ s. f. 1. (Chim.) Proprietate a unor elemente sau a unor radicali de a prezenta valenţe diferite în combinaţiile pe care le formează; calitatea de a fi polivalent (1); (rar) plurivalenţă. Cf. ltr2, DM, DN, D. MED., M. D, ENC., DEX. 2. (Adesea fig.) însuşirea dea fi polivalent (2); multilateralitate. Această polivalentă constituie principalul merit al analizei, contemp. 1966, nr. 1019, 2/7. Din comoditatea clasificării, publicul nu poale admite polivalenţa talentului. Lovinescu, s. i, 510, cf. DEX. — PI. : polivalenţe. — Din fr. polyvalence. POLIVINfL subst. (Chim.) Produs macromolecular obţinut prin polimerizarea acetatului de vinii (v. poliacetat de vinii), a clorurii de vinii (v. policlorură de vinii) etc., folosit la fabricarea lacurilor şi vopselelor, a alcoolului polivinilic, ca material în construcţie, în electrotehnică etc. Cf. ltr2, der i, 669, m. d. enc., dex. — Din fr. polyvinyle. POLIVINÎLIC adj. (în sintagma) Alcool polivinilic — compus macromolecular obţinut pe cale industrială prin saponificărea poliacetatului de vinii, folosit în industria materialelor plastice, la fabricarea fibrelor sintetice, a lacurilor etc. Cf. ltr2, m. d. enc. — PI. : polivinilici. — Din fr. polyvinylique. POLIVITAMÎNĂ s. f. Preparat farmaceutic care conţine un complex de vitamine (cu adaos de lecitină şi sulfat feros). Cf. dm, der, dn2. m. d. enc., dex. — PI. : polivitamtne. — Poli-l -f- vitamină. PdLIVIŢĂ s. f. v. poledijiî. POLIVOLTÎN, -Ă adj. (Despre unii viermi de mătase) Care posedă însuşirea de polivoltism. Cf. M. D. ENC. — PI.: polivoltini, -e. — Din fr. polyvoltine. POLIVOLTÎSM s. n. însuşire a unor viermi de mătase de a avea mai multe generaţii în cursul aceluiaşi an. Cf. ltr2, dn2. — Din fr. polyvoltisme. POLIZA» vb. I. T r a n z. (Complementul indică obiecte sau suprafaţa lor) A prelucra prin aşchiere, cu ajutorul polizorului1. Butoanele de polizat mistriile ... se întrebuinţează pentru rectificarea şi netezirea tiparelor. Ioanovici, tehn. 84. Ele slnt nişte blocuri paralelipipedice de oţel călite, şlefuite şi polisate cu foarte mare atenţiune. Orbonaş, mec. 70. Suprafaţa interioară a cilindrului trebuie să fie ... polizată şi şlefuită. Soare, maş. 213. Strung de rectificat şi polizat fuse la osii de locomotive, nom. min. i, 113. Se ducea să lucreze ... la spălat şi polisat plăci metalice. Beniuc, m. c. i, 262, cf. dex. <0- Maşină de polizat = polizor1. Cf. ltr2, der, dex. + (Complementul indică foi de tablă) A lamina la rece, în vederea cositoririi. Cf. dex. — Prez. ind.; polizez. — Şi; (rar) polisâ vb. I. — Derivat regresiv de la polizori. POLIZA* vb. I. T r a n z. (învechit) A guverna. Cf. I. Golescu, c. Partidul naţional nu mai poliza nimic. Guvernul provizoriu clrmuia ţara pe făgaşul învechit al interesului exclusiv. Dîmboviţa (1858), 6V6. — Prez. ind. : polizez. — Din fr. policer. POLIZAHARÎDĂ s. f. (Mai ales la pl.) Substanţă macromoleculară din clasa hidraţilor de carbon, rezultată prin policondensarea unui număr variabil de monozaharide, în special glucoză. Cf. ltr2, dm, der, dn2, d. med., m. d. enc. — Pl. : polizaharide. — Din fr. polysaccharide. POLIZARE s. f. Acţiunea de a poliza1 şi rezultatul ei; (rar) polizat1. Cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. 4 Operaţie de laminare la rece a foilor din tablă subţire, pentru a fi ulterior cositorite. Cf. m. d. enc. + Netezire şi subţiere a firelor textile. între valţurtle ... îmbrăcate cu strat din sfori de cocos [firele] suferă o polizare. Ionescu-Muscel, fil. 382. — Pl.; polizări. — Şi: (rar) polisâre s. f. ltr2. — V. polizai. 11157 POLIZAT1 — 99.2 — POLOBOC POLIZAŢI s. n. (Rar) Polizare. Cf. dm, dex. — V. poliza. POLIZAT*, -Ă adj. Prelucrat cu polizorul1, ll puse pe arhitect să privească printr-un microscop o bucală de fier polisai. Căunescu, s. 853. cf. dl, dm, dex. — Pl. : polizaţi, -ie. — Şi: (rar) polisAl, -ă adj. — V. poliza'. POLIZOR* s. n. Maşină-unealtă folosită la prelucra' rea, prin abrazare, cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, trunchi de con etc., a suprafeţelor (metalice), acţionată electric sau pneumatic; maşină de polizat. Prelucrarea mecanică a ... cuţitelor se reduce numai la curăţirea cu polizorul. Ioanovici, tehn. 98. Piesele ... stnt curăţate de zgură şi de nervuri cu ajutorul polizoarelor. id. ib. 136. Unele din acesie materiale... se întrebuinţează la fabricarea pietrelor de polizor. Orbonaş, mec. 63, cf. 231. Polizoarele mobile vor fi prevăzute ... cu o apărătoare, prev. accid. 21, cf. leg. ec. pl. 467. Un polizor vine gata făcut fabricat dintr-o uzină. Demetrius, c. 49, cf. ltr2, dn2, dex. + (Regional) Pilă specială folosită la ascuţirea dinţilor unui joagăr (Izvoru Alb —Piatra Neamţ). Cf. Glosar reg. — Pl. : polizoare. — Din fr. polissoir. POLIZOR*, -OÂRE s. m. şi f. Tehnician care lucrează cu polizorul1. Cf. nom. prof. 22, — Pi.: polizori, -oare. — Din fr. polisseur. rdLJE s. f. Mare depresiune închisă din regiunile carstice, care se formează prin unirea uvalasurilor sau prin prăbuşirea tavanelor peşterilor. Cf. ltr2. In unele polje se află lacuri, der. Poljele constituie terenurile cele mai fertile din regiunile calcaroase. ib., cf. M. D; enc. — Pl.: polje. — Din fr. polje. POLMĂNl s. n. v. podmol. POLMĂN* subst. (Regional) Pulpana. mantalei (Iara —Turda), Coman, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. polpană. POlMĂ1 s. f. (Regional) Mistrie (1) (Crucea —Vatra Dornei). a v 15. — Pl.: polme. — Etimologia necunoscută: POLMĂ* s. f. (Regional) Minge (1) (Bucova —Haţeg). Cf. h xvm 47. — Pl. : polme. — Etimologia necunoscută. POLMEATĂ s. f. v. pomneată. POLMESfiNIC s. n. v. pomeselnic. POLMlîSiVIC s. n. v. pomeselnic. POLM0D s. n. v. podmol. POLM6G s. n. v. podmol. POLMdL s. n. v. podmol. POLMdN s. n.v. podmol. POLMOiVÎX subst. (Regional) Diminutiv al lui polinon. V. podmol (II 2) (Buni — Turda). Cf. chest. ii 331/322. — Pl. :? — Polmon + suf. -el. I’OLMONJÎŢ subst. (Regional) Diminutiv al lui polmon. V. podmol (112) (Tritenii de Sus — Turda). Cf. chest. ii 321/291. — Pl. : ? — Polinon + sufi -e/i I'OLAIONtjŢ subst. (Regional) Suport de' fier sau de piatră care se pune sub lemnele care ard pe vatră pentru a le ţine ridicate spre a arde mai bine (Ocoliş — Turda). Cf. chest. ii 336/324. — Pl. : ? — l’olnion + suf. -uţ. POLMOTÎ vb. IV v. polomoti. POLMCD s. n. v. podmol. p (Regional) Moş poloboc, se spune despre un om gras sau beţiv Cf. Pamfile, j. i, 131. 2. (Regional) Nivelă cu bulă de aer. Cf. cade, conv. lit. -xliVj, 731. Meşterii şi mat rar tehnicienii întrebuinţează In toate ocaziile tubul cu apă, pentru controlarea nivelului tuturor construcţiilor, numit boloboc. cv 1949, nr. 9, 28, cf. ltr2, dm, m. d. enc., dex, h ix 439, 452. — Pl. ■ poloboace şi (Învechit, rar, in.) poloboci (I. Bianu, d. r. 188). — Şi: bololi6c s. n., (regional) pqloboâcă s. f., porob6e (h ix 439, 452) s. n., bolo-boâcă s. f. — Din ucr. nojiyOoK. POLOBOCAR s. m. (Regional) Dogar (Muncelu — Panciu). alr i 1 836/590. — Pl. : polobocari. — Poloboc + suf. -ar. POLOBOCUL s. n. (Popular) Diminutiv al lui poloj»oc (1); butoiaş, (regional) polobocică.Tatăl... şede la o parte pe un polobocel. Eminescu, n. 141. Să le aşeze înaintea casei pe două sclnduri puse pe nişte polobocele. Slavici, n. i, 91, cf. cade. Am adus două polobocele de vin. Sadoveanu, o. i, 52, cf. 232, Scriban, d. Luă In braţe bolobocelul cu ţuică. Camilar, n. ii, 450. Poate să rostogolească spre sat un polobocel. Galan, z. r. 252. Au aflat biata copilă In tindă un polobocel cu tărlţe. Sbiera, p. 171. Slnt două scăunele: Pe scăunele Un polobocel, Pe polobocel Un bostănel (Trupul omului). Gorovei, c. 369. — Pl.; polobocele. — Şi: boloboeâl s. n. — Poloboc + suf. -el. POLOBOCÎCĂ s.f. (Regional) Butoiaş (Lieşti — Tecuci). Graiul, i, 389. Am umplut o poloboSicl di SihzaSi di vedri. ib., cf. scl 1963, 513. — Pl. s polobocele. — Din rus. noaySoTOa. POLdCl s. n. v. polog1. POLde* s. n. v. polog*. POLOCHÎM subst. (Prin Maram.) Argilă de culoare cenuşie care se găseşte la doi-trel metri adîncime în scoarţa pămîntului şi care se întrebuinţează ca Ingrăşămînt. Cf. Lexic reg. 21. — Pl. :? — Etimologia necunoscută. POLOCOŞ s. n. (învechit, cu sens neprecizat, probabil) Coviltir (din rogojină). Caii ajunsese dă-şi mlnca coadele şi coamele şi rodea polocoşurile după la cară. R. Greceanu, cm ii, 185. — Accentul necunoscut. — Pl. ; polocoşuri. — Etimologia necunoscută. PGLdCRĂ s. f. v. poreclă. POL6CRE s. f. v. poreclă. POLdCHl I s. f. v. poreclă. POLOCRÎ* vb. IV v. porecli. POL(5CRU s. m. v. poreclă. POLÔG1 s. n. 1. Grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentînd de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau sub coasă, ori cantitatea care se poate cuprinde odată cu palma deschisă, mănunchi (I 1), (popular) m î n ă1 (X 2) ; p. e x t. (regional) şir de mănunchiuri de păioase cosite sau secerate, legate ori întinse pe cîmp pentru uscat ; s p e c. fîn uscat pe cîmp. Iară pre pizmaşii vei lovi din frunte, Di-or sta ca pologii capete cădzute. Dosoftei, ps. 219/4, cf. Cantemir, i. i. ii, 325. Orzul... trebuie lăsat In mănunchiuri sau In brazde (polog) să se uşte. Economia, 51/27. Finul, căpiţă, polog şi iarba ... să fie a părintelui (a. 1821). Ştefanelli, d. c. 377, cf. lb. Fiindcă mălaiul este gros In pai, de aceea după săcere să cuvine să steie In polog plnă se va usca. I. Ionescu, c. 79/26, cf. 110/17. Voi castani bătrlni, stufoşi, stau neclintiţi... Intinzln-du-şi pe verdeaţă umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase. Delavrancea, s. 222. Griul secerat se pune In mănunche sau poloage. Damé, t. 56, cf. 37. Alţii or crede chiar că e mai nimerit să aleagă din mănunchiuri (poloage) spicele cele frumoase. Sandu-Aldea, s. 46. Retezau griul din faţa pămlntului, 11 rezemau pe vergele şi-l culcau In pologuri grase. săm. iv, 948. începe să aştearnă In poloace griul la pămlnt. i. cr. ii, 294. Pologul se compune din mai multe mănunchiuri, puse unele lingă altele. Pamfile, a. r. 121, cf. 129, id. j. i, 83. Vara li plouă pologul. Gorovei, cr. 266, cf. Păcală, m. r. 525. Pologul s-a uscat ca hlrlia. Rebreanu, i. 55. Curăţă firele de pe podul maşinei şi le răstoarnă In urma maşinei, regulat, In formă de poloage. Ion Botez, str.' 14. După ce finul s-a uscat, brazdele se adună cu furca de lemn, mai multe la un loc, acestea acum se numesc „poloage1'. Pribeagul, pr. 74. Fiindcă patul de ovăz conţine multă apă, după recoltă este bine ca mănunchiurile — poloa-gele — să fie lăsate cltva timp nelegate, enc. agr. iv, 359. Acolo, In poiană, bătrlnul avea fin In polog şi venea să vadă dacă nu-i bun de strlns In căpiţi. Sadoveanu, o. v, 475, cf. ix, 327. Adunăm poloagele, legăm snopii. Stancu, d. 191. Cine-mi vine pe cărare, Prin polog de fin? Banuş, p. 286. Soră-sa căra pologii cu furca, pentru căpiţe, il octombrie 1960, 20. îi sleiseră puterile de ailta tăiat spic de făcut poloage şi de dat întruna cu secera, v. rom. iulie 1962, 9. Mi-o pierit iarba-n preluncă Şi pologu di la luncă. Mîndrescu, l. p. 163, cf. Bugnariu, n. 53/472, com. Marian. Mi-o pierit iarba pe văi Şi polog de nouă clăi. Reteganul, ch. 148, cf. şez. ii, 43. Cu dreapta trăgea, Cu stingă polog făcea. mat. folk. 522. Mă duc la polog, 11 slrlng. Graiul, i, 37, cf. Vasiliu, c. 187, Păsculescu, l. p. 21, 26. Făcură din prolog snop, Din snop claie. i. cr. iii, 198. Polog sau poloage slnt acelea ce. rămln numai după ce se coseşte fie ori fin ori alte cereale, ib. 292, cf. şez. xiii, 121,130, com. din Frata-Turda şi din Zagra-Năsăud. Pentru tine, mlndră hăi. Am polog de nouă clăi. BÎrlea, c. p. 71, cf. şez. xx, 139, com. din Loman-Sebeş, alr sn i h 55, 126, 128, a i 31, 35, ii 12, iii 18, vi 8, 16, 22. De la noi Şl pin’ la voi PăsatVărsat (Pologul). Gorovei, c. 300. + (Regional ; de obicei la pl.) Grămadă alcătuită de obicei din trei pînă là cinci poloage1 (1) strînse la un loc. Tulpinele (de linte) se slrlng In mici poloage şi se lasă astfel expuse la soare. ap. tdrg. Secerişul... Insamnă tăietul griului, orzului, ovăsului, sacaret, rapiţei ş.a. spre a le face paloage. i. cr. iii, 225, cf. 226, 257. + F i g. Grămadă, mulţime de oameni. Văzlnd că pologul de tatari se apropie din ce In ce tot mai tare de sat, aruncă cine şti unde traista. Marian, t. 170. <0> E x p r. (Adverbial ; regional) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a fi, a zăcea culcat la pămînt, a sta (Sau a zăcea, a cădea) grămadă. Trupurile ... zăcea polog... aşea zăcea plnă In Ploieşti. -M. Costin, let. i, 329/33, cf. ddrf. Oile-atunci grămădite cad jertfe polog laolaltă. Murnu, i. 91, cf. Scriban, d., m. d.enc., dex, Ciauşanu, gl. (Adverbial ; regional) A pune polog = a doborî 4 — c. 1901 11199 POLOG2 — 994 — POLOGI1 Ia pămînt; a omori, a ucide. Şchiopul ... era o boală generală care „punea oile polog“. Dragomir, o. m. 19. 2. întoarcere sau împrăştiere a Anului cosit (pentru a se usca). Cf. lb. A fost ia polog. Sevastos, n. 44. [BuhaJ ţipă... pe timpul secetei vara, mai ales pe timpul pologului, şez. v, 129. Iarba o cosea singur şi la polog mă chema pe mine. săm. iv, 545. 3. Iarbă sau alte plante (de nutreţ) bune de cosit. Proprietarii mari se deplasau din sat In timpul finului, pentru ca să supravegheze lucrul, deoarece aveau polog mult. db. vii, 189. Stepa din pologu-i verde, Cu mălini cădelniţlnd, După văi prelungi se pierde. Lesnea, p. E. 25. N-apucă să doboare pologul şi-şi înfipse vtrful Inir-un muşuroi de clrtiţă Inţelenit. Plopşor, c. 25. — Pl.: poloage şi (rar) pologuri, (învechit şi regional, m.) pologL — Şi ■: (regional) pol6c, porl6g (gl. olt.), pal6jj, prolog s. n. — Din bg. nojior, ser. polog. POLOG* s. n. 1. Ţesătură sau împletitură fină folosită mai ales ca draperie, ca perdea; p. e x t. baldachin. Ruşinlndu-se de d'insul a-l vedea In faţă au pus zaveasă polog pre dertainieş de au grăit de după zaveasă. Dosoftei, v. s. octombrie. 66r/32. Şi era ... odihnind pe patul lui In polog. Biblia (1688), ap. tdrg. 1 polog de hataie verde cu flori de hir (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. 1 polog sandal (a. 1745). Uricariul, xi, 225. Un polog de bumbac In ochiuri (a. 1824). ib. xx, 344. In casa omului sărac, ospăţul cumpătat, Făr de poloage şi covor de purpură pe pat. Ollănescu, h. o. 266. înălţimile albastre păreau că ... tremură încet ca un polog In care bate o adiere domoală. Sandu-Aldea, d. n. 242. Creşte-o dulce lenevie Ca-ntr-un polog frumos In care te-nvinge somnul fără vrere. Anghel, î. g. 20. Pe rogojină, ca sub pologul de horbotă, ploaia de ruble acoperea lacome Danae. M. I. Caragiale, c. 27, cf. Şăineanu, D. u. Polog la pat. Bassarabescu, v. 135. Un pat cu polog nu s-a văzul niciodată pe aceste meleaguri. Sadoveanu, z. c. 193. Se apropie In vlrful degetelor de patul cu polog. id. o. viii, 250. Se vede palul mare, alb, cu polog alb. Camil Petrescu, t. i, 83, cf. Scriban, d. Se uitau îndelung la draperiile de polog ale patului. Demetbius, a. 17. <0> F i g. Pologul stidirii să se ridice şi supt singurătate acoperemlntul necunoştinţii să se arunce. Cantemir, ist. 290. Pologul de mătase al cerului înstelat. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 210. 2. Ţesătură ţărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lină, din in sau din cînepă, folosită ca învelitoare, cergă, pătură, aşternut, scoarţă, coviltir etc. Cf. Cantemir, i. i. ii, 3.25, Delavrancea, t. 135. înnoda colţurile pologului două cîte două, in răscruce şi carul era gata de plecare, conv. lit. xliv2, 79. Se urcă dasupra griului..., desfăcu cu dinţii şi colţurile înnodate ale pologului, ib. 436, cf. h i 189, ii 87, 118, 186, 204, 221, vii 70, 184, 444, xn 8, 32, xiv 417, 447, bul. fil. v, 171, cv 1949, nr. 8, 33. O Fi g. Un vlnt uşor aşternu un alt polog de frunze peste cele căzute de mai înainte, ap. tdrg. Petele alburii, sclipitoare ... tărcau năutiul rumenit al pologului de frunze uscate. conv. lit. xmi, 1 147. Era un fel de tot ciudat să pregătesc examenul de a doua zi sub pologul acestor flori. Galaction, o. 340. 3. Acoperitoare specială (asemănătoare unui cort), confecţionată din pînză rară sau din plasă de sîrmă şi folosită împotriva ţînţarilor, a muştelor etc. Nu putea închide ochii nici in polog din pricina ţînţarilor. Sandtj-Aldea, a. m. 10. Pescarii, in timpul verii, dorm sub nişte acoperişe speciale de pînză rară numită „poloace", Antipa, p. 759, cf. cade. împrejurul colibei slnt... poloage albe, de plnză subţire de bumbac, sub care pescarii dorm noaptea spre a fi feriţi de ţlnţarl. enc. agr. iv, 331. Nu vom mai avea nevoie de tifonul pentru polog. vîn. pesc. octombrie 1964, 22. Polog înseamnă un fel de cort pe care ... locuitorii şi-l aşază deasupra, pentru a se păzi de ţinţari. i. cr. iii, 252. — Pl. : poloage. — Şi: (regional) jioloc s.n. — Din rus. nojior. POL6G3 s. n. v. pot log. POLOGA vb. I v. polog¡1. POLOGÂR* s. m., s. n. I. S. m. Persoană care lucrează la întorsul şi adunatul pologului1 (1); (rar) pologaş. Din oraşele în care stăm acum, iubiţi pologari, glndul ne zboară ... la voi. săm. iv, 799, cf. 797, com. din Braşov. II. S. n. (Regional.) 1. Secerătoare mecanică (Roşiori de Vede). Lexic reg. ii, 71. 2. Greblă Ia secerătoarea nelegătoare, care dă pologul1 (1) jos de pe masa maşinii (Roşiori de Vede). Lexic reg. ii, 71. — Pl.: (I) pologari şi (II) pologare. — Polog* + suf. -ar. POLOGÂR* s. m. v. potlogar. POLOGAŞ s. m. (Rar) Pologar1 (I). Un om călare umblă prin sat răscolind uliţele, să cheme pologaşi. săm. iv, 797. — Pl. i pologaşi. — Polog l + suf. -aş. POLOGAT, -Ă adj. v. pologit*. POLOGÎNIE s. f. v. polojenle. POLOGÎI vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit şi a b.s o 1.) (Complementul indică iarbă, păioase, holde) A doborî la pămînt cu coasa sau cu secera; a (întoarce şi a) aduna în grămezi de trei-cinci poloage1 (1), a strînge la un loc. îşi lua flăcăi şi fete mari şi tntr-o zi er (Prin lărgirea sensului) Eu pe urmă c-oi veni..., Din buzdugan azvlrlind, Gardurile pologind. mat. folk. 74. 2. Tranz. (Popular; complementul indică iarbă, holde, tulpini de plante sau de arbuşti etc.) A apleca, a încovoia, a aşterne la pămînt; a doborî, a culca. Lasă holdele în voia vlnturilor ce le pologeşte sau le scutură. I. Ionescu, c. 123/28. O priponii In smeurişul pologit încă de ploile nopţii. Hogaş, m. n. 180, cf. id. dr. ii, 41. Pe unde mă voi fi luptat cu ea, Pădurea pologiţă va zăcea. Beniuc, v. 134. <£> Refl. Sărjoaca se face mai fără greş declt oricare altă păne şi nu să pologeşte. I. Ionescu, c. 182/1. Viţa de vie se polojeşte In jurul buciumului. Com. din Banat. + Refl. P. e x t. (Prin Olt.; complementul indică diverse obiecte sau părţi ale unor obiecte) A se strîmba, a-şi schimba poziţia, înclinîndu-se. S-a pologit roata carului, ap. cade. 3. Intranz. (Prin nord-vestul Munt.; în forma pologa; despre pomii fructiferi) A fi încărcat, a fi plin de fructe. Am fost pe la pruni, slnt pologaţi de prune, Udrescu, gl. 4. Tranz. F i g. (învechit şi regional; complementul indică fiinţe) A nimici, a distruge (culcînd la pămînt); a răpune. Eu socotii că de-acum pologi-vom pe-Ahei la corăbii. Murnu, i. 168, cf, Ţiplea, p. p. 114. Ciuia (ciuica) mi-a pologit raţele. Ciauşanu, gl. + Refl. (Regional) A cădea bolnav la pat (Armeniş —Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 155. S-o pologit rău. id. ib. 11208 POLOGI2 — 995 — POLON 5. Refl. (învechit, rar; în forma poloji) A se aşeza, a se statornici; a se pune. Puse-le In vecii şi veacul de neacu povelit poloji-se şi nu va trece, psalt. hur. 124r/26, cf. psalt. 306, 456. — Prez. ind. : pologesc. — Şi: (învechit şi regional) poloji vb. IV, (regional) poloffi (Udrescu, gl.) vb. I. — V. polog1. POLOGÎ* vb. IV v. potlofl!. POLOGÎRE s. f. Acţiunea de a p ologi1 (1) şj rezultatul ei. Acestea acuma se numesc ,,poloage“ ..._ iar lucrarea se numeşte „pologire“. Pribeagul,p. r. 74. — PI. : pologiri. — V. pologi1. POLOGÎTI s. n. (Regional) Faptul de a pologi1 (!)• Facerea poloagelor se mai numeşte şi pologit. Pam-FiLE, A. R. 124, cf. DM, DEX. — V. pologil. POLOGÎT*, -Ă adj. 1. (Popular; despra iarbă, holde, tulpini de plante sau de arbuşti etc.) Doborît, culcat la pămînt (din cauza vîntului, a ploii etc.). Toate holdele pologite trebuiesc săceraie îndată ce se va îndrepta vremea. I. Ionescu, c. 132/17. 2. (Regional; în forma pologat; despre pante, maluri etc.) Cu înclinaţie mică. Acesta e de obicei In ochiuri, la margini, In apă mică, caldă, cu malul pologat, înclinat dulce. Atila, p. 312. 3. (Prin nord-vestul Munt.; în forma pologat) Plin, încărcat, îmbelşugat. Puneţi masă pologată, Cu nănaş, Cu mlndră fală. Udrescu, gl. — PI.: pologiţi, -te. — Şi: pologăt, -ă adj. Atila, p. 312, Udrescu, gl. — V. pologi'. POLOIÂLĂ s. f. v. poleială. POLOÎST s.m. (Sport) Jucător de polo1 (2). Cf-L. rom. 1959, nr. 2, 85. Poloiştii romtni şi maghiar! se vor întrece din nou astăzi după amiază. Scînteia, 1960, nr. 4 834. Succes scontat al poloiştilor din R. D. Germană. Sportul, 1969, nr. 658, 1/1, cf. dex. — PI. : poloişti. — Şi: (rar) pollst s. m. l. rom. 1959, nr. 2, 85, dn2. — Din fr. poloiste. POLOIŢA s. f. v. polovlţa. POLOJANIE s..f. v. polojenie. POLOJĂNÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică viţa de vie) A butăşi (Berzasca—Moldova Nouă), alr i 1 713/5. — Prez. ind. : polojănesc. — Ci. p o 1 o j n i ţ ă. POLOJÎNIE s'. f. 1. (învechit, rar) Prezentare a subiectului unei lucrări; cuvînt înainte. Cf. Coresi, ap. DHLR ii, 522. 2. (învechit) Afirmaţie răutăcioasă, insultătoare, nedreaptă, calomnioasă (făcută în scris); p. e x t. ■pamflet. Şi scrise Pilat polojeniia lui 7[su]s şi o puse pre cruce. n. test. (1648), 131r/25. Cela ce va face polojenii ca acealea, cu ocări şi cu sudălmi asupra altuia, aceluia ... să i să taie capul. prav. 247. Aceasta să Inţălege şi să face cănd aceale scrisori şi aceale polojenii cu sudălmi şi cu ocări vor fi tocmite cu vicleşug, ib. 248, cf. TDRG, CADE. 3. (Regional; de obicei la pl.) Snoavă, anecdotă ; întîmplare. Cf. Gheţie, r. m., Pamfile, j. ii, 161. Vorbesc tihnit; spun polojănii de pe clnd umblau ei pribegi, fugari de oaste. Mironescu, s. 26, cf. bul. fil. ii, 292, Scriban, d., dl. El habar n-avea; bea şi mlnca şt spunea polojenii. Reteganul, ap. cade. Atlte pologenii spune N., de te pocozăşti de el. Viciu, gl., cf. Paşca, gl:, com. din Monor-Reghin şi din Morăreni -Reghin. Spune nişte polojănii să treacă din noapte, alr ii/i mn 81, 2 689/414, cf. a v 15, Vi 4, 33.' — Pl. : polojenii. — Şi: (regional) polojânie (şez. xx, 13.9), pologiuie s. f. — Din V. Sl. nOAOHÎEHHtG. POLOJÎ vb. IV v. pologil. POLOJNÎŢĂ s. f. (Regional) Butaş de viţă de vie (Ferendia—Reşiţa), alr i 1 713/30. Slobod polojnilă. ib. — Pl. i polojniţe. — Din ser. poioînlea. POLOLOGHÎE s. f. v. poliloghie. POLOLOGÎE s. f. v. poliloghie. POLOL6ŞNIŢĂ s. f. v. polunoştnifă. POLOMEÂC s. n. (învechit şi regional) Căldare de aramă cositorită, mai rar de lemn, în formă de trunchi de con, cu o capacitate de 10—12 litri. V. găleată. Mi-au cumpărat cumnatul Hristachi de la Liov ... 11 [Iei] 10 [parale] polomocul..., 12 părecht cuţit[e] (a. 1766). Furnică, i. c. xxvi, cf. cade, T. Papahagi, c. l., Scriban,d.,dl,hv297, 298, i.cr. v, 280. Cată colo-n bălegar Că este un poloveac. PĂscu-lescu, l. p. 248. Să vii să-ţi dau o polomeâcă de rachiu. Boceanu, gl., cf. chest. ii 464/25. — Pl. i polomece. — Şi: polomeâcă s. f., po]om6e, poloveăc s. n. — Din bg. noJioiiHK. Cf. ser. polovnjaK. POLOMEÂCĂ s. f. v. polomeac. POLOMfDĂ s.f.v. pălămidăl. POLOMNÎC s. n. v. polonic. POLOMNlDĂ s. f. v. pălămidăl. POLOMdC s. n. v. poloineac. POLOMOTÎ vb. IV. I n t r a n z. şi tranz. (Olt.) A vorbi fără şir (mai ales în timpul somnului). Cf. dm. Marcu apoi polomotea, Cu sabia In grindă da, Pereţii li dezlipea, şez. ix, 173, cf. Boceanu, gl., Lexic reg. 27. — Prez. ind. ! polomotesc. — Şi: polmoti vb. IV. Lexic reg. 27. — Etimologia necunoscută. Cf. bolmoji. POLdN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Polonia; polonez (1), (învechit şi regional) poleac (1), (învechit) leş. Au giurat ... că va rămlnea credincios craiului şi polonilor. Şincai, hr. ii, 23/34. După o bătălie de două zile, polonii se tmprăştieră. Asachi, s. l. ii, 9. Oştirea moldovană era nevoită a se întoarce tn ţara ei, unde se aştepta năvălirea polonilor. Bălcescu, m. v. 126, cf. ddrf, * ^ , Barcianu. Sclavinii au păstrat In grupul lor numele *’ / ' generic al slavilor, din care celelalte triburi se numeau ... , ? ’, ruşi, poloni etc. Xenopol, i. r. iii, 49. Pretutindeni a Intllnit poloni pribegi, Sadoveanu, o. i, 69. Foşti t ^ clrctumart, poloni de origine, aveau ceva avere tn bani. ^ A Călinescu, e. o. 1, 184. ^ J 2. Adj. Care aparţine Poloniei sau polonilor (1), s privitor la Polonia sau la poloni, originar din Polonia ; polonez (2), (învechit şi regional) poleac (2), polecesc, (învechit) polonesc, leşesc. Înduplecară tn urmă pe domn a giurui pe fiica-sa acelui mat brav ... din cavalerii poloni. Asachi, s. l. ii, 6. Sosiră In acel sat şi cercetători cu aprozi acompaniaţi de un castelan polon. id. ib. 41. Adunarea staturilor polone din Cracovia. Bălcescu, m. v. 38. Unii spuneau că e văduva unui nobil polon. Negruzzi, s. 1, 44. Influenţa polonă exercitată cltva timp asupra Moldovei. Iorga, l. ii, 6. Călăreţii poloni 13231 POLONAŞ — 996 — POLOS veneau in goană. Sadoveanu, o. i, 322. Bălrlna polonă 11 îngrijea bine. id. ib. 420. Cele mai vechi documente in limba polonă slnt din secolul al XlII-lea. Graur, i. l. 197. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de poloni (1). — Pl.: poloni, -e. — Din lat. med. Polonus. I’OLONĂŞ s. m. (Regional) Persoană care strînge grîul cosit (Totoreni—Beiuş). Cf. a i 22. — Pl. : polonaşi. — Etimologia necunoscută. POLONÎSC, -EASCĂ adj. (învechit) Polon (2). Istoricii şi cei ungureşti şi cei poloneşti, unde au putut încă şi preste adevăr, tot la oala sa au tras jarul. Şincai, hr. ii, 94/11. Au căpătai indigenatul polonesc. id. ib. 319/1, Cf. POLIZU, DDRF. — Pl. : poloneşti. — Polon + suf. -esc. POLONfiŞTE adv. (învechit) Ca polonii (I); în limba polonă (2). Cf. Polizu. Clntecul moldovenesc memorat de acel călător şi reprodus de el poloneşte. Hasdeu, i. v. 63, cf. Babcianu, Scriban, d., dl. — Polon + suf. -eşie. POLONfiZ, -Ă subst., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Polonia : polon (1), (învechit şi regional) poleac (1), (învechit) leş. Ambasadorul Franţei a adresat către regele Prusiei o suplică spre a cere iertare polonezilor condamnaţi la moarte, cr (1848), 3V14, cf. ddrf, Barcianu, Şăineanu, d. u. Azi a venit alt lot de polonezi. Stancu, r. a. iii, 31. 2. Adj. Care aparţine Poloniei sau polonezilor (1), privitor la Polonia sau la polonezi, originar din Polonia ; polon (2), (învechit şi regional) poleac (2),polecesc, (învechit) polonesc, leşesc. Puţind aduce vătămare provinciilor poloneze mărginaşe. Bălcescu, m. v. 202, cf. 210. Se numea Olga şi era poloneză. Negruzzi, s. i, 44, cf. ddrf, Alexi, w. In cursul după-amiezii, oaspetele polonez a vizitat Capitala. Scînteiă, 1960, nr. 4335. Au introdus muzica poloneză pe arena culturii muzicale mondiale. M 1962, nr. 4, 29. Covrig polonez (şi substantivat, m.) = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac presărat cu nucă şi îmbibat cu sirop de zahăr. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de polonezi (1). 3. S.f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat, cu ritm viguros şi cu caracter mâiestos, solemn, asemănător marşului; melodie după care se execută acest dans; compoziţie muzicală instrumentală în trei timpi, cultivată mai ales de compozitorii romantici. V, p o 1 c ăl. Cf. Stamati, d., Polizu. Balurile ce se dedeau prin casele boierilor celor mari începeau prin ' poloneză. Filimon, o. i, 197, cf. Tim. Popovici, d.m., Şăineanu, d.u.,Scriban, d.Această lucrare întruneşte caracteristicile baladelor, sonatelor şi polonezelor la un loc. contemp. 1949, nr. 159, 9/2, cf. DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. 4. S. m. Sortiment de mezel proaspăt în formă de cîrnaţi, preparat din carne de vită şi carne de porc tocate în bucăţi fine (sau mari), afumate la cald şi apoi fierte; (familiar) poliş. Mezeluri prospături, preparate din carne tocată fin sub formă de pastă ... cu tipurile: parizer, polonez, crenvurşti. ltr2 xi, 75. O (Adjectival) Clrnatul polonez, enc. agr. i, 660. 5. S. f. Haină (sau rochie) femeiască strînsă pe talie, purtată în trecut. V. p o 1 c ă2. Avea o toaletă Ludovic al XV-lea ... poloneză de pai albastru ca ceru, garnită cu o bandă ele zibelină. [Revista] Femeia Română, i (1878), nr. 42, 11 iunie, pg. 3, cf. Resmeriţă, d., Şăineanu, d. u. + (învechit) Nume dat unui material textil subţire (pentru căptuşeli). Fusta e căptuşită cu poloneză. [Revista] Moda Universului, i (1899), nr. 1, 12 februarie, pg. 2. C. S. f. pl. Un fel de ghete femeieşti cu carîmbu înalt, purtate în trecut. Cf. Şăineanu, d. u. — Pl. : polonezi, -e. — Din fr. polonaig. POLONÎC s. n. Lingură mare şi adlncă de lemn sau de metal, cu coada lungă, folosită la bucătărie, la stînă etc.; (regional) ciorbalîc, linguroi, meriteană, mestecau 1 (1) .yPănă a găsi polonicul, sucea mlneca şi baga mina In căldare. Dosoftei, v. s. septembrie 27r/l, cf. anon. car. Puindu-să ... un polonic sau şi mai multe de lapte acru. Drăghici, ap. tdrg, cf. Cihac, ii, 275. Bucălăriţa vine înaintea nuntaşilor cu un polonic întins Intr-o mină. Sevastos, n. 307, cf. Barcianu, Alexi, w., Pamfile, i. c. 147, Şăineanu, d. u. Safta puse mina pe polonic şi... începu împărţeala. Brăescu, o. a. ii, 54. Apuca polonicul... şi îşi umplea strachina cu ce era mai bun. Sadoveanu, o. ii, 376, cf. Scriban, d. Domnul N. se repezea, Cu polonicu-i strlngea. Marian, s. r. i, 36. Mestecă c-un polonic mare griul acela. Sbiera, p. 222, cf. alr sn iv h 1 047. <£> E x p r. A da cu polonicul = a oferi cu largheţe, a da din abundenţă, Cf. ddrf. + Spec. (Regional) Lingură mare şi adîncă, al cărei găvan e găurit şi cu care se separă, la stînă, urda sau caşul de zer ; (regional) făcălitoare. După aceea cu polonicu dă încet pc de laturi plnă etnd s-adună caşul. şez. vii, 191. Cu o lingură mare, numită polonic, se strînge din -zerul fiert (care se cheamă jiniiţă) urda. h i 100. — Pl. : polonice. — Şi: (învechit) polomnic (ddrf), poI6vnic (anon. car.), (regional) puloinle (Lexic reg. ii, 18) s. n. — Din ucr. noaoHHHK. — Polovnlc, polomnic < ser. polovnik. POLONITOĂRE s. f. (Prin Ban. şi prin vestul Transilv.) Femeie care adună grîul secerat sau cosit. Cf. alr ii 5 207/47, a i 23. — Pl. : ? — Cf. p o 1 o n a ş. POLdNIU subst. Element chimic radioactiv obţinut prin dezintegrarea minereurilor de uraniu sau prin diverse reacţii nucleare. Descoperirea poloniului de către Curie. enc. tehn. i, 108. Poloniul formează ... o combinaţie volatilă cu hidrogenul. Macarovici, ch. 302. Din soluţiile care 11 conţin, poloniul se poate extrage prin agitarea acestora cu un disc de platin. ltr2, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. — Şi : polânlum s. n. dn2. — Din fr. polonium. POLdlVIUM s. n. v. poloniu. POLONIZA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) asimila felului de viaţă, limbii şi caracteristicilor poporului polonez. Numele Iţi va rămlnea nemuritor, păcat că l-ai polonizai. Negruzzi, s. i, 209. Slabă temeliă pentru a poloniza pe eroul nostru I Hasdeu, i. v. 222. — Prez. ind. : polonizez. — Polon + suf. -iza. POLONIZAT, -Ă adj. Asimilat felului de viaţă, limbii şi caracteristicilor poporului polonez. Cf. dex. 0» (Substantivat) [Conservatorii] ar trebui să se ridice, mai cu samă, împotriva şcoalei istorice moldoveneşti, reprezentată prin Miron Costin, un ,,polonizai“. Ibrăi-leanu, sp. cr. 3. — Pl. : polonizaţi, -te. — V. poloniza. POLONdŞNIŢĂ s. f. v. polunoştnlfă. POLONOŞTNIŢĂ s. f. v. polunoştniţă. FOLOS subst. v. pol'. 11244 POLOSCĂ — 997 — POLTURAC POLOSCĂ s. f. (Prin Olt.; de obicei art.) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă. Cf. Catanele, 127, Pamfile, j. iii, 14, hv390. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. polosie. POLOSCHÎŢA s. f. art. (Regional) Numele unei stele din constelaţia carului-mare. La carul-mare, Ungă a doua stea a proţapului, ţăranii văd o stea ... al cărui nume este polosehiţa. Pamfile, cer. 163, cf. 165. — Etimologia necunoscută. POLOSÎE s. f. (Prin Olt.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. ii v 18, 382. — Pl. :? — Etimologia necunoscută. Cf. p o 1 o s c ă. POLdŞĂ adj. (Popular; despre oi) Care are lina albă şi moale ca vata. Oi... poloneze sau poloşe. ap. tdrg, cf. Scriban, d„ dl, dm, or. s. vi, 63. — Accentuat şi: pdloşă. Scriban, d. — Pl. : poloşe. — Şi : pol ti jă adj. or. s. vi, 63. — Cf. germ. p o 1 (n) i s c h. POLdŞTE s. f. (Regional, mai ales în Ban.) Loc (împrejmuit) unde stau vitele şi, mai ales, oile la odihnă (după muls) sau unde dorm în timpul verii; p. e x t. stînă. Cf. cade, Scriban, d., h xviii 141, Viciu, gl., com. din Oraviţa, L. Costin, gr. băn. 163, Novacoviciu, c. b. i, 17. Slmbătă dziminaţa uiii rămln la poloşâie şl uiii să duc cu oili. arh. folk. iii. 142, cf. 153, alr i 1 122/30, 45, 75, 1 791/5. + (Prin Ban.) Pămînt îngrăşat de pe urma excrementelor oilor care au stat mult timp într-un loc. Com. din Oraviţa, cf. Lexic reg. ii, 37. — Accentuat şi: poloşte. Viciu, gl. — Pl. : poloşti. — Cf. ser. polo Ske „stînd culcat". POLOŞTÎT, -Ă adj. (Prin Ban.; despre terenuri) Care este îngrăşat cu excrementele oilor. Com. din Oraviţa. Loc poloştit. ib. — Pl. : poloştifi, -le. — De la poloşte. POLOVATIC, -Ă adj. v. pălăvatlc. POLOVĂR s. n. v. pulover. POLOVEÂC s.n.v. polomeac. POLOVIŢA s. f. art. (Regional) Numele unui joc de copii, în care fiecare jucător participă cu un număr egal de monede, care se amestecă într-o pălărie şi apoi se răstoarnă pe masă (Răşinari — Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 209. — Accentul necunoscut. — Şi: poloiţa (accentul necunoscut) s. f. art. Păcală, m. r. 209. — Etimologia necunoscută. POLdVNIC s. n. v. polonic. POLPÂNĂ s. f. v. pulpană. . PdLPĂ s. f. v. pulpă. POLPOÂNĂ s. f. v. pulpană. POLPOLCdVlVIC s. m. v. podpolcovnie. PdLPOT s. n. (Prin Munt.) Clocot (al unui lichid vîscos sau îngroşat). Cf. Scriban, d. Polpotu mămăligii cind fierbe, id. ib. — Pl. : polpole. — Formaţie onomatopeică. POLPOTÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Munt. ; despre lichide îngroşate sau vîscoase) A clocoti. Cf. Scriban, d. — Prez. ind. : polpotesc. — V. polpot. POLS s.n.v. puls. POLSPÂiVCĂ adj. (Regional; despre oi) Care este înrudit (prin încrucişare) cu oile spance. Oi numite polspance, spance. ap. tdrg, cf. Scriban, d. dl, dm, fd iv, 66. — Pi.: polspance. — Probabil din rus. dial. "nojrurriairKa. P OLT An s.n.v. foltan. PdLTUVĂ s. f. (învechit) Poltinic. Cf. I. Brăescu, m. 78. — Pl. : poltine. — Din rus. rioJiTima. POLTEVÍC s.m. Veche monedă rusească de argint (valoritid o jumătate de rublă), care a circulat şi în ţările române în secolele al XVIII-Iea şi al XIX-Iea ; (învechit) poltină. Cf. I. Brăescu, m. 78, der, m. d. ENC., DEX. — Accentuat şi: polünic. m. d. enc. — Pl. : poltinici. — Din rus. noiiiHHHHK. POLTIldîV, -Ă adj., s. m. şi f. (Livresc) (Om) lipsit de curaj şi de sentimentul onoarei; (om) laş, fricos, (învechit) codaci. Cf. I. Golescu, c. Alţii... au pasiunea de poltroni. Bariţiu, p. a. ii, 417, cf. Barcianu. După cum vedeţi, nu slnt curagios ..., dar nici poltron. Dela-vrancea, h. t. 48. Cu toate că-s poltron, In toţi spaimă am băgat. în lit. antimonarhică, 56, cf. Alexi, w. Şiret, perfid, fără pic de nobleţă precum era, trebuia să fie şi poltron. Galaction, o. a. i, 98. Eşti cel mai josnic poltron pe care 11 cunosc. Camil Petrescu, t. ii, 200. Cu un haz îndrăcit, începu să-şi bată joc de aceşti poltroni, care n-au avut curajul să rămlnă In ţară şi să lupte. id. o. iii, 70. Se minuna de asemenea siguranţă In afară de el, de firea lui timidă şi poltronă. C. Petrescu, o. P. ii, 224. S-au grăbit să reconstituie exact... atmosfera sordidă de mici şi poltroni burghezi. Id. c. v. 174. Se simţea poltron şi erou tn acelaşi timp. Teodoreanu, m. ii, 420. Eşti un poltroni... Fugi pentru că altfel pierzi partida. Sadoveanu, o. xi, 643. în fond era, ca şi ajutorul său, un poltron. Pas, z. iii, 25. Nu neg că sălbăticia e eroismul poltronilor. Vinea, l. i, 402. Se burzului, arătlndu-se şi poltron. Tudoran, p. 572, Cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : poltroni, -e. — Din fr. poltron, it. poltrone. POLTROIVĂRÎE s. f. v. poltronerie. POLTRONERIE s. f. (Livrésc) însuşirea de a fi poltron; atitudine, comportare, faptă de poltron. Cf. I. Goléscu, c. A profitat de poltroneria lui. ap. Ghica, a. 48. Mă voi sirgui ... să mă pocăiesc de ceea ce d-ta numeşti poltronerie. Negruzzi, s. i, 211. Nepu-tlnd să sufere laşitatea şi poltronăria grecului, li zise să se rădice. Filimon, o. i, 174, cf. 396, Alexi, w., cade, Scriban, d. Poltroneria ... sau perfidia ... impun acele moduri aluzive ale expresiei. Vianu, p. 142. Nu slnt In stare să privească nimic In faţă, iar vitejia lor vine din poltronerie, pe clnd faptele mari se cer făcute la rece. Camil Petrescu, o. ii, 30. în timpul furtunii pe mare ... va da toată măsura poltroneriei lui. l. rom. 1953, nr. 3, 45, cf. sfc iv, 75, 78, m. d. enc., dex. — Pi.: poltronerii. — Ş i: poltronări e s. f. — Din fr. poltronnerie. POLTURÁC. s. m. Nume dat mai multor monede poloneze, austriece etc. care au circulat şi în ţările române în secolele XVII şi XVIII. Cf. Iorga, s. n. 66. Să dăm de tot casariul de om clte şese polturaci (a. 1748). id. s. d. i, 106, cf. I. Brăescu, m. 78, Scriban, d., m. d. enc., dex. — Pl. : polturaci. — Din pol. póitnrak. 11270 POLŢ — 998 — POLZUINŢĂ. POLŢ s. n. (Prin Maram.) Poliţă1 (X); etajeră. Lexic reg. 25. —[PI.: polţuri. —JDin magh. polc. POLUA vb. I. T r a n z. (Complementul indică apele, aerul, mediul înconjurător etc.) A face să devină nociv, a vicia din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale, a gazelor de eşapament etc. V. i n f e c t a. Cf. m. r>. enc., dex. + R e f I. (Despre ape, aer, mediul înconjurător etc.) A deveni nociv, a se vicia din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale etc. Cf. dex. + F i g. (Rar) A profana. Cf, m. d. enc. — Pronunţat■: -lu-a. — Prez. ind. : poluez. — Din fr. polluer. POLUANT, -Ă adj. Care poluează apa, aerul, mediul de viaţă etc. Au fost prezentate rezultatele unor cercetări ştitnţifice româneşti privind detectarea rapidă, precisă şi la mare distanţă a produşilor poluanţi. Scînteia, 1975, nr. 10 347, cf. dex. <$> (Substantivat, m.) Echiparea proceselor de producţie generatoare de poluanţi cu instalaţii împotriva poluării, ib. 1974, nr. 9 961. — Pronunţat: -lu-ant. — PI. : poluanţi, -te. — Polua + suf. -ant. POLI)ĂRE s. f. Faptul de a (s e) polua. Poluarea apelor, ltr2. Specialiştii din toate domeniile studiază azi metodele de epurare şi mijloacele de luptă împotriva poluării apelor, vîn. pesc. februarie 1964, 4. Cazurile de mortalitate In masă fa peştilor] se datoresc poluărilor acute şi de obicei accidentale, ib. Instalaţii împotriva poluării. Scînteia, 1974, nr. 9 961. <0> F i g. Bătălia împotriva „poluării pe plan spiritual“ — cum este numită aici proliferarea literaturii pornografice — a luat amploare In ultimul timp. ib. 1973, nr. 9 707. + Complex de fenomene care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant in detrimentul echilibrului ecologic natural. în vremea de azi, din cauza discuţiilor despre poluarea sonoră ..., navele ... nu mai sint primite cu sunete de sirene, contemp. 1971, nr. 1 302, 10/1. în condiţiile existenţei unor surse cresclnde de poluare, problemele se pun inirucllva calitativ diferit faţă de trecut, ib. 1973, nr. 1380. 10/5. — Pronunţat: -lu-a-. — PI.! poluări. — V. polua. POLUAT, -Ă adj. (Despre aer, ape, mediul de viaţă etc.) Care a devenit nociv din cauza materiilor chimice reziduale, a deşeurilor industriale etc. Acţiunea apelor poluate asupra peştilor, vîn. pesc. februarie 1964, 4. Satele, viitorului trebuie să fie dotate ... cu un sistem de aprovizionare a apei potabile şl de evacuare a celei poluate. Scînteia, 1967, nr. 7 231. — Pronunţat: -lu-at. — PI. : poluaţi, -ie. — V. polua. POLUÎT, -Ă adj. v. poleit*. POLUNdŞNIŢĂ s. f. v. poiunoştniţă. POLUNOŞTNIŢĂ s. f. Slujbă bisericească care se face la o mănăstire după miezul nopţii .(între pavecer-niţă şi utrenie). Cum s-au firşit poiunoştniţă audzi glas din ceriu. Dosoftei, -v. s. noiembrie 159T/17. Rlnduiala polunoşniţii duminica şl de preste toate dzilele. id., în bv i, 262. Rlnduiala polonoştniţit (sec. xvn). cat. man. i, 635. Slujba bisericii ce să zice vecernia, itrosul, ceasurile, polonoştniţa. ap. tdrg. De la polonoşniţă şi plnă la sflrşitul sfintei liturghii (începutul sec. xix). Iorga, s. d. xxii, 218, cf. Cihac, ii, 275, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Toacă de.polunoşniţă. Hojsaş, dr. i, 253. Fiindc-a tocat de polunoşniţă şi eu plăcinta am cam sfirşit-o, aş socoti să ne tragem fiecare pe la casele noastre, id. ib. n, 37, cf. ŞX.ineantj, d. u., CADE, DL, DM. — PI. : polunoştniţe. — Şi: (învechit) polunoşniţă, poloI6şnlfă( Scrib an, d.), polonâşniţă, polon6ştn'iţă s. f. — Din v. sl. nOASHOiphHHua. POLUPAlNIC s. m. (Rar) Pescar la mare2 (care lucrează în tovărăşie, cu plata în natură sau în bani). Cf. nom. prof. 16. — PI. : polupainici. — Probabil din rus. dial. *noJiynaiiuiiK. POlUS subst. v. pol*. POLTj’ŞĂ adj. v. poloşă. POLdŞCĂ» s. f. (Entom.; regional) Ploşniţă (Cimex lectularius). Cf. Marian, ins, 430, tdrg, dl, dm. — PI. : poluşle. — Din magh. poloska. POLtîŞCĂ* s. f. Veche monedă rusească divizionară, făcută din aramă, care a circulat şi în ţările române în secolul trecut. Cf. der, m. d. enc., dex. — PI. : poluşle. — Din rus. noJiymita. POLÎÎŢIE s. f. Scurgere spontană a lichidului seminal la bărbat, mai ales în timpul nopţii. Nicidecit sau foarte rar au poluţii, antrop. 253/9. Nu pătimea nici de poluţia de noapte. Vasici, m. ii, 132/28. Scurgerea seminţei fără voie, poluţiuni noplurne. man. sănăt. 336/25, cf. Alexi, w., Scriban, d., bul, fil. vi, 16, DL, DM, DEX. — PI. : poluţii. — Şi : (învechit) poluţiâne s. f. — Din fr. pollution. POLUŢItÎNE s. f. v. poluţie. POLWÎNĂ s. f. (Regional) (Măsură de capacitate A egală cu o) jumătate de vadră. SlnS vedre ş-o poluvină. Alexici, l. p. 34. — PI. < poluvine. — Din ucr. noiiouiina. PdLZĂ s. f. (învechit, rar) Folos ; utilitate; ceea ce serveşte ca învă’ţămînt; (învechit, rar) polzuinţă, polzuire. Că-i va fi de treabă şi de poliă (a. 1626). T. Papahagi, c. l. Iacov intr-acel cescuţ luă multă polză, Invăţlndu-să măsura cuvtntului. Dosoftei, v. s. octombrie 54T/1. într-aceăstaşi dzl poveasiea unui Joan foarte de poldză [text marginal: folos], id. ib. noiembrie 148v/23. — Din slavonul POLZORA vb. I v. poizola. POLZUÎ vb. iy. Refl. şi tranz. (învechit) A trage sau a face să tragă învăţăminte, foloase din ceva. Le-au scris şi proloage ... Să le audză creştinii să se folosească şi să să poldzuiască din viaţa şi petreacerea lor. Dosoftei, v, s. [prefaţă], v/35. Toţ să polzuiră dintr-aceasla minune de să pocăiră. id. ib. octombrie 89r/13. Spune-ne cinstite părinte, şi nu te scumpi a ne polzui. id. ib. ianuarie 45v/21. + R e f 1. recipr. A şe sfătui. Să poldzuiră toţi şi-l rugară să ia să mănince, iară el nici dănăoară nu vrea să guste. Varlaam, c. 382. — Prez. ind.; polzuiesc. — Din slavonul iioak3eb4th, -30y-*. POLZUÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Polză. Că-ţ vei lua de la dlnsul multă polzuinţă că iaste priiatin foarte drag D[o]mn[u] lui nostru //[ristojs. Dosoftei, v. s. octombrie 54r/22. — Polzui + suf. -in/ă. 11290 POLZUIRE — 999 POM POLZUÎRE s. f. (învechit var) Polză. Acesta ducîndu-să de-acolo, mearsă la marele Antonie şi ... fu a mulţ de polzuire. Dosoftei, v. s. octombrie 44v/20. — V. polzui. POM s. tn. 1. (Adesea determinat prin „fructifer“, „roditor“ etc.) Nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile ; p. g e n e r. copac, arbore. Vedem şi pămintului răsărindu-i iarbă şi pomii Influrind. Coresi, ev. 133, cf. 87. Am dat voao toată iarba ce face sămlnţă spre pămlnt şi toţi pomii (a. 1582). gcr i, 35/10. Pofteaşte să vază din pomul măslinului (a. 1600 — 1625). id. ib. 64/27. Tocmi iazerele şi izvoarăle .... pomii, ierbile. Moxa, 345/25. Ceia ce vor tăia pomii şi mai vârtos viia, aceştia să să cearte ca neşte tâlhari■ prav. 21. Tot pomul ce nu face poame bune taie-să şi In foc să aruncă, n. test. (1648), 5r/22, cf. 9V/16. Culclndu-să să afipască supt umbra unui pom (cca 1650). gcr i, 149/11. Ş-am aţipit puţinei de-am dormit supt umbră de uin pom. Dosoftei, ap. gcr i, 256/11. S-au pirlt pentru neşte pomi ce au avut (a. 1684). Iorga, s. d. vii, 91, cf. anon. car. Are ... pomi roditori fără de număr. anon. cantac., cm i, 109. Muşiţe stricătoare de pomi. Calendari (1733), 28/3. Au spinzurat de pomi mulţime de roduri pline de dulceaţă. Molnar, ret. 19/5, cf. drlu, lb. Cine putu să-i sădească Lui acel pom In grădină? Bărac, ap. gcr ii, 175/7. Era atunci Tlrgovişlea oraş foarte mare ... ocolit de mulţime de grădini, vii şi livezi de pomi roditori. Bălcescu, m. v. 132. Învăţătorul este pentru un tlnăr aceea ce este şi grădinarul pentru pom. Negruzzi, s. i, 8. Spre amiazăzi se vede nişte pomi şi nişte vii. Alexandrescu, 0., i, 187. Se văd, ici, ceva holde de grlne .... colo, o livede de pomi. Odobescu, s. i, 23. Şi aceiaşi pomi tn floare Crengi întind peste zaplaz. Eminescu, o. i, 112. Grădinile sint Insă prea îndesate cu pomi. Slavici, n. i, 29. Zise ... să se urce ea intr-un pom. Ispirescu, l. 28. Sint încărcaţi pomii de floare. Vlahuţă, o. a. ii, 35. Toţi pomii fluturau In vint. Coşbuc, p. ii, 230, cf. Marian, ins. 562. O livadă mărişoară presărată cu pomi. Rebreanu, i. 19. li plăceau colţurile ascunse, umbra liniştită a pomilor din grădină. Bassarabescu, v. 17. Peste grilajul lingă care citeam ... se revărsau crengile unui pom alb de floare. Galaction, a. 328. Totdeauna Ungă un pom m-am simţit puţin umilit. Sebastian, t. 64. Mă învăţa să mă sui prin pomi după cuiburi. Vlasiu, a. p. 33. Fostul pom de lemn era lumină in floare. Teodoreanu, m, u. 16. A văzui flori şi pomi cu roadă. Sadoveanu, o. xi, 590. Pe o piatră, subt un pom, îmbuca pline un om. Arghezi, vers. 214. Din frunzele ce-n geam Azi s-au lovit întruna Căzind sub pom morman, Ţi-am pus In carte una. Călinescu, l. l. 101. Otilia o luase spre fundul curţii gare era foarte adlncă şi plină de pomi groşi şi stufoşi. id. e. o. r, 38. Vino să şedem subt pom. Blaga, p. 84. Cine avea gard, avea curte, ... putea să sădească pomi. Camil Petrescu, o. i, 82. Şi peste pomi domol cădea A nopţii tainică perdea. Paraschivescu, c. ţ. 16, cf. 34. Va trebui întreprinsă o largă acţiune de reîntinerire a pomilor prin curăţirea lor de uscături, omizi, muşchi. Scînteia, 1953, nr. 2 794. Aseară toţi pomii pustii Legănau descărnatele crengi cenuşii. Labiş, p. 433. Elevii pol executa lucrări practice ... In vederea plantării pomilor, gî 1962, nr. 685, 3/2. La fîniină se opreşte Şi sub pom se răcoreşte. Jarnîk -Bîrseanu, d. 104. Au crescut foarte iute, cit acuma era pom cum se cada. Şbiera, p. 211. în pădure apoi 11 luă şi-l propti de un pom mare. Cătană, p. b. i, 46. Un pom ofilit. Balade, 1, 289. Drăguţul meu nu-i drăguţ, Ce-i ca un pom tnfloruţ. folc. transilv. i, 118. Din pom bun, roadă bună iase. Ureche, l. 111. Pomul se cunoaşte din roadă. Pann, p. v. i, 9/6. Nici salcea pom, nici boierul om. Zanne, p. iv, 280. Şcoala face pe omul om, Ş-ăltoiul pe pomul pom. id. ib. v, 589. Pomul mare are şi crengi uscate, id. ib. ix, 514. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul (mare). Udrescu, gl. în pomul plin (sau încărcat) toţi dau (sau aruncă) cu pietre, id. ib. <0> (Regional) Pom sălbatic (sau rău, nealtoit) — portaltoi. alr sn i h 220. O E x p r. (Familiar) A fi In pom = a fi fără bani, a rămîne lefter; a fi într-o situaţie dificilă, fără ieşire. Com. din Bucureşti. <0> C o m-puse: (Bot.; regional) pom-alb sau pomul>raiului = lămîiţă (Philadelphus coronarius). Cf. Ţopa, c. 221, Borza, d. 129; (regional) pomul-vleţil = tuia (Thuja occidentalis). Com. Liuba; (regional) pom-de--mandulă= migdal (Amigdalus communis). Cf. Borza, d. 18; (regional) pom-jitraiu = dud (Morus alba). id. ib. 112; (regional) pom-cotei = gutui (Cgdonia oblonga). id. ib. 55; (regional) pom-nărod = cenuşer (Ailanthus altissima). id. ib. 13; (regional) pomul--ursului = scoruş (Sorbus aucuparia). id. ib. 163. + (în concepţia religiei creştine ; adesea cu determinări de felul „vieţii“, „raiului“, „cunoştinţei binelui şi răului“ etc.) Măr1 (1) care s-ar fi aflat în mijlocul raiului şi ale cărui fructe erau interzise lui Adam şi Eva. Porlncâ Adam o au luat, den pomul ce ştie binele şi răul, să nu măntnce. Coresi, ev. 50. în mijlocul raiului răsădij Dumnezeu pom de preceput ce iaste bine şi rău. Moxa, ap. gcr i, 57/40. Pomul vieţiei carele iaste tn mijlocul raiului, n. test. (1648), 304T/21. A nutrit odinioară pomul raiului pe Adam şi Eva. Marian, î. 173. Pomul cunoştinţei binelui şi al răului din care a mincăt Adam şi Eva In contra poruncei. id. ib 188. O (Prin lărgirea sensului) Nepoata Evei izbuti a mlnca din pomul vieţii, fără de a pierde raiul ca străbuna sa. Filimon, o. i, 120. Noi ne-ntllnim mereu aceiaşi, Mereu sub pomul interzis. Blaga, p. 82. în veci inaccesibil nu va rămlne pomul Sublimei cunoştinţi. Călinescu, l. l. 35. + (Adesea cu determinări ca „de Crăciun“, „de iarnă“ etc.) Brad (sau alt conifer) împodobit cu bomboane, jucării, luminări, beteală etc., cu care se decorează casa cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Am văzut că obiceiul pomului de Crăciun se întinde. Ispirescu, ap. cade. Pomul de Crăciun e o datină venită din Apus, încetăţenită pe la oraşe, iar prin ajutorul şcoalelor, a intrat şi la ţară. Pamfile, cr. 210. E pom de Crăciun la care sint poftiţi copiii tuturor prietenilor. Brătescu-Voi-neşti, î. 14, cf. id. p. 28. în numeroase sale, copiii moţilor au sărbătorit pomul de iarnă. Scînteia, 1952, nr. 2 234. La sfirşitul anului, toate pieţele din acest cartier se transformă in codri de brazi ... In vederea pomului de Ajun. Arghezi, b. 97. + (Şi în sintagmele pomul mortului, pomul raiului) Brad, copăcel sau ramură împodobite cu fructe, covrigi, colaci, zaharicale etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar şi ale cărui podoabe sînt date de pomană după înmor-mîntare ; p. r e s t r. un fel de colac în formă de cruce, care se dă de pomană pentru cei morţi. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, de mere turlure, nuci poleite, roşcove şi smochine din pomul mortului. Creangă, a. 14. Pomul care se duce înaintea mortului, numii altmintrelea şi pomul raiului. Marian, î. 180, cf. 165, id. o. ii, 176, şez. v, 117, arh. folk. ii, 106, iv, 224. Alunea, după-mmormlnlare-i pun pe masă pomţene şi un pomn ... podobglt cu colăsei jt mţre. alr u/i mn 86, 2 713/228. + (Popular; şi în sintagmele pom de cununie, ., pomul ospăţului, alr ii/i mn 82, 2 692/53, pom cu turle, ib, 2.692/260) Ramură de măr1 (1), de brad etc. sau brad, copăcel etc. încărcaţi cu podoabe şi folosiţi în ceremonialul unei nunţi. Se adun la casa respectivului, care dă pomul de cununie. Marian, nu. 746, cf. alr ii/i mn 82, 2 692/27, 250, 848, ALRM Il/l h 210, GL. OLT. 2. P. restr. (Bot.; Transilv. şi prin Maram., prin Bucov., prin Mold.) Prun (Prunus domestica). Cf. cv 1949, nr. 11-12, 40, alr i 871/215, 217, 223, 269, 347, 360, 378, 542, 571, 573, a v 14. O Pom alb = varietate de prun cu fructe albe şi gustoase. Cf. şez. xv, 108, 11292 POMACEE — 1000 — POMANĂ 3. (Regional) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans (Poiana — Tîrgu Jiu). h v 390.. — PI; : pomi. — Şi; (regional) pomn s. m. — Lat. pomus. POMACfiE s. f. (La pl.) Subfamilie de arbori şi arbuşti fructiferi din familia rozaceelor, la care carpe-lele sînt concrescute cu receptaculul florii, Ia maturitate formind un fruct fals ; (şi la sg.) arbore sau arbust din această subfamilie. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ce-e. — Pl. : pomacee. — Din fr. pomacces. POMADĂ s. f. 1. Preparat cosmetic (parfumat) obţinut din amestecul unor substanţe grase, folosit pentru îngrijirea părului, mustăţilor, bărbii, pielii etc. V. briantină. Să-m tremetif... 2 ■■■borcani co pomadiia de la Păşu (a. 1801). Iorga, s. d. xii, 143. Pomada, punlndu-se pe cap, încă fac pagubă capului. Petrovici, p. 252/23, cf. lb. Să pierde grăsimea părului ... pentru aceia bine iaste a-l unge totdeauna după spălare cu untdelemn sau pomadă. Albineţ, m. 216/26, cf. Stamati, d. îată-fi... pomada de mustăţi. cr (1848), 102/75. Căruntul păr văpsindu-şi, se unge cu pomadă. Negruzzi, s. ii, 244. cf. Ponzu. Ne-aţi venit apoi, drept minte, o sticluţă de pomadă. Cu mono-clu-n ochi, drept armă, beţişor de promenadă. Eminescu, o. i, 151. A! ce idee mi-a venit! Parfumeriile, odicoloanele, pomădurile! Caragiale, o. vi, 179. Din păru-i lins de pomadă i se scoboară un clrlionţ pe frunte. Gîrleanu, n. 66. Ţinea la mustăţi mai mult declt la lumina ochilor ... in fiecare zi venea acasă la dlnsul bărbierul să i le spele, să i le ungă cu pomăduri. Rebreanu, i. 367. Părul sta In beţe drepte, netede, unse cu pomadă parfumată. Bassarabescu, v. 75. Aşteptam, gătit in haine de sărbătoare, uns cu pomadă de dafin. Brăescu, a. 64. Se dau cu pomadă lipindu-şi părul. Teodoreanu, m. u. 270. Cerceta la oglinda de Veneţia irurile şi pomezile doamnei. Sadoveanu, o. xii, 352. îşi trecea nervos degetele uscate prin păru-i bogat, gras de pomadă. Bart, e. 77. 2. Produs farmaceutic, de uz extern, preparat dintr-o materie grasă în care s-au incorporat una sau mai multe substanţe medicamentoase şi care este folosit pentru tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii. V. alifie, unguent. Cf. Molnar, în dr. iv, 392. Locurile [pielii] pătate după ce s-au uscat, a se freca cu nesărat uni dulce sau cu pomadă. Factor, m. 5/14. Pomada este o alifie făcută de grăsimi sau oleuri. Cornea, e. ii, 123/19. N-am lăsat să treacă ocazie fără să protestez împotriva verificării întrebuinţări, in medicină, de pomade mercuriale, man. sănăt. 50/15. începu pregătirea de scăldat, adusese un feredeu mic de stejar ..., pomadă de frecat copilul. Contemporanul, iv, 394, cf. N. Leon, med. 157, Bianu, d. s. Sfatul avea loc chiar acolo [Ia spiţerie] intre rafturile cu pomezi şispirtari. Sadoveanu, o. iii, 391, cf. Belea, p. a. 220, m. d. enc. 3. (Rar) Pastă pentru curăţatul metalelor sau al pieilor. Cf. Nica, l. vam. 201. — Pl. : pomezi şi (rar) pomede, pomăduri: — Şi ; (învechit) poinăde (Ursu, "t. ş. 258), pomâdie s. f. — Din lat. pomada, ngr. germ. Pomade, fr. pommade. POMÂDE s. f. v. pomadă. POMÂDIE s. f. v. pomadă. POMANAGEĂLĂ s. f. (Rar) Milogeală (2). Tu ştii care-i cea mai rea buruiană aici, pe Bărăgan? pomănăgeala la pămlnt: asta-l usucă mai rău ca seceta I Galan, b. ii, 42, — Pl.: pomanageli. — Şi : poinănăgeâlă s. f. — Pomanagi + suf. -eală. POMANAGÎ vb. IV. Refl. (Rar) A se milogi (2), a se căciuli. S-au pomănăgit nu şţiu cile generaţii la pămlntul boierului. Galan, b. ii, 41. — Prez. ind. : pomanagesc. — Şi; pomănăgi vb. IV. — Derivat regresiv de la pomanagiu. POMAIVAGIOAlCĂ s. f. (De obicei cu sens peiorativ) Femeie care cere de pomană său care aşteaptă să i se ofere ori pretinde cît mai multe avantaje materiale (nemeritate), Cf. Scrîban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : pomanagioaice. — Pomanagiu+. suf. -oaică. POMANAGÎU s. m. (De obicei cu sens peiorativ) Persoană care. cere de pomană, care trăieşte din pomana altora sau care aşteaptă să i se ofere ori pretinde cît mai multe avantaje materiale (nemeritate). Cf. Barcianu, Alexi, w., Pascu, s. 411, Ş&ineanu, d. u. Nu scăpau de pomanagiii de peste drum. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 313, cf. bl vii, 122. N-am slugărit la uşa lor, să mă puie In coada mesii, la un loc cu pomanagiii satului. Camil Petrescu, o. i, 96. Pomanagiu şi totuşi înfumurat, plat, plingăreţ şi lotuşi impertinent, acest personaj ... este un rol de mare compoziţie, v. rom. noiembrie 1962, 154. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Spune-i lui C. Miile că de cile ori primesc „Adevărul“, nu uit să zic din toată inima, ca'un reintegrat in lista abonaţilor pomanagii: bogdaprosteI Caragiale, o. vii, 284. — Pl. : pomanagii. — Pomană + suf. -agiu. POMANA s. f. I. I. (învechit şi regional) Aducere-a-minte, amintire, pomenire ; comemorare. V. p r ă z-n u i r e. Tu, Doamne, In veaci lăcui-veri şi pomeana ta pre gintul gintului. psaxt. hur. 84v/l. Pomeana ta pre gintul ginturelor. ib. 115r/16. Clntecul lui David de pomeana slmbătei (într-aducerea aminte s îmbăta d). psalt. 71. Pomeana lor lăcui-i-va Intru veaci. Coresi, ev. 364. Acesta lucru 11 făcea Xersis numai pentru mindria lui vrlnd să-şi arate putinţa lui şi să-i rămlie pomană. Herodot (1645), 369. Acesta-i trupul mieu carele să dă pentru voi, aceasta faceţi Intru pomeana mea. n. test. (1648), 99r/32. Să o facem spre pomeana lui (a. 1651). bv i, 188. Rămasu-i-au pomeană In ţară, mănăstirea anume Suceviţa de dinsul făcută. M. Costin, o. 57. Astăzi... se au făcut... pomeana pojarului (a. 1675). gcr i, 221/22. Şi-n giudeţ să nu-l clătească Rău ce-n veaci să-l veselească Cu pomană stătătoare Va fi direptul supt soare. Dosoftei, ps. 392/7. încă vreame puţină aşteptlnd nădeajdea mlntuirii meale, căci iată s-au stins pomana ta de pre pămlnt. Biblia (1688), 364l/l. S-au apucat a face lucruri dumnedzăieşli, beseriei, să rămlie pomană. Neculce, l. 60, cf. anon. car. Pltiă ce trăieşti, dă de pomana ta,' că după moartea ta nu mai porunceşti. Zanne, p. viii, 456. <0“ Expr. (Regional) Nici pomană = nici urmă de ...; deloc, nici poveste, nici vorbă. Caută in dreapta, caută In stingă, doară-i poale undeva afla, dar degeaba!... despre pui nici pomană! Marian, o. ii, 43. . + (învechit; concretizat) Lucru, semn făcut spre aducere-aminte, spre pomenire. Pătru Vodă... nu lăsă in uitare pomana sa, mănăstirea Galata ce o zidisă In vale şi să răsăpisă. N. Costin, l. 559. + (învechit; concretizat) Menţiune (1). Unii zic că pentru ce face pomană numat de doauo ori de numele lui. n. test. (1648), 175r/l. Cea dintiia pomană [despre împăratul Traian este] descălecarea romanilor in Dachia. Cantemir, iir. 194. 2. (învechit şi regional) Obicei moştenit din moşi-strămoşi; tradiţie, datină. De atunci au ieşit acea pomană In ţară. N. Costin, let. ii, 14/37. Noi românii la ale bătrlnilor noştri obiceiuri şi pommi vrem a răminea. Ţichindeal, f. 314/17. <0> L o c. a.dv. (Regional) Din pomană = de demult, clin moşi-strămoşi. Aşă s-o pomeAit d'im pomeană. Densusianu, ţ. h. 329. 11301 POMANĂ — 1001 — POMANĂ 3. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morţi ¡parastas (1), panahidă. Rogu-te să faci meserearea la şi să dai celora ce vor face pomeană mie şi prinosul şi leiurghie (cca 1580).' cuv. d. bătr. ii, 155/10. Să facă liturghii şi pomene a noua zi [după' moarte] (a. 1652). ap. tdrg. Giudecarădirepl lucrusă-i facă pomea-nele. Dosoftei, v. s. decembrie 217T/11. Ajiingă-vă voauo numai plata liturghiei şi a pomenelor (a. 1691). ap. tdrg. N-aţi fost nimenea pe la pomene? Ori pe la dumneavoastră s-au lăsat poale de obiceiul pomenirii răposaţilor? Sv. Popescu, m. g. 31. Joia se fac pomeni la răposaţi. Muscel, 110. Au făcut cele rlnduite lutului ... cu pomeni şi parastase. Anghel-I.osif, c. l. 77. Parastasele şi pomenile pe care le-a făcut Ghica In Conslantino-pol. bul. com. ist. ii, 27. Am rămas numai cu casa care să fie a dumneaei... şi să-mi facă pomenile cuvenite Camil Petrescu, t. ii, 166. Aşleplaţi-mă un an, şi, dacă nu viu, să-mi faceţi pomenile creştineşti. Vissârion, b. 218. Cu popă să te citesc De pomeni să-ţi îngrijesc. Teodorescu, p. p. 518. Dă, maică, o liturghie Şi mi-o fă pomană mie ! Jarnîk-Bîrseanu, d. 198. Iar nevasta-l băgă in pămlnt şi-l cinsti cu toate pomenile şi toate rlnduielile. şez. ix, 70, cf. Balade, ii, 235. 11. 1. Praznic care se face după o înmormîntare sau, mai rar, după un parastas (1) (cînd se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparţinut celui decedat); (regional) comînd, comîndare, prînz (1). Cf. lex. marş. 209. Aceia carii beau la pomană pentru, sufletul nostru. Ţichindeal, f. 186/12. La o pomană-n-ghesuit, Băut, sătul a murit. Pann, p. v. i, 107/2. In Sărăceni nu erau nici pomeni, nici ospeţe. Slavici, n. i, 11. Pomană clnd se face, să află şi calicii. Mace-donski, o. i, 42. După ce s-au întors toţi petrecătorii de la ţintirim ... se face comlndarea, numită altmintrelea şi comlnd, praznic sau pomană. Marian, î. 361. Am făcut eu destule pomeni, acum nu mai am de unde. Galaction, o. a. ii, 165. Fac gospodinele pomeni... Ce praznic mare-n Rădăşeni! Topîrceanu, o. a. i, 217. La fiecare pomană, popa Ghiţă ia mai-mai o jumătate de sac de colaci. Stănoiu, c. i. 31. Ţaţa Eliza făcea pomană mare pentru bunicuţa. Brăescu, o. a. ii, 52. Vom uita noi toate necazurile clnd vom ajunge la pomeni şi la botezuri. Vlasiu, a. p. 136. Oamenii din sat... veniseră... pentru pomana mortului. Sado-veanu, o. x, 636. Singurul lui mijloc de a se hrăni mai bine ... erau pomenile. Călinescu, e. o. ii, 125. Să cumpărăm o vacă şi să le facem pomană. Stancu, r. a. i, 55, cf. h ii 31, 82, 139. Vai, săracu diacul, Clnd aude clopotul, Ţipa coasa-n buruiene Şi se cară la pomene. Jarnîk-Bîrseanu, d. 470. La război înapoi, Şi la pomană Dă năvală. Zanne, p. iv, 564. (Regional) Pomana porcului = masă care se face, mai ales la ţară, după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă, cînd se mănîncă preparate făcute numai din carnea lui. Cf. Pamfile, cr. 205. Da mult lungirăţi şedinţa I Ca pomana porcului! Beniuc, v. cuc. 31.'<0> Expr. (Regional) A ridica o pomană = a organiza masa şi ceremonialul împărţirii bucatelor şi a obiectelor pentru sufletul unui mort. Cf. PAMFiiE, j. ii, 161. Minca-J.i-aş la pomană, se Spune cînd doreşti moartea cuiva. id. ib. Lung (sau mare) cit pomana (sau o pomană) ţigănească = foarte lung (în timp sau în spaţiu). Cf. id. ib., Ciauşanu, v. 189. (Régional) Nu mai e (sau s-a dus) pomana aia sau pomana Iui Buică, se spune cînd s-a schimbat o situaţie favorabilă cu una nefavorabilă. Cf. Udrescu, gl. Ca la pomană = în număr foarte mare, mulţi, cu grămada. Cf. ddrf. Degeaba vă-ndesaţi ca la pomană, Reprezentanţi ai faunei terestre. Topîrceanu, m. 18. S-au strlns ... ca la pomană. Udrescu, gl. + (Concretizat) Ceea ce se dă la o pomană (II1). Cf. Candrea, f. 254. N-am nici cum şi nici cu ce să-i fac slujba morţilor, să-i cumpăr pomenile şi să-l pun cu cinste In pămlnt. Sadoveanu, o. vii, 352. în zma de sfinţi se face pomenire după morţi, duclndu-se pomene la biserică şi făclndu-se praznice, şez. vi, 159. O Expr. (Regional) A da (pe cineva) dracului de pomană = a renunţa (la cineva). De acum nu mai trăiesc nici un ceas cu dlnsa; am s-o dau dracului de pomană, soi rău ce este ea! Creangă, o. 73. (Regional) Pomană fără luminare sau pomana lui Buică = chilipir, pleaşcă. L-ai luat ieftin, băiete, pomană fără luminare, să zici şi bodaproste! Udrescu, gl. Unde c (sau unde dă Dumnezeu) pomana aia, se zice cînd este vorba de o afacere rentabilă, de un cîştig, de un chilipir, de un noroc. Dară aş! unde e pomana aia! Ispirescu, l. 72, cf. Udrescu, gl. Nu le mai Intllneşti cu pomana asta, se zice cînd cineva a scăpat sau este pe punctul de a scăpa o ocazie favorabilă. Udrescu, gl. 2. (învechit şi regional) Un fel de colac care se împarte (celor săraci) la înmormîntări, parastase etc. 11 merţă grlu şi s-au făcut pomenele şi 300 colaci (a. 1738). bul. com. ist. iv, 74. Este datină ... de a se face şi coace mai multe crestaţi, sfinţişori şi pomene sau pupeze ... din făină curată de grlu. Marian, î. 166, cf. id. na. 293, ddrf. Băieţii, cu prapurele şi o leacă de pomene, mergeau înainte. Contemporanul, vx, 298, cf. şez. v, 117, alr ii 4 031/514, alr ii/i h 172, a v 33, vi 26. 3. Dar făcut cuiva, bun oferit cuiva şi servind, potrivit concepţiei creştine, la iertarea păcatelor, la mîntuirea sufletului etc. V. cadou. Această sflntă ps[altire] ...dată pomeană besearecei (a. 1571). cuv. d. bătr. i, 18/14. M-am indurat de i-am dat hină-mea această pomană (a. 1670). Uricariul, xxv, 277. Nişte tipsii şi tingiri ce au fost luat mită ... zicea că le-au dăruit mlnăstirii ... cu jafuri şi cu nedreptăţi face pomene. ist. ţ. r. 72. Măriia sa, ca un milostiv şi iubitor de a face pomeni ..., au rădicat o mare şi minunată şi frumoasă mănăstire. R. Greceanu, cm ii, 137. Atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine. Creangă, a. 145. Trăia din pomana tuturora. Delavrancea, v. v. 59. Eu vlnd moşia ca să iau bani In schimb, nu ca să fac pomană altora. Rebreanu, r. i, 268. Atunci mila dumneavoastră va fi nu o pomană, ci Un balsam evanghelic. Galaction, o. a. i, 94. Seara ... ba mai ciordea ceva, mai din pomană, se culca sătul. Barbu, p. 87. Dracu nu face nici pomeni, nici punţi, nici uşi dă biserică. Jipescu, ap. gcr ii, 260. Loc. a d v. şi- adj. De pomană = a) gratuit; p. e x t. (care este) la un preţ foarte scăzut. Crescut de pomană tntr-uii seminar ca să se popească, după ce şi-a tăiat părul cel lung ... a încercat toate meşteşugurile., cr (1846), 1491/49. Au hrănit doi oameni scumpi, 12 orbt, de pomană. Bărac, t. 54/19. Am petrecut noaptea Intr-o circiumă, unde am . fost primiţi de pomană. Bălcescu, ap. Ghica, a. 412, cf. Polizu. Nevrlnd ca să mă-ngroape oraşul de pomană. Mace-donski, o. i, 45. Pămlnt de pomană nu se află nicăiri. Rebreanu, r. ii, 232. Le răspunse că slnt bune [merele] pentru plată, dar de pomană nu se dau. Reteganul, p. iv, 70 ; b) (in mod) inutil, degeaba, zadarnic, fără rost; pe nedrept. ■ Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, [sluga] îşi ceru seama de la stăpln şi voi ... să-şi ia ziua-bună de la el. Odobescu, s. iii, 44, cf. i, 111. Hai, măi Călimane, şi te culcă, nu mai zobi pămlntul de pomană. Delavrancea, t. 169. M-a învinuit de pomană, ddrf. Vapoarele care au stat, unele mai stau şi azi la Brăila, de pomană, fiindcă n-au avui ce să încarce. Rebreanu, r. i, 47. Am Ihţăles că-i trudă de pomană să mă mai feresc. Popa, v. 228. Lei ... cheltuiţi in cea mai mare parte pentru prefacerea interiorului... nu fură cheltuieli de pomană. Camil Petrescu, o. ii, 401. îţi faci glnduri de pomană, v. rom. august 1953, 50. [Sticleţii] mlncau de pomană grăunţele de clnepă. Pas, z. i, 209. Ia, nu te mai mlnia de pomană, cumnate! Galan, z. r. 201. Ce se mai grozăveşte ăsta de pomană p-aici? Preda, d. 132. Să nu mai pierdem timpul de pomană, id. m. 70. Nii-i de colo să nu-ţi omori oasele de pomană. Barbu, p. 91. Nu vă mai certaţi de pomană, s ianuarie 1961, 4. Ai fi putut... să-mi spui, nu să mă fii, să te aştept la gard, de pomană, v. rom. august 1962, 48. <0> E x p r. A da (cuiva) (de) pomană = a face (cuiva) o milostenie, 113Ô1 I POMAR — 1002 — POMĂDUIT a milui pe cineva cu ceva, a da, a împărţi ceva în mod gratuit (pentru iertarea păcatelor, mîntuirea sufletului, ca un act caritabil etc.). Nevri[n]d nimenea să-i dea de pomană ..., au început a flămtnzi. Bărac, t. 13/7. Şopteşte rugăciuni sinte, juruind a da pomană. Negruzzi, s. ii, 84. Mi-or da feciorii după moarte de pomană. Creangă, o. 184. Se crede că cel ce moare fără de lumină, acela umblă pe cealaltă lume rătăcind ... plnă ce nu-i dau neamurile cite o lumină de ceară de pomană. Marian, î. 29. Să-şi ieie noră pe-o Satană? Că e săracă şi golană ; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? Coşbuc, p. i, 127. Simbăta se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morţilor. Pamfile, s. v. 5. Vreai să dai şi tu pomană. Arghezi, vers. 318. Parte [din colaci] se iau de binecredincioşi, spre a se da de pomană■ şez. iii, 159, cf. i, 277. Ţoalili lui taic-al meu ... Eu de pomană le-am dat. Balade, i, 457. Decit să dai de pomană la calici simbăta, mai bine ceva de băut mahmurilor marţea. Zanne, p. iii, 597. (Regional) A dat prea mult de pomană, se zice atunci cînd unui om (bătrîn, zgîrcit etc.) îi tremură mîinîle. Udrescu, gl. A trăi din pomana (cuiva) = a trăi din ceea ce îi dă cineva, a trăi din mila cuiva. Trăia din pomana tuturora. Delavrancea, v. v. 59. A-şi face (milă şi) pomană sau a-şi face o pomană (cu cineva) = a face (cuiva) ■un bine, a se îndura (de cineva), a ajuta (pe cineva). Nu-i trebuie nemică de la dinsa să ii, ce-i voia să-ş facă pomană, fiind creştinii mlncafi de păgini. Neculce, l. 228. Am venit să ie rog ... ca să-ţi faci o pomană şi cu mine, să mă pui in pensie. Âlecsandri, t. 100. Zău, mare pomană şi-a mai făcui Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui. Creangă, a. 18. Şi-a făcut pomană căpitanul de m-a luat pe procopseală. Caragiale, o. ii, 221, cf. 232. Dacă vrei să-ţi faci o pomană cu mine, ia-mă in spinare şi mă du. Slavici, ap. tdrg. Să-şi facă pomană cu el să-l primească la curtea ei. Ispirescu, l. 123, cf. Alexi, w. Caut de lucru ... Faceţi-vă pomană / Galaction, a. 242. Domnule colonel, fă-ţi pomană ..., pe onoarea mea dacă am de-o pline in buzunar. Brăescu, o. a. i, 35. Nu ştiu cine şi-a făcut pomană cu tine. Sadoveanu, o. i, 44. Iţi faci pomană cu un nenorocit. Călinescu, e. o. ii, 59. Mare pomană ţi-ai făcut cu el. Dacă nu-l luai in redacţie, se prăpădea. Stancu, r. a. iv, 350. D-ai făcut vruădată bine Fă-ţi pomeană şi cu mine. Teodorescu, p. p. 532. Faceţi-vă milă şi pomană, zice Sflntul Petrea către ... femeie, şez. i, 263. Bucălaie năzdrăvană, Tu de mine fă-ţi pomană. folc. transilv. i, 326. A cere dc pomană = a cerşi; a solicita (cu umilinţă) ajutorul material sau mila cuiva. Atunci Sflntul Petre se pune jos la un capăt de pod, iară Dumnezeu la celalalt şi încep a cere de pomană. Creangă, o. 137. Nu cerea de pomană, da şi viaţa de azi plnă mline, viaţă e or foc? Delavrancea, s. 4. Nu vreau să r&min pe drumuri şi s-ajung la bătrl-nete să cer de pomană. Rebreanu, i. 227. Nu las, că-i dreptul nostru şi nu cerem de pomană, id. r. i, 205. Nu cerea de pomană decit la familiile mari cu care era înrudită.. Călinescu, s. 18. La omul dracului nici dracu nu cere de pomană. Udrescu, gl. (Regional). A înlnca cuiva pomeana = a strica ceva, a distruge. Cf. Lexic reg. ii, 62. 4. (Familiar) Ocazie binevenită, rară, foarte avantajoasă pentru cineva (sub aspect material). V. chilipir. Unde e pomana aia? cade, cf. Scrib an, d., dm, DEX. — PI: pomeni şi (învechit şi popular) pomene. — Şi: (învechit şi regional) pomeănă s. f. — Postverbal de la pomeni. POMAR s. n., s. m. 1. S.n. (Regional) Loc unde se păstrează fructele în timpul iernii sau unde se usucă fructele. Cf. T. Papahagi, c. l., Scriban, d., ohest. ii 439/31. 2. S. m. (Prin Mold.) Vînzător de struguri. Cf. Scriban, d. — PI- : (1) pomare, (2) pomari. — Poama + suf. -ar. POMASTÍ vb. IV v. pomostl. POMAZALCĂ s. f. v. pomlnzarcă. POMAZAiVIC s. m. v, pomăzanic. POMAZÂNIE s. f. (învechit) I. Miruire, ungere (pentru consacrarea într-o funcţie, într-o misiune); p. ext. botez. Luo-me de la oile tăţărelui mieu şi unse-mt cu untura ungerea (pomazaniii d) sa. psalt. 309. Şi unglndu-mă svi[n](ia-sa cu pomazanie su[î]nfd şi luminindu-mă cu darul apostolesc. Dosoetei, v. s. noiembrie 186r/7. Din pomazanie stntem creştini, că şi /[su]s din pomazanie să cheamă 7i[ristoJs. ap. TDRG. 2. (în forma pomozanie) Danie în bani făcută (de către domnitor) unei biserici sau unei mănăstiri. Dă in blid 10 lei care se cheamă pomozanie mare. Gheor-gachi, let. iii, 299/11. Pomozanii ... 5 lei simbătă la al doile săptămină din post (a. 1786). Iorga, s. d. vi, 192. — PI. : pomazanii. — Şi: pomozânie s. f. — Din v. si. noAU3JHHhe. POMĂDA vb. I. T r a n z. şi refl. A (se) unge, a (se) da cu pomadă (1), (rar) a (se) pomădui; P-ext. á (ie) parfuma (2); a (se) aranja, a (se) ferche-zui. Cf. Polizu, Alejci, w., cade, Scriban, d. Tocmai bărbierise un muşteriu şi acum ii pomăda mustăţile. v. rom. august 1955, 67, cf. dm, dex. + T r a n z. F i g. A flata, a linguşi. Ei intre ei, membrii guvernului, ca să-şi pomădeze amorul propriu ... încercau să bagatelizeze ... personalitatea vie a tinărului secretar. Camil Petrescu, ó. ii, 480. Plictisiţi de băutură, răzvrătit numele tău il Pomădează flaşti alcoolici. Labiş, p. 293, cf. SFC IV, 117, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. ! pomădez. — Din fr. pommader. POMĂDARE s. f. Acţiunea de a (s e) pomăda şi rezultatul ei. Cf. Polizu. — PI.: pomădări. — V. pomăda. . POMĂDAT, -Ă adj. 1. (Despre păr, barbă, mustăţi, piele etc.) Uns cu pomadă (1). Un aprod ... cu o muslaţă pomădată şi răsucită, începu să strige pe împricinaţi. Rebreanu, i. 121, cf. id. N. 68. Îmbrăcat elegant, cu părul puţin albit la tlmple, pomădat şi cu cărare pe mijlocul capului. P. Constant, r. 179. ll înşfăcase pe după git... şi ... li şi aşternuse pe obraz sigiliul mustecioanlor pomădate. C. Petrescu, a. r. 12. Oamenii aceia ... cu bărbi pomădate. Demetrius, a. 204. 2. (Despre oameni) Care are părul, barba, mustăţile, pielea etc. unse cu pomadă (1); p. ext. aranjat, dichisit, ferchezuit; (rar) pomăduit. Săptămină trecută l-am văzut la teatru, dichisit, pomădai. Vlahuţă, o. a. ii, 210. Nu recunoscuse la început In tlnărul acesta... ras, pudrat şi pomădat, băieţandriil timid de odinioară. C. Petrescu, c. v. 244. Îmbrăcat Intr-un halat mare de mătasă fină ..., pomădat şi parfumat. Călinescu, e. o. i, 81. A intrat rizind un flăcău de vreo şaptesprezece ani dichisit, pomădat. Galan, b. i, 117. Nici-nu cred că e vreo fală Să fii silrv şi pomădat. Paraschivescu, c. ţ. 77, cf. dex, — PI. ! pomădaţi, -te. — V. pomăda. POMĂDUf vb. IV. Tranz. şi r e f 1. (Rar) A (se) pomăda. El are musteţe ... Aceste ca şi părul capului sini totdeauna pomăduite şi frísate. I. Negruzzi, s. i, 85, cf. CADE, SFC iv, 139. — Prez. ind. ¡ pomăduiesc. — Pomadă + suf. -ui. POMĂDUÎT, -A adj. (Rar) Pomădat (2). Să se puie dumnealui cu cuconaşii pomăduiţi din ziua de astăzi? Gîrleahu, ap. cade 969. Ştia prea bine că 11311 POMĂI — 100S — POMĂZUITOR fecioru-său e un fante frumos, pomăduil, inmănuşal, care... colindă balurile. Sa.dovea.nu, o. i, 457. — Pl.: pomăduiţi, -le. — V. pomii dul. POMĂI vb. IV. R e f1. (Popular ; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) A slăbi extrem de mult, a se usca, a se zbîrci, a se stafidi; a îmbătrîni înainte de vreme (slăbind, zbîrcindu-se etc.) ¡(regional) a se pomi, a se pomisi. Cf. Zanne. p. ix, 515. Muscel. 97. Broasca [alunei] clnd moare nu se-mpule niciodată ..., ci se usucă şi se pomăieşte. Pamfile, cr. 115. Dedu nu se mat despărţea de Cucu. Slăbise săracu, se uscase şi se pomăişe. Rădulescu-Codin, î. 292, cf. 356. — Prez. ind. : pomălesc. — Poamă -f suf. -ăi. POMĂÎT, -Ă adj. (Popular; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Extrem de slab, uscat, zbîrcit, stafidit. Cf. Muscel, 86.Tlrzlu de iot s-a aflat trupul pomăit şi neputrezit. Pamfile, s. t. 67. — Pl. : pomăifi, -te. — V. pomăi. POMĂIVĂ GEALĂ s. f. v. pomanageală. POMĂNĂGÎ vb. IV v. pomouagi. POMĂNUÎ vb. IV. Tran z. (Rar) A da de pomană, v. pomană (II 3). Cf. tdrg, Scriban, d., sfc iv, 141. O R e f 1. pas. Petrec mlnclnd şi blnd ... ceea ce li s-a pomănuit de mumă, soră, rude. Marian, î. 474. — Prez. ind. : pomănuiese. — Din v. sl. riOAi'kHOBdTH. POMĂNUÎT s. m. (Neobişnuit) Persoană căreia i se dă de pomană, căreia i se face un bine, un serviciu. Viitoare binecuvlnlări după moartea mea din partea pomănuifilor postumi. Caragiale, o. iv, 378. — Pl. : pomănuiţi. — V. poiiiănui. POjVIĂRANŢĂ s. f. v. pomeranlă. POMĂREAţA s. f. sg. (Regional; cu sens colectiv) Fructe (Lăpugiu de Sus —Deva), alr i 870/85. Multă pomăreaţă. ib. — Poamă + suf. -ăreaţă. POMĂRfiUVIC, -Ă adj. (Prin Ban.) Căruia îi plac mult fructele. Cf. cade. — Pl. : pomărelnici, -ce. — Poamă + suf. -ărelnic. POMĂRfiT subst. (Regional) Poniet1 (1), livadă (Miercurea Ciuc). alr i 411/194. — Pl. :? — Pom + suf. -ăret. POMĂRÎE s. f. 1. (Regional, mai ales în Transilv.) Pomet 1 (!)• Cf. Candrea, ţ. o. 51, cade. Slrbcenii ts prunari, păntru ce-s mulţ pomi acolo, multă pomărie. T. Papahagi, m. 162, cf. alr i 411/273, 869/280, alr sn i h 201. 2. (Popular; cu sens colectiv) (Cantitate mare de) fructe. Pomărie, legume. Jipescu, ap. tdrg, cf. Pascu, s. 186, Scriban, d. 3. (Popular) Pomicultură. Cf. Barcianu, Alexi, w., alr ii 6 062/250, 284. — Pl. : (1) pomării. — Pom + suf. -arie. POMĂRÎŞTE s. f. (Regional) Pomet1 (1). Cf. dr. xi, 83, sfc iii, 60. — Pom + suf. -ărişte. POMĂRÎT s.n. 1. (Popular) Pomicultură. Poporul muncitor ... trăieşte din pomărit... şi cultura vitelor. f (1872), 339. Să fie In fiecare comună clte o şcoală/ de pomărit. ap. tdrg, cf. Barcianu, Alexi, w., Pascu^s. 109, Molin, r. b. 421, ŞXineanu, d. u., Scriban, d., l. rom. 1959, nr. 2, 40, m. d. enc. 2. (Prin Transilv. şi prin Mold.) Pomet1 (1). Cf. alr sn i h 201/172, Glosar reg. — Pl.: (2) pomărituri. — Pom + suf. -ărit. POMĂRZVAlVIC s. m. v. pomăzunic. POM ĂŞTEĂLĂ s. f. v. pomosteală. POMĂKÎC s. n. v. păniătuf. POMĂTIjF s. n. v. pămătuf. POMĂTTÎG s. ii. v. pămătuf. POMĂTUJÎL s. n. v. p¿¡mătuşei. POMĂZANIC s. m. (învechit) Persoană care a fost pomăzuită (v. pomăzui 1). Că spăsil-au domnul Hrislosul (pre pomazanicul d) său. psalt. 33. Domnul agiută Al său pomazanic cu puteare multă. Dosoftei, ps. 61/8. Bine-r fi, fraţilor, să nu vă îndesaţi a pirl domni, că-s stăplni şi pomăzanici a lui Dumnedzău. Neculce, l. 66. Tămăduieşte şi pre pomărzvanicul şerbul tău acesta (a. 1722). Iorga, s. d. xvii, 202, cf. tdrg, T. Papahagi, c. l, — Pl.: pomăzanici. — Şi: pomazanic, pomărzvânic s. m. — Din slavonul noAua R e f 1. pas. La aşa Inllmplare se pomă-zuiesc hoţăririle In lat după numărul siliştilor, ap. Cihac, ii, 188. — Prez. ind.: pomăzuiesc. — Din V. Si. II0AM34TH. POMĂZUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea deapomă-zuf (1). Psalom lui David 26 mainte de pomăzuire. Dosoftei, ap. gcr i, 247/25. — Pl.: pomăzuiri. — V. poinăzui. POMĂZUITOK s. m. (învechit) Persoană care pomăzuieşte (2). Ca un dulce pomăzuitoriu pomăzui cuvinte de toate împotriva fireei diavolului. Coresi, l. j412/3, cf. Barcianu. <> F i g. Ai fost celor credincioşi I pomăzuitoriu de creştinătate. Mineiul (1776), 153v2/10. — Pronunţat: -zu-i-. — Pl. : pomăzUilori. — Pomăzui + suf. -tor- 11334 P0MĂZU1TURĂ — 1004 — POMENI POMĂZUITtîRĂ s. f. (învechit) Bucată de bumbac cu care clericul şterge pe cel uns cu mir1. Episcopii fiind pre-amină pomăzuiiuri de bumbac,, şlergu locurile cele unsă a craiului. N. Costin, l. 318, cf. tdrg, T. Papahagi, c. l., Scriban, d. — Pronunţat : -zu-i-. — PI. : pomăzuiiuri. — l'oinăzui + suf. -tură. I’OMB s. f. v. pompă ‘i. POMBtfS, -OAS adj. v. pompos. POMCÎŞ, -Ă adj., adv. v. poncişf. POMEANĂ s. f. v. pomană. POMEANIC s. n. v. pomelnic. POMELNIC s.n. 1. I .istă cu numele persoanelor, decedate sau în viaţă, pe care le pomeneşte preotul la slujbe sau în rugăciuni; registru care cuprinde asemenea liste; s p e c. listă cu numele ctitorilor unei biserici sau mănăstiri, citită de preot la slujbe sau în rugăciuni; (învechit şi regional) scîndură (zugrăvită) pe care sînt scrise pe o parte numele morţilor şi pe alta numele celor vii dintr-o familie; p. ext. totalitatea numelor din aceste liste ori de pe aceste scînduri; citare a acestor nume de către preot. Şi puse numele sflntului Flavian in pomenicul cel mare. Dosoftei, ap. tdrg. Făcut-au Cantemir. Vodă şi obicei bun preoţilor... pentru care obicei de-l vor uita de la pomelnic vor avea plată de la Dumnezeu. N. Costin, let. ii, 42/11. Să ne scrie şi la pomelnicul cel mare (a. 1767). Uricariul, xvii, 56. Acestu pomeanic a lu sfintei mănăstiri Govorii s-au scris din porunca prea sfinţiii sale părintelui proin mitropolit (a. 1777). cat. man. i, 560. Are mănăstirea şepte pomelnice, unde se află zugrăviţi aceşti boieri. Şincai, hh. ii, 183/34. Nici intr-o monastire a Moldovei nu ni s-a tnttmplai a găsi portretul lui Ion-Vodă sau numele său înscris in vreun pomelnic. Hasdeu, i. v. 39. Mulţimea-ngenun-cheată ascultă ... Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate A celor morţi. Alecsandri, Poezii, 569. în sflntul pomelnic să-l pomenească cu sfinţii ctitori ... in biserică. Odobescu, s. i, 416. Logofătul Grecianu ne citează vechiul pomelnic de lemn al mănăstirii Cimpulung. id. ib. 453. Era un suflet bun, vrednic ca să fie pus In toate pomelnicile de pe faţa pămintului. Slavici, n. i, 16. Ce-(i mai trebuie ştiubeie ... dă-mi-le ca sărin-dariu, te-oi pune la pomelnic. Contemporanul, vi2, 99, cf. ddrf. Pomelnicul de la mlnăstirea Bistriţa şi Cronica puirieană spun ambele că Laţcu a fost fiul lui Bogdan. Xenopol, i. r. iii, 112. Aduc pomelnicul grecesc, Vrun nume sfint de-aici citesc. Coşbuc, p. i, 116. Pomelnicul este făcut dintr-o scindură subţire pe care se zugrăveşte: pe o parte numele viilor, iar pe cealaltă, numele morţilon Pamfile, i. c. 152. Icoanele şi pomelnicele vor fi fost in timpurile vechi zugrăvite cu. văpseli pregătite din plante. Pamfile-Lupescu, crom. 223. Dumitru-şi asigură astfel înscrierea tn pomelnicul catedralei, bul. com. ist. i, 116. Familiile au pomelnice familiare (un caiet cu numele de familie, cari sint a se pomeni ocazional). Pribeagul, p. r. 137. Scrieţi In pomelnic numele meu. Sadoveanu, o. xii, 181. Avem de-a face cu un fel de pomelnic. H. Daico-viciu, d. 182, cf. şez. v, 117. O (Prin lărgirea sensului) De pe faţa pămintului i-au şters şi din pomelnicul vieţii i-au stins. ap. tdrg. + (Regional) Plată care se dă unui preot de către credincioşi pentru citirea pomelnicului (1) ori a unor nume din el. Cf. Rădu-lescu-Codin. 2. (Familiar sau depreciativ) Listă lungă, interminabilă de nume sau, p.gener., de lucruri; oamenii dintr-o asemenea listă; înşirare lungă, interminabilă de nume sau, p. gene r., înşirare de vorbe prelungită şi plictisitoare. V. litanie. M-apucai să-ti fac pomelnic de poeţi ce-au răposai; Şi să-ţi spui ătlţea lucruri ce-n beţie am visat. Bolliac, o. 119. Iar o să înceapă cu pomelnicul. Alecsandri, ap. tdrg. Mai tntli, un lung pomelnic De franţuji, de nemţi, de ruşi ... Slnt traşi de guler Şi ca marturi slnt aduşi. Vlahuţă, o. a. i, 175. Aşteaptă murgule iarbă verde; fiindcă sistemul pomelnicului este temperat de acela al inlercala-ţielor. conv. lit. xxi, 388. Auzise din gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor. Rebreanu, i. 184. Cind am terminat tot pomelnicul, mi-a strins mina şi mi-a mulţumit, v. rom. ianuarie 1954, 113. Nu tot scoate pomelnicul ca popa la liturghie. Beniuc, v. cuc. 24. Avem prea mulţi baroni cu titlu îndoielnic ... ieşiţi dintr-un fictiv pomelnic, t iulie .1964j 33. Să curme ... pomelnicul poreclelor. Sbiera, p. 252. 3. (învechit) Amintire, pomenire (1). Cf. anon. car. întru atlta constă pomelnicul acestor■ 2 fraţi [din legenda cucului]. Marian, o. i, 8: 4. (învechit, rar; în forma pomeanic ; eu sens neprecizat, probabil) Mormînt (II). Să-ntoarsă iarăşi In pomeanic sv[î]nlul In raclă. Dosoftei, v. s. octombrie 88v/5. — PI. : pomelnice. — Şi : (învechit) pomenlc, pomeâ-nic, (suspect) pemelnic s. n. — Din V. Si. IJOM'feHLHHKTi. POMENEALĂ s. f. (în expr.) 1. Nici pomeneală (de ... sau să ...) = a) nici un fel de ştire, nici o amintire ; nici vorbă (despre una ca asta); în nici un caz, cu nici un chip, orice s-ar face. Nici pomeneală nu era să fiu şi eu poftit. Ispirescu, l. 32. Orice născocea, ... zadarnic! De scăpat [de Păcală] nici pomeneală, ap. tdrg. Pe vremea aceea, de copca Rădvanului nu era nici pomeneală. Drumul mergea In pas cu Oltul. Galaction, o. 67. î)acă s-a adresat parchetului... Nici pomeneală n-ar fi de cuconul Manoil. Sadoveanu, o. xiv, 13 ; b) nici urmă, nimic (I) El cală lung In zare către răsărit; nici pomeneală de dilijenţă. Cara-giale, o. i, 57. Nici pomeneală de luntre ... pe malul apei. Sandu-Aldea, u. p. 41. Pe clmp, nici pomeneală (urmă, picior) de om. Pamfile, j. ii, 161. 2, (Prin nord-estul Olt.) A-şi da în pomeneală despre... = a aduce ceva în discuţie. Cf. Ciauşanu, v. 189. . — Pomeni + suf. -eală. POMENEÂTĂ s. f. v. poinneată. POMENETĂ s. f. v. pomneată. POMENÎ vb. IV. 1. Tranz. A-i reveni în minte, a-şi aduce aminte; a-şi aminti. Pomeaneiu dzilele de demult, psalt. hur. 120T/3. Prevegheaţi pomenindu (a d u c î n d u-v ă a m i n t e n. test. 1648, b 1688) că In trei ani noaptea şi dzuoa nepristoindu învăţa, cod. vor. 22/22. La riul Vavilonului, acie şezum şi pllnsem clndu pomeniiam (n e - a d u s ă m aminte d) noi Sionul. psalt. 285. Aceasta'nu Inleleaseră ucenicii lui mainle ; ce căndu se proslăvi Isus, atunce pomeniră că aceaia era de el scrisă. Coresi, ev. 106. Doamne, Iniru grije pomenit-am line I id. ib. 238. Nu pomeni mulţimea păcatelor meale! .(ante 1633). gcr i, 81/1. Pomeneaşle, iubite frate, că pardosul... credinţă, n-are. Cantemir, ist. 96, cf. anon. car. Pomeneaşle, D [oa] mne, pre nevreadnica roaba la şi mă dăruiaşte cu făt (cca 1750). gcr ii, 67/33. Omul care-ţi scrie. Mai pomeneşti-l tu, oare? Conachi, p. 99. Iiieşlecare ... binele nu-l pomeneşte. Pann, e. ii, 129/2. Noi fraţii tăi, potaie? O să-ţi dăm 0 bălaie Care s-o pomeneşti! Alexandrescu, m. 322. Le dele o gură de-or pomeni-o. Ispirescu, l. 44. Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească! Rebreanu, i. 29. Bălaie ce-ai să mănlnci, ... şi-n mormlnt ai s-o pomeneşti! Sadoveanu, o. iii, 114. Vino, mlndră, să te joc! Să te joc, să fii jucată ... Să mă pomeneşti vreodată! Jarnîk-Bîrseanu, d. 361. O 1 n t r a n z. Se veseliia şi pomeniia de viaţa den pustie. Coresi, ev. 144. Iosif pomeni (şi-a adus aminte b 1938) de pre ceale vise carile vădzuse ...şi dzise ... po 146. Singur pomenindu-mi dă ele 11345 POMENI — 1005 - POMENI M-apucă neşte fiori. Budai-Deleanu, ţ. 315. Foc şi slnge am să las In urmă-mi, pentru ca să pomenească veşnic de mine I Alecsandri, t. ii, 15. A pomeni ea baba mea, cile zilişoare a avea, de năcazul acesta, că numai din pricina ei mi se trage I Creangă, p. 128. <£> Refl. (învechit) Tu te pomeaneşte despre mine clndu-ţl va fi lucrul bine şi fă milă cu mine. Palia (1581), 163/19. Domnul pomenitu s-au de noi (a. 1658). c. cr. 110/27. O T r a n z. fact. Şi de Romica-ş uitasă, De nu i-o pomenea lui o tlmplare. Budai-Deleanu, ţ. 187. (F i g.) Adierea vlntului ... şuiertnd In turnul pustiu, ne pomeneşte numele lor. Bălcescu, m. v. 133. 4 (învechit, rar) A aniversa, a prăznui. Iară al doilea praznic, cincizeci de zile den Paşti, in luna lu prieru, de pomeniia clndu le se deade leagea. Coresi, ev. 144. + (Popular) A comemora. Pomenim pe Caragiale, astăzi clnd se împlinesc zece ani de la moartea lui. Galaction, A. 270. 2. Tranz. A semnala (verbal sau în scris), a aminti, a vorbi (în treacăt); a menţiona ; a indica ; a cita. V. consemna. Nece pomeni-voi numele lor cu rostul mieu. psalt. hur. 9t/23. Cade-sc ... a pomeni cuvlntul D[om] nuZ[ui] ... că însuşi dzise ... cod. vor. 24/9. Pomeniră numele tău In toate ginture. psalt. 88: Păsările pomeneaşle Domnul, ca să ne arate, că şi declt acealea fără de minte sinlem. Coresi, ev. 220. Pre noi pomeniţi Intru ruga voastră (a. 1644). gcr i, 110/8. Iară litopisăful ... ce pomenim mai sus, nemică nu scrie. Ureche, ap. gcr i, 70/13. lacov pomeneaşte numai de doauo ort numele lui. n. test. (1648), 175r/7. Pomeneaşte pre acesta ... la poslaniia cea cătră rlmleani. Dosoftei, v. s. septembrie 13v/24. Au dat cărţile să le ducă la boierii carii sini pomeniţi mai sus. Neculce, l. 53. Alt ce au mai făcut acest domnU ... nimeni nimic nu pomeneşte. R. Popescu, cm i, 228. Pomenindu toate slujbile ce măriia-sa împărăţiei au făcut. R. Greceanu, cm ii, 128 ,cf. anon. car. Două ape martie pomeneşte şi Biblia In Asia. VăcăRescul, ist. 261. Arătară de faţă cu însuşi graiul lor că nu pomenea pentru pămlnlul moşiei nimic (a. 1783). bul. com. ist. iv, 119. De aţi fi luat sama pănă acum, doară de o sută de ori stnteţi pomeniţi. BUdai-Deleanu, ţ. 399. In învîrtirea lialţului, am pomenit numele tău. Negruzzi, s. i, 65. Am pomenit domnia lui Grigore Vodă. Ghica, s. xviiî. Şi de-atunce copiii-mi ce-l tot pomenesc. Alecsandri, p. i, 42, cf. Candrea, f. 56, 270. Mă întrebă, pomenindu-mi numele, dacă mai doresc ceva. Bkătescu-Voineşti, p. 20. Nu pomenea niciodată c-ar fi ţinut şi el discursuri: Agîrbiceanu, l. t. 235. Se cuvine ca, pomenindu-l, să vorbim şi de alţii, mulţi, din aceeaşi familie sufletească. Galaction, a. 189. N-a auzit niciodată despre ţara pe care o pomenim. Sadoveanu, o. ix, 263. Merse prin oraş şi aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic nimănui. Călinescu, e. o. i, 137. In timpul mesei fusese pomenit numele agentului de urmărire. Preda, m. 59. Dă-le vin cit vor voi, De bani nu le pomeni, folc. mold. i, 294. Aşa vorbă mi-a lăsat Că cine l-a pomeni Nici un bine nu i-ă fi. Balade, ii, 220. <0> Refl. pas. Locul de unde va trimite cărţile ... să tiu să' pomenească. N. Costin, l. 578. Numele ... carele s-a dat pruncului ... afară de shoală să nu se pomenească. PetroVici, p. 58/10. O Intranî. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de“, „despre“, învechit, „pentru“) Făţarnicii meniia pre ei că ştiia ca Dumnezeu hilleniia lor şi de a diavolului pomeniia. Coresi, ev. 411. Şi pomeni îhtre slugile sale despre mai marele păharnicilor. Palia (1581), 164/16. Să-i pomeneşti de moarte, prav. gov. 37r/2. Vor pomeni de multe lucruri, prav. 85. Cîndu-i'pomeniia călugăriţa Mono-niia pentru aceale pietri scumpe ca să i le dea, el arătă ei nişte oameni săraci. Cheia în. 35r/31. Şi părt tuturor rău de dlnsul, şi-l pomenii de domnu bun. Neculce, l. 153: Ce să vor fi Intlmplal, nu ştiu, că nici scris, nici pomenit de alţii nu aflu. C. Cantacuzino, cm i, 29. Au pomenit de ele, fiind de faţă şi Odrianul. Antim, p. xxvi. Pentru virtute şi prea înţeleaptă purtare adeasă- ori a pomeni şi a vorbi cu totul iaste osăbit. Ţichin-deal, f. 181/3. Analiştii turci din contra, nici că pomenesc de dînsul. Bălcescu, m. v. 160, O slugă, ce afară 11 vedea că-ngheaţă, Ca să-i facă bine de el pomeni. Alexandrescu, m. 355. Nu-mi mai pomeni de caţaoanul cel de dascal. Alecsandri, t. 366. Ne aduse vorba a pomeni despre grauri şi aci. Odobescu, s. iii, 23. Tărlmul despre care numărui nu pomenisem. Delavrancea, t. 21. Clnd de mine pomeneşte, spune că nu-s încă bun Nici de cuşma bărbătească, nici de numele străbun. Davila, v. v. 26. Nu voia să-i pomenească tocmai acuma despre ea. Rebreanu, r. i, 249. A mai deschis pe Demostene ... de care pomeniseşi adineaori. Galaction, o. a. i, 32. în camera unui bolnav pomeneşti despre orice In afară de viaţa viitoare. C. Petrescu, î. i, 291. îi plăcea să pomenească de neamurile nevestei. Sadoveanu, o. viii, 439. Nu mai pomeni de cele rele, tocmai acum la praznicul unui răposat. Călinescu, e. o. ii, 296. Pomeneau de ţinuturi nemărginite de ape. Camil Petrescu, n. 83. Scrisorile de care-mi pomenea acolo ... le citisem. Stancu, r. a. i, 127. Mie nu mi-a pomenit Mircea de nici un fel de ceartă. Demetrius, c.,-8. Auzindu-l că pomeneşte despre perceptor ... socotise că a găsit un prilej bun. Preda, m. 28. Taci, nu-mi mai pomeni de ei. Reteganul, p. i, 44. Clnd ii pomenesc de lucru, Adoarme ca şi butucul, folc. transilv. i, 310. (Expr.; regional) A pomeni (de) rău = a cobi. Cf. alr i 1 403/510, 516, 536, .940. (Complementul este subînţeles) Nu mat pomeni, curmă al patrule; nici voi să mai aud de acele ceasuri pierdute. Negruzzi, s. i, 74. La şezători s-a dus o singură dată de clnd e fată mare : dar de atunci să nu-i mai pomeneşti. Delavrancea, s. 10. Refl. i m p e r s. Au avut doi ficiori, cum s-au pomenit mai sus. Ureche, l. 67. De acesta împărat să pomeneaşte in istoriia de domnii ţării Moldovei (a. 1650). gcr i, 150/4. Nu s-au pomenit de semnele ceriului carile s-au prilejit. M. Costin, ap. gcr i, 200/4. L-au pus domnu In Moldova ... pecum să pomeneşte mai sus. Neculce, l. 39. De bir şi dare In veac Nimic să nu să mai pomenească. Budai-Deleanu, ţ. 336. Au răspuns toate deodată, că nici măcar n-au auzit pomenindu-se de numele ei. Creangă, p. 91. Despre un ,.viori logofăt“ se pomeneşte şi In discursul lui Luca Cîrje. bul. com. ist. v, 104. în scrisoare se pomenea de Aglaie. Călinescu, e. o. i, 230. Eforturile noastre ... Se vor mai pomeni prin vreun cuvînt. Labiş, p. 424. + Refl. impers. A se menţiona lucruri a căror amintire se transmite (oral sau în scris) şi dăinuie din generaţie în generaţie. începu dracul a se giura să mă parde de tăria Infricatului scaun ... grăi-se-va şl numele tău pomeni-se-va (cca 1550 — 1580). gcr i, 7/20. Cînd va fi făcut neşline un bine mare locului aceluia, unde lăcuiaşte, care bine să se pomenească de pururea, prav. 290. Acel oaspe ce din vechi se pomeneşte. Eminescu, o. i, 147. A ridicat un pod, care se pomeneşte Intr-adevăr Intre operele lui de împărat. Galaction, o. a. ii, 75. A fost odată ce-a fost că, de n-ar fi fost, nu s-ar pomeni. Reteganul, p. i, 1. Lumea cit o fi Şi-s-o pomeni Nu vă-fi întllni. Balade, i, 293. <0> Expr. Nici că se pomeneşte! sau unde se pomeneşte?, se spune pentru a arăta că ceva n-a existat mai înainte, nu are precedent, nu există sau nu e posibil. Acum şasezeci de ani trecuţi, unde se pomeneau şcoli ca a lui Baloş tn Moldova? Creangă, a. 19. Şi ca să se dovedească unul pe altul, nici că se pomenea. Ispirescu, l. 196. M-am uitat la cumpăna flntlnii, crezlnd că poate bate vlntul; da unde se pomeneşte! Vlahuţă, ap. tdrg. Und’ s-a auzit Şi s-a pomenit Să ia sor’ pe frate? Balade, i, 285. Unde s-a mai pomenii Boţ de caş în miez de iarnă ? ib. iii, 203. 3. T r a n z. (f a c t.) (Complementul indică persoane, mai ales decedate) A aminti (sau a face să fie amintit) în cadrul unui seviciu religios (mai ales în cadrul unui parastas). Am dat 1 pogon de păduri pentru sufletul mieu, nepotu-miu pope Maneai, să mă pomesca (sic !) (a. 1640). bul. com. ist. v, 191. Eu pomenesc 11345 POMENI — .1006 - POMENI pe morţii, man. oott. 11. Zăci că dacă li muri, Ficiorii t-or pomeni (a. 1784). gcr ii, 141/40. Darăm banii ca să ne pomenească la biserică. Bolintineanu, o. 295. Slujeşte cile Irei liturghii pe zi şi pomeneşte la hurtă pe monachi şi ieromonachi. Creangă, a. 78. După moarte să aibă cine-i comlnda şi pomeni. Marian, na. 6. Să mă pomeneşti Domnului in rugăciunile frăţiei tale. Galaction, o. 90. Papi de Je stringea, Pe Constantin slujea Şi mi-l pomenea. Păsculescu, l. p. 170. <0 Expr. (Regional) A pomeni mortul = a da de pomană pentru un mort. Cf. alrm ii/i h 225/886. ^ Absol. O dat de o plăti[i\ aceasta lelurghie ... iar cine na va pomenie, fie afurisii (a. 1680). Iorga, s. D. XIII, 151. 4. R e f 1. A fi, a exista sau a dăinui de multă vreme sau de totdeauna (aşa cum este acum). Să pomeneşte şi astăzi movila lui Răzvan Vodă pe drumul Băii ce merge de la Suceava. N. Costin, l. 587. Pricinuiesc fapte De puţini văzute, sau de nime, Precum s-au pomenit din vechime. Budai-Deleanu, ţ. 121. Se pomenise de la tată şi de la mamă români neaoşi din moşi-slrămoşi. Ghica, s. 52. Te-ai pomenit In huzur şi-n răsfăţ de cum ai deschis ochii. Vlahuţă, o. a. 502. Mult ne-am bătut capul să aflăm originea acestui ttrg dar, ori pe cine am întrebat, ... ne-a răspuns ...: Aşa ne-am pomenit, ap. tdrg. Acolo s-a pomenit copil, acolo a făcut nunta. Bassarabescu, v. 100. Eram de-a binelea glngav şi o leacă surd: aşa m-am pomenit. Vlasiu, a. p. 12. Nu mă-ndur să las căminul părintesc, că aci m-am pomenit, h. ii 31. Şl ie mare blăstămat Că de clnd s-o pomenit Tăt aşa A-o năcăjit. Alexici, l. p. 21. Aşa s-a pomenit, boala asta o are din neamu lor. alr ii/i mn 56, 4 181/723. + T r a n z. A cunoaşte, a şti de multă vreme sau de totdeaima. Moşneag albit de zile negre. Aşa 11 pomenise satul. Goga, Poezii, 16. Aşa l-a pomenit salul. Bassarabescu, v. 62. Frăgarul din curte, pe care-l pomenise din copilăria sa. v. rom. august 1963, 33. 5. Refl. (Despre oameni) A se găsi pe neaşteptate într-un anumit loc, a ajunge ori a se afla într-o situaţie neprevăzută, a se vedea pe neaşteptate în faţa cuiva sau a ceva ; p. e x t. a face ceva nepotrivit, necugetat. Pă Ungă Prut... aşăzîndu-se pomenitu-se-au ocoliţi dă turci pă dă toate părţile. R. Greceanu, cm ii, 185. Dăspre ziuă In Bucureşti ne pomenim (a. 1782). gcr n, 127/13. Se pomeni muiarea cea nebăgătbare de seamă ... jafuită prin vecina ei. Petrovici, p. 209/26. Ne pomenirăm Invitaţi ia adunare. Heliade, ap. Ghica, a. 791. Trlnteşle cuvintul tronc... Şi se pomeneşte vorbind. Pann, p. v. i, 4/10. S-a pomenit cu un cuţit In pintece. Ghica, s. 46. Mă pomenii cu un nou decret, care mă jinduia judecător la Turnul Severinului. Alecsandri, t. i, 371. Mă pomenesc vorbindu-ţi despre aria germanilor. Odobescu, s.. iii, 60. O să mă pomenesc intr-o bană dimineaţă la Golia. Gane, n. iii, 145. Cind să trec pe maidan, mă pomenesc cu mitocanul. Caragiale, o. vi, 20. Se miră şi el unde se pomeneşte. Slavici, o. ii, 252. Se pomeni In mijlocul mării. Ispirescu, l. 25. Sora împăratului să pomeni intr-o cameră cu totul şi cu totul de aramă. Delavrancea, s. 89. Ne-om pomeni, pe neglndile, Ca de clnd lumea-mbrăţişaţi. Vlahuţă, s. a. i, 70. Clasa-ntreagă deodată se pomeni-n picioare. Contemporanul, vij, 391. Se pomeneşte că-l trage cineva de mlnecă şi-l strigă pe nume. Sp. Popescu, m. g. 45. M-am pomenit la şanţ deodată Şi-o cirp-aveam la cap legată. Coşbuc, p. ii, 41. Ei se. pomeniră intre fruntaşii satului. Agîrbiceanu, a. 235. Se pomeniră deodată la marginea pădurii de brazi. Rebreanu, nuv. 276. Ce-ar fi să se pomenească înconjuraţi şi atacaţi din toate părţile, id. r. ii, 239. Ieromonahul se pomeni deodată păstorul unei turme de citeva familii. Galactioîj, o. 254. Se pomeni cugelind lucruri displăcute şi crunte. C. Petrescu, c. v. 61. Ne-am pomenit deodată in faţa unei clopotniţe. Brăescu, o. a. ii, 87. Ne-am pomenit intr-o pădure şi ploua. Sahia, n. 78. Drumul a început să coboare ... şi m-am pomenit la marginea Oarbei. Vlasiu, a. p. 227. M-am pomenii gîndindu-mă la line. Arghezi, veijs. 309. Pitarul ... se pomeni că vine spre conac in goana calului. Camil Petrescu, o. i, 8. Se pomenise curlnd tată a doi gemeni. Stancu, r. a. i, 214. Uite ce e, se pomeni spunindu-i, ... mi-e plnă peste git. Preda, r. 12, cf. id. m. s. 10. Prin ţevile firelor de iarbă, depănate ca o jurebie, ne-am pomenit tocmai in lună. Sorescu, u. 81. Se pomeni in curtea lui Lică Mătase. MihalE, 6. 283. în gunoi mă pomenii. Teodorescu, p. p. 237. Şi voinicul şuierlnd La un tlrg s-a pomenit. Bud, p. p. 15. Să pomeni la o crişmă. Graiul, i, 255. Şi cum sta ... Cu turcii se pomenea. Balade, ii, 89. Din pămint născui, In lume trăit Şi clnd murii In gunoi mă pomenii (Oala). Goro-vei, c. 272. O E x p r. Te pomeneşti că ••• = se poate întîmpla să..., poate că...; nu cumva ... Te pomeneşti că la-ntors, de' neodihna de peste noapte, il pridideşte vreun somn. Brătescu-Voineşti, p. 91. îmi dau azi demisia. — Te pomeneşti că şi-o dă, netotul I Gîrleanu, n. 72. Te pomeneşti că eşti chiar feciorul domnului Miron Iuga? Rebreanu, r. i, 15. Te pomeneşti că ne împrietenim şi ajungem să ne înţelegem. Galaction, o. a. i, 151. Te pomeneşti că nici o injecţie nu eşti in stare să faci? Camil Petrescu, t. iii, 207. Te pomeneşti că-i apucă şi ploaia I Sebastian, t. 150;. Se face întuneric ... şi te pomeneşti că dăm şi intr-o ripăl Sadoveanu, o. iii, 69, cf. Iordan, stil. 287. Te pomeneşti că eşti îndrăgostit I Călinescu, e. o. i, 158. Te pomeneşti că Inllrzia plnă la urmă. v. rom. iunie 1954, 113. Te pomeneşti că ai să începi să fumezi faţă de unchiul Grigore? H. Lovinescu, c. s. 8. Te pomeneşti că scapă iarăşi cine ştie ce vorbe nesocotite. Vornic, p. 10. Te pomeneşti că te avansează.' Preda, r. 79, cf. id. m. s. 20. (Regional) M-ain pomenit nieăiri = „nu mai existam; eram mort (de beţie, de boală etc.)“. mat. dialect, i, 233. O (Prin lărgirea sensului) Arcul lui Traian se pomeni tntr-o zi că a devenii arcul lui Constantin. Odobescu, s. iii, 73. 6. Refl. (Popular; de obicei cu determinarea ,,din somn“) A se trezi din somn. A adormit, Şi plnă la zioa albă deloc nu s-a pomenit. Pann, e. m, 131/4. E grozav lucru să ie pomeneşti din somn ca casa aprinsă. Slavici, n. i, 238. Din somn se pomenea Şi din gur-aşa-i grăia. Teodorescu, p. p. 77. Dimineaţa, cind se pomeniră din somn, să trezesc in nişte' curţi ... domneşti. Reteganul, p. v, 46. Baie neică la fereastră ... Mlndra să se pomenească. Hodoş, c. 48. Trei zile mi-l adormea Şi la trei să pomenea, pop., în luc. iii, 137. Trei zile nu se pomenea. Bibicescu, p. p. 305. Peste puţin insă s-a pomenit ăla. Rădulbscu-Codin, î. 170. Leu din somn se pomenea Şi din grăi aşa-mi grăia. Viciu, col. 141, cf. Novacoviciu, c. b. i, 17, Gregorian, cl. 60. Peste noapte (in somn) nici nâ m-am pomenit. Ciauşanu, v. 189, cf,. alrm i/ii h 311. Am dormit de nici nu m-am pomenii pină dimineaţă, mat. dialect, i, 214. <0> T r a n z. N-avea murgul ce lucra Cu picioru-n pămint da, Pe mlndra o pomenea. Hodoş, p. p. 76. Clnd la fată ajungea Adormilă o găsea, Dar Gruia o pomenea. Bibicescu, p. p. 305. Cine-aicea o venit Şi tu nu m-ai pomenit? Balade* i, 374. + (Regional) A se trezi dintr-o beţie ; a-şi veni în simţiri, ase dezmetici. Cf. Gregorian, cl. 60, alr ii 3 556/27. 7. Refl. u n i p e r s. şi impers. (Mai ales la perfectul compus, de obicei în forma negativă sau interogativă) A se întîlni în realitate, a exista cu adevărat; a exista. Necurăţita şi scumpeatea nece să se pomenească Intru voi. n. test. (1648), 261r/17. Fermecătură... Acum dă multă vreme încoace Nu s-au mai pomenit. Budai-Deleanu, ţ. 113. Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp! Ghica, s. 42. Nu s-a pomenit Un timp mai fericit 1 Alexandeescu, o. i, 314. Muzeuri, pinacotece ... care nici n-au fost, nici s-au pomenit I Alecsandri, t. 65. Nu s-a mai pomenii... una ca asta undeva. Creangă, o. 54; E o secetă cum nu s-a mai pomenit. Caragiale, o. vii, 35. Nu s-a mai pomenii ca ... să deie ori să ierte cuiva, ceva. Slavici, n. i, 282., Unde s-a mai pomeiiit atila 11345 (x YSK nrydţ* ^ , ţ. fr ^^ yy '¿/'s &,••}'* ■&{ i3^-vv* ( ... f y s - -, ^ POMENlC — 1007 — POMENIRE închipuire nebună? Delavrancea, s. 31, Nu să mai pomenea aşa mahala tihnită, id. ib. 215. în iarna aceea era un ger cum de multă vreme nu se mai pomenise. VlahuţA, o. a. 490. A fost atlta chiu şi clnt Cum nu s-a pomenit cuvlnt! Coşbuc, p. i, 58. Din neamul lor ... nu se pomeniră vlăstare să nu fie şi proprietari de băi. AoÎrbiceanu, a. 235. Un drum pe marginea căruia nict casă, nici crlşmă nu se pomenea. Hogaş, dr. i, 193. Tlnăr mai deştept ¿a dlnsul nu se pomeneşte In împrejurime. Rebreanu, i. 61. Un coif de ţară sălbatic ... unde nu se pomeneşte de trandafirii de grădină. Galac-tion, o. a. ii, 41. In paturi de atlaz purtate In părlngă ... nu s-a pomenit să umble doamnele In ţara Moldovei. Sadoveanu, o. xiii, 716. Femeie pisăloagă ca tine nici n-am pomenit. Vinea, l. ii, 306. Dar unde s-au pomenit... Două săbii Intr-o teacă. Alecsandri, p. p. 201. O mlndreaţă ca aceea nu se mai pomlneşte pă pămlnt. Sbiera, p. 157. Nu se pornineşte ţipenie de om. Com. din Zagra-NAsAup. Nu s-a pomenit pe faţă de pămlnt. mat. dialect, i, 233. Dragoste cu prieteşug Intre cline şi pisică, nici cum s-a pomenit. Zanne, p. i, 382. Lupul cioban oilor unde s-a mai pomenit? id. ib. 522. <0- Tranz. Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult/ Iosif, patr. 38. Nu pomenise el primăvară mai tlrzie ca acuma. BrA-tescu-Voineşti, p. 330. In tinereţea ei n-a pomenii asemenea lucruri. Rebreanu, i. 96. Unde aţi mai pomenit voi dreptate de-asta? id. r. ii, 89. V-am făcut un şniţel cum n-aţi pomenii l Camil Petresgu, t. ii, 70. Atlta lume ca acum n-am pomenit In Iaşi niciodată. Sadoveanu, o. x, 358. Rasă de om ca dumneata n-am mai pomeniţi Preda, m. 160. Unde ai pomenit şef... să nit respecte orele de primire? t decembrie 1962, 32. O A b s o 1. Era ... de o cinste cum „papa" Săndu-lescu spunea că n-a mai pomenit. VlahuţA, o. a. iii, 80. 8. Tranz. (învechit) A numi1 (1). Luca iazerul Ghenisareţului li zice, iară Mathei marea Galileiului pomeneaşie, şi pentru aceasta nu să despart aceşti doi buni vestitori. Cheia în. 8r/7. 0> Refl. pas. Stă movila şi acmu pe drumul Băiei de la Suceavă, care să pomeneşti Movila lui Răzvan pănă astădzi. M. Costin, o. 46. Nichitenii — cari ni este moşie de la moşi, de la strămoşii noştri, care să pomenea Bosia (a. 1722). Uricariul, xxiv, 419. — Prez. ind. : pomenesc. — Şi (regional) pomiiif, (suspect) pomi vb. IV. — Din- v. si. noMHtyiiTH. POMENIC s. n. v. pomelnic. POMENÎNŢĂ s. f. (învechit) Amintire. Diiipomeninţa oamenilor, lb, cf. Gheţie, r. m. — Pi: : pomeninţe. — Pomeni + suf. -inţă. POMENIRE s. f. Acţiunea de a pomeni şi rezultatul ei. 1. Faptul de a-şi aminti; faptul de a rămîne în amintirea oamenilor; aducere-aminte, amintire. Spre pomenirea a darurilor celora dulcile aduce-ne. Cohesi, ev. 428. Aceasta facfejţi de clte ori s-aţi bea Intru pomenirea mea (ante 1618). gcr i, 52/6. Şi de aceasta să ai pomenire de purure. prav. gov. 123r/l. Vor lua roadă dentru scrisoarea a oameni învăţaţi, cu pomenire de dlnşii la vecii vecilor. N. Costin, l. 41. Au sărriănat ghindă, de au făcut dumbrăvi pentru pomenire. Neculce, l. 12. Aceasta au grijuit a tipări Intru pomenirea minunatului pod. C. Cantacuzino, cm i, 16. Cui iaste de trebuinţă dăruiaşte pentru buna pomenirea lui (a. 1702). gcr i, 345/2. Acest cuvlnt... să stea pre tablă spre pomenire. Petrovici, p. 138/17. Goneşte acest somn greu al pomenirei veseliilof trecute. Voinescu ii, m. 113/25. Eu! să te uit? eu! să n-am pomenirea D-aiti amor, nuri, frumuseţe a ia? I. VAcArescul, p- 207/3. Cărărtle-a-eelea toate Or ţine spre pomenire urmele mele-nsemnate. Conachi, p. 103, cf. Pann, p. v. ii, 131/14. Virtuţi mlntuitoare A voastră pomenire ades va deştepta. Alexan-drescu, o. i, 81. Acesta-i nefericitul intru pomenire I care a dat chiorlş peste plumbii lui Alexandru? Gane, n. i, 129. Pentru pomenire s-ar fi clădii această movilă. Sadoveanu, o. xn, 235. Merg cu toţi pe cale Să-aleagă-n vale Loc de monaslire Şi de. pomenire. Alecsandri, r. v. 186. Ai săvtrşit de-a bine, Sflnlă mănăstire, Pentru pomenire? PAsculescu, l. p. 192. <>Expr. (învechit) A se stinge (sau a pieri) pomenirea (cuiva) cu sunet = a dispărea din atenţie, a fi dat uitării. Să stinsă pomenirea liii cu sunet, şi moşiile lui cădzură la mint streine. Neculce, l. 121. iu perii pomenirea Pasvandului cu sunet. Diqnisie, c. 210. (Cu schimbarea construcţiei) Ura ce hrăni familiei Bathoreştilor... fu atlt de înfocată Incit arse cu totul această familie şi stinse ■ cu sunet pomenirea ei. BAlcescu, m. v. 96. Pomenirea multor urmaşi ai săi cu sunet a perii. Negruzzi, s. i, 196. + Ceea ce rămîne în amintirea oamenilor; ţinere de niiiite; p. e x t. faimă, renume; semn, urmă care aminteşte ceva. Ştefan, mai marele diacon, pomenirea să i-o prăzdnuim de dimăneaţa plnă sara (a. 1640). gcr i, 90/2. Mearge-vor direpţii In viaţa veacilor şi ce Pa fi mai dulce de această pomenire? (a. 1642). id. ib. 99/26. Pomenirea bună după moarte încă va rămlnea (a. 1683), id. ib. 272/27. Biruinţă de mare pomenire. Cantemir, hr. 207. Lăslndu-ne nouă numai o amară pomenire de voi (cca 1770). Arhiva r. i, 60/3. Adevărat nemuritoare Iţi iaste pomenirea. Molnar, ret. 39/10. Toate cărţile sale care era scrise cu slove latineşti le prăpădiră, ca şi pomenirea lor să se şteargă de pe faţa pămlntului. Maior, ist. 253/15. în veac rămli şi pomenirea ta In neam şi tn neam. Klein, ap. gcr ii, 185. Tristă pomenirea Fericirilor mele trecute, Curmată fiind prin moartea iu/e. Budai-Deleanu,ţ. 217. Lira-mi dulce suspină plăcuta pomenire. Heliade, o. i, 266. Era ca Abeilard de erotică pomenire? Negruzzi, s. i, 231. A ta mlndră pomenire Va zbura la' nemurire. Alecsandri, p. i, 191. Batjocoreşte fără ruşine cinstita pomenire a părinţilor mei. Caragiale, o. ii, 289. Să laşi in urma ta pomenirea dă bun patriot şi dă om cinstit. Zanne, p. viii, 456. Azi nu-i Ileana nicăirea, De-abia trăieşte-n pomenirea Poveştilor cu dulce rost. Coşbuc, p. i, 125. în frunte avea un semn de arsură ... fioroasă pomenire din ziua atacului de la Grivifa. Mironescu, s. a. 24. Ctţi îndrăzneţi ... nu erau de pomenire şezătorilor din Alăuteşti. Galaction, o. 45. + (învechit) Memorie (1); minte (considerată...ca sediu al procesului de memorare). Precum eu a povesti nu mă voi lenevi, aşe iu In pomenire a le. alcătui nu te obosi. Cantemir, i. i. i, 108. Precum simţirea In lucrurile ce-s de simţit lucreadză, aşe pomenirea In fantazie tipărită şi zugrăvită, ale sale pătrundză-toare sloboade radze. Id. ib. 136. Piiarde din pomenirea sa pe Alina. Beldiman, n. pomp. 57/16. Unde este legat glndul cu mintioasa pomenire? Conachi, p. 270. 2. Faptul de a menţiona; menţionare, relatare; menţiune (1). Pomenirea direptulfui] cu laudă se cheamă (ante 1633). gcr i, 83/17. Un cuvlnt, o pomenire n-am putut afla. M. Costin, let. i, 23/27. Nevoi-mă-voi pururea a avea pre voi după ieşirea mea ce iaste a face pomenire pentru, aceasta. Cheia în. 3r/15. Cel om bogat de pre care iaste pomenire tn ev[au]gheliia de la Luca (a. 1683). gcr i, 271/15. Aicea însemnăm numai pentru o pomenire, ca să să ştie. R. Greceanu, cm ii, 122.- Vom povesti pe scurt ceea ce am aflat de la mulţi munteni ca vrednic de pomenire (începutul sec. xviii)- bul. com. ist. ii, 31. Vrednic de pomenire. lb, cf. Polizu, Barcianu. însoţind fiecare danie cu pomenire... „de sufletul răposatei“. BrAescu, o. a. ii, 54. Generaţii după generaţii s-au perindat... fără nici o pomenire de trecerea lor pe pămlnt. Sadoveanu, e. 76. Pomenirea, cea mai mare cinste la om şi In viaţă şi după viaţă. Za.nne, p. viii, 456. 3. Comemorare, amintire a unei persoane, a unui sfînt (de ¡obicei în cadrul unei slujbe religioase); slujbă sau rugăciune. în amintirea celor morţi; (învechit) pamente (1). învăţătură de praznicele domneşti Intru pomenirea sfinţilor aleşi. Coresi, ev. 456. Să se facă pomenire sfinţilor şi morţilor, prav. gov. 95v/15. In-tr-aceastaş dzl pomenirea sv[in]fu/ui m[u]c[e]mc 11348 POMENIT — 1008 — POMET1 Petru. Dosoftei, ap. gcr i, 256/30. Pomenirea celui dentru sfinţi părintele nostru Agathon (a. 1698). gcr i, 321/8. Pomenirile ... pentru ctitori să se săvlrşească (a. 18,10). Uricariul, vi, 353. El s-a călugărit ... făcind multe pomeniri cit a fost In viaţă. Creangă, a. 21. In Transilvania... sărăcustele acestea numite simple pomeniri, se fac In decurs de şepte slmbete. Marian, î. 378, cf. id. s. r. ii, 75. Purta el de grijă de preot să-i facă pomenirile la zilele clnd se fac rugăciuni pentru sufletul morţilor. C. Petrescu, î. i, 295. Preasfinţitul vlădică de Roman a clntat slujbă mare şi a dat pomenire tuturor oştenilor căzuţi. Sadoveanu, o. xii, 341. Merg eu la această mare slujbă de pomenire. Camil Petrescu, o. ii, 153. Şi-n slmbete de pomenire a morţilor, urca pe deal, la nucii şi vişinii cimitirului. Camilar, n. i, 109, cf. h iv 260. Veşnica (lor sau lui, ei) pomenire — cîntare bisericească de încheiere a slujbei de înmor-mîntare sau de parastas. După ce a sflrşit preotul panachida şi cantorii bisericeşti de clntat vecinica pomenire, stropesc pe mort cu apă sfinţită. Marian, î. 260. (Glumeţ) Să le fie fărlna — adică nu...., să le fie mai bine carnea uşoară stomacului şi apoi veşnica lor pomenire. Odohescu, s. iii, 37. — Pl.: pomeniri. — V. pomeni, POMENÎT, -Ă adj. 1. Amintit, menţionat, citat (mai înainte). Caută la pomenitul scriitoriu. Cantemir, hr. 67. Merglnd dar la pomenitul loc, cu... strguinfă au lucrai. Drăghici, r. 84/12. Cine-l mă rog stăptnul pomenitului balaur? Alecsandri, t. i, 357. Tabloul pomenit va avea cu totul altă Inrlurire asupra unor privitori. Gherea, st. cr. ii, 77. Cămăraşul de vistirie, pomenit prima oară intr-un document din ianuarie 1519. BUL. COM. ist. v, 120. 2. (învechit, rar) Cinstit, slăvit. Chipriane, prea pomenite. Mineiul (1776), 7rl/21. — PI. : pomeniţi, -te. — V. pomeni. POMENITdR, -OARE s. f., s. m. 1. S. f. (învechit) Memorie (1); menţionare. Cf. anon. car., lb. 2. S. m. (învechit, rar) (în sintagma) Pomenitor de rău — calomniator, clevetitor, defăimător. Şi cineş cu cuget rău să n-aibă spre vecinul său şi Intru inema sa, că lot amu pomenitoriul de rău fărăleage iaste. Coresi, ev. 48. la să auzim Invrăjmăşitorii şi pomenitorii de rău să ne fricoşăm. id. ib. 285. 3. S. m. (învechit, rar) Cronicar. Şi Iosafat feciorul lui Ahiluth pomenitoriu (era cronicar b 1938). Biblia (1688), 2371/37. — PI. : pomenitori, -oare. — Pomeni + suf. -tor. POMEMTtîRĂ s. f. (învechit, rar) Aducere-aminte, amintire, pomenire (1). Cf. anon. car. — Pomeni + suf. -tură. POMERAlVŢĂ s.f. 1. (învechit şi regional) Portocală1 (1). Oare de ce au făcut el atltea feliuri de pomo-roanţe? Petrovici, p. 226/16, cf. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Glosar reg., alr sn iv h 1140. 2. (Prin Bucov.) Curmală. Lexic reg. 106. — PI. : pomeranfe. — Şi: (regional) pomărântă (arh. som. xiii, 464, alr şn iv h 1 140/386, Glosar reg.), pomorăncă (alr sn iv h 1 140, pl. pomorănci, ib.), pomorănfă (cv 1952, nr. 4, 34), pomoroâgă (alr sn iv h 1 140, pl. şi pomorogi, ib.), pomoroâncă (L. Costin, or. băn. 163, alr sn iv h 1 140, Borza, d. 49), pomo-ioânţii, pamarăncă (alr sn iv h 1 140/2), pămărănţă (ib. h 1 140/219), moroăncă (ib. h 1 140), moroănţă (lb) s. f. — Din germ. Pomeranze. POMEREAZĂ s.f. (învechit) Chindie, toacă.Fireasca împărţire a zilei dintru-nceput au fost In trii restimpuri: In timpul resărirei In timpul primului mare ... şi In timpul tocei, numit pomerează. Săulescu, hr. i, x/8. — Cf. p o in e r i d ă. POMERÎDĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Chindie, toacă. Cf. Polizu, lm, ddrf, Alexi, \v. — Pl. : pomeride. — Din lat. post meri'dicm. POMESÉL1VEC s. n. v. pomeselnic. POMESÉLNIC s. n. 1. (învechit) Fîşie de pînză; ştergar (lung şi îngust). Şi ieşi mortul legat, mlnile şi picioarele şi fafa lui cu pomisealnic legată, Coresi, ev. 96. Argintul tău ce-am avut, puşu-l intru un pomisel-nic. id., ap. tdrg. Epitrahilul iaste In chipul plnzei, adecă a pomesealnicului (a. 1652). ap. cade. Şi ieşi mortul legat preste mini... şi fata lui legată cu un pomesealnic (a. 1669). gcr i, 188/31. Au furat o legătură de tort şi un pomesealnic (a. 1800). Iorga, s. d. xii, 215, cf. tdrg. 2. (Regional) Văl sau bucată de pînză (albă, brodată) pe care le poartă femeile pe cap. Cf. Moldovan, ţ. n. 175, j\hresber. v, 190, cade, Scriban, d., Viciu, gl., T. Dinu, ţ. o. 138. 3. (învechit, prin sudul Transilv.) Scufie împodobită cu mărgele, panglicuţe colorate, fluturaşi etc., pe care şi-o puneau femeile, la portul popular, în zilele de sărbătoare. Lexic reg. ii, 52. , — Pl. î pomeseln ice. — Şi ; ^învechit) pomisélnic, (regional) pomesélnec (h xvr 39, 124), polmesinic (Scriban, d.), polmésnic (com. din SÎmbăta de Jos-Făgăraş) s. n. — Etimologia necunoscută. POMESTEÂLĂ s. f. v. pomosteală. POMESTÍ vb. IV' v. pomos ti. POMESTÍRE s. f. v. pomostiie. POMÉSTINA s. f. v. pomostlnă. POMÉT« s. n. 1. Grădină cu pomi fructiferi, livadă, (regional) pomăret, pomărie (1), pomă-rişte, p o m ă r i t (2); (la sg. cu sens colectiv) mulţime de pomi (1) (care formează o livadă). Apă curgătoare In mijlocul raiului de udă pomeţi. Moxa, 346/16. Un pomăt încuiat sau un izvor de apă reace să fie astupat, de ce folos are fi celor Insătaţi? (a. 1632) gcr i, 79/23. Apa cea de ploaie ce să pogoară din nuări pre pămint, in multe chipuri lucreadză ... în flori şi in pomefi de le creaşte şi le Infrămşadză. Varlaam, c. 113. Ceia ce vor Intra tn vie sau In pomăt, pentru să mănlnce numai poame, să nu să cedrle. prav. 10. M-au minat părintele mieu Ieremia la pomătul lui Agrippa la puflneale smochine pentru bolnavii. Dosoftei, v. s. noiembrie 106r/34. Nu mai mergi la grădini, la rlurl..., la pometuri (a. 1691). gcr i, 291/38. Dentr-acel pomăt avea cei bolnavi multe feliuri de roduri. N. Costin, l. 201. Tot fealiul de pomăt roditoriu. Cantemir, ist. 126, cf. anon. car. Am vlndut ... moşia ... cu loc de prisacă şi cu pomăt (a. 1708). Uricariul, xvii, 146. în tot ţinutul să pare a vedé pomeţii, viile, ţarinile şi clmpii cei curăţiţi. Amfilohie, g. 116/23. Se află şi roade pomălului, cereşe, prune (a. 1793). Uricariul, vi, 168. Starea şi orinduirea rodirii lui, a pometurilor, a verdeciurilor şi a lăcuitorilor. Piscupescu, o. 74/13. Li da de mas o chiliuţă durată aşezată intr-un pomăt. Asachi, s. l. ii, 39. îngrijitor ... al livedei cu pomet. Pann, p. v. iii, 6/3. Am găsit verdeaţă, pomet şi apă. Negruzzi, s. i, 317. Poalele dealurilor cu viele şi cu pometurile lor■ I. Ionescu, p. 194. Curţile albe ... perdute t in mijlocul unor pomete. Eminéscu, n. 56. Putea să vadă ... pomătul den dosul acelor case. Slavici, n. i, 341. Jur împrejur avea pomăt, grădină. Contemporanul, vv 97. Ajungind in pomăt se opresc la un măr sau 11361 POMET'3 — ,1(509 — POMICULTURĂ păr. .Marian, na. 2C5. Gîhdacii şi alte vietăţi mărunţele, stricăcioase ... pometelor. id. s. r. ii, 208, cf. Barcianu. Îmi da perje şi pere din pomăt clnd erau coapte. Sbiera, f. s. 8, cf. Alexi, w. Ulise merse aproape de pometul Cel încărcat de poame. Murnu, o. 402. Sat cu uliţi largi, cu mari grădini pline de pometuri. Agîrbiceanu, a. 480. Grădina era împărţită In două jumătăţi: legumă-ria şt pometul. Comşa, n. z. 34. Unul din dealurile cu poalele pline de vii şi de pometuri. Beniuc, m. c. i, 248. Pe sub pometuri simţiră iarăşi mireasma fructelor tn plrgă. y. rom. august 19G0, 74. Avea un pomăt de nuci. Sbiera, p. 34. O-nflorit pometu-n coastă. Mîndrescu, l. p. 52, cf. Graiul, i, 53, Ciauşanu, gl. La pomătul lui Ion Toate păsările dorm. ant. lit. pop, i, 153, cf. alr sn i h 201, a v 14, 25, vi 26. Se mărită pometul cu grădina, se spune despre o căsătorie între oameni bogaţi, făcută din interes. Cf. Zanne, p. i, 265. 2. (Prin Olt.) Pomicultură. Din pomăt (trăieşte1). alr ii 6 062/812, cf. 6 062/872. — Pl. : pometuri şi (regional) pomete, (învechit, m.) pomeţi. — Lat. pometum. POMÉT3 s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulţime de fructe ; diverse varietăţi de fructe ; recoltă de fructe. Cealaltă parte a stă pinului şi aceaia o va ţinea şl să va hrăni cu dtnsa plnă clnd să va implea vreamea pomătului. prav. 82. Floarea şi pomeţii şi toată verdeaţa pămintului. M. Costin, o. 93. Din pometuri să deie zeciuială (a. 1799). Iorga, s. d. v, 203. Pomi de tot felul de pometuri. Piscupescu, o. 56/22. Ţara Rumănească este îndestulată de pometuri, mere, pere. Tîmpeanul, g. 7/15. Clnd mergea In piaţă şi vedea vlnzări, Pometuri, dulceţuri şi alte mlncări, Întreba de tóate cu cit să vindea. Pann, p. v. i, 130/27, cf. Polizu. După cină, bătrina a curăţit masa, a adus pometuri, uscături şi băutură. Caragiale, o. ii, 277. Ogrăzile de pruni şi mere se Indoiau sub greutatea pome-tului. Delavrancea, s. 54, cf. ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d. O fost mult pomăt. alr i 870/378, cf. 870/690, 986. — Pl.: pometuri şi (învechit, m.) pomeţi. — Poamă + suf. -et. POMÉTA s. f. v. pomefi. POMÉXE s. n. v. pomeţi. POJVÜi^ÉL s. n. (Popular) Diminutiv al lui p o m e t1 (1). O grădină cu straturi..., cu trandafiri şi liliac şi cu clţiva pomi. In acest pomiţel se află la unii gospodari şi clţiva stupi. Pamfile, i. c. 447, cf. dm. Le-a săpat două gropi Colo-n vale-n pomeţel, Sub cel mlndru cireşel. şez. xm, 150. — Pl. : pomeţele. — Şi: pomlfél s. n. — Pomeţi -f suf. -el. POMÉfl s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului“ sau „obrajilor“) Partea proeminentă (osoasă) a obrajilor; umerii obrajilor, (învechit şi regional) merele obrazului, (regional) pumnii obrajilor, poama obrazului. Pomeţii obrajilor săi erau neîncetat rumeni. Bolintineanu, o. 455. Faţa foarte roşie mai ales la pomete şi alte proeminenţe. Caragiale, ap. cade. Pe sub a căreia piele, subţiată şi plrlită, albeau lustruit dunga nasului şi pometele obrajilor. Delavrancea, s. 134. Ovalul caucazian Ungă pomeţii mongoli. D. Zamfirescu, r. 191. Pe pometele obrajilor pielea li stătea să plesnească. Rebreanu, i. 280. Anemia visătoare din pometele pătate de văpaia aşteptărilor cioplea din Tasta o icoană. Klopştock, f. 322. Ţăranii, mărunţi şi osoşi, cu mustăţile stufoase şi pomeţii proemi-* nenfi. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 40, cf. bul. fil. v, 37. Pometele de.sub ochi li erau zilnic atlt de proaspăt rumenite, Incit lăsa loc presupunerii că se vopseşte. Arghezi, b. 32. Sé pudra pe faţă in chip bătător la ochi, carminlndu-şi prea tare pomeţii slabi ai obrajilor. Călinescu, e. o. i, 69. Avea cu pomeţii ieşiţi In chenarul bărbiei negre, ceva neomenesc. Camil Petrescu, o. ii, 21. Aveau pomeţii obrajilor buşiţi şi înnegriţi. Stancu, r. a. ii, 179. Pomeţii obrazului moale şi alb, cu pielea împrospătată de ascuţişul briciului, i se înroşiră uşor, ca de dogoare, v. rom. iulie 1954, 98. Această faţă lungă ... cu pomeţii obrajilor lucindu-şi porii mari printre smocurile de păr. Galan, z. r. 7. Cu pielea feţei trandafirie şi bine întinsă peste nişte pomeţi asiatici. Vinea, l. i, 24. Faţa lui bronzată, cu pomeţii tari, ochii strălucitori, s martie 1960, 37. Îşi lipi palmele de pomeţii obrajilor, să ştie de-s reci. v. rom. septembrie 1960, 26. — Şi: (astăzi rar) pornite (pl. pomete) s. n., (rar) pornită (Barcianu, Alexi, w.) s. f. — Din fr. pommettc. POMfl vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) A se pomăi. Cf. Ciauşanu, gl. S-a pornit aşa de rău femeia asta, nici nu-ţi vine să crezi că e ea. Udrescu, gl. — Prez. ind. : pornesc. — V. pom. POMÎ* vb. IV v. pomeni. POMÎCOL, -Ă adj. 1. Privitor la pomicultură, de pomicultură, care aparţine pomiculturii; care se ocupă cu pomicultura. Produsele pomicole şi viticole ... intră In măsură tot mai mare tn alimentaţie. Scînteia, 1953, nr. 2 794. Membrii delegaţiilor vor vizita staţiuni experimentale viticole şi pomicole, ib. 1960, nr. 4 853. Se înfiinţează numeroase pepiniere şi livezi pomicole. B. DARW. 92. 2, (Rar) Care este specialist în pomicultură, care lucrează în domeniul pomiculturii. Tlnărul tehnician pomicol care-l însoţeşte abia 11 poate urmări, il septembrie 1960, nr. 9, 5. — Pl.: pomicoli, -e. — De Ia pom. POMICULTtfR s. m. Persoană care se ocupă cu cultivarea şi îngrijirea pomilor fructiferi; specialist în pomicultură. Cf. nom. prof. 13. Foarte puţini pomicul-lori stăplnesc toate cunoştinţele din domeniul pomiculturii. enc. agr., cf. Iordan, l. r. a. 227, Scriban, d. Experienţa şi practica pomicultorilor şi viticultorilor, Scînteia, 1953, nr. 2 794. Rămurelele pe care bunii pomicultori le taie clnd curăţă pomii. vîn. pesc. decembrie 1961, 10. Se înfiinţează diferite societăţi ale pomicultorilor şi se experimentează o serie de metode de aclimatizare a soiurilor sudice tn regiunile nordice, b. darw. 92, cf. sfc i, 177. — Pl.: pomiculiori. — Din fr. pomiculteur. POMICULTIÎRĂ s. f. Ramură a ştiinţelor agricole care cuprinde studiul biologiei şi agrotehnicii pomilor fructiferi, ameliorarea lor şi comportarea în cultură a diferitelor soiuri sau specii; (ramură a agriculturii care se ocupă de) cultura pomilor fructiferi; (popular) pomărit (1), pomărie (3), (regional) pomet1 (2); p. r e s t r. pomologie. Scopul tuturor grefelor este d-a îmbunătăţi specele arborilor... Putem să zicem că toată pomicultura consistă In arta grefei. Barasch, b. 37. Clnd s-a înfiinţat aici şcoala stalului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit şi o grădină pentru pomicultură. Rebreanu, i. 83. Foarte puţini pomicultori stăplnesc toate cunoştinţele din domeniul pomiculturii. enc. agr., cf. Scriban, d. O condiţie de bază pentru refacerea şi continua dezvoltare a pomiculturii şi viticulturii ... este lupta hotărltă împotriva practicilor învechite. Scînteia, 1954, nr. 2 794. Interesul pentru pomicultură şi viticultură devine din ce în ce mai accentuat, b. darw. 92, cf. sfc i, 177, 188, der. — Din fr. pomicnlture. 5 — c. 1901 11371 pomieră — 10.10 — POMISIT POMIÎRĂ s. f. (Rar) Fructieră. Masa va fi aşezată in careu, eu flori împrăştiate; se va cere pomierele şi trichelurile de argint. Brăescu, o. a. i, 37, cf. dl, dm, dex, Udrescu, gl. — Pronunţat: -mi-e-, — PI. : pomiere. — Din fr. pommtere. POM1L vb. I. Refl. (Prin Munt.) A se stafidi, a se zbîrci. Pe toate bubele le chemase, Iar pe bubele dulci nu le chemase, Şi ele se mlnia, Rădăcina [bubelor dulci] li se usca Şi In vlrf se pomila. Marian, na. 392. — Prez. ind.: ? — Cf. pomi1. l’OMILĂR s. m. (Prin sud-veştul Transilv. şi prin Ban.) Client, muşteriu (2). Cf. Pribeagul, p. r. 57, ALR II/76. — PI.: pomilari. — Din ser. pomilar „client la moară“. PdMILĂ s. f. v. pomină. POMILdl s. m. (Prin Olt.) „Corcitură, bastard“, cv 1951, nr. 2, 34. — PI.: pomiloi. — Etimologia necunoscută. Cf. pomila. POMINĂ s. f. 1. (învechit) Amintire, memQrie (2). Pomina înfocării s-au tîmplat prin păcatele noastre. Dosoftei, v. s. septembrie lv/8. Să-ţi rămlie-n lume pomină ucigaşă. Alecsandri, Poezii, 633, cf. ddrf. O Loc. adj. De pomină = care se păstrează multă vreme (sau veşnic) în amintire, care nu se poate uita, de neuitat. Aş face ceva să rămînă de pomină. Caragiale, o. ii, 260. Cine era să facă chefurile râmase de pomină? BrAtescu-Voineşti, î. 57. A venit septemvrie cel di pomină ... cînd satele s-au umplut de ordine verzi. Camilar, n. i, 22. Aud că ai pătimit lucruri de pomină. Vornic, p. 181. A murit in timpul unui ospăţ de pomină, făclnd ... o apoplexie. v. rom. iulie 1958, 58. Anul acela ploios a fost un an de pomină. gl 1961, nr. 8, 3/3. I-au întors domnului... aproape lot ce au luai de la curte In noaptea aceea de pomină. Lăncrănjan, c. i, 60. 2. (Astăzi rar; sens curent în expresii şi locuţiuni) Faimă, veste care se răspîndeşte mult (şi pînă departe) despre un anumit lucru sau despre o acţiune remarcabilă. Se-mpînzise pomina-n lume despre grozava lui zgîrcenie. VlahuţA, o. a. i, 217, cf. Barcianu, Alexi, w., RAdulescu-Codin. De frumoasă ee-mi era, Se ducea vestea de ea, Şi vestea şi pomina. Balade, ii, 137. (Adverbial ; cu valoare de superlativ) Fala împăratului era frumoasă cît nu se mai poate, iar a împărătesei era urltă pomina, f (1887), 193. Avea o mîndrefe de grădină de era pomina. BrAtescu-Voineşti, ap. tdrg. Era urît pomină1 ŞAineanu, dv u. O Loc. adj. De pomină = extraordinar, grozav, excepţional. Dăduse Dumnezeu un an bun şi se făcuse griul de pomină. Sandu-Aldea, u. V- 100. M-am hotărîl să pîndesc împrejurările şi, cînd mi-o veni bine, să fac un tărăboi de pomină. Galaction, o. a. i, 40. Se irlntiră în cele două paturi şi adormiră un somn de pomină. StA-noiu, c. i. 92. ^ Loc. a d v. (Rar) Nici pomină = deloc, în nici un fel, nici vorbă. Despre felinare şi alte înlesniri, nici pomină I Sadoveanu, o. v, 459. <0 Expr. A (i) se duce sau a(-l) inergc (cuiva) pomina = a ajunge să fie cunoscut de toţi, a se răspîndi pretutindeni vestea, faima (despre cineva sau ceva); a (i) se duce vestea ca de ceva neobişnuit sau extraordinar. în starea de apelpisie în care mă aflu, dau foc bisericii de se duce pomina. Filimon, o. i, 252. Nădăjduiesc să ne revedem... să-i tragem un chef... să-i meargă pomina. Caragiale, o. vii, 98. Traseră un chef de să se ducă pomina. Ispirescu, l. 141. Briul ... puţine feie-l învîrteau, da-l învîrieau să se ducă pomina.. .Delavrancea, s. 58. De bun, îi merse pomina prin Argos. Murnu, o. 74. Pune lipitori şi scoate măsele de i s-o dus pomina prin meleaguri. Mironescu, s. a. 135. Nedelcu ar fi vrut să facă o nuntă In toată legea ei, să se ducă pomina. Camil Petres-cu, o. i, 83. I se şi dusese pomina pînă la tîrg. Stancu, d. 38. Acasă c-o aducea Şl cu ea se cununa De se ducea pomina. Teodorescu, p. p. 70. Am s-o bocesc eu, de s-a duce pomina, şez. vii, 27. Cu hangeru-l va junghia De s-a duce pomina. Mateescu, b. 72. S-a dus pomina ca de popă tuns. arh. olt. xxi, 273. Turme Grase Că-şi prăsea, Pomina de se ducea. ant. lit. pop. i, 458. Foc oraşului i-or da ... De s-o duce pomina. Balade, ii, 27. (Familiar) A ajunge (sau a se face) de pomină (sau de pomina lumii) = a se compromite în faţa tuturor, a se face de rîs ; a intra în gura lumii. Dacă mai repetă una la fel ajunge de pomină. C. Petrescu, î. i, 291. Vreţi să ajungem de pomină In lume ? Vornic, p. 217. Dacă îţi dau eu hainele mele, ajungi de pomina lumii. T. Popovici, se. 256. (Regional) A li de pomină = a fi surprinzător, uimitor, demn de mirare. Cf. arh. olt. xxi, 273. 3. (Regional) Poznă, năzbîtie (Piua Petrei —Feteşti). Cf. alr sn v h 1 403/705, — Şi : (învechit) pomiiă s. f. tdrg. — Postverbal de la pomeni. POMIXEÂTĂ s. f. v. pomneată. POMUVÎTĂ s. f. v. pomneată. POMINf vb. IV v. pomeni. POMlNdc s. n. 1. (învechit) Dar făcut unei persoane care îţi face un serviciu, unui superior etc.; ofrandă adusă divinităţii. Dusără doauă turtureale ... pominoc preutului. Varlaam, c. 418. Pominoace încă-ţ volu aduce, Jărtvă grasă şi colivă dulce. Dosoftei, ps. 69/3. Luind neşte bucate de mlncat ... şi dusă pominoc acestuia părinte, id. v. s. noiembrie 99v/36. Aur, argint, dobitoace şi păsări, ca pominocul pămlntului lor în toţi anii la căscată poarta lui prin solii lor s-au obliguit. Cantemir, hr. 23. Iată pominocul jirfii meale şi cu aceasta împreună pre iot pre mine spre jirfa mea dau. id. ist. 134, cf. tdrg, cade, Scriban, d., sfc vi, 51. 2. (Prin Maram.) Dar adus de către nuntaşi mirelui sau miresei. Cf. T. Papahagi, m. 229, Glosar reg. — PI. : pominoace. — Din slavonul POMINOCÎ vb. IV. Refl. (învechit) A se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). S-au pominocit ... lui Dumn[e]dzău. Dosoftei, v. s. decembrie 232r/3> cf. jahresber. v, 124, tdrg, Scriban, d., sfc iv, 39. — Prez. ind. : pominocesc. — V. pominoc. POMINŢĂL s. n. v. pămînţel. POMIRdS, -OASĂ adj. (într-o poezie populară) Foarte parfumat. Apă albă, pomiroasă, mă spală, mă fă frumoasă Să le plac flăcăilor. Ca vinul boierilor. Mariaj, s. r. i, 146. — PI. : pomiroşi, -oase. — l'o- 1 + miros. POMlSfiLNIC s. n. v. pomeselnlc. POMISl vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) 1. A se zgîrci. Cf. Udrescu, gl. Te pomiseşti tu, băiete, dar mîine-poimîine cine ştie cine mănincă. id. ib. 2. A se pomăi. Cf. Udrescu, Gţ.. — Prez. ind. : pomisesc. — Etimologia necunoscută. Cf. pomix. POMISÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Zgîrcit, avar. Cf. Udrescu, gl. Pomisit oml Nici dracul nu se lipeşte de el. id. ib. O (Substantivat) De la pomisitu-ăla nici moartea n-are ce lua. id. ib. 2. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Uscat ca o poamă (II), îmbătrînit înainte de vreme; 11387 POMTSTEALĂ — 1011 —, pomneatâ slăbit, stafidit, zbîrcit, (regional) pornit (1). Cf. Udrescu, gl. — PI. : pomisiţi, -te. — V. pomisi. POMISTEALĂ s. f. v. pomosteală. POMISTÎ vb. IV v. pomosti. POMIŞOARĂs. f. (Bot.; rar) Coacăz (Ribes rubrum). Tufe de pomişoară şi de agrişe dau ... adăpost paserilor mele. GÎrleanu, l. 34, cf. Borza, d. 148, dex. + Coacăză. Cf. dex. — Pl.; pomişoare. — Poamă + suf. -işoară. POMIŞdR s. m. Diminutiv al lui pom. X. Cf. pom (»)• Pasiri ... In pomşori cuiburile îşi făcea. Cantemir, i. i. i, 167, cf. anon. car. Copiii lui sint pentru dlnsul ca nişte pomişori ghimpoşi. Marcovici, d. 38/13. Ţapul... trecea pe lingă cile un gard să apuce cite vrun lăstar de la vrun pomtşor. Ispirescu, l. 179, cf. 244. Baba ... ii dă In mina dreaptă un pomişor, iară tn mina stingă un inel foarte mic. Marian, o. i, 375. Este datină, pe alocurea, de a face un pomişor, pe care 11 împodobesc cu mere, nuci, poame, colaci, id. ib. ii, 177, cf. id. s. r. ii, 278, ddrf, tdrg. La flntina din răzor, Sub umbră de pomişor. Jarn/k-Bîrseanu, d. 104, cf, 369. Frunză verde pomişor, Cum am rămas eu cu dor. Hodoş, p. p. 98. 2. (Bot.; regional) Coacăz (Ribes rubrum). Cf. Borza, d. 148. — Pl. : pomişori. — Şi: (învechit) pomş6r s. m. — Pom + suf. -işor. POMÎŞTE s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulţime de pomi (1). Ţeava se smuci înapoi, bubuitura plesni asurzitoare şi un vuiet metalic se năpusti asupra pomiştii, clătinlnd frunzele. T. Popovici, s. 417. — Pom + suf. -işte. POMÎT, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord--vestul Munt.) 1. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Pomisit (2). Cf. Ciauşanu, gl., mat. dialect, i, 233, Udrescu, gl. 2. Zgîrcit, avar. Cf. Lexic reg. ii, 16, Udrescu, ul.<0> (Substantivat) Pe pomitu-ăla l-am cunoscut şi eu; i s-a lipit pielea pe os de zgîrcit ce e! Udrescu, gl. — Pl. : pomiii, -te. — V. pomiL POMÎŢ s. m. (Bot.; regional) Dud (Morus) (Be-clean — Dej), alrm sn i h 149/260. — Pl. : pomili. — Derivat regresiv de la pomi fă. POMIŢARs. m. (Bot.; regional, mai ales în Transilv.) Dud (Morus). Cf. Borza, d. 112, h xviii 16, Vaida, ALR SN I h 216, ALRM SN I li 149, MAT. DIALECT. I, 214, 286. <0> (Urmat de determinări care indică specia) Pomniţar cu pomniţe albe. Borza, d. 112. Pomniţar cu pomnife galbene, id. ib. Pomnifar cu pomnife negre. id. ib. — Pl. : pomifari. — Şi: pomtfer (l. rom. 1960, nr. 2, 21), pomnifăr, pomniffir (Borza, d. 112, alr sn i h 216/284) s. m. — Pornită + suf. -ar. POMÎŢĂ s. f. (Regional) 1. Diminutiv al lui p o a m ă (I 1). Cf. tdrg, cade, com. Marian. 4 S p e c. a) (şi în sintagma pomifă de cîmp, mat. dialect, i, 214) fragă; (rar) frag (Fragaria vesca). Cf. lb, lm, ddrf, Brandza, fl. 532, Alexi, w., tdrg, Bianu, d. s., Panţu, pl., enc. agr.. Borza, d. 71, Vaida, Candrea, ţ. o. 51, Caba, săl. 92, T. Papahagi, m. 229, com. din Zagra-Năsăud, bul. fil. iv, 79, bl vi, 192, mat. dialect, i, 286; b) dudă. Cf. Polizu, h xviii 16, bul. fil. iv, 79, arh. som. vi, nr. 23, 464, l. rom. 1960, nr. 2, 21, alrm sn i h 150, Lexic reg. 9, mat. dialect. i, 286; c) mură1 (I 2). Cf. lb, Polizu, ddrf, tdrg, cade. [Nevasta] u-am lăsat pă costiţă, Culegln flori d'e pomn'ifă. T. Papahagi, m. 112. Ş-o ghinit o femeie şl l-o-ntrebat că nu slnt pomn'iţă p-aici? arh. folk. i, 218. + (Bot.) Coacăz (Ribes rubrum). Cf. Borza, d. 148. 2. Compuse: (Bot.) pomifă-de-baltă = răchitele (Vaccinium oxycoccos). Cf. Barcianu, Borza, d. 122; pomifă-de-s Înger = salbă-moale (Evonymus europae-us). Borza, d. 66. 3. Fig. Cf. poamă (14). E o pomifă bună; cin-n-o ştieI Udrescu, gl. — PI.: pomiţe. — Şi: pomniţă s. f. — Poamă + suf. -iţă. POMIŢÎL s. n. v. pomeţel. POMIŢfiLE s. f. pl. (Regional) Căpşun (Fragaria viridis). Cf. Borza, d. 71. — Pomifă + suf. -ele. POMIŢfiR s. m. v. pomi far. POMÎJARCĂ s. f. v. pomlnzarcă. POMÎnT s. n. v. pămint. POMliVZACĂ s, f. v. pomlnzarcă. POMÎIVZALCĂ s.f. v. pomlnzarcă. POMINZARCĂ s. f. (Popular) Aţa sau fîşia de piele cu care se leagă caierul de lînă de furca de tors. Cf. h i 385, ii 81, 274, xii 32, xiv 351, 437. — Pl. :? — Şi : pomlnzâcă (ij ii 274), pominzâlcă (ib. ii 81), pomljârcă (ib. xiv 351), ppmazâlcă (ib. i 385) s. f. — Etimologia necunoscută. POMN s. m. v. pom. POMNAR s. n. v. pumnar. POMNEAT s. f. (Cea mai veche atestare datează de pe la 1780, cf. Iorga, s. d. xiv, 311) I. (Popular) 1. Şervet, batistă sau fîşie de pînză albă, avînd legate Ia un capăt o luminare, iar la celălalt un ban, care se pune în mina mortului sau care se dă de pomană celor care iau parte la o înmormîntare. O pominetă, adecă o bucată de pînză albă tăiată dintr-o trîmbă (val de pînză). Marian, î. 432. O bucată de hîrtie care fusese lipită în loc de geam şi care se ţinea acuma numai Intr-un colţ, flutura ca o pomeneată. Sandu-Aldea, a. m. 11. Pomnele de pînză cu luminări şi ban legate în colţuri, săm. iii, 458, cf. Muscel, 113. Mi se mai dăruie la îngropare o pomneată — o batistă albă care are legată Intr-un colţ un ban de cinci. Stancu, d. 326, cf. Graiul, i, 186, Vîrcol, m. 87, Ciauşanu, gl., ev 1950, nr. 4, 37. Colaci dă-mormlntare şi pomneţi (nouă bucăţ, dă pînză) şi nouă luminări, alrt ii 309, cf. 279. 4 (Regional; în forma pomnetă) Bucată de pînză în care se învelesc oasele unui mort cînd sînt dezgropate. E datină ca oasele [mortului] să se siringă intr-un vas sau o pomnetă de pînză. Marian, t. 416. 2. Colac (împletit) care se dă de pomană la înmormîn-tări. Popa-şi îngroaşă tecşoaiele cu pomnete, cu sărindare. Jipescu, o. 57. In unele localităţi pomenelele ce se împart pentru un mort se fac în formă de scară. ap. tdrg. II. 1. (Regional; în forma pocmeţ) Manşetă la cămăşile ţărăneşti bărbăteşti (Frata—Turda). Cf. Paşca, GL. 2. (Prin Maram.; în forma pogmată) Fîşie împodobită a poalelor unui obiect de îmbrăcăminte femeiesc. Lexic reg. 16. 3. (Prin Maram.; în formele pocmată şi pogmată) Cingătoare împodobită cu cusături, pe care o poartă fetele (la sărbători). Cf. arh. folk. i, 129, 235. 11407 POMNET1 — .1012 — POMOLOGIE 4. (Regional) Guler la o cămaşă bărbătească. Com. Drăganu. 5. (Prin Maram.; în forma pogmată) Fiecare dintre cele două aţe cu care se leagă cămaşa ţărănească la gît. Cf. cade. Pogmaia de la grumaz, Dal-o brlnză şi clrnaf. Bîrlea, l. p. m. ii, 164, cf. 493. — PI. : pomneie şi (învechit) pomneaie (Iorga, s. d. xiv, 311). — Şi: (regional) poinuct (Udrescu, gl.) s. m., pomnetă s. f., pomnete (id. ib.) s. m.; pomeneâtă, pomcnetă, pomineâtă (cade), pomiuetă, pocneătă (Vîrcol, m. 86) s. f., poemeţ (Paşca, gl.) subst., pog-mâtă (cade, ,arh. folk. i, 129, Lexic reg.), pognoâti) (Vîrcol, m. 87) s. f., pognetc (alr ii/i mn 86, 2 713/762) s. m., polmeătă (cv 1950, nr. 4, 37 ; pi. polmefi, alr ii/i MN 86, 2 713/812) s.f. — Cf. p o m a n ă. Pentru sensul II, cf. p o d m e t. PdMJVET« s. n. v. pocnet^. rOMNÎÎT* s. m. v. pomneată. POJIIVÎITĂ s. f. v. pomneată. POMNfiTE s.m. v. pomneată. POMNÎ vb. IV v. pocni. POMNIŞOR s. m. v. ptimnişor. POMNÎT s. n. v. pocnit*. FOMMTOĂRE s. f. v. pocnitor. POMNITIjRĂ s. f. v. pocnitură. POMNIŢAR s. m. v. pomifar. POMNÎŢĂ s. f. v. pomifă. POMNIŢÂR s. m. v. pomifar. POMIVOAJE s. f. v. pocinog. POMBidJ s. m. v. podnog. POMNdL s. n. v. podrnol. POMNOLAŞ subst. (Regional) Diminutiv al lui pomnol; pomnoleţ. Cf. p o d m o 1 (II 2). Cf. Mera, l. b. 184. Vrăjitoarea, de colo de pe pomnolaş, ti zice liniştiiă ... id. ib. — PI. : ? — Pomnol + suf. -aş. POMNOLEŢ subst. (Regional) Pomnolaş (Lupşa — Abrud). Cf. chest. ii 70/316. — PI. : ? — Pomnol + suf. -ef. POMNdR s. n. v. podmol. POMdC s. m. (Regional) Om de nimic (Marginea — Rădăuţi). Cf. bul. fil. iv, 183. — PI. : pomoci. — Po-I + moc2. . POMOClSU subst. (Regional) Pomoci (3) (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). Cf. alr sn iv h 1 060/353. — PI. : pomoceauă. — Cf. p o m o c i. POMdCI s. n. (Regional) I. Pensulă (1) (Arpaşu de Jos —Victoria). Cf. alrm ii/i h 405/172. 2. Pămătuf (2 a), poanson. Cf. alr ii/172, Lexic reg. 66, Lexic reg. ii, 81, mat. dialect, i, 265, l. rom. 1962, nr. 3, 265. 3. Pămătuf (1) cu care se şterge vatra cuptorului; pomoceu (Groşi—Baia Mare). Cf. alr sn iv h 1 060/349. — PI. : pomoace (alr sn iv h 1 060/349, Lexic reg. ii, 81) şi pomociuri (l. rom. 1962, nr. 3, 265, Lexic reg. ii, 81). — Din magh. pamacs. POMdFTINĂ s. f. v. pomostină. POMdjDII s. f. pi. (Regional) Vorbe sau afirmaţii lipsite de seriozitate sau de temei; (familiar) palavre, braşoave. îmi spui la balaşicuri şi pomojdii. Rădu-lescu-Codin, î. 289, cf. 356, JLexic reg. ii, 16. — Etimologia necunoscută. POMdjNIC s. m. 1. (în vechea organizare administrativă) Funcţionar administrativ (care conducea o plasă, v.preto r, sau ajuta pe pretor la conducerea ei); ajutor de subprefect. Fostul pomoşnic al acelui tribunal. Buletin, g. (1840), 89/14, cf. Polizu, lm. Trămitea ispravnici, zapcii, pomojnici ca să ridice satele. Odobescu, s. ii, 411. Peste clteva zile, 11 căutară pe badea Gheorghe un pomojnic şi doi călăraşi; era bănuit pentru o pricină. Caragiale, o. i, 56. Cine-t ' vedea cerindu-şi odaia şi urclnd scările trebuia să creadă că e vreun pomojnic. Slavici, n. ii, 262. Era rai, nu viaţă, ptnă să pripăşi, ca pomojnic, pe plaiurile noastre, iuda de caţaon. Delavrancea, s. 19. Ţăranii, cu popa şi pomojnicul plăsei In cap, au aprins de-a lungul Olteţului focuri. Macedonski, o. m, 36. Judecătorul de pace cu ajutorul său, pomojnicul siiprefecturei..., luau pe telegrafist cu asalt. conv. lit. xxi, 386, cf. ddrf, Alexi, \v. Popia ... a ajuns un fel de slujbă ca orice altă slujbă, cum ai fi de pildă d-ta învăţător, suprefectu suprefect, pomojnicu pomojnic, ap. tdrg. Nu puţine din ajutoarele de suprefecţi, numiţi pomojnici. ap. tdrg. Se oţărau zapciii şi pomoşnicii şi toţi logofeţii. Lungianu, cl. 191. Văd ispravnicii şi pomojnicii iscoditori. Ciauşanu, r. scut. 80. Toţi zapciii şi pomojnicii ... nu puteau să-i tnfrlneze. Galaction, o. a. ii, 274. Bărbat-so ..., pomoşnic la Cucu, lingă plaiurile Rimnicului, o purta ca pe o împărăteasă. Klopştock, f. 86, cf. Scriban, d. Ajunse pârcălab; apoi logofăt de comună şi din logofăt pomojnic. Rădulescu-Codin, î. 34, cf. alr sn iii h 894/784. 2. (învechit, rar; în forma pomoştnic) Subofiţer (de ariilerie). Artilerie ... izvodul de ofiţeri... pomoştnicut şi minerii (adecă lagumgii). N. Costin, let. ii, 73/21. — PI. : pomojnici. — Şi: pomoşnic, pomâştnic (N. Costin, let, ii, 73/21) s. m. — Din rus. noMonţHHK. POMdjNII s. f. pl. v. podnog. POMdL subst. v. posmol®. POMOLOAGE subst. pl. v. pomoroage. . POMOLdG s. m. Specialist în pomologie; p. e x t. (rar) pomicultor. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., cade. Din punct de vedere teoretic, noţiunea de pomicultor cuprinde pe aceea de pepinierist, tehnolog pomicol şi de pomolog. enc. agr. iv, 696. Pomologii încă demult au recurs la gruparea varietăţilor după caractere comune. ib., Cf. DL, DM, DN2, DEX. — Pl. : pomologi. — Din fr. pomologue. POMOLdGIC, -Ă adj. Care aparţine pomologiei, care se referă la pomologie, de pomologie. Cf. Barcianu. Studiul pomologie al pomului dintr-o specie şi varietate oarecare comportă studiul caracterelor distinctive, ca : forma coroanei, desimea, enc. agr. iv, 696, Cf. DL, DM, DN2, DEX. — Pl. : pomologiei, -ce. — Din fr. poinologique. POMOLOGÎE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul morfologic şi agrobiologic al pomilor şi al arbuştilor fructiferi; p. e x t. pomicultură. O grădină de pomologie. rom. lit. 3151/!4. Asemene şi ţăranii noştri negligă pomologia. f (1883), 136, cf. ddrf, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade. Foarte puţini pomicultori stăpl-nesc toate cunoştinţele din domeniul pomicultura şi, In special, al pomologiei. enc. agr. Majoritatea cultiva- 11437 POMONT — 1013 — POMOSTINĂ torilor de pomi din ţara noastră ... fac pomicultură, fără a ţine seama de pomologie, care este baza pomicultura raţionale, ib., cf. Scriban, d„ dl, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 40, dn2, ltr2. . — Din fr. pomologie. POM6NT s. n. v. pămînt. POjVIORANCĂ s. f. v. pomeranlă. POMORANŢĂ s. f. v. poiheranţă. POMOROÂCĂ s. f. v. promoroacă. POMOROĂGĂ s. f, v. pomeranfă. POMOROAGE subst. pl. (învechit şi regional) Nume generic pentru frucţe (uscate). Dacă capătă cineva cufureala, acela să mănînce pomoroage, bune, coapte şi mustoase. Petrovicî, p. 330/22.' [Femeile înţarcă copiii] pe la rusale, clnd este lapte de. ajuns şi - felurite, pomoroage, precum: mere, pere. Marian., na. 424, cf. tdrg, Pascu, s. 213, 331. Acolo era belşugul pomoroagelor. Al Lupului, p. g. 12, cf. cade, Scriban, d. Bătu piatra aşa de tare, de pomoroagele erau să le iei cu lopata. Viciu, gl., cf. Densusianu* ţ. h. 329, gr. s. v, 122. Ceva pomoloage care se coc mai degrabă. a iii 17. — Şi: (regional) ponioloăge subst. pl. — Cf. poamă. POMOROANCĂ s. f. v. poincranţă. P OM OR O Ai\ Ţ Ă s. f. v. pomeranlă. P0M6S, -OASĂ adj. (învechit, rar; despre pomii fructiferi) Care are fructe cărnoase. Pomii... se Impăr-ţese. In patru feliuri, adecă: 1) în pomoşi-cărnoşi, precum sint: perii, merii, gutiii Economia, 142/6. — Pl. : pomoşi, -oase. — Pom + suf. -os. rOMtfST s. n. 1: (învechit si regional) Pomosteală (1). Cf. anon. car., Costinescu, ddrf)' Scriban, d. 2. (Munt. şi prin Olt.) Loc (cu ieşire la drum) pe care se poate construi o casă ; vatra casei. Cf. Tomescu, gl., alr i 648/746, 790, 792, 890, l. rom. 1959, nr. 3, 67. I-am dai zestre fetii un hectar de rană şi două pomoaste la linie, in vatra satului. Ar mai avea .poflă-să intre şi-n pomostul casei, la mine. Udrescu, gl. ■.+. (Prin sud-vestul Munt.) Pămînt clisos. Cf. Scriban, d. 3. (Regional, măi ales în nordul Munt:) Avere: (formată din pămîrituri arabile cultivate şi din livezi); spec. suprafaţă (întinsă) de pămînt cu pomet1 (1). Bănit i. se înmulţesc in pungă, viiile-i sporesc văzlnd cu ochii, pomostul i se măreşte, Pamfile, duşm. 87, cf. Scriban, d. Avea ... moşii tntinse şi ase mîndre şi pomosluri şi acareturi. Rădulescu-Codin, î. 51. A rămas stăpin pe case, pe averi şi pe pomosluri. id. ib. 291. 4. (Ban.) Izvor. Cf. L. Costin, gr. băn. 163, Novaco-viciu, c. b. i, 17, chest. ii 448/9, 463/9, iv 32/22. — Pl. : pomosluri şi pomoaste. — Din ser. pomost. POMdSXE s. f. v. pomosteală. ■POMOSTEA s. f. v. pomosteală. POMOSTEALĂ s. f. 1. Faptul de a p o m o s t i, (regional) pomost i t1; (concretizat) strat de pămînt bătătorit care umple golurile dintre temelie şi podea, la construcţiile ţărăneşti, şi care, uneori, ţine locui pardoselii, (învechit şi regional) pomost (1); (regional) pămînt frămîntat cu care se construiesc (sau se lipesc) pereţii caselor ţărăneşti. V.nisipeală. Cf. ddrf. Umbraru cu mese întinse şi pomesteala stropită de curind. Mehedinţi, ap. Schiban, cf. Muscel, 34, Pascu, s. 235. Mă gindeam la anii adolescenţii mele dăscăleşti, la odăiţa cu pomosteală şi două ferestruţe. I. Botez, şc. 136. închină apoi străchinile, lingurile ..., pereţii, pomosteala de jos, toate, toate ce văzu In casă-Vissarion, b. 175, cf. Scriban, d. Bătu cu piciorul de mai multe ori In pomosteala cuşmeliei. Mihale, o.. 53, cf. h iv 119, chest. ii 86/68, 196/68, cv 1949, nr. 8, 3. Să-i facem pomosteala, băieţi, cit e timpul frumos. Udrescu, gl. + (Regional) Pămînt alunecos şi moale (Paloş —Rupea). Cf. chest. iv 61/159. 2. Platformă de pămînt cu înălţimea de 1 — 2 m, folosită în regiunile inundabile ale cursurilor de apă şi în delte, pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază ori se fac depozite spre a fi ferite de apele de inundaţie. V. dig. Cf. Antipa, p. 787, ltr2. Merse spre marginea pomostelei puţin şi rămase în marginea aceea, parcă ar fi fost înlemnit... de ce se isprăvea aici pomosteaua. v. rom. septembrie 1962, 27, cf. chest. iv 41/982. 3. (Regional ; în forma pomăşteală) Mică ridicătură de pămînt pe un şes (Poiana Sărată —Tîrgu Ocna). chest. iv 90/198. + Ţărînă, praf (Runcu —Pucioasa). alr i 396/768. 4. (Regional ; în forma pămlslea) Ridicătură de zid pe care este aşezată vatra sau soba într-o casă ţărănească (Tătaru—Slobozia). Cf. chest. ii 331/120. 5. (Regional; în forma pomoşteală) „Făgaşe făcute de şuvoiul apelor“. Com. din Smîrdioa,sa-Zimnicea. — Pl. : pomosteli. — Şi : pomosteâ. pomôste (ltr3, dl, dm), (regional) pomoşteâlă (Smîrdioasa-Zimnîcea), pomăşteâlă (chest. iv 90/198, alr i 396/768), pomes-teâlă, pomisteălă (cv 1950, nr. 4, 44, a ix 6), pămîsteă (chest. ii 331/120), pămostcălă (Ci-iiriţescu, gr. 252) s. f. — Pomosti + suf. -eală. POMOSTÎ vb. IV. Tranz. 1. (învechit şi regional ; complementul indică pardoseala de lut a unei încăperi) A bătători, a nivela ; a lipi. Camerele sint pomastite cu pămînt pe jos (a. 1877). ap. tdrg, cf. Pascu, s. 235, Tomescu, gl., com. din Turnu-Măgurele, alr n/531, Udrescu, gl. O Fi g. Avea gitul aşa de însetat după băutură, parcă UI pomostise Domnul, de la facere, cu nisip ars de soare. Iovescu, n. 138. (Prin Dobr. ; despre apele curgătoare) A depune aluviuni. Cf. Antipa, p. 787. 2. < învechit,- rar). A acoperi, a astupa; p. e x t. a îngropa. (Refl. pas.) Sfîntul Theopempt prin sabie se săvîrşaşte, iară Theona intru o groapă cu tărînă pomostindu-se, se săvirşaşte, bătrîni amîndoi (a. 1805). Grecu, p. 277. Dionisie şi Petrii, bătrîni... în pietrii pomostindu-se, şi-l primesc sfirşitul (a. 1805). id. ib. 284. ' — Prez. ind. : pomostesc. — Şi : (regional) pomasti, porneşti (Rădulescu-Codin), pomisti ( a ix 5, 6), pămosti (Costinescu, tdrg), pămusti (com. din Ţepeş Vodă-CernavodA) vb. IV. . — V. pomost. Cf. ser. pomostiti. POMÔSTIN subst. v. pomostină. POMÔSTIIVA s. f. 1. (învechit) Pardoseală (X) (din lespezi). Deaca-ntrai în cetate pre pomostină de aur, case de aur. Dosoftei, v. s. octombrie 46v/25, cf. jahresber, v, 124, tdrg, cade, . Scriban, d., 2. (Regional, mai ales în Mold. ; la car şi căruţă): Grup de seînduri alăturate care se reazemă pe dricul dinainte şi dinapoi, peste osii, (regional) pod1 (IV 4 d), p o m o ş n i e ; fiecare dintre aceste seînduri. Numai iată ce dă de secure, de o funie şi de un sfredeleac pe pomoştina căruţei. Creangă, p. 133, cf. id. gl., ddrf, Damé, t. 10, Pamfile, j.-g. 133, 155, Şăineanu, d. u., h iii .72, 246, x 110, 507, 511, 539. Ş-a pus apoi şi cruce la car şi desfăcîndu-l în părţile lui alcătuitoare — tinjală, roţi, pomoştina ... —l-a scos afară. i. cr. iii, 274, com. Marian şi com. din Straja-Rădăuţi, Iordan, l. m. 194, a vi 20, 26, <0> Car cu pomostină = cotigă. Cf. Cihac, ii, 275, Bărcianu. + Loitră (la car sau căruţă) (Gîrcina —Piatra Neamţ), alr i 819/558: 11453 POMOSTIRE —1014 f— POMPĂ1 + (Mold.) Scară la iesle; (regional) şireglă. Cf. alr i 822/418, 510, 522, 536, 538, 542. — Pl. : pomostine. — Şi : (regional) pomostin (alr i 833/522) subst., pom6ftină ( h x 261), pomoştlni (accentuat şi pomoştină, Alexi, w.), pomeştlnă (Pam-file, a. r. 255) s. f. — Din ucr. noMoCTHHa. POMOSTÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a porno s-ti (1). Com. din Turnu-Măgurele, cf. Udrescu, gl.+ (Prin Dobr.) Depunere de aluviuni a unei ape curgătoare. Cf. Antipa, p. 787. — PI. : pomostirt. — Şi: pomestfre s. f. l. rom. 1962, nr. 3, 265. — V. pomosti. POMOSTÎTl s.n. (Regional) Pomosteală (1) (Săpata de Sus —Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Am început pomosti-tul. id. ib. — V. pomosti. POMOSTÎT2, -Ă adj. (Regional; despre pardoseala de lut a unei încăperi) Care este umplut cu pămînt pînă la nivelul pragurilor (Săpata de Sus —Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Am două camere pomostite. id. ib. — Pl.: pomostiţi, -te. — V. pomosti. / w POMOSTÎLCĂ s. f. (Regional) Numele unei unelte de tors nedefinite mai de aproape (Zăvoaia —Brăila). h i 269. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. POMdŞNIC s. m. v. pomojnic. POMdŞNIE s.f. (Prin Mold.) Pomostină (2). h x 261. — Pl. : pomoşnii. — Cf. p o m o ş t i n ă. POMOŞTEÂLĂ s. f. v. pomosteală. POMdŞTINĂ s. f. v. pomostină. POMdŞTNIC s. m. v. pomojnic. POMOXdC s.n. (Regional) = pămătuf (1) (Baia — Fălticeni). Cf. şez. xx, 138. — Pl.: pomotoace. POMOTOŞfiL s.n. (Regional) — pămătuşcl. Cf. ddrf. Ia o plnzătură de cămaşă purtată .... un dup de lină neagră .... face dintr-lnsele un pomotoşel. Marian d. 157. POMOTIÎF s. n. v. pămătuf. POMOTdŞ s. n. v. pămătuf. POMOZANIE s. f. v. pomazailie. POMPA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică fluide) A deplasa prin respingere sau prin aspirare cu ajutorul, unei pompe1 (1). Clnd doctorul a început să-i pompeze slngele, din nou a început să Invieze. Delavrancea, t. 248, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăi-neanu, d. u., cade. Nenorociţii... marinari trebuie să pompeze ziua şi noaptea apa care se furişează printre încheieturi. Bart, s. m. 49, cf. Scriban, d. Legănatul ritmic al balenierelor care pompează petrolul. Scînteia, 1952, nr. 2 361. (A b s o 1.) Oamenii pompează cit pot, alţii zvlrl-apa cu căldările. Sandu-Aldea, a. m. 219. (Refl. pas.) Se aşază o bucală de 100 cm2 din ţesătura întinsă bine şi prin ea se pompează aer plnă la plesnire. Ionescu-Muscel, ţes. 47. O F i g. Aici el nu însemna nimic pentru nimeni: un trecător, o cifră ... Mulţime pompată dintr-un izvor nesecăluit. C. Petrescu, o p. i, 18. Toţi pompează bani înspre Olanda. Sadoveanu, o. ix, 305. (A b s o 1.) Acest plagiator pompează din autorii străini. Scriban, d. O E x p r. A pompa (de undeva) bani = a obţine (de undeva) bani fără încetare (prin presiuni, insistenţe etc.). Cf. DL, M. D. ENC., DEX. 2. F i g, (Complementul indică oameni) A presa, a stărui mult, a interveni cu insistenţă (pentru a 'obfine un avantaj, o favoare etc.). Cf. dn2, dex. — Prez. ind.: pompez. — Din fr. pomper. POMPAI*TJR s. n. v. pompadură. POMPADTÎRĂ s. f. (Rar) Un fel de poşetă (croşetată sau brodată) în formă de pungă (fixată la un capăt într-o ramă sau închisă cu un fel de şnur). Urmărea cu voluptate orice lucru scltpicios, inelele sale..., marginea de aur a pompadurei sale. Agîr-biceanu, l. t. 413. — PI.; pompadure. —.Şi: pompadur s. n. — Din germ. Pompadour. POMPAGÎU s. ra. Muncitor (mecanic) care lucrează la o pompă1 (1) sau la o staţie de pompare. Pompagiu la baterii, nom. prof. 42, cf. leg. ec. pl. 290, ltr2, M. D. ENC., DEX. — Pl. ; pompagii. — Pompa -f suf. -giu. POMPAJ s. n. (Rar) Pompare. Elevatoare pentru prăjini de pompaj, nom. min. i, 42, cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. Pompaj de adlncime = metodă de extracţie a ţiţeiului, aplicată în faza finală de exploatare, cînd, din cauza energiei insuficiente a lichidului din zăcămînt, spre a ridica nivelul acestuia, ţiţeiul e adus de la talpa găurii de sondă la suprafaţă cu ajutorul unei pompe1 (1) plasate sub niveJUil lichidului. Pentru susţinerea coloanei de ţevi de pompare, se montează la gura sondei,'In pompajul de adlncime, un cap de coloană, ltr2. + Fenomen care apare în funcţionarea rotocompresoarelor, cînd debitul scade sub valoarea care corespunde punctului de înălţime maximă a curbei caracteristice şi care se manifestă printr-o funcţionare labilă, discontinuă, cu întreruperea periodică a debitării gazului şi cu deplasarea acestuia în sens contrar. Pentru evitarea pompajului, debitul trebuie menţinui la valori care depăşesc debitul critic. ltr2, cf. DER. — Pl.: pompaje. — Din fr. pompag e. POMPÂRE s. f. Acţiunea de a p o mp a şi rezultatul ei; (rar) pompaj. La distanţe mari, petrolul este transportat prin pompare In conducte speciale. Ioano-vici, tehn. 21. Ar vrea să facă staţia de pompare de tot fixă ca să nu mai aibă vibraţii motoarele, v. rom. septembrie 1962, 59. O (Prin analogie) Ea simţea că să acuză de o vină care poate că nu fusese declt un capriţul uşor şi trecător, o pompare mai repede a slngelui spre creier. Delavrancea, t. 213. — Pl. : pompări. — V. pompa. POMPATEC, -Ă adj. v. pompalic. POMPATIC,-Ă adj. (învechit) Pompos (1). Arăta călătoria lui plnă la atlta pompatecă, Incit să putea socoti de un biruitori. L. Asachi, j. 59/4. Am trecut pompatică uliţa oraşului. Leon Asachi, b. 56/14. — PI. i pompatici, -ce. — Şi: poinpătec, -ă adj. — Pompă* + suf. -atic. Cf. ngr. -Ko^inaT ix6q. PdMPĂI s.f. 1. (Adesea .urmat de determinări care arată felul) Maşină de forţă sau aparat care serveşte la comprimarea sau Ia deplasarea unui fluid prin utilizarea energiei mecanice transmise de un motor de antrenare saii a energiei cinetice a unui alt fluid. Corăbierii... au început a 'scoate apa cu pompe. Drăghici, r. 10/21, cf. Negulici. Pumpa sau tulumba pneumatică. Stamati, f. 46/28, cf. id. d. Instrumentul acesta se compune de o oală metalică la care se pune o pompă. Marin, pr. i, 72/33, cf. Baronzi, 11476 POMPĂ2 — ,1015 — POMPĂ2 I. 98, ddrf. Deosebim trei genuri de pompe: 1) aspiratoare, 2) respingătoare şi 3) aspirătoare-respingătoare. Poni, f. 89, cf. 45, 91, Barcianu, Alexi, w. Pompe centrifuge cu piston. Nica, l. vam. 201. Pompe de incendia ca motor de aburi. id. ib., cf. dh. vii, 164. Se aplică pe conductă un acumulator de energie care permite funcţionarea continuă a pompelor. Ioanovici, tehn,. 132. Exerciţiul cu pompa nouă. Brăescu, o. a. i, 114. Pentru pomparea apei in cantităţi mari, sint folosite pompe centrifugale, enc. agr. Morile de vint ... acţionează pompe care deşartă in canaluri apa de prisos. Sadoveanu, o. ix, 250. Cel mai sigur sistem de ungere este ungerea cu pompă de ulei. Soare, maş. 78. Apa ... e extrasă cu pompe monumentale din adînci-mile depărtate ale pămîntului. Arghezi, b. 127. Industria electrotehnică trimite acum agriculturii... motoare pentru pompele de irigare. Scînteia, 1954, nr. 2 860. Pompele sint dispozitive ce servesc la transvasarea fluidelor. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 175. Curăţirea totală a pompei de injecţie ... nu se putea face declt la centrul mecanic. Mihale, o. 172.. Ar vrea să facă staţia de pompare de tot fixă ca să nu mai aibă vibraţii motoarele din cauza pompelor, v. rom. septembrie 1962, 59. Pompa aţi amorsat-o? Are presiune? s iunie 1960, 69. O (Prin analogie) Aşadar, pompa cardiacă pleacă de la un nivel mai jos şi ajunge la un nivel mai înalt: de unde, creşterea volumului singelui evacuat la fiecare şistolă. Danielopolu, f. n. ii, 31. + S p e c. (De obicei cu determinarea „de apă“) Aparat de pompare adaptat mai ales la puţuri; cişmea din care apa cürge prin apăsare (repetată) pe un miner articulat la o pompă1 (1). V. cişmea. Fîntînă cu pumpă. în jahreşber. x, 203. Se rezemase de zidul pompei de apă şi se uita in gol. G. M. Zamfirescu, m. d. ii, 349. în mijlocul curţii o pompă de apă. Stancu, r. a. ii, 404. Se trezi in zori In tunetul motorului de la pompa de apă. v. rom. iulie 1954, 76. O piscină de doi pe doi, săpată in preajma unui puţ american cu pompă şi roată. Vinea, l. ii, 299. La pompa de apă, plnă la zece metri in jur, erau băltoace mari. Mihale, o. 14. Apă nu va găsi pe stradă, nu sint pompe, s iulie 1960, II. + S p e c. Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-o emisferă de cauciuc şi un miner, folosit pentru desfundarea chiuvetelor, prin producerea unei presiuni atmosferice inferioare şi a unui spaţiu vidat. 2. Numele unor aparate sau dispozitive (medicale) care seamănă, de obicei, cu o pară 2 (X 1) şi care au diverse întrebuinţări: a) Aparat din cauciuc, în formă de pară 2, cu o prelungire tubulară îngustă, folosit pentru clisme (mai ales la copii). b) (Şi în sintagma pompă de lapte) Obiect din sticlă, de forma unei ventuze, prevăzut cu o pară de cauciuc, folosit pentru aspirarea laptelui din sînul matern; succipompă, pompiţă de lapte. Cf. d. med. c) (Şi în sintagma pompă de salivă) Aparat alcătuit dlntr-o canulă metalică sau de sticlă care se ataşează la aparatul stomatologic şi care funcţionează pe bază electrică, împiedicînd inundarea cu salivă a gurii în timpul tratamentului dentar. Cf. d. med. 3. (Regional) Puşcă de soc cu care se joacă copiii (Păltiniş —Vatra Dorn ei), alr i 1 696/214. 4. (Sudul Transilv. şi prin Ban.) Cumpănă la fîntînă. Cf. chest. ii 455/56, 457/54, 460/2, alr i 795/85. 5. (Regional) Macaz (1) (Borşa —Vişeu de Sus). alr sn iii h 873/362. — Pl. : pompe şi (regional) pompi (alr sn iii h 909/ 316). —Şi: (învechit şi regional) pAmpă, (regional) poâmpă (chest. ii 455/56, 457/54, alr sn iii h 909) s. f. — Din fr. pómpc, lat. pompa. — Pumpă < germ. Pumpe. PdMPĂ* s. f. 1. Ansamblu de manifestări fastuoase caracteristice unor anumite ceremonialuri, sărbătoriri etc.; p, ext. alai, cortegiu plin de strălucire, de splendoare; (învechit) pohfală (2), (grecism învechţt) parisie1 (2), parataxis. Marele Constandin n-au vruţ să să laude de ... ceale lumeşti biruinţe şi pompe. Biblia (1688), [prefaţă] 8/41. Cu cinste şi ca mare pompă nuntă au făcut. ist. ţ. r. 35, cf. Cantemir, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 327. Cu pompă mare l-au adus tn scaun şi i s-au închinat lui toţi. R. Popescu, cm i, 398. Itădicatu-s-au toată oastea de acolo... să dacă pe Turcheli craiul cu pombă mare. R. Greceanu, ap. gcr i, 334/2. Au purces ... intrlnd In Iaşi cu mare pompă (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 239/26. Slujba dumnezăiască să săvîrşăşte cu aceeaşi pompă precum şi la bisericile cele cu scaone. ist. am. 20r/4. în Ţara Bănatului fiind amestecaţi cu sirbii du amestecat-o [limba lor] cu sirbească, zicind: islina In loc de adevărat... pohvală in loc de pompă şi altele. Tempea, în bv ii, 396. înturnindu-se Traian In anul acesta In Roma şi ducind şi capul craiului Dechebal au ţinut al doilea triumf... cu atita mai mare pompă cu cil au fost mai greu a-l învinge. Şincai, hr. i, 8/4, cf. Klein, d. 182. Turcii şi arnăuţii Pasvandului ... Impodobindu-se numai in argint şi slrme ..., mergea agale pe de o parte şi pe de alta cu mare pombă. Dionisie, c. 188, cf. drlu, lb. [Ajunse] ca această pombă la prealmpodobita şi inavuţita împărătească biserică, ar (1830), 232/6. Morţi, veţi fi însoţiţi la groapă de o mulţime de rude şi de prieteni cu mare pompă. Marcovici, c. 61/13. Trimiseră in mare pompă o ambasadă. Asachi, s. l. ii, 23, cf. Valian, v. Minias... petrecea mai mult Incuiet In palat ... arare Infăţoşindu-se poporului şi atuncea Invălit la faţă şi cu mare pombă. Săulescu, hr. i, 11/2. Fu Inmormlntat cu pompă, cr (1846), 1122/17. Intră cu pompă in tabără ducind ca la 500 robi. Bălcescu, m. v. 101. Cu puţin In urma instalaţiei mele (care fuse făcută cu pompă ...), simţii că ■■■ să cuvenea să am o idee hoiărilă asupra întregului studiilor. Brezoianu, î. 85/8. Cu cinste, cu pompă l-au dus omenit, La palatul care i-a făgăduit. Pann, p. v. i, 41/15. Se obicinuise cu viaţa şi pompa domnească. Filimon, o. i, 282. Ca pompă maiestoasă curind voi celebra Această nuntă care pe loţi va bucura. Alecsandri, t. ii, 167. Cu pompă mare spre palat pornesc. Bolinti-neanu, o. 46. Acolo se făcu încoronarea lui cu cea mai mare pompă. Odobescu, s. i, 15, cf. iii, 72. Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme. Caragiale, o. iii, 5, cf. ddrf. Se înconjură de o pompă împărătească. Xenopol, i. r. v, 37. L-a îngropat cu toată pompa cuvenită. Anghel, pr. 129. Nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiind tocmai vremea începerii anului şcolar, pe care voia să-l inaugureze cu mare pompă. Rebreanu, i. 330. Era dus la cimitir cu pompă mare. Camil Petrescu, u. n. 32. Nicoară ..., chemat cu mare pompă la curte, intră Intre zidurile reci ale temniţei. Sadoveanu, o. i, 363. Să fie Inmormin-lal cu pompă. Călinescu, s. 831. Vrind să plece-n vlnătoare Cu tineri, cu pompă mare, S-a sculat, s-a gătit bine. Teodorescu, p. p. 170. L-a îngropat tn pămînt şi pe el ca şi pe alţi muritori, Insă cu pompa îndatinată la cei de rangul lui. Bota, p. 66. (Glumeţ) Clopotele din cetate Singurele-ş fac dreptate Că iele-s cu pompă mare Şi dau ştire-n depărtare. Bîrlea, b. 80. <0 (Prin lărgirea sensului) Aceasta e pompa lumei? pînză in loc de caftan! Conachi, p. 52. Fagi înclinaţi de zile, voi, martori, cite rele Trecură peste ţeara a cărei pompă-aţi fost! Mureşanu, p. 47/12. Priviţi... din pompa lumii cu ce, vai, ne-am ales? ... Cu tot ce poate face pe oameni ca să rîdă. Alecsandri, t. ii, 128. Instală in centrul mesei un maiestuos samovar, cu toată pompa lai de ceşti, de chisele şi de gustări. Galac-tion, o. a. i, 87. -0 E x p r. (învechit) A face pompă de ceva = a da prea mare importanţă unui lucru, a face caz de ceva. Aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atita pompă, nu sint deiit treptele scării pe care voieşte a se sui la putere. Filimon, o. i, 98. + Pompe funebre — instituţie care se ocupă cu pregătirea şi cu efec.tuarea înmormîntărilor. Numai ofiţerii superiori mai întrerup groaznica uniformitate a pompelor noastre 11477 POMPEIAN — 10,16 — POMPON funebre şi intră, sub bolţile veşniciei, pe dricuri deschise. Galaction, a. 236; cf. Scriban, d. Numai dumneata mai eşti In stare să schimbi ceva din atmosfera asta de birou de pompe funebre al lui frate-meu. Vinea, l. i, 40, cf. DL, DM. 2. (învechit) Obligaţie protocolară, de etichetă, de ţinută etc. care se cuvine să fie respectată de o persoană oficială, în raport cu rangul ei. Are voie a face toate cele ale pompei, cile fac cei cu trei tuiuri. VAcXrescul, ist. 255. [Ocîrmuirea să] iegiuiască nişte lefi potrivite cu pompa rangului fieştecăruia post (a. 1827). Uricariul, vii, 98. — Pl. : pompe. — Şi : (învechit) pombă, ponbă (cat; man. ii, . 64) s. f. — Din lat. pompa, ngr. fr. pompe. POMPE1ÂN, -Ă adj. (Despre fresce, stiluri arhitecturale etc.) Care este executat în stilul specific al oraşului antic Pompei, caracteristic oraşului antic Pompei. Cf. cade. O viziune pompeiană... Ruinile templelor, amfiţeatrelor, basilicelor, thermelor, mozaicurilor ne evocă splendoarea vechei cetăţi. Lovinescu, c. iv, 53. încăperea din faţă are pereţii de uri roşu pompeian. Camil Petrescu, t. i, 83. Pereţii... erau grosolan tencuiţi şi zugrăviţi cu şablonul şi cu mina, imillnd picturile pompeiene. CAlinescü, e. o. i, 11. — Pronunţat : -pe-ian. — PI, : pompeieni, -e. — Din fr. pompéien. POMPÉR s. ni. v. pompier. POMPIÂR s. m. v. pompier. POMPIÉR s. m., adj. 1. S. m. Bărbat care face parte dintr-un corp militar sau civil special instruit, organizat şi utilat pentru a stinge incendiile, (învechit şi regional) pojarnic, (învechit) t u 1 u m b a ş, tulumbagiu ; (la pi.) unitate militară (sau civilă) pentru (prevenirea şi) stingerea incendiilor. Cf. Negulici. Un detaşament militar pe de o parte, şefiil pompierilor pe de alta, încep hocturnalele lor strategii (a. 1848). Uricariul, x, 15, cf. Stamati, d. Semnele distinctive sînt: — Artilerie şi scoalele militari o grenată. — Pompierii : două topoare încrucişate. mo (1860), 157. Noroc că au sosit pompierii. Alecsandri, t. 104. Adresa unui primar către un sergent-major de pompieri. Maiorescu, cr. ii, 240. Mulţumită activităţii pompierilor şi soldaţilor, focul... a fost năbuşit In clleva minute. Caragiale, o, iii, 22. Este cineva pom-piar? trebuie să fie şi cetăţean! id. ib. 24. 100 pompieri sub doi căpitani (a. 1893). Uricariul, xxii, 437, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Cred că pompieri s-or fi găsind ei destui In llrg. Hogaş, dr. ii, 22, cf. ŞAi-neanu, d. u. Improvizlndu-se pompier, balansă o cofă cu apă şi ... aruncă cu dibăcie conţinutul. Brăescu, o. a. i, 119, cf. nom. prof. 80. în llrg se afla un corp al. pompierilor. Sadoveanu, o. xi, 449, cf. Scriban, d. Pompierii aduseseră o scară demontabilă. CAlinescu, s. 518. I-a trecut la pompieri, ca să nu mai clşlige şi ei cinuri In armată. Camil Petrescu, o. ii, 231. Vardiştii chemară pompierii care stinseră focul. Stancu, r. a. ii, 160: în rlndul pompierilor se dezvoltă lot mai mult spiritul' de vigilenţă, turajul şl eroismul. Scînteia, 1953, nr. 2 766. Urmăriră o maşină de pompieri care trecu prin dreptul lor In viteză mare. v. rom. octombrie 1954, 119. Fanfara pompierilor voluntari avea ... un rol foarte important. Vornic; p. 41. In faţa lui, un pompier ii stropea eu furtunul. T. Popovici, s. 27. De undeva sunau clopotele maşinilor pompierilor. Barbu, p. 355. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) O luptă inegală... Începu Intre avangarda otomană şi între ll>0- soldaţi pompieri. Bolintineanu, o. 262. O (Familiar) Muncă de pompier = muncă făcută serios, rapid şi bine. (în sintagmele) Pompierii la Craiova = numele unui dans popular ,,de brîu" ; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, p> 125. Pompierii la Breaza = numele ùnui dans popular „de brîu“; melodie după care se execută acest dans. id. ib. 2. S. m. (învechit) Persoană care lucrează, face pompe1 (1). Cf. Negulici, Polizu. 3. Adj. invar. F i g. (Franţuzism; despre stil, vorbire, ton etc.) Bombastic, emfatic, umflat, pretenţios. — Pronunţat: -pi-er. — PI. : pompieri. — Şi : (populai-) pompér (bl iii, 52), (formă coruptă) pompiăr s. m. — Din fr. pompier. POMPIEREASA s. f. art. Numele unui dans popular ,,de brîu“; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d. 125. — Pronunţat: -pi-e-. — Pompier + suf. -easă. POMPIERÉSC, -EASCĂ adj. (Rar) Care aparţine pompierilor (1), privitor la pompieri, de pompier. Cf. dl, dm, dex. + F i g. (Despre stil, vorbire, ton etc.) Bombastic, emfatic, umflat, pretenţios. — Pronunţat: -pi-e-, — Pl. : pompiereştt. — Pompier + suf. -esc. POMPIERÍE s.f. (Astăzi rar) Corpul pompierilor (1); cazarma sau sediul pompierilor; serviciul de pompier. Vreau să întreb ... ce mai fac cei doi cai ai pompieriei? Sadoveanu, o. v, 15, cf. Scriban, d. Aproape o jumătate de ceas îşi bătu joc Deivos de pom-pierie. Camil' Petrescu, o. ii, 519, cf. déx. — Pronunţat: -pi-e-, — Pompier -f suf. -ie. POMPIERÍSM s. n. (Franţuzism) Stil, mod dé exprimare al unor literaţi sau artişti care folosesc în lucrările lor cuvinte, expresii sau imagini bombastice, emfatice, pretenţioase. Cf. dn2. — Pronunţat: -pi-e-, — Din fr. poinpiérisme. POMPIERISTIC, -Ă adj. (Rar; despre stil, vorbire etc.) Bombastic, umflat, pretenţioSj emfatic. — Pronunţat: -pi-e-, — Pl. : pompieristici, -ce. — Pompier + suf. -istic. POMPIERizA vb. I. T r a n z. f a c t. (Neobişnuit; despre oameni) A face pompier (1). Cf. Iordan, l. r. a. 240, sfc iv, 196, 201, 206. — Pronunţat: -pi-e-. — Prez. ind. : pompierizez. — Pompier + suf. -iza. POMPÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui p o m p ă1 (1, 2)¿ <> Pompiţă de lapte = obiect de sticlă, de forma unei ventuze, prevăzut cu o pară2 de cauciuc, folosit pentru aspirarea laptelui din sînul matern; succi-pompă, pompă de lapte. + Aparat din cauciuc, in formă de pară2 (I 1), cu o prelungire tubulară îngustă, folosit pentru clisme (mai ales la copii); pompă1 (2 a). — Pl. : pompiţe. — Pompă1 + suf. -iţă. POMPÓN s. n. 1. Ciucure de lînă, de mătase etc. sau moţ de panglici înnodate, de pene etc. folosite ca ornament (vestimentar); s p e c. (în vechea uniformă militară de la noi şi, azi, din unele ţări) ornament de lînă de formă sferică sau mănunchi de pene, purtat la chipiul uniformelor de paradă. V. panaş, surguei, egretă. Cf. I. Golescu, c. Valían, v., Negulici, Polizu, Prot.-pop., n. d., lm, Barcianu, Alexi, w., ŞAineanu, d. u., cade, Scriban, d„ bl viii2, 220. Moliile au ros pampoanele lungi şi semeţe. s februarie 1961, 17, cf. dex. <0> F i g. S-au depărtai [păunii] clătinîndu-şi capetele cu pompon ca şi cum s-ar fi lepădat'de răspundere. Pas, z. i, 48. +'(în forma pampón) Ornament făcut dintr-un mănunchi din fire de lînă, de mătase etc: sau din blăniţă, tăiate în formă de sferă şi servind la împodobirea papucilor, ghetuţelor de copii etc. Papucii noi cu pampoane. 11489 POMPONA — 1017 - POMUŞOR Rebreanu, în scl 1969, 132. + P. anal. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Săgeată pusă ca ornament pe acoperişurile unor case ţărăneşti. Cf. a v 22, 28, 30. 2. (învechit, rar; probabil prin confuzie cu roz bombon; în sintagma) Boz pompon = nuanţă de roşu deschis specifică unei specii de trandafir. O rochie roz pompon, în treacăt am văzut-o, E zău încîntă-toare. Macedonski, o. ii, 11. — Pl. : pompoane. — Şi: (popular) pampón s. n., (învechit) pompoână (Polizu, lm) s. f. — Din fr. pompon, germ. Pompon, rus. noMnoH. POMPONÁ vb. I. Tra-n-z. (în dicţionarele din trecut) A împodobi cu pómpoane (1). Cf. Negulici, prot.-pop., N. D. — Prez. ind. : pomponez. — V. pompon. POSIPÓS, -OASĂ adj. 1. Plin de pompă2 (1), care vrea să impună sau impune prin fast, lux, grandoare; fastuos, (învechit) pompatic. Cf. lb, drlu. încheierea triumfului se făcea cu o ospătare pompoasă. Bojincă, a. ii, 159/5. La 1 iunie s-a fost gătit o sărbătoare pompoasă pentru Gimnaziul vasilian din Iaşi. cu (1831), 2091/46. Mizernicele colibi... să prifăcu ... tn casc.de piatră zidite şi tn palaluri porhboase. Săuliîscu, hr. i, 48/24. Cu un cortej pompos ... se tnainti spre turn, Asachi, s. l. ii, 61. O mare pompoasă solie au venit din partea lui loan spre a pefi pe Sofia. id. i. 90/15, cf. 368/28, Valían, v. Fudulia părintească era măreaţă, pompoasă şi boierească. Russo, s. 20. Poate voiţi a şti cine făcuse o aşa pompoasă tnmorminlare cerşetorului? Negruzzi, s. i, 254. Am văzut pe ailjia ... clădind mereu pompoase palaluri. Hasdeu, i. v. ix. Ridici pompoasa cetate, uitlndu-ti Toate-ale tale şi tot. Coşeuc, ae. 72, cf. Barcianu, Alexi, av., Şăineanu, d. u., Scriban, d. Ofiţerii superiori argentinieni purtau uniforme pompoase. Călinescu, s. 405. Militari pompoşi, grade inferioare glumesc cu fete populare. Halea, s. t. i, 349. Nu ar fi vrut să piardă ... prilejul să vadă o astfel de paradă pompoasă, cu carete strălucite. Camil Petres-cu, o. iii, 62. în fata casei boiereşti.... dricul pompos cu şase cai îmbrăcaţi şi ei in negru. Stancu, r. a. i, 174, cf. dn!. Ajunseră la curiile zlnei. Doamne, ce mai curţi pompoase! Reteganul, p. v, 17. (Prin lărgirea sensului) Aţint pompoasa fire şi-a cerului serbare. Bolliac, o. 82. Ţii minte, copilită, cînd braţ la braţ la lună, Pompoas-a doamnă-a nopţii, cu tine mă plimbam? Mureşanu, p. 34/4. O (Adverbial) Din bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrtnd mandolină. Eminescu, o. iv, 100. Episcopul sta în strana arhierească, îmbrăcat pompos. Creangă, ó. 261. 2. (Despre stil, mod de exprimare, titluri, nume, modalităţi de caracterizare etc.) Plin de emfază; încărcat, înflorit, emfatic, bombastic, căutat, umflat. Cîntarea... iastă mai pompoasă şi pentru sărbători de mare solenitate mai înfocuită (a. 1826). bv iii, 515. Adrestnd poporului adunat această pompoasă declaraţie... mag. ist. i, 137/16. S-aşternem pe htrtie tot laude pompoase. Negruzzi, s. ii, 216. Declamaţia aceasta, pompoasă, tngimfată De vreţi, poate să fie des popilor iertată. Aleíxañdrescu, ó. i, 235. Pompoasele titluri ce-i da cu atita prodigalitate. Filimon, o. i, 122. Tătarii ti daseră pompoasa poreclă de „Cuceritor al ţărilor". Hasdeu, i. v. 9. Nu avem nimic care să fie la înălţimea numelui pompos cé poartă. Alecsandri, s. 4. Singura realitate in toate aceste o au tablele cu inscripţiile cele pompoase. Maiorescu, cr. i, 329. Cîntări de osanale şi laude pompoase, voi, fără de ruşinare, mişeilor, cîntaţi t Contemporanul, i, 205. Acestea sint vorbe pompoase, dar rău cugetate. Odobescu, s. i, 307. Consiliul comunal botezase bietele uliii cu pomposi/l nume de sirade. conv. lit. xxi, 385. Este o lungă şi pompoasă declamaţie în care se glorifică trecutul. Petică, o. 415. îi dezvoltă în fraze pompoase nişte principii. Rebreanu, p. s. 34. A evitat cuvintele pompoase, ll i, 7. Alţii aleargă după falsa strălucire a unor denumiri pompoase ca Rosalinda. Graur, n. p. 18, cf. dn!. <0> (Adverbial) Iubite domnule Felix — zise acesta pompos — te rog să primeşti scuzele mele. Călinescu, e. o. ii, 77. Ei îşi spuneau pompos ... cetăţeni, contemp. 1953, nr. 373, 4/4. — Pl. : pompoşi, -oase. — Şi : (învechit) pambós, -oâsă adj. — Din fr. pompeux. POMPOZITÁTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi pompos. Cf. sfc vi, 57. — Pompos 4- suf. -îtate. POMŞ0R s. m. v. pomişor. l’OMULÉ'J’ s. m. Diminutiv al lui pom; pomişor (1), pomuşor (1). Cf. pom (1). Mai arătă califului... o mulţime de pomuleţi ca şi acela ce îi dăruise. Gorjan, h. ii, 148/33, cf. ddrf. Magheranul a crescut, s-a făcut frumos ca un pomuleţ. Brătescu-Voineşti, p. 293, cf. DÉx. Modestia ... e un pomuleţ ale cărui roade stau ascunse în frunze. Jifescu, ap. cade. — Pl. : pomuleţi. — Pom + suf. -uleţ. POMUÇÉL s. m. 1. Numele a două plante dioice din familia briofitelor ; a) plantă de culoare verde-alburie care creşte în mici tufe dese pe ziduri, pe marginea drumurilor umbroase etc. (Bryum argenteum). Cf. Polizu, Pascu, s. 149, Panţu, pl., cade, enc. agr., Borza, d. 197 ; b) Physcomitrium pyriforme. Borza, d. 197. 2. (Regional) Cătină roşie (Tamarix galilea şi te-trandra). Cf. Polizu, Barcianu, v., Alexi, av. — Pl. : pomuşei. — Pom + suf. -uşel. POMUŞOARĂ s. f. (Bot.) 1. Diminutiv al lui poamă (I 1). Pomuşoara ei [= a dracilei] o întrebuinţează damele noastre la facerea de dulceaţă. I. Io-NESCU, ap. CADE, Cf. TDRG. 2. (Regional, mai ales in Mold.) Coacăz ( Ribes rubrum) ; p. restr. coacăză. Cf. ddrf, Brandza, fl. 152. în livadă se găsesc... pomişori, numiţi agrişi şi pomuşoară (a. 1893). ap. tdrg, cf. Damé, t. 188, Barcianu, GbecescU, fl. 229, Alexi, av., Bianu, d. s., şez. xv, 108, Pascu, s. 167, bulet. grăd. bot. iii—iv, 66, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., Simionescu, fl. 338. Tufele de rubine ăle pomuşoarei. Teodoreanu, m. ii, 253. Pe drumuşoarele răsipite îşi apleacă ramurile copăcei de pomuşoară. Sadoveanu, o. ii, 544, cf. Scriban, d., Borza, d. 148, hx 534, com. Marian, Iordan, l. m. 199, alr i 1 209/402, 508, 528, 536, 540, 592, 600, 614. 3. (Regional) Coacăz de munte (Ribes alpinum). Borza, d. 147. 4. (Mold.) Agriş (Ribes grossularia sau uva-crispa). Ci. Borza, d. 147, alr sn iii h 635. 5. (Regional) Păltior (2) (Ribes petraeum). Cf. Gre-cescu, fl. 229, Panţu, pl., cade, enc. agr., Borza, d. 148. 6. (Régional ; în sintagma) Pomuşoară neagră = struguri negri (Ribes nigrum). Cf. Borza, d. 147, 275. 7. Numele a două plante originare din California şi din Mexic, cu flori roşcate sau galbene, cu fructe în ciorchini, cultivate şi ia noi ca plante ornamentale (Ribes sanguinem şi aureum). Cf. Simionescu, fl, 368. . 8. (Regional) Lăsnicior (Solanum dulcamara). Cf. Borza, d. 161. — Pl. : pomuşoarei — Poamă -(- suf. -uşoară. POMUŞ0R s.m. 1. Diminutiv al iui pom (1); pomuleţ, pomişor. Să se semene porumb, pepeni, cras-taveţi şt alte legumi pintre pomuşori. I. Ionescu, ap. cade. 11497 POMVAGĂ — 1018 — PONCIOLI 2. (Bot.; regional; in sintagma) Pomuşor băieţesc = slăbănog (Impatiens noli-tangere). Cf. Panţu, pl. — Pl. : pomuşori. — Pom + suf. -uşor. POMVÂGĂ s. f. (Regional) Pirghie (1) (Vălcani — Sînnicolau Mare), alr ii/i li 293/47. — Pl. : pomvăge. — Cf. ser. vag. PONĂTUIU s. n. pl. (învechit, rar) Văgăune, rîpe. surpături. Văi, ponaluri, prăpăstii, codrii cei înfricoşaţi gem de duioasa oftare a celor Inspăimlntaţi. Beldiman, ap. DDRF. — Etimologia necunoscută. PONĂSLUÎ vb. IV v. ponoslui. PdNBĂ s. f. v. pompă*. PONC, POÂ1VCĂ adj., s. f. I. Adj. 1. (Mold. şi Ban.; despre forme de relief, poziţia unor obiecte etc.) (A-proape) vertical. Cf. Pascu, s. 356. Acoperămlnt ponei, scară ponei. Scriban, d., cf. şez. iii, 85, xix, 12. Au c-abia teşii chiciora, pintru că-i In poancă tare. alr ii 2 475/29, cf. alr sn iii h 810. + (Substantivat) Pantă foarte piezişă, abruptă.; Cf. Pascu, s. 356, dr. iii, 722, Şăineanu, D. u., com. Marian, li ponei la vale. şez. ix, 152. <0> L o c. a d j. şi a d v. In poancă = pieziş, oblic. Cf; cade. Casa e pusă In poancă. L. Costin, gr. băn. 160. Drumul e in poancă. Com. din Ora-viţa. + F i g. (Despre afirmaţiile cuiva) Făţiş, direct. Leanca i-ar fi răspuns că minte, dar prea poancă a fost bătaia vorbii, conv. lit. xxyii, 201. 2. (Ban. şi prin sud-vestul Transilv.; şi substantivat) (Persoană) care se uită saşiu, (om) zbanghiu. Cf. cade, Scriban, d., com. din Timişoara. Ghiţă e ponc. Novacoviciu, c. b. ii, 6, cf. a iii 18, 19, Lexic reg. ii, 37, 41. Loc. a d v. (Substantivat) în poancă = chiorîş. Cf. h xviij 147, 175. <0> (Adverbial) Ghiţă se uită ponc. L. Costin, gr. băn. ii, 155. 3. (Regional; şi substantivat) (Om) lipsit de isteţime, care nu ştie să se descurce, pe care îl inşală cu uşurinţă toţi; (om) prost, nătîng. Cf. cade, Scriban, d., Ciauşanu, v. 189. Cocoana lu poancă. Coman, gl. Merge ca o pancă. id. ib. <£> Loc. a d v. De-a poanca = la întîmplare, fără o ţintă precisă. Dete căciuia de-a poanca. Pascu, s. 356. II. S. f. 1. (Prin vestul Mold.) Organ genital femeiesc. Cf. i. cr. iii, 87, vii, 252, dr. iii, 722. 2. (Prin Ban.) Ghiont. Cf. cade. El ii dă ponei lui Gheorghe. L. Costin, gr. băn. 160. 3. (Regional ; de obicei la pl.) Ceartă, neînţelegere, discordie. Cf. lb, lm, Cihac, ii, 268, ddrf, Alexi, w., Pascu, s. 356, dr. iii, 722. ■$> Loc. a d v. In ponce = în contradictoriu, în răspăr, împotrivă. Vine mlndrul cel mieriu Cu murguţul de la riu; Cu murgul venind In copce, Cu mine grăind In ponce. Bud, p. p, 35. 4. (Prin Ban.) „Privire urîtă şi pătrunzătoare“. Todoran, gl. <>• E x p r. A da poanca = a-i merge rău. Cf. L. Costin, gr. băn. 160. — Pl. : ponei şi poance, ponce. — Şi : (regional) ponei, -ce, pane, -ă, pune, -ă (Polizu) adj., (învechit, rar) poănce (lb) s. f. — Din magh. ponk „deal“. PONCĂI vb. IV. 1. I n t r a n z. (Prin Olt.) A sta de veghe dormitînd. Lexic reg. 43. 2. I n t r a n z. şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A (se) mocoşi; a (se) trudi. (Se) poncăle degeaba să bage un fir pe urechile acului şi nu-l nemere. Udrescu, gl. (Se) poncăie d-un ceas la un petec. id. ib. — Prez. ind. : pdncăi şi poncăiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. ponc. POîYCĂIAlĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Moco-şeală (1), mocoşire; lucrare anevoioasă, greoaie. Ce atlta poncăialâ la o scrisoare? Udrescu, gl. Cu pon-. căieli d-alea adurmite, nu mai ieşim noi din hălăciuga asta; mişcaţi mai iutei id. ib. — Pronunţat ; -că-ia-, — Pl. ; poncăieli. — Poncăi + suf. -eală. PONCĂÎTl s. n. (Regional) Mocoşeală (1), mocoşire; lucrare anevoioasă, greoaie (Săpata de Sus — Piteşti). Udrescu, gl. — V. poncăi. PONCĂÎT*, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Care se mişcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoşi t, mocăit (1), moşmondit; care lucrează neatent. Cf. Udrescu, gl. O (Substantivat) Poncăilu-ăla de băiat a plecat■ să nu mai vie şi-a uitai de el. id. ib. Hai, poncăito, hai mai iute, parcă eşti de cocă, aşa te mişti. id. ib. — Pl.: poncăiţi, -te. — V. poncăi. PONCĂITÎRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Mocoşeală (1), mocoşire; lucrare anevoioasă, greoaie. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat: -că-i-. — Pl. : poncăituri. — Poncăi + suf. -tură. P(5NCE adj. invar. (în sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică sticloasă şi foarte poroasă (mai uşoară decît apa), cu granulaţia fină, formată prin degajarea de gâze în timpul răcirii lavei şi folosită mai ales ca ăbraiziv; spumă-de-mare. Cf. Alexi, w., dr. iii, 722, cade, Scriban, d., Cantuniari, l, m. 110, 154, 163, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: ponce şi pons. — Din fr. [pierre] ponce. PONCHENÎ vb. IV. Intranz. şiref 1. (Regional) A (se) mocoşi. Cf. Pamfile, j. ii, 161. — Prez. ind. : ponchenesc. — Etimologia necunoscută. Cf. bunghini, pon-căi. PdNCHO s. m. invar. Un fel de pelerină (scurtă), de forma unei pături pătrate, prevăzută cu o deschizătură la mijloc prin care se introducc capul. Cf. dn2, — Pronunţat; ponc io. — Din sp., fr. poneho. PONCI* s.n. v. punci. PONCÎ* vb. IV. Intranz. (Prin Maram.) A se împotrivi; a se certa. Cf. Bud, p. p. 81. — Prez. ind.; poncesc. — Şi; poneii vb. IV. Bud, p. p. 81. — V. ponc. PONCI®, -CE adj. v. ponc. PONCÎF s. n. 1. Foaie de hîrtie cu un desen ale cărui contururi sînt găurite cu un ac fin, care se aplică pe o hîrtie, pe o pînză etc. şi se presară cu o pudră colorată specială, reproducînd pe o hîrtie, pe o suprafaţă etc. desenul de bază. Cf. dn3. 2. F i g. (Livresc) Producţie artistică banală; afirmaţie, judecată lipsite de originalitate. Cf. dn. Printre alte poncifuri 11 avem şi pe acela al unui ,,happy-end". v. rom. februarie 1963, 173, cf. dex. — Pl. : poncifuri. — Din fr. poncif. PONCIÎ vb. IV v. ponei*. PONCIOLf vb. IV. Refl. (Prin Transilv. şi prin Maram.) A si bălăci într-un lichid murdar; p. e x t. a se murdări. Nu te mai poncioli in noroiul ăla. mat. dialect, i, 265, cf. Lexic reg. 21. — Prez. ind.: ponciolesc. — Din magh. panesol. 11516 PONCIŞ — 1019 — PONDERABIL I’OIVCÎŞ, adj., adv., subst. 1. 1. Adj. (Mold., Bucov., Maram.; despre terenuri, suprafeţe etc.) (Puternic) înclinat; abrupt, pieziş. A se acăţăra ca o miţă pe un deal ponciş sau pe-o stlncă înaltă. Marian, o. i, 151. Cărarea urca lot mai poncişă. Sadoveanu, o. v, 216vd. Scriban, d., com. Marian,Frîncu-Candrea, m. 104. Casele ... sint destul de nalte ... cu acopereminle ascuţite şi poneişe. Şez. xii, 4, cf. alr sn iii h 810. + (Prin Bucov..; substantivat, n.) Povîrniş ; rîpă. Com. Marian. + (învechit) Strîmb. Cf. Scriban, d. <0> (Adverbial) Iiaina stă pe ei suciş, Batista la glt ponciş. Mumuleanu, c. 151/9. Haină croită ponciş. Scriban, d. 2. Adv. (Popular) De-a curmezişul, în mod pieziş, oblic; p. e x t. (învechit) din sens opus; f i g. (învechit) împotrivă; ostil. Lucrurile ce sămt In ponciş unul altui. Varlaam, c. 163. Căndu-l va stropşi cu picioarele, sau-l va ucide cu pumnii ponciş In inimi, pănl-l va omori. prav. 85. Şi-au luat-o cu trăsura ponciş, trăglnd de-a curmezişul (a. 1790). bul. com. ist. v, 288. Se ostenesc vlslind clnd le bate vlntul In ponciş (a. 1804). cat. man. i, 261. Taurul vrlnd să iasă, aşa au izbit pre ţap treclnd pre Ungă dlnsul ponciş tn coaste, cit s-au răsturnat. Ţichindeal, f. 173/4. Din pridvor la dreapta şi la stingă porneau ponciş două meterezuri prin zid. Ghica, s. 264. Şi Vodă frlul l-a smucii Şi-apoi cu frlul a lovit Ponciş tn ochi fugarul. Coşbuc, p. i, 197. Mai croi una ponciş şi In fruntea calului, C. Petrescu, a.r. 63- Sprincenile i se-ngrămădiră ponciş spre mijlocul feţei, iar pielea de pe nas, ca-n fiorul unui strănut, i se-ncreţi in dungi curmezişe. Mrao-nescu, s. 178, cf. 196, Frîncu-Candrea, m. 104, a vi 26. (Substantivat) A o lua d-a curmezişul, d-a lungul şl de-a-n poncişul locurilor. în scl 1971, 406. O E x p r. A se pune ponciş sau a sta In ponciş, (substantivat) a sta de-a poncişul = a se opune, a se împotrivi. Toţi jlrtfind, numai trei să puseră pomciş. Dosoftei, ap. tdrg. Stlnd in pomciş tuturor ... ereselor. id., ap. id. ib. Mereu încreţea gene, călind la spăzi tăişul, Cu toată lumea largă sta Slnger de-a poncişul. Coşbuc, p. ii, 177. A spune (sau a vorbi) ponciş = a se exprima în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. Cf. ddrf. Nu spunea lucruri rele procurorul, dar le spunea ... prea ponciş. Lăncrănjan, c. ii, 320. (Regional) A da (cuiva) ponciş = a înghionti (pe cineva). Cf. şez. ix, 153. 3. Adj. (Regional; despre ochi, privire) Saşiu. Tremura de spaimă, uitlndu-se cu ochii lui poncişi cind la un jandarm, clnd la altul. Camilar, n i, 236. 4. Adv. (Popular; de obicei în legătură cu verbele ,,a căuta“, „a se uita“, „a privi“ etc.) Cruciş, chiondo-rîş, chiorîş ; f i g. cu ciudă (v. î n c i u d a t), cu duşmănie (v. duşmănos) sau cu răutate (v. răutăcios). Noi ne urlm şi ne căutăm ponciş unul altuia. Antim, p. 21, cf. lb. Umblă căutlnd ponciş. Mumuleanu, ap. ddrf. Nu veţi lăsa [lumea] ... să caute totdeauna ponciş la casa voastră, ap. tdrg, cf. Şăineanu, d.u., cade. Apoi baba privindu-l ponciş răstoarnă mămăliga cu aburi pe mescioara rotundă. Dunăreanu, ch. 86. Şe uită boieroaicele ponciş la dumneaei ca la o duşmancă. Sadoveanu, o. xiii, 135. Unchiul Tone se uita ponciş la mine. Stancu, r. a. ii, 9. Privi spre Măgură ponciş. Camilar, n. ii, 62. El se uita ponciş la noi, dinlr-o latură. Lăncrănjan, c. ii, 59, cf. gr. s. vi, 242, Pamfile, c. 50. II. Subst. (Prin nordul Munt.) Numărul 5 la unele numărători la jocurile de copii. Cf. Rădulescu-Codin. — Pl. : poncişi, -e. — Şi : (învechit) pomciş, -ă adj., adv. — Ponc -f suf. -iş. PONCIŞÂ vb. I. Tranz. (învechit, rar; complementul indică arme) A încrucişa în luptă; (învechit) a împoncişa. Fu sfadl mare Intru ei, deci-ş poncişa suliţele greci spre greci şi-ş rădica arme pre alte arme. Moxa, 397/35. — Prez. ind. : poncişez. — V. ponciş. Pt)NCÎU, -£E adj. (învechit, rar) (Foarte) înclinat; ' abrupt. Au tnalţat un monument... înfăţoşlnd pe acest irou-monah, cu o mină întinsă, repezit călare pe o stlncă poncie. Asachi, i. 384/7. — PI. ; poneii. — Ponc + suf. -iu. PONCII3R, -Ă adj. 1. (Regional; şi substantivat) (Persoană sau privire) încruntată (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Cf. h xviii 147. O căutătură cu fruntea încreţită se zice ponciură. ib., cf. 175. 2. (Prin Ban.) Saşiu. Com. Liuba. — Pl. : ponţiuri, -e. — Cf. p o n c. PONCT s. n. v. punct. PONCTURA vb. I. Trajiz. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A însăila (Pecinişca —Băile Herculane). Cf. alr sn ii h 525/2. — Prez. ind. : poncturez. — De Ia ponct. PONCŢIE s. f. v. puncţie. PONCŢIIÎNE s. f. v. puncţie. POND subst. (învechit) Greutate; masă3 (2). Cf. drlu. Capătă ocasie a experimenta subiectiv pondul specific al plumbului Intre metale. Codru-Drăguşanu, c. 106. Unele apasă mai mult prin pondul mesei lor■ Stamati, f. 40/8. Pulberea moale la pipăit, de pond 2,41 şi se zglrie de oţăl. Cobîlcescu, g. 33/6. Valoarea pondului său specific determinat de Arhimede era de 16. Culianu, a. 144. Filtrul spălat... ne-a dat pondul împreună a năsipului şi a aurului. Arhiva, ii, 24. Se produce de ordinar in bromură de etilen pondul bromului întrebuinţat, ib. 147. Pondul metalului fin se capătă Inmulţindu-se pondul total cu titlul. Climescu, a. 260. Perderi de pond, Inlimplate la vlnzare cu toletul sau cu măruntul. I. Panţu, pr. 5, cf. Alexi, w., Molin, r. b. 421. Pondul laptelui, chest. v/55. + F i g. Importanţă, valoare pe care un element o are în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea. Puneau foarte mult pond pe promisiunile Vienei. BarIţiu, p. a. iii, 160, cf. 406. Pondul cel mai mare pică deci In astfel de alimentare pe spatele mămăligei şi al plnei. f (1881), 323. — Pl. ; ? " — Din lat. pondus. Cf. it. p o n d o. PONDĂ s. f. v. bundă. PONDEAlĂ S. f. v. podea. PONDERA vb. . I, 1. Tranz. (învechit, rar; în forma ponderi) A cîntări. Cf. drlu. 2. Tranz. (Livresc; complementul indică fapte, fenomene etc.) A face să se echilibreze (prin opunere reciprocă); a echilibra, a cumpăni. Cf. Alexi, w. A pondera puterile stalului. Scriban, d., cf. m. d. enc., dex. 3. T r a n z. şi refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) stăpîni, a (se) înfrîna; a (se) modera (1), a (se) tempera. Opiiiia publică va pondera firesc manifestările de diletantism necontrolat, cf 1962, nr. 1, 21, cf. dn2, dex. — Prez. ind. : ponderez. — Şi : (învechit, rar) ponderi vb. IV. DRLU. — Din lat. ponderare, fr. ponderer. PONDERABIL, -Ă adj. Care are greutate, masă2 (2); care se poate cîntări. Se poate determina cuantitaAea cea ponderabilă de hydrogen. Marin, pr. i, 11/10. In fisica modernă slnt numite toate corpurile supt numire de ponderabile (lucrurile de greutate sau de cumpănă). Barasch, m. ii, 6/23, cf. Stamati, d„ Pontbriant, d., Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, dn3, m. d. enc., dex. O (Glumeţ) 11529 PONDERABILITATE — 1020 — PONDEROZITATE Am slăbit... cu două ponderabile kilograme. Teodoreanu, m. u. 44. — Pl. : ponderabili, -e. — Din fr. pondérable. PONDERABILITATE s. f. Calitatea de a fi ponderabil ; stare a corpurilor la care se manifestă forţa dé gravitaţie. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. pondérabilité. PONDERAL, -A adj. Referitor la greutate sau la masă 2 (2) ; din punctul de vedere al greutăţii ; care are greutate ; de greutate ; care serveşte la măsurarea greutăţii corpurilor. Măsuri ponderale ; oca — 4 litre. Stamati, f. 184/5, cf. id. d. Din punct de vedere ponderal, greutatea mijlocie a fost de 22,90 gr. Parhon, b. 29, cf. dn2. Au fost descoperite ... obiecte ... de aur ... tăiate după norma ponderală a oraşului Cyzic. H. Daicoviciu, d. .43, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : ponderali, -e. — Din fr. pondéral. PONDERÂNŢĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderaţie, măsură ; sobrietate ; echilibru. Ministeriul este pătruns de necesitatea de a cîştiga... ponderanţia cea mai determinată, ap. Ghica, a. 148, cf. Alexi, w. — Pl. : ponderanţe. — Şi : (învechit) ponderănţle f. — Pondera + suf. -anţă. PONDERĂNŢIE s. f. v. ponderanţă. PONDERARE s. f. (Statistică) Operaţie de înmulţire a ponderii (3) cu valoarea variantei. Cf. m. d. enc. —Pl. : ponderări. — V. pondera. PONDÉRÂT, -Ă adj. (Despre oameni) Care manifestă cumpătare, moderaţie, măsură, sobrietate, care este echilibrat în comportare, în vorbe etc. ; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cumpătare, moderaţie, măsură, sobrietate; cumpătat, moderat (I 1), măsurat2 (3) ; sobru. Cf. drlu. Om ponderat şi cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri deloc alarmat. Rebreanu, r. ii, 101, cf. i, 261. Totdeauna ponderal păstra tot timpul modestia sa misterios poruncitoare. Călinescu, s. 463. Originalitatea lui Eminescu e ... ponderată ca intensitate. Lovinescu, s. i, 162. Dumneata eşti un om inteligent, ponderat. Galan, b. i, 89. Q F i g. Prefer Bordoul ponderat,... Ca un amic cê-i la necaz Tovarăş totdeauna treaz. v. rom. ianuarie 1954, 3 4. — PI. ; ponderali, -le. — Din fr. pondéré. PONDERATÔR, -OÂRE adj. (Rar) Care face să se menţină sau care menţine echilibrul între mai multe forţe, tendinţe etc. (opuse). Senatul trebuia să fie un corp ... ponderator. Maiorescu, d. i, 64. Părerile cl-lui Dragomirescu ... n-au intrat ca element ponderator. Lovinescu, s. i, 159, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl. : ponderatori, -oare. — Din fr. pondérateur. PONDERĂŢIE s.f. 1. Echilibru între mai multe forţe, tendinţe etc. (opuse). Cf. drlu, Negulici, prot.-pop., n. d. Tlrziu [România] intră In perioada organică, perioada de echilibru şi de ponderaţie. Bolinti-neanu, o. 258. Ponderaţiunea celor trei puteri qle statului. cade, cf. Scriban, d. 2. Cumpătare, moderaţie, măsură ; sobrietate. Cf. Scriban, d., dm, dn, m. d. enc., dex. — Şi : pondera(iüne s. f. — Din fr. pondération. PONDIîRAŢII3NE s. f. v. ponderaţie. PONDERE s. f. 1. (Astăzi rar) Greutate ; masă2 (2). Această rezultantă a puterilor gravilaţiunei asupra unui corp se numeşte pondere. Poni, f. 32. li surprinse elastica pondere a trupului care părea o pană. Teodoreanu, m. ii,. 350. La determinarea ponderilor moleculare se obţin uneori alte valori declt cele ce ar corespunde formulelor chimice. Macarovici, ch. 91, cf. 83. Dădură drumul Inspăimlnlaţi covorului, lăslnd toată ponderea lui in mlinile lui Smărărtdache. Călinescu, s. 50. + F i g. (Sens Gurent) Importanţă, valoare, poziţie (ierarhică) pe care un element o are în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea. Deprinderea are o pondere In această determinare. Teodoreanu, m. u. 206. Rolul [femeii] este pus stăruitor tn valoare de ponderea, care i se atribuie In rezolvarea problemelor social-morale. s» c. şt. (Iaşi), 1958, 127. Sporul producţiei de prefabricate se va obţine ... mărindu-se ponderea elementelor de construcţii tipizate. Scînteia, 1960, nr. 4 837. Replicile ... capătă o autoritate, o pondere care asigură echilibrul necesar întregii dezbateri, r decembrie 1962, 10. Ponderea cea mai mare In ridicarea nivelului la învăţătură nu o au elementele exterioare lecţiei, ci munca pedagogică pentru transmiterea de cunoştinţe, aî 1962, nr. 683, 1/3. în trecut, ponderea cea mai importantă a arhitecturii revenea clădirilor publice. Lupta de Clasă, 1962, nr. 3, 26. Peisajul, obiectele şi personajele ... îşi păstrează fiecare ponderea şi particularitatea sa proprie, v. rom. aprilie 1963, 150. Creşterea viielor are o pondere însemnată. H. Daico-viciir, r>. 36. Proiectarea este chemată, de asemenea, să-şi aducă o contribuţie sporită la alegerea celor mai eficiente soluţii tehnico-economice, urmărind ... evitarea supradimensionării construcţiilor, reducerea ponderii lor. In ansamblul investiţiilor, rl 1968, nr. 7 387. 2. (Fiz.) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental şi care indică probabilitatea de obţinere a valorii respective. Cf. m. d. enc. 3. (Statistică) Numărul unităţilor aflate intr-o grupă a unei colectivităţi, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. Cf. m. d. enc. — PI. : ponderi, — Din lat. pondus, -eris. PONDERÎ vb. IV v. pondera. PONDERITÂTE s. f. (Fiz.; rar) Greutate specifică. Cf. dn2, dex. — Din lat. ponderitas. PONDER6S, -OASĂ adj. (învechit; despre obiecte) Care are o greutate mare, care atîrnă greu. Cf.. drlu. + F i g. Convingător; hotărîtor, decisiv. Cu vorbe scurte... ponderoase.... se sileşte mai mult admirlnd declt delerminlnd să arate şi întinderea provinţiei. mag. ist. i, 18/14. Aceasta nu ne împiedică de a putea dovedi prin probe indirecte foarte ponderoase vechimea cuvlnlului. Hasdeu, i. c. i, 52. Argumente ponderoase. f (1868), 86. Un moment ponderos. Sbiera, f. ş. 264. + F i g. Care are competenţă, prestigiu, autoritate. Autorităţile cele mai ponderoase ... s-au declarat fără rezerve pentru fonetizm. Arhiva, i, 16. + F i g. (Despre state) Puternic, mare, important. Eră cit p-aci şă arunce Intr-un grozav labirint de complicaţiu(ii trei din statele cele mal ponderoase ale Europei. Hasdeu, i. v. 50. — Pl. : ponderoşi, -oase. — Din fr. ponddreux, lat. ponderosus. PONDEROZITATE s. f. (învechit) Calitatea de a fi ponderos ; f i g. însemnătate, valoare (decisivă). Naraţiunea-i oferă toată pondero siţatea unei mărturie oculare. Hasdeu, i. c. i, 68. Nu mulţimea argumentelor, ci ponderozitatea acelora decide In lucruri de controver-stune. p (1869), 126. Ponderozitatea clorofllulul e însemnată şi Ui altă privinţă, lb. (1886), 262, cf, Barcianu. Trage ... nouă puteri pentru activitatea noastră 11543 PONDILĂ — 10.21 — PONEI şi reînnoită ponderositate pentru ea. Sbiera, f. s. 225, cf. Alexi, w. — Scris şi: ponderositate. — Din fr. ponddrositc. PONDÎLĂ s. f. v. podi Iii. POND1LÎ vb; IV. Tranz. (Regional) A pardosi (Zăvoieni — Drăgăşani). Cf. h xvi 48. — Prez. ind. :■ pondilesc. — Etimologia necunoscută. Cf. podi. PONDldLCĂ s. f. (Regional) îmbrăcăminte femeiască de pînză, purtată sub rochie (Girişu de Criş—Oradea). Cf. Lexic reg. 72. 4 Bluză (Sîmiicolau Român—Oradea). Cf. alr ii 3 326/316. — Pl. : pondiolce. — Cf. magh. pendelbyfk e), rom. poniorcă. P<5NDRĂV s. m. v. pontrav. P(5îYDREVI s. m. pl. v. pontrav. PONEAVĂ s. f. (Ban. şi Transilv.) 1. Ţesătură groasă de lină, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preşuri, cearşafuri sau alte aşternuturi ţărăneşti; obiect confecţionat dintr-o astfel de ţesătură; (în special) cearşaf. Au văzut... şi o poneavă aşternută, pre carea se ruga el. Ţichindeal, f. 163/3, cf. 277/16., In pat se află o dricală (strojac) împlulă cu paie ori vreji, pre aceasta să aşterne 0 poniavă albă. Liuba-Iana, m. 97, cf. 98, 118, JSJolin, r. b, 287, cade, Pribeagul, p. b. 57, Scriban, d„ h xviii 4, 26, 144, 268, 278, 307. Nici poneavă n-ai pe pat. Hodoş, p. p. 191. Puse preste paie o poneavă şi ei se culcară. Cătană, p. b. ii, 128, com. din Lipova. întindem [mielul] aşa lung pră ponevi şi frlngem plnea, la tot natul clt-un dărap. arh. folk. iii, 143, cf. vii, 56, cv 1951, nr. 3, 46, alr i 821/40, 69, 283, 1 119/24, 80, alr ii/i h 287, alrm ii/i h 402, alr sn v h 1 447, a i 17, 22, mat. dialect, i, 265, l. rom. 1962, nr. 1, 92, Lexic reg. ii, 41. întinde-te cit ţi-i poneava. Zanne, p. iii, 313. + (Regional; în forma ponivă) „Lînuţă fină, cumpărată“ (Sălciua de Jos — Aiud). chest. v 165/69, 2. (în forma ponioavă) Pînză de mari dimensiuni ţesută din cînepă groasă, care se aşterne pe jos la treieratul grîului (Girişu Negru— Salonta). Lexic reg. ii, 87. 3. Muşama folosită pentru punerea Ia uscat a cerealelor plouate (Comloşu Mare —Jimbolia). Lexic reg. ii, 41. — Pl. : ponevi şi poneve (cv 1951, nr. 3, 46). — Şi : pontădă (ddrf), poniăvă, ponioăvă (Lexic reg. ii, 87), ponivă (chest. v 165/69), ponoâvă (A i 17) s. f. — Din ser. ponjava. Cf. slavonul n o h n b t, magh. p o n y v a. PONEGREALĂ s. f. (Rar) Ponegrire. Ce-mi umbli cu minciuni şi cu ponigreli şi cu iscodiri de-ale tale? Caragiale, ap. cade, cf. dm, dex. — Pl.: ponegreli. — Şi: ponigreâlă s. f. — Ponegri + suf. -eală. PONEGRÎ vb. IV. Tranz. 1. (învechit, rar)  înnegri. Ochii i-au astupat, faţa i-au ponegrit, graiul i-au (imurfit (ar. 1773). gcr ii, 95/4, cf. cade, Scriban, d. -2. F i g. (Complementul indică oameni, p. e x t. producţii, creaţii, manifestări etc. ale acestora) A vorbi de rău, a pune (cu rea-credinţă) într-o lumină defavorabilă; a calomnia, a defăima, a bîrfi, a denigra, (învechit şi popular) a huli, a ocărî (2). Pol fi ponegrite stihurile şi... cuvintele carile la urechi im’vin! Cantemir, ist. 309. Dalu-i-aţi vreo jalbă să-i spuneţi că v-au ponegrit ziua namiăză albă? Zilot, cron. 82. Văd şi eu că am greşit, de-am ponegrit-o aşa de tare călră d-ta. Creangă, o. 291. Şi cine sint eu oare? Un om ce ponigresc Tot... Un ignorant, un suflet pierdui şi rătăcit. I. Negruzzi, s. h, 18, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Ponigresc bunătatea lui : Dumnezeu şi frumuseţea lumii clădită de dlnsul. Brătescu-Voineşti, ap. cade. Avea o ură nespusă împotriva gazelelor din Viena cari 11 ponegreau contimporanilor. bul. com. ist. ii, 4. Cu atlt venin ponegrise pe tata. Hogaş, dr. ii, 93. îmi ponegreşte băiatul, parcă i-ar fi prăpădit averea şi nu alta! Rebreanu, i. 69, cf. id. r. i, 61. O ponegreau găsindu-i fel de fel de -scăderi. Vlasiu, a. p. 11. Unul care ne-a hulit şi ne-a ponegrit... stă la pămînt. Sadoveanu, o. x, 268, cf. bul. fil. vii-viii, 116. Spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Călinescu, e. o. i, 59. Am ponegrit băiatul pe degeaba. Stancu, r. a. ii, 75. O ponegrea pe mama in faţa copilei. Pas, z. i, 183. Mă ponegreşte, inventează despre mine lucruri josnice. Preda, m. s. 108, com. din Zagra-Năsăud. <0> R e f 1. recipr. Se ponegresc tot timpul. — Prez. ind.: ponegresc. — Şi: (rar) ponigri vb. IV. — Po- 1 -f negru. PONEGRÎRE s. f. Acţiunea de a ponegri (2); defăimare, calomniere, denigrare, bîrfire, (rar) pone-greală, (învechit şi popular) hulire, (învechit) ocă-rîre (2). Exagerînd In ponegrire cum exagerase înainte în idealizare. Gherea, st. cr. i, 153, cf. ddrf: Moş Costache se arătă atins de ponegrirea Oliliei. Călinescu, e. o. ii, 45, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : ponegriri. — V. ponegri. PONEGRIT,-Ă adj. 1. (învechit) înnegrit, negru (1); p. e x t. întunecat. Te vădz mort... şi frămseţea feaţei tale ponegrită şi schimosită. Varlaam, c. 86. Atlta-i de grozavă şi ponegrită cit nu o poci vedea. DosofTei, v. s. noiembrie 162v/6. Mare strîmbătate şi greu păcat cu noi ai lucrat, ... ponegrit coarbe! Cantemir, ist. 241. 2. F i g. Pus (cu rea-credinţă) într-o lumină defavorabilă, vorbit de rau; defăimat, calomniat, denigrat, bîrfit, (învechit şi popular) hulit, ocărît (1). — Pl. : ponegriţi, -te. — V. ponegri. PONEGRITijR, -OARE adj. (Rar) Care ponegreşte (2); care cuprinde o defăimare ; calomnios, defăimător, denigrator. Cf. dm, m. d. enc., dex. + (Substantivat) Persoană care ponegreşte (2); calomniator, defăimător, denigrator, bîrfitor. Acelaşi împletitor de laude dibace poale fi insă un aspru ponegritor al duşmanilor. Iorga, l. i, 232, cf. dl, dm, dex. — Pl. : ponegrilori, -oare. — Ponegri + suf. -tor. PONlîGRU, -EÂGRĂ adj. (învechit şi regional; de obicei în corelaţie cu negru) Foarte negru. Cf. TDRG, ROSETTI, L. R. III, 69, BUL. FIL. VII-VIII, 116, Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 309. S-o luat omu negru Ponegru ... Cu topor negru, Ponegru. Marian, d. 49. Nouă armasari negri Ponegri, id. v. 213. Hoci, vacă neagră, poneagrăl şez. ii, 132. Un deget negru, ponegru. Păsculescu, l. p. 144, cf. 125, i. cr. iv, 47, L. Costin, gr. băn. 163, mat. dialect, i, 233. <0> F i g. Şi precum pe dinafară neagra din hereghie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă şi de mînie. Cantemir, ist. 41. + (Substantivat, f.; prin Bucov.) Epitet dat unei femei rele. Com. din Straja-Rădăuţi, cf. I^exic reg. 117. — Pl. ; ponegri, -e. — Po-I + negru. P<5NEI s. m. Cal de talie mică şi cu greutate corporală redusă, specific zonelor montane cu climat rece şi vegetaţie săracă (ale Angliei şi ale Peninsulei Scandinave); (regional) muschici, v. moscheci, Zi să puie şaua pe ponei, cr (1848),- 73/74. Poţi lua poneii. Codrescu, c. ii, 25/7, cf. Şăineanu, d. u., cade. Cind eram mic de tot aveam un ponei. Călinescu, s. 324, cf. dm, der, m. d. enc., dex. <£> (Atribuind calitatea 11556 PONETE — îoaă - PONIVOS ca un adjectiv) Cai porii (mici, pitici)■ om (1854), 186/1, — Accentuat şi : ponéi. ~ PI. : ponei. — Şi : (învechit) poní s. m. — Din engl. poney. POiYÉTE s.m.v. poponeţi. PONETRÉBNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Netrebnic (1). Şi ponelrebnicul rob anincafi-l intru Intunearecul de afară. Coresi, ev. 315, cf. T. Papahagi, c. l. — PI. : ponetrebnici, -ce. — Po-l + netrebnic. PONÉV, -Ă adj. v. poniv. PONEVĂŢ adj. 1. (Regional) Miop (Vaşcău). Teaha, c. n. 255. 2. (Prin vestul Transilv.; în forma ponouăf) Care nu observă ceva (din cauză că e distrat, supărat etc.). Cf. cv 1951, nr. 3 — 4, 46. Tart ponovăţ mai eşti, nu vezi cufitu pa masă Ungă t'in'i. ib. — PI. :? — Şi : ponovăţ adj. — Poniv + suf. -ej. PONEVÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui poneavâ (1) (Vălcani— Sînnicolau Mare), alr n/47. — PI.: poneviţi. — Poneavă -f suf. -iţă. PONEVÓS, -OASĂ adj. v. ponivos. PÓNGO s. m. invar. (Rar) Numele unei specii de urangutan. Cf. Alexi, w., scl 1960, 49. — Din fr., it. pongo. PONGOROSÍ vb. IV. Tranz. (Prin Bucov.) A împunge cu acul; a coase. Cf. şez. hi, 85, Pamfile, i. c. 346, dm, — Prez. ind. : pongorosesc. — Şi : pongos! vb. IV. Pamfile, i. c. 346, dm. — Etimologia necunoscută. PONGOSÍ vb. IV v. pongorosi. POÑGOSÍT s. n. (Prin Bucov.) Faptul de a p o n-gosi; coasere, cusut. Cf. Pamfile, i. c. 346, -dm. — V. pongosi. PONÍ s. m. v. ponei. POJVlAC adj. v. poinic. PONIÂDĂ s. f. v. poneavă. PONlAV, -Ă adj. v. poniv. PONI A VĂ s. f. v. poneavă. PÓNIC adj. v. poinic. FONIGREALĂ s. f. v. ponegreală. PONI GR í vb. IV v. ponegri. POMIIÓS, -OÂSĂ adj. v, ponivos. PONIOÂVĂ s. f. v. poneavâ. PONI0RCĂ s. f. (Regional) „Bluză purtată la ţară“ (Holod—Beiuş). Lexic reg. 66. -PI.:? — Cf. magh. p a n y 6 k a „aruncat pe umeri“, rom. pondiolcă. PONIÓS, -OÂSĂ adj. v, ponivos. PONÍR, -Ă adj. (Grecism învechit; despre oameni) Rău; viclean, şiret. Amlndoi oameni poniri şi polipi- chili (a. 1715). Arhiva r. ii, 3/18, cf. Gâldi, m. phan. 234. — PI. : poniri, -e. — Din ngr. rcovupţţ. PONÎT s. n. Carbonat natural de mangan, cristalizat, cu un conţinut redus de fier, care se găseşte in zăcămintele de mangan din nordul Moldovei. Cf. M. D. ENC. — De la n. pr. Pont. PONÎVĂ s. f. v. poneavă. t, POiVÎV, -Ă adj. 1. (învechit şi regionalf Chior; miop. Cf. anon. car., Pascu, s. 287, rev. (&it. iii, 165, dr. v, 284, com. Beniuc. 0> F i g. Dar iacă vin ş-alfii de împotrivă, Cu altă credinţă ş-altă lege, Carea-i mai slută şi mai ponivă. Budai-Deleanu, ţ, 372. 2. F i g. (învechit; despre minte, inteligenţi) Cu posibilităţi limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus (3). Nenorocul tn cale-i adusă Pe Buta cel cu minte ponivă. Budai-Deleanu, ţ. 423. — PI. ; pontvi, -e. — Şi; (regional) poniâv, -ă (dr. v, 284), pop£v, -ă (com. Beniuc) adj. — Cf. ponivos. POlVIVdS,-OÂSĂ adj. (Adesea substantivat) 1. (învechit şi popular) (Om) chior; (om) miop ; p. g e n e r. (fiinţă) care are un defect de vedere. Cine este cu un ochiu sau ponivos (a. 1652). ap. tdrg. Cel ce taste ponivos sau nu are ochii sănătoşi, nu poate să judece de văpseale. Micu, l. 147/10. Bogdan cel cu un ochi, carele se porecleşte de istoricii leşeşti Luscus, nu însemnează cu un ochiu, ci ponihos. Şincai, hr. ii, 107/18, cf. lb. Că nu e mal urlt clnd cineva Face pe’ frumos, că e ponevos, Şi pe cel urlt că e aurit. Pann p. v. i, 4/5, cf. Polizu, Cihac, ii, 276, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Le-aş ceti pe fală, Dar Is cu albeală, Le-aş ceti pe dos, Dar Is ponihos. Marian, nu. 419. Moraru-i cine ponihos Şi dă untura pe jos. id. ins. 488, cf. rev. crit. iii, 165,' com. din Frata-Turda, din Zagra-Năsăud şi din Vicovu de SuS’RÂdXuţi, dr. iv, 392, v, 220, 221, Novacoviciu, C. b. i, 17, cv 1951, nr. 5, 28. Nu vezi! Ce dracul Doară nu eşti ponihos. mat. dialect. i, 87, cf. l. rom. 1962, 407, 409. <0>. (Ca epitet peiorativ) Mă ponihosuli, tu nu vezi bini! alrt ii 142. •v> F i g. Vechiul zeu al Dacilor, unchiaşul Danubiu, posomorit şi ponivos, şi-a înfăşurat lot culcuşul Inlr-o plclă îndesată. Odobescu, s. iii, 599. 2. (învechit şi regional) Saşiu. Cf. lb. Ponevoşii ce-lntr-o parte se uită şi Intr-alta vede. I. Golescu, ap. ddrf, com. din Straja-Rădăuţi, alr i/i h 68. 3. F i g. (Popular; adesea .ca epitet peiorativ) (Om) lipsit de inteligenţă (şi leneş); p. e x t. (om) rău, urîcios. Nu te uita In gura ponivosului, lasă-l... să latre la lună. Jipescu, ap. cade. Ba zeu, moş Ghifă, să iei sama ... şi urechea ca urechea, dar te doare inima. — Inima? inima! auzi ponihosu! Fi-ţi-ar In obraz să-ţi fie 1 Contemporanul, v,, 3. Nu trlnti obloanele, ponivosule, că nu sini de fier ! Delavranceaj h. t. 21. Uite cum se burzuluieşte ponihosul, bată-l Dumnezeu. Rebreanu, i. 73, cf. h xvii 175, rev. crit. iii, 165, şez. iii, 85. Ponihos cum e de felul lui, s-a apucat de făcut bucale, i. cr. iv, 384, cf. şez, xix, 12. Ponthosule, nu ti-e ruşine să te porţi rău? mat. dialect, i, 187, cf. Lexic reg. ii, 47. + (Regional; în forma punihos) Epitet depreciativ pentru un om foarte gras. Cf. bul. fil. vii—viii; 369, alr ii/i mn 49, 2 266/346. + (Prin nord-estul Transilv.; substantivat, m.) Mîrţoagă. Cf. dr. v, 85. — PI. ; ponivoşi, -oase. — Şi : (regional) ponlliâs, -oăsă, poniâs, -oăsă (dr. v, 221), ponevâs, -oâsă (Cihac, ii, 276),'poliinâs, -oâsă.,(DR. v, 220, cv 1951, nr. 5, 28), povinâs, -oâsă (alr i/i h 68/166), punili6s, -oâsă (bul. fil. vii-viii, 369, alr ii/i mn 49, 2 266/346) adj. — Poneavă + suf. -os. 11583 PONÎIE — 1023 — PONORÎT PONÎIE s. f. (Regional) Potecă (Romuli —Năsăud). alr' i 804/360. — Pronunţat: -ni-le. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. FONOĂGE s. f. v. jiodnofl. POIVOAHĂ s. f. v. ponor. PONOÂSĂ s. £. v. ponos<. PONOAVĂI s. f. v. poneavă. FONOAVĂ* s. f. v. ponov. PON (în imprecaţii) Mînca-te-ar ponoru. ib. 4 Greşeală, vină. Cf. chest. iv supl. Fală cu ponor. ib. 2. (Regional; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Mulţime, număr mare. Vine ponor de lume. Tomescu, gl. E ponor de vite pe cîmp. chest. iv supl. — Pl. : ponoare şi (învechit şi regional) ponoară. — Şi: (regional) ponoără s. f. i. cr. iii, 345. — Din bg. noiiop, ser. ponor. P6NORĂ s. f. v. pănură. PONOREANA s. f. art. (Regional) Numele unei melodii populare care se cîntă din tulnic. Cf. Pamfile, j. iii, 38. — Ponor (n. pr.) sau Ponoarele (n. pr:) + suf. -eană. PONORl vb. IV v. ponorl. PONORÎT, -Ă adj. v. ponorit. PONORÎ vb. IV. 1. Refl. (învechit şi popular; despre terenuri, construcţii etc.) A se surpa, a se prăbuşi; a se înclina, a se povîrni. Ponorîndu-se dealul au căzut... zidiul (a. 1738). Uricariul, ii, 121/7. Odtnioarâ ar fi fost două movile egale, apropiate, care s-au ponorit una către alta. Odobescu, s. ii, 182. Din pricina ploilor, malul, care e înalt în locurile acelea ..., se ponorîse şi casa era In primejdie să rămlie dinspre apă fără părete. Contemporanul, iv, 303. Să nu' se ponoare zidul. în scl 1971, 406. Tranz. fact. Cutremura a ponorit locurile. Scriban, d. (Prin lărgirea sensului) Un potop de grindină colţuroasă ... ponora pădurea. Vissarion, b. 223. 2. Tranz. (învechit) A arunca, a rostogoli, a prăvăli (pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o rîpâ, într-o prăpastie). Şi-l ponorîră in rîpă de sus într-adînc. Dosoftei, v. s. februarie 329r/26, cf. tdrg, cade, Scriban, E. <(> Ref 1. Se urcă pe piscuri a slîncilor oable ... Să se ponorască în adinei prăpăstii. C. Stamati, ap. cade. Nu cumva ... să te ponorăşti şi să. cazi. ap. tdrg. —r Prez. ind.: ponorăsc şi (regional) ponâr. — Şi: (rar) ponori vb. IV. Barcianu, Alexi, w. — V. ponor. / w PONORÎT, -A adj. 1. (învechit şi popular; despre terenuri, forme de relief, construcţii etc.) Surpat, prăbuşit; înclinat, povîrnit; abrupt, prăpăstios. Pe malul Prutului unde era mai ponorit malul. N. Costin, let. i a, 64/4. [Acest] munte... era atu de.ponorit incit asămăna cu un zid drept. Drăghici, r. 48/22. Locurile rele şi ponorîte au făcut pe cărăuşi să recurgă la un mod barbar de a transporta dulapii. Vlahuţă, o. a. iii,. 50. Pe o cărare ponorîtă, printre salcîmi, cobo- 11604 PONORÎTORIU — 1024 — PONOS1 rlrăin din şosea In vale. Sadoveanu, o. viii, 58, cf. vi, 424. Loc ponorll. alr sn hi h 820/520. + (învechit, rar; în forma ponorit; despre construcţii) Al cărui zid se prelungeşte sau coboară drept în vale. Acest Roman Voievod... au făcut şi cetate, ponorită In apa Moldovii. Ureche, let. i, 100/38. 2. (învechit) Rostogolit, prăvălit (pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o rîpă, într-o prăpastie). Scări înalte coborau printre creste prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorite In fundul ripelor. Eminescu, n. 66. — Pl. : ponorlfi, -te. — Şi : (rar) ponorit, -ă adj. — V. ponor!. PONORÎT6RIU, -OARE adj. (învechit; despre terenuri) Care se ponorăşte (1), se surpă, alunecă ; alunecos. Şi-şi Infipsă su[i]ntul toiagul tn pămînt muiat de apa părăului şi ponoritortu. Dosoftei, v. s. octombrie 132 /3, cf. JAHRESBER. V, 125. — Ponor! + suf. -tor. PONORITÎ'RĂ s. f. (învechit şi regional) Loc po-norît (1); surpătură. Văi, ponorături, prăpăstii, codrii cei înfricoşaţi Gem de duioasa oftare a celor Inspăimln-taţi. Beldiman, ap. gcr ii, 242/26, cf. Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. — PI.: ponorlturi. — Ponorl + suf. -tură. POîVOR<5S, -OÂSĂ adj. (învechit şi regional; despre terenuri) Cu ponoare (1 1), plin de povîrnişuri. Puindu-să [ei] aleş la locuri strimte şi ponoroase. Dosoftei, v. s. februarie 87r/23. Iapa a făta... să nu se. . . lase pe toloace băhnoase sau ponoroase. ap. tdrg, cf. cade. Locuri ponoroase. Scriban, d. — Pl.: ponoroşi, -oase şi (învechit, f.) ponoroase. — Ponor + suf. -os. FOiVtiSI s. n. I. 1. (învechit şi regional) Calomnie, defăimare, bîrfă, ocară (1); batjocură, necinste; insultă, jignire; dezonoare, ruşine. Spre cruce voi să priimesc moarte cu ponos. Coresi, ev. 67. întru toţi ponos era şi fără cinste crucea, id. ib. 194, cf. 17, 474. [Rahila] născu lui lacov fecior şi zise Rahil: lua- tu-mi-au D [uj mn[ej zeu ponosul mieu (ocara mea b 1938). Biblia (1688), 22x/28. Fac Impotrivă-ţi mulţime de broşure pline de ponoase şi de clivetiri. Tîm-peanul, g. 59/17, cf. Polizu, Cihac, ii, 276, lm. N-avea să scoată capul in lume. .. că începeau şuşuitul şi ponoasele. Delavrancea, s. 14. Cădeau, claie peste grămadă, ponoase, ticăloşii, zavistii, id. ib. 44. Era să-l las, măicuţă, Cu gluma şi să tac, Era să ţip obraznic, Ori ce era să fac? Şi tot pe mine, biata, Şi vină şi ponos I Coşbuc, p. i, 266. Auzt-vor alltea ocări şi ponoase de mine. Murnu, i. 58. Sălceanu era abătut şi ruşinat de parcă adevărat ar fi fost ponosul. Ardeleanu, d. 194, cf. Păsculescu, l. p. 370. De n-a ft, bade, ca tine, Las’ să fie-a mea ruşine... De n-a fi ca tini frumos, Las' să fie-al meu ponos. Podariu, fl. 51. Ce e frumos Poartă şi ponos (— un lucru frumos sau bun stîrneşte invidia şi clevetirea celor răuvoitori). Cf. Pann, p. v. i, 7/9, Baronzi, l. 56, Românul Glumeţ, 3, Zanne, p. ii, 562, Alexi, w. 2. (Olt., Munt. şi prin sudul Transilv.) Poreclă sau epitet defăimător; nume rău (care se atribuie cuiva). Avea ponos că e blaznă şi fricos. Moxa, 384/35. S-a numit şi famen, Insă pe acest ponos i l-au dat numai muierile. Gorjan, h. ii, 177/36, cf. Polizu, Cihac, ii, 27G. D-atunci. .. a rămas de se aruncă In spinarea unor astfel de oameni ponosul: poartă urechile lui Midas. Ispirescu, u. 114. Numele Iţi va răminea plngărit cu ponosul de tllhar. id. l. 76, cf. 43, ddrf. Acum să băgaţi seamă că n-o să vrea să bea nici una, ca să nu li iasă ponosul de beţive, săm. iv, 949. Puse in legătură acest număr ce poartă ponosul de fatal cu acel vis urît ce-t turburase odihna, ib. vi, 446, cf. Şăineanu, d. u. Femeia pluriviră a avut... felurite nume, porecle şi ponoase. Galac.tion, o. a. i, 126. Elevii ... născocesc adesea ponoase şi porecle, uneori binemeritate. I. Botez, şc. 118. Să nu-t scoată careva ponosul că a fost sluga cirpaciului din casa cu nebuni. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 88, cf. Păsculescu, l. p. 370. Avea el şapte ficiori şi pă toţi i-a polecrit lumea, le-a pus cite-un ponos, gr. s. v, 11. Frunzuliţă de rogoz, Mi-a scos lumea d-un ponos, Că iubesc ce e frumos, arh. olt. xxi, 273, cf. alr i 1 495/180. 3. (Olt., Munt. şi Mold.; de obicei construit cu verbe ca ,,a găsi“, ,,a scoate“, ,,a arunca“) Vină, greşeală; cusur, defect; neajuns, scădere. Le găsea multe ponoase. Gorjan, h. ii, 203/9. Ce faci cind ie ştii cu ponosu In frunte! pr. dram. 284, cf. Pann, e. v, 115/7. Nu fac alta declt a scoate mereu la mărunte ponoase cărţii tale. Odobescu, s. iii, 38. M-ai luat cu graba Să-mi scoţi la urmă niscaiva ponoase? Topîr-ceanu, b. 96. Ponosul pe care îl zvlrlea pe străjărul curţii, căutarea unui om in loc, ajunsese de pomina satelor. Popa, v. 8. Vrei să ascunzi că ai furat banii statului arunctnd ponosul pe nişte nevinovaţi. Stan«/, r. a. iii, 182. /-a găsit ponoase, şez. ix, 151, cf. Păsculescu, l. p. 370. O L o c. v b. A pune (cuiva) ponos sau a pune (pe cineva) In (sau intru) ponos = a învinui, a acuza (pe cineva). Ce ca un bun şi cu bună inemă irulireptează şi nu ne pune Intru ponos. Biblia (1688), in bv i, 291. îndreptaţi cu duhul bllmletelor, nepuindu-ne In ponos, nici defăimindu-ne (a. 1762). cat. man. i, 238. Iertaţi, oameni, greşeala făcută, Ponos nu ne puneţi, faceţ-o tăcută. Pann, p. v. ii, 142/4. 4. (Popular; de obicei construit cu verbe ca „a purta“, „a duce“, ,,a trage“) Consecinţă neplăcută pe care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva, din cauza unor circumstanţe nefavorabile etc.; p. e x t. nea-juns1(2); nemulţumire, necaz, supărare. Fugi de ponosul păcatului (a. 1691). ap. tdrg, cf. Polizu. Eu ştiu, ti zise, bine S-o scap din ăst ponos. Bolliac, o. 87. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor şi ziselor sale. Odobescu, s. iii, 10, cf. 45, 626. Nu voi să mai ştie şi alţii ponosul ce purta el pe bună dreptate. Ispi-rescu, u. 113, cf. 17. Noi de abia scăparăm de un ponos şi vrem să ne atirnăm altul de coadă. conv. lit. xvi, 355, cf. Barcianu. Nici cu dreptate nu ic alegi, doar tot cu pagubă şi cu ponos. Lungianu, cl. 130. Degeaba, cind vrea Dumnezeu să te pedepsească, trebuie să tragi ponoasele. Rebreanu, nuv. 169. Ca miine, poate, voi pleca aiurea, Lipsit de ţel şi culegind ponos. Lesnea, p. e. 91. Nu ştiu cum de i-a furat amorul Şi pe urmă, fără teamă de ponos, I-a dat bietei fete cu piciorul. contemp. 1949, nr. 164, 6/1. Nu ţi-ar mai putrezi trupul... Că-ţt purtai ponoasele. Teodorescu, p. p. 278, cf. şez. ii, 221. El poartă ponosul, Ş-altul roade osul. Pann, p. v. i, 82/25. Eu sint cu ponosul şi tu cu folosul. Creangă, gl., cf. Păsculescu, l. p. 106, arh. olt. xxi, 273. Şi încă cel cu ponos e mai duios. rev. chit. i, 78. Şi dracul poartă ponos, se spune, ca o consolare, unei persoane care suferă de pe urma pnei învinuiri nedrepte. Cf. Pann, p. v. ii, 122/12, Zanne, p. vi, 572. O E x p r. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz, a duşmăni (pe cineva). Ei, şi nu cumva, pentru asta ai să-mi porţi ponos ? Hogaş, dr. i, 292. A-şI face ponos cu cineva = a avea neplăceri cu cineva, a-şi pricinui supărare, necaz din cauza cuiva. Pe opt ţi-i dau grămadă jos. — Dar m-am ferit să-mt fac ponos Cu toţi nebunii. Coşbuc, p. i, 199. (Regional) A se arăta cu ponos = a fi supărat. Şede badea mintos Şi s-arată cu ponos. Pamfile, c. ţ. 164. 5. (Mold.) Glumă; poznă, şotie, drăcie. Ne şi trage clte-un ibrişin pe la nas despre fala popii de la Fol--ticenii-Vechi ...şi cile ponosuri şi tllcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaş. Creangă, o. 230. Şi cile ponturi şi ponoase nu da dintr-lnsul, de-i era şi lui lehamite clleodată să se mai tntllnească cu cineva şi să-l mai stlrnească la vorbă, id. ib. 263. Sluga asta, clte ponoase [sint], toate ml le-a făcut. Pamfile, a. r. 255. II. (Ban., Transilv. şi Mold.) Plîngere, reclamaţie. Cf. lex. marş. 119, 240, Vin din io [a] ic părţile ponos[e] 11608 PONOS2 — 1025 — ponoslaş la mine pentru el (a. 1779). Iorga, s. d. xii, 101, cf. Polizu. Unchiul meu aleargă la Ieşi, cu ponos tnpro-iiva stolnacealnicului.' Alecsandri, t. 1358. Se scoală c-o povescă plină de ponos, arătlnd cu dovezi i mărturii, că tată-său n-ar fi priimit... calul cel bălan. id. ib., cf. Cihac, ii, 276. Ce să ne batem .... grăi neamţu, om băga ponos şi lăcrămare la Pilat. Alexici, l. p. 251, cf. Caba, săl. — PI. : ponoase şi ponosuri. — Şi: (regional, I 5) ponoăsă s. f. Pamfile, a. r. 255. — Din slavonul n»H«cv — Pentru sensul II, cf. magii, p a n a s z. PONOS* s. n. (Prin Ban.) „Daruri, pomană“. Cf. Novacoviciu, c. b. i, 17, L. Costin, gr. băn. 163, l. rom. 1968, 130. — PI. : ponoase. — Din bg. dial. iiohoc. PONOSCLÎ vb. IV v. ponoslui. PONOSCLU s. n. v. ponoslu. PONOSEĂLĂ s. f. (Rar) Ponosire. Cf. Costinf.scu. — Ponosii + suf. -eală. PONOSfl vb. IV. 1. T r a n z. (învechit şi regional; complementul indică oameni) A defăima, a calomnia ; a discredita. Cf. Valian, v., Pontbriant, d., lm. Cum văzu copilaşii aşa de frumoşi, gaşperiţa de cioară, ce să facă ca să ponosească pe doamna sa. Ispirescu, l. 63, cf. ddrf. De-asta tu azi... pe domnul oştirii Stai ponosind că vitejii danai 11 încarcă cu daruri. Murnu, i. 32. începu să-l ponosească in fata tuturor muncitorilor. Ardeleanu, d. 186. Nu ponosi oamenii. L. Costin, gr. băn. 163, cf. Şăineanu, d. u. 2. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şl pierde culoarea, aspectul iniţial, degradîndu-se (prin uzură, vechime etc.); p. e x t. a (se) uza, a (se) degrada ; a (se) rupe, a (se) strica ; a (se) murdări, a (se) mînji. Biserica s-au stricat şi odăjdiile s-au ponosit. R. Popescu, cm i, 537, cf. lb, Valian, v., Polizu, Pontbriant, d., Bakcianu, v., Costinescu, Cihac, ii, 276, lm, ddrf. Şi-a ponosit cuşma aceea bunicul. Lesnea, p. e. 119. Surugiul îşi mistuise cuşma lui frumoasă sub şa, ca să nu i-o ponosească apa cerului. Sadoveanu, o. x, 199. La mine de ce-ai venit? Au haine fi-ai ponosit, au vodă mi le-a gonit ? Teodorescu, p. p. 501. Straiele aceste să nu le ponosăşti Şi cu altele nouă şi mai frumoase să te-nnoieşti. Sevastos, n. 132. Trăistuţi nouă ... s-or ponosi, Alte-n loc se vor-nnoi. id. ib. 145. Pe mireasă am slujit, Conduraşi am ponosit. Marian, nu. 535. Tăti s-o supus ş-o lucrat cu dragi inimi, numai âaia ... to dzlch; ba cl-i urlt, ba cl-ş ponoseşti lăbghili şi penili. şez. iii, 2. Ori calul l-at obosit, Ori straile le-ai ponosit? rev. crit. iv, 27. Nici murgu n-ă-mbătrinit, Nici haine n-am ponosit, şez. vii, 57, cf. v, 117. Ori caftan ai ponosit. Sau galbeni ai isprăvit? mat. folk. 1 239. Şăpti şăli-am ponosit, Cal pi gust nu mt-am găsit. Graiul, i, 418, cf. 72, PĂscu-lescu, l. p. 263, i. cr. iii, 34. Şapte şei am ponosit, Şapte bice-am despletit Şi la mlndra am venit. Pamfile, c. ţ. 195, cf. 80. Şi-a ponosit cămaşa. Com. din Frata-Turda, cf. Diaconu, vr. 263, com. din Straja-Rădăuţi. 3. Refl. (Prin Maram.; despre faţa omului) A căpăta un aspect neplăcut (din cauza oboselii, a suferinţei etc.); a se uriţi. Atlta te-am tot dorit, Fafa mi s-a ponosit. Bud, p. p. 6, cf. 81. M-o bătut bărbatu iară. Clnd mi-o dat Inllie oară, Glăsuţu mi s-o zminlit Faţa mi s-o ponosit. Bîrlea, b. 30. — Prez. ind.: ponosesc. — V. ponos. — Pentru sensul 2, cf. ucr. iiohochth. PONOSÎ* vb. IV. 1. In tranz. (Prin Ban.; construit cu dativul pronumelui personal) A-i prii. Asta-mi ponoseşte bine. L. Costin, gr. băn. 163. Mie îmi ponoseşte cafeaua, id. ib. ii, 156. Mlncarea asta nu-mi ponoseşte. Com. din Oraviţa, cf. l. rom. 1969, 492. 2. T r a n z. (Regional) A suporta, a răbda (Com-loşu Mare —Jimbolia). Lexic reg. ii, 41. — Prez. ind. : ponosesc. — Din bg. noiiocH. PONOSÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) ponosi1 (2) şi rezultatul ei; uzare, degradare; rupere, stricare ; (rar) ponoseală. Dacă comodatariul, după luarea înapoi a lucrului, nu va fi făcut arătare... pentru ră întrebuinţarea, sau peste măsură ponosirea ..., atunce este stinsă jalba. cod. ţiv. 168/1, cf. Valian, v., Costinescu, Cihac, ii, 276, ddrf, m. d. enc., dex. — PI. : ponosiri. — V. ponosii. PONOSÎT, -Ă adj. I. (învechit) Ruşinat; abătut; supărat. De unde veniţi, îngerii mei, de aduceţi acele sarcine grele şi veniţi ponosiţi? (începutul sec. xvi). cuv. d. bătr. ii, 418/3, cf. 431, cod. tod. 209, 241, gcr i, 2/2, ii, 504, rev. crit i, 171. 2. (Mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte, pînze-turi, stofe etc.) Care şi-a pierdut culoarea, aspectul iniţial, degradîndu-se (din cauza uzurii, vechimii etc.); uzat, degradat; rupt, stricat; murdar, jegos. Şi ca haina ponosiţi, Clnd le-a hi vreamea sosltl, Li s-a destrăma făptura. Dosoftei, ps. 347/3. Un contăş tătărăse ponosit (a. 1802). cat. man. i, 121, cf. lb, Barcianu, v„ Cihac, ii, 276. Hainele ... slnt vechi şi ponosite. Creangă, o. 81, cf. id. gl. N-am putut declt să-l lai patru nasturi de la mantaua cam ponosită. Vlahuţă, o. a. ii, 253. Deasupra patului o culme, pe care stau aruncate clteva haine ponosite. Contemporanul, vix, 490, cf. ddrf. Veştmintele ponosite, ce nu se mai pot folosi, slnt bulendre. Sima, m. 183, cf. Alexi, w. Un macat ponosit şi plin de pete. ap. tdrg. Cofa se fine curată. Clnd e ponosită, se freacă, şez. viii, 88. Scoboram la vale ..., la o subfioară cu un teanc de cărţi ponosite. Hogaş, dr. i, 162, cf. ii, 44, Şăineanu, d.u. îmbrăcat sărăcăcios, cu ciubote ponosite. Teodoreanu, m. u. 70. Era îmbrăcat cu un pardesiu rupt şi ponosit. Sadoveanu, o. i, 652, cf. iv, 498, 499. Nici hainele ponosite, nici oboseala fizică nu erau caracteristice minerilor din Valea Jiului, contemp. 1949, nr. 164, 8/6. Lepădase [hainele] ca să îmbrace altele, soioase şi ponosite. C. Petrescu, a. r. 6. îmbrăcămintea bărbaţilor şi a femeilor era veche, ponosită, clrpită. Stancu, r. a. i, 100, cf. 261, iv, 247, id. d. 300. .Le fu peste măsură de drag căminul ăsta ponosit şi petecit cu lut. v. rom. iulie 1953, 133, cf. august 1954, 117. Mecanicul scoase un portofel de piele, ros şi ponosit, contemp. 1954, nr. 392, 4/3. Păsări Ungă acesta unul cu căciulă ponosită. Pas, l. i, 256. Ai un costum cam ponosit. Beniuc, m. c. i, 38. Purta şubă ponosită, din foaie de cort. Galan, b. ii, 115, cf. i, 116, id. z.r. 385. îi puşc, făcu Gociman, trlntindu-şi de pămlnt chipiul ponosit. T. Popovici, s. 354, cf. h xvii 177. Cum am sl ma duc eu cu straile iesle urltt şt ponosiţi? şez. iv, 200. Se îmbrăcă iar In hainele ei cele ponosite şi rupte. ib. v, 66, cf. ix, 151, xix, 12, Viciu, col. 203, Vasiliu, c. 37. Şirinca cea înverzită, De-i vede că-i ponosită, Ştii bine că-s omorltă. Bîrlea, b. 37, cf. T. Papahagi, m. 115, Novacoviciu, c. b. i, 18, com. din Hereclean-Zălau, arh. olt. xxi, 273. Pe ea-n ce stare-o găsea? Aşa pllnsă şi sclrbită Şi la straie ponosită. Balade, ii, 211, cf. Teaha, c. n. 255. 3. (Vestul Transilv.; despre faţa omului) Care are un aspect neplăcut (din cauza oboselii, a suferinţei etc.). Cf. Bran, s., Vaida, Caba, săl., Teaha, c. n.255. — PI. : ponosiţi, -le. — V. ponosii. PONOSLAŞ s. m. (Regional) Reclamant (Fărăgău— Reghin). Cf. Marian, ins. 413. Se duse plnă la cel cu ponoslu. Şi găsindii-l U întrebă că ce jalbă are? Ponoslaşul... li spune verde frumos, că are un vecin mare, puternic, id. ib. — Pi. : ponoslaşi. — Ponoslu + suf. . -aş. 6 — c. 1901 11617 P0N0SLĂ1 — 1026 — PONOSLUIRE PONOSLĂf vb. IV v. ponoslui. PONOSLĂLÎ vb. IV v. ponoslui. PONOSLÎ vb. IV v. ponoslui. PONOSLITdR, -OÂRE s. m. şi f. v. ponosluitor. PONdSLU s. n. 1. (învechit şi regional) Plîngerc, reclamaţie; pîră. Au mersu ponoslu de la Pălru Vodă la craiul leşescu pentru zarva ce face Potcoavă Creţul cu cazacii. Ureche, l. 194, cf. 195. Inmulţindu-sl ucenicii, fu ponoslui grecilor spre jidovi (au început să murmure împotriva evreilor b 1938). n. test. (1648), 141v/31. Scrii-ne măria ta cu... ponoslu mare pentru cei buni carii au fost să-i trimitem măriei tale (a. 1656). Iorga, s. d. iv, 50, cf. 52. Aceaste Inţeleglnd papa şi împăratul nemţise, mare ponoslu au trimis leşilor şi... craiului leşăsc, ca unui Impiedică-toriu de binele creştinesc. M. Costin, o. 47. Veniia de la turci ponoslu pentru prădzi ce făcea cazacii In părţile lor. id. ib. 124, cf. 107, 512. Venit-au ponoslu lui Pătru Vodă de la împărăţie, pentru moi lucrurile lui. N. Costin, l. 548, cf. 549; 588. Ponoslu la ispravnicie Radului cămăraş, să caute "numai să dea pe Neculai ţiganu pe mina lui Mihalachi Panaite (a. 1728). Uricariul, xxi, 385. Tot venitul ce ar fi avut tot domnului muntenesc au dat cu multe bănaturi şi ponosluri (începutul sec. xviii). mag. ist. iii, 63/23. Ponoslu nostru asupra juplnului Hagiul Pop Costandin, pentru dezgroparea care împotriva tuturor legilor au îndrăznit a face (a. 1791). Iorga, s. d. xii, 114. Făcind mare nedreptăţi, au venit ponosluri de la boieri şi de la seraci la urechile domnului. Şincai, hr. iii, 267/3, cf. 290/19, lb. Asupra negoţului din anul trecut In piaţa de aici ... n-avem nici un ponoslu. gt (1839), 82/28, cf. Barcianu, v., Cihac, ii, 276, lm, Gheţie, r. m. I-a venit odată un ponoslu (plră) că mai multe animale au purtare rea. Marian, ins. 412, cf. 413. A mers cu ponoslu la cei mari. mat. dialect, i, 187, cf. Teaha, c. n. 77, 123, 255, Lexic reg. ii, 78. <0* Expr. (Regional) A merge (sau a se duce ori a veni la cineva) pe ponoslu = a se prezenta (înaintea cuiva) cu o plîngere, cu o reclamaţie, cu o învinuire, a se jelui (cuiva). Parcă ai venit pre ponoslu. h xvii 177. Nora s-a dus pe ponoslu a mumă-sa. mat. dialect, i, 187, cf. 87. (învechit) A pune (pe cineva) In ponoslu = a învinui, a acuza (pe cineva). Să nu vă grăbireţi de a mă pune In ponoslu ..., ce să mă iertaţi (cca 1804). cat. man. i, 261. 2. (învechit) Defăimare, calomnie, ocară (1); dezonoare, ruşine. Posu-ne-ai ponoslu (ne faci de ocară b 1938) vecinilor noştri, Inglnare şi batugiocură celor depregiur de noi. psalt. hur. 37r/24. Deade In ruşire (o c a r î d, ponoslu h) cei ce me călcară. psalt. 109. Nu iasă Dumnezeu şerbii şi slugile sale In ponoslui necuraţilor (începutul sec. xvi). cuv. d. bătr. ii, 424/8, cf. 431, gcr i, 3/18, cod. tod. 212, 241. Este de rls şi de graiurlle oamenilor şi de mustrare şi ponoslui In tot ceas (a. 1644). ap. tdrg. Ponoslu ne-agiunge (mă defăimă şi mă batjocoreşte b 1938) clnd le vine toană Pizmaşilor noştri, de ne iau In goană. Dosoftei, ps. 145/11. Ţ-ai trimisu-ţi, Doamne, mila ş-adevara, De mi-ai curăţit ponoslui şi ocara. id. ib. 186/8, cf. id. v. s. noiembrie 165T/32. Adusără ponoslu (faimă rea b 1938) pămintului carele au socotit pre. el, cătră fiii lui Israil. Biblia (1688), 105V49. Tu cunoşti ponoslui mieu şi ruşinea mea şi înfruntarea mea. ib. 403I/52. — Pl. : ponosluri. — Şi: (regional) pon6scIu s. n. teaha, c. n. 77, 123, 255. — Postverbal de la ponoslui. PONOSLUÎ vb. IV. (învechit şi regional) 1. Intra n z., tranz. şi refl. A pîrî, a reclama; a se plînge. Să ceară de la D [um]n[e]zeu cela ce dă tuturor frostu... şi neponoslulndu-şi da-se-va lui. cod. vor. 110/21. Iar tălarăi ponoslăiesc grecilor, pentru că zic că nu poate să fie bozu ca acela, carile să poată faci pre om să nebunească. Herodot (1645), 232. Dacă le-au vădzut craiul cărţile, singur n-aii vrut să ponosluească lui Betlean. M. Costn, o. 67, cf. lex. mars. 119, 196, lb, ddrf, Barcianu, v., Alexi, w., sfc iv, 127, 131. Că asear-am auzit Maică-ta cum m-a vorbit Şi cum m-a ponosluit. Jarnîk-Bîrseanu, d. 272, cf. Vaida. Ori li miţa la vecina, Ne-o fi oblicit slănina. Mă duc s-o ponosluiesc. mat. folk. 990, cf. Caba, sXx. Mă duc şt-l ponosluiesc la bglrău. T. Papahagi, m. 152. Şi de le-om cam strlmtori, Bunuz, nu-i ponozlui,. C-aşa-i tata cu puii. gr. s. vii, 41, cf. 80. Iar te-ai ponosluit la birău-, Com. din Deda-Reghin, cf. Lexic reg. 9, 72; S-o dus la primărie şi o ponoslit, mat..dialect. i, 87. La cine să mă ponosluiesc? id. ib. 187, cf. Teaha, c. n. 123. 2. T r a n z. şi i n t r a n z. A defăima, a calomnia ; a discredita; a certa, a dojeni, a mustra. în deşert ponosluiră sufletului mieu. psalt. hur! 29r/2. Plră clndu D[oa]mne, ponoslui-va vrăjimaşul? ib. 64r/19, cf. 36 r/13, 45r/23, dhlr ii, 136, 541. Fericiţi slnteţi clndu vă vor ponoslui şi vor scoale pre voi şi vor zice tot cuvlntul hitlean. Coresi, ev. 474, cf. 164, 475. Le ponoslui pentru neascultarea lor, şi-i scoase den raiu. Moxa, 347/16. Incă-l şi plrăia şi-i ponosluia, şl-l oclrăia şi-l viclenită să-l uclgl.. Varlaam, c. 313. Trufiia o leapădă Domnul şi Impută celora ce li să pare că-s direpţi, şi ponosluiesc celora ce să Întorc de la păcat (a. 1642). c. cr. 152/27. Un neprliaten a lui li ponoslui, zicănd cum pentru Athina 11 cinstiră laconii aşa tare, nu pentru dlnsul. Herodot (1645), 461. Dracul Impută Domnului (au ponosluit d, huleşte pe Domnul b 1938).- psalt. 148. Nu numai că nu le-au ponosluit, ce încă cu dragoste i-au ospălatu-i. Dosoftei, v. s. decembrie 228r/26. I-au ponosluit pentru feciorii lui, că sint răi şijicleni. R. Popescu, cm i, 395. Noi-i grăim de rău şi-i ponosluim. Antim, p. 22. Că de me-au vrut ponoslui vreu vrăjmaş, vrulu-i-am răbda acum (a. 1710). gcr i, 366/22. Cu duhul blindeţelor să cetiţi fieşlecare cuvlnt ... negrăbindu-vă a ne ponoslui, căci am greşit (a. 1767). bv ii, 174, cf. Varlaam-Ioasaf, 165r/24. Să strică logodna ... clnd să va dovedi că unul spre altul ponosluieşte şi oarecum 11 defaimă. Caragea, l. 41/26. Cei ruşinaţi de patimă mă vor defăima şi mă vor ponoslui. Mumuleanu, c. 32/11. Unde merg ponosluiesc, Metahnl altora găsesc. id. ib. 137/18, cf. 99/22, 128/15. Auziţi, mă rogi Să-şi ponoslulască casa singur! în pr. dram. 210, cf. Polizu, Cihac, ii, 276. îşi vedea de ale sale ... Şi tocmai pentru aceasta flăcăii şi ceilalţi argaţi 11 ponosluia. Ispirescu, l. 230, cf. id. u. 63, id. m. v. 59, tdrg, Alexi, w. <$> (Cu complement intern) Ponoslui ce ponosluiesc mat căzură pre menre. psalt. hur. 58r/3. Refl. Veniţi ceaia ce ... v-aţl. ponosluit şi v-aţi urlt pentru numele mieu (a. 1746). ap. tdrg, cf. Polizu. + Tranz. (învechit, prin Munt.; complementul indică oameni) A porecli. Rău fac domnii procopsiţi de ponosluiesc cu nume de Amfitrion pe oamenii cei avuţi din ziua de azi ce prlimesc cu voie bună oasp[e]/ii. Ispirescu, u. 17, cf. Şăineanu, d. u. — Prez. ind.: ponosluiesc, — Şi: (învechit) ponos-lăi, ponăslui (Amiras, let. iii, 138/17), (regional, 3) ponosluşi, ponoslăli (dr. iv, 117), ponosii, ponoscll (Teaha, c. n. 123) vb. IV. — Din magh. panaszol. PONOSLUÎRE s. f. Acţiunea de a ponoslui şi rezultatul ei. 1. (în dicţionarele din trecut) Plîngere, reclamaţie. Cf. lb, Barcianu, v., ddrf. 2. (învechit şi regional) Defăimare, calomnie, ocară (!)• Fuiu ponosluire vecinrilur miei. psalt. hur. 24v/14, cf. 9v/6, 17/r2, 58v/9. împutare (ponosluire h, o c a r î d) fărămentţlui datu-ml-at. psalt. 74. Nece face soţului său reu şi Imputare (ponosluire h, d, o c a r ă b 1938). ib. 20, cf. 456, Polizu, ddrf, Scriban, d. + (învechit, prin Munt.) Epitet. Şi alţii, 11624 P0N0SLUIT6R — 1027 —. PONTA5 pre carii noi ce ne fălim mari acum, li privim ... In stările acelea ce le numim de a doua şi a treia şi mai mici stări, şi cu ponosluirea de ... mojici. Zilot, cron. 67. — PI. : ponosluiri. — V. ponoslui. PONOSLUITdR, -OARE s. m. şi f. 1. (Prin Transilv.) Reclamant. Cf. lb. Se cam mai duse, spuindu-i ponoslito-rului că dimineafă li va chema de fată. Marian, ins. 413- 2. (învechit) Calomniator. Acoperi-mă de glasul ponosluitoriului şi de clevelitoriului. psalt. hur. 37v/6. Şi răspunzu celora ce Imputară (ponosluitorilor h, celui ce mă defăimă b 1938) mie cuvlntu. psalt. 254, cf. sfc i, 207. — Pronunţat ; -lu-i-. — PI. : ponosluitori, -oare. — Şi : (regional) ponosllt6r, -oăre s. m. şi f. — Ponoslui + suf. -tor. PONOStUŞÎ vb. IV v. ponoslui. FONdŞ s. m. v. podnog. PONOŞfiNIE s. f. (învechit) Ocară (1), defăimare, calomnie. Plă'teaşte vecinrilor noştri de şapte ori In bra}ele lor ponoşenia (ocara b 1938)... lor cu cela ce ponosluiră fie, D[oa]mne. psalt. iiur. 68r/8, cf. psalt. 164, 457, dhlr ii, 523, Rosetti, l. r. vi, 256, Scrib an, d. — PI.: ponoşenii. — Din v. sl. noH®ui£HHifi. FONFII s. n. v. ponov. PONtiV s. n. I. 1. (Ban. şi Olt.) Teren care se ară şi se seamănă, păimnt cultivabil; s p e c. porumbişte. Cf. cade, scl 1960, 41, 42, L. Costin, gr. băn. 163, chest. iv 126/22. 2. (în dicţionarele din trecut) Cultivare a pămîntului, muncă agricolă. Cf. Valian, v., Pontbriant, d., Cihac, ii, 276, lm. 3. (Ban. şi Olt.) Recoltă, rod, bucate ale cîmpului. Brazda-ntoarsă a dat ponoavă multă. Lungianu, cl. 122, cf. 232. Nu ie lăsa să ridici un bob, plnă nu-i cărai ponoava lui. id., ap. cade, cf. VÎrcol, v. 98. II. (Prin Ban.; în forma ponou) Inundaţie. Cf. scl 1960, 41, 42, com. din Oraviţa. <0> (Ca epitet eu valoare de superlativ al termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Ponou de căldură. Com. din Oraviţa. III. (Prin nord-estul Olt.) Un fel de „ceaţă la ochi“. VÎrcol v. 98. — PI. : ponoave. — Şi: (regional) ponoăvă s. f., pondf (VÎrcol, V. 98), pon6u (scl 1960, 41, com. din Oraviţa; pl. ponouri, com. din Oraviţa) s.n. — Cf. ser. p o n o v a „înnoire“. / PONOVĂŢ adj. v. ponevăţ. FONOVÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-estul Olt.) 1. A lucra la cîmp, a ara. VÎrcol, v. 98. II. „A coborî“. VÎrcol, v. 98. — Prez. ind. ; ponavesc. - — V. ponov. PONStiN s.n. v. poanson. PONT 1 s. m. (La unele jocuri de noroc) Persoană care pontează1; pontator x, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş2. Şi cu patru aş fi clştigat; pontul avea: opt peste cinci. Delavrancea, s. 142. Ponţii, adică cei ce luptaseră plnă acum împotriva fericitului bancher, îşi consultau buzunarele secătuite. Eftimiu, n. 19. Ponţi ghinionişti la masa verde, plndind o serie. Teodoreanu, m. ii, 439. In jurul mesei, ponţii se grăbiră Mizele sporeau In proporţia pierderilor. Sado- veanu, o. vii, 252, cf. scl 1971, 406. O Expr. A-i vinde (cuiva) pontul = a-i divulga (cuiva) un secret din care poate să profite. — Pl. : ponţi. — Din fr. ponte. PONT 3 s. m. v. piund. PONT* s.n.v. punct. PONTĂ* vb. I. I n t r a n z. (La unele jocuri de noroc) A depune ca miză1, a juca pe o anumită sumă de bani; a miza, (învechit) a pontarîsi. Tot meşteşugu-i de a juca gros; De-a punta bine. Alecsandri, t. 403. Un ofiţer li da, de cile ori pontai, o pereche de cărţi pe ascuns. Bolintineanu, o. 399. Slnt mulţi mititei pe de lături, cari, cu cit pontează mai mărunţel, cu atlt privesc jocul cu mai multă bătaie de inimă. Cara-giale, o. iii, 147. Unii scrlşneau din dinţi şi rupeau de necaz cărţile cu cari pontau. Vlahuţă, o. a. iii, 170, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Clnd ... da bancul, nu puţin s-a mirat văzlnd pe Limbricul pontlnd Intr-un colţ. I. Botez, b. i, 215. Urmărea pasionat jocul, ponta mult, ş-avea In priviri o lucire neliniştită. Sadoveanu, o. vii, 81, cf. ix, 352, x, 580,' Scriban, d. în timpul jocului adeseori Frusinica li dădea şi lui bani, ca să ponteze. Camil Petrescu, o. ii, 110. <0» Expr. A ponta pe mina cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc (folosind cartea altuia). dicţ. <0> Tranz. (Complementul indică suma mizată) Numai la club ard becurile pentru ăi de pontează clţe doi poli pe-o carte. P. Constant, r. 128. Un om, care are plăcere, pontează un leu. Dacă clştigă, li plătesc şapte. Sadoveanu, o. x, 580. — Prez. ind.: pontez. — Şi : (învechit) puntă vb. I. — Din fr. ponter. PONTĂ* vb. I. I. Tranz. (învechit; în forma punta; complementul indică o armă de foc) A fixa în poziţia necesară pentru ca proiectilul să atingă ţinta. Se duse Piccolomini să vadă cetatea şi apoi puntară tunurile spre dlnsa. Bălcescu, ap. cade. II. I n t r a n z. şi refl. (Despre muncitori) A-şi înregistra prezenţa la locul de muncă în vederea calculării salariului, retribuţiei, plăţii. Execută zilnic pontajul personalului întreprinderii, stabilind, prezenţa la lucru, concediile, precum şi comenţile pe care se pontează personalul, leg. ec. pl. 207, cf. fd ut, 194. <0> Tranz. Pontează-mă şi pe mine azi. + Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat, în vederea calculării plăţii. — Prez. ind. : pontez. — Şi: (învechit) puntă vb. I. Bălcescu, ap. cade. — Din fr. pointer, idem. FONTĂ* vb. I. I n t r a n z. (Despre cîlnii de vînă-toare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aţinti vînatul; a areta. Clnd clinele ia această atitudine se zice că are-lează sau poantează. enc. vet. 697. [Prepelicarul] lăsa Intre aretul Intăi şi al doilea oarecare distanţă .... ponta din nou şi aştepta atlt cit n-auzea glasul de comandă. Sadoveanu, o. xiv, 403, cf. Stoica, vÎn. 2, 20. + T r a n z. (Complementul indică animalul urmărit) A pironi, a aţinti cu privirea (pentru a prinde). Iepurii erau acolo... Pe cel dinţii 11 ponta Sultan. Sadoveanu, o. xi, 517. Prinsă la mijloc Intre vlnător şi clinele care o pontează, [pasărea] de cele mal multe ori se ridică drept In sus. vîn. pesc. noiembrie 1961, 11. O căţeluşă ... a pontat îndelung un sitar aflat Intr-un nui-ellş. ib. noiembrie 1964, 6. — Prez. ind. pers. 3 : pontează. — Şi: (rar) poantă vb. I. — Din fr. pointer „a avansa, a se ridica în poantă“. 11639 PONTAGIU — 1028 — PONTEFICE PONTAGÎU s. m. (Rar) Pontator1. Păi şi ţăranul era de-al nostru, pontagiu tocmit să dea ghies fraierilor. I. Botez, b. i, 25, cf. Iordan, l. r. a. 158, 500, sfc vi, 73. — Pl. : pontagii. — Ponta* + suf. -giu. PONTAJ s. n. Operaţie prin care se înregistrează prezenţa muncitorilor Ia locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau . timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salairiului, retribuţiei, plăţii; pontare 2. Execută zilnic pontajul personalului întreprinderii, stabilind prezenţa la lucru, concediile, leg. ec. pl. 207, cf. ltr2. Situaţia de plată din luna mai a lucrătorilor ... se calculează pe baza pontajuliii întocmit pe şantier. Com. din Cluj-Napoca. — Pl. : pontaje. — Din fr. pointage. PONTARE* s. f. Acţiunea de a ponta1; (rar) pontat1. Cf. ddrf, sfc iv, 315, dex. — PI. : pontări. — V. pontai. PONTARE* s. f. Acţiunea de a ponta2 (II) şi rezultatul ei; operaţie prin care se înregistrează prezenţa muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp saU timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului, retribuţiei, plăţii; pontaj. Dacă ar fi el brigadier, ar face pontarea cu suflet mai larg. v. rom. septembrie 1972, 14, cf. dex. — Pl. : pontări. — V. ponta®. PONTARISÎ vb. IV. Intran z. (învechit) A ponta1. Cf. I. Golescu, c. Tot meşteşugul li să pontari-seşti la vreme. Alecsandri, t. 403. — Prez. ind. : pontarisesc. — Şi: puntarisl vb. IV. I. Golescu, c. — Cf. ponta1. PONTĂŞ* s. m. (Mold.) Ţăran clăcaş. Aceştia ţipau mat tare declt aceia care aveau mii de fălci şi sute de pontaşi. KogXlniceanu, s. a. 225. [Cuza[ o dat pămlnt la gospodari, la pontaş, clte şese făls. Graiul, i, 398. La noi sin pontaş, piunsesc oaminii cu dzua. ib. 410. Şl ii iera pontaş şl munsia pini sl termina toatl munca. Diaconu, vr. xlix, cf. alr sn iii h 883/605. (Adjectival) Deputat pontaş = deputat care a reprezentat pe clăcaşii din Moldova în Divanul ad-hoc din 1857. Li s-a aplicat numirea de talpa casei, numire care eu am scris-o sub fotografia reprezentlnd pe deputaţii pontaşi. Kogălnigeanu, s. a. 222, cf. 223. Păşind înaintea grupului de deputaţi pontaşi ... Mihalachi Kogălniceanu sui liniştit şi grav scările peronului, v. rom. ianuarie 1959,. 17. i — Pl. : pontaşi. — Pont* + suf. -aş. PONTÂŞ2 s. m. (învechit) Pontator1. La stos pontlnd pe urmă o mie gălbenaşi, I-au dat In şir bancherul şi ceilalţi pontaşi. I. Negruzzi, s. ii, 44, cf. DDRF, SFC I, 81. — Pl. ; pontaşi. — Ponta* ~ suf. -aş. PONTAT* s. n. (Rar) Pontare1. Cf. Vlaiiuţa, d. 267, dex. --V. ponta*. PONTÂT*, -Ă adj. (Despre vînat) Aţintit, pironit de privirea unui cîine de vînătoare. Cf. vîn. pesc. septembrie 1960, 5. — Pl.; pontaţi, -te. — V. ponta*. PONTATÔR* s. m. (La unele jocuri de noroc) Persoană care pontează1 ; pont1, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş 2. A oftat bătlnd toate cărţile pontatori-lor săi. Negruzzi, s. i, 86, cf. 85. Petrecea o mare parte a zilei... iscodind fel de fel de teşmecherii ce întrebuinţa sara spre a pungi pe pontatori. Alecsandri, o. p. 48. Un evreu, In mijlocul a douăzeci de pontatori, întorcea neîncetat o pereche de cărţi In mină. Bolinti-neanu, o.. 393. Pe de lături palpită o mulţime de mici pontatori pe mina unuia sau altuia. Caragiale, o. iii, 147. Bancherul avea noroc, grămada de bani creştea dinaintea lui, pontatorii erau fierţi. Vlahuţă, o. a. iii, 170, cf. DDRF, BaRCIANU, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SFC I, 81, DEX. — Pl. : pontatori. — Şi ; (învechit) pontâtôr s. m. DDRF. — Ponta* + suf. -tor. PONTATÔR*, -OÂRE adj. (Despre cîinii de vînătoare) Care pontează3. Vlnătoarea la prepeliţe să fie efectuată cu concursul foarte preţios al clinelui pontator. vîn. pesc. iulie 1960, 5.' Pontatori sau scotocitori, ] cîinii de vînătoare] vor fi tot aşa de utili fie In căutarea vlnaiului, fié mai ales In găsirea lui. ib. august 1962, 5. — Pl. : pontatori, -oare. — Ponta* -f suf. -tor. PONTATÔR*, -OARE s. m. şi f. Persoană care pontează 2 (II). Cf. Alexi, w., nom. prof. 6. Motse, 11 întrebă brigadierul, tu eşti pontator ... cit zici tu că poate întoarce brigada noastră In toată campania? Mihale, o. 20, cf. dex. — Pl. : pontatori, -oare. — Ponta* -ţ- suf. -tor. P0NTĂ s. f. Proces de eliminare şi de depunere a icrelor de către peşti şi a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc. Cf. der, m. d. enc., dex. + (Concretizat ; la sg. de obicei cu valoare colectivă) Icrele depuse de peşti sau ouăle depuse de păsări, insecte, reptile etc. Modul cum vor decurge viiturele apelor după depunerea pontelor... poate influenţa inegal densităţile din toamnă ale diferitelor specii de raţe. vîn. pesc. august 1961, 7. De îndată ce se apropie epoca depunerii pontei, glştele care au atins maturitatea sexuală ... se despart In perechi, ib. august 1962, 10, cf. der, m. d. enc., dex. — PI. : ponte. — Din fr. ponte. PONTĂLÎT, -Ă adj. (Regional ; despre lucruri) Bine făcut, reuşit, potrivit (Bonţ— Gherla). Cf. chest. ii 236/345. Despre şindilitura ... care păsăleşte bine se zice: ca vărsată, e pontălită, e sleită ca gheaţa, ib. — Pl. : pontălifi, -te. — De Ia pont*. PONTĂLUÎ vb. IV. Tranz. (Prin Maram. ; complementul indică oameni) A certa, a mustra1 (2) ; a plictisi (2). Sculaţi, fet'e, şt ieşiţi Şl nu fie pontă-luiţi. T. Papahagi, m. 66, cf. 229, DR. iv, 1 088, sfc iv, 121, 129. + R e f 1. recipr,. A se împunge (Uşor) cu vorba, a se ciondăni, a se ciorovăi. Să nu n'e pon-tăluim. T. Papahagi, m. 66, cf. alr sn iv h 970/362. — Prez. ind. : pontăluiesc. — Pont* + suf. -ălui. PONTĂT0R s. m. v. pontator*. PONTEÂN, -Ă. adj. (învechit, rar) Care aparţine Pontului (stat antic în nordul Asiei Mici), privitor Ia Pont. Cf. scl 1974, 156. — Pl. : ponteni, -e. — Pont (n. pr.) -f suf. -eăn. PONTEFICÂL, -Ă adj. v. pontifical. PONTÉFICE s. m. v. pontifice. 11658 PONTEFICIAL PONTIFICAT PONTEFICIÂL, -Ă adj. (învechit, rar) Pontifical (1). Cf. Negulici. — Pronunţat: -ci-al. — Pl. : ponteficiali, -e. —• Pontefice + suf. -al. PONTfiR s. n. 1. (Transilv.) Unitate de măsură de capacitate a cărei valoare variază, după localităţi şi după .epoci, între un decilitru şi un decalitru. Cf. Klein, p. 402, lb, Polizu, Barcianu, v., l. rom. 1968, 206. Atuncia-z-dă brlndză cari după cum o avut lapt'i d'i mult, o litri, o feliţl, un ponteriu. arh. folk. v, 166. Măsurile cu care se măsură laptele la împreunare sint: cupa (— 1,5 l), felea (= 0,75 l), ponteriu şi porţia, mat. dialect, i, 87, cf. 265. + Vas care are această capacitate; conţinutul acestui vas. Îşi aduce aminte, Cum că in desagă ... Ş-un ponteriu cu vinars de prune băgasă. Budai-Deleanu, t. v. 78. 2. (Învechit, prin Transilv.) Unitate de măsură de lungime egală cu circa 7 — 8 cm.,Cf. lb. 3. (învechit, prin Transilv.) Unitate de timp egală cu 7 — 8 minute. Cf. lb. — Pl. : pontere şi (învechit) ponteruri (Barcianu, v.). — Cf. p o n t 2. PONTIC, -Ă adj. I. Referitor la Pontul Euxiii (denumire a Mării Negre în antichitate), din regiunea Mării Negre, care aparţine'Mării Negre, privitor la Marea Neagră, specific Mării Negre. Cf. Aristia, plut. Comerciul pontic al veneţianilor şi genovezilor in veacul de mijloc, cuv. d. bătr. i, 53. In acea copleşitoare amiază pontică total încremenise. Teodoreanu, m. u. 95, cf. 212, cade. In tot înconjurul ţărmului pontic filflie flamura lor. Sadoveanu, o. xii, 346. Intre pustia apelor pontice şi meterezuri, crescuseră in cinci ani sălcii răsfirate, id. ib. xm, 318* cf. m. d. enc., dex. 2. (Rar) Care aparţine Pontului (stat antic în nordul Asiei Mici), privitor la Pont. Cf. cade. — Pl. : pontici, -ce. — Din fr. pontique, lat. Ponticus. PONTÎF s. m. 1. Membru al colegiului .sacerdotal suprem din Roma antică, însărcinat cu supravegherea cultului religios, cu întocmirea calendarului, a listelor consulare, cu evidenţă analelor etc.; p. gene r. grad înalt în ierarhia sacerdotală, la: diferite popoare necreştine (din antichitate); (astăzi rar) pontifice (1). îndreptare augurilot şi a relighiei era încredinţată craiului, care, ca un pre înalt pontif (arhiereu) regularise pompele relighioasi. Vîrnav, f. 5T/10, cf. 147r/8. Şi îngrijitorul nostru,, pontiful şi împărat, Ne. va sfinţi cu-a sa mină amorul nevinovat. Heliape, o. i, 428. Făgădui Intllnire celui de-al doilea pontif la răsărirea stelii Algehib. CăpĂţineanu, s. 67/9. Noul lor împărat mexican, carele ... văzlnd pe marele său pontif ţiplnd, osindit asemenea, li zise ... Genilie, g. 36/4, cf. prot.-p6p., n. d., Baronzi, i. l. i, 208/24. Pontiful, zice Cicerone, preşede la lucrurile sacre. Canella, v. 239, cf. Costinescu, cade, m. d. enc., dex. 2. Nume generic pentru înalţii demnitari bisericeşti creştini (catolici); s p e c. (de obicei în sintagmele suveranul pontif, pontiful Romei, pontiful roman) papă 2 ; (astăzi rar) pontifice (2). Pontiful Romei ... socotea [cruciadelej ca un mijloc de a lăţi creştinătatea Intre cei necredincioşi, ar (1829), 1562/23. Suveranul pontif (papa) se arată că voieşte să dea bisericii Irlandii vrednicii care răsplătesc rlpna cea credincioasă, cr (1830), 4321/2. Le ţinea In tot felul un limbagiu aspru, nepotrivit chiar in gura unui pontif a bisericei. rom. ut. 196V14. In limbajul ordinar, numele de pontif nu e dat declt la suveranul pontif (papa). Canella, v. 241. Pe păreţi na văzurăm declt... portretul pontifului actual şi acela al lui Sixt al V[-lea]. Filimon, o. i, 310, cf. 315, cade. Sanctitatea sa pontiful roman..., împăratul şi prinţii ..., se mişcau cu greutate. Sadoveanu, o. xii, 220, cf. m. d> enc., dex. 3. F i g. (Adesea Ironic şi de obicei urmat de determinări) Persoană care are pretenţia sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă, infailibilă într-un anumit domeniu; (astăzi rar) pontifice (3). Au văzut Intr-Insul un şef de şcoală, un novator, un pontif al simbolismului. Lovinescu, c. iv, 16. Pontifii literari din Bucureşti continuau să aspire mirosul de tămlie ... al unei adoraţii In stingere. Galaction, a. 69, cf. 304, 422, id. o. 14, Scriban, d. Se înscrie la Michel Drolling ... şi la François Picot, pontifi ai picturii oficiale. Oprescu, s. 13. A pătruns întreaga tactică a pontifului ieşean, care căuta cu tot dinadinsul să-şi ciştige o faimă de Mecena, contemp. 1949, nr. 164, 4/4. Poetul Cerna a evitat cenaclurile, pontifii nuli ai publicaţiilor de tiraj. Arghezi, t. c. 29. — Pl. : pontifi. — Din fr. pontife. PONTÎFECE s. m. v. pontifice. PONTÎFIC s. m. v. pontifice. PONTIFXCA vb. I. In tranz. 1. (Rar) A oficia, a celebra (o slujbă religioasă, în calitate de pontif). Cf. ddrf, Alexi, w. 3> Fi-g. Ilugo ... pontifică şi dă oracule. Arhiva, ii, 715. 2. F i g. A lua atitudine de pontif, a se considera pontif. Cf. Şăineanu, d. u., — Prez. ind. : pontifie. — După fr. pontifier. PONTIFICAL, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care aparţine pontifului (2), privitor la pontif; s p e c. care ţine de papă 2 sau de autoritatea lui, care reprezintă pe papă2, privitor la papă2, papal; (Învechit, rar) ponteficial. Pontificala mitră lucea-naintea crucii. Heliade, o. i, 220, cf. I. Golescu, c. Statul ecleziastic numit... pontifical. Laurian, m. iv, 94/3. Prin dlnsul trimitem şi arhiepiscopului ferii tale un paliu, semnul plenitudinii dregătoriei pontificale, mag. ist. i, 58/8.. Mai veneau In monarhie dinlr-an timp In altul bule pontificali cătră clerul superior. Bariţiu, p. a. i, 398. Călcă pe toate treptele ierarhiei clerului şi ajunse a pane pe cap. tiara ponteficală. Filimon, o. i, 315. Această biserică se clădi pe la anul 1626 dupe modelul catedralei ca acest nume ce există In statele pontificale. id. ib. ii, 116, cf. prot.-pop., n. d., Costinescu, ddrf, Barcianu, Alexi, -w. Se dădu lui Şincai, la 20 februar 1780, voia pontificală de a putea consulta orice cărte. Iorga, l. ii, 200, cf. Şăineanu, d. u. Tronul pontifical. cade, cf. Scriban, p.. Atacurile sale contra Curiei pontificale corupte, simohiace şi efeminate. Oţetea, r. 206. Asistind la liturghia pontificală... Goethe notează ... : Nu-mi ascundeţi soarele artei. Vianu, l. u. 230. 2. S. f. Carte care cuprinde ritualul pe care trebuie să-l îndeplinească un episcop (în timpul oficierii serviciului religios). Cf. Stamati, d., Costinescu. — Pl. : pontificali, -e şi (învechit, f.) -i. — Şi : (învechit) ponteficăl, -ă adj. — Din fr. pontifical, lat. pontifical.s. PONTIFICAT s. n. 1. Demnitatea de pontif ; spec. demnitatea de papă2, papalitate (1). Cf. I. Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n. d., Antonescu, d. Pontificatul e o dominaţie. Canella, v. 240, cf. Baronzi, i. l. i, 122, Costinescu, Barcianu, v., Alexi, w., Şăineanu, d.u., cape. înălţat la pontificat. Scriban, d., cf. m. d. enc., dex. 2. Interval de timp în care un pontif sau, s p e c., un papă2 îşi exercită demnitatea. Cf. prot.-pop., n. d., Costinescu, Şăineanu, d. u., cade. Pontificatu lui Piu IX fu foarte lung. Scriban, d. Roma a devenit din nou un centru artistic şi intelectual abia ... sub pontificatul lui Nicolae al V-lea. Oţetea, r. 254, cf. dl, per, m. p. enc., dex. — Pl. : pontificate şi (învechit) pontificaturt (I. Golescu, c.), — Din fr. pontificat, lat. pontificatus. 11667 PONTIFICE — 1030 — PONTOŞ PONTÍFICE s. m. (Astăzi rar) 1. Pontif (1). Cf. León Asachi, b. 97/9. Craiul Numa au rlnduit mai întîi patru pontifici. Bojincă, a. i, 157/22. Numai ponttficul cel mare se alegea In aceste comiţii, id. ib. ii, 20/8. Duse sclavi la Babilon pe nefericitul rege Sedecias împreună cu Zaharia, marele pontific. Filimon, o. ii, 273, cf. Antonesctj, d. Se-nşiră pe dinaintea mea: ... Roma vechie întreagă: Pontifeci apoi, şi vestale. Macedonski, o. i, 14. Aveau quaestorii şi colegiile lor de preoţi: pontifici, auguri, flamini, tot după modelul capitalei. Xenopol, i. r. I, 165, cf. cade. 2. Pontif (2). O congregaţie de cardinali fu convocată din porunca pontificelui. Bălcescu, m. v. 37, cf. 184, Negulici, Stamati, d., Aristia, plut., Polizu. De la venirea lui Dragoş şi ptnă la moartea lui Ştefan ... domnii... erau pontefici, legiuitori şi părinţi supuşilor. Negruzzi, s. i, 273. Privii şi eu acel portret şi văzui că era al ponieficelui Sixt al V-lea. Filimon, o. i, 308, cf. prot.-pop., n. d.( Barcianu, v., Costinescu. Senatul veneţian hotărăşte ...să meargă la Roma, spre a expune marelui pontifice cele ştiute. Xenopol, i. r. iv, 59, cf. Alexi, w., Şăineanu, n. u., cade, dex. 3. F i g. (Adesea ironic şi de obicei urmat de deter- minări) Pontif (3). Nici ceilalţi n-au clntat la strana nici unui pontifice literar. Galaction, a. 4. Era oare mai puţin adevărat că eram... partenera escapadelor dumilale de ilustru şi venerat pontifice al ştiinţei durerilor omeneşti? id. o. a. i, 105. — Accentuat şi : pontifice. Barcianu, Alexi, v/., cade. — Pl. : pontifici. — Şi: (învechit) pontific, ponti-fcce, pontéficé ş. m. — Din lat. pontifex, -icis. — Pontefice < it. pon- teflce., PONTIFICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Care aparţine pontifului (1), privitor la pontif. Diregătoria pontificească se vedea a da mai mare cinste celui ce o purta. Bojincă, a. i, 159/12. — Pl. : ponlificeşli. — Pontif -f suf. -icesc, PONTIFICÉŞTE adv. (învechit, rar) Ca un pontif (2), în calitate de pontif. Tunica mai este asămine o haină ce episcopii poartă pe dedesubtul falonului (stihariul), clnd slujesc pontificeşte (arhieraceşte). Vîrnav, l. 146r/16. — Pontif + suf. -iceşte. PONTÍL s. n. Piesă de consolidare a punţii unei nave, avînd funcţia de coloană de sprijin, destinată transmiterii sarcinilor de pe punte la osatura fundului navei. La navele metalice, pontilul se construieşte In formă de coloiină cu secţiunea tiibulară sau formală din unul sau mai multe profiluri îmbinate prin nituire său sudare, ltr2, cf. der, m. d. enc. — PI. r ponttle. — Cf. fr. é p o n t i 11 e. PONTÓN s.n. 1. Pod1 plutitor improvizat, a cărui platformă (de trecere) este susţinută de obicei pe ambarcaţii legate între ele; fiecare dintre ambarcaţiile care susţin platforma unui astfel de pod x. Cf. I. Golescu, c., Polizu, Barcianu, v. Printre pontoanele podului era loc de puteau trece şi o sută de luntriţe. Slavici, o. ii, 12. Plutele şi pontoanele trebuiau aduse pe Ólt şi coborîte pe Dunăre pînă la Zimnicea. D. Zamfi-rescu, r. 188, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Dunărea a fost traversată pe un pod lung de pontoane. Scînteia, 1964, nr. 6 373, cf. der, m. d.enc., dex. + (Argotic; la pl.) Ghete sau galoşi mari. bul. fil. v, Í92. 2. Ambarcaţie (în formă de platformă), de obicei fixă, realizată din mai multe corpuri plutitoare şi folosită pentru a uşura acostarea navelor, pentru a susţine o instalaţie etc. Trăsura se îndreaptă spre îmbarcaderă. Tinerii noştri oameni se înaintară pe ponton. Codrescu, c. 11, 292/2. Nu mai lasă vaporul nostru să intre în oraş ... Agentul navigaţiei noastre secuestrat pe ponton. Caragiale, o. 1, 321. Trase cu putere cîrma şi încet-lncet ne depărtarăm de ponton. Dunăreanu, ch. 131. La pontonul vapoarelor poştale nu se formau zilnic echipe de lucru ca la cereale. Bart, e. 299. îl adusese pe american la ponton şi începuse descărcarea unor butoaie pe mal. id. ib. 300, cf. 298, Scriban, d. Un chei cu pontoane. Vaporaşe care încarcă public şi-l plimbă. Stancu, u.r.s.s. 96, cf. 184. Şalupa s-a desprins uşor de ponton, vîn. pesc. septembrie 1960, 6. S-au efectuat de asemenea un mare număr de alte lucrări: dotarea cu bărci, construirea de pontoane, debarcadere etc. ib. decembrie 1961, 5. O (învechit) Ponton de săpat — dragă. Cf. Alexi, w. 3. Vas fără motor şi fără punte, care se remorchează la im vas cu motor şi cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează vasele mari. Cf. Pont-briant, d. Ocupînd aproape un sfert din lăţimea apei, alte caice*... pontoane, vapoare, luntrii. Chiriţescu, or. 223, cf. 253, Scriban, d., dex. — Pl. : pontoane. — Din fr. ponton. PONTONÎR s. m. v. pontonier. PONTONIfîR s. m. 1. Militar care face parte din trupele de geniu specializate în construcţia de pontoane (1) şi in alte lucrări necesare trecerii unei armate peste un rîu, un fluviu, un lac; (învechit)podar (4). Cf. I. Golescu, c. Companii de pontonieri-pionieri■ rom, lit. 154V11. Am nemerit tocma a asista la un curs cu exerciţii practice de clmp, pentru saperi, ponto-nieri şi mineri. Calendar (1862), 35/7, cf. Pontbriant, d. 1 companie de pontonieri (a. 1872). Uricariul, xxii, 446, cf. lm, ddrf. Pontonierii noştri nu sint pregătiţi pentru o lucrare aşa de întinsă şi de costisitoare. D. Zamfirescu, r. 209, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. tj., cade, Scriban, d. Vine un detaşament de pontonieri de la Bacău cu luntri, cu grinzi, cu seînduri. Galan, z. r. 88, cf. 97, ltr2, m. d. enc., dex. 2. (Har) Persoană care face serviciul la un ponton’ Cf. Scriban, d„ dl, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ni-er. — Pl. : pontonieri. — Şi; (regional) pontonâr s. m. bl iv, 109. — Din fr. pontonnier. PONTdR s. m. (Rar; cu sens neprecizat, probabil) Pontator3. Cf. l. rom. 1961, nr. 3, 235. — Pl.: pontori. — Cf. fr. p o n t e u r. PONTORÎ vb. IV. I. I n t r a n z. (Regional; în forma ponturi) A glumi (Someş Guruslău—Zălau). Cf. mat. dialect, i, 214. + Tranz. (Prin Bucov. şi prin nordul Mold.; complementul indică oameni) A împunge, a necăji cu vorba. La străini ma jaluiesc, Numai ponturi ma pontoresc. Vasiliu, c. 192, cf. 1. cr. iii, 187. II. Tr a n z. (Prin Bucov.; complementul indică obiecte de încălţăminte) A cîrpi, a repara. Cf. bl vi, 162. şez. xix, 12. — Prez. ind.: pontoresc. — Şi: (I) ponturi vb. IV. mat. dialect. 1, 214. — V. ponturi (pl. Iui pont3). PONTORdS, -OÂSĂ adj. v. ponturos. PONT(5s, -OÂSĂ adj. (Despre oameni) I. (Prin nordul Transilv.) Glumeţ. Omu ăsta li tare pontos. mat. dialect, i, 286, cf. 187. 2. (Regional) Cîrtitor (Năsăud). Cf. alr i 1 334/268. — Pl. : pontoşi, -oase. — Pont3 + suf. -os. PdNTOŞ, -Ă adj. (Maghiarism) 1. (Prin Transilv.; despre oameni) Punctual, exact; prompt. Cf. drlu, Caba, săl. 11679 PONTUA — 1031 — p0pa 2. (Regional ; despre lucruri) Bine făcut, pus la punct, reuşit (Meşcreac-Aiud). Cf. chest. ii 51/294. — Pl. s pontpşt, -e. — Din magh. pontos. PONTUĂ vb. I. Intran z. (învechit/rar) A scoate în evidenţă (prin intonaţie) semnele de punctuaţie, în cursul citirii unui text. Nu este vorba de a citi fără să te poticneşti, dar ... a ponlua citind. Brezoianu, î. 177/15. — Pronunţat: -tu-a. — Prez. ind. ; pontuez. — Din fr. poiictuer (după pont3). PdNTRAV s. m. (Ban. şi sud-vestul Transilv.) Nume dat mai multor viermi, larve şi insecte. Cf. H xvni 294, alr i 1 568/28, 40, 75, 85, 1 902/51, 56, 63, 69, l. rom. 1968, 129. — Accentuat şi.; pontrăv. alr i 1 902/56. — Pl. : pontravi şi pontrăvi. — Şi : pondrăv (h xviii 295) s. m., pondrevi (alr i 1 568/28, 85) s; m. pl. — Din ceh. pondrav, ser. pundrav. POJVTUĂL, -Ă adj. v. punctual. POAîTUAŢIE s. f. v. punctuaţie. PONTUf vb. IV. I. 1. Refl. recipr. (Prin Bucov.) A se ciorovăi, a se ciondăni. Cf. ddrf. Tot la lună ne-intllnim Ş-atunceă ne pontuim. şez. i, 14. Ni-am poniuitu-ni. ib. V, 117. 2. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. Cf. Ciauşanu, gl. li. Tranz. (Prin Mold.; complementul indică oameni) A da partea care i se cuvine din ceva. Cf. şez. xviii, 169. — Prez; ind. : pontuiesc. — Pont * -f- suf. -ui. PONTUIÂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Aluzie. Cf. Ciauşanu, gl. 51. — Pronunţat: . -tu-ia-, — Pl. : pontuieli. — Pontul + suf. -eală. PONTUfRE s. f. (Prin nord-estul Olt.) Acţiunea de a p o n t u i (I 2) şi rezultatul ei; aluzie. Cf. Ciauşanu, GL. 51. — Pl. : ponluiri. — V. pontai. PONTURÎ vb. IV v. pontori. PONTUROS, -OÂSĂ adj. (Despre oameni) 1. (Regional) Glumeţ (Someş Guruslău —Zălau). Cf. mat. dialect, i, 214. 2. (Regional; în forma pontoros) Bîrfitor (Drăgu-şeni—Tîrgu Neamţ). Cf. Glosar reg. —: Pl. : ponturoşi, -oase. — Şi : pontoros, -oâsă adj. Glosar reg. — Ponturi (pl. lui pont3) + suf. -os. PONŢIÂ1V, -Ă adj., subst. (Geol.) 1. Adj. Care aparţine celui de-al doilea etaj al pliocenului, care se referă la acest etaj, caracteristic acestui etaj. în basinul Sălajului, succesiunea marnelor şt a nisipurilor ponţipne cuprinde numeroase intercalaţii de lignit. ltr2. în anumite regiuni ... succesiunea marnelor ponţiene cuprinde intercalaţii de calcare, ib., cf. der, M. D. ENC., DEX. 2. Subst. Al doilea etaj al pliocenului, reprezentat, în ţara noastră, prin marne argiloase cenuşii, care constituie un acoperiş protector pentru zăcămintele de petrol. în basinul Transilvaniei, ponfianul e reprezentat printr-o parte a depozitelor desemnate sub numele de.panonian. ltr2. Echivalente ale ponfianului... sini considerate pietrişurile de Belvedere, ib. Ar urma să definim cuvinte că dacian şi ponţian. l. rom. 1959, nr. 1, 35, cf. der, m. d. enc., dex. 3. Subst. Serie, grup de straturi geologice din pon-ţian (2), Dacianul se întinde circa 1 — 2 km peste linia sudică a ponfianului. Oncescu, g. 86. Spre deosebire... de dacian, ponfianul subcarpatic nu conţine zăcăminte de hidrocarburi, ltr2, cf. dex. — Pronunţat: -fi-an. — Pl. : (1) ponfieni, -e. — Din fr. pontien. PONtfDĂ s. f. (Prin sudul Olt. şi prin sudul Munt.) Petrecere făcută de (femeile din) familie la naşterea unui copil. I s-a născut primul copil lui Vasile — nu ne-a chemat la ponod. Stancu, d. 28, cf. dm, l. rom. 1968, 209, alr ii/i mn 73, 2 652/886. Turta po-nudii — una dintre cele cinci pîinişoare pe care le face bunica la naşterea unui nepot. Cf. alr ii/i mn 73, 2 652/886. — Pl. : ? — Şi : ponod s. n. — Din bg. noHyjţa. P<5lVURI s. n. pl. (Prin Ban. şi prin Olt.) Boabe seci de cereale sau alte corpuri străine care se aleg deoparte la treierat sau ies deasupra apei Ia spălatul cerealelor. Com. din Brădişorul de Jos-Oraviţa, Lexic reg. 55. — E>in germ. Bohne „fasole“. P(3nVĂ s. f. v. poivă * POÎVVON subst. (Prin Ban.) Vagon de cale ferată. Cf. jahresber. iii, 324, x, 203, Mîndrescu, i. g.73. — Accentul necunoscut. — Pl. :? — Din germ. Bahnwagen. POOL subst. (sg.) Denumire dată unei convenţii (monopoliste) încheiate între capitalişti, pe termen limitat, cu privire la acţiuni comune în vederea fixării preţurilor la unele mărfuri şi a influenţării cursului hîrtiilor de valoare. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: pul. — Din fr., engl. pool. POPI s. m. I. 1. Stîlp, bîrnă, par1 (1), prăjină etc. avind diverse întrebuinţări, mai ales ca element de susţinere sau de sprijin : a) Bucată de lemn, prăjină, par1 (1) cu care se sprijină, în mod provizoriu, un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin. Cf. lb, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Muscel, 72. Aşază mortul pe spate, ti ridică un picior In sus şi-l sprijineşte cu cllcliul Intr-un pop. Pamfile, s. v. 66, cf. dr. iv, 469. Să pregătea să spună oamenilor să schimbe lemnul, sau şă-l susţină cu un pop. Ardeleanu, v. p. 305. Un păr tlnăr, încărcat cu pere rumene, aşa de multe Incit crengile trebuiseră să fie sprijinite cu popi. Sadoveanu, o. vi, 553, cf. Rădulescu-Codin . b) Stîlp sau bîrnă folosite în construcţie rriai ales la casele şi acareturile ţărăneşti, pentru a susţine sau a consolida un zid, un planşeu, un acoperiş etc.; pălimar1 (I I), (popular) popirţac8 (II a), (regional) poponeţ3 (III 1). Cf. lm, ddrf, tdrg. Sprijinit pe un pop de brad se ridica un horn mic. Hogaş, dr. i, 207. Nu mai săpa ... pune mina colo la capăt... aşa ... împinge, eu pun popul. Ardeleanu, v. p. 56, cf. Şăineanu, d. u. O nevastă cu mlnecile sumese, care spală voiniceşte albiturile Intr-o balie proptită de popii şurii. Popa, v. 262. Orice material pus vertical [la o schelă] formează aşa-numiţii popi. cv 1949, ni-. 7, 31, cf. ltr2, dl, der, m. d. enc., Coman, gl., chest. ii 223/91, 230/71, 246/87, 270/23, 144, v 8/10, alr i 651/695, alr ii 6 429/362, a v 15, 25. <$> (Sudul Munt.) Popul nasului = cartilajul care desparte între ele fosele nazale; (regional) popos. Ieşi şi să fugi de la (cutare), Din creierii capului, Din popul nasului, Din faţa obrazuţii. mat. folk. 615, cf. arlm ii/i h 17. <> E x p r. (Adverbial; regional) A sta pop = a) (despre oameni, mai ales despre copii) a se ţine drept, în sus; a sta în picioare. Copilul stă pop (popuşor) (In picioare). Pamfile, j. ii, 161, cf. i, 113, tdrg, dr. iv, 731, bul. fil. i, 222, Scriban, d. Clnd un copil începe să stea In picioare se spune că stă pop. chest. v/23, cf. alr 11695 POP1 —- 1032 — POPAD IE ii/i h 71/605 ; b) se spune despre un lucru care o foarte bine făcut, grozav de reuşit, care te uimeşte. Am s ă fac un borş să steie pop (bun). Pamfile, j. ii, 161. c) Fiecare dintre stilpii unei prispe sau ai unui pridvor, care susţin streaşina acoperişului. De pe talpa prispei, din distantă tn distantă, se ridică stilpi sau popi. Manolescu, i. 18. Stilpii din fafa casei sau popii se razimă pe o talpă. ap. tdrg. Pe grinzile prispei se. razămă la unele case popii caselor, numiţi şi dragi, stilpi. Pamfile, i. c. 403, cf. 423, cade. S-a aşezat mai departe, după un pop al prispei. Popa, v. 49, cf. h ii 89, chest. ii 119/97, 271/144, alr ii/i mn 107, 2 836/723. d) (Prin Mold.) Fiecare dintre stilpii care (avind unul dintre capete înfipt în pămînt) susţin un gard sau o poartă; (regional) popcie. Un ucenic ... şedea rezemat de popul porţii. Popa, b. 65. e) (Prin Munt. şi prin Dobr.) Flecare dintre stîlpii care susţin podul morii. Cf. h ii 320, xii 140, alrm sn i h 116/886. f) (Regional) Stîlp de telegraf. Cf. Chiriţescu, gr. 253. y) (Prin Transilv.) Grindă, bîmă groasă folosită la pavarea străzilor. V. pavea. Străzile-s toate largi ... pardosite cu popi de lemn, sau numai macada-mizate. Codru-Drăguşanu, c. 100. h) (Regional) Bucată de lemn care se adaugă la o bîmă ca să o prelungească. Românul îşi clrpeşte sănătatea struncinaiă tot cu acea înlesnire cu care îşi clrpeşte. şi carul cu zbanturt, osia c-un pop. ap. tdrg, cf. chest. v/88. I) (Prin Mold. şi prin Transilv.) Prepeleac (pe care se atîrnă oalele). Cf. chest. v 58/44, 90. j) (Regional) Butuc sau bolovan pe care se sprijină o pîrghie (Arpaşu de Jos —Victoria). Cf. alr ii/i mn 151, 3 937/172. 2. Nume dat mai multor piese de lemn, obiecte de lemn sau părţi ale acestora, asemănătoare, ca formă ori ca întrebuinţare, cu un pop1 (11 ) sau care sint făcute dintr-un pop1 : a) (Mold., sudul Transilv. şi Olt. ; în forma popă) Cui sau bucată de lemn în formă de t, care leagă, la plug, grindeiul de cotigă ; (regional) cocoş, ciocîrlie, ciocîlteu, măsea (II 1 d). Cf. Pamfile, a. r. 37, h XVII 234, Viciu, gl. 69, id. s. gl., Brebenel, gr. p., chest. v/60, a ii 2. b) (La car) Bucată de lemn care leagă cele două lopăţele ale cîrceiei ; (regional) lopăţică, jiglă, scăiuş, spetează, stinghie, bulfeul cîrceiei, crucea circeiei. Cf. Damé, t. 13, Pamfile, a. r. 44, id. i. c. 138, BocĂ-neţu, t. a. 150, ALR ii 5 087/272. c) (Regional) Fus (la vîrtelniţă). Cf. Damé, t. 140, Pamfile, i. c. 259, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d„ dm, h x 425, Tomescu, gl., chest. v/l5, 22, 54, a v 15, 33, vi 14, 26. d) (Regional; în forma popă) Bărbătuş (la războiul de ţesut) (Feneş—Alba Iulia). Cf. alrm sn i h 305/102. e) Beţişor pus înăuntrul viorii, violoncelului etc., în dreptul căluşului, ca să sprijine peretele de deasupra. Cf. CADE, DM. i) (Regional) Băţ scurt, ascuţit la un capăt, cu care se joacă copiii, lôvindu-1 cu alte beţe ; (regional) popic2 (I 2). V. ţ u r c ă. Com. din Luţa-Făgăraş. + (în construcţia) în pop = jocul de copii la care se foloseşte acest băţ. Com. din Luţa-Făgăraş. g) (Regional) Scîndura din mijloc, la fundul unui butoi, pe care sînt aşezate perpendicular doagele ; stinghie, chingă. Cf. Damé, t. 89, cade. li) (Regional) Piesă de lemn, la teasc, care presează strugurii, seminţele plantelor oleaginoase etc. Cf. Polizu, Barcianu, v., tdbg, Pamfile, i. c. 239. Peste turta de jumere, ce are să se stoarcă la teasc, vine aşezat popa, o blană groasă de stejar. Păcală, r. 57, cf. id. m. b. 428, Şăineanu, d. u„ cade, dm, chest. v/15. i) (Prin Munt., prin sudul Transilv. şi prin nordul Olt.) Bucată de lemn folosită de ciobani pentru presat caşul, brînza etc. Săculeţul cu caşul vine aşezat In crintă ... iar peste săculeţ se pune popa, o sclndură groasă de stejar. Păcală, r. 83, cf. id. m. r. 451, h vii 154, xvii 232, chest. v 142/86. j) (Regional) Bucată tăiată circular dintr-un trunchi de brad, folosită de ciobani în loc de scaun (cînd mulg oile) (Mădei —Piatra Neamţ). Cf. chest. v 54/45. k) (Prin Bucov. şi prin Mold.) Bucată rotundă de lemn în care se fixează nicovala de ascuţit coasa. Nicovala se înţepeneşte In pop. i. cr. iii, 227, cf. Pamfile, A. R. 126, CADE, DM. 1) (Regional) Bucată de lemn, groasă la un capăt, cu care se bătuceşte pămîntul; (regional) popic2 (I 1 i) (Uricani). V. mai2 (II 2). Cf. a iii 2. m) (Prin Ban. şi prin vestul Transilv.) Tăvălug (cu care se ridică piatra). Cf. alr ii 6 786/76, 95. 3. (Prin Mold.; la pl.) Parte a harnaşamentului care stă sub coada calului. Cf. ddrf. II. 1. Grămadă de-snopi sau mănunchi de plante (in, cînepă, coceni de porumb etc.) care se aşază în picioare, în formă de con, ca să se usuce; (regional) căpiţă, ciuclă, poponeţ 3 (III 2). Se adună mănunchile şi se clădesc in pop pe palul de sclndură. L Ionescu, c. 155/10, cf. Barcianu, v., ddrf. ¡Snopii se strlng tri glugi sau popuri. Dame, t. 62, cf. Alexi, w., tdrg. Păpuşoii ... nelegaţi se fac popuri, sprijinindu-t In picioare unii de alţii, ca un fel de glugi. Pamfile, a. r. 224, cf. jahresber. xix, 88. Clădeşte tn popi mănuchi de in. ŞĂINEANU, D. U., Cf. CADE, SCRIBAN, D., LTR2, dl, dex, com. Marian, com. din Straja-Rădăuţi, alr sn i h 118, a vi 26. 2. (Ban., Transilv., Maram., Bucov.; în forma popă; şi în sintagma popa crucilor, alr sn i h 60/346) Snopul de grîu care se pune, pieziş, în vîrful unei clăi sau grămezi de snopi, formînd o apărătoare de ploaie; (regional) măgar (ll), preoteasă (II 1), vîrf, clop, căciulă. Prin părţile Moldovei de sus, snopul de-asupra se pune cu cotoarele paielor tn sus şi cu spicele In jos, răsfirate In patru părţi. El se numeşte popă. Pamfile, a. r. 134. Prin Ardeal, jumătatea se numeşte cruce şt are 17 snopi; cel de deasupra este botezat popă. id. ib. 135. Se aşază cruciş unul peste altul 18 snopi, cel de deasupra se numeşte popa. Pribeagul, p. r. 73, cf. Vaida, L. Costin, gr. băn. ii, 156, Paşca, gl., Coman, gl., alr sn i h 60, a i 12, 13, 20, 21, 23, 31, 35, iii 2, mat. dialect, i, 87, 286. 3. (Prin vestul Transilv.) Fir de cînepă, mai bine dezvoltat decît celelalte, folosit pentru sămînţă; (la pl.) fire de cînepă semănate în porumbişte, pentru a se recolta din ele sămînţa, (regional) h ă 1 d a n i. Cf. a i 24, Teaha, c. n. 255. + (La pl.) Fire de grîu lăsate netăiate. Cf. Teaha, c. n. 255. + (Regional) Fir de porumb rămas nesăpat, la a doua săpătură (Vad —Sighetu Marmaţiei). Cf. chest. v/92. — Pl. : popi şi (regional, n.) popuri. — Şi : (regional) popă, pup (alr sn i h 118) s. m. — Din bg. non. POP* s. m. v. popă*. POP3 subst. Curent artistic afirmat în cel de-al şaptelea deceniu al secolului al XX-lea, mai ales în Anglia şi în S.U.A., ca un protest faţă de unele forme ale culturii occidentale contemporane (îndeosebi în muzica uşoară) şi inspirat din creaţia folclorică; p. r e s t r. compoziţie de muzică uşoară cu o temă şi o linie melodică inspirate din folclor. Cf. dex. — Din engl. pop. POPADIE s. f. (învechit) Preoteasă. Ion, Bianca, Ioachim, popadiia Mariica, popadiia Anghela (a. 1745). Iorga, s. d. xii, 44. Erei Angheluţă, păpadia Aniţa (sfîrşitul sec. xviii). GAldi, m. phan. 217. —: Accentul necunoscut. — Pl. : popadii. — Şi : păpădie s. f. — Din slavonul noiu,j,Hia. 11698 POPALNIC — 1033 —' POPÂS POPĂLNIC s. m. v. popllnic. POPANÂŞ s. m. v. papauaş. POPANDljŢ s. n. v. popindeţ. POPANDOSÎE s. f. (învechit, rar) Seminar. Cel mult pentru popi să se deschidă vreo aşa-numită popan-dosie de 2—3 ani. Bariţiu, p. a. i, 190. — PI. : popandosii. — Etimologia necunoscută. POPANTĂ s. f. v. popindău. POPAOS s. n. v. popas. POPĂRĂ s. f. v. papară. POPĂRNIŢĂ s.f . (Regional) Numele unei plante cu floarea galbenă, nedefinită mai de aproape, care se foloseşte. în medicina populară (Lupeşti —Birlad). Cf. h in 261. -PI.:?, — Etimologia necunoscută. POPÂS s. n. 1. (Adesea în legătură cu verbul ,,a face“) Oprire (pentru odihnă) pe parcursul unui drum (lung, obositor); şedere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii); poposire, . odihnă (1), (rar) poposeală, (învechit) oturac2 (1), poprire (2). V. r a s t3. Aceaslea-s popasurile călătoriei lor. Biblia (1688), 1212/17. Unde hilunerecul ll apuca, acolca popasul şi masul îşi făcu. Cantemir, ist. 299. Intr-a-ceeaşi zi au purces şi Nicolai Vodă ... şi făcea popasurile tot împotriva urdiei turceşti. Axinte Uricariul, let. ii, 177/27. li învaţă Cum să face popas oşteneşte Ca să poată plnă dimineaţă Durmi fără grijă. Budai-Deleanu, ţ. 270. Unii şi îngrădind toate locurile de popas, aduc de qbştie pătimire tuturor drumeţilor (a. 1823), Uricariul, xiv, 289. Timpurii brlnduşele, Viaţa vi-i cit un popas1 Conachi, p. 217. Un comandant... Dă ordin de popas. Alecsandri, Poezii, 271, cf. lm. După un scurt popas ... pornim înainte spre Moţca. Creangă, o. 248, cf. 276. Făcură popas intr-o pădure. Ispirescu, l. 77, cf. 47, 74, 140. Ogarii... se odihnesc ca de popas. Odobescu, s. iii, 59. Se aşezară jos ca să se odihnească ... Basmele începură ca la fiece popas obicinuit. DelaVrancea, t. 121. Văd colo In vale Locul lungului popas. I. Negruzzi, s. ii, 309, cf. ddrf. Ajunserăm in pădure şi, după un popas scurt, ne suirămsus pe culme, la ruine. Sbiera, f. s. 387, cf. Alexi, w. Tu la toţi le-ai dat hodină, Şi le-ai dat popas in cale. Goga, Poezii, 217. Un scurt popas — Şi, spre brădet, Pornesc la pas Cei trei călări. Iosif, pâtr. 66, cf. 30, tdrg. Trebuie să fie cărăuşi care fac popas. Bujor, s. 52. Mă hotărli... a-mi face popasul obişnuit In nenumăratele adăposturi de umbră verde. Hogaş, dr. i, 193, cf. Şăineanu, d. u. Cu popasuri multe şi inegale, a cutreierat In clţiva ani cele două judeţe dobrogene. Galaction, o. a. i, 379. Un drumeţ ... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui mătănii. TopÎrceanu, b. 71. La jumătate cale, se făcu un popas mai mare. Brăescu, o. a. ii, 177, cf. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 39, Scriban, d. Făceau popasuri lungi prin gări singuratece. Sadoveanu, o. xvn, 244, cf. i, 187, vii, 353, x, 10, 243. Mină boii grei la pas Şi dejugă.la popas. Arghezi, vers. 243. O astfel de călătorie, făcută pe jos, presupune popasuri multe şi îndelungi. Călinescu, e. 105. Urma să se facă un popas de cîteva zile la Bran. Camil Petrescu, o. i, 9, cf. 426. Boulenii chervanelor rumeglnd molcom, cu ochii umezi întorşi spre sclnteierile focului de popas. C. Petrescu, a. r. 188. După multe popasuri ajunse la locanta domnului Maieu. Stancu, r. a. v, 89, cf. ii, 128. Plnă acum făcuse zeci de asemenea popasuri, v, rom. iulie 1954, 162, cf. ianuarie 1955, 243. Ceilalţi ofiţeri, la popasuri, se cuibăreau prin . case calde. Camilar, n. i, 31: La steagul cel roşu, cu slove de fir, Să facem Intllul popas. Banuş, p. 246. Făcuseră un popas la oborul din Piteşti. Preda, m. 68, cf.. 438. Face popasuri tinereşti, prin ţinuturile pline de pitoresc, s iulie 1960, 52. La locurile de popas, este necesar să se acorde corpului odihna. abc săn. 368, cf. şez. iv, 17. Că mi-i iadu întunecos, Şi-i rău locul de popos. i. cr. ii, 126. Fac popăz. alr i 811/136. De la gură pin’la nas, Şapte poşte ş-un popas, se zice despre femeile urîte. şez. i, 283, cf. Zanne, p. ii, 160, v, 508. (F i g.) Privind in sus spre întortocheatele poteci ale viitorului şi ale ziarismului românesc, un uşor popas sărbătoresc este îngăduit. Galaction, a. 461. în scurtul popas al vieţii, vreau multe schimbări de decor. TopÎrceanu, b. 61. S-au aşezat aici Intr-un popas al nedumeririi. Sadoveanu, o. xi, 429.. <£> Popasul cel veşnic = moartea. La popasul cel veşnic răpaos şi odihnă aflăm (şfîrşitul sec. xvm). Uricariul, i, 68. <£■ L o c. adj. şi a d v. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt, continuu. Zi şi noapte, fără popas, a .tot umblat. Caragiale, o. iii, 9?. Să fugă-l las, Fără popas, Cu mine. Macedonski, o. i, 35. Bate vintul cătinel, Şi mă-ndeamnă tot cu sl, La drum scurt, fără popas. Beldiceanu, p. 89, cf. ddrf. A clmpurilor fructe adunau fără popas. Demetrescu, o. 37. La geam mi se zbătea oraşul eu huielul fără popasuri. Goga, Poezii, 89. în livadă vro patruzeci de glşle coseau fără popas iarba verde. ap. tdrg. O L o c. âdV. (Rar) In popasuri = agale, alene, cu întreruperi. După ce mai căscă un rlrtd, arhimandritul Glicherie se sculă In popasuri, tşi netezi la oglindă părul. Sţă- : noiu, c. r. 74. O E x p r. A nu avea (nicăieri) popas (sau popasuri) = a nu avea (nicăieri) astîmpăr, linişte, a nu-şi găsi locul. Avlntul lui n-are popasuri, în drum el suie şi coboară. Goga, Poezii, 232, cf. 87. Umbla înstrăinat de casă şi nu mai avea popas in locul unde găsise inelul. Sadoveanu, o. xv, 376, cf. xvm, 465. Bade, dorul de la tine Peste multe dealuri vine..., Nicăieri n-are popas.Pin’ la mine la obraz. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 115. + (Popular; în practicile religioase) Oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir (pe la răspîntii), pentru a se citi din evanghelii; (regional) odihnă (1), odihneală (1), odihnire (2). Plnă la mormlnt se fac şepte popasuri. Frîncu-Candrea, m. 177. 2. Loc în care se face un popas (1); (învechit) conac-Şi slnt popasuri presteioţ, de la-Sardis la Susa. Hero-dot (1645), 293. Merse muiarea In calea ei şi intră la popasul ei şi au mlncat cu bărbatul ei. Biblia (1688), 195V8, cf. 2442/28, lb, Polizu, lm, ddrf, Barcianu. Razemă iute. catargul de furcă dlnd drumul la funii Şi-naintează vlslind spre mal, la popasul corăbii. Murnu, i. 16^ Schimbă cai din popas in popas. Delavrancea, a. 141. Erau atltea popasuri unde credeam noi că vom găsi cile ceva de-ale nilncării. Hogaş, dr. i, 23. Sufletul meu rătăceşte aici Intr-un deşert fără popasuri, ca o pasăre ce şi-a pierdut cuibul Rebreanu, i 475, cf. Şăineanu, d. u. Aria popasului era înconjurată cu tufari. Galaction, o. a. ii, 156, cf. id. a. 14, 188. Era un popas la marginea pustiei, Intr-iin loc unde stătusi clndva un schit de ceamur. Sadoveanu, o. xii, 355, cf. i, 192, Scriban, d. Cişmi-giul: ... popasul sentimental şi duios al funcţionarilor din ministere. Arghezi, jb. 93. Insula Popina constituie ... un minunat popas pentru păsările migratoare, vîn. pesc. decembrie 1961, 22. + (învechit şi regional) Distanţă parcursă de la un popas (1) la altul; (învechit) conac. Cf. ddrf. După ce merg un popas bun, se intll-nesc la un dlmb cu un cucoş. şez. i, 280. 3. (învechit şi regional) Odihnă (1). Hodină, adecă cum zic alţii, popas. Budai-Deleanu, ţ. 103, cf. drlu. [Pe vremea aratului] să dăm popasurile la o vreme hotărltă şi să hrănim cu fin boii. I. Ionescu, C; 30/6. S-ar cuveni deci popas şi tihnă celui ce niciodată nu le-a avut. Sadoveanu, o. xii, 353. Şed minerii la popas Pe sub cetina de brazi Şl îmbucă de amiaz. Deşliu, m, 46. Ş-o arat cit o arat, ş-o venit vremea de popas. şez. iii, 241. '+ (Regional) Păsuire1, aminare (Tătăruşi — Paşcani), şez. vi, 6. Măi ai un popas di trii dzlli şi pi urmi ai să ti apuci să-mi grijaşli on cal. ib. 11707I POPAŞNIŢĂ — 1034 — POPĂ1 4. (Popular) Interval de timp (intre două popasuri 3) egal cu o jumătate de zi; (învechit) conac. Poporul împarte ziua In două conace sau popasuri, hem 1069. Dacă slnt la o stină opt ciobani, atunci patru se duc cu oile la păscut In popasul de dimineaţă şi patru, de la amiază In jos. h x 308. 5. (Prin nordul Munt.) Stăruinţă, insistenţă. Cf. Rădulescu-Codin. — PI. : popasuri şi (regional) popase. — Şi : (regional) popaâs (aar i 811/590; pl. popaose, ib.), popaz, popos, (învechit, rar) papos (prlu) s. n. — Din ucr. nonac. Cf. pol. popas. — Popaos, prin apropieri de repaos. POPÂŞNIŢĂ s. f. (Regional) 1. Pagubă în semănături, făcută de vite. l. rom. 1969,492, com. din Brădi-şorul de Jos-Oraviţa. 2. Ceartă, neînţelegere. Cf. l. rom. 1969, 492, L. COSTIN, GR. BĂN. 164, NOVACOVICIU, C. B. I, 17. — Pl. : ? — Cf. ser. p o pasa. POPAZ subst. 1. S. m. Plantă erbacee tropicală din familia liiiaceelor, cu frunze lungi şi înguste (Saba-dilla oţficinalis). Cf. Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., CADE, SCRIBAN, D., DEX. 2. Subst. (De obicei, cu sens colectiv) Seminţele popazUlui (1), negricioase şi otrăvitoare, în formă de seceră, întrebuinţate, în medicină, împotriva viermilor intestinali, a reumatismului, a nevralgiilor etc. Popaziil, fiind olrăvicios, trebuie întrebuinţat cu mare băgare de seamă. Bianu, d; s., cf. tdrg, Panţu, pi.., Voiculescu, l. 229, Bujorean, b. l. 389, M. D. ENC., DEX. — Pl. : (1) popaji. Scriban, D. — Din tc. papaz. Cf. ngr. 71 a n a ţ . POPAZIUNĂ s. f. (Bot.; cu sens neprecizat, probabil) Popaz (1) (Sabadilta officinalis). Cf. Bujorean, b. l. 389. — Accentul necunoscut. — Pl. :? — Cf. popa z. PdPĂl s. ni. I. 1. (Popular şi familiar) Preot. Această carte... o scoase den cartea sîrbească pre limba rumă-nească, împreună şi cu preuţii de la beseareca Şcheai-lor, . . . anume pop Iane şi popa Mihai. Coresi, ev. 6, cf. id. l. 67/22. Ce folosu-e lor deaca popa grăieşte în limbă striină rumânilor, id., ap. gcr i, 24/38; cf. 7/26. Aceşte sîntu popii ceia ce-u stătuţi] înaintea înfrica-tului scaunului fiu] //[ristojs (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 336/4. 1mbrăcămentele popilor, po 7. Nepotul popei lu Murgu (a. 1588). cuv. d. bătr: i, 51/6. Eu,... popa Mitrofan, egumenul de la mănăstirea de Molduviţă, scriem (a. 1595 — 1622). Rosetti, b. 71, cf. 63, 67, 78. S-au tîmplat întro ei pop Onciul ol Bilăieşli (a. 1609). gcr 1,43/29. Au fost...şi popa Ştefan (a. 1614). id. ib. 45/12. Să pui pren tote oraşele popi (cca 1618). id. ib. 47/25, cf. 56/27; S-au pîrît. . . păntru un cal al Oprei, al popei (a. 1626). id. ib. 74/3. Să nu grăiască cuvinte curmezişate popei sau diaconului, prav. gov. 18v/13,cf.l56T/6. îl hirotonisi de-l puse popă. Varlaam, c. 386. Ea Ilina..., fata Măriei şi a popei lui Gavril..., scriu (a. 1642). gcr i, 92/31. Acesta cuvînt mi-l spusără popii de la Memfis. Herodot (1645), 92, c'f. 75, 105. Să caut în popii miei preuţi cărtulari... carii să ştie izvodi Testamentul cel nou. n. test. (1648), ap. gcr 1, 125/1. Scris-ăm acesta al mieu zapis... şi măr-turiia oamini buni, anumfe] pop Vasilie i pop Andrei (a. 1650). gcr 1, 135/13. Care cuvinte... te aduse înaintea popilor, psalt. (1651), ap, gcr i, 153/35; Popii, cari nu să nevoiesc cu rumănie să să oprească din popie (a. 1675). gcr i, 220/24, cf. 231/35. Umori .pre amîndoi popii idoleşti. Dosofteî, v. s. septembrie 21r/7, cf. octombrie 50v/ll, noiembrie l03v/25. [Veşmintele lui AaronJ şapte zile le va îmbrăca popa cel mare. Biblia (1688), 602/42. Au zis vlădicăi de Huşi, lui Varlaam, strigînd: popo, ce nu giudeci drept? N. Costin, let. 11, 62/8. întoarce-te, popo, înapoi, nu-ţi lăsa liturghia nesfîrşiiă. Neculce, l. 13. Pur-ces-au Matei Vodă ta împărăţie. . . i călăraşi, i dorobanţi i popi. anon. cantac., cm i„ 153. Au trimis pă popa acela, Ignatie, la boiari, in Ţara Ungurească. R. Popescu, cm i, 349, cf. ii, 152. împreună cu dtnsul să sui şi tatăl copilului, fiind popă. Mineiul (1776), 192vl/4. Şi-l blagosloviră popii. Alexandria (1799), ap. gcr ii, 166/21. Popi să ne alegem cit mai dăgrabă. Budai-Deleanu, ţ. 396, cf. 121, 303, Clemens, lb. Sînt unii popi ce pronunţă: sfintile sfinţilor, cr (1848), 19a/39. Astfel mergînd El face şi milostenii şi rău, Că popii aşa îi place, gîndind în cugetul său, Pann, p. v. i, 75/8. Popa îl linişti spuindu-i că asta se în-tîmplă uneori. Negruzzi, s. i, 247. Popa, cu-arina-n mîini, Moare cum muriră cei trei mii români. Bolin-tineanu, o. 69. Somnoros, pe nas ca popii glăsuieşte-ncet un cîntec. Eminescu, o. i, 87, cf. 48. f Iepele] le cumpărase de la uri popă. Creangă, o. 277, cf. 140, 231, 259. Era un popă rău şi ursuz. Caragiale, o. i, 5. Ce faci, popă? Slavici, o. i, 66, cf. 67. Nu e chip să ai la şezătoare nici pe fata popei, nici pe fata primarului. Delavrancea, s. 40, cf. 190. Veneau, la urmă, popii, ca buturii de graşi. Macedónski, o. i, 42, cf. 240. Cunoşteam pe popa din sal. Vlahuţă, o. Á. ii, 38. Şi-ntorcîndu-se spre oameni, popa îşi iuţi ciivintul. Demetrescu, o. 39. Şi popi, şirag, cădelniţînd, Citeau eclenii de comînd. Coşbuc, p. i, 149, cf. 82. Ieri un popă rumen mi-a venit în casă. Goga, Poezii, 296, cf. 13. Nu ştiai că sînt dator popii din Văleni? Agîr-biceanu, a. 34. Primarul Stoica şi popa Năstase treceau prin dreptul casei. Gîrleanu, n. 25. Ion asculta ca prin vis cîntecele popii. Rebreanu, i. 387. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie, Am întîlnit un popă. Bacovia, 0. 50. Taie drumul prin poieni, Legănîndu-se călare, Popa Florea din Rudeni. TopÎrceanu, b. 15. în casa noastră, la zile mari, venea popa. Brăescu, o. a. ii, 46, cf. 12. Portul îşi inmormintează morţii fără popă. Sahia, n. 43. Straiele popii erau lungi şi prăfuite. Vlasiu, a. p. 15. Mă rog, unde s-a auzit să boteze un popă o iapă! Sadoveanu, o. i, 609, cf. 107, 375. Printre arestaţi, Sînt unii costumaţi şi deghizaţi în popi. Arghezi, vers. 486, cf. 356.' Ne luaseră popii la ochi. Călinescu, e. o. ii, 192. Se ţinea greu pe picioare şi tot căuta sprijin de umărul popii. Camil Pe-trescu, o. i, 13, cf. C. Petreşcu, a. r. 8. Se cununaseră cu trei popi. Stancu, r. a. iii, 169. Avea... notarul doi băieţi Şi popa o fetiţă. Beniuc, v. 36. Tresare popa şi, îniorctndu-se, şopteşte ceva dascălului. Galan, z. r. 60, cf. Demetrius, Á. 139. înjura şi' pe popa şi pe primar. Preda, m. 66.-A ieşit şi popa cu praporii. T. Popovici, se. 6, cf. s ianuarie 1961, 57. Ăsta nu l-a văzut decît popa. t februarie 1962, 27. Cu popă să te citesc, De pomeni să-ţi îngrijesc ! Teodorescu, p. P. 518. Că eu cînd m-oi spovedi, Şepte popi mi-or trebui. Jarnîk-Bîrseanu, d. 458, cf. 467. Avu popa nouă fete, Nici una nune dele. Doine, 280, cf. şez. 1, 18, ii, 196. Popa ioacă, Negeii seacă. Pamfile, b. 50. Popă sfinţit, Spune-m gîndu ce-am gîndit. Bîrlea, c. p. 234. Popa te miruie în frunte, alr i 593/347. Că nu-mi auzea. . . Nici tobă Bătînd, Nici popă Tocind. Balade, i, 304. Patru popi îl îngropară. folc. transilv. i, 131, cf. 143, 420. Ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan popa. Baronzi, l. 59, cf. Zanne, p. vi, - 315. Popa aré mînă de luat, dar de dat nu. Pamfile, j. i, 131, cf. cade, com. din Piatra Neamţ. Nici toate ale popii, nici toate ale omului. Pamfile, j. i, 131, cf. Udrescu, gl. Nu e bun de cutare treabă cum nu stnt eu de popă. Ciauşanu, gl. Pe dinapoi bun de popă se crede, pe dinainte măgar se vede. Zanne, p. ii, 303. Dă-ţi, popo, pintenii şi bate iapa cu călcîiele, se spune despre cineva care-şi împrumută lucrurile de care are personal neapărată nevoie. Cf. Negruzzi, s. i, 249, Creangă, o. 26, Zanne, p. iv, 548, 549. Unuia îi place popa, altuia preoteasa (şi altuia fata popii) 11711 POPĂ1 — 1035 -- POPĂ1 (— gusturile sau preferinţele variază de la om la om). Cf. Negruzzi, s. i, 249, tdrg, Bassarabescu, v. 54, cade. Cum nu sini eu popă (sau cum nu ml-e mie a mă face popă), se spune pentru a asigura pe cineva că un fapt (nedorit) nu se va întîmpla sau că ceva nu există. Cf. Creangă, ap. cade, Vlahuţă, ap. tdrg, şez. ii, 73. Aduci pe dracul în casă cu lăutari şi apoi rtu-l poţi scoate cu o mie de popi, se spune cînd cineva se uneşte prin căsătorie cu un om rău, de care nu mai poate scăpa. Cf. Creangă, o. 67, Zanne, p. vi, 579, 580. A fi ca Păcală cu popa sau unul zice: popă, altul: preoteasă, se spune despre doi oameni care nu se înţeleg. Cf. Pamfile, j. ii, 161, Zanne, p. vi, 251. M-aş face popă, dar mi-e teamă că nu mi-aş găsi co-mănac, se spune despre cel care invocă un pretext ridicol pentru a scăpa de ceva neplăcut. Cf. Pamfile, j. i, 131. Parc-ai fost popă, se spune unei persoane care a făcut o previziune, care a ghicit un gînd etc. Cf. id. ib. ii, 161. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă, se spune unei persoane neatente care cere interlocutorului să repete ceea ce a spus. Cf. Zanne, p. ii, 752, 753. Popa toacă, Radu joacă, se spune despre o persoană care nu-şi face datoria la timp. Cf. id. ib. vi, 273. (Mort-copt sau vrei, nu vrei) bea, popă, agheazmă, se spune cînd cineva este silit să facă un lucru nedorit, neplăcut pentru el. Cf. id. ib. 471. Popa e călare pe bălana şi întreabă de iapă, se spune despre un om zăpăcit, aiurit. Cf. id. ib. IV, 289. In rîpa lui Moş Harap se dau popii peste cap (Sacii la coşul morii). Sadoveanu, p. c. 10. Popa tn biserică, iar pletele pe-afară (Legumele în grădină). Sbiera, p. 321, cf. 323. Coţofana faură Intră noaptea-n gaură (Popa), şez. xiii, 28. O F i g. Şedea la masă împărătească împăratul Irod. . . cu boiarii Galileii, toţi idolatrii ai pîntecelui şi popii lui Bahus. Molnar, ret. 67/23. ■{•Loc. a d v. Ca popa = (mai ales în legătură cu verbul „a plăti“) în mod sigur, neapărat, obligatoriu, fără doar şi poate. Plăteşte ca popa, tocma pe tocma. Pann, p. v. ii, 72/25, cf. tdrg. Vine ca popa. Pamfile, j. i, 131, cf. cade. Nimic să nu vă lipsească. . . ori dopul de la armă, ori altceva, că plăteşti ca popa şi le dau şi în judecată. Brăescu, o. a. i, 129, cf. Scriban, d. (Popular) Ca fuiorul popii = de prisos, inutil. Cf. Baronzi, l. 44. Crede totuşi, că — deşi îţi vin acum cam ca fuiorul popii — ele [paginile manuscrise] purced dinlr-o afectoasă pornire. Odobescu, s. in, 4, <{> E x p r. (Popular) A da orlul (sau pielea, regional, hlrştloaga) popii ori (regional) a-i zice popa pe (sau de) cap sau a-1 etnta popa (la pat sau aghiosul) = a muri. Ci mai zi, zice-ţi-ar popa de cap. Pann, ap. tdrg, cf. Zanne, P, vi, 472. De foame nu dau popii ortul! Coşbuc, p. i, 128, cf. cade. N-o mai cheamă pe maică-sa... — O fi dat orlul popii-Stancu, r, a. i, 80. Era mai să dau hirştioaga popii. şez. iii, 15. Cînd gîndeşti că le-ai sculat, Să-fi cînte popa la pat. Hodoş, p. p. iii. Zice^i-ar popa pe cap! Ciauşanu, gl. A-i şedea popa la cap = a fi pe moarte. cade. A (l) se duce (sau a-1 merge cuiva) vestea (ori, regional, buhul) ca de popă tuns = a se face sau a produce mare discuţie, măre zarvă (îri jurul cuiva sau a ceva), a stîrni mare vîlvă. Atîtă ţi-i de-ajuns Ca să-ţi meargă apoi in lume buhul ca de popă tuns. Contemporanul, i, 569. Ţi s-o dus vestea ca de popă tuns~ Creangă, o. 147, cf. tdrg, cade, Scriban, d. A-i îi (cuiva) popa = a domina (pe cineva), a(-l) face inofensiv, a învăţa minte (pe cineva), a veni (cuiva) de hac, a fi naşul cuiva; a rezolva o situaţie dificilă. Feriţi într-o parte că eu îi sînt popa. Acuş o să-nvie ca o muscă de iarnă. Alecsandri, t. 462, cf. 636, tdrg. Dacă-i vorba pe aşa, apoi eu ţi-s popa. REBREANU, I. 57, Cf. ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D, Dacă te mai legi de văduve şi de orfani, eu ţi-s popa! Camilar, c. p. 70. Heei! stăi tu, că eu ţi-s popa tău! Sbiera, p. 3. C-apoi... vezi brăcinarul acesta?.'el ţi-i popa. Marian, t. 350, cf. Ciauşanu, gl. Nu m-ascultă? lasă, că eu i-s popa. Pamfile, c. 50. A-şl găsi popa = a găsi pe cineva care să-l domine, care să-l liniştească, să-l cuminţească ori care să-i vină de hac ; a-şi jgăsi naşul. Se vede că pîn-acum le-a fost şi lor velealul. Cu Ivan şi-au găsit popa! Creangă, o. 140, cf. cade. Şi-a găsît popa lui. alr i 1388/592. A călca a popă = a) (de obicei în construcţii negative) a da semne de seriozitate, a inspira încredere. Acest tînăr, care de mic nu prea călca a popă, fiind totdeauna arţăgos, batjocoritor şi lepădat de cele sfinte. Caragiale, ap. cade. Cu apucăturile tale, nu calci a popă! Pamfile, j. ii, 161. Acest băiat nu prea calcă a popă. Scriban, d„ com. din Piatra Neamţ ; b) a lua o atitudine de superioritate neîntemeiată, a-şi da aere, ifose, a face pe grozavul. Cf. ddrf, Şăineanu, d. u., cade. A se uita (la cineva) ca dracul la popă = a privi (pe cineva) cu răutate, a se uita urît (la cineva). Cf. Zanne, p. vi, 611. A se ţine după cineva ca dracul după (sau de) popă = a nu lăsa pe cineva în pace, a se ţine pretutindeni de cineva, a se ţine scai de cineva. Cf. id. ib. 612. A iugi ca de popă tuns = a evita foarte mult o persoană. Cf. Scriban, d. A trăi ca dracul cu popa = a trăi rău, a nu se înţelege (cu cineva). Cf. Zanne, p. vi, 611. (Regional) A fi botezat dă un popă beat = a fi nebun, ieşit din minţi, sărit. id. ib. 497. A avea burtă de popă = a) a fi (foarte) gras. Cf. cade ; b) se spune despre un om care mănîncă foarte mult. (Regional) Vorbă de popă ostenit = vorbă inutilă, vorbă de clacă ; trăncăneală, flecăreală. Cf. Zanne, p. ii, 832. + (învechit) Preoteasă (cu funcţie de preot). Se sculî Nemitor de ucise feciorii lu Amulie toţi, iară pre.o fată el o puse popă. Moxa, 355/11. Puse leage: featele ce vor fi popi să nu se mărite, id. 355/12. Mu-ceniţa Mamelhthi. . . era . . . popă la capiştea Arlemidii. Dosoftei, v. s. octombrie 45r/20, cf. tdrg. + (Regional ; la dansul popular căluşarii) Numele unuia dintre jucători care, în unele regiuni, poartă pe cap un potcap de hîrtie şi execută singur unele figuri ale jocului. Unul din ei, în uncie părţi, îşi pune.un fel de potcap de hîrtie pestă căciulă, făcînd, în lot timpul de înrolare, pe popa. Pamfile, s. v. 61. Cel care face pe popa se face nevăzut prin mulţime, id. ib. 62. 2. Numele uneia dintre cărţile de joc, care are imprimată pe una dintre părţi o imagine asemănătoare cu a unui preot; rigă (2), rege (3), (învechit) crai. Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă sau orice allă carie. Filimon, o. i, 181. Ce mîni ghibace, care pot intr-un minut De prin mijloc ca să-ţi scoată asul, popa, ce-ai cerut. Contemporanul, ii, 25. Popa de cupă. ddrf, cf. Alexi, -w. Popă de treflă. tdrg. Cu popa pofi lua de jos pe un 1 şi o fată. Pamfile, j. i, 15, cf. Şăineanu, d. u., cade. + Popă pros-, tul = numele unui joc de cărţi în care pierde jucătorul care rămîne cu popa1 (12). Cf. dl, dex, com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. (Regional) Uite popa, nu e popa = numele unui joc de cărţi în care jucătorii fac să apară şi să dispară popa1 (I 2). Cf. Scriban, d. Mulţi ţărani, după ce vindeau vila, ori ce aveau în car, pierdeau apoi tot în Obor toţi banii la ,,uile popa, nu e popa“. Camil Petrescu, o. ii, 49. (Regional) Popa-Ianuş — numele unui joc de cărţi nedefinit mai îndeaproape. Cf. h x 586. <0> Expr, (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană care face şmecherii, escrocherii ori care îşi schimbă mereu hotărîrile, părerile, este foarte inconsecventă. Cf. tdrg, cade. Zi, umbli cu uite popa, nu e popa?! Brăescu, o. a. i, 337, cf. dl, dex. 3. Numele celei mai mari (şi mai valoroase) piese de la jocul de popice, în juriil căreia sînt aşezate, într-o anumită ordine, celelalte piese. Cf. tdrg, cade. Ai zice că înfăţişează o mare mulţime de popice, şi că domnul din mijloc e popa. I. Botez, b. i, 140, cf. dl, DEX, CHEST. -v/41. 4. (Regional) Persoană care serveşte mingea la oină (Dobra —Deva), alr sn v mn h 1 293/105. 5. (Regional; în construcţia) De-a popa — de-a pietricelele, v. pietricică (II) (Peştişani—Tîrgu Jiu), alr sn y h 1 289/836. 11711 POPĂ3 — Î036 — POPENcHI 6. (Prin Mold.) Post3 (1, 2). Azi e popă. şez. ii, 43, cf. ddrf. <0> Loc. adj. De popă = a) (despre alimente, mîncăruri; în opoziţie cu de dulce) pregătit fără carne şi fără grăsimi animale (conform prescripţiilor bisericeşti); de post3. Mîncările ţăranului de post (de popă) şi de frupt (de dulce) sînt următoarele ... şez. v, 3. Cînd turta se face numai cl; apă, tocmagii sînt de popă (de post), ib. vii, 75, cf. ţdrg; b) (despre zile, săptămîni, perioade) în care se posteşte (conform prescripţiilor bisericeşti); de post3. Ouă, lapte, ... în zile de popă (zi de post) nu se vind. şez. i, 51. O min-care. alcătuită din mămăligă, tăletă felii, [pe care]... 0 mănincă sătenii săraci in zilele de popă (post), ib. ii, 41. în zile de popă — de post — se face o turtă [de mămăligă], ib. v, 51, cf. 117, i. cr. iv, 242, Pamfile, c. 50, ŞXineanu, d. u. II. (Iht. ; Transilv., Maram. şi Ban.) Zglăvoacă (Cottus gobio). Cf. lb, Polizu, Barcianu, v., ddrf, Gheţie, r. m. 185, jahresber. xh, 122, 142, Alexi, w., Antipa, p. 787, ŞXineanu, d. u,, Băcescu, p. 47, 171, h xvii 5, 255, xvm 103, rev. crit. iii, 165, alr i 1 746/359. III. (Entom.) 1. (Regional) Cosaş (Chizătău—Lugoj). Cf. alr ii 6 554/76. 2. (Regional) Grîngoaşă (Gymnopleurus pilularius) (Peştişani—Tîrgu Jiu). Cf. alr ii 6 562/836. 3. (Regional) Bărbătuşul unui cărăbuş sau al altei insecte (pe care copiii îl înfig într-un băţ ca să zbîr-nîie, la jocul zbîrnîitoarea). Prind un bărbătuş (de cărăbuş) pe care tl numesc ei (băie(ii) de astă dată popă. Marian, ins. 25. Popa, adecă cărăbuşul bărbăiuş, cu-gelind că a scăpat din mîintle celor ce l-au prins, dă să zboare, id. ib. La jocul zbîrnîitoarea, se cheamă popă bărbătuşul de insectă care e înfipt într-un bă(, pentru ca, înoîrtindu-se, să facă zgomot. Pamfile, j. ii, 91: 4. Compus: (regional) popa-ţijjanilor = greier de cîmp (Grgllus campestris). Cf. Viciu, gl. IV. (Bot.; regional) 1. (La pl.) Crăiţă (Tagetes erecta). Cf. Ţopa, c. 223, Borza, d. 167: 2. (La pl.) Zbîrciog (Morchella esculenta). Cf. Borza, d. 195. 3. Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Hangu —Piatra Neamţ). Cf. h x 320. — Pl. ; popi şi (regional, f. II) poape (h xvii 255). Gen.-dat. sg. : popii şi (învechit) popei; voc. : popă şi popo. — Şi : (învechit) pop s. m., (regional, II) poăpu (lb, Polizu, Barcianu, v., ddrf, Gheţie, r. m. 185, jahresber. xii, 122, 142, Alexi, w., ŞXineanu, d. u„ Băcescu, p. 47, h xvii 5, 103, rev. crit. iii, 165; pl. poape, Polizu, Băcescu, p. 171, H xviii 103, rev. crit. iii, 165) s. f. — Din v.'sl; nom>, slavonul sîrb nona. POPĂ* s. m. v. popi. POPĂLNÎ vb. IV v. poplliii. POPĂLNÎRE s. f. v. popllnire. POPĂRÎE s. f. (Rar) 1. (Cu sens colectiv) Preoţime. Logofătu bisericesc şi al şcoalilor, mai mare piste popărie, şcolăret şi învălătorime. Jipescu, o. 102, cf. Scriban, d. 2. Preoţie. Cf. Scriban, d. — Popăl -f suf. -ărie. POPĂRÎT s. n. Dare pe care o plăteau în trecut popii1 (I 1). Cf. Barcianu, Şăineanu, d: u. — Popă* + suf. -arii. POPĂSÎ vb. IV v. poposi. / POPĂZ.s. n. v. popas. POPCHIŞiJR s. m. (Prin Bucov.) Numele unei plante cu floare galbenă nedefinită rţiai de aproape. în jude{ul Suceava, se pune în prima scăldătură [a copilului] ... popchişor şi cătuşnică, ca să fie vîrloşel. Marian, na. 84, cf. Gorovei, cr. 297, şez. xv, 108. — Pl. : popchişort. — Etimologia necunoscută. Cf. p o p ă1, pop1. PtiPCIE s. f. (Regional) Fiecare dintre stîlpii care (avîpd unul dintre capete înfipt în pămînt) susţin un gard sau o poartă ; (regional) pop1 (I 1 d) (Băi-şeşti—Fălticeni). Cf. Marian, s. r. ii, 56. După ce s-au lăut, aruncă lăutoarea pe popciile gardurilor, id. ib. — PL : popcii. — Probabil contaminare între popi şi pociei. I’OPDEÂL s. m. v. podbal. POPDfiLE s. f. pl. v. podbal. POPEAN s. m. (Prin Bucov.) Persoană înrudită Cu un preot, neam, rudă a unui preot (care participă peja toate praznicele). Cf. şez. v, 117. — Pl. : popent. — Popăl + suf. -ean. POPEĂSĂ s. f. (Regional) Soţie de preot; preoteasă. Soliei lui nu-i zice nici popoaie, nici popeasă, ci preoteasă. Com. din Jina-Sebeş. — Pl. : popese. Popă» 4- suf. -easă. POPEĂZĂs. f. (Regional; glumeţ) Preot (Tirnova — Reşiţa). L. Costin, gr. băn. 164. Măi vine o popează. id. ib. — Pl. : popeze. — Popăl -f suf. -ează. POPÎLCA interj. (Prin sud-estul Transilv.) Interjecţie care sugerează iuţeala cu care fuge cineva (ca să scape sau ca să ajungă din urmă altă persoană) ; tuleo, zbughi. Cum a scăpat din mîna mea, popelca părinte, pe deal în jos. Brebenel, gr. p. — Etimologia necunoscută. Cf. popă1, pop elcă. POPELCA s. f. (Bot.; prin nordul Munt.) Mînă-tarcă (Boletus edulis). Cf. Rădulescu-Codin. -Pl.:? — Cf. p o p e n c h i. POPELGÎFŢĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Diminutiv al lui p o p el c ă; Cf: Pamfile, j. Iii, 93, Rădulescu-Codin. . - . — Pl. ; popelcufe. — Popelcă + suf. -u/ă. POPELNIC subst. (Regional) Lemn cu trei mici ramificaţii, cu care se joacă copiii (Şoroştin —Mediaş). Cf. Viciu, gl. — Pl. : ? — Popi -}- suf. -elnic. POPfiMC s. m. v. popcnchi. POPENcA s. f. v. popenclii’. POPENCHI s. m. I. (Bot.) 1. Numele a două specii de ciuperci comestibile, una cu mici pete roşietice sau brune la vîrful pălăriei, cu piciorul neted şi alb, (regional) c ă c i u 1 a-ş erpelui (Coprinus atramen-tarius), cealaltă cu pălăria acoperită de solzi filamen-toşi alipiţi, cu piciorul alb, bătînd în roz sau liliachiu, (regional) buretele-calului (Coprtnus coma-tus). Cf. şez. viii, 5. Mănălărcile, ciobănaşii, popenchii sau opinticit. ap. tdrg, cf. Pascu, s. 241, Panţu, pl., ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm. Borza, d. 192, h i 97, alr ii 6 404/386. 2. (Prin vestul Mold. ; la pl.) Ghebe (Armillaria mellea); Popenchii se fac toamna, i. cr. vii, 252, cf. Bdrza, d. 191. 11732 popenci — 1037 — POPI2 II. 1. (Prin Mold.) Epitet glumeţ pentru un om mic de statură; (regional) popîndoc (I 2), popîrdă (4), popîrţac* (II). Cf. Scriban, d. 2. (Regional) Epitet glumeţ pentru un copil; (regional) popîndoc (I 3), popîndău (I 3). Ci. bul. fil. i, 222, dr. vii, 396. 3. (Regional; în forma popenc) Epitet depreciativ pentru un om leneş; (regional) popînzac1 (I 3), popîndău (I4),popînzoi (13),, popîrdă (1). Com. din Straja-Rădăuţi. — PI. : popenchi. — Şi; (regional) popcnc (com. din Straja-RXdăuţi) s. m., popăncă (h i 97) s. f., pepenci (Borza, d. 191) s. m. — Din ucr. dial. pl. nyoflneni>KH (lit. nijţneHtBH). POPÎNCI s. m. (Regional) Popoiac. Cf. jahresber. xi, 148. — Pl. : popenci. — Popă« + suf. -mei. POPÎSC, -lîASCĂ adj. 1. (Popular şi familiar) Preoţesc. Să fie lipsit de episcopie şi să slujască slujba popească iar nu episcopească (a. 1652). ap. cade, cf. anon. car. Episcopul... uitîndu-şi de datoria cea popească, ... se sculase asupra clientului său, Ioăn Sigismund. Şincai, hr. ii, 192/17, cf. 135/38, drlu, lb. Românilor le lipsea orice şcoală afară numai de o prea umilită şi prea săracă preparandie de cile 6 săp-tămîni şi un curs popesc de 6 luni. Bariţiu, p. a. iii, 122, cf. Polizu, Barcianu, v., ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Se uita... la barba popească, căruntă, a lui moş Grigore. Sadoveanu, o. ii, 148, cf. Scriban, d. De iad n-ai ce te teme, E basnă prostească, popească. Beniuc, v. a. ii, 123. Bun e traiul haiducesc Dar mai dulce-i ăl popesc. Hodoş, p. P. 201. Ş-o luat haine popcheşli pă iei. arh. folk. i, 162, cf. Pascu, c. 191. <0> (învechit şi regional) Literă (sau slovă) popească = literă chirilică. Nu ştiu eu cind buchinea slovele popeşti, la gura vetrichii... ? Klopştock, f. 182, cf. Scriban, d. Litere vechi sau popeşti, alr sn iy h 924/876. + Din neam de popă1 (I 1). Frunză verde lemn domnesc, Am drăguţ fecior popesc. Hodoş, p. p. 67. + (Despre voce) Cu timbru nazal, uşor eîntat (specific preoţilor). Lunganul... a început să răcnească cu voce popească, dogită. Barbu, p. 113. Mi pare bine, fiule, zise împăratul şerpilor cu un glas popesc^Rete-ganul, p. v, 7. + (Regional) Bureţi popeşti = nume dat mai multor specii de ciuperci (comestibile sau necomestibile). Cf. Borza, d. 192, alr ii 6 404/310. Măr1 popesc = nume dat unor specii de meri foarte roditori. Cf. Barcianu, v. 141, dr. ii, 705. Măr2 popesc = fruct al unui măr1 popesc. Cf. Barcianu, v. 141, şez. v, 42, xv, 70, Bianu, d. s„ bulet. grăd. bot. i, 78, dr. ii, 705, l. rom. 1960, nr. 3, 74, Borza, d. 106. Măr1 popesc de Cisnădie = specie de măr1 popesc cultivat mai ales în sud-estul Transilvaniei. Cf. Borza, d. 106. Măr2 popesc de Cisnădie = fruct al unui măr1 popesc de Cisnădie. Cf. id. ib. Pară popească = specie de pere. dulci şi cu coaja galbenă. Cf. şez. v, 68, Pascu, s. 68. Prună (sau poamă) popească = specie de prune mari şi cu coaja alburie. Cf. Barcianu, v. 208, şez. v, 69, Borza, d. 138, hxii 105, xvii 7, alr ii 6 082/130, 833, 836, 848: 2. Fig. (Adesea ironic) Extrem de mare1 (I I), de bogat, de intens etc. Nemaifiind supărat de iiimene, trage Ivan un somn de cele popeşti. Creangă, o. 139, cf. ddrf, tdrg. A venit mama preoteasa, bătrînă,... ştergîndu-şi mereu ochii cu basmaua popească rămasă de la răposatul. Brăescu, o. a. i, 19. Un trecător... cu un carton de îngheţată într-o mînă, umbrela deschisă în cealaltă, şi o popească batistă atîrnată de guler ca o bavetă, — se întoarse după ei. Teodoreanu, m. ii, 12. Făcu o cruce popească. P. Constant, r. 155. Scoase dintr-un cotlon un corlei alb, popesc. Sadoveanu, o. i, 487. Prînz popesc. Scriban, d. [Bunicul] se ştergea la ochi cu o basma popească. Pas, z. i, 28. Cupî pochească. alr i 1 602/684. Este un lemn nici de-o palmă, Nici de-un şchiop, Şi poţi face două coveţi, Două lopeţi Şi o tîtle popască (Ghinda). Gorovei, c. 174. — Pl. ; popeşti. — Popă1 + suf. -esc. POPÎŞTE adv. (Popular şi familiar) în felul preotului, ca un preot, preoţeşte; s p e c. cu un timbru nazal, uşor eîntat (specific preoţilor). Punea pline de slujea popeşte. Dosoftei, v. s. februarie 66r/25, cf. lb, Polizu, ddrf. Bălmăji pe nas, popeşte... un deşănţat amestec de cînlece bisericeşti şi de cîntece de lume. M. I. Caragiale, c. 117. El începu să cutreiere capitala... îmbrăcat în toate felurile, ţărăneşte, popeşte, turceşte. C. Gane, tr. v. 177. Mergeam cîntînd popeşte, pe nas. Călinescu, e. o. ii, 192. Să le cîntăm popeşte aleluia. Stancu, r. a. i, 369, cf. Preda, î. 125. Apoi a zîmbit, apostoleşte, popeşte. Lăncrănjan, c. ii, 91. Frumos ni ti găieşti Şî-i puni şăua pocheşti. mat. folk. 819. <> Expr. A călca popeşte = a fi mîndru (fără temei), a-şi da aere, a face pe grozavul. Carte nu ştie, dar calcă popeşte. Pann, p. v. iii, 28/20, cf. Românul Glumeţ, 55, ddrf. A dormi (sau a minea) popeşte = a dormi (sau a mînca) mult, zdravăn, bine. Cf. Scriban, d„ dm. Se ospătă bine, mîncă şi beu boiereşte, apoi dormi una popeşte. Reteoanul, p. iii, 47. — Popăl + suf. -eşte. POPÉTE s. m. v. popeţ. popét s. m. 1. (Regional) Numele a două specii de peşti: a) molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). BĂ-cescu, p. 47, 131; b) zVîrlugă (Cobitis taenia). Cf. Antipa, p. 787, h vi 235, xvi 10, 22. 2. (Entom.; regional) Cosaş (Şiştarovăţ—Lipova). Cf. alr i 1 896/69. — Pl. : popeţi. — Şi : popéte s. m. Băcescu, p. 47, 131, h xvi 10, 22. — Popă* + suf. -eţ. PÓPII interj. (Regional; de obicei repetat) Strigăt cu care oamenii cheamă raţele (Valea Lupului—Haţeg). Cf. a iv 3. — Onomatopee. POPÍ* vb. IV. 1.1. Tranz. f a c t. şi r efi. (Popular şi familiar) A (se) preoţi (1); a (se) hirotonisi. Arhiereul... mearsă la dînsul, vrînd să-l popască. Dosoftei, v. s. ianuarie 38v/29, cf. anon. car., drlu, lb. Crescut de pomană într-un seminar ca să se popească, după ce şi-a tăiai părul, cr (1846), 1491/50, cf. Polizu. De nu' şi-ar perde ochiul, am gîndit eu, că nu se mat poale popi. Caragiale, o. i, 240. El are să se însoare, să se popească. Slavici, o. ii, 50, cf. 86, ddrf, Alexi, w.,tdrg, Şăineanu, d. u. Popa are şi el doi băieţi la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. Stancu, d. 34. Cum s-a simţit Că e popit, Pă toţi ţiganii Că-i cheamă şi dă spovadă-i întreabă. Marian, sa. 303. Şepte şcoli m-a învăţat Ca să mă po-pească-n sat. Reteganul, tr. 19. Eu nu m-oi popi în sat. id. ib. S-au năcăjit dascălii şi biata babă să-l popească ori să-l profesărească. şez. i, 88, cf. Coman, gl. Dracu s-a popiţi se spune în legătură cu un fapt ieşit din comun. Cf. Jipescu, ap. gcr ii, 261. (A b s o 1.) P-atunci vlădica dă la Silistra pochea. Graiul, i, 364. <0> (Glumeţ) De-ar fi lege-n ţară Să popim pe toţi aceia Cari fac vinului ocară. Coşbuc, p. i, 204. + Tranz. fa ct. (învechit, rar) A călugări. Voi m-afi călugărit, striga Lăpuşneanul.. . M-aţi popit voi. Ne-gruzzi, s. i, 161. <> F i g. De mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu. id. ib. 2. Inţranz. (Popular şi familiar) A exercita funcţia de popă1 (I 1), a sluji în calitate de popă1; a păstori (3), (învechit) a preoţi (2). Au subscris îndată atunci reversul că nici vor mai popi nici vor dăscăli în toată viaţa lor. Bariţiu, p. a. i, 26. Nici moartea 11739 POPI8 — 1038 — POPICI1 nu i-ar fi scos din cap dragostea şi îndurarea pentru mahalaua Flămînda — mahalaua lui de fîrcovnic, pe unde s-a jucat şi a popit. Klopştock, f. 65. + (învechit, rar) A exercita funcţia de preoteasă (2). Popind ea la aceia . . . idoli i să ttmplară deaaniile sv[e.]nţilor apostoli... de le-au citit. Dosoftei, v. s. decembrie 242v/25. . 3. Tranz. (învechit) A unge domn. Să laudă că el au popit pă Grigorie Vodă, cl îl va dăspopi. R. Po-pescu, cm x, 394. II. I n t r a n z. (Regional) A cobi (Prăvăleni —Brad). alr i 1 403/90. Nu popci rău. ib. — Prez. ind. : popesc. — V. popă1. POPÎ3 vb. IV. Tranz. (Rar) A propti (cu popi1 I 1). Cf. DDRF, BaRCIANU. — Prez. ind. : popesc. — V. popi. FOPÎCl s. m. (Regional) Popoiac (Cepari —Curtea de Argeş). Udrescu, gl. — PI. : popiei. — Popăl + suf. -ic. POPÎC* s. n. Diminutiv al lui pop1. 1. 1. Bucată mică de lemn avînd diverse întrebuinţări, mai ales ca element de susţinere sau de sprijin : a) (Prin Ban., prin sud-vestul Transilv. şi prin sudul Munt.) Bucată mică de lemn care se pune sub piciorul unei mobile, pentru a o fixa. Cf. alr ii/i h 254. b) Piesă mică de lemn folosită ca proptea la construcţia tunelurilor. Cf. dl, dm, ltr2, dex. c) (Munt. şi prin sudul Transilv.) Fiecare dintre bucăţile de lemn prinse între ele în formă.de triunghi, care susţin acoperişul unei case (chest. ii 223/95); lemn în formă de triunghi fixat între căpriorii şi acoperişul unei case (ib. 246/87, 294); fiecare dintre bucăţile de lemn fixate pe căpriorii, acoperişului unei case, pentru a le mări rezistenţa (ib. 230/90). d) (Regional; la coada coasei) Picior (II1 j) (Zim-hicea). Cf. alrm sn i h 40/899. e) (Regional; la sanie) Picior (III i) (Ineu—Arad). Cf. alr ii 5 643/64. f) (Regional) încuietoare de lemn a unei uşi, la casele ţărăneşti (Chizătău—Lugoj). Cf. alr ii/i mn 121, 3 812/76.’ 517. Popîlnic să-l fiarbă cu vin şi să ţie în gură şi să bea puţin dimineaţa, şez. viii, 151, cf. xv, 22, Alexi, w. Se fierbe rădăcină de pochivnic (popilnic) şi zeama se be de trei ori pe zi. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 130, cf. i. cr. ii, 303, tdrg, Păcală, m. r. 22, Pascu, s; 241, dB. i, 337, v, 557, Panţu, pl. 231, 233, Şăineanu, d. u., cade. Căutînd să răscolim pămîntul. .., o altă plantă curioasă, popivnicul (Asarum europaeum) atrage atenţiunea. Şimionescu, fl. 15, cf. Bujorean, b. l. 389, Scriban, d., dl, dm, Borza, d. 25, Flora r.p.r. iii, 22, Prodan-Buia, f. i. 199, der, h iii 116, 129, 226, 424, vi 25, xrv 349, xvi .42, 207, 280, 444, xvm 102. Verde foaie popilnic, Ce caţi, mîndro, pe colnic? Teodorescu, p. p. 340. Foiu- liţă popîlnic, Fire-al, codru, afurisit, Nu vezi vara c-a venii? mat. folk. 373, cf. Viciu, s. gl. Frunzuliţă popîlnic, Muierea cu copil mic Nu e bună de nimic. şez. xii, 86. Foaie verde popilnic, I-auzi felele ce zic. ib. 147. Foaie verde popalnic, Cind il. văd ziua prin crîng, Numai gem şi numai plîng. Pamfile, c. ţ. 111, cf. Ciauşanu, v. 89. 2. (Şi în sintagma popilnic iepuresc, Coteanu, pl. 24, lb, Barcianu, v., lm, ddrf, Brandza, fl. 526, Grecescu, fl. 25, Alexi, \v„ tdrg, şez. xv, 22, Păcală, m. r. 22, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d„ dm, Flora r.p.r. ii, 520, Borza, d. 83) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze lucitoare, cu flori violacee, mai rar trandafirii sau albe* (regional) breabăn, mieşunea (li), viorele, crucea-voinicului, floarea-paştilor, foaie-de-vioară, iar-ba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-bo-ieresc (Anemone hepatica). Cf. Panţu, pl. \3. (Prin Transilv., prin Bucov. şi prin nordul Moîdy^ în forma pochitnic) Săricică (Salsola kali). Cf. Ţwa, c. 221, Borza, d. 154. 4. (Regional) Podbal (1) (Tussilago farfara) (Fe-rendia—Rekţa). Cf; alr i 1 918/30. 5. (Regional, în forma popionic) Tulichină (Daphne mezereum). Cf. Borza, d. 57. 6. (Regional)'Ardei (Capsicum annuum). Cf. şez. xv, 22, Borza, d. 39. — Accentuat şi: pdpilnic. Coteanu, pl. 21. — Pl. : popilnici. — Şi : pochivnic, (învechit şi regional) po-pivnic (accentuat şi : pâpivnic, Coteanu, pl. 21), (învechit) popftnic (anon. car., Borza, d. 25), pohftnlc (lb, lm), (regional) popionic (Borza, d. 57), popălnie, popilnic (accentuat şi : popilnic, dl), popfvnic (Borza, d. 25), popâvnic (id. ib.), pochidnic (h vi 25), pocliflnic, (tdrg, Borza, d. 25), pochi6nlc (Bujorean, b. l. 389) s. m„ pochionie (Brandza, d. 366) s. f., pochipnic (Borza, d. 25), pochimic (i. cr. ii, 303, h iii 129, 424, xiv 349), pochitnic (Ţopa, c, 221, Borza, d. 25, 154, h iii 116, xvi 280), poclivnic (Viciu, s. gl.), pohiânic (Borza, d. 25), pohfrnlc (h iii 226), pohivnic (Borza, d. 25), potlhnic (id. ib.), potivnic (Panţu, pl., Borza, d. 25), propilrilc (tdrg), propivnie (id.ib.) s. m. — Cf. ucr. KonHniHHK, ser. k o p i t n i k. POPÎME s. f. (Popular şi familiar; cu sens colectiv) Preoţime. Cf. lb. Popimea de toate confesiunile... îşi temea fiecare pînea de toate zilele. Bariţiu, p. A. i, 406, cf. Polizu. Popimea îşi răzbună într-un mod curios: nici într-o monastire a Moldovei nu ni s-a întîmplat a găsi portretul lui Ion Vodă. Hasdeu, i. v. 38. Şi o deopotrivă ură hrănea el contra nobîlimei şi, liber-cugetălor, contra popimei. f (1884), 19, cf. Bacal-BAŞA, S. A. II, 19, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u., cade. Bucureşlenii veniră grămadă la Giurgiu ca să-l primească, nu numai boierii, ci şi negustorimea, popimea, prostimea. C.Gane, tr. v. 142, cf. Scriban, d. — Popăl + suf. -ime. POPÎNĂ s. f. (Regional) 1. Movilă (1); gorgan; platou (1). Cf. Şăineanu, d. u., Arhiva, xl, 110, Scri-ban, d., ltr2, h i 95, ii 141. 2. Grădişte (în lunca unei ape curgătoare); Cf. Şcri-ban, d., der. Sînt cunoscute la noi popinele sau grădiştile. în scl 1971, 407, cf. m. d. enc. — Accentuat şi : pâpină. Scriban, d. — Pl. : popine şi popini (Scriban, d.). — Şi: poclună s. f. h.xiv 462. — Popi -f- suf. -ină. POPÎ1VCĂ s. f. (Bot.) 1. (De obicei la pl.) Nume dat unor specii de ciuperci comestibile, unele cu pălăria galbenă-roşietică, ruginie sau brună, de obicei netedă, cu piciorul curbat sau răsucit, mai lung decît diametrul pălăriei şi cu carnea alburie, cu miros de fructe (Phollota mutabilis, Pholiota squarrosa), alta Cu pălăria brună sau roşcată, uneori mai deschisă pe mar- 11753 POPINDOC — 1040 — POPÎC gine, cu piciorul alburiu, acoperit cu mici fibre cenuşii sau negre şi cu carnea moale, cu miros puternic (Plu-teus cervinus). Cf. Panţu, pl., cade. Asemănători cu popincii sini burelii cu perucă. Belea, p. a. 159, cf. Borza, d. 195, dex. 2. (Regional; la pl.) Ghebe (Armillaria mellea). Cf. Panţu, pl., cade, Borza, n. 191. 3. (Regional; la pl.) Burete (Ca termen de comparaţie.) îndată se arătă în lumină Traian „Băiatu“, ieşit, ca un popîndoc, din ascunzătoare. Sadoveanu, p. m. 37. <$> (Glumeţ; ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“, pentru a sugera pro- 7 —c. 1901 11796 K>pÎndop —< 1042 — POPÎRŢAC2 porţiile mici ale unei persoane) Un popindoc de bălai. Scriban, d. + (Adverbial; pe lîngă verbe ca ,,a se aşeza“, „a sta“ etc.) Ca ijin popindoc (1), în picioare, drept (şi nemişcat). [Cîinele] se aşeză popindoc pe coadă şi ridică amindouă labele de dinainte pe lingă botu-i fin. Sadoveanu, o. viii, 452, cf. dex. 2. (Prin Mold. si prin nord-vestul Munt.) Popîrţac2 (II). Cf. Scriban, d„ dex, Udrescu, gl. O (Adjectival) O fată popindoacă. Scriban, d., cf. dl. 3. (Regional) Epitet glumeţ pentru lin copil; (regional) popenchi (II 2), popîndău (I 3). Nu este casă care să n-aibă trei-patru popîndoci de toate virstele. GîrleAnu, n. 129, cf. cade, dl, dex. II. S. m. (Prin Mold. şi prin nordul Dobr.; în forma popondoc) Parmac1 (2). Cf. tdrg. Scheletul prispei este făcut de nişte grinzi lungi, numite tălpi..., sprijiniţi de nişte tăraşi numiţi... popondoci. Pamfile, i. c. 403, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. — Pl. : popîndoci. — Şi : poplndop (h i 236), popin-d6c (dl), popondoc (tdrg, Pamfile, i. c. 403, ŞĂINEANU, D. U., CADE, Com. IORDAN) S. m. — Etimologia necunoscută. Cf. p o pl, magh. v a-k o n d o k. PQPÎNDOP s.m. v. popindoc. POPÎ1VZAC1 s. m. 1.1. (Regional) Şoarece (Ilc) (Apo-demus sylvaticus). Cf. cade, Şăineanu, d. u. + (Adverbial ; pe lîngă verbe ca „a se aşeza“, „a sta“ etc.) Ca un popînzac1 (I 1), în picioare, drept (şi nemişcat). Cf. ZANNE, P. II, 746, ŞĂINEANU, d. u. 2. (Prin Olt.) Sperietoare (de păsări). Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 3. Fig. (Prin 01t.): Popîndău (I 4). Cf. cade. II. Fig. (Prin vestul Munt.) Popîndău (II 2). Cf. Zanne, p. ii, 746. — Pi. : popinzaci şi (I 2, n) popinzace (Scriban, d.). — Cf. p o p în d ă u. FOFlNZAC2 s. m. (Mai ales la pl.) Muşuroi format din rogozul (şi din alte plante de baltă) care cresc în bălţile, mlaştinile statornice din cîmpie; ridică-tură în formă de insulă de la suprafaţa unei ape, formată din tulpinile -şi din rizomii rogozului în mlaş-tiriile din cîmpii şi din luncile largi. V. p la vie. Mai sint încă foarte caracteristice pentru baltă toate asociaţiunile de plante cari formează complexe mari... rogozurile, păpurişele, stufăria, plaurul, prundoaiele, popinzacele etc. Antipa, p. 196. Poptndacii, priviţi din apropiere, par ca nişte snopi de rogoz, aşezaţi în apă. Panţu, pl., cf. Scriban, d. Toma, fierbînd mereu, loveşte cu piciorul într-un poptndac şi scuipă' mînios. Camil Petrescu, o. i, 287, cf. dl, ltr2,'m. d. enc., dex. — Pl. : popinzaci şi (n.) popinzace. — Şi : popindăc (pl., n., şi popindace, Scriban, d.) s. m. ; — Etimologia necunoscută. POPÎNZde subst. (Prin estul Mold.) Insulă sau grind formate de o apă curgătoare. Cf. i. cr. vi, 153. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. popînzac2. POPÎNZ<5l s. m.‘(Regional) 1.1. Şoarece (Ilc) (Apode-mus sylvaticus). Cf. cade. + (Adverbial; pe lîngă verbe ca „a se aşeza“, „a sta“ ,etc.) Ca un popînzoi (I 1) in picioare; drept (şi nemişcat). Cf. Zanne, p. ii, 746. 2. Sperietoare (de păsări). Cf. cade. 3. Fig. Popîndău (I, 4). Cf. cade. II. Fig. Popîndău (112). Zanne, p. ii, 746. — Pl. : popînzoi. — Cf. popînzac1. POPÎRDĂ s. f. 1. (Regiohâl) Popîndău (I 4). Com. din Straja-Rădăuţî. 2. (Regional) Cîine. Com. din Straja-Rădăuţi. 3. (Prin Bucov.) Epitet glumeţ pentru o fată obraznică şi guralivă, şez. iii, 85. ^ F i g. (Regional) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. reproş, dojană, ocară (Boroaia —Fălticeni), şez. ix, 52. Ei, asta ca asia, da’ unde mai pui la socoteală popîvda (gura) femeii, cînd m-oi întoarce acasă 'fără vacă şi fără bani. ib. 4. Fig. (Regional) Popîrţac2 (II) (Vlăsincşti—Botoşani). Com. Furtună. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. popîndău. POPÎRLAN subst. (Dobr. şi nord-estul Munt.) Numele unei hore executate în ritm lent; melodie după care se execută această horă. — Zi, mă, popîrlanu... Şi ţiganul îşi dregea vioara. Flăcăii se strîngeau in mijloc şi se prindeau de mini. Pîrvescu, c. 39, cf. Varone, d. 124, h i 270, 301, 388, ii 257, xii 149, com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. — Pl. : ? — Popă* -f suf. -îrlan. Cf. momîrlan1. POPÎRIVÂC s. m. (Prin nordul Munt.) Piatră tăiată ta patru dungi, pusă lîngă vatră, de-a lungul unui perete de lemn, pentru a-1 feri de foc; (regional) cămin eţ. Cf. Rădulescu-Codin. — Pl. : popîrnaci. — Etimologia necunoscută. Cf. pop1. * POPlRNĂU s. n. (Prin Transilv. ) Sicriu, coşciug. Cf. ddrf. Cînd mai bine, cînd mai rău, pîn-ajungi tn popîrnău. Zanne, p. iii, 314. — Pl. : popîrnaie. — Etimologia necunoscută. Cf. copîrşeu. POPÎRŞTĂU s. m., adj. (Regional) (Om) „înalt, ieşit din comun şi prost“ (Talpa Ogrăzile —Roşiori de Vede), Coman, gl. — Pl. : popîrşlăi. — Etimologia necunoscută. Cf. pop1. POPlRŢÂCl s. m. 1. (Familiar şi peiorativ) Preot. Cf. Pascu, s. 192. 2. Spec. (Prin Mold., prin Transilv. şi prin nord-vestul Munt. ; adesea ironic) Popoiac. Cf. Iordan, stil. 197. Ăsta nu-î popă, e numai popîrţac. mat. dialect, i, 187, cf. Udrescu, gl. — Pl. : popîrţaci. — De la popăl. POPÎRŢAC2 s. n., s. m. I. I. S. n. Par1 (1), prăjină etc. avînd diferite întrebuinţări: a) (Popular) Pop1 (11 b). Cf. Cihac, ii, 277, ddrf,. Alexi, w. ii) (Prin Mold. şi prin estul Munt.) Par1 (1) înfipt în pămînt, prins de plug sau fixat pe o ambarcaţie uşoară, care are, din loc în loc, mici crăcane pe care se atîrnă unelte sau obiecte de folos casnic. V. pop1 (I 1 i), prepeleac. Cf. Şăineanu, d. u., Săghi-nescu, s. 31, h xi 428, Pascu, c. 189. c) (Prin nord-estul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Par1 (1) despicat la un capăt (în formă de crăcană), care serveşte la culesul fructelor de pe ramurile înalte alé pomilor; (regional) proţap. Cf. cv 1949, nr. 9, 33, Lexic reg. 84. d) (Prin nord-estul Olt.) Pîrghie (1); cric. Cf. Lexic reg. 84. 2. S. m. (Prin Dobr., prin vestul Mold. şi prin sud-es-tul Munt.) Pisc2 (3). Cf. h vii 155, 184, x 356, com. : din Ţepeş Vodă-Cernavodă. 3. S. n. (Prin nord-estul Olt.) „Cîrlig aninat de o cracă de care te prinzi cu mîinile şl te legeni“. Lexic reg. 84. 11808 POPÎRTAP — 1043 POPONEŢ1 II. S. m. (Regional) Epitet glumeţ pentru un om mic de statură ; (regional) popenchi (H 1), popîndoc (I 2), popîrdă (4). Cf. Cihac, ii,1 277, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. \ — Pl: : (I 1, 3) popîrţace şi (I 2, II, rar, m. şi I 1) popîrţaci. — Şi : (II) popîrjăp s. m. Corn. din Ţepeş Vodă-Cernavopă. — De la popi. POPÎRŢÂP s. m. v. popfrţac®. POPÎŞdl subst. v. păpuşoi. POPÎVNIC s. m. v. popilnic. POPLÂC s. m. (Prin nord-vestul Muht.) Molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. Băcescu, p. 48, 131. — Pl. : poplaci. — Etimologia necunoscută. Cf. popete. POPLĂND, -Ă adj. v. plăplnd. POPLECÎ vb. IV. R e f 1. (Prin Ban.) ,,A îndoi picioarele“. L. Costin, gr. băn. 164. Se poplecieşcie. id. ib., ct. Novacoviciu, c. b. i, 17. — Prez. ind. : poplecesc. — Din ser. popletati, popleiem. POPLÎC s. n. v. popic®. POPLÎN s. n. Ţesătură lucioasă (şi subţire) de bumbac mercerizat (sau, mai rar, de mătase) cu legătura de pînză, folosită mai ales- pentru cămăşi bărbăteşti sau pentru îmbrăcămintea uşoară femeiască. Purta cămaşă de poplin. Preda, d. 56. Va intra în cooperativă să se intereseze... de şifon dublu lat şi de poplin. v. rom. septembrie 1962, 18. In tara noastră se fabrică şi poplin de mătase, în cantităţi mai mici. ltr2. La rochie de poplin Petitorii nu mai vin, Şi la rochie de mătasă Peţitorii toţi se-ndeasă. folc. transilv. i, 73. + (La pl.) Sortimente din ţesătura descrisă mai sus. Avea... zeci de mii de metri de dejalină şi poplinuri. v. rom. iulie 1954, 25. + Ţesătură cu urzeala de mătase şi cu băteala de lînă. Cf. cade. Poplin de lînă. dl. — Pl. : poplinuri. — Şi: (învechit şi regional) po-plină (cade, dm) s. f., (învechit, rar) paplin (Ghica, în Contribuţii, ii, 266) s. n. — Din rus. noiBiini, fr. popeline. POPLÎNĂ s. f. v. poplin. POPLITfiU, -£E adj. (Despre muşchi, artere, nervi etc.) Care se află în porţiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. M[uşchiul] popliteu se află din jos de adîncătura genuchelui. Polizu, p. 74/9. Ari [era] poplitee se află în adîncătura genuchelui. id. ib. 164/5. A'fervul] popliteu extern sau peroneu se scoboară pe după condiui extern, id. ib. 191/32. Arteria poplitee fiind adîncă şi înconjurată de multă grăsime, această arlerie se comprimă mai bine. Turnescu, med. op. 12T/24. Groapa poplitee. d. med. 404. Vasele poplitee. ib. + (Substantivat, m.) Muşchi2 (1) care se află în porţiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. Popliteul este de o formă triunghiulară, situat în linie oblică la partea posterioară şi superioară a gambii. Kretzulescu, a. 255/25. — Pl. : poplitei, -ee. — Din fr. poplite. POPlilVD, -Ă adj. v. plăplnd. POPLdN s. n. v. plapumă. POPOAIE s. f. (învechit şi regional) Soţie de preot; preoteasă. Mi-au lasat o popoaie zălog (a. 1778). Iorga, s. d. xn, 95, cf. drlu, dr. v, 10. Te chiteşti ca şi-o popoaie. Viciu, s. gl. Soţiei lui nu-i zice nici popoaie, nici popeasă, ci preoteasă. Com. din Jina— Sebeş. ; — Pronunţat : -poa-ie. — Pl. : popoaie. — Popăl + suf. -oaie. POPODÎE s. f. v. păpădie. POPIÎI s. n. 1. (Prin. nord-vestul Olt.) Mălai (II 3) subţire copt în spuză. Cf. cv 1950, nr. 4, 37, l. rom. 1962, nr. 3, 263, 265. 2. (Regional) Pîine mică de forma unei „turtiţe“ (Slivileşti—Motru). gl. olt. Trei popuoaied'i pîn' aşa miâ. ib. — Pl. : popoaie. — Popi + suf. -oi. POPOIÂC s. m. (Regional; adesea ¿rome) Preot tînăr, lipsit de experienţă (şi cam dichisit); (regional) popenci, popic1, popiei1, popiştoc, popîrţac1 (2). Po-poiacii se pricep mai mult la citire pă condac, pă tipic. Jipescu, o. 123, cf. tdrg, Pascu, s. 192, cade. Sinor nim atît intelectual cît şi afectiv cu popoiac este po-pîrţac. Iordan, stil. 197, cf. Rădulescu-Codin. — Pronunţat : -po-iac. — Pl. : popoiaci. — Popăl -f- suf. -oiac. P6POL s. m. v. popor. POPOLABj -Ă adj. v. popular. POPOLĂŢIE s. f. v. popuiajie. POPONĂţA vb. I. Refl. (Rar) A se cocoţa, a se căţăra, a se sui (într-un copac). Ce te-ai poponăţat acolo? Marian, în da ii, 514, cf. dr. vii, 110. — Prez. ind. : poponăţez. — Cf. poponeţ1, poponeţ3, cocoţa, p o-p o ţ aa. POPONDfiXE s. m., s. n. v. popîndeţ. POPONDÎŢ s. m„ s. n. v. popîndeţ. POPONDdC s. m. v. popîndoc. PdPONE s. m. v. pepene. POPONEĂCĂ s. f. (Regional) Cutie (Lisa —Făgăraş). Lexic reg. 93. — Pl. : poponeci. — Etimologia necunoscută. POPONEAŢĂ s. f. v. poponeţi. POPONÎL s. m. (Regional) Greier (Gryllus cam-pestris) (Costeşti — Băile Herculane). iCf. alr i 1 893/840. — Pl. : poponei. — Cf. pop ă1. POPONfiTEl s. m. (sg.) (Prin nord-estul Olt.) Co-lăcel din aluat dospit de pîine, care se împarte (copiilor) de pomană. Cf. Ciauşanu, gl. — Cf. p o p o i. POPONfiXE® s. m. v. poponeţi. POPONfiXE* s. m. v. poponeţ*. POPONÎŢl s. m. (Bot.) 1. (Popular) Volbură (Con-volvulus arvensis). Cf. Polizu, Cihac, ii, 278, ddrf, Gheţie* r. m. 339, Babcianu, Alexi, w., Panţu, pl., Şăineanu, d. u„ cade, Borza, d. 51, h vii 83. 2. Plantă din familia gramineelor, eu frunze subţiri şi cu un spic în vîrful tulpinii asemănător cu acela al grîului, care creşte în regiunile de baltă (Alopecurus aequalis). Cf. cade, Scriban, d., Borza, d. 16. — Pl. : poponeţi. — Şi: poponite (Polizu, cade. Borza, d. 16), ponâte (Borza, d. 51) s. m. — Cf. ser. poponac, ucr. onoHeiţB, 11839 POPONEŢ2 — 1044 — POPOR POPONÎŢ* s. m. (Glumeţ) Preot. Lasă-le in conta sfinţiei sale că le scoale poponeţ ca din cutie. Creangă, 0. 223, cf. TDRG. — Pl. : poponeţi. — Popăl + suf. -oneţ. POPONEŢ» s.m., s. n. I. S.m. 1. (Munt., prin Mold. şi prin Dobr.) Numele a două specii de animale rozătoare: a) şoarece (I 1 c) (Apodemus sylvaticus). Cf: cade, dl, dm, DEX; b) şoarece (I 1 b) (Microtus arvalis). m. d. enc., cf. dex, com. Marian. Cile un poponeţe se saltă, se înalţă în două picioare şi se uită la mine cu ochii lui mici, lucitori şi rotunzi. Sandu-Aldea, a. m. 108, cf. dr. iii, 447, Scriban, d„ h i 346, ii 79, 322, vii 170, xiv 338, Tomescu, gl., alr i 1 192/700, 703, 710, 740, 748, 760, 790, 988. + (Adverbial ; pe lîngă verbe ca „a se aşeza“, „a sta“, „a şedea“ etc.) Ca un popîndău (I 1), în picioare, drept (şi nemişcat); în mod provocator. Cf. Pamfile, j. ii, 161, Şăineanu, D. u. Un fedeleş de vin stătea poponeţ alături. Sadoveanu, o. xm, 111. După ce m-a doftorii, am rămas un timp poponef în marginea patului, id. ib. xvii, 457. Ce-mi stai poponeţ la uşă? Scriban, d. Dumneaii şăde poponeţ în trăsură. Graiul, 1, 338, cf. i. cr. iii, 251, şez. xx, 138. + (Familiar; adverbial; pe lîngă verbe de mişcare) Deodată, brusc, tam-nisam (în faţa cuiva). Oamenii tăcură, dar crîş-măriţa sări poponeţ. Gîrleanu, n. 38, cf. Pascu, s. 333. Ce mi-ai venit acum poponeţ? Scriban, d. Ce-mi pui chitanţele poponeţ pe masă? id. ib. Trîndăvesc prin cabinete Iar de-i zor—vin poponeţe cu discursuri pe tipic, contemp. 1950, nr. 184, 3/1. 2. (Popular) Sperietoare (de păsări). Cf. ddrf. Proprietarii de turme socotesc că e destul să pună poponeţe, un chip omenesc cu ciomag în mină în capul turmei, ca treaba să meargă minunat, ap. tdrg, cf. cade, Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. II. S. n. 1. (Popular) Feştilă sau fitil de opaiţ; p. g en er. opaiţ (11). Doar nu-s un poponeţ să m-aprind şi să mă sting pe mică pe ceas. Alecsandri, t. 814, cf. Cihac, ii, 278, ddrf, Gheţie, r. m. 339, Barcianu, Alexi, w., tdrg. In iluminare se întrebuinţa înainte grăsimea de porc foarte mult. . . prin poponeţe sau opaiţe. Pamfile, i. c. 59, cf. 436, id. J. i, 131. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său într-un poponeţ de lut. Hogaş, dr. i, 207, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d.,dl, dm, m. d. enc., dex, şez. xviii, 168, chest. ii 352/175. Nu pot aprinde opaiţul că n-are poponeţ. Com. din Bilca-Rădăuţi, cf. alr i 717/375, 508, 510, 614, 618, 675, 679, 684, 704, 760, Glosar reg. Dă masalaua pe un poponeţ, se spune despre omul nechibzuit, care dă un lucru mai bun pe unul mai prost. Cf. Zanne, p. iii, 225. 2. (Prin Bucov.) Petic dintr-un material textil muiat în sulf şi căruia i se dă foc, pentru a afuma albinele. Acest poponeţ îl întrebuinţează românii pentru afumarea albinelor. Marian, d. 48. III. S. n. 1. (Prin Mold. şi prin Munt.) Pop1 (I 1 a, b). Cf. i. cr. xm, 45, Scriban, d., 4. v 30. 2. (Regional) Pop1 (II 1). Com. din Frata-Turda. — Pl. : (I) poponeţi şi (II, III) poponeţe. — Şi: (popular) poponeţe s. m. — Popi + suf. -oneţ. POPONÎŢl s. n. (Familiar) Şezut, dos (de copil)' O femeie dregea pantalonii rupţi ai unui băiat... fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos şi pu-nîndu-i poponeţul deasupra maşinii de cusut. Pas, Z. I, 186, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, A VI 26. — Pl. : poponeţe. — Şi : poponeâţă s. f. dl, dm. — Popou + suf. -oneţ. POPOR s. n. 1. (învechit şi regional; mai ales în texte cu conţinut religios) Totalitatea credincioşilor de acelaşi cult dintr-o ţară, dintr-o regiune, dintr-o eparhie, dintr-o parohie (1) etc. (în raport cu clericii lor). V. enoriaş. De nu vor fi cu poporu-ş... po- porul să cheme alt popă (cca 1570). ap. dhlr ii, 467 Toţi preoţii... cit botează în popoarăte lor (a. 1645). ap. tdrg. Episcopilor li se cade să înveţe poporul în toate zile (a. 1652). id. ib. Nice un popă în popor, fără ştire protopopului să nu să tocmească (a. 1675). gcr i, 220/31, cf. 240/26. I-au făcui popor s«[î]ni lui iifristojs. Dosoftei, v. s. noiembrie 181r/ll, cf. id. ps. 109/17. Israil pe mine nu m-a cunoscut şi poporul meu n-au înţeles. Cantemir, ap. tdrg. Au dai acele zece porunci. . . pentru ca se plece pe popor la plinirea aceloraşi. Şincai, c. 58/16. Clirul şi poporul cel de lege grecească din Ardeal l-au scăpai papa. Maior, i. b. 89/27. Să scoţi pre poporul meu din pămîntul Eghip-tului. Teodorovici, i. 111/4, cf. drlu, lb, Polizu. Parohia lui era mică, dar poporul nu cu puţină dare de mînă. Reteganul, ap. cade. <0> Poporul ales (sau lui Dumnezeu) = evreii. Cf. Scriban, d. + (învechit şi popular) Parohie (l).Cf. anon. car., lb, Stamati, d., Barcianu, v„ Cihac, i, 212. Această carte i-a fost dăruită de popa Iancu, preot de la Sf. Sava, în poporul căruia locuieşte moş Zaharia. Contemporanul, v2, 144, cf. Alexi, w. Prin cele mai multe părţi, poporul, adică parohia unui preot, este foarte mare, foarte răs-pîndită. Pamfile, cr. 19, cf. 246, Şăineanu, d. u. Face parte din poporul meu parohial. Galaction, o. a. i, 139. <0> E x p r. A umbla in popor = (despre preoţi) a merge din casă în casă (în perimetrul parohiei) cu botezul, în ajunul bobotezei. 2. Formă istorică de comunitate umană, superioară numeric şi calitativ faţă de trib, specifică epocilor antică şi feudală şi anterioară naţiunii, neam (I 5), (învechit şi popular) naţiune (X), norod1 (2), obşte (1), (învechit) limbă, (învechit, în Transilv.) nemzet (1); populaţia, locuitorii, cetăţenii unei ţări, unui stat; p. e x t. formă de comunitate umană apărută în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, ca urmare a dezvoltării forţelor de producţie şi evoluţiei istorice, bazată pe comunitatea de teritoriu, de interese economice, de origine, de limbă şi de viaţă spirituală, naţiune (1). Lăudaţi Domnul toate limbile, prelăudaţi el toţi oamerii (popoarăle d). psalt. 246. Te du cu poporul tău în Vavilon. Dosoftei, v. s. noiembrie 105v/14. Pentru păcatul acesta, de multe ori s-au tare pedepsii ţeri întregi, cetăţi şi popoare. Şincai, c. 70/11. Alta au fost limba latinească sau corectă şi alta ceia ce resuna în gura poporului latinesc. Maior, ist. 233/4. Acest popor ce să zicea vlahi acuma să afla în Panonia. Budai-Deleanu, lex. i, 44n/6. Din dragostea ce are cătră poporul (norodul) său..., niciodată n-au voit înălţiia sa a se rădica cu arme. Manifest (1813), 3/8, cf. Ţichindeal, f. 260/2. Iară aci însămnează aceale 30 de părţi sau ceate, în care au împărţit Romulus poporul roman în cetatea Romei. Nicolau, p. 29/19, cf. Leon Asachi, b. 97/14. Din deosebite stihii au adunat un trup şi au făcut poporul roman, br (1821), 78/15, cf. Teodorovici, i. 110/24, Vîrnav, l. 134T/18. Românii... sîngele şi începutu şi-l trag din poporul roman. T. Aaron, s. a. 12/14, cf. simb. pl. 4/14. Necăpălînd ei peţitele fele de la învecinatele popoare, făcu Romulus un joc înaintea zeului. Bojincă, a. i, 9/6, cf. cr (1829), 236^3, ib. (1830), 1502/31. La chemarea lui, tot poporul cazacilor s-au ridicat. Asachi, s. l. ii, 8, cf. i, 61. în staturile republicane este guvernul în mînile celor măi de frunte, au a iot poporul. Fabian-Bob, 50/3. Limba este cel mai sigur şi mai vechi sămn ce desparte pe un popor de altul. Rus, 1.1, 57/26. Popolul britanic se va pronunţa... asupra acestei cestiuni. cr (1846), 172/25. Nu cumva lui am dat eu cîrma ăstui stal S-o poarte cum ar vrea poporul? I. Văcărescul, B. 7/8. Asemenea strălucite izbînzi ale românilor aprinseră sperările popoarelor mult chinuite din Turcia. Bălcescu, m. v. 65, cf. 12, 42. Mult îşi tem şi îşi apără popoarăle naţionalitatea şi limbai cr (1848), 21/35. Vei vedea trecînd pe di-nainte-ţi popolul tău român. ap. Ghica, a. 77. Periră virtuţile cele vechi ale acestui popor de eroi. Calendar 11843 — 1045 — POPOR (1850), 2/27. Gustul şi pipăitul... sini mai desăoîrşiţi la popolii civilizaţi. Brezoianu, î. 112/30. încet cîte încet neamul se priface în popol sau naţie. Russo, s. 97. Dintre toate paserile Americei, nici una n-a ocupat aşa de mult imaginaţiunea populilor de acolo decît condorul. Isis (1856), 6V12. Originea poeziei atinge leagănul civilizaţiei populilor. Bolliac, o. 33. Tu cînţi de libertate la popului ce geme Supt jugul tirăniei. Mureşanu, p. 56/5. Aspirări legitime în popoli se deşteaptă. Alexandrescu, o. i, 355, cf. 259. Cît de mult contribuieşte teatrul la formarea unui popol primitiv. Filimon, o. i, 211, cf. Hasdeu, i. v. 149, Canella, v. 233. Numai tu, popor române, sâ zaci vecinic în orbire? Alecsandri, p. ii, 6. Popolii suspină sub a lor durere Şi Urăsc cu lanţul viaţa de amar. Bolintineanu, o. 100, cf. 19, 154. îşi va vedea feciorii slăviţi între popoare. Odobescu, s. i, 29. Am urmat pămîntul ista, vremea mea, viaţa, poporul. Eminescu, o. i, 53, cf. 24, 63. Sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei. Caragiale, o. iii, 158, cf. Delavrancea, t. 238. Nuţi-ai iubit poporul, maiestate! Vlahuţă, o. a. i, 39, cf. 193, 217, ddrf, Alexi, w., tdrg. Intr-un popor, artiştii lui sînt frunţile cele mai înalte şi mai apropiate idealului. Galaction, a. 220, cf. 74. Poporul meu e înţelept, ca şi al dumitale şi ca toate popoarele. C. Petrescu, a. 445, cf. D. Botez, f. s. 13, Brăescu, o. a. ii, 309. Aş dori să aflu dacă. popoarele lor sînt.., fericite. Sadoveanu, o. xii, 25î cf. 249. Din limbile popoarelor vecine cu-al nostru am primit de-a lungul veacurilor numeroase cuvinte. Iordan, l. r. 66. Prozatorii români... au împlinit una din cele mai nobile fapte spirituale ale poporului nostru. Vianu, a. p. 394, cf. 23. Niciodată un popor mare ca al nostru nu va deveni un popor de sclavi. Scînteia, 1952, nr. 2 391. îşi întindea cruzimea în larg, cotropitoare. . . Peste popoare, roabe ca şi poporul lui. Arghezi, vers. 392. Fă secere, ciocane Pentru întreg poporul. Călinescu, l. l. 13. Se isca în poporul român amintirea acestui trecut glorios. Camil Petrescu, o. i, 589, cf. id. u. N. 406, Stancu, u.r.s.s. 126. Formarea poporului nostru şi formarea limbii lui sînt indisolubil legale una de alta. contemp. 1956, nr. 483, 1/1. M-am bătut pentru ca, de acum, niciodată Popoarele lumii să nu se mai bată. Deşlîu, g. 43. Orice popor, oricît de înapoiat ar fi, este autorul propriei sale culturi. probl. geogr. i, 54. Numai glasul popoarelor Rămîne sub soare Peste neamuri şi ginţi. Horea, p. 12. E istoria întreagă ă vitalităţii unui popor, contemp. 1965, nr. 955, 1/7. O (Prin analogie; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care indică felul, componenţa) Cînd poporul ei de foame va muri..., [matca] încetează de a mai trăi. Tomici, c. a. 18/6. Acea doamnă e Dochie, Zece oi, a ei popor. Asachi, s. l. i, 169. Un adevărat rai de verdeaţă în care cîntau .... un popor de gîndaci şi păsărele. Gane, ap. cade. Insecte!. . . un popor întreg, ca la un plebiscit. Caragiale, o. i, 76. Pe margini de rîu, Poporul de pasări s-adună. Coşbuc, p. ii, 21. Ca nişte fulgi uşori printre flori zburau popoare întregi de fluturi. Petică, o. 284. O femeie. . . hrănea un popor de pasări lacome. Brăescu, o. a. i, 209. Cunosc. . . întregul popor al ogrăzii. Sadoveanu, o. v, 141. O Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“, arată o cantitate, un număr mare, dar neprecizat) Doresc cu popoare de stele Să- merg drumul mare din cer. Eminescu, o. iv, 99. Rîuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrîne. id. p. l. 70. Popoare de gînduri învălmăşite îi năvăleau năpraznic la porţile minţii. Vlahuţă, o. a. i, 124. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. id. ib. ii, 170. E menit să trezească un popor de inimi la cele dintîi accente ale inspiraţiunilor sale. Deme-trescu, o. 155. Crîşmanil... mînuia un întreg popor de păhare şi de gărăfi. Hogaş, dr. i, 114. Palpită în visul seminţelor. . . Popoare de frunze. Blaga, p. 25. 4 (învechit' de obicei urmat de determinări in genitiv) Populaţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale (formate din mai multe sate). 70 de ai sînt de cîndu-i poporul cetăţii cu Ieremia în Vavilon. Do-softei, v. s. noiembrie 106v/8. Cartea... să o auză tot poporul Ierusalimului, id. ib. 107r/7, cf. drlu. Poporul Bucureştiului atunci se revoallă şi îi scapă. mag. ist. i, 120/28, cf. Stamati, d., cade. Să fie alături de poporul bucureştean. Camil Petrescu, o. ii, 11. Sînt alte acte în care se vede lămurit că popor însemna o parte a obştii săteşti. Panaitescu, o. ţ. 51. + (învechit, rar) Unitate administrativ-teritorială care cuprindea localităţile din jurul unei cetăţi, ale unui oraş, un cartier al unui oraş etc. [Grija] de a avea în fieşcare popor un dohlor. Golescu, î. 29. întocmirea şi împărţirea popoarelor ce are politia spre a îngriji pentru sigu-ranţia norodului, id. ib, + (învechit; de obicei urmat de determinări) Fiecare dintre părţile distincte ale unei moşii mari, corespunzînd, de obicei, pâmînturilor situate în jurul unui sat, al unei mănăstiri etc. Au rupt dumn[ealui] din popoarăle mănăstirii un pisc cu viile, numindu-l Izvorul (a. 1794). Iorga, s. d. xiv, 146. Se vînd cu mezat cele următoare: două vii, una din poporul săcuienilor sud Saac şi alta din poporul Ţintea, cr (1832), 192V10. La judecătoria judeţului Mehedinţi se vinde cu mezat casele... şi două vii, una în poporul Găidanului şi alta In poporul bulighii. ib. (1833), 842/13. Această mare moşie este împărţită în patru păpoare. I. Ionescu, m. 661. Despărţirea trupului moşiei în patru păpoare arată că chiar din vechime s-a recunoscut că această moşie este prea mare şi trebuie despărţită, id. ib. 662, cf. 664, 665. 3. (în orînduirile bazate pe exploatare, în opoziţie cu clasele dominante) Grosul populaţiei; masa muncitoare ; s p e c. ţărănimea ; norod1 (5), (regional) naţie (v. naţiune 3). Ţiganii, sfaturile deşarte Văzînd a deobştelui popor, Aleg pe cei învăţaţi la carte. Budai-Deleanu, ţ. 331. El insuflă în popor şi în oaste un simţămînl de încredere. Asachi, s. l. ii, 81. Boieri şi popor luară pe osîndit în mijlocul lor. Bălcescu, m. v. 30, cf. 29, 40. Partea bisericească. . . deprinde cea mai mare influinţă şi încredere asupra poporului. cr (1848), 52/34. Russo. . . era născut din popol. Brezoianu, î. 6/15. Nu eşti fiu al poporului, ieşit din opincă, nepot, strănepot de plugar. Ghica, s. 222, cf. Hasdeu, r. v. 154, Bolintineanu, o. 262. Nu mai e ca mai năinte: boierii lot dasupra şi poporul tot dedesubt. Jipescu, o. 103. Cîteva zile veseliile şi sărbătorile se urmară în popor. Odobescu, s. i, 135. Acele mi- lioane... pe cel sărac apasă Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. Eminescu, o. i, 59. Fireşte, dicoră-ţiile nu sînt făcute iot din sudoarea poporului? Caragiale, o. vi, 13, cf. iii, 157. îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră şi poporul. Ispirescu, l. 42. Mie chiar îmi plac petrecerile poporului. Rebreanu, i. 22. Concepţiile lui Creangă sînt ale poporului. Ibrăileanu, s. 156, cf. Galaction, a. 173. Am ridicat poporul la începutul revoluţiei şi am fost calomniat de aristocraţi. Camil Petrescu, t. ii, 518. Se spune că proverbele sînt înţelepciunea popoarelor. Brăescu, o. a. ii, 365. Poporul gîfîia, hărţuit de vechili guvernamentali. Vlasiu, d. 301. Poporul întreg deoparte, mulţimea aceea răbdătoare şi cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. Bart, s. m. 25. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. Vianu, A. P. 238. Poporul muncitor începe să devie stăpîn pe roadele muncii salé, contemp. 1948, nr. 106, 1/1. Noi sîntem de la Curte şi înţelepţi de casă Şi voi sînteţi poporul şi gloata numeroasă. Arghezi, vers. 395. Ei chemau poporul la vigilenţă. Stancu, r. a. iii, 34. Tu, ţara mea, şi tu, popor de jos — Mi-aprindeţi iarăşi vîlvătăi în piept. Beniuc, v. 92. Nimica nu-i mai tare-n lumea asta ca poporul! Galan, z. r. 382. Ei se certau, şi noi, poporul, duceam greul, s ianuarie 1961, 4. Poporul a rîvnit la drepturile pe care i le dădea jertfa. T iunie 1964, 22. <0> L o c. a d j. Din popor = care face parte din clasele exploatate, din grosul populaţiei; de ori- 11843 PÖPORA Tr 1046 — POPORAN gine socială modestă. Ele fac să pice în ghearele uzurei copile din popor. Eminescu, o. i, 60. Şi el e d-ai noştri, băiat din popor. Caragiale, o. vi, 13. Ca orice fată din popor nu se temea de întuneric. Agîrbiceanu, s. p. 40- Cunoaşte pe un om din popor, servitorul unei femei văduve. Galaction, a. 163, cf. Scriban, d. Ţinuta sa era în general cu mult prea surprinzător măsurată şi discretă pentru un om din popor. Călinescu, s. 18. Curtea era plină de lume din popor care aştepta. Camil Peţrescu, o. ii, 486, cf. Frunză, z. 61. 4. Mulţime, număr mare de oameni (strînşi la un loc); gloată, norod1 (4), (învechit şi regional) po-porime (2), omet1, (regional) omenet, (învechit, rar) po-poraţie (2). Deaca audzî, tot poporul alergă şi... rump-sără hainele pre dînşii. Dosoftei, v. s. noiembrie l07r/36, cf. st. inşt. 7/14. Au zis căiră popor (norod): Vedeţi cum să nevoieşte omul acela? Lazăr, p. t. 73/4. Am ajuns la altă margine a oraşului, unde poporul... gusta răpaos în colibele sale. Leon Asachi, b. 61/9. în adîncă duioşime cufundat, poporul nostru îl ducea ta ţinte-rime. Asachi, s. l. i, 75. Ajunserăm la întîia stafie, pe drum natural. . . prin două rînduri de popor. Co-dru-Drăguşanu, c. 21. Sigisniund convocă o adunare mare de popor armat la Turda. Bălcescu, m. v. 44, cf. 29. Abia putu să treacă cu calul său prin mijlocul undelor de popol. cr (1848), 4V55. Gemea poporu-n curtea palatului dreptăţii. Bolliac, o. 197. Popoluli înfuriat pînă la turbare, se împărţi în două părţi. Fi-limon, o. i, 338. Poporu-mpregiuru-i, trist, cu-nfiorare, La el se uita. Alecsandri, p. i, 40. Trecurăm prinir-o mare de popor, ce se adunase aproape de tabără. Bo-lintineanu, o. 262. Fu adusă în mijlocul poporului pe piaţa mare din Rouen. Odobescu, s. i, 20. Poporul loc îi face tăcui şi umilit. Eminescu, o. i, 61. în Piaţa Unirii, plină de popor. . . Prezidentul. . . citeşte actul solemn. Caragiale, o. iii, 158, cf. Macedonski, o. i, 220. Ieşit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulfi şi mult popor. Coşbuc, p. i, 56, cf. 57. Sala e asediată de popor. Camil Petrescu, t. ii, 518, cf. id. o. i, 8. Scamatorul a întins săbiile poporului. Sahia, n. 68, cf. Sadoveanu, o. i, 320. Tot poporu din sală. Scriban, d. Joia moşilor aduna în cîmpia Oborului... popor din patru, cinci judeţe. Arghezi, b. 66. Tot poporul lăcrăma Şi din gură cuvînta. Balade, iii, 181. — Pl. : popoare. — Şi: (învechit) p6poI, popul s. m., păpor s. n. — Lat. populus. — Popol < it. popolo, — Popul < lat. pOpulus. POPOR vb, I. (învechit) 1. Intranz. A păstori (3). Eu, smeritul, hedestoinicul, popa Chirilă, de aciua, am scris acest puţin cin... în ănu ce am poporal în Ui-Nimăt, la Tăşnad (â. 1698). Iorga, s. d. xvii, 2. Scris-am eu... popa Ion din sat anume din Suiug, cînd am popor îl acolo (a. 1724). db. xi, 285. 2. T r a n z. A popula. Cf. ddrf. O (Prin analogie) Craiova.... e avută în ruine, vechi şi moderne, poporate de cobi nocturne. Codru-Drăguşanu, c. 22. — Prez. ind. : poporez. — Şi : popori vb. IV. — V. popor. — Pentru sensul 2 cf. popula. POPORĂL, -Ă adj. (învechit şi regional) Popular (D- Se vede că limba poporală a romanilor vechi s-au potrivit ca a noastră românească. Bojincă, a. ii, 199/21, cf. I. Golescu, c. Clasele cultivate... s-au depărtat de fizionomia poporală. Russo, s. 35, cf. 15, 53. în Franţia, Germania şi Anglia, poeziile noastre poporale... au produs o mare plăcere, rom. lit. lll1/20. Pînă cînd poezia noastră poporală n-a fost aridicată la locul său..., literaţii noştri rătăceau prin labirintul literaturilor străine, f (1865), 106. Poeziile poporale sînt... comori nepreţuite. Alecsandri, s. L. 291/7. Copiii. ■ ■ ar aduce părinţilor îmbărbătarea de care au astăzi atîta nevoie masele poporale. Caragiale, o. i, 99, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se va ţinea o mare adunare poporală la noi în Păltiniş. Agîrbiceanu, l. t. 218, cL dm, dex. — Pl. : poporali, -e. — Popor + suf. -al. POPORALITÂTE s. f. (învechit, rar) Popularitate, Viniră să gratuleze noului candidat, care se bucura de o poporalitale atît de mare, încîl a întrunit încrederea tuturora, f (1876), 105. — Poporal + suf. -itaie (după germ. Popularität). POPORÄLNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Popular (2). Să nu-i facă mai bună îniocmire în shoalele poporalnice. st. inst. 7/9. — Pl. : poporalnici, -ce. — Popor -f suf. -alnic. POPORAN, -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi f. 1. (învechit şi regional) Enoriaş; credincios (care aparţine unei anumite eparhii, parohii etc.). Popii carii nu să nevoiesc cu rumân.ie... facu-şi de cătră £>Jumne]zeu pedepsă şi de cătră poporani urăciune (a. 1675). gcr i, 220/26. Noi ce-ţi sîntem turm-aleasă Şi poporeani de sfînta ta casă. Dosoftei, ps. 269/18. Dat-am această ateştafie a noastră la mîna acestor poporani ai noştri de aicea de la Varvifi... protopop Nicolaie Vineţeanut (a. 1713). bul. com. ist. ii, 272. Popii din partea lor strîng unelte de fier... care le schimbă cu poporănii lor pe ceară. ist. am. 20v/20. Altul din preoţii aceiiaşi besearici ca să săoîrşească şi acela slujbă la alt enoriaşi, şi neavînd molitveanic de prisos..., aşa să face zăbavă. .. sau cîrtire şi bănuieli între poporani (a. 1794). bv ii, 367. Acelaşi sobor au orînduit pre Săturnin..., ci nu mult au şezut în scaun şi s-au lepădal de poporenii lui. Şincai, hr. i, 81/38. Această sfîntă şi d[u]mneză-iască carie... s-a cumpărat de cinstiţi poporăni (a. 1801). Iorgâ, s. d. xva, 115, cf. Ţichindeal, f. 301/17, drlu, lb. Popimea de toate confesiunile. .. îşi temea fiecare pînea de toate zilele, în caz cînd poporenii ar trece la altă biserică. Bariţiu, p. a. i, 406, cf. iii, 143, Polizu, Barcianu, v. Sal vechi răzăşesc... cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporăni ca aceia. Creangă, o. 179. Nu se poate parohie mai frumoasă decîl cea din Buteni, mai ales cînd poporenii te vreau. Slavici, o. ii, 73. Preoţii săraci nu despre-fuiesc pe poporenii lor şi nu-i scol numai ca pe nişte muşterei. Contemporanul, iii, 650. Biserica era plină de poporani. D. Zamfirescu, ap. ddrf, cf: Alexi, w. Cînd părintele ar fi avui vreo bucurie, poporanii toţi se împărtăşeau de ea. luc. v, 124: La fiecare botez, căsătorie sau înmormîntare era o adevărată tocmeală între preot şi poporenii săi. ap. tdrg. Preotul porneşte cu ajunul încă de cu noapte; poporănii ştiu aceasta şl se pregătesc. Pamfile, cr. 20. Un popă slab e o ruşine pentru poporani. Hogaş, dr. ii, 44, cf. Şăineanu, d. u. Nimeni dintre poporănii de faţă nu cunoştea înfelesut acelei împărtăşanii. Sadoveanu, o. x, 558, cf. xn, 223. Şcoalele noastre confesionale... erau finute din averea bisericilor româneşti şi de poporeni. Moroianu, s. 21. Cei ce fac parte din poporul bisericii se numeau poporeni. Panaitescu, o. ţ. 51. Moşu Haralambie, căci aşa-t ziceau tofi poporănii, avea un loc anume de cerşetorit la uşa bisericii, şez. vi, 168. 2. (învechit şi regional) Persoană care face parte din grosul populaţiei; sp ec. ţăran, sătean; p. ext. concetăţean. Nice pre nimerea cunoscut nu vedea, rude şi priiatini şi poporeani ştiuţi, pre nime. Dosoftei, v. s. noiembrie 106r/8. Fiind ş[i] Radul pir[călabul] şi Ştefan Stolnicu şi cu tofi poporan[ii] fafă (a. 1771). Iorga, s. d. vii, 39. în o casă părăsită, depărtată de cotun. Despre care popdrenii mii minuni pe-amurgul spun. De mult şede un săhastru. Asachi, s. l. i, 204. Tristă soartă au acei din poporeni Ce nu sînt nicăiuri statornici cetăţeni. Donici, f. ii, 26/11. Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. Macedonski, o. i, 102. De ziduri poporenii cu faclele-au trecui Şi vin cu furci şi coase. v. rom. septembrie 1954, 98, cf. Teodorescp, p. p. 11848 P0P0RANEITATE — 10&7 — POPORAŢIE 373. Toţi feciorii-oi indalci... Toii sătenii şi poporenii. Marian, v. 60. [împăratul] porunci vizitiului să puie telegarii la carită... să-şi vadă poporenii. Dumitraşcu , STR. 1.4. <> (Adjectival) Plîngerile cu care s-au arătat la comisiie lăcuitorii poporeni din amîndouă Prinţi-paturile (a. 1842). doc. ec. 769. II. Adj. 1. Care aparţine poporului (3), privitor la popor, oare provine din sau de la popor, care serveşte interesele poporului; creat de popor, specific unui popor, caracteristic culturii lui; popular (1), (învechit şi regional) poporal. Sirena iacului. Baladă. Imitaţie dupre o tradiţie poporană [Titlu]. Calendar (1854), 121/4. Mi-e iertat a împrumuta astă zicere poporană. Negruzzi, s. i, 258. în literatura poporană cea nescrisă predomneşte dementul liric. Hasdeu, ap. ddrf. Căci mai ales tipul poporan este nemeşteşugit şi se impune cu realitatea unui product al naturii primitive. Maio-rescu, cr. iii, 30. Ne dă o definiţiune în care se vădeşte toată însemnătatea poeziei poporane. Odobescu, s. i, 180, cf. 43, 54. Trebuie să ascultăm lectura studiului celui nou: „Femeia în istoria şi în poezia poporană a românilor“. Caragiale, o. ii, 147. în îmbinare cu credinfa aceasta despre lună stă şi următorul fragment dintr-o poezie poporană din Bucovina... Marian, na. 375. Nu trebuie dar să ne grăbim a zvîrli dispreţul nostru tratamentelor empirice poporane, arh. olt. i, 26. Muzica se poale colora deosebit după geniul poporan. D. Guşti, p. a. 75. I se alătură aci un umanism oriental şi bizantin, extras şi purificai din vechile cărţi ale tradiţiei poporane. Vianu, a. p. 240. + (Despre curente literare) Care susţine că principala sursă de inspiraţie trebuie să fie poporul (3), îndeosebi ţărănimea, şi viaţa, sentimentele, năzuinţele, creaţia lui. Se... explică. . . deosebirea în privinţa curentului poporan şi a celui istoric. Ibrăileanu, sp. cr. 93. 2. (învechit) Popular (2). îndată s-au alcătuit sholi poporane şi săteşti. Asachi, i. 411/19, cf. id. s. l. ii, 69. Supt nume de medicina poporană infălegem cuprinsul tuturor acelor învăţături pentru popor, ce Sînt scoase din ştiinţa medicinei. povăţ. (1844), 4/4. Cursul acestor şcoale este de patru ani, în care se va învăţa. . . fizica şi mehahlca poporană (a. .1847). Uricariul, vii, 236. 3. (Rar) Popular (3). între multiplele calităţi ce-şi atribuia prefectul era şi aceea de neîntrecut orator poporan. Avea convingerea mare ca verbul său fierbinte merge totdeauna drept în inima ţăranului. Rebreanu, r. n, 86. — Pl. : poporani, -e şi (regional) poporăni, -e. — Şi : (I) poporeân, -ă s. m. şi f. — Popor + suf. -(e)an. POPOHAîVUITATE S. f. (Rar) Caracter popular. Cf. dn2. — Pronunţat : -ne-i-, ‘-De la poporan. POPORANISM s. n. 1. Mişcare politică-ideologică şi artistică de la-'sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, care considera masele ţărăneşti drept elementul de bază al naţiunii şi factorul hotărîtor în crearea culturii naţionale şi care recomanda, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viaţa ţărănimii, privită cu simpatie, cu compasiune şi în mod realist. V. narodnicism. Poporanismul este o şcoală literară nouă la noi. Caragiale, o. iv, 153. Ce e, mai întîi de toate, poporanismul în literatură? Ibrăileanu, ap. Ralea, s. t. iii, 211. Beacfiunea împotriva poporanismului în literatură şi în limbă... s-a accentuat... după război. Puşcariu, l. r. i, 386. Este perioada dintre 1874 — 1881, in care poporanismul are o funcţie progresistă, contemp. 1949, nr. 126, 3/4. Evoluţia iui [Ibrăileanu] ... s-ă desăvîrşit în poporanism, la Viaţa românească. Sadoveanu, e. 177. în această convertire a lui Ibrăileanu cătră -poporanism, joacă primul rol concepţia narodnicistă. Ralea, s. t. iii, 190. Articolul lui C. Stere „Ce cerem de la artişti“... va fi socotit ulterior ca primul manifest al poporanismului. v. rom. septembrie 1954, 146. Nu se săvîrşise... ci abia se schiţa cotitura lui Ibrăileanu spre poporanism. ib. martie 1955, 265. Poporanismul a reprezentat una din formele de manifestare a ideologiei burgheze de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi primele decenii ale celui de-al XX-lea. cf 1960, 147, cf. m. d. enc., dex. 2. (Rar) Sentiment de dragoste, de ataşament, de grijă faţă de popor (3). Această pietate a lui Russo... pentru limba vie, cum e în popor. .. vine din adîncul lui poporanism. Ibrăileanu, sp. cr. 114. Această lipsă de poporanism este încă o notă care apropie pe C. Negruzzi de d. Maiorescu. id. ib. 115, cf. 50. 3. (Neobişnuit; la pl.) Expresii, cuvinte populare. Nu trebuie să se mai scrie cu poporanisme dulcege şi neaoşisme descărnate, l. rom. 1959, nr. 5, 7. — Pl. : (3) poporanisme. ■ — Poporan + suf.: -ism (după rus. HapodnuHe-cmed). POPORANÎST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine poporanismului (1), privitor la poporanism; care susţine poporanismul. Discutam cu un prietin. .. despre noua şcoală poporanistă. Caragiale, o. iv, 153. Mie mi-a fost dat să cunosc în Ibrăileanu... pe dis-puiălorul aprig şi pe teoreticianul poporanist. Galaction, a. 63. Repudierea cuvîntului importat s-a accentuat şi mai mult, prin direcţia poporanistă. Puşcariu, l. R. i, 386. în această etapă, iluzia poporanistă despre caracterul întimplălor al capitalismului era explicabilă. v. rom. septembrie 1954, 146. Concepţia poporanistă a reprezentat în acele Condiţii expresia intereselor de clasă ale micii burghezii şi burgheziei satelor, cf 1960, 147. 2. S. m. şi f. Adept al poporanismului (I); s p e c. scriitor poporanist (1). [Ibrăileanu] va fi cel care.. .va lansa pe mulţi alti tineri scriitori, acum de mult intraţi în istoria literaturii noastre, şi nu ca poporanişti. v. rom. septembrie 1954, 156. Poporaniştii aflaţi în guvernul liberal... s-au grăbit să semneze, alături de liberali, proclamaţia, cf 1960, 155. 3. Adj. Privitor la popor (3); care reflectă aspiraţiile poporului; apropiat de popor ; care se face în favoarea poporului; p. ext. democratic. El uşor ar introduce în stat reformele sale poporaniste sau democratice, dacă ar căuta să se sprijinească pe ţărănime. Şbiera, f. s. 68. C. Negruzzi a fost mai raţionalist în privinţa limbii, pentru că a fost mult mai puţin poporanist decît A. Russo. Ibrăileanu, sp. cr. 115. — Pl. : poporanişti, -ste. — De la poporanism. POPORANIZÂRE s. f. (Neobişnuit) Popularizare. Poporanizarea limbii ştiinţifice de cătră intelectualii satelor. Ibrăileanu, sp. cr. 165. — Pl. : poporanizări. — De la poporan. POPORĂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a popora (2) şi rezultatul ei; populare. Cf. ddrf. — Pl. : poporări. — V. popora. POPORÂT, -Ă adj. (învechit) Populat. Politii poporale au înlocuit locurile pustiete. rom. lit. 33V25. Ţări poporale, ddrf. Colegiul neguţătorilor... trebuia să aibă o însemnătate deosebită în sinul unei provincii poporale şi bogate. Xenopol, i. r. i, 191. — Pl. ; poporaţi, -le. — V. popora. POPORÂŢIE s. f. 1. (învechit) Populaţie. Eu cu. nosc ţări unde nu e ogor şi acelea nutresc de zece on alîta poporaţie în proporţie cu ţara noastră. Codru-Drăguşanu, c. xiv. Mai toată poporaţiunea rurală a 11855 POPORAŢIUNE — 1048 — POPOS fost iobăgită. Bariţiu, p. a. i, 113, cf. 326. m, 54. îl îndeamnă a poronci tălmăcirea cărţilor bisericeşti din slavoneşti. . . pentru a-şi ciştiga numeroasa poporaţie română din Ardeal. Russo, s. 71. Din Bosnia se scrie cum că poporaţiunea de acolo... este in cea mai mare fierbere. Telegraful (1854), 1102/35. Poporaţia au crescut tot in astă proporfie. rom. lit. 331/24, cf. 322/12, 962/29. Poporaţiunea din pregiur era avizată deja prin erupţiunile mai mice de mai nainte. f (1871), 47.9. Deosebitele veacuri sînt aice reprezentate prin deosebitele clase a poporaţiei. Alecsandri, s. l. 307/15, cf. 306/26, Barciantj, v. Este... folositoare şi instituirea de bănci rurale pentru deşteptarea şi rădicarea poporaţiunii săteşti. Odobescu, s. iii, 358, cf. i, 305. Poporaţiunea sa [a Muntenegrului JcraZe... că este de lot independentă. f (1876), 4. Poporaţia oraşului e variată, greci, turci, armeni, ib. (1887), 51. Trebuie să ne gtndim mai intti la chestia poporaţiunii. Caragiale, o. ii, 180. Poporaţia Daciei era insă nu numai deasă, dar şi avută. Xenopol, i. r. i, 191, cf. 160, Gheţie, r. m., Alexi, w. în ce chip... s-a înfăţoşat această expoziţie a întregii po-poraţit ...se poate afla dintr-o dare de seamă. N. A. Bogdan, c. m. 145, cf. dex. 2. (învechit, rar) Popor (4). Acea piaţă mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii şi cu o poporaţie de precupeţi veniţi de la ţară. Alecsandri, o. p. 285, cf. dex. — PI. : poporaţii. — Şi: poporaJitine s. f. — 'De la popor (după lat. populatio, fr. population, it. popolazione). POPORAŢIUNE s. f. v. poporaţie. POPOREAN, -Ă s. m. şi f. v. poporan. POPORÎME s. f. (învechit şi regional) 1. Populaţie. Toţi părinţii fameliilor adunindu-se la un loc se împărtăşea de sfaturile şi punerele la cale a interesurilor comune privitoare cătră binele întregei poporîmi a soţielăţei. Săulescu, hr. i, 45/26. Se şi disting coloniştii. . . de toată poporimea de prin pregiur. Bariţiu, p. a. i, 376, cf, iii, 233, Polizu. Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris. Alecsandri, p. ii, 83, cf. Bar-cianu, v., lm. Banda de căluşeri... venise tocmai de pe malul Mureşului ca să inimeze poporimea din Braşov. Odobescu, s. i, 468, cf. iii, 519. Se va coborî îndurarea zeilor preste ţara lor şi va ostia ciuma ce bîntuia biata poporime. Ispirescu, u. 54, cf. ddrf, Alexi, w. Să vă cadă toată poporimea [de pe moşie] în genunchi. C. Petrescu, în scl 1971, 407. 2. Popor (4). Cf. Polizu. Alerga poporimea în toate părţile, cu mic, cu mare. Ispirescu, l. 141, cf. ddrf. — Popor suf. -ime. POPORÎST, -Ă adj. (Neobişnuit) Care ţine de popor (2), referitor la popor, specific unui popor; (neobişnuit) poporistic. Numai ca români şi cu vie cunoştinţă despre individualitatea sa naţională şi poporistă. .. să-şi dovedească.. . credincioşia sa cătră patrie. Sbiera, f. s. 257. — PI. : poporişti, -sie. — Popor + suf. -ist. I’OPORÎSTIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Poporist. Nu se băgă în samă deosebirea poporislică a românilor, naţionalitatea lor. Sbiera, f. s. 147. — PI. : poporistici, -ce. — Popor +■ suf. -istie. 1‘OPORÎ vb. IV v. popora. POPtfRNIŢĂ s. f. v. paporuiţă. POPORdS, -OĂSĂ adj. (învechit) 1. (Despre popoare) Numeros. Mai încolo înlontru este Dacia,.. cu grei munţi întărită, la a căror lăture cea de slînga... poporosul naţion al vinidelor au şezut. Maior, ist. 276/15, cf. lm. 2. (Despre teritorii, aşezări etc.) Populat. Se îndeletniciră întru meşteşuguri şi învăţătură în cetăţile cele poporoase ce înlemeiaseră. cr (1832), 2832/38. Am cetăţi bogate foarte... Damascul viteaz, războinic, poporosul Ispahan. Negruzzi, s. ii, 131, cf. lm. — PI. : poporoşi, -oase. — Popor -f suf. -os. POPOROŞAG subst. (Prin Maram.) Plată, în cereale sau în bani, pe care o dau enoriaşii preotului; (regional) popuştină, lectical. Cf. Bîrlea, b. 139. — PI. : ? — Popor -f suf. -oşag. POPOSI s. n. (Prin Munt.) Cartilajul care desparte între ele fosele nazale; (regional) popul nasului, v. P o pi (I 1 b). Cu cenuşe-i omora... Din faţa obrazului, Din crierii capului. Din poposul nasului. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 43. — Accentul necunoscut. — PI. r poposurt. — Cf. p o p1. POP6S* s. n. v. popas. POPOSEÂLĂ s. f. (Rar) Poposire. A trecut la tehnică, dar nici aci nu făcu multă poposeală. f (1886), 4. — PI. ; poposeli. — Poposi + suf. -eală. POPOSÎ vb. IV. 1. Intranz. (Despre oameni) A întrerupe (de obicei pentru un timp scurt) cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marş etc. (pentru a se odihni), a se opri (2), (învechit) a conac i; spec. a petrece undeva noaptea (în afara casei proprii), a se adăposti, a rămîne, a dormi undeva peste noapte, (învechit şi popular) a m în ea (1). Cf. psalt. hur. 45v/7, psalt. 75. Pusă gînd să poposim acolo multe zile. Dosoftei, v. s. noiembrie 153r/22, cf. septembrie 21r/14, octombrie 72r/33. Să mută de acolo Isaac şi poposi la rîpa gheracilor şi tăbărî acolo. Biblia (1688), 182/29, cf. 332/14. Au poposii acolo de au odihnit ca vreo 3 ceasuri văzînd tabăra. N. Costin, let. ii, 60/15. Mergînd pe drum şi poposind şi şedzind la masă, au început a strănuta Barnovschil Vodă. Ne-culce, l. 16. Se duseră a doua zi şi poposiră înlr-alt sat, la casa unui creştin (a. 1746). ap. tdrg. Poposind cîteodată în toate laturile priveşte. Budai-Deleanu, ţ. 126. Toţi poposă prin sate, unde li plăce. Beldiman, e. 15/30, cf. drlu, lb. Au poposit la uri loc nu prea departe de Londra. Dfîăghici, r. 12/20. Lingă un sal, p-o vale, cu caii lor poposind, Zise unul... Pann, p. v. i, 22/3. Trecînd prin salul N., poposii la casa unui răzeş bătrîn. Negrtjzzi, s. i, 296, cf. 138. La Bîrcioaie poposesc şl plutaşii ce vin cu plutele din sus. I. Ionescu, p. 403, cf. Odobescu, s. i, l09, 228. La drum e bine să porneşti cît de dimineaţă, iar sara să poposeşti devreme. Creangă, o. 280, cf. 88, 97. Seara, ajungind la celă-ţuie, s-au oprit să poposească. Caragiale, o. ii, 296. Dacă văzu pe Făl-Frumos că vrea să poposească, se opri şi el. Ispirescu, l. 109. La umbra unui carpen voi Trubadurul să poposim. Delavrancea, t. 14. Pe la crîşmă tocmai, Poposeşte-oleacă, Trage o fliuşcă omul. Contemporanul, iii, 95. Poposisem la mama Ilinca, în satul copilăriei mele — după douăzeci de ani. Vla-huţă, o. a. ii, 272, cf. 38. Voind să poposească pînă la ziuă sub coperămînt de creştin, ap. ddrf. Prinderea domnului în satul unde poposise.. . era rezultatul unei conspiraţii boiereşti. Iorga, i. l. i, 312. îşi amintea cum jucau seara flăcăii cari poposeau pe noapte. Gîr-leanu, n. 141. Eram.,, grăbiţi... să poposim undeva la umbră. Hogaş, dr. i, 10. în uliţă ceata poposi o clipă tropăind furtunos pe loc. Rebreanu, i. 30. Ciţi cerşetori, pe arşiţa lui iulie, n-au poposit acolo, la umbra lor. Bassarabescu, v. 101. O copilă, poposită la fîn-tînă, Te îngînă. Bacovia, o. 87. Au poposit prin sate, pe la hanurile de la răscrucea drumurilor. Galaction, a. 231. A poposit In oăză caravana. TopîrCeanu, p. o, 11868 POPOSÎRE — 1049 — POPREA 66. în zori poposim inlr-altă ripă. Camil Petrescu, u. N. 306. în drum, poposea la ultimele mese, să împartă slrîngeri de mină. C. Petrescu, c. v. 72. Intor-ctndu-mă la prînz de la birou, am poposit ca de obicei ta „Mircea“. Brăescu, o. a. ii, 209, cf. 124. Acum cîteva zile a poposit intr-un sat. Sahia, n. 67. Poposeau, noaptea, la hanuri singuratice. Sadoveanu, o. i, 464, cf. 94. Poposi, in curtea docurilor, o cireadă de boi. Bart, s. m. 81. Vin şi poposesc slăpîni în poiana cu aluni. Paraschivescu, c. ţ. 142. Poposeaţi prin sale, pe sub munţi. v. rom. iulie 1954, 226. Poposind pe şanţuri, pe sub arbori..., [soldaţii] se stringeau unii Intr-alţii. Camilar, n. i, 10. S-o împlini mini săptămîna de cînd poposim in fiece zi ici, în poarta conacului. Galan, z. r. 198. Colibele singuratice la care poposeau, în faptul serii, drumeţii osteniţi, s mai 1960, 46. Stoiăn popa se oprea Şi de prînz el poposea în mijlocul codrului. Alecsandri, p. p. 98. Drumu-n codri să apuci, Pîn' la paltinii trăznifi, Unde-s fraţii poposiţi. Teo-dorescu, p. p. 584, cf. 421. Cum poposeau Icr o casă, deodată ieşean înainte mirele cu mireasa, şez. iii, 184. La casa unui gospodar dintr-uh sat poposi, o dată cu sara, un cioban, ib. vi, 109. [Făt-Frumos] poposi mai din vreme pe o cimpie. Popescu, b. i, 36. Foaie verde bob năut, Mi-a sosit, mi-a poposii Trei voinici închi-părafi. Păsculescu, l. p. 255, cf. 256. Hai, frate, să poposim, Că de unde noi olnim Nici aud cucu cintînd. Bîrlea, c. p. 191. (R ef I. ; învechit) Pedestrimea turcilor care se poposise... în cîmp. Dumitrache, ap. tdrg 977. <0> (Prin lărgirea sensului; despre animale) Şi să cunoaşte şi unde poposea [stolul de lăcuste] că era locul nu aşa negru. M. Costin, o. 166. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori. Rebreanu, r. i, 70. Se iveşte fruntea sură a unei stînci şi un vultur poposeşte deasupra. Galaction, a. 113. Colini de deal rholdovenesc... La care toamna poposesc Din zborul lor săltat, prigorii. D. Botez, p. s. 7, cf. 69. Din timp, pe-un braţ al crucii, a poposii un corb. Lesnea, c. d. 41. Acolo poposesc înlăi gîştele, cînd trec din bălţile Africei spre Pol. Sadoveanu, o. ix, 476. <0> (Plin lărgirea sensului; despre vehicule) Lîng-a Docolinei vad, Nimeril-au, poposit-au, Şi de noapte tăbărît-au Zece care mocăneşti. Alecsandri, p. ii, 104. Veneau din zori scîrtîind carele încărcate şi poposeau sub sălciile care împrejmuiau moara. Anghel-Iosif, c. l. 24. înlr-un vîrf de deal, trăsurile poposiră. C. Petrescu, î. ii, 138. Umblăm o noapte întreagă într-un tren domol care poposeşte îndelung ■ prin staţiile Bărăganului. Sadoveanu, o. x, 400. [Caravanele cinematografice] vor poposi în cătunele îndepărtate, unde vor prezenta filme artistice: Scîn-teia, 1963, nr. 5 791. O T r a n z. (Prin analogie) îmi poposeam privirea, ap. Iordan, l. r. a. 344. O F i g. Oclombre-a poposit în parcul cu-alei cotite. Mi. nulescu, v. 33. Dorul... nicăiri nu poposeşte Pînă unde mă găseşte, şez. i, 46. + T r a n z. (Regional) A oferi ospitalitate; a găzdui. Cî(i boieri du pribegit, Dobrişean că i-a oprit Şi la el i-a poposit. Teodorescu, p. p. 474. 2. Intranz. şi refl. (învechit; despre fiinţe) A se odihni (3). Adormu şi poposescu. psalt. hur. 3r/16. Slăbeşle-mă să răpaosu (se poposescu h) ainte pără nu me ducu. psalt. 75, cf. 5, drlu, Pontbriant, d. Lupul poposeşte pe labe în hăţişuri. Gîrleanu, n. 243. cf. şez. xx, 139. ♦ T r a n z. (Rar) A lăsa să se odihnească, să. stea la odihnă ; a odihni (1). Ară şi el. . . toată ziua, fără să poposească boii. Marian, s. r. ii, 148. — Prez. ind. : poposesc. — Şi : (învechit) popăsi (tdrg, Scriban, d.), proposi (Polizu) vb. IV. — V. popas. POPOSÎRE s. f. Acţiunea deapoposi (1); popas (1), oprire (1), (rar) poposeală. Cf. drlu, Polizu, Pontbriant, d., lm, ddrf. Locul ei adevărat de poposire j îl formează clădirile înalte ale oraşelor. Linţia, p. ii, | 135, cf. DEX. — Pl. : poposiri. — Şi : (învechit) proposire s. f. Polizu. — V. poposi. POPOTĂR s. m. (Adesea cu valoare de apozipe) Militar însărcinat cu administrarea unei popote; (rar) popotaş. Cf. Mironescu, s. 619. Vine soldatul popotar al regimentului. Camil Petrescu, u. n. 315. Domnule colonel, şopti ofiţerul popotar, să pună puii la frigare? Brăescu, o. a. i, 41, cf. 37. Ofiţerul popotar este investit cu puterea executivă. Bart, e. 210. Popotarul s-a învîrttt tot timpul printre ei. Pas, z. iii, 33. — Pl. : popolari. — Popotă + suf. -ar. POPOTĂŞ s. m. (Rar) Popotar. Cf. scl 1971, 408. O (Prin lărgirea sensului; la f.) Călugăriţei popotaşe. în ib. — Pl. : popotaşi. — Popotă -f suf. -aş. POPOTĂ s. f. Cantină pentru ofiţeri şi subofiţeri ; loc unde ofiţerii şi subofiţerii iau masa în comun. Cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Luăm masa la popota diviziei, după ce au plecat mărimile. Camil Petrescu, u. n. 343, cf. 192. Popota era o baracă de seînduri, numai cu un perete. C. Petrescu, î. i, 279. Predecesorul dumneavoastră l-a pus să plătească mesele luate cu noi la popotă. Brăescu, 0. a. I, 50, cf. id. v. a. 17. A furat două plini de la popota ofiţerilor. Sahia, n. 114. Muzica de la popota ofiferilor nu mai cînta. Sadoveanu, o. ii, 448, cf. Vianu, a. p. 391. Popota e bună. Călinescu, s. 519. El credea c-o să stea la popotă cu colonelul şi cu ofiţerii. Pas, z. ii, 191, cf. m, 32. Auzise de-atîtea ori la popotă glume nesărate. Camilar, n. i, 155. Mă duc să dau ajutor la popotă. Baranga, i. 175. Furase nu ştiu ce de la popota ofiţerilor. Barbu, p. 237. S-au amenajai locurile pentru bucătăriile de campanie, şoproanele pentru popota ofiţerilor, v. rom. iulie 1961, 73. Pe el îl cunoşteau ofiţerii că le cîhta din vioară seara la popotă. 1. cr. iii, 285. — Accentuat şi: (regional) popotă. — Pl. : popote. — Din fr. popote. POPOŢÂ* vb. I. T r a a z. şi r e f 1. (Regional) A (se) împopoţona. S-a popdţat ca o pupăză. Zanne, p. i, 625. — Prez. ind. : popotez. — CI. împopoţona, î m p o p o ţ a, împupâ-z a, p u p ă z ă. POPOŢĂ* vb. I. 1. T r a n z. şi refl. (Regional) A (se) cocoţa. Un han. . . mai’nalt, popoţat pe o pivniţă. ap. tdrg, cf. cade, Scriban, d. O F i g. Hăi cu gîndurile popotate pă piscu mintii. Jipescu, o. 57. 2. Tranz. (Prin vestul Olt. ; complementul indică oameni) A întărită, a înverşuna, a incita împotriva cuiva. Nu ştiu cine l-o fi popoţat de nu ne mai ascultă. Boceanu, gl. — Prez. ind. : popo(ez şi popât (Scriban, d.). — Probabil contaminare între pop1 şi cocoţa. POPOU s. n. (Familiar) Şezut, dos, fund. Cf. dex. — Pl. : popouri. — Din germ. Popo. POPOVEANCA s. f. art. (Prin sudul Olt.) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă. Cf. Varone, j. r. 44. — Etimologia necunoscută. POPOVNIC s. m. v. popilnic. POPRE s. f. v. popreală. 11878 POPREALĂ — 1050 — POPRI POPREÂLĂ s. f. X. 1. (învechit , şi regional) Interdicţie, interzicere, oprelişte (1); greutate, dificultate (pe care o are de întîmpinat cineva). Dumilra.şcu postelnicii au arătat zapise de cumpărătură şi cărţi de po-preală de la Duca Vodă (a. 1692). bul. com. ist. iv, 219. Cu pasioportu nemţesc voi putea merge fără popreală. Văcărescul, ist. 283. El au mers fără popreală in Lituania, ist. caroi. xii, 27r/16. Dobitocia la acest ceas n-are nici o popreală. ist. am. 64v/13. Vine un moment al anului cînd dodată vînătoarea se închide... iar vînălorilor li se impune pedeapsa poprelii. Odobescu, s. iii, 37,r;cf. Barcianu, şez. iii, 85. 2, (învechit şi popular) închisoare; arest (la domiciliu); prevenţie (2). Să-l sloboază pre Illaş Vodă de la popreală. /Ureche, let. i, 109/41. Au şezut 47 de ani la popreală. N. Costin, let. ii, 41/30. Era şi giupî-nesele boierilor pribegi aice, la popreală, in Iaşi. Ne-culce, l. 306. Vrînd să-l ducă mumbaşirul domnesc pe soful mieu la Bucureşti la popreală, eu m-am rugat dumisale (a. 1766). bul. com. ist. v, 260. Ucigaşii fură prinşi încă intr-acea zi şi... trimişi la popreală. gt (1839), 126/13, cf. Delavrancea, s. 88. Va fi făcut vreo poznă. Stă la popreală. Sadoveanu, o. x, 532. <0> Loc. v b:.'A pune (ia) popreală (pe cineva) = a aresta (pe cineva), a închide, a popri (1), a ţine închis sau în arest (la domiciliu) (pe cineva). Grigorie Vodă au mijlocii cil priietini[i] lui. . . şi i-au pus iară pre toţi popreală.’ Neculce, l. 52. Pre cî( prinde ti tot jăcuie şi pre unii ti şi onţorie, pre filţi-i pune la popreală. id. ib. 257, cf. Iorga, s. d. vi, 266, tdrg. Ai pus la popreală pe cei care ţi i-am dat eu pe izvod? Sadoveanu, o. v, 580. Dumneata n-ai să strigi, fiindcă le pun la popreală In casă şi-ţi aşez doi dorobanţi la poartă. Pas, l. i, 39. Dumnezeu l-a pus la popreală şi i-a lăsat numai o gaură pe unde să se uite şi el prin lume. Pam-file, văzd. 19. Împăratul puse deocamdată la popreală pe cei trei fraţi. Popescu, b. ii, 63. II. (în formele poprea, propea) I. (Popular) Proptea, sprijin, reazem. Gardul cel fără poprele... de-l. loveşte vîntul, îl oboară. Dosoftei, ap. tdrg. [Scara] drum la suirea în cetate şi poprele zidiului.. . era. Cantemir, i.i.i, 165. La fieştecare săgeată se pune şi cile o poprea. I. Io-nescu, c. 168/1, cf. ddrf, tdrg. Gardurile vechi se întăresc cu poprele. Pamfile, i. c. 430. Cum ţine po-preaua gardul Aşa să fie, Şi cel ce mă va lua, eu mine. Marian, s! r. ii, 62. Aii mai văzut Gard înalt fără pro-pele? şez.‘iii, 63, cf. Graiul, i, 301, T. Papahagi, m. 59, a ix 1, 2, 3, 4, 5, 6. O Exp r. (Regional) Pro-peaun gardului = persoană leneşă, urîtă. Cu cine mă cununaşi? Cu propeaua gardului, Cu urîla sătului. şez. i, 111. <0> F i g. Să giurară ca pînă la moarte priie-tini nedespărţiţi şi în toate primejdiile unul altuia popreaoa ţăzimării şi mină sprijenirii să-şi fie. Cantemir, i. i. ii, 128. îţi toarnă nişte prtipele la fălci, de-ţl strămută căpriorii. Alecsandri, t. 5. 2. (Regional) Fiecare dintre prăjinile, legate cîte două cruciş la capete, care se aşază pe vîrful unei clăi de fin pentru ca vîntul să nu ia fînul din claie (Bîr-sana — Sigheţu Marmaţiei). alr sn i h 137/353. — PI. : popreli şi poprele. — Şi : (popular, II) popreă, (regional, ‘II 1) propcă, propeâlă (scl 1973, 47), poprea, propeălă (ib.) s. f. — Poprii + suf. -eală. POPRfiLlŞTE s. f. (învechit, rar) Interdicţie, interzicere, oprelişte (1); greutate, dificultate (pe care o are de întîmpinat cineva). Pieile de vulpe... să faci ce vei face ca să le expediruieşti, a nu mai avea şi pă la alte vămi poprelişle (a. 1811). Iorga, s. d. xii, 167. — PI. : poprellşti. — Popri + suf. -elişle. POPRÎ vb. IV. 1. T r a n z. (învechit; complementul indică oameni) A reţine cu forţa, a sechestra; s p e c. a aresta. Pe boieri pre toţi i-au poprit în tabără. M. Costin, o. 298, cf. id. let. i, 251/19. Au isprăvit ferman ca să nu dea pe unii din boieri ce năzuise la dînsul, ce să-i propească. Muşte, let. iii, 31/34. N-am înţeles că ar fi avînd cineva o poruncă să le poprească. Sadoveanu, o. x, 281. + (învechit şi regional) A reţine (prin stăruinţe), a determina să rămînă undeva. Poprea domnul pe boieri după masă, făcînd giocuri şi alte semne de veselii. Gheorgachi, let. iii, 305/5. A cetit în stele şi a înţeles că fiul măriei-tale va pieri dacă vorbeşte în aceste şapte zile. Deci ar fi putut să-l poprească la sine şi să nu-l trimeată la curie. Sadoveanu, o. xv, 465. + (Urmat de determinări introduse prin prep. „pentru“) A obliga să rămînă (pentru...). Este o lege, oameni buni, care spune-aşa: ,,Orice datorie ar avea ţăranul către stăpînitorul moşiei unde se află, vinerea şi sîmbăta nu poate fi poprit pentru lucru... pentru ca în aceste zile să se întrebuinţeze pe ogorul lui“. Galan, z. r. 186. + (Complementul indică bunuri, bani etc.) A opri (5); spec. (Jur. ; sens curent) a face o poprire (1). Propind banii la dînsul au făcut sminteală zahţrelei împărăteşti. Canta, let. iii, 187/27. Au poprii venitul ce era se de[a) pe un an (a. 1767). Uricariul, x, 198. Nici cumnată-mieu să nu-mi poprească nimic (a. 1783). bul. com. ist. v, 277. Şi-l popreşti şi moşiile (a. 1813). ib. iv, 94. Ai avut bani d-ai vtsleriei în mînă şi i-ai poprit? I. Golescu, în pr. dram. 64. Constantin Duca al Moldovei dă carte „boierului nostru Golăie vornicul“ ca să poprească o parte de moşie din Foleşti. bul. com. ist. iv, 208, cf, M. D. enc., dex. <0> R e f]. pas. Dacă intră pe proprietatea cuiva şi strică, fie ce-o fi, vită, tractor, gîscă, se popreşte/ Galan, b. i, 128. 2. T r a n z. (învechit şi regional; complementul indică acţiuni în desfăşurare, fenomene din natură, fiinţe sau vehicule în mişcare etc.) A opri (1); a împiedica ; s p e c. a opri din mers. Mai (esne ar fi cuiva apa curăloare a popri, decît limbilor multe a stăpîni. Cantemir, ist. 38. Arunca cu săgeţi asupra lor... ca să le poprească meargerea înainte. Aethiopica, 52r/ll, cf. 17r/13. Fuge tttrcimea şi în răpezilă Fuga anevoie va fi poprită. Budai-Deleanu, ţ. 264. Mai bine nădăjduieşte. .. a popri viscolile vînturilor. . . decît a dobîndi un aseminea minut. Marcovici, c. 113/9. Au poprit rădvanul cu sila. Neculce, l. 21. Eu zbor in stingă şi-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai popreşte ferecata colivie. Hasdeu, r. v. 14. Un servilor, în partea opusă, popreşte în loc un alt cal. Odobescu, s. iii, 74. Calul îi iese înainte, o popreşte în cale şi o ie cu mă-gulele. Creangă, o. 146. Diavolul ar fi rupt cîndva, noaptea, piatra asta din vîrful Ceahlăului ş-a adus-o pînă aicea în brafe, că s-o lepede în curmezişul Bistriţei, să poprească apele şi să înece cuprinsul. Sadoveanu, o. x, 574. . 1 • 3. Refl. (învechit; adesea însoţit de determinări locale) A se opri (2). Vizirul cu toată urdia s-au poprit de iastă parte la Isacce. M. Costin, let. iii, 275/21. Au agiuns la cetatea Beligradului şi acolo s-au poprit. Neculce, l. 141. La cea de pe urmă, abiia s-au poprii. Aethiopica, 2V/17. O (Prin lărgirea sensului) Ne poprim aci fără a ne pogorî mai gios în analele secolului XV. Hasdeu, i. c. i, 11. 4. T r a n z. (învechit) A opri (4); a interzice. Ni-mărui nu-i era poprită uşa, ce fiecine. .. prea lesne îritra de-şi isprăvea trebile lor (începutul sec. xvm). mag. ist. iii, 75/14. Numai un lucru porunceaşle ca să mi se dea... popreaşte de cătră Ahamen nunta Haricliei. Aethiopica, 31T/25. Trebuia... a popri ca să nu se mai zidească, ist. am. 50r/5. Aceasta n-au poprii pe săracul şi pre mulţămitoriul Creoli să nu-l îmbrăţăşeze. Critil, 3/27. Să fie împiedicaţi şi popriţi de a ţinea doftorii prin casele lor (a. 1799). Uricariul, i, 99. [Sînt pravile] împotriva celor ce popreşte cuvîntul cel întelegătorlu. Pravila (1814), xv/13, cf. 97/13. îl stă-pînea mult temerea a călca pravila car ea. cu iotul po-preaşle cumpărarea besericei cu bani. Zilot, cron. 73. Aceasta era şt moneda de aur şi de argint cu totul poprită şl rădicată dintre norod. Piscupescu, -o. 30/8. Lucrurile acum poprite a ieşi din. prinţipat peste gra- 11881 4 POPRICA — 1061 — POPUL niţă. ar (1830), 271/43. Popriţi, pe cît veţi putea, îm-prăştierea cărţilor celor desfrînătoare. Marcovici, d. 400/16. Singur propeşti pe rudeniile, pe surorile mele ca să vie să mă vadă. Kogălniceanu, s. 193. Nici o primejdie nu mă popreşte, pr. dram. 134. Censura.. . nu este Decit, ca să poprească.. . Adevărul. I. VĂcĂ-rescul, p. 49/12. Să-l poprească din asta ce-a hotărît. Pann, e. ii, 1/15. Vor fi popriţi de a se preumbla în birje, mo (1860), 8/15, cf. 71/8. Oglinzi ca să se vază nu se afla în ţeară Şi era poprit lucru să s-aducă d-afară. Alexandrescu, o. i, 200. Graţie direcţiei superioare că au poprit acest monstruos spectacol. Filimon, o. ii, 244. Au căpătat în mîni arme, de la care erau straşnic popriţi de către domnii lor de mai nainte. Odobescu, s. iii, 524, cf. ddrf. Dacă proprietatea in folosul căreia s-a stabilit servitutea este a mai multor coproprietari, întrebuinţarea din partea unuia popreşte prescripţiunea în privinţa celorlalţi. Hamangiu, c. c. 155, cf. tdrg. ^ Refl. pas. Intrarea banilor in ţară ... la o vreme nu cu drept cuvînl poprindu-să, s-au cunoscut simţitoare struncinare la toată obştea (a. 1820). Uricariul, iv, 217/14. Să se poprească toate tîrgurile i bîlciuriie din toată ţara pînă cînd să va ostiia boala (a. 1829). doc. ec. 434. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc ţarinele, I. Ionescu, m. 291. 5. T r a n z. (Regional) A sprijini, a propti, a rezema. Ei popresc o cărămidă pe trei beţişoare şi într-unul înfig o bucăţică de slănină. Creangă, ap. cade. L-a dus la cîmp şi l-a propit în patru propte ca să nu cadă. ap. id. ib., corn. din Zagra-Năsăud. + A ţine pe loc, a imobiliza. Se smulse din locul lui, repezindu-se spre flăcău ca să-şi ieie arma. Cuţui i se puse în faţă po-prindu-l cu braţele încordate, că pe un mal. Sadoveanu, o. x, 660. + (învechit, rar) A delimita. Şi este stîlp de piatră de popreşte locul (a. 1741). Uricariul, xxv, 314. — Prez. ind. : popresc. — Şi : (învechit) propi, proprî (Mumuleanu, în Contribuţii, i, 8) vb. IV! — Din v. sl. nonp-feTH.^ POPRICA vb. I v. paprica. POPRICAŞ s. n. v. papricaş. POPRIC'AT, -Ă adj. v. papricat. POPRÎCĂ s. f. v. paprică. POPRÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) p o p r i şi rezultatul ei. 1. Măsură luată de o instanţă judecătorească prin care se dispune reţinerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană care să pună la dispoziţia creditorului aceşti bani său aceste bunuri; reţinere operată din retribuţia Cuiva (în contul unei datorii); p. e x t.'sechestru. Cf. popri (l).Cf. ddrf, Şăineanu, d. u. Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. Camil Petrescu, tî. n. 49. Un creditor al cooperativei a înfiinţat o poprire pentru suma însuşită de inculpat, cod. pen. r.p.r. 596. Obţinu poprirea în mîinile ei a sumelor ce datora pentru părţile minorilor. Călinescu, s. 197. Mie mi-a pus pppriţc pe leafă pentru că n-ăm avut cu ce să-i plătesc. Barbu, P. 124, cf. DER, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit) Popas (1). Cf. popri (3). Aşa, cu popriri, hai-hai, de bine de rău am străbătut în vreo două ceasuri drumul pînă la lîrgul Mereştilor. Sadoveanu, o. iii, 57. Popririle le făceam mai mult pentru cai. id. ib. xi, 375. 3. (învechit) Piedică, obstacol, impediment. Cf. popri (4). Şi, făr’de poprire, deodată au intrat în cetate. Aethiopica, 55r/10. Toate nevoirile şi popririle, pe care adesea le schimbă norocul, nimic să le socotim. Mumuleanu, c. 78, cf. Polizu. 4. (învechit) Ţinere pe loc, în nemişcare; imobilizare. Cf. popri (5). Valuri ce repezi se frîng săltate prin strimtele golfuri... Nu ţin în poprire nici funii Vasele-acolo. Coşbuc, ae. 15. — Pl. : popriri. — V. popri. POPRÎS s. n. v. propis. POPRfŞTE s. f. v. păprişlc. POI’RÎT, -Ă adj. (învechit) 1. (Despre oameni) Reţinut, închis, arestat. Cf. popri (1). Solii moschiceşti tot sta la Ţarigrad popriţi. Neculce, l. 269. + (Jur. ; sens curent; despre bani, bunuri) Pe care s-a aplicat o poprire-(1). Cf. popri (1). Sumă poprită. 2. Interzis (pentru folosirea cuiva). Cf. popri (4). Avînd el loc poprii pe moşia sa... aici împrejureni, cu vilele lor, calcă şi strică locurile (a. 1772). bul. com. ist. v, 264. Să guşti poamă poprită. Zilot, cron. 81. Era şi moneda de aur şi de argint cu totul poprită şi rădicată dintre norod. Piscupescu, o. 30/8. Fericire!... rod poprit pentru flămînziţii muritori! Marcovici, c. 68/13. — Pl.popriţi, -le. ' — V. popri. POPRITAR s. m. v. proprietar. POPRITdR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. (Jur.) Care popreşte (1), care sechestrează, care are putere de sechestru. Cf. dm. (Creditorul popritor) îşi va realiza creanţa şa direct din sumele sau produsele poprite. DER III, 826, cf. M. D. ENC., DEX. 8. S. f. (Regional) Lanţ, frînghie, seîndură, obiect care serveşte pentru a opri, a împiedica, a reţine sau a propti ceva. Dam în propitorile gardurilor... îmbolnăvit de amintiri şi de grozăvenia celor văzute. Adam, r. 172. Popritoarea de la moară, de pe pîrău, ceea ce opreşte apa. ap. cade. Zăgazul mare de lîngă moară cu propitorile ridicate, ap. id. ib., cf. Şăineanu, d. u. a y 1, vi 8. — Pl. : poprilori, -oare. — Şi : (regional) propitor, -oare adj., s. f. — Popri -f suf. -tor. P OPRIT IÎRĂ s. f. (Regional) 1. Pădure tăiată in care este interzis accesul oamenilor; (regional) apără-tură. V. oprit ură (2). (Plopana —Bacău). Cf. hem 1 313. 2. (în forma propritură) (Porţiune dintr-o) păşune în care păşunatul este interzis. V. opri tur ă (8). Cf. Bocăneţu, t. a. 216. — Pl. : poprituri. — Şi : propriltiră s. f. Bocăneţu, t. a. 216. Popri + suf. -tură. POPŞdl subst. v. păpuşoi. POPŞOlŞTE s. f. v. păpuşoişte. FOPŞOR s. m. v. popuşor. POPTÂŞ s. m. (Regional) Fiecare dintre cuiele care fixează leaţurile de pe acoperişul unei case, cînd acesta este făcut din stuf (Frînceşti —Tîrgu Jiu), chest. ii 254/44. — Pl.: poptaşi. — Cf. p o p1. PdPTĂ s. f. v. poftă. POPTÎ vb. IV v. pofti. POPTOÂRCĂ s. f. (Argotic) Cheie. dr. xi, 144. — Pl. ; poploarce. — Cf. rus. nopopKa. POPtÎC interj, v. popic. P(ÎPUL s. m. v.. popor. 11901 POPULA — 1052 — POPULAR POPULĂ vb. I. T r a n i. (Despre oameni, populaţii etc. ; complementul indică teritorii, ţări etc.) A ocupa, a umple cu oameni, (învechit) a p o p o r a (2); a se afla stabilit (pe un anumit teritoriu, într-un anumit loc). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. De ce orei dumneata ca oamenii aceştia să-ţi populeze Delta ca la o comandă?. . . Unii n-au venit dcloc cu gind să se aşeze. Sadoveanu, o. vi, 59. Locuitorii ei. . . sămănase colonii pe toate coastele Medileranei şi populase pe vremuri insulele Baleare. Bart, s. m. 47. Coloniştii aduceau cu ei. . . multe noţiuni utile pentru cei ce populează satele şi oraşele. Oprescu, s. 189. O (Complementul indică spaţii delimitate, încăperi etc.) Ne ducea la conferinţe, la prelegeri serale..., populînd sala pentru a măguli vanitatea profesorilor. Brăescu, o. a. ii, 119, cf. i, 227. Se aflau acolo şi cîteva bănci populate de o asistenţă ciudată. Călinescu, s. 152. (Refl. pa s.) Am privit cu bucurie crescîndă... cum băncile se populează. Galaction, o. a. i, 137. <$> (Prin lărgirea sensului; despre animale şi plante) Podişul era populat cu grupuri de brazi. Bogza, c. o. 31. Centrul de răsplndire al acestei specii este Marea Mediterană, ale cărei insule le populează. Linţia, p. ii, 7. Acest imens număr de specii de plante şi de animale populează toate mediile de viaţă. B. darw. 13. Numai printr-o mobilizare generală putem crea condiţii optime de ocrotire a vinalului, care trebuie in aşa fel înmulţit, incit să populeze toate cimpiile şi plaiurile, vîn. pesc. octombrie 1962, 6. O Fig. Mi-aş clădi atunci palate Pe lingă ţărmuri populate De-ale amorului poeme. Macedonski, o. i, 67. Poporul romăn... în baladele sale îşi populează lumea cu eroi, prinţi, împăraţi, zîne, vrăjitori, mai presus de fire. Gherea, st. cr. iii, 314. Am evitat iot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea... de a popula lumea cu încă vreo cîteva duzini de fantoşe umplute cu tărîţe de lemn. C. Petrescu, c. v. 25. Vedenii populau marginile zării. Sadoveanu, o. ix, 368. Întregul volum e populat de o mare mulţime de chipuri vii. v. rom. ianuarie 1954, 173. Folclorul este populat cu nenumărate cînlece de iubire, de dor, de jale. Beniuc, p. 11. — Prez. ind. : populez. — După fr. peupler. POPULAMfiNT s. n. (Silv.) Arboret de aceeaşi virstă sau dintr-o singură specie; arboret amestecat din mai multe specii. Cf. ds. — PI. : populamente. — După fr. peuplement. POPULAR, -Ă adj. 1. Care aparţine poporului (3), privitor la popor, care provine din sau de la popor, care serveşte interesele poporului; creat de popor, specific unui popor, caracteristic culturii lui; poporan (II 1), (învechit şi regional) poporal (1). In versurile populare ale României, se vede iar prin instinct că măsura şi cezura au fost cu rigoare respectate. Heliade, o. ii, 142. Domnii. . . căutară, mereu, rezemaţi pe elementul popular, a-şi întemeia puterea lor despotică asupra boierilor. Bălcescu, m. v. 12. Mă aflam într-o adunare populară, cînd sosi vestea, id. ib. 111. Scopul lor era să facă cunoscută evanghelia pe limba populară. cr (1848), 82/20. Greşeala este că începe neamul cu şcoalele Ardealului şi nu cu... şcoala limbii cînticilor populare, limba inimii neamului. Russo, s. 65. Subiectele sînt populare. Ibrăileanu, s. l. 138. Fiindcă vorbim de educarea maselor populare, credem că ele au ajuns la maturitatea înţelegerii a oricărui fel de artă. Bacovia, o. 241, cf. Galaction, a. 383. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. Sadoveanu, e. 34. Numai intelectualitatea progresistă ... înţelegea să cultive şi să folosească limba în interesul maselor populare. Iordan, l. r. 31. Vorbirea populară, mal ales, întrebuinţează adverbe de loc pentru cele de timp. id. stil. 172, cf. 24. El întrebuinţează de altfel oralitatea populară... ca un instrument în vederea | picturii mediului rural. Vianu, a. p. 120. Răspîndirea scrisului şi cititului în masele largi populare. . . cereau crearea a noi unelte ajutătoare, cv 1949, nr. 9, 2. Preferăm salutul „bună ziua“, căci este expresia bunului simţ popular, ib. 20. îşi făcuse un album de muzică în care copiase... arii populare, romanţe. Călinescu, e. o. i, 63, cf. ii, 68. Alteori, ni s-a prezentat drept melodie populară spaniolă o şansonetă pariziană. Ralea, s. t. I, 350. Artiştii profesionişti cinstiţi recurg la izvoarele artei populare, contemp. 1953, nr. 353, 1/2. Zicalele populare n-au avut la originea lor pretenţia de a exprima adevăruri totale. Preda, r. 145. Acest melos popular asigură... originalitatea compozitorului, m 1961, nr. 1, 38. Logica extraordinară a creaţiei popufiire demonstrează simţul de echilibru şi legitatea ei. ib. 1962, nr. 2, 17. Limba lui Creangă prezintă un aspect autentic popular, l. rom. 1965, 453, cf. Panaitescu, o. ţ. 5. O (în denumirea unor funcţii şi instituţii de stat şi obşteşti cu caracter democratic) în comune, plăşi şi judeţe funcţionează consilii populare, ca organe locale ale puterii de stat. leg. ec. pl. 129. în sate şi cătune funcţionează cile o adunare populară, ib. 137. La consfătuiri au participat... delegaţi ai sfaturilor populare. gî 1963, nr. 692, 1/3. □ Asesor popular. Etimologie populară v. etimologie. 2. Făcut pentru popor (3), creat pentru necesităţile poporului; pe înţelesul, gustul, măsura tuturor (sau a celor mai mulţi), accesibil tuturor (sau celor mai mulţi); (învechit) poporan (II 2), (învechit, rar) poporalnic. Femeia comerciantă fu prima care inventă... şi calcurile facile şi populare, cr (1848), 222/17. în prelegeri populare idealele le apăr. Eminescu, n. 43. Fraţii Şaraga se obligă la fiecare ediţie a-mi trimite... cîte patruzeci (40) exemplare ediţie populară. Cara-giale, o. vii, 516. M-au rugat să-i ajut să creeze o bibliotecă populară. Galaction, a. 468. Era... anticar, librar şi editor de cărţi populare. Sadoveanu, o. vii, 699, cf. id. e. 31. Expunerea populară ajută pe cititor să-şi însuşească cele mai complicate şi grele chestiuni de teorie şi practică, cv 1949, nr. 6, 2. Clădirea cea mai impunătoare a comunei era vanca populară. Preda, m. 214. 3. Iubit de popor (2,3), care se bucură de simpatia, consideraţia, respectul opiniei publice, de succes îri masele largi ale poporului, (rar) p 6 p o r a n (II 3); p. ext. cunoscut de toţi. Debutînd prin ,,Căruţa poştei“, cînticel care curînd se făcu popular, traduse apoi „Ţiganii“ de Puşchin. Negruzzi, s. i, 333. Este oare probabil ca însuşi Ion Vodă, atît de popolar şi atît de dipldmat, să fi cugetat măcar a manifesta un asemenea despreţ brutal pentru generalii moldoveni? Hasdeu, i. v. 247. Este un poet mult mai popular, mult mat gusiat în Franţa. Bolintineanu, o. 444, cf. 431. Becker a devenit popular în Gerlnania printr-o singură poezie. Maiorescu, cr. ii, 227, cf. Şăineanu, d. u. Criticile adversarului. . . nu puteau să biruiască în duhul nostru populara şi calda autoritate a birtaşuluv din gara Ploieşti. Galaction, a. 310. A concediat pe miniştrii populari. Camil Petrescu, t. ii, 352. în drum spre capitala sa, ţarul a putut vedea. . . cit de populară era cauza grecilor. Oţetea, t. v. 213. Izbucneau aplauze la trecerea cîte unui om politic popular, v. rom. iunie 1954, 67. + Care iubeşte poporul (3), devotat poporului; care are o comportare prietenoasă, cordială, apropiată faţă de oamenii simpli. Se făcu mai apropiet şi mai populariu. Săulescu, hr. i, 129/27. Familia Herdelea, mai populară, trebui să ia parte şi chiar să guste din toate mîncările. Rebreanu, i. 467. Calislrat Hogaş, fire independentă şi populară. .., este un cenzor al vremii lui. Galaction, a. 354, cf. Iordan, l. r. a. 481. Părea popular şi în stare să se acomodeze oricărei situaţii. Călinescu, s. 9. £e remarca prin purtarea lui cordial populară, id. ib. 10. — Pl. : populari, -e. — Şi : (învechit) popolăr, -ă adj. — Din fr. populaire. 11904 POPULARE —. 1053 — POPULAT POPULARE s. f. Acţiunea de a p o p u l a şi rezultatul ei ; (învechit) poporare. Cf. ddrf, dex. O (Prin lărgirea sensului) Popularea sau însămînţarea unei ape.. . se face de asemenea prin observarea cîtorva reguli. Atila, p. 167. — Pl. : populari. — V. popula. POPULARITATE s. f. Calitatea de a fi popular (3), simpatie, consideraţie, stimă etc. de care se bucură cineva în faţa maselor, (învechit, rar) poporali-t a t e ; p. e x t. faimă, renume. El ar căuta să }ie popularitatea sa sau buna voinţă, măgulind patimile grecilor. cr (1829), 2381l'l. împăratul va merge in mai multe zile de aici pînă la Praga spre a face plăcere supuşilor săi; aceasta măreşte mai mult popularitatea (dragostea norodului) acestui monarh, ib. (1836), 5ü1/22. Şi popularitatea, de nu mai mult, tot poate preţui cît banii, gtn (1836), 292/9, cf. Polizu. Fiindcă nu putea să prevază cele ce erau să se înttmple, linguşea pe toţi, fără escepţie, ca să-şi facă popularitate. Filimon, o. i, 258, cf. 200. Cîţi îl ştiau că există? Foarte puţini. De-acu-ncolo, ţin’te popularitate. Caragiale, o. iii, 9, cf. 10, Barcianu. în judeţul lui îşi păstrase oarecare popularitate. D. Zamfirescu, t. s. 29. îşi cultivase acest diminutiv familiar, semn evident al popularităţii. C. Petrescu, c. v. 101. Popularitatea nu vine la un semn cu degetul. Sadoveanu, o. ix, 531. Eu vreau o popularitate întemeiată nu pe fum, ci pe meritele mele. Camil Petrescu, o. ii, 356. Se bucurase totdeauna de oarecare popularitate. Stancu, r. a. i, 322, cf. iv, 332. Făgăduiala, care îi adusese popularitate. .., era că, atunci cînd va fi ministru, oraşul va avea legătură cu Bucureştii. Pas, z. iv, 124. Echipa de fotbal îşi cîşligase repede popularitate printre săteni, v. rom. septembrie 1954, 130. O făcuseră din interes, ca să-şi facă faimă, să cîştige popularitate. Lăncrănjan, c. ii, 266. 4 (Rar) Reputaţie proastă, nume (I 3) rău. Se bucură de popularitatea celui mai prost din corp. Brăescu, o. a. i, 78 — Din fr. popularité. POPULARIZA vb. I. T r a n z. (Complementul indică mai ales opere, evenimente, idei, metode, realizări etc. sau pe autorii lor) A răspîndi în masele largi ale poporului (în formă accesibilă), a face (larg) cunoscut, a face să devină popular (3). Este de trebuinţă a populariza între români aceste idei. Bălcescu, ap. Ghica, a. 357. A pus la concurs... ,,Cînlecul gintei latine“, cu scop de a-l traduce. . . şi de a-l populariza în întreaga lume latină. Alecsandri, s. 106, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Era un simbolism naiv dar pe care tradiţia îl popularizase şi îl apropiase de mintea tuturor. Petică, o. 379, cf. Şăineanu, d. u. Atunci va fi luat [Tudor Vladimirescu] costumul lui de comandant pe care l-au popularizat gravurile de mai tîrziu. Oţetea, t. v. 142, cf. cv 1949, nr. 9, 9. Gazetele de perete popularizează pe fruntaşi. Scînteia, 1952, nr. 2 375. Sevilla e oraşul care a popularizat Spania. Ralea, s. t. i, 346. Ne bucuram de succesele frontului popular, căutam să le popularizăm în toate chipurile. Stancu, r. a. i, 299. Presa trebuie să popularizeze larg succesele obţinute. Scînteia, 1954, nr. 2 883. Alte obiecte sau activităţi poartă numele unor personaje care le-au popularizat. Graur, n. p. 155. Limba trebuia să găsească mijloacele necesare. . . pentru a populariza pe înţelesul tuturor noţiunile şi realizările civilizaţiei moderne. Contribuţii, ii, B0. Lecţiile deschise, precum se ştie, au un scop demonstrativ; de a populariza experienţa înaintată, de a arăta profesorilor utilitatea unei metode noi. gî 1962, nr. 683, 5/1. <0> R e f 1. p a s. Nici o poezie germană, oricît de bine tradusă, nu s-a putut populariza în mijlocul nostru. Macedonski, o, iv, 71. Numele său,... al lui Mihai..., şi al tuturor celorlalţi, s-au popularizat în toată ţara. Mihale, o. 481. — Prez. ind. : popularizez. — Din fr. populariser. POPULARIZANT, -Ă adj. (Rar) Popularizator. Puţinele excepţii... provin de la autori aş zice populari-zanţi. scl 1950, 271. — Pl. : popularizanţi, -te. — De la populariza. POPULARIZARE s. f. Acţiunea de a populariza şi rezultatul ei; (neobişnuit) poporanizare. Cf. ddrf. Popularizarea cărţii bune se face în primul rînd prin presă, contemp. 1948, nr. 111, 8/4. Administraţia muzeului a pornit o excelentă campanie de popularizare a tezaurului ştiinţific, ev 1950, nr. 3, 22. Un rol important în popularizarea rezultatelor întrecerii socialiste îl au agitatorii, gazeta de perete, staţia de radioamplificare. Scînteia, 1953, nr. 2 856. Popularizarea clasicilor la sate constituie o temă care... presupune un bogat conţinut de idei. contemp. 1956, nr. 494,. 3/4. Lucrările de popularizare din domeniul geografiei fizice... ajută masele muncitoare la înţelegerea.. . fenomenelor care se petrec în natură, mg i, 61. Datorăm lui Constantin Dinicu Golescu... popularizarea şi impunerea unor asemenea cuvinte. Contribuţii, ii, 35. în ultimii ani se accentuează un dezinteres pentru popularizarea dramaturgiei contemporane în cadrul acestei colecţii, v. rom. noiembrie 1963, 168. ^ Loc. adj. De popularizare = care are drept scop răspîndirea cunoştinţelor, culturii etc. în masele largi, care se adresează unui public larg. O bibliotecă de popularizare. Sadoveanu, e. 183. A publicat, . .. sub forma unui articol de popularizare, un mic ghid balnear. G. Barbu, a, v. 274. 4 (Rar; concretizat) Lucrare de popularizare. Cărţile lui Nicolaie Canta, dintre Cantacuzinii moldoveneşti. . ., alcătuiau o frumoasă colecţie. Se căutau mai ales popularizări ştiinţifice, călătorii, opere istorice. Iorga, c. i. ii, 135. — Pl. : popularizări. — V. populariza. POPULARIZAT, -Ă adj. 1. Care este răspîndit, cunoscut în masele largi. Se vede că aceste inovaţii străine nu erau încă destul de popularizate în ţară Ia noi. Filimon, o. i, 197, cf. dl. 2. Care se adresează maselor largi, pe înţelesul publicului larg. Răspîndirea cunoştinţelor de geografie popularizată, mg i, 61. — Pl. : popularizaţi, -ie. — V. populariza. POPULARIZATOR, -OARE s. m. şi f„ adj. (Persoană) care popularizează, care face cunoscut, răs-pîndeşte în formă accesibilă tuturor sau celor mai mulţi (o problemă ştiinţifică, culturală etc.). Cf. cade. Un alt scriitor care se pretinde popularizator al teoriei relativităţii. .. afirmă că lumea noastră, lumea celor 3 dimensiuni obişnuite, se poate interpătrundc cu altă lume. contemp. 1949, nr. 120, 6/2. D. Stăncescu este unul din marii popularizatori atît de literatură beletristică universală, cît si de cunoştinţe generale, ll i, 66. în anii din urmă cursurile de estetică au avui mai mult un caracter popularizator — iluminist, contemp. 1956, nr. 499, 5/4. Chirurgul nostru a muncii sîrguitor... la opera sa de popularizator al cunoştinţelor medicale. G. Barbu, a. V. 274. — Pl. : popularizatori, -oare. — Populariza -f suf. -tor. POPULAT, -Ă adj. (Despre teritorii, aşezări etc.) Care este locuit, cu populaţie (deasă); plin, umplut cu oameni; (învechit) norodit, poporat, poporos (2), populos, (învechit, rar) norodos. Acel oraş populat, astăzi d-abia e un orăşel. Bălcescu, m. v. 132, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Satul părea din ce în ce tot mai populat. Agîrbiceanu, a. 328. Am ajuns la miezul nopţii în Bucureşti, oraş mare, populat şi fericit. Galaction, o. a. i, 84. 0> (Prin lărgirea sensului) Oricît ar fi apa de populată şi oricît ar îndrăzni [peştii] să se apropie, ei totuşi vor fi sfioşi şi bănuitori la orce 11912 POPULAŢIE — 1054 — POR1 momeală. Atila, r\ 77. + (Neobişnuit) La care participă o asistenţă numeroasă. în sale de răzăşi ceteam, în adunări bine populate, pagini din minunatele istorisiri ale lui Ion Creangă. Sadoveanu,. o. xi, 567. — Pl. : populaţi, -te. — V. popula. POPULAŢIE s. f. Totalitatea locuitorilor unei ţări’ ai unei regiuni, ai unui oraş etc., (învechit şi popular) obşte (1), (învechit şi regional) poporime (1), (învechit) norod1 (1), poporaţie (1); p. ext. (rar) grup mare, mulţime de oameni; seminţie; trib. După aceasta..., mai înmulţindu-să apoi şi populaţia. . ., domnitorii începură din nevoie a se sluji de izvorul acestor două cărţi de legi (a. 1817). Uricariul, iv, 303/20. Este oraş mare, populaţie are puţină. Go-lescu, î. 129. Numărul populaţiei în Englitera creşte. ar (1829), 641/3. S-au interesat la înmulţirea popolafiii iiumai ca să aibă cu ce creşte numărul armiilor. Marcovici, d, 216/5. Acum dar este rîndul populaţiilor siriene a se arăta recunoscătoare, cr (1846), 42V11, cf. ib. (1848), 263/45. Un popol sau... o popolaiie ce lăcuia în vechime această ţară. Brezoianu, î. 216/13. Nu-l lasă a cultiva cunoştinţa locuitorilor.. . din care se alcătuieşte populaţia acestei capitale. Negruzzt, s. i, 69. Această Vineră orientală, ieşită din rămăşiţele spulberate ale populaţiunei grece din Fanar..., avea o frumuseţe perfectă. Filimon, o. i, 117. Cei mai mulţi scriitori ai Europei pretind că populaţia mahomedană scade şi atribuie aceasta datinei lor de poligamie. Bolintineanu, o. 269. Localităţi şi populaţiuni din Dacia. Odobescu, s. i, 218, cf. 223. Toată populaţiunea... le iese-nainte cu daruri. Caragiale, o. v, 346, cf. Barcianu, Alexi, w. Deosebirile dialectale s-ar explica aiît prin găsirea unei populaţii româneşti mai vechi, cît şi prin amestecul neapărat cu pecenegii supuşi lor ca ţărani liberi, bul. com. ist. ii, 183, cf. Şăineanu, d. u. Era gata să înceapă o nouă numărătoare a populaţiunii. Galaction, o. a. i, 137. La populaţia paşnică, alcătuită din cîţiva meseriaşi..., s-a adăugat în timpul războiului un centru de instrucţie cu militari. Brăescu, o. A. i, 266. Şi-şi repezi calul înainte prin freamătul populaţiei. Sadoveanu, o. i, 324. Dacă nu e uniformistă populaţia Capitalei, este, în schimb, dintre cele mai luxoase din Europa. Arghezi, b. 54. La unele populaţii înapoiate numele este fixat prin credinţe superstiţioase. Graur, n. p. 20. Starea de sănătate a populaţiei se apreciază pe teritoriul întregii ţări. abc săn. 342. însemnate mijloace au fost alocate pentru satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei. Scînteia, 1965, nr. 6 689. + Grup de indivizi aparţinînd unei specii de animale sau de plante, care trăiesc într-o anumită regiune a arici de răspîndire a speciei respective şi care prezintă anumite caracteristici. Izolarea de linii pure din populaţie reprezintă una din metodele fundamentale de ameliorare a plantelor, enc. agr. Populaţia piscicolă nu este uniformă, vîn. pesc. mai 1964, 10. — Pl. : populaţii. — Şi: (învechit) populaţltine, po-polăţie s. f. — Din fr. population. POPULAŢIIÎNE s. f. v. populaţie. POPULfiŢ s. ni. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui p o p1 (11); (regional) popuşor. Mai pune-i un populeţ.. . în partea asta, că parc-ameninţă să cadă. Udrescu, gl. — Pl. : populeţi. — Pop* + suf. -uleţ. POPULtiS, -OÂSĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Populat. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d., Barcianu. — Pl. : populaşi, -oase. — Din lat. populosus. POPUNDFXĂL s. n. v. pnpăndccăl. POPtfSTĂ s. f. (Pescuit) Frînghie verticală care ţine carmacele în apă în poziţia lor normală şi care se lasă mai lungă decît adîncimea apei. Se bale cîte un par sau ţăruş pc care sc leagă fringhia (popusta). Antipa, p. 361, cf. 349, 350, 364. — Pl. : popuste. — Din ucr. nonycTa. POPUŞAlt s. m. v. păpuşar. POPtîŞĂ s. f. v. păpuşă. . POPUŞĂRÎE s. f. v. păpuşărie. POPUŞGl subst. v. păpuşoi. POPUŞOlIîŞ s. m. v. pupuşoîeş. POPUŞOÎŞTE s. f. v. păpuşolşle. POPUŞOR s. m. (Regional) Diminutiv al lui pop1 (11); (regional) populeţ. Cf. chest. ii 112/64. <>E x p r. (Adverbial) A sta (sau a se ţine) popuşor = a sta sau a se ţine drept, în sus; a sta în picioare, (regional) a sta pop1. [Iepurele] se fine pe şezut aşa popuşor, prln-zîndu-şi bolul între labele dinainte. Adam, în dr. iv, 731, cf. bul. fil. i, 222. — Pl. : popuşori, Şi : popşor s. m. bul. fil. i, 222, chest. ii 112/64. — Popi + suf. -uşor. POPUŞTINĂ s. f. (Maram.) Plată, în cereale sau în bani, pe care o dau enoriaşii preotului; (regional) lectlcal, poporoşag. Un pătac dator piniru popuştina (a. 1774). Iorga, s. d. xii, 267. Budu Grigorie e dator din prohod pooapii cu 16 potori, iare pintru popuştina, cu S măreş dator (a. 1781). id. ib. 263. La preot se da. . . o mierfă de mălai (păpuşoi) şi de ovăz, adecă cereale ... Această plată se numeşte popuslină. Bîrlea, b. 1.39. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Cf. pop ă1. PORI s. m. I. 1. Mic orificiu pe suprafaţa pielii, reprezentînd canalul excretor al glandelor sudoripare şi sebacee. Porii pieii... i-au deschis. Cantemir, ist; 59. Aceşti pori slujesc de o substare. Amfilohie, g. f. 252r/9, cf. Greceanu, î. 95/31. Pealea aceasta iaste cu nenumărată mulftme de găuriţe împistrită, care se numesc pori. Teodori, a. 59/7, cf. Episcupescu, o. î. 95/28. Porii se numesc găurile trupurilor. M. Dră-ghici, f. i, 4r/l 9. Pielea este plină de nenumărate, nevăzute borticele, numite poruri, prin care iese sudoarea. cr (1831), 339x/36. Prin microscop privindu-să... să văd 100 pore (borticele pe faţa pelii). ar (1838), 1372/34, cf. J. Cihac, i. n. 6/12, Veisa, i. 1731/25, Vasici, m. ii, 179/10. Trupurile oamenilor cum şi ale celorlalte animale sînt înzestrate de la fire cu nenumărate găuri numite port. Cornea, e. i, 186/4, cf. Negulici, Sta-mati, f. 8/22, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Niciodată... n-am căutat să sorb cu mai multă lăcomie, prin toţi porii fiinţii mele, lumina şi căldura binefăcătoare a cerului. Hogaş, dr. i, 16, cf. Şăineanu, d. u. îşi văzu amănunţit în sticla poleită porii obrazului astupaţi de pudră. C. Petrescu, c. v. 168. Parcă prin toţi porii lui răsufla ura. Sadoveanu, o. v, 198. Nu putea scăpa de mirosul acela scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toţi porii pielii. Bart, e. 254. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Călineşcu, e. o. i, 246. Nu-i era cu iotul necunoscută această faţă lungă, roşcată, cu pomeţii obrajilor lu-cindu-şi porii mari printre smocurile de păr prăfuit. Galan, z. r. 7. <0> (Prin lărgirea sensului) Plomănele cuprind în sine nenumărate gaure şi pori (borticele) prin carele... întră şi iese aerul. Cornea, e. i, 207/18. 0» (Prin analogie) Vîntul creştea şi... începu să mă pătrundă cu frigul lui prin toţi porii vechilor mele haine. Eminescu, g. p. 117. Frigul... cobora din tavan ca şi 11927 POR2 — 1055 — ; porc cum s-ar fi cernut prin porii subţiri ai tencuielii. Vinpa, l. ii, 308. 2. Orificiu situat în membrana celulclor vegetale, prin cavc se asigură schimbul de apă, de gaze şi de materii nutritive; s p e c. deschidere a tuburilor sau a ascelor unor specii de ciuperci (prin care sînt puşi în libertate sporii). Ceale mai multe flori au în sine un fel de miere care iesă prin ghindurele seau pore. J. Ci-hac, i. N. 257/18. Pe partea inferioară, pălăria nu mai are lamele, ci nişte pori (găurele), la început galbeni şi apoi roşii-sîngerii. Belea, p. a. 160, cf. der, m. d. ENC., DEX, H IV 71. 3. Spaţiu gol de dimensiuni reduse în masa unui corp solid sau a unui agregat de particule solide. Se astupă porii metalului şi rugina nu se va putea prinde. mn (1836), 562/ll. Olanele se golesc şi apa din ploaie, în loc de a sta pe holde, se infiltrează prin porii olanelor şi se scurge în şanţurile de la vale. Ghica, s. 546. Se numeşte porozilale, proprietatea ce au corpurile de a posede locuri deşerte sau pori între părţile lor materiale. Poni, p. 5, cf. Barcianu, cade. Porii pot fi izolaţi sau necomunicanţi între ei. ltr2. Porii care comunică cu exteriorul sînt pori deschişi, iar cei care nu comunică cu exteriorul pori închişi, der, cf. M. D. enc., dex, II. (Bot.; regional; probabil prin contuzie) Plr-gros (Cynodon dactylon). Borza, d. 56. — Pl. : pori şi (învechit, n.) poruri şi pore. — Din lat. porus, ngr. ^¿poţ, it. poro, germ. Pore, fr. pore. POR* s. m. (Prin Bucov. şi prin nord-estul Transilv.) Porcoi (3).Com. Marian. Am slrîns fînul în pori. Com. din Parva-Năsăud. — Pl. : pori. — Cf. p o r ş o r, p o r c a n. POR* s. m. v. poară. POR“* s. m. v. pur*. PORÂDĂ s. f. v. paradii. PORADE s. f. v. paradă. PORAMNIŢĂ s. f. (învechit, rar) Haină (scurt ă purtată peste umeri. Poramniţa svi[n]llu]lui ce purta preste umăr. Dosoftei, v. s. octombrie 86v/17, cf. TDRG. — Pl. : poramniţe. — Din slavonul nopdMKHHUd. PORANÎC1 s. m. (Regional) Copil (Crihalma —Rupea). Lexic reg. ii, 47. — Pl. : poranici. — Etimologia necunoscută. PORANÎC* s. m. v. poroinic. PORÂMCI s. m. v. poroinic. PdRAV, -Ă adj. 1. (Transilv.; despre oameni Certăreţ, arţăgos ; sălbatic, iute, aprig (la mînie). Cf anon. car., Klein, d. 402, lb, lm, Barcianu, Alexi w., cade. E porav la mînie. H xvn 181, cf. Bran, s Mutare poravă şi îndărătnică nu este agiuloriu bărba tului, ce-,i agiuloriu satanei. Vaida, com. din Frata-Turda, din Zagra-Năsăud, din Răşinari-Cisnădie şi din Tărcăiţa-Beiuş, L. Costin, gr. băn. -16, Paşca, gl., Lexic reg. 17. + (învechit) Zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat; îndrăzneţ. Cf. Barcianu, Alexi, w. + (Ban. ; despre animale) Care nu poate fi stăpînit, domolit; spec. (despre cai) nărăvaş. Dar să ştii că cloşca e cam puravă şi dac-o fi să pierzi vreun pui o să pun şi capul tău în rînd cu celelalte în gard I Mera, . L. b. 19. Mare nevoie am de un slujitor voinic, care să-mi păzească o iapă puravă ce am. id. ib. 158. Cal porav. L. Costin, GR. BĂN. 164. 2. (Transilv. şi prin Ban. ; despre oameni) Iute, isteţ (la treabă); harnic, vrednic. Cf. cade, Caba, săl. 92. D-ar fi Ianăş aşa porav La lucru ca la răchie. L. Costin, gr. băn. 164, cf. Todoran, gl. Alîla-i de purav pe lucru, de tot se prăpădeşte, mat. dialect, i, 287. + (Regional; substantivat) „Persoană care se distinge prin ceva". Com. din Nocrich-Agnita. 3. (Prin Transilv. ; despre oameni) „Grozav, enorm“. Pasca, gl., com. din Jina-Sebeş. — Pl. : poravi, -e. — Şi : purav, -ă adj- — Poară + suf. -av. P6RĂ s. f. v. pură. PORĂÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) A se strădui, a se necăji, a se chinui. Mama Tinca se porăieşle cu nişte mănuncheşe, ntşte legături de buruiene coborîle din pod, între cari cată buruiana care lecuieşte de dragoste. .Contemporanul, v2, 144. — Prez. ind. ; porăiesc. — Cf. p o a r ă. PORAMB s. m. v. porumb. PORANIJ s. m. v. porumb. PORĂ1VCĂ s. f. v. poruncă. PORĂNCÎ vb. IV v. porunci. PORĂSVCÎTĂ s. f. v. poruncit. PORĂNCITdR, -OARE adj. v. poruncitor. PORĂNÎCI s. m. v. poroinic. P(ÎRĂŞ, -Ă adj. v. poroş. PORĂVdS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre cai) Nărăvaş (Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 156. — Pl. : porăvoşi, -oase. — Şi : porovos, -oăsă adj. L. Costin, gr. băn. ii, 156. — Porav + suf. -os. PORBÂL s. m. v. podbal. PORBEAL s. m. v. podbal. PORBÎCE s. f. v. pogliircă. PORBÎCI s. m. v. pogliircă. PORC s. m. 1. Animal mamifer domestic parico-pitat, omnivor, cu capul de formă conică, cu maxilarul superior alungit şi caninii foarte jjezvoltaţi, cu pielea groasă şi corpul acoperit cu peri aspri, scurţi şi rari, crescut pentru carnea şi grăsimea lui; rîmător (1), rîtan (1) (Sus scrofa domestica). V. mascur, mator, scroafă. Alţii vor fi sîngeraţi, alţii ca pieile porcilor (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 470/10. Era departe de ei o turmă de porci. Coresi, ev. 232, cf. 21, 26. De va întră cîtne în bisearică sau porc, să nil se facă leturghie pină una săplămînă (cca 1640). gcr i, 91/11. Nu primăsc, nici hrănesc porcu în ţara lor. Herodot (1645), 226. Nu dareţi sfînta clinilor, nece vărsareţi mărgăritarele voastre înaintea' porcilor. n. test. (1648), 9r/28. Să nu să mai întoarne.. .ca porcul spălat iară la mocirlă (a. 1689). gcr i, 285/23. Fiind ei turbaţi, ca nişte porci făr’de nici o ruşine, să suiră sus, în casele domneşti, anon. cantac., cm i, 161, cf. anon. car., lex. marş. 238. Pentru un porc cînd îi mină de-i hrănesc [vama lei] 4 (a. 1705). Iorga, s. d. xii, 15. Intr-un blid mămăligă cu moare, într-allul fălci de porc afumate. Budai-Deleanu,; ţ. 304, cf. lb. Vinde mărgele, cercei şi cumpără păr de porc (a. 1826). Iorga, s. d. viii, 92. El visă că... nişte porci îi sfî-şiară mantela şi coiful. Bălcescu, m. v. 392. Potri- 11953 PÔRC — 1056 — PORC veşle mirosul trandafirului cu putoarea porcului. Pann, p. v. i, 162/23, Vru şi el să libereze pe un porc ce el avea. Alexandrescu, o. i, 319. Mergea in urma lui grohăind şi muşluind pe jos, cum e treaba porcului. Creangă, o. 43, cf. 4. Ca in toate serile, şi astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis. Slavici, n. i, 47. Unde ai mai pomenit tu ca o fată de împărat să se mărite după un porc? Ispirescu, l. 51. Chiar şi porcii trîn-davi se iuţiră, pornind-o anapoda, guiţînd. Delavrancea, s. 198, cf. ddrf, Barcianu. Fierea de porc e bună pentru friguri, şez. viii, 105. Numai două dobitoace cred eu că n-au suflet.. . porcul şi bivolul. Agîrbiceanu, a. 62. Peste un ceas tovarăşul meu se afla încălţat cu opinci nouă de piele de porc. Hogaş, dr. i, 80. Porcul insă îşi scoase deodată rîtul din zeama de lărîţe. Rebreanu, r. i, 147. Zece porci ţigăneşti, cu boturi puternice, ar fi rimat, ,Intr-o jumătate de zi, toate. întăriturile de pe valea Prahovei. Camil Petrescu, u. n. 5. Intr-o curte, doi mahalagii dezbrăcaţi de haină spintecau un porc proaspăt înjunghiat. C. Petrescu, î. i, 220. Se întîm-pla, în unele zile, să suie unii dintre porci pe costişe, după jir. Sadoveanu, o. xi, 144. în altă parte se vindeau caii iuţi,.. . porcii trandafirii, proaspăt îmbăiaţi. Arghezi, b. 105. Porci mari, negri, şedeau trîntiţi Ungă garduri. Călinescu, s. 346. Porcii sînt spînzu-raţi în cîrlige după ce sînt tăiaţi. Stancu, r. a. iii, 79. Spre deosebire de porcii domestici, mistreţii nu rezistă bolii sau urmărilor ei. vîn. pesc. iulie 1962, 10. Ce folos de părul creţ, Dacă nu-s porci în coteţ. Doine, 139. La porcari că poruncea. Cincizeci de porci că frigea. Balade, ii, 76. Mărul cel frumos îl mănîncă porcii, se spune despre cineva care primeşte un lucru pe care nu-1 merită. Cf. Zanne, p. i, 215. Porcul tot strînge, se-ngraşe bine, dar pentru alţii, nu pentru sine, se spune despre zgîrcitui care adună pentru ca să rămîie altora, id. ib. 607. Şi cu porcul gras în bătătură şi cu porumbi în pătul nu se poate. id. ib. iii, 21. Toată ziua ţop şi hop, Sara nu-i ce da la porc. id. ib. iv, 409. Nu se mai îngraşă porcul în ziua de Ignat (= nu se mai poate face ceva în ultima clipă). Cf. id. ib. vi, 157. Cine se mestecă în lături-l mănîncă porcii, id. ib. iii, 204. Multe gîşte înving porcul, id. ib. i, 480. Porcul ori încotro face, Lui lot noroiul îi place; Din ce e nu-l poţi preface, id. ib. 608. Belciug de aur la rîtul porcului, se spune despre un lucru de preţ prost folosit, id. ib. 610. N-ai văzut din porc stup şi din cioară cuc, se spune despre un lucru imposibil de realizat, id. ib. ii, 796. Nu (se) mai învaţă porcul să bea apă din fedeleş, se spune despre cel care nu-şi poate schimba firea, caracterul, apucăturile rele etc. Udrescu, gl. O Porc mistreţ (sau sălbatic, popular, de pădure) = specie de porc (1) sălbatic cu corpul masiv, cu greabănul înalt, cu capul mare terminat cu bot alungit, cu caninii lungi, puternici şi cu părul aspru şi gros, de culoare sură-neagră (Sus scrofa). Fiară sălbatece sînt porci de pădure, iepuri, lupi. ar (1829), 1422/33. Colo, un porc sălbatec fără două picioare. Alexandrescu, o. i, 215. Doi vînălori.. . şi trei cîini goneau un porc mistreţ. Odobescu, s. ii, 194. Văzură un porc mistreţ mare, fugind. Ispirescu, l. 140, cf. Vissarion, fl. 240, Stoica, vîn. 20. Valerie povestea mereu despre lupi şi despre porci sălbatici. Vlasiu, a. p. 33, cf. alr sn iii h 684. De la un porc sălbatic şi-Un fir de păr e de ajuns ( = în cazuri dificile să ne mulţumim cu rezultate mai modeste). Cf. Zanne, p. i, 612. O E x p r. A trăi ca elinii eu porcii = a trăi foarte rău unii cu alţii. id. ib. 382. (Familiar) A tăcea ca porcul în păpuşoi = a păstra o tăcere desăvîrşltă asupra unui lucru, mai ales cînd te simţi vinovat, id. ib. 611. A da năvală ca porcul = a fi foarte îndrăzneţ, a fi nesimţit, obraznic, id. ib. (Doar) n-am păscut (sau n-ain păzit) porcii cu tine (sau împreună etc.), se spune cuiva pentru a-i atrage atenţia că îşi permite prea multe, că devine obraznic. (Familiar) A mina (sau, regional, a Întoarce) porcii (de) la jir (sau acasă) = a sforăi în somn, a dormi sforăind. Se aşterne pe somn şi... începe a mîna porcii la jir. Creangă, ap. cade, cf. Ispirescu, l. 369, Zanne, p. i, 612. Ha! V-aţi răstignit ca nişte ciocoi!... Minaţi porcii la jir, ha! Sadoveanu, o. ii, 463. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) foarte aspru (şi cu vorbe grele, injurioase); a face de două parale, a face cu ou şi cu oţet. (Regional) A nu fi In porcii Iul (sau In toţi porcii) ori a nu-i fi (cuiva) porcii acasă = a fi fără chef, trist, posomorit. Cf. Zanne, p. i, 611, Ciauşanu, gi.., Udrescu, gl. (Regional) Jurămîntul porcului, se spune cînd cineva promite că renunţă la o deprindere rea dar nu respectă promisiunea. Com. Iordan. A avea norocul porcului = a avea noroc mare, neaşteptat (şi adesea nemeritat); a avea noroc porcesc, id. + P. r e s t r. Carne de porc (1). Şăineanu, d. u. Cîrnaţi de porc. cade, cf. dl, dm. + (Regional) Porcul mare (sau mic) — numele unor jocuri de cărţi; p. ext. persoană bătută la aceste jocuri. Cf. h xvii 12, 19, 70, mat. dialect, i, 88. (Regional) Porcii în coteţ = numele unui model de pe ouăle încondeiate, în care pe un fond roşu apar motive florale albe. Cf. Pam-file-Lupescu, crom. 187. 2. Epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimţit, grosolan, fără caracter, obraznic, mincinos, indecent etc. ; (regional) porcan (2). Nu ţi-e ruşine obrazului să-ţi fie! Aşa-s popii, porcule? Rebreanu, i. 267, cf. 81. Porcule! îi zise Felix cu glasul sugrumat şi-i întoarse spatele. Călinescu, e. o. ii, 134. Ne-o spuseşi de La obraz, porcule. Camil Petrescu, o. i, 291, cf. iii, 196. Porcule. .., De ce nu mi-ai aşternut mai bine? Camilar, n. i, 222. O dată îşi iese din ţîţîni şi urlă; — Bă, porcule, tu eşti tătar? Preda, î. 83, cf. id. r. 110. O Porc decline, se spune unui om netrebnic, de nimic ; secătură, şarlatan, pezevenchi, păr de cîine. Cf. Polizu. Ce porc de cine eşti tu, de cărţile domniei mele nu le bagi în seamă. ap. Odobescu, s. i, 438, cf. ddrf, Barcianu, jahresber. xix—xx, 52. Nu fi porc de cîine. Dunăreanu, ch. 20. Mă, Iorgule, nu fi porc de cine! Galaction, o. a. i, 279. Ai tăi sini purceii, mă porc de cîine? Brăescu, o. a. i, 352. La al doilea pahar, se opreşte şi se-ncruntă: — Apoi nu fi porc de cine! Sadoveanu, o. ii, 537. Cu cei mai intimi îşi îngăduia porecla „porc de cîine“. Călinescu, e. o. ii, 238, cf. 237. Ba tu eşti porc de cîine. Stancu, r. a. iv, 273. Ambrozie, prepară-i bicarbonat de sodiu; o doză de porc de cîine. Vinea, l. i, 398. Asta-i, că omu-i porc de cîine cîleodală! Lăncrănjan, c. iii, 106. 3. (La pl. art.) Numele popular al Hyadelor, roi de stele dispuse în formă de V, din constelaţia zodiacală taurul, avînd ca stea principală Aldebaran; (popular) vierii, scroafa-cu-purcei. Hijadele formează o conslela-ţivne deosebită pentru popor, fiind numită vierii sau porcii sau scroafa-cu-purceii. Otescu, cr. 22. Steaua Aldebaran.. .are alături vierii, porcii sauscroafa-cu-pur-cei. Pamfile, cer. 170, cf. cade, h xviii 22. (Popular) Luceafărul porcilor (sau porcului) sau steaua porcului = steaua Aldebaran din constelaţia zodiacală taurul; (popular) porcarul, v. porcar1 (2). Trebuie să mă şi întorc acasă pînă o ieşi luceafărul porcilor. Ispirescu, ap. tdrg, cf. cade, h iii 5. <0> E x p r. A fl născut In zodia porcului, se spune despre un om extrem de norocos. 4. Compuse; porc-splnos = a) (la pl.; şi în forma porc-ghimpos) gen de mamifere rozătoare sălbatice, de talie mijlocie, cu spinarea şi flancurile acoperite de spini lungi, puternici, şi cu abdomenul prevăzut cu peri tari (Hystrix) ; (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. Cf. cade, der, m. d. enc., dex; Ij) (regional) arici (Erinaceus europaeus). Cf. alr i 1 186/138, 333; porc-de-mare = a) peşte teleos-tean marin lung pînă la 30 cm, cu corpul respingător la înfăţişare, greoi, acoperit cu solzi mici, cafenii-ce-nuşii, cu pete întunecate, cu înotătoarele prevăzute cu ţepi veninoşi; scorpie-de-mare (Scorpaena porcus). Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex ; b) (regional) delfin (Delphinus delphis). alr i 1 746/988; (regional) porcul-a- 11953 PORCAN — 1Ô57 — PORCĂNEL pelor = clean (Leuciscas cephalus). Atila, p. 223, Băcescu, p. 25, h xi 504; (Entom. ; regional) porcul» popii = cîinele-babei (Oniscus murarius). alrm sn ii h 573/182. 5. (Bot. ; prin Transilv.; la pl.) Numele a două plante erbacee ghimpoase : a) scaiete (Dipsacus laci-niatus). Borza, d. 60 ; li) varga-ciobanului (Dipsacus silvester). id. ib. 6. (Bot. ; regional; la pl.) Mătrăgună (Airopa bella-donna) (Garvăn — Măcin). ii xrv 349. 7. Compus: (Bot. ; regional) porci-nebuni = cap-talan (Cirsium rivulare) (Răşinari-Cisnădie). Păcală, m. r. 15. — Pl. : porci. — Lat. poreus. PORCAN s. m., s. n. 1. S . m. (Regional) Augmentativ al lui porc (1); (rar) porcoi (1). Cf. ddrf, dl, dm. 2. S. m. Fig. (Regional) Porc (2). Stăi, măi porcane, că te căptuşeşte ea Mărioara acuş I Creangă, o. 205, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, DL, DM. 3. S. m. (Iht. ; regional) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Antipa, f. i. 134, Atila, p. 244, cade, Băcescu, p. 48, h x 141, 260, 288, 356, 505, 507, 518, 538, alr i 1 746/420, a vi 26. 4. S. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, de culoare brună-cenuşie, cu piciorul scurt, neted, care creşte prin pădurile de brad (Hydnum imbricatum). Cf. Panţu, pl., enc. agr., Borza, d. 194. 5. S. m., s. n. (Popular) Porcoi (3); p. gener. grămadă (nu prea mare). Cel mai bun mijloc... este de a lăsa trifoiul în porcani numai o zi sau cel mult două. I. Ionescu, c. 107/28. Ardeau porcanele şi căpiţele de fîn. Ghica, ap. cade, cf. ddrf, Alexi, \v. Taie mlădiţi şi tuf ani, lasâ-i să se usuce, fă-i porcan şi păs-Irează-i pentru la anul. Pamfile, duşm. 57. Pleava se face porcan deoparte, id. a. r. 215, cf. Bocăneţu, t. a. 154, Şăineanu, cade. Se obişnuieşte să se adune fînul în grămezi mici de cîte 4 sau 5 furci numite „porcane“ ori ,,porcoaie“. Ion Botez, str. 32, cf. cv 1949, nr. 7, 33, alr i 933/584, 618, 934/530, 614, 675, alr ii 5 270/682, a vi 26. — Pl. : porcani şi (n.) porcane. — Porc + suf. -an. PORCAR1 s. m. X. Persoană care păzeşte (şi îngrijeşte) porcii (1). Avea neşte fraţi răi, porcari, văcari. Moxa, 396/22. Vădzură purcarii perirca porcilor. Var-laam, c. 176. La biserică nu-i lasă pe purcari să intre nicăierile. Herodot (1645), 109, cf. anon. car;, lex. mars. 247. Adunase ciobani, văcari, purcari (a. 1782). gcr ii, 127/28. Acesta au fost purcariu şi... se fălea că el cu vreme va fi crai. Şincai, hr. i, 282/24. Precum filozoful român, aşa şi purcariul... şi păcurariul vorbind, niceodaiă nu va. face sminteală asupra gramaticei... limbei sale. Maior, ist. 265/15, cf. lb, Po-lizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdro, Şăineanu, d. u., cade. Porcarul lui îi adusese vestea că satele de peste Olt şi-au luat lumea în cap. Galaction, o. 292. Şi începură şi slugile să treacă: .. . marele păsărar şi micii coteţari, ciobanii şi purcarii. Vissarion, b. 34. Pentru o fată de porcar e numai de ajuns să fie dăscăliţă. T. Popovici, se. 40. Cei de la cai [se numesc] herghelegii, de la vaci văcari, de la boi bouari, de la porci porcari, h ,vin2 260, cf, xv 4. Intră porcar la un sat vecin. Popescu, b. iii, 99. Din coarnele boilor Corniţe purcarilor. şez. vii, 164. Pe doi să-i dai la-mpă-rat, Pe doi de purcari la sat. Bîrlea, c. p. 121. La porcari că poruncea, Cincizeci de porci că frigea. Balade, ii, 76, cf. Pamfile, c. 13. + (Regional) Persoană care vinde porci (1), negustor de porci (Iaşi), alr i 1 574/516. 2. (Art.) Numele popular al stelei Aldebaran din constelaţia zodiacală taurul; (popular) luceafărul porcilor, steaua porcului, (regional) deşteptătorul. Cf. Pamfile, cer. 170. Porcaru se vede numai toamna Stoian, păst. 72, cf. dm, h xviii 22. — Pl. : porcari. — Şi : (învechit şi popular) purcăr, (învechit) pureăriu s. m. — Porc + suf. -ar. Cf. lat. porcarius. PORCĂR* s. m. (Popular; în unele jocuri cu mingea) Fiecare dintre jucătorii care trebuie să prindă mingea aruncată de echipa adversă şi care încearcă să-şi lovească adversarii (sau o anumită ţintă) cu mingea prinsă. Aduceţi poarca. . . — Cine să fie pur-car? Delavrancea, o. n, 289. Copiii... se adunau unul cîte unul, lăuclîndu-se fiecare că pe el... nu l-a făcut porcar, id. s. 265. Prea adesea fuge după minge tot vechiul porcar. Pamfile, j. i, 79, cf. h xii 8, alr sn v h 1 293/551. Porcarul azvîrle mingea la unul la bortă. alr sn v mn h 1 292/386. — Pl. : porcari. — Şi : (regional) purcăr s. m. — Poarcă + suf. -ar. PORCÂŞ s. m. (Iht. ; regional) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Klein, d. 402, lb, Polizu, lm, ddrf, Ghk-ţie, r. m., Barcianu, jahresber. viii, 104, Alexi. \v„ Şăineanu, d. u., Băcescu, p. 48, 146, com. Marian, — Pl. : porcaşi.' — Porc + suf. -aş. PdRCĂ s. f. v. polcăL PORCĂfl vb. IV. (Familiar) I. T r a n z. A insulta In mod grosolan, a adresa cuvinte injurioase, obscene; (regional) a porcări1, a porci (I). Cf. ddrf, Pamfile, j. i, 131, Şăineanu, d. u., Scriban, d., dex. L-a por-căit cum i-a venit la gură. Udrescu, gl. <> Refl. r e c i p r. S-au porcăit ore în şir. 2. R e f 1. A se purta ca un porc (2). Cf. ddrf, Şăi-neanu, D. u. De cîteva zile era plecat... porcăindu-se laolaltă cu toţi bucureştenil în tricouri şi sărind ca o mingie prin geamuri după atîţia ani de cumpătare şi de muncă. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 140, cf. Scriban, d. Se porcăia cu sălbălăcie, ca să se poată pocăi apoi cu mai adîncă smerenie, făcînd felurite danii diferitelor biserici, v. rom. iulie 1958, 58, cf. dex. — Prez. ind. : porcăiesc. — Pore + suf. -ăi. PORCĂÎ* vb. IV. I n t r a n z. (Regional; la unele jocuri cu mingea) A avea rolul de porcar2; (regional) a porcări2. Cei ce caută să prindă mingea se zice „că-s la prins, la porcăreală, că ei porcăresc sau porcăiesc“. Pamfile, j. i, 24. — Prez. ind. : porcăiesc. — Poarcă + suf. -di. PORCĂLÂN s. m. (Prin Bucov.) Om necuviincios, grosolan, vulgar; (regional) porcălău. Com. Marian. — Pl. : porcălani. — Porc + suf. -ălan. PORCĂLĂU s. m. (Prin Bucov.) Porcălan. Com. Marian. — Pl. : porcălăi. — Porc + suf. -ălău. PORCĂLEÂŢĂ s. f. v. poreăreaţă. PORCĂIVAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui porcan. V. porcan (5). Cf. ddrf, a vi 22. — Pl. ; porcănaşe. — Şi : purcăndş s. n. ddrf. — Porcan + sui. -aş. PORCĂNÎL s. m. (Iht. ; prin Ban.) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Băcescu, v. 48, 146, 147. —'Pl. : porcăriei. —Şi: porconil s. m. Băcescu, p. 48, 147. — Porcan + suf. -el. 8 — c. 1901 11S65 PorCăraiE — 1058 — PORCĂRIT1 PORCĂRĂIE s.f. (Regional) Porcăreaţă (2) (Co-verca —Vatra Dornei). Cf. Glosarreg. Du-tc-n porcăraie şi adă porcul, lb., cf. a v 14. — Pronunţat: -ra-ie. — Pl. : ? — Porc + suf. -ăraie. PORCĂRĂŞl s. m. 1. Diminutiv (hipocoristic) al lui porcar1 (1); (regional) purcărel. Cf. cade. Mâi, laş, Purcăraş, Cu cămaşa neagră Şi cu pielea albă. mat. folk. 21. Un purcăraş că-mi avea, Ce pe zi a adormit Şi porcii că i-a pierdut. Păsculescu, l, p. 177. Tri ficiori. . . Unu-o fost păcurăraş, Unu-o fost purcăraş, Unu-o fost ’ntrăuraş. arh. folk. vi, 207: Purcăraş de os, Duce porcii în jos (Pieptenele). Go-ftovEi, c. 286. 2. (Omit.) Numele mai multor păsări: a) (popular) ploier (III) (Charadrius apricarius). Această pasere... se numeşte de către românii din Muntenia fluturaş, porcăraş, ftuierar. Marian, o. ii, 295, cf. ddrf, tdrg, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., BĂCESCU, PĂS. 136; b) (regional) ploier de munte (Charadrius mo-rinellus). Cf. Scriban, d. ; c) (regional) îluierar (Ca-lidris arenaria). Cf. cade; d) (regional) Numenius aquaticus. Scriban, d., cf. h iii 386. O1 (Urmat de determinări care indică specia) Purcăraş alexandrin. BĂ-cescu, păs. 145. Purcăraş auriu. id. ib. Purcăraş de mal. id. ib. Purcăraş de mare. id. ib. Purcăraş de munte. id. ib. ^ Compus: (regional) purcăraş-co-mun (sau -de-nomol) = prundăraş de nămol (Limi-cola falcinelluş). id. ib. — Pl. : porcăraşi. — Şi : (regional) purcărăş s. m. — Porcar1 -f suf. -aş. PORCĂRĂŞ3 s. m: (Regional) Diminutiv al lui porcar2. în timpul fugii, dacă din porcari (porcăraşi) unul ia mingea şi zvîrle într-însul şi-l loveşte, se consideră bătut. Pamfile, j. i, 14, cf. Iordan, l. m. 198. — Pl.: porcăraşi. — Porcar® + suf. -aş. PORCĂREÂLĂ1 s. 1. (Prin Bucov.) 1. Faptul de a p o r c ă r i1. Com. Marian, jl-am tras o porcăreală. id. 2. Murdărie, necurăţenie; dezordine. Com. Marian. Ce porcăreală aţi făcut în casă. id. — Pl. : porcăreli. — Porcării + suf. -eală. PORCĂREALĂ8 s. f. (Regional) Faptul de a p o r-cări2; (regional) porcărie2, porcărit2. Aceşti doi de la porcăreală (alergat) scot de la bătaie pe ceilalţi, şez, ii, 64. Cei ce caută să prindă mingea, se zice „că-s la prins, la porcăreală“. Pamfile, j. i, 24, cf. alr sn v h 1 293. A fi la porcăreală. Com. Iordan. — Pl. : porcăreli. — Şi : purcăreălă s. f. alr sn v h 1 293/899. - — Porcări* + suf. -eală. PORCĂREÂSĂ s. f. (Rar) Femeie care păzeşte (şi. îngrijeşte) porcii (1); (regional) porcăriţă (1). Cf. Polizu, ddrf. — Pl. : porcărese. — Porcar1 -f- suf. -easă. ■ . ■ PORCĂREÂŢĂ s. f. 1. (Popular) Cocină (de porci 1). Cf. anon. car. Cînd a ajuns pe grindul purcăreţii... a zărit purcarul dormind. Sandu-Aldea, u. p. 102. Adăpostul porcilor (porcăreaţă, cocina sau sălaşul) na fi astfel făcut,. încît să poală avea în permanenţă cea mai mare curăţenie, enc. vet. 599, cf.. h xii 386. Veniţi, alergaţi, Faptul îl căutaţi... în poreăreaţa porcilor. Marian, v. 196, cf. chest.. ii 431/9, 102, 140, 142, 144, 207, Glosar reg. 2. (Regional) Păşune în care pasc porcii (1); (regional) porcăraie (Coverca —Vatra Dornei). Cf.. Glosar reg., a v 14. 3. (Prin nordul Dobr.; cu sens colectiv) Porcărie1 (1). Cf. alr i 1 798/675, 684. 4. (Prin Bucov.) Murdărie, necurăţenie. Com. Marian. — Pl. : porcăreţe. — Şi : (regional) porcăJeăţă (chest. ii 431/207), purcăreăţă s. f. — Porc + suf. -ăreaţâ. Cf. lat. porcaritia. PORCĂRfl vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov. şi prin Transilv.) A porcăi1 (l).Cf. scl 1971, 408. Ce-l por-căreşti atîtal Com. Marian. Nu mă purcări aşal alr i 1 572/65. Refl. r ecipr. S-au porcărit unul pe altul. Com. Marian. — Prez. ind. : porcăresc. — Şi : purcări vb. IV. — Porc + suf. -ări. PORCĂRP vb. IV.1 Iatranz. (Regional; la unele jocuri cu mingea) A porcăi2. Cf. scl 1971, 408. Cei ce caută să prindă mingea.. . ,,porcăresc sau porcăiesc“. Pamfile, j. i, 24, cf. alp sn v h 1 293. + T r a n z. f a c t. A face să îndeplinească rolul de porcar2. Azi v-am purcărit noi pe voi. Com. din Roşiori de Vede. — Prez. ind.: porcăresc. — Şi: purcări vb. IV. — Poarcă + suf, -ări. PORCĂRÎEl s. f. 1. (Popular; cu sens colectiv) Turmă de porci (1); (regional) porcăreaţă (3). Cf. alr i 1 798/214, 402, 412, 418, 510, 518, 592, 720, 805, 870, 874, 880, 885, 890, 896, 900, 922, 954, 984. 2. (Regional; cu sens colectiv) Produse alimentare din carne de porc (I). li plăceau foarte mult cîrnaţii şi îndeobşte porcăria. Rebreanu, i. 17. 3. (Regional) Cocină (de porci 1). Cf. lb, Polizu, com. Marian. De la nouă porcării, De la nouă şerpării. gr. s. vi, 109, cf. chest. ii 431/102, 120, alr ii/i li 263/605.. 4. Murdărie mare; f 1 g. faptă, acţiune sau vorbă grosolană, indecentă ori mîrşavă, necinstită, (învechit şi regional) p o r c i e1 (1); p. ext. lucru prost făcut sau de proastă calitate. Ce porcărie e aceasta, v-am cerut borş simplu, şi nu cu muşte 1 Contemporanul, iv, 137, cf. 505, ddrf, tdrg, Şăineanu, d. u. Dar cînd văzui ce... porcărie (Să-mi ierţi cuvîntul) aţi făcut... Din zborul meu m-am abătut. Topîrceanu, p. o. . 57. Şterge-ji ciubotele cînd intri, că n-am să vă tot rînesc porcăriile din urmă! C. Petrescu, î. i, 221. Dar bine, domnule, izbucni colonelul, ce porcărie e asta? Brăescu, v. a. 20. Nici nu-ţi închipui în cile familii bune, mă-nţe-legi, există porcăria asta. Călinescu, e. o. ii, 27. Credeam că o să iasă ceva bun şi cînd colo ieşi o porcărie. Pas, z. iii, 264. Şi-ai vrea să mă înhăitez cu dumneata la porcăria asta? Vinea, l. ii, 247. Niciodată n-a putut dumneaei asculta înjurături şi porcării. Galan, z. r. 96. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Nu făcea pentru line să te pierzi in porcăria noastră de tlrg. C. Petrescu, c. v. 125. Fiecare pune şapte preţuri pe porcăriile de haine ce le vînd la ţărani. Beniuc, m. c. i, 486. - — Pl. : porcării. — Şi : (regional, 1) purcărfe s. f. lb, alr i 1 798/720, 805, 870, 874, 885, 890, 896, 922. — Porc + suf. -ărie. PORCĂRÎE* s. f. (Regional) Porcăreală2 (Bogdana^ Vaslui). Lexic reg. 62. — Porcărl® -f suf. -ie. PORCĂRÎME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Mulţime de porci (1). Cf. Polizu, lm, ddrf. Ce de-a porcă-rime I Com. Marian. — Porc + suf. -ărime. PORCĂRÎT1 s. n. Impozit care se plătea în trecut pe porci (1). V. go ştină. Tot de pe averea locuitorilor fără deosebire se luau oieritul, porcăritul (goştina), albinăritul. Xenopol, i. r. iii, 218. — Porc + suf. -ărit. 11978 POfcCĂRlT2 — 1059 — PORC1T PORCARÎT* s. n. (Regional) Porcăreală2 (Drăceni — Fălticeni), şez. ii, 63. — Pl.: por-căriluri. — V. porcări*. PORCĂRÎŢĂ s. f. (Prin Bucov.) 1. Porcăreasă. Com. Marian. 2. Soţia porcarului1 (1). Com. Marian. — Pl.: parcările. — Porcar1 + suf. - i/ă. i l’ORCEÂN s. m. (Regional) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape; (probabil) porcuşor (2) (Gobio gobio) (Tîrlişua—Năsăud). Cf. alr i 1 746/269. — Pl. : porceni. .— Porc + suf. -ean. PORCELAN s. n. v. porţelan. PORCELANĂ s. f. v. porţelan. PORCELĂNĂRÎE s. f. v. porţelănărie. PORCÎSC, -EĂSCĂ adj. 1. De porc (1), privitor la porc, al porcului. Cf. anon. car., Şăineanu, d. u., cade. Neamu porcesc. Scriban, d. Brlncă porcească. Graiul, i, 281. O (Regional) Ploaie porcească = ploaie măruntă care ţine vreme îndelungată. Com. din Straja-Rădăuţi. <0 E x p r. (învechit) A face pe cineva (ca pe o) albie porcească = a face (pe cineva) albie de porci, v. porc (l).Ca p-o albie porcească m-a făcut şi m-a gonit. Pann, ap. ddrf. A avea noroc porcesc = a avea noroc mare, neaşteptat (şi adesea nemeritat); a obţine (întotdeauna) succese foarte mari în acţiunile întreprinse; a avea norocul porcului. Cf. Zanne, p. i, 649. 2. Ca de porc (1); fi g. murdar, spurcat; grosolan ; josnic, mîrşav; indecent, obscen, trivial, pornografic; rău, mizerabil; promiscuu. Unde e viaţa porcească şi cii putoare şi întinătură, Hrislosu nu iasle acolo. Coresi, ev. 238, cf. 378, 401. Deaca-i văzură rimleanii viaţa porcească, întinată şi împuţită, el era urît tuturor. Moxa, 359/13. Şi aşa petrecînd omul viaţă porcească..., nice aşa nu să sălură. Varlaam, c. 17, cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. Trageţi la sărăcie, fi-v-ar meşteşugul al dracului. Viaţă porcească. Pas> z. i, 253. Ai rostii cuvinte porceşti.Com. Marian. <0 (Ca determinativ, urmînd după nume de plante, de fructe etc., indică specii sau varietăţi, de obicei de proastă calitate, ale acestora) Bureţi porceşti. Pamfile, i. c. 247. Bostanii, cari la singular se mai numesc şi... curcubătă porcească,... sînt de două feluri, id. a. r. 179. Nici urzica moartă şi nici hreanul porcesc nu ispiteau fie foamea unora, fie lăcomia altora. Hogaş, dr. i, 131. Bostan porcesc. alr i 855/229. Dovleac porcesc, ib. 855/954. Urzică porcească, ib. 1 945/9, cf. alr ii 6 404/102, 219, 6 405/64, 130, 284, 310, 762, 812, 836. Morcovi porceşti. alr SNih 194/682. Cartofi porceşti, ib. h 194/812. — Pl. : porceşti. — Porc + suf. -csc. PORCfiŞTE adv. Ca porcii (1); fig. (în mod) grosolan, josnic, mîrşav; (în mod) indecent, obscen, trivial. Să nu petreacem porceaşte. Varlaam, c. 175, cf. anon. car., lb, Polizu, ddrf, cade, Scriban, d. Mă-nîncă porceşle. Com. Marian. Vorbeşte, porceşte. id, — Porc + suf. -eşte. PORCÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Regional) A porcăi1 (1). Cf. cade, Scriban, d. Iar pe ceilalţi, i-a porcit, i-a măgărit..., vai de mama lor! Rădulescu-Codin, î. 275. <$>Refl. recipr. Nu vă mai porciţi unu pe altul Scriban, d. 2. Refl. (Rar) A se purta ca un porc (2), (familiar) a se porcăi1 (2); a deveni impertinent, obraznic, a ge obrăznici. Cf. ddrf, Şăineanu, d. u„ cade, Scriban, d. — Prez. ind. : porcesc. — V. porc. PORCÎEI s. f. 1. (învechit şi regional) Porcărie1 (4). Îndată ce la pulearea împărăţiii s-au suit, nu de omenie, ci de porcie s-au apucat. Cantemir, ist. 299, cf. Klein, d. 402, lb, Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Ce porcie faci dumneata astăzi ? Agîr-biceanu, a. 290. Vorbeşte porcii. Com. Marian. 2. (învechit, rar) Necioplire, simplitate. Cf. anon. car. — Pl. : porcii. — Porc + suf. -ie. PdRCIE* s. f. (Bot.; prin sud-estul Mold.) Pir2 (1) (Agropyrum repens). Scriban, d. — Pl. : porcii. — Cf. porc. PORCIN', -Ă subst. 1. S. f. (Popular) Carne de porc (1); p. ext. preparate din carne de porc. Cf. tdrq. Carnea de porc, cunoscută prin unele părţi din Moldova sub numele de porcină, se desface pe specii în ziuă tăierii. Pamfile, i. c. 54, cf. Pascu, s. 210, Miro-nescu, s. 619, cade, dl, dm. Am mîneat mult porcină. Com. Marian, cf. şez. v, 117, chest. viii/15. II. S. m. (şi f.) (învechit şi regional) 1. Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). Cf. I. Golescu, c., ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, tdrg, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Borza, d. 136. 2. Troscot (Polygonum aviculare). Cf. Coteanu, pl. 20, lb, Polizu, Alexi, w., tdrg, Scriban, d., Borza, d. 134, alrm sn ii h 457/316. — Pl. : porcini, -e. — Şi: (învechit, II) porcrină (Cihac, ii, 521) s. f., p&rcin (tdrg) s. hi. — Lat. poreimis, -a, -um. PORCÎN», -Ă s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de mamifere paricopitate care cuprinde porcii (1) sălbatici şi domestici; (şi la sg.) animal care face parte din această subfamilie; suină. Se va spori numărul cabalinelor..., al porcinelor şi păsărilor, leg. ec. pl. 441. Creşterea porcinelor se va orienta în direcţia măririi efectivelor din rasele pentru grăsime şi din rasele mixte. Scînteia, 1953, nr. 2 859, cf. dl, dm, der, m. d. enc., DEX. 2. Adj. De porc (1), privitor la porc; că de porc, specific porcilor. Paratifus porcin, enc. vet. 645. Purta sub nasul său, cu nări porcine, această uriciune... care este mustaţa modernă. Galaction, o. a. i, 148. Minuscul purtător... al unei miopii care dădea ctva porcin ochilor şi vorbei grohăite. Teodoreanu, m. ii, 293, cf. Scriban, d. Pesta porcină... ia un tribut din efectivul lor. vîn. pesc. mai 1964, 5, cf. ib. octombrie 1964, 21, M. d. enc., dex. — Pl. : porcini, -e. — Porc + suf. -in. Cf. lat. porcinus, -a, -u m, fr. p g r c i n. PORCIOÂIE s. f. (Prin Transilv.) Ciubăr în care se dau lături porcilor (1); p. ext. vas, putină în care. se adună lăturile, (regional) lăturar. Cf. rev. crit. iii, - 165, Viciu, gl. — Pronunţat : -ci-oa-, — Pl. : ? — Porci (pl. lui porc) + suf. -oaie. I’ORCÎRE s. f. 1. (Rar) Acţiunea de a se porci (2). Cf. DDRF. 2. (Bot.; învechit, rar) Agurijoară (Portulaca gran-diflora). Borza, d. 136. — V. porci. PORClT, -Ă adj. (învechit, rar) Devenit porc (1), prefăcut, transformat în porc. Corăbiiaml zise : bre, 11994 PORCOAIE *-< 1060 — PORCOTOS hei, porc peştii şi peşte porcii, Dulfe I Cantemib, ist. 156. — Pl. : porcili, -te. — De la porc. Cf. p o r c i. PORCOÂIE s. f. v. porcoi. PORCOAVĂ s. f. v. potcoavă. POBC0I s. m., s. n. 1. S. m. (Rar) Augmentativ al Iul porc (1); (regional) porcan (l).Cf. ddbf, tdrg, cade. 2. S. m. (Iht.; popular) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Antipa, f. i. 134, Atila, p. 244, Băcescu, p. 48, h ii 80, 88, 186, 203, ix 36, 42, 114, xi 350, xn 6, 156, 239, Viciu, ol., alr i 1 746/61, 75, 79, 803, 846. 3. S. n. Grămadă de fin, de paie, de trifoi etc. (de dimensiuni diverse) ; s p e c. căpiţă ; claie, stog ; şiră ; (popular) porcan (5), porşor (v. porcuşor 4), (regional) por2, porcoiaţă, porculean (5), poreulete (1), porculeţ (4), porcuţ (3), porşog. Cf. anon. car., Polizu, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, a. r. 158. Hoţii strînseră banii degrabă, făcură o grămadă cît porcoiul de ftn. i. cr. iii, 239. Pologul... cosit peste zi şe grămădeşte-n purcoaie dese şi mărunte. Lungianu, cl. 61, cf. Bocăneţu, t.a. 154, Şăineanu, d. u., cade. Strînsul fasolei se face prin smulgerea vrejilor din pămînt, după care se adună în mici grămezi (porcoaie). Ion Botez, stb. 41, cf. Scriban, d. Sub copaci se zăreau purcoaiele de frunze moarte de astă-loamnă. Barbu, p. 170. Voinicii să mă cosască... Să mă facă o porcoan'e, Să mă ia boii pe coarne, şez. xx, 70, cf. L. Costin, or. bân. 164, Tomescu, gl., alr i 254, 926, 933, 934, alr ii 5 268, 5 270, 5 273. <> (Adverbial; adesea întărit prin repetiţie) Tîrîşurile de paie.. . se îngrămădeau mat încolo porcoaie-porcoaie ca nişte muşuroaie aurii. Sandu-Aldea, u. p. 100. Privea căderea frunzelor... şi strîngea purcoaie-purcoaie straturile uscate. Barbu, g. 333. + (Prin Ban. şi prin Munt.) Colibă făcută din fin, paie, stuf etc., în formă de stog, în care se adăpostesc ţăranii în timpul cositului. Cf. chest. ii 36/9, alr ii/i h 258/705. 4. S. n. P. gen er. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate, număr mare de lucruri sau de fiinţe (de obicei de acelaşi fel) îngrămădite unele pesţe altele; grămadă, morman, maldăr, (regional) porşor (v. porcuşor 5). Pedeapsa înceta îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. Ghica, ap. cade. Se aşeză cu spatele spre avocat care zuruia vesel un purcoi de napoleoni. Delavrancea, s. 127. îl găsi... trîntit cu faţa în jos, pe aur, îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire. id. h. ţ. 42, cf. Pamfile, j. ii, 161. Cine ar crede că sub porcoiul acesta de poclăzi vărgate îşi doarme somnul său de veci vlăstarul cel mai gingaş. Hogaş, dr. i, 111. Purcoi de napoleoni. C. Petrescu, 0,: p. ii, 47. Porcoaie de ciuperci zbîrcite. I. Botez, b. i, 116. îşi aduna cu linguriţa în farfurie un mic purcoi de caviar. Călinescu, s. 513. Alegea anevoie monedele cele mai mărunte dintr-un purcoi. Vinea, l. ii, 274. [Pietrişul] l-am aşezat în purcoaie pe drum. contemp. 1956, nr. 484, 1/7. Ai tu la ştire cu cine-ti pui în plug, sărmane?..; Pe semne ţi-i să faci vîrf la purcoiul de capete, şez. ix, 118. <$> (Adverbial) îi dau cîte o sulă de galbeni p.ă toată ziua şi la sfîrşitul lunii să îi ia porcoi. Gorjan, h. ii, 143/10. Tofi prun-denii. .. erau acum purcoi în faţa primăriei. Pas, l. 1, 269. Oile se fac purcoi, Crede că le dau trifoi, mat. folk. 386. 5. S. m. (Prin nord-vestul Olt.) Strugure mare cu boabele dese. Cf. h ix 4. — Pl. : (1, 2, 5) porcoi şi (3, 4) porcoaie. — Şi : pure6i s. m., s. n., (regional) porcoăie s. f. — Porc -f suf. -oi. POBCOIÂŞ si n., s. m. I. S. n. Diminutiv al lui porcoi. X. Cf. porcoi (3). Cf. Pamfile, a. b. 158, cade, Bocăneţu, t. a. 154. îşi strînse cu coderiştea coasei un porcoiaş de fîn. Plopşob, c. 31, cf. alr i 934/940, alb ii 5 273/605. 2. Cf. p o r c o i (4). (Adverbial; întărit prin repetiţie) Tărîfele fusese linse de cîinele ce încă mînca, dar cenuşa sta purcoiaşe, purcoiaşe, risipită pe pămînt d-a lungul drumului. Popescu, b. iv, 33. II. S. m. (Regional; şi în sintagma porcoiaş de vad, Antipa, f. i, 134, Băcescu, p. 148) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Antipa, f. i. 134, Atila, p. 244, Băcescu, p. 48, 146. — Pronunţat; -co-iaş. — Pl. : (I) porcoiaşe şi (II) porcoiaşi. — Şi : (regional) porcoiăş (Pamfile, a. b. 158), purcolăş s. n. — Porcoi + suf. -aş. POBCOIÂŢĂ s. f. (Olt. si prin Munt.) Porcoi (3). Cf. alr i 933/808, 934/748,'805, 808, 878, Lexic reg. 84, GL. OLT. — Pronunţat : -co-ia-, — Pl. ; porcoie/e. — Şi : por-coneăţă (pl. şi porconefi, alr i 934/878) s. f. ib. 933/808, 934/805, 808, 878, Lexic reg. 84, gl. olt. — Porcoi + suf. -eaţă. POBCOlfiŞ s. n. v. porcoiaş. PORCOLfiTE s. m. v. poreulete. PORCONEAŢĂ s. f. v. porcoiajă. PORCONfiL s. m. v. porcănel. POHCdS, -OASĂ adj. 1. (învechit, rar; despre oameni) Care are porci (I) mulţi. Cf. lb. 2. F i g. (Regional; despre oameni) Care mănîncă mult şi urît, cu zgomot; (excesiv de) lacom la mîn-care; (regional) porcotos (1). V. m î n c ă c i o s. Cf. Babcianu, alr i 783/61, 280, 285, 302, 315, 343, alr ii 3 685/346, a v 33. 3. F i g. (Despre oameni) Care se poartă ca un porc (2), care este lacom, nesimţit, grosolan, lipsit de caracter, indecent; (despre manifestările oamenilor) care arată, trădează necuviinţă, vulgaritate, indecenţă, indecent, necuviincios, vulgar, trivial, obscen, pornografic; (regional) porcotos (2). Cf. lb, Polizu. Au făcut din literatură un sos cantaridian pentru... o clasă coruptă pînă în măduva oaselor, cu tablouri porcoase, descrieri greţoase. Ionescu-Rion, s. 239. Vorbe porcoase, şez. iii, 86, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u., cade. Om porcos. Scriban, d. Cuvintele porcoase, frazele grosolane, crude, treziră în el... amintiri. Stancu, b. a. iv, 263. N-o intimida nici cel mai vestit bătăuş al şcolii, n-o lăsa cu gura închisă nici cea mai porcoasă vorbă, il septembrie 1962, 11, cf. m. d. enc., dex, com. Mabian, a vi 26. — Pl. : porcoşi, -oase. — Porc + suf. -os. PORCOT£ţ s. m. (Iht.; regional) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape; (probabil) porcuşor (2) (Gobio gobio) (Chizătău — Lugoj). Cf. alr ii 6 239/76. — Pl. ; porcotefi. — De la porc. PORCOTdS,-OÂSĂadj. 1. (Prin sud-vestul Transilv. ; despre oameni) Porcos (2). Cf. Densusianu, ţ. h. 329, chest. viii 99/5. <>• (Prin analogie) [Trîntorii albinelor] sînt aşa de. . . porcotoşi, cît de una şi de două nu vor să iasă. Tomici, c. a. 141/5. 2. F i g. (Regional) Porcos (3). Mereu plescănea în cerul gurii băloase o prescurtare a cuvînt porcotos. Ciauşanu, B. scut. 69. Privirea mea... îl făcu să-şi refie încă toastul porcotos. Mihăescu, în scl 1971, 408, Cf. ClAUŞANU; GL. — Pl. : porcotoşi, -oase. — De la porc. 12006 PORCOVI — 1061 — PORECLĂ' PORCOVÎ vb. IV v. potcovi. P.ORCRlNĂ s. f. v. porcin1, PORCŞdR s. m., s. n. v. porcuşor. PORCULEÂN s. m. 1. (Rar) Porcuşor (1). Aveau şi Glanetaşii un porculean, cîteva găinu(e şi o vaca. il martie 1961, 29. 2. (Iht. ; regional) Porcuşor (2) (Gobio gobio) (Li-eşti—Tecuci). Cf. Băcescu, p. 147. Porculenii vin spre malurile unde e mult bălegar ■ de vite. id. lb. 3. (Iht. ; prin sud-vestul Munt.) Ghiborţ (Acerina cernua). Cf. Băcescu, p. 108. 4. (Bot. ; prin sud-estul Munt.) Ciumăfale (Dalura stramonium). Borza, d. 56. 5. (Prin Transilv.) Porcoi (3). Cf. alr i 933/138, 934/136, 138. — Pl. : porculeni. — Porc + suf. -ulean. PORCULÎITE si m. 1. (Regional) Porcoi (3). Cf Pamfile, a. r. 158, Bocăneţu, t. a. 154, Viciu, gl.’ Densusianu, ţ. h. 329, cv 1949, nr. 9, 33, alr i 934/229, a iii 1, 2, 3, 7, 12, 16, 18, v 14, Lexic reg. 46, MAT. DIALECT. I, 265. 2. (Prin Transilv. şi prin Mold.) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Băcescu, p. 48, 147, mat. dialect, i, 187. — Pl. : porculeţi şi (rar, n.) por culele. — Şi : porco-lete (cv 1949, rir. 9, 33, alr i ’934/229, a iii 12, Lexic reg. 46, mat. dialect. 265), părculete (a iii 18), pur-enlete (Pamfile, a. r. 158, a iii 1, 18) s. m. — Porc + suf. -uleie. PORCULÎÎŢ s. m., s. n. 1. S. m. (Rar) Porcuşor (1). Cf. ddrf, tdrg, cade, dm, dex. 2. S. m. (Iht. ; regional) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Cf. Băcescu, p. 48, 49, 147, şez. v, 118, h x 4, 45, 276, 423, xii 309. 3. S. m. (Bot. ; regional) Ciumăfaie (Dalura slra-monium). Borza, d. 56. 4. S. n. (Regional) Porcoi (3). Cf. Pamfile, a. r. 158, jahresber. xix—xx, 96, alr i 934/194, 223, 231, 243, 576, 825, a iii 17, 19, com. din Monor-Reghin. — Pl. : (1 — 3) porculeli şi (4) porculefe. — Şl: (regional) purculcf s. m., s. n. Băcescu, p. 49, 147, alr i 934/194, 223, 231, 243, 576, a iii 17, 19, com. din Monor-Reghin. — Porc + suf. -u[e}. PORCUŞ s. in. (Iht. ; regional) Porcuşor (2) (Gobio gobio) (Oniceni —Fălticeni). Băcescu, p. 147. — Pl. : porcuşi. — Porc + suf. -uş. PORCUŞ<5R s. m,, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui porc (1); (rar) porculean (1), porculeţ (1). Cf. ddrf, cade, Scriban, d., dm, dex, com. Marian. 2. S. m. (Şi în sintagmele porcuşor de vad, Antipa, f. i. 134, Atila, p. 357, porcuşor de piatră, Băcescu, p. 48, 147) Numele a trei specii de peşte mărunt din familia crapului, cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu pete negre de-a curmezişul spatelui, care trăiesc în apele dulci din regiunea de şes; (popular) porcoi (2), (regional) morun2 (2), murgoi (3), pietrar (III 2), pietros (V), pitroc1 (1), porcan (3), porcaş, porcoiaş (II), porcănel, porculean (2), porculete (2), porculeţ (2),porcuş, porcuţ (1), rancă1, mireană porcească (v. m r e a n ă 3), peşte-moţănesc, peşte-pestriţ, peşte-porcesc (Gobio gobio, mai rar uranoscopus şi kessleri). Aceşti peşti mici... între care trebuie să cităm pre cei mai de frunte, porcuşorii, sînt destinaţi a împopora pîraiele cele cu apele mici. I. Ionescu, m. 94, ef. Dame, t. 127, Barcianu, Marian, ins. 57, 524, Antipa, f. i. 134, Atila, p. 244, Şăineanu, d. u., cade, Simionescu, f. r. 214. Era un pîrîu de nimica, în care intrau muierile la pescuit porcuşori cu cercala. Sadoveanu, o. xn, 372, cf. ix, 372, Băcescu, p; 48 143, 1,47. în afară de porcuşori, în această vale se găsesc Şi clenişori, obleţi şi beldile. vîn. pesc. iulie 1960, 6, .cf.> ib. iunie 1962, 13. Porcuşorii sînt migăloşi de curăţit, dar foarte gustoşi. S. Marin, c. b. 76, cf. m. d. enc., dex, h i 22, iii 140, 325, x 68, 499, xi 517, xii 275, 288, xiv 436, xvi 112, com. Marian, com. din Straja-Rădăuţi şi din . Bilca-Rădăuţi, alr i 1 746/375, 385, 387, 412, 510, 522, 526, 538, 542, 552, 558, 592, 618. O (Urmat de determinări care arată: specia) Porcuşor de vad. Antipa, f. i. 72, cf. Atila, p. 357. Porcuşor de piatră. Băcescu, p. 112. 3. S. m. (Ornit.; regional) Ploier de munte (Chara-drius morinellus). Porcuşorul e una dintre paserile cele mai frumoase şi mai atrăgătoare ale familiei de care se fine. Marian, o. ii, 297, cf. ddrf, cade, Băcescu, păs. 136. 4. S. m. (şi, regional, n.) (Popular; în forma porşor) Porcoi (3). Cf. anon. car. Cei patru boi rumegau împrejurul porşorului de fin. Slavici, n. i, 135. Pologul uscat se adună cu grebla şi se 'face porşori, care se strîng în căpiţe. Damî, t. 37. Din mai multe pale puse una lingă alta... se face o grămadă care se numeşte porşor. Pamfile, a. r. 158. Pologul uscat se adună cu grebla în grămăgioare mici, care se numesc porşori. Bocăneţu, t. a. 154. Din „poloage“ finul se adună în mat multe grămezi tn forma oului, înalte de cca 3 metri, numite „bogie“ sau „porşori“. Pribeagul, p. r. 74, cf. cade, Scriban, d., dr. x,33, hix 93, com. Marian, şez. ii, 43, rev. crit. iv, 145, Candrea, ţ. o. 51, com. din Straja-Rădăuţi şi din Vaşcău. Mă dă la cel găzdac, Că-m dă fin cu porşoru, Săriceaua cu drobu, Şî apă cu izvoru. arh. folk. vi, 205, cf. Gregorian, cl. 61, Todoran, gl., alr i 926, 933, 934, alr ii 5 268, 5 269, 5 270, 5 273, alr sn i h 128, 131, Lexic reg. 72. 5. S. n. P. gener. (Regional; în formele porşor,. poşor) Porcoi (4). Din carnea lui cea spurcată. . , făcu 12 porşoare în jurul fîntînei. Mera, l. h. 108. <0> (Adverbial) Iată-mă avut — şi încă avut cum n-a fost altul — căci. . . pentru locuinţa Ce am pus să-mi ridice, am vărsat banii poşor. Macedonski, o. iii, 91. — Pl. : (1- 4) porcuşori şi (4, 5) porcuşoăre. — Şi : (popular, inai ales 4, 5) porşor, (regional) porcşor (cade), porşăr (alr i 926/842, com. Beniuc), poşdr, procşor (Marian, ins. 524) s. m., s. n. — Porc + suf. -uşor. PORCÎŢ s. m. (Regional) 1. (Iht.) Porcuşor (2) (Gobio gobio). Porcului... trăieşte mai mult în apă miloasă. Marian, ins. 57, cf. Băcescu, p. 48, 147, : alr i 1 746/217, 223, 278, alr ii 6 239/250. ♦ (Regio-; nai) „Albişoară“ (Petreştii de Jos —Turda), alrm sn ii h 554/250. 2. (Zool.) Orbeţ (III) (Spalax microphthalmus). Cf. DLR vna, 276. 3. Porcoi (3) (Petreştii de Jos—Turda), alr ii 5 270/250, 5 273/250, alr sn i h 131/250. — Pl. : porculi. — Porc + suf. -uf. PORDÎCI s. m. v. poghircă. POREÂTCĂ s. f. = pareatcăl. Cf. cv 1950, nr. 11-12, 41. PORECLA vb. I v. porecli. PORfiCLĂ s. f. 1* (învechit şi regional) Nume de familie, v. nume (II). Am dat peste un hronic bulgăresc. . . fără porecla izvoditoriului scris. Cantemir, hr. 139. Mai adăogi şi un „schi“ la porecla sa şi din Scavln se făcu Scavinschi. Negruzzi, s. i, 205. Să-mi lepăd numele tătîni-meul.. . Să nu mă mai chem Dă-mian, ci de Rosmarinovici... Ce-ar zice moşul meu cînd ar afla că mi-am schimbai porecla familiei? Alec-sandri, t. 1 016, cf. ddrf. Dacă un fecior se căsăto- 12019 PORECLĂ — 1062 - PORECLI reşte eu o fală şi merge să şază la socri.. . el îşi pierde numele său familiar şi primeşte de nume familiar (poreclă) pe cel al nevestei. Moldovan, ţ. n. 80. Picăturile de ploaie au şters porecla de pe cruce. Goga, Poezii, 90. Cum ajunse aice, nu numai că-şi schimbă porecla, ci tăinui totodată şi numele satului in care s-a născut şi de unde a venit. Marian, t. 203, cf. VaiDa. Şi din gurt-l întreba: — Cum îţ(i) eşti porecla? Va-siliu, c. 74, com. din Straja-Rădăuţi şi din Timişoara, alr i 1 494, a iv 1, 3. Numele mi-i Samoilă şi porecla Moldovan. mat. dialect, i, 88. O (Prin lărgirea sensului) Chiceră ti polecra văii. alr ii 2 475 362, cf. alr sn v mn h 1 345/362. 2. Supranume dat (adesea în bătaie de joc) unei persoane (şi urmaşilor ei) în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale, (rar) poreclire, (învechit, rar) por editură; p. g e n e r. supranume. Luase acest nume poreclă, de le zicea lor samareani. Coresi, ev. 155. Învăţătura marelui împărat Isachie, pre poreclă Îngerul. Eustratie, prav. 33/19. Iaha Oglu îl chema pe poreclă. M. Costin, o. 298. Şi-i era porecla Pandur. Dosoftei, v. s. decembrie 189T/4. Iară Potcoavă îi era poreclă, pentru că frtngea în mtini potcoave de cal. N. Costin, l. 544. Şi le-au dat peceţi tuturor, tipărite anume, feţele lor, numele şi poreclele. Neculce, l. 382. Ghinea. . . de mic îşi dobîndi şi această poreclă, ce-i zice Ţucala, adecă olariu. anon. cantac., cm i, 188, cf. anon. car., lex. mars. 195. Un monarh dară vă sfătuiesc, Ori supt ce numire şi poreclă, Să puneţi pe tronul ţigănesc. Budai-Deleantj, ţ. 341. Nu primeşte 4e bunăvoie 'o poreclă puţin măgulitoare. Hasdeu, i.c. i, 38. Ne dase nume de Curcani Un hîtru bun de glume.; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! Alecsandri, Poezii, 437. Meritase porecla de „Cioban“. Odobescu, s. i, 65. Cine poate sta împotriva lui Dănilă tPrepeleac (că aşa îi era porecla). Creangă, p. 39. Păcăleşte şî-njură pe boieri chcmîndu-i după porecla ştiută. Caragiale, o. i, 29. De poreclele ce-şi pun şi cum se sluţesc unul la altul, trebuie să te ţii cu mîna de inimă cît rîzi. şez. iii, 182, cf. Barcianu, Alexi, w. Porecla de Neamţul, pe care o purta din şcoală, i se cuvenea. Brătescu-Voineşti, p. 170, cf. 262. Polecra asia o avea de mult, din primăvară, Agîr-biceanu, A. 356. Au găsit porecla această atît de minunată că, de-atunci încolo,.. ■ numai „pămătuful“ îi ziceau. Rebreanu, i. 81. „Crăcind“ este o poreclă... aşadar trebuie să conţină caracterele comice ale tipului. Ibrăileanu, s. l. 77. Porecla ta de odinioară, de cînd eram amîndoî elevii profesorului Asaky, azi este o podoabă şi o victorie. Galaction, o. a. i, 35, cf. 126. Porecla dezmierdătoare a fost trecută din unul în altul. C. Pe-, trescu, J. ii, 231. Plutonierul-major făcea apelul recruţilor ce se înapoiau din permisie în prezenţa căpitanului Clondir, a cărui poreclă era invidiată în regiment. Brăescu, o. a. i, 271. Intre multe alte porecle mi se mai zicea şi Zgîită. Vlasiu, a. p. 72, cf. 18. Am afirmat că tîrîie-brîu, pierde-vară şi alte compuse asemănătoare fac impresia unor nume de persoană, mai exact a unor porecle, căci ele caracterizează un individ prin trăsătura lui psihologică. Iordan, stil. 219. Popa Ţuică... bea multă ţuică, de unde şi porecla. Călinescu, e. o. ii, 236. Porecla i-o dăduse, e adevărat, o muiere acum vreo zece ani. Camil Petrescu, o. i, 112. Nu-i făcu plăcere că-'i amintii de porecla pe care mi-o dăruise odinioară. Stancu, r. a. ii, 193. In ultimul timp se face deosebire între porecle şi supranume, păştrîndu-se termenul poreclă pentru denumirile folosite ocazional. Graur, n. p. 70. Porecla de Guica i-o dăduse un mocan. Preda, m. 54, cf. Labiş, p. 354. Uneori se dă unei persoane o poreclă, adică o denumire expresivă în raport cu defectele sau calităţile ei, spre a o individualiza in chip deosebit, pr. drept, 162, cf. T. Papahagi, m. 162, com. din Bilca-Rădăuţi, alr i 1 495. — Pl. : porecle. — Şi : (regional) porcglă (alr i 1494/148, 150, 243, 247, 257, 259, 266, 269, 278, 355, 381, 1 495/335), poriclă (ib. 1 494/295, 302, 1 495/295, 554, a iv 3), porfglă (alr i 1 494/285, 298, 333, Lexic reg. ii, 81), porlocre (alr i 1 494/725), poroclă (ib. 1 494/760, 900, 922, 1 495/934, 954) s. f., porocli (ib. 1 495/590, 594, 610 ; pl. porocli, ib.) s. m., polecra, poli-cră (Delavbancea, o. ii, 175), polocră(ALn i 1 494/592), polocre (ib. 1 494/710, 730, 940, 980, 1 495/700, 720, 725, 740, 744, 926, 932, 986, 990), polocri (ib., 1 494/690, 695; pl. polocri, ib.) s. f., polocri) (ib. 1 495/690, 727, 748; pl şi, n., poloacre, ib. 1 495/746) s. m., plorică (ib. 1 494/80), prolecă (ib. 1 494/28, 69, 75, 77, 85, 170, 835), prolecră (ib. 1 495/750), prolică (ib. 1 494/51, 56, 61, 63, 79, 87, 98, 100, 308), proligă (ib. 1 494/290; pl. proligi, ib.), prorică (ib. 1 494/93, 305) s. f. — Din v. sl. n»pEKA». PORECLEÂLĂ s. f. (Regional) Poreclire. Cf. ddrf, Zanne, p. viii, 457, Ciauşanu, v. 189. Nimeni nu-l întrece în policreli. Udrescu, gl. — Pl. ; porecleli. — Şi ; poroeleală (Zanne, p. viii, 457), policreălă s. f. — Porecli + suf. -eală. PORECLI vb. IV. I. T r a n z. (învechit şi regional) A numi1 (1), a denumi. Cf. p o r e c lă (1) . Vor porecli numele vostru (a. 1574). gcr i, *9/2. Şi cum eşti poreclit? — Ion, răspunse prea smerit. Arghezi, vers. 293. O Refl. pas. S-au poreclit Tadeu (cca 1650—1675). gcr i, 194/15. Suburbiul muntenesc de la Braşov, remarcabil prin biserica lui Neagoe Basarab. . ., se poro-cleşte în limba maghiară... ,,scaunul bulgarilor“...Hasdeu, i. c. i, 12. 2. T r a n z. A da (cuiva) o poreclă (2), a numi1 (1) cu o poreclă, (regional) a p o 1 i c r ă r i, a n u n ă ş i (v. n ă ş i 3); p. g e n e r. a da un epitet, a califica. Au venit lăcuste multe, de au mîncat toată roada, pentru aceaia l-au poreclit de i-au zis Lăcustă Vodă. Ureche, l. 149. îl poreclîsă pe urmă Frige-vacă, şi i-au pîrît la Cantemir Vodă, de le-u spus tot sfatul. Neculce, l. 109. Le-au dat domnu pă Ştefan Vodă, carele l-au porocltt Lăcustă. R. Popescu, cm i, 286, cf. ist. am. 70r/8. Cum vrea-l poriclea, după gindul său. Budai-Deleanu, t. v. 113. Tc mai şi poreclesc retrograd!. . . tureatcă! Alecsandri, t. 39. Turcii, minunaţi d-a sa dibăcie, îl poreclise şi Şaitan-Ogli (fiiul dracului). Odobescu, s. i, 124. Ca să-i puie sînge rău la inimă. . . au începui a porecli pe moş Nichifor şi a-i zice: Ni-chifor Coţcariul. Creangă, o. 292. Pentru aceasta ei îl porocleau zicîndu-i căscăundul satului. Ispirescu, l. 229. In sfîrşit « Trubadurul», cum îl porecliserăm noi, trecuse examenele de latineşte. Delavrancea, t. 5, cf. ddrf. Te poreclea pe tine „molan" şl pe mine ,,mo-mlfoi“. Hogaş, dr. ii, 119. Zicea atît de frumos din trişcă, parc-ar fi fost clarinet. De aceea l-a şi poreclit lumea ,,Glanetaşu“. Rebreanu, i. 47. Pe la zece sosi locotenentul Rujinski, poreclit de noi Pojarnicul. Brăescu, o. a. ii, 91. Se vede că pentru barba şi părul lui deschis, de un blond albicios, Negruzzi sau alţii l-au poreclit pe Creangă „popa Smîntînă“. Călinescu, i. c. 96. Era poreclit Lene, adică Şchiopul. Sadoveanu, o. xii, 210. Cîntam şi eu printre ,,buhăieşii de baltă“, cum ne poreclise domnu’ Trandafir, id. e. 111. Oameni care nu înţelegeau ce înseamnă pentru un moşnean o călcare de hotar.. . l-au poreclit „tîrîie-brîu“. Oţetea, t. v. 87, cf. alr i 1 495/695, 760, ib. 1 496, a v 14, mat. dialect, i, 187* Udrescu, gl. O Refl. pas. După moartea Mîrcii Vodă, au luat domniia Vlad Vodă, carele s-au poroclit Ţepeş. R. Popescu, cm i, 242. Copiii se poroclesc (poreclesc) astfel: Gură căis-cată, Limbă lăsată. Pamfile, J. i, 99. De aceea se poreclea fraţii aceştia Sărilă, Miezită şi Zorilă. Sbiera, p. 99. ■O' Refl. recipr. Se policreşte unul pe altul cu vorbele cele mai murdare, h ix 407. + I n t r a n z. (învechit, rar) A-şi bate joc, a batjocori, a nesocoti. Să nu porecliţi voiei lu Dumnezeu. Coresi, ev. 179. 12021 PORECLIRE — 1063 — PORFlRÂ1 3, Refl. r ecipr. (Prin Transilv. ; Informa pole-cri) A se blestema. Peste ţări peste-amîndouă, Se fac două podari nouă, Pe unul badea trecea, Pe altu mîndra venea, Ş-amîndoi se polecrea: ... Calul să te schilă, vească, Drept In cap să te-ntrintească. folc. transilv. ii, 53. -4. T r an z. (învechit, rar) A învinui, a acuza. Auzi că o poreclesc de un păcat, adecă o năpăstuire cu o fală şi lepădă cuconul. Dosoftei, v. s. septembrie 14r/18. — Pre?. ind. : poreclesc. Şi: (regional) poreclă (alr i 1 496/230) vb. I, poreflli (ib. 1 496/350, Lexic reg. ii, 81) vb. IV, poriclă (alr i 1 496/295) vb. I, porlcli, poriţjli (ib. 1 496/333), porocli, polecri, policri, polocri (tdrg, alr i 1 495/695, ib. 1 496), prorocii (alr i 1 496/750) vb. IV. — V. porcclă. PORECLÎRE s. f. (Rar) Faptul de a p o r e c 1 i (2), (regional) porecleală; p. ext. poreclă (2). Cf. ddrf. Auzi tu, mamă, cite-mi spune? Şi-aleargă-n sat să mai adune Şi cile porecliri pe-ascuns îmi spune. Coşbuo, p. i, 127, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : porecliri. — V. porccli. PORECLÎT, -Ă adj. Care are o poreclă (2), căruia i s-a dat un nume suplimentar sau un epitet (de batjocură); p. gener. supranumit. Cf. porecli (2). Ferhad-paşa, poreclit Charcalan (şarpele negru), era de origine arnăut. Bălcescu, m. v. 83, cf. 163. lacob Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşd. Negruzzi, s. i, 137. De curtnd se adusese în oraş trupul Mircii Vodă, cel poreclit Ciobanul. Odobescu, s. i, 105. Am rămas noi acum... eu, Gîtlan, văru-meu Ioan poreclit Mogorogea şi moş Bo-drîngă pe deasupra. Creangă, a. 103, cf. id. o. 162. O seamă de viteji porocliţi argonauţi. Ispirescu, u. 49, cf. ddrf. Ţaţa Eliza... avea... un băiat, Coca, prostuf, poreclit Garabet. Brăescu, o. a. ii, 16. Tuspatru erau dintr-un neam poreclit Roşu. Sadoveanu, o. xi, 13. Cu un coleg probabil, poreclit Armanul..., jucau teatru. Călinescu, e. 76. Să-ţi prezint pe doctorul nostru, tovarăşul Darvari, poreclit Măcelarul. Stancu, r. a. i, 129. — Pl. : porecliţi, -te. — Şi: (regional) poroclit, -ă adj. — V. porecli. PORECLITdR, -OĂRE adj. (Regional) 1. Care porecleşte pe cineva sau ceva. Cf. Creangă, gl. 2. (Despre cuvinte, expresii etc. ; in forma poro-clitor) Care exprimă, constituie o poreclă (2) (Glodeanu Siliştea —Urziceni). Cf. ii ii 117. în fine, cuvinte poro-clitoare [cu privire la ciine] sînt: şarlă, dulău, potaie. ib. — Pl. : poreclitori, -oare. — Şi : (regional, 2) poro-clitor, -oâre adj. — Porecli + suf. -tor. PORECLIT1ÎRĂ s. f. (învechit, rar) Poreclă (2). Trîmbă poreclitura mea. Cantemir, ap. tdrg. — Pl. : poreclituri. — Porecli + suf. -tură. PORÎGLĂ s. f. v. poreclă. POREGLÎ vb. IV v. porecli. POHfiNCĂ s. f. v. poruncă. PORENCITdR, -OARE adj. v. poruncitor. PORFÎR* s. n. Rocă vulcanică dură formată din cristale de feldspat, cuarţ etc., Înglobate intr-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă, şi care se Întrebuinţează in construcţii (ca stîlpi, coloane, socluri etc.); p. gener. nume dat unor roci care au o structură asemănătoare cu cea a rocii mai sus definite. Iară deasupra temeliii... patru păreţi din patru mar-muri de porfiră încheiaţi era. Cantemir, i. i. i, 168. O marmură rezemată pe stîlpi de porfir va arăta numele şi naşterea voastră. Marcovici, c. 61/16. Stîlpi de porfiră. I. Văcărescul, p. 28/26, cf. Polizu; îi arătară două statuete de bronz... şi o colonetă de porfir. Ne-gruzzi, s. i, 203. Există în Banat.. . porfiruri feliu-rite. I. Ionescu, m. 49. Eu nu am serai pe mare Cu coloane de porfir. Rolintineanu, o. 101. Scara care duce pe platforma de porfir. Macedonski, o. i, 103, cf. Barcianu. O coloană de porfir. Petică, o. 86, cf. Şăineanu, d. u. Catedrala mea trebuie să irumpă... ca o arzîndă rocă de porfir. Galaction, o. a. i, 162. Şi dacă ar fi o coloană de porphyr, şi tot am să-l îndoi. Camil Petrescu, t. iii, 412. împăratul a poruncit să se zidească palat nou feciorului său, cu stîlpi de porfiră. Sadoveanu, o. xv, 350. S-o torn în aur de Of ir; Punîndu-i soclu de porfir? Călinescu, l. l. 117, cf. id. e. o. i, 11. Elementele conglomerate... sînt constituite printre altele din: graniţe gnaisice, cuarţite, porfire. Oncescu, g. 44. Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munţilor de granit şi porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseţi ideale. Bogza, m. s. 112. Granitul, porfirul şi piatra ponce constituie familia granitului. Geologia, 20. <0> F i g. Peste oglinda fîntînii Ţiganca-şi leagănă. . . Păru roşu, de porfir. Paraschivescu, c. ţ. 123. + Spec. (Bucată de) marmură1 (1) de diverse culori. Copîrşeul acesta era numai din lemn făcut, şi cu porfiră neagră îmbracat. Şincai, hr. ii, 275/3, cf. Naum, ist. art. 173.. — Scris şi : (după fr.) porphyr. — Pl. : porfire şi (învechit) porfiruri. — Şi: (Învechit) porfiră s. f. — Din ngr. noppip, fr. porphyre. PORFÎR* s. n. v. porfirăl. PORFÎRAT s. m. (învechit, rar) Persoană care purta veşmîtit de purpură (ca semri al demnităţii sale); spec. porfirogenet. Porfirafii zicea că, prin nedarea lui Petru, se vatămă maiestatea împărătească. Şincai, iir. ii, 175/13, cf. drlu. — Pl. : porfiraţi. — De la porfiră1. PORFÎRĂ* s. f. (învechit) Purpură (pentru veş-. minte); p. ex t. veşmînt făcut din purpură. îmbrăcat cu haine scumpe de porfir. Herodot (1645), 63. Un bărbat în porfiră îmbrăcat. Dosoftei, v. s. octombrie 83v/13. Din rufoase sucmane în porfiră primenindu-l, , în lectică împărătească îl aşedzară. Cantemir, i. î. ii, 127. Un om îmbrăcat în porfiră. Mineiul (1776), 138T1/14. Porfiră ceaiace împodobeaştepre besearicăau nu s-au văpsit in sîngele viteajilor? Molnar, het. 43/9. Toată oastea... s-au foarte îmbogăţit cu aur, cu argint, cu porfire. Şincai, hr. ii, 60/3, cf. i, 19/1. Avea:.. Tot feliu de beuturi şi bucate, Văştmînturi cu porfiră şi lastră. Budai-Deleanu, Ţ. 122. De multe ori porfiră acoperă întristare şi amărăciuni. Marcovici, d. 34/5. Hainele, porfira-i cu iotul galante Şi împodobită numai cu berlante. Pann, p. v. iii, 135/23. Baba şi moşneagul se trezesc îmbrăcaţi în porfiră împărătească. Creangă, o. 45. Aditi din ceruri, cea-n haină de porfiră. Coşbuc, s. 170, cf. Barcianu, Alexi, w. Moşu-mi Oineu dăruit-a un brîu sclipitor de porfiră. Murnu, i. 123, cf. Şăineanu, d. u. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Şi luă haina cea porfiră. Herodot (1645), 155. + F i g. Putere (politică supremă a suveranului, Împăratului), stăpînire, conducere, guvernare. Ioan Cazimir... se lepădase de porfiră Romei spre a se face rege de Polonia. Asachi, s. l. ii, 7. N-a trecut totuşi un semisecol şi o mulţime de alte familie, care de care mai obscură, au început a se succede sub văduvită porfiră a Assenilor: Hasdeu, i. c. a, 160. + (învechit şi [ popular; în formele profir şi prohiră; şi, adjectival, 12033 PORFIRĂ2 — 1064 — PORHAM în sintagma vin profir) Varietate de vin de culoare roşie deschisă. Vinurile noastre albui, roşii, negre, prohire şi undelemnii. Jipescu, o. 33. Mihnea mergea şi gusta din bute în bute... pelinurile stifoase şi profire, fuica de prune. Odobescu, s. i, 84. Amestecul de vin alb cu vin negru dă vinul profir. Pamfile, i. c. 224. Aşază pe masa de sub icoană. .. faţa de masă,.. . iar pe mijlocul ei o sticlă de vin roşu, prohir. id. cb. 17. Şi-n cîteva clipe aducea din pivniţă o cană de vin profir, de turnă în pahare. Gîiileanu, n. 25. Bătrinul ti umplea paharul ca vinul profir. Sadoveanu, o. ii, 145; Strugurii din care iese vinul ,,profir“ sau roz. C. Giurescu, p. o. 199, cf. h ii 58, 125, 141, 193, 220, iii 65, iv 8, 52/ ix 124, x 43, 534, 581, xi 273, xvi 95, alr ii 4 153/605, alr sn i mn h 240. + (Rar) Varietate de struguri cu boabele roşietice. Şăineanu, d. u. + (Rar; în forma profir) Culoare purpurie. Răsăritul bătea în profir. Delavrancea, t. 201. — Pl. : porfire. — Şi : (învechit şi regional) porfir, profir (accentuat şi profir, alr sn i mn h 240/520), (regional) profil (h ii 58, ix 124), prOhim (ib. x 43), prohir s. n., prohiră (ddrf, Gheţie, r. m.) s. f. — Din ngr. iropcpOpa. PORFÎRĂ2 s. f. v. porfir*. PORFÎRIC, -Ă adj. (Despre roci) Care conţine porfir1, format din porfir1; (despre structura rocilor eruptive) asemănător cu porfirul1. Fîntîna este... făcută din granit porfiric şi Întărită cu piatră, descr. ape, 142/10. Aceste tufuri... constau din fragmente de roci:.. porfirice. Arhiva, i, 227, cf. Cantuniari, l. m. 175. Straiele. . . sînt străbătute de roci intrusive granitice, uneori însoţite şi de separaţii porfirice. Oncescu, g. 45. Lave porfiritice şi porfirice. mg i, 115, cf. Geologia. 19. — Pl. : porfirici, -ce. — Porfir -f suf. -ic. Cf. fr. p o r p h y r i q u e. PORFIRÎE s. f. Boală provocată de tulburări în metabolismul pigmentului sanguin, manifestată prin producerea excesivă de porfirină, prin prezenţa ei în tînge şi prin excretarea ei în urină. Cf. der, d. med., m. d. enc., dex. — Pl. : porfirii. — Din fr.^porphyrie. PQRFIRÎN, -Ă adj. (învechit, rar) De porfir1. Coloane porfirins. Alecsandri, ap. Şăineanu, d. u. — Pl. : porfirini, -e. — Porfir + suf. -in. PORFIRÎNĂ s. f. Substanţă organică ce formaază structura’ de bază a hemoglobinei şi clorofilei. Cf. der, ltr2. In organism porfirinele se sintetizează pe seama glicinei, d. med., cf. m. d. enc., dex. — Pi. : porfirine. — Din fr. porpliyrine. PORFIRÎT s. n. Rocă vulcanică formată din cristale de plagioclaz, andezit, piroxen etc., înglobate într-o masă sticloasă sau fin cristalizată ; p. gener. nume dat unor roci intruzive sau efuzive cu cristale mari înglobate într-o masă măruntă. Pe limita scis-turilor cristaline se văd porfirituri diabasice compacte. Arhiva, i, 227, cf. Cantuniari, l. m. 163, der. — Pl. ; porfirite (dex) şi porfirituri. — Din fr. porphyrite, germ. Porphyrit. PORFIRÎTIC, -Ă adj. (Despre roci) Care conţine porfirit, format din porfirit. Lave porfiritice şi porfirice. mg i, 115. — Pl. : porfiriiici, -ce. — Din fr. porpliyritique. PORFIRÎU, -ÎE adj. (învechit şi regional) Purpuriu ; (despre vin ; în forma profiriu) de culoare roşie deschisă. Era îmbrăcat... în chipiu porfiriu şi cu şireturi de hir. ist. carol xii, 38t/15. Acele din urmă raze ale soarelui înaureaa încă culmele munţilor, a cărora gene se dispicau din orizon pe an fand porfiriu şi auriu. Asachi, s. l. ii, 18, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Prezenta colonelului un pahar de zeamă profirie. Brăescu, o. a. i, 95, cf. m. d. enc., dex. [Vinului] celui roşu i se zice profiriu. alr sn i mn h 240Í987. O (Substantivat) Mirosul n-ai de mîndr-albul crin, Nici. a garoafei n-ai zugrăvele, N- ai profir iul a rozei sin. Asachi, s. l. i, 115. + (Substantivat; în forma profiriu) Vin profir, v. porfiră1. Ce bem? întrebă Stoica. — Vini — O oca de' profiriu turbat! Sandu-Aldea, d. n. 163, cf. h iii 47, xi 502. — PI. : porfirii. — Şi : profiriu, -ie, (regional) pro-hirfu, -ie (com. Iordan) adj. — Porfir* + suf. -iu. PORFIRIZA vb. I. Tra n z. (Rar) A pisa foarte mărunt cu ajutorul unui pisălog de porfir1. Cf. Scriban, d. — Prez. ind. : porfirizez. — Din fr. porphyriser. PORFIROGENÉT, -Ă s. m. şi f. Titlu atribuit prinţilor bizantini născuţi în timpul domniei tatălui lor; persoană care avea acest titlu. Vorovind împreună cu împăraţii Constantin şi Roman porfirogheniţii, ■ ■ ■ fu trimis de dînşii la Ierusalim. Dosoftei, v. s. decembrie 225r/18. Puţini ani în urma porfirogenetei istorice [Ana Comnena]un călător... ne spune că. a trecut prin Vlahia. Odobescu, s. i, 225. Cu mult mai însemnate sînt cele ctteva scrisori de sfaturi către coconul domnesc TeodoSie, nenorocitul ,,porfirogenet“ al acestui domn cu apucături împărăteşti. Iorga, l. r. 53. A putui alcătui corpul de gardă al porfirogenitilor de la Bizan(. Sadoveanu, o. x, 427. — Pl. : porfirogenefi, -le. — Şi : (rar) porfirogenit, -ă, (învechit) porfiroghenit, -ă s. m. şi f. — Din ngr. nopqmpoyévtiTOi;, fr. porphyrogénéte. PORFÍROGENÍT, -Ă s. m. şi I. v. porfirogenct. PORFIRO GHENÍT, -Ă s. m. şi f. v. porfirogenet. PORFIROÍD, «Ă adj. Care are aspectul porfirului1, asemănător porfirului1. Cf. cade, Scriban, d., Cantuniari, l. m. 163. — Pl. : porfiroizi, -de. — Din fr. porpliyroîde, PORFIROIDÁL, -Ă adj. Care conţine porfir1 sau care are structura, aspectul porfirului1. Calcarul por-firoidal cuprinde cristaluri de feldspat. Cobîlcescu, g. 38/13. — Pronunţat: -ro-i-. — Pl. : porfiroidali, -e. — Porfiroid + suf. -al. POBGAŢĂ s. f. (Regional) Otravă (1) (Sîngeorz Băi —Năsăud). Paşca, gl. — Pl. : pórgale. — Etimologia necunoscută. PORGHÍC s. m. v. poghircă. PORGHÍCE s. f. v. poghircă. PORGHÍCI1 s. m. v. poghircă. PORGHICÍ2 vb. IV v. poghirci. PORGfflCIÓS, -OASĂ adj. v. poghircios. ' PORGÍCI s. ffl. v. poghircă. PORHÁM s. n. (Regional) Ham (pentru cai) (Ver-meş—Buziaş). alr i 1 123/77. — PI. : porhamari. — Etimologia necunoscută. Cf. ham. 12055 PORI1 — 1065 — PORLOGI PORI1 subst. (Grecism învechit, rar) Tuf (vulcanic). Cînd voieşti să aureştî pori, adapă-l cu linei ori cu unt de in (a. 1805). Grecu, p. 101. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Din ngr. jţcopi. PORÎ2 vb. IV. Tranz. (Prin Bucov.; complementul indică finul) A strînge, a aduna (în porcoaie 3). Com. Marian. — Prez. ind. : poresc. — V. por®. PORÎ* vb. IV. Refl. (Prin Bucov.) 1. A se înmulţi, a spori (în număr). Com. din Straja-Rădăuţi. Bre! Da s-o porit tare glzele. Com. din Vioovu de Jos-Rădăuţi, cf. Lexic reg. 106. 2. A se schimba, a se preface. Com. din Straja-Rădăuţi. — Prez. ind. : poresc. — Cf. spori. PORICÂLE s. f. pl. (Regional, mai ales Sn Mold.) Fructe, poame (de tot felul). La serhalu Ostrovului să ducă lăcuitorii dă vlnzare numai ouă, fasole şi pori-cale (a. 1813). doc. ec. 158. Ne-am ferit de a ne răci şi... n-am mincat poricale sau zarzavaturi. Kogăl-niceanu, s. 122. Cumpăra-ni el vara din banii săi cofe de zmeură şi feli de feti de poricale. Creangă, a. 76, cf. tdrg, Şăineanu, d. v., cade, Scriban, d, — Şi : puricăle s. f. pl. şez. viii, 160, Scriban, d. — Din ngr. ncapucâ (pl. lui nmpixo). PORICL vb. I v. porecli. PORÎCLĂ s. f. v. poreclă. PORICLÎ vb. IV v. porecli. PORÎF s. n. v. porih. PORIFfiR, -Ă adj. (Despre substanţe, materiale) Care are calitatea de a produce pori1 în masa unui material (vîscos) cu care se amestecă ; porigen. Substanţele porifere întrebuinţate mai des sînt: rumeguşul de lemn, mangalul, ltr, cf. dn, m. d. enc., dex. — Pl. : poriferi, -e. — Din fr. poriphere. PORIGfiV, -Ă adj. (Despre substanţe, materiale) Care are calitatea de a produce pori1 în masa unui material (vîscos) cu care se amestecă ; porifer. Cf. DER, M. D. ENC. — Pl. : porigeni, -e. — De la por*, după modelul unor cuvinte ca gazo- I gen, lacrimogen. PtfRIGI subst. Mîncare preparată din fulgi de ovăz sau de porumb, care constituie una dintre mincările naţionale engleze. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Scris şi : (după engl.) porridge. dn3, m. d. enc,, dex. — Din engl. porridge. PORÎGINE s. f. (Rar) Boală a arborilor fructiferi nedefinită mai îndeaproape. Cf. ddrf. — Pl. : ? — Cf. lat. porrigo, -inis „pecingine“. PORÎGLĂ s. f. v. poreclă. PORIGLÎ vb. IV v. porecli. PORÎH s. n. (Maram., Bucov., Mold.) 1. Prag alcătuit din buşteni puşi de-a curmezişul unei ape curgătoare, spre a micşora viteza apei sau spre a crea bălţi unde pot fi construite plute. Cf. Arvinte, term. 162. 2. Porţiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezişul, pentru a se uşura transportul buştenilor la vale. Cf. Arvinte, term. 162. — Pl. ; porihuri. — Şi ; porif (Arvinte, term. 162), poriml (id. ib.), puric (id. ib.), purii (id. ib.), purili (id. ib.) s. n. — Din ucr. nopHr. PORÎME s. f. (învechit, rar) Porozitate (a pielii corpului). Fieştecarele [trup] este oarecum bortelit mai mult sau mai puţin, deci această însuşire generală a trupurilor să numeşte porime sau porozitate. Stamati, f. 8/25. — Pl, : porimi. — Por* + suf. -ime. PORÎMF s. n. v. porih. PORI<5n s. m. (Regional) „Supraveghetor“ (Giar-mata — Timişoara), cv 1951, nr. 5, 27. — Pl. : porioni. — Etimologia necunoscută. PORÎT, -Ă adj, (Regional; despre oameni) Decăzut moraliceşte, stricat, desfrînat. Com. Marian. — Pl. : poriţi, -te.- — Etimologia necunoscută. P(3RIU s. m. v. pur1. PORÎMB s. m. v. porumb. POHÎMBÂR s. n. v. porumbar^. PORÎMBĂ s. f. v. porumbă». PORÎMBE s. f. v. porumbea1. . PORÎMBÎŞTE s. f. v. porumbiştc. PORÎMBÎŢĂ s. f. v. porumbiţă. PORÎ1VCĂ s. f. v. poruncă. PORINCEAlA s. f. v. porunceală. PORlNCl vb. IV v. porunci. PORlNCÎRE s. f. v. poruncire. PORllVCÎT, 'Ă adj., s. f. v. poruncit. PORlNGIII s. m. v. porumb. PORlNGÎŢĂ s. f. v- porumbiţă. PORJOLÎT, -Ă adj. v. pîrjolit*. FORIiÂD s. n. v. pocladă. I’ORLAŞ s. n. (Prin Maram.) Podul1 (12) de la şură. Cf. Lexic reg. 21. — PI. ; porlaşuri. — Etimologia necunoscută. POBLOÂVĂ s. f. (Regional) 1. Cal bătrîn. V. mlr-ţ o a g ă. fd iii, 205. 2. Femeie bătrînă. Cf. alr i/582, fd iii, 205. — Pl. : porloave. — Cf. potloagă. j PORLtiCRE s. f. v. poreclă.. PORLdGl s. n. v. potlog. PORLdG* s. n. v. polog*. PORLOGAR s. m. v. potlogar. PORLOGĂRÎE s. f. v. potlogărie». PORLOGÎ vb. IV v. potlogi. 12098 porlojenie — 1066 — PORNI PORLOJJSjYIE s. f. v. poroganle. PORMONÎX s. n. v. portmoneu. PORMONfiU s. n. v. portmoneu. PORMONÎU s. n. v. portmoneu. PORNÂNĂ s. f. (Prin Ban.) Pridvor. L. Costin, or. băn. 164. Strigă baba din pornană, Turceşle-te, Iancule. id. ib. — Pl. : pornane. — Cf. poamă. PdRNĂ s. f. v. poamă. PORSIĂRÎ vb. IV. Refl. (Regional; despre terenuri) A aluneca (la vale) (Voineşti—Iaşi). Glosar reg. — Prez. ind. pers. 3 : pornăreşle. — Poarnă + suf. -ări. PORIVĂRITÎTRĂ s. f. (Regional) Alunecare de teren (Voineşti—Iaşi). Glosar reg. — Pl. : pornăriluri. — Pornări + suf. -tură. PORNEÂLĂ s. f. I. 1. (Popular) Pornire (I 1). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u., cade. Dă-i bani de cheltuială... Şi trăsură de porneală. şez. i, 4, cf. chest. v/l 6, 44. 0> L o c. v b. A o lua în porneală = a pleca, a porni (11) la drum. Sculindu-se [cerbul] o lua în porneală şi nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. Creangă, p. 224. A fl In porneală = a fi plecat (de) undeva. Mi-e neicuţu-n porneală. şez. xii, 73. 2. S p e c. (De obicei precedat de prep. „în“) Scoatere, ducere, mînat al oilor (sau, rar, al altor animale domestice) la păscut (mai ales seara sau noaptea); păscut al oilor (sau, rar, al altor animale domestice) (în timpul mersului). Ducerea oilor la păscut trebuie să fie ca şi o porneală, nicidecum să nu le îngăduie ca să se culce pe imaşe sau să mănînce stînd multă vreme într-un loc. I. Ionescu, c. 68/16. Ingrăşerea vilelor pe imaş se face în următorul chip: l-iu a păzi, de a li se da pornelile cuvenite şi lot la aceiaşi vreme. , id. ib. 92/22. Că sărută mai cu dor. Că nu-i stau boii-n ocol, Şi sărută cu tigneală Că nu-i stau boii-n porneală. F (1887), 463. Or apa nu-fi place, Or porneala nu-fi place? Diaconu, vr. 33. Oiţele zghiară, Se cer în porneală. Cahdaş, c. p. 103, cf. Păsculescu, l. p. 296, Vîrcol, v. 98, Lexic reg. ii, 47. O E x p r. A inerţie (sau a pleca, a ieşi, a duce etc.) in (ori la) porneală = a merge cu oile (sau, rar, cu alte animale domestice) la păscut (de pe o pajişte pe alta, adesea în cursul serii ori al nopţii). Apoi pleacă cu mînzările în porneală. . . pe poalele muntelui pînă la strungă, ap. hem 2 065. Cînd ducea oile în porneală, ştia să scoată sunete ce în adevăr mergeau la suflet. Gane, n. i, 138. Dam semn ca să iasă feciorii cu oile în porneală. Sadoveanu, o. ix, 19. Ciobanii... pleacă cu vitele... la porneală. h iv 224, cf. Vasiliu, p. l. 261. A da (sau a lua) oile (sau, rar, vitele etc.) in porneală = a da (sau a lua) oile (sau, rar, vitele etc.) în pază, spre a le duce la păscut (mai ales seara sau noaptea). Luai oile-n porneală Să le duc la păşuneală. i. cr. ii, 162, cf. Ciauşanu, v. 190. + Interval de timp în care pasc oile, cuprins fie între ultimele ore ale după-amiezii şi miezul nopţii (hui, v, vi, viiij, viii2, x, xi, xiii, xiv, xv, xvi), fie în orele de după-amiază pînă la apusul soarelui (Pamfile, i. c. 30, Precup, p. 19, h iv 252, v 45, xii 309, xv 278, com. Marian, a v 2, 14, 15, 16, 20, 31, 34, vi 4, 26, 33, com. din Monor-Reghin şi din Morăreni-Reghin), fie (mai rar). în orele de la miezul nopţii pînă spre ziuă (h i 62, vma 183) sau din zorii zilei pînă la prînz (ib. xvi 413). 4 (Maram. şi prin Transilv.) Bucată de teren (pe munte) cu iarba de obicei încă nepăscută, pe care ciobanii scot oile la păscut (în timpul serii sau al nopţii); loc de păşune rezervat oilor cu lapte. Cu fluieru oi fluiera Şi oile m-or cînta, Cele mîndre: . . M-or jeli sara-n pornelc. şez. xviii, 149, cf. Bîrlea, b. 22, T. Papahagi, m. 229, com. din Zagra-Năsăud, cv 1950, nr. 4, 37. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Poziţie anormal înclinată a unui obiect (care astfel stă gata să cadă). Acoperişul casei are o porneală spre spates-au slăbii cosoroabele. Udrescu, gl. Coşarea vacilor a luat porneală spre stînga. id. ib. II. X. (Popular) Pornire (II 1); s p e c. stabilire a preţului unei mărfi, (învechit şi regional) ruptoare (!)• Cf. lb. Timpuri bune! Belşug! Porneală bună! Iovescu, N. 86, cf. Frîncu-Candrea, m. 101, CHEST. v/23, 44, 75. S-a făcut porneală la preţuri, Udrescu, GL. 2. (Regional) Plan de lucru. Cînd am ajuns la oameni, ei n-aveau nici o porneală. Com. din Luţa-Făgăraş. III. I. (învechit) Pornire (III 1). Supuind pornealele trupului supt ascultarea sufletului. Dosoftei, v. s. noiembrie 139r/15, cf. februarie 50r/19. Supuindu-să pohtelor lor şi pornealelor celor dobitoceşti. Varlaam^ Ioasaf, 83r/l 9. Crăciun, pe care întîia porneală De mănie atunci cevaş mai lăsasă. Budai-Deleanu, t. v. 75. Pentru ce omenirea nu-şi alină Intia porneală, ci-ş arată Plecălura inimii vederată? id. ţ. 268, cf. lm, Barcianu, Alexi, w. 2. (învechit şi regional) Pornire (III 3). Porneala asupra sv[i]ntelor icoane. Dosoftei, v. s. octombrie 40T/30. Are el o porneală; cînd i se năzare de ceva, nimic nu-i mai intră-n voie. Udrescu, gl. . . — Pl. : porneli şi (regional) porriele. — Porni + suf. -eală. POR\7f vb. IV. I. 1. In tranz. şi refl. (Despre fiinţe; de obicei cu determinări locale, mai rar filiale) A se pune în mişcare pentru a se duce (de) undeva, a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă, parte, apleca (Bl), a se duce, a merge (12);» a se îndrepta (spre. ..). Şi iată că se porni toată turma porcilor den ţărmurile măriei şi muriră intr-apă. Co-rEsi, ev. 237. Să porniră gloate multe din oraş la casa lui Dioscrid. Dosoftei, v. s. septembrie 29v/4, cf. anon. car. Şi spre curţile cele împărăteşti, toţi s-au pornit. Aethiopica, 13v/2. Dup-aceasta el porneşte iară Cu celaşii săi prin gloate. Budai-Deleanu, ţ. 412. ll gătisă de pornit. Beldiman, e. 54/23. Batalionul din trupele regulate greceşti s-au pornit la Moreea. ar (1830), 3X/21. Fără a mai arăta părinţilor tăi, por-nindu-ne, vom trimete în urmă pe cineva ca să le facă cunoscut. Drăghici, r. 6/8. Cînd se revărsa de zori, pornise pă drum cu toţi oamenii săi. Gorjan, ii. i, 3/32. Nu ţ-am răspuns de-hdată, socotind că aş putea-să mă şi pornesc din Paris. Kogălniceanu, s. 228. Porni de la Neapole în primele zile ale lui iulie al anului 1830. cr (1846), 27V11. Stolul oştilor turceşti1 acum se pornise spre ţeară. Bălcescu, m. ,v. 93, cf. 36. A pornit în cale lungă Şi va-ndată să ajungă. Pann, p. v. i, 82/8, cf. Polizu. îţi dau parola mea că nu ştiu nimic despre ea şi că, de cînd s-au pornit, n-am luat nici o scrisoare de la dînsa. Alecsandri, o. p. 24.- Cavalcada noastră porni către casă pe o altă cale. Bolintineanu, o. 426, cf. 123. Ea s-a pornit de la conacul de' noapte, de la coliba unchiaşului. Odobescu, s. iii, 16, cf. i, 69. Porni luceafărul. Creşteau în cer a lui aripe. Eminescu, o. i, 176, cf. id. n. 17. Îşi ie boii de funie şi porneşte cu ei spre tîrg. Creangă, o. 26. Cocoana Anica porneşte şi madam Georgescu după ea. Caragiale, o. ii, 2, cf. 63. A doua zi se pregătiră. . . şi porniră. Ispirescu, l. 6, cf. 16. Din Slănic pornim de dimineaţă pe cărăruia de codru ce suie-n pripoarele munţilor. Vlahuţă, o. a. ii, 153. Oftă şi porni spre scări. Agîr-biceanu, A. 57. Se tnvîrli prin casă, prin ogradă, apoi porni şi el. Gîrleanu, n. 14. Oamenii îi făceau loc cu milă, crezîndu-l pornit spre vreun spiial. Bassarabescu, 12108 PORNI — 1067 — PORNI v. 8. Oamenii porniră la Burdea şi se sairă in tren. Rebreanu, r. i, 268. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut in zare, Bacovia, o. 82. Prea departe Şi prea pentru mult timp porneşti. Minuleşcu, v. 46. Eram cu cîţiva tovarăşi... şi pornisem să culegem mure. Galaction, o. A. i, 231. Pornesc cu bagajul acum. Topîrceanu, o. a. i, 46. li văd pe cei porniţi înaintea noastră ... trăgînd mereu la focuri. Camil Petrescu, u. n. 277. El pornea în fiecare dimineaţă de acăsă. C. Petrescu, c. v. 332, cf. id. î. i, 153. Bărbaţii. . . pornesc din nou cu mîinile la spate. Brăescu, o. a. i, 29. Se porni iar înainte. Vissarion, b. 171. Mă sculam de dimineaţă şi porneain prin aerul reavăn. Vlasiu, d. 30. A pornit la Ţarigrad, despărţindu-se cu jale de părintele său. Sadoveanu, o. xii, 353. Vine toamna, mă camarade, de s-au pornii aşa rîndunelele la drum. Bart, s. m. 67. Voi porni la ceasul cînd toaca bate rar. Pillat, p. 144. Inarmîndu-se cu ciocanul său, meşterul porneşte să pedepsească pe soţia necredincioasă. Vianu, a. p. 231. Porni cam pe;la toacă. Arghezi, vers. 291, cf. 377. Porneşte fluturul spre mare. Călinescu, l. l. 85, cf. 140. Pornim pe urmă iar, Ca două vîrtejuri de vară pe drum. Blaga, p. 127. Focurile din faţa bordeielor se stinseseră de mult cînd. am pornit spre oraş. Bogza, a. î. 229. Porni din nou spre sfat, întrebîndu-se ce grabă mare o fi. Preda, d. 96, cf. id. r. 9. Pe un drumeag de ţară porniră trei flăcăi. Deşliu, g. 49. Am pornit pe urmele paşilor tăi. Labiş, p. 67. Ofiţerii porniră şi ei spre şcoală. Barbu, p. 300. Primăvara de-a veni, Iar la codru ne-om porni. Alecsandri, p. p. 258. Se pornise mai nainte Să găteasc’hambarele. Teo-dorescu, p. p. 681. Intr-o zi de tîrg s-au pornii la drum. Sbiera, p. 1, cf. 214. Şi la biserică m-am pornit. Marian, v. 93. Cîte trei se ortăcesc şi la birt că se pornesc. Doine, 57. Duminecă dimineaţă Mă pornesc la iarmaroc. şez. i, 13. Ea frumos mi se gătea şi la tîrg că se pornea. Bibicescu, p. p. 277. Lui o carte i-a picat, Carte mare, -mpărătească, în tabără să pornească. Balade!, ii, 211, cf. 34. Primăvara cum soseşte, Călana la drum porneşte, folc. transilv. i, 117. <£> (Construit _cu pron. „o“ cu valoare neutră) O porni, luind cu sine pe un flăcăiandru. Ispirescu, u. 34. O porneam spre şosea. Delavrancea, t. 7. Da stai femeie hăi, unde-o porneşti aşa? Vlaiiuţă, o. a. ii, 51, cf. 87. Am pornit-o alături. Camil Petrescu, u. n. 136. Calul o porneşte. Pillat, p. 22. Fala... A pornit-o de acasă. Paraschivescu, c. ţ. 33. Zicea că mîine dimineaţa o porneşte prin sat după impozite. Preda, m. 10. Vizitiii puseră iute caii la caleaşca domnului şi o porniră. şez. v, 20.. Voinicul. . . spre casă c-o pornea. Balade, iii, 224. (E x p r.) A o porni de jos, se spune despre cineva care a ajuns la o situaţie (materială sau socială) bună, prin muncă, merite şi cu forţe proprii. O pornise de jos Andrei. Brătescu-Voineşti, p. 167. -O (Cu determinări care arată sau sugerează ritmul de deplasare) Că oaslei vrăjmaşă în fugă pornite Trebuie a zidi poduri aurite. Budai-Deleanu, ţ. 265. Mihai... porni iute înainte cu românii săi. Bălcescu, m. v. 162. Calu-i... spre munţi încet porneşte. Alecsandri, p. ii, 20. Atunci calul porneşte la pas. Creangă, p. 212. Caii porniră în trap mărunt la vale. Agîrbiceanu, a. 67. Porni repede de-a curmezişul poienii. C. Petrescu, î. ii, 19. Tata... a pornit cu paşi rari spre poartă. Vlasiu, a. p. 106. După ce se odihnea puţin, pornea voiniceşte mai departe. Stancu, r. a. v, 89. Păşise în curte cu un pas repezii şi fără să se uite la cineva pornise glonţ spre poarta grădinii, v. rom. iunie 1955, 71. Nilă... porni alene în urma lui. Preda, m. 38, cf. 188. Pornea agale, cu mîinile în buzunare, pe la negustori. Barbu, p. 87. <0> (Cu determinări care arată sau sugerează dacă deplasarea' se face pe jos sau cu un mijloc de locomoţie) Nobilul castelan. .. se pornea călare pe falnicu-i armăsar ca să vineze. Odobescu, s. iii, 54. Trase cu putere de vîsle şi porni, lopătînd, către casă. v. rom. septembrie 1962, 26. (Cu alte determinări modale) Baba cloanţa se porneşte Fără grijă de păcat. Alecsandri, p. i, 11 . Capra porneşte înainte plîngînd şi lupul după dînsa. Creangă, o. 17, cf. id. p. 214. Femeia porneşte hotărîtă. Caragiale, 0. i, 137. Călinei, feciorii tatei, ca să n-o pornim de-a dura I Topîrceanu, b. 21. Toţi porniseră nerăbdători să hoinărească prin capitală. C. Petrescu, î. ii, 128. Porni scincind prin odaie, clălinînd din cap, ţinîndu-se de falcă, Brăescu, o. a. i, 213, cf. 119. Cînd ne întil-neam cu toţii o porneam razna. Vlasiu, a. p. 19. Se răzgîndi, se ridică în şa... şi porni hotărîi. Camil. Petrescu, o. ii, 143. Şi porniseră cîntînd în larg. Stancu, r. a. iii, 255. A aruncat ciocanul cil colo şi a pornit bombănind. Galan, z. r. 78. Calul se opri din scărpinat şi porni nepăsător spre. prispa casei. Preda, m. 10. Berzele, încetele, Au pornit în şir. Labiş, p. 178. O Refl. (Cumulează şi ideea de acţiune armată, de luptă etc.) S-au şi pornit moscalii o samă la Ilas-trăhan şi la Căzan şi la alte hănii tătărăşti. Neculce, 1. 340. Franţozii. . . s-au pornit spre turci, ca să-i scoaţă den hotărele creştinilor. R. Popescu, cm i, 240, cf. 362. Enicerii... se porniră la arme, socotind că poale au venit asupra tătîne-său. Văcărescul, ist. 262. Turcul, vecinicul duşman, se pornise lot de la Giurgiu, spre a ne răpi aceste bunuri scumpe. Bălcescu, m. V. 111. <0> (Prin extensiune; despre vehicule, nave etc.) Corabia. .. s-au pornit spre Londra. Dră-ghici, r. 12/18. Căruţa. . . de cu zorile. . . s-a pornii de la conacul de noapte. Odobescu, s. iii, 16. Trenul se porneşte în sfîrşil şi ajunge în Bucureşti cu o iniîrziere de cîteva minute. Caragiale, o. i, 272. Se auzi un fluierat prelung şi trenul porni. Agîrbiceanu, a. 42. Trenul porni din gară. Galaction, o. a. i, 48. Automobilul portei cu o uşoară smucitură. Brăescu, o. a; i, 104. Sînlem mereu aici..., în mica noastră fermă, ca pe o navă pornită prin lume. Sebastian, t. 181. Trenul ăsta militar.. . gîfîia,. se oprea, iar pornea şi se oprea. Sadoveanu, m. c. 96. Auzim cum porneşte sania. Stancu, d. 95. Caleaşca porni. Isac, o. 217. Tractorul porni pe nesimţite. Mihale, o. 169. (Tranz, fact.) Şi arălîndii-se corăbiarilor, le porunci de-şi porniia corăbiile cu bucale. Mineiul (1776), 161rl/34. Bale vîntul ş-o să stea Să pornesc şi şaica mea. Teodorescu, p. p. 310. închise iute uşa şi porni corabia. Reteganul, p, iii, 79. O (Prin analogie) Trei rîuri mari pornesc în largul ţării. Bogza, c. o. 55. Adineauri. . . s-a pornit şi Murăşul din loc. Lăncrănjan, c. i, 5. + (Cu determinări locale; împreună cu aceste determinări verbul capătă diferite accepţii) a) (Cu determinări ca „îndărăt“, „înapoi“) A reveni la punctul de plecare; a se înapoia, a se întoarce. Atunci se porni alaiul îndărăt la curţile domneşti. Odobescu, s. i, 73. Porneşte înapoi către port. Galaction, a. 95. Pornim la drum înapoi acasă. Camil Petrescu, u. n. 325; 1>) (cu determinări ca „în sus", „la ceruri“; „la deal“ etc.) a se deplasa dintr-un loc situat mai jos în altul situat mai sus; a (se) sui, a (se) urca. Şi porneşti deparle-n sus După iarna ce s-a dus. Topîrceanu, o. a. i, 5. Bejeniile porneau la munte. Sadoveanu, o. i, 9. Călătorul porni la deal, spre oraş. Tudoran, p. 14; c) (cu determinări ca' „devale“, „în jos“) a se deplasa dintr-un loc situat mai sus (ori în susul apei) către altul situat mai jos (sau în josul apei); a coborî. Ieşiră afară ... şi porniră devale. Galaction, o. a. i, 34. Se priponeau plutele mici, apoi plutaşii băteau din patru una mai mare, cu care porneau în jos. Vlasiu, a. p. 181. Porni în jos, pe poteca îngustă. Camil Petrescu, o. i, 17. 4 Intranz. Spec. A pleca într-o cursă sportivă. + P. ext. (Despre lucruri) A se deplasa din locul în care se află intr-un loc situat mai jos prin rostogolire (v. a s e rostogoli), cădere (v. a c ă d e a), prăbuşire (v. a se prăbuşi) etc. Cînd să pornesc şi copacii cei înalţi mai mare sunet fac. M. Costin, o. 135. Munţii se pornesc, stînci se sfarmă. Conachi, p. 114. Alţi brazi tineri, smulgîndu-se din pămînt cu cea mai mare uşurinţă, pornesc prin văzduhul care fierbe. Bogza, c. o. 58. Din înălţimea lui salcîmul... 12108 PORNI — 1068 — PORNI porni spre pămtnt. Preda, m. 85. + Refl. P. ext. (Mold. şi prin Transilv. ; despre terenuri) A se surpa. Cf. alr i 395/266, 508, 528, 540, 552, 554, 618, a v 25. 2. Tranz. f a c t. (Complementul indică fiinţe) A da sarcină, a face, a determina, a sili să pornească (I 1). V. tri mite. Acolo ăseamene pre toţi au pornit vestitul său nume. Mineiul (1776), 93ra/21. Socotit-au atunce Dumilraşco Vodă să-ş pornească doamna de la Celă(uie pre Oituz. Neculce, l. 216, cf. 110. Fără nici o ispravă aleasă, l-au pornit înapoi. Cantemir, hr. 91. L-au făcut han şi nùmaidecît l-au pornit să meargă la Crim. R. Greceanu, cm ii, 123. Şi pre Plis-ten spre aceasta pe taină l-am şi pornii. Beldiman, o. 22/11. Mihai porni înapoi pe solul turcesc. Băl-cescu, m. v. 417. El într-acolo porni Pe ministru. Alexandrescu, o. i, 308. Ia dă tu flăcăului demîn-catul ce i-am făcut eu şi porneşte-l. Eminescu, n. 20. Insă Aeneas... grabnic porneşte pe-Ahates la flotă. Coşbuc, ae. 26. Răvaşul tău m-a pornit de acasă înainte de a primi ce aşteptam. Sadoveanu, o. x, 64. Vodă şi-a pornit calul în pas. id. ib. xi, 333. <0> (Cumulează şi ideea de acţiune armată, de luptă etc.) I-au pornit a prăda în Ţara Leşască. Neculce, l. 18, cf. 341. Sultan Orchan porni şi pe fiiul său Murat în Evropa ... în capul unei oştiri nouă. Văcărescul, ist. 251, cf. 260. N-au încetat a chema întru agiutor pe Zolkieviski şi mai pre urmă l-au şi pornit de au intrat în Moldova cu 8 000 de ostaşi. Şincai, hr. m, 11/2. Mihai porni pe banul Mihalcea spre Silistra. Bălcescu, m. v. 63, cf. 87. Vodă... cum a auzii... a şi pornit după dînşii un mirzac c-o mulţime de tatari. Negruzzi, s. i, 170. Sultanul.. . porni o ceată mai mare de turci nenumăraţi cu Mustafa Paşa in capul lor. Ispirescu, m. v. 16. + A face să se îndrepte, să se abată, să cadă asupra cuiva. Era încredinţaţi că greşalele ce fac oamenii pornesc asupra lor dumnezeiasca răsplătire, ist. am. 50r/13. + Tranz. (Popular) A conduce, a duce la... Taci, mamă, nu mă mai boci atîta, că doar nu mă porneşti la groapă. Vlahuţă, o. a. ii, 8. + T r a n z. (Popular) A mina, a duce la... Cf. h v 417, vii 154, 226, ix 154, xvi 427. Pre munţii cu florile. . . Paşte Nică oile, Paşte-le, Porneştc-le. Teodorescu, p. p. 41. + Tranz. P. ext. (Astăzi rar ; complementul indică obiecte, bunuri etc.) A trimite, a expedia (către un anumit destinatar). Gătind măriia-sa haraciiil l-au încărcat şi... l-au pornit. R. Greceanu, cm ii, 122. Doream... să-ţi pornesc un bilet lucrat în fabrica mea. Alexandrescu, o. i, 167. O Intranz. însuşi Spiru Haret, ateu declarat dar om de ştiinţă şi de prestigiu, închidea ochii cînd banii ortodoxiei noastre porneau la Ierusalim. Arghezi, b. 32. + Tranz. (De obicei urmat de verbe la conjunctiv) A determina să facă un anumit lucru, a îndemna, a stimula la ceva. Cea mai mare dobîndă nu-l poale porni să facă cea mai mică slujbă, ist. am. 63v/l0. Simţea un avînt neînstrunat ce l pornea să meargă supus şi ascultător la chemarea porumbiţei. Odobescu, în dl. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar dc-i porneşti sînt grei de-oprit. Coşbuc, p. i, 58. 4 S p e c. A face să se ridice împotriva cuiva, a aţiţa, a incita asupra cuiva sau la ceva. Mai la multă mînie porni pre [î]mpăratul. Dosoftei, v. s. octombrie 73T/23. Nu-i mai porni spre mînie Şi spre mai mare urgie. Pann, e. v, 29/5. Le porneşte sufletul la viclenii şi la răutăţi. Odobescu, s. i, 118. în loc să-l potolesc, l-am pornii şi mai grozav în contra societăţii. Vlahuţă, o. a. i, 233. O duşmănie mare... îl pornea sîngeros asupra omului care-l bătuse. Sadoveanu, o. iii, 114. Şi-acum... umbli să porneşti oamenii. Davi-doglu, m. 18. <0> Refl. (Urmat de determinări ca „asupra“, „împotriva“) Să oprească pre bărbatul cel vrăjmaş, ce să porneaşle asupra muierii sale. prav. 154. El să porni asupra norodului, ucigînd pre mulţi. Mineiul (1776), 144r2/ll. II. 1. Tranz. (Complementul indică acţiuni ale fiinţelor) A pune în practică, a realiza, a face începutul, a începe; spec. (Jur. ; popular) a intenta. Pornit-au şi omor în cei necredincioşi. Dosoftei, v. s. noiembrie 132v/13. Porni război în Persia şi luă Bagdatul. Văcărescul, ist. 261. Avea îndestulă vreme să fi venit ca dimpreună să pornească judecată (a. 1794). Uricariul, xi, 311. Craiul împreună cu amîndouă senatu-rile încheie pace sau porneşte război prin chibzuire obştească, cr (1829), 1522/19. Divanul stătu mult de se chibzui daca trebuie a porni războiul în contra Fezului. Bălcescu, m. v. 34. Foarte tînăr fiind încă, pornind nuntă s-a-nsurat. Pann, e. i, 2/2. Haitaşii porneau goana. Negruzzi, s. i, 106. Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături. Eminescu, o. i, 87. Porneşte un proces la tribunalul din Arad. I. Negruzzi, s. i, 422, cf. 169. Româncele nu îndătinează în această zi nicicînd a începe vreun lucru nou şi de o durată mai lungă, bunăoară: a urzi, a porni pînza. Marian, s. r. i, 101. însuţi tu pornişi războiul între mine şi-ntre line. Davila, v. v. 161. Şi hotărî să pornească brazda de la capătul dinspre sat. Rebreanu, i. 50. Inamicul porneşte un foc tăios de mitralieră. Camil Petrescu, t. i, 427. A pornit... nişte afaceri mari şi a pierdui toţi banii. SadovEanu, o. vi, 95, cf. xii, 365. Alţii îl ascultă şi pornesc procese. Stancu, d. 258. Pornise, grea, pe Seară Petrecania boiară. Paraschivescu, c. ţ. 38. Mă iau după tata. . . Pornim amîndoi vînăloarea de capre. Labiş, p. 37. Pînză, pînzişoara mea... La Sin Petru-am nevedit La Sînt Ilie te-am pornit. Marian, sa. 59. Drag mi-i jocul românesc, Şi nu ştiu cum să-l pornesc, folc. transilv. i, 132. (Refl. pas.) în anul acesta s-au pornii acţiuni holărîte pentru lichidarea rămînerii în urmă la învăţătură, gî 1962, nr. 683, 3/1. (Tranz. fact.) Să-i pornes focu la cuptor. alr sn iv h 1 057/987. <> F i g. Biet suflet gata să-şi pornească zborul. Iosif, patr. 81. Frunzişul anume pornit-a O leneşă, jalnică horă. Bacovia, o. 72. (I n-tranz.) Pornea înflorirea de primăvară. Sadoveanu m. c. 120. -O» L o c. v b. (Popular) A porni pîră (sau jalbă, rar, hîrtle) = a pîrî, a reclama cuiva, a revendica ceva (printr-un act scris). Cineva. . . poale să pornească jalobă şi să ceaie dreptul său. Pravila (1814), 9/20, cf. 29/7. Cînd cineva să va arăta nemulţemiloriu sau va cleveti pornind pîră. . . îndată să întoarce daniia. id. ib. 79/21. Aceste patru documente... ne-au liniştit pre noi... a nu porni jalbă şi protestul nostru (a. 1820). Uricariul, i, 264. S-au închis in cursul legiuitei para-grafii dritul dc a mai porni jalobe (a. 1835). ib. xiv, 46. Nu se poale, cucoană I am pornii hîrlie, s-a isprăvii. Caragiale, o. i, 137. (învechit) A porni piră (le vinovăţie (sau de Învinovăţire) = a învinovăţi, a acuza, a învinui iii faţa justiţiei (printr-un act scris). Cel ce porneşte pîră de vinovăţie asupra cuivaş, inlîi trebuie să facă jurămînt. prav. cond. (1780), 126.- Prepuitor să cheamă cel ce porneşte pîră de învinovăţire asupra. unui nevinovat. Caragea, l. 85/29. O Expr. (Popular) A porni liîrtiile = a înainta actele necesare în vederea unei căsătorii. S-au înţeles pe cînd să fie nunta şi au pornit htrliile. Sadoveanu, o. ii, 78. (învechit) A porni pîră mincinoasă = a calomnia, a defăima (printr-un act scris adresat unei persoane oficiale). Nişte nepriateni porniră pîră mincinoasă asupra lui Mihai Vodă. anon. cantac., cm i, 128. Cei ce vor lua bani spre a alcătui şi a porni pîră minciunoasă. . . Pravila (1814), 176/18. (Aii) pornit sau a porni pe... = a căuta (cu tot dinadinsul) să..., a fi dispus să ... Sînt porniţi pe sîcîială. Stancu, r. a. ii, 305. Părea un bătrînel pornit pe amintiri. Pas, z. iii, 27. (Precedat de pron. „o“ cu valoare neutră) Gîndesc s-o pornesc pe treabă. Creangă, p. 164. (Intranz.; popular) A porni grea (sau, învechit, intr-adaos) = (despre femei) a rămîne însărcinată. După a căruia tare făgăduinţă îngăduind, -au pornit grea de dînsul. Şincai, hr. i, 362/23. Fragi şi căpşune pentru cineva care pornise într-adaos. Creangă, a. 85. După cîtva: timp băgară de seamă atît împărăteasa cît şi bucătăreasa că au pornii grele. Reteganul, p. iv, 36, cf. şez. viii, 160, Graiul, i, 98. (Regional) A-i porni (cuiva) capul 12108 IPORN'I — 1069 — PORNI la ceva = a-şi propune să facă ceva, a se hotărî, a fi neclintit în hotărîrea luată. Cf. Udrescu, gl. O (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) Dragomir ... porneşte să scoboare. Caragiale, o. vi, 287. Porni a plînge, cu pieptul năduşit. I. Negruzzi, s. ii, 135. Porni să zîmbească, apoi rîsc şi la urmă izbucni. Gîr-leanu, n. 112. Nişte femei porniră să ţipe. Rebreanu, i. 40. Pornea să alunge pe uliţi un duşman. C. Petrescu, î. ii, 157. Soldatul... porni a-şi şterge faţa cu aceeaşi nădejde şi cu batista neagră de unsoare. Brăescu, v. 39, Am pornii a urca pe jos, pe cărări prăpăstioase. Sadoveanu, o. x, 393. Ochiul porneşte blînd să se usuce. Arghezi, vers. 98. Pornesc să strîngă vilele de pe podiş. Bogza, c. o. 57. Am pornit să străbat culmea, mergînd parcă prin mijlocul unui univers dantesc, s ianuarie 1961, 12. Tot in dimineaţa aceea pornisem şi eu să-mi iau in primire dispensarul, t februarie 1962, 25. (I n t r a n z.) A pornit s-alcrge-n zbor acest cuvint. Coşbuc, p. i, 54. (Refl.) Pricină ce înmicşureadză certarea celui vinovat, iaste mulţime de oameni, unde să pornesc cu toţii să facă vreo răutate, prav. 270. Traian ... vrînd a să porni să meargă, boala idropiii viindn-i... au murit. C. Can-tacuzino, cm i, 26. Pe dată s-au pornit a prăda şi a robi (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 278/14. Mă pornesc a lăuda cinstii praznicul tău. Mineiul (1776), 48r2/9. Fieşicarele. . . se porni a face pradă. Conachi, p. 300. Pornindu-mă a-ţi vorbi despre vlnătoare, mă văd... pribegind pe răzoarele literaturei. Odobescu, s. iii, 12. După-aceia alţii s-au pornit să moară. Topîrceanu, p. o. 139. Prins ca de-o copilărie Mina se porni să scrie. Arghezi, vers. 277. Refl. (Cu valoare intensivă şi cu perspectivă durativă ; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,pe“, „spire“, ,,la“) S-au pornit spre ucidere. Dosoftei, v. s. noiembrie 130r/5. Te porniş... pe prăzi. Biblia (1688), 2061/50. Pornindu-se spre plîngere. Mineiul (1776), 57V2/9. Duducufă.. ., eu aşa s int... Ctnd mă pornesc o dată nu [mă] mai opreşte nici dracu. Alecsandri, t. 354. Căzură in lanţurile justiţiei qz-noapte, tocmai ctnd se porneau Ia o nouă ispravă. Caragiale, o. i, 165, cf. ii, 97. Se pornea pe vorbă. Vlahuţă, o. a. 112. Ţoale fetele şi mama Catrina se porniră la cînlat după ea. Bujor, s. 33. Strănută... sau se porneşte pe tusa lui obişnuită. Rebreanu, i. 14. Mircea se porni pe rîs. Bassarabescu, v. 132. Doctorul Bobtrcă se porni pe rîs. Galaction, o. a. i, 33. Alături se porni un sforăit greu. C. Petrescu, î. ii, 165. Căindu-se, cu amar... se porni şi ea pe pltns. Stănoiu, c. i. 205. Se porni pe un pltns deznădăjduit, trîntindu-se pe canapea cu capul ascuns între perine. Brăescu, o. a. i, 111. Directorul se îmbăta uneori şi se pornea pe vitejii. Vlasiu, a. p. 338. Se arătă deocamdată plin de căinţă, curînd însă se porni iar pe chibzuiri. Călinescu, e. o. ii, 230. S-au pornit pe taifas. Camil Petrescu, o. ii, 13. S-a pornit pe născut copii. Stancu, d. 11. Mai bine fi-ai vedea de treabă... V-aţi pornit ca nebunii, bolborosi el. Preda, d. 89. Secerile s-au gătit, Pe la toţi le-a împărţit Şi la lucru s-au pornit. Teodorescu, p. p. 150, cf. Zanne, p. iv, 405. <0> Intranz. (Prin analogie) Cunoscu după fumegarea văilor că... porneşte zăporul primăverii. Sadoveanu, o. x, 282. + (Construit cu pron. „o“ cu valoare neutră) A repeta, a relua o discuţie, o ceartă etc. de la capăt. Iar o porneşti? Com. Iordan. + Refl. Spec. (Prin Olt.; despre aluat) A începe să crească. Laş [aluatul] să să porn'ască acolo puţîn şî pi-urmă o faSem pîn'a. gl. olt. 2. Intranz. A avea începutul, a avea puactul de pornire; a lua ca punct iniţial; a pleca (B 4). Un drum îngust porneşte din coasta muntelui. 3. Tranz. f a c t. (Complementul indică unelte, motoare, instalaţii mecanice etc.) A face să funcţioneze, să intre în funcţiune, a pune în funcţiune. Cf. cade. Poţi porni toate rotiţele şi nicovalele dintr-o uzină. Camil Petrescu, t. i, 121, cf. dl. După morar nu m-oi duce, Că somnul cînd e mai dulce, El moara că şi-o porneşte Şi pe mine mă trezeşte. JarnIk-Bîrseanu, d. 75. (Refl. pa s.) De s-o porni dărsta mai curînd, să am a da IZ lei pe an (a. 1786). Iorga, s. d. i, 313. (R e fi.) Prinse moara de cosiţe Ş-o apucă de călcîi. .. Atunci moara s-a pornit, Roţile şi le-a-nvîrtit Şi pe loc a măcinat Tot grîul cel săcerat. Alecsandri, p. p. 103. <£• F i g. Cînd flăcăul murmură respectuos ,,bună seara“, mînia îi porni limba. Rebreanu, i. 72. 4 Intra n z. A începe să funcţioneze, a intra în funcţiune. Sirena fabricii mă trezeşte-n zori. Şi pornesc roţile şi oamenii se duc la muncă. Isac, o. 123. 4. Intranz. (învechit şi regional; despre muguri, flori etc.) A apărea, a se deschide, a se dezvolta (spre stadiul de maturizare). Ramurile ceale de oltuit trebuie culese din pom roditoriu.. . mai nainle de a porni mugurul spre înflorit. Economia, 128/10. <0> Tranz. fact. Crengile desfrunzite porneau muguri noi. Sadoveanu, o. xii, 160. + (Regional; despre iarbă) A încolţi (Mogoş — Abrud), alr i 1 212/100. + (Regional; despre păduri, lunci etc.) A începe să înverzească (Drăguş — Victoria). Viciu, s. gl. 5. Intranz. şi refl. A începe să se producă brusc şi cu putere; a izbucni; a se dezlănţui. Iarăş să porni herbătoare [= cutremur]. Dosoftei, v. s. septembrie 29r/27. Despre toamnă, dacă s-au pornit ploi au otăvit cîmpul. N. Costin, let. i a, 100/35. Vă-zînd aceşti boiari atîta nebunie a Mihnii Vodă pornită asupra lor, socotiră că nu vor putea trăi în zilele lui. anon. cantac., cm i, 175. Un mare hohot de rîs porneşte dintr-un colţ al berăriei. Caragiale, o. i, 259. Se pornise vîniul prin cireş. Coşbuc, p. i, 250, cf. 313. Vifor s-a pornit prin noapte. Goga, p. 114, cf. 53. Cînd au sfîrşit, au pornit din dreptul ferestrei nişte aplauze. Brătescu-Voineşti, p. 176. Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. Rebreanu, r, i, 43. Vînt de gheaţă s-a pornit. Bacovia, o. 34. Ploaia se porni cu grabnic ropot. Topîrceanu, b. 92. Deodată a pornit un răpăit de ploaie. Vlasiu, p. 174. Un vînt aspru pornise odată cu amurgul. Sadoveanu, o. i, 88. A pornit ca un vifor strigarea celor şase sute de oşteni, id. ib. xi, 396. în sat încă n-ajunsesem, Că porni, duium, sd vie O viforniţă tîrzie. I. Barbu, j. s. 48. Ploaia care se oprise de vreun ceas, se porni din nou. Camil Petrescu, o. iii, 173, cf. i, 8. Se pornise iar vînt rece. Stancu, r. a. iv, 86. Se pornise o furtună năprasnică. v. rom. aprilie 1955, 148. Căzu o ploaie scurtă şt furtunoasă, care se porni cu picături rare. Preda, m. 199. S-au pornit o furtună grozavă. Sbiera, p. 2. Să porni un vînt cu ploaie. Reteoanul, p. iii, 3. (Refl. im-p e r s.) Şi s-a pornit, de la un timp în şir, pe ploi. Bassarabescu, v. 100. (Tranz. fact.) Braţul cel tare şi nalt... scorni vînt cu vivor şi porni ploi cu grindine. Moxa, 376/9. [Acest sfînt] au pornit ploi de multe ori la seacelă cu ruga. Dosoftei, v. s. octombrie 43v/ll. Cum de îndrăzneşti Asupra provedenţei strigare să porneşti. Donici, f. ii, 59/13. Dar grabnic oaspeţii din sală Pornesc o zarvă generală, v. rom. ianuarie 1954, 40, O Fi g. Dar un vînt de biruinţă se porneşte îndelung. Eminescu, o. i, 144. (Tranz. fact.) Porneşte vijelia adîncu-i cînt de jale. id. ib. 98. 6. Intranz. şi r e f 1. (Despre sînge, lacrimi etc.) A începe să curgă; s p e c. a începe să curgă cu putere (şi In mare cantitate), a ţîşni. Cu două degete îşi apasă ochii în locul pe unde pornesc lacrămile. Bassarabescu, v. 136. Ştia că sudoarea odată pornită nu-l iartă. Stancu, r. a. iii, 290. Se porneşte sînge din nas. alrm ii/i h 166/928. <£> T r a n z. fact. Deacă-l văzură părinţii in cin aşa, porniră lacrăme mestecaţ cu bucurie. Dosoftei, v. s. octombrie 59r/8. + Tranz. (învechit şi popular; complementul indică sînge, lacrimi etc.) A năpădi, a podidi. Unul din gloată aşa-l şlersă Cu un fuşt pe ceafă de tare, Cit îi porni sîngele pe nare. Budai-Deleanu, ţ. 406. Şi aşa-l tocă cu ciocanul în frunte Cit îl porniră lacreme crunte, id. ib. 423. Cine 12108 eornire — 1070 — pornire cartea va ceti Lacrímele l-or porni. Jarnîk- Bîrseanu, d. 296, cf. I. CR. iv, 185, FOLC. TRANSILV. Ii 224. — Prez. ind. : pornesc; imper. pers. 2 şi : (regional) poărnă. i. cr. iv, 51. — Din v. sl. nopHHXTH. PORNÍRE s. f. Acţiunea de a (s e) porni şi rezultatul ei. 1. 1. Deplasare dintr-un loc pentru a se duce în altă parte, părăsire a unui loc spre a se duce în altă parte, punere în mişcare (cu un anumit scop), (popular) porneală (II), (regional) poamă (2); despărţire de cineva sau de ceva ; p. e x t. moment cînd cineva porneşte (11) undeva ; plecare (II), pornit1 (1). Cf. p o r n i (I I). Voi lua den d[u]?iuZ carele iaste preste tine şi voi pune preste dînşii şi vor ajutori împreună cu tine pornirea norodului şi nu-i vei purta pre dtnşii tu singur. Biblia (1688), 1012/43. După pornirea Hasan agăi cu banii haraeiului.. . lui vel-vistier i-au scris să vie. R. Greceanu, cm ii, 161. Eram gata de pornire. Drăghici, r. 25/20. La pornirea lui D. Florescn din Constantinopol. . . mi-a remis mie un pachet. Ghica, a. 673. în ora de pornire, cu toţii împreună, Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. Alecsandri, p. i, 138. încalecă şi ea pe un cal năzdrăvan şi stă gata de pornire. Creangă, p. 274, cf. id. o. 245. Toate fiind gala de pornire, împăratul le dele cheile de la toate cămările. Ispirescu, l. 49. Felix aşezat pe banchetă avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. Călinescu,. e. o. i, 153. Rosetti găsi că e clipa să glumească şi el înainte de pornire. Camil Petrescu, o. ii, 646. Cucul zice de pornire, Turturica de jălire. Alecsandri, p. p. 274. Noi nu ţi-om plăti acuma carnea... ci ţi-om plăti-o deodată toată la pornirea noastră. Sbiera, p. 272. Mîndro, mîndruleana mea, Unde ţi-i pornirea ta? — Spusu-ţi-am, bade, odată, Că mă duc sara la baltă. şez. viii, 85. + Spec. Plecare într-o cursă sportivă ; (concretizat) loc de unde se porneşte într-o cursă sportivă ; plecare (II), start. + (învechit) Fel de a merge al cuiva, umblet, mers; ţinută a corpului unei fiinţe care porneşte (I 1) sau merge. Sosi-ndată alt voinic foarte chipos. . . Din pornirea sa cea vie, din mijlocul delicat, Gîndea cineva că vede un alt Narţis. Pann, e. ii, 19/7. Artistul a ştiut numai să împietrească în răpedea şi mîndra pornire a mersului zeiţei acel vers caracteristic. Odobescu, s. iii, 56. + Spec. (Regional) Porneală (I 2) (Cioroiaşu — Băileşti). h v 122. + Interval de timp care corespunde cu porneala (I 2) oilor la păscut (Satu Nou —Medgidia), h xiv 436. 2. (învechit) Trimitere, expediere (de bani, bunuri materiale etc.) către un anumit destinatar. Cf. p o r n i (12). Răsplăteşte pe vornicul Manolache... pentru. . . scoaliri şi porniri de zaherell (a. 1792). Iorga, s.- d. xi, '260. II. 1. Faptul de a începe, de a pune în practică ceva; început, începere (a unei acţiuni), (popular) porneală (III). Cf. porni (II 1). Să nu săvîrşim nici o faptă, să nu facem nici o pornire mai nainte de a gîndi. Marcovici, d. 311/7. încă de la pornirea procesului simţise puterea incidentului de tardivitate ce i se putea ridica. Brătescu-Voineşti, p. 183. Aşa a fost în acea vreme a întoarcerii domniţei şi a pornirii acelei nunţi vestite. Sadoveanu, o. x, 351. Cînd izbise portiţa de fier a grilajului, o pornire de plîns îi înecase suflarea. C. Petrescu, î. i, 87. Bucură-ie, mănăstire, Mîndră floricică-ţi vine Pe pornirea plugului, Pe cîntatul cucului. Marian, î. 284. E x p r. (învechit) A facc pornire = a începe războiul (cu cineva). Care scrisoare am prins-o şi eram ca să fac pornire asupra lor (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 257/3. 2. Punere în funcţiune, în mişcare, intrare în funcţiune (a unui mecanism, a unei instalaţii etc.); s p e c. demarare. Cf. porni (113). Pornire slobodă este o clătire vădită de un trup ele la o parte de lărgime la alta. Amfilohie, g. f. 45r/5. începu să dea cărţile, cu liniştea nesimţitoare a unor pîrghii mecanice, care deapănă mişcarea moale a primei porniri. Delavrancea, s. 135. Aparatajul de pornire-oprire al maşinilor electrice... să fie uşor accesibil, prev. accid. 31. Pornirea motoarelor. . . nu se va face simultan, ci în mod treptat, mon. of. (1951), 1047, cf. m. d. enc. III. 1. îndemn, impuls, imbold dat cuiva sau simţit de cineva (spre a face ceva), (învechit) n ă s 1 i r e (2), n ă s 1 i t ii r ă, (învechit, rar) năsliciune, n ă s-1 i n ţ ă ; p. ext. avînt, elan ; (învechit) porneală (III 1). Pornirea vicleanului satanei. Mineiul (1776), l6lvl/8. Acele dulci şi negrăite porniri ale unei inimi părinteşti. Marcovici, d.' 162/9. Niciodinioară altă dată se tîmplase a avea atîtd pornire de bucurie ca acum. Drăghici, r. 299/12. L-au mai întărit în rugăciunea lui de a îhfrîna acum deodată pornirea simţimintelor. Asachi, s. l. ii, 23. Făr’de lege-i dă porniri A lucra neomeniri. I. Văcărescul, p. 363/9. Un fel de pornire furioasă şi nesocotită îl făcea să caute pretutindeni. . . victime ale plăcerilor sale. Filimon, o. i, 114. Cum să n-o iubesc?... Cum să rezist pornirii inimii mele? Alecsandri, t. 1 369. Pagine manuscrise..< purced dintr-o afectuoasă pornire. Odobescu, s. iii, 4, cf. 20. Sare din car şi, cuprins de-o veselă şi feciorească pornire, merge sprinten. Slavici, n. i, 139. Ei vin şi vin încet; nu vin cu pornirea dorului. Delavrancea, s. 171. Să pun pornirii frîu? Coşbuc, s. 43. Se sfia să-şi mărturisească pornirea, socotindu-se cam prea în vîrstă pentru ea. Brătescu-Voineşti, p. 305. într-o zi încercă o pornire lăuntrică. GÎrleanu, n. 197. Niciodată n-a înşelat pe Grigore dintr-o pornire de pasiune. Rebreanu, r. i, 186. Sentimentul pe care îl am faţă cu aceşti oameni, este un fel de pornire amicală. Galaction, a. 451. Deci pentru mine are importanţă Nu darul, ci pornirea care dă. TopÎrceanu, o. a. i, 354. Au avut amîndoi o pornire de îmbrăţişare şi amîndoi s-au oprit ruşinaţi. C. Petrescu, î. ii, 79. Era amărît. . . fiindcă pornirile cele mai frumoase puteau muri în aer ca porumbeii călători. Vlasiu, d. 157. Răspunse îmbrăţişării lui c-o pornire sălbatică. Sadoveanu,- o. viii, 221. Ea a avut o clipă pornirea de a-l mîngîia. .., să uite în-lîmplarea. v. rom. octombrie 1955, 153. Adesea pornirile prea generoase se retrag lot atît de brusc precum au ţîşnit. Preda, r. 74. Maică-sa venise aproape şi dădu să-l îmbrăţişeze, într-o pornire abia stăpînită. Barbu, p. 202. + (Rar) Dorinţă sau intenţie de a face ceva. Arătînd în ce chip gîndul şi pornirea nemţilor era.. ., la mare grijă şi întristare au venit şi domnul, şi boiarii (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 140/1. Ironicul bătrîn a văzul sinceritatea, naivitatea acestei porniri. Galaction, a. 133. <0> (Glumeţ) Pornirile războinice şi sîngeroase ale muştei cu spetele lucitoare şi verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii. Hogaş, m. n. 174. + (Rar) Preocupare, interes. Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire. Eminescu, o. i, 151. în bani se încheiau toate gîndurile, toată simţirea şi toate pornirile vieţii lui. Vlahuţă, o. a. i, 218. + (Adesea urmat de determinări care indică natura) Izbucnire violentă (dar trecătoare) împotriva cuiva sau a ceva, supărare mare (dar trecătoare), furie, mînie1 (1); (cu sens atenuat) supărare (pe cineva). Cela ce va fi suduit pre cineva de răpitul (pornirea munt.) măniei. . ., să nu să cearte. prav. 226. Voroava blîndă toată pornirea îmblînzeşte, iară cea apregă şi pre cel slab aţîţă la mînie. Muşte, let2. iii, 88. Opinia a lumii Prea slab ne-nfiorează Aşa n-avem zăbală Să-ndu-plece pornirea. I. Văcărescul, p. 54/29. Se simţi... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. Negruzzi, s. i, 237 N-am să mai pol rezista pornirii şi am să-i trag la cap, cînd şi l-o mai scoate din paner. Caragiale, o. ii, 96. Adeseori îl apuca o pornire de turbare. Slavici, n. i, 114. Mînia-i sîn-gerase-n nări, Aprinşii ochi şi-au dezlegat furtuna Sălbaticei porniri. Coşbuc, p. i, 141. Avu chiar unele porniri de mînie. Agîrbiceanu, a. 45. Una din potăi... se răpezi în pornire turbată şi năzui să apuce pe Pisi- 121Ó9 PORNIT1 — ¿071 — PORNITOR ciiţa de bol. Hogaş, dr. i, 283. Bănuia totuşi că a dezlănţuit o pornire atît de sălbatică, încîl îl cutremura. Rebreanu, i. 111, cf. 212. Simţi că o să se înfurie şi n-o să mai poată răbda. Ca să-şi slăpînească pornirea, se întoarse către nepotul său. Bassarabescu, s. n. 137. Mocnea porniri veninoase. Vlasiu, a. p. 76. Stăpî-neşte-ţi deci pornirile violente! Sadoveanu, o. xi, 587. îşi siăpîni cruntele porniri. StAncu, r. a. iii, 336, cf. Beniuc, m. c. i, 98. Deodată... simţi în inimă o pornire cumplită. Preda, d. 77. + (Rar ; în legătură cu fenomenele naturii) Violenţă, furie. Atunce au început şi iurbatile valuri a să mai alina, căci de era'să mai ţie pornirea lor... caicul. ... trebuia să se cufunde. Dră-ghici, r. 12/6. Apele negre eu pornire le izbea. Negruzzi, s. ii, 6. 2. înzestrare naturală care constituie o premisă favorabilă pentru dezvoltarea unei însuşiri, unui talent, unui defect etc., înclinare, atracţie, predispoziţie, aptitudine, aplicaţie; tendinţă către ceva, instinct; (învechit) plecare (13). Cf. drlu. Copilul se mişcă fără astîmpăr din instinctiva pornire de a-şi întări năseînda vigoare prin gimnastică. Hasdeu, i. c. i, vii. în zadar maică-sa căuta să stîmpere pornirile lui învăpăiate. Gane, n. ii, 63. Luminoasa d-tale metodă de critică. .. denunţă. . . dragostea caldă de artă şi entuziasmul de frumos, fără posibilă amăgire în pornirea lor. Caragiale, o. vii, 47, cf. iii, 324. Înţelegea pornirea firească şi bună a copilei. Slavici, o. ii, 14. Aceste nestemate... Sfidînd a duşmăniei pornire omenească. .. Să piară n-au vreodată şi nici să-mbătrînească. Macedonski, o. i, 3. Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stăvili pornirii unei mame. Coşbuc, p. ii, 189. Sufletul. . . porunceşte pornirilor bestiale să tacă dinaintea sublimului. Petică, o. 260. Pierd măsura timpului de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatec’. Hogaş, m. n. 63, cf. id. dr. i, 235. Orice om are, măcar rudimentar, orice fel de sentiment, chiar şi pornirea la crimă. Ibrăileanu, s. l. 104. Mai de frică, mai din vreo pornire firească, copilul învăţase carte. Bassarabescu, v. 161. Aşa e pornirea ta, sau te obsedează vreo teorie? Galaction, a. 145. Prietenia, iubirea, pornirea spre muncă, toate aceste moduri fireşti ale vieţii omului erau diformate. Vlasiu, d. 276. Se luptă în mine două porniri contrare. Călinescu, b. i. 70. Era în el o pornire de ţăran, care-i venea poate de la bunicii din Ardeal. Pas, z. i, 191. Eu am purces în largul ţării mele Nu ca să-mi satur vechi porniri pribege. Banuş, p. 259. Este în firea lui o pornire violentă pe care o accentuează umilinţele vieţii. s mai 1960, 82. 3. Atitudine sau manifestare duşmănoasă (şi statornică, adesea instinctivă) împotriva cuiva sau a ceva; duşmănie, ură ; înverşunare; resentiment; mînie1 (2), (învechit şi regional) porneală (III 2). Să înţeleagem... ce e spre noi vrăjmaşul nostru, cu pornire şi cu răotate. Coresi, ev. 213. După ce-n codrul acesta, vom vedea că-s adunaţi Şi toţi acei cu priinţă, spre pornire aţîţaţi. Beldiman, o. 65/21. Asupra căreia porniri a dumnealor acelor unora boieri patrioţi împotriva celor mai mici patrioţi, a fost mare zarvă. Zilot, cron. 67. Toată fiinţa lui. . . era plină de neîncredere, de pornire asupra ciocoiului. Sadoveanu, o. ii, 565. Se uită în lături posomorit şi, în loc de răspuns, scuipă cu înverşunare. In aceeaşi clipă însă îşi dădu seama că pornirea sa e primejdioasă. Preda, d. 89. 4. (învechit, rar) Influenţă, înrîurire. Pilda are mare pornire asupra oamenilor. Marcovici, c. 107/26, cf. 17/7, 42/6. — Pl. : porniri. — V. porni. PORNÎT* s.n. Faptul de ,a pomi. 1. Cf. p o r n i (I 1). Cu măre cinste, ca pe un domnu de toate ce i-ar trebui la pornitul lui, nemic să nu-i lipsască. Neculce, l. 204. 2. Cf. porni (II 1). Mîndră vreme fi-ai ales De la noi de dus, de mers, Pe cîntatul cucului, pe pornitul plugului. Marian, î. 270. 3. Cf. porni (II 2). La pornitul cazanului, hop şi el. Udrescu, gl. cn Pornitul motorului. — V. porni. PORNÎT2, -Ă adj. I. 1. (Despre oameni) Care are o izbucnire violentă (dar trecătoare) împotriva cuiva sau a ceva, care este (pentru o vreme) foarte supărat pe cineva sau de ceva, furios, mînioş (I 1), mîniat (1); (cu sens atenuat) supărat (pe cineva sau de ceva); (despre manifestările, firea etc. oamenilor) care se exteriorizează în felul mai sus definit, care are aspectele mai sus definite. Îndată cea mai mare parte Din săborul precinstit să scoală... Şi pe dînsul năvălea pornită. Budai-Deleanu, ţ. 387. Eşti într-o stare prea pornită, ai face vro nesocotinţă. Ne-gruzzi, s. iii, 484. Vodă. . . s-au arătat pornit asupra tinerimei şi nemulfămit de miniştri. Alecsandri, t. 1 428. Era nemîngîiat şi tare pornit asupra lui Baciu. Slavici, n. i, 241. Acesta e momentul, strigai tot mai pornit, Să-mi dai aceste sfaturi? I. Negruzzi, s. ii, 59. Ca motive pentru această aspră măsură se aduceau .. . caracterul lui pornit şi schimbător. Iorga, l. ii, 171. A ocărit toată vremea. . . găsindu-i mai multe cusururi chiar decît însuşi bătrînii cînd erau mai porniţi. Rebreanu, i. 111. Tînărul de altădată era un om pornit şi mînios. Sadoveanu, o. ii, 592. Era vădit ros de nemulţumiri şi pornit împotriva lui. Galan, z. r. 310. Bine e să trăieşti! exclamă pe neaşteptate ocnaşul. — Ba nu-i bine deloc! îl contrazise soldatul, pornit pe cineva necunoscut. Barbu, p. 217. E pornit rău azi; nici să nu te arăţi, că e foc! Udrescu, gl. ■$> (Prin lărgirea sensului) [Căţelul] era curios de iritat şi de pornit împotriva celor puternici. Galaction, o. 304. 2. Care simte vocaţie sau atracţie pentru cineva sau ceva; înclinat, predispus (temporar) spre ceva; (învechit şi popular) plecat2 (A II 2). Răutatea şi zavistia din lume nici au lipsit, nici va lipsi, pentru căci este pornit omul din tinereţile lui spre cele viclene. Antim, p. xxvi. Mulţi îmi zic cum că aceasta nu e de tăgăduit Şi că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit. Alexan-drescu, o. i, 177. Avînd şi el spiritul pornit spre poezie, citeşte mult. Odobescu, s. ii, 537. Ce înrîurire va avea acest tablou asupra acelui public, care şi aşa e pornit către militarism? Gherea, st. cr. ii, 63. Avea nişte ochi căprui săltăreţi şi o figură jovială parcă pornită mereu numai spre bucurii. Rebreanu, r. i, il. Poate că mai curînd decît am fi porniţi să credem, din rîn-durite noastre... vom vedea crescînd şi impunîndu-se aşteptatul cîntăreţ revoluţionar. Galaction, a. 213. Venea la inspecţii protocolare, ostil, pornit să găsească toate relele. Brăescu, o. a. i, 325. Era foarte pornit să mă înşele totdeauna. Sadoveanu, o. iii, 314. Oamenii s-au simţit porniţi să înjure aprig. Pas, z. iii, 17. + (Rar) Hotărît, decis. Se simţea mai zdravăn ca pînă acuma, mai pornit să înfrunte viaţa. Rebreanu, i. 78. II. (Popular; despre lucruri flexibile care în mod obişnuit au o anumită poziţie, de obicei verticală) Lăsat într-o parte, înclinat, povîrnit, plecat2 (AI 1); p. g e n e r. îndreptat într-o anumită direcţie. Bărbia subţiată şi pornită în sus. Vlahuţă, ap. cade. O şandrama pornită într-o parte. Sadoveanu, o. iii, 35. — Pl. : porniţi, -te, — V. porni. PORNIŢ6R, -OARE s. n., adj. I. S. n. Mecanism sau dispozitiv folosit pentru pornirea (II 2) unor motoare, maşini, mecanisme; spec. demaror. Cf. dl, LTR2, M. D. ENC., DEX. II. Adj. (învechit, rar) 1. (Despre fenomene ale naturii) Care se dezlănţuie, care se porneşte (II 5). Vei chema norul cu glas, şi cu cutremur de apă pornitoare I te va asculta. Biblia (1688), 380V21. 4 (Regional) Care 12112 PORNIŢURĂ — 1072 — POROBOTEALĂ dezlănţuie, care provoacă fenomene violente ale naturii. Se aprinde tămîie, căci de tămiie fuge dracul por-nitor al furtunii. Pamfile, văzd. 49. 2. Impetuos, violent. Cf. anon. car. — PI. : pornitori, -oare. — Porni + suf. -lor. PORNITtÎRĂ s. f. I. 1. Deplasare a unor mase de teren (sub acţiunea gravitaţiei, cu sau fără intermediul apei); surpare. Căile de comunicaţie... sint apărate contra eventualelor porniluri prin ziduri de gardă, ltr2 xiii, 189. 4* (Concretizat) Porţiune de teren deplasată prin alunecare. O moară ce au făcut-o.. . deasupra porniturilor (a. 1768). Iorga, s. d. vi, 105, cf. BocĂ-neţu, t. a. 217. S-au făcut şi unele încercări de clasificări ale porniturilor după forma şi vechimea lor. mg i, 50, cf. h xvi 238, a v 25. 2. (învechit şi regional) Purte înclinată a unui obiect care în mod obişnuit are o poziţie verticală sau orizontală. Catanele intrase în orînduiala oştească.. . dînd dosul... către monăstire, despre pornitura zidului. Amihas, let.3 iii, 128. <0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“, sugerează starea de dărăpănare, de degradare) Locuieşte în porniturile cele de case. chest. ii 16/175. II. (învechit, rar) Supărare (mare), furie, pornire (IUI); violenţă, vehemenţă, li da domnul platnici, strigînd asupra lor cu mare pornitură (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 224/10. — PI, : pornituri. — Porni + suf. -tură. PORNOGRAF, -Ă S. m. şi î. 1. Autor de opere pornografice. Cf. I. Golescu, c., Barcianu, Şăineanu, P. U., CAPE, ScRIBAN, D., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Amator de obscenităţi, de lucruri imorale; (rar) mascaragiu (2). Cf. cade, pm, dn2, m. d. enc., dex. — PI. : pornografi. — Din fr. pornograplie, germ. Pornograph. PORNOGRAFIC, -Ă adj. Care conţine pornografii, cu caracter de pornografie; obscen, indecent, imoral, impudic, neruşinat (2), trivial, (livresc) licenţios. Şi tabloul senzual, voluptos, pornografic al artistului nostru va produce plăcere, însă o plăcere de soiul orgiei însăşi. Gherea, st. cr. ii, 77. Învăţaseră a cunoaşte gusturile acelei clase: o iubire nevrozată şi pornografică, o jelanie prefăcută. Ionescu-Rion, c. 39. Piesa e destul de pornografică şi aduce domnului învinuiri infame. Iorga, l. n, 76. O mahalagioaică frumoasă... spunea anecdote pornografice. Camil Petrescu, p. 77. Fotografia unei femei goale, cu pantofi şi ciorapi lungi, e, de cele mai multe ori, indecentă, trivială sau pornografică. Teodoreanu, m. ii, 453. Nu vorbesc... de poveştile pornografice care au copleşit veacul. Sadoveanu, e. 44. Scrisorile de dragoste, îndeosebi cele pornografice. Beniuc, m. c. i, . 372. — PI. : pornografici, -ce. — Din fr. pornografMque. PORNOGRAFÎE s. f. Ceea ce are caracter obscen, ceea ce depăşeşte în mod flagrant limitele bunei-cii-viinţe, moralei, obscenitate, impudoare, indecenţă, trivialitate, (învechit) măsea-riciune; spec. scriere, fotografie etc. care are acest caracter. Cf. I. Golescu, c. Această concepţie, a lăsat pe poet să fie cît se poate de real şi totodată să se poată feri de pornografiile care de la o vreme încoace bîntuie literatura franceză. Gherea, st. cr. i, 161, cf. ii, 58, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, dn3, m. d. enc., dex. — PI. : pornografii. — Din fr. pornographie. PORNdJ s. m. v. podnog. PORNdJIE s. f. v. podnog. PORNOSCOPÎE s. f. (învechit, rar) Privire necuviincioasă, indecentă. Muncă, nu pornoscopie pe bulevarde. Eminescu, în l. rom. 1961, nr. 1, 55. — PI. : pornoscopii. — Cuvînt format din gr. Jtipvoţ + CTKOniţ. Cf. pornografi e. PORNOSTEALĂ s. f. (Regional) Pămînt adus, cărat de apele de ploaie (Poiana — Turnu Măgurele), alr i 395/898. — PI. :? — Etimologia necunoscută. Cf. p o r n e a 1 ă, pornitură. POROABĂ s. f. v. porumbă1. POROAlCĂ s. f. (Bot. ; regional) Praz (Alliam por-rum). Borza,p. 15. — PI. : poroaice. — Por1* -f suf. -oaică. POROAMBĂ s. f. v. porumbă1. PORdB s. m. (Bot.) 1. (Prin Transilv.) Brad (Abies alba). Cf. Panţu, pi., Bqrza, d. 9, Densusianu, ţ. h. 329. 2. (Regional) Coada-calului (Hippuris vulgaris). Borza, d. 84. — PI. : porobi. — Etimologia necunoscută. POROBAR s. m. v. porumbar1. PORdBI s. f. pl. v. porumbă1. POROBÎCI s. f. pl. v. pâradalsă. POROBOACĂ s. f. (învechit) Fată mică; fetiţă. Poroboaca n-au murit, ce doarme, n. test. (1648), 47r/27, cf. anon. car. — Pl. ; poroboace. — De la poroboc1. POROBOANŢĂ s. f. v. boroboa(ă. POROBOATĂ s. f. (Prin Ban.) Cumpătare, chibzuială. Cf. JAHRESBER. III, 324, L. CoSTIN, GR. BĂN. 164. — PI. ; poroboate. — Etimologia necunoscută. Cf. p o r o b o t i. POROBdC1 s. m. (învechit şi regional) Copil mic; prunc. Rămîneţi aicea voi cu asinul: eu şi porobocul mearge-vom încolo. Palia (1581), 81/14! Astăzi un poroboc mic dintr-o vărgură (s)-au născut voauă (cca 1600— 1650). gcr i, 136/17. Pînă cînd iaste moşteanul poroboc în nemică nu să osebeaşte de slugă. n. test. (1648), 253v/27, cf. tdrg, cape, Scriban, d. Să dea Dumnezeu noroc Şi viaţă la poroboc Marian, na. 304. — Pl. : poroboci. — Din slavonul ruposoin,. Cf. ucr. nap o 6 ok. POROBdC* s. n. v. poloboc. POROBOCÎE ş. f. (învechit) Copilărie, pruncie. Şl tu din porobocie ai ştiut scri[p]turile sftnte (a. 1683). gcr i, 269/38, cf. tdrg, cade, Scriban, d. — Pl. ; porobocii. — Poroboc* + suf. -ie. POROBdT s. n. (Prin vestul Munt.) 1. Mulţime, grămadă (de fiinţe); înghesuială. Cf. Udrescu, gl. 2. Zarvă, larmă, hărmălaie, gălăgie (mare). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : poroboturi. — Postverbal de la porobotl. POROBOTEALĂ s. f. (Regional) Mulţime, grămadă; înghesuială (Silişteni —Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : poroboteli. — Porobotl + suf. -eală. 12135 POROBOTr — 1073 — POnOJEN'Ili POROBOTf vb. IV. I. 1. Refl. (Prin sud-vestul Transilv.) A se apuca (de ceva) cu toată seriozitatea, In mod temeinic, a se înverşuna (la lucru, la mers etc.). Cf. Todoran, gl. 2. Intranz. şi refl. (Prin sudul Transilv. şi prin vestul Munt.) A se îngrămădi, a şe Înghesui; a da buzna, a da năvală, a năvăli (2), Cit s-or poropoti oamenii ta băi, nu mai căpătă casă ieftină. Com. din Jina-Sebeş, cf. Lexic reo. ii, 16. De ce v-aţi porobolit tofi la uşă? Nu vă mai porobotiji toţi odată. Udrescu, gl. Au porobotit oile tn grădină, id. lb. 4 Tranz. (Prin Ban. ; complementul indică obiecte) A deplasa dintr-un loc în altul. L. Costin, gr. băn. 165, cf. cv 1952, nr. 3, 42. 3. R e f 1. (Regional) A se grăbi (Chişindia — Vaşcău). l. rom. 1961, nr. 1, 21. 4. R ef 1. (Prin Olt.) A se certa (cu cineva) fără motiv ; a nu se mai opri din ceartă ; p. e x t. a se supăra (pe cineva). S-a poropodit pe mine aşa din senin, zi-cîndu-mi că am făcut cutare lucru şi nu l-am făcut bine, certtndu-mă. i. cr. xiii, 115, cf,.Lexic reo. 31, 46. II. Intranz. (Regional) ,,A amîna, a întîrzia“ (Marga — Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 156. A porobotit cam mult. id. ib. — Prez. ind.: porobotesc. — Şi : poropodit poropoti vb. IV. — Po-* + roboti. POBdCLĂ s. f. v. poreclă. POROCLEÂLĂ s. f. v. poreeleală. POROCLI1 s. m. v. poreclă. POROCLÎ* vb. IV v. poreell. POROCLÎT, -Ă adj. v. poreclit. POROCLITOR, -OÂRE adj. v. poreclltor. PORODAlCĂ s. f. v. paradalsă. PORODAIE s. f. v. paradalsă. PORODĂI s. f. pl. v. paradalsă. PORODĂICI s. f. pl. v. paradalsă. PORODfilCI s. f. pl. v. paradalsă. PORODl vb. IV. Intranz. (Prin Bun.) A se grăbi. Cf. L. Coştin, gr. băn. 165. Nqi porodirăm să nu ne apuce ploaia, id. ib. — Prez. ind,: porodesc. — Cf. ser. poroditi. PORODÎC subst. v. paradalsă. PORODlCĂ s. f. v. paradalsă. PORODlCIURI s. f. pl. v. paradalsă. PORODÎŢĂ s. f. (Transilv.) 1. Neam (I 2); senjinţie, spiţă. Au început a se făli că el este prăsit din sămlnţa împăraţilor din Ţarigrad, uitîndu-şi ce au fost minţit mai nainte despre viţa şi porodiţă sa. Şincai, hr. ii, 214/31, cf. 136/20, lb, Cihac, ii, 317, lm, Gheţie, r. m.,-Alexi, w., Scriban, d. Perdeştii se trag din altă porodiţă. mat. dialect, i, 88. + Soi, specie. Scroafa dumitale îi dă porodiţă bună. mat. dialect, i, 88. O Fig. Mă! Ai grijă, porodiţă rea, că-ţi sucesc capul ca la un pui de găină. Vlasiu, a. p. 240. 2. Urmaş, descendent. Cf. ddrf, Paşca, gl. Asta-i porodiţă de-a lui cutare, mat. dialect, i, 286. — Pl. : porodiţe. — Din ser. porodica. POROGANf vb. IV. Intranz. 1. (Regional) A flecări, a sporovăi. Com. din Straja-Rădăuţi. 2. (Prin Bucov.) A ţine cuvlntări. Lexic reg. 106. — Prez. ind. : poroganesc. — Derivat regresiv de la poroganie. POROGANIE s. f. 1. (Mold. şi Bucov.) Păţanie; întîmplare sau poveste, istorie (hazlie). Cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Iată ce am păţit cu cele două mai mari! şi apoi începe a-i spune toată porogania. Sbiera, p. 49. Au ospătat cu toţii împreună tot în şagi şi poroganii. id. ib. 121, cf. i. cr. ii, 22, iii, 186, com. din Straja-Rădăuţi, Coman, gl. -4 (Prin Bucov.) Palavră. Cf. a v 15, 16, Glosar reg. 2. (Prin Bucov.) Cuvîntare. Lexic reg. 106. — Pl. : porogănii şi poroganii. — Şi: (1) porojănie (a v 16; pl. porojănii, ib.), porojănie (i. cr. ii, 22, iii, 186, a v 15), porojănie (Glosar reg.), porlojenie (Coman, gl.) s. f. — Din rus. nopyramie. PORdl s. m. (sg.) (Bot. ; regional) 1. Praz (Allium porrum). Borza, d. 15. 2. Haşmă (Allium ascalonicum). Borza, d. 14. -? Por4 + suf. -oi. PORdlNIC, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee din familia orhideelor : a) (şi, regional, în sintagma poranic bun, Borza, d. 120) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze mari şi lucitoare, cu . florile purpurii unite în spic, din tuberculii căreia se prepară salepul; (regional) bujor, gemănariţă, salep, sculătoare, limba-cucului, untul-vacii (Orchis mascula). Cf. Coteanu, pl. 30, lb, Polizu, lm, Dame, t. 187, Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, \v„ Grigoriu-Rigo, m. p. i, 130, tdrg, Panţu, pl., cade, Bujorean, b.l. 389, Borza, d. 120; b) plantă erbacee cu flori mari roşii-purpurii, cu miros plăcut, cu frunzele inferioare mari, ascuţite, lucioase, groase şi cărnoase; (regional) bujorei, bujori, gemănariţă, sculătoare, untul-vacii (Orchis mililaris). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 120; c) (Mold.) untul-vacii (Orchis morio). N. Leon, med, 60, cf. Panţu, pl., cade, Borza, d. 120. La poroinic (Orchis morio) una dintre cele trei petale este mai lăţită. b. darw. 131; d) (regional) gemănariţă (Orchis papi-lionacea). Cf. Panţu, pl., cade, Borza, d. 121; e) (regional şi f.) plantă erbacee cu frunze mari, lungi, lucioase şi cu florile mari, reunite într-un spic conic, . de culoare roşie-brună cu puncte roşii-purpurii; (regional) bujori, gemănariţă, sculătoare, untul-vacii (Orchis purpurea). Cf. Panţu, pl., cade, Borza, d. 121. Compus: (regional) poroinic-alb = stupi-niţă (Platanthera bifolia). Cf. Panţu, pl., Simionescu, ■vi.. 68. 4 (Regional; la pl..; în forma puroinici) Săbiuţă (Gladiolus imbricatus) (Balş). alr ii 6.297/876. + (Prin nord-vestul Munt. ; în forma puroinică) Plantă erbacee mică, cu frunze lungi, lucitoare şi : flori albastre, adunate în vlrful tulpinii, nedefinită mai de aproape. Cf. Udrescu, gl. 2. Adj. (Prin nord-vestul Munt.; în forma puroinicj Albastru; liliachiu. Mi-am făcut o vestă puroinică. Udrescu, gl. Două jurubiţe puroinice. id. ib. — Accentuat şi: (rar) poroinic. Barcianu. — Pl. : poroinici, -ce. — Şi : (învechit şi regional) porânlc (Polizu, Cihac, ii, 299, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., h xvii 424; accentuat şi : poranic, Alexi, w.), porânlcl (Coteanu, pl., lb, lm, Gheţie, r. m., Brandza, d. 453, Panţu, pl., cade, Borza, d. 120, 121), porănioi (Barcianu, Alexi, w., tdrg) s. m., (regional).puroinic,-ă s. m., adj. — Etimologia necunoscută. PORQJÂNIE s. f. v. poroganie. / POROJĂIVIE s. f. V. poroganie. POROJÎNIE s. f. v. poroganie. 9 — c. 1901 12159 POROLI — 1074 — POrOZITATE POROLÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul Indică fiinţe) A bate foarte tare (Chişindia — Vaşcău). Cf. cv 1950, nr. 11-12, 38. — Prez. ind. : porolesc. — Din magh. porol ,,a scutura de praf". PORdMR, -Ă s. m., adj. v. porumb. POROMBĂR* s. m. v. porumbar1. POROMBĂR* s. n. v. porumbar*. POROMBÎŢĂ s. f. v. porumbiţă. POROMBRÎL s. m. v. porumbel. POR0N s. n. v. parom. PORUNCĂ s. f. v. poruncă. PORONCEÂLĂ s. f. v. porunceală. PORONCÎ vb. IV v. porunci. PORONCINOC s. m. (Prin Transilv.) Comandant; dictator. Ce poruncă? Nu vrea poroncinoc! Daţi-vă în lături. Agîrbiceanu, l. t. 247. — Accentul necunoscut. — PI. : poroncinpci. — Din magh. paranesnok. PORONCÎRE s. f. v. poruncire. PORONCÎT, -Ă adj., s. f. v. poruncit. POROBîCITOR, -OĂRE adj. v. poruncitor. POROPĂNEÂLĂ s. f. (Regional) Faptul de a (s e) poropăni (Măţău —Cîmpulung). Cf. Coman, ol. — Pi. : poropăneli. — Poropăni + suf. -eală. POROPĂNÎ vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A înşela, a amăgi (Măţău —Cimpulung). Cf. Coman, gl. 2. Refl. recipr. A vorbi în taină (pentru a pune ceva la cale) (Măţău —Cîmpulung). Cf. Coman, gl. Toată ziua se poropănesc, cind se întîlnesc. id. ib. — Prez. ind. ; poropănesc. — Etimologia necunoscută. POROPLÂST s. n. Material plastic poros (I) utilizat la confecţionarea bureţilor de toaletă, a saltelelor etc. şi ca izolant în tehnica construcţiilor şi a instalaţiilor. Poroplastele pot fi naturale, cum sînt bureţii de spongină... şi cauciucul buretos..., sau artificiale, cum sînt bureţii de celuloză, pîinea. ltr2, cf. der, m. d. enc. — PI. : poroplaste. — Poros + plast [ic], POROPODÎ vb. IV v. porobotl. POROPOTÎ vb. IV v. porobotl. PORdS, -OÂSĂ adj. I. Care are pori1 (I 3), care prezintă mici orificii în masa sa ; care nu e compact. [Oasele] sînt poroase, au bortite şi moi. Amfilohie, g. f. 252r/4. Măduva... este o materie uşoară şi poroasă, ce umple deşertul arborului. J. Cihac, i. n. 253/19. Cărbunele de lemn este prea poros. Marin, ph. i, 48/18. Meduva centrală este compusă întocmai ca coaja d’o ţesătură celulară foarte poroasă. Barasch, b. 8. [Hidrogenul] poale străbate cu uşurinţă prin corpurile poroase. Poni, ch. 47, cf. Barcianu, Alexi, w. Dintr-o piatră care nu e niciodată poroasă, s-au cioplit cadrele ferestrelor. Iorga, c. i. ii, 20, cf. Şăineanu, d. u. Pietrele de polizor confecţionate cu aceşti lianţi vor fi poroase, curate şi perfect omogene. Ioanovici, tehn. 333. Cu cit firul este mai poros, lovirea şi destinderea sculelor se face mai puternic. Ionescu-Muscel, ţes. 64. Ulcelele poroase care se vindeau la circiumă odată cu jumătatea de litru de vin din ele erau duse la gură totdeauna noi. Arghezi, b. 104. Trecerea gazelor prin pereţi păroşi. Cişman, fiz. i, 315. In ce priveşte prăjiturile, cele poroase sînt bine suportate. Belea, p. a. 244. + S p e c. (Despre pămînt) Care are o consistenţă redusă, care este puţin compact; afinat, rar. Pămîntul nisipos fiind prea poros şi prea primitor, este. .. cu deosebire simţitor la influenţa îngheţului. Penescu, pr. 3/19. Coaja pămîntului este o materie slabă şi poroasă. Litinschi, m. 5/7. Un loc poros (precum sînt teriturile nesipoase sau de petriş). Barasch, i. 68/16. In pămînturile drenate, rădăcinile răzbate [sic I] lesne în pămîntul care devine poros. I. Ionescu, m. 323. 2. (învechit) Care are pori1 (I 2). Frunzele... sînt acoperite de o peliţă poroasă. Stamati, m. 26/1. 3. (învechit) Care are pori1 (II). Cf. Stamati, d. — PI. : poroşi, -oase. — Din lat. porosus, it. poroso, fr. poreux. POROSICĂ s. f. (Bot. ; regional) Zorea (Pharbitis purpurea). Borza, d. 127. — Accentul necunoscut. — PI. ;? — Etimologia necunoscută. PdROŞl, -Ă adj. (Vestul Transilv. şi prin Maram.; despre cai) Nărăvaş. Cf. Barcianu, alr i 1 110/302, 320, 359, alr n/316, a i 13. — Accentuat şi: pordş. alr i 1 110/320. —PI.: poroşi, -e. — Şi : poraş, -ă (a i 13), poărăz, -ă (alr i 1 110/359), poărlş, -ă (ib. 1 110/302), puriiş, -ă (Barcianu) adj. — Cf. poară, porav. PORdŞi!, -Ă adj. (Regional; de obicei în descîntece) Foarte roşu ; (regional) paroşu. Pîn’la lacul roş, Roş, '■ poroş. ap. tdrg 1 193. Ho I vacă roşă, Poroşă. Marian, na. 46. A venit omul roş Poroş. id. ib. 388, cf. bul. fil. vii —viii, 116. — PI. : poroşi, -e. — Po-1 +.roş. PORdŞNIC s. m. v. poruşnlc. POROVdS, -OÂSĂ adj. v. porăvos. / POROZĂTJ s. n. 1. (Transilv.) Nisip (1); spec. nisip fin, p. e x t. praf, cenuşă care se presăra, înainte de a se cunoaşte sugativa, pe scrisorile proaspăt scrise, pentru a absorbi cerneala. Cf. Klein, d. 408, Cle-mens, lb, Cihac, ii, 521, lm, ddrf, Alexi, \v., dr. iv, 797, Scrib an, d. • 2. (Prin Transilv. ; în forma paraziu) Nisip fin din albia şi de pe malul rîurilor, care, amestecat cu var, ; se foloseşte la spoit. Ierburi crescute pe paraziuri — nisipuri fine depuse de ape. Atila, p. 66, cf. 81, com. din Vale-Sibiu. 3. (Regional) Palmă1 (5) (făcută din nuiele de alun). Com. din fostul judeţ TÎrnava Mică. — PI. : (1) porozăuri, (3) porozaie şi porozauă. — Şi : ' (1) paraziu (pl. paraziuri), părăzii (dr. iv, 797) s. n., pitrăzău (Klein, d. 408) subst. — Din magh. porz6. POROZIT s. f. v. porozltate. POROZITÂTE s. f. Proprietate a unul corp de a fi poros. Cf. Amfilohie, g. f. 131 r/X8, M. Drăghici, f. i, 4r/18. Cu vitele sale şi cu un plug făcut subt ochii lui, va da pămînluiui porozitatea ce îl va face roditor. Bre-zoianu, a. 133/17, cf. Negulici. Fieşlecarele [trup] este oarecum bortelit mai mult sau mai puţin, deci această însuşire generală a trupurilor să numeşte porime sau '■ porozltate. Stamati, f. 8/25. Acidul carbonic solid... nu produce asupra organelor un efect frigorific...; aceasta vine fără îndoială de la porozitatea sa. Marin, pr. i, 162/29, cf. Barasch, i. n. 10/23, Polizu. Se numeşte porozltate, proprietatea ce au corpurile de a poseda locuri deşerte saii pori între părţile lor materiale. Poni, f. 5, cf. cade. Studiul porozităţii unei roci traversate 12187 POROZLUI — 1075 —I PORT2 de un sondaj se făcea numai prin carotajul mecanic. enc. tehn. i, 210. Frecările cresc cu grosimea, porozi-tatea şi lipsa de rezistenţă a firelor. Ionescu-Muscel, ţes. 124. Infiltraţia apelor nu depinde numai de compoziţia şi de porozitatea solului, probl. geogr. . i, 69, ci. der. + Defect al unei piese (metalice) turnate care constă în prezenţa unor goluri în masa ei. Cf. m. d. enc. — Pl. : porozilăţi. —Şi: (învechit) porozltă s. f. Amfilohie, g. f. 136r/17. — Din lat. porositas, it. poros!tà, fr. porosité. POROZLUÎ vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Transilv.) A se aprinde, a se înfierbînta. (F i g.) Dacă vrea să aibă fecior, se aşează subt pat săcure, „fărăgău“ şi cuţit, iar ,,cîn o porozlui dragostea acea dulce, să h'ie bărbatu cu clopu in cap“, arh. fok. vi, 39. — Prez. ind. : porozluiesc. — Din magh. parăzsol. PORPLÉCA s. f. (Regional) „Fată simpatizată de toată lumea pentru purtările ei bune“ (Izvoarele — Băi-leşti). Paşca, gl. -PI.:? — Etimologia necunoscută. PORŞĂR s. m., s. n. v. porcuşor. PORŞOAGĂ s. f. v. porşojj. PORŞ0G s. n. (Regional) Porcoi (3) (Mîrşani —Caracal). Cf. alr i 933/880, ib. 934/880. — Pl. : porşoage. — Şi : porşoâgă s. f. alr i 933/880. — De la porşor. PORŞ0R s. m., s. n. v. porcuşor. PORŞORAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui porşor. V. porcuşor. Cf. s. c. şt. (Iaşi), 1958, 147. Piperul. . . de cîte ori îl trăgea cu mătura sărea îndărăpt şi strica porşoraşul de gunoi ce făcea muierea. Mera, L. B. 90. — Pl. : porşoraşe. — Porşor + suf. -aş. PORŞORf vb. IV. Tranz. (Regional ; complementul indică fînul) A aduna, a strînge în porcoaie (3).Cf. Bocăneţu, t. a. 128, com. Marian. Vai, sărace căile mele, Cum creşte iarba pe ele. — Las’ să crească, să-nflorească, Fele mari s-o pologească, Feciorii s-o poşorească. L. Costin, gr. băn. 166, cf. Glosar reg. — Prez. ind. -, porşoresc. — Şi : poşori, poşor! (Bocăneţu, t. a. 128) vb. IV. — V. porşor. PORŞORITTÎRĂ s. f. (Prin Bucov.) Grămadă de fîn în formă de şiră. Corii. Marian. — Pl. : porşorituri. — Porşor + suf. -itură. PORŞORTÎŢ s. n. (Regional) Diminutiv al lui porşor. V. porcuşor (4). (Vadu Crişului —Oradea). alr i 934/295. — Pl. : porşorufe. — Porşor + suf. -uţ. P0RŞTINĂ s. f. Dare care se plătea pe porci (1). Scuteşte m[ănăstilrea Bursucii... de goştină, de dese-tină, de porştină şi altele (a. 1713). cat. man. i, 510. — Pl. : porştine. — Cf. porc, porşor. PORT-I Element de compunere care însemnează „purtător de...“, „susţinător de..." sau „purtare de...“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: port alt oi, port cuţit, portdrapel etc. — Din fr. porte-. PORT2 s. ,n. I. Faptul de a purta, de a avea cu sine, de a folosi. Oameni puternici..., destoinici în portul de arme. Murnu, i. 41. Poţi să-l învinuieşti de port ilegal de armă ? Preda, m. s. 14. II. 1. îmbrăcămintea şi încălţămintea obişnuită (în general sau într-o anumită împrejurare) a unui om; fel de a se îmbrăca sau de îmbrăcăminte caracteristic unui popor, “unei regiuni, unei epoci etc. ; costum. Athinei certară pre muieri-şi pentru moartea omului şi le primeniră hainele lor într-ali port. Herodot (1645), 300. Lepădă portul cu păcatele şi îmbrăcă port bărbătesc. Dosoftei, v. s. septembrie 14r/14. încă şi alt lucru le-au stricat lor: portul cel nemţesc, ist. ţ. r. 40. Cu vreme iau portul neam de la neam. N. Costin, l. 142, cf. 143. Atunce cînd s-au schimbat portul, atunce sîngur împăratul i-au ras barba cu mîna lui'. Neculce, l. 28, cf. 293. Portul lui şi în casă cînd era, şi afară cînd ieşea, era frumos, luciu şi curat. C. Cantacuzino, cm i, 78. Era tot feciori de boieri şi portul lor era îmbrăcaţi cu şarbanale cu cabaniţe (a. 1743). gcr ii, 33/22. Sălerăteaze părul capului tuturor intr-un chip... şi să-i îmbrace pre toţ într-un port (a. 1760). id. ib. 71/34, cf. lb. Deşi învăscut în port păstoresc.. . prin nobleţă aerului său fu recunoscut de castelan. Asachi; s. l. ii, 41. Ea îşi schimbase portul ca să poată a-i vătăma în război. Bălcescu, m. v. 103. Chiar portu-ţi mărturiseşte şi te arată curat C-ai ţinut sărbători multe şi nimica n-ai lucrat. Pann', p. v. i, 140/25. Românii care se înstrăinau in Turcia, se bucurau de drepturile lor naţionale, nefiind datori de a-şi schimba nici portul (a. 1869). Uricariul, i, 183, cf. Cihac, i, 213. Ea se înveli în portul ei graţios şi poef.ic ce este al tuturor femeilor din aceste locuri. Bolintineanu, .o. 290. Se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci şi cu numele său de monah. Odobescu, s. i, 335. S-apropie de cort Un bălrîn atît de simplu, după vorbă, după port. Eminescu, o. i, 146, cf. 171. Ce mulţime de oameni şi ce amestecătură de tipuri şi de porturi şi de limbi / Slavici, o. ii, 84. Se băga de seamă după port şi aşezare. . . că alta nu putea fi decît înţelepciunea. Delavrancea, s. 93. Orăşenii... se deosebesc de ţărani prin port, prin felul vieţii, mai cu seamă prin interesele de clasă. Gherea, st. cr. ii, 243, cf, ddrf. Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. Coşbuc, p. i, 57. La mijloc stau fecioare Şi neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare, id. ib.. 72. Un om s-a strecurat de-afară.... Un biet moşneag cu barba albă, frumos în portul de la ţară. Goga, c. p. 8, cf. id. Poezii, 152. Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la ţară. Iosif, patr. 9, cf. id. p. 64. Din deosebite lucrări, căpătăm bogate informaţii asupra portului românilor din Munţii Apuseni. Pamfile, i. c. 369. Mi-a venit un ţăran de la Mîndreşti, ţăran chiabur, se cunoştea după port. Brătescu-Voineşţi, p. 200. Pe drum treceau ţărani în port străin şi se opreau cu toţii înaintea unei case de zid. Agîrbiceanu, a.-540. Acesta era portul ei de drum. Hogaş, dr. i, 6. O singură dată l-am văzut în port preoţesc. Galaction, a. 28, cf. id. o. a. ii, 47. Flăcăii şi fetele veniseră în port de sărbătoare. Sado-veanu, o. i, 232, cf. x, 389. Vede... delegaţiile venite din toate colţurile ţării, în porturi atît de diferite. Camil Petrescu, O; ii, 408, cf. C. Petrescu, a. r. 6. îmbogăţirea nuri.dusese, ca pe alţii, la schimbarea portului. Stancu, r. a. i, 45. îşi deapănă tortul. Din care şi-or, ţese leliţele portul. Deşliu, g. 47. Nu mă jeli cu portul, jeleşte cu sufletul. Jarnîk -BÎrşeanu, d. 111. [Pe copii] îi îmbrăcă. împăratul înţr-un port. Reteganul, p. i, : 33, cf. Doine, 85. Iacă badea trece Oltul, că-i cunosc mînza şi portul. Bibicescu, p. p. 36. Că ţi-i glasul bărbătesc Şi ţi-i portu muieresc. folc. transilv. i, 203, cf. folc. mold. i, 305. Vrednicia omului se cunoaşte după pori. Zanne, p. iii, 314. . , 2. (învechit) Aspect, înfăţişare. Uitară scărba mi-rîndu-se de frîmseaţea feţii lor şi de portul veşmentelor ce era priînşii. Varlaam, c. 131. A luat-o pe lîngă 12200 PÓRT* — 107é — Portal casele cu port turcesc. Galaction, o. 188. + (învechit, rar) Fel, gen, soi. Vedem acum la Cercheji că acest port de încălţăminte pentru sprinienie îl ţin. M. Cos-tin, let. i, 28/16.-+ S p e c. (Silv. ; sens curent) Felul în care se prezintă o specie de arbori în pădure după vîrstă, tratament etc. Cf. ds. 3. (Astăzi rar) Atitudine, ţinută ; fel de a fi, de a se purta, purtare, conduită, comportare. Un stat înalt şi nobil, un port de maiestate, O frunte mare. Heliade, o. i, 230. O sită. . . o purta ca un chip de umbreală. Tot portul său era plin de mîndrie. Dră-ghici, r. 59/29. Se purta adică cum le era vorba şi vorbea cum le era portul, cr (1848), 7E/41, cf. Brezoianu, f. 111/30. Trupul ei era nalt, portul ei drept şi falnic. Odobescu, ş. i, 107, cf. 282. Azi le sameni tuturor La umblet şi la port. Eminescu, o. i, 192, cf. 171. Subţire-n trup şi blîndă-n grai, Şi-n port aşa isteaţă. Coşbuc, p. i, 108, cf. 247. Se găsi numai ceva cam semeaţă, portul sever, ochii cruzi. D. Zamfirescu, a. 142. Le ştia portul, şi cum s-a întors din oştire, s-a lăsat greu pe ei. Sandu-Aldea, u. p. 84. Omul de omenie se cunoaşte după grai şi după port. Vlasiu, a. p. 249. Ori te poartă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul. Zanne, p. ii, 837. O E x p r. (Regional) Ari purta portul (cuiva) = a se adapta la felul (dificil) de a fi al cuiva (suportîndu-i toanele, curiozităţile etc.). Cine-a mai dori să facă tovărăşie eu tine, aibă-şi parte şi poarte-ţi portul, că pe noi ştiu că ne-ai ameţit. Creangă, p. 252, cf. Zanne, p. iii, 315. — PI. : porturi. — Post verbal de la purta. PORT3 s. n. 1. Loc situat pe malul unei ape navigabile, amenajat cu instalaţiile necesare pentru acos-area, încărcarea, descărcarea şi repararea navelor; (învechit) liman. Porto sau liman. Călătorie, iv, 27T/H. Inglitera are foarte bune porturi. Amfilohie, g. 75/16, cf. geogr. mat. 222r/23. Prea mult se vorbeşte acum la Paris pentru o călătorie a righit Frânţii spre cercetarea porturilor (limanurilor), cr (1829), 157V4. Olanda. .. aflîndu-se în mare nevoie de monetă şi împrumutîndu-se, au dai în posesie pe o vreme vama portului Amsterdam, ar (1829), 26l1/14. Coloniile englezeşti au fost silite a părăsi portul (limanul) natal; ib. (1831). 240a/31. De la deschiderea navigaţiei pînă la 15 mai au intrat în port 220 vase. gt (1838), 602/l. Un mic prund sigur de furtuni şi comod la descărcarea corăbiilor se numeşte port. Genilie, g: 117/16, cf. id. p. 59/13, eg 6/15. Producturile vor fi primite în-porturile britanice, cr (1846), 211/10. Dincolo de Dupastru, lîngă mare, este... Odesa cu un port comerţiăl de măre însemnătate. Laurian, m. iii, 117/23. Din două părţi se vedeau sosind corăbiile în port. Bălcescu, m. v. 78. In acest an au rămas în port cuprinse de gheaţă 5'corăbii. cr (1848), 211/24. Englitera are foarte bune porturi au vaduri în mare pentru corăbii, sp i, 74/10, cf. Stamati, d. Portul sau limanul unde trag corăbiile. Iarcu, d. s. îi, 439/12. Primblarea mea favorită era pe marginea portului, unde... priveam ceasuri întregi formele deosebite a corăbiilor, rom. lit. 21/12. Cîrma-ciul vrednic ştie de stînci să se ferească. :. Şi scapă de furtună în portul cel dorit. Negruzzi, s. ii, 193. Un şir de mart corăbii stau înecate-n port. Alecsandri, o. 139. Cu patru ore mai tîrziu ajunserăm în portul Varnei. Bolintineanu, o. 271. N-au meritat pedeapsa mai grea a muncii la ocnele de sare sau la porturile dupe malul Dunării. Odobescu, s. i, 373. Dac-o fi holeră... patruzeci de zile nu-mi dă voie să intru-n port, mi se strică marfa şi rămîi sărac. Caragiale, o. ii, 221. Intrarea şi ieşirea vaselor din port. Culianu, c. 321. Bastimentul intră într-un port străin. Hamangiu, c. c. 208. Se lăsau în vule, înspre port. Bujor, s. 144, cf. Şăi-neanu, d. u. Privi către portul de unde venea chemarea. Galaction, o. a. i, 46. Chemase:.. şi pe căpitanul portului, un ofiţer activ de marină. Bhăescu, o. a. ii, 169. Să ne întoarcem în port. Sahia, n. 45. Din ambele porturi, corăbiile genoveze pluteau spre Cafa. Sadoveanu, o. xii, 201. Rodos avea două porturi minunate. Bart, s. m. 47. La masă venea sătul din port, unde mînca pe apucate. Călinescu, s. 65, cf. Bogza, c. o. 60. In incinta portului Constanţa a luat fiinţă. .. o şcoală medie tehnică de marină. Scînteia, 1952, nr. 2 398. S-a dus în port ca să-şi asigure loc pe o şalupă pentru a doua zi dimineaţa, v. rom. martie 1954, 27. Marele pavoaz domina portul, l 1965, nr. 16, 6/1. <> (Prin lărgirea sensului) Cîteva bulevarde aglomerate de care, camioane şi căruţe grele. . . deservesc mesageriile voluminoase din pitorescul port de uscat al gărilor de mărfuri. Arghezi, b. 96. <> F i g. Portul meu de mult nu mai aşteaptă nici un vas din Indii. Beniuc, v. a. i, 124. Născut pe marea enervată-a vieţii, Eu mi-am găsit un port şi-am ancorat. Labiş, p. 236. 2. P. e x t. Oraş care are un port3 (1). Aveau comercianţi şi bancheri mari şi bogaţi în toate porturile. Ghica, s. 93. Localitate modestă şi covîrşită in importanţă de atîtea şi atîtea oraşe, şi porturi, de pe ţărmul românesc al Dunării. Galaction, a. 83. De doi ani portul îşi înmormîntează morţii fără popă. Saiiia, n. 43. Tu ştii unde este Civita Vecchia? ... E un port. Un port mic în Mediterana. Sebastian, t. 49. Intîm-plările l-au dus cu tot cu tovarăşi în portul Galaţilor. Sadoveanu, o. i, 532, cf. 534. Oraşul, port de mare, unde îşi avea garnizoana, fusese ocupat. Pas, z. iii, 8. La ora asta, o fală nu mai circulă singură într-un port. t septembrie 1962, 21. — [PI. : porturi. — Şi: (învechit, rar) pârto s. n. — Din ngr. flipto, it. porto, fr. port. PORT* s. n. v. porto*. PORTABÂC s. n. v. porttaliac. PORTABIL, -Ă adj. 1. (Despre obiecte) Care poate fi transportat cu uşurinţă, care poate fi purtat uşor (cu sine); portativ1, transportabil. Cf. prot.-pop., n. d., Âlexi, w. Receptoare cu iranzistoare se construiesc atît de tip staţionar, cît şi portabile, ltr2 xiv, 179, cf. dl, dm. O altă surpriză plăcută pentru cumpărători. . . va fi aparatul portabil tranzistorizat. Scînteia, 1965, nr. 6 794, cf. m. d. enc., dex. 2. (Rar; despre obiecte de îmbrăcăminte) Care mai poate fi purtat, care nu este încă uzat; purtabil. Haine... scoase de la naftalină, dar portabile. Călinescu, s, 507. — PI. : portabili, -e. — Din fr. portablc. PORTÂL s. n. 1. Intrare principală monumentală a unui edificiu, a unui ansamblu de clădiri etc., de obicei încadrată cu un chenar de piatră, de zid etc. bogat împodobit cu reliefuri. Cf. lm. A trimis [plănui] atît pentru biserică cît şi pentru portale. Maiorescu, d, i, 20.3. Intrai, prin porialele de aur ale bisericii, înăuntru. Eminescu, g. p. 96. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreţii. id. o. i, 202, cf. ddrf. Biserica. .. are un portal frumos. Moldo van, ţ. n. 122, cf. Barcianu, Alexi, w., Naum, ist, art. I73, Şăineanu, d. u. Iţi pîndeam seara calea ... ca, să te văd coborînd de la portal pe lespezi pînă la gondolă. Camil Petrescu, t. ii, 241. Deasupra portalului subt care intraseră era scris cu litere mari, aurite. Sadoveanu, o. xvn, 240. La copou, un palat cu portal înalt. Camilar, n. i, 114. Vile somptuoase, ale căror umbre se profilau straniu în lumina mohorîtă a portalurilor. Vornic, p. 127. S-a ridicat o casă cu portalul în arc, cu balcoane de fier bătut, gl 1958, nr. 200, 3/2, cf. dm, der. OFig. Închideţi partalele minţii. Neculuţă, ţ. d. 75, cf. Galaction, o.'a. i, 106. Surpă bolţi de ramuri albe Cu portaluri de argint. Topîrceanu, b. 17.. 2. Deschidere din piatră sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferată. Cf. der, dex. 3. Construcţie de zidărie sau de beton care are rolul de a consolida solul din jurul gurilor unui tunel şi 12205 PORTALTOI — 1077 — PORTATIV1 taluzul de deasupra. Cf. dl, dm. Cînd vei ajunge dincolo, la celălalt portal al Cheilor, le vei uita în urmă, cu inima înfiorată de admiraţie, gl 1961, nr. 402, 4/2. Portalele tunetelor îndeplinesc şi rolul de ziduri de sprijin, ltr3, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : portaluri şi porlale. — Din germ. Portal, it. portale. PORTALTdl s. n. Plantă cu rădăcinile viguroase şi rezistente, pe care cresc, în urma altoirii, soiuri valoroase de pomi fructiferi, viţă de vie, trandafiri etc. ; (regional) mlădiţă (1), pădureţ (I 1). Cf. cade, ds. Gutuiul... se întrebuinţează ca portalloi. . ;, mai rar sub formă de puieţi. enc. agr., cf. der. Plantele pe care se fixează [butaşii] se numesc portalloaie: Botanica, 64. S-au adus tot soiul de vile din apus, altoite pe port-altoi american. C. Giurescu, p. o. 97, cf. alr sn i h 220. <0> (Adjectival) O atenţie specială se va da viilor, sporindu-se producţia de coarde de viţă porlălloi şi de viţă altoită, leg. ec. pl. 441. Viţele poftaltoi folosite în ţara noastră sînt obţinute din specii americane. LTR3. — Pl. : portalloaie, — Port-1 + altoi (după fr. porle-greffe). Î’ORTAMÎÎNT s. n. (Muz.) Legato îiitre două note cu interval mai mare, care se execută vocal alunecînd pe sunetele treptelor intermediare; şir de note sau de măsuri pus sub un singur arc de legato, care se execută la un instrument în continuare. Cf. Ivela, d. m., Scriban, d. Trecerea de la un sunet la altul se face... prin portamente. Alexandru, i. m. 300. — Pl. : portamente. — Din it. portahiento. PORTANT, -Ă adj. (Tehn.) Care este construit special pentru a putea suporta încărcături; purtător, susţinător. Cf. ltr2, dn, m. d. enc., dex. <£> Forţă portantă = portanţă. m. d. enc., cf. dex. — Pl. : portanţi, -te. .. — Din fr. portant. PORTÂNŢĂ s. f. Forţă care asigură sustentaţia unui corp cufundat într-un fluid şi aflat în mişcare faţă de acest fluid, forţă portantă; p. ext. (cea mai mare) sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. Cf. ltr2, dn, der, m. d. enc., dex. — Pl. : porlanţe. — Din fr. portance. PORTÂR s. m. 1. Persoană care are sarcina de a păzi intrarea unei întreprinderi, instituţii, case'de locuit etc. ; (învechit) portier. Deci, carile dintru portari ne va lăsa de bună voie, bun lucru îi va fi. Herodot (1645), 176, cf. 178. Portariului porunci să prevea-ghe. n. test. (1648), 59v/9. Şi strigară portarii şi spuseră la casa împăratului. Biblia (1688), 2702/40. Portarii zicea că făr de porunca împăratului nu vor deş-chide. ist. ţ. r. 101. Mersă drept la poartă, precum spun, Şi dede portariului bună sară. Budai-Deleanu, ţ. 127, cf. drlu. Portarul îl primi şi îl găzdui. Ne-gruzzi, s. i, 219. Cobor iute, scol pe portar şi plătesc. Caragiale, o. i, 78. Acest bălrîn era portarul curţii şi lăsat acolo să păzească palatul pînă s-o găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia. Işpiresco, l. 101, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Portarul în drum i-a oprit. Arghezi, v. 187. Peste vreun ceas portarul îi vesti că domnul ministru nu mai vine azi. Rebreanu, r. i, 269. Cum n-avea bagaje, portarul îi ceru plata camerei înainte. C. Petrescu, c. v. 39, cf. id. î. ii, 190. Am defilat pe dinaintea hotelurilor cu trei caturi, cu portari galonaţi. Brăescu, o. a. ii, 133, cf. i, 104. Portarul mi-a spus că nici nu le văzuse prin hotel. Sebastian, t. 345. Ajungînd la clinică, mi-a făcut cunoştinţă cu portarul. Vlasiu, d. 14. Ceru portarului... lista călătorilor. Sadoveanu, o. viii, 235, cf. i, 10. Cornescu ar fi excelent ca portar, sugeră..: Gaitlany. Călinescu, s. 511. Portarul chemase liftul. Stancu r. a. iv, 180. Portarul deschise nişte ochi spălăciţi. Vinea, l. i, 33: Nu tu portar, nu tu suflet să te întrebe ce vrei. Barbu, z. 110. Du-le iar la portar şi întreabă-l ce a spus. t septembrie 1962, 26. 2. Titlu dat în trecut boierului însărcinat cu paza curţii domneşti (mai tîrziu avînd şi alte atribuţii de protocol sau administrative); boier care avea acest titlu ; (învechit) uşâr. Cf. Mihăilă, d. 142. Prin voia lui Vergo portar iul... ati purtat aceste trebi cătră vizirul din oremile acestea, ist. ţ. r. 39. La acest război au perit. . . Standul portariul. R. Popescu, cm i, 274. Aduriindu-s[e] boierii dimpreunfăj cu Dumfijtraşco 2 portar (a. 1732). Iorga, s. d. xii, 223. Au venit scrisorii] a lui portar de la vodă şi i-au dat toate catanele asupra-i, boierindu-l a fi bimbaş (a. 1788). id. ib. viii, 105, cf. 16. Preda vornic vinde lui Mitrea portar pe mai mulţi rumâni. Panaitescu, o. ţ. 259. Domnul Mihnea Vodă Din gură-mi striga...: Voi, nouă portari, ’Nchideţi nouă porţi, Nouă ciohodari, Tăiaţi nouă fraţi. Teodorescu, p. p. 51. O Vel portar sau portar mare = şeful portarilor (2). Au rădicat domn acei răi şi cruzi boiari pe Cornea, care au fost portar mare. R. Popescu, cm i, 288. Matei Sacăzlăul vel portar. R. Greceanu, cm ii, 127. Vergo vel portar (începutul sec. xviii). mag. ist. ii, 134/14. [Leafă] 1 800 lei pe an vel portar (a. 1776). Uricariul, xix, 392. Şi mi-o cere-un portar mare. Teodorescu, p. p. 86. El mi-şt d-are-o fală mare... Şi mi-o cere-un portar mare. PĂs-culescu, l. p. 55. (Prin lărgirea sensului) Alunei a venit un portari măre de la împărăţie şi a adus steag de domnie lui Petru. Şincai, hr. ii, 207/15. (Vel) portar de Suceava (sau de Suceavă, al Sucevei sau la ori de cetatea Sucevei) sau portarul Sucevei = titlu purtat de boierul însărcinat cu paza şi cu apărarea capitalei şi a curţii moldovene (care mai tîrziu a avut şi comanda supremă a oştirii); boier care avea acest titlu. Dima, portar de cetatea Sucevei (începutul sec. xvn). Ro-setti, B. 65. Cornea. . . fusease aluncea portariu la cetatea Sucevii. Ureche, l. 150. Au rădicat domn pre Alexandru Vodă. .. carele fusese atuncea portar la cetatea Sucevei. Simion Dasc., let. 153. In vechile vremi hatman nu era ci, în locul hatmanului era o boierie ci se numea bel portar de Suceavă (sfîrşitul sec. xviii). let. iii, 292/4. Se adăogi hatmanului şi demnitatea de portar al Sucevei. Iorga, c. i. ii, 155. Io, Ştefan Voievod, m-ăm pus la porunca lui, ca şi portarul Sucevei. Delavrancea, o. ii, 32, cf. bul. com. ist. v, 40. Domnului hatman şi portar al Sucevei Toma Cîndea i-a dat in samă oastea. Sadoveanu, o. xii, 257. 3. Jucător care apără poarta1 (3 a) unoi echipe la diferite jocuri sportive. Cf. dm. Aceşti portari... salvau goluri imparabile. contemp. 1966, nr. 1 035, 2/3. Puţin mai tîrziu însă, portarul austriac... scoate pucul din plasă. sp. pop. 1966, nr. 4 916, 4/3. 4. (Regional) Portărel (3) (Voiniceni—Tîrgu Mureş). alr sn iv 1 014/235. — Pl. : portari. — Poartă* -f suf. -ar. PORTARĂU s. m. v. portărel. PORTARMA s. f. Purtare, deţinere a unei arme de foc. Cf. dl , dm, sfc i, 179, m. d. enc., dex. a Per-mi s de portarmă. — Port-1 -f armă. PdRTAŞ subst. (Regional) Schelă, loc situat pe maiul unei ape curgătoare unde se depozitează lemnul tăiat din pădure şi unde se construiesc plute (Vişeu de Sus). Arvinte, term. 162. — Pl. : ? — Cf. magii, porta. PORTATÎV1, -Ă adj. (Despre obiecte) Care poate fi transportat cu uşurinţă, care poate fi purtat uşor (cu sine); portabil (1), transportabil. Cf. Stamati, 12214 PORTATIV2 — 107-8 — PORTBAGAJ d., Polizu. Narghileaua portativă a perşilor. Odobescu, s. ii, 296, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., . Şăineanu, d. u., cade. Ne-am chinuit. .. cu tragerea indirectă, pe care ne-o explica trudit profesorul de arme portative. Brăescu, a. 247. îşi razimă picioarele pe aceste mici sobe portative. Sadoveanu, o. ix, 292. Explozia se producea prin curentul electric al unei mici baterii portative. Bart, s. m. 72. Telescopul sau periscopul. .. sînt de formate deosebite'însă foarte portative. Arghezi, c. J. 184. într-un coif stă Slavici, care a adus cu el un registru portativ pe care-l tot cercetează, v. rom, februarie 1957, 18. O Dicţionar portativ = dicţionar de format mic, cu un număr redus de cuvinte şi sensuri în comparaţie cu dicţionarele obişnuite; (învechit) dicţionar purtăreţ. Cf. dm, dex. (Aparat de) radio portativ = aparat de radio cu tranzistori, de dimensiuni reduse, alimentat de baterii. A adus un aparat de radio portativ şi imediat începe să sfîşie liniştea din jur cu stridentele unei muzici de calitate dubioasă, vîn. pesc. ianuarie 1964, 2. + (Rar; despre dimensiunea unor obiecte) Redus, mic (II). îşi depunea... gea-mandanul, de dimensiuni portative, la picioare. C. Pe-trescu, o. p. i, 146. — PI. : portativi, -e. — Şi : (învechit) purtativ, -ă adj. Barcianu, Alexi, w. — Din fr. portatiî. PORTATÎV" s. n. Sistem de cinci linii orizontale, paralele şi egal distanţate, pe care şi între care se scriu notele muzicale. Cf. Tim. Popovici, d. m., cade. S-a oprii din zbor o cioară... Suspendată ca o notă Pe un portativ gigant. Topîrceanu, m. 11, cf. Roma-nescu, zeţ. 111. Portative cu note care redau strigătele unor vînzători de stradă. Oprescu, s. 34. Tu nu ştii ce-s acelea, şi nici nu ai idee, O gamă, un solfegiu, un portativ, o cheie. Arghezi, s. p. 94. Scrierea pe două, trei, patru linii, înainte de a trece la portativul obişnuit, este foarte indicată. M 1962, nr. 2, 30, cf. der. <> F i g. în poezia descriptivă, acestea sînt puse pe un portativ sufletesc. Ibrăileanu, s. l. 116, cf. Lovinescu, s. i, 161. Un Flaubert, un Zola, construiesc caracterele pe portativul unor linii de lungă durată. Blaga, z. 113. [în opera lui Sadoveanu] toate gîndurile, priveliştile, figurile sînt puse pe portativ, virgulele cîntă şi ele. v. rom. octombrie 1955, 22. + P. g en er. (Rar) Linia-tură. Toate cărţile şi caietele erau învelite cu o grijă meticuloasă şi semnate caligrafic pe un portativ tras uşor cu creionul. CXlinescu, e. o. i, 62- — PI. : portative. — Cf. por t-1. PORTAVION s. n. Navă de luptă de mare tonaj construită special pentru a permite gararea, decolarea şi aterizarea avioanelor. Cf. dm, sec i, 163. Diferite obiective pot fi lovite de arma nucleară şi cu ajutorul aviaţiei, acţionînd atît de pe bazele terestre, cît şi de pe portavioane. Lupta de Cl^să, 1962, nr. 1, 44, cf. der, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -vi-on. — PI. : portavioane — Din fr. porte-avions. PORTAVdCE s. f. Instrument metalic simplu de forma unei pîlnii ori ansamblu alcătuit dintr-un microfon, un amplificator şi un difuzor avînd aspectul unei pîlnii, folosit la transmiterea unor comenzi, informaţii etc. la distanţă, de obicei pe o navă ; p. g e n er. megafon. Pristanda (punînd mîinile amîndouă lîngă gură ca o portvoce şi strigînd asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea). Caragiale, o. vi, 148, cf. Alexi, w., abc mar., dm. De la liziera pădurii, prin portavoce, cineva strigă. T. Popovici, se. 281. Portavocea poale avea partea terminală flexibilă, ltr2, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Şi: (rar) portvoce s. f. — Din it. portavoce. PORTĂFfilL s. n. v. portofel. PORTĂREASĂ s. f. 1. Femeie care are sarcina de a păzi intrarea unei întreprinderi, instituţii, case de locuit etc.; (învechit) portăriţă. Cf. ddrf, cade. M-am dus alături la portăreasă şi-am rugat-o să-mi dea ceva de mîncare. Vlasiu, d. 353. Nu deschidem, hotărî portăreasa prudentă. Voiculescu, p. i, 189, cf. dm, m. d. ENC., DEX. 2. Soţia portarului (1). Cf. cade, dm, dex. — PI. : portărese. — Portar + sui. -easă. PORTĂRÎL s. m. Diminutiv al lui porta r. 1. Cf. portar (1). Cf. ddrf, Barcianu. + S p e c. Fiecare dintre feciorii care, în timpul ceremonialului unei nunţi ţărăneşti, închid poarta1 (1) curţii unde se desfăşoară nunta şi nu permit ieşirea tinerilor căsătoriţi decît după ce aceştia le plătesc o despăgubire. Portărei fălefi, Poarta deschideţi. Marian, nu. 606. Pregătindu-se de plecare la casa mirelui, se aleg din ambele părţi cîle doi ,,portarăi“. arh. folk. vii, 64. 2. Funcţionar subordonat portarului (2). Venitul portarici cei mari.. . 24 [lei] de la 12 portărei cu leafă (a. 1776). Uricabiui., xix, 331. Din larguri de palută ies patru portărei: Au coifuri, au ceaprazuri, au sulifa la ei. Coşbuc, p. ii, 194. /Portarul cel mare] are sub dînsul... portărei mai mici vreo cincizeci, ap. tdrg, cf. CADE. 3. (în vechea organizare judecătorească) Funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură şi cu executarea hotărîrilor judecătoreşti; (regional) portar (4). Venea însoţit de comisar şi de un portărel. Slavici, n. i, 268. O bucăţică de viaţă înregistrată cu răceală, ca o garnitură de mobilă într-un proces-verbal de portărel. Vlahuţă, o. a. ii, 233, cf. Alexi, w. Cu multe rugăminţi am înduplecai pe portărei să nu mă facă de ruşine. Agîrbiceanu, a. 179, cf. Şăineanu, d. u. Portărelul, încruntat scriind; trei jandarmi de o parte, smirnă... Voicu rîde la ei în neştire. Bassara-bescu, v. 64, cf. nom. prof. 78. Zice că au să vie cu portăreii, să-l deie afară. Sadoveanu, o. v, 304. Dormea pe poliţele noastre, cu care ne storcea pe la judecăţi şi pe la portărei. Barbu, p. 123, cf. alr sn iv h 1 014. — PI. : portărei. — Şi: (regional) portăreu (alr sn iv h 1 014/537), portarău, purtărel (ib. h 1 014) s. m. — Portar + suf. -el. — Portăreu, portarău: sg. refăcut după portărei (pl. lui portărel). PORTĂRÎŢ, -EAŢĂ adj. v. purtăreţ. PORTĂRfiU s. m. v. portărel. PORTĂRÎE s. f. 1. (învechit, rar) Meseria, funcţia de portar (1). O chiliuţă de lîngă poartă, de bună seamă chilia porlăriei. ap. tdrg. 2. (Neobişnuit) Funcţia, demnitatea, rangul de portar (2). Cf. scl 1971, 408. — Pl. : portarii. — Portar + suf. -ie. PORTĂRÎŢĂ s. f. (învechit) Portăreasă (1). Porlă-riţa casii curăţea grîu. Biblia (1688), 2222/55. Alerga cătră Arsachi, poruncind mai înainte portăriţii... ca oricarele va vrea să între, nicidecum să nu-l lasă. Ae-thiopica, 23r/23, cf. drlu, tdrg. O (Prin lărgirea sensului) Dat-au o zăvesă... să o puie înaintea sfintei şi făcătoarei de minuni icoane in care iaste scris chipul preacuratei fecioare şi maicii lui Dumnezeu, Măriei, care se cheamă portăriţă. anon. cantac., cm i, 104. — Pl. : portărtţe. — Portar + suf. -iţă. PORTBAGAJ s. n. Dispozitiv adaptat la un vehicul sau făcînd parte din alcătuirea lui, în care (sau pe care) se transportă bagajele. Cf. dm. Portbagajul tre- 12225 PORTBAIONETÄ — 1079 — PORTIC buie să fie amplasat astfel incit să nu incomodeze pe călători. LTR2, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : portbagaje. — Din fr. porte-bagages. PORTBAIONÉTA s. f. Dispozitiv din piele ataşat la centura militară, în care se fixează şi se poartă baioneta. Cf. dl, dm. Un cuvint recent ca portsatelit a fost creat după modelul utîdr cuvinte ca portavion, portbaionelă. scl 1960, 737, cf. si. d. enc., dex. — Pronunţat : -ba-io-, — Pl. : portbaionete. — Din fr. porte-baïonnette. PORTBILÉT s. n. (Rar) Portofel (2) în care se ţin bancnotele. Zoe i-a pus in portbilet cinci sutare ori o mie de lei? C. Petrescu, î. i, 97. Scoase restul bancnotelor din portbilet. id. c. v. 47, cf. 30, 256, dm, dex. — Pl. : portbiletè. — Din fr. porte-billets. PORTCÂRT s. n. (Rar) 1. Mic portofel (2) pentru păstrarea actelor de identitate, a cărţilor de vizită etc. Cf. Alexi, w. 2. Porthartă. Cf. dl, dm; — Pl. : porlcarturi. — Din fr. pôrté-cartes. PORTCHÉI s. n. Inel de metal în care se prind cheile ; p. e x t. ansamblu format dintr-un lanţ de metal şi dintr-un inel sau dintr-un toc de piele (cu lanţ) şi inel, în care se prind cheile. Cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl. : porlchei. — Port-1 + cheie (după fr. porte-clefs). PORTCL^ÉU s. n. Casetă de lemn sau de metal în care se introduce placa pe care se fotografiază. Cf. DM, DN. — Pl. : portclişee. — Port-l + clişeu. PORTCREIÔN s. n. Mic tub metalic, dc material plastic etc. în care se introduce vîrful unui creion (pentru a-1 proteja) ori celălalt capăt al lui (pentru a-1 prelungi). Cf. dn2. — Pronunţat : -cre-ion. — Pl. : porlcreioane. — Din fr. porte-crayon. PORTCUŢÎT s. n. Dispozitiv al unei maşini-unelte de aşchiere, care serveşte la fixarea unuia sau a mai multor cuţite în poziţia adecvată pentru prelucrarea pieselor. La cuţitele plane, aşezarea la unghiul respectiv se face moniîndu-le in portcufite speciale. Orbonaş, mec. 268, cf. Soare, maş. 30, dm, dn, m. D. enc., dex. — Pl. : portcufite. — Port-* + cuţit (după fr. porlé-coutcau). PORTDRAPÉL s. m. sg., s. n. 1. S. m. sg. Militar care poartă drapelul unei unităţi, (învechit) san-geactar, sangeagaş, sangeangiu ; sportiv, elev etc. care poartă drapelul unei asociaţii, unei organizaţii etc. ; (rar) portstindard. Cf. cade, dm, m. d. enc., dex. + F i g. Persoană care se află în fruntea unei mişcări, unui curent etc. ; p. e x ţ. idee călăuzitoare ; (rar) portstindard. Aflu acum că sînt un fel de portdrapel şi că trebuie să fiu mindră. Camil Petrescu, t. iii, 289. Are cel mai frumos automobil din capitală, asistă la ţoale premierele, e portdrapelul modei. BrXescu, o. a. i, 8. Partidul Comunist Francez [este] portdrapelul năzuinţelor poporului francez. Scînteia, 1952, nr. 2 399. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept, în care se sprijină coada drapelului, pentru a putea fi purtat mai uşor. Cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl. : (2) porldrapele. — Port-1 + drapel (după fr. porle-dtapeau). PORTÉCA s. f. (Regional) 1. (în forma portică) Negoţ (2), comerţ (Pişcolţ —Carei), alr i 1 590/333. 2. (La sg.) Fel, soi ; calitate (Vîlcele—Turda), mat. dialect, i, 88. Slabă portecă-i asta. id. ib. — Pl. : ? — Şi : portică s. f. alr i 1 590/333. — Din magh. portcka „marfă“. PORTEPÉU s. n. (în dicţionarele din trecut) Port-sabie. Cf. Polizu, lm, Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w. — Pl. : portepee. — Şi : portopéu s. n. lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, \v. — Din fr. porte-épée. PÖRTER s. m. sg. Bere (englezească) neagră, tare şi amară. Ar fi preferat o oală de porter. Heliade, d.j. 127/24. Să trimitem să ne aducă şi o butilcă de porter. Voinescu ii, m. 94/14. Dimineaţa vom mînca cotlete şi vei bea un pahar de porter, in loc de dicoct. Negruzzi, s. i, 207, cf. lm, cade, dm, dn, dex. — Din engl. porter. PORTFÉI s. n. v. portofel. PORTFÉL s. n. v. portofel. PORTFËTJ s. n. v. portofel. PORTFÖLIU s. n. v. portofoliu. PORT-FRÂNC s. n. v. porto-franc. PORTHÄRT s. n. v. porthartă. PORTHARTĂ s. f. Geantă de piele, de pînză etc., care se poartă atîrnată de umăr cu o curea, în care se păstrează hărţile (cu caracter militar) ; (rar) portcart (2). Cf. dm. Primind din mers, de pe cuier, porthartul, îl salută pe tovarăşul Turcu. s iunie 1960, 68, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : porlhărfi. — Şi : porthart s. n. — Port-l + hartă (după fr. porte-cariés). PORTIC s. n. 1. Galerie exterioară acoperită mărginită de o colonadă (uneori cu arcade), construită la intrarea (ori în jurul) unui edificiu, de-a lungul unei străzi, în jurul unei pieţe, al unei grădini etc. şi care serveşte de obicei ca loc de adăpost şi de plimbare. Cf. drlu. Va sosi la vechea catedrală... sf. Nicolai, unde va discălica pe piatra porticului (a. 1834). Uricariul, viii, 190. Zidirile publice, forul, porlicele, băile şi însuşi templurile. gtn (1836), 71bis2/6. O piafă imensă, rotundă, de ambe părfi cercuită de porlice gigantice, sprijinite pe patru sute de coloane. Codru-DrXguşanu, c. 43. Oameni care nu arată norodului Venefiei alte fefe decît aceste tăcute guri de bronz pururea deschise subt porlicii sfîntului Marco. Negruzzi, s. iii, 405, cf. ii, 133. Există, la eslremitatea meridională a oraşului München, un portic bazat pe coloane dorice. Filimon, o. ii, 157. Mai bine sub poriice venifi să vă primblafi Şi cu-ale voastre graţii pe noi să ne-neîntaţi. Alecsandri, t. ii, 335. Atunci se-nălţară în Roma forul lui Traian cu toate edifiçiele decorative dimpre-juru-i: porlice, bibliotecă, templu. Odobescu, s. iii, 72, cf. 74. Dintre alte zidiri de care ne pomenesc inscripţiile dacice, mai amintim sala de gardă cu porlice. Xenopol, i. r. i, 201, cf. 200, Barcianu. Se aciuie sub un portic şi aşteptă să se facă ziuă. Anghel-Iosif, c. l. 34. La umbra de porlice în marmoră sculptate Pun visele-nflorite visări înghirlandate. Petică, o. 147, cf. 131. Sub porticul edificiului s-a aranjat un al doilea pavilion de florile cele mai alese. N. A. Bogdan, c. m. 146, cf. Naum, ist. art. 173. In spatele castelului, la vreo sută de paşi, se afla vechiul conac... cu un cerdac sprijinit pe stîlpi care îi împodobea fafada ca un portic primitiv. Rebreanu, r. i, 80. Marchiza... aşteaptă în gondolă sub portic. Camil Petrescu, t. ii, 212. O gondolă cu văl de purpură depunea pe Canal Grande, sub porticul Senioriei..., pe solul Ini Ştefan-Voievod. Sa- 12244 PORTI CÄ — 1Ö80 —- PÔRTJARTIER doveanu, o. xii, '334. Brunelleschi a zidit, pentru a decora piaţa Santa Maria Annunziala, un portic care este prima construcţie caracteristică a Renaşterii. Oţetea, r. 257, cf. dm. Porticurile au fost folosite mult în antichitatea greacă şi cea romană, ltr3, cf. der. <0> F i g. De ce-ntr-al dragostei portic Eu liniştirii să-i ridic litanii Cînd restul vieţii mele nu-i ridic? Labiş, p. 266. 2. Instalaţie de gimnastică alcătuită dintr-un cadru (metalic) şi dintr-o serie de aparate agăţate de el cu ajutorul unor cirlige. Cf. m. d. enc. — Accentuat şi : (rar) pârtie. Com. Iordan. — Pl. : portice şi porticuri, (învechit, m.) porţiei. — Din fr. portique, lat. porticus. . PORTÎCĂ s. f. v. portecă. PORTICEA s. f. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui portiţă (1). Frunză verde trei mărgele, Mă suii pe porticele Să văd dragostile mele. Bibicescu, p. p. 65. — Pl. : porticele. — Portiţă -f- suf. -ea. PORTÎCTJR1 s. n. pl. (Regional) Unelte agricole (Topliţa). alr sn i h 17/228. — Etimologia necunoscută. Cf. portecă. PORTIÉRs. m. (învechit) Portar (1 ). La nici un ambasador nu puteau intra înainte de a împărţi provî-zorul lor bani puşi în punguliţe mici pentru portier, camerier. Bariţiu, p. a. iii, 417. Trăsei clopoţelul şi numaidecît veni portierul. Filimon, o. i, 327. — Pronunţat : -ti-er. — Pl. : porlieri. — Din it. portiere. PORTIÉRÀ s. f. 1. Uşă cu geam la un automobil, la un vagon de tren sau la o trăsură închisă. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Se repezi de deschise portierele sâ poală cobori boierii. Rebreanu, r. i, 153, cf. 16. Se auzi din stradă zgomotul unei maşini şi pocnitura portierei care se închide. Galaction, o. a. i, 89. Afară şofeurii desehid portierele maşinilor, licitîndu-se. C. Pe-trescu, î. ii, 194, cf. bul. fil. vi, 36. Se urcă în automobil, trîfdind cu bruscheţă portiera. Călinescu, s. 210, cf. 61. Văzu, în aceeaşi clipă, cum mîinile fetei se desprind de pe marginea portierei. Galan, b. i, 102. Sergentul opri maşina, coborî, deschise portiera din spate. T. Popovici, s. 238, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (Rar) Perdea, draperie atîrnată deasupra uiiei uşi (pentru a o masca). Cf. Barcianu, Alexi w., Şăineanu, d. u,, cade. Portiera de sub catapeteasmă se mişcă uşor. Preda, r. 101, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -lî-e-. — Pl. : portiere. — Din fr. portière. PORTIŞ0R s. n. (Regional) Diminutiv al lui p o f t2 (II 1). Ilenuţă.. ., Nu-ţi mai pară ţie rău După porti-şorul tău. Marian, nu, 706. — Pl. : portişoare. — Port2 + suf. -işor. PORTffĂ s. f. Diminutiv al lui p o a r t ă1. 1. Cf. poartă1 (I). Turcii.... ieşiră pe o portiţă ce era neştiută de oştile lui Jicmontu. N. Costin, l. 585. Cum s-au clătit hatmanul de açole, au şi deschis portiţa. Necui.ce, l. 162. Luînd chip de tinără copilă, Stele făţarnicul la portiţă. Budai-Deleanu, ţ. 286, cf. drlu, Clemens, lb. Turcii... ies cu toţii pe portiţa despre deal. Bălcescu, m. v. 153. Stătu la portiţa unei căsuţe. Negruzzi, s. i, 16. Ajungînd la casele Duducăi, el intră pe portiţa cea mică, sui scara. Filimon, o. i, 131. Un gard trebuia încă, şi o portiţă, pe care să intre oamenii. Slavici, n. i, 21. Gardul care o înconjura avea o portiţă. Ispirescu, l. 58. La portiţa unei case mici din strada Popa Tatu, e o tablă rotundă. Vlahuţă, o. a. i, 227. [î]n zori Lina sta-n portiţă, Sălta-n vînt a ei altiţă. Coşbuc, p. i, 49. De cîrjă sprijinit răsare Bătrînul preot la portiţă. Goga, Poezii, 16. Portiţa vetdé apărea scăldată în raze de lună. Petică, o. 268. Cînd era în portiţă, trăsurile veneau de la biserică. Gîrleanu, n. 183. De intri înainte de 10, vii pé poarta cea mare din uliţă; de intri după 10, vii pe portiţă cea mică dinspre Vanghele. Hogaş, dr, ii, 50. Înainte de a deschide portiţa însă, se uită prin ogradă, Rebreanu, i. 429. Portiţa veche stă să cadă. Cazimir, l, u. 61. Auzi portiţa de fier, de la grilaj, închizîndu-se după ea. C. Petrescu, î. i, 54. Se tîra... pînă la portiţă..., să spioneze cu priviri fixe, cu gura strîmbă, trecătorii. Brăescu, o. a. ii, 21, cf. 329. Să vii la noapte la portiţa de colo, din fundul ogrăzii. Sadoveanu, o. vii, 327. In curte intraseră pe din dos, pe ó portiţă ştiută numai de ai casei. Camil Petrescu, o. i, 71, cf. 458. Deschise cu greu portiţa afundată în zăpădă. Stancu, r. a. iii, 96. Vînlul îmi scutură portiţa. Isac, o. 113. Portiţa scîrţîi uşor. Preda, m. 35. Trînti portiţa cu atîta putere, îneît căzu toată zăpada dé pe vîrfurile şipcilor. s iunie 1960, 12. Plecă trînlind portiţa cu putire. t martie 1962, 21. Cînd ieşi seara pe uliţă, Fluieră din fluieriţă, Să ies şi eu la portiţă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 49, cf. 72. Nu mă mustra, măi-culiţă, Că cé şăz sara-n portiţă, folc. transilv. ii, 33, cf. 39. Ţi-era curtea împodobită Cu marmură şi cu sticlă, Şi portiţa poleită, folc. móld. i, 122. -O E x p r. Portiţă de scăpare (sau, rar, de rezervă) = mijloc de a ieşi dintr-o situaţie dificilă. Cf. Zanne, p. iii, 316, tdrg. Avea..., pentru fiecare dificultóle, zece portiţi de rezervă prin care sâ cadă tot în picioare. C. Petrescu, c. v. 286. După un răstimp, văzusem portiţa de scăpare. Brăescu, o. a. i, 24. Avea totdeauna o portiţă de scăpare. id. ib. 96. Luă povestea de la capăt... să vadă unde găseşte portiţă de scăpare pentru sine. Vornic, p. 97. 2. Poartă1 (2) mică la intrarea unei case, uşiţă’; p. e x t. dispozitiv care închide un coteţ, un dulap etc. Mă băgă în harem pă o portiţă ascunsă. Gorjan, h. iv, 32/21. Era un lurn-nalt... avîrid jos o portiţă boltită. Odobescu, s. i, 148. Ion deschise portiţa coteţului. Rebreanu, i. 168. Deschise saltarele şi portiţele dulăpiorului. Sadoveanu, o. xi, 645. Portiţa de fier se deschidea de-a dreptul pe trotuar. Vinea, l. i, 51. 3. a) (Prin Mold., prin Munt. şi prin Olt.) Cf. p o a r-tă1 (3 c). Cf. chest. v 51/10, 52/78, alr i 1 797/590, 850, 856, 878, 934, 940, alrm sn i h 261. b) (Prin sudul Transilv.) Cf. poart ă1 (3 f). Trecerea la culmea muntelui. . . este posibilă numai prin anumite puncte, prin anumite deipicături de stîncă, pe care poporul după formaţiunea lor le numeşte ,,fereastră“, ,, portiţă“, ,,scară“. Turcu, e. 146, cf. chest. iv 22/174d. 4. (Regional; şi în construcţia de-a portiţa) Numele mâi multor jocuri de copii sau de figuri la unele jocuri de copii: a) joc în care doi copii, aşezaţi faţă în faţă, se prind de miini formînd o barieră pe sub care trece un şir de copii. Cf. şez. xiii, 65, alr ii 4 381/728; b) joc în care mai mulţi copii, plimbindu-se seara, se ţin de mîini şi strigă : „portiţă, portiţă 1“ h iv 178 ; c) poziţie, în formă de boltă, realizată cu ajutorul degetelor arătător, mijlociu şi mare de la mină, la jocul de-a pietricelele; poartă1 (3 h). Cf. Pamfile, j. ii, 4. — Pl. : portiţe şi (rar) portiţi. — Şi : (regional) poar-tiţă (chest. ii 412/46), purtiţă (alr i 655/364) s. f. — Poartă* + suf. -iţă. PORTJART1ÉR s. n. Obiect de lenjerie femeiască făcut dintr-un material textil (elastic), de care sint fixate jartierele. Pe un fotoliu, lăsaţi de cu seară, ciorapii, portjartierul... şi cămaşa de zi a Tzutufei. Vinea, l. i, 67, cf. dm, dn, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ti-er. — Pl.: port jartiere. — Port-* -f jartieră (după fr. porté-jarretélles). 12252 PORTLAND — 1081 — PORTOCALĂ1 PÓRTLANIJ subst. Ciment fabricat dintr-un amés-tec de calcar şi de argilă fin pulverizat. Cf. ltr2 iV, 313, dex. — Din fr. portland. PORTLANDIÁN, -Ă adj., subst. (Geol.) 1. Adj; Care aparţine ultiiAului etaj al. jurasicului, caré se referă la acest etaj. Cf. der, m. d. enc., dex. 2. Subst. Ultimul etaj al jurasicului, caracterizat prin faună de amoniţi, lamelibranhiate, gasteropóde etc.; titanic. Cf. ltr1, der, m. d. enc., dex. 3. Subst. Serie de straturi geologice din portlân-dian (2). — Pronunţat: -di-an. — Pl. : (1) portlandieni, -e. — Din fr. portlandien. PORTMAIVTÓU s. n. Dispozitiv pé care se atîrnă obiectele de Îmbrăcăminte pentru a sta Întinse, pén-ţru a nu se şifona ; umeraş. — Pl. : portmantouri. — Din fr. portémanteau. PORTMANUSCRÍS s. n. (Tipogr.) Cleşte de lemn care fixează pagina manuscrisului dinaintea culegăto- : rului. Cf. V. Mólín, v. t. 52, 26. Se deosebesc portma- ; nuscrise simple şi portmamlscrise circulare, ltr2. — Pl. : porlmanuscrise. , — Port-' + manuscris. PORTMONÉL s. n. v. portmoneu. PORTMONÉTÁ s. f. (învechit, rar) Portmoneu. Cf. Polizu. — Pl.: portmonele. — Port-l -f monetd. PORTMONÉU s. n. Un fél de pungă de piéle, de pinză etc. în care se ţin de obicei banii mărunţi, (regional) pughilareş, pulearţ; p. ext. portofel (2); (Învechit, rar) portmonetă. Fii aşa de bun şi alege-ti alt portmoneu. Delavrancea, s. 132, cf. Alexi, w. De vreo trei ori l-am văzut cum scotea portmoneul lui cu colţuri de aur. Galaction, a. 243. Profesorul a scos portmoneul şi mi-a dat două mit de lei. Vlasiu, d. 401. Se bucură că au uşurat portmoneul vecinilor. Sadoveanu, o. ix, 352. Scoase portmoneul şi dădu comisionarului banii, iar scrisoarea o vlri In buzunar. Călinescu, e. o. i, 98. N-am avut în buzunar nici o monedă. Eu le ţin tn porlmoneu. id. ib. ii, 260. Se scurmă in portmoneu, scoase hirtia, i-o dădu. Stancu, h. a. iv, 121, cf. 430. Cu degetele tnmănuşale scotocea Intr-un portmoneu. Vinea, l. ii, 274, cf. alr i 1 596/200, 214, 542, 690, 700, 708, 772, 776, 865, 934, 988. — Pl. : portmonee. — Şi : (regional) portmonél (alr i 1 596/700; pl. pórtmonelúri, ib.), portomănâu (ib. 1 596/542), pormonél (ib. 1 596/772, 776, 865; pl. pormonele, ib.), pórmonéu (ib. 1 596/214t 708, 934; pl. pormonee şl pormoneuri, ib.), pormoniu (ib. 1 596/200) s. îi. — Din fr. porte-monnaie. PÓRTO* subst. Taxă care sé plăteşte pentru expedierea prin poştă a unui scrisori, á unei sumé de bani, a unui pachet etc. Cf. Iarcu, d. s. ii, 439/14, ddrf, Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, Iordan, l. r. a. 93, Scriban, d., dm', dn, dex. — Şi: (rar) port (pl. porturi, ddrf) s. n. id. ib., cade. — Din it. porto. PÓRTO* subst. Specialitate de vin roşu saii (rar) alb, foarte dulce. Cf. cade. îmi faci plăcerea să giişti un păhărel de porto7 Sadoveanu, o. xi, 465. Luaţi cile un pahar de porto. Vinea, l. i, 46, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. porto. PORTO* s. d. v. port®. PORTOC s. f. v. portocalăl. PORTOCAL s. m. Pom fructifer mediteranean şi subtropical cu frunzele persistente, cu florile albe şi parfumate, cu fructe sferice, galbene-roşietice, comestibile; (învechit şi regional) naramz, (învechit) oranz, (regional) năranci (v. noroancă 1) (Citrus auran-tium sau sinensis). Deosebitele saduri streine, lămti, portocali. .. stnt cunoscute poate la toţi lăcuilori[l] oraşului, cr (1833), 80a/28. Şesurile cele pline de livezi de olive şi portocale, ib. (1848), 233/42, cf. Polizu. Iaca şi buchetul..., un buchet vrednic de d-tal numai camelia şi flori de portocală. Alecsandri, t. 1 687. în mijloc de. gradine, intr-o luncă cu verzi portocale Nalţă-se ca tntr-un fior ţnvălit palatul-Selenei. Eminescu, o. iv, 179, cf. ddrf, Barcianu. Pentru noii cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai arborilor din ţările calde sint portocalii şi lămiii. Mehedinţi, g. f. 174, cf. Alexi, w., Bianu, d. s., tdrg, Şăineanu, d. u. Ne luptăm tot pentru livezi, tot pentru o pădure de portocali. Galaction, a. 368. Algeria... este împărţită... din punct de vedere al fertilităţii tn trei regiuni: Telle, cea de nord, acoperită de ogoare, de vii, livezi de portocali... Brăescu, o. a. ii, 139, cf. ds. A umblat multă vreme plnă ce... s-au isprăvit dumbrăvile de sicomori, portocali şi măslini. Sadoveanu, o. v, 484. Pe acest pămînl... înfloreşte portocalul, v. rom. noiembrie 1954, 70. Briza răcorită aduce dintre insule mireasma acrişoără a portocalului. Tudoran, p. 337. — Pl. : portocali. — Şi : (învechit şi regional) por-tocilă s. f., (regional) portucăl (Borza, d. 49) s. m. — Derivat regresiv de la portocală*. Cf. ngr. Ttop-roxaXXidi. PORTOCALĂ* s. f. 1. Fructul portocalului, de formă sferică, învelit într-o coajă de culoare galbenă-roşia-tică, zemos, aromat şi bogat în vitamine, cu gust dulce-acrişor, care conţine uleiuri eterice; (învechit şi regional) pomeranţâ (1), naramză1, (regional) noroancă (2). Să t[v]imeţi vo 8 sute de năramze şi 50 şi paftru] de protocale şi 35 de lămîi (a. 1750). Iorga s. d. xii, 55. Un vas scobit care era în chipul uni giumălăţi de portocală, ist. am. 45T/11. Nu crez să-ceară inima a-şi trage asupră răzbunarea şi portocalele publicului, cr (1846), 32bis2/17, cf. Polizu. Nu este bine a ţinea în odaia tn care dormim... flori de orange (potrucale). Vasici, m. ii, 64/12, cf. lm. Unii cu brlnză şi pine..., alţii cu portocale şi sardele..., ne întîl-neam pe treptele de piatră ale Academiei. Delavrancea, t. 7. Retnviază... idilele patriarcale Cu feţi frumoşt culcaţi pe iarbă izbindu-se cu portocale. Macedonski, o. i, 64, cf. 67, ddrf, Alexi, w., tdrg. Pui zahar cit vrai să fie de dulce, pui inipere, izmă creaţă, anghelică şi coji de portocală. Hogaş, dr. i, 236, cf. Şăineanu, d. u. Scotea din buzunarul şorţului o portocală sau rodie. Bassarabescu, v. 5. Te-am văzul muşcînd adi-neori ăin felia de portocală. C. Petrescu, î. ii, 155. Scoase din buzunarul hainei o portocală şi-o oferi lui Simon. Sahia, n. 105. Cumpărasem o portocală şi i-am dat-o. Vlasiu, d. 196, cf. 280. O portocală roşie ca un apus de soare. Teodoreanu, m. u. 144. Bucuria lui Moş Niculaie ţinea toată iarna: portocalele climelor fierbinţi se potriveau cu zăpada ţării friguroase. Arghezi, p. t. 117, cf. id. b. 47. Unii oameni ne plac şi ne aplaudă. Alţii dau cu coji de portocale. Stancu, r. a. iv, 327. Portocala şi derivatele ei au adus un prim lot de oameni de afaceri, v. rom. noiembrie 1954, 76. cf. Belea, p. a. 248. Ciorchini de porumbi sticloşi de culoarea portocalei. Barbu, p. 60. Pot să iau o portocală? t decembrie 1962, 25. Cu guriţa de migdale Şi 12265 PORTOCALĂ2 — 1082 — PORTOFOLIU miros de portocale, şez. i, 75, cf. alrmsniiiIi956. O (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la culoarea sau la forma fructului) Iese negru la iveală, Numai cit o portocală, Un căpşor mirat de (inc. Topîrceanu, p. o. 37. Şi-i adevărat şi că pămtniu-i rotund ca o portocală? Sadoveanu, o. vii, 285. 2‘. (Bot,. ; prin nord-estul Olt.) Colăcel- (Pelargonium pelaium). Lexic reg. ii, 30. " 3. (Bot.; prin Transilv.; prin confuzie) Portulac (1) (Portulaca grandiflora). Cf. Borza, d. 136. 4. (Rar) Luminare lungă şi subţire, răsucită ca un ghem, pentru a putea fi ţinută mai uşor în mînă. Lache stoale din buzunar o portocală, îi trage coada şi ia... lumină. Caragiale, o. i, 256, cf. dex. 5. (La jocurile de copii) Cuvînt dintr-o formulă de eliminare. Ala, Bala, Portocala, Cioc, Boc, Treci lă loc. şez. xv, 109. — Pl. : portocale. — Şi : (învechit şi regional) po_ trucălă, (învechit) portocâ (Pann, ap. ddrf), (regional) potro cală, protocâlă, purtucală (alrm sn iii h 956/836) s. f. — Din ngr. noproKâXXi. PORTOCALĂ* s. f. v. portocal. PORTOCALÍU, -ÍE adj., s. n. 1. Adj. De culoarea portocalei1 (1); galben-roşiatic, (franţuzism) oranj, (învechit şi regional) naramzat, narangiu, păratic. , Îmbrăcat... cu haine portocalii. Pann, e. ii, 11/8, cf. Polizu. Cu şal verde de pambriu Şi behiş portocaliu. Alecsandri, t. 81. Jos nu se vede omul la doi paşi şi sus pe cer se vede soarele portocaliu. Caragiale, o. vii, 96. Zorile şi-au desfăşurat apele lor portocalii. Delavrancea, t. 117, cf. Marian, ch. 53, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Rămîne in fundul zării o geană roşie, iar deasupra ei cerul întîi portocaliu, pe. urmă de un galben. . . stins. Brătescu-Voineşti, p. 156. Sticle cu vin portocaliu şi gogoşari deocheaţi, aşezaţi ici-colo, înveseleau faţa mesei. Brăescu, o. a. ii, 258. Şi-mi izvorîră înainte ca din p.ămînt jilţurile şi canapelele de atlas portocaliu. Sadoveanu, „ o. i, 702, cf. viii, 385. Linia uscatului devenea portocalie în aureola unui vast incendiu. Bakt, e. 125. Parcul avea mierle negre cu ciocul portocaliu. Arghezi, s, ix, 55, cf. id. vers. 289. Un inel cU o enormă piatră portocalie. Călinescu, s. 164. Erau acolo straie roşii şi verzi.'. ., negre şi portocalii, v. rom. aprilie 1954, 109. Clar- obscurul multicolor al vitraiurilor roşii, vinete şi portocalii. Vinea, l. ii, 183. Crepusculul, portocaliu..., se transformă în albastru palid. Tudoran, o. 214. Are pălăria de culoare portocalie deschisă. Belea, p. a. 158. Era îmbrăcată într-o rochie portocalie. .'Preda, m. s. 28. Intrară într-o odaie înaltă, luminată de o .lampă. . . înconjurată de un mare abajur portocaliu. -Barbu, p. 321, cf. H iii 263, iv 53. Cu cercei portocalii, Cu buzele nărămzii. Teodorescu, p. p. 306, cf. şez. ii, . 91. Cu fesu potricaliu, Cu tulpanu narangiu. Va-siliu, c. 179, cf. a v 25. <> (Adverbial) Priviţi aceste căsuţe. .. vopsite, galben sau portocaliu. Galaction, a. 444. 2. JS. n. Culoarea galbenă-roşiatică, a doua din spectrul solar, situată între roşu şi galben; culoare portocalie (1); (franţuzism) oranj. Portocaliul, galbenul, provin din vibraţii mai repezi, enc. tehn. i, 99, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : portocalii. — Şi : (regional) potricaliu, -ie. potroealiu, -ie (şez. ii, 91) adj. — Portocală1 -f suf. -iu. PORTOCHELÁRI s. m. Toc de celuloid, de piele, de metal etc. în care se păstrează ochelarii, Cf.. dex. — Pl. : portochelari. — Port-I + ochelari. PORTOFÉI s. n. v. portofel. , PORTOFEL s. n. X. (învechit) Mapă1, servietă etc. in care se ţineau hîrtii de valoare, manuscrise, acte etc. ; (învechit) portofoliu (2). Aceeaşi gazetă face o numeraţie pe larg a darurilor cu care ambasadorul otoman, Halii Paşa, merge la Petersburg:.. . portofeluri (ghiozdane) de marochin tuţceşti cusute cu fir. cr (1830), 3732/3. Lui Alecuirimăt un portofeul, adică un ghiozdan în care sînt toate zilele anului dispărţite prin luni. Kogălniceanu, s. 50, cf. 52. 2. Obiect de formă dreptunghiulară, confecţionat din piele, material plastic etc., cu mai multe despărţituri, în care se păstrează cu sine (în buzunarul pantalonilor sau al hainei) banii de hîrtie, acte etc., (astăzi rar) portofoliu (3), (regional) pughilareş, p u 1 e a r ţ, (argotic, rar) m u ş a m a t; p. ext. port-moneu. V. p o r t v i z i t. Cf. I. Golescu, c. îşi deschise poriofeliul, apoi... citi tare. cr (1848), 33/48.Arii pot a avea mulţi bani în cufării lor sau bilete de bancă în portofoile lor. Brezoianu, î. 164/6. Scoase din sîn portofeiul. Pann, p. v. iii, 121/2, cf. Polizu. Am uitat portofelul acasă la ţară. Caragiale, o. ii, 199. Scoase din portofelul său un bilet de vizită. Slavici, o. ii, 79, cf. Pamfile, văzd. 90. Scoale hîrtiile din portofel, le numără de vreo trei ori. Brătescu-Voineşti, p. 94, cf. 352. îşi scoase portofelul şi numără pe masă cinci bilele. Agîrbiceanu, a. 357, cf. 33. îi puse în portofel vreo două scobitori. Gîrleanu, n. 78. Da, da, fireşte, făcu Belciug scoţînd portofelul, din reverenda boţită. Rebreanu, i. 265, cf. id. r. i, 12. Te înfiora rîzînd cu dinţi de lupoaică, cerîndu-ţi portofelul. Brăescu, o. A. i, 268. Portofelul răvăşit, care dovedea jaful, arăta şi numele mortului. Popa, v. 59. Cw gesturi febrile scoase porlfeiul, trase din el un pliculeţ. Voicu-lescu, p. i, 311. Ce-ai putea să ai.în buzunar? Un portofel. Şi în portofel cîleva hirlii. Stancu, r. a. i, 218, cf. iv, 253. Pentru omenirea cu portofel mai gros şi cu gusturi mai gingaşe erau doUă locante mai arătoase. Pas, l. i, 57. 1 i buzunărea luîndu-le portofelele, inelele, ceasornicele. Camilar, n. i, 196, cf. 298. Se supuse şi scoase actul din portofel. Preda, r. 241, cf. alr i 1 596/508, 600, 740, 900, 980. Iar de nu, un bănişor, Să-l punem-la portofel, folc. mold. i, 321. + (Regional) Pungă pentru tutun. V. tabacheră.. (Corni —Botoşani). alr i 1 544/418. 3. (învechit, rar ; Sn forma portăfeil) Portofoliu (1), Lordul Durham,. . . în loc să intre în ministeriu, el se găteşte despre o călătorie în conţinent (Europa). însă toată lumea ştie că de multe ori acest fel de călătorii:.. rămîn jos cînd este vorba despre portăfeil. cr (1833); 2592/43. — Pl. ; portofele şi (învechit şi regional) portofeluri. —. Şi: (franţuzism.) porţiei, porţieu (Graur, e. 71), (învechit) portofel, portofiul, portoi61, porţiei (Valian, v.), (învechit, rar) portăfeil (cr 1833, 2592/43) s. n. — Din fr. portefeullle. rORŢOFELAR s. m. (Ieşit din uz) Meseriaş care confecţiona portofele (2). Cf. l. rom. 1961, nr. 3, 235. — Pl. : portofelari. — Portofel + suf. -ar. PORTOFfiUL s. n. v. portofel. PORTOF<5l s. n. v. portofel. PORTOFOLIU s. n. 1. (Livresc; de obicei urmat de determinări) Funcţie, titlu de ministru (1); minister (3), (învechit, rar) portăfeil (v. portofel 3). N-a vrut să priimească portofoliul coloniilor, cr (1846), 51/20. N-a căzut niciodată în ispita de a pofti... un portofoliu ministerial. Galaction, a. 323. Un portofoliu ministerial, iată ce poate completa strălucit o carieră universitară. C. Petrescu, r. dr. 302, cf. id. c. v. 132. Avocatul scund, negricios... deţinea portofoliul justiţiei. Stancu, r. a. ii, 287, cf. iv, 375. <0» Ministru fără portofoliu = ministru (1) care face parte 12274 PORTO-FRANC — 10&3 — PORTRET dintr-un cabinet ministerial, fără â conduce un domeniu de activitate determinat. 2. (învechit) Portofel (1). Eu am asupră-mi portofoliul in care îmi scriu oricîte fac pe fiecare zi. cr (1848), • 32/72. El cearcă nencetat Să vadă de-s închise... Lă-diţa, portofoliul şi sipetele toate. Negruzzi, s. ii, 209. Instrucţiunile ce aducea erau consemnate in portofoliul său, scrise chiar de mina lui Lamartine, adresate lui C. A'. Rosetii şi lui Ion Ghica. Ghica, s. 714. N-am scris nici un vers, nici o linie de proză... Prin urmare portofoliul meu este tot atit de gol ca şi saltarul d-tale. Alecsandri, s. 111, cf. 63, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex. 3. (Astăzi rar) Portofel (2). [Donici] făcea din cind in cînd cîte o fabulă şi după ce o cetea amicilor săi, o ascundea degrabă în portofoliu. Negruzzi, s. i, 335. El deschise un portofoliu şi scoase zece bilete de cîte o mie. Agîrriceanu, s. p. 143. Dintr-un portofoliu scoase nişte fotografii şi-i arătă, falnic şi mişcat, întîi copi- .. laşii.. ., apoi pe nevastă-sa. Rebreanu, p. s. 76. Dau să plătesc, să scot portofoliul, id. N. 179. Am vîrît bancnotele îndărăt în portofoliu. Sadoveanu, o. ix, 503, cf. v, 421. Scoase portofoliul şi, luîhd cîteva bancnote, le îhiinse bătrinei. Călinescu, s. 44, cf. 47. 4. Efecte, valori, acţiuni bancare sau comerciale. Un bancher... va putea reesconta portofoliul la un alt bancher. I. Panţu, pr. 46, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidenţa unei edituri, în scopul publicării lor. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : portofolii. — Şi : (învechit) portîoliu s. n. Alexi, w. — Din ngr. noptocpiXi. it. portaiogllo. PORTO-FRAîVC s, n. Port3 (1), parte a unui port3 sau zonă situată pe litoral cu regim vamal special, în care mărfurile importate, exportate sau aflate în tranzit nu sînt supuse taxelor vamale şi nici vreunei formalităţi fiscale. Sînt şi mulţi streini din toate părţile, fiind mare schelă cu porto-franco. Gqlescu, î. 78. Hotărîrea împărătească. .. a făcut cetatea Veneţii să se bucure de folosurile unui porio-franc (liman slobod). cr (1830), 421a/31, cf. Negruzzi, s. i, 36, Şăineanu, d. u., cade, Iordan, l. r. a. 229, Scriban, î)., dm, DER, DN, M. D. ENC., DEX. — Pl. : (rar) porto-francuri. Scriban, d. — Şi : porto-frănco, (învechit) port-frănc (Negruzzi, s. i, 36) 5. n. — Din it. porto-iranco. PORTO-FRĂNCO s. n. v. porto-franc. PORTOGHfiZ, -Ă s. m. şi f., adj. v. portughez. PORTOLAC s. m. v. portulac. PORTOLACĂ s. f. v. portulac. PORTOLAN s. n. v. portulau. PORTOMĂNAU s. n. v. portmoneu. PORTOPÎIU s. n. v. portepeu. PORTPAGINĂ s. f. Suport de hîrtie sau de carton pe care se aşază zaţul tipografic al unei pagini pentru a putea fi transportat. Cf. V. Molin, v. t. 64, dm, dn, DEX. — Pl. : portpagini. — Port-l -}- pagină (după fr. porte-page). PORTPfiRIE s. f. 1. Organ al unei maşini electrice pe care sînt fixate periile (2) de contact. Liniile respective de pe colector şi portperii * fie în prelungire. Orbonaş, mec. 137, cf. dp, dn, m «■. enc., dex. 2. Suport pe care se ţin periile (I). Cf. dm, dex. — Pl. : portperii. — Port-l -|- perle. PORŢRÎT s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care reprezintă chipul, figura unei persoane; (învechit) obraz (3). Fac felurimi de icoane, portreluri ş-alte lucruri destul de frumoase. Pleşoianu, ab. 72/10. Multe vechi portreluri a marilor cneji, ar (1829), 1802/22. în cabinetul său află împărăteasa portretul tătîne-său. ib. (1830), 232/20. Sultanul a dăruit solului portretul său în brilianturi. cr (1832), 2632/28. Au dat să-l zugrăvească, făcînd două portreluri, din care unul s-au trimes la Petersburg. Albineţ, m. 39/2. Venirea [doamnei] Sturza acolo este ca să capete decoraţie, de nu un portret al sultanului. Băxcescu, ap. Ghica, a. 550. N-ar fi de cuviinţă a ne da înapoi unul altuia scrisorile şi portrelurile noastre? cr (1848), 51/3S. Trebuie să facem chipul trecutului, precum se face la ceasul morţii portretul unei rude. Russo, s. 16. La mo-nastirea Slatina, zidită de el, şe vede şi astăzi portretul lui şi a familiei sale. Negruzzi, s. i, 165, cf. Polizu. La un zugrav foarte vestit mergînd- din înlîmplare Portretul meu îi comandai. Alexandrescu, o. i, 324. Pe păreţi, în faţa publicului, se văd portretele împăratului Necolaie şi a sultanului'. Alecsandri, t. 1' 422. Se vedea pe păreţi portretul lui Enăchiţă Văcărescu. Odobescu, s. i, 262, cf. 338. Un portret... atîrnal în afumatul părete. Eminescu, n. 37. [Străbunii] roşesc din înălţimea .portretelor auguste, De strimta reden-gotă. . . A celui care-şi zice. nepot de cruciaţi. Mace-donski, o. i, 24, cf. 9. Pictorii noştri vor continua de a face portrete. Vlahuţă, o. a. ii, 26, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Portretul odată scos din ramă, cadrul nu mai spune adeseaori nimic. Anghel, pr. 13. Ochii portretului părură că se uită miraţi la el. Anghelt Iosif, c. l. 17, cf. Şăineanu, d: u. Le duce rînd pe rînd: saltelele, macatul. . ., portretul, oglinzile'. Bassarabescu, v. 94. De cîtva timp nu mi-a rămas decît să privesc un portret: o femeie pe gînduri. Bacovia, o. 226. Vom vedea încă o dală portretele lui Iser. Galaction, a. 146, cf. 132. Mi-au dat portretul prin gazete. Topîrceanu, p. o. 56. Trăia bine pentru că făcuse portretul tuturor gradaţilor. Brăescu, o. a. ii, 139. A văzut pe birou sau pe perele, deasupra raftului cu cărţi, două portrete. Sebastian, t. 269. Am început să lucrez, în cancelaria bateriei, un portret în pastel. Vlasiu, a. p. 429, cf. Teodoreanu, m. u. 157. Raluca poartă în portret părul împărţit cu romantică eleganţă în două zone netede, printr-o cărare la mijloc. Călinescu, e. 29. Se opri în faţa portretului, privindu-l cu luare-aminte. Sadoveanu, o. xi, 217, cf. x, 615. în Gioconda... Leo-nardo a creat o nouă formă de portret. Oţetea, r. 285. Ar vrea să ne facem porlreturile. Camil Petrescu, o. ii, 128. Să vii să-mi faci portretul, t inere. Stancu, r. a. i, 168. în sala cea mare, cu portretul sultanului ..., aerul era înăbuşitor, v. rom. iunie 1954, 67. Ai o figură care mă interesează şi vreau să-ţi fac portretul. Preda, r. 318. Poate mai relevant pentru ultima fază a portretului în opera lui Medrea este chipul poetului Ovidiu, bronz aşezat pe şoseaua Iiiselef din Bucureşti, v. rom. martie 1963, 125. Ne-a dat... la fiecare un portret. Graiul, i, 36, cf. 398, a iii 8, 18, iv 1; v 34. + P. ext. (învechit, rar) Figură, chip, faţă. Sinteţi bine şi frumoase şi o socotesc prisos Să mai şedeţi în oglindă c-un portret aşa frumos, pr. dram. 98. + Fi g. (Rar) Persoană care seamănă perfect (la chip) cu alta (de obicei cu o rudă). Acest copil e portretul tatălui său. cade, cf. Scriban, d. 2. Prezentare, înfăţişare a aspectului fizic sau moral al cuiva într-o operă literară, întîlnită de obicei în speciile genului epic; specie literară care cultivă acest mod de prezentare; p. gener. prezentare, înfăţişare (în scris) a unei epoci, a unei societăţi, a unei stări de lucruri etc. Spre săvirşirea portretului sau zugrăvirei lor, noi le vom scrie şi portul, ar (1829), 2472/20. Iată cum îi descrie portretul un călător german. 12285 PORTRETA — 1084 — PORTSABIÉ cr (1848), 141/14. Aţi făcut nişte frumoase pottreturi despre soţiile do. Negruzzi, s. i, 77. Acest istoric... ne arată superbul portret al lui Decebal. Bolliac, o. 288. Să urmez unor autori care, voind d descrie un portret, întrebuinţează chipul obişnuit în păsporturî. Alecsandri, o. p. 61, cf. id. s. 29. In cîteva trăsături ti făcui portretul şi biografia ei. Bolintineanu, o. 390. Adaog... portretul cinelui făcut îh versuri clîneşti de Opian. Odobescu, s. iii, 64. Publicarea lor mă scuteşte de a zugrăvi portretul iubitului prieten care, le-a scris. Brătescu-Voineşti, p. 31. Sînt nume sugestive care, în cinci litere, îţi sintetizează un portret întreg. Hogaş, dr. i, 312. Vreau să-i arăt portretul pe care i l-am publicat în ediţia noastră ilustrată... Trebuie să vi-l cetesc neapărat. Camil Petrescu, t. i, 16, cf. id. o. ii, 601. Problema portretului îl preocupă mult ■ pe Hasdeu. Vianu, a. p. 141, cf. 32, 64. Cînd Griviţa Roşie era numai Griviţa, Griviţa urîtă, neagră, posomorită, funebră şi suspinată, portretul ei şi al timpului . ne înfioară. Arghezi, b. 141. Începu sâ-i povestească întîmplări din şcoală, să-i facă portretul profesorilor. Călinescu, e. o. i, 59. Portretul moral e construit cu aceeaşi grijă, din elemente adecvate, v. rom. ianuarie , 1954, 174, cf. Barbu, p. 167. Domnului rău şi lacom de averi i se face un portret, după o viziune specific populară, s aprilie 1960, 72. Din mozaicul scheciurilor se disting fugare portrete satirice, t iunie 1964, 86. — Pl. : portrete şi (învechit) portreturi. — Şi : (învechit şi popular) pbtret s. n., (regional ) potree (Gregorian, cl. 61, ev 1950, nr. 4, 34) s. f., potrft (a iv 1), patret (alrt ii 228, a v 34), putrct (Graiul, i, 398) s. n. — Din fr. portrait. — Pentru patret, cf. rus. n o p t p e t. PORTRETA vb. I. Tranz. (învechit) A face un portret (1), a Înfăţişa într-un portret. Cf. Stamati, d., Polizu. Amîndoi aceşti pictori şi-au împărţit... favoarele curţii Franciei... portretînd pe rînd toţi etnii cei mai aleşi. Odobescu, s. iii, 139, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. — Prez. ind. : porlretez. — V. portret. Cf. germ. porträtieren. PORTRETAR s. m. (învechit) Portretist (1). Cf. Polizu, lm. Găsim... în Germania pe... portretam! vînatului înjunghiat de prinţişorii şi de grofii nemţeşti. Odobescu, s. iii, 130, cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : portretari. — Portret + suf. -ar. PORTRET ARE s. f. (învechit) Portretizare (2). Polizu. — Pl. : portretări. — V. portreta. PORTRETIST, -Ă s. m. şi f. 1. Artist plastic, autor de portrete (1); (învechit) portretar. Cf. Polizu. Nu e chip a înţelege cum portretistul ăr fi adoptat pentru un bust o asemenea poză. Hasdeu, i. v. 237, cf. dprf, Alexi, w., Şăineanu, p. u., cade. Se uita la ea ca la '■ o cadră minunată, pictată de un portretist de talent. Bart, e. 311. Tizian a fost şi un mare portretist. Oţetea, r. 289. Paciured, portretist de cel mai elocvent talent, a făcut bUsturi mari atrăgătoare. Oprescu, s. 142, cf. 31. Ca portretist, lot ce era mai cu vază în Bucureşti, bărbaţi şi femei, pozează înaintea lui. contemp. 1956, nr. 494, 4/2, cf. m. d. enc., dex. 2. Scriitor, autor de portrete (2). Ceea ce Izbuteşte să ne intereseze cu adevărat [la Hasdeu] este tăi intuiţia portretistului artist. Vianu, a. p. 142. Este... caracteristic, pentru arta de portretist a lui Odobescu, asocierea dintre notele fizice şt cele morale, id. m. 195. Fidel virtuţilor sale de portretist şi creator de caractere durabile... nu compune elementele de pitoresc şi culoare pentru valorile lor. t februarie 1962, 65, cf. m. d. enc., dex. — PI. : porlrelişli, -ste. — Din fr. portraitiste. PORTRETÍSTIC, -Ă s. f., adj. 1. (Gen al artelor plastice) al cărui obiect este portretul (1). Pictura de gen ă atins în cadrul artei realiste ruse din sec. 19 — alături de pictură istorică şi de portretistică — cea mai înaltă înflorire a ei. contemp. 1954, nr. 379, 3/4. Evoluţia portretisticei în opera lui Cornel Medréa se poate urmări... în bustul poetului Şt. O. Iosîf. V. rom. martie 1963, 125, cf. m. p. enc., dex. 2. (Procedeu literar sau specie literară) care foloseşte portretul (2). Arta portretistică este grea. Lovinescu, c. V, 28, cf. id. s. ii, 3. Chiar cu prilejul portretisticei lui N. Iorga am remarcai rapiditatea elocventă a trăsăturii. Vianu, a. p. 160. In portretistica literară a secolului al XlX-lea, era folosită încă metoda alcătuirii portretelor din substantive, id. m. 194, Caracterul realist al portretisticei sale decurge din faptul că trăsăturile eroilor nu sînt încărcate cu nici un fel de atribute suplimentare. contemp. 1949, nr. 160, 2/6. Poetul florilor a cultivat o portretistică de o colorată violenţă. Con-stantinescu, s. i, 30. Atîtea pagini din studiile, eseurile şi portretistica sa, dezvăluie o nobilă sensibilitate care nu e alta decît á poetului, gl 1958, nr. 2Ó6, 1/2. într-o astfel de manieră de povestire, descrierile portretistice capătă o înfăţişare caracterizată prin laconismul lor. l. rom. 1959, nr. 3, 60. Modalitatea dominantă a cărţii e portretistica, pottretul reieşind din povestirea unei vieţi, gl 1961, nr. 365, 2/4, cf. dex. — Pl. : portretistici. Gen.-dat. şi : (f., rar) portretisticei. — Portret -f suf. -islică. PORTRETIZA vb. I. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A realiza un portret (2), a înfăţişa printr-un portret. Sînt portretizaţi pe limba lui Voltaire mai marii vremii din principate. Camil Petrescu, o. i, 261. Nobilii şi ofiţerii imperiali sînt portretizaţi cu mai multă simpatie decît răsculaţii, v: rom. ianuarie 1954, 209. în ele sînt portretizate trei stadii ale dezvoltării conştiinţei intelectualului. contemp. 1956, nr. 483, 2/1. Ştie să portretizeze cu fineţe şi cu economie de mijloace, t mai 1964, 80. — Prez. ind. : portretizez. — Portret + suf. -iza. PORTRETIZARE s. f. 1. Acţiunea de a portretiza şi rezultatul ei. Descrierile din natură, puterea evocării şi mai cu seamă portretizarea figurilor, ţin de această zestre personală căpătată în familie, v. rom. ianuarie 1958, 181. Construcţia s-a mlădiat aici şi după preocupările de analiză literară, după intenţiile de portretizare, ib. februarie 1960, 128. Scriitorul le-a surprins, cu laconismul limbajului teatral ce-i caracterizează stilul şi mijloacele de subtilă investigaţie psihologică şi portretizare dramatică, cîteva trăsături definitorii. t februarie 1962, 65. Regia a lucrat în sensul unei concilieri a portretizării şi analizei psihologice cu expresia şi atitudinea declamativă. Scînteia, 1965, nr. 6 663, cf. m. d. enc., dex. 2. Reprezentare a unui personaj prin procedee plastice; (Învechit) portretare. Uneori artiştii îl surprind şi îl redau mai viu în procesul muncii, în atitudinile lui la lucru sau în clipele de răgaz, decît prin portretizări directe, contemp. 1962, nr. 845, 6/2. — Pl. : portretizări. — V. portretiza. PORTRETÚRA s. f. (Rar) Portretistică (2). Por-tretura să nu transcrie fizionomii şi nici nu desface analitic sentimente şi instincte. Constantinescu, s. i, 70. — Din fr. portraltnre. PORTSABIE s. f. Dispozitiv din piele, metal sau stofă, ataşat la centura militară sau la şa, în care se fixează şi se poartă sabia; (învechit) portepeu. Cf. LTR2 XVII, 18, DN, DEX. — Scris şi : port-sabie. ltr2 xvii, 18. — Pl. : porl-săbii. — Port-1 -f sabie. 12294 )?QRTSART — 10,85 — PORTULAC ■ POHTSÁRT s. n. Platformă fixată pe bordajul lateral al unei nave, care serveşte la fixarea şarturilor catargului. Cf. abc mar., dn. — Scris şi: port-sart. abc mar. — PI. : porisarturi. — Port-1 + sart. PORTSATELÍT s. m. Element de legătură între un element central al unui mecanism planetar şi satelitul sau sateliţii acestuia. Cf. sfc i, 163, 188, ţ.TR2 xv, 254, scl 1960, 737. — Scris şi : port-salelit. ltr2 xv, 254. — PI. : port- sateliţi. — Port-* + satelit. PORTSCtÎLĂ s. f. Dispozitiv de prindere a unei seule, în vederea mînuirii ei; portunealtă. Cf. dm, dn, M. D. ENC., DEX. — PI..: portscule. — Port-* + sculă (după fr. porte-outil). PORTSEMNAL s. n. Suport montat pe un vehicul, pentru a susţine felinarele de semnalizare. Cf. dm, dn, dex. — PI. : portsemnale. — Port-* + semnal. PORTSTINDARD s. n. (Rar) Portdrapel (1). Cf. contemp. 1949, nr. 120, 7/5. — PI. : portstindarde. — Port-* + stindard. PORTTABÁC s. n. (Rar) Tabacheră. Un portabac cu muzică: are două cîntece (scoate portabacul şi-l face să cinte). Caragiale, o. vi, 237. Scoase porttabacul şi începu s$-şi răsuceasqă o altă figară. Sadoveanu, o. viii, 254, cf. DEX. — PI. : porttabacuri. — Şi: portabăc s. n. — Port-* + tabac. PORTŢIGÂR subst. (Rar) Tabacheră. Scoate un portţigar din buzunar. Alecsandri, ap. cade, cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u. — PI. : ? — Din fr. porte-clgare(s). PORTflGARÉT s. n. 1. Cutie paralelipipedică de metal, de lemn, de piele etc. în care se păstrează ţigările; tabacheră, (rar) portţigar, porttabac. Îmi întinse portţigaretul de marochin cu ţigări parfumate. C. Pe-trescu, s. 223. A trecut în cealaltă cameră şi revine cu portţigaretiil de aur şi de email, cu desen cubist, id. î. ii, 232. ll îmbia cu un porlţigaret de lemn, în chip de dulăpior, de pe măsuţa de fumat. Vinea, l. ii, 239, cf. DN, M. D. ENC., DEX. 2. Mic tub de chihlimbar, de os, de lemn, de material plastic etc. în care se introduce ţigara pentru a fi fumată. Fumează dintr-un portţigaret lung de două palme de baga, roşiatic. Camil Petrescu, p. 95, cf. DM, DN, M. D. ENC., DEX. — PI. : porlţigqrete. — Şi : (rar) portflgarétA ş. f. Camil Petrescu, t. ii, 40. — Din fr. porte-clgarette(s). PORTJIGARÉTA s. f. v. portjlgaret. PORTUÁR, -Ă adj. Care aparţine portului* (1), referitor la port3, care are loc în port3, de port3. Prin fata lor se desfăşoară la o scară redusă construcţiile portuare, contemp. 1948, nr. 104, 24/1, cf. v. rom. decembrie 1950, 51. Agentul, aici ca în toate porturile, este gazda care ne primeşte, ne aprovizionează, rezolvă formalităţile portuare. Tudoran, o. 163. Nava poate acosta tn orice fel de port, încărcarea şi descărcarea nede-pinztnd de instalaţia portuară. Scînteia, 1966, nr. 6 950, cf. m. d. enc., dex. ^ (Despre oraşe, localităţi etc.) Care are port3 (1). Traficul naval a început să fie deser- vitdel2 linii care au legături... cu trenurile ce sosesc în oraşele portuare. Scînteia, 1960, nr. 4 856, cf. dex. — Pronunţat: -tii-ar. — PI.: portuari, -e. — Din fr. portuaire. PORTOCAL s. m. v. portocal. PORTUGAL, -Ă s. m. şi f., adj. (învechit) 1. S. m. şi f. Portughez (1). S-au supus portugalilor. ist. am. 74v/13. 2. Adj. Portughez (2). Din limba latină s-au născut limba... portugală. antrop. 206/7. — PI. : portugali, -e. — Derivat regresiv de la n. pr. Portugalia. PORTUGHEZ, -Ă s. m. şi f„ adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Portugaliei sau eşte originară de acolo ; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Portugalia ; (învechit) portugal (1). Portughezii au gonit pe olandezi, ist. am. 74r/10. Cu astă portugheză... aş fi fost cel mai infortunat din bărbaţi, cr (1848), 92/76, cf. Barcianu. O portugheză, o femeie din Portugalia. C. Petrescu, î. i, 7. La cazinoul din Constanţa apare o portugheză. Vianu, a. p. 377, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Portugaliei sau portughezilor (1), privitor la Portugalia sau la portughezi, originar din Portugalia; (învechit) portugal (2), (învechit, rar) portughezesc. O corabie portogheză... a plecat di la Sîn Mihel de la 12 iunie, cr (1829), 144a/24. Scrisori particulare de la Lisabona înştiinţează că soldaţii portughezi s-au revoltat din nou. ib. (1831), 2912/8. Nu era fiica unui bancher portughez? ib. (1848), 9a/65. Descifrase... la piano romanţa portugheză. C. Petrescu, î. i, 7. ll cheamă ca pe-un nobil portughez. Sadoveanu, o. ix, 235. Limba portugheză... are cel mai vechi document de limbă din anul 1192. Graur, i. l. 202, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de portughezi (1). In limbile romanice, con-a continuat să fie productiv, dar numai în italiană, spaniolă şi portugheză, sfc ii, 25, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : portughezi, -e şi (rar, m.) portugheji (dex). — Şi: (învechit) portoghiz, -ă s. m. şi f., adj. — Din fr. portugalş, it. portoghese. PORTUGHEZfiSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Portughez (2), Din trii corăbii porlughezeşti eşite de la Plimut... au sosit la Rio numai una. ar (1829), 362/34. — Pl. : portughezeşti. — Portughez + suf. -esc. PORTULAC s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzele cilindrice, cărnoase, cu florile mari, viu colorate şi care se deschid numai la soare, cultivată ca plantă decorativă mai cu seamă printre pietre; agurijoară, (regional) ciuelănaş, gheaţă, gheţişoară, grăjnlcioară, pietricică (II 1), iarbă-grasă (-de-grădină), (învechit, rar) porcire (2) (Portulaca grandiflora). Cf. Polizu, Alexi, w. Este floarea de piatră q portolacului, care între foile cărnoase deschide ochiul mare, nevinovat al florii multicolore. Ioroa, p. a. i, 21, cf. Panţu, pl. Vechii proprietari făeuseră un drum de caldartm care era acum aproape îngropat tn ierburi şi tn flori de portulac. Galaction, o. a. i, 349. A fost odinioară şi-un castel Cu brîu multicolor de portolac. Topîrceanu, o. a. i, 334. Nelipsită din multe grădini este portulaca (Portulaca grandiflora), de loc de prin Brazilia. Simionescu, fl. 398, cf. Borza, d. 136. 2. (Rar; şi în sintagma portulacă vulgară, Brand za, fl. 203) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). Cf. Polizu, Brandza, fl. 203, Barcianu, Alexi, w. — Pl. : portulaci. — Şi: portulâcă s. f., portolăc s. m., (regional) portulâchle (Borza, d. 136), portolicft (Panţu, pl.) s. f. — Din germ. Portulak, fr. portulaca, lat. portulaca. 12309 portulacă — 1086 — PORŢELAN PORTULACĂ s. f. v. portulac. PORTULACHIE s. f. v. portulac. PORTULÂN s. n. 1. Hartă de navigaţie folosită In evul mediu. Cf. I. Golescu, c. Ţinuturile româneşti au fost reprezentate şi in portolanele construite îii veacurile al XV-lea şi al XVI-lea în ţările apusene şi in special în Italia, mg i, 17, cf. ltr2, der, m. d. enc., dex. 2. Ghid tipărit care conţine informaţii geografice, istorice, politice şi economice asupra ţârilor dintr-o anumită zonă de navigaţie, precum şi date cu privire la farurile, zonele de ancoraj, posibilităţile de ancorare şi reparare a navelor etc. Cf. Şăineanu, d. u., cade, ABC MAR., SCRIBAN, D., DM, LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. — PI. : portulane. — Şi :. portolăn s. n. — Din fr. portulan. — Portolan < it. portolano. PORŢUNEÂLTĂ s. f. Dispozitiv de prindere a unei unelte, în vederea mînuirii ei; portsculă. Cf. dm, dp, m. d.. enc., DEX. — PI. : portunelle.. — Port-1 + unealtă (după fr. porte-outil). PORTURÎ vb. IV. T r a n z. (Prin ESucoy. ; complementul indică bunuri materiale) A sechesstra. Lexic reg. 106. — Prez. ind. : porluresc. . — Cf. p o r t ă r e 1. PORTtlŢ s. n. (Prin Maram., în poezia populară) Diminutiv al lui por t2 (II 1). Că glăsuţu-i bărbătesc Şi portuţu femeiesc. BÎrlea, b. 30. Să-mi cernesc eu portuţu, Că m-o lăsat mîndrufu. T. Papahagi, m. 29. — PJ. : portuţuri. — Port* + suf. -uf. PORTIÎŢĂ s. f. (într-o poezie populară) Portiţă (1). Trecui aseară călare, Pre la poarta dumitale. Te văzui eu în portuţă, In subţirele polcuţă. Epure, p. 43. — PI. : porfuţe. — Poartă* + suf. -uţă. PORTVIZÎT s. n. Obiect de formă dreptunghiulară, confecţionat din piele, material plastic etc., cu mai multe despărţituri, în care se păstrează mai ales cărţi de vizită, acte, documente etc. V. portofel (2), Ştiu că ai în portvîzit scrisoarea imprudentă a tatălui meu. Camil Petrescu, t. i, 330. ll văd că scoale port-vizitul. Umeru, c. 92. Spune drept, n-ai vrut să furi portvizitul domnului Solo? Arghezi, s. xi, 26. Scoate portvizitul ca să arale dovezile, v. rom. noiembrie 1954, 21; Scoase dintr-un portvizit o scrisoare pusă acolo în evidenţă. Vinea, l. ii, 240. Scoase cîteva fotografii din portvizitul de piele neagră. Barbu, ş. n. ii, 159. — PI.: portviztte. — Din fr. porte-vislte. PORTVdCE s. f. v. portavoce. PdRŢĂ s. f. v. porţie. PORŢĂLÂN s. n. v. porţelan. PORŢELAN s. n. 1. Material ceramic vitrifiat şi translucid, alb, alb-albăstrui, gălbui etc., obţinut prin arderea la temperaturi ridicate a unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative; (regional) marmură1 (3). Au primit.. .1 ştuh porţelan-lu-hel (a. 1766). Iorga, s. d. xii, 81. 6 Mere de porlzolan (a. 1817). id. ib. _174. Vase... mai frumoase se fac din pămînt de porţălan. Fulea, b. 50/5. Zarfuri cu brilianturi dimpreună cu feligenile lor de porţolan de China, cr (1830), 373V22. Dulceţurile în chisele de porcelan de China. ib. (1846), 1402/49. Lămpi mari de bronz, cu globuri de porţelan. Vlahuţă, s. a. iii, 11. Pasta porcelanei este esenţialmente compusă din caolin pur, amestecat cu... ,cuarţ şi... feldspat. Poni, ch. 236. Aceiaşi îngeraşi de porcelan sub sticle. D. Zam-firescu, v. ţ. 39, cf. Alf.xi, w. Un ceaitiic de porţelan. Bacovia, o. 222. Ceştile de porţelan izolator de pe parii de telegraf. Galaction, a. *416. O vitrină cu ceşti de porţelan pictat. Camil. Petrescu, t. ii, 343. Trebuie să mai existe undeva ceaşca de porţelan ştir-bilă. C. Petrescu, î. i, 253. Lampă de petrol, cu abajur alb, rotund, de porţelan. Sebastian, t. 257. Prin uşa întredeschisă pătrundea. . . dîra verde a lămpii cu abajur de porţelan. Teodoreanu, m. ii, 59. Sorbea din ceaşca de porţelan, cu ochii duşi pe întinderile înecate în aurul soarelui. Sadoveanu, o. ii, 652, cf. viii, 260. Porţelanul se obţine prin topirea unui amestec de cvarţ, caolin şi feldspat. Macarovici, ch. 329. Bălrînul tehnician. . . şi-a cheltuit toată viaţa pentru aflarea formulei de preparare a porţelanului albastru, contemp. 1949, nr. 160, 5/4. A reuşit să folosească pe scară largă porţelanul dur. ScÎnteia, 1952, nr. 2 390. In farfuria de porţelană cu două flori de smalţ, vei avea un izvor de apă pentru guriţa ta. Arghezi, c. j. 204, cf. id. vers. 22. Ceaiul însuşi fu servit în ceşti de porţelan subţire japonez. Călinescu, e. o. i, 85. Farfuriile de porţelană fină. id. s. 148. Caolinul... cu apa formează o pastă care, arsă în cuptoare, dă porţelanul. Geologia, 29. După moartea mea.. . să împărţiţi lucrurile rămase, luînd unul coliba, iar celălalt cănata, care fiind frumoasă şi de porţolan, plăteşte mare lucru I Cătană, p. b. ii, 139. Blidu îi de porţolan. BÎrlea, c. p. 176. Farfurii de porţolan. mat. dialect, i, 187, cf. 88, a i 12, 13, 23, ii 10, iii 1, iv 3. <0> Fi g. De pe gravura capacului, îi surise prietenos, cu lot şiragul dinţilor de porţelan, o creolă. C. Petrescu, î. i, 3. Porumbi în zbor pe-un cer de porţelan. Pillat, p. 123. Intr-un lac alb de lumină A ieşit o lună plină. . . Porţelanu-a-vînd o pată De argint necurăţată. Arghezi, vers. 251. Otilia, aşezată pe genunchii bălrînului, îi mîngîia chelia de porţelan. Călinescu, e. o. ii, 236, cf. i, 281. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Cartonuri, basmale purţulan, umbrele de pînză de cele mai bune (a. 1790). Iorga, s. d. viii, 85. + (învechit) Faianţă. Se suiră într-o sală ce era pardosită cu porţolan. Gorjan, h. ii, 176/11. Păreţii de porţelan, uşile de cristal. Ne-gruzzi, s. i, 240. Sobele le-aţi văzut?... Sînt de' porţălan. Caragiale, o. iv, 9. 2. (La sg. de obicei cu sens colectiv) Obiect, făcut din porţelan (1). Ce dumneata ai făcut cu porţulanele? (a. 1811). Iorga, s. d. xii, 168. Trimesăi socoteala... părţălanurilor (a. 1822). id. ib. 179. Vase multe de crişlal, porţolane de China. Golescu, î. 47. Nu-şi închipuia a face... porţolan din butelce sparte. Căpă-ţineanu, s. 10/12. Vînzarea cu mezat a mărfurilor, precum: bijuterii..., porţelane, cristaluri, ar (1833), 4x/42. Fabrica de porţelan, geogr. dac. 42/3. S-aduci... porţelană din Japon. Asachi, s. l. i, 222. Listă de toată cîtăţimea şi felurimea de material ce scoate fabrica de porţeloane din acest oraş (a. 1850). doc. ec. 978. Slujbaşi împărăteşti Cu catîri şi cu povară de cleştar şi porţolan. Pann, h. 41/19. Ochii vi se pierde pe mese încărcate D-argint, de porţelanuri. Bolliac, o. 91. Ar vroi să înghiţă porţelanul sticlos care a furat forma omului. Delavrancea, t.,92. Era numele femeii pe care poetul o iubise... între porcelane cu pictură araneidă. Galaction, o. 324. Le vedeau apoi întor-cîndu-se cu porţelanurile şi mălăsurile Chinei şi Japoniei. Sadoveanu, o. ix, 240, cf. 262. Pe mese, bronzuri, porţelanuri, Lulele de la Ţarigrad. v. rom. ianuarie 1954, 9. Lumea sosea în jurul meselor imaculate, aşternute cu damasc, cu argintărie, cu porţelan de Boe-mia. Vinea, l. ii, 319. Se auzi zgomotul unui porţelan sfărîmîndu-se. Preda, r. 496. Ţoţi mănîncă în porţelană de China, contemp. 1962, nr. 795, 1/5. Am în 12321 porţelană —1087 — PORŢIE casă mobilă Louis XV şi porfelane de Saxa. ib. 1963, nr. 855, 1/7. — Pl. : (2) porţelanuri şi porfelane. — Şi: (rar) por-Jelână s. f., porcelân ş. n., porcelână s. f., (învechit şi popular) porţălăn, porţolăn (scris, învechit, şi porizo-fan), (învechit) porţelon, porţulăn, părţălân, purţulân s. n. — Din ngr. noptffEXţxva, germ. Porzellan, it. porcel-lana. — Porţulan < ser. porculan. PORŢELANĂ s. f. v. porţelan. PORŢELĂNĂRÎE s. f. (Rar) Magazin de porţela nuri (2). Cf. Barcianu, Alexi, w„ dl, dm, dex. — Pl. : porfelănării. — Şi : porcelănărie s. f. Barcianu, Alexi, w. — Porţelan + suf. -ărie. PORŢELĂNÎU, -ÎE adj. (Rar) Care are aspectul cromatic, nuanţa coloristică (albă) specifică porţelanului (1). Această culoare poate avea următoarele nuanţe: alb mat, alb murdar, alb argintiu şi alb porfe-lăniu. enc. vet. 151. - — Pl. : porţelănii. — Porţelan + suf. -iu. PORŢEL&V s. n. v. -porţelan. PORŢIÂŞ s. m. (învechit şi regional, în Transilv. şi Maram.) Persoană obligată să plătească impozit; p. ext. iobag; om sărac. Peanlru paruzie care de bună voie să face la mănăstiri. . . cei ce nu sînt porţiiaşi să plătească 37 fl. (a. 1783). Iorga, s. d. xiii, 15, cf. drlu, lb, lm. Porfieşu săracu,... Pămîntul şi-l gu-noie(şte). BÎrlea, c. p. 222, cf. 283, alr sn iii h 883/353. — Pl.: porţiaşi. — Şi : porţieş s. m. — Porţie + suf. -aş. P6RŢIE s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanţă, dintr-un aliment etc., destinată a fi folosită dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp; (regional) parţon. V. raţie. Dau americanilor de două ori pe săptămînă porfiile trebuincioase pentru hrana lor. ist. am. 15r/8. Ne ttmplasem de legam nişte porfii de fin (a. 1817). Ioroa, s. d. xii, 207. Să se impărţească porfia de vin şi de peşte, cr (1829), 2962/5. O porfie mai multă poate să fie. vătămătoare. ar (1830), 434/31, cf. ib. 1902/23. Pprţioanele de nutreţ verde să nu fie niciodată prea mari. Fili-pescu, d. ii, 100/8. Paharul va fi plin de ceară roşie şi aşa va fi porfionul nostru di rachiu atuncea. Vasici, m. ii, 40/14. Finul se face în porfii de mărime hotărîtă. I. Ionescu, c. 227/2. Pol ei a-i dovedi acest devotament... dînd vitelor tocmai porţia de nutreţ hotărîtă. Brezoianu, r. 13/21, cf. Polizu. Unele feluri de bucate se servesc şi cu jumătatea de porţie. Caragiale, o. ii, 14. Pentru o jumătate de porţie de varză, cu carne. .. nu mi se lua declt douăzeci de parale. Hogaş, dr. ii, 48. Na sticla şi dă fuga la cantină la Âvrum, să-ti mai dea o porţie pentru mine. Rebreanu, i. 15, cf. id. R: I, 152. Turnă o ceaşcă:.., mai turnă una, tot aşa pîrtă la trei. — Aceasta-i porţia mea! declară satisfăcut. C. Petrescu, î. ii, 173. Era scutit de planton, de gardă, de instrucţie şi lua de regulă două porţii de carne. Bră-escu, o. a. i,-82; Caii ronţăiau liniştiţi ovăzul şi porţia de fin. Sadoveanu, o. ii, 39. Hai să mîncăm o îngheţată. Dar să ştii: eu îmi plătesc porţia. T. Popovici, s. 218. Undeva... o mînă necunoscută înlocuise porţia de fasole cu rămăşiţele acestea prăfoase. Barbu, p. 253, cf. 88. Zmeul mîncă toată porţia. Reteganul, p. vy 25. Lupul veni, îşi luă porţia dintre ceilalţi ciobani. şez. vi, 1.55. Mie o ifă de vin, Ţie un porfon de fîn. Doine, 240, cf. Alexici, l. p. 196. Mie-o oală dar de vin, Ţie-un porţîion de fîn. arh. folk. iii, 69, cf. alr i, 933/51, 727, alr sn iv h 951. (F i g.) Un violent bom- bardament de obuze de toate calibrele se dezlănţui numai-decît. . . Pe inserate ne-au mai dat o porţie bună. Camil Petrescu, u. n. 374. Au căutat amindoi timpul şi locul ca să-şi ia fiecare din ei o porfié de fericire. ,Ar-ghezi, s. viii, 146. A mai primit o porfíe de pumni la prefectură. Pas, z. iv, 27. <> Exp r. A-şi lua porţia = a fi certat sau bătut (după cum se cuvine). + S p e c. (Rar) Doză. Au vrut să împlinească fapta ei cea rea, prin o porţie a otrăvii mai mare. chrest. rom. 34/8. 2. (Transilv.) Măsură de capacitate pentru vîn-zarea băuturilor, de aproximativ un decilitru ; conţinutul acestei măsuri. Beau în toată zîua cîle-un porfîu [de rachiu]. Bănuţ, t. p. 87. Fetele de la Horia Beau vinarsul cu porfia. Jarnîk-Bîrseanu, d. 451, cf. Viciu, s. gl., Coman, gl„ alr sn iv h 1 030, Lexic reg. 93. Dă-mi.o porfié de vinars, mat. dialect, i, 187, cf. 214. + (Regional) Măsură de capacitate întrebuinţată la măsuratul laptelui cu ocazia strîngerii în turmă a oilor de la mai mulţi .proprietari şi care reprezintă a şaisprezecea parte dintr-o cupă (Vîlcele—Turda). Cf. mat. dialect, i, 88. 3. (Tipogr.) Cantitatea de zaţ pe care o poate cuprinde lucrătorul o dată spre a o pune în pagină. Cf. V. Molin, . v. t. 64. 4. (în forma porfiune) Parte, bucată, fragment, segment dintr-un tot. După ce au adunat dară toate obiectele din ,vas scăpate... bătrînii au ales porfiunea cea mai bună. Asachi, s. l. ii, 50. înainte de 1270, această porfiune a Dunării avusese doi stăpîni. Hasdeu, i. c. i, 8. închipuifi-vă un băiat cît se poale de bine, afară de o cam prea dezvoltată porfiune de cărnuri. Ca-ragiale, o. iv, 281, cf. Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u. Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe porfiunea dinspre Cotroeeni. Călinescu, e. o. i, 143. Tavanul se desfăcea la mijloc pe o mică porfiune. Stancu, R. a. iii, 75. împărfi prin talere porfiuni homeopatice din mădularele invocate. Vinea, l. ii, 311, cf. Belea, ; p. A. 172. Porţiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. Mihale, o. 212. Alteori se constată semne indirecte care traduc suferinfa organului într-o anumită porţiune, abc săn. ; 372. Porţiunea de cîfiva metri care mai despărţea brigada de mineri... a dispărut. Scînteia, 1965, nr. 6 794. <)> Porţiune canonică — parte de teren ce se acorda preoţilor uniţi pentru a fi cultivată de dînşii. Nici a treia parte din preoţii uniţi nu ajunseseră la ■ porţiuni canonice, ca să aibă unde să intre cu... coasa şi cu secerea. Bariţiu, p. a. i, 411. + (Prin vestul Mold.) Parte dintr-o pădure pe care o tşie o echipă de lucrători forestieri; lot, parcelă. Gf. Arvinte, term. 162. 5. (învechit şi regional) Impozit, daré, bir. Zic preoţii că nu pot birui şi cu porţiile şi cu dăjdiile (a. 1767). Iorga, s. d. xiii, 266. Au poftit înălţatul împărat de '■ la oamenii marelui prinţipat Ardeal să dea în porfié ' banii de argint (a. 1775). id. ib. 82. Porţii mari au pus pe boieri, pe mănăstiri. . ■ cit nu putea să le plătească. ŞlNCAI, HR. III, 209/24, Cf. LB, DRLU, POLIZU. ,,Ne omoară porţia (darea), d-le", mi-au exclamat biefii oameni, f (1881), 374. Bate doamne pe popa, Pe popa pentru popie, Pe birău pentru porfie. Doine, 280, cf. Viciu, col. 84. Nu ceri de la noi porfie Ca şi ‘ de la-mpărăfie. Bud, p. p. 44. Merge birău acasă, Pune răvaşu pe masă Porfia musai să iasă. BÎrlea, c. p. 232, cf. 319, L. CostiN, gr. băn., Paşca, gl. Şî oraşu Baia Mare o fost indatorită să plătească o mierfă de. galbeni în lot anul dare, adecă porfie pentru iei, pentru ce l-o omorît. arh. folk. i, 184, cf. 180, ib. vi, 298,, alr.i 384, a 112, v 15, Lexic reg. ii, 37, mat. dialect, i, 286. + (Regional; în forma porfîie) Percepţie (2) (Borşa — Vişeu de Sus), alr sn iii h 896/362. — Accentuat, şi: (regional) porfié. Pasca, gl., Coman, gl., alr i 384, 933/51, alr s*n iv h 951, 1 030, Lexig reg. 93, mat. dialect, i, 88, 187, 286. — Pl. porfii. — Şi: (4) porţiune s. f.. (învechit şi regional) 12327 PORŢIEŞ — 1088 — Porumb porţi 6n s. n., (regional) pdrţă (alr i 384/266) s. f., porţîiân, porţi u, porţou s. n. — Din lat. porţi o, -onis, germ. Portlon, magh. porci6, fr. portion, ser. poreija. PORŢlfiŞ s. m. v. porţlaş. PORŢIOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui porţie (1); (regional) porţiuşă. Cf. dri.u. Porţioara lui de vin... aici era lucru foarte rar. Sadoveanu, o. ii, 104. — Pronunţat : -{i-oa-. — PI. : porţioare. . — Porţie + suf. -ioară. PORŢI 6n s. n. v. porţie. PORŢION vb. I. Tranz, (Complementul indică mezeluri, carne etc.) A tăia (şi a ambala) In porţii (1) (în scopul vînzării). — Pronunţat : -fi-o-. — Prez. ind. : porţionez. — Din fr. portionner. PORŢIONÂT, -Ă adj. (Despre mezeluri, carne etc.) Tăiat (şi ambalat) în porţii (1) (în scopul vînzării). — Pronunţat : -ţi-o-, — PI. : porţionaţi, -te. — V. porţlona. Cf. ir. portionni. PORŢIUNE s. f. v. porţie. PORŢI tîŞĂ s. f. (într-o poezie populară) Porţioară. Să mă cosască cosaşii, Să mă facă porţiuşe, Să mă dea la boi domneşti, mat. folk. 1 037. — Pronunţat : -ţi-u-, — PI. : porţiuşe. — Porţie + suf. -uşă. PORŢÎKÎN s. n. v. porţie. PORŢÎu s. n. v. porţie. PORŢOLAN s. n. v. porţelan. PORŢ0N s. n. v. porţie. PORŢOTÎNĂ s. f. v. pîrţotln. PORŢULÂN s. n. v. porţelan. PORtîCIC s. m. (învechit) Locotenent; p. g e n e r. ofiţer (rus). La o companie... erau 2 parucici (locotenenţi) (a. 1830). Uricariul, xxii, 439. Pentru marele adtutant parucic Borănescu (a. 1844). doc. ec. 827. Vreau să mă primească parucic. Ghica, s. 25. Printr-un decret imperial... domnul e autorizat să confere pă-mintenilor grade militare, de la porucic (locotenent) pînă.la general. Oţetea, t. v. 97. Fiu de moşnean de la Telega, fusese în armată parucic şi comandase şi compania de pază de la Ocnele Mari. Camil Petrescu, o. i, 330. — PI. : porucici. — Şi: partide s. m. — Din rus. nopyTOK. PORtîCINIC s. m. v. poruşnic. PORllMB, -Ă subst., adj. I. (Popular) 1. S. m. Porumbel (I 1) (Columba). Mi dade arepi ca de porumbi. psalt. hur. 45v/6, cf. 55v/24. Cine da-mi-va arept ca porumbilor şi se zboru? psalt. sch. 104, cf. 127. Cine-m[il va da arepi ca porumbilor şi să zbor? Coresi, ev. 85. Adu mie trei giunci de căte un an... şi o turturea şi un pui de porumb. Palia (1581), .57/11, cf. 36/7. Să him ca porumbii, întru tot blîndzi. Var-laam, c. 422. Şi porumbii albi încă îi gonesc din ţară, aruncîndu-le prihană, cum nu sînt curaţi. Hebodot (1645), 58, cf. 110. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blînzi ca porumbii, n. test. (1648), 13r/14. Porumbul iaste o pasăre mai bună şi mai întreagă decît toate pasările (a. 1654). ocr i, 167/15, cf. 166/32. Arepile porumbului argintate. Cheia în. 28T/5, cf. 22r/30. Şi zice lui: ia mie juncă ... şi turturea şi porumbu. Biblia (1688), 10V24, cf. 722/ll. I-au dăruit... un diiamant ca un ou de porumbu. Neculce, l. 28. Porumbul, găina, turtureaiia şi alalle cineşi după neamul şi chipul seu. Cantemir, Ist. 27, cf. 179, 308. Cine-m va da arepi ca a porumbului, să zbur şi se mă odihnesc? (a. 1710). ocr i, 366/14. Stăpîneaşte această planetă... capre, păuni, preveghetori, porămbi,, Calendar (1733), 14/9. Fiţi înţelepţi ca şărpii şi nevinovaţi ca porômbii (a. 1747). qcr ii, 38/4, cf. Budai-Deleanu, lex. Porumbii preste obicinuinţa lor din cîmp acasă zboară, Calen-dariu (1814), 85/1, cf. 16/5, drlu. Ca porumbul spăi-rnîntat, Cînd de uliu se vînează, Sub aripi, spre-a fi scapat, Ale mamei tupilează. Asachi, s. l. i, 181, cf. 160. Mulţime de dobitoace şi păsări domestice se află într-această ţară, cum : curcani,... porumbi. Tîm-peanul, o. 8/22. Un castel... stă d-a ştînga drumului ..., cununat de porumbi şi cioare. cr (1846), 41/18. Face hatîrul corbului ca să învinovăţească porumbu. Pann, p. v. iii, 27/8. Porumbii tăi cei albi au luat cîmpii. Eminescu, o. p. 40. Recunosc pomul sub care Arghir a durmit ca strajă, Pe cînd a venit Elena cu porumbii după ea. Coşbuc, p. ii, 136. Porumbării... unde cresc porumbii, porumbeii sau hulubii. Pamfile, i. c. 429, cf. Simionescu, f. r. 112. Porumbi în zbor pe-un cer de porţelan. Pillat, p. 123, cf. Rosetti, i.. r. iii, 100. Intre norii negri ai cerului zbura un porumb alb. Isac, o. 217. Ş-un porumb frumos, leit, Florile dalbe, Despre apus a venit. Florile dalbe. Alec-sandri, p. p. 395, cf. h i 347, xiv 209, xvi 4. Hat, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim,... Şi la ochi şi la uitat, Ca doi porumbi la zburat. Jarnîk-BIrseanu, d. 49. Cînd cîniă mult porumbii, are să ploaie, şez. iv, 120, cf. alr ii/i h 265, a ii 12, iii 2,' 5, 8, 10, 16. 17, 19. Corbul iute-n zbor sărea, Cit pe cer el se zărea Mai întîi ca un porumb, Apoi numai cît un plumb. Balade, ii, 181. Parcă ţi-a ieşit un pçrumb din gură, se zice cînd cineva Îşi arată o dorinţă sau îşi spune o părere pe care o împărtăşeşte şl altul. Cf. Zanne, p. ii, 169. Porumbii nu zboară fripţi în gură (== numai prin muncă se obţine ceva), id. ib. ix, 700, cf. i, 438, 612, iv, 96, vi, 559. <0> (Urmat de determinări care indică specia) Există şi acum porumbi sălbatici lingă porumbi domestici. Isis (1856), 48/1. Cîţiva porumbi sălbatici...' se răsfăţau pe drum. Odo-bescu, s. i, 381. Porumb de stînci. Marian, o. ii, 181. Porumb de cîmp. id. ib. Porumb de pădure, id. ib. Porumb sălbatic, id. ib. Porumb de codru. id. ib. Dorul pribeag de pe o creastă de ulm Şi-l geme porumbul sălbatic. Gooa, p. 52. Porumb de cîmp. Păcală, m. r. 31. Porumb de pădure. Băcescu, păs. 136. Porumb sălbatic, id. ib. Porumb popesc. Id. ib. Porumb de casă. id. ib. Porumb mare. id. ib. Porumb de munte. id. ib. Porumb de brădet. id. ib. O Compuse: (regional) porumb-ţlg&nese = stăncuţă (Coloeus monedula). Cf. dr. v, 560, Băcescu, păs. 136; (regional) porumb-rî-zător = turturică care rîde (Ştreptopelia risorius). Cf. Băcescu, păs. 136. 2. Adj. Porumbiu1. [Avea] şi el o păreche de boi... porumbi la păr, tineri, nalţi de trup. Creangă, o. 25, cf. ddrf, Damé, t. 27, Pamfile, j. i, 131, Păcală, m. r. 141, Şăineanu, d. u. El îşi sare din scriveli, faţa i se face vtnătă porumbă ca un ficat de bou bătrîn. Ciau-şanu, r. scut. 25. Zburdau prin soare viţeluşi porumbi. Sadoveanu, o. v, 550, cf. xiii, 158, xiv, 23. Stau, legaţi de draghină, cai şi boi porumbi, il septembrie 1961, 42. Boi vineţi sau porumbi, h ii 59, cf. iii 14, vi 154, 194, x 151, xi 503, xm 135, xvi 304, com. Marian. Cucuie, porumbule, Netezeşte-ţi penele. Doine, 126. Spune părul cailor? Unu-i negru ca corbu, Unu-i purumb ca cucu. Unu roşu ea foeu. şez. i, 44. Să mă duc la Osman turc, Să-mi aleg un cal porumb, ib. 141, cf. Graiul, i, 201. Să mă duc la Cîmpulung, Să-mi cumpăr un cal porumb. Bud, p. p. 18. La grajdiu lui Şoiman turc... Sî-m(ni) aleg un cal porumb, Scurt ■ fn glt şi lung în trup. Vasiliu, c. 61. Să mă duc La tîrguţi la Cîmpulung Să-mi cumpăr un cal poromb. T. Papahagi, m. 12. Mă dusei la Cîmpulung, Să-mi cumpăr un cal porumb, ant. lit. pop. i, 141, cf. a i 20, 22, 23, 26, iii 3, v 15, vi 4, 26. Fată albă, Cai 12343 POBUMB — 1085 — PORUMB adapă, Cîţi cai fură, Toţi băură, Numai murgul po-rumbu, Numai dînsul nu bău. Balade, iii, 265, cf. ii, 392. Să-mi aleg de-un cal porumb, Cal porumb şi pintenog. folc. mold. i, 113. II. 1. S. m. Plantă anuală din familia gramineelor, cu rădăcina puternică, cu tulpina înaltă şi groasă, cu frunzele lungi şi ascuţite la vîrf, cu inflorescenţa masculă un panicul terminal şi cu cea femelă un spic cu axul îngroşat, mult cultivată ca plantă alimentară, industrială şi furajeră; (regional) păpuşoi (II 1), cucuruz, mălai (I 2), călambuc, ciolomadă, cocenaş, colibaş, cucoriţă, gîrnişor, păpuşă (II2), pitraşcă, tenchi, tengher (Zea maijs). Numai madeaua părum-bului are a să urma după veichiul obicei (a. 1794). Iorga, s. d. xiv, 149. Cucuruzul sau mălaiul, pre care îl numesc în Ţara Românească porumb. Economia, 35/14. Se văd, ici, ceva holde de grîne sau vreun cîmp semănat cu porumb, colo o livede de pomi. Odobescu, s. i, 23. XJneori porumbul se tăciuna. Ispirescu, l. 206. Intr-o zi, la sapa porumbului,... n- a voit să mă-nlnce din zori pînă ta amurg. Delavrancea, s. 11, cf. Brandza, fl. 479, Grecescu, fl. 640. Dar mai însemnat decît toate [plantele ]a ajuns în secolele din urmă pentru unele }ări porumbul. Mehedinţi, o. f. 174. Popuşoiul are diferite numiri;... în Ţara Românească i se zice porumb, în Ardeal cucuruz. Pamfile, a. b. 68. Frunzele porumbului sfîrîiau răsucindu-se în arşiţă. Rebreanu, i. 310. Un răsuflet de vînt se strecoară umed, tremură frunza porumbului cu un fîşîiî sonor. C. Petrescu, s. 245, cf. Simionescu, fl. 309. CU vezi cu ochii, cîmpu-nireg se pierde In zarea albăs-trind ca o colină Pe grîul copt şi pe porumbul verde. D. Botez, f. s. 79. în casa lui mîncam... boabe de porumb ce ne înnegreau dinţii. Brăescu, o. a. ii, 73. Grîul şi porumbul se semănau... puţin. Sadoveanu, o. x, 446. Făptura ei. .. Are, ca porumbul şl volbura, tulpină. Aromezi, vers. 391. Reapărură lanurile lungi. . ., unele albicioase, cu ovăzuri, altele verzi, cu porumb. Călinescu, e. o. i, 109, cf. id. s. 21. Să vii mîine să-ţi dau două pogoane pentru la primăvară, să le pui cu porumb şi orz. Camil Petrescu, o. i, 37, cf.' 27. Oftă, se aplecă la rădăcina porumbului şi multă vreme nu mai zise nimic. Preda, m. 77. Nebunul ridica din praf boabe de porumb, s mai 1960, 55. Nu mai avem mult şi începe însămînţatul porumbului, t martie 1962, 41.. S-au introdus în cultură noi soiuri de cereale păioase şi hibrizi de porumb. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 20. Vitele, crapă mai cu samă cînd vor mînca popuşoi (porumb) şi vor bea apă. şez. iv, 123, cf. iii, 232, Viciu, gl. Vot neputincioşi Şi nepricopsiţi, Co-dru-l părăsiţi, Vii ca să pliviţi, Porumb să prăşiţi, Fîn ca să cosiţii Balade, ii, 272. Seamănă porumb din vreme, Şi de foame nu te teme. Zanne, p. ix, 516. De la culesul porumbilor pînă la tăiatul cocenilor (= puţin timp). Udrescu, gl. <$> (Urmat de determinări care indică specia) Porumb ardelenesc, porumb colţat, porumb mocănesc, porumb românesc, porumb tomnatic etc. 2. S. m. P. r e s t r. (La sg. adesea cu sens colectiv) Fructul matur al porumbului (II 1), cu sau fără pă-nuşile care îl învelesc, ştiulete, (regional) cucuruz, păpuşoi (II 2), drugă, tuleu, ş t i u- 1 e a g; (cu sens colectiv) boabe de porumb (II 1) desprinse de pe ştiulete. Porumbi ierea scumpi, căte 6' parale oca, şi nu să găsiia (a. 1804). Iorga, s. d. xii, 150, cf. Polizu. Un plocat frumos cu pârul creţ şi dulce ca mătasea porumbului. Caragiale, o. i, 120. Plecă la Baciu, ca să se împrumute de la dînsul, pînă la primăvară, cu un sac de porumb. Slavici, n. i, 234. Părul capului e rar şi bate în galben ca mătasea porumbului. Demetrescu, o. 137. Şi-n vatră focul stîns de mult Şi nu-i porumb în pod. Coşbuc, p. ii, 223. Groapa să se astupe după ce se pune înlr-însa grîu sau porumb. Pamfile, com. 49. Părinţii au grijă să-şi apere copiii ca să nu mănînce în aceste zile porumb copt. id. s. t. 150. Apăru deodată galbenă ca şi cînd ai- fi vărsat cineva pe ea făină de porumb. Agîrbiceanu, a. 217. Duceau două mierţe de porumb să le vîndă. Rebreanu, i. 120, cf. id. r. ii, 209. înirebaţi-l de unde vine, cum dă lemnele, porumbul, cartofii. Galaction, a. 232. Ceaiul de mătase de porumb... se dă în boalele de rinichi. Voiculescu, l. 260. Mînca un porumb copt. Călinescu, s. 623, cf. 19. Am vîndut doi bqi ca să cumpăr porumb. Camil Petrescu, o. i, 44. Le dăduse, încă de pe vremea secetei, grîu şi porumb. Stancu, r. a. i, 322, cf. ii, 394. Fără boi, nu pot căra porumbui de pe cîmp. Bogza, c. o. 363, cf. id. a. î. 601. în prispe se atîrnaseră ciorchini de porumbi sticloşi. Barbu, p. 60. Făina de porumb sau mălaiul se poate folosi ca mămăligă sau budincă, abc săn. 159, cf. i. cr. iv, 249. Găina dacă se vede în porumb îi dă cu piciorul, se spune despre cei care risipesc averea cînd se văd în belşug. Cf. Zanne, p. i, 470. Şi cu porcul gras în bătătură şi cu porumbi în pălul nu se poate. Cf. id. ib. iii, 21. <5>Expr. (Regional) A-i lua (cuiva) porumbul do pe foc = a zădărnici (cuiva) un plan; a-i juca (cuiva) o festă. Fu silit să înghită găluşca, aflînd că zeul zeilor îi luase porumbul de pre foc. Ispirescu, ap. cade. + Recoltă de porumb (112). Tot omul... să dea şi dijma din porumb, din fîn şi altele (a. 1795). Iorga, s. d. xiv, 154. Dacă iarna sînt vînturi multe este semn că anul va fi bogat, mai ales în porumb. Pamfile, văzd, 59. Lasă grîul şi porumbul care s-au făcut berechet. Galaction, a. 458. 3. S. n. şl (rar) m. Loc semănat cu porumb (II 1), lan de porumb; porumbişte (I 1), (regional) cucuru-zaştină, cucuruzişte, mălăină (1), mălăiş, mălăişte (1), mălăiştină, moină1 (3), nadaz, păpuşoi (U 3), păpuşoieş (2), păpuşoină, păpuşorniţă, păpuşoişte, porumbărie (II 2). Vremea culesului viilor şi a porum-burilor (a. 1825). doc. ec. 354, cf. 156. Te pileai pîn porumburi şt săreai pîrleazu. Jipescu, o. 41. O croiam tot drept prin porumburile oamenilor. Vlahuţă, o. a. ii, 96. Şi-n palme-ascunzînd obrăjorii Se pierde prin naltul porumb. Coşbuc, p. îi, 23, cf. i, 317. Se făcea toamnă iar: porumburile erau culese. Anghel-Iosif, c. l. 23. Aducîndu-mi aminte de zecile de prepeliţe împuşcate altădată în meiurile şi în porumburile pline de mohor:.., avusei o vorbă crudă. Brătescu-Voineşti, p. 137. Rămîne porumbul nesăpat de-al doilea. Rebreanu, i. 23. Fiindcă acasă nu e de mîn-care, ei ajung mici borfaşi, ‘călcînd, ziua şi noaptea, porumburile. Galaction, a. 415. Ai pornit în strălucirea soarelui de dimineaţă, căutînd răzor cu răzor, străbătînd porumburi neculese. Sadoveanu, o. xiv, 396, cf. xvii, 295. Un iepure, speriat şi gonit de oamenii care-l văzuseră în porumbi, sări drept în capu lui Eftimie. Camil Petrescu, o. i, 98. Şi. vîntul care se strecura uşor printre porumburi era altfel, prevestind parcă ploi. v. rom. ianuarie 1955, 91. Infanteria... se vedea fugind prin porumburi. .Camilar, n. i, 381, cf. 70, ii, 5. [Oile] o luaseră pe drumul ce intra spre porumburi. Preda, î. 145, cf. 43. Paparudă, rudă. Vino de le udă, Ca să cază ploile. .. să dea porumburile Cît gardurile, pop., ap. gcr ii, 320. 4. S. m. (Bot.; regional) Porumbar1 (Primus spi-nosa). Borza, d. 139. 5. S. m. (Bot.; regional) Pana-cocoşului, v. pană1 (I 1) (Aspidistra elatior). Borza, d. 26. 6. S.m. Compuse: (Bot.; regional) porumbul-cu-cului =a) rodul-pămînt.ului, v. rod1 (1) (Arum maculatum). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 24: b) mama-pă-durii, v. mamă (III) (Lathraea squamaria). Borza, d. 96; c) porumbei, v. p o r u m b e 1 (II 3). (Muscarî botrgoides). id. ib. 112 ; porumbul-şarpelul = rodul-pă-mîntului, v. rod1 (1) (Arum maculatum). id. ib. 24. — Pl. : (I 1, II 1, 2, 4, 5, rar II 3) porumbi, (I 2) porumbi, -e, (II 3) porumburi. — Şi: (învechit şi regional) porâmb, -ă s. m„ adj., (învechit) porămb, porânb (cuv. d. bătr. i, 297),' părumb, pertimb (N. test. 1648, 27r/20), (regional) porfmb (Borza, d. 189, 10 — c. 1901 12343 PORUMBAC — 1090 — PORUMBĂ1 alr i 1 485/45), porînghi (dr. iii, 593) s. m., portimfoă (alr i 905/837) s. t, purumh, -ă adj., purting (bl i, 25) s. m. — Lat. palumbus. BOBUMBÂC, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Popular; despre animale, mal ales despre păsări, despre părul, pielea, blana, penele lor) Pestriţ; cenuşiu, sur ; negru-al-băstrui. Se fac pe piele pete vinete ■ porumbace. Cu-parencu. v. 25/15. Cui tăiam şi frigeam eu cocoşa ăla porumbac? Jipescu, o. 41, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Eu mă rog la dumneata, Să-mi dai calul porumbac. Pamfile, j. ii, 105, cf. Şăineanu, d. u,,. cade. Privi cu uimire la cucoşuL cel mare porumbac. Sadoveanu, o. x, 525, cf. Scriban, d. Călărea un cal mărunt, po-rumbac. Stancu, r. a. i, 160. Găină porumbacă: H xii 27, cf. ii 142, 319, iii 226, iv 249, xi 311. Cucufule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac Netezeşte-ţi penele Ca mîndra sprîncenele. Jarnîk-Bîrseanu, d. 400. Un cal mîndru porumbac Ca să-i fie de olac. Marian, nu. 323, cf. id. şa. 221. Cîntî, cuci porumbaci. Vasiliu, c. 6, cf. 61. Cinţă, cuce porumbace, Că duşmanii n-au ce-m face. Vîrcol, v. 61. Un,cal porumbac ... Şi tinteş la cap. ant. lit. pop. i, 583. Cu cal po-rumbac, Cu ţintă la cap, La picioare pag. Balade, iii, 217. Am o vacă Porumbacă, Pe la coarne Cu icoane, Pe la nări Cu luminări (Biserica). Gorovei, c. 25. O (Prin lărgirea sensului) Toarceţi... Cămaşă cu floricele, Cu guleru porumbac. şez. ii, 221. + (Substantivat) Pasăre (domestică) cu penele de' culoare cenuşie, porumbacă (1). Vedeţi să nu cumva să-mi prindeţi pe porumbacu or,i vreo puică boghetă. Hogaş, dr. ii, 88. Era o privelişte cu adevărat mişcătoare să fi văzut pe cuconu Ioniţă cum vorbea cu vestitul său ,,porumbac“, cum 11 striga pe nume, id. ib. 94. 2. S. m. Fluture mare de noapte cu aripile dinainte galbene cu dungi cafenii, iar cu cele dindărăt multicolore (Sphinx euphorbiae). Cf. Cihac, i, 213, Marian, ins. 275,.tdrg, cade. Fluture mare este şi porumbacul. .., mai frumos decit striga. Simionescu, f. r. 380, cf. DEX. — PI. : porumbaci, -ce. — Porumb + suf. -ac. POBUMBĂR* s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe, cu fructe sferice de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astrin-gent; porumbel (II 2), (regional) coţobrel, curcudel, mărăcine (1 a), porumb (II4), porumbea1 (2),scorom-bar, spin, ţîrn (Prunus spinosa). Cf. Marian, s. r. ii, 138, ddrf, Brandza, fl. 68, 540, Grecescu, fl. 195, 741, Candrea, f. 247, ds, Bujorean, b. l. 390. Se întîlnesc diferiţi arbuşti şi tufişuri termofile de porumbar. mg i, 666, cf. Borza, d. 139, m. d. enc., dex, h iv 83, 11‘5, xiv 21, xvi 9, 30. Porumbrelul (Prunus spinosa), numit în Muntenia porumbar, şi scoroambe, iar în Ardeal porumbel, Jace fructe şi, cînd îs coaptef devin negre.' şez. xv, 109, cf. Densuşianu, ţ. h. 329_ — PI. : porumbari. — Şi: (regional) porobâr (Den-susianu, ţ. h. 329), porombăr (Brandza, fl. 540) s. m. — Porumbă* + suf. -ar. PORUMBAR® s. n., s. m. I. S. n. 1. Coteţ pentru porumbei (11); porumbărie (I 1), (regional) hulubărie, porumbărişte, porumbariţă, porumbelniţă, porum-bişte (II), porumbiţă (I3).Cf. lb, Cihac, i, 213. Firele de cînepă... pune-le pe o şiră de paie, pe un pătul sau pe un porumbar. Sevastos, n. 10, cf. ddrf. Iar în ogradă v- nu curte — era o poiată — nu cuşcă de pasări — o hulubărie, un porumbar. Teodoreanu, m. ii, 54. De întrebări ce mă frămîntă îmi limpezesc suflet şi frunte Pe lingă porumbarul cu făpturi mărunte Cari gînguresc şi nu cuvîntă. Blaga, p. 149. Un porumbel alb, rătăcit, se întoarse în umbra umedă a înserării, fîlfîind speriat peste casă, spre porumbarul de deasupra grajdului. Camil Petrescu, o. ii, 344, cf. alr ii/i h 265, alrm ii/i h 353, a ii 12, iii 2. + Crescătorie de porumbei (II). Criterii de care trebuie să ţină seama crescătorul... pentru a ridica tot mai mult valoarea, porumbarului său. vîn. pesc. februarie 1964, 20. 2. (Regional) Pătul1 (I 2 a). Tîrna serveşte la ridicatul porumbului de jos în pod sau în pălule zise şi porumbare, hem 2 062, cf. Cihac, i, 213. Coşările (porumbar, pătul, leasă) mai slăbesc din săgeţi şi greutatea porumbului le pleacă spre povîrniş. Sevastos, n. 26, cf. Damé, t. 62, cade, Scriban, d., m. d. enc., dex, h ii 84, 222, alr ii 5 320. II. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu creşterea sau cu vînzarea porumbeilor (I 1). Cf. ddrf, cade. + Ostaş însărcinat cu îngrijirea porumbeilor (I 1) călători. Cf. Scriban, d. III. S. m. (Regional; şi în sintagma uliu porumbar) Uliul găinilor (Accipiter gentilis). Cf. Marian, o. i, 122, ddrf, cade, Simionescu, f. r. 168, Scriban, d. M-am apropiat. .. şi văd că se ridică în zbor un uliu porumbar, cu pradă în gheare, vîn. pesc. noiembrie 1961, 20, cf. dex. — PI. : (n.) porumbare şi (m.) porumbari. — Şi ; (regional) porimbăr (chest. ii 433/61, alr n/ih 265/172), porombăr (chest. ii 433/386 ) s. n. — Porumb + suf. -ar. PORUMBĂR1ŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Porumbar2 (I 1). chest. ii 433/58, 263, 396. — PI. : porumbariţe. — Porumb + suf. -arifă. PORUMBÂŞ s. m. (Popular) Diminutiv al lui p o- fnmb(Il).Şi va aduce den turtureale sau den porumbari darul lui. Biblia (1688), 70^45, cf. lb. Îşi zîmbeau şi se ţineau de mînă... ca doi porumbaşi. I. Negruzzi, s. IV, 57, cf. DDRF, TDRG, CADE, BĂCESCU, PĂS. 137. Pe deasupra de oraş, A zburat un porumbaş. Alec-sandri, p. p. 318, cf. 146. Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Şi la ochi şi la sprîncene Ca doi porumbaşi la pene. Jarnîk-Bîrseanu, d. 49. Că noi bine ne lovim.. . Şi la ochi şi la sprîncene, Ca doi porumbaşi la pene. Marian, sa. 9. Fostu-şi-o doi drăguţi dragi Ca doi porumbaşi în fagi. Doine, 103. Văzu stol de porumbaşi Mestecaţi cu ganguraşi. Viciu, col. 151. La curţile lui Adam, Vinu-s patru porumbaşi: Bîrlea, b. 85. — PI. : porumbaşi. — Porumb suf. -aş. PORIÎMBĂI s. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent ; (regional) scoroambă. Cf. Polizu. Măsurat afundişul codrilor, ţinîndu-mi zilele cu porumbe sălbatice. Dela-vranceA, s. 197, cf. ddrf, Grecescu, fl. 195, Alexi, w. Porumbele sau porumbelele coapte se usucă şi se fierb. Pamfile, i. c. 242, cf. id. j. ii, .161, Şăineanu, d. u. Poroambele, fructele negre de porumbar. Voicu-lescu, l. 259. Drumul noroios şi îngust mergea printre vii, printre două garduri mari de porumbe negre. Camil Petrescu, o. iii, 236. Nu mai daţi cu porumbe-n mine. Rădulescu-Codin, î. 251, cf. Viciu, gl., alr sn iii h 632, mat. dialect, i, 139. Dracul rîde de porumbe negre, şi pe sine nu se vede. Zanne, p. vi, 557, cf. 558. <£> (Ca termen de comparaţie) Sta vînăt ca porumba, cu ochii albi în soare. Bolliac, o. 202. E galbenă, cu cearcăne vinete, ca porumba. Delavrancea, s. 13. Poate tot se gîndea la fata... cea cu ochii ca porumba. Sadoveanu, o. n, 96. : — PI. ; porumbe. — Şi : (regional) porùmbiâ (ddrf), porlmbă (alr sn iii h 632), poroăbă (Viciu, gl.), po-roâmbă s. f., porôbi (gl. olt.) s. f. pl. — Lat. *palumba. 12349 PORUMBĂ2 — 1091 — PORUMBEL PORÎTMBĂ* s. f. (Regional) Porumbiţă (I 1). Cf.. cade, dex. Şi-o porumbă minunată, Cu o guşă purpu-rată. Teodobescu, p. p. 21. — Pl. : porumbe. — Porumb + suf. -ă. PORtÎMBĂ* s. f. v. porumb. PORUMBĂCEL, -E adj. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Diminutiv al lui p o r u m b a c (1). Cal negru porum-băcel, Voinic iînăr sprintenel. Sevastos, c. 57, cf. 174. Colo-n deal la ciriiel S-o ivit un hrănicer, Calu sur porumbăcel. Cabdaş, c. p. 76. Mi-o picat un voinicel, Cu meşîni, cu cojocel, Cu calu porumbăcel. Va-siliu, c. 14. — Pl.: porumbăcel, -ele. — Poruinbac + suf. -el. PORUMBĂREASĂ s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu creşterea şi cu vînzarea porumbeilor (I 1). Cf. ddrf. — Pl.: porumbărese. — Porumbar* + suf. -easă. PORUMBĂRÎE s. f. I. 1. Coteţ pentru porumbei (I 1); porumbar2 (II), (regional) hulubărie, porum-bariţă, porumbărişte, porumbelniţă, porumbişte (II), porumbiţă (I 3). Cf. Polizu, Ghîca, ap. tdrg, Cihac, i, 213, Barcianu. într-o curte mare, se întindea... o porumbărie Intr-un picior. D. Zamfirescu, v. ţ. 92. Porumbării au. .. tineri de curînd însuraţi, unde cresc porumbii. Pamfile, i. c. 429, cf. id. J. ii, 83, Şăineanu, d. u., cv 1949, nr. 7, 33, alr ii/i h 265. + (Rar; familiar) Galerie (într-un teatru). Am să fumez tutunul cel mai bun şi cînd mă voi duce vreodată la teatru, de m-or mai vedea sus în porumbărie, să mă ia dracul. I. Negruzzi, s. vi, 146. + (Rar; familiar) Locuinţă situată prea sus (şi cu acoperişul ţuguiat). Cf. SCRIBAN, D. 2. Crescătorie de porumbei (I 1). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., bul. fil. vii—viii, 366. La 7 zile de la naştere, puilor li se pun inele originale şi se înscriu în registrul porumbăriei, vîn. pesc. septembrie 1962, 20. 3. (Rar) Mulţime de porumbei (I 1). Cf. Scriban, d. II. Î. (Regional; cu sens colectiv) Cantitate mare, mulţime de porumb (II1,2) (Moşoaia-Piteşti). Udrescu, gl. Porumbărie ca estimp, mai rar. id. ib. j 2. (Prin nord-vestul Munt.) Porumbişte (I 1). Mai dă şi tu cîte o raită pe la porumbării, vezi ce mai e pe acolo. Udrescu, gl. — Pl. : porumbării. — Porumb + suf. -ărie. PORUMBĂRÎŞTE s. f. (Regional) Porumbar2 (I 1) (Cusuiuş-Beiuş). chest. ii 433/392.. . — Pl. : ? — Porumbar* -f suf. -işte. PORUMBEA1 s. f. 1. Diminutiv al lui p o r u m b ă1; p. e x t. porumbă1. Cf. lb, ddrf. Îmi plăceau şi mie covrigii mai mult decît pădureţele şi porumbrelele uscate. Sadoveanu, o. xii, 635. Porumbrel cu porumbrele. Rete-ganul, ch. 151, cf. 155. Unii... dau vitelor zamă de porumbrele fierte, şez. iv, 123, cf. iii, 13. Pentru aceasta e bună şi zeama de porumbele necoapte, dacă se fierb. Pamfile, b. 37, cf. chest. viii 96/33, alr sn iii h 632, a ix 1, 3, 4, 5, 6. Rîde dracu de porumbea, Şi-i mai negru decît ea. Zanne, p. vi, 559. Rîde vîrşa de baltă şi dracul de porumbele negre. id. ib. iv, 684. Cînd o face plopul nuci Şi sălcuţa mere dulci, Şi răchita porumbele (= niciodată). Jarnîk-BÎrseanu, d. 272. O (Ca termen de comparaţie, de obicei pentru a sugera culoarea închisă) [Copilul] dacă se învineţeşte ca porum-beaua, atunci se ştie... că moare. N. Leon, med. 147. Cu ochii vineţi de porumbrele crude. Cazimir, gr, 36. Innegri-i-s-ar inima ca porumbeaiia. Vi.asiu, a, p. 46. Îngheţăm şi ne facem vineţi ca porumbrica. Sado veanu, o. ix, 401. Era vînătă ca porumbrelele bătute de brumă, il iulie 1960, 51. Se învineţise cum e porumbrica. şez. vi, 111. Şi cele mai mînînţele Ca nişte porumbrele. Bîrlea, l. p. m. ii, 180. (Ironic) Să fii rumăn ca ceara Şi alb ca porumbrica. Sevastqs, c. 183. 2. (Bot.; regional) Porumbar1 (Prunus spinosa). Cîţiva mesteacănt şi fagi subţiri au crescut tîrziu, printre măcieşi şi tufe de porumbrică. C. Petrescu, r. dr. 54. Porumbele şi mierea-ursului străjuiau cetatea. Klopştock, f. 187. Frunză verde porumbică, Stă voinicul la potică. Alecsandri, p. p. 35. 3. Compus: (Bot.; regional) poriimbcaua-ursu-lul=strugurii-ursului (Arctostaphijlos uva-ursi). Borza, d. 22. — Pl. : porumbele. — Şi: (regional) porumbică, po-rumbreă, porumbrică, porîmlieă (alr ii 6 347/172, ALR SN III h 632) s. f. — Porumbă1 -f- suf. -ea. — Porumbică, porumbrică: cu schimbare de suf. PORUMBEA* s. f. (Regional) Porumbiţă (I 1). Cf. ddrf, tdrg, cade. Iacă văd o porumbea... Oare nu-i din ţara mea? Jarnîk-BÎrseanu, d. 172, cf. aiii 18. — Pl. : porumbele. — Şi: porumbică s. f. dm. — Porumb + suf. -ea. — Porumbică: cu schimbare de suf. PORUMBEL s. m., adj. I. 1. S. m. Numele mai multor specii de păsări (sălbatice sau domestice) din familia columbidelor, de mărime mică şi mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat; (popular) porumb (I 1), (regional) golumb, hulub (Columba). Cf. lex. marş. 194. Se gudur porumbeii; se-nalţă turturica. Bolliac, o. 67. Se amestecă printre porumbei. Odobescu, s. iii, 31, cf. i, 147. Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel. Eminescu, o. i, 160. Ea simţi ameţeala ce simte porumbielul, cînd se vede răpit de vultur. Gane, n. i, 8. Bubico dispare ca un porumbel alb în neagra noapte. Caragiale, o. ii, 100. Văzu pe sus un stol de şapte porumbei. Ispirescu, l. 215, cf. 60, 133, 214. Se ridică... biserica comunei Stămbuleşti, al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. Macedonski, o. iii, 3, cf. Marian, o. ii, 181, ddrf. Pe sus un stol de porumbei Îşi tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. Păun-Pincio, p. 69. Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor. Coşbuc, p. ii, 37, cf. Can-drea, f. 173. Pe streşine,... porumbei de-a pururi amorezaţi şi în neastîmpăr... nu m-au făcut să cred niciodată că au melancolia lor. Anghel, pr. 93. Porumbeii cîntă mult. Pamfile, văzd. 102. Văzu poarta mare, cu stîlpii înfloriţi, acoperită cu coteţul de porumbei. Rebreanu, i. 194, cf. id. r. i, 314. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunţele din mîna-mi. C. Petrescu, s. 10, cf. id. î. i, 126, 145, Nica, l. vam. 202. Se făcea că n-o aude şi-şi vedea înainte de flori, de cafea ori de porumbei. Bassara-bescu, v. 159, cf. 161. Îmi vine să plîng zărind coteţul de porumbei, aşa cum îl aninasem ca să-l feresc de pisici. Brăescu, o. a. ii, 11. Un zbor mare de porumbei se lăsă în juru-i împestriţînd bătătura. Sadoveanu, o. ii, 652. Bărci pe lac şi lebezi, porumbiei în copaci. Arghezi, b. 94, cf. 51. Se-ntorc ca porumbeii la locurile lor. Călinescu, l. l. 66. Vînează mai cu seamă porumbei. Linţia, p. ii, 133. O albă păsărea neprihănită (ai fi jurat că e un porumbel), v. rom. octombrie 1954, 165. Porumbeii debili, cu afecţiuni cronice, dau un randament scăzut în timpul zborurilor de antrenament. vîn. pesc. iunie 1962, 21, cf. h i 347, ii 80, iv 45, xiv 209, xvi 4, 31. Sus, în vîrful caselor, Mi-este-un stol de porumbei, Porumbei cam vineciori. Teodorescu, p. p. 39. C-amîndoi ne potrivim Şi la ochi şi la sprîn-cene, Ca doi porumbei la pene I Jarnîk-BÎrseanu, d. 50. Căpăţina de porumbel nu se mănîncă. şez. vi, 36, cf. ib. viii, 102, Ci s-îndlţî sus la cer?... Zboară-un cîrd di porunghei. mat. folk. 1 474, cf. 1 461, Graiul, 12358 PORUMBEL — 1092 — POrUmBIŞTE i, 7, Coman, gl., a vi 4. <0> (Urmat de determinări care indică specia) Porumbelul sălbatec. Simionescu, f. h. 112. Porumbel de brădet. Băcescu, păs. 137. Porumbel de casă. id. ib. Porumbel de cimp. id. ib. Porumbel de munte; id. ib. Porumbel de pădure, id. ib. Porumbel de scorbură, id. ib. Porumbel de stîncă. id. ib. Porumbel domestic, id. ib. Porumbel mare. id. ib. Porumbel mic. id. ib.Porumbiel popesc, id. ib. Porumbel de scorbură, vîn. pesc. iulie 1962, 8. <0> Porumbel călător (sau de poştă, voiajor) = porumbei (I 1) dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. Era amă-rît... fiindcă pornirile cele mai frumoase puteau muri în aer ca porumbeii călători. Vlasiu, d. 157, of. dl, dm, M. d. enc., dex. <$> Expr. A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca porumbeii (sau ca doi porumbei etc.) = (mai ales despre soţi) a trăi în dragoste şi în bună înţelegere unii cu alţii. Ei se giugiuliră ca nişte porumbei. Ispirescu, l. 116, cf. Zanne, p. i, 613. Ai să le împaci cu bărbatul şi o să trăiţi ca doi porumbei. Vlasiu, d. 391. O- Compuse: porumbel-sălbatie sau (regional) porumbelul-Iui-Noe = pasăre înrudită cu porumbelul (I 1), mai mică decît acesta, cu penele de pe spate cenuşii-roşcate, cu pete negre tivite cu alb pe laturile gîtului, cu gîtul scurt şi coada lungă ; turturea (Streptopelia turtur). Băcescu, păs, 138; (rar) porumbel-turcesc sau porumbiel-rîzător-oriental = guguştiuc (Streptopelia decaocta). id. ib. ; (regional) porumbel-de-mare = a) pescar (II 1) (Larus). Cf. cade; b) carabas (Larus ridibundus). Cf. Băcescu, păs. 137; (regional) porumbel-mic = piţigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). Cf. cade, Dombrowski, p. 243, 246, Băcescu, păs. 137. + (La pl. art.; în construcţia) De-a porumbeii = numele unui joc de copii. Cf. ddrf, Pamfile, j. iii, 48, cade. 4 (Regional) Numele unui model de cusătură pe ţesături sau cămăşi ţărăneşti. V. pui. Cf. Pamfile, i. c. 291, h ii 254. + Termen dezmierdător de adresare către o persoană iubită. V. p u i. Bea, porumbelul mamei, nu fi supărat. Ardeleanu, v. p. 20, cf. 177. 2. Adj. (Popular) Porumbiu1. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt porumbel. Alecsandri, p. p. 160. Pe cai iuţi şi porumbei. Pompiliu, b. 77. Cu doi căluşei Vînăţ-porumbei. Graiul, i, 7. II. S. m. (Bot.) 1. Ştiulete de porumb (II 1) cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănîncă fierte sau coapte în spuză. Aceşti străini, după ce căutau îndelung, zugrăveau dinadins tocmai ceea ce era neobicinuit. . . , cîte o vînzătoare de porumbiel fierbinte. Camil Petrescu, o. ii, 399. Ai uitat gogoşile, floricelele, porumbielul fiert şi porumbielul fript. Pas, z. i, 170. 2. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe, cu fructe de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent; porumbar1, (regional) coţobrel, curcudel, mărăcine (1 a), porumb (114), porumbea1 (2), scorombar, spin, ţîrn (Prunus spinosa). Şoarecele..., mai simeţ făcîndu-să..., a să' urca începu, socotind că tot spinul cuibu şi lot porum-breriul pui de pasire va avea. Cantemir, i. i. i, 255. Să se facă garduri vii cu puneri de tot soiul de spini, cum e porumbelul, spinul, cod. silv. 35. Porumbreiî, cătini şi alţi spini să nu fie opriţi (a. 1794). Uricariul, iv, 46/18, cf. lb. Apoi merge împreună cu dracul în nişte porumbrei, unde vede un iepure dormind. Creangă, o. 32. Alţii îl poartă pînă înfloare porumbarul sau porumbrelul (Prunus spinosa). Marian, s. r. ii, 138, cf. ddrf, Brandza, fl. 540, Barcianu, Alexi, w. Să fiarbă coajă de rădăcină de porumbel şi coajă de rădăcină de stejar şi zeama s-o ţie călduţă în gură. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 106, cf. Candrea, f. 247. Prin unele părţi se zice că e bine să se aprindă pe mormîn-tul strigoilor porumbei. Pamfile, duşm. 141, cf. 170, Pamfile-Lupescu, crom. 102, Şăineanu, d. u., Simionescu, fl. 30. Tufişuri de porumbrei. Sadoveanu, o. i, 96, cf. 662, Borza, d. 139, ii r 54, x 149, 205, 419, xii 286, 322, xiv 463. Porumbel cu porumbele. .. Uşte-ţi-se frunzele. Jarnîk-Bîrseanu, d. 59. Foaie verde porumbrei, Cînd eram mai mititel, şez. xv, 109. Frunză verde porumbel, Cînd eram mai mititel... Nicî o grijă nu aveam. Sevastos, p. 171. Porumbrelul e un copăcel spinos ce creşte pe la poalele pădurilor, şez. iii, 13. Cînd primăvara vor înflori porumbeii, ib. vi, 52. Timpul cel mai bun de sămănat popuşoiul e cînd înfloresc porumbreii. ib. xv, 109, cf. i. cr. iv, 186, alr sn iii h 632, a iii 17, vi 26. Porumbeii fac strugurei Dar sar ochii de ei. Zanne, p. i, 266. 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu florile albastre, rar albe, dispuse în racem, care cresc mai ales prin vii şi livezi; (regional) cocoşei, ceapa-ciorii, porumbul-cucului (Muscari bo-tryoides, racemosum şi comosum). Cf. Brandza, fl. 443, Grecescu, fl. 571, Panţu, pl., cade, Borza, d. 112, m. d. enc., dex. 4. (Bot. ¡regional) Păducel (II) (Crataegus nionopynci). Cînd primăvara vor înflori porumbeii (păduceii)... e semn că anul acela o să fie slotos. şez. vi, 52. 5. (Bot.; regional) Spin (Carduus acanthoides). Cf. Borza, d. 40, 275. G. (Bot.; regional) Verigar (Fthamnus cathartica). Cf, Borza, d. 146. — Pl. : porumbei. — Şi : (învechit şi regional) po-runibrel, (învechit) poruinbreriu (Cantemir, i. i. ii, 326, tdrg), (regional) porumbiel, poruiu/hcl, porombril (h xii 322), părumbiH (Borza, d. 40) s. m. — Porumb + suf. -el. P O RUM BfXNIŢĂ s. f. (Regional) Porumbar2 (I 1) (Bîrgăoani —Piatra Neamţ). Cf. chest. ii 433/204. — Pl. : porumbelniţe. — Porumb -f suf. -elniţă. PORUMB ÎIŞTI adj. (Regional; în sintagma) Prune porumbeşti = prune mici şi negre ca porumbele1. conv. lit. xx, 1 015, cf. Pascu, s. 68. — Porumbă* -f suf. -eşti. PORUMBÎCĂ* s. f. v. porumbea*. PORUMBÎCĂ* s. f. v. porumbea*. PORUMBIÎIL s. m. v. porumbel. PORUMBfN subst. Produs alimentar dietetic obţinut dintr-un amestec degriş de porumb (II 2) cu amidon de cartofi. Cf. m. d. enc. — De la porumb. PORUMBIOARĂ s. f. (într-o poezie populară) Porumbiţă (II). Frunză verde sălcioară, Am avut o bă-lăioară. .. Cu ochii de porumbioară Şi cu gura rume-ioară. Hodoş, p. p. 101. — Porumb + suf. -ioară. PORUMBÎŞTE s. î. I. 1. Loc semănat cu porumb (II X), lan de porumb ; porumb (II 3), (regional) cucu-ruzaştină, cucuruzişte, mălăină (1), mălăiş, mălăişte (1), mălăiştină, moină1 (3), nadaz, păpuşoi (II 3), păpuşoieş (2), păpuşoină, păpuşorniţă, păpuşoişte. porumbărie (II 2). Şi la noi unde sînt ape şi unde se cultivă mult porumb n-am duce niciodată lipsă dacă... am uda cu dînsele porumbiştele. I. Ionescu, m. 325. Sînt ţarini sădite cu pruni... iar printre ele rămăşiţele porumbiştilor. Slavici, n. i, 332. Ana-şi vînduse şi rapiţa şi grîul, via îi era încărcată de struguri, porumbiştea era frumoasă, id. v. p. 18. Mulţi s-arată, fără de veste, din desişul porum&ijie/or. Delavrancea, s. 196, cf. 54, id. h. t. 211. Uşoare neguri cresc din porumbişte Şi arde viu luceafăru-n tărie. Iosif, p. 30, cf. tdrg. Hlandanii se seamănă mai ales prin popuşoaie (porumbişte, cucuruzi). Pamfile, a. r. 169. Sui drept in Lunci, unde era porumbiştea cea mai mare. Rebreanu, i. 363, cf. 45. Un vînt aspru, tomnatic vîjîia prin porumbiştea dimprejur, scutura stăruitor 12366 PORUMBIŢĂ — 1093 — PORUMBREA olanele coperişelor. id. nuv. 263, cf. 117. Era înlr-o zi strălticită de toamnă, cu porumbişti de aur. Galaction, a. 67, cf. id. 6. a. i, 266. Grtnele ce se prăjesc la soare, porumbişti însetate şi pe alocuri plantaţtuni sărace de dafini distrează ochiul. Brăescu, o. a. ii, 177. Cît cuprindeai cu ochii se întindea pinza verde a porumbişlilor. Sadoveanu, o. i, 684, cf. xi, 404. 'Aud prin porumbişte chelălăind ogarul. Pillat, p. 84. La încetarea porumbişlilor, reapăreau miriştile. Călinescu, e. 0. i, 104, cf. id. s. 533. Cresc porumbişti acum, pe unde foc a fost, Şi se topeşte cînepa-n jgheabul strimt. Blaga, p. 72. Grîiele plesneau de coapte, porumbiştile prindeau a-şi usca spicele. Camilar, n. i, 246, cf. 312. A gonit aşa prin porumbiştile Bărăganului. Galan, z. r. 40. Intrară orbiş în porumbişte; tuleiele, destinzîndu-se, îl plesneau dureros peste fafă. T. Po-povici, s. 357. Parcă îl şi văd păşind agale spre po-rumbişte. vîn. pesc. august 1962, 13. Să se ude grînele Meiul şi fasolite Cu toate legumele Şi cu porum-biştele. Teodorescu, p. p. 211. 2. Loc de pe care s-a cules recolta de porumb (II 1) şi care se poate întrebuinţa ca păşune. V. mirişte. Putem trece de la plugul cu roate la rariţa lui Dom-baslé... cînd pămînlul este... accidentat sau cînd este porumbişte. I. Ionescu, d. 322. Sol fertil, pe lîngă drumuri,, prin porumbişti şi pîrloage de arături. Gre-cescu, fl. 72, cf. Pamfile, a. r. 225. Ieşi cu plugul să-şi ogorească şi el o porumbişte. Rebreanu, i. 92. O luă de-a dreptul peste porumbişti. Preda, î. 34. Este o porumbişte pe care mai dăinuie glugile de coceni. vin. pesc. octombrie 1967, 7, cf. h i 189, 420, ii 28, iv 21, xii 7, 239, xiv 105, 176, 307. Semene ogoarele, Toate porumbiştile, Ca să crească meiele. Păsculescu, l. p. 197. II. (Regional) Porumbar2 (I 1). Cf. Cihac, i, 213, chest. ii 433/52. — Pl. : porumbişti şi (rar) porumbişte. — Şi : (regional) porimbişte s. f. alr sn i h 119. — Porumb + suf. -işle. PORUMBIŢĂ 5. .f., adj. I. 1. S. f. Femela porumbelului (I 1); (popular) porumboaică, (regional) hu-lubiţă, porumbă3, porumbea2, porumbioară, porum-boaie. O porumbiţă zburînd stătu la loc na/Î.DosoFTEi, V. s. octombrie 79v/5, cf. drlu, lb, Cihac, i, 213. Porumbi/ă întristată! Eu ca tine sînt străin, Şi-ntr-o ţară depărtată Ta cînţi tristă, eu suspin! Bolinti-neanu, o. 12, cf. 39. Amoroase porumbiţe care, chemate de dorinţă, cu aripele întinse şi-ncordate, zboară cătrc dulcele lor cuib. Odobescu, s. iii, 34, cf. Marian, o. 11, 181, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Bă-cescu, păs. 138. Porumbiţele să devină apte pentru a oua in cel mai scurt limp. vîn. pesc. septembrie 1962, 20. Nu eşti iu nici porumbiţă, Nici mierlă, nici ciocîrtiţă. mat. folk. 310, cf. alr i 1 023, a ii 8, 12, iii 7, 16. Gaia lesne se iartă, iar porumbiţa se ceartă. Zanne, p. i, 464, cf. 465. Eu am o lădiţă Cu o porombiţă; Dacă zboară porombiţa Ce ţi-i mai bună lădiţa? (Omul şi sufletul), pop., ap. gcr ii, 368, cf. şez. iii, 239. <0 (Ca termen de comparaţie) Rîdea şi Agata ureînd ca o porumbiţă, în vîrf de degete, scările acoperite cu un preş lat. Slavici, n. i, 316. Insula îi păru ca o porumbiţă ce plutea pe apă, pînă ce apoi pieri de iot. Bassarabescu, v. 143. Cea fată de Frîng.:. Umblă prin crăcuţă, Ca o porumbiţă. Păsculescu, l. p. 160. + Epitet dezmierdător pentru o fată, pentru o femeie. O porumbiţă aleasă, încoronată Crăiasă. Bărac, a. 21/9. Nu ştii, porumbiţa mea, că numai boierului e dată sclavia? cr (1848), 163/9. Am fete, fete mari: Două june porumbiţe. Alecsandri, t. i, 135. Porumbiţa mea, îi răspunse împăratul, împărăţia mea. şi eu sîntem supuşi:., poruncilor tele. Ispirescu, l. 29, cf. ddrf. Vai, las’să le mai văd, căci fierb ! Vii, scumpă porumbiţă, Sărind pe deal, ca pui de cerb, Jucînd a ta cosiţă. Coşbuc, p. ii, 215. Ileana? Ah, frumoasa şi alba porumbiţă Tot tristă stă şi-acuma. Petică, o. 167, cf. bul. fil. i, 213. Ce să-ţi spun, porumbiţo, aşa caz n-am prea întîlnit. Călinescu, e. o. ii, 255. Porumbiţă ofilită, Cui mai duci tu veşti? Ţi-e cosiţa sur-albită, încotro grăbeşti? Banuş, p. 286. A omorît-o pe porumbiţa noastră! t februarie 1962, 34, cf. Ţiplea, p. p. 115. Şi murgul că-mi străfiga Şi din picior că-mi bălea, Porumbiţa deştepta, Prunca că mi să speria. Păsculescu, l.p. 159. 2. Adj. (Popular) Porumbiu1. Mierliţă, mierliţă Pasăre pestriţă,... La coadă Lătiţă, La cioc porumbiţă, La gură Plăviţă. Teodorescu, p. p. 457. 3. S. f. (Prin Transilv.) Porumbar2 (I 1). Cf. alr ii/i h 265/272, a iii 3. II. S. f. (Regional) 1. Numele unei stele neidentificate mai de aproape. Cf. Pamfile, cer. 175. 2. Fereastră construită Sn acoperişul unei case (Rîmnicu Vîlcea). Cf. Lexic -reg. 84. 3. (Bot.) Hulubiţă (Russula aurata). Borza, d. 196. 4. (în sintagma) Porumbiţă neagră = numele unei specii de struguri neidentificate mai îndeaproape (Lunca—Turnu Măgurele). Cf. h xiv 186. 5. Floricele de porumb (II 2) (Peştişâni—Tîrgu Jiu). Cf. alr sn iv h 1 115/836. — Pl. : porumbiţe. — Şi : (regional) porungiţă (alr i 1 023/148, 150, 260, 530, 550, 596, 600, 610, 614, 618, 684, 710, 860, 865, 870, 980), porîmbijă (ib. 1 023/156, 164, 166, 772), porîngiţă (ib. 1 023/590, 592, 595, 690, 700), porombiţă s. f. — Porumb + suf. -iţă. PORUMBÎU1, -ÎE adj. Cenuşiu ca penele sau guşa porumbelului (I 1); (despre păsări şi animale) care are părul, lîna, penele de culoare ccnuşie, sură ; (popular) porumb (I 2), porumbel (I 2), porumbiţă (I 2). Cf. Cihac, i, 213, Marian, ch. 51, Alexi, w. Parcă nici.nu îmbătrînea:' mic, bine legat, cu ochi albaştri, copilăroşi şi o mustaţă porumbie, rotundă. T. Po-povici, se. 129. — Pl. : porumbii. — Porumb + suf. -iu. POKUMBÎU2, -ÎE adj., s. f. (Regional) 1. Adj. (în forma porumbriu) De culoarea porumbei1 ; negru-vineţiu. Cf. Marian, ch. 51. 2. S. f. Varietate de strugure cu boabele negre-vi-neţii. Ţi-aş înşira... numirea strugurilor... odo-bească, boieresc, porumbie, ţîţă. Jipescu, o. 54, cf. DDRF. — Pl. : porumbii. — Şi : porumbriu, -ic adj. Marian, ch. 51. — Porumbă* + suf. -iu. PORUMBLA vb. I v. plimba. PORUMBOAICĂ s. f. (Popular) Porumbiţă (I 1). Cf. alr i 1 023/160, 170, 341, 780, 782, 839. — Pl. : porumboaice. — Porumb + suf. -oaică. PORUMBOAlE s. f. (Prin nord-vestul Transilv, şi prin Maram.) Porumbiţă (I I). Cf. alr i 1 023/280, 343, 347. — Pl. : porumboaie. — Porumb + suf. -oaie. PORUMB (5l s. m. (învechit şi regional) Augmentativ al lui p o r u m b (I 1); porumbel (II) bărbătuş. Cf. lb, Marian, o. ii, 181, Băcescu, păs. 137, a i 20, 31, 34. — Pl. : porumboi. — Porumb + suf. -oi. POR1ÎMBRĂ s. f. v. porumbă». PORUMBRE s. f. v. porumbea). 12375 PORUMBREL — 1094 — PORUNCĂ PORUMBRÉL s. m. v. porumbel. PORUMBRÉRIU s. m. v. porumbel. PORUMBRÎCĂ s. f. v. porumbea*. PORUMBRÍU, -ÍE adj. v. porumbi u*. PORUNCĂ s. f. 1. (De obicei în legătură cu verbe ca ,,a da“, „a avea“, ,,a primi“ etc.) Dispoziţie orală sau scrisă dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai; ordin (1), (popular) porunceală (1), (învechit) poruncită (v. poruncit, II 1), ordine (6). V. d e c r e t, 1 e g e. Iar el călcă porănca me (a. 1580). cuv. d. bXtk. ii, 362/28. Inţelegînd Urechi logofătul de venirea lui A ron Vodă şi de poronca ce trimesăse. . . nu cuteză să-l aştepte in ţeară. Ureche, ap. gcr i, 73/10. Şi aşa făcură ei poronca împăratului. Herodot (1645), 498. Odihniră cum era porunca, n. test. (1648), 102T/20. Luînd poruncă la oraşe am avut de saţiu şi călcînd drumul şi calea toată să nu dzic mai mult în trei ai am sosit aciie. Dosoftei, v. s. octombrie 82r/17, cf. septembrie 6r/36. Mers-au toţi boierii la Ţarigrad după poronca vizirului. Neculce, l. 31, cf. anon. car., lex. mars. 54. Mai sus pomenit agă,... s-au împreunat cu măriia-sa vodă şi porunca împărăfiii i-au dat. R. Greceanu, cm 11, 164, cf. 122. Mi-au venit poruncă de la măria ta. Antim, p. xxvii. Şi foarte mici sînt poroncile ei, de vreme ce ţ-au poruncit ca să-i aduci pasărea cea mai de lingă finic. Aethiopica, 3r/7, cf. 15T/9. Au luat cu mirare poronci pentru gătire de război. ist. carol xii, 15r/17. Iată şi adăogirea la călcarea de poruncă a lui, măcar că acel păcat au adus în lume atîtea. Molnar, ret. 90/4. [Boierii] au luat poruncă ca îndată să meargă acolo... ca să-şi aleagă domn dintre sine. Şincai, hr. m, 214/23. Iară Vlad după ce mersă Din tabăra păgînă turcească, Toate oştile la un loc trasă Dînd porunci cum au să să păzască La deobşte năvală neaşteptată. Budai-Deleanu, ţ. 255, cf. 97, drlu. Corposul paşei de sculări. . . au luat poruncă fără întîrziere a să înlurne în Albania, ar (1829), 2482/32, cf. 1731/6. Faceţi această înaltă poroncă şi dorinţă cunoscută raielilor mele. ib. (1830), 52/25. Poronca me nu v-au fost pricinuitoare de mare bucurie. Drăghici, r. 36/6, cf. 23/17. După poronca d-tale încep. Kogăxniceanu, s. 3. Fiecare se sforţă a-i devină po-runcele. cr (1846), lll1/24. Preînţeleapta poruncă regească. ib. (1848), 52/19, cf. 62/9. Arhiducii îşi uniră atunci oştirile, din porunca împăratului. BXlcescu, m. v. 47, cf. 30. Ave numai să consulleze textul poruncei din 11 decembrie 1837. Brezoianu, î. 34/27. învremea veche un copil pînă la 25 ani nu avea voie... să şadă gios fără poronca tatălui. Russo, s. 18. N-ai să-ţi deschizi gura să-i dai vro poruncă Că-ndată asupra-ţi ura îşi aruncă. Pann, p. v. i, 55/25. Pe lîngă aceste avea porunci împărăteşti cătră hanul tatarilor,... ca să-i deie. . . ajutor. Negruzzi, s. i, 137. Astă pedeapsă se hotăreşte. .. La cîţi poruncii nu se supun I Bolliac, o. 166, cf. 131. Ascultaţi... I marea fantomă face semn..., dă o poruncă. Alexandrescu, . o. 1, 71, cf. 308. Dă poroncă armiei de întors în Polonia. Alec-sandri, t. 11, 16. Iăhăchiţă îndată scrise boierilor din ţeară, dupe porunca vizirului, că dreptatea împăratului făcuse răsplătire lui Mavrogheni. Odobescu, s. i, 318. Străjerul, ştiind porunca, numai lungeşte uor&a. Creangă, p. 80, cf. 57, 143. Am poruncă să-ţi caut casa, pentru ca să văd dacă nu voi găsi ceva ascuns în casa ta. Slavici, o. 1, 158, cl id. n. 1, 80. A chemat pre vătaful curţii şi i-a dat poruncă. Ispirescu, l. 3. Poruñee să te prindă, de principe sînt date! Macedonski, o. 11, 151. Să rabzi ocări, s-asculţi porunci. Neculuţă, ţ. d. 53. Dar legea nu cunoaşte pe nimeni; e poruncă, Pe fur în timpul nopţii în temniţi îl aruncă. Coşbuc, p. 11, 190, cf. 1, 100, 127, Candrea, f. 336. Pe porunca stăpînirei, spune nouă, ce doreşti. Delavrancea, s. 99, cf. Id. o. ii, 220. Hangiul, om în toată firea, care ştie că călătorului îi şade bine cu drumul, pleacă zorit să dea porunci. Brătesctj-Voineşti, p. 61. Nu-i stă în putinţă să-t împlinească porunca. Agîrbiceanu, a. 218. Este poruncă de la mătuşica, căpităneasa, să vă jucaţi toate cu mine. Hogaş, dr. ii, 68, cf. 12, 84. li făcu din toată puterea ochilor şi a gurei un semn de poruncă. BassarabescU, v. 111, Bărbaţii salului ascultă ,,poruncile“ pe care li le citeşte primarul, gr. s. v, 302j Opreşti pe oameni să execute poruncile mele. Rebreanu, r. 1, 119, cf. 99. Pentru mine, din nefericire, a venit o poruncă stingheritoare. Galaction, a. 77, cf. 78, id. o. A. 1, 264. Servitoarea avea poruncă să nu, primească pe nimeni. C. Petrescu, c. v. 142. Eu rămîneam de capul meu prin ogradă, cu aspră poruncă să nu mă depărtez. Vlasiu, a. p. 35, cf. id. d. 25. Taci, măi, zic eu de colo, aşa avem poruncă, aşa să facem! Sadoveanu, o. 1, 662, cf. x, 180, Puşcariu, l. r. 1,286. Poruncile peste moşie Veneau pe la isprăvnicie. Ar-ghezi, vers. 290, cf. 291, 397. Pascalopol dădea porunci liniştite, hotărîte şi Felix admiră ţinuta lui de stăpîn. Călinescu, e. o. 1, 108. Tudor dăduse nu de mult porunci straşnice şi. . . pedepsea cu mînie jafurile. Camil Petrescu, o. 1, 7, cf. 26, 66. Nu ai putere să ■ dai această poruncă, îi răspunse maiorul. Stancu, r. A. 11, 260, cf. 1, 78, iv, 257. Am poroncă să vă număr. Camilar, n. 1, 445, cf. Preda, m. 189. Trebuia s-ascult negreşit acele porunci. Isanos, v. 260. Orice fel de cerere din partea lui ar fi fost atunci poruncă pentru dînşii. v. rom. iulie 1958, 28. Dumnezeu să te ferească De po-runcă-mpărătească. Zanne, p. vi, 674. Porunca să-nţe-lege cînd porunceşti ceea ce se poale urma. id. ib. viii, 458. <0> (Cu valoare de imperativ) Poroncă. .. rosti bătrînul! Camilar, n. i, 314. Poruncă, prea-nalle împărate/ Teodorescu, p. p. 102. O (Prin lărgirea sensului) Osîndit din porunca lui Dumnezeu. Russo, s. 101. O (Regional) La porunci = nume dat în trecut unor comunicări publice ale autorităţilor comunale. Alexandru, i. m. 35. Un obiect găsit e dus la primărie ca să „hie strigat la porunci“ şi să ajungă astfel în mîna celui care l-a pierdut, gr. s. v, 313. O spus la porunci că Ana Oanei vrea să vîndă o delniţă. cv 1950, nr. 3, 35. ^ Loc. a d v. La poruncă = imediat ce doreşte. De mai multe ori îmi spusese prietenul că el are somnul la poruncă, dar nu-l crezusem. Brătescu-Voineşti, p. 19. (Regional) De poruncă = prin con-strîngere, în mod silit; în silă. Ea tot umbla din loc în loc Şi-a greu, ca de poruncă. Coşbuc, f. 110, cf. m. d. enc., dex. <0> E x p r. (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau Ia) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziţia sa, sub comanda sa; a putea dispune după plac (de cineva). Nu-i puţin lucru să ai la porunca ta o sută de oameni. Bacalbaşa, ap. tdrg. (Familiar) Ce-i porunca? = ce doreşti? Da ce-i porunca, Ana? Ce vrei cu mine? Rebreanu, i. 202. 4 (Prin Transilv. şi prin Maram.) Ordin de chemare în armată. Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 313, cf. 323. Cînd porunca mi-a picat,Doamne, rău m-am supărat. Bîrlea, b. 67. Vine-o carte ş-o poruncă: Cătanile să se ducă. folc. transilv. i, 166, cf. 204, 11, 487. 2. (Mai ales la pl.) Lege morală sau religioasă; precept, prescripţie, învăţătură, (învechit) porunceală (2), poruncită (v. p,o r u n c i t II2). Că cine iubeaşte pre Dumnezeu şi vecinul iubeaşte, acela păzeaşte porîn-cile Domnului. Coresi, ev. 390, cf. 28, 188, 389. Po-rînca lu 7i[risto]s n-au păzit (a. 1580). cuv. d. bătr. 11, 338V6, cf. 3141/7. Şi sf[i]rşind poruncele cu carele învăţa feciorii săi, trase picioarele sale într-una pre pat şi muri. Palia (1581), 209/7, cf. 8/11. Aceasta poruncă am luat de la tatăl mieu. n. test. (1648), 119T/21. Că toate alte lucruri cereşti şi peminteşti le făcu D [u ]/nn[e]z<5ii cu cuvîntul, sau cu poronca sa (a. 1650). gcr 1, 145/14, cf. 193/29. Nu m-oi abate, Dinţr-a ta poruncă să mărg în păcate. Dosoftei, ps. 52/#, cf. 12/2, 25/12. Nu poartă grijă pentru ca să păzească porăncile lui Dumnezeu şi să spăsească sufle- 12380 porunceală — 1095 — PORUNCI tele lor. ChSia în. 99r/14, cf. 8r/3. Acestea cuprind poruncile... lui Dumnezeu, care porunci iasle înţelepciunea. Biblia (1688), [prefaţă] 5/7, cf. 8/21. Şi vrînd . . . să-i înveţe lucruri prea slăvite şi poruncă nouă şi vieaţă cerească, cerca să afle slugi acestor porunci. Antim, p. 2. Făgăduind lui Dumnezeu că de acum se va supune poroncilor lui. Drăghici, r. 47/27, cf. 94/18. Regele prin codri anume m-a trimis, Să văd dacă sihastrii mai ţin porunca legii. Coşbuc, s. 11. Reuşesc să armonizeze sentimentele lor şi dorinţele cu poruncile vii ale credinţii. Agîrbiceanu, a. 40. -0> (în religia creştină) Cele zece porunci sau (regional) zece porunci dumnezeieşti = ansamblu de zece învăţături religioase şi etice fundamentale care, potrivit legendei biblice, ar fi fost revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai; decalogul. Aceasta este una din cele zece porunci: să iubeşti pe aproapele tău. Negruzzi, s. i, 149. Intre cele zece porunci, se află una Care hotărăşte: să nu furi. Sadoveanu, o. ix, 48. Zeci porunci dumnezeieşti.Teodorescu, p. p. 255, cf. 253. — Pl. : porunci şi (rar) porunce. — Şi : (popular) poroncă, (învechit) porăncă, poreneă (anon. car.), po-rincă s. f. — Postverbal de la porunci. PORUNCEALĂ s. f. 1. (Popular) Poruncă (1). Cf. lm, ddrf, tdrg, cade, m. d. enc. <£> L o c. a d j. şi a d v. De (sau pe, după, regional, în) porunceală = a) (făcut) la (sau pe, după) indicaţiile, dorinţele, comanda etc. cuiva, aşa cum doreşte cineva ; de (sau la) comandă. Parc-a fost de porunceală, nu ştii cît m-am bucurat; Acum crez că li-o ajunge, negreşit s-a săturat. pr. dram. 110. De-aş avea-ncai darul să scriu de porunceală. Alexandrescu, m. 255. Am fost şi eu... un puişor. . ., ştii, colea,. . . făcut pe poronceală. Alec-sandri, t. 1 369. Se făcu în sfîrşit noapte, o noapte neagră ca de porunceală. Gane, ap. cade. Nu izbutise a face furca după porunceală. Ispirescu, l. 91. Melancolia ce şi-o aşterne de porunceală pe obraz. Vlahuţă, 0. A. i, 195. Desperări de porunceală şi dureri închipuite. id., ap. cade. Luminările se fac de porunceală pe înălţimea mirilor. Sevastos, n. 232. Şi cînd şi le fac [ciubotele]. . . din nou, zic că-s făcute de porunceală. Pamfile, i. c. 348. Acele păpuşi. :. se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. Caragiale, c. 132. Că el la lîrg că mergea, Ca boier se-nchipuia,Şi-şi lua haine-n porunceală. mat. folk. 180. Mi-am făcut o pereche de pantofi pe porînceală. Udrescu, gl. Pe sprinceană şi pe porunceală (= după plăcere, după voie). Zanne, p. ii, 435; b) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forţa ; p. e x t. (făcut) în silă, prost, de mîntuială. Astă prozodie de porunceală se făcu cu atăt mai grea. Negruzzi, s. i, 347. Pol să te întreb, tată, cine este acest soţ de porunceală. Filimon, o. i, 106. Iaca, părinte Vavila, aşa ai să le scobori sfinţia-ta, cînd a fi şi-a fi, în împărăţia lui Scaraoschi, împreună cu prietenul ist de porunceală al sfinţiei-tale. Hogaş, dr. ii, 28. Treabă de mîntuială şi de rasoleală, dar nu pe porunceală. Ciauşanu, r, scut. 70. Artiştii de porunceală, cărora le sint interzise şi înălţimile ideii şi durerile sacre ale chemării, nu s-au simţii mai nenorociţi ca de obicei. Galaction, a. 216. 2. (învechit) Poruncă (2). Să veţi hi umblîndu în tocmealele meale şi veţi fi socotindu şi ţiindu porîncealele 'meale ,(a. 1560). gcr i, 3/30. — Pl. : porunceli. — Şi : (popular) poronceală, (învechit şi regional) porînceală (pl. şi porîncele) s. f. — Porunci + suf. -eală. POBUNCÎ vb. IV. T r a n i. (Folosit şi a b s o 1.) 1. A dispune sau a cere cu autoritate, oral sau Sn scris, să se facă întocmai (ceva), a da poruncă (1), a o r-d on a (2), (Snvechit) a o r î n d u i (3), a opr i (6); (despre legi morale, bisericeşti, despre divinitate etc.) a prescrie, a orîndui ce (sau cum) trebuie să facă. Sfănta leage porîncit-au noauo se nu grăim, psalt. 337, cf. 130, 250. Aşa porînci noauo Domnul. Coresi, l. 63/19. Şi Iosif porunci cum sacii lor să-i împlă cu grîu. Palia (1581), 176/3, cf. 198/2. Numai ce le po-ronciia şi li se lăuda şi-i îngroziia cu cuvîntul. Moxa, 372/3. Datoriu iaste a posti miercurea şi vinerea, cum porîncesc sfintele şi dumnezeieşlile pravile, prav, gov., ap. cade. Trebuie... să dea ştire domnu-său de acea tocmală ce i-au poruncit cum iaste lucru cu năpaste. prav. 277. Şi făcură cum le porunci lor. N. test. (1648), 27r/7, cf. 10T/15, 19T/7. Sfîntul Pavel apostol ne porunceşte ca să ne îmbrăcăm întru lucrurile ceale bune. Cheia Sn. 75r/16, cf. 12r/16, 86T/23. Dumnezeu au poruncit sfinţilor săi ucenici. Biblia (1688), [prefaţă] 4/55'. Nu i-au omorîl, c-au poroncit Poarta să nu-i omoare. Neculce, l. 112, cf. 18. Vlad Vodă... au poruncit în toate laturile ţărăi de au strîns oştile (începutul sec. xviii). mag. ist. i, 167/17. Porunci să nu-l mai bage nimeni în seamă. anon. cantac., cm i, 88, cf. 21. Porunci să înceteze bătălia. Văcărescul, ist. 258. El poroncisă să mai vie încă 40 000 de oaste. ist. carol xii, 21v/l. Aşa zicînd, cu groaznică moarte Porunci ca pe toţi să-i înţape Ce la lîlhărie avură parte. Budai-Deleanu, ţ. 172, cf. 88. Puterea pravilii iasle spre a poronci cele bune, a opri cele rele şi a înfrîna cu pedepse pre cei vinovaţi, man. jur. (1814), 27. Vă numim cavalerii ordinului sf. Gheorghie... ale căruia însignii (semne) vi le alăturăm aicea, pofuncindu-vă a le îmbrăca şi a le purta după statute, ar (1829), 681/42. Au poruncit să rădice steagul. Drăghici, r. 20/25, cf. 11/1. îndată porunci să întinză corturile. Gorjan, h. i, 2/30. Sigismund porunci ca să-i omoare. Bălcescu, m. v. 44, cf. 36. li porunceşte şi îi zice hotărît Să-i cînte şi cocoşeşte cum stă acolo vîrît. Pann, p. v. i, 23/20. Tălmăcirile poroncite de Racoţicu scop politic aţîţa îndată luare-aminte a staturilor române. Russo, s. 72. Porunci să se strîngă obşteasca adunare. Alexandrescu, o. i, 218, cf. 68. Porunceşte, stăpîne l zise prefăcutul ciocoi. Filimon, o. i, 124. Aşa-i cînd capra-i în frunte, poruncind în loc de ţap! Hasdeu, r. v. 88. Hatmanul. . . o poroncit oamenilor lui să se retragă. Alecsandri, t. ii, 11, cf. 201. Două autorităţi ii porunceau lucruri deosebite. Odobescu, s. i, 9. Cum s-a întors împărăteasa cea iînără acasă, a şi poruncit să-f facă un foc bun în sobă: Creangă, o. 46, cf. id. p. 101. La întrebările ei stăruitoare, a răspuns aspru şi a trimis-o să se culce, poruncindu-i să stingă numai-decît lumina. Caragiale, o. i, 61. Mie. nu-mi mai porunceşte nimeni pe faţa pămîntului. Slavici, n. i, 143, cf. id. o. ii, 9. Porunceşte-mi ce trebuie să fac. Ispirescu, l. 16, cf. 3. Ieşi l să nu le vadă lumea în ăst hal! îi porunci Sofi. Delavrancea, s. 139, cf. 166. In casa asta Zoe e stăpînă..., ea porunceşte. Vlahuţă, o. a. ii, 63. Şi nu se lasă Moş Gheorghe pînă ce nu fac nevestele ce le porunceşte el să facă. Sp. Popescu, m. g. 24. Procurorul care s-a plimbat de-a lungul odăii porunceşte aprodului să aducă pe inculpat. Brătescu-Voineşti, p. 253. Părintele mi-a poruncit să-ţi spun să te învălui bine pe drum. Agîrbiceanu, a. 58.Avînta bastonul deasupra capului şi poruncea: Tăcere l Gîr-leanu, n. 80. Şezi, cînd îţi zic; nu face marafeturi; n-am obicei să poruncesc un lucru de două ori. Hogaş; ■dr. i, 65. Ce-s eu, sluga dumitale, 'să-mi porunceşti? Rebreanu, i. 28, cf. id. r. i, 76. Mi-a poruncit să nu mă duc acolo. Bassarabescu, v. 123, cf. 8. Continuă să-i poruncească răstit, ca unei slugi, fără să-l îmbie să ia loc pe scaun. C. Petrescu, î. ii, 83, cf. 230. Tata . .. mi-a poruncit să nu mai pun piciorul dincolo de .vale. Vlasiu, a. p. 34. Cavalerul te porunci să treacă mai departe. Sadoveanu, o. xi, 25, cf. x, 272. Rătăceşte în pierzare Spre un punct sclipit de stea. Porun-ceşle-i şi-o să stea S-o ajungi din depărtare. Arghezi, vers. 350. Porunci să vie şi lăutarii. Camil Petrescu, o. i, 121, cf. Călinescu, e. o. i, 223. Le porunci gardienilor să rămînă pe loc. Stancu, r. a.-iv, 260, cf. id. d. 160. Porunci deci jandarmilor să spargă uşa. Vornic, p. 2Q7. Joacă, Zamfiră I porunci Marin. Tu n-auzi ? 12382 PORUNCI — 1096 — PORUNCITOR Barbu, p. 211. S-a destrămat sub piatră- n mănăstire Cel ce demult a poruncit ca domn. Labiş, p. 9. Porunceşte la dobaş Să bată doba de marş. Jarnîk-BÎrseanu, d. 305. Tinărul porunci oamenilor care-l însoţeau să taie cercurile bulilor. Popescu, b. i, 5. Dumnealui boierul. porunci: Voi boii să-i înjugaţi. Pamfile, a. r. 106. Tugmai cum mi-ai porîncit. alr sn v h 1 483/728, cf. A ix 1. Molile să mă molească, Apa să mă limpezească, Străini să nu-mi porunceascăi folc.transilv. i, 160. Nu lua fată cu moşie, Să-ţi porîncească ea fie. Udrescu, gl. De poruncit e lesne. id. ib. Pe cel cu putere multă Te supune şi-l ascultă, Iar pe micuţi stăpîneşte, Legea cum î(i porunceşte. Zanne, p. iv, 560. E lesne bogatului a porunci, dar greu săracului de a împlini, id. ib. v, 86, cf. vi, 645, viii, 457. Şade domnul Buzdugan, Şade sus într-un divan, Şi cînd porunceşte Peste tot vesteşte (Clopotul). Gorovei, c. 85. (Prin figură etimologică) Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea, Schele că rupea. Teodorescu, p. p. 468. R e f 1. i m p e r s. Se porunci ca în toate provinciile. .. să se pună un trunchi sau cutie la uşa bisericilor şi ca preofii şi predicatorii să a(î{e zelul poporului. Bâxcescu, m. v. 38, cf. 37. + (Rar; despre interese, circumstanţe etc.) A cere, a impune să facă într-un anumit fel. Domnul face... precum poruncesc interesele lui. Pas, z. i, 249. -4t (învechit) A încredinţa (cuiva) îndeplinirea unei sarcini, unei acţiuni; a însărcina. Pentru hălmănia oştii au zis [poslameţii] că sîht poronciti să răspundă cum doi împăraţi sînt la Spart şi la Argos iaste unul. Herodot (1645), 404. Paharnicul. .. carele este poroncit a umbla de-a valma cu neferii (a. 1823). Uricariul, xiv, 287. Stăpînă! poruncit sînt De omul ce te iubeşte, Să-fi spun. Conachi, ţ>. 191. Porfile erau străjuite şi păzitorii porunciţi a nu lăsa să iasă nime. Negruzzi, s. i, 150. Era să înlîl-nesc pe omul poruncii de Mînluilorul cu mînluirea mea. Galaction, o. 229. + (învechit, rar) A domni. Pre ginere-său l-au trimis în Dirahiu ca să poruncească presle finului acelei. Şincai, hr. i, 188/10. + (Rar; complementul indică oameni) A tocmi, a angaja la lucru. Oamenii porunciţi de dregători. Sadoveanu, în scl 1971, 409. + Intranz. A conduce, a decide în calitate de stăpîn, a fi stăpin (şi a decide). Ici tn casă cil oi trăi, poruncesc, Şi vorbele d-voastră în nimic le socotesc, pr. dram. 110. în satul orbilor chiorul porunceşte. Zanne, p. ii, 657. 2. (învechit şi regional, în Transilv., Ban., Maram. şi Bucov.) A trimite vorbă, a da de ştire, a face cunoscut; a vesti, a comunica, a transmite, a împărtăşi (ceva). Cf. Biblia (1688), 151/35, 371/36, man. gott. Poruncit-a bădiţa Pe un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară! Jarnîk-BÎrseanu, d. 98. Vai, bădiţo, dor f-o fi N-am pe cine-ţt porunci, Făr’ pe lună Voie .bună Şi pe stele Dor şi jele. Hodoş, p. p. 84, cf. Viciu, col. 203, Ţiplea, p. p. 114, Candrea, ţ. o. 45. Fă’ pe tine-i poruncesc Să te schimbe, să te gate, Să te miie-n jos pe sale. Bîrlea, c. p. 133, cf. 117, id. b. 39, a v 15, vi 4, 33, Lexic reg. 9. I-am po-roncil să vie acasă. mat. dialect, i, 187, cf. 88, Balade, ii, 13. 3. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie pentru a fi imediat folosit, consumat; a comanda. Vrînd-nevrînd poronceşle unei slugi să deie lui Ivan ceva de mîncare. Creangă, p. 301. Mavrichi poruncise un ceai la unul din cei doi chelneri ai cafenelei. Gîr-leanu.n. 55, cf. 12, 65. Gazda noastră... porunci să ni se deie cîte o cafea neagră. Hogaş, dr. i, 151. Prietenul se opri aci zîmblnd, îşi aprinse cu tabiet ţigara, porunci cafele, vin. M. I. Caragiale, c. 76, cf. 9. Am poruncii o trăsură .cu patru cai şi am plecat. . . pe drumul cel mai scurt. Galaction, o. 106. Am poruncii o halbă de bere. Brăescu, a, 201, cf. 119. Poruncise o ulcică de rachiu. Camil Petrescu, o. i, 76. Mă duc să poroncesc muierii să ne pună ceva de îmbucat. T. Po-povici, se. 120. <0> Intran z. Gruia vadra o prindea Şi dintr-un sorbit o, bea, Cu fundu-n sus o punea Şi noroc el că-mi zicea, După alia poruncea. Balade, ii, 9. O Refl. impers. Ni se porunci un borş cu chitici. Hogaş, dr. i, 8. 4. (Popular) A dispune să se fabrice, să se confecţioneze, să se execute (ceva); a comanda. Sicriul de argint şi aur. . . poruncit de Constantin Şerban-Vodă, în ţeara magiarilor. Odobescu, s. i, 336. Am poruncit un monument frumos. Delavrancea, t. 255. Am poruncit la un tîmplar o ramă pe care s-o pirogravez. Brătescu-Voineşti, p. 173. Porunceam la Malines horbote pentru Bruhl. . . numai din nevoia de a fi pururi în neastîmpăr. M. I. Caragiale, c. 54. A-şi porunci un costum la croitor, cade. Îşi făcu planul pe loc să-şi încaseze dreptul pe o lună înainte şi să-şi poruncească măcar ghete şi pantaloni. Stănoiu, c. i. 20, cf. 219, dex. 5. (învechit, rar) A destina;, a hotărî. Mare nuntă făcu... şi la casa sa ne chemă... şi la safiul... cel veacinic ne porunci. Varlaam, c. 230. — Prez. ind. : poruncesc. — Şi: (învechit şi regional) porîuci, poronci, (învechit) porunci vb. IV. — Din V. Sl. IT0j>*‘fHTH. PORUNCÎRE s. f. (învechit) Faptul de a porunci; puterea de a porunci (1), de a ordona. I-au făcut a dobîndi un loc de poroncire în reghement. ist. carol xii, 25T/19. Dacă li se dă putere în mină, prin lungă poruncire, în urmă porunceşte după voia sa, uitîndu-şi că-i greu a împlini toate poruncile ce nu sînt spre folosul de obşte. Budai-Deleanu, ţ. 379, cf. drlu, Polizu, DDRF, DHLR I, 269, 270. — Pl. : porunciri. — Şi: porîncire (dhlr i, 269), poroncire s. f. — V. porunci. PORUNCÎT, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. Cerut (printr-o poruncă 1); pretins, impus. Cf. porunci (1). Cf. lb, ddrf. Poale încă nu ştii că este o rînduială în mănăstirile noastre răsăritene, că umblă monahii fără încetare din loc în loc, pentru canon ori slujbe poruncite. Sadoveanu, o. xiii, 748. <> (Substantivat) A veni calul tău mai înlîi şi mi-a aduce cele poruncite.Ci\ha~kgă, o. 124. 2. (Popular) Care a fost făcut sau executat în urma unei comenzi; comandat. Cf. porunci (4). (Substantivat) Podul cu toate cele poruncite era acum gala. Creangă, o. 45. La o săplămînă, s-a întors vistiernicul la împărăţie, cu cele poruncite. Sadoveanu, d. p. 39. II. S. I. (învechit) 1. Poruncă (1). Voinicii porăn-cileei lor (cum era poruncit Biblia 1688) luară Pavel prespre noapte, cod. vor. 56/13. 2. Poruncă (2). Şi nu[in.rură porăncita -D[umhe]zcu/ui şi în leagea lui nu vrură a îmbla, psalt. huh. 65v/14. In veac feri-voi lui meserearea mea şi leagea (poră[n]cila h, legă t u r a d) mea credincioasă tui. psalt. 185, cf. 42, 155. Să veri să mergi în viaţă fereşte porăncifele. tetraev. (1574), 233. Nu vălămăm porîncita la. Co-resi, ps. 116/6, cf. 60/10. Lada cu poruncitele pre groapă lui iî[ristoJs au semnat. Palia (1581), 9/5. Să se în-toarcî către Dumnedzeu tot omul şi leagea lui şi poron-citele lui să o ţinem. cod. tod. 225, cf, 223. Porîn-citele lu Dumnedzeu tare le-au finul în via(a sa (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 225/9, cf. 121/15. Spre sila lui stai în purăncila lui, se îmbli în leagea lui (a. 1619). gcr i, 54/25. — Pl. : poruncifi, -te. — Şi : (învechit şi regional) porîncit, -¿ adj., s. f., (învechit) porăncita s. f., poroncit, -ă adj., s. f., purăncită s. f. — V. porunci. PORUNCITOR, -OARE adj. (Adesea, învechit şi regional, substantivat) (Persoană) care porunceşte (1). care ordonă ; (persoană) care caută să-şi impună cu orice preţ hotărîrile, părerile; (om) energic, autoritar ; (persoană) care stăpîneşte, conduce, guvernează, domneşte. Alţii iară den greci, vrînd să stăpînească şi ei şi să se arate poruncitori... prin mijlocul turcilor 12385 PORUNGHEL — 1097 POSAC ta Moldova şi în Ţara Rumănească vin. C. Cantacu-zino, cm i, 41. Au ales să-şi puie lor craiu, unul porun-ciloriu, pe Atila. id. ib. 78. Sultanul turcesc pre Duca, prinţul Moldovei,... îj face poruncitori prestc Podolia. Şincai, hr. iii, 128/31. Nu-l vezi că are putere, nu-l vezi că-i poruncitoriu? Beldiman, o. 16/22. El era po-roncitoriu (a. 1822). gcr ii, 245/3. Ei gîndesc că nu-s născuţi Ci din cer de sus căzuţi, De a fi poruncitori, Celor mici stăpîniiori. Mu mu le an u, c. 84/3. S-a sculat drept în picioare, m-a apucat brusc de mînă şi mi-a şoptit nervoasă şi poruncitoare... Rebreanu, nuv. 219. Tu eşti, după port, un poruncilor. Arghezi, p. t. 10, ci. id. b. 151. Se înăsprise tot mai mult la chip şi devenise tot mai poruncitor. Camil Petrescu, o. ii, 64. Ai îngăimat ceva, însă el, grăbii şi poruncilor, ţi-a spus: — Treci la birou. Pas, z. i, 291. D-apoi cum ai cutezai tu, măi omule, să ie aşezi în locul acesta; nu ai ştiut iu că aici eu sînt poruncitor? Mera, l. b. 50. Mă duc să mă însor, răspunde voinicul apucînd pe poruncitoarea ostaşilor de mijloc, id. ib. 262. <0> (Adverbial) Dormi! Zise( poruncilor. Eminescu, n. 62. Alţi flăcăi strigă poruncilor: Trage, ţiganei Ce ie codeşti? Rebreanu, i. 16, cf. id. r. ii, 45. Căpitanul se încruntă mînios, ridică poruncilor mîna. Camil Petrescu, u. N. 335. Stai liniştilă şi taci, îi zise poruncitor Vasca. Sadoveanu, o. v, 532. Vrtau să-ţi spun ceva, îi şopti el poruncilor. Preda, r. 140, cf; id. m. s. 21. (F i g.) Deodată semnalul telefonic umplu camera, poruncilor şi insistent. Galaction, o. a. i, 110. + (Despre manifestări ale oamenilor, despre voce, privire, glas etc.) Care cuprinde, exprimă, trădează o poruncă (1); care caută să impună ; imperativ ; autoritar. Ceru cu un mod poruncilor. Gorjan, h. iv, 101/11. Strigai cu un glas tare şi poruncilor. Russo, s. 170. Ea zise aceste vorbe cu un ton aiît de poruncitor, că nu avui cum să mă împotrivesc. Bolintineanu, o. 333. Un oarecare boier întîmpină atunci pe moş Ion Roată, zicindu-î cu glas poruncilor. . . Creangă, o. 271. E o lege Poruncitoare tuturor. Vlahuţă, o. a. i, 32. Arendaşul nu putu răbda privirea aceea stăruitoare, sfredelitoare, poruncitoare. Sandu-Aldea, d. n. 216. Mişcările lui repezi şi poruncitoare zoreau. lucrul, oamenii urcau şi coborau schelele. Anghel, pr. 57. Se auzi pe duşamea bălaia uşoară şi poroncitoare a piciorului său mic. Hogaş, m. n. 28. Are căutătura poruncitoare, ţintind drept înainte. Bassarabescu, v. 30. Ţipetele cele noi se înteţeau, se îndîrjeau lot mai poruncitoare. Rebreanu, i. 311. Scoală, băiete, îmi zise el, c-un glas poruncilor. Sadoveanu, o. xi, 221. Faţa îi era măslinie, nasul ascuţit, uitătură poruncitoare. Călinescu, s. 263. Tăcefi din gură! Hei! se auzi atunci glasul poruncilor al directorului. Preda, m. 311. + (Gram.; învechit; în sintagma) Mod poruncilor (şi substantivat, n.) = modul imperativ, v. imperativ. Cf. st. lex. 250r/19, Hei.iade, gr. rom. 62/2, Polizu, ddrf, Bărcianu. — Pl. : poruncitori, -oare. — Şi : (învechit şl regional) poroncitâr, -oârc, (învechit) porăncltor, -oăre (jst. lex. 250r/19), porencitor, -oare (ănon. car.) adj. — Porunci +vsuf. -tor. PORUNGHÎX s. m. v. porumbel. PORUVGÎŢĂ s. f. v. porumbiţă. PdRUREA. adv. v. pururi. PORtrŞNIC s. m. (învechit şi regional) Locotenent; p. gener, ofiţer (rus). De sîrg au trimis la poruşnici, cum mai curînd ca să strîngă oastea toată la un loc. Simion Dasc., let. 188. Cum au vădzut pre un poruşnic moschicescu că îmblă ferindu-să, l-au şi giunghet cu şpaga sa. NecUlce, l. 245. Poruşnicul hălmănesc. Cânta, let. iii, 293/24. Un căpitan ,,ce-au fost'¡'şi poruşnic“ (a. 1741). Iorga, ş. d. vi, 257. Să rînduieşte îndată... pre vel-căpilan de leficii şi pe poruşnicul (a. 1815). Uricariul, i, 237. Cucoanele cele 'mari Să iubesc cu generali, Cucoanele cele mici Se iubesc cu poroşnici, şez. ix, 94. + (Regional) Tînăr care îndeplineşte unele sarcini de protocol în ceremonialul nunţii ţărăneşti. Mă aflu şi eu că sînt Un poruşnic mai mic Cu capul plecat... Şi vă rog să luaţi, Să ospătaţi. Sevastos, n. 395. Poruşnici de casă, răspunsul să ne iasă. şez. i, 33. — Pl. : poruşnici. — Şi : porii cinic (Iorga, s. d. vi, 61), poroşnic s. m. — Din pol. porueznik. PORZdL subst. (Regional) Numele unei substanţe chimice cu care se tratează seminţele de cereale înainte de a fi semănate (Cerveniţa—Strehaia). gl. olt. — Etimologia necunoscută. PORZOLA vb. I. Refl. pas. (Prin Olt. ; despre seminţele de cereale) A fi stropite cu porzol. gl. olt. — Prez. ind. pers. 3; porzolează. —Şi: poîzorâ vb. I. GL. OLT. — V. porzol. POS* s. n. (învechit) Altoi; răsad1 (1); „plantă“ (tdrg). Primăvara cu rînduială bună, uscată, pentru viţă şi pentru posuri a sădi. Calendari (1733), 21/3. Tot feliul de posuri şi de pomi. Bărac, ap. tdrg. — Pl. : posuri. — Etimologia necunoscută. POS® s. n. v. poş*. POSAC, -Ă adj. (Despre oameni) Care vorbeşte puţin, care tace mereu (v. t ă c u t), căruia nu-i place societatea (v. închis, necomunieativ, ii eso-e i a b i 1), care este lipsit de veselie, prost dispus (v. morocănos, posomorit, ursuz); (despre înfăţişarea şi manifestările oamenilor) care caracterizează, trădează pe omul mai sus definit. Şade posac şi tăcut, Parcă este surd şi mut. Pann, p. v. iii, 13/11, cf. Polizu, Odobescu, s. iii, 570. Ea sta tot posacă şi-ncruntală. Cahagiale, o. ii, 224. Om greoi şi posac cum era... grăi hotărît... Slavici, .n. i, 220, cf. id. o. ii, 181. Arghir e din ce în ce mai tăcut şi mai posac cu lumea.. Vlahuţă,. o. a. ii, 6. Inlră înăuntru posac. D. Zamfiuescu, a. 14. Dacă n-ar fi ea, m-aş pune rău cu lumea, cum sînt eu posac. Bassarabescu, s. n. 152, cf. id. v. 68. Se făcuse posac şi trist. Rebreanu, nuv. 249. Fusei conmeseanul cel mai posac şi mai neplăcut. Galacţion, o. 102. Părintele stareţ e un om posac..., rîde silit şi cu greu îi scapă cîle o vorbă. Stănoiu, c. i.: 113. Slăpînul casei a ieşit posac. Lesnea, p. e. 27. Mîna de pe capră un ţigan băţrîn şi posac. Sadoveanu, o. xi, 201, cf. x, 597. Moş Coslache declară posac c.ă vine. Călinescu, e. o. ii, 43, cf. 196. Sărăcia ie face posac, acru. id. ib. 102. In loc să joc, să strig, să beau, stingher Mă uit, mă-nlreb, posac într-un ungher. Arghezi, vers. 367, cf. 130, 391. Lacheii. .. la intrare Pe blănuri dorm sau şed posaci, v. rom. ianuarie 1954, 8. Glumea cu mai toţi — la ce s-amărăşii oamenii Cînd şi aşa îs destul de posaci! Labiş, p. 341. Ioşka privi o vreme în urma ei, apoi posac îşi înfundă căciula pe ochi. s iunie 1960, 12. Cînd regele-i pe gînduri privin-du-ne posac, E semn că-n capul lui intenţii negre iac. t iulie 1964, 34. (F i-g.) Un peşte... La fel de mare ca şi celălalt. Doar. mai posac.- Jebeleanu, s. h. 10. O (Substantivat) Posacul... să sileşte a împărtăşi şi celorlalţi posomorîrea sa. Mărcovici, d. 147/2, cf. Udrescu, gl. + Care inspiră (prin aspect) melancolie, dezolare, dezolant, deprimant; lipsit de veselie, trist. Oh! privelişte posacă! Peste ioţ sînt numai cărţi. Macedonskî, o. i, 272. Judecătoria era o clădire mare, posacă, galbenă■ Rebreanu, i. 12i. Cit de posacă şi ceţoasă e. Anglia. Ardeleanu,. u. D. 20. Cînd era vremea mai neagră şi mai posacă.'.., el'¡începea cu ale lui... şi împrăştia voie bună. Sadoveanu, o. ii, 76. Masa fusese . măi ■ curînd posacă, eu toate că 12394 POSACĂ — 1098 — POSĂIRE Maria doamna se înzdrăvenise. Camil Petrbsgu, o. ii, 600. Căzu lntr-o visare posacă, v. rom. iulie 1955, 90. — PI. : posaci, -ce. — Şi : (regional) posoăcă s. m. şi f. Udrescu, gl. — Etimologia necunoscută. POSÂCĂ s. f. v. posoacăL POSÂD s. n. Impozit care se plătea în trecut pentru întreţinerea garnizoanei unui oraş. Cf. ddrf. Tot de pe averea locuitorilor, fără deosebire, se luau... posa-dul, darea pentru întreţinerea garnizoanelor de prin oraşe. Xenopol, i. r. iii, 218, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u.. Scriban, d. — PI. : posaduri. — Cf. p o s a d ă1. POSADĂ* s. f. 1. (învechit) Pichet1 (I 2) ; (punct de) vamă. S-au dat în samă ispravnicilor... toate oile, şi cai, şi vaci, şi tot, s-au numărat aici la posadfăj, în straja vămii, şi s-au dat în măna acestor ispravnici (a. 1674). Iorga, b. r. 153, cf. lb, Cihac, ii, 323. Posada avea o singură cameră. Bolintineanu, o. 362, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., I. Brăescu, m. 70, Scriban, d. + P. ext. Casă de pază la marginea cîm-pului. Cf. I. Brăescu, m. 70. 2. (învechit, rar) Casă din mahala. Cf. ddrf. 3. (învechit) Trecătoare (îngustă) în munţi ; vamă plătită la această trecătoare. Cf. dr. ix, 518. Trăsurile încărcate străbăteau posadele, tăiau povîrnişurile şi treceau pîraiele cu mari primejdii. Camil Petrescu, o. ii, 699, cf. m. d. enc., dex. + Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). Cf. m. d. enc., dex. + Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a face de strajă în preajma trecătorilor din munţi. Cf. m. d. enc., DEX. 4. (Regional) Curătură (în pădure). Cf. dm, dex-+ Loc neted pe un deal sau pe un munte (mic), unde a fost o aşezare omenească. Cf. dm, dex. + Loc de odihnă pentru călători. Cf. dm. — Pl. : posade. — Din ser. posaţla. POSADĂ* s. f. 1. (Popular) Pîrghie cu ajutorul căreia se reglează înălţimea pietrelor morii (de apă sau de vînt), pentru a se obţine, după voie, o făină mai mare sau mai măruntă ; bîrnă de sprijin pe care stă capătul de jos al fusului care învîrteşte piatra alergătoare a morii de apă, (regional) grindă, podoimă1 (1), punte. Spre a se face făina mai aspră sau mai moale cu ajutorul posădei (posezii) se ridică sau se lasă buhaiul. Damé, t. 151, cf. 162, tdrg, Pamfile, i. c.184, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Spre Maramureş ne duc, de altfel, şi exemple ca posadă ,.dispozitiv prin care se ridică sau se lasă mai jos roăla de la moară“. scl 1955, 117, cf. h ix 60, xvi 11, Pompiliu, b. 20, alr sn i h 164/812, mat. dialect, i, 187. 2. (Prin Ban.) „Prăjină“. Novacoviciu, c. b. i, 17. — PI. : posade. Gen.-dat. şi : (rar) posădei, posezii. — Din ucr. noeajţ. POSÂDE adj. (Regional ; în sintagma) Mere posade = numele unei specii de mere nedefinite mai îndeaproape. Cf. dlr vi, 255. — Etimologia necunoscută. POSĂDNIC s. m. (învechit) Slujbaş, dregător cu atribuţii militare (probabil la o posadă1 1). Cf. bul. com. ist. v, 40. Locul posadnicilor..., locul Rufenilor (a. 1680). Iorga, s. d. xi, 78. — PI. : posadnici. — Din slavonul n»cdAKHH«i. POSADNICĂ s. f. (învechit şi regional) Concubină. Ahitofel zise: pasă de te culcătu cu posadnicile tătine-tău lui David, care le-au lăsat să-i păzească casa. Neagoe, înv. 98/6. Şi posadnica lui Ilalev Moxa au născut pre Siver. Biblia (1688), 289V17. Cînd bărbatul are posad-nică în casasa... iaste slobodă nevasta să-l despartă. Caragea, l. 43/12, cf. lb, Costinescu, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg. Juraţii de copii mai aflaseră că trăia cu o posadnică — nepoata unui prelat covrigii de bătrînete. Ciauşanu, r. scut. 62, cf. cade, Scriban, d. — PI. : posadnice. — Şi: (învechit) posătnică s. f. ddrf. — Din slavonul nocdAumua, cu schimbare de suf. POSADNICÎE s. f. (învechit) Concubinaj. Cf. ddrf. — Posadnică + suf. -ie. POSAPfiTE adj. (Regional; în sintagma) Mere posăpete = numele unei specii de mere nedefinite mai îndeaproape. Cf. dlr vi, 255. — Etimologia necunoscută. POSATNICĂ s. f. v. posadnică. POSĂCEĂLĂ s. f. (Rar) Posomoreală. Cf. cade, dm, dex. ^ Vreme mohorîtă, timp iirît; posomoreală. Dar timpul răminea statornic în posăceală şi ameninţare. ap. cade. — PI. : posăceli. — Posac + suf. -eală. POSĂCÎE s. f. Faptul de a fi posac; însuşirea sau starea omului posac. Căzu la o posăcie cu iotul nespusă. Gorjan, h. ii, 183/9. Norocul unde se duce, Posăciă cu el duce. Pann, p. v. ii, 130/17, cf. Polizu. Cîntarea lungeşte, posăcia scurtează zillll. Jipescu, o. 91, cf. ddrf, Alexi, w„ tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, D„ DL, DM. — PI. : posăcii. — Posac + suf. -ie. ' POSĂDÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) aşeza (într-un loc, undeva). Cf. scl 1974, 161. Rădică... pre mişel... ca să-l posădeaşcă cu putearnicii nărodului. Dosoftei, ap. gcr i, 250/11, cf. cade, Scriban, d. Ce-i că s-o posăgii Gheorghe? L. Costin, gr. băn. 165. — Prez. ind. : posădesc. — Şi : (regional) posăgi, po-sefji (L. Costin, gr. băn. 165) vb. IV. — Din slavonul nocaahth, scr- posaditi se. POSĂDÎRE s. f. Operaţie de fixare, pe scheletul de frînghii al unei unelte de pescuit, a unor bucăţi de plasă. Cf. LTR2, DM. — PI. ; posădiri. — V. posădi. POSĂGf vb. IV v. posădi. POSĂI* vb. IV. Tranz. 1. (învechit; complementul indică plante) A altoi. Cf. ddrf, Gheţie, r. m.. 2. (învechit şi regional; complementul indică oameni sau părţi ale corpului lor) A vaccina. Posăind braţul unui copil..., produse o vaccină cu totul asemenea celei native. Vasici, m. ii, 79/7, cf. 78/28, Cihac, ii, 278, ddrf, Barcianu, Alexi, w., com. din Braşov. — Prez. ind. : posăiesc. — Pos1 + suf. -ăi. POSĂÎ* vb. IV. Intranz. (Rar) A respira zgomotos. Circiumarul sufla greu, posăind ca un foi. Dan, u. 156. — Prez. ind. : posăiesc. — Formaţie expresivă. Cf. f o s ă i. POSĂIÂLĂ s. f. (Regional) Vaccinare. Com. din Braşov. — Pronunţat : -să-ia-: — PI. : posăieli. — Posăi* + suf. -eală. POSĂÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a posăi1 (2); vaccinare. După dînsul au început mulţi doctori 12413 POSĂIT —. 1099 POSEDAf^T a posăi..., de unde s-au lăţit posăirea în Italia. Va-sici, m. n, 79/19. — Pl. : posăiri. — V. posăi*. POSĂÎT, -Ă adj. (Regional; despre oameni sau părţi ale corpului lor) Vaccinat. Com. din Braşov. — Pl.: posăifi, -ie. — V. posăi*. 1‘OSĂITOR s. m. (învechit şi regional) Persoană care vaccinează. Cf. Cihac, ii, 278, ddrf. — Pronunţat : -să-i-, — Pl. : posăilori. — Posăi1 H- suf. -ior. l’OSĂRNI vb. IV v. pogrăzni. POSCdLNIŢĂ s. f. v. posconlţă. POSCdNIŢĂ s. f. 1. (Popular) Pleavă (amestecată cu floare şi sămînţă) rămasă de la bătutul ori de la vinturatul cînepei, folosită uneori ca hrană pentru oi; pleavă de griu (amestecată cu grăunţe, neghină etc.). Ia plosconiţă de cînepă. Marian, na. 38, cf, tdrg, Pamfile, a. r. 173. Pe deasupra le dă [oilor], cel puf in o dată in zi... poscornifi. Diaconu, p. 34, cf. M. D. ENC., DEX, H IX 88, FhÎNCU-CaNDREA, M. 104. Şede Oana in curtifă Şi melifă posconifă (cînepă). f (1891), 7. Atunci să să puiască... Cin s-a pui-n... -N văpaia focului, Şî-n ploscon'ifa cînept'i. arh. folk. vi, 127. + (Regional) Vrejurile şi tecile care rămîn după ce se bate fasolea. Cf. cade. + (Regional) Floarea cînepei de vară. Cf. Marian, na. 38, Pamfile, a. r. 169, a i 31, ii 8, mat. dialect, i, 139. + (Regional) Măciulie de polen la cînepă. Cînepă de vară nu produce sămînţă, ci numai nişl.e măciulii de pulbere gălbie, care de cătră românii din Banat se numesc plos-coniţă. f (1885), 316, com. Marian. 2. (Regional; în forma posponifă) Crustă subţire care se formează la suprafaţa caşului, a laptelui etc. Com. din Bonţ-Ghehla. 3. (Bot.; regional; in forma ploscăniţă) Tigvă (Lagenaria vulgaris) (Micăsasa — Mediaş), alr sn i h 200/141. — Pl. : posconiţe. — Şi : (regional) poscolnilă (cade), poscomiţă, posponiţă (com. din Bonţ-Gherla), plos-cănfţă (alr sn i h 200/141), ploscouiţă (accentuat şi : plâsconiţă, mat. dialect, i, 139) s. f. — Cf. ucr. dial. n (ji) ocKyoHi îi.(Ji)ocKy-o h k a (lit. H(n) o c jt i u t, n (ji) o c k i p k a. — Ploscăniţă, prin apropiere de ploscă1. POSCORNIŢĂ* s. f. v. păcorniţă. POSCdRNIŢĂ* s. f. v. posconlţă. POSDÎRE s. f. v. puzderie. POSECLÎT, -Ă adj. v. posiclit. POSEDĂ vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică bunuri materiale, drepturi etc.) A avea în proprietate sau în stăpînire, a-i aparţine; a stăpîni, a deţine, a avea, (învechit) a posesui. Posedează încă căteva par-mace de pămînt. cr (1846), 1852/29. Moldova ar fi posedat hotarele sale actuale. Hasdeu, i. c. i, xi, Acesta păstrează întreg şi neatins dreptul de a poseda... bunurile sale. Odobescu, s. ii, 18, cf. i, 260. S-au păstrat [mişcările românilor] în memoria mea şi prin multe scrisori ce le mai posed încă. Sbiera, f. s. 3. Societăţile străine posedă cinci şesimi din rezervele actuale. C. Petrescu, a. 412. N-aveau bani. Nu posedau nimic. Brăescu, a. 232. Ştii că posed şi eu un cortel stricat. Sadoveanu, o. i, 612. Poseda cinci puşti de vînătoare. Călinescu, s. 417, cf. 14, 35. Mi se spline că unele din aceste ferme posedă cîtevd mii de crocodili. Ralea, o. 19. De fapt, la ora la care vorbim, dumneata nu mai posezi nimic. Stancu, r. a. iv, 315. Oameni... care n-au posedai niciodată nimic au revelaţia unei viefi în care ţinta e binele tuturor, v. rom. noiembrie 1962, 67. Aceştia erau seniori, posedau castele, contemp. 1965, nr. 955, 1/2, cf. m. d. enc., dex. <> (Prin lărgirea sensului ; complementul indică însuşiri, bunuri morale, valori spirituale, caracteristici etc.) Acesta este un bărbat care posedă la un grad foarte înalt toate calilăfile administrative, cr (1846), 372/27. Noi posedăm în monarhia constitufionară... mijloacele asigurate de a trece peste toate pedicele. ib. (1848), 272/27. Posedau toate calităţile ce fac pe om demn ele a fi iubit. Ne-gruzzi, s. i, 106. Deşi depravat pînă la extremitate, poseda însă o seînteie de amor în inima sa. Filimon, o. i, 114. Tovarăşul meu... mai poseda şi aplecări artistice. Alecsandri, ap. Ghica, s. 72. Tinerefe, fru-musefe, spirit, creştere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. Bolintineanu, o. 415. Ne întrebăm deaca acea scenă complicată, cu tot vulgarul aparat al vînotorii, posedă cu adevăr în sine elementele unei opere estetice? Odobescu, s. iii, 58. Imediat criticul nostru, care posedă şi avantajul de a fi în secretele specialităţii, se înfurie şi trînteşte un articol. Vlahuţă, o. a. i, 213. Se spune că acest călugăr posedă un fel de erotomanie laroală. Bacovia, o. 236. Fiecare dintre ei posedă, în dosarul actelor de valoare, cîtevă recunoaşteri, cîteva consacrări. Galaction, a. 4. Acum m-am convins că posezi într-adevăr ioaie calităţile de surugiu. C. Petrescu, î. i, ISO Din însuşirile militare poseda numai ceea ce s-a obişnuit a se numi în ,.oştire“ ochiul cîm-pului. Brăescu, o. a. i, 324. [Continentul] posedă toată gama climelor existente: tropicală, temperată şi îngheţată, enc. agr. i, 210. Arghezi rămîne un artist prodigios, al cărui scris posedă mari însuşiri de forţă şi preciziune. Vianu, a. p. 264. Poseda un talent cu adevărat minunat. Ofrescu, s. 235. Fiecare seriilor de(ine chei care deschid inimi..., însă nu există şi n-a existat scriitor care să posede chei pentru toate inimile, v. rom. decembrie 1953, 270. Piesele lor posedă o însuşire care le distinge net de încercările anterioare. t februarie 1964, 4. 2. (Complementul indică limbi, discipline ştiinţifice etc.) A cunoaşte bine, a fi stăpîn pe...; a şti. li răspundea iot în această limbă ce o poseda aşa de bine ca şi pe cea engleză, cn (1.848), 163/51, cf. 243/46. Mister pe care l-au posedat poate magii egipteni. Eminescu, n. 33. Ştiinta-i vastă, însă ei în degetul cel mic O posed toată. Coşbuc, p. ii, 126. Izvoarele antice grece şi romane [Cantemir] le poseda perfect. Iorga, l. i, 279. Prietenul meu, editor, posedă o cultură multilaterală. v. rom. august 1062, 20. 3. (Despre idei, sentimente etc. ; complementul indică oameni) A urmări fără încetare dominînd, copleşind ; a domina, a stăpîni, a subjuga. Era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. Petrescu, c. v. 177. Simfi că era posedat de o dorinţă imperioasă. Călinescu, s. 126, cf. 270, m. d. enc., dex. 4. (Despre bărbaţi ; complementul indică femei) A săvîrşi un act sexual ; (popular) a avea. — Prez. ind. ; poséd şi (învechit) posedez, pers. 6 posidă şi (rar) poséd ; conjunct, pers. 3 ; poséde. — Din fr. posséder. POSEDÂNŢ, -Ă adj. Care posedă (un bun material). Cf. m. d. enc., dex. <0> Clase posedante = clase sociale care posedă mijloace de producţie şi care exploatează munca altora ; clase exploatatoare. Caragiale relevă cum... degradarea sentimentelor umane se produce numai în mediul corupţiei claselor posedante. contemp. 1948, nr. 104, 23/2. Instrucţiunea şi educaţia superioară nu puteau să fie... decît privilegii ale femeilor din clasele posedante. s. c. şt. (Iaşi), 1957, 298, cf. dm. — Pl. : posedanţi, -ie. — Din fr. possédant. 12424 POSEDARE — 1100 — POSESIV POSEDÂRE s. f. Faptul de a poseda. 1. Cf. poseda Averea absolută, adecă totalul lucrurilor asupra cărora cineva îşi poate exersa puterea legală juridică, deosebită de posedare, rom. lit. 258l/43, cf. Aristia, plut. Mai ales de la secolul al V-lea îşi disputau posedarea acelor cîmpii mănoase. Calendar (1861), 100/7, cf. ddrf, dm, dex. 2. Cf. poseda (2). Posedarea completă şi efectivă a limbii materne şi a celei străine este unul din componenţii obligatorii ai învăţămîntului politehnic, l. jiom. 1953, nr. 3, 56, cf. dm. 3. Cf. p o s e d a (4). Dragoste scurtă, fără pretenţii... Astăzi încă păstrase deprinderea acestor posedări brutale. Brăescu, m. b. 11. — PI. : posedări. — V. poseda. POSEDÂT, -Ă s. m. şi f., adj. (Persoană) care este stăpînită de obsesii, care este dominată, subjugată de cineva sau de ceva; (în credinţele populare) (persoană) care s-ar afla în stăpînirea demonilor, care ar fi chinuită de draci, care şi-a pierdut integritatea facultăţilor mintale prin acţiunea unor forţe supranaturale. Cf. p o s e d a (3). Nu se primeau ca naşi cei. .. posedaţi sau lipsiţi de mintea sănătoasă. Marian, na. 160, cf. Alexi, w. îl văd pe Limbricul în cancelaria şcolii, mîzgălind ca un posedai file albe de hîrtie rupte din caietele bieţilor copii. I. Botez, b. i, 209, cf. cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. — PI. : posedaţi, -te. — V. poseda. POSEGÎ vb. IV v. posădi. POSfiSIE s. f. v. posesiune. POSESIONÂT, -Ă adj. (învechit, rar) Care posedă (oarecare) avere. Scoasă fiind şi garda naţională, compusă din cetăţeni posesionaţi, aceasta în loc de a se apuca să înfrîne demonsiraţiunilc, cooperînd cu trupele de linie, începură să strige şi gardiştii. Bari-ţiu, p. a. ii, 8, cf. Alexi, w. — Pronunţat : -si-o-, —- PI. : posesionaţi, -ie. — Cf. posesiune. POSESÎU, -IE adj. v. posesiv. POSESltJNE s. 1 1. Faptul de a poseda (1); dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva care îi aparţine ; stăpînire efectivă a unui lucru, a unui bun. Oricare îmbunătăţire şi aflare trece în posesia tuturor spre folosul omenirei. ar (1829), l1/!?, cf. 229V18. Tractatul cel laconic (cu puţine cuvinte) din 1651, chiar de Bogdan compus în limba latină, î'nchizeşluia lui Vasilic Vodă posesiunea Moldovei. Asachi, s. j,. ii, 15, cf. Negulici. Nişte motive personale te face a dori să intri în posesia acestor scrisori, cr (1848), 142/76. Casa de Habsburg lua în posesiune Principatul Transilvaniei. Bariţiu, p. a, i, 151, cf. prot.-pop., n. d. Acum se află trecut în posesie privată. Maiorescu, cr. iii, 86. Cestiunea siăpînirei. . . se află astfel dezlegată, ... prin faptul actualei posesiuni,... care... se exercită chiar şi azi. Odobescu, s. ii, 15. Posesiunea este deţinerea unui lucru, sau folosirea de un drept, exercitată una sau alia, de noi înşine, sau de altul în numele nostru. Hamangiu, c. c. 467, cf. 52, 78, Barcianu, Alexi, w. Apoi gîndi că şi aceasta e un fel de intrare în posesiune, un gest de stăpîn, şi trecu hăţurile omului. C, Petrescu, î. i, 147, cf. ii, 223. Dativul pronumelui personal exprimă un raport de posesiune. Puşcariu, l. r. i, 243. Clerul n-a prestat serviciile legale de posesiunea feudelor sale. Oţetea, r. 307. Singura moştenitoare... este soţia sa... care însă nu a fost trimisă în posesia averii moştenite, cod. pen. r.p.r. 587, cf. 497, 595. Trebuie neapărat să ofertezi la licita,!ie şi să intri în posesia averii lui Nicu. Călinescu, s. 176, cf. 640. Avea nevoie de avere.;. în a cărei posesiune să intre dintr-o dată. Stancu, r. a. i, 313, cf. v, 378. La atributul genitival, raportul fundamental este acela de posesiune şi chiar nuanţele cele mai îndepărtate în aparenţă sînt subordonate de fapt acestui raport, scl 1954, 103, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Ieşit din uz; de obicei în construcţii cu verbe ca ,,a da“, ,,a ţine“, „a lua“) Arendă. Contractul pentru posesia moşiii... pe vreme de 3 ani. Buletin, f,. (1838), cf. Stamati, d. Spune-mi,... de mult ţii moşia asta-n posesie? Alecsandri, t. 605. Primăvara iar vin [boierii] la ţară, o dată cu cocostîrcii, dacă nu şi-au dat moşiile în posesie. Sp. Popescu, m. g. 78, cf. tdrg. El are dreptul... de a decide pricinile de moşii, de posesiuni şi de servituţile acestora, bul. com. ist. v, 102, cf. Şăineanu, d. u., cade. Te pomeneşti că vrea să ieie moşia în posesie,... se înveseli maşinistul. Sadoveanu, 0. viii, 193, cf. Iordan, l. u. 194, alrm sn i h 102/605. 3. Teritoriu, ţară (slab dezvoltate) aflate sub dominaţia unui stat expansionist (şi lipsite de drepturi economice, politice etc.); colonie. Aceste posesii a Spaniei.. . s-au dezbinat de Spania, ar (1829), 71/7. Zgomotul recrutaţiilor extraordinare. .. nu numai in Englitera, dar şi în posesiile ei din America, cr (1846), 1372/41. Englitera va deveni regină a universului întreg . . . şi atunci vei vedea cum o să cheme pe Germania şi o să-i dea o parte însemnată de posesii pline de mine de aur. Filimon, o. ii, 169. Ei începură a face întă-rituri în aceste părţi, încă de la cucerirea Moesiei, care deveni o însemnată posesie romană.. Xenopol, 1. r. i, 207. Posesiunile franceze în África, cade. Capelele de coloană au străpuns ţinuturile pînă la posesiunile Veneţiei. Sadoveanu, o. xii, 210. Spre deosebire de celelalte posesiuni portugheze, Brazilia a devenit o (ară de imigraţie şi de colonizare europeană. Oţetea, r. 126. Acestuia nu-i displăceau atacurile asupra posesiunilor romane. H. Daicoviciu, d. 117. 4. (învechit; concretizat; informa posesie) Proprietate (mai întinsă de pămînt); moşie1 (1). domeniu; fermă. Cf. Vîrnav, f. m. i, 92v/3. Episcopul Romei din posesii în posesii căpătate cu felurite ocazii ca teritorii ale besericei..., ajunse papa a fi un domnitoriu de feri. Săulescu, hr. i, 16/9. îţi trebuia, milordulc, moşii bune, posesii bune,... şi venituri. Negruzzi, s. iii, 288, cf. Cihac, ii, 279, ddrf, dm, dex. 5. Faptul de a poseda (4). Fu o posesiune scurtă, stîngace, dar de o acuitate de plăcere pe care ea n-o cunoscuse încă. Brăescu, o. a. i, 7. Teroarea că femeia lui s-ar putea da străinului, cu reprezentarea lubrică a posesiunii impure, zguduie în fine pe Gheorghidiu. Vianu, a. p. 387. — Pronunţat : -si-u-, — PI. : posesiuni. — Şi : posesie s. f. — Din fr. possession, lat. possessio. POSESÍV, -Ă adj. 1. (Gram. ; despre pronume, adjective şi articole, despre cazurile genitiv şi dativ etc.) Care exprimă sau cu ajutorul căruia se exprimă o relaţie de apartenenţă, un raport de posesiune, de dependenţă. Pronume posesiv sau stăpînitoare. btimol. 4r/6. Adjectivele posesive (de stăpînire). gr. r. (1835), 18/16. Ajectivii posesivi. Heliade, Paralelism, ii, 44/6, cf. prot.-pop., N. D., ddrf. Pronumele posesive nu se declină, ci îşi schimbă aspectul numai după număr, gen şi persoană. Iordan, g. 133, cf. Şăineanu, d. u. Limba română a extins considerabil folosirea dativului posesiv, mai mult declt celelalte limbi romanice. scl 1954, 141. Formele posesive, socotite de obicei ca adjective (şi pronume) posesive, pot fi socotite cur acelaşi temei genitive ale pronumelor personale, l. rom. 1957, nr. 1, 25. N-am luat în discuţie raportul dintre articol şi adjectivele posesive în româneşte, scl 1958, 33. -O» (Substantivat) Articularea numelor feminine, comune precedate ;de un posesiv se explică şt ea în interiorul limbii române, scl 1956, 60, cf. 1960, 184. 12432 POSEStin _ 1101 — POSIBIL 2. Care arată, care manifestă, care trădează spirit de posesor (1), de stăpînitor; p. ext. autoritar. Mergeau cu aerul posesiv al unor seniori care îşi inspectează moşiile. Călinescu, s. 302, cf. dn, dex. — Pl. : posesivi, -e. — Şi : (învechit) poscsin, -le (Stamati, d.), posetiv, -¡1 (id. ib.) adj. — Din lat. possessivus, fr. possessif. POSESOR, -OAREs. m. si f. 1. Persoană care posedă (1), cu titlu de proprietate, un bun; persoană căreia îi aparţine ceva ; deţinător, stăpîn, proprietar, (învechit, rar) posesuitor. Posesorul dominiului Bildor... a-i cinsti bine au voit. st. inst. 37/14. Un înavut proprietari şi posesor de sclavi. Codrescu, c. i, 133. Săteanul ca posesor absolut şi legal pe tărîmul casei cu grădină. Dîmboviţa (1859), 258x/41, cf. prot.-pop., n. d. Fac parte din acest colegiu. . . toii posesorii pămînteni. Maiorescu, d. i, 63. Pînă şi la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de. nume respectabile. Rebreanu, r. i, 264. Posesoarea picioarelor şi a papucilor apăru îndată. C. Petrescu, î. i, 221. Sala era plină de curioşi, al căror aspect vestimentar nu indica posesori de milioane. Călinescu, s. 177, cf. id. e. o. ii, 205. îi cunoşteam noi bine pe aceşti posesori de mari averi. Stancu, r. a. v, 67, cf. iv, 268. + (Prin lărgirea sensului) Persoană care posedă (1) o calitate, o însuşire, o caracteristică. Russo ni se dovedeşte totuşi în această operă mai renumită a lui posesorul unui ,,simţ muzical“, pe care, în acelaşi fel şi cu aceleaşi caracteristice, proza românească nu-l manifestase mai înainte. Vianu, a. p. 44, cf. DEX. 2. (învechit, în Mold.) Arendaş. în această vreme ieşirea arendaşilor (posesorilor) de pe moşii şi intrarea celor noi este păgubitoare. I. Îonescu, c. 66/8, cf. Stamati, d. Are. .. o răzăşie. . . şi o casă. .. date cu anul ... Cu cît însă se învoieşle cu posesorul, cu atîta e nemulfămit de chirigiu. Negruzzi, s. i, 301. Se vinde la subprefeclură toată starea noastră... Are să-ncapă biata moşioara noastră pe mîna posesorului şi noi o s-ajungem pe la uşile oamenilor. Alecsandri, t,. 1579. Am^avut un proces cu posesorul la casaţie, ş-acum întoreîndu-mă acasă, m-am abătut pe la moşia d-tale. id. t. i, 350, cf. ddrf, cade, Scriban, d., dm, dex. — Accentuat şi : (regional) posisor. Scriban, d. — Pl. : posesori, -oare. — Şi : (învechit) posesoriu s. m. Barcianu. J — Din laţ. possessor, fr. possesseur. — Pentru 2, cf. pol. posesor. POSESORAŞ s. m. (învechit, în Mold.; depreciativ) Diminutiv al lui posesor (2). Tocmai atunci soseşte din norocire un alt grec cu o brişcă hîrbuită, vreun posesoraş sau vreun simzar. Alecsandri, t. 48. Te-ai încurcat într-un amor cu femeia... poseso-raşului moşioarei Braşna din munţi. I. Negruzzi, s. iii, 15. Pl. : posesoraşi. — Posesor + suf. -aş. POSESdRIU* s. m. v. posesor. POSESdRIU2, -IE adj. (Despre acţiuni judiciare) Prin care se urmăreşte apărarea, protecţia posesiunii (l)i Cf. M. D. ENC. — Pl. : posesorii. — Din fr. possessoire, lat. possessoriiis. POSESUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A poseda (1). Rămasărăm pînă astăzi ca clironomi acestor bine-cilvîntate feri, date nouă de moştenire de strămoşii romani, carii ni-au trimis din Italia să posesuim Dacia la 105 ani. Săulescu, hr. i, 10/22. Avea prepus că ar posesui some. ist. m. 196/11. <0 (Prin lărgirea sensului; complementul indică însuşiri, bunuri morale, valori spirituale etc.) Preuţii singuri posesuia comorile învă- ţăturilor. Săulescu, hr. i, 7/25. Trupurile vieţuitoare posesuiesc o mişcare slobodă. Caiet, 65rl/21. — Prez. ind. : posesuiesc. — Posesie + suf. -ui. POSESUITOR s. m. (învechit, rar) Posesor (1). Legea intervenise între posesuilorii capitalului pămînt şi a capitalului muncă. I. Ionescu, p. 102. — Pronunţat : -su-i-, — Pl. : posesuitori. — Posestti + suf. -tor. I’OSETÎV, -Ă adj. v. posesiv. POSFAT s. n. (Regional, mai ales în Olt.) Nume dat mai multor unelte de pescuit cu plasă : a) crîsnic. Cf. Dame, t. 124, Antipa, p. 388, Pamfile, i. c. 67; b) chipcel. Cf. Antipa, p. 378, 662; e) ciorpac. Cf. Scriban, d. — Pl. : posfate (Scriban, d.) şi posfaturi (id. ib.). — Etimologia necunoscută. POSÎBEL, -Ă adj. v. posibil. POSÎBIL, -Ă adj. Care se poate întîmpla (v. probabil), care se poate face, care e cu putinţă, care se poate realiza (v. realizabil), care este permis să se facă (v. îngăduit); (învechit, rar) putibil. Eu, care o cunosc în toată frescheţa frumoşilor săi ani, poci să te asigur că n-a avut niciodată pe alta de paralelă posibilă, cr (1848), 9^44, cf. prot.-pop., n, d. Este..'. de mirat cum de nu s-a simţii pînă acum marea însemnătate ce o are pentru toate explicările psihologice posibile. Maiorescu, cr. ii, 144, cf. id. l. 60. E ţesută în fire de păr de toate nuanţele posibile. Caragiale, o. iii, 17. Nu..., zău nu..., nu crez că e posibel..., să vedem..., înţelegi iu. Delavrancea, s. 143. Diviziunea algebrică a doi polinomi se zice posibilă cînd, aplicînd regula practică cunoscută, ajungem la un rest zero. Culianu, A. 39. Urmărea cu aceeaşi iubire şi rîvnă'dezvoltarea civilizaţiei orientului, în singura formă ce i se părea posibilă: cea grecească. Iorga, l. i, 36. Făcu îndată singurul lucru posibil. Agîrbiceanu, ă. 210. Ziaristul intră într-o redacţie, in anii tinereţii, şi rămîne acolo în împrejurări normale pînă la limita posibilă. Galaction, a. 465. E posibil oare să nu fim deloc informaţi despre cele ce se petrec înaintea noastră? Camil Petrescu, u. n. 346. Strînşi cu uşa, studenţii prepară un examen în trei zile, după ce au beneficiat de toate amînările posibile. Brăescu, o. â. ii, 377, cf. 364. Faci lot ce e posibil să nu înţelegi, ai dumneata impresia că-ţi şade bine să fii prost. Sebastian, t. 60. M-am bucurat, dorindu-ţi... tot binele posibil. Sadoveanu, o. xi, 642. îţi închipui că e posibil să împiedici soarele să răsară. Călinescu, s. 497, cf. 19, id. e. o. ii, 187. Opera de artă fără talent nu e posibilă. Ralea, s. t, i, 214. Avuseseră grijă ca... nici o luare de contact să nu fie posibilă. Stancu, r. a. iii, 102. Creşterea producţiei la hectar este posibilă numai prin folosirea din plin a metodelor agrotehnice înaintate. ScÎnteia, 1953, nr. 2 827. Lucrarea pămîntului cu tractoare şi alte maşini agricole este posibilă numai pe terenuri întinse în care au fost desfiinţate haturile. contemp. 1954, nr. 386, 3/1. Tu nu crezi că e posibil în viaţa noastră aşa ceva? H. Lovinescu, c. s. 16. O (Adverbial) Şedinţa comitetului care s-o ţinea... cît mai curînd posibel. Bănuţ, t. p. 11. + (Substantivat) Ceea ce este cu putinţă, ceea ce se poate întîmpla sau realiza. De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu ho-tărîm marginile posibilului 7 Odobescu, s. iii, 48. Lumea este imperiul posibilului. Caragiale, o. iv, 234. Masa umbrelor mele e un acord de real şi posibil, de aparenţe exprimate şi de miezuri intuite, de redare şi de fabulare. Teodoreanu, m. u. 55. <0> Expr. A face (tot) posibilul (şi imposibilul) =a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. A făcut tot posibilul ca să lăţească şi să acrediteze această versiune. Vlahuţă, o. a. i, 210. Fă tot posibilul să cîştigi procesul. Brătescu- 12442 POSIBILITATE — 1102 — POSLANIE Voineşti, P. 185. Ce n-a făcut domnul Bagi-Iordan?. . . Posibilul şi imposibilul. C. Petrescu, c. v. 97, cf. id. î. i, 149. Te-am rugat. . . să faci lot posibilul să am astăzi banii. Sadoveanu, o. vii, 247. — PI, : posibili, -e. — Şi : (formă ceruptă) posiliel, -ă adj. — Din fr. possible, lat. posslbilis. POSIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi posibil. Posibilitatea d-a forma în Turcia un stat creştin, mag. ist. i, 196/15. Poate are s-o mai vadă o dată în sara aceea. Posibilitatea îi apărea din ce în ce mai evidentă. Sadoveanu, o. ix, 116. Se mai gîndi la posibilitatea ca în curtea unchiului să fie mai mulţi locatari. Călinescu, e. o. i, 14. 2. Mijloc, modalitate de realizare, de înfăptuire a ceva ; putinţă, (învechit şi popular) putere, (învechit), puterinţă, putincioşie, (regional) modru (2), (învechit, rar) putibilitate. Unde e o necesitate, trebuie să fie o posibilitate. Maiorescu, cr. ii, 397. Vor să-l înconjure, să-i la orice posibilitate de mişcare, să-i taie toate ieşirile. Caragiale, o. ii, 20. Nu vom renunţa să găsim... posibilităţile de luptă cele mai folositoare pentru noi. Sahia, n. 40, cf. 91. Pentru el limba, cu nesecatele el posibilităţi de culoare şi humor, a încetai de a mai fi o funcţiune spontană şi inconştientă, pentru a deveni un mijloc reflectat în serviciul unor scopuri artistice. Vianu, a. p. 111. [Lui Al. Ipsilanti] ii lipseau... perspicacitatea, sensul răspunderii şi, mai presus de ioate, simţul posibilităţilor. Oţetea, ,t. v. 124. Obiectivele acestui plan trebuie să se bazeze pe analiza muncii şi a posibilităţilor economice, leg. ec. pl. 420. Există foarte 'mari posibilităţi de schimburi economice. Scîn-teia, 1952, nr. 2 392. Sînt contabil şi aş putea să mă angajez la o bancă... cu posibilitatea de a trece de la un grad la altul. Pas, z. i, 298. Soarta voise ca soţia celui care studia posibilităţile unei inimi artificiale să se pomenească deodată că are o. . . gravă boală de inimă. Demetrius, a. 163. Primul ajutor se va reduce la asigurarea posibilităţilor de respiraţie. Belea, p. a. 126, cf. Stoicescu, s. d. 6. Despre posibilităţile mari care se deschid agriculturii noastre.. . ne vorbesc rezultatele obţinute de numeroase gospodării agricole socialiste. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 22. Conferinţele şi festivalurile mondiale dau tinerilor posibilitatea să cunoască sufletul tuturor popoarelor, v. rom. noiembrie 1962, 88. <> Posibilităţi materiale = bani (necesari traiului), mijloace materiale (necesare traiului). îi lipsesc... posibilităţile materiale şi e silii să intre într-o şcoală militară, v. rom. noiembrie 1953, 282. O E x p r. In măsura (sau In limita) posibilităţilor = atît cît (se) va putea sau cît (se) poate. + (La pl.) însuşiri intelectuale, morale etc. de care dispune cineva ; calităţi (ale unei fiinţe) care se pot dezvolta. încerca să le explice cu vorbe şi exclamaţii ceea ce nu se poate explica. Simţea născînd în el rezerve şi posibilităţi. Sadoveanu, o. xi, 413. E lucid şi critic asupra forţelor şi posibilităţilor sale. Ralea, s. t. i, 109. Ştiu că nu era pe măsura posibilităţilor tale, dar mi-aduc aminte cu groază de ultimii doi ani. H. Lovinescu, c. s. 73. — Pl. : posibilităţi. — Din fr. possibilité, lat. possibillţas, -atis. POSICLf vb. IV. Tranz. şi refl. (Prin sudul. Transilv. şi prin nordul Munt.) A (se) murdări ; a (se) umple de unsoare. Te posicleşti stînd degeaba. Coman, gl. S-o posîclit sapa de tină. Lexic reg. ii. 62. — Prez. ind. : posiclesc. — Şi : posîcli vb. IV. — Etimologia necunoscută.'Cf. şicli. POSICLÎT, -Ă adj. I. (Regional) 1. Murdar (1); unsuros. Cf. Barcianu, Alexi, w., Lexic reg. ii, 62. 2. (Despre timp) Neguros, mohorît, întunecat (Izvo-rălu—Drobeta-Turnu Severin). gl. olt. II. (învechit ; în e x p r. ) A ii leit poseclit = a fi foarte asemănător (cu cineva sau cu ceva); a fi leit poleit. A găsit... printre vase... ,,preistorice"... trei lulele de lut negru, care sînt leite poseclite ,.lulele româneşti". Odobescu, s. ii, 288, cf. Barcianu. — Pl. : posicllţi, -te. — Şi: (învechit) poseclit, -ă, (regional) posîclit, -ă (Lexic reg. ii, 62) adj. — V. posicli. POSINCÎXE s. f. pl. (Prin Ban.) Făină de grîu de calitate inferioară; tărîţă de grîu. Molchele toarse din păr pentru urzeală se scrobesc (fierb în tărîţe de grîu sau posîncele). Liuba-Iana, m. 120. — Etimologia necunoscută. POSÎP s. n. (în dicţionarele din trecut) Nisip (1). Cf. lb, Cihac, ii, 213, lm, ddrf. — Pl. : posipuri. — Şi : pls6p s. n. lb, Cihac, ii, 213, LM, DDRF. — Din ser. poslp. l’OSÎCLÎ vb. IV v. posicli. POSÎCLÎT, -Ă adj. v. posîclit. POSÎCLÎŢĂ s. f. (Prin Ban.) Murdărie (1). Cîrpa-i plină de posîcliţă. Novacoviciu, c. b. ii, 6. — Cf. p o s î c 1 i. POSÎCLOS, -OASĂ adj. (Regional) Murdar (1); unsuros (Slblel —Sibiu). Lexic reg. ii, 62. — Pl. : posîcloşi, -oase. — Posicli +. suf. -os. POSÎNGEAC, -EACĂ s. m. şi f. v. boslngeae. POSÎNGÎ vb. IV V. bosingi. PDSLAiVEŢ s. m. (învechit, rar) Mesager, trimis, sol. împăraţii lătărăşti trimisără un poslaneţ cu daruri la Darie. Herodot (1645), 249, cf. 84, 193, 397, 405. — Pl. : poslaneţi. — Din pol. posianiec. Cf. rus. nocaaHeiţ. POSLANIC s. m. (învechit) Mesager, trimis, sol. Au trimis poslanici la ioni, socotind să-i dispartă de la Crisos, iar ionii n-au vrut. Herodot, (1645), 31. Trimisă Saul. .. poslanici ca să-l păzască pre el. Biblia (1688), 2102/5, cf. 202V24, tdrg, cade. — Pl. : poslanici. — Din pol. poslannik. Cf. slavonul noum hki, rus. nocnaHHHK. POSLANICĂ s. f. (învechit) Concubină. De va fi orăşan [bărbatul] măcar cel mai de frunte, şi va lăcui cu o streină şi cu poslanică, atunce aceia feciori nici de o cinste nu sînt. Herodot (1645), 72', cf. dr. iii, 435. — Pl. : poslanice. — Cf. posadnică. POSLANIE s. f. (învechit) 1. Scrisoare sau carte cu conţinut teologic, pentru îndrumarea sau lămurirea credincioşilor. Cum iaste scris la Ion în poslanie. Co-resi, ap. dhlr ii, 523. Dzice sfînt... Vasilie într-o poslanie ce trimite către Diodor. Eustratie, prav. 18/17. Ioanev[an]gh[e]listcareleauscris ev[an]gh[e]liia şi trei poslanii. n. test. (1648), 104T/2, cf. 181T/8. Şi pomeneaşte pre acesta... Pavel la poslaniia cea cătră rîmleani scrisă. Dosoftei, v. s. septembrie 16T/25, cf. 10r/13, 121r/24, 144r/15. Să cetiţi în a doauo poslanie săbornicească a lui s[fîn]R efl. pas. Poslăduindu-se şi fiind întocmai cu originalul s-au încredinţat (a. 1803). Uri-cariul, iv, 87/28. Această copie scoţîndu-se de pe altă copie a ispisocului sîrbesc şi poslăduindu-se din cuvînt în cuvînt s-au adeverit (a. 1817). bul. com. ist. i, 157. Din cuvănt în cuvănt posleduindu-să, şi, fiind întocma după cel adivăraţ, l-am încredinţat (a. 1818). Iorga, s. d. xxi, 247, cf.'vi, 169. Copia aceasta posle-duindu-se din cuvînt în cuvînt şi fiind întocmai cu orighinalul, s-au adiverit de cătră noi (a. 1829). Uri-cariul, vii, 52. Iar aceasta de faţă s-au posleduit de către mine (a. 1833). cat. man. i, 7. — Prez. ind. : posleduiesc. — Şi : poslădui vb. IV. — Din slavonul nocA-fcAOsaTH. POSLEDUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea dea posledui. Cf. posledui (2). Cf. I. Brăescu, m. 70 — Pl. : posleduiri. — Şi: poslădulre s. f. I. Brăescu, m. 70. — V. posledui, POSLfiTE s. m. v. posleţ. POSLEŢ, -EAţA s. n„ adj. 1. S. n. (Regional) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la începutul şi (mai ales) la sfîrşltul distilării. Intîi esă poslazu ca şi la rachiu şi apoi de al doile fruntea care să păstrează. Manolache Drăghici, i. 76/23. După ce încetează rachiul de 18 — 19 grade începe a ieşi vurtiil, poslef iul o apă ce miroase a rachiu, însă este slabă. I. Ionescu p. 268, cf. Cihac, ii, 279, ddrf, Giieţie, r. m., tdrg Odată cu drojdia sau discovina, trebuie să se pună în căldare şi măcar o jumătate de cofă de posleţi. Pau-file, i. c. 228. Rachiul care iese în frunte şi cel de la urmă este foarte apălos şi se numeşte poslele sau pos-lefi. id. ib., cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., cv 1950, nr. 4, 36. [Ţuica] cea de la urmă era cea mai slabă, purtînd numele de ,.poslede“ (poslele). C. Giu-rescu, p. o. 151, cf. Rădulescu-Codin, i. cr. i, 60. Cu poşletele ăsta vrei să faci nuntă? Udrescu, OSMAG daţi. . . la loaiă slujba posluşeniei, cortului casii domnului. Biblia (1688), 291s/53. Sculîndu-s(ă) zic(ă) diaconului să s(ă) apropie să fac(ă) sfînta pos[lu]?anie (a. 1692). gcr i, 300/36. 4- (La pl.) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. Şi toate vasele lor şi toate posluşahiile lor pre nume să socotiţi pre dînşii. Biblia (1688), 962/54. 3. (învechit şi regional) Dezlegare; îngăduinţă, aprobare; dispoziţie. Care arhiereu nu-ş va paşte turma sa, ce o va lăsa şi să va duce intr-alt loc, de va fi cu posluşaniia patriarhului, oricîtă vreame va zăbovi să n-aibă nici o smenledlă. Eustratie, prav. 40/16. Pari-miile preste an tipărite:., cu posluşaniia smeritului Dosoftei mitropolitul.{&. 1683). gcr i, 263/22. Pozluşănii Ai-a da, Di-amlnăoi ni-am cununa. Diaconu,>p. 264. — Pl; : posluşanii'. — Şi: (învechit şi regional) poz-Iuşănte, (învechit) pdsluşenie, poslujcnie (Scriban, d.), posloşanie (Uricariul, vi, 353), pusluşânic s. f. — Din slavonul nocAo^ umiw-e. POSLUŞÎJVIE s. f. v. posluşanie. POSLUŞÎ vb. IV. întranz. (învechit) A îi, a se afla în serviciul cuiva (mai ales în slujba unei moşii boiereşti sau mănăstireşti), a servi, a sluji; a slugări; a ajuta, a asista. De-ţi place acesta lucru, aşa trebuie a-l face şi eu să-ţi posluşăsc cu socotinţă. Herodot (1645), 46, cf. 277. Nu numai răpitoriul să va certa, ce încă şi cine l-au svătuit, şi ceia ce-i vor fi agiutat, şi cela ce-i vor fi posluşit la aceaia treabă, la răpit. prav. 182. Fratele ce-i posluşea latreava svi[n]tei liturghii. Dosoftei, v. s. decembrie 209T/16. Posluşanie ce posluşăşti la mine. Biblia (1688), 2l2/6. Aceaia fămeaie... posluşea^ sfînlului cu mare suflet. Mineiul (1776), 110rl/4. Care dintr-aceşti lude 133.... să vor fi aflînd posluşind de cumva pă la cevaş văduve sărace. ... să nu te grăbeşti a încărca şi pă unii ca aceşliia (a. 1819). doc. ec. 219. Şi neavind să-i slujaşcă vreun fecior sau argat Puse ca să-i posluşască feciorul de împărat. Pann, p. v. ii, 8/4, cf. Cihac, ii, 349, cade, Scriban., ,p. O Tran z. Care şi pă aceia [scuţelnici] îi supără satele şi nuii lasă ca să posluşască mănăstiri (a. 1784). Iorga, s. d. xiv, 127. Te-am pus să ne pos-luşeşti. Pann, p, v. ii, 8/16. +  oficia serviciul divin. Mă rog ca să priimiţi şi să posluşiţi Maicăi Precistei (a. 1778). Iorga, s. n.':121. T Prez. ind. : posţuşesc. — Şi : posluji vb. IV. ddrf, Alexi, w., tdrg, Scriban, d. — Din slavonul nocAoyui (Prin lărgirea sensului) Găseşti... pastramă posmăgită şi uscată, de să-ţi rupi dinţii în ea. Ispirescu, ap. cade. + F i g. Mîhnit, trist, supărat. Găsi pe stăpînu-său stînd pe laviţa de la poartă, posmăgit ca cum îi ai fi luat boii şi l-ai fi lăsat cu carul în drum. ap. ddrf, cf. Şăineanu, d. u. + (Despre plante) Ofilit, veşted. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w.. — Pl. : posmăgiţi, -te. — Şi: posmogit, -ă, posmon-git, -ă, pojmojit, -ă (rev. crit. iv, 86) adj. — V. posmăgi. POSMEGÎ vb. IV v. posmăgi. POSMÎNDRÎ vb. IV. Intranz. 1. (Prin Ban.) A se face bun, supus, umil, plecat. Cf. Novacoviciu, c. b. r, 16. 2. (Ban.; în forma poşmîndri) A glumi; a flecări. Se aşeză pre un scaun şi începu a poşmîndri cu felele, care nu-şi încăpeau în pele de bucurie. Cătană, p. b. iii, 102, cf. L. Costin, gr. băn. 165, com. din Banat. — Prez. ind. : posmîndresc. — Şi : poşmîndri vb. IV. — Cf. ser. pomudriti. POSMOAGĂ s. m. (sg.) (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Persoană ridată, zbîrcită; om bătrîn lipsit de puteri, neputincios, prăpădit, hodorogit, (regional) po şmogea. Cf. Lexic reg. ii, 16. Al posmoagă de unchiaş mi-a luat traista şi-a plecat. Udrescu, gl. — Şi: poşinoâgă s. f. Lexic reg. ii, 16. — Postverbal de la posmogi. POSMOGÎ vb. IV v. posmăgi. POSMOGÎRE s. f. v. posmăgire. ^ POSMOGÎT, -Ă adj. v. posmăgit. POSMtfL» s. n. v. poilmol. POSMOL* subst. (Regional) Morman (1), grămadă; mulţime (1). Cf. tdrg, Zanne, p. ix, 516, şez. xix, 12. <0> Expr. A face posmol !n ••• = a face ravagii, victime printre... A fi pîrdalnica buduhoală de gît, face posmol, pîrjol în copii. Contemporanul, vx, 291. <£> (Adverbial) Esî toanta la ocol, Vacili sî strîng pomol. şez. vii, 42, cf. mat. folk. 1 339, i. cr. i, 20, Vasiliu, c. 151, Pamfile, c. ţ. 333. — Şi: pom61, poşm61 (mat. folk. 1 339) subst. — Cf. p o d m o 1. POSMONGÎT, -Ă adj. v. posmagii. PGSNIC, -Ă adj. v. postule'. POSOACĂl s. f. 1. (învechit şi regional) Sînge sau lichid amestecat cu sînge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri puternice). Multă posocă cruntă... cursă. Dosoftei, v. s. ianuarie 12r/3. Veni maică-sa la dînsul de-i ştergea posoaca cea cu sînge de pre ranele fitului său. id., ap. cade, cf. tdrg, Scriban, d. Iţi dau un pumn peste nas de-ţi curge posoaca din el. Com. Liuba, cf. Paşca, gl. I-o pornit posoaca (din nas), ap. cade. -O- Expr. (Regional) A face posoacă = a omorî, zdrobindu-1 cu totul. Lexic reg. 46. + (Prin nordul Transilv, şi prin Maram.) Spumă pe care o face cineva la gură. Com. din Năsăud, cf. alrm ii/i h 56/349, Lexic reg. 21. 2. (Regional) „Terciuială, zdrobire“ (Vîlceaua —Tîrgu Jiu). Coman, gl. 3. (Prin sud-vestul Transilv., prin Ban. şi prin Bucov.) Murdărie (!)• Cf. rev. crit. iii, 165, com. din Banat, Lexic reg. 106. 4. (Prin Bucov.) „Mîncare rea“. Lexic reg. 106. — Şi : (regional) posocă, posăcă (Lexic reg. 21) s. f. — Din pol. posoka. POSOACĂ® s. m. şi f. v. posac. POS(5c, -OÂCĂ adj. (Regional; despre rufe,. haine etc.) Murdar (1) (Măţău —Cîmpulung). Coman, gl. — Cf. posoacă1. POSdCĂ s. f. v. posoacă*. POSOCfl vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A murdări - ,foarte tare (Măţău—Cîmpulung). Cf. Coman, gl. — Prez. ind. i posocesc. — V. posoc. POSOCf® vb. IV. Refl. (Prin Mold.; despre boli, răni) A se vindeca de la sine, fără tratament. Cf. i. cr. i, 60. — Prez. ind. : posocesc. — Cf. p o s o a c ă1. POSdD subst. (Prin Olt.) Lemn cu care se ridică posada2 (1) la morile de apă, pentru a alătura mai mult pietrele. Cf. Plopsor, v. o. 13. — Pl. :? — Cf. p o s a d ă2. 11 — c. 1901 12508 POSODEALĂ - 1106 - POSOMORÎRE POSODEÂLĂ s. f. (Regional) Faptul dea posodi: bătucire, bătătorire a pămîntului (cu picioarele) (Şercaia —Făgăraş). Lexic reg. ii, 52: — PI.: posodeli. — Posodi + suf. -eală. POSODÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A apăsa ; a strînge, a îndesa (Răşinari —Cisnădie). Cf. Păcală, m. R. 269. Un atare om, posodind femeia la umflătură, ti ia boala cu mina. id. ib-, cf. Paşca, gl. + Refl. pas. A fricţiona ; a masa1 (Răşinari —Cisnădie). Păcală, m. R. 261. Bolnavul se posodeşte pe la încheieturi, mai întîi cu apă domoală, apoi tot mai rece. id. ib. + (Complementul indică pămîntul) A bătători, a bătuci (cu picioarele) (Şercaia—Făgăraş). Lexic reg. ii, 52. — Prez. ind. : posodesc. — Cf. p o s o d, b o s o 1 i. POSOLOGÎE s. f. v. pozologie. POSOMAN, -Ă adj., s. m. şi f. (Regional) (Om) posomorit (1) (Curtea de Argeş). Udrescu, gl. N-ai văzut aşa posomană de fată. id. ib. Mî, posomane, ce stai aşa incoroiat, parcă îţi ninge şi-ţi plouă. id. ib. — PI. : posomani, -e. — De la posomorit, prin apropiere de cuvinte ca grandoman, capsoman etc. POSOMANT s. n. v.'pasmant. POSOMAAITAR s. m. v. pasmantier. POSOMAIVXARIU s. m. v. pasmantier. POSOMANTfiR s. m. v. pasmantier. POSOMANTERÎE s. f. v. pasmanterie. POSOMONT s. n. v. pasmant. POSOMORALA s. f. v. posomoreală. POSOMOREALĂ s. f. Starea cinului posomorit (1) aspectul fizionomie ăl omului posomorit, posomoiîre; încruntare, întunecare ; întristare, tristeţe ; (rar) posă-ceală. Posomorala neagră păru a spori pe obrazul notarului. Sadoveanu, o. viii, 272, cf. 112. Posomo-reala lui Gheorghidiu devine atît de evidentă, îneît o vecină îi Adresează întrebarea maliţioasă: ,,Eşti gelos"? Vianu, a. p. 386. Bătrînul... se ghemuia şi mai'ursuz în posomorala-i aspră ca minteanul lui ţărănesc. v. rom. februarie 1954, 6. Se uitară unii la alţii şi-şi văzură', cei mai mulţi, posomorala în ochi şi pe obra-zuri. Pas, l. i, 266. Văzînd posomorala lui George, rînji şi-i spuse... T. Popovici, se. 230. + Stare, atmosferă de proastă dispoziţie. Numai la fnoi era linişte şi tăcere şi posomoreală multă. Lăncrănjan, c. i, 61. + (Rar) Vreme-mohorâtă, timp urît, întunecat, ploios; (rar) posăceală. Pe aici vremea e urîiă, deşi nu plouă, nu ninge, nici e frig; dar e posomoreală. Caragiale, o. vii, 23, cf. dm, m. d. enc., dex. — PI. : posomoreli. — Şi : posomorălă s. f. — Posomori +,suf. -eală. POSOMORÎ vb. IV v. posomori. POSOMORÎRE s. f. v. posomorire. POSOMORÎT, -Ă adj. v. posomorit. POSOMORÎ vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre faţa, ochii, privirea etc. lor) A deveni încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei proaste dispoziţii, a unei nemulţumiri, a unei stări sufleteşti apăsătoare; a se încrunta, a se întuneca, a se mohorî,; a se întrista. Ce ziceţi voi? A zis Numa posomorîndu-se. Beldiman, n. p. ii, 120/13. Nu te posomori aşa la mine. Voinescu, M. ii, 87/13. Bătrînul se cam posomoreşte. Negruzzi, s. ii, 233, cf. i, 18, 146, 178. Se posomo- răşte, strigă, îşi rupe hainele după dînsul. Filimon, 0. i, 266. Feţele mesenilor se posomoriră. Eminescu, n. 7. S-a posomorit rău de tot. Caragiale, o. i, 119. Fie-sa... slăbea şi se posomora. Ispirescu, l. 52. Ia un condei, se posomorăşte şi începe a se uita, absorbit, prin cărţi. Vlahuţă, o. a. i, 210. Baciu începu să se posomorască. Rebreanu, i. 181, cf. 60, id. r. ii, 10. Se posomori groaznic. Galaction, o. a. i, 85. S-a posomorit privind spre umbra neagră a hanului. Sadoveanu, o. viii, 533, cf. i, 33. Nu pot, dragă, — se posomorî Stănică — viaţa mea trece prin momente decisive. Călinescu, e. o. ii, 89. Mi -se posomorise faţa. Stancu, r. a. i, 361. Privirea flăcăului se posomorăşte din nou. contemp. 1954, nr. 388, 4/3. Fa... se posomorise. Preda, m. s. 30, cf. id. r. 329. Turcii se posomorea, Pe mal verde coborea Şi din mers nu se oprea. Alecsandri, p. p. 135. (Intranz.) Arăia-lu-i-am iubire? ochii ei posomoresc. Arătatu-i-am răceală? pe loc se sălbătăcesc. Conachi, p. 122. (Tranz. fact. ) Întristarea şi spaima posomorăsc chipurile. Marcovici, c. 112/15, cf. 116/3. Dacă cîndva vreun nor măhnicios mă posomorăşte, un allegro vivace mă înveseleşte. Negruzzi, s. i, 75. Ajuns în sat auzii felurite zgomote cari posomorau feţele. Gane, n. ii, 94. îşi posomorî o figură de circumstanţă, ap. Iordan, 1. r. a. 344. Necazul de a o lua de la capăt îl posomorî. Călinescu, s. 105. O F i g. Pe urmă se surprinse gîndind că toate acestea vor fi ale lui şi toată bucuria se posomorî. C. Petrescu, î. i, 146. 2. Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, ase înnegura, a se înnora, a se întuneca; (despre nori) a deveni .întunecat, a aduce vreme urîţă, precipitaţii; (despre vreme) a deveni urît, închis, cu precipitaţii, ase strica, ase închide. Cerul să întunecă, norii să posomoriră, cutreierînd d-a rostogolul pacea văzduhurilor. Delavrancea, s. 102. De se posomorăşte cerul, plămădeşte bogăţiile, de iese soarele, cresc bogăţiile1 id. .o. ii, 120. Vremea se posomorise. Toamna bătea la uşă stăruitor. Rebreanu, i. 90. Cerul se 'posomorî. Din burniţă se desprinseră alte fantome. C. Petrescu, î. i, 127. Cerul... se posomorî ca o funingine. Sadoveanu, o. xi, 148. în salcîmii lustruiţi de crivăţ se posomora cerul. Barbu, p. 108. ■v> F i g. Orizontul politic al Haitei iarăşi s-a posomorit. CR (1846), 432/27. 3. Tranz. fact. şi refl. A da sau a căpăta o notă de tristeţe, de dezolare; a (se) întuneca, a (se) înnegura. Nişte cămăşi bărbăteşti, de stambă văpsită, posomorăşc locul. Bassarabescu, v. 29. Elenuţa Ro-dean citise prea mult: icoana vieţii se posomorise pentru ea. Vianu, a. p. 324. — Prez. ind. : posomorăsc. — Şi : (regional) posomori vb. IV. ■ — Cf. magh. szo morii „trist". POSOMORÎRE s. f. Faptul de ase posomorî; starea omului posomorit (1), aspectul fizionomie al omului posomorît, p o somoreală; încruntare, întunecare ; întristare.’ Cf. p o s o m o r î (1). Rădicînd în sus capul... şi geanele cu posomorire adeasă întor-cînd preste ochi (a. 1773). gcr ii, 90/35, cf.' lb. Zilele trec... Posomorire duc şi durere, Grămadă relele se întrec. Heliade, o. i, 147. Posacul. . . să sileşte a împărtăşi şi celorlalţi posomorîrea sa. Marcovici, d. 147/4. Şi fără posomorire Arată-te cu simţire La a unui suflet pară Ce strigă gata să piară. Conachi, p. 27, cf. 20, 85, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. îl caută din ochi şi posomorîrea li umflă nasul şi-i face un zbenghi. Arghezi, s. vii, 88. Titi zise cu posomorîrea aceea care era prevestirea unei încăpăţînări de bou.. . Călinescu, e. o. i, 318. Chipuri cărora le trecuse frica ... dar care păstrau,,pe ele posomorîrea. Pas, z. iv, 201. Posomorîrea, semn de minte. Zanne, p. viii, 458. — PI. : posomorîri. — Şi : (învechit) posomorire s. f. LB. — V. posomorî. 12525 POSOMORÎT — 1107 — POSPAI POSOMORIT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are fizionomia, ochii, priyirea etc. încruntată, întunecată, tristă ca urmare a unei proaste dispoziţii, a unei nemulţumiri, a unei stări sufleteşti apăsătoare; (despre fizionomia, ochii, privirea etc. oamenilor) care exprimă sau trădează o stare de propstă dispoziţie, de nemulţumire, de tristeţe; încruntat, întunecat, mohorît, posac; trişta noros. Cf. posomori (1). Cînd ieşea afar-în norod, tot pqşpmorît căuta.. Neculce, l. 80, cf. anon. car. Domnul.. . i-au arăta,t.,un chip foarte ppso-morît.. R. Popescu, cm i, 395. Umbla ca nişte oameni rătăciţi şi posomoriţi de vin (începutul sec. xvm). mag. ist. iv, 103/16. Arălînd faţa ta posomorită cătră priiatenul tău ce vine să ie vază. Antim, ap. gcr ii, 6/12. Umbla.. : în sus şi în jos, şocotindu-să cu o căutătură posomorită. Kotzebue, u. 40r/14- Cu un chip posomorit i-a rqspyms. Beldiman, n. p. ii, 112/3. Omul posomorit să chinuieşte de griji nouă. Marco vier, d. 3/18. Stăpînul e un mojic, necioplit, posomorit. Voi-NEScu ii, m. 76/21. Am purces, dar a mea doamnă şede-n colţ posomorită. Asachi, s. l. i, 217. 'Posomorit şi tăcut, el se depărta de toţi cei ce erau pe lingă dînsul. Bălcescu, m. v. 47, cf. 36, 37. Unul în floarea vîrslei, posomorit, gînditor. Negrpzzi, s. i, 167, cf. 287. Prin figurile lor posomorite... semănau întocmai cu demonii iadului. Filimon, o., i, 160, cf. 104. Vornice Moţoace, eşti trist, posomorit. Alecsandri, t. ii, 162, cf. i, 378. Posomorit..., cu sprîncenele-ncreţite. .Contemporanul, i, 234. Pe lingă mese lunge, stătea posoiporîtă, Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită. Eminescu, o. i, 56. Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. Creangă; o. 180, cf. id. p. 73. Eminescu era de astă dată tăcut şi posomorit, vorbea foarte puţin şi contradicţia îl irita.. Caragiale, o. iii, 3, cf.? r, 61. Se opriră turburaţi şi posomoriţi faţă in faţă. Slavici, n. i, 111, cî. id. o. n, 34. Mama lana era posomorită cum nu fusese de mult. Delavrancea, t.' 141. Apoi băgă de seamă că er.am posomorit la faţă şi-i spusei că mă doare capul. Vlahuţă, o., a. i, 191, cf. 167. N-am nevoie, răspunse milionarul posomorit. Eu n-am picioare? Demetrescu, o. 140. Şi-a pironii ochii-n pămînt Posomoriţi şi visători. Goga, Poezii, 133. Vorbea puţin şi se arăta posomorit parcă l-ar fi durut dinţii: Rebreanu, i. 145, cf. 18. Un om posomorit. .. a venit la el şi l-a scotocit pînă la piele. Galac-tion, o. 87. Trecătorii păşesc posomoriţi în gropi lichide. C. Petrescu, c. v. 263, lef. id. a. r. 20. Ailaltă zi vine posomorit şi se aşază în capul mesii, Stănoiu, c. i. 134. Se jeluiesc între ei ofiţerii posqjnorîţi, a'du-nîndu-se în sala de conferinţe. Br&scu, m. b. 128. Cînd intră Ilinca în odaie îl găsi [pe bolnav] posomorit şi rece. Sadoveanu, o. i, 254. Neagu rămase■ posomorit, ca buzele strînse, cu sprîncenele -încruntate. Bart, e. 216. Dar posomorit sînt şi singur 'privesc prin geamul ferestrei. Pillat, p. 19'. Ţi-era urît Ca unui fără ilagă oştean posomorit. ArgHezi, vers. 388. Otilia ieşi insă posomorită şi nu dădu lui'Felix nici o explicaţie. Căli-nescu, e. o. i, 76, cf. 187. Numai mirele sta posomorii parcă şi nu spunea nimic: Camil Petrescu, o. i, 113, cf. 48. Posomorit, Bale Oroş a plecat iarăşi la război. Stancu, r. a. iii, 13, cf. iv, 86.'Fuma posomorit, cu coatele pe genunchi, uitîndu-se pe pămînt. Preda, m. 144, cf. 98. Se strînseră din nou la geam, Cu feţele triste, posomorite de parcă îngropau pe cineva, s iulie 1960, 37, cf. 48. -Se ducea posomorit, De gînduri negre muncit Ca un şarpe ‘otrăvit. Alecsandri, p. P'. 100. Unul [dintre oameni] mi-are văz de urs, Aşa-i de posomorit / Păsculescu, l. p. 256. Văd bine că m-o urît,. Că-mi cală posomorit, folc. mold. i, 56.. Unde¡vezi sprinceana posomorită, acolo pizmă- şi mînie. Zanne, p. viii, 458. (Adverbial) Să vie încoace, porunci .el scurt, gros şi posomorit. Hogaş, dr..ii, 9. O (Prin analogie; despre animale) Oaia., stă posomorită, obosită, tristă. Calen-dariu (18-14); 188/10. Bufa cea posomorită, cînd natura să-nlristează, Pe a nopţei înturnare prin un bocet crud serbează. Asachi, s. l. i, 72. Bufnele posomorite... Ţipă cu glas amorţit. Alecsandri, p. ii, 122. <"> (Prin lărgirea sensului) Pe lingă aceste posomoritele idei : cum că după moartea sa toate rodúrile ostenelilor sale vor pieri, necontenit tulbura sufletul săii. Asachi, i. 299/29, cf. 277/13. Pe cimpia-i verde, Lasă ochii a Jte pierde Cu-al său gînd posomorit. Alecsandri, Poezii, 519. Catrino, ş-alungă cele gînduri posomorite, id. T. 1 570. Acea fantastică fiinţă a posomoritelor visuri pă-gîne... se prefăcu... în episcop. Odobescu, s. iii, 55. Te-mpăcaseşi cu tine şi cu soarta pe care nu o mai simţeai posomorită, apăsătoare. Pas, z. i, 314. O nuntă posomorită e ca o babă .girbovită. Zanne, ,p. iv, 527. 2. (Despre cer).Acoperit de nori, înnegurat, înnorat, întunecat; (despre nori) de culoare închisă, întunecată, care aduce vreme urită, precipitaţii ; (despre zile, vreme) urît, Închis, cu precipitaţii, ploios, píelos. Cf. posomori (2). Ziua era posomorită. Asachi, s. l. ii, 55. Un drum năsipos ce se pierdea în zarea întunecată... sub nori posomoriţi. Odobescu, s. iii, 162. Ziua.-era aşa de posomorită, îneît în casă părea - seară. Eminescu, g. p. 59. Norii posomoriţi burniţau peste toată mahalaua. Delavrancea, s. 107, cf. id. o. ii, 62. Era toamnă, o zi posomorită, pletoasă. Vlahuţă, o. a. ii, 241, cf. 155. Cerul era posomorit şi vîntul sufla rece. Dunăreanu, ch. 7. In locul zilelor mari şi frumoase au venit zile mici şi posomorite. Bră-tescu-Voineşti, p. 229. Iarna se trăgănă uşoară, cu zilele posomorite. Gîrleanu, n. 166. Un ,cer posomorit îl învăluie cu plumb. Galaction, a. 155. Deasupra satului, cerul e vînăt, posomorit, încruntat, ameninţător. Stancu, d. 158. <0 (Prin analogie; despre lumină) îmi lumina,numai stelele, niţel cu o lumină prea poso-morîtăi Gorjan, h. i, 112/21. 3. (Despre obiecte, elemente ale naturii, peisaje etc.) Care este de culoare închisă, întunecat; care face o impresie tristă, care inspiră melancolie, dezolare, tristeţe (prin aspectul întunecat, sărăcăcios etc.), melancolic (i); dezolant; sumbru. Cf. pos o-mori (3). Posomoriţii Car-paţi [sînt] urieşe sentinele ale Moldovei: Hadseu, i. v. 108. Acest munte este posomorit; puţină, vegetaţie are asupra-i. Bolinti-neanu, o. 305. Zugrăveşte... pînzele posomorite, Ce-a-rătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. ,Emi-nescu, o. i, 32. La ciţiva paşi de mine ciirgea Şiretul cu apele lui posomorite. Dunăreanu, ch. .134, cf. id. n. 28. Numai colo, lîngă chei, îptr-o &ăsuţă posomorită, baba stă pe un scăunel pînă peste miezul nopţii şi plînge încet cu capul între mîini. Brătescu-Voineşti, p. 296. Nici o privelişte nu se mai deschidea ochilor noştri, căci eram de toate părţile împresuraţi de .pădurile posomorite ale poalelor Hălăucei. Hogaş, dr. i, 64, cf. 36, ii, 4. Şesul s-a învăluit în neguri posomorite. C. Petrescu, s. 51. în gara Burdea, posomorită şi singuratică in mi jlocul cîmpiei, pe linia Cos teşii-Roşiori, aştepta brişcă galbenă, cunoscută de la Amara. Rebreanu, r. i, 69. în zilele cu înmormlntări, salul era posomorit şi cuprins de o pustietate fără seamăn. Vlasiu, a. p. 236. La apus erau treptele munţilor cu păduri poiomorîle de brad. SadoveanÍí, o. vi, 490, cf. xi, 308, xii, 8. Pădurea de coniferi e sumbră şi posomorită. Ralea, o. 132. — Pl. : posomoriţi, -te. — Şi: (învechit) posomorit, -fi, (regional) losomorft, -ă (alr i 'l 573/594) adj;1 — V. posomori. POSP subst. (Olt., TransUv., prin Ban. şi prin Maram.) Lamură ( a făinii). Se duse pospu (făinii) lot, cînd începu să bată vîntul. Boceanu, gl., com. din Zagra-Năsăud, alr i 772/18, 269, 347, 842» 846, 856, Lexic reg. 50. i • — Şi: pospă s. f. alr i 772/842. — Cf. pospai. POSPÁI s. n. 1. Pulbere fină de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; (regional) ometiţă (1), pulbere, praf, colb, pielm (1). Cf. ddrf. Praful-cel subţire ce iese la măcinat şi se depune în toate părţile 12528 feÖSPAN — iiöö — POSPĂIT .prin moară se numeşte pospoi.: D.am£, t. 154, cf. tdbg, Pamfile, i. c. 187, Chiriţescu, gr. '253, cade, Scriban, D., M. D. ENC., DEX, VlCIU, GL., ALR SN I h 183. + '.(Regional-.; în. forma ■ pospul) Lamură (a făinii) (Severineşti—Strehaia). l. rom. 1960, nr. 5, 35. Făcui la moară nişte făină, numai pospuli. ib. <> F i g. (Adjectival) Cîf iva .flăcăi, ştii mai pospai [scris, probabil greşeală de tipar : pospai].între.ceilalţi, dau valma . prin .fete. -Delavrancea, s. 11. ■ '.<,■ 2. P. genei. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ sau în genitiv) Pulbere albă, strat subţire (şi afinat, mai -ales de zăpadă) care acoperă ceva; înveliş subţire, superficial. Cf. BarciAnu, Alexi, w., tdbg. De-o săptămînă, pospaiul subţire de zăpadă se topea. G. Petresctj, o. p. ii, 9*. Domnul director nu ne îngăduia să rămînem de prînz în şcoală, să ne mîncăm la căldurică codrul de pîine cu magiun ori un pospai de unt. I. Botez, şc. 45. Pe pospaiul proaspăt de omăt... urmărise... urma dihăniilor. Sadoveanu, o. xi, 181, cf. 'in, -259, Stoica, vîn. 21. Dedesubtul pospaiului de clisă se simţea strat tare. Stancu, r. aMj 213, cf. h xi 434, şez. ix, 154, com. din1 Straja-Rădăuţi. 0> F i g: De o parte şi . de alta a drumului s-aştern holdele scăldate în pospaiul lunii. Mironescu, s. a,‘ 70. + Uig. ’ Element superficial asimilat (de învăţătură, cultură, civilizaţie etc.). Trăim ca nişte nenorociţi, cu■ un’’pospai de cultură. Sandu-Aldea,-ap. cade. Progresul şi aşa-zisa civilizare aşler- ■ mise- numai un pospai, o caricatură, un smalţ fragil, - peste moştenirea ţarigradească: contemp. 1953, nr. 326, 1/5. ■ ■ . 3. (Regional) Pleavă (II) care rămîne după ce se vîntură grîul. Să-l desfacă’ în' două părţi: una grea, grăunţele. . . şi d doua mai uşoară, pleava, pospaiul. Pamfile, a. r. 214. Na, chioara la pospai, că tărîţe fcai, se zice despre linul care se irită itrît. Rădulescu-CoDIN. ' • 1 4. (Regional) Numele unei plarite nedefinite mai de aproape. Să usuc nişte păspaV Pann, h. 8/1 lv Foaie Verde de pospai, Mariţico, bărbat n-ai, Dar guriţa cui 6-dai? TeoSorescu, p. p. 31'6,'cf. şez. xv, 109. -PI.: (2) pospaie. Barcianu. — Şi: (regional) pospăi (şez. ix, 154), pospâis. n., p6spul (l. rom. 1960, ¡ir: 35) s. m., paspâl, pîşpâi (aur sn i h 183/130), puspiii (Kleinî d. 232) s. n. — Din bg. riacnaji. Cf. seri paspalj. POSPÂN s. m. v. pusjpan. POSPANG s. m. v. puspan. P0ŞPĂ s. ţ.. ,y. posp. POSPAI s. n. v. pospai- ' POSPAÎ2Vb. IV. 1. Tr an z. (îiivechit şi regional) A răspîndi pe deasupra, a acoperi, a aşterne, a înveli, a presăra .cu uij strat subţire, fin, superficial; a acoperi presărînd. Cel ce deade neaoa sa ca ,j,ă.ra, 'negure ca ceruşea pospăie ,(y ş r să - o v, o varsă h, ce spulbîră d). psalt. 305. Semănătura... cea puţinii,ce e poşpită, deasupra zace, nu în adînc ascunsă, !şi o iau paşprile ceriului,. ■ ■ ce zboară. Coresi, ev. 357, cf: id. ps. 3ţ)9/10, tdrg, cade, Scriban, d„ dl. Turcii şaica o umplea, Cu cărbuni o îndesea, Cu galbeni o pospoia Pre dasupra şi îi da. pop., ap. gcr ii, 302, cf. Rădulescu-Codin, l. 128. S p e ^(învechit; rar) .A tencui, a făţui (din. nou). Cf. Cihac, ii, 213. + (Regional) A murdări (Gomloşu Mare — Jim-bolia). Lexic reg. ii, 41. 2. Tranz. Fig. (Complementul indică obiecte, treburi, sarcini etc.) A face, a executa în mod superficial, de mînţuială sau., cu greutate. Cf. cade, Scriban, d. Abia au pospăit o clasă ori două, ,cd să se învrednicească, discăii fără punere de deget. v. rom. februarie 1954, ; 22. Numa o pospăit treaba, şez. xix, 12, cf. Giauşanu,>'> gl. if. (Complementul1 indică alimente) A mînca repede, puţin, de ici şi de colo, în silă; a frunzări, (regional) a pîşpîi (v. pişpăi 2). Cf. Şăi-n-eanu, d. u. + (învechit; Complementul indică oameni) A învăţa, a instrui, a pregăti în mod superficial. întru ştiinţe multe pe fii să pospăiţi.' Donici, f. i, 46/16, cf. CADE, TDRG. 3. R e f 1. F i g. (Regional) A se îmbrăca sumar sau cu puţină cheltuială, dar încercînd să salveze aparenţele. M-am pospăit, m-am îmbrăcat aşa ca un golan de frunte cu puţină cheltuială, şez. ix, 154. 4. Tranz. (Regional; în forma pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afînat. (Refl. pas.) Ţolurile... se trec prin viitoare, unde se pos-păiază părul pe ele de se fac groase, moi şi bune de învălit. Precup, p. 22. — Prez. ind. : pospăiesc şi (regional) pdspăi (Lexic reg. ii, 41). — Şi : (învechit) pospi vb. IV, (regional) pospăiâ (Precup, p. 22, cade, Scriban, d.) vb. I, pospoi vb. ‘ IV. — V. pospai. POSPĂIĂ vb. I v. pospăi2. POSPĂIAlA s. f. I. Faptul de a pospăi2. 1. Faptul de a răspîndi pe deasupra, de a presăra, de a aşterne, de a acoperi cu un strat subţire, fin, superficial; p. ext. (concretizat) înveliş sau strat subţire, fin, care acoperă un obiect. Cf. pospăi2 (1). Cf. DDRP, TDRG, ŞĂ1NEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, /DEX. 2. F i g. Aparenţă înşelătoare (care ascunde şau încearcă să ascundă superficialitatea reală); p. ext. (concretizat) lucru făcut, învăţat etc. în mod superficial (pentru a salva, aparenţele); spoială, superficialitate. Cf, pospăi2 (2). Omul cel lipsit de orice pos-păială literară. Hasdeu, ap. tdrg, cf. ddrf. Are şi el o pospăială de învăţătură. Zanne, p. iii, 317,' cf. ŞAi-neanu, d. u., cade. Trebuie să înţelegi farmecul acestui Bucureşti, aşa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare. C. Petrescu, c. v. 77, cf. Scriban, d„ dl, DEX. II. (Regional) Numele unei boli de oi nedefinite mai de aproape (Tătăruşi —Paşcani). chest. v 167/88. — Pronunţat : -pă-ia-, — PI. : pospăieli. — Pospăi2 + suf. -eală. FOSPĂlAT, -Ă adj. v. pospăit. POSPĂÎT, -Ă adj. 1. (învechit şi regional) Care esţe acoperit, învelit cu un strat subţire, fin, superficial. Cf. pospăi2 (1). Cf. CADE, DL, DM, DEX. 2. F i.g. (Despre manifestări, însuşiri etc. ale oamenilor) ,Care. are o aparenţă înşelătoare de cultură, de civilizaţie etc.; (despre oameni) care ascunde (sau caută să ascundă) situaţia- reală asupra propriului nivel de cultură sub o aparenţă înşelătoare. V.super-ficial. Cf. pospăi2 (2). Domnul Sărmală nu-i un cuconaş pospăit numai, care umblă după averi. Russo, s. 7. Lume, lume pospăită şi deşartă! Alec-sandri, t. 146, cf. ddrf. Poate chiar june sortit unui altfel de viilor,..; dacă tot smalţul isteţimii pospăite şi gureşe nu s-ar fi dogii încă.de-atunci pe din lăuntru de patima celor maţ nălucite şi înfumurate închipuieli de sine. C. Petrescu, a. r. 11. <> (Substantivat) Aproape cincizeci la sută din pospăiţii şcolilor primare sini scoşi din sfera de activitate. Vlahuţă, o; a. 189. 3. (Regional) Afînat, înfoiat, pufos; rărit2 (1). Cf. pospăi2 (4).. Coamele dealurilor, îngrămădite unele peste altele, păreau acoperite cu scamă pospăită. Re-breanu, nuv. 230. Zăpada poate fi mare, mică, făinoasă, nămeţită, pospăită.: h xi 320, cf. Viciu, gl. — PI. : pospăiţi, -te. — Şi,: (regional) pospăiât, -ă (Com. din Straja-Rădăuţi), pospoiăt,-ă (Viciu, gl.) adj. — V. pospăi2. 12537 POSPI — 1109 — POST2 POSPÎ vb. IV v. pospai*. POSPfa» s. n. v. pospai. POSPOÎ* vb. IV v. pospai*. POSPOlAl', -a adj. v. pospăit. POSPOLÎTĂ s. f. Numele unei unităţi militare poloneze din trecut, alcătuită din nobilime; nobilime polonă care alcătuia această unitate militară. Şi singur craiul cu toată pospoliţa să încalece. M. Costin, ap. Gîdei, 325, cf. Cihac, ii, 279, ddrf, Barcianu, tdrg, ŞXineanu, d. u., cade. <> (Adjectival) < Venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestraşi, şleahtă pospolită, amestecaţi în neregulă. Negruzzi, s. i, 167, cf. Alexi, w., dex. — Pl. : pospolite. — Din pol. [woyskoj pospolite. POSPdNIŢĂ s. f. v. posconiţă. P(5SPUL s. m. v. pospai. POST-* Element de compunere care însemnează „după“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: postcalcul, a unor adjective ca : p o s t b e-lic, posttrau matic şi a unor verbe ca : p o st-p U n e. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Din lat. post, fr. post-. POST* s. n. I. Loc de muncă, într-o anumită ierarhie administrativă, ocupat de cineva numit de obicei prin decizia unei autorităţi superioare; funcţie, slujbă. Nu este dat celui întăi venii de a i se încredinţa asemine însemnate posturi (a. 1819). Uricariul, i, 127. Fieşi-care din candidaţii ce să vor arăta pentru a ocupa postul vacant va face pă rînd lecţie asupra' tuturor învăţăturilor de mai sus. cr (1833), 2322/7. Prin acest domnesc decret, arătând a noastră mulţămire despre stăruitoare îndeletnicire în acel post (a. 1836). Iorga, s. d. vii, 87. Intrau unii în posturi şi în alte dregătorii mari. Asachi, s. l, ii, 35. Pentru acest post este destinai prinţul Comitini. cr (1848),-22/î6, cf. 162/34, Bre-zoianu, î. - '180/28. A cerut Un post care ir a plăcui. Pann, p. v. iii, 102/5. Le rupse jalba, zicînd că... nu poale călca datoria postului său... Negruzzi, s. i, 281, cf. 150. Un bou. . : Dobîndi-n cireadă un post însemnat. Alexandrescu, o. i, 230. Aleargă la străini şi priimeşte de la dînşii posturi în (ara sa. Filimon, o.-1, 98. Toate-ar merge bine în ţară, Ei dac-ar prinde cile un post. Alecsandri,, t. i, 378. La mul(i le-am şters ■lacrimile, dîndu-le sau despăgubiri, sau posturi, sau promisiuni, pe care le voi împlini. Bolintineanu, 0. 440, cf. Maiorescu, cr. i, 352. Dacă şi a doua zi casierul nu se va prezenta la post, să se cheme lăcătuşul. Caragiale, o. ii, 67. îşi luase diploma, dar nu avea încă post. Agîrbiceanu, a. 283. Peste două zi/e trebuia să plece negreşit la post. Bassarabescu, v. 14. Mai bineţi-ai căuta şi tu vreun post pe undeva. Rebreanu, 1. 277. M-am dus să-mi iau postul în primire. -Galac-tion, o. a. ii, 56. îţi găsim un post bun. Camil Petrescu, t. ir, 412. înseamnă postul cel >maî înalt, de încredere în justiţie. C. Petrescu, c. v. 92. A doua zi şi-a luat postul în primire. Sahia, n. 109. Posturile mări atîVîn partide cil şi în stal se împărţeau în familie. Vlasiu, d. 153. Intelectualii ridicaţi din mijlocul burgheziei aspirau la posturile înalte şi bine plătite. Oţetea, r. 313. Intrase la primărie ca ajutor de secretar, post în care slujise uneori fără leafă. Preda, m. 154. Tatăl său deţinuse un post important în administraţia ţării. Barbu, p. 291. Eu mă mulţumesc şi cu postul de rezervă, t martie 1964, 17: <$• (Urmat de determinări care indică felul funcţiei) Gheorghie Bi-bescul care se întăreşte- în postul său de mare postelnic. cr (1833), 138*/18. Un bătrîn slab, ce ocupa postul de ambasador la Consiandinopot. mag. ist. ■*, 198/17. Aflind că postul de director... nu este pînă acuma ocupai, îmi permit a vă ¡oferi. .. serviciile mele. Cara- I giale, o. vii, 481. De mull se tot gîndea să demisioneze din postul de notar. Agîrbiceanu, a. 213. Prefer postul de secretară. Camil Petrescu, t. i, 502. Căpătă un post.de contabil. Călinescu, s. 20. E maistru electrician, dar stă pe post de inginer, s ianuarie 1961, 21. > Dintre dregătorii purtînd titlul de al II-lea, cei.’mai mulţi nu erau avansaţi direct în postul .de mare dregător. . Stoicescu, s. d. 73. Expr. (Familiar) A fi pe post de... =a exercita în mod temporar (în locul altuia) rolul de.'. . Astăzi sîntvpe post de bucătăreasă. + (învechit) Autoritate publică reprezentată printr-o persoană care îndeplineşte, anumite funcţii administrative, S-au dat această cvitanţie din partea,, isprăv-niciei, întărită cu iscălitura şi punerea pecetei postului (a. 1848). Uricariul, x, 271. II. 1. Loc în care se găseşte un planton, o santinelă (în timpul serviciului de gardă)! sau o frrmaţie mili- i tară (restrînsă) însărcinată cu executarea ¡unoi? operaţii; p. ext. santinela, plantonul sau 'formaţia militară respectivă. 'Au cinstit ea... pe ostaş şLl-au slo*. bozit să meargă la postă sa. Teodorovici, p.". 107/25, Turcii făcuseră mai-nainte un debarc ca la 2 verste mai în sus de postu (locu) nostru, către care corăbiile-lor îndrepta focurile, cr (1829), 30x/21. Comandirul batalionului'şi a escadronului întru -reviduirea. sa,. i posturilor pe graniţă, după împregiurări. Buletin, f. (1833), 80l/15. Fieşcare sodat avea posta sa, ‘ care.a mu. se schimba lesne. Bojincă, a. ii, .166/25, cf. 164/16.-Priveghind ostaşul postul în a nopţii tunecime, Aripata sa gîndire se întoarnă la vechime.'!Asachi, s. l. i, 104. Se<)ban-Başi cu douăsprezece mii ianiceri se aşeză în pădure coprinzînd posturile cete. mai Importante. Bălcescu, m.; v. 114. Se luase Mărite a ¡tăbărî-,, în oarecare post, aproape de Tîrgoviştea. id. ib.-. 150. Oştirile de elveţi.. . au luat asemenea ordin de a se duce acolo spre a ocupa posturile în care era trupele auslriene. cr (1848), 2V43. Două posturi din- miliţia românească . constălătorie din 26 capite ar fi trecui Dunărea. Telegraful (1854), 32/3.6. De-a dreapta-mi sentinela în postu-i priveghează. Bolltac, o. 82, cf. ddrf. Aproape de tranşeea lor Vom face aci un post înaintat. Camil Petrescu, v. 37. Se ştie eă inamicul-are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. id. u. n. 309. S-a oferit să meargă cel dintîi.. . să captureze postul inamic, id. t. fi, 426.' Cînd eraih în post tăceam ore. . ., zile întregi. Sahia, n. 56. M-a schimbai pe mine din post. id. ib. 113. <0- F i g. ¡Pe aceste mîn-dre ţărmuri sentinelă-naintată Neamul ¿nostru.<.. - ţn veghere necurmată Stă pe loc la postul său. Alecsandri, p. ii, 75. Am stat santinelă,,neclintităi,.la postul.- meu, sărind--de pe. un munte pe altul, ... mergînd triumfător, înainte. 'BrX.escu, o. a. i, 157. O (Prin lărgirea sensului) Cafeuri şi baruri de care, cu părere de rău, ca de ultimul post înaintat al civilizaţiei. trebuia să se rupă a doua zi. C. Petrescu, î. i-, 4. După vegetaţia orientală şi înfăţişarea solului, inşula aceasta apare ca o prelungire a Asieii un post înaintai -al vechţului continent. Bart, s. m. 48. Doftana... A-fost postul de luptă unde ei au căzut. Banuş, p. 215. 2. Unitate de miliţieni (în trecut de jandarmi) însărcinată cu menţinerea ordinii publice într-o localitate rurală ; p. ext. local unde funcţionează o astfel de unitate. Toată lumea din sat, adunată în faţa postului de jandarmi, cerea cu îndîrjire şefului de post eliberarea din arest a sfătuiiqrului ei, Gheofghe a Pa-raschivei. Bujor, s. 156. Piulonierul trimise un jăti-darm să-i aducă tulmaidecît la post: Rebreanu, r. i, 99, Teşiră Id drum..". să reprezinte şcoâla, primăria şi postul de jandarmi. BpĂESţjtr, o. a./i, 299,, A zărit pe malul şanţului postul fix'de jandarmi, care plodea lungul şoselei. Popa,- v. 146. Să mi-i duceţi din post, în post pînă.la reşedinţă. Sapoveanu, o..x,!p81. Ar fi putut ajunge'şefut unui postj. frumos îmbrăcat în uniformă,.mai mare peste tot satul. Bogza, c. o. 27.3»„.Şeful, postului începu să-i pună lui Udubeaşcă -întrebări. v. rom. aprilie 1956, 51, Şeful de post era vechi în co-, 12546 POST® — 1110 — POST3 muíiă. Preda, m. 99. Voi mergeţi la post cu mine, să întocmim procesu-verbal. Barbu, p. 197. Pus-am gardu popii jos Ş-am bătut şefu de post. polo, transilv. i, 194. + Loc unde stă un miliţian (în trecut un sergent de stradă) însărcinat cu supravegherea circulaţiei pe străzi, cu paza unei clădiri etc. Cum îl zări sergentul din post, îi făcu smirna la comandă şi stătu fapăn pînă ce nălbarul intră în birt. Hogaş, dr. ii, 157. Nici eu..., nici gardistul din post nu ştim ce fel de pom să fie. I. Botez, b. i, 18. Gardiştii nu erau la posturi. Bră escu, o. a. i, 358. III. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Instâlaţie fixă sau mobilă care cuprinde aparatele necesare pentru efectuarea unei anumite operaţii tehnice; p. ext. loc, spaţiu special amenajat pentru desfăşurarea unei activităţi (tehnice); loc pe care îl ocupă (în mod obişnuit) cineva într-un ansamblu, într-un loc (în care se desfăşoară o anumită activitate). Căntălorii era la posturile lor,. musicanf ii îşi luară loc în orhestră, cr (1846), 321/22. Toţi vînă-torii se împărfiră pe la posturile lor de pîndă. Boein-tineanu, o. 329. ,,Echipajul la posturile de plecare“, răsună vocea şefului de echipaj. Bart, s. m. 14. Staţiin puncte de alimentare şi posturi de transformare, leg. ec. pl. 289. După caracteristicile sale, postul telefonic poate fi manual sau automat, ltr2. + S p e c. Ansamblul aparatelor sau dispozitivelor necesare transmiterii unor emisiuni de radio sau de televiziune;. p. ext. loc de unde se transmit astfel de emisiuni. Intre timp ... a continuat să caute postul Viena. Sebastian, t. 132. Vorbi la un post de radio al emigraţiei. Călinescu, s. 136. Postul de radio îşi reluă emisiunea. Stancu, Ri a. iii, 30. Posturile noastre de radio slujesc politica dé pace a statului nostru democral-popular. Scînteia, 1953, nr. 2 654. + Post (sanitar) de_ (prim) ajutor sau post sanitar = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare şi al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate şi bolnavilor. Ambulanta ne duce pînă la jumătatea drumului, unde e un post (le ajutor. Ca-mil Petrescu, u. n. 404. Aici au fost, în timpul luptelor, posturi de comandă, posturi sanitare de prim ajutor. Stancu, u.r.s.s. 196. Postul de prim ajutor nu poate interveni urgent în cazurile de accidente. Scînteia, 1952, nr. 2 388, cf. ltr3. Trebuie să organizăm un post sanitar pe clasă... format din cinci copii. oî 1961, nr. 637, 7/5. IV. Categorie în care sînt introduse, într-o evidenţă contabilă, sume de bani, materiale etc. ; element (de activ sau de pasiv) înscris într-un bilanţ, care reprezintă soldul unuia sau mai multor conturi ; rubrica corespunzătoare dmtr-un registru de contabilitate. Sume din debitul sau creditul unui cont, pot fi poliţe, cecuri, valoarea unor efecte, cupoane..., toate acestea, trecute într-un cont-, formează diferitele poziţii (.articol!, posturi) debitoare sau creditoare ale contului. I.' Panţu, pr. 77, cf. 147. Contabilitatea în partidă dublă care consistă în transcrierea fiecărui articol ■ în două posturi: unul creditor şi altul debitor, a apărut... îni secolul al XIV-lea. Oţetea, r. 60, cf. M. D. eng., dex; - PI. : posturi. — Şi : (învechit, II 1) postă «. f. y— Din fr. poste, germ. l'osten, lat. posta. l’OST* s. n. 1. Interdicţie de a mînca unele alimente (dé obicei de origine animală) impusă credincioşilor dé catre biserică (sau pe,care credincioşii şi-o impun singuri), în anumite perioacle sau zile ale anului ; (învechit şi popular) sec. Mi smeriia cu postul sufletul niieu. psalt. hur. 29r/17, cf. cod. vor-, 86/7. Postul iaste nu numai să ne ţinem de bucate, ce de toate păcatele să ne ferim. Coresi, ev. 51. Că nu iaste mîncarea şi bearea împărăfUa ceriului, ce dereptalea şi postul şi cuviinfa şi sfinfiia. id. ib. 480, cf. 402. Cu clevetele sale au spartu case şi sofi de sofi au despărţita ş-au spartu posturile (a. 1580). cuv. d. bătr. ii,- 342/18. Va petreace întru toate zilile vieţii lui cu post. prav. gov. 131r/ll. Carne de vacă nici fimeile. '. . nu mănîncă. . . ce fac şi praznice şi posturi. Herodot (1645), 268. Să facă post şi rugă şi alte bunătăţi (a. 1645). gcr i, 117/6. Să n-aibă preotul canon de opreală [în zile mari], ce numai post... şi rugă (a.' 1652). id. ib. 161/14. Să ne strîngem la. . . rug[ă]ciunele şi posturile şi m[i]l[o]steniile. Cheia. în. 3v/27. înloar-ce(i-vă cătră mine den toată inema voastră ş:i cu post şi cu... plîngere. Biblia (1688), 5892/5. De căfi ani petrec'eu aice întru mult post şi nime la mine nu vine (a. 1692). gcr i, 305/28, cf. lex. marş. 214, anon. car. Era întocma cu alfi frafi şi cu mîncarea şi cu postul. anon. cantac., cm i, 90. La vreme de post [mănîncă] mămăligă uscată, în vreme de frupt, o zi ca alta, mămăligă şi brînză (a. 1793). Uricariul, vi, 168. Acum i să urîsă cu post. Budai-Deleanu, ţ. 127, cf. id. lex. M-aş duce în vreo sehăslrie ... ca prin post şi rugăciuni să capăt iertarea acestui păcat. Negruzzi, s. i, 30. Spălîndu-mi vina, prin post şi nemîncare, Mergeam în rai d-a dreptul şi fără cercetare. Alexandrescu, o. i, 183. împăratul şi împărăteasa se puseră pe post şi pe rugăciune. Ispirescu, l. 243. Am să ie trîntesc ... la post şi la canon, ş-am să te învăţ eu cum se poartă cu lumea. Hogaş, dr. ii, 20. Ştii, mamă, că sînt certat cu postul. Bassarabescu, y. 154.. Am stat trei zile în post şi în rugăciune. Sadoveanu, o. xi, 390, cf. xii, 382. Omul care este harnic f.otdauna are praznic, Iar nevoiaşul şi prostul şi în ziua 4e, Paşti postul. Pann, p. v. i, 130/3. Postul cu stomacul anevoie să-nvo-iesc. Zanne, p. viii, 459. Post negru v. n.egru (17). (Rar) Post uscat v. u s c a t. <0> De post = a) 1 o c. adj. şi a d v. (pregătit) numai. din alimente îngăduite de biserică pentru o perioadă de post3 (1); p. gener. gătit fără carne şi fără grăsime animală. Tănase se uită prin talerele tuturor, să vadă cine,,mănîncă de vpo.st şi cine de d,ulce. D. Zamfirescu, t. s. 10- Popa, cu ochii la mîncarea de post, zise; — Ce avem azi? Sadoveanu, o. i, 375. începură să mănînce găluşte de post.nid. ib. x; 654. Mînjcasem. . . in birtul lor iahnie de cartofi, de post — era într-o vineri. Stancu, r. a. ii, 52. I-am dat mîncare de post, Să se-ntoarcâ cum a fost. folc. transilv. ii, 17. Varza şi fasolea, bucate de post, dar ia suflet fără nici un rost. Zanne, p. viii, 458; b) loc. adj. (despre zile, săptămîni, luni) în carele recomandă postul3 (1), în care se posteşte ; p. gener. prin care cineva e constrîns să rabde de foame. Noi înfulicăm cu lăcomie; ne răzbunăm pe cele şase săptămîni de post. Vlahuţă, o. a. ii, 89. Nu se sfia, în zile de post, să iasă ta vînat. Sa-dqveanu, p. x, 276. Ne canonim aici ‘în toate zilele anului, şi de post şi de sec, îşi de irudă şi de sărbătoare. v. rom. februarie 1964, 72. Cenuşa în zile de post să n-o dai afară din sobă. şez. i, 51. Casa s-o. văruieşti în lună veche, în zile de post.,ib, 191. Cînd pisica n-ajunge la bucale ce rîvneşle, zi dă post să socoteşte. Zanne, p. i, 598. (Expr.) Cît o zi de post — care dă impresia că nu se mai termină (atit e de lung, de mare, de înalt ete.) ¡-foarte mare. XJile-i mă, căciula, frate Mare cît o zi,de post. >Coşbuc, p. i, 225. <0 L» c. v b. A ţine (sau a mintă) post =,a posti. Mama la icoane, Mătănii bate, fine post. Goşbuc, p. i, 118. Am ţinut postul atîtea săptămîni. Rebreanu, i. 168, cf. cade. Ţinuse post desăvîrşii întreaga zi. Sadoveanu, o. xii, 252, cf. Scriban, d. + Mîncare pregătită din aliniente îngăduite de biserică pentru o perioadă de post? (1). Să mănănce post. prav. gov., 30r/5. Şi oamenii mireani şi aceia să .mănînce post. id. ib. 34v/9. + Abţinere (totală sau parţială) de la mîncare (şi băutură). Cf. m. d. enc. + (învechit, rar; şi în sintagma post. limpede) Regim (2), dietă. întrebuinţează ştiinja dohtoriei şi postul, adică dieta. Piscupescu, o. 206/23. Doctorul Molnar Piuam... putea să scrie „cumpăt“, - iar doctorul Piscupescu ,,post limpede“, în loc de ,,regim“ sau ,,dietă strictă“. Puşcariu, l. r. i, 381. + (Familiar) Abstinenţă. .Nevastă-sa să-l fie la post din partea băuturii. Sadoveanu, o. iii, 375, Să nu ajung în iad Pentru posade sărutat, folc. transilv. ii, 217. 12547 POST3 — 1111 — POSTAMENT 2. Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase şi în care biserica prescrie postul3 (1). Presie tot postul. .. să nu se mănânce carne şi brânză, prav. gov. 35r/2, cf. lex. maus. 205. Să păzim ceale 4 posturi ce sini poruncite (a. 1741). gcr ii, 28/32. Refuză şi litnbi şi caşcaval Zicînd că e în post şi nu poate minca. Alexandrescu, o. i, 206. Nu sîntem in post. Alec-sandri, t. i, 247. Intrarea intr-un post sau ajunul unui post se numeşte lăsat de sec. Marian, s. r. i, 115. Cum veni postul slăbi mai tare. Sadoveanu, o. i, 642, cf. xii, 340. în post făceam pilaf cu tahin. CĂlinescu, e. o. ii, 192. La lăsatul săcului să mînincă un ou la urmă, ca să pară postul uşor. şez. i, 152. Aşa zice popa nost, Să nu mergi la fete-n post. Jarnîk-Bîrseanu, d. 468. Lele-a dracului ce-ai fost Ai mincat cirnaţu-n post. folc. mold. i, 171. 0> (Cu determinări care precizează sărbătoarea pe care o precedă, durata, importanţa etc.) Iată amu a celui de patruzeci de zile post. Coresi, ev. 44. De posturile cele mari şi mici: învăţăm pre oamenii de mir. prav. gov. 34v/16. Au venit la tîrgul Romanului... in a doao săptămină în postul cel mare. Ureche, l. 151. De ar fi fostu creştin, nu s-ari fi însurat în postul mare. N. Costin, l. 518.' Au adus şi cîfiva greci cu dînsul, cu mare alaiu, în postul Sîmpetrului. Neculce, l. 118. în postul cel mare, trecut-au sol mic de la Ieşi. id. ib. 143. Cînd era la postul cel mare, nu mergea ca creştinii, la biserică. anon. cantac., cm i, 188. Şăzînd deci domniia în Bucureşti pînă la lăsata-secului de postul Sîmpietrului. . . s-au gătit şi. . . au purces den Bucureşti. R. Greceanu, om ii, 140, cf. lb. Eram în postul Paştelui. Bolin-tineanu, o. 294. Pe la mijlocul postului mare din anul 1714, ea a murit. Odobescu, s. i, 257. H-aram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. Emi-nescu, n. 44. Vă puteţi închipui ce vra să zică a te scălda. . . de două ori pe zi, tocmai în postul cel mare-Creangă, o. 193. Se apropia de postul cel mare. Slavici, n. i, 20. în postul Crăciunului împlineşte şaptesprezece ani. Delavrancea, t. 135. Va posti postul crucii. Marian, o. i. 200. C-a trecut şi postul mare Şi moşia mi-e arată. Goga, Poezii, 50. Unele femei ţin postul crucii. Pamfile, s. t. 48. în ziua de 14 noiem-vrie se lasă sec de dulcele toamnei sau de postul Crăciunului. id. ib. 119. Iarna se pusese înainte de postul Crăciunului cu patru săptămîni. AgÎrbiceanu, s. p. 28. L-am văzul în postul Sîmpetrului, cu fetiţa dumnealui.' Gîrleanu, n. 180. în vremea postului mare numai popa şi învăţătorul mîncau de dulce. Rebreanu, I. 166, cf. 182. Vedeau cum se duce greoi iarnă după iarnă, cum le apucă postul mare iot cum le lăsase. Bassarabescu, v. 5. Se apropia postul Paştelui. Ga-laction, o. a. i, 204. Venea să şadă la noi cam prin postul Crăciunului. Brăescu, v. 21. Deşi era în postul mare, Sică, o mărturisea singur, nu postea niciodată. id. o. A. i, 250. Prin postul Paştilor, mama s-a hotărît să facă drumul pînă la Sărmaş. Vlasiu, a. p. 208. înir^o duminică din postul mare,... prietinii suiră in deal la tîrg. Sadoveanu, o. i, 393. Sîntem în postul Crăciunului. CĂlinescu, s. 734. în postul Paştelui. .. Nilă spuse. într-o zi la masă ceva care inmuie inima mamei. Preda, m. 75. Nu vă, fete, sdpăfare, C-o veni el postul mare Şi veţi da la sarindare, Doară vă veţi măritare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 450. S-a spurcat copilul mîncînd de frupt în postu cel mare. şez. i, 277, cf. alr ii/i mn 106, 2 785. -0> E x p r. Martie din post nu (mai) lipseşte sau ca în martie postul, se spune despre cineva care nu lipseşte niciodată de la ceva care îi poate aduce un profit. De te vor pofti la masă... nu fi supărător, că or zice că: mart din post nu mai lipseşte. Negruzzi, s. i, 251. Eu la chef ca-n marle postul. Goşbuc, p. ii, 37, cf. Zanne, p. i, 48. Ca nunta în post, se zice despre o acţiune necugetată, despre ceea ce nu e potrivit pentru o anumită împrejurare. Cf. Zanne, p. iv, 523. + Timp cît cineva este obligat să rabde de foame. E. rău cînd anu-ntreg ţi-e post, Şi masa cînd ţi-e-n drum. Coşbuc, p. i, 229, cf. m. d. enc. — PI. : posturi. — Din slavonul nom-k. POSTĂ vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a observa-, de a urinări, de a păzi. în fruntea salei dietale,. . . postaseră pe garda naţională. Bariţiu, p. a. ii, 145. Bătăuşii se postează la intrarea din mijloc. Maiorescu, d. v, 28. Eu stam postai peste drum de Creţulescu, aproape de palat, între doi armeni. Caragiale, o. iii, 163. Soldaţi cu armele-ncărcate fură postaţi la ferestruia uşii din faţă. Vlahuţă, o. a. 161. După aceasta se postează într-un loc, unde stă apoi pînă ce se sfîrşeşte liturghia. Marian, na. 287, cf. Barcianu, Alexi, w. La intrarea în oraş era postată... jandarmeria, miliţia. AgÎrbiceanu, l. T. 246, cf. Şăineanu, d. u. Cei zece ţărani din Amara fuseseră trecuţi din ogradă în antreul cancelariei subt paza unui jandarm postat la uşa de-afară. Rebreanu, r. i, 111. încă nu ştie că am revenit. Cînd va şti, se va posta iarăşi. C. Petrescu, i. ii, 229, cf. Stoica, vîn. 21. Se postă la mijlocul celui ce urma la rînd, înfipse ţapina şi smuci o dată. s iunie 1960, 15. Se postează în dreapta mea, atît de aproape încît îmi vine greu să manevrez undiţele mele. vîn. pesc. ianuarie 1964, 2. — Prez. ind.: postez. — Din fr. poster. POSTÂICĂ s. f. v. păstăi că. POSTÂIE s. f. v. păstaie. POSTĂJ s. n. v. postav*. POŞTAL1 s. m. (învechit şi regional; mai ales la pl.) Un fel de încălţăminte de piele; p. g en er. pantof (I 1). ÎS bani perechi de poştali pestriţi de copii mici (a. 1792). şio n2, 96. Aceşti postulaţi aveau grijă să-şi . . . văcsuiască poştalii prinşi în curele. P. Constant, o. 127, cf. Sciîiban, d. îşi trage poştalii în picioare, îşi pune broboada pe umeri. Stancu, d. 170, cf. 311, cv 1950, nr. 3, 36. — Pl. : poştali. — Din tc. postai, bg. noCTan. POSTĂL», -Ă adj. v. poştal. POŞTALION s. ni. v. poştalion. POSTAMENT s. n. Placă sau suport de piatră, de metal, de lemn etc. aşezate pe sol sau pe o fundaţie specială, care servesc ca bază de susţinere şi de fixare a unei maşini, a unui agregat, a unei statui etc.; soclu. V. piedestal. La dreapta şi la stînga acestui limpede' ochi de grădină, sînt multe postamenturi cu statuie, tot de deosebiţi oameni din vremea romanilor. Golescu, î. 50, cf. I. Golescu, c. Toată înălţimea spaţiului se împărţeşle în 19 părţi, din care 4 părţi pentru postament. Desen arh. 19/25. Un feiiş al negrilor. . . Şede pe un postament de lut. Asachi, l. 31^1, cf. Stamati, d. Postamente de lemn sau fier pentru pietre de moară. Nica, l. vam. 202. Trasajul se execută pe- o masă de trasaj, compusă dintr-o placă de fontă de formă dreptunghiulară, foarte bine netezită şi aşezată pe un- postament de lemn, zidărie sau de metal. Ioanovici, tehn. 223. Grilajul grădinii, cu postament cu tot, a fost sfărîmat. Galaction, a. 480. Scara avea cîte trei postamente de o parte şi de alta. CĂlinescu, s. 68. Mecanicul... se întoarse tăcut către motoare. Le domoli mersul şi apoi urcă pe postamentul pompelor, v. rom. august 1954, 29, cf. ltr2, h ii 118, chest. ii 90/103; alr ii 6 423/836, 6 745/537, 812, 6 748/520, 537, 6 760/537, alr /sn i h 166/537, h 173> a v 28. + (Rar) Platformă de lemn înălţată deasupra pardoselii unei încăperi. Cf. iSm. + (Prin vestul Mold.) 12555 POŞTAŞ — 1112 — POSTAV1 Strat de lemne pe care se clădeşte claia de iin ca să nu putrezească. Cf. a v 28. — PI. : postamente şi (învechit şi regional) posta-meaturi. — Şi : (învechit) postămint s. n. Polizu.. — Din germ. Postament. POSTÂŞ s. m. v. poştaş. POSTAT subst. (Prin nordul Munt.) „Lacră“, v. raclă. Rădulescu-Codin. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. POSTÂTĂ s. f. (Regional, mai ales în Transilv. şi Mold.) 1. Porţiune, fîşie dintr-o suprafaţă de pămînt cultivat, pe care o prăşeşte, o seceră, o coseşte etc. manual unul sau mai mulţi lucrători (într-un anumit interval de timp); (învechit şi regional) obraţ (2), (regional) palancă1 (6), partal (v. partal 1), par-lac1. Cf. lb, Creangă, gl. Şi s-aşază pe postate Dalbe fete p-un răzor Iar flăcăi in urma lor Şi se prind la secerate, f (1884), 377, cf.. Damé,, t. 58. Curpen des-hămă caii şi-i legă la cărufă pînă să se facă loc de priponit pe postată, săm. iv, 948. în acelaşi timp sosesc necurmat din sal fete, neveste şi bărbaţi la holdă, unde se înşiră pe cile un spa( anumit spre a-l secera, şi acel spaţ se numeşte postate. Pamfile, a. r. 119, cf. 138, 219, Chiriţescu, gr. 253. Cositul se face bucată cu bucală mergind cu brazde lungi pînă la 100 de metri sau chiar mai mult şi bucăţile acestea se numesc ,,postate“. Ion Botez, str. 29. Cînd se ridică soarele de-o zvtr-lilă te opreşti lingă postată şi ţmbucl ceva. Vlasiu, d. 218. Îşi iau locul pe postaţă şi lucrează de zor. Stancu, d. 192, cf. 103. Ajunseseră la hat cu întîia postată, taman cînd răsărea soarele. Camilar, n. ii, 383, cf. 384. Lucram la tine şi nu ne dădeai apă pînă nu terminam postaţa care ziceai iu. Preda, d. 90. Cosaşii erau mai departe în altă postată, il octombrie 1960, 20. Rîndul meu era la marginea postatei. Lăncrănjan, c. i, 118. Ş-om lua postata lată, Din lacrămi om face baltă. Mîndrescu, l. p. 114. La secerat le-a pus, Care cu dreapta trăgea, Postata mi-o şi gătea, Care cu stingă trăgea, Snopul că mi-l şi făcea. Marian, s. h. i,'27, cf. Reteganul, ch. 412. Cînd postata o gătai, Pusei secera-n pămînt. Hodoş, f. p. 342, com. Liuba, com. din Zagra-Năsăud, din Bilca-Rădăuţi şi din Straja-Rădăuţi. C-aş lua postaţă lată, Nu l-aş vedea ziua toată. Bîrlea. b. 60, cf. id. l.p.m. i, 89. Oi lua pos-tatea lungă, Urîtul să nu m-ajungă. şez. xx, 34, cf. a i 23, 35, ii 12, iii 16, 19, iv 5, 14, 15, 16, 18, vi 25. Ne-om lua o postată lată, Să fim departe de-olaltă. folc. transilv. i, 176. + (Rar) Parchet (II). li arată o postaţă de pădure. Stancu, d. 142, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Rar) Strat de legume sau de flori. Hulub mai zăbovi prin grădină. Trecu printre postate de răsaduri, v. rom. februarie 1953, 67, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Regional) Hat, răzor1 (X) (Petrila). A III 17. 2. (Adesea cu determinările „bună“, „bunicică“) Bucată de drum ; distanţă. Mai mergînd ei o postată, numai iaca Harap Alb vede altă minunăţie. Creangă, o. 108. Acu du-te şi iu... că ai o postată bună pînă acasă. Rebreanu, i. 31, cf. 324, 379. De acasă pînă aci fusese o postaţă bunicică, conv. lit. xlivx, 42. După o postată de cale, a ocolit stîna. Popa, v. 114. Pînă la tirg mai era o postată, dar n-am putut să mai merg. Vlasiu, a. p. 129. Se depărtaseră o postaţă bună de drum, cîntînd. Iovescu, n. 28. îşi ridicase cele patru odăi, pătulele şi grajdul cel mare, departe de sal, la o bună postaţă de drum. Camil Petrescu, o. i, 70. După ce a mers o postată de drum,, ajunge la cuptoriul de pine. Cătană, ap. cade, com. din Straja —Rădăuţi. 3. Pală1 (1). Cf. ddrf, tdrg. — PI. : postate şi postăţi (cade, Scriban, d.) — Şi: postăte (pl. postăţi, Scriban, d.), postăţă (pl. postăţi, cade), postâfje (Scriban, d.) s. f. — Din bg. noCTa^i Cf. ser. p o s t a-t.. POSTATE s. f. v. postată. POSTÂŢĂ s. f, v. postată. POSTAŢIE s. f. v. postată. POSTÂVl s. n. 1. Ţesătură de lină groasă, compactă, adesea păroasă, uneori cu adaos de fibre sintetice, din care se confecţionează uniforme militare, paltoane, rochii, pături etc. V. şiac, dimie, pănură(l). Picioarele cu postav roşu îmbrăcate. Herodot (1645), 385. Să nu cumpere mai scumpu postav, mai bun. N. Costin, ap. gcr ii, 11/35. Au îmbrăcat pretoţi cu poslao bun. anon. cantac., cm i, 164. Povara de postav bun sau anglie (a. 1705). Iorga, s. d. xii, 15. S-au apucat de lucrul postavului (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 263/24. Nişte straie groasă de postav albastru cu nasturi de aramă. ist. carol xii, 36r/23, Cf. Budai-Deleanu, lex. Le slrecurăm după aceea prin o pîn-zătură sau pănură (postav). Calendariu (1814), 170/3. Tot aşa lîna, din care se face postav de Braşov (a. 1820). Iorga, s. d. xii, 176. Din lina lor cu vreme pute să facă un feliu de postav. Drăghici, r. 100/26. La Paşti dăruia domiiu fiecărui ostaş. . . o bucată de postav pentru uniformă (a. 1844). Urtcariul, xxii, 427. Pe lingă cea de postav... puse acum în cele după urmă în mişcare şi fabrica de luminări de stearină. cr (1848), 252/6. Porunci să cumpere cinci coţi poslao vişiniu. Negruzzi, s. i, 11, cf. 326, m, 334. La alaiuri... purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav roşu. Giiica, s. 501. De unde-aţi cumpărat postavu de manta? Alexandrescu, o. i, 219. Şezură pe o sofa de postav roşu. Filimon, o. i, 106. Postav (şiiac) ţesut de maicile de pe la mînăslirile din ţară (a. 1865). N. A. Bogdan, c. m. 146. Scria cu cridă pc postavul verde al biliardului. Eminescu, n. 37. în cafenea, un individ, aplecat cu pieptul pe biliard, ceteşte o gazetă deschisă mare pe postavul verde. Caragiale, o. i, 75. De cînd aţi început voi să purtaţi rochii de postav? Slavici, n. i, 14. Să sculă de la masă întinzîfldu-se în toată desfăşurarea unui corp subţire şi îmbrăcat, de sus pînă jos, tn postav negru. Delavrancea, s. 132, cf. id. o. ii, 196. O masd acoperită cu postav roşu pe care se aflau călămărt. Contemporanul, iii, 616, cf. Damé, t. 169. Postavul e o pînză de lină groasă, care are mai multe numiri. Pamfile, i. c. 287, cf. 251, id. duşm. 189, Gologan, c. r. 10. Intr-un timp, nenea Iorgu aruncă departe cărţile pe postavul verde. C. Pethescu, s. 102. Un nasture dezbrăcat de postav îşi arătat fierul oxidat. Bassarăbescu, v. 75. O lampă... cu abajur de postav verde. Camil Petrescu, t. i, 261. Purta... un ilic de postav... cu nasturi rotunzi de argint. Sadoveanu, 0. viii, 496, cf. ix, 103. De-a lungul pereţilor, sofale şi jilţuri vechi, îmbrăcate în postav roşu. Bart, s. m. 21. Calul tnşăuat cu postav negru, mărginit cu fir. Arghezi, b. 29. Era îmbrăcată nu se poate mai prost, cu o rochie de postav gros. Călinescu, s. 21, cf. 10. Avea... mii de metri de postav englezesc, v. rom. iulie 1954, 24. Ţese, soro, ţese Ţesături alese, Suluri de postav Că vreau să te iau. conv. lit. xxxv, 520, cf. ALHMSNih321. Ţot cartte mohorîle, Cu postav verde-nvă-lite. folc. mold. i, 250. O (Ca termen de comparaţie) Iarba ca postavul. Ciauşaku, v. 190. Roşu (verde) ça postavul, id. ib. 2. (La pl.) Diferite feluri de postav1 (I) sau confecţii din postav1 (1); (învechit) postăvărie (2). Văpsesc mătăsure şi postave scumpe, fl. d. (1680), 50r/8. Le-au dăruit Cantemir Vodă tuturor mîrzacilor postavuri şi atlazuri. Neculce,, l. 109. -T-au dăruit cu postave (cof-tirii), fieştecăruia după obrazul lui. R. Popesgu, cm 1, 370, cf. 165. Domnul... le-au dăruit postave, atlaze şt bani (începutul sec. xvm). mag. ist. iv, 112/17. 32 lei au luat Iordachi... Intr-acei 3 ani, cu 2 posta je, unu O lei, altul G lei (a. 1745); Iorga, s. d. xxi, 129. Dăruindu-i domnul cu postaji şt cu alte daruri (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 224/30.. Din venitul... postavurilor (a. 1772). Uricariul, xxi, 357. Roşia căpăta 12562 POSTAV2 — 1113 — POSTĂV1Ţ de la staturile streine aur şi argint, postavuri, aramă. Asachi, i. 211/26. Postavurile italiene erau articolul de predtlecfiune al comerciului genovez şi veneţian. Teo-dorescu, p. p. 56. Mătăsării şi postavuri. Gologan, c. r. 10. Au cu ei postavuri de cel puţin şaizeci de galbini. Sadoveanu, o, xii, 356, cf. xi, 249. Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-şi iă postavurile. Alecsandiu, p. p. 176. Că de lucru nu ţ-oi da,... Şi-n postavuri te-oi purta. Bibicescu, p. p. 279. — Pl.: (2) postavuri şi (învechit) postave. — Şi: (învechit) postăj (pl. postaje şi, m., postaji) s. n. — Din slavonul nocTdBT». POSTAV* subst. v. postavă. POSTAVĂ s. f. 1. (Popular) Albie, covată ; vas (mai mare) de lemn asemănător cu o albie. Ş-apoi cere, Şi din coş grăunţe Şi din postavă tărîţe. Pann, p. v. iii, 69/15. Mustul curge într-o postavă mare. I. Ionescu, m. 371. Albia este o postavă mai mare. pentru cămăşi, adică pentru rufe. hem 738. Felele veneau mereu cu postăvile încărcate şi părea că prunăria n-o să se mai sfîrşească de cules. Macedonski, o. iii, 140. Săminţa de cinepă se pune în saci,... poslăvi sau alt vas. Pamfile, a. k. 174. Luă postava de sub pal şi o umplu cu apă fierbinte, îşi despleti cozile,. . . şi începu să se spele pe cap. v. rom. noiembrie 1964, 11, cf. H v 5, 408, 419, vi 9, ix 82, xvi 51, corn. din Ciuşcior-Brad şi din fostul judeţ Bihor,, com. sat. v, 120, gr. s. v, 122. Ceara se scurge intr-o postavă (covată) în care se află apă rece. chest. vi 154/13, cf. v 61/58, 126/58, 130/17, alr ii 6 125/836, 848, 6 132/836, 872, Lexic reg. ii, 30. Nici din coş grăunţe, nici postavă făină, se zice despre cei zgîrciţi, ce nu vor să dea nimic. Zanne, p. iii, 131. 2. Ladă în care curge făina Ia moară, în timpul măcinatului ; covată, (regional) Iadă, troacă, tron, vălău. Cf. Damé, t. 153; Pamfile, i. c. 185. Se ridi-eă-n sus, se apropie de postavă, face mîna copăiţă, cearcă mălaiul ce curgea prin piscoară. Lungianu, cl. 232, cf. I. Botez, b. i, 234. într-o zi, la o moară,... un gospodar încărca o lopăţică de făină din postavă. Sadoveanu, o. v, 269, cf. Scriban, d., h i, ii, iv, v, VII, IX, XI, XII, XIV, REV. CRIT. III, 165, ALR SN I h 176. 3. (Regional) Jgheab de lemn sau de fier care se pune la streaşina caselor pentru a se scurge apa de ploaie. Com. I. Panţu. — Pl. : poslăoi şi postave. — Şi : (regional) postăv subst. h n 203, 214, iv 11. — Din ser. postava, bg. iiocTub. POSTAVÉTE subst. v. postăvete. POSTÂVÏE s. f. v. păstaie. P0STĂ» s. f. v. post*. P0STĂ* s. f. v. poştă*. POSTĂCHÎE s. f. v. postochie. POSTĂICÎ vb. IV. Tianz. (Regional; complementul indică plante leguminoase) A scoate boabele din păstăi (1); (regional) a păstări1, a păstăi. V. dezghioca. (Arad). Cf. alr i 850/56. Postăicesc păsula. ib. — Prez. ind. : postăicesc. — Postaie + suf. -ici. / POSTĂMÎNT s. n. v. postament. POSTĂMPÎ vb. IV v. p os timpi. POSTĂHVAC s. m. v. păstîrnac. POSTĂrevACIfl s. m. . păstîrnac. POSTĂŢÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A orîn-dui (1), a aşeza. Au poslăţit munţii cu tăbărcia. Do-SOFTEI, MOL. 85. — Prez. ind. : posiăţesc. — V. postată. POSTAU s. m. v. păstaie. POSTĂVAR s. m. Fabricant, negustor sau lucrător de postavuri1. Eu, Stoica postăvariul, martfur] (a. 1695). Iorga, b. r. 346. Postăvarii cu război (a. 1748). id. s. d. vi, 44, cf. xii, 116, lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w„ tdrg. Postăvarii din Braşov preparau anual mărfuri. Gologan, c. r. 30, cf. Şăi-NEANU, D. U„ NOM. PROF. 57, DL, DM, M. D. ENC.,. DEX. — Pl. : postăvari; — Postav1 + suf. -ar. POSTĂVAŞ s. n. (învechit, rar) Postăvior. Cf. lb. — Pl. : postăvaşe. — Postav* -f suf. -aş. POSTĂVĂREAsA* s. f. Soţia postăvarului. Cf. dl, DM,. M. D. ENC., DEX. — Pl. : postăvărese. — Postăvar + suf. -casă. POSTĂVĂREASA* s. f. Femeie care face sau vinde postavuri1 ; (învechit, rar) postăvăriţă. Cf. cade, dl, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. ; postăvărese. — Postav* + suf. -ăreasă. POSTĂVĂRÎE s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de postav1. I-au triimes vreo doi meşteri... să facă chirhana, adecă postăvărie (sfîrşitul sec. xvm). let. III, 263/11, cf. POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, d. U., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit; cu sens colectiv) Postavuri, v. postav1 (2). Cf. Polizu. Să lucraţi, cu femeile pînzeluri, postăvăria. Jipescu, o. 68. — Pl. : postăvării. — Postav* + suf. -ărie. POSTĂVĂRÎŢĂ s. f. (învechit, rar) Postăvăreasă3. Cf. LB. — Pl. : postăvăriţe. — Postăvar + suf. -iţă. POSTAVÉTE subst. (Prin vestul Olt.) Greutate întrebuinţată de pescari pentru a fixa capetele unor plase de pescuit (în apele curgătoare). Cf. Antipa, p. 442. — Pl. : ? — Şi : postavétc subst. Antipa, p. 788. — Cf. postav ă. POSTĂVI0R s. n. (Rar) Diminutiv al lui posta v1 (1) ; (învechit, rar) postăvaş. Cf. tdrg, dm, si. d. enc., dex. Postăvior d-el bun. Păsculescu, l. p. 45. ^ Postav1 (1) mai subţire sau de calitate inferioară. Cf. DDRF, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : postăvioare. — Postav* + siif. -ior. POSTĂVÎRE s. f. (Prin vestul Transilv.) Bucată de postav1 (1) negru aplicată pe o haină, ca ornament. Sumednul cu postăvire neagră deasupra locului de buzunar. Pribeagul, p. r. 40. — P).': postăoiri. — De la postav*. POSTĂVÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui postavă (ii). Cf. -ddrf, Damé, t.. 152, tdrg, cade, h xvii 8, xvm 12586 POSTBELIC — 1114 POSTELNIC 34, 46, 143, 284, Vicio, gl., Densusianu, ţ. h. 329, Gregorian, cl. 61. — Pl. : postăvife. — Postavă + suf. -i/ă. POSTBÎLIC, -Ă adj. Care se referă la perioada de după un război (mondial), care aparţine acestei perioade, din această perioadă, specific acestei perioade. Moda de azi nu e întîmplătoare. Este şi ea produsul şi expresia stării de suflet postbelică. Ibrăileanu, s. L. 28. în al doilea an al planului cincinal postbelic, producţia... a atins... nivelul dinainte de război. Ltjpta de Clasă, 1952, nr. 1, 17. Haosul şi dezechilibrul care se manifestau în economia naţională erau rezultatul crizei economice postbelice care se făcea simţită şi în ţara noastră, contemp. 1953, nr. 368, 2/1. Popoarele nădăjduiau că în perioada postbelică vor fi aşezate temeliile unei păci trainice. Scînteia, 1954, nr. 2 968, cf. dm. Viaţa postbelică inspiră lucrări epice în care sînt dezbătute chestiuni sociale, v. rom. octombrie 1963, 185, Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : postbelici, -ce. — Post-« + lielic (< lat. bellicus). POSTCÂLCUL s. n. 1. Calculare a preţului de cost-efectiv, pe baza datelor concrete privitoare la cheltuielile făcute; postcalculaţie. Cf. m. d. enc., dex.' 2. Secţie, serviciu, birou de contabilitate (din cadrul unei întreprinderi sau instituţii) care se ocupă cu postcalculul (1). Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : postcalcule. — Post-l + calcul. POSTCALCULAŢIE s. f. Calculare a preţului de cost efectiv, pe baza datelor concrete privitoare la cheltuielile făcute; postcalcul (1). Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : postcalculaţii. — Post-I -f calculaţie. POSTDATA vb. I. T r a n z. (Complementul indică acte, scrisori etc.) A pune o dată posterioară redactării. Cf. Alexi, w., cade, Scriban, d., dl, dm, m. d. ENC., DEX. — Prez. ind. : postdatez. — Din fr. postdater, germ. posldatiereu. POSTDILUVlAN, -/y adj. Care a avut loc după diluviu, » după potoţ^/* care aparţine acestei epoci, privitgr la această »epocă, specific acestei epoci. Cf. CADE,' DL, DM, M. D. ENC.., _pCX. — Pronunţat : -vi-an. A Pl. : posldiluvieni, -c. — Din fr. postdiluvieii. POSTEALNIC s. m. v. postelnic. POSTfilĂ s. f. v. păstaie. POSTfiLNEC s. m. v. postelnic. POSTELNIC s. m. 1. Titlu dat, în orînduirea .feudală din ţările române, boierului de curte însărcinat, iniţial, cu paza camerei de dormit a domnitorului, şi care, ulterior, a avut diferite funcţii la curtea domnească ( de a pregăti audienţele la domn, de om de încredere al domnitorului, de maestru de ceremonii, în Moldova şi de pîrcălab ai ţinutului iaşi etc.); (mai tîrziu) ministru de externe; boier care avea acest titlu; (învechit) stratornic. Au cădzut cu rugăminte Costantin postelnicul Cantacuzino. Neculce, l. ,22. Chemalu-l-au în cinste şi un boier, anume Constantin postelnicul Ciobanul, id. ib. 70. Ş-au bătut joc de Pîrvul Banul şi au zis să fie postelnic în casă, şi puse alt boiar ban mare în locul lui. anon. cantac., cm i, 115. Şarpe postelnicul au fugit în Ţara Leşească. R. Po-pescu, cm i, 275. Cu astă misiune importantă fu însărcinat Giurgea vistiernicul, Şerpe postelnicul. Asachi, s. l. ii, 84. Aceşlii [boieri] erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spatarul Spancioc. Negruzzi, s. i, 138. Acesta era un postelnic; se gîndea la treburile statului. Bolliac, o. 217. Domnii aveau fiecare un postelnic pentru relaţiunile cu consulii. Ghica, s. x. Tatăl şi toţi trei feciorii se-nchinară lui vodă şi postelnicul începu a numi pe ceilalţi boieri. Odobesgu, s. i, 76, cf. 256. Postelnicul. . . era la început îngrijitorul camerei de dormit a domnului. Xenopol, i. r. iii, 174, cf. 191. Postelnicul ţine tainele domniei. Iorga, c. i. ii, 149, Postelnicul de taină al lui Badu Vodă, dumnealui Ştefan Meşter, îl sfătuise pe domnul său să facă altfel de cum făcuse. Sadoveanu, o. xiii, 685. Pe partea dinspre gîrlă se plimba. . . postelnicul Medelioglu. Camil Petrescu, o. i, 28, cf. Stoicescu, s. d. 268. <0> Vel postelnic sau mare postelnic, postelnic mare, postelnicul cel mare = şeful postelnicilor (1). Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului şi pârcălab de Iaşi şi tăl-maciu în limbi străine. Ureche, let. i, 104/19. Pusă boieri după obiceiu... pe Panaite Morona vel postelnic, pe Cuze vel spătar. Neculce, l. 154, cf. 33. El. încă trirnise postelnicul cel mare. anon. cantac., cm i, 128, cf. R. Greceanu, cm ii, 127. Vel postelnicul îmbracă pe divan-efendi şi pe vel vislernic. Gheob-gachi, cer. (1762), 267. Alexandru acesta în zilele Mihnei Vodă fiind postelnic mare, prea multă boierime au omorît fără de vină (a. 1810). gcr ii, 206/13. Rangurile ţării... sînt cele următoare: ... vel postelnic. . . Tîmpeanul, g. 16/5. Aprozii 500 sub un vătaf. Sub acesta era un ceauş sau locotenent; peste dînşii era marele postelnic. Bălcescu, m. v. 592. Postelnicul] cel mare, vechilul domnului (începutul sec. xix). Uricariul, iv, 220. Aducînd... următorul bilet din partea marelui postelnic. Negruzzi, s. i, 287, cf. Polizu. Un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic. Filimon, o. i, 99, cf. Barcianu, v. Prea-sîntul părinte împreună cu marele postelnic îl duseră de subţiori pînă la strana poleită. Odobescu, s. i, 72, cf. 74. Fusese sub tatăl lui Mihai, Pătraşcu cel Bun, postelnic mare. Xenopol, i. r. v, 131. Cărăuşii au primit de la vel postelnic rînduială. Sadoveanu, o. xi, 293. în prag se află marele postelnic Pantazbgiu, sfetnicul lui Calimah Vodă. v. rom. mai 1954, 17;’. în sec. al XVII-lea aceste atribuţii ajung să primeze asupra aceleia iniţiale, pe care o îndeplineau acum subalternii marelui postelnic. Stoicescu, s. d. 268. Postelnic al doilea sau al treilea = postelnic (1) imediat subordonat marelui postelnic, ajutorul marelui postelnic. Postelnic al doiele, în toată vremea dvorbitor înaintea domnului, fecior de boier ales. Ureche, let. i, 105/16, cf. Simion Dasc., let. 288. L-au şi chemat. . . şi l-au boierit, l-au pus postelnic al doile. Neculce, l. 54. La trecătoarea Dunării carîtă cu un postelnec al doilea şi cu un buluc-başa.. . măriia-sa vodă trimi-ţîndu. R. Greceanu, cm ii, 150. + Titlu «onorific dat unui boier de ţară, subordonat marelui postelnic (care uneori avea şi unele atribuţii administrative); boier care purta acest titlu. Noi pârcălabi den târgul Jiiului anum(e) Gherghe i Stoica posi[elniculJ i denia judeţul. .. scris-am aceasl(ă) a noastră carte (a, 1626). gcr i, 73/37. Rînduindu-să şi din partea stăpînirii ia ocna Slănicul — un vistier Diamandi şi la-ocna Telega un Teodor posieZ[nicJ (a. 1822). doc. ec. 246. într-un palat de acestea... locuia dumnealui postelnicul An-dronache. rÎEdRUZzi, s. i, 71. Am jucat pe dracul în vîrful degetelor! zise.postelnicul George. Bolintineanu, o. 417, cf. 432. Tatăl lui... fu ficior de preut din sat şi ajunsese postelnic, şez. iv, 18. Postelnicul Mano-lache Prejbeanu înfie pe toţi copiii Saşei. Călinescu, s. 16. 2. (învechit; prin lărgirea sensului) Dregător la diverse curţi domneşti sau împărăteşti, cu funcţii asemănătoare cu ale postelnicului (1); sfetnic domnesc, împărătesc. Rugară postelnicul împăratului să ceară pace. Coresi, l. 56/19. Şi rugară despunetoriul postealnicul împăratului (a. 1559 — 1560). în scl 1974, 161. Veni o muiare văduo şi se jăluia pentru un pos- 12595 POSTBLNICĂ1 — 1115 — POSTERIOR tealnic de era rudă împăratului. Moxa, 372/16. Aşa sfăiuiră, cum ei să între la împărat fără de postelnicu. Hehodot (1645), 182, cf. 191. Unul fiind de ceia ce era de pâzîia aşternutul lui Alexandru împărat. . . şi au fost mai ales dintr-alţi postealnicii Dosoftei,. v. s. octombrie 45T/5. Mearse poslealnicul la călugăriţă şi zise: maică, cheamă-te împăratu. fl. d. (1680), 42v/6. — PI. : postelnici. — Şi : (învechit) postdlnec, pos-teâlnic s. m. — Din slavonul n^CT'fcAkHHKT». POSTfiLIVICĂ* s. f. (Regional) Bufniţă (Bubo bubo) (Vînju Mare—Strehaia). h ix 122. — Pl. : postelnice. — Etimologia necunoscută. POSTÎIL1VICĂ* s. f. (Prin Munt.) Bucată de lemn-lungă de aproximativ 25 cm şi prevăzută cu trei găuri, care se foloseşte Ia sania sau li) căruciorul cu care se transportă lemne de foc. Cf.' Scriban, d. — PI. : postelnice. — Etimologia necunoscută. POSTELNICEASĂ s. f. Soţia postelnicului. Safta postelniceasa. . . au încărcat din bălţile acelui judeţ aproape ta şaptezeci miie ocă peşte sărat (a. 1823). doc. ec. 279. Din ietacul postelnicesei se deschise o galerie. Negruzzi, s. i, 73, cf. Polizu, lm. Postelniceasa Maria Paladi lasă moştenire averea bănesei Maria Sturzoaie. Arhiva, i, 399, cf. ddrf, tdrg, cade. Stan se închină în fala postelnicesei, cu mina pe inimă. v. rom. mai 1954, 177, cf. dl, dm, dex. — Pl. : postelnicese. — Postelnic + suf. -easă. POSTELNICÎL s. m. Titlu dat unui boiernaş, unui slujbaş de la curte sau unui ostaş care se afla sub comanda postelnicului, de obicei a marelui postelnic; persoană care avea acest titlu. Şi intrând în curte, aflară pre postelnicei. Herodot (1645), 178: Eu, Ră-ducaitul postelnicei, mărturisesc precum aşa scrie (a. 1648). Uricariul, v, 418/1, cf. M. Costin, ap. Gîdei, 325. Au trimes un postelnicei de i-au căutat în toată ţara. Neculce, ap. Iorga, l. i, 244. Au mersu şi el cu oştite lui... stringîndu-şi den ipale breaslile: călăraşi,. . . visternicei, spătărei, postelnicei. R. Po-pescu, cm i, 419. S-au făcut orînduială dpi ajutqru[l] breaslelor, adică: neamuri, mazili, postelnicei, .bres-laşi (a. 1810). doc. ec. .133. A pus secfestru pe cîteva lucruri mişcătoare ale lui Pătru Măra ' postelniceiul din Craiovă. cr (1833), 1082/24. Se vîrid cu mezat nişte case , ale lui Stănică postelnicelul..qt Văleni, id. ib. 128r/30. Cu zurbalîc sărind.,... asupra vechilului .mănăstirii Colţea, Petre postelnicclul (a. 1834). .doc. ec. 544. Aceste catane din sale aveau cap pe cîte un boier. Astfel cei de sub dvornic se nurriea dvornicei. . . ; cei de sub postelnic, postelnicei. Bălcescu, m.’"v. 608. î'mi închi-puiesc cîteodată că au ieşit din mormînt un strămoş, un vornic de ţara de sus.: . . sau macar cel mai ascuns postelnicei din adunarea ţârei. Russo, s. ‘33, cf. Polizu. Petreceau la mormînt un cadaver aşezat într-un coşciug modest şi purtat de patru postelnicei pe un pat mortuar. Filimon, o. i, 299, cf. I. Ionescu, m. 186. Postelnicul şi paharnicul luau daruri de la o clasă de militari puşi sub comanda lor, po'ştethiceii şi pahar-niceii. Xenopol, i. r. iii, 191, cf. tdrg, Şăineand, d. u.,' cade. Vină după mine, postelnicele I Sadoveanu, o. xi, 313. Constantin Mavrocordat a desfiinţat slujitorii civili lăsîrid în Ţara Românească numai pe postelnicei, ca o ultimă ■ treaptă boierească. Oţetea, t. v. 49, cf. dm, dex. — Pl. : postelnicei. — Postelnic + suf. -el. POSTELNIC. ÎE s. f. 1. Funcţia sau rangul de postelnic (1); perioadă de, timp în care cineva exercita această funcţie. Cf. M. Costin, ap. Gîdei, 325. Bo- ierii preferau să fie mai multe tronuri..., mai multe visterie, mai multe postelnicie. Hasdeu, i. v. 98, cf. ddrf, Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., DL, DM, DEX. 2. Instituţie administrativă care se afla sub conducerea postelnicului (1); (mai tîrziu) ministerul afacerilor externe; clădire în care se afla această instituţie. Cf. Gheorgachi, cer. (1762), 208, 279. După cuvîntatea adresului cinstitei postelnicii din trecutul an 1843. . . m-am adresat către arhivarii osebitelor departamenturi (a. 1844). Uricariul, viii, 97. La anul 1842 Alexandrescu a fost numit impiegat la postelnicie, la masa jălbilof. Ghica, s. 668. L-a făcut vătaf de curte şi calemgiu la postelnicie. Filimon, o. i, 144, cf. 128.-El intră diac la visterie, apoi trecu la postelnicie. I. Negruzzi, s. i, 352, cf. tdrg, cade, dm, dex. — PI. : postelnicii. — Postclnic + sul -ie. POSTEMINESClAN, -Ă adj. Privitor la -perioada care a urmat imediat epocii eminesciene, care aparţine acestei perioade, specific acestei perioade. In afară de cunoscutul ,,posleminescian“. . . întîlnim, în critica românească actuală, compuse recente, l. rom. 1962, nr. 5, 71, cf. dex. — Pronunţat : -ci-an. — Pl. : posteminescieni, -e. — Post-« + eminescian. POSTERH0LŢ subst. v. pastraholţ. POSTERIOR, -OARĂ adj. (în opoziţie cu a n t e- r i o r) 1. (Cu sens-local) Care se află, este aşezat în partea de dindărăt, de dinapoi (în raport cu un punct de referinţă). Planul posterior, acela care trece pe dindărătul ocsi.putului (partea dinapoi a capului). Kretzulescu, a. .16/19. Căpătîiul posterior sau vertebral, sau capul coastei, formează, cu corpul coastei un unghi. Polizu, p. 28/27, cf. Şăineanu, d. u., cade. Omoplatul este un os lat, pereche, aşezat de partea pos-terioară a toracelui. Belea, p. a. 115. Gheara degetului posterior... nu întrece 4,2. cm. vîn. pesc. decembrie 1961,' 8. Uretrele se deschid pe peretele posterior al vezicii, abc săn. 377. + (Substantivat, n. ; rar) Parte de dindărăt, de dinapoi. Cf. cade. + S p e c. (Substantivat, n. ; rar, eufemistic) Şezut, fund, dos. Cf. ddrf, cade. Rotund ca un cartof şi cu o chelie lucioasă ca posteriorul unui pavian. Beniuc, m. c. i, 25. + (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulaţie este situat în partea de dinapoi a cavităţii, bucale. Cf. dm. Vocalele o şi u se numesc vocale posterioare labiale. Graur, i. l. 49, cf. 48, m. d. enc., dex. -0> (Adverbial) A din diversele limbi se articulează anterior sau posterior. Graur, i. l. 49. 2. (Cu sens temporal) Care urmează după ceva sau cineva; care se petrece după ceva; ulterior. Cf. Ne-gulici, Aristia, plut. Prin poezie s-au transmis generaţiilor posterioare toate experienţele ce raţia omenească şi-a tras'din întîmplările şi din cercetarea naturii lucrurilor. Bolliac, o. 34. Redactorul cel posterior, găsind o notiţă fără dată despre acest eveniment, îl atribui pe ghicite timpului lui Ştefan cel Mare. Hasdeu, i. v. 256. înainte de Hristos şi în secolele posterioare modificarea merge mai departe. Maiorescu, cr. iii, 121. De regulă, noţiunile posterioâre sînt mai generale decît cele primitive, id. L. 27. Probabil că e un cuvînt posterior clasicităţii. Caragiale, o. vii, 183, cf. ddrf, Barcianu. Deci analiza e poslerioară observaţiei. Ibrăi-leanu, s. l. 10; Aceasta rezultă din compararea cu documentele anterioare şi posterioare, bul. com. ist. v, 101, cf. cade. Apariţia propoziţiei infinitivalv este poslerioară limbii indo-europene comune, ist. l. rom: i, 294. + (Adverbial) Mai tîrziu; ulterior. Posterior, s-a asociat în mintea noastră caracterul tipului cu numele său. Ibrăileanu, s. l. 76. Introduce în text cuvintele marginqile sau interliniare, scrise posterior de cineva pentru împlinirea unei lacune, bul. com. ist. 15603 POSTERIOR ITÀTE — 1116 — POSTI i, 18. Un manuscris mai bun, descoperit posterior, confiimă bănuiala, ib: ii, 90. — Pronunţat : -ri-or. — Pl. : posteriori, -oare. — Din fr. postérieur, lat. posterior. POSTERIORITATE s. f. Calitatea de a fi posterior (în timp),. Cf. I. Golescu, c., Negulict, prqt.-pop., N. D., À.LEXI, \V., ŞX.INEANU, D. U., CADE, SCRIBAN., D. Imperfectul verbelor ,,a pleca“, ,,a sosi“, ,,a veni" etc....... precimt de un circumstanţial de timp, indică şi el^posterioriţalea in trecut, scl 1954, 315. Raportul temporal de posterioritate nu poate fi exprimat de gerunziu, sg ii, 76, cf. dm, m. d. enc., dex. ¡•4 Pronunţat : -ri-o-. — Din fr. postériorité. POSTERITATE s. f. 1. (învechit ; cu sens colectiv) Urmaşi, descendenţi (din aceeaşi familie, de aceea$i origine). Transmise posterităţii sale un sînge mai pufin nobil decît cel ce 'curgea prin vinele lui. Hei/iad®, d. j. 23/19, .cf. Stamati, d. Termenul vlach se aplică într-un mod generic' cătră toate popoarele- ieşite din tulpina romană, ... mai in specie cătră italieni şi români, posteritatea cea mai directă a Romei. Hasdeu, i. c. i, 38, cf. id. i. v. 5, Barcianu, v. Cu martirul lui Ianake Văcărescu nu se stinse posteritatea ’ lui. Odobescu, s. i, 257, cf. 258. In caz de a muri mai dinainte, tatăl şi mama unei persoane, moartă fă'ra posteritate', fraţii, surorile sau descendenţii lor sînt chemaţi la succesiune. HaMANGIU, c. C. 161, cf. CADE, DEX. 2, Succesiun.e de generaţii cate Urmează ;unei cpoci date ; generaţiile viitoare, v i i t;o r i m e. Civilizat este nu cel ce ştie multe numai pentru sine.........,■ ci acela care îşi comunică cunoştinţele şi le lasă de moştenire la posteritate. Heliade, o. ii, 40. Publicul competent, şi mai vîrtos posteritatea, va judica despre cîle zicem. id. ib.-- 413. Aci îi aşteaptă nepărtinitoarea posteritate. Margpvici, c. 136/10. Bărbaţii... a căror vntunc viază în memoria posterităţii. Genilie, g. iii/5. Vor-fi binecuvântaţi de către lot bunul rumân pînă la cea mai din ■ urmă posteritate, gtn (1835), 192/33. Au. fătul un act care. va reprezenta epoha noastră cu)demnitate posterităţii studioase, cu (1848)«-81/18. Are mal multe detaliurl din acea catastrofă, care merită să fie cunoscute şi la posteritate. Bariţiu, p. a. ii, 414, cf. LĂzĂ-rescü,, s. 106/25. ..Publicul şi posteritatea au mers... diipă cela carele răspundea la conştiinţa întregului neam. jRusşo, -s. 64. Cu ce ne-am înfăţişa înaintea posterităţii? Kogălniceanu, s. a. 44l Peste-puţin, el muri in .vîrslă de Zi de ani: jucăria partidelor, călău al supuşilor săi, enigmă-'pentru posteritateHasdeu, i. v. xvii. Mediocra posteritate.. . culege mai tirziu rodul • cel ce coace cu greu. id. ib. 216. Speram posterităţii să... las un ,monument. Alecsandri, t,. ii, 220. ,Un talent sâ .şcrie ,pen(r.ut posteritate, piţ petjfiu ziua de azi. Bo-UNTineanv, o. 356. Faptele guvernării sale cîl şi posteritatea au dovedit şi au mărturisii că au fost cel mai adepărqt român. IAcusteanu, a. 77. Posteritatea... Nepulînd să te ajungă, crezi c-or, prea să te admire? Emineş,ch, o. i, 134. îmi vei spune,negreşit dycă nuvela mea meriţă să fie transmisă posterităţii. Gane. n. iii, 143. Să fiu vrtţfl Nfiron pejş.te-0 altă Romă, nouă, fca s-apar posterităţii ■ cum şi eţ, ne-apare.nouă. Macedonski, o. i,..71a pastoneqză de soqţta băfrîhuiui dascăl, ¡pare va. fi uitat de posteritate. ¡Gherea, st. cr. i„ 129, cf. ddrFj ,Azi f/i mistui talent, gţjtfiţf, elafe.o, Qp mîine să, le-admire adine poste,rilqtea! Dem.e;tbe;sçu, o,¿^4, cf. ÂţExi,.w, [Scopul era] de a fixa anumite tipuri.... pentru ,a le transmite, posterităţii. ÎbjsAilîbanu, sp. £R.. 2Î9, çjC Şî,i,n,eanu, d. u. Derabia nepoţii, -posteritatea, pejtspecüpa. timpului,.. vin să spună ce ai fost. şi ce rp-M.fost. Galaçihqn, A-.2J0. Dreptul ultim'de a judeca opera.4uiva îl acorda numai posterităţii. Vlasiu, d.- 131. Am comite o ingratitudine dacă am fum posterităţii şi.-pe servitorul Onufri, iubit de capii. C&linescu, e. "7:0. .in amintirea, posterităţii rămîn numai popoarele care şi-au înnobilat spiritul. Sadoveanu, e. 62. Numai aşa ar -dobîndi cinstirea posterităţii. Camil Petrescu, 0. ii, 346. Posteritatea o să mă adore. Stancu, r.a. 1, 168. Pentru posteritate; însă, bilanţul n-a fost deficitar. ll i, 120. Judecata posterităţii nu trebuie să fie chiar atîtide aspră. s. c. şt. (Iaşi), 1956, 30. Éxemplul combativităţii liii Al. Russo n-a rămas totuşi fără ecou în .posteritatea apropiată. Varlaam-Sadqveanu, 216. — Din fr. postérité, lat. posterltas, -atis. POSTEROINJFERIÔR, -OARĂ adj. (Aţiat.) Care sé află în partea de dinap'ôi şi de josfa unui organ, Os nepereche, laţ, simetric, care constituie peretele pâs-téroinferior al cutiei craniene, der iii, 558. — Pronunţat : -ro-in-fe-ri-or. — Pl. : posteroinferiori, -oare. — Din fr. posţero-inferieur. POSTEROpiVGtjAL, -Ă adj. (Fon. • ^des'ea substantivat, f.) (Sunet) care are ca bază dé articulaţie rădăcina limbii. Oclusivele pol fi articulate: cu buzele, oclu-sivele labiale p, b ; la dinţi, oclusivele dentale t, d; cu rădăcina limbii la vălul palatului,, oclusivele poştero-ling^âle. Graur, i. l. 50. — Pronunţat : -gu-al. — Pl. : posterolinguali,-e. —! Din fr. posléro-llnçjual. POSTÉUCA s. f. Bucată de lemn pe care se sprijină osia carului, îri timp ce.se unge; (regional) vîrtej, Cf. Cihac, ii, 280. De inima căruţei atirnau păcomifa cu feleşliocul şi posteuca. .Creangă, o. 275, cf. id. gl. 437, Gheţie, r. m., Damé, t. 13, .Barcianu,. Alexi, w., tdrg, Pamfile, j. ii, 161, id. i. c. 140. De la căruţă să nu pui pe foc... leucile, mînile, posteuca, şelele. Gorovei, cr. 55, cf. Şăineanu, d. u., cade, :.ltr?, dm, dex, h x 96, 356, xi .517. Colaci mîndri ci facé ; ;Cu ,posleuea-i framtnlcţ, Cu drucu carului, i-nlurna. Va-siliu, c. 175, com. din Straja-RAdău?!. + (Regional ; în construcţia.) De-a poslioca = numele unui joc de copii nedefinit .mal de aproape (.Găneşti—Birlad). n iii 229. — Pl. : posteuci şi posleme. — Şl : (regional) pos-tiocă s. f. cade, Scriban, d. — Din ucr. dial. noftCTamia (lit. nidcmaeKa). POSTFAŢĂ s. f. (în opoziţie cu p r e f a ţ ă) Cuvint de încheiere (cu caracter explicativ) plasat la sfîrşitul unèi cărţi. V. ep i l o g. Cf. ÂKexi, w.,0 carte de explicaţii, o post-faf'ă1 fti care iarăşi vorbeşfi "de planul cel ntăŢe. Iorga, L. i, 2$0, cf. IoJidân, l. r^ a. 206, dm, L.ROM. 195Î), nr. 1, 86. Postfaţa eăfţli... e o adevărată' p'dgină de antologie, v. roüÜ decembrie 1964, 16’7, cf. m. d. enc., dex. ’ — Scris şi : postrfafă. — Pl. : postfeţe. — Din fr. ‘postlace (după fală). POSTGLÂCIAR, -Ă adj. Care a avut loc după epoca glaciară cuaternară, care aparţine acestei perioadei! privitor la această perioadă, specific acestei perioade. Cf. cade. -v, -^Pronunţat: -ci-ar. —Pl.: postglăciari, jfc. — Din.fr. poştglaţlaire. ' POSŢÎ yb. I^. 1. ï n t r a p, %, şj (învechiţ) refl. A ţine post8 (l),>a respecta postul3. V. ş,j una. Intr u iale aflară-me că mi-amu postitu înlm băsearecă. cod-vor. 62/13. Postescu-mă de doduo ôri în săptămînă -şi ta zeâcea dau den iot cît cîştig. Coresi, ev. -i’l.^Nu se ngreoiază, nici se slăbeaşle poslindù-se de tăriia buca-a. telor. id. ib. 83. Şi ceia ce s-au' posiilu şi 'ceia ce nu se-qu postfiubucuraţi-yă astăzi (a. .IfjQO). isuy/;‘P. bătr. n» 80a/7. Nu- cheamăţnişe[ii] „..--i>£ă-i, mf/fuiajsciâ şi nu se poslescw dé 'păcatele sale', côb. tod. 210. De 15611 t’OSTIIK — 1117 — postîmpi va naşte in postul cel mare să postească 40 de zile. PRAy. gov. 54v/4. Călugărul. . . să se postească o zi. ib. 123r/17. Să să postească hiecare creştin. Varlaam, c, 34, cf. 352. De-ar giurui neştine ori ce giuruinţă să facă.,.. sau să să postească, prav. 255. Dară cînd postifi nu fireţi ca cei făţarnici, trişti, n. test. (1648), 8v/4, cf. 93v/6. Să postim miercurea şi vinerea, iară sîmbăta să ne strîngem la rugăciunea cea de dimeneaţă. Cheia În, 3v/24. D[o.]mnul postind... au biruit pre diavolul. Biblia (1688), [prefaţă] 8/33, cf. 67a/8, anon. car. Defăima legea creştinească şi posturile..... pentru că-i era cu urit a posti. Muşte, let. iii, 20/7. Porun-cindu-i ca să să postească intru multe zile. Varlaam-Ioasap, 79v/ll. Nici postindu-ne mult, iar fără a avea ,fapte bune nu ne foloseaşte. Mumuleanu, c. 30/1. Cînd posteşti fă şi bine. Pann, p. v. i, 142/11. Eu postesc miercurea şi vinerea. Alecsandri, ţ. i, 310. Noi să postim şi găinile să le lăsăm lor. VlahuţX, o. a. ii, 95. Omul prin rugi drepte s-a legat ca să postească ! Coşbuc, p. ii, 137. Unii postesc pentru a fi feriţi sau a se vindeca de boale. Candrea, f. 215. Cine va posti cu post negru... nu va avea pagubă în sămănături. Pamfile, .cr. 26. De ce... n-ar posti un călugăr macar patruzeci de zile pe lună. Hogaş, dr. 05, 249, Deşi era în postul mare, Sică... nu postea niciodată. .Brăescu, o. a. 1, 250. De felul meu sînt pustnic şi postesc. Ar-ghezi, vers. 297. Am să postesc, să fin tradiţia, să dau exemplu. CĂlinescu, e. o. ii, 216'. In ziua de ajunul Cjrăciunului să posteşti pînă la ziua jumătate, şez. xii, 158. Şi mereu postesc Trei zile de vară. Balade, iii, 32. <0> Intranz. (Cu complement intern) Postul iaste dar mare, ce să-l postiţi de toate. fl. d. (1680), 40v/5. [Fură] ceapă, ca să poală posti postul Săm-Pe-trului. Şincai, hr. iii, 142/31. Cerul să slăveşti, Posturi să posteşti. Teodoresou, p. p. 37. O T r a n z. (învechit şi regional) Cela ce o va cinsti [vinerea mare] şi o fia posii, 7 dzile să fie lui sănătate (cca 1580), cuv. d. bA.tr. ii, 155/18. Bată-te, leleo, pe linei Cele patruzeci de zile Ce le-am postit pentru. tine! Jarnîk-Bîrseanu, d. 259, cf. şez. iii, 199. + T r a n z. (învechit) A supune, a obliga la post3 (1). Să supţiem trupul şi să-l ţinem şi să-l postim şi să-l învăţăm irupul, cd să biruim păcatele. Coresi, ev. 539. 2. Intranz. A răbda de foame, a nu mînca nimic ori a mînca insuficient, prost; a flămînzi. Cf. Drăghici, r. 76/10. Cînd nu e în stujbă, e omul cel mai de treabă, dar posteşte. Negruzzi, , ş. i, 250.. El mînîncă cît un casier, şi'noi... posteşte rbb'úl^iuí Dumnezeu.. .., mi s-au lungit urechile de foame> Alecsandri, t. 1, 440. Povestea ta e preţul mesei mele de mîine. Nu pot nici să postesc, nici să mănînc cu nasul in farfurie. Galaction, a. 245. Masa se prelungeşte peste măsură, neomenos spectae'ol sub ochii celor ţinuţi să postească, în ^picioare. C. Petrescu, î. ii, 144. Ai# postit trei zile ddr’m-dm fnvăfat minte. Brăescu, a. 11'4. Nu-s turcii oameni de omenie! Ne lasă o zi întreagă să postim. S.ADoVâÂNu, o, 11, 90. Cît 'fuseşi la fnă-ta feată PtistU ş&pţămînii toată... Duminica ajunai Pînă mi te căpătai. TEODpREScü, p. p. 27i. F i g. Lasă-mă să jiţ&>n-frup't c-o sărutare că-i demult dé cînd postesc. Alec-SXÎfDRI, t. 1, 266. ' — Prez. ind. : postesc. — Din slavonul iwcthth. POSTÍIE s.,f/ v. pTistaie. POSTÍLIÓN s. m. v. poştalion. ■ O' POSTÍN subst. v. poştin. POSTI0CĂ s. f. v. posteucă. POSTÍRE s. f. Acţiunea de a (s e) posti şi rezultatul éi. 1. Respectare a posţulul3 (1); p. e x t. (învechit) post3 (1); (învechit, rar) postitnră. Cf. posti (1). Nu sint mincările şi bearea împăfăţiia ceriului, ce dereptaieă -şi po'stireă şi cuviinţa. Córesi, ev. 529, cf. 481. Oarecui se va părea de la dinsul postire. dese va posti dumineca anatem să fie. prav. gov. 140r/14, cf. 155T/15. Omorîndu-ţi trupul cu postirea. . . sufletul l-at invitat. Minerul (1776), 42vl/22. Te du la locul postirii tale fiind păzit cu pacea Domnului. Varlaam-Ioasaf, 77v/23, cf. lb. Prin rugăciuni şi postire Dumnezeu l-au ascultat Şi după a lui dorire cu un prunc l-a mîngîiat. Pann, p. v. ii, 5/18, ct Polizu, Barcianu, v„ ddrf, Alexi, w. 2. (Rar) Cf. posti (2). Cu toate bâlăile... şi păşirile, băiatul rămînea îndărătnic. Sadoveanu, o. v, 54. — Pl. : postiri. — V. posti. POSTÎŞ, -Ă adj., s; f. (Franţuzism) 1. Adj. (Despre păr, gene, sprîncene etc.) Fals, artificial; adăugat. Cf. Barcianu, Alexi, w. S-a pipăit deasupra nasului unde se îmbinau Sprincenele groase, de teanih... să nu se fi desprins ca o pereche de sprîncene postişe. C. PetrÎescu, î. ii, 73, cf. dm, dex. <> F i g. Lumina însăşi cade piezişă în acest univers postiş şi strîmb. v. rom. noiembrie 1962, 96. 2. S. f. Meşă (1) adăugată la părul n^ţyral. Cf. DEX. — Pl, : postişi,-. -,e. , , — Din fr. postlcke. POSTITOR, -OÂRE adj. (învechit; adesea substantivat) (Persoană) care posteşte (1), care respectă posturile3 (1) sau care rabdă de foame. V. postnic1 (I). Aşa făcea şi ei; cîndu se postiia, ei-ş strămuta faţa, derept să-i laude oamenii. Şi se arăta postitori. Coresi, ev. 50, cf. 200. Să fie... de Dumnezeu iubi-toriu, derept, cuvios, întreg de minte, postitoriu, 'curai. id. l. 524/13'. Era înţălept şi postitoriu cuconul. Dosoftei, v. s. 'octonîbrie 51r/9. Viaţa postitorilor fericită iaste. Molitvenic (sec. xvii), 303, cf. lb,‘ Barcianu, v., ddrf, Alexi, w„ Şăineanu, d. u„ cade, Scriban, d. + (învechit, rar; despre viaţă, trai) Care se desfăşoară în posturi3 (1). Viaţa cea postitoare este asemănare' vieţii cei nestHcate ce va să fie'. Antim, p. 145. — Pl. : postitori, -oare. — Posti + suf. -tor. .POSTITCRĂ s. f. (învechit, rar) Postire (1).; (Ruda drăcească) nu iase intr-alt chip, numai cu rugăciunea şi cu postitura. Coresi, ev. 83. — Posti -f suf. -tură. POSTÎMPÎ vb. IV,. Intranz. 1. (învechit ; adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,către“) A se îndrepta (spre...)’; a se apropia (de.i.)i Pos-tămpiţi (a p r O p i a ţ i - v ă h, d) cătr-ănsa’ şi lumi-rafi-vă şi f¿aţele voastre nu se voru ruşir'a. psalt. 59. Şăzînd 7[su]s în pădurea Eleonului postînpiră cătră-n-sul ucenicit]' tetraev. (1574), 242. Postîmpiţi căir-îns şi' laminafi-vă. CotiEsi, ps. 83/2. Postîmpi câtră miiari şi-’i spuse... id. l. 110/6. Să spămăhtă şi'de frica ţepeni şi înainte nu putea să mai postîmpască. Var-laam, c. 460, cf. st. lex. 164/2, Scriban, d. 2., (învechit, rar; de obicei urmat de determinări introdusei prin prep. „de“) A se îndepărta (de cineva); a pleca (de undeva); f i g. a se înstrăina (de cineva); (învechit) a osţîmpi (1). Nu ostămpi (pâstămpi d, te m u t a c, c*i’ p u r c e d e h) de mere,... că nu e agiutoriu mie. psalt. 36. Lăsă dieul ce feace elu, şi ostămpi (postîmpi d, se deiungă c, delu gâ-se v) dzeul cel ce spăsi elu. ib. 314. Că greşim şi' fără-legimu ostămptmu (postămpind p, d elu n g ă;m u-n e v) de tire şi preagreşim întru toate. ib. 327. — ScSri's şi: postînpi. — Prez. ind.: posifmpesc: — Şi: postănipi Vb. IV. — Din Slavonul n»cf.wiHTH. 12620 POSTÎRNAC — 1118 — POSTORON'e'Ă 1’OSTiKXAC s. m. v. păstîrnac. . ,, IVQŞTÎRNAP s. m. v. pâstîrnap. POSTLÎCEÂL, -Ă adj. Care urriife&ză după ab’^oi-tiirea liceului; pe care îl urmează cefbar.e au absolvit llcei.il. Invătămînt postliceal. Şcoală postliceală. — Propfinţat; -ce-al. r- Pl. : postlieeali,. r-e. — Post-l + liceal. POSTLUDIU s. n. (în opoziţie'cu prrfudiu) Episod final al unei compoziţii muzicale în care sînt reluate teme din cuprinsul ei. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : postludii. !'- — Din germ. l’ostludîum. POSTMAISXQR ş. m. v. poştaineşter. POST J1ERÎ DÎAîV, -Ă adj. .(în opoziţie cu ,.ş in t ei-m e r Ixţi â n) Care, este şituă,t ^¡şau .parş. are loc. în cursul după-amiezji; de după,-amiază. Qare 4« neaţfi sau aritemeridiane,.., oape de seară s.gp.pqsU meridiane. Cui)ianu.,c..1.80, cf, ddrf,, Barcianu, Alexi, "w., Şăineanu, d. u. nouă, ,ppsl-n).şridiaţf,e’..., Şună. lung tşi monoton Ornicul cu tril cadrane. Topîrceanu, h. 68'} Veneau acolo încă de pe la''ceasurile cinci ppst-meridiane şi s-apucau la dans. I. Botez, şc. 212. Făcură o adevărată reuniune postmeridiană;: la-care luă parte Stănică şi Olimpia. CĂlinescu,,,1(b. :o. ,.iit 246, ef. fd iv, 65. -O (Substantivat) Ziua se împărţea în trei: ,,antemer.idiane, amiaza -şi postmeWdţiahe^.'SA.-D.OVEANUj.O. in, ,333. '< ' . Scris- şi : post-meridiam a- Pronunţata -di-crn. .rirtsBl..postmeridieni,, -e şi postmeridiani, »*£.'■ ■ *r,©in fr. postmeridien. . l’DST^M<5RTEM adv. ■iAdşş.ea adjectival; în legă-ţvn$. cu aujjel.e ţitliiri, distiţi,&ţijjllacprdaţ;^' oamenilor ¿lustri) (^are,|3ţe loc,, se aco.rdâi, ţ$fe) djjpş.. moarte. MfatU&cP a fost proclamat.membru denqnaare post7mor-t,emrff^Accidemiei,. SAjjovE^gţj, e. 7-Ş.„;iţn caz de decorare, ..p&strjnqrtem, documentele.. reşpecţiiţej J şe ^predau spre pĂşirpre faifiiliilor cflqif decpjat.U S® ¿(t&SŞ), 22. -Aure}. VlaiegL, cqnstructorul^pxţmuluL .avion românesc, a fost ales membru post-mortem al Academiei R.P.R. Scînteia, 1953, nr. 2 769, cf. dm, m■ d., enc., DEX. — Din lat. post morlem. -4- * ■ "P’OSTIVÂTÂL, -Ă adj. Care'Urtnează,’ar’e l'3c''*(îiîpă naştere. • — Pl. : postnatali, -e. ' ■ ''' — Din germ. postnatal. ' ! ; , PjâSTNEC,: rĂ, s. f. v. ¡pustnici - •' 'S -T' ,, ,• „>"/'* ' ' ' '■■■■■ ••(.> *) 5 JPOŞTSÎICI, -^¡adj. (îjjvgchiţ) %, (¿Jkflesf^gj^stanti-vaţ,) (Perşoajiă) care, pp,st.eşte <1),, papg .resgşctă, şggT tul4 11); p. ţe xţ. (ţţnţ) smerit, cţţvjos. Veniţi* POSt^mi mei^uenjli luminiei ,(cea,,A5!50). cinf, D^BĂ/nş, ii>. $57/24.,-.'.pustnic.; ' n\-. ,?■ \ .. >"V. i, JPOSTNIClŞsq, -EASCA fwlj- (îriiY^chit), ţine de pustnic, privitor la pustnic, specific jjguşlţ^i^ulgi, de pustnic. A lui nevoinţă,rpostp.ice,qty(i}lgşă, \. şi să face s'ăborul lui. Dosoftei, vj> s. iarttiarie 10r/21; Osl'ê-niniele, eealevpostniceşti ori rtevoinţele intru mir ca .bună -mireazmă «-an •• prefăâat:-Mttmmt (il776), 82*/23; Aiu avea vreun gînd rău spre,.cele ce înflorea cu mai mari nevoirifè':postniceşti;’ Varlaam-Ioasaf, 52*/l.. — PL posthiceşii)' 1 ' ■ ' ' 1 '•«— Postule* + Slk. -eût: '' •••••• POSTNICfiŞTE adv. (învechit, rar) Ca un pustiiic, în felulipiistniGilbr. ' tfnii sfîrşindu-să'muceniceaşte,... iavă, ; ; Postule* -f- sili. -ie. ' " îfenOŞÎ; s. î. ■'ţînvectot, rar) Femei'6 care duce ¡viaţŞ de pustnic. Străliicit-ai eu fapte bane ca-o post-nif ă i crèdiricïoasâ. MîNëiul (1776), '80V2/2-8. ; • • Pl. . '■ ' ; ■ —'T)in sîâ%nut nocTKiiH^/1 1 ?P0STNÏ)MÎ1VAL, -Ă si;n., adj. (Cuvînt) care proL vine dititr-o formaţie nominală (3). Cf. Bm; m. d. ei^c., dex:.' ■ - ■ '■ ...... ■ Pl. : postnorninalt, -e. ■ — Post-'-fnomihal. POSTOCHÎK s. f. (Prin sudul Dobr.) Pernă (mică) de obicei,umplută cu paie. Cf. h ii 244, Coman, gl. “ Pl;‘• tposiochfi: — Şi':’ postăe;hie' s. f. *r ii 244. r w^tiifnbïogîà'1 liecunoscut'ă. u . '. ’>t . i i ■' POSTUMA!.1 s. n. $v. podmol. ‘fepSŢOE^li^TÎÎRl^ -Ôÿife! . adj. VlCar e şpro duce, apare, se face în urijja^unei operaţii chirurgical^. , Cf. (JL,, D,ţl, .pN^, M. D, ENC.j DKX. .; • — Plpostoperatorii. , uit >t •Din ifr. postopératoire.. PtdSŢ,9ţjjţ.NflĂ ş/f., v. pofs’tprrincă. POSTORNÂGI S. m. V. păstîrnac. POSTOHOAKĂ . s. f. v.’ postoroncil. . i i) . ¡'. îVfcV- . P0SŢ,0I10AXCĂ s. f. v. postoronçô. 'u.tÇpâTbft%)Ç f. (Regional,^ mai ales în Mold.) Fu^jgj, l^pţ saù,«ç^rçà legaţe de crucea căruţei şi'de liaiÿÿr’i, amorulça^ora Acalial trage vehiculut; fji^ie şaujanţ^car.e lé^gâ Jjeuca de carîmbul căr^m * i liiAă, Creajîgă, a. 16. — ,pi. ; pqşffiţţ}$£i,.. — Şi : postoroâcă (com. din Y^sţiui), postorqâncă (şpR^ij, postprincă (Pamfi^(,^„c. 12644 POS'BORUNT.Ă — '1119 —- POSTROMANTIC 134), p.ostorújicü (Damé, t. 11, Pa&gu, c. 192), poş-toróncá (i. cr. iii, 88, com. din Straja-Rădăuţi) s. f. — Din ucr. nocropoHOK, rus. noCTopoHita. 1' OST ORÍ'N CĂ s. î. v. postoronca. POSTÓ VII- s. f. v. păstaie. - POSTOVÓL s. n. v: prostovol. POSTPALATÁL, -A adj. (Fon. ; adesea substantivat, î.) (Sunet) care este articulat în partea posterioară a vălului palatului2. V. gutural, v éTa r. Cf. cade. Tendinţa de a elimina, in anumite condiţii, apendicele labiovelar al ocluzivei postpalatale apare in latină, încă din epoca preistorică a limbii. Rosetti, i. l. r. i, 96, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI. : postpalatali, -e. — Din fr. postpalatal. POşT-PĂRTUM .subst., adj. (Med.) 1. 'Subst. Pe- rioadă,(de 6 — 8 săptămîni) care urinează unei naşteri; stare a lăuziei din această perioadă ; lăuzie. Cf. der, D. MED., M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (Despre boli) Care apare în urma unei naşteri. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Din fr. post-partmn, lat. post pactum. POSTPAŞOPTÎST, -Ă s. m. şi î:',' adj. 1. S/m. şi 1, â€j. (Persoană) care aparţine generaţiei de după revoluţia de la 1848 din ţările române, (persoană) caró”6' creat, a activat în perioada imediat următoare acestei revoluţii. 2. Adj. Care aparţine perioadei de după revoluţia de la 1848 din ţările române sau postpâşoptiştilor (1), privitor la această perioadă sau la postpaşclptişti, specific acestei perioade sau postpâşoptiştilor. -Mai toţi protagoniştii lirismului postpaşopţist se trag din Muntenia, v. rom. ianuarie 1965, §*?. — Pl.': postpaşoptişţi, -ste. — - Post-« + paşoptist. . ■ , • POSTPOZITÍV, -Ă adj. (Gram. ; ieşit din uz) Ppst-pds. Cf. Barcíanü, Şăîneanu, d. u. 'Particulă post-'pozitivă. gade, cf. Scriban," d;. ’ Su- Pl.: postpozitivi, -e. > ’ — Din fr. postpositif. . .iPOSTPOZÎŢIE iş. f. (Gram.; .rar) Postpunere;s. situaţie á cuvintelor* a particulelor postpuse. Cf. ■ dn2, dex. . . v .t ■ . ‘ ■ • “ 'Pi.: ''postpoziţii. . —‘ Şi: ^ostpozitiúné 's. f. dn2, DEX. : 7 ■ ■,1 ) i-'-..' ^■’•'Din fr. postposition. POSTPOZIŢltVK ,s. f. v. postpozijiév - \'"r • .. ‘ ¿-»'.V • i POŞTPŢjNE ,vb. III., Ţ?.r ai® :z. A pune, a aşeza id,upă... ...Cf., Sţamati, jp,., Polizii, Barcianu, Alexi, vî.v,Spre, deosebire de •celelalte categorii ¿de secundare, ■,propoziţiile de acest lip sîntt- în genere,..postpuse regentei. .l. hom, 1960, nr. .1, 22. + S p ,ec. (Qram.) A utiliza procedeul poştp.unşrii. Posţpun.e . articolul, cade, , cf. Iordan, l. r. a. 206, dl, dm, scl 1960, 20, M„ ,p. enc., DEX. ■ 1 i,.;,. — Prez. ihd. : postpún. , ••< ,.;u — Post-* + pune (după fr. postposer). POSTPUNERE Si.fi Acţiunea de; a p of s t p u n e. Compunerea ordinară p.'cuvintelor slavone nu permite o asemenea combinaţiune-cu postpunerea■ euqlificati-vulut. Opobescu, s. ii,. 422, cf. Barcianu, Alexj, w. S p e c. (Gram.) Ataşare, a unu} cuvînt, a. unei silabe sau . a alţiii element; neaccentuaţ ia cuvintui precedent; encliza, (rar) postpoziţie» Modificările pro-duşe in flexiunea nominală românească sînt condiţio-ţiate». ... de ¡mele particularităţi ale limbii române mm ar fi postpunerea articolului, scl 1953v 146. La femi- nin înv.inge tendinţa de postpunere a articolului , »şi nu se mai spune decît Măriei. Graur, n. p. .1.43, cf. DM, M. D. ENC», DEX. — PI. : postpuneri. — V. postpune. POSTPlJSj -Ă adj. (Gram. ; despre anumite părţi de vorbire) Plasat după cuvîntul pe care îl determină, (ieşit din uz) pos.t pozitiv; s p e q. enclitic. Cf. cade. Legea dezvoltării articolului postpus este o lege specifică limbii române, în opoziţie cu celelalte limbi romanice. Graur, s. l. 104. Un al doilea mijloc a fost adăugarea numelui tatălui însoţit de cuvîhtul ,,fiu", prepus sau postpus. id. n. p. 73, cf. sci, 1959, i79, fd iv, 66. — PI. : postpuşi, -se. — V. postpune. POST-RESTÂNT subst. Serviciu special care păstrează la poştă corespondenţa, unei persoane, pînă cînd ¡aceasta vine -să şi-o ridice; p. fe x t. indicaţie menţionată pe plic pentru acest fel de corespondenţă. Scrie-mi tot la Neapol poste-restante. Bălcescu, ap. Ghica, a. 61‘2. Iubitule, trimite-mi poeziile .lui Alec-sandri, post-restante — sub literele Y.. Y. Eminescu, g. p. 32, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade,Iordan, l.r.a. 230. Maduc... Adio! Salutarei Să-mi, scrii,: Uranus, poste-restante. Topîrceanu, p. o. 5,8, cf. cade, Graur, e. 46, dm, m. d. enc., dex. — Scris şi : (după frt).¡-poste-restante, tpost-restante. — Din fr. poste-restante. POSTRÎG subst. (învechit) 1. Ceremonia intrării cuiva în rîndul călugărilor. S-au călugărit şi la postrig i-au fost nănaş împăratul. Dosoftei, v. ¡s. octombrie 63r/l, cf. cade, Scriban, d. O L o c. a d j. De postrig = a) (despre cărţi .bisericeşti) care serveşte la ceremonia intrării cuiva în rîndul călugărilor. Această sfântă evanghfejlie iaste a Viadicăi Athanasîe Me' postrig la călugărie (a.1697). Iorga, s. d. xiii, 3,1,1,; b) .(4eş,pre Oanî'etti) carte1'aparţine, prin călugărire, \ifi ei mâhastiri. Pălru 'tyoiă'ceX de ăpoi [Şchiopul] ctÂ'd tiu fosta episcop la Roman Âgafton, de postrig de Rîşgd [Rîşca] şi'tiu dăiii'cel părinte (a. 1649). Iorga, s. P. xi, 75. Noi fiiM de postrig de la această mănăstire:','., i-a'm îndemnat a ne face noi ctitori^ (a. 1756). Uiîicâ'riul, xiv, 182/23. ^ P. ext. Mănăstire (1 )S Vrură pătinţii de la posirig să-i adiică oasele."Şi deşchiiînd secriiil aflară svinte moŞtii 'sănătoăse. DoSoftei^ ’v.' s. septembrie 33T/23. • r " 2; Tagmă călugărească; p. g e ti e r. stare socială^ ran^’fl). Călugărul,., sa nu iasă dk ,ld'‘p6Strigdl lu,i fără de'o nevoie morK'lPBAV. GoV. 104r/19. Călugăkil nu i Se cade'să-ş lase pdstrigtil lui. ijs, 154r/15. Şi-i sărăciră, de rămasară cum ¡¿su foStu po'strigul, mojici. Neculce, l. 119, cf. tdrg, cife'E, Scriban, d. - Pl. : ? ''■■■ ' ' ■' -l'Din slavonul nocrpHrii. y * • •'? '• . I POSŢjţi,GĂŞ s. m. (Înve5hiţ,j,,rar) Persoană (mai ales călugăr) care fine de un postrig (2). Ep[i]sc[o)pul s.ati..popa.¿ce. nu-ş va învăţa cu de-adîns’'postrigaşii:lui ş.i o,amenii,î$.trui credinţa cea bună să se desparţă. .prav. gov. -teVIlS. i- ■, ;i. — : poslrtgaşi. . .. i ' ... , ,•■ : :: — Poslrij/ suf. -aş. . . . POSTRIGf vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se călugări. Se vor postrigi călugări fără de învăţătura părinţilor lor. prav. gov. 72v/14l. '1 •’ — Prez, ind. : postrigeşc. — V. postrig. ,, POSTRÎIVGĂ s. f. v. postrungă*. ; ; POSTROMA\T1C, -Ă adj. fiare,apatţi&e perioadei posterioare Eomantismului ,(1), privitor la s;ceastă perioadă, specific acestei perioade. Multiplicarea posţ- 12662 P0STR0NAC —. 1120 — POSTULANT romantică a curentelor literare produce împletirea contradictorie a fenomenelor de decadentă cu unele progrese ale cunoaşterii artistice, s mai 1960, 91. — Pl. : postromantici, -ce. — Din fr. postromantique. POSTRONÂC s. m. v. piistîrnac. POSTROVÛL s. n. v. prostovol. POSTRIÎGĂ S. f. v. păstrugă. POSTRTÎNGĂ» s. f. (Regional) Strungăreaţă (la dinţi). Cf. dr. v, 288. Cel care are un loc gol între dinfii din faţă, o răriturâ între dinţi, se zice că are postrungă. arh. olt. xxi, 273. ,,Strungă“ ,,răritură între dinţi“ a fost înlocuit prin ,,postrungă“. scl 1957, 243, cf. Ciauşanu, gl. Ai fi bun de covrigar cu păstrunga care o ai între dinţii dinainte. Com. din Sălişte-Sibiu, cf. alr i/i h 31, Lexic reg. 50, l. rom. 1960, nr. 5, 35. f P. anal. Crestătură făcută (ca semn de recunoaştere) la urechea vitelor. Crestatul urechei se numeşte postrungă. Damé, t. 29, cf. Şăineanu, d. u. + (Regional Zăbală (care se pune în gura cailor) (Pieptani—Tîrgu Jiu), alr i 1 126/839. — Pl.': postrungi. — Şi : postrîngă (Udrescu, gl.), păstrângă s. f. — Cf. strungă. POSTRtfNGĂ» s. 1. v. păstrugâ. POSTSCÉNIUM s. n. Parte a unui teatru antic, situată în spatele scenei. Cf. dn2, dex. — Pronunţat : -ni-um. — Pl. : postsceriiumuri. — Din lat. postseenium. PÔST-SCRÎPT s. n. v. post-scriptum. PÔST-SCRÎPTU s. n. v. post-scriptum. PÔST-SCRÎPTUM s. n. Text care se adaugă la sfîrşitul unei scrisori, după ce a fost semnată. Cf. I. Golescu, c„ Negulici, Stamati, d. în scrisoare era un post-scriplum. Negruzzi, s. i, 65. Se ruga pentru binecuvîntare şi se recomendui prin un posţ-scrîpt demoazelei. Calendar (1859), 46/14, cf. trot.-pop., n. D., Barcianu, v. într-un postscriptum apoi, conjură încă o dată pe dezolata mamă sa nu uite de boboci. Caragiale, o. ii, 119, cf. ddrf, Alexi, w. Postscriplum-ul i se înşiră în minte. Gîrleanu, n. 80. Senzaţia cea mare se afla totuşi în post-scriplum. Rebreanu, i. 87, cf. Şăineanu, d. u. Sînt nevoit să merg mai departe cu acest post-scriptum. Galaction, a. 10,6. Un post-scriptum îl zugrăvea întreg. C. Petrescu, î. i, 121. S-ar putea adăuga, dar numai parţial, post-scriptum. Iordan, l. r. 85, cf. id. l. r. a. 97, l. rom. 1959, nr. 1, 87. — Scris şi : postscriptum. — Şi : (Învechit) pdst-scrip-tu (Polizu), pôst-script s. n. — Din fr. post-scriptum, lat. postscriptum. POSTSINCRÔN s. n. înregistrare în studio a dialogurilor (sau cuvintelor), muzicii, zgomotelor etc. unui film cinematografic, în concordanţă cu imaginea filmată în prealabil ; postsincronizare. Improvizează un postsincron la faţa locülui, pentru noi. Cinema, 1969, ni-. 3, 3. — Pl. : postsincronuri. — Postverbal de la postsincroniza. POSTSINCRONIZA vb. I. Tranz. (Cinema) A efectua un postsincron. — Prez. ind. : postsincronizez. — Din fr. postsynchroniser. POSTSINCRONIZÂRE s. f. înregistrare în studio a dialogurilor (sau cuvintelor), muzicii, zgomotelor etc. unui film cinematografic, în concordanţă cu ima- ginea filmată în prealabil; postsincron. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pl. : postsincronizări. — După fr. postsynchronisation. Cf. postsincroniza. POSTSINCRONIZAT, -Ă adj. (Despre filme cinematografice) în care dialogurile (sau cuvintele), muzica, zgomotele etc. înregistrate în studio sînt puse în concordanţă cu imaginea filmată în prealabil. Cf. Cinema, 1968, nr. 4, 13. — Pl. : postsincronizate. — V. postsincroniza. POSTŞCOLAR, -Ă adj. Care urmează după absolvirea unei şcoli; pe care îl urmează cei care au absolvit o şcoală. Cf. dn2, dex. — Pl. : postşcolari, -e. — Post-1 -f şcolar. Cf. fr. p o s t s c o 1 a i r e. POSTTONIC, -Ă adj. (Despre silabe sau despre sunete) Care se găseşte după o silabă tonică sau după un sunet accentuat. Cf. cade, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : posttonici, -ce. — Din fr. posttonlque. POSTTRAUMATIC, -Ă adj. Care se produce, apare, se manifestă după un traumatism, ca o consecinţă a unui traumatism ; care se face după un traumatism. Aceste rezultate, obţinute ca urmare a cercetărilor clinice efectuate în boli neurologice, reumatismale şi post-traumatice, demonstrează eficienţa metodei, contemp. 1961, nr. 748, 7/7, cf. l. rom. 1962, nr. 4, 390. — Pl. : postiraumaiici, -ce. — Post-1 + traumatic. POSTULA vb. I. T r a n z. (Livresc) 1. A cere (cu stăruinţă), a solicita. Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, v. Cel care... era respins de pretutindeni, ca neavînd educaţiunea cerută pentru slujba pe care o postula, > astăzi e omul de ştiinţă, învăţatul timpului. Arhiva, ii, 328, cf. Alexi, w., cade. 2. A considera, a formula sau a propune ca postulat (2), a da caracter de postulat. Romanele lui Fogazzaro postulează identic conflictul dintre pasiune şi raţiune şi-l rezolvă în sensul datoriei. Lovinescu, c. nr, 121. Alţii puneau în circulaţie cele mai fantastice şi extravagante idei asupra trecutului, postulînd adevărate ,,profeţii asupra trecutului“. D. Guşti, p. a. 79. Concepţia lui Burckhardt... postula ca orice semn de viaţă nouă în artă, literatură şi politică, să fie considerat ca o manifestare a spiritului modern. Oţetea, r. 31. Ambele speţe de metafore postulează o anumită identitate între două obiecte. Vianu, m. 44. Dezvoltarea spirituală, pe care idealiştii o postulau la temelia lumii, asigura spiritului ascensiunea acestuia, id. p. 84. Marea identitate dintre realitate şi logică postulată cu atîta insistenţă din partea unor logicieni rămtne un simplu deziderat. Blaga, z. 153. în realismul socialist omul nu este postulat doar ca o fiinţă raţională, ci şi ca cineva care, prin ajungerea la conştiinţa solidarităţii, se rezolvă ca destin istoric, contemp. 1958, nr. 589, 6/2, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Prez. ind. : postulez. — Din fr. postuler. POSTULÂNT, -Ă s. m. şi f. (Astăzi rar) Persoană care solicită un post2 (I), care aspiră să ocupe o slujbă, o demnitate etc. Postulanţi [la domnie] se găsea din toate părţile. Russo, s. 122. Postulantul nu cunoaşte limbagiul diplomaţiei ciocoieşti. Filimon, o. i, 168, cf. prot;-pop., n. .D. Vezi ceva? — Un soi de ţînţari morţi de foame... (Să juri că-s postulanţi). Alec-sandri, t. i, 427. Au umplut facultăţile de drept şi cifra advocaţilor şi postulanţilor de funcţiuni. Maio-rescu, d. i, 436. Postulantul de ieri nu mai are aceeaşi atitudine. Ajbhiva, ii, 327. Cînd vorbea... vreunui 12680 POSTULARE — 1121 — POSTUMITATE biet datornic ori postulant, nu se uita niciodată în faţa omului, ci tot pieziş. D. Zamfirescu, t. s. 12, cf. Alexi, w. După o aşteptare de două ceasuri în anticamera plină de postulanţi, Andrei pătrunsese la ministru. Brătescu-Voineşti, p. 189, cf. Şăineanu, d. u., cade. în ultimul an de carte, aceşti postulanţi aveau grijă să-şi fixeze cu grăsime cărarea părului nespălat. P. Constant, o. 127. Celălalt ripostă după o scurtă nedumerire, ... ca un şef de autoritate care ar respinge un postulant necalificat prin studiile lui. Camil Petrescu, n. 59. — Pl.: postulanţi, -te. — Din fr. postulant. POSTULARE s. f. (Rar) Faptul de a postula (2). La originea operei stă postularea idealistă a scopului urmărit. Vianu, p. 177. — Pl.: postulări. — V. postula. POSTULÂT s. n. 1. (Astăzi rar) Cerere; cerinţă, deziderat; condiţie. Mie mi se vede că tot meşteşugul diştilaţiei la aceste trei postulate se răduce... înv. vin. 87/22, cf. Barcianu, v. Părtinirea sa pentru ten-dinfile curentului nemţesc... şi-o arătă ministeriul... prin nebăgarea în samă sau chiar contrariarea postulatelor formulate şi apărate de autonomiştii bucovineni. Sbiera, f. s. 251, cf. Alexi, w. Şcoala poale înfăptui acest postulat numai dacă deşteaptă dragostea şi interesul viitorilor agronomi pentru ştiinţa ce îmbrăţişează. enc. agr. i, 101. Pădurile se plantează ţinînd seama de postulatele silvotehnice, pe fîşii întinse, contemp. 1948, nr. 113, 1/1. 2. (Mat.) Principiu recunoscut ca adevărat, de la care se pleacă într-o demonstraţie; (Logică) enunţ considerat ca prim în cadrul urnii sistem deductiv; (sens curefit) enunţ care nu poate fi demonstrat, care nu e evident prin el însuşi, dar care (prin convenţie) e considerat drept adevărat (şi fundamental). Postu-latum lui Euclid. G. Pop, g. 25, cf. Stamati, d., ddrf. în realitate, cosmopolitismul este o simplă iluzie intelectuală şi un postulat necesar pentru judecata care urmează după logica transcedenlală. Petică, o. 409. Credinţa în determinism, adică legătura necesară între efect şi cauză este, cum vom vedea, însuşi postulatul ştiinţei. Marinescu, p. a. 70, cf. Şăineanu, d. u. Unitatea psihologică este uneori numai un postulat al artei clasice, dezminţit de realitate. Lovinescu, c. v, 176. La rîndu-i, însă, aplica acelaşi postulat al autorităţii în propria familie şi faţă de subalterni. Călinescu, e. 22. Institutul internaţional... porneşte de la fapte şi nu de la anumite postulate. D. Guşti, p. a. 371, cf. Iordan, l. r. a. 165. Era un postulat al poeticţl naturaliste credinţa că adevărul' sufletelor şi al moravurilor poate fi surprins mai bine în schiţa instantanee, în secţiunea de viaţă. Vianu, a. p. 322. Metoda de cercetare inductivă... nu mai pleacă de la postulate inde-monstrabile, ci de la cunoscut la necunoscut. Oţetea, r. 318, cf. 111, Blaga, z. 60. Joseph de Maistre pleacă de la două postulate, care vor fi premisele întregii sale filozofii politice: unitatea şi continuitatea. Ralea, f. 39. De la Kant, care a apăsat în mod special asupra identităţii eului, simţul comun admite necontrolat acest postulat, id. s. t. ii, 118. El porneşte, ca de la un postulat, de la teza progresului, contemp. 1953, nr. 330, 5/5» Principiul inerţiei... constituie ceea ce se numeşte în logică un postulat. Cişman, fiz. i, 130, cf. 198. în medicină, ca şi în alte ştiinţe, nenumărate postulate de acest gen au fost răsturnate. Preda, r. 480. Cei care au împărtăşit acest postulat artistic, fără să fie însă dublaţi de uii talent autentic, n-au creat opere durabile, s mai 1960, 95. Postulatul lui Euclid a provocat multe discuţii şi cercetări. Geometrie viii, 69. Această propoziţie are în teoria glosemalică valoare de postulat. l. rom. 1966, 119. — Pl. : postulate. — Şi: (învechit) postulătum subst. — Din fr. postulat, lat. postulătum. I’OSTULATJv, -Ă adj. (Rar) Care se referă Ia un postulat (2), care are caracteristicile acestuia. De aici vine caracterul postulativ pe care îl îmbracă principiul unic al raţionamentului de inducţie. Joja, s. l. 156, cf. dex. — Pl. : postulativi, -e. — Postulat + suf. -iv. POSTULĂTUM şubşt. v. postulat. POSTULÂŢIE s. f. (învechit, rar) Cerere, solicitare (stăruitoare). Cf. prot.-pop., n. d. — PI. : postulaţii. — Din fr. postulation. POSTULfiŢl s. n. (Rar) Diminutiv al lui p o s t2 (I). Cf. DDRF. — Pl. : postuleţe. — Post* + suf. -uleţ. POSTULÎŢ* s. n. (Rar) Diminutiv al lui p o s t3. Cf. DDRF. — Pl. ; postuleţe. — Post* + suf. -uleţ. POSTTÎM, -Ă adj. 1. (Jur. ; adesea substantivat) (Copil) născut după moartea tatălui său. Cf. I. Go- LESCU, C„ PROT.-POP., N. D„ BARCIANU, V., AlEXI, W., Şăineanu, d. u„ cade. îşi creşte nepotul postum. Lovinescu, s. I, 3, cf. DM, DN2, DEX. 2. (Despre opere literare, muzicale, ştiinţifice etc.) Care este dat la iyeală, care este publicat pentru prima oară după moartea autorului. Fragmentele publicate după manuscriptul său postum. Maiorescu, cr. iii, 44. Las doamnei Şvarţ în urma mea ,,un nume“ Şi-n loc de bani... Un geamantan cu opere postume. To-pîrceanu, p. o. 96. Materialul poetic postum... abia acuma se dezvăluie într-o bogăţie copleşitoare. Sadoveanu, e. 83. Una din poeziile postume ale poetului. cl 1957, 229. O (Substantivat, f.) Este oare această postumă dusă de Eminescu pînă la forma definitivă voită de el? Ibrăileanu, s. l. 2,23, cf. id. s. 150. Cercul postumelor se lărgeşte în cele cinci ediţii maioresciene. Vianu, l. r. 38. -O” (Adverbial) Nici unul dintre aceşti tineri îndrăciţi sau euforici dispăruţi nu a înviat ca să arate postum ce-ar mai fi fost în stare să producă. Blaga, z. 233. 3. P. gener. Care are loc, se produce, apare, se manifestă, se atribuie după moartea celui la care se referă. Pentru a-i răpi chiar gloria postumă, ei răspîn-deau acum în popor odioasa anecdotă. Hasdeu, i. v. 167. De această onoare postumă nu poate scăpa nici un om de talent. Caragiale, o. iii, 13, cf. ddrf. [Artişti] ca ei ne apar, în imaginaţie şi în aureolă postumă, drept cei mai caracteristici copii ai familiei. Galaction, a. 311. Nu... de dragul gloriei pdstume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Topîr-ceanu, p. o. 91. [Po.etul] pe soclul său, e ameninţat să asiste la o ultimă tragedie postumă a să. Sadoveanu, o. ix, 260. •<> (Prin lărgirea sensului) Cu glas postum citeşte, citeşte-ntruna bardul. Scandează cu emfază. Anghel-Iosif, c. m. i, 45. Eu sînt un sarcofag de note îmbălsămate, Un album în care-o primadonă moartă Dă Gratis Un concert postum. Topîrceânu, p. o. 84. Ele trec prin viaţă, rătăcind ca suflete postume în toate locurile elegante, v. rom. aprilie 1954, 63. — Pl. ; postumi, -e. — Din fr. posthume, lat. postumus. POSTUMITATE s. f. (Livresc) Caracterul a ceea ce este postum (2), calitatea de a fi postum; perioadă care urmează după moartea cuiva. Este oare această postumă dusă de Eminescu pînă la forma definitivă voită de el? Nu apare postumitatea ei şi în redactare? Ibrăileanu, s. l. 223. Se aplică aproape dubla postumitate a autorului. Lovinescu, s. ii, 6. A şi început balul mascat al postumităţii lui Ibrăileanu. Teodo-reanu, m. u. 53. Scriitorul... nu cunoaşte vtrslă. Sau 12 — c. 1901 12689 postuniversitar — 1122 — POŞCHINĂ dacă cunoaşte una, ea nu poate să fie decît postumitatea. Perpessicius, m. iv, 314, cf. iii, 384, dex. — Postum + suf. -itate. POSTUNIVERSITAR, -Ă adj. Care urmează după studiile făcute la universitate, după absolvirea universităţii ; pe care îl urmează cei care au absolvit universitatea. Concursul de admitere... La tnvăfămîntul postuniversitar de ingineri economişti se va ţine în ziua de 10 noiembrie. Scînteia, 1960, nr. 4 973, cf. l. rom. 1962, nr. 4, 390, dex. — Pl. : postuniversitari, -e. — Post-1 + universitar. POSTIÎRĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Atitudine, ţinută, poziţie în care se află corpul omenesc sau alte corpuri la un moment dat. Cf. I. Golescu, c., Negulici. Streinul se repede la uşă. .. şi ia în faţa mea o postură înţepată. Ghica, ap. cade, cf. Barcianu, v., Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d., dl, dm, dex. 2. Situaţie deosebită (în raport cu cea obişnuită) în care se găseşte cineva (sau ceva) lâ un moment dat; atitudine deosebită (în raport cu cea obişnuită) pe care cineva o adoptă la un moment dat. însăşi Austria a spus curat la închiderea formală a conferinţilor... că ea rămîne în postură armată aşteptînd. rom. i.it. 2791/13. Ilustrul răposat e înfăţişat în postura unui orator care salută cu modestie publicul. Caragiale, o. iii, 81, cf. ddrf. El se analizează pe sine, fie că analizează pe alţii (...în diverse posturi morale trăite ori ipotetice). Ibrăileanu, s. l. 12. Fiind celibatar îi plăcea să se pună în postura unui cavaler galant. Vla-siu, d. 111. în ce postură deci se afla acum Ipsilanti fată de stăpînii săi? C. Gane, tr. v. 122. Acum sînt în postura tragică de a nu-mi putea hrăni familia. CĂlinescu, e. o. i, 97, cf. ii, 44. Găsea... o satisfacţie amară în postura de victimă a tuturor împrejurărilor potrivnice. v. rom. iunie 1954, 161. Nici una din figurile eclesiastice din roman nu este arătată niciodată în postură de adevărat preot, ll i, 132. îşi împreună mîinile în faţă într-o postură involuntară de duhovnic. Preda, r. 147, cf. dm. Cu toată postura de naufragiată, nu renunţă la prestanţa ei didactică, il ianuarie 1961, 6. Ciocănel, în postura de doctor, exprimă neocolit această critică, v. rom. ianuarie 1963, 88. Sosiţi la vreme, doamnă, sînt în nefericita Postură a celui care-a pierdut o bătălie, t iulie 1964, 42, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : posturi. — Din fr. posture. POSTVERBÂL, -Ă adj. (Lingv. ; adesea substantivat, n.) (Cuvînt) format (prin derivare regresivă) de la un verb. Uneori forma substantivului postverbal e identică cu persoana a treia a indicativului verbului respectiv. Puşcariu, l. r. i, 50. Derivatul postverbal e mai strîns legat de cuvîntul bază, mai apropiat de el decît unul cu afix. Graur, f. l. 153, cf. id. e. 44. Derivatele regresive postverbale sînt foarte frecvente în limba română, scl 1954, 305. Prepoziţia ,,la‘‘... se foloseşte rar... în locuţiunile prepoziţionale construite cu adjective postverbale. sg ii, 101, cf. dm, m, d. enc., dex. — Pl. : postverbali, -e. — Din fr. postverbal. POSXÎZ subst. (Regional; în e x p r.) A se pune cu posuzul = a se apuca în mod serios de ceva, a depune eforturi susţinute pentru realizarea unei acţiuni (Mă-ţău —Cîmpulung). Cf. Coman, gl. Se pune cu posuzul pe carte. id. ib. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. POŞl s. n. (învechit şi regional) Un fel de turban de mătase neagră (brodată cu fir); p. g e n e r. turban ; p. e x t. basma ; tulpan ; broboadă ; şal. Cine-i ăla cucapotroşu Cu-atîtea arme; ce-şi lasăpoşu Pe o sprin- ceană ca un haiduc? Bolliac, o. 146, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Peste poşul cel din cap Tu ţi-ai pune un calpac, pop., ap. şio 297. De n-aţi spune cu dreptate, Pînzele să se-negrească Ca rasa călugărească Şi ca poşu de la gîtl mat. folk. 84, cf. L. Cos-tin, gr. băn. 165. [Bărbaţii] purtau poşă, un şal de lînă făcut de femei, alr ii 3 352/47. — Pl.: poşe şi poşuri. — Şi: (regional) poşă s. f. — Din bg. îiom. — Poşă < ser. poSa. POŞ2 s. n. (Regional) Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vînătoare, poştă2; p. e x t. bucată de fier folosită în loc de alică. Cf. ddrf. Mitrut şi-a încins iaşca cu poşuri şi... şi-a luat şi puşca cu dînsul. luc. vii, 218, cf. Chiriţescu, gr. 253, Scriban, d. Proiectilul trebuie să lovească organe vitale şi... po-şurile sau poştele nu trebuie folosite în nici un caz. vîn. pesc. iulie 1962, 9. Ia văcarul vro doi sfanţi... şi-i taie de-i face poşuri, umple puşca. şez. xxiv, 26. + (Prin nordul Munt.; în formă pos) Glonţ (de vînătoare), cartuş. Cf. Rădulescu-Codin. — Pl. : poşuri. — Şi : pos s. n. Rădulescu-Codin. — Cf. p o ş t ă2. POŞ® s. n. v. poşă1. POŞĂR s. n. v. pojar. POŞARCĂ s. f. v. poştreă. P<ÎŞĂ< s.f. (Regional) Corp cilindric făcut din (tulpină de) papură sau pipirg, legat de sfoara pri-ponului de pescuit, la distanţe aproximativ egale, cu scopul dea ţine priponul la suprafaţa apei. La capătul de la larg se leagă cu o sfoară lungă o ,,tivgă“ sau ,,troacă“ (o tărtăcuţă uscată) sau o ,,poşă“, adică o geamandură de papură care pluteşte la suprafaţa apei. Antipa, p. 309. Sînt... legate din distanţă în distanţă ... o serie de tivgi sau geamandure de papură sau de ţipirig zise ,,poşuri“, cari fin priponul să plutească. id. ib. 312. Aceasta are o fringhie cu plute sau cu alte corpuri plutitoare ca d. ex. mici puşe de ţipirig sau de papură, id. ib. 451. — Pl. : poşe. — Şi: poş (pl. poşuri), puş (Antipa, p. 460) s.n., ptişă (id. ib.) s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. fr. p o c h e. P6ŞĂ2 s.f. v. poş*. POŞĂLĂTATE s.f. (Regional) Om ticălos sau care nu este bun de nimic. Fire-ar a dracului de zi, în care mă-nrudii eu cu tine, poşălălatea oţilor şi nemîncaţilor. Iovescu, n. 235. Şi dacă ştia, de ce nu ml-a spus, ca să nu mai intru în cursă cu poşălălatea lui Cocărăl? Nu mă făceam de rîsul lumii. id. ib. 256. E o poşălătate; ar durmi toată ziua. Udrescu, gl. — Pl. : poşălătăţi. — Etimologia necunoscută. POŞCALĂU subst. (Prin Bucov.) Pieptar sau cojoc făcut din piele de oaie de calitate inferioară; (regional) poaşcă1 (1), poştin. Cf. şez. v, 118. — Pl. : ? — Poaşcăl + suf. -alău. POŞCĂR s.m. (Regional) Cojocar (Mirceşti—Iaşi), cv 1951, nr. 9 — 10, 46. — Pl. : poşcari. — Poaşcăl -(- suf. .ar. P(5ŞCE s.f. (Regional) Căpiţă de fîn (Şteiu — Haţeg). alr i 934/116. — Pl. : poşce. — Cf. poş1. PtfŞCHINĂ s.f. (Regional) Cojoc vechi. Com. din Straja-Rădăuţi. — Pl. : poşchine. — Poaşcă* + suf. -ină. 12705 poşcolit — 1123 — poşircar POŞCOLÎT, -Ăadj. (Prin sud-vestul Munt. ; despre oameni bătrini) Slab şi zbircit; (despre Iructe) uscat. Cf; i. cr. vii, 51. — Pl. : poşcoliţi, -te. — Cf. poaşcă1. POŞfiRCĂ s.f. v. poşircă. POŞETAR s.m. (Rar) Meseriaş care confecţionează poşete. Cf. l. rom. 1961, nr. 3, 235. — Pl. : poşetari. — Poşetă + suf. -ar. POŞfiXĂ s.f. Un fel de pungă, de mărimi şi de forme diferite, confecţionată din piele, material plastic etc., de obicei prevăzută cu o încuietoare (cu clapă), în care femeile ţin acte, bani şi diferite accesorii de toaletă; geantă. A scos din poşetă un plic uzat. Cazimir, gr. 37. Rămîne pe glnduri, pe urmă scoate poşeta şi iscăleşte cecul. Camil Petrescu, t. iii, 40. Deschizind şi închizind încuietoarea poşetei de baga, dădu din umeri. C, Petrescu, î. i, 10. Doamna deschise poşeta, îşi pudră nasul, îşi roşi buzele, id. ib. ii, 245. Puse scrisoarea în poşetă. Brăescu, o. a. i, 6. Mi-am adus aminte că n-aveai un ban în poşetă şi că probhbil te-au dat jos pe undeva în vreo gară. Sebastian, t. 347. Deschise poşeta şi începu a cotrobăi prin ea. Sadoveanu, o. vii, 494. Are poşetă, şi în poşetă, oglindă, un harap de celuloid, o batistă, doi nasturi. Argiiezi, c. j. 144. N-avea nici un act şi nici o poşetă. Călinescu, sf 369. Umblă în poşetă, scoase o batistă albă şi-şi şleise nasul cîrn. Stancu, r. a. iv, 277. Necunoscuta scotocea în poşetă, după bani. Vinea, l. i, 9. In mica ei poşetă neagră ascunsese bucăţica de hîrtie roz cu care îşi înroşise puţin obrajii. Barbu, p. 173. — Pl.: poşete. — Din fr. poehette. POŞEZĂTÎV adj. (Gram.; învechit; în sintagma) Pronume poşezătiv = pronume posesiv. Cf. sfc iv, 93. — Pl. : poşezălive. — Şi : poşezăţiv adj. sfc iv, 93. — Cf. posesiv. POŞEZĂŢÎV adj. v. poşezătiv. POŞGÂNIE s.f. 1. (Cu sens colectiv) Larvele insectei Sciara miliaris, care. stau agăţate una de alta în număr foarte mare, tîrîndu-se pe pămînt ca un şarpe. Cf. Marian, ins. 330, Simionescu, f. r. 366. 2. (Transilv. ; în formele pojgane, pojgarnie, proj-ganie) Adunătură, mulţime (de copii). Cf. Viciu, gl., Coman, gl. Are o projganie de copii. mat. dialect, i, 286. 3. (Regional; în forma pojganie) Rudă, rudenie (Sîngeorz Băi —Năsăud). Cf. Paşca, gl. — Pl. : poşganiî. — Şi: pojgâne (Viciu, gl.), poj-gănle (Paşca, gl.), pojgârnie (Coman, gl.), projgănie s. f. — Etimologia necunoscută; POŞGHÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se forma, a apărea, a acoperi ca o pojghiţă (1). Ochii lui Căli-man se turburară; ca o pieliţă gălbuie î se poşghi pe albul lor. Delavrancea, t. 168. — Prez. ind. pers. 3 : poşgheşte. — Etimologia necunoscută. Cf. p o j g h i e, pojghiţă. POŞGHÎŢĂ s. f. v. pojghiţă. POŞICĂLÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A pierde timpul cu lucruri mărunte (Girişu Negru—Salonta). Lexic reg. ii, 87. — Prez. ind. : poşicălesc. — Etimologia necunoscută. POŞIDÎC, -Ă subst. (învechit şi regional) 1. S. m. şi f. (Rar la f.) Copil mic (slab dezvoltat). Cf. Polizu. Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poşîndicul ăsta pe mîna unei femei. Caragiale, o. i, 118, cf. ddrf, Barcianu. Poşidica tatii. în scl 1971, 409, cf. dr. iii, 716, A v 15, 16. Şi tu te-apuci de treabă, poşodicule? mat. dialect, i, 187, cf. 88, Glosar reg., com. din Straja-Rădăuţi, din Frata-Turda şi din Monor-Re-ghin. <0- (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Nişte poşodici de copii de 3—4 ani. mat. dialect, i, 187. + (Depreciativ; adesea cu sens colectiv) Copil în pragul adolescenţei; tînăr. Cf. lb, Polizu, lm. Mai încurcă lumea cîteva fetişcane, mai poşidic, ce nu s-au prins în horă. Delavrancea, s. 40, cf. tdrg. Ies la gioc tăti poşodicurili ni-ntrebati di nimi. Graiul, i, 447, cf. Coman, gl., a v 15, 16, com. din Zagra-Năsăud. + (Adesea cu sens colectiv) Persoană scundă, pipernicită, neputincioasă, urîtă ; p. e x t. om de nimic, ticălos, netrebnic. Cf. lb, lm, Alexi, w. S-au dus temeliile neamului. Le-a urmat poşidicu şi sărăcia. Klopştock, f. 335, cf. 72. Dar ştiţi cui hotărîseră s-o dea de nevastă fraţii lui? Unui ţigan,... un poşidic, de nici nu te-ai fi uitat la el. Rădulescu-Codin, î. 219. •$> (Adjectival) Eu mă ţin Că sînt voinic Fetele-mi zic Boşantic. Bl-bicescu, p. p. 207, cf. Rădulescu-Codin. Auleo, mă simt voinic, Fetele-mi zic poşintic. şez. xix, 77, cf. a vi 4, com. din Morăreni-Reghin. + (Regional; în forma pusiutic) Om mic de statură si gras. Cf. şez. vii, 183. 2. S. n. (La sg. cu sens colectiv) Mulţime, droaie (de copii mici); p. e x t. mulţime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poşidicul de vînat ce-i lot ieşea înainte. Ispirescu, l. 288. O casă de copii I Cu două mini hrăneşte ea atîta pojidic? Contemporanul, vix, 498. Mihai urmează a îmbrăţişa pojidicul, oprindu-se la fiecare. D. Zamfirescu, v.ţ. 28, cf. Antipa, p. 788, Şăineanu, d. u., Scriban, d., Băcescu, p. 43. Ce să le facă biata fată la atîtea poşîdichii dă copii, că ea n-avea şeapte ţîţe. şez. iii, 74, cf. 85. Nu mai ştie încotro sî sî cîrniascî di-atîta pojatic... era băieţ aeolu, nu ceva. ib. vi, 1, cf. Va-siliu, p. l. 26, i. cr. vi, 251. Am prins un borş de po-şodic, adecă peşti mici. Com. din Bilca-Rădăuţi, com. din Vicovu de Sus-Rădăuţi. 0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) S-adunase pojatic de lume să vadă ce-a ars şi de unde a luat foc. Udrescu, gl. — Pl. : (1) poşidici şi (2) poşidicuri. — Şi: (Învechit) poşindic (lb, tdrg), poşindoc (lb, Barcianu), poşondic (lb, Polizu) s. m., (regional) poşidichlu (Bi-bicescu, p. p. 207) s. n., poşintic s. m., poşidic (i. cr. vi, 251), poşidichlu s. n., poşindic, poşindoc (Barcianu), poşodcc (dr. iii, 716) s. m., poşodic s. fn., s.n., poşodic (com. din Zagra-Năsăud) s. n., poşotic (a v 15, Glosar reg.) s. m., pojatic, pojidic s. n„ pojodic (Scriban, d., Glosar reg.), pusiutic (şez. vii, 183), boşantic (dr. iii, 716), boşind6c (ib.), boşlndoc (ib.), foşodfc (ib.) s. m. — Din magh. posodăk. POŞIDÎCHIU s. m. v. poşidic. POŞÎDIE s. f. (Regional) Mulţime, droaie (gălăgioasă) de copii sau de oameni. Cf. Pamfile, j. iii, 93, şez. xviii, 293. — Cf. p o ş i d i c, p o j i j i e. POŞINDÎC s. m. v. poşidic. POŞINDOC s. m. v. poşidic. POŞINTÎC s. m. v. poşidic. POŞIRCAR s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Persoană care cumpără sau vinde poşircă (2). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : poşircari. — Poşircă + suf. -ar. 12722 pOŞIRCA — 1124 — poşomog POŞÎRCA s. f. 1. Prune fermentate în vederea distilării ţuicii; drojdie rămasă de la distilarea ţuicii. Gf. ClHAC, II, 280, LM, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, Scriban, d., Rădulescu-Codin, alr sn i li 251/791. + (Prin nord-estul Olt.; în forma poşercă) Fiertură făcută din seminţe de dovleac sau de cînepă pisate mărunt şi cernute; (regional) lapte de bou. Cf. Cia-UŞANU, V. 190. 2. Băutură alcoolică slabă sau de proastă calitate; (regional) holercă, liur, zemurcă. Y. p o a ş c ă2. Gilgti pe gît la vale poşircă trezită şi drojdiile-năcrite. Jipescu, ap. cade. Vasul... coprindă ambrozie sau poşircă de vin acru. Macedonski, o. i, 151, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, j. ii, 162, Chiriţescu, gr. 253. Vin, patru bani ocaua... — Poşircă! Delavrancea, o. ii, 291, cf. Arhiva, xxviii, 240. Ne căra prin cine ştie ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poşircă mucegăită şi tulbure. M. I.' Caragiale, c. 60. Politica voastră nu face nici cit un pahar de poşircă. Camil Petrescu, t. ii, 521. Dar ne-o dă îndoită gala, cu apă, mă... poşircă goală... un ban nu cîştigăm la băutură, id. o. i, 78. Vinul. . . care se vinde, poşircă, la o crîşmă dincolo de cimitirul morţilor. Teodoreanu, m. u. 151, cf. bul. fil. iv, 121, Iordan, stil. 368. Găseşti la circiumă spirt de păpuşoi ori vin adus mai dinspre munte — poşircă spelbă. Stancu, d. Ş0. Numai Nistor se îmbată cu poşircă şi opreşte vinul cel mai bun la urmă. v. rom. august 1954, 60. După ce că e poşircă, vinul ăsta mai e şi călduţ. Preda, r. 235. Beau că e bună o ţuică de prună, alminteri poşircă de-aia nu beau. v. rom. septembrie 1962, 47. Nu bragă, măă, poşircă! Teodorescu, p. p. 121, cf. chest. viii 96/12, 112/17. Vin rău, poşuarcă. alr sn i h 241/682. <0> F i g. Vehemenţa şi agresivitatea stilului îşi diluau veninul în poşircă generalităţilor şi a considerentelor abstracte. Vinea, l. i, 119. + P. ext. (Rar) Apă murdară. Apoi întreaga herghelie o pornea înapoi, îngreuiată de poşircă suplă, stămpărală de arsura lăuntrică. CONV. LIT. XLIVj, 205. — Pl. : poşirci. — Şi: (regional) poşărcă (Scriban, d.), poşercă (cade, Ciauşanu, v. 190), poşircă, poşoărcă (Scriban, d.), pojdireă (bul. fil. iv, 121), puşoărcă (Pamfile, j. ii, 162) s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. piş a. POŞIRCĂRÎE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Cantitate mare de poşircă (1). A strîns atîta poşircărie că nici cu două cazane n-o poate fabrica. Udrescu, gl. 2. Negustorie de poşircă (2) ; afaceri cu poşircă. S-a apucat de poşircărie. Udrescu, gl. — Poşircă + suf. -ărie. POŞÎDÎC s. n. v. poşidic. POŞlDÎCHIU s. n. v. poşidic. POŞÎiVDÎC s. m. v. poşidic. POŞÎNDdC s. m. v. poşidic. POŞÎRCĂ s. f. v. poşircă. POŞÎRLÎC subst. (Prin sud-estul Transilv.) „Poşidic“. Cf. dr. iii, 716. — Cf. poşidic. POŞLENfiR s. m. v. poşlinar. POŞLÎîTE subst. v. poslcţ. POŞLINÂR s. m. (învechit) Persoană care încasa poşlina. Cf. .Cihac, ii, 281, jahresber. xxvi, 37. Cu călămările în brîu ca poşlinarii noştri cei vechi. ap. tdrg. Poşlinarul de acolo era în drept a le încasa un plus de taxe, ce trebuia să-l plătească exportatorul. [ N. A. Bogdan, c. m. 165, cf. T. Papahagi, c. l., Scrt-ban, D. — Pl. : poşlinari. — Şi : po.şlenir s. m. T. Papahagi, c. l. — Poşllnă + suf. -ar. PdŞLINĂ s. f. (învechit) Taxă de export ¡pentru cereale şi vite. Cf. Cihac, ii, 281, tdrg, jahresber. xxvi, 37. Din vremi mai vechi, chiar şi pînă în epoca lui Mihai Sturza Vodă, nu cuprindea şi laxele ce erau aşezate asupra trecerei vitelor peste hotare, numite poşlină. N. A. Bogdan, c. m. 165, cf. Scriban, d. — Pl. : poşline. — Din rus. nouijiima. POŞMÂGI s. m. v. posmag. POŞMÂG* subst. (Regional) Căpiţă defîn(Zagra — Năsăud). Cf. Paşca, gl. — Pl. : ? x — Etimologia necunoscută. Cf. poş1, p o ş c e. POŞMÎRIDRÎ vb. IV v. posmindri. POŞMlNDRÎE s. f. (Prin Ban.; cu sens colectiv) Glume. Cînd înşiep ei la poşmîndric. L. Costin, gr. băn. 165, cf. cv 1950, nr. 5, 32. — Poşmindri -f suf. -ie. POŞMOÂGĂ s. f. v. posmoiigă. POŞMdGEA s. m. (sg.) (Prin nord-estul Olt.) Om bătrîn lipsit de puteri, neputincios, prăpădit, hodorogit; (regional) posmoagă. Cf. Lexic reg. ii, 16. — Cf. p o ş m o a g ă. POŞMdL subst. v. posmol*. POŞMâTE s. f. (Prin Bucov. ; în e x p r.) A veni cu toată poşmotea = a veni cu toţii, cu mic cu mare. Cf. Scriban, d. — Cf. poşidic, p o ş i d i e. POŞOÂR s. n. Foaie de carton sau placă de metal, de lemn etc. pe care a fost decupat un ornament, o literă, o cifră pentru a servi ca şablon. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : poşoare. — Din fr. pocholr. POŞOÂRCĂ s. f. v. poşircă. POŞODÎC s. m. v. poşidic. POŞODÎC s. m„ s. n. v. poşidic. POŞODÎC -s. n. v. poşidic. POŞOLdG subst. (Regional) Bucată (mare) din ceva; (regional) poşomog (1) (Suseni—Glieorghieni). Cf. Viciu, col. 185. Ne mai cinsteşte gazda C-un po-şolog bun de porc, Nouă ni se pare că-i porcu-ntreg, id. ib., cf. 203. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. poş2. POŞOMdC s. m. v. poşomog. POŞOM<5G subst. 1. Subst. (Prin Transilv.) Po-şolog. Cf. Viciu, col. 203. 2. S. m. pl. (Regional) Fire de cînepă răsărite tîrziu şi nedezvoltate sau rămase după recoltat; (popular) poghircă (1), (regional) bîrzoci. Porghicii.. în Ardeal bîrzocil, poşomogii sau podbicii sînt firele de cînepă cari n-au putut creşte mari. Pamfile, i. c. 203, cf. id. a. r. 170, jahresber. xix, 93, Viciu, gl. 3. S. m. (Regional; în forma poşomoc) Epitet dat unui om mic de statură (care merge împiedieîndu-se) (Măţău —Cîmpulung). Cf. Coman, gl. — Pl.: poşomogi. — Şi: poşom6c s.-m. Coman, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. poş2. 12750 POŞONDÎ C — 1125 — POŞTALION rOŞONDÎC s. m. v. poşidic. POŞONFÎR s. m. (Regional) Şef de post (de jandarmi) (Frătăuţii Vechia Rădăuţi). Cf. l. rom. 1960, nr. 3, 80. — Pl. : poşonfiri. — Din germ. Postanftihrer. POŞOR s. m., s. n. v. porcuşor. I’OŞORÎX subst. (Prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Diminutiv al lui p o ş o r. V. porcuşor (4). Cf. alr i 933/69, alr sn i h 131/105. — Pl. :? — Poşor + suf. -ei. POŞORÎ vb. IV v. porşori. POŞ.ORl vb. IV v. porşori. POŞOTÎC: s. m. v. poşidic. POŞOVÂICĂ s.f. I. (Ban.) Glumă; p. ext. minciună (I 1); înşelătorie. Cf. cade, com. din Banat şi din Oraviţa, L. Costin, or. băn. 166. <$> L o c. vb. A umbla cu poşovalca = a minţi; a înşela. Cf. cade, com. din Banat şi din Oraviţa, L. Costin, gr. băn. 166, Coman, gl. 83. 2. (Prin Ban.) Piedică (ce se pune cuiva ca să cadă). Cf. Novacoviciu, c. b. i, 17. 3. (Art.) Numele mai multor dansuri populare (din zona Caransebeşului, Făgăraşului etc.), de tipul brîu-lui, haţeganei ori asemănător cu căluşarii, cu mişcare în general vioaie; melodie după care se execută aceste dansuri. Cf. Tim. Popovici, d. m. 81, Pamfile, j. iii, 11, Varone, d. 125, h xvn 19, 142, xvm 27, 48, 284, com. din Banat şi din Oraviţa. Ei au nişte jocuri a lor proprii, asemenea jocului numit poşovaica. Novacoviciu, ap. cade, cf. Lexic reg. ii, 52. + (Prin Ban.) Epitet dat unui om care merge legănat. Cf. L. Costin, gr. băn. 166. — Pl. : ? — Şi : poşovoâlcă s. f. m. d. enc., dex, Novacoviciu, c. b. i, 17. — Cf. p o ş o v ă i. POŞOVÂLĂ s. f. v. poşoveală. POŞOVÂLCĂ s. f. (Regional) Urdă nefiartă bine (Runcu Salvei —Năsăud). Cf. chest. v 84/67. + (în forma poşovarcă) Lapte smîntînos (Runcu Salvei — Năsăud). chest. v 104/67. — Şi: poşovarcă s.f. chest. v 104/67. — Etimologia necunoscută. POŞOVÂRCĂ s. f. v. poşovalcă. POŞOVĂÎ vb. IV. Intranz. (Ban.) A glumi; p. ext. a minţi (1). Com. din Oraviţa, cf. L. Costin, gr. băn. 166, Coman, gl. — Prez. ind. : poşovăiesc. — Cf. ser. po salivaţi se. POŞOVEÂLĂ s. f. (Prin Ban.) Totalitatea elementelor (din lemn) care fixează acoperişul de paie sau de stuf al casei; felul în care este lucrat acest acoperiş ; p. e x, t. creştetul (din paie sau din stuf al) casei. Cf. L. Costin, gr. băn. 166, Coman, gl., chest. ii 253/1. — Pl.: poşoveli. — Şi : poşovâlă (L. Costin, gr. băn. 166), paşoveală (Coman, gl.) s. f. — Cf. ser. p o s i v a 1 k a. POŞOVOÂICĂ s. f. v. poşovalcă. POŞPEAlVG s. m. v. puspan. POŞTAGÎU s. m. (Rar) 1. Diriginte de poştă1 (I) (la ţară); (învechit) poştameşter, poştar (2). Cf. Iordan, l. r. a. 159. 2. Factor poştal. Cf. scl 1971, 409. — Pl. : poştagii. — Poştă* + suf. -agiu. POŞTÂL, -A adj. Care aparţine poştei1 (I), privitor la poştă1, folosit de poştă1, de poştă1. Guvernul a primii la 23 schimbarea... tractatului postai, cr (1848), 23/47. Singurul mijloc ce ne dă art. 17 din condiţiile poştale. Dîmboviţa (1859), 3732/67, cf. Barcianu, v„ ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Costache avea obiceiul să încerce de a da restul, la unele sume plătite, în timbre poştale. Călinescu, e. o. i, 144, cf. Scriban, d„ dm, m. d. enc., dex. <$> Factor poştal (şi, rar, substantivat, m.) = angajat al poştei1 (X) care duce corespondenţa la domiciliu ; 'curier, poştar (1), poştaş (2), (rar) poştagiu (2), (regional) poştalăş, poştalău. Cf. cade. De la două a sosit poştalul. în scl 1971, 409, cf. dm, m. d. enc., dex. (Neobişnuit) Pachet poştal = colet. Să-mi cumpăraţi de 5 lei icre negre tescuite. .. şi să mi le expediaţi îndată prin pachet postai la adresa mea. Caragiale, o. vii, 426. Carie poştală (şi substantivat, f.) = bucată de carton de formă dreptunghiulară, cu unele indicaţii de adresă şi francare imprimate pe ea, care se foloseşte la corespondenţa scurtă expediată prin poştă1 (I). Ai primit poştala mea? Bassarabescu, v. 153. Să primesc dc-acasă o poştală numai cu trei rînduri, să aflu eu că mi-s copilaşii sănătoşi. Mironescu, s. a. 127, cf. Scriban, d., dm, dex. + (Substantivat, m.; rar; în forma postai)' Poştă1 (T). Jandarmul îşi puse carabina în spate, îşi trase chipiul pe ochi... şi ieşi din localul poştalului. VlSSARION, FL. 121. — Pl. : poştali, -e. — Şi : postăl, -ă adj. — Din fr. postai. POŞTĂLĂŞ s. m. (Regional) Poştaş (2) (Scărişoara — Abrud), alr sn iii h 874/95. — Pl. : poştalăşi. — Cf. magh. pastâlâs. POŞTALĂU s. m. (Regional) Poştaş (2) (Sîn-mihaiu Almaşului —Zălau). Coman, gl. — Pl. : poştalăi. — Poştal + suf. -ăa. POŞTALI6N s. m., s. n. 1. S. m. Surugiu (la o căruţă sau trăsură de poştă1, la un poştalion 3); (învechit) poştaş (1). Cf. drlu. Intră cu doi postilioni carii aduc un săpeţel şi alte lucruri de călătorie. Asachi, ped. 13/1. Poştalionul frigea pe cîte unul mai cutezător cu biciul. Codru-Drăguşanu, c. 49. Poşta rusească zboară ca vîntul şi poşlalionii se aşază pe capră. id. ib. 187. Poştilionul nu iese dintr-a lui. cr (1846), 68V26, cf. Stamati, d. S-ar lăsa. .. la o dulce reverie, dacă pocnetele biciuşcei postilionulai şi. prozaicele lui răcnete nu l-ar turbura. Negruzzi, s. i, 191, cf. 197. Tre-cînd în Valahia, călătorul întreabă pe un postilion. Dîmboviţa (1858), 8xl&5. E de prisos a promite poştalionului un frumos Trinkgeld, e... de prisos a-l ameninţa. Filimon, o. ii, 174, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, v., Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dex. 2. S. m. Cal folosit (împreună cu alţii) la un poştalion (3), la trăsură. De la vezeteul am luat 30 potcoave de la 6 postalioni ce li-au perdut pe drum. Asachi, ţ. 22/23. Să găteşti degrabă o trăsură cu 8 poştalioni pentru Zoiţa. Millo, în pr. dram. 348. Spune surugiilor să înhame poştalionii la trăsura cea galpănă. Alec-sandri, t. 484. Mihai mîna poştalionul de la trăsura lor. D. Zamfirescu, v. ţ. 26, cf. tdrg, cade, Scriban, D., DM, M. D. ENC., DEX. 3. S. n. Vehicul pentru călători, bagaje şi corespondenţă, tras de mai mulţi cai, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate, diligenţă, poştă1 (I), (învechit şi regional) o 1 a c (2); p. ext. caleaşcă, trăsură (mare); căruţă (mare). Cf. Polizu. Aveau poştalioane de cîte şase şi opt cai româneşti, iuţi ca zmeii. Ghica, s. 522. Poştalionul meu înainta pe ţăcă- 12770 poştameşter — 1126 — POŞTĂ1 neală; surugiul. . . învirlea uneori biciul alene. Odo-bescu, s. i, 381. I-ar da căleşti cu telegari, poştalioane cu opt cai bidivii şi cîle-n lună şi-n soare. Delavrancea, s. 36. Auzi clopotele unui poştalion ce venea de la deal. conv. lit. xxi, 398, cf. ddrf. Mina caii pe drum, prin pădure, de gîndeai că vine un poştalion, şez. iii, 132, cf. conv. ut. xliv2, 213. A doua zi, punct la trei şi jumătate după prînz, după cum ne vorbisem, poştalionul era la poartă. Brătescu-Voineşti, p. 137, ci. 254, Şăineanu, d. u. Drumul era plin de care şi de poştalioane, de vile şi de oameni. Galaction, o. a. ii, 155, cf. 28. Să iai numaidecît un poştalion cu caii cei murgi. . . şi să te opreşti tocmai la vie. Stănoiu, c. i. 78. Tata s-a mai învîrtit de ctteva ori pe lingă poştalion. Sahia, u.r.s.s. 18. Răsturnat în poştalionul larg... privea... dealurile şi văile. Sadoveanu, o. ii, 634, cf. 636. în poştalionul acum vopsit albastru, cu plnză alburie, care* coboară spre vad, era iuncărul Bălcescu. Camil Petrescu, o. i, 280. Au coborît din poştalion şi au început să se plimbe pe iarbă. id. ib. 324, cf. alr i 816/772. — Pronunţat: -li-on. — PI. : (1, 2) poştalioni, (3) poştalioane. — Şi : (învechit, 2) poştalion, (1) posti li ou s. ta. — Din rus. noîTaJlfcon. — Postilion < fr. postilion. POŞTAMfiŞTER s. m. (învechit) Poştagiu (1). „Domnu poşta-meşter de la noi“ e supărat că nu i-a răspuns (a. 1767). Iorga, s. d. xiii, 264. Aicea odihnesc cei la ceale vecinice lăcaşuri mutaţi... Iova Iacob postmaistor (a. 1779). id. ib. 76. Pricina lui poştea-maisler iaste că au pierdut mulţi bani în cărţi (a. 1809). id. ib. viii, 47, cf. drlu, lb. — Scris şi: poşta-meşter. Iorga, s. d. xiii, 264. — PI. : poştameşleri. — Şi : poşteamâister, poştinăistcr (Iorga, s. d. viii, 171), postmaistor s. m. — Din magh. postaincster, germ. Postraeistcr. POŞTAR s. m. 1. Angajat al poştei1 (I) care duce corespondenţa la domiciliu; curier, poştaş (2), factor poştal, (rar) poştagiu (2), (regional) poştalăş, poş-talău. Cf. ddrf. Remarcînd abundenţa corespondenţei, ...zise ironic şi apăsat: „Azi m-am făcut poştar“. Călinescu, c. n. 121, cf. Iordan, l. r. a. 162. Venea într-o cărucioară cu două roţi poştarul, adueînd... veşti. Camilar, n. i, 330, cf. sex, 1960, 942, alr sn iii h 874. 2. (învechit) Poştagiu (1). Nepoata lui moş Voina duse hîrliile la poştă şi rugă pe slujbaş. . . ca nu cumva să se piarză. Poştarul îi făgădui că aşa va face. conv. lit. xv, 147, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Persoană care conduce buştenii pe apă şi îi dirijează cu ţapina ca să nu se îngrămădească la un loc. Cf. Udrescu, gl. — PI. : poşlari. — Poştă* + suf. -ar. POŞTAŞ s. m. 1. (învechit) Surugiu (la o căruţă sau trăsură de poştă1, la un poştalion 3). Cf. Polizu. Poştaşul pocnea din bici necontenit şi glumea cu toate nevestele ce întîlnea pe drum. Alecsandri, o. p. 278. Un poştaş se înturna cu caii fără trăsură. Bolinti-neanu, o. 321. Un poştaş... ducea în olac un curier rus ori neamţ. id. ib. 447, cf. tdrg, cade, dex. 2. Angajat al poştei1 (I) care duce corespondenţa la domiciliu; curier, poştar (1), factor poştal, (rar) poştagiu (2), (regional) poştalăş, poştalău. Am lot aşteptat, dragă domnule doctor, să-mi aducă poştaşul ceva ştiri. Caragiale, o. vii, 38, cf. ddrf, Alexi, w. Pe seară veni o telegramă... Poştaşul... o şterse repede în vîrful picioarelor. Rebreanu, i. 393, cf. Şăineanu, D. u. Acest mesagiu... trecu în mîna lui Gheorghiţă, poştaşul. Sadoveanu, o. viii, 309, cf. x, 518. Slamali... dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poştaş. Bart, e. 21, cf. 20. Azi n-a lăsat poştaşul ziarele din tîrg. Pillat, p. 84. Cartea lui i-o aduse Rafirei poştaşul satului. Stancu, r. a. iii, 14. Nici. vorbele prietenoase ale poştaşului nu le auzi. contemp. 1954, nr. 387, 2/2. Poştaşii fură săplămînal unul sau doi saci din corespondenţa nemţilor de pe front. Beniuc, m. c. i, 349. Ziarul! strigă în clipa aceea poştaşul care trecea pe drum. Preda, m. 161. Rare erau familiile cărora poştaşul să nu le fi adus hîrtie cu chenar negru. T. Popovici, se. 25, cf. alr sn iii h 874. — PI. : poştaşi. — Şi ; poştaş s. m. — Poştă1 + suf. -aş. PdŞTĂl s. f. I. (în trecut) Serviciu de transport pentru călători şi corespondenţă, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate, (învechit şi regional) olac (2); (sens curent) instituţie publică care asigură transportul şi distribuirea corespondenţei, a coletelor etc.; clădire, sediu pentru astfel de servicii. Trimisei dum [ita] Ze şi un sfanţih pentru creiţarifi] poşlii, pă care-l pusei în plic (a. 1799). Iorga, s. d. viii, 36. Se aude de la poşta rusească că ar fi la Bucureşti 7 000 de turci (a. 1802). id. ib. 121. Şi bez poşta cea mare şi obicinuită, este poşta a oraşului ce-i zic mică. Golescu, I. 30. Ţiruş ar fi fost cel dintîiu înte-meietoriu al poştelor. Molnar, i. 151/17. Voind redactorii curierului românesc a să învoi cu poştia pentru expediţia... gazetelor, cr (1829), 13V19. Sînt şi ele ca un fel de case de poştie. Heliadf,, d. j. 42/23. D-la mi-ai scris şi... acei de la poştă de la Iaşi n-au pus-o în plicul călră Viena. Kogălniceanu, s. 10. Lasă răvaşul acesta... să-l trtmiţă cu posta. Negruzzi, s. i, 27. De la plecarea lui Costică n-am mai ieşit din casă decît o singură dată pînă la postă. Caragiale, 0. vii, 95. După ce-a dat scrisoarea la poştă, el s-a întors. Slavici, n. i, 207, cf. tdrg. Nu fu încredinţat să ducă nici un ban la poştă. Agîrbiceanu, a. 228. Treci nd pe la poştă auzi o bătaie în geam. Rebreanu, 1. 472. Direcţia poştelor îl primi cu braţele deschise. Bassarabescu, v. 4. Adineaori, cind intrase cu scrisoarea la poştă, simţea bucurie că poate săvîrşi o faptă bună. C. Petrescu, î. ii, 149. A doua zi... trimise scrisorile la poşta gării. Sadoveanu, o. viii, 304. Din sus, dinspre poştă, s-auzi deodată un pas greoi, cadenţat. Bart, e. 20. Funcţionarii poştii, pălărierii şi gravorii fac socoteli şi scripte. Arghezi, b. 35. Întîi se gîndi să trimită scrisoarea prin poştă. Călinescu, e. o. i, 157, cf. Stancu, d. 134. La poştă fac serviciul telefonic exclusiv ţărani. Isac, o. 270. Primi şi muierea lui Ţugurlan veşti de la bărbatul ei, dar nu prin poştă. Preda, m. 421. Nu vrei să fii drăguţ să mă întovărăşeşti pînă la poştă? T septembrie 1962, 21. Măi, bădiţă bădişor, Tu te-ai face scriitor, Dar poşta-i depărtişor. Jarnîk-BîrseaNu, d. 117, cf. Ţiplea, p. p. 114, alr ii 2 584, folc. mold. i, 339. O- L o c. a d j. De poştă = poştal. S-a pornit vasul de poştie în Europa. cr (1830), 3772/28. Prenumeraţia să poate face în toate provinţiile la ţoale deregătoriile de postă, gt (1838), 4a/52. (în sintagma) Căruţă de poştă = poştalion (3) (mai ales pentru corespondenţă). Căruţele de poştă ... sînt alcătuite pre uşor. Oblăduirea, 88/28. Fură îndată expeduiţi în căruţe de poştă la Galaţi (a. 1848). Uricariul, x, 14. Se sui într-o căruţă de postă şi, ajungînd la Iaşi, trase la cel mai bun birt. Negruzzi, s. i, 84, cf. N. A. Bogdan, c. m. 148. + S p e c. Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun şi cai de schimb şi unde se putea asigura odihna călătorilor. Dînd însuşi d-lui boierul Nazîr dimerlie dreaptă inferată cu bour la fieşcecare postă (a. 1814). Uricariul, i, 204. Cielalţi au mas la poşta de la Onceşli. Beldiman, e. 123/32. Poştele sînt obicinuite departe una de alta 4 miluri. Oblăduirea, 88/21. Din poştă în poştă furăm inlîmpinaţi de administratori şi subadminijlratori. .. şi de popor. Codru-Drăguşantj, c. 22. De unde vine ? — De la posta din urmă. Negruzzi, s. i, 197. Ştafetele să sosească de la o poştie la alta în două ceasuri. Dîmboviţa (1859), 3732/43. Te duceau într-o goană de la o poştă la alta. Ghica, ap. cade. La poştele rînduite de stăpînirea crîmilor găseam străji călări. Sadoveanu, o. xi, 252. La acel popas de la Spătăreşti, caii puteau 12114: POŞTĂ1 — 1127 — POŞTĂ1 fi schimbaţi, pentru aceasta era rînduilă poşta. id. ib. xiii, 133. + Unitate de măsură de lungime din trecut, care a variat (în timp şi după regiuni) între circa 10 şi circa 22 km; p. g e n er. distanţă nedeterminată. Doauo miluri fac o postă. Petrovici, p. 90/27. La patru poştii din Bucureşti. . ., în plasa Dîmboviţa, este o mare pădure de vîndut. cr (1832), 202/29. Am mers mai toată poşta pi jos. Kogălniceanu, s. 2, cf. Tîmpeanul, g. 18/15. Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucureşti trece printr-o cîmpie şeasă şi deschisă afară numai dintr-un loc, două poştii departe de această capitală. Bălcescu, m. v. 110. Alergătorii... sînt datori a face giurul pieţii. .. o cale de douăsprezece verste (ca jumătate poştă). Negruzzi, s. i, 36. Se înfăţişă la Tudor în numele boierilor, la distanţă de cîteva poşti de Bucureşti. Bolliac, o. 237, cf. 281. Moşia Răsucită. . . era trei poştii departe de Bucureşti. Fi-limon, o. i, 161. Cit îmi bate inima de tare! Parc-am alergat două poşte pe gios. Alecsandri, t. i, 73. La prînz ne oprirăm la' un orăşel ce se cheamă Tecuci, cîteva poşte departe de Galaţi. Bolintineanu, o. 275, cf. 448. O cale scurtă de 2 poşte... nu se potriveşte c-o întindere de şese poşte lungi şi obositoare. Creangă, a. 117. Dumneata... n-ai umblat toată ziulica, două poştii, ca mine, pe jos. Caragiale, o. ii, 247. Cîţiva călăreţi... goneau năuci de înghiţeau poştiile. Dela-vrancea, s. 99. Marele iezer Suhaia... ţine mai bine de o poştă. Vlahuţă, r. p. 26. Şi iată-mă, săracul, Să-i duc o poştie sacul P-un singur sărutat. Coşbuc, p. i, 64. E cam departe..., sînt două poşti bune. D. Zamfirescu, t. s. 102. Se ştia cu o jumătate de poştie mai aproape de Bucureşti. Brătescu-Voineşti, p. 276. La fiecare jumătate de postă o crî.şmă cu umbrar răcoros la uşă. C. Petrescu, s. 197. Am ţinut o moşie numai la cîteva poşte de proprietatea d-voastră. Re-breanu, r. i, 15. Cind săreau la zece poştii; — cînd se pomeneau alături. Eftimiu, î. 191. De la Rîureni pînă la gura Luncavăţului e o poştă, iar de aci pînă la Lădeşti, mai bine de o poştă. Galaction, o. a. ii, 153. Şoimul care mergea şase poştii pe oră nu sc juca cu depărtarea. Vissarion, b. 322. De la hanul Boului pînă la Topila e o poştă încheiată..., o nimica toată. Sadoveanu, o. i, 94. Se face depărtarea mai scurtă decît pasul, La mii de poşti se-aude şi se cunoaşte glasul. Arghezi, c. o. 64, cf. id. s. vii, 190. Mergem două poşte în trei ceasuri. Camil Petrescu, o. ii, 149. Băl-ceşti. . . era cale de o poştă cel mult de Rîureni. id. ib. iii, 178, cf. Stancu, r. a. ii, 28. Pe neica-l trimit departe, Opt poşte şi jumătate. Hodoş, p. p. 88. Mergînd aşa, sule şi răssute de mii de poşte... ajunse la palatul Ilenei, şez. vii, 7. Şăpti poşti s-o farmat Pîn’ ce-o aflat loc di arat. Vasiliu, c. 177, cf. alr ii 2 585. Diparti, nu sînt diparti, Şapti poşti ni disparti. folc. mo^d. ii, 142. (Glumeţ) De la frunte pîn’la nas Şepte poşte ş-un popas. Zanne, p. ii, 160. <£> E x p r. (Cale) de-o poştă sau de la o poştă = (de) la o distanţă (relativ) mare; de (sau pînă> departe. După prînz psaltichia. Chiosea avea un: pa, vu, ga, di care-i ieşea pe nas cale de o poştă. Ghica, s. 52. Un gelos amiroase amo-rezaţii ca un copou [cale] de o poştă de departe. Alecsandri, o. p. 25. Am să cumpăr o rochie de halastîncă Floricăi... da ştii? cole ghiurghiulie... să-ţi ieie ochii cale de-o poştă. id. t. 181. Oamenii cale de-o poştă se feresc din calea popii. Slavici, n. i, 15. Cînd se aprinde e vai de om, nU te poţi apropia cale d-o poştie. Delavrancea, s. 11. La aşa guvern zic şi eu că-mi iau căciula de o poştă. Petică, o. 204. Cei trei plopi uriaşi... se zăreau cale de o poştă. Hogaş, dr. ii, 46. Cînd vine seara acasă, miroase a vin de o poştă. Bră-escu, o. a. i, 112. Eleganţa lui, de „băiat de bani gata“, sărea în ochi de la o poştă. Stancu, r. a. i, 228. Se apucă zmeul şi-şi aruncă buzduganul cel de 99 de măji cale de-o poştă. Reteganul, p. iv, 17, cf. iii, 54. + Vehicul pentru călători, bagaje şi corespondenţă, tras de mai mulţi cai, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate; diligenţă, poştalion (3). Trimeţînd scrisoare cu posta la Viena şi de acolo la Ţarigrad (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 256/7. Tocmirea drumurilor de poştă şi de comerţium. fund. 43/21. Prea-slăvitul boier aduce aminte că primea cu fieşce poştă Gazeta Hamburgului. Kotzebue, u. 17r/17. Plecarea poştelor de la Viena. Calendariu (1814), 149/8. Poşta pleacă în toate zilele în ţinutul Austriii şi iar în toate zilele alta vine. Golescu, î. 80. Poştia va pleca regulat de două ori pe săptămînă. cr (1829), 3192/12. De aci se pune într-o poştie şi se duce numaidecît la curte. Heliade, f. b. 27/25. Poşta în acest minut să porneşte. Kogălniceanu, s. 1, cf. 223. Pînă... în Ungaria venirăm cu poşta sătească, iar de aici ne îmbarcarăm pe Dunăre. Codr^Drăguşanu, c. 49. A călători în Germania cu poştareste tocmai a călători pe jos. Fili-mon, o. ii, 174. In 1793, marele hatman e însărcinat cu supravegherea călătorilor cu poşta. Oţetea, t. v. 50. Din curtea hanului răzbătea pînă sus zgomotul obişnuit poştelor cu cai. v. rom. aprilie 1954, 92. 0 Expr. (Regional) A se duce cu poşta nemţească = a merge pe jos. Cf. mat. dialect, i, 233. + Cal de poştă = cal destinat exclusiv serviciului de transport cu poştalionul (3) sau călare şi schimbat la fiecare popas; (regional) cal de poştărie1. Şvezii avea cai de poştă la toate conacile din Tighinea pănă în Iaşi. Axinte Uricariul, let. ii, 158/37. A scris... că să-i trimitfă] cai de poşte, să vie, şi nici unu, nici altfu] n-au vrut să-l asculte (a. 1821). Iorga, s. d. viii, 136. li prepara înainte caii de poştie. cr (1846), 27l/42. De-aş fi cal de poştă, încă m-aş jălui..., măcar că ei n-au obicei. Alecsandri, t. 610. Cel dinţii lucru ce am făcut a fost să iau cai de poştă şi să viu să vă văd. Bolintineanu, o. 369. Ce? sînt nebun? dumneatale mă socoteşti cal de poşte? Caragiale, o. ii, 7. Călătoreau într-o caleaşcă cu cai de poştă, ca să-i poală schimba des. Camil Petrescu, o. ii, 18. Oamenii se întoarseră năduşiţi ca nişte cai de poştă, cu limbile scoase. Stancu, r. a. i, 277. <0- L o c. a d v. (învechit) în cal de poştă = cu ajutorul poştalionului (3) sau cu ajutorul cailor schimbaţi la fiecare popas. Ghenerariul îndată au încălecat şi s-au dus în cai de poşte să ajungă mai curînd la Ruşava. ist. ţ. r. 26. S-au dus tiptil în cai de poşte pînă în ţara lui şi nimeni nu l-au ştiut că iaste craiul. R. Popescu, cm i, 488. <0> E x p r. A fi (sau a ajunge etc.) cal de poştă = (despre oameni) a fi (sau a ajunge să fie) extrem de solicitat, de hărţuit (cu treburi mărunte), a fi obligat să alerge mereu într-o parte şi în alta (pentru treburi mărunte). Sărmane biete Barbute! ai ajuns cal de poştă împregiuru horii. ALECr sandri, t. 85, cf. Zanne, p. i, 356, v, 509. + Transport de corespondenţă (sosit odată); corespondenţă; p. ext. veste. In trecutfa] poştă am scris dum[i]tal[e] că a prins pe'Stoian căpetanu (a. 1790). Iorga, s. d. viii, 110. Necurmat îmbla poştele de la unul la altul. Şincai, hr. ii, 300/37. Eu încă cu poştele trecute amîn-două ţ-am scris. Kogălniceanu, s. 205. Prin urmare d-abia cu poşta viitoare la 26 ţi-o voi trimite. Băl-cescu, ap. Ghica, a. 507. Curierul de Constantinopole n-au sosit de două poşte acum. cr (1848), 26V10. Cu poşta de mtni, oda merge recomandată. Hogaş, dr. ii, 35. Ne vine poşta la două zile o dată şi cînd prindem cîte-o gazetă o cetim de-a fira-n păr. C. Petrescu, î. ii. 206. Nu avea de ce să oprească. N-or fi fost călători. N-o fi avut poştă. Sebastian, t. 24. Ordin telegrafic să trimit cu prima poştă tabloul. Ulieru, c. 34. Nici un rînd eu n-am primit; Ori poşta nu mergi bini. folc.. mold. ii, 193. O Expr. (Regional) A tăia poşta cuiva = a împiedica pe cineva de la o acţiune începută ori plănuită. Cf. i. cr. iii, 219. + Poşta redacţiei = rubrică rezervată în paginile unui periodic, în care se publică răspunsurile la întrebările cititorilor ori se fac aprecieri asupra valorii producţiei literare trimise de aceştia spre publicare. Printre cei ce nu puteau decît să-şi arate nasul, la poşta redacţiei, am stat şi eu la rînd. Galaction, a. 41. + (învechit) Crainic; ştafetă, curier. Necurmat avem poşte sau călăraşi în Moldova. Şincai, hr. iii, 167/27, cf. drlu, lb. Pe căi a statornicit poşte cu cai gata inşăuaţi. Sa- 12774 POŞTĂ® — 1128 —i POT doveanu, o. xii, 258. + Persoană care umblă cu minciuni; p. e x t. intrigă, minciună. Gf. Zanne, p. vi, 307. Îndată începe ,,poşta“ de la urechile lai, la urechile ei şi uneori „treaba se strică". Pamfile, d. 6, cf. id. J. II, 161, MAT. DIALECT. 1, 187. O Expi. A umbla cu poşta sau a duce (ori a purta) poşta, se spune despre cineva care face public un secret, care răspindeşte, colportează zvonuri. O cam bănuiau... că umblă cu poşta de la o casă la alta. Sadoveanu, o. i, 585, com. din Tărcăiţa-Beiuş. Umblă cu minciuni, pgrtă poşta, alh ii/i h 29/141. II. P. ana 1. 1. (Şi în construcţia poşta merge) Numele unui joc (de copii) în care jucătorii se aşază alături şi se lovesc succesiv unul pe altul spunînd „poşta merge“. Cf. Săghinescu, v. 101, Pamfile, j. i, 51. Smotrul se sfîrşi cu gajuri, cu ,,poşta merge“, cu „adevăr şi minciună“. Hogaş, h. 86. Jocurile... erau din cale afară de nebuneşti... oină,... capra, poşta. Brăescu, a. 126. Obişnuitele jocuri de iarnă, pe lingă loton,... preferansul de idei, poşta, erau cu toiul lăsate în părăsire. Sadoveanu, o. ii, 310. 2. Echipă de muncitori (zilieri) folosită la încărcarea vapoarelor acostate la chei. în faţa pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineaţă echipele — poştele — de hamali. Bart, e. 288. Poştele se întocmeau cu mare greutate, aleglndu-se pe grupe: hamalii, lopătaţii, stivatdrii. id. ib. 289, cf. dm, scl 1971, 409, m. d. enc., DEX. III. (De obicei la pl.) Bucată de hîrtie ori frunză unsă cu grăsime sau cu răşină, care se pune pe talpa ori între degetele picioarelor unui om adormit şi care apoi se aprinde pentru a-1 speria. Ne apucăm de făcut poşte... Clteva pături de hîrtie, lipite una peste alta cu său de luminare topit..., puse încet la talpe. Creangă, a. 101, cf. ddrf, Pamfile, j. ii, 72, cade, Scriban, d„ dm/ dex, şez. v, 118. — Pl. : poşte şi (rar) poşti. — Şi: (învechit şi regional) poştie, (învechit) pocită (Beldiman, e. 24/19), p6stă s. f. — Din rus. nowa, germ. Post, magh. posta, fr. poşte. PdŞTA* s. f. Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vînătoare; (regional) poş2. Cf. Cihac, ii, 522, Săghinescu, v. 101. îşi cercetă plumbul din car-tuşierul ca care era încins şi puse in ţevi poştii. D. Zam-firescu, î. 37, cf. Stoica, vîn. 21. Poştele au rămas înfipte în grăsime, sub piele, căzînd in faţa cuţitului, la jupuire, vîn. pesc. iulie 1960, 8, cf. hx107, 583. O iau la ochi şi trag în ea trei poştii de ale mari. şez. vii, 51, cf. alr sn iii h 724. — Pl. : poşte. — Şi: (regional) p6ştie s. f. —■ Din magh. posta. POŞTĂ3 s. f. (Prin nord-estul Transilv., prin Maram. şi prin Bucov.) Scîndură groasă. Cf. Coman, gl., Arvinte, term. 162. Au făcut un pod de poşte de brad. mat. dialect, i, 187. + (Regional) Rama de lemn a uşii (Filea —Reghin). chest. ii 157/273. + (Regional) Buştean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă (cu sîrmă) pluta care urmează (Geamăna — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. Arvinte, term. 162. — Pl. : poşte. — Din germ. Pfosten. POŞTĂ* s. f. (Mold., prin Bucov. şi prin Maram.) Persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfăşurarea muncii de transportare a lemnului tăiat. Cf. Arvinte, term. 162. — Pl. : poşte. — Din germ. Postcn „santinelă“. POŞTĂRf vb. IV. I n t r a n z. (învechit, rar) A expedia cu poşta1 (I) în toate părţile. Gf. lm. ^Trani. f a c t. A trimite pe cineva încoace şi încolo. Cf. lb. + A alerga, a umbla de colo pînă colo. Cf, lb. — Prez. ind. : poştăresc. — Poştă* + suf. -ări. POŞTĂRÎE* s. f. (învechit, rar) Poştărit. Şl ei plătesc contribuţiunile ca şi saşii, poartă toate greutăţile ţării..., dau pentru armată grîu, fin, ovăz, fac poş-lării,... lucră la reparaturi de mori. Bariţiu, p. a. i, 460. în decursul acelui război, locuitorii ţării au avut să sufere foarte mult atît în urmarea necurmatelor transporturi şi poştării militare pentru armată, cit şi din cauza scumpetei. id. ib. 509. O (Regional) Cal de poşlărie = cal de poştă, v. poştă1 (I). Cf. dr. v, 221. — Pl. : poştării. — Poştă* + suf. -cric. POŞTĂRÎE* s. f. (învechit, rar) Alergătură încoace şi încolo; (învechit, rar) poştărire, poştăritură. Cf. lb. — Pl. : poştării. — Poştări + suf. -ie. POŞTĂRÎRE s. f. (învechit, rar) Poştărie2. Cf. lb. — Pl. : poştăriri. — V. poştări. POŞTĂRÎT s. n. (învechit) Corvoadă pe care trebuiau s-o îndeplinească ţăranii în serviciul de transporturi cu poştalionul (3); (învechit, rai1) poştărie1. Să li se numere In robotă şi zilele in care slnt minaţi la drum, la vtnat, pescuit, poştărit, tăiat de vană (curechi). Bariţiu, p. a. i, 385. Noi facem poştărituri cu cară şi căruţe. Sbiera, f. s. 136. — Pl. : poştărituri. — Poştă* + suf. -ărit. I* OŞTĂRITIJIIĂ s. f. (învechit, rar) Poştărie2. Cf. lb. — Pl. : poştărituri. — Poştări + suf. -tură. POŞTĂRÎŢĂ s. f. Funcţionară la poştă1 (I) ; (în special) femeie angajată a poştei1 (I) care duce Corespondenţa la domiciliu, curieră. Cf. Varone, j. r. 66, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : poşlăriţe. — Poştar + suf. -iţă. POŞTEAMÂISTER s. m. v. poştaineşter. POŞTERH0LŢ subst. v. pastraholf. POŞTIE* s. f. v. poştă*. P0ŞTIE2 s. f. v. poştă*. POŞTÎiV subst. (Prin Bucov.) Pieptar sau cojoc făcut din piele de calitate inferioară; (regional) poaşcă1 (1), poşcalău. îşi fac oamenii tohoarca, cojoc păcură-resc..., postinul, poaşca. Pamfile, i. c. 48, cf. şez. v, 118. — Pl. : ? — Şi: postín subst. — Cf. p o a ş c ă1. POŞTMÂISTER s. m. v. poştaineşter. POŞTdC s. n. v. puştoc. POŞTOR0IVCĂ s. f. v. postoroncă. POŞTÎŢĂ s. f. (Regional) Coţofană (Pica pica) (Baia Mare). Cf. Băcescu, păs. 138. — Pl. : poştuţe. — Etimologia necunoscută. POŞUNĂR s. n. v. buzunar. POŞUNĂRÂŞ s. n. v. buzunăraş. POŞtiŞ s. n. v. paşuş. POT s. n. Sumă rezultată din mizele strînse lntr-un, tur al unui joc de cărţi. Chenea culese potul, cîntlnd In ciuda celor care pierduseră, o variantă creată ad-hoc 1'2797 POTABIL — 1129: — POTASĂ C. Petrescu, î. i, 289, ci. id. s. 107. Cit ai cerut? O sulă? se miră moşul. No, apoi ce ne clclrlim aşa? Pc de trei ori potul. T. Popovici, s. 65. — Pl. : poluri. — Din fr. pot. POTABIL, -Ă adj. (Despre lichide, mai ales despre apâ) Care se poate bea, care este bun de băut. [Apele minerale] slnt pre sărate spre a fi potabile. Ape min. 16/6, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Rezervor care conţine apă potabilă, cod. pen. b.p.b. 409. Ei n-au apă potabilă, nici lumină noaptea. Ulieru, c. 28. De curtnd am tras apă1 potabilă de la conducta nouă. Scînteia, 1953, nr. 2 830, cf. dm. Apele din terasele şi lunca Blrladului au debile reduse, fiind insă potabile, mg i, 412. Căutarea de apă potabilă la. Nicolina. Oncescu, g. 30, cf. 74, m. d. enc., dex. — Pl. : potabili, -e. , ' — Din fr. potable, lat. potabilis. POTAGÎR, -Ă adj. (Despre plante) întrebuinţat ca legumă; (despre terenuri de cultură, grădini) în care se cultivă legume, zarzavat. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dn2. — Pl. : polageri, -e. — Din fr. potager. . POTĂ1E s. f. 1. (Depreciativ) Cîine slab, neîngrijit, jigărit, leneş etc., cotari ă, javră, jigodie; p. gener. cîine. Noi, fraţii tăi, potaie! O să-fi dăm o bătaie Care s-o pomeneşti. Alexandrescu, o. i, 210, cf. 302, lm. Bubico scoate capul lăirlndu-mă. .. — Lovi-ic-ar jigodia, potaia dracului! zic in gîndul meu. Caragiale, o. ii, 96, cf. ddrf. încotro or auzi lătrat de dine, intr-acolo s-or mărita. Dacă clinele o fi vreo potaie bătrlnă.va lua bărbat bătrtn. Muscel, 9, cf. tdrg. Una din potăi ... se repezi in pornire turbată. Hogaş, m. n. 187, cf. Ardeleanu, v. p. 53. Huo, potaie, ce ai cu cocoşul! Rebreanu, r. i, 151. Tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Topîrceanu, o. a. i, 362. A intrat jigăraia de cine in casă! Diha..., ţibă, potaie! Sadoveanu, o. i, 243. îl întăresc eu cu pinteni şi fac riului scurgere să nu mai umble ca potaia turbată, v. rom. mai 1955, 22. Nia d-acolo, plesni-ţi-ar ochii de potaia dracului! Preda, m. 292. Marş d-aci, poiăilor! t martie 1962, 23, cf. h ii 117, ix 90. S-a suit şi potaia pe lemn s-o ducă in sat. Rădulescu-Codin, l. 108. Ni, potaie i în casă ţi-ai găsit să stai? id. î. 204, cf. chest. v 76/6, alr i 1 156/932, a vi 26. -0> (Considerat m.) Cel puţin vreo cinci potăi ciobăneşti, printre destule javre de mina a doua, erau stăplni pe situaţie. Galaction, o. 310. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Siliţi de a lăsa locul unei potăi de lup, alergau sperioşi. Bolintineanu, o. 288. Trage un foc. . . că trebuie să fie o potaie de lup! Galaction, o. 108. <0> F i g. Şi-asmute moartea mea potaia, Să-mi latre sufletul calic, Cu traista plină de nimic. Lesnea, c. d. 23. Prin ploaia asta grea, cu piatră, Potaia morţii mele latră. id. ib. 24. + Epitet dat unui om nedezvoltat, pipernicit, unui om de nimic, netrebnic (3) sau unui om leneş. Nimeni nu voia să vadă că in potaia aceea măruntă ce se ţâra şi se gudura rlnjind, pisma ţinea deşteaptă... o fiară ¡spurcată. M. I. Caragiale, c. 19. Te boldeşti la mine, ha? Cine s-a băiut la Plevna, potaie? Tu, ori ăştia? Sadoveanu, o. ii, 128. Potaio! Ştrengariule, da unde ai fost? La cine ai durmii? Cătană, p. b. iii, 43, cf. Rădulescu-Codin, Novacoviciu, c. b. i, 18, bul. fil. xi—xii, 489. <0> (Pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Potaia asta de mocan vă dă vin de pomană, olercă otrăvită, poşircă. Stancu, d. 133. + (Prin Transilv.) Dihanie ; arătare. Cf. Polizu. S-o spăriat rumânii, de ei, c-o fost... ceva potaie mare, rumânii o glndil că-s cu picioare de capră, că i-o văzut cu ciucuri slrimtuf. arh. folk. i, 180. 2. (Regional; cu sens colectiv) Haită (de ciini sau de lupi). Acolo-n miezul nopţii a lupilor potaie... Vine să dezgroape morţii. Alecsandri, Poezii, 477, cf. Barcianu, v., Cihac, ii, 281. Eu unul ii-am spus că nu mă tem nici de-o potaie întreagă. Creangă, o. 283. Cu viscolul cel mare, a intrai prin bariera Sărăriei o potaie de lupi — ziua. Caragiale, o. vii, 125, cf, ddrf, Alexi, w. Sare asupra cuiva o potaie de citii. Gorovei, cr. 50, cf. Pascu, s. 200, dr. iv2, 1 505, Şăineanu, d. u. Şi-a întocmit o potaie de cini dc pază. Sadoveanu, o. x, 505, cf. Stoica, vîn. 12, com. din Sthaja-Rădăuţi, şez. .xix, 12, alr sniii h 676. O F i g. în faţă ienicerii, mult crincenă potaie, Păzeau o tristă gloată de robi prinşi in bătaie. Alecsandri, Poezii, 344. + (Prin Bucov.) Cîrd. O potaie mare, mare de glnşti. Sbiera, p. 249. — Pronunţat: -ta-ie. — Pl. : potăi. — Etimologia necunoscută. POTAJNIŢĂ s. 1. v. pătlagină. POTÂL s. n. v. potol. POTAMOL6G, -Ă s. m. şi f. Specialist în domeniul potamologiei. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : potamologi, -ge. — Din fr. potamologue. POTAMOLOGÎE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. potamologie. POTANŢĂ s. f. 1. (Transilv.) Poznă, nădrăvănie, năzbîtie ; farsă, şotie. Cf. cade. Am ştiut io că sluga iar mi-a face o potanţă. Viciu, cl., cf. Paşca, gl., mat. dialect, i, 286. 2. (Prin Transilv. şi prin Maram.) întimplare neplăcută; necaz (1). Cf. Lexic reg. 21. M-aş duce la tlrg ; ce ţi-i potanţa că n-am bani. mat. dialect, i, 214. — Pl. : polanţe şi polănţi. — Cf. potc ă1. POTAR s. m. v. polor. POTAS s, n. v. potasă. POTASĂ s.f. Carbonat de potasiu. Să se ia: ter-pentin curat 2 loţi, 3 galbinuşuri de ou..., 1 lot de potaşe. Calendariu (1814), 174/8. Ia sare de cenuşă (podasa) treizeci de dramuri, topeşte această sare Intr-o litră de apă. Piscupescu, o. 317/2. împotriva veninului ... este untul de lemn, laptele, albuşul de ou, pucioasa topită cu sare de cenuşă, sau potaşă. ar (1829), 44l/ll, cf. I. Golescu, c. Drojdile ce au ieşit le-am topit iarăşi In acrime de salitră şi apoi le-am aşezat prin sodă (un soiu de potaşă). Plusc, d. 8/3, cf. Valian, v. S-au vlndut iute: ... potaşă, ceară, seu, vinars (rachiu), piei. gt (1839), 82/36. Potasa şi peile de miel s-au vindut bine. ib. 492/18, cf. Negulici. Acidul. .. se întrebuinţează. . . spre a precipita sărurile de polassă. Marin, pr. i, 123/17, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., Barcianu, v., Alexi, w. Transportau... lemne din Moldova şi împreună cu ele cenuşă de salce şi potaş. Iorga, l. i, 107, cf. tdrg. [Se pune] In acest vas puţin praf de potasă. Pamfile-Lupescu, crom. 77. Făcea comerţ cu potăş cules din pădurile Moldovei şi export de vile. N. A. Bogdan, c. m. 50, cf. Şăineanu, d. u., cade, dm, -der, dc, a v 14, 20, Glosar reg. <0 Potasă caustică = hidroxid de potasiu. Vitriolul şi potasa caustică (arziioare) luate îndeosebi dau o moarte aprigă. ic. lum. (1841), 3382/14, cf. Nica, l. vam. .202, cade, ds. Potasa caustică... se întrebuinţează mult la prepararea altor substanţe chimice. Macarovici, ch. 349, cf. DER, M. D. ENC. — Scris şi : (după fr., Int.) polassă. — Şi : (învechit şi regional) potăş (accentuat şi pălaş, tdrg, Glosar reg.), pâtăş, (învechit) potâs (Negulici) s. îi., potâşă, 12808 POTASIC — 1130 — POTCAPCIER potâşe, podasă s. f., (regional) potuş (Glosar reg.), botăş (tdrg) s. n. — Din germ. Pottasehe, lat. potassa, fr. potasse. POTÂSIC, -Ă adj. Care conţine potasiu ; (pe bază) de potasiu. Cf. Barcian.u, cade. Sini mine de săruri potasice exploatate de italieni, enc. agr. i, 14. Feld-spafii potasici slnt silicafi de Al şi K. Geologia, 14. Le putem prezenta tngrăşămintele cu azot,... cu fosfor,... cu potasiu (sarea potasică). gî 1962, nr. 685, 3/1. Se descărcati din maşină Ingrăşămintele de azotat de amoniu şi sare potasică. v. rom. iulie 1962, 23, cf DER IV, 305, M. D. ENC., DEX. — Pl. : potasici, -ce. — Din fr. potassique. POTASIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu şi foarte reactiv, care se găseşte în natură sub formă de săruri; kaliu. Cf. I. Ionescu, m. 312, ŞAineanu, d. u., cade. Po-tasiul este un element nutritiv de primă importanţă pentru plante, enc. agr. i, 210. Potasiul din celulele hepatice scade cu vlrsta. Parhon, b. 20. Neutralizăm veninul de la suprafaţa rănii cu o soluţie de hiper-manganat de potasiu. Belea, p. a. 166. Săruri de potasiu s-au semnalat recent tn regiunea Tg. Ocna. mg i, 137. Aceşti termeni paraleli sini sinonimici:... potasiu—kaliu. l. rom. 1959, nr. 2, 43. Le putem prezenta ingrăşămintele cu azot..., cu fosfor..., cu potasiu, gî 1962, nr. 685, 3/1, cf. der, m. d. enc., dex — Şi : (învechit) potâsium s. n. I. Ionescu, m. 312 — Din fr. potassium. POTÂSIUM s. n. v. potasiu. POTÂŞ s. n. v. potasă. POTAŞĂ s. f. v. potasă. POTĂŞE s. f. v. potasă. POTĂ s. f. (Regional) Noutate (II 2) (Ghilad-Timişoara). alr ii 3 733/36. — Pl. : pole. — Etimologia necunoscută. POTĂÎ vb. IV v. potolii. I’OTĂNJÎŢĂ s. f. (Regional) Gaura din spate a opincii, prin care este trecută nojiţa, spre a fi legată de picior (Lupşa—Abrud). Cf. Viciu, gl. — PI. : potănjiţe. — Potîng -f suf. -iţă. POTĂNTAŞ s. n. v. patrontaş. POTĂRNÎC s. m. v. potirnic. POTĂRNÎCĂ s. f. v. potimiche. POTĂRNÎCHE s. f. v. potirnichc. POTĂRIVÎCHIE s. f. v. potirniche. PdTĂŞ s. n. v. potasă. POTBAl s. m. v. podbal. POTBÂLÂŞ s. m. (Regional) Diminutiv al lui pot-bal. V. podbal (1). (Ieud — Vişeu de Sus). Bîrlea, c. p. 169. Potbălaş, mlndru potbale, In treci-mă peste oale. id. ib. — PI. : potbălaşl. — Potbal + suf. -aş. POTBEAX s. m. v. podbal. POTCAFIU s. n. v. potcap. POTCAlEŞ, -Ă adj. (învechit şi regional; despre oameni) Arţăgos ; cicălitor; intrigant. Cf. lb, C. Sta-mati, p. 333, Gheţie, r. m., Alexi, w., alr i 1 564/63. — Pl. : potcaleşi, -e. Şi: potcăleş, -ă adj. Gheţie, r. m„ Alexi, w. — Cf. p o t c ă1. POTCAiN s. m. (Transilv.) Şobolan (la) (Rattus norvegicus). Com. din Parva-NăsXud, Coman, gl., alr i 1 192/273, 278, 335, 578, Lexic reg. 9. — PI. : potcani. — Din magh. patkăny. POTCAP s. n. 1. Acoperămînt al capului, de formă cilindrică, înalt şi fără boruri, purtat de preoţii şi călugării ortodocşi; (învechit şi regional) potcapoc. Cf. Klein, d. 403, lb. Văzu aceleaşi lucruri, metaniile, potcapul, călugării. Negruzzi, s. i, 160, cf. Polizu, Barcianu, v„ Cihac, ii, 281. Era plăcut lucru a vedea... pălăriile lor largi, mult mai cuviincioase declt polca-piele asiatice ale clerului nostru. Odobescu, s. i, 467. Zvlrle potcapul deoparte, şi la joc de-a valma cu noi. Creangă, o. 231. Diaconul, cu un potcap roş in cap. Contemporanul, iii, 653. Popa... Bate-n cizme, stă să cadă, Dind potcapul către ceafă. Iosif, patp,. 28. Potcapul cel nou... il aşezaseră pe pai cu fundul in jos. Gîrleanu, n. 201. Protopopul Gheorghe... sco-ţlndu-şi potcapiul, îşi ştergea fruntea de sudoare cu basmaua. Hogaş, dr. ii, 102. Şarlatanul de popă. . . Un Sisif cu potcapiu, cu rasă şi cu barbă. Ardeleanu, u. d. 67. Era In potcap, cu o rasă cafenie soioasă suflecată In faţă peste genunchi. Rebreanu, r. i, 106. Ridică ciomagul şi poc! în potcapul popii. Sadoveanu, o. i, 243. Îşi preumbla potcapul roşu şi briul vişiniu de protopop de-a lungul judeţului. Voiculescu, p. i, 118. Un preot tlnăr. . ■ cu un potcap turtit lăsat pe fruntea fără ginduri. Barbu, p. 8, cf. Alecsandri, p. p. 97. Lasă gugiuman domnesc, Şi potcap călugăresc. pop., ap. gcr ii, 303, cf. Sevastos, c. 302. Un popă pletos... cu un potcap ca vai de el in cap. şez. i, 208. Măi, Stoient, popi veâi Cu pocapciu pi ureci. Vasiliu, c. 17. Le aruncai Din coroana împăraţilor,... Din potcapiul preoţilor. Păsculescu, l. p. 187, cf. 264. Samănă cu tatu-so, numai potcapul ii lipseşte. Zanne, p. iv, 656. Două mese mesuite, Şi două albii scobite Şi un potcapiu Călugăresc (Ghinda). Teodorescu, p. p. 229. O F i g. Bisericile vechi, purtlnd potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau. Pillat, p. 132. <0* Expr. (Rar) A pune potcapul in cap = a se călugări. Cf. Zanne, p. iii, 317. (Rar) A pune potcapul in par = a fugi de la mănăstire, a părăsi viaţa monahală, id. ib. O Compus: potcapul-călugă-rului = plantă erbacee din familia compozitelor, cu rădăcină oblică-trunchiată, tulpina terminată într-un singur capitul, frunze lanceolate, dinţate sau penate, dispuse în rozetă bazală, flori galbene aşezate pe două rlnduri şi fructe achene striate (Leontodon hispidus). Cf. ddrf, Panţu, pl., Şăineantj, d. u„ cade, dm, m. d. enc., dex. + (Regional; în forma potcafiu) Calotă (de pălărie) (Zimnicea). Cf. alr sn ivh 1 161/899. + (Regional; în forma polcape) Cască (militară) (Glimboca— Caransebeş), alrm sn ii h 761/27. 2. (Regional) Rugăciune sau text din evanghelie citit de preot în timp ce este dus mortul la biserică. Cf. ddrf. Voi ruga pe popa şi dascalul Să-i cetească potcapul. Marian, sa. 22, cf. 374. — Pl. : potcapuri. — Şi: (învechit şi regional) pot> capiu (pl. potcapii şi potcapie), (regional) potcâpe (alrm şn ii h 761/27), potcafiu (alr sn iv h 1 161/899), pocăpciu s. n. — Din slavonul nOA'mam,. POTCÂPĂC s. n. v. potcapoc. POTCAPCIER s. m. v. potcapier. 12832 POTCAPE — 1131 — POTCA1 POTCAPE s. n. v. potcap. POTCÂPEC s. n. v. potcapoc. POTCAPIC s. n. v. potcapoe. FOTCAPIÎR s. m. Persoană care confecţionează sau vinde potcapuri (1); (Învechit, rar) potcapigiu. Cf. Polizu, Barcianu. v., ddrf, Alexi, w„ N. A. Bogdan, c. m. 178, Şăineanu, d. v., cade, nom. prpf. 37. — Pronunţat: -pi-er. — Pl. : potcapieri. — Şi: (regional) potcapcier s. m. N. A. Bogdan, c. m. 178. — Potcap + suf. -ier. POTCAPIERÎE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Atelier în care se confecţionau sau se vindeau potcapuri (1). Cf. Polizu, lm. — Pronunţat : -pi-e-. — Pl. : potcapierii. — Potcapicr + suf. -ie. POTCAPIOÎU s, m. (învechit, rar) Potcapier. Cf. Polizu. — Pl. : potcapigii. -- Potcap +suf. -(i)giu. POTCĂP1T s. n. v. potcapoc. POTCAPIU s. n. v. potcap. POTCAPOC s. n. (învechit şi regional) Potcap (1) De să va fi îmbrăcat Intr-alte haine mireneşti şi-ş va /' ascuns potcapocul şi chemelavha. .. să cheamă hiclean. prav. 297. 4 lei... au dat pe 3 podcapece pentru călugări (a. 1742). bul. com. ist. i, 225. 1 leu... pe 1 podcapăc (s. podcapoc) unui călugăr ce este la Faraoni (a. 1742). ib. 262. Ai văzui ce potcapice au, părinte Ghermănufă? Hogaş, m. n. 144. ^Compus: (Bot.; regional) potcapicul-popii = păpălău (1) (Phy-salis alkekengi). Cf. tdrg. + F i S- (în fonna poicapic) Post, slujbă de preot. Ioane, eu ţi-am şi ochit un poicapic, zise moş Vasile la pornire... Pune mina pe afişiaimai răpcde şi vin’acasă ; căci Ioana lui Grigoraş Roşu... aşteaptă cu nerăbdare să-ţi fie preuleasă. Creangă, a. 109. — Pl. : potcapoce. — Şi: (învechit) potcâpăc (bul-com. ist. i, 234), potcdpec (ib. 341), podcâpăc, pod" câpcc, podcapoc, (regional) potcăpic, potcăpit (şezui, 85) s. n. — Din slavonul no^’KKdnOK'K* POTCAR s. m. (într-un descîntec) Duh rău rar ar provoca potca1 (2) (Huşi). Păsculescu, l. p 146 La mijloc de cale Am Inlllnit slmca cu slmcarii, Potca cu potcarii. id. ib. — Pl. : potcari. — Potca* + suf. -a'r. POTCĂŞ, -Ă adj., s. m. (Regional) 1. Adj., s. (Om) certăreţ, arţăgos; (om) cicălitor; (om) intri_ gant; (om) şiret, viclean; (om) şarlatan. Cf. lb, Bar cianu, v., lm. E un mincinos şi un potcaş de nu-i găC seşti păreche în toată împărăţia. Popovici-B&năţeanu’ v. m. 77, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg’ Pamfile, j. iii, 93, gr. băn., Novacoviciu, c. b, i, 6, alr i 1 564/77. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un potcaş de logofăt, însă, îi veni de hac. Ispirescu, ap. cade. Potcaşul cel de hoţ..., prăpăditul de sărîntoc vine la el. Reteganul, p. i, 28. 2. Adj., s. m. (Om) care face glume, (om) căruia îi plac glumele; (om) poznaş, ghiduş. Cf. Pamfile, a. r. 256, Scriban, d., gr. s. i, 138. 3. Adj. (Regional; despre oameni) Lipsit de energie; neputincios, moale1 (I 5) (Suseni —Tîrgu Jiu). Cf. Lexic reg. 46. — Pl. : potcaşi, -e. — Potcă' + suf. -aş. POTCĂ* s. f. 1. (Popular, mai ales în Ban. şi Transilv.) Ceartă, scandal; supărare, necaz, neajuns, bucluc. Cf. anon. car., Aethiopica, 20r/17. Mai bine e.. . a răbda decît a-şi aduce luişi mai mare potcă şi nevoie pre grumazi. Şincai, hr. ii, 219/16. Mare poică a avut Ioan Sigismund cu Soliman. cînd a mers la el. id. ib. 221/1, cf. lb, Cihac, ii, 269 Alexi, w. Multă potcă-n casă-mi vine. h xviii 120, cf. şez. v, 118. Necuratul.. . face potcă şi rău între oameni, şez. xiii, 184. Uite potca părinte, n-avem pic de luminare în casă. Brebenel, gr. p., cf. gr. s. vi, 243, alr i 1 563/63, alr ii ! 602/38, alr SNvhl 403, A n 4, 12. După potcă şi întîmplare, se zice cînd la un necaz se adaugă un altul, Cf. Păsculescu, l. p. 108. ^ Loc. adj. De potcă = (despre oameni) arţăgos, certăreţ. Cf. lb. Oameni de poică fără de lege Nu ştiu ce cere, nici ce alege. Bolliac, o. 164, cf. Barcianu. Om de potcă, om de ceartă, alr sn v h 1 247/157, cf. mat. dialSct. i. 139. O E x p r. A da de potcă = a avea de suportat necazuri, a i se intlmpla ceva neplăcut. Ce voi face acuma că dedei de potcă. Ţichindeal, f. 212/22, cf. 465/8. Să nu-i mai văd faţa, că dau dc poică, îi scot 0chii. Popovici-Bănăţeanu, v. m. 81, cf. ddrf. 2. (în credinţele populare) Deochi; boală provocată de obicei de deochi, cu maniiestări diverse (dureri de cap, hemoragie nazală, umflături, paralizie); descîntec, vrajă (destinate să aducă sau să alunge deochiul). Aşadar... au de bunăvoie, au de [nejvoie, qreşind vraja, îşi plini potca năroculul. Herodot (1645), 261- Mama pădurii să nu mai facă atîta potcă la feciorii de crai. F (1883), 172. Ca doftorie contra acestui morb se aplică descîntecul de potcă. Bugnariu, n. 265/267. De potcă se sting cărbuni, se descîntă într-un fir dc usturoi. N. Leon, med. 142. cf. Grigoriu-Rioo, m. p. ii, 31, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d„ h x 560, xii 303. Oasele să-i sfărâmăm, Ceas de potcă să-i lăsăm. Marian, d. 167. Poica se vindecă prin descîntec. sez. 1, 253. Du-te la cutare Ce ştie de potcă descinta. ib. 11, 96, cf. iii, 136, v, 143, xx, 138. Du-te bade dracului, Nu fi potca capului. Hodoş, p. p. 151. Cum se stîng cărbunii. . . Aşa să sc stingă potca şi diochitura. mat. folk. 1517, cf. 1 532. Fugi potcă pin strigare, Fugi potcă pîn mnirare. T. Papahagi, m. 130, cf. akh. folk. v, 173, alr 1 1 395/249, alr ii/i h 123. Să iasă potca, deochiul, săgetătura. folc. mold. i, 407. O (în imprecaţii) A, bată-te potca, mai mare spaima îmi fu. D. Zamfirescu, t. s. 11. O! bătu-te-ar potca! Delavrancea, o. ii, 12. Una frumoasă şi tînără, bat-o potca! Brăescu, o. a. i, 268. + (Regional) Duh rău care ar provoca potca1 (2). în ceas de moarte m-a lăsat Potca cu ochi verzii, Poica cu ochi negrii. Teo-dorescu, p. p. 387. M-a-niîlnit cu noauîdzaci di potcioi, Cu 99 di potci. şez. 111, 136. M-a întîlnit poica cu potcoiu, Striga cu strigoiu. mat. folk. 1 515, cf. Păsculescu, l. p. 146. 3. (Popular; adesea cu determinări în genitiv care accentuează valoarea depreciativă) Persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, mică de statură, urîtă sau schiloadă, pocitanie (1), pocitură1 (2); p. ext. (depreciativ) persoană fără caracter sau copil neastîmpărat, rău. Ho! Ho! uite şi Zobie, frumuşelul maichii!... Huidu-ho! potca pămîntului t Delavrancea, t. 122, cf. ddrf. M-am buhăvit eu?... Nu ţi-e ruşine obrazului, potca lumii, să-mi vorbeşti mie aşa? D. Zamfirescu, v. ţ. 95, cf. Pamfile, j. i, 131. Da’tu, mă, potcă, ce căşti gura aci? Du-te după vaci. Petică, o. 220, cf. bul. fil. viii, 372, scl 1971, 409, com. dinŢEPEş Vodă-Cernavodă, Iordan, l. m. 202, com. sat. iii, 51, Udrescu, gl. Potca spăimîn-tează, dar nu înfricoşează. Zanne, p. ii, 679. Rîde şioică de potcă, se zice despre cei care nu-şi văd singuri defectele. Cf. id. ib. 734. (Adjectival) A plecat... cu gazda, o aia cîrnă şi poică. Bahbu, g. 407. <0- (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Am scăpat de acea potcă de uncheaş. Gorjan, h. ii, 65/29. O potcă de om. ddrf, 12844 POTCĂ2 — ii3â — POTCOl1 cf. Pamfile, j. ii, 161. Ar fi vrut să-şi ia banii îndărăt, dar potca de negustor. . ■ s-a pierdut în lame. Arghezi, b. 107. Şi-o luat... o potcă de femeie, cv 1950, nr. 4, 44. ^Compus : (regional) potoa-păilurii = mama-pă-dtirii, v. mamă (III). Potca-pădurii.. . face pe copii să plîngă fără curmare. Pamfile, duşm. 267, cf. 213. + S p e c. (Prin Ban.) Unul dintre numele dracului. Cf. alr n/i mn 95, 2 744/29, mat. dialect. 139. 4. (învechit şi regional; eufemistic) Organ genital (feminin), la oameni şi la animale. Cf. Pouzu, Bar-cianu, v., Gheţie, r. m., dr. v, 315. 5. (Prin sud-vestul Munt. ; şi în construcţia d-a potca, h xiv 313) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Cf. h xiv 313, com. din TornuMăgurele. — Pl. : polci. — Din v. si. n»Tkna. POTCĂ* s. f. v. pooie1. POTCĂLEŞ, -Ă adj. v. potcaleş. POTCÎ vb. IV v. poci1. POTCIOI s. m. v. potcoi1. POTCÎRE s. f. v. poclrc. . POTCÎT, -Ă adj. v. pocit*. POTCITIÎRĂ s.f. v. pocitură). POTCOÂICĂ s. f. (Regional ;îndescîntece) Potcoaie, v. potco i1. L-o întllnit strînsu cu strînsoaica, moroiu cu moroaica, potca cu potcoaica. şez. v, 146, cf. gr. s. vi^ 145. — Pl. : potcoaice. — Potcă1 + suf. -oaică. POTCOAVĂ s. f. 1. Piesa (de oţel) de forma unui semicerc, care se fixează cu cuie pe copitele unor animale, în special ale cailor, pentru a le proteja. Au şi-nceput a să găti pe taină, a-şi face potcoave la cal. Neculce, l. 190. Să ivi... un Ivan Potcoavă (aşa l-au poroclit pentru căci frîngea potcoavele). R. Po-pescu, cm i, 306, cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Să tai cuie de potcoavă pînă voi veni acasă. Bărac, t. 38/22. Porunci ca să-i mai facăŞi potcoave în picioare De oţel (scînteietoare), Ca mai mulţi ani să trăiască, Pieiri să nu le tocească. Pann, p. v. iii, 66/2, cf. Po-lizu, Barcianu, v., lm. Ciocăniturile ritmate ale tra-pătului de potcoave pe luciul asfaltului. Caragiale, o. i, 57, cf. ddrf. Şi pe-acolo-s numai mări, Şi corăbii şi ostroave, Potcoviţi cai cu potcoave De argint. Coşbuc, p. ii, 169. Şfărmînd Zgheabul cu potcoava, Drumului s-aşterne murgul. Goga, p. 86. Păscînd... unii cai îşi leapădă şi potcoavele. Pamfile, com. 59. Potcoava cu colţi sau de iarnă nu este bună decît iarna pentru a împiedeca alunecarea, enc. vet. 276. Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor. TopIrceanu, b. 16. Potcoavele cailor vuiau înăbuşit pe şosea. Sadoveanu, o. i, 100. Departe — caii merg întins, Potcoăva-n noapte sună. Pillat, p. 6. Am şi eu un biet păcat: Cînt, potcoava cînd o bal, Ca să iasă. .. La copite mai uşoară. Arghezi, vers. 319. Am un cal nărăvaş, care şi-a pierdui o potcoavă. Călinescu, s. 310. Din potcoave şi caiele Bat ţiganii sori şi stele.. Paraschivescu, c. ţ. 159. Lingă zidul sur, de piatră, Cai de munte bat potcoava. v. rom. iunie 1954, 12, Din ferul cel mai lung Să fac potcoave la murg. pop., ap. gcr ii, 306. Caută o potcoavă ce cade de la cai pe drumuri, şi o pune în cuibul găinelor. şez. vi, 27, cf. alr i 1 663. Negrul tău să-l primineşti Şi pe mini să-l potcoveşti, Cu potcoave de argint, Ce suit spornici la fugit. Balade, ii, 184. Şi le sună armile, Şi la cai polcoavile. folc. transilv. i, 170, cf. O. Bîrlea, a. p. i, 137. Să-mi fac potcoave la murg. folc. mold. i, 136. «O L o c. a d v. în Pot" eoavă = în formă de semicerc. Să vă înşiraţi toţi în potcoavă. Sadoveanu, o. i, 224.. ■£> E x p r. (Popu- j Iar şi familiar) A umlila după (sau a căuta, a căuta să scoată) potcoavc de (ori, regional, după la) cai morţi sau a umbla (ori a porni) după (sau a căuta) cai morţi să Ie ici potcoavele = a-şi pierde vremea cu lucruri fără rost, fără importanţă sau imposibil de găsit. Caută să scoaţă potcoave după la cai morţi. Gorjan, h. iv, 68/27. Nu băga mina unde nu-ţi fierbe oala, nici căuta cai morţi să le iei potcoavele. Negruzzi, s. i, 247. Umbli după cai morţi să Ic iei potcoavele. Creangă, p. 194. N-ăm pornit eu aşa, după cai morţi să le iau potcoavele. Vlahuţă, s. a. ii, 343. N-ai tu minte şi umbli după potcoave de cai morţi. Petică, o. 238. Umbli după potcoave de cai morţi. Galaction, 0. a. i, 137. Ce tot umblaţi voi după potcoave de cai morţi? Galan, z. r. 30. Potcoavc de cai morţi = lucruri fără valoare, de nimic; himere, închipuiri. Din ziua aceea omul nu i s-a mai părut interesant, nici măcar ca reprezentant autodidact al unei categorii reacţionare ori măcar ca mistic căutător de potcoave de cai morţi. C. Petrescu, a. 318. Dacă ne-am fi apucat la vreme de ea nu mai alergam azi pe la cămătari să le vindem potcoave de cai morţi. Vinea, l. ii, 218. (Popular şi familiar) A(-şi) lepăda potcoavele sau a sta să-i pice (sau a-i suna) cuiva potcoavele sau i-a tras potcoavele = a fi pe moarte; a muri. Mi se.apropie şi mie să-mi leapăd potcoavele. Ispirescu, u. 2, cf. Zanne, p. i, 615, ix, 702, Pamfile, j. iii, 93, mat. dialect. 1, 233. (Regional) A-i rămine cuiva potcoavcle = a sărăci cu totul. Cf. Zanne, p. i, 615. 2. Piesă asemănătoare cu potcoava (1), care se fixează pe marginea posterioară a tocului unor obiecte de încălţăminte, pentru a evita tocirea lui sau pentru a ajuta la mersul pe suprafeţele alunecoase. Mă, Ionică, tu ai potcoave la ciubote? Vlahuţă, o. a. ii, 89. [Ciubotele] la fete numai unele-s ţintuite, dar toate au potcoave de-a-ntregu. şez. ix, 35. Zecile de perechi bat someşana cu attta pasiune că potcoavele flăcăilor scapără seîntei. Rebreanu, i. 12, cf. Nica, l. vam. 202. Potcoavele cizmei ţăcăneau regulat pe asfalt. Sadoveanu, o. ii, 348. La potcoava cizmei mele Şede dracu ş-o muiere. Doine, 248. Crişule, săcar-ai tare, Să rămîie petrele, Ca să trec cu cizmele, Să sune potcoavele Ca s-audă mîndrele. folc. transilv. i, 121. <0> (Prin sinecdocă) Tot îmi saltă din potcoavă, Ca moara din cotoroabă, Şi mt-o saltă din călcăi, Ca moara pe căpătai. şez. iii, 124. -O* E x p r. (Rar) A se duce de nu-i mai vezi potcoavele = a pleca foarte repede. Cf. Petică, o. 211. + Placă de fier, prevăzută cu colţi ascuţiţi în partea inferioară, care se prinde cu curele sau cu fringhii pe talpa încălţămintei, pentru ca aceasta să nu alunece, folosită mai ales de muncitorii forestieri; (regional) mîţă (III 21). Cf. Antipa, p. 483, Arvinte, term. 162, mat. dialect, i, 188. 3. Obiect, construcţie, parte a unui obiect sau a unei construcţii în formă de potcoavă (1). Şi au făcut potcoava (tăbliţa b 1938) cea de aur ... şi au scris pre dinsa. Biblia (1688), 68a/37. Grigoriţă trecea înainte, călcînd ţanţoş şi bătînd potcoava săbiei pe caldarîm. P. Constant, r. 68. □ Potcoava stadionului. + S p e c. (Rar) Un fel de cîrnaţi de forma unei potcoave (1). Cîrnaţi ... numiţi după forma lor ghidem sau sugiuc şi rîşchig sau potcoave, şez. xii, 3. 4. (Transilv.) Literă chirilică. Trecuse vremea slovelor pe care acum le numeau potcoave. Slavici, n. i, 208, cf. alr sn iv h 924. Mai de mult cărţile erau scrisc cu potcoave, mat. dialect, i, 188. O L o c. adj. Cu potcoavă = chirilic. Cf. alr sn iv h 924. — Pl. : potcoave. — Şi : (regional) porcoăvă s. f. a i 34. — Din bg. no;ţKOBa, Cf. ser, p o t k o v a, ucr. dial. «y o A K o b a (lit. n i« k o b a). POTCOGf vb. IV v. potcovi. POTCdll, -OÂIE s.m. şi f. (Regional; în descîntece) Fiinţă supranaturală, duh rău despre carc se crede că aduce potca1 (2), deochiul. M-a-ntîlnit cu noauî- 12855 POTCOI4 — 1133 — POTCOVIT1 dzaci şî noaui di potcioi, Cu 99 di polci. şez. iii, 136. M-a întîlnit potca cu potcoiu, Striga cu strigoiu. mat. folk. 1515. Potca cu potcoaia. or. s. vi, 145, cf. Graiul, i, 458. — Pl. : potcoi, -oaie. — Şi : potcioi s.m. — Potcă* + suf. -oi. POTCOÎ* vb. IV v. potcovi. POTCOMdR s.m. v. podcomor. POTCOVÂLĂ s.f. v. potcoveală. POTCOVAN s.m. (Bot.; regional) Liliac (Syringa vulgaris) (Lăpugiu de Sus—Deva), alr i 1 917/85. — Pl.: potcovarii. — Etimologia necunoscută. POTCOVAR s. m„ s. n. 1. S. m. Meseriaş care face potcoave (1) sau care potcoveşte (1) animalele de tracţiune, (învechit şi regional) nalbant (1), (învechit, rar) potcovitoriu; p. gener. fierar. S-au făcut meşter de liier, lăcătuş, potcovar, zlătar. N. Costin, let. i, 44/11. Chemă-n grab pe ţiganul, potco-varu-mpărătesc. Pann, p. v. iii, 49/8, cf. Polizu. Dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul. Delavrancea, t. 166, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se uită şi face cu ochiul către potcovar. Petică, o. 221, cf. Şăineanu, d. u„ nom. prof. 7, 29, ds. Calul se potcoveşte cu potcoave de fier la potcovar. Pribeagul, p. r. 68. Fu îs fierar şi potcovar. Sadoveanu, o. x, 584. Acum trebuie să mă duc la potcovar. Călinescu, s. 310. Zi de zi, sporea numărul cojocarilor, opincarilor, gabrovenilor, potcovarilor, v. rom. decembrie 1954, 64, cf. Pas, z. i, 307. Un potcovar ttnăr din sat, care avea şi el un atelier, închise obloanele şi trecu în atelierul lui Iocan. Preda, m. 117, cf. l. rom. 1959, nr. 1,48. Atunci cel mult e bun să fie potcovar. t iulie 1964, 43. Nu e vina calului. Nici a potcovarului. Hodoş, p. p. 47. Foaie verde de mărar, Mă dusei la potcovar, Să fac potcoave la cal. mat. folk. 225. Dar nu-i vina calului. Nici ă potcovarului, Ci-i vina Mariţei mele. i. cr. iii, 343, cf. alr i 1 660, alrm sn i h 353. 2. S. n. (Regional; în forma potcover) Ciocan mic pentru potcovit. Cf. lb, Polizu, Pascu, s. 82, Viciu, GL. 3. S. n. (Rar) Toc de piele cu uneltele necesare pentru potcovit, care se atîrnă la şa. Cf, tdrg. — Pl. : (1) potcovari, (2,3) polcovare. — Şi: (regional) potcover s. n. lb, Polizu, Pascu, s. 82, Viciu, gl. — Potcoavă suf. -ar. POTCOVĂREASĂ s. f. (învechit, rar) Soţia potcovarului (!)• Cf. Polizu. — Pl. : potcovărese. — Potcovar + suf. -easă. POTCOVĂRÎE s. f. 1. Atelier, fierărie unde se fac potcoave (1) şi unde se potcovesc animalele de tracţiune. Cf. Polizu, tdrg, cade. Se aşeza pe movila de zgură şi de fier vechi de la potcooăria din faţă. C. Petrescu, c. v. 215. Geamurile potcovăriilor de pe drumul gării sclipesc de curăţenie. I. Botez, b. i, 45, cf. Sadoveanu, o. iv, 509. Ţiganii au nevoie de el să-l puie să sufle cu foalele la potcovărie. Arghezi,' s. vii, 28. Un fel de boltă fusese refăcută şi folosită ca potcovărie. Călinescu, e. o. ii, 86. în faţă se afla o potcovărie. Stancu, r. a. iv, 357. Potcovăria, într-un şopron înnegrit de fum, avea două rînduri de foaie şi de nicovale. v. rom. decembrie 1954, 113, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. Meseria potcovarului (1). Cf. cade, Scriban, d., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : (1) potcovării. — Potcovar + suf. -ie. POTCOVEALĂ s. f. (Rar) 1. Potcovire. Cf. Alexi, w., cade, dl.. In tîrgul Focşanilor, Şatrele ţiganilor, Potcovala cailor, şez. i, 9. 2. F i g. Păcălire, înşelare; Cf. Polizu, Barcianu. — Pl. : potcoveli. — Şi : (regional) potcovâlă s. f. — Potcovi + suf. -cală. POTCOVfiR s. n. v. potcovar. POTCOVÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică animale de tracţiune, mai ales cai) A bate, a fixa potcoave (1) la copite; (regional) a pîndăci. Şi au dat cuvînt să-şi potcovească caii. Ureche, let. i, 160/16, cf. lb. Mare nevoie mai au de fier pentru potcovii caii. Creangă, o. 36. Potcoveşte calul unui drumeţ care a plecat de dimineaţă cine ştie unde. Agîr-biceanu, s. P. 53. Alăturea sînt nişte lăieşi care s-o aşăzat aici cu cortu de potcovesc, vara, caii omeneşti. Hogaş, dr. i, 94, cf. Şăineanu, d. u. A înnebunit de mult? — De cînd potcoveşte caii regimentului pe datorie. Brăescu, o. a. ii, 314. Mîni dimineaţă vă potcovesc caii. Sadoveanu, o. x, 585. într-un colţ, un individ potcovea un cal. Călinescu, e. o. ii, 86. S-a aşternut pe lucru să meşteruiască şarabaua largă, să-i întocmească un coviltir nou şi înalt de papură, să-şi potcovească surii. v. rom. februarie 1954, 60. Omul care îşi potcovise caii, îi lega alături în tăcere. Preda, m. 123. Stăi, bade, şi odihneşte Şi calul ţi-l potcoveşte. Jarnik-Bîrseanu, d. 266. Badea calu-şi potcovea, Puica şedea şi-l privea, şez. i, 9, cf. iv, 136. Ciocăneşti, bocăneşti, Badea murgu-şi potcogeşii. mat. folk. 1 332. Murgu vre să-l potcoia, După tine să pornea. Ţiplea, p. p. 14, cf. a iii 4, 5, 6, 16, 18, 19, iv 3, v 15, vi 26. Pe uliţa armenească, La o casă ţigănească, Voina calu-şi potcoveşte. Balade, ii, 214. <£■ Expr. (Refl. p a s.) De (sau pc) cînd se potcovea puricele (la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier) = (formulă ori în formule de introducere la basme) foarte demult; niciodată. A fost odată ca niciodată... pe cînd se potcovea puricele. Odobescu, s. iii, 44. A fost odată ca niciodată... de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier. Ispirescu, l. 1, cf. Zanne, p. i, 629. + (Rar; complementul indică obiecte de încălţăminte) A fixa potcoave (2). Cf. cade, Scriban, d. 2. F i g, (Familiar; complementul indică oameni) A încărca cu un lucru de care nu are nevoie, a da o sarcină care nu-1 interesează (şi care oboseşte); p. e x t. a păcăli, a înşela. Cf. Polizu. Taci, că-i cu buche; l-am potcovit bine. .. De nu cumva s-ar răzgîridi. Creangă, p. 41. Luaţi seama: vrea să ne potcovească I Caragiale, o. iii, 31, cf. Zanne, p. i, 615, v, 510, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, j. iii, 93, cade. M-a potcovit c-un franc. Scriban, d. Pe mine m-a potcovit cu patru poli. Pas, l. i, 147, cf. Ciauşanu, v. 190. + A face (printr-o măsură represivă) să se comporte (din nou) cum trebuie, a pune la locul lui, a învăţa minte; p. ext. a bate (tare, zdravăn). L-am potcovit bine. ddrf, cf. tdrg. Te-oi potcovi eu pre tine I Com. din Vicovu de Sus-Rădăuţi. — Prez. ind. : potcovesc. — Şi; (regional) potcoyi, potcoi (conjunct, pers. 3 şi 6 şi: să potcoia), porcovi (a i 34) vb. IV. — V. potcoavă. POTCOVÎRE s. f. Acţiunea de a potcovi şi rezultatul ei; potcovit1, (rar) potcoveală (1). Cf. potcovi (1). Cf. DDRF, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : potcoviri. — V. potcovi. POTCOVÎT* s. n. Acţiunea de a potcovi şi rezultatul ei; potcovire, (rar) potcoveală (1). Cf. potcovi (1). Potcovitul la un cal de 4 picioare cu potcoavele turceşti (a. 1792). Uricariul, iv, 132/27, cf. ddrf, cade. Zice că-i eşti bun camarad şi înveţi uşor meşteşugul potcovitului. Sadoveanu, o. xvii, 217. Cu toate acestea, el nu părăsi lucrul mărunt: poico- 12867 POTCOVIT3 — 1134 — POTECĂ vilul cailor, fierberea unei osii. Preda, m. 117, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : (rar) potcovituri. — V. potcovi. I'OTCOVÎT-, -Ă adj. (Despre animalele de tracţiune, mai ales despre cai, sau despre copitele lor) Care are potcoave (1), cu potcoave. Cf. le, ddbf. Boi cu coarne ascuţite Şi copite potcovite. Alecsancri, p. ii, 105. Copitele potcovite ale tuspatru picioarelor sale cu aşa iuţeală de fulger scăpărau în toate părţile. Hogaş, DR. I, 282, Cf. CADE, DM, M. D. ENC., DEX. <0> E X p T. (Rar) A alerga ca un purice potcovit = a merge foarte l:icet. Cf. Zanne, p. ii, 473. + (Despre încălţăminte) Cu potcoave (2) la tocuri. Treceam acuma printre rînduri de ţărance îmbrobodite, încălţate cu ghele potcovite. Brăescu, a. 76. — Pl. : potcoviţi, -le. — V. potcovi. POTCOVITĂRIU s. m. (învechit, rar) Potcovar (1). Cf. LB. — Pl. : potcovilori. — Potcovi + suf. -tor. POTCOVÎŢĂ s. f. (Prin vestul Munt.) Şină de fier subţire sau fier laminat din care se fac potcoave (1) sau cercuri la butucii roţilor de car. Cf. Lexic reg. ii, 71, Udrescu, gl. — Pl. : potcoviţe. — Potcoavă + suf. -iţă. POTCULEĂSĂ s. f. (Prin Mold.; în descîntece) Potcoaie, v. p o t c o i1. Un’ te duci cu potcă cu potcu-leasă, săgetători cu săgetătoare, strigoi cu slrigoaie. i. cr. vii, 88. — Pl. : potculese. — Potcăl + suf. -uleasă. POTEĂl s. f. (Regional) Potecă. Pamfile, a. r. 256. — Cf. potecă. POTEA» subst. (Prin Transilv.; in loc. a d v. şi expr.) De-a potea = pe degeaba, de pomană, gratis. Cf. Pasca, gl. I-am dat calul de-a potea. mat. dialect, i, 214. A umbla de-a potea = a-şi pierde vremea degeaba. Com. din Parva-Năsăud. — Din magh. potya. POTEA* vb. II v. putea. POTEÂCĂ s. f. v. potecă. i POTEAHĂU subst. (Regional) Dispozitiv Ia războiul de ţesut, la stative, care ţine sulul strîns şi pînza întinsă (Moiseiu—Vişeu de Sus). Glosar reg. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. ucr. dial. n y o A -t h r a h (lit. n I n t h r a h). POTfiC s. n. v. potecă. POTECÂŞ s. m., adj. X. S. m. (în Ţara Românească) Locuitor din satele grănicereşti care avea misiunea să supravegheze potecile, regiunile de la graniţă etc. aflate între două puncte străjuite de ostaşi. V. grănicer, plăieş. 20 [taleri] la plăiaşi şi potecaşi, pentru osteneala lor (a. 1811). doc. ec. 128. Cordonaşii şi potecaşii s-au întocmit la 1834, spre a strejui, sub privegherea oştirei, picheturile şi potecile. Bălcescu, m. v. 633, cf; Uhicariul, xxix, 441, ddrf, tdrg, Şăi-neanu, d. u., cade. Să mi-ţi da un semănat Cum de mult nu s-a mai dat, Semănat de potecaşi, Să răsară romănaşi. Teodorescu, p. p. 484. 2. Adj. (Prin Bucov.; despre cai) Care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. Veniseră de dimineaţă cu caii potecaşi şi cu povară. Com. din Bucovina. — Pl. : potecaşi. — Potecă + suf. -aş. POTECĂ s. f. Drum îngust de ţară, de munte, în pădure etc., folosit numai de cei care merg pe jos, cărare, (regional) potea1, ponîie; p. gener. (învechit şi regional) drum, cale; p. e x t. (învechit) trecătoare, pas3 (2); defileu. Poteca Păcăleanului (a. 1563). cuv. d. bătr, i, 248. Pătru Vodă Rareş.. . rădi-cat-au oaste mare asupra săcuilor, la Ţara Ungurească şi au împărţit oastea în doauo polcuri şi pre doauo poteci şi-au trecut oastea. Ureche, l. 138. Au hălăduit pre poteci de au ieşit la Ardeal. Simion dasc., let. 48. Au pornit şi el. . . dirept la potica Oiluzului. M. Costin, let. i, 305/27. Pasă la viia lui Agrippa pre potica muntelui. Dosoftei, v. s. noiembrie 105v/19. l-au scos pe polica Buzăului în Ţară Muntenească. N. Costin, let. ii, 32/20. Îndată au făcut pătăşli şi au fugit pe potică în Ţara Ungurească. Neculce, l. 74. Multă acuma ei cale mersese După Tandaler, buna povaţă, Pe potecul unii păduri dese. Budai-Deleanu, ţ. 270, cf. lb. Cuprind acele de frunte poziţii a defi-leilor (potice). ar (1834), 112/3. Prin a codrului polica Ea ascunde al ei trai. Asachi, s. l. i, 170. Supt dînsul se întindea un comice de slinci ce nu prea semăna cu o potecă, cr (1848), 163/72. Cînd te trezeşti eşti acum pe potica muntelui. Negruzzi, s. i, 329. Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam. Alexandrescu, o. i, 135. Şi se duce fără frică Pe-o strîmtoare de potică. Alecsandri, p. i, 29, cf. lm. Vedem că trece pe o potecă, aproape de noi. Bolintineanu, o. 361. O potecă strimtă, cît trece omul cu piciorul, străbătea de la poartă pînă în bătătura locuinţei stăpînului. Odobescu, s. i, 148. Pe potica dinspre codri cine oare se coboară? Eminescu, o. i, 83. Se pomeni că pierde poteca şi nu mai ştie unde merge. Ispirescu, l. 255. Iarba se strecura şi pe poticele bătătorite. Delavrancea, s. 54, cf. id. t. 51. E miezul nopţii, fiara doarme la potică, Cinele pe prispă. I. Negruzzi, s. iii, 102, cf. Hamangiu, c. c. 144. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete şi feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. Coşbuc, p. i, 55, cf. Barcianu, Candrea, f. 191. Potecile au rămas pustii. Iosif, patr. 8. Poteci nu se pomeneau în pădwe. Agîrbiceanu, s. p. 116. Nu cunoşteam o potică sau un drum mai scurt pentru ţinta noastră. Hogaş, dr. i, 1. Pînă la poartă ducea o potecă pierdută în iarbă şi flori de cîmp. Bassarabescu, v. 17. în faţa casei o grădiniţă îngrijită, cu cîteva ronduri de flori, cu poteci prunduite. Rebreanu, r. i, 18. Nu era un drum bătut, ci numai poteci de picior. Ga-laction, o. a. i, 322. Şi se duc pe nesimţite. Nopţi pustii şi zile reci, Cum s-adună, putrezite, Frunze moarte pe poteci. TopÎrceanu, o. a. i, 18. De la o potecă înainte, începu să-i fie cunoscut drumul. C. Pe-trescu, î. ii, 202. Gonind din miazănoapte pe strimtele potici, A lepădat pe urma-i un pieptene de aur. Lesnea, vers. 8. Porniră cu săneţele pe poteci. Sadoveanu, o. i, 192. Să pornim la potică, poate ne cade vreun iepure, id. ib. 199. Poteca suie dealul prin via din bătrîni. Pillat, p. 147. Mi-aş vrea pălmile, tălpile, reci, Proaspătă iarbă, crăiţe-n poteci. Arghezi, vers. 302. Cineva putea să vină chiar prin pădure şi să se lase pe potecă în dreptul troiţei. Călinescu, s. 761. Găman porni în jos, pe poteca îngustă de deasupra Gîrloagei. Camil Petrescu, o. i, 17. Munţii îi trec pe poteci întortocheate. Stancu, d. 297. Zidul de trupuri se desfăcu, strîmt cit o potecă. Camilar, n. i, 208. Eu nu cînt că ştiu cînta, Dar mi-e dragă ţara mea, Crîngul cu potecile, Lumea cu nădejdile. Banuş, p. 237. Care vine, să vie pe poteca dinspre biserică. Preda, d. 159. Şi abia aici, n-au mai găsit nici drum, nici potecă, gl 1961, nr. 3, 5/4. Străbate cu gîndul drumuri lungi de cîmpie, grele poteci de munte. vîn. pesc. iunie 1962, 7. Frunză verde alunică, Mircea suie pe potică. Alecsandri, p. p. 5. Potecile îţi privesc, Urmele ţi le 12879 POTECEA — 1133 — POTENT jălesc. id. ib. 280. Noi umblăm şi colindăm P-asiă vremc-ntunecoasâ Pe potecă-alunecoasă. Teodorescu, p. p. 17. Codruţu-i românesc Şi potecu-i voinicesc. Reteganul, tr. 45. Pe poteca lucioasă Nemerii la aliă casă. Păsculescu, l. p. 15, cf. gr. s. vi, 214. Iera numa o potic-aşa. Diaconu, p. 46. El pe jos, vodă călare, Pe potecă la slrimioare. Balade, ii, 278. Cine nu ştie potecile nu ştie nici drumul mare. Zanne, p. i, 266. De la noi pînă la voi Tot făşii de tei (Potecile). Gorovei, c. 305. <0> F i g. Polica vieţii mele întră voi s-o isprăvesc. Beldiman, o. 17/8. A simţit pe tinerica pe ce potecă pornea, Unde gindul îşi întinde, ş-unde să ajungă vrea. Pann, e. iii, 21/3. Să arăţi poeţilor din viitorime poteca cea bună. Odobescu, s. iii, 11. De vei apuca poteca care duce spre mine vei a junge odată, odată să străluceşti prin fapte măreţe. Ispirescu, u. 23. A trebuit. .. să-mi croiesc eu o potecă personală şi să mă mulţumesc cu greceasca bizantină. Galaction, a. 31. Privind în sus spre întortocheatele poteci ale viitorului şi ale ziarismului românesc, un uşor popas sărbătoresc este îngăduit, id. ib. 461. Străbat potica veghei bolnav de neasiîmpăr. Lesnea, vers. 190. însemnările de faţă vor încerca totuşi să-şi găsească poteca lor prin stufişul unei gîndiri atît de exuberante. Vianu, a. p. 163. Tu nu eşti făcută pentru poteci ascunse, t septembrie 1962, 25. Spune-mi, mîndro, mergi, nu mergi Ori poteca să-mi dezlegi: Din do’ una să-ţi alegi! Teodorescu, p. p. 318. <£• Expr, Pe toate potecile = peste tot, pretutindeni; pe toate drumurile. Fete ca Tănţica nu se găsesc pe toate potecile. Rebreanu, r. i, 241. (învechit şi regional) A păzi (sau a aţine) poteca ouiva = a pîndi pe cineva (pentru a-i face un rău). De şapte ori s-a lăsat temeiul nopţii de cînd Şuier aţine, în plaiuri depărtate, potica arnăuţilor. Delavrancea, s. 165. l-o păzît potica. alr i 804/5.90. (Regional) A şti toate potecile = a şti foarte bine (un lucru). Zanne, p. i, 267. (Regional) A-i şti cuiva potecile = a cunoaşte secretele cuiva. Cf. Scriban, d. (Regional) A aduce pe cineva la potecă = a determina, a convinge pe cineva, să nu mai greşească, să se îndrepte. Cit e de rău, îl vezi? Dar eu tot am să-l aduc la potecă. Pam-file, a. r. 256. A merge (sau a umbla) pe două (sau pe zece) poteci, se zice despre un om beat. Cf. Zanne, p. vi, 47, 268. (Regional) A nu-şi vedea poteca = a fi foarte supărat. Cf. Ciauşanu, gl. (Regional) A i se.seurta cuiva potecile = a nu mai fi liber să facă orice. Cf. Pann, p. v. ii, 145/15, Zanne, p. i, 267. (Regional) A (se) stringe după poteci sau a i se stringe potecile = a nu mai umbla sau a face să nu mai umble fără rost. Cf. Ciauşanu, gl. (Regional) A umbla ca pe o potecă = a umbla cu sfială, cu teamă sau cu greutate. Cf. Zanne, p. i, 267. (Regional) A-şi căuta potecul = a se duce acolo unde are treabă, a-şi vedea de drum; a fugi. Com. din Jina-Sebeş. (Regional) A-şi lua poteca = a pleca, a o şterge. Cf. Ciauşanu, gl. (Regional) I-a adunat Dumnezeu potecile = a murit. Cf. mat. dialect, i, 233. + P. e x t. Loc de trecere printre oameni; pirtie (2). învîrtind arma încolea şi încoace, Larg potec pintre păgîni-ş face. Budai-Deleanu, ţ. 171. + (Regional) Pirtie (1). Cf. alr sn iii h 802. + (Regional; in forma poiic) Pripor (1) (Bucur —Turda). Coman, gl. — PI. : poteci şi (regional) potece. — Şi: (Învechit, şi popular) potfcă s. f., (învechit şi regional) potec s. n. (regional) poteăcă (alr sn v h 1 376/2), poteică (ib. iii h 802/192) s. f., potic (Coman, gl.) s. n„ putecă (chest. iv 28/198, alr i 804/186) s. f. — Din bg. n'BTeita. POTECE s. f. (Popular) Potecuţă. Loază-nbăie-rată, Vită încălţată, Cînd umblă prin poticele Parcă e luat din ele. Pann, p. v. i, 102/10. Ce mi-e drag pe lume, Poteceaua din pădure. Teodorescu, p. p. 325. Părăsi cucu bugetu Şi turtureaua vâlceaua Şi mîndruţa poticeaua. Marian, ins. 51, cf. Bibicescu, p. p. 165. Cîte drumuri sînt mai rele, Le-ai făcut tot potecele. şez. v, 31. Poteceaua cam cotită, Cam cotită, părăsită. >iat. folk. 107. Poliş'eaua pin păduri Pardosită cu aluni. Graiul, i, 289, cf. Păsculescu, l. p. 237. Vită-te pe uni-i mere Că mai sîn trîi potecţlc. gr. s. vi, 214. O plecat pr-o pot'eia, Ş-o rupt o floris'a. arh. folk. iii, 130, cf. alr i 804/556. A mai mitotea Luă p-o potecea Şi fu vai de ea l Balade, i, 303. Şi-aş veni noaptea, pe stele, Ca ziua pe potecele. folc. transilv. i, 232. <0 Expr. (Regional) A lua poteceaua înapoi = a se întoarce de unde a venit. Văzînd că soarele răsare şi nădejde nu mai era d-a da cu ochii de zîna cea frumoasă, Făt Frumos luă poteceaua înapoi. Popescu, b. ii, 34. — PI. : potecele. — Şi: poticeâ s. f. — Potecă + suf. -ea. POTECNÎ vb. IV v. poticni. POTECUŢĂ s. f. Diminutiv al lui potecă; (popular) potecea. Apoi luîndu-şi nevasta de braţet ca un bărbat Plecară pe potecuţă să se ducă la palat. Pann, p. v. iii, 60/16, cf. ddrf. Vedea, anume, că afară de drumurile adînci. .. sînt şi cărăruşe şerpuitoare, drăgălaşe potecuţe ce se pierd printre flnaţele mirositoare. luc. v, 380. Mergea mai la o parte, ţinînd o potecuţă ce şerpuia pe stingă drumului. Sandu-Aldea, u. p. 130. Iat-o mergîndu-i mlădioasă înainte pe potecuţa din fînul de la vie. Brătescu-Voineşti, p. 340. Ghetele lor ronţăneau în pietrişul potecuţii. Agîrbiceanu, a. 293. Rîzînd naturii şi ea mie, am plecat şi astăzi, cîn-tînd mal vesel ca de obicei, pe potecuţa albă şi bătătorită. BrXescu, o. a. i, 48. Şoseaua era însă liberă, curată ca o potecuţă de ciment cenuşiu, lată cît deschiderea de granit a podului, v. rom. august 1958, 76. Strigă-l, strigă-l, zău, măicuţă, C-apucă pe potecuţă Să-şi caute altă drăguţă/ Jarnîk-Bîrseanu, d. 98. <0» Expr. (Regional) A-şi lua potecuţa (oasei) = a se întoarce (acasă). Pînzele şi le strîngea, Potecuţa casi-şi lua. mat. folk. 71. — PI.: potecuţe. — Şi : (regional) poteiciţă (alr sn iii h 802/192), potieuţă (cade) s. f. — Potecă + suf. -uţă. POTfiG s. n. v. potegă. POTEGACI s. n. v. potigaci, POTÎGĂ s; f. (Ban. şi prin vestul Transilv.) Lambă (la car sau la căruţă). Cf. alrm sn i h 229. — PI. : potege. — Şi: poteg (alrm sn i h 229; pl. poteguri, ib.) s. n., potăglă (ib.) s. f, — Din ser. potega. POTfiGLĂ s. f. v. potegă. POTlilCĂ s, f. v. potecă. POTEICTÎŢĂ s. f. v. potecuţă. POTENT, -Ă adj. (învechit, livresc) 1. Puternic (II 2). Şi naţia devine potentă, progresivă. Heliade, o. i, 206. Numai noi din acea naţie potentă şi împărăteasă, numai noi dintre toţi fraţii de aceeaşi familie ne mai numim români, id. v. xxxix/7. Aristocraţia veche şi potentă încă lucra din răsputeri pentru restaurarea sistemei absolute. Bariţiu, p. a. ii, 17. 2. Puternic (II 1). Cu tot dreptul porţi nume de potente Şi mare între oameni. Heliade, o. i, 338. N-a Cutezai a se pune deschis în luptă cu îndemînaticul şi potentul său adversariu. cr (1848), 132/11. + (în forma potinte) Răsunător (3). Impresiunea unei glorii po-tinte. Telegraful (1854), 2/15. 3. Puternic (I 1).S -ar fi temut să nu afle şi pe patriarhul însuşi un apăsător şi mai potent, cr (1848), 301/76. Ochiul istoricului este dator a cerceta, nu cumva chiar şi bărbaţii de stat sau generalii cei mai geniali în ochii lumii în realitate au fost numai îndeplinttorii unei voinţe mult mai potente decît era voinţa lor. Bariţiu, p. a. i, vii. <0> (Prin lărgirea sensului) Au avut ocaziunea să cunoască cît de potentă şi maiestoasă este 12889 POTENTAT — 1136 — POTENŢĂ natwa. Filimon, o. ii, 17. Gelozia demni pulinte. Bo-LINTINEANU, O. 493. 4. Puternic (I 2).- Cf. Axjexi, w., dm, dns. — PI. : poienii, -ie. — Şi : potente, potinte, putinte adj. — Din lat. potens, -ntis, it. potente. POTENTĂT s. m. X. (învechit) împuternicit, trimis (al cerului pe pămînt). Slăaitului şi alesului întru cei înălţaţi domni ce cred întru lisus, care este întru norodul potentatului a Mesiei. N. Costin, i.et. ii, 103/26. 2. Şef al unui (mare) stat care are suveranitate absolută, autocrat, despot; persoană care exercită o putere despotică, tiranică ; p. e x t. om puternic, influent (datorită bogăţiei, poziţiei sociale etc.). Cf. I. Golescu, c. Legre, ca şi cîfiva potentaţi de care ne vorbeşte istoria, guverna plantaţia lui prin un feli de neutralizare de putere contrarie. Codbescu, c. h, 229/17. Începu a oferi mînă de ajutor acestui potentat al Egiptului, cr (1848), 131/31, cf. Stamati, d. Popoarele îl aveau ca pe cel mai liberal dintre potentaţi. Ghica, s. 92. Potentaţii pămîntului strivesc sub jugul sclaviei pe fraţii lor. Filimon, o. i, 365. Veneau potentaţii boemi de se înclinau şi jurau credinţă şi supunere regelui lor. id, ib. ii, 117. Ştefan umbla să împace pe potentaţii Răsăritului spre a-i împinge în contra atotputerniciei muzulmane. Xenopol, i. r. iv, 106, cf. Bar-cianu, Alexi, w„ ŞIineanu, d. u. El făgădui însemnate comori potentaţilor turci. C. Gane, tr. v. 141. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei alîlor mii de necunoscuţi care lucrau pentru glorificarea oarbei vanităţi a unui potentat tiran. Bart, s. m. 23. Din aceste uriaşe masacre, cîş-tigau acei potentaţi ai căror generali ieşeau învingători. contemp. 1949, nr. 120, 15/2. Cîţiva potentaţi creoli. .., majoritatea însă preşedinţi şi vicepreşedinţi de trusturi, cu fetele lor frumoase şi anoste, v. rom. aprilie 1-954, 63. în România de altădată, numai cine se anina de pulpana unui potentat avea sorţi de reuşită, ib. iunie-iulie 1963, 94. O F i g. Un potentat de moravuri dictatoriale. Arghezi, b. 55. — PI. : potentaţi. — Din lat. potontatus, fr. potentat, germ. Potentat. POTENTAŢII- s. f. (Jur. ; învechit, în Transilv.) Violenţă. Deaca creditoriul făr’de rînduiala judecăto-riului ia lucrurile detoraşului, este vinovat pentru că singur au făcut potenlaţie. Micu, în Contribuţii, iii, 121. — PI. : potentaţii. — Din lat. potentatia. I*OTfilVTE adj. v. potent. I'OTENTfiU s. m. (sg.) (Regional) Tînăr însărcinat, la nunţile ţărăneşti, cu supravegherea miresei, din preziua nunţii pînă la sfirşitul ei. V. pocinzeu1. (Rîmnicu Vîlcea). Lexic reg. 84. <0> E x p r. (Adverbial) A se ţine potenteu de cineva = a fi tot timpul după cineva, a se ţine scai de cineva. Cf. îb. — Etimologia necunoscută. Cf. p o c î n z e u1. POTENŢĂ vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A face să dobîndească sau a dobîndi o amploare mai mare, o intensitate, o forţă, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată. V. amplifica, lărgi, intensifica, Întări, mări. Pentru înţelesul omului nu-i nimic mai important decît înţelesul omului, fiindcă, prin comunicarea înţelesului la înţeles, realitatea se potenţiază. Caragiale, o. iii, 68. Şcolile decadente nu fac decît să potenţeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană; ceea ce înseamnă că de la această literatură pînă la decadentism nu e decît un pas. Ionescu-Rion, c. 104. O activitate comună numai atunci se potenţează şi devine spornică şi rodnică cînd agenţii şi factorii ei au aceleaşi vederi. Sbiera, f. s. 369. Cuvintele esenţiale ,,cnnguri“, „singuri“. . ■ sini cele mai sonore din toată strofa, sonoritate potenţată de poziţia lor în rimă. Ibrăi-leanu, s. i.. 179. Prin incoordonarea termenilor, spaţiul interior al frazei se lărgeşte fabulos, impresia se potenţează în raport cu distanţa care separă cuvintele care o exprimă. Vianu, a. p. 273. Calităţile constante devin, în acest caz, neutre, prin absenţa tendinţa de a fi potenţate. Constantinescu, s. i, 199. Autorul. .. îşi afirmă încă o dală excepţionala vină melodică, potenţată de simţul omului de teatru rutinat, gl 1961, nr. 2, 7/1. Realismul expunerii este potenţat prin simularea artistică a autenticităţii, s august 1962, 46. 2. T r a n z. (Mat.; neobişnuit; complementul indică numere) A înmulţi cu el însuşi, a ridica la o putere (III 4). Cf. Alexi, w. — Prez. ind. : potenţez. — Şi : (învechit, rar) potenţii vb. I. — V. potenţa. POTEÎVŢĂRE s. f. Acţiunea de a (se) potenţa (1) şi rezultatul ei. Bogdan citează un monolog din Macbeth pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea realităţii, ci de potenţarea realităţii. Gherea, st. cr. ii, 47, cf. Lovinescu, m. 221. Sînt în „Ion“ şi cîteva momente de potenţare simbolică, în care personagiul principal este împins dincolo de planul realist, în lamina tare a apoteozei. Vianu, a. p. 325. Este o eroare să defineşti expresionismul prin potenţarea. . . individualului. Bl aga, z. 73. Deşi epitetele luate în parte nu sugerează valori stilistice mai aparte, conştiinţa artistului se simte în caracterizările perechi contrastante şi mai ales în strădania potenţării, vădită în numărul egal de epileie. Varlaam-Sadoveanu, 281. — PI. : potenţări. — V. potenţa. POTENŢAT, -Ă adj. Care a dobîndit o amploare mai mare, o intensitate, o putere, o forţă mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai-accentuată. însemnătatea logicei bine studiate este cu atît mai mare cu cit întărirea şi înlesnirea, produse în lucrările gîndirii, prin deprinderea de a mînui formulele abstracte ale argumentării, au un efect foarte potenţai. Maiorescu,. l. 14». A pricepe cu simţul potenţiat al urechii tale susurul colosal şi neholărît al imensului curs de viaţă ce însufleţeşte vinele lucrurilor. Hogaş, m. n. 55. Presimţiri, instinct şi ceea ce numiţi dumneavoastră astăzi subconştient, le-am avut şi noi cîndva ca şi rudele noastre animalele, într-o formă potenţială. Sadoveanu, o. xii, 12. Elementul concret şi particular nu-l interesează decît în măsura în care e susceptibil să exprime o valoare universală sau sensul potenţat al vieţii. Oţetea, r. 288. El vrea o existenţă potenţată, ascendentă. Blaga, z. 133. — PI. : potenţaţi, -te. — Şi: (rar) potenţiut, -& adj. — V. potenţa. POTÎJVŢĂ s. f. 1. (Livresc) Putere (I 1); p. e x t. posibilitate de dezvoltare, de afirmare. întră doritul grădinafiu împreună cu prea frumoasa grădinărită şi înaintea lor un ciopor de patru pruncuţi — ce au urmat şi ce au fost aicea nu are potenţie pana se scrie. Ţichindeal, a. m. 62/16, cf. Barcianu, Alexi, \v. Profet este şi poetul satiric, dar gîndul lui este de o potenfă condensată şi minunată. Galaction, a. 271. Toate aceste virtuţi la un loc îi dădeau, într-o potenţă deosebită, linişte senină lăuntrică. D. Guşti, p. a. 69. Voltaire este şi el o personalitate profund naţională, un fiu al poporului francez în care s-a concentrat şi au crescut pînă la o potentă înaltă capacităţi şi virtuţi apărute în sute de ani de viată istorică. Vianu, l. u. 210. Metafora degajează... în noi un fior şi ne conduce către o potenţă superioară a vieţii, id. m. 56, cf. Blaga, z. 65. Omul îşi poate amplifica darurile sale omeneşti pînă la orice potenţa. Ralea, s. t. iii, 38. Axa cărţii stă însă într-un individualism nealterat şi înlr-un idealism nesatisfăcut în potentele lui. Constantinescu, s. i, 92. A ieşi cu îndrăzneală în întîmpina- 12897 POTENŢIA — 1137 — POTERAŞ rea publicului, cucerindu-l pentru modalităţi teatrale noi, cu mari potenţe agitatorice, t septembrie 1962, 83. + Virilitate. La bărbaţi [senili] ... se observă adeseori manifestaţiuni erotice, ce nu merg, în genere, în mod paralel cu potenţa genetică. Parhon, b. 76, cf. m. d. enc. 4 (învechit) Abuz de putere; (act de) violenţă. După „opreUşie“, ,,ar fi intrat cu potenţiia in biserică“ (a. V7H3). Iohg_a, s. d. xiii, 255. Neîn-voindu-le lor chesaru cererea, îl apucă Timbre pe amîn-doi umeri, strigă dictatorii pentru această potenţie, dar îndată unul dintr-înşii, anume Casca, împltntă un cuţit într-însul. sp i, 212/11. + (învechit, rar) Jurisdicţie. De ar fi întră oameni dorita păciuire şi învoire întru toate, atuncea cu adevărat nice ar fi de lipsă... scaonile sau forumurile cele de judecată spre agonisirea păciuirii intră supuşii unei potenţii. Aaron, In Contribuţii, iii, 121. 2. (Mat.; învechit) Putere (III 4). De să va îmulţi în sineş rădăcină a + b şi făcutul iară şi printr-aceastaş şi aşa de rînd vor fi potenţiile, adecă puterile a doua, a treia, a patra, aat 180r/27. Se dă nume de potenţă rezultatului înmulţirii unui număr de mai multe ori prin sine însuşi. Culianu, a. 2. Doi polinomi sînt ordinaţi după potenţele crescătoare ale aceleiaşi litere. id. ib. 25, cf. 42. Potenţa unui punt relativ la o cir- conferinţă cu raia P se numeşte diferenţa D2-R3. Melik, g. 89. — PI. : potenţe. — Şi : (învechit) pot£nţie s. f. — Din lat. potentia, it. potenza. POTENŢI vb. I v. potenţa. POTENŢIAL, -Ă s. n., adj. I. S. n. 1. Mărime asociată unui sistem fizic, a cărei variaţie în spaţiu şi timp permite caracterizarea (şi determinarea) unui cîmp fizic sau a unei variaţii de energie; funcţie asociată unui cîmp fizic, dependentă de coordonatele de poziţie, care serveşte la obţinerea (prin derivare a) intensităţii cîmpului fizic respectiv. Indicaţiunea' dată de un eleclrometru. .. este independentă atît de mărimea cît şi de semnul sarcinei electrice în puntul atins/; \ ea nu atîrnă decît de starea electrică a unui corp. Această j stare electrică a fost numită potenţial. Poni, f. 204, cf/ DER, M. D. ENC., DEX. 2. (De obicei urmat de determinări care arată domeniul, felul) Capacitate de muncă, de producţie, de acţiune; randament calitativ şi cantitativ al unei munci; p. ext. nivel (112); forţă, putere (II). Aprecierea potenţialului industriei textile se face pe baza numărului de fuse din filaturi. Ionescu-Muscel, ţes. 21, cf. 30. Fixarea unei politici adecuate care să contribuie la creşterea potenţialului industrial era necesară. contemp. 1948, nr. 113, 3/1. Dragostea lut Eminescu pentru patrie se vădeşte şi în pasiunea cu- care a cercetat comorile vechii poezii populare, înnoind-o şi ri-dicînd-o la un înalt potenţial artistic. Sadoveanu, e. 78. E vorba de acea diferenţă de potenţial, de energie materială între diferiţi indivizi, grupuri, popoare; forţă musciilară, agilitate, forţă de înarmare. Ralea, s. t. ii, 264. Potenţialul de energie creatoare ilustrat în operele sale. s. c. şt. (Iaşi), 1956, 52. Monografiile hidrologice complexe realizate analizează potenţialul hidroenergetic, mg i, 52. Vara, regiunea are un potenţial termic relativ ridicat, temperaturile medii din . luna iulie fiind mai mari de 20°. ib. 312. Călătoriile au un potenţial moral uriaş, dar numai cu condiţia de a fi bine dirijate. v. rom. noiembrie 1962, 88. Au intrat în funcţiune numeroase obiective industriale importante care au sporit potenţialul economic al ţării. Scîn-teia, 1963, nr. 5 791. Mare parte a forţelor de cercetare în ultimul timp a fost îndreptată spre cunoaşterea potenţialului cinegetic, vîn. pesc. august 1964, 5. li acordă... toate împuternicirile necesare pent/u.... ; restabilirea potenţialului militar şi politic al ţării, rl 1967, nr. 7 044. II. Adj. 1. Care are în sine toata condiţiile esenţiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există In rtiod virtual. Cf. Alexi, w;, Barcianu, cade. Ar fi o nebunie să ne închipuim că un adversar potenţial n-ar putea să facă acelaşi lucru, contemp. 1949, nr. 164, 3/6, cf. dm, m. d. enc., dex. (Substantivat) Elementele acestea se găseau în stare latentă şi tn cel mai bun caz nu reprezentau decît un potenţial, în sensul posibilităţii formării naţiunii în viitor, contemp. nr. 158, 7/2. O Energie potenţială = energie pe care o poate d_ezvolta un corp aflat în mişcare liberă din poziţia în care se află pînă la un nivel de referinţă. Un... corp care tn starea în care se află nu produce nici un travaliu tn momentul în care îl considerăm, dar care lotuşi are în el putinţa de a produce un asemenea travaliu se zice că posedează o energie potenţială. Poni, F. 160, cf. ENC. TEHN. I, 94, DM, M. D. ENC., DEX. + (Adverbial) în mod virtual, ca posibilitate. Dacă toate aceste talente. .. ar fi putut să producă tot ce potenţial a fost sădit în ele, natural că am fi avut o literatură mai însemnată. Gherea, st. cr. iii, 192. Realitatea socială formează... o totalitate de viaţă unitară, adică o unitate socială, avînd ca motivare voinţa socială, condiţionată potenţial. D. Guşti, p. a. 118. Wetssman observă că fiinţele unicelulare sînt, potenţial, nemuritoare. Parhon, b. 115. 2. (Gram. ; despre moduri, propoziţii etc.) Care prezintă o acţiune ca posibilă fără să precizeze dacă se realizează sau nu, care exprimă o posibilitate. Cf. cade. Conjunctivu potenţial latin. Scriban, d. Sînt propoziţii potenţiale toate condiţionalele şi regentele lor. scl 1955, 307. Uneori conjunctivul are sens potenţial. sg ii, 54. Unele tipuri de propoziţii exprimă numai judecăţi: propoziţiile enunţiative propriu-zise..., dubitative, potenţiale şi optative, gram. rom2, ii, 17.<> (Substantivat, n.) în categoria potenţialelor se încadrează un mare număr de propoziţii subordonate, în special dintre cele- construite cu subjonctivul, scl 1955, 307. Optativul, potenţialul, imperativul [exprimă] o acţiune realizabilă, gram. rom.2 i, 216. + (Rar ; despre moduri) Prezumtiv. Cu viitorul I al auxiliarului „a fi“ urmat de participiul prezent al unui verb se formează un mod pe care gramaticii de pe vremuri îl numeau prezumtiv sau potenţial. Iordan, stil. 165. — Pronunţat : -ţi-al. — PI. : potenţiali, -e. — Din fr. potentiel. POTENŢIALITATE s. f. (Rar) Caracterul, însuşirea, calitatea a ceea ce este potenţial (II). Cf. cade, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat : -ţi-a-. — Din fr. potentialité. POTENŢIAt, -Ă adj. v. potenţat. POTfiNŢIE s. f. v. potenţă. POTENŢIOMETRÎE s.f. Metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, care foloseşte ca indicator peritru observarea sfîrşitului reacţiei variaţia potenţialului (I 1) electric al unui eleetrod cufundat în soluţia de analizat ; electrometrie. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pronunţat : -ţi-e-, — Din fr. potentlométrie. POTENŢIOMfiTRU s. n. 1. Aparat pentru măsurarea tensiunii electromotoare a pilelor galvanice pris metoda compensaţiei ; compensator. Cf. nom. min. I, 43, LTR2, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Montaj (alcătuit dintr-un reostat) sau rezistor folosit pentru divizarea tensiunii electrice. Cf, dkr, LTR*, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -ţi-o-, — PI. : potenţiometre. — Din fr. potentiomètre. POTERAŞ subst. I. S. m. Persoană Înarmată care făcea parte dintr-o poteră (1); nefer (2). Pentru plata potiraşilor ce umblă pentru prinderea făcătorilor de răle lălhari (a. 1820). Uricariul, iv, 218/14. Zidarii... păzitorii malurilor cu sare..., poteraşii ocnii (a. 1830) 13 — c. 1901 129q5 POTER — 1138 — POTERŞî doc. ec. 459, cf. Polizu. Fie poteraş sau cavaler servent, toată ambiţia me este ca să vă apăr. AlecsandrI) t. 1319. 50 poteraşi sub un căpitan (a. 1874). Urica-riul, xxii, 437, cf. ddrf. Basarabii Drăculcşli duseseră pe aceleaşi locuri pilcurile de poteraşi, de sulijari, ■ de roşiori, în urma flamurilor, întru apărarea pămîn-tului. strămoşesc. D. Zamfirescu, r. 222, cf. Şăineanu, d. u. Am începui să cutreier pădurea, cînd ca haiduc, cînd ca poteraş. Galaction, o. a. ii, 11. Iată-ne... Căutînd, cu ochi aprinşi, prin grădinile vecinilor, pe poteraşii inamici, id. a. 362. Aveau sub ordinele lor o întreagă armată de slujitori, numiţi dorobanţi, lefegii, seimeni, vînători, poteraşi. Oţetea, t. v. 50, cf. 99. Tunsu şi Groza îşi făceau de cap, punînd vamă pe tot ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui, fără frică de dorobanţi ori de poteraşi. Camil Petrescu, o. ii, 146. Şi sparg boarea nopţii reci Poteraşii, patruzeci. Paraschivescu, c. ţ. 162. Se făcuse poteraş şi-l pîndea pe jupîn cu potera. Pas, z. i, 161. Şi-n plin durda lui pocnea, Potiraşii gios cădea. Alecsandri, p. p. 89, cf. 291. Potiraşii se slobod Şi mi-l leagă, cot la cot. Marian, î. 11. Măi băieţi, măi poteraşi, De sînteţi voi de-a mei fraţi, Puneţi masa şi mîncaţi. şez. vii, 147, Poteraşii că-mi fugea, D-a-ndaratele mergea. PĂs-culescu, l. p. 280. <0> (Prin analogie) Era sorocit ca el să ajungă scriitor, iar eu să devin critic — un fel dé poteraş literar. Lovinescu, s. i, 15. + (Prin Bucov. şi prin sudul Dobr.) Gonaci (la vînătoare). alr sn iii h 727. + (Regional; In forma potireş) Epitet hipocoristic dat unui copil ştrengar (Deda—Reghin), mat. dialect, i, 188. Ce mai faci, mă potireşule? ib. II. 1. S. m. (Regional) Arac cu capetele ramificate în formă de „V“, care susţine viţa de vie încărcată cu struguri. Cf. cade, i. cr. vi, 153. 2. S. n. (Regional ; în forma pot cr caş) Ţăruş de care se leagă funia cu care se priponeşte un cal ; pripon, stănog. Cf. Damé, t. 49. 3. S.m. şi n. (Regional) Rădăcinile (şi partea de jos a tulpinii) plantelor de cultură rămase în pămînt după secerat sau după tăiatul porumbului. Cf. cade, fd ii, 164, com. din Parva-NâsXud, Paşca, gl., av 20, 34, vi 4, Glosar reg. + (Regional ; în forma poti-raş) Lăstar crescut din rădăcina pomilor (Sibiel—Sibiu). Lexic reg. ii, 62. Şi-o rupt coasa-n potiraşi. ib. 4. S. n. (Regional; în forma potireş) Lemn mic (Morăreni —Reghin). Glosar reg. + Epitet dat unui om foarte mic, scund (Morăretii—Reghin). Glosar reg. — PI. : poteraşi. — Şi : (învechit şi regional) potl- răş s. m., (regional) potereăş (Damé, t. 49) s. n„ po-teréçe (Paşca, gl.) s. n. pl., potiriş (mat. dialect, i, 188, Glosar reg.) s. In. şi n. — Poteră + suf. -aş. PÔTERA s. f. 1. Ceată, grup (organizat), detaşament de oameni înarmaţi, mai ales de arnăuţi, care aveau, In trecut, misiunea de a urmări şi de a prinde răufăcătorii, haiducii etc. Au pornit dum[nea]lor ispravnici potere după dtnşii (a. 1800). Iorga, s. d. viii, 114. Şi potera în pădure ca ,să-l prindă îl păzea. Pann, ş. ii, 84/2, cf. Polizu. Poterile şi catane Ii zicea tot căpitane. Bolliac, o. 184. L-oi învăţa eu să ne alunge cu potera ca pe nişte hoţi. Alecsandri, ap. cade. Şi potera şi ciocoii să se ducă cum să duc stolurile de lăcuste. Delavrancea, s. 169. Ista trebuie să fie Milcea, după care aleargă potera. Gîrleanu, n. 39. Îşi croise nelegiuită cale prin învelitori... şi-şi rîsese de sumedenie de poteri. Galaction, o. 249. De cil au bătut poterile de jandarmi locurile acelea, chiar prepeliţelor de pe lanuri li s-a făcut lehamite. Popa, v. 89. împotriva. puţinelor poteri, tovarăşii aceştia ai singurătăţii duceau o luptă pe viaţă şi pe moarte. Sa-doveanu, o. vi, 145. Cu potera-n potecă, haiducii-odi-nioară Ştiau... să şi moară. Arghezi, vers. 393. îi plăcea să trăiască mai bine în culcuş de muiere, deeît fugărit de poteră. Camil Petrescu, o. i, 19. Intr-o poiană poposeşte o poteră. Căpitanul poterei a teşii la drum,şi priveşte, v. rom. mai 1954, 211. Mahalaua a spus că s-a bătut cu potera. Pas, z. i, 161. Regele... porunci poterei ca să-l spînzure tn codru pe păstor. Isac, o. 181. Potera şase ojfani fără pavăză A lăsat în coliba lut badea Mihai. Labiş, p. 353. Oraşul nu mai trimite în sat porunci şi potere. t februarie 1962, 59. De potiră nici gîndea, Dar potira-l urmărea. Alecsandri, p. p. 88. Îmi da gloanţe arăpeşii Pentru poteri stăpîneşti. Teodorescu, p. p. 272. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale, Potera-i colea pe vale! Jarnîk-Bîrseanu, d. 506. Auzit-aţi, oameni buni? Că deasupra satului Potera ţinutului De-mprejur că s-a sculat. Marian, î. 10. Hat să trecem Dunărea,. Că ne-ajunge potera. Reteganul, tr. 39. Potera urmărea odată un hoţ vestit, rev. crit. i, 93. Murgule, nu te lăsa, Că ne-ajunge potera, Şi-i poteră necurată, Tare-i rea şi blăstămată, De la paşa e minată. Sbiera, p. 61. Potira m-o-ncungiurat Şi-ntr-on scurt m-d şi legat. şez. vi, 118. Face potera răscoale. Graiul, i, 62. Şi pe ei că ti prindea Potera de Topolog. PXsculescu, l. p. 271, cf. 279. Măi Dăiene, nu prea bea, Vite poterea colea. Vîrcol, v. 30. Potira din Zlatina, Diaconu, vr. 259, cf. alr ii 2 884, folc. mold. i, 79. OExpr. (Regional) A face o poteră sau a pleca In potiră = a face, a pleca In cercetări pentru prinderea hoţilor. Cf. ddrf, alr ii 2 884/682, 812. + (Prin sudul Mold. ; In construcţia) De-a hoţii şi potera — numele unui joc de copii In care unii, numiţi hoţii, se ascund, iar ceilalţi, numiţi potera, trebuie să-i caute şi să-i prindă. Com. Iordan. 2. (Regional) Herghelie de cai (Braniştea— Găeşti). dr. v, 221. + Haită de lupi (Piua Petrei-Feteşti). alr sn iii h 676/705. — PI. : potere şi poteri. — Şi : (Învechit şi regional) pitiră, (regional) pitere s. f. — Din bg. noTepa. PATERE» s. f. v. poteră. POTfiRE* s. f. v. putere. POTEREÂŞ s. n. v. poteraş. POTERfiŞE s. n. pl. v. poteraş. POTERÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.; complementul indică fiinţe) A Izgoni; a fugări. Cf. Vaida, Caba, sXl. 92, Coman, gl. 61. — Prez. ind. : poteresc. Şi : potlrf vb. IV. Caba, săl. 92. — V. poteră. POTERÎE s. f. sg. (Rar; cu sens colectiv) Olărie2. Pe dulapuri, in cuiere ţărăneşti se îngrămădeau ulcele ardeleneşti şi poterie occidentală, Călinescu, e. o. i, 85, cf. DNa. — Din fr. poterie. POTERfME s. f. (Regional; cu sens colectiv) Mulţime de poteraşi (I) (Moşoaia —Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Nu mă tem de-o întreagă şleahtă, Nici de poterimea toată. id. ib. — Poteră + suf. -ime. POTERÎŢĂ s. t. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui poteră (1). Am pus mina pe baltag Şi m-am vlrtit rotiltfă Ş-am scăpat de-o poteriţă. Sevastos, c. 299. — Pl.: polertţe. — Poteră + suf. -Iţă. POTfiRNIC, -Ă adj. v. puternic. . POTERNÎCHE s. f. v. potlrnlch». PQTfiRŞI s. m. pl. (Regional) Bulumăci (de lemn) (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Coman, ol. — Etimologia necunoscută. Cf. poteraş. 12917 poTesTaTE - 113$ POÎICĂLlf POTESTÂTE s. f. (Latinism învechit) Putere (II 1). Transilvania... de la venirea ungurilor tn părţile Dunării de mizloc, veni supt potestalea acestora. Lau-rian, m. iii, 90/3. Au căzut supt potestatea poplului roman. mag. ist. i, 18/11. Episcopii să aibă potestate absolută preste toată preoţimea, fără nici un amestec al statului. Bariţiu, p. a. ii, 730, cf. prot.-pop., n. d., Gheţie, r. m„ enc. rom. O Potestate legislativă (sau legiuitivă) — putere legislativă, v. legislativ. Ca şi cum subt coroana Ungariei ar mai fi şi altă potestate legiuitivă. cr (1848), 2X/12. Contrazicere ce se afla Intre doi articoli ai patentei şi cari aştepta complanare, core-gere prin potestăţile legislative. Bariţiu, p. a. iii, 232. I s-a conferit lui întreaga potestate legislattvă. Maio-rescu, cr. iii, 125. Potestate publică = putere de stat. Cf. Barcianu, Alexi, w. — PI. : (învechit, rar) potestăţi. — Din lat. potestas, -atls. POTESTATÎV, -Ă adj. (Jur.; rar) Care depinde de voinţa uneia dintre părţile contractante, care jiu se perfectează dacă se opune una dintre părţile contractante. Cf. Antonescu, d. O Condijiune potesta-tivă = condiţie de care depinde încheierea (şi respectarea) unei convenţii. Condiţiunea potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenfiunei de un eveniment. Hamangiu, c. c. 239. Obligaţiunea este nulă ctnd s-a contractat sub o condifiune potestativă. id. ib. 240. — Pi. : potestativi, -e. — Din fr. potestatii. POTGÂLŢ subst. (învechit) Guler (cu multe creţuri, cute). Cf. Cihac, ii, 281, Costinescu, i, 457, DDRF, JAHRESBER. II, 207. -PI.:? — Cf. rus. nopaacTyiHHK. POTGH1ÂZ s. n. v. poghlaz. FOTGOREAN, -Ă adj. v. podgorean. POTG6RIE s. f. v. podgorie. POTHdRNIŢĂ s. f. v. podhornlţă. POTÎC s. n. v. potecă. POTICÂLĂI s. f. 1. (învechit şi popular) întlm-plare (neaşteptată şi) neplăcută, supărare, necaz, neajuns1, bucluc; piedică, obstacol (In calea realizării). Vişnoveţki neavind nădejde de o poticală ca aceea şi fiind negata, lovindu-i Tomşa fără veste, pierdu... războiul. Simion Dasc., let. 199. L-au tllnit poticală de la vrăjmaşul. Dosoftei, v. s. decembrie 240v/6. Nu voi mlnca dentru iale pentru ca să nu să facă poticală. Biblia (1688), 6292/12. Ştia, cu prudinţă, să evite hopurile de poticală. Sbiera, f. s. 329, cf. tdrg, cade. Se. făcu o poticală la nuntă, se bătură doi inşi. Boceanu, gl. Dedei de poticală, mi se scrţnti mîna. id. ib. 2. (învechit) înfrlngere (în lupte armate). Nu păr-teneaşte cronicarul Bielschi alor săi, ce scrie potictla ce au petrecut Ştefan Vodă. Ureche, l. 68, cf. 95. Pătru Vodă, ştiind poiicala dentti ce-au păţit cu că-zacii, nu s-au apucat de război. N. Costin, l. 552, cf. Sbiera, f. s. 155, tdrg, cade. — PÎ. : poticale. — Cf. p o t i c n i. POTICÂLĂ* s. f. v. potricalăl. POTICÂR s. m. (Ban. şi Transilv.) Farmacist. Cf. bul. fil. vii —vin, 376, alr ii/i h 112, cv 1951, nr. 5, 27. A fost odată-un om sărac ce-a mers la policar, mat. dialect, i, 188. — Pi. : poticari. — Şi: păticăr s. m. bul. fil. vii— viii, 376, alr ii/i h 112, cv 1951, nr. 5, 27. — Potică* + suf. -ar. POTICARAŞÎŢĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Farmacistă. Cf. Teaha, c. n. 256. — Poticărăş + suf. -iţă. POTICĂRĂŞ s. m. (învechit şi regional) Farmacist. Cf. I. Paşca, m. 546, CADE, BUL, fil. vii—viii, 376. Poticăraşu mi-o spus Că leacuri de urtt nu-s. mat. folk. 966. Dac-am văzul şi-am văzut, La potricaraş m-am dus, După leacuri de urît. Pamfile, c. ţ. 206, cf. Bîrlea, b. 60, alr ii/i h 112, mat. dialect, i, 265, Teaha, c. n. 256. — PI. : policarăşi. — Şi: poticăreş (I. Paşca, m. 546, alr ii/i h 112/141, 833, Lexic REp. ii, 52), (regional) poticăriş (alr ii/i h 112/157, 235, 574), potlcâro? (ib. h 112/325, 334), poticărăş, potricăraş, patleâriş (ib. h 112/172), păticâreş (ib. h 112/7S) s. m. — Din magh. patikarus. POTICÂREŞ s. m. v. poticărăş. POTICĂRIŞ s. m. v. poticărăş,. POTICÂROŞ s. m. v. poticărăş. POTICAŞI s. m. (Regional) Farmacist (Scărişoara — Abrud), alr ii/i h 112/95. — PI. : poticaşi. — Potleă® + suf. -aş. POTICĂŞ8 s. n. v. potigaci. POTÎCĂ1 s. f. (Maghiarism, prin Transilv.) Un fel de leasă, de gard de nuiele, care serveşte la construcţia pereţilor la casele ţărăneşti. Cf. Vaida, chest. ii 101/ 385. — PI.: pot ici. — Din magh. patlcs. POTÎCĂ* s. f. (Transilv.) Farmacie; p. e x t. medicamente (cumpărate) dintr-o farmacie. Cf. Clemens, lb. Din acei bani să se plătească şi datoriile pasive ce le-aş contrage cu doftorii şi cu potica (a. 1866). ap. Bariţiu, p. a. iii, 465, cf. lm. Doctoriile astea ce ni le-au dat de la potică, vezi d-ta că nu ajută nimic. AgIr-biceanu, d. ţ. 85, cf. bl vi, 180. In potică cum se bagă, Ea de riimenele-ntreabă. Jarnîk-bÎrseanu, d. 439, cf. 243. Şi mă mină la potică Să-i aduc leacuri de frică. Mîndrescu, l. p. 115, cf. gr. s. vi, 243, Pam-file-Lupescu, crom. 198. Să-mi aduci de la potică nişte leacuri. Com. din Lupşa-Abrud. La potic-am alergat Urîlului după leac. Bîrlea, b. 60. D'e-ar aduce pot'ica... Leacul nu mn'i l-ar afla. T. Papahagi, m. 24. Cel ce te iubefştej şt lasă, Dă-i doamne potUa-n casă. arh. folk. i, 167, cf. Lexic reg. ii, 47, 52, Teaha, c. n. 256. Mîndră-i lelea şi cicică Cu fărine din potică. FOLC. TRANSILV. I, 318. — PI. : potiei. — Şi: pătică s. f. cv 1951, nr. 5, 27. — Din magh. patlka. POTÎCĂ* s. f. v. potecă. POTICĂLÎ vb. IV. T r a n z. (învechit şi regional) A abate (de la comportarea cinstită, morală) ; a amăgi, a corupe; a înşela, a păcăli. Din iuşorul cunoştinţei sale, înşelat şi poticălit de pizmaşul omeneseului rod, Dosoftei, v. s. decembrie 211T/22. Ctnd văzură cum i-a poticălit ciobănaşul, se luară cu mîinile de păr. Ispirescu, l. 249, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. + A copleşi, a încărca, a Împovăra ; a pedepsi (2). M-a poticălit Dumnezeu eu bătrt-neţile. Ispirescu, ap. ŞXineanu, d. u., cf. Pamfile, j. ni, 93, Scriban, d. •¡►Refl. (Regional) A se primejdui, a se expune (Orlat—Sibiu). Cf. hxvii177. — Prez. ind. : poticălesc. — V, poticală*. POTICĂLÎT, -Ă adj. (învechit) Care a fost abătut de la calea cea dreaptă; amăgit; înşelat, păcălit. 12940 BOTICĂN'I — ,1140r. POTICNI (Şijbsţantlvat) De tncrediămini adeverit potiqăliţilgr, să nu să-ndolască a veni spre pocăinţă, Dosofţei, v. s. decembrie 212v/10. — Pl. : poticăliţi, -ie. — V. ‘potlc'ăli. POTJCĂNf vb. IV v. poticni. ţOTIcARAŞ s. m. v. poticarăş. POTICĂRÎŢĂ s. f. 1. (Prin Transilv. şl' prin Ban.”) Farmacistă. Cf. alr ii/i mn 56, 4 172/228, LeXic reg. ii, 41; mat. dialect, i, 188. 2. (Regional) Soţia farmacistului (Deda —Reghin). maţ. dialect, i, 188. — Pl. : poticăxiţe. — Şi: pâtlc.ftrtyă s. „f. Lexic reg. ii, 41. — Potioar + suf. -iţă. POTICE s. f. v; potecea. POTÎCI s. f. pl. (Prin Bucov.) Flori de cîmp. Lexic reg. 106. . • — Etimologia necunoscută. Cf, p o t i c ă3. POTÎCNĂ s. f. (învechit, rar) Obstacol, piedică; dispută, scandal. Cf. anon. car. — Pl. : poticne. — Postverbal de la poticni. POTICNEALĂ s. f. Faptul .de a (se) poticni (i); împiedicare, poticnire, (Învechit) poţicniturâ. tţ. AţioN. car., Polizu, ddrf, tdrg, g^pe, Scriş&n, D • dl, dm, dex. F i g. Aceasta slobozie a voastră, poticneală să fie neputincioşilor. Coresi, l. 307/10. în vremea ce ştiia că au nevoie vrăjmaşii lor, atuncea să să fie nevoit să le facă mai rea poticneală, iît ar fi putut; ţar ei Iţ făcea bine. R. Pqpescu,, 246. PotiCMeala-ţ mare lucru... Măi Y}ilp.qiule,.ţiu-i bfffg I ţţASpEJJ, r. v. 15,0. Lecţia lui erp o dîrh luţţgă -de zig-ţagurU da dibuiri, de poticneli.^Galactiojs, a,,,10. ,Cif o mică pojticţieală la prefaţă, care şi-a, atras severe critici, volumul o intţfft totuşi în .rnarşul .solemn al celotfalte, spre nemurire. goiiraM?. 1953, nr. 376, 1/2-Asmute:,, şi lacrimi au fost I)e îndoială, de pgticneaiă, BivvDj, o. 120. + (Regi opal) Şchiopătare (Drăguş.eni— Paşcani), a VI 26. + F1 g. (Invechit) Vină,. greşealăJ păc|at. Ca să cuq&aşieţi ceale tţiai biţne, ca .să-ftiţi curaţi şi fărâ potfcneqlă. n. test. (1648), 264^/3, , •^■Pl. :> poticneli. ■ — Poticni + suf. -eală. ,, jBOlIţpÎ vi>. IV, 1. R e f I, şi i n ţjr,,a n z,;A îace p mişqare, un pas greşit,-a se lovi (cu pipioiul) de ceva sau de cineva şi a-şi pierde (pentru o clipă) şchiiib,r.yi, ase Împiedica; a . li n.esigur, a şoyăi Inv ţners ; a fi nevoit să se oprească, a im putea m,erge njşi departe din cauza unui obstacol, unui impediment. Cine va îmbla ziua nu se va poticni. Coresi, 95. Că să poticniră de să răsturnară Toţi pizmaşii noştri 'cţîdiri-'şi din ¿ară. Dosoftei, ts. 61/17. I 's^âu poticnit pctf^j'şi au căzut jos: N. Costin, eEtv ii, 101 j%% Picio-itir'cjt 'iie dropicos şi pasul cit de îtetfmros în- ceva a ’se’ iătfCnţ şl a se poticni nu va aviă. Canîesîir, ist. tlO’. ^Ybîxlui n-ai ţa ce-i arăta ftnttna, că el Im Vede, ‘ştflumqPcînd s-a'u'potignit şi s-au lovit de ceva, atuncea simţi’ ţi " priceape c:ă au... pierdui Calea cea buhă (sr. 'ţ7$ţîj. bv 'îl; 363. Aştna lui Văkm sînt fii, care,... Poticnind''păltiioară, '... Rămăsăi păHă acuma' în B^jDkt-DELEÂ^u, Ţ. 166. Mră 'He bătfîni şi de c.e‘l'~ tOtpuliiicVoşi a rtde cineva cînd ie poltţnesi, ’aceea e o ăreccptă tfebunie. Ţichindeal, îp.î 108/18, cf!‘Bel-diman, n. p. i, 153/10,'- lb. Şi^mîhdful pottcnŢndu-se Cade cum nu gîndi, Negruzzi, s. ir,- 39. Călu-mpuns a^/e^ne .din fugă pqtifijieşţe Turtind suk f(pe Vtfata. fcEŞSAifDRj, * PpEzii, 229. Caţţ poiicn.esc,. '¡ţrcînitiî-se pţştre petre, şi se răsuflă greu. id. o. p. 349, Cuiul îşi pierdu echilibrul., şe poticni şi ţnggnttnchie împins .de. iuţeaţa. cifregţulyii. ;Bqlintineanij, o.-427. Cerbii se poticrtese şf (iad la pămînt cţfid ajung la fundul ţqrcului, . Q-ppjbeşgu, s." III, ¿11. Calpi nu făcu bine cîleva sărituri, .îjnboldit eochilie. Labiş, p. 118. Murgul să se poiic- ■ nească, în creştet să te trîntească. Alegsandri, p. p. 17. Că eu te-am scăpat Cînd m-am pedicai... Şi m-am ; poticnit, Caftanu ţi-.am. stropit. Teodorescu, p. p. 57. ; Calu mi s-o poticnit. Marian, d. 345. Şi la calea jumătate Murgul ţi se potignedsha. Bibicescu, i>. p. 131, cf. Diaconu, vr>_ ,94. Dctr ce-i, murgule, cu tine, De-mi , poticneşti tu sub mine? Au ţi-s grele potcoavele, Au ; ţi-s grele scările? Balade, ii, 221. Cela ce se pripeşte, ; adesea se poticneşte, Pann, p. v. iii, 13/3,. Calul de e cu patru ptcioarel’şi ‘tot să poticneşte, id. ii. i, 79/1, : cf. Baronzi, l. 69. Cine umblâ ziua nu să poticneşte. ¿anne, p. i, 24. Orb pe orb cînd trage, amîndoi să potic-nesa. id. ib. 655. Gînd te urci în sus pă scară, din treaptă în treaptă să ptşăşti, ea să nii te poticneşti, id. ib. iii, 364. Cel ’.ce adeseori să poticneşte, dă înţelept nicicum sătmai socoteşte, id. ib. viii, 459. (Tranz. f a c t.) Dedei fuga d-a fugi:: Dumnezeu mă poticni Iniţia .groapă cu urzicii. Teodorescu, p. p. 341. Nimic nulţham greşit;■ O dată te-am poticnit, Nici atunci nu i te-am trintit. şez. iv, 220; ■§> F i ,g. De ea poticnescu-se’ ceia ce euvîntului.'lui protivescu-se. ¡cod. vor. 146/24. De v:ei asculta de sfatul bătrînilar nu să va poticni pictorul tău de piatra poticniret. Neagoe, înv. 51/31. Călătoriu nou In drumul vieţii sînt; de abia doi sau trei paşi tntr-această cale am făcut şi aproape de cădere BMtm poticnit ,(cca 1740). Arhiva r» i, 141/15. :.Ori încăirău mă întorc, tot de dînsa mă poticnesc. Kotzebue, u. 8r/23. Patrioţii.să n-o lasă [ţara] a să poticni de tot. Beldiman, e. 21/28. Pizmaşii... se potecnesc de faţa lui, ca de un zid apărător de năvălirea răotăţii asupra lut. Piscupescu, o. 101/3. Căi se află multe ce cătră [slavă] ... duc Pe care-un picior vrednic nu poate poticni. Negruzzi, s. n, 175. Se poticneşte foarte des în alegerea cuvintelor româneşti. Odobescu, s. ii, 491, De ce nu poate şi pana mea, alergînd făr-a se poticni, străbate întinsele albe cîmpii? Caragiale, o. ii, 170. Netiinovătă-i - foarte mititica, Se spovedeşte pentru mai niifiica; Aici puterea mea s-ă poticnit. Gorun, f. 116. Eu am fost deştul de prudent la începutul carierei mele şi m-a’m poticnit grav, 'tocmai acum spre bălrîneţe. Galaction, o. â. i, 42, cf. id. a. 229. M-am poticnit 12948 POTICNIRE 1141 — POTILAT la pagina 26. Camil Petrescu, t. iii, 220. Glasul poticnit de furie i se înnoda tn beretfăţ’S. î. Botez, Şc-. 120, cf. Scriban, d. Mai voiam şă adaug ceva, dar tocmai atunci m-am poticnit. Stancu, r. a. i, 83. Dacă ar fi aşa, nu te-ăi poticni la primul ofistacol. v. rom. iunie 1954, 116. Voi să zică ceva, dar fu oprit cu un gest scurt. Se poticni crîşnind din măsele.. Vornic, p. 221, cf. Predat m. s. 30. Priveau măi mult th jos şi se poticneau în vorbă, mai alfa in fafă tatălui lor'. T. Po-povigi, Se. 129. (Tran z. fac ţ.) Vreitiea c-'a sosit Şi te-a poticnit, La mine-ai venit, Că mi-eţti dăruit. : Teodorescu, p. p. 441?. + R e f 1. şi t'f a n z. f a ,c t. ! A se dpiri sau a face sâ se oprească brusc, djntr-0 dată. Cît ce sări din ocniţă şi un rotb i se poticni, înainte. ■ Galaîsîion, o. 49. Nu-şi poticnea Pegasul pentru aîlt. : C. Petrescu, ap. Iordan, l. r. a. 344. 4 B ef 1. (Bar) i A cădea, a se răsturna (1). Lunectnd ţh mtzga. de şfnge, i s-a poticnit şi batalionul nostru fa pămînt; SadoVeanu, j ap. tdrg, cf. dm, m. d. enc., dex!' + (Popular) A şchio- ! păta. Cf. D*am£, t. 51, Păsculescu, l. p. 370, alr i j 1 114/748, 815, 932, alr ii/i h 75/2; 4 Refl şi ! tranz. (învechit) A (se) lovi. Şi pre mthru lua-te -vor se nu cumva poticneşti de piiătră picioarele tale. i psalt. hur. 78v/l. Taurul... să poticne'aşti'la genunchii j şi făr’de veaste, c&zlnd preste cap..., sta lăţit în multă \ oreame. Aethiopica, 81T/11, cf. anon. car. 4 Refl. ' F i g. (învechit) A se abate de la calea morală drfeaptă, 1 de la buna comportare. Va-re cine va j'Mea toată leagea '• şi întruna să va poticni, în toate-i vinovat, n. test. ; (1648), 177v/l. Luminătoriii ne luminează să nu ne ; poticnim. Biblia (1688), [prefaţă] 4/6. ^ Ţranz. j (Prin Bucov.) A pedepsi (2) aspru. L-o poticnit Dim- i nădzîău. şez. v, 118. \ 2. R efl. (Regional; despre obiecte care au de I obicei poziţie verticală) A se lăsa lntr-o parte; a se j apleca, a se înclina. Cf. cade. Cînd o casă se învecheşte I st poticneşte înlr-o parti. chest. ii 13/171. 1 3. Tranz. (învechit, rar) A adeveri, a dovedi, ‘â i proba. Nece a me poticni me potu (n ec e v or p u- i tea adevăraN. test. 164#, nice s-ă mă a d e-verească ,p ot Biblia 1688) de cealea ce acmu spre minre preeţrtescu. cod. vor. 60/23, cf. 226. — Prez. inj^i poticnesc. — Şi: (învechit şi popular) potigni, (învechit) potloăni ¿gcr i, 187/12), poteeni vb. IV. — Din v. si. n«T>KN*TH. POTICNÎREs. f. Faptul de a (s e) p o t i cn i (1); împiedicare, poticneală, (învechit) poticnitură'. Că precum orbul umblînd nu e fără potignire, Aşa şi cel netn-văfat fără greşală la dtorthosire (a. 1764). bv ii, 163, cf. LB, POLIZU, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W. Avu O poticnire' ca o gloabă care se opinteşte din toate puterile să urnească din loc căruţa şi e cît p-aci să vie peste cap. Rebreanu, r. i, 135. Cea mai mică poticnire ne-aduck nenorocire. Zanne, p. viii, 459. O F i g. Eşti cinic..., începu neaşteptat eu întortocheri şi poticniri beţivăriişti Mirel Pascu. Galan, z. r. ‘153. <0> E x p r. (învechit) Piatră de poticnire sau piatra poticnire! = dificultate, greutate, necaz, bucluc. Piatra poticnitiei şi piatra săblazneei; de ea poticnescu-se ceia ce cuvîritului lui protivescu-sţ. cod. vor. 146/22. De vei asculta de Sfatul bălrînilor nu să va poticni piciorul tău de piatra potic-nirei. Neagoe, înv. 51/31. Mare parte se afla sub domi-nafiuhea sciţilor. însă pînă unde anume? ACt-'i pilttra de poticnire. Hasdeu, i. c. i, 182. ■" ' — PI.: poticniri. — Şi: (lnv'echit) potignire s. f. — V. poticni. POTICNÎT* s. n. Faptul de a (se) poticni (1). Cf. DEX. — V-. poticni. POTIGNÎT^, -Ă adj. Care se poticneşte *(1); împiedicat (la mers). Cf. lb, dm, m. d. enc., dex. (Adver- - fiial) Ca toate să fie depline, măi năvăleau buznă şt telegarii butcilor, mai clempăneau poticnit şi mîrţoăgele căruţelor. C. Petrescu, a. r. 9. ^ F i g. (Despre vorbe, yorbire etc.) Spus, articulat cu greutate, cu Întreruperi. Cf. dex. + F ig. (Rar) Neajutorat, neputincios, becisnic. Orînduia... pe un ţucălar înăcrit, jbtlbăit, strepezit... şi poticnit. Ciauşanu, r. scut. 89. — Pl. : pŸficnLfi, -fe. .. — V. poticni. POTICNÍTÓR, -OÁRE adj. (învechiţ, rar) Ca,re se poticneşte (1); (despré mers) nesigur, şovăielnic. Numa, îmbrăcat în haină cernită ca şi ea, sprijinea mergerea ei cea poticnitoare. Beldiman, n. p. ii, 19/11. — PI. : poticnttori, -oare. ; — Poticni + suf. -tor. POTICNITÜRA s. f. (învechit) Poticnire. Călea să le fie-ptunecată Cu pQticnituri şt Zu/!!caiâ.’E'osoFTEi, pş. 114/16. •ÿ.Ex pr. Piatră de poticnitură ^ dificultate, greutate; necaz, bucluc. Piatră de poţicnttură şi piaţŢă de înşelăciune. Coresi, l. 253/16.. — Pl. : potècnittiri. — Poticni + suf. -tură. POTICtÎŢĂ s. f. v. potecuţă. POTIGÁCI s. n. (Pescuit) 1. (Prin Do.br.) Băţ, nuia (scurtă) de care e legată sfoara undiţei sau care fixează vlrşa ori vintirul pe fundul apei ; (regional) coidac. Cf. Antipa, p. 299, 312. Potlgacele sau coida-cele cari fixează vîrşa pe fundul apei. id. ib. 409. 2. (Regional) Băţ, prăjină înfiptă în pămlnt, pe care &e atîrnă la uscat vlrşele. Cf. enc. agh. iv, 331. — PI. : potigace. — Şi : potigâş (Antipa, p. 788), potieăş (id. ib. 411, 533), potegâci (id. ib. 533) s. n. — Din rus. noTaraq. POTIGÂŞ s. n. v. potigaci. POTIGNÍ vb. IV v. poticni. POTIG1VÍRE s. f. v. potionire. POTIHÉCI s. n. v. pochlheci, POTÍHNIC s. m. v. popilnic. POTILÁR s. n. v. potilat. .. POTILÁT s. n. (Transilv., prin Ban. şi prin Marairi.) Pînză subţire sau ştergar, voal pe care de obicei îl poaftă pe cap femeile tinere de la ţară şi míresele. Şi încinge şi Aaron şi feciorii lui cu brinete şi pochiolatele leagă-le pre cap, cum preuţiia la dînşii să fie cu obi-cetíiu de vecie între Israil. po 275, cf. 442. Părul nevestelor e împletit tn cosiţe late... îmbrobodite cu o năframă mare peste care atîrnă uti potilat alb ca lebăda, Frîncu-Candrea, m. 13. li pun [miresei] potilatul pe cap şi cuscrii uiesc. Marian, nu. 723. Ştergarele de cap sé faé din bumbac cu vîrste şi împodobite cu flori şt fluturi. în Ardeal, cel purtat de femeile tinere se numeşte potilat sau pochilat, giulgiu lat, ţesut rar. Pamfile, I i. c. 284, cf. bl ii, 54. Ş-am avut şi-uh potilat Şi ăla , că i l-am dat Pe pipă şi pe tăbac. jARNÎKrBîiiSEAţju, d. 181. Doi potilaţi laţi Tocmai din tlrg cumpăraţi. Marian, na. 304. Bate vtntul pochilatul, Trăieşte rău : cu bărbatul. Bibicescu, p. p. 176. Că eu ţi-oi mai da... La nouă cumnate, Nouă potilate. Viciu, col. 1.14. Nu-' mai ţie să-ţi aduc Potilat din Ţăligrad. Bud, p. p. 6, Cf. Densusianu, ţ. h. 60, 328. Că noi ţie ţi-om fua Pptmt de cel mai lat Cu cincizeci d-arginţi iiiat. ÈÎR1 21. O, mai biñe-i la bărbat, La bffîbat cit păce-Idt, îfx şaple-i împăturat, In jos pe spale-i' lăsat’ L. CostîN, gîr. BX.N. 15‘2, cf. ALR- ii/i h 160/14/1. I — PI. : potilate şi1 (iii.) potilaţi: -*■ Şi-: (învechit) potioiát, (regional)' potilăr, poftílát (T. ' PafáBAoIí -m.' 12962 POTILĂŢEL — 1142 — POTIR 105, 229), pătelât, pătilăt (Densusianu, ţ. h. 328) s. n. .... — Din magh. patyolat. POTILĂŢÎX subst. (Anat.; prin Transilv.) Diafragmă. Viciu, gl. — Potllat + suf. -el. POTILÎCĂ s. f. (într-o poezie populară) Fată care se potriveşte, care este pe măsura cuiva. Şi lu ca să-mi caţi Polilică fie, Să-mi samene mie. Şi el se ducea Nouăzeci de ani... Şi el nu-mi găsea Potilica lui, Să-i semene ei. Pamfile, ceh. 140. — Cf. p o t c ă1. PdTIJVĂ s. f. v. patină. POTINÎSI subst. v. potineu. POXINÎU subst. Parte a plugului, de formă triunghiulară, aşezată peste podul osiei, pe care se reazemă grindeiul, (regional) broască; bucată de Jemn la rotilele plugului, pe care se aşază plugul. Peste podul osiei şi peste cocîrfeata şi ctrlig este aşezată broasca sau potineiul, de formă triunghiulară. Pamfile, a. n. 38, cf. h vii 336. Potineiil intră prin două cuie mari de lemn. Vigiu, gl. — PI. ; ? — Şi; potinel subst. — Etimologia necunoscută. POTÎNG s. n. v. potînţj. POTIÎVJÎ vb. IV v. potingi. POTEVtfG s. m. (Regional) Gal oare se Împiedică (de pietre) (Sebiş —Vaşcău). Cf. dr. v, 221, vii, 113. — PI. : potinogi. — Etimologia necunoscută. Cf. poticni, coto-n o g. POTKVdjIE s. f. v. podnog. POTÎIVTE adj. v. potent. POTIIVTfîICĂ s. f. v. poclnzeică. POTlNTfilE s. f. v. potinteu!. POTINTÎUl subst., adv. (Regional) 1. Subst. Lemn scurt, fix, care depărtează cormana de coarnele plugului. Cf. Pamfile, a. r. 34. Stă ca un potinleu. id. ib. ♦ (In forma pottnteie) Lemn care sprijină alt lemn. Com. Marian. 2. Subst. Obstacol, piedică. Cf. cade. + (Adverbial) Ca un obstacol, ca o piedică. Stă. potinteu, nu se dă la o parte să trec. Boceanu, gl. Fugi de aci, nu te pune potinteu dinainte-mi. id. ib. îmi stă potinteu tn uşă. Paşca, gl. 3. Adv. Drept, nemişcat, nidintit; dirz. Se înfigea potinteu la uşa prin care răzbaţi tn prăvălia morţii. Ciauşanu, h. scut. 81. Numai că vede pe dracul flşţil din mătasa broaştei şi potinteu înaintea lui. Pamfile, d. 91, cf. i. cr. iv, 306, vi, 253. — Şi: potintele s. f. Com. Marian. — Etimologia necunoscută. POTIIVTfiU* s. m. v. poplndău. POTÎNŢĂ s. f. v. putinţă. POTIOLAT s. n. v. potilat. • POTÎR ş. n. 1. Vas de metal (preţios), de. forma unui pahar cu picior, cu gura largă şi de obicei cu marginile răsfrinte, in care preotul sfinţeşte cuminecătura in timpul liturghiei şi o păstrează pentru Împărtăşanie; p. ext. conţinutul acestui vas; conţinutul Împreună cu vasul respectiv. 1 potir d-argintu la, Radul ceaşnic (a. 1588). cuv. d, bAth, i, 204/10. Se făcea patriarh de băga muştariu într-un potir şi cumeneca boiarii. Moxa, 387/37. Potiriul iasle în locul acelui vas întru carele au picat sîngele acela (a. 1680— 1700). gcr i, 244/15. Au făcut un potir şi un discos (a. 1698). Iorga, s. d. iv, 68. Lua potirile de au vărsat jos sfintui sînge. anon. cantac., cm i, 166. Besă-reca Ităhăului (are] un potir (a. 1723). Iorga, s. d. xiii, 154. Vasăle de trebuinţa slujirii... sînt: potiriul sau păharul, discosul, zveazda şi linguriţa. Iacov, syn. 13T/13. Clnd au fost ieşitul cu sfintele daruri şi cu sf Intui potir au stătut toţi cîţi slujea la liturghie (sfîr-şitul sec. xvm). let. iii, 238/18. A fost iscălit... tractatul cu sînge din sftntul potiri. VăcIbiîscul, ist. 256. 5000 lei să se deie pentru facerea unui s/[înt] potir (a. 1838). Uricariul, xiv, 220. Din biserica catedrală de la Blaj au fost răpite şi prădate cele mai preţioase veşlmente bisericeşti, cădelniţe de argint suflate cu aur, potire, discuri. Bariţiu, p. a. Ii; 652. Clopotul se topi împreună cu argintul potirului. Alecsandri, si 7. Cine ca dtnsa a mai atins sfîntul potir cu toată smerenia vrednică. Delavrancea, s. 30. Episcopul, In albul său vestmîht, în mină ia potirul, îl binecuvîntează. I. Negruzzi, s. vi, 613. larba-fierului adusă-n potirul de la biserică, şez. i, 287. Frumoasă ca un sfint potir P-al schitului pristol. Coşbuc, p. ii, 224, cf. Murnu, gr. 47, Gorovei, cr. 454. A ieşit popa cu potirul sfînt. Vlasiu, a. p. 212, cf. Arghezi, vers. 357. Hîrtiile lui şi lot ce era pe birou însemnau pentru el ceea ce înseamnă pentru un preot potirul. Preda, r. 405. + Cupă, pocal, pahar (de aur, de argint) de forma unui potir (1) j p. e x t. conţinutul unui astfel de recipient ; conţinutul împreună cu vasul respectiv. Luo... potiriul după cină şi grăi. Coresi, l. 319/4. Vini şi Filip vraciul cu potirul cu ierburile. Alexandria (1784), 37v/l. Tiranii crunţi şi făr’ de omenire Şed legaţi pe tronuri înfocate Bînd sînge fierbinte din potire. Budai-Deleanu, ţ. 317. Ii adusără potiriul sau păharul cel cu cucută. Molnar, i. 399/9, cf. drlu. Deschiseră vistieriile lui Darie şi găsiră... o mie de potire de aur. Alexandria, 87/15. Drept potir el are o ţevie de puşcă. Alecsandri, Poezii, 203. Cuparul îi aduse potirul de aur din care bea domnii. Odobescu, s. i, 78, cf. cade, dm, dex. «0> F i g. Lacrimile curgătoare De amoare P-al iubirilor potir, f (1876), 147. Socotea că e îii drept să soarbă cu nesaţ potirul de cristal al celor mai mari satisfacţii pe urmă băiatului. Vornic, p. 9. 2. P. anal. Parte a unei fiori alcătuită din caliciu şi corolă; caliciu; corolă; floare (în formă de potir 1). O floare alcătuită din mai multe floricele închise - într-un potir se numeşte floare compusă. J. Cihac, i. n. 257/7. El citeşte toată ursita lui in potirul unei flori, cr (1846), 1962/13- De capătul coceanului, a ramurei sau a smicelelor se. ţine floarea, a căria părţi din afară sînt: potiriul, numit şi.calice... Cornea, e. ii, 199/29. Calamul..'. creşte nalt cît omul, are frunze ca suliţa şi un potir plin de flori. Stamati, m. 39/14. Poliru sudat la ovariu cu cinci dinţi scurţi. Negruzzi, s. i, 102. Sorb limpedea rouă din a florilor potire. Alecsandri, Poezii, 56. Ale crinilor potire sînt ca urne de argint. Eminescu, o. iv, 125. Mai reînviază... In potirele timide ale fragedelor flori. Macedonski, o. i, 160. Crinul cîmpiei deoparte Ţine potirul plecat. Coşbuc, p. ii, 62, cf. id. s. 50. Se ridica, pînă la ea, mi-reazma crinilor albi,, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Gîrleanu, n. 220. Potirul tumăn al unei flori... se leagănă molatic sub mîngîie-rea dulce a vîntalui. Hogaş, dr. i, 14. Licuricii luminează îri potirile de crini. Eftimiu, î. 110. Luna lui iunie.ne aduce aceste flori prea albe, din al căror potir staminele apar ca nişte cruciuliţe de aur. Galac-tion, o. 340. Albastre campanule, în lumină, Potirul fin şi-l leagănă alene. Cazimir, l. u. 23. în potirul catifelat al trandafirilor, se aciuiază, încolăciţi, viermi trîndavi şi graşi. C. Petrescu, î. ii, 151. Gura îi era parfumată ca potirul unei flori. CXlinescu, c. n. 319. 12979 POTERAŞI — 1143 — POTÎNGIT Florile poienilor răspîndeau miresme din potirele lor colorate.. Sadoveanu, o. iv, 162. — Pl. : potire. — Şi : (Învechit) patiriu s. n. — Din slavonul noTHpt, ngr. nor^piov. POTIRÂŞ1 S; ni. v. poteraş. POTIRÂŞ* s. n. 1. Diminutiv al lui potir (2). Florile parcă nici nu simţeau greutatea trupşorului ei, ci-şi deschideau cu drag potiraşele lor pline de rouă dulce. Marian, ins. 132, cf. cade, dex. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete. In formă de clopot, dispuse in vlrful tulpinii, râsplndită în regiunile de munte ; degetărel, degetăruţ, (regional) măcrişul-caprei (Soldănella major sau montana). Cf. ddrf, Barcianù, tdrg, cade, Scriban, d., Borza, d. 162, DEX. — Pl. : potiraşe. ' — Potir + suf. -aş. PÔTIR s. f. v. poteră. POTIRÉCI s. m. pl. (Regional) „Tufani mici şi deşi, numai ca muşiroaiele“ (Orlat—Sibiu), h xvii 176. Cf. p o t. e r a ş, p 6 t i r e ţ. PGTIRÉSC, -BASCĂ adj. (într-o poezie populară) Care formează o poteră (1), care aparţine unei potere, privitor la poteră. Is cătane potireşti. Dai cu puşca, nu-i loveşti. Pamfile, c. ţ. 268. — Pl. : potireşti. — Potiră + suf. -esc. POTIRfiŞ s. m. şi n. v. poteraş. POTIRÎ vb. IV v. poteri. POTÎRIU s. n. v. potir. POTIRJVlCĂ S; f. v. potlrniche. POTXRNÎCHE s. f. v. potlrniche. POTÎVNlfil s. ni. v. popllnlc. POTÎVNIC*, -X adj., s. m. şi f. v. potrivnici. POTfLlVICIOĂRĂ s. f. v. pohodnlcloară. POTÎMPÎRE s. f. (învechit) Despărţire, îndepărtare. Potîmpire Inveti (înveţi a să lăpăda n.test. 164S, despărţire 1 n v e ţ i Biblia 1688) de Moisi loti iudeii ceia ce stntu întru limbi. cod. vor. 30/17, cf. 226, scl I960, 605. — Cf. p o s t î m p i. / POTlIVC s. n. v. poting. POTIîVDÎCHE s. f. (Regional) Parte a plugului de care se agaţă potîngiil (1) (Lisa —Făgăraş), hxvii 122, cf. BocXneţu, t, a. 187, 189. . — Cf. p o 11 n g. POTING, -Ă s. n., adj. 1. S. n. împletitură Circulară (din nuiele) sau lanţ, curea etc. care leagă grin-deiul plugului de rotile sau de cotigă ; (régional) cliişer, glnj, miţă (III 17). Grindeiele plugurilor... trebuie să aibă în capătul carele vine pre osia rotilelor mai multe găuri, ea, legindu-se cu potîngiil de rotile, măseaua să se poată muta în çarea gaură vei vrea. Economia, 21/17, cf. lb, Polizu, im. Aşază [plugul] pe traglă, prind grindeiul cu potîngul de crucite rotitelor. Marian, s; r. ii, 172. Cotiga se lega de grindei cu un poting, Damé, t. 36. Potîngul este un fel de gînj circular. Pamfile, a. r. 38, cf. Bocăneţu, t. a. 149, bl vi, 206, H II, iii, iv, vi, vii, IX, X, XII, XVIII, conv. lit. xx, 1 016, Vaida, rev. crit. iii, 165, Brebenel, gr. p., com. din Straja-RXdAuţi, alr i 894, Lexic reg. 93, mat. dialect, i, 88. (Glumeţ) Şi nu era plug depe ici de pe colea, Ci era cu grindei de ma-rari... Cu potîngu de nagară. i. ch. iv, 147. <>■ L o c. adj. (Regional) Ca potîngul = (despre carne) foarte tare; aţos; (despre oameni) vînjos. Cf. Brebenel, gr. p. + (Transilv., prin Ban. şi prin sud-estul Olt.) Lanţ, curea, bucată de fier etc. cu care se leagă leuca de loitra carului. Cf. i. cr. iv, 85, L. Costin, gr. bXn. ii, 157, alr ii 5 632/235, 250, 310.+(Regional) Funie (la clopot) (Petreştii de Jos —Turda), alr ii/i h 182/250. ^ (Prin Transilv.) Inel de piele care leagă cele două curele ale oglavei (1). Cf. alr sn i mn h 78/95, a ii 12. + (Regional) Lemn care se foloseşte cînd se Înjugă două rînduri de vite la plug (Uricarii). a iii 2, + (Regional; în forma poting) Bătătură făcută la ceafa boului din cauza jugului (Rîmnicu Vllcea). Lexic reg. 84. 2. Adj. (Prin nord-vestul Munt.) Cocoşat; strîmb, pocit8 (1). Cf. Udrescu, gl. Nu-l ştit, mă, p-ăla din capul piscului, care are o fată cam potîngă? id. ib. I-ar sta bine-n rochie lungă De n-ar fi la nas potîngă. id. ib. 3. S. n. (Prin Bucov.) „Petec de pînză groş, plin de aţe cusute una peste alta, scorţos şi negru“, şez. v, 118. + (Regional) Negru ca potîngul = foarte negru (Tătăruşi-Paşcani). l. rom. 1959, nr. 6, 53. ♦ (Adjectival) Murdar (1). Lexic reg. 117. 4. S. n. (Prin Ban. ; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Mulţime, grămadă. Poting de eurpene. L. Costin, gr. băn. ii, 157. . 5. S. n. (Regional) Trăsnaie, poznă, boroboaţă (Şieu Măgheruş —Bistriţa), mat. dialect, i, 286. Ce poting ai făcut iară? id. ib. — Pl. : (1, 3 — 5) pottnguri, (2) potîngi, -ge. — Şi: (regional) potîngă (i. cr. iii, 77) s. f., potfnc (h ii 3, 101, 117, iv 253, alr i 894/69, 122, 125, 218, 231, 571), poting (Lexic reg. 84), patfng (Brebenel, gr. p.) s. n. — Din v. sl. niTArii, bg. dial. noTern. POTlIVGĂ s. f. v. potîngi POTÎNGÎX subst. (Glumeţ; într-o poezie populară) Diminutiv al lui p o t î n g (1). La plug am avut un potîngel de năgară Şi s-a apucat ,ghi{ica cea bălă-ioară Şi ne-a mîncat potîngelul cel de năgară. mat. folk. 1 471. — Poting + suf. -el. POTlSVGÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Prin nordul Transilv. şi prin Bucov.) A coase prost; a cîrpi. Cf. şez. iii, 85, Paşca, gl., Coman, gl. 2. T r a n z. şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A (se) cocoşa, a (se) gheboşa. Cf. Udrescu, gl. 3. T r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) A bate foarte rău; a schilodi în bătaie. Cf. Udrescu, gl. 4. T r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) A asupri, a împila. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. : potîngesc. — Şi: potînji (Paşca, gl.), potlnji (Coman, gl.), cotîngi (Udrescu, gl.) vb. IV. — V. poting. Cf. o t î n j i. PtiTÎNGÎT, -Ă adj. 1. (Regional; în-iorma podîncit) CUsut prost; cîrpit (Marga —Caransebeş). L. Costin, gr. bAn. ii, 154. Ge haine podîncite. id. ib, . 2. (Prin nord-vestul Munt.) Cocoşat, gheboşat. Cf. .Udrescu, gl. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Schilodit în bătaie. Cf. Udrescu, gl. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Asuprit, împilat. Cf. Udrescu, gl. — Pl.; potîngi(i, -te. — Şi: podîncit, -ă (L. Costin. gr. bXn. ii, 154), eotlngit, -ă (Udrescu, gl.) adj. — V. potîngi. 13000 POTÎNGOI — 1144 POTÎRNICHE POTÎMG6I s. m. (Prin Ban.) Om mitocan, bădăran (jahresber. iu, 324), slugă (ib:), bătăuş (L. Costin, GR. BĂN. 166). — PI. : potîngoi. — Potlng + suf. -oi. POTlNGtiS, -OASĂ adj. 1. (Prin Bucov.) Tare; noduros (2), cioturos. şez. v, 118. 2. F i g. (Regional) Posomorit, supărat (Crucea — Vatra Dornei). a v 15, cf. Glosar reg. — PI. : potingoşi, -oase. 1 — Potlng + suf. -os. POTlNJf vb. IV v. potingi. POTÎNŢĂU s. m., adj. (Regional) (Om) lipsit de merite, care se ţine mai ales de petreceri (Păuşeş'ti Otăsău —Băile Govora). Cf. Coman, gl. — PI. : potinfăi. — Pptanţă + suf. -ău. POTlNŢÎE s. f. (Regional) Poznă, năzdrăvănie, năz-bltie (Deda—Reghin), mat. dialect, i, 188. Iar mi-a făcut băiatul ăsta o potînţie. ib. — PI. : poltnfii. — Potanţă + suf. -ie. POTÎRCĂ s. f. (Prin nordul Dobr. şi prin sudul Mold.) Lucru sau fiinţă (rămasă) mică. Cf. i. cr. iv, 305. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prep. „de“) O potîrcă de om. ib. — Şi: protilcă s. f. i. cr. iv, 305. — Etimologia necunoscută. Cf. p o t c ă1, p o-g h i r c ă. POTlRNÂC s. rm. v. păstlmac. POTlRNACHI s. m. v. păstlrnac. POTlRNfiCHE s. f. v. potlrniche. POTÎRN'fC s. m. Bărbătuşul potîrnichii (1); (rar) păturnel, (regional) potîrnicar, potlrnichiei, potîrni-chel, potîrniche (2). Cf. anon. car., Polizu, Marian, 0. ii, 218, alr sn iii h 710. + (Regional) Potîrniche (1) (Perd.ixperd.lx) (Cerneţi — Drobeta Turnu Severin). Cf. alr i 1 044/850. — PI. : potîrnichi. — Şi: (învechit) potroinic (anon. car.), potrunto (Polizu, Cihac, i, 214), poturnie (Cihac, 1, 214), (regional) pptărnic (alr sn iii h 710/29), po-trlnie (ib. h 710/102), păturnic (Marian, o. ii, 218) s. m. — Derivat regresiv de la potlrnieă. POTÎRNICAR s. m. (Regional) Potîrnic (Topliţa). alr sn iii h 710/228. — PI. : potirnicari. — Potlrnieă + suf. -ar. POTÎR1VÎCĂ s. f. v. potîrniche. POTÎRîVÎCE s. f. v. potîrniche. POTlRNÎCHE s. f. 1. (Şi în sintagmele potîrniche cenuşie, potîrniche dobrogeană, Băcescu, păs. 139) Pasăre sălbatică, de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună pe spate, cenuşie pe piept, albă pe plntece şi cu un desen în formă de potcoavă, vînată pentru carnea ei gustoasă; (regional) fugău, chirchică, găinuşă, potîrnic, pitpalacă (12), pitpalac (II 2), tărhiţă (Perdix perdix). Cerşură de le-au dat crăsteaie Şi potrănichi. Dosoftei, ps. 365/6. Fazan, potîrnichea, prepelila. Cantemir, ist. 179, cf. lex. marş. 235. Potrinichele, turturelele sînt din deştul bune, dar carnea de mascur are cea mai mare trecere, ist. am. 9T/17. Incai s-arătăm cestor calici Că nu sîntem put dă potîrnici. Budai-Deleanu, ţ. 413, cf. drlu, lb, Polizu. Tu o să petreci, iubite, vănînd potîrnichi şi lupi. Hasdeu, r. v. 125, cf. Cihac, i, 214, Trimise sluga- la bucătărie- să-i frigă doiiă potîrnichi. Ispi-rescu, L. 355, cf. Bianu, d. s. în drum spre Pietrari era un loc unde la sigur găseam potîrnichi. Brătescu-Voineşti, p. 158, cf. Păcală, m. r. 31. Potîrnichea este insă presărată cu mai multă cenuşă, iar pe piept poartă o decoraţie negrie în formă de V. Simionescu, f. r. 111, cf. ds. Un zbor de potîrnichi a izbucnii ca un tunet. Sadoveanu, o. ix, 280. Potîrnichea cenuşie şi iepurii aveau răspîndire bogată în lot cuprinsul ţării. id. ib.. x, 459, cf. Stoica, vîn. 21. Vînează.mai cu seamă porumbei, potîrnichi, ciori, becaţine, raţe şi alte păsări acuatice. Linţia, p. ii, 133. în condiţii optime, potîrnichea se înmulţeşte foarte repede, vîn. pesc. octombrie 1962, 3. Se pregătesc potîrnichile la fel ca pentru frigare. S. Marin, c. b. 146. Dragostea de fată mică... Ca carnea de pătrunică. Viciu, gl., cf. alr sn iii h 7i0. O L o c. a d v. (De obicei în legătură cu verbele ,,a fugi“, ,,a se împrăştia“, „a se risipi“, ,,a se răspîndi“) Ca potîrnichile sau ca (pe) puii de potlrniche = în toate părţile, în toate direcţiile. Aşijderea şi marghiolii cei ce cu el fugise ca pui dă potîrniche, risipindu-se. R. Greceanu, cm ii, 187. Ca puii de pălrănichi vedei că să-mprăştia. Beldi-man, e. 57/30. Să risipesc ca puii dă potîrniche. I. Gq-lescu, în ph. dram. 62. Ca mîne vin turcii şi-i risipeşte ca pe puii de potîrniche. Filimon, o; i, 259. Roabele de . spaimă se împmşiiară ca puii de potîrniche. Ispirescu, l. 78. Vietăţiile .. . unele se fac moarte, altele o zbughiesc. în culcuşuri, parte, se împrăştie ca puii de poiîrnichie. Delavrancea, t. 64; Se împrăştie de îndată ca puii de potlrniche. Brătescu-Voineşti, p. 295. Cei mai mulţi dintre bieţii schingiuiţi au fugit ca puii de potîrniche. Galaction, a. 27. Ne-am împrăştiat ca potîrnichile. Brăescu, a. 140, Un an rău, 0 recoltă slabă şi întregul bîlci maritim dispare ca prin farmec, ca potîrnichile se răspindesc toţi întrrO noapte. Bart, e. 355. Cînd s-a zburlit odată vodă Sturza, au şi umplut cimpii ca potîrnichile. C. Petrescu, a. r. 24. Copiii o şterseră ca potîrnichile, pierzîndu-se prin mulţime. Beniuc, m. c. i, 44. Trăim împreună ani şi apoi ne răspîndim ca potîrnichile. contemp. 1956, nr. 483, 3/4. A fugit ca nişte pui de potărniche. h iv 55. Se răspîndesc ca potîrnichele. Românul Glumeţ, 33. Se împrăştiau ca puii de potărniche. Fundescu, l. p. i, 90. (învechit) Ca puii.de potrihlchi = în număr foarte mare. S-au strînsu toată boierimea la dînsul şi oastea, ca pui de potrinichi. Neculce, l. .54. ■ 2. (Regional) Potîrnic alr sn iii li. 710.- 3. Compuse: (regional) potlrnlche-de-stlncă s^u potirniehe-de-eleanf = Alecloris graeca s'axaiilis. Băcescu, păs. .139 ;. (regional) potlrnichc-de-stcpă - - găi-nu şă-de-stepă (Syrhaptes paradoxus). id. ib. + (Regional) Prepeliţă1 (Coturnix coturnix). Cf. Marian, o. ii, 221, Băcescu, păs. 139, alr sn iii h 708/605. — PI.: potîrnichi şi (rar) potlrniche. — Şi: (învechit şi regional) potlrnieă, potrănieă (Cihac, i, 214, Marian, o. ii, 218, Băcescu', păs. 139), poturnică (lb, Marian, b. ii, 218, Băcescu, păs. 139), păturniche (lb, Cihac, i, 214, ddrf, Barcianu, Alexi, w., alr i 1 044/554, alr sn iii li 710/414), (învechit) potirnicâ (Cihac, i, 2}4),. potlrniche, potrănic&e, potriniche, pătrăniche, pâţriniche (Cihac, i, 214), (regional) po-tlrufohle (h v 417; xiv 85, alr sn iii h 710), potlrnice (alr I 1 044/77, 339), potirnedie (ib, 1 044/590), po-tărnică (alr sn ni h 710/29), potiirniclie, potărniehie (it iv 55), poterniohe (Marian, o. ii, 218, Alexi, Sv.), potri-nioă (alr i 1044/100, 112), potrinichic (ib. i 044/725), potrlnioă (ib. 1 044/109), potrlniehc (Băcescu, păs. 139, alr i 1 044/160, 540, 552, 077, 720), potrl-nicliie (h iv 486), potrlnichii (alr sn iii Îi 710/723), potrunlcă (Marian, o. ii, 218, Băcescu, păs. 139), pătirnicâ (alki 1Q44/63), pătlrnice (ib. 1 044/571), pătir-nfehe (Marian, o. ii, 218, ddrf, tdrg, alr i i 044/552, alr sn iii h 710/520), putrinichie (Marian, 6. ii, 218), pătrlniehe (id. ib;, alr sn iii h 710/682), patru-nfoă, pâtrunice (alr i'1044/214, 217, 218, 360, 388), 13014 POTÎRNICHEL — Îl« — POTLOG pătruniche (ib. 1044/385, 554), păturneâ (Marian, o. 11, 218, ddrf), păturnioă (Marian, o. ii, 218, Can-drea, ţ. o. 51, alr 1 1 044/56, 61, 103, 227, 354, 363, 378, mat. dialect, i, 84), păturnice (alr 1 1 044/186, 247, 266), păturnită (ib. 1 044/355), peternică (BĂ-cescu, păs. 139), pltolnică (alr i 1 044/308), pitornică (alr sn iii h 710/316), pitornfce (alr i 1 044/51), piturnioă (ib. 1 044/63, alr sn iii h 710/64), pltlr-nfohe (alr i 1 044/679), toplrnică (ib. 1 044/49) s. f. — Lat. «coturnicula. POTlRNICHÎL s. m. (Prin Munt. şi prin Dobr.) Potirnic. alr sn iii h 710. — Pl. : polirnichei. — Şi: potrinichel s. m. alr sn iii h 710/923. — Potlrniche + suf. -el. POTlRNÎCHIE s. f. v. potlrniche. POTlRNICHI<5l s. m. (Regional) Potîrnic. Cf. gr. s. VI, 137, ALR SN III h 710. — Pl. : polîrnichioi. — Şi: potîrnleol (alr sn iii h 710/27, 47), păttrnichtol (ib. h 710/520), păturni-chloi (ib. h 710/414), păturniooi (ib. h 710/260, 386), piturnicoi (ib. h 710/53, 64) s. m. — Potlrniche + suf. -oi. POTlRiVICOl s. m. v. potlrnichioi, POTÎRNdG s. ra. (Prin nord-estul Olt, şi prin nord-vestul Munt.) Pumn, ghiont (dat cuiva). Cf. Ciauşanu, v. 190, Lexic reg. ii, 16, mat. dialect, i, 234, Udrescu, gl. — Pl. : pottrnogi. — Etimologia necunoscută. POTÎRIVOGÎ vb. IV. T r a n z. (Prin vestul Munt. şi prin nord-estul Oii.) A lovi cu pumnii. Lexic reg. 11, 16. — Prez. ind. : potimogesc. — V. potlraog. POTLAGINĂ s. f. v. pătlagină. POTLĂJNIŢĂ s. f. v. pătlagină, POTLAŞ subst. (Maghiarism învechit şi regional) Adaos, completare (făcută de cineva). Am făcut acest potlaşi, eu, anume Nemiş Vasalie (a. 1807). Iorga, s. d. xvii, 204. [Se schimbă] păr pe pâr sau păr pe păr şi potlaş. dr. V, 221. — Pl. : ? — Din magh. potlăs. POTLĂGIŢĂ s. f. (Prin Ban.) Petic de stofă care se pune sub picior, în opinci. Cf. L. Costin, gr. băn. 166. — Accentul necunoscut. — .Pl. : pollăgife. — Cf. ser. podloiita, rom. pot log. POTLfiC s. n. (Regional) 1. Bucată de lemn, în formă de triunghi, care se aşază între acoperiş şi căpriori pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie (Corunca — Tîrgu Mureş). Cf. chest. ii 246/276. 2. Bucată de lemn care se adaugă la o blrnămai scurtă sau care umple scobitura unei birne, cînd se construieşte o casă nouă din lemnăria unei case mai vechi (Corunca—Tîrgu Mureş).-Cf-chest. ii 125/276. — Pl. : poilecuri. — Din magh. potlek. POTLfiŢ s. ri. v. poslef, POTLÎIVĂCIOArA s. f. (Regional; la jug) Bulfeu (Rotopăneşti —Fălticeni), a vi 18. — Etimologia necunoscută. POTLOÂGĂ s. f. v. potlog. POTLdG s. n. 1. Bucată de piele (groasă, de proastă calitate) cu care se cîrpeşte Încălţămintea (ori talpa ei); bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată (de la încălţăminte); p. gener. petic, Bucată. Clei de poiloage, 14 oca: 1 leu (a. 1726—1733). N. A. Bogdan, c. m. 159, cf. lb. Fă-m ăst bine românei? Că f-oi drege vrun ciurel, Or t-oi pune vrun potlog. Pann, p. v. iii, 106/25, cf..Polizu, ddrf. De la o vreme... se face pielea groasă şi tare ca un potlog. şez. i, 158, cf. Candrea, f. 178, Pamfile, i. c. 51, Gorovei, cr. 454. Piatra se pune în ochiul tăiat în ploloagă (piele). P&calX, m. r. 419. Măiăhuz sau pămătuf (poloage, fîşii de piele din încălţăminte vechi bătute într-o prăjină). Atila, P..108, cf. bul. fil. ii, 193. Coliba... pitită între seminţele de maturele, sub gutuiul altoit din fundul grădinii, în care a zîmbit veri de-a rîndul un potlog roşu de flanelă. Klopştock, f. 5. E timpul ca la cornuri s-adaogi şi un ou Şi un potlog ca lumea carîmbilor la ghete. Arghezi, vers. 86. Tălpile opincilor... erau poilogite cu poiloage mari. Ştancu, r..a. 1, 329. Moş Ioniţă trăia din potloagele pe care le punea încălţămintei oamenilor din mahala. Pas, z. i, 197. Cînd batista se înnegri şi se îngroşă ca un potlog, o îndesă în buzunarul paltonului. Galan, b. ii, 331. Dar ochinca săraca, li pui potlog, Mă duc la joc, Şi tot strig o dată hop I şez. v, 15, cf. Cardaş, c. p. 159. Berbincioara-i din trei doage Şi-a fost plină de po-tloage. Bud, p. p. 61. Pe potlogul ce-a rămas de la opinci să faci cruce, că-şi face dracul opinci din el. şez. xii, 159, cf. T. Papahagi, m. 11, 229, L. Costin, gr. bXn. 160, Ciauşanu, v. 189, Paşca, gl., cv 1950, nr. 4, 36, Todoran, gl„ chest. v 170/45, alr sn iv h 1 189, a iv 2, v 2, 14, vi 26, Lexic reg> 21. ŞUo pus porloage pe opinci, mat. dialect, i, 88. Ţi-ai pierdui plotogul de la cizmă. ib. 186, cf. 214, Glosar reg. Slugă la dîrloagă şi dîrloagă la ploloagă. Zanne, p. iv, 604. O- Expr. (învechit) A-l pune (cuiva) potlog pe nas = a dojeni pe cineva, a-l face de ruşine. Frunză verde leuşiean, Las’să crape d-alean Fuduliile de azi, Că le-am pus potlog pe nas. pr. dram. 355. (Regional) A nu avea porlog pe nas = a nu avea ruşine, a-şi permite prea multe. mat. dialect. 1, 214. (Regional) A-şi pune plotog pe gură = a-şi impune să tacă. Cf. Todoran, gl. + (Regional) Obiect vechi, uzat, stricat, zdrenţuit,(de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.); vechitură, ruptură. Burdulea.... cu poiloage la picioare, porni spre inamic. BrXescu, v. 82. La o distanţă mică de casă... duc „plocoaje“ şi paie pe carţ le aprind, arh. folk. vi, 159, cf. 176, Lexic reg. 11, 30, Udrescu, gl. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Mai cirpeşte-fi plotoagele-alea de bocanci. Udrescu, gl. Mai ia plotoaga aia de cojoc şi mai drege-o că nu e aşa de lepădat„ id. ib. + (Adverbial) Foarte rupt, zdrenţuit. Cămeşa pe niine-i potlog, nu se ţine petec de.petec. Sadoveanu,. o. iii, 450. + (Adverbial; regional ; în forma plotog) Foarte gros. Smîntina esle cojoc (plotog) pe lapte, Ciauşanu, ol. 17. + (Adverbial; regional) Foarte îndesat, îngrămădit unul în altul. Muşiţă e de regulă multă, măruntă şi şade potlog pe frunze. Marian, ins. 463. + (Regional; în fot mă por-log) Piele îngroşată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor dindărăt şi deasupra genunchiului picioarelor dinainte. Cf. dr. v, 301, 305. + (Prin vestul Transilv.; în forma ploloagă) Ochelari pentru cai. Cf. cv 1950, nr. 2, 30, a i 20. + (Prin Mold. şi prin Bucov.) Un fel de botniţă cu cuie, care se pune viţelului pentru a nu putea suge. Cf. alr ii 5 674/514' LexIc reg. 111. ' 2. (Regional) Epitet dat unui animal (îndeosebi unui cal) slab şi bătrîn. Cf. fd iii, 205, dr. v, 221, chest. v 76/53. ■ 3. (Popular) Epitet pentru o persoană decăzută fizic şi moral, căzătură; s p e c. femeie .prostituată ; epitet dat unui om ticălos, netrebnic. Cf. ddrf, bul. fil. ii, 169. Rid şi cînii de tine, potloagă 13029 POTLOGAR — 1146 — POTLOGI bălrtnă,. beşleagă, hoitule! Teodoreanu, m. v. 373, cf. Scriban, D., şez. iii, 87, com. din StrajA-RădX.uţi, alr i 1 548/215, Lexic reg. 15, 62, 106. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O plotoagă de unchiaş. Udrescu, gl. 4. (Regional; in forma porlog) Trăsnaie, poznă, boroboaţă (Şieu Măgheruş —Bistriţa): Cf. mat. dialect. i, 286. Ai grije să nu te tmbefi să faci iară vreun porlog, ib. 5. (Prin sudul Transilv. şi prin estul Olt.) Unealtă rudimentară (făcută dlntr-o bucată uzată de piele de oaie), folosită la văruitul caselor de pămint. Cf. Todoran, gl., chest. ii 382/81. 6. (Prin Ban. şi prin sud-véstul Transilv.; In forma piotog; şi in sintagma plologa dinăinle, alr sn iv h 1 162/833) Cozoroc, ib. h 1 162. 7. (Regional) Unealtă pentru tors nedefinită mai Îndeaproape (Lacu Rezi — Brăila), h i 207. — PI.: potloage. — Şi: (Învechit şi regional) podlóg (lb, Alejó, w., Todoran, gl., alr sn iv h 1 189) s. n., piotog s. m., s. n., (regional) potloâgă s. f., poclóg (dr. v, 220, 221, 301, bul. fil. iv, 72, alb sn iv h 1 189/362), poción (Glosar reg,), pológ, porlog, plocóg (pl. plocoaje) s. n., plotoâgă s. f. — Din bg. nofţaora. POTLOGÁR s. m. I. I. (Popular, mai ales in Trun-silv.) Persoană care pune potloase (1) la încălţăminte; p. ext. cizmar rău, é lr pa ci. Cf. lb, Polizu, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., Şăineanu, d. u. Nu-s fală de potlogar, Să dau gură pe erei {ari. Jarnîk-Bîb-seanu, d. 404, com. Marian, jahresber. iii, 324. Nici la uñ potlogari-u nu poţi intra ptnă nu i te-i co-mănăci de o sută de ori. Reteganul, ap. cade, cf. alr i 1 684/795, alb ii 6 511/769, 784, 987, L. rom. 1959, nr. 6, 47, Udrescu, gl. 2. F l\. (Familiar) Hoţ, pungaş, borfaş; escroc, şarlatan; şmecher ; om de nimic. Cel ce fură pe ascuns, potlogariul bătîndu-să şi veghindu-să să plătească păgubaşului îndoit. Pbavila (1814), 174/8. Ia uitaţi-vă, boieri dumneavoastră..., tştia slnt potlogari...; şi hoţu ăsta. pr. dram. 291, cf. 199. Masalagiii, potlogarii, de care gemea oraşul..., ptndeau pe nesocotilul pedestru, Negruzzi, s. i, 16. Tact din gură, potloga-riule... te-oi învăţa eu să le anini de proprietatea altuia, am să te duc in criminal. Alecsandri, t. 276. El ajunse acasă cu toţi banii tn ciubotă, fără să fi întîlnit nici măcar un potlogar pe drumul mare. id. o. p. 45. Mutră de potlogar. Vlahuţă, d. 131. Escrocii, potlogarii, samsarii se recrutează toţi din această clasă. Ionescu-Rion, s. 223, cf. ddrf. Nişte potlogari din CalU-Iapa... ne-o golit sttna de urdă şi de caş, ba he-o luat şi citeoa meoare. Hogaş, dr. i, 292, cf. 67. Siăi, potlogarule, că te împuşc ca pe un ctnel Sado-veanu, o. iii, 112. A început... a-l sudui că de ce s-au bătut ca un potlogariu. Sbiera, p. 9, cf. com. Marian, alr i 1 554/540. Eşti un plotogar şi-un om de nimica, mat. dialect, i, 186, cf. Zannb, p. v, 510. II. (Zool.; prin Ban.) Liliac. Cf. h xviii 139, com. Marian. — Pl. : potlogari. — Şi: (învechit şi regional) plo-togâr, (regional) podlogár (alr ii 6 511/769), pologâr (Barcianu, Alexi, w.), porlogâr (Scriban, d., Lexic beg. 93), purligâr (Puşcariu, l. r. i, 276) s. m. — Potlog + suf. -ar. POTLOGARÉSC, -EÂSCĂ adj. De potlogar (I), care aparţine potlogarului, privitor la potlogar, specific potlogarului. Cf. Scriban, d., dl, dm, dex. — Pl. : potlogăreşti. — Potlogar + suf. -esc. POTLOGĂBiŞTE adv. Ca potlogarii (I), in felul potlogarilor. ,Cf. Scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. — Potlogar + suf. -eşle. POTLOGĂRÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Prin nord-ves-tul Munt. ; In forma plotogări) A lucra prost (ca un potlogar I 1); a cirpăci. Cf. Udrescu, gl. 2. T n t r a n z. şi tranz. F i g. (Regionâl) A face potlogării1 (2); t r a n z. a escroca, a Înşela, a pungăşi. Cf. ddrf, tdbg, ŞXineanu, d. u., cade, Iordan, l. r. a. 239, Scriban, d., dl, dm, dex, Udbescu, gl. — Prez. ind. : potlogăresc. — Şi: plotogări vb. IV. Udbescu, gl. — V. potlogar. POTLOGĂRÎEl s. f. 1. (Prin nord-vestul Munt.; in forma plotogărie) Lucru făcut fără pricepere; cîr-păceală, cirpeală. Fac şi eu plotogărie dacă m-apuc. Udbescu, gl. 2. F i g. (Familiar) Hoţie, pungăşie; furt; escrocherie, înşelătoriefraudă. Aşa tîrg vestit să fie... Pentru coţcărie... Şi potlogărie! Alecsandri, t. 402, cf. Ionescu-Rion, s. 223, ddrf. Cu potlogării să nu umbli, că le-ngrop tntr-o movilă. Sandu-Aldea, ap. cade. Pe drumul ce ţineam noi, se întîmplase, cuclteva zile mai înainte, nişte prădăciuni sau, mai bine zis, nişte potlogării. Hogaş, dr. i, 7. Ai să vezi, bărbate, că... umblă după vreo potlogărie I zise ea cătrănindu-se. Rebbeanu, i. 262. Intervin să se facă o anchetă, se dovedeşte potlogăria. C. Petbescu, î. ii, 82. Cu toate potlogăriile şi relele lui era... straşnic de fricos. Sa-doveanu, o. iii, 115. Ca şi dumneavoastră, cucoane, trăiesc din potlogării. Stancu, b; a. i, 308. Pristanda... este prins cu întreaga lui personalitate... şi în fraza ,,famelie mare, renumeraţie mică, după buget“ care-i justifică toate potlogăriile, l. rom. 1953, nr. 1, 54. L-a prins pe Filip cu nişte potlogării. Gal an, b. ii, 191, cf. Preda, r. 251. Dacă dumneata faci asemenea potlogării, la ce să se aştepte omul de la alţii. v. rom. ianuarie 1960, 63. Tu care ai făcut atîtea potlogării, să nu pricepi neliniştea unei mamei t martie 1964, 77. Au umblat mai multă vreme fără să se atingă de avutul oamenilor şi fără ca să facă potlogării de rînd. şez. vii, 106. Întîi o fos ca vătav pi moşiie şt pi urmă s-o apucat di potlogării. Graiul, i, 404, com. din Straja-Rădăuţi. Mulle plotogării mai faceţi voi. mat. dialect, i, 186. Asta e plotogărie goală, mă i Udbescu, gl. —■ Pl. : potlogării. — Şi: (regional) porlogărie (Lexic reg. 93), plotogărie s. f. — Potlogar + suf. -ie. POTLOGĂRÎE* s. f. (Regional, cu sens colectiv) Mulţime de potloage (1), de petice vechi de piele. Com. Marian. — Pl. : potlogării. — Potlog + suf. -ărie. POTLO'GĂRÎT s. n. (Familiar) Faptul de a po -tlogări (2). Era meşter de frunte Stan al meu tn de-ale potlogăTitului I conv. lit. xviî, 69, cf. ddrf, ŞXineanu, d. u., dl, dm, dex. — V. potlogărl. POTLOGÎ vb. IV. 1. Tranz. (Popular; complementul indică Încălţămintea sau părţi ale ei) A pune potloage (1) pentru a repara; a cirpi, a petici (1); a pingeli, a tălpui (cu potloage 1). Cf. lb, lM, ddrf. Tălpile opincilor, pline de noroi, lăsau totuşi să se vadă că erau potlogite cu potloage mari. Stancu, b. a. i, 329, cf. dl, Ciauşanu, gl. Opinca „atît de rea, că de rea nici nu se mai poate potlogi, e aproape de aruncat în baltă“, dr. v, 226. Şi-o porlogit opincile; mat. dialect, i, 88. Am mai plotojit oleacă cizmele. Udrescu, gl. ♦ Tranz. şi refl. Fig! (Regional; in forma plotoji) A-şi duce viaţa greu, de azi pe miine (Piteşti). Udrescu, gl, A o plotoji. id. ib. A se plotoji. id. ib. + Fi g. (Regional; complementul Indică oameni ; in forma plotoji) A face Un mic necaz, un rău mic (Piteşti). Udrescu, gl. 13037 POTLON _ 1147 — POTOLI1 2. Tranz. şi refl. (Regional; tn forma plotogi) A (se) bătători, a (se) presa, a (se) turti (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 54. — Prez. ind. : pollogese. — Şi: (Învechit şi regional) plotogi (lb, lm, ddrf, Ciauşanu, gl„ l. rom. 1959, nr. 2, 54), (Învechit) podlogf (lm), (regional) pologi (alr ii 3 347/141), porlogi, plotoji vb. IV. — V. potlog. POTI/dN s. n. v. plapumă. POTMAL s. m. v. podbal. POTMfiT s. n. v. podmet. POTMOl s. n. v. podmol. POTMOLÎ vb. IV. Refl. (Astăzi rar) A se Împotmoli. Zăgazurile au putrezit, albia Vedei cu încetul s-o podmolit. Slavici, v. p. 4. Moara... tn timp de ploinie... stătea, fiindcă se podmolea deopotrivă cu albia. id. ib. Stă podmolit in ninsoare, sub fereastra mea. Macedonski, - o. iii, 119, cf. Voiculescu, p. i, 11. Iazurile Balxluiului se potmoliseră, morile stătuseră. Sadoveanu, o. x, 76. Stai, fine Drăgane, calu mi s-a potmolit, Oştirea m-a cutropit I mat. folk. 66. O Tranz. Plrtul, ctnd vine mare, o îneacă şi o pot-moleşte. Galaction, o. a. ii, 204. (F i g.) Nesigur an (a, in care simţeam că mă aflu, potmolise... toate izvoa-rsle curate ale sufletului. D. Zamfirescu, ap. cade. -0> (Prin lărgirea sensului) Moară, roată şi morar Poi-molifi-s in cleştar. Arghezi, s. p. 122. — Prez. ind. : potmolesc. — Şi: podmoli vb. IV. — V. potmol. POTMOLÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) p o t-m o 1 i şi rezultatul ei. O secetă aspră urmată de ploi cu rost sau un înec cu potmoliri sau mllire. Pamfile, a. R. 150. Pe lingă nenorocirea bombardării, a mdi venit şi polmolirea portului. Galaction, o. a. ii, 385. — Pl. : potmoliri. — V. potmoli. POTMOIÎŢ, -Ă adj. (Rar) împotmolit. Cf. cade, — Pl. : polmoliţi, -te. — V. potmoli. POTi\(5c s. m. v. podnog. POTNOG s. m. v. podnog. POTNdJl s. m. v. podnog. POTNdj* s. n. v. podnojle. POTiVâjĂ s. f. v. podnojle. POTNdjIE s. f. v. podnog. POTNâJINĂ s. i. v. podnojle. POTdC subst. ,(Prin Ban.) Plrlu (I 1). Cf. anon. car., h xviii 276. -PI.:?. — Din ser. potok. Cf. magh. p a t a k. POŢOCdS, -OÂSĂ adj. (Regional; ihtr-un descin-tec) Urlt, hld; strlmb (Soci —Piatra Neamţ). Glosar reg. Şi m-am tntilnit cu un om gros, potocos, cu picioare groase, potocoase, cu mtini groase, potocoase. ib. — Pl. : potocoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. POTOÎ vb. IV v. potolii. POTOÎG s. m. s. n. v. podvlg. POT<5l s. n. 1. (Regional; de obicei In legătură cu verbul „a avea“) Astlmpăr, linişte. Dar ochii, parcă nu-şi aveau potolul şi căutau stăruitori spre omul care sta la masă. P. Constant, o. 4. îşi găsiseră potolul de-a valma soldaţii şi căprarii: în scl 1971, 410: Nu mai ai potol? Ciauşanu, gl., cf. Lexic reg. 38. <0> Loc. a d v. Fără potol = neîncetat, continuu. Aceste ambiţii mă înţepau fără potol. ap. Iordan, l. r. a. 247. 2. (Regional; într-un descîntec) Spirit despre care se crede că stăpîneşte în timpul nopţii şi are puterea de a linişti pe cineva sau ceva (Orlea —Corabia). PĂs-culescu, l. p. 123. Potol potolat, Cum să potolesc, Viţei la par, Vaci în obor... Aşa să potoleşti: Uza, Vîlva,... Făcătura, id. ib., cf. 371. 3. (Argotic) Mîncare (3). Cf. bul. fil. Xv, 136, v, 195. — Şi: potâl s. n. alr n/872. — Postverbal de la potoli. POTOLĂ vb. I v. potoli». POTOLĂŞ subst. 1. S. n. (Prin Transilv.) Supliment, adaos, completare. Caba, sXl. 99. Ca să fie bine, ţi-oi da şi-un potolaş pe deasupra, mat. dialect, i, 88. Ţ-oi mai da o ţîră de potolaş să fii mulţămit. Lexic reg. ii, 81. 2. Subst. (Regional; în construcţia) De-a potolaşu = numele unui joc de copii, cu cinci pietricele, nedefinit mai de aproape (Cugir— Orăştie). h xvii 314; — Pl. : (1) potolaşuri. — Şi: (i) poutlăş s. n. Caba, sXl, 99. — Din magh. potolăs. POTOLEĂLĂ s. f. 1. (Rar) Potolire. Cf. dm, m. d. enc., dex. 2. (Argotic) Mîncare (3). Cf. bul. fil. v, 193. — Pl. : potoleli. — Potolii -f suf. -eală. POTOLÎ1 vb. IV. 1. Tranz. şi r e f 1. A face să-şi piardă sau a-şi pierde din intensitate, din tărie, din ritm, din gravitate, a (s e) 1 i n i ş t i, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) atenua, a (se) tempera, a (se) alina, a (se) asttmpăra, a (se) Imblînzi, (Învechit şi popular) a (se) ostoi2 (1), (popular) a (se) o goi3, (învechit şi regional) a (se) o t e ş i1, (regional) a (se) opăci1 (2); p. ext. a face să înceteze sau a Înceta un lucru început, o acţiune în desfăşurare etc„ a (se) Încheia, a (s e) s f 1 r ş i, a (s e) t e r m i n a, (învechit şi popular) a (se) ostoi2 (2). Smentiia afundurtle măriei sunrulu undelor ei cinre le va potoli, psalt. h.ur. 532/15. Şăzură... şi aştepta ca deaca va mai înceta se va potoli -nebunia acelor bărbaţi, Coresi, ev. 139, cf. 234. Să vază... doară... i s-ar mai potoli boala lui (a. 1600—1625). gcr i, 64/28. S-au potolit toate cîte au fost, şi iaste acum pace (a. 1620). Iorga, d. b. i, 35. O mânie iute despre o parte-ţi va veni şi apoi iară se va potoli. Paraclis (1639), 260, cf. 246. Nemicî nu potoale săltarea trupului ca viiaţa pustiei. Varlaam, c. 366. Sosind noaptea..., să potolisă toţi oamenii din oaste şi dormea. Herodot (1645), 484. Au ocrămit (potolit munt.) cum au ştiut acel lucru. prav. 291. Pre limbă nece un om nu o poate potoli, n. test. (1648), i78r/28. Să-l întrebaţi de multe ori pînă i să va potoli frica. Neagoe, ap. gcr i, 169/40. Domnul potoale numai cu cuvîntul Oşti ce să rîdică. Dosoftei, ps. 152/7, cf. 182/13. Şi cetatea să potoli. Biblia (1688), 2751/12, cf. 1082/43. Şi să va potoli turburarea pohtei (a. 1691). gcr i, 292/9; Să uita la răutatea şi la nebunia lui... şi muncea în tot feliul să-l potolească cu blîndeţe. ist. ţ. r. 21, cf. 58. Sta între slujitori să-i potoale pre unii cu rău, pre alţii cu rugăminte. N. Costin, let. i a, 72/40. De m-ar pune pre mine viziriu, aş potoli eu zorbaleli aceste. Neculce, l. 24. Romanii cu apa ploii setea pololindu-şi,... nemilostiv îi prăpădea. Cante-mir, hr. 202, cf. 79. Să potolească acea răzmiriţă şi să-i pedepsească. C. Cantacuzino, cm i, 25. Zicea: doar să vor potoli turcii de asupră-le; iar ei mai mul 13060 POTOLI1 — 1148 POTOLI8 rău făcea. anon. canîac., cm i, 120, cf. 132. S-au dus la Bucureşti, că să potolise ciuma. R. Popescu, cm i, 435. Girtdea turcii că vor potoli gilcevile den Ţara Moldovii (începutul sec. xviii). mag. ist. i, 186/3. Gilcevile nu s-au potolit, ci încă mai mult s-au aţtţat. R. Greceanu, cm ii, 133. Cu făgăduinţă numai a potolit lăcomia turcilor. Axinte. Uhicariul, let. ii, 143/5. Să stea cu capul ca să potoale această price (sfîrşitul. sec. xviii). let. iii, 216/13. Vrînd ca să potoale lucrul, să nu fie mai rău, au pus de au spîn-zurat doi arnăuţi (sfîrşitul sec. xviii). bul. com. ist. ii, 161. Şi vrind să să bată numai ei singuri ii va popri şi-i oa potoli. Aethiopica, 12 /10. în cetatea Solunului au potolit foametea. Mineiul (1776), 161rl/30. Să facă verice mijloc va şti şi să potolească războiul. VăcXrescul, ist. 267. Să potoale minia unui Dum-nezău de care să temea. ist. am. 30r/2. Iar apa de pe mina stingă Tot focul sufletului potoale. Budai-De-leanu, ţ. 185. Am binevoit... a potoli de asupra dreptăţii războiul cel mult turburătoriu. Caragea, l. i/7. De silnica lor pornire, de abe i-a potolit. Beldi-man, t. 92/16. Căsătoria, potolind sau infrinind patimile cele iuţi, Înlesneşte calea virtuţii. Marcovici, d. 163/12, cf. 337/9. Au găsit o fîntină cu apă foarte rece şi curată, din care bind şi-au potolit sătea. Dră-ghici, r. 40/11, cf. Donici, f. 57. N-au vrut să-i dea nimenea nimic ca să-şi potolească foamea. Bărac, t. 13/14. Lacrămi... voi vă potoliţi Puţin. I. VĂcĂ-rescul, p. 105/19. Amoriul..., virsta îl potoale prin-ir-un singe ce-i răcit. Conachi, p. 129, cf. 4. Credea că lesne va putea potoli rebeliunea unui duşman aşa de slab. Bălcescu, m. v. 57, cf. .58, Pann, e. ii, 62/11. Faptele... acestui bărbat potoliră cîrtirile poporului. Negruzzi, s. i, 241, cf. 339. Spiritul de partidă ar trebui să-ţi mai potoale focul entuziasmului. Alecsandri, t. 1222, cf. id. t. ii, 301. Merse singur ca să mijlocească a potoli exigenţele nemăsurate. . . ale Porţii. Odobescu, s. i, 255, cf. Gane, n. ii, 85. Nu pot să-i potolească setea nici izvoarele păminlului. Creangă, o. 108. Bubico s-a potolit. Caragiale, o. ii, 97, cf. iii, 159. Se simţea aiît de bine aici, unde a crescut şi unde toate o potoleau şi-i dădeau tărie. Slavici, o. ii, 79. Se potoli oarecum şi se apucă iară de dăscălia lui. Îspirescu, l. 276, cf. 299. Zarva unora şi altora s-a-mesleca, să încrucişa, apoi să potolea pentru cîteva momente. Delavrancea, s. 122. Afară se potolise viscolul; era ger. Vlahuţă, o. a. ii, 39, cf. i, 233, Marian, na. 280. Numai pe la clăci cît îşi mai potol pofta de joc. şez. iii, 109. El şi-a potolit necazul: Coşbuc, p. i, 214, cf. id. ae. 28. Soarele începu a-şi potoli căldura. Dunăreanu, eh. 227. Peleiade... nu-şi potoleşte necazul. Murnu, i. 9, cf. 17. Cînd mă cuprinde dor adine de ţara Şi n-am pe nimeni să-mi potoale dorul, Iau cartea. Iosif, p. 22. Ţigări îşi face dinadins, ca să-şi potolească neastîmpărul. Brătescu-Voi-neşti, p. 124. Scoaserăm rămăşiţa de pine, rachiu şi merinde,' ce mai aveam, spre a potoli acea hoţomartă de foame. Hogaş, dr. i, 23, cf. 316. începu să suduie şi să se cătrănească, dar întîlnind ochii căprui... ai Anei, se potoli. Rebreanu, i. 21, cf. 17. Cînd s-au potolit vijeliile..., am ieşit. Ciauşanu, r. scut. 15. Căpitanul îşi mai potolise rîsul. Bassarabescu, v. 110, cf. 82. Durerea stărui o săplămlnă răscolită fără pricină, pe urmă, tot fără pricină, se potoli. C. Pe-trescu, î. ii, 241, cf. 204. Coborîm însetaţi spre o fintînă.:., ne potolim setea. I. Botez, şc. 124. Ne aprindem lesne şi ne potolim cu o făgăduinţă. Brăescu, o. a. ii, 383, cf. id. v. 82. Nu l-am potolit decît cu un somnifer tare şi cu comprese reci pe cap. Voiculescu, p. i, 72, cf. 28. Cucoană, bine ar fi să te potoleşti. Nu da aşa de iute din mîni. Sadoveanu, o. vii, 524. Şoimul nu se mai potolea; cu ciocul plin de sînge.-.. se zbătea. Bart, s. m, 68. După aceea, calul se potoli şi începu s-o ia în direcţia lacului. Călinescu, s. 310, cf. 670. Se potoli şi hîrjoana. Camîl Petrescu, o. i, 89. în jumătate de oră furtuna se potoleşte. Bogza, c. o. 64. Jigodia îi cunoaşte glasul. Se potoleşte şi se duce în culcuş. Stancu, r. a, i, 31, cf. id. b. 108. li potolea din cînd în cînd pe adversari, cînd aceştia îşi ieşeau prea mult din balamale. Pas, z. iii, 6, cf. H. Lo-vinescu, c. s. 107. Se potoliseră băieţii, erau obosiţi de drum. v. rom. octombrie 1958, 54. Nu mă potolesc, Paţanghele, nu se poate, asta e din cale-afară. Preda, î. 12, cf. id. M. s. 26. Glasurile sparte ale.soldaţilor se potoliră lot atît de neaşteptat pe cit începuseră. Barbu, p. 238, cf. 38. Cînd s-a potolit lotul, cămaşa îmi era ferfeniţă, s mai 1960, 62. Potoale-ţi dorinţele Şi nu-ţi pierde minţile. Alecsandri, p. p. 335, cf. 113. Copi-liţa, d-auzea, Pllnsetul îşi potolea. Teodorescu, p. p. 82, cf. Mîndrescu, l. p. 178. Adă-mi apă... Să-mi potoli a mea arsură. Sevaştos, c. 136. Deşi prînzul bătrinului nu fusese îndestulător..., tot fu tn stare să-t potolească foamea. Popescu, b. iv, 39. Şi acasă aduce-o-voi, Dorul potoli-ţi-l-voi. Cătană, b. 89. Tu să te domoleşti, Tu să te potoleşti, şez. iv, 29, cf. mat. folk. 1342. S-au mai potăit vorbele din sat. Com.-din Sasca Montană-Moldova Nouă. Da'potoli, tată, pă mama. T. Papahagi, m. 104. Să se potolească..., Să se domolească Deochiul. Candrea, f. 351. Cară vin cu vedriţa, Să-mi potolesc inima. ant. lit. pop. i, 425. Cu apă gura Şi-uda, Arsura Şi-o potolea. Balade, ii, 123, cf. 68. Nu am cui să mă jelesc, Dorul să-l mai potolesc, folc. transilv. ii, 13, cf. i, 121. Nici fîn-lină, nici pîrău, Să-mi potolesc focul meu. folc. mold. i, 106. Moartea potoleşte pe toată lumea. ZAnne, p. ii, 624. Vorbele nu potolesc foamea, id. ib. 825. <0> Refl. F i g. Acolo unde pădurea se mai potoleşte puţin se zăresc doar păşuni. Călinescu, i. c. 7. + Tranz. (Complementul indică deplasarea sau ritmul de deplasare a unei fiinţe) A face să devină mai puţin repede ; a încetini. Ajungînd la cotul dealului..., buiestraşul gîfîind îşi potoleşte puţin mersul la urcuş. Caragiale, o. i, 224, cf. 24, ii, 251. Ieşind la şes, îşi potoli pasul cătinel. Vlahuţă, ap. cade. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potolii fuga. Sadoveanu, 0. ii, 575. Nu potolea galopul cailor. Galan, z. r. 7. 2. R ef 1. S p ec. (Despre foc sau despre o materie care arde) A scădea în intensitate, a începe să se stingă sau a se stinge. Fiind focul aprins, au fost arzind să se potoale. Herodot (1645), 37. Au luat o căpiţă de fîn şi au aruncat-o... în groapă, ca să se mai potolească focul. Creangă, o. 19. Este cu totul oprit ca focul acesta să se potolească atîia timp cît nu s-a făcut toată brînza. arh. folk. i, 147. Cele'din urmă focuri de popas se potoleau. Sadoveanu, o. i, 341. Focul s-a potolit demult, s mai 1960, 47, cf. Sbiera, p. 172. S-a potoit focul în vatră. Com. din Sasca Mon-tană-Moldova Nouă. T r a n z. f a c t. Eu, focule, te-nvelesc, Te-nvelesc, te potolesc. Marian, v. 29. Foi-cică foi de plop, Potolesc şi ei cile un foc. Păsculescu, 1. p. 204. La descîntec femeia potoale nouă cărbuni. chest. vi 39/32. 3. Tranz. (Nord-vestul Transilv. şi Maram.; cu complementul „var“) A stinge, alr ii/i h 244. 4. Tranz. (Regional; cu complementul „fier“) A căli (Berinţa —Baia Mare), alr i 1 662/357. 5. Tranz. (Argotic) A mînca (1). Cf. bul. fil. v, 193. — Prez. ind. : potolesc şi (învechit şi regional) potâl, pers. 2 şi (învechit şi regional) potdli, pers. 3 şi (învechit şi regional) potoăle, pers. 6 şi (regional) potâl; conjunct, şi: (învechit şi regional) să potâl (accentuat şi, regional, pâtol), pers. 2 să polâli, pers. 3 să potoăle-, imper. şi: (regional) polâli şi potoăle. — Şi: (învechit) potolui (sfc iv, 116) vb. IV, (regional) potolă (bul. fil. ii, 60) vb. I, potol, potâi vb. IVj — Din v. sl. *po-tolitl. POTOLÎ* vb. IV. Tranz. (Transilv.) A compensa ; a înlocui (drept compensaţie); a adăuga, a completa (drept compensaţie). Modul bun de-a culege strugurii potoleşte paguba cârcă în unii ani se întîmplă în vii. Economia, 161/14, cf. Ca-ba, săl. 99, cv 1949, nr. 3, 13061 potolire — .1149 — POTON 35. Mai potoleşte ceva că-nu pot vinde cu preţul acesta. Com. din Deda-Reghin, cf. Lexic reg. ij, 81. <0> I n-tranz. Şă-mi potoleşti, că vezi c-o fost stricate cîteva mere. mat. dialect, i, 88. — Prez. ind. : potolesc. — Din magh. pâtol. POTOLÎRE s. f. Acţiunea de a (se) potoli1 şi rezultatul ei; liniştire, calmare, domolire, atenuare, (rar) potoleală (1), (popular) ogoire, (Învechit) potolit1, oteşire, (învechit, rar) potolitură, (regional) ostoi1. Nici o pasere nu venea acolo spre potolirea setei sale. Beldiman, n. p. ii, 150. Focul lacrimilor mele... Abia ceva potolire au avut la sinul tău. Conachi, p. 96, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Descrie potolirea mişcării la care participă Alexandru Buhuş, un om de mare influenţă pe acele timpuri. Iorga, l. i, 222. Patima lui crescuse atit de puternică, incit simţea bine că are să-l mistuie dacă nu va nimeri calea spre potolirea ei. Rebreanu, i. 441. [Legiuirilel au slujit la potolirea tuturor vechilor neînţelegeri dintre locuitorii acestei ţări. N. A. Bogdan, c. m. 43. Făcea semne de potolire prietinului său. Sadoveanu, o. xi, 498, cf. 82. Credeţi că ajungem la potolire? Vornic,, p. 186. + P. e x t. încetare a unui fenomen, a unei acţiuni etc.; încheiere, sfîrşit, terminare. Vei încungiura şi satul cu străji ca nici să iasă, nici să între nimene pînă după potolirea boalei (a. 1818). Uricariul, v, 192/8. Ea părăsea satul pe la potolirea amurgului. Camilar, n. i, 108. — Pl. : potoliri. — V. potolii. POTOLÎŞCĂ s. f. v. potorlşcă. POTOLÎTl s. n. (înveehit) Potolire. Şi aceasta a fost potolitul zarvii. M; Costin, let. i, 327/25. — V. potoli*. POTOLÎT2, -Ă adj. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. (Mai ales despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de agitaţie, de nervozitate etc., care s-a liniştit, s-a calmat, domol, liniştit, calm, (popular) o g o i t; aşezat, cuminte ; blînd. Alţii, mai potoliţi, aşteaptă trenul ce va sosi. Slavici, n. ii, 261. Vorba lui potolită... avea ceva deosebii de atrăgător. Vlahuţă, d. 255, cf. id. o. A. 138, ddrf. Şi-ncearcă s-aprindă... demult potolitele-i patimi. Coşbuc, ae. 28. Şi iu, cel spre bătăi aprins, Acum eşti potolit şi stins. id. p. i, 147, cf. Bassarabescu, v. 160. Potolit, se întinse iar pe canapea. Mironescu, s. a. 107. Era acum spre bătrîneţe, împăcat cu viaţa, potolit şi înţelept. Galaction, a. 288. Felicta,,.. uşurată de un ropot de plîns potolit..., rămase pe gînduri. Brăescu, o. a. ii, 235. Cu grtja asta potolită, s-au întors toţi mulţumiţi... la masă. Voiculescu, p. i, 137. Se deşteaptă Mînia potolită. Arghezi, vers. 394. Ea a fost totdeauna o femeie potolită. Călinescu, e. o. n, 126. Deşi de fire potolită, el însuşi a început să creadă cu timpul că are un temperament deosebit de senzual. Ralea, ş. t. ii, 113. O credeam potolită... Cînd colo... Mi-a făcut-o. Stancu, r. a. i, 192. Tuţuianu era meşter tîmplar, potolit, plin de bunăvoinţă. Pas, z. i, 145, GerO era întotdeauna atît de serios şi de potolit, s iunie 1960, 11. Ii răspunse în felul lui potolit şi simplu. v. rom. iulie 1962, 22. <0* (Adverbial) Mîinile lui aspre... mtngîie aşa de potolit. Delavrancea, o. ii, 207. Plînse mult, potolit. Gîrleanu, n. 182. Scînci prin somn şi începu să respire ritmic şi potolit. Galaction, o. a. i-, 65, cf. Sahia, n. 75. Mi se pare că monseniorul Băleanu, continuă ea mai potolit, a făcut îln exces de zel în afacerea aceasta. Călinescu, s. 24. Puterea izvora potolit Din braţele şi pieptul lui dezgolit. Isanos, ţ. l. 26. Maică-sa zîmbeşte potolit la glumele ei. il octombrie 1962, 13. O» (Prin lărgirea sensului) [Picturile] au luat şi aci un caracter mai puţin sălbatic, mai potolit. Odobescu, s. iii, 137. (Adverbial) Se limpeziră toate şi se depănară potolit, Gîrleanu, n. 31. + S p ec. (Despre sunete, vorbe, zgomote etc.) Cu intensitate scăzută; slab, molcom, stins, încet. Toate acele mii de glasuri se-nalţă cu răsunet potolii în tăria nopţii. Odobescu, s. iii, 19. Vorbile veneau potolite, obosite, ca dintr-un izvor. Gîrleanu, n. 95. Cu larmă potolită scade Cîntecul acestui tremur de cascade. TopÎrceanu, b. 78. C-un glas potolit începu... a-mi povesti ceva. Sadoveanu, o. vi, 350. + S p e c. (Despre mers) Lipsit de grabă ; încet. Urmă înainte cu pas potolit. Caragiale, o. ii, 26, cf. dex. 2. (Despre elemente ale naturii) Care şi-a pierdut din intensitate, din forţă, din tărie; liniştit, calm, domol. Prin suflarea mai potolită a furtunii, şoaptele ajungeau lămurit la uşă. Sadoveanu, o. i, 290. O-(Adverbial) Ploaia cade potolit. Cazimir, l. u. 56. + S p e c. (Despre ape) Care este, a devenit fără valuri (mari); lin. Apa se aşază între maluri potolită. Vlahuţă, o. a. ii, 116. Lacuri se fac potolitele ape. Isanos, ţ. l. 68. 3. (Despre foc, lemne, cărbuni etc.) Care arde încet, fără vîlvătaie, mocnit; care începe, e pe punctul să se stingă; stins. Focul era cam potolit (a. 1827). Iorga, s. d. xii, 212. Focul nu era-ncă potolit. Emi-nescu, g. p. 97. Munteanul dormea în cojoc lîngă focul potolit. Sadoveanu, o. viii, 442. Pe mine m-au făcut... Cărbune potolit Şi pe munţi m-au azvîrlit. Marian, v. 220. Nu ştiu focu-i potolii, Au de feciori ocolit. Hodoş, p. p. 201. (F i g.) Bietul meu suflet Pusu-l-a-n foc, şi eu simt că-mi renasc potolitele flăcări. Coşbuc, ae. 67. O E x p r. (Rar) A 11 cărbune potolit = a-şî ascunde glndurile, secretele. Cf. şez. ii, 73, Zanne, p. i, 134. <0 (Adverbial) Noaptea potolit şi vînăt arde focul în cămin. Eminescu, o. i, 42. Focul Potolit ardea prin noapte. Coşbuc, p. i, 318. Focul însuşi ardea mai potolit. Rebreanu, r. ii, 207. Păşi de alături, cu hainele în zdrenţe, uscat ca o iască ce arde potolit. Vornic, p. 218. 4. (Despre lumină) Care şi-a pierdut strălucirea, lipsit de strălucire; stins, slab, difuz, palid. Lumina de afară pătrunde potolită şi palidă. Petică, o. 170. Zăpada şi stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. Agîrbiceanu, s. p. 40. Dormita la lumina potolită a soarelui. Sadoveanu, o. vii, 487. + (Rar ; despre culori) Pal2 (3), şters. Privirea ochilor ei, de un albastru potolit.se opri din nou asupra lui. Preda, m. s. 116. — Pl. : potoliţi, -te. — V. potoli1. POTOLIT*)«, -OARE adj. (Rar) Care potoleşte1 (1); liniştitor, calmant. Prefectul, auzind glasurile şi con-siderîndu-le drept efectul discursului său potolitor de spirite, aruncă o privire semnificativă spre Miron Iuga. Rebreanu, r. ii, 87. <0> (Substantivat) Gordian..., potolitoriul zarvelor romanilor. Cantemir, hr. 207. — Pl. : potolitori, -oare. — PotolU + suf. -tor. POTOLITTÎRĂ s. f. (învechit, rar) Potolire. Cf. ANON. CAR. — PotolU -j- suf. -tură. POT(5LNIC s. m. (Bot. ; regional) Specie de drobiţă (Genista tinctoria elatior). Cf. Borza, d. 75. — Pl. : potolnici. — Cf.. potoli1. POTOLOŞCHIŢĂ s. f. (Prin sud-vestul Munt.) Babă mică de statură, vioaie şi îndemînatică. Cf. i. cr. vii, 51. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. POTOLUÎ vb. IV v. potolii. POT0N s. n. (Regional) Vas de lemn întrebuinţat la culesul strugurilor, pe care culegătorul 11 poartă 13071 POTOP — liSÔ — PÔTÔË fixat în spate cu curele (Girişu de Griş — Oradea). Lexic reg. 72. — Pl. : poioane. — Din magh. puttony, putton. POTÔP s. n. 1. Revărsare mare de ape care, după biblie sau după alte mitologii, a devastat pămîntul după apariţia omului, făcînd să piară toate vieţuitoarele, cu exc&pţia acelora de pe arca lui Noe; (livresc) diluviu. Polopu lumii necurăfitoriloru aduse. cod. vor. 172/14. Domnul potop aduce, psalt. 49. După potop au fost vin şi după potop au fost de toate bucatele. Coresi, ev. 51, cf. 510, id. ps. 70/2. Au adus spre capete-ş pentru păcatele sale potopul apeei. Palia (1581), 6/1. De-nceputul lumiei pînă la potop 2 242 de ai. Moxa, 348/8. Veni potopul şi pierdu pre tofi. n. test. (1648), 92T/25, cf. 32r/29. Numai unul Noe cu ire[ij feciori ai săi rămasă de potop (a. 1650). gcr i, 145/24. Pentru păcat au pierdut Dumnezeu toată lumea cu potop. Cheia în. 90v/4. Şi eu iată că aduc potopul... şi toate clte vor fi pre pămînt vor muri. Biblia (1688), 51/11. Vom arăta săminţiile şi altor năroade, începlnd de după potop. N. Costin, l. 43, cf. 54, Cantemir, hr. 58. în poalile munţilor ce să cheamă Ararat, unde scrie sftnta scriptură că au stătut chivotul lui Noe după potop. R. Popescu, cm i, 542, cf. Antim, p. 117. Potop s-au făcut de au înecat toată lumea (a. 1747). gcr ii, 39/21. Să să strîngă la cîmpii Sinarilui unde au făcut urieşii stîlpul după potop. Alexandria (1784), 34f/6, cf. lb. Robinson... nu le putea socoti aceste, decît de un alt potop. Drăghici, r. 112/22. Cel din urmă potop a fost acela de care pomeneşte biblia, pe vremea lui Noe. Isis (1859), 181/32, cf. Alexandrescu, o. i, 269, Macedonski, o. i, 115. Noe, pe vremea potopului, şi-a urcat în corabie tot soiul de dobitoace. Pamfile, cr. 177, cf. id. s. t. 172. Şi potopul lui Noe n-a avut atîta apă ca să înece sărmana omenire, cît venin s-a revărsat din vorbele-i hodorogite. Hogaş, dr. i, 38, cf. Galag-tion, o. 255. [Este] vorba de uriaşii care aa locuit acest pămînt înaintea potopului. Sadoveanu, o. ix, 200, cf. 283. S-a bucurat cinstitul Noe proroc Cînd s-a izbăvit de potop, pop., ap. gcr ii, 317. Pornit-a Dzeu asupra pămîntului potop. şez. ii, 3, cf. xn, 117. <> L o c. a d v. (Regional) Din alte potoape = din vremuri străvechi, din moşi-strămoşi, de demult. Cf. Ciauşanu, v.190.0>Expr. (Calc dupăfr. après moi le déluge) După noi (vie) potopul, se spune pentru a arăta nepăsar#a cuiva pentru ceea ce se va întlmpla după ce va pleca. După noi, vie potopul l Galaction, a. 410. (Cu parafrazarea expresiei) [Oamenii] nu respectă nimic şi nu se gîndesc decît să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vie după ei potopul. Camil Petrescu, t. ii, 563. 2. (Prin exagerare) Ploaie mare, torenţială ; revărsare mare de ape, inundaţie mare ; (livresc) diluviu. Potop de ploi. Pravila (1814), 58/29. Vreo împiedecare ..., adecă foc, potop, înecăeiune, război. Caragea, l. 12/26. Ploile şi potoapele cele de primăvară. Piscu-pescu, o. 89/12. [Primăvara] să întîmplă şi răvărsă-turi de potoape. id. ib. 183/16. Ce mulţime de rele apasă omenirea I Războiul, foametea, ciuma, vijeliile, potopul. Marcovici, c. 21/12. Rudarii domneşti obicinuia în luna lui mai,... după topirea zăpezii..., a spăla nisipul cel adus din potoape (a. 1843). doc. ec. 789. Gonind biruitoare, tot veneau a ţării steaguri, Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. Eminescu, o. i, 148, cf. id. n. 34. Ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea. Ispirescu, l. 206. De aci, voi să contemplu apariţia zeului — pe un potop de ploaie. Caragiale, o. ii, 162, cf. vii, 129. Un potop de ploaie să sparse din culmea întunecimei. Dela-vrancea, s. 102. Ce vreme!... e un întreg potopi Macedonski, o. ii, 50. Să verşi, păgîn, potop de apă Pe şesul holdelor de aur. Goga, p. 18, cf. 59. Ploile mari se numesc... potop sau potoape. Pamfile, văzd. 109. Potoape de ploi nesfîrşite. Brătescu-Voineşti, p. 280. Dibuind, înfricoşată, sub potopul ce se revărsa de sus, luă drumul înapoi. Gîrl-eanu, n. 191. De astă dată, mă adăposteam sub o manta, care de atîtea ori înfruntase biruitor potopurile cereşti. Hogaş, dr. i, 109, cf. id. m. n. 176. Cade rouă aici, de parcă-i potop. Se-bastian, t. 12. Afară e-o mişelie ş-un potop, de parcă vine sfîrşitul lumii. Sadoveanu, o. v, 682. Pe urmă a fost o năruire de tunete, întretăiate de fulgere, şi a început potopul. Camil Petrescu, o. ii, 371. Raţele... băteau fsrice din aripi, la vestirile că se apropie potop. C. Petrescu, a. r. 7, cf. id. î. ii, 129. Cei trei tineri aleargă unul după celălalt sub potop, contemp. 1957, nr. 573, 5/1. Chiar ar fi dorit să-l ude un potop de apă, să-l trezească puţin. Barbu, ş. n. 8. Să fil pedepsit cu trăsnete, potopuri şi grindină. Sbiera, p. 312. Potopul c{nd vine aduce cu el orice înainte găseşte. Zanne, p. i, 63. (Adverbial) Fulgerile s-aprindea, Ploile potop cădea. Alecsandri, p.'ţt, 112. Ploaia curge potop. C. Petrescu, î. ii, 30. Noaptea plouase potop la munte. Voiculescu, p. i, 54.| <> F i g. Deodată se aude un tropot pe pămînt, Un tropot de copite,, potop ropotitor. Alecsandri, Poezii, î285. Al ochilor potop Se varsă nebunatic în stropi. Coşbuc, p. ii, 180. O (în imprecaţii) Da-ţi-ar Dumnezeu./.. gîlci în gît, potop în sînge şi foc în oase. Iovesgu, n. 36. 3. Dezlănţuire de forţe provocată de om sau de elementele naturii, care pricinuleşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi; calamitate, prăpăd, urgie, dezastru, pîrjol (112), (astăzi rar) potopenie (2). Mai bine să-i faci potop sfinţiia ta singur (a. 1650). gcr i, 147/22. în anul 1810 a fost potop în marhele cele cu coarne (începutul sec. xix). Iorga, s. d. xvii, 49. între armele goale ce pre atîţi omorea, între cel de obştie a cetăţii potop, el nimic nu perde. Arhiva r. i, 164/10. S-au întîmplat potoape, domnilor, în care s-au topit stările şi s-au prăpădit vieţile atîtor oameni. Bolliac, o. 54. Uite ce-am păţit... Mare foc şi potop a căzut pe capul nostru. Creangă, p. 27. Tovarăşii care v-au îndemnat la rele iau pe alţii la rînd şi-i bagă-n potop. Petică, o. 209. Mi s-a părut aşa... că din nou a venit potopul războiului. Sahia, n. 62. Ce potop în ţara meat... Turcii Vitele răpesc, Tătarii Ne jăfuiesc. Teodorescu, p. p. 478. Marcu biet o auzit De potopul cel cumplit, Ce casa i-a pustiit. Jarnîk-Bîrseanu, d. 485. <0> L o c. a d v. (învechit) Cu loc şl cu potop = arzător, fierbinte, desperat. Căzui cu faţa la pămînt plîngînd şi jăluindu-mă cu foc şi cu potop blestemîndu-mi soarta. Gorjan, h ii, 52/16. 4 Spec. (Regional) Incendiu (Gura Văii—Gheorghe Gheorghiu Dej), alr i 692/588. 4. P. anal. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate imensă, număr foarte mare de fiinţe sau de lucruri; mulţime, grămadă enormă. Românii... vărsară, povăţuiţi de domni, potoape de sînge turcesc, ar (1829), 221a/38. Era potop de obşte. Arhiva r. i, 47/27, cf. Conachi, p. 194. Dumnezeu atunci... împinse potoape de naţii barbare asu-pră-i. Bălcescu, m. v. 6. Potopul cuvintelor străine... îneacă literatura. Russo, s. 50. în fine, era un potop de rele. Hasdeu, i. v. 49. Parcă năvălise peste biata ţară un potop de sînge. Alecsandri, t. ii, 9. Alt potop de rîsete şi de aplauze. Caragiale, o. i, 2, cf. iii,80. Potop de jale să revarsă. Delavrancea, s. 30, cf. 226. Publicul, înmărmurit subt un asemenea potop de cerneală, începe să reclame. Macedonski, o. iv, 76. Potop de negre gîndurt Se strîng şi ţi se zbat sub frunte. Vla-huţă, o. a. i, 50, cf. 195. Potop de patimi mari şi frumoase se revarsă. Ionescu-Rion, s. 239, cf. Deme-trescu, o. 100. Ne văd păgînii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid. Coşbuc, p. ii, 39, cf. Davila, v. v. 104. Peste aurul învălurat al griului, soarele revărsa potopul de aur al luminii lui fierbinţi. Sandu-Aldea, u. r. 158. Tot potopul lui de gînduri se perindase numai în cîteva clipe. Petică, o. 339. îi înşirai ... un potop de alte nimicuri. Hogaş, Dh. i, 35, cf. id. m. n. 30. Deseară, la bal,... în potopul de lume şi de muzică le va veni mai lesne să-şi deschidă inimile. 13072' POTOPENlE — 11S1 — POTOPIRE Rebreanu, i. 138, cf. 239. Făcea semn vălavului să le toarne potop de băutură. Mironescu, s. a. 24. Un potop de flori. Eftimiu, î. 84. Şi iar toate-s triste Şi azi, ca şi ieri' — Potop de dureri. Bacovia, o. 138, cf. 24. Cînd mă auzeam strigat, mă sculam cu ochii ţintă la dascăl şi trecea peste mine potopul nuielelor ca un pîrjol. Vlasiu, a. p. 137. Răbda potopul cu vorbe al femeii, dtnd din cap. Teodoreanu, m. u. 130. Vi-forniţa aducea potop de pulbere albă. Sadoveanu, o. iii, 122, cf. ir, 466. Cînd cu piciorul gol, înfiorat, o scuturi, Stîrneşti potop de fluturi. Călinescu, l. l. 32. Ziua de marţi se vestea cu un potop de lumină. Camil Petrescu, o. ii, 22. Căzuse de timpuriu potop de zăpadă. Stancu, r. a. iv, 156. M-am făcut că nu pricep potopul de întrebări, contemp. 1953, nr. 362, 4/4. Cădea, neobservat, potop de rouă. v. rom. aprilie 1955, 245. Primea-n obraz lot acest potop de vorbe. Galan, b. i, 53. Soldatul se înecă parcă în potopul de gîndurt. Işac, o. 214, cf. t decembrie 1962, 51. După atîta potop de vreme, alr ii 4 409/29. <0 (Adverbial) .Vin şi hunii, vin şi goţii, Vin potop, potop cu toţii. Alecsandri, p. ii, 14. Cînd iu vei fi nevastă, potop veni-vor, dragă, Şi grijele. Coşbuc, s. 89. Cu părul revărsat potop pe umerii ei albi. Sandu-Aldea, In dr. iv, 731. Potop, cad stele albe de cristal. Bacovia, o. 41. Vorbele porniră potop, contemp. 1954, nr. 382, 4/1. Numa o dat-oi zice hop Ş-or veni mîndre potop. Doine, 178. — Pl. : (astăzi rar) poloape şi potopuri. — Din slavonul noTont. POTOP£NIE s. f. 1. (în dicţionarele din trecut) Inundaţie. Cf. Polizu, lm, ddrf. 2. (Astăzi rar) Potop (3). Cf. lb, Polizu, lm, ddrf, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : potopenii. — Potop + suf. -enie. POTOPÎ vb. IV. (Popular) 1. Tranz. şi refl. A (se) Îneca ; tranz. (despre apt) a inunda. Aleşii încălecători trei sute potopi în marea mohorîtă. Coresi, ps. 407/7, cf. 356/9. Şi să vază ciudese ce vrea să facă potopindu-se. id. ev. 233, cf. 266. Aşa potopi tot ce era spre faţa pămîntului. Palia (1581), 35/4, Ar fi stricat podul... şi s-ar fi potopit toţi perşii. Herodot (1645), 361. Şi acela se potopesc în mare (a. 1805). Grecu, p. 156. Şi împrejur nu era... apă sau groapă Sărind într-însa să să potoapă. Budai-Deleanu, ţ. 125. Să nu aibă răzăşii voie să facă lucruri din pricina cărora potopesc sau împuţinează gîrlile. Caragea, l. 9/5. Fugiţi zmeilor şi vă ascundeţi, căci iată că vine Ilie, Pălie, să vă potopească. Ispirescu, l. 293, cf. ddrf, Alexi, w. Ploile potopeau pămînlul. Camilar, n. i, 7. D-zeu s-a arătat lui Noe şi i-a zis că va potopi pe toţi oamenii şi toate vietăţile pămîntului. şez. vi, 103. (Prin exagerare) Săracul plîngea de potopea pămîntul. Ispirescu, l. 176. (Fi g.) De asemenea vom zice despre: „însă“, ,,dar“, „pentru că“, „deoarece“, „fiindcă“ etc., ce răsar fără necesitate în scrierile poeţilor noştri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgraţiale. Mace-donski, o. iv, 40. Potopitu-i-a-n rele turbatul. Murnu, i. 164. Am văzut pe Mitriţă ştergîndu-şi cu putere şi necontenit obrazul potopit de apele ochilor. Sadoveanu, o. xi, 374. <$> A b s ol. Gazetele... de seară zvoniseră în oraş că, din sus, la Corabia şi Izlaz, Dunărea potopise. CONV. LIT. XLIII, 921. ,2. I n t r a n z. (Despre ploaie sau apai de ploaie) A cădea in mare cantitate, cu putere, vijelios (inun-dind). N-a observat cînd începuse ploaia... Şi apa potopeşte de sus gîrlă. C. Petrescu, î. ii, 30. Şi ploaia potopi cu bulbuci, id. r. dr. 59'. + Tranz. f a c t. P. ana 1. (Rar) A face să cadă, să se împrăştie ca o ploaie torenţială. Potopeau peste fete o ploaie răpăitoare de prune. Macedonski, o. iii, 5; 3. Tranz. F i g. A copleşi, a invada ; a cuprinde (copleşind). Pe alocuri soarele lui august potopea întinderea liniştită în valuri de ape fantastice, luc. vi, 448. Soarele bătea cumplit, de părea că şi-a pus în gînd să potopească lumea toată. Rebreanu, nuv. 96. Sunetele umblă să potopească cerul. Lesnea, c. d. 121. Cînd o lasă junghiurile... o potopesc întrebările. Camil Petrescu, o. ii, 289. Zăpezile au venit şi-au potopii munţii. Stancu, r. a. iii, 15. Am fost mai mămăligă decît alţii şi m-am lăsat potopit de ruşine. Pas, l. i, 147. In curînd ghetrele mele luceau tare şi nefiresc, contrastau atîl de puternic cu laibărul, încît m-a potopit ruşinea. Camilar, c. p. 178. Pe uliţele potopite de norod se auzeau numai vorbe bune. v. rom. ianuarie 1959, 17. Spre dimineaţă frigul îl potopi. T. Popovici, se. 118, cf. id. s. 85. Blajinul soare moldovenesc prindea putere şi-ncepea să potopească... ograda, v. rqm. mai 1958, 38. Un alb de zahăr e potopit de flori roşii, t ianuarie 1971, 43. In tranz. Din uşa unui restaurant potopi miros de mîncări calde. C. Petrescu, c. v. 135. 4. Tranz. A nimici (1), a distruge; a pustii; a omorî (1). Potopeaşte, Doamne... limbile lor, că văzui fărăleage şi cearte in cetate, psalt. 104. Şi văzuţii şi nevăzuţii draci piiarde-i şi-i potopeaşte. Coresi, ev. 66. Oastea toată a perşilor... au să o poiopască. Herodot (1645), 379, cf. 323. Să ieşi den cetatea Ierusalimului că voi să o potopăsc pentru păcatele norodului (a. 1650). gcr i, 147/13. Au şi~nceput a le da foc şi din frunte şi din coadă, şi den dos a le da bombi, păn-i-au potopit pre toţi. Neculce, l. 358. Ulric acesta vrea să potoapă şi pre fiii lui Ioan Huniadi. Şincai, hr. ii, 27/37, cf. i, 318/18, lb. Tremurarea ferestrilor dădu multora să priceapă că un cutremur pe pămînt va să-i potopească în clipa aceea, gt (1839), 1301/22. A bătut şi a potopit un corp de 1 800 unguri. Bălcescu, ap. Ghica, a. 273, cf. I. Ionescu, d. 352. Să nu vadă să-mînţă de călugăr pe la biserica lui că-i potopeşte. Creangă, a. 80, cf. id. p. 246. Pescarii potopesc peştele-n timpul nopţii, cînd el hodineşte pe fundul apei. şez. iv, 117, cf. Barcianu, Grigoriu-Rigo, m. p. i, 27. Seceta a topit şi a potopit recolta, bul. fil. vii—viii, 116. Piatra cădea acum de potopea toiul. Vissarion, b. 223. Cînd s-or aşeza aici, or potopi pe varvarii işlia. Sadoveanu, 0. iii, 77, cf. i, 191. Lancea ştie s-o-nvîrtească Pe tătari să-i potopească. Teodorescu, p. p. 479. Lasă cina la Domnul Şi cuţitul la focul, Că-ţi potopesc feciorul. Cătană, b. 135, cf. rev. crit. v, 47, Alexici, l. p. 191, şez. viii, 168. Cfn[d] durda lui pocne Pl ci.n[ci] suti potopce. Vasiliu, c. 79. Care de Badiu scăpa, Neculcea mi-l potopea, Nici unul nu rămînea I Pamfile, c. Ţ. 82. Să te duci La-nălţatul de-mpărat Şi pe el să mi-l întrebi Au pe mine să mă sloboade, Au pe mine să mă potoape. Densusianu, ţ. h. 288. (în imprecaţii) Mi-a omorît-o. El mi-a mîncat-o friptă... Potopi-l-ar Dumnezeu, săm. vi, 327. Potopi-te-ar Dumnezeu! Ciauşanu, gl. (F ig.) Gura ta mă arde aşa, Cum mă arde şi luna; Sprincenele mă topesc, Obrajii mă potopesc. Pamfile, c. ţ. 108. <0> Refl. pas. în oraşul acela unde va luna, să se păzească să nu să potopească oamenii de fulger, fl. d. (1680), lQr/l. Toată cetatea sau ţară... carea ca aceastea nu va face, cu suliţă şi cu foc se va potopi cu urgie. Biblia (1688), 3612/6, cf. Neculce, l. 141. De năprasnă ciumă poto-pindu-se, aşe s-au împrăştiat, cît ce s-au făcut nu ş-au mal ştiut. Cantemir, hr. 278, cf. 289. Multe oşti de-a romanilor s-au potopit, sau pentru prea mare sumeţta, sau pentru frica şi lenevirea povăţuitorilor. Şincai, hr. 1, 2/32. Prin... [această] lucrare mai lesne se potopesc albinele. Economia, 198/13. -0> R efl. Iată, ne-arn topit, am perit, ne-am potopit. Biblia (1688), 1091/25. — Prez. ind. : potopesc, pers. 3 şi (regional) po-toăpe; conjunct, pers. 3 şi (învechit) să potoăpă şi să potoăpe. — Din slavonul d*toiihth. POTOPÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) p o t o p i şi rezultatul el. 1. (învechit) Cf. potopi (1). Iubit-ai toate cuven-tele potopului (potopirilor c3, înecării d). psalt. 101. Atvnce potopire era cu apă. Coresi, ev. 511. O 13075 POTOPIT — 1152 — POTOU Fi g, Cu multă rugă trebuiaşte noao, fraţilor, să putem sufletele noastre mlntui de bure şi de potopire, id. ib. 56. 2. F i g. (Rar) Cf. p^o t o pi (3). Mai avu timp să audă o potopire de vorbe grele şi să se simtă tras. Pas, l. i, 30. 3. (învechit) Cf. potopi (4). Să fugim de chinuri şi de multe griji ale măriei vieţiei aceşliia, temîndu-ne de valurile-i ce-s intru ea, de ne vine pre urmă făeă-toarea de moarte, potopirea. Coresi, ev. 212, cf. 234. Dintr-acel nenărocit război... macar unul viu n-au fost scăpat, carile să dea ştire pentru potopirea ce luasă de la români. Cantemir, hr. 427. Stricarea obiceaiu-rilor.. . iaste înecarea şi potopirea unui comunitet. Ţichindeal, f. 263/6, cf. Polizu. — Pl. : potopiri. — V. potopi. POTOPÎT, -Ă adj. (Popular ; cea mai veche atestare date-ază de la 1559 — 1560, cf. scl 1974, 153) 1. Peste care s-a revărsat o cantitate mare de apa ; înecat, inundat. Cf. potopi (1). Cîfi oameni. pieriţi şi vite înecate, şi cîle pămînturi potopite în primăvară nu cunoaşte istoria acestei ape? v. rom. martie 1954, 221, cf. ib. ianuarie 1954, 49. <>■ (Prin exagerare) Uite-ţi tovarăşul în cale, Stă potopii în ploaie. Mace-DONSKI, O. II, 52. 2. Nimicit (1), distrus ; pustiit. Cf. potopi (4). Cf. lb. Cînd au ajuns ai. noştri la biserică, ne-au găsii potopiţi. Mai erau în viaţă vreo zece. Sadoveanu, p. m. 87. — Pl. : potopiţi, -le. — V. potopi. POTOPITdR, -OARE adj. (Rar) Care potopeşte (3), care este greu de suportat; copleşitor. Cu pasul balansat în ninsoarea din ce în ce mai deasă şi potopitoare, s-a îndreptat voioasă spre cealaltă stradă. C. Petrescu, o. p. îi, 36. La ceasul acela de amiază, afară era un soare potopitor. I. Botez, şc. 105. Cît ţine vara arşiţa este potopitoare. Pas, l. i, 115. A prins îndată a zîmbi, cu glasul înmuiat pînă la căldura potopitoare. v. rom. februarie 1961, 15. — Pl. : potopitori, -oare. — Potopi + suf. -tor. POT(jR s. m. X. Nume dat unei monede de aramă din trecut, a cărei valoare a variat între o jumătate de ban şi zece bani, sau între o jumătate de groş şi doi groşi şi care a circulat mai ales In Transilvania. La moartea lui s-au găsit 160 000 de galbini de aur... fără potori şi fără copeice. N. Costin, let. ii, 77/28. Am dat pentru legături trii mărieşi şi cinci potori (a. 1707). Iorga, s. d. xiii, 4. A dat... 3 măriiaş şi 4 potor[i] (a. 1733). id. ib. 116. Să le dai. . . cu 5 potori, au cu o dutcă (a. 1750). id. ib. xn, 55. Acest octoih l-am cumpărat. .. cu 10 florinţi şi 5 potori şi un ban (a. 1763). id. ib; xiii, 51; Nişte... groşi şi. potori de demult (a. 1778). id. ib. xn, 95. în Boemia şi MOravia se dau ... potori, cari fac 2 o groşiţă. CalendarIu (1814), 151/11, cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 282, Gheţie, r. m., Bar-cianu, Candrea, f. 10. Apoi starostea... rrii-o pus Un potor. Marian, nu. 756, cf. Vaida. Caşu... l-am vîndut Tăi dept bani şi dept potari, Ţiplea, p. p. 33, cf. Brebenel, gr. p. Vin de cel ales... Care trage picu-rul potorul Şi feliţa talerul. FrÎncu-Candrea, m. 202, cf. Caba, sAl. 92. Toată guriţa o vînd... Şi pe bani şi pe potori în credinţă la feciori. Bîrlea, c. p. 56, cf. 314. Toată picătura-i Potora Dar sălicu-i Florintu. L. Costin, gr. băn. 167. 2. (Prin Maram.) Fiecare dintre bucăţile mici de pielei de diverse culori, care se aplică ca podoabe pe suman. Tu leliţă din livezi Cu suman cu potori verzi. Bîrlea, c. p. 316. Cea cu potorii pe piept, Biiie-i place bobul fiert Şi mazărea cu o(ăt, Şi pita cu lapte fiert. id. l. p. m. ii, 316, 3. (Regional) Aluniţă pe piele (Boiu Mare —Baia Mare), alr ii/i mn 20, 2 143/272. — Pl. : potori. — Şi : (regional) poteră s. f„ potâr, pottir (bul. com. ist. ii, 270) s. m., putură (cade) s. f, — Din pol. poltora. POTORAŞ s. m. (Prin nord-vestul Transilv., mai ales la pl.) Tăiţei în formă de pătrăţele; (regional) po-torel (2). Cf. alr ii 4 034/334, alr sn iv h 1 076/325. — Pl. : potoraşi. — Şi; poturăş s. m. alr sn iv h 1 076/325. — Potor + suf. -aş. POTdRĂ s. f. v. potor. POTORÎIL s. m. pl., s, n. (Regional) 1. S. m. pl. C o m p u s : potorei-alhi = floare-de-colţ (Leonlopo-dium alpinum) (Mihăileni —Miercurea Ciuc). Cf. alb ii 6 300/574. 2. S. n. (Mai ales la pl.) Potoraş (Dr. Petru Groza). Teaha, c. n. 256. — Pl. : (1) potorei, (2) potorele. — Potor + suf. -el. POTORÎŞTE adv. (învechit, rar) Cu amănuntul în. cantitate mică. Ei nu vînd la neguţ[ă]tori, ce ei vînd potoreşte, cine cum cere (a. 1725). Iorga, s. d. xii, 27, cf. sfc ii, 146. — Potor + suf. -eşte. POT(5RI s. m. pl. v. poturi. POTORÎŞCĂ s. f. 1. (Regional) Unitate de măsură de capacitate echivalentă cu o jumătate de decili-tru (Sînmihaiu Almaşului —Zălau). alr sn iv mn h 1030/284. 2. (Prin Transilv. ; în forma potolişcă) Sticlă de trei sferturi de litru, cv 1951, nr. 2, 35. — Pl. :? — Şi: potolişeă s. f. cv 1951, nr. 2, 35. — Cf. p o t o r. POTORÎŢĂ s. f. 1. (Transilv.) Nume dat unei monede vechi a cărei valoare a fost de 10 său de 20 de bani. Cf. Paşca, gl., gr. s. v, 389, com. din Jina-Sebeş. 2. (Regional) Unitate de măsură pentru volume egală cu o jumătate de metru cub (Lisa —Făgăraş). Lexic reg. 93. 3. (învechit, prin sudul Transilv.) Veche măsură de capacitate nedefinită mai de aproape. Me-au adus o poloriţă de rachiu (a. 1821). Iorga, s. d. xii, 210. — Pl. : potorife. — Şi : pot6vlţă s. f. Paşca, gl. — Potor + suf. -ifă. POTâRNIŢĂ s. f. V. podhorniţă. POTOROANCĂ s. f. 1. (Transilv.) Nume dat unei monede- vechi de aramă, în valoare de patru creiţari. Cf. tdrg, cade, Scriban, d., Frîncu-Candrea, m. 280. Duhan de o potoroancă. Viciu, gl. 2. P. anal. (Regional) Nasture mare de metal (Sebeş —Vaşcău). Com. Beniuc. — Pl. ; potoroanCe. — Etimologia necunoscută. Cf. potor. POTOROAŞCĂ s. f. v. potroşeă. POTdŞCĂ s. f. v. potroşeă. POTdU s. n. Punct, loc, linie de plecare şi de sosire la alergările de cai sau, p. gener., la alte curse sportive. Cf. cade. Fac... impresia unor cai de curse slrăduindu-se să atingă mai repede potoul, contemp. 1948, nr. i09, 3/1, cf. di, dn2, der, scl 1971, 410, m. d. enc., dex; O F ig. Dorinţa-mi galopează delir rant spre magicul iluziei potou. Camil Petrescu, v. 93. — Pl. ; potouri. — Din fr. poteau. 13090 POT'OVIŢĂ - 115S POTRÎCĂLl POT(5VIŢĂ s. f. v. potoriţă. POTPĂDtîCHE interj., s. m. v. pitpalac. POTPOLCtiVNIC s. m. v. podpoleovnio. POTPURÎ s. n. v. potpuriu. POTPURÎU s. n. Piesă muzicală alcătuită dintr-o suită de fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau de melodii ori cîntece grupate fără o legătură strînsă Intre ele. Cf. Heliade, f. 51/13, Stamati, d. Muzica de la această operă... este un buchet sau un potpuri compus din toate frumuseţile ce poate da arta melodiei şi a armoniei. Filimon, o. ii, 233, cf. Tim. Popovici, d. m., Alexi, w., ŞXineanu, d. u., dm, dns, der, m. d. enc., dex. + F i g. Amestecătură, vălmăşag, învălmăşeală. Nu ştiu cit ţinu acest, potpuri de vedenii, căci cînd am deschis ochii, era ziua mare. Negruzzi, s. i, 60. Un potpuriu de voci înspăi-mîntate se ridică într-un singur vaier deasupra prefecturii. Brăescu, o. a. i, 119. Pe la răspîntii, gorniştii îşi făceau de cap, sunînd potpuriu nesfîrşil de semnale. id. ib. ii, 206. Acest teatru, care încurcă în mod voit epocile şi amesţecă în mod premeditat faptele, e un potpuri de contestaţii, t ianuarie 1971, 61. — Pl. : potpuriuri. — Şi : potpuri s. n. — Din- fr. pot-pourri. POTRACĂL subst. v. potricalăl. POTRÂCĂN s. m. v„ procator. POTRÂCĂR s. m. v. procator. I'OTRAIERÎU s. m. v. protolereu, POTRASĂ s. f. (Regional) Femeie beţivă şi stricată (Stngeorz Băi—Năsăud). Cf. Paşca, gl. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. POTRĂCĂLÎ vb. IV. Intra nz. 1. (Regional) A vorbi întruna despre lucruri fără importanţă (Vllcele — Turda), mat. dialect, i, 88. 2. (Prin nordul Munt.; în forma poţrocoli) ,,A ocoli adevărul“. Rădulescu-Codin. — Prez. ind. : potrăcălesc. — Şi : poţrocoli vb. IV. Rădulescu-Codin. — De la potracăr. POTRÂCÎN s. m. v. procator. POTRĂNÎCĂ ş. f. v. potlrniche. POTRĂNlCHE s. f. v. potlrniche. POTREBÎ vb. IV. (învechit) I. Tranz. şirefl. A (se) distruge, a (se) nimici (1), a (se) prăpădi (1). A legeei păşitori potribi-se-vor, depreunră. psalt. hur. 32T/12. Fărălegiuitorii pieru depreură, rămăşiţele necuraţilor pot rebescu-se (p er i-v o r cu t o t u 1 d). psalt. 71. Potrebit-ăi (pierdu t-a i h) tot ce curveşte de la tire. ib. 146, cf. 83. Să fie feciorii lui în pagubă, In neam unul să se potrebeaşcă numele lui. Coresi, ps. 311/7. Hrăneaşte Domnul toţi ce iubesc el Şi toţi păcătoşii potrebeaşte. id. ib. 395/2, cf. 98/1." II. Tranz. (Complementul indică obiecte de cult) A sfinţi. Popa agneţul de cuminecătură... să-l potre-bască. prav. LUCACi, 163. Iară popa agneţul de cuminecătură, de se va vechi pînă la anul, să-l mestece eu alt, să-l potribască (sec. xvi). ap. dhlr ii, 523. De va cînla popa lelurghie şi va uita să potrebeăscă' sfintele ■daruri... prav. gov. 153v/13. De să va mucezi sfîntul agneţ sau să va usca de nu va putea preotul să-l potri-bească (a. 1645). ap. tdrg. — Prez. ind. : potrebesc. — Şi : potrlbi vb. IV. — Din slavonul n»Tp-fecHTH. POTRÉE s. f. v. portret. POTRÉT s. n. v. portret. POTRlACĂ s. f. (Regional) Ciur făcut din piele (Săvîrşin—Lipova). alr i 711/87. — Cf. p o t r i c ă 1 i. POTRIBÎ vb. IV v. potrebi. POTRICAl. subst. v. potricalăl. POTRICALĂt s. f. 1. Unealtă de oţel asemănătoare cu o daltă mică, avînd tăişul de obicei circular, cu vîrful ascuţit, cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechile oilor şi caprelor etc. ; preducea (1), (regional) patron* (2), zamba, pitroc2 (2), dăltiţă. V. priboi, sulă. I-au pătruns şi picioarele cu o potricală de her. Do-softei, v. s. octombrie 97T/31, cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 282, lm, ddrf. Oile şi caprele ca să să cunoască..., tn urechi li să fac găuri cu potricala. Liuba-Iana, m. 112, cf. Gheţie, r. m. Se face cu potricala o gaură tn sfîrcul urechei. Damé, t. 29, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Ciurul e de piele găurită cu potricala. Pamfile, i. c. 50. Doi surugii... încinşi cu chimire înflorite de curea, late de e palmă, de care era aninată punga, teaca cu cuţitul, potricala, amnarul şi alte mărunţişuri. şez. xii, 45, cf. Precup, p. 23, ŞXineanu, d. u., dm, sfc iv, 28, H xi 259, xviii, 46, Frîncu-Candrea, m. 104, şez. v, 118, Viciu, gl., com. din Zagra-Năsăud, din Bilca-Rădăuţi şi din Straja-Rădăuţi, L. Costin, gr. băn. ii, 157, Ciauşanu, v. 190, chest. ii 70/31, A iii 1, 17, iv 5, v 16, 31. 2. P. e x t. Semn făcut, de obicei prin găurire cu potricala1 (1), la urechile oilor sau, rar, ale altor animale, pentru a patea fi identificate ; preducea (2), (regional) puşcătură, zamba. La ales, mieii se însemnează la urechi cu semnele următoare :... Potricală, preduce, preducit sau producică. Damé, t. 68, com. din Poiana-VaşcXu, chest. v 156/3, 8, 17, 19, 21, 22, 24, 45, 46, 53, 62, 65, 92, a v 25, 33. — Pl. : polricale. — Şi : (învechit) petrecâlă (Cihac, ii, 282) s. f., (regional) potricâl (chest. v 156/19), po-tracăl (cv 1950, nr. 11 — 12, 38) subst., poticălă (h xi 25) s. f. — Din rus. npoîUKaao. — Petrecală: prin apropiere de petrece. POTRICALĂ* s. f. (Prin Ban.) Fotografie. Ne-am (ras în potricală. cv 1950, nr. 1, 33. — Etimologia necunoscută. POTRICALÎU, -£e adj. v. portocaliu. POTRICARAŞ î. m. v. potiearăş. POTRICĂLÎvb. IV. (învechit şi regional) 1. T r a n z. A găuri (cu potricala1 1), a perfora, a străpunge; p. ext. a sfîşia. Cete de vicleani mâ ocoliră, Mîni, picioare îm potricăliră. Dosoftei, ps. 67/2. I-au pătruns palmele şt picioarele cu o potricală de her înfocată, şi-n spinare l-au potricălit cu acel her. id. v. s. octombrie 97T/31. Cu multe rane potricălit, au perit. Cantemir, hr. 413, cf. id. i. i. ii, 326. Şi hazneaua du polricălit-o pe multe locuri străcîtid-o (a. 1714). Uri-cariul, v, 34/14. Curtea episcopiei toată este potri-călită de temelii vechi (a, 1869). ap. tdrg, cf. Cihac, ii, 282, ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u. Cu toţii... polricăleau noi găuri spre vîrful curelelor de la cioareci. Ciauşanu, r. scut. 86, cf. Mironescu, s. 619, sfc iv, 28, şez. v, 118, cv 1950, nr. 11 — 12, 38, alrm sn i 268/812, a iii 1, v 14, 16, Glosar reg. 14 —c. 1901 13115 POTRICĂLIÎ — 1154 — POTRIVĂ (Refl. pa s.) Carnea să polricălea şi cădea bucăţi■. Dosoftei, v. s. octombrie 70r/14. De aciia l-autras preste ciuline de her de i s-au potricălit în ciuline tot trupul, id. ib. decembrie 233T/12. O (Prin exagerare) Lacremile obidite centrul pămîntului polricălesc. Can-temir, ist. 198, cf. id. hr. 142. (Refl. pa s.) Slîlpul cel de marmure cu picăturile lacrimilor s-au potricălit. Cantemir, hr. 458. 2. T r a n z. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici (1), a (se) prăpădi (1). Datoria... îl mănîncă şi-l putricăleşte ca şi rugina de fer. I. Ionescu, p. 389. Lemnul copacilor... se potricăleşte lesne de viermi, la umezeală ca şi la uscăciune, id. b. c. 408/22. Mulţi voinici se polricăliseră semeţindu-se cu uşurinţă că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. Ispirescu, l. 218, cf. chest. v 180/35. Prez. ind. : polricălesc. — Şi: (învechit) petrîeăli (Cihac, ii, 282), petrlcoli (jahresber. vii, 130) vb. IV. — V. potrioalăl. — Petrieăll, petrlcoli: prin apropiere de petrece. POTRICĂLÎT,-Ă adj. (învechit şi regional) Găurit (cu potricala1 1), perforat2, străpuns. Ascufî trestii şi le bătu preste iot trupul lui... Svîntul aşa potricălit. .. îş deade sufletul. Dosoftei, v. s. septembrie 37r/22. Toată coasta munţilor.. . ca buretele potricălilă şi găunoasă iaste. Cantemir, ist. 140, cf. id. i. j. ii, 326, şez. xx, 139. — PI. : potricăliţi, -ie. — V. potricăli. POTRICÎ vb. IV v. pritoci. POTRÎMNIC, -Ă adj., s. m. şi f. v. potrivnic*. POTRINÎC s. m. v. potîrnlc. POTRINÎCĂ s. f. v. potlmlche. POTRINÎCHE s. f. v. potlmlche. POTRINÎCHIE s. f. v. potlmlche. POTRÎT s. n. v. portret. POTRÎVĂ adv., prep., s. f., adj. invar. 1. 1. Adv. (învechit şi regional) împotrivă, în contra, în opoziţie; în sens opus (faţă de...). Văz amu altă lege întru nodurile mele, protivă luptînd legiei menţiei mele. Coresi, ap. dhlr ii, 282. Măcară toată lumea să-mi fie potrivă, nu mă tem (a. 1746). ap. tdro. Tu. .. să mi te duci Tot pe mine-n sus, Potrivă d-apus, Că sînt curgătoare. Teodorescu, p. p. 416. 2. Prep. (învechit; exprimă situarea în dreptul, în faţa unei realităţi oarecare) Sosit-au la Prut, ,la gura Sărăţii..., drept potriva podului ce-l făcuse turcii, N. CoSTIN, LET. II, 118/6. II. S. f. (Construit, de obicei, cu verbe ca „a găsi“, „a avea“, ,,a fi“) Fiinţă, obiect etc. care seamănă (şi se potriveşte) perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect etc.; pereche (3), seamăn. Au făcut... Curtea de Argeş care potrivă nu avea în toată lumea (începutul sec. xvm). mao. ist. ii, 152/22. Mănăstiri mari au făcut... care potrivă nu avea în toată lumea. R. Po-pescu, cm i, 265, cf. lb, Polizu, Barcianu, lm. Unde să-i găsesc eu potrivă, zicea împăratul. Delavrancea, v. v. 9. Nu şi-a găsit în nimenea potrivă. Vlaiiuţă, ap. cade, cf. ddrf, Alexi, w. Găsi pe Odiseu, potriva lui Zeus la minte. Murnu, i. 29, cf. Şăineanu, d. u. Numai aşa femeie ar fi potriva lui. Sadoveanu, o. viii, 485. Umbla... Şi potrivă nu-şi găsea Ca soru-sa Ileana. Alecsandri, p. p. 27, cf. 28, Teodorescu, p. p. 410. A fost odată o femeie frumoasă de nu-şi mai găsea potrivă sub soare. Sevastos, p. 62. S-o făcut... aşa de frumos, nu mai avea poirivî pi lumea asia. şez. ix, 21, cf. Ciauşanu, gl. Şi tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soţie. Balade, i, 283, cf. Bîrlea, l. p. m. i, 35. L o c. a d j. şi a d v. Pe (sau, învechit, de, într-o) potrivă = (care este) la fel ori asemănător cu cineva sau cu ceva ; (care este) adecvat; potrivit. Cine-i ca tine, Doamne, de potrivă, Cu firea ta... cea milostivă? Dosoftei, ps. 115/11, cf. 233/17. 'Ai rob, ai muiere, ai copii? Ce iaste de potrivă bucuriei şi veseliei aceştiia? (a. 1691). qcr i, 292/2. [A încercat] ca să-şi găsească soţie... neputînd afla obraz ca acela ca să-şi fie dă potrivă alîl cinstii lui, cît şi neamului. R. Greceanu, cm ii, 167. Cu cel de potrivă... se apucă neştine în price. Axinte Uricap.iul, let. ii, 135/25. Nici poate unul ş-altul zice Cătră cei de potrivă şie : ,,Eu-s mai mare din toţi aice!“ Budai-Deleanu, ţ. 378, cf. 379. N-ai alta-ţi de potrivă. I. VăcXrescul, p. 186/9. Acolo nu va fi nici însurare, nici măritare, ci vor fi toţi într-o potrivă, adecă ca de treizeci de ani. Alexandria, 148/17. Se putea oare ca acest doctor poet să nu-şi aleagă o soţie pe potrivă? Galaction, o. a. i, 33. Să ştii că avem răspuns pe potrivă, v. rom. aprilie 1954, 116. <0> L o c. a d v. (învechit) într-o potrivă = în egală măsură, la fel, deopotrivă. Un lată... are firească dragoste a iubi pre toţi feciorii lui tot într-o potrivă. Antim, p. 50. Fapta vitejească e negreşit lucru mare; dar jntr-o potrivă cu dînsa stă şi vorba pusă la loc cu temei. Odobespu, s. ii, 528. Loc. prep. De (sau pe ori, rar, la) potriva... = la fel cu..,, asemenea, egal cu..., corespunzător cu..., pe măsura. .. (dintr-un anumit punct de vedere). De va fi fost curvariul om de folos de protiva bărbatului..., şi de-l va ucide bărbatul pre acesta, nemică, nici o certare să nu aibî. pAav. 104. Ori pedestraşul, -ori călăreţul vei socoti şi nu vei afla să hie de potriva sineţaşului căzăcesc. M. Costin, let. i, 311/18 Nu este de potriva ta D-zeu în ceriu şi pre pămînt. Biblia, (1688), ap. tdrg. Tot trupul după neam se adună şi la cel de potriva lui se va lipi bărbatul. N. Costin, let. ii, 48/13. Unde să să găsască altul de potriva lui. Neculce, l. 154. Bisearica lui Sfeti Gheorghe... nefiindu de potriva hanului... să facă şi mănăstirea. R. Greceanu, cm ii, 137. A priceput că nu are călărime de potriva oştilor. Muşte, let. iii, 52/36. Va ceare alt lucru de potriva aceluia. Pravila (1814), 165/8. Norocire că nevasta şi fala, ce nu visa d-al de alea, se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. Heliade, ap. Ghica, a. 691. Ce ciudă îmi vine Să mă necinstească, Ca p-o slugă proastă De potriva sa. Millo, în pr. dram. 344. Să-ţi iei nevastă de potriva ta. Pann, p. v. ii, 15,1/15, cf. id. e. i, 65/8. Un om.. . care nu este de potriva mea, nici după raportul nobilimii, nici după raportul bogăţiei. Bo-lintineanu, o. 339. O buruiană clătinată de vînt, ca toate buruienele: aşa naltă, subţirea, tocmai de potriva mea. Creangă, o. 293. Încet-încet, m-am chivernisit cumsecade, ajungînd să am o stare destul de bună, pe potriva mea. Caragiale, o. ii, 221, cf. 152. Să-ţi iai nevastă de potriva ta. Zanne, p. iv, 501. Din cîte fete erau în Drăgaica nici una nu era de potriva Anicuţii. Sandu-Aldea, u. p. 123. Lasă-te de poezie şi apncă-le de altceva, mai pe potriva ta. Galaction, a. 201. E un stîlp micşor, la potriva miilor de cruci umile care spuzesc cimitirul, id. ib. 376. A găsit un om pe potriva ei. Călinescu, s. 77. Totul ieşi pe potriva dorinţei lor. Camil Petrescu, o. ii, 9. Ochii lui erau şi ei pe potriva staturii şi cînd se uita undeva, erau largi şi luminoşi. Preda, m. 460, cf. 182. Floricică albă-albastră Ce ai crescut în calea noastră... Tocmai pe potriva mea. Sevastos, c. 48, cf. id. n. 177. Măi băiete.... Tu nu eşti de seama ' mea Şi eu de potriva ta. mat. folk. 774. Să-şi ia femeie pe potriva lui. Ciauşanu, gl. (învechit) După potriva... = conform cu..., corespunzător cu... (ceea ce vrea cineva, ceea ce trebuie etc.). Nu li se-rî da după protiva. lor (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 360/4, cf. cop. tod. 207. îl pune într-o tingire au oală dupe poţiiva lor cît va fi. MîncArile, 36/15. Căci s-au dojenit şi au luat răsplătire, ci căci nu i s-au dat după potriva gr.eşalii (a. 1765). bv ii, 168. E biata casa noastră după potriva unei fete de domn? Odobescu, s. i, 146. Sînt 13124 PotrivÂDa - 1155 — potrivi slab şi păcătos şi am făcut lucrurile după potriva nevredniciei mele. Galaction, o. a. i, 235. 0> E x p r. (Regional) A-şi găsi potriva = a) (despre piese care se asamblează) a se potrivi cu alta. Cf. Udbescu, gl. ; b) (despre oameni; ironic) a întilni omul energic care ştie să-l stăpinească, să-l conducă, să-l frineze; a-şi găsi naşul. Cf. id. ib. III. Adj. invar. (Olt. ; în sintagma) Loc potrivă = loc ses (pe deal), alr i 407/846, 856, 860, alr sn iii h 815/848, 817/872. — Şi: (învechit) protivă adv., s. f. — Din v. si. np»THg». POTRIVĂDA vb. I. I n t r a n z. . (învechit, rar) A răsplăti (1). Nece după păcatele noastre dat-au (au potrividal d) noauo. psalt. 211, cf. 457. — Prez. ind. : potrivădău. — Potrivă + da (după v. sl. b'ksa^th). POTRIVĂDARE s. f. (învechit, rar) Răsplată. Şi nu uita toate dările (protivădările d) lui. psalt. 210. Ferice de cel ce dă ţie darea (potrivădarea d) ta ce dat-ai noauo. ib. 286, — Pl. : potrivădări. — Şi : protlvădăre s. f. — V. potrivăda. POTRIVEALĂ s. f. Acţiunea de a (se) potrivi şi rezultatul ei. 1. Asemănare, analogie, similitudine; corespondenţă ; conformitate; potrivire (111). Cf. potriv i (III). Cf. Polizu. între organism şi viaţă trebuie să fie absolută potriveală. Caragiale, o. iii, 58. Şi ce socoteşti d-ta, leliţă, c-aici, adică, să nu fie nici o potriveală?... Ţi-ar părea rău ca să facem din două curţi una singură ? Delavrancea, t. 136. Ş-aşa potrivală de oameni ca la noi, incă n-am pomenit. Vlahuţă, s. a. ii, 237, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Prietenia. .. îşi face loc, după potriveala sufletelor. Sadoveanu, o. v, 508. <> Loc. adj. (Regional) La (sau cu) potriveală = nimerit, corespunzător, potrivit2. Nevastă mai la potriveală decît Lenea nu i-am putea găsi. Popovici-Bănăţeanu, ap. tdrg. Şi unde n-a începui... să cinte ţiganul nişte cîritece ca acelea, mîndre şi cu potriveală, de toţi au rămas cu ochii holbaţi la ţigan. şez. vii, 38. OExpr. (Rar) A ii pe potriveala culva = a fi nimerit, indicat, potrivit3 cuiva. Vorbele lui erau pe potriveala clientului ori a clientei şi apoi pentru toţi laolaltă, pas. l. i, 136. 2. Fasonare, ajustare; aranjare, punere la punct. Cf. potrivi (II 4). Cf. ddrf, Alexi, w., V. Molin, v. t. 64. .3. Aranjare, fixare a unui obiect Intr-un anumit fel, pentru a-1 face să corespundă unui sistem. Cf. p o-trivi (II 5). Vîrî [cheia] iute şi fără potriveală în broasca unei uşi şi ni se deschise o odaie încăpătoare şi luminoasă. Hogaş, dr. ii, 5. 4. Chibzuială, cumpăneală. Cf. potrivi (117). Pe urmă-n sărbători cu potriveală, Le scoţi tot cîte una la iveală, Un lănţişor azi, mîine-aceşli cercei. Gorun, f. 128. 5. Întîmplare, nimereală; coincidenţă; potrivire (II 5). Cf. potrivi (119). Chiar în căprăria lui se nimerise. Dar potriveala asta, se gîndea Sandu, n-a fost la întîmplare, a fost într-adins făcută. Mironescu, s. a. 58. Era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele. Pas, z. i, 240. — Pl. : potriveli. — Potrivi + suf. -cală. POTRIVJ&LNIC, -Ă adj. (Regional) Care se potriveşte (II 1) cu cineva sau cu ceva ; asemănător. Cf. Păsculescu, l. p. 371. O (Substantivat) Ia-mă de soţie, Că eu am umblat... Potrivelnic n-am aflat. id. ib. 183, cf. Pamfile, cer. 129. — Pl. : potrivelnici, -ce. — Potrivi + suf. -elnic. POTRIVÎ vb. IV. I. Refl. (învechit şi regional) A se împotrivi, a se opune (1). Cela ce se potriveaşte dereapteei tale. psalt. hur. 10v/15. Cu numele Domnului protivea-me lor. psalt. 248, cf. 128. Supureţi-vă amu sau lu D[um] ;j[ej zeu şi protivifi-vă dracului, cod. vor. 128/27, cf. 48/29, 88/5. Cu minte întreagă să ne pro-tivim lor şi să-i gonim de la noi. Coresi, ev. 76, cf. 14. Nu vă protivireţi răului cu rău. n. test. (1648), 7T/18, cf. R. Greceanu, cm ii, 187. Nu putea nimeni să să potrivească lor. anon. cantac., cm i, 94. Nu putea nimeni să se potrivească lor, ca şi Iui Moisi (sfîrşitul sec. xvii). mag. ist, iv, 245/3, cf. Alexi, w., tdrg. Iar cumva de n-ei voi Şi mie te-i potrivi, Apoi foarte vei greşi. Teodorescu, p. p. 117. II. 1. Refl. şi refl. r e c i p r. A avea însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi asemănător, apropiat etc., ase asemăna; a corespunde unul cu altul (prin însuşiri). Să i să potrivască faptile cu cu-vintile. Herodot (1645), 456. Aceastea să potrivesc unul cu altul. n. test. (1648), 255r/24. Omul viclean se protiveăşte vulpei. fl. d. (1680), 31T/7. Voia lui Dumnezeu nu se potriveşte cu a oamenilor. N. Costin, let. ii, 24/38, cf. id. l. 36. Să potrivis-amîndoi aceşti doi boieri într-o fire. Neculce, l. 177, cf. 154. Tina aceia într-atîta înălţime creaşte, cît cu vîrvul muntelui se potriveaşte. Cantemir, ist. 138. Mai toţi scriitorii înir-aceasta să potrivesc de istoresc. C. Cantacuzino, cm i, 32. Aii făcut multe ospeţe şi jocuri, care să potrivea cu o nuntă domnească. R. Popescu, cm i, 400. Mintea amîndurora la acest feli dă lucruri blestemă-feştt şi necuvioase bine să potrivise. R. Greceanu, cm ii, 181. Una cu alta nu se potriveşte (a. 1759). Uri-cariul, x, 63. Care este pricina că pronunţia sătenilor rumâni cu a sătenilor italieni se potriveşte în mai multe? Heliade, o. ii, 418. Această socotinţă conglă-suieşte şi cu înştiinţările vechilor scripturi, a cărora pomenire să potriveşte la toate noroadele asiatice, ar (1830), S1^^. Cu cine mă potrivesc eu întru slava împărăţiei mele? Pann, a. 49. Să trăim să ne iubim, C-a-mîndoi ne potrivim. Alecsandri, p. i, 105. Ne potrivim la gusturi. Odobescu, s. iii, 60. Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine. Eminescu, o. i, 175. O cale scurtă de 2 poşte ... nu se potriveşte c-o întindere de şase poşte. Creangă, a. 117. îmi pare bine că ne potrivim şi de data asta la gusturi. Caragiale, o. vii, 179. Prea se potrivesc tinerii la stare şi la făptură. Slavici, n. i, 82, cf. 10. Du-te după dînsul, Căci el e frumos... Şi se potriveşte... Draga mea cu tine! Coşbuc, p. ii, 145. Dorinţele lui nu se potriveau cu ale bătrînilor. Rebreanu, i. 282. Nu se potrivea cu nici unul dintre fraţii lui. Galaction, a. 157. O întîlnire nevinovată... urma să aibă loc în casa lui Filipescu. .. cu a cărui fată, Olimpia, se potrivea de minune. Brăescu, 0. a. ii, 46. Amîndoi potrivindu-se, cade-se a le ura fericire. Sadoveanu, o. xi, 36. Nici o mobilă nu se potrivea cu alta. Călinescu, e. o. i, 313. Haideţi să ne logodim, C-amîndoi ne potrivim. Alecsandri, p. p. 27. Hai, leliţă, să fugim, C-amîndoi ne potrivim, şez. 1, 104. Ne potrivim Ca şi frunza-n fagi. ant. lit. pop. i, 317. Socoteala din tîrg nu se potriveşte cu ceea d-acasă. Zanne, p. v, 603. Cinci degete sînt la o mînă, şi unul cu altul nu se potrivesc, id. ib. ii, 104. Pînă nu ne potrivim, amîndoi nu ne-ncuscrim, se spune despre oamenii răi (care se înţeleg între ei). Cf. id. ib. iv, 39. (Tran z.) Potriviţi lucrul cu cele ce sînt cunoscute pruncilor. Petrovici, p. 96/24. (A b s o 1.) Unul taie şi croieşte, Altul stă şi potriveşte. Cf. Zanne, p. v, 213. 0> E x p r. (Rar) Ce se potriveşte! = ce are a face 1 ? ; nu-i logic, n-ai dreptate. Ba nu, nu, ce se potriveşte, răspunse califul. Gorjan, h. ii, 114/17. Ce se potriveşte... apucă d-ta înainte, vere, eşti mai cărunt. Alecsandri, t. i, 39,8, cf. Scriban, d. + S p e c. A corespunde cerinţelor, felului, situaţiei, specificului, posibilităţilor etc. cuiva sau a ceva ; a fi conform cu... O odaie care să să potrivască la o cinstită persoană. Kotzebue, u. 24r/22. Să citească ceea ce se potrivea 13129 POTRIVI - 11S6— POTRIVI cu predispunerea sa sufletească. Eminescu, n. 36. Ceea ce rriai ales se potrivea de minune cu atributele personajului, erau cei doi ochi negri. Caragiale, o. i, 125. Frumos cîntec, dar nu se potriveşte la toţi. id. ib. iv, 394. Avea rochii multe, de o eleganţă şi de o scumpete ce nu se potrivea deloc cu vîrsta ei. Vlahuţă, o. a. iii, 86, cf. ii, 64. Era o zi limpede, cu cerul de un albastru fraged, care nu se potrivea cu arborii golaşi, negri şl tncă umezi. Vlasiu, d. 164. Mi se potriveşte mai bine stf-ai cernit. Sadoveanu, o. ix, 153, cf. i, 523, vii, 496. Fiecărui comunist să i se dea sarcina care i se potriveşte mai bine. Scînteia, 1954, nr. 2 891. + Tranz. (învechit şi regional) A compara (pentru a stabili asemănarea, Însuşirile comune). Şi biserica noastră de Octavie Avgust Chesar, împăratul romanilor, mărturiseşte, potrivind monarhia lui pre pămînt cum a lui .Hristos. C. Cantacuzino, cm i, 12. Slava carea vor să o ia. . . de o aş potrivi cu lumina soarelui, tot mai luminoasă şi mai frumoasă iaste. Varlaam-Ioâsaf, 121r/14. Socotind şi cheltuielile de acum şi potrivindu-le cu starea de faţă, să facem o dreaptă cumpăneală (a. 1802). Uricariul, i, '-11, cf. Budai-Deleanu, lex. De ce ne... chema pe noi, să ne potrivească cu sluga şi s-o aleagă mai de preţ pe ea? Vissarion, b. 38, cf. Jarnîk-Bîrseanu, d. 38. Cu cine mă potriveşte? Cu cîmpul eu florile. Hodoş, p. p. 67. Potriveşte tnirosul trandafirului cu putoarea porcului. Zanne, p. ii, 609, O Refl. r e c i p r. Măi sărace, mâi creştine, Nu te potrivi cu mine Că n-ai cămeşă pe tine. Teodorescu, p. p. 296. 2. T r a n z. (Complementul indică, de obicei, obiecte) A pune la locul firesc, indicat sau in cel mai bun loc ; a face să stea aşa cum trebuie, a pune in poziţia cea mai bună, a aranja într-un fel (considerat adecvat). La o parte, domnilor I zice grav şeful gării, potrivindu-şi bine şapca roşie. Caragiale, o. i, 80. Ridică din umeri şi îşi potriveşte peptarul pe trup. Slavici, n. i, 81. Potrivi cărămizile la loc, ca să nu se cunoască pe unde a intrat. Ispirescu, l. 372. Să întoarce cînd p-o parte, cînd pe alta, nemulţumită de cum îşi potriveşte pieptănătura. Delavrancea, s. 109. Ea îşi şterge cu batista colţurile gurii şi-şi potriveşte bridurile de la pălărie. Vlahuţă, o. a. ii, 199. Ea-şi potriveşte floarea-n păr. Coşbuc, p. i, 182, cf. 165. Toi mai mulţi... îşi potriveau hainele. Agîrbiceanu, a. 35. La lumina felinarului, potrivi ferăstrăul. Gîrleanu, n. 45. Îşi împături, cu băgare de seamă sumanul, îl potrivi pe duşumea... şi se lungi. Rebreanu, i. 395, cf. id. r. i, 231. Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam potrivit între bîrne. Galaction, o. 42. îi potrivi perna sub cap. C. Petrescu, c. v. 209, cf.275. Ridica singură pianul, ca să potrivească covorul. Brăescu, v. 27, cf. id. o. a. ii, 66. Îşi desface şezlongul, potrivindu-l tn plin soare. Sebastian, t. 11. A cumpărat două luminări de ceară, pe care le-a potrivit în cele două sfeşnice de argint. Teodoreanu, m. u. 187, cf. 249. Numai oleacă să îngăduiţi pînă ce-oi potrivi în lulea o frunză de tuluri. Sadoveanu, o. viii, 516, cf. x, 566. Terminînd, îşi potrivi rochia pe deasupra, ca un şorţ. Călinescu, e. o. i, 41. îşi potrivi hainele pe trupul pirpiriu. Stancu, r. a. iii, 372. Ridică mîinile ca să-şi potrivească părul şi tresări, v. rom. februarie 1955, 201. Se opri să-şi lege sfoara de la bocanci, să-şi potrivească pe umăr carabina. Pas, z. iii, 4. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei poliţe. Galan, z. r. 360, cf. 31. Omul rîse scurt şi îşi potrivi basca de hîrtie.de ziar pe frunte. Barbu, p. 33. înc-o dată se ducea, Laţ Pe gît îi potrivea. Balade, ii, 108. (A b s o 1.) Vreo doi argaţi cu pînda-rul... se învîrteau pe lîngă trăsură, ajutau, potriveau. Rebreanu, r. ii, 68. <0- F i g. Potrivim şirul de gînduri pe-o sistemă oarecare. Eminescu, o. iv, 46. Abia res-pirînd de emoţie mi-itm potrivii ochii pe cele două rotocoale mici tăiate în perdeaua de la fereastră. Delavrancea, t. 196. De-ţi potriveşti pe suflet un vis prea larg şi greu... El cade-n falduri strîmbe. Labiş; p. 403. + A împodobi, a găti, a dichisi punînd ceva la locul potrivit, aranjînd cit mai adecvat etc. Lasă-mă soro, să le potrivesc. Caragiale, o. ii, 129. Pe el bine că-l spăla Ml-l rădea şi-l potrivea Şi cu ţoale-l îmbrăca. şez. viii, 167. Şi mi-l netezeşte, Şi mi-l potriveşte Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrişim. Teodorescu, p. p. 45, cf. 63. + A spune, a afirma în locul, la timpul sau în situaţia (considerată) adecvată. De nu mi-ar fi ruşine...,, aş potrivi aci vorba românului: departe griva.de iepure. Odobescu, s. iii, 25. Rîdeam în mine, mierîndu-mă. . . de ghibăcia minciunilor ce potrivisem. Creangă, a. 61. Cetera mai şi greşeşte, Gura mea le potriveşte. Jarnîk-Bîrseanu, d. 357. Surdul n-aude, dar le potriveşte. Pann, p. v. i, 137/6, cf. Zanne, p. ii, 750. 3. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a-i veni cuiva bine. Prea puţine din veştminte erau bine făcute, sau cel puţin mai toate nu se potriveau, nu fuseseră croite pentru persoanele cari le purtau. Caragiale, o. iv, 265. Cercară toate femeile condurul şi la nici una nu se potrivi. Ispirescu, l. 187, cf. 306, Agîrbiceanu, a. 37. N-avea gîtul gros, încîi i s-ar fi potrivit chiar şi un număr mai mic. Bassa-rabescu, v. 45. I-aş pune. . . pe toţi să-l încerce şi fără îndoială că nu s-ar potrivi la nici unul. Sahia, n. 22. Nu-i frumos ciri’se găteşte, Ci e cui se potriveşte. Jarnîk-Bîrseanu, d. 375. 4. T r a n z. A da forma dorită, adecvată, necesară etc.; a transforma, a modifica pentru a corespunde cerinţelor. V. fasona. [Eram îmbrăcat] cu o piale de lup pe carea maică-mea o potrivise pe trupul mieu. Beldiman, n. p. ii, 34/18. Zidiloriul... le-a potrivit făptura. Conachi, p. 267. Care om de bun-simţ şi de treabă ar îndrăzni... să potrivească coapsa lui Apolon sau şoldul unei V.enere după personala lui judecată? Caragiale, o. ui, 14. Ne dăm cu coatele imitînd pe şoptite zgomotul foarfecilor bărbierului, care potriveşte barba latei. Brătescu-Voineşti, p. 298, cf. Şăineanu, d. u. Vindea. . . rochii gata croite, care trebuiau să fie numai potrivite pe trupul cumpărătoarei. Stancu, d. 384. Să nu vii mîine la şcoală ca să aibă timp mama s-o potrivească (mantaua] bine. Pas, z. i, 70. Bun ciocan le-a ciocănit Că frumos te-a potrivit. Pann, p. v. i, 4/31, cf. Zanne, p. v, 176. + (Familiar şi depreciativ) A alcătui (în grabă), a ticlui; a improviza. Potriveam versurile cu oarecare uşurinţă, dar nu găseam tonul intim în care să mă recunosc. Vlasiu, d. 337. încă din toamna anului 1865, potrivise pe hîrtie în odăiţa bibliotecii cîteva poezii. Călinescu, e. 98. 5. Tranz. (Complementul indică, de obicei, sisteme tehnice) A pune de acord, a face să corespundă (pentru a putea funcţiona); a da după... ; a adapta, a regla (1). Şi-a potrivit binoclul şi a citii-o ca pe ceva cunoscut de mai nainte.- Galaction, o. a. i, 147, cf. id. a. 243. încerca să-şi potrivească paşii greoi cu ritmul marşului. Sadoveanu, o. xi, 531. „E farul de la Caliacra“, şopteşte ofiţerul de cuart, potrivindu-şi binoclul. Bart, s. m. 18. Potriveşte ocheanul şi se uită. Stancu, d. 207. Mihai potrivea mersul maşinii după trapul mărunt al cailor. Mihale, o. 467. Andrei potrivi lentilele binoclului şi privi spre apus. T. Popovici, s. 349. + S p e c. (Popular ; complementul indică instrumente muzicale, strune etc.) A acorda. Lăutarii îşi potriveau zgomotos instrumentele. Rebreanu, i. 25. Lăutarul, potrivindu-şi strunele după cîntec, începu cît din gură, cît din scripcă. Mironescu, s. a. 55. O F i g. Cînd s-a urzit lumina cea nouă-n stiva zării Mi-am potrivit vioara la vuiete de tun. Labiş, p, 211. 6. Tranz. (Complementul indică unele substanţe, alimente etc.) A da proporţiile necesare, cuvenite, compoziţia potrivită ; a doza cît trebuie pentru a fi bun. Potrivindu-l [sosul] ca să nu fie nici gros tare, dar nici limpede. Manolache Drăghici, r. 39/15. Ieşi ca să potrivească ea singură bata. Sadoveanu, o. vm, 295. Ca să iasă pîinea gustoasă toate trebuiesc să fie potrivite cu chibzuială. Stancu, r. a. i, 29. Nu e meşteşug a găti mîncare, ci e meşteşug a o potrivi din 13129 POTRIVI — 1157 — POTRIVIRE 1 sare. Românul Glumeţ, 18, cf. Zanne, p. iv, 105. O Refl. pas. Cînd crupele au fiert, se toarnă peste ele borş, se potrivesc din acreală şi se lasă să fiarbă, şez. vi, 67. Cil este încă fierbinte se potriveşte de sare. S. Marin, o. b. 30. Se gustă [ciorba] de sare, Se potriveşte de acru mai adăugind, la nevoie, sare de lămtie. id. ib. 50. 7. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A face, a proceda, a acţiona în aşa fel încît să ajungă la rezultatul urmărit, dorit; p. e x t. a calcula, a chibzui, a socoti, a cumpăni. Să potriveşti aşa ca să-i zbori capul dintr-o singură lovitură. Creangă, p. 225, cf. id. a. 61, Potrivea mereu lucrurile aşa, ca să mai răniiie. Slavici, 0. ii, 86, cf. id. n. i, 69. Calul o potrivea cum să vină toi cam la o parte ca să-i reteze vreun. cap. Ispirescu, 1. 18, cf. 212. Pîndindu-l cum se mişcă, stă, vreme potrivind, încet întinde mina şi-o poartă pipăind. Goşbuc, p. ii, 96. Voi căta dar a vă spune Pentru ce norodul vostru polrivil-am să se-adune Azi. Davila, v. v. 32. Fiecare îşi ştie necazurile şi le potriveşte cum crede mai bine. Rebreanu, i. 72. Avusese însă prevederea să potrivească lucruriti^în chip superior. Galaction, o. a. i, 140, cf. id. o. 297, Se năpusti cu străşnicie, potrivind bine şi la vreme lovitura cu baltagul. Sado-veanu, o. ix, 177. Şerbii. . . erau sitifi. . . să-şi potrivească nevoile după cantitatea de produse disponibile. Oţetea, r. 41. Potrivea el de obicei să fie după ce se făcea ţuica. Camil Petrescu, o. i, 21. La picior că mi-o lua Şi din fugă potrivea Cîle-un deal, cîte-o vîlcea. Teodorescu, p. p. 501. Şi nu-ş cum o fi gîndil şi potrivit Cuza Vodă, că a dat poruncă ca să-i taie. . . două degete de la mîna slîngă. şez. vii, 38. Să potriveşti totdeauna, cînd este crai nou, să ai parale .în pungă. Gorovei, cr. 454. 8. Refl. (De obicei construit cu dativul) A da cuiva ascultare, a se lua după cineva sau ceva, a da cuiva crezare, a lua în serios'; a face pe voia cuiva ; a-şi pune mintea cu cineva sau cu ceva. Eva numai cît se prolivi sfatului şarpelui. Moxa, 347/9. Mă rog măriilor voastre să nu o[ă] protiviţi unui menciunos (a. 1638). Iorga, d. b. i, 64, cf. prav, gov. 41T/3. Şi-ndem-nînd pe mulţi, carii li s-au potrivit lor, şi pre mulţi şi cu sila, i-au făcut de s-au rădicat să margă să balî Bungeacul (a. 1689). Iorga, s. d. vii, 92. Apoi iar nu s-au potrivit domnul blestemăciunii lor, ci i-au iertat. ist. ţ. R. 75, cf. 50. Fiind înţeleaptă şi cuprinsă la minte, nu s-au potrivit scrisorii lui. Neculce, l. 120, cf. 110. Turcii de s-ar fi potrivii, ar fi dat ţara în robie pă faptele lor. R. Popescu, cm i, 426, cf. Axinte Uri-cariul, let. ii, 153/14. De ne-am fi potrivit acestei vechi rugine, am purta încă barbe. Negrtjzzi, s. i, 255, cf. ii, 119. Nu vă mai potriviţi ta vorbele unui beţiv. Alecsandri, t. 1 534. L-am sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere. Gane, n. i, 93. Cînd m-aş potrivi eu babei la toate cele, apoi aş lua cîmpii I Creangă, o. 41, cf. 13. Nu te potrivi... gazetelor. Caragiale, o. vii, 179, cf. Contemporanul, \iv 489, Dunăreanu, oh. 15. Nu te potrivi. Gîrleanu, n. 23, Trebuia să te dau pe uşă afară, nu să mă potrivesc ţie. Rebreanu, i. 391. Dacă m-aş potrivi neveslii, ar trebui să cumpăr tăt lîrgu. C. Petrescu, î. ii, 128. Aşa zic şi oamenii, să le dai giţica. — Cînd m-oi potrigi eu lumii... Brăescu, o. a. ii, 252. Nu te potrivi. Dumneata rămîi cum eşti. Sadoveanu, o. x, 648, cf. Căli-nescu, E. o. i; 214. Da’ lasă, bărbate, nu ie potrivi, că n-a mai fi aşa. şez. i, 292. Sătenii se potriveau la laudele lui. ib.'ii, 141, cf. iii, 22. Costăchel drăguţa me, Poftim din masă şi ie. Costăchel s-o potrigit. mat. folk. 818. Ce-ai gîndit, n-ai nimerit Şi eu că m-am potrivit. Pamfile, c. ţ. 208. <> E x p r. (Familiar) Ce tc potriveşti? = de ce crezi ceea ce ţi se spune? 9. Refl. impers. A se întîmpla să fie într-un anumit fel, a se nimeri (3), a se brodi. S-a potrivit să ne înţelegem destul de bine. Sebastian, t. 125. — Prez. ind. : potrivesc. — Şi : (învechit) protivi vb. IV. — V. potrivă. POTRIVIOARĂ s. f. (Prin Ban.) Diminutiv al lui potrivă (II). Că eu am umblat, Pîn’ la scăpătat. . . Potrivioara mea N-o putui afla. conv. lit. xxxv, 521. — PI. : potrivioare. — Potrivă + suf. -ioară. POTRIVÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) potrivi şi rezultatul ei. 1. (învechit) împotrivire, opoziţie (I 2). Cf. p o-tri vi (I). Rădică protivire tuturor iudeilor, cod. vor. 58/20. Unde e pacea, de acolo toată cearta şi protivirea goneaşte-se. Coresi, ev. 242. Nice de un fel protivire să.nu se facă. N. Costin, let. ii, 107/12. II. 1. Asemănare, analogie, similitudine; corespondenţă ; conformitate; potriveală (1). Cf. potrivi (II 1). Cf. Dosoftei, v. s. decembrie 197r/10, lb. Fără patrie, rudenii, roabe de la început, în a noastră potrivire noi după fiară ohtăm. Heliade, o. i, 405. Capii armiei ascultară şi raportul iscoadelor ce trămiseseră. . . şi, văzînd oarecare potrivire cu arătarea celor prinşi, holărîră a porni îndată după armata turcească. Băl-cescu, m. v. 156, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Este mare potrivire între noi doi. Severin, s. 116, cf. Şăineanu, d. u. Nici potrivire de sînge, nici înţeles de vorbă între dînşii. Bassarabescu, v. 50. îl mai văzuse... îşi aducea aminte. Nu este nici o îndoială, şi nici o potrivire de nume. Sadoveanu, o. viii, 213, cf. mat. folk. 1 351. + (învechit) Egalitate între două sau mai multe lucruri sau fiinţe, fenomene, cantităţi, valori etc. Dulceaţa aerului şi potrivirea zilelor şi a nopţilor aduc mii de plăceri, ist. am. 13v/5. Semnul = însemnează potrivire. Heliade, a. 2/7, cf. Poenaru, g. 6/4. Semnul — pus între, două mărimi arată că ele sini d-o potrivă; . .. această potrivire arată adunarea precedentă. G. Pop, e. 5/6. + Acord, armonie; concordantă. A cugeta... nu « alta, fără numai: ,,a considera... ideea lucrului şi potrivirea lui cu circumstanţiile“. Petrovici, p. 81/20. Zidirea lumii înfăţişează o potrivire,- o armonie minunată. Marcovici, d. 157/8, cf. ddrf. Malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul şi cu roşul... în. .. potriviri măiestre. Galaction, o. 263. Era autorul poeziilor pe care le reunise în volum sub titlul în perfectă potrivire cu timbrul lor sonor. v. rom. septembrie 1962, 68. 2. Aşezare, plasare, aranjare la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc. Cf. potrivi (II 2). Au scris cu atîtea... metafore şi idiotismc şi potriviri la cuvinte şi la ziceri. Văcărescul, ist. 246, cf. m. d. enc. -0> (Cumulează şi ideea de judecată cumpănită, chibzuială) Amîndoi erau... cumpătaţi la veselit şi bine chibzuiţi în potrivirea vorbelor. Slavici, n. i, 90. 3. Faptul de a da forma dorită, adecvată, necesară, de a modifica spre a corespunde cerinţelor. V. fasonare, potriveală (2). Cf. potrivi (II 4). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. 4. Chibzuinţă, cumpănire; calculare; previziune. V. potriveală (4). Cf. potrivi (11 7). Să nu greşim niceodată în laude, în sfătuiri..., ci să păzim întru toate potrivirea. Molnar, ret. 10/16. Apoi, la potrivirea vremii nimeni nu se pricepe mai bine dccît Bujor. Slavici, n. i, 70. 5. Întîmplare, nimereală,; coincidenţă; potriveală (5). Cf. potrivi (119). Tocmai voiam să te rog să vii cîteva zile la Bucureşti... E o potrivire minunată că ai venit singur. Sadoveanu, o. vii, 738. — PI.,: potriviri. — Şi: (învechit) protivire s. f. — V. potrivi. 13131 POTRIVIT1 — 1158 — POTRIV IT2 POTRIVÎT1 s. n. Faptul de a (se) potrivi. Cf. potrivi (II 2). Întreaga operaţie se reducea la potrivitul colţurilor coalei. Pas, z. i, 271, cf. dm, m. d. enc., dex. — V. potrivi. POTRIVÎT*, -Ă adj. 1. Care se potriveşte (II 1), care are însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, care se aseamănă cu altcineva sau cu altceva, asemănător; care se armonizează, concordă cu cineva sau cu ceva (ori între ei). Tocmeala sau contractul iaste o îndatorire cu o potrivită voinţă între doi sau între mai mulţi. Pravila (1814), 36/13. Fieştecare om vorbeşte şi scrie după un chip potrivit cu a lui fire. cr (1834), 2901/26, cf. Polizu. Boul... Se credea că este decîi toţi mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. Alexandrescu, o. i, 230. D-o parte o păreche veselă şi potrivită. Odobescu, s. i, 135. Tu şi cu talpa iadului sînteţi potrivită păreche. Creangă, o. 147, cf. Barcianu, Alexi, w:, Şăineanu, d. u. Aţi fi o pereche eum nu se poate mai potrivită. Rebreanu, r. i, 241. Găsesc şi eu că ar fi un soţ potrivit. Camil Petrescu, t. iii, 459, cf. Arghezi, vers. 382. Nu le supăra.. ., că toi nu eraţi potriviţi, t septembrie 1962, 26. 2. Care corespunde în bune condiţii scopului urmărit, unor cerinţe, unei situaţii etc.; corespunzător, adecvat, nimerit (1), indicat. Se află trimisă o cocie cu şese telegari buni, potriviţi la toate. Gheobgachi, let. iii, 328/2. Am socotit... să le facem supt oareş-care potrivită epistasie şi slujbă (a. 1803). Uricariul, i, 123. Părţile trupului nostru au atîta potrivită pu-teare, după întrebuinţarea lor. Calendariu (1814), 102/13. Să fie împărţiţi după îndeletnicirile potriviti (a. 1818). gcr ii, 222/20. Să se legiuiască nişte lefi potrivite cu pompa rangului fieştecăruia post (a. 1827). Uricariul, vii, 98, cf. 92. Tu ne-ai făcut... mustrări binecuvîntate şi potrivite cu greşalele. noastre. Marco-vici, d. 4/22, cf. id. c. 51/2. Au găsit nişte pietre... din cari au ales una potrivită trebuinţei sale. Drăghici, r. 53/19, .cf. 40/30, Conachi, p. 292. Răspunsul este nu numai caracteristic, dar şi potrivit. Negruzzi, s. i, 315, cf. 41. Cum m-aş putea exprima în termeni mai aleşi, adică mai potriviţi? Caragiale, o. ii, 213, cf. v, 169. Tu faci cum crezi că e mai potrivit. Slavici, o. ii, 210. Vecina ... rupe din gard vreascuri... Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, pe cînd toată lumea doarme. Coşbuc, p. i, 252. Mă sculai şi rugai pe baciul cel bătrîn să ne găsească vrun loc mai potrivit pentru noapte. Hogaş, dr. i, 59. 2'recăloarea de la Oituz ... era mai largă şi mai potrivită. N. A. Bogdan, c. m. 7. Socoti momentul potrivii. Rebreanu, r. i, 87. Căutăm totdeauna calea cea mai potrivită şi ne comportăm după , cazuri. Galaction, a. 314. Simţi momentul potrivit l să adaoge o informaţie suplimentară. C. Petrescu, ‘ î. ii, 227. Ni ei n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale. id. c. v. 111. N-am găsit un nume potrivit. Se-bastian, t. 314. Simţi că ai ceva de spus şi nu găseşti forma potrivită. Vlasiu, d. 39, cf. 352. Mitrea simţi că loeul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-şi spună. Sadoveanu, o. xvii, 240, cf. xi, 25, 610. Ducea o existenţă cam agitată, puţin potrivită studiului. Căli-nescu, e. o. i, 298. Plecarea dumitale... a fost foarte potrivită. Camil Petrescu, o. ii, 140, cf. i, 97. Picioarele sînt potrivite pentru căţărat. Linţia, p. ii, 37. Elementele vechi... dispar treptat, pe măsură ce nu mai îndeplinesc nici un rol şi altele, mai potrivite, le iau locul. Macrea, p. 17. Căuta vorbe potrivite cu starea lui de mulţămire. Vornic, p. 205, cf. dl, dm. Aceste persoane ne încurcă la alegerea... celor mai potrivite măsuri de prim ajutor. Belea, p. a. 9. Colindă îndelung magazinele în căutarea unui cadou potrivit. Preda, r. 346. înotul reprezintă sportul cel mai potrivit, abc săn. 381. Regizorul a găsit ritmul potrivit. Scînteia, 1965, nr. 6 680. (Adverbial) Cea-ialaltă pasăre Roc s-au pus în dreptul corăbiei aşa de .potrivit, cît aruneînd piatra cea mare au căzut pre corabie (a. 1783). gcr ii, 129/37. Să arate mijlocul cu care ritorul poate a vorbi frumos şi potrivit, ca să îndu-pleee şi să tragă pre ascultăloriu. Molnar, ret. 12/17. Spune, cine te-a învăţat pe tine să răspunzi aşa de potrivit? Ispirescu, l. 178. Nu era potrivit îmbrăcată. Preda, r. 42. <0> Cheie potrivită = cheie de care se serveşte cineva spre a descuia broasca unei uşi, a unui seif etc. străine; cheie falsă. Căută o cheie potrivită, o pili, o probă. Călinescu, s. 62. Faptul de a pătrunde cu chei potrivite într-o casă... constituie un furt calificat, cod. pen. r.p.r. 574, cf. dex. + (Adverbial; de obicei urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. „cu“)Conform cu..., în concordanţă cu.. în raport cu... Potrivit eu a sa de-acum stare, Aşa răcni de jele şi ilrgie. Budai-Deleanu, ţ. 216. Potrivit poroncilor domneşti... să meargă numaidecît spre a urma cercetarea cuprinsă prin acele două cărţi (a. 1815). Uricariul, v, 15/10. Părţii neguţiioreşti... să lasă dreptăţile unei slobode neguţătorii, potrivit cu aceli de obşte pravili (a. 1818). gcr ii, 221/10. Sîntem hotărîţi... a lucra ... potrivit cu voinţa ia. Marcovici, d. 17/20, cf. Donici, f. ii, 58/2. Grîul, săcara, orzul... trebuie sămănale potrivit cu bunătatea pămîntului. I. Ionescu, c. 20/14. Potrivit cu mărimea culpei.... va fi pedepsii şi mai sever, cr (1846), Perfecţiona- rea înţelegerei şi a simţimînlului omenesc potrivii legei divine. Bălcescu, m. v. 4. Atunci Miliai, potrivit cu hotărîrea luată, se gîndi a dobîndi ajutor şi din alte părţi. id. ib. 49. Să împărţim... fiecărnia partea sa potrivit cu zelul şi vrednicia ce a arătat. Bolliac, o. 227. Să ne dea ospitalitatea potrivit cu poziţia noastră socială. Bolintineanu, o. 295, cf. Odobescu, s. i. 247. Să-i zici Păsări-Lăţi-Lungilă mi se pâre că e mai potrivii cu năravul şi apucăturile lui. Creangă, p. 245. Încăpăţînarea lui creştea potrivii cu stăruinţele ei. Caragiale, o. i, 37. Merse.. . fără să-şi dobîndească dreptatea potrivit cu mărimea vinei celor vinovaţi. Ispirescu, l. 277. Şi ce monument ne vor ridica potrivii cu frumuseţea şi bunătatea ta? Delavrancea, t. 98. Potrivit unei practice sau obicei de cancelarie, titlurile acestora nu se adăugau pe lîngă numele respective. bul. com. ist. vi, 36. După asta, potrivit jurămintelor ce se fac, se va ridica din Lehia oaste. Sadoveanu, o. xii, 348, cf. xi, 571. Ne pare eronată concepţia unora, potrivit căreia dezvoltarea multilaterală presupune.. . însuşirea unor cunoştinţe enciclopedice, cf 1962, 19. 3. întocmit, alcătuit, aranjat (corespunzător dorinţelor, necesităţilor etc. sau intr-un anume fel). El singur... îşi face... un lăcaş, mai de ticnă, potrivit pe a lui vrere. Conachi, p. 263, cf. 284. Grigore Vodă Ghica era un om mărunţel, barba potrivită în apărătoare şi cănită. Ghica, s. '5. Văzu un moşneag... cu barba potrivită scurt şi sură. C. Petrescu, î. ii, 181. 4. Care are dimensiunea, calitatea, valoarea, temperatura, intensitatea etc. situate între extrema inferioară şi cea superioară; mijlociu (13); moderat (I); temperat; bine proporţionat. Trupul omului iaste... potrivit întru măsură. Calendariu (1814), 102/8. Capul fie cît de mare, iar gura potrivită, şi cu mult mai mică. I. Golescu, ap. Zanne, p. ii, 40. Gîndea... la-l ei Irup potrivit. Pann, e. i, 5/18. Urechile le avea potrivite. Caragiale, o. i, 306. Pentru ce nu cerci a păstra o cumpănă mai potrivită în viaţă? Delavrancea, t. 30, cf. id. s. 9. Era o femeie naltă.. . cu gura mică, cu nasul drept şi potrivit. Hogaş, dr. i, 70. La o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. Galaction, o. 62. Dă-ne nişte crap pe varză.. . două bucăţi potrivite. Brăescu, o. a. i, 407, cf. Teodoreanu, m. ii, 363. Ţinea între noi o distanţă potrivită. Sadoveanu, o. x, 497, cf. vi, 376. întră... cu o voce potrivită, ca să nu fie auzită. Călinescu, s. 23, cf. 376. Bolnavul va fi aşezat într-un loc liniştit, cu temperatură potrivită: Belea, p. a. 112. [Sosul] se line la foc potrivit, să dea cîteva clocote mici. S. Marin, c. b. 35. Poporul pentru climă zice cîteodată: primăvară dulce, potrivită, h iv 51. O (Adverbial) E bine să bei potrivit. ddrf. 4- Spec. (Regional; despre suprafeţe de teren) Care este neted, şes (Isbiceni —Corabia). alr sn 13133 POTRIVITOR — 1159 — POTRIVNIC2 iii h 815/886, 817/886. + S p e c. (Prin Mold. şi prin Munt. ; despre oameni) Cumpătat, chibzuit. Cf. alr i 1 569/412, 595. 5. (Despre alimente) Care este proporţionat just, care are compoziţia cuvenită, care este dozat cît trebuie. Cele mai bune bucale, de priinţă... sănătăţii, slnt... mai vîrtos cele zemoase şi potrivite din sare. Piscupescu, o. 195/7. în loc să facă bucatele bune şi potrivite... le-a făcut afumate, arse şi sleite. Creangă, p. 292. Pretinde că nicăieri nu a băut el vreodată... [cafeaua] mai potrivită tn fiert, în zahăr, în caimac şi în stropul de rom. C. Petrescu, a. 451. 6. (învechit şi regional) împărţit in două sau In mai multe părţi (egale). Rămîne suma dării birnici-lor... cari să se deosebească în patru potrivite sferturi pe an (a. 1804). Uricariul, i, 19, cf. tem. gheom. i, 5T/7. Colurii sînt două cercuri meridiane, carele taie ecuatorul şi ecliptica cu zodiacul in patru potrivite părţi supt unghiuri drepte. Genilie, g. 89/28, cf. .Novaco-viciu, c. b. ii, 17. O (Adverbial) Toate mădularele trupului cele îndoite, potrivit se depărtează de la mijlocul trupului. Calendariu (1814), 103/5. Inul trebuie să fie sămănat foarte potrivit. I. Ionesou, c. 20/27 — Pl. : potriviţi, -le. — V. potrivi. POTRIVITOR, -OĂRE adj. (învechit) Potrivnic* (2). Aiavea amu iaste că dragostea protivttoare iaste mîniei ceaia reaoa. Coresi, ev. 47. însă amu, pînă văm sluji păcatelor şi nedereptăţiei..., protivitoriu la Dumnezeu şi vrăjmaşi fi-i-văm. id. ib. 219. Şi mii de valuri şi nevoi protivitoare spre această sfîntă corabie cad. id. ib. 234. Ci nu mi-au priit varvara soarte Ş-în războiu îmi fu protivitoare. Budai-Deleanij, ţ. 217. Cuvintele ceale potrivitoare trebuie prin cunoscuta măsură să se hotărască. Petrovici, p. 102/1, cf. sfc i, 246. <0- (Substantivat) Voao amu cinstită credincioşilor, iară protioitorilor piatră ce nu o săcotiră ziditorii. cod. von. 146/19. Unde iaste amu cu derepl vreun protivitoriu sutaşului, ca de sănătatea slugiei să se roage? Coresi, ev. 226. De protivilorii dereapte.i tale, păzeaşte-mă, Doamne, id. ps. 34/2. — Pl. : poirivitori, -oare. — Şi: piotivitor, -oărc adj. — Potrivi -f suf. -lor. POTRIVIŢfiL, -ÎCĂ adj. (Regional şi familiar; adesea ironic) Diminutiv al lui potrivit2. Cf. p o-trivit2 (4). Nu-i nici prea mare, nici prea mică; potriviţică; taman cum îi şade bine. Udrescu, gl. Nu-i tocma pe măsură rochia asta; fă-o mai polrivi-tică. id. ib. <£> (Adverbial) încarc-o' potriviţel, pe seama boilor, id. ib. — Pl. : poiriviţei, -ele. — Potrivit* + suf. -el. POTRIVNICI, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Persoană) care se aseamănă, care se potriveşte cu cineva. V. potrivă (H). Acei.., dinpreună şi cu alţii carii era protivnici lor... omorîră pe Ştefan Vodă. Simion Dasc., let. 153. Tomşa şi cu alţi pro-livnici ai săi au sfătuit în ce chip vor putea pleca nemţii. id. ib. 197, cf. 175. Nu va mai naşte nime dintru oameni potrivnic ţie (a. 1760). gcr ii, 72/14. Mi-a venit Vremea de căsătorit, Potrivnică n-am. găsit, pop., ap. gcr li, 294. Şi io n-am găsit Potrivnică mic Fără Se pă l'ine. Alexici, l. p. 51. N-am găsit Potrimnică-n lume, Samene cu tine. mat. folk. 13, cf. 15. Umblă soare să se-nsoare... Potrivnic că n-a găsit Ca soru-sa Ileana. PXsculescu, l. p. 184, cf. 185, Pamfile, cer. 131. Mă duc und'e-oi afla pă soţu mneu; Pă protihnicu ţnfieu. T. Papahagi, m. 141. — Pl. :■ potrivnici, -ce. — Şi: (învechit) protivnic, -ă, (regional) potriinnic, -ă, potivnie, -ă (T. Papahagi, m. .117), protihnic, -ă adj., s. m. şi f. , . — Potrivă + suf. -nic. POTRIVNIC*, -Ă s. m. şi f„ adj. 1. S. m. şi f. (Rar la f.) Persoană, colectivitate umană, stat etc. care manifestă împotrivire, ură, duşmănie (v. d u ş m a n), rivalitate (v. riva 1), adversitate (v. adversar) etc, faţă de cineva sau ceva, care se află intr-o dispută cu cineva; spec. persoană, colectivitate umană, stat etc. care se află în stare de război cu cineva, duşman, inamic, vrăjmaş. Pîră cîndu, Doamne, ponoslui-va vrăjmaşul şi arde-va ca focul protivnicul numelui tău? psalt. hur. 64r/21. Agripo, nu fuiu protivnicu cereştiei vedeare. cod. vor. 78/26. Pîră cînd Zeu împulă dracul şi desfaimă protivnicul (nepriiatinul d) numele tău? psalt. 147. Sabia. .. biruiaşte toate armele prolivnicului (a. 1703). gcr i, 348/8. Scoate-ne pe noi din mîna prolivnicului (a. 1715). id. ib. ii, 16/21. Izbăveaşle-ne pre noi de... primejdii şi de năpădirea protivnicilor, slăpînă prea lăudată. Mineiul (1776), 193rl/36. Rilorul cu meşteşug strînge pre însuşi protivnicul. Molnar, ret. 105/13, cf. 104/15. Aduc veste că a intrat protivnicul în ţeară. Şincai, hr. iii, 154/30, cf. i, 228/17. Lung steleră ei, privind încoace Şi încolea, de nu mai vine iară Protivnicul. Budai-Deleanu, ţ. 282. Biruinţa împăratului nostru asupra protivnicilor dăruiaşte. Calendariu (1814), 6/20, cf. Caragea, l. 94/22, Clemens. Nu te poci vedea protivnic fără a mă întrista. Heliade, o: i, 435. Să nu ne scîrbim noi că avem atîţia protivnici carii -ne defaimă limba, antrop. 210/29. Rucsanda nu se putea apăra de oarecare simţimînte pentru protivnicul cel mai crud al amantului misterios. Asachi, s: l. ii, 13, cf. Conachi, p. 105. în mine niciodată novatorii nu vor găsi vreun protivnic. Brezoianu, î. 7/11. Aşti protivnici dară n-au de tine păs, Ci pre celelalte ioate le apăs. Pann, p. v. i, 121/7. Războiul ce ţinea încă îndată l-au hotărît. Aluncea, spaima şi groaza pre protivnici au cuprins. Negruzzi, s. i, 130. Voi porni numaidecît la Colroceni ca să smulg din inima prolivnicului meu acele virtuţi care astăzi chiar îl fac mai iubit... decît pe mine. Filimon, o. i, 261. Văzînd maiestatea şi curajul protivnicei lui, se dămoli. Alecsandri, o. p. 41. Izbind pe protivnic la pămînt, îl punea în genunchi dinainte-i. Odobescu, s. i, 136, cf. 47. Am avut şi am încă nişte protivnici puternici, care-mî tot tăgăduiesc dreptul. Caragiale, o. v, 203. Groaza intrase în inimile protivnicilor. Ispirescu, l. 156, cf. id. m. v. 26. Scriitorul, care discută părerile prolivnicului, ca să priceapă ce a voit să spună adversarul, îşi dă parcă mai multă osteneală decît pentru expunerea propriilor sale păreri. Gherea, st. cr. iii, 44. Aflai c-al meu protivnic ieşise deputat. I. Negruzzi, s. ii, 59, cf. ddrf. Troia e-n mîni la protivnici. Coşbuc, ae. 36, cf. id. p. i, 158, Barcianu, Alexi, w. Ani îndelungi au luptat şi dat-au război cu protivnici. Murnu, i. 28, cf. tdrg. Potrivnicul său, Vineanu, s-ar fi învoit bucuros la amînare. Brătescu-Voineşti, p. 183, cf. 184. Potrivnicii noştri, ca nişte păgîni, şi-au ales Steaua. Gîrleanu, n. 81, cf. 238. Nu rostise nici o vorbă şi. .. ni<;i n-o luaseră în seamă potrivnicii. Rebreanu, i. 271, cf. 230, Severi.n, s. 11, ŞXineanu, d. u. Să-ţi facă din viaţă un vesel bal mascat, în care protivnicii tăi... să-ţi apară inofensivi. Galaction, a. 129. Aduce laolaltă... pe cele două potrivnice, id. ib. 141. Cercă... să potolească... pe cei doi potrivnici. Sadoveanu, o. v, 16. Văzurăm paserea cenuşie... căutîndu-şi potrivnica, id. ib. vi, 73, cf. bl vii, 63. Potrivnicul său eschivă lovitura. Stancu, r. a. i, 274. Rog pe limbile rele (să numeşti pe judecători şi protivnicul ce-l ai) să nu grăiască de mine rău la această înfăţoşare. şez. iii, 178. 2. Adj. Care se împotriveşte (v. împotrivitor), care se opune, care nu acceptă ceva, care manifestă o atitudine ostilă (v. o s t i 1), duşmănoasă (v. d u ş-mănos), de ură, de adversitate etc. faţă de cineva sau de ceva, care se află într-o dispută cu cineva ; spec. (despre persoane, armate, state) care se află în stare, de război cu cineva, duşman, inamic; (învechit) potrivitor. Să le ferim pînă cînd din acea 13137 POTRIVNICEA — 1160 — POTROACĂ1 parte nice un fel de vedere protivnică nu se va arăta. N. Costin, let. ii, 107/8. Stînd împotriva sfatului un cheadzu mare, eheltuit-au Şerban Vodă de l-au otrăvit ea să nu mai hîe potrivnic sfatului. Neculce, l. 101. Nu ni să cade alte urâciuni prolivnice lui Dumnezeu Pa izvodi (a. 1750). gcr ii, 53/10. Porunca cea protivnică lui Dumnezeu a tiranului celui fără de leage, înaltă văpaie au ridicat. Mineiul (1776), 116rl/l, cf. 104T2/20, 148T2/19. Cetaşii lui îmbărbătaţi încă Fac minuni de vitejie în gloata Protivnică. Budai-Deleanu, ţ. 413. Pînă cînd duhul minciunei, prolivnie la cunoştinţă, Nu călca pe adevărul acestei nalte ştiinţe. Conachi, p. 302. Armiile prolivnice se aflau acum aproape una de alta. Bălcescu, m. v. 142, cf. 115, Polizu. Temîndu-se intr-aşa priincioase împrejurări de vreo izbucnire protivnică în ţeara Oltului..., hotărî să dea însăşi o raită prin "oraşele olteneşti. Odobescu, s. i, 160. Fiecare cetaş bate mingea hălilă de baciul cetei prolivnice numai o dată. conv. lit. ix, 7. Bătu oastea protivnică. Ispi-reScu, m. v. 36, cf: Macedonski, o. i, 29, ddrf. Toată nădejdea Danaii de-atunci sfărîmat-o văzură, Frînte puterile lor, iar Pallas cu suflet protivnic. Coşbuc, ae. 33. Aglae nu se arăta potrivnică acestor manevre. CAlinescu, e. o. i, 71. Necruţător este poporul In pedepsirea a tot ceea ce . este potrivnic vieţii, fals. Beniuc, p. 12.' Simţea că undeva, în adincul inimii, li rămînea ceva poirivnic care nu vroia să iasă. şi să-l' uşureze. v. rom. aprilie 1956, 35. Ce-ai să faci dacă ajungi în mizerie şi nenorocită..., continuă tatăl posomorit şi potrivnic. Preda, r. 9. Stăteau amîndouă supărate şi potrivnice, id. m. 208. 1mprăştiază.. . Toată bîn-tuiala A puterii cei protivnice Şi asupritoare. Teodo-rescu, p. p. 388. Judecătorul cînd ţi-e protivnic cu cine o să te judeci? Zanne, p. v, 369. + (Despre vreme, fenomene ale naturii etc.) Caracterizat prin condiţii nefavorabile, care produce neajunsuri, greu de suportat ; neprielnic, nefavorabil. Socotiţi că n-alergase Vlad într-un suflet cu tot timpul protivnic? ap. tdrg. Bu-ruienile-ngrozite De-aşa vremi protivnice, Se vorbiră pe şoptite Să se facă schivnice. Topîrceanu, : b. 50. Vremea. .. potrivnică strecura în cei doi tovarăşi un adaos de plăcere. Sadoveanu, o. viii, 237, cf. 528. Vtnturi potrivnice, dinspre ţărmurile Asiei, încep să sufle. Ralea, s. t. i, 294. Condiţiile vor fi potrivnice aterizării, s iunie 1960, 69. <0> (Adverbial) Mai şuflă protivnic vînlu. cod. vor. 86/30. 3. Adj. Care este opus3 (2), contrar (altui element, altei concepţii, altei stări etc.). Părerile autorului sliit In unele privinţi protivnice părerilor noastre. Gherea, st. cr. ii, 57, cf. i, 312. Stilul gotic... a izvorît... 'din spiritul germcin întunecat şi cu totul protivnic Spiritului elenic. Petică, o. 413. Stătea îngândurat, Dogoreau In el porniri- potrivnice. Ar fi strivii în pumni pe cineva...; în acelaşi timp simţea o teamă ciudată. Vornic, p. 122. • 4. Adj. (Rar; cu sens local) Opus2 (1). Străbătu din colţul potrivnic al picţii, dinspre strada de suf) pădure. Vornic, p. 79. <£> (Adverbial) îndată ci Intllneau venind protivnic o altă femeie, tntr-o mai încîntăloare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. Petrescu, c. v. 57.. 5. Adj. (Regional; In sintagma) Femeie potrivnică = femeie voinică, grasă (Poiana Stampei—Vatra Dornei). Glosar reg. — PI.: potrivnici, -ce. — Şi: (învechit şi regional) protivnie, -ă s. m. Şi f-, adj. — Din V. sl. lyOTHBLHHBTi. POTRIVNICEA s. f. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui potrivnică. V. potrivnic1. Cf. scl 1975, 261. Vreau să iau pe soru-mea, Să-mi fie potrivnicea. pop. — PI. : potrivnicele. — Potrivnic* + suf. -ea. POTRIVNICÎE s. f. 1. (învechit, rar; în forma prolivnicie) împotrivire, opoziţie (I 2), rezistenţă (I). încuie amu Dumnezeu toate prolivniciile. Coresi, ap. dhlr ii, 326. + Constr-îngere. Tot lucrul carele se face cu de sila, sau de frică, sau de altă prolivnicie, acela n-are nici o putere (a. 1652). ap. cade. 2. împrejurare nefavorabilă, element care împier dică; obstacol, piedică, dificultate; ostilitate, adversitate. Socotise că e mai bine... să înfrunte de la început toate ptotivniciile. C. Petrescu, c. v. 29. Spiritul datoriei e mai tare la el decit polrivniciile neprevăzute şi nejustificate, id. r. dr. 89. Nici o polrivnicie nu a putut înăbuşi ceea ce constituie cea mai mare parte a operei lui Ciprian Porumbescu. Scînteia, 1953, nr. 2 792. Cînd îhlîlnea polrivnicia, fluviul îşi încetinea mersul. Camilar, n. ii, 103. 3. (Rar) Contradicţie, opoziţie (I 1). Polrivnicia tezelor. în scl 1971, 410. — PI. : potrivnicii. — Şi : (învechit şi regional) protivnicie s. f. — Potrivnic* + suf. -ie. POTRIVNICÍT, -Ă adj. (Neobişnuit) Care a fost zădărnidt, care nu s-a putut realiza din cauza împrejurărilor defavorabile. Dacă plouă torenţial, tocmai cînd ţi-ai scos la plimbare costumul nou-nouţ, blestemi mişălnicia cerului, gîndindu-te la plăcerea dumitale potrivnicită. Teodoreanu, m. u. 105. — PI. : potrivniciţi, -te. — De ia potrivnic*. POTRlNÎCĂ s. f. v. potlrniche. POTR1NÍCHE s. f. v. potlrniche. POTRliVICHÉL s. m. v. potîrniohel, POTRÎiVÎCHIE s. f. v. potlrniche. POTRÎIVÎCH1I s. f. v. potlrniche. POTRÎ1VTĂŞCĂ s. f. v. pRtrontaşcă. POTROÂCĂl s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu frunze ovale, cu flori roşietice, rar albe, dispuse In corimbe, şi cu fructul o capsulă, ale cărei vlrfuri florale (amare) slnt întrebuinţate în medicină ; fierea-pămlntului, (regional) frigor, frigurică, potrocea, potrocoţea, potrocuţă (1), ţintaură, bu-ruiană-de-friguri, buruiană-de-viermi, cocoşei-de-gră-dină, crucea-pămlntuhii, fiere^de-pămint, floare-de-fri. guri, floare-de-vierml, floare-roză-de-friguri, fumă-rică-băşicoasă, iarbă-de-curcă, iarba-frigurilor, -,iar-bă-de-friguri, iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începă-toare de-slnge (Centaur iu m minus). Cf. Coteanu, pl., lb, Polizu, Baronzi, l. 142, Cihac, ii, 282, lm, Brandza, fl. 160, Damé, t.j 50, Barcianu, Gkecescu, fl. 401, Alexi, w., Bianu, d. s., tdrg, Păcală, m. r. 16, dr. v, 557, Şăinf.anu, d. u„ Bujorean, b. l. 390, Mora-riu, pl. 464, Borza, d. 43. Ierburi şi flori sînt: gîgî-ţele..., potroacă, h rv 84, cf. 268; i 6, 33, ix 122, 153, x 20, 67, 205, 354, 420, 496, 534, xn 300, 598. Altora li se dă să beie zamă de potroaeă. şez. i, 81, cf. Ţiplea, p.p. 114, com. din Zagiia-Năsăud şi din Straja-Rădăuţi. Zama de petroacă e bună contra frigurilor. şez. xv, 110. Amar ca potroaca, ib. în mînă ţiind potroacă. Bîrlea, c. p. 14, cf. a v 15. 3> (Adverbial ; ca determinant al unui adjectiv, căruia li dă valoare de superlativ absolut) Sînge negru-poiroacă. Ciauşanu, v. 190. O Expr. (Regional; adverbial) A fl potroacă = a fi extrem de supărat. Cf. Udrescu, gl. + (Adverbial sau adjectival) (Care este) foarte amar. Nişte zamă .de buruieni, potroacă de amară, ca fierea, arh. olt. xki, 273, cf. Lexic reg. ii, 16. 2. (Regional) Albăstriţă (Centaurea eijanus). Borza! d. 42. 3. (Regional) Numele a două plante erbacee: a) ghinţură (Gentiana cruciata). Borza, d. 75 ;b)' ghin-ţură (Gentiana punctata), id. ib. 76. 13147 POTROACĂ2 — 1161 — POTROMOCI i/1 4. (Regional) Veninariţă (Graliola officinalis). Gf. Bianu, d. s., Panţu, îl., Borza, d. 79. 5. (Regional) Boglari (Banunculus sceleratus)-Borza, d. 145. 6. (Regional) Ghizdei (Lotus corniculalus). N. Leon, me±>. 60. — PI. : potroace. — Şi : (regional) petroăcă, pu-troâcă (lb, lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w„ Borza, d. 43) s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. potroc1. POTROACĂ* s. f. v. potroc*. POTROACĂN s. m. v. procator. POTROÂCĂR s. m. v. procator. POTROci s. ii.l. (La pl.) Măruntaie (1 1) de pasăre. Cf. Cihac, ii, 282, lm, ddrf, Barcianu, bl i, 38. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. Petrescu, î. ii, 221. La ciorba de potroace borşul este înlocuit cu zeamă de varză. S. Marin, c. b. 52. Din potroace se face tocană, chest. viii 57/2. 2. (Mai ales la pl.) Ciorbă preparată din măruntaie (I 1) de pasăre, acrită de obicei cu zeamă de varză sau cu borş. Cf. Polizu. Acum toate [curcile] la un loc Nu plătiţi nici de-un potroc. Alecsandri, p. i, 207, cf. Cihac, ii, 282. Borşul cu carne de gîscă... se mai numeşte şi potroc. şez. vi, 73, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, D. u. Aduceau luslamalele şi potroacele în castroane aburinde. I. Botez, şc. 24. A sosii polrocul şi plăcinta cu carne. P. Constant, r. 177. Aducea mîncări bune şi felurile: potroc de clapon, sărmăluţe. Sadoveanu, o. ii, 299, cf. iii, 159, x, 66. Am tăiat un boboc Şi am să-l fac potroc. Sevastos, ap. tdrg. + (Prin Bucov.; în forma potroacă) Vin acru ; p. e x t. băutjiră cu gust rău. Cf. a v 14, 15, 16, Glosar reg. 4 (în forma potroacă) Mîncare prea acră sau, p. e x t., prea sărată. Cf. cade, dm, dex. + (Adjectival sau adverbial) (Care este) prea, foarte acru sau, p. ext„ prea, foarte sărat. Această mîncare este sărată potroacă, ddrf, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. Varza s-a făcui potroacă, cv 1950, nr. 5, 31. — Pl. : potroace. — Şi: (regional) potroacă s. f. — Din ucr. noTpox. Cf. magh. patroh. POTR6C* s. n. (Regional; în expr.) A băga in potroc = a ascunde ceva bine (spre a nu fi găsit) (Măţău-Cîmpulung). Cf. Coman, gl. — Etimologia necunoscută. POTRtfC*, -OACĂ adj. (învechit, rar; despre lovituri) Care este foarte tare, foarte puternic. Iară [loviturile] cele potroace sînt cele date de către armaş cu toată puterea, conv. lit. xvii, 477. — Pl. : polroci, -oace. — Etimologia necunoscută; Cf. p o t r o c1. POTROCĂ vb. I v. potroşi. POTROCAlA s. f. v. portocală. POTROCALÎU, -ÎE adj. v. portocaliu. POTROCEĂ s.f. (Bot.; prin Transilv.) Potroacă* (1) '(Centaurium minus). Cf. Baronzi, l. 142, Bu-jorean, b. l. 390, h xviii 18, cade, Borza, d. 43, Candrea, ţ. o. 51. — Pl. : polrocele. — Potroacă* + sui. -ea. POTROCÎ* vb. IV. T r a n z. (Prin nordul şi vestul Munt.; complementul indică alimente) A pune prea multă sare, a săra peste măsură. Coman, gl. Ai po-trocit murăturile. Udrescu, gl. — Prez. ind. : potrocesc. V. potrocl. POTROCÎ* vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A deveni amar. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. pers. 3 : polroceşle. — V. potroacăl. POTROCÎ3 vb. IV v. potroşi. POTROCdL s. n. v. protocol. POTROCOLÎ vb. IV v. potrăcăli, POTROCOŢEA s. f. (Bot. ; regional) Potroacă1 (1)' (Centaurium minus). Borza, d. 43. — Potrocuţă + suf. -ea. POTROCtÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Potroacă1 (1) (Centaurium minus). Cf. Bianu, d. s., tdrg, Pascu, s. 156, Panţu, pl., cade, Borza, d. 43, Ţiplea, p. p. 114. 2. Siminoc (Heltchrysum arenarium) (Ieud —Vişeu de Sus), alr i 1 906/347. — Pl. : potrocuţe. — Potroacăl + suf. -u/ă. POTROHdS, -OASĂ adj. (Regioilal; despre oameni) Burtos, pîntecos (1) (Bonţ — Gherla). Cf. Paşca, gl., Coman, gl. — Pl. : potrohoşi, -oase. — Din magh. potrohos. POTROINA s. f. (art.) (Regional; în e x p r.) A juea potroina = a sări în sus (jucînd), a juca tontoroiul (Floreşti—Focşani), cv 1950, nr. 11 — 12, 41. — Accentul necunoscut. — Cf. ucr. noTpoeHHHa „întreit, triplu". POTROINÎC s. m. V. potlrnic. POTROMÎNGHIE s.f., s. m. (Regional) 1. S.f. Om care încurcă lumea, care este de prisos (Frumoasa— Zimnicea). cv 1951, nr. 6, 30.. Dă-te la o parte, potro-menghie ce eşti I ib. 2. S. m. (în formele potromenghiu, boslromengher) Om intrigant. G« să fii aproape de Satana, trebuie să fii ori drac, ori spion, ori potromenghiu. ap. Şăineanu, ,d. u. — Şi: potromenghiu, bostromeiigher (Ispirescu, ap Şăineanu, d. u.) s.m. — Etimologia necunoscută. POTROMENGHIU s. m. v. potromengliie. POTROMOA vb. I. Tran z. (Regional) A muşa-maliza (Ruştior —Bistriţa). Cf. Paşca, gl. — Prez. ind. : ? — Gf. potromoci. POTROMOCÎ vb. IV. T r a n z. I. 1. (Transilv.) A îngrămădi, a aduna (în dezordine); a mototoli (1). Cf. Caba, săl. 92, com. din Zagra-Năsăud, Paşca, gl. 2. (Regional; complementul indică obiecte) A ascunde, a face pierdut (Deda—Reghin), mat. dialect, i, 188. Şi-a potromocil scrisorile ca să nu le mai arate nimănui, ib. + (Transilv.) A muşamaliza. Cf. bul. fil. ii, 292, com. Drăganu. O făcut ce-o făcut cu amfo-catu că mi-o polromocil pîra. Paşca, gl. 3. (Regional; complementul indică obiecte) A pierde (1111), a rătăci (3) (Deda —Reghin), mat. dialect, i, 188. Era ghemul aici lîngă mine şi nu ştiu unde l-am potromocil. ib. 4. (Bucov.; complementul indică bani, averi, lucruri etc.) A risipi (2). Com. din Straja-Rădăuţi. Na-ţi 5 /7[oririţi], dar să nu-i potromoceşti. Com. din Vicovu de Sus-Rădăuţi, cf. Lexic reg. 114, 117. + Refl. (Prin Bucov.; în forma potromoşij A se împrăştia sau a se strica, a se distruge. S-au potromoşlt toate ciuveile... ramase, şez. ix, 153. 13171 POTROMOGI — 1162 — POTURI II. (Regional) A bate la tălpi. Com. din Vicovu de Sus-Rădăuţi. — Prez. ind. : polromocesc. — Şi: potromogi (Paşca, gl.), potromoji (com. din Zagra-NXsăud), potromoşf, pătrămăşi (Lexic reg. 114, 117) vb. IV. — Probabil, coîitaminare între potroşi şi motroci. POTROMOGÍ vb. IV v. potromoci. POTROMOJÍ vb. IV v. potromoci. POTROMOŞÎ vb. IV v. potromoci. POTROMOŞÎT, -Ă adj. (Regional) 1. Ascuns; fu rat. Coman, gl. 2. Stricat, distrus. Cf. Coman, gl. — Pl. : potromoşifi, -le. — V. potromoşi. POTRÓN s. m. (învechit şi regional) Potr onic Iorga, s. d. xi, 48, cf. Glosar reg. — Şi: (regional) patron s. m. Glosar rég. — Cf. potronic. POTRONÍC s. m. Monedă polonă de argint, care a circulat şi în ţările române, mai ales în Moldova, în secolele XVII—XVIII; (învechit şi regional) po-tron. în lo[a]tt săfpjlîmîrî cile 5 potronici prî a liu slojito (începutul sec. xvn). Rósetti, b. 6Í, cf. 53, Iorga, d. b. i, 1. Am vtndut o ocină din Pulna... de-rept 50 po/[ronicil (sec. xvn?). Arhiva) ii, 379. Dă-bilariul pentru un potronic de-l vrea ptrt la dînsul, nu-l judeca, ci acolo trimitea de-l pierdea. Ureche, l. 206. Ceia ce vor fura plug... să plătească pre toalî dzua căte 12 aspri, carii fac 2 polronici de argint, prav. 10, cf. Simion Dasc., let. 262. Au dat Samson 18 merjă de mălai, merţa cile 4 polronici (a. 1684). bul. com. ist. iv, 207. Dzeace lei făr doi polronici (a. 1691). Iorga, s. d. i, 84, cf. N. Costin, l. 565. Da nafaca lui, pre dzi, de cheltuială, cite 10 polronici. Neculce, l. 35, cf. 84. Veţi dă şi 5 pfojlfronici] (a. 1714). Iorga, s. D. xi, 71. 4 potronici au cheltuit el cu nunta şi 227 lei (a. 1813). bul. com. ist. iv, 101, cf. 94, hem 2 427, Cihac, ir, 282, ddrf, enc. rom., Barcianu, Candrea, f... 10. 2 polronici argint. I. BrXescu, m. 76, cf. 78. I-au adus la 1142 numai un venit de 548 lei şi 2 potronici. bul. com. ist. i, 218. Dintre monedele străine de aveaii curs in Moldova, se citează... asprii, potro-nicii... şi alte multe asemenea mărunţişuri. N. A. Bogdan, c. m. 169, cf. Şăineanu, d. u., cade, Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 52, der. La 1742, darea numită cepărit se plătea astfel: S potronici de bute şi 3 polronici de poloboc. C. Giurescu, p. o. 117, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : potronici. — Şi: (regional) patronic s. m. Coman, gl. — Din pol. potrójnik. POTROPÓP s. m. v. protopop. POTROPOPEÂSĂ s. f. v. protopopeasă. POTRÓS s. n. v. potroz. POTR0ŞCĂ s. f. 1. (Prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) Putinei. Cf. h xviii 283, a iii 18. 2. (Regional; în forma poloroaşcă) Coş de diferite forme, făcut din paie sau din rogojină, in care se coace pîinea (Girişu de Criş—Oradea); Lexic reg. 72. ' 3. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.; In loc. a d v.) De-a potoroaşca = de-a rostogolul, v. r ó st o gol (II). Cf. Lexic reg. ii, 16. — Şi : potoroăşcă (Lexic reg. 72, Lexic reg. ii, 16), potişcă (h xviii 283) s. f. — Cf. p o t r o ş i. POTROŞÎ vb. IV. 1. Tranz. (Véstul Transilv.) A nimici (1), a distruge; a omorî (1). De amu iei ce-a făcut $ai în oraş, tăt nu l-o putut potroca.nime. arh. folk. i, 182, cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 38. Polrocească-l Dumnezo I Com. din fostul judeţ Bihor, cf. Lexic reg. 72, l. rom. 1961, nr. 1, 21. 2. Tranz. (Regional; în forma pătrăşi) A fura (Ţepu—Tecuci), cv 1950, nr. 4, 44. Absol. Pe unde trece pătrăşeşte de nu mai rămîne nimic. ib. + (în forma potrocl) A face să dispară (Vaşcău). Teaha, c. n. 256. 3. Tranz. (Regional) A amesteca, a prelucra (prin amestecare) (Hălmagiu—Arad). Alexici, l. p. 119. 4. I n t r a n z. (Prin Bucov.) A trăi greu, de azi pe mîine. Cf. Lexic reg. 106. — Prez. ind. : potroşesc. — Şi: potrocă vb. I, po-troci, pătrăşi vb. IV. — Din bg. noi'poma, ucr. noTpomiiTii. POTRCÎZ s. n. I. (în dicţionarele din trecuţ şi regional) Asemănare, potrivire (II 1); formă, chip, aspect, înfăţişare, Cf. Klein, d. 403, lb, Polizu, hem 1 851, lm, Barcianu. Sînt nenumărate băile din Roşia, dar fiecare baie îşi are vîlva sa care se arată băieşilor în diferite polrozuri (forme, chipwi). F (1903), 28, cf. Alexi, w. O E x p r. (Regional) în potrozul (cuiva sau a ceva) sau In potroz de..., după potrozul... = în felul (cuiva sau a ceva), asemănător (cu cineva sau cu ceva). [Vîlva băii] se mai arată în potrozul unui cocoş, cine sau măgar. F (1903), 28. Casele lor erau „după polrozul“ caselor mărgineneşti. Dra-gomir, în scl 1971, 410, cf. Pribeagul, p. r. 57. In potrozul dracului, h xvn 176, cf. mat. folk. 1 481. Uite, mă, cinele ăsla-i în potrozu lupului. Com. din Şpring-Sebeş, cf. cv 1950i nr. 11 — 12, 39. O'm prosl ca ăsta n-am mai văzul m potrozu ăstuia. alr i 315/100. In potrozu nucii. Teaha, c. n. 256. In potroz d'i uoraş. id. ib. 2. (Regional) Fotografie. Com. din Lupşa:Abrud. Ar trebui să ne facem un potroz. ib. Ţi-am văzut potrozul. ib. — Pl. : polrozuri. — Şi: potrâs (Klein, d. 403, lb, Polizu, lm, Barcianu, Alexi, w.), protos (lm) s. n. — Etimologia necunoscută. POTRUCALĂ s. f. v. portocală. POTRTlMB s. n. v. produh. POTRUNÎC s. m. v. potîrnic. POTRUNÎCĂ s. f. v. potlrniche. POTRUNTĂŞCĂ s. f. v. patrontaşcă. POTRUPdP s. m. v. protopop. POTRtîV s. n. v. produh. POTSfiG subst. (Nord-vestul Transilv.) Piron, alr ii/i h 295. — Pl. : ? — Şi: poţoc (pl. poţoace; alr ii/i h 295/316) s. n., po}6g (ib. h 295/279) subst. — Din magh. pocokszeg. POTtJR s. m. v. potor. poturAş s. m. v. potoraş. PdTURĂ s. f. v. potor. POTUR^I s. m. pl. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui p o t u r i. Cf. şio iij, 297. Ia, croieşte-mi poturei, Verzi ca şi frunza de tei, Să intru în codru cu ei. mat. folk. 385. — Poturi + suf. -ei. POTTÎRI s. m. pl. Pantaloni largi în . partea de sus şi strînşi pe pulpe (cu obiele), de obicei încheiaţi cu copci şi împodobiţi cu găitane, purtaţi odinioară de arnăuţi şi de haiduci, iar astăzi de ţărani, în unele 13196 POTURNIC — 1163 — POVARĂ regiuni ale ţării. Ceva pitoresc e portul... arnăufilor : cu poluri de zece coţi, încreţiţi, tot roşiu şi cealma de şaluri tripolitane vărgate. Codru-DrXguşanu, c. 16. Ciocoiul intra în curtea domnească, cu viteazul legat cot la col, iînăr, frumos..., cu poturi şi cu cepchen. Ghica, s. 290, cf. 98. Intră cafegiul boierului îmbrăcat cu... poturii săi de postav vişiniu, cu turiecii de fir. Filimon, o. i, 179, cf. n, 365. îmbla prin păduri, Cu doisprezece panduri, Cu ghebe şi cu poluri, f (1871), 465; Mie am să-mi durez o pereche de poturi arnăuţeşti să par că-s Bimbaşa-Sava. Alecsandri, t. 181, cf. Cihâc, ii, 606. Amîndoî purtau ciobote de piele groasă pînă la genunchi, poturi de dimie albă, un cojoc scurt de oaie. Odobescu, s. i, 65, cf. iii, 74. Aşa sla, în limpezimea cîmpiilor, fără păs de primejdie, coliba haiducului cu poturi ceadirii şi cu şerparul verde.- Delavrancea, S. 165, Cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO 11^297, TDRG. Em... un turc uscat, înalt şi mustăcios, cu poturi găîtănaţi, slrînşi de la genunchi în jos. Camil Petrescu, o. ii, 68, cf. Alecsandri, p. p. 159, h i 349, ii 50, 147, 158, 176, 223, 323, iii 4, 229, 500, vi 33,, xi 7, xiv 249, 437. La munţi prin pădure fuga du-du-du-te... Fugeau ardicîndu-şi sus polu-lu-lurii. Teodorescu, p. p. 486. [î]/i codru mi-a ieşit, Cu şase întovărăşii, Toţi voinici, aleşi panduri, ...Cu ghebe şi cu poluri. mat. folk. 391. Umblă pîn păduri Cu şaisprezece panduri, Cu ghete şi cu pături. Graiul, i, 174. La umbră de SireSel, Frumos doarme-un voiniâel, Cu poturi cu cozoSel. ib. 412, cf. 204. Hainele le-au împărţit la oamenii cu carele. Chiar moş Geabelea a venit acasă eu o pereche de poturi. Rădulescu-Codin, î. 301, cf. VÎrcol, v. 23, şez. xviii, 145, Tomescu, gl., folc. mold. i, 383. + Pantaloni ţărăneşti confecţionaţi din piele tăbăcită de oaie sau de miel; (regional) meşini, v. m e ş i n ă1 (2). Moş Lupu... e îmbrăcat cu poturi — pantaloni de piele de oaie. Pamfile, cr. 189, cf. id. i. c. 359, i. cr. ii, 12. Hainele bărbăteşti erau: cămăşile de pînză de cînepă, ... poturii (pantalonii de blană), h iii 73, cf. 364, xn 174, xiv 249, 437. — Şi: (regional) potorl (tdrg), pătâri s. m. pl. — Din tc. potur. POTURNÎC s. m. v. potirnic. POTURNÎCĂ s. f. v. potlrniche. P0TUŞ s. n. v. potasă. POTVĂLl s. m. v. podbal. POTVAL* s. n. v. podval*. POTVÎG s. n. v. podvig. POTVOADĂ s. f. v. podvadă. POŢ s. n. v. puţ. POŢÎN, -Ă adj., adv. v. puţin. POŢINÎX, -EA, -ÎCĂ adj., adv. v: puţinei. POŢITJNE s. f. Denumire generală dată unor medicamente lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală. Cf. Barcianu, Alexi, w. Poţiunile se împart în: calmante, ... purgative... etc. Bianu, d. s. Sorbi conştiincios trei linguri de poţiune pe zi. C. Petrescu, î. ii, 241, cf. id. r. dr. 219, Scriban, d. Poţiunile sînl băuturi medicamentoase. Belea, p. a. 256, cf. dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl. : poţiuni. — Din fr. potion, lat. potio, -onis. POŢOALĂl s. f. (Prin Transilv.; glumeţ sau ironic) Puşti, puştan; ţine. ,,Poţoală“, ar fi voit să zică, cuvîntul de batjocură care se da de gimnazişli celor din clasele şcoalei primare. Agîrbiceanu, l. t. 16. Poţoală le taie cu vorba Coman, gl. — Pl. : poţoale. — Cf. magh. p o c o k. POŢOALĂ* s. f. (Regional) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se aşază între acoperiş şi căpriori pentru a ridica streaşina casei şi pentru a feri pereţii de ploaie (Ortiteag— Oradea), chest. ii 246/387. — Pl. : poţoale. — Cf. magh. p o c o k. POŢ0C1 s. m. (Transilv, şi Ban.) Şobolan (1), guzgan (Rattus norvegicus). Cf. Pribeagul, p. r. 147, h iv 176, xviii 4, conv. lit. xx, 1 015, com. Liuba, şez. vii, 182, com. din Tărcăiţa-BeiUş, dr. iii, 447, alr i 1 192/51, 61, 63, 80, 280, 285, 295, 298, 302, 305, 308, 315, 320, a i 17, Lexic reg. ii, 41, l. rom. 1960, nr. 2, 20. <0> Compus: păţoc-roşu = hîr-ciog (Cricetus criceluş). alr ii 4 969/53. — Pl. poţoci. — Şi: paţoc (dr. iii, 447, com. din Tărcăiţa-Beiuş, alr i 1 192/280, 285), paţ00 (h iv 176), păţoc (Pribeagul, p. r. 147, alr i 1.192/51, 298, alr ii 4 969/53), păţ0g (h xviii 4, Lexic reg. ii, 41, l. rom. 1960, nr. 2, 20), pîţoc (com. Liuba) s. n. — Din magh. pocok, idem. POŢ0C* s. n. v. potseg. POŢ0C* subst. (Regional) Scîndurică care se pune sub piciorul mesei Ca să nu se mişte (Voivozi —Cărei). alr ii/i h 254/325, — Pl. : ? — Din magh. pocok „proptea“. POŢOC0I s. m. (Regional) Augmentativ al lui p oţoc1 (Sighiştel- Dr. Petru Groza). Teaha, c. n. 256. •— Pl. : poţocoi. — Poţoc1 + suf. -oi. POŢOG subst. v. potseg. POŢONÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) 1. A se împodobi. Polizu. 2. Á se făli, a se ingîmfa. Polizu. — Prez. ind. : poţonesc. — Cf. 1 m p o p o ţ o n a. POUCÉN1E s. f. (învechit) 1. învăţătură (religioasă); predică (1); cazanie. Pauceniile lui Varlaam mitropolitul, ce-s tipărite în zilele răposatului Vasilie Vodă. M. Costin, ap. Gîdei, 322. Află pre Pelronie, ucenicul lui Pavel apostol, şi luînd învăţătură şi pou-cenie de la dînsul, închipuia obiceaiele lai. Dosoftei, ‘V. s. septembrie 7r/l. Pentru poucenie a cetire svintele pisanii (a., 1846). cat. man. i, 191, cf. tdrg, Pascu, s. 243, Scriban, d., Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 128. 2. Act, decret, document (de hirotonire a preoţilor)-Cf. Săghinescu, v. 63, cade, Scriban, d., şez. v, 116. — Pronunţat: po-u-. — Pl. : poucenii. — Şi: pau-cénie, păucenie (Săghinescu, v. 63, tdrg, Pascu, s. 243, cade, Scriban, d„ şez. v, 116) s. f. — Din slavonul nsSHsHHte. POUTĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A. adăuga (pentru a completa), a Întregi (Girişu de Criş —Oradea). Lexic reg. 72. , — Prez. ind. : poutălesc. — Din .magh. pótol. POUTLAŞ s. n. v. potolaş. POVAR s. m. v. pohar1. POVARĂ s. f. I. Obiect, fiinţă sau grup de obiecte ori de fiinţe avind o anumită greutate (mare) şi fiind transportate cu un animal de tracţiune, cu un mij- 13220 POVARĂ — 1164 — POVARĂ loc de transport, pe spinarea omului etc.; greutate pe care o reprezintă aceste obiecte sau fiinţe; sarcină, încărcătură. V. greutate. Cf. cuv. d. bătr. i, 297. Văz eă cu dovadă şi cu multă pagubă nu numai a povăriei şi a corăbiei ce şi a capetelor noastre, n. test. (1648), 170Y'/14. Asinul învăţat supt povară grăi cu rost omenesc, id. ib. 188v/17. Te miniară... Suin-du-să-n mare cu poghoară. Dosoftei, ps. 367/14, cf. Cantemir, i. i. ii, 325. Să o caute, să vază ce va găsi acolo, in povara ce purta [cămila], R. Popescu, cm i, 327, cf. Axinte Uricariul, let, ii, 153/2. Furtună mare să făcu, atita cit au lepădat [corăbierii] toată povara şi uneltele lor în mare (a. 1746). ap. tdrg. La ce să apucăm arma vitează, Cînd făr’arme, ca fără povară, Fuga este cu mult mai uşoară? Budai-De-leanu, Ţ. 108. Iar de vor trece cai sau boi înot să deie pe giumătate pentru povoară (ş. 1815). Uricariul, iv, 204/5, cf. drlu. Pentru cei ce să călătoresc cu căruţe de poştie, de va fi un om, poale să aibă şi povară pînă la cinci puduri, cr (1833), 941/35. Daca patronul şi echipajul va voi să stea în corabie ca să descarce povara corăbiii şi să încarce altă povară, slobozi vor fi să o facă. ib. (1834), 2992/44, cf. Kogâlniceanu, s. 8. Să tîrîia sub grea povoară unui sac de aur plin, Cama-tarul ce se-ndoapă cu dinarul cel străin. Asachi, s. l. i, 205, cf. Polizu, lm. Partea • de sus a trupului tremura sub povara cea grea. Slavici, o. ii, 94, cf. id. n. ii, 16. In drum întîlnesc olteni încărcaţi şi strim-baţi de povara coşurilor grele. Sp. Popescu, m. g. 61. Care cu poveri de muncă Vin încet şi scîrţîind. Coşbuc, p. i, 47, cf. 92, Barcianu. Se clatină, lung ţipă subt povară Căruţele pe drumul alb de ţară. Iosif, p. 33. Trec pe-aici care încărcate cu povară'. Ce chin pe bieţii boi. Agîrbiceanu, a. 62. Se simţea slăbit, însă uşurat ca de o povară ce-l dobora. Bujor, s. 52. Deschingai tafturii Pisicuţei şi-i luai povara din spete. Hogaş, dr. i, 194. In lumina vînătă se înşira convoiul cu poveri. C. Petrescu, s. 9, cf. Şăineanu, d. u. Tristeţea mă doboară Grea, ca o povară. Topîrceanu, o. a. i, 309. Distinge... spatele unui om înalt, încovoiat ca sub apăsarea unei .poveri. Sahia, n. 95. Puneţi jos poverile, măi oameni bunii Vlasiu, a. p. 118. Dădură peste cară cu poveri. Sadoveanu, o. iii, 191, cf. vii, 401. Tînărul ajunsese cu greaua lui valiză... şi după oarecare examen, se opri lăsînd puţin jos povara. CĂ-linescu, e. o. i, 8. Ca să le uşurăm povara, am descălecat. Stancu, r. a. i, 87, cf. 207. Ce poveri ne-or da să cărăm? Galan, z. r. 66. Calul alb, bălrîn şi mare, Ne ducea tăcut povara. Isac, o. 120. Zisă şi cătră măgar iu Ziditoriul: tu să pătimeşti osteneală şi trudă, să porţi povările ccale mai greale. pop., ap. gcr ii, 357, cf. 336. Ad-o-ncoace poveara C-o să-ţi fie greu cu ea. Teodorescu, p. p. 292, cf. 151. Şi voinicii osteneau, Că povară grea duceau. Jarnîk-Bîrseanu, d. 309, cf. 127, Mîndrescu, l. p. 220. Noi cu povoara ce aveam Lesne pe cale mergeam. Sevastos, n. 205, cf. id. c. 177, Cătană, p. b. i, 47. Şi-a-ncărcat nouă cară De povoară. Marian, s. r. i, 28, cf. mat. folk. 1 476. Cili cari cu pohoarî Tăii sui şî coboarî. şez. vii, 15, cf. Graiul, i, 20, 509, Vasiliu, c. 174. Şi umplură şi nouă cară Cu povară. PĂscui-ESCui l. p. 21, cf. 27, i. cr. iii, 306, şez. xu, 129, Pamfile, c. ţ. 225, alrt ii 103. Poartă povoară cu caii cu caruţa. alr sn v h 1 363/95. Fiecare măgar cu povara lui. Zanne, p. i, 540. Măgarul cară pentru alţii povară, se spune despre cei care muncesc în folosul altora, id. ib. 535, cf. 331. <0> (Prin analogie) In zădar îmi pui povoară De zăpadă şi de gheaţă. Alecsandri, Poezii, 23. Te acoperă o plasă de frînghii întinse, gata să-ţi primească— fie nară, fie iarnă — povara de rochii, covoare şi jachete. Bassarabescu, v. 93. Subt povara acestui belşug vestimentar, omuleţul abia se putea răsuci. C. Petrescu, î. i, 196, cf. 21. Iarba sub povara unui glndac se-ndoaie. Lesnea, i. 149. Brădeturile stau sub poveri de omăt. Sadoveanu, o. ix, 202. <0> F i g. Munţii cu holmurile înlre sine... de pohoara carea-în circă poartă... se olecăiră. Cantemir, ist. 170. Rîul de munte primăvara, Cînd în pripă neaua să topeşte, Dintru nălţime urnind povara Apelor, să varsă. Budai-De-leanu, t. 265. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Eminescu, o. iv, 119. Dunărea curgea limpede, albastră, voioasă c-a scăpat de povara sloilor. Sandu-Aldea, u. p. 24. Ea pare-o zi de vară Măreaţă şi senină sub blonda sa povară de raze aurite. Petică, o. 109. Părea obosită sub povara căldurei. Bassarabescu, v. 108. Viaţa însă îşi duce mai departe carul ei cu poveri şi cu nevoi. Galaction, a. 196. Munţii s-au făcut cînd norii... Şi-au lepădat subt ei, in vîni, Povara de pămînt. Blaga, p. 49, cf. 25. Eliberaţi de greaua povară a urcuşului, plămînii se odihneau. Bogza, c. o. 27. Nouri-nouri huruind... îşi descarcă, grei, povara. Labiş, p. 385, cf. 141. <0> L o c. a d j. De povară = a) (despre animale) care cară poveri (1), folosit pentru cărat poveri. Ca un dobitcc ţi-s dc poghoară. Dosoftei, ps. 242/14. Vită de povară. Cihac, ii, 283, cf. ddrf. Constantin aduse caii de călărie şi de poveri. Sadoveanu, o. xii, ISO. în altă parte se vindeau caii iuţi, purtaţi de geambaşi în hamuri verzi, caii dc glGabă, caii de povară. Arghezi, b. 105. Pe mine nu mă interesează caii de povară. Stancu, r. a. iv, 329. Să trag ca o vită de povară' şi să lac. v. rom. noiembrie 1954, 7, cf. dr. v, 99 ; b) (despre vehicule) destinat transporturilor (de mărfuri). Corabte de povară, lb. Tren de povară. Alexi, \v. <0> E xp r. A-şi duce povara = a fi obligat să îndure greutăţile vieţii de fiecare zi, a-şi duce greutăţile vieţii, a-şi purta crucea. Cf. ddrf. (Regional) A-şi face povară = a se sătura. După ce-şi făcură povară de somn, se sculară. Ispirescu, ap. ddrf. + S p e c. (Prin sudul Transilv.) Greutate la cumpăna fintînii. Cf. alr ii 2 547/102, 157. + S p e c. Greutate pe care o simte femeia aflată într-o stare înaintată de graviditate. Sinul i să bate, apăsat d-o povară grea. Delavrancea, s. 37. Se oprea din lucru trudită de povara ce-o purta sub inimă. Rebreanu, i. 192. + (Regional) Durere fizică internă manifestată ca o senzaţie de greutate, de apăsare (Jina—Sebeş), gr. s. vi, 243 .Am o povară aici la capu Keptului. ib. 2. F i g. Lucru, stare, situaţie care constituie o apăsare, o greutate (materială sau morală) pentru cineva ; obligaţie, datorie care Împovărează, care îngreuiază situaţia cuiva. Şi va lua Dumnezeu povara de pre acela şi o va pune pre tine (a. 1700). gcr i, 341/14. Plin preste măsură de povara păcatelor. Mineiul (1776), 56rl/17. înţăleptele oblăduiri feresc pe noroade..., nici le împilează cu povoară (a. 1802). Uricariul, i, 12. Toată rînduiala-i o povară, Şi nu s-ar cădea să să supună Ei nimene de voie bună. Budai-Deleanu, ţ. 334, cf. 393. Sub povoara unor întristate împrejurări, omului este de mîngîiere a-şi aminti fericirea trecută. Asachi, s. l. ii, 55, cf. i, 104. Viaţa i s-a făcut o povară dureroasă. Negruzzi, s. i, 41. Ţării vin astăzi să-i iau povara. Bolliac, o. 156. Eu ştiu că la povara-mi şi tu ai luat parte, Eu ştiu că-n suferinţa-mi şi tu ai suferit. Alexandrescu, o. i, 107, cf. 69. Nu-ngreuia, stăpîne, a ţării grea povară. Alecsandri, t. .ii, 167. Dar, ani şi fapte, Ştefan nu simte-a lor povară, id. Poezii, 215, cf. Bolintineanu, o. 11, 215, conv. lit. xi, 52, Macedonski, o. i, 253. Să adorm, capul să-mi scutur De povara cugetării. Vlahuţă, o. a. i, 82, cf. 16. Nu simţea povara vieţii. Ionescu-Rion, s. 307. El n-ăre povară De griji şi de chin. I. Negruzzi, s. ii, 331. Ia mai bine dacă poţi Chinurile de la toţi Şi povara inimii. Păun-Pincio, i\ 43, cf. Neculuţă, ţ. d. 29. Nu ameninţ, dar îţi zic Că prea mare e povara urii ca s-o mai ridic. Davila, v. v. 156. Viaţa aici mi-e o povară, săm. ii, 543. De mult ptîng umiliţii-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară. Goga, p. 7. Nu mai simţea povara oaspeţilor. Agîrbiceanu, a. 146, cf. 43. Noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara.. -Rebreanu,.r. i, 161, cf. id. i. 238. A dus pe umeri povara ocupaţiei străine. Galaction, a. 268, cf. id. o. a. i. 13220 POVARĂ — 1165 — POVARNĂ1 59. Singur, cu povara cugetului tău, Te cuprind deodată lungi păreri de rău. Topîroeanu, b. 14. Fă să nu mai simtă povara dispreţului tău. Camil Petrescu, t. iii, 216. Citi pe feţele lor povara sufletelor lor. StA-noiij, c. i. 223, ci. 174. Înţelegea că începe să fie o povară în casa părintească. Sadoveanu, o. iii, 459, cf. xi, 455. De cînd mă ştii, am luat asupra mea Po-vara-ntotdeauna... cep. mai grea. Arghezi, vers. 366, cf. 69. P.C.R. a condus lupta ţărănimii muncitoare împotriva poverilor fiscale. Lupta de Clasă, 1954, nr. 1, 116. Fericire..., fericire... de atîla amar de ani o tot caut şi nu e nicăieri, bombăni mama, înco-voindu-se parcă sub povara amintirilor, v. rom. martie 1954, 112. Povara apăsătoare pe care o purtase în inimă se topi. ib. septembrie 1955, 119. Te simţeai, acum cînd te măriseşi, o povară pentru părinţi. Pas, z. i, 254. Prietenia noastră devine o povară. T. Po-povici, s. 58. Băl'rinii mei sub valul scrîşnirii şi poverii Se acâţau de tine. Brad, t. 53. Se schimbase lumea şi se aspriseră şi poverile şi apăsarea domnească. Lăn-crănjan, c. i, 40. Să scap sărmana ţară De păgîni şi de povară, ant. lit. pop. i, 65. + Sp ec. Muncă (fizică) grea, istovitoare pe care o face cineva. Alţii slujesc pe afară, Alţii duc altă povară. Bărac, a. 81/18. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Şi ham de cai şi jug de boi. Coşbuc, p. i, 207. Mai ghine-ţi facem vo povară. D. Zamfirescu, v. ţ. 97. Şi-apoi amăgitoare veneau verile Cu toate căldurile şi toate poverile. Horea, p. 48. + S p e c. Serviciu greu, slujbă care impune multe eforturi; sarcină, misiune grea. Povoara de oştean Purtat-ai vreodată? Negruzzi, s. ii, 187. Ce grea a trebuit să fie în vremea aceea povara de dascăl şi povara de şcolar. Vlahuţă, ap. cade. Crezînd... că preotului o să-î pară grozav de bine că-l scapă de povara a două sate, se apropie vesel. Stănoiu, c. i. 2. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăţi care varia între 100 şi 125 de ocale (folosită la cîntărirea mărfurilor). A fost... o jumfăjtate de povarfă] de lănă de Dobrogea (sec. xvii ?). Iorga, b. r. 49. [A încasat] 20 groşi de la Dan, plătiţi la vamă pentru20 poveri cu vin (a. 1774). C. Giurescu, p. o. 147. 60 povări bumbac al dumitale l-am dăscărcat la mănăstire (a. 1778). Furnică, i. c. 87. Să rămîie cu aceleaşi drepturi cum au fost pe vremea părintelui său, spre a plăti de povară... cîte 4 groşi. N. A. Bogdan, c. m. 25. După ce îmi dai povara de santal..., să vii ca să-ţi alegi ce-ţi place din lucrurile mele. Sadoveanu, o. xv, 486. N-am întîlnit, la răsărit şi la miazăzi de Carpaţi, povara ca unitate de măsură pentru vin, astfel cum apare ea în acte braşovene. C. Giurescu, p. o. 147. <0> E x p r. (Regional) A tăia povară = a tăia trunchiul de copac după o anumită măsură (atît cît poate fi cărat de boi). Cf. alr i 984/100. + (învechit) Sumă de 1 000 (sau, probabil greşit, de 10 CC0, cade) de galbeni. Bogdan Vodă... trimis-au la împărăjiia turcilor pre Tăuiul logofătul cel mare... de au dus birul, zece povoară de bani. Ureche, l. 126, cf. 241, Simion Dasc., let. 114. Au încărcat ţeara cu atîtea datorii, de s-au suit suma, la zece povoare de aur. Şincai, hr. ii, 244/31. Domnul... urcă datoriile unei ţări şleite cu totul, la suma, peste măsură de mare, de zece povoare de aur. Bălcescu, m. v. 27. Scoaseră două sute de povări de galbeni. Alexandria, 64/16, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. 4. (Prin nord-estul Olt.) Măciniş (2). Moara are povară. Ciauşanu, gl. 5. (Pescuit; prin vestul Olt.; determinat prin „de sus“ sau „de jos“) Sfoară subţire trecută prin ochiurile de la extremitatea oriei. V. obor2 (1). Cf. An-tipa, p. 433, 442. O Povara sacului = sfoară groasă care ţine întinse marginile sacului de la sacovişte şi care leagă colţurile acesteia de vîrfurile crucii, id. ib. 382. + (Regional; in forma povoară) Bucată de aţă ori frînghie (Pecinişca-Băile Herculane). L. Costin, gr. BĂN, ii, 158. — PI. : poveri şi (învechit şi regional) povări. — Şi: (învechit şi regional) povoâră, pohoâră, (învechit) poghoără, (regional) poveâră, pogoără (Teaha, c. n, 255) s.f. — Cf. v. sl. n o a iv s o js t „targa“. POVARNAGEBÎEI s.f. (Prin nord-vestul Munt.) Ocupaţia povarnagiului. Cf. Udrescu, gl. — Povarnagiu + suf. -ărie. POVARNAGERÎE* s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Povarnă1. Te duci cu-astea la pcvamagerie de vale. Udrescu, gl. — Pl. : povarnagerii. — Povarnă! + suf. -agerie. POVARNAGÎU s. m. (Munt.) Persoană care lucrează la o povarnă1; proprietar al unei poverne1; (Învechit) povîrnar, (regional) velnicer, balgier. V. ţ u ic ar, rac#'ier. 1 carte... pentru povarnagii ce fac rachiu (a. 1813). cat. man. i, 593. Să astupi gura povarnagiului, cu toate că dînsul au grăit multe nimicuri împotrivă mea (a. 1816). Iorga, s. d. xii, 172, cf. 171. Să se dea porunci straşnice către comisari ca, chemînd pă toţi acei povarnagii, să le arate porunca (a. 1831). doc’, ec. 491. Judecătoria judeţului Dîmboviţa. . . a pus seefestru pe avutul nemişcător dintr-acest judeţ al lui Vasile povarnagiul. cr (1833), 1802/5, cf. Ghica, s. 59, ddrf, Barcianu, tdrg. în Muntenia,... cel ce îngrijeşte o povarnă se numeşte povarnagiu. Pam-file, i. c. 235, cf. 227, Şăineanu, d. u., cade, h ix 425. — Pl. : povarnagii. — Povarnă* -f suf. -agiu. POVAR1VAGIOĂICĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Soţie de povarnagiu ; (regional) balgiercasă. A veni povarnagioaica cu demîncare. Udrescu, gl. S-au luat la ceartă povarnagioaicele. id. ib. — Pl. : povarnagioaice. — Povarnagiu + suf. -oaică. POVARNĂ* s. f. (Munt. şi prin Mold.) Instalaţie pentru fabricarea spirtului, a rachiului, a ţuicii ; p. r e s t r. cazan în care se fabrică spirt, rachiu, ţuică ; p. ext. clădire în care se află această instalaţie; (regional) velniţă, povărnărie, povarnagerie2, prefă-canie, balgierie, căzănărie. O povaarne cu vase (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 210/16. La judecătoria judeţului Muşcel se vînd cu mezat nişte case... cu o povarnă şi cu o vie. cr (1833), 128a/32.' Xisiâ arătătoare de cîte poverne i alte clădiri pentru scoaterea de spirt i rachiu s-au găsit (a. 1842). doc. ec. 770, cf. 771. Pe la dea- " luri şi poverne, vin, fachiuri cumpărînd, Preţul la fieştecare mai încărcat îl spunea. Pann, p. v. ii, 76/16, cf. Polizu. Povarna are 3 căldări, în care se lucrează 184 kile de perje. I. Ionescu, p. 350, cf. 298, Cihac, ii, 283, lm. Detese zi după zi cu dregerea vaselor povernei. Macedonski, o. iii, 140, cf. ddrf, Barcianu. în apropierea toamnei, fumegau pe gîrlă povernile. săm. iv, 547, cf. Alexi, w., tdrg. Aceste încercări s-au făcut în obişnuitele velniţe sau povarne cari pregătesc rachiu şi ţuică. Pamfile, i. c. 190. între anii 1830— 1867, au fost în această comună vreo 5 căldări (poverne) de ale sătenilor, pentru fabricai rachiu, id. ib. 226. Edificiul în care gospodarul îşi aşază căldarea sau cazanul său se numeşte velniţă, povarnă, podvarnă. id. ib. 227, cf. Şăineanu, d. u. Cică-n munte, la povarnă, Plopii şi răsurile Spun că vine-un vînt de iarnă. Topîrceanu, o. a. i, 33, cf. id. b. 26. Dacă se strică ştiuleţii în grămezi, îi ia ciocoiul... pentru povarnă. Sadoveanu, o. xvii, 195. Mă întorceam de la povarnă spre casă. Ulieru, c. 3, cf. 65, Iordan, l. m. 195, alr sn i h 247. + (învechit, în Munt.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care 13225 POVARNĂ2 — 1166 — Povaţă arată felul) Fabrică. Făcu... povarnă de olovină (sfîrşitul sec. xvn). mao. ist. iv, 266. 8 pcvame de săpun (a. 1832). doc. ec. 501. 2 poverne de ulei. ib. 1 povarnă de bererie. ib. — PI. : pcverne şi povarne, pcverni, pcvărni (Po-lizu), — Şi : podvârnă s. f. — Din bg. nosapna. POVARNĂ2 s. f. (Regional) 1. Acoperiş Înclinat al colibei de . la stînă (Săpînţa — Sighetu Marmaţiei). chest. v/72 supl. 2. (în forma poharnie) Casă dărăpănată ; casă mare, urit clădită. Corn. din Straja-Rădăuţi. — Şi: pohârnlc s. f. — Postverbal de la povîrni. POVÂRNIŞ -Ă adj. (învechit şi regional) 1. Care áre greutate mare, care cintăreşte mult; greu. Cf. Klein, d. 403, Valían, v. Ursu-i pcvarnic. gr. s. vi, 242. + F i g. (în dicţionarele din trecut) Care este o povară (2) pentru cineva. Cf. Budai-Deleanu, lex., Clemens, i.b, Giieţie, p,. m. 2. Care are, care duce o povară (1); încărcat cu o povară, de povară. Cf. lb, Barcianu, Alexi, \\\, tdrg. Cai povarnici. Scriban, d. Trec Şi se petric) Stoluri de voinici Pe cui pcvîrnici. Teodorescu, p. p. £2. — PI. : povarnici, -ce. — Şi: (regional) povîrnic, -ă (accentuat şi povîrnic) adj. — Povară + suf. -nic. POVASNÎŢĂ s. f. v. povăzniţă. POVÂSTĂ s. f. v. poveste. POVAtĂ s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Adăpost rudimentar (pe lîngă o stînă). Pentru piei an ieşit până acum de la lucru 3 000, dar vremea este împotrivă de nu să poate usca, că sînţ J,î zile de când tot plou la poveţi (a. 1787). Furnică, d. c. 170, cf. T. Papahagi, c. l. — PI. : poveţi. — Etimologia necunoscută. POVAŢĂ s. f. 1. (învechit) Conducător (care îndrumă, sfătuieşte); îndrumător, călăuzitor ; sfătuitor, povăţuitor (1). Şi nu faci pacoste numai ţie unuia, ce şi fratelui tău eşti povaţă cătră păcat (a. 1644). gcr i, 113/23. Mă du... spre-adevăr. .. că tu, Doamne, mi-eşti povaţă. Dosoftei, ps. 21/8, cf. 31/20. Căzacii, carii era în Litva, avîndu povaţă pre un Berila, au intrat de au prădat în Ţara Moscului. N. Costin, l. 482¿ cf. 502, 614, Amiras, let. iii, 113/3. Cum de ţi-ai uitai de nalta virtute Spre care de mic eu-ţi fui povaţă? Budai-Deleanu, ţ. 139, cf. 94. Şi povaţa Pazvandului el au fost. Dionisie, c. 195, cf. lb. L o c. adj. De povaţă = care serveşte drept îndrumător, povăţuitor. Şi i-ai trimis un înger de povaţă. Arghezi, v. 55. + S p e c. Călăuză, ghid. Şi de Thiva să întoarsă cu povăţi şi să pogorî la Memfis. Herodot (1645), 157. Thesalii să măniară şi fură poviaţă oştei lui Xerxis pre acolo. id. ib. 437. Iliaş Vodă..., avînd povoaţă pre un turc..., au mers la Braţlav. Ureche, let. i, 173/35, cf. 162/15. Alexandru Costin, fiind povaţă dată den Iaşi acelor nemţi, au şezut un an încheiet în obezi şi în temniţă în Făgăraşi. M. Costin, let. i, 307/37. Ei răspund: ,,... Noi ţ-om fi păn’la dînsul povaţă/“ Budai-Deleanu, ţ. 209, cf. 323, lb. Nici lîngă cuibul şoimului porumbul puii să-şi scoaţă, nici orbul celui cu ochi să se facă povaţă. .Cantemir, ist. 66. <0> F i g. Derept aceaia legea povaţă ne-au fost spre i/[risto]s. n. test. (1648), 253v/13. Şi dzua le-aii pus nuor povaţă Prin pustie de-au mărs fără greaţă. Dosoftei, ps. 257/17. Istoricilor urmăm, crezînd şi nădăj-duindu-ne drepte şi a drumului ştiutoare povaţe a fi. Cantemir, hr. 171. 2. Ceea ce oferă cineva (verbal ori în scris) altcuiva sau ceea ce primeşte ori cere cineva (verbal ori în scris) de la altcineva în legătură cu luarea unei hotă-rîri (într-o situaţie dificilă), în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea unui scop etc.; îndrumare-; sfat; îndemn; (învechit) povă-ţuire (1), povăţuială, povăţuitură. Cf. Cantemir, i. i. ii, 326. Mergînd... cu tăcere şi cu povaţă de iscoade... au lovii oarda turcilor. Dionisie, c. 218. Destăinuieşte-te către dînsul... şi cere povaţă la toate mişcările tale. Marcovici, c. 43/13. Le cer povaţă pentru in şi pentru cînipă. Voinescu ii, m. 47/18. Poate să dea asemenea părinţilor de familii poveţele de care ei au de adesea trebuinţă. Brezoianu, î. 109/6, cf. I. Văcărescul, p. 112/20. O asemenea povaţă ascultînd ea... A vorbit O, cît de întunecată şi rătăcită am fost I Pann, p. v. i, 143/9, cf. Polizu. A lor umbră aievea-mi vine, Îmi dă povaţa ce se cuvine. Bolliac, o. 157. P-atunci sultanul asculta de . poveţele generalului Sebastiani. Ghica, s. 17. Ieşi-nainle să-i dea povaţă. Alexan-drescu, o. i, 208, cf. 226. Salută pe mentorul său şi plecă înainte, mulţumit de poveţele lui. Filimon, o. i, 130. Ai dacilor nou rege, condus de-a mea povaţă, Cerut-a de la Cezar ca să ie ierte-n viaţă. Alecsandri, t. ii, 394, cf. Bolintineanu, o. 58. Să urmezi părinteşti/e lui poveţe. Odobescu, s. iii, 11, cf. i, 239. Ş-apoi, doar nu vin eu acum înlîiaşi dată la Iaşi, să-mi deie povăţ unul ca dînsul, ce rînduială trebuie să păzesc. Creangă, a. 127. Doamna mulţumeşte de binevoitoarea povaţă şi asigură că s-a îngrijit bine. Caragiale, o. i, 81, cf. n, 143. Numai poveţele ce ţi-am dat să nu le uiţi niciodată. Ispirescu, l. 16, cf. 19. încep nesfîrşitele poveţe că omul trebuie să fie mai altfel. Delavrancea, t. 89. Zadarnic ţi-ar mai baie-n minte Evlavioasele po-veţi. Vlahuţă, o. a. i, 30, cf. ii, 215. Eu pe drum te voi petrece Cu poveşti şi cu poveţe. Coşbuc, p. i, 164, cf. Barcianu. Mi-e dor de răzbunare şi Vreau sprijin, nu povaţă. Davila, v. v. 108, cf. Alexi, w. Cu povaţa ta-nţeleaptă. . . Stăpîne, văzul meu îndreaptă. Goga, p. 6. Spune-mi mie ce le doare Şi de ce eşti trist la faţă? Poate eu voi fi în stare Să-ţi ajut cu vreo povaţă. Io-sif, p. 71. Zaharia a ascultat poveţele ei înţelepte. Re-breanu, i. 437, cf. 110. începe, astfel, prin analizarea conţinutului noţional, pentru a sfîrşi prin finalitatea poveţii. Lovinescu, s. i, 296. Ia mai bine o povaţă: altă dată nu mai spune, cîte vezi, cîte nu vezi. Eftimiu, î. 83. Ascultă o povaţă: nu mai sta aici. Galaction, a. 243, cf. id. o. 173. Un soldat de la o trăsură dădu' poveţe şoferului. Sadoveanu, o. vi, 472, cf. ii, 247. Vom asculta povaţa dumitale. Camil Petrescu, o. ii, 159. Primi cu totul nepăsător această povaţă care avea un sfîrşit cu tîlc. C. Petrescu, a. r. 30. în suflet îmi ard Cîniările mamei, poveţele tatei, s iulie 1960, 47. Iezişorii... au urmat povaţa mamei. Sbiera, p. 202. Cumătriţa... ne dă poveţe bune. Marian, sa. 67. Lăsară pasărea... şi-i mulţămiră de povaţă. Retega-nul, p. v, 67, cf. Graiul, i, 275. N-a ascultat de povăţul unuia. i. cr. vi, 126. Povaţa să dă mai mult cu pilda ta, decît cu graiul tău. Zanne, p. viii, 452. Povaţa nebunului ca sarcina la drum. id. ib. ix, 120. Leneşul... Altora le dă povaţă, Dar pe sine nu se-mvaţă. Pann, p. v. i, 107/13. <$> F i g. Toată ştiinţa din povaţa simţirilor se află. Cantemir, ist. 34. Bată-tepustia, minte,... Că n-ai fost la tinereţe Să-mi dai sfaturi şi poveţe. Teodorescu, p. p. 278. O Loc. adj. De povaţă = care serveşte cuiva ca îndrumare, ca sfat, ca îndemn. Cele ce s-au zis... vă pot fi voauo de povaţă. Petro-vici, p. 135/9. <0> E x p r. (Regional) A pune (pe cineva) la povaţă = a îndemna (pe cineva) la rău. Duşmanu, bale-l-aşi I Nici în casă nu-l laşi: Că umblă din casă-n casă, ... Şi cu ochii pe nevastă... Să ţi-o puie la povaţă, Bărbăţelul să-şi urască. Ciauşanu, v. 60. (Regional) A av»a povaţă bună = a fi cumpătat, chibzuit. Cf. alr i 1 56.9/510. + (Rar) Exemplu, model (urmat de cineva). Dacă d-sa spune lucruri aşa de .nelogice,... vina e, nu atît a d-sale, cît a esteticei trans. 13231 POVAZĂ — 1167 — POVĂŢUI cendentale, care i-a slujii drept povafă. Gherea, st. cr. ii, 54. 3. (învechit) Conducere; comandă; orientare; di' rectivă. Din pravili ceale ce sini mai trebuincioase spre povaţa judecăfilor... am ales (a. 1780). gcr ii, 124/29, cf. lb. Voi arăta acele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţională, cu care românii, sub povaţa celui mai Vestit şi mai mare din voievozii lor, Inchiăiară veacul al XV I-lea. Bălcescu, m.v. 25, cf. Polizu. Expediţie organizată sub povaţa lui Anton Sekeli. Alecsandri, ap. ddrf, Cf. Barcianu, Alexi, v., tdrg, cade. + Lege, normă cu caracter obligatoriu. Pe lingă acestea şi altele oareşcare povăţi de înşine alcătuind domnia mea, din jălbile şi pricini ce... să aduc la auzul nostru (a. 1780). gcr ii, 124/32. Face trebuinţă a avea o pova(ă mai pe larg. ap. Odobescu, s. i, 273. 4. S p e c. (învechit, rar) Conducere, dirijare a unui vehicul. Itfici cum nu le este frică, că să pun la clrmă buni, şi la povaţa corăbiii (a. 1800). gcr ii, 181/37. + P. e x t. (informa povoaţă) Persoană care conduce un vehicul. Deaca să îneacă cîrmaciul, şi să stinge lumina şi piare poiioaţa, ce nedea jde va mai hi. .. celora ce săml în corabie? Varlaam, c. 162. — Pl. : poveţe şi (rar) povefi, (Învechit) povaţe, povăţi. — Şi: (Învechit) povlăţă, povoâţă s. f., (regional) povâf s. n. — Din pol. powodca. POVAZĂ s. f. v. pavăză. ' POVAZNÎŢĂ s. f. v. povăznlţă. POVĂIĂLĂ s. f. v. pohoială. POVĂLÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) 1. A preface (11), a transforma (Caransebeş). Viciu, gl. Păru-i răteza, Jos de mi-şi pica; Tatăl nu-l lăsa, Şi mi-l povălea Roada griului, id. ib. 2. (Complementul indică aluatul de pîine; in forma povălui) A da formă (rotunjită) pentru copt (Iapa — Sighetu Marmaţiei). dr. vii, 85, cf. alr i 775/354, 1 847/354. : — Prez. ind. : povălesc. — Şi : povălui vb. IV. dr. vii, 85, alr i 775/354, 1 847/354. — Din ser. povaliti. POVĂLUÎ vb. IV v. povăli. POVĂRÎVĂRÎE s. f. (Prin sud-estul Transilv.) Povarnă1. Industria braşoveană.. . mai număra... 3 fabrici de hîrtie..., povărnăriile şi fabricile de oţet ale mai multor comercianţi. Gologan, c. h. 54. — Pl. : povărnării. — Şi: povernărfe s. f. Gologan, c. r. 28. — Povarnă* + suf. -ărie. POVĂR6S, -OASĂ adj. (învechit) împovărător; copleşitor. Iacătă-vă a lui mai toate hele Ostăneli şi greutăţi povăroase. Budai-Deleanu, ţ. 393. Vai I iată a mea soartă, şi cît de povăroasă! Heliade, o. i, 155. Aht durere povăroasă, adînc al morţii lăcaş I id. ib. 419. Lipsa mijloacelor de a să transporta cu înlesnire şi fără cheltuieli povăroase productele ţării (a. 1843). doc. -ec. 802. Misia învăţătorului primar mi se pare cea mai povăroasă. Brezoianu, î. 95/5, cf. Polizu_ — Pl. : povăroşi, -oase. — Povară + suf. -os. POVĂRÎTŞC s. n. v. povlrşuc. POVĂSTÎ Vb. IV v. povesti. POVĂŢ s. n. v. povafă. POVĂŢA vb. I v. povăfl. POVĂŢÂR s. m. (învechit, rar) Conducător; îndrumător, călăuzitor; ghid, călăuză. [Uriaşul] sâ pr/eea cu povăţariul mieu. Dosoftei, ap. tdrg. — Pl. : povăţari. — Pqvaţă + suf. -ar. POVĂŢAt, -Ă adj. (învechit, rar) Care s-a lămurit, s-a edificat. Dinlr-acestea povăţat să suia cătră rf[u]m-[ne] dzăiasca nălţîme. Dosoftei, v. s. noiembrie 178?/22. — Pl. : povăţaţi, -le. — V. povăţa. POVĂŢĂT6R s. m. (învechit) Călăuză, ghid, Po-veţitori orbi sînt orbilor. N. test. (1648), 20r/20. La acel drum... ne trebuie povăţători. Dosoftei, v. s. octombrie 96r/13. — Pl. : povăţători. — Şi: poveţitor s. m. — PoVăţa + suf. -ător. POVAŢÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) 1. A povăţui (1). Doamne. . . povăţadză-mă pre cărare direaptă. Dosoftei, ap. gcr i, 248/9. Cu sveatul tău deresu-me-ai (povăţatu-m-ai d). psalt. 145. (A b s o 1.) Den zgăul maicii meale am povăţit (a m călăuzit-o b 1938). Biblia (1688), 3761/30. ■$> F i g. Pre toţi îi învaţă.şi-i povăţeaşte această... cărţulie (a. 1685). bv i, 276. + A guverna, a clrmui, a conduce. Împăratul... au făcut-pre el a fi mai mare şi a povăţi împărăţia. Biblia (1688), 3592/20. 2. A conduce, a călăuzi pe un drum, într-un loc, la cineva. Mearsă la muntele Olimbului... şi i-au arătat aceaia ce-lpovăţa. Dosoftei, v. s. ianuarie 23r/23. Povăţeaşte norodul acesta la locul care ţe-am zis. Biblia (1688), 73V54. — Prez. ind. : povătesc. — Şi : povăţă vb. I, povefi (gcr i, 111/4) vb. IV. — V. povafă. POVĂŢUÎ vb. IV. T r a n z. 1. A da un sfat, o îndrumare, o povaţă (2) In legătură cu luarea unei hotărîri (într-o situaţie dificilă), în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea unui scop etc.; a călăuzi, a îndruma; a sfătui; a îndemna ; (învechit) a povăţi (1). Athinei nu-i lăsa pre ioni să să rădice din loc, nici lăsa pentru ceia ce sînt din neamul lor să-i povăţuiască alţii cu sfatul. Herodot (1645), 506. L-au făcut... mai mare între toţi apostolii, să-i povăţuiască (a. 1699). gcr i, 329/12. S-au făcut a-l povăţui şi i-au tăiat capul, anon, cantac., cm i, 134. Trimetea oameni şi scrisori la Barbul săr-dariu, învăţîndu-l şi povăţuindu-l in ce chip să umble. R. Popescu, cm i, 504, cf. 379. El iaste carele să poartă într-însul şi-l povăţuiaşte pre dinsul (a. 1775). gcr ii, 107/33. Voi... nu sînteţi vrednici a povăţui pre prunci. Petrovici, p. 51/6. Învăţătorii mei... mă povăţuiau cum să cîştig bogăţii. Marcovici, c. 18/20. Evropeii... să îndeletnicesc a-i îmblînzi ... povăţuind-o cătră dreaptă cunoştinţă. Drăghici, r. 39/32. Iubite Ghica, astăzi a venit doctorul la mine şi m-a povăţuit să nu mai stau act, unde nu-mi prieşte aerul. Bălcescu, ap> Ghica, a. 610. Domnul Dumnezeu să ie povăţuiască. Negruzzi, s. i, 162. După ce povăţui părinteşte. pe slujnicar, îi dete libertatea. Filimon, o. i, 398. Femeile au cîte un drăcuşor care le povătuieşte. Alecsandri, t. 298. Harap Alb se aruncă... în groapă, după. cum îl povăţuise Sfînta Duminică. Creangă, o. 100. Una o povăţuieşte pe doamna să se păzească pe drum de răceală. Caragiale, o. i, 81. Pe drum calul... o povăţui ce să facă. Ispirescu, l. 16. Eu te povăţuiesc prieteneşte să-ţi cauţi de treabă. D. Zamfirescu, v. ţ. 186. Nu e zi să nu-i povăţuiască, aşa, care ciim pe unde-i întîl-neşte. Gîrleanu, n. 130. Bătrînii se grăbiră să-l povă-ţuiască la fel. Rebreanu, r. i, 102. M-a povăţuit... şi mi-a dat un răvaş pecetluit către un negustor. Galaction, o. 77. A avut cine să mă povăţuiască, să mă înveţe? Sadoveanu, o. ii, 503. Eu vă povăţuiesc... să 13247 POVĂŢUÎ - 1168 - povăţuîrE mergeţi la Islaz. Camil Petrescu, o. ii, 158. Te povăţuiesc să fii calm. Stancu, r. a. iv, 103. Alţi ingineri ne-au povăţuit... să însămînţăm benzi inerbate. Scîn-teia, 1961, nr. 5 332. N-a vrut nici în ruptul capului să-şi facă două odăi de zid, după cum l-a povăţuit celălalt. v. rom. octombrie 1963, 27. Milostivul D-zeu să vă povăţuiască cu sfatul, pop., ap. gcr ii, 316. Dracii ... povăţuiesc pă oameni la rele. şez. iii, 77. (R efl. pas.) Sufletul pruncilor întărindu-se... trebuie să se povăţuiască. Petrovici, p. 165/2. (Refl. r e c i p r.) Povăţuindu-să înţelepţii au alcătuit pravile. Pravila (1814), x/18. Cu un mijloc oarecare din ochi se povă-fuiau. Pann, e. i, 116/9. <0> F i g. Trupul omenesc un cap are Care poartă şi povăţuieşte Toate celelalte mădulare. Budai-Deleanu, ţ. 340. Virtuţea... la tinereţe ne povăţuieşte cum să ne ferim de ghimpii desfrînării. Marcovici, c. 4/25. Aceste cîntece... îl povăţuiau cătră cunoştinţa sfintei pronii. Drăghici, r. 48/2. A ta faţă... C-o căutătură blîndă de amor povăţuită... A zîmbit. Conachi, p. 100. Aceste idei şi simţiminte povăţuiră toate revoluţiile. Bălcescu, m-, v. 397. (A b s o 1.) Nenorocirea unui număr grozav de fiinţe... povăţuieşte pe tot minutul a nu-ţi pierde vremea în ză-. dărnicii. Marcovici, c. 51/7. Singur instinctul sau mintea povăţuieşte. Conaciii, p. 292. (R e f 1.) [Clinele] numai de o pofiă lacomă să povăţuie. Drăghici, r. 147/20. Tot cursul vieţii voastre vă veţi povăţui de buna cugetare, id. ib. 157/10. efl. pas. (Cumu- lează şi ideea de condiţionare) Sămănătura se povăţuieşte de timp, cu toate aceste cu cît cineva va sămăna mai timpuriu, cu aiîta plînta va creşte mai bine. I. Io-nescu, c. 17/12. 4 (învechit) A guverna, a cîrmui, a conduce. Se rugă lui D[n]mnezeu... ca să poată povăţui norodul cu dreptate. Calendariu (1814), 124/13. Împărăţii alcătuite de robi, şi povăţuite de nişte tirani. Beldiman, n. p. ii, 63/24. <0> Intranz. Ieşi tu şi tot norodul tău căruia tu povăţuteşti. Birlia (1688), 47V13. + (învechit, rar) A învăţa, a iniţia. Din cînd în cînd însă un pustnic vine pe la ele de le povăţuieşte cele sfinte. Ispirescu, l. 29. 2. (învechit) A conduce, a călăuzi pe un drum, într-un loc, la cineva. Militianii, pre cîţi perşi mergea acolo, îi povăţuia pre căi de iarăşi cădea. Herodot (1645), 506. Atuncea, cunoscîndu-l straja, îşi ceru iertăciune şi-l povăţui la împăratul. Maior, p. 45/8. Pom-pilie... însuşi au povăţuit-o la locul acesta. Beldiman, n. p. i, 14/12. Mă povăţuiră înlăuntru palatului lor. Gorjan, h, i, 138/14. Oştile române întimpinară pe turcii ce povăţuiau acel convoi. Bălcescu, m. v. 86. Mergi de povăţuieşte pe oamenii noştri la locul destinat. f (1870), 195. Dumnezeu... m-a povăţuit de-am nimerit la casa d-tale. Creangă, p. 288. Eu voi să merg la împăratul cel mare... şi-mi trebuie pe cineva care să mă povăţuiască, Ispirescu, l. 16. Orb pe orb povăţuind cad amîndoi în groapă. Pann, p. v. ii, 4/12, cf. Zanne, p. ii, 655, 656. (R e f 1.) După stele să povăţuieşte neş-ţine într-această lume? Tîmpeanul, g. 62/8. <0> F1 g. Fazile luminei îi povăţui a afla patrarile ei. Săulescu, hr. i, xii/20. In întunerecul nopţei de sunet povăţuită, Leoaica mînă, goneşte pe ciuta cea îngrozită. Conachi, p. 269. (R e f 1. p a s.) Aceste sînt temeiul a toată învăţătura. .. prin carea se povăţuiaşte mintea pre calea sa. Petrovici, p. 136/18. (R ef 1.) Se povăţui cătră cercetarea adivărului, a dreptului. Săulescu, hr. i, 37/16. + (învechit, rar) A sprijini, a susţine (în mers). Şchiopăta dintr-un picior, de cătră Haricliia uneori fiind povăţuit de mina. Aethiopica, 9v/8. + I n t r a n z. (învechit, rar) A indica, a îndruma, a arăta. Gheo-grafia... povăţuieşte pe unde urmează de a călători cineva dintr-un loc intr-altul, Drăghici, r. 7/24. 3. (învechit; complementul indică unităţi militare) A comanda, a conduce. Oastea cea uşoară a moldovenilor o povăţuia Bernovski. Şincai, ap. ddrf. Corcodel pe dînşi avea poruncă Să povăţuiască în rînduială. Budai-Deleanu, ţ. 97. Atanase... tabia povăţuie. Beldiman, ap. gcr ii, 245/2, cf. Clemens. Infanteria cea povăţuită de cătră prinţul Garceacof.... ucidea pe toţi cii ci nu s-au puiuţ mîntui la întîia lovire, ar (1829), 342/16. Sigismund... trebuia... să întîmpine oştirea turcească ce însuşi sultanul povăţuia în Ungaria. Bălcescu, m. v. 234, cf. 107, ddrf. O I n-t r a n z. Dorirea ce avea a povăţui în oaste îl face ca să uite a chema întru ajuioriu. Beldiman, n. p. i, 101/21. 4. (învechit; complementul indică vehicule, mecanisme) A conduce, a dirija, a. manevra. O corabie de o formă streină şi povăţuită de nişte oameni cu o figură nemaivăzută, ist. am. 42r/l. înţăleplul Brut povăţuia căruţa prinţipeasei. Beldiman, n. p. i, 83/2. Intr-o zi a anului fac ca la o sărbătoare pompe şi ţîrmo-nii împăratului, cînd singur povăţuieşte coarnele plugului spre îndemnul supuşilor săi. Mumuleanu, c. 8/11. 5. (învechit) A impune, a ordona; a hotărî, a da dispoziţie. Puindu-i condeiul în degete, i-a povăţuit scrierea hatişerifului de moartea tătîne-său. Văcărescul, ist, 265. îşi arătă cruzimea sa asupra creştinilor, povăţuind călcarea capitulaţiei şi jupuirea de viu a viteazului... Bragadini. Bălcescu, m. v. 104. Unii din capetele armatei, între cari şi Piccolomini, povăţui atunci a drege castelul Sîn-Giorgiu. id. ib. 182. — Prez. ind. : povăţuiesc şi (învechit şi regional) povăţui. — Şi : (Învechit) ţioveţui vb. IV. gcr ii, 90/11. — Povaţă -f suf. -,ui. POVĂŢUIAlĂ s. f. (învechit) Povaţă (2). Ea intră-n herghelie... Zicînd lui Dan ce-n treacăt îi dă povăţuielile: ,,Moş Dane l tu cu-a tale şi eu cu ale mele!“ Alecsandri, Poezii, 287. — Pronunţat: -ţu-ia-, — PI. : povăţuieli. — Povăţui + suf. -eală. POVĂŢUÎRE s. f. (învechit) 1. Faptul de a povăţui (1); p. ext. povaţă (2). Să nu greşim niceo-dată în laude, în sfătuiri, în răspunsuri, în povăţuiri, nici mai mult nici mai puţin declt să cuvine a cuvînta. Molnar, ret. 10/14, cf. 13/6. Aceasta era îngerul Domnului triimis pentru povăţuire şi îndreptare (a. 1808). gcr ii, 199/3. Vă dau voauo aicea, învăţătorilor, numai o povăţuire. Petrovici, p. 215/5. O ţigancă bătrlnă... era trimisă de socru-său pentru buna povăţuirea ei (a. 1816). Iorga, s. d. vii, 17. Povăţuirea logofătului Belu spre răutăţi. I. Golescu, în pr. dram. 61. Iar Elena, supt povăţuirea mumei sale, creştea în frumuseţe şi în haruri, ar (1830), 15a/49. Puteai a-i da bune povăţuiri şi sfaturi. Drăghici, r. 44/21. Eu rămăsei aci, aşteptînd mila cerului şi povăţuirea sa. Gorjan, h. iv, 120/17. Căşlaru mi-au dat povăţuire ca să zbat tăriţele. I. Ionescu, c, 228/22. Slăbuţă nădejde şi ieftină povăţuire. pr. dram. 128, cf. Conachi, p. 296. Stib povăţuirea unui părinte învăţat, deosebitele ţări pe unde trecea era ca o carte deschisă dinaintea ochilor săi. Negruzzi, s. ii, 142, cf. Polizu. Prietene, mai ţii minte acele povăţuiri Care-mi dai la ale mele Trecute nemulţumiri? Alexandrescu, o. i, 185, cf. 182, lm. Sînt... furişate... o mulţime de noţiuni istorice, de povăţuiri înţelepte şi de fapte interesante. Odorescu, s. iii, 11. El era şi trebuia să rămînă sub scutul şi povă-ţuirea mea. Slavici, n. i, 165, cf. 19, ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade. F i g. Sfatul şi povăţuirea ce le-a dat mustrarea cugetului. Pravila (1814), x/21. Să lasă fără socotinţă în voia povăţuirilor inimii safe. Marcovici, d. 7/27. Supt povăţuirea minţii sale, el au hotărît a călători prin cele mai politicite staturi a Evropii. Asachi, i. 244/1. O numeşte testamentul lăsat de către strămoşi strănepoţilor, ca să le slujească de tălmăcire vremii de faţă şi de povăţuire vremii viitoare. Kogăl-niceanu, s. a. 49. + S p e c. Lucrare literară care conţine sfaturi, îndemnuri, poveţe (2). Pilde, povăţuiri... şi poveşti... dă... lordache Golescul (a. 1830). gcr ii, 255/4. 2. Comandă; conducere. Cf. povăţui (3). Petre-cînd atîte mări supt povăţuire lui Ahileu, pentru ca să dezrădăcinăm cetate Troadei (a. 1750 — 1780). gcr ii, 82/25. Ungurii, sub povăţuirea lui Huniadi, s-au dus In Vlahia. Şincai, ap. ddrf. I se dă oaste împărătească 13249 povĂŢuifcm — 1169 — POVELt 5 sau S mie supt a lui povăluire. Dionisie, c. 189, cf. 234. Peceialalţi îi trimite înaintea samnenilor supt povă-ţuirea acelui mai bun ghenăral. Beldiman, n. p. i, 90/9. 3. (Fiz.) Ductilitate. Povăluire de la materie... feste] uşurinţa care are materia de a putea să fie întinsă în lungime■ şi lărgime. Amfilohie, q. f. 45r/3. — Pl. : povăţuiri. L — V. povăţui. POVĂŢU1T6R, -OARE subst. 1. S. tn. şi f. (Rar la f.) Persoană care povăţuieşte (1); Îndrumător, călăuzitor; sfătuitor; sfetnic; (Învechit) povaţă (1). Tu eşti povăţnitbr la casa împăratului şi bine ai socotit de toate. Herodot (1645), 285, cf. gcr i, 274/24, Can-temir, i. i. ii, 326. Mai nainle de judecata aceea, nu mă uita pre mine robul tău, povăţuitoriul meu. Antim, ap. gcr ii, 17/22. Pre tine, povăţuitoriul tuturor rătăciţilor, .. . cinstim. Mineiul (1776), 129rl/36, cf. Beldiman, e. 1/16. Fii de acum înainte singurul meu povă-ţuitor pentru rămăşiţa zilelor mele. Mabcovici, d. 2/4, cf. id. c. 9/21. N-avem nicidecum pretenţia a fi priviţi ca nişte.. . povăţuitori. Negruzzi, s. i, 337. Cugeta... la ce are să ajungă el fără tată şi fără povă-ţuitor. Ispirescu, u. 21, cf. ddrf, Barcianu, Alf.xi, w. Deoarece însă rolurile de povăţuîtor îl măguleau, st sili să găsească un sfat bun. Rebreanu, i. 110, cf. Şăineanu, D. u. <0> F i g. Cine aleargă neînfrînat şi are povăţuitoriu nădeajdea, întîmpină ceasul cel după urmă al vieţii sale şi cade. Antim, ap. gcr ii, 6/1. (Adjectival) Rîndul aceştii Cărări mici povăţuitoare prt fapte bune ea învaţă (a. 1685). bv i, 276. In om două sînt stăpîne puteri împărăţitoare: Una ca să zădă-rească, alta povăţuiloare. Conachi, p. 276. 2. S. m. (învechit) Călăuză, ghid (pe un drum, intr-un loc, la cineva). Cf. p'ovăţui (2). Jaste trebuincios povăţuitoriul la un călătoriu ce va să treacă prin locuri pustii, prav. cond. (1780), 42. Iubitule mufiloriu, La capişle vrînd a mergt, fii-ne povăţuitoriu. Beldiman, o. 31/7, cf. lb. Eu aseamăn a mea start' cu a unui călător Care neştiindu-şi calea, fără povă-ţuitor, Se opreşte. Alexandrescu, o. i, 177, cf! Şăineanu, d. u., cade, dn. 3. S. m. (învechit) Conducător; căpetenie, şef; comandant. Cf. povăţui (3). Pre acesta la puteare d[o\mnească l-ai rădicat,.norodului povăţuitoriu fiind. Biblia (1688), [prefaţă] 7/41, cf. 1292/53, Pe urmă, neputînd încăpea... într-acei cîmpi, s-au împrăştiat cineşi cu povăţuitorii săi în alte părţi de lume. N. Costin, let. i, 57/17. [JefuitoriiJ era supt 3 povăţuitori (a. 1782). gcr ii, 127/23. Domnii generali... era într-aceia vreme povăţuitori ţinutului Bucovinei (a.. 1793). Uricariul, vi, 165. Iulian... fu făcut mai mare povăţuitoriu în locul lui Cornelie Fuscu. Şincai, hr. i, 2/13, cf. 2/7. Din lăuntru chivernisea împărăţia neşle intriganţi eunuci cu neplinită lăconiie; din afară o apăra cei mai lepădaţi povăţuitori de oşti. Budai-Deleanu, lex. Am poruncit la toţi credincioşii şi povăţuitorii şi la ţoale căpeteniile a tuturor oştilor... să se scoale. Dionisie, c. 172. S-au adunat povăţuitorii meşterilor cei mari. id. ib. 227. Povăţuitorul lor, înfricoşatul Atila, au supus toate ţările de la rîul Volga păn la apele Rin. Asachi, i. ii/9. <£ Povăţuitoriu de lunuri = artilerist. N. Costin, ap. Puscariu, l. r. i, 374. — 'Pronunţat: -ţu-i-, — Pl. : povăţuitori, -oare. — Povăţui + suf. -tor. POVĂŢUIT ti RĂ s.f. (învechit) Povaţă (2). Nici o povăţuitură, nici un ajuloriu, nici... o‘luminare avem de la pămînleanii noştri. C. Cantacuzino, cm i. 7. — Pronunţat : -ţu-i-, — Pl. : povăţuituri. — Povăţui + suf. -tură. POVĂZ subst. v. podvadă. POVĂZNÎŢĂ s. f. (Ban. şi prin Olt. ; mai ales la pl.) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate cîte două cruciş, care se aşază de o parte şi de alta a unui acoperiş de paie1, a unei clăi de fin etc. pentru a le face să reziste Împotriva vîntului, furtunii etc. V. mar tac (1 e), p a n z ă, p ă h u i e1 (3), p ă-uşă, păuză (1), păianjen (3), p o z m ă1. Cf. Vîrcol, m., L. Costin, or. băn. ii, 158, chest. ii 258/12, alrm sn i h 94/2. După ce facem claie, punim nişte povasniţă pe ia casă n-o ie vîntu..., nişte crenge taiate din pădure, gl. olt. — Pl. : povăzniţe. — Şi: povasniţă, povazniţă (L. Costin, gr. băn. ii, i58, chest. ii 258/12) s. f. — Etimologia necunoscută. POVEARĂ s. f. v. povară. 1‘OVEASTĂ s. f. v. poveste. POVEASTE s. f. v. poveste. POVEDfl vb. IV. 1. R e f 1. (învechit şi regional) A se pleca (A II); a-şi pierde echilibrul; a merge clătinîndu-se, gata să cadă. Impensu plecaiu-me a cădea(măpovediu să căzu d). psalt. 248. Băieţii... se povidesc pe drum de lene. Arhiva, ii, 326. Sara sînt veseli, ehefăluiţi şi se povidesc în toate părţile, i. cr. iii, 221. + (Regional) A nu mai putea, a cădea de oboseală. Cf. Scriban, d. 2. T r a n z. (Regional; despre lacrimi, sînge etc. ; complementul indică oameni) A podidi (I). Cf. Barcianu, ddrf, Alexi, w„ tdrg, cade, şez. v, 118. Sîn-gele mi-i povidea, Şi pe toţi mi-i ucidea, pop., ap. cade. + Tranz. f a c t. (învechit) A face să podidească (1) (lacrimile, sîngele etc.). O, moarte... Uită-te dt vezi ce lacrimi în lume ai povedit. Conachi, p. 53. Vezi acest norod de zîne, mi-au zis prea iubita mea, Trecînd cu o repejune ce lacrimi îmi povedea. id. ib. 181. — Prez. ind. : povedesc. — Şi : povidf vb. IV. ■ — Din ucr. nosecTH, -Befly. Cf. p o b e d i. POVEDÎ* vb. IV v. poliedi. POVEDÎT, -Ă adj. (învechit, rar) învins ; asuprit. (Substantivat) întăreşti pre cei povediţi. Dosoftei, mol. 85. — Pl. : povediţi, -te. — V. povedi*. POVELEAlVIE, s. f. v. povelenîe. POVELÎNIE s. f. 1. (învechit) Ordin (1), poruncă (1); dispoziţie; lege; regulă. Poveleaniia (dzisa h, poruncă d) lu Israil iaste, şi giudeţul Dzeului lu Iacov. psalt. 168. Voinicii amu după poveleania lor luară Pavel. Coresi, l. 116/1, cf. id. ps. 223/12. Bu-cură-te arha[n]ghele Mihaile, că e poveltnia sf[t)ntului d[u]A. (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 314/16, cf. T. Papa-hagi, c. l. Povoleniile date cu titlu de mulţămite... la deosăbite persoane vădesc îndestul nefolosinţa acestei măsuri (a. 1835). Uricariul, viii, 132, cf. tdrg, dhlr ii, 523, Scriban, d. 2. (învechit, rar; în forma povolenie) Permis (1), autorizaţie. A-şi lua povolenie de slobodă trecere. Bo-letin, f. (1833), 1742/7. — Pl. : povelenii.' — Şi: poveleânie, povolenie s. f. -- Din slavonul ni&eA'feH»«. POVELÎ vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit) A porunci (1), a ordona (2); a dispune; a decide, a hotărî. Se lande numele lu D[u]mnedzeu că acela dziseşi fură, ace[la] poveli şi se tocmiră, psalt. hur. 124r/24, cf. 27r/3. El poveli (a poruncit b 1938) şi feceră-se. psalt. sch. 477/11. El dzise şi fu,, el poveli şi zidiră-se. Coresi, ps. 80/7, cf. 401/4, ddrf, tdrg, dhlr ii, 524, Scriban, d. — Prez. ind. : povelesc. — Din slavonul nogeA-feTH. 15 — c. 1901 13262 POVELIRE — 1170 — POVESTE POVELÎRE s. f. 1. (învechit) Acţiunea de a p o-veli şi rezultatul ei; poruncă (1), ordin (1); dispoziţie. Povelire puse şi nu va treace. psalt. sch. 477/11, cf. psalt. 306, Coresi, ps. 401/6. 2. (învechit, rar) împuternicire dată cuiva intr-o funcţie. Şi, după povelire, fiind pajoră gătită, o pune în mijlocul bisericii cu capul spre apus. Gheorgachi, cer. (1762), 303. După aceasta să săvîrşaşte şi ceilaltă orînduială a pooelirii, după canoanile sfintei bisearici. id. ib., cf. 208. — PI. : poveliri. — V. poveli. POVI-XÎŞCĂ s. f. (Regional) Vas In care curge mustul, cînd se storc strugurii (Ineu- Arad). alr ii 6 132/64. — Pl. : povelişti. — Etimologia necunoscută; POVELÎT s. n. (învechit, rar) Poruncă (1), ordin (I); dispoziţie. Puse-le în veacii şi veacul de veacu povelil poloji-se şi nu va treace. psalt. hur. l24r/25. — V. poveli. POVERfiL s. m. (Regional) Diminutiv al lui p o-var (Jina —Sebeş). L o c. adj. (învechit) De poveste = care serveşte ca mărturie că aşa s-au petrecut faptele; (unicul) rămas în viaţă.ca să relateze un fapt; nici unul, nici de să-mînţă. Ceelaltă oaste leşească, toată au căzut în robie la tătari, şi mai mulţi s-au înecat în Prut, cît abia de au scăpat cineva de poveste. M. Costin, let. i, 230/24. De ar fi nimerit cît foc slobozie, n-ar fi mai ramas nici la turci, nici la moscali, om de poveste. Neculce, l. 243. A două zi nu s-au văzui pre acolo turc de poveaste. Muşte, let. iii, 39/1. •£> E x p r. (Popular şi familiar) A sta (sau a se apuca) de (sau Ia) poveste (ori poveşti) sau a se pune la poveşti ori a sta (ori a umbla) în poveşti (sşu de-a poveştile) = a sta de vorbă (îndelung ori ,prea mult) cu cineva, a vorbi cu cineva (ori între ei) despre tot felul de lucruri (mărunte, personale). M-am oprit în drum şi-am stat de poveşti cu el. Coş-buc, b. 214. V-aţi pus iar la poveşti? Eftimiu, î. 71, cf. dl, dm. La fîntînă-ntre aveze, Se-niîlnesc două neveste Şi s-apucă la poveste. Bibicescu, p. p. 75. Stau de poveastă. alr i 1 322/35. Stau la poveşti, alr sn ■v h 1 390/235, cf. a iii 2, mat. dialect, i, 88. (Popular şi familiar) A ajunge (sau a îi, a se face, a răni ine etc.) de poveste ori (învechit) a fl Intru poveste = a ajunge (sau a fi, a deveni etc.) cunoscut, renumit, vestit (mai ales prin fapte reprobabile); a-i merge vestea, a,i;se duce pomina; a se face de rîs. Mari împăraţi şi vestiţi?... acum d-abia au nume! Le-au rămas de povecisie. M. Costin, , ap. gcr i, 203/37. Vei fi.... întru tîlc şi pildă şi poveaste la toate limbile la care te va duce D[o]m/îu/. Biblia (1688), 1462/40. Iară acum copiiz şînt eu lor şi de poveaste mă au. ib. 3752/9. Nu era să se facă de poveste amîndoi ca să-i rîză. Pann, ş. ii, 37/25, ,cf. id. p. v. ii, 144/18, iii, 128/14. Iar întîmplările lor au rămas de poveste şi vor rămînea în veacul veacului. Ispirescu, l. 145, cf. 64, 137- Vede războiul ajtţns de poveste prin lume. Coşbuc, ae. 22. Ai să ajungi de poveste cu nervii ăştia ai tăi. Camil Petrescu, ţ., i, 239. Păi să meargă, altfel ie faci de poveste. Dayidoglu, m. 11. (Cu schimbarea construcţiei) S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de protopop? Hasdeu, r. v. 34. Pe mihe-o să mă laşi Pe-o proptă a gardului De povestea satului. Balade, ii, 222. (Popular) A-i merge (sau a. 1 se duce cuiva) vestea şl povestea = a deveni foarte cunoscut printr-un fapt sau printr-o păţanie, a i se duce faima. Cf. Zanne, p. v, 510. De aici înăinte nu le-au mai venit peţitori în casă, că li se dusese vestea şi povestea în toate părţile că-s oameni hărţăgoşi. Sbiera, p. 253. (învechit) A fl de poveste şi de veste = a fi demn de povestit, de ă deveni renumit. Ce poate fi de poveaste Ca aceasta şi de veaste? Dosoftei, ps. 13/17. (Familiar) Nici poveste = nici vorbă, nici pomeneală, nu mai Încape vorbă; nu e adevărat. Cf. dm. (învechit) A nu zice nici vorbă, nici poveste = a nu spune nimic, nici un 13273 POVESTE — 11« POvfiSTE cuvint. Tăcură nezicînd nici vorbă, nici poveste. VicX-rescul, ist. 263. + S p e c. (Astăzi rar) Relatare, expunere a unor fapte, întîmplări, evenimente Istorice (în ordinea lor cronologică). V. .cronică, letopiseţ. Mulţi scriitori s-au -nevoit de au scris rtndul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pre urmă şi bune. şi rele. Ureche, l. 57. Scriitorii cei străini, pre lingă poveştile sale, n-au trecut cu .pomenirea şi de lucrurile ţârei noastre,. Moldova. M. Costin, let. i, 286/22. Mai aduce Topeltin In poveaste şi pe un Ioann Zamoski. C. Ca.ntacuzi.no, cm i, 37. In cancelariile domneşti..., româneasca... devenise limba în care de aici înainte se- însemna povestea trecutului. Iorga, l..i, 414. + (învechit) Tradiţie orală. Şi ei au scris mai mult den basne şi, den poveşti, ce au auzit unul ele la altul. Ureche, .‘ap. gcr i, 69/18. Simion Vodă, precum a rămas din om în om în.ţeară poveste, a murit otrăvit de cumnată-sa. M. Costin, let. i, 227/22. 2. (De obicei urmat de determinări în genitiv) Istoria sau povestirea vieţii, a faptelor, a Intlmplărilor cuiva ; firlil (relatat al) vieţii cuiva; fapt, întîmplare sau şir de Întîmplări survenite în viaţa cuiva, (regional) p o-vestitură (2). V. păţanie. Povestea lui Adam şi a Evei (a. 1600—1625). gcr i, 63/20, cf. Simion Dasc., ap. gcr i, 143/4. De voie, de nevoie spusă poveast-ea sa. Dosoftei, v. s. octombrie 44r/35. Mai apoi le-au spus şi poveste[a] vulturului (a. 1692). gcr i, 298/11. Poveste de f olos a lui Alexie, omul lui .Dumnezeu (a. 1760). id. ib. ii, 67/29. Aflînd de poveastea copilului, mearseră la igamenul, cerşind... să lei spuie pre fiul lor. Mineiul (1776), ■ 5?v2/36. Cu vrer.ea lui Dumnezeu începui a scrie de viaţa şi povestea şi lucrurile marelui împărat Alexandru Machedon. Alexandria,(1799), ap. gcr ii, 166/4. Am trăit cînd am trăit bine, acum povestea mea s-a făcut. Şincai, hr. i, 16/8. De trei zile îşi spune povestea vieţi-ntrege. Eminescu, o. i, 88. In vremile de demult..., fiecare îşi spunea povestea întîm-plărilor sale în bătăliile cu turcii. Marian, na. 247. De cîte ori am spus povestea lui Alisandru Machidon. Goga, p. 21, cf. 31. Şi ei au avut povestea lor, pe care flăcăii şi felele de pe valea aceea o spuneau cu drag. Bcjor, s.. 32. Povestea lor, a celor de acasă, fusese scurtă. Bassarahescu, v. 154. Sfîşiat.de moartea iubitei., povesteşte amicilor la o masă banala şi dureroasa lui poveste. Gala.ction, a. 84. Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? Be-niuc, v. 23. Se ivi şi... o sexagenară oxigenată... a cărei figură lătăreaţă .. . purta în cuie şi priviri o întreagă poveste. Vinea, l. ii, 306, cf. v. rom. aprilie 1963, 145. Aceasta este povestea sărmanului lăutar, Şerban. şez. xii, 40. -0> F i g. Marea de ce-şi cînt'ă povestea sa? Delavrancea, s. 71.' Doar povestea şlr.e-şinilor să mai aude îndrugîrid atîta melancolie: id. t. 88. Noaptea-ntreag-o să-şi murmure Apele povestea lor. Coşbuc, p. i, 316. Puţini oameni... nu ştiau1 povestea nucului, v. rom. aprilie 1955, 148. 3. Ceea ce se discută, se relatează, ceea ce se povesteşte (1); p. e x t. întîmplare, fapt; eveniment; chestiune, problemă. Iară de poveştile aceastea de toate scrisu-se-au noauo Hrislos. Coresi, ev. 425. De această poveste nimica nu scrie cronicarul leşescu. Ureche, l. 108. I-au şi vinii mazilia, pentru ’povestea unei cărţi ce au scris el la hanul tătărăscu. Neculce, l. 37, cf. 139. Au trimis soli şă vază ce iaste povestea; de vine cu oşti mult?. R. Popescu, cm i, 325, ci. Muşte, let: iii, 16/32. Popîrda nu l-a întrebat, cînd a cumparat, pentru care poveste arată Sirghie o carte şi de lă Mihai Voievod (a. 1729). Uricariul, xxii, 409. Şezînă cîteva ceasuri..., au avut vreme de au vorbit toată povestea cu Ghimbrucciu (sfîrşitul şec. xviii). let. iii, 258/5. Mai departe, tot povestea cea veche: ştiau oamenii cum să facă, dar nu făceau. Slavici, n. i, 14. Poveşti pier-dute-n haosul vieţii. Vlahuţă, o. a. i, 76. Ei o poveste foarte nostimă cu telegrama aceasta> C. Petrescu, a. 295. Toată povestea s-'ă terminat repede. Sahia, ■ n.> 92. Sfatul nu s-a sfîrşit cu această poveste. Sadoveanu, o. xi, 390. Toată povestea,de care ta arăţi aşa de iritat este că am dansat de cîteva ori cu Oşler. Călinescu, s. 97, cf. Blaga, p. 81. Fusese o întreagă poveste cu mutatul Saf tei în căsuţa ,cea nouă. Camil Petrescu, o., ii; 305. Ce crezi dumneata de toată povestea asia ? Stancu, r. a. iii, 172. E o poveste veche şi pe ţâre n-o ştie nimeni. H. Lovinescu, , c. s. 14. Dar ce legătură are povestea asta cu lucrarea noastră? Baba,nga, i. 192. Bătutu-i-a Dumnezeu Pe popa pentr-o poveste, Pe birău pentru neveste. Jarnîk-Bîrseanu, d. 467. ^Expr. (Popular şi familiar) Ce (mai) veste-poveste? sau ,(rar) ce veste? ce poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? ce ştii nou? Ia spune-mi.ee mai nou? Ce veste? Ce poveste? I. Văcărescul, p. 354/30. Amin-ieri, ce mai veste-poveste pe la dv. ? Caragiale, o. vn, 178, ci. cade. Ce mai veste-poveste? cum o duceţi? Sadoveanu, o. i, 398, cf. Pamfile, c. 50. (Popular şi familiar) Aşa e (sau fi e, ţi-a fost) povestea = (adesea interogativ) aşa stau lucrurile, asta e situaţia. Iaca ! rîzi I... Aşa. ţi-i povestea? ... Ei! las că.te-oi face eu să rîzi pîn-îi plînge. Alecsandri, t. §39.' Să-ţi arăt eu onoru, măi badeo, dacă-i aşa povestea, conv. liţ. iy, 320. Dacă ţi-i aşa povestea..., apoi stai c-ăvem de furcă împreună. Gane, ap/ cade. EI aşa mi ţi-a. fost povestea? zise el încetişor.' Ispirescu, l. 377. Să ştii, tu, vecină, bine, C-aşn-i povestea cu mine. Jarnîk-Bîrseanu, d. 278. * 4. Specie în proză a epicii populare cu acţiune, în-timplări, personaje etc. fabuloase (transfigurate din viaţa reală); basm. Acest feali de istorie iaste a babelor, carele spun noaptea poveşti pentru ca să-şi adoarmă copiii. Cantemir, hr. 134. Ş-acum vin pe-al vostru plai Aducînd o dalbă de poveste. Alecsandri, p. ii, 176, cf. id. t. i, 315. îmi adusei aminte de o poveste pe fiare am auzit-o adeseori -pe cînd eram copil. Odobescu, s. iii, 44; Astea ş-altili sînt poveşti bune la şezătoare, seara. Jipescu, ap. gcr ii, 262. Mireasă -blîndă dih poveşti, Nu mai zîmbt. Eminescu, o. i, 117. Moş Nichifor nu-i o închipuire’din poveşti, ci e un 'om ca toţi Oamenii. Creangă, o. 275, cf;. 77, Ispirescu, l. 321. Ci le nu mi-ar spune dînsul Din poveştile cu zmei-l VlaSuţă, s. a.' i, 13. Făt-Frumos cel din poveste, pe cărare, 'la fintînă, Bun ajuns dă Cosînzenei. Beldi-ceanu, p. 58. Poporul se descrie Singur ei pe sine însuşi în poveşti, Coşbuc, p. ii, 135, cf. i, 70. în poveşti, din pămint răsărea un oraş, ca prin farinec. Anghel-Iosif, c. m. ii, 98. De ce nu vrei să le iveşti Din ceaţa vechilor poveşti. Iosif, patr. 59, cf. Pamfile, duşm. 193. Mereu cere'a învăţătorului ba cărţi de poveşti, ba cîte o gazetă veche. Rebreanu, i. 53. ,, Poveştile“ liii Creangă sînt ale lui.;. prin forma dală de el: Ibrăi-leanu, s. 150. Povestea totdeauiia'spune tot ce nu se poate. Eftimiu, î. 22. S-a îmbrăcat sufleteşte în piele» cu solzi a balaurului din poveste. Galaction, o. a. i, 77, cf. id. a. ¡199. Lîngă foc, o babă.......Spune, ca şi alte, .fiăţi, Tot povestea eu Ileana Cosînzedna. Topîr-ceanU) o. a. i,. 87. Am nevoie să-mi spui’, ca unui copil, poveşti care ¡să mă adoarmă. C. Petrescu, î. i, 115. Dădaca ne spunea poveşti cu zmei înaripaţi. Brăescu, o. a. ii, 21, cf. i, 77. Ades poveştile copilăriei îi încălzeau suflatul.,, Sadoveanu, o. i, 253, cf. vn, 478. Intr-o limbă barbara Ţi-aş spune poveşti dintr-o ţară. Ar-ghezi, vers. 185, cf. 287. Ana deschise cartea şi începu să citească o poveste despre un Harap Alb. V. rom. iulie 1953, 13.0, cf. Beniuc, v. 13. Tatăl: spunîndu-mi fmmoase poveşti Şi mama:... c.întînd să mradoarmă. s,. iulie 1960, 47, cf. Sbiera, p. 129. Făt-Frumos , dîm poveaslă. alr i 1 404/79. Poveste bună ,4e, adormit copiii de ţîţă, se spune despre un lucru de necrezut. Zanne, p. v, 511. ^ Fig. Izvoarele ppveştine-au spus Ţesute-n mreji de lună. Pillat, p. 6. <0> (Ca termen de comparaţie, sugerează de ebicei. ideea de superlativ absolut).¡A fost odată ca-n poveşti,.. O prea frumoasă fată, Eminescu, o. i, 167. Am,¡călătorit deci toată ziua străbătînd o ţară ca din poveste, conv. lit. xix, 228. Am văzui pe masa de.marmură o fată lînără„,mai frumoasă ca ioate poveştile mele. Delavrancea, t. 17. 13273 PÔVESTELNld — Îl72 — PÔVËST Noapte lucii pe o lume 'ca^dln poveşti'.'Oirleanu/n>. 243. O să avem o baie ca în poveşti. Sébastian, t: 47. Zări o fată de ţigan Frumoasă ca-n poveşti: Păras-chivescu, c. ţ. 150. Pbthiî de aur şi-azur av di'ihi'rteft'i Creşteau ca-n poveşti: IsANbă', f. l';'-24'■.>'£ o dimineaţă ca-n poveşti. Deşliu, m. 17. Toate nurtţile să se facă aşa, ca-n poveşti, t martie 1962; 20. ‘Şi breşte®.':., ca din poveste de iute.’ReteGanUl, p. i, 14. •+> P. exty-(Rar) Vis, himeră, iluzie. Că te-am văzut o■ clipă, îmi pare o poveste, t iulie 1964, 63. - ' > 5. Fapt, întîmplare, afirmaţife etfc. ’ născocită/ sdor-nită, inventată, neadevărată. V'. ni’î n c i.jină (14); basnă. Ţie visuri şi poveşti deşq.rl‘i ţ-au p'ăr.u’t stri piturile şi n-ai credzui. Varlaam, c. 286'.' Eli şi ospăfiiţ şi domnia lui Vintilă le ţin numai poveste. Şincai, hr. ii, 229/2. Voi povesti lucru cum este Şi vă încAăinţăz că nu-i poveste. Booai-Dêleanu, .f'. 273. Şi mi4 spûrtë-d-tunci poveşti Şi minciuni cu’^ă ia guriţă: 'EbWescîù; •=©. i, 55. . El este preocupat întti de ptoblemfa ’originéi moldovenilor... asupra căţ-ora se strecurase... ç poveste înjositoare, bul. com. ist. ,ii,,117. Altă dată picase în casa bătrînei cu alte poveşti'.' BArbu, p. ţ155, cf. alr sn v h 1 397/886. + (Regional ; în forma‘povastă) Promisiune, făgăduiala mincinoasă (Co'rnereva — Bă ii e Herculane). alr Ï î'327/l’8. 6. (învechit) Cuvînt de învăţătură ; învăţătură ; predică (1). Cuvintele Iu Dumnezeu să fie pururea.lâ poveste şi la propovedarjie. Coresi, ap. DHiM'i-i, 4'67. Poveste la sy[ijn/i’/[e] Paşti (a. 16frl)v'’âèà,*.i,'l*Ml/31, cf. anon. car. ' ' ■ ' 7. (învechit şi regional ; şi în. sintagmele 'povţşffâ vorbei, povestea ăluia,, povestea celuia,„ Zannb, . p..^v, 512) Proverb, zipătoare, . zicală ; maxim^. Este o poj veste latinească de .zice adică : „nu se pphe. numgfc în dar“, M. Costin, ap. (jîpei,„..326. Prpţierburi, ffdiçfè zicale .sau povestea vorbii. Pann, p,. v. i' 1|3„ El rogţi de să plăti Povestea ăluia. id.jb. 10/}6, Cf. colţjr,'» ijţT^ xvii, 41. Ştii, povestea vorbei :^„bfi-ţii.qlbit de zjle^neÿrè",. FiLIMON, ap. TDRG, Cf. ARHIVA,' I,.ţ&7. $> Pgyjţgţfâ clnteculul (sau a ăluia) =ş,cum se zice, vp^ba apeea, cum ;e vorba. Povestea cintecului : Fost-ei lele flfjd ai fost, Dar acum eşti lucm prosi..,.PAN^n-,ţin.y. îi, Ş-apoi, povestea cînlecului : las că erfl #e ifţ Pidtrj. de locul ei, dar era şi îmbujorată Malţ/f.. Crea,N,g|J p. 114. Prinde or.bul, scoate-i ochii,,povestea ălui^Jâpi-rescu, l. 106, cf. Zan,ne, jp. iv, ¿96. *, — Pl. : poveşti şi (învechit,şi r,egional) poveste.(¡$e-gruzzi, s. i, 110), povesti, .(rjegiqnjjl),. pov^şturi '(kxs. SNvhJ 397/886). — §i -.^învechit) p,ove^stc, (re^onaH povésla -.(Densusianu, . ţ. ii. 43, 32.9, alr sn' ii^JV 7^3«* a iii 6), povéstie (bjbl. ,,fil. xi—xiii, ïi,9)„ poveăslif, povâstă (alr i 1 327/18,. AţiR SN iii h_70i5$9^ 8, fv f„. — Din v. si. nos^tcTt, , .. . POVESTÉLNIC, -Ă s. m. şi t, a<4j'. l. '.Sv'rn.; şi'fi (Regional) Povestitor (1) (Caransebeş). L. - 'fcÔfefî’iiV gr. ban. ii, 1S2Î.' 2Va, se diicevpo,vestelnicul. id. ib'. 2. Adj. (Prin Trânsilv.) VoibSreţ, gufaliv.' CiP.' Aiîft sn v h 1 391/235,"com. flin Mora^eni-FÎegîiin, Gl’osaÎr REG. ’ • — Pl, : povestelnici, -ce. — Şi : (regionai)j>ri^isitëliiiç,:-â s. m. şl f„ adj. alr sn V h 1391/235. •" ■ — Povesti -f suf. -alnic. ’ ‘ " * ’ <\s. < POVESTÎ vb. IV. l.Tranz. (Complementul Indică fapte, Intîmplări reale ori prezentate ca1'atare "sau basme, anecdote etc.) A spune,' a expiihe, a1,prezentai a face cunoscut prin cuminte (detaliat şi, de' obiceii într-o desfăşurare gradată); a istorisi, a>relata, i(livresc) a nara, (franţuSzism).',a raconta/ Ce auziţi la ureache povestiţi pren curte.' nZ -test;' ’(16'4‘8), 13v/5, cf. l53r/2. Să-^[i] povestesc Doamne laudele toate..iDo^> softei, p.s. 31/2. Şi pov.esti cel mai mcore peste paharnici vtsul lui cătră Iosif. Biblia (1688), ^O1^-. Alte multe lucruri le povestesc miilţt intr-alt chip de cum ^iînt: C. Cantacuzino, cm i, 11. ElKpovesti pre orînduiala ce s-au făcut pentru'nov (a.vl'698').- gcr i, 320/35. Dupf ă] cîtva ceas au povestit toate cîte au păţit de la^ăludării aceia (a. 1747). id. ib. ii, 41/27. Ri-torica. jcm făcut în fieştecare vreame atîtea prealuminate lucruri îficît nu poate Ifrribă'de om să le povestească. Molnar, ret. '-6/9.ilAri).‘ precep atîta îmbieciune, Ci voi povesti lucru cum este. Budai-Deleanu, ţ. 273. Cîte lucrii'rt să îritîmplă ce nu ne aduc cinste, îmi este ruşine să şi le pâi'test’ebc. Golescu, i. 63. Faptele cele... nelegiuite. . . sînt fcarte de rtişine a le povesti neşiine, Gor-jan^'h. I, 5/19. Fieştecare povestea cîte o mişelie de ale ?m'.'BĂRAC; T.' 42/15. Istoriograful contimporan Walt/ier ne1 povesteşte aci o anecdotă interesantă. Bălcescu, m. ■^'.**124', cf. 102. Cît trăiră tot îl'pomenbră Şi aceasta însuşi ei o 'povestiră. 'Pann, p. v. i, 13/28. A venit să-ţi' povesteiiscă' fapte ce T-a strălucit. Alexandrescu, o./’:i, in. ‘ V-oi ‘povesti eu o întîmplare... dramatică. Â'lfxşandiu, t. ’ i, 296. Toţi îşi povestesc cîte izbînzi au făcut. Odobescu, s. iii, 17, cf. 21. Povestesc ca papăg'alii 'mii de glume şi»poaeţtl. ,-JEMiNţşcu, o. i, 157j -împărăteasa povesteşte poţului său cîLe a pătimit ea. Cbeanigă, > P. ,301,' cf. 94; începu să le popestească şiretenia. > Ispirescu, l. Povesteşte camarazilor nenumăratele lui'' aventuri.' Vlahuţă, o. a. ii, ,214. S*-ar părea că’■ povestesc ceva ¡eomic, dar e adevărat. Deme-trescu,108.1 Ar.fi prea lung să vă povestesc toate greutăţile'.. > cărora' leopunea capăt această neaşteptată propunere. Brătescu^Voineşti, p. 133. Tutungiul po-vestea.tntîmplarea cu lacrimile in ochi. Bassarabescu, v.'!'86■. \:îşt*pe1receaw timpul povestind înUmplări din trecutulx lor. .Brăbscu, o. a. ii, ,138. Mi-a povestit o întîmplare nostimă.> Sadove:anu, o,, xi, 428. Şi-ntr-un plîns cu»'hohote:... începu să povestească,., cum au trăit 'ia' fraţii: Bart;/e. 72* Craiul negru;povesteşte Basmulv- Arghezi, s. p. 124. îi plăcea, să povestească lui ■Felixy'iiot ce i. se întîmplase peste zi. Călinescu, e3o. i; 66j Flăcăii le-au pcvesUtmulte. Camil Eetrescu, o.'ii, 61 ;■ îmi povestiră. cu şarbmulte şi de ipate. Sta^cu, R.fA. i, i95. ii pdvesiea.furios păţania, v. rom. depem-brie 1954, 850 îi povesti o istorioară: ¡despre un prizonier, ib. aprili'e 1955, 155. Şi e mu.sai pînă mîine în zojtipsă le-’povestim totul,-măcar de <*\sut& de ori. S.o-REs'du, u. 121 Şi pri'M lume c-hm plecat, Taina s-.o istorisirii, 1 Mirilih^a s-o ■ povestim. Jarnîh-Bîrseanu, d 5i^':>'Ze-a povestii tocite, \bob"nun\Sr'at, după cum s-ău fosh întimplat* ¿Bişiyţ, pS i277. ' Ş.i .dincoace ei venea, Cătră Ţarii jtomăneasţă, Fapta să ş-p povestească. Baladep ii/ I7t.r-. Tri zile mi-ar păre-un ceas Povestind al: mţpu .necaz.’ folc-tbansilv. i, 171. (F i g.) Codrii negri» aiurează \şv. izvoarele-i albastre. Povestesc ele-n de''ele numai, dragostele■ noastre. Eminescu, o. i, 155, Vin păsiori- .cu. glugă" albăy ..Din fljuie.r povestindu-şi dorul. Goga, p; 16. >La .colţul gurei, cîteva cule uşoare. . . povestesc vapiar un. îndepărtat trecut.. Bassarabescu, v. '¡13%:~Nx>r4i. .u<'povestesc, încet, cîte o întreagă după-a-miază, o singură întîmplare de dragoste. Boc za, c„ o. 5PS Q^expozijie ca aceasta p.o.af e povesti, evoca, sugera... mujţe aspecte, ale transformărilor, revoluţionare din anii noşfci.., contemj?,,, 19jş£„ nr. 845, 6/2. I,nţranz. Moiu.şă.vp povestes/c şi pfiptru ceia ce li-e,drag argintul (a, 1,6^2). oca i, 94/33. Ei povestea de carele fusease pre cale ,şi,cum ţ-au cunoscut pre fl. n* test. (1648), l,0,3T/3p. jj!i -cărţi lăsă njii\un(tţe... din cariie iaste cu cale de, iocmală să povestim .jle. una., Dosoftei,. v. s. oetombrifi £lr/15' tUnii.... zic.să fiţyînsemnatZ)[o]mnul minarea, aceala,!. de carele Iosip povesteşte (a. 1700 — 1725). jşcRi.iţ^ 23/28. întriţ adevăr nu se ştie: numai oamenii aşa povşstescu. Neculce, ap. gcr ii, 32/34. Să povestim şi da patimile. . pdtriii noastre (a. 1782). (5cr ii, 126/22. Istoriile... pb'vestesc peittru un împă-rai 'din familia' acestora. Gorjan, h. i, 1/11. Pe vremea de care povestim, era acest castel foarte tare prin poziţia sa..'Bălcescu, m. v.. 164. Privesc la pînze-ntinse pg margine • de nuri Spuind şi povestind. Bolliac, o. 68. Hai mai bine despre eopilărie să povestim. Creangă, o. 198. Povestea vesel dînsul, Pe cînd-mie-n taină plîn-sut Br.îu din inimă-mi rupea ! Coşbuc, o. ii, 212. Era 13275 POVESTI ----1173' — POVESTIRE vorbăreţ... şi-i plăcea şi lui însuţi cum :■ povesteşte. Rebreanu, i. 134. Mi-au povestit luptătorii... despre acest cimp al Mărăşeşlilor. Sahia, n. il5. Băiatul... povesteşte boierului despre întîmplările lui. şez. (F i g.) La noi de jale povestesc A .codrilor d'âsişuri. Goga, p. 13. Vintul, păsările, codrul,'iama, razele de soare povestesc mereu de tine. Eftimiu, î. 104. Florile povestesc totdeauna desppe dragoste. Barbu, pi' 33’. <0 Refl. Ceea ce poate să pflşţrcze este jurpalul intim, unde se povesteşte singur. Galaction, a. 209. O R e f I. impers. şi unipers. Îmi spusără mtdţîi''căJ( 'adebă-vărat de toate cîte... să povestesc de dînsul. Dosoftei', v. s. noiembrie 150r/26. Se povestea despre 'dViisul că fiind de pază lingă sultanul, îl apără intr-t) bătaie. Bălcescu, m. v. 106. A fost odată ca niciodată,.fĂ, de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Ispirescu, l. 1, cf. 9. Despre Arhanghelii de-acolo se povestesc, adevărate ţţni-nuni. Agîrbiceanu, a. 48. Se. povestesc dţspre tine minuni. Vinea, L-. i, 32. <0- R efl. recipr. CUe'nu'ne povestirăm Stînd alăturea la masă? Goga, Poezii,- 122. Ch mîndru de m-oi întîlni, Trî zile ne-om povbsti, folc. transilv. i, 279. + (Rar) A înfăţişai a ilusţra, a arăta (prin imagini). De bunăvoie se duşe diipa armată în război, pentru ca să ne poată povesti prin tablouri toate grozăveniile. Giierea, / st. cr. ii, 89. > . . 2. Tranz. şi intra nz. (învechit şi regional) A face cunoscut; s p e c. (Bis.) a projiotyăcfuf; a predica (1). Această carte...' 'cela ce nu va. povesti şi n-o va sponre tuiindire, acela să fie blăsţămqt (a. 1600). ■ cuv. d. bătr. ii, 54/12.De ■ atunci începu /fsujs a povesti şi a grăi: pocăiţi-vă, că< s-a apropiat împărăţia ceriultiî. n.îtest. -(1>648'),' -6r/ll. Pavel..., povestind în sinagoga.'.., vrii să ’arate că /fsujs... iaste //(ristojs h 1 390. Vino sămai povistim. a ii 12. ^ T r a n z. (Rai) A dîâcuta, a dezbate. Avem de povestit după prlnz chestiuni ith'-portante. Vornic, p.’174. " ' * 4. T r a n z. (Popular).A ponegri, â defăima, ,a bîrfi, a Calomnia, a denigra. Corbul, îngîmfat în sine,' De ciudă nu-i veni bine Ca vulpea să-V socotească’ De mut, şi să-l r povestească Nedeşţoinic1, la. fiinţai. HelîApeÎ, o. i, 124. Vine seara, jc iubeşte, Ziua-n sat te povesteşte. f (1884), 347, cf. Zanne^ p. i, 480, ,Pam'file!,’j. ii, 162, Reteganul, ch. 34, Ciauşanu, ol. Dă-rfii, badi', 'năframa mîc. . . Să fac pe"ăpuă, să moară... Să ‘îi mă mai povestească, fo^c'^transilv^ 28; . , J \ ~ 5. R e f 1. ,i m p e.r s. .(tnv T r a n z. f a c t. F i g. Foarte să mira de frumuseaţea ei... Şi mirarea făr’de simţire îl povîrnea spre patimă libovnică. Aethiopica, 24v/3. + Spic. (Regional) A se gîrbovi de bătrineţe. El că mi-a trăit Pîn-a cărunţit, Pîn-a-mbătrînit Şi s-a povîrnit. Teodorescu, p. p. 37. 2. R e f 1. A cădea (brusc, cu violenţă, cu zgomot) de la ,o înălţime oarecare rostogolindu-se, distru-gindu-se, deteriorindu-se, rănindu-se etc.; a se prăbuşi (l),a se prăvăli (1), a se răsturna (2), (regional) a se oroia. [Munţii] cu toţii deodată clătindu-se şi din temelie cutremurîndurse, unii peste alţii se pohîrniră. Cantemir, ist. 171. S-au povîrnit jos făr'de veaste. Aethiopica, 11t/19. Alteori o piatră de se povornează De risipituri, Grozavul ei buhnet eho repetează, C. Sta-mati, p. 283. (Tranz. fact.) Puind lemne uscate subt temeliile zidului, socotea că... or pohîrni zidul; Can.temir, hr. 425. Trii măSiuSi în k'ept cî-i da... Di pi cal cî-l pohîrnea. Diaconu, vr. 253. Cînd zise Cadia: „Aman“ Mi-l povîrni de pe cal. Balade, ii, 33. Spre vînt a stupi şi piatra la deal a pohîrni, aievea lucru nebunesc este, se spune despre cei care încearcă să facă lucruri imposibile. Cf. Zanne, p. ii, 748. (A b s o l.) Vede-un dalb de călăraş Cu suliţa povîrnind, Cu paloşul cruci făcînd. Frîncu-Candrea, m. 192. <0> F i g. De multe ori părearea înaltă şi tocma piste nuori ridicată, în fundul besnii necunoştinţii pogîrnindu-se. Cantemir, ist. 189, cf. id. hr. 410. Atunci au început neamul nostru a să da în vremelnice desfătări de stricăciune şi a să povîrni în nevoi. Piscupescu, o. 17/4. Nesimţirea lucrurilor a fost deopotrivă de mare ori de cîte ori s-a povîrnit în prăpastia glorioasă a omenirii vreunui din curajoşii alpinişti ai gîndirii. Arghezi, t. c. 22. 3. Refl. (Despre terenuri, forme de relief, drumuri etc. ) A se întinde, a se lăsa, a coborî in pantă1. Muche dealului ce să pohîrneşte spre pomiţăi (a. 1742). Iorgâ, s. d. vii, 123. Grădina de din vale, ce se povîrnea pînă într-o baltă de trestii, cît era de frumoasă. Mace-donski, o. m, 94. Mă lungii într-un coi pe iarba înaltă şi moale cc tivea amîndouă marginile drumului povîrnit la vale. Hogaş, dr. ii, 14. Familia Diaconu a purces pe strada povîrnită la vale. C. Petrescu, a. 478. F i g. Se povîrnise soarele în namiezi. conv. lit. xliii, 928. <0>.Tranz. Fig. A privit spre munţii care-şi povîrneau pădurile şi s-a tînguit. Sadoveanu, o. xv, 503. 4 (Regional; despre oameni) A coborî coasta unui deal (Mioveni —Piteşti), l. rom. 1959, nr. 5, 77. ^ Intranz. (învechit şi regional) A trece peste virful unui deal. Hotarul... povîrneşte piste culmea dealului pînă in obîrşia pîrăului (a. 1795). Ştefa-NELLI, D. C. 260, Cf. T0D0RAN, GL. 4. Intranz. Fig. (Regional; despre oameni sau în construcţii impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prep. „pe“, ,,la“, „spre“) A merge pe... (v. merge IV 4), a merge spre;., (v. merge IV 4).-Să m-adăşti la patru ani; Cînd oi. povlrni pe zece Să-ţi fie inima rece I mat. folk. 356, cf. 121, 1 234. Cît timp, Doamne, că stătui? Nouă ani şi ce-mi mai trece, De mai povîrnea spre zece. Ma-teescu, b. 6, cf. 37. O povîrnit pa şeptesprăzeSe an'i. Densusianu, ţ, h. 329. Dac-ai haiduci cam mult, 13309 POVÎRNIC — 1176 POVÎRŞUC Nouă luni şi jumătate, Dac-ai povîrni la zece Grele poteri să te-ajungă. Georgescu-Tistu, b. 38, com. din Straja-Rădăuţi. 5. Tranz. (Prin sudul Olt. ; complementul indică funii) A înfăşură pe un par (la treieratul cu cai). Cf. Pamfile, a. r. 205. — Prez. ind. : povîrnesc. — Şi: (învechit şi regional) pohîrni vb. IV, (învechit) povornâ vb. I, poglrni vb. IV. — Din bg. noBLpHa. POVÎRNIC, -Ă adj. v. povarnlc. iPOVlRNlRE s.f. Acţiunea de a (se) povlrni şi rezultatul ei. Cf. Polizu, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., dex. — Pl. : povîrniri. — V. povîrni; POVÎRNÎŞ s. n. Porţiune de teren cu suprafaţa Înclinată faţă de planul orizontal şi care formează, de Obicei, versanţii unor forme de relief; coastă, muchie (4), pantă1 (1), (rar) prăvăluc, prăvălac (1), (popular) prăvăliş, clină, (învechit şi regional) piez (v. piază 1), (învechit) povîrnitură (1), (regional) piezişea, ponciş (II), povîrghie, prăvălitură1 (2),pră-văl (4), răpăguş1 (1). Sigismund Bathori... irecînd înălţimile Carpaţilor, ajunse în povîrnişul acelor munţi, la satul Rucăr. Bălcescu, m. v. 140. Casele domneşti din Bucureşti se înălţau pe povîrnişul malului stîng al Dîmboviţei. Odobescu, ap. cade; Ne tot coborîm cu mare greutate pe nişte povîrnişuri primejdioase. Creangă, o. 194. Ogrăzile de măslini să arătau pe povîr-nişul golfului ca nişte petece de fum. Delavrancea, s. 68, cf. id. t. 132, ddrf, Barcianu. Harabaua se oprise pe un povîrniş. D. Zamfirescu, r. 241, cf. Mehedinţi, p. 167, Alexi, w. îndărăt, mai tn fund, pe povîrnişul coastei, se văd... oile păscînd, jun. lit. 1912, nr. 9, 84. Coboară repede povîrnişul care duce în prăpastie. Petică, o. 169. Pădurea. . . părea că împrumută o siguranţă neclintită acestor povîrnişuri primejdioase. AgÎrbiceanu, a. 63. Merge drept pe marginea povîrnişului. Gîrleanu, n. 189. La dreapta se întinde un şir de coline cu povîrnişuri dulci şi acoperite cu sămănături. Hogaş, dr. i, 5, cf. 297, Şăineanu, d. u. Pe acele povîrnişuri line şi înverzite cresc... sulfina albă şi maghiranul. ^Galaction, o. a. ii, 251. Munţii mari... îşi zugrăvesc în soare... Povîrnişuri sclipitoare. Topîrceanu, o. a. i, 19. Rămăsei privind asupra unui povîrniş lung, în pădurea rară. Sadoveanu, o. viii, 426, cf. ix, 136, Stoica, vîn. 21. PovîrnişuriÎe erau o neîntreruptă centură de podgorii. Arghezi, b. 129, cf. 97. Vegetaţia căţărată pe povîrniş era mai degrabă rară. Călinescu, s. 716, cf. 33. Careta. . . se opri deasupra rîpei, lîngă chiliile eare-şi prelungeau zidurile... pe povîrnişul lutos. Camil Petrescu, o. i, 446. Urcam pe povîrnişul de bolovani:-Bogza, ţ. 64. înaintam printre două povîrnişuri uşor înclinate. Stancu, r. a. i, 77, cf. 84. De ce se-ntoarce numai un flăcău Gînd doi suiră povîrnişul greu? rv. rom. septembrie 1954, 72. Nori plumburii acopereau cătunul Cînd noi pe povîrniş ne-am răsfirat, ib. octombrie 1954, 15. Văile sînt uneori strimte, alteori largi, cu terase şi eu povîrnişuri repezi, mg i, 240. ■$> Fig. Alunecă pe povîrnişul mîniei. Ghica, s. 199. Aluneca pe povîrnişul ambiţiunii, conv. lit. xvi, 85. Tot în seria scriitorilor noştri tineri... sînt nevoit... a mai trece pe cîţiva... prăvăliţi pe un povîrniş funest de nenorocirile şi neajunsurile acestei vieţi. Mace-donski, o. iv, 10, cf. i, 81. Cu cea mai mare grijă trebuie să privim povîrnişul primejdios pe care azi a început să alunece literatura. Ionescu-Rion, s. 264. Cu-nfierbîniaţă minte mă răpezii orbtş Pe-al patimelor zilei grozavul povîrniş. I. Negruzzi, s. ii, 58; cf. ni, 210. Cît despre mine unul, gîndul meu plecase pe un povîrniş fantastic. Hogaş, dr. i, 16. Un semn, un gest Şi-neet pornim pe povîrnişul gol al morţii. Camil Pe-. trescu, v. 32. Lunecase pe povîrnişul viţiului şi al crimei. Lovinescu, s. i, 5. O singură dată l-am văzul lunecînd febril pe povîrnişul mărturisirilor, id. ib.'-73. Şi el, şi eu am avut parte, în viaţă, de stări de prefaceri, de povîrnişuri şi de culmi. Galaction, a. 295. — PI. : povîrnişuri. — Şi: (învechit şi regional) povirş (Polizu, Cihac, ii, 283, dr. iv, 1 260), (regional) pohimfş (Pamfile, j. ii, 161) s. n. — Povîrni -f suf. -iş, POVlRNÎT1 s. n. (Prin sudul Olt.) Faptul de a p o-vîriji (5). învîrtitul sau datul funiei după par se numeşte povîrnit. Pamfile, a. r. 205. — V. povlrni. POVlRNÎT®, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Lăsat într-o parte (din poziţia verticală), înclinat, aplecat, (învechit şi popular) ponorît (1), (popular) p o r-n i t2 (II), (învechit, rar) p o v o r t i t; gata să câdă. Pînă cînd vă puneţi preste om, ucideţi, toţi voi, ca la un păreate povîrnit, şi ca la un gard împins? Biblia (1688), 400Tă/51. în fundul unei tinde întunecoase, se vedea gîrliciul povîrnit al pivniţei. Odobescu, s. i, 127. O (Prin analogie) Trec şi să petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrniţi. Păsculescu, l. p. 61. + Care s-a dărîmat, s-a surpat, s-a prăbuşit, s-a năruit. Tot drumul de pre faţa pămîntului, cu stînci pohîrnite, cu dealuri şi holmuri răsipite şi cu păduri săciuite prelutinderelea, închiseră. Cantemir, ist. 170. + F i g. (învechit, rar; în forma pohîrnit) Care se află în declin, în regres. Pohîrnit, nărocul lui Decheaal iarăşi deade biruinţa romanilor şi de-a triia oară. Cantemir, hr. 83. 2. Adj. (Despre terenuri, forme de relief, drumuri etc.) Care este orientat în pantă1 (1), care formează un povîrniş. Alaiul colindă uliţele povîrnite ale micului orăşel. Odobescu, s. i, 108. La miazăzi, cîmpia vastă. . . se întinde, uşor povtrnită, pînă departe. Caragiale, o. i, 261, cf. ddrf, Barcianu. Mai peste tot, ţinutul. . . e acoperit de dealuri uşor povîrnite. Mehedinţi, p. 45, cf. Alexi, w., i. cr. iv, 85, Şăineanu, d. u. Gînd drumul se prăvale Jos, la coastă povîrnită, Calcă baciul ca pe gratii. Topîrceanu, b. 21. La locurile povîrnite, boii alunecau învătmăşindu-se. Sadoveanu, o. xni, 60.9, cf. x, 338. Bătrtnii fagi, pe coasta povîrnită, îşi pleacă frunza udă la pămînt. v. rom. octombrie 1954, 22. Am ieşit în drum, apoi am apucat pe-o hudiţă povîrnită. ib. noiembrie 1960, 54. ■$> F i g. Şi cu toate că mi-e scîrbă de-njosire şi desfrîu, Eu mă las prin Cugetare pe o cale povîrnită. Macedonski, o. i, 279. 3. Ş.'m. Fig, (învechit, rar) Om afurisit, rău. Doarme, povîrnitu... Acu-i vremea să-mi întind rufele. Alecsandri, t. 839. — Pl. : povîrniţi, -te. — Şi; (învechit) pohîrnit, -ă adj. — V. povlrni. POVÎRNITÎÎRĂ s. f. ' (învechit) 1. Povîrniş. De acolo, [hotarul merge] drept la deal... pre la o buze de pisc de o pohărnitură (a. 1709). ‘ Uricariul, xxii, 239, cf. LM, DDRF. 2. (în forma pohîrnitură) Loc prăpăstios. Oşteanul..., cu capul în gios..., în fundul pohîrniturii. .. căzu. Cantemir, ist. 197. — Pl. : povîrnituri. — Şi: pohîrnitură s. f. — Povlrni suf. -tură. / POVIRŞ s. n. v. povîrniş. POVÎRŞOC s.n. v. povlrşue. POVÎRŞUC s.n. 1. (Olt.) Unealtă de pescuit, în formă de papuc sau de opincă, făcută din coajă de tei lată, îndoită de la mijlocul ei şi cu marginile cusute una peste alta ; (regional) legănaş, legănuş. Legănu-şurile sau povîrşucurile de la ■ p trai ele din Oltenia... 13318 POVÎRTI — 1177 — POVORNITOARE se întrebuinţează şi ele pe pîraiele din regiunile mai joase. Antipa, p. 129, cf. 102. 2. (Prin Ban. şi prin Olt.; in forma povîrşoc) Leasă de nuiele pentru pescuit. Cf. alr i 1 735/45, 840. — Pl. : povîrşucuri. — Şi : (regional) povlţşdc (alr i 1 735/45, 840), povărâşc (Antipa, p. 102) s, h. — Cf. v ir ş ă. POVÎRTÎ vb, IV. I. T r a n z. (Prin Munt. şi prin Mold: ; complementul indică funii, sfori) A Înfăşură sau a lega în jurul unui lemn, al unui par. Cf. cade, i. cr. iv, 85, vii, 51. II. T r a n z. 1. (învechit, rar ; în forma povorli) A înclina, a apleca. Cf. Scriban, d. 2. (Prin sud-vestul Munt.) A trînti, a doborî. Pe turc că-l ajungea Şi capul că i-l tăia, Cînd tutcu zicea ,,aman“, îl povîrlea dupe cal. mat. folk. 79. III. Intranz. F i g. (Prin sud-vestul Munt.; urmat de determinări numerice introduse prin prep. „pe“) A merge pe...,v. merge (IV 4). Cînd or povîrti pă zece (ani), Peste zece nu mai trece, Să-ţi stea-n piept inima rece. i. cr. vii, 51. — Prez. ind. : povîriesc. — Şi : povorti vb. IV. Scriban, d. — Din bg. noBri>pTa. POVOÂRĂ s. f. v. povară. POVOAŢĂ s. f. v. povaţă. POVODl s. n. (Mold. şi prin Ban.; în loc. adj.) în (sau, rar, de) povod = (despre cai) dus de căpăstru ; care este prins (la căruţă) alături de calul de la oişte, lăturaş. Era călare pe un cal şi cu alt cal în pohod. Dosoftei, ap. tdrg. în îmbe părţile, mergea şiraguri de cămile şi de catîri şi caii in povod. N. Costin, l. 500. în grab-au gătit pe Moisăiu sărdarul cu... trei sute de cai în pohod. Neculce, l. 206, cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Am coborît. . . întovărăşit de surugii care duceau caii... în pohod. Negruzzi, s. i, 308, cf. Cihac, ii, 284, Şăineanu, d. u., Scriban, d. Vine lelea de la baltă Cu bondiţa-mboiorală Şi cu catul de pohod. Marian, nu. 674, cf. mat. folk. 1 515. Manea cînd mergea... Cai-n pohod că-i lua. şez. xix, 146. (Prin analogie) Vine cioful de la baltă Cil plălica-mbăi-rată Cu suducul în pohod. Alecsandri, p. p. 384. (E x p r.) A lua vitcle-n pohod = a mina vitele de dinapoi, ducindu-le de frînghie. Pamfile, j. ii> 161. A lua (pe cineva) in povod = a-şi bate joc (de cineva), a lua în rîs, a lua peste picior, id. ib., cf. Scriban, d. - — Pl. : povoduri. — Şi: pohod s. n. — Din rus. iiobor, ser. povod. POVtiD* s. n. (învechit, în Mold.) Motiv (I 1), cauză, pricină. Să nu fi dai singur povod să fiu oprit la Viena, nu pătimeam. Kogălniceanu, s. 194. Din povodul caria jalobi divanul. . . au destabularisit arătatul sinet. Buletin, f. (1843), 7V2. Din povodul căria cerire... logofeţia n-au lipsit... a cerceta cu pătrunzătoare luare-aminte arătatele mai jos documente (a. J1844). Uricariul, iii, 45. N-avem nici un povod ca să-l cred împlîntat înlr-o aşa mîrşavă faptă. rom. lit. 312x/34, cf. Cihac, ii, 284, ddrf. — Pl. : povoduri. — Din rus. noBoA> idem. POVODEA s. f. (Regional) Magiun (1). Cf. Pamfile, i. c. 233, 494. — Pl. : povodele. — Cf. p o v i d 1 ă. POVdDNIC s. m. Cal dus de căpăstru (Ureche, l. 240, cod. puşc. 135, Budai-Deleanu, t. v. 161, lm, ddrf), cal lăturaş (M. Costin, ap. Gîdei, 324, lb, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d.‘ u., Ciauşanu, v. 190, id. gl.), cal rotaş (Gheţie, r. m.), cal de călărie (ddrf, Alexi, w., Vasiliu, c. 205), cal tînăr, care nu a fost încă înhămat (h xviii 287), cal care umblă liber (Lexic reg. 55), cal care umblă singur pe lîngă trăsură (gr. băn.). înir-un pîrău de nemica, i s-au înecat craiului un pohodnic. Ureche, l. 103, cf. id. let. i, 104/33. Un podvodnic ce era mai ales intr-un părău mic a căzut şi s-a înecat. N. Costin, let. i a, 18/25. Şl era mîndru şi bogat, şi umbla eu povodnici înainte domneşti. Neculce, l. 26, cf. 324, anon. car. Mergea, de altă parte, boiarii munteneşti şi povotnici prin mijloc (sfirşitul sec. xvu). mag. ist. ii, 169/11. S-au gătit... cu trîmbiţe, tobe, surle..., iar înainte cîţiva povodnici împodobiţi. R. Popescu, cm i, 408. Atît pe povodnici, cît şi pe armăsari încalică tot feciori de boieriu. Gheorgachi, cer. (1762), 289. înaintea lui mergea vro cîţiva povodnici înfrumuseţaţi. Şincai, hr. iii, 105/34. Ciocoii... năvălea. Armăsari, cum şi povodnici, unde ştia că era, îi lua. Beldiman, e. 11/7, cf. Conachi, p. 261. Sosi şi Alexandru custolul lui, înainte povodnici. Alexandria, 160/6. Unde-s călăraşii groznici Cu fugarii lor pohod-nici? C. Stamati, p. 213, cf. Odobescu, s. i, 291. în urma lui veneau opt povodnici împodobiţi numai cu aur şi cu argint. Ispirescu, m. v. 43. Comisul aduse numai pe povodnicii, caii de călărie, pe cînd armaşul îi trecuse înainte cu caii de trăsură sau telegarii. Iorga, c. i. i, 163, cf. ii, 152. Ispravnic pre povodnici şi pre toţi caii domneşti, bul. com. ist. v, 152. Cel întăi povodnic al măriei sale s-a înecai înlr-un pîrău. Sadoveanu, o. xii, 372. Tu nu m-ai ascultat, Pohodnic ai încălicat, Pi uliţ-ai apucat. Vasiliu, c. 12. O (Adjectival) Căci făr'slugă, c-o povodnică iăpă, Acum nu ştia ce să mai înceapă. Budai-Deleanu, t. v. 143. Un cal povodnic, cu ţarţamurile înseşi ale răposatului. Codru-Drăguşanu, c. 113. Vaviloneanii... scoaseră o mie de cai povodnici ai lui Darie. Alexandria, 64/17, cf. 87/16. + (Regional) Bou stingher. Com. din Sasca Montană-Moldova Nouă. — Pl. : povodnici. — Şi: (Învechit şi regional) po-volnic (lb, lm, Barcianu, h xviii 287, gr. băn., Ciauşanu, v. 190),. pohodnic, (învechit) povâtnic, podvodnic, (regional) povoinic (Lexic reg. 55), podhodnic (Vasiliu, c. 205) s. m. — Povod* + suit. -nic. Cf. ser. povodni k. POVOGĂRÎ vb. IV. Tranz. (Prin Ban.) A vorbi de rău. Cf. Novacoviciu, c. b. i, 18. — Prez. Ind. : povogăresc. — Din ser. pogovarati. POVdll s. n. v. puhoi1. POVOf» vb. IV v. puhoi». POVoiALĂ s. f. v. pohoială. POVdlNIC s. m. v. povodnic. POVOLfilVIE s. f. v. povelenie. POVdLNIC s. m. v. povodnic. POV<5lNICĂ s. f. (Regional) Lotcă simplă cu care se transportă peştele (prins cu năvodul). Cf. Antipa, p. 465. — Etimologia necunoscută. POVON s. n. v. puhoi1. POVORAŞ s. m. (Regional) 1. „Om de rlnd, iobag care poartă poveri" (Viciu, col. 203), „frate“ (id. gl.), „soţ“ (id. ib.) (Caransebeş). Cf. Viciu, col. 60. Şi ei s-abăteaa, Sălaş de cereau. Povoraş mai mare Sălaş nu le dare. id. ib., cf. 61. 2. Al doilea om din serviciul stînei (Globu Craiovei — Orşova), chest, v 25/37. — Pl. : povoraşi. — Povară -J- suf. -aş. POVOHXA vb. I V. povirili. POVORNITOARE s. f. (învechit, rar) Cascadă. Agiunsără la Chelenaş undi sînt izvoarăle apei lui 13337 POVORTI — 117$ —• POZĂ Meandru şi altei ape, nu mai mică, care să cheamă „povornitoare", carile cură prin oraş şi dă iarăşi în Meandru. Herodot (1645), 370.' — Pl. : povornitori. — Povirni +. suf. -toare. POVORTÎ vb. IV v. povirti. POVORTÎT, -Ă adj. (învechit, rar) înclinat, aplecat, povirnit2 (1). Ucideţi toţi voi ca în păreate plecat (povorlil d) şi gardu cădzut. psalt. 117. — Pl. : povortiţi, -te. — V. povortl. POVdTNIC s. m. v. povodnic. POVtfZ subst. v. podvadă. POVRIGÂNIE s. f. v. pogrebanie. P<5xĂ s. f. v. poxie. POxiE s. f. (Mold. şi Bucov.) Ciudă, necaz, pică; duşmănie, ură. Şi d-ta erai între ele, zise o fetişcană ce cam avea pocsie pe babă. Contemporanul, Vj, 297, cf.1 Scriban, d. Oamenii... aveau mare pocsii pre toţi veneticii străini. Marian, t. 80, cf. h xvi 267, com. din Straja-Rădăuţi. Nu (in pocsie cu vecinul, deşi ne-am înjurat. Coman, gl. — Scris şi: pocsie. — Şi: pdxă s. f. Scriban, d. — Din ngr. imovj/ia „bănuială“. POZ vb. I. 1. Intranz, A-şi impune o anumită atitudine, o anumită comportare etc. neconformă cu adevărata sa fire (pentru a face impresie, pentru a epata). în realitate ne-au examinat ele pe noi, căci noi am pozat, am pozat în toată accepţiunea cea rea a cu-vîntutui, Vlahuţă, o. a. ii, 196.. După ce şi-a săturat toate poftele, i-a venit gustul fistichiu să pozeze... în încurajator al artiştilor. Bacalbaşa, s. a. i, 283, cf. Alexi, w. Tiiu se simţi micşorat că prietenul său vrea să-i pozeze în ocrotitor. Rebreanu, i. 376, cf. Şăineanu, d. u. Mîndri, pozînd deja în eroi,... ne plimbam aferaţi prin curte. Brăescu, a. 225. Tăcea, pozînd în om superior. Teodoreanu, m. ii, 414. O intriga ofiţerul acela zvelt, elegant, care poza într-o rezervă studiată. Bart, e. 49. Ride ca un netot, deşi mie mi s-a părut că pozează. Călinescu, s. 93. Nu pozează pentru nici un public, e total indiferent la publicitate. Ralea, s. t. i, 275, cf. Vinea, l. i, 28. îşi vă denunţă toţi colaboratorii, va poza în escroc. simpatic. T. Popoyici, se. 104. înţelege că singura să nădejde şi ultima sa şansă e să pozeze, v. rom. iunie 1958, 108; .Actorul joacă mereu cu faţa la public, pozează, t septembrie 1962, 74. ' ' " 2. In tra n z. A sta Intr-o poziţie favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc. Au pornit voioşi Ca să pozeze! Demetrescu, o. 91, cf. Alexi, w. Eu, cel'ce am pozat cu atîţia alţi tovarăşi ai mei în faţa atîlor obiective, privind medalionul acesta, încep să mă înfior. Anghel, pr. 148, cf. Şăineanu, d. u„ cade. Toate prietenele şi cunoscutele se îmbulzeau să-mi pozeze. Camil Petrescu, t. ii, 109. O mină o ţinea la spate, cînd şedea în picioare, ca omul care pozează unui pictor. Călinescu, s. 354. De cîte ori mă prindea, prin atelierul lui, mă punea să-i pozez. Stancu, r. a. i, 166. Chipul cu irăsături regulate era încremenit de parcă ar fi pozat. v. rom. septembrie 1955, 93. îi poză mai multe zile şi îl cunoscu îndeaproape. Preda, r. 318. Această pictoriţă mare... începuse prin a poza pentru alţii. id. m. s. 32. 3. T r a n z. şi refl. (Popular şi familiar) A (se) fotografia. Cf. Barcianu..// hotărîi să ne pozăm tustrei în grupă. N. A. Bogdan, ap. tdrg. Eram un grup care ne întorceam de la tenis, şi în dreptul pavilionului, „ne-am. pozai“ făcînd năzbâtii. Camil Petrescu, p. 17. Al din fund. .. e nen’lu mare, pozat după ce s-a făcut bine de gălbinare. Klopştock, f. 161. — Prez. ind. : pozez. — Din fr. poser. POZÂR s. m. (Popular şi familiar) Fotograf. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : pozări. — Poză +;suf. -ar. PIÎZA s. f. 1. Atitudine, comportare pe care cineva şi-o impune (pentru a produce impresie) şi care este neconformă cu adevărata sa fire; p. g e n e r. atitudine ; ţinută; poziţie (specifică). Mă pusăi înlr-o poză teatrală. Calendar (1848), 49/3. Frumoasa jună adormi într-o poză' atît de răpitoare. Filimon, o. i, 115, cf. lm. Singuri, cerbul miraculos şi vînătorul pocăit, produc contrast, prin pozele lor, în care se stră-văd simţiminte adinei. Odobescu, s. iii, 59. îşi ridică falnic capul şi, într-o poză eroică, întinse braţul drept. Vlahuţă, q. a. i, 232, cf. 229. Acolo, prin poza, prin ţinuta călăreţului, e exprimată graţie, lumină, veselie. Gherea, st. cr. iii, 322, cf. Barcianu, Alexi, w. De-a-. cum se crede şef. Vezi-l ce poze îşi ia? Agîrbiceanu, l. T. 353. I se păreau copilării şi versurile lui, şi pozele de poet, şi iubirea lui. Rebreanu, i. 271. Aceasta e laşitatea cu poza pe care o luăm în faţa celor ce ne văd cu lacrimile în ochi. Ardeleanu, u. d. 151. Necinslca profesională vrea să mascheze ignoranţa prin poze .ştiinţifice. Lovinescu, c. v, 42! Toată semeţia lui e poză şi minciună. Camil Petrescu, t. iii, 428. Rămase nemişcată, într-o poză hieratică. Sadoveanu, o. xi, 465. Bălrînul şedea cu o buză lăsată-n jos, în cea mai perfectă poză de căinţă. Călinescu, e. o. ii, 236. Eroul citeşte, în poze melancolice, la umbra fagilor, id. s. c. L. 150. Adoptă o manifestare exterioară obişnuită, străină de adevărata lor personalitate. E ceea ce se cheamă de obicei o poză. Sînt oameni care pozează o viaţă întreagă. Ralea, s. t. ii, 150. Mitropolitul, cu mîinile pe piept, cu fruntea încreţită, ia din nou o poză hieratic enigmatică. Camil Petrescu, o. ii, 614. Demnitatea e o poză, un cabotinaj, o pelerină uzală. Vinea, l. ii, 43. 4 Spec: (Rar) Mod specific de a sta. Profesorii stau jos, după poza turcească, pe dalele de marmoră. Ralea, s. t. i, 251. 2. Spec. Poziţie specifică (favorabilă, expresivă) pe care o are rtiodelul care pozează (2), Este... o copie : pînă la brîu'de pe uri original în toată slatura; căci altfel nu e chip a înţelege cum portretistul ar fi adoptat pentru un bust o asemenea poză} Hasdeu, i. v. 237. 3. (Popular şi familiar) Fotografie. Cf. Barcianu, Alexi, \v. Vine fotograful, aşază şcolarii... după mărime, îl pune la mijloc pe „domnul“ sau „doamna“ ' serioşi şi ţepeni ca figurile din cartea de cetire şi— poza e gata I I. Botez, b. i, 140. Am hotărît să facem un tablou de suvenire, cu pozele profesorilor şi ale - noastre. Vlasiu, A. p. 354. Pozele din rame vechi au întinerit: Pillat, p. 79. Pe toate zidurile şi pe toate gardurile se lipeau afişe cu poza mea. Stancu, r. a. iv, 329. Pe fila a doua se afla poza unui om tînăr şi frumos Camilar, ti. p. 88. O să-ţi apară poza în ziarele din . capitală. H. Lovinescu, t. 145. Ofiţerii pe care-i văzuse erau ca tăiaţi din poză. Vornic, p. 172. Ţi-am văzut poza la gazetă. Vintilă, o. 33. La mijloc—mama, Şi ea-ncearcă în poză să zimbească parcă. Brad, o. 79. 4. (Popular) Ilustraţie; reproducere (2), Primeşte mereu poezii şi cărţi poştale cu poze de amor. Cara-giale, o. ii, 190, cf. Sebastian, t. ,226. Unde-s poveştile? în cartea lor cu poze. Teodoreanu, m. u. 178. îşi vtra năsuşorul în cărţile lui cu poze. Sadoveanu, o. vii, 66, cf. x, 519. Pozele vremii erau îngerii, florile, o dromaderă, un porumbel cu plic în cioc. Arghezi, b. 51. Primiseşi ca premiu un album cu poze colorate. Pas, z. i, 174. Tai poze pentru gazeta de stradă. H. Lo-vinescu, c. s. 60. Tatăl ei, răsfoind o carte.de geografie, se oprise la o poză şi începuse să rîdă. Preda, m. 172. 5. (Tehn. ; In sintagma) Poza căii — mod de construcţie a suprastructurii liniei de cale ferată, în func- 13347 POZDARE — 1179 — POZITIV ţie de tipul şinei, de lungimea panourilor, de felul şi de numărul de traverse ale unui panou etc. în general, pe aceeaşi linie, poza căii din aliniament diferă de cea din curbe, ltr2, cf. m. d. enc. — Pl. : poze. — Din |r. pose. POZDARE s. f. v. puzderie. POZDARIE s. f. v. puzderie. / , POZDĂRĂI s. n. v. puzderie. POZDĂRĂlA vb. I v. pozderi. i POZDĂRIE s. f. v. puzderie. POZDfilE s. f. v. puzderie. POZDEIOARĂ s. f. (într-o ghicitoare) Diminutiv al lui p o z d e i e. V. p u z derie (1). Am o rochioără Plină de pozdeioară (Cerul şi stelele). Gorovei, C. 65, cf. Pascu; c. 80. — Pronunţat: -de-ioa-, — Pl. : pozdeioare. — Pozdeie + suf. -ioară. POZDERÎ vb. IV.Tranz. (învechit; complementul indică trupul) A bate, a lovi; a zdrobi. Cu unghii de fier lot trupul îl pozdărăiară. Dosoftei, v. s. ianuarie 7v/29. Să-i pozderească trupul cu vine uscate de bou. id. ib. octombrie 59r/35, cf. jaiiresber. v, 35, TDRG. — Prez. ind. : pozderesc. — Şi : pozdărăiă vb. I. — Postverbal de la pozderie. POZDfiRIE s. f. v. puzderie. POZDERdS, -OASĂ adj. (Regional) Care conţine puzderii (1). Inu-i pozderos, Vinu-i bun şi. lunecos. şez. v, 14, cf. Brebenel, gr. p. — Pl. : pozderoşi, -oase. — Şi : plzdăros, -oăsă adj. Brebenel, gr. p. — Pozderie + suf. -os. POZÎUR s. m. (Franţuzism) Persoană care pozează (1). care caută să epateze printr-o atitudine sau comportare studiată, afectată. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Scris şi: poseur, m. d. enc. — Pronunţat: -zor. r- Pl. : pozeuri. — Din fr. poseur. POZETÎV, -Ă adj. v. pozitiv. POZITÎV, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. (Mat.; despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mare decît zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul plus (+). Citimile ce urmează după sămnul + să numeşte cătimi pozelive. Asachi, Alghebra, 7r/4. Toate numerele... pozelive. id. ib. 43v/3. Câtimile pozitive sînt acele care sînt preCeduite... de semnul plus. id. E. ii, 4/11. Fiindcă însă termenii la scădere pot să fie pozitivi sau negativi, trebuie să se ia în băgare de seamă amîndouă întimplările. Poenaru, e. a. 9/22. Cosinul, unui arc oarecare, pozitiv sau negativ, este în mărime şi în aşezare depărtarea centrului de piciorul sinului, trigon. dr. 14/14. Terminii precedaţi de semnul + (plus) se zice pozitivi sau aditivi (de adunat). Lazarini, m. 213/14, cf. 183/22, Polizu.. Terminii precjeşi de semnul + se numesc termini pozitivi. Cu-lianu, a. 4, cf. 8, Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u. Orice număr pozitiv este mai mare decît orice număr negativ. Algebra viii, 11, cf. 5. Se alege pe dreaptă un sens pozitiv... şi o origine, geom. sp. 5. O Semn pozitiv = semnul plus ( + ), folosit pentru caracterizarea numerelor, mărimilor scalare etc. pozitive (I 1). Această adunare se arată prin semnul -f-ce se pronunţiază plus... şi se numeşte pozitiv. He-liade/a. 2/1. Semnul +, pe care îl numesc pozitiv,... se pune între numerile ce sînt de adunai. G. Pop, e. 4/21. 2. (Despre electricitate, sarcini electrice) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina dobîndită de un baston de ebonită prin frecare cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv (I 2) al sursei electrice. Deosebim deci... doauă feliuri de electricitate, şi le numim pe una, pozitivă, iară pe alta, negativă. Stamati, f. 114/18. Electricitate. . : provenită din sticle (fricaie cu postav) care se numeşte electricitate pozitivă. Barasch, m. iii, 68/24. [Electricitatea] care se dezvăleşte pe steclă. .. se numeşte electricitate stecloasă sau pozitivă. Poni, f. 195. O (Adverbial) în combustia cărbunelui, acidul carbonic se electrisă pozitiv şi cărbunele negativ. Marin, f. 285/31. Cînd un atom pierde unul sau mai mulţi electroni, rămîne încărcat pozitiv cu alîtea sarcini, cîţi electroni a pierdut, chim. an. călit. 16. <0 F i g. (Substantivat, n.) Sîmburele unui corp, însufleţit sau nu, va fi astfel alcătuit, iar de aci înainte aceeaşi presiune.. . va condensa pe fiece parte de secundă. .. miriadele de vibra-ţiunî sau de forţe învecinate. . . către centrul ce este acum un pozitiv asociat cu un negativ, spre a se echilibra într-un neutru. Macedonski, o. iv, 153. 3. Care .se întemeiază pe fapte, pe date concrete, pe realităţi; care are un caracter de certitudine, a u-tentic, cert, sigur; adevărat, real2 (1). Prin aceasta vor afla şi ei ceva de pozitiv... asupra lui. cr (1848), 13/35. Adunînd pozitive ştiinţe de cîte fabrici se află în coprinsul acestui judeţ... plecat se înfăţişează (a; 1850). doc. ec. 982, cf. Stamati, d. A fi mai cu rezervă în obiectul în care el nu este nicidecum competent, neavînd a mîrtă notiţii pozitive spre a-şi putea sprijini articulii săi (a. 1855). Uricariul, v, 194/20, cf. Polizu. Binevoiţi... a trimite această scrisoare către nevasta mea şi rugaţi pe cine veţi socoti să vă trimită o ştiinţă pozitivă despre dînsa. Bolliac, ap. Ghica, a. 633. Ştiinţa pozitivă ce o avem despre genul nostru îmbrăţişează numai spaţiul de patru mii de ani. Isis (1859), 4/1. Simţiseră din ce în ce mai multă trebuinţă de a avea neşte noţiuni mai pozitive despre toate ţerele litoralului. Hasdeu, i. c. i, 32, cf. 25. Dacă dinir-o premiză, ce s-a crezut adevărată, se deduc prin o gîndire justă concluziuni, ce se văd în contrazicere cu fapte pozitive, atunci premiza nu poate să fie adevărată. Maiorescu, l. 13. Avem a face cu ceva pozitiv şl cert? id. d. ii, 227. Ce plîngeri pozitive şi întemeiate pe probe putem s-aducem contra sofiei noastre? Caragiale, o. ii, 81. Pun... mai mult temei pi rezultatele unei ştiinţe pozitive ca statistica, id. ib. iv. 243. Mă face din nou să crez că medicina cu cît să apropie mai mult de o ştiinţă pozitivă. . . cu atît cîştigă şi pierde deopotrivă de mult Delavrancea, t. 240, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Ceea ce este necesar. să se constate este o culpă pozitivă în sarcirţa inculpatului, cod. pen. r.p.r. 502. Trebuie să trecem la fapte pozitive. Camil Petrescu, o. iii, 251. O (Adverbial) Pentru căpitanul de port... la Galaţi sau la Brăila — nu se ştia pozitiv — se otrăvise cîndva o şanteză. Brăescu, o. a. ii, 169. O Drept pozitiv = totalitatea normelor juridice scrise caracteristice unei orînduiri sociale, unei epoci, unei ţări, emanate de la organele statului. Cf. Stamati, d., Barcianu, şăineanu, d. u., m. d. enc. Religie pozitivă = religie oficial acceptată intr-o ţară şi existentă ca atare. Cf. Stamati, d., Barcianu, Alexi, w., m. d. enc. + (Care dovedeşte simţ) practic, realist; care se bazează pe practică, pe realitatea imediată. Aruncă o căutătură cu întristare filozofică asupra celor zece ani de minte pozitivă, cr (1848), 121/67. Cel dinţii [bărbat] era mai pozitiv, şi a ştiut să se folosească de şederea mea la ţară-Bolintineanu, o. 394. Dar o pune să aleagă între trei . .. Toţi zicînd că o iubesc — cit de naivă, Vei vedea că deodată ea devine pozitivă. Eminescu, o, i, 162. Spi- 13360 POZITIV — 1180 — POZITIVIST ritul care s-a cristalizat în sinul noii societăţi laice, pozitive şi raţionaliste, îşi găseşte astfel suprema încoronare in artă. Oţetea, r. 253. Părintele răspunse cu foarte mult simţ pozitiv. Călinescu, e. o. ii, 298. Era o femeie bună la suflet, însă pozitivă, luînd viaţa aşa cum este, incapabilă de a o înfrumuseţa cu drame. id. ş. 689. <0> (Substantivat) Minţeau cînd făceau pe prudenţii, pe pozitivii. Heliade, ap. Ghica, a. 677. 4. Care exprimă o afirmaţie sau o aprobare, care afirmă ceva, care are (sau conferă) un sens de afirmare. Pozitive sînt noţiunile care afirmă ceva, negative sînt acele care înlătură o afirmare. Maiorescu, l. 34, cf. dex. O (Adverbial: impropriu) Aprob pozitiv. Ca-ragiale, o. vi, 42. + (în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese; (învechit, rar) spiţă puie-toare. Cf. Polizu, Barcianu. Există trei grade de comparaţie: pozitivul, comparativul şi superlativul. Iordan, g. 79. Pozitivul nu e propriu-zis un grad, căci însuşirea e prezentată fără comparaţie. Graur, i. l. 150. Pentru dezvoltarea limbii, menţinerea pozitivului dintr-o fază mai veche este foarte importantă, scl 1960, 573. 5. (în opoziţie cu negativ) Cu însuşiri bune, cu calităţi, bun; care se recomandă prin Însuşirile sale, care nu produce rău, care nu este periculos, demn de urmat, de imitat, recomandabil. Poate insă un grad potrivit a frigului într-atîta întări viiaţa încît dînsul concentrează puterea vieţii..'., însă* aceasta nu este pozitivă, ci negativă întărire. Vasici, m. i, 37/20. Cele de pre urmă.. . adecă pizma şi zavistia au şi positive şi aducătoare de moarte însuşiri, id. ib. 41/11. Tocmelile privitoare cătră agiutoriul reciproc spre si-guranţia mădulărilor soţietăţei este legea pozitivă. Săulescu, hr. i, 47/17. Cred că Taine exagerează şi partea pozitivă şi cea negativă a lui Balzac. Gherea, st. cr. i, 17. [însuşiri] neîndestulătoare în sine., ele devin pozitive prin raportare. Lovinescu, c. v, 10. Prozatorii români studiaţi aci mai cu seamă în latura contribuţiei lor pozitive, au împlinit una din cele mai nobile fapte spirituale ale poporului nostru. Vianu, a. p. 394. O asemenea construcţie a favorizat crearea unui anume raport între personajele pozitive şi „negativii“ care le stau în cale. gl 1952, nr. 260, 7/2. Să examinăm. . . felul în care autorul ne-.a zugrăvit în nuvelă figurile eroilor pozitivi, v. rom. ianuarie 1954, 183. Eroul pozitiv nu numai că-şi are o perfectă bază reală. . ., dar este cerut ca o necesitate de către, estetica progresistă. Contemporanul, 1956, nr. 484, 4/7. Putem constata un fenomen pozitiv în problema ce. ne preocupă. m 1961, nr. 1, 13. Referate... menite să permită o generalizare a aspectelor pozitive tn activitatea tuturor comisiilor metodice, g! 1961, nr. 637, 4/5. Dumneata ăi prea multe laturi pozitive. T aprilie 1964, 85. O (Adverbial) Asupra pîraielor de munte influenţa omului se face simţită în două moduri: a) pozitiv... şi b) negativ. C. Antonescu, p. 20. Venitul naţional este influenţat pozitiv şi de calitatea produselor. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 22. + (Rar) Care produce bunurile materiale. Această clasă parazită trăieşte exploatînd munca claselor pozitive. Ibrăileanu, sp. cr. 186. 6. (Chim., Biol.; despre unele reacţii ale anticorpilor) Care se produce în prezenţa antigenului sub influenţa şi în prezenţa căruia a luat naştere; (despre analize medicale) care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent (patogen). II. S. n., adj. (Imagine fotografică) la care distribuţia luminii şi a umbrei corespunde celei reale; p. e x t. (placă, film sau hlrtie fotografică) pe care s-a obţinut o asemenea imagine. Imaginea fotografică se apreciază după redarea corectă a diferitelor detalii ale obiectului fotografiat pe pozitivul fotografic, ltr2. Pozitivul fotografic se obţine copiind negativul foto- grafic prin contact sau prin mărire, der, cf. m. d. enc., dex. —jScris şi : (după fr., lat., germ.) poşitiv. — Pl. : pozitivi, -e. — Şi : (învechit) pozetlv, -ă (scris şi pose-tiv) adj. 1 — Din fr. positif, lat. positivus, germ. Positiv. POZITIVAMÎÎIVTE adv. (învechit, rar) în mod pozitiv. Cf. sfc ii, 197. — Scris şi : (după fr.) positivamente. — Pozitiv + suf. -mente. Cf. fr. positive.ment. POZITIVÎSM s. n. 1. (Rar) Interes exageraţ pentru problemele practice, materiale, tendinţă de a lua in considerare şi de a urmări numai avantajele imediate (şi personale). V. practicism, utilitarism. Nu vezi reprezentîndu-se o comedie serioasă unde să nu îniîlneşti lot aceleaşi critice asupra pozitivismului degrădător al unui secol în care tot se preţuieşte cu aur. Concordia, 42/68, cf. dn2, dex. 2. Curent filozofic din sec. XIX—XX, care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, limitîndu-se la faptele confirmate de experienţă şi ne-gind astfel posibilitatea cunoaşterii esenţei (şi cauzelor) fenomenelor. încercarea multor logice moderne, influeiiţate de pozitivismul lui A. Comte, de a introduce deosebirea intre clasificări naturale şi, clasificări artificiale, ne pare o preocupare în afară de obiectul logicei însăşi. Maiorescu, l. 123. Mi se pare falsă calta pozitivismului. Delavrancea, t. 10, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. Mult hulitul pozitivism în cercetările lingvistice e mai mult o chestiune de conştiinţă decît de metodă. Puş-cariu, l. r. i, 9, cf. 58, Cînd s-a organizat ca sistem, este incontestabil că pozitivismul a reprezentat o reacţie salutară faţă de speculaţiile conjecturale şi atit de hazardate ale metafizicii clasice. Vianu, m. 125. Comte a gîndit, ca o nostalgie a ceea ce îi lipsea, practicul.. . pozitivism. Ralea, s. t. iii, 173. Pozitivismul. . . declară că este o filozofie empiristă. Lupta de Clasă, 1953, nr. 7, 151. Această metodă era cea a pozitivismului ştiinţific, care consta în a aduna cît mai multe fapte, a le grupa după legăturile lor naturale şi a le explica cu respectul riguros al adevărului, l. rom. 1957, nr. 2, 7. în ce priveşte istoria, pozitivismul impusese metoda stabilirii exacte a faptelor trecutului, prin utilizarea ■ critică a izvoarelor: v. rom. aprilie 1958, 90, cf. der, dn. Pozitivismul are o atitudine nihilistă faţă dc filozofie, cf 1960, nr. 2, 151. + Curent în ştiinţa juridică burgheză, care admite numai existenţa dreptului pozitiv. Cf. der, m. d. enc., dex. — Scris şi : (după fr.) positivism. — Din fr. positivisme. POZITIVÎST, -Ă s. m. şi f„ adj. 1. S. m. şi f. Adept al pozitivismului (2). Cf. Delavrancea, t. 52, “ddrf, Şăineanu, d. u. Pentru pozitivist, lumea este o suprafaţă plană. Vianu; m. 125. Pozitiviştii explicau, în fond, evoluţia istorică a omenirii prin influenţa ideilor. Ralea, s. t. iii, 189. Citind pe pozitivişti... ajunge la concluzia relativităţii oricărei cunoaşteri şi teoretizări a fenomenului social, v. rom. septembrie 1954, 150. Fazele vechi ale limbii noastre n-au fost studiate: . . decît cu metodele pozitiviştilor, l. rom. 1959, nr. 4, 23. Este un om al secolului trecut, un pozitivist dare a citit din tinereţe pe Darwin şi Haeckel. România Literară, 1971, nr. 137, 1/1. 2. Adj. Care aparţine pozitivismului (2), care se referă la pozitivism, speeific pozitivisniului. Ceilalţi... erau tîrîţi pe această cale pozitivistă. Delavrancea, t. 8. Alţii învinovăţesc ba filozofia metafizică, ba' pe cea pozitivistă. Gherea, st. cr. i, 57. Neuitatul meu prieten... 'iremediabil ucenic al doctrinelor pozitiviste! Galaction, a. 63. Fiind înfipt cu rădăcinile".în epoca pozitivistă..., am păstrat toată viaţa pasiunea culegerii de material. Puşcariu, l. r. i, 9, cf. 99. Senzua-listul de nuanţă pozitivistă Condiltuc. Blaga, g. 111. Atitudinea lui e pozitivistă: observă, măreşte cu lupa, descompune, explică. Ralea, s. t. i, 103, cf. iii, 277. 13363 fcÔÎZITIVITATË — il81 — POZIŢIE 3. Adj. (Rar) Legat de realitatea concretă, de fapte. Literatura clasică ar fi rămas şi mai departe literă moartă, dacă spiritul pozitivist... nu i-ar fi insuflat O'nouă viaţă. Oţetea, b. 38. 0> F i g. La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva, însă m-a trezit un glas pozitivist... Bacovia, o. 83. — Scris şi: (după fr.) positivist. — Pl.: pozitivişti, -ste. — Din fr. positiviste. POZITIVITAtE s. f. (învechit ; în loc. adv.) Cu pozitivitate = cu exactitate, în mod sigur, cert. Ştiinţa încă nu a hotărîi cu pozitivitate.. . de ce origine sînt. f (1872), 61. Niciodată n-am putut să-mi răspund cu pozitivitate. ib. (1877), 136. — Din fr. positivité. P0Z1TRÖ1V s. m. (Fiz.) Particulă elementară, întîl-nită' rar In natură, care are masa egală cu a electronului, dar sarcina electrică pozitivă (X 2), antiparticula electronului ; antielectron, electron pozitiv. Cf. Macahovici, ch. 199. Pozitronul sau electronul pozitiv. Cişman, fiz. ii, 559. Pozitronii se produc. . . în unele dezintegrări radioactive, ltr2 xii, 135, cf. der, m. d. enc., dex. Pl. : pozitroni. — Din fr. positron, germ. Positron. . POZITRÖNIU subst. (Fiz.) Formaţie instabilă, alcătuită dintr-un electron şi un pozitron, care gravitează împreună în jurul centrului de masă comun. Cf. M. D. ENC. — Din fr. positronium. POZÎŢIE s. f. I. Mod, fel în care este aşezat sau situat ceva sau cineva (în spaţiu, în raport cu altceva sau cu altcineva), aşezare; p. ext. (concretizat) loc, punct, regiune în care este aşezat sau situat ceva èàü cineva ; (învfecliit) pusătură, pusăciune, pusoare. Poziţia geografică a Moldovei din vechime au osîndit-o a fi teatrul nestatorniciei şi a cruntelor lupte, ar (1829), 1401/4, cf. antrop. 55/10. Vin poziţia pămintului cătră soare şi din zilnica lui mişcare’ împregiurul seu răsar puncturile cardinale, elem. o. 14/1, cf. 103/1. El a definit poziţia a multe locuri. Genilie, g. 48/25, cf. 100/23. In arhitectură şî în mehantcă se poate desina fără ùmbrire, căci sînt convenţii prin care se arată numai prin linii poziţiile fiecăria părţi a unui object. Desen arh. 11/28. Trei punluri... care să nu fie în linie dreaptă, hotărăsc poziţia unui plan. Poenaru, g. 175/12: Toate puterile Europei preţuiau... poziţiunea ţărei, ce din timpurile antice era considerată ca'o poartă prin care se strecura cursul cel impetuos al popoarelor. Asachi, s. l. ii, 81, cf. id: E. i, 6/24. Linia. . . să n'u-şi schimbe poziţia, conv. geom. 56/30. Dacă asemene cîmpuri au o poziţie (starea locului) potrivită, nu pătimesc de umezeală. Filipescu, d. i, 36/25, cf. 198/11. De se mai bucură... de o prosperitate oarecare, e datoare numai poziţiei. ei geografice, cr (1846), 232/3, Mihai Vodă voi a se folosi de poziţia şi de strîmtoarea vadului Călugărenilor. Bălcescu, m. v. 112, cf. Stamati, f. 11/21. Să luăm un plan în orice poziţie, să tragem o dreaptă pe dînsul. Orescu, t. 11/15. Unii vor fi-crezînd .că soarele şi-ar muta poziţia sau locul vă-zîndu-l că răsare de la o parte şi apune la alta. Marin, p. 2/4. Aparatul. . . îşi ia iarăşi poziţia sa cea primitivă. id. f. 6/17.: Cînd... îndoim ramura unei plante, întorcînd suprafaţa inferioară îi) sus către ceriu, vedem că ramura ,singură se îndreptează, luînd iarăşi poziţia sa naturală.de mai nainte. Barasch, i. n. 129/15. Aruncată prin poziţia ,geografică între naţii străine ..... româna nu-şi uită muma şi sororile. Negruzzi, s. i, 264.. Poziţiunea topografică a acestui palat era astfel. Filimon, o. i, 108. Sînt stele care fără să apară că-şi schimb poziţiunea, încerc variaţiuni periodice în intensitatea luminei lor. Drăghiceanu, c. 16. Poziţia laşului este desfătătoare. Bolintineanu, o. 276. Am petrecut la via lor; o poziţie încîntătoare. Brătescu-Voineşti, p. 174. Poziţie admirabilă în pădure. Se-bastian, t. 109. Cîteva scaune stăteau în poziţii felurite. Sadoveanu, o. xi, 168. Insula aceasta bogată, aşezată înlr-o minunată poziţie maritimă şi militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. Bart, s. m. 47. [Brazii] au să fie găsiţi abia după furtună, în fundul prăpăstiilor, în poziţii chinuite. Bogza, c. o. 58. Termometrul se păstrează în această poziţie timp de 10 minute, abc săn. 159. + Spec. (Muz.) Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ; loc in care sînt atinse cu degetele coardele unui instrument muzical, cînd se cintă la instrumentul respectiv. Cf. dm, m. d. enc., dex. + Spec. Fiecare dintre operaţiile înscrise într-un cont contabil; loc pe care îl ocupă ele în acest cont. Va înainta... „planul de lucru“ pentru toate poziţiile de investiţii din cadrul planului anual al departamentului, leg. ec. pl. 462. + Spec. (Lingv.) Loc pe care îl ocupă un sunet sau un grup de sunete într-un cuvînt. Poziţia iniţială sau finală a unui sunet în cuvînt a produs următoarele modificări... Puşcariu, l. r. i, 234. + Spec. Loc, punct din care ceva sau cineva este sau poate fi privit; unghi. Se ridică. . . să-şi lege cu cea mai migăloasă artă cravata, privind-o din toate poziţiile posibile. Sadoveanu, o. ix, 117. O privi a doua oară din altă poziţie, id. ib. xi, 482. + Raport, relaţie existentă între două obiecte. în gramatică, persoană se cheamă orice obiect al vorbirii privii din punctul de vedere al poziţiei lui faţă de subiectul vorbitor. Iordan, g. 125. 2. Suprafaţă, teren, loc ocupat (şi amenajat) de unităţi sau subunităţi militare şi folosit ca bază de atac sau ca linie de apărare. Poziţia vrăjmaşului fu izbită de către focul unei artilerii foarte numeroasă. cr (1830), 592/3. Emirul se retrase pe o poziţie înapoi. ib. (1846), 423/38. Românii se trăgeau în poziţiile lor din munţi. Bălcescu, m. v. 136. Companionii lui. . . năvăliră după dînsul şi goniră pe enemici din poziţiile lor, luîndu-le un iun. Alecsandri, t. 1304. Ajunserăm acolo cu lumina zilei. . . ca să ne asigurăm mai înainte de poziţia inamicilor comuni. Bolintineanu, o. 303. Generalul... recunoaşte mereu poziţiile bateriilor. Maiorescu, d. ii, 100. Asaltul ce se dă poziţiunilor în cari duşmanul s-a retranşal este hotărîtor. Macedonski, o. iii, 80. Căutaseră aici un adăpost şi o poziţie strategică minunată. Xenopol, i. r. i, 102. Poziţiile se desenau ca nişte dungi mohorîte... fără început şi fără sfîrşit. Rebreanu, p. s. 108, cf. id. nuv. 289. E un bairam toată noaptea cînd nu-i compania pe poziţie. C. Petrescu, î. i, 272. Nemţii bombardau poziţiunile noastre neîntrerupt. Brăescu, v. 79. Poziţia inamică a fost ruptă la Mărăşeşti. Sadoveanu, o. vi, 474. Ocolind poziţiile elveţienilor care păzeau trecătorile Alpilor armata îşi tăie printre stînci un drum considerat ca inaccesibil. Oţetea, b. 162. Se retrag armate uriaşe, părăsesc poziţii întărite, se repliază sule de divizii. v. rom. noiembrie 1954, 9. A doua zi..., regimentul ocupase altă poziţie. Pas, z. iii, 5. Au nişte ascultătoare care calculează poziţiile noastre. Barbu, p. 336. Va aduce informaţii preţioase asupra poziţiei duşmanului. v. rom. noiembrie 1962, 155. (F i g.) Călătorii se priviră cîtva timp cu bănuială, neîndrăznind să se mişte de pe poziţiile cucerite cu preţul vieţii. Brăescu, o. a. i, 179. Felix împinse uşa mai tare şi Otilia, înfrigurată, nemaiputînd păstra poziţia, fugi în pai. Călinescu, e. o. i, 163. Doctorul rămase bănuitor şi nu-şi părăsi poziţia de apărare. Stancu, r. a. iv, 80, cf. Lupta dk Clasă, 1962, nr. 4, 7. <0> Poziţie de tragere = loc (special amenajat) de unde o subunitate de infanterie sau de artilerie, de aruncătoare de mine, de mitraliere navale etc. execută tragerile. Să dea timp navelor învăluitoare să ajungă în poziţie de tragere. Camil Petrescu, t. ii, 175, cf. der, m. d. enc. O E x p r. A lua poziţie ¡= a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic. Mihai Vodă luase poziţie dincolo de rîu, pe o înălţime. Băl- 13367 POZIŢIE — 1182 — POZlŢtE cescu, m. v. 115. Noi cu vaporul. . . am luat poziţie în portul despre apus. Ghica, s. 413. De-abia luasem poziţiune, cînd am fost salutaţi cu o ploaie de gloanţe id. ib. 414. Trupele guvernamentale au luat poziţie la satul Coţofeni. Oţetea, t. v. 153. 4- Loc desemnat fiecărui vînător la vînătoarea cu hăitasi. Cf. Stoica, VÎN. 21. 3. Mod, fel în care se stă cu corpul sau cu o parte a lui, atitudine a corpului sau a unei părţi a lui; ţinută. Pruncul. . . să se plimbe cu capu în sus, care această poziţie trebuie negreşit să se păzească, pr. 13/4. Apro-piindu-să. . . în poziţiune umilită, îngenunchea şi-i prezentă documentul. Asachi, s. l. ii, 42. Aceste poziţii este‘obicinuit a le avea copiii, parab. 122/7. Poziţia ci cea lenoasă... ar fi înflăcărai pe Xenocrat. Negruzzi, s. 1, 17. Meserii care produc boale prin poziţiunea anormală. Isis (1859), 1272/42. Căzu iarăşi în genunchi şi, siînd în această poziţiune, aşteptă răspunsul. Fili-mon, o. 1, 100. Dar el, încremenit în aceeaşi poziţie, eearcă din nou să scoaţă un cuvînt. Delavrancea, s. 157. Corpul nostru ia în mod insticiiv poziţia care-i pare mai puţin obositoare. Bianu, d.' s. 85. Rămase cu capul într-o parte... aşteptînd triumfător, în poziţia prepelicarului care a slîrnit vinatul, răspunsul ofiţerului. Brăescu, o. a. 1, 124. Se regăsi singur în aceeaşi poziţie, întins pe pal cu mîinile sub ceafă. Sadoveanu, 0, ix, 115. Răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziţie sigură de sine. Călinescu, b. i, 86, cf. id. e. o. i, 284. Poziţia ideală pentru transportul unui accidentat este cea culcată. Belea, p. a. 68. O Poziţie de tragere =■ felul în care stă trăgătorul în timpul (sau în vederea) tragerii; p. e x t. felul în care trăgătorul îşi orientează gura de foc în vederea tragerii eficiente. Acuzatul a ridicat revolverul în poziţiunea de tragere, cod. pen. r.p.r. 493. Poziţia de tragere pentru o gură de foc portativă, ca pistoletul, puşca şi automatul, nu necesită decît alegerea unei bune aşezări a trăgătorului care susţine gura de foc. ltr2, cf. der, m. d. enc. ^Spec. (Mai ales în legătură cu verbul ,,a lua“) Atitudine dreaptă şi nemişcată a corpului, cu mîinile lipite de trunchi, reglementară în armată, în anumite sporturi etc. Soldatul înlemni în poziţie, cu faţa la locotenentul aprins de mînie. Rebreanu, p. s. 69. [Soldatul] mărturisi ruşinat... stind în poziţie. Brăescu, v. 75. [Soldatul] a încercat să-şi ia poziţie. Sahia, n. 83, cf. 71. Unul dintre cazangii... a luat poziţie ca de militar. Pas, z. 1, 212. + Spec. Fiecare dintre atitudinile principale ale corpului, prevăzute de regulamentele militare (de instrucţie). Cînd soldatul soseşte într-un regiment, după cîteva lecţii de poziţie, i se dă în mînă o puşucă. mo (1860), 30/21. 4. (Popular; în loc. adj.) In poziţie = (despre femei) gravidă, însărcinată. Cf. Ddrf. Se mai zice despre o femeie însărcinată. . . că este în altă stare sau în poziţie. Bianu, d. s. 652, cf. dr. iii, 443. Femeia care moare în poziţie, să i se dea de pomană un scăunel şi un baston, şez. iii, 123. Impărătiţa o purces în poziţie. 1. cr. iii, 98. Femeia în poziţie să nu mînînee aripi de paseri. Gorovei, cr. 12. Soţia vecinului este în poziţie. Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă, cf. alrm i/ii h 288, alr ii/i h Î43, a iii 11, 13, v 15, 20, vi 26. 5. F i g. Mod în care cineva reacţionează, se comportă, îşi exprimă opinia etc. într-o împrejurare dată. V. atitudine. Lucrul merită o discuţie publică... în ceea ce priveşte poziţia lor literară. Maiorescu, cr. ii, 207. în lupta dintre vechea manieră retorică şi noua îndrumare realistă, poziţia lui Filimon rămîne destul de nehotărîtă. Vianu, a. p. 60. Polemicile duse de el afirmau mereu poziţia de clasă în orice luare de atitudine faţă de fenomenele literare, v. rom. septembrie 1954, 147. Pot fi criticat pentru o poziţie prea categorică, t februarie 1962, 15. Se pot aduna, din toate momentele biografiei lui, dovezile poziţiilor laice pe care nu le-a abandonat niciodată, v. rom. august 1963, 53. Expr. A lua poziţie = (despre oameni) a manifesta o atitudine (fermă, hotărîtă) într-o problemă, a-şi exprima punctul de vedere. Să determine guvernul pe Ungă care este acredita t să ia poziţie faţă de presa calomnioasă. Călinescu, s. 355. A sta (sau a rămîne, a se menţine etc.) pe poziţie = a-şi menţine (cu fermitate) părerile, opinia formulată. Cf. dm, m. d. enc., dex. Pe poziţii opuse = de păreri contrare. Cf. dm, m. d. enc., dex. C. Stare, situaţie, împrejurare în care se găseşte cineva sau ceva; (învechit) pusăclune. în orice poziţie ne vei pune, Doamne,... fă-ne înţelepţi. Marcovici, d. 48/6. Cîţiva deputaţi. . . s-au înduplecat a votarisi acea despăgubire. .. spre a-l pune in poziţie de a ocărmui cu dreptate (a. 1835). Uricariul, viii, 130. îmi zici, că în Moldova suferi..., dar eşti oare singurul în aceastăşi poziţia? Kogălniceanu, s. 215. Poziţiunea regelui fu critică în această împregiurare. Asachi, s. l, ii, 33. Care naţie poate influenţa ca francezul, şi care e în poziţie de a avea nevoie să-şi ' cîştige aliaţi naturali după caracter şi interese cum e naţia franceză? Copru-Drăguşanu, c. 238. La Mihai i se porunci a nu se duce, din pricina poziţiei critice în care acest domn se afla. Bălcescu, m. v. 37. Poziţia lui sir Lionel era încurcată, cr (1848), 53/59, cf. 33V45. Suma... să se scadă... din sumele cheltuielilor cuvenite... pentru ţinerea oştirilor în poziţie de rezboi (a. 1851). Uricariul, vi, 78. Cu toată poziţia critică a oştilor sale..., nu priimi nicidecum a da turcilor pre prinţul Molda-viei. Negruzzi, s. ii, 141, cf. iii, 407. Nesupunerea pusese pe comandantul lor în trista poziţiune de a ordona mai multe esecuţiuni capitale. Ghica, s. 110. Studie cu seriozitate poziţiunea ţărei şi începu opera regenerării prin îmbunătăţiri. Filimon, o. i, 213. Vă-zînd poziţia în care se afla, noi îl invitarăm, să ne lase şi să se ducă. Bolintineanu, o. 281, cf. 270. Poziţia devenea din zi în zi mai grea; englezii ameninţau de a supune oraşul Reims. Odobescu, s. i, 5. Sînt într-o poziţiune pitorescă şi mizericordioasă şi sufăr peste poate. Caragjale, o. vi, 18. Nu păreau jigniţi de poziţia umilitoare în care se aflau. Sadoveanu, o. x, 579. Napoleon în Rusia s-a aflat pentru întîia oară în poziţia catastrofală de a nu găsi în faţa sa un adv/ersar dispus de a face pace. Călinescu, s. 399, + Spec. Situaţie (înaltă) pe care o deţine cineva în ierarhia socială; rang, treaptă (înaltă). V. condiţie. Fo-losiţi-vă... de poziţia voastră ca să întemeiaţi creşterea plugarnicei tinerimi. Marcovici, d. 221/26. E poate o mare dizgraţie pentru un om a se afla aruncat deodată, într-o poziţie strălucitoare, cr (1848), 9x/58. Cu un caracter şi cu virtuţi ce ar fi fpstde lăudat într-o poziţie mai puţin înaltă, acest prinţ era un domnitor nevrednic, Bălcescu, m. v. 36. împăratul trimise în Transilvania o comisiune compusă din bărbaţi de poziţiune înaltă, Bariţiu, p. a. i, 562, . cf. 523. Arendatorii egumeni neţintind decît să se folosească... de poziţia lor cea efemeră, părăseau. . . interesele spirituale ale monas-tirelor-, (a. 1855). Uricariul, , iv, 440/6. Oameni... care au o poziţiune socială asigurată. Barasch,, i. 185/26. Curtezanii... invidiau poziţiunea şi fffvprul în care îl videau. Negruzzi, s. i, 107, cf. 333. Fiecare cerere va fi însoţită d-un certificat după modelul care se alătură, constatînd poziţia părinţilor, mo (1860), 242/6. Făcuse să se dezvelească într-însa o mulţime de dorinţe nepotrivite cu poziţiunea ei socială. Filimon, o. 1, 117. Iată-ne acum pe cale de a-ţi face nume, avere,, poziţie. Alecsandri, o. p. 132. Dar nu are nici o poziţie în lume, nu e nici într-un post. id. t. 1, 276. Adevărata valoare a unui om nu stă în avere, nici în poziţia socială ce-o ocupă, ci în el însuşi. Agîrbiceanu, a. 60. Ministerul nu a putut trece cu vederea poziţia socială a lăuzei fostului său slujbaş. Klopştock, f. 115. Ţi-at făcut 0 poziţie? stai în cuibul tău, cu banul tău, cu nevasta la. Sadoveanu, o. ii, 628. Conştiinţa unei ierarhii între dregătorii mari şi mici, ca şi aceea a asemănării sau deosebirii de poziţie socială dintre unii şi alţii, se făcea simţită cu claritate şi în relaţiile dintre ei. Stoicescu, s. d. 73. în documentul următor..., slra-lornicul figurează ultimul dintre dregătorii membri ai sfatului, poziţie pe care şi-ova păstra şi mai tîrziu. id. ib,265. 13367 POZIŢIONA — 1183 — POZNAŞ 7. (Prin nord-vestul Munt.) „Centrul satului; vatră, linie“. Udrescu, gl. — Scris şi: (după lat., fr., germ.) posijie. — Pl.: poziţii. — Şi: (învechit) poziţitae (scris şi posifiane) s. f. — Din lat. positio, fr. position, germ. Position. POZIŢIONA vb. I. T r a n z. (Complementul indică obiecte, scule etc.) A aşeza într-o anumită poziţie (1), cu asamblare directă sau prin intermediul unui sistem tehnic. — Pronunţat: -Ii-o-, — Prez. ind. : poziţionez. — Din fr. positlonner. POZIŢIONAL, *Ă adj. (Lingv. ; despre sunete sau grupuri de sunete) Referitor la poziţie (1), de poziţie; care are o anumită poziţie (într-un cuvînt). — Pronunţat: -fi-o-. — Pl. :' poziţionali, -e. — Poziţiune + suf. -al. POZIŢIONARE s. f. Acţiunea de a poziţiona şi rezultatul ei. Poziţionarea se deosebeşte de aşezare, prin faptul că aşezarea e o simplă rezemare şi nu reclamă o asamblare, ltr2, cf. sfc iv, 319, M. d. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl. : poziţionări. — V. poziţiona. POZIŢItÎNE s. f. v. poziţie. POZLfiŢ s. n. v. posleţ. POZLUŞANIE s. f. v. posluşanle. PdZMĂl s. f. (Regional, mai ales în Transilv. ; mai ales lapl.) Fiecare dintre prăjinile (1) care, legate două cîte două cruciş, se aşază de o parte şi de alta a unei clăi de fîn sau a unui acoperiş de paie, ca să nu le ia vintul. V. martac (le), pânză, p ă-h u i e1 (3), păuşă, păuză (1), p ă i a n j e n (3), p o v ă z n i ţ ă, p r ă ş t i n ă1 (2 a). Cf. Pamfile, a. r. 163, FrÎ.mcu-Candrea, m. 104, arh. folk. i, 119, Coman, GL., CHEST. II 258/52, ALR SN I li 137, A I 12, 13, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 35, mat. dialect, i, 88, Teaha, c. n. 256. — Pl. : pozme şi pozmi. — Şi: pâznă (alr sn i h 137/235), păzmă (chest. ii 258/52) s. f. — Din magh. pâzina, pozna. FdZStĂS s.f. v. poznăl. POZMÎTE s. m. v. pesmet. POZMÎDIE s.f. (Regional) Agrişă (Nojorid—Oradea). alr i 1 210/320. — Pl. : pozmidii. — Din magh. pSszm^te, poszmite. POZMÎT, -Ă adj. v. poznit. POZM6C subst. (Regional) 1. Smoc de păr crescut în partea de jos a piciorului calului (Plaiuri—Turda). Cf. dr. v, 302. 2.. Cantitate mare din ceva ; grămadă. Com. din Timişoara. — Pl. : ? — Gf. s m o c, p o z m ă1. POZM0L s. n. v. podmol. POZNACI, -CE adj. (Regional) Poznaş (2). Cf. Alexi, w. — Pl. : poznaci, -ce. — Poznăl -j- suf. -aci. POZNAR s. n. v. buzunar. POZNAŞ, -Ă adj. 1. Care iese din comun, neobişnuit, curios, ciudat, bizar, straniu, (re- gional) p o z n a t (1); p. ext interesant. Ahl cu mătră, ce poznaş lucru este averea unei femei tinere, după ce moare! Kogălniceanu, în pr. dram. 426. Tot să stai şi să-ţi faci cruce De poznaşul meu bărbat. Pann, p. v. i, 99/6. Am sfîrşit prin a rîde noi însuşi de noi şi !a ne mîngîia de poznaşele isprăvi a timpului. Negruzzi, s. i, 68. Documentele... ni vor procura ocaziunea de a constata... imposibilităţi istorice, unele mai poznaşe decît chiar cele emanate de la Greceanu. Hasdeu, i. c. i, 138. Aşa-i poznaşa astă de lume; unde-i oaia, lupu nu lipseşte. Alecsandri, t. 63. Ce idei poznaşe ai cîteodată, madam Franţ. id. ib. 309. Vînat rar în ţară la noi şi botezat în Codicele civil... cu numele poznaş de Lapini ţinuţi pe lîngă casă. Odobescu, s. iii, 212. Amîna, din zi în zi.i., această poznaşă trebuşoară şi gingaşă în multe privinţi. Creangă, p. 141. Mult mai bine era de nu.vedeam un aşa poznaş de tron. Ispirescu, u. 94. închipuirea îi zboară vioi, grămădeşte întîmplări poznaşerăscoleşte şi amestecă lucruri nemaipomenite. Rebreanu, nuv. 194. Era nevoia de a găsi o poreclă poznaşă pentru cea mai poznaşă mutră de viilor medic. Galaction, o. a. i, 40. Se înţelegeau toţi. . . să-l pună pe goană cu toi soiul de născoceli poznaşe. C. Petrescu, a. r. 17. întră la rînd moşneagul cu baba, învîrtindu-se cu ghibele[le] lor poznaşe, şez. iii, 182. O (Adverbial) li şade foarte poznaş. Slavici, n. i, 46. Este în adevăr poznaş de văzut cum... vor'să-şi îndeplinească dorinţa lor egoistă şt ascunsă, prin tot felul de mijloace. I. Negruzzi, s. ni; 140. + (Rar) Fermecat, vrăjit. Iată, nevastă, ce minune făcui eu cu oul ăla poznaş. Ispirescu, l. 267. <> (Substantivat) Sînt poznaşi cari prezic ploaia şi vremea bună... mai sigur decît dumneata. Caragiale, n. s. 83. 2. (Despre oameni) Care face pozne1 (4), căruia îi place să se ţină de glume, de năzbîtii, de păcăleli; (despre faptele, manifestările, fizionomia etc. oamenilor) care caracterizează, trădează pe omul poznaş (2), Care provoacă rîsul, veselia ; hazliu, glumeţ, vesel, şugubăţ, năzdrăvan (3), (popular) mehenghi (II), (învechit şi regional) marghiol (12), poznat (2), ghiduş, (învechit) poznatec, (regional) poznit (2), pozneţ, poznaci. Dar figura astă poznaşă ce face să rîdă pe duca de Rtchelieu? Negruzzi, s. i, 327. Un portret... dasupra căruia p6znaşul egumen a scris galimatia. Hasdeu, i. c. i, 78. Bată-te norocu, că poznaş mai eşti. Alecsandri, t. i, 42. Lipsea şi adunarea cu deputaţi poznaşi. Bolintineanu, o. 147. Mintea mea poznaşă nu mă lasă deocamdată să mă gîndesc la altele decît la păcăliturile prin care Philipon, Cham... ilustrează... pe bieţii burghezi. Odobescu, s. iii, 156. Dar mucalit, dar poznaş, bun de gură şi mincinos — lucru mare. Vlahuţă, o. a. i, 209. Ia spune p-ăia cu pisicuţa... — E, e... aia e poznaşă rău de tot. Stănoiu, c. i. 120. Pe chipul lui... trece lumina unui zîmbet poznaş, ochii clipesc şireţi. Sadoveanu, o. i, 243, cf. h x 576. Poznache-ţi zice şi poznaş eşti. Teodorescu, p. p. 122. Vorbele lor cele dulci şi... şăgile lor cele poznaşe. Sbiera, p. 150. Dar poznaşă mai eşti la vorbă 1 Vorbeşti numai în tîlcuri. şez. i, 100, cf. chest. v/l71. (F1 g.) Ploua subţire, şi un vînt' poznaş se lupta cu norii. Vinea, l. ii, 138. <> (Substantivat) Ia fă-ncolo, poznaşule. Alecsandri, t. 187. Toderică băgă mîna în buzunar şi, ca un poznaş ce era, scoase un condei de credă. Negruzzi, s. i, 89. <0> (Adverbial) Boierul zîmbea poznaş. Sadoveanu, o. i, 42. După cîteva clipe, rîzînd poznaş, se arătă... cu motanul în braţe. v. rom. octombrie 1958, 53. + Spec. (Regional; substantivat, m.) Măscărici la nuntă (Nucşoara —Cîmpulung). alr ii/i mn 81, 2 689/784. 3. (învechit şi regional; despre bărbaţi) Uşuratic, afemeiat. , Un' om .poznaş au fost schimbat Vreo trei femei cu cununii. Donici, f. i, 29/3. Da, era şî poznaş, îi plăcea mult muierile. Graiul, i, 364. 4. (Regional) Primejdios, periculos. Fănm de cariu e însă foarte posnaşă... Cel ce o bea sau o\lă altuia 13383 POZNAT — 1184 — POZNI de băut trebuie să fie cu mare băgare de seamă. Marian, ins. 61. — Scris şi : posnaş. — PI. : poznaşi, -e. — Poznă! -f suf. -aş. POZIVÂT, -Ă adj. 1. (Regional) Poznaş (1). (Adverbial) Şi zîâe Ia tată: ,,mă. .aşa de poznaiu grăiescu. or. s. i, 125. 2. (învechit şi regional) Poznaş (2). Pre alţi mulţi înşelînd Cu poznatele lui fapte. Bărac, t. 3/17. Cu poznatele lui glume, Fost făcut de ris în lume. id. ib. 4/1, cf. Lexic reg. ii, 46. — PI. : poznafi, -te. — Poznâl -f suf. -at. POZÎVAtEC, -Ă adj. (învechit) Poznaş (2). Cf. Clemens, i.b, hem 2 046, Barcianu, Alexi, w. — Scris şi: posnatec. — PI. : poznateci, -ce. — Poznă* + suf. -atee. P<5ZNĂ1 s. f. 1. (învechit şi popular) Faptă sau întîmplare, situaţie care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire; belea, bucluc. Ciude şi pozne făcea în domnia lui. Ureche, let. i, 206/11. Să nu hie fost un căpitan de nemţi a lui Racoţi... la cumpănă, era să hie făcut silimenii o poznă oştilor ungureşti. M. Costin, let. i, 329/6. Şi domnind, nu altă, ce ciudesă şi pozne făcea. N. Costin, l. 565. Treci nd la Hotin... mare stricăciune şi pozne făct oamenilor pre unde lovii. Neculce, l. 361. Pun rămăşag, că, dacă cuconaşul s-a lega de nevasta ta, păţeşti pozna. Neqruzzi, in pr. dram. 452. Mă, vrei să mă faci să dau într-'o poznă cu rîsu tău. id. ib. 462. Mi se-ntîmplă multe pozne, clnd sînt cuprins de mînie. Hasdeu, r. v. 13. Mă furnică sudori pe spate... Iaca pozna gata I Alecsandri, t. 410. De pădurea cea bătrînă să nu te-a-tingi, că-i poznă. Creangă, o. 146, cf. Săghinescu, v. 101. Poznă, cucoane, îmi şopli cu cutremur badea Pricop, dezmeticindu-se parcă dintr-o dată. Sado-veanu, o. ix, 432. Am pălit o poznă, răspunse voinicul; doi berbeci au început a se bale şi unul şi-au spart capul. Sriera, p. 37, cf. 80. Prost cum e, acela încă nu poale face o poznă. Reteganul, ap. cade. Dezmeticiţi de strigătul popei, se uitară în jurul calului şi văzură pozna ce era să li se întîmple. şez. iv, 1, cf. i, 44, iii, 86, Bud. p. p. 55, 81, Caba, săi.., com. din Straja-Rădăuţi. Mare poznă cu Bălaşa, se spune despre o intimplare neplăcută. Cf. Zanne, p. vi, 450. O E x p r. (Regional) A da de poznă (cu cineva) = a o păţi, v. păţi (2). Mai dădea şi de poznă cu jandarmii. Rebreanu, i. 31. 4 (învechit) Întîmplare regretabilă. Ce poznă că n-am ştiut t Plecam drept spre casă, făceam şi eu ceva parale... Ce păcat I Ce păcăli Contemporanul, vix, 41. 2. Lucru, faptă, întîmplare, situaţie care iese din comun; curiozitate, ciudăţenie, minunăţie, bizarerie, Mavrogheni. . . dete pricină tuturor a rămînea încremeniţi după ce l-au văzul iclromă sau poznă a firti a semîna. Văcărescul, ist. 293. Cu trup şi cu suflet într-a poznelor cumplire, Omului s-au făcut omul vrăjmaşul cel de peire. Conachi, p. 297. Multe pozne am mat văzut de cînd locuiesc în dulapul ista! Alecsandri, t. i, 51. Bine, părinţele, da pozna asta n-am mai văzut-o niciodată / Hogaş, m. n. 125. De cînd maica m-a făcut n-am văzut aşa poznă. Sadoveanu, o. i, 599. îmi mărturisea mătuşa Salomia despre o poznă care s-ar fi petrecut cîndva. id. ib. viii, 569. Văzînd şi astă poznă, luă mănuşa din mîna slîngă, o zvîrli jos şi ea se prefăcu in mîţă. şez. ii, 123. O (în formule exclamative) Iaca pozna, că-i uitai numele I Alecsandri, t. 9. Mare poznă şi minune! Oare de ce s-o mîniel? id. ib. 58. Şi-i dezleagă atunci frumuşel aţa de la picior; apoi mi-o aruncă-n sus, zicînd: ,,iaca poznă, c-am scăpat-o“ / Creangă, a. 57. Se face o chirfosală ş-un rîs în şcoală din pricina ursului celuia de-i poznă. id. ib. 77. <0> Log. a d v. (Regional) A pozna = de-a-ndoaselea, ca nelumea. Cf. Ciauşanu, gl. Expr. (Regional) A face poznă = a face o impresie deosebită, a face senzaţie. între toate bucatele eră nişte plăcinte aiît de gustoase, cît făcea poznă, nu alia! Sbiera, p. 147. 3. (De obicei construit cu verbul ,,a face“) Faptă nesocotită (dar de gravitate redusă); greşeală (nu prea mare); boroboaţă, trăsnaie, (regional) nişaftă. Căt am cheltuit cu surorile pentru căle pozne au făcut eli... şi le-am crescut şi le-am îmbrăcat (a. 1782). Ştefanelli, d. c. 132. Mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. Creangă, a. 51. Să nu cumva să faceţi pozna să deschideţi, că-i vai de noi! id. o. 12. A făcut o poznă. Pamfile, j. ii, 161. Să nu bei mult că ţi se urcă la cap şi cine ştie ce poznă te-o mai îndemna să faci. Rebreanu, i. 18. Patru poliţişti au arestat... pe un necăjit care a făcut o poznă la un cinematograf. Sadoveanu, o. ix, 255, cf. x, 360. Noe întreabă dobitoacele să-i spuie cine o făcut acea poznă? şez; ii, 4. Bărbate hai, zise dînsa, ai făcut pozna, de acum ti făcută, ib. v, 132, cf. ii, 122, xx, 139. Capra face pozna Şi oaia pate ruşinea (= cei mari săvîrşesc greşeala, iar cei mici suferă consecinţele). Cf. Zanne, p. i, 395. 0 F i g. Măria ta tot să-i asculţi, Căci norocul e cam năzdrăvan, Face multe pozne într-un an. Teodorescu, p. p. 184. + (Prin Bucov.; la pl.) Scandal mare. Lexic reg. 106. 4. Păcăleală (cu consecinţe lipsite de gravitate) făcută cuiva (v. farsă, festă, renghi 2, învechit şi regional mar ghi oii e 2, regional m i ş c u- 1 a n ţ ă), faptă sau vorbă care provoacă haz, veselie (v. ghiduşi e, glumă, năzbîtie, năzdrăvănie 2, învechit măscăriciune, regional m a-r a f e t 5, ponos1 15, familiar pehlivănie 3). Te rog Leoniţule, nu le-apuca de pozne. Alecsandri, t. i, 39. Nică era băiet de lot hazul, ştia să facă o mulţime de pozne. Slavici, n. i, 174. Să fi văzut cîte pozne şi cîte alea toate mai făceam noi călugării ca să ne veselim. Stănoiu, c. i. 119. Dumttale-ji place, bade, tot de pozne să te ţii l Eftimiu, î. 82. Ţaţa Tinca se închina, rîzînd, sedusă de aşa poznă. Brăescu, a. 237. Nu eu mă ţineam de pozne, poznele se ţineau de capul meu. id. o. a. ii, 122. 5. (Glumeţ) Organul genital al femeii. Cf. Pamfile, j. i, 161. — Scris şi : posnă. — Pl. : pozne. — Şi : (regional) pdzmă s. f. alr sn v h 1 403/349. — Etimologia necunoscută. P6ZNĂ2 s. f. v. pozmăl. POZNĂÎ vb. IV. T r a n z. (Prin nord-estul Olt.) 1. (Complementul indică vorbe) A scorni, a născoci (2). Cf. Vîrcol, v. 98. 2. (Complementul indică o treabă) A începe (in-semnînd, jalonînd, schiţînd). Cf. Ciauşanu, gl. — Scris şi : posnăi. — Prez. ind. : poznăiesc. — Din bg. no3Haii. POZNĂŞÎE s. f. (Prin Bucov.) Caraghioslîc, comicărie. V. poznă1 (4). Publicul a rămas înctnlat de poznăşiile artistului... şi l-a încununat cu o cunună de laur. Sbiera, f. s. 194, cf. sfc iii, 165. — Pl. : poznăşii. — Poznaş + suf. -ie: POZNÎIŢ adj. (Prin Transilv.) Poznaş (2). cv 1950, nr. 4, 33. Mai poznei ca I. nu găseşti un alt om în sat. ib. — Pl.: pozneţi. — Poznăt -u suf_ .ef POZNÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (Transilv.) A face să păţească sau a păţi ceva rău din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci (în urma unui accident). Cf. Gheţie, r. m., com. din Zagra-Năsăud. Şi-a rupt un picior: l-a poznit Dumnezeu, mat. dialect, i, 188. M-am poznit din nebăgare de seamă. ib. + T r a n /.. Speo. (Regional; complementul indică oameni) A lovi trăsnetul; a trăsni (Cernica —Bucureşti), şez. i, 149. Să ştiu c-o poznă Şi nu-i mai'dau nimic. ib. 13391 POZNIT — iisâ —- êrabalXu 2. R e II. (Prin Transilv.) A se lace de rîs, a ajunge de pomină. Cf. Alexi, w. îi scrie şi-a tale nume Cu aur şi cu argint, Că tu eşti copil vestit, Că părinţii s-o poznit. Mîndrescu, l. p. 191. 3. Intranz. (Prin Bucov.) A face scandal mare. Lexic reg. 106. 4. Refl. (Rar) A se uimi, a se minuna (3). Dar să-i vezi p-ăi din Bucureşti / ce mai m-am poznit intr-o .zi; am văzut nişte lăutari îmbrăcaţi şi omeniţi de să gîndeşti, uită-te, că sînt negustori. Heliade, o. i, 272. — Scris şi : posni. — Prez. ind. : poznesc şi pozn. — V. poznă*. POZNÎT, -Ă adj. 1. (Regional) Ciudat, curios, bizar (Crihalma —Rupea). Lexic reg. ii, 47. + (Despre cai)Mare1 (II), gros, urît (Josenii Bîrgăului —Bistriţa). dr. v, 221. 2. (Prin Transilv.) Poznaş (2). Cf. Budai-Deleanu, lex., Gheţie, r. m. + (Despre oameni) Prefăcut2 (II 1) (Buru— Turda), alr i 1 558/249. — Scris şi : posnit. — Pl. : pozniţi, -le. — Şi : (Învechit) pozmit, -ă (scris posmit) adj. lb. — V. pozni. POZNUÎ vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A calomnia, a blrfi, a ponegri (Borlova —Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. bXn. ii, 158. Vasile îşi poznuieşle vecinul că nu se pricepe la nimic. id. ib. 2. A pizmui1 (1), a invidia (Bocşa). Cf. Lexic reg. n, 37. — Prez. ind. : poznuiesc. — Cf. pozn ă1. POZOLOGÎE s. f. Parte a farmacologiei şi a terapeuticii care se ocupă cu indicaţiile referitoare la dozele şi la modul în care trebuie administrate medicamentele (în raport cu vîrsta, sexul, constituţia etc. bolnavului). Cf. der, m. d. enc., dex. — Şi : posologie s. f. dn2. — Din fr. posologie. POZOMÉTRU s. n. Aparat pentru stabilirea duratei de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice ; exponometru. Cf. ltr2, dn2. — Pl. : pozometre. — Cf. fr. posemètre. POZOMÔC s.m. (sg.) (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Pătaş—Băile Herculane). arh. folk. iii, 116. Cum să-ntoarSi sicoarea şî pozomocu cătră răsărit, cătră sfînţît, aşa să rătnînă care s-or împreuna, ib., cf. 153. — Etimologia necunoscută. POZONÂR s. n. v. buzunar. FOZOVÉNCHI s. m. v. pezevenchi. POZUÎYÂR s. n. v. buzunar. POZUNÎ vb. IV. Tranz. ,,A recunoaşte“. Cf. JAHRESBER. V, 126. — Prez. ind. : pozunesc. — Din slavonul iio3h (Substantivat) Să cădea, ca un înţelept şi practic, ce ştii scripturile (cum iu zici şi te înalţi), să-fi vii în socoteală. R. Po-pescu, cm i, 233. 2. S. f. (învechit) Pricepere, îndemtnare, iscusinţă (obţinută prin exerciţii, uz etc.). Practică bună avi la voroavă, era sănătos. Neculce, l. 93. Care învăţă-tură-l face pe omul... a procopsi pe oameni cu înfrumuseţarea vorbii şi practica cuvintelor (a. 1748). Uri-cariul, i, 62. Cu aşa putere multă Şi cu practică la luptă, în lume alt n-a văzut. Pann, e. ii, 134/2. 3. Adj. (Despre oameni) Care ştie să aplice la viaţa de toate zilele cunoştinţele acumulate, care are simţul realităţii, însuşirea de a se adapta la situaţii concrete (apărîndu-şi interesele materiale şl ştiind să tragă folos din ceva). Oamenii practici au înăbuşit de pe atunci acest strigăt. Kogălniceanu, s. a. 174. însă Dancu e om practic, Nicidecum nu s-a grăbit. Vlahuţă, o. a. i, 168. D-nti noştri institutori sînt mai practici şi voiesc mai multă comoditate. Ionescu-Rion, s. 102. Eu sînt om practic. Să nu rămtnem păgubaşi de această jumătate de oră petrecută împreună. Ga-laction, o. a. i, 151. Teodor, care era practic, a propus să luăm tramvaiul. Brăescu, a. 163. [Copiii] învaţă să fie liberi şi practici. Sahia, u.r.s.s. 132. Paul era cerebral şi practic. Vlasiu, d. 369. Eşti un om de cifre, un om practic. Stancu, r. a. iv, 313. îi era drag Corian, omul cel mai puţin practic pe care... îl întîlnise vreodată. T. Popovici, s. 319. Sînt o femeie rece, practică. H. Lovinescu, t. 334.<0>(Prin lărgirea sensului) N-ai început încă a privi lumea cu ochi mai practici ? I. Negruzzi, ap. ddrf. + (Despre manifestările oamenilor) Care vădeşte, care denotă, care trădează pe omul practic (3). Inteligenţa lor e practică, vorba lor e scurtă, arh. olt. i, 8. Fire practică, Jurcan se gîndea la toate. Vlasiu, d. 24. Distinse, în ciuda expansiunilor, un ton pozitiv, de caracter practic. Călinescu, b. i. 157. + S p e c. (învechit, rar) Care practică2 (2) o meserie, care exercită concret profesiunea pentru care s-a pregătit. V. practician. Era... medic practic, inocula şi el în ţinutul acela, la oamenii după acolo, veninul vărsatului. Vasici, m. ii, 78/11. , 4. Adj. Care se poate executa sau care se efectuează In mod concret (fiin,d corespunzător nevoilor reale ale existenţei); care se verifică în viaţa de toate zilele, care se poate aplica în viaţă ; care se bazează pe experienţa vieţii reale, concrete; legat de realitatea concretă, de viaţa de fiecare zl, de nevoile ei concrete; de fiecare zi, obişnuit (2), curent; (învechit) practicesc. în Cair s-a întocmit o şcoală practică de administraţie (ştiinţa oblăduirii), cr (1830), 428V23. Din hotărîrile dobîndite, după ce vor trece prin focul curăţiior al cercărilor practice, vor ieşi adevăruri lămurite. I. Ionescu, c. vi/14. [în şcoală] se va învăţa... cunoştinţi practice de geometrie (a. 1847). Uhicariul, vii, 236/12. Ne arată legea practică, legea lucrării, legea jertfirii. Bălcescu, m. v. 2, cf. Stamati, d. Scrierile care se încearcă a silui o limbă... nu merită a fi calificate decît de curiozităţi literare fără valoare practică, Maiorescu, cr. i, 191. Neajunsurile,,practice ale traiului... i-au grăbit scurta-i cale către iristu-i sfîrşit. Caragiale, o. iii, 9. Iubirile eterne nu-s bune decît în romanuri. Viaţa practică e altăceva. Contemporanul, v2, 498. între acest program practic şi între programele democratice este o deosebire fundamentală. Ionescu-Rion, s. 176. Te rog să aduci tinerilor cazuri pratţice din lecţiile dumitale de etică. Agîrbiceanu, a. 34. Dar poate mai interesant încă decît analiza ce fac socialiştii societăţii româneşti din vremea lor, este programul practic pe care-l propun. Ibrăileanu, sp. cr. 198. Apucă-te de o muncă practică. Galaction, a. 80. Nelipsit de la cursuri şi cu atîtea conferinţe pe cap, nici n-are idee de partea practică a vieţii. C. Petrescu, a. 422. V-am adunat ca să facem împreună o şedinţă practică, urmînd metoda ... căpitanului. Brăescu, 0. a. i, 55. Invenţia in artă nu are un scop practic, aşa ca un cazan. Vlasiu, d. 278. Capacitatea teoretică... este numărul de metri pe cari un război i-ar fese în unitatea de timp... Capacitatea practică... este numărul de metri ţesătură realmente produsă în unitatea de timp. Ionescu-Muscel, ţes. 603. Oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendinţă activă, practică şi militantă a scrisului lor. Vianu, a. p. 23. Chiar cînd manevrează condeiul, ei rămîn oameni publici, individualităţi avîntate în largul vieţii practice, id. 1b. Fusese destinat să facă studii fără nici o utilitate practică. Călinescu, e. o. i, 83. Diversele ramuri de activitate teoretică şi practică. 1. rom. 1959, nr. 4, 3. Lingvistica matematică deserveşte şi necesităţi practice, s august 1960, 68. Geologia este o ştiinţă cu mari aplicări practice. Geologia, 4. Un interes egal teoretic şi practic prezintă şi cercetările în domeniul biologiei. Lupta de Clasă, 1962, nr. 1, 59. Experimentarea instruirii practice a elevilor în producţie ridică probleme deosebite. GÎ 1962, nr. 652, 3/1. Nu dispreţuiesc aspectul practic al lucrurilor, t septembrie 1962, 14. Lucrătorii... au susţinut în ultimele luni examenul teoretic şi practic de ridicare a calificării. Scînteia, 1963, nr. 5 791. Fac experimentări de o excepţională valoare ştiinţifică şi practică. vÎn. pesc. august 1964, 13. (Adverbial) Nu ştiam că, practic, stilurile personale pot avea tangenţe. Vlasiu, d. 40. Practic, accidentul se reducea la pierderea materialului lemnos. Călinescu, s. 105, cf. id. c. o. 145. Se gîndi, lintştindu-se dintr-o dată, tocmai fiindcă avea să judece practic într-un caz concret. Camil Petrescu, o. ii, 141. Practic, în regiunea Oltenia, însămînţarea culturilor din prima urgenţă a fost terminată. Scînteia, 1965, nr. 6 589. + Care este Ingenios şi eficace, servind bine la realizarea unul scop, folositor; care este uşor de întrebuinţat, comod, lesnicios. A tria şi mai practică regulă este de a să feri de răceală. Mano-lache, Drăghici, i. 103/19. Unelte practice Pentru cultură. Asachi, s. l. i, 137. Doniţele, concurate însă de găleţile mai practice, biruiesc pentru apa de gătit a căsniciei. Arghezi, b. 42. 0> (Substantivat, n.) A doua năzuinţă a lui Tase este practicul. Cînd împingi seara poarta lui, se aprinde o lampă în antreu şi sună o sonerie. Călinescu, c. o. 70. 5. S. f. Activitate a omului prin care se execută un lucru în mod concret (corespunzător nevoilor reale ale existenţei); aplicare a cunoştinţelor teoretice; p. e x t. experienţă (de viaţă) acumulată de obicei în urma unei asemenea activităţi; deprindere cîştigată prin exerciţiu ; verificare experimentală a unei teorii; (învechit şi regional) praxis (1). Eu nu vă grăiesc din teorie, Ci din pracleca de toate zile. Budai-DeleanU, ţ. 357. Iară să află în teorie la fieştecare pas, iar cît pentru practică noi vom însămna că prin unghiuri să hotărăşte starea obiecturilor. Asachi, g. 10r/5. Avu ocazia de a uni practica cu teoria, cr (1846), 112x/38. Prin scrupuloasa examinare a alîior rămăşiţe din diferite timpuri, poale cineva studia, pînă la oarecare punt, ideile artistice, practicele industriale şi relaţiu- 13414 PRACTIC practica^ nile de comerţ care aa domnit în feara noastră. Odo-bescu, s. i, 335. Dumneavoastră, bărbaţii, sînteţi aşa de neînţeles în unele feluri de a suferi, încît nouă ne trebuie o practică specială pentru a vă pricepe. D. Zam-firescu, î. 111. Axinle avea practica scrisului, compunerii. Iorga, l. i, 132. După o şcoală de agricultură neisprăvită... se întorsese să înveţe practica. C. Petrescu, r. dr. 117. Desfacerea pieselor se succeda în ordine prea convenţională, ceea ce trăda o practică îndelungată. Brăescu, o. a. i, 224, cf. Sahia, u.r.s.s. 50. Teoria lui o însoţi şi de practică. Sadoveanu, o. vii, 637. Medicina e practică, nu teorie. Călinescu, e. o. ii, 186. Pe zi ce trece se strînge tot mai mult legătura între ştiinţă şi practică. Scînteia, 1952, nr. 2 389. Sfaturile populare... antrenează la conducerea treburilor obşteşti mase largi de oameni ai muncii, le educă în practica vie a muncii constructive, contemp. 1953, nr. 367, 1/1. Astăzi, mai mult decît oricînd, practica medicală are nevoie permanent de ajutorul ştiinţei, ib. 1956, nr. 486, 3/4. Judecător de instrucţie, cu multă practică. Stancu, r. a. v, 19G. Mi-a spus... că teoria fără practică na face două parale. H. Lovinescu, c. s. 69. Pentru ca legătura dintre teorie şi practică să se realizeze cit mai strîns, inginerii au fost ajutaţi să cunoască programele şcolare, gî 1962, nr. 683, 4/1. De pe urma dezvoltării ciberneticii, are de cîştigat şi practica medicală. Scînteia, 1963, nr. 5 791. <0> Loc. adv. în practică = în mod efectiv, concret, în realitate. Preocupat de această ţintire... nu aspirai la altă, decîl după minutul de a mă putea coborî singur în arenă spre a mă lupta, şi, în practică, a mă ocupa de cercat şi de introdus în patrie. I. Ionescu, f. 5/18. Alta este a dobîndi diplome şi alia este a exercita în practică o profesiune. Maiorescu, d. i, 305. Valoarea medie admisă în treapta geotermică este de 33 m. în practică, ea variază după gradul de conductibilitate a rocilor. Geologia, 9. Cu toate că dialectele se deosebesc în practică de limba comună, aceasta este totdeauna cuprinsă Intr-un fel sau altul în varietăţile ei regionale. Coteanu, r. l. 14. O E x p r. (învechit) A se lua Ia practecă = a se folosi, a se întrebuinţa. Cf. Budai-Deleanu. lex. A pune în practică = a aplica. Dar principiile constituţionale s-au pus oare în practică? Bolinti-neanu, o. 440, cf. ddrf. Acesta era un plan nou, şi această singură idee... ar face cea mai mare onoare învăţatului principe, oricît de insuficient ar fi fost pusă în practică. Iorga, l. i, 276. + Activitate concretă (pe teren) de verificare şi completare a cunoştinţelor teoretice acumulate într-un domeniu oarecare ; s p e c. (şi în sintagmele practică productivă, practică în producţie) stagiu pe care îl face intr-o Întreprindere, într-o instituţie, pe teren etc. un student sau un elev dintr-o ramură de învăţămînt, pentru a-şi Îmbogăţi şi valorifica cunoştinţele acumulate. Iarna făcea lecţiuni de matematice şi vara ieşea cu elevii la practică. Heliade, o. ii, 409. Are ocazie să facă şi puţină practică, ajutînd inginerului la măsurătoarea de a doua zi. Bujor, s. 117. în însuşirea cunoştinţelor tehnice şi profesionale de către elevi o mare însemnătate o au orele de practică. Scînteia, 1953, nr. 2 730. Să perfecţioneze metodica muncii în atelierele şcolare, pe lotul experimental al şcolii şi în timpul practicumului. l. rom. 1960, nr. 1, 63. Din lipsa oricărei practici pedagogice, se recunoaşte stîngaci şi abulic, v. rom. noiembrie 1964, 117. Sîntem studenţi la practică pe şantierul noului cartier, t august 1964, 49. -O Practică pedagogică = practică (v, practic 5) efectuată de un student (din ultimii ani de studii) in cadrul şcolii, in vederea însuşirii metodologiei de predare a unei anumite discipline. Cf. dex. 6. S. f. Exercitare a unei profesiuni; predare a unei discipline etc.; practicare (2), profesare. A întrebuinţa trigonomptria la practica geometriii. qheom.-trigon. 181r/15j^Pentru că iaste de trebuinţă de a să înştiinţa bine cu practica regulii aceşliia. Asachi, Alghebra, llv/19. Cum se poate să vie o facultate de ştiinţă să apre-ţieze dreptul de liberă practică I Maiorescu, d. i, 306. Din lectura gazelelor, dacă nu din practica profesiunii de jurnalist, îi rămăsese... o anumită exuberanţă polemică. Vianu, a. p. 57. După ce şi-a luai libera practică în ţară, a fost numit medic al oraşului. Ulieru, c. 56. 7. S. f. Procedeu folosit pentru realizarea efectivă a unui lucru sau pentru atingerea unui scop. V. m e-todă, obicei. Tekeli înlr-aceea au făcut practica aceasta: ... a trimis o samă de tătari şi de curuţi asupra aripei noastre cei de a dreapta, să ne încungiure. Şincai, hr. iii, 153/21. Diacul însă, potrivit practicei de cancelarie, n-a mai adăogat particula lămuritoare. bul. com. ist. v, 11. în 1731, practica [alegerii domnului de către boieri] încetează şi domnii sînt numiţi direct de Poartă. Oţetea, t. v. 29. Singurul vinovat e obscurantismul oamenilor care se feresc de medic, practicile dofloroaielor. H. Lovinescu, t. 378. Nici unul dintre pictorii noştri cunoscuţi nu a fost mai alras de chestiunile de tehnică, n-a dat o mai mare atenţie practicii picturale, ca Iscr. Oprescu, s. 86. Munca ,,în asalt“, o practică dăunătoare. Scînteia, 1960, nr. 4 853. + S p ec. (Jur.; rar) Procedură. Eram... sub practica nemijlocilă a dreptului roman. Maiorescu, cr. iii, 110, cf. der. <0> Practică judiciară = ansamblul soluţiilor date de instanţele judecătoreşti în rezolvarea unor litigii concrete sau în activitatea de îndrumare a instanţelor judecătoreşti subordonate. Cf. M. D. ENC. 8. S. f. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credinţe, unor uzanţe etc. V. uzanţă. Tradiţiunile şi practicele lor religioase, despodobile în înţelesul lor sacramental, au rămas în popor ca nişte simple legende. Odobescu, s. î, 211, cf. Şăineanu, d. u. în practica lor seculară, prietenii noştri de-acolo amestecau fenomenele naturale şi minunile. Sadoveanu, o. ix, 464. Magia şi fenomenele de telepatie erau în veacurile acelea practici curente. id. ib. xii, 12. Păstrase din copilărie chipul lor, obiceiurile şi practicile lor străvechi, cunoştea şi superstiţiile şi setea lor de dreptate, v. rom. ianuarie 1965, 85. — Pl. : practici şi (învechit) practice. — Şi: (învechit) prâctecă s. f„ (livresc) prâcticum s. n. — Din lat. praotlcus, «a, -um, ngr. 7rpaKTiK R e f 1.’ pas. Noi n-am găsit bine practicîndu-se această folositoare legiuire (a. 1862). Uricariul, v, 25/16. + R ei 1. pas. A fi obiceiul să se facă (într-un anumit fel); a se obişnui, (învechit) a se politici (2). începu a lăuda cumpărarea viitoare a unei cantităţi de mătase venită din Smirna spre a-şi lua tenctura în Veneţia, cum se practica în acea epocă, cr (1848) 332/42. El voia să prindă şarpele cu mina altuia — metod foarte ingenios, ce s-a practicai în toţi timpii. Filimon o. i, 142, cf. ii, 305. (impropriu) Microradiografia se practică la admiterea în facultăţi, abc sănăt. 363. + Refl. (Învechit) A se instrui, a se iniţia pentru a putea aplica în practică cele învăţate. Fătul meu, te practi-cează în metod de-a număra. Asachi, s. l. i, 225. 2. (Complementul indică îndeletniciri, meserii, profesii, discipline etc.) A se ocupa cu... ; a exercita, a îndeplini, a profesa, (învechit) a metahirisi (2), a profeşui. Cf. Polizu. Rămăşiţe din acea artă originală, învăţată şi practicată de ei mai întîi pe malurile Mării Negre şt ale Dunării. Odobescu, s. iii, 637, E hotărîi a rămînea în Bucureşti, unde va practica arta sa. Caragiale, o. ii, 120, cf. Barcianu, Alexi, w. încercase... să practice avocatura. Brătescu-Voineşti, p. 178. Poţi să nu practici deloc medicina ca ştiinţă. Camil Petrescu, t. iii, 173. Sînt vînător. Practic această nobilă îndeletnicire încă din tinere/ele mele. Sadoveanu, o. ix, 501, cf. xi, 638. Cu aceeaşi pedeapsă se va pedepsi şi acela care ... practică în mod obişnuit ghicitul, chiro-mancia. cod. pen. r.p.r. 619. Gazdele, doi fraţi florentini, practicînd cămătăria..., scapă cu faţa curată. Călinescu, c. o. 179. Oamenii învăţaseră să practice agricultura. H. Daicoviciu, d. 30. (F i g.) Un oraş mai mare practică două feluri de negoţ: cumpărarea, întîi, a lucrurilor noi de casă şi de dulap, şi apoi vînzarea lor, învechite. Arghezi, b. 49. 0> A b s ol. îşi luase licenţa în drept la Bucureşti, nu ca să practice, ci să aibă un titlu. Rebreanu, n. i, 50. Sînt doctor... în medicină... dar medic nu sînt. N-am practicat nici o zi. Camil Petrescu, t. iii, 171. O R ef 1. p a s. Putem să ne facem o idee de ce fel de negustorii şi meserii se practicau în Iaşi prin acea vreme. N. A. Bogdan, c. m. 101. Se mai practicau... la cîmp, vînătorile cu ogari. Sadoveanu, o. x, 460. Au început să se practice... şt alte forme moderne de comerţ. ScÎnteia, 1963, nr. 5 792. 3. (Livresc) A face, a executa; a efectua. Cf. cr (1848), 402/58, prot.-pop., n. d. Exploziile practicaseră spărturi. Sadoveanu, o. vi, 479. Ceea ce apare nou... este analiza psihologică pe care Slavici o practică într-un limbaj abstract. Vianu, a. p. 120, cf. 442. Supravegherea... se va face printr-o deschizătură practicată în dreptul focarului, prev. accid. 66. împinse o poartă de fier acoperită cu foi de tablă în care era practicată o ferăslruică. Călinescu, s. 376. Căută într-un mic raft, ascuns aproape într-o nişă practicată în zidul în care se afla uşa. v. rom. decembrie 1958, 17. Intervenţia neurochirurgicală practicată la timp poate fi salvatoare, abc săn. 7. O R efl. pas. Se cuvine mai întîi observa în ce chip se informează puterea relativă cătră rădăcina ce să caută, spre a să pulea practica operaţii contrare. Asachi, e. ii, 60/20. ■4. (Complementul indică ceremoniile, dogmele, cerinţele de cult) A respecta, a îndeplini cu stricteţe. Cf. Şăineanu, d. u„ cade. 5. (Franţuzism rar) A vizita des ; a frecventa. Casele pe care le-a practicat în tinereţe, ap. Iordan, i,. r. a. 481. — Prez. ind. : prăclic şi (Învechit) practicei. — Şi : (învechit) practici vb. IV. — După fr. pratlqucr. PRACTICABIL, -Ă adj. I. Care se poate folosi (v. folosibil; u t i 1 i z a b i 1), executa sau realiza (v; . realizabil) în mod concret; de care cineva se poate folosi In mod efectiv. Am văzut că ideea ia e cea mai bună şi cea mai practicabilă în poziţia In care ne aflăm. Bălcescu, ap. Ghica, a. 425, cf. Aristia, plut., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Mijloace practicabile. Şăineanu, d. u., cf. cade, Scriban, d„ m. d. enc., dex. 2. Pe unde se poate umbla sau trece (relativ) uşor (fără pericol sau dificultăţi); accesibil. [Ordonă] să se dispună posturi de călăreţi şi de pedestrime în diferitele punturi practicabile ale Skitului şi Ogostului. Odobescu, s. iii, 598. Cele două [păsuri] arătate mai sus sînt însă cele mai bune şi mai practicabile, aşa că pe acelea poţi ieşi călare... pînă la vîrful Camesului. Turcu, e. 69. Un drum practicabil pentru care. cade, cf. Scriban, d. Poteca era practicabilă numai dintr-o parte, înspre pieptul pietros al muntelui. Călinescu, s. 761, cf. m. d. enc., dex, + (Substantivat, n.) Podium mobil pe care se poate sta sau pe care se poate trece (folosit mai ales ca element de decor cu care se realizează pe scenă o diferenţă de nivel). Seara şi-aduce 0 saltea de-acasă şi o pune între culise la picioarele practicabilului de la spatele muntelui. Caragiale, n. s. 116, cf. Id. o. vi, 379. Decorul... cu foarte multe spaţii goale, bolţi şi practicabile, contemp. 1948, ni-. 110, 14/2. Devin necesare practicabilele, treptele, paravanele, unele mobile, t mai 1964, 10. Un practicabil, acoperit, pentru model [în atelierul unui pictor], ib. -decembrie 1964, 31, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat, n.) Platformă mobilă pe care sînt instalate camera de luat vederi şi proiectoarele care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : practicabili, -e. — Din fr. practlcable, germ. praktikabel. PRACTIC ABIL1TĂTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. Cf. practicabil (2). Cf. Barcianu, Alexi, w. Praclicabilitalea unui drum. Scriban, d. — Practicabil + suf. -itate. Cf. fr. p r a t i c a b i- 1 i t 6. PRACTICANT, -Ă s. m. şi f. 1. (Astăzi rar) Persoană care practică1 (2) o meserie, o disciplină etc. Cit mai mulţi ascultători ai sei era practicanţi a mediţinei, care avea intrare în toate spitalurile. Albineţ, m. 18/18, cf. Polizu, cade, -O (Adjectival) Medic practicant. Şăineanu, d. u. cf. cade. + Spec. (învechit) Specialist în probleme juridice, de procedură etc. I-am prezîntat... cererea pentru admiterea mea la guvernul ţării ca practicant în concepte. Sbiera, f. s. 165. 2. Cea mai mică funcţie administrativă în vechea ‘ ierarhie a funcţionarilor Începători; salariat, angajat care execută o muncă de ajutor pe lingă un specialist (dintr-un domeniu tehnic). Tot acolo se află şi practicantul silvanul Schuster. Bariţiu, p. a. ii, 547, Astăzi chiar se văd acte de vînzare redactate de practicanţii tribunalelor, oameni fără multe cunoştinţe. Arhiva, i, 53. Manolică.. ., practicant la judecătorie. Brătescu-Voineşti, p. 145, cf. 176. Fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins să ia pe Titu ca ajutor şi practicant. Rebreanu, i. 62. Va fi nevoit să-şi caute un practicant mai harnic, id. ib. 234. Personal administrativ ... ajutător: practicant de birou. nom. prof. 2, cf. 8, 65. Din farmacie, se iveşte în prag, uimit, practicantul. Sadoveanu, o. ii, 538, cf. viii, 113. Mai tîrzin devine ... practicant la cancelaria administrativă din Călăraşi. Vianu, a. p. 82. Practicant la tribunal, cod, pen. r.p.r. 325, 13419 PRACTICARE — 1189 — PRACTISIT 3. Persoană care învaţă o meserie, care îndeplineşte un stagiu de practică (v. practic 5), lucrind ca începător intr-o instituţie sau intr-o întreprindere (pentru a se perfecţiona într-0 anumită profesie, prin completarea cunoştinţelor teoretice cu noţiuni practice). Cf. Sta.ma.ti, d., Alexi, w. Nu erau aici în oraş decît doi avocaţi şi ăia practicanţi, fără titlu. Brătescu-Voineşti, p. 191. Ai destăinuit planul tău de a pleca de-acolo unui practicant, cu care te împrieteniseşi. Pas, z. i, 302. — Pl. : practicanţi, -le. — Din germ. Praktikânt. PRACTICARE s. f. Acţiunea de a practic a2. 1. Aplicare; folosire, utilizare, Întrebuinţare. Cf. practica2 (1). Cf. Polizu, ddrf. Lichidînd practicarea metodelor de lucru înapoiate... contribuim la creşterea puterii de cumpărare a leului. Scînteia, 1952, nr. 2 391, cf. m, d. enc., dex. 2. Exercitare, profesare. Cf. practica2 (2). Cf-Polizu, ddrf. Să continue... practicarea acestui spori■ vin. pesc. mai 1964, 10, cf. m. d. enc., dex. 3. (Livresc) Executare, efectuare. Cf. practica2 (3). Cf. DEX. — Pl. : (rar) practicări. — V. practica *. PRACTICÎÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Practic (4). Nu mai puţin s-au nevoit şi s-au ostenit în pracliceasca filozofic. Dosoftei, v. s. ianuarie lv/16, cf. februarie 66r/29. Să aducă prea mare folos în toate părţile prac-ticeşli a malimaticii. Asachi, g. 16r/8. Tuturor părţilor malimaticii leoreliceşli şi practiceşti. id. ib. 45r/l. Eu printr-o practicească întrebuinţare de mai mulţi ani am văzut şi m-am încredinţat despre folosul a eri şi căria reţete. Factor, m. 1/16. Aceste cunoştinţe a gospodăriei, a cărora practicească sancţionare... în ţeara noastră rămîne de acum înainte în energia şi statornicia unei ferme. I. Ionescu, c. viii/5. — Pl. : practiceşti. — Practic + suf. -icesc. Cf. ngr. itpaxTixiţ, lat. practicus, germ. praktisch. PRACTICfiŞTE adv. (învechit, rar) în mod practic, concret, efectiv. Să se arate copiilor practiceşle creşterea, tăierea şi înmulţirea pomilor rodilori. I. Ionescu, m. 387. — De la practicesc. PRACTICf vb. IV v. practica. PRACTICIAN, -Ă s. m. şi f. Profesionist (de obicei medic) cu practică (v. practic 5) şi experienţă îndelungată ; persoană care cunoaşte şi dovedeşte măiestrie mai ales în latura practică (4) a meseriei sau a specialităţii sale. Cf. prot.-pop., n. d. Excelenta practi-ciană are lot sîngile rece cerut. Caragiale, ap. cade, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Un desăvîrşil practician era acel sculptor pentru care anatomia trupului uman nu mai avea secrete. Oprescu, s. 116. Practicieni mărginiţi, lipsiţi de orizont şi de o concepţie ştiinţifică asupra lumii, contemp. 1948, nr. 112, 1/3. Nu i se păru că are de-a face cu un practician bun. Călinescu, e. o. i, 148, cf. id. s. 389. Ai acolo, la Lespezi, un practician, un bătrîn, predecesorul dumilale. Galan, b. i, 26. Tehnica pescarului... atinge măiestria marilor practicieni, vîn. pesc. noiembrie 1981, 13. O (Adjectival) Medic practician. — Pronunţat: -ci-an. — Pl. : practicieni, -e. — După fr. praticien. PRACTICÎSM s. n. Simţ, spirit practic (4). Ceea ce-i plăcea la Schwartz era practicismul lui. T. Popovici, s. 115, cf. dex. + înclinare (exagerată) pentru activitatea practică (4). Pragmatismul a fost pe atunci înţeles de mulţi ca un curent... care părea rudă bună cu practicismul. Ralea, s. t. iii, 224. Practicismul îngust şi steril face casă bună cu platitudinea apologetică. v. rom. ianuarie 1960, 182, cf. m. d. enc., dex. — Practic + suf. -ism. Cf. rus. npaKTHlE3M. PRACTICÍST, -Ă adj. Care aparţine practicismului, privitor la practicism, specific practicismului. Nu toţi directorii de teatru sînt conştienţi de rolul important educativ... Dé aici spiritul practicist îngust în care au înţeles uneori să-şi îndeplinească menirea de con-ducători. contemp. 1950, -nr. 184, 7/2. S-a înlocuit astfel forma de predare veche, practicislă..., cu organizarea ştiinţifică a însuşirii măiestriei, m 1965, nr. 2, 27. — Pl. : praclicişti, -sie: — Practic + suf. -ist. PRÂCTICITAte s. f. (Neobişnuit) înclinare spre o activitate practică (4). V. practic i s m. Găseşti însă şi lipul ingenios, petitru care practicilatea e numai un pretext, o mască, scopul fiind exercitarea în sine a plăcerii de a meşteri. Călinescu, c. o. 71. — Practic + suf. -itate. PRACTICÓN, -OASĂ adj. (învechit; despre oameni) Cu multă practică (v. practic 5); experimentat; priceput (3), îndemliiatic. Un boieria pămîntean al locului de acolo, prácticos şi vrednic de treaba aceasta (a. 1792). Găldi, m. phan. 235. Cei ce se vor alege destoinici şi practicoşi calemgii după credinţa şi vrednicia cu care se vor arăta (a. 1813). tes. ii, 364. Pe aceşti doi... socotindu-i credincioşi, Şi întru a ţerii slujbă îndestul de practicoşi. Beldiman, e. 64/12. Mitropolitul Dionisie... prácticos atît întru cele bisericeşti, cît şi întru cele poliliceşti. Zilot, cron. 74. îndată ce ceaie sfătuirc şi ajutoriu de la un doftor care să pricepe dc moşit, sau la nevoie şi de la un doftor prácticos, pentru că aceştie îi vor ajuta mult. Chiriacopol, d. î., 36/20. Operaţie... care cu toate că nu este aşa grea, toluşi numai de la un prácticos dantist trebuie aceasta să se isprăvească, pov. 17/17, cf. Cihac, ii, 690, ddrf. Pălemarul de la Sfînta Ecaterina, prácticos... în tăierea . mucurilor, mereu curăţea luminările, ap. tdrg. — Pl. : practicoşi, -oase. — Din ngr. repaKTlicS?. PRÂCTICUM s. n. v. practioă. PRACTIŞA vb. I v. practisi. PRACTISÍ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A face practică (v. p r a c t i c 5), a se exersa intr-un domeniu (pentru a acumula cunoştinţele necesare). îi orînduicsc întîi în cele mai mici slujbe, şi acolo, după ce slujeşte trei ani şi practisesc destul, îi urcă la alta. Golescu, î. 62. Un an de zile vor practisi în slujbă numai pentru prubă. ar (1829), 187V35, cf. Cihac, ii, 690, ddrf. + T r a n z. A practica2 (1). Povăţuiri despre economia cîmpului, despre caré... se vor însemna regule după sistema practisită în ţările politicile (a. 1829). bv iii, 615. — Prez, ind.: practisesc. — Şi: practisá vb. I. Gheţie, r. m. — Practică + suf. -isi. PRACTISÍRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a practisi şi rezultatul ei. Spre practisirea exlragerii rădăcinilor... noi vom zice. Asachi, e ii, 60/14. — Pl. : praclisiri. — V. practisi. PRACTISÍT, -Ă adj. (învechit; despre oameni) Cu multă practică (v. practic 5); experimentat; priceput (3), îndeminatic. Poroncim ca să ieie lîngă sine... şi un logofăt, practisit şi vrednic (a. 18Ó3). Uri-cariul, i, 124. în aceste grele întîmplări era de lipsă a se încredinţa cîrma guvernului unui tînăr de şesespre-zece ani, ce unui bărbat în deplină vîrstă, practisit 13433 PRADALĂU — 1190 — PRADĂ şi eu minte slaiornică. Asachi, i. 177/23, cf. Cihac, ii, 690, DDRF. — Pl. : practisiţi, -te. — V. practisi. PRADALĂU, -ĂIE adj., s. m. şi f. v. prădălău. PRĂDĂ s.f. 1. Acţiunea de a prăda (1, 2), de a jefui (devastînd, distrugînd), de a deposeda de bunuri, de a fura (prin mijloace violente); jaf, (regional) prădăşug, (învechit, rar) prădanie, prădătură. Să izbăvească noi de toată miniia şi de prade şi de scirbe. Coresi, ev. 231, cf. 453. După prada Troadei, Enia... se mută... în ţara Veneţiei. Moxa, ap. gcr i, 58/14. Certări cumplite şi prade mare. Varlaam, c. 215. Şi traiul acestora iaste din război şi din pradă. Herodot (1645), 240. După multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi. Ureche, l. 84. Dacă s-au întorsu oastea lui Ion Vodă din pradă de la Ţara Muntenească, apucatu-s-au de Brăila, de au ars tîrgul cu totul. id. ib. 187. Şi-l acoperi acolo... pentru să nu mai vază răsîpa şi prada Ier[\i]s[&]limului (cea 1650). gcr i, 149/14. Mari prăzi s-ar fi făcut şi pustiire pă-mînlului. ist; ţ. r. 22. Trecea Dunărea şi multe prăzi şi stricăciuni făcea. N. Costin, l. 93. Au purces hanul în pradă pre apa Donului. Neculce, l. 208. Stăpt-nind toată Dachiia, cu prăzile sale adesă. ţările romanilor de pre Dunăre strica. Cantemir, hr. 78, cf. 462, ânon. car. Dese bătăi cu vrăjmaşii săi făcea, şi prăzi, arsuri şi alte rele pren iot locul să vedea. C. Canta-cuzino, cm i, 16. După luarea Brăilii şi după prada ei, atuncea îndată fără zăbavă poruncă... au venit ca şi ce vor fi luat de la Brăila toate înapoi să le întoarcă. R. Greceanu, cm ii, 186. Era îngrăziţi şi slăbiţi... aflîndu-se la multă neputinţă. . . de călcarea şi prada limbilor. Mineiul (1776), 162vI/4. Se ruga... să-i apere de prăzile ce făcea Bogdan cu ai săi. Şincai, hh. ii, 21/23. Oastea la pradă acum invitată, Să desface, rîndurile rumpe. Budai-Deleanu, ţ. 265, cf. 162. Cînd tuna preste Moldova a rezbelului furtună, Ce omoruri, prăzi şi lacrimi în ţară a semănat. Asachi, •s. l. i, 62. Se fac multe prăzi pe drumuri, cr (1846), 462/29. Emirul. . . începu a arunca pe ferestre aurul şi giuvaierele sale, socotind că, în vreme ce ostaşii români se vor apuca de pradă, el va găsi mijloc de a fugi. Bălcescu, m. v. 55. Prada şi moartea e-a lor dorinţă. Bolliac, o. 159. Mulţimi barbare pentru prade adunate. Alexandrescu, o. i, 75. Dealfel, cei mai mulţi veneau pentru pradă. Rebreanu, r. ii, 209. Talarii se duc în pradă: asta e legea lor. Sadoveanu, o. xii, 359. O L o c. v b. (învechit) A da In (foc şl) pradă = a prăda (1). Cum s-au îndurat a da ţara în pradă, fără nice o nevoie I Neculce, l. 57. Românii o coprin-seră şi o deteră în foc şi pradă. Bălcescu, m. v. 56. Mihai puse de arse şi dete în pradă oraşul, id. ib. 621. 2. (Concretizat) Totalitatea bunurilor (materiale) luate prin jaf de îa duşman în timp de război; captură. Cf. anon. car. Căzură zidurile... şi în mîinile războinicilor era toate prăzile cetăţii (a. 1746). ap. tdrg. Slobozind corăbiile lor în mare, au început a încărca prăzile lor, puind înlăuntru şi roabele lor celi frumoas(e) (cca 1750 — 1780). gcr ii, 84/8. Prăzile noastre nu sînt nici aur, nici pietri scumpe, lucru ce iaste ieftin la Etiopia. Aethiopica, 62r/22. Turcii... ca turbaţi alerga după pradă. Budai-Deleanu, ţ. 167, cf. 285, drlu. Pe urmă veneau carele încărcate cu pradă. Bălcescu, m. v. 35. împărţi între ostaşi bogata pradă surprinsă în tabăra inamicului. Hasdeu, i. v. 94. Toate prăzile ce luase de la turci să se împartă la ostaşi şi la sărăcime. Ispirescu, m. v. 32. Rătăceam pe vase după pradă. Murnu, o. 36. Se sfă-tuiră puţin cu privire la robi şi la prăzile de război. Sadoveanu, o. v, 500, cf. xi, 333. Ne-am întors cu toată prada... acasă. Camil Petrescu, t. ii, 177. Am fost în ţara geţilor, de unde ne-am întors cu pradă de cai. Călinescu, s. 822. Ceea ce nu s-a putut ascunde [din tezaur] a încăput în mîinile dacilor... ca pradă de război. H. Daicoviciu, d. 94. + P. g en er. Orice bun (material) Însuşit de la cineva cu forţa, prin acte de violenţă. V. răpitură, răpire, răpiciune1. Am răpit pe Sinziana... şi cînd să mă bucur de prada mea, vine un hol şi mi-o fură ca din palmă. Alecsandri, t. i, 456. Tovarăşii lui Gheorghe părăseau lut Zibal prada prinsă cu atîta isteţie. Caragiale, o. i, 67. Cetele haiducilor... Să desfunde lăzile, Să-şi împartă prăzile. Iosif, patr. 69; Cu prada pe braţul slîng, cu paloşul în dreapta..., Vasca se năpusti la deal. Sadoveanu, o. v, 533. La împărţirea pradei îşi avea partea lui de cîştig. Bart, e. 326. Dă-mi fata! am zis turbat, e prada mea. Călinescu, l. l. 145. Prada o împarte cu clica lui. contemp. 1953, nr. 329, 4/5. Prada a fost mai mare, căci oamenii au luai şi-un butoiaş cu ţuică. Pas, z. iii, 17. Ţin minte minutele de încordate pe care ceilalţi le păstrau în aşteptarea prăzii, s iunie 1960, 51. [Ei] s-au sumecat, Prada jos mi-a lepădat. Păsculescu, l. p. 50. O F i g. Dis-trucţia şi moartea între ele, Ca pradă dreaptă, lumea vor împarte. Neculuţă, ţ. d. 24. Visam , să smulg vieţii clocotitoare prăzi. Labiş, p. 140. <> Expr. Pradă (sau prada, in prada) cuiva (sau a ccva) = sub dominaţia, în stăpînirea cuiva (sau, p. e x t„ a unui sentiment, a unei idei etc.); dominat, copleşit de cineva (sau de ceva); la bunul plac al cuiva (sau a ceva), la discreţia cuiva (sau a ceva). Bărbatul sfîşiat de patimi, amăgit de întîmplări, obosit de păcate se află prada mustrării cugetului. Heliade, o. ii, 15. Căzu pe lespezi in prăda unor spăimîntătoare convulsii, cr (1848), 393/57. A mea soartă, tristă, fatală, Zîmbirei tale pradă m-a dat. Alexandrescu, o. i, 102. Dumnezeule puternic! De ce mai faci uriaşi, Dacă-n rînd cu toţi piticii pradă morţii vrei să-i laşi? Hasdeu, r. v. 165. Fruntea albă... Pe-al meu braţ încet s-o culci, Lăsînd pradă gurii mele Ale tale buze dulci. Eminescu, o. i, 75. Muzica încetase demult şi el, cu totul în prada impresiunei sale, ţinea încă ochii strîns închişi. id. N. 47. Stă pe gînduri. . . scîrlîind din vîrful ghetei, ca orice om "în prada nerăbdării. Caragiale, o. ii, 94. Ziua liniştit şi noaptea în prada atîtor chinuri, ce om este acest nefericit? Delavrancea, t. 196, cf. 31. Roua pică, poale, pentru frunze ce zac moarte, Prada pulberei în care le ia vînlul să le poarte? Macedonski, o. i, 95. A rămas pururea pradă gîndurilor. Vlahuţă, s. a. ii, 20. Ei strigă în prada durerii. Neculuţă, ţ. d. 62. Cînd mă văd în prada sorfii Plîng — eu ştiu! Coşbuc, p. i, 265. Rostul meu, de-a pururi pradă Ursitei maştere şi rele. Goga, p. 6. O mai ferea să cadă cu totul prada deznădejdei. Gîrleanu, n. 158. Tragica poveste a lui Lear în prada nerecunoştinţa fetelor lui. Lovinescu, s. i, 98. Mă simt toată tremurînd, Pradă dorului. Eftimiu, î. 38. Ţărănimea a rămas în cîmp deschis, pradă arbitrariului şi exploatării. Galaction, a. 232, cf. 280. Ioana e în prada unui zbucium continuu. Camil Petrescu, t. i, 115. Femeie tînără, cochetă, s-a lăsat pradă plăcerilor uşoare. Brăescu, o. a. ii, 15. Să nu se lase pradă amărăciunii. Vlasiu, a. p. 159, cf. id. d. 383. Părea în prada unei mari nelinişti. Sadoveanu, o. vii, 591. Slănică se-nvîrtea, freeîndu-şi mîinile, în prada unei vizibile satisfacţii. Călinescu, e. o. i, 147. Nu se lăsa niciodată pradă deznădejdii. Stancu, r. a. ii, 185, cf. iii, 113. Se trezi peste cîteva minute în prada unei nelinişti, v. rom. septembrie 1955, 102. Mă,... chemă Moromete în prada aceleiaşi stări de adîncă şi atentă contemplare. Preda, m. 304. Totuşi nădejdea aceasta n-o nelinişti şi ea rămase pradă unor temeri nebuloase, dar cu atît mai chinuitoare, v. rom. ianuarie 1965, 77. 3. (învechit; concretizat; cu sens colectiv) Robi (1) de război. Armele meale mînca-vor carne de sîngele răniţilor şi prădaţilor (de pradă d, celor prinşi b 1938). psalt. 318. Iară de vei ieşi la războiu înaintea vrăjmaşilor tăi... şi vei prăda prada lor (ş i - i vei duce în r o b i e b 1938)... Biblia (1688), 1412/15. + Stare, condiţie de rob (1) de război. Lauda cîntărilor lui David cînd zidi-se casă după pradă, psalt. 13435 PRADIE — llftl — PRAF 199. 10 de ai sînt de cîndu-i poporul... în Vavilon, den zua ce i-au luat în pradă. Dosoftei, v. s. noiembrie 106v/9. 4. Acţiune a animalelor Sălbatice carnivore sau a păsărilor răpitoare prin care acestea caută şi prind diverse vietăţi ce le servesc drept hrană; (concretizat) vietate care serveşte drept hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. g e n e r. ceea ce poate servi drept hrană vieţuitoarelor. Să ne săpăm neşte gropi afunde, Ca venind turcii cu răpezie Să cază în ele... Ca şi lupii ce merg după pradă. Budai-Deleanu, ţ. 115. Se încruntă ca un leii giune care întăia oară a ieşit la pradă. Asachi, s. l. ii, 92. Se vede aproape a se face prada peştilor. Marcovici, c. 13/23, cf. 11/15. Bărbatul l-a uns cu miere pe piele şi l-a lăsal o zi întreagă prada muştelor şi ă viespelor. Ghica, s. 42. Niciodată mîndru vultur... De o prad-aşa bogată încă nu s-a-ndestulat. Alexandrescu, m. 22. începu ca căţelul a se lua mereu după prada sa. cr (1848), 233/48. Pe vodă Lăpuşneanul la vulturi Să-l dăm pradă. Alecsandri, t. ii, 14G. Lupii suri ies după pradă. id. p. iii, 13. Ţărîna eroilor este menită a fi pradă vulturilor şi cîinilor. Bolintineanu, o. 311. Rînji ca cinele cînd vede că i se găteşte prada. Odo-bescu, s. i, 84. Vulturii... al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă răsare hidos. id. ib. iii, 16. Am găsii cu cale să mă întorc la dumneata acasă, decît să fiu prada fiarelor sălbatice. Creangă, o. 78. [Vulturul] din rotiri tot mai slrîmle-n cuprins, Căzu, ca să prindă vro pradă. Coşbuc, p. ii, 297. Suflete multe... az-vîrlit-a lui Hades, Pradă făcîndu-le trupul la cîni. Murnu, i. 3. Se ridică leul... Şi-aşteaptă prada mîndru, cu nările îri vînt. Iosif, patr. 71. Ne pierdeam în tufişuri de ierburi încîlcite... în care oamenii căzuţi nu se mai găseau, răminînd pradă hienelor ce ne urmăreau cu gura căscată. Brăescu, o. a. ii, 142. L-a atins un glonţ duşman ori s-a azvîrlil asupra unei prăzi? Galaction, a. 114. încep să iasă lupii după pradă. D. Botez, p. o. 68. Cum căzu prada aceea bogată şi dorită, peştii lunecară spre ea. Sadoveanu, o. ix, 365, cf. Topîrceanu, b. 85. Uliul iese la vînătoare cu sentimentul că trebuie să-şi merite prada. Arghezi, s. viii, 168. Cu această pradă se pierdu în înaltul cerului. Călinescu, s. 759. Una din caracleristicile acestui animal este goana continuă după pradă. vîn. pesc. iunie 1962, 6, cf. h ii 81. O F i g. Veniamin, lup răpi-toriu: demineaţa mănîncă pradă şi seara împarte dobînda. Palia (1581), 208/13. El lăsă pe june să se apropie cîtva de bolta de viţă, iar cînd rămase între dînsul şi prada sa o distanţă de cîţiva paşi, zise încet: „Doamne ajută“. Filimon, o. i, 138. Şi cîţi vîslind spre ţărmi cu flori şi cîmpuri... Nu fost-au prăzi oceanului sălbatic? Neculuţă, ţ. d. 25. Potera... tot de supt nucul vostru îşi ocheşte prada. GîrlEanu, n. 34. Deasupra lui, lung şi subţire, Oltul scrie ca un şarpe, a cărui gură a şi început să sugă din sîngele prăzii. Bogza, c. o. 18. 5. (Transilv.) Risipă (1). Nu putea să creadă Să fie în bucale atîta pradă. Budai-Deleanu, ţ. 234. Moşneagul puţină pradă făcea în bucate. Reteganul, p. v, 4. Atîta pradă ca în casa asta nu se mai vede la nimeni, id, ib. Nu mai face pradă de bani. mat. dialect. i, 265. — Pl. : prăzi şi (Învechit) prade. — Gen.-dat. prăzii şi (rar) pradei. — Lat. praeda. PRĂD1E s. f. v. paradă. PRÂDNIC, -Ă s. m. şi f., adj. (învechit, rar) Prădător (2). 2'u, Doamne, mă ştii de sînt pradnic. Dosoftei, ps. 222/19. — Pl. : pradnici, -ce. — Pradă + suf. -nic. PRAF s. n. 1. Material format din particule foarte fine şi uşoare de sol (care pot fi antrenate de vint şi pot rămine in suspensie In aer, se pot depune pe obiecte etc.); p. gener. orice amestec pulverulent de cor-pusculi (care se pot menţine în suspensie in aer); pulbere, (regional) colb. Face-voiu sămînţa ta ca pra-hul pămînlului. po 47. Ca acela prah se făcuse, cit nu se cunoştea cine de a cui este. Ureche, let. i, 195/24. Şi strigăndu ei şi lepădîndu-şi veşmenlele, pulbere (prahu n. test. 1648, prahu Biblia 1688) vărsăndu spre văzduhu. cod. vor. 44/9. Prahul den picioarele voastre scuturaţi, n. test. (1648), 79T/4. Şi prahul ce s-au lipit de noi în oraşul vostru scuturăm voauo. ib. 81T/33. Şi-i vot călca-n ţărnă şt-n prav fără milă. Dosoftei, ps. 55/6. Să dea Domnul ploaia pămînlului tău, prah şi ţărînă den ceriu să va pogorî presle line. Biblia (1688), 146V58. Pre cest la pravul talpelor picioarelor tale căzut neînştiinţat să nu laşi. Cantemir, ist. 133, cf. 148, anon. car. Şi-au scuturat papucii dă prah. R. Popescu, cm i, 255, cf. Budai-Deleanu, lex. Un nor de prav învăluie cîmpia şi ascunde munţii. Russo, s. 128. Praful ce acolo de vînlurt viscoloase în aer se ridică. Alexandrescu, m. 31. Vin de-a dreplul de la drum şi plin de prav. Hasdeu, r. v. 138. Dete de nişte porţi încuiate, pline de praf şi de păianjeni. Ispirescu, l. 359. Un nor de praf ne învăluia în acel vîrtej de goană. Delavrancea, t. 35, cf. 20. Dancu se întoărce-acasă, Plin de praf. Vlahuţă, o. a. i, 170. Ca un nour plutea peste dînşii Praful de sub tălpi. Murnu, i. 29. Dacă examinăm praful din aer cu instrumente măritoare vedem că el este formal din o mulţime de părticele. Bianu, d. s. 607. Praful era cel mai mare duşman al ei. Anghel, pr. 4. Să nu fi văzul un bob de praf că era comedie. Brătescu-Voineşti, p. 270. Pravul se ridica, plutea în nouraşi fini. Agîr-biceanu, a. 169. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrăţişează pe toţi. Rebreanu, i. 12. Praful putea să se aşeze pretutindeni în linişte. Bassarabescu, v. 21. Iar pe străzile pustii şi prin odăi — Praful se-ngroaşă zilnic. Minulescu, vers. 176. Apusul se îneca în urma mea în nourii de praf, pe care Harap îi ridica din fuga lui nebună. Galaction, o. 78. Cînd te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi. Topîrceanu, p. o. 22. Cîteoa păsări ciuguleau grăunţe în praf. C. Petrescu, î. i, 252. Praful slăpî-neşte orăşelul..., umple văzduhul, te îneacă. Brăescu, 0. a. i, 29, cf. 154. Nu se mai vedea decît un nour de praf. Sebastian, t. 44. Oamenii merseră repede prin praful... şoselei. Sadoveanu, o. i, G85. Ciobanul a intrat, Murdar de năduşeală şi de praf. Arghezi, vers. 291. Se teme mult de şoareci şi de praf. Călinescu, l. L. 27. înlr-o clipă toţi fură acoperiţi de norii de praf. Camil Petrescu, o. i, 16, cf. 95. în straiuri groase, se aşezase, de ani poale, praful. Stancu, r. a. 1, 256. Prin fereastra plină de praf, se simt zorile. v. rom. martie 1955, 233. Regimentul lui... s-a tîrît ca un vierme pe drumurile, uneori cu glod şi alteori cu praf. Pas, z. iii, 8. S-a rătăcii în copilărie şi în praful uliţelor Paşcanilor. Galan, z. r. 7. Mobila era plină de praf şi părăsită. Preda, r. 65. Oraşul mirosea a praf. Barbu, p. 31, cf. 222. Nu mai am cui să gătesc, nu-mi mai aduce nimeni praf în casă. s mai 1960, 29. Praful se poale considera ca o rocă în formaţie. Geologia, 27. Motocicleta porni, îndepăriîndu-se in viteză, lăsînd în urmă un strat înalt de praf. v. rom. noiembrie 1964, 55. Cum nu poate să steie, Nici să tămlie Praful în drum... Aşa să nu poată să steie... Viermii în rană. pop., ap. gcr ii, 343. Şi noi l-am ferit De praf, De pulberi. Teodorescu, p. p. 68. Boambe de prau. Marian, î. 244. Prajul de sub picioare. L. Costin, gr. băn. ii, 158. Mătura nouă nu lasă praf în urmă, se spune despre omul cinstit şi cu rînduială. Zanne, p. iii, 226. <0> (Ca termen de comparaţie, mai ales cu aluzie la uşurinţa cu care poate fi spulberat de vînt, la elementul efemer) Se fie ca... prahul înraintea feţeei vîntului. psalt. hur. 28v/20, cf. lr/17. Nu aşa, necuraţilor, nu aşa, ce ca pulberea (prahul h, d) ce mătură vînlul din faţa pământului, psalt. 1, cf. 29, 61. Şi face-voiu sămînţa ta ca prahul pămînlului. 13438 PRAF — 1192 — PRAF Palia (1581), 52/12. Suflete..., unde ţi-s measele cu beuiurile... au trecut ca vumul, se-au spart ca prahul de vint. cod. tod. 213. Cei de pe apă necă..., cei de pre uscat ca un prahu-i răsipi. Moxa, 376/11. Viaţa în pămînt să-mi calce atocma cu pravul. Dosoftei, ps. 25/5. Şi vor fi ca nişte. . . prah pre carele l-au luat volbura, Biblia (1688), 3721/33. Şi avînd avuţie, să răsipi ca prahul. anon. caniac., cm i, 189. Sfatul lor cel necurat să răsipi ca praful înaintea vîntului. id. ib. 204. Şi cel mic şi cel mare.. . Ca praful de şterge dintr-o suflare. Gonachi, p. 272. 0> (Considerat ca simbol al stării de abandon sau de uitare) Fii binevenită, Pentru mine Şi pentru-aceste chipuri, de praf şi vremuri şterse. Minulescu, vers. 205. Concepţiile cele vechi, politice şi economice, se pregătesc să doarmă în praful bibliotecilor. Galaction, a. 398. Numai peste sufletele voastre s-a aşternut un praf de cîteva degete. T aprilie 1964, 78. <0> F i g. Omul iaste — cum dzice Avraam — prah şi cenuşe? Varlaam, c. 213. Aceasta auzind şi eu mai micul, prostul şi plecatul prah de supt picioarele cinstite ale sfinţiei tale (a. 1652). bv i, 192. Tu cunoşti dar la sfîrşit, că făr de mine nu eşti făr numai praf (a. 1750). gcr ii, 49/18. Noi reducem tot la pravul azi în noi, mini în ruină. Eminescu, o. i, 36. Se mişcă, îşi scutură praful singurătăţii, ne învăluie aproape în vorba-i bogată şi înflorită. Sadoveanu, o. iv, 143. Inima mi-e drumul cu ploile, Mi-e drumul cu praful şi oile. Arghezi, vers. 184. Printre perdele, soarele pătrundea în odaie, pipăind cu degete de praf teancul de cărţi. Vinea, l. i, 50. O Expr. (Mai ales în legătură cu verbele „a face“, ,,a preface în“, „a rămîne“, ,,a fi“, „a se alege“ etc.) Praf (şi pulbere) sau prai şi ţarină (sau scrum, cenuşă, fărîme etc.) = a) se spune despre cineva sau ceva sfărlmat, prefăcut în bucăţele foarte mici, nimicit, distrus, din care nu a mai rămas nimic, ucis, pierit. XJnde-s a lumii bunuri..., unde-i aurul şi argintai, unde-s robii cei mulţi şi jocurile, toale-s prah şt toale-s umbră şi somn. Molitvenic (sec. xvii), 302. Pasărea [Phoenix] de razele soarelui să aprinde şi arde de iot, şi să face praf (a. 1777). gcr ii, 109/17. Multe au să uneltească Dar toate tot praf să fie. Zilot, cron. 76. întăi s-au stricat Gadara, Carea s-au topit ca ceara, Căzînd zidurile toate Cenuşe şi praf să scoale. Băhac, ap. gcr ii, 238/33. Au rămas scrisă pre piatră aceste cuvinte: Aici zace şi să face Tilu Buhoglindă praf, Odihneşte cum îi place Că-i îngropat ca un graf. Bărac, t. 76/19. Corpuri din cari azi n-a mai rămas decît praf. Eminescu, n. 60. [CalulJ zboară cu dînsul în înaltul ceriului şi apoi, dîndu-i drumul de acolo, se face Spinul pînă jos praf şi pulbere. Creangă, p. 278. A căzut peste tarabă şi s-a făcut praf. Caragiale, o. i, 85. Nimic nu mai rămase din acel păr, decît praf şi cenuşe. Ispirescu, l. 224. Domniţă, le-aş face praf şi fărîme. Delavrancea, s. 92. E destul o greşeală pentru a preface în praf toată lucrarea. Gherea, st. cr. ii, 264. Să nu-l nimicim suindu-l aiît de sus încîl cînd o cădea de la aşa înălţime să se facă praf. Galaction, a. 104. S-a înfuriat în aşa hal, încîl şi-a făcut praf monoclul de duşumea. Popa, v. 206. Dar acum toiul e praf! Călinescu, s. 61. Dar eu pe tine te credeam făcut praf, acolo la căruţe. Camil Petrescu, u. n. 370. Maică, suratele mele M-ar mînca de m-ar putea. Şi m-ar scoate-n jos la drum Şi m-ar face prav şi scrum. Mîndrescu, l. p. 82. Praf s-o faceţi, măi, şi să-mi opriţi numai ficatul şi inima. Stăncescu, b. 203. Atunci palatul şi urieşul se prefăcură în prav şi pulbere. Cătană, p. b. i, 75. Lasă puiul, că slobod săgeata în tine şi le fac praf. Fundescu, l. p. i, 124. Nu gîndi tu Ioane nimnică, Că cu bucinu... Tăt'e şperlă şî prah l'e-i fa. T. Papahagi, m. 133. Fa-Siţî-mi-l prau şî pulbăr. arh. folk. iii, 83. (Adverbial) Ne croia cu cravaşa... Puţin a lipsii odată să i-o smulg din mînă şi să i-o arunc praf la picioare I I. Botez, b. i, 152; b) se spune despre bunuri materiale irosite, risipite în totalitate. Praf şi pulbere o să se aleagă din averea găzdacei! Vlasiu, a. p. 86. în cîţiva ani,... a făcut praf moşia. Galan, b. i, 71. A se alege praful (sau praful şi pulberea, praful şi fărîna, regional, praful şi pâradichiul etc. de cineva sau de ceva) = a fi zdrobit, sfărîmat, fărîmiţat, distrus, nimicit, ucis; (regional) a se alege paradăul (de cineva sau de ceva). De armata a doua, de pe malul drept al Vidului, se alege praful! Galaction, o. a. i, 268. (Cu topica inversată) Praful s-a ales pînă-n ziuă din oastea cea grozavă. Vlahuţă, ap. cade. Cine nu era lemut nu putea fi cîrciumar, căci praful se alegea de-prăvălia lui. Camil Petrescu, o. i, 70. (Ca imprecaţie; adesea cu topica inversată) Praful şi (ărîna să să aleagă dă tot neamul lor! I.- Golescu, în pr. dram. 85. Să se aleagă praful şi pulberea de cei care împuşcă oameni. Stancu, r. a. ii, 97. Ta-so atunci a început să-l blesteme: să să aleagă prafu şi pulberea dă el, să fie de rîs lumii. şez. iii, 35, cf. i. cr. iii, 120. A nu se (mai) alege (sau rămîne) nici (sau decit) praf'(sau praful, praful şi pulberea etc.) = a nu mai rămîne nimic, â fi complet distrus sau irosit, risipit, înlăturat. Ce folos că îmi lăsară avere să moştenesc, Dacă nu mă ş-învăţară cum să nu o prăpădesc? Nu se alese nici praful, cum nu s-a ales de ei. Pann, ş. ii, 20/15, cf. Baronzi, l. 43. Şi unde cădea nuca, cădea şi bucăţica, pînă ce nu se mai alese nici praful de dînsa. Ispirescu, l. 71. într-un secol fără patimi, nu va rămînea nici praf, Din durere, din robie, din ruină şi din jaf. Bel-diceanu, p. 126. (Cu topica inversată) A dat burduful cu brînză cu tot pe seama Cîinelui Şi Prafut nu s-a ales de dînsul. Pann, p. v. i, 167/7. Ercule. .. deie brînci fiului acestui împărat din vîrful turnului, şi nici praful nu se alese de el pînă jos. Ispirescu, u. 70. Nu s-a ales praful de temeiul casei. Delavrancea, s. 19, cf. Zanne, p. i, 267. A da (sau a arunca cuiva cu) praf in ochi = a induce în eroare, a înşela (pe cineva), dindu-i iluzia că lucrurile sînt altfel decit in realitate. Cf. I. Golescu, c. Ne aruncă praf în ochi, ticălosul. H. Lovinescu, t. 131. îţi închipui că ai putut arunca praf în ochii cuiva? r februarie 1962, 21. (Cu parafrazarea expresiei) Principalul era ca discuţia să fie sinceră, nu praf de aruncai în ochii altora, v. rom. iulie 1962, 12. Praf aruncai în ochii oamenilor, să nu mai vadă, să nu mai zică nimica. Lăncrănjan, c. ii, 52. (Regional) A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Cf. Ciauşanu, gl. (Familiar) A face praf = a) se spune despre un (sau unui) om care vorbeşte fără rost, trăncăneşte, spune minciuni. Cf. bul. fil. iv, 125. Hai, nu-ţi mai răci gura, Ghifă, că faci praf, spuse altă babă, rîzînd. Preda, m. 311; b) a anula argumentele cuiva într-o discuţie, a combate cu elemente puternice, convingătoare, hotărîtoare; a reduce la zero, a anula, a desfiinţa ; a uimi prin argumentaţie, judecată, cunoştinţe etc. Nu cultiv genul criticii care face praf pe cine-i pică în mînă. Călinescu, c. o. 127. Trec pe la gazetă... îi fac praf. Baranga, i. 167, (Popular) A-i scutura (cuiva) nădragii de praf v. nădrag (1). (Familiar) Praful de pe tobă = nimic. Ca praful de pe tobă n-o să se aleagă de voi. Zanne, p. iv, 666. Noi trudeam, alţii trăgeau mălaiu... şi noi rămîneam cu prafu dă pă tobă. ev 1949, nr. 8, 34. (Cu parafrazarea expresiei) Unii aduc lăcustele, alţii molima, iar în urma lor ne lasă praful şi sărăcia. Delavrancea, s. 223. (Rar) A trage un praf (cuiva) = a mustra sau a critica (pe cineva), a trage cuiva un perdaf. [La congres] d. Alexandriu, farmacist,... trage un praf adversarilor proteclionismuluî. Caragiale, s. u. 56. (Familiar) A o face praf = a nu realiza nimic, a suferi un eşec. Ga-vrilă, aici ai făcut-o praf, se înveseli, în sfîrşit, şi Ioniţă. Preda, d. 117. 2. P. ana 1. (De obicei cu determinări care arată felul, materia etc.) Nume dat unor materii solide reduse la stşrea de particule, de pulbere şi care au de obicei diferite utilizări. Să rănea mulţi şi mai vîrlos la ochi, de pravul pietrii. Herodot (1645), 72. Zid de marmure în sus se ridica.. . carile pre din lunlru cu var şi cu prav de cărămidă. . : împlut era. 13438 PRAF — 1193 — PRAF Cantemir, ist. 127. Ia sare supţire pisată şi cu drojdii uscate dupre bule şi o amestecă bine, fă praf supţire şi... freacă bine arginlurile (a. 1750). gcr ii, 46/12, cf. MîncXrile, 121/6. [Sămînţa] pisată bine şi făcută prav o înmuiem în oiţei. Calendariu (1814), 181/3. Pol să se ţină, de se vor griji, spălîndu-i în toată dimineaţa cu prau din cărbuni făcut, antrop. 49/2. O plă-tică de Snagov.. .o crestezi d-a curmezişul. .., o presări cu praf de sare; o pui pe un grătar. Odobescu, s. i, 464. Praf de coji de ouă. . . se suflă în ochi pentru albeaţă. N. Leon, med. 157. Se cumpără de la farmacie. . . „praf de peşte", . .. din care se face apoi otrava pentru aruncat în păraie. Antipa, p. 91. Praf de cărămidă pisată. Pamfile-Lupescu, crom. 229. Praf de sticlă, insolubil în apă, penttu smălţuitul sticlei, tablei şi produselor ceramice. Nica, l. vam. 202. Zgura se elimină, aruncînd pe suprafaţa piesei apă sau praf de cărbune. Ioanovici, tehn. 111, cf. Topîrceanu, p. o. 15. M-a privit şi a rămas uitîndu-se în palmă... să nu-i fi lăsat acolo o otravă ori un praf explozibil. C. Petrescu, î. ii, 110. Răsturnă praful de tutun în palmă. Brăescu, o. a. i, 141. Lespezile de piatră, umede şi negre de praful de cărbune. Bart, s. m. 33. Faptul de a administra victimei... prăf de carii în mîncare — constituie tentativa crimei de omor. cod. pen. r.p.r. 494. Fugea de praful de cretă. Călinescu, e. o. i, 178. în cazul unei răni deschise... aplicăm praf de sulfa-midă. Belea, p. a. 10, cf. 153. O Praf de bronz = pulbere metalică, avînd culori şi jocuri de lumini variate, fabricată din metale simple sau din aliaje, care, în amestec cu ulei sau cu lac, formează vopsele care imită metalul. Aceste prafuri de bronz... sînl tntrebuinţale în construcţii la decorarea clădirilor, ltr2, cf. dm. Praf de spumă (sau spumant) = amestec de pulberi de bicarbonat de sodiu, de saponină şi de sulfat de aluminiu (sau acid oxalic), care, în contact cu apa, produce o spumă folosită pentru stingerea incendiilor. Cf. ltr3, dm, dex. Praf de strănutat (sau, învechit, slrănutător) = substanţă pulverulentă iritantă, care provoacă strănutul. Cf. Polizu. Mi-ar fi pus de bună seamă praf de strănutat pe catedră. I. Botez, b. i, 8, cf. dl, dm. Praf de copt — preparat chimic sub formă de pulbere, care, în contact cu umezeala sau cu căldura, degajă bioxid de carbon şi care este folosit în patiserie pentru a face să crească aluatul. Cf. dm. Praful de copt este un praf care face să crească aluatul. S. Marin, c. b. 15, cf. m. d. enc., dex. Praf de mătase = substanţă cu aspect lucios, preparată din mică pisată, folosită la zugrăveli. Catapetesme, bolţi, iconostase, Acoperite cu praf de mătase. Arghezi, vers. 193, cf. dex. Praf de lipit = material pulverulent format dintr-o anumită substanţă sau dintr-un amestec, folosit la lipituri şi la sudură pentru a împiedica formarea oxizilor. Cf. ltr2, m. d. enc. Praf hidrofob = pulbere neinflamabilă, imputrescl-bilă in contact cu apa, obţinută din cenuşa de la termocentrale mici cu un adaos de păcură, folosită pentru hidroizolări. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obţinut prin eliminarea apei din componenţa lui. Cf. ltr2 x, 90, dex. + (Precedat de articolul nehotărit „un“) Cantitate mică dintr-o materie care se prezintă sub formă de pulbere. Oleacă de necaz şi spaimă degeaba nu strică din cînd în cînd: e ca un praf de piper peste o mîncare prea dulce. Caragiale, o. vii, 19. Ce-i pentru domnu Darie un petec de grădină? Ca un prav de nisip. Ca-milar, n. ii, 296. S-a adăugat un praf de sare. S. Marin, c. b. 43. Se pune sare şt un praf de piper. id. ib. 58. + (Şi în sintagmele praf de puşcă, învechit, praf de tun) Substanţă pulverulentă formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune de lemn, folosită ca explozibil (îndeosebi la armele de foc); pulbere neagră, (popular) iarbă, (învechit, rar) pră-vărie (v. p r ă f ă r i e 2). Căzu fulger den cer de aprinse prahul cel de puşcă. Moxa, 406/34. Flămînzesc şi mor de sete şi praful încă îl împuţinasă. Ureche, l. 191. Au dai o ploae mare, de s-au muiat prahul; ci n-au fost moldovenilor nici o îndemînă, că li s-au muiat puşcile. Simion Dasc., let. 231. S-au udat pravul de puşci. N. Costin, l. 534, cf. anon. car. Teşăli de piele... dă cele ce să ţăne pungi cu praf de puşcă şi alice (a. 1792). Iorga, s. d. viii, 24. Pentru ce deaca să aprinde pravul de puşcă aşa mare sunet să face nu ştie. Micu, l. 6/11. Sfîrşind pravul Sau iarba de puşcă, s-au înturnat. Şincai, hr. ii, 270/24, cf. 78/10. Nu avea mai mult de 4 tunuri şi acum începu a se sfîrşi şi pravul, ist. carol xii, 75r/3. Fire-ai blăstămat care aflaşi odată A pravului. . . stricătoare Putere. Budai-Deleanu, t. v. 144. Ia prav de puşcă 4 loţi. Calendariu (1814), 163/10, cf. 4/17, lb. Ar fi putut [să împuşte], de ar fi avut puşcă, praf şi (/lonţuri! DrXghici, r. 45/24. Ei găsiră încă mult praf, muniţii şi multe instrumente de fier. Bălcescu, m. v. 99. El porunci să pună în pivniţele acelei mănăsliri o mare călăţime de praf de puşcă. id. ib. 159. Cere înfiinţarea unei măji praf de tunuri, trebuincios pentru spargerea sării (a. 1850). doc. ec. 971. Praful de puşcă cu cîl s-afundă... Cu-alît mai mare face sminteala Cînd o scînleie l-a înlîlnit. Bolliac, o. 139. Ne lipseau hrana şi pravul, Nu era chip a mai merge. Hasdeu, r. v. 147, cf. id. i. v. 154. Pe toată ziua stricam înlr-însele cîle un corn de praf şi cîle o pungă de alice. Odobescu, s. iii, 22. Luind două pistoale lungi şi ruginile de sub pat, le încărcai cu praful de puşcă dintr-un corn de bou. Eminescu, g. p. 114. Conlrabandierii... au să treacă apa... cu tiuliun şi cu prav. Contemporanul, ii, 219. Praful se fabrica în ţară deoarece găsim... cumpărături de sililră din Polonia. Xenopol, i. r. iv, 158. Pune peste cîlţi praf de puşcă. Pamfile, duşm. 141. Tatuajul... se face în chipul următor: se înţeapă cu acul acea parte de corp, iar pesle sînge se presură cărbune pisat amestecat cu praf de puşcă. Pamfile-Lupescu, crom. 195. Cînd aprinzi praf de puşcă, e totuna dacă ai cît încape într-un degetar ori ai zece vagoane. Popa, v. 211, cf. h ix 87. Merg voinicii la vînat... Prav şi arme c-au luat. Sevastos, c. 19. Ia praf de puşcă, cărbuni şi unt de oi... şi unge-te. şez. i, 252. Eu stau gala să mă duc. .. Ca să-mi cumpăr prav şi plumb. ib. iii, 156. Ia flinta ia la spinare, Pune plumb cu chivără Şi praure cu mîna. Alexici, l. p. 45. Să-mi cumpăr un cal porumb, Să-mi pun pe el prah şi plumb, Să m-aşez între strimtori, Să-mi ciocnesc neguţători. Bud, p. p. 18, cf. 81. Turna prav cu chivără, Gloanţele cu mîneca, Prin poteră slobozea, Nici unul nu rămînea. Pamfile, c. ţ. 63. Care fecior s-a aflare, Să meargă în Baia Mare? După pilă, după sare, După prah de cel mai mare. Bîrlea, b. 12. Io umplu puşca de prav. alr i 1 214/140. Corn de ţinut prahu. alr ii 4 995/272, cf. alr sn iv h 948. <0> E x p r. Miroase a praf de puşcă = se simte atmosfera de război, de lupte armate. Înlîmplările mă cheamă unde miroase a... praf de puşcă. Sadoveanu, o. i, 137. + S p e c. Substanţă medicamentoasă (sau toxică) in formă de pulbere; doză dintr-o astfel de substanţă. Omul acesta trebuie să moară numaidecît. Ială un praf, pune-l în băutura lui. Negruzzi, s. i, 162. O sticluţă de doftorie cu prafuri. Caragiale, o. ii, 143, cf. Ma-cedonski, o. i, 84. Prafuri pentru albeaţă. Brătescu-Voineşti, p. 290, cf. Nica, l. vam. 202. Tică totdeauna . . . varsă cîle-un borcan cu prafuri. Sadoveanu, o. ii, 535. Dresuri, prafuri, alifii. Arghezi, vers. 343. Ai luat prafurile pe care ţi le-am dat? Camil Petrescu, r. iii, 156. Mă îndopau cu prafuri amare şi cu ceaiuri neîndulcite. Pas, z. i, 217. Medicamentele se dau bolnavului sub formă de: tablele, lichide, alifii, picături, prafuri etc. Belea, p. a. 219, cf. 15. Dacă totul s-ar rezolva cu o fiertură sau nişte prafuri date pe gît, ... atunci n-ar mai fi îndreptare pentru oameni. Vinea, l. i, 31. O (Rar) Praf alb = cocaină. Schimbase morfina pe praful alb, fiindcă era mai uşor de găsit. C. Petrescu, c. v, 313. Desfăcu capacul, scutură praful alb pe unghia degelului mare şi mirosi cu lăcomie, id. î. i, 25, cf. dm. + (Popular) Polen1 (1). Băgă de seamă că 13438 PRAFTORÄ — 1194 — PRAG se umpluse de praful galben al floarei. Gîrleanu, l. 31, cf. alr sn i h 107, a iii 4. 3. Compus: (Bot.; regional) praful-stri¡joilor = brădişor (Lycopodium clavatum). Cf. Borza, d. 103. — PI. : (2) prafuri. — Şi: (Învechit şi regional) prah, prau, prav, (regional) prâ (alr sn iv h 948/386), praj, prăure s. n. — Din v. sl. njuX-k. PRÂFTOR'Ă s. f. v. praftură. PRAFTORÎ vb. IV. Tranz, A lovi (stropind) cu praftura (1) sau cu un obiect asemănător cu ea. Cf. Barcianu, Resmeriţă, d., Şăineanu, d. u., dm. Uneltele de fierărie se numesc: foi... şl pliaftură de pleflurii. H iii 118. <0> R ef 1. Calul.. . se tot prăf-iuia de muscă fluturîndu-şi coada. Vlahuţă, d. 77. 0 R e f 1. r e c i p r. Şi băieţii se izbesc, se freacă, se brincesc, sar unii peste alţii, se pălesc cap în cap, se plefturesc cu cîrpele ude peste obraji, săm. iv, 827. <0> F i g. (Regional) A batjocori, a ocări, a certa. Cf. Resmeriţă, d., Şăineanu, d. u., bul. fil. iv, 110. A dracului i-am mai plefturlt. şez. ii, 74, cf. mat. folk. 1 173, Zanne, p. v, 503. Dacă am văzut că se obrăzniceşte, l-am plefturit cum i se cuvenea, com. din Pia-tra-Neamţ, cf. Glosar reg. — Prez. ind. : praftoresc. — Şi: plcfturi, (regional) prăftui vb. IV. — V. praftoră. PRÂFTORIŢĂ s. f. I. (Popular) praftură (1). Şi cu praftoriţa udă mai adese să-l loveşti, Dă în el, numai păzeşte, undeva să nu-l sluţeşti. Pann, p. v. iii, 50/1. Mai bine .să vie mort decît cu mina goală, răspunde răguşit Căliman, botezînd cu praftoriţa, îmbuibată de apă, cărbunii. Delavrancea, t. 171, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Scundac, grăsun. . ., rotund la faţă şi stropit în jurul ochilor cu praftoriţa. Ciauşanu, r. scut. 67. Ileana... potolea cuptorul. .. răcorind pietrele cu praftoriţa de cîrpe ude puse în vîrful cociorvei. Brăescu, a. 71. Unelte de fierărie sînt: ciocanul..., plafioriţa. H iv 56, cf. 45, 98. vii 265, 485, ix 172. Săriră românii cu săcurile, Ţiganii cu praftoriţile. Păsculescu, l. p. 39. <0 E x p r. (Familiar) A da eu praftori(a (pe la nas) = a) a vorbi mult, a fi vor- băreţ, guraliv. Cf. Coman, gl., dm ; b) a supăra (pe cineva) prin aluzii jignitoare. Aşa s-a bosumflat de parcă i-ar fi dat cineva cu praftoriţa pe la nas. Udrescu, gl. + (Regional) Foaie de fierărie (Săcel —Vişeu de Sus). T. Papahagi, m. 230. 2. (Prin Olt.) Uşă rudimentară, făcută din nuiele Împletite, la unele bordeie. Cf. bul. fil. ii, 193. De amărît ce era, bordeiul nici uşe nu avea; avea praf-loriţă, un fel de uşe de zmicele împletite pe-o dîrjală. Plopşor, c. 38. Colindă în jur împrejurul cătunului, pînă se mai întunecă, şi cînd vru să se furişeze în bordei, găsi praftoriţa pusă. id. ib. 42. 3. (Argotic ; la jocul de cărţi) Popă1 (I 2). Cf. Ba-ronzi, l. 151, DR. xi, 144. — PI. : praftoriţe. — Şi: prăstorlţă (Coman, gl.). plăftoriţă s. f. — Praftoră + suf. -iţă. PRÂFTUR subst. (într-o poezie populară) Obiect de îmbrăcăminte nedefinit mai de aproape, probabil plastron (2). Dar în leagăn cine-mi şade? Şade M. cea frumoasă, Dar nu şade, ci îmi coasă, Tot un guler şi un praf tur. Pamfile, cr. 85. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PRAFTURĂŞ subst. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui praftur. Dar în leagăn cine-mi şade? Şade M. cea frumoasă, Dar nu şade, ci îmi coasă... Guleraş frăţîne-său, Prafturaş drag voinicel. Pamfile, cr. 85. — PI. : ? — Praftur + suf. -aş. PRAFTURĂ s. f. 1. Pămătuf (1) din păr, din cîlţi, din zdrenţe, din fîşii de rafie etc. fixat intr-o coadă lungă, folosit mai ales ca unealtă a fierarului, pentru a stropi fierul şi cărbunii încinşi, sau pentru a scoate spuza din cuptorul de pîine; (popular) praftoriţă (1). Cf. Poli zu, Barcianu, v., lm. Dacă n-ar fi fost focul, foile, pleaflura şi omul care să vă facă şi să vă deie nume, aţi fi rămas mult şi bine în fundul pămîn-lului. Creangă, o. 296. Prin Dobrogea, cîte una din trepădătoare se ia după nuntaşi cu cîte o mînă de făină, ba încă chiar cu pleaftura şi spălătorul, de mai fac haz cei oameni. Sevastos, n. 259, cf. ddrf, Alexi, w. Cenuşa şi spuza măruntă se scoate afară cu pămătuţul, numit... pleaftură, o prăjină lungă cu cîrpe prinse la vîrf. Pamfile, i. c. 197, cf. Şăineanu, d. u. Tot dă asupra ei meşterul ospătar c-o pleaftură tăvălită prin ~seu şi prinlr-oleacă de alifie de ai. Sadoveanu, o. xiii, 876. Înroşeşte. .. bucala de fier şi o trage pe nicovală şi-i dă cîteva ciocane; apoi o aruncă în apa în care îşi ţinea pleaftura. id. e. 91. Uneltele de fierărie se numesc: foi... şi pliaftură. H m 118, cf. i, ii, vii, x, xi, xii. Şi a apucat ţiganul ptiflura. mat. folk. 1 470. Se întoarse mînios, Şi trînti foile jos, Şl Hăul din spinare, Şi praftura din mînă. şez. viii, 110, cf. 91, xx, 138. [Negii] îi stropeşti cu pleaftura... muiată în apă din cuzniţă. Pamfile, b. 50, cf. alr sn iv h 1 060/605. Patru împlîntate, Patru spînzurale Şi o pleftură (Vaca). Gorovei, c. 387. <0> E x p r. (Familiar) A face (pe cineva) praftură sau a-i face (ori a-i da, a-1 trage) (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de rîs, a batjocori; a certa (aspru). Le făcea o praftură lungă şi le dădea la mînă hirtia trebuitoare pentru logofeţii de acasă. Pas, l. i, 124. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară ca să-i facă o praftură, id. z. i, 218. I-am tras o praftură de faţă cu ministrul c-o să mă ţină minte. H. Lovinescu, c. s. 56. Ce mai praftură le-a tras. . . Asta zic şi eu prelucrare, id. t. 380, cf. Pamfile, j. ii, 160, com. din Piatra-Neamţ, Glosar reg. (Cu parafrazarea expresiei) Baciu s-a ales cu o praftură care l-a făcut apoi să-l ocolească pe Niţă. Pas, z. iii, 284. 2. (Regional) Epitet dat unui om de nimic. Com. din Straja-Rădăuţi. — PI. : prafturi. — Şi : pleaftură, (regional) prâf-toră (h ii 63, 100, 118, 195, vii 485), preâftură (Pascu, c. 190), plăftură (h iii 49), pliltură, pliaftură, pliftură, braftură (ib. i 140, 287), vrăftură (ib. i 269, ii 50, 81, vii 70) s. f. — Etimologia necunoscută. PRAG s. n. I. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, de obicei puţin mai ridicată faţă de rest, peste care se trece la intrare sau la ieşire; (adesea determinat prin ,,de sus“) partea de sus, orizontală, a tocului uşii, situată între cele două părţi laterale. E Pavel stătu spre prag, feace cu mîna cătră oameni. Coresi, l. 106/5. Prin pregiurul zidului sînt 90 de porţi, toate de aramă, cu uşori, cu praguri cu tot. Herodot (1645), 74. [învăţătură] scrisă pe pragurile uşilor caselor lor. Biblia (1688), [prefaţă] 3/14. I-au lăiat capul pe prag cu toporul. N. Costin, let. ii, 41/12, cf. anon. car. Şi mai ung şi pragurile uşilor. Amiras, let. iii, 134/2. în pragul cel deasupra a uşorilor acestor obloane se înfig fuscei. I. Ionescu, c. 168/12. Ea îngenunche pe pragul camerei şi aşteaptă, cr (1848), 403/72. li slujea de prag o piatră de moară crestată în două. Odobescu, s. i, 148. Uşor, el trece ca pe prag Pe marginea ferestei. Eminescu, o. i, 170. S-a pus s-as-cută pe treapta de piatră a pragului securea de tăiat lemne. Caragiale, o. i, 61. Se culcă pe pragul uşei, cu gînd că n-o să poată nimeni intra fără să simţă ea. Ispirescu, l. 30. D-o apuca gîndurile pe marginea patului, or în pragul uşei, acolo rămînea. Delavrancea, s. 47. îşi răzimă lancea, Şi-nlră în casă peste prag de piatră. Murnu, o. 286. Şi pragului îmbăirînit începe-a-i putrezi stejarul. Goga, p. 19. Cînd cineva 13445 PRAG — 1195 — PRAG pleacă la drum, presară-i făină pe prag, ca să-i meargă In plin. Gorovei, cr. 43. Ieşi plecindu-se adine să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Rebreanu, r. i, 199, cf. C. Petrescu, î. ii, 3. Se reazimă de perele, pe pragul dintre terasă şi hol. Sebastian, t. 138, cf. Pribeagul, p. r. 27. Zvlcnind îngrozit dinlăuntru, se păli cu fruntea de pragul de sus. Sadoveanu, o. i, 688. Şi piroteau pe prispă eu pragul căpătîi. I. Barbu, j. s. 29. Tocmeala se face mimaideclt, cu clientul reticent, apucai de o mînecă şi tras înăuntru cu luptă, pe pragul prăvăliei. Arghezi, b. 106. Oamenii puteau ieşi însă spre cîmp printr-o uşă pătrată şi cu prag înalt. Călinescu, e. o. i, 117. Cîţiva soldaţi stăteau pe prag cu picioarele întinse la lumina caldă a soar.ealui. Camilar, n. i, 37. Dincolo de pragul uşii deschise e o explozie de lumină. H. Lovinescu, c. s. 7. Se ridică de pe prag şi porni agale spre poartă. Preda, d. 7. Uşă, care de atîlea ori te deschizi, Spune-mi, cine a intrat şi a ieşit prin prag? Isac, o. 133. Cînd intră pe poartă, în bătătură, îl. văzu întins cu spatele peste pragul casei, mort. v. rom. noiembrie 1964, 3. Un prag de piatră... marca Intrarea. H. Daicoviciu, d. 139. Ce stai, bade, tot pe prag Şi te uiţi la noi cu drag? Jarnîk-Bîrseanu, d. 229. Sta aşa încremenit între praguri. Sbiera, p. 187. Nu şedea pe pragul uşii, că-ţi va ploua la nuntă. şez. xii, 164, cf. Brebenel, gr. p. Se pisează pe pragul uşii cu muchea toporului. Pamfile, b. 11. Nu sta-m pravu uşî I alr ii/i mn 118, 3 802/157, cf. a i 35, ii 12. Deschide uşile larg Şi-i spune că cos pă prag: folc. transilv. i, 277. Bulucaşul rotunjor Vede dosul tuturor (Pragul). Sbiera, p. 324. In pădure crescui, In pădure născut, Acasă dacă m-aduseră Vătaf... mă puseră (Pragul), şez. vii, 121. Băieţel micuţ de jos, Ce te uiţi la toţi în dos? (Pragul), ib. xvm, 272. <0 E xpr. A(-i) păşi ori a(-i) trece, a(-i) călca etc. (cuiva sau a ceva) pragul = a intra la cineva sau undeva sau a ieşi de la cineva sau de undeva, a se duce, a veni la cineva sau undeva ; p. e x t. a vizita ; a frecventa. N-apucase încă bine cel de pre urmă apostol să păşească pragul. Negruzzi, s. i, 84. Legea veghează la uşa cetăţeanului..., numai justiţia p»ate păşi pragul. Ghica, s. 204. Avea însă darul, cînd călca pragul unui prieten, să-şi lase sacul [cu griji] la uşă şi să intre cu inima uşoară. Gane, n. III, 179. I-a poruncit să nu-i mai calce pragul, caragiale, s. n. 27. înainte de a trece pragul, se curăţau pe picioare. Slavici, n. i, 27. Am păşit pragul tinzii, îngî-nînd c-o amărăciune liniştită. Delavrancea, t. 99. Pragul sfintelor biserici n-am călcat de nu (iu minte I Macedonski, o. i, 11. Dintr-al prinţilor şirag, Cîţi au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. Coşbuc, p. i, 54. Pe nesimţite, Nedumerit treeîndu-mi pragul, un om s-a strecurat de-afară. Goga, c: p. 8. Stele mult pe gînduri, înainte De-a trece-al casei prag lucios de-aramă. Murnu, o. 111. Nimeni nu va putea trece între Corăbioara şi muntele Vlăde-nilor, fără ca să fi călcat pragul curţii mele. Agîrbi-ceănu, a. 215. De alunei încoace George n-a mai călcâi pragul casei lui Baciu. Rebreanu, i. 179. I-am spus că niciodată nu-i voi mai călca pragul. Camil Petrescu, t. iii, 47. îi aruncă o singură privire, de cum a păşit pragul, şi înţelege. Sahia, n. 93. Niciodată nu s-a încumetat să-i calce pragul casei un om care-şi simte vină. Popa, v. 247. Străinul... trecu pragul rateşului. Sadoveanu, o. i, 102. De mult ţineam să am cinstea de ă păşi pragul marelui nostru Ioanide. Călinescu, s. 69, cf. id. e. o. i, 30. Cei trei trecură pragul. Preda, î. 75. Dar mama nu i-a mai îngăduit să calce pragul casei noastre, v. rom. noiembrie 1962, 65. Nu trec bine pragul şi cît pe ce să cad pe spate. vîn. pesc. mai 1964, 7. Cred... că nimeni, niciodată, n-ar putea să uite şcoala al cărei prag l-a călcat întîta oară cu emoţie. Scînteia, 1965, nr. 6 665. Am aşteptat să-mi spună el de ce mi-a călcat pragul. Lăncrănjan, c. iii, 479. Şi tu, bade, aşa-ai gîndit, Că dacă mi-i părăsi, Eu altul n-oi mai găsi... Dar nici pragul n-am călcat Şi altul mi-am căpătat. Jarnîk-Bîrseanu, d. 234, cf. Pamfile, j. ii, 162. De acu să nu-mi mai calci pragul! chest. ii 155/179. A meu prag nu l-o călcat, Nici în casă n-o intrat, folc. transilv. i, 206. A (se) da (sau a se lovi, a se izbi etc.) cu capul de prag (sau dc pragul de sus) = a se convinge de unele adevăruri în urma unei experienţe personale neplăcute; a trage învăţătură dintr-o întîmplare neplăcută, a cîştiga experienţ în urma unui insucces. Am dat cu capul de pragul de sus şi am văzul pe cel de jos. Filimon, o. i, 130. Pînă nu dai cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos. Ispirescu, ap. cade, cf. Zanne, p. iii, 318. Ţoale merg pînă la o vreme. A dat omul cu capul de pragul de sus. Brătescu-Voineşti, î. 58. Se va cuminţi cînd se va izbi el însuşi cu capul de pragul de sus. Rebreanu, r. i, 50, cf. şez. ii, 73-, A(-i) pune piciorul (sau, rar, picioarele) In (sau, rar, pe) prag — a lua o atitudine hotărîtă, a se opune în mod energic ; a soma, a obliga (pe cineva) să facă ceva. Noi, hdtărit îţi mai spunem Că picioarele-n prag punem Şi vorba nu ne schimbăm. Pann, p. v. iii, 95/17. Alt bărbat... şi-ar fi pierdut răbdarea şi ori îi punea picioru-n prag ... ori o trimitea înapoi la babacă-său. Caragiale, 0. ii, 224, cf. id. ib. vi, 168. Numai de teama amintirei lui se sfieşle să puie piciorul în prăg. Bassarabescu, v. 107. (Rar) A se pune prag = a se aşeza în calea cuiva (pentru a-1 împiedica să treacă); p. e x t. a împiedica, a zădărnici acţiunile cuiva. S-a găsii una cu ochii verzi şi cu sprîneenele îmbinate, care s-a pus prag şi nu-l lasă să treacă. Sadoveanu, o. x, 537, cf. dex. (Regional) A trăi la praguri = a trăi din mila altora; a cerşi. I-a ars şi casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri, şi-n nevoi, Că-n urm-a-nne-bunit. Coşbuc, p. i, 229. A fi pragul casei = a fi sprijinul, susţinătorul familiei. Cf. Zanne, p. iii, 322. (Familiar) A bate pragurile = a umbla, a colinda de colo pînă colo fără rost, a fi haimana. Cf. dm. + (De obicei precedat de o prepoziţie) Spahiu, porţiune din imediata apropiere a unei uşi sau a unei porţi; (spaţiu din) cadrul unei uşi; p. e x t. casă, locuinţă; sediu. După trimiterea ă pre plecatului nostru magzar la pre strălucitul prag, al pre puternicii... noastre împărăţii, au venit răspuns întru aceeaşi neurnită hotărîre (a. 1815). Uricariul, iv, 189/8. Nici nu se uita la admiratorii, săi. . ., nici la ţîngăii ce se grămădea în prag spre a se uita la dînsa. cr (1848), 262/67. Dumnezeu să-i dea ani mulţi de viaţă şi de domnie — zicea fiecare ieşind din pragul domnesc. Odobescu, s. i, 76. Şi sosind l-al porţii prag, Vom vorbi-n întunecime-Eminescu, o. i, 55. Prietenul dumitale, cumăirul lup, se şi arătă în prag. Creangă, o. 16, cf. id. p. 294. Tre-săriră într-un fel de uimire cînd ea se ivi în prag. Slavici, o. ii, 238, cf. id. n. i, 223. Nenorocita rămase bocindu-se în prag. Vlahuţă, o. a. ii, 41, cf. 78. Tot la praguri de străini îţi trăieşti oftarea. Neculuţă, ţ. d. 112, cf. 49. Tainic se-ntîlneşte-n prag Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. Coşbuc, p. i, 49, cf. 131. Nu ştiu: mîndrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată? Iosif, p. 58. Trupul uriaş al notarului apăru în prag. Agîrbiceanu, a. 118. Domnul şef se scoală şi strigă din pragul odăii mai tare. Brătescu-Voineşti, p. 95, cf. 258. Am văzut. .. despărţiri sfîşietoare, în praguri de uşi. Gîr-leanu, n. 240, cf. 27. Se ivise în prag, gătită spelcă. Hogaş, dr. i, 80. în pragul tinzii, aşteptă pînă ce rămase ograda goală. Rebreanu, i. 31. Fetele şi nevestele din sale, pe la praguri, pe la porţi... poate-şi ziceau : frumos cal, cutezător voinic. Galaction, o. 78» Se opri în prag, cu pălăria în mînă. C. Petrescu, î. 1, 254, cf. ii, 78. O femeie tînără, voinică, se ivi în prag, luminată ca o madonă de para focului din vatră. Brăescu, o. a. i, 245. Vestea alergase ca focul din prag în prag. Sadoveanu, o. v, 587. în prag se opri şi se întoarse. Stancu, r. a. i, 156, cf. iii, 65. Din prag îşi roti ochii prin curte. Pas, z. iii, 21. M-or mai jeli trudiţii la praguri boiereşti. Deşliu, g. 49. Locuitorii au ieşit în pragul caselor să stea la taifas, t februarie 1962, 25. Păşi înainte şi râmase înlemnit locului în 13445 PRAG — 1196 — PRAG pragul tindei, v. rom. septembrie 1962, 51. Să umbli cerşind. ; Să vii şi la pragul meu, Să te miluiesc şi eu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 261, cf. 317, Cînd cucoşul cîntă în prag, au să-ţi vie musafiri, şez. i, 17. Uşa mare deschidea, în pragul ei se oprea Şi pe turci că suduia. Balade, ii, 123. Cinta-ţi-ar, bade, cucii, în pragul bisericii, folc. transilv. i, 235. <0> F i g. în aşa loc ş-aşezaii pragul căminului cei cari, biruiţi de dorul libertăţei, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. Delavrancea, s. 164. în operele lui în proză nu pătrunde nici măcar o rază din viaţa largă a firii, oprită brusc la pragul casei sale de visător. Vianu, a. p. 39. Din prag un gînd se uită lung, Să-l las în casă? Să-l alung? Blaga, p. 202. + F i g. (învechit şi regional) Treaptă, rang, categorie socială, situaţie, stare. Iară a Irita tagmă şl ceale mai de gios praguri (căci aceas-lea în scaune a şedea nu să învrednicesc) le ţinea jiga-niile şi păşirile. Cantemir, i. i. i, 33. De multe ori, la muritori, să veade puternicul nebun în fruntea sfaturilor, iară săracul înţelept denafara pragutilor. id. ib. 131. Traista popei se potrivea cu pragul poporenilor. Slavici, n. i, 10. 2. F i g. (De obicei precedat de o prepoziţie) Limită, margine, hotar care desparte ceva de altceva (în spaţiu sau în timp); imediată apropiere, imediată vecinătate (în spaţiu, timp sau mod); apropiere iminentă (în tirhp). Şi iu mă rîdică de la prag de moarte. Dosoftei, ps. 31/1. Venii să ie abal de la prag de moarte. Budai-Deleanu, ţ. 139. Unde este pragul cel de despărţire, Pre care l-au legat domnul cu puterea cea cerească înlr-ă trupului simţire şi într-aceă Sufletească? Co-nachi, p, 270. Din pragul morţei te-ai fi-ntors, iubite, De gîndeai ce lacrimi laşi în urma ta. Alecsandri, p. i, 231. Gîndiri amare din pragul cu deşarte regrete ale bătrîneţii. Caragiale, o. ii, 161, cf. iv, 23. [Brăila] pusă aci, în pragul cel mai bîntuit de primejdii ..., a trebuit şi ea. .. să-şi vadă adesea porţile sparte de ghiulele turceşti. VlahuţA, r. p. 42. Se simţesc foarte bolnavi şi văd... că au ajuns pe pragul morţii. Marian, î. 8. Copil cu haina ruptă, prin vînt,... în-ţelegînd pe pragul vieţii, viaţa toată / Demetrescu, o. 59. Al tău obraz E-ntocmai ca acelui ce stă pe prag de moarte. Coşbuc, s. 139. Natura surîdea, în pragul primăverii..., cu o notă de melancolie binevoitoare. D. Zamfirescu, î. 91. Vorbeşte-mi De maica şi de tata lui Ulise, Pe care el plecînd, îl părăsise Pe pragul bătrîneţii. Murnu, o. 262. Nu se gîndi că mamă-sa se simţea în pragul sărăciei. Agîrbiceanu, a. 365. Dră-gălăşiile copiliţei, care de abia trecuse pragul celor doi ani, îi înseninase multe clipe. Gîrleanu, n. 154. Certurile. .. au ajuns pînă acolo, îneît deseori s-au produs încăierări ce au dus pînă la pragul scaunului domnesc. N. A. Bogdan, c. m. 175. Cîţiva dintre ei sînt acum dincolo de pragul vremii. Galaction, a. 17. Amorul ce-mi robi toţi anii, Din pragul tristei mele-adolescenţe. Topîrceanu, b. 89. Mă duci pe mine în pragul nebuniei cu inconştienţa ta. Camil Petrescu, t. iii, 297. Curînd, în pragul bătrînei capitale, se ivi Cetăţuia. Brăescu, o. a. ii, 7. Acum să pornească pe drumuri, acum, în pragul toamnei. Vlasiu, a. p. 107, cf. id. d. 38. Dragostea era pe pragul vîrslei mele, prezentă, imensă, feerică. Teodoreanu, m. u. 84. Am fost pe pragul nebuniei... multă vreme n-am trăit în lumea aceasta. Sadoveanu, o. iii, 324. Eşti un tînăr inteligent, în pragul majoratului. Călinescu, e. o. ii, 174. O senzaţie care se repetă multă vreme dispare din pragul sensibilităţii. Ralea, s. t. i, 112. îmi privi obrazul de parcă eu m-aş fi aflat în pragul morţii. Stancu, r. a. ii, 199. A răposai de glonţ turcesc în pragul Plev-nei. Galan, z. r. 40. Lasă gîndurile, Mărie fată: gîndu-i prag tristeţii, prag morţii. Davidoglu, m. 34. Iacătă, astăzi, în prag de colinde, Cînlecul ăsta, cel mai tînăr din toate. Deşliu, g. 33. Nepotolită sete în pragul tinereţii îţi mistuie adîncul cu jaru-i amărui. Labiş, p. 140. Din pragul uitărilor Acum să v-ascult Prin vuietul mărilor Un gînd mă îndeamnă. Horea, p. 16. în pragul nopţii reveneau toate temerile ei. v. rom. septembrie 1962, 16. Statul atenian se afla în pragul dominaţiei lui Pericle. t mai 1964, 91. II. P; anal. 1. (învechit) Stîlp de susţinere (la un pod1). A căruia pod şi astăzi se cunosc pragurile în apă. M. Costin, let. i, 25/11. Acest pod era cu doaăzeci de praguri sau stilpi. id. ib. 30/20, cf. cade. 2. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape sau banc de nisip şi de pietriş care se formează prin depunere pe fundul ei. Cîţi români sînt şi astăzi lăcui-tori, pe decinde de Dunăre, de la gură pînă la pragurile ei. Cantemir, hr. 230. în unele locuri avem cazane..., în altele gropi..., apoi praguri — adică bancuri în adîncime. Antipa, p. 192. Un banc de nisip sau de pietriş său, cum zic pescarii, „un prag“. Atila, p. 399. Pragurile naturale fixe constituie terenuri stabile, pe cate pot fi fundate lucrări hidrotehnice, ltr2. <$> Prag suboceanic = treaptă mai înaltă pe fundul unui, bazin oceanic sau marin, care separă două depresiuni oceanice. Cf. m. d. enc. Prag glaciar = proeminenţă în profilul longitudinal al unei văi glaciare, care separă 0 treaptă glaciară superioară de alta inferioară. Cf. id. ib. (învechit) Pragul mării = litoral, ţărm. Cf. ddrf. 4 Perete de piatră, stîncă peste care trece cursul unei ape, formînd o cascadă ; p. e x t. cădere de apă, cascadă. [Cazacii erau] in chipul oştenilor, cu hrană sloboadă pe Nipru... ori cu păscăria pînă la pragurile Niprului. M. Costin, let. i, ¿87/3. Dzis-au să mai strice şi alte pălănci, ce sînt pre marginea hotarului, pe lingă zaporojeni şi la pragurile Niprului. Neculce, l. 249. Era lăcuitori pre la pragurile Niprului. Cantemir, hr. 378. Ne apropiem de pragul gher-dapurilor. Vlahuţă, o. a. ii, 115. După zile arzătoare şi după nopţi liniştite, ajunseră la pragurile Niprului. Sadoveanu, o. i, 304. Văile rîurilor se caracterizează prin abundenţa repezişurilor, pragurilor şi cascadelor. mg i, 206, cf. chest. iv 43/264. 3. Ridicătură de teren (care barează trecerea); treaptă de stîncă, porţiune de teren mai înaltă decît cele din jur. Au ţinut. .. acel munte... pînă la fîn-tînă şi la alt iezer şi pe piciorul lui Pălian pănă la prag, şi din prag dealul alăture (a. 1737). Ştefanelli, d. c. 36. [Hotarul] merge spre miazănoapte... în vali spre praguri (a. 1804). id. ib. 320. Fiind poteca tare îngustă şi neregulată, cu cîleva praguri înalte de stîncă, aici nu poţi trece călare fără a nu le expune pericolului sigur. Turcu, e. 183, cf. ds 237. Eram la un prag, deasupra prăpăsliilor, Sadoveanu, o. xm, 489. Pragul reprezentat de cristalinul Rodnei şi de sedimentarul Lăpuşului. mg i, 109. Pragul de andezite de la Tuşnad a fost străpuns de Olt. ib. 134. Om fără vatră. . . Har-fe-ale foamei, coaste străvezii, înlindeţi-vă acum pe-un prag de piatră. Jebeleanu, s. h. 14. 4. (Tehn.) Proeminenţă în formă de treaptă executată sau formată (in urma uzurii) pe suprafaţa (ori muchia) unei piese. Treptele vor fi fixate... prin aşezarea lor pe pragurile ce se vor forma prin crestarea j)rinzişoarelor. prev. accid. 88, cf. ltr2, dm, dex. 5. Bucăţică de lemn (de abanos), de fildeş etc. pe care se sprijină coardele la unele instrumente muzicale; (regional) prăguş (4). [Violina] la capătul superior are o bucăţică de lemn mai ridicată, numită prag. Tim. Popovici, d. m. 156, cf. 118, cade, dm, m. d. ENC., DEX. 8. Mică ridicătură ori linie de demarcaţie special amenajată pe unele terenuri de sport, pentru a indica limita de la care se efectuează săriturile atletice de lungime şi triplu salt. Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 29, DEX. 7. (Regional) Fîşie îngustă de pămînt care a scăpat nearată intre brazde, cînd plugul ia brazda prea mare; (regional) greş (Ciocăneşti —Vatra Dornei). Cf. alr sn 1 h 30/365. 8. (Regional) Parte laterală a unei brazde. Mergi cu roata din dreapta mai aproape de pragul brazdei. Mihale, o. 171. 13445 f>RAGHEZ — 1137 — pram 9. (Anat. ; popular) Bazin; (regional) abdomen, pîntece (I 1). I s-a lăsat vătămătura In prag. Săghi-nescu, v. 101. Ca să nu te doară în prag, să nu mănînci splină de porc. Pamfile, b. 55. Mă doare în prag (sub coastă), id. j. ii, 162, cf. iii, 93, arh. folk. iv, 224. Femeile care au durere în lighean, la matrice, se vaită că au durere în prag (adică jos), chest. ii 155/179, cf. alr ii/i h 61/682. (în dicţionarele din trecut; şi în sintagma osul pragului, Barcianu) Arcada pubiană. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. 10. (Popular) Fiecare dintre dungile (late), de diferite culori, care formează desenul ţesăturilor învîr-state; (regional) vîrcă, vîrstă. Pamfile, i. c. 293. <0> (Regional) Săptămina de praguri = săptămînă (care precedă postul propriu-zis al paştilor) în care se mă-nîncă în unele zile de dulce şi în altele de post; (popular) săptămînă învîrstată. Cea din urmă săptămînă se numeşte de praguri, pentru că e iarăşi împestriţată. Muscel, 26. Mîncă iarăşi o zi cu dulce şi una cu post. D-alunci a rămas 'săptămînă de praguri răsnită de celelalte, ib., cf. alr ii/i mn 105, 2 782/784. (Regional) Sîmbăta în praguri = sîmbăta din săptămina de praguri (închinată morţilor). Cf. tdrg, Muscel, 26. 11. (Prin Ban. şi prin nordul Munt.) Lemn, bîrnă groasă, grindă (folosită la construcţii). Cf. chest. ii 282/2, alr n/i h 225/784. 12. (Regional; în sintagma) Pragul lesei = grindă transversală, din lemn tare, care ţine lipit, pe fundul apei, capătul dinapoi al coşului de pescuit. Cf. An-tipa, p. 602. 13. (Regional; în sintagma) Pragul osiei = parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă; (regional) oplean (3), perinoc (1), pod1 (IV 4 c), scaun. Com. Marian. III. 1. (Fiz.) Valoare-limită (minimă sau maximă) a unei mărimi, caracteristică unui fenomen, sub care sau deasupra căreia fenomenul nu se poate produce. Cf. LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. 2. (Fiziol.) Valoare minimă pe care trebuie să o aibă un factor pentru a determina declanşarea (şi dezvoltarea) unei stări. Cf. Parhon, b. 110, m. d. ENC., DEX. — PI. : praguri. — Şi : (regional) prav s. n. — Din v. sl. npari. PRAGHÎZ, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşului Praga sau este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Praga. Nu avem nici un motiv să credem că cuvinte foarte recente în româneşte ca praghez sau congolez ar fi fost împrumutate din greacă. Graur, e. 15, cf. sfc v, 197. 2. Adj. Care apar [ine oraşului Praga sau praghezilor (1), privitor la Praga sau la pragbezi, originar din Praga. — Pl. : praghezi, -e. — Praga (n. pr.) + suf. -ez. PRÂGHILĂ s. f. v. plevilă*. PRĂGILĂl s. f. (Regional) Plavie (1). Com. din Cîlnic-Sebeş. — Pl. : prăgili. — Etimologia necunoscută. PRAG1LĂ* s. f. (Regional) Cătare (la puşcă). Com. din Marginea-Rădăuti. — Accentul necunoscut. — Cf. privi. PRAGMÂTEC, -A adj. v. praginatie. PRAGMATIC, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Care priveşte sau urmăreşte acţiunea, succesul, aspectul practic, utilitatea; (curent; peiorativ) care judecă, acţionează etc. în funcţie de considerente de conjunctură, de utilitate nemijlocită (în dauna obiectivităţii). Ei de sine, după pragmatece Depreună aşezate canoane, Să chivernisea, cînd rău, cînd bine. Budai-Deleanu, ţ. 347. Pe lîngă dînsele noi mai adăogăm anaiisa logică, analisa pragmatică şi esercifiile de stil. Brezoianu, î, 192/28, cf. Stamati, d. Meritul istoric al volumului ... străluce din deducţiunca pragmatică a părţilor alese din istorie. Bariţiu, p. a. ii, iv, cf. Polizu, prot.-pop., n. d. A făcut două decenii conservatism nu numai pragmatic, ci şi teoretic. Lovinescu, c. v, 11. Şi-l revine tocmai lui Maiorescu meritul de a fi disociat în mod pragmatic, id. s. i, 59. Atîl am voit a spune oamenilor „rezervaţi“, cu caracter de acesta pragmatic şt prudent. Călinescu, c. o. 88, cf. m. d. enc., dex. O Istorie pragmatică = lucrare istorică limitată la fapte, la evenimente (politice şi militare); istorie care urmăreşte să tragă din cercetarea trecutului învăţăminte pentru prezent şi viitor. Mai puţin norocos încă decît părintele istoriei pragmatice ni s-a arătat retorul din Halicarnas. Odobescu, s. ii, 374, cf. Barcianu, m. d. enc., dex. Sancţiune pragmatică sau pragmatica sancţiune = decret dat în ţările din apusul Europei, pentru a reglementa o importantă problemă laică sau bisericească. Le împărtăşi un statut de succesiune la tron, iară acelui statut îi dete titlu de sancţiune pragmatică. Bariţiu, p. a. i, 267. Pe baza sancţiurtei pragmatice..., împăratul anunţa succesiunea sa şi în Transilvania ca mare principe, id. ib. 528, cf. cade, ScRIBAN, D., DN2. 2. Care aparţine pragmatismului, privitor la pragmatism; pragmatist (1). Cf. dm, m. d. enc. — Pl. : pragmatici, -ce. — Şi: (învechit) pragmătec, -ă adj. — Din ngr. rcpayiiauKâi;, germ. pragmatisch, fr. pragmatique. PRAGMATÎE1 s. f. (Grecism învechit, rar) Lucrare, operă1 (2). Noi fire-am lăsat pragmatia (lucrarea) aceasta supt mai lungă tăceare. Cantemir, hr. 178. — Din ngr. itpayuatEΫ. PRAGMATÎE* s. f. v. pramatie. PRAGMATISM s. n. Curent filozofic idealist-subiec* tiv care consideră noţiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacităţii lor practice, ca reguli, planuri, instrumente de acţiune, identificînd adevărul cu utilul; p. ext. atitudine, concepţie etc, a celui care ia în consideraţie (numai) eficacitatea, utilitatea practică. I se reproşează de a fi simpatizat cu pragmatismul. Ralea, s. t. iii, 224. O concepţie calomniatoare a logicii prezintă pragmatismul. Joja, s. l. 240. Pragmatismul... a încercat să prezinte pe dos raportul firesc dintre adevăr şi util. cf 1960, nr. 4, 153. Nu a acordat cîtuşi de puţin spaţiu criticii unui curent filozofic de tipul pragmatismului — curent în al cărui arsenal ideologic noţiunea „succesului“ ocupă un rol capital, v. rom. iulie 1962, 108. Atacă existenţialismul, filozofia mistică, pragmatismul îngust al omului de afaceri mărunt, t februarie 1964, 5, cf. der, m. d. enc., dex. — Din fr. pragmatisme. PRAGMATÎST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine pragmatismului, privitor la pragmatism; pragmatic (2). Toate drumurile filozofiei pragmatiste duc către aceeaşi ţintă. Ralea, s. t. iii, 177, cf'. dm. Critica noţiunii pragmatiste a „succesului“ ar fi pus în evidenţă ideea că succesul... se poate întemeia adeseori pe un proces de mistificare sau autoiluzionare a conştiinţei sociale, v. rom. iulie 1962, 108, cf. dn2, M. D. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. Adept al pragmatismului. Pragmatiştii ... îl socotesc şi ei printre înaintaşi. Bl.vqa, z. 150, cf. dm, m. d. enc. — Pl. : pragmatişti, -ste. -t Din fr. pragmatiste. PRAH s. n. V. praf. 13456 PRAHAGHIŢĂ — ÍÍ9g — praMAtië PRAHAGHIŢĂ s. f. v. prahaiţă. PRAHAIŢĂ s. f. Ciupercă cu carnea albă şi comestibilă în prima fază de dezvoltare, mai apoi măslinie şi brună-roşcată, şi care, la maturitate, se deschide la vîrf lăsînd să iasă sporii in formă de prat brun-roşcat ori gălbui închis, praf întrebuinţat în medicina populară (Bovista plúmbea). Cf. Sâghinescu, v. 64, Panţu, pl., cade, Bujorean, b. l. 390, Borza, d. 192, h iv 73. Deasupra hîrtie, în mijloc praf Şi dedesubt pîrhaifă [Ştiuletele porumbului], Gorovei, c. 79. Am o coală de hiriie, Sub coală multe hallciuri, Sub hali-ciuri pîrhaifă [Ştiuletele porumbului], id. ib. 277. <0> (Ca termen de comparaţie) Pătlăgelele erau ca praha-ghiţa, numai bune de bulion. Coman, gl. 0> E x p r. (Regional) A nu sc alege nici pirliaija (de ceva) = a se sfărîma foarte tare, a se distruge în întregime, a nu se alege nimic (de ceva). Să nu se ieie după noi, că nu s-alege nici pîrhaifa din trupuşoarele noastre. i. CRi iv. 383. — PI. : prahaife. — Şi: (regional) prahăghiţă s.f., praliăvlţ (Baronzi, l. 142) subst., prahăvilă (Scri-ban, d.), prohâviţă (Cihac, ii, 285, ddrf, Gheţie, r. m., Bărci and, Alexi, w.), prohâbiţă (tdrg), par-hâiţă (ScRiBÁN, D.), pirhiiiţâ, sparhăiţâ (şez. iii, 89) s. f. — Din bg. npaxaBHna. PRAHÂVIŢ subst. v. prahaiţă. PRAHAVIŢĂ s. f. v. prahaiţă. PRAHOVEAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a regiunii de pe Valea Prahovei sau care trăieşte în judeţul Prahova; persoană care este originară din aceste locuri; (la m. pl.) populaţie din aceste locuri. Moldovenii stnt ospitalieri, ne-au primit bine — îmi zice un prahovean, s ianuarie 1961, 21. 2. Adj. Care aparţine regiunii din Valea Prahovei, judeţului Prahova sau prahovenilor (1), care este originar din aceste locuri, privitor la prahoveni, de pe Valea Prahovei sau din judeţul Prahova. Ocoliră capitala prahoveană. Camil Petrescu, o. ii, 18. — Pl. : prahoveni, -e. — Prahova (n. pr.) + suf. -ean. PRAHOVEANA s. f. 1. Femeie care face parte din populaţia de bază a regiunii de pe Valea Prahovei sau care trăieşte în judeţul Prahova ; femeie originară din aceste locuri. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare româneşti (de tipul sîrbei, horei şi învlrtitei); melodie după care se execută aceste dansuri. Cf. Varone, d. — Pl. : prahovence. — Prahovean + suf. -că: PRAI s. n. (Regional) Mineare pentru copii preparată din făină, lapte şi ouă (Comloşu Mare —Jim-bolia). Lexic reg. ii, 41. — Pl. : praiuri. — Etimologia necunoscută. PRAlNIC s. n. v. pranlc. PRAINICA vb. I v. prănlca. PRAIRlAL s. n. A noua lună în calendarul republican francez (de la 20 sau 21 mai la 19 sau 20 iunie), Cf. dex. — Pronunţat: pre-ri-al. — Din fr. prairîal. PRAIS s. m. (Transilv. şi prin Maram.) Prusac. Cf. Mîndrescu, i. g. 74, jahresber. x, 203. Patru puşti d-a neamfului Plătea opt d-a praisului. mat. folk. 948. în şasădzăci şî şasă eu n-am fo în bătaie, cîn s-o bălul împărătoriu nost cu praizu. La praizu ista îi dzîc şi ierman. T. Papahagi, m. 157. — Scris şi : praiz. — Pl. : praişî. — Din germ. Preusse. PRAJl s. m. v. praz. PRAJ2 s. n. v. praf. PRAJĂ s. f. (Transilv.) Rîntaş. Cf. Scriban, d. — Pl. : prăji. — Postverbal de la prăji. PRAjILĂ s. f. (Regional) 1. Omletă. Cf. ddrf, sfc iii, 163, 168, h ix 202, chest. viii 64/24. + Mîn-care făcută din lapte (acru sau dulce) amestecat cu mălai şi ouă, peste care se toarnă untură încinsă (Ce-pari — Curtea de Argeş). Udrescu, gl. 2. Grătar pe care se frige carne (Topliţa). alr ii 3 976/228. — De la prăji. PRALAPÔI s. n. v. parapleu. PRALINAt, -Ă adj. Cu pralină. Deasupra se presară nuci pralinate. S. Marin, c. b. 239. — Pl. : pralinaţi, -ie. — Din fr. praliné. PRALÎNĂ s. f. Bomboană avînd o umplutură făcută din (cremă de) migdale sau nuci ; umplutură a unei astfel de bomboane. El a introdus în Moldova biscuiţii..., dragelele, pralinele. Kogălniceanu, s. a. 96, cf. Barcianu, Alexi, w., Nica, l. vam. 202. Te rog, înghite şi iu, azi, pralina aceasta l Galaction, a. 318. în felul acesta se explica prezenţa în dulapurile ei a fragmente de cozonac pietrificat, praline şi chiar jucării. Călinescu, c. n. 166. — Pl. : praline. — Din fr. praline. PRAMATIE s. f. (Popular şi familiar) Fel, soi* gen de om ; p. e x t. (peiorativ) persoană fără caracter, cu purtări şi apucături rele, imorală etc., canalie, lichea, puşlama, secătură. V. derbedeu, escroc, pungaş. Cum să nu-mi pese, mă?... nu trebuie să ştiu eu ce pramatie de călător primesc noaptea-n gazdă? Caragiale, s. n. 257. Al văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneaei? id. o. i, 86. Cînd... văzu împăratul prămatia de împărăteasă. .. crezu că a pîrlit-o soarele. Delavrancea, s. 258. Pragmatia noastră... îşi urmează calea apucăturilor din vechime, dînd cîştig celor cari se scoală mai de dimineaţă. Lungianu, ap. cade. Pe pramatia asta nu ţi-o mai recomand, că o cunoşti. Brăescu, o. a. i, 387. Vai de noi ce prămalie de copil şi ce progenitură avem. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 196. Vine cîte o pramatie din ioată lumea, ca tine, îşi bea minţile şi pe urmă, prinde orbu scoate-i ochii t Popa, v. 16. Cine a fost pramatia? Stancu, d. 77. Din cauza Dumilriţet şi a pramatiei care îi era fată, mă luasem cu toţi cei din Tei în colţi. id. r. a. i, 161. Cheamă pramatia în faţa mea, să vezi de zice nu. Pas, z. i, 82. îi o pramatie; l-a pescuit Ionlţă Sacagiu pe undeva şi l-a vîrît la el în serviciul de pază ca să aibă cu cine bea. Galan, z. r. 388. Mare pramatie, îşi murdărea cămăşile, în fiecare zi le făcea negre, s mai 1960, 29. Publicul a sfîrşit prin a se sătura de aceste producţii în care nişte pramatii cu o psihologie rudimentară spărgeau casele de bani în căutarea unei scrisori de şantaj, v. rom. februarie 1963, 190, cf. Iordan, l. m. 198. <> (Cu sens atenuat) Mare pramatie eşti, nene Alecule. t martie 1964, 9. — Pl. : pramatii. — Şi : (regional) pragmâtle, pră-mătie s. f. — Din ngr. npaYfiaxsia ,,produs comercial, marfă“. 13475 praNdiaL — 1199 — PRAPUR PRANDIAL, -Ă adj. (Rar) Referitor la masa de prînz. Cf. dn2, dex. — Pronunţat: -di-al. r- Pl. : prandiali, -e. — Din fr. prandlal. PRANDIDĂ s. f. (Prin Transilv.) Chibrit. Cf. Paşca, OL. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PRANG subst. (Germanism învechit, prin Transilv.) Un fel de podium (construit în pieţele publice) unde îşi primeau pedeapsa infractorii, vinovaţii etc. (legaţi de un stllp). în Lipsea au stătut odată pre prang. Sărac, t. 46/15, cf. 12/7. Cel aflat în curvie, dacă e persoană necăsătorită, să fie pus pe prang. Bariţiu, p. a. i, 55. Să i se tragă befe pe prang, adecă pe un tetrapod sau podei aşezat pe piaţa publică, id. ib. 60. — Pl. : ? — Din germ. Pranger. PRAiVGĂ s. f. (Ban.) Lanţ (sau fiare) cu care se leagă deţinuţii. Cf. Baronzi, l. 150. Zace Mîrza în temniţă, Cu fere reci la picioare, Cu pranghe la mîni-şoare. Corcea, b. 65, cf. L. Costin, gr. băn. 167. — Pl. : pranghe. — Din bg. npaara, ser. prangija. PRAîVIC s. n. (Prin Maram., prin nordul Transilv. şi prin Bucov.) Obiect de lemn (în formă de lopăţică, de ciocan) cu care se bate ceva (mai ales rufele, cînd se spală). V. m a i2. Cf. cade, Viciu, s. gl., Paşca, gl., arh. folk. vi, 176. Sau cu un pranic atîta pranică pămîntul pînă ce ţine descinlecu. Bîrlea, l. p. m. ii, 346, cf. alr ii 3 373/346, 353, 362. — Pl. : pranice. — Şi : prăinic s. n. Com. din Bilca-RXdăuţi. — Din ucr. npauiiK. pranicA vb. I v. prănica. PRANT s. n. (Regional) 1. Scîndură groasă avînd lungimea de un stînjen (Satu Mare). Cf. Paşca, gl. 2. (La pl.) Muguri uscaţi (Hideaga — Baia Mare). Lexic reg. 23. — Pl. : pranturi. — Etimologia necunoscută. PRAP s. n. v. prapur. PRAPADOAMNĂ adj. v. preapodolmă. PRAPADtiBNĂ adj. v. preapodobnă. PRAPAD6MNĂ adj. v. preapodolmă. PRAPALOC s. m. (Regional) Om de nimic ; secătură, lichea, canalie. Com. din Straja-Rădăuţi. — Pl. : prapaloci. — Etimologia necunoscută. PRAPANÂŢIE s. f. v. prepanaţie. PRAPLĂU s. n. v. parapleu. PRÂPOR s. m. v. prapur. PRAPORCIC s. m. (învechit) Sublocotenent (mai ales în armata rusească); p. e x t. portdrapel (1) (în armata rusă). Radul bulucbaşa ce au fost prapur-gic (a. 1775). Iorga, s.d. vii, 41. Afară de căpitan la o companie... erau 2 parucici (locotenenţi) şi 2 praporcicl (sublocotenenţi) (a. 1830). Uricariul, xxii, 439. După mulţi ani de suferinţă, fu numit pra-porscinic (sublocotininte). Negruzzi, s. i, 332, cf. Polizu. Ofiţerii se numeau prapurcici, porucici, polcovnici. Ghica, s. xviii, cf. lm. Ofiţerimea în fireturi, polcovnici şi prapurcici, bănănăiau d-a încîtelea. Delavrancea, s. 226. I se arăta, în sfîrşit, şi alesul... frumosul praporgic cu epolete de aur. Macedonski, o. iii, 17, cf. ddrf, Alexi, w. Aceste... meserii repartizate pe cele trei categorii de meseriaşi, cuprind: ... ofiţeri..., prapurcici. N. A. Bogdan, c. m. 104. Contrar legilor militare, praporcicul Racord nu e subordonat parucicului Cristophi. Camil Petrescu, o. ii, 21. — Accentuat şi: praporcic. — Pl. : praporcici. — Şi : prapârgic, prapfirs cinic, prapâreic, praptirgic s. m. — Din rus. npanopnţmc. PRÂPORE s. m. v. prapur. PRAPdRGIC s. m. v. praporcio. PRAP<}RSCINIC s. m. v. praporcic. PRÂPUR s. m. I. 1. (învechit) Steag ostăşesc care se purta mai ales prins în vîrful unei lănci, ilamu-r ă ; pînza, materialul steagului mai sus definit. Suli-ţile lor sînt... de opt coţi de lungi, cu prapurc pînă în pămînt. M. Costin, let. i, 224/36. I-au pus înainte pă căpetenii şi cu steaguri iar nemţeşti în mînă, însă cu praporii în jos. ist. ţ. r. 61. Venea saraschierul şi după dînsul un prapor mare de coade albe de cai.. . şi pe urmă... trei steaguri mari roşii. N. Costin, let: i a, 81/6, cf. anon. car. Le-au dat tuturor suliţe văruite şi cu prapore feliuri-feliuri, fieştecare după breasla lor. R. Popescu, cm i, 419, cf. Amiras, let. iii, 143/7. Iar copiii şi aprozii... ostăşescul prapur a păzi erau datori. Negruzzi, s. i, 125. Copiii din casă purttnd prapurele ţării. Filimon, ap. cade. De două lăture se întindea oastea pedestră cu prapurele plecate, cu sîneţile în jos. Odobescu, s. i, 107, cf. ii, 284, ddrf. Spune-mi, peste cîţi ostaşi erai, cum i-ai dus, cum ai luat prapurul crăiesc. Delavrancea, o. ii, 209. Puşcaşii din Vînători au înălţat praporele pe ziduri. Sadoveanu, o. ix, 7. Căpitanul al treilea, cu aprod cu prapur, intră cu două sute de panţiri pe hudiţă. id. ib. xiii, 24, cf. der. + (Prin Mold.) întrecere călare în care flăcăii invitaţi de mireasă la nuntă trebuie să ajungă din urmă flăcăii invitaţi ai mirelui (învingătorii cîştigînd un steag sau fi sumă de bani); Nuntaşii miresei încep a striga de afară pe la ferestre: prapuru, prapuru. Sevastos, n. 151. în Moldova există... ,,prapurul”, adică un fel de luptă prin alergarea cailor. Marian, nu. 610. Prapurul îl aveau înainte ca steag, şi carii biruiau prin fuga cailor, erau biruitori, cîştigătorii steagului, id. ib. 2. Steag bisericesc înfăţişînd imagini de sfinţi sau scene biblice, purtat la procesiuni sau la diverse alte solemnităţi religioase. A cumpărat un prapor cu 3 galbeni şi un feşnic de aramă (a. 1767). Iorga, s. d. xiii, 161. Umblarea în zilele praznicelor la prapor (a. 1786). id. ib. xn, 187. Românii însă vor opune cumpărării de suflete şi praporii (steagurile) de la bisericuţele lor. Bariţiu, p. a. iii, 70. Să te cobori apoi cu tot clerul domniei tale cu crucea şi prapurile înainte în hruba acestui palat. Negruzzi, s. iii, 459. Seule sacre, prapure, lampe şi cărţi, se prefăcură în cenuşe. Alecsandri, s. 7, cf. id. t. ii, 154. Lumea să poată veni... cu praporele în vînt, cu crucile împodobite cu flori şi cîntînd psalmi şi litanii. Slavici, o. ii, 4. Ah pornit mortul: părintele Vasile, un dascăl şi băieţii cu prapurele. Contemporanul, vv 298. Arama trist răsună; trec prapuri şi fînare, Apoi în lungi veştminte, vin preoţii bătrîni. I. Negruzzi, s. ii, 305. Se aduce de la biserică o cruce sau un prapur. Marian, î. 93. Prapurii străluceau la lumină. D. Zamfirescu, v. ţ. 52, cf. Candrea, f. 126. Se întoarse de la Petersburg aducînd cu sine optzeci şi şese de icoane, două prapuri, odăjdii şi cărţi. Iorga, l. i, 535. în faţa bisericei s-au scos prapurele. Ardeleanu, v. p. 290. Patru băieşt bătrîni desprinseră praporii din scoabele de fier. Agîr-biceanu, a. 83. La prohod se adună mai lot satul... Praporii fluturau alene în adierea de primăvară. Re-breanu, i. 387, cf. id. Ntrv. 272. Feciorii din sat se întrec care să ducă praporii şi baldachinul ce se ţiae deasupra preoţilor. Pribeagul, p. r. 134. Aduceau 13495 PRAPtJRÂŞ — 1200 —* Î>RAŞCĂU prapurlle de la biserică. Sadoveanu, o. v, 45. A ieşit şi popa cu praporii. T. Popovici, se. 6. Pe-atunci ieşeam pe clmpuri cu prapuri şi icoane. Horea, p. 41. Sultana a dat ştergurile pentru prapuri şi batistele pentru cruce. v. rom. august 1963, 37, cf. gr. băn. Că el pcartă praporile... La tăte besericele. T. Papa-hagi, m. 74. Colaci pune pe la prapuri pe la năsălie. alr ii 2 713/551. Prapore mîndru-mpupit, Tu, moarte, de ce-ai venit? folc. transilv. i; 107. Fiul meu îi cunoscut: Cel ce poartă praporile, Praporile cu braţele In toate duminicele. Bîrlea, l. p. m. i, 143. (Adverbial) Tot acelaşi gînd, Parcă-i stă Lisandru prapur înainte! Coşbuc, p. i, 246. O F i g. Fumul împins de nori şi de apă, se balansa în prapuri cernite. C. Pe-trescu, a. 490. întindem pînza, prapur blagoslovit al liniştii călătoare, şi lotca aleargă acum de-a lungul miriştilor sure. I. Botez, şc. 181. Cu prapurul ei vînăt vine sara. Lesnea, vers. 172. Avea o singură rochie mai ea lumea... — Iar îţi pui prapure pe dumneata. Barbu, p. 157. + (Prin Ban.; în forma prapor) Brad verde, împodobit cu flori, cununi şi panglici, care se face la moartea unei fete sau a unui tînăr necăsătorit. Bradul de la morţi în unele părţi din Banat se numeşte prapor. Marian, î. 94. II. 1. (Popular) Nume dat unor membrane (2) care învelesc un organ intern; s p e c. peritoneu ; s p e c. mezenter. Şi vei lua toată grăsimea ce iaste pre pîn-tece şi praporul ficatului. Biblia (1688), 601/42. Se poate face şi friptură... învălită înlr-un prapur uns cu unt. MÎncările, 55/4, cf. lb, Polizu, lm. Se face încurcătură-n maţe, de se sparge praporul. Caragiale, s. n. 18, cf. Sâghinescu, v. 31. Se încălzeşte un prapur de oaie şi se pune pe pieptul celor bolnavi de tusă seacă. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 179. Eu dibuiam Că-n prapuri e ficatul învăluit. Murnu, o. 150. Praporul.. . merge de la stomac pe deasupra maţelor acoperindu-le ca un şorţ. Bianu, d. s. 277. învălitoare de grăsime a măruntaielor. .. la miei se cheamă jighir, iar la vitele mari prapur. Pamfile, cr. 202, cf. id. i. c. 59, dr. iv, 476. în această perdea, numită mezenter sau prapur, se găsesc toate vasele sanguine, enc. vet. 39. Dacă calci aşa cum calci tu, crapă praporele în tine. BrXescu, o. a. i, 24. Drobul poate fi învelit în aluat, în loc de prapur. S. Marin, c. b. 93. Ci-ghirul... se învăleşte în prapur (membrana ce învăluie maţele) de miel ori oaie. şez. vi, 77. + (Prin Munt. şi prin Olt.) Oslnză, seu, grăsime (care se depune pe peritoneu). Cf. h ix 85, alr i 752/940. 2. (Regional; în forma prapor) Placentă (2) (Braşov). alrm i/ii h 289/180. — Pl. : prapuri şi (n.) prapure, (rar) prapuri. — Şi: (popular) prâpor, (regional) prâpure s. m., prap (Lexic reg. 106) s. n., prăpore s. m. — Din slavonul npanopi. PRAPURAŞ s. m. (în poezia populară) Prăpurel. Năframa cea de nînaş Ţi-or pune-o la prapuraş. Marian, î. 133. Banii (taţi la lăutaş, Să-i fi dat pe-un prăporaş. Hodoş, p. p. 140, cf. i. cr. ii, 129. Şi din buciumaş Să-mi faci prăpunaş. ant. lit. pop. i, 235. — Pl. : prapuraşi şi (n.) prapuraşe. — Şi : prăpu-nAş, prăporăş s. m. — Prapur + suf. -aş. PRAPTÎRCIC s. m. v. praporcic. PRAPURE s. m. v. prapur. PRAPURÎIL s. m. v. prăpurel. PRAPtÎRGIC s. m. v. praporcic. PRASADĂ s. f. (Prin Bucov.) Invidie; duşmănie, ură. Com. din Straja-Rădăuţi. Eu să-ţi spun drept că nu-i face treabă cu mine dacămi-i vorbi cu prasadă. Com. din Vicovu de Sus-Rădăuţi. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. PRASADEALĂ ş. f. (Prin Bucpv.) Dizenterie. Lexic reg. 106. — Prasadl + suf. -eală. PRASADÎ vb. IV. R efl. (Prin Bucov.) A se îmbolnăvi de dizenterie. Cf. Lexic reg. 106. — Prez. ind. : prasadesc. — Etimologia necunoscută. PRASALĂ s. f. (Prin Bucov.) Treabă făcută de mlntuială. Cf. Lexic reg. 117. — Etimologia necunoscută. PRASĂ s. f, (Regional) Prăsilă (1) (Almaş —Brad). alr i 1 769/65. Berbece de prasă. ib. — Postverbal de la prăsi. PRASEODÎM subst. Element chimic metalic din familia lantanidelor. Cf. ltr2, dc, m. d. enc„ dex. — Pronunţat: -se-o-, — Din germ. Praseodym, fr. praseodyme. PRASÎLĂ s. f. v. prăsilă. PRASLAGeALĂ s. f. (Prin Bucov.) Trai, viaţă dusă după bunul plac. Lexic reg. 106. — Prăslăgi -j- suf. -eală. PRASNIC s. ii. v. praznic. PRASTAVÂLĂI s. f. v. prostovol. PRASTAVALĂ* s. f. v. prăstăvală. PRASTÎÎL s. n. v. pristol. PRASTORIŢĂ s. f. v. praftorljă. PRĂŞI s. m. v. praz. PRAŞ* subst. (Regional) Strop, fir, fărîmă, pic (Suseni—Tîrgu Jiu). Cf. Lexic reg. 46. Nu mai e praş de mălai. ib. — Pl. : 7 — Cf. praf. PRAŞĂ s. f. (Popular) Prăşit1. Pe 8 pogoane de la Odobeşti dezgropat, hărăgit, praşă (a. 1772). Urica-riul, xxi, 363. Cum ne vom mai apuca şi de lucrul cartoflelor ce cer tot atîta praşă cit şi popuşoiul? I. Io-nescu, c. 55/6, cf. Cihac, ii, 285. Porneau la cîmp cu coasa, cu secerea ori pentru praşă. ap. tdrg, cf. ddrf, Pamfile, a. r. . 73, cade. Cînd s-a întors Ţigău de la praşă, fata era aşa de dusă pe gînduri că n-a mai ţinut minte să-i spuie ce-a vrut Manlache Pleşa. Popa, v. 52, cf. Scriban, d. Au terminat zilele astea cu praşa la sorică. il august 1960, 17, cf. Graiul, i, 326. Clacă la coasă sau la praşe. alr ii 4 837/682, cf. 5 130/414, 682. — Pl. : praşe şi prăşi (Scriban, d.). — Postverbal de la prăşi1. PRAŞCĂU s. m. (Popular; de obicei depreciativ) Adolescent, băieţandru, flăcău, holtei (ştrengar şi haimana, destrăbălat). Au început a fi mai obraznice chiar şi decît cei mai mari praşcăi. f (1885), 280. Un praşcău însă, care... văzu toată întîmplarea, impro-viză cîntecul citat. Marian, o. i, 229. Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile praşcăi lor 1 Rebreanu, i. 36, cf. 216, bul. fil. iv, 97. Tăceţi, măi, prăşcăilor, le spunea el din cînd în cînd. Lăn-crănjan, c. i, 183. Lelea cu cozile-ntoarse Nu mai mîne-o noapte-acasă, Mîne-n podu grajdiului Cu praşcăii salului. Marian, sa. 16. Copilul... era acum cotîngan (junior, praşcău). Reteganul, p. v, 82, cf. 84, Vaida, şez. v, 118. Ce mai feciori Un guguman, un prăşcău, un cotîngoi. n. rev. r. i, nr. 3, supl. ii, 29, cf. Paşca, gl., Coman, gl. S-o bătut doi praşcăi în drum. alr ii 3 578/235, cf. Lexic reg. 9. + Om de nimic, ticălos; om imoral, depravat, destrăbălat. 13517 PRAŞCHIE — Ï20Î — î>râş¥ie Şi eu le dau toată dreptatea, căci un praşcău, un om de nimica, văzîndu-le, poate să le ia In rts. Marian, s. r. i, 81. [Era] un înşelător şi praşcău, care nu mai avea margini, id. o. ii, 134, cf. Alexi, w., cade, i. cr. ii, 134, com. din Straja-Rădăuţi, Lexic reg. 115. — Pl. : praşcăi şi prăşcăi. — Şi : prăscău (tdkg), prăşcău (id. ib.), prăşcâu, plăşcău (Coman, ol.) s. m. — Etimologia necunoscută. PRAŞCHIE s. f. v. praştie. PRĂŞILĂ s. f. Faptul de a prăşi1 ; prăşit1, (popular) praşă, prăşitură (1), (regional) prăşeală. Praşila popuşoilor de al doile să sfirşăşte totdeauna pe la începutul lui ciiptor. I. Ionescu, c. 119/8, cf. 140/12, id. m. 345. Sculaţi, vere, c-a' zis boieru să mergeţi azi la prăşilă. Jipescu, ap. cade. Eradusă la cîmp.:. unde popa avea popuşoi de prăşită, conv. lit. xi, 101. Să-i pun chiar şi la prăşilă, pentriţ. ca încă de mici să ştie cum se cîştigă pînea de toate zilele. Slayici, n. i, 156. Şi-l scot dator cu două fălci de arat, una de prăşilă şi treizeci de zile cu palma. Vlahuţă, o. a. ii, 54, cf. ddrf, Barcianu, Săghinescu, v. 32, Alexi, w. Numai praşilele şi slrînsul îl face ţăranul. conv. lit.. xliVj, 656, cf. tdrg. Întîiiil prăşit se numeşte... sapa diniîi sau prăşilă diniîi. Pampiljî, a. r. 73. De ş-ar întoarce de la praşila porumbului şi'tot n-ar fi aşa de aprinşi I Delavrancea, o. ii, 348. Cele două praşile de porumb şi le făcea la Sfinţii Împăraţi. Lungianu, cl. 64, cf. Şăineanu, d. u„ cade. Ici-colo femei în şalvari, la prăşilă. Sadoveanu, o. x, 413, cf. Scri-ban, d. La ţară, mupca însemna pe atunci, chiar şi pentru copii : prăşilă, cosit, arat. v. rom. martie 1955, 255. Calculează ce , înseamnă o prăşilă în plus. con-temp. 1955, nr. 455, 2/2. Numai că-ţi trebuiesc şale zdravene ca să birui buruianul cu praşila t Galan, b. i, 86, cf. h ii 58, 219, com. Marian. Noi iream la prăşilă. Graiul, i, 235, cf. Tomescu, ol., alr.ii,5 130/520, 728, 6113/531, alr ^.sn i h 101. <0> Praşila oarbă = prăşilă făcută printre rîndurile de culturi, gl. olt. — Pl. : praşile, — Şi : (regional) prâşulă (alr ii 5 130/551, alr sn i. h 101/551), .¡prăşilă s. f. — Cf. p r ă ş i1, p r a ş ă. PRAŞTIE s. f. I. 1. Veche armă rudimentară, făcută dintr-o bucatăi de piele legată -de două sfori,-cu care se aruncau bolovani şi pietre la distanţă ; (sens curent) obiect făcut dirjtr-una sau două fîşii de elastic (legate de o crăcană, de un băţ despicat) avînd la capăt o b.ucată de curea, de elastic, de pînză în care se pune, 0,pietricică..spre a fi azvîrlită (la o anumită ţintă), folosit de copii, (regional) muşcătoare (v. mu ş-cător 112),. nil, p ă r i t ă, pic ăt oare (3), p 1 i e ş c 4,, p r o a ş c ă, r ă p fe z i t o r F i g. Să păzească turma lui Hristos de lupii cei gîndilori şi cu praştia duhului sfînt să-i gonească. Antim, p. 190. Iau praştia satirii şi-n loc de pietre, glume Voi arunca în tine, rîzînd fără-ncetare, Anghel-Iosif, c. m. i, 177. Un confrate din presă a îticepul să tragă cu praştia în u final. Galaction, a. 285. Rîsul lui era mai mult o descărcare, un fel de-a lovi cu praştia nişte corbi care-i năluceau vederea. Vlasiu, d. 25. <0> L o c. a d v. Ca din praştie = a) cu mare viteză, foarte iute, foarte, repede; cu putere, in mod violent. Ca să cutezi să te apropii de ţărm, în aşa împrejurare, însemna să ajungi pe el azvîrlit ca din praştie. Galaction, o. 198. L-a repezit înapoi ca din praştie. Galan, z. r. 236. Se repede ca din praştie, t iunie 1964, 17; b) (rar) tn dezordine, împrăştiat,- răsfirat. Ca în orice sal de munte, casele din Văleni erau aruncate ca din praştie, unde şi unde. Agîrbiceanu; a. -67. O E x p r. (Familiar) A fi lovit cu praştia (sau de praştie) = a fi (cam) nebun, smintit, ţicnit. Cf. ddrf, Zanne, p. iv, 554. (Familiar) A da cu praştia in (sau prin) ceva = a se repezi la ceva, a da iama prin ceva ; p.. e x t. a încerca să fure sau a fura, a şterpeli. Nici pomeneală nu. era... să dea [pisoiul] cu praştia prin-bucăţelele ■ de friptură' de pe grătar. Ispirescu, l. 286. Începu iarăşi să dea. cu praştia... prin cinstea popii. Zanne, p. iv, 555, cf. cade, dm. (Rar) A da (sau a merge) cu praştia (pe) undeva = a merge pe undeva foarte rar, din cînd în cînd.,,Cf. ddrf, Zanne, p. iv, 555, cade., (Rar) A Învăţa carte cu praştia = a învăţa puţin şi pe apucate. Zanne, p. iv, 555. (Rar) A păzi casa cu praştia = a sta puţin pe-acasă, a nu fi aproape niciodată acasă. Iar tu, Păzeşti casa cu praştia Şi Una, două la Mârică. Pann, p. v. ii, 107/2, cf. Zanne, p. iv, 55S, cade. (Rar) A păzi treaba cu praştia = a lucra foarte puţin. Zanne, p. iv, 555. (Rar) A-şi face praştia = a face cum doreşte, a face cum e normal, a-şi face voia, -rînduiala, gustul, plăcerea. Dar orice s-ar da bolnavului de vărsat, nu se vindecă plnă ce această boală nu-şi faee praştia (termenul). Grigoriu-Rigo, m. p. i, 181, cf. Pamfile, a. r. 256. Boala nu trece pînă ce nu-şi face praştia, cv 1951, nr. 9—10, 43. + P. anal. Legătură sau pansament de formă asemănătoare cu despicătura praştiei (XI). Troaca e legată cp. sfoară în praştie.,:, pentru că dacă s-ar lega altfel, ar rupe gîtul tivgei şt aceasta ar cădea la fund. Antipa, p. 330.: Praştia se foloseşte pentru pansarea nasului^ şi bărbiei. Belea, p. a. 29. 2t Aruncătură de praştie (I 1); distanţă pe care o străbate o piatră aruncată cu praştia. Cf. ddrf, dm, m. d. enc., dex. -0 E x p r. Ca de o praştie sau olt dai (sau ajungi) cu praştia = la mică distanţă, aproape; puţin. A sărit cît ajungi cu praştia. Zanne, p. iv, 553. Merse O'-bucăţică, cît dai cu praştia, id. ib. Casa iui era ca de -o praştie de a noastră, id. ib. 554. * - - 17 — c. 1901 13520 PRAŞTILĂ — liâi>â — PRAVÂŢ II. 1. Curmei sau bucată de iunie care se leagă de leucă ori de capătul osiei pentru a prinde la căruţă un cal lăturaş. V. c e a 11 ă u. Era Înhămat un cal la hulube şi un altul la praştie. Sion, p. 236, cf. ddrf, Pamfile, i. c. 152, cade, Scriban, d.,, m. d. enc., dex, a vi 26. O (Popular) Cal de praştie = cal lăturaşi Calul lăturaş, care trage, se cheamă prăştiaş sau cai de praştie. Pamfile, i. c. 152, cf. cade, a v 16. <0> E x p r. (Rar) A-şI lua praştia şi hamul (sau hamul şl praştia) = a-şi căuta de lucru ; a-şi găsi un rost; a se apuca cu hotărlre de o treabă. Ia-fi dar praştia şi hamul, Pune-ti In cumpănă dramul... Du-te şi tu de munceşte, Cişligă şi te hrăneşte. Pann, p. v. iii, 95/22, cf. dex. 2. Frînghie sau căpăstru de care se ţine calul pentru a-1 dresa. Cf. tdrg, cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. <0 E x p r. A da un cal la praştie = a' dresa un cal ţinindu-1 legat cu o funie şi făcîndu-1 să alerge in cerc, împrejurul celui care 11 dresează. Un geambaş da la praştie un cal netnvăţal. Delavrancea, h. t. 103, cf. cade, Scriban, d., m. d. enc., dex. 3. (Prin Mold.) Sfoară groasă avînd diferite întrebuinţări. Căpătîiul otgonului pătrunde prin oblon în gura minei cu un fel de sac de sfoară groasă, numită praştie. Călinescu, s.c.l. 73. 4. (Regional) împletitură, plasă de sfoară, de aţă etc. în care, se transportă vasele'cu mîneare (la cîmp); (regional) peteică (1) (Crişcior—Brad). Paşca, ol. 5. (Ban. şi Olt.) Chimir, şerpar (lat). Cf. ddrf. Ca încingătoare servesc brăcirile, brîul, cureaua şi praşcia. Liuba-Iana, m. 21. ,,Praştia“... e mai lată (de două ori cît şerpariul) şi fără'flori. or. s. v, 314, cf.'Vi, 243, ii xvni 76, 77, 146, 284, 288,'‘296, 307, Viciu, gl., alr i 1 866)1, 12, 18, 26, 35, 45, 1 868/1, 18, l. rom. 1959, nr. 6; 52, Lexic rpg. ii, 62. ' . III. t. Unealtă în formă de prăjină (ramifipată la vîrf) întrebuinţată la culesul fructelor diiţ. arbori. V. pravâ ţ. Praştie pentru cules poame. Atila* p. 29. în loc de a culege [poamele] pe îndelete, cu.mîna ş,i luînd în ajutor o scară anume, pr.aşlia, cangea..., d-voastră îmblătiţi crengile cu bolovani. CpMŞA, ,n. z. 52. 2. (Regional) Cosoroabă (a casei).> Cf. Coman, gl., chest. îi 113/26, 230/260, alr ii/i h 225/886, L. rom,-; 1961, nr. 1, 24. + Fiecare dintre prăjinile care, legate la vîrf, se lasă de o parte şi de alta a acoperişului, de paie al unei case, ca să-l sprijine împotriva vîntului (Băneşti —Găeşti). chest. ii 258/76. + Fiecare dintre stîlpii'între care se fixează o uşă (Segarcea—Băileşti). chest.- ii 114/29. . 3. 1 (Regional) Băţ de undiţă; vargă (Coropceni — Iaşi). 'Alr sn iii h 739/514. ” - «?<• IV. (Regional) 1. Fîşie lungă şi îngustă de pămînt' arabii (sau cultivat) (Breaza —Făgăraş), chest. iv 128/174a. 2. Loc în care apa este puţin adîncă, din cauza prun-dişului depus (Soci—Piatra Neamţ). Glosar reg. — Pl. : praştii şi (popular) prăştii. ir- Şi : (regional), prăşchie s. f. Lexic reg. ii, 62. — Din v. sl. npatjJTd. PRAŞTILĂ s. f. v. prăştilă. PRÂŞTINĂ s. f. v. prăştină®. PRĂŞULĂ s. f. v.praşllă. ' <; “ • 1 v * ' S1. PRAT s. n. (Latinism) I. (Transilv. şi prin Ban.) Flneaţă (naturală). Dacă... şi-ar fi concentraţia un loc şi anume la Turda pe pratul lui Trăian toată oastea..., el ar fi mai avut vreo treizeci şi cinei de mii de călărime. Barjţiu, p. a. i, 259, cf. Pqlizu,. -,ddrf: Trupul... la luptă-şi deprind pe praluri cu iarbă. Coşbuc, ae. 121, cf. Barcianu, Alexi, w. Prat e un cuvint introdus de latinişti, scl. 1956, 286.r:Să-mi pui floarea raiului, La cr.eştelu capului, Iară Jloarţa pra-, tului, Pe la capu pieptului. L. Costin, gr. băn. 167. Z. (Regional) Livadă. Cf. Şăineanu, d. u. — Pl. : praturi. — Din lîţt. pratum. PRATISVIÎE s. f. v. protimie1. PRAU s. re, -v. praf. PRAURE s. n. v. praf. PRAVI s. n. v. praf. PRjAV* s. n. v.. prag. PRAVALÎCHI s. n. (Regional) Dojană, mustrare (1) (Săpata de Sus—Piteşti). Udrescu, gl. I-am tras un pravalichi, d-o pomeni şi el. id. ib, + Ceartă, sfadă (Săpata 'de Sus —Piteşti). Udrescu, gl. — Pl. : pravalichiuri. — Etimologia necunoscută. PRĂVĂŢ subst. I. S. n. 1. (învechit şi regional) Drùrn drept (de obicei pe coama unul deal). Cf. Scriban, d. Măi, Hi, (Gheorghe) Făt-Frumos, Ce-mi tot baţi tu laturile, Laturile şi plaiurile, Plaiurile, prave-ţile Şi toate hotarele ? pop;, ap. dr. iv, 178. O E x p r. À bate pravăţiil = a aţine calea unei femei. Cf. Mi-ronescu, s. 61'9. + Direcţie, fel în care este orientat cineva sau ceva în spaţiu (indicat printr-un semn). Am pus piatră şi dintr-acca piatră [hotarul] caufd pe pravăţul piétfei peste deal (a. 1743). Uricariul, xxii, 119.' Am căutat pravăţul hotariului (a. 1759). Iorga, s. d. xix, 30. Pînă la celălalt colţ al ogrăzei, foarte puţin se cunoaşte că au intrat în locul lor după pravăţul pietrilbY (a. 1783). Uhicariul, v, 320/3, cf. I. Brăe'scu, m. 70. <0 E x p r" In pravăţul vîntului = în direcţia vînttilui ; dincotro bate vîntul. Cf. Cihac, ii, 287, ddrf. Aria a făcut-o la buricul pămîniului, în prăvilul vîntuluV. i. cr. iii, 7. Ş-o strîns fine şi vecine, $i nişte copile străine... Şi le-o pus în'pravifa . vîntului De-a-ndămînă voinicului, ib. 306. + (Regional) Puţ de intrarë într-o mină1 (1) (care coboară vertical) (Brădişprul de Jos — Oravlţa). Liuba-Iana, m. , 43. Toi în pămîpiul parohial de aci este un vîrtop , (groapă, lac) unde se crede că în vechime a fost un pravăţ (ocnă, fîntînă). id. ib. La obîrşia Furnii au fost în vechime un pravăţ (ocnă ca fîntina), id. ib. ; 64,. cf. h xvni 137. + (Regional) Parte abruptă a unei văgăuni =(Rîmnicu Vîlcea): Lexic reg. 84, ;2. (învechit) Ţintă, obiectiv (1 3) (final) ; ţel, scop (propus,-urmărit). [Papa] au dat... termin saii pravăţ de hotar scris... să oboară şi “înfrunte eresa monothe-liţilor. DosoFtéi, ap. tdrg. Turcit... Prutul iau mai de ta vale, pravăţul avînd în sus, Să n-arăte că sînt tunuri, nici măcar a da prepus. Beldiman, e. 53/29. Toţi priri mii-riţi luasă drumul, praveţ Moldova avînd. id. ib. 74/7. Au şi cercat biserica apusienească a trimite păstori în Molddvia spre înrriulţirea oilor- sale.. :, însă nu awputut ajunge la pravăţul lor (a. 1820). Uricariul, xiv, 128. [Cetatea] pănă la cea de pe urmă sfîrşire a cruciadelor au fost 'pravăţul creştinilor la răsărit. 'ar (1829), 1642/15. 'Facerea de bine, simţirea dragostei'omineşti... era pentru dînşii-firescul pravăţ dl făptilor bune. DrAghici, r. 312/7, cf. 196/11. Amîn-două avînd pravăţ de-a ţinea■ întru unire Dragostea dumnezeiască '¿ii acea de omenite. Conachi, p. 302, cf. CADE,'1 ScRtéÀN, D. 3. (învechit! şi,regional) Loc de observafie sau de urmărire; p' e x t. loc deschis" ifolosit intr-un anuinit i scop. Sfătuiescu-le ca un priiatin că d.e vei şedea ca în pravăţ, ,s3 i'ai sama ,carii să cunosc că-s creştini şi să-i munceşti.. Dosoftei, v. s. februarie 842/17, com. din Straja-Rădăuţi. •II. l.\ S. n. (învechit) (învăţătură, normă, . lucrare etc. care .se.r^eşte drept) îndrumător. Acestea toate vei afla într-aceaste praveţe şi să ştii că în pravăţul lui papa, ceia. ce-s pre deasupra sînt papijii, iară ce-ii sup dînşii sîai nameq.stniciijpr. Dosoftei, v. s: decembrei 248T/3. 13531 PRAVEDNlC — 1203 PRAVILĂ Luînd de pravăf un cod europian ... am regularisit şi am asigurat funcţia de epitropie (a. 1817). Uricariul, v, 26/19. Noi la Iaşi să ne-niurnăm, Pravăţu avlnd istoria, în care acum lucrăm. Beldiman, e. 60/22. Aceste principii... au slujit de pravăţ în urmarea cuvenită (a. 1835). Uricariul, xiv, 49. Să aveţi de pravăţ bunile sfătuiri. Drăghici, r. 157/8. Ucazele lui Petru... drept pravăţ îi slujesc. Negruzzi, s. ii, 194, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. 2. S. m. (învechit, rar ; în forma praveţ) Dirijor (de .cor). Iară praveţii cîntă nişte stihuri ce nu le-am mai scris. M. Costin, ap. Gîdei,, 326. III.'1. S. n. (Olt. şi prin nord-estul Munt.) Fier în formă de unghi drept de la rotilele unui plug. Cf. DDRF, H v 257, 274, 281, 447, ix 123, xi 85, 87, 99, 116, 259. 2. S. f. (Regional; în forma prăvită) Fier la capătul leucii carului, care se sprijină pe osie (Moiseiu — Vişeu de Sus). Glosar reg. 3. S. f. (Prin vestul Olt. şi prin sud-vestul Transilv.; în forma praviţă) Par1 lung şi subţire, despicat la un capăt, cu care se culeg fructele din arbori; p. g e n e r. par1 (1). Com. din Odvoş-Lipova, cf. cv 1949, nr. 8, 35. 4. S. m. (Prin Ban.; în forma prăviţ) Nuia (1), lăstar de salcie sau de tei cu care se lea-gă snopul de gilu* Noi am legai griul cu prăviţi'. Com. din Oraviţa. [Snopul] să leagă cu prăviţ, adică lăstar'dă c'ţi. alr; şn i mn h 56/29. 5. S. f. (Regional; în forma prăviţăj Sarcină de lemne (Negreşti —Baia Mare), alrm sn i h 413/346. >— Pl. : pravăfe şi pravăţuri. — Şi: (regional) prăveţ, prăviţ subst., prăviţă s. f„ prăbeţ (h v 281), prăviţ subst., prăvită (alrm sn i h 413/346, Glosar reg.) s. f., prăviţ (com. din Oraviţa, alr sn i mn h> 56/29) s. m. ■ . v — Din v. sl: npjn-KHk, ser. pravaţ. PRAV£D1YIC adj., s. m. (învechit) (Om) drept, cinstit, biin (din punct de vedere- al respectării preceptelor bisericeşti). Ştii Domnulu calea pravedr nicilor. psalt. hur. lr/21. Dereptul (pravednicul n) miluiaşte şi dă. psalt. 69. Veseleaşle-se dereptul (pra-vedniculu h) în Domnul, ib. 120. Prapednicului Avram îi părea că dereptu elu se închiră lemnul (ante Î600). quv. d. bătr. ii, 190/22. Alunce învisăr(ă) toţ pra-vednicii carii au fost deja Adam (a. 1661). gcr i, 182/32. O, fiiule, a pravednic om ficior eşti. Doso’f'tei, v. sr noiembrie 106v/5. — Pl. : pravednici. . >— Din slavonul npasîAHHK*. : PRAVELĂ s. f. v. pravilă. PRAVELÎST s. m. v. pravllist. : PRAVELNICfiSC, -EASCĂ adj. v. pravllnieesc. PRAVEŢ subst. v. pravăţ. PRAVIE s. f. v.' pravilă. PRAVILĂ s. f. I. I. Normă, îndatorire etc.! prescrisă de biserică (decurgînd din esenţa preceptelor morale pe care le preconizează aceasta);' p. e x t. carte, scriptură în care sînt cuprinse astfel de norme, de îndatoriri etc. Sfeatul şi învăţătura den dumnezeiasca leagea şi 'prăvilă urînd. Coresi, ev. 485, cf. 436. Porînci lui şi d'e pravila beiearecie'i, de rugăciuni, cum şi unde şi de cărei cade-sesăse roage. id. L. 493/17. O, amar cela ce nu păzeşte praznicele... cum grăieşte pravila sfinţilor (cca 1550). cuv. d. -bătr. ii, 464/21. Popeei tînăru să nil se ispovedească pănă nu vă învăţa pravila bitie. prav.- lucaci, 163, cf. cod. tod. 219. îrtsuş datoriu iaste a posti miercurea şi vinerea..., cum porîncesc sfi[n]tele şi d[\i)mnezeieştile pravile. prav. gov., ap. gcr i, 88/26. Pravilele dumnezeieşti nu lasă pre cei nedestoinici să se cuminece, ib., ap. gcr i, 89/10. De cele .ce se cad praviei, adică legii creştineşti, depărtai era. Simion Dasc.,' let. .166. De va fi de despărţit să să trimită aici la scaun, pentru ca să să facă despărţeala pe pravilă. Anţim, o. 379. Pravila cătră sfînta priceştanie cu. iot sufletul să o plinească.L Iapov, syn. 10T/14. S-au tr.imes.de s-au cercat la sfînta pravilă, care diată să cade a să ţinea în samă (a. 1717). Uricariul, xxv, 281. Eşti datoriu.de lucrurile lor de toate să ispiteşti cu de-adihsul, ' cum poruriceaşte apostoleasca pravilă că să nu, pentru leanea sau 'vreo răpire ceva, să te înşeli (a. 1754). Iop.ga, s. d. xn, 296. Dreptatea dumnezeieştilor pravili. .Conachi, p.. 259." Nimeni, să nu cuteze a se' abate de la sfintele pravili. Ispirescu, m. v. 48. Iubirea mea-i fărădelege, Cu greii canon în pravilă. Goga, Poezii, 242. Stariţi şi stâiife cu mînă puternică stăpîneau călugăreştile popoare şi călcările pravilei erau fără cruţare pedepsite‘ Galaction, o. a. ii, 139. + (învechit) Pedeapsă (constînd mai ales din rugăciuni) dată celor care încălcau canoanele bisericeşti, canon; p. gener. pedeapsă (2), osîndă (1). Decimă rog tuturor credincioşilor''cărei vor să se spăsească, r-ugăciurfea pravilei să nu o uitaţi nici dinioară. Coresi, ev. 323. La o pravilă nedreaptă de ce să fim osîndiţi? Beldiman, o. 48/8, cf. cade, scl 1973, 41. 2. (învechit, rar) Rugăciţine spusă de preoţi sau de călugări conform cu tipicul bisericesc (mai ales la vecernie sau la utrenie).Odaia, după ce sfîrşi sv[i]ntul pravila de noaptea, şi cum avea obiceaiu de dormiia pre piatră... plângea tînguindu-s(e)' cu amar (a. 1691). gcr i, 288/18. . " . 11. (Astăzi rar) 1. Lege naturală, lege, menire a firii. Unele, fecioare mor de bătrîne, şi nu să mărită, nepuiînd să-şi plinească pravila. Herodot (1645), l 244. Lucruri ce să fac împotriva... pravilei firei omeneşti. prav. 281. Aşa-i pravila naiurei, cucoane Gfi-gori. Alecsandri, t. 340. E scris în pravila lumii cu toate că n-o ştiu sloveni. C. Petrescu, a. r. 54. 2i.Normă, regulă, tipic etc. după care se produce, se alcătuieşte un lucru, uri fenomen; lucrare cai-e conţine aceste reguli, norme etc. O melodie tocmită şi după pravilele muzicăi alcătuită. Cantemir, ist! 33, cf. 147, Trebuie să păzască pravile următoare...' das 138/9, cf. 48/20. Pravelile şi canoanele scrierii ceii dreapte, adecă a ortografiei, a aşăza şi a alcătui spre folosul, învăţătorilor. Macarie1, gra.m. 120v/14. Arată pravili lesnitoare cum trebui a' urma la toate trebuinţăle. Millo, a. 3r/5. Aceasta este pravila ajutătoare. Lazăr, a. 23T/6. Aceasta este pravila a număra, care . pravilă mai la toate neamurile şi limbile iaste obişnuită, akitm. (1823), 2r/5. Fieşicare dină, unde înoată■ planete, Se mişcă... după pj-avili tăinuite,. Conachi, p. 271. Noua pravilă ortografică este vrednică de studiat. Galaction, a. 285. <> F i g. Şi se ivi, odată cu omul slobod, munca. Din. pravila ei aspră, el Îşî făcu porunca. Arghezi, vers, 382. 3. Sp.ec. Regulă, normă de conduită, de comportare. Norodul... inima mea pre carea nu o pot amăgi, toate acestea îmi dau o pravilă cumplită a împlini jură-mîntul ce am făcut. Beldiman, n. p. ii, 16/25. Cine mă punea pe mine să mă-nsor tocmai acum? în ce veac? Cînd muierîle. nu mai au nici lege, nici pravilă. pr. dram. 164. Omule..., Dai pravili inimei tale? Conachi, p. 276. Nu ştii că-i scris 'la reglement că nu putea da înapoi decît atunci cînd se dă.semnul de retragere ? Morţi, copţi, trebuie să mergem înainte, aşa-i pravila noastră. Gane, n. ii, 116. A.. „ dar ia ajniţiţe bine, Că-.n bonton sînt pravili grele penlrrun necioplit ca tine. Vlahuţă, &. a. i, 78. Să evadăm din cuviinţă şi din pravili — îndeamnă cîteodat’ din inimă un. glas. Blaga, p. 86. -4- S p e c. (Glumeţ) Cod de maniere. Felele îl scuturară de-mină, cu coiul în sus, după cum scria la pravila guvernantei. D. Zamfirescu, v. ţ. 83. 4. Deprindere,î-.i-obicei, tradiţie, datină; lege a pă-mîntului. Această pravilă au fost •mai nainţe la dînşii ......ce acum au aflat alt obicei de fac. Herodot (1645), 81. Pravilile le sînt acestea: cănd le moare tatăl lor, 13538 PRAVILĂ — 1204 — PRAVILICESC rudeniile toate aduc oi şl ie giunghie, ib. 217. El au mtncal şi au mulfămlt iui Dumnezău după pravila ce avea. Drăghici, r. 185/5. Aş fi crescut intre ţigani, aş fi trăit după pravilele lor barbare. Galaction, o. a. i, 95. Paznicii adunau toate vietăţile domestice găsite în abatere de la pravila ctmpului. Blaga, h. 18. III. 1. (Astăzi rar) Lege; hotărîre, dispoziţie; (mai ales la pl.) culegere, cod, carte de legi; p. e x t. (învechit) regim politic. Că aiavea amu iasle, că mai vîrtos va el tocmeala aceştiia să avăm, decît a pravilei şi a legiei socotinfă. Coresi, ev. 436. Deci mă rog măriii tale să-mi faci pravfilă] de toate (a. 1620). Rosetti, b. 90. Solon... făcind la Athina pravilile, au ieşit de acolo pentru [ca] să Itpsască 10 ani. Herodot (1645), 13. Cunoaştem că unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strîmbălăli să fac. Ureche, l. 133. Pravile tocmite, alease şi scoase pentru toţi lucrătorii pămlntulut. prav. 1. Să plătească paguba... după cum scrie pravila. ib. 17, cf. 254, 2G7. Cuvîntul ce-l grăiia ca o pravilă era tuturora. M. Costin, ap. gcr i, 198/14. L-au mazilit şi pre acesta, căci nu era lacom şi vrt să ţie pravila lor. Neculce, l. 199, cf. 340. Din pravila dreptăţii... să nu iasă. Cantemir, ist. 216, cf. 108. Grăia-le de pravilă şi de leage. anon. cantac., cm i, 86. I-au găsit cîteva vini, care era împotriva pravililor■ ţărîi. R. Popescu, cm i, 437. A omărî ţ'ăr'dc judecata boierilor perşi iaste poprit de cătră pravile. Aethiopica,. 39r/20. N-au întors nici au slăbii de la acel lucru pravila sa. Varlaam-Ioasaf, 185r/7. ,, Pravilă de obşte“ asupra faptelor reale şi a pedepsirii lor (a. 1788). Iorga, s. d. xiii, 1G. El le-au fost puitoriu de pravele. ist. am. 38*73. Ritorul pentru ca să dovedească după leage şi după dreptate lucrul acela de care să apucă, aduce la mijloc vreun cap din pravilă. Molnar, ret. 102/18. Prin aşezate pravile, pusă Deosăbite pedepse şi grele. Budai-Deleanu, ţ. 153. Spune-mi ce loc e acesta? supt ce pravilă sînteţt? Beldiman, o. 29/1. Judecătorii sînt nestrămutaţi din dregătoria lor, afară numai de nu să vor purta în lucrările lor după pravilă, cr (1829), 1522/23. Parlamentului i-ar trebui să i să facă cereri îm-protiva unor pravili alîta fără omenire în sine. ar (1830), 192/47. Cel ce va încerca să treacă vreo cîtăţime de producturi prin chip de înşălăciune. ■ . să supune prăvililor de controband (a. 1832). doc. ec. 499. Căsătoria să întăreşte de natură, de copii şi de pravilă. Marcovici, d. 159/25. Le povestesc... despre năravuri, despre prăvili şt despre oştirile şi veniturile împărăţiei. Gorjan, h. ii, 10/30. Mai la urmă Eforia luminîndu-să din experienţă a alcătuit Regulamentul învăţăturilor publice, care în leat 1833 a luat putere de pravilă, cr (1834), 90V23. Socoteala cu orăndarul prin care se sta-bllează plecarea de a îndatori pe lăcuitori peste pravila publicată. I. Ionescu, c. 248/27. Pravili temeinice clădiţi, fiţi Bruţi spre a le ţine. I. VAcărescul, p. 71/17. Legea, pravila cinsteşte, Urmează şi le păzeşte. Pann, p. v. iii, 99/7. Legiuieşte ca în veci să nu mai stremule astă pravilă. Negruzzi, s. i, 241, cf. iii, 372. Ei sînt privilegiaţi Şi de pravili apăraţi. Bolliac, o. 184, cf. 196. Ici umbre (le noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. Alexandrescu, o. i, 86, cf. 89. El îi advocat, cunoaşte toate pravilele. Alecsandri, t. 1 234. Deodată pravili strimte şi haine Te-au smuls vijelios de lîngă mine. săm. v, 213. Ocna şi pieirea blăstămată sînt pentru figani şi mojici; pe aceşlla-i bat pravilele. Sadoveanu, o. x, 168. Fiecare se-mputernicise Cu un crîmpei din pravilele scrise. Arghezi, vers. 290, cf. 367. De cînd cu pravila asta nouă, care le pusese grumazul în jug, oamenii merseseră din rău în mai rău. Camil Petrescu, o. ii, 302. Poporenii... Vin cu furci şi coase, nimic nu pune stăvili, Nici suliţele noastre, nici teama lor de pravili. v. rom. septembrie 1954, 98. Rînduirăm pravilă şi lege Că numai cine seamănă, culege. Deşliu, g. 31. O vreme locul pravilelor îl ţin hrisoavele domneşti, cf 1960, nr. 4, 216. La prăvili dopolrivă toţi trebuie să se supuie, fie mic, fie mare. Zanne, p. viii, 293. Pravila cu cîl mai scurtă, mai desluşită şi mai folositoare, cu atît mai bună. id. ib. 297. Pravila să face pentru cei nebuni, că cei înţelepţi însuşi ei sînt pravilă, id. 1b. Pravila să fie pusă asupra capului, iar nu subt picere, ca să poală izbuti, id. ib. Pravila, locma ca o roată ce i se mişcă spiţele, id. ib. ix, 81. Pravila locma ca pînza de păiagine, tăunul o sparge, iar musca să prinde de mîini şi de picere. id. ib. Pravilele domnilor ca o dohlorie de babă, că pe unul îl scoală şi pe mai mulţi îi omoară, id. ib. Pravila, ca mînuşa la oală, unde vrei, acolo o lipeşti, id. ib. <0> (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de dreptate, de conformitate cu legea, de cinste) Tot lucrul..., întărindu-să cu încetul, să face obicei foarte puternic şi prin urmare ca o pravilă. Marcovici, d. 159/25. S-au pus luiş ca o pravilă aceste cuvinte. DrAghici, r. 147/4. ■£> Pravilă împărătească ori pravilele împărăteşti = corp de legi şi dispoziţii juridice întocmite de împăratul Iustinian şi folosite (cu unele adaptări) şi în ţările române. Ceaste pravile împărăteşti. . . carele să ţin în samă acmu în toată lumea. prav. 199. Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile [TitluJ. Pravila (1814). Pravila-mpărătească avînd pe masă aci, Ca să-l puie să citească dascălului porunci. Pann, p. v. ii, 13/17. Pllacul lui Alexandru Ipsilanti din 1780 constată că locuitorii urmează uneori pravilele împărăteşti, iar alteori obiceiul pămînlului. Oţetea, t. v. 35. L o c. a d v. şi a d j. (învechit) După (sau pe, ca pe) pravilă ori cu pravila = (care este) conform legii, după lege; p. e x t. (care este) drept, just. Se va certa deplin, după pravilă, prav, 267. Greşeala. . . să ceartă după pravilă, cu moarte, ib. 270. In domnia lui au tăiat capul lui Goe Căpitanul,... cu pravila. N. Costin, let. ii, 54/18. Giudeţul lui ca pe pravilă era. id. ib. 62/6. L-au rînduit boierii cu pravila ca să ia moarte pentru moarte (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 255/13. Cu pravila să te-ndreptezi către oricare în parte. Zilot, cron. 341. (învechit) Peste pravilă = (în mod) ne^ drept, (care este) contrar legii; ilegal. Munca ce-au făcut femeilor lor şi îmmei lui Şeptilici pentru avuţie au fost peste pravilă. M. Costin, ap. Gîdei, 326. + (Regional) Sentinţă (la o judecată) (Ciocăneşti —Vatra Dornei). alr sn iv h 995/365. Cetieşti pravila di îudi-caiî. ib. 2. (învechit; şi în sintagma ştiinţa pravilelor) Ştiinţe juridice; drept. Un curs de filozofie şi de pravile (a. 1828). Uricariul, vii, 179. Tare pe ,.ştiinţa pravilelor" ce avea, el ţine piept judecătorilor vienezi... şi obţine cîştig de cauză. Oţetea; t. v. 108. IV. (Regional) Treabă, afacere. Com. din Sthaja-RXdăuţi. V. (învechit) Cătare (la puşcă). Cf. tdrg. <> E x p r. în pravilă = în poziţie de tragere. Am vădzul pre un tătar bugegean dirept asupra a doi siimeni cu sene-ţele în pravilă, şi de aproape au slobozit amîndoi sine-ţile în tătar. M. Costin, let2. i, 365. A bate in (sau la) pravilă = a trage la ţintă. Şi cu săgetatul, şi sineţul liălînd la pravilă prea bine. Amiras, let2. iii, 160, cf. DDRF. — Pl. : pravile şi pravili, (popular) prăvili. — Şi : (înyechit) prâvelă, prâvle s. f. — Din slavonul npasHAO. PRAVILICÎISC, -EĂSCĂ adj, (învechit) 1. Legal. Oricine va... urma împotriva aceşlii praviliceşti hotă-rîri... să se pedepsească (a. 1794). Uricariul, iv, 46/22. Iată şi pontul tipărit, pravilicesc, ca o lege pă-mîntească (a. 1820). ib. i, 266/13. Praviliceştili orăn-duleli întru cercetarea faptilor criminaliceşti (a. 1834). cat. man. i, 102. 2. Care cuprinde pravile (III 1), de pravile; (învechit) pravilnicesc (2). Au cerul pravilele împărăteşti ... şi... au alcătuit o carte pravilicească, precum istoriseşte Dimitrie Canlemir (a. 1819). Uricariul, iv, 208/6. — PI. : praviliceşti. — Pravilă + suf. -icesc. 13539 PRAVILICEŞTE — 1205 — PRAVOSLAVNIC PRAVILICfiŞTE adv. (învechit)- Conform pravilei (III I), după pravilă; legal, legalmente. Tc-ai măritat?. . . Praviliceşle? — Paragraf u... cutare. Alec-SANDRI, T. 581, Cf. SFC II, 143. — Pravilă + suf. -iceşle. PRAVILÎST s. m. (învechit) Persoană care cunoştea (sau întocmea) pravilele (III 1). V. j u r i s t. Prăvilis-tul scriitoriu a dfujmfijsali nu are nici o ştiinţă de curgire aceşlii pricini (a. 1792). Iorga, s. d. vii, 249. Senatul sfătuitoriu şi răspunsurile prauiliştilor n-au contenit (a. 1813). cat. man. ii, 162. Aşăzeminturile pravilistului Tertutian. Pravila (1814), 133/8, cf. 95/26. Au ciştigat pravilnicească putere . . . prin prave-iistul Anecţie (a. 1817). Uricariul, iv, 332/6, cf. ddrf. — Pl. : pravilişti. — Şi : pravellst s. m. — Pravilă + suf. -ist. PRAVIL\1C, -Ă adj. (învechit) 1. Legal. Să li să facă ă pururea pravilnica apărare (a. 1811). doc. ec. 109. Să să indelelniceze a Ic arăta deplină pr au Unică ocrotire şi îndestulare (a. 1829). ib. 430. în loc d-a urma mulţimei fă-o a se îngrozi: Acesi drept este pra-vilnic celor ce-o ştiu învirti. Heliade, o. i, 410. Folo-seşte-te cu grabă. . . de toate prilejurile cele pravilnice ca să-ţi deSăoîrşeşti meseria. Marcovici, d. 12/3, cf. 472/13. Un contract iscălit de agentul de aici este asemenea bun şi pravilnic, ca cum s-ar fi făcui în Londra (a. 1848). doc. ec. 940. Luminile [culturii]. . . sînt daloăre încă. .. a conduce la un pravilnic trai bun prin muncă. Brezoianu, î. 98/16, cf. Ponzu. în temeiul art. 39 din condica penală ostăşească este osîndii a se pedepsi cu munca ocnei. . . văzînd că osînda este pra-vilnică. mo (1860), 558/14, cf. 87/11. Dobînda pravil-nică. ap. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w. Ordonă să se facă publicaţii în judeţele oltene şi limitrofe pentru a vedea dacă nu se iveşte vreun ,,firesc şi pravilnic clird-nom“. Oţetea, t. v. 84. Acum îndrăzneau să-l judece pe el, şeful lor pravilnic! Camil Petrescu, o. ii, 565, cf. dex. 2. (învechit, rar) Major (1). O damă engleză, cu o femeie ce o servea, în vîrstă de două ori majoră, sau, după cum zic logofeţii, pravilnică. BolintineanU ap. CADE. — Pl. : pravilnici, -ce. — Pravilă + suf. -nie. Cf, rus. n p a b h n i> h m fi. PRAVILNICßSC, -EÄSCÄ adj. (învechit) 1. Legal. Obiceiul este o dreptate care prin tăcuta priimire a slăpînirei şi a orăşănilor, au cîştigat pravilnicească putere (a. 1817). Uricariul, iv, 332/5. Vieţuire vesălă şi fericită, care se pricinuieşte din dreptele hotărîri pravilniceşti. Golescu, î. 23. Un divan pravelnicesc de alţi cincisprezece boieri (a. 1822). Uricariul, iv, 281/11. Mă făcusem prăvălie a diavolului — impolri-vindu-mă orînduirilor pravilniceşti. Ciauşanu, r. scut. 56, cf. ŞXineanu, d. u., cade, Scriban, d., dex. 2. Care cuprinde pravile (III 1), de pravile; (învechit) pravilicesc (2). Această orînduială a judecăţilor . . . condică pravilnicească numind-o, scoasă din pravilă. Dionisie, c. 167. Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant Voievod, cea dintîi schiţă de condică civilă promulgată oficial în Principatul României. Odobescu, s. i, 272. — Pl. : pravilniceşti. — Şi : pravelniceso, -eăscă adj. — Pravilnic + suf. -esc. PRAVILNICfiŞTE adv. (învechit) Conform pravilei (III 1), după pravilă; legal, legalmente. Cf. Polizu, DDRF, CADE, SCRIBAN, D. — Pravllnlcesc + suf. -eşte. PRAVILNICÎE s. f. (învechit, rar) Legalitate. A-ceastă împărăţie s-a risipit ca fumul şi a făcut loc alteia... a caria pravilnicie este recunoscută de toţi. BrIezoianu, î. 97/25. — Pravilnic + suf. -ie. PRĂVIŢ subst. v. pravăţ. PRAVIŢĂ s. f. v. pravăf. PRAVOSLAV s. m. (învechit, rar) Ortodox (1). Cf. DDRF. — Pl. : pravoslavi. — Derivat regresiv dé la pravoslavie. PRAVOSLAVÎE s. f. (învechit) Ortodoxie. Aruncară sămînţa de pravoslavie şi creştea mare întru inima a buni creştini. Moxa, 381/21. Ei nu se adaogă cătră Adeverită pravoslavie. prav. gov. 75v/13. Ca să nu se ărăte ceva bătut de la pravoslavie, pre toţi ereticii. .. vrea să-i întoarcă. Ureche, let. i, 174/19. Unul de dănşii se va întoarce spre pravoslavie şi spre direaptă credinţa creştinească, prav. 150. Pre alţii cu sila i-au botezat şi i-au întors spre pravoslavie. Simion Dasc., let. 166. Au îniăput cărţile pravoslaviei la mina ereticilor (a. 1652). gcr i, 158/35, cf. 163/8. Tînărul sta nemutat din pravoslavie şi neclătit. Dosoftei, v. s. noiembrie 98v/25. Ştefan Vodă... au scos den ţara sa ereticii, pre carii îi siliia să-i aducă la pravoslavie. N. Costin, l. 430, cf. 554. Să fie vinit la pravoslavie, şijgj&fyre urmă şi sfînt să fie ieşit. Cantemir, hr. 141. Pre mulţi din păgîni... i-au uns cu sfînlul mir şi i-au adus în credinţa cea adevărată a pravoslaviei. anon. cantac., cm i, 91. Să se înveaţe... cele trebuincioase ale pravoslaviei (a. 1741). Uricariul, iv, 400/26. Au luminat lumea cu lumina pravoslaviei. Mi-neiul (1776), 149Tl/3, cf. 65rl/10. Nebiruit au pătimit atîta pentru pravoslavie. Molnar, ret. 121/7. Fost-au Constantin... foarte mare apărătoriu al pravoslaviei. Şincai, hr. i, 49/3, cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, cade, Scriban, d., dex. + Totalitatea adepţilor credinţei ortodoxe (1); mulţime, comunitate de adepţi ai ortodoxiei ; liimea ortodoxă (1). Prea luminatului intru pravoslavie. . . domn. Dosoftei, v. s. [prefaţă] lr/l. Acest. . . palriiarhu, anume Dosiihcu. . ., au păstorit turma pravoslaviii ca un vrednic păstor. R. Gre-ceanu, cm ii, 148. Al pravoslaviei îndreplătoriule ! Mineiul (1776), 60r2/14. Să fii-ntru pravoslavie desă-vîrşit părinte. Zilot, cron. 75. Credinţa pravoslavnică .. . Pre toată pravoslavia o trage către sine. id. ib. 338. — Accentuat şi : pravoslavie. Scriban, d. — Şi : pravoslăvie s. f. Cihac, ii, 287. — Din slavonul npjsoCAâBH)«. .PRAVOSLAVNIC, -Ă adj. (Astăzi rar) Ortodox (i); P- g ener. creştin. Să nu se priceştuiaseă cu pravoslavnicii creştini, prav. gov. 82r/3. Dispot Vodă ... blîrid să arăta şi tuturor cuvios şi aiavea pravoslavnic, iară la taină eretic. Ureche, l. 163. Pré toţi ereticii din ţeara sa vrea să-i întoarcă, ori să hie la legea pravoslavnică, id., let. i, 174/20. Despot... s-ciu încleştat cu o seamă de evanghcliţi (că el încă n-au fost pravoslavnic). Simion Dasc., let. 174. Toată semenţiia românească. . . ce se află-ntr-accasiă limbă pravoslavnică. Dosoftei, ap. gcr i, 239/33. Să roagă lui D[u]mn[e]zeu pentru noi şi ne văd pre noi şi toate trebile noastre că aşa cîntă beseareca noastră cea pravoslavnică şi catolicească zicînd. Cheia în. lr/17. Tuturor pravoslavnicilor creştini cel de la Dumnezău ajutoriu poftim. Biblia (1688), [prefaţă] 3/6. S-au robit’mulţime de creştini pravoslavnici, ist. ţ. b. 125. Nice crez să fie fost creştin pravoslavnic.. ., că de ar fi fost creştin, nu s-ar fi însurat in postul marc. N. Costin, let. i a, 86/11. Sînt mai mulţi ruşi pravoslavnici decît Ieşi catolici. Neculce, l. 289. Făcut-au şi cărţi bisericeşti pravoslavnice cu slove hărăpeşti. R. Po-pescu, cm i, 544. Acel Gavriil foarte om dă treabă era şi păstoriu adevărat turmei cei preavoslavnice. R. Gre-ceanu, cm ii, 156. Să să păstorească turma lui Hristos cea prevoslavnecă. id. ib. 159. Pravoslavnica besereca mărturiseşte (a. 1710). bul. com. ist. i, 307. Au îndreptat besearica cu pravoslavnice dogme. Mineiul (1776), 67Ta/27. Leş ii preagoslavnici fiind bîntuiţi la slobo- 13550 PRAVOSLAVNICIE — 1206 — PRAXIU zenia legii de către leşii catolici. Văcârescul, ist. 279. Foarte s-au nevoit pentru credinţa cea pravoslavnică. Şincai, hr. i, 49/14. Să nu aibă ei nici o volnicie a primi la, a lor legi şi credinţă pe nici unul din pra-"voslavnicii creştiiii (a. 1805). Uricariul, iv, 137/14. Clnd fiii să vor arăta nebăgători de seamă pravoslavnicii credinţă. Pravila (18.14), 152/16. Orînduiala ca-lendartului vechi ce se ţine in besearica pravoslavnică de leagea grecească. Calendariu (1814), 35/4. Credinţa pravoslavnică.,. . Ar fi putut protivnicii cu ale lor minciune Să surpe prin zavistie. Zilot, cron. 338, ..cf. lb. Religia cea domnitoare aci este Ortodoxă (pravoslavnică). cr (1829), 1511/?. Mitropolitul, păstorul acestui norod pravoslavnic, hotărăşte toate prigonirile în-pricini .alingătoare de cele bis,eric,eşti. Tîmpeanol, g. 11/12. După canoanele sfintei noastre biserici pra-vo,slav,nice, ticăloşii aceştia merită a fi arşi de »¿/..Ne-gruzzi, s. i,. 232. Bogatu-i pravoslavnic ca dumnealui, om cu-, frica, lui Dumnezeii. Alecsandri, t. 1 439. Ce va fi-zis.popimea, ignorantă..., ei n-au putut vedea cu-ochi buni acest început-de dărîmare al cultului pra-vpslavnic, Bacalbaşa, s. a. ii, 19. Nu-l lasă cugetul şi evlavia să scape- nici un botez. . . fără ca să prezinte, chiar nemgaf, serviciile sale pravoslavniciloi^c-Uns-tiani. I. Negruzzi, ş. i, 18, cf. Severii?, s. 98. Călugări din toate lavrele creştinătăţii pravoslavnice au trecut pe aici. Galaction, o. 221. Făcînd nişte cruci mari,, pravoslavnice,t binecuvîntă pe Hristudorache. id. o. A. i, 92. Le făcuse... să renunţe la gîndul acesta pios, de pravoslavnică înfrăţire. G. M. Zamfirescu, sf. m. - n. ii, 11. îşi ridica poalele anteriului în brîu, se prindea. . . la joc cu flăcăii şi ajungea ca cel mai din urmă dinitre pravoslavnicii creştini. Şadoveanu, q.,V,,290. Să povestească lungile sale ratăcirţ în ţările credinţei pravoslavnice. Vianu, a, p. 235. Cu loale că e cel mai pravoslavnic din miniştri, ar vrea să se spîrşească -> mat iute acest tedeum. Arghezi, b. 29. Nene Alccule, oi fi dumneata pravoslavnic. . ., dă mi-e teamă că te-'ai închinat dhgeaba. Gamil' Petrescu, o. ii, ,609. Pe toţi vrea să-î spăşească Şi cu apă să-i stropească, Să-i boteze în troiţă, în pravoslavnica credinţă. şez. viii, 43. + (Substantivat) Ortodox (1); p. gener. creştin; credincios creştin ;;p. e x t. bigot. Că de nu vrea fi întunecat cu acea vîrcolăcie rfe făcea rău pravoslavnicilor, aimentrea el era bun. Moxa. 370/9. îndeamnă pre toţi pravoslavnicii spre cunoştinţa '■vieţii (a. 1632)'. gcr i, 76/15. Alţii dupre împrejur pravoslavnici, carii grăiesc tot cu această limbă rumă-neflşcă (a. 1742). id. ib. ii, 31/1. Mi să cade să scap pravoslavnici ca să mă înveaţe. Mineiul (1776), 12rl/34. 1 Ce va face unul carele mai ,puţin sălbatec iaste decîl dîn.sul; un creştin,,, un pravo.siavpic cum. sînlem noi? ■Maior, -p. 125/6. L-am priimit în mijlocul adunării , pravoslavnicilor. Marcovici, d.-192/1,2. Papistaşii s-au încuscrit cu păgînii, ca să piardă,.. pe pravoslavnici. Şadoveanu,-o. xm, 576. <0 (Glumeţ) D. staroste al birjarilor, un ,adevăiat pravoslavnic în materie .economică. Garagiale, o,, iii, 33. + (învechit, rar) Şfînt creştin ortodox. S[fîn]/t;/ -Nicolae... pe cile trele le-a căpătuit pravoslavnicul. Delavrancea, s. 21. , — PI..: pravoslavnici, -ce. — Şi; (învechit) ..prea-goslâvnlc, -a,, preavoslAynic, -ă, prcvosiăvnec, -ă adj. — Din V. sl.. pp,, prâxes (id. ib.) s. n. — Din . ngr.. lat. praxis, germ. . Praxis. PRÂXIŞ s. n. v. praxis. PRAXIU s. n. Carte de ritual bisericesc ortodox care cuprinde faptele apostolilor; apostol, (învechit) 13566 PRAZ — ,.1207 — PRAZNIC praxapostol. Am scris cum ăm putut.., praxiul rumâ-neaşte. Coresi, în bv i, 518/5. 1 prateu (a. 1588). cuv. d. bXtr. i, 196/3. Un mplitvenic de la, leş-,.un praxiu (a. 1780). Iorga, s. d. jan, ,160, cf. ddrf, Bar-cianu. Apostolul, cum zice poporul, sau praxiul,, după numirea cărturarilor, cuprinztnd un îndemn către răs-pîndirea învăţăturii adevărate a lui t)umnezeu, Iorga, l. r. 24, cf. ŞAineanu, d. u., cade, Scriban, d., m. d. ENC., DEX. : — PI. : praxiuri. — Şi: (învechit) prâxeu s. n. — Din ngr. irpi^eiţ '(tmm ’ATtoaT6X«ov], PRAZ s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu. tulpina cilindrică, groasă şi înaltă, cu frunzele lungi, lanceolate şi cu bulb cărnos ; (regional) ai, haşmă,- horceag, poroaică, poroi (1), pur, ceapă albă, ceapă blîndă, coadarvacii (Allium porrum). Unghiul despre apus era. viarde a ceriului, ca prăjii. Dosoftei, ap. hem 1 071. Ne-am adus .aminte de peştii ce mînca.. ,,şi peapenii-, şi prazul, şi ceapa. Biblia (1688), 1012./5, cf. anon. car. Boierul de divan A s-agiuţigă bacceavan Şi să strige pe socac, Vînzînd tot prăji şi spanac (a, 1774). gcr, L o c¡ a d j. (învechit) De praznic = (despre îmbrăcăminte) care se îmbracă,', se poartă în zilele de sărbătoare; de gală, festiv. Toate femeile din Roma [erau] îmbrăcate cu haine de praznic. Beldiman, n. p. i, 61/16. + (învechit) Aniversare a zilei de naştere a cuiva; sărbătoare care avea loc cu acest prilej. Prazdnicul născutului să se prăzdnuiască. - m\y; »gov. 136r/14. La acea zi de praznicul naşterii coconului, strînseră-se la împăratul bărbaţi,aleşi (a. 1648). gcr. i, 133/4. Atunce se tîmplasă de făce Şeremet prazdnicul împăratului, adecă' dzua sfînlului Petru apostol. Ne- S culce, l. 274; + (Popular) Sărbătorire a patronului 13571 PRĂ — 1208 -> PRĂBUŞI casei, a sfîntului despre care se crede că âr ocroti casa. Cf. arh. folk. iii, 153, alb ii/i h 218. 2. Masă mare, îmbelşugată (cu joc şi lăutari) organizată cu ocazia unul praznic (1), a unul eveniment important etc. ; p. gcner. ospăţ; (I), petrecere (II l)j chef; (învechit şi popular) prăznuire (2). Făcură praznic 7 zile. Biblia (1GS8), 3492/16. Praznic mare au făcui domnul In ztoa de Sfînla Troiţă, ce iaste hram mănăstirii. R. Popescu, cm i, 530, cf. anon. car. Români eu fele dalbe, Românce cu ochi negri. . . Pe iarba resărită fac praznic la un loc. Alecsandri, Poezii, 40. cf. 206. La hramul bisericii se finea praznicul cile-o săptămînă. Creangă, o. 184. S-a vestit in toată ţara mare praznic sub munte. Sadoveanu, o. xn, 302. în casa bătrincască s-a întins praznic, id. M. c. 13. Mihnca Vodă-n Bucureşti Face praznice domneşti. Alecsandri, p. p. 202. Omul eare este harnic, totdauna are praznic. Pann, p. v. i, 130/2. O E x p r. (Familiar) La dracu-n praznic = undeva foarte departe; (familiar) unde şi-a înţărcat dracul copiii. Cf. Zanne, p. vi, 625. Am fost vărsat la altă unitate şi trimis pe front, la dracu-n praznic. Stancu, r. a. ii, 223. Cum s-a familiarizat omul... cu munca, hop. .. îl şi mufi la dracu-n praznic. x decembrie 1962, 33. I-au dat un jugăr de loc, la dracu în praznic. Lăncp.ănjan, c. i, 60. 4 (Rar) Ceea ce.se mănîncă la un praznic (2). Praznic mai bogat Şi mai gustos nici nu s-a mai mîncat. Arghezi, s. v, 44. Obraznicu mănîncă praznicu. Alecsandri, t. 333. 3. Masă (mare) care se face după o înmormîntare sau după un parastas (1) (cînd se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparţinut celui decedat); pomană (II 1), (regional) comîndare, comind, prînz. Cf. prav. 230. Acel ce face praznicul împarte la fieş-tecare cîte un ulcior, ist. am. 64r/21. Se duce prin pădure să caute pe cumătru-său şi să-l poftească la praznic. Creangă, o. 17. în multe locuri eslc datină la români ca după o înmormînlare să facă praznic sau comîndare. Marian, o. ii, 177, cf. id. î. 355, Candrea, f. 17. Este datină. . . să se facă praznice pentru cei morfi de moarte năpraznică. Pamfile, s. t. 177. Şi Ia praznic dau, neică, şi cîte-o sticlă de untdelemn. Stănoiu, c. i. 84. Moş Bodrîngă, după moartea babei, la cîfiva ani, s-a gîndit să întindă un praznic. Sadoveanu, o. v, 291, cf. x, 141. Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmai acum, la praznicul unui răposat. Căli-nescu, E. o. ii, 296. După înmormînlare, vă înghe-suiafi. .. la împărţitul colivei şi erafi cei diniîi înapoi Ia casa mortului, unde se întindea un praznic. Pas, z. i, 54. Mîncările cele mai bune oamenii le cred pe cele de la prazniee. h ii 31. Acuma trebuia... să-i facă bietei babe şi un praznic. Sbiera, p. 11. Urmaşii îi dau de pomană şi-i fac praznice, şez. iii, 238. Vrabia mălai visează şi calicul praznic. Zanne, p. v, 555. — PI. : praznice şi (învechit) praznici. — Şi : (învechit) prâzncc, prăzdnic, prasnie s. n. — Din slavonul rjpd3Ai>HHKi, npa3HHKv PRĂ prep. v. pe. PJRĂBĂLĂU s. m. (Prin Maram. şi prin nordul Transilv.) Om care probează, care încearcă (să vadă dacă e bun); p. e x t. om şmecher. Tătă lumea t'e urască, N'me să nu t'e iubască... C-ai fo numa-un prăbălău Ni-ai probai mint'ea d'e-i bună Ca la pruncă d'e o lună. T. Papahagi, m. 34, cf. 230, Coman, gl. — PI. : prăbălăi. — Şi: probalău s. m; Coman, gl. — Din magh. probăl6. PRĂBĂLf vb. IV v. probălui. PRĂBĂLUÎ vb. IV v. probălui. PRĂBĂLUÎRE s. f. v. probăluire. PRĂB6I s. n. v. priboi1. PRĂBUŞEÂLĂ s.f. 1. (Rar) Prăbuşire (I). Cf. anon. car., Alexi, w., dl, m. d. enc., dex. 2. (Regi6nal) Peşteră (1) (Căzăneşti —Slobozia), alr sn iii h 813/723. 3. (Regional) „Munca ce se face la încolăcitul viţei altoite pe loc“ (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Coman, gl. — PI. : prăbuşeli. — Prăbuşi + suf. -eală. PRĂBUŞÎ vb. IV. 1. R ef 1. A cădea (brusc, eu violenţă, cu zgomot) de la o înălţime oarecare rosto-golindu-se, sfărîmîndu-se, distrugîndu-se, deteriorin-du-se, rănindu-se etc. ; a se povîrni (2), a se prăvăli (I). a se răsturna (2), (regional) a se oroia. Cf. anon. car. Străpuns de o săgeată. . . Se prăbuşeşte c-un gemet de pe cal. Alecsandri, Poezii, 291. Te prăbuşeşti într-o vuitoare. Delavrancea, s. 28. Vulturul... caută să mai plutească sus, dar dedesuplul lui, munţii parcă se prăbuşesc. GÎrleanu, n. 207. Aşteptam pe fiece minut să mă prăbuşesc în noianul. . . fără fund. Hogaş, m. n. 53. Simţea întruna ca şi cînd o casă întreagă s-ar fi prăbuşitpeste ea şi nu e în stare să se ridice dintre dărîmăluri. Rebreanu, i. 112. Fala se prăbuşi sub ploaia de lovituri, id. ib. 204. Un salt şi camaradul nostru S-a prăbuşit în şanf. Camil Petrescu, v. 49. Deodată. . . pămîntul îi păru că se prăbuşeşte. Bassa-rabescu, s. n. 167. Şi simt cum de atîta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc. Bacovia, o. 13. Au început să se mistuie şi să se prăbuşească sondele, rafinăriile şi toate depozitele de pe Valea Prahovei. C. Petrescu, î. i, 148. Mama devine palidă, gata să se prăbuşească. Sahia, n. 53. Se prăbuşeşte pe un şezlong. Sebastian, t. 101. Malul şi opustul se prăbuşiră. Sadoveanu, o. i, 646. In scurtă vreme nenumărate corăbii sînt înecate şi zidurile unor faimoase cetăfi se prăbuşesc. Bogza, c. o. 50. Ros ţărmul înalt se prăbuşe lin Cu timpul în luptă, cu vălul. Beniuc, v. 99. Malul pîrîului s-a prăbuşit deodată sub o greutate, şi am simţit că mă striveşte ceva. H. Lovinescu, t. 107. Ilanul se prăbuşeşte. ib. id. 164. Salcîmul:. . se prăbuşi şi îmbrăţişă grădina cu un zgomot asurzitor. Preda, m. 85. Mă prăbuşisem iar pe-o margine de şanţ. v. rom. august 1958, 65. S-au prăbuşit. . . pereţii şi acoperişurile caselor dacice. H. Daicoviciu, d. 149. O F i g. în vaiete se prăbuşeşte-o lume Clădită pe minciuni. Vla-huţă, o. A. i, 41. Şi-n iadul lor, de-unde-au plecai, S-or prăbuşi tiranii iarăşi. Coşbuc, p. i, 83. Ceva se prăbuşi, parcă, în inima mea şi, în o clipă, mi se păru eă am trăit o viaţă întreagă. Hogaş, m. n. 25. O lume întreagă s-a prăbuşii... şi o altă lume a ieşit la lumina soarelui. Galacîion, a. 59. O veşnicie să fi sleit, n-aş fi uitat cumplirca care s-a prăbuşit asupra sufletului meu. Sadoveanu, o. i, 35. împăraţii s-au prăbuşit, Războaie mări ne-au pustiit. Blaga, p. 193. Crede-mă, domnule, merită să se prăbuşească şi se vor prăbuşi. Carul dictaturii nu merge. Stancu, r. a. i, 309. Voi face să se prăbuşească toate convenţiile. H. Lovinescu, t. 146. Se crezuse un om liber, slăpîn pe liniştea şi bucuriile sale, şi iată că libertatea în care crezuse se prăbuşea. Preda, m. 480. Se vor prăbuşi altarele vechi, idolii mucegăiţi nor pieri. Isac, o. 302. Undeva, în colţul cel mai ascuns al sufletului lui, ceva se prăbuşise pentru totdeauna, v. rom. august 1958, 77. Instituţii vechi de un mileniu... Se prăbuşesc dinlr-o dală. s mai 1960, 79. Marile superstiţii se prăbuşesc şi trec. t iulie 1964, 50. O (Prin exagerare) Nuntaşii joc de se prăbuşeşte pămîntul. Sevastos, n. 331. Feciorii şi felele joacă de se prăbuşeşte pămîntul sub picioarele lor. Marian, s. r. i, 57. (Tranz.) Numai de nu l-ar ajunge fiul oii pănă va ajunge la crîngul pămînlulut, c-aşa îl scutură o dată de prăbuşeşte lumea. Reteganul, p. iii, 66. + Tranz. fact. A face să cadă (brusc, cu violenţă, cu zgomot) de la o înălţime oarecare; a doborî, a trlnti (la pămînt). Armăsariul.. . cu-copilele osul capului în crieri să-i prăbuşească. Cantemir, i. i. i, 98. Mi se părea că un demon prefăcut în înger m-a amăgit din rai ca să mă prăbuşească. .. în vîlvă-taia mistuitoare a infernului. Adam, r. 237. O vijelie 135f9s PRĂBUŞIRE — 1209 — PRĂDA grea A prăbuşit un uriaş stejar în calea mea. Beniuc, v. 20, cf. 52, împingeau... stlncile de-a rostogolul şi le prăbuşeau în Suceava, şez. vi, 131. Cu un ciomăgel ce fineă în mină îl păli în cap cu sete şi-l prăbuşi la pămînt. Mahian, o. i, 146. -O» F i g. Nu-i destul că mi-ai scos astă-dimineaţă un ochi, mai vrei să mi-l scoţi şi pe cesta ce bietul mai am? nu te temi că te va prăbuşi D-zea într-o clipită? Reteganul, p. i, 23. + F i g. A decădea (în mod brusc). Acum, cînd toţi se prăbuşiseră, nimeni nu voia să audă de genealogia lui. Călinescu, s. 17. + (Despre ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt sau a cădea de la înălţime (formind o cascadă); a se prăvăli (1). Rinu... Din nălţime în fund se prăbuşeşte C-un. muget lung, selbatic, grozav, resunălor. Alecsandri, Poezii, 135. Din loc în loc se prăbuşeau cascade, stropindu-ne. Căli-nescu, s. 827. înăuntrul unor prăpăstii adinei, într-o lume masivă şi grea de piatră, o şuviţă de apă se prăbuşeşte de pe stînci. Bogza, c. o. 95. + S p e c, (Med. ; despre tensiunea arterială) A scădea, a coborî brusc. Tensiunea arterială se prăbuşeşte foarte repede. Belea, p. a. 178. 2. Refl. (Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva (încercînd să-l doboare). Se prăbuşi asupra fratelui său şi-l apucă de gît. Şadoveanu, o. i, 353. Se prăbuşi scurt asupra lui, îi cuprinse dreapta şi i-o răsuci, id. ib. v, 394. + A se îndrepta în goană într-o anumită direcţie (la vale). Logofătul se prăbuşise înainte, în vale, către alt pilc de coase, Camilar, c. p. 43. 3. T ranz, (învechit, rar) A călca în picioare, a strivi, a zdrobi. Cf. lb. 4. Refl. (Prin Bucov.) A se scufunda. Com. din Straja-Rădăuţi. [Vaporul] să prăbuşăştt-n apă. alr sn iii h 859/386. — Prez. ind. : prăbuşesc şi (rar) prăbuş. — Şi: (învechit) prăvuşi vb. IV. lb, Klein, d. 404. — Din bg. npoOyiua (ce). PJRĂBUŞÎRE s. f. Acţiunea de a (se) prăbuşi (1) şi rezultatul ei, povirnire, prăvălire; surpare, năruire (1); (rar) prăbuşeală (1). Se aude deodată o mare prăbuşire de lemne. Alecsandri, t. 1 573, cf. im, ddrf, Barcianu, Alexi, \y. Vuietul crescu groaznic, ca o prăbuşire de fiare. Gîrleanu, n. 183. Un lung ţîrîit metalic... luă în urechea mea înfăţişarea puternică a zgomotului de prăbuşire înaltă şi năpraznică a unei vechi clădiri. Hogaş, m. n. 25. Durerea părea alta decît aceea pe care a simţit-o în clipa prăbuşirii cu podul rulant. Sahia, n. 37. O învălmă-şală iute se iscă în pilcul de călăreţi. . . şi prăbuşiri grele zguduiră pămîntul. Şadoveanu, o. i, 296. în clipa prăbuşirii picioarele nu-mi erau în scară. id. ib. viii, 512. O catastrofă de cale ferată prin deraiere, răsturnarea sau prăbuşirea unui tren. cod. pen. r.p.r. 403. Prăbuşirea armăturilor la Galeria Amalia slîrni la început o mare agitaţie, v. rom. ianuarie 1965, 60. <5> F i g. E. vestitorul De rău, ce face pe-atotştiutorul Şi vede prăbuşirea la tot pasul. Vlahuţă, o. a. i, 38. Răsculaţi cu sfînt temei, Cu braţe de puternici zei, în neagra -răsculare a ei Va trece prăbuşirea I Necu-luţă, ţ. d. 52. A arătat că această slăbiciune e de natură a pricinui prăbuşirea întregii teorii. Petică, o. 486. Preţurile au scăzut brusc pe pieţele străine în ultimele săptămîni, aproape o prăbuşire. Rebreanu, r.' i, 46. Ce prăbuşire, ce dezamăgire, ce deşteptare din visul ţesut atîţia ani I Galaction, a. 263. Prăbuşirea orînduirii sclavagiste. . . aduce cu sine şi căderea culturii antice. Vianu, l. u. 10. Citeşte [scrisoarea] ă doua oară, pe figura lui se înscrie o mare prăbuşire. Baranga, i. 186. Străbat, spre sfîrşilul vieţii lor, epoca restauraţiei... şi momentul prăbuşirii acesteia, s mai 1960, 80. In operele cele mai reprezentative ale dramaturgiei realiste din zilele noastre se reflectă prăbuşirea vechilor iluzii burgheze, t iunie 1964, 47. E o tînără... la un pas de prăbuşirea morală, ib. iunie 1964, 88. + S p e c. (Geol.) Desprindere a unei mase de roci de pe o pantă abruptă şi deplasarea ei bruscă, de obicei sub acţiunea gravitaţiei; surpătură. Cf. ds. Prăbuşirile sînt determinate adesea de cutremurele de pămînt. DEr, cf. m. d. enc. + S p e c. (Med.) Scădere bruscă a tensiunii arteriale. Vom respecta aceleaşi reguli şi în alte boli care se însoţesc, de stări de colaps (adică prăbuşirea tensiunii sîngelui). Belea, p. a. 9. — PI. : prăbuşiri. — V. prăbuşi. PRĂBUŞIT, -Ă adj. 1. Care a căzut (brusc, cu violenţă, cu zgomot) de la o înălţime oarecare rostogo-lindu-se, sfărimîndu-se, distrugindu-se, rănindu-se etc., p r ă v ă 1 i t (1), răsturnat2 (1,2); dărîmat, năruit, surpat. Cf. prăbuşi (1). O româncă... Găteşte-o mămăligă... înlr-un ceaun de schijă, sub dîm-bul prăbuşit. Alecsandri, Poezii, 487. Scări înalte coborau pintre coaste prăbuşite, pinlre bucăţi de pădure ponorite in fundul rîpelor. Eminescu, n. 66. în poarta prăbuşită ce duce-n vîrf de munte, Cu clrja lui cea veche el bale de trei ori. id. o. i, 93. înaintai cu chibzuială şi pe pipăite printre dărîmăturile bolţii prăbuşite. Hogaş, dr. ii, 60. Interpretă pironirea lui spre gardul prăbuşit ca o supărare imensă şi mută. Călinescu, s. 105. Zidurile de piatră ale unor cetăţi prăbuşite. Bogza, c. o. 57. A reuşit să sară şi să se adăpostească lingă calul prăbuşit. Ştancu, r. a. i, 77. <0> F i g. Poate să trezească timpul prăbuşit Al locomotivei şuier răguşit? Lesnea, vers. 66. L-am văzut prăbuşit, uillndu-se tn gol: Vornic, p. 18.+(Rar) Care este întins (la pămînt). Flăcăul nu se îndura să-l scoale, văzîndu-l prăbuşit şi sforăind. Camil Petrescu, o. ii, 212. + (Prin nord-estul Olt.) „Hodorogit, gata de pierire“, Ciauşanu, GL. 2. (Despre ochi) Intrat, cufundat în orbite. Galben, cu ochii prăbuşiţi, ap. tdrg. Şi ochii tăi stau prăbuşiţi în cearcăne vinete. Şadoveanu, o. i, 408. 3. (Prin Ban.) „Străpuns, spart, trecut prin el“, Novacoviciu, c. b. i, 16. 4. (Prin nord-estul Olt.) „Răscopt2“, mat. dialect, i, 234. — PI. : prăbuşiţi, -le. — V. prăbuşi. PRĂBUŞITTjRĂ s. f. Loc în care s-a produs o prăbuşire ; grămadă, morman (de stînci, de pămînt, de ruine etc.) rezultat în urma unei prăbuşiri; ceea ce s-a prăbuşit (1). Şuietul Prahovei izbucnea răcoros din prăbuşituri de stînci. Vlahuţă, s. a. ii, 321. Trecem anevoie peste prăbuşituri de stînci. id. ib. iii, 284, cf. cade, dl, m. d. enc., dex. — PI. : prăbuşituri. — Prăbuşi + Suf. -tură. PRĂCI adv. (Bucov.) Mult (2), foarte (tare), de tot, cu totul. Femeia sa însă, după ce au întunecat prăci, au ieşit C-un toiag de aur afară. Sbiera, p. 159, cf. i. cr. iv, 121. Pe vremile prăci de demult, erau doi fraţi rămaşi orfani şi săraci. Pamfile, d. 67. [M-am sculat] prăs di dimineaţă, alr sn v h 1 495/386, cf. ib. h 1 367/386. — Cf. ucr. npec. PRĂCLÎT, -A adj. v. proclet. PRĂCOÎŢĂ s. f. v. pocrovlfă. PRACOPSEAlĂ s. f. v. pricopseală. PRĂCŞdR subst. (Prin Transilv.) Diminutiv âl. lui p r a t. Cf. Viciu, s. gl. -PI.:? — Prat + suf. -şor. J PRĂCUPĂŢ s. m. v. prccupeţ. PRĂDA vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică ţări, ţinuturi, localităţi, locuri etc.) A jefui (mai ales în timp de război) de obicei 13589 PRĂDA — 12U0 — PRĂDA devastînd, distrugind etc.; (învechit şi regional) a plenul. Le prăda turcii ţara. Moxa, 368/1. Dat'-au Ştefan Vodă voie oştii sale să prade în trei zile cit vor putea în Ţara Românească. Ureche, ap.GCR i, 72/20. începură a prăda ţara tătărască. HerodoT'(1645), 242, cf. 243. Prădară Dobrogea peste■ tot. N. Costin, l. 95. Nişte joimiri. . . prăda în multe rînduri ţara aceasta a Moldovii. Neculce, l. 17, cf. 126. Au’mersu ... în Ardeal, şi au prădat mai mult ţinutul Braşovului. R. Popescu, cm j, 243. Vor sta împotriva hunilor cînd vor vrea să prădeze împăraţia. Şincai, hr. i, 104/6, cf. 5/18. Uneori ieşind din munţi şi din codri, lot ţinutul... tl prădează. Maior, ist. 188/27. Iar cînd ajung unii ca aceşti la domnie, atuncea să fac despoţi şi tirani şi prădează ţările împrejur. Budai-Deleanu, ţ. 369, cf. 84. Şi de atunce pradă şi pustieşte toate de pin pregiur. ar (1830), 18a/32. Tatarii, năvălind în principat, au prădat o însemnăioare parte a ţării. ist. m. 73/9, cf. Bălcescu, m. v. 52. Au dat voie secuilor ca să prădeze oraşul. Bariţiu, p. a. ii, 296. Astă negură de turci va prăda şi va'pustii ţara. Negruzzi, "s. i, 140, cf. 169. Cetele tartare, cînd ele-acest palat', Lipsind oştirea noastră, în treacăt au prădal. Alexandrescu, o. i, 69. Leşii au venit Şi, prădind locaşul, arcul au răpit. Bolintineanu, o. 54. Pe unde trec,’' pradă şi ard, şi norodul îngrozit... fuge. Sadoveanu, o. v, 582. Toate hoardele flămînde au prădat acest pămînt şi au ars aşezările năcăjiţilor noştri strămoşi, -id. ib. xix, 242. Nemţii pradă oraşul şi fug. H. Lovinescu, t. 273. Cu tîlhari te sfătuieşti, Numai ţara o prădezi, Şi nimica iiu lucrezi, şez. ii, 32, ’cf. i, 44. "TUrcii-n ţară că mi-a dat De m-a ars fi m-a prădat. Balade, iii; 134, cf. ii, 11. O (Pbpular; prin lărgirea sensului) Intrau în livezile oamenilor şi prădau merii pîrguiţi şi perele coapte. Arghezi, s. vii, 156. Cea ¡/rădină cu flori plină Cum o calcă, cum o strică..., Cum îi smulge florile Şi-i pradă rodurile I Alecsandri, p. p: 246, cf. alr ii 3 508/95, 279, 987. 2. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică oameni) A deposeda de bunuri (de obicei prin mijloace violente), a f u r a ; p. e x t. a ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleşitoare; (învechit şi regional) a plenui, a pleşcuf (l). Mie iară aşa-rn trebiiiaşte să fiu, ca. acela, ce de feciprjf săi-l pradă. Palia (1581), 180/11. Vărsa sînge. f&r.ă de milă şi prăda oamenii. Moxa, 360/14. Şi pre necuralu-l laşi de-să dezmeardă, De. să..şjime(eaşle pre mişel şiAp^adă. Pqsofîtei, ps. 32/4. Pre:cumpărător să-l prade; pentru un dram det aur să-i ia 6 dramuri domneşti, (a. 17.00). Iorga, s. d. v, 357. Veniră asupra lui 12 turci,ca să-l prădeze. Maior, ist. 202/11. în potica cea îngustă calea-i cearcă a închide, Ca să-l prindă cu qdciarp; spre a-l prăda şi a-l ucide. Asachi, s. l. i, 209. Alţii fineau drumurile şi prădau pe neguţători: Bălcescu,- m; v. 26, cf. 59. Să dau de bunăvoie pe fie-mea:.în mîna acelui neomenos, care pradă pe văduvă , şi pe sărac., Filimon, o. i, 113. Voia să-i ceară un detaşament de soldafi... ca să-şi recucerească averea şi să pedepsească pe bandiţii care l-au. izgonii şi l-au prădat. Rebreanu, r. ii, 225. Ieşiţi la drumul mare şi prădaţi, cum m-afi prădat şi pe mine! Sadoveanu, o. x, 359, cf. xii, 71. Socoti că avusese o criză nervoasă, din teama de a nu fi prădat, deoarece lofi pretindeau că adunase comori inestimabile. Călinescu, s. 134, cf. 213. La jnasă şade, Gata să te prade... Vechiul hoţoman'. ALfic!s!Ak-dri, p. p. 63. Nişte tîlhari prinseră veste. de avuţia cea mare a popei şi. . . au venit să-l prede. Sbiera, p. 275, cf. 263. Cînd visezi că te. pradă hofiţ, ■ are &ărfi moară cineva din casă. şez. iii, 116, cf. i, 54, 292..Z-0 prădat hoţii, alr ii 3 508/182. O (Cu determinări introduse prin prep. ,,de“ care arată obiectul furtului) Păzească Dumnezeu pe cine silnic Te va prăda de-avere. Murnu, o. 14. Se tînguian. că hoţii Hau căicăîtşi l-au prădat şi de puţinul ce mai avea. Hogaş, dr.^ i, 22. Dar ce aş putea întoarce acestui nobil, eu', care'am j fost prădfit de toate şi mă găsesc sărac ca Iov? Sado- i veanu, o. x, 144. Aţi vrut. .. să mă'pierdeţi şi să mă < prădaţi de avu(ia mea. Sbiera, p. 228, cf. 263. (F i g,) Ea ne-a prădat de cinste fără milă. Dacia lit. 143/21. + (Complementul indică bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forţa, prin violenţă, pe furiş •pentru a-şi însuşi. Duseră prinşi şi prădară tot oarece era în casele lor. Palia (1581), 140/13. Aduse înaintea oaspeţilor săi vasele de aur.. . care le prădase lată-său (a. 1683). gcr i, 2.71/30. Pradă tot ce le cade în mină: cr (1848), 52/52. Au prins pe vlădicul şi i-au prădat toate averile. Şincai, hr. iii, 131/6. Ori odoară preţuoasă Furul cel cu ghibăcie Din comoară ţ-a prădat? Asaghj, s. ‘L. i, 1'22. Aflară că. . . au spart sfinte lăcaşuri în Moldova, prădînd odoare şi nestimate. Sadoveanu, o. xii, -376. A cutreierat munţii, prădînd tot de la călugări. Călinescu, e. o. ii, 191. (R e f 1. p a s.) Să te-nvăţ eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. Alecsandri, p. p. 59. <0> F i g. Că-ncepulurile asie totdauna amăgesc, Şi cu vreme pradă mintea, şi inima amăresc. Pann, e. i, 47/22. Anii, măria ta,... anii, care i-au prădat auiul, văzul, mirosul şi minţile! Delavrancea, o. ii, 204. <0> (Regional) Concina pe prădate = specie de concină. Pamfile, j. i, 15, com. Iordan. Tabinetul pe prădate = specie de tabinet. Cf. Pamfile, j. i, 15. - + (învechit, rar ;• despre focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. Pe cîţi pradă focul, pe cîpi apa-neăcă, Pe cîfi îi las hoţit în stare săracă. Pann, p. v. iii, 75/9. 3. (Regional; complementul indică.oameni) A omorî (!)• Gruia; fătul meu,... Cîţi turci oare-ai omorît? — Nu ştiu cîţi turci (i-am prădat, Că zău nu mi-am însăyinat. şez. iv, 9. Telegari nu (i-am furat, Cucoana nu ţi-am luat, Copiii nu (i-am prădat; Tu-n temniţă pi-ai băgat Şi m-ai (inut nemîncal. Balade, ii, 251, <0> (Cu co,mplementul „viaţa“) Şi. lui sfîntu crai grăia: Cînd curţile ve([i] găta Şi voi viiaţa-t[i] prăda Şi noi ţ-om luva. Alexici, l. ,p. 55. + (învechit, rar ; complementul- indică animale) A sacrifipa. Nerodireg. pă-mîntului pe locurile acestea au. făcut pe lăcuitori să-şi prădeze vilele spre a-şi putea câştiga din vecina Moldovă'bucale. gt (1839), lOS1^?. ; 4. (învechit şi regional, mai ales în Transilv. ; complementul indică aVeri, bani, bunuri materiale etc.) A risipi (2),, a irosi; p. gener.’a cheltui. Cf. lb. în circiume... în o zi prădau Ceea ce, cu "multă osteneălă şi sudoare, cîşiigaseră timp de li zile. f (1871), 592. Popă era' bun ţinlaş, nu prăda gloanţele în zadar. Vlasiu, a. p. 47'. Acuma să mă iau pe drumuri pe la polracări... să-ini prădez ce am, şi-apoi bine am ajuns. id. ib.. 309. Măi, nu-i de prădat banul, vedeţ cu cită trudă să ciştigă:^'Reteganul, p. iii, 86. Dac-am prădal atîţia bani să mă curiosc cu ceva. alr i 312/63, cf. ib. 1 336, alr ii 3 508, 4 406, 4 625. lo-i cru( banii, nii-i p'răd. alr sn v li 1 259/53. Nu da prea mult cucuruz la porc, că îl prădează. mat. dialect, i, 265. Moşule, bălrînule.'Nu prăda banii cu-mine, Că eu tot n'U şed cu tine. folc. transilv. i, 60. O F i g. Naica Floare'a prădat multe vorbe în diagul lui Bujor. Slavic1!, n.- % 51. Nişte prăpădifi care pradă vremea lui Dumnezeu. Vlasiu,’ ă. p. 68. 5. (Despre animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-şi procura hrana (vie); a vina, a prihde. Şoimii care trăie'Sc în oraşe pradă ’aproape... numai porumbei de casă. Linţia, p. ii, 135.. 6.' (învechit) A subjuga,’ a robi, a înrobi. între-bară-ne cei ce ne prădară. psaet. hur.1 116t/4. Şi deade ei în miluire între toţi ce prădară ei {ce i-au r o-' bit d). psalt. 227, cf. 128. Mearse... împăratul siriianilor de-i strică şi munci ei de-i prădă şi nu-i lăsă 'ci slobozii Coresi, ev. 155, cf.'id. ps. 1173. <0> Fi g. Cela ce se’protiveaşie cuvîntului muiereşti (!) cw viaţă fără cuvîntu prădatu fi-vă. cod. vor. 152/7i Nu numai variieşii ucenici-i făcu';"ce şi pre Zahei ce eră''mai-marele mitarnicilor prădă-l eătră spăsenie. Coreei, ev. 452. Că amîndoauo părţile, aceştea, prădate era de satana şi orbi cu inima. id. ib. 458. Ficioara veadc cu de-a adevărat în direapla sa' inelul şi luă alîla bucurie ' şi veselie cit fu'cu totul prădată inema 13589 PRĂDAISĂ — 1211 — PRĂDAT2 ei spre dragostea lui D[n]mn[t]dzău. Dosoftei, v. s. noiembrie 163r/22. + (în textele bisericeşti; cu complementul „Iadul“) A Infrtnge, a zdrobi, Pre /s[us] H(ri]»[itos] t-au răstignit... pre cruce... ş-au arătat moartea şi au fost îngropat, deaciia au prădat iadul şi i-au spart tăriia şi au învis- a treia zi. Moxa, ,358/22. Că su[i]n}ia s(a) dac(ă) învisă, mearsă la iad,... şi-l prădă (a. 1661). gcr i, 182/20. ’--'Pr'ez. ind. : prad şi prădez, (regional) prăd'(C. Petrescu, Â. 137); prez. conjunct, pers. 6 şi : (regional) pride. " — Lat. praedare. PRĂDÂISĂ s. t. v. paradalsă. PRĂDAlSTE s..f. pl..v. paradaisă. PRĂDÂLICĂ ,s. f. Nume daţ în sec. XV—XVI, în .Ţara Românească, moşiei1 (1) care, In momentul stingerii descendenţei pe linie masculină, trecea în stăpînirea domniei; dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morţi fără urmaşi de sex masculin. Cf,' MihXiiX 'd., der:' Pămî'ntul rămas fără moşţeniiori masculini era luat pe seama domniei (pră-dalica), pînă în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Pai^aiţeşcu, o. ţ. 176. Dacă linia masculină se stingea, în Ţara Românească..., moşia reveriea domnului şi se numea prădalică. id. ib. 246, cf. m. d. enc. — PI. : prădalice. — Din slavonul npkAaAHna. PRĂDALNIC, -Ă adj. 1. Care pradă (1,2), jefuieşte, deposedează; jefuitor. Ordonă ridicarea zidului' de apărare. . . spre a o apăra dinspre Caledontă, lăcaşul prădalnicilor picţi şi scoţi. Xenopol, i. r. i, 207. Pe pămîntul umed de singe vitejesc, străinii năvăleau în stoluri prădalnice. Şadoveanu, o. i, 367. De suie dc ani stă această împărăţie ca o comoară1 scumpă, pe care o împresură din patru zări lotri prădalnici, id. ib. xii, 63. (Substantivat) Şi totuşi, pentru stăpînit, nu este alt palat Bogatului asigurat, Decit acel ce îi va da la ceasul de apoi Prădalnicul de Pluton Jp,s, Ollă-nescu, h. o. 167. Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngălorii. Şadoveanu, e. 24. Cum s-au puţuţit prădalnicii spre ei şi s-a ridicat în scări...‘şi a pornit deodată izbiiura de cătră apa Moldovei, id. o., xii, 350. 3> F i g. Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadenţe. C. Petrescu, a. r. 58. + P. e x t. (Despre acţiuni ale oamenilor) Care are caracter de jaf, de distrugere. Oştile turceşti în cutreierul lor prădalnic du ădăslat în repetate rînduri prin locurile’cu i'ărbă verde, unde ne înfiripam jociwile. Blaga, h. 48. 2. (Despre animale) Care trăieşte din pradă (4); răpitor (1). In zădar aduci cu tine Corbul1-negru şi prădalnic Şi din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic. Alecsandri, p. iii, 22. Şi vulturi mari, ‘prădalnici, cu gheare înarmaţi,-S-adună. id. ib. 91, cf. ddrf, Barcianu. Pe malul pîrîului dincoace s-arată şi fiara prădalnică, care morăie şi fuge din răsputeri, s&m. ii, 98, cf. Alexi, w. E un vultur prădalnic care ocheşte ... vreo sprintenă veveriţă. Hogaş, dr. i, 18.' Se năpustesc ca paseri prădalnice asupra curţilor boiereşti. -Sa-doveanu, o. i, 339. Mi-ar creşte colţi de Fiară prădalnică, Jebeleanu, s. h. 80, cf. Constantiîmescu, s. i, 147. Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. Deşliu, m. 67. O F i g. Norocul cel prădalnic din aripe şuierînd De ici smulge o coroană ce colo, ăpoi rîzînd, Pe o altă frunte-o pune. Ollănescu, h.o. 107. + P. e x t. (Despre acţiuni, manifestări etc. ale animalelor) Care are caracter de pradă (4), de răpire. Prădalnice zboruri de pasări sosesc, S-aruncă pe leşuri cu ciocuri deschise. Macedonski, o. i, 145. Puii. . . îşi aşteaptă la gura vizuinii mama plecată în 'incursiuni prădalnice, vîn. pesc. septembrie 1961, 10. ‘"— PI. -? prădalnici, -ce. • — Prăda (sau pradă) + suf, -alnic. v PRĂDÂNIE s. f.; (învechit, rar) Pradă (1). Cf. ddrf, sfc ii, 103. — PI. : prădanii. — Prăda + suf. -anie. " ‘PRĂDÂRE s. f. Acţiunea de a prăda şi rezultatul 'ei. - .. ■ ’ 1. Cf. prăda (1, 2). Treaceţi Dunărea de vă hrăniţi cu prădare. Moxa, 374/20. Sfatul cel de prădare, de obidire, binecinstitqriului om iasle stricători. Eusta-tievici, gr.' rîjm. 80^/11. Âu împrăştiat pre sclavihi la prădare... şi neaşteptat au'năpădit preste Adragast. Şincai, hr. ^,115/7, cf. lb. 'Alţii se însoţiseră cu turcii din ţeară şi-i ajutau în prădarea şi chinuirea poporului. Bălcescu, m, v. 33. După arderea şi prădarea oraşului, Mihai împresură cetatea şi începu a 6 .bate cu tunurile. id. Ib. ,53. Da'că ţara'noastră esistă, după aţîţia' secuii de prădări..., e o [învederată probă că românul avu odată şi pept şi braţ 'şi arniă şi minte, cr (1848)* 182/4, cf. PpLizu, dd.rf, Barcianu, Alexi, w. Acel care săvîr-şeşie:. . acte ele prădare în scopul de a răpi un alt vqs comite crima de piraterie.' cod. pen. r.p.r. ‘584. + (învechit,"rar) Risipă (1).'Cf. lb. " 2. Cf. prăda (6). întoarse Domnul prădarea noa,s-tră ca valea cu austru, psalt. hur. 111t/21. Va turna Domnul prădarea oamenilor săi. Coresi, ps. 29/8, cf. 139/14, 359/2. Va slobozi noi de toată, mîniia şi de nevoie, şi de prădare şi de şcirbe. id, ev,. 157, cf. dhlr ii, 467. <0> F i g. Că luo prădarea diavolului şi moartea şi blăstemul şi păcatul. Coresi, ev. 466. — PI. : prădări. — V. prăda. I*RĂDĂŞ s.jm. (învechit,,,rar) Prădător (2). Deaca s-au-frlnt curabia, nemeriră nişte .prădaşi cu un vas şi ne luară. Dosoftei, v. s. noiembrie 153r/32. , — PI. : prădaşi. — Prăda + suf. -aş. PRĂDĂT* s. n. Faptul de a pr ăda. CÎ. prăda (1, 2). După culegerea răniţilor — începea, prădatul. Camilar, n. i, 369, cf.. dm, dex. s — V. prăda. PRĂDAT2, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre ţări, ţinuturi;’aşezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat; (despre oameni) care a fost deposedat de bufniri (prin acte silnice, violente etc.). Cf. p r ă d a (1, 2). Cf. anon. car. Iaste ţara săracă şi prădată. R. Popesgu, cmii, 385. De ar mea să puie înaintea ochilor oamenilor un oraş prădat şi cu.totul stricat... trebuie să osibească la povestire părţile.. Molnar, ret. 31/11, cf. lb. Găsiră salul prădat, casa jefuită. Odobescu, s. i, 7. Dacă nu s-ai- fi găsit casa prădată, s-ar fi crezut că a fost-o ‘cruntă r’ăzbunare. C’Xragialî:, o. i; 59, cf. dbrf. <)> (Regional) Cohcina prădată (şi substantivat, f.) — numele unei specii de concină. Cuvintele privitoare la jocul de cărţi sînt: ... tabinetul, prădata, hi 172, cf. m 4!89, x 358, 467, 542, xi 518, xii 205, com. Iordan. -O (Prin lărgirea sensului) Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogăţii. C^eângX, p. 291. + (Prin şud-vestul Tran-siîv.) Sărac', calic; prăpădjt (2). Cf. rev. griî. iît, 165, a ni' 2. -O (Substantivat) Prădatul de mine. rev. crit. iii, 165. '' 2. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Om) aflat in stare de robie; (om) captiv. Cf. prăda (6). Adăpa-voi să-gealele meale de sănge, şi armele meale mîncci-vor. carne de sângele răniţilor şi prădaţilor (prîdaţi v, celor pr inşi b 1,938). psalt., 318. împăratul siriianilor. .. întrebă neşte bătrîni de'cei prădaţi, ca, să ştie vreo .tocmeală. Coresi, ev. 155; Bine a vesti mişeilor tremease-mă, a vindeca frîmţii • cu inema, a propovedui ,prădaţilor iertare. id. ib. 457. Să nu te delungi de noi, ce-ţ arată binele tău spre noi. ... lepădaţii i miluiaşte, prădaţii i-ntoarce; închişii iară i pomeneaşte (cca 1633). gcr i, 86/25, cf. dhlR " ii, 467. 13598 PRĂDĂCIUNE — 1312 — PRĂDVALNIC 3. Adj. (învechit, rar; despre oameni) Blestemat, afurisit. Cf. lb. — PI. : prădaţi, -le. — V. prăda. PRĂDĂCltÎNE s. f. (învechit şi popular) Prădare (*)j jaf. jefuire; hoţie; furt; exploatare, Înşelăciune etc. care duce la sărăcirea cuiva. Avarii, apói slavii şi in sfîrşit ungurii... se întindea cu ale lor escursii şi prădăciuni înlăuntriil Dacici. Săulescu, hr. i, 234/2. Trăie acolo că un popor slobod, îndelelnicindu-să numai cu război şi cu prădăciuni. Asachi, i. 79/7. Plăcerea prădătiunilor mai cu seamă aveá maré slă-pînite asupră-le. Bălcescu, m. v. 600. Sîmbătă spre duminică s-au făcut o prădăciune înseninătoare într-una dirt cele mai avute magazii ă politiei noastre, cr (1848), 253/27. Se gindiseră flăcăii c-are să-i fure... dar la aşa prădăciune mîrşavă nu se aşteptaseră. Contemporanul, vij, 106. Prădăciiinea ţărilor şi a locuitorilor lor, fie prieteni, fie duşmani, iată principiul războiului vechi. Xenopol, i. R. iv, 145. Data aceasta, Cantemir, f urios pentru noua prădăciune a slăpînirii sale, urmări cu patimă pe dătătorii de foc ai craiului. Iórga, l. i, 313. Aveau de susţinut lupte dirze cu bandele străine din vecinătate, lupte în cari marfa sau avutul lór erau expuse prădăciunilor sau distrugerei. N. A. Bogdan, c. m. 12, cf. 36. Cînd se adună... mai mulţi penţrii prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. Rebreanu, r. i, 85. în urma prădăciunit ţiganilor, se zorise să isprăvească şi să-şi desfacă tóate chiolorilé. Galac-tion, o. a. i, 372. Se făceau noaptea prădăciuni Şi furturi prin ogrezi. Vlasiu, a. p. 143. Vorbea... despre bălrînul cel bărbos care a dus pe pescari la prădăciiMe. Sadoveanu, o. vi, 17. Ş-a doua zi... ăflîhd de-o prădăciune, a şi călcat pe urmele hoţilor, id. ib. viu, 478. Adeseori trecea în ţara ungurească de făcea prădăciuni. şez. ii, 40. — PI. : prădăciuni. — Prăda + suf. -ăciune. PRĂDĂDÎ vb. IV v. prididi. PRĂDĂLÂŞ subst. (Maghiarism, prin noid-vestul Transilv.) Jaf. Caba, săl. 99. — PI. : ? — Din magh. prédálás. PRĂDĂLĂU, -Á1E adj., s. m. şi f. (Transilv.) (Om) cheltuitor, risipitor (2). Cf. Vaida, Teaha, c. n. 256. Bărbatu-mieu îi cam prădălău. mat. dialect, i, 88. Nu-mi mai dau banii la o prădălaie ca line. ib. — PI. : prădălăi, -aie. — Şi: pradaiău. -ále adj., s. m. şi f. Vaida, Teaha, c. n. 256. — Prădăli + suf. -ău. Cf. magh. p r é d á 1 o. PRĂDĂLÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Maghiarism regional; complementul indică averi, bunuri materiale, bani etc.) A risipi (2) (Vilcele—Turda). mat. dialect, i, 88. — Prez. ind. : prădălesc. Din magh. prédál. PRĂDĂŞljG s. n. (Regional) Pradă (1), jaf; hoţie. Cred că fără îndoială nu învinovăţeşti pe acest nemin-tos tînăr de o aşa faptă, dé un prădăşug? Negruzzi, s. iii, 145, cf. DL, DM. — PI. : prădăşuguri. — Pradă + suf. -şug. PRĂDĂT0R, -OÁRE s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (învechit şi regional) (Persoană, colectivitate, armată etc.) care pradă (1). Gonind împăratul pe prădători şi agiungîndu-i în marginea Mesiei, au năvălit fără de veste şi tăind pre unii, pre ceilalţi i-au prins vii. Şincai, hr. i, 302/5. Aidi la Fulga ăl bătrîn, Ăl bătrîn, ăl de demult, Prădător de nouă ţări, înşălălor de nouă domni. Păsculescu, l. p. 297. 2. S. m. şi f., adj. (Persoană) care pradă (2), deposedează de bunuri etc. ; jefuitor, (Învechit, rar) prad- nic; hoţ. Derepl aceaia să auzim şi noi, obiduilorii şi prădătorii, cârcă [avere] e luată şi strînsă la noi den prade, Coresi, ev. 453. Avut-ai împăraţi mulţi, Ierusalime, ce aceia au fost răi şi nedirepţi, apucători şi prădători. Varlaam, c. 70. Aşijdere lacomii, apucăi torii,... prădătorii, vamăşii, furii, tâlharii... să tnr toarcă cui ce-au luat cu nedireptul. id. ib. 347. Cela ce va cumpăra lucru de furat, ştiind că acel om iaste rău, iilhariu şi prădăloriu... prav. 68. Prădătorii lui Iov, de i-am scris anume (a. 1683). gcr i, 270/26. Toate turmele de tîlhari şi de alţi prădători tare şi neatinse le păziiă. Cantemir, hr. 98, cf. anon. car. De să vor răpi [vitele] de tîlhari prădători... paguba iaste din mijloc. Pravila (1814), 87/2, cf. lb, Polizu. Contesa... a fost prădată, insultată şi abia scăpă, lăsîndu-şi moşiile în miinile prădătorilor. Ionescu-Rion, s. 200, cf. ddrf, Barcianu, AlexI, w., cade, dl, dm, m. b. enc., dex. (Prin analogie) Vei întoarce pre stupul cel prădăloriu cu gura cojniţei în sus. Economia, 200/18. 4 (învechit) (Om) hrăpăreţ, rapace. La avuţie lacom şi prădăloriu. N. Costin, l. 555. 3, Adj. (Prin Transilv. şi prin Marâm.; despre oameni) Care risipeşte (2); risipitor (2), cheltuitor. Cf. prăda (4). Cf. lb. Măriuţo cu chindeu, Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Şi ţi-i beutor bărbaţii; Beutor şi prădător Şi la lucru n-are sport Jarnîk-Bîrseanu, d. 185. Nu o vînd [nevasta] că-i băutoare, Nici o vînd că-i prădătoare. Ţiplea, p. p. 23. , ,4. S. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care pradă (8), subjugă, înrobeşte; înrobitor. La rîul Vavilo-nuiui... întrebară-ne prădăiorii-nă cu verde de căntari. psalt. 285. — PI. : prădători, -oare. — Prăda + suf. -ător. PRĂDĂTTJRĂ s. f. (învechit, rar) Pradă (1). Cf! DDRF. — PI. : prădături. — Prăda + suf. -ătură. PRĂDfiNIE s. f. v. prăpădenie. PRĂDÎCĂ s. f. v. predică. PRĂDÎCE s. f. pl. (Regional) Urări pe care le face starostele cînd se închină darurile la nuntă (Moiseiu —Vişeu de Sus). Glosar reg. — Cf. predică. PRĂDtil, -OÂIE s. m. şi f., adj. (Prin sud-vestul Transilv.) (Om) risipitor. (2). Cf. Densusianu, ţ. h. 330. — Pl. : prădoi, -oaie. — Pradă + suf. -oi. PRĂDTJCE s. f. v. preducea. PRĂDTÎG s. n. v. produh. PRĂDIÎH s. n. v. produh. PRĂDUÎ vb. IV. T r a n z. (Argotic) „A schimba“. bl ii, 115, cf. 120, 182, v, 225. — Prez. ind. : prăduiesc. — Etimologia necunoscută. PRĂDUIĂLĂ s. f. (Neobişnuit) Furt, hoţie; jaf. Dacă ar fi la o adică, să nu mai meargă cu prăduiaia, dc ce să ne luăm? Barbu, g. 203. — Pronunţat: -du-ia-, — Pl. : prăduieli. — De la prăda. Cf. pârăduiaiă. PRĂDTÎV s. n. v. produh. PRĂDVAL s. n. v. prăval. PRĂDVÂUVIC, -Ă adj. (Regional; despre ape) Care se prăvăleşte (1) (Săpata de Sus —Piteşti). Udrescu, 13618 PRÂFÂHAIE — 1213 — PRĂFUIT ol. Zînă albă lin răsare Din prădvalnica viitoare, id. ib. — PI. : prădvalnici, -ce. — Prădval + suf. -nic. PRĂFĂRÂIE s. f. Cantitate mare de praf (X); pră-fărie (1), (regional) colbăraie, colbărie. Cf. sfc iv, 181, DEX. — Pronunţat: -ra-ie. — Praf + suf. -ăraie. PRĂFĂRÎE s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); prăfăraie, (regional) colbărie, colbăraie. Cf. Polizu, lm, ddrf. Soarele... schimba in praf de aur prăfăria răsptndită pe smocurile de ierburi, ap. tdrg. Umblă alene prin prăfăria secetei. Iorga, ap. cade. Şi tot curgea sudoarea de pe dinsul, Şi capul ¡ai plutea in pră-fărie. Murnu, o. 198. La orizont, prin prăfărte, se zăresc o mulţime de turle. Delavrancea, o. ii, 271. Pe drum prăfăria se duce fugară. Bacovia, o. 73. Văzduhul şi prăfăria, răscolite necontenit, păreau ca o mare cuprinsă de furtună. Mihale, o. 192, cf. alr i 1 365/677. 2. (învechit) Pulberărie. în 15 iunie 1691 s-au aprins in Bucureşti o prăvărie de trăsnet şi multă pagubă au făcut in oameni. Şincai, hr. iii, 160/25. S-au aprins prăuăria cetăţei care au aruncat in aer mai bine de 3 000 de turci. id. ib. 255/36. Au aruncat in cetate ctteva cumbarale... dar n-au putut nimeri... prăvăria. Dionisie, c. 220, cf. lb. A preferit mai pine să puie foc prăfăriii, să saie în aer cu palat cu tot, decîl să cadă pe mînile ienicerilor. Ghica, s. ix, cf. lm, Barcianu, Alexi, w„ cade, Scriban, d„ dm, dex. + (învechit, rar; în forma prăvărie) Praf de puşcă, v. praf (2). Se zice că... s-ar fi găsit o mulţime de amu-niţii (prăvărie). ar (1829), 181/28, Au aflat... o mare cvantitate de prăvărie şi alte amunitii de război, ib. 50V37. — PI.: (2) prăfării. — Şi: (învechit, 2) prăvărie s. f. — Praf + suf. -ărie. PRĂFÎCT s. m. v. prefcct. PRĂFfiSUR s. m. v. profesor. PRĂFISOR, -OÂRĂ s. m. şi f. v. profesor. PRĂF6S, -OÂSĂ adj..l. Acoperit cu praf (1), plin de praf, cu mult praf; prăfuit (1), (rar) prăfuros, (învechit) pulberos, (regional) prăfoşat, colbăit. Turnul. .. cel prăhos. Biblia (1688), 5982/6. A doua zi eram în bănci drept in faţa unei mobile prăfoase, pe care n-o văzusem ptnă atunci. Iorga, p. a. i, 25. Stînd în grădiniţa din faţa casei, văzu o trăsură prăfoasă apro-pitndu-se. Rebreanu, i. 412. Porniră pe poteca prăfoasă, printre plantaţiile firave de salcîm. C. Petrescu, !. i, 79. Verile sînt înăbuşitoare şi prăfoase la Bucureşti. CXlinescu, e. o. ii, 141, cf. id. s. 286. Curtea liceului era largă, prăfoasă. Stancu, r. a. ii, 33. Aerul în case tare prăfos era. Vintilă, o. 37. în mi jlocul odăii mari... domnea o necurăţenie sleită şi prăfoasă. T. Po-fovici, se. 80. în drumul prăfos nu se mai cunoşteau nici măcar urmele gropilor proaspete. Barbu, p. 233. O aşezare măruntă... cu o stradă principală şi uliţi prăfoase, contemp. 1966, nr. 1 019, 1/1. Şi cum mergea aşa fără ţăl, dă odată intr-un loc uscat şi prăfos, fără leac de fir de iarbă. Mera, l. b. 102. 2. Care se prezintă sub formă de pulbere, care este ca praful; pulverulent, (învechit) pulberos, (învechit, rar) pulberic. Cf. Polizu, Barcianu. Se vor executa lucrări... in vederea folosirii minereurilor prăfoase şi rămăşiţelor de pirite, leg. ec. pl. 429. Soarele izbucni pe neaşteptate de undeva din ţărîna prăfoasă,... un disc roşu imens, rotitor. Barbu, p. 251. L-am dat peste cap, tntr-o volbură de zăpadă prăfoasă, vîn. pesc. august 1964, 15. — Pl. : prăfoşi, -oase. — Şi: (învechit) prăhâs, -oâsă, prăvâs, -oâsă (lb) adj. — Praf + suf. -os. PRĂFOŞÂ vb. I. Refl. (Regional) A se prăfui. (1) (Săpata de Sus —Piteşti). Udrescu, gl. Unde mi. te-ai prăfoşat aşa, puiule? id. ib. Ne prăfoşisem.... la arie că ne răzbise pînă la piele. id. ib. — Prez. ind. : prăfoşez. — Şi : prăfoşi vb. IV. — V. prăfos. PRĂFOŞÂT, -Ă adj. (Prin vestul Munt.) Prăfos (1), prăfuiţ (1). Udrescu, gl. Am găsii toate lucrurile pră-foşaţe. id. ib. — Pl. : prăfoşaţi, -te. — V. prăfoşa. PRĂFOŞÎ vb. IV v. prăfoşa. PRĂFRÎGE vb. III v. prefrlge. PRĂFRÎPT, -Ă adj. y. prefrlpt. PRĂFTUÎ vb. IV v. praftori. PRĂFUÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi r e fl. A (se) acoperi cu un strat de praf (1 > 2), a (se) umple de praf; (regional) a (se) colbăi. Cf. Polizu. Juca la umbră hora, veselă şi cadenţată, Care prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. Macedonşki, o. i, 10, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ Candrea, f. 428. Pe drum ghetele i se pră-fuişeră. Rebreanu, i. 63. Ce pasăre albastră... Te-a-n-grijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit? Minulescu, vers. 222. Deseori prăfuim costumele noi ca să le dăm un aspect de haine purtate, contemp. 1953, nr. 275, 3/6. Decorurile se prăfuiesc în magazii, ib. 1966, nr. 1019, 4/2. La locul de lansare, fazanii vor fi din nou prăfuiţi cu pulbere, vîn. pesc. mai 1964, 9. ^Tranz. (Rar) A împrăştia, a răspîndi ca un praf (1). Jos, fete albesc şi bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Şi prăfuie mărgăritare. Iosif, t. 135. + R e f 1. (Rar) A cădea, a se aşeza ca praful (1) peste ceva. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeaţa Cişmegiului. Macedonşki, o. iii, 50. + T r a n z. (Impropriu) A pulveriza cu un lichid. Apoi alese un pulverizator din trusa ei şi îl prăfui peste tot cil apă de colonie. Vinea, l. i, 73. 2. T r a n z. şi refl. A (se) transforma în praf (1,2) sau în părţi foarte mici. Uneori spicele cad uşor, însă paiele rămîn multă vreme întregi,... alteori se prăfuieşte paiul, iar spicul se împotriveşte mai mult. Pamfile, a. r. 208, cf. dm, m. d. enc., dex. <0> Fig. Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit din zarea ta, Ca nişte nori. Arghezi, vers. 54. _ 3. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Prin Transilv.) A scutura, a curăţa de praf (1). Cf. tdrg. Ea grîul cernea Şi mt-l alegea Şi mi-l prăvuia. FrÎncu-Candrea, m. 194, com. din Tărcăiţa-Beiuş, alr ii/i h 253/130. + (învechit, prin Tranşilv. fi prin Ban.) A stlrni, a ridica praful (1). Cf. anon. car., lb. — Prez. ind. : prăfuiesc şi (rar) prăfui. — Şi : (învechit şi regional) prăhui (anon. car.), prăvui, (regional) prăui (arh. folk. iii, 153) vb. IV. — Praf + suf. -ui. PRĂFUÎRE s. f. Acţiunea de a (se) prăfui şl rezultatul ei; (Învechit, rar) prăvuială. Cf. prăfui (1). Cf. lb, Polizu, ddrf, dl, dm. Prăfuirea va fi făcută pe lot corpul, vîn. pesc. mai 1964, 9, cf. m. d. enc., DEX. — Pl. : prăfuiri. — V. prăfui. PRĂFUÎT, -Ă adj. 1. Acoperit cu praf (1), plin de praf, cu mult praf; prăfos (X), (rar) prăfuros, (învechit) pulberos, (regional) prăfoşat, colbăit. Cf. Polizu. [Aceste cărţi] zac... în cîte o cămară mucedă şi prăfuită, închise în lăzi. Odobescu, s. i, 334. Pe un zăduf de nămiez, la un han..., a poposii un flăcău, drumeţ sărac, ostenit şi prăfuit. Caragiale, o. iv, 158. Să ne scuturăm... prăfuitele picioare. Macedonşki, o. i, 238. De jur împre jurul lor Bărăganul pustiu şi prăfuit 13633 PRĂFUITOR — 1214 — PRĂGUŢ se întindea tainic şi.. amăgitor, luc. vi, 448. C&rmea se desfăcea aibă şi prăfuită. Petică, o. 268. Mi-aduc aminte ca acum, cină veni Ştefănilă, prăfuit şi cu vestmintele rupte. Delavrancea, F i g. De la prăvuite buze, de l(t inimă spurcată,' De la necurată limbă-, . . Priimeăşte-mi ruga, Dosoftei, ap. gcr i, 241/18. <0> (Prin lărgirea sensului, cumulează şi ideea de vechime, uitare, anacronic, barîaliţate etc.) Zi, finala melodie, din clavirul'prăfuit, BacoVia, o. 59. O pecetie domnească Dezgropată din arhivă prăfuitelor hrisoave. Minulescu, vers. 115, cf.' BţjL. fil. v, 193. Recitesc carnetul prăfuit şi sărut filele gălbinite. Îsac, o. 31.9, cf. dex. n 2. Çare este transformat în praf (1> 2), redus la starea de praf ; care are aspect depraf. Ia... revent bunt pr.ăfuit, un dram. Piscupescu, o. 263/10, cf. .215/19, dl, dm. Prin partea din, faţă.făpada stîrnită de copţie in;tra prăfuită.,în sanie. Vs, şom. decembrie 1964, 47, Cf. DEX’. ■ !. .. .. — PI. : prăfuiţi,-te. — Şi :• (învechit) prăvuit, -ă adj. — V. prăfuii’ ■" ■ , . '< • " / ut1'1 PRĂFU1T0R, -OĂRE adj. (învechit, rar) Care se transformă în (mult) praf (1, 2)’. Amestecul de pămîn't cu baligă esté dintre Cele mai prăfuitoare dacă s-ă uscat. ap. tdrg. 1'' ”v?' "*■ — Pronunţat: -fu-i-, — Pl.: prăfuitori, -bare., ' jT1 Pjrăiuî + suf.' -tor.,, ,..jf PRÂFtÎLÉJ ş.’.n. Dlmlnu|lv al.'1^’ praf (1; 2); prăfuşor, (rar) prăfprel. Cînd'sosiră prietenii lui Ercule şi voiră să-i ia ceniişa de acolo, nu mai găsiră din trupul lui nici prăfiileţ. Işpirescu, u. 79, cf.'ddrf, cade, DM, M. D, ENÇ., DEX. — Pl.: prăfuleţe. . , ■ . — Praf + suf. -uleţ. * ■ PRAFURÉL ,s. n, (Rar). Prăfuleţ., Cf. tdrg, , ( '-L PI. : prăfurele. — Praf + suf.1 -urci. PRĂFURÎU, -ÎE adj. (Rar) De culoarea prafului (i); cenuşiu. Muma, slabă, ofilită, prăfurie :şt. totuşi plăcută. Brătescu-Voineşti, ap. cade.jl^minq. pră-fnrie a soarelui ce sia să cadă după deal. Dan, u. 158, cf. DM-, -Dtex. ‘ < H : — Pl. V prăftiHi. ’ ’ ! 'l' '' ‘ ■ ' *■ ' ' ' — Piaf +' suf.‘ -uriu. i"‘ ’ PRĂFUR0S, -OÂSĂ adj. (Rar) Prăfos (1), prăfuit (1). Cf. -ddrf: Un suflu de oboseală-năduşită lîncezea în atmosfera prăfuroasă- şi -încinsă* ’Camil Petrescu, u. n.: 135. Crezi că munca prăfuroasă din fabricelé'de dărăcit lina e mai uşoară? id. t. i, 276. f/n lung alai;... porni pe drumul prăfuros spre Corabia, id. o. ii, 187, cf. DM, DEX. — PI. : prăfuroşi, -oase. — Praî + suf. -uros. ■ PRĂFtiŞ&R s. n. -Diminutiv al iui praf (!,'£); prăfuleţ, (rar) prăfurel. Nu se poate purta un prăfuşor pururea cu sine pentru orice întîmplare, care te duce liniştit la Acheron, fără bătaie de cap. I. Negruzzi, s. v, 173. Ce este mai pierdut, în aparenţă, şt măi zadarnic- decît acel prăfuşor galben, pe care vţnlul, albina ... .îl. scutură din potirul florilor ? Galaction, a. 4,62, Cf.DEX. — ,P1. : prăfuşoare. — Praf + suf. uşor. PRĂGÂRl s. m. v. pîrgar. PRĂGÂR3 s. n.. 1. (Olt.) Grindă care se pune deasupra uşorilor uşii, formînd pragul (I 1) de sus. V;' prăgăriţă. Cf. Vîrcol, "v. 98, ciiest. ii 117/15, 18, 155/32. + (Regional) Prag (I 1) de jos' al uşii (Runcu—Tîrgu jiu), gr. s. v, 89. Foaie verde trei lăstari; Cine şede pe prăgari? Neică Ion numa-n piepiari. ib. 2. (Prin Olt. şi prin Ban.) Fiecare dintre grinzile care se aşază de-a curmezişul pe temelia unei case pentru a despărţi încăperile. Cf. chest. ii 100/10, 20. + (Regional) Cunună (la casă), cosoroabă (Lupeni). Cf. a m 4. — PÎ. : prăgare. r“ Prag + suf. -ar. PRĂGÂŞ s. m. (Regional) Cel care mină boM la arat-- (Vînju Mare —Strehaia). h ix 123. s PI. : prăgaşi. — Etimologia necunoscută. , PRĂGĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Grindă care se- pune deasupra uşorilor uşii sau ai ferestrei. V. p r ă g a r2 (1). (Livada —Vaşcău). chest. ii 117/396. — PI. : prăgăriţe. — Prăgar suf. -iţă. • " ' PRĂGŞIÎR s. n. v. prăguşor. „ .1. ■ 1‘RAGUŞ s. n. (Regional) 1,, Bucată mică de lemn îri'fbrrnă de prag (I l), fixată la nivelul'solului. Se face o‘ gropiţă mîcă,' căm cit incape mingea. La o părle de gropiţă, 'se pune un prăguş de lemn tare, peste Care se pune o 'privită, şez. xm, 53. 2. Mică ridicătură de teren (cart împiedică trecereă). Cf. pr.'â g (II 3). Carul primitiv, ca roata otova dfntr-o singură bucală tie trunchi, se' frînsese într-ttn' prăguş. Voicul&scu, p. t, 1. : ;| !!l' 3'. Prispă (la o casă ţărănească) (Feneş—Alba Iiiliâ). alr ii/i h 235/102. Greluş, greluş, Ieşi afară pe prăguş. âi.r ii 1 365/102. 4." Prag (II 5). Cf. cade. —• PI. : piăguşe şi prăguşuri. — Prag + suf. -uş. PRĂ’GUŞâR s. n. -1. Diminutiv al lui pr a -g'(I 1); (regional) prăguţ. Cf'. ddrf, com. Marian,^ Pervaz (2 b) mic. liaduse cafeaua cu lapte şi i-o-aşeză pe pră-ţ/uşorul-ferestrei.- Sadoveanu, o. viii, 281. >> 2. Mic suport pe care se aşază tacîmurile la masă. El se joacă cu prăguşorul albastru de-sticlă pe cari' se aşază capitul şi -furculiţa; SibovEANU, ov ii, .538>' cf. DM, M. D.; ‘ENC., DEX. ’ I . . "I — PI. : prăguşoare. — Şi: prăgşâr s. n. ddrf. •- ’ — Prag suf! -uşor. ..... PRĂGIJŢ s. n. (Regional) Prăguş.or (1). JDin prăguţ pînă-.n gărduf, Toată -fata-i c-un drăgaf. pop., ap. cade. Şt pă el l-o astupat Intr-o sfîntă sărbătoare Supt cel,prăguţ jrfV d'allare. T. Papahagi, m. 116, j'j — PI.: prăguţe şi prăguţuri. ... . — Prag + suf. -uf. 13647 PRĂHOS — 12.15 — PRĂJI PRĂH6S, -OASĂ adj. v. prăfos. PRĂHUBÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Olt.) Copt peste măsură. Paşca, gl. — Pl. : prăhubiU, -le. — Etimologia necunoscută. PRĂHUÎ vb. IV v. prăfui. PRĂHUPTÎ vl>. IV. Ref 1. (Prin Maram. ; despre terenuri, maluri) A se surpa, cv 1951, nr. 3, 43. Malul rtiilui se prăhupteşte. ib. — Prez. ind. !pers. 3 : prăhupleşte. — Etimologia necunoscută. PRĂÎMBLĂ vb. I v. plimba. PRĂÎMBLÂRE s. f. v. plimbare. PllĂJĂTtÎRĂ s. f. v. prăjitură. PRĂJEALĂ s. f. Î. Acţiunea de a (se) prăji (1) şi rezultatul ei; prăjire (1). Pentru diferite umflături se face prăjeală cu falcă de cal. Gorovei, cr. 41, cf.: dl, dm, m. d. enc., dex. + F i g. (Familiar) Păcăleală ; înşelătorie. A ieşti cu prăjeală la socoteală. Udrescu, gl. 2. (Concretizat) Făină prăjită (cu ceapă) în grăsime (v. r în t aş)'sau ceapă prăjită folosită la prepararea unor mîncăruri; (învechit şl regional) prăjitură (1). Coana Miţa.. . apărea prompt In uşă, asudată de aburii crăttţilor, aductnd cu ea aroma puternică de prăjeală. P. Constant, r. 86, cf. dm, m. d. enc., dex. [Mănîricăf „păsulă mălcuită“... cu ,,prăjală“ de uloi eu ceapă. CHEST. VIII 7/6. ■ 3. (Concretizat) Aliment prăjit2 în grăsime sau mîn-care preparată în grăsime încinsă ; (regional) prăjitură (2). Cf. bul. fil. v, 171, 182, dex, h i 270, ix 442. Tocană, popricaş, o prăjală dă cdrne. alr sn iv h 1 095/192. 4. Acţiunea de a (s e) p r ă j i (3) şi rezultatul ei. Prăjeală la soare. ' — Pl. : prăjeli. — Prăji + suf. -eală. PRĂJÎ vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică alimente) A supune acţiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a face comestibil, pentru a prepara o mincare, pentru a prelucra/V. frige. Ia o litră de icre proaspete... şi le prăjaşle puindu-le pe deasupra, după ce le vei aşăza în tipsie, zahăr şi scorţişoară.' MÎncările, în gcr ii, 43/7. Iaste de agiuris a prăji orzul şi a face făină, 'ist, am. 65r/2, cf. Klein, d. 404, lb. Ş-au adus aminte că nu avea foc ca să pră-jască 'cartoflile. Drăghici, r. 140/25, cf.: Poltzu, A'm. în loc de carne de vacă ar fi trebuii să-i presenţi dobe de mistreţ şi... bicaţi prăjiţi în mustul lorsOdobescu, s. iii, 39. Prăjeau pe foc într-un ceaun mare hişte'hoş-tine cu său. Creangă., o. 187. După ce a prăjit de ajuns firele de hagimă şi untul şi le-a descîntat, dă copilului bolnav să guste de trei ori din această amestecătură. Marian, d. 197, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Can-drea, f. 405. Vărzări cu ceapă, prăjite în untdelemn..., foarte bune şi tot de dînsul făcute. Hogaş, dr. ii, 9.' Prăjeam... boabe de porumb ce ne înnegreau dinţii. Brăescu, o. a. ii, 73. Aduse verze prăjite în oloi. Sado-veanu, o. v, 268. Cureţi vinetele de pieliţă ca de obicei, ... le scurgi de apă;- le toci, le prăjeşti în untdelemn.-Călinescu, e. o. ii, 94. La vatră, femeia se chinuia cu o mină să mestice mămăliga iar cu alta să prăjească nişte ceapă în tigaie. Pfeda, m. 11, cf. id; R.ii325, H ii 120. Pră jeşte urzicile cu zama mămăligii, se spune despre cel care mănîncă prost sau despre omul sărac. Zanne, p. iv, 167. (R,efl. şi refl. p a s.) .Cartofii .se prăjesc frumos numai în grăsime,-multă.. S. Marin, c. b. 150. Se pră jesc alunele în maşină sau în cuptor.. Id. ib. 315. Peştele cu ,apă .nu se prăjeşte. Zanne, p. i, 588. <0> E,x p r. (Rar) A i-o prăji = a încerca să-i facă cuiva un rău, a-i pune cuiva gînd rău. îmi făcusem planul să-l bag într-un sac, noaptea, şi să-l arunc în mare... Dar tot i-o prăjesc cînd om pleca de aici. Pas, z. iii, 35. 4 Tranz. (fac t.) şi r ef 1. F i g. A face să sufere sau a suferi o durere sufletească violentă, arzătoare. Arde, să pîrleşte, să prăjeşte... de amorul cuconiţii, pr. dram. 261. Mă prăjesc, săracul de mine, ca un purcel la cuptor, ib. Kir Ianulea... o iubea... I-a dat.în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească. Caragiale, s. n. 25. -Furtunos din fire cum era, băiatul să prăjea ca pe jaratic; nu mai putea, îi venea să deie dracului... latineasca dascălilor. Şadoveanu, o. iii, 153. Bea paharul, uitîndu-se la el cu o privire ce-l prăjea pînă-n rărunchi. Beniuc, m. c. i, 301. + (Glumeţ) A distruge, a pustii prin foc. Cometă... Atuncea, dacă globul n-o merita viaţă,Poţi să-l prăjeşti în voie-ţi. Alexandrescu, 0. 1, 270. + Refl. (Rar) A se usca, a se ofili, a se veşteji din cauza arşiţei. Cîmpiile şi holdele se prăjeau în arşiţă. Şadoveanu, o. ix, 417. | Trani. şi r ef 1.-F i g. (Familiar) A (se) păcăli; a (se) înşela. Cf. bul. fil. iv, 189. M-a prăjit la rest.- Udrescu, gl. S-a prăjit la socoteală, id. ib. 2. T r a n z. (De obicei în textele bisericeşti) A chinui, a tortura, a ucide cu focul. întru nevăzut fu bogatului şi iute era prăjit. Coresi, ev. 367. Să te facă D[o]m-nul, cum au făcut pre Sedechie, şi ca pre Ahav, pre cari-i prăji împăratul Vavilonului cu foc. BUblia (1688), 5121/17. (Ironic)' Sînt sigur că sfinţii toţi asupră-ţi au reclamat, Şi chiar de nu-i fi prăjit, eşti negreşit afumat. Alexandrescu, o. i, 168. O (Complementul indică părţi ale corpului asupra cărora se aplică tortura) Să-i legi coi la col şi să le prăjeşti piepturile pe Ungă foc. Filimon, o. 1, 288. (Refl. pa s.) Acolo se por prăji limbile, că acolo sînt temniţele şi muncile veacilor. Coresi, ev. 538. 3. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura focului (pentru a se încălzi) ori la razele soarelui (pentru a se încălzi, pentru a se bronza). îmi dă de ştire că se află... într-un hotel splendid, pe malul oceanului şi că se‘-prăjeşte la soare. Alecsandri, s. 307. O babă şade pe prispă... prăjindu-se la soare. Rebreanu; 1. 10, cf. id. r. 1, 76. Moş Tîmpovici... se prăjea la s,oare pe prispa casei. Brăescu, o. a. ii, 61. în sobă ardea cu pară uriaşă maldărul de stuf, şi Coman, nepăsător la toate, se prăjea în prea jmă. Şadoveanu, o. iv, 483.' Copiii-... se prăjeau la soare. id. ib. vi, 612, ,cf.' Sorescu, u. 12. Aduc într-o zi, acolo pe coş, unde sta baba de se prăjea la foc,-o dihanie urîtă. RAdulescu-Codin, î.î 124. (F i g.) In faţa noastră se rădică munţi sălbatici cari se pră jesc la soare de la începutul lumei. Alecsandri, o. p. 350. Sub dogoreala unui soare orbitor-de lumină, .se prăjeşte întins alene, de-a lungul Dunării albastre, orăşelul X. Brăescu, o. a. i, 29. în ogradă, pe lîngă prispă,- se prăj.eau în soare straturi de flori mirositoare. id. ib. 11, 2.1. O Tranz. (Complementul indică oameni sau părţi ale corpului lor) Tot timpul. .. tovarăşuh meu stătuse dinaintea focului şi-şi, prăjise pe toate feţele cele doaă picioare lungi ale sale. Hogaş, dr. 1, 58. Mi-am pus jos o pătură şi m-am întors pe spate ca să mă. prăjească sfînlul soare. Vlasiu, a. p. 49. (Fi g.) Vreo două vapoare... acostate la cheiul vechi de piatră îşi prăjeau la soare trupurile uriaşe. Babt„ s.. m., .59. (E x,p r.) A-şi; prăji burta ia soare = a. nu face nimic, a lenevi. Ucenicul.., era harnic, harnic grozav,, de toată,ziua îşi prăjea burta la soare. ap. tdrg. + (învechit şi regional) A se usca, a se zyînta, a se zbici (la soare). Cînipa.... după ce. s-.au cules trebuie să se întindă,la soare ca să se prăjască şi aşa să se bată mai lesne.. I., Ionescu, c. 148/22. Plugarii moldoveni ară toloaca din vreme ca să se pră jeaşcă puţin arătura, id. ib. 173/15, cf. a v 14, 15. 4. Tranz. (Tehn.) A efectua operaţia de prăjire (3). Eliminarea impurităţilor ctt şi a apei pe care aceste minereuri le conţin, se face calcinînd (prăjind) minereul. IOANOVICI, TEHN. 32, Cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. : prăjesc, pers. 3 şi (învechit şi regional) prăjaşle. .... — Din v. sl. njjiHîHTH. . t 13656 PRĂJICĂ — 1216 — î>râjinJ PRĂJÎCĂ s. f. v. prăjineă. / PBĂJILĂ s. f. (Regional) Un fel de prăjitură (3) preparată din făină, ulei, ouă şi lapte (Rimnicu Vîl-cea). Lexic reg. 84. — PI. : prăjite. — Prăji + suf. -ilă. PRĂJIIVAR s. m. Persoană care făcea măsurători agrare cu prăjina (3). Cf. I. Brăescu, m. 16. N-a lipsit şi un prăjinar, care ştia să măsoare locurile cu ,,prăjina lucrului“ sau cu aceea a ,,vinzării“. C. Giurescu, p. o. 177. — PI. : prăjinari. — Prăjină + suf. -ar. PRĂJÎNĂ s. f. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, folosită mai ales pentru a fixa, a susţine sau a sprijini ceva; (învechit şi regional) păringă (1). (regional) mlădoacă, prăştină1 (1), rudă2 (I). V. par1, drug. Ne luară şi ne petrecură cu prăjini, până ne scoasără din fără. Dosoftei, v. s. octombrie 79r/6. îşi făcea suliţă den prăjini ascuţite şi pîrlite la virv (începutul sec. xvm). mag. ist. iii, 341/3. Trebuie prin găină-rişte sus de la pămînt, ca se nu se poată sui dihorii sau vulpile, Implîntate mai multe rude (prăjini, leafuri). Economia, 107/10. Atunci lovituri nenumărate Vin pe el de prăjini ferecate. Budai-Deleanu, ţ. 423, cf. 409, lb. .Să ne ţinem de limba, de istoria noastră, cum se ţine. un om, în primejdie de a se îneca, de prăjina ce i se aruncă spre scăpare. Arhiva r. i, v/20. Şi-l întîm-pinară doi draci ducînd un strugur pre o prăjină. Alexandria, 136/17. Nu-i dete în mînă, Ci-i le întinse c-o prăjină lungă. Pann, p. v. i, 59/11, cf. 90/19. Un păzitori de noapte. . . c-o prăjină subsuori. Eminescu, n. 63. Iaca se zăreşte o hîrtie fîlfiind pe deasupra capetelor mulţimii, în vîrful unei prăjini. Creangă, o. 272. Ce ageamii trebuie să fie păsărelele ca, de veacuri după veacuri, să se mai sperie de aceeaşi oală spartă, de aceeaşi cruce de prăjină, de acelaşi primitiv artificiul Caragiale, o. iii, 63. Alegea struguri, îi lega perechi cu fire de tei şi-i atîrna pe prăjinile întinse în cramă. Slavici, o. ii, 112, cf. id. n. i, 21. îi zise... să înalţe o prăjină şi în vîrful ei să puie o nahramă roşie. Ispi-rescu, l. 127, cf. 146. Oamenii răscoleau iazul cu prăjini şi cil năvoade. Vlahuţă, o. a. ii, 183. Pentru a feri holdele de paseri, se pun prin sămănături prăjini sau beţe înfipte în pămînt, în vîrful cărora spînzură cîte o cioară moartă. Pamfile, a. r. 98, cf. 221, id. d. 15, Păcală, m. r. 451. Vuiesc pe Bistriţa nahlapii Şi cîntă volbura la Toance, Plutaşii dîrzi, în sforul apei înfig prăjina, ca o lance. Topîrceanu, o. a. i, 217. Două prăjini se înalţă mai sus decît acoperişurile. Bassarabescu, v. 114. Făcuse foc afumînd nişte prăjini verzi, să facă din ele cozi de sape. Vlasiu, a. p. 35. Se încordă, se înţepeni în prăjina lungă şi urni luntrea. Sadoveanu, o. i, 127. C-o prăjină lungă cotrobăi în hogeag şi fumul izbucni . id. ib. x, 524. Cîteva sute de steaguri, prinse de prăjini cu o sfoară de zmeu, se legănau ondulate orizontal. Arghezi, b. 68. Ajuta demonstrativ pe alţii să mestece varul, învîrtind şi el o prăjină. Călinescu, s. 350. Copiii scoaseră albiile de prin case, se suiră în ele şi, neaoînd topeţi, se slujiră de prăjiniStancu, r. a. iv, 138. Ai ajuns acasă, trist, cu prăjina în al cărei vîrf atîrna, jalnică, steaua care luminase atît de puţin celor trei crai. Pas, z. i, 106. Cel ce eventual se urcă în copac să-şi ridice, la nevoie, un topor, o prăjină, vîn. pesc. februarie 1964, 7. Cornute, ce nu te-ndoi, De-o creangă să ie despoi Să-mi fac prăjină de boi? Alecsandri, p. p. 44, cf. h v 336, xvn 232. Mă izbeşte cu prăjina, Ori apucă orice vede Şi asupra mea repide. Teodorescu, p. p. 274. El s-au dus la tîrg şi, punînd tulpanul pe o prăjină, au îmblai pe uliţi strigînd: ,,Cine cumpără un tulpan“. Sbiera, p. 232. Nişte oameni... mergeau în urma mea şi mă tot îndemnau s-arunc prăjina, şez. ii, 160, corn. Liuba. După ce pomul îl bale grindina, îl bale şi omul dîndu-i cu prăjina. Pann, p. v. i, 144/5. <0> (în superstiţii) A spus că omul călare pe prăjină... era bărbatul ei. şez. iii, 68. Măi Toader a Oanei ! Ia aşa are să te aducă Ileana pe tine: calare pe prăjină! Sadoveanu, o. i, 601. Uile-aşa am văzut eu cum au venit pe prăjină coşcogeamite oameni cît munţii, id., ap. cade. Să ştii că eu vin nebun Pe-o prăjină de alun. Alecsandri, p. p. 234. Cine poale avea pe dracu, poate face minunăţii mari; pe cine vrea îl poate duce calare pe prăjină. şez. iv, 181. <$> (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de înălţime mare, de flexibilitate) Era înalt cît o prăjină. Agîrbiceanu, a. 124. Un român, nalt, lung cît o prăjină şi osos, ieşi din casă. Sadoveanu, o. i, 216. Ce găligan... înalt ca o prăjină. Stancu, r. a. ii, 52. Mitrică era un om mărunţel de tot. .. Muierea lui însă era înaltă ca o prăjină. Preda, d. 47. Sări drept în picioare şi fără să mai facă vreun pas se îndoi ca o prăjină şi-o plesni pe femeie peste cap cu toată puterea, id. m. 178, cf. 280. Badea nalt cît o prăjină, Mîndruţa-i toată-n ţărînă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 429. <5>Expr. A lua (pe cineva) cu prăjina = a goni, a alunga (pe cineva). E, cerce dumnealui, şi-i videa cum mi fi l-a lua cu prăjina. Negruzzi, s. iii, 13. (Glumeţ sau ironic) A Încăleca prăjina = a pleca. Cf. Zanne, p. iii, 322. (învechit, rar) Călare pe prăjină, se spunea despre un om fără căpătîi, care ducea o viaţă de azi pe mîine, care nu avea o aşezare statornică ; fluie-ră-vînt, vîntură-ţară. Să-mi dau fata, copiliţa, dup-un tufă-n buzunări, Un bezmetic fără casă, un călare pe prăjină. Millo, în pr. dram. 365. (Rar) A apuca înainte ea curva prăjina, se spune despre cineva care, deşi e vinovat, face tot el pe indignatul. Cf. Zanne, p. i, 268, v, 232, tdrg. •£> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O prăjină de om. Zanne, p. iii, 323. + Epitet (depreciativ) pentru o persoană foarte înaltă (şi slabă) ; (regional) măcău1 (2), prăştină1 (1). V. găligan, lungan. Cf. Polizu. N-avea 17 ani împliniţi şi era coş-cogemite prăjina. Vlahuţă, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u. Era bine făcută,... nici prăjină, nici bondoacă. Preda, m. s. 27. 2. S p e c. Numele unor obiecte alcătuite dintr-o prăjină (1) sau, p. anal., asemănătoare, ca formă, cu o prăjină, cu diverse întrebuinţări : a) Bară (de lemn, bambus, metal, fibre sintetice etc.) cu lungimea şi diametrul variabile, folosită în sport la săriturile în Înălţime. Cf. dm, l. rom. 1959, nr. 2, 86. Proba de săritură cu prăjina... cu performanţa de 4,90 m. Scînteia, 1965, nr. 6 835, cf. m. d. enc., dex. + Probă atletică practicată cu ajutorul acestui obiect. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, 94, dex. b) (De obicei urmat de determinări care indică felul construcţiei, modul de folosire etc.) Tijă lungă de metal sau de lemn (plină sau tubulară) cu diverse întrebuinţări tehnice. Burghiul cu cap găurit inelar... se întrebuinţează la găurirea ţevilor de tun şi a prăjinilor grele pentru sonde. Ioanovici, tehn. 293. în locul prăjinilor de foraj avem un cablu de oţel. enc. tehn. ii, 580. Prăjini de sapă. nom. min. i, 44. Prăjini (tije) pentru pompaj, ib. Prăjina (grea)... este ţeava care se înşurubează în sapă [la foraj), ev 1950, nr. 2, 28. Prăjina pătrată (şpilştangă) la un loc cu sapa şi prăjina formează o garnitură, ib., cf. dm. Cele cîteva minute necesare pentru montarea prăjinilor de avansare... contau prea puţin. Scînteia, 1961, nr. 5 389, cf. m. d. enc., dex. c) Coada undiţei ; vargă, tiuia (2 a), (regional) prăştină1 (2 b). Cf. Atila, p. 29, alr sn iii h 739. d) Parte a cumpenei fîntînii cu ajutorul căreia se cufundă găleata în apă ; (regional) luminare, prăştină1 (2 e). Cf. Damé, t. 179. De celălalt capăt [al cumpenei] atîrnă prăjina care poate să fie compusă dinlr-o singură bucală sau din bucăţi. Pamfile, i. c. 465. Ograda, în jurul casei, era pustie; o campănâ se ridica în mi jloc şi prăjina fără găleată se bălăbănea\ deasupra ghizdelelor. Sadoveanu, o. i, 628. Prăjina 'unui puţ 13660 PRÂJIN — 1217 — PRĂJINIŢ cu cumpănă li urmări multă vreme din depărtare. CX-LINESCU, E. O. I, 104. e) Un fel de prăjină (1) lungă de mai mulţi metri şi prevăzută la un capăt cu o proeminenţă scobită, cu care se loveşte apa spre a goni peştele către plasele de pescuit; (regional) ştiulbuc. Tărăbuful... se aşază cu gura tîngă butucul unde e ascuns peştele, apoi se începe a se bate cu prăjinile împrejurul bulucului şi peştele, spcriindu-se, intră în sac. Antipa, p. 392. f) (Regional) Sul de lemn cu care se leagă încărcătura (de paie sau defîn) dintr-un car (Voila — Făgăraş). Viciu, gl. Fi g. (Adesea sugerează ideea de gol adine, fără margini, de situaţie dezastruoasă şi fără ieşire, de deosebire ori despărţire radicală şi de nelnlăturat) Fari-seiul den slavă întru propaste fără de cinste căzu. Co-resi, ev. 17, cf. 402. între voi şi între noi o prăpaste mare s-au întărit. Varlaam, c. 285, cf. n. test. (1648), 91v/15. Nedreptatea şi făţărnicia şi trufiia îţi va întuneca mintea şi vei cădea în prăpastiia răutăţii. Neagoe, ap. ocr i, 170/20. Acesta săbor... între amîndoauă besearicile mal adîncă şi mai lată prăpaste au săpat decît ceaia care pomeneaşte sfînta evanghelie că iaste înlre bogat şi între Lazăr cel sărac. Cantemir, hr. 354. Au lăsat toate de s-au surpat în prăpastiia uitării. C. Cantacuzino, cm i, 6, cf. Şincai, hr. i, 83/35. De tine am ruşît Ce-n prăpastia pierzării patria ta ai tîrît. Heliade, o. i, 420. Dupe malul cel mărginit al vieţii întinz a mea vedere ca să zăresc locul ce mi s-a hotărlt de locaş nou /. .. Doamne I. . . ce prăpastie fără margini ! Grozavă vecinicie! Marcovici, c. 10/19. Nopţile-mi sînt grozave, tăcerea îmi şopteşte, Mă înconjor prăpăstii la fiecare pas. Alexandrescu, o. i, 293. Cunoaştem cu toţii că luxul este cel mai teribil agent al corupţiunei; pentru dînsul femeia cea mîndră şi uşure de minte... face totul şi se pierde în prăpastia celor mai mari crime. Filimon, o. i, 216. Femeia asta... m-a aruncat în prăpastia tuturor viciilor. Bolintineanu, o. 365. Aveam de a face cu o femeie care ştia să măsoare prăpăstiile unui amor. Gane, n. iii, 94. Cîtă prăpastie este între educaţiunea spiritului şi educaţiunea inimii. Caragiale, o. ii, 122. Mă simţeam azvîrlit în prăpastia unei linişti fără fund, fără hotare. Delavrancea, t. 253. Inima i se schimbase în prăpastie adîncă. Macedonski, o. i, 85. Amu un an tot aice-n pădure ne-am întîlnit; cîlă prăpastie între-atunci şi acum l Contemporanul, vi2, 114. Se vorbeşte cu o neiertată uşurinţă despre prăpastia în care ar cădea arta. Ionescu-Rion, s. 246. între mine şi-nire tine E prăpastie de ură! Demetrescu, o. 88. Am înţeles atunci, deodată, - Prăpastia ce port în mine. Goga, Poezii, 92. Numai atunci a înţeles ce prăpastie de durere se ascundea sub înfăţişarea lui de linişte. Brătescu-Voineşti, ap. cade. îşi zicea că Elenuţa nu se va gîndi niciodată că averea ei ar putea să sape o prăpastie între ea şi Vasile Murăşana. Agîrbiceanu, a. 46, cf. 223. în noaptea aceea îşi dădu seama întiia oară Ana de prăpastia în care-şi zvîrcoleşte ea viaţa. Rebreanu, i. 289, cf. id. nuv. 194, Deosebirea creşte, se face o prăpastie. Ibrăileanu, sp. cr. 129, cf. id, a. 200. T.a doi paşi de prăpastia suicidului, el se opreşte. Galaction, a. 50. Bizanţul era o prăpastie a desfătă- riior. Sadoveanu, o. xii, 141, cf. iii, 415, x, 326. Doi tineri aparţinînd unor clase sociale deosebite şi înlre care vechile prejudecăţi ale feudalităţii săpaseră prăpăstii adinei. Vianu, l. u. 9. Găseam şi eu că domeniul putea să fie incriminai, dar nu pentru inutilitatea sa, ci fiindcă era plin de curse şi de prăpăstii. Blaga, h. 106. Nu voia s-o Icţse părăsită ca pe o otreapă, să se sape prăpastie între ea şi ceilalţi ai ei. Camil Petrescu, o. ii, 100. Atunci cînd ai pornit pe un drum greşit, trebuie să ai puterea să te întorci şi s-o iei de la capăt, Dacă n-ai această putere, atunci nimereşti drept în prăpastie. v. rom. mai 1953, 127. Caragiale sublinia cu tărie prăpastia care-l despărţea pe Bălcescu de burghezia liberală, contemp. 1953, nr. 329, 4/3. Tinereţea pune o piatră grea la gura neagră, de prăpastie, a subconştientului. Demetrius, a. 99. Era în mine un gol fără fund, o prăpastie neagră şi urîtă. H. Lovinescu, t. 191, Anii au trecut, dar între cei doi bărbaţi prăpastia s-a adîncit mereu. v. rom. iulie 1962, 10. în acest cadru. .. prăpăstiile infernale zămislite de spaimele sculptorului se arată inconsistente, joc al fanteziei, t iunie 1964, 74. <0 E x p r. A fl (sau a se afla, a ajunge etc.) pe (ori la) marginea prăpastiei v. margine (II 1)- A duce (sau a împinge, a băga etc. pe cineva) In prăpastie = a face (ca cineva) să ajungă într-o situaţie dezastruoasă (şi fără ieşire), la pieire. Trufa amu întru propaste bagă omul, iară smereniia den cădeare scoate pre el. Coresi, ev. 14. Nu numai că negoţul au început a amorţi, ci ne va tîrî într-o mare prăpastie (a. 1836). doc. ec. 645. Nu te-a lăsa inima să-mpingi în prăpastie pe-o biată femeie ce-i nevinovată. Alecsandri, t. 1 280. Muierea-i ca un cal nărăvaş, dacă n-o stăpîneşti te duce-n prăpastie. Vlasiu, d. 239. + F i g. (La pl. ; de obicei construit cu verbele „a vorbi“, „a spune“) Lucru, afirmaţie, vorbă etc. care înspăimintă (fără temei) sau care este lipsită de raţiune, de adevăr, de temei etc. (mai ales datorită exagerărilor). Pă cît îmi spui prăpăstii de mari, cu atît mai mult mă îndîrjesc să le văz şi să le cerc. Gorjan, h. ii, 176/3. îmi spune nişte prăpăstii, nişte groaze, să bolesc. Pañn, e.*i, 111/16. A sebs cuvinliii noastre pîn care adeverim că sîniem rumâni şi-n locu-le ău pus alte prăpăstii. Jipescu, o. 54. N-auzi tu ce prăpăstii spun fraţii tăi? Ispirescu, ap. cade. Ei, iu vorbeşti prăpăstii I Nu se poate să fie adevărat ce-mi spui. Agîrbiceanu, a. 451. I se părea atît de evident că vorbeşte prăpăstii că se mira numai cum de un băiat inteligent ca el nu-şi dă seama. Rebreanu, r. i, 88. Ioane, nu ne face de ocară, Cum vorbeşti aşa prăpăstii? Eftimiu, î. 18. Vezi ce comedii faci, iubito? Cum poţi să spui asemenea prăpăstii, cînd nu cunoşti lucrurile? Călinescu, e. o. ii, 42. Vise de noapte, Cînd eşti obosit, visezi numai prăpăstii. s ianuarie 1961, 27. Âr fi pus pe alţii martori c-au auzii din gura mea, după o beţie, nişte prăpăstii, v. rom. noiembrie 1904, 44. Vorbeşti prăpăstii, spuse el, mai răstii decît intenţionase. L 1965, nr. 175, 6/7. ■♦■(învechit, rar; în forma prăpaşte) Iad, infern. Oare bine ţ-ar părea să schimbi petreacerea cu D[ii]mn[e]zău şi sv[i]nţii îngeri cei buni şi iubitori de om, cu petreacerea prăpaştiii aceii căscate şi bălaurii? Dosoftei, v. s. octombrie 42r/5. 2. (învechit şi popular) Adine imens al unei ape (stătătoare); noian de ape. Adură ca în foaie apele măriei, pure în ascunsu fără-fundure (prăpăştii d). psalt. 57. Mărs-ai pre pămînlul mării? Dară în urmele prăpăştiii primblalu-te-ai ? Dosoftei, ap. gcr i, 267/31. S-au deşchis găurile ocheanului celui adîncu, şi toate prăpăştile, izvorînd năprasnic. N. Costin, l. 59. Cerul să întunecă, vijelia începe a întărită valurile şi a sfîşia pînzele; prăpastia să înfăţişează pe tot minutul amerinţătoare şi grozavă. Marcovici, d. 14/1. Citea pe Paul şi Virginia... Şi cum se cutremură cînd prăpastia mării înghite şi coperă sub valuri atîta dragoste ş-atîtea visuri! Vlahuţă, o. a. 139. [Grănicerii] îmi par singuratici şi trişti, — ca şi cum ar aştepta din prăpăstiile de ape, de pe celălalt tărîm, un balaur necunoscut şi înfricoşat. Sadoveanu, o. x, 418, cf. ix, 393. 13694 PRĂPAŞTE — 1221 — PRĂPĂDENIE Viaturi duşmănoase Şi uneori astre negre Abat navigatorii spre prăpăstii de apă. Baban ga, v. a. 9. — Pl. : prăpăstii şi prăpăstii. — Şi : (învechit şi regional) prepăstie, (învechit) prăpaste, prăpăşte (pl. prăpăşti şi prăpaşti), prepâsle (lb, lm), propâsţe, pro-păstie, (regional) prăpăstă (alr i 394/93) s. f. — Din v. sl. nporucTk. PRĂPĂŞTE s. f. v. prăpastie. / PRĂPĂD s. n. 1. Dezlănţuire de forţe, naturală sau provocată de fiinţe, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi, urgie, dezastru, calamitate, p î r j o 1 (II 2), (învechit şi popular) p r ă p ă d e n i e (1), (învechit) pierzare (4), (regional) prăpăst enie (2), pro ha b ; p. e x t. distrugere, de mari proporţii provocată de o asemenea dezlănţuire de forţe; element care produce o asemenea distrugere. Se temea să nu cumva să cază in loc de prăpăd. Coresi l. 134/10. Dacă vrun prăpăd de la niscaiva lighioane ori de la ciori cădea peste semănăturile megiaşilor, ale lui era stinse cu desăvirşire. Ispirescu, l. 206, cf. 256, ddrf, Barcianu. Era atiia jale ş-atîla prăpăd in sal dinspre partea vilelor — incil la to(i le venea ca o nebuneală. Sadoveanu, o. iv, 463, cf. v, 226, vii, 632, x, 260. Ploile mari se numesc puhoiuri..., potoape, prăpăd. Pamfile, văzd. 109. [Bobii] îmi ies lot pe dos şi a prăpăd. Galaction, o. 72, cf. id. a. 289. Dar de ce atîta ruinare de prisos, atît prăpăd, alîtea vieţi? C. Petrescu, î. i, 130, cf. 218. Ne ocoli prăpădul, Mîrîind furtuna, De noi, încet, şi de pămînt, s-a depărtat. Blaga, p. 113. [Păstorii] pornesc să sţrîngă vitele de pe podiş, în tarlale, la adăpost de prăpăd. Bogza, c. o. 57. Bucuroşi că au scăpat de prăpădul care le cuprinsese ţara, refugiaţii rîdeau,' beau, petreceau. Stancu, r. a. iii, 31. Nu mai pridideau trenurile să aducă răniţii care putuseră să scape din prăpăd. Pas,' z. iii, 11. închid ochii, nu mai vreau să văd Cum destinul mînuie toporul Drumul dînd la cel mai crunt prăpăd. BeniUC, c. p. 115, cf. id. v. 39, id. v. a. ii, 91. Zîmbind cu superioritatea aceea îndurerată cu care vor fi zîmbil probabil în faţa necredincioşilor loţi prorocii prăpădurilor, avoeaiul continuă. Galan, z. r. 130, cf.: 42. Morarul şi el cîntă, plînge aproape Un rai pitoresc ori aproape-un prăpăd. Labiş, p. 188. Cea din urmă inundare a marelui rîu fu înainte cu patru ani. Vasilică îşi făcu o însemnare pe o foaie a abecedarului. .. să-şi aducă aminte de prăpădul de alunei, s aprilie 1960, 50. Cînd e frig tare, ger mare, se zice prăpăd. h xviii 282. Ori se făceau băjenari în alte sale pe unde nu. era prăpădul, ori apucau către munţi. Rădulescu-Codin, l. 72, cf. 15. <0> (Cu determinări în genitiv de felul „pămîntului“, „Domnului“, ,,lui Dumnezeu“) Aşa-i, e prăpădul lui Dumnezeu, zise bălrînul. Dar şi voi, să porniţi pe-o vreme ca astal Agîrbiceanu, a. 468. S-apropie prăpădul pămîntului. t martie 1962, 27. El, măre, se pregătea, Paloşu-n mină că lua, în oştire că intra, Multă moarte că făcea, Prăpădu Domnului erea I şez. viii, 166. ■£> (în imprecaţii) Du-că-să-m prăpăd I alr sn v h 1 422/76. <$>(Prin exagerare) E prăpăd, mare, frale Âverchiel... Iar mă-nlorc fără parohie. Stănoiu, c. i. 36, cf. 202. Să ştii că e prăpăd dacă mai tine mult balamucul ăsta. G, M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 31, cf. 228. Are să fie marc prăpăd, dacă nu s-or limpezi treburile la vreme, că cu. . . prins degeaba nu mă las. Popa, v. 78. Am zis, şi să nu mă supere nimeni, că-i prăpăd l t decembrie 1964, 8. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Venise... cu aere de om pus pe cine ştie ce prăpăd de răfuială. Galan, b. ii, 210. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Cantitate, proporţie enormă; mulţime imensă; puhoi; (regional) prăpădenie (2). Prăpăd ca la muscal. Zanne, p. vi, 212. Ce vorbă! să te sminteşti cînd ai vedea Inainle-ţi prăpăd de comori şi de odoare. Galaction, o. 45. Nu aveai unde să mai arunci un ac de atîta prăpăd de omenire. Beniuc, m. c. i, 17. Cine era să stăpinească, după moarle-i, aiila prăpăd de | păminl şi de norod. . . ? Rădulescu-Codin, î. 87. •<> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Şi ce prăpăd de scofală o făcut cu asta? t iunie 1964, 9. O (Adverbial) Un călăreţ aduce vestea că vine prăpăd greimea cea de temei a Itnpăralului. Vlahuţă, ap. cade. ■£> (Cu determinări în genitiv de felul „pămîntului“, „Domnului“ etc.) Unii doreau jeratic de bogăţie, alţii slavă prăpădul pămîntului. Delavrancea, s. 97. Cele opt plute din urmă îs luate de minia de apă a Trotuşului, care venea prăpădul pămîntului, ieşită din matcă. săm. i, 325. — Pl. : prăpăduri. — Şl: (învechit, rar) prăpăd s.n. — Postverbal de la prăpădi. PRĂPĂDĂIVIE s. f. v. prăpădenie. PRĂPĂD £iVIE s. f. 1. (învechit şi popular) Prăpăd (1). S-au sculat de-au mărs la Ninevia cetatea mare de-au strigat prăpădenie... şi nu i s-au izbîndit. Dosoftei, v. s. septembrie 23T/14. Pre vremile ceale mai denainte de vestit războiul şi prăpădenia Troadei, toată a elinilor semenţie In multe ţări şi împărăţii să împărţea. Cantemir, hr. 90, cf. 93, id. ist. 109. Intrară turcii. .. şi pricinuiră multă robie şi prăpădenie. VĂcĂ-rescul, ist. 296. O desăvirşită prăpădenie a toatei obşti a ţării. Zilot, cron. 66. Ţi-ai uitat că însuşi măria ta... ai făcut arz către prea înalta Poartă ca să să izgonească Belu şî Samurcaş din ţară, pentru prăpădenia şi dărăpănarea ţării? I. Golescu, în pr. dram. 60, După atlta prăpădenii şi focuri şi întoarcere in cenuşa sa iarăş s-au zămislit din însăşi cenuşa ci. Grigorie, ap. gcr ii, 254/26. Belele năravuri, care aduc moliciunea şi desfrlnarea, sint prăpădenii nu de familii şi oraşe In parte, Ci de noroade şi împărăţii întregi. Mumuleanu, c. 1/5. Să nu cădem în nemărginită sărăcie şi mare prăpădenie (a. 1836). doc. ec. 645. Dar ri-a făcut atlta prăpădenie ca cel dinţii. Tîmpeanul, g. 14/7. Oastea . . . Prăpădenie le duce. Bărac, ap. gcr ii, 238/11, cf. Polizu, Cihac, ii, 211, lm. Stăplnăl stnlem in primejdie.. . Este prăpădenie de noi. Ispirescu, l. 213, cf. 152, ddrf, Alexi, w. E foc mare. . . Ai crede că s-a aprins lot oraşul. . . Ce prăpădenie. conv. ut. xlii2, 456, cf. tdrg, Şăineanu, d. u. Aista îi sămn grozav, moşule l Aista li prădenie. Popa, v. 155. Maluri de ape mlncate, De şuvoaie măturate, De prăpădenii spălate, contemp. 1949, nr. 161, 5/2. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. . . Cu răscoala. Stancu, d. 143. Şi se zglţlie de glndeşti lu că-i prăpăs-tenia pămîntului... prăpădenia asta. şez. ii, 105. în furia domnului celui nou, piereau pe Ungă cei răi şi din. cei buni, de era o groază şi o prăpădenie, cum nu se mai văzuse. Rădulescu-Codin, î. 115, cf. A vi 26. <0> (Cu determinări în genitiv de felul „pămîntului“, „lui Dumnezeu“ etc.) în jurul Plevnei... parcă era prăpădenia pămîntului. Sadoveanu, o. ii, 46. Ni-om triczl-nlr-o buni dimineaţl c-o prăpădieniia lu Dimnă-dzău, di nu ti şti lu ci ti faci. şez. ii, 209. <0* (Prin exagerare) Scoboară-te jos, tllharule, că te-oi învăţa eu! Dar cum să le cobori, căci jos era prăpădenie l Creangă, o. 205. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“, conferă acestora valoare de superlativ) Musculila se pune pe ospătat; — prăpădenie de lacomă ce-i. Gîrleanu, n. 202. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Cică primăvara ajunge soarele In fuga lui pe la Sin Toader şi atunci ia cu el nouă babe rele şi aduce ploi şi ninsori şi prăpădenie de vreme rea. Marian, s. r. ii, 35. O L o c. a d v. De prăpădenie = a) în marc cantitate şi producind mari pagube. Ghini icra, da vitile trebuia să le păzeşti cu patru ochi, că le fură di prăpădenie. Graiul, i, 356; b) (şi în forma de prăpădenia pămîntului) extrem de tare, de puternic (ca şi cum ar fi in mare primejdie, ca şi cum l-ar omori cineva). Bielul Zaharia urla de prăpădenia pămlnlului. Sadoveanu, o. i, 564. Urla de prăpădenie: — Prinde-l, mă l nu-l lăsa. id. ib. u, 510. 13698 PRĂPĂDERE — 1222 — PRĂPĂDI 2. (Regional) Prăpăd (2). Cum voi şti ieşi din prăpădenia aceasta de codru? Mera, l. b. 24. <£> (urmat de determinarea „pămlntului“) Ş-aude că au venit turcii .şi tatarii cită frunză şi iarbă, prăpădenia pămlntului. Sadcxveanu, o. iii, 159. ^ Loc. a d v. De prăpădenie = extrem de mult, de tare. Ţin de prăpădenie unul la altul. Jipescu, ap. tdrg. — Pl. T"prăpadenitr— Şi : (régional) prăpădănje (a vr 26), p'răpâdKiiie, prâdéuie s. f. — Prăpădi + sui. -enie. PBÂPAPÉRE s, f.. (învechit, rar) Prăpastie (1)’ In propastile (prăpăderile d) codrilor, deştinşu In pâmlnt ce-i era verigile şi închisurile In veacu. psalt. 325. — PI. : prăpăde'ri. — Cf. p r ă p ă d i. . PRĂPĂD f vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A face să dispară sau a-dispărea (prin violenţă) de pe faţa pămiiftului, a (se) face praf, a nimici (1) sau a fi nimicit, a- (se) distrage ; s p e c. (învechit şi popular) a (se) nărui, (I), a .(sei) dărima ; a (se) ruina (l);.a(se) strica.Prăpădi-se (să prăbuşi d) In pămlnlu, răsipire'-'s'e oasele: lor Intre iadu. psalt. 293. Pentru mulţimea fărădeleagilor va prăpădi D[u]m[ne]rfzdii cetatea'lor: >Eustratie, ap. gcr i, 115/33. [Cetatea Ninive] o au prăpădit cu cutremur. Dosoftei, v. s. decembrie.18Q>74. Monarhia li s-au prăpădit. C-.Canta-cuzino, cm i; 57. Sodomul cu 5 oraşe să^prăpădiră şi arser.ă cu'foc.iAnon.'canta'c., cm i, 88. Şi acuma prăpădeşte Moldova cu sabia şi cu foc. Şincai, hr. ii, 57/22. Aiu cumva, vrlnd a avea multă miare se-fk lipseşti stupit de hrdnă'-işi cu totul se-i prăpădeşti. Economia, 196/5. Focul ■■.ăr’de şi -prăpădeşte ţoale. Petrovici, p. 239/22. Fdrtunele slnt dese şi urmate de piatră care- prăpădeşte bucatele'., cr (1834), 32?/4,<'cf mag. ist. î,:. 221/22. Colţa selcme foarte de geruri ce-oprăpădesc dacă o vor apuca-o afllndu-se pămlntul chiftind cu apă. I. Ionescu, c. 191/21. Neştiinţa săpătorilor face că se prăpădesc cele mai -multe lucruri. Bolliac, o. 287, cf. 140. Ca să nu-mi prăpădeaseă toată ..împărăţia, am fost silit să stau lamvoială cu eai Eminescu, n. 7. Se prăpădiră toate, corturile lor şi toate trebuincioasele de hratiă. Ispirescu, m. v. 25; Să te duci să dobori iarba ceea, să . nu ne .pomenim c-o ploaie, să ne-o prăpădească t Rebreanu, i. 45, cf. 39. Praful slăplneşte orăşelul, acoperă şi prăpădeşte tot. BrXescu, o. a. i, 29. Tot porumbul li se. prăpădeşte acum. v. rom. ianuarie 1955, 91. Mai. dreg şl euhamurile astea, că s-au cam prăpădit. Preda, a«. 204. LuaUau pe loan bolezlnd..Şl pe Jlie tot trăsnind, Tot trăsnind şi fulgertnd Şi pe idoli prăpădind•. pop., ap.,«OCR -iii 331. Prăpădi-srar cuibul tău Cum ai vrut’tu răul meu J Bibicescu, ;B; p. -107. Codruţ cu frunză domm.ască, ’Gerul nu ie prăpădească. Bbd, p. b.>44, cf. Novacomiciu, c. b. i, 17. Ţe împrumuţi nuiele-, Gardul, sat prăpădeşte, Datoria nu putrezeşte. Pann,!oP. v. iii, 110/14. Fierul rău nu se prăpădeşte. Zanne, e. i, 166. Roiul,fără matcătindalăise prăpMeşie. id. -ib. 641. Dacă n-ar.fi, Lumea ar pieri; Iar dacă multă esté, Lumea prăpădeşte (Apa). Goro.vei, e. 16. fA'b s o l.> Şi, gonind biruitoarei-,tot veneau a ţ&rii steaguri, Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. Eminescu, o. i, 148. Afată ninge,,prăpădind*.. ?Baco-viaJ o. 26. (Re;f 1. pas.) Cu rlute prăpădi-sepămlntul. psalt. 322.. Să prăpădi pămlntul de musca cea plinească. Biblia (1688), 442/37. Atunce şi agărlicul lui Dumitraşco beizăde ş-a capichihăilor acolo s-au prăpădit. NtumaU-ce au scăpat ei,,cu capetele¡.Nechjlce, l. 141. Troada. .. de elini s-au prăpădit şi s-au sèins. G. Cantacuzino, cm i, . 63. Nur-era mult de răitl lajilor să-.,&&.prăpădească şi. legea «f toiul.- Ganta, i>et. ih, 179/33. Putearea vrăjmaşului celui nevăzut s-au sui-p.qt şi de 'tot,s-au prăpădii cu putearea d[u;] •htilui. Mineiul (177.6), 62y1/30- Pr.in războaie lungi ţara\să prăpădeşte. Budai-Deleanu, ţ. 300, -0> (Glumeţ) .Peşte,, peşte, Mămăliga prăpădeşte. Zanne, p. i, 587. <Ş> (Prin exage- rare) Paharele se umpleau şi se deşertau... Buruiană trăgea dé prăpădea pămlntul. Hogaş, h. 41. Ieşi afară, ticălosule; ne-âi prăpădit casa cu labele. Bassarabescu, v. 10. + T r a n z. A ¡face să decadă, să ajungă într-o situaţie ¡nenorocită, a duce la pierzanie. Mlndria, mlncările, băuturile fără dé nice to oprealişte... au prăpădit pre bogatul acesta. Varlaam, c. 310. [Deşertăciunea] 11 prăpădeşte cu totul [pe om],- Beldiman, n. p. I, 25/16; Domnul pre cei fără de lege cind voieşte a-i prăpădi ti orbeşte şi lé Insuflă cugete nebune. Rússo, s. 133. Băutura l-a prăpădit pe Pitache ’Cojescu, BrA-tescu-Voineşti, I. 5'7‘.‘ E cal de furat, Mitrule, 'Femeia astă te prăpădeşte. Gîrleanu, n. 24. Dumneata m-ai prăpădit, boierule, dé azi nu mai pot căpăta o bucăţică de pline. Rebreíanu, nîtv. 260. + Tranz. (Complementul indică bani, averi, bunuri materiale etc.) A consunta în mód excesiv sau fără folos; a risipi, a cheltui, a'irosi. Să nu le prăpădească veniturile moşiilor şl ă bucatelor. Neculce, l. 387. EU i-am scris ca să-mi dai mal birlé poViţă.. . şi aşa n-aş fi prăpădit din 345 franci 20 frânei şi jumătate. KogălniceAnu, s. 61. Prăpădi şi él cit ai bale In palme (ol ce clşligase. Negru-zz'i, s. t, 81 . Celalalt prăpădeşte şi,ceea ce a avut. Ghica, S. 227. Şi bani şi minte, toi prăpădesc / Alecsandri, t. i, 185. După ce avusese o state însemnată, pe caré o prăpădise In întreprinderi nenorocite, căzuse tnlr-o cumplită sărăcie. CaragIale, o. iv, 14.1. I-am prăpădit zestrea ei, două mii de galbeni. BrAtescu-Voineşti, p. 260. Cam mormăia uneori că prăpădeşte prea mult petrol. Rebreanu, i. 62. Am prăpădit tâţi banii In tirnosedía aceea.. . Nici tu cinci bani n-am rămas. Sadoveanü, o. ii, 5Ó6. Ce-a mai rămas In seră, dacă le-ai prăpădit pe tóale [andivele] ? Vinea, l. ii, 312. Doamne, ce să-i mai iau? O' muncă de-o viaţă întreagă — prăpădită, irosită ! H. Lovinescu, t. 208. Am prăpădit bani inulţ. 'âlr' i 1 336/160, CE 1 336/510, '7W:'^Pvnltu' behehe (sau pentru néhehe) prăpădeşte pe • nihoho, se spune desjpre cinevá’cáre dă un lufcrü de preţ pentru lin lucru dé nimic. -Gf. Negruzzi, s. iţ»247, Zanne, p. #; 392. Vechi clrpe$li," Aţa prăpădeşti. Zanne, p. v, >>137. (Refl. 1 p as.) Banal muncit nit s'e prăpădeşte, id. ib. 33. T r a nt. (Prin l&rgireâifcensiilui; cOmplertitntul indică unităţi, perioade d'e timp sau no'ţiuni legate de acestea) Un miñul n-am prăpădit Ca să' vtu să-ţi dau de ştire. Beüdíman, o. 42/37' Acolo şi-a prăpădit floarea Vieţii. Reiéeanu, nuv. 194, cf. id. r. i, 198. Crezi că mie fiu mi-e milă să ie văd ’umbllnd mereu, Prăpădindn-ţl tinereţea tn războiul ăsta greu ? Eftimiu, î. 97. Pin’ cé spală blidéle, Prăpădeşte zilele, folc. mold. i, 154. (Refl.) Viaţa: curge liniştită, se prăpă-deşte 'tTistă ori \veselă. Sadoveanü, o.- i, 407. ’2. ît'« n z. (Populai) A ofnori (l),^ utlde^'a masa-cía. ‘Au Intrat In Şanţuri unde era ienicerii şi... i-au prăpădit p'ă loţi cl'ţi era dintr-ac'Olo. ist. ţ. r. 90. L-au întrebat cum au fo'sl'lucmldui Husain-paşe saraschefiul la cetated Holinuliii, de au prăpădit oastea. Neculce, l. 50, cf. 163. Musa... au prăpădit pe oştile'ungurilor. VĂcXrescul, îst. 254, cf. *25'6, 260. Singur 'O-cel Vlad de-l iaşi In pace Gata-t a prăpădi păglnimea) Budai-Dííleanu, ţ.«76;- Oh, acela, de nu-l va prăpădi vo tlm-plare, Nu vă bate el tn zădar letă. id. ib. 89. S.abinenii... au prăpădit pre părintele /or. Beldimă*M, n. p. ii, 15/21. Gă-n fatígrad pe toţi grecii-li tăia de-i prăpădea, id. e. 19/18. Du-te mai ciitlnd d-aci ca să nu te prăpădesc. Gor-jan, h. iv, ¡153/5. Tirania poate p-un om- să-l prăpădească. Boeííia'c, o. 133, of. BAmescu, ap. Ghica, a. 344. Cu intma'iiilează, ea trecepretiitihdeni prăpădind odrasla fiarelor 'sălbatice. ‘ODOBEseb, s. ui, 56; Olt pe ccerat să mă prăpădeşti. Gre-angA, o. 84. Zmeoalca suflă ce suflă şi dacă VMZU eăniipoalgşă-i prăpădească.,.. plesni fierea tnlr-lnsajjle ■necgz. Işpirescu, l. .26, cf. 4-Să ştii că,mu-i blrfealfl, Ei/,..prăpădesc pe loc Pe cel cé mă lnşală,.Cu sabie şi. foc I I. Negru.zzi, s. iv, 497. Pe Ionuţ ,al Floqţrii ni (Prin eYagéraré) Ochii clnd închişi mă prăpădiţi, Deschişi ori ce mi-aţi face? . I. Văcărescul, p. 531/3. Săriţi, că m-a prăpădit I Alexandrescu, o. i, 303. Să nu circne'şli, cioară, că te-am prăpădit. Alécsandri, t. 252, cf. 114. Ia aşa am ameţit şi eu, slăplne, clnd mi-ăi dat cu frtăl In cap să mă prăpădeşti. Creangă, o. 8i. Sultánico, mă prăpădeşti I Delavrancea, s. . 28. 'M.-a prăphdit -éalalóriq. Rebreanu.^ i. '478. Ţeămă că Sati&il se preface 11 prăpădea. Mironescu,. s. a. IZ/Vdéñiia, bre/m-aptăpădit! Straşnică femeie, bre Văsile... M-a fript la tnifhă, m-a gătit! Sadoveanu, o. t, 172, cf. x, 67. Bală-te, odorule, bată, Dragostea din lumea loălă1. .. Să peri, să nu mat trăieşti Să nu mă mai prăpădeşti. Doine, 64. Erau prăpădiţi de foame şi de sărăcie, şez. iii, 95. Te glndeşle şi ta mine, Gtndeşle, mlndro, ;glndeşte, Că dorul mă prăpădeşte. Hodoş, p. p. 82. (E x'pr.) A prăpădi (pe cineva) in bătaie .(sau cu bătaia) = a bate foarte tare (pe cineva), a snopi,in bătaie, ■3. Refl. A Înceta să mai trăiască,, a :nu mai fi. în viaţă, a-şi pierde viaţa ; a muri1 (1). V. p i e.r i. S-au prăpădit Chinops in luciul mării ca şitoareQîţid Faraon. Dosoptei, v. s. septembrie 31 v/8. Mihnea Vodă.,., au trecut In Ţara Ungurească; acolo s-au prăpădit. R. Popescu, gm i, -3,87. Să făcu- cutremur mare. .. in Ţarigrad atita cil au căzut ceale înalte şi mai frumoase lăcaşuri şi mulţi şrm prăpădit. Mineiul (1776), 163rl/l. Anul se. arată a fi roditoriu, aşadără .oile şi albinele nu se. vor prăpădi. .Calendariu (.1814), $5/16. Aşa să prăpădiră, arzînd în foc ; toţi aceşti, Pann, p.v, i, 109/21, cf. 50/10, ii, 159/22,4d. E. i, 106/12. Gîn-deam căte-ai prăpădii. Negruzzi,,s. i, 85. Din pricina ta s-a prăpădit atita amar de lume. Creangă, ,p. 318. Cum este el simţitor, e în stare sji se prăpădească. Ca-ragiale, o. ii, 31, cf. 242, 284. De mai intirziai,, şi ea mă prăpădeam. Ispirescu, l. 10.. Mamă, .mamă, vin că s-a prăpădii net\eqi. Tudose! Delavrancea, ó. ii, -374. Ideea că-i ttnără şi ,se prăpădeşte fără vreme îi rupea inima. Vlahuţă, n. 152. A murit cu zile,... s-a prăpădit. Marian, î. 45. Ulise-acum se prăpădi departe, Cum trebuia să,pieri şi tu cu,dînsul.. Murnuv o. 23. De ne-om prăpădi cu toţii, Tu, Olţule, să, ne răzbuniI Goga, Poezii,. 12.,S-au prăpădit ai mei eiţjtofţi., Iosif, patR. 5., Se prăpădeşte biata mă-şa şi rămîn ăilalţi copii pe drumuri. Brătescu-Voineşti, p. 120. Le vestise... moartea surorii ei celei mai. dragi, prăpădită într-un spital din Cluj. R,ebreanu, i. 127, cf».id. r. i, 29, 95„.Î29. Dar ne prăpădim, pqrinte! •*•?. începură să se -vaiete cei din barcă. Galaction, o. 199, Aşa cum era, ne numeam şi noi că: .avem popă-n şqţ, A fost mai rău după ce s-a prăpădii. Stănoiu, c. i. 22. Ce.zici, mamă, de lliuţă, dacă 8,-0..fi prăpădit?. Sa-hia, n. 118. Plînge fata şi se gindeşte că fraţii s-au prăpădit. Sadoveanu,- o. i, 320, cf.. x, 367. Mama ta ş-a prăpădit.-CĂLiSEScu, e. o. i, 23, cf. ii, 174, 267¡ Ne temeni să nu se prăpădească în .somn. Sţancu, d. 43, cf. id. r. a. i, 7. Acest soi de femei atît de sănătoase ... se prăpădeau in cîteva zile de zăcere, v. rom. decembrie 1954, 74. Cînd a priceput că Vasile s-a prăpădit, ,a prins a boci. Galan, z. r, 41, cf. 59. Doctorii au plecat... Se prăpădeşte fetiţa. H. Lovinescu, 208, cf. 121. De cînd focul ai pornit Mulţi voinici srau prăpădit, .Alecsahdri, p. ,p.J29% ■,C.î.nd..gîndeştii>c-o.jşă trăieşti, Aluncea te prăpădeşti. - Jarnîk-BÎrseanu, d. 222. Părinţii mi-au murit Şi fraţii s-au prăpădit. pop., ap. 6cr ii, 308. De multe ori aşa-mi vine-iŞă dau c-un cuţit în mine, Dară eu mă socotesc; Ca să nu rnă prăpădesc. Doine, 263. De ce să mă prăpădesc, C-am pus gind dumnezeiesc Ca cu tine să trăiesc! BibICescu; BJiP. 41, cf.- Novacoviciu, c. b. ii, 6. N'ioriţi lai, leu mă prăpădesc.,Diaconu, vr. 37. S-a prăpădit dîn naştere. alr ii/i h 145/928, cf. A ii 6. Să semeni busuioc .... Iar d-o răsări pălit, Să ştii că m-am prăpădit. Balade, iii, 307. Arde moara, dar şi şoarecii se prăpădesc, se spune pentru a arăta că fiecare rău are partea, lui bună. Qf. Zanne, p. iii, 231. O (Prin exagerase) Avea... un. aer care zicea; iubiţi-mă, nu-mă lăsaţi să mă prăpădesc I Negruzzi, s; i, 64. Mai roagă-le şi lu de domnul prefectul să-ţi mai- mărească'ieafa, că te prăpădeşti de tot. Caragiale, o. vi, 76. Se zbătea s-,o las cu gîglllcile împiifcfte, fiind una că s-ar prăpădi fără grija ei. Adam, r. 29. Ne prăpădim cu morala de azi a tinerimii. Agîrbiceanu, a. 33, cf. 225, Se prăpădea pltfiglnd amarnic. Rebreanu, i. 181. Vezi de alină pe ticălosul acela, c,ă se prăpădeşte! Sadoveanu, o,,.ix, 193. M^aş prăpădi la ţară stţnd iar-iia, ca o- lawă^ Beniuc, v. a. 49. (în construcţii consecutive sau însoţit de determinări introduse prin prep. „de“ exprimă ideea de intensitate maximă, de superlativ) Măninc la borş cu ştir de mă prăpădesc! Alecşandri, t,. 613, cf. 24:3. Bjingea .de se prăpădea cînd îl auzea vMlindu-se. jCaragiale, o. ^ii., 273, cf. 149, iv, 27Q.„ Rjdea de se prăpădea cînd făceau alţii, glume;’Slavici, o. i, 238. Să şe prăpădească băiatul de ruşine c}nd văzu ckpe dînsul îl chemă! Ispiress'cu, t. '387, cf. 310. Spune drept, întrebară cîteva fele mari rîzînă să se prăpădească. Delavrancea, *s. 264. Doctorul rîdea de se prăpădea. Bacalbaşa, s. a. i, 137. El te.iubeşte De.se prăpădeşte. Coşbuo,.p. ii, 154. Nu s-ar fi prăpădit el de grija,gazdelor dacă na s-ar fi sfiit să.meargă cu Iugaja vrqun restaurant mare. Rebreanu, r. i, 22. Mesenii se prăpădeau de ris. I. Botez, şc. 22. Bunicul rîdea de se prăpădea. Sadoveanu, o. iii; 17. O să se' prăpădească liiihvtt de ris, aflînd cum ţi-ai bătut joc de el. CAÎiii Petrescu, o. ii, 13, cf. id. t. i, 191. Eu, de la o vreme, mă prăpădesc de frică) Stancu, r. a. iii, 369; -cf. i, 111. Să vezi că o să ne lipim nişte mustăţi, .aa l. .. se prăpădea băiatul de bucurie. Preda, m. 151, cf. id. a. 28. Omul ¡păru că are să se .prăpădească fie rîs, T, Po-p.ovici, se. 33. Amărită' turturea... .Plihge de să prăpădeşte. Reteganul, t-r. 13. Haiduc ăi că-mi rîdea!’, De rîs mi se prăpădea De ci fuge potera, Că n-a păţit niintea. Balade, ii, 298. Ai vorbit de te-ai prăpădit, se spune cuiva care vorbeşte fără să se gindească sau care spune lucrur-i lipsite de ionică, de bun-simţ. Cf. Romî&ul Glumeţ, 48, Zanne, p. ii, 844. (E x p r.) A- se prăpădi după... - (sau, rar, de.,.) = a-i plăcea foarte'mult (ceva sau cineva), a ţine foarte mult la... ; a iubi foarte mult; a muri după.. .* Să prăpădea după Drăgan căprarul. Delavrancea, s. 24. Se prăpădeşte mahalaua după astfel de grozăvenii. VlahuţĂj o. a. ii,19.. Căci fala iubeşte Şi se prăpădeşte Dup-un fecio-rel. Coşbuc, j?.,h, 142. Nu se prăptădea deloc după comorile lui. Rebrean.u, r. i, 54. Nu prea avea obicei să citească jurnale şi nici nu se prăpădea după ştiri fi oi. Stănoiu, c. i; 131, cf. bl vi, 69. E prăpădit după-cafea, săracul. tH. Lo.vinescu, t. 253. Se prăpădeşte după îngheţată. ,t -septembrie 1962, 22. Pui mîflfl,,>,nu te găsesc,, De line mă prăpădesc. Teodorescu, p. p. ,302. Şi eu.fiăilană^lubeşc, De dor mare mă topesc, După el mă prăpădesc, f.olg. , ŢjRAnsilv. i, 306. A se prăpădi cu, ţlrea = a-şi da .-foarte (sau prea) mare. osteneală, a se-.'agita foarte (sau prea) mult; a-şi face. foarte (sau prea) multe' griji, a se consuma mult, a pune la 13700 PRĂPĂDI — 1/224 — PRĂPĂDIT inimă. S-a prăpădii cii firea, că, de, Sultănica ajunsese fală mare. Delavrancea, s. 4, cf. 55. Face bine că^i sănătos — răspunse mamă-sa, veşnic neîmpăcată că se prăpădeşte atîta cu firea din pricina stîrpiturii celeia. Rebreanu, i. 396, cf. 247. Noi nc-am prăpădii cu firea şi dumneata habar n-ai. Bassarabescu, s. n. 17. Nu te mai prăpădi cu firea pentru ceata asta de profitori. Camil Petrescu, t. iii, 174. Tremuram de enervare... că birjarul nu se prăpădea cu firea. BrXescu, a. 240. Acum, mare lucru nu făcea Franzeluţă, nu se prăpădea cu firea. Barbu, p. 98; + (Regional) A se sinucide. Foaie verde măr domnesc, Mă duc să mă prăpădesc, Că cu toanta nu trăiesc, şez. i, 236. + (învechit şi regional) A înceta să mai existe; a dispărea. Pră-pădindu-li-se hotarnica ce au avut, pe acea mOşie, acmu ar fi intrînd cu stăpînirea în bătrînii jăluitorilor (a. 1766). Uricariul, xxi, 272. Acolo să se prăpădească, Acolo să se topească [albeaţa].-Marian, d. 12. 4. Tranz. (Regional; complementul indică o-biecte, bunuri materiale, fiinţe etc.) A pierde (IUI). Poate să găsească cineva ace acolo unde niciodată au prăpădit cineva? Drăghici, r. 57/29. Ia-mi caut un tulpan, mamă. Credeam că l-am prăpădit, n. rev. r. i, nr. 1, 28, cf. 29. Mă apucă, aşa, o părere de rău că mi-am prăpădit cinele. Sadoveanu, o. viii, 456, cf. x, 391. F răii oare, ce eşti scîrbit? Ori boii i-ai prăpădit? şez. i, 45, cf. Iordan, l. m. 194, alrm sn iii h 1 242. (Abso 1.) Ce se vaită şi nu-l doare Şi caută şi nu prăpădeşte? (Porcul). Gorovei, c. 304. (Refl. pas.) Scrisorile acestea s-au prăpădit de la neamul lor, şi acum de cinci ani le-au găsit (a. 1768). Uricariul, xvi, 50. (R e f 1.) Au să-m fac mai mare nume, Au mă prăpădesc In lume, Mă duc, nu mai şez acasă. BArac, a. 32/2. O E x p r. A-şi prăpădi eălciiele, se spune despre cineva care fuge foarte repede. Şi unde n-au apucat-o la fugă de-şi prăpădea călcîiele / Sbiera, p. 241. + (Complementul indică facultăţi fizice sau intelectuale, sentimente etc. ; de obicei construit cu dativul pronumelui) A nu mai avea, a rămîne (în parte sau integral) fără... ; a nu se mai putea folosi de... ; a pierde (II 1). Femeile ziceau: vai, nouă... vai /... bărbaţii ş-au prăpădit inima. Russo, s. 137. Nu le-ai născut beteag... Tu (i-ai prăpădit ochii la trei ani. Sadoveanu, o. vii, 539. Cu pasul m-au rătăcit, Cu glasul m-au ameţit; Liniştea mi-am prăpădit! Alec-sandri, p. p. 270. Cînd s-au întors ca să se caute indă-răpt, au prăpădit cumpăna şi au picat în apă. Sbiera, p: 290. Dicît ti iubem pi tini, Mai ghini fugem în lumi; Mă dueem şt nu vinem, Mintea nu n'i-o prăpădem. şez. iii, 21. N'-amprăpădit mintea, alrsn vh 1 405/186. ♦ A pierde (II 3). Mi-i jele că încă nu eşti barbat şi mă tem să nu te prăpădim I Sadoveanu, o. xiii, 255. 5. T r a n z. (Regional; complementul indică drumuri, cărări etc.) A pierde (III 2). De pe la înţercălori am prăpădit drumul. Creangă, a. 30. Am stal ascuns şi mi-au prăpădii urma. Sadoveanu, o. ix, 192. Urma-i ici, urma-i colea, Doica nici c-o prăpădea. Alecsandri, p. p. 55. Am prăpădit drumu. alr i 1 306/402, cf. alr sn v h 1 376/551. Dacă prăpădeşti drumul, eşti bucuros şi de cărare. Zanne, p. vi, 93. 6. T r a n z. (Regional; întărit prin „din ochi“) A nu mai putea urmări cu privirea, cu ochii, a nu mai avea sub observaţie, a nu mai vedea (din. cauza depărtării, a ceva care se' interpune etc.); a pierde (I 5). Nu vezi că cuconaşul ist iînăr te prăpădeşte din ochi prin mestecănişul ist broticiu? Hogaş, dh. i, 91. De cîtc ori nu-l prăpădeam din ochi şi de cîtc ori nu-l vedeam, iarăşi, pe părintele Ghermănuţă înfiriptndu-se în zare. id. ib. 242. O E x p r. A prăpădi pc cineva din ochi sau (refl. r e c i p r.) a se prăpădi din ochi v. o c h i1 (A I 2), + Refl. Ă se face nevăzut; a dispărea. Cîteodală, un iepure... trecea ca o nălucă. . . şi dintr-o dală se prăpădea sub vălul de ceafă. Sadoveanu, o. i, 96. Năluca neagră dinainte fugea, fugea, se prăpădea tot mai departe, în negura nopţii, id. ib. 178, cf. 228. —' Prez. ind. : prăpădesc si (regional) prăpăd (a ii 6)- — Din v. sl. npaiuCTH, -ima*. PRĂPĂDlfilVIE s. f. v. prăpădenie. PRĂPĂDÎRE s. f: Acţiunea de a (se) prăpădi şi rezultatul ei. 1. Nimicire (l)j distrugere. Cf. prăpădi (1). Să se dea oştite de o-parte spre munte..-. socotind domnul, după alalte toate şi cu aceasta doară ar scăpa ţara de cea de tot prăpădire a ei (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 141/27. Întrînd romanii în Ierusalim cu steaguri şi cu arme, făcură prăpădirea cea mare. Maior, p. 169/6, cf. drlu, Polizu, lm, ddrf, dhlr i, 257. <£> (Prin exagerare) Ningea, ningea în prăpădire. Beniuc, m.c. i, 297. 4- Risipă (1), risipire (2), irosire. Bunurile cele multe... toate le prăpădise întru-atita, cît se zicea că este născut spre prăpădirea banilor. Şincai, hr. ii, 209/3. 2. (învechit) Omorîre; masacrare; masacru. Cf. prăpădi (2). Turcii. . . nemaiavînd vreme a capitula, spre a se mîntui de primejdie şi de o prăpădire desă-vîrşită, ies cu toţii pe portiţa despre deal. Bălcescu, m. v. 153. 3. Moarte (I), pieire (1); (învechit, rar) prăpăditură (!)• Cf. pr ă piă di (3), Vor fi mari beteşuguri şi prăpădire între dobitoace. Calendariu (1814), 73/21. Dar moartea plutind pc valuri glasul lor na asculta... în noianul prăpădirei fără mită-i cufunda. Negruzzi, s. ii, 6, cf. DDRF. — PI. : prăpădiri. — V. prăpădi. ■ „ PRĂPĂDÎT, -Ă adj. 1. Care este distrus, nimicit, care a suferit mari pagube (materiale). Cf. p r ă p ă d i (!)• L-au gonit pe Batăr Gabor; şi au rămas' ţară cu pace, dar prăpădită de tot. R. Popescu, cm i, 332, cf. drlu, lb, ddrf, Alexi, w„ Şăineanu, d. u. + (Despre obiecte) Care este foarte uzat, stricat, deteriorat, care se află intr-o stare mizerabilă ; de (foarte) proastă calitate. Haină nu avea nici treanţă Decîl o cămaşe zdreanţă, Ruptă de tot, prăpădită. Pann, p. v. i, 156/16', cf. in, 110/24, gade. Păi dumneatale cu prăpădita aia de sfoară, în cinşpe zile de cînd chipurile pescuieşti, nici un peşte nu mi-ai prins. Sebastian, t. 45. De pe culme un nour, alergînd stingher, Vine să-i aducă prăpădita zeghe. Lesnea, vers. 137. cf. Scriban; d„ dm, dex. ^ (Despre construcţii) Care este dărăpănat sau sărăcăcios; (despre aşezări) care are clădiri dărăpănate, stricate, sărăcăcioase, mizere. Hotărîră să rămîie aici în pădure. .. chiar în coliba asta părăsită, e drept mai prăpădită încă de te uitai la ea. Camil Petrescu, o. ii, 28; Intr-o staţie oarecare, la fel de prăpădită ca celelalte, am zărit prin geam o ceată de necunoscuţi. Barbu, p. 8. Nu mai e prăpăditul tîrg moldovenesc în care, la vreme de noapte, omul era silit să-şi dibuiască drumul cu băţul, il ianuarie 1962, 52, cf. chest. ii 16/9, alr ii/i li 256/76, 257/928, A i 13, 31. + (Despre bani, averi, bunuri materiale etc.) Consumat in mod excesiv sau fără folos ; irosit, risipit2 (2). (F i g.) O viaţă prăpădită, fraţilor, o viaţă prăpădită, nu vă spun mai multe. Sadoveanu, o. i' 124, 2. (Despre fiinţe) Care şi-a pierdut (în bună parte) capacitatea funcţională (îndeosebi fizică) în urma efortului excesiv (şi prelungit), a unei boli, care este stors de puteri (şi arată rău)'; epuizat, istovit, vlăguit, extenuat, sfîrşit, (regional) pandosit. Neputînd să lucrez acea vie, fiindcă sînt prăpădit eu iotul, am dal-o de bună voia mea danie (a. 1789). Uricariul, x, 116. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mină secată Tot ar mai putea trimite duşmanului o săgeată. Hasdeu, r. v. 60. Intr-un pal o femeie paralitică, prăpădită, care cum îi vede începe a plînge. Brătescu-Voineşti, p. 268, cf. 198, 344. Totuşi, slab, galben, 13703 PKĂPĂDITOR — 1225 — PRĂPĂSTIAŞ prăpădii cum era, hrănindii-se mai mult cu lapte şi ouă, trăia. Rebreanu, i. 76. între paloşele oştenilor, in tremurai luminii, stau cîţiva boieri rupţi, prăpădiţi, fără arme. Sadoveanu, o. i, 333, cf. 40.8. Aveau doi cai prăpădiţi. Preda, m. 64, cf. alr i 1 156/125, a vi 26. Mai bine sărae lipit Decît avut prăpădit. Zanne, p. v, 565. <$> (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Sint bolnavă prăpădită. Camil Petrescu, t. ii, 45. + (Adesea substantivat) (Om) sărac, sărman, nevoiaş (1); (om) nenorocit (1), amărit; (om) chinuit, nefericit. Eu simţesc că sini prăpădit şi că niciodată nu am a nădăjdui ceva de la măria sa. KogXlniceanu, s. 187. N-aveam iiici de hrană, nici ţol dă nvilit... eram prăpădit! Alecsandri, p. i, 41. Orice popor, oricil de prăpădit, O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adinci, ce le-aţi lăsat. Eminescu, o. iv, 105. Plapoma... lunecă de pe mine şi... deodată mă trezii, gol, dezarmat şi prăpădit in mijlocul întunericului. Gane, n. ii, 170. Un ăla..., un prăpădit de amploiat, n-are chioară tn pungă. Caragiale, o. vi, 3. Cină îşi vedea insă fiica prăpădită..., începea să se înduioşeze. Slavici, n. i, 116. A mai rămas un ptăpădit de argat de la grădinărie, cheleş şi dosădit de n-are seamăn pe lume. Ispirescu, l. 153. Prăpăditu ăsta e din sat de la noi. Brătescu-Voineşti, p. 120. Bine, măi prăpădilule, nu cumva crezi iu că eu m-am holărit să-mi strămut domiciliul pe spatele unei miţe? Hogaş, m. n. 9. Să fi fost oricit de prăpădiţi, oricil de bicisnici, numai asta să nu i-o fi ticluit. Rebreanu, nuv. 195. Lasă-i să trăiască şi ei, că-i mai mare ruşinea să ră-mîie slujnică in Ploieşti, laolaltă cu toate prăpăditele. Vlasiu, a. p. 125, cf. 68. Mai eşti şi obraznic, prăpă-ditule? Ulieru, c. 47. Cine putea, intr-adevăr, să disciplineze ţărănimea intr-o solidaritate de precepte?.... Prăpăditul de învăţător, care-şi lua leafa de 40 de lei, la'cile 6 liihi, pe o. singură lună ? Arghezi, b. 132. Pe prăpăditul ăsta din Blajini îl cunoaştem. Stancu, r. a. i, 360. îşi făcu socoteala că la uşă este santinela cu arma, că bătrînul e un necăjit şi un prăpădii. Pas, z. iii, 188. Multe ca mine ai finul tu, mă prăpădilule? H. Lovinescu, t. 363. Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. Hodoş, p. p. 40, cf. alr i 452/118, alr ii 2 8S0/2, 130, 284, a i 24, iii, 2. O (Ca determinant al unui adjectiv, căruia ii dă valoare de superlativ absolut) Din sărac prăpădii ce era mai nainle, l-a ajutat să se ridice frumos. Caragiale, o. iv, 142. O (Prin lărgirea sensului) Inimă de necaz plină... ai rămas prăpădită, Străină şi despărţită De soţia ce ai iubit. Conachi, p. 198. Prăpădita inima mea să auză să teme, Şi gindurile mă silesc să aflu mai devreme. Pann, e. v, 43/13. + (Adesea substantivat) (Om) care are un caracter josnic, care comite acte josnice, care este lipsit de scrupule; (om) ticălos, nemernic (3), netrebnic (3), mişel (16), mizerabil (3). Beţia te-a mincat... Mai bine culcă-le şi dormi, prăpăditule, că m-ti face mine de rîs. Contemporanul, Vj, 3. Aceşti oameni,.. pe zi ce merge sînt mai răi şi mai nespălaţi la gură. şi decit cei mai prăpădiţi oameni din lume. Marian, s. r. ii, 188. Să-ţi fie ruşine, prăpădilule, a-ţi bale joc de suferinţa oamenilor. Rebreanu, nuv. 229. I-aş călca in picioare pe toţi, prăpădiţi şi pălateci, oameni fără judecată. Vlasiu, a. p. 244. Am un puiuţ prăpădit Care inima mi-o fript. şez. iii, 19, cf. Hodoş, p. p. 40, Novacoviciu, c. b. ii, 6, alr ii 3 687/141. — PI. : prăpădiţi, -te. — V. prăpădi. PRĂPĂDITdR, -OÂRE adj. (Astăzi rar) Nimicitor, distrugător; ucigător. [Strîmbătateaj este vătămătoare şi prăpăditoare sufletului (a. 1764). Uricariul, i, 315. Şi era Laski prăpăditoriu şi rîvnitoriu de bunurile altora. Şincai, hr. ii, 208/38, cf. iii, 245/22, drlu, lb. Generalul Fan Halen declară cum că el... voieşte să poarte un războiu prăpăditoriu. gt (1839), 3/22. Ah, moarte nendurăloare t De oameni prăpăditoare. Pann, e. iv, 111/20, cf. iii, 73/17, Polizu, Barcianu, v. Simţind Ertule nişte astfel de usturimi prăpăditoare, pină intr-alU se supără incit apucă pe Lichas d-un picior şi îl azvirli drept in mare. Ispirescu, u. 77, cf. ddrf, Alexi, w. Puterile adîncului... işi dezlănţuiră asupra pămlntului îngrozit furia lui prăpăditoare. Hogaş, m. n. 175, cf. Şăineanu, d. u., cade. (Prin exagerare) De la sine se înţălege că pusei strună flămindei şi prăpăditoarei mele porniri. Hogaş, dr. i, 235. -0> (Substantivat) Fiind Gonce un prăpăditor dă suf iile:.. l-au făcut lălhăr (a. 1751). Uricariul, x, 106. + (Regional) Risipitor (2). Om de nimic, risipitor, prăpăditor de avere. Novacoviciu, C; b. ii, 6. — Pl. : prăpăditori, -oare. — Prăpădi + suf. -tor. PRĂPĂDITtÎRĂ s. f. 1. (învechit, rar) Prăpădire (3). Arălatu-s-au lui Avraam... la răsîpituraşi prăpă-ditura Sodomilor. Dosoftei, v. s. noiembrie 113r/5. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Epitet dat unui om mic, slab, prăpădit (2); sfrijitură, stîrpitură. Cf. Udrescu, gl. O prăpăditură, o izgolie, o snamenie de om şi are pretenţia să stea-n capul bucatelor, id. ib. — Pl. : prăpădituri. — Prăpădi + suf. -tură. PRĂPĂD O AMNĂ adj. v. preapodohnă. PRĂPĂDUCHI interj., s. m. v. pitpalac. PRĂPĂDUÎ vb. IV, Tranz. (Regional) A prăpădi (1) (Hănţeşti—Suceava). i. cr. iii, 310. Grindina va prăpădui întruna sămănăturile de pe moşia unde a fost îngropat acel om. ib. — Prez. ind. : prăpăduiesc. — Prăpăd + suf. -ui. PRĂPĂSÎ vb. IV v. pripăşi. PRĂPĂSÎRE s. f. v. pripăşire. PRĂPĂSTĂNIE s. f. v. prăpăstenie. PRĂPĂSTfiNIE s. f. 1. (învechit şi regional) Prăpastie (1). Trufia.. . şi pre îngerii carii nu păziră a sa începătură... în propăstenie supt pămintu-i încuie. Coresi, ap. tdrg. Pururea mă ascunzu în pustii şi măguri, intru vrătoape şi întru propăsteniile pămîn-tului (a. 1642). hem 1 822. Are el întru sine pre alocu-rea munţi înalţi şi văi adinei şi dealure şi prăpăştenie. pov. ţXr. 68T/10, cf. Klein, d. 404, drlu, lb, Polizu. Fraţii — socotind că or scăpa de el — i-au tăiat mîinile şi i-au dat drumu intr-o prepestenie. Rădulescu-Co-din, î. 221, cf. Vîrcol, v. 98, chest. iv 93/172, alr i 394/573, Teaha, c. n. 256. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“, sugerează proporţiile neobişnuit de mari ale unui lu>-cru, ale unei. fiinţe) El zări, şezînd pe un tron negru, o prăpăstenie de uriaş. Vissarion, b. 85. 2. (Regional) Prăpăd (1). Prepestenia ce a trecut peste ei. ap. cade. Toate popoarele lumii s-au sculat să oprească prin puterea lor prăpeslenia dorită de domni. v. rom. februarie 1952, 138. Cum o prins a plinge s-o pornit o prepestenie care îneca lumea şi norodul. Vasiliu, p. l. 235. O (Ca epitet injurios dat unei persoane) Ai înlrebal-o pe mama dacă-i slobod să faci foc? Spune, prepestenie, că te omor, Vlasiu, a. p. 36.: ■O (Urmat de determinarea „pâmîntului“) Dumnă-dzău o pus pomîntu... pi trii scauni şi fiicari scaun pi spehinarea unui peşti. .. cin măi dă şî din coadî... gîndeşti tu cî-i prăpăstenia pomînlului. şez. ii, 105., — Pl. : prăpăslenii. — Şi : (învechit şi regional) prăpăştenie, prepestenie, propăstenie, (regional) pră-păştănie (Teaha, c. n. 256), prăpestenie, piipastănie (id. ib.) s. f. — Prăpastie + suf. -enie. PRĂPĂSTIÂŞ, -Ă adj. (învechit, rar) Prăpăstios (1). Prăpăstiaşele clădiri slîncoase. ap. tdrg. — Pronunţat: -ti-aş. —Pl. : prăpăstioşi, -e. — Prăpastie + suf. -aş. 13713 PRĂPĂSTIOS — 1226 — PRĂPESTENIE PRĂPĂSTIOS, -OĂSĂ adj. 1. Cu prăpăstii (1), cu pante abrupte, r 1 p o s1, (rar) prăpăstuit, (învechit, rar) prăpăstiaş; p. ext. abrupt; foarte accidentat. Nici prin vis piciorul nu mi-a călcat prin asemenea prăpăstioase locuri. Odobescu, s. hi, 77. Suie încet pe drumul prăpăstios către strada Furnica. Caragiale, o. ii, 7. Şoseaua urcă şerpuind prin spin-tecălura din ce in ce mai strimtă şi mai prăpăstioasă a munţilor. Vlahuţă, o. : a. ii, 140. ;Dcspre apele vii,' poporul din judeţul Vîlcea nu crede că sini in crăpăturile munţilor ori in locuri prăpăstioase, şez. iii, 104. Malul coboară prăpăstios şi fără verdeaţă. Dunăreanu, ch. 104. Coastele muntelui, cu cit urcau, erau tot măi prăpăstioase. Agîrbiceanu, a. 63. Văile neguroase ale Sabasei, Borcei şi Bistriţei se deschideau adinei şi prăpăstioase sub picioarele noastre. Hogaş, dr. i, 64. Malurile prăpăstioase se nălţau acum drept şi gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. Sadoveanu, o. v, 533. Nimic nu amintea urcuşul prăpăstios. Căli-nescu, s. 718. Trecerea... se face prin ţinuturi prăpăstioase. Halea, s. t. i, 344. întunericul des al nopţii apasă încă peste crestele prăpăstioase ale munţilor. Scînteia, 1953, nr. 2 830. Stîncile prăpăstioase dinspre Dunăre. Linţia, p. ii, 135. Cînd eulii osteneau prea tare, făceau loc cămilei înăinte, se apucau de picioarele ei, pe prăpăstioasele pbtecl ale munţilor, v. rom. octombrie 1955, 170. Privirea obosea, trecînd de la un munte la alt munte, de la o rîpă prăpăstioasă la un ascuţiş înalt. Preda, m. 434. <£> F i g. Odată cu măartea lut... va Intra Intr-un necunoscut prăpăstios. Macedonski, o. iii, 22. + (Rar) Foarte scobit, foarte adine. Vitele pe cîmp, cu flămîhzările prăpăstioase, scormoneau pă-mîntul cu copita. Blaga, h. 65. 2. (Rar) Cu prăpăstii (2). Un gemet de groaiă împlu atunci aerul şi prăpăstiosul adine al rîului, cu gura căscată, sorbi şi înghiţi. . . gloate de vrăjmaşi. BAl-cescu, m. v. 167. 3. F i g. Precipitat, vijelios, vertiginos, în acea fugă prăpăstioasă, turcii semănară drumul cu armele lor. Bălcescu, m. v. 159. Duduia îşi făcuşi vînl prăpăstios din uşa bordeiului şi se lăsa în fugă gonită, spre mine. Adam, r. 54. Un ropot fără întrerupere şi nedesluşit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cereşti. Hogaş, m. n. 175. Namila venea prăpăstioasă, întărîtată şi de rană şi de larma creseîndă a -unui corn. Galaction, o. 50. Au rămas ca visuri suirile pe Măgura, coborîrile prăpăstioase, fulgerătoare, de la copac la copac. Sadoveanu, o. ii, 524. (Adverbial) Uraganele. .., că nişte imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. Hogaş, m. n. 175. O (Prin lărgirea sensului) Lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarchiei de strînsură din România. Caragiale, o. v, 176. 4. F i g. Extrem de mare, de profund ; greu de Închipuit, de conceput, de crezut; ciudat, bizar. Peste ce-a făcut natura de prăpăstios, numai geniul şi prostia stăpînesc. Delavrancea, ap. cade. Ce deosebire prăpăstioasă e între mna şi alta. Petică, o. 370. Le-a... trimis nişte ilustrate cu palate prăpăstioase. Agîrbiceanu, a. 76. Era o prăpăstioasă deosebire de idei şi de simţiri. Hogaş, dr. ii, 43. Trecerea de la o speţă la alta nu e prăpăstioasă. Călinescu, c. o. 148. + Bazat pe Închipuire; plăsmuit (2); neîntemeiat, mincinos (X 2). Nu împrăştiaţi prăpăştioasele vorbe născocite sau de vicleşug sau de frică. Marcovici, d. 261/16. Nu era oare de ajuns prăpăstioasa poveste de proces pe care pe încetul a fost nevoit să o născocească pentru curiozitatea Laurei... ? Vinea, l. ii, 159. Se vede că iar i-a spus... ceva prăpăstios, în care nu poale crede, t decembrie 1964, 7. 5. F i g. (Despre oameni) Care îşi face tot felul de Închipuiri, care exagerează în rău, care are numai glnduri negre. Sînt alţii bicisnici şi prăpăstioşi, care pentr-un lucru de nimic gem şi se vaită cît îi ia gura. Vlahuţă, o. a. 430. Prea eşti prăpăstios/ Copilul îţi seamănă: copilul e al tău. Galaction, o. a. i, 45. E cartofor, bătăuş..., prăpăstios, propunător de afaceri extravagante. Călinescu, c. o. 279. Ştiu cît eşti de prăpăstios şi nedrept cu mine şi cît suferi din toate nimicurile. v. rom. ianuarie 1985, 73. Prăpăstios îi omul nostru! i. cr. ii, 281. Eşti prea prăpăstios, numai la rele te gtndeşti. Com. din Piatra-Neamţ. + (Despre manifestările oamenilor) Care arată, trădează pe omul prăpăstios (5). Mînia lui naivă, sinceră, prăpăstioasă şi idioătă era... ridicolă. Delavrancea, s,- 126. — PI. : prăpăstioşi, -oase. — Şi : (învechit) prăpăş-tios, -oâsă adj. — Prăpastie + suf. -os. PRĂPĂSTUÎ vb. IV. 1. Refl. şi t r a n z. (Popular) A (se) rostogoli (1) la mare adincime, a cădea sau a face să cadă în adine. Pedeapsa lui va fi de a să pune întru o... felucă, şi a să slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor şi a unor turbate valuri să să prăpăstuiască. Drăghici, r. 304/13. Stînci urieşe, pe cari [pîrîul] într-o vreme în furia sa le-a prăpăstuit din înălţimile Caraimanului. ap. tdrg. Urca... la deal, ca o capră, de se prăpăstuia, stlrniţi de picioarele lui, bolovanii şi prundul, ca la vreme de şivoi I ap. id, ib. 2. T r a n z. (Popular) A arunca, a trînti, a ăzvîrli (într-un loc adînc, la mare distanţă în jos). Cf. lb, ddrf. Dacă vrun altul în cer ţi-ar fi dat urgisita viaţă, Prăpăstuit ai fi fost demult mai afund ca Titanii. Murnu, i. 112, cf. Şăineânu, d. u. Au stropşit-o ş-au prăpăstuit-o în fîntînă. Sadoveanu, o. viii, 513, cf. xii, 353. Zmeul îl smuci la dreapta ca să-l prăpăstuiască la pămînt. Popescu, b. ii, 117. <0> F i g. Ah! curînd sosi-va vremea ticăloşii a simţi, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. Negruzzi, s. ii, 16. Ne găsisem deodată prăpăstuiţi în tainele pline de umbră şi întuneric. Hogaş, dr. i, 298. 3. Refl. (învechit şi regional) A se năpusti (2). Fiecare putu să vază în această a două episodă pe cavalerii arabi carii se prăpăsluiau asupra capului lor. cr (1846), 422/43. Sări plrleazul, se prăpăstui asupra casei, începu a bate cu pumnu-n uşă. Creangă, ap. tdrg. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăs-lui pe poarlă. Sadoveanu, o. v, 711. Ucigaşul a lepădat condacul armei şi s-a prăpăstuit înapoi, id. ib. xvi, 125. — Prez. ind. : prăpăstuiesc. — Prăpastie + suf.-ui. PRĂPĂSTUÎRE s. f. (Popular) Acţiunea de a (s e) prăpăstui (1); ¡rostogolire (1), prăvălire la mare adincime, în adînc. Te vei întoarce Tîrziu şi prost pe vas străin în urma Prăpăstuirii soţilor în mare. Murnu, o. 182. Brazii trufaşi ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet şi umpleau depărtările întunecoase şi goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! Hogaş, m. n. 177. <0> F i g. Pravul nu iaste decît prăpăştuirea vieţii şi cel mai ales instrument de a sa piiardcre. Critil, 2/18. Oh I sărmane I -n ce Caribdă datu-ie-ai prăpăstuire, Blînd copil care eşti vrednic de-o mai nobilă iubire! Ollănescu, ii. o. 90. Eu, în prăpăştuirea mea ameţitoare, am întrezărit jos rînjetul batjocoritor al Duduii. Adam, r. 238. + (Regional) „Istovire sufletească“. Pamfile, j. iii, 93. — PI. : prăpăstuiri. — Şi : (Învechit) prăpăştuire s. f. — V. prăpăstui. PRĂPĂSTUÎT, -Ă adj. (Rar) Prăpăstios (1). Alpii ... albi toţi şi prăpăstuiţi. Iorga, ap. tdrg. — PI. : prăpăstuiţi, -te. — V. prăpăstui. PHĂPĂŞTfiîVIE s. f. v. prăpăstenie. PRĂPĂŞTldS, -OASĂ adj. v. prăpăstios. PRĂPĂŞTUÎRE s. f. v. prăpăstuire. PRĂPESTfiNIE s. f. v. prăpăstenie. 13721 PRĂPICÂŞ — 1227 — PRĂSI PRĂPICÂŞ s. n. v. papricaş. PBĂPLĂZMUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A preface, a schimba, a transforma. [Prin botez] pre vechitul om de păcate înnoind şi prăplăzmuind, a ceriu-rilor împărăţie i-au dăruitu-i. Dosoftei, v. S. ianuarie 6r/l0, cf. Scriban, d. Prez. ind. .:,..prăplăzmuiesc. — Pref. pre- + plăzmul. PRĂPORÂŞ s. m. v. prapuraş. PHÂPTÎCI s. n. v. prichici. PRĂPUIVÂŞ s. m. v. prapuraş. PRĂPURÎL s. m. (în poezia populară) Diminutiv al lui prapur (I 2); (in poezia populară) prapuraş. In loc de vornicei Ţi-aducem prăpurei; în loc de lăutari Plătit-am clopotari! pop,, ap. gcr ii, 345. Năfrămile frumuşele De cumnaţi şi cumnăfele Le-oi pune la pra-purele, La cruci şi la flnărele. Marian, î. 134. — PI. : prăpurei şi (n.) prăpurele. — Şi : prăpurei s. ni. — Prapur + suf. -el. PRĂPIÎŞCĂ s. f. (Prin Transilv.) Un fel de jucărie făcută dintr-un bulgăre de pămint scobit la mijloc, care, izbit de pămint cu gaura în jos, face un zgomot ca de puşcă. Cf. Viciu, gl. — PI. : ? — Pref. pre- + puşcă. PRĂS s. f. v. plăsea. PRĂSĂD, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (învechit şi regional ; despre pomii fructiferi, mai ales despre peri sau meri; p. r e s t r. despre fructele acestor pomi) Altoit; care aparţine unor specii (altoite) nedefinite mai de aproape. Să sapi rădăcine de peri prăsat (a. 1821). Iorga, s. d. xvii, 78, ap. Baronzi, l. 93. Pere prăsade de Moldova, ap. tdrg, cf. Păcală, m. r. 279, Şăineanu, d. u. Pere prăsade. h xvii 226. Frunză verde păr prăsad Taicmio a fost om bogat. mat. folk. 1 270. La cel merişor prăsad... Mlndru-i danţul de-adunat, Pam-file, cr. 93, cf. alr i 875/424, 512, 518, ib. 876/424, 518. O (Substantivat) Direplul... La D[umne]zeu să să prinză-N casă şi floarea să-şi linză Cu__ prăsade ulluite Preste curiile lui sfinte. Dosoftei, ap) tdrg. Au vlndut-o. .. cu trei fălci de vie. .. şi cu 12 nuci mari şi cu 3 prăsazi şi cu 5 meri tomnatici (a. 1841). Uricariul, xxv, 313, cf. Scriban, d. 2. S. n. (Regional) Răsad1 (1) (Brăduleţ — Curtea de Argeş). Udrescu, gl. — PI. : (1) prăsazi, -de, (2) prăsaduri. — Şi: (învechit) prăsât, -ă, presăd, -ă (Baronzi, l. 93), (regional) prisâd, -ă (h ii 251, 297, xiv 348) adj. — Din bg. npucajţ. PRĂSÂLĂ s. f. v. prăseală. PRĂSÂT, -Ă adj. v. prăsad. PRĂSÂUĂ s. f. v. plăsea. / PRĂSĂ s. f. v. plăsea. PRĂSĂDÎ vb. IV v. presădl. PRĂSĂDÎT, -Ă adj. v. presădtt. PRĂSĂR vb. I v. presăra. t PRĂSCĂU* s. m. v. praşcău. / PRĂSCĂU* s. n. v. prăşeău*. PRĂSCRISĂ s. f. v. păserlsă. PRĂSEA s. f. v. plăsea. PRĂSEĂL s. f. 1. (Prin sud-vestul Munt.) Prăsilă (1). Berbece de prăseală. Com. din Turnu Măgurele, cf. alr i 1 769/885. 2. (învechit, rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Mulţime (1). Şi iată prăseală de lăcuste viind. Biblia (1688), 5932/14. — Pi. : ? — Şi : (regional) prăsâlâ s” f. alr i 1 769/885. — Prăsi + suf. -eală. PRĂS^LMC, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Prăsitor (1). Găini prăselnice. Udrescu, gl. — PI. : prăselnici, -ce. — Prăsi + suf. -elnic. PRĂSÎ vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A concepe, a face pui şi a se înmulţi; p. e x t. a se perpetua prin generare, a se reproduce (X), a se î n m u 1 ţ i (prin pui) ; (învechit şi regional) a (se) plodi. Iară de se va tîmpla ceva den gadine a se prăsi de scoline necurate intru griu, să se speale cu apă bine, şi să se osfeşluiască de la preotul. prav. gov. 50r/2, cf. anon. car. Şi aşa păduchii nu se vor prăsi. Calendariu (1814), 181/17. Turmele oamenilor de dincolo care pasc şi se prăsesc aci în feară, cr (1846), 4*/49. Dragostele... dacă ar fi lipsit, cum s-ar mai fi prăsit fiinţele una dinlr-alla? Conachi, ap. tdrg. [Morunul] nu se preseşte in Dunăre. I. Ionescu, m. 88. Păduchi care... se prăsesc aşa de repede. N. Leon, ap. tdrg. Di ara şi semăna, prea pufine aduna; iar păsările de i se prăseau, prea puţine ii rămineau. Vissarion, b. 94. Venea primăvara şi puricii se prăseau. Vlasiu, a. p. 339. Oile şi vitele albe se prăseau in imaşuri largi. Sadoveanu, o. xii, 201. O salcie seculară, cu scorburi adinei unde se prăseau noroade de vrăbii. Blaga, h. 12. Le scutura la ger să nu se prăsească purecii in ele. Stancu, r. a. iii, 11. Acum are-o turmă mare-mare, care de-alunci s-a prăsit numai din mioara aceea. Reteganul, p. i, 37. Acolo in apă stau ... [dracii] dă să prăsesc, şez. iii, 101, cf. chest. vi 33/8, 88/8. S-au prăsit şoarecii, alr ii 3 567/784, cf. 3 567/27, 141, 848, 4 959/182. Unde nu este lac nu se ,prăsesc broaşte. Ghica, ap. cade. (T r a n z. f a c t.) Dă-le focului de icoanei d-abia prăsesc cari şi păduchi de lemn. Caragiale, o. i, 141. (Depreciativ ; despre oameni) Dacă familia mea nu s-ar fi prăsii atîta, vă spun pe onoarea mea, azi aş fi milionar. Călinescu, e. o. ii, 180. + F i g. A creşte ca număr, a deveni mai numeros; a se înmulţi, a spori. Să ne deschidem ochii la musafirii ce ne vin; că cei răi se prăsesc ca ciulinu. pr. dram. 298. La sat şi la oraşe, pungaşii ş-au prăsii. Macedonksi, o. ii, 63. D-atunci s-au prăsit in ţara aceea leneşii. Rădulescu-Codin, î. 192. + Refl. şi i n t r a n z. (învechit şi regional; despre femei) A naşte (I 1). Cînd fu să prăsască, dzîcea că-i de la bărbatul el, ce-i murisă. Dosoftei, v. s. decembrie 213T/3. S-a prăsî[t] culare. alr ii/imn 70, 2 648/812. 2. Refl. (învechit şi regional; despre oameni, mai rar despre animale) A se naşte (I 2). Din neamul Comitopulilor... s-au prăsit Asan, Petru şi Ioan. Şincai, hr. i, 220/21, cf. 203/19. Iacov Basilic, Era-clid numit, s-au prăsit din ostrovul Candia din lată prost, carele slugea pe simbrie la corăbii, id. ib. ii, 207/29. Pă caii ce se prăsea din aceste iepe încăleca numai împăratul. Gorjan, h. ii, 9/22. Din el cîţi s-au prăsit, Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit. Alexan-drescu, o. i, 272. [în satul Bisoca] se prăsesc... cei mai frumoşi bărbafi din tot plaiul împrejmuitor. Odo-bescu, s. iii, 172. Viezuri, cu ponosul de leneşi, prăsiţi in malurile rîului, şi-au lăsat blănurile pe gardurile noastre. Voiculescu, p. i, 63, cf. alr ii/i h 115/157. Cu beteşugu ăla s-o prăsit, alr ii/i mn 56, 4 181/157, cf. ib. mn 71, 2 649/157, alrm ii/i h 197/157. ^Tranz. (Complementul indică copii) A naşte (I 1); a concepe, a zămisli. Că tu eşti ce răpitu-me-ai de maţe (cela ce mă prăsîş d). psalt. 36. Adecă diin fără-leage începulu-s şi im păcate nascu-me (m - a u prăsit d) PRĂSILĂ — 1228 — PRĂSIRĂ îhma "mea. ib. 98. [Juncanii] sînt prăsiţi la 'mtCMe, dar în urmă i.-am dus lă cimpie. Slavici, n. i, 138. Fălindu-se că este prăsit de sămînţă împărătească. ap.,,tdrg. Omul care nu prăseşte copii, de ce măi vieţuieşte? Ştancu, d. 103. -y> F i g. Pofta, după ce să începe, prăseşte păcat. Cantemir, ap. tdrg. + F i g. (Rar) A şe pripăşi, în Abrud funcţiona ca primari... unul anume Carol Nai/y, prăsit acolo cine ştie din care parte a ţării. Bariţiu, p. a. ii, 159. Iiager, un neamţ de ispravă, care ţinea o grădinărie lă mărginea oraşului, unde se ,prăsise nu se ştie cum. BrătescUtVoineşti, r. 321. ' 3. T r a n z. (Complementul indică animale) A ţiiie, a creşte, a Îngriji pentru a Înmulţi, pentru 3 obţine un folos etc. ; (învechit, rar) a presili, v. p r ă s i 1 i (1). Noi să nu cutezăm nici a mai prăsi vreun c'ăh în bătătura noastră. Odobescu, s. i, 479, cf: ni, 212. Hine, prăseşte soiuri bune, hărăneşle ţeapăn, îhsănătoşază-le. iiPESCUi ap. gcr ii, 258. Să nu prăsească cineva po, rumbei la casă, căci sînt un augur păgubitor. Gorovei, cr. 148. Prăsiseră in fiece an şi porc şi găini. Camil Petrescu; o. i, 337. Tot în locul acesta mi-am prăsit oiţele. Reteganul, p. i, 37. Prăsăsc. mulţi clini în curte. şez. iii, 76. Că ăşte oi de le-ăm prăsii, Acolo le-am păstorit. mat. folk. 212, cf. chest. v 2/5, 9, 40, 68, 82, 83.,; 98. Turme Grase-Că -şi prăsea, Pomina de se ducea. ant. kt, pop. i, 458. <0> (Prin lărgirea sensului) Mă-tasa nu vrem să o prăsim-şi să o lucrăm în (ară. gt (1839),-71/52. + F i g. (Regional şi familiar; coinple-mentul indică bunuri fnateriale,. averi,- bani etc.) A strînge, a agonisi. Nu mă slăbise nevoili să prăsesc bani în pungă. Jipescu, o. 143. Nu ţi-ăi prăsii un ban stb.fl poţi cîrpi anevoie la b vreme grea./MlahuţX, s. a. ii; »12. S-a făcui vestii şi a prăsit bănet şi avere de nu-i-mai da de seamă. Pamfile» s. t. 85. Bl n-a putut să prăseaică, în casa lui, nici o para. Galaction, a. 251Ioniţă ar fi putut să se căsătorească... unde îşi prăsise’.banii, IavEscu,.N. 130. Maică,.la ce m-ai făcut... Să,umblu din han in han, Sărim mai prăsesc un ban. i>. cn. iv, 89. Ţara betnulwi este aeqlo unde ştii să-l prăseşti mai eu •agerime, Zanne, p. v, 67. ' ... ■ii 4. Tranz. (Complementul indică • plante) A'feul-tiya, asemăna, a planta (şi a îngriji)‘pentru a înmulţi, pentru-a» obţine roade; etc. ;va răsplndi prin cultură; (învechit, rar.) a. prăsili (2).. Mlădiţelt:să se tragă la locurile în carevţeqţ a pi’ăsiibueiurrti noi: Economia, 159/6. Bacus, zeul vinului:, şi ak beţivilor, umbla de cutreiera' lumea, învăţînd .şb.p,re buh şi pre rău cum să pră-sească şi ’să lucreze viţa. Isp;irescu, u. 103. Pănă.di-i mineaţă să lăzuieşti.ioată pădurea., ,,>să lucri părriîn-tul şi-'- să prăseşti .vie.. Het-eganul, p, v* -49. (R e f 1. pas.)'>ExpUcînd fetei..: curm se -altoiis'i trandflfimii ..., cum se- prăsesc fragile.' BftXTEScu-VoiNEŞTr/ap. tdrg. Aşa . s-a prăsit tutunul în lume.aRetegânul, p.‘.ji, ¡69. -0>. (Prin lărgirea sensului) 'Locuitorii. '.ui&A toate celelalte sale au fost prăsit cultura cinepei şt ‘a inului. I. Ionescu, m 201. ♦RcM. (O espre plante) A creşte şi a se înmulţi, a s:e răspîndi, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit> teritoriu. E o proastă buruiană Şi se-ntinde pe poiană, Se prăseşte în. grădină. Heliade, o. i, 137, cf. dex. — Prez. ind. : prăsesc. — Şi : (învecliit) presf vb- iv, •■’> ' . '■■■ • — Din bg. npacii ce. Cf; ser. prăsiţi se. PRĂSÎLĂ s. f. 1. Faptul de a se prăsi (l)f; repro ducţie (l)y reproducere (1), înmulţire, prăsire (11)’ prăsit1,-(regional) prăseală (1)) prasă, plămadă (4), mară i(v. marfă 2)v N-au scăpat frurfle’de-prăsită, Se le-au pierdut feţii fără milă. Dosoftei, psi-. 262/17. Amilius înţelegînd pentru prăsila Beii >şi de naştere pruncilor, îndată au poroncit de i-au lepădat pe prunci. Cantemir,90fl7. Vaci mari,-do-, lănoase şi alese de 'prăsită. Jipescu, ap. ■ gcr :iij 259. Dacă ci'neva ţine la botez'un copil ilegitim, aţk>i se crede că va avea noroc la prăsila cailor. Gorovei," cr'. ' 233-Mieii sînt împărţiţi în două categorii: cei care trebuie vtnduţi şi ce’i cari vor fi opriţi de prăsila. Stoian, păst. 53. Alegerea materialului de'-prăsilă este’partea cea mai grea din munia unui crescător de pârumbei. vîn. peşc. februarie 1964, 20. Duceau lă’treh un ciopor'de junirt-cuţe. . . — Le tăiaţi, ori le ţineţi de prăiilă? LXncrXn-jan, c. III, 418, Cf. chest. v 2/33; vi 12/3, 125/20. O (Depreciativ) Te mai apuci de prăsilă . ., Auzii... îi trebui copii! Hasdeu, r. v. 10. <0> L o.c, a d. j,_.Pe prăsilă = (despre animale domestice) selecţionat pentru reproducere, bun p.entrp reproducere. 5. vfici, de prăsilă. I. Ionescu, d. Uh vestit măgar ’de prăsilă. Caragiale, o. iv, 159, Se vor lua toate măsurile de-sporire a numărului de vaci de prăsilă. Scînteia, 1953, nr. -2 859. Berbece de iprasîlă, alr i 1 769/885; cf. a iii 6,-4"<(învechit, râr.) Crescătorie. Sînt zidiri împărăteşti, cu grajduri foarte mari, avînd'acolo multe prăsili de erghelii.. Golescu, .î. ¡99. 2. (Coneretizăt; de obicei1 cu sens colectiv) Animal (domestic) tltiăr, piii, pr ogenituf ă, (rar) plod (3), ;(inyechit, rar) p r ă.si tură (1); s p e c.. animal (domestic) de rasă, bun pentru reproducere. Dă dreptul dijmei lui Găvril şi Toader, .. ,,şi din pfăsilă şi din grădini“ (a. 1696). Iorga, s. d. vi, 95. Mînzii şi viţeii, prăsila ce va face pe. an, să nu~ se supere 'de cătră cunfcefi (a. 1-799). Uricariul, ij 91, cf. lbi;u1 trebuit negreşit ca dintf-o ăşa de,numeroasă prăsilă, să-fac .şi partea engherului. Odobescu, s. iii; 42,-of. 65. îi plăcea moşneagului să aibă tot iepe tinere şi curăţele;. . . iepe, pentru că moş Nichifor ţinea să.aifiă prăsilă. Creangă, o. 276. Toate lighioile curţei îi ieşeau înainte. . . Dolfa cu cinci, şase buflei, tnîţa cu ■prăsila în şir. Delavran-cea, s. 229. întreţinerea unor astfel de prăşile, ce-şi sporeau numărul pe ,ceas pe Ceas, nuf putedu !s‘ă aducă aMcew'a:JMACEDbNSKi, o; iii, 59. Şi nici tînă¥a prăsilă, gingăşia turmei tale, Nu Va suferi-lă toamnă de schimbări de vremi fatale. OllX'nescu-, h. o. 248, c’f. 335-. Spbful animatelor (prăsila). Se cuvin proprietarului îh puterea dreptului dtl!iaccesitin$. HMianîhu, c, c. 124, cf. Ant'îpa.-p. 7-88. Tribuia să ăştepte — şi aştepta şi el, sărmăntti ^ noua prăSilă de broăşte. Hogaş, dr. ii, 149, ci. DSi' Cărau ■călr&'b'otdeie, la lumina felinarelor, gtine şi prăiilă fclurită^’din acareturile toită'-eulAt. 'Ga£Xn, 'k.- Rj*$242. Efcctivul- de ovine se va mări cu-tncă 60’0*capete, niunai pe seaîriă pMsilei. -'Scînteia, 1960, nr.’ 4 840. Pe drum, iapa ă*fătat un iriînz-..., mie mi ,Se ciWin'e prăsilă asta. RJÎbui&Scu-OoDiN; • î. 5'9. Na catul cu armele Ş-arată mi potecele, ’Ca să-mi văd' prăsilele. P’Xsculescu, l. p.. 277, cf. chest. vi 127/20. Dim prăsila văiilor ară făiiid boi; Aîlr sn yi mn h 1 652r/.81{2^ 4* .(Astăzi râ,r şi familiar) Copil., odraslă (2); urmaş, descendent. întru socoteale întru toată prăsila lor, muierilor., lor, feciorilor Ipr şi featelor I6r. Biblia (lj688)M^29V50. Of bind eifcprăşila.. Ly.j Adam, o'întofc de la cărare’. BudâÎ-DeleanUş,. ţ, 223. Copii măricei părăseau scurteica bunichei...,’ această prăsilă voinică şi vioaie umplea mahalaua1 de' veselie. Delavrancea, s. 218. Ai să, .duci...loată viaţa în cî/eăi... toată prăsila. Vinea, l. i, 112. 3. Rasă, neam, soi de animale. Se opri şi Hricepu să se învîrtească împrejurul juncanilor. — Burtă prăsilă, zise el. Slavici, n. i, 137. NaŞul.'.. îi dă.:. ăi obicei o vilă de o deosebită prăsilă. Marian, js’a. 414. Am-ffuzit că are o prăsilă de căini, de s-a dus vestea. D. Zamfi-rescu, ap. cade. N.-me şnici un tom aşa pgăsiilă”De boi fruntoşi. Murnu, o. 345. Vite bune, din arăşila vitelor tui conu Costdcîie: J3îrXtescîu-’Voineştî,'¥. '2W,'-cf. 289. «0» (Prin analogie) Tîrgovişte... oraşul .dejdpcă-lecăloăre, care a scos tălni&ldah cea"mai fi'nif'prăsilă de oameni mari. Gane, şip>,.%A;pE.,(Ca-)epitet depreciativ) Vodă cu mînie silită... strigă —prăsilă ticăită! Aceasta-i a voastră vitejie? ¿BuDAi-DELEANb-,- -ţ. ‘260. — PI. : prăsîle şi IV. X r ^ n z. (învechit, rar) 2„ (Complementul indică animale; in forţna presiliJ A prăsi (3). îi aduse. . . oi cu lină mai fină din care se trag pină asiăzi soiul merinoaselor sau ţigăilor, presilite de aice în ţoală Europa. SAulescu, hr. i, l'âl/19.^ 2. (Complementul indică plante) A prăsi '(41). Faţa pămlntului zbicită şi întărită acum fiind. ■ ■ au. prăştlit toi feliul de plinte numite veglfetale. SAulescu, hr. i., 23/27., fi . ' .. ’ " .— Prez. ind.': prăsilesc. — Şi: presili vb. IV. Saules.cu, hr. i, 191/19. .-^"prâşllg. ‘ . PRĂSILdS, -OASĂ adj. (Regional; despre ariimale) Prăsitor'(1). Cf. ddrf, cade. Iepurii sînt nişte animaţe prăsilbăki; Com. din TArcAiţa-Reiuş, cf. Ciauşanu, v. 190. (Depreciativ sau fairijiiâr; despre oameni, ’familii) Cu mulţi copii. Cf. ddrf. — PI. : prăsildşi, -oase. — Prăsilă + ~suf. -os. PRĂSÎNĂ s. f. v. presenă. - jPRĂSÎRE >ş. f. 1. Acţiunea de a (se) prăsi. .1. Perpetuarea prin generare a animalelor; Înmulţire, reproducţie-’ (1), reproducere (1), prăsilă (1), prăsit1, (regional) prăseală (1), prasă, plămadă (4), mară (v. marfă 2). 0f. prăsi (1). Despre prăsirea [cailor]. Economia, 75/3;v£f.DRL’U, l.b,;Polizu, ddrf, Bărci anu, AlEXI, Wj, dl, DM, DEX, CHEST. .,V 2/56. 2. CI. prăsi (3). Prăsirea peştilor e foarte bănoaşă ... De altfel.:".-ei se pot prăsi chiar singuri. Atila, p. 153. ■ - 3. Cf. p r ă care face pili; care este folosit pentru prăsire (Iil);,p. e-xti calfe se ¡înmulţeşte mult, prolific, puios, (regional) p r ă s e 1-n î c, p r ă s 11 o s. De să va ¡scrie legături Meniri prăsitoare (cUm sînt dobitoacele şi cetilelălte) trebuie s'ă se dea legatarului după moartea celui ce au făcut diata cu prăsilă cîtă să Da face după moarte. Caragea, v. ’80/10, cf. drlu, lb, Polizu. Iepurii sînt fo'arie- .prăsitori. ap. tdrg 1 234, cf. Barcianu, Alexi, w. Sarea acea e 'b.ine s-d' lingă vitele, ca să fie săităloitse■ şi pfiisttoăre. P’Xmî'ILE,' s.".’V. 67,’ df. dl,’dM, dex;' 2. Ş. m. ¿(Regional) Animal (domestic) ipascuj'selec- ţionat pentru reprpducere (i). Stăpînirea să-ndatQreze satu, plasa, plaiu şijădefii,a-şi căpuişi căpăta prăsitori ;$.i' sflmînţa, pîriţru ghiţili şi tiofăiţe soţiilor. Jipescu, lap. gcr ii, .259, s ... , 3. S. m.‘ Persoană care,se ocupă cu creşterea, îngri- jirea, etc. animalelor (domestice) iq.'. vederea înmulţirii, a valorificării etc. lor Şoimii care trăiesc în oraş,e pradă aproape exclusiv numai porumbei de casă, şi aduc prin aceasta pe prăsitorii de porumbei la disperare.. Linţia, p. ii, .135, cf. chesţ,. i 1/25, 45, 74,, 303. Prăsitor de stupi, alrm şn i h 173/836. 4. S. f. (Rar) Clocitoare (pentru icre). La capătul de sus xtf şanţului şe aşază clocitoarea sau prăsitoarea. Atila, p, .15.9. — PI. : prăsitori, -oare. ■ — Prăsi + suf. -tor. PRĂŞITtÎRĂ s. f. 1. (învechit, rar) Prăsilă (2). Cf. LEX. MARS. 207. 2. (învechit; în forma prăstură) Femelă (a unor animale). Şi prăsturile asinilor păştea aproape de dînse. Dosoftei, ap. tdrg, cf. cuv. d. bAtr. i, 297, ddrf.. — PI. : prăsituri. — Şl : (2) prăstură s. f. Dosoftei, ap. tdrg, cuv. d. bAtr. i, 297, ddrf. — Prăsi + suf. -tură. PRĂSlIV s. n. v. presenă. PRĂSÎVĂ s. f. v. presenă. PRĂSLĂGÎ vb. IV v. proslăvi. t PRĂSLE s. m. v. prlslea. / PRĂSLEA s. m. v. prlslea. PRĂSNEL s. n. v. prlşnel., PRĂSiVI adv. v. prişnc. PRĂSTAMAC s. m. v. păstîrnac. PRĂSTAV s. m. v. păstrăv*. / PRĂSTĂ prep. v. peste. PRĂSTĂGAlĂ s. f. rv. .prăstăvală. . , : • / PRĂSTĂGALĂ s. .f. v. prostovol. PRĂSTĂGĂLÎ vb. IV v. prăstăvăli. .St’) PRĂSTĂLÎ vb. IV v. prăstăvăli. / PRĂSTĂV s. m. v. ■ păstrăvi. i PRĂSTĂVĂLĂ s. fj (Regional; în 1 o c„ a d v*) B,e-a prăstăvala = dlnd(u-se) peşte cap, rostogolind(ii-se); de-a. berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul, de-a tumba. Mrftm pomenit cu toate stîncele de pe ţrîunte ,ca s-au,rostogolit de-a prăstăvqlft. Pamfile,- duş.m. l89, cf. id. a. r. 254, cade.., Mă, ăla din capui scării, să nu adormii fă acum. te văd de-a prestegala. P. Constant, r. 173t cf. Sgriban, d., dm, h xyu 181. 'Z>ă rpereu [zăpada] de-a_,preslegala, pănă ş£ fq.ce un bolovan mare. şez. iiiy?i)i Dă buzciugqmil încoa, împinge-lM-a, pras-tavala. PAsctjJîEsgu, l. p. ,253., cf. ,VÎrcol, v., 97, com.’ din Bucureşti şi dinTu,RNU MAgurele, Ciauşanu, ol., Todoran, GL. SH.dau păstrăgal^i alr i 300/815. Vihje de-am păstrfigala. ib. 3.67/815. Să dă d-a pastravala din deal în vale. ib. 367/90,0, cf. 367/831, 837, 860, 896, 926, alr sn v h 1 434, Lexic heg. 30. ‘S-o dus de-a păslrăgălul, pînă în vale. mat. dialect, i, 264. 1 — Şi: prăstăgălă (Todorân, gl.), prastavâlă, pres- tăvâlă (H xVii 181), prestegâlă, pristigălâ :(com. din Bucureşti) si f., păstrăvii (aIr i 367/926) s. n„ Tiasf travălă, păştăyâlă (ib. 367/831), păstrăgâlă s. f., păs-trăgâl s. n.,* păstrăgâlă (Pamfile, a. r!! 254) s. f., păs-trăvăl (Scriban, D.) s; n., pestregilă (Ciauşanu, ol., alr i 367/896) s. f. ! ■! « Postverbal de la prăstăvăli. , "‘¿iRĂSTĂVĂL’i vb.lV, Tr/nz. şi ret 1. (Regional) A (se) rostogoli (1). Cf. Cihac, ii, 444, lm, ddrf, Alexi, w., conv. lit. xliVj, 1 005, tdrg, ŞAineanu, 13770 Î'RÂS'ÏIVIRË iaâô —* Prăşit* d. u., Scriban, d., rev. crit. iii, 165. O gropiţă că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. mat. folk. 48. Am pestregălit butoiul de vin. Giausanu, gl. Să prăstăvăleşte-m pat. alr ii/i h 97/886. — Prez. ind. : prăstăvălesc. — Şi : prăstăcjăli (rev. crit. iii, 165), prăităli (Sgriban, d.), prestăvăli (Cihac, ii, 444, ddrf, Şăineanu, d. u.), prestevăli (Alexi, w.), prostovăli (conv. lit. xliv^ 1005, Scriban, d.), pros-tovoli (Sgriban, d.), păstrăvăli, pestregăli vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. ser. s t r o v a 1 i t i ,,a îngrămădi“. PRĂSTIVÎRE s. f. v. pristăvire. PRĂSTÎJRĂ* s. f. v. păstură*. PRĂSTtJRĂ^ s. f. v. prăsi tură. PRĂSTÎjVĂ s. f. v. presenă. PRASIÎRA s. f. v. presenă. PRĂŞ subst. (Regional) Fir de păr1 (Domaşnea-Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. ii, 158. -PI.:? — Etimologia necunoscută. PRĂŞCAl s. n. v. prăşcău^. PRĂŞCÂR s. m. (Transilv.) Prăştiaş (I). Tudor, prăşcariul, îşi înfăşurase praştia împrejurul brîului. CONV. LIT. IV, 175, cf. TDRG, DR. VI, 232, BUL. FIL. II, 193, Scriban, d. — PI. : prăşcari. — Cf. bg. n p a ni k a. PRĂŞCÂU s. m. v. praşcău. PRĂŞCĂlAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui praşcău2 (1) (Săpata de Sus—Piteşti). Udrescu, gl. l-a mai tras şi az-noapte un prăşcăiăş (de zăpadă). id. ib. — Pronunţat: -că-iaş. — PI. : prăşcăiaşe. — Prăşcău^ -f suf. -aş. PRAŞCĂU* s. m. v. praşcău. PÎtĂŞCĂU® s. n. 1. (Munt. şi Olt. ; adesea determinat prin „de zăpadă“) Ninsoare rară (cu fulgi mari) care se topeşte repede. V. f u 1 g u i a 1 ă. Te pomeneşti cu cîte iin prăşcău de zăpadă, însoţită de lapoviţă ori de vifore. Muscel, 36, cf. 39, tdrg, Pamfile, văzd. 168, bul. fil. ii, 193, dm. Cătră primăvară încălzindu-se şi întîmplîndu-se să ningă, acea zăpadă nu ţine decît foarte puţin: acestei zăpezi îi zicem prăşcău. h iv 143, cf. 151, Rădulescu-Codin. Dete Dumnezeu un pîrşcău de zăpadă. A nins puţin de de-abia a acoperit pămîntul, aproape nimic. i. cr. v, 278, cf. viii, 314, Ciauşanu, v. 187, arh. olt. xxi, 272, Tomescu, gl., cv 1951, nr. 6, 30, l. rom. 1959, nr. 3, 67, Lexic reg. ii, 16. Cu două-trei prăşcăi, a trecut iarna. Udrescu, gl. 2. (Regional; în forma prişcai) Burniţă. Chiri-ţescu, gr. 253. — PI, : prăşcăuri (Udrescu, gl.) şi prăşcăi, prăş-caie (id. ib.). — Şi : prăşcăi (h iv 151), prăşcău (RĂ-dulescu-Codin), prişcai (Chiriţescu, gr. 253)’, prişcăii (cv 1951, nr. 6, 30), prîşcâu, (Pamfile, văzd. 168), proşcâi (l. rom. 1959, nr. 3, 67), proşcau (Muscel, 39), pîrşcâu s. n. — Gf.bg. npT)CKa ,,picătură“. PRĂŞGUÎ vb. IV. Tranz. (într-o poezie populară) A stropi. Sînt cîmpii d-ostăviţi Şi cu rouă prăş-cuiţi. Pamfile, cr. 77, cf. 247. — Prez. ind. : yprăşcuiesc. — Cf. p r o a ş c ă. PRĂSEALĂ s. f. (Prin Munt. şi prin Olt.) Prăşit1. Cf. alr ii 5 130/791. După praşală, să duce la a doua sapî, adică la-ngrupat. gl. olt. — PI. : prăşeli. — Prăşi1 -f suf. -eală. PRĂŞÎ* vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică locuri cultivate cu plante agricole) A săpa (cu mijloace manuale sau mecanice) spaţiul dintre rîndurile distanţate ale unor plante, pentru a distruge buruienile, a afîna solul etc. ; (complementul indică plante agricole) a curăţa de buruieni, a rări etc. prin săpare ; (regional) a săpa, a plugări (2). Cincisprezece prăjini... să prăşească fieştecare gospodar pe an (a. 1805). Uricariul, ii, 135. Gospodarii cei buni prăşesc popuşoii cînd sînt în trei frunze. I. Ionescu, c. 97/9. Din ogradă în ocol, şi din ocol în grădina cu păpuşoi, care erau chiar atunci prăşiţi de-al doilea, şi băieţii după mine ! Creangă, o. 182, cf. Damé, t.2 50, Barcianu, Alexi, w. Felul lor de a lucra pămîntul, de a prăşi cu plugul popuşoaiele... îi puseseră pe gîn-duri. Anghel-Iosif, c. l. 56, cf. tdrg, Şăineanu, d.u. Fetele-au legat la vie Toată vara şi-au prăşit. D. Botez, f. s. 90. Să iasă păpuşoiul şi să crească, să-l prăşeşti, să-l culegi, să-l usuci şi să-l baţi. Sadoveanu, o. ix, 399. Porumbul şi floarea-soarelui au fost prăşite de trei ori pînă în prezent fără a se folosi rariţa. ScÎn-teia, 1952, nr. 2 386. Cartofii sînt greu de prăşit pe rostogolitura dealului. Călinescu, b. i. 67. Trebuia să prăşim cît mai repede fasolea. v. rom. decembrie 1954, 154. Femeia... îi arăta cum putea să prăşească pe locul acela ceva mai uşor. ib. septembrie 1962, 18. Voi, neputincioşi, Şi nepricopsiţi, Codrul părăsiţi Vii ca să pliviţi, Porumb să prăşiţi. Teodorescu, p. p. 496. Am prăşit şi-am secerat. Marian, sa. 38. Decît aş prăşi cu sapa, Mai bine-aş bea vin cu vadra. şez. i, 74. Toa-der Zanahuţă cu nevastă-sa, din Giuleşti, îmi prăşeau. ib. ii, 142. Sapă d'e prăşuit la sapă. alr sn ih 28/228. Merzim la păpuşoi să dăm ţărnă or praşuim di-a doilea. ALR sn i. h 101/386, cf. a iii 16, v 7, 15, 20, 25, 33, ix 1, Glosar reg. R efl. pa s. Ar trebui să fie două feluri de sape, căci cu o sapă se sapă şi cu alta se prăşeşte. Pamfile, i. c. 155. Cînd pepenii au răsărit şi au crescut în trei—patru frunze, ei se prăşesc ca şi popuşoii. id. a. r. 176. Cînd cucuruzul e cu 5 frunze să prăşeşte, iar cînd e mare să îngroapă. Gom. Liuba. + (Regional ; complementul indică suprafeţe de pă-mînt) A curăţa de orice fel de plante (îndeosebi de buruieni). îmblătitul se practică... pe faţa ariei, după ce a fost bine prăşită, stropită, sau udată şi măturată. Pamfile, a. r. 199. <£> R e f 1. pas. /na junul căratului, acest loc se prăşeşte, adecă se curăţă de buruienile cari crescuseră pe el. id. ib. 144. — Prez. ind. : prăşesc. — Si: (regional) prăstii vb. IV. — Din bg. npama. PRĂŞÎ& vb. IV v. prăştia. PRĂŞÎLĂ s. f; v. praşilă. PRĂŞÎRE s. f. Acţiunea de a p r ă ş i1. Cf. lm, Damé, t.2 50, Barcianu, Alexi, w., dm, m. d. enc., dex. — PI. : prăsiri. — V. prăşi*. PRĂŞÎT* s. n. Faptul de a p r ă ş i1 ; praşilă, (popular) praşă, prăşitură (1), (regional) prăseală, săpat. Nu fac nici moşinoaie cum trebuie la prăşitul lor. Ma-nolache Drăghici, ap. cade. Prăşitul face pămîntul mai poros. Isis (1859), 471/3. Prăşitul bobului va fi răsplătit prin îmbelşugata lui rodire. I. Ionescu, ap. cade, cf. Cihac, ii, 285. Aştept cu sămînţa şi prăşitul pînă ce nu văd pe Mitrea că seamănă şi prăşeşte ! Slavici, n. i, 69, cf. ddrf, Philippide, p. 45, Barcianu, Diaconu, vr. xciii, Şăineanu, d. u. Acasă a început al doilea prăşit de păpuşoi. C. Petrescu, î. ii, 8. Pră- 13789 PRĂŞITĂ — iăâi ■— PRÂŞTILA şitul cartofilor se va face de cel puţin trei ori. Scînteia, 1954, nr. 2 910, cf. g-Î 1961, nr. 634, 3/2, t februarie 1962, 55, h ii 11, xi 502, xii 19, 132, 225, xviir 276, 291. Să m-apuc... De aratul griului, Prâşitul porumbului? Teodorescu, p. p. 291, com. Marian. Prăşuitu dinţii, alr ii 5 130/228. — PI. : (rar) prâşituri. — Şi : (regional) prăşuit s. n. — V. prăşi*. PRĂŞÎT3, -Ă adj. (Despre locuri cultivate cu plante agricole) Care a fost săpat (cu mijloace manuale sau mecanice) în spaţiul dintre rîndurile distanţate ale unor plante, pentru a distruge buruienile, a afîna solul etc.; (despre plante agricole) curăţat de buruieni, rărit etc. prin săpare. Cf. ddrf, cade. Habar n-ai... dacă păpuşoii sînt prăşiţi ori nu. Sadoveanu, o. xi, 678, cf. dex, com. Marian. — Pl. : prăşiţi, -te. — V. prăşi*. PRĂSITOR, «OÂRE adj., subst. 1. Adj. (Despre plante, culturi agricole) Care se prăşeşte1; care se cultivă în rînduri distanţate, pentru ca spaţiul dintre rînduri să ss poată prăşi1. Gospodarul trebuie să pri-vigheze cu neadormire la toate holdele prăşitoare.. . şi să nu îngăduie... creşterea buruienilor. I. Ionescu, c. 119/5. Alternînd cerealile cu plîntele prăşitoare, putem ţine în bună stare nu numai curăţenia pămlntului, dar şi fertilitatea lui. id. d. 289. Plantelor prăşitoare din primăvara viitoare li se va face loc pe întovărăşirile de la Plopşor. Mihale, o. 393. Lucrările de îngrijire a culturilor prăşitoare au fost efectuate pe suprafeţe însemnate. Scînteia, 1960, nr. 4 846. Cultivarea lu-cernei reuşeşte cel mai bine dacă este semănată după o plantă prăşitoare. vîn. pesc. martie 1964, 17. <£> (Substantivat, f.) La semănatul prăşitoarelor trebuie avut grijă ca distanţa dintre rînduri să permită trecerea pră-şitorii fără să distrugă plantele. Botanica, 100. 2. Adj. (Despre unelte şi maşini agricole) Cu care se prăşeşte1, care serveşte pentru a prăşi1. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Plug moşoroitor şi prăşitor. h iv 86. 3. S. f. Unealtă sau maşină agricolă cu care se prăşeşte1. Cf. Alexi, w., tdrg. Prăşitoare cu tracţiune animală. Nica, l. vam. 202, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Se va studia ameliorarea fabricaţiei maşinilor agricole..., precum: pluguri şi grape..., prăşitoare mecanice etc. leg. ec. pl. 431. Prăşitorile se folosesc, de obicei, în grădini sau pe suprafeţe mici. ltr2, cf. dm, m. d. enc., dex, h xi 401, a i 35. 4. S. m. şi f. Persoană care prăşeşte1. Prăşitorii îl taie înadins... să nu aibă multă muncă la cules. Ma-nolache Drăghici, ap. cade. Mă şi trimite mama cu demîncare în ţarină, la nişte lingurari ce-i aveam tocmiţi prăşitori. Creangă, o. 207. Linguşitorii înalţă imnuri proslăvirii tale Şi fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-şi adorm foamea prăşitorii. Vlahuţă, o. a. i, 39. Postată numeşte poporul o bucată de loc cît cuprinde un şir de secerători sau prăşuitori cînd seceră sau prăşesc (sapă). Marian, s. r. i, 27, cf. cade. Cît cuprindeai cu ochii se întindea pînza verde a porumbiş-tilor, în care lucrau, ici-colo, pilcuri de prăşitori. Sadoveanu, o. i, 684. Prăşitorii întoarseră capetele aştep-tîndu-l. îl septembrie 1962, 45. 5. S. f. (Regional) Loc prăşit2 sau care se prăşeşte1 (Săpata de Sus—Piteşti). Udrescu, gl. Lăsai sapa-n prăsitoare Şi copila ca o floare Şi plecai în lumea mare C-a sunat mobilizare, id. ib. — Pl. : prăşitori, -oare şi (3, f.) prăsitori. — Şi : (regional, 4) prăşuitor, ~oâre s. m. şi f. — Prăşi* + suf. -tor. PRĂŞITIJRĂ s. f. 1. (Popular) Prăşit1. Ţăranilor le-ar rămînea timp de a face şi prăşiturile lor in vreme. I. Ionescu^ c. 55/27, cf. id. d. 197, Dame, t.2 50, Alexi, w., Pamfile, a. r. 73. Săpăm [via] ş-apoi îi dăm o prăşîtură. alr ii 6 113/414, cf. 5 130/848, alr sn i h 101/605. 2. (Mold. şi prin nord-estul Munt.) Cîmp prăşit2, lucrat, arat. Grîul se samănă... în prosie şi în prăşi-tură, dacă aceasta nu va fi tare veche. I. Ionescu, c. 172/12, cf. 235/7. Prăşitura e cîmpia pe care e sau a fost sămănat păpuşoi sau cartofi, s-a săpat deci şi s-a prăşit. Bocăneţu, t. a. 215. Pămîntul arat se zice de popor, lucrători, prăşitură. h iii 49, cf. 38, 131, 195, x 539, xii 140. 3. (Regional; cu sens colectiv) Buruieni şi gunoi adunate de pe un teren pe care se pregăteşte treieratul cerealelor prin îmblătire. După ce aria şi locul snopilor vor fi prăşite, gunoiul sau prăşitura de pe arie se adună la un loc şi se cară afară. Pamfile, a. r. 145. — Pl. : prăşituri şi (învechit) prăşiture (I. Ionescu, d. 197). — Şi: (regional) preşăttiră s. f. h xii 140. — Prăşi* + suf. -tură. PRĂŞTĂIVĂP s. m. v. păstirnap. PRĂŞTÎ vb. IV v. prăştia. PRĂŞTI vb. I. 1. T r a n z. (învechit, rar) A împrăştia, a risipi (1). (F i g.) Sufletul vrăjmaşilor tăi vei prăştiia în mijlocul praştiei. Biblia (1688), 2152/32. 2. I n t r a n z. (Regional; despre lichide) A ţîşni (Vînători—Sighişoara), alr sn iv h 1 119/157. 3. Intra nz. (Prin nord-estul Olt.; în formei© prăşti şi prăşi)  ţinti greşit cu puşca. Cf. Ciauşanu, v. 190. 4. R ef 1. (Regional; informa prăşi) A-i intra cuiva ceva în ochi (Iablaniţa —Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. ii, 159. — Pronunţat: -ti-a. — Prez. ind. : prăştii. ~ Şi: (regional, 3) prăşti (Ciauşanu, v. 190), (3, 4) prăşi (L. Costin, gr. băn. ii, 159, Ciauşanu, v. 190) vb. IV. — V. praştie. Cf. împrăştia. PRĂŞTIAŞ s. m. I. (învechit şi regional) Cel care loveşte cu praştia (II)» luptător sau ostaş care luptă cu praştia; (regional) prăşcar. Voi agiuta... cu 2 mii călăreţi, 2 000 de arcaşi, 2 000 prăştiiaşi.. Herodot (1645), 407. Toţi acestea prăştiiaşi, lovind cu pietrile pârul şi nu greşind. Biblia (16,88), 190V36, cf. drlu, ddrf, Bărcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, b. u, cade, Scriban, d., dm, dex. II. (Regional) Cal lăturaş. Prăştiaşii lui cari sforă-iau şi ninchezau. Delavrancea, ap. tdrg, cf. Săghi-neşcu, v. 101, Pamfile, i. c. 152. [Harabale] trase de cîte şase şi opt rimonţi, cu rotaşi, cu înaintaşi, cu cetlâiaşi şi cu prâştiaşi. Chiriţescu, gr. 140, cf. cade, dm, dex. <£> (Adjectival) Cal prăştiaş, iapă prăştiaşă. Scriban, d. — Pronunţat: -ti-aş. — Pl. : prâştiaşi. — Praştie *f suf. -aş. PRĂŞTIAT, - adj. (învechit, rar) împrăştiat, risipit2 (1). Sultanul cu stuluri prăştiate Acum pănă sil’ munţi ajunsese. Budai-Deleanu, ţ. 243. — Pronunţat: -ti-at. — Pl. : prăştiaţi, -te. — V. prăştia. PRĂŞTIÎIR s. m. (Mold.) Cal lăturaş. Merg spornic rotaşii şi-o clipă mă sperii, Văzînd pe de lături cum fug prăştierii. săm. vi, 332. Prăştierii... galopau cu gîturile întoarse în laturi. Sadoveanu, o. xi, 568, cf. Scriban, d. 1 033. Iarna asta îl port prăştier, îl pun la praştie; la vară am să-l înham la oişte, cv 1951, nr. 6, 28, cf. a v 33, 35, vi 9, 26, Glosar reg. — Pronunţat: -ti-er. — Pl. : prăştieri. — Praştie + suf. -ar. PRÂŞTILA vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Regional; complementul indică lemne, scînduri) A tăia pentru a face şindrilă (Glimboca —Caransebeş), alr ii 6 669/27. Capră de praşchilat. ib. — Prez. ind,: prăştilez. — V. prăştilă. 13799 PRĂŞTILĂ — I2àâ — PRÂVA-L PBĂŞTÎLĂ s. f. (Popular) Şindrilă. Cf. lex. mars. 189, 244, lb, Polizu, im, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Şindila, scîndura subţire, îngustă şi scurtă pentru învă-lişul acarelelor, numită in Ardeal prăştilă sau şişă iar în Moldova de jos draniţă şi chiorpeacă. Pamfile, I. O. 108, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, H XVII 99, REV. crit. iii, 165, Viciu, gl., Vîrcol, v. 98. Beserica am pomenit-o tăi aşă; s-o stricat oţiră; tinda o /os[t] cope-rită cu prăştilă. Densusianu, ţ. h. 94, cf. Paşca, ol., gr. s. v, 123, Gregorian, cl. 190, chest. v 43/12, alr i 668/26, alr ii/i h 229, alr ii/i mn 126, 3 843/27, a iii 1, 2, 3, 4, 10, 17, 18, iv 5. — PI. : prăşlile şi prăştili. — Şi : (regional) prăştilă (accentul necunoscut; rev. crit. iii, 165), preştiiă (Pasca, gl.) s. f. — Etimologia necunoscută. PBĂŞTINĂŞ s. m. (Prin' Mold.) Prăştină1 (2 a). După ce ospătează cîţiva oameni, se suie pe casă, iau prăştinaşii şi încep a o descoperi. Sevastos, n. 316. — PI. : prăştinaşi, — Prăştină* + suf. -aş. PBĂŞTÎiVĂ« s. f. 1. (Regional) Prăjină (1). Se bat In pămîht nişte prăjini sau prăştinl. Pamfile, a. r. 221, cf. Id. i. c. 204. C-o prăştină-o ocolea, Pîn'ce-a pus gabja pe ea. i. cr. iv, 163. De la noi ptnă la voi Numai prăşlini de tei (Potecile). PAsculescu, l. p. 96. O Exp r. A-i cădea (cuiva) prăştină = a Înceta (silit de împrejurări) să mai fie încrezut, îngîmfat, a-i pieri (cuiva) fumurile, ifosele. Cf. Udrescu, gl. A-i da (cuiva) ou prăştină pe la nas = a-şi bate joc de cineva, a lua pe cineva în rîs. id. ib. + Epitet (depreciativ) pentru o persoană foarte înaltă (şi slabă); prăjină (1), (regional) măcău (2). Cf. Pamfile, j. i, 132. 2. S p e c. Numele unor obiecte alcătuite dintr-o prăştină1 (1) sau, p. anal., asemănătoare, ca formă, cu p prăştină1, cu diverse întrebuinţări : a) (Regional; mai ales la pl.) Fiecare dintre prăjinile (1), lemnele sau crengile legate cîte două cruciş, care se aşază de o parte şi de alta pe acoperişurile de stuf sau paie ori pe stogurile, clăile de fîn sau de coceni etc., pentru a le proteja împotriva vîntului; (regional) păianjen (3), prăştinaş, martac (1 e). Paiele [acoperişului]... sînt sprijinite în contra vîntului prin prăjini sau prăşlini. Manolescu, i. 30, cf. Săghi-nescu, v. 64, conv.-t.it. xliv! 619. In vîrful clăii se înfige adesea cîte o ţepuşă ca să-l ţină mai temeinic sau se pun nişte prăjini sau prăşlini, legale două cîte două. Pamfile, a. r. 163, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ca să nu fie stricate şi răvăşite de vînturile mari, stogurile se leagă peste vîrf cu legături chiar din fîn, sau cu 6 — 8 prăjini de nuiele legate la virful stogului, numite ,,prăşline“. Ion Botez, str. 35, cf. Scriban, d., dm, dex, sez. m, 86, alr sn i h 137, a v 27, 33, a vi 22, 26’. b) (Regional) Prăjină (2 c) (Măgura —Bacău), alr sn III h 739/531. c) (Regional) Prăjină (2 d) (Tătărusi— Paşcani), alr i 795/542. d) (Regional) Prăjină (1) lungă aşezată orizontal ,(şi legată cu frînghii de grinzile tavanului), pe care, în casele ţărăneşti, se pun rufele la uscat, se atîrnă hainele etc. ; (popular) culme, (regional) rudă1 (1), prăjină (2 k) (Coverca —Vatra Dornei). Cf. a v . 14, Glosar reg. : 3. (Regional) Nuia mare care se pune pe cînepâ pusă la topit, pentru a nu o ridica apa. Scriban, d. i. (Prin Bucov.) Beţişor care se pune de-a curmezişul în stupii rudimentari. Com. Marian. — Pl. : prăştini şl prăştine. — Cf. prăjină. PRĂŞTÎVĂ* s. f. 1. Ceea ce rămîne după stoarcerea, tescuirea strugurilor; tescovină, (regional) boştină, comină, grunj. Boştina sau praştina... din care... se face rachiul dc tescovină. ap. tdrg, cf. ddrf, cade, h vii 71, 407, xii 225, xiv 161, Păsculescu, l. p. 371, alr ii 6 347/682, alr sn i h 237. Prăştină aceia care rămîne, cum îi icem, comina, noi pe româneşte, olte-neşle..., o aşezăm la cazan ş-facem ţuică din ea. gl. olt. + (Prin sud-estul Munt. şi prin nordul Dobr.) Ceea ce rămîne în cazan după fierberea fructelor pentru ţuică. Cf. alr sn i li 251. 2. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea prăş-tinei2 (1); tescovină. Cf. ddrf. Buriaşul cu prăştină, strîns în cerculeţe de lemn, sta în firida sobei. sâm. iii, 661. Afurisita de prăştină îi pusese ,,unt-de-neft“ la tălpi. conv. lit. xliVj, 543, Cum era atunci cu putinţă... ca apuseanul subţire în gusturi şi lingav să guste pastrama şi turburelul, schembeaua şi prăştină... ? M, I. Caragiale, c. 49, cf. ŞIineanu, d. u., cade. Mormăiala joasă şi hodorogită de stacanele cu prăştină... atît / Klopştock, f. 53, cf. Scriban, d. Bărbatul din faţa ei băuse, avea obrazul ca morcovul şi mirosea a prăştină. Barbu, p. 172, cf. h vii 121, 268, xi 179, xiv 358, 399, Tomescu, gl., alr i 1 673/900, 954, 984, alr ii 6 163/723. -ó> E x p r. (Regional) A-i lua (unei femei, unei fete) prăştină = a necinsti; a viola. Cf. Udrescu, gl. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Am o ţuică prăştină şi un vin sfătos, cu care se poate sta de vorbă l Voiculescu, p. i, 134. + Cantitate determinată de prăştină2 (2) (cuprinsă Intr-un pahar, într-o cinzeacă etc.). Dă-ne trei prăşlini, Barbule, plăteşte dumnealui. Stancu, d. 265, cf. dm. — Pl. : (2) prăşlini. — Şi: prăştină s. f. — Etimologia necunoscută. PRĂŞTINÎ vb. IV. Tr anz. (Mold.) A pune prăştini1 (2 a), a întări cu prăştini1. Cf. cv 1951, nr. i, 37, ib. 1951, nr. 6,28. [Stogul] l-am prăştinit. alr sn i mn h 137/537. — Prez. ind. : prăşlinesc. — V. prăştinăl. PRĂŞTITÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui p r a ş t i e (I 1). Pre Goliat uriaşul cu prăştiuţă au omorît. Cantemir, ap. ddrf. — Pronunţat: -ti-u-, — Pl. : prăşliuţe. — Praştie + suf. -uţă. PRĂŞUÎ vb. IV v. prăşi«. PRĂŞUÎT s n. v. prăşit». PRĂŞUIT0R, -OÁRE s. m. şi f. v. prăsitor. PRĂTÂR subsţ. sg. (Popular) Luna mai4. Cf. Po-Ltzu. Mai, frunzar sau prălar (a ierburilor). Alf.c-sandri, p. p. 34, cf. Cihac, i, 215, Marian, s. r. i, 96, DDRF, GhEŢIE, R. M., BARCIANU, AleXI, IV. — Prat + suf. -ar. PRĂUÎ vb. IV v. prăîui. PRĂUMBJjĂ vb. I v. plimba. PBĂUMBLĂRE s. f. v. plimbare. PRĂURĂ vb. I v. proora. PBAVÁL subst. 1. S. n. (în formele privat, preval) Depresiune naturală, în general puţin adîncă, ce face legătura între bălţi sau între acestea şi rîuri; spec. gîrlă din regiunea inundabilă a Dunării, care face legătura între braţele Dunării sau între acestea şi bălţi sau lacuri; (regional) zaval. Privatul Mancv (a. 1579). cuv. d. bătr. i, 253/26. Să astupe şi privaturile de spre Dunăre (a. 1699), Iorga, s. d. v, 348. O luncă mare, scrijălaiă de privaturi şi spartă de bălţi, s-aşterne-nlre aceste bălţi. Vlahuţă, s. a. iii, 225. Străbătură pădurea de sălcii şi dădură de un privai. Drumeţii îl trecură înot. Sandu-Aldea, u. p. 42. Malul Dunărei. . . are din distanţă în distanţă o serie de crestături mai adinei, cari sînt gurile gîrlelor şi ále privatelor, adică ale canalelor naturale ce conduc din 13814 PRĂVALĂ — 1233 fRÂVÂLi bălţile din luncă în Dunăre. Antipa, p. 197, cf. tdrg, cade. Turma e pe aici, pe aproape, dincolo de prevalul Cormoranului. Cazaban, v. 160. Acolo, la coada ei, balta se leagă de fluviu printr-un grumaz, o gîrlă, lungă de cîţiva kilometri şi îngustă ca la zece stînjeni. Este Pocioveliştea, un vechi fund de albie, un preval, pe alocuri foarte adine. Voiculescu, p, i, 22. O poiană înaltă între brazi de unde se văd ceţile depărtării, un col al Nistrului, un privai al Dunării. Sadoveanu, o. ix, 284. Pînă la pădurea de sălcii în care privatul îşi ascundea capătul dinspre Dunăre, merseră în pasul cailor, v. rom. iulie 1954, 80. In epoca descreşterii apelor, privaturile servesc la evacuarea apei. ltr2, cf. dm. Bălţile şi Delta Dunării. Sînt formele cele mai tinere de relief, cu un întreg complex de privaturi, jepşi, grinduri, dune de nisip şi ochiuri de apă. mg i, 103. în insula Borcea, pe privalul Bîtlanul. . ., sînt instalate 5 cabane. vÎn. pesc. iulie 1960, 15, cf. der, m. d. enc., h xiv 348. 2. S. n. (Regional) Porţiune pe cursul unui rlu, plriu etc. unde apa curge foarte repede (formînd o cascadă mică); p. gener. curs de apă ; p. e x t. cascadă mică. Caicul... deodată s-au zmucit cu mare repegiune în prăvalul apei ca de o mare furtună. Dră-ghici, r. 207/7. Pămînt... mărginit după cum s-a apucat din vechime prin rîuri, şanţuri, munţi..., pre-valuri de apă, sau semne de hotare. I. Brăescu, m. 11, cf. Şăineanu, d. u., cade, dm, Pamfile, c. 50. + (Prin nord-vestul Munt.; în forma prăvală) Ropot de ploaie. Cf. Udrescu, gl. 3. S. n. (învechit, rar) Coastă, ţărm. Platina se află 2 ceasuri departe spre răsărit de la abaterea numitei ape pe pravalul cvropienesc. ar (1829), 1942/36. 4. S. n. (Regional) Povîrniş, pantă1 (1), coastă. La deal podişul pănă în prăvalul dealului (a. 1741). Uricariul, xxv, 314. Privalul Popenilor (a. 1798). Iorga, s. d. vi, 50. Chirimbariul ci se află în prăvalul muntelui Ural din partea asiatică este de bună samă mult mai vechi decît oasele fearălor. ar (1829), 1942/19, cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade. Sub plopul înalt pe prăval în braţe purlînd o cadînă, Un prinţ a sărit de pe cal. Lesnea, vers. 225, cf. Scriban, d., alr sn iii h 810/514, Udrescu, gl. <0- L o c. a d v. (Mai ales in legătură cu verbele „a merge“, ,,a se da" şi cu echivalente ale acestora) D(e)-a prăvala = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap (la vale, pe un povîrniş). Cf. cade, Vîrcol, v. 98, Todoran, gl., alr i 367/150, alr sn v h 1434/27, Udrescu, gl. <£ E x p r. A da prăval (sau prăvala) pe cineva = a doborî, a da peste cap (pe cineva). Cf. Udrescu, gl. + (Adverbial) De-a rostogolul, ros-togolindu-se (la vale, pe un povîrniş). Gheaţa pîrîia ... Pe alocuri se rupeau din ea brîie mari, bolovani... alunecau prăval. Sandu-Aldea, u. p. 119. Se ţinu el cît se ţinu, dar odată s-a dus prăval. Udrescu, gl. + (Prin Mold. şi prin Olt.) Prăpastie (l).Cf. alr i 394/558, 825. + F i g. (Prin nord-vestul Munt.: în forma prăvală) Nenorocire (1), necaz (1); calamitate, prăpăd (1). Cf. Udrescu, gl. 5. S. n. (Regional) împinsătură, opintire (pentru a deplasa ceva). Să-i mai tragem [vasului] un prăval, Hai, băieţi, opintiţi! Contemporanul, iii, 345, cf. tdrg, cv 1949, nr. 2, 5. G. S. f. (Prin nord-vestul Munt. ; în forma prăvală) Activitate febrilă; zor. Cf. Udrescu, gl. Hai, să-i dăm o prăvală la prunele alea de pe jos I id. ib. 7. S. n. (Rar) Zar (la jocurile de noroc). Cf. ddrf. — Pl. : prăvaluri şi prăvale. — Şi : prlvăl s. n., (regional) prăvălă (Udrescu, gl.), prăvălă (alr sn v h 1 434/27) s. f., prădvitl (Udrescu, gl.), prevăl s. n. — Cf. bg. n p e b a ji, n p o b a n a, rus. n p o b a ji, rom. prăvăli. PRĂVÂLĂ s. f. v. prăval. PRĂVĂDÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A amesteca (Dobriţa—Tîrgu Jiu), gl. olt. [Cheagul Uscat] îl pră- văd'im cu zăr sau cu lapt'e... ca sî puată s-să-nk'ege lapt'ili. ib. — Prez. ind. : prăvădesc. — Etimologia necunoscută. Cf. p r ă v ă r i t. PHĂVĂDÎIVĂR s. m. (Prin Ban.) Ordonanţă (II 1). T. Papahagi, c. l. — Pl. : prăvădinări. — Din germ. Privatdiencr. PRĂVĂLĂ vb. I v. prăvăli. PRĂVĂLĂC s. n. 1. (în dicţionarele din trecut) Povîrniş, pantă1 (1), coastă. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 2. (învechit şi regional; în 1 o c. a d v.) De-a prăvă-lacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap (Ia vale, pe un povîrniş). Trebuie îndată cu tăiatul creangelor să să curăţe şi de coaje lemnul oborît, din pricină ca cu atît mai uşor să să poată duce în jos de-a prăvălacul. cod. silv. 46, cf. alr i 367/595, 677, 700. 3. (în dicţionarele din trecut) Tăvălug; cilindru; rolă1 (1). Cf. Polizu, Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, \v. — Pl. : prăvălacc. — Prăval (sau prăvăli) -f suf. -ac. PIÎĂVĂLĂT, -Ă adj. v. prăvălit, PRĂVĂLÂTEC, -Ă adj. v. prăvălatic. PRĂVĂLĂTIC, -Ă adj. 1. (Regional) Care este sau coboară în pantă1, care este abrupt, povîrnit; care este accidentat. [Izvoarele] trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, Cînd coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic. Eminescu, o. i, 85. Nici căruţa, cît era de mică şi sprintenă, nu mai putea răzbate pe coastele prăvălalice. Gane, n. ii, 35, cf. Barcianu, Alexi, w. Trion e-nallă cetate şi-i sus pe un deal pră-vălatec Lîngă Alfeos pe mal. Murnu, i. 235, cf. tdrg. Dacă locul este prăvălatec, ca să nu ia apa fînul pe dedesubt, partea [clăii] care ar trebui să fie mai joasă este ridicată prin lemne. Pamfile, a. r. 163, Am ieşit în creştetul unei poieni îneîntătoare. .. între codrii prăvălatici. Galaction, o. 211. Pe urmă, într-o noapte batalionul a pornit iar la vale, pe drumul prăvălatec, de cară. C. Petrescu, î. ii, 22. Acolo, pe un pisc prăvălatic, Foşnind şi clintindu-se-n vînt, Veghează un plop singuratic. Lesnea, vers, 225. Se aflau într-o margine de pădure rară, lîngă un tăpşan prăvălatic. Sadoveanu, în l. rom. 1975, 6. Coborînd o ulicioară prăvălatecă, inima îi spunea că se duce drept spre casa lui. Cămilar, n. i, 94. Aşa spuneau bătrînii că în Po-iana-Mărului,. . . care e o şestină cam prăvălatică spre răsăril-amiazi,. . . era pe timpul dacilor un tîrguşor. Marian, t. 5. (Adverbial) Din locul unde stam, vedeam grădina prăvălatic pînă la o apă. Sadoveanu, o. xiii, 887. 2. (Neobişnuit) Care se ridică în sus şi coboară (cu forţă) în jos (în mod succesiv). [Pe arcurile maşinii] am fi fost... ca într-o luntre pe talazuri prăvălalice. Sadoveanu, o. xvi, 14. — Pl. ; prăvălatici, -ce. — Şi: prăvâlătec, -ă adj. — Prăvăli + suf. -atic. PRĂVĂLĂ s. f. v. prăval. PRĂVĂLÎ vb. IV. I. Tr» nz. şi refl. A face să se lase sau a se lăsa intr-o parte (din poziţia verticală), a (s e) î n c 1 i n a, a (se) a p 1 e c a ; a face să cadă sau a cădea (brusc, cu violenţă, cu zgomot) de la o Înălţime oarecare rostogolind(u-se), sfărîmînd(u-se), rănind(u-se) etc., a (s e) prăbuşi (1), a (s e) r ă s-turna (2); p. ext. a (se) rostogoli (1); a (se) distruge, a (se) nimici (1) (în urma acţiunii unor forţe violente). Ar fi un vointeu de tredzeci de ani de ar prăvăli o piatră şi o ar slobodzi în gios (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 465/11. Şi privăli piatra spre uşa mormîn- 19 — c. 1901 1382 ï>rAvâlî - 1234 - t>RĂVĂLÎ tulul. Coresi, ev. 134. Să lovi apa de casa aceaia şi nu o potu prăvăli, n. test. (1648), 75r/30. ef. Biblia (1688), 7731/4. Fiind Ruşava in ostrov Dunării, da turcii năvală tare spre apa Dunării s-o ie şi den cetate pe turci ii tot prăvăle di s-îneca în Dunări. Neculce, l. 362. Gura desfrînată mai tare aleargă decît piatra din deal răsturnată, pre carea un nebun cu piciorul poate a o prăvăli, şi o mie de înţelepţi a opri nu o pot. Cantemir, ist. 81, cf. anon. car., lex. mars. 220. Bîul de munte primăvara... Toate îneacă, surpă şi prăvale. Budai-Deleanu, ţ. 265. Rîpa e sub picioare, omul se prăvăleşte. Heliade, q. i, 172. Cu o singură privire ar întuneca Stelele, ar prevăli globurile unul preste altul. Marcoyici, d. 445/11. Huejdul... rîuleţul acest neînsemnat se înţlă, prăvale orice îi iasă nainte. NegSuzzi, s. i, 196. Mînca-l-ar moliile de bărbat!... tocmai acum şi-a găsit să vie? Nu putea să se prăvale pe drum şi să-şi rupă un picior? Alecsandri, t. 316. Stînca stă să se prăvale In prăpastia măreaţă. Emi-nescu, o. i, 54. Luntrea urmărită se prăvăli în apă. Gane, ap. cade. Să mîl cu băgare de samă, ca să nu-mi prăvăli nora! Creangă, o. 280. Apărătorii de sus porneau asupră-le bolovani mari... şi-i prăvăleau în prăpastie. Caraoiale, o. ii, 290. Aceşti copaci, prăvă-lindu-se, tîrau după sine tot ce întîlneau în calea lor. Ispirescu, ap. cade. Ca această îngrăditură să nu se prăvale, adecă să se dărîme sub greutatea popuşoilor, se sprijine cu ajutorul a patru furci de lemn, pe dinafară. Pamfile, a. r. 222. Ei, cum se prăvăli în prăpastie cel mai viteaz din ostaşii ţării? Delavrancea, o. ii, 124. Iepuraşul... se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre. Gîrleanu, n. 244. Brazdele se prăvăleau, drepte, grele, mirositoare. Rebreanu, i. 53. I se păru că visează, că se găseşte pe vîrful unei înălţimi de unde, ameţit, ţinîndu-şi fruntea în mtini, se prăvale in goi. Ardeleanu, d. 39. Apoi prăvăleşte deaşupră-i năme-tele tencuit pe zid în sus. Galaction, o. a. i, 281, cf. 258. Cu o iuţeală şi ca o precizie de neînchipuit, tovarăşul meu se prăvălise pe o parte, din luntre de-a dreptul în lotcă. TopÎrceanu, o. a. ii, 80. Cînd s-a pră-vălat cu mîinele întinse, am simţit o mare bucurie. C. Petrescu, î. ii, 18. O, cum aş fi vrut... să se cutremure sicriul din toate încheieturile, să se prăvale cu pocnet pe ţimentul capelei. I. Botez, b. i, 39. Pădurarul îşi prăvăli căciula pe ceafă. Sadoveanu, o. viii, 359. Prăvălisă pe scări, în beci, pe boierul legat. Id. ib. x, 135. Vasul s-a aplecat aşa de tare, că toate s-au prăvălit pe punte. Bart, s. m. 52. Cam pe la mijlocul apei o schijă îl lovi în piept pe biftrtn, care se prăvăli în valurile Niprului. v. rom. mai 1954, 94. Urletul logodnicei ce-şi vede iubitul prăvălindu-se în prăpaştie. Ba-ranga, v. a. 30. [Căprioara] căzută în genunchi îşi ridicase capul, îl clătină spre stele, tl prăvăli apoi, stîrnind pe apă Fugare roiuri negre de mărgele. Labiş, p. 39. Un hamal, puţin făcut, se încăpăţîna să prăvale de-a dreptul în vagon o stivă de vreo două sute de saci. v. rom. iulie 1958, 28. Mamă-sa______o dată se prăvăli, urllnd şi lovindu-se cu fruntea de pămînt. Barbu, p. 202. Cînd au fost boierul cuc de beat şi s-au prăvălit ca mort într-o parte, au strigat cucoana pe un hargat. Sbiera, p. 224. Mi s-a prăvălit carul. Com. Marian. Să fi mers oblu pe cale, Nu vă prăvăleaţi în vale. Se-vastos, n, 205. Pe Ileana Cosinzeana... a prăvălit-o în mare. Rădulescu-Codin, î. 110, cf. Lexic reg. 115. Dracul şade In deal şi prăvale carul in vale, se spune despre o persoană care îşi exercită puterea sau inflpenţa de ia distanţăf Cf. Negruzziî, s. i, 251, Zanne, p. vi, 570. -v» F1 g. [Sufletull se sperie prevălindu-se din prăpăstii în prăpăstii. Marcovjci, c. 13/20. însoţirea prăvale pe amori cătră cădere. Conachi, p. 246. Ne-ar veni a rîde, dacă am vedea pe cei cuprinşi de o aşa spaimă, gata a prăvăli statul în periculoase făgaşe. Odobescu, s. iii, 482. Tot în seria scriitorilor noştri tineri, prea puţin cunoscuţi, sînt nevoit a mai trece pe ctţiva... prăvăliţi pe un povlrniş funest de nenorocirile şi neajunsurile acestei vieţi. Macedonski, o. iv, 10. Ce greu şi cit de zdrobite mi se prăvăleau glndurile ... in viitoarea pustiitoarei vremi. Vlahuţă, s. a. ii, 9. Simţi... că ea se prăvale iar furtunos în aceeaşi viaţă nenorocită. Rebreanu, i. 257. Cei doi tovarăşi au început a prăvăli la vale spre stînă chemări lungi şi repetate. Sadoveanu, o. l. 176. Cuvintele mele... Au vrut să alerge şi să joace Dar beţia le-a prăvălit încoace. Akghezi, vers. 223. Pîrjol de vară era şi iarba atît de înaltă Că orice vînt se prăvălea în ea. Blaga, l. u. 48. Peste copaci se prăvăli şi se sparse în ţăndări luna. Stancu, r. a. ii, 143. Lumina zilei, mohorîtă şi apăsătoare, se prăvălea învăluită în nouri ca o povară uriaşă de plumb. Vornic, o. 167. + R ef 1. (învechit şi regional) A se culca, a se trinti, a se întinde, a se tolăni (pentru a se odihni) ; a se rezema (2). Ţiganii, ca şi broaştele în baltă, Durmea prăvăliţi toţi peste olaltă. Budai-Deleanu, ţ. 88, cf. 89. Baba tace şi înghite, iar moş Angliei se prăvăleşte pe-o coastă în bătaia focului, se uită poznaş la babă. Dunăreanu, ch. 87. Stau prăvălit într-un cot. alr i 1 333/354. + Re f 1. (Despre ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt sau a cădea de la înălţime (formînd o cascadă) ; a se prăbuşi (1). Pîraie repezi, care mugind groaznic se prăvălesc in cataracte. Odobescu, s. iii, 516. Iute şi neastimpărat ca şi Trotuşul ce se prăvale de la munţi. Gane, ap. tdrg. Se auzea resunînd glasul unui pîrăuaş ce venea ca şi noi din deal în vale, prăvălindu-se şi iz-bindu-se de cele slînci fără voinţa sa. Creangă, a. 31. Apa nourilor se prăvăli ca o cascadă de sub bătălia de tunete. Sadoveanu, o. xii, 113, + Refl. (Rar) A cobori în pantă1 (1) ; a veni în jos ; p. e x t. a cădea, a aluneca. Trandafirii... se prăvălesc de-a lungul zidurilor. Macedonski, o. iii, 91. Polrivindu-şi părul ce i se prăvălise pe umeri, îi zise cu o imputare dulce: — Ei, dar ştii că eşti îndrăzneţ de lot? Rebreanu, i. 105. Drumul se prăvale, Jos, la coastă povîrnită. TopÎrceanu, b. 21. Sub munte, unde schitul se prăvale, O toacă sună. Pillat, p. 116. + R ef 1. F i g. A se întinde, a se revărsa, a se împrăştia de sus în jos (şi deodată). Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite învăluindu-le într-o ceafă cenuşie. Rebreanu, i. 10. Odată cu seara se prăvălise peste lume întuneric adînc. Stancu, r. a. i, 94. + F i g. (învechit) A face să decadă sau a decădea (în mod brusc, violent), a face să dispară sau a dispărea (în mod brusc, cu violenţă). [Vrăjmăşia] aşa giocureaşte împărăţiile, lumea aşa prăvăleaşte. M. Costin, ap. gcr i, 204/12, cf. 202/22. Se prăvăli Dachia sub stăpînirea avarilor. Maior, ist. 55/2. Lumea veche se prăvăleşte şi pe a ei dărîmă-turi slobozenia se înalţă ! Russo, s. 127. 2. Ţranz. Spec. (Popular) A culca la pămînt, a dobori într-o luptă, lntr-o bătaie; p. ext. a învinge în luptă sau a răpune (doborînd la pămînt). Apro-piindu-se de nepriiateni... i-au fost prăvălind. Hero-dot (1645), 495. Tu, Doamne sfinte, mi-ai încins virtute Cu arma ce-ai çLatu-mi de-i prăvălesc iute. Dosof-tei, ps. 54/18. Pre carii nu-i omorîia de tot copacii, iară de mini şi de picioare îi caliciia şi-i prăvăliia, de cădea vii în mănule oamenilor lui Pătru Vodă. N. Costin, l. 179. Carii cumu-i agiunge tot îi prăvălie şi-i tăie. Neculce, l. 239. Aşa lovi pe dînşi cu iuţime Cît prăvăli multă golăţime. Budai-Deleanu, ţ. 280. De trei ori românii împinseră şi prăvăliră pe turci. Băl-cescu, m. v. 119. Ptolomei să lovi cu Laomedus, şi prăvăli pre Lcţomedus. Alexandria, 18/7. Cînd s-a întors (i găsit pe Rudolf în poartă, prăvălit la pămînt, plin de sînge. Rebreanu, r. ii, 114. Izbucnind în laturi pe neaşteptate cu braţele, liovenii prăvăliră pe cei care-i împresurau. Sadoveanu, o. x, 209. Au sărit în spinarea turcului, l-au prăvălit la pămînt, l-au ucis. Stancu, d. 22. De njînă m-a luat, în şanţ m-a prăvălit, Cu spini m-a acoperit. Marian, v. 163. Zace-un voinic prăvălit De trei zile la pămînt. Balade, iii, 255. (Absol.) Pe unde merge cutrupeşte, Ucide, prăvale şi răneşte. Budai-Deleanu, ţ. 407. -0> F i g. Asupra mea stă o soartă atît de grea încît, or cît aş lupta în contră-i, n-aş izbuti s-o prăvălesc. Delavrancea, t. 23. Mîndruţă 13824 PRÂVÂLIĂfi — 1235 -» t>RĂYÂLlfi a dracului eşti, Cili voinici prăuăluieşti? mat. folk. 492. 3.Ref 1. (Rar ; despre fiinţe) A serepezispre cineva sau asupra cuiva (încercînd să-l doboare); a se Îndrepta In goană într-o anumită direcţie (la vale, în jos). Nici o putere omenească nu mai poate opri tn loc valurile zgomotoase ale fugarilor, cari se prăvăleau cu furie şi răpede spre pod. Bălcescu, m. v. 122. împotriva noastră s-au prăvălit cu străşnicie cazaci nebuni. Sadoveanu, o. xi, 397. Se îmbrăcă şi se prăvăii pe scări. Stancu, r. a. iv/123. Pe urmă s-au prăvălit de pe culmi, rotindu-şi săbiile, călăreţii. Galan, z.r. 68. Prepeli-carul se prăvăli asupra unei lighioane. vÎN. pesc. februarie 1964, 22. O Intranz. Nu-i alt mijloc de scăpare declt toţi să prăvălim, în corpul unde e Ştefan, şi pre el să-l oborim. Neqruzzi, s. i, 128. + (Despre fenomene ale naturii) A se porni, a se produce cu violenţă (de sus în jos); a se dezlănţui. Furtuna din munţi se prăvăleşte. Petica, o. 159. Pe neaşteptate, peste vîntul care curgea lin, se prăvăli altul, furios şi rece. Sadoveanu, o. x, 34. Spre ziuă, s-a prăvălit peste oraş... o ploaie repede şi deasă de vară. Stancu, u.r.s.s. 83. Se prăvălea o iarnă în putere Pe munţii colţuroşi, crăpaţi de ger. Labiş, p. 96. 4. T r a n z. şi refl. (învechit, rar) A (se) preschimba (1), a (se) preface (I 1), a (se) transforma. Veriti şi vedeţi lucrul dzeului... ce întoarce (prăvă-leaşte d) marea tn uscat, psalt. 123. Nepriiatinul şi vicleanul nu părăseaşte a face rău. Că prăvălindu-să în chip de om şi afltnd pre sfîntul la strîmtoare.. căzu la picioarele sfîntului făcîndu-să a i să ruga. Dosoftei, v. s. octombrie 42T/34. — Prez. ind.: prăvălesc şi (regional) prăvăl (alr sn v h 1 448/228), pers. 3 şi prăvdle; conjunct, şi: pers. 2 să prăvăli, pers. 3 să prăvăle. — Şi: (rar) prăvălii vb. I, (învechit) prevăli, prlyăli, (regional) pră-vălul vb. IV. — Din v. sl. np«B4AHTH (cx), bg. npoBaJia (ce). PRĂVĂUÂR s. m. (Neobişnuit) Prăvăliaş. Cf. Iordan, l.r.a. 162. — Pronunţat: -li-ar. — Pl. : prăvăliari. — Prăvălie + suf. -ar. PRĂVĂL1ÂŞ, -Ă s. m. şi f. (Astăzi rar) Persoană care are (şi vinde lntr-)o prăvălie (1) sau vînzător intr-o prăvălie; (neobişnuit) prăvăliar. Să scrie dumneavoastră să îndatoraţi pă prăvăliaşii oroşani şi pă mahalagiii oraşului să să dea orzul cel trebuincios la caii tulumbelor (a. 1812). doc. ec. 139. Braşoveni prăvăliaşi (a. 1835). ib. 612. Prăvăliaşii şi neguţătorii ar trebui să se înfăleagă într-o unire şi să nu mai primească monede lipsă, cr (1836), 411/31. Neguţătorii din oraş, cîţi uneltesc meseria de prăvăliaş şi vînd asemenea marfă. .să nu cumpere din streinătate frenghiile(a.1839). doc. ec. 718, cf. Polizu. Ion deveni domn din prăvăliaş, precum în vechime la romani şi.sarmaţi plugarii se urcau la cîrma statului. Hasdeu, i. v. 13. Mulţi prăvăliaşi... fac treburi foarte bune cu boierii şi boieroaicele. f (1881), 425, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. în ciuda spuselor ei, o crezuse fata vreunui negustor sau mic prăvăliaş din suburbia tăbăcarilor. Ardeleanu, d. 140, cf. Şăineanu, d. u. îşi lăsă gazul tn seama prăvăliaşului şi alergă la judecătorie. Re-breanu, nuv. 165. Prăvăliaşii adunau cioburile tăcuţi. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 200, cf. Iordan, l.r.a. 162. Prăvăliaşii au tras obloanele. Stancu, d. 23. Pe mahalagii cine i-a scos în centru? Pe ei, pe prăvăliaşi, pe slujbaşi? Pas, l. i, 254. S-a uitat la obrajii slabi, uscaţi, ai celor cîţiva prăoălieşi ori calfe de meseriaşi veniţi din tîrg. Galan, z. r. 17. îşi mîngîia guşa şi striga la prăvăliaşi. Barbu, g. 279. Nici prăvăliaşii de la noi din mahala nu-şi mai expun mărfurile aşa, tn vitrine, t decembrie 1964,31, cf. alr sn ivh 1016/784, alr ii 6 481/872, 928. <0> (Adjectival) Vînzălorii prăvăliaşi (a. 1823). doc. ec. 288. — Pronunţat: -li-aş. — Pl. : prăvăliaşi, -e şi (rar, m.) prăvălieşi. — Prăvălie + suf. -aş. PRĂVĂLÎC subst. (într-o poezie populară) Zar (la jocurile de noroc). Călăreţul şi voinicul Băsturnaţi cu prăvălicul. Sevastos, n. 289, cf. Marian, nu. 510. — Pl. :? — Prăvăli + suf. -ic. PRĂVĂLICĂŢIE s. f. v. prevarlcaţiune. PRĂVĂLÎCI s. n. (învechit, rar) Zar (la jocurile de noroc). Cf. ddrf. — Pl. : prăvăliciuri. — Prăvăli + suf. -ici. PRĂVĂLÎE s. f. 1. Local în care se expun şi se vînd diferite mărfuri; magazin (3) (mic); (rar) negustorie (Si), (regional) boltă, dugheană. De va împrumuta neştine pre altul, sau i va da tn chirie... vreo prăvălie sau altă ţie ce va fi, şi dup-aceaia singur cu voia lui, fără ştirea judecăloriului, va scoate-l... acela nu se va certa. prav. 57. Fiete carea trunchi de meserniţă şi prăvălie de carne deschisease. Cantemir, ist. 174. Să nu aibă voie a cumpără nici moşie, nici vie, ... nici prăvălie (a. 1764). Uricariul, v, 339/13. Au scris toată marfa prăvăliii, împreună cu toate datoriile care le-au lămurit (a:. 1766). Iorga, s. d. xii, 79. Aritmetica ... în tîrg, la boaită, sau prăvălie,... pre tot locul se ceare. Petrovici, p. 141/9. Ştiinţele... să fălesc prin lîrguri, prin prăvălii, printre meşteri (a. 1826). gcr ii, 252/38, cf. Clemens, lb. La judecătoria judeţului Prahovii se vinde cu mezato prăvălie din oraşul Ploieşti. cr (1833), 282/9. Cine te-a trimes aici cu lîna?... La prăvălie nu e loc? în pod n-ai putut s-o pui? pr. dram. 246. Prăvălia gemea de muşterii, cari îşi luau aperitivul şi mezelicuri pentru dejun. Caragiale, o. iii, 152. îşi avea prăvălie jos, cu intrarea despre uliţă. Slavici, n. i, 220. începu a umbla uitîndu-se prin toate prăvăliile şi mirîndu-se de toate celea ce vedea. Işpi-rescu, l. 136. în tişa prăvăliei stă... un ţăran nalt. Delavrancea, s. 6, cf. Pamfile, j. ii, 162. Băiatul, care moţăia la teşghea, se Urăşte alene în uşa prăvăliei. Brătescu-Voineşti, p. 57. Intră repede într-o prăvălie şi, după cîteva minute, ieşi cu trei pacheţele. Agîr-biceanu, a. 38. Pe dreapta tocmai se deschidea o pră-r vălie. Gîrleanu, n. 73. Colindă toate prăvăliile, ca să găsească nişte panglicuţe. Rebreanu, i. 472. In ziua doliului, chiriaşii de jos — toţi vechi — închiseseră prăvăliile. Cîteşi trei: tutungiul, lipscanul şi cîrciuma-rul, plînseseră pe stăpînul casei, Bassarabbscu, v. 86. A. rămas pe loc, ocrotind casa şi prăvălia slăplnului mobilizat. Galaction1, o. a. i, 139. Moşul bea numai rachiu, pînă se-nchidea prăvălia. Brăescu, o. a. i, 236, cf. Sahia, n. 96. Parcă erai un copil într-o prăvălie de jucării. Sebastian, t. 165. Erau singuri; • nu se mai aflau alţi muşterii în prăvălie. Sadoveanu, o. x, 604. Cîteva străzi aparţin stofelor, pînzăriei, con-fecţiunii şi încălţămintei, altele sînt ale prăvăliilor de cîrnăţărie. Arghezi, b. 97. Cîteva zile a examinat... [valiza] în vitrină, luînd şi nişte schiţe, a intrat în prăvălie şi s-a prefăcut că o cumpără. Călinescu, c. o. 70. în prăvălia în care nu avea decît un raft,... stăteau de vorbă, cu căni cu vin dinainte. Camil Petrescu, o. ii, 134. Intrai în prăvălie şi rămăsei lîngă uşă. Stancu, r. a. ii, 10. Tînărul pleca din prăvălie cu un aer trufaş şi muşcător. Preda, r. 7. Din prăvălia lui răsuna un cîntec dulce de vioară. Barbu, p. 186. O cană de tinichea, burduşită, spînzura de putina cu asemenea băutură, prin prăvălii, s mai 1960, 7. Mama fetei ţine o prăvălie de umbrele, v. rom. ianuarie 1965, 184. Pînzele. .. să se-nălbească, Ştii, ca coala de hîrtie, Cînd o dai din prăvălie Logofeţilor să scrie. Teodorescu, p.p. 559, cf. alr i 386/610, 730, 740, 764, 1 606/932. Prăvălie cu chirie Şi marfă pe datorie, se zice despre negustorii sărăciţi sau despre cei care trăiesc din îm- 13830 Prăvălioară — 1236 — ^RĂVEDEA prumuturi. Cf. Zanne, p. v, 513. + P. anal. (Rar) Loc In care cineva exercită o meserie, o profesiune (în mod individual). Se hotărî să-şi deschiză prăvălie pe seamă. In Tirgovişte era fabrică de avocaţi. îşi cumpără o diplomă pe preţ de doisprezece galbeni. Vlaiiuţă, 0. a. i, 209. + (Rar) Negustorie (1), comerţ; dever. Nu prea merge prăvălia. Astăzi am avut o singură reţetă. s august 1960, 14. 2. (învechit şi regional; în sintagma) Prăvălie drăcească (sau a diavolului) = persoană despre care se crede că e stăpînită de diavol. [Sfinta Taisia] de mică fu prăvălie drăcească, din pricina maică-sa. Mineiul (1776), 45r2/6. Mă făcusem prăvălie a diavolului — tmpolrivindu-mă orlnduirilor pravilniceşti. Ciauşanu, r. scut. 56. — PI. : prăvălii. — Din slavonul npHsHAÎt „privilegiu“. PRĂVĂLIOARĂ s. f. Diminutiv al lui p r ă v ă 1 i e (1); prăvăliuţă. Luai cele trei mii de galbeni, ce îi ascunsesăm pentru vremi întîmplătoare... şi îmi deschisei prăvălioara, ca şi mai nainte. Gorjan, h. i, 38/11, cf. ddrf. Nepuiîndu-mă dumiri cum poale el să încapă, lung cum e, în prăvălioara aia joasă, am intrat înadins la dînsul. Brătescu-Voinesti, p. 111. Venise un om cumsecade, un băiat din mahala... cu părăluţe, cu prăvălioara lui. Bassarabescu, v. 155. Din bojdeucă au trecut într-o prăvălioară. Galaction, o. a. 1, 384. La prăvălioara Sarei, uşa era întredeschisă. Cazimir, or. 44. Negreştii, un fîrguşor cuminte din cuprinsul judeţului Vaslui, se întinde, împărţindu-şi prăvălioarele frăţeşte, de o parte şi de alia a drumului. BrIescu, o. a. i, 26G. Comisarul vine să-i vîndă la mezat prăvălioara de mărunţişuri. Sadoveanu, o. xix, 156. Cunoşteam, din fugă, strada mare, cu dughene, prăvălioare, bodegi. Stancu, r. a. i, 293. Tatăl lui Ibrăi-leanu a fost şi impiegat şi proprietar al unei prăvălioare. v. rom. septembrie 1954, 137, cf. dm, dex. — Pronunţat: -li-oa-, — PI. : prăvălioare. — Prăvălie + suf. -ioară. PRĂVĂLÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) prăvăli (1) şi rezultatul ei, povîrnire, prăbuşire; surpare, năruire (1); (învechit şi regional) prăyăli-tură1 (1). Cf. drlu, Polizu, lm, ddrf. Fu omorît de boieri în 1552, prin prăvălirea asupra lui a cortului. Iorga, c. i. i, 38. Departe, pe la podul de peste pîrău şi pe şosea, treceau gospodari cu săniile; se opreau o clipă, priveau la prăvăllrile noastre şi ascultau chiotele. Sadoveanu, o. vii, 638. Furtuna detuna 0 dată în mijlocul bolţii şi catapeteasma cerului era crăpată de fulger, aruncat din tărie în mare, ca o prăvălire de cioburi înflăcărate. Arghezi, p. t. 160. F i g. Ele toate poartă-n faţă ca pecetie cumplită Sufleteasca prăvălire pentru veci întipărită. Macedonski, o. i, 82. De altă parte. Academia Română, stimulată de prăvălirea la care asista, şi-a moderat, în faţa răului, diversitatea de tendinţe, id. ib. iv, 127. + (Rar) Năvală (I 1). Pră-vălîrile smintite ale celor înfricoşaţi fură tăiate în săbii şi bătute cu măciuci de fier. Sadoveanu, o. xii, 271. — PI. : prăvălirl. — V. prăvăli. PHĂVĂLÎŞ s. n. (Popular) Pantă1 (1), povîrniş; loc în pantă1. Nebun cine se urcă pe-al muntelui suiş, Prăpastia-l aşteaptă cu-adîncu-i prăvăliş I Alecsan-dri, t. ii, 121, cf. ddrf, Barcianu. Aud buciumul... trezind dintr-un prăvăliş muţenia codrului adormit. Adam, r. 7, cf. Alexi, w„ tdrg. [Euscorpio Carpaticus] l-am găsit în regiunea Tismanei... ascuns sub pietrele de prăvăliş. arh. olt. i, 384. Speranţa oamenilor porniţi să cază în prăvălişuri de prăpastie, atunci cînd pe neaşteptate li se întinde o mînă de scăpare. Ardeleanu, d. 22, cf. ŞAineanu, d. u., cade. A prins acum a se căţăra de pe muche pe muche, aburcîndu-se pe brînci,... cu suflarea slînsă, pe prăvălişurile drepte ca mîna. Mironescu, s. 201. Cerceta prăvălişurile coastelor şi adîncul sihlelor, cu ochii lui puternic sprîncenaţi. Sa- doveanu, o. v, 475, cf. alr sn iii h 810/520. <> (Prin analogie) Cum scotea capul ei nervos pe uşă şi da cu ochii de prăvălişul repezii al treptelor, se speria, da înapoi şi se punea îndărătnică în şezut. Voiculescu, p. i, 144. — PI. : prăvălişuri. — Prăvăli + suf. -iş. PRĂVĂLÎT, -Ă adj. 1. Care a căzut (brusc, cu violenţă, cu zgomoţ) de la o înălţime oarecare rosto-golindu-se, sfărîmîndu-se, distrugîndu-se, deteriorîn-du-se, rănindu-se etc., p r ăbuşit (1), răsturnat2 (1, 2); dărîmat, năruit, surpat. Cf. prăvăli (1). Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete. Emi-nescu, o. i, 92, cf. dm. O cruce de lemn stă prăvălită alături, v. rom. ianuarie 1965, 90, cf. dex. 2. (Despre fiinţe) Culcat, trîntit, întins (la pămînt); tolănit. Cf. p r ă v ă 1 i (1). Nu se lăţi prăvălat pe spătar ... stătu drept. C. Petrescu, o. p. ii, 305. Stă-ntr-un cuot, pi-o cuastî prăvălit, alr ii/i h 98/520. Stau prăvălit. ib. mn 46, 2 247/353. Pe coasta unui deal Stă caprele lui popa Stan Prăvălite, rumenite (Pîinea). PXsculescu, l. p. 371, cf. 93. 3. (învechit şi regional; în forma prăvălat) Abrupt; povîrnit2; accidentat. Agamemnon a frînt pe Elatos, Care şedea-n prăvălatul Pedasos. Murnu, i. 116. Mă urcai pe-o culme prăvălată. id. o. 162. Departe, pe-un clin prăvălat, se întindea un lan de grîu. C. Petrescu, î. i, 253. Cernegura n-o poate urca decît pe drumul cotit, fiindcă e tare prăvălată. Com. din Piatra-Neamţ. Urcuşul pe Cozla nu e tare prăvălat, că sui fără să simţeşti, ib. li locu pravalat. alr sn iii h 810/537. — PI. : prăvăliţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) prăvălât, -ă adj. — V. prăvăli. PRĂVĂL1T0R, -OĂRE adj., s. m. (învechit, rar) 1. Adj. Care (se) prăvăleşte (1). Cf. drlu. 2. S. m. Lemn cilindric servind ca pîrghie de ridicat greutăţi. Cf. lb. — PI. : prăvălitori, -oare. — Prăvăli suf. -tor. PRĂVĂUTTÎRĂl s. f. 1. (învechit şi regional) Prăvălire. Cf. anon. car. Prăvăliiura apei. chest. iv 43/854. 2. (Prin Bucov.) Pantă1 (I), povîrniş; loc abrupt, povîrnit2. Cf. Lexic reg. 107, 115. 3. (Prin Bucov.) Arătură negrăpată. Lexic reg. 115. — PI. : prăvăllturi. — Prăvăli + suf. -tură. PRĂVĂLIT URĂ* s. f. (sg.) (Regional) Urdă (Fe-rendia—Reşiţa), alr i 1 819/30. 4 Brînză dulce de oaie (Bocşa). Lexic keg. ii, 37. — Cf. p r ă v ă r i t. PRĂVĂLltfŢĂ s. f. Diminutiv al Iul prăvălie (1); prăvălioară. Cf. ddrf, dm, m. d. enc„ dex. — Pronunţat: -li-u-, — PI. : prăvăliuţe. — Prăvălie + şuf. -uţă. PRĂVĂLtiC s. n. (Rar) Pantă1 (1), povîrniş. Cf. ddrf. — PI. : prăvăluce. — Prăval + suf. -uc. PRĂVĂLUX vb. IV v. prăvăli. PRĂVĂRÎE s. f. v. prăfărle. PRĂVĂRÎT adj. (Prin Ban. ; în sintagma) Lapte prăvărit = lapte brînzit şi înăcrit (cînd a fost pus la fiert). Cf. h xviii 141, Coman, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. p r ă v ă d i. PRĂVĂtARIU s. m. v. privătar. PRĂVEDEA vb. II v. prevedea. 13844 PRĂVI 1237 — PRĂZNUI PRĂVÎ vb. IV v. privi». PRĂVIDEĂ vb. II v. prevedea. PRĂVIIiÂŞ s. m. (învechit, rar) Jurist; legiuitor. 0 minunată lucrare. . . in care să reazimă orînduiălă şliinfii dohlorului şi a prăvilaşului. Piscupescu, o. 75/23. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Jude-călotiul prăvilaş are ă face cu primejdioasele furtuni şi aruncături omeneşti, id. ib. 39/8. — PI. : prăvilaşi. — Pravilă + suf. -aş. . PRĂVILNICÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A conduce conform legii, pe bâza legilor. Un neam... bine prăvilnicit in dreptăţile sale... nu poate să nu ajungă la sfirşitul spre care tot omul priveşte. Golescu, î. 7. — Prez. ind. : prăvilnicesc. — V. pravilnic. PRĂVÎRE s. f. v. privire. PRĂVÎRIŞTE s. f. v. privelişte. PRĂVÎTl s. n. v. privit'. PRĂVÎT* subst. v. pravăţ. PRĂVÎTĂ s. f. v. pravăţ. PRĂVIT6R s. m. v. privitor. PRĂVITTÎRĂ s. f. v. prlvltură. PRĂVÎŢ s. m. v. pravă}. PRĂVOl, -OAIE s. f„ s. m. (Regional) 1. S. f. Blrnă care leagă Intre ei (In partea de sus) stilpii unei case (Arpaşu de Sus—Victoria), chest. ii 113/60. 2. S. f. Birnă care se pune deasupra uşorilor uşii şi âi ferestrei pentru a Întări zidul (Arpaşul de Sus— Victoria), chest. ii 117/60. 3. S. m. Uşor (la uşă) (Ighişul Vechi—Agnita), alr 1 654/160. — PI. : prăvoi, -oaie. — Prav* + suf. -oi. PRĂVdS, -OASĂ adj. v. prăfos. PRĂVUÎ vb. IV v. prăfui. PRĂVUlALĂ s. f. (învechit, rar) Prăfuire. (F i g.) Să curăţască toată năvala şi prăvuiala s[uj fl[e]tului şi trupului vostru. Dosoftei, v. s. noiembrie 166T/4. — Pronunţat: -vu-ia-. — PI. : prăvuieli. — Prăvul + suf. -eală. PRĂVUÎT, -Ă adj. v. prăfuit. PRĂVUŞÎ vb. IV v. prăbuşi. PRĂZĂLUÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se răni1 (1) (Lisa —Făgăraş). Lexic reg. 93. — Prez. ind. : prăzăluiesc. — Etimologia necunoscută. PRĂZĂRÎT, -Ă adj. v. prizărit. PRĂZĂRlU, -ÎE adj. (Regional) Prăzuliu, verzui. Cf. ddrf. Se vărsase, In grădină, mugurul prăzăriu al liliacului. Ciauşanu, r. scut. 33. — PI. : prăzării. — Şi: prazăriu, -Ie adj. ddrf. — Praz + suf. -ăriu. PRĂZDNUf vb. IV v. prăznui. PRĂZDNUÎRE s. f. v. prăznuire. PRĂZNICAR s. n. 1. (învechit şi regional) Icoană care Înfăţişează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc, de o anumită sărbătoare religioasă; p. e x t. catapeteasmă, iconostas. Acest Ioan Arva, au ajutat la facerea prăznicariului (a. 1815). Iorga s. d. xv?, 318, cf. tdrg, alrm ii/i h 228/872. 2. (învechit, rar; in forma prăznicer) Carte cuprin-zind slujbele diferitelor sărbători sau praznice (1) bisericeşti. Această sf[ă]ntă carte, anume prăznictri, au cumpărat-o Moldovan Macavei cu patru florinţi (a. 1778). Iorga, s. d. xiii, 187. — PI. : prăznicare. — Şi : (învechit, rar) prăzniccr s. n. Iorga, s. d. xiii, 187. — Praznic + suf. -ar. PRĂZNICEAN s. m. (învechit, rar) Persoană care respectă sărbătorile, praznicele (1) bisericeşti. Svtnta besearică intru carea totdeauna viers curat de prăzni-ceani să aude. Dosoftei, v. S: decembrie 197r/2. — PI. : prăzniceani. — Praznic + suf. -ean. PRĂZNICÎR s. ii. v. prăznlcar. PHĂZNICÎÎSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Care se referă la praznicele (1) bisericeşti, care se face la praznice, de praznice. Scris-au sfintui Ioan... prăz-niceşti citenii şi alte de folosul s[u]fletesc învăţături. Dosoftei, v. s. decembrie 193r/17. — PI. : prăzniceşli. — Praznic + suf. -esc. PRĂZSÎICÎ vb. IV. T r a n z. (învechit şi regional; complementul indică evenimente religioase, aniversări etc.) A serba, a sărbători (prin slujbe, mese etc.). Cf. im, alr ii/i h 217/876. — Prez. ind. : prăznicesc. — V. praznic. PRĂZNICIXOR, -OÂRE adj. (învechit, rar) Prăz-nuitor. lm. — PI. : prăznicitori, -oare. — Prăznlci + suf. -tor. PRĂZNUÎ vb. IV. (învechit şi popular) i.Tranz. (Complementul indică evenimente sau personalităţi religioase) A celebra, a serba. Trei praznice prăznuia iudeii. Coresi, ev. 144. Dumineca cea mare. .. să o praznuiască robii. prav. gov. 136r/5. Ne sirîngem as-tădzi de prăznuim închinăciunea sventei cruci. Var-laam, c. 45. Şi pre numele lor să faceţi beseareci spre lauda lui D[a]mnezeu şi să prăznuiţi sărbătorile lor. Cheia În. 1t/12. Şi va fi zioa aceasta voauo pomenire şi vet prăznui pre dinsa praznic D[o]mnului. Biblia (1688), 472/6. Dulci glasuri prăznuiesc roditoarea D[o]m-nului. Molitvenic (sec. xvii), 307, cf. Antim, p. 36. Prăznuiaşle hramul înviarei Domnului nostru Iisus Hrisios (a. 1744). Urigariul, viii, 239/9. [Mu-sulmaniij nu prăznuiesc cu a nu lucra nici bairamul. Văcărescul, ist. 249, cf. Calendariu (1814), 6/5, Clemens, lb. Toată suflarea creştinească prăznuieşle astăzi pomenirea patimilor şi a morţii lui. Marcovici, d. 284/4.  doua zi după aceea fiind duminică, au prăznuit-o. siînd numai pe gînduri. Drăghici, r. 54/7, cf. Polizu. Dar asta nu ne-mptedică pe noi, sper, a ne pregăti să prăznuim împreună sfintele serbători ale Învierii. Caragiale, o. vii, 195, cf. ddrf, Bar-cianu, Alexi, w„ tdrg. M-am apucat să prăznuiesc pe sfîntul Trifon. Brăescu, o. a. ii, 330. Madam Roza prăznuia şi paştele evreiesc şi pe cel românesc. Pas, z. i, 61. N-am mai prăznuit de fel Crăciunul. Beniuc, c. p. 81. Sfîntul cel mai socotit este Haralambie şi-l prăznuieşte poporul pentru că el îi apără de boala numită ciuma, h ii 4. Ţiganul a cerut şi el la popă un sfînt, ca să-l prăznuiască. Zanne, p. vi, 359. <0> R ef 1. pas. Şi Rosaliile să se prăzdnuiască. prav. gov. 136r/ll. In ziua ce se prăznuieşte soborul arhanghelilor Mihail şi Gavril... au intrat Nicolai Vodă în Iaşi. Axinte Uricariul, let. ii, 144/30.' Am dat-o sfintei mănăstiri cei în Poiana Pralii, unde se cinsteşte şi să prăznuieşte hramul lui sfeti Nicolai (a. 1755). Uricariul, xi, 228. Praznicile Nilului, săr- 13874 PRĂZNUI — 1238 — PRÄZNUITOR băioarea cea prea mare... Să prăznuieşle cu silinţă mai mult decît toaie cealealalte praznice. Abthiopica, 54r/20. Această s[fîn]fâ biserica unde se prăznuieşle Adormirea Precistei (a. 1787). Uricariul, i, 156. Sfinţii îngeri. . . şi în alte zile să prăznuiesc pesle an. Pann, p. v. i, 139/20. Mulţămeşte sfînlului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuieşle la biserica ce noi i-am făcui. Negruzzi, s. i, 147. Să fi văzut ce era aici la sfîniul Ilie, cînd se prăznuia hramul bisericii. Vlahuţă, ap. cade. Pentru întâia oară iese dc supt teascurile rîmnicene culegerea întreagă a mi-neielor în care vieţile sfinţilor sînt orînduile după zilele în care se prăznuieşle pomenirea fiecăruia. Iorga, c. i. ii, 133. Joile după JPaşti se prăznuiesc pînă la înălţarea Domnului. Gorovei, cr, 156. O Intranz. Să prăznuiţi in post şi In rugă. Coresi, l. 301/5. Să blagodarească şi să praznuiască (cca 1600). cuv. d. bX.tr. ii, 78/15. Vă veseliţi şi prăznuiţi. prav. gov. 139r/7. Să prăzdnuim astăzi... nu pîntecelui, ce sufletului (cca 1633). gcr i, 85/33. Bine să mulţămască lui 25[u.]m[ne] E X p r. (A fi) prea de tot (sau prea din cale afară, prea-prea), se spune cind s-a depăşit ceea ce poate fi Îngăduit, acceptat, permis. El fierbea: — Ce Dumnezeu, mamă... Prea de lot. Bassarabescu, v. 109. Măi, eu am trecut şi prin ţin-lirim noaptea! — Prin ţintirim? zic eu. Taci, bre, că asla-i prea-prea. Sadoveanu, o. iii, 70. Pianul nu pot s-o împiedic să şi-l ia. E prea de tot. CXlinescu, e. o. ii, 302. Dar ca o stîrpitură ca actorul acesla, cu mutra lui de veşnic înfometat, să-i facă lui asia, i se păru că e prea-prea. Camil Petrescu, o. ii, 130. E prea (sau prea e) dc oale v. oaie (1). O (Precedă un adjectiv sau un adverb repetat, arătînd intensificarea sensului acestora) Vara în Ui friguroasă, moină, apoi cald, prea cald. Calendari (1733), 13/7. Dar destul şi prea destul despre această infirmerie a liieraturei române, şi să revenim la partea serioasă a cercetărilor ce ne ocupă. Maiorescu, cr. i, 38. O (Precedat şi întărit de ,,mult“) Paguba... era mult prea însemnată spre a nu îngrija pe Poartă. BXlcescu, m. v. 58. în zadar Văcărescu se cercă a potoli aceste neaslîmpărate dorinţe, a arăta principelui că întreprinde fapte mult prea îndrăzneţe şi al căror sfîrşit poate să compromită soarta ţărei. Odobescu, s. i, 306. Nilă, treci în front, (ine pasul! strigă cineva din urmă, mult prea tare, aşa cum se pîrăsc copiii. Preda, m. 98. O (Adjectivul sau adverbul determinat sînt precedate de alte cuvinte) Va fi făcut prea rău mult. prav. gov. 41r/2. Numai pre cu puţintei rămăsesă, oameni de curte. Neculce, l. 98. Nu mă mir că l-aţi crezut sincer Că prea cu multă vervă şi talent s-a prefăcut. Camil Petrescu, t. iii, 466. + (învechit, rar ; ca determinant al unui substantiv, pe care îl precedă) Foarte mare, foarte mult. Areti prea haz făcînd, Să uita cu d-amăruntul la cîle era de rînd. Pann, e. i, 85/21. Eu la prea mirare sînt Cum... Vijelii mari nu te rup? ! id. p. v. ii, 53/15. + Nu prea.. . = nu chiar, nu tocmai atît (sau aşa) de... Nu prea mult trecînd, iară de noauo hiclenie să apuca. C. Cantacuzino, cm i, 18. De la ghenarie arată aşa, Pînă la 4 zile frig... La sfîrşit nu prea bine. Calendari (1733), 7/9. în cinci-şese sale, abie-abie putu nimeri una după placul ei : nu prea lînără, naltă şi uscăţivă, însă robace şi supusă. CreangX, o. 3. Şi a scos nişte picioare lungi ... Nu prea subţiri. Arghezi, vers. 192. Alături de el era o femeie tînără, nu prea frumoasă. Camil Petrescu, o. iii, 252. Lumina nu prea fierbinte a dimineţii stăruia şi se subţia pe pereţi, v. rom. septembrie 1962, 15. Bărbatul surd nu prea bine, muierea mută cu mult, mult mai bine. Zanne, p. ii, 17. + (Precedat de negaţia ,,nu“ sau; popular, „nici“, după o propoziţie afirmativă, termenul calificat, acelaşi cu cel din propoziţia afirmativă, fiind subînţeles) Nu chiar, nu tocmai aşa (sau atît) de... Dragă mi-şi nice prea, Că ştiu bine că-i a mea. Jarnîk-Bîrseanu, d. 81. Stringe-ţi murgul în zăbrele, Strînge-l tare şi nu prea. Balade, iii, 254. O Nici prea-prea = nici peste măsură de.. ., nici grozav de... De n-am mătăsuri, am ce pol, Nici bun prea-prea, nici rău de tot. Coşbuc, p. i, 128. <0> E x p r. Nici prea-prea, nici foar-te-ioarte = aşa şi aşa, potrivit. Omul nu trebuie să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte. Pann, p. v. iii, 77/2. îmi pare bine că reînnoiesc amiciţia cu d-ia. — Aşa, ş-aşa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Alecsandri, 13880 PREA — 1241 — PREABLAGOSLOVI t. 1 002. Lionică în sufletul lui nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deştept, nici prost. Cu un cuvtnt, o fiinţă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Caragiale, o. i, 306, cf. Zanne, p. ii, 376. II. (învechit şi regional; precedă adjective, adverbe, locuţiuni adjectivale şi adverbiale, servind la formarea superlativului absolut) Foarte. Cu derep-tate şi prea cu cuviinţă să imblăm. Coresi, ev. 445. Şi văzu Domnezeu toate ce făcuse: şi era prea bune. Palia (1581), ap. gcr i, 35/15. Gurile lor grăiesc prea cu mindrie (cca 1618). gcr i, 50/7. Văzu o corabie viind prea încărcată. Moxa, 385/39. Aja iasle liubo-vul; toate pre lesne le rabdă. Varlaam, c. 194. Cu-prindzind Sinan paşa Ţara Muntenească, prea lesne va putea să supuie şi Ardeălul. M. Costin, o. 47. Acel sol să ţine pre mare. Neculce, l. 148. Au fost o cetate prea tare şi din toate părţile cu apă încunjurată. Can-temir, ap. gcr i, 360/36. Prea cruzi şi nemilostivi varvari era. C. Cantacuzino, cm i, 75. Nici un rău n-au păţit, ci încă prieten prea bun l-au făcut. R. Po-pescu, cm i, 461. Doftor sufletelor şi trupurilor, prea cu osîrdie. Mineiul (1776), 106vl/8. La războiu de vii [= vei] mergi, pre lesne vii umbla (a. 1779). gcr ii, 123/6. Aceste le făcea Asan, carele era prea isteţ la minte. Şincai, hr. i, 225/30. Dau de ştire Eteriei, cu un chip pre tăinuit. Beldiman, ap. gcr ii, 245/23. Să aude că sultanul s-a întors la Ţarigrad din călătoria sa de pe marea Marmara la 13, şi că M. S. e prea mulţumită, cr (1829), 162/19. Jurnalurile nemţeşti vestesc o descoperire prea trebuincioasă şi care poate aduce prefacerea cea mai desăvîrşită în toată sistema meha-nică. ib. (1833), 81/36. Şi cuvintele care sînt de la sloveni, vîrîle tn limba românească pre lesne se cunosc. Maior, ist. 236/29. Uşcăcinnea este foarte mare şi face prea mare pagubă pe la cîmp. cr (1834), 321/51. O asămine îndeletnicire i-ar fi fost pre de trebuinţă spre liniştirea şi fericirea lui. Drăghici, r. 157/22. Faci prea bine. Voinescu ii, m. 9/6. Aveai dreptate prea mare să fii atît de mihnit. Gorjan, h. i, 6/22. Această împregiurare a produs prea bune afecte, cr (1846), 182/26. Eu însă trebuie să însemn că-mi pare prea rău cum că între noi se lăţi numele de ,, Croaţia“. ib. (1848), l3/30. Sîntem pre-mulţămiţi de priimirea ce ne-ai făcut. Negruzzi, s. i, 83. Prea cu lesnire omul se-nşală! Alexandrescu, o. i, 229. 0/ poete ! văd prea bine Că minciuna pentru tine E nepreţuit odor. Alec-sandri, p. i, 211. Prea bine! să plătească acum locuitorii. Bolintineanu, o. 165. Educaţiunca lui fu de la început prea îngrijită. Odobescu, s. i, 260. A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Eminescu, o. i, 167. Aveam, zic, un subiect prea interesant. O fală de ţăran coprinsă, care iubea pe un tînăr cimpoier sărac. Gane, n. iii, 144. îi plăceau prea mult respunsurile ce primea la întrebările lui. Ispirescu, l. 22. Purta un costum prea frumos de vînătoare. f (1891), 98. Prea bine!... Voi lua măsurile de cuviinţă. Rebreanu, i. 411. Te rog prea mult, ai grijă de fiu-meu. Bassarabescu, v, 37. începu să rîdă, ceea ce era un lucru prea rar. Sadoveanu, o. xii, 146. Vom face viaţa pe din două, Deşi prea bine înţeleg Că ţi se cade lotul pe de-a-n-treg. Arghezi, vers. 294. Mugurii Prea lacomi de lumină îşi zgulesc acum Urechile în guler. Blaga, Poezii, 22. Sufletul meu te cunoaşte prea bine. s februarie 1960, 34. Prea respectate soţ, nu-s vrednică de line. t iulie 1964, 63. Doi berbeci că voi tăia Şi prea mult m-oi bucura Cu mine de-ţi ospăta! Jarnîk-Bîrseanu, d. 493. Cinstiţi părinţi, Care de la milostivul Dumnezău sînteţi orinduiţi, Ca nişte pomi pre rodiii, şez. xvm, 12. Şi i-om pune-o cruce dalbă, Că i-a fost lumea prea dragă. folc. transilv. i, 131. Privighetoarea cîntare prea dulce ne face, dar curînd tace. Zanne, p. i, 618. Vorba de rău, omul prea lesne o crede. id. ib. ii, 811. <0> (învechit, rar ; urmează după locuţiunea determinată) Au fost un domn de carte prea. N. Costin, ap. ddrf. <0> (învechit, rar ; precedă adjective sau adverbe la gradul comparativ, cărora le dă valoare de superlativ) Era mai nărocit şi prea mai înalt întru oameni. Coresi, ev. 298. O (învechit; precedat de „foarte“, Întăreşte ideea de superlativ) Deci boierii mazili au şi început a veni de prin bejenii la oaste. Foarte pre puţini n-au venit. Neculce, l. 222, cf. 299. Foarte prea minunat iasle darul. Mineiul (1776), 106rl/l. III. (Prin nord-estul Olt.) Cam, aproximativ. Cia-uşanu, v. 190. Prea aşa... (de mare), id. ib. — Şi : (regional) pe, pea adv. — Din v. sl. njs-fc. PREAADEVERÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Adeverit, dovedit cu mare temeinicie. Preaadeverit este că nice cum nu s-au vîrît. Maior, ist. 242/13. — PI. : preaadeveriţi, -le. — Prea + adeverit. PREAADÎNC, -Ă adj. (învechit, rar) Foarte temeinic sau profund. Preaadînca înţelepciunea lui Dumnezeu. C. Cantacuzino, cm i, 56. — PI. : preaadînci, -ce. — Prea + adine. PREAALfiS, -EASĂ adj. 1. (învechit, rar) Care este preferat, care a fost ales dintre mai mulţi. Lui Olu]mn[e]zcu nemic nu iaste neputut, că şi oare cînd mai preaalesului lui D[u]mnezeu Abacom proroc... fu aruncat într-o groapă de Gotina (a. 1675). gcr i, 224/2. 2. (învechit) Care este foarte bun, extrem de ales. Numaidecîi au trimis pre chehaiaua lui cu o seamă de oşti turceşti preaalese. anon. cantac., cm i, 209. Buna limbuţie şi ritorie a acestui pre ales gînd ai Llaliii (a. 1802). gcr ii, 195/30. — Scris şi : pre (a) ales. — PI. : preaaleşi, -se. — Prea + ales. PHEABATAj s. n. (Min.) 1. Galerie, fişie, făgaş etc. executat într-un zăcămint de substanţă minerală utilă, in vederea începerii abatajului propriu-zis. Galerii de deschidere (direcţionale, transversale sau pre-abataj). nom. min. i, 45, cf. ltr2, dm, m. d. enc., dex. 2. (Rar) Operaţie care precedă operaţia de abataj. Cf. Iordan, l. r. 113. — Pronunţat: pre-a-, — PI. : preabataje. — Pref. pre- -f abataj. PREABĂT subst. (Transilv.) Preajmă. Şi crudul crai a pus în preabătul grădinii pîndaş. Coşbuc, p. ii, 177, cf. dr. v, 370, dm, Frîncu-Candrea, m. 104. — PI. :? — Şi; preâbet subst. Frîncu-Candrea, m. 104. — Etimologia necunoscută. PREABET subst. v. preabăt. PREABIRUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A birui, a Învinge în mod categoric, decisiv. Aceastea toate preabiruim. Coresi, l. 248/15. — Prez. ind. : preabiruiesc. — Prea + birui (după slavonul np’fenort.s.HTH). PREABLAGORdDNIC, -Ă adj. (învechit, rar) De neam foarte înalt. Alcăluitu-s-au această gramatică rumănească... şi s-au tipărit în sfînta şi dumneză-iasca mitropoliia Iaşilor... şi cu toată cheltuiala a preablagorodnicului şi pravoslavnicului marelui cneaz al Moldaviei (sec. xvm). cat. man. i, 231. — PI. : preablagorodnici, -ce. — Prea + blagorodnlc. Cf. rus. npe6jia.ropoff- HHÎt . PREABLAGOSLOVI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A blagoslovi, a slăvi, a binecuvînta mult, întruna. Stealele ceriului, Domnul cântaţi şi preaînrălţaţi (prea-bl svifi s) el în veac. psalt. 331. — Prez. ind. : preablagoslovesc. — Prea -f- blagoslovi. Cf. slavonul nptu î r«- CAHHTH. 13889 PREABLAGOSLOVIT — 1242 — PREACUMPĂRA PREABLAGOSLOVÎT, -Ă adj. (învechit) Blagoslovit, slăvit, binecuvintat mult, întruna. Den duhni sfint şi den preablagoslovita curată fată Mariia, derept a noastră spăsenie, întru aii de apoi vru să se înlru-pească. Coresi, ev. 2. Bucură-te, preabl[a]goslovită roditoare Domnului pururea fiâoriţă. cod. tod. 205. — PI. : preablagosloviţi, -ie. — Prea + blagoslovit. Cf. preablagoslovi. PREABUCURA vb. X. Refl. (învechit, rar) A se bucura, a se veseli foarte mult. Bucuraţi-vă... şi intru ivirea slavei lui preabucuraţi-vă veselindu-vă. cod. vor. 160/24. — Prez. ind. : preabăcur. — Prea + bucura. PREABUN, -Ă adj. (învechit) Foarte bun (la suflet). Şi să slăvim şi mărim şi ne mirăm prea bunului şi meşterului Dumnezeu. Coresi, ev. 87. Prea-bunul şi unul putearhic D[u]mn[e]zău. Biblia (1688), [prefaţă] 3/9. Troiţă preafiinfaiă, preabună, pread[u]m-nlc]zăiască (a. 1689). c. cr. 137/3. Făcînd jalbă, li s-au dat bună ascultare dă preabunul acela veziri. R. Greceanu, cm ii, 202. Dînd titulă de preabun împerat lui Aurelian. Maior, ist. 38/30, cf. Polizu, dm, dex. 4 (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. „Dar tu, bles-temato, cine eşti?“ Se răsteşte crunt la ea Preabunul. BeNIUC, V. 66, Cf. DM, DEX. — Scris şi: prea bun. — PI. : preabuni, -e. — Prea -f bun (după slavonul nptA®Ep-0. PREACĂLCĂT(5R, -OARE adj. (învechit; rar) Care Încalcă, violează în mod sistematic legea; (învechit) preastîpnic. Şi pridădit-ai noi în mărule dracilor fărălegi, uriiu şi preastăpnicu (preacălcătoriu v, călcători d), şi impăratu nedereptu. psalt. 327, cf. Scriban, D. — PI. : preacălcători, -oare. — Prea + călcător (după slavonul np-fecTxnhHHKii). PREACESTĂ adj. v. precistă. PREACEZETdR, -OARE adj. v. precezător. PREACHiAR adv. (învechit, rar) Foarte limpede, foarte clar (ca înţeles). Nichita Honiat... respicat deosebeaşte pre vlahi de bulgari şi preachiar spune că vlahii s-au sculat asupra grecilor şi i-au bătut. Maior, ist. 143/2. — Prea + chiar. PREACINSTÎT, -Ă adj. (învechit şi popular; de obicei cu valoare de calificativ dat sfinţilor, reprezentanţilor clerului sau lucrurilor considerate sfinte) Foarte cinstit; vrednic de întreaga veneraţie, de multă cinste, de tot respectul. Şi hrăneaşte... sufle-teaşte cu preacinstita şi dumnezeiasca taină. Coresi, ev. 459. Ridicară pre preacinstita a lui i/[risto]s maică şi o duseră în a stînga şi vădzu acolo un rîu de foc. cod. tod. 205. Va cuteza de sc va priceşiui cu preacinstita taină. prav. gov. 28r/l. Cade-se şi noauo... cinste a face pr[ea.]cistitului trup al lui (a. 1642). gcr i, 101/17. Preacinstitul învăţatul şi blagorodnecul bo-iariu Costandin Cantacozino stolnecul. R. Greceanu, cm ii, 143. Pre cinstiţilor şi iubiţi părinţii (cca 1800). gcr ii, 179/33. Îndată cea mai mare parte Din săborul precinslit să scoală. Budai-Deleanu, ţ. 387. Prea cinstiţilor vornici, Statornici în cinstea de lege şi ţară. Goga, p. 58. De la acest prea cinstit şi vrednic sol... domniile voastre aţi putut cunoaşte războiul nostru din urmă. Sadoveanu, o. xii, 335. Iarna blajină A intrat în voi, întîi, ca o lumină Preacinstită, pomule, Preăgingaşe, omule. Arghezi, vers. 213. + (Substantivat, f. art.; învechit) Maica Domnului, Fecioara Măria. Miluieştte, Doamne, creştinii... Aşa iară grăi preacinstita (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 356/19. Şi vădzu preacinstita jelania îngerilor printru păcătoşi. cod. tod. 206. Slăbănogului ce au fost întru mulţi ani, iănăduire neputinţei i-au dat prea cinstita. Mineiul (1776), 89r2/13. — Scris şi : prea cinstit. — PI. : preacinstiţi, -te. — Şi : (învechit) preacistit, -ă, precinstft, -ă adj. — Prea + cinstit (după s’avonul npt>ihCThH-i0- PREACISTĂ adj. v. precistă. PREACISTÎT, -Ă adj. v. preacinstit. PREACIUDAT, -Ă adj. 1. (învechit, rar) Divin, sfînt. Şi-i învăţă minunata şi preaciudaţă a sa taină şi nărodului punea înainte cuviinţă şi spăsenie.' Coresi, ev. 225. 2. (Rar) Foarte ciudat. Se războia cu vălul uh prea-ciudat caic. I. Barbu, j. s. 120. — PI. : preaciudaţi, -te. — Prea + ciudat (după slavonul npiHtoAKH-k). PREAClNTA vb. I. T r a n z. (învechit) A preamări (2). Inalţi-te cu tăria ta, Doamnei Cîntăm şi preacîn-tăm slava ta / Coresi, ev. 177. Strigaţi lu Dumnedzeu lot pămîntul, cîntaţi < şi preacîntaţi> nume [le] lui. cod. tod. 197, cf. Rosettî, l. r. vi, 212. — Prez. ind. ; preacint. — Prea + clnta (după slavonul nptntsaTH). PREACÎIVTAT, -Ă adj. (învechit) Preamărit. Şi blagoslovit numele slaveei tale sfînlu şi preăcîntatu in veacu. psalt. 330. Fecioară... carea eşti una preacîn-tată. Paraclis (1639), 245. — PI. : preacîntaţi, -te. — V. preaelnta. Cf. slavonul npinin . PREACOVÎRŞÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A co-vîrşi, a copleşi total, complet. Numai răbdarea şi bunătatea lui Dumnezeu cea fără de margini poate să precovîrşească fărădelegile şi îndărătnicia ta. Creangă, o. 150, cf. tdrg, cade, Scriban, d., l. rom. 1961, nr. 6, 82. -0> Refl. pas. Fără-legile meale preaînrăllară (preacovărşiră-se c2, covârşiră d) capul mieu psalt. 71, cf. DHLR II, 362. — Prez. ind. : preacovîrşesc. — Şi: precovlrşl vb. IV. — Prea + covlrşi (după slavonul npts-kcX®A,HTH). PREACREDINCldS, -OASĂ adj. (învechit) Foarte credincios; foarte devotat, foarte fidel. Cf. drlu. Aruncă însă, prince, privirea-ţi generoasă Ş-asupra-a-ceslui popul român precredincios. Mureşanu, p. 75/14. — PI. : preacredincioşi, -oase. — Şi : preorcdincios, -oâsă adj. — Prea + credincios. PREACUCÎiRNIC, -Ă adj. (Mai ales ca termen de reverenţă pentru clerici) Foarte cucernic, extrem de evlavios. Cf. sfc i, 34, 35. — PI. : preacucernici, -ce. — Prea + cucernic. PREACUCERMCfiŞTE adv. (învechit, rar) Cu multă cucernicie, cu multă smerenie, cu multă evlavie. Fundaţia episcopească... ce s-au făcui odată preacu-cerniceşte de maiestatea sa să remînă întreagă. Şincai, hr. iii, 291/30. — Preacucernic + suf. -eşte. PREA CUM ÎNTE adj. (Rar) Foarte cuminte. Eu însă sînt un băiat preacuminte, Mihu nu este nebun l Kotzebue, u. 4r/12. Preacumintele meu copil, sfc i, 36. — PI. : preacuminţi. Prea + cuminte. PREACUMPĂRA vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A răscumpăra (2). Nădăjduiesc, fraţilor, ca mai buh şi aproapea spăsenie întru voi să fie lucrată şi prea-cumpărată. Coresi, ev. 122, cf. dhlr ii, 362. — Prez. ind. : preacămpăr. — Prea + cumpăra (după slavonul np’faoy-nHTH). 13908 PREACURAT — ,1243 — PREACURVI PREACURAT, -Ă adj. (De obicei cu valoare de calificativ dat Fecioarei Maria sau unor fiinţe ori lucruri considerate sfinte) Care este fără nici o vină, care este cu totul lipsit de păcate, care este de o curăţenie morală ireproşabilă, desăvîrşită; care reflectă, arată, demonstrează o asemenea situaţie, stare. V. curat, neprihănit, imaculat. Acel trup cinstit şi preacurat al Domnului... cu frică îngru-pară-l. Coresi, ev. . 138. Sfăşiia [lupul] obrazul lu H[risto]s şi a prea curatei maice şi a tuturor sfinţilor. Moxa, ap. ocr i, 60/17. Nu avem aliă nădeajde fără tine, preacurată fecioară. Paraclis (1639), 247. -Cinstesc icoana preacuratei născătoarei lui D[vi]mnezeu. prav. gov. 148r/9. Arată-l... in pomeana de vecie că eşti intru.lot preacurată. Molitvenic (sec. xvii), 310, cf. anon. car. Iată pilda la adormirea preacuratei fecioarei. Molnar, ret. 124/16. 1 icoană preacurată (a. 1809). Uricariul, x, 254. Şi de nu, să-l bală Pitaf sarea, tcu Maica Preacurată. Budai-Deleanu, t. v. 45. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc/ Negruzzi, s. i, 155. Din neguri te arată, Lumină dulce clară. O, maică prea curată Şi pururea fecioară, Măriei Eminescu, o. iv, 360. Ce pumni, ce pumni, maică preacurată! Contemporanul, V2, 203. A-mpărtăşirii taină preacurată. Vlahuţă, o. a. i, 24. Avea să nască prea-curata fecioară Maria pre Domnul nostru Isus Cristos. Marian, na. 27, cf. ddrf. Simt plutind prin fumul de tămîie Sfinţenia cîntării preacurate. Goga, Poezii, 19, cf. ŞXineanu, d. u„ cade, Scriban, d. Cum n-oi plîngi, Maică precurată? mat. folk. 1 540. 'Noo sfinţi-s precuraţi, Tari la Dumnezău îuraţi. Densusianu, ţ. h. 166. + (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria.' Vă treceţi, bieţi bătrini Cu rugi la Preacurata. Goga, p. 33. împletind. .. ghirlande şi cununi, le aduc şi le aşez printre făclii, la altarul Prea-Curatei: Galâction, o. 60. O zis Prea-Curata Că i-am furat vaca. Gorovei, c.. 230. + (Neobişnuit) Cu totul lipsit de murdărie, extrenv de curat, de limpede (ca aspect). Bună pază Scăpărată dintr-o stea, Preacurata-i albă rază. Arghezi, vers. 236. O (Adverbial) Cristalurile... rid preacurat ca întocmirile gerului. Teodoreanu, m. u. 155. — Scris şi : prea curat, prea-curat, — PI. : preacuraţi, -le. — Şi: (Învechit şi regional) precurăt, -ă adj. — Prea + curat (după slavonul npinHCT-K). . PREACURĂtGR, -OAre adj. (învechit) Care curge djn belşug, mult, tare. Cu dulceaţă amu şi fără moarte şi nescăzută adlncatul accştii ape dulci şi vie săritoare şi preacurăloare şi preaplină, beaţi toţi den-tr-tnsă cărei creadeţi şi viaţă priimiţi. Coresi, ev. 154, cf. dhlr ii, 362, sfc i, 256. — PI. : preacurâtori, -oare. — Prea + eurător (după slavonul np-fe-ro'iHB-kiH). PREACURGĂTOR, -OAre adj. (învechit, rar ; despre substanţe) Care are o consistenţă lichidă extrem de slabă. Tot sufăr de un ochi... Doftorul. . . mi-au zis că pînă la începutul lui ghenarie nu poate să-mi dei nimică ceva preacurgători pentru că vremea îi prea umidă. Kogălniceanu, s. 43. — PI. : preacurgători, -oare. — Prea + curgător» .PREACURÎND adv. (învechit) Foarte curînd. Cf. drlu. Preacurînd O să ne-ntoarcem iarăşi cu pace noi acasă. Aristia, s. 24/20. — Prea + curind. PREACURVĂR, -Ă s. m„ adj. (învechit) 1. S. m. Bărbat adulter; bărbat foarte afemeiat, extrem de desfrînat. Să nu fii curvariu sau preacurvariu. prav. gov. 10r/3. De va dzice ncşline cuiva cum iaste fur sau preacurvar sau şi alte ca aceastea, şi le va, arăta cum sămt adevărate, atunce suduiloriul nu să va certa (a. 1646). GGR i, 122/25. De vor fi avînd împreună împreunare rea, pre acesta să-l certe ca pre un preacurvar. prav. 52. Cu moarte să să omoară prea curvariul şi prea curva. Biblia (1688), 852/50. Preacurvariul, ucigaşul şi lîlhaniul era pedepsiţi cu moarte, ist. am. 37v/16, cf. Klein, d. 405. David din preacurvariu să făcu şi ucigaş. Calendariu (1814), 128/15. Prea cur-varilor le hotărăşte pravila pedeapse după faptele lor. Pravila (1814), 174/10, cf. drlu, lb. După ce căzu acel preacurvar jos făcut mototol, socoliiu că l-am omorît de tot. Gorjan, h. i, 71/14, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. 2. Adj. (Despre oameni) Care comite un adulter ; care este foarte afemeiat, extrem de desfrînat; (despre faptele oamenilor) de om foarte desfrînat, foarte destrăbălat. Ruda aceasta preacurvare şi păcătoasă. Biblia (1688), ap. tdrg. Faptele cele preacurvare şi nelegiuite ce făcea împărăteasa. Gorjan, h. i, 5/16. Această minune grozavă erea un zmeu d-ai văzduhului din cei mai spurcaţi şi mai preacurvari. id. ib. 9/23, cf. CADE. — Scris şi : prea curvar. — PI. : preacurvari, -e. — Şi : precurvâr, -ă (Scriban, d.) s. m., adj., (1). prcacurvârlu s. m„ (2, f.) preacurvăre adj. — Prea -f curvar (după slavonul np-fcAiesoA’fcH). PREACURVĂRE adj. v. preacurvar. PREACURVÂRIU s. m. v. preacurvar. PREACTÎRVĂ s. f. (învechit) Femeie adulteră; femeie foarte desfrînată, extrem de imorală. Cînd va pirî bărbatul pre muiare-ş la giudeţ, cum iaste prea-curvă, dzîcînd, cum el sînjur i-au fost hotru, atunce-i va lua dzeaslrele. prav. 140. Cu moarte să să omoară prea curvariul şi prea curva. Biblia (1688), 852/51. Şi numai o răutate de aceastea de va avea, mai vîrlos preacurvă să fie, irebuiaşte să o desparţi şi să iai alta. R. Greceanu, ap. gcr i, 291/9. Pre soru-ta, care o ai măritat dupre Bogdan, făr'de lege, avînd el muiare cu lege şi o au lăsat făr’de nici o vină şi au luat pre soru-ta, el iaste curvariu şi soru-ta ca o preacurvă. anon. cantac., cm i, 88, cf. Klein, d. 405. Cînd mu-iarea să va dovedi prea curvă sau bărbatul ei preacurvariu, să să pedepsească precum s-au zis. Caragea, l. 87/27, cf. drlu, lb. Făcu pe cumnată-sa preacurvă. Gorjan, h. iv, 205/7. Ce s-a întîmplat cu preacurva nu se ştie. Bariţiu, p. a. i, 95, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade. Trăiam, în adevăr, un început de poveste cu minuni... sau eram prada unui joc vrăjitoresc de preacurvă. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 302, cf. Scriban, d. — Scris şi : prea curvă. — PI. : preacurve. — Prea + ourvă (după slavonul np’fcAK>EO,viîHUd). PREACURVf vb. IV. Intranz. (învechit) A comite un adulter; a trăi în mare desfrîu, a duce o viaţă extrem de imorală ; (suspect) a preaiubi. Isus zise lui: ,,Nu ucide, nu preacurvi, nu fura“. Coresi, ev. 310. Oare cine-ş va afla muiarea lui preacurvind cu alt bărbat şi-l va ucide spre moarte, acela să se gonească întru gonire, ca un /¡em[i]Z[o]s/iw. prav. gov. 102v/ll. îndeamnă cu cuvîntul şi cu lucrul pre muiarea lui să prcacurvească. prav. 173. Să nu ucizi. Să nu prea curveşti. Să nu furi. Biblia (1688), 53z/25. A şase poruncă zice: să nu preacurvim, iar noi facem altele mai rele şi mai spurcate. Antim, p. 125. Cine... va preacurvi? sau va ucide? (cca 1725). gcr ii, 22/15. Tatăl, de va găsi pre cineva prea curvind cu fiica sa, pre amîndoi să-i omoare. Pravila (1814), 174/12, cf. drlu, lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade, Scriban, d. + Tranz. fact. A atrage în desfrîu. Om carele va prea curvi muiarea bărbatului, au carele va prea curvi muiarea vecinului său cu moarte să să omoară. Biblia (1688), 85a/48. — Scris şi : prea curvi. — Prez. ind. : preacurvesc. — Şi: precurvl vb. IV. lm, ddrf. — Prea + curvi (după slavonul np-feAK>s*A'feHTH). 13917 PREACURVIE — 1244 — PREADOLESCENTĂ PREACURVÎE s. f. (învechit) Adulter ; mare des- T friu, extremă depravare; viaţă extrem de imorală; faptă comisă de un om foarte desfrînat; (Învechit) preaiubire. Preacurvia iaste cine va sili o muiare măritată. prav. gov. 23v/3, cf. 17r/15. Căsarii să vor împărţi de fămeile sale pentru preacurvii. prav. 142. Nemilos-tivirile, curviite, preacurviile. Dosoftei, v. s. octombrie 96r/129. Vor cădea şi in curvie şi in preacuroie. fl. d. (1680), 7r/5. Acele păcate mai mari ce vătămasă pre Dumnezău, svinta scriptură le numără: intii, urî-ciunea de Dumnezău, ziditoriul său, desfrînarea, cur-viia, preacurviia. N. Costin, l. 58. L-au zavistuit la tată-său precum ar fi ispitit-o pentru spurcată pre-curoie. Cantemir, hr. 480. L-au lepădat de sfinta biserică pentru preacurviia lui. anon. cantac., cm i, 97. Curvii şi preacurvii. . . şi toate răutăţile cîte sint in lume le făcea (a. 1747). gcr ii, 39/27. Brazilienii au preacurvia la mare urîciune. ist. am. 79r/14. Virsavia s-au însărcinat din preacurvie. Calendariu (1814), 127/14. I-ar fi poruncit Cara Georgie mai întîi să părăsească muierea străină şi să-şi ţîie soţia lui, să nu facă preacurvie. D ioni sie, c. 233. Numai bărbatul, iară nu altul, este volnic să pornească plră de preacurvie asupra fămeii şi numai fămeia asupra bărbatului. Caragea, l. 87/18, cf. Clemens, drlu, lb. Din inimă ies.. . ginduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri. Marcovici, d. 416/3. îl coprinsesă o mîhnire negrăită pentru preacurvia împărătesăi sate. Gorjan, h. i, 4/1. Pe apriga nevastă o mîndrie îngîmfată îndeamnă de precurvie să se păzească curată. Conachi, p. 285, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Ce drepturi avea cLoctorul Taifun asupra acestei femei, mai mult decît secretarul general. .. ? Erau perfect egali în aceeaşi infamie a preacurviei. Galaction, o.a. J, 75, cf. Scriban, d. Vinovată fuse.. . preacurvia de sus, din stăpînire. Arghezi, vers. 481. Rachela-i femeia din biblie, blestemată pentru. . . preacurvie. v. rom. septembrie 1960, 25. Preacurvia în veci nu să iartă, că batjocura lumii să arată. Zanne, p. viii, 258. — Scris şi : prea curvie, prea-curvie. — PI. : preacurvii. — Şi : prccurvie s. f. — Prea + curvie (după slavonul np-kAie&*,s,'fcniTg®). PREACURVIEFĂCĂTdR, -OĂRE s. m. şi f. (învechit, rar) Persoană adulteră. Preacurviefăcători şi prea-curviefăcătoarele I Au nu ştiţi că iubostea lumiei vrajbă lu D[um]nie]H-h)- PREACUVIOŞÎE s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverenţă pentru călugări, clerici (de grad superior). Acest călător străin dorea să vadă pe cuviosul părintele arhimandrit Teofan. Prea cuvioşia sa era în strana lui. Sadoveanu, o. x, 276, cf. dex. — Scris şi : prea cuvioşie. — Pronunţat: -vi-o-, — PI; : preacuvioşii. — Prea + cuvioşie. PREADAlOJÉNIE s. f. v. predlojenie. PREADESCLINfî, -Ă adj. (învechit, rar) Foarte deosebit. Cunoscut lucru este că preadesclinită este dia-lecia românilor celor din colo de Dunăre de dialecia lin-bei romáñilor celor dincoace de Dunăre. Maior, ist. 199/28. — PI. : preadescliniţi, -le. — Prea + dcsclinlt (= deschilinit). PREADESPÚ1VE vb. III. Intranz. (învechit, rar) A fi cu mult mai presus de cineva sau de ceva. Su-puînreţi-vă amu a toată zidirea... de omu dereptu Z)[omlnul, seva lu împăratu că preadespunre. cod. vor. 148/20, cf. dhlr ii, 362. — Prez. ind. : preadespún. — Préa + despune (după slavonul np-fcAP'kxuTH). PHEADESTINĂŢIE s. f. v. predestinare. PREADIRÉPT, -DIREAPTĂ adj. v. preadrept. PREADISLÓVIE s. f. v. predoslovie, t. PREADITÉCE s. m. v. preditecl. PREAD1TÉCI s. m. v. prediteoi. PREADLOJÉNIE s. f. v. predlojenie. PREADOLESCÉNT, -Ă s. m. şi f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă la vîrsta adolescenţei. Trebuie să se ţină seama de particularităţile psihologice ale elevilor, de faptul că preadolescenţilor le este caracteristică posibilitatea mereu creseîndă de a gîndi abstract. L. rom. 1965, 269, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: pre-a-, — PI. : preadolescenţi, -le. — Pref. pre- + adolescent. PREADOI.ESCÉNJÁ s. f. Perioâdă din viaţa unui om situată intre pubertate şi adolescenţă. Să te apropii din timp, încă din perioada preadolescenţei, de fiica ta. Scînteia, 1967, nr. 7 309. Răspunderile mamei 13936 preadomnitor — 1245 — PREAGLĂSITOR tn perioada preadolescentei şi adolescenţei sint acum şi mai mari. ib., cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: pre-a-, — Pref. pre- + adolescenţă. PREADOMNITdR, -OÂRE adj. v. predomnitor. PREADOSL6VIE s. f. v. predoslovie. PREADRfiPT, -DREAPTĂ adj. (învechit) Foarte drept. Cea înfricoşată şi prea dlreaptă judecată. Biblia (1688), [prefaţă] 4/32. Părinte prea drepte,. .. trimite sufletului mieu o rază de lumină şi de mîngîiere. Mar-covici, c. 9/16. 4 (Substantivat, m.) Dumnezeu. Zăreşte scaunul celui prea drept la ale căruia picioare fieştecare va aduce faptele sale. Marcovici, c. 14/8 — Scris şi : prea drept. — PI. : preadrepţi, -te. — Şi : preadirăpt, -dlreâptă adj. — Prea + drept (după slavonul njvfenpagKAkHUH). PREADTjLCE adj. (învechit; de obicei cu valoare de calificativ dat divinităţii) Deosebit de bun, de milostiv, de îngăduitor. Derept noi blăstemul fu, ca pre noi den blăstem şi den păcate să ne slobozească preadul-cele Dumnezeul nostru, Hristos. Coresi, ev. 136, cf. 443. Lu preadulcele Domn roagă-te să odihnească acum pristăvitul. Molitvenic (sec. xvii), 310, cf. lex. mars. 238. <>• (Substantivat) De vom suspina, el ne va veseli... şi hrăneaşte pre noi flămînzii preadulcele, trupul amu cu ce-s pre vremi roduri. Coresi, ev. 459. O, preadulcele mieu..., la lucrurile cele mari trebuiesc şi mari meşteşugiri. Aethiopica, 62v/16. — Prea + dulce (după slavonul npicAUA'kK'k). PREADUMNEZElfiSC, -IASCĂ adj. (învechit, rar) Sfînt; divin. Troiţă... preabună, pread[u]mn[e]dză-iască, întru tot putearnică (a. 1689). c. cr. 137/3. — Pronunţat: -ze-iesc. — Scris: prea dumnezeiesc. — PI. : preadumnezeieşti. — Prea -1- dumnezeiesc (după slavonul npi-EOiKhcTgkH w). PREADUIVA vb. I. T r a n z. (Regional) A aduna în Întregime, complet, pînă la capăt (Cireşu —Băile Herculane). Cf. ol. olt. D'esfaSam [firul de borangic] d'e pe băţ şl-l preadunmm pe mosoarî. ib. — Pronunţat : pre-a-, — Prez. ind. : preadăn. — Prea + aduna. PREAI)USL(ÎVIE s. f. v. predoslovie. PHEAFÂCE vb. III. Refl. unlpers. (Regional) A se face complet, pînă la capăt, a se termina de făcut (Slăvuţa — Craiova). Cf. gl. olt. P-ormă âarcă [săpunul] şi cîn se preafacc îi dă sare şî-l ia jos. ib. — Prez. ind. pers. 3 : preafăce. — Prea -f face. PREAFĂRĂDELfiGE s. f. (învechit) Nelegiuire, ticăloşie foarte mare. Că cu dinsul au făcut fărădeleagea prea fărădeleagii. prav. gov. 104r/22. — Scris : prea fărădelege. — PI. : preafărădelegi. — Prea + fărădelege. PREAFĂRĂDUMNEZEÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit, rar) A păcătui tn mod grav faţă de prescripţiile religioase. Şt de pururea greşim, dosădind, obidind, minţind..., preafărădumnezeind şi năpaste vecinilor aducînd. Coresi, ev. 287. — Prez. ind. : preafărădumnezeiesc. — Prea + fără -f Dumnezeu. PREAFERICÎRE s. f. (învechit, rar) Fericire foarte mare. Aşteaptă viitorul Ca o preafericire! I. Văcăres-cul, p. 48/26. — Prea -f fericire. PREAFERICÎT, -Ă adj. (Mai ales în titulatura dată clericilor care deţin grade înalte In ierarhia bisericească) Foarte slăvit, preamărit. Disputaţia prea feri- citului papei, lui Silvestru cu Zambri (a. 1650). gcr i, 146/20. M-am rugat sfinţiei sale părintelui şi preaferi* citului patriarhul. Dosoftei, ap. gcr i, 209/22. Au scris la preafericitul noul patriarh al Ierusalimului Kir Hrisanti, ca să vie den Ţarigrad. R. Greceanu, cm ii, 151. O, pre fericite Solomoane I (a. 1760). gcr ii, 72/10, cf. drlu. Un consiliu compus de prefericiţi patriarhi şi arhiepiscopi. Negruzzi, s. i, 241. (Glumeţ) Colecţia Vieţii româneşti poate să mărturisească, din colbul ei preafericit, ce-a fost şi cum a fost pe atunci. Galaction, a. 59. (Substantivat) Cînd... au venit la line Saul... atunce, prea fericite, ca pre un ierarh înţelept fiiu l-ai făcut pre el prin botez. Mineiul (1776), lrl/15. + P. e x t. (Substantivat) Sfint. Prea fericita între muieri le-ai arătat, fericită Paraschevo. Mineiul (1776), 89T1/7. Şi maica Filofteia m-a primit fiică sufletească, fie-i odihna între prea fericiţi. Sadoveanu. p. m. 69. — Scris şi : prea fericit. — PI. : preafericiţi, -te. — Şi : (învechit) preferlcft, -ă adj. — Prea + fericit (după slavonul np-fcBAdWiH-k). PREAFIINŢĂT, -ă adj. (învechit, rar) Care este vechi de cînd lumea. Troiţă preafiinţată, preabună, pread[u]mn[e]dzăiască întru lot putearnică (a. 1689). c. cr. 137/3. — PI. : preafiinţaţi, -te. — Prea + fiinţă (după slavonul np-fcs’fcqhH'k)- PREAFIINŢÎV subst. (Gram. ; învechit, rar) Timp prezent. Cele 5 ?im[puri] se pot clasifica în trii: prea-fiinţiv, trecut i fiitor. Săulescu, gram. rom. i, 99/14. Indicativu, ([impui] prezent (preafiinţivul). id. ib. 230/20, cf. 228/18. — Prea + fiinţă + suf. -iv. PREAFRUMdS, -OĂSĂ adj. Foarte frumos, extrem de frumos. Au pus icoane preafrumoase, anon. cantac., cm i, 109. Voi să pomenesc de minunata şi preafrumoasa iîrnosanie care s-au făcut la sfînta şi dumnezeiasca mănăstire a lui sfeti Gheorghie. R. Greceanu, cm ii, 151, cf. drlu. A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari, împărăteşti, O prea frumoasă fată. Eminescu, o. i, 167. — Scris şi : prea frumos. — PI. : preafrumoşi, -oase- — Prea + frumos (după slavonul np-tnpacunO. PREAFTURĂ s. f. v. praftură. PREAFtîND adv. (învechit) (Foarte) adine, (extrem de) profund (în sens material ori spiritual). Semnele semnelor mai preafund penetrîndu-le, cu mintea şi cu gîndul le socoteşte. Mieu, l. 34/2. Şi ca mai preafund să poală străbate sfaturile lui Ortomag, au dat soţ de cale solilor pre oarecare Mahelin sau Mahelm din Ba-varia. Şincai, hr. i, 152/13. Dacă... se taie prea preafund fagurii cei goli primăvara. .. se strică prea multe oauă. Economia, 179/23. — Prea + afund. PREAGĂTÎT, -Ă adj. v. pregătit*. PREAGÎNGAŞ, -Ă adj. (Rar) Deosebit de plăplnd, foarte delicat, foarte firav. (F i g.) Iarna blajină A intrai în voi, întîi, ca o lumină Preacinstită, pomule, Preaglngaşe, omule. Arghezi, vers. 213. — PI. : preagingaşi, -e. — Prea + gingaş. PREAGLĂSITdR, -OARE adj. (învechit, rar ; despre unele sărbători religioase) Care se celebrează cu clntări bisericeşti, în care se cîntă cîntece bisericeşti. Fu tocmită de sfinţii oteţi şi făcută să se cînte şi să se cetească întru această duminecă... Dereptu aceaia această duminecă ea se şi cheamă preaglăsitoare. Coresi, ev. 12, cf. dhlr ii, 362. — PI. : preaglăsiiori, -oare. — Prea + glăsitor(iu). 13956 PrIaGoşlAVNiC — 1246 — PREAÎNÂLf PREAGOSLAVNIC, -Ă adj. v. pravoslavnic. PREAGREŞÎ vb. IV. Intranz. (învechit) A comite o greşeală gravă, a păcătui grav. Că greşim şi fărălegim ostămpim de lire, şi preagreşim întru ţoale, şi dzisele tale nu ascultăm, psalt. 327, cf. 61, dhlr ii, 362, Scriban, d. — Prez. ind. : preagreşeşc. — Prea + greşi. Cf. slavonul n p tr p -fe w h t h). PREAGREŞÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a prea-greşi şi rezultatul ei; greşeală mare, păcat grav. Dzeu, ştiuşi fără' de-mentea mea şi preagreşirea mea de tinre nu se ascunseră, psalt. hur. 57v/18, cf. psalt, 131. — V. preagreşi. PREAIEŞf vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A reuşi să-şi facă drum, să înainteze (învingind obstacolele). El toată apărarea birui şi preaieşi şi cătră însuş acela vindecătoriul Domnul Hristos vine. Coresi, ev. 443, cf. dhlr ii, 362. — Pronunţat: prea-ie-. — Prez. ind. : preaiis. — Prea+Ieşi (după slavonul np-fesT>3HTH, iipta kcKoahth). PREAIUBÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A iubi foarte mult. Preaiubiiu dzisele tale mai vârtos de aurul. psalt. sch. 412/14. Leagea ta preaiubiiu (îndrăgii h, o am îndrăgit d). psalt. 261, cf. 267, drlu, dhlr n, 362. + Intranz. (Suspect) A preacurvi. Cf. Scriban, d. — Pronunţat: prea-iu-, — Prez. ind. : preaiube.se. — Prea + Iubi. PREAIUBÎRE s. f. (învechit) Adulter ; mare des-frîu, extremă depravare; viaţă extrem de imorală; faptă comisă de un om foarte desfrînat; (învechit) preacurvie. Dzisă e amu: nu preaiubire se faci I (n u cur vi n. test. 1648, nu preacurvi Biblia 1688). cod. vor. 118/29. S(ă) spurcă cu rele lucrure, preaiubire, şi clevetescu şi măntu unii cătră alţii (cca 1550). gcr i, 2/5. Sau n-ai lăcuit bine cu vecinul tău, sau ai făcut preaiubire trupului (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 453/9. Nil ucide; nu preaiubire face, nece fura. Coresi, ev. 288. Ai obidit vrun om mişel.. .v sau ... ai lîcuit preaiubire trupului tău. cod. tod. 214, cf. Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., tdrg, scl 1960, 607. — Pronunţat: prea-iu-, — PI. : preaiubiri. — Prea + iubire (după slavonul nptAWEu). PREAIUBIT, -Ă adj. (Astăzi rar) Extrem de iubit, deosebit de drag, de scump. Fiiul mi[e]u cela preaiubitul. cod. tod. 208, cf. 212, 225, drlu. Adevăr tu spui... el este Fiul meu cel prea iubit. Bolintineanu, o. 65, cf. Alexi, w. Cum i-a ales împăratul dascăl fiului său prea iubit Ferid. Sadoveanu, o. xv, 351. <0 (Substantivat) Viniţi de împărăţiţi cu mine, preaiubiţii mei. cod. tod. 216. Prea-iubitul meu! spune-mi cînd mă voi numi soţia ta? Negruzzi, s. i, 18. Şi e mai bine aşa, preaiubitule. Vinea, l. h, 55. — Scris şi : prea iubit, prea-iubii. — Pronunţat: prea-iu-, — PI. : preaiubiţi, -te. — Prea + iubit (după slavonul np’bAieBHM-k). PREAIUBITdR, -OAre adj. (învechit; . de obicei construit cu prep. „de“ ; şi substantivat) (Persoană) care iubeşte foarte mult, care manifestă multă afecţiune. Însuş acela preaiubitoriul de oameni... i se cade să roage. prav. gov. 36T/2. Acoperămînt şi apărătoriu besearicii şi pre iubitoriu de ţară. N. Costin, ap. gcr ii, 14/29. + (Substantivat) Persoană care comite un adulter, care trăieşte în mare desfrîu. O, amar preaiu-bitorilor, o, amar cela ce bea şi mănîncă cu cimpoi, şi cu ciatere şi cu alăute, cod. tod. 219. — Scris şi : prea iubitor. — Pronunţat: prea-iu-, — Pi. : preaiubitori, -oare. — Şi: prelubltâr, -oăre adj. — Prea + iubitor. PREAIZBliVDÎ vb. IV. Refl. pas. (învechit) A întrece, a prisosi cu mult. Avutul amu, da-i-sa-va şi i se va preaizbîndi, iară de la neavutul şi ce î pare că are, lua-se-va de la el. Coresi, ev. 315, cf. dhlr ii, 362. — Pronunţat: prea-iz-, — Prez. ind. : preaizbîn- desc, — Din slavonul îipVh3emth, a*.. PREAÎMBLA vb. I v. plimba. PREAÎMPISTRÎT, -Ă adj. (învechit; despre oameni sau despre îmbrăcămintea lor) împodobit foarte mult sau peste măsură; (învechit, rar) preapăstrat. Inrainte stătu împărăteasa de derepta de tinre în veş-mente aurite învăscută, preaîmpistrite. psalt. hur. 38T/12. .Stătu împărăteasa de-a dereapta ia, în cămeşi poleite înveştilă şi preaîmpistrită. (podobită d, preapăstrată c2). psalt. 87, cf. 88. Cu peleşi de aur înveştită şi prea împistrită. Coresi, ps. 120/4. — Scris şi : pre împistrit. — PI. : preaîmpistriţi, -te. — Prea + împistrit (după slavonul np-fcHcnujjpeHv), PREAÎMPLEA vb. II. R e f 1. (învechit; despre ape) A creşte în volum, a depăşi nivelul obişnuit; a fi din abundenţă, din belşug. Apă dulce şi vie şi curătoare, şi preaîmplă-se şi preavarsă-se; cine va bea aceasta apă nu se va însetoşa în veaci. Coresi, ev. 191, cf. dhlr ii, 362. f T r a n z. (Complementul indică recipiente ; în forma preîmplea) A umple pînă sus, a umple complet cu un fluid. (Refl. pas.) Buţile cu vin nu se grijesc după cuviinţă, fiindcă nu se preîmplu mai adeseori. Factor, m. 25/7. — Prez. ind. : preiamplu. — Şi: preîmpleâ vb. II. Factor, m. 25/7. — Prea + împlea (după slavonul np-tnAiHimi). PREAÎMPODOBÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Foarte împodobit, cu multe podoabe sau ornamente. [Ajunse] la preaîmpodobita şi înavuţită împărătească biserică. ar (1830), 232/7. — PI. : preaîmpodobiţi, -le. — Prea + Împodobit. PREAÎ\tALT, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Dumnezeiesc, divin; atotputernic. Iaste darurile sufleteştf ce sînt cinstite... cu cuvinte şi preaînaltă hrană, cu învăţătură dumnezeiască. Coresi, ev. 304. A.u fost sacraţi de preoţi de mîna preaînaltă. Heliade, o. i, 373. Fiinţă prea înaltă şi atotputernică, iată-mă în genunche pe tine chem."Marcovici, c. 9/2, cf. 11/14, id. d. 5/11. Toate se pleacă la puterea ta prea înaltă care cîntăreşte lumea în cumpăna sa cea dreaptă. Conachi, p. 262. Ce voie prea înaltă, ce lege porunci Căderea dopotrivă cu înălţarea a fi? Alexandrescu, m. 10, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Substantivat, m.) Dumnezeu. Ţot ce se întîmplă e rînduială a celui prea înalt pe cari noi îl servim; Sadoveanu, o. xii, 24. 2. (învechit) Care vine de la o autoritate supremă. Cf. drlu. îndată apoi fu ascultat rescriptul preaînalt, care după uzul vechi ţinea locul unui cuvînt de tron în care erau cuprinse şi propdziţiunile destinate a se preface în .proiecte de legi. Bariţiu, p. a. i, 528. — Scris şi: prea înalt. — PI.: preaînalţi, -te. — Prea + înalt (după slavonul np’fcsuiiiHH, np'kauuitH'k). PREAÎiYĂLŢA vb. I. (învechit) 1. R e f 1. şi ţ r a n z. A (se) ridica cu mult peste..., a (se) înălţa qu mult deasupra (în sens material sau moral, spiritual). Că fără-legilemeale preaînrălţară (preanălţară-se c. pr ea-covărşiră-se c3, covîrşiră d) capul mteu. psalt. 71. Că tu, Domnul de sus..., foarte înrălţaşi-te (î n r ă 1 ţ a ş i h, preaînrălţaşi-te v, preaînlţă-se c2, rădicaşi-tec, te-ai înălţat d) prespre toţi Dumnezeii, ib. 201, cf. 460. Că bezaconiile meale preanălţară-se capul mieu-, Coresi, ps. 99/2, cf. Scriban; d. 13971 f>ÎVE ÂÎNÂLŢArB — 1247 — preaînţelept 2. Tranz. A preamări (2). Ţoale duhurele, Domnul cîntaţl şi preaînrălţaţi (prearădicaţi c) el îr.: veac. psalt. 331. Să te preainălţăm în veci. Paraclis (1639), 248. Fiiul lui Dumnezeu... pre carele îl prea-tnălţăm intru toţi veacii. Mineiul (1776), 6V1/12. 3. R efl. A se îngîmfa, a se făli, a se mîndri, a se lăuda. Că mai bine iaste să greşeşti să te întorci şi să te smereşti, decît să faci bunătăţi şi să te preaînalţi. Coresi, ev. 17. Învaţă şi ucenicii Domnul... să nu se laude mai mult, nici să se preatnalfe de ce-au fost făcut. id. ib. 386, cf. 19, 85. — Prez. ind. : preaînălţ. — Şi: preanălţă vb. I. — Prea + Înălţa (după slavonul npiiB'k3H£CTH). PREAÎNĂLŢ ARE s. f. (învechit) Îngîmfare, trufie. Ce, cit iaste de rea măriia şi preaînălfarea, atîta e de bună şi căirea şi smerenia. Coresi, ev. 14. Că-şu arătă fariseiul chipul său stînd şi preaînălfarea a luiş şi trufa ce avea. id. ib. 15, cf. 19. — PI. : preaînălfări. — V. prealnălţa. PREAÎNĂLŢAT, -Ă adj. 1. (Mai ales in titulatura dată domnitorilor sau prelaţilor) Care este vrednic de Întreaga laudă, cinste, slavă (datorită calităţilor sale); preamărit, preaslăvit, (învechit) preacîntat, prealuminat (2), preaseninat, (învechit, rar) pohvălit, (regional) prealuminos. Cf. preaînălţa (2). Zicînd însuş preaînălţatul vezir multe cuvinte de laudă. R. Popescu, cm i, 552. Toată poronca prea înălţatului dovlel... este la noi pravelă necalcată (a. 1815). Uri-cariul, i, 241. Au mers la curte spre a înfăţişa preatnăl-fatului domn a lor sentimente respectuoase, cr (1846), 451/35, cf. Polizu. Prea înălţate împărate l Creangă, ?. 257, cf. dex. 2. (învechit) Îngîmfat, trufaş. Cf. prealnălţa (3). Că deşertă şi zdrobi preaînălfatul şi trufaşul vrăjmaşul nostru, diavolul. Coresi, ev. 117. — Scris şi : prea înălţat. — PI. : preaînălţaţi, -te — V. prealnălţa. PREAÎNĂLŢÎME s. f. (învechit, rar) 1. Îngîmfare» trufie. Cum am putea prăznui, cînd ceştii slave deşarte şt trufei şi preaînălţimeei slujind? Coresi, ev. 122, cf. DHLR ii, 362. 2. (în titulatura dată suveranilor) Maiestate (2). Cf. Polizu. — PI. : preaînălţimi. Gen.-dat. şi : preaînălţi- meei. — Prea + înălţime. PREAÎNDRĂGÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A îndrăgi, a iubi foarte mult. Pariie văzu pre Elena muiaria lu Menelai prea frumoasă şi albă, deci o prea tndrăgi. Moxa, 352/24. — Scris : prea îndrăgi. — Prez. ind. : preaîndrăgesc. — Prea + Îndrăgi. PREAÎNDRĂZNfiŢ, -EAŢĂ adj. (învechit, rar) Foarte cutezător, extrem de temerar. N-au cutezat bătaie mare să facă cu ucei preaîndrăzneţi tîlhari. C. Cantacuzino, cm i, 27. — Pi. : preaîndrăzneţi, -c. — Prea + Îndrăzneţ. PREAÎNDUMNEZEÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Sfint; divin. Dîndu-ne noauo pace şi mîntuire, ca un ierarh prea îndumnezeit, Mineiul (1776), 13T2/11. — Scris : prea îndumnezeit. — PI. : preaîndumne-zeiţi, -te. — Prea+îndumnezeit (după slavonul nptE»» F i g. Că încă nu se poate spune cu adevăr preaînmulţimea măriei lu Dumnezeu şi ce e cătră noi dragoste şi mila lui I Coresi, ev. 116, cf. cod. tod. 191. — PI. : preaînmulţimi. — Prea + Inmulţime (după slavonul npiiMHo»ttcTaci). PREAlNMULŢÎT, -Ă adj. (învechit) Care este în cantitate sau în număr foarte mare, foarte bogat, foarte îmbelşugat. Ce vămu. da noi împrotivă şi tocma preaînmulţitului darului lui şi dulceţiei lui? Coresi, ev. 116, cf. cod. tod. 192, dhlr ii, 362. — PI. : preaînmulţiţi, -te. — Prea + Înmulţit (după slavonul np’tMHsrik). PREAÎNOTĂ vb. I. I n t r a n z. (învechit, rar) A naviga (2). Acie corăbiile noată (preanoată h, preaînoată c2). psalt. 216. — Prez. ind. pers. 3 : preaînoătă. — Prea + Înota (după slavonul nptnAoSTH). PREAÎNŢĂLfiPT, -EÂPTĂ adj. v. prealnţelept. PREAÎNŢELEPCITÎNE s. f. (învechit) înţelepciune foarte mare, deosebită (a divinităţii). Adecă deade-văru iubit-ai, fără veastea şi ascunsul mîndria ta (preamîndrie c®, a înţălepciunei d, preaînţelepciuhriei h) ivitu-mi-ai. psalt. 99, cf. 460. Darul duhului sfînt, carele iaste tot mente şi preu înţelepciune (a. 1632). gcr i, 77/10, cf. ii, 507. Sfîntul duh... din el preaînţelepciunea... şi măriia. Molitvenic (sec. xvii), 305, cf. dhlr ii, 362, Scriban, d. — Scris şi: prea înţelepciune. — Prea + Înţelepciune (după slavonul np-fcM*AP»cTfc). PREAÎNŢELfiPT, -EAPTĂ adj. (învechit; despre oameni sau divinitate) Deosebit de înţelept; (învechit, rar) preaînţelepţit. Cire e preamîndru (preaînţeleptu v, mai înţeleptu h, Inţălept d) şi feri-va ceastea, şi inţeleage-va mesereriei Domnului? psalt. 233, cf. 460. Şi fu curind altul dentr-alţi... preaîn-ţelept den muncitorie şi milostiv in loc de tîlhariu. Coresi, ev. 451, cf. 59. Unuia prea înţeleptului Dum-nedzău şi mîntuitoriului nostru laudă (a. 1618). gcr i, 50/22. Ştiind obiceile greceşti şi a celui preaînţălept Pithagora. Herodot (1645), 238. Prea înţeleptul So-lomon. Biblia (1688), [prefaţă] 5/9, cf. 4/42. Cinstitul şi preaînţeleptul boiariu Costandin Cantacuzino biv-vel-stolnec. R. Greceanu, cm ii, 162, cf. drlu. Prea înţăleptul Dumnezeu au iconomisăt lucrurile. Drăghici, r. 50/6, cf. id. d. 36/17. Istoria preaînţe-leptului Egroeg Razal. Gorjan, h. iv, 40/19. Era nu numai un sultan norocos,... ci şi prea înţelept. Sa- 13987 P REA ÎNŢE LEPŢE ŞT E preajmă dove^nu, o. xn, 215, cf. viii, 473, Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. O (Substantivat) Roada va să vie la timpul său, prea înţelepte. Sadoveanu, o. xv, 356, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Despre cuvinte, acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau ale divinităţii) Plin de multă înţelepciune, care denotă multă înţelepciune. Am fost de faţă... auzind cu urechile, preaînţelepte cuvintele lor. R. Popescu, cm i, 558. Pre înţeleaptă poruncă regească, cr (1848), 52/19. Unde sînt cuvintele tale prea înţelepte? Galaction, o. a. i, 131, cf. dex. — Scris şi : prea înţelept. — PI. : preaînţelepţi, -te. — Şi : preaînţălăpt, -captă adj. — Prea + înţelept (după slavonul np&wiKApi»)- PREAÎNŢELEPŢÎŞTE adv. (învechit, rar) în mod foarte înţelept. Cf. drlu. — Prea + înţelepţeşte. PREAÎNŢELEPŢÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Preaîn-ţelept. El nu iaste aşa ca aceia, ce blînd şi preaînţe-lepţit. Coresi, ev. 106, cf. dhlr ii, 362. — PI. : preatnţelepţiţi, -te. — Prea + înţelepţlt (după slavonul npl-M*APT')- PREAlNVĂŢĂT, -Ă adj. (învechit) Foarte instruit, deosebit de cultivat, extrem de cult. Neculai Mi-lescul Spătariul... prea învăţat şi cărturar şi ştie multe limbi. Neculce, l. 26. Avea chelie, ceea ce dovedea... că era şi prea învăţat. Sadoveanu, o. x, 603, cf. dex. — Scris şi : prea învăţat. — PI. : preaînvăţaţi, -te. — Prea + învăţat. PREAjM s. n. v. preajmă. PREAJMĂ s. f. (Astăzi mai ales în locuţiuni) Spaţiu care înconjură pe cineva sau ceva, care se află împrejurul cuiva sau a ceva, loc sau regiune din apropierea, din vecinătatea cuiva sau a ceva ; împrejurime, (regional) preabăt. Dîmboviţa, în zilele acestea viind mare, a inundat toată preajma, cr (1830), 51/3S. Se strîngea norodul din toate părţile ca ploaia, de um-plusă toată preajma. Gorjan, h. iv, 127/3, cf. Polizu. Ceea ce ne atinge pre noi de-a dreptul şi preajmele noastre. Bolliac, o. 285, cf. 74. Cozacii cei călări... vor fi jefuit prejmele Benderuluî. Hasdeu, i. v. 248, cf. lm. Cit fine prejma casei, nu se găsea nimeni mai presus de Marla. Slavici, n. i, 80, cf. 341. Şi trec ciri-piri de chitare Prin iarbă, prin creci şi prin flori Şi cîntă şi preajmă şi zare. Macedonski, o. i, 225, cf. Barcianu, Alexi, w. Preajma e aşa de tăcută în oraş. Bhătescu-Voineşti, p. 178. Peste trei zile toată preajma era îmbrăcată în haina albă şi rece a iernii, id. ib. 229, cf. Şăineanu, d. u., cade. Strigă-n vale Topologul... Preajma mată s-o trezească Din senina ei visare. To-pîrceanu, p. o. 131. Luminile înconjură biserica, dînd ochiului ca o preajmă arzătoare de comete în mers. Teo-doreanu, m. u. 68, cf. 152. Lupii... căktau mai ales prea jmă de sate, ca să poată da război vitelor omului. Sadoveanu, o. x, 76. Bate-o inimă în lucruri? Preajma ocuplnd-o-n pilcuri N-au şi ele gîndari, patimi? Blaga, p. 201, cf. Beniuc, c. p. 23. Cînd gardul de nuiele al şurii începu să ardă..., preajma se lumină pînă departe. Camilar, n. ii, 117, cf. i, 62. Loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = care este, care se află în (sau prin) jur, în (sau prin) apropiere, în (sau prin) vecinătate. Turbarea acestui taur... bîntuia şi Creta şi ţările de prin preajmă. Ispirescu, u. 45. Un iz slab, amestecat cu- mirosul desişurilor din preajmă, ne învăluia. Sadoveanu, o. iv, 134, cf. 165, x, 180. Amintirea trecutului cade peste ei şi-i copleşeşte cu parfumul florilor din prea jmă. Vianu, a. p. 43. <0> L o c. a d v. In (sau prin) preajmă = în (sau prin) jur, împrejur, în (sau prin) apropiere, în (sau prin) vecinătate. In preajmă feace munca necuraţilor şi odihna direpţilor, ca să să vadză unii cu alalţi. Dosoftei, v. s. ianuarie 40v/8. Domnii... păzea în preajmă pin s-au zidit cetăţile. anon. cantac., cm i, 207. [Aleodor] i se arăta ei a fi p-aci prin preajmă, dară de văzut nu-l vedea. Ispi- rescu, l. 46. Năframe albe atlrnă la mîndrele căpestre Şi-n preajmă viu răsună vioarele măestre. Păun-Pin-cio, p. 71. O năpraznică fiară ce vine Dinspre pădure din munţi şi tare prin preajmă răsună. Murnu, i. 202. Cînd singur visul tainic în preajmă stă veghind, Ah, cîte visuri blonde văzut-am eu murind! Petică, o. 45, cf. Galaction, o. a. i, 52. Tot mai des în prea jmă umbre vii răsar. TopIrceanu, o. a. i, 57, cf. 8, ii, 81. Un om nalt şi deşirat.. . li se ţinea de cltăva vreme In preajmă. Sadoveanu, b. 153. Zăvoaiele dese murmurau în preajmă, id. o. i, 196. Aştepta în pridvor, în vreme ce trăsura era şi ea trasă prin preajmă. Călinescu, e. o. i, 116, cf. 52, ii, 197. Polenul cade peste noi, In preajmă galbene troiene Alcătuieşte-n aur fin. Blaga, p. 126. Vă mulţumesc... mi-aţi stat în preajmă toată noaptea grea. v. rom. septembrie 1954, 59. Începeau prin preajmă să cadă picături rare şi mari. Preda, r. 354, cf. id. d. 213. Vin telegari cu scările-atîrnînd şi bat pămîntu-n prea jmă nechezînd. Isanos, ţ. l. 35. Simţind că-mi umbla cineva în preajmă, am tresărit. v. rom. iulie 1958, 17. Parc-auzeam cum relnvie-n prea jmă Imaginile şterse din trecut. Labiş, p. 409. Fluorescente, dulci lumini în preajmă Inundă tot,, asfalt şi zid şi arbori, s mai 1960, 44. In faţa mea văd încă dealuri sterpe Mai văd în preajmă bălţi şi loc pustiu. Horea, c. 18. Oamenii şi căruţele umblau prin preajmă. vîn. pesc. mai 1964, 7. Murgul se opreşte, în preajmă priveşte. Teodorescu, p. p. 496. Loc. prep. în (sau prin) preajma ...= a) (cu sens local) în (sau prin) jurul, împrejurul, în (sau prin) apropierea, în (sau prin) vecinătatea (cuiva sau a ceva); (învechit) în (sau prin) faţa, înaintea (cuiva sau a ceva). Ieşiră [femeile] de şăzură In prijma perşilor. Herodot (1645), 280, cf. 372, M. Costin, let.2 i, 303. Sofii miei şi vecirii miei între mere (în protivî-mic2, în prijma mea d) se apropiară. psalt. 72. Au şezut în preajma lui, departe ca o proşcă de arcu. Biblia (1688), 14V42, cf. 49V22. Meargeţi în satul carele e în preajma voastră (a. 1693). gcr i, 310/28, cf. 333/37. Ţarul Petru au şi trimis oştirile sale în prea jma lui. N. Costin, let. ii, 66/9. [Tătarii] i-au învăţat să margă în prejma porţii Orului. Neculce, l. 342, cf. 376. în prejma locului apropiindu-ne, de departe casa omului cu degetul îi arătai. Cantemir, ist. 71. Trimis-au şi hatmanul Sinavski în pre jma lor oaste. Axinte Uricariul, let. ii, 149/26. Pădurea ce este in pri jma mănăstirii (a. 1709). Uricariul, viii, 236/14. Dumitraşcu Vodă. .. au ieşit la Ţuţora în preajma paşii (începutul sec. xvm). bul. com. ist. i, 193. Au trecut la Tlrgoveşti şi s-au tăbărît în preajma Ardealului. Şincai, hr. iii, 173/38, cf. lb. Mlaştinile ce revarsă boale în pre jma capitalei, ar (1829), 2262/32. Au chibzuit că trebuie să se fi aflînd în prijma ostroavelor. Drăghici, r. 32/4, Amîndouă armiile... erau faţă una în preajma altia. Asachi, s. l. ii, 25. [La masă] şezînd el în preajma ei. Bărac, ap. tdrg. Dezlipi o parte din oştirea lui ca să pustieze în preajma Oradiei. Bălcescu, m. v. 45. Soarele-acum asfinţise Şi scăldată-n sînge luna-n prea jma-i răsărea. Negruzzi, s. ii, 5. România... stă în prejma Turciei, nu ca o ţară supusă, ce ca o ţară legată prin tractate (a. 1858). ap. tdrg. Acesta spuse atunci că comoara se află pitită In prejma unei fintlni. Odobescu, s. iii, 340, cf. i, 221. Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri. Eminescu, o. i, 225. Şi mai stînd... în prejma flntî-nei, numai iată ce vede că vine ursul. Creangă, p. 214, cf. 99. Prin preajma locului aceluia trăia un pustnic. Ispirescu, l. 135. Afară dormeau soldaţii In preajma unui foc (a. 1883). ap. tdrg, cf. ddrf. Tremurînd, Sta-n cămaşa-i lungă de copil, ţinînd Lumînarea-n preajma doniţei. Coşbuc, p. i, 248, cf. ii, 171. Răspîn-tiile de drumuri s-arătau colbăite, din verdeaţa pomilor părăduiţi, în preajma caselor mici şi albe. Adam, s. 179. Noi vom lua poziţie cam prin preajma Giurgiului. D. Zamfirescu, r. 33. Era-n Eghipet cunoscută, în prea jma Tebei, o statuie. Anghel-Iosif, c. m. i, 30. El tace, dar durerea în preajma lui vorbeşte. Petică, o. 117. Casa preoţească era în preajma bisericuţei. 13992 P REAJM — 1249: — Prealabil Rebreanu, i. 215. în preajma unei păduri străvechi se prioca în iaz moara lui Călifar. Galaction, o. 43. în preajma unui pod de lemn, o companie... acoperea retragerea trupelor. Brăescu, o. a. i, 291, în preajma mea apărură oameni pe care nu-i cunoşteam. Sado-veanu, o. xi, 223, cf. vi, 605, Iordan, l.r.a. 76. Marina ti auzi pe cînd bodogănea prin preajma lor. CIu-nescu, e. o. ii, 137, cf. id. c. o. 103. Mlndra grădină tn preajma căreia fulgere rodnice joacă. Blaga, p. 23. Stafiunea de la Toplifa, aflată în preajma acester înălţimi, înregistrează iarna cele mai scăzute temperaturi. Bogza, c. o. 55. Se pitulaseră prin preajma satului. Stancu, b. a. v, 237. Zile întregi am trăit în preajma la. v. rom. august 1954, 69. în întuneric, tn preajma lor, se afla colonelul care auzea lotul. Pas, z. iii, 8'. Satele ce se află-n preajma moşiilor mele. Galan, z.r. 172. Înţelese că prin preajma lor dă tîrcoale nenorocirea. Preda, r. 13. Slrăbăttnd piaţa se trezi pe trotuarul vecin, chiar în preajma necunoscutei, s martie 1980, 28. îl găsi în preajma magaziilor, unde tocmai se vînturau nişte saci. v. rom. iulie 1982, 23. La vederea ei şi-n preajma ei aş fi început să mă trezesc. LĂNcnĂNjAN, c. i,24, cf. iii, 441, h iv 75. Velniţa ceea... era tn pri jma bisericii, şez. viii, 67; b) (cu sens temporal) puţin înainte de..în timpul apropiat de... ; în ajunul... O pîclă apăsătoare, tnecătoare, ca în preajma unei vijelii. BrXtescu-Voineşti, p. 182. El era... in preajma examenului prin care se obţie libera practică advocaţială, Agîrbiceanu, a. 125. îl rodea, o emoţie ca în preajma unui examen. Rebreanu, i. 157. Nu pot rămînea să mă întîlnesc cu Nadina în preajma . transcrierii divorţului, id. r. ii, 16. Mi-a purtat o grijă neadormită pînă hăt, departe, în preajma doctoratelor. Galaction, o. a. i, 39. Se întîmptase tocmai în preajma sărbătorilor. BrX.escu, o. a. ii, 217, cf. Scriban, d. Am urcat scările acestea de marmură azi dimineaţă, tn preajma orei zece. Stancu, u.r.s.s. 27. Concursul între echipele artistice... se va încheia... tn preajma zilei de 23 August, bo (1954), 639. înlr-un an, odată, prin preajma primului mare război..., fosta societate a scriitorilor hotărlse să dea o agapă. v. rom. noiembrie 1954, 152. Freamătă pădurea românească, Ca-n preajma vljeliei / Beniuc, v. 27. Simţeam un aer nou foşnind în juru-ml, Eram ca-n preajma unei mari iubiri. La-biş, p. 137. S-au organizat, în preajma deschiderii anului şcolar..., şedinţe de instruire a diriginţilor. gî 1963, nr. 691, 2/4. Din (sau de prin) preajma = a) (cu sens local) din (sau de prin) jurul, dimprejurul, din (sau de prin) apropierea, din (sau de prin) vecinătatea (cuiva sau a ceva). Şi mergînd, au venit den preajma cetăţii despre răsărit. Biblia (1.688), 158V43, cf. 491/23. Cu degetele pipăie lucrurile cele din preajma lui. Pis-cupescu, o. 120/11. Ajungînd vezirul pîn satele de pin preajma Tătăriei şi Shazinan... îi ieşi spre tntîmpi-nare. Gorjan, h. i, 2/24. Cugetul lui Ştefan era acum să-şi facă prieteni pe toţi domnii şi craii creştini din preajma Moldovei, conv. lit. xii, 172. Movila Vulturului din prea jma Borcei. Odobescu, s. iii, 15. Uliţele slrîmte, joase, dosnice şi puslii din preajmul gră-dinei Icoana. Delavrancea, s. 107. Ne odihnim pe muşuroaiele de iarbă din preajma şipotului. VlahuţA, o. a. ii, 158, Nina clntă. Şi-a ei gene tainic zvtntă Pi-curii din prea jma lor. Coşbuc, p. ii, 210, cf. id. s. 86. Din preajma vzlrei mile, fă calea ta întoarsă. Goga, p. 115. Pintea nu s-a clintit toată seara din preajma Laurei. Rebreanu, i. 145; Ţinea să îndepărteze din preajma ei pe Râul. id. r. i, 188. Ne-a trimis să-i căutăm, şi să-i confecţionăm din salclmii şi din cornii din preajma fostului schit o provizie de nuiele. Galaction, a. 27. Iar tu, piază rea, Nu te depărta De prin preajma sa. Topîrceanu, p. o. 157. Fumul din preajma gării mi-a adus aminte dimineţile de demult. Vlasiu, ţ>. 44. Sltncăria din preajma salului era un adevărat cuibar unde găile şi ulii îşi scoteau puii. Voiculescu, p:ii; 237. Nimmi nu s-a clintit din preajma bătrînului prinţ. Saooveanu, o. xi, 633, cf. x, 397, Vianu, a. p. 172. Se vede treaba că lucra la un bloc din preajma cine- matografului. Barbu, p. 31. Cei din preajma ei au întrebat-o ceva. LXncrănjan, c. ii, 330 ; b) (cu sens temporal) din timpul apropiat de..., din vremea care precedă cu puţin.din ajunul. .. Mezatul de conştiinţe din preajma alegerilor. BrXtescu-Voineşti, ap. cade. Documentul acesta datează din preajma anului 1000. Stancu, u.r.s.s. 29. Substanţa nuvelei e prilejuită de evocarea unor întîmplări caracteristice din prea jma eliberării, s august 1962, 38. Nou venit în Parisul din preajma lui 1900. contemp. 1965, nr. 954, 1/3. — PI. : prejme şi (rar) preajme. — Şi : (învechit şi regional) prăjină, ptijmă, (regional) preâmă (Scriban, d.) s. f., (Învechit, rar) preâjm s. n. — Din v. si. np-kîKAi'Hta. PREAJUDECATĂ s. f. v. prejudecată. PREALABIL, -A adj. Care trebuie spus, examinat, făcut, pregătit, cunoscut înainte de începerea unei acţiuni principale (condiţionînd reuşita acesteia); care precedă, care este anterior; afiticipat; p. e x t. preliminar (2). Presupune, ca cunoştinţe prealabile, numai uzul aritmeiicei. Marin, p. v. Un articol. .. în care insistă asupra necesităţii consimţimîntului prealabil al Porţii. Concordia, 62/6. Şl aşa, domnilor, noi am discuta şi am încuviinţa fără prealabilă cercetare un proiect de lege. Kogălniceanu, s. a. -135. Asia presupune prealabila unire ambelor principale a Moldovei şi Valahiei. Calendar (1861); 37/25, cf.' prot.-pop., n. d. Peste cifra de 30 000 oameni... nu se va trece niciodată fără de cazul vreunei înţelegeri prealabile cu Sublima Poartă (a. 1868). Uricariul, x, 365. Originea unui popor... în orice caz cere o prealabilă cercetare. Hasdeu, i. c. i, 49, cf. 24. Pentru ca să vă fac a ajunge la scopul d-voastră, sînt silii a vă supune mai tntîi la oarecare examin... prealabil. Alecsandri, t. i, 295, cf. lm. Mai tntîi lucrurile simple (.... simple în înţelesul constatării şi al priceperii prealabile) şi apoi încercările mai complicate de explicări şi siste-mitizări. Maiorescu, cr. ii, 136, cf. id. d. i, 39, ii, 72. [Au spus] să mai aştept pînă mîine, să mai ia înţelegere prealabilă cu dtnşii. LA.custea.nu, a. 121, cf. 33. Aş dori să elucidăm împreună clteva cestiuni prealabile. Caragiale, o, .vii, 168. Vereanu nu e din cei care presupun asemenea înţelegeri prealabile. I. Negruzz.i, s. iii, 233, cf. ddrf, Barcianu. Neconcezînd ministeriul această preţensiune prealabilă, ordonă... alegeri di-repte. pentru Comsiliul imperial. Sbiera, f. s. 216, cf. Alexi, w. Da aceea, fără vreo prealabilă înţelegere, au oprit amtndoi în dreptul hanului. Brătescu-Voineşti, î. 62. Dar cu privire la citate..., înainte de a ne folosi de ele, cată să le supunem unei critice prealabile, bul. com. ist. i, 57, cf. ?■, Şăineanu, d. u., cade. Se hotărî totuşi să treacă pe la Dumescu..., să schimbe numai două vorbe prealabile. Rbbreanu, r. i, 255, cf. Scriban, d. In 1731, practica încetează şi domnii sînt numiţi direct de Poartă, fără alegerea prealabilă a boierilor. Oţetea, t: v. 29. Strtngerea materialului e o condiţie prealabilă oricărei munci intelectuale. CXli-nescu, c. o. 78. Străzile înguste... dovedesc lipsa unui plan prealabil. Tudoran, o. 156. Ni se vorbeşte de ,,elec-tism“ cu privire la unirea prealabilă dintre ,,şcoală“ şi ,,tradiţie“. Varlaam-Sadoveanu, 207. Unele ore de dirigenţie... au loc fără o pregătire prealabilă. oî 1963, nr. 691, 3/1. (Adverbial) Trebuie, prin urmare, prealabil să fiu informat despre ce fel de vreme e pe la dv. Caragiale, o. v.ii, 31. într-un chip arbitrar şi fără a fi fost eu consultat prealabil, s-a tăiat la a doua reprezentare a comediei mele ,,0 noapte furtunoasă“ partea ei finală, id. ib. 489, cf. 259, ddrf, Şăineanu, d. u: Afară de aceasta şi prealabil, se cerea să mai ctş-tige încă două puncte. Galaction, o. a. ii, 90, cf. i, 118. Se despărţiră repede... nu fără a lăsa prealabil o piesă de cinci lei pe colţul mesei. Brăescu, o. a. i, 7, cf. Scriban, d. O Chestiune prealabilă = (în sistemul parlamentar din trecut) discutare a oportuni- ■ tăţil uniii proiect delege înainte de a începe dezbaterea 20 — c. 1901 13994 PREALABILMENTE — 1250 — PRËA'MÂRI propriu-zisă. Cf. cade, com. Iordan. I. oc. adv. în prealabil = mai intîl, mai înainte de... ; (învechit, rar) prealabilmente. Propunerile... să şe trimită la toate secţiunile Adunării, spre a se studia In prealabil de toţi deputaţii. Kogălniceanu, s. a. 135. în prealabil e obligat să ia contact cu amicii politici. Rebreanu, r. i, 172. Vartolomeu Diaconu ieşi in săliţă după ce-a meşteruit in prealabil flacăra puţină a lămpii. C. Petrescu, a. 283. li spunea uneori ,,Olguţa“, făctnd totuşi in prealabil o pauză şovăitoare. Teodoreanu, m. ii, 422. Doctorii ciţi oameni nu pot băga de vii în groapă, fireşte, descoperindu-le sau atribuindu-le în prealabil tot felul de boli? v. rom. mai 1963, 13. Pentru cercetarea acestor hemoragii, bolnavul va fi pus în prealabil la un regim lactat timp de 3 zile. abc sân. 186. S-a consultat în prealabil cu ceilalţi doi. t martie 1965, 58 — Pronunţat : pre-a-. — PI. : prealabili, -e. — Din fr. préalable. PREALABlLMÉiVTE adv. (învechit, rar) în prealabil, mai întîi, mai înainte. Creditorii privilegiaţi asupra imobililor sînt: ... Arhitecţii... şi alţi lucrători întrebuinţaţi pentru a zidi..., cu condiţiune însă ca prealabilmente să se fi încheiat un proces-verbal. Hamanqiu, c. c. 435. — Pronunţat : pre-a-, — Din fr. préalablement. PREALARG subst. (învechit, rar) întins, întindere mare. Movilele... stau semănate în preqlargul cîmpiei, ca sentinele mute şi gîrbovite subt ale lor bătrîneţi. Qdo-bescu, s. iii, 16. — Pl. :? — Prea + larg. PREAlAT, -Ă adj. (învechit, rar) Foarte lat, foarte întins, extrem de vast. Dachia, zice, odată să chema ,,prealat olatul, carile cuprinde Transilvania cu amîn-două Valachiile“. Cantemir, hr. 65. — Pl. : prealaţi, -te. — Prea + lat. PREALĂCUÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit, rar) A dăinui, a persista, a dura foarte mult, veşnic. Sfea-tul Domnului în veac lăcuiaşte (prealăcuiaşte h, t r ă- i a ş t e d), cugetele înremiei lui în gintu şl gintu. psalt, 57, cf. 460, dhlr îi, 362, Scriban, d. — Prez. înd. : prealăcuiesc. — Prea + lăoul (= locui) (după slavonul npisuiaTM) PREALĂUDA vb. I. T r a n z. (Învechit) A preamări (2). Lăudaţi Domnul, toate limbile, prealăudaţi elu (mai 1 ă u d a ţ i -1 u h, lăudaţi v) toţi oamerii. psalt. 246, cf. 460, dhlr ii, 362, Scriban, d. — Pronunţat : -lă-u-, — Prez. ind. : prţalăud. — Prea + lăuda (după slavonul nptXsaAHTH). PREALĂUDARE s. f. (învechit, rar) Preamărire (!)• Sînt atuncea de prisosit... linguşilurile, ţeremo-niile, prealăudările, şi plecările cu minciuni. Ţichin-deal, p. 41/19. — Pronunţat : -lă-u-. — Pl. : prealăudări. — V. prealăuda. PREALĂUDAt, -Ă adj. (învechit) Foarte lăudat, slăvit. Svinţii şi prea lăudaţii apostoli (a. 1669). gcr i, 183/14. Prealăudaţi mucenici, pre voi pămîntul nu vă putu ascunde. Cheia în. lr/18. — Scris şi : prea lăudat. -^Pronunţat : -lă-u-, — Pl. : prealăudaţi, -te. — V. prealăuda. PREALÉGERE s. f. (învechit, rar) Preferinţă. Ba-RON ZI, L. 99. — Pronunţat : pre-a-, — Pl. : prealegeri. — Pref. pre- + alegere. PREALUMINAT, -Ă adj. (învechit) 1. Care constituie un puternic izvor de lumină, care răsplndeşte multă lumină; foarte luminos, extrem de strălucitor. Şi văzură acea stea... ivindu-se aşa prealuminată şi minunată. Coresi, ev. 501. O, prealuminat nor, maica lui Dlu]mn[e]zeu, biruiaşle pre ceia ce ne bi-ruiesc. Paraclis (1639), 248. Lîngă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate. Eminescu, o. i, 85. <$> F i g. Ritorica, ca o împărăteasă, au arătat totdeauna mai multă puteare în toată zidirea şi au făcut în fieştecare vreame atîtea prealuminate lucruri. Molnar, ret. 6/8. (Adverbial) [Era] îmbrăcat prea luminat, Pe haine avea toi inimi cusute d-argint curai. Pann, e. ii, 13/9.+ F i g. Plin de înţelepciune, foarte înţelept: care arată, demonstrează multă înţelepciune. [Doamna Elena] şi cu lucrul şi cu cuvîntul era prea luminată. Biblia (1688), [prefaţă] 7/35. Sfintele scripturi prealuminate arată groaznicul stat al omului celui fără-deleage. Maior, p. 121/24. 2. (Mai ales in titulatura dată domnitorilor, prelaţilor, divinităţii) Preamărit. Prealuminaţilor arhiepiscopi,... priimiţi duh sfînt. prav. gov. ny/3. Prealuminatului întru Isus Hristos loan Duca Voievod (a. 1679). gcr i, 240/6. Cită plată socoteşti, prea luminate doamne? (a. 1703). id. ib. 348/14. S-au bolnăvit prealuminata doamna măriii-sale. R. Popescu, cm i, 494. Au mersu a doauo zi măriia sa prealuminatul domnu... de au fost la slujba pogribaniii. R.Greceanu, cm ii, 158. Prea luminatul domn io Constantin Basarab Voievod. Antim, p. xxiii. Prealuminatul Bogdan s-a făgăduit că va merge însuşi la faţa locului. Delavran-cea, a. 66. + (Substantivat, f.) Maica Domnului, Fecioara Maria. Şi dzise prealuminata fiiului său. cod. tod. 208. — Scris şi : prea luminat. — Pl. : prealuminaţi, -ie — Prea + luminat (după slavonul np-kcidsTA-k). PREALUMINdS, -OASĂ adj. (Regional) Preamărit. Azi s-a născut Hristos, Domnul cel prea luminos. Jarnîk-Bîrseanu, d. 512. — Scris: prea luminos. — Pl. : prealuminoşi, -oase. — Prea + luminos. PREALUNGÎ vb. IV v. prelungi. PREALUNGÎRE s. f. v. prelungire. PREAM* s. n. (Olt.) Luntre sau barcă mare (cu care se trec oile şi vitele peste o apă). V, ci n. Cf. h v 382, alr n/872, Lexic reg. 43. — Pl. : preamuri. — Etimologia necunoscută. PREAM2 s. n. v. prim*. PREAMARE adj. (învechit, rar) Foarte mare1 (din punct de vedere calitativ). Se vătăma într-inimt, vă-zînd pre Isus ciude făcînd şi pre mai sus decît boteză-tortul, cu lucruri preamari. Coresi, ev. 524, cf. 398. — PI. : preamari. — Prea + mare1 (după slavonul nptitAHK-v). PREAMĂ s. f. v. preajmă. PREAMĂRÎ vb. IV. I. Refl. (învechit) A se ingimfa, a se făli, a se mlndri, a se lăuda. Cîndu se preamăreaşte, acela se protiveaşie celui fariseiu, deci-ş piiarde rugăciunea lui. Coresi, ev. 49, cf. Polizu. 2. T r a n z. A aduce (prin vorbe, scris, cîntece etc.) întreaga laudă, cinste, slavă (impusă de calităţile celui în cauză); a elogia, a slăvi, a glorifica, (astăzi rar) a preaslăvi, (învechit) a preacînta, a pohfăli, a preaînălţa (2), a prealăuda, (învechit, rar) a prea-rădica (2). Cf. Polizu. Toţi îl preamăreau cu strigăte voioase. VlahuţA, ap. cade. Căci pîn-acuma n-am căutat nici prea mărit faptele tale. ap. ddrf, cf. Bar-cianu, Alexi, w. ,¡Oacheşa cu ochii verzi”, cum o preamărise el odinioară în poezie, nu-l mai inspira cîtuşi de puţin. Rebreanu, i. 187, cf. Şăineanu, d.u., 14011 preamărie — ,1251 — PREAMEŞTER cade. A schiţat viaţa şi activitatea lui Atanasie Cequr, a preamărit fapta lui. Galaction, o. a. i, 246. Şeful stafiei se lăsă înşelat de auz şi crezu că e bine să preamărească opera inginerului Dinu Grinţescu. C. Petrescu, a. 304, cf. bul. fil. vii —viii, 117. Nu se poate vorbi despre Alecsandri pa despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamăreşte şi nimeni nu-i ceteşte. Sadoveanu, e. 60. Scriitorii romantici preamăreau titanii. Blaga, z. 96. Ii preamări bunătatea inimii şi dărnicia. Stancu, r. a. ii, 154, cf. scl 19GO, 621. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a Patriei. v. hom. octombrie 1964, 66. (Ironic) Un oarecare creştin pravoslavnic îl preamărise astfel pe părinieleTărăboi Părintele este stîlpul bisericii şi stîlpul crîşmei. Sadoveanu, o. i, 574. ORefl. pas. A venit ceasul să se preamărească fiiul omului (a. 1894). ap. tdhg. — Scris şi : prea mări. — Prez. ind. : preamăresc. — Prea .+ mări1. PREAMĂRÎE s. f. (învechit, rar) Măreţie (1). Mulţi amu dentru oameni ară fi socotit că se pleacă ... cu nălucitura preamîndriei înşelîndu-se, sau de preamăriia chipului marilor minunîndu-se. Coresi, ev. 332, cf. dhlr ii, 362. — Pl. : preamării. — Prea + mărie* (după slavonul np'ksEahhkctso). PREAMĂRÎRE s. f. I. Acţiunea de a preamări (2); glorificare, slăvire, (învechit) preaslăvire, poh-fală (1), (învechit, rar) prealăudare, pohvalenie. Cf. ddrf, Bargianu, Alexi, w. Aripele-ţi cînlă un imn de preamărire. Minulescu, vers. 164. O bună parte din comidiile sale, Aristofan le-a consacrat apărării păcii,... preamăririi farmecului vieţii, v. rom. septembrie 1954, 210, cf. ib. octombrie 1955, 129, dm, m. d. enc., dex. 2. (învechit, rar) Divinitate, dumnezeire. înalt, mai sas de ceruri, la tronul Preamăririi... Mărgări-tează vecinic prea sfintele sădiri. Heliade, o. i, 190. — Pl. : preamăriri. — V. preamări. PREAMĂRÎ'f, -Ă adj. (Mai ales în titulatura dată domnitorilor, regilor, împăraţilor, divinităţii) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă (datorită calităţilor sale); preaslăvit, preaînălţat (1), (învechit) preaeîntat, prealuminat (2), preaşeninat, (învechit, rar) pohvălit, (regional) prealuminos. Nu zise el întru sine... că sînt bogat sau preamărit.... aceastea toate întru nemică le socoti şi alalte toate le părăsi. Coresi, ev. 137, cf. Polizu. Prea mările împărateI m-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrşit-o, fiindu-mi capul în joc. Ispirescu, l. 26, cf. ddrf. Sîntem făloşi de domnia preamăritului nostru împărat. Brăescu, o. a. i, 161. O (Substantivat) Mergi la Sibila şi roag-o de sfaturi... Ştlre-ţi va da, şi-ajutor, preamăriia cărărilor tale. Coşbuc, ae. 60. — Scris şi : prea mărit. — Pl. : preamăriţi, -te. — Prea + mărit*. PREAMĂRTURISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A mărturisi direct, fără înconjur. însă muiarea nu se lepădă, nici se scîrbi deaca aceastea, nici lăsă Hristos şi să fugă, ce mai vîrtosu se miră şi preamărturisi... : — Doamne, văz că proroc eşti tu. Coresi, ev. 160. Prez. ind. : preamărturisesc. — Prea + mărturisi. PREAMBALA vb. I. T r a n z. (Complementul indică mărfuri) A ambala înainte de a pune în vînzare. între posibilităţile actuale ale economiei ... şi posibilităţile industriei de a preambata aceste produse continuă să existe un mare decalaj. Scînteia, 1970, nr. 8 385. — Pronunţat: pre-am-, — Prez. ind. : preambalez. — Pref. pre- + ambala. PREAMBALARE s. f. Acţiunea deapreamba- 1 a. Preambalarea conferă produselor... funcţionali- tale, aspect comercial, eficienţă socială şi economică. Scînteia, 1970, nr. 8 385. Multă vreme preambalarea a fost considerată un lux. ib. — Pronunţat : pre-am-, — Pl. : preambalări. — V. preambala. PREAMBALAt, -Ă adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vînzare. Să se extindă fabricarea şi vînzarca de produse preambalale. Scînteia, 1960, nr. 4 849. Creşterea volumului produselor preambalale nu esle încă pe măsura necesităţilor, ib. 1970, nr. 8 385, cf. dex. — Pronunţat : pre-am-, — PI. : preambalaţi, -te. — V. preambala. PREAMBLU s. n. v. preambul. PREAMBÜL s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care de obicei sînt expuse rezumativ probleme ce vor fi dezvoltate ulterior, introdu cere; p. ext. (rar) prefaţă. Cf. Negulici, Stamati, d. Fanariotul îl fixă puţin, apoi îi zise fără préambule. Filimon, o. i, 283, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Tot ce urmează în lunga cuvîntare nu se arată nevrednic de acest preambul în stil mare. Iorqa, l. i, 543. Fără nici un preambul, am atacat problema care simţeam că nu putea f i amînată. Ibrăileanu, a. 35, cf. ŞAineanu, d. u„ cade, Iordan, l.r.a. 50, Scriban, d. Bănuiam că vorbele acestea erau numai un preambul. Sadoveanu, o. xviii, 604. Tot ce ţi-am îndrugat pînă acum n-a fost decît un preambul. Beniuc, m. c. i, 138. O scrisoare... al cărei preambul judicios se ridica împotriva pedantismului lingvistic. Varlaam-Sadoveanu, 224. + P. gener. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acţiuni, manifestări etc. Noi... credem că iubirea este un preambul al căsătoriei. Vlasiu, d. 268. Preambulul descoperirii mele e alcătuit dintr-un adevăr valabil pentru toate limpuri$$ Sadoveanu, o. xi, 654. Lucrul s-a întîmplat fără preambul logic, deodată şi din senin : ca în vis. Teodoreanu, m. u. 221. Studiul sintaxei unui scriitor este un preambul al studiului valorilor artistice ale limbii sale. s. c. şt. (Iaşi), 1958, 32. 2. Parte introductivă a unui act important, a unei legi sau a unui tratat internaţional, în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. ; expunere de motive a unui proiect de lege. Al patrulea proiect e proiectul lui I. Tăutul; şi preambulul deschide îndată orizonul naţional. Russo, s. 121, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Un mare hrisov fu dat şcolilor moldoveneşti la 25 decembrie 1747. începe cu un preambul, în care nu se prea ţine seamă de silinţele şi opera pentru şcoale a domnilor de înainte. Iorga, l. i, 450, cf. ŞAineanu, d. u., cade, dl, dm, dn. Actele normative ale organelor locale ale puterii şi administraţiei de stat trebuie să cuprindă în preambulul lor dispoziţiile din legi, decrete sau holărîri ale Consiliului de Miniştri pe baza cărora au fost emise. pr. drept, 112, cf. der, m. d. enc., dex. — Pronunţat : pre-am-, — Pl. : preambuluri şi (rar) preambule. — Şi : (învechit) preâmblH s. n. Stamati, d. — Din fr. préambule. PREAMBULAR, -Ă adj. Care serveşte de preambul. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., dn2, dex. — Pronunţat : pre-am-, — Pl. : preambulari, -e. — Din fr. préambulalre. PREAMERITAT, -Ă adj. (învechit, rar) Care este plin de merite, extrem de valoros, demn de întreaga stimă şi laudă. Şi-acum ne mai lipsirăm d-o nobilă trupină Prin moartea ta, Mocioni, bărbat prea meritat. Mureşanu, p. 120/6. — Scris : prea meritat. — Pl. : preameritaţi, -te. — Prea + meritat. PRE AM É ŞT E R s. m. (învechit, rar. cu sens neprecizat, probabil) Şef al meşterilor -(11). Şi vătaful pă- 14023 PREAmILOSTIV — 1252 — PrEaK’OTA rlntelui, Ionaşco Căpăiina, şi Necula preameşter din uliţa mart, şi Toader cruitor (a. 1652). bul. com. ist. iv, 15. — PI. : preameşteri. — Prea + meşter. PREAMîLOSTÎV, -Ă adj. (învechit) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. Pentru aceaia se şi milostivi d-inşii preamilostivul Domnul şi bolnavii lor vindecă. Coresi, ev. 258. Pentru că prea m[i]i[o]siiw eşti şi dalce făcătoriu de bine. Biblia (1688), [prefaţă] 7/42. Cătră... preamilostivul mieu stăpin (a. 1725). cat. man. i, 443, Prea milostivului şi de bun neam al meu stăpin. Fiumon, o. i, 100, cf. dex. — Scris şi: prea milostiv. — PI. : preamilostivi, -e. — Prea + milostiv. Cf. slavonul np-fcMHA«cTHsi. PREAMINUNA vb. I. Refl. (învechit, rar) A se mira1 (1) foarte mult. Preaminunatu-se-au, cum putu nescrisul să se încape intru pintece de mumă. Coresi, ev. 496, cf. dhlr -ii, 363. — Prez. ind. : preaminunez. — Prea + minuna (după slavonul npi-iwAHTH ca). PREAMJIVUÎVAT) -Ă adj. (învechit, rar) Demn de întreaga admiraţie, care provoacă multă admiraţie. Aorea amu cu bune daruri, aorea cu oprire, iară aorea cu ciudese preaminunate, nu înceta invăfindu-i. Coresi, ev. 405. + (Substantivat, f.) Minune (1). Că nu numai preaminunate făcea.Ilristos, ce şi intru ceasta neschită vreame, luminată a sa tărie şi de oameni iubire arată. Coresi, ev. 231. — PI. : preaminunaţi, -te. — Prea + minunat (după slavonul np'fcs»,A,u<'k). PREAMÎNCA vb. I. A b s o 1. (învechit, rar) A mînca (1) foarte mult; a se îmbuiba, a se ghiftui. Tuturor dobitoacelor neinfeleapte şi nesăţioase închipuin-du-ne, preamîncind şi iml/ălîridu-ne. Coresi, ev. 287, cf. DHLR ii, 362, — Prez. ind. : preamăninc. — Prea + mlnca. PREAMÎNCARE s. f. (învechit, rar) Faptul de a preamînca; îmbuibare, ghiftuire. Să nu preamîn-căriei şi beţiei să ne bucurăm. Coresi, ev. 45, cf. 222, DHLR ii, 362. — PI. : preamincări. — Prea + uilneare. PREAMlNDRÎE s. f. (învechit) Putere de înţelegere profundă, înţelepciune deosebită; p. e x t. faptă, vorbă, manifestare plină de înţelepciune. Că nu-s acealea preamindrii (1 n ţ el e p c i u n e n. test. 1648, Înţelepciunea Biblia 1688) de sus deştingătoarc, ce pămenleşti. cod. vor. 126/19, cf. 126/13. Rostul mieu grăi-va preamindrie (preaînţeleptu h, înţă-lepciune d) şi învăţătura înremiei meale înţelep-ciuri. psa.lt. 93. Se nu laude-se preamîndrul cu preamîn-dria (înţelepciurea vd) sa. ib. 320, cf. 460. Deade lui dulceaţă şi preamindrie naintea lu Faraon. Coresi, l. 25/21, cf. id. ev. 535, id. ps. 96/12, 421/5. Şapte darure-s a d[u]hului s[fîn]f.\.. Preamlndriia. Paraclis (1G39), 252. laste mult roditoare de înţelea-gerea sufletească şi plină de preamîndria cea minunată (a. 1642). bv i, 122, cf. tdro, Scriban, d., Rosetti, l. r. vi, 212. — PI. : preamindrii. — Prea mîndrie. Cf. slavonul n js 1- m * a P»t t . PREAMÎNDRU, -Ă adj. (învechit) înzestrat cu multă putere de judecată şi de înţelegere a lucrurilor, plin de înţelepciune, foarte înţelept. Cinre e preamin-dru (în ţ el ept n. test. 1648, Biblia 1688) şi meşr eru intru voi. cod. von. 126/11. Cire e preamîndru (preaînţeleptu v, mai înţeleptu h, ' n-ţ ă 1 e p t u d) şi feri-va ceastea şi înţeleage-va mese-reriei Domnului? psalt. 233, cf. 110, 320, 460. Tremise noauo sfinţii săi, apostolii; şi după apostoli, încă şi preamîndri ai lumiei învăţători şi păstori. Coresi, ev. 2. Că aşa era amu această miliare preamîndră de suflet şi gata spre bunătăţi, id. ib. 160, cf. 221, 444. Preamîndrul împărat Navohodonosor vis minunai vise odinioară. Maior, p. 47/28, cf. tdrg, Scriban, d. <$> (Substantivat) Nu va vedea preamindrii murindu. psalt. hur. 41r/20. — PI. : preamîndri, -e. — Prea + mîndru. Cf. slavonul n f -t « * a ) i. PREAMPLIFICATOR s. n. Amplificator folosit, într-un lanţ de transmisie, Înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal şi pentru a realiza adaptarea de impedanţă necesară. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pronunţat : pre-am-, — PI. : preamplificatcare. — Din fr. priampliflcateur. PREAMtJLT, -Ă adj. (învechit) Care este în cantitate sau în număr foarte mare; foarte mult, extrem de mult; din belşug. Lăudaţi elu după prea-multă mărirea silelor lui. psalt. 308, cf. 459. Acicca amu cu o sulă de ori plată priimi-vor, iară acolo şi mai mult şi preamultă, viaţa vecilor. Coresi, ev. 496. — Scris şi : prea-mult. — PI. : precimulţi, -te. — Prea + mult (după slavonul npi-AiHork). PREAMUIiŢÎE s. f. (învechit, rar) Prea înmulţi mei Cf. dhlr ii, 363. — PI. : preamulţii. — Prea miliţie. PREAMULŢÎME s. f. (învechit, rar) Prealnmulţime. Şi le părea că nu va răbda preamulţimea realelor. Coresi, ev. 237, cf. dhlr ii, 363. — PI. : preamulţtmi. — Prea -f mulţime (după slavonul npl'MHOJKkCTso). PREAMUTARISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A promova, a avansa. Şi mai virtos cînd norocul şi bogăţie sau vreo altă pricină îi preamutariseşti... la vrednicii, la dregătorii. Vîrnav, f. m. i, 951/6. <> R e f 1. pas. Să să preamutarisască în boierii sau la întîile şederi de mai sus şi pentru ca să să statornicească. id< ib. ii, 50r/22. — Prez. ind. : preamutarisesc. — Prea 4- mutare + suf. -isi. PREASîĂLŢA vb. I v. preaîjaălţa. PREANEMÎC s. m. (învechit, rar) Duşman, vrăjmaş Înverşunat. Şl pre varvarii locuitorii Emului... t-au făcut şie şi împărăţiei romanilor prea nemici. Şincai, hr. i, 220/32. — Scris : prea nemic. — PI. : prcanemici. — Prea + nemic (variantă învechită a lui inamic). PREANEVIÎVOVAtĂ adj. (în limbajul bisericesc; şi substantivat, f.) (Fecioara Măria, considerată) cu totul neprihănită, fără prihană. Şi fie, încă, îns pren suflet, preacurată şi preaneuinovată, treace-va armă. Coresi, ev. 519. Mă rog pururea de chinure să mă izbăveşti, preanevinovată. Paraclis (1639), 246, cf. 244. — Prea + nevinovată (după slavonul npl-HinosHHkita). PREANOTA vb. I. 1. Intranz. (învechit) A naviga (2). Acie corăbiile noată (preanoată d, preaî-n o a t ă c2). psalt. 216, cf. dhlr ii, 363, Scriban, d. 2. T r a n z. f a c t. (învechit, rar ; complementul indică ape) A face să se deplaseze cu putere, în valuri. Deoarece vînture era împotrivă-ne,... undele de Chi-lichiia şi Pamfilia prea nolînd, deşttnsem întru Mira-lichiiscaia. Coresi, l. 131/3. — Scris şi : prea nota. — Prez. ind. : preanât. — Şi: preanutâ vb. I. psalt. 460, Scriban, d. — Prea -f nota (după slavonul np-fcnAotjTH). 14039 PREANTRU — 1253 — PREAPODOBNIC PREÂNTRU prep. v. printru. PREANTU prep. v. printru. PREANUTA vb. I v. preanota. PREAOBRAjfiiVIE s. f. v. preobrajente. PREAOG6DNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Foarte iubit, foarte ogodnic. Toţi sfinţii preaogodnici şi purtătorii de Dumnezeu... făcură săbor mare. prav. gov. 58v/15. Prea ogodnicul părintele nostru Ioăn. ib. 130T/1. — Scris şi : prea ogodnic. — PI. : preaogodnici, -ce. — Prea + ogolnie. PREAOSFINŢÎA s. f. art. v. preasfinţia. PREAOSFINŢÎT, -Ă adj. v. preasfinjit. PREAOTfiŢ s. m. (învechit) Mare preot. Şi toae-sfintele cinuri acolo adunate-se-au, săboruri de preao, lefi, mulţime de patriarşi, stoluri de proroci. Coresi i ev. 176, cf. cod. tod. 196, DHLR ii, 524. — Pl. : preaoleţi. — Din slavonul njl'OTsu.k. PREAPADtiMIVĂ adj. v. preapodobnă. PREAPĂRÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A învăţa, a sfătui, a convinge (să facă ceva, să creadă ceva etc.). Nu numii Efesul, ce şi de acmu toată Asiia Paoel acesta preapări. cod. vor. 8/27. Agripa cătră Pavelu dzise: intru puţinelu nu me preapăreşti (de nu mă faci n. test. 1648, mă faci Biblia 1688) hristoseanu a fi. ib. 82/9, cf. dhlr ii, 524, Scriban, d. — Prez. ind. : preapăresc; ger. şi: preapărind (dhlr ii, 524). — Din slavonul npinkp-fcTH. PREAPAsTRAT, -Ă adj. (învechit, rar) Preaîm-pistrit. Stătu împărăteasa de-a dreapta ta, în cămeşi poleite înveşlită şi prcalmpistrită (prea păstrată c2). psalt. 87. Cu peleş de auru înveşlită şi prealmpistrttă (lmpodobită.D, preapăslrată c2). ib. 88, cf. 460. — Scris şi : prea păstrat. — Pl. : preapăstraţi, -le. — Prea + păstrat* (după slavonul npl-Hci” r irn-w). PREAPCĂ s.f.v. pretcă. PREAPETRÎCE vb. III. Intranz. (învechit, rar) A trăi mult, a avea o viaţă lungă. Ana prorocită ... preapetrecu cu zile multe (lăcuise cu. bărbatulu-ş şapte ai... şi fu oăduo aceasta ca la optzeci de ai şi patru). Coresi, ev. 519, cf. dhlr ii, 363. — Prez. ind. : preapelric. — Prea + petrece. PREAPLECAT, -Ă adj. (învechit; în formule de respect) Foarte supus, extrem de ascultător. Al prea-seninalei mărirei tale cei împărăteşti... prea plecat rob (a. 1725). cat. man. i, 444. Cu toată supunerea sărut mlnile d-tale şl sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu. Kogăi.niceanu, s. 14, cf. 1, 3. Al domhiei-voastre preaplecat şi preasupus servilor, ap. Iordan, l.r.a. 207. — Scris şi: pre(a) plecat. — Pl. : preaplecaţi, -te. — Prea + plecat. PREAPLÎNI s. n. 1. Ceea ce depăşeşte (cu mult) un anumit nivel, o anumită măsură, ceea ce este prea mult, prea abundent. Vorbeai cu fervoare, ca dinlr-un prea plin sufletesc. Câmil Petrescu, t. i, 305, cf. id. 0. ii, 345. Preaplinul inimii, sufletului etc. Iordan, 1.r.a. 207. Preaplinul acestei fantazii vizionare se grefează pe aspecte observate cu exactitate. Vianu, a. p. 266. Dar din dar să dea din preaplinul lui, să se libereze. VlNEA, L. I, 72, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. Dispozitiv de evacuare automată a lichidului care depăşeşte un anumit nivel într-un recipient, într-o instalaţie tehnică etc. Restul de apă se îndreaptă către bazinul inferior, care formează o chiuvetă barome- trică, de unde iese apoi printr-un preaplin, enc. tehn. i, 300. Prea-plinul trebuie dimensionat astfel, încît să poală evacua întregul debit de lichid care intră în recipient, ltr2, cf. dm, der, m. d. enc., dex. + P. e x t. Conţinutul unui rezervor de apă. Cf. Iordan, l. R. a. 207, dex. — Scris şi : prea plin, prea-plin. — Pl. : preaplinuri. — Prea + plin (după fr. trop-plein). PREAPLÎN*, -Ă adj. (învechit) Care este din belşug, din abundenţă, foarte mult. Adîncatul aceştfi ape dulci şi vie săritoare şi preacurătoare şi preaplină, beaţi toţi dentr-însă cărei creadeţi, şi viaţă priimiţi. Coresi, ev. 154. — Pl. : preaplini, -e. — Prea + plin (după slavonul np-knAiiH'k). PBEAPLÎiVGE vb. III. Refl. (învechit, rar) A se căi mult, a regreta mult (cele făcute). Să ne apropiem. .. cătră făcăloriul de viaţă Domn, şi să cădem cătră el, şi să ne preaplîngem. Coresi, ev. 349. — Prez. ind. : preapling. — Prea + plinge. PREAPODOAMIVĂ adj. v. preapodobnă. PREAPODdBlE s. f. (învechit, rar) Cucernicie, evlavie, smerenie deosebită. Să slujască lui cu prea-podoble. Coresi, ps. 442/3, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl. : preapodobii. — Din slavonul np'fcniAosra«. PREAPODOBÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Care este deosebit de credincios, de cuvios, de cucernic. Fereaşte sufletul mteu, că preapodobnicu-s eu (pr(ea)podobitu-s eu v, cuvios sin tu h, d). psalt. 176, cf. dhlr ii, 363, Scriban, d. <0> (Substantivat) Cinstită între Domnul moartea preapodobnicilor (preapodobiţilor v, c u v i o ş i 1 o r h, d) lui, psalt. 246. — Pl. : preapodobiţi, -te. — Prea + podobit (după slavonul nptnoAO^HTO. PREAPODdBNĂ adj. (în limbajul bisericesc; cu valoare de calificativ dat sfintei Paraschiva) Sfîntă; cuvioasă, cucernică. Aflară trupul preapodobnei Pa-raschive neputred şi plin .de mirezmă. Varlaam, c. 368. Moaştiile a sfintei prepodobnei Paraschivei. M. Costin, o. 119. Au luat pe Mihai Vodă din scaunul său în ziua prapadoamnei Paraschive. Amiras, let. iii, 104/25. Cine s-ar îspiti să o fure... să-i fie părîşe preapodoamna Parascheoa la a doua venire a lui //[risto]s (a. 1742). Iorga, s. d. xiii, 108. Sfînta şi cuvioasa prepodobna Parascheoa cea nouă. Gheorgachi, let. iii, 317/25. Sfintele moaşte ale prapadoamnei Paraschive (sflrşitul sec. xviii). let. iii, 220/24. Opt lei am [a]vut... la cumpăratul aceştii cărţi ce este la biserica Preapodoamna Parascheva (a. 1804). Iorga, s. d. xv, 116. Sărutînd sîntele icoane şi moaştele sfintei prăpădoamnei Paraschive (a. 1862). ap. Cihac, ii, 271, cf. ddrf, Alexi, w., dhlr ii, 524, Şăineanu, d. u,, cade, Scriban, d. O (Substantivat; prin lărgirea sensului) Iubiţi Domnul toţi preapodobnicii (preapodobnii c (c1), c2, cuvio-ş i i d, h) lui. psalt. 54, cf. 55, 333. Roagă-se ţie toţi preapodobnii. Coresi, ps. 77/12, cf. 76/10. — Pl. : preapodobni, -e. — Şi : (învechit) preapo-doămnă, preapod6mnă (tdrg), preapadomnă (id; ib.), prepodoâbnă (ddrf), prepod6bnă, prapadoămnă, pra-padâbnă (tdrg), prapadomnă (Iorga, s. d. xv, 115), prăpădoămnă adj. — Din slavonul np’tno,\»EkHk. PREAPODOBNIC adj., s. m. (învechit) 1. Adj. (Cu valoare de calificativ dat lui Dumnezeu) Sfînt, desă-vîrşit. Dereptu e Domnul în toate caile sale şi preapo-dobnic (preacu vios c, cuvios h, sfinţitu-i d) în toate lucrurele sale. psalt. 301, cf. 300, 460. Dereptu şi prcapodobnic Domnul. Coresi, ps. 411/1. 2. S. m. Om, cleric, sfînt foarte cuvios, extrem de cucernic, de evlavios. Cinstită între Domnul moartea 14061 PREAPODOMNĂ — 1254 — PREASFINŢIA preapodobnicilor (cuvioşilor h, d) lui. psalt. 246, cf. 279, 307. Mearseră după Hristos nu numai apostolii, ce şi mucenicii şi preapodobnlcil şi toţi de-rcpfii, bărbaţi şi muieri. Coresi, ev. 69, cf. 176, 475, id. ps. 25/9. Iară preapodobnicii strigă: inalţă-te la ceru, Doamne, cod. tod. 197. Postul au cinstit pre prea-podobnici. VaHlaam, c. 30. Preapodobnicii, călugări şi călugărite, id. ib. 147. într-aceastaş dzi să face pa-mentea preap[odo]bnicului Luca. Dosoftei, v. ş. septembrie 10r/34, cf. id. mol. 85. Hulesc.. asupra arhiereilor şi prepodobnicilor; şi, mai pre scurt, asupra tuturor lucrurilor celor sfinte (a. 1765). gcr ii, 80/15, cf. ddrf, Scriban, d. — PI.: preapodobnici. — Şi: preapodomnie, -ă (psalt. 27) adj., prepodâbnio s. m. — Din slavonul np-fcnoA«si»HHKi. PREAPOD(ÎMiVĂ adj. v. preapodobnă. PREAPODOMNIC, -Ă adj. v. preapodobnic. PREAPONDERÂNT, -Ă adj. v. preponderent. PREAPONDERAlVŢĂ s. f. v. preponderenţă. PREAPONDERABîŢIE s. f. v. preponderenţă. PREAPONDERĂŢIE s. f. v. preponderenţă. PREAPREŢldS, -OASĂ adj. (Neobişnuit) Foarte preţios, foarte valoros. Noi sintem mintea, capul, gîn-direa, prin urmare, Şi voi, preapreţioase, dar totuşi mădulare. Ahghezi, vers. 396, cf. dex. — Pronunţat: -fi-os. — PI. : preaprefioşi, -oase. — Prea + preţios. PREAPRÎNDERE s. f. Aprindere preinatură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariţia incidentală a unor puncte prea Încălzite în interiorul cilindrilor şi însoţită adesea de detonaţii. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: pre-a-, — PI. : preaprinderi. — Pref. pre- + aprindere. PREAPROSTj -OASXĂ adj. (învechit, rar) Care este extrem de ignorant, de puţin cultivat. Galileanii, bărbaţi săraci şi prea proşti era, şl nemica alta nu şti ia dectl de limbă sirineiască. Coresi, ev. 332. Dară oameni amu lucrători şi cei preaproşti, ce au a tnţeleage de această taină dumnezeiască şi cindu se vor înţelepţi? id. ib. '415, cf. 433. — PI. : preaproşti, -oaste. — Prea -f prost. Cf. slavonul n 11 n p o t t ^ ; PREAPUTÎîRNIC, -Ă adj. (învechit; mai ales în titulatura dată suveranilor, înalţilor demnitari, divinităţii) Care are puteri foarte mari sau nelimitate (v. atotputernic), care este foarte puternic; (învechit) preaputincios. Şi nici unul den noi să piară, den adeveriţii tăi închinătorii sfintei preaputearnică troiţă întru o fire. Coresi, ev. 187. Pan Theodor Cor-bea v[t]l pisariu i canţilaral preaputernicii imperatorii moschiceşti (a. 1725). cat. man. i, 445, cf. drlu. O, Doamne!... tu eşti cel intru toate preaputernic. Mar-covici, d. 1/19. Veţi cîştiga cu încredinţare favorul prea-puternicului... părinte. Drăohici, r. 157/11. Deacă oastea voastră ar fi luat astăzi prea puternicului padişah patru cetăţi, n-ar fi fost nenorocire mai mare. Băl-cescu, m. v. 98. Gîndeşle că măria-ta eşti prea puternic şi că nişte săraci boieri nu-ţi pot strica. Negruzzi, s. i, 146, cf. Polizu. Să trăiţi mulţi ani eu bine, luminate şi prea puternice împărate/ Creangă, o. 43, cf. dm, dex. + (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. Cf. dex. — Scris şi: prea puternic. — PI. : preaputernici, -ce. — Prea + puternic (după slavonul njii-cHAtH-k). PREAPUTERNICÎE s. f. (învechit, rar) 1. Atotputernicie. Nici altceva îi lipseşte, de nu-l va învia Dumnezeu cu preaputernicia sa, fără numai groapa cea veacinică. Molnar, ret. 54/9. 2. Art. (Urmat de un adj. pos.) Termen dereverenţă pentru o persoană de rang înalt. Iţi voi povesti şi pe cealaltă cu voia preaputernicici sale. Gorjan, h. i, 26/25, cf. DM. — PI. : preaputernicii. — Preaputernic + stif. -ie. PREAPUTIIVCldS, -OASĂ adj. (învechit) Preaputernic. De astăzi înainte cu toţii noi... supt două monarhii a doi monarhi, a înălţatului Vulturului adică şi a prea putinciosului LeUlui, supuşi şi aciuiaţi să fim. Cantemir, ist. 176. Cătră... preaputinciosul împărat şi monarh a a toată Roşia, marele Petru (cca 1725). cat. man. i, 443. , — Scris şi: prea putincios. — Pi. : preaputincioşi, -oase. — Prea + putincios. PREARĂBDA vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A Înfrunta cu multă răbdare. Ferice de bărbatu ce prea rabdă ispitele. Coresi, l. 144/14, cf. dhlr ii, 363. — Scris şi: prea răbda. — Prez. ind. : prearâbd. — Prea + răbda (după slavonul np-fcTpirrfcrH). PREARĂDIC vb. I. (învechit, rar) 1. Refl. A sepreaînălţa (1). Vădzuiu necuratul rădieîndu-se (prea-rădieîndu-se ca, suindu-să h, suprănălţîn-du-sî d, nălţindu-se c) ca cliedrii Livanului. psalt. 70. • 2. T r a n z. A preamări (2). Şi toate duhurele, Domnul cântaţi şi preaînrălţaţl (prearădieaţi c) el în veac. psalt. 331, cf. 333, Scriban, d. 3. R efl. A se îngîmfa, a se făli, a se mîndri, a se lăuda. Şi ne prearădicăm şi ne înălţăm şi îmblăm după voia inimiei noastre. Coresi, ev. 150. — Prez. ind. : prearădic. — Prea -f rădica (după slavoni npts-iaHscTH). PREAREVEREiYD adj. (învechit, rar; în titulatura dată arhimandriţilor) Care este demn de mult respect. Am primit scrisoarea voastră prin... prea reverendul părinte archimandrit Dositei (a, 1871). Uricariul, i, 172. — Scris : prea reverend. — Prea + reverend. PREARVUÎVf vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A reţine cu anticipaţie (dînd o sumă de bani). Noi prear-vunim locuri în mormînt. Jipescu, ap. ddrf. — Pronunţat: pre-ar-, — Prez. ind. : prearvunesc. — Pref. pre- + arvuni. PREASĂIVĂ s. f. v. presenă. PREASĂRA vb. I v. presăra. PREÂSE1YĂ s. f. v. presenă. PREA SENIN ATj -Ă adj. (învechit; în titulatura dată domnitorilor sau prelaţilor) Preamărit. Cătră întru toat preaseninatul... împărat şi monarh a atoată Rosta, marele Petru Alexievici (cca 1725). cat. man. i, 443. Al prea seninalei mărirei tale cei împărăteşti (cca 1725). ib. 444. Prea-serinatul domn, domnul Si-gismund..., cu osebită bunăvoinţa maiestatei sale, din. preteneasca iubire, s-au purtat spre noi. Şincai, hr. i, 365/6. — Scris şi: prea seninat. — Pi. : preaseninaţi, -te. — Şi: preaserinăt, -6 (scris : prea-serincil) adj. — Prea -f seninat (după rus. npeceemjibiu). Cf. lat. serenissimus. PREASERUVĂT) -Ă adj.’ v. preaseninat. PREASFINŢIA s. f. art. (Urmat de un adj. pos.) Termen de respect cu care-cineva se adresează prelaţilor sau cu care vorbeşte despre ei. Preosfinţia sa părintele mitropolitul (â. 1775). Uricariul, i, 78. Au făcut cerire preosfinţia sa [episcopul] (a. 1813). ib. v. 14083 PREASFINŢIT — 1255 — PREASTĂPNIC 2/16. Către cine altul s-ar cădea mai cu cuviinţă a să înfăţoşa cartea aceasta... decît cătră prea osfinţiă voastră. Pravila (1814), 1/7. Preasfinţia sa părintele mitropolitul au poftit pe d. vornicul Miha.il Slurză. cr (1830), 751/16. Trămil prea osfinţiei tale acea piatră, ca să o aibă în păstrare. Filimon, o. i, 242. Sărut blagoslovitoarea dreaptă a prea sfinţiei tăie,1 părinte mitropotite. id. ib., cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, cade. Vodă şi înalt prea sfinţia sa mitropolitul intrară. Sadoveanu, o. x, 170, cf. Scriban, d., .dm, m. d; enc., dex. — Scris şi: prea sfinţia. — Pl. : preasfinţiile. — Şi: (Învechit) preaosfinţia (scris : prea osfinţiq), predsfln-ţia s. f. art. — Prea + sfinţie (după slavonul np’fccsAijJiHLCTse). Cf. rus. npeocBeuţeHCTBO. PREASFINŢÎT, -A adj. (Mai ales în titulatura dată prelaţilor) Care a primit harul divin, care este vrednic de întreaga sfinţenie; preasfînt. Prea sfinţitul părintele nostru Chir Theodosie mitropolitul. Biblia (1688), [prefaţă] 4/53. Şi au şi trimis de olac.de-au chemat pre sfinţia sa preasfinţitul chir Hrysantu, patriarhul Ierusalimului. Neculce, l. 229, Ş-au dat obşteasca datorie şi preasfinţitul părinte mitropolitul ţării chir theodosie. R. Greceanu, cm ii, 158, cf. 120. Ceilalţi 2 boieri luînd din Bucureşti pă preasfinţitul mitropolitul ţării, kir Grigorie, să călătoriră (a. 1783). gcr ii, 128/lâ. Preos-finţitul... Vasilie Moga, episcopul Ardealului. Calendariu (1814), 98/22. Carele va vrea să fie sfînt şi preos-finţit, el să fie cu adevărat cu fapta sfînt. Ţichindeal, f. 101/9, cf. drlu. Prea sfinţitul vlădică de Roman a cînlat slujbă mare. Sadoveanu, o. xii, 341. <> (Substantivat) Din aste te-i cunoaşte că eşti arhipăstor Şl toţi cu umilinţă ţi-or zice presfinţite. Negruzzi, s. ii, 181. ^ (Regional; despre sărbători religioase) Care are o mare însemnătate, de mare importantă (pentru biserică). Această zi preasfinţită Şi sărbătoare mărită Noi poftim ca să vă fie La mulţi ani cu bucuriei Bud, p. p. 66. — Scris şi: prea sfinţii. — Pl. : preasfinţiţi, -te. — Şi : (Învechit) preaosfinţit, -u, preosfinfit, -â adj. — Prea + sfinţit (după slavonul np-tcg^nieH-k, npfcoc- BA,IH£HT>). PREASFÎiVT, -Ă adj. (în titulatura dată prelaţilor, clericilor, călugărilor, sfinţilor — îndeosebi Fecioarei Maria — etc.) Care a primit harul divin, care este vrednic de întreaga sfinţenie; preasfinţit. Preacurata şi preasfînta a ta maică, ce iaste a tuturor împreună mare nădeajde. Coresi, ev. 157. Doamne... tremite, cum le-ai făgăduit noauo, preasfîntul al tău duh. id. ib. 178. Sărutară preasvînla maica lu i/[risto]s (a. 1580). cuv. d. BĂTR. II, 314/3, cf. 316/12. Luară [pre]presv[l]nta Mărie de o puseră naintea tatălui nevădzut. cod. tod. 207, cf. 201, 202. Pres/'[î]nia născătoare a lui Dumnezeu, spăseşte pre noi. Paraclis (1639), 244. Prea născătoarea lui Dumnezeu, prea sfînlă împărăteasă a noastră, prav. gov. 58T/5, cf. Polizu. Soliile măriei sale la prea sfîntul părinte de la Roma. Sadoveanu, o. xii, 336. Din preasînt schivnic, ajunsese să-i fie numele pomenit cu groază. Camilar, c. p. 94. <0* (Substantivat) Adevărule, presfinte. Auzi calda rugăminte..., Mintea noastră luminează. Asachi, s. l. i, 275. + Spec, (Substantivat, f.) Fecioara Maria. Dzisfe] prea sp[î]nia către arha[n]ghel Mihail: spune-mi ce e in cer. cod. tod. 201. Vădzu preasv[i]nla şi alte muieri dzăcînd în foc. ib. 205, cf. 204, 206. Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele prea-sfintei. VlahuţA, p. 62. Din iconiţa ei, preasfînta Te vede cea din urmă sară. Goga, Poezii, l08. — Scris şi: prea sfînt, prea-sfînt. — PI. : preasfinţi, -te. — Şi: (învechit) preasvint, -S, presfint, -ă, presvint, -ă,,(regional) preasînt, -ă adj. — Prea + sîint. Cf. slavonul np’kciAT'h. PREĂSINĂ s. f. v. presenă. PREASlNĂ s. f. v. presenă. PREASÎNT, -Ă adj. v. preasfînt. PREASLĂVÎ vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) A preamări '(2). Ispqvedesc,u-mă fie, Doamne... şi preaslă-vescu (voiu proslăvi h, voi slăvi d) numele tău fn veacu. psalt. 177. Scoţ el şi preaslăvesc el. ib. 192. Cestă e D-zeul mieu şi preaslăvi-voi el. Coresi, ap. tDrg. Doamne, cîntăm şi preaslăvim slava la. cod. tod. 197. Pieseta populară preaslăveşte viclenia. Sa-doveanu, o. ix, 262. Să preaslăvim pe cuviosul brahman Sisa: id. ib. xi, 587, cf. bul. fil. vii—viii, 117, Iordan, l.r.a. 207, Scriban, d., dex. <£> Refl. pas. Cântăm Domnului, că slăvit e, preaslăvi-se (să proslăvi d). psalt. 310. Dereaptata, Doamne, preaslăvi-se (pr.oslăvitu-s-au d ) In vrhtute..., frînsedracii. ib. — Prez. ind. : preaslăvesc. — Prea + slăvi (după slavonul npocA48HTn). PREASLĂVÎE s. f. (învechit, rar) Mărturie, dovadă a unei, bunăvoinţe excepţionale. De încătruo-mi fu această preaslăvie şi mare bunătate? Coresi, ev. 494, cf. dhlr ii, 363. — Pi. : preaslăvii. — Preâslăvi + suf. -ie. PREASLĂVÎRE s. f. (învechit) Preamărire (1). In-v$ţtnda-tk celor dumnezeieşti cu preaslăvire... ai trîm-btţat cuvlntul lut D[u] mnezeu. Mineiul (1776), lrl/25. Soaţele ce au răsărit din Fecioară cu preaslăvire. ib. 89r2/28. Prea sfînlul tău deci nume fie întru preaslăvire. Drăghici, r. 61/22. — Pl.: preaslăviri. — V. preâslăvi. PREASLĂVÎT, -Ă adj. Care este vrednic de întreaga laudă, ciiiste, slavă (datorită calităţilor sale); preamărit, prealnălţat (1), (învechit) preacîntat, prealuminat (2), preaseninat, (învechit, rar) pohvălit, (regional) prealuminos. Doamne? cire e ca tine preaslăvitu (p r o-slă vit d) îh sfinţi? psalt. 311, cf. 326. Că luoamu orbul de la Hristos preadulcele dar preaslăvii. Coresi, ev. 443. Cu aceaiă preaslăvite seamne făcea. id. ib. 444, cf. 418. Sfînla şi preaslăvită doamna roditoare... mearse să vadză toate muncile, cod. tod. 200, cf. st. lex. 175T/11. Se mira şi cugeta la acea preaslăvită minune (a. 1675). gcr i, 225/15. Prorocul Iezechiil vedenie şi vedeare dumnezeiască şi preaslăvită văzînd, o au povestit (a. 1775). gcr ii, 106/17, cf. dex. (în titulatura dată domnitorilor sau prelaţilor) Preafrumoasa tîr-nosanie care s-au făcut... de preaslăvilul şi înălţatul domn io Costănăin Brîncoveanu. R. Greceanu, cm ii, 151.- Prea slăvite crai, nu-i poruncă; e rugăminte. Sadoveanu, o. xii, 369. <0> (Substantivat) Doamne? cire e ca line... in sfinţi, Miruratu preaslăvite (slăvit d), faci miruri? psalt. 311. + (Substantivat, f.) Minune (1). Să meargem şi noi, fraţilor... şi să vedem toate preaslăvitele cîte se-au făcut spre el. Coresi, ev. 176. Şi de mulle ori preaslăvită şi spăsenie face, de ne dereptează spre iubirea de oameni, id. ib. 235, cf. 324, cod. , tod. 196. — Scris Şi: prea slăvit. — PI.: preaslăvifi, -te. — Prea + slăvit (după slavonul np-fccAdshH-k). PREASPORÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A spori, a creşte foarte mult. Cf. dhlr ii, 363. — Prez. ind.: preasporesc. — Prea + spori. PREASPURCAt, -Ă adj. (învechit, rar) Extrem de josnic, de mlrşav, de ticălos. In lipsa mea vrură ca să-şi împlinească poftele lor cele preaspurcate. Gorjan, h. i, 109/5. — Pl. : preaspurcaţi, -te. — Prea + spurcat. t PREASTĂPNIC, -Ă adj. v. preastîpnic. 14095 PREA5TIMAT — 1356 — PREAYĂZĂTOR PREASTIMAT, -Ă adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, extrem de respectat. Cf. dex. — PI. : preastimaţi, -te. — Prea -f stimat. PREASTÎPNIC, -Ă adj. (învechit) Care Încalcă, violează în mod sistematic legea, (învechit, rar) prea* călcător; p. ext. care reneagă o religie, se leapădă de o credinţă, renegat. V. apostat. Prea-stăpnici (păşitori h, călcători d) păru-mi toţi păcătoşii pământului, psalt. 262. Urîtuşi preastâp-nicu (pristăpnic s, preacălcătoriu v, călcător i d), şi împăratu nedereptu şi mai hicleanu de tot pămîntul. ib. 327. Jirtfa lor de ce treabă va fi cînd ei sînt preastîpnici? (a. 1645). ap. tdrg. Această svîntă stariţă, fiind de faţă preastîpnicul Iulian, începu a cînta în glasul mare cu svintele feate. Dosoftei, v. s. octombrie 57r/5, cf. 72r/24, Rosetti, l. r. vi, 257. <0> (Ca nume propriu) Deaca muri Costantin înpâratu acela bunul şi svîntul..stătu înpărat Iulian Prestîp-nic. Varlaam, c. 434. — PI. : preastîpnici, -ce. — Şi: preastâpnie. ~ă, prestapeuic, -ă (Iorga, s. d. xxi, 34), prestlpnic? ~ă, pristăpnic, -ă, pristîpnic, ~ă adj. — Din slavonul nprtcT*nkNHK'fc. PREASTOt s. n. v. pristol. PREASTRĂÎN, -A adj. (învechit, rar) Neobişnuit. Fapta robilor acestora... eu resunet şi preastrăină, nu putea să nu fie multor ţeri cunoscută. Maior, ist. 182/11. — PI. : preastrăini, -e. — Prea + străin. PREASTRĂLUCÎT, ~Ă adj. (Rar; despre oameni) Extrem de strălucit, de înzestrat. Cetăţile ce prea strălucitul prinţ al Transilvaniei va coprinde cu oştile şi cheltuiala sa vor rămînea ale sale. BAlcescu, m. v. 70. <0> (Substantivat) De ee să te fereşti, Prea strălucite? E mai uşoară suferinţa cînd o spovedeşti Unui prieten înţelegător. Camil Petrescu, t. iii, 342. — Scris : prea strălucit. — PI. : preastrăluciţi, -te. — Prea + strălucit. PREASTRĂNEP(5T s. m. v. prestrăncpot. PREASTRIGA vb. I. Intranz. (învechit, rar) A prevesti, a proroci (cu glas tare). Aceia de departe preastrigară şi, ca cînd era, vedea ei ceaia ce va să fie. Coresi, ev. 473, cf. dhlr ii, 363. — Prez. ind. : preastrig. — Prea -f striga. PREASTRIGARE s. f. (învechit, rar) Prevestire, prorocire (făcută cu glas tare). Iară noi de ce-au fost ale Domnului preastrigări aciiaş toţi să ieşim văzînd, şi acelor ciudese ce-au fost atuncea să creadem. Coresi, ev. 444, cf. dhlr ii, 363. — PI. : preastrigări. — V. preastriga. PREASUÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se prea-înălţa (1). Să ne preasuim deasupra celor reale ale pa-mîntului. Coresi, ev. 454, cf. sfc i, 33. — Prez. ind. : preasăi. — Prea + sui. PREASVÎNT, -A adj. v. preasilnt. PREAŞBĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) „Iarbă cosită şi neadunată de prin tufişuri“. FrÎncu-Candrea, m. 104. — Etimologia necunoscută. PREAŞCĂ s. f. v. pretcă. PREAŞEDEA vb. II. Intranz. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) A sta la pîndă. Preaşeade (stă la pîndă b 1938) în lătrături cu bogaţii, întru ascunşi, se ucigă nevinovatul, psalt. 14, cf. dhlr ii, 363, sfc i, 35. — Prez. ind. : preaşed. — Prea -f şedea (după slavonul npic'KAHTH). PREAŞEZAT, -Ă adj. (învechit, rar) Prestabilit. [Audienţa] au urmat... după orînduielele preaşezate. ar (1829), 81/31. — Pronunţat: pre-a-. — PI. : preaşezaţi, -te. — Pref. pre- -f- aşezat. PREA ŞT Î vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A cunoaşte foarte bine. Că cunoaşte Domnul cărei sînt ai lui şi nu împinge oamenii săi ceia ce-i preaştie. Coresi, ev. 488, cf. sfc i, 34. — Prez. ind. : preaştiu. — Prea 4- şti. PREATĂRÎE s. f. (învechit, rar) Boltă cerească, cer. Pe vlrful ăstui munte, subt cortul Preatăriei..., Acolo este tronul Părintelui veciei. Heliade, o. i, 190. — Prea -f tărie. PREATCĂ I s. f. v. plateăl. PREATCĂ % s.f. v. pretcă. PREATEN, -Ă s. m. şi f. v. prieten. PREATIMPURÎU, ~ÎE adj. v. pretimpuriu. PREATOMIC, ~Ă adj. Care precedă perioada de descoperire şi de utilizare a energiei atomice. Era preatomică. sfc i, 15. — Pronunţat: pre-a-. — PI. : preatomici, -ce. — Pref. pre- -f atomic. PREATPIŞÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A învinge, a izbîndi. Ca se dereptezi-te în cuventele tale şi se venei (să învingi cc2, să învinceşti d, preatpişi h) căndu veri giudeca. psalt. 98. — Prez. ind.:? — Etimologia necunoscută. PREATRTÎFĂ s. f. (învechit, rar) Trufie, îngîmfare nemăsurată. Cf. dhlr ii, 363, Scriban, d. — PI.: preatrufe. — Prea + trufă. PREA ŢIN ÎJT, -Ă adj. (învechit, rar) Ascuns, prefăcut, făţarnic, viclean. Şi eu venii cătră voi, fraţi, venii nu cu preaţinute cuvinte sau mtndrie. Coresi, l. 286/21, cf. DHLR ii, 363, sfc i, 34. — PI. : preaţinuţi, -te. — Prea + ţinut (după slavonul np'bAPUncdTH). PREAVĂRSA vb. I. Refl. (învechit, rar) A se (re)vărsa (din abundenţă). (F i g.) Apă dulce şi vie si curătoare şi preaimple-se şi preavarsă-se. Coresi, ev. 191. — Prez. ind. pers. 3 : preavărsă. — Prea + vărsa. PREA VĂTĂMA vb. I. Intranz. şi tranz. (învechit) A dăuna, a strica, a vătăma mult. E mese-rearea mea nu spargu d-inşi, nece vatămu (voi preavă-tăma h, v o i strica d) in deadevărul mieu. psalt. 185, cf. dhlr ii, 363, Scriban, d., sfc i, 211. — Prez. ind. : preavdtăm. — Prea -j- vătăma. PREAVĂZĂTOR, -OARE adj. (învechit; şi substantivat) Atotvăzător; atotştiutor. Că văzu ca un preavăzătoriu Dumnezeu inema ceaia buna şi deschisa a sutaşului de slugă-i. Coresi, ev. 226. închipuirile ... sfi[n]ţilor părinţi cei de I)[u]mnezeu prea văzători. Mineiul (1776), 68r2/37, cf. sfc i, 256. — Scris şi: prea văzător. — PI. : preavăzători, -oare. — Prea -f văzător. 14122 PREAVECHI — 1257 — PRECAMBRIAN PREAVECHI, -CHE adj. (învechit) Care datează de foarte multă vreme; (despre fiinţe) care a trăit tntr-un trecut îndepărtat; străvechi. Aceastea dară zicînd acest preavechi poet [Ovidiu], iar ei zic că de la acel voievod Flac s-au numit aceştea flachi. C. Canta-cuzino, cm i, 36. Dachii preaveache a lor osebită limbă avind, cum o lăsară şi cum o lepădară aşa de tot, şi luară a romanilor, aceasta nici să poate socoti, nici creade. id. ib. 38. Eutropius lucrul acela... l-au citit în vro scriptură prevechie, care, precum mii altele, au perii şi n-au ajuns la noi. Maior, ist. 273/3, cf. sfc i, 9. — Pl. : preavechi. — Şi: pre vechi» -che adj. — Prea + vechi. PREA VECINĂTATE s. f. (învechit, rar) Apropiere imediată (în spaţiu). Aceale trei neamuri... den prea-vecinătatea romanilor, luînd de-ale acelora cuvinte şi cu ceale de moşie ale lor amestecîndu-le, şi stricîndu-şi limba, au rămas în ceastă ce acum sînt. C. Cantacu-ZINO, CM I, 38. — Prea + vecinătate. PREAVtCINIC, -A adj. (învechit, rar) Veşnic, etern. Carea ai născut lumina cea d[u]mnezeiască prea-veacinică. Paraclis (1639), 246. — Pl. : preavecinici, -ce. — Prea -f vecinic. PRE AVE ST f vb. IV v. prevesti*. PREA VITEAZ, ~Ă adj. (învechit) Foarte curajos, foarte viteaz. O, preavitează bărbate, tu eşti aceala ca-rile... mi-ai dat nu puţin darul. Herodot (1645), 201. Unde, o, pre vitejilor războinici, întoarceţi putere acestor măini? (a. 1802). gcr ii, 197/13. Scris şi: pre (a) viteaz. — Pl. : preaviteji, -ze. — Prea -f* viteaz. PREAVÎZ s. n. (Rar) înştiinţare prealabilă. Cf. Alexi, w. Intrat în iatac, fără preaviz, găsi pe Margareta stînd într-un fotoliu, cu ochii plînşi. P. Constant, r. 136. Caută-ţi o femeie mai în vîrstă... Sper că acest preaviz îţi va vîrî minţile în cap. Călinescu, e. o. i, 228. + Spec, (Sens curent) încunoştinţare (scrisă) prin care conducerea unei instituţii sau a unei întreprinderi anunţă anticipat pe un salariat, pe un angajat, pe un om al muncii despre intenţia sa (de a-i desface contractul de muncă şi) de a-1 concedia ; p. e x t. interval de timp prevăzut în această înştiinţare ; plata care se cuvine celui concediat pentru acest interval. Directorul a găsit momentul să-şi mărească veniturile cu cîteva milioane, dînd lumea afară din lucru, fără preaviz. Ardeleanu, v. p. 212. Ai cincisprezece zile preaviz: eşti concediat. Vinea, l. i, 329. într-un caz ca acesta te chema cineva la cadre,... îţi dădea preavizul, ba uneori chiar foaia de transfer, v. rom. ianuarie 1954, 109, cf. dl, dm, dn, m. d. enc., dex. — Pronunţat: pre-a-.— Pl. : preavize şi preavizuri. — Din fr. preavis. PREAVIZA vb. I. T r a n z. (Rar) A înştiinţa în prealabil. Apăsă pe butonul unei sonerii, spre a preaviza pe Ciocîrlan că înţelege să treacă la lucrările lui de birou. Călinescu, s. 423, cf. contemp. 1956, nr. 498, 1/4. + Spec. (Complementul indică salariaţi, angajaţi, oameni ai muncii) A da preaviz, dex. — Pronunţat: pre-a-. — Prez. ind. : preavizez. — Din fr. preaviser. Cf. preaviz. PREAVOSLAVNEC, -Ă adj. v. pravoslavnic. PREAVOSLAVNIC, -Ă adj. v. pravoslavnic. PREAZEDUÎ vb. IV v. prezidui. PREAZIDUÎ vb. IV v. prezidui. PREAZVÎTER s. m. v. prezbiter*. PREĂMBLA vb. I v. plimba. PREĂMBLARE s. f. v. plimbare. PREBĂLUÎ vb. IV v. probălui. PREBEAG, ~Ă adj., s. m. şi f. v. pribeag. PREBEGf vb. IV v. pribegi. PREBEGÎRE s. f. v. pribegire. PREBEGITOR, -OARE adj. v. pribegitor. PREBENDAR s. m. (în trecut, prin Transilv.) Persoană care beneficia de o prebendă. Cf. Alexi, w. — Pl. : prebendari. — Din lat. praebendarius. PREBfilVDĂ s. f. (în trecut, în Transilv.) Venit fix acordat unui cleric catolic, mai ales unui canonic. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., l. rom. 1962, nr. 5,609, dn2. — Pl. : prebende. — Din lat. praebcnda. PREBÎNDÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A rămîne, a zăbovi undeva sau la cineva un anumit timp ; a trăi, a petrece undeva sau la cineva o perioadă de timp. însuş prebîndi (rămase n. test. 1648, îngădui Biblia 1688) un an întru Asia. cod. vor. 8/11. întru Troada... prebîndim (petrecum n. test. 1648, am zăbovit Biblia 1688) şapte zile. ib. 16/7, cf. 26/4, 92/23, tdrg, Scriban, d. — Prez. ind. : prebîndesc. — Din v. sl. npt&wm PREBtfN s. m. v. tribun. PREBURGHÎ2Z, ~Ă adj. (Rar) Care este anterior apariţiei burgheziei, care datează din epoca premergătoare apariţiei burgheziei. Vechea formă preburgheză a relaţiilor sociale, v. rom. martie 1960, 130, cf. dex. — Pl. : preburghezi, -e. — Pref. pre- + burghez. PRECALCULA vb. I. T r a n z. (Rar) A calcula, a socoti, a aprecia în prealabil. Acestea producte se vor înpărţi pe fiecare lună în proporţiuni precalculate de cătră comisariatul armatei. Bariţiu, p. a. i, 63, cL Barcianu, Alexi, w. Materialele la care se fixează un preţ mediu ponderat, precalculat de ministerul consumator. leg. ec. pl. 461. — Prez. ind. : precalculez. — Pref. pre- -f calcula. PRECALCULARE s. f. (Rar) Acţiunea deapre-calcula; calculare anticipată. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : precalculări. — V. pre calcula. PRECALCULAT, -Ă adj. Care a fost calculat în prealabil. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : precalculaţi, -te. — V. precalcula. PRECAMBRIAN, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine primei ere geologice, care se referă la această eră, care datează din această eră, care cuprinde această eră. Roci cutate cristaline, de vîrstă precambriană. mg i, 109. Era precambriană începe de cînd pămîntul a devenit planetă. Geologia, 59, cf. m. d. enc., dex. 2. Subst. Prima eră geologică, anterioară paleozoi-cului (2). Depozite sedimentogene, formate în paleozoicul inferior şi poate chiar din precambrian. mg i, 108, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Subst. Grupă de straturi geologice din precambrian (2). Precambrianul, strîns cutat, este acoperit transgresiv de depozite siluriene. mg i, 109, cf. ltr2. — Pronunţat: -bri-an. — Pl. : precambrieni, -e. — Din fr. precambrien. 14150 PRECAPITALIST — 1258 — PRECAUŢIE PRECAPITALÎST, -Ă adj. Care este anterior apariţiei capitalismului, din epoca premergătoare capitalismului. Cf. dm. în ţările capitaliste. .. [agricultura] se bazează pe relaţii precapitalisle. v. rom. august 1960, 100, Cf. SFC II, 21, M. D. ENC., DEX. — PI. : precapiialişti, -sie. — Pref. pre- + capitalist. PRECAR, -A adj. 1. Lipsit de siguranţă (v. nesi-g u r), de trăinicie, al cărui viitor, a cărui durată, trăinicie etc. nu pot fi (sau nu sint) asigurate ; dependent de voinţa cuiva sau de împrejurări neprevăzute ; p. ext. nesatisfăcător, necorespunzător; redus (2), sumar. Cf. I. Golescu, c. Ţinerea vieţei a unei vietăţi este cu alita mai precarie şi mai scurtă, cu cil are mai multe trebuinţe a aieţei. Vasici, m. i, 170/4, cf. Negu-lici, Stamati, d., Polizu. Acele provincii nu mai erau decit o specie precarie (trecătoare). Calendar (1861), 42/1. Principii moldoveni.. . o considerau [Muntenia] mai mult ca un ce precariu. Hasdeu, i. c. i, 9, cf. Bar-cianu, v. Precarie împrejurări istorice. Caragiale, o. m, 243. Nu ni-i foame de literatură, pentru că altă foame bate la poarta existenţei noastre precare. Vla-huţX, ap. cade, cf. ddrf, Alexi, w. Amintind regelui de situaţia sa precarie de pribeag. Iorga, l. ii, 590, cf. ŞXineanu, d. u„ cade. Este cunoscută tuturor starea precară mai ales a funcţionarilor mărunţi. Brăescu, o. a. ii, 379. Situaţia ţărilor româneşti era dintre cele mai turburi şi mai precare la înscăunarea domnilor fanarioţi. Oţetea, t. v. 31, cf. id. r. 311. Precara ei cunoaştere a adevăratei intelectualităţi române o făcea să remarce persoane lipsile de importanţă. CXlinescu, s. 14, cf. 386. Nu găsise încă nimic care putea restabili . .. precarul echilibru al ultimelor zile. Popovici, se. 556, cf. id. s. 314. Materialul „Cugetărilor“ nu poate fi rezumat cu respectul precarei ordine pe care i-a dat-o autorul. Varlaam-Sadoveanu, 189. Autorul evită în chip susţinut romanţarea, acel compromis precar între adevăr şi ficţiune, v. rom. martie 1963, 162. Existenţa unor persana je concepute parcă pentru culoare, cu o funcţie dramatică precară, se adaugă... acestui mic balast, t mai 1964, 90. Precara situaţie a ei şi a familiei nu era, nu putea fi decit un provizorat. v. rom. ianuarie 1965, 5. S p e c. (Rar ; despre construcţii) Şubred; improvizat. Ajuns la adunarea aceasta de construcţii precare, de corturi vinete şi de căruţi cu crucea roşie pe pînze, ochii se turburau deodată. C. Petrescu, î. ii, 42. Soldatul. .. se tîrî în adăpostul precar, ca un sicriu prelung din moloz. T. Popovici, se. 284, cf. DM, DN3. 2. (Rar) Lipsit de importanţă, de profunzime, de sens. A trăit în curs de mai aproape doisprezece ani o viaţă lîncedă şi precarie, dind însutit mai puţine rezultate decît cele ce se puteau aştepta. Odobescu, s. iii, 343. Tot aşa se simţise şi el,.. . creatură infimă şi precară. .. ghemuindu-se obscur şi fără nume în colţul compartimentului de rapid. C. Petrescu, o. p. i, 102. 3. (Jur.) Care este provizoriu, temporar ; care deţine ceva în mod provizoriu. O posesie precarie (trecătoare). Calendar (1861), 42/1. Actele ce exercităm... sub nume precariu, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari.. ., nu constiluiesc o posesiune sub nume de proprietar. Hamangw, c. c. 469. Un delenlor precar... asupra lui apasă obligaţia de restituire a imobilului. pr. drept, 235. — PI. ; precari, -e. — Şi ; (învechit) precăriu, -ic adj. — Din fr. précaire, lat. precarlus. PRECÂRIA s. f. Drept de posesiune asupra unui lot de pămînt, primit în schimbul prestării unor obligaţii faţă de proprietarul funciar, în antichitate şi în evul mediu timpuriu, în apusul Europei. Cf. der, m. D. ENC. — Pronunţat : -ri-a. — Din lat. precaria. PRECARIAMÉNTE adv. (învechit, rar) in mod precar. Cf. sfc ii, 191, 197. — Pronunţat : -ri-a-, — Precariu + suf. -(a)menie. PRECARITATE s. f. I. Caracterul sau starea a ceea ce este precar (I).Cf. Alexi, w. Ochiul atent distinge lotuşi sentimentul nesiguranţei, al precarităţii, de simpatică şi chiar filozofică slăbiciune. Lovinescu, m. 169. Legea plăcerii o vreau şi eu, dar mă dezgustă micimea, precaritatea poftelor voastre. Camil Petrescu, t. ii, 212, cf. Scriban, d., dm. Tabloul abstract nu poale viza, din cauza precarităţii..., declanşarea amplă a emoţiei artistice, v. rom. mai 1963, 105. [Eroul] işi consumă cu precaritate hotărîrea de a se apăra de degradare. t mai 1964, 66, cf. Scînteia, 1966, nr. 7 103, m. d. enc., dex. 2. (Jur.) Faptul sau însuşirea de a deţine ceva în mod provizoriu, temporar. Precaritatea apare ca o noţiune deosebită de aceea de ,,viciu“. Ea delimitează posesiunea de ceea ce, potrivit concepţiei codului nostru Civil, se cheamă detenţiune, pr. drept, 234. — Din fr. précarité. PRECARIU, -IE adj. v. precar. PRECARPAtIC, -Ă adj. (Rar) Subcarpatic. Cucuveaua... frecventează de asemenea şi regiunea precar-patică. Linţia, p. ii, 111, — PI. : precarpatici, -ce. — Pref. pre- + carpatic. PRECAUT, -Ă adj. (Despre fiinţe) Care prevede şi preîntîmpină un pericol, o neplăcere, un necaz etc. posibil, care acţionează cu băgare de seamă şi ia toate măsurile de prevedere pentru a înlătura orice pericol, orice neplăcere, orice neajuns ; (despre manifestările fiinţelor) care dovedeşte, exprimă, trădează prudenţă, plin de prudenţă ; prudent, prevăzător, circumspect. Cf. Barcianu, Alexi, w., cade. Să lăsăm trecutul in seama cercetătorilor molcomi şi precauţi, care vor şli să analizeze. Galaction, a. 399. începu să se plimbe cu paşi precauţi şi înăbuşiţi, id. o. A. i, 67, cf. 81, Scriban, d. Precaut, ofiţerul de gazdă li retrase scaunul din cale. C. Petrescu, î. ii, 113, cf. id. c. v. 42. Dar de abia se lasă Inlunerecul şi, precauţi, [mistreţii] se pregătesc să părăsească pădurea. Bogza, c. o. 245, cf. 301. Mai erau pe-acolo şi nişte struţi. ■ ■ temători şi precauţi, v rom. octombrie 1954, 161. Palmele caută, pipăie, de astă dală cu mişcări atente, precaute, t decembrie 1964, 24. <0> (Adverbial) Pe drumul către gară, bătuţi de vini şi ploaie, cu pantalonii precaut sumeşi,... zoreau, In aşteptarea trenului. P. Constant, o. 131. Nu mai auzeam împuşcături... Săltai precaut capul şi mă uitai. Stancu, r. a. i, 239. (F i g.) Un plic... care închide precaut o veste de iubire. Klopştock, f. 331. — Accentuat şi : precaut. — Pronunţat : -ca-ul. — pl. ; precauţi, -le. — Din lat. praecautus. PRECAXÎŢIE s.f. însuşirea de a fi precaut ; atitudine, comportare precaută ; (adesea construit cu verbul „a lua") măsură de prevedere (pentru a evita un pericol, o neplăcere) ; grijă, băgare de seamă, prudenţă, circumspecţie. Să nu gindim că o precauţie mare or face toată paguba. Vasici, m. ii, 58/13. Iată şi alte precauţiuni la transplanlaţiunea stejarilor. Isis (1859), 110l/18. Trecătorii nu treceau peste acea punte cu destulă precau-ţiune. Ghica, a. 742. Luă toate precauţiunile necesare. Filimon, o. i, 118. Se asigură dacă precauţii sini luale ca acest tratament să fie întotdeauna eficace, mo (1861), 7, cf. prot.-pop., n. d. Niţă se scoală Inceltnel şi cu cea mai mare precauţie iese. Caragiale, o. i, 24, cf. 66, iv, 289. Mierea asia nu va fi gustată fără precauţiune. Ionescu-Rion, s. 238, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w-, Şăineanu, d. u., cade. Soţii Pintea, cu precauţia necesară, Işi aruncară ochii in odaia copiilor. Rebheanu, 14159 PRECAUŢI ON A — 1259 — PRECEDA r. i, 225, cf. 122. Pentru încălzirea pieselor mici nu este nevoie de a se lua vreo precauţie specială. Ioanovici, tehn. 111. Duce In mină, cu precauţii, o cutie neagră. Cazimir, gr. 158. Intră cu o precauţie politicoasă, precedlnd pe director. Camil Petrescu, t. i, 473. Se desprinde uşor de lingă el şi face cu multă precauţie un pas spre uşa din dreapta. Sébastian, t. 296, cf. 288. Cu precăufiuni de detectiv In căutarea asasinului ascuns, trecu prin toate odăile. Teodoreanu, m. ii, 170. Vlnă-toarea la baltă se face c-un lux deosebii de pregătiri şi precautiuni. Sadoveanu, o. x, 484, cf. xi, 659. înţeleptul bătrln cobori atent, cu mare precauţie, scara mobilă a vaporului. Bart, e. 271, cf. Scriban, d. M-am apropiat aşadar cu cea mai mare precauţie de uşa biroului. Mihă-escu, d. a. 170. Pentru asta avea nevoie de precauţii mari, ca nimeni să nu-i fure banii. Călinescu, e. o. ii, 218. A pornit repede, dar cu toate precautiunile, la legătura ei din oraş. Beniuc, m. c. i, 269. Dacă ai şti ce greu mi-a fost, cu cită precauţie m-am strecurat. Demetrius, c. 59. Scenele... sînt estompate cu precauţie teologală. Constantinescu, s. i, 18. Au In schimb două radaruri, precauţie foarte utilă. Tudoran, o. .422. Aceleaşi precauţii le vom lua şi In cazul asfixiei prin aragaz sau gaz metan. Belea, p. a. 145. O luară cu precauţii mari şi începură, încordaţi,... să înainteze. Preda, r. 387. Transportul porumbeilor... trebuie efectuai cu multă precaufiune. vîn. pesc. mai 1964, 6. Vilă de precauţia obişnuită cu care discuta cu oamenii pe care-i cunoştea prea puţin. v. rom. decembrie 1964, 56. -0» L o c. adj. De precauţic = care preîntîmpină sau încearcă să preîntlmpine un pericol, un necaz posibil. Ca să poată Incungiura turbarea, următoarele de precauţie, adecă de Incungiurare, regule se cade a se osărva. Învăţătură, 107/22. Am ordonai de a se lua măsuri de precauţie, cr (1846), 341/50. Mişcări încete, pline de precauţie. C. Petrescu, c. v. 11. <0> Loc. adv. Cu precauţie = cu grijă, cu băgare de seamă, cu mare atenţie, în mod prudent, circumspect. Fiindcă Lavinia pricepea toate durerile ce ar fi avut suvenirile pentru dlnsul, avu delicateţea de a nu le atinge declt cu precauţie, cr (1848), 152/77. în asemenea cazuri, îngrijitorul va scula pe bolnav, insă cu precauţie, parab. 57/21. O să se mişte cu precaufiune de la un grup la altul. Brătescu-Voineşti, p. 163, Am păşit cu precaufiune. Galaction, o. a. i, 147. Scoflnd din buzunar o lampă electrică, Vătimărescu o plimbă cu precaufiune de-a lungul trenului. Brăescu, o. a. i, 178. Cînd ajunse la doi paşi de ofiţer, se opri cu precauţie. Barbu, p. 235. Vşa se deschide uşor, cu precauţie, şi intră un unchiaş cu mustăţi, t martie 1965, 54. — Pl. : precauţii. — Şi : piccaufiûne s.f. — Din lat. praecautlo, -onis, fr. précaution. PRECAUŢION vb. I. Tranz. (învechit, rar ; complementul indică oameni) A apăra cu sfaturi împotriva unei nenorociri posibile, a scăpa de o nenorocire, de un neajuns prin măsurile luate cu anticipaţie. Cf. prot.-pop., n. d., scl 1950, 77. — Pronunţat : -ca-u-fi-o. — Prez. ind. : precaufionez. — Din fr. précautionner. PRECAUŢI ÜNE s. f. v. precauţie. PRECÂZ s. n. v. pricaz 'PRECĂDEA vb. II. Intranz. (în dicţionarele din trecut) A avea întîietate faţă de altcineva sau faţă de altceva. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind. : ? — Pref. pre- -f- cădea. PRECAdÉRE s. f. sg. 1. Întîietate, prioritate sau preferinţă acordată unei persoane, unei probleme, unei acţiuni, unei opinii (faţă de altele). Spre a sc putea încuraja fabricantul..., urmează să doblndească ajutorul acesta, adică îndemnarea de a se da precădere, prin cumpărarea productului fabricii sale (a. 1839). doc. ec. 728. Comisionarul are precădere de a lua din pre(ul vlnzării. . . suma ce va fi înaintat (a. 1840). ap. tdrg, cf. Polizu, Baronzi, l. 99. Acordlndu-mi mie o aşa amicală şi linguşitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. Odobescu, s. iii, 9, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. O lectură reprezentată prin mai multe mss. mai rele. . . trebuie adesea să aibă precădere fa{ă de o alta reprezentată prinlr-un singur ms. mai bun. bul. com. ist. i, 52. Se dădu precădere mai ales glasului negustorilor mai de samă din oraşe. N. A. Bogdan, c. m. 115, cf. Şăineanu, d. u., cade. Să vă citesc un ordin telegrafic extraurgent şi cu mare precădere, pe care l-am primit acuşica. Brăescu, o. a. i, 300. Mă duc la slujbă că am de lucrai nişte hlrtii exlraurgente şi cu mare precădere. P. Constant, r. 85. Amesteca mereu numele actuale cu cele antice, dlnd precădere celor din urmă. Călinescu, s. 555. Ca să le cedeze (automobilele) intr-o duminică..., înseamnă a ne acorda precădere. Tudoran, o. 159, cf. dm. Vn material care trebuia studiat cu o precădere impusă de nevoia cunoaşterii trecutului, l. rom. 1959, nr. 4, 16, cf. m. d. enc., dex. <0> L o c. adv. şi a d j. Cu precădere = (care se face sau trebuie făcut, preferat etc.) în primul rînd, înainte de orice; (care se face sau trebuie făcut, preferat etc.) în (mod) special, îndeosebi, mai ales. Acest epitet se dădea In evul mediu mai cu precădere teritoriului intermediar dintre Epir şi Tesalia. Hasdeu, i. c. i, 43. Căuta să afle păsurile oamenilor din popor şi să-i ajute, cu precădere asupra exigentelor nobilimii. Odobescu, s. ui, 522. Printre mijloacele stilizării artistice, acela pe care Galaction 11 foloseşte cu precădere este ,,polenfarea". Vianu, a. p. 262. Infracţiunile... se judecă cu urgentă şi precădere de tribunalul In circumscripţia căruia se află sediul cooperativei, leg. ec. pl. 244. Esenfa industrializării socialiste constă In dezvoltarea cu precădere a industriei grele. Lupta de Clasă, 1952, nr. 6, 53, cf. ib. 1953, nr. 3-4, 132, v. rom. ianuarie 1954, 144. Resursele criticului au fost solicitate cu precădere... de abordarea şi rezolvarea unor probleme de ansamblu, s mai 1960, 90. O direcţie de orientare asupra căreia merită să ne oprim cu precădere, m 1961, nr. 1, 2. 4 (Rar) (Faptul de a fi în) superioritate faţă de altcineva sau faţă de altceva, (faptul de a avea o) pondere mai mare faţă de altcineva sau faţă de altceva. Se referea din toate punctele de vedere, ca întindere teritorială şi precădere naţională. ... cătră Ţara Românească. Hasdeu, i. c. i, 59. 2. (Neobişnuit) Faptul de a avea calitatea, autoritatea etc. să facă ceva. Nu pot, Maestre, nici n-am precădere Să te slăvesc aşa cum se cuvine! Topîrceanu, b. 90. — Pref. pre- + cădere. PRECĂJfT, -A adj. v. pricăjit. PRECEAS subst. (Neobişnuit) Moment imediat premergător declanşării unui fenomen sau producerii unui eveniment. Liniştea neclintită a străzii părea... asemeni acalmiei încărcată de panică, din preceasul cicloanelor. C. Petrescu, o. p. ii, 263, cf. Iordan, l. r. a. 207, sfc i, 14. — Pl. : ? — Pref. pre- + ccas. PRECÎCT s. m. v. perceptor. PRECEDA vb. I. Tranz. 1. A fi, a exista, a se afla înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau în spaţiu); a premerge (!)• Cf. I. Golescu, c. Vicleana dorinţă de clştig a celor ce m-au precedai. I. Ionescu, f. 26/17. A, u... precedule de (i), au venit greu românului ce a vrut să fie comod a le pronunţa â şi u. cr (1848), 193/38, cf. Negulici. înlr-un monom... semnul care 11 precede şi care poate fi + sau—, elem. alg. 13/29. V este întreg clnd este precedat de mai multe consunate, gr. r. (1853), 4/21, cf. 4/25, Stamati, d. Luna care precedă recolta [porumbului!. Isis (1859), 462/46, cf. prot.-pop., n. d. Majoritatea poporului 11 iubea, ca nici pe unul 14168 PRECEDA — 1260 — PRECEDENŢ diii clţi l-au preces. Hasdeu, i. v. 48, cf. Baronzi, i. l. iv, 204/20. Un mic număr de persoane pot găsi loc, iar cea mai mare parle stnl obligate a sla In coridorul ce precede sacristia. Alecsandri, s. 21. O operă care, deşi nouă prin publicarea sa, a precedat Insă traduc-ţiunile lui „Mahomet“ şi „Atzirei“. Odobescu, s. i, 243, cf. Caragiale, o. vii, 234. Regula ce se dă... tn privinţa substantivului preces de prepozifiunile „cu“ şi „pe“, f (1882), 103, cf. ddrf. Din tot ce precede, ar rezulta că opera lui Caragiale este de domeniul istoric. IbrXileanu, s. l. 89. Veacul trecut şi generaţia care ne-a precedat ne-au transmis o icoană măreaţă a lui Alecsandri. Sadoveanu, o. xix, 355. Războiul... cu epoca de înfrigurare care l-a precedat. Vianu, a. p. 375. O deosebită valoare au emisiunile de muzică clasică precedate de explicaţii. Scînteia, 1953, nr. 2 824. Culegerea este precedată de o interesantă şi elogioasă prefaţă, ll i, 70. Regăsesc planurile pieselor, dar nu ceea ce precede apariţia acestor planuri, t iunie 1934, 65. Textul Plingerii, . . esté precedat de o scurtă Pre-cuvlnlare. l. rom. 1965, 586. Formaréa asociaţiilor de obşti tn perioada care precedă orlnduirea feudală. Panaitescu, o. ţ. 27. + A (se) pune, a (se) aşeza înaintea cuiva sau a ceva (in spaţiu). Dacă corpul simplu poate să se unească In mai multe proporţii cu oxigenul, atunci compuşii ce ies din această combinaţie se designă, precedind numele colectiv oxid... [cu] bl şi per. Marin, pr. i, xvi/17. Binevoiţi a-mi inooi de a preceda lucrarea mea cu clteva cuvinte. Kogălni-ceanu, s. a. 190. Dau aici numai textul... ptecedlndu-l de sumarul veniturilor şi cheltuielilor fiecărei mănăsliri. bul. com. ist. i, 220. Dintre atributele pronominale ar fi de amintit cele demonstrative, care preced uneori substantivul. Iordan, stil. 235, cf. 110. 2. A se petrece, a se întimpla, a se produce, a se desfăşura, a avea loc înainte (de...) ; a premerge (2). Noi vom vorbi aici de cataclismele pămlntului, care au precedat epoca liniştei sale actuale. Isis (1855), 11/1. Cutremurul e precedat de,vuiete,... de duruituri. Cobîl-cescu, G. 46/14. Sinlem înaintea unei răsturnări de timp, efectul precedind cauza. C. Petrescu, î. ii, 259. Licitaţia fusese precedată de consfătuiri In ambele tabere. Călinescu, s. 176. Aceste concursuri preced jocurile olimpice. .Scînteia, 1950, nr. 4 851, cf. abc sXn. 100. Sosirea lui. ■. este precedată de sunetele unui galop triumfal, t decembrie 1964, 48. O Intranz. Aşteptase acel oftai de alinare care precede un răstimp de tihnă. Sadoveanu, o. xi, 158. .3. A merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spaţiu). Cf. Neguuci, Stamati, d., prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade. Nu vei mai călca pe aici decll precedat de crainicii veştilor excepţionale. Galaction, o. a. i, 145. Ieşi ... precedai de picoli care-i deschideau uşile. Brăesgu, o. a. i, 365, cf. Scriban, d. Marşul.. ■ unei companii de soldaţi.. : precedată de o ceată de copii. Beniuc, m. c. i, 54. Ioana reintră, precedind pe cineva. H. Lovinescu, t. 257, cf. 248. 0> (prin lărgirea sensului) Vestea sosirii lui ll precedase. Sadoveanu, o. xi, 79. Seara, precedaţi de hămăitul clinilor..., păstorii se întorc la colibă. Bogza, c. o. 71. 4. A întrece în funcţie, în grad, în rang. Cf. prot.-pop., n. d. Pe marele logofăt, prima funcţiune la moldoveni, [f/] precede, la munteni, marele ban. bul. com. ist. v, 19. Postelnicul este superior ca rang ierarhic... vistierului; acesta din urmă e precedat chiar şi de paharnic. ib. 118. 5. (Rar) A depăşi ; a anticipa. Cl{iva oameni deosebiţi au precedat cu mult timpul lor. Iorga, l. ii, 4. Fiecare frază o precede cu privirea, aşa că pare că vorba nu repetă decll ce au spus Intli ochii. Camil Petrescu, t. ii, 174. — Prez. ind. : preced şi (rar) precedez, pers. 3 şi 6 precédâ şi précédé, pers. 6 şi (rar) precid; part. şi : (învechit) precédut şi preces; ger. şi : (învechit) precedind. — Şi : précédé vb. III. — Din fr. précéder) lat. praecedere. PRECEDANT, -A adj. v. precedent. PRECEDÂTdR, -OĂRE adj. v. precezăfor. PRÉCÉDÉ vb. III v. procéda. PRECEDÉ1VT, -A adj., s. n. 1. Adj. Care se află, care există înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau în spaţiu); care se petrece, se desfăşoară, se,produce, are Ioc înainte de cineva sau de ceva ; care a fost arătat, amintit mai înainte ; (învechit) precezător. Va fi lulnd teorema precedentă. Poenaru,. g. 17/1,3. Primele lucrări ale camerei din sesia precedentă, cr (1846), 5V35. Această potrivire arată adunarea precedentă. G. Pop, e. 5/7, cf. Negulici. Se întemeiază pe autorităţile precedente din limba bisericii, cr (1848), 33/9. Numele său se hotărăşte după regulele precedente. Marin, pr. i, xvii/29, cf. Stamati, d. Principiile parlamentare ce s-au publicat tn articolele precedante. rom. lit. 154l/5. Intr-un precedent articol am zis că ceea ce face o naţiune tare şi liberă este respectul tradi-ţiunii. Concordia (1857), 181/3. O creaţie nouă, mai deplină decit cea precedentă. Românul (1857), 23/8. Din... [paragraful] precedent (dinnainle), urmează că, Aritmetica este parte a Matematicii. Lazarini, m. 4/20. sâ aleagă coceni cu boabe de là recoltele precedinte. Isis (1859), 4S'/14. Scrisoarea despre care ţi-am vorbii In epistola precedentă. Ghica, a. 8, cf. prot.-pop., n. d. După cum m-am încredinţat In paragraful precedinte. Hasdeu, i. c. i, 23. Un fragment din conversaţia precedentă trecea necontenit ca o fantasmă prin mintea el. Alecsandri, o. p. 145. Scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că le-a obosit. Bolintineanu, o. 355. Rezultatul doblndil din analizarea precedentă a amănuntelor. Maiorescu, cr. i, 38, cf. 308. Evenimentele. .. se amestecă.. . precum am arătat In numeroasele cita-tiuni precedente. Odobescu, s. i, 315, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ Iorga, l. ii, 139. Idealul Zot care cată să năzuiască [editorul] este înlocuirea pe deplin a edifiunilor precedente, bul. com. ist. i, 97, cf. Şii-neanu, d. u., cade. Acelaşi joc ca la începutul scenei precedente. Sébastian, t. 128, cf. 40. Această apariţie nu era In armonie.. . cu aprecierile sale din clipa precedentă. Sadoveanu, o. x, 27. Din discuţia precedentă se vede că pers. II singulară poale înlocui toate celelalte persoane. Iordan, stil. 142. Fuseseră angajaţi anul precedent şi alţi băieţi., Asghezi, s. xi, 77. O trăsură cu doi cai albi, aceeaşi din seara precedentă, se opri In fata porţii. Călinescu, e. o. i, 48. Marxismul a apărui ca rezultat al întregii dezvoltări precedente a glndirii, ştiinţei şi culturii omeneşti. Lupta de Clasă, 1953, nr. 9, 29, cf. Pîieoa, r. 213, Intre un geniu precedent şi altul care-i succede nu exislă spatii. Constanti-nescu, s. i, 150. Cuvintele... rezumă o seamă de glnduri precedente, v. rom. noiembrie 1962, 152. Fac parte din fondul forestier acele suprafeţe prevăzute In alineatul precedent. bo(1962), 233. O (S.ibjfc-intivic) încercase.. . cărarea la dreapta, la stingă, la mijloc, aolnd mereu impresia că ultima ll dezavantajează mai grav decit precedentele. Teodoreanu, m. ' ii, 165. O iarnă mai uşoară decit precedentele, vîn. pesg. octombrie 1984, 6. 2. S. n. Situaţie, soluţie, fapt, caz anterior, care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru situaţiile, soluţiile, faptele, cazurile următoare similare ; (rar) precedenţă. Evillnd orice precedent, orice sentiment de simpatie sau de antipatie, să-şi jure unul altuia prieteşug. Voinescu ii, ap. Ghica, a. 796,,¡cf,. ddrf, Alexi, w. Succesorii acestor doi domni luminaţi urmară ... aceste frumoase precedente. Iorga, l. ii, 27, cf. cade, Scriban, d„ Oţetea, t. v. 282, Scînteia, 1952, nr. 2 399. Cazul nu era lipsit de precedente. Arghezi, s. x, 29. Nu pot să plătesc . . . s-ar crea un precedent periculos. Călinescu, s. 358, cf. dm, m. d. enc., dex. ■{> Loc. adj. Fără precedent (sau, învechit, precedente) = care este aşa cum nu a mai fost, cum nu s-a mai întîmplat pînă atunci ; p. e x t. nemailntîlni.t, nemaipomenit, extraordinar. Rostirea actelor ce le-a 1472 PRECEDENŢĂ — 1261 — PRECEPŢIE adus sini... fără precedente la tradiţiunile bisericii independente a Daciei (a. 1865). Uricariul, x, 369. Toţi întoarseră capul. .. aşteptlnd un eveniment extraordinar, o exploziune, o catastrofă fără precedent. C. Petrescu, c. v. 93. Istoria zilelor noastre se caracterizează prin creşterea fără precedent a forţelor păcfi. Scînteia, 1952, nr. 2 375. Adlncă şi fără precedint este la Shakespeare intuiţia filiaţiilor şi afinităţilor Intre caracterele aceleiaşi familii. Vianu, l. u. 64. Procesul avea să fie şi el fără precedent. Stancu, r. a. v, 395. Agricultura socialistă . . . cunoaşU un ritm fără precedent. Scînteia, 1954, nr. 2 918, cf. dm. Au fost făcute in fizică descoperiri fără precedent tn ceea ce priveşte numărul şi importanta lor. cp 1962, nr. 1, 45. Unghiuri fără precedent In istoria imaginei cinematografice. v. rom. noiembrie 1962, 152. Mişcarea muzicală a României socialiste cunoaşte o înflorire fără precedent, contemp. 1966, nr. 1 019, 6/5, cf. m. D. ENC., DEX. — Pl. : precedenţi, -le. — Şi : (Învechit) precedănt, -ă adj., precedfnte adj. invar. — Din fr. précédent. PRECEDÉÎVTA s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spaţiu ; (concretizat) lucru care precedă alt lucru de aceeaşi natură ; fapt întîmplat înainte de altul ; p. e x t. (rar) precedent (2). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., dl, dm, m. d. enc., dex. <0 Caz de precedentă = situaţie premergătoare unui fapt, unui eveniment etc. care este invocată pentru justificarea unei hotărîri, unei dispoziţii. Cf. dm, dn2. — Pl. : precedente. — Şi : (învechit) preeedinţă s. f. Negulici. — Din fr. préeédence, lat. praecedentia. PRECÉDERE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a preceda şi rezultatul ei. Cf. preceda (2). Odinioară cădea semnele eclipticei Intr-uria cu constelaţiile... dar prin totalnica precedere a tuturor fixelor, constelaliile''s-au depărtat din timp în timp cu 30° spre ost de la semnele lor. Fabian-Bob, 24/6. — V. preceda. PRECEDESÔR, -OÂRE s. m. şi f. v. predecesor. PRECEDÎVXE adj. invar. v. precedent. PRECED ÎNŢĂ s. f. v. precedenţă. PRECEI^NŢIE s. f. (Latinism învechit, rar) Superioritate. Nu se poate esplica mărimea perderilor din Boe-mia, nici chiar reflectlnd din nou şi la precelenţia puştilor cu ac. Bariţiu, p. a. iii, 382. — Din lat. praecellentia. PRÉCENÀ s. f. v. pricină. PRECEPĂT()R, -OARE adj. v. pricepător. PRECEPAtÜRA s. f. v. pricepătură. ERECÉPE vb. III v. priccpe. PRECÉPERE s. f. v. pricepere. PRECEPÎŞ s. n. v. precipiţiu.' PRECÉFT s. n. Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine, mai ales morale ; normă, regulă de conduită ; poruncă (2), (învechit) băgare de seamă (v. s ea m ă). Voi scrie nişte comandamente poetice..., voi da preceptele cele mai sublime. Heliade, d. j. 83/14, cf. Negulici, Aristia, plut. Eu m-am adăpat iii sfintele precepte a lui Rousseau. Negruzzi, s. i, 211, cf. 317, prot.-pop., n. d., Costinescu. El are-o carte : ,,Sentinţe istorice şi precepte filozofice". Vlahuţă, o. a. i, 199. La Aristoteles cercetările logice slnt împreunate cu precepte retorice. Maiorescu, l. 8, cf. id. cr. ii, 391. Artistul nostru se afirmă şi aici ca un talent de elită, confirmlnd încă o dală clasicul precept că şi un monstru urlcios, redat de artă, trebuie să placă. Caragiale, o. iii, 187, Acel care ar face abstracţiune de un asemenea precept va rămîne întotdeauna un spirit mic. Macedonski, o. iv, 74. Să rabzi, să crezi, să iubeşti... slnt preceptele cu care el vrea să mlnglie durerea mamei nenorocite. Gherea, st. cr. iii, 342, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade. înfrăţirea umană, după preceptul lui Confucius... „toti oamenii dintre cele patru mări îmi slnt fraţi“. Sadoveanu, e. 31, cf. id. o. x, 481, Scriban, d. Cine putea, Intr-adevăr, să disciplineze* ţărănimea lntr-o solidaritate de precepte? Arghezi, b. 132. Nu. faci o crimă dacă vii la mine, oricărui bărbat li e îngăduit asta. — Nu-i aşa? — se prinse Felix de precept. CXlinescu, e. o. ii, 22. în misterele şi moralilăţile medievale se poate semnala şi intenţia autorilor... de a transmite bunele precepte morale. Vianu, l. u. 63. M-am condus întotdeauna după un cod moral... , îmi făceam un titlu de glorie din a nu călca nici unul din preceptele lui. v. rom. aprilie 1954, 38. Mi se părea că preceptul lui Socrate ,,cunoaşte-te pe tine însuti“ e o gtndire nepermis de banală. H. Lovinescu, t. 387. Se tntlmplă chiar ca unii cronicari să n-aibă spirit critic şi să-şi tragă judecăţile lor din compararea operelor cu nişte precepte goale. v. rom. aprilie 1958, 111, cf. dm. Preceptele marilor scriitori europeni încep să fie aplicate tn literatură, In presă. l. rom. 1960, nr. 1, 48, cf. ib. 1961, nr. 6, 560. Un univers biblic cu precepte severe, t decembrie 1964, 52, cf. m. d. enc., dex. 4 Recomandare, sfat, povaţă (într-un domeniu practic). Cf. cade. Eu am şi preceptele mele higienice. Sadoveanu, o. ix, 96, cf. Scriban, d. Uitlnd orice precept higienic, mesteca din toate deodată. Călinescu, s. 500, cf. dm, dn, m. d. enc,, dex. — Pl. : precepte. — Şi : (rar) percépt (Iordan, l.r.a. 481, l. rom. 1961, nr. 6, 560) s. n., (învechit, rar) precéptâ (Costinescu) s. f. — Din fr. précepte, lat. praeceptum. PRECÉPT s. f. v. precept. PRECEPTÎSTIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Care este bazat pe precepte. Argumentaţia In sine este nu mai puţin o criză preceplistică. v. rom. aprilie 1958, 115. — Pl. : preceptisiici, -ce. — Precept -f suf. -istic. PRECEPT¿¡RI s. m. Persoană angajată într-o familie (bogată) pentru educarea şi instruirea unui copil sau a unui tînăr. V. meditator, pedagog, educator. Scoria lut Don Juan se compunea de trei domestici şi un preceptor, licenţiatul Pedrillo. Heliade, d. j. 103/23, cf. I. Golescu, c. Are o încredere oarbă In vechiul său preceptor, cr (1846), 232/30, cf. Negulici. Magnaţii ţării fineau de regulă cile un preceptor străin la fiii lor. Bariţiu, p. a. i, 119, cf. Stamati, d. Nu te mustru pentru aceasta; nici nu voi să-ţi vorbesc ca un preceptor, rom. lit. cf. Aristia, plut. Stanislau Matei, cel mai faimos maestru de compoziţiune dupe acei timpi şi preceptor al celebrului Rossini. Filimon, o. ii, 307, cf. prot.-pop., n. d. Datoriile care datora părinţilor, preceptorilor şi societăţii. Lăcusteanu, a. 230, cf. ddrf, Barcianu, Alexi,-w. Copiii... învaţă de la un preceptor de casă fizica, matematica, filozofia. Iorga, l. ii, 39, cf. 38, 209, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Carte a învăţat tn casă, cu preceptor. Sadoveanu, e. 67. Profesorul Nazarie, directorul Seminarului central şi preceptorul micilor prinţi. Arghezi, b. 37, cf. dm, m. d. enc., dex. — Accentuat şi : precéplor. — Pl. : preceptori. — Din fr. précepteur, lat. praeceptor. PRECEPTOR * s. n. v. perceptor. PRECÉPTE s. f. v. percepţie. PRECÉPflE s. f. v. percepţie. 14191 PRECEPUT1 — 1202 — PRECIPITA PRECEPtÎT* s. n. (învechit, rar) Pricepere (1). De pomul precepulului să se ferească. Moxa, 346/23. — V. preccpe. PRECEP.tfT*, -Ă adj. v. priceput. PRECfiRNE vb. III. T r a n z. (Regional; în corelaţie cu cerne) A cerne de mai multe ori. După ce fala a cernut şi precernut făina, [soacra] ia inelele de logodeşte, făclnd cruce fiecărui din logodnici cu inelul. Sevastos, n. 54, cf. Iordan, stil. 206, bol. fil. vii —viii, 117. . — Prez. ind. 'precirn. — Prea + cerne. PRECÎSIE s. f. v. prccesiune. PRECESITjiVE s. f. 1. (Astron. ; şi în sintagmele precesiunea echinocliilor sau, învechit, precesiunea ecuinopfilor) Deplasare lentă, în sens retrograd, a punctelor echinocţiale (punctul vernal şi punctul autumnal) pe ecliptică, datorită atracţiei exercitate dejuna şi de soare asupra pămîntului (în zona ecuatorului şi a regiunilor lipsite de omogenitate structurală). De aceea semnele înaintează de constelaţiile lor 50 secunde pe an, şi un grad in 72 ani care se zice precesia echinoc-tiilor. Genilie, g. 88/3. Cauza precesiunei ecuinoptilor sau a retrogradaliunei punctului vernal, fenomen ce vom studia. Culianu, c. 158, cf. ltr2, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. (Fiz.) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotaţie a unui corp care se roteşte rapid şi care are doar un punct fix. Prefesie : înainte păşire. Fabian-Bob, ,94/28. Un asemenea disc... capătă o mişcare de precesie, adică de rotaţie lentă. Cişman, fiz. i, 165. Mişcarea de precesie a axei globului, id. ib. 212. Rotaţia axei giroscopului cauzată de un moment de rotaţie exterior se numeşte precesie. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 111, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -si-u-, — PI. : precesiuni. — Şi: pre-căsie, (învechit) pre (¿sie s. f. — Din fr. prâcession, lat. praeceşsio, -onis. PRECESTANIE s. f. v. prlcestanie. PRfiCESTĂ adj. v. precistă. PRECESTUÎ vb. IV v. pricestul. PRECESTUÎT, -A adj. (Despre oameni) 1. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt. ; în ritualul bisericii creştine) împărtăşit. Cf. Ciauşan'u, v. 191. A murit precestuită. Udrescu, gl. 2. (Prin nord-estul Olt.) Sfînt; cucernic; p. ext. bun, cumsecade, Cf. Ciauşanu, v. 191. <> (Substantivat) Nu e nici el vreun precestuit. id. ib. — PI. : precestuiti, -te. — V. precestui. PRECEŞXAJVIE s. f. v. prlccstanie. PRECEŞTUÎ vb. IV v. pricestul. PRECETÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A răsciti. (A b s o 1.) Zi şi noapte şi tn răstimpuri de trei ori pe zi ii cetea şi-i precetea. Sevastos, p. 154. — Prez. ind. : precetesc. — Prea + ceti. PRECEZĂTiSR,-OARE adj. (învechit) Precedent (1). Precum urmează ptnă astăzi biserica noastră incepînd sărbarea zilei următoare din seara zilei preacezetoare. Săulescu, hr. i, ix/24. După regula numărului preceză-toriu. Asachi, m. 170/2. Dacă roada precezătoare a fost bine gunoită şi urmează mazire, este destulă gunoire pentru dtnsele. Filipescu, d. i, 141/8. O (Substantivat) Fiecare număr întrece pe precedătoriul. Asachi, m. 162/16. Se deosebeşte de precedătoriul. Caiet, 82r/28. — PI. : precezători, -oare. — Şi ; precedătâr, -oărc, preacezetor, -oăre adj. — Preceda + suf. -ălor. PRECHEjIIA vb. I. T r a n z. (Regional) A chema din nou (Costeşti— Băile Herculane). Cf. gl. olt. Pl'acă cu muzică iar di la uom aşa: care-o-mbunat la nuntaşi îi prek'amă iară. ib. — Prez. ind. : prechdm. — Prea + chema. PRECHEZAŞUÎRE s. f. (învechit, rar) Garanţie, asigurare. Am ordonat de a se lua măsuri de precauţie (presigurare, prechezăşuire). cr (1846), 34V51. — PI'. : prechczăşuiri. — Pref. pre- + chezăşuire. PRECHISîjALĂ s. f. v. pregînjală. PRfiCII s. f. pl. v. pretcă. PRECINdS, -OASĂ adj. v. pricinos. PRECINSTÎT, -A adj. v. preacinstit. PRECldS, -OASĂ adj. v. preţios. PRECIPÎCIU s. n. v. precipijiu. PRECIPITA vb. l.l.Tranz. (Chim. ; complementul Indică o substanţă solubilă dizolvată într-un lichid sau formată în urma adăugării unui reactiv într-un lichid) A provoca (cu ajutorul unei reacţii chimice) trecerea în stare de precipitat1, a transforma în precipitat1. Cf. Stamati, d. Galvanoplastica este arta de a modela metalele, precipitlndu-le din disolutiunile lor prin mijlocirea curentului electric. Marin, f. 345/31. Apa peste puţin se descompune precipitlnd (lăslnd la fund) a sale părticele ţerinoase. Calendar (1862), 13/10, cf. prot.-pop., n. d„ Barcianu, Şăineanu, d. u., scriban, d„ ltr2, dm, der, m. d. enc„ dex. <0> F i g. Mijloacele şi puterile firii vieţii organismului. . . preface orbitorul duh al boalelor şi-l prefipitează In materie. Episcupescu, Practica, 104/7. + Refl. şi intranz. (Despre o substanţă solubilă dizolvată într-un lichid sau formată în urma adăugării unui reactiv într-un lichid) A se separa, a se depune, a se sedimenta sub formă de precipitat1. Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. <£> F i g. Este concluzia In care se precipită înţelesul moral permanent al întlmplări-[or narate mai înainte. Vianu, m. 248. 2. T r a n z. şi r e f 1. A face să se desfăşoare, să se declanşeze sau a se desfăşura, a se declanşa într-un timp mai scurt decit cel obişnuit, aşteptat sau dorit; a (se) grăbi, a (se) zori. Nu a precipitat nimic, ci mai aştepta ptnă ce va mai avea şi alte probe. Bariţiu, p. a. ii, 721, cf. prot:-pop., n. d. Monosilabele precipită totdeauna versul... pentru a se arăta repeziciunea unei acţiuni. Macedonski, o. iv, 38. 4ducea... maşini electrice pentru a precipita fecundarea seminţelor. Vlahuţă, d. 96, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Nu simţi cum se precipită lucrurile, cum pîrăie ceva? Rebreanu, r. i, 256. Iată că drama se precipită. Sadoveanu, o. ix, 541. Teama de această descoperire a contribuit să precipite lucrurile. 'Oţetea, t. v. 127. Nu era in puterea mea să precipit, ca să spun aşa, evenimentele. Stancu, r. a. v, 362. întlmplările veacului se precipită vertiginos, v. rom. noiembrie 1954, 140. + Refl. (Despre oameni) A acţiona cu (prea mare) grabă (şi în dezordine); p. e x t. a se agita ; a se repezi (undeva). Cînd află insă că vine de la Arpăşeşti. . ., se precipită. C. Petrescu, î. i, 148. Se precipită spre Corina, de parcă ar vrea s-o salveze de la înec. Sebastian, t. 40. La chelălăilurile de disperare ale lui Nelu, s-a precipitat toată casa. Sadoveanu, o. x, 502. Lacheii... care făceau de gardă, se precipitară. Arghezi, s. ix, 101. Ceilalţi se precipitară, căci se auzeau huruituri de avioane. CAlinescu, s. 345. Uşa cuptorului se înălţă..., se precipitară cu o imensă lingură în adincul incandescent dl masei lichide şi luară o probă. Preda, r. 124. Femeile se 14213 PRÈCIPITABIL — 1263 — PRECIPITAT2 precipită spre fundul scenei. H. Lovinescu,'' t. 375, cf. 200. •$> F i g. Care slnt observaţiile tale? — Ăi răbdare. Ştiinţa clnd observă nu se precipită. Galac-tion, o. a. i, 123. 3. T r a n z. şi refl. A (se) arunca, a (se) azvîrli (cu forţă) dintr-im loc înalt. Cf. Aristia, plut., prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, l>. u„ cade, Scriban, d. 0> F i g. Ştii să născoceşti o tristă mtngliere, atribuind cine ştie cui, sau ta ce, cauza nefericirii tn care te vezi precipitaiI Caragiale, o. vii, 551. 4. Refl. (Rar ; despre fiinţe ; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „asupra“) A se năpusti (2), a năvăli (1), a tăbărî (cu intenţii agresive). Armata se precipită asupra duşmanului. Scriban, d. — Prez. ind. : precipit şi (rar) precipitez (Barcianu). — Şi : (învechit) precipită vb. I. — Din fr. précipiter, lat. praecipitare. PRECIPITAB ÎL, -Ă adj. (Chim. ; rar ; despre anumite substanţe) Care se poate precipita (1), care poate fi precipitat. Acetalul de fer este precipilabit prin hidrogenul sulfurat. Marin, pr. i, 244/35, cf. dex. — Pl. : precipitabili, -e. — Din fr. piécipltable. PRECIPITABILITATE s. f. Proprietate a unor substanţe (chimice) de a fi precipitabile. Pentru clasificarea albuminelor se iau In considerare alle proprietăţi, de ex. origine, solubilitale, precipitabilitate. Macarovici, ch. 630, cf. dex. — Precipitatul + suf. -Hale. PRECIPITANT s. m. Produs chimic care, introdus într-o soluţie, provoacă precipitarea (1) parţială sau totală a substanţelor pe care le conţine soluţia. Cf. I. Golescu, c. Precipitat, materie disolvală, deosebită prin disolvantul său prin mijlocul unui précipitant şi căzută In fundul vasului, descr. ape, 57/19, cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w., Scriban, d., ltr2, dm, DN2, SFC II, 108, M. D. ENC., DEX. — Pl. : precipitanţi şi (n.) précipitante. — Din fr. précipitant. PRECIPITARE s. f. Acţiunea de a (s e) p r e c i p i-t a şi rezultatul ei. 1. Trecere în stare de precipitat1 a unei substanţe ; precipitaţie (I). Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Cantuniari, l. m. 170. Reacţii de precipitare. Macarovici, ch. 127. Precipitarea coloizilor. id. ib. 162. Referitor la puterea colesterolitică a serului,... s-a notat o tendinţă la precipitare. Parhoîî, b. 43. Precipitarea e precedată, de regulă, de o stare de suprasaturaţie, ltr2, cf. dm. Precipitarea are loc in urma unei reacţii chimice. DER, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Grabă (prea) mare, iuţeală, zor, pripă, agitaţie, precipitaţie (2). Comitetul a fost silit la această precipitare de indiscreţiunile şi de imprudenţele unora dintre eterişti. Ghica, s. 99. Precipitarea tntregei noastre activităţi intelectuale... explică.. . greşeala arătată. Maiorescu, cr. i, 293. Această precipitare semănase o gelozie Intre colegii mei. Lăcusteanu, a. 62, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. fScrisoarea] am scos-o... din buzunar şi i-am predat-o cu o precipitare pentru care mi-am muşcat buzele. Galaction, o. a. i, 147. Nu-şi poate tnfrlnge precipitarea. C. Petrescu, î. 11,-72. Deschise cu oarecare precipitare uşa. Sadoveanu, o. xi, 523, cf. Scriban, d. Ai mincat ceva? se Interesă eu precipitare şi alarmă. Vinea, l. ii, 250, cf. dm. Interpretarea... poate prilejui lotuşi multe devieri, Incllceli, precipitări, inegalităţi, contemp. 1966, nr. 1 019, 6/7, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : precipitări. — V. precipita. PRÉCIPITÂT1 s. n. (Chim. ; şi adjectival) (Substanţă solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluţie şi care se depune pe fundul vasului, in urma tratării soluţiei cu un reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluţiei etc. Preţipitalul seau lăgărltul alb şi roşu. ar (1829), 432/10. Mercur priţipitat roşu. Piscupescu, o. 315/11, cf. id. Practica, 439/28. Pucioasa. . . se găseşte. . . ca preţipitate.. . In ape minerale sulfurice. J. Cihac, i. N. 392/17. Acest de pe urmă, prin lucrarea fierei, se deosebeşte... ca o hemică preţipitate sau aşăzătură. Albineţ, m. 178/1. Mercur precipitat roşu. Hubogi, î. 95/28, cf. Stamati, d. Se varsă sulfat de sodă In azotat de barită pină clnd nu se mai formă precipitat. Marin, pr. i, xxiii/4. Vn precipitat de săruri pietroase. man. sănăt. 188/26. Precipitat, materie disolvată, deosebită prin disolvantul său prin mijlocul unui précipitant şi căzută în fundul vasului, descr. ape, 57/19. Apa. . . lasă tn fund un precipitat albicios şi cam galben, ib. 67/17, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. Oxid mercuric sub formă de precipitat roşu. Bianu, d. s. 465, cf. Şăineanu, d. u., cade. Se toarnă conţinutul într-o eprubetă sau sticlă în care am pus apă, adăugind apoi sare de bucătărie pînă ce se obţine precipitatul, enc. tehn. i, 429. Precipitatul din fundul rezervorului... este înjumătăţit de o silă. Orbonaş, mec. 393. Se adaugă, agilind, picătură cu picătură, HCI diluat, pină ce nu se mai formează precipitat. Macarovici, ch. 126. Sini precipitate care, introduse în momentul fermentaţiei, opresc alcoolizarea vinului. Ralea, s. t. iii, 244. Centrifugele. . . servesc la separarea substanţelor de densităţi diferite, ... a precipitatelor şi suspensiilor. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 51, cf. ltr2, dm. Compuşii... [plumbului] dau precipitat galben. v. rom. ianuarie 1965, 126, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : precipitate. — Şi : (învechit) précipitât s. n., preţipitate s. f., pricipitât (Caiet, 70v/6), priţipitât s.n. — Din fr. précipité, lat. praecipitatum. — Preţipitat etc. < germ. Piăzipitat. PRECIPITAT 2, -Ă adj, (Despre fiinţe ; adesea adverbial) (Care acţionează) cu (prea) mare grabă, sub impresia momentului, silit de împrejurări etc. ; (despre manifestările oamenilor, fenomene, evenimente) (care se produce) cu (prea) mare grabă, care arată, exprimă, trădează o (prea) mare grabă ; grăbit, repezit, zorit, pripit. începu a se prelmbla prin cameră cu paşi rari şi precipitaţi. Filimon, o. i, 126, cf. 323, ii, 253, Hasdeu, i. c. i, vii. Să ne ferim de orice metafizică in cercetările şi explicările asupra sufletului şi asemenea de orice sistemizare precipitată. Maiorescu, cr. ii, 135, cf. 173. Evită orice pas precipitai, orice zgomot. Caragiale, o. iii, 62. In ură... voiesc să nu ierte, să fie precipitată şi netndurată. Macedonski, o. iv, 72. Auzeam paşi precipitaţi de colo-colo. Vlahuţă, s. a. ii, 136, cf. Alexi, w., Severin, s. 82. Un neastîmpăr mare... mă făcea să respir precipitat, ca după o spaimă. Galaction, o. 107, cf. id. a. 31. Răcnise şi el, bîlblindu-se cu gesturi precipitate. C. Petrescu, a. 387. semnale precipitate dezlănţuiri o galopadă furioasă pe scările roase de bocancii oamenilor. Brăescu, o. a. i, 231. Ce-aţi rămas aşa..., strigă colonelul precipitat. Sahia, n. 74, cf. Sébastian, t. 215. Doamna... trecu pragul porţii şi porni precipitat pe şosea. Teodoreanu, m. ii, 269, cf. 118. îi repetă precipitat, tn clteva cuvinte, de ce a venit. Sadoveanu, o. ix, 140, cf. ii, 193, 518, id. z. c. 202. Dinamica precipitată a unei lupte. Vianu, a. p. 45. A plecat atît de precipitat Incit abia a avut vremea să anunţe. Oţetea, t. v. 218. Cu cit chihotul era mai original, cu alit sperietura mamei era mai precipitată. Arghezi, s. ix, 9. îşi luă rămas bun, precipitat, de la cei doi. Călinescu, s. 44, cf. 32, id. b. i. 35, 141. Evenimentele iau un ritm precipitat. Bogza, c. o. 50, cf. 37, 51. începu.... cu un glas precipitai, autoritar. Pas, z. iv, 140, cf. H. Lovinescu, c. s. 30. Se sculă precipitat... şi începu să-şi scuture mantaua de noroiul ■ uscat. v. rom. aprilie 1957, 67. Prindea numai frtnturi din frazele lùi precipitate. Barbu, p. 292, cf. 124, id. ş. n. ii, 79. Rezvolvarea precipitată a acestui aspect 14219 PRECIPITAŢIE — 1264 — PRËClS al conflictului contribuie la impresia unei viziuni simpliste asupra vieţii, t mai 1964, 84. — PI. : precipitaţi, -te. — V. precipita. Cf. fr. précipité, lat. p r a e-cipitatus. PRECIPITAŢIE s. f. 1. Trecere in stare de precipitat1 a linei substanţe ; precipitare (1). Cf. I. Golescu, c. Confirmă teoria ecuivalenjelor... esaminlnd precipitaţia metalelor. Marin, pr. i, xxiii/27, cf. Stamati, d. Aceste precipit aţiuni (adică deosebirea unui corp solid dintr-un fluid) ale munţilor nu s-au urmat. . . In mai multe intervale. Barasch, m. ii, 22/14, cf. iii, 158/3, PROT.-POP., N. D., ScRIBAN, D. LTR2, DM, DN2, dex. + (Mai ales la pl. ; şi în sintagma precipitaţie atmosferică) Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe suprafaţa pămîntului sub formă de ploaie, zăpadă, burniţă, lapoviţă, brumă, ceaţă, grindină etc. Cultura inului a dat rezultate In regiunile... cu precipitaţii mai abundente, contemp. 1954, nr. 382, 5/2. Cantităţi ceva mai mari de apă din precipitaţii... cad In partea mai înaltă a Transilva: niei. mg i, 302, cf. 142, 304, dm. Regiunile cu precipitaţii mai abundente. ScÎnteia, 1962, nr. 5 526. Cantitatea anuală:.. a precipitaţiilor atmosferice variază foarte mult de la o regiune la alta. der. Chiar şi In anii abundenţi In precipitaţii, pe suprafeţele cultivate cu legume, dacă nu se aplică udările, se obţin recolte mediocre. rl 1968, nr. 7 387, cf. m. d. enc., dex. 2. Grabă (prea) mare, iuţeală, zor, pripă, agitaţie, precipitare (2). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. Pomi pe poartă cu precipitaţie. CXlinescu, s. 102. 1 se ghicea. . . o anume tremurătură şi precipitaţie a glasului, id. ib. 386, cf. 137, 698. 3. (în dicţionarele din trecut) Aruncare, azvîrlire sau cădere (violentă) dintr-un loc înalt. Cf. Barcianu, Scriban, d. — Pl. : precipitaţii. — Şi': prccipitafiûne, (învechit, rar) precipitâciûne (Stamati, d.) s. f.r — Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. PRECIPITAŢII]ÎVE s. f. v. precipitaţie. PRECIPITÂCIÜÏVE s. f. v. precipitaţie. PRECIPITÎNĂ s. f. Tip de anticorp care provoacă coagularea antigenului dintr-o soluţie. Precipitinele slnt proteine identice sau asemănătoare cu globulinele din ser. ltr2, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : precipitine. — Din fr. précipitine. PRECIPITRÔN s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul dintre electrozi. Cf. ltr2, m. D, ENC., DEX. — Pl. : precipitroane. — Din fr. précipitron. PRECIPÎŢ s. n. v. precipiţiu. PRECIPÎŢIU s. n. 1. (învechit) Prăpastie (1J_. Cf. lb, Negulici, Aristia, plut. Pe vlrfurile cele mai ascuţite ale Alpilor (Andi) din America, Incongiurate de precipiţe teribile..., acolo este rezidenţa condorului. Isis (1856), 5/2. Ceea ce li trase mai mult băgarea de seamă era o figură umană ce văzu pe marginea precipi-ciului. Filimon, o. ii, 175. [Prunul] este un izvor de producere şi de înavuţire a populafiunilor ce cu acest pom utilizează plnă şi pămlnturile de pe cele mai inabordabile precipiciuri. I. Ionescu, m. 124, cf. prot.-pop., n. d. înainllnd astfel pe repedele prefipiş al Petrei..., a ajuns la piramidă. Turcu, e. 44, cf. Barcianu, Alexi, w., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DM, DEX. <0> F i g. (Adesea sugerează ideea de situaţie dezastruoasă şi fără ieşire, de primejdie mare şi iminentă etc;) Precipiţiul ce stă deschis Inainte-ne ca să ne înghită.. . ne făcea ca să dorim cu toţii din inimă reforme radicale. ap. Ghica, a. 777, cf. prot.-pop., n. d. Precipiţiul de trei ori mortal al pesimismului. Caragiale, o. iii, 88, cf. Şăineanu, d. u., dex, + (Adjectival ; in forma preţipiş) Prăpăstios (1); abrupt. Din valurile micului rluleţ... se nalţă, cu păreţi preţipişi, o puternică stlncă. Moldovan, ţ. n. 45. + (Rar) Cădere de la înălţime. Cf. DN2, dex. 2. (prin Transilv. ; în forma preţipiş) „Munte“. mat. dialect, i, 26. — Pl. : precipiţii. — Şi : precipit (pl. precipite), precipiciu (pl. şi precipiciuri), precepiş (lb), preţipiş, (regional, 2) prejîpiş s. n. — Din lat. praecipitium, it. precipizio, fr. précipice. PRECIPÜT s. n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. Cf. dn2, dex. — Accentuat şi : preciput. dn.2 — Pl. : preciputuri. — Din fr. préclput. PRECÎS, -A adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar ; care este sigur, categoric ; care este determinat, fixat, conturat, trasat etc. în mod limpede, clar, sigur, categoric. Nu arată o idee precisă, distinsă, curată, cr (1848), 161/30, cf. Stamati, d. Ne apropiem de timpuri cu amintiri mai precise, mai puţin legendare, Odobescu, s. i, 253, cf. 215, 242, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Patronul cronicarului avea informaţiuni precise de la oamenii săi. bul. com. ist. ii, 26, cf. 130. Doresc să am răspunsul dumitale precis, In trei zile. Rebreanu, i. 83. Am asigurat-o tn termeni precişi şi gravi de prietenia mea nestrămutată. Ibrăileanu, a.86. Documentele nu ne dau indicaţii precise cu privire la raportul ierarhic Intre vornic şi logofăt, bul. com. ist. v, 87. Găsise ... o scrisoare anonimă şi mai precisă, şi mai acuzatoare. Galaction, o. a. i, 51, cf. id. a. 84. Intr-o vreme, tonul a devenit mai precis. Camil Petresou, u. n. 172. Ocoli un răspuns precis. C. Petrescu, î. i, 20, cf. ii, 58. Nici unul nu părea că aleargă spre o ţintă precisă, id. c. v. 58. Viorile... se aud mai precise, dar mereu In surdină. Sébastian, t. 138, cf. 73. li plăcea vocea fetei : precisă şi limpede, c-o sonoritate gravă. Sadoveanu, o. ix, 93, cf. 113. Nici un fapt precis nu se prezintă amintirii lui. Vianu, a. p. 387, cf. 253. Sculptorii florentini au păstrat... gustul pentru desenul precis. Oţetea, r. 267. Am indicii precise că acest Dragodan are contigenţe cu ascendenţii noştri. Călinescu, s. 27, cf. 468, id. b. i. 157. Dezordonaţi şi haotici, dar aduclnd tn oameni fiorii precişi ai frumuseţii norii plutesc. Bogza, c. o. 50, cf. 16. Cui să storc o ştire mai precisă? Stancu, r. a. ii, 322. Nu i se poale stabili o vinovăţie precisă. H. Lovinescu, t. 328, cf. 156. In sflrşit, ceva limpede şi precis. Vornic, p. 158. Prevenirea intoxicaţiei cu ciuperci... se face In primul rlnd prin cunoaşterea precisă a acestor ciuperci. Belea, p. a. 161. Am instrucţiuni precise să trimet tabele. Preda, m. 95. Un psihiatru este un medic cu o specialitate foarte precisă, id. r. 20. Există, In destul de multe piese, o actualitate precisă a referirilor, t iunie 1964, 59. I se mai păru... că-l tolerau ca pe-o rudă săracă, fără un rang In stat şi fără o situaţie precisă, v. rom. ianuarie 1965, 24. (Adverbial) Strabone însuşi se îndoieşte a spune precis locul ocupat, altădată de cetatea Troada. Bolintineanu, o. 308. O creaţiune adevărat artistică oglindeşte clar şi precis viaţa reală. Gherea, st. cr. ii, 319. Nimeni nu ştie ,precis ce e la ţară. Rebreanu, r. ii, 213, cf. i, 47, 253. Aş vrea să ştiu precis ce a căutat ea aici ? Camil Petrescu, t. iii, 55, cf. Iordan, l. r. a. 481. Eu trăiesc cu el In casă de clnd slnt mică şi nu ştiu precis ce are. Căunescu, e. o. i, 167. Sporirea producţiei agricole se poate obţine numai dacă vom şti să folosim... mai precis toate metodele de lucru. ScÎnteia, 1954, nr. 2 908. Ce vrei de la mine ? Sau, mai precis, ce vreţi de la mine ? Stancu, r. a. iv, 312. De neguri, nu disting precis Îndepărtatul roşu fel. Beniuc, v. 54. Un om ştie precis* 14228 f’RËÔÎSTAÏ'flË — 12gB — Preciza clnd caută ceva. H. Lovinescu, c. s. 15. Trebuie să ştim precis ce-i cu dosarul ăsta. Baranga, i. 211. Ţin minte atlt de precis aceste amănunte, s iunie 1960, 52. E altfel de om,'el ştie precis ce vrea, ce alege. v. rom. noiembrie 1964, 43, cf. t decembrie 1'964, 44. Ce-a zis şi ce-a gtndit, nu se ştie precis. LXncrXnjan, c. i, 50. 2. (Despre mărimi, unităţi de măsură, de timp etc.) Care este exact, fix (calculat, precizat, apreciat). Pasul lor e măsurat, socotit, ca al şefilor de birou cu orar precis. Ralea, s. t. i, 272. [Vlnătorii] să aibă armă cu tir precis, vîn. pesc. iunie 1962, 3. <0> (Adverbial) Ce viteză avem, căpitane?... — Precis nu pot răspunde. Sébastian, t. 94. + (Despre instrumente de măsură) Care funcţionează cu precizie, care indică valori (foarte apropiate de cele) exacte. Figura alăturată. .. tnfăfoşează o balanţă precisă. Poni, f. 37, cf. dm, m. d. enc., dex. Fig. Inima [ej precisă ca un cronometru. C. Petrescu, c. v. 205. — Pl. : precişi, -se. — Din fr. précis, lat. praeclsns. PRECI ST Am Ii s. f. v. pricestanie. PHECISTAŢIE s.f.v. prestaţie. PRÉCISTA adj. (lilai ales articulat ; cu valoare de calificativ dat Fecioarei Maria ; adesea in componenţa unor nume proprii) Care este fără nici o vină, care este cu totul lipsită de păcate, care este de o curăţenie morală ireproşabilă, desăvirşită. V. preacurat, preanevinovat, neprihănit, imaculat. Pentru Eva răul şi pentru precistaa Marlia binele. Moxa, 385/15. A lui Pristă maică fecioară. Dosoftei, v. s. februarie 51T/6. La besearica pristei şi blagoslovitei Dumnăzău născătoarei, id. ib. octombrie 89r/32. Au lăcrămat icoana Maicii Precistei, cit să răntuna lacrămile pe chipul icoanei. Neculce, l. 42. Duminicile şi sărbătorile cele mari ce se numesc domneşti şi ale Maicăi Precislii. Antim, p. 131, cf. Polizu, jahresber. v, 128, tdrg, Pamfile, s. t. 9, dr. iv, 806. Cristos şi Maica Precistă — atlta mlngtiere ne-a mai rămas nouă tn viaţă. Galan, z. r. 167. Maică Precistă, nu ne lăsa l H. Lovinescu, t. 213. Domnule, Măria ta l Giur pe Maica Precistă, Eu creştini n-am omortt, Cil tn (ară-am voinicit. Alecsandbi, p. p. 89. Iar Maica Precistă a zis : ducefi-vă înapoi la fetele lui Căliman. şez. i, 57. Intre jeţuri de argint Şade bunul Dumnezeu Şi cu Maică Precistă. mat. folk. 529. Maica Precistă nu mai putea de ruşine auzindu-i vorbele. RXdulescu-Codin, î. 125. + (Substantivat ; de obicei ca nume propriu) Fecioara Maria, Maica Domnului. Icoana Preacislaşi cu fiul (a. 1588). cuv. d. bAtr. i, 195/23. Paraclisu Precistei [Titlu], Paraclis (1639), 244. Pentru pllnsul şi ttnguirea Preacislei, Maicei lui Dumnedzău. Varlaam, c. 82, cf. 87, 357, 382. Tatăl svinţiii sale Preacistii, Ioachim, era de rudă împărătească. Dosoftei, v. s. septembrie 10T/8. Au pus pre făcătoarea de minuni icoană a Precistii un măr de aur. anon. cantac., cm i, 104. Au dat agiulor şi la mănăstirea Precistă tn Roman (cca 1750). gcr ii, 82/8. Domnul să închină către... icoana Precistei: Gheorgachi, ap. ddrf. Stthirile învierii şi ale Preaceslii, după obiceaiu. Mineiul (1776), 166r2/6, cf. lb. Cu peatra cetăţii făcuse zidul episcopiei şi a [bisericii] Precistei. Negruzzi, s. i, 203, cf. Barcianu, v„ Cihac; ii,-288, lm. Negri ca sufletul trist, Ca noaptea clnd Precesta naşte pe Crist. Coşbuc, p. ii, 204, cf. Alexi, w., ŞXineanu, d. u., Scriban, d. Trupul Precistei şi al Mlntuitorului. Galan, z. r. 167. M-oi ruga la Precistă Şi dealul s-o aşeza. Jarnîk-Bîrseanu, d. 60. De clndu-s la masa ta, Bătută-s de Precistă. id. ib. 184, cf. 51, 241. ’M-oi apuca... Pe calea beserecii, La icoana Preceslii. mat. folk. 1 068. Dar d-o bea măicuţa ta, Să-i ajute Precesta I Viciu, gl. Dar d-o bea vro sor d-a mele, Să-i ajute Preceslele. id. ib. Precistă pe toţi li strigă De pe pămlnt să se siringă La veşnica veselie. şez. xxiii, 79. -O» (în imprecaţii şi Înjurături) Să mă bată Precistă de am călcat porunta la ! ap. ddrf. Codău. ■ ■ suduia mai departe : — Precistă şi dumnezeoaica. Camilar, n. i, 68, cf. 40. O, bală-o Precesta. Bîrlea, b. 58. O (Regional) Precistă mare= sărbătoare, bisericească ortodoxă care se ţine la 15 august ; sfinta Maria mare. Pamfile, s. t. 33. (Regional) Precistă mică = sărbătoare bisericească ortodoxă care se ţine] la 8 septembrie ; sfînta Maria mică. id. ib. 36. — Prescurtat : (în textele vechi) pristă. — Pl. : (rar) preciste. Gen.-dat. şi : (regional) precislii. — Şi: (învechit şi regional) pré ceşti, (învechit) preă -cestă, preăcistă adj. — Din slavonul np'fcHHciM. PRECÎSTIE s. f. (învechit ; in practicile religiei creştine) împărtăşanie. Cf. ddrf. — Pl. : precistii. — Din v. sl. npHTkcTHhe. PRECISTUf vb. IV v. pricestui. PRECIXÂT, -Ă adj. Care este citat, menţionat, semnalat, amintit, pomenit anterior. Nu voi intra... In discuţiunea precilatelor canoane (a. 1865). Uricariul, x, 372, cf. Barcianu, Alexi,. w. [Este o] recenzie a lucrării precitate a lui Selişcev. Rosetti, i. sl. 15, cf. Scriban, d. In studiul nostru precitat, nu am menţionat In mod expres sonoritatea ca factor eficient al silabei, fd i, 61. — Pl. : precitaţi, -te. — Din fr. précité. PRECIUPÜT, -A adj. v. priceput.. PREGIZĂ vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta în mod precis, limpede, clar, sigur, categoric, exact ; p. e x t. a elucida, a clarifica. Cf. prot.-pop., n. d. Naratorul precizează timpul evenimentului... ca neşte lucruri depărtate, aflate de la bătrlnt. Hasdeu, i. c. i, 11, cf. 32. ,,Altruist“ este o expresie bine precizată In înţelesul ei. Maiorescu, cr. ii, 367. Ne vom încerca a preciza, preclt se va putea, epoca şi locul compunerii lor. Odobescu, s. i, 191, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Trebuie precizat că chiar înainte de ,,şi“ se pune virgulă, dacă funcţiunea sintactică a acestei conjuncţii nu este copulativă, ci adversativă. Iordan, g. 59. La ce oră va sosi slmbătă?... Destul de"rău că n-a precizat. Rebreanu, i. 129, cf. N. A. Bogdan, c. m. 43. Nu putem preciza.. . cit de întins era acest drept de Judecată. bul. com. ist. v, 68-, Mi-am precizat crezul meu artistic. Galaction, a. 73, cf. 383. Veniseră aduşi de dorinţa să precizeze Ceea ce era confuz. C. Petrescu, î. ii, 115. Ţin să precizez că eu slnt student la medicină. Vlasiu, d. 107. Privind ca-ntr-un vis, îmi precizam o mulţime de amintiri. Sadoveanu, o. vi, 272. Povestirile romantice. .. au la Alecsandri funcţiunea de a preciza sau adinei atmosfera locului. Vianu, a. p. 88, cf. 17, leg. eg. pl. 203. Ei, frate,—- preciza Slănică..., d.'doctor nu ia nici un ban. CXlinescu, e. o. i, 145, cf. 159, id; b. i. 159. Precizează pe cine am corupi. Stancu, r. a. iv, 233. Precizase adresa, cu detalii, ca nu cumva omul să greşească. Barbu, p. 167. Au avut loc discuţii care au precizat sarcinile de viitor pentru munca de cercetare. Scînteia, 1963, nr. 5 791. Să-şi precizez» bine primele două-trei acţiuni. T mai 1964, 12. Data apariţiei acestor dregători cu ■ rangul al II-lea şi al IlI-lea... .este greu de precizat. Stoicescu, s. d. 77. •O Refl. pas. Nu se precizează tnsă cit anume ’ se plătea pentru un ispisoc. bul. com. ist. v, 107.-Nagreşit oamenii slnt şi buni şi răi, dar e necesar să se precizeze In ce împrejurări. Camil Petrescu, u. n. 73. în şedinţa de închidere, s-a precizat modul cum trebuie să rezolve... sarcinile. gÎ 1962, nr. 685, 2/2. Diagnosticul se precizează prin găsirea toxinei, abc săn. 72 + (Rar) A contura ; a delimita. Acolo unde izbeşte puhoiul apelor .şi precizează ţărmul cu o lungă linie de spumă. .. se mai vede... o casă. Galaction, o. 170. Refl. E aproape seară... din aromeala 21 — c. 1901 14236 PRECIZABIL — 1266 — PRECÎT amurgului, ttnărul se precizează ca un efeb cu linii echilibrate. Loyinescu, c. iv, 22. — Prez. ind. : precizez. — Din fr. préciser. PRECIZABIL) -A adj. (Rar) Care poate fi precizat. Cf. Iordan, l. r. a. 169. — Pl. : precizabili, -e. — Preciza + suf. -ii/. PRECIZAMÉIVTE adv. (Rar) în mod precis. Cf. Iordan, l. r. a. 190, sfc v, 198. — Din it. precisamente. PRECIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) preciza; determinare precisă, exactă ; (concretizat) ceea ce precizează cineva. Adesea excesul de precizare duce la confuzii. Camil Petrescu, u. n. 36. Ideea de a face să culmineze curentul realismului liric şi artistic In opera lui Mihail Sadoveanu are nevoie de unele precizări. Vianu, a. p. 219, cf. 53. Mtine vom veni cu noi şi senzaţionale amănunte şi precizări. Stancu, r. a. iv, 337. Este necesară aici o precizare, contemp. 1953, nr. 351, 3/4, cf. Pas, z. ii, 154. Precizarea dumneavoastră nu-mi spune încă nimic. Preda, r. 20. — Pl. : precizări. — V. preciza. PRECÎZIE s. f. 1. (Adesea precedat de prepoziţiile „cu“, „la“, „de“) Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis, Însuşirea a ceea ce este precis, exactitate; spec. însuşire a ùnui instrument de măsură de a da indicaţii (cit mai) exacte ; p. e x t. eroare maximă admisă la efectuarea unui calcul, a unei măsurări etc. Cf. I. Golescu, c. Toate bucăţile de muzică s-au săvlrştl cu. .. o precizie care face cinste artiştilor, mn (1836), 15/41. Adeseori este de lipsă, la ştiinţe şi la arte, a măsura cu mare prefizie linii foarte mici. Asachi, e. iii, 19/20. Matematicii s-au îndeletnicit a afla alte metode întemeiate numai pe calcule numerice, spre a putea doblndi resultate cu o precisie după voie. thigon. dr. 3/18, cf. Negulici. Dispoziţia acestui aparat l-a ajutat a determina cu precisie : volumul aerului. Marin, pr. i, 52/29, cf. Stamati, d. Cu precizie matematiceaşcă nu se îngrădeşte limba şi inima. Russo, s. 57. Codul decemviral era un uvraj plin de precisie. rom. lit. 3952/4. Un spirit rece şi pătrunzător, cu mult gusi, eleganţă şi precisiune. fis. 119/17. Putem recunoaşte cu precisiune întinderea ţărilor. Cobîlcescu, g. 105/1. Prescrie dar a stabili între idei şi cuvinte un raport de precisiune. Maio-rescu, cr. i, 58. Să se poată determina cu oareşicare preciziune epoca şi localitatea. Odoreşcu, s. i, 216. Vom avea plăcerea să petrecem împreună; clnd anume, te voi vesti cu cea mai strictă precizie Caragiale, o. vii, 8. E redat In toate mişcările lui cu o putere şi preciziune uimitoare. Gherea, st. cr. iii, 358, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Tim. Popovici, d. m„ Iorga, l. ii, 607. Juca cu multă preciziune. AgÎrbiceanu, a. 153, cf. bul. com. ist. ii, 112. Băltoagele verzii... ne sileau la sărituri gimnastice şi de preciziune. Hogaş, dr. i, 5, of. Şăineanu, d. u„ cade. înfăţişarea ei din clipa aceea i-a rămas In ochi... cu neclintită şi chinuitoare preciziune. Galaction, o. 176, cf. id. a. 279. O maşină-unealiă lucrează cu un anumit grad de precizie. Ioanovici, tehn. 370, cf. 366. Cu o precizie de neînchipuit tovarăşul meu se prăvălise pe o parle, din luntre de-a dreptul In lotcă. TopÎrceanu, o. a. ii, 80. Am... spectacolul uluitoarei preciziuni a artileriei româneşti. Camil Petrescu, u. n. 337. Textul era în cea mai desăvtrşi/ă regulă, iar socotelile de cea mai plină de spaimă precizie. C. Petrescu, r. dr. 210, cf. 282. Ştiu cu precizie că nu slnt interesant. Sébastian, t. 56. li dădu cu preciziune douăzeci de ani. Sadoveanu, o. ix, 91. Preciziunea imaginei este darul cel mai de seamă al scriitorului. Vianu, a. p. 208. Munca a fost organizată cu mare precizie. ScÎnteia, 1952, nr. 2 392. îşi formulează cu precizie drepturile şi le comunică ferm la timpul potrivit. Călikescu, c. o. 73. Primii stropi... vin asupra brazilor. .. cu o preciziune egală. Bogza, c. o. 61, cf. 317. Materialismul istoric a făcut pentru prima oară posibilă studierea cu precizie ştiinţifică a condiţiilor sociale de viaţă ale maselor. Lupta de ClasA, 1953, nr. 5, 25. Dumneavoastră, ziariştii, trebuie să fiţi informaţi la precizie, la amănunt, t. Popovici, s. 198, cf. s mai I960, 3. Această condiţie de precizie nu este alll de greu de îndeplinit, scl 1960, 7. Se cere respectarea strictă a preciziei In acţiunea fizică, t mai 1964, 7, cf. ib. iunie 1964, 86. ^ Loc. a d j. De precizie = (despre aparate, instrumente de măsură etc.) care funcţionează cu (cea mai) mare exactitate, (foarte) exact ; p. e x t. de calitate, bun. întreprinderile producătoare de instrumente de precizie. leg. ec. pl. 25. 2. (Rar ; mai ales la pl.) Lămurire, informaţie, indicaţie precisă, exactă ; ceea ce este precis, exact. Rapoartele consulare ... ne dau, în privinţa rendemen-tului acestor impozite, preciziuni interesante. Oţetea, t. v. 53. Putea fi şi o tactică de fată şireată, de a ocoli preciziunile. Călinescu, e. o. ii, 119, cf. 99. Clnd uneori primeşte vreun răspuns, revine mai curios, tnçerclnd să obţină noi preciziuni, necesare. Bogza, c. o. 134. — Scris şi ; (Învechit) precisie. — Pl. : precizii. — Şi : precizlûne (scris şi : precisiune), (învechit) preţizie s. f. — Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. — Preţizie < germ. Präzision. PRECIZIÜNE s. f. v. precizie. t PREClNJĂ s. f. (Regional) Tînjală ; parte determinată a tinjalei (Beclean). Clrligu de la preclnjă. alr ii 5 080/260, cf. 5 079/260. Boii din preclnjăle. ib. 5 099/260. — Pl. : preclnjăle. — Etimologia necunoscută. Cf. p r e g 1 n j a 1 ă. PRECÎT adv. (Pronominal cu valoare relativă explicită sau implicită ; semnifică ideea de echivalenţă între două elemente, evaluată sub aspectul proporţionării unuia in funcţie de altul ; de obicei în corelaţie directă sau mediată cu „atît“, „tot atit“, „tot pe atît“ etc.) 1. (Exprimă asemănarea pe baza distribuirii concomitente în proporţie egală a unei cantităţi sau a unei calităţi la două elemente, privite unul în funcţie de celălalt) Dacă nu eşti tn stare s-o iubeşti preclt le iubeşte, pentru ce nu te destăinuieşti ei? Negruzzi, s. i, 48. □ Avea tot atlta încredere In oamenii lui, preclt avea In el însuşi. Era tot atlt de bun preclt fratele lui. (Distribuirea în proporţie egală a unei cantităţi sau a unei calităţi la acelaşi element sau la mai multe,. în perioade diferite) Copilului li era tot atît de rău, preclt li fusese' şi la declanşarea bolii. Acum era tot aşa de frumoasă, preclt fusese mama ei In tinereţe. (Distribuirea în proporţie egală a unei caracteristici la mai multe elemente de acelaşi fel este aplicată, constatată, preconizată, dorită etc. la un element anume precizat al unui grup şi la altul neprecizat sau indiferent din grup) Să fii iot pe atlt de harnică, preclt trebuie să fie orice fală de vîrsta ta. 4 (Asemănarea priveşte egalizarea analogică a proporţiei acordate unei cantităţi sau unei calităţi cu cea cunoscută la un element luat ca termen de comparaţie) Părea mare preclt un urs. Furtuna sllrnise valuri precît casele. (Egalizarea analogică a unei cantităţi sau a unei calităţi cu un termen sugerînd imposibilitatea stabilirii unei comparaţii atrage transmiterea unei aprecieri valorice maxime) Era aşa de modestă preclt (nu) se poate închipui. + (Asemănarea priveşte ataşarea în proporţie egală a două cantităţi sau calităţi diferite la un element de referinţă comun) Aceste cunoştinţe a gospodăriei, a cărora Inclimătare in ţeara noastră rămîne de acum înainte tn energia şi statornicia preclt a unei ferme. 14243 PRËCÎT — 1267 — PRECOCE modele, pe allta şi a tuturor gospodarilor. I. Ionescu, c. vm/7. Să se lepede de alianţa cu turcii, atlt de ruşinoasă precii e şi primejdioasă. BXlcescu, m. v. 42. (Ataşarea a două elemente diferite la un element de referinţă comun este stabilită pe baza măsurii egale a proporţiilor raportate consecutiv una la cealaltă) [Munţii] preclt slnt mai Inalfi, pre atlta şi durât fac mai mare, clnd să pornesc. M. Costin, ap. gcr i, 199/29. □ Omul inteligent, preclt ştie mai mult, pe atlt i se pare că ştie prea puţin. (Ataşarea unui element la altul, adesea contrar sau complementar, este stabilită pe baza proporţiei de egalitate a intensităţii cu care se manifestă) Fii In veci voioasă Preclt eşti frumoasă! Alecsandri, p. iii, 127. a Este tot atlt de bun cu unii preclt este de rău cu alţii. 2. (Exprimă conformarea pe baza convergenţei proporţionale dintre un anumit cuantum de realizare a unui element şi cel al realizării altuia) Să facă şi ei tot atlta preclt am făcut şi noi. Echipa noastră s-a angajat să producă tot pe atlt preclt echipa fruntaşă. (Convergenţa proporţională dintre cuantumul de realizare a unui element şi cel necesar, obligatoriu, general admis etc.) Dăduse fiecăruia precii i se cuvenea. A vorbit atlta preclt trebuia. (Convergenţa proporţională priveşte acelaşi cuantum de realizare a unui element în perioade sau împrejurări diferite) Trebuia să dai aceeaşi atenţie acestei probleme, preclt i-ai dat şi la început. Era lot atlt de mlncăcios preclt fusese In copilărie. + (Conformarea priveşte adaptarea proporţională a realizării unui element la un cuantum impus, prevăzut etc.) Producţia a crescut preclt a fost planificat. A realizat allta preclt i se indicase. (Adaptarea unui element la proporţiile adevărului obiectiv pe care îl exprimă) îşi recunoscuse vina atlta preclt era. Relatase numai atlt preclt s-au petrecut faptele. (Adaptarea unui element la gradul de intensitate a unei stări voliţionale, afective etc.) Mlncase preclt li poftise inima. Preclt a vrut, pe atlt a şi făcut. + (Conformarea priveşte corelarea proporţională a unui element privit cantitativ, cu altul, în funcţie de care este măsurat) I s-a dat retribuţia preclt a lucrat. A cumpărat preclt a avut bani. (Corelarea proporţională a unui element cu capacitatea materială ori spirituală necesară sau posibilă şi care îi condiţionează măsura de realizare) [Oile] care de care preclt încape între celelalte se vlreşte. Budai-Deleanu, ţ, 196. Ne pom încerca a preciza, precii se va putea, epoca şi locul compunerii lor. Odobescu, s. i, 191. Peclt poci să mă Intinz cu mintea, socotesc că ar fi oarecare mijloc de uşurare, id. ib. 325. 3. (Exprimă confirmarea existenţei unui fapt pe baza proporţiei în care se relevă aceasta perceperii sau receptării directe a cuiva) O hotărlt, preclt am înţeles, să mă cunune cu Gulită. Alecsandri, t. 515. dPreclt văd, ai de glnd să ne părăseşti. Preclt am auzit, este un om corect. (Existenţa într-o anumită proporţie a iinei stări cantitative sau calitative manifeste este întărită prin marcarea gradului corespunzător de percepere a stării ei reale, care o justifică) Certăreaţă, preclt era, nu isprăvea niciodată discuţia. Abia intră pe uşă, aşa înalt preclt este. (în contexte care redau delimitarea proporţională a unei anumite stări cantitative sau calitative prin corelare directă cu gradul de manifestare a altei stări, contrare) Iarna, care preclt era de Inclntăloare, părea a fi rece şi nesimţitoare. Alecsandri, t. i, 455. + (Confirmarea priveşte adecvarea într-un grad mai mare sau mai mic a unui act de cunoaştere la ceea ce referă) Dacă e ailt de bine preclt se spune, am să vin şi eu. (Adecvarea totală la limitele prestabilite ale unei promisiuni, ale unui angajament etc.) Preclt a promis, lot pe atlt a şi făcut. A executat din lucrare atlt preclt s-a angajat. + (Confirmarea priveşte atestarea proporţiei reale a unui element prin măsura în care a fost dovedit, adeverit etc.) A procedat atlt de greşii, preclt s-a şi constatat. — Şi: pecît adv. — Pre + cit. PRECLASIC, -A adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. Lucrurile slnt clare In această privinţă cu muzica preclasică. m 1962, nr. 4, 28. Compozitorul încearcă aci o sinteză Intre un stil neoelasicizant (folosind şi o formă analogă partitelor preclasice) şi intonaţiile populare, ib. 35, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat) Scriitor sau creator de. artă din această perioadă. Cf. dex. — Pl. : preclasici, -ce. — Din fr. préclassique. PRECLASICÎSM s. n. Perioadă din istoria literaturii sau artei premergătoare clasicismului ; spec. perioadă din istoria muzicii în care şi-au desfăşurat activitatea maeştrii muzicii vocale şi instrumentale din secolele XVII şi XVIII şi care precedă clasicismul vienez. Cf. m. d. enc., dex. — Preelaslc + suf. -ism. PRECLĂTÎ vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A înnebuni (uşor). Cf. Ciauşanu, v. 191. — Prez. ind. : preclătesc. — Pre + clăti. PRECLĂTÎT, -Ă adj. (Prin nordul Olt.) Nebun (I 4). Cf. Ciauşanu, v. 191, Paşca, gl. — Pl. : preclătiji, -te. — Şi : precletit, -ă adj. Pasca, gl. — V. preclăti. PRECLETÎT, -A adj. v. preclătit. PRECLEŢÎ vb. IV v. procleţi. PRECLEŢÎT, -Ă adj. v. procleţit. PRECLINTEÂL s. f. (Prin nord-estul Olt.) Nebunie (4). Cf. Ciauşanu, v. 191. — Pl. : preclinteli. — Preclinti + suf. -eală. PRECLINTI vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A înnebuni (uşor). Cf. Ciauşanu, v. 191, — Prez. ind. : preclintesc. — Prea -f clinti. Cf. p r o c 1 i n t i. PRECLINTÎRE s. f. (Priri nord-estul Olt.) Nebunie (4). Cf. Ciauşanu, v. 191. — Pl. : preclihtiri. — V. preclinti. PRECLINTÎT, -A adj. (Prin nord-estul Olt.) Nebun (I 4). Cf. Ciauşanu, v. 191. — Pl. : preclintifi, -te. — V. preclinti. PRECOÂCE adj. v. precoce. PRECÔCE adj. 1. (Despre fiinţe) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vîrstă normală, care îşi anticipează, prin anumite manifestări, vîrstă, care este mai matur în comparaţie cu cei mai mulţi de aceeaşi vîrstă. A fi precoce era In ochii ei lucrul cel mai criminal din lume. Heliade, d. j. 22/24. Tălmăcise din nemţeşte la treispreceze ani — precoce, mică traducătoare ! Iorga, l. ii, 433. Slntem o generaţie precoce. Anghel-Iosif, c. m. i, 38, cf. ŞXineanu, d. u., cade, C. Petrescu, î. ii, 193. O tagmă de entuziaşti precoci... reducea sensul vieţii la o chimeră. Klopştock, f. 91. Nu era precoce dectt In versuri. Teodoreanu, m. u. 33. Nu e nici un descreierat precoce, nici un palid trubadur solitari ci o haimana sănătoasă. Călinescu, e. 58, cf. Scriban, d., dm. Nunu e altfel, poate mai precoce declt vlrsta, mai emotiv, s mai 1960, 102. Eşti un copil precoce, t decembrie 1962, 35. + (Despre facultăţi psihice sau biologice, despre însuşiri, atribute etc. ale oamenilor) Care apare sau se dezvoltă înainte de timpul normal ; (rar) prematur (2). O bătrlnete mai 14256 PRECOCITATE — ;lâ68 — Preconiza mult sau mai puţin precoce (timpurie), pis. 152/4. Simfea, cu acel dar de intuiţie precoce al copiilor nenorociţi, că trebuie să tacă. Vlahuţă, o. a. iii, 17, cf. id. d. 125. Cu priceperea precoce a copiilor crescuţi Intre părinţi ce nu se înţeleg, fata schimbă vorba. D. Zam-firescu, t. s. 19. Erau nemulţumiţi şi setoşi de o schimbare socială şi politică, purtlnd. ■ ■ balastul unui individualism precoce, sursă a conflictelor mici şi mari. Vlasiu, d. 81. Partea de din faţă a centurii li era ridicată prea sus, deasupra plntecelui precoce. Sadoveanu o. xi, 577. Pubertatea precoce poate depinde uneori de maturitatea somatică. Parhon, b. 125, cf. 10, 32. <0> (Prin lărgirea sensului) Dezvoltarea precoce a oraşelor a împiedicat feudalismul să prindă rădăcini adinei. Oţetea, r. 200, cf. 73, id. t. v. 365, dm. Tratamentul cancerelor pielii urmăreşte îndepărtarea cit mai precoce a tumorii, abc sân. 79. 2. (Despre plante) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care Înfrunzeşte, înfloreşte şi produce fructe devreme, repede, înainte de a fi plin sezon ; timpuriu, văratic. Cf. Negulici. O vegitaţie precoace (coaptă înaintea timpului). Calendar (1853), 25/25, cf. prot.-pop., n. d„ Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., CADE, DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : (rar) precoci, -ce. — Şi : (învechit) precoăce adj. . ' , — Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. — Precoace : prin apropiere de coace. PRECOCITATE s. f. însuşirea de a fi precoce ; stare a unei fiinţe sau a unei plante précoce. Precocitatea femeilor devine causa nefructificaţiei. Codru-Dră-guşanu, c. 208, cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Vădea In judecăţi şi In sentimente Q precocitate bătătoare la ochi. Căli-nescu, s. 629, cf. id. e. o. i, 127. Infirmitatea ti dă un aer de precocitate şi uneori de exaltare. H. Lovi-nescu, t. 92. De o precocitate, rar Intllnilă,... este deja autorul unor opere cu multiple însuşiri artistice. contemp. 1956, nr. 954, 1/2, cf. dm, m. d. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Nu voim a fi un stat modem oarecare, de o precocitate şi îndrăzneală care să uimească lumea. Iorga, c. i. ii, 84. + S p e c. însuşire a animalelor de a încheia într-un timp scurt (faţă de media speciei sau a rasei) creşterea şi dezvoltarea ; s p e c. însuşire a taurinelor, porcinelor, ovinelor, păsărilor de casă etc. de a realiza sporuri de greutate mari datorită unei bune valorificări a hranei în timpul creşterii. Cf. m. d. enc., dex. — Din fr. précocité. PRECOLÎCI s. m. v. pricolici. PRECOIiUMBlAlV, -Ă adj. Care aparţine Americii (de Sud şi Centrale) sau istoriei Americii (de Sud şi Centrale), înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb ; privitor la America (de Sud şi Centrală), specific Americii (de Sud şi Centrale) din această perioadă. Cf. m. d. enc. — Pronunţat : -bi-an. — PI. : precolumbieni, -e. — Din fr. précolombien (după n. pr. Columb, Columbia). PRIîCOMANDĂ s. f. (Rar) Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vînzare. Buletin de precomandă. sfc j, 15. — PI. : precomenzi. — Pref.’ pre- + comandă. PRECOMPRIMARE s. f. Operaţie prin care elementele de construcţie din beton armat sînt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale, pentru a le mări rezistenţa. Cf. lte2, der, sfc iv, 319, m. d. enc., dex. — PI. : precomprimări. ■ — Pref. pre- + comprimare. PRECOMPRIMAT, -A adj. (Despre betonul armat) Care a fost supus operaţiei de preçomprimare. Beton prefabricat şi precomprimat. Scînteia, 1960, nr. 4 837, cf. m. d. enc., dex. O (Substantivat, n.) Să se treacă la introducerea elementelor prefabricate mari, a precom-primatelor. Scînteia, 1960, nr. 4 837. Extinderea largă a precomprimatelor. .. trebuie să conducă — tn anul 1965 — la o reducere a consumului de oţel-beton. ib. — PI. : precomprimaţi, -ie. — Pref. pre- + comprimat. PRECONCENTRARE s. f. Operaţie de preparare mecanică a mineralelor prin care se urmăreşte îndepărtarea unei cantităţi importante de steril component, pentru a obţine un material îmbunătăţit. Cf. lţr2, sfc iv, 319, m. d. enc. — Pi. : preconcentrări. — Pref. pre- + concentrare. PRECOiVCÉP'FIE s. f. (Rar) Prejudecată. Ai spăi-mlntat o clasă întreagă cu nervii tăi nenorociţi sau (şi. mai rău) cu preconcepţia la antipedagogică. Galaction, a. 373, cf. DN2,. dex. — PI. : preconcepţii. Şi : preconeep(iúne s. f. dn2. — Din fr. préconception. PRECOlVCEPŢIÎfiVE s. f. v. preconcepţie. PRECONCEPÚT, -A adj. (Despre idei, păreri etc.) Admis, adoptat, format dinainte (fără a face în prealabil o cercetare, o experienţă etc.). Cf. ddrf, Alexi, w. Pentru stabilirea acestei clasificări, statisticienii plecau de la noţiuni preconcepute de scop şi de mijloc. Petică, o. 465, cf. ŞĂINEANU, d. u., CADE. A pornit de la o idee preconcepută, scl 1950, 105. Fenomenele să fie rezolvate la faţa locului, fără glnd preconceput, adică fără a se aplica o metodă deja cunoscută, mo i, 31, cf. dm, M. D. ENC., DEX. — PI. : preconcepuţi, -te. — Pref. pre- + conceput (după fr. préconçu). Cf. lat. praeconceptus. PRECONIZA vb. I. T r a n z. 1. (învechit) A lăuda în mod public şi cu căldură, a recomanda peste tot şi cu insistenţă. Cf. Negulici. Cu laure de stejar şi cără-l cu cocii (care de triumf) zile trei şi-l preconiza crainicii, că patria aşa recompensează dorul (zelul). Calendar (1857), 26/14. Demagogii găsesc un mijloc de a se face populari, preconiztnd libertăţi slravagante. GhICA, ap. CADE, cf. PROT.-POP., N. D., ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. 2. (Complementul indică măsuri, metode, soluţii, rezolvări etc.) A propune, a recomanda, a indica, a concepe drept cel mai potrivit, cel mai oportun, cel mai eficace etc. (la un moment dat). Cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. Măsurile de represiune preconizate de Comitetul de oblăduire s-au dovedit ineficace. Oţetea, t. v. 157. Republicanul şi democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluţionară. Sadoveanu, e. 54. Acei autori ... preconizau metoda ştiinţifică. Ralea, s. t. iii, 189, cf. 168, 200. Luptlnd pentru apropierea limbii literare de limba vorbită,... Puşkin n-a preconizat totuşi confundarea lor. l. rom. 1953, nr. 2, 96. Revoluţia preconizată de Bălcescu nu este o lovitură de slat. contemp. 1953, nr. 328, 5/6, cf. ib. nr. 332, 4/4, Parhon, b. 148, Una din metodele obligatorii preconizate de agricultura înaintată este aceea a arăturii cu plugul cu ante-trupiţă. contemp. 1954, nr. 386, 5/1. Preconizează alcătuirea unui comitet formal de filologi, s. c. şt. (Iaşi), 1956, 58, cf. 1957, 257. Procedeul preconizat de noi reprezintă un pas înainte pe calea industriei extractive. Baranga, i. 168. Ideea grevei se născuse ca o reacţie la ,,curba de sacrificiu“ preconizată de guvern. Preda, r. 17. Mozart preconizează, dimpotrivă, totala subordonare a „poeziei“ (adică a libretului) fafă cu partitura, s iulie I960, 81, cf. Lupta de Clasă, 1961, nr. 3, 16. Referatul preconizează... o separare arbitrară a aptitudinilor fizice de cele psihice, t mai 1964, 7, cf. 97. <0> R e f 1. p a s. Lucrări care se referă şi la biologia unor specii importante de-vlnat, preconi- 14267 PRECONIZARE — 1269 — PRECUM zlndu-se şi unele măsuri cu caracter practic, vîn. pbsc. august 1964, 5. + (Impropriu) A prevedea (I 1). 3. (în religia catolică ; complementul indică un episcop numit de şeful statului) A confirma în funcţie in cadrul consistoriului. Cf. Alexi, w., Scriban, d. — Scris şi : (după fr.) préconisa. — Préz. ind. : preconizez. — Din fr. préconiser, germ. prakonlsieren. PRECONIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) prec o-n i z à şi rezultatul ei. Cf. ddrf, Alexi, w., dm, dex. — Pl. : preconizări. — V. preconiza. PRECON1ZAŢIE s. f. (învechit, rar) Laudă publică şi călduroasă; laudă excesivă. Cf. prot.-pop., n. d. — Scris : (după fr.) preconisaţie. — Pl. ; preconizaţii. — Din fr. préconisation. PRECONSOLIDARE s. f. Fază de consolidare naturală a unui strat de pămînt argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decît cea actuală. Cf. LTRa. — Pl. ; preconsolidări. — Pref. pre- + consolidare. PRECONSTITUÎT, -A adj. Care a fost constituit, stabilit înainte ; anticipat. Utilitatea întocmirii înscrisului, mijloc preconstiluit de probă, este incontestabilă. pr. drept, 294. — Pl. : preconstituiţi, -te. — Pref. pre- + constituit. PRECOPÉf, -EAţA s. m. şi f. v. precupef. PREQOPSEAlA s. f. v. pricopseală. PRECOPSÎ vb. IV v. pricopsi. PRECOPSÎT, -Ă adj., s. m. şi f. v. pricopsit. PRECORÉCTOR, -OARE s.m. şi f. Persoană care face operaţia de precorectură. Cf. dex. — Accentuat şi : precoreclôr. — Pl. : precorectori, -oare. — Pref. pre- + corector. PRECORECTÜR s. f. Operaţie de corectură a unui manuscris dactilografiat făcută înainte de a trimite manuscrisul la tipar. Cf. dn2, sfc i, 15, dex. — Pl. : precorecluri. — Pref. pre- + corectură. PRECOVÎRŞÎ vb. IV v. preacovirşi. PRECREDINCIÔS, -OĂSĂ adj. v. preacredincios. PRECREŞTÎ1Y, -A adj. Care este anterior apariţiei creştinismului. Un rest paganic din acea epocă pre-creştină. hem 1 858. — Scris şi : pre-creştin. — Pl. : precreştini, -e. — Pref. pre- + creştin. PRÉCTOR s. m. v. pretori. PRECÜGET s. n. (învechit) Precugetare. Şi fuge şi le lasă A priveghea In spaimă, a-şi deseca puterea în infernal precuget. Heliade, o. i, 212, cf. Barcianu, v. CUe nu le perde... omul, cînd se face sclavu patimilor inimei fără de precuget? conv. lit. iv, 93, cf. Gheţie, r. M. — Pl. : precugete. — Postverbal de la precugeta. PRECUGETA vb. I. T r a n z. (Astăzi rar) A chibzui, a medita înainte de a face ceva ; p. e x t. a premedita ; a plănui. Ticălosul Iuda. .. precugeta cea mai cumplită nelegiuire. MARCovrci, d. 290/3, cf. Polizu. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de-a o împlini, conv, lit. iv, 91, cf. ddrf, Philippide, p. 101, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm. — Prez. ind. : precăget. — Pref. pre- -f cugeta. Cf. lat. praecogitare. PRECUGETĂRE s. f. (Astăzi rar) Faptul de a precugeta; (învechit) precuget. îndată s-ar pune o stavilă... relei precugetări a Imprumutătorilor (a. 1843). doc. ec. 784, cf. Polizu. în acea minută năluca-şi întinde Braţele stufoase şi reci cum era în precugetare de a o cuprinde. Mureşanu, p. 212/3, cf. Barcianu, v. Geniul... se vădeşte. .. cu toate precuge-tările sale refleclive. Odobescu, s. iii, 58. E plan, precugetare, în şirul orb al vremei şi-a lucrurilor lumei? Eminescu, o. iv, 59. Negreşit, n-am avut nici o precugetare clnd am făcui ţoale aceste. Gane, n. iii, 34, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, dm. <0 Loc. a d v. Cu precugetare = în mod premeditat, intenţionat, cu premeditare. Auz insultlndu-mă cu precugetare. cr (1848), l81/46. Toate aceste rele nu le-a făcut cu precugetare. Filimon, o. ii, 271. Cu precugetare tşi crease mai de-neînvinse, greutăţi. Odobescu, s. i, 246, cf. ddrf. L-a ucis şl aceasta fiind cu precugetare..., noi 11 condamnăm să fie spînzurat. Contemporanul, ii, 329. Colonelul fu Insă deplin convins că n-a făcut-o cu precugetare. Brăescu, v. a. 157. Lăsase cu precugetare la urmă această olatură a moşiei, fiindcă-şi avea socotelile sale. v. rom. februarie 1954, __44. — Pl. : precugetări. — V. precugeta. PRECUGETAT, -A adj. (Astăzi rar) Plănuit, chibzuit de mai înainte; p. e x ţ. premeditat; intenţionat. Absentau cu plan precugetat de a paraliza orice activitate a dietei, Bariţiu, p. a. iii, 199. De unde să provină acest fapt? din neglijenţa autorilor? sau din un sistem de procedere precugelată? Maiorescu, cr. i, 159. Interpelarea mea avea intenţia precugelată de a vă ţinea In loc. id. D. ii, 259. Acei povăţuitori vicleni. . . nu lucrează fără un plan bine precugetat. Odobescu, s. iii, 480, cf. ddrf. Cele mai multe opere pornesc de la Intllnirea accidentală, mai rareori precugelată, cu ceea ce va constitui tema unei lucrări. Oprescu, s. 92. — Pl. : precugetaţi, -te. — V. precugeta. PRECU GETÄTÖR, -OÂRE adj. (învechit, rar) Care precugetă. Cf. Polizu. — Pl. : precugetălori, -oare. — Precugeta + suf. -ător. PRECULfCI s. m. v. pricolici. PRECÜÄI adv. (Pronominal cu valoare relativă explicită sau implicită ; semnifică ideea de echivalenţa între două elemente, evaluată sub aspectul unei potriviri oarecare a unuia faţă de altul; de obicei în corelaţie directă sau mediată cu „aşa“, „tot aşa“, „tot pe aşa“, „astfel“, „tot astfel“, „asemenea“, vla fel“ etc.) 1. (Exprimă asemănarea pe baza identităţii totale sau parţiale între felurile dejmanifestare, între modurile de acţionare, de realizare etc. a două elemente, privite unul în funcţie de celălalt) O ai tălmăcit [scriptura].. . nu spre trufă, precum acela ce pentru mlntuirea noroadelor. Biblia (1688), [prefaţă] 8/38. Nu iaste sflnt precum tu, Dloajmne. Mineiul (1776), 61rl/5. Ei să nasc albi precum şi noi. ist. am. 85r/2. De crezi In al tău frate,... Precum eu cred In tine Ca In cerescul bine, Crede-n amorul meu. Alecsandri, p. i, 131. (Identificarea unei-anumite trăsături manifestate la acelaşi element sau la mai multe, în perioade diferite) Chesarul Dome-ţiian omora şi el muşte, precum eu acum. Kotzebue, u. 45r/9. Fratele său este tot Intr-aşa stare precum se afla şi el. Gorjan, h. i, 5/21. Nepotul meu va creşte precum adineaore părintele său, în cinstirea instituţiilor noastre. ar (1839), 32/4. O numi cu acelaşi nume de Zoiţă, precum 14288 PRECUM — 1270 — PRECUM odinioară. Negruzzi, s. i, 26. Satirele menipee... erau numai o adunătură de felurite lucrări, precum fusese satirele lui Enniu. Odobescu, s. î, 52. Nu le-a iubi nimeni cu-aşa sinceritate Precum le-am iubit eu. Coşbuc, p. ii, 194. Ştie să scrie şi să iscălească frumos precum ştia şi unchiul său. Sadoveanu, o. x, 166. Amurg fecund de prier e, Precum a fost şi altădată. Blaga, p. 26. La fel de tlnără-i pădurea Aşa precum a fost la început. Labiş, p. 115. (Asemănarea totală a unui element cu el însuşi este motivată de o trăsătură care îl identifică) Lupul, precum este lupul, îşi schimbă părul, dar năravul ba. Viaţa, aşa precum e viaţa, este o luptă continuă. (Identificarea unui element cu altele de acelaşi fel este stabilită pe baza unei'caracteristici exprimate sau subînţelese, comună tuturor) Băiatul era precum slnt toţi băieţii de vlrsta lui. Avea defecte şi calităţi precum au toţi oamenii. Era tot pe aşa de harnică precum era oricare dintre noi. + (Asemănarea astei făcută pe baza unei analogii între felul de manifestare, între modul de acţionare, de realizare etc. a unui element şi cel cunoscut la alt element) Mă ocoliră [pizmaşii] de mă vineadză, Precum fac leii ca să mă piardză. Dosoftei, ps. 47/18. [Soarta] zace nevăzută Intru tntunerecul viitorului, precum sămlnţa doarme iarna ascunsă In sinul pămlntului. Marcovici, d. 3/24. Că prtcum generalul armia, aşa şi păstoriul conduce turma sa la măcelărie. Asachi, s. l. ii, 36. Precum lebăda cea tristă veselă e num-alumi clnd viaţa asta lasă... Astfel şi poetul geme: viaţa lui e de dureri. Bolliac,' o. 113. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domneşte mănăstirea. Alexandhescu, o. i, 67. Românul e întocmai precum stlncile măreţe Care-n valurile mărei furtunate şi semeţe, Neclinlite-n veci rămln. Alecsandri, p. ii, 75. Precum Atlas In vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia tntr-un număr. Eminescu, o. i, 132. Precum un bob de grlu,... semănat In pămlnt bun, reînvie ca şi bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă viabilă, după o părăsire şi uitare de veacuri, relnviază iarăşi la căldura ochilor pricepuţi. Caragiale, o. iii, 52. Mă ţineam In urma lai cuminte Precum se ţine puiul după mamă. Topîr-ceanu, b. 94. Mulţimea se mişca precum se mişcă un val uriaş. Sadoveanu, o. i, 136. Precum un ulcior Pe roata olarilor Creşti zveltă. Blaga, p. 110. Cu unii scriitori şi ziarişti ardeleni mă aveam precum clinele cu pisica. Stancu, r. a. v, 306. Şi ciutura păstrează sărutul lui pe gură Precum, sfioasă, fata, Intliul ei sărut. Labiş, p. 397. Cugetă la această tristă poveste înţeleaptă şi veche precum un vin. s iulie 1960, 48. Se-nfăţişă sub soare semeţ precum gorunul. Horea, p. 9. Precum li slova scrisă, Aşa mi-i inima-nchisă / Jarnîk-Bîrseanu, d. 130. (Analogia dintre un element şi altul este stabilită pe baza raportării unui fel de a fi real la unul ipotetic, imaginar etc.) Seminţele-n palme De le ridici, răcoroase, Un sunet auzi precum ni l-ar da Pe-un ţărmure... Mătăsoase nisipuri. Blaga, p. 25. o Se poartă precum ar fi şef. (Echivalarea aspectului cantitativ sau calitativ al unui element cu un termen sugerînd imposibilitatea stabilirii unei comparaţii atrage transmiterea unei aprecieri valorice maxime) Aşa era de frumoasă precum nu s-a mai pomenit. + (Asemănarea priveşte asocierea a două elemente diferite, asemănătoare ori identice la un fel de manifestare, la un mod de acţionare, de realizare etc. comun) Fără nici o cuviinţă era judecăţile, că vină nu-i afla nimic precum nici altora. R. Popescu, cm i, 448. împărţi-tu-ţ-am arme voinice Precum şi totfeliul de bucale. Budai-Deleanu, ţ. 98. întrebuinţează precum spre al său, aşa şi spre al patriei folos. Tichin-deal, f. 146/5. Fireaşte omul este pornii spre desfătări, precum orăşanul, şi ţăranul. Mumuleanu, c. 2/9. Vremea... taie fără milostivire, precum iarba clmpurilor, asemenea şi împărăţiile. Marcovici, c. 17/21. Precum duelurile, aşa şi falimentele au început a se face şi la noi de modă. cn (1846), 1J/9. [Hatmanul] scrisese lui Sinan precum şi sangeacului de la Tighina. Băl-cescu, M, v. 208. Soră-mea n-a trăit precum nici alţi două sute de fraţi şi surori ce am avut. Negruzzi, s. i, 247. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum şi cei suri. Odobescu, s. iii, 16. Toate rugăciunile celor trei femei, precum şi ale calului, n-a fost In stare să-i potolească dorul părinţilor. Ispi-rescu, l. 9. Masa Insă poale s-o ia aici, precum poate să stea toată ziua să se obişnuiască mai bine. Rebreanu, i. 128. Acel popas cuprinde cămări pentru călători străini, precum şi odaie pentru dobitoace şi slujitori. Sadoveanu, o. xii, 355. Acest sistem ■ de decoraţie, precum şi crăpăturile lungi şi neregulate ale pereţilor, dădeau încăperii un aer de ruină. Călinescu, e. o. i, 11. Le putem prezenta Ingrăşăminlele cu azot..., precum şi amendamentele principale, ca piatra de var. GÎ 1962, nr. 685, 3/1. Festivalul a prilejuit invitarea unor faimoase formaţii muzicale... precum şi a unor numeroşi solişti, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/7. Şi păreţii au urechi, precum şi gardurile au ochi. Zanne, p. iii, 155. (Asocierea dintre două elemente, adesea contrare sau complementare, este stabilită pe baza modului egal de manifestare a intensităţii acestora) Precum era milostiv celor ce să da şi să închina lui, aşa neplecat şi nelmbllnzil era celor ce-i biruia. C. Cantacuzino, cm.i, 79. Mureş, Mureş, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare Precum eşti de mergătoare, Eu cu drag le-aş întreba. Jarnîk-Bîrseanu, d. 136. Cinstită să-ţi fie sfinţenia, precum de mare am auzit că ţi-e puterea-, Mera, l. b. 26. 2. (Exprimă conformarea pe baza concordanţei felului de manifestare, a modului de acţionare, de realizare etc. a unui element cu al altuia) Să nu să apuce a să aşedza iri cetatea Iiolinului paşa, precum să aşedzasă In Cameniţă. Neculce, l. 47. Pentru ce n-au zis videniia sau cuvlnlul precum prorocii? (cca 1700—1725). gcr ii, 20/12. S-a format la Staturile Unite, precum in Englitera, o societate care are drept scop a predica pacea universală, cr (1846), 104*/46. Să ne ierte nouă greşalele, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Negruzzi, s. i, 149. Mi-ar fi drag — inverslnd jocul, precum l-am inversat — să strig catalogul dascălilor mei. Galaction, a. 30. S-ar şi fuduli că mănlncă precum boierii, ap. Iordan, l. r. a. 377. Facă-se voia la, precum In cer, aşa şi pre pămlnt. H. Lovinescu,^ t. 178. (Concordanţa unui element cu altul este stabilită pe baza încadrării într-un fel de manifestare, intr-un mod de acţionare, de realizare etc. general admis, necesar, obligatoriu etc.) Cu mina scriem în condică, precum este rlnduiala bisericească. Antim, p. xxvii/6. Acel frate... iaste călugăr precum să cade. Mineiul (1776), 51v2/38. Oare n-ar hi mai bine.. . să numim astă ţară Cu nume nouă, păcum să cuvine? Budai-Deleanu, ţ. 82. La moşiile ce le las In partea sa, nu este nici o bisărică precum să cade (a. 1822). Uricariul, xi, 348. Poezia îşi are limba ei... şi ca să o înţelegi, trebuie să o înveţi, precum se învaţă toate limbile. Heli-ade, o. ii, 9. Au făcut nişte frlnghii mici, nu Insă atlta de răsucite precum se fac aicea. Drăgiiici, r; 52/19. înlr-o vreme călduroasă, Cu şase roabe frumoasă, Precum să obicinuieşle, Cătră locul său grăbeşte. Bărac, ap. gcr ii, 177/9. Machidoneanii începură a-i tăia [pe tătari] precum să laie. Alexandria, 21/11. Şi cu păharul plin In mini, Precum e felul din bălrini La orice chef intre români, El a-nchinal. Coşbuc, p. i, 59. (Concordanţa priveşte acelaşi fel de manifestare, acelaşi mod de acţionare, de realizare etc. la un element în perioade sau împrejurări diferite) S-au apucat să o facă de nou iarăşi precum au fost. Neculce, l. 19. Au lăsat ploconul precum au fost aşăzal de tat-său. R. Popescu, cm i, 242. Arată, precum de-a pururea, puterea la. Mineiul (1776), 206vl/7. Precum se va deprinde In tinereţe, aşa va rămlnea plnă la sflrşitul vieţii lui. Dhăghici, r. 141/15. 4 (Conformarea priveşte acceptarea, subordonarea sau supunerea faţă de o dispoziţie, faţă de un îndemn, faţă de un sfat dat ori primit etc.) Să făcură precum porunceaşte Domnul. Biblia (1688), [prefaţă] 8/27. Au început Cantacozinii a amesteca lucrurile, păcum au fost Invă- 1428 PRECUM — 1271 — PRECUM (aii, şi a turbura pă unii den boiari. R. Popescu, cw i, 402. Bălaurii înhămaţi zboară ca vlntul Precum striga-i mină şi-i duce. Budai-Deleanu, ţ. 209. [Mîndrul pohodnic] aleargă... precum omul 11 Inghie. Conachi, p. 261. Să se facă aşa precum zici tu. Ispirescu, l. 24. Se va face, mărite slăptne, aşa precum hotărăşti. Sadoveanu, o. xi, 598. (Subordonarea faţă de o realitate, faţă de adevărul obiectiv) Precum s-au tlmplal, cu adevăr s-au scris. Neculce, l. 4. Spuse tot adevărul precum era. Ispirescu, l. 179. Trebuie să le declar, In faţa lumii, sofia mea, aşa precum eşti In realitate. Galaction, o. a. i, 64. Să nu mă plrăşti boierului dar eu am să spun drept precum este. Sadoveanu, o. ix, 433. (Subordonarea unei atitudini, a unui fapt etc. faţă de un factor intern considerat justificativ, explicativ) Pizmaşii... Slava să-mi defaime, precum li-i năravul. Dosoftei, ps. 25/6. Era el boieriu şi chivernisea precum li era voiă. Neculce, l. 94. Să gust dulcea nădejde a o vedea precum vreu. Conachi, p. 65. Filozofii... Vd numiţi precum vă place, Insă nu ştiţi ce sinteţi. Bolliac, o. 114. De-ar fi'-n a mea putinţă să fac precum doresc. Alecsandri, p. i, 165. Primeşie-le precum Iţi vor place. Odobescu, s. iii, 4. La amiază, ori seara, în visare cobor Precum rrii-i rostul şi firea. Brad, o. 9. + (Conformarea priveşte corespondenţa dintre felul de manifestare, dintre modul de acţionare, de realizare etc. a unui element şi cel al altuia de care este condiţionat) Precum Iţi vei aşterne aşa o să ie culci. Pann, ap. Zanne, p. hi, 6. (Corespondenţa dintre felul de manifestare, dintre modiil de acţionare, de realizare etc. a unui element şi posibilitatea de care el dispune în acest sens) Precum putu, strlnse sf[t]ntul acela slnge. Mineiul (1776), 160rî/ll. 3.. (Exprimă confirmarea existenţei unui element pe baza evidenţei, de obicei senzoriale, cu care este receptat, perceput etc. acest element) O au săvlrşit precum să veade. Biblia (1688), [prefaţă] 4/47. Pentru aceia slnt aşa frumoasă şi împodobită,' precum mă vezi. Cantemir, ap. gcr ii, 94/18. In domniia Radului Negrul s-au făcut cetatea Făgăraşul, precum să vede plnă astăzi. R. Popescu, cm i, 231. IIăi, dragă musăl iară te apucă Pecum văd eu, strechea spulbăratăt Budai-Deleanu, ţ. 303. Reflecţii... de un albastru închis şi vlnăt precum se vede pe apele mării, cr (1848), 82/71. Du-te... de scoate [vin din pivniţă], că, precum bag seamă, copila nu poate. Pann, ap. tdrg. Precum văd... e o poliglotă. Negruzzi, s. i. 46. Toate aceste cuvinte greceşti le scoţi tu acum, din traistă? — Precum vezi! Galaction, o. a. i, 32. E vorba de bacilul lui Koch:.. Precum vedeţi. Un subiect anume făcut pentru poeţi! Topîrceanu, o. a. i, 156. Multă vreme, precum vezi, n-am ştiut ce să-ţi răspund. Sadoveanu, o. îx, 531. Ceapa, precum au observat poeţii, are o formă foliculară ca şi varza. Călinescu, c. o. 112. Noi avem cărţi şi dreptăţi, Precum şi dumneavoastră vedeţi. folc. transilv. i, 434. (Confirmarea evidenţei unei stări manifeste este întărită prin marcarea stării reale care o justifică) Vorbăreaţă precum era, li plăcea să fie de faţă unde se înşiră vorbele. Slavici, n. i, 71. Şiret, perfid, fără pic de nobleţă precum era, trebuia să fie şi poltron. Galaction, o. a. i, 98. Alături de peisagislul dinamic, Intlmpinăm pe acela static, ... preocupai, precum este, să noteze coloarea exactă. Vianu, a. p. 243. (în contexte care evidenţiază corelarea solidară a unei anumite stări cu o alta contrară acesteia) Aja bătrlnă, precum era, avea o inimă tlnără. Bolnav, precum era, venea la serviciu. + (Confirmarea priveşte existenţa sau inexistenţa unei conformităţi constatate între felul de manifestare, intre modul de acţionare, de realizare etc. a unui element şi ceea ce este declarat, consemnat etc. — concomitent, ulterior, anterior — ca sigur sau probabil in legătură cu acesta) Precum scriu eu Cruceanu Bumbar:... să-i dea la zi [banii], oricini va fi (a, 1603). cuv. d. bătr. i, 131/9. La letopiseţul nostru... scrie de acest război al lui Şlefan-Vodă ce au avui cu leşii la Botăşani, precum s-au pomenit mai sus. Ureche, l. 108. Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Matei bunul vestitor grăind. Cheia în. lr/l. Precum zic bogoslovii: cel ce nu cunoaşte să nu să cunoască. Biblia (1688), [prefaţă] 8/4. I-au spus toată povestea precum scrisese domnul, ist. ţ. r. 26. Vinit-au şi clţiva boieri munteneşti .. ., pecum s-au scris măi sus. Neculce, l. 67. Tuturor le era bine In zilele luif precum am auzit pă bătrlnii noştri mărturisind de aceasta. R. Popescu, cm i, 353. Sus In văzduhul întunecos, Este un loc (precum scrie la carie) Cărui zic filozofii haos. Budai-Deleanu, ţ. 73. Perderile turcilor încă nu fură aşa de nenorocite precum credeau creştinii. Bălcescu, m. v. 99. Precum glndesc,... va clştiga căci e bun călăreţ. Negruzzi, s. i, 40. Locurile ce se văd astăzi slnt astfel precum le descrie Omer. Bolin-tineanu, o. 309. Unii cu treabă, alţii numai aşa gu-ră-cască, precum e-n orice port. Caragiale, o. ii, 193. Vorbesc... izvoarele sale, adecă, precum am spus, unul Singur. Iorga, i. l. i, 72. N-am fost aşa precum se spune. Minulescu, vers. 252. Precum se ştie, familiile ... erau înrudite. Galaction, a. 94. Am slăbit fiindcă nu-mi prieşte aerul. Precum a spus şi doctorul. Camil Petrescu, t. iii, 338. M-au tăvălii prin glod, că dracul m-am făcuţi... întocmai precum spun I Sadoveanu, o. ii, 506. Podul... urma să fie refăcut, precum se ghicea din grinzile de lemn adunate pe mal. Călinescu, s. 715. Dacă tăcea... însemna că sufletul lui nu era aşa de curat, precum 11 crezuse ea înainte. v. rom. septembrie 1962, 15. Lecţiile deschise, precum se ştie, au un scop demonstrativ, gî 1962, nr. 683, 4/2. Precum sper, mă va sluji leal. t iulie 1964, 44. Dracul nu e aşa de negru precum 11 zugrăvesc unii. Zanne, p. vi, 560. (Conformitatea cu o asigurare, cu o promisiune, cu o garanţie etc. dată) Precum au zis, aşa au şi făcut. Eminescu, p. l. 8. □ Şi-a dat consimţămlntul precum a promis. N-a vorbit nimic, precum s-a jurat. + (Confirmarea priveşte coroborarea unui element cu ceea ce ii dovedeşte, îi adevereşte etc. existenţa sau capacitatea de realizare) Ostaşi mai mulţi era romani, precum şi limba adeverinţă iaste. C. Cantacuzino, cm i, 30. Au zăbovit tn Dakia ... pănă la anul 108, precum se va adeveri de aci încolo. Şincai, hr. i, 7/19. De-l va mlntui, are Să-t facă mănăstire tn numele lui, precum a şi făcut. Bălcescu, m. v. 29. Voia să se preoţească, precum a şi făcut mai ttrziu. Galaction, a. 26. I-a adus pe toţi la mare cumpănă şi pieire, precum s-a şi dovedit nu mult după aceea. Sadoveanu, o. xii, 373. 4. (Exprimă actualizarea în formă explicită a ceea ce este implicat nedefinit Intr-un enunţ declarativ) Făcut-am zapisul mieu... precum am pus zălog giumă-tati di sat di Slrbe (a. 1603). cuv. d. bătr. i, 130/22. Arată precum cu avuţiile şi cu mulţimea banilor nu să poale face viaţa îndelungată. N. Costin, ap. gcr ii, 10/14. Basna spune precum Laslău să fie cerut oaste intr-agiutoriu. Cantemir, hr. 148. Mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru, precum noi de bună voia noastră am vlndut a noastră dreaptă ocină (a. 1709). Uricariul, v, 245/24. Piste noapte au visat un vis, precum dealul cel di cea parte de Blrlad... era de aur. Neculce, l. 12. Veni veste la turci de la tătari. . ., precum, pen răvărsatul zorilor, au lovit craiul Sobetschi cu oaste multă leşască pă tătari. R. Popescu, cm i, 439. Ei să întoarseră la împăratul şi-i spuseră precum au scăpat solul. Alexandria, 76/16. S-a pogorlt Maica Domnului la mine şi zice pecum că, Ioane, clnd li ajunge la ftntlnă..., o să-ţi iasă înainte cine să le aducă la mine. Caragiale, ap. tdrg. M-am dus la domnul notar şi i-ăm spus să-mi facă hlrtiile, precum că slnt văduvă. Brăescu, o. a. i, 399. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la păşune pe hotarul Murgenilor. Sadoveanu, o. v, 621. Dădură clteşitrei declaraţie scrisă precum că recunosc că au văzut scrumiera şi ceainicul. Călinescu, s. 252. Au mărturisit precum că toate slnt adevărate clte le spune el. Sbiera, p. 144. Uitasem să vă spun precum că baba n-a avut nici un copil de clnd era ea. Mera, l.b. 6. + (Actualizarea în formă explicită priveşte o 14288 PRECUMPĂNI — 1272 — PRECUPEŢ justificare a ceva printr-o motivaţie) Aşijdere şi turcii. .. ar fi bătut pre moscali, precum flămlndzisă şi ei şi caii. Neculce, l. 250. Să trăiţi, don colonel, eu, soldatul Galantaru Ion, am ieşit la raportul dumneavoastră, precum că mi s-a furat peria şi am prepus pe camaradul Oprea. Brăescu, o. a. ii, 263. (Motivaţia este privită ca circumstanţă durativă pe parcursul căreia se petrece ceea ce este justificat prin ea) Precum să ruga, veni cătră dlnsul îngerul lui -D[u]ni[ne]dz<ÎEz. Dosoftei, v.s. noiembrie 145v/10. (Urmat de ,,ca să“, justificarea este dată printr-o intenţie avută in vedere) El dase sfară In ţara lui. . . precum ca să se ştie că cine va găsi să-i spuie ce fac felele lui. Ispirescu, l. 232. Am trimis această carte şi, precum ca să se ştie, Scris-am eu, popa Istrale. Goga, Poezii, 104. 4 (Actualizarea în formă explicită priveşte o ilustrare a ceva printr-o exemplificare) Din agonisirile sale... să facă vreun monoment santimenlal, precum o casă pentru săraci. Mumuleanu, c. '26/3. Unii, precum Mavrocordaţii, luaseră o mare influenţă pe Ungă Poartă. BXlcescu, m. v. 24. Ştia că Alexandru Vodă a să. aibă nevoie de un intrigant precum era el. Negruzzi, s. i, 142. O frumuseţe, aşa precum e ea, N-o poţi găsi oriunde şi pricind ai vrea. Coşbuc, s. 13. Dar dacă este o ghicitoare tainică precum e asia, mai bine tăcem şi zlmbim ca şi cum am cunoaşte-o. Sadoveanu, o. xii, 358. (Ilustrarea este făcută prin enumerare de elemente exemplificatoare) In această epohă Sfezia era Incungiurată de duşmani, precum de Polonia, Roşia, Danimarca, Olanda. Săulescu, hr. ii, 439/1. Acest alai li de copaci, precum castani sălbateci, plopi, tei, brazi, fagi, frasăni. KogXlniceanu, s. 7. Muzica este o. artă mecanică... precum arhitectura, dansul, ap. Iordan, l. r. a. 377. O buruiană amăruie, Precum cucută şi pelin. CXlinescu, l. l. 48. In lirica de totdeauna s-au conturat şi alte sentimente, precum acela al iubirii, al dragostei de natură, ap. l. rom; 1962, nr. 5, 82. (Elementele exemplificatoare enumerate sînt în construcţii corelative, cu repetarea adverbului) Pentru ce ai vrea a crede că tidve de tiranie, Precum Cromvel, precum Neron, ar putea a se preface? Conachi, p. 266. — Şi : (învechit şi populai) păcâm, pe cum adv. — Pre + cum. PRECUMPĂNI vb. IY. 1. Intranz. A avea mai multă extindere, greutate, putere, influenţă, prestigiu, importanţă etc. decît altcineva sau decît altceva, a constitui elementul hoţărîtor, (rar) a pre-pondera; p. ext. a birui, a triumfa asupra altei idei, asupra altei soluţii etc. [A cercetat] cari erau bărbaţii de stal In Transilvania a căror influenţă şi intrigă precumpănea pe la 1810 In Viena. Bariţiu, p. a. i, 556, cf. Barcianu, v. Părerea. '.. de a ne opune cu arma la năvălirile hoţilor precumpăni asupra ideei de supunere. Gane, n. i, 160, cf. ddrf, tdrg. Ideea In sine şi nevoile mereu cresclnde ale ţârei trebuiau să precumpănească. N. A. Bogdan, o. m. 171, cf. cade, Scriban, d. Este destul de greu. ■ ■ să deosebeşti notaţiile tn care precumpăneşte viziunea şi sensibilitatea de acele In care predomină analiza. Vianu, a. p. 341, cf, 64. O ţară tn care precumpănea mica gospodărie ţărănească. Scînteia, 1953, nr. 2 563. în aceste scrieri, preocupările sociale şi morale precumpăneau, In dauna . realizării artistice, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 304, cf. dm, m. d. enc., dex. •£> T r a n z. f a c t. Interesul politic au precumpenil pe acel de familie. Asachi, s. l. ii, 33. Au precumpenil greutatea lui cracul şi, rumplndu-se, au picat amlndoi jos. Sbiera, p. 286. 2. T r a n z. A ţine în cumpănă, în echilibru, a echilibra; p. ext. f i §. a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. Cf. Polizu, Barcianu, v., ddrf, Alexi, w-, tdrg. Slnt meserii care — măcar că făcute de nevoie — aduc o mulţumire sufletească mare, alit de mare, Imit precumpăneşte oboseala. Brătescu-Voi-neşti, î. 42. Un vlnt... precumpănea arşiţa ucigătoare a aerului înflăcărat. Hogaş, dr. ii, 3, cf. Şăi- NEANU, D. U., CADE, DM, M. D. ENC., DEX. Refl. pas. Ce-i drept, clleodată nu e treabă mare de ea,... dar, cu puţină răbdare, se precumpăneşte. D. Zamfi-rescu, ap. tdrg. O Refl. recipr. După şase ani de luptă crtncenă In care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, căşunlnd asupra Porţii, au silit-o să încheie pace. Ghica, s. 27. — Prez. ind. : precumpănesc. — Şi : (învechit şi regional) precumpeni vb. IV. — Pre + cumpăni (după lat. praeponderare). PHECUMPĂ1VÎRE s. f. Faptul de a precumpăni; (în special) superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva în privinţa extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, importanţei etc., preponderenţă, predominare, predominanţă, (rar) predominaţi e, (învechit) predomnire. Cf. precumpăn i (1). Cf. Philippide, p. 167. Precumpănirea elementului grecesc. Xenopol, ap. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, vy. Cumpăna sufletului meu e alll de simţitoare, Incit e de ajuns să arunci pe unul din discurile ei un grăunte de siguranţă, oricll de mic, spre a hotărî precumpănirea curajului asupra fricii. Hogaş, dr. i, 109, cf. ŞXineanu, d. u., cade. Evocarea trecutului... se face cu aceeaşi precum-pănire a elementelor sensibile asupra elementului narativ. VianU, m. 239, cf. DM, m. d. enc., dex, — PI. : precumpăniri. — V; precumpăni/ PRECUMPĂNITOR, -OĂRE adj. Care precumpăneşte (1) în privinţa numărului, a ponderii, a extinderii, a greutăţii, a puterii, a influenţei, a prestigiului, a importanţei etc. ; preponderent, predominant, (rar) predominator, (învechit) predomnitor. Un public In precumpănitoare parte românesc... ă aplaudat cu frenezie, f (1881), 345. Mediul social distruge unele tendinţi, dă o dezvoltare precumpănitoare altora. Gherea, st. cr. ii, 18. A ajuns să capete rolul precumpănitor. Ionescu-Rion, s. 142, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ ŞXineanu, d. u., cade. Noţiunea de mediu, aşadar, este precumpănitoare In opera lui Ibrăileanu. Ralea, s. t. iii, 204. Aceşti termeni au un rol precumpănitor In diferite domenii, mai ales In terminologia lehnico-agri-colă. l. rom. 1953, nr. 5, 5, cf. dm. Lipsa de originalitate. . . care t s-a reproşat nu trebuie să ne preocupe aici In mod precumpănitor. Varlaam-Sadoveanu, 2f5. Are un rol precumpănitor In mişcarea de reînnoire a teatrului, v. rom. martie 1963, 149, Partitura sa este precumpănitoare ca întindere, t iunie 1964, 83, cf. m. d. enc., dex. <£ (Adverbial) Teodoreanu scrie romane şi, judecată după funcţiunea precumpănitor, narativă a acestui fel de scrieri, bogăţia imagistică atrage neapărat impresia excesului stilistic. Vianu, a. p. 371. — PI. : precumpănitori, -oare. — Precumpăni + suf. -tor. PRECUMPENÎ vb. IV v. precumpăni. PRECUNOŞTÎNŢĂ s. f. (învechit) Cunoştinţă anticipată. Cf. Baronzi, l. 99, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : precunoşlinţe. — Pref. pre- + cunoştinjă. PRECÎTP s. m. v. procopie. PRECUPÎTE s. m. v. precupef. PRECUPEŢ, -EĂŢĂ subst. I. 1. S. m. şi f. Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preţ mai ridicat, în piaţă sau pe străzile oraşului; p. ext. producător individual de legume, fructe etc. care îşi vinde produsele pe piaţă. Eghiplenilor 7 neamuri slnt: popi, ostaşi, văcari, purcari, precopeţi, tălmaci, corăbieri. Herodot (1645), 141. Chiros era părinte, iar Camois stăpln, iar Darie pricopăţ. ib. 184. Starostii de malrapaji şi matrapajii,... precupeţii, să lipsească 14296 PRECUPEŢESC —' 127.3 — PRECUPI .(â. 1776)., Uricariul, xix, 329. Aceşti precupeţi se duc afară din ttrg, Intru tnllmpinarea sătenilor (a. 1776). ib., cf. drlu, lb. Doi precupeţi tineri se-ntovă-răşiră. Pann, p. v. i, 11/2. Nu jură precupeful mai multe ori pe an... Declt limbutul nostru înşiră la o masă. Negruzzi, s. ii, 203. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari şi luxoase, ptnă la magherniţele cele umilite ale precupefilor. Fili-mon, o. i, 93. Trecu prin piaţa mare, unde şetrele precu-petilor... erau închise In ziua aceea. Odobescu, s. i, 109. Ţi se pare că auzi la moşi strigătul precupe[ilor. Alecsandri, t. 1 201. Precupeţ, vtnzător de mărunţişuritoate le încercase. Caragiale, o. i, 54. Eram cinci inşi la precupeaţa Lenea Liuchici. Slavici, n. i, 165, cf. id. o. ii, 3, Delavrancea, t. 134. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupe(ilor.. .-, li intrau In cap ca-n ceva gol. Vlahuţă, o. a. iii, 57, cf. ddrf. pe lingă mine treceau precupeţi cu coşuri cu struguri. Demetres-eu, o. 127, cf. 60, Philippide, p. 153, Barcianu, Alexi, W;, tdrg, dhlr i, 256. Aşa o întreabă bucătăresele care se duc In piaţă şi precupeţii care vin dinspre piaţă. Brătescu-VoiNeşti, p. 294, cf. Arhiva, xxxi, 85. Breasla matrapajilor (precupefilor). N. A. Bogdan, c. m. 184, cf. Şăineanu, d. u„ cade. La ceasul clnd se iscă precupeţii, Am fost lovii din trecere o babă. TopIr-ceanu, p. 6.155. în jurul meu trecea lume peste lume... precupeţi ce purtau In coşuri ce nu-ţi da tn glnd. Bră-escu, a. 170, cf." 76, id. o. a. ii, 50, 382, nom. prof. 60. Precupefele, cu şalurile tlrtş după dlnsele, se ploconeau. . ■ şi gura... le umbla ca o melifă. Sadoveanu, 0. i, 636, cf. vii, 561. Ce-ai, precupef, tn coşuri? — Mai nimic. Arghezi, vers. 365, cf. id. c. J. 14. Pe strada Culmea Veche trecea vreun precupeţ tntlrziat. v. rom. iunie 1954, 52. Au mers Intre precupeţii încărcaţi cu coşuri care veneau de la Obor. ib. martie 1955, 226, Se rlnduiseră, ca la piaţă, nişte precupeţe. Galan, z. r. 17. Zgomotul metalic al unei balanţe de precupeţ, izbită de pămlnt, li lovi auzul. Vinea, l. ii, 282. Pe toii mi-i faci precupeţi Să vlndă mere crefeşti, La curţile boiereşti. mat. folk. 348, cf. alr i 1 574/780, 839, 900, alr ii 6 003/228. Precupeţii, şi-nzecit de vor vinde, tot zic că ieftin ti-a vlndut şi tu de nevoie li crezi. Zanne, p. viii, 480, cf. 602. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Pleca Ia trei noaptea, odată cu oltenii precupeţi. Pas, z. 1, 164. (F i g.) Acel ce nu se schimbă In toată a lui viată Rămlne totdeauna un precupeţ pe piaţă. Bolintineanu, o. 165. Te-aşteaptă-n colţul străzii precupeţii de senzaţii I Minulescu, vers. 156. O (Prin lărgirea sensului) Să nu-mi aducă cărfi tipărite după o sută de ani de precupeţi ce retipăresc la psaltiri, cr (1848), 8V42. 2. S. m. (învechit, rar) Zaraf. Şi measele precupefilor şi scaunele vlnzătorilor de porumbi le-au răsturnat. Biblia (1688), 766V10. 3. S. ra. (Regional) Geambaş, Cf. dr. v, 222, alr i 1 591/28, 30, 558. II. S. f. (Regional) Numele unul dans popular nedefinit mai de aproape; melodie după care se execută acest dans (Săliştea—Piteşti). h xi 150. — PI. : precupeţi, -fe. — Şi: (învechit) precopej, •eăţă, pricopăf, -eăţă s. m. şi _f., (regional) precupite (Sterescu, n. 1 047), prăeupăţ (alr i 1 591/28, 30) s. m., pricopif, -eăţă (ib. 1 574/530, 558), prieupef, -eâţâ (ib. 1 574/552, 704) s. m. şi f. . — Din bg. npeicyneu. PRECUPEŢESC, -EASCĂ adj. (Rar) Care ţine de meseria precupeţului (II), care aparţine precupeţu-lui, privitor la precupeţ. Cf. Scriban, d. — PI. : precupeţeşti. — PrecupeJ + suf. -esc. PRECUPEŢEŞTE adv. (Rar) în felul precupeţilor (I 1), după obiceiul precupeţilor, ca precupeţii. Cf. Scriban, d. — Precupeţ + suf. -eşte. PRECUPEŢf vb. IV. 1. T r a n z. (Complementul indică mărfuri) A cumpăra şi a revinde (în calitate de precupeţ I 1) pentru a realiza un profit; s p e c. a vinde cu preţ de speculă, a specula, a trafica; (complementul indică bunuri valorifica bile) a încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos (prin vînzare); i n t r a n z. a practica meseria de precupeţ (I 1); (învechit şi regional) a precupi. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Precupeţeau tot ce se tnttmpla să le iasă înainte, apuclnd lucruri de ori şi unde cu preturi de nimic şi revlnztndu-le.. . cu preţuri Inzăcite. N. A. Bogdan, c. m. 46, cf. cade. Clnd singur, clnd cu alţii In tovărăşie, căuta, tocmea, precupeţea... finul, orzul ori făina. Galaction, o. 110, cf. dm, dex. O F i g. Acum ţara-i... amar precupeţită. Alecsandri, t. 59. Minciuna popilor precupeţeşte punga creştinilor. Jipescu, ap. ddrf. 0> (Prin lărgirea sensului) Bărbatu-tău... n-are altă meserie declt să te precupeţească?... Sărmană femeie I Alecsandri, t. 1 739. Mihai luă înţelegere cu Aron Vodă şi cu Sigismund, care-şi precupeţea ajutorul. Vlahuţă, ap. cade. (Refl. pas.) Posturile se precupeţesc... In piaţă... cine dă mai mult. Alecsandri, t. 1338. 2. T r a n z. şi refl. r e c i p r. A discuta asupra preţului unei mărfi pentru a cădea la învoială, a (s e) t î r g u i, a (se) tocmi; a conveni asupra preţului unei mărfi. Cf. bl vi, 73. Afla-m-aş mai bine tn locul mortului şi alfii să-mi precupeţească ţoalele. Sadoveanu, p. M. 164. Greaţa nevoii de a ieşi grăbit după client şi de a se precupeţi pentru onorariu.. Brătes-cu-Voineşti, p. 201, cf. cade, Scriban, d„ dm, m. d. enc. 3. Tranz, F i g. (în propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva, a căuta pe toate căile să realizeze ceva. Nu le precupeţeam sfaturile clnd era la pregătirea brlnzeturilor. ap. tdrg. Nu precupeţiţi nici un efort pentru a recolta cerealele la timpul cel mai potrivit I Scînteia, 1952, nr. 2 395. Nu-şi precupeţea deloc admiraţia pentru noul său colaborator. Stancu, r. a. v, 121. Nu am precupeţit nimic şi am venit plnă aici. Barbu, p. 337, cf. DM, M- D. ENC., DEX. — Prez. ind. : precupeţesc. — V- precupeţ. PRECUPEŢÎE s. f. 1. Meseria de precupeţ (I 1); comerţ (ambulant) făcut de precupeţ (I 1); p. e x t. comerţ (ambulant) de mărunţişuri; (învechit) precupie. Cf. Polizu. Familiile sărmane ..., trăind din mică precupefie.. ., aspiră, graţie şcoalelor naţionale, să-şi vadă copiii... funcţionari. Caragiale, o. v, 174, cf. ddrf, Alexi, \v. Va trebui să recurgă, pentru a-şi ţinea zilele, la precupefie. Iorga, i. l. ii, 463, cf. tdrg. Cu precupeţia cum mai merge? Sadoveanu, o. vii, 561, cf. h viii 75, alr sn iv h 1 015/899. 2. (învechit, rar) Prăvălioară de mărunţişuri. Cf. Polizu. — PI. : precupeţii. — Precupeţ + suf. -ie. PRECUPEŢÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) p r e c u-p e ţ I. Cf. Polizu, DDRF, DM, M. D. ENC., DEX. O (Prin lărgirea sensului) înţelese că a devenit un obiect de precupeţire, ca ostatecii de război. C. Petrescu, c. v. 324. + P. ext. (Rar) Negociere. Războiul noroadelor s-a încheiat cu lungi precupefiri, congrese şi tratate. C. Petrescu, r. dr. 225. — PI. : precupefiri. — V. precupeţi. PRECUPEŢOAlE s. f. (Regional) Măcclăreasă (Săl-cioara—Bucureşti), alr ii 6 524/928. — Pronunţat: -foa-ie. — PI. ; precupeţoaie. — Precupeţ + suf. -oaie. PRECUPÎ vb. IV. Tranz. (folosit şi abso 1.) şi i n t r a n z. (învechit şi regional) A precupeţi (1). Să precupesc şi să-mi deşchiz comoara şi să o adaugi 14303 PRECUPIE — 1274 — PRECURMAT1 Coresi, ev. 401. Ai luat hrana săracilor de negofetoreşli şi precupeşii. Moxa, 386/4. Vameşii să chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor şi le precupea. Varlaam, c. 9. Să. .. Invefă feciorii să precupască. Herodot (1645), 65. Darie [era precupeţ] pentru că precupea toate lucrurile, ib. 184. Deacă-l izgoniră pravoslavnicii de la vlrlopă, de unde lăcuia, şi pricopiia minunile... svlntului cap. Dosoftei, v. s. februarie 81T/7. Toată hrana tuturor luasă el şi doamna de precupea toate căli era. N; Costin, let. ii, 21/20. Negufitorii turci nelndestulafi... precupea cu dughene prin tlrguri. id. ib. 87/24. [Blănării] de această marfă să aibă numai de la dughenile lor, iar nu şi cojoace, nici să cumpere de la alţi cojocari de aice din Iaşi şi să le precupască (a. 1805). Uricariul, iv, 144/6. Sfintele mănăstiri... se vindea pre bani la călugări greci, altele şi la mireni, şi aceştia le precupea, după cum selrnava lor fire ii povăţuia. ZlLOT, CRON. 71, cf. LB, LM, DDRF, BARCIANU, AleXI, W„ TDRG, CADE, SCRIBAN, D., ALR SN V MN h 1485/886. (R e fi. pas.) Tot ce nu aduce bani in casă, tot ce nu se vinde şi nu se precupeşte, pentru el e un lucru de prisos. Negruzzi, s. i, 324. <0> (prin lărgirea sensului) Lăcomia avuţiei... pămintul împarte cu hoiară şi cu vame precupeşte-l. Varlaam, c. 218. Vlnd (ara fără milă şi o precupesc pre camele asuprite (începutul sec. xviii); mag. ist. i, 123/1. Singele vărsat va cădea peste capul celor.. . carii precupesc dreptul văduvei. Russo, s. 131. Ticălosul / in ce grad de mlrşăvie a ajuns I Să-şi precupească sofia pentru ca să aibă cu ce-şi îndestula patimele l Alegsandri, t. 1718. — prez. ind. : precupesc. — Şi: pricopi vb. IV. — Din v. sl. nptKoSnHTH. Cf. ser. prekupiti. PRECUPÎE s. f. (învechit) Precupeţie (1); p. ext. comerţ necinstit, speculă. Cugetul tău numără carnetele şi... împreunezi precupiia şi hitleaniia. Coresi, ev. 327, cf. 123, 287, 317. Casa cea de lăcomii şi de camatnicii şi de precupii stălu de fu casă lui Dum-nedzău. Varlaam, c. 347, cf. ddrf, tdrg, Scriban, d., sfc i, 233, 235, <0> F i g. Au certat Dumnedzău cu stricăciune pre Ghiezi, sluga acestuiaş proroc pentru lăcomie şi pentru precupiia duhului svlnt. Varlaam, c. 329. De şi facem clndva vreun bine, şi acela 11 facem... cu multă neguţălorie şi precupie, pentru că cercetăm cu deadinsul ce plată şi ce doblndă vom să avem (a. 1746). ap. tdrg. — PI. : precupii. — Precupi + suf. -ie. PRECUPÎT, -A adj. (Regional) Care a fost cumpărat sau negociat (prin intermediari). Mie mi s-a urlt Tot umblînd şi colindtnd... Cu rachiu precupii. gr. s. iii, 315. Că nouă ni s-a urlt Cu plinea de cumpărat Şi cu vin precupit. ib. 338. — PI. : precupifi, -te. — V- pre ciipi. PRECUPITOR s. m. (învechit) Precupeţ (I 1). Stlnd aci veni îndată un... cumpărător, Carele de chilipire era-n piaţ precupitor. Pann, h. 10/2. (Prin lărgirea sensului) De la acea besearică veche, unde au gonit cu biciul pre acei precupitor [i] de ceale dumnezeieşti (a. 1765). gcr ii, 80/29. — PI. : precupitori. — Precupi + suf. -tor. PRECUHAT, -Ă adj. v. preacurat. PRECÎJRGE vb. III. Refl. (învechit; despre lichide) A curge în cantitate mare (revărsîndu-se, potopind etc.). Cf. drlu, I. Golescu, c„ sfc i, 9. — Prez. ind. pers. 3 : precurge. — Prea + curge. PRECTÎRGERE s. f. (învechit, rar) Desfăşurare, trecere, scurgere ( a timpului). In prccurgerea minutelor contesa-şi reculese ideile şi începu firul conoersării Intr-un limbagiu german, f (1874),' 230. — Pre + curgere. PRECURMA* vb. I. T r a n z. şi refl. (învechit) A (se) întrerupe, a (se) curma, a (se) opri, a (se) sfirşi (brusc). Precurmă vorba multă şi răpede s-avlntă Călare. Heliade, o. i, 324. Toată zidirea doarme,, parcă s-ar fi precurmat mişcarea ce dă viafă universului. Marcovici, c. 8/6, cf. 64/9. Perderea mulţimei slngelui i-ar fi precurmat viafa dacă ar fi Intlrziat agiutoriui. Asachi, s. l. ii, 50. Săptămlna ce trece ne-au precurmat cursul călduroaselor zile de toamnă, gt (1839), 169l/13. La nici o Intlmplare... nu va putea să precurme lucrarea vaselor sale, nici să aibă pretenfii dă Inlesiiiri (a. 1843). doc. ec. 804. N.u pregetă, n-alunecă, Iubirea-i n-o precurmă. I. VXcărescu, p. 485/9. Făcu oarecare Imbunătăfiri In oştire... ,precurmlnd .abuzurile ce se introduseseră. Bâlcescu, m. v. 629, cf. 40. Ostaşii. precurmară lupta după mult slnge vărsat de ambe părfi. Bariţiu, p. a. ii, 8. Povafa a precurmat JClnd a văzut-p pe dlnsa că atlt s-a turburat. Pann, e. i, 61/4, cf. ii, 76/10, iii, 139/1, id. ş. i, 82/17, Polizu. Eşti un nelegiuit, strigă fata cu un glas precurmat de suspinuri. Negruzzi, s. i, 22, cf. 191. O lovitură duşmană va precurma zilele generosului principe. Hasdeu, i. v. 65, cf. Cihac, ii, 570. Cartea căzu In Dunăre. Această■ Intlmplare precurmă plăcerea poetului de a mai- decldma\ Bolinti-neanu, o. 267. Aci autorul îşi precurmă \poves(eă. Odobescu, s. iii, 217, cf. i, 130, ddrf, Gheţie, r. ,m., Barcianu, Alexi, \v., tdrg, Şăineanu, d~V\ cade, dm, sfc i, 13, dex. O" R e f 1. p a s. Să să precurme gălcevurile dănire dânşii, fiind acei lăcuitori oaiţieni neînţelegători (a. 1784)! bul. com. ist. v, 280. [Turcilor] le ducea ţara acolo zaharea şi toate ce le trebuia, vacile şi oile nu li se mai precurma. Dionisie, c. 176. De va fi sărac. . . să să precurmeze judecata In grab. Cara-gea, l. 29/20. Toate celelalte enteresuri. . ■ prin straşni-cile măriii tale porunci s-au precurmai cu iotul (a. 1824). doc. ec. 317. Se precurmară relaţiunile de familie Intre domnitorii ei şi regii Poloniei. Asachi, s. l. ii, 86. Intrigile grecilor se precurmară şi boierii stăplniră ţările In pace. Bălcf.scu, m. v, 23. Nădejdea mea din lume de moarte se precurmă. Alexandrescu, o. i, 137. — Prez. ind. ; precărm şi (rar) precurmez. — Pref. pre- + curina. ■ PRECURMA* vb. I. Tranz. (învechit, rar) A lega, a strînge (prea) tare cu o frînghie, cu o sfoară etc. [Un bou cu] coarnele.. . cam precurmate de frln-ghie (a. 1878). ap. tdrg. — Prez. ind. ; precurm. — Prea + curma. PRECURM ARE s. f. (învechit) Acţiunea de a: (se) precurma1 şi rezultatul ei; întrerupere, curmare, oprire (bruscă); lichidare. Au trimis la Divan înaltul Comitet alcătuit pentru precurmarea molevmii (a. 1829). doc. ec. 434. Lăcuitorii... plnă la precurmarea boalii să şază prin covergi făcute pe la locuri înalte şi uscate. cr(1831), 1422/40. Fiindcă au secat cu toiul multe riuri.. . să bănuieşte.. . precurmarea cu iotul a măcinişului bucalelor (a. 1834). doc. ec. 561. Acea dietă a durat cu precurmări plnă In 1827. Bariţiu, p.a.i, 567, cf. Polizu, Barcianu, ddrf, Alexi, w., dm.-O-Loc.. adv. Fără (de) precurmare = continuu, neîncetat, neîntrerupt ; tot timpul, permanent. Li se trimite fără precurmare gazeta şi pe anul următor, cr (1834), 2802/39. Fără precurmare a operat In diverse părţi ale Ungariei cu toată furia miniei sale. Bariţiu, p. a. i, 69. Merse fără de precurmare peste clmpii şi dealuri. Popescu, b. iii, 120. — PI. : precurmări. — V. precurma1. PRECURMAT*, -A adj. (învechit) î ntrerupt curmat, oprit (brusc). Semnele cugetului... curg drep sau precurmate, din părteniia cea stingă, de sus In jos 14313 y PRECURMAT3 — 1275 — PREDA Piscupescu, o. 115/23. în bronzul ce mă pltnge In sonuri precurmate, A morţii mină rece ultima-ml oră bate. Heliade, o. i, 111. Dă vorbe înjumătăţite, rupte, cu precurmat glas. Pann, e. i, 65/23, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. — PI. : precurmaţi, -te. — V. precurmai. PRECURMAT®, -A adj. (Regional ; despre insecte Care este (foarte) îngustat în pa_rtea de mijloc a corpu lui (Peştişani—Tlrgu Jiu), alr ii 6 560/836. Furnigă mare precurmată la mijloc, ib. — PI. : precurmaţi, -te. — V. precurma®. PRECURMAtÔR, -OARE adj. (învechit) Care pune capăt, care întrerupe, care opreşte (brusc). îndată s-ar pune o stavilă precurmătoare relei precuge-tări ă imprumutătorilor (a. 1843). doc. ec. 784. Călăul tnainte-i, precurmălor de viaţă, Săcurea îşi încearcă In roşul său veştmtnt. Macedonski, o. ij 254, cf. dm, dex. — PI. : precurmătorl, -oare. — Precurma + suf. -ător. PRECURSOÂRĂ adj. v. precursor. PRECURSdR, -OARE s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care desfăşoară o activitate creatoare complet nouă într-un anumit domeniu, care pregăteşte terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă lntr-un anumit domeniu ; premergător (2), înaintaş, deschizător de drumuri, înainte-mergător, (învechit) piodrom (1). Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. N-au fost tocmai ei precursorii mişcării. Macedonski, o. iv, 109, cf. Barcianu, Alexi, w. Se putea prevedea de la început că opera lui va rămlnea cu mult departe de aceea... a precursorului. Iorga, l. ii, 143, cf. i, 282, Şăineanu, d. u., cade. Devenită... savantă şi precursoarea unei ştiinţe. C. Petrescu, a. 310. Arăta importanţa lui Negruzzi, ca desţelinălor şi precursor. Sadoveanu, o. xix, 355, cf. id. e. 52, 53. Balzac trebuie privit ca un precursor al psihologiei contemporane. Ralea, s. T. i, 85, cf. ii, 9. Interesul pentru cercetarea fenomenelor economice... II ridică pe Bălcescu la rangul de precursor al istoriei ştiinţifice a patriei noastre. Lupta de Clasă. 1953, nr. 1 — 2, 100. Victor Băbeş poate ţi considerat ca un precursor al fiziopalologiei nervisle In ţara noastră, contemp. 1954, nr. 404, 5/6. Nicolae Milescu... precursor al geografiei româneşti. mg i, 17. Mumuleanu se numără printre precursorii marilor creatori din deceniile de aur ale poeziei româneşti. Contribuţii, i, 22. îl defineşte... ca pe un precursor al lui Hamlet. t februarie 1962, 13. Macedonski apare ca un adevărat precursor român al teoriei estetice a limbii, l. rom. 1966, 34. 2. Adj. (Rar) Premergător (1). Semnele precursoare ale furtunii. Scriban, d., cf. bl xiv, 120. — PI. : precursori, -oare. — Şi : (rar, 2) prccursoără adj. bl xiv, 120. — Din fr. précurseur, lat. praecursor. precurvAr, -ă s. m., adj. v. preacurvar. PRECURVÎ vb. IV v. preacurvi. PRECURVÎE s. f. v. preacurvie. PRECURVÎRE s. f. v. preacurvire. PRECUVÎNTA vb. I. Tranz. (în dicţionarele din trecut ; complementul indică opere scrise) A prefaţa ; (complementul indică discursuri) a ţine. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind. : precuvlntez. — Pref. pre- -J- cuvlnta. PRECUVÎVTARE s. f. (Astăzi rar) Prefă fă. M-am apucat să fac un vocabular şi precuvlntarea ieşi mai mare declt dlnsul. Heliade, o. ii, 337, cf. Polizu. Să cetim acum şi precuvlntarea, care este interesantă. Maiorescu, cr. i, 310. Stilul şi cugetările acestei precu-vlntări slnt, după spusa unor legişti, mai presus declt chiar cuprinsul Pravilei. Odobescu, s. i, 275. Un alt scriitor de talent mi-a cerut o precuvintare la un volum al său. Caragiale, o. vii, 277, cf. ddrf, Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u„ cade!. Interesante idei In această privinţă susţine Mumuleanu. In lunga Precuvintare a Caracterurilor. Contribuţii, i, 8. Textul.. . este precedat de o scurtă Precuvintare. l. rom. 1965, 586. + P. e x t. (învechit, rar) Cuvîntare, discurs. Lupul in urmă spre tron se duce Şi. . . Măririi sale plocon li duce. . . Intr-o frumoasă precuvintare li dovedeşte c-ar fi avlnd Nişte hrisoave arătătoare Ce-au făcut urşii, zău nu ştiu clnd.. Alexandrescu, o. i, 228. — PI. : precuvlntărl. — Pref. pre- + cuvîntare. Cf. predoslovie. PRECUVÎNTÂTdR, -OARE adj (în dicţionarele, din trecut) Introductiv, preliminar (2). Cf. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : precuvlntători, -oare. — Precuvînta + suf. -ător. PREDA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică obiecte, bunuri etc.) A da în grija şi răspunderea cuiva, a da în primire pentru a intra în posesia lui sau pentru a răspunde de el; a inmîna, a încredinţa, a remite (2), a transmite, (învechit) a paradosi (2). Cf. PoLiau. A ieşit vorba că acele scule nu fusese predate la destinaţia lor. Ghica, a. 625, cf. ddrf. Vlnzătorul are două obligaţiuni principale, a preda lucrul şi a răspunde de dlnsul. Hamangiu, c. c. 338, cf. Barcianu, Alexi, w. Mă duc la gară, c-aveam de predat zece vagoane de lemne. Brătescu-Voineşti, p. 349. Herdelea predete tlnărului cheia dulapului cu biblioteca şi arhiva şcolii. Rebreanu, i. 347. M-a chemat să-i predau scrisoarea. Galaction, 0. a. i, 147, cf. 47. Griul trebuia predat tn două săplă-mlnl. C. Petrescu, î. i, 36, cf. id. r. dr, 363. Mai are de luat un rest, clnd predă cele din urmă vagoane. Sadoveanu, o. .viii, 134. Moş Costache predă In taină doctoria Otiliei, ruglnd-o să i-o dea regulat. Călinescu, e. o. ii, 224. Să predăm statului produse de calitate superioară. Scînteia, 1952, nr. 2 394. Dumneata preiei de la dinşii tot ce le-ai predat, v. rom. martie 1954, 38. Ce material le-ai predai? Baranga, i. 216. Te rog să predai imediat catalogul clasei a patra. Preda, m. 299. N-a predat nici el trei sule de kilograme grlu. id. d. 216. După ce predase toate efectele, loşca chefui... In circiuma de lingă gară. T. Popovici, s. 245. (Refl. pas.) I s-au predat toate dresele moşiilor (a. 1745). Uricariul, xvii, 36, <£> (Glumeţ) A pleeat la birou să anunţe că pleacă şi a predai altora grijile sale. C. Petrescu, a. 467. + (Rar) A transmite, a comunica ; a expedia, a trimite. Această veste zbură ca pasărea... Tecuciul, Călmăţuiul... predară vestea satelor. Galaction, o. 276. A preda complimente, salutări. Iordan, 1. r. a. 481. El clnd aşa auzea, Carte mică că-mi scria, . .. Cartea la părinţi preda. Alexici, l. p. 87. 2. T r a n z. şi refl. A (se) da în puterea sau pe mîna cuiva (care să sancţioneze sau să dispună de cineva). Căuta să-l prindă şi să-l predea turcilor. Ghica, s. 99, cf. ddrf. Eu am venit să mă predau singurică. săm. vi, 1075. Predă pe vinovat In mina poliţiei, cade. Nimeni nu va ieşi plnă clnd nu veţi preda pe cei 22 de conspiratori. Camil Petrescu, t. ii, 519. Băietul încă nu-i major; am să cer autorităţilor să mi-l predeie. Sadoveanu, o. xi, 543. Gardienii 11 duseră şi-l predară la subsol. Stancu, r. a. iv, 276! Trebuia să se predea fără Intlrziere, dar nimeni nu îndrăznea să rostească cuvlntul acesta. Barbu, p. 254. Să vă dau pe Stanislav legat, Să vi-lpredau ferecat, mat. folk. 81. <0 (Glumeţ) Titi fu predat cuilnd grupului de lingă sobă, care-l 14325 PREDABIL — 1276 — \PREDEAL primi cu prăjituri. CXlinescu, e. o. i, 180. <0> (Prin lărgirea sensului) Codre, codre, duşman eşti: Tu voini-cii-i amăgeşti ... Tu-i predai, iar nu-i fereşti. Teodo-rescu, p. p. 295. 4 Spec. Refl. şi tranz, A (se) declara învins, a (se) da in mina duşmanului; a (se) supune, a (se) închina, a ceda, (învechit) a (se) paradosi (1). Tătarii sosiră pe clnd garnizoana era In nevoie de a se preda. Bălcescu, m. v. 66, cf. 60, 74; Despot este obligat a se preda In mlinile lui Tomşa. Alecsandri, t. ii, 52, cf. 188, 189, ddrf. A preda o cetate, cade. N-am să mă predau. Am să rup cercul de Impresurare. Galaction, o. a. i, 267. Clnd le-am ieşit înainte, soldaţii lui au ridicat mlinile să se predea. C. Petbescu, î. ii, 18. Trage, mă] nu-l lăsa... — Nu trageţi, că mă predau. Sadoveanu, o. ii, 495. Vă luptaţi Şi voi, cu toţi, Să nu vă predaţi nici morţi. folc. tran-silv. i, 426. (F i g.) După ce au doblndit toate ce au vrut s-au predat cu totul nebunei şi deşartei mlndrii. Ţichindeal, f. 408/24. Cind te vei preda d-a soţului iubire. Pann, e. iii, 93/15. Glndul meu le aducea Şi le-ai predat hipnotizării ce fără voie poruncea. Mace-donski, o. i, 223. O (Prin lărgirea sensului) [Vînăto-riil străbat In fuga mare un tărim stufos... ameninţind cu darde scurte... un mistreţ gata a se preda. Odo-bescu, s. iii, 74. 3. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică cunoştinţe, învăţătură, rezultate obţinute intr-un domeniu de activitate etc.) A transmite, a expune, ă comunica în mod sistematic (în cadrul unei instituţii de tnvăţămînt); (învechit) a paradosi (3). V. î n v ă ţ a. Cf. Stamati, d. Cu economie învăţătură să-i dai, Toal-a ta filozofie cu bine să i-o predai. Pann, p. v. ii, 7/22. începu a preda un curs de istorie In colegiu. Negruzzi, s. i, 334. Vestiţii elenişti... predau tinerilor greci şi feciorilor noştri de boier. . . Metafizica lui Arislot. Ghica, s. 49. Să-şi însuşească plăcerile şi farmecul artei pe care tu, cel dinţii, o predai astăzi cititorilor români. Odobescu, s. iii, 13. Aceste falsificări ale ştiinţei... d-nii profesori le predau cu conştiinţa împăcatăI Ionescu-Rion, s. 103, cf. ddrf, Alexi, w. Două şcoli In ¿are predau profesori însufleţiţi de spiritul nou. Iorga, l. ii, 511, cf. 165, tdrg. Clasa unde vei preda cursurile dumilale. Galaction, 0.a.i, 159, cf. id. a. 9. Privi fix Inochii,,profesorului“... care-i preda, cu allla gravitate şi amănunt, primele noţiuni asupra noii sale meserii. Sahia, n. 102. Preda limba franceză la copiii unui avocat. Vlasiu, d. 345. Profesorul... ne preda la liceu limba elină. Sadoveanu, o. xi, 670. Am cunoscut profesori corecţi care, In timpul unei cariere întregi, n-au putut aduce nimic nou In disciplina predată de ei. Vianu, l. r. 11. Eu nu pot să mai predau la. şcoala asta. Preda, m. 311, cf. id. r. 79, 202. Profesorii care predau aceste discipline au studiat programele de practică In producţie. gî 1962, nr. 683, 4/1, cf. ib. 1961, nr. 637, 3/1. O Ref], pas. Ar vrea să cunoască oamenii numai după un curs, cum se predă In şcoală. Maiorescu, cr. ii, 132. Sludiele se predau In limba latină, f (1877), 412. Elevilor li se predau materii de cultură generală. ScÎnteia, 1952, nr. 2 396. Intranz. Ce zburătoare va fi fost, n-ar fi putat să ne.spună nici tovarăşa noastră care predă despre lighioi, buruieni şi pietre. 1. Botez, b. i, 155. 4. I n t r a n z. (Regional) A-i fi dat, a-i fi sortit (Giuleşt'i — Sighetu Marmaţiei). T. Papahagi, m. 14. Ld cătană aşa-i predat. Să moară moart'e-mpuşcal. id. ib., cf. 230. — Prez. ind. : predău; conjunct, pers. 3 şi: (popular) să predeie; perf. s. pers. 3 şi: (regional) predate. — Pref. pre- + (Ia. Cf. v. sl. n p -fc a & t h. PREDĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi predat; care este gata de a fi predat. Cf. dl, dm, sfc i, 99, M. D. ENC., DEX. — PI. : predabili, -e. — Preda+ suf. -bil. PREDAlVIE s. f. (învechit) 1. Trădare. Va sosi şi săptămlna chinurilor... lui Isus Hristos, predania, legăturile svenţiii sale, răstignirea, îngroparea. Var-laam, c. 43. Au fost cu sfinţia sa şi la predanie şi la răstignire. Dosoftei, v. s. septembrie 28v/32, cf. POLIZU, ClHAC, II, 90, DDRF, TDRG. 2. Tradiţie. Istoricii moldoveni... ţin cum că ei sini prăsiţi din Maramureş şi tradiţia sau predania aceasta a lor e tocmp adevărată. Şincai, hr. i, 286/18, cf. ii, 131/6. Acestea noi să le primim..., nemutlnd hotară vecinice, nici treclnd peste d-zeiasca predanie (a. 1806). ap. tdrg, cf. Klein, d. 405. Predania bisericească, sau scrisă sau nescrisă,... au însemnat ceea ce trebuie a face sau a nu face (a. 1815). Uricariul, ii, 224/23, cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 90, lm. S-a ridicat o ceată vrăjmaşă, care, despreţuind limba poporului, obiceiurile şi predaniile din vechi, au zămislit o altă limbă. conv. lit. viii, 81, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg. El interpreta şi raţiona asupra preda-niilor părinteşti. Galaction, o. a. i, 355, cf. Scriban, d„ sfc i, 5, scl 1960, 621, 622. 3. Predare (3). Au binevoit de a să face predanie şi ştiinţelor filosof eşti In limba rumânească (a. 1826). gcr ii, 252/1, cf. Scriban, d. — PI. : predanii. — Din ,v. sl. PREDARE s, f. Acţiunea de a (s e) preda şi rezultatul ei. 1. Cf. preda (1). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Predarea este strămutarea lucrului vlndut In puterea şi posesiunea cumpărătorului. Hamangiu, c. c. 339. Predarea către stat, la timp şi integral, a cotelor de colectare. Scînteia, 1952, nr. 2 398. + (învechit, rar) Ceea ce transmite, comunică cineva sau ceva. Ureche a luat izvoarele Letopiseţului său... din. predărilje bălrlnilor, din hrisoavele domneşti, f (1877), 412. 2. Cf. preda (2). Predarea de la Vilagoş... a pus capăt războiului. Ghica, a. 190. La ştirea predării lui Osman, [principele] trece prin Opanez... Indreptln-du-se spre Vid. Maiorescu, d. ii, 108, cf. Barcianu. Adunarea a votat pedeapsa cu moartea pentru cine... vorbeşte de predare, de evacuare. Camil Petrescu, t. ii, 463. Turcii... nici nu voiau să audă de predare. v. rom. decembrie 1954, 62, cf. ib. ianuarie 1955, 243. 3. Cf. preda (3). învăţaţi... prin deprinderea multor citiri şi a predării de istorie. Mumuleanu, c. 1/11, cf. Stamati, d. Predarea limbii şi literaturii române este obligatorie In şcolile de orice grad. const. r.p.r. 24. Creşte numărul şcolilor... cu predarea In limba maternă. Scînteia, 1952, nr. 2 396. Predarea limbilor In şcoală, l. rom. 1953, nr. 4, 16, cf. Lupta de Clasă, 1953, nr. 8, 40. în ce priveşte limba de predare In $coli, se va vedea mai tlrziu. Vornic, p. 138. O atenţie deosebită pe care trebuie să o dăm fiecărei probleme a predării, gî 1961, nr. 630, 1/2, cf. ib. 1963, nr. 691, 2/1. Scopul pedagogic al predării limbii române este formarea exprimării corecte, l. rom. 1965, 269. Predarea unor obiecte de Invăţămlnt se va face In limbi moderne de mare circulaţie, contemp. 1966, nr. 1040, 1/1. — PI. : predări. — V. preda. PREDĂT(ÎR s. m. 1. (învechit, rar) Persoană care predă (1). Cf. ddrf. 2. (învechit, rar) Trădător. Cf. ddrf. 3. (învechit, rar) Persoană care, în perioada persecuţiilor religioase din antichitate, propovăduia păgînilor cărţile sfinte ale creştinismului. Cf. ddrf. 4. (Rar) Persoană qare lucrează in industria exploatării ţiţeiului, cu sarcini nedefinite mai îndeaproape. Cf. leg. ec. px„ 290. — PI. : predători. — Preda + suf. -ător. PREDEÂL s. n. (Rar) Ridicătură de teren mai mică decît dealul, dar mai mare decît movila, situată 14330 î>redeâlă — 1277 — PREDESTINARE In preajma unei regiuni deluroase. [Munţii] se nalţă... deodată din şes, aşa că predealurile spre şes slnt scurte, avlnd lungimea abia de 10—15 km de la coama lor. Moldovan, ţ. n. 149. — PI. : predealuri. — Pref. pre- deal. PREDEÄLÄ s. f. (învechit, rar ; cu sens neprecizat, probabil) Execuţie (în urma unei judecăţi). Rămaseră plrtşii mincinoşi, şi vrlnd giudeţul să le facă predeala lor, s»!ni[u-]i să ruga pentru dtnşii să li se iarte vina. Dosofţei, v. s. noiembrie 148r/19. — Cf. v. sl. np'fcA.'fc/'ii „sfîrşit“. PREDECEDÄT, -Ă adj. (Jur.) Care a decedat Înainte de... în cazul anulării căsătoriei, părinţii păstrează dreptul la succesiunea fiilor lor predecedaţi. pr. drept, 413. — PI. : predecedaţi, -te. — Pref. pre- + decedat. PREDECESÔR, -OARE subst. 1. S. m. şi f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcţie, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu acesta ; antecesor, (grecism învechit) procatoh. Zilele fericitului ierarh, predecesorul sfinţiei tale. VXcăbescul, or. 8/6. Pe vremea răposatului predeţesorului nostru papei Nicolae. Şincai, hr. i, 236/28. Au dat epistola craiului, papei Adrian, predecesoriului nostru, id. ib. 236/31. Dojnnitori predecesori ai noştri, ce au oblăduit cu strălucire şi cu slavă (a. 1817). Uricariul, iv, 302/9. Constituţia (aşezămlntul preavelelor politiceşti) date de strălucitul meu predecesor, cr (1829), 762/3. Fapta ce au lnceput-p predecesorul său Selim, el o urmează, ib. 1442/16. Nu va fi declt o uşure diferinţă Intre poeţii, predecesorii mei, şi Intre mine. Heliade, d. j. 82/16. Pravila... pe care o aşezase predecesorul său Căpăţineanu, m. r. 141/15. Predecesorii săi. fl (1838), 4x/24. Numele prede-ţesorului său. ib. 1011/2. Acea vină ce acesta găseşte predecesorilor lui. Kretzulescu, m. 5/16. Temlndu-se de cele tămplate predecesorilor sei... a tritmis îndată soli la Bogdan, ist. m. 131/6. Puse mana pe sumele ce predecesorul său nu le putuse lua cu sine. cr (1846), 112V18, cf. Negulici. Episcopul de Huşi Inocentie, predecesorul lui Iacob. rom. lit. 412/21, cf. 592/36. Calea civilizaţiei deschisă de gloriosul său predecesor.' Koqălniceanu, s. a. 99, cf. 39. Acest principe reînnoieşte periodica tentativă a predecesorilor săi de a cuprinde Chilia. Hasdeu, i. c. i, 9, cf. id. i. v. 221. Urmase cu stăruinţă tipărirea mineelor româneşti, pe care el cu predecesorul său episcopul Chesarie, le tradusese In limba pămlnteană. Odobescu, s. i, 298. Dan citea o hot&rlre a predecesorului său. Vlahuţă, o. a. iii, 149, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Logofătul Nicolae avea ca singur predecesor In compilaţia lui Ureche pe Simion Dascălul. Iorga, l. i, 87. Cu supleantul şi cu predecesorul lui Andrei, lucrurile merseseră de minune. Bră-tescu-Voineşti, p. 181, cf. Scriban, d. Predecesorul dumneavoastră l-a pus să plătească mesele luate^cyy noi la popotă. Brăescu, o. a. i, 50. <$> (Ironic)' La marginea tlrgului acestuia nenorocit trăiesc..părinţii « predecesoarei » mele. Sadoveanu, o. vii, 495. 2. S, m. pl. Cei care au trăit cu una sau mai multe generaţii Înaintea cuiva şi care aparţin de obicei aceluiaşi neam; strămoşi ; înaintaşi. Cf. prot.-pop., n. d. Predecesorii şi urmaşii nu au gustat această mulţumire. Lăcusteanu, a. 208. E regretabil tn adevăr că mulţi din tinerimea noastră se poartă aşa de aspru cu predecesorii ei. Caragiaie, o. iv, 255. Predecesorii lui Barbu Cralovescu... slnt trecuţi In lista de martori. bul. com. ist. v, 54, cf. Şăineanu, d. u„ cade. Ideea pe care şi-o făceau predecesorii noştri despre noţiunea de « poet»... este In general limitată la aceea de « versificator». l. rom. 1966, 19, cf. DEX. — Pl. ; predecesori, -oare. — Şi : (învechit) predece-s6rtu, -oire, predefesôr, -oăre, precedesôr,-oâre (Alexi, w.) s. m. şi f. — Din fr. prédécesseur, lat. praedecessor. PREDECESÔRIU, -OARE s. m. şi f. v. predecesor. PRÉDEL s. n. v. bredel. PREDÉlA s. f. Partea inferioară a unui tablou, care dezvoltă subiectul principal din tabloul respectiv. Cf. DN2, DEX. — Pl. : predele. — Din it. predella, fr. prédelle. PREDELÎ vb. IV. Tranz. (Regional ; complementul indică părţi ale carului) A lega cu bredelul şi cu lanţul (Crihalma—Rupea). Lexic reg. ii, 47. — Prez. ind. : predelesc. — V. predel'. PREDELOJÉNIE s. f. v. prfedlojenie. PREDEnŢIE s. f. v. pretenţie. PREDEREGĂTdR s. tn. (învechit, rar) Persoană cu funcţii (laice sau ecleziastice) înalte. Domnii şi giudecii şi toţii carii slnt-u prederegătorii, preufi şi diaconi,... toţi să proslăviţţi] şi să măriţi Domnul Dumnedzăul nostru, cod. tod. 193. — Pl. : prederegători. — Prea + deregător. PREDESPtÎNERE s. f. v. predispunere. PREDÉST, -A adj. v. pedestru. PREDESTINA vb. I. Tranz. 1. (Subiectul, gramatical sau logic, este de obicei o forţă supranaturală ; complementul indică de obicei oameni) A hotărî dinainte soarta, situaţia, a determina dinainte actele de voinţă, a decide dinainte o acţiune ; a meni (4), a sorti, a ursi, a hărăzi, (rar) a predetermina, a preursi. Imperiala sa majestate a predestinat mlntuirea noastră (a. 1774). Uricariul, i, 173. Ursita nebllndă L-au predeştinat ca să slujască. Budai-Deleanu, ţ. 345, cf. I. Golescu, c. Apostolul Pavel zice: « Pre carii Dumnezeu. .. i-au predestinat, pre aceia i-au şi mlntuit t>. Cornea, e. i, 117/20, cf. Negulici, Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d. Un copil predestinat durerii pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. Caragiale, 0. iii, 2, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., CAbE. Soţul şi soţia slnt predestinaţi de la facerea lumii. Camil Petrescu, u. n. 112. Credea că eram predestinat' să fiu sculptor. Vlasiu, d. 340, cf. Iordan, 1. r. a. 237. Predestinat să ajungă om mare. Scriban, d. Dumnezeu... din veşnicie ne predestinează pentru fericirea sau pentru oslnda de veci. Oţetea, r. 323. Afirmaţiile pseudoştiintifice ale teoreticienilor burghezi cu privire la naţiunile « superioare » care slnt, chipurile, predestinate să stăplnească. Lupta de Clasă, 1953, nr. 1—2, 38, cf. Contribuţii, i, 23, 26, 30. Părea predestinat să trăiască In pace şi-n frăţie, t Iunie 1964, 9. •£> (Prin lărgirea sensului) Clnd le combină [ideile] Insă bine şi le predestină ordinea, ne face să credem că are... o manieră de a procédé. Heliade, ap. Ghica, a. 683. încep mai mulţi a cugeta la mijloacele... spre a pune pe drum fapta,... a predestina timpul [declanşării mişcării], id. ib. 687. Pentru ce mai împleteşte... Strofe predestinate urme multe să nu lase? Macedonski, 0. i, 128. 2. (Rar) A arăta, a prevedea destinul. Cf. Iordan, 1. r. a. 237. — Prez. ind. : predestinez, pers. 3 şi (învechit) predestină. — Şi : (învechit) predeştină vb. I. — Din lat. praedestlnarc, fr. prédestiner. PREDESTINARE s. f. 1. Acţiunea de a predestina (1) şi rezultatul ei ; p. e x t. ceea ce îi este sortit cuiva (în bine sau în rău), soartă, ursită, destin, menire (3), (rar) predeterminaţi e, predestinaţie (2), (învechit) preur-sită (v. p r e u r s i t 1), preursire. O predestinare făcuse să nu-şi cunoască nici părintele. Arghezi, 14344 PREDESTINAT — 1278 — PREDICAMENT s. xi, 90. Nu avu atunci In nici un fel sentimentul predestinării. Preda, r. 5. Era o stare, o predestinare, nu o profesie, t iunie 1964, 49. 2. Concepţie (teologică sau filozofică idealistă) potrivit căreia fiecare om ar avea destinul fixat de mai înainte de o forţă supranaturală ; predestinaţie (1). Cf. cade. Nu crede in predestinări şi In minciunile poeţilor. Sadoveanu, o. ix, 120, cf. Scriban, d., dl, DM, DN, M. D. ENC., DEX. — PI. : predestinări. — V. predestina. PREDESTINAT, -A adj. A cărui soartă ar fi dinainte hotărîtă (de o forţă supranaturală) ; sortit, ursit, hărăzit, (rar) predeterminat, preursit (2). Cf. Negulici, prot.-pop., N. D. La momente predestinate scăpăra cu putere scînteia românismului. Hasdeu, i. c. i, 43. Ideea... este aşezată In domeniul ei predestinat. Maiorescu, cr. ii, 123, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., Scriban, d. Părintele era predestinat. Tot clntecul a făcut dintr- îpsu! un arhiereu. Arghezi, P. T. 5, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : predestinaţi, -te. — V. predestina. Cf. fr. prédestiné. PREDESTINAŢIE s. f. 1. Concepţie (teologică sau filozofică idealistă) potrivit căreia fieeare om ar avea destinul fixat de mai înainte de către o forţă supranaturală^ predestinare (2). Cf. Negulici. în patruzeci şi cincizeci de puncte esenţiale... difer bisericele protestante de biserica ortodoxă răsăriteană, la care toate, dogma predestinaţiunei le pune vlrf. Bariţiu, p. a. i, 124, cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., ŞAineanu, d. u., cade. Calvin a susţinut predestinaţi’unea. Scriban, d., cf. Oţetea, r. 320. Nicăieri ca In această religie nu se vorbeşte mai mult de predestinaţie. Ralea, s. t. i, 122. 2. (Astăzi rar) Predestinare (1). După preadestinatia dumnezeiască, au pus capăt viefei sale. Calendar (1854), xxn/9, cf. Baronzi, i. l. i, 209/5, cade, Scriban, D„ DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : predestinaţii. — Şi : predestlnaţifine, (învechit, rar) preadestiaăţle. s. f. — Din fr. prédestination. PREDESTINAŢIÜNE s. f. v. predestinaţie. PREDESTÔS, -OÂSĂ adj. (Regional) „Sensibil“ (Sebiş—Vaşcău). Com. Beniuc. — PI. : predestoşi, -oase. — Eţimologia necunoscută. PREDEŞTIN vb. I v. predestina. PREDETERMINA vb. I. T r a n z. (Rar) A predestina (1). Cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w„ Scriban, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. : predetérmin. — Din fr. prédéterminer. PREDETERMINANT, -A adj. (Rar) Care predetermină. Cf. DEX. — PI. : predeterminanfi, -te. — Din fr. prédéterminait. PREDETERMINAT, -A adj. (Rar) Predestinat. Cf. PROT.-POP., N. D., DEX. — PI. : predeterminaţi, -te. — V. predetermina. PREDETERMINAŢIE s. f. (Rar) Predestinare (1). Cf. prot.-pop., n. d„ Barcianu, Alexi, w., Scriban, D., DEX. — PI. : predeterminaţii. — Şi : predeterminaţifine s.f. Barcianu, Scriban, d. — Din fr. prédétermination. PREDETERMINA ŢI ÜNE s. f. v. predeterminaţle. PREDETERMINÎSM s. n. Concepţie filozofică idealistă care consideră că actele de voinţă ale omului şi desfăşurarea evenimentelor ar fi determinate dinainte de puterea divină. Cf. dn2, dex. — Din fr. pridetermlnisme. PREDEŢESdR, -OARE s. m. şi f. v. predecesor. PREDIA s. f. (Regional) Unealtă (în formă de furcă) cu care se ridică paiele pe acoperişul unei case ţărăneşti (Luţa—Făgăraş), chest. ii 256/61. — PI. : prediele. — Şi: prediălă s. f. chest. ii 256/61. Etimologia necunoscută. PREDIĂL, -A adj. (în dicţionare) Care se referă la latifundii, la moşii nobiliare; care este în legătură cu o moştenire. Cf. Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., DN2. — Pronunţat : -di-al. — PI. : prediali, -e, — Din lat. praedialis. PREDlALĂ s. f. v. predia. PREDIALÎST s. m. (în dicţionarele din trecut) Nobil care deţinea latifundii (din proprietăţile bisericii). Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pronunţat: -di-a-, — PI. : predialişti. — Din lat. praedialista. PREDICA vb. I. 1. Intranz. (Despre clerici) A explica (în biserică) un text biblic, un fapt religios etc., extrăgînd din ele o învăţătură (morală), a rosti o predică (1); p. ext. a propovădui o credinţă religioasă. Cf. I. Golescu, c., Stamati, d„ Polizu, prot.-pop., n. d., Baronzi, i. l. iii, 232/23, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Nu poate un popă să vorbească şi să nu predice, zise cu batjocură notarul Rodean. AgÎrbiceanu, a. 181. L-am văzut prediclnd mulfimei. Gîrleanu, n. 95, cf. cade, Scriban, d. Nu uita, îmi predicau prelaţii, învăţaţii, Viaţa începe cu o bucată de pline muiată In vin. Baranga, v. a. 8, cf. dm, m. d. enc., dex. Expr. A predica In pustiu (sau In deşert) = a da sfaturi pe care nimeni nu le ascultă, nu le urmează, a vorbi In zadar. Un vulpoi coprins de boală... Făcu plan ca să vorbească Şi să predice-n pustii. Alexandrescu, o. i, 297. Am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat In deşert. Macedonski, o. iv, 47, cf. cade, Scriban, d., dm, DEX. 2. T r a n z. (Complementul indică idei, concepţii etc.) A recomanda cu insistenţă (şi pretutindeni) ; a propaga, a propovădui, a răspîndi (3). S-a format la Staturile Unite, precum In Englitera, o societate care are drept scop a predica pacea universală,. cr (1846), , 1041/47, cf. ib. (1848), 241/21. Virtutea pentru dlnşti ea nu există. însă V-o predică, căci trebui să fie braţe tari. Eminescu, o. i, 56. M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano — să predic la bătrtnefe sufragiul universal. Caragiale, o. vii, 427. Girolamo predică întărirea credinţei. Ionescu-Rion, s. 299, cf. ŞXiNEAfju, d. u„ cade. Tolstoi dă acest răspuns, vrednic să fie adoptat, servii şi predicat de toii artiştii adevăraţi • Arta este o funcţiune socială. Galaction, a. 73. [Vene-ţienii] predicau In lume, cu lacrimi, război sflnt. Sadoveanu, o. xii, 215, cf. Scriban, d. Strănepoţii... vor predica... pacea, cultura, dreptatea şi egalitatea pentru toţi fiii pămtntului. Scînteia, 1952, nr. 2 499. — Prez. ind. : predic: — Şi: (regional) petricâ vb. I. mat. dialect, i, 85. — Din lat. praedicare, it. predicare. PREDÎCÂBIL, -A adj. Care poate fi aplicat unui subiect. Cf. dn3, dex. — PI. : predicabili, -e. — Din fr. pridieable. PREDICAMfiNT s. n. (învechit ; în logica aristotelică) Categorie (de predicate I 2). întru această loghică nu vedi cineva meşteşugurile celor cinci obşteşti glasuri, 14363 PREDICANT — 1279 — PRE0ICAŢ nice meşteşugire celor zece predicameniuri..., nice a definiţiilor (a. 1825). cat. man. ii, 116, cf. VÎRNav, l. 141T/7, thot.-pop., n. d. —' Pl. : predicameniuri. — Din lat. praedicamentnm, fr. prédlcament. PREDICAnT s. m. (Prin Bucov.) Orator (1). Cf. Lexic reg. 107. — Pl. : predicanţi. — Din germ. Prädikant. PREDICÄRE s. f, (Rar) Acţiunea de a predica şi rezultatul ei. 1. Explicare în biserică a unui text biblic, a unui fapt religios etc., şi degajarea din ele a unei învăţături (morale); p. e x t. (învechit) predică (1). în biserică era Şi aceasta predicare de la preot auzea. Pann, p. v. i, 75/4, cf. Polizu. Mlntuire In veci nu vom avea D-om aştepta să vie Prin sfinte predicări. Bolliac, o, 195, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. Propagare, propovăduire ; recomandare. Cf. predica (2). Bar la buna-i predicare Nimini nu da ascultare. Alexandrescu, o. i, 297, cf. dm, m. d. enc., dex. ."—'PI.: predicări. — V. predica. PREDICAT s. n. I. 1. (Gram.) Parte principală de propoziţie care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. în cuvlnlul « soarele este luminătoru »,.. . vorba « luminătoru» este predicalu. Heliade, Paralelism, ii, 71. într-o propoziţie, afară de subjei, predicai şi legătură, pot veni şi alte ziceri, gr. r.-n. ii, 65/14, cf. ib. 64/2. Cualitatea ce o dăm asupra subiectului o numim atribut sau predicat, gr. r. (1853), 53/12, cf. Stamati, d„ Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Puşcariu, l. r. i, 156. Accentul principal al propoziţiei stă pe predicat, nu pe subiect. Iordan, l. r. 156. Predicatul poate fi exprimat prin numeroase părţi de vorbire, id. ib. 561, cf. 700, Scriban, d. Predicatul regentei şi cel al dependentei stau înlot-deatina la acelaşi timp. scl 1954, 326, cf. 311. Numai verbele la modurile personale pol forma singure predicatul. gram. rom.1 ii, 70, cf. dm, m. d. enc., dex. <$> Predicai nominal == predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal şi un nume predicativ. Predicatul nominal arată cine (ce) este sau cum este subiectul, 11 identifică, sau li atribuie o calitate, sg ii, 105, cf. dm, m. d. enc. Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ (v. p redicativ 2) la un mod personal, printr-o locuţiune verbală sau printr-o interjecţie. Cf. dm. Situaţia predicatului verbal nu se. modifică substanţial In cursul istoriei limbii latine, ist. l. rom. i, 220, cf. m. d. enc. 2. (Logică) Termen al unei judecăţi, care afirmă sau n6agă ceva despre subiectul judecăţii. Afirmativă este judecata In care predicatul se arată concordant cu subiectul. Maiorescu, l. 43, cf. 41, Odată discutate cuvintele dintr-o cugetare şi problema redusă la subiect şi predicat, începea a dumica ideea In sine. Delavran-cea, t. 8. Partea din manualul d-sale care vorbeşte despre extensiunea sferelor subiectului şi a predicatului e foarte confuză. Gherea, st. cr. iii, 219, cf. Scriban, d„ Şăineanu, d. u. + (în logica simbolică) Element constitutiv al funcţiilor specifice calculului cu predicate (I 2), care indică o extensiune. Cf. m. d. enc. II. (învechit) Titlu, rang nobiliar-; nume de cinste dat cuiva. Cf. Stamati, d., Barcianu, v., Alexi, w., — Pl. : predicate. — Din fr. prédicat, lat. praedicatum, germ. Prädikat. PREDICATÎV, -Ä adj. 1. (Logică) Care se referă la predicat (I 2), care aparţine predicatului, care formează un predicat. Să stabilim concordanţa cu o noţiune predicativă care este afară de conţinutul subiectului. Maiorescu', l. 51, cf. dm, m.d. enc., dex. 2. (Gram.) Care formează sau poate forma predicat (I 1), care conţine un predicat, care are valoare de predicat, care se referă la predicat. Cf. cade. Intonaţia are tn vorbire mai multe funcţii, printre care şi cea predicativă, scl 1955, 294. ,,A trebui“ are şi valoare predicativă atunci clnd este însoţit de un substantiv. sg i, 70, cf. ii, 105. O parte de propoziţie care intră In relaţie predicativă. . . este sau subiect sau predicat. scl 1957, 264. <0> Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul (I 1) unei propoziţii. înaintea verbelor predicative care încep cu o vocală se pot întrebuinţa ambele variante... ale pronumelui . personal. Iordan, g. 46, cf. cade. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ la un mod personal, formează predicatul (I 1) unei propoziţii. In textele literare era uzual numele predicativ exprimat prin adjectiv, ist. l. rom., i,. 222. Propoziţie predicativă = propoziţie care Îndeplineşte funcţia de nume predicativ al unei propoziţii regente. în legătură cu propoziţia predicativă nu se dă nici un caz de contragere. scl 1956, 129, cf. l. rom. 1959, nr. 6, 81. — Pl. : predicativi, -e. — Din fr. prédicatif. PREDïCATIVITATE s. f. (Gram.) însuşire a unui cuvînt de a (putea) avea funcţie de predicat (I 1). Caracteristica fundamentală a predicativităţii... [numelui] rămlne numai conţinutul său sintactic In propoziţie şi vecinătatea cu copula care-l însoţeşte, cv 1949, nr. 6, 47. Gramatical, preponderenţa revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativităţii, indică momentul, modalitatea acţiunii şi, de cele mai multe ori, persoana, sg i, 80, cf. dex. — Predicativ + suf. -itate. PREDICATÔR s. m. 1. Persoană care predică (1). Chemlnd tn lăture pe predicatoriul s-au sfătuit şi cu dlnsul. Şincai, hr. ii, 309/30, cf. 309/24. Aicea au venit cei mai mari de căpetenie învăţaţi.. ■ auzind că mă laudă predicatorii cei latineşti. Ţichindeal, s. 47/16, cf. lb, I. Golescu, c. Un predicator, propovăduind supunerea către cel vecinic, descria cu mare vioiciune supunerea lui Avraam. Heliade, o. ii, 30. Cu acest prilej să sfinţiră 14 predicatori noi. gt (1839), 1011/20. Predicatorul slntei-Sofii... căuta a întări curagiul poporului. Bălcescu, m. v. 180, cf. 38, Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., Hasdeu, i. v. 215. l-a luat chiriarhia puterea de predicator. Creangă, o. 261, cf. ddrf. Dieta ordonă ca... predicatorii protestanţi să se abţină de la orice propagandă. Xenopol, i.r. iv, 255, cf. Alexi, w. Privirea curioasă a moşneagului salvă reputaţia de bun predicator a clericului. Agîrbi-ceanu, a. 110, cf. Şăineanu, d. u., cade. Auzisem in catedrala sf. Iosif. .. ctteva predici, rostite de celebri predicatori francezi. Galaction, a. 43. Predicatorul spunea céva sumbru şi trist. Sadoveanu, o. ix, 243, cf. Scriban, d. Predicatorii înlocuiesc rugăciunile prin discursuri morale. Ralea, f. 161. + Conducător al unei comunităţi religioase (baptiste). Venise In sat un predicator baptist... care propovăduia adevărata evanghelie. T. Popovici, se. 128, cf. dl, dm, dn, m. d. enc. 2. Persoană care propagă idei, concepţii, doctrine etc., persoană care predică (2); propagator (1). Cf. prot.-pop., n. d., cade. (Adjectival) Vulpoiul predicator [TitluJ. Alexandrescu, o. i, 297. Autorul se arată a fi cel mai puţin predicator... dintre scriitori, ll i, 125. -O (Prin lărgirea sensului) Critici..., predicatori pentru timpurile ce erau să vie. Iorga, l. ii, 73. (Adjectival) Cuvlntările [lui P. Maior] ' se împărtăşesc din plin din patrimoniul de citate, care circulă ca un bun colectiv prin literatura predicatoare. Blaga, g. 205. — Accentuat şi : (învechit) predicător. lb. — Pl. : predicatori. — Şi : (învechit) predicütôr s. m. Polizu, Barcianu. — Din lat. praedleator, fr. prédicateur. PREDICAŢĂ s. f. v. predieaţie*. 14370 PREDICAŢIE1 — Î28Ô — PRËDlLECflË PREDICÂŢIEl s. f. (învechit şi regional) Predică (1). Dup-aceea contenindu-să clntările, Inceput-au pop(a) cel mare al lor predicaţie a face (a. 1700). gcr i, 335/14. Ivangheliile la morţi şi predicaţii le-au scris Ion diiacu (a. 1780). Iorga, s. d. xiii, 160. Toată predi-cafia e făcută ca să mişte pre oameni a face ceva sau a să feri dă ceva. Micu, L. 82/19. Au poruncii de in 20 de zile ale aceiaşi luni s-au făcut predicatie în biserica catedraiică. Şincai, hr. iii, 9/32. Prea Inţeleapta predicatie pentru cei leneşi. Ţichindeal, p. 332/2, cf. id. A. M. 68/9, DRLU, LB, I. GoLESCU, C., NEGULICI, StA-MATI, D., PROT.-POP., N. D., BARCIANU, AlEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., ALR Il/l h 188. — Pi. : predicafii şi (regional) predicăfii (alr ii/i h 188). — Şi : (învechit) predicaţifine, predicăciâne (Sta-mati, d., jahresber, xi, 57), (regional) predicâţă (alr ii/i h 188/260) s. f. — Din lat. praedicatio, -onis, magh. pr£dikâci6. PREDICÂŢIE2 s. f. Faptul de a enunţa ceva despre ceva ; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa ; act de raportare la realitate a unor reprezentări din conştiinţa vorbitorului, realizat cu mijloace lingvistice. Relafia de predicatie... [este] o relaţie Intre cuvinte (respectiv conţinutul lor noţional) şi realitate, din punctul de vedere al vorbitorului, scl 1955, 298, cf. 296, sg ii, 107, 109, mjd. enc., dex — PI. : predicaţii. — Şi: predicaţii!ne s. f. dex. — Din rus. npeHHKamui. PREDICA ŢI TÎi\El s. f. v. predicaţiel. PREDICA ŢI TME* s. f. v. predicatie«. PRfiDICĂ s. f. 1. Cuvîntare rostită de preot (in biserică), axată pe un text biblic şi cuprinzînd învăţături (cu caracter moral); omilie, cazanie; (învechit şi regional) predicaţie1, (învechit) propovedanie (1), predicare (1). Aşa slnt predichele aceastea (a. 1810). bv iii, 24. Predica: O cuvîntare ritoricească care In bisearică să zice. Leon Asachi, b. 97/17. Şază-n biserici cit mult, Ele nimic nu ascult. Zică predice cit vor, Trec pe la urechea lor. Mumuleanu, c. 132/9. Preotul... era gata cu predica, f. dum. i, 972/19, cf. Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d. în predicele sale de pe amvoa-nele bisericelor, înţepa ca viespea. Creangă, o. 261. Părintele... ţinu o predică înaintea oamenilor ce s-au adunat In număr mare. Slavici, n. i, 11, cf. ddrf, Coşbuc, p. ii, 208, Barcianu, Alexi, w. A doua zi de Paşti va spune In biserică cea dinţii predică a lui. AoÎrbiceanu, a. 59, cf. 110. îşi drese glasul şi rosti grav, ca la predică... Rebreanu, i. 434, cf. Şăineanu, d. u., cade. De mult nu mai auzisem o predică atlt de pătrunzătoare. Galaction, o. 220. Acel părinte făcea tntr-o vreme multă vllvă cu predicile lui. id. o. a. i, 151, cf. 153. N-am venit aci să ne tlnguim..., nici să (inem predici de amvon. C. Petrescu, î. ii, 110. Ascultă grav predica pastorului. Sadoveanu, o. ix, 292, cf. Iordan, l. r. a. 69, Scriban, d. Şcoala şi predica au fost de asemenea puternice instrumente de propagare a Reformei. Oţetea, r. 320, cf. bul. fil. vii —viii, 377. O nouă perspectivă etică, necunoscută din predicile de amvon. Vianu, l. u. 64, cf. alr ii/i h 188. Dracu nu aude predichele, se spune despre cel ce nu urmează sfaturile bune. Cf. gcr ii, 285, Zanne, p. vi, 589. S. (De obicei peiorativ) Expunere orală sau scrisă cu conţinut moralizator; p. e x t. dojană, mustrare (1). S-a pus să-mi fie predici, Şi-mi face-acum morală. Coşbuc, s. 27, cf. Şăineanu, d. u., cade. Ce-ar zice ministrul clnd ar şti că ne Intllnim prieteneşte şi că ascult predicile tale? Galaction, a. 394. Se aşeză gravă ca un judecător In fata lui şi-i făcu această predică... Călinescu, e. o. ii, 211, cf. id. c. o. 239. Din partea cealaltă a baricadei, Stroe Vardaru roşii tăios: Mulţumesc pentru predică l Ai fost sublim. C. Petrescu, a. r. 28. Căuta zadarnic In mintea lui un cuvlnt tăios, singurul care ar putea pune capăt predicii. Vinea, l. i, 17. Nu ne mai (ine o predică. H. Lovinescu, t! 196. înţelese că va fi cru(at de predici şi sfaturi. Vornic, p. 182. Aşteptam un răspuns viu şi dumneata Imi ţii o predică. t februarie 1964, 30, cf. 17. + Acţiunea Ide a predica (2); propagare, propovăduire. Toate putpfilţ vieţii acest scriitor şi le-a cheltuit pentru predica adevărului In mijlocul poporului. Sadoveanu, e. 191. ____ — Accentuat şi : (regional) predică, alr ii/i h 188. — Pi. : predici şi (astăzi rar) predice, (învechit şi regional) prediche. — Şi : (regional) prădică (ib. h 188/362),-pridlcă (ib. h 188/29), prledfcă (ib. h 188/36), pedrică (ib. h 188/64) s. f. — Din it. predica. PREDICĂCIÜJVE s. f. v. predicaţie». PREDICĂTdR s. m. v. predicator. PREDICE s, f. v. preducea. PREDÎCŢIE s. f. v. predicţiune. PREDICŢItJlVE s. f. (Rar) Prevestire, prezicere. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Afllnd mai In urmă această flagrantă călcare a dreptului ginţilor, începutul realizării predictiunii lui Potcoavă,... pufni de mlnie. Hasdeu, i. v. 203, cf. Barcianu, Alexi. w. Multe predictii se împlinesc. Severin, s. 97, cf. Şăineanu, d. u., cade, Iordan, l. r. a. 481, Scriban, d., dl, dm, DN, My'O. ENC., DEX. — ¿Pronunţat: -fi-u-. — Pl.: predtcţiuni. — Şi: (învechit) predieţie s. f. — Din fr. prédiction. Cf. lat. praedictio, -onis. PREDIGÉSTIE s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. Cf. dn2, dex. — PI. : predigestii. — Din fr. prédigestion. PREDILÉCT, -Ă adj. (Livresc) Preferat, favorit. Fuma din pipa sa predilectă. Filimon, o. i, 386. Acea pasionată iubire care leagă întotdeauna pe artiştii adevăraţi de opera lor predilectă. Odobescu, s. ii, 503, cf. 291, iii, 624. Vlahuţă' a clntat şi el iubirea, această temă predilectă a celor mai mulţi poeţi. Gherea, st. cr. i, 234, cf. Alexi, w. Avea studiile lui predilecte. Agîrbiceanu, l. t. 43, cf. Şăineanu, d.u., cade. Fusei eu cu adevărat elevul predilect şi speranţa rectorului meu? Galaction, o. a. i, 131, cf. id. a. 34. Era un subiect predilect pentru cucoanele acestor doctori şt ingineri. Sadoveanu, o. ix, 585, cf. Scriban, d. A fost întotdeauna In activitatea prodigioasă a d-lui N. Iorga o brazdă predilectă a călătoriilor. Perpessicius, m. iii, 362. îl găsi scufundat în citirea gazetelor, la măsuţa lui predilectă. Vinea, l. ii, 214. Predilect In acest volum ne apărea procedeul autorului de-a realiza figuri şi prin biografiile celor prezenţi, s iulie 1960, 58. Poetul are un gust predilect pentru somptuozitatea culorilor. ib. ianuarie 1961, 64, cf. m. d. enc., dex. — Pi. : predilecţi, -te. — Din it. prediletto. Cf. lat. praedilectus, rom. predilecţie. PREDILÉCTJE s. f. Faptul de a prefera o fiinţă, un obiect, o situaţie etc. atunci cînd există posibilitatea opţiunii intre mai multe fiinţe, obiecte, situaţii etc., preferi nţă, (învechit) protimis, (învechit* rar) prealegere; p. ext. simpatie ; înclinaţie, atracţie. Oarba predilecţie a femeilor... e destul spre a strica o judecată nelncercată. cr (1848), 9V58, cf. 283/15, Negulici, Stamati, d. Clnd tatăl se îmbată de rachiu.. ., copilul va avea o predilecfiune foarte mare pentru rachiu. Barasch, i. 129/19. Aveau o predilecţie pentru bărbia rasă. Calendar (1855), 69/23, cf. rom. lit. 247l/10. Cu toată diversitatea studielor, la eleni găsim o predilecjiune pentru filosofic. Isis (1856), 2/2, cf. Aristia, plut. Predilecţiunea lui Nicu Bălcescu era niai cu deosebire pentru studiile istorice. Ghica, ap. cade, cf. prot.-pop., n. d. Predilecţiunea 14383 PREDILECŢIUNE — 1281 — PREDISPUS pentru acesie flori mi-a plantat-o in inimă mama mea. f (1807), 167. Predilecţia republicană ce o arată.. .nu se potriveşte cu timpul împăraţilor. Maiorescu, cr. iii, 109, ci. id. d. i, 403. O predilecţiune firească nc-mpinge în veci a căta în trecut. Odobescu, s. i, 374, cf. iii, 231. Arc o predilecţie marcantă pentru păcăleli In versuri sau în proză. Macedonski, o. iv, 142. Avea o deosebită predilecţie pentru filozofii nemţi. Vlahuţă, o. a. 239. Credinţele, predilecţiunile artistului rămîn ascunse sub perdeaua uneori nestrăbătută a personagiilor. Gherea, st. cr. iii, 106, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ Şăineanu, d. u., cade. Mai mult insă decît pentru toate, arăta predilecţie pentru nunţi şi logodne. C. Petrescu, c. v. 177. Are predilecţii ascunse şi protejează cu hotărire anume oameni. Sadoveanu, o. vi, 426, cf. x, 490. Sculptorii florentini au păstrat. . . predilecţia pentru tehnica bronzului. Oţetea, r. 267. îi mărturisea cu spontaneitatea ei caracteristică şi cu predilecţia pentru vorbele mari. Călinescu, b. i. 176, cf. id. c. o. 95. Predilecţia pe care epoca actuală o arată pentru noţiunea timpului e simpla constatare a unui fapt. Ralea, s. t. iii, 49. Predilecţia lui Henţia pentru oamenii simpli poate fi observată în desenele şi pînzele ce reprezintă cerşetori, ţărani, contemp. 1954, nr. 386, 1/6. Ca şi la marii logofeţi, observăm o anumită predilecţie pentru promovarea în funcţia de mare vistier a celor care se mai ocupaseră cu munca de evidenţă. Stoicescu, s. d. 72. Emisiunile pentru micul ecran înregistrează, vizibil, o marcată predilecfie pentru improvizaţii, v. rom. septembrie 1963, 180. [Bacovia] are predilecţie pentru tristeţile autumnale, ib. ianuarie 1965, 115. <}> Loc. adj. De predilecţie = preferat, favorit ; obişnuit, frecvent. June, obiectul său de predilecţiune este femeia. Heliade, o. ii, 48. Studiul istoriei. . . a fost în toate timpurile ocupaţia de predilecţie a oamenilor gînditori. Kogălniceanu, s. a. 53. Oamenii din popor executau hora, danţul' lor de predilecţiune. Filimon, ap. cade. Lipsa de oameni... nu le permitea o specializare de predilecţie. Maiorescu, d. i, 48. Fiecine deci îşi are autor de predilecţiune pe cite unul din cei trecuţi la lista fiinţelor excepţionale. Caragiale, o. iv, 281, cf. 286. Danţul urmează încă a fi oeupaţiunea de predilecţie a tinerilor. Demetrescu, o. 106. De atunci înainte ,,Pasărea măiastră“ va fi motivul lui de predilecţie. Oprescu, s. 128. Petrecerea de predilecţie o constituia un soi de cavalcadă specială. Călinescu, e. o. i, 124, cf. 99. Satiriza jocul de cărţi, distracţia de predilecţie a boierilor, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 241. Localizarea [nodalilor] ... de predilecţie este pe gît, membre, trunchi, abc săn. 325. O L o c. a d v. Cu (sau de) predilecţie = mai ales, îndeosebi. Filologii... cercetară cu predilecţie proprietăţile comune intre deosebitele limbi. Maiorescu, cr. iii, 366. Ca poet, Coşbuc. . . cînlă dragostea şi chiar cu predilecţie dragostea. Gherea, st. cr. iii, 120. Cronicarul povesteşte cu predilecţie faptele care contribuiesc la înălţarea Ghiculeştilor. bul. com. ist. ii, 30, cf. BnĂ-escu, A. 134, dm. Majoritatea vînătorilor noştri împuşcă cu predilecţie ... iepuri şi mistreţi, vîn. pesc. martie 1964, 1, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : predilecţii. — Şi : (astăzi rar) predilecţifine, (învechit, rar) predilepcitinc (Stamati, d.) s. f. — Din lat. praediiectlo, -onis, fr. prédilection. PREDILECŢIÜNE s. f. v. predilecţie. PREDILEPCIÜNE s. f. v. predilecţie. I'REDISLÛVIE s. f. v. predoslovie. PREDISPOZÂNT, -Ă adj. (Med. ; rar) Care este receptiv, sensibil, predispus la o boală. [Infecţie] produsă... şi favorizată de un teren predispozant (debilitate, alcoolism, diabet), abc săn. 7. — Pl. : predispozanţi, -te. — Din fr. prédisposant. PREDISPOZIŢIE s. f. 1. (Med.) Sensibilitate crescută (ereditară sau dobîndită) a organismului faţă de (anumite) boli ; (învechit, rar) predespunere, v. predispunere (2). Toţi cei'ce vor avea oarecare predispoziţie pentru acest < pătimi trebuie să se ferească foarte mult. Apa miner. 24/13. Persoanele bîntuite de acest viciu de constituţiune, au o predişpoziţiune din fire. man. sănăt. 245/17, cf. Stamati, d. Predisposi-ţiunile la această maladie slnt puţine. Turnescu, c. 20r/16, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Profilaxia varicelor constă in prevenirea lor, acolo unde există predispoziţie la această boală. ABC SĂN. 381, Cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. 2. înzestrare naturală care constituie, In anumite condiţii, o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau unui talent ; înclinaţie, aplecare, pornire (III 2), (rar) predispunere (1). Cf. Stamati, d. Plăcerea noastră pentru ameţeala artificială... este întemeiată pe o predispoziţie. Maiorescu, cr. ii, 4, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. N-ar fi exclus ca anumite predispoziţii fiziologice să influenţeze sau chiar să determine evoluţia limbii în anumite direcţii. Puşcariu, l. r. i, 166. Fiecare psiholog poate avea o predispoziţie diferită... de a-şi reprezenta unele imagini. Vianu, m. 68, cf. id. a. p. 54. Arată de mic predispoziţii artistice. Oprescu, s. 12. Nici o amintire nu se pierde. Totul e conservat în noi sub formă de predispoziţie cerebrală către acţiune. Ralea, s. t. ii, 48. Dincolo de toate influenţele literare posibile, în cazul lui Macedonski se poale vorbi şi de anume predispoziţii temperamentale. l. rom. 1966, 22, cf. dn2. O (Glumeţ) Afară de pretinsele sau realele mele aptitudini medicale, am nişte neastîmpăraie predispoziţii de bucătar. Galaction, o. a. i, 119. + (Rar ; în forma predişpoziţiune) Preferinţă; dispoziţie, chef. Aurica arăta predispozi-ţiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei propriu. Călinescu, e. o. i, 54. — Scris şi : (după fr.) predisposiţie. — Pl. : predispoziţii. — Şi : (rar) predispozijiûne s. f. — Din fr. prédisposition. PREDISPOZIŢII!NE s. f. v. predispoziţie. PREDISPÜNE vb. III. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Complementul indică oameni) A crea sau a determina, a pregăti o anumită stare de spirit, o anumită dispoziţie sufletească, a dispune la "ceva ; a face să încline către... Cf. Negulici. Coperişurile caselor slnt albe, de un aspect moale, vaporos, ce predispune la visuri. Vlahuţă, d. 225, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Plouă încet ;... s-aude cum cade ploaia încet, care predispune la somn. Bacovia, o. 236. Fug de orice peisaj care predispune la contemplaţie. Călinescu, b. i. 7, cf. id. s. 419, scl 1960, 20. Peisajul nocturn... predispune la visare, la contemplaţie. l. rom. 1965, 51, cf. m. d. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) La masticare..., maxila trizeşte oarecum glanda şi o predispune astfel a deştepta saliva în gură. Polizu, p. 99/35. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate faţă de anumite boli. Cf. prot.-pop., n. d., Şăineanu, d. u. Lipsa igienei te predispune la boale. Scriban, d., cf. dex. — Prez. ind. : predispûn. — Din fr. prédisposer (după dispune). PREDISP ÜNERE s. f. I. (Rar) Faptul de a predispune ( 1 ) la ceva ; p. e x t. predispoziţie (2), înclinaţie. Cf. Stamati, d. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. Emi-nescu, n. 36, cf. ddrf, dm, m. d. enc., dex. 2. (învechit, rar ; în forma predespunere) Predispoziţie (1). Cf. Stamati, d. 176. . — Pl. : predispunerl. — Şi : predespfinere s. f. Stamati, d. — V. predispune. PREDISPÜS, -A adj. (Construit adesea cu prep, ,,la“ sau „spre“) 1. Care are predispoziţie (2), înzestrare. 22 — c. 1901 14392 jPRÈBlTECl — i2&â — PREDOMINANT înclinare înnăscută spre ceva. Prin natura sa predispusă [la melancolie], el devenea şi mai sărac. Eminescu, n. 36, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Tofi erau predispuşi spre veselie. Agîrbiceanu, a. 284. Zaharia Duhu era deşirat şi uscat; Vartolomeu Diaeonu, scund şi predispus la forme rotunde. C. Petrescu, a. 305, cf. bl VII, 42, 56, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Med.) Receptiv, sensibil la (anumite) boli. Cf. DL. — PI. : predispuşi, -se. — V. predispune. PREDITfiCI s. m. (învechit ; in limbajul bisericesc ; de obicei ca atribut dat unor sfinţi) Precursor (1); antecesor. Iară Andrei. . . Iu loanu preaditece era ucenic, propoveduind de pocaanie şi botejune. Coresi, ev. 210. Mulţimea nărodului ce vrea să se adune la naşterea lui preaditece. id. ib. 498, cf. 546. Aşa să-mi aciute [sic] mie maica mea ceia preacurata şi serafimii miei... şi riănaşul mieu predteci, cum aceasta carte nu-i grăită de mente de om. cod. tod. 228, cf. gcr i, 89/38. Să despică o măgură şi trecu in ceea parte Elisafta cu preaditeci şi îngerul lui Dumnedzău. Varlaam, c. 411. Atunci abătu cinstitul preaditeci şi-l botedză. id. ib. 413. Au început a zidire biserica sflntului Ioan preditecl In tlrg In Vaslui. Ureche, ap. gcr i, 72/39. Sfinţitul proroc prediteci şi botezător. Dosoftei, v. s. ianuarie 6r/17, cf. jahresber. viii, 150, tdrg, Pascu, s. 308, T. Papahagi, c. l„ Scriban, d., scl 1960, 605. — PI. : prediteci. — Şi: predteci, preaditece, preadi-t6ci s. m. — Din v. sl. np-fcAHT6Md. PRfiDIU s. n. (învechit, în Transilv.) Latifundiu ; domeniu (feudal) ; (mare) proprietate (regească, nobiliară sau a obştii săteşti); p. e x t. aşezare rurală dependentă de o altă aşezare (mai mare). Nimene din iobagii noştri să nu cuteze a cere vreun sat sau vreun prediu din ale lor de la crăiasca mărire. Şin-cai, hr. i, '254/11. Pămlnturile episcopeşti. . . sini vecine cu celelalte prediuri ale noastre, id. ib. 281/36, cf. 318/3. Cu toţii sosiră In 6 iulie 1837, In prediul Buciumului. Bariţiu, p. a. i, 654. La Suseni, care este un prediu (cătun) al comunei JRlul de Moară, se află o stlncă. Moldovan, ţ. n. 32, cf. Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w. Regii ungari... prediile libere regeşti le Incorporară, pentru o mai bună apărare a graniţei, la cele 7 judeţe. Păcală, m. r. 45. — PI. : predii şi prediuri. — Din lat. praedium. PREDLOJĂNIE s. f. v. predlojenie. PREDLOjfiNIE s. f. (învechit) 1. Propunere (1). Cf. Mardarie, l. 208/5. Predlojănia excelentei tale... au primit-o divanu cu cinste (a. 1809). doc. ec. 76, cf. 81. Pridlojeniia exfelenţiij sali din 29 a lunii septfem-vrie] (a. 1813). bul. com. ist. iv, 92. S-a ascultat predlojenia excelentei sale d-lui nacealnic (a. 1813). .Uricariul, xiv, 299. După predlojenia de la'23 mai.. . s-au făcut obştească chibzuire. cr (1829), 63l/5. Face publicului ştiut după predlojenia ex. sale. ar (1829), 2302/18. Contract încheiat pe temeiul predlojeniii excelenţei sale (a. 1829). Furnică, d. c. 338. Făclnd mai nainte cunoscut obşieştei adunări această predlojenie a mea,. . . voi trimite toate pricinele. ar (1830), 22x/ll. Au cetit cu luoare-aminte predlojeniia înalt excelenţii sale (a. 1832). doc. ec. 497, cf. 440. Această jalbă cu predlojănia fostului vif-prezedent. . . s-au îndreptat divanului giudecătoresc (a. 1839). Uricariul, v, 10/19, cf. dl, dm, Contribuţii, iii, 80, sfc ii, 102. 2. (Bis.) Proscomidie (1). Preotul.. . să zică şi molitva preadălojeniei (a. 1652). gcr i, 160/30, cf. tdrg, T. Papahagi, c. l„ Scriban, d. — PI. : predlojenii. — Şi: predlojănie, predelojenic (tdrg, Scriban, d.), preadălojenie, preadlojenie (Mardarie, l. 208/5), pridlojenie s. f. — Din v. sl. np-kA'KAiîKtNHie, rus. npe^noaceHHe. PREDMÉT s. n. (învechit) Afacere, cauză, chestiune, problemă. Să facă cunoscute... măsurile luate în acest obiect (predmet) (a. 1833). Uricariul, vii, 224. Pe temeiul fircularnicilor logofeţîei ce are in asemine predmet. Buletin, f. (1833), 501/23. Cercetarea.. . va urma după dezlegarea fircularnică ce are în acest predmet (a. 1839). Uricariul, v, 11/11. îi lesne... a intra puţin in filonichie cu mine asupra unui predmet care ■! vă priveşte. Alecsandri, t. 1 248, cf. 1 357, 1 780, Cihac, ii, 288. Avem de regularisit trei piedmeturi simandicoase. conv. lit. vii, 405, cf. Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg, I. Brăescu, m. 70, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm. {> Loc. prep. I:i prcdm;tul... = relativ la.. ., referitor la..., privitor la..., în privinţa..., în chestiunea..., în ceea ce priveşte... N-ai nici o grijă despre soţul d-tale... mî-am luat eu măsurile cuvenite in predmetul lui. Alecsandri, t. 1 175. Gata-i anaforaua eătră Vodă In predmetul sării? id. ib. 1389, cf. 1 357. Am venit... In predmetul procesului ce avem cu boierul, ap. tdrg. Eu vreau să-fi scriu tocmai in predmetul acesta. D. Zamfirescu, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u., dm. — PI. : predmeturi. — Din rus. npejţMeT. PREDOMINA vb. I. Intranz, A se impune faţă de altcineva sau faţă de altceva prin număr, cantitate, dimensiune, forţă, valoare, intensitate, autoritate etc., a se ridica deasupra altora, a avea întiietate, preponderenţă ; (învechit) a predomni. V. precumpăni (!)• Dacă Poarta ar fi făcut totdauna sd predomine aceste pricine de clementă şi de păciuire, ar fi fost cu mult mai pu(in blntuilă de revolte, cr (1846), 33V24, cf. Negulici. Apele de pucioasă în care predomină sarea amară, descr. ape, 9/7, cf. Negruzzi, s. i, 339. Este de dorit... să predomine nu egoismul, nu ambifia. Dîmboviţa (1858), 31/i2, cf. prot.-pop., n. d. Pe cită vreme ţin carabina In mină, trebuie să predomineze voinţa mea. Lăcusteanu, a. 133, cf. 66. în oglinzi predomina mişcarea, In salon zgomotul. Delavrancea, s. 121. Clnd se voieşte a se obţine un efect de armonie imitativă, cuvintele de o silabă pot să predomineze. Macedonski, o. iv, 39, cf. i, 152. Un neajuns Insă are acest poem minunat; prea predomină In el nota tristeţii. Gherea, st. cr. iii, 348, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. [La amfibii] femeile predomină clnd hrana e îmbelşugată, conv. lit. xlii, 222. Predomină, In întrebuinţarea lor [a termenilor tehnici], o confuzie neexplicabilă, bul. com. ist. i, 8, cf. Şăineanu, d. u., cade. O voce puternică predomină, desigur, glasul lui Mihail. Sahia, n. 44, cf. 67, Scriban, d. Este destul de greu... să deosebeşti notaţiile în care precumpăneşte viziunea şi sensibilitatea, de acele In care predomină analiza. Vianu, a. p. 341, cf. 368, Stancu, u.r.s.s. 15, v. rom. februarie 1954, 205. în anumite rlurt sau In anumite zone ale unui rlu predomină salmonidele. vîn. pesc. februarie 1964, 4. Vint potrivit, predominlnd din sud-vest. Scînteia, 1966, nr. 6 943. — Prez. ind. : predâmin şi (rar) prédominez. — Din fr. prédominer. PREDOMINANT, -A adj. Care predomină în privinţa numărului, a ponderii, a extinderii, à greutăţii, a puterii, a influenţei, a prestigiului, a importanţei etc. ; precumpănitor, preponderent, (rar) predomina-tor, (învechit) predomnitor. Prisme subţiri transparente, flexibile, avlnd. axele paralele la cele două feţe predominante. Marin, pr. i, 166/21. S-a văzul că principiul predominant Intr-această apă este sarea de bucate. descr. ape, 107/26. Cultura lor consta... In ştiinţa mai multor limbe, Intre care cea franţozească este pred o minante. Telegraful (1854), 4s/25. Ideea predominantă... a fost aceasta... Maiorescu, d. ii, 170. în toate acele cuvinte, consoanele slnt predominante asupra vocalelor. Macedonski, o. iv, 38, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d„ Stancu, u.r.s.s. 189. 14399 PREDOMINANTE — 1283 — PREDOSLOV Avlntul patriotic, puternicul caracter popular, acestea slnt caracteristicile predominante ale operei lui Ciprian Porumbescu. Scînteia, 1953, nr. 2 792. împrumutul lexical francez este predominant in ambele traduceri. s. c. şt. (Iaşi), 1956, 27, cf. Belea, p. a. 265. în,,Secunda 58“... este predominant sentimentul muncii çreatoare. s Iunie 1960, 61. Fondul popular e predominant tn creaţia literară a lui Sadoveanu. l. rom. 1960, nr. 6, 7. Medicamente extrem de toxice, cu acţiune predominantă asupra sistemului nervos central, abc săn. 346. Erau anumite sate cu predominantă economie bazată pe creşterea vilelor mari. Panaitescu, o. ţ. 118. în momentul dezlănţuirii ei, răscoala avea un caracter predominant antiotoman. Scînteia, 1966, nr. 6 926, cf. sfc ii, 114. — Pl. : predominanţi, -ie. — Şi : (învechit) predo-minânte adj. — Din fr. prédominant. — Predominante < it. predominante. PREDOMINANTE adj. v. predominant. PREDOMINANŢA s. f. Superioritate pe care cincva sau ceva o are asupra altcuiva în privinţa extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, importanţei etc. ; predominare, precumpănire, preponderenţă, (rar) predomi-naţie, (învechit) predomnire. Cf. Negulici. Oamenii bătrlni au tn temperamentul lor oarecare predominanţă melancolică. Barasch, i. 140/19, cf. prot.-pop., n. d. Armonia imitativă din celebrul vers francez... se datoreşte... predominanţei ce monosilabele posedă tntr-lnsul. Macedonski, o. iv, 38, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Continuă să-şi menţină predominanţa aproape pretutindeni In Europa. Blaga, g. 110. Ideea predominanţei societăţii şi autorităţii acesteia e luată... de la Hegel. Ralea, s. t. iii, 157. Putem distinge forme ale bătrlneţii, In raport cu predominenţa uneia sau alteia din insuficienţele endocrine. Parhon, b. 101, cf. SFC ii, 114. — Pl. : predominanţe. — Şi : (rar) predominenţfl s. f. — Din fr. prédominance. PREDOMINARE s. f. Faptul de ap redomina ; (în special) superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva în privinţa extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, importanţei etc., predominanţă, precumpănire, preponderenţă, (rar) predominaţi e, (învechit) predomnire. După predominarea catolicismului In Ungaria, toţi ducii, magnaţii,... se ungurizară. Heliade, o. ii, 53,. cf. Ghica, a. 802, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pridominarea intereselor profesionale în caracterizarea eroilor unor opere ia In presa noastră uneori forme anecdotice, v. rom. mai 1954, 239. La est şi sud de Carpaţi se observă predominarea vlnturilor din două sensuri, mg i, 289. Predominarea sistemului de clacă are întotdeauna ca rezultat dependenţa personală a ţăranului de stăpln. Panaitescu, o. ţ. 13, cf. 267. — Pl. : predominări. — V. predomina. . PREDOMINATdR, -OARE adj. (Rar) Predominant. Această direcţie o vei găsi apoi predominătoare. Maiorescu, cr. ii, 149, cf. ddkf, dm, dex. — Pl. : predominatori, -oare. — Şi : predominătôr, -oâre adj. — Predomina + suf. -tor. PREDOM1NÂŢIE s. f. (Astăzi rar) Predominanţă. Cf. Negulici, prot.-pop., - n. d„ Alexi, w., cade. Puterea politică şi economică a statului nostru se bazează pe predominaţia absolută. Scînteia, 1952, nr. 2 257. Odată aleasă o preocupare, atenţia arc un al doilea mijloc de a o întări : li acordă un caracter de predominaţte. Ralea, s. t. ii, 178, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl. : predominaţii. — Şi : predoininaţitine s. f. Alexi, w., cade. — Din fr. prédomination. PREDOMINAŢItiNE s. f. v. predomlnaţie. PREDOMINĂT0R, -OARE adj. v. predominator. PREDOMINÉN'j A s. f. v. predominanţă. PREDOMNl vb. IV. In tranz. (învechit) A predomina. Această şcoală a avut a să lupta cu ideea ce predomnea pă atunci că nimic nu se poale învăţa In limba rumănească. cr (1832), 2292/19, cf. Valian, v. Libertatea predomneşie în tot ce-i vieţuitor. Donici, ap. cade. în cele mai multe cetăţi... predomnea preste tot limba germană. Bariţiu, p. a. i, 614, cf. ii, 119. Studiul omului... a predomnil asupra studiului naturei. Isis (1856), 182/3, cf. 22/9. Clnd partea fizică a omului predomnea In viaţa sa..., omul trăia mai mult prin facultăţile sale instinctive. Românul (1857), nr. 26, 2/47. De la principiile care predomnesc la alcătuirea legilor atlrnă viaţa, puterea şi propăşirea naţiunilor. Kogălniceanu, s. a. 206, cf. 147, Polizu. Fala slavei la care aş privi Sau pisma... îmi predomnesc In minte? Negruzzi, s. ii, 269. Clnd silicatul magnésie predomneşie, stlnca se priface In sleatishist feldspatic. Cobîl-cescu, g. 28/9. în literatura poporană... predomneşie lirismul. Hasdeu, ap. ddrf. în aceşti oameni nechemaţi şi nealeşi predomneşie calculul. Maiorescu, cr. i, 122. E linişte deplină pe ţărmuri... în totul predomneşie o sflntă poezie. Macedonski, o. i, 262, cf. 55, 63, ddrf. Predomnea o muţenie tristă pe strunele poeziei româneşti. Demetrescu, o. 155, cf. 157. Cit timp stalul valăho-bulgar stătu in munţi, românii predomniră. Xenopol, i. r. ii, 250, cf. Alexi, w„ Iordan, l. r. a. 486, dm, sfc i, 12, dex. •$> T r a n z. Răul predomneşie Pe mic. Heliade, o. i, 218. Demenţa-l predomneşie [pe SaulJ. Macedonski, o. ii, 203. — Prez. ind. : predomnesc. — Pre + domni (după fr. prédominer). PREDOMNÎRE s. f. (învechit) Predominare. Cf. Valian, v., Stamati, d. Sclavia spifrituală... domnise peste românii locuitori In comitatele Banatului din cauza predomnirei slrbeşti. Bariţiu, p. a. i, 607, cf. Polizu. Un farmec care ar fi o netăgăduită predomnire morală de n-ar avea mai adesea o făţarnică slugărie. Odobescu, s. i, 122, cf. ddrf. Există o dovadă învederată despre predomnirea elementului năvălitor. Xenopol, i. R. iii, 48, cf. Barcianu, dex. — Pl. : predomniri. — V. predomni. PREDOMNITÔR, -OARE adj. (învechit) Predominant. Cf. Valian, v„ Polizu. Culoarea predomni-torie a veştmintelor preste tot e culoarea castaniu închis. f (1870), 33. în lumea nouă ideile politice învinse pierdeau numai influenţa lor predomnitoare, conv. lit. xi, 435. Ideea predomnitoare a legendei din Mioara ne-a mutat cu glndul pe acel tărlm clasic al poeziei elene. Odobescu, s. i, 216, cf. ii, 16, 62. S-a deşteptat din somn cu simţămlntul ei predomnitor In suflet. Slavici,- o. ii, 175. Sub pulberi de aur. Sub stele... Ce griji pot fi predomnitoare? Macedonski, o. i, 27, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ dm, dex. — Pl : predomnitori, -oare. — Şi : predomnitoriu, -orie, preadomnitér, -oâre (Asachi, s. l. ii, 82) adj. — Predomni + suf. -tor. PREDOMNITdRlU, -ÔRIE adj. v. predomnitor. PREDOSLÔV s. m. (învechit, rar) Autor de predoslo- vii. Uriil Năsturel predoslov (a. 1642). gcr i, 98/30, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl. : predoslovi. — Derivat regresiv de la predoslovie. 14412 PRËftÔSLÔVIË — 1284 — Preeminenţă PREDOSLOVÎE s. f. (învechit) Prefaţă. Preadislovie [Titlu], Coresi, ev. 1. Predoslovie cătră toii nastavnici sfintei bi se reci. prav. gov. iit/1. Zice. . . in predosloviile tllcovanie ev[an]geliei (a. 1644). gcr i, 110/10. Predoslovia descălecării a tării Moldovei. Ureche, l. 59, cf. Mardarie, l. 208/12. Predoslovie, adecă mai înainte cuvlntare. . . cătră cetitorii aceştii cărţi. M. Costin, let. i, 3/1. Preadoslovie, adecă voroavă cătră ceiitoriul. id., ap. gcr i, 196/20. Predoslovia hronicului lui Ureche. Cantemir, hr. 138. Pomeniţii Misail şi Simion. . . în Pridosloviia Leatopiseiului lor. şi altă năpaste aruncă asupra lui Dragoş Vodă. id. ib. 472. Cuvlnl din preaduslo-via psaltirii (a. 1710). gcr i, 363/18, cf. ddrf, Bar-ciaNu, Alexi, w., tdrg, Severin, s. 113. Predoslovie [Titlu], C. Petrescu, s. 5, cf. Şăineanu, d. u.-, cade, Rosetti, l. r. iii, 97, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 43, ib. 1960, nr. 4, 85, M. d. enc., dex. — Accentuat şi: predoslâvie. — PI. : predoslovii. — Şi: predislovie (Severin, s. 113), preadoslovie, preadislovie, preaduslovie, pridislovie s. f. — Din slavonul npi-,\-kCA08Ht«. PREDPISANIE s. f. (Rusism învechit) Dispoziţie, ordin, instrucţiune (scrisă). Stăruintăli şi predpisaniile ci le-au slobozit gubernaiorul (a. 1835). ap. T. Papahagi, c. l., cf. F. Brăescu, m. 70. — PI. : predpisanii. — Din rus. npe^nHcairae. PREDSTÂTEL s. m. (învechit, rar) Preşedinte (1). [Chirii] au fost şi predstatel In sftntul săbor de Efes. Dosoftei, v. s. ianuarie 17v/4. Aşişdere şi predsloatelul să cade.. . să nu să minie cu neştiinţă. id. ib. noiembrie 156r/3, cf. tdrg, Scriban, d. — PI. : predstateli. — Şi : predstoătel s. m. — Din v. si. nptAiiCTaTEAt,i PRED STA VLÎÎIVIE s. f. (Rusism învechit) Raport, relatare, situaţie (care conţine o propunere). Primind acum predstavlenia adevăratului sfetnic al statului... eu pun înainte divanului obştesc... ar (1829), 41/29, cf. I. Brăescu, m. 70. — PI. : predstavlenii. — Din rus. upeflCTaBiieHHe. PRED STA VLIS f vb. IV. T r a n z. (Rusism învechit,jar) A înfăţişa, a prezenta, a raporta. Spre discope-rired fiintii adevărului asupra jăluirilor.. . să cercetezi cu- pătrundere. . . şi Inchiind socotinţă să predstavli-sască. . . cea mai departe lucrare (a.. 1839). Uricariul, V, 12/1. — Prez. ind. : predstavlisesc. — După rus. npefleTaBHTb. PREDSTOĂTEL s. m. v. predstatel. PREDt£CI s' m. v. preditcci. PREDtîC s. n. v. produh. PREDtTCĂ s. f. v. preducea» PREDtJCE vb. III. T r a n z. şi r e f 1. (Prin Olt.) A (se) duce încă o dată. Cf. Vîrcol, m. 87. Lun' sara să preduc iară cu mireasa înapoi, gl. olt. Ne-am predus cu lina ş-am predat-o. ib. ... — Prez. ind. : predăc. — Prea + duce. PREDUCEA s. f. 1. Unealtă de oţel asemănătoare cu o daltă mică, avînd tăişul de obicei circular, cu vîrful ascuţit, cu care se străpuiige pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechea oilor şi caprelor etc. ; potricală1 (1), (regional) patron2 (2), zamba, pitroc2 (2), dăltiţă. V. p r i b o i, s u 1 ă. Cf. Tdrg, Pascu, s. 279, Stoian, păst. 55, nom. min. i, 325, cv 1949, nr. 8, 31. Perforarea se execută prin lovirea capului preducelei cu un ciocan de mină. LTR2, Cf. DM, M. D. ENC., DEX, RĂDULESCU-CoDIN, COm. din Braşov, chest. v 156/49, 73, 80, 99, alr ii 6 618/182, 6 624/130, 172, 182, 192, 682, 723, 727, 762, 784, 791, 928, 987. 2. Gaură făcută cu preduceaua (1) în mijlocul pavilionului urechii vitelor sau crestătură executată pe marginea urechii lor, ca semn de recunoaştere ; potricală1 (2). La urechile vilelor mari se fac uneori semne... Cele mai însemnate sint... producică sau preduce. Damé, t. 29, cf. tdrg, Păcală, m. r. 145. Furculi(ă-n dreapta şi preducea-n stingă, (e) semnul nostru de cind lumea. Lungianu, ap. cade, cf. ŞĂi-neanu, d. u., cade, Stoian, păst. 55. Preducelele slnt de forme variate, fiind executate cu un cufitaş sau cu cleştele special de preducele, şi se aplică... ovinelor şi porcinelor, ltr2, cf. H xi 276. Se fac initiale pe coarne la cornute şi pleducele la cele ciute la urechi, chest. v 156/80. Oaia aceasta este însemnată cu preducică. ib. 156/84, cf. 156/16, 23, 34, 39, 55, 58, 59, 60, 82, 83, 97, alrm sn h 268. — PI. : preducele. — Şi : prcduceăuă (alr ii 6 624/130), prediică (com. din olt.), preducică (pl. şi .predu-cici, gr. s. vi, 55), prediceâ (alr ii 6 624/172), prădueeă (chest. v 156/23, alr ii 6 624/192), producică, plcduced (chest. v 156/80), plcdueică (ib. 156/80) s. f. — Etimologia necunoscută. PREDUCEAUA s. f. V. preducea. PREDUCÉL s. n. Model, tipar, şablon cu care se imprimă diferite figuri (ornamentale) pe o placă de metal (prin batere cu ciocanul). Cf. Baronzi, l. 117, DDRF. — Pl. : preducele. — Preducea + suf. -el. PREDUCÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A găuri (cu preduceaua 1), a perfora, a străpunge ; (învechit şi regional) a potricăli (1). Cf. ddrf, Scriban, d., alrm sn i h 268/728. — Prez. ind. : preducesc. — V. preducea. PREDUCÎCĂ s. f. v. preducea. PREDÜF s. n. v. produh. PREELECTORAL, -A adj. Care se petrece, care se întimplă, care se face înainte de alegeri. Partidul laburist, în timpul campaniei sale preelectorale... contemp. 1949, nr. 126, 13/2, cf. v. rom. august 1960, 150. Dispute preelectorale. ScînTeia, 1970, nr. 8 385, cf. dex. — Pronunţat : pre-e-, — Pl. : preelectorali, -e. — Pref. pre- + electoral. PREEMl vb. IV v. primi. PREEMUVÉNT, -Ă adj. (Livresc) Care este superior altora în rang sau în merite, care este mal presus decît alţii ca valoare, ca rang etc. Cf. I. Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n. d., Şăineanu, d. ir., cade. Caritatea e virtutea preeminentă. Scriban, d., cf, dm, dns, sfc iii, 133, DEX. — Pronunţat : pre-e-, — Pl. : preeminenţi, -ie. — Din fr. prééminent. PREEMINÉNŢĂ s. f. (Livresc) Superioritate (în rang, în demnitate, în importanţă, in merite, în valoare, în drepturi etc.) a cuiva sau a ceva. Cf. I. Golescu, c. Elveţia are în toată privinţa preeminentele sale In Europa. Codru-Drăguşanu, c. 219, cf. Negulici. întocmai precum odinioară Horatiu, fiul tinerei Romi, făcu cu acei trei curiafi, care s-au fost ales se sprijine disputa de preminenţe a cetăţii Alba. Calendar (1850), 70/8, cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w., Şăineanu, d. u„ cade. [Proverb] In cari se oglindeşti preeminenta In sufletul ţăranului român a concepţiei estttice. Lovi-nescu, m. 271. A avea preeminentă asupra cuiva. 14132 PREEMPŢIUNE — 1285 — PREFACE Scriban, d. Nobilimea feudală îşi păstrează preeminenţa socială, dar îşt pierde supremaţia politică şi economică. Oţetea, r. 332. Problema preeminenţei uneia dintre cele două profesii, militară ori literară. Călinescu, i. 139, cf. ll i, 126, dm, sfc iii, 133. Va exista, desigur, o anumită preeminenţă a unui tip de roman, determinat de aria de formaţie a autorului. România Literară, 1971, nr. 141, 3/3, cf. dex, — Pronunţat : pre-e-, — PI. : preeminenţe. — Şi : (învechit) prcminén{â s. f. — Din fr. piééminénee. MtEEMPŢITjNE s. f. v. preemţiune. J'HKKMŢIl'rXK s. f. (Jur. ; şi în sintagma drept de .preemţiune) Drept pe care îl are cineva, printr-un contract sau printr-o lege, la o vinzare-cumpărare, de a fi, în condiţii egale, cel preferat dintre mai mulţi cumpărători. Despre dreptul de preemţiune e vorba? y. rom. februarie 1954, 58, cf. dm, der. Preempţiunea derivă din stăpinirea superioară a obştii, care exercită iţrţ drept superior asupra pămintului.ei. Panaitescu, o.ţ. 142.. Obştea a dat o luptă bazată pe închiderea ei. cu barierele juridice ale dreptului consuetudinar, din care cea mai importantă era dreptul de preempţiune. id. ib- 183, cf., dex. — Pronunţat : pre-em-ţi-u-, — Pl. : preemţiuni. — Şi: preempţiune s. f. — Din fr. préemption. I’RÉER subst. sg. v. prier*. PREERÎE s. f. v. prerie. ■ PREESISTÎNŢĂ s. f. v. preexisteuţă. PREEVGHENICÔS, -OÂSĂ adj.. (învechit, rar) De origine foarte aleasă, din înalta boierime. Preev-ghenicoşilor boieri şi cocoane, zicea el, am avut cinstea a înfăţoşa d-voastre prohorisirile ucenicilor mei in istoric. Negruzzi, s. i, 5., O (Substantivat) Pre eoghenicoşilor, urmă profesorul, vedeţi că toate aste frasis se sfirşesc c.u ,,sară“. id. ib. — Scris şi : pre evghenicos. — Pl. : preevghenicoşi, -oase. — Prea + evghenicos. PRÉEXISTA vb. I. Intrau z. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. Cf. I. Golescu, c., Negulici. Acidul chlorhidric nu preesistă in disoluţie, dar ia naştere prin intervenţia acidului sulfic. Marin, pr. i, 90/26, cf. prot.-pop., n. d. Preesistă — a se afla in fiinţă mai înainte de allu. Baronzi, i. l. iv, 204/23, of. ddrf. Atomii slnt veşnici; preexistă şi subzistă vieţii pe care o formează. Marinescu, p. a. 32, cf. Şăineanu, d. u., cade. Verbul — sau numele care-l înlocuieşte — preexistă întrebărilor cărora le dă naştere. Puşcariu, l. r. i, 145, cf. Scriban, d. Instituţiile economice care constituie baza societăţii ne preexistă. Ralea, s. t. iii, 141, cf. dm, m. d. enc., dex. — Scris şi : (învechit) preesistă. — Pronunţat : pre-eg-zis-, — Prez. ind. pers. 3 : preexistă. — Din fr. préexister. PREEXISTANT, -A adj. v. preexistent. . PREEX1STÉNT, -Ă adj. Care există de mai înainte, care preexistă. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Oriclt de adine am pătrunde în evoluţia, anterioară a formelor nu Intimpinăm decît dezvoltarea Unor forme preexistente. Yianu, m. 22, cf. id. a. p. 15.0, sfc iii, 133. Fantezia prelucrează şi toarnă. In forme materialul preexistent. ţ.iunie 1964, 54, cf. m. d. enc., dex.. — Scris .şi : (învechit) preesislent. Negulici. — Pronunţat : pre-eg-zis- — Pl. : preexistenţi, -te. •— Şi : (învechit) preexistânt, -ă adj. prot.-pop., n. d. —: Din fr. préexistant (după existent). PREEXISTEnţĂ s. f. Faptul de a preexista ; existenţă anterioară. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d. Nu tntrevăzură fundamentele istorice. . . fără a căror preexistenţi ele nici (iu ar fi putut exista. Maiorescu, cr. i, 264. S-ar, putea ridica la unii o lumină ne precisă, un fel de intuiţie a preexistentei. Macedonski, o. iv, 147, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Preexistenta animalelor fată de om. Scriban, d., cf. DMj m. d. enc., dex. + Doctrină filozofică sau religioasă care admite existenţa sufletului înainte de existenţa trupului, precum şi reincarnarea sufletelor. Cf. DM, DN2, DEX. — Scris şi : (învechit) preesistenţă. Negulici. — Pronunţat : pre-eg-zis-, — Şi : (învechit) preesistinţă s. f. Negulici, sfc iii, 133. — Din, fr. préexistence. PREFABRICA vb. I. Tranz. (Complementul indică elemente de construcţie prefabricate) A fabrica, a confecţiona in serie, urmînd a fi ulterior montat sau asamblat în altă parte. Cf. dm, dn2. m. d. enc., DEX. ' " — Prez. ind. : prefăbric. — Derivat regresiv de la prefabricat. I’REFABRICARE s. f. Acţiunea de a p.refa-b r i c a şi rezultatul ei. Prefabricarea reclamă folosirea unei. tehnici noi, înaintate, ltr2, cf. dm. Prefabricarea constituie factorul principal al industrializării construcţiilor. der, cf. m. d. enc., dex.. — Pl. : prefabricări. — V. prefabrica. PREFABRICAT, -A adj., s. n. (Element sau parte de construcţie, dintr-un ansamblu tehnic etc.) care este confecţionat, în. fabrică sau în atelier, de obicei în serie, înainte de a fi dus la locul' de montare sau de asamblare ; (produs) care rezultă dintr-un proces industrial şi serveşte ca material pentru executarea unui produs industrial finit, semifabricat. Industria mobilei va . produce. . ,. şi case prefabricate. leg. ec. pl. 434. Muncitorii de pe acest şantier lucrează i blocuri muncitoreşti din prefabricate. ScîîJteia, 1952, nr. 2 390, cf. ib. 1953, nr. 2 790. Un factor de bază pentru scurtarea timpului de construcţii şi uşurarea execuţiei constă în folosirea pe scară largă a prefabricatelor. contemp. 1954, nr. 379, 5/3, cf. dm. întreprinderile nu erau stimulate... să întrebuinţeze prefabricate şi materiale noi mai ieftine şi mai bune. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 28. Reduce la minimum varietatea elementelor prefabricate, der iii, 847. In deltă, omul a adus, de la sule de kilometri, piatră şi prefabricate din beton. vîn. pesc. august 1964, 13, cf. dn2, sfc i, 11, M. D. ENC., DEX.' — Pl. : prefabricaţi, -le:. — Din fr. préfabriqué. PREFACE vb. III. I. 1. T r a ni. şi refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin1 prep. ,,în“) A face să ia sau a lùa o formă, un aspect, un conţinut etc. nou ; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. In lut şi In cenuşă te prefaci, o, oame ! M. Costin, ap. gcr r, 205/24. Neamurile le preface numai unul Cel de sus. N. Costin, lét. ii, 48/16. Zlmbea de rls şi Hariclia, şi să ispitea ca să prefacă pre Teaghen. Aethiopica, 49t/12. S-au prifă-cut îndată Intr-un munte mare. ist. am. 88v/2. Să să prefacă intr-un om nou şi bine plăcut lui D[u]mnezeu (a. 1798). gcr ii, 162/27. Să să prefacă Intr-un om nou. Molnar, ret. 4/5. Faţa-n foc şi-o schimbă Şi tot In foc să preface (a. 1802). gcr ii, 192/5. Orice gustă din haia ce-i place Tot în aur ş-argint să preface. Budai-Deleanu, ţ. 319. Dar visu-şi schimbă faţa, se prefăcură toate. Heliade, o. i, 166. Pe aceste fabricate; adecă prefăcute în manufături, le cumpărăm cu însutit pro-ţent. ar (1829), 48V6. Trupul meu prefăcîndu-se In ţărlnă. Marcovici, c. 8/22. Bucuria lor îndată s-au prefăcut în întristare. Drăghici, r. 33/4. Spaima se 14446 PREFACE — 1286 — PREFACE prifăcu tn bucurie. Asachi, s. l. ji, 63. Clşiigul ostenelilor de 20 de ani e prefăcut tn fum. gt (1839), 6V56. Toate-n lumea asta... Se prefac făr‘ de-ncetare. Cona-chi, p. 266. Prinţul Ardealului... se învoi a preface tractatul de la 20 mai. Bălcescu, m. v. 183, cf. 134. O parte din mulţime a vrut să se ducă la tipografia de unde a ieşit acea broşură, a o preface tn cenuşă, cr (1848), 91/12. în mici fărtme. ■. te prefaci. Pann, p.v.i, 126/21. Amorul meu se prefăcu In compătimire. Negruzzi, s. i, 47, cf. 87. N-am darul însemnat A strica şi a preface clte slnt de îndreptat. Alexandrescu, o. i, 178. Un curcan jbătrln, menit de a fi prefăcut In friptură, iese din Cuşcă. Alecsandri, o. p. 313. S-a scoulrdat şi s-a prefăcut tn măluşleanuri, văi, văgăuni. Jipescu, ap. gcr ii, 261. Bucuria se prefăcuse acum In smerită îngrijire. Odobescu, s. i, 146. Viata, tinereţea mt-ai prefăcut-o-n rai. Eminescu, o. i, 95, cf. iv, 91. Dracul s-a prefăcut Intr-un băiet ca de opt ani. Creangă, p. 147. Trinteşte paharul de masa de marmură, prefăclndu-l In ţăndări. Caragiale, o. ii, 61, cf. iii, 14. Dealurile... se prefac In muscele. Delavrancea, t. 116. De ce voicşti ca şi pe line, amicul meu, să mă prefaci, Să tac de mine deopotrivă precum şi tu de tine iaci? Macedonski, o. i, .217, cf. 240. Toate cele imprejuru-i în paragini se prefac. Vlahuţă, o. a. i, 181. înşişi stăplnii de robi au găsit că-i In folosul lor să-i prefacă In coloni şi apoi In iobagi. Ionescu-Rion, s. 146. Caracterul se preface şi el ca tot in lumea asta. D. Zamfirescu, î. 31. Suspinele i se prefăcură Intr-un scincet domolit şi prelung. Gîrleanu, n. 153. Ridică-fi braţele spre soare, Şi dacă pofi, prefă-te-n Ariei. Minulescu, v. 58. Toate torentele se prefăcuseră In furturi. Galac-tion, o. a. i, 193. Stă cu naşul in perete, clocind glnduri crlncene care nu se pot preface in fapte. C. Petrescu, î. ii, 230. Acea apă mişcătoare s-a prefăcut in pod de gheată. Sadoveanu, o. xi, 308. Bisericile creştine, prefăcute in moschei musulmane, işi ridică vlrfurile ascuţite ale minaretelor. Bart, s. m. 47. S-aşteptăm să se prefacă mustul fără preţ In vin. Pillat, p. 85. întinderi uriaşe de pămint... vor fi prefăcute Ih grădini roditoare■ Scînteia,1952, nr. 2 399. Şi graiul orb ajunse să se prefacă-n limbă. Arghezi, vers. 390. Un sentiment al cărui conţinut s-a prefăcut In curgerea vremurilor, ăvlnd lotuşi un slmbure statornic. Călinescu, c. o. 195. f VîntulJ fete preface Pe străzi in statui, Pe trupuri lipindu-le Mai tare veşmintele. Blaga, p. 107. Unii hibernează, acceplind dalele naturii aşa cum slnt, alţii înţeleg să nu le asculte, să le prefacă, să le domine. Ralea, s. t. iii, 121. Glasul lui se prefăcuse pe nesimţite amar şi îndurerat. Camil Petrescu, o. ii, 395. Orezul in bomboane-aurii l-a prefăcut, Şi-mpinge căruciorul şi iese la vlndut. Jebeleanu, s. h. 49. Dumnezeul in care m-a(i învăţat să cred s-a topit, s-a prefăcut In fum. H. Lovinescu, t. 96. îngere,... Ia o ramură şi prefă-o-n femeie. Isanos, ţ. l. 54. Mustul dulce-n vin s-a prefăcut. Labiş, p. 164, cf. sfc i, 3, 6, 10, 14,15, ii, 89. Pe pietrişul dintre şine cădeau şuvoaie de apă fierbinte, iute prefăcute In aburi mirositori. Barbu, p. 212. Am prefăcut mlaştinile in ogoare, t septembrie 1962, 10. Pe Stoian popa-l lovea, în cenuşă-l prefăcea. Alecsandri, p. p. 101. Cind scrum se prefăcea, Cu pumnul că-l aduna. Teodorescu, p.p. 576. Pasărea se dete peste cap şi se prifăcu Intr-un voinic. Sbiera, p. 68. în slăni de peatră li prefac zinele. Reteganul, p. ii, 6, cf. iii, 75. Puii... s-au prefăcul stele mărunţele, pop., ap. gcr ii, 328. S-a dus la moară să prefacă griul tn făină. şez. i, 99. Palma-n pumn o prefăcea, Peste fa[ă o lovea. ib. ii, 33. Palma-n sbici o prefăcea, Peste fafă il lovea. Bibicescu, p. p. 303. Căruţa se prefăcu iar buştean. Fundescu, l. p. i, 60. Giavulu s-o prifăcut din cal iar giavul. şez. vi, 6. O voi preface In fragedă floare. Balade, i, 295. O A b s o 1. începi, prefă, răstoarnă şi imbunătăţează. Alexandrescu, o. i, 86. <£> R e fi. pas. Răspunsul ce taste să fie nu se mai preface. Biblia (1688), [prefaţă] 4/34. Besearică tn geamie a să preface, plnă la vremile noastre n-am văzut. Cantemir, hr. 107. Scrierea. .. s-au prifăcut in meserie. Russo, s. 52. Clădise doamna Ralu o sală de club, care mai in urmă se prefăcu In teatru. Filimon, o. i, 226. încetul cu încetul, casa lui se prefăcuse Intr-un fel de muzeu. Brătescu-Voineşti, p. 270. + T r a n z. (învechit) A trece, a transmite, a transfera. Eu voi preface asupra altuia mlnia părintelui mieu. Beldiman, n. p. ii, 17/7. R efi. [Ucenicii] stind plnă la soroc la acelaşi slăpln, iar să nu să prefacă din meşter In meşter (a. 1824). doc. ec. 331. + T i a n z. (Rar) A da, a ceda pentru a obţine altceva în loc. Da-ncolro, bade Gheorghe ? — Ia, plnă-n iarmaroc, să prefac işti bouleni. Hogaş, dr. i, 138. 2. T r a n z. S p e c. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte, obiecte casnice, construcţii etc.) A repara, a reface schimbînd (în bine) aspectul, înfăţişarea. V. renova, moderniza. Au fost pus ierbăria In mănăstire şi, dlndu-i foc, s-au sfărmat şi au prefăcut-o Radul Vodă. Şincai, hr. iii, 2/26. Şindrila fiind cu totul stricată şi putredă, să am a o preface cu şindrilă nouă (a. 1829). doc. ec. 442. S-a holărlt să prefacă şi să mărească vila lui. Galaction, o. a. i, 52. Dacă ni i-ar da să-i prefacem şi-n loc de buni i-am înapoia omului tot răi, el o să zică : „Da prost ciubotar“. Gîrleanu, n. 53. Adusese o croitoreasă cu ziua Iri casă, să-i prefacă o rochic neagră. C. Petrescu, c. v. 169, cf. 96. Găsea întotdeauna ceva de făcut: rufe de călcat, saltele de prefăcut. Brăescu, o. a. ii, 292. O să-mi prefac casa. chest. ii 14/73. <£> Refl. pas. Clnd s-au prifăcul Ţarigradul de împăratul Constantin. Calendariu (1814), 3/26. [Palatele veclii] începuseră a se sulemeni şi a se preface. Negruzzi, s. i, 71, cf. chest. ii 14/30, 156, 365. 3. T r a n z. (învechit) A traduce. Capetele dumne-zăieştilor pravile să te aduc şi să le prefac dă pe cli-neaşlc... rumăneşte (a. 1652). gcr i, 158/30. [Scrierile istorice] din limba lătinească iarăşi pre cea a noastră românească le prefacem. Cantemir, hr. 180, cf. lb. Istoria Sindipii filosofului acuma din limba elinească prefăcută In românească (a. 1802). gcr ii, 188/7. A prefăcut In limba rumănească metodul lui Lancaster. cr (1830), 338V27. <5> Refl. pas. Aceasta vă afla | fieştecarele In cărticica mai sus numită, dacă se va preface. Ţichindeal, f. 269/13. 4. T r a n z. (învechit şi regional ; complementul indică alimente, băuturi etc.) A prepara (1), a pregăti (4). Fără de apă nu se pol nici fagurii întocmi, nici mierea preface. Economia, 202/11. Apă prefăcută cu slatină, fără oţet, pentru pepeni şi castraveţi, alr ii 4 097/386. + S p e c. (Prin sud-vestul Transilv. şi prin sud-estul Olt. ; complementul indică plinea, aluatul) A plămădi (1); a frămînta. Pita o prefaşem, 0 frămlntăm. Gregorian, cl. 61. Prefac aluatu de sara. alr i 773/878. + S p e c. (Prin sud-vestul Transilv. şi prin nord-vestul Ban. ; complementul indică aluatul de pîine) A da forma pentru copt. Cf. alr i 775/69, 90, alr sn iv h 1 056/47. + S p e c. (Prin sud-estul Mold. ; complementul indică mămăliga) A amesteca (în timpul preparării). Să nu prefaci mămăliga de multe ori. şez. i, 278. + S p e c. (învechit şi regional; compilementul indică ţuica) A distila (a doua oară). 1 căldare de prefăcut rachiu (a. 1824). Uricariul, xx, 344. Rachiu de prune care-l prefacem, alr ii 4 151/192, cf. alr sn i h 258. Am s-o prefac ţuica asta, nu-mi place cum a ieşit; e slabă, acră şi cu miros de prăjală. Udrescu, gl. 4 S p e c. (Prin Mold. şi prin estul Munt, ; complementul indică vinul) A pritoci. Cf. alr sn' i h 246. + S p e c. (Regional ; complementul indică cereale) A curăţa, a alege, a selecţiona. Grlnele.. . erau vlnturale şi „prefăcute“ — adică „luate la mină“ pentru curăţire, conv. lit. xliv2, 211. II. 1. Refl. (Despre oameni) A da o impresie falsă (schimbîndu-şi expresia, comportarea) cu intenţia de a induce în eroare pe cineva ; a simula. Emirul se prefăcu că crede. Bălcescu, m. v. 54. Lavinia crezu sau se prefăcu a crede că el joacă comedia, cr (1848), 181/64. Mă voi preface Că nu ştiu nimica. Pann, p. v. i, 58/1. M-am prefăcut că-mi place, şi am zimbit 14446 PREFACERE — 1287 — PREFAŢA amar. Alexandrescu, o. i, 294, cf. 193. Se prefăcea că nu bagă de seamă nimic şi-i spiona In tăcere. Fili-mon, o. i, 124. Tu eşti geloasă, sau te prefaci a fi! Bolintineanu, o. 380. Cu ztmbiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi, S-ar preface că pricepe. Eminescu, o. i, 162. Nora cea tlnără zise, prefăclndu-se că plinge şi ea. . . Creangă, o. 9. Se prefăcu apucat de o rentoarcere de pasiune. Caragiale, o. ii, 124. Se prefăcu că-i pare rău. Ispirescu, l. 25, cf. 19. Se prefăcu că doarme. Vlahuţă, o. a. i, 101. M-am prefăcut că-s supărată. Coşbuc, p. i, 185. Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-şi îndreaptă şi-şi mai resfiră legătoarea lată de la glt. Hogaş, dr. i, 172. Amindoi se prefăceau că nu ştiu nimic. Rebreanu, i. 261. Două luni fata se prefăcu din răsputeri că-i seamănă la gust. Bassa-rabescu, v. 58, cf. 136. Nu mă mir că l-aţi crezut sincer, că prea cu multă vervă şi talent s-a prefăcut. Camil Petrescu, t. iii, 466. Se prefăcu, tirind paşiii că priveşte cu luare-aminte ceva. C. Petrescu, î. i, 23. O slujniculă. .. răsărea in faţa porţii,... roşindu-se la trecerea fiecărui soldat, prefăcindu-se că ii e ruşine. Brăescu, o. a. i, 94. Unii spun că s-ar fi prefăcut. Sahia, n. 113. Se preface că citeşte. Sebastian, t. 56. Se prefăcuse că pleacă triniind uşa. Teodoreanu, m. ii, 117. Cearcă să pară veselă, dar se cunoaşte că se preface. Sadoveanu, o. i, 241, cf. ix, 201. Şi voia lui de pace Sau de război e lege, că vrea sau se preface. Arghezi, vers. 397. Se prefăcu grăbit şi dădu să intre in casă. Călinescu, e. o. i, 308. Mă prefac numai că slnt ostenită. Stancu, r. a. iii, 254. S-a prefăcut că nu înţelege nimic. Vinea, l. ii, 202. Vă spun eu că se preface. H. Lovinescu, t. 178. Se prefăcea a nu înţelege că nu e dorit. Vornic, p. 197. Moromete, nu te preface că nu înţelegi. Preda, m. 204. Mă prefăcui că nu observ nimic. Barbu, p. 55. Se preface că boleşte. Alecsandri, p. p. 35S. Prefă-le că nu şti de nici o urmare, pop., _ap. gcr ii, 363. Doamna Chiralina se prefăcu că doarme. Fundescu, l. p. i, 61. Să preface că nu şti Cit-i de greu a iubi. folc. transilv. i, 275. + Tranz. Spec. (Complementul indică glasul, vocea: construit cu dativul pronumelui) A schimba, a contraface, spre a nu fi recunoscut sau spre a imita pe cineva. Prefăcln-du-şi glasul, incepe a căina pe fiul craiului. Creangă, p. 202. Nu slnt Vladu?... Nu-mi cunoşti iu vorba?... — Vorba-i a lui Vladu-nlreagă; Ei, dar poţi să ţi-o prefaci. Coşbuc, b. 94. 2. Tranz. şi refl. (Popular) A (se) travesti. Spinul iar li iesă înainte prefăcut In alte straie. Creangă, p. 200. Făcea mă-sa cum zicea, în calic il prefăcea. Alecsandri, p. p. 137. 3. T r a n z. (Popular ; complementul indică băuturi alcoolice) A falsifica, a contraface (amestecînd cu apă). Cf. tdrg, cade. Apă-n rachiu, 11 preface cu apă. alr ii 4 155/514. Preface holerca, ib. 4 155/386. — Prez. ind. : prefac; imper. : prefă. — Şi : (învechit şi regional) prifăce vb. III. — Pre + face (după v. sl. np-feTsepHTH). PREFACERE s. f. Acţiunea de a (s e) preface şi rezultatul ei. I. 1. Transformare, modificare, schimbare, preschimbare, (învechit) prefăcătură (1). Cf. p r e f a c e (II). Din prefacerea lucrurilor ce din singura voia sfinţiii-sale s-au strămutat... au ciştigat puţin răsuflu. R. Gre-ceanu, cm ii, 201. Materia fizicii iaste trupul cel firesc şi, ăcealea din cite să alcătuiaşte el, şi prefacerea şi stricăciunea. Molnar, ret. 14/4, cf. drlu, lb. Natura e vecinică, ea nu se supune prefacerilor ca obiceiurile. Heliade, o. ii, 286. Toate treptele societăţii au luat Insemnătoare prefaceri (a. 1833). Uricariul, v, 347/18. Este cu greu... ale însărcina însuţi cu această prefacere. Marcovici, d. 10/20. Se bucură şi el pentru prefacerea întristării fratelui său Intru bucurie. Gorjan, h. i, 5/32. El cu mirare auzea prifacerea opiniunei şi plecarea ei de a urma voinţei lui. Asachi, s. l. ii, 58. Directorul va putea propune obşteştii adunări... prefaceri la cel de acum statut (a. 1845). doc. ec. 858. Ah, norocule slăvile, dar la prefaceri supus. Conachi, p. 65. E vorba de prefaceri radicale. cr(1848),263/2. Hainile, naravurile, pămlntul au luat prifacere. Russo, s. 11, cf. 58, Polizu. Multele prefaceri ce pe (ară au venit. Negruzzi, s. i, 133. Este timpul ca poezia... să puie in mişcare toate resorturile sale la o prefacere întreagă. Bolliac, o. 43. Furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obştesc. Alexandrescu, o. i, 200. Abia-i mai cunoşti.. . starea primitivă după ce a trecut sub aşa multe prefaceri. Odobescu, s. i, 190. Ii vedea, moşule dragă, ce prefacere are să ia împărăţia. Creangă, p. 230. Dascălul Clăiţă nu prea era mulţumit de această prefacere a lucrurilor. Slavici, n. i, 199. Ştiinţa a înţeles pe deplin de ce moare un om şi toate prefacerile prin care trece un cadavru. Delavrancea, t. 31. Aceste prefaceri le-aţi înţeles d-voastră prin cuvlntul modă. Vlahuţă, o. a. ii, 227. Dovedi că de la trib pină la stal este o nesimţită prefacere. Ionescu-Rion, s. 354, cf. ddrf. Cel dinţii lucru ce-l impresionă fu prefacerea caracterului majorului. D. Zamfirescu, r. 92, cf. Alexi, \v. Şi-mi trecu in o singură clipă, pe dinaintea minţii, adinca prefacere şi nestatornicie a lucrurilor. Hogaş, m. n. 69, cf. Şăineanu, d. u., cade. Am rămas prieteni de-a lungul anilor aducători de prefaceri. Galaction, a. 3, cf. id. o. a. i, 102, id. o. 334. Legile care conduc societatea slnt intr-o prefacere continuă. Brăescu, o. a. ii, 394. Clţi s-au prăpădit. aşa din cei care lucrează pentru prefacerea lumii. Sadoveanu, o. xvii, 229, cf. v, 133, ix, 564. Cu glndul prins In nădejdea marilor prefaceri pentru ţara sa. Oţetea, t. v. 110. O mare prefacere se constata In fizionomia lui. Călinescu, s. 388, cf. id. e. o. ii, 321. Dimilrie Cantemir a venit In Rusia lntr-o epocă de mari prefaceri economice şi sociale. Scînteia, 1953, nr. 2 802. De pe-acum prefacerea-i adlncă. v. rom. noiembrie 1954, 60. închid ochii şi caut să înţeleg ce prefacere esenţială s-a petrecut cu acest peisaj parcă etern, contemp. 1956, nr. 487, 3/1. în cei mai mulţi dinlre noi, se petrec pe nesimţite prefaceri. H. Lovinescu, t. 407. Ai trecut pe aici însoţit de murmurul. . . marilor prefaceri, s iunie 1.960, 48. O perioadă de mari prefaceri In istoria omenirii, t mai 1964, 92. Era. . . voios pentru această prifacere neaşteptată. Sbiera, p. 115. + (învechit, rar) Transmitere, transfer. Are să se dea două vămi. . ., iar la alte prefaceri ce să va face de la o mină la alta aici In ţară, vamă să nu se ceară (a. 1827). doc. ec. 400. 2. Spec. Reparaţie, refacere care sehimbă (în bine) aspectul, înfăţişarea unui obiect de îmbrăcăminte, a unei construcţii etc. Cf. preface (I 2). Casa veche nu suferise prefaceri. Sadoveanu, o. v, 298, cf. id. e. 104. 3. (învechit) Traducere. Cf. p r e f a c e (13). De este a crede prefacerei nemţeşti ceii din ruseştile anale făcută. Maior, ist. 149/9, cf. lb. II. 1. Simulare. Cf. preface (II 1). Cf. Polizu, ddrf. Elena... e veselă... de dorinţa de a nu-l trăda In prefacerea lui că nu ştie nimic. Brătescu-Voineşti, p. 239, cf. Şăineanu, d. u„ cade. 2. (Popular) Falsificare, contrafacere (cu apă) a unei băuturi alcoolice. Cf. preface (II 3). Cf. CADE. — Pl. : prefaceri. — Şi : (învechit şi regional) pri-iacere s. f. — V. preface. PREF Al s. n. (Prin Munt.) Reparaţie (l).Cf. Alexi, w. Dară un prefai bun lucrului ce mai rămăsese. Ispirescu, ap. Şăineanu, d. u., cf. Scriban, d. — Cf. preface. PREFAŢA vb. I. Tranz. (Complementul indică opere scrise) A scrie prefaţa ; (învechit) a precuvinta. Cf. bul. fil. i, 178. Volumul e prefaţat de Simion Ştefan, contemp. 1966, nr. 1 019, 8/1. cf- DM> dn3> M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. : prefaţez. — Şi : (rar) prefafiá vb. I. bul. fil. i, 178. — Din fr. préfacer. 14449 PREFAŢATOR — 1288 — PREFĂCÎÎJŞ PREFAŢATOR, -OARE s. m. şi f. Persoană care prâfaţează o carte (scrisă de altcineva) ; (neobişnuit) prefaţier. Cf. bul. fil. i, 178. Prefaţatorul nu a urmării glndirea lui Maior nici tn toate articulaţiile şi nici In ţoale nuănfele ei. Blaga, g. 189. Vom menţiona, împreună cu editorul şi cu prefaţatorul, pasajul, v. rom. ianuarie 1960, 164, ci. dex. — Pi. : prefaţatori, -oare., — Prefaţa + suf. -tor. PREFAŢĂ s. f. Parte introductivă eare precedă o operă literară saü ştiinţifică, şi care cuprinde lămuriri, aprecieri etc. legate de opera respectivă (şi de autorul ei) ; cuvînt înainte, (rar) preambul (1), precuvîntare, (învechit) predoslovie, procuvîntare, preludiu (4), prevorovire, (grecism învechit) proimion (2), (învechit, rar) prevoroavă. V. Introducere. Cf. dz 3/1, drlu, lb, Pleşoianu, a.' 3/1. Ne exprimăm mai larg despre poezie In prefaţa la poeziile ossianlce. Heliade, o. ii, 141, cf. id. d. c. iV/20, Asachi, p. r. 1/1. în prefaţa sa Vorbeşte eă a tradus acea dumnezeiască carte ,,ln limba românească vorbitoare“. cr (1848), 83/24, cf. Marin, pr. i, i/l, Stamati, d. Prefaţa cetei Intiî psaltire tipărite in limba românească. Russo, s. 55. Iată ce zice acest artist în prefaţa colecţiei de arii româneşti. rom. lit. lll1/40, cf. fis. 1/1, Polizu, LM. De cine e iscălită prefaţiunea? Maiorescu, d. i, 97. Un june scriitor... ne trimite următoarea prefafiune a unui nou op al său. Caragiale, o. vi, 14, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, V. Molin, v. t. 65, Şăineanu, d. u„ cade. Cartea începe cu o prefaţă In versuri. Galac-tion, a. 101. în loc de prefaţă \TitluJ. Topîrceanu, p. o. 3. încetind de a mai visă prefeţe şi editori, am început să... muncesc. Klopştock, f. 208. E o istorie importantă şi ar putea sluji de prefaţă caietului meu. Sadoveanu, o. x, 477. Ceea ce glndea Duiliu Zămfirescu In 'problema limbii literare, aflăm destul de limpede din prefaţa... ,.Nuvelelor“ sale. Via-nu, a. p. 185. Fabula cu care-ncepem ţine locul de prefaţă. Arghezi, s. p. 10. Aceste două lucrări, împreună cu prefaţa..., pregătesc climatul, v. rom. decembrie 1964, 160. Miron Costin,- ln prefaţa la poemul ,,Vraţa lumii“..., dă unele noţiuni de versificaţie, l. rom. 1965, 399, cf. sfc i 172, 176, m. "fi. enc., dex. <0> Fi g. Ideea de progres In Franţă e concomitentă cu năzuinţa către putere a burgheziei şi e, oarecum, prefaţa revoluţiei ei care urmează să vină. Ralea, f» 158. — Pl. : prefefe. — Şi : (învechit) prefâjie (dz 3/1, Lb, lm), prefaţitine s. f. — Din fr. préface, lat. praefatlo, -onis> it. prcfazlone. PREFAŢIA vb. I v. prelata. PREFÂŢIE s. f. v. prefaţă. , PREFĂTIÉR s. m. (Neobişnuit) Prefaţator. C. Petropici vine, cum atestă prefafierul, de pe frontul milităresc. Perpessicius, m, iii, 156. — .pronunţat : -fi-er. — Pl. : prefaţieri. — Pţefafă -f, suf. -ier. PREFĂ ŢI ÜNE s. f. v. prefaţă. PRÉF s. f. v. preferans. PREFÂCÂNIE s. f. 1. (învechit) Prefăcătorie Fusei inşălat.. . de prefăcăniile ei cele curveştl. Gorjan h. ii, 203/20. îl mingiie, 11 giugiuli, Insă tot cu prefăcanie-id. ib. iv, 74/13, Cf. 12/24, sfc ii, 103.“ 2. (Regional) Instalaţie pentru fabricarea spirtului, a raehiiîlui, a ţuicii p. rest r. caîzan in care se fabrică spirt, rachiu, ţuică ; p. ext. clădire în care se află această instalaţie ¡.(regional) velniţă, povarnă l, povărnărie, povarnagerie *, balgierie, căzănărie. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Toată casa se umple de o miroznă de rachiu de ţi se pare că eşti la prtfăcanie.i.cR.i, 85. E x p r. A trage la prefăcanie = a distila. Cf. Barcianu. + Faptul de a fierbe a doua oară ţuica (Gura Săraţii—Buzău), alr sn i mn li 252/728. Operaţia aceasta se numeşte prefăcaniii. ib. — Pl. : prefăcănii. — Şi: (regional) prifăcănic s. f. — Preface + suf. -anie. ' PREFĂCĂCIIÎNE s. f. (învechit, rar) Prefăcătorie. Străini ce umblă după boieria tării... pregătiţi apăi cu prefăcăciunea că ţin la cuvintele: naţie şi iubire: Jipescu, o. 3. — Pl. : prefăcăciuni. — Preface + suf. -ăciune. PREFĂCĂTOR, -OĂRE adj. (învechit, rar) înnoitor, transformator. Omule, du-te toi cu legi prefăcăloare. Conachi, p. 299, cf. dm, dex. — Pl. : prefăcători, -oare. — Preface + suf. -ător. PREFĂCĂTORIE s. f. Mod de comportare sau de manifestare a unei persoane, lipsit de sinceritate, opus adevăratelor sale convingeri şi sentimente, adoptat cu scopul de a induce în eroare sau a înşela buna-credinţă a cuiva ; simulare ; ipocrizie, făţărnicie, (învechit) prefăcanie (1), prefăcătură (2), (învechit, rar) prefăcăciune. Tu nu cunoşteai prefăcătoria. Mar-covici, c. 44/11, cf. Polizu. Se ajuta foarte mult cu două copile ale sale, pe care le învăţase atlt de bine In arta prefăcătoriei. Filimon, o. i, 147, cf. 136. Prefăcătoria... o să ni-arunce Intr-o tulburare ş-un virtej... de nu ne-om şti descurca. Jipescu, o. 85. Aceste risuri nenatural de nemăsurate şi nebuneşti nu erau decit trista şi desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere. Eminescu, g. p. 47. Toate le-am făcut pentru dumneata numai, din prefăcătorie,... totdeauna alta ţi-am spus şi alta am gindit. Caragiale, o. vi, 27. Cugeta că... mat cu şoalda, mai cu prefăcătorii să înşele pe Făl-Frumos. Ispirescu, l. 109. Prefăcătorii de vulpe bătrlnă, Ingină Voiculeasa. Delav-rancea, s. 52. Nici nu-l tăia prin cap pe Stănilescu că-i prefăcătorie. contemporanul, vi2, 210. Manifestări care au in sine ceva prefăcătorie. Ioneschj-Rion, s. 278,scf. ddrf, Barcianu. Se simţeau dezgustaţi de atila nesimţire şi prefăcătorie. D. Zămfirescu, t. s. 98, cf. Alexi, w., tdrg. A crezul că sfiiciunea ei este prefăcătoria obişnuită a fetelor fată de flăcăi. Rebreanu, i. 115. împotriva mea au pus tn mişcare prefăcătoria. Galaction, o. a., i, 73, cf. id. A. 296. Al fost excelent în prefăcătoria dumi-lale. Camil Petrescu, t. iii, 468, cf. 445. Destul, doamnă, zise el, să lăsăm prefăcătoriile. Sadoveanu, o. xi, 82. îşi lepădară masca prefăcătoriei. Stan.cu, r. a. iv, 158. Maică-sa băgă de s'eatnă şi rlse de prefăiă-loria nevinovată a fetei. v. rom. martie 1954, 103. Mica prefăcătorie a fiecăruia e trădată de lucruri ce mi se par foarte importante. Barbu,’ p. 28. Ele nu se luptă voiniceşte, cu puterea, ci nimereşte, cu prifăcă-loria. Sbiera, p. 104, cf. 240. Se făcu că nu vede prefăcătoria. şez. vi, 183. — Pl. : prefăcătorii. — Şi: (regional) prifăeătorie s. f. — Prefăcător + suf. -ie. PREFĂCĂTtîRĂ s. f. (învechit) 1- Prefacere <1 I). Filologia este... învăţătura prifăeăturilor şi tmprăş-tierea limbilor. Russo, s. 57, cf. 79, Polizu. S’ărmanu, o agiuns de clacă de clnd cu prefăcălurile aiesle nouă. Alecsandri, t. 6S0. 2. Prefăcătorie. Glndeai că orbit de frumuseţă... N-oi cerceta nici mustra a tale prefăcături. Conachi, p. 221. Tlnăra-n tot chipul să-l ascunză să silea. Prefăcă- ■ ţările multe nimic nu-i mai folosea. Pann, e. i, 117/3. Cu prefăcături, cu marghiolii,... U făcu de spuse cum are atîta stare. Ispirescu, l. 280, cf. ddrf, Âlexi, \v. — .Pl. : prefăcături. — Şi: (învechit şi regional) prifăcătui'ă s. f. — Preface + suf. -ătură. PREFĂCTTJŞ s. m. v. prcfectuş. 14462 PREFĂCUT1 — 1289 — PREFECT PREFĂC.TÎT* s. n. Faptul de a (se) preface. + (Regional) Operaţie de sortare a ştiuleţilor de porumb. Prefăcutul este scoaterea ştiuleţilor stricaţi dintre cei buni. Damé, t. 62, cf. Şăineanu, d. u. — V. preface. PBEFĂCIÎT*» -A adj. I. 1. Transformat» modificat, schimbat, preschimbat. Cf. preface (I 1). Niscari prepoziţii din limba cea latinească împrumutate şi prefăcute. Maior, ist. 247/7. Dacă- vreun lucru dintru ale zestrii să va afla prefăcut şi schimbat sau stricat. Pravila (1814), 124/21, cf. lb. Văzînd aţlt de neaşteptat prefăcută soarta lui... înălţă cu cuget recunoscătoriu ochii săi cătră ceriu. Asachi, s. l. ii, 42,, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d. 2. S p e c. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, construcţii etc.) Care şi-a schimbat (în bine) înfăţişarea prin reparaţie, refacere, transformare. Cf. pi eface (I 2). Rochiţele acelea de zece ori clr.pite şi prefăcute. Brătescu-Voineştj, p. 213, cf. cade. Se Imbrăcau cu rochii nouă sau prefăcute.( Sadoveanu, o. ii, 310, cf. Scriban, d. 3. (învechit) Preparat, pregătit, prelucrat, elaborat. Cf. preface (I 4).-Ce/e mai de sus scrisă ponturi, şi aşezămlnturi .dentru amlndoauă părţile prefăcute şi încheiate. N. Costin, l. 580. Ierburi care, stoarse, mestecate depreună Şi-n mai multe chipuri prefăcute . Trebuie bolnavului s-ajule. Budai-Deleanu, ţ. 210. S p e c. (Regional ; despre ţuică) Di'stilat (a doua oară); p. e x t. tare ; de bună calitate. Rachiu prefăcut. alr sn i h 252/192. Asta e ţuică prefăcută, are 40 de cenţi. Udrescu, gl. ■ • II. 1. (Despre oameni) Care se preface (II 1), care încearcă să inducă în eroare printr-o comportare, manifestare etc. ce ascunde adevăratele gînduri, sentimente etc. ; fals, ipocrit, făţarnic, (învechit) marafetos (1), (regional) milcoşit, negîndit (2), nelcu-şos, noduros (6), pîşin (2). Cf. Polizu. ‘Porunceşte, stăplne / zise prefăcutul ciocoi. Filimon, o. ’ i, 124. Babele', citu-s ele dé-a dracului, de prefăcute şi iscoditoare, toi nu l-au putui face să se însoare. Creangă, o.’ 56. Este fală şi încă din cele mai prefăcute. Ispirescú, l. 21. Am văzul-o atlt de înjosit prefăcută Intre mine şi bărbatul său. Delavrancea, t.> 21-3, ‘ cf.' Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. E _din .c.ale-afară de prefăcut. Camil 'Petrescu, t'. iii, 432. "Iiibeţle pe cine-ţi place, N-aştepta să te mai roage, Prefăcută nú te face. Teodorescú, p. p. 303. Era un om deştept, glumeţ şi... foarte prefăcut. Marian,' t. 138. Tu eşti, mindro, prefăcutăToţi bicherii le sărută. Hodoş, p. p. 176. <0 (Substantivat) Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuţi ce le ’vorbesc ’Toi cele ce ei voiesc. Mumuleanú, ap. gcr'II, 247/36. Pătimaşii... aproape toţi erau nişte prefăcuţi. Caragiale, o. rv, 145. E o prefăcută şi o mincinoasă de n-are margini-, Brăescu, o. a. i, 152, cf. Ciauşanu, v. 191. Cel prefăcut rlde-n sine, clnd Inşală pe oricine. Zanne, "p. viii, 146, + (Regional) Viclean, şiret. Cf. lb, Polizu, Barcianu, Alexi, w., com. din Braşov. + (Despre atitudini, sentimente, acţiuni etc. ale oamenilor) Care arată, trădează pe omul prefăcut2II 1), care este specific omului prefăcut2. Au lntlmpinat-o cu mare paradă şi cu simţiri prifăcuie a unui fiiu supus şi duias-, Asachi, i. 150/13. Părinţii lui... crezură prefăcuta boala sa. Pann, e. i, 110/14. Cit o să-mi ceri la sută pentru. că ai luat parte la acest alişveriş (darăveră) prefăcut? Filijhon, o. i, 237, cf. 120. Un zlmbet de bunătate prefăcut şi amăgitor. Odobescu, ,s. i, 74. li spuseră cu prefăcută mlhnire că fratele lor s-a. prăpădit.. Ispi-rescu, l. 89. Se răsti. . . cu un fel de necaz• prefăcut. Delavrancea, t. 15. O admirare .prpfăcu-ă. Macedont ski, ó. i, 98. Şi-i ascultă c-o prefăcută evlavie. Vlahuţă, o. a. i. 198. Fata dete din cap cu silnicie prefăcută. D. Zamfirescu, r. 66. Sărutai cu o prefăcută evlavie această dreaptă care... nu mirosea tocmai a smirnă. Hogaş, dr. 1,13, cf. 120. Auzea din pat sforăitul Inecă-cios al lui -Baciu atlt de aproape că i se părea prefăcut. Rebreanu, i. 163, cf. 60. Interveni cu prefăcută bănuială. GALACTioţ), o. a. i, 32. Se Intlmpla să se afle cu scrisoarea ţn mină. . . Deşi a recunoscut scrisul şi plicul Lumipiţei, o siringe In buzunar ca indiferenţă prefăcută. C. Petrescu, î. ii, 20. Fetele, roşii de plăcere, se lăsară tirite cu silă prefăcută, şi jocul se încinse. Bră-eşgu, o. a. ii, 251. Se uită In dreaptg, şi-n stingă cu un aer de prefăcută indiferenţă. Şebast.ian, t. 204, cf. 73. Avea pe obraz o plrgă de prefăcută căinţă. Vlasiu, d„ 261. Vedea că lacrimile fetei nu-ş prefăcute. Sado-veanu, o. x, 354. Exclamaţia. . . este scoasă cu prefăcută oroare. Vianu, a. p. 288. îmi pare rău că le porţi aşa — zise cl cu prefăcută dezamăgire. Călinescu, e, o. ii, 52. 'Cercetă cil prefăcută severitate chipul feţei, v, rom. martté' 1954; 122. Slnt la ordinele dumneavoastră, spuse el cu o prefăcută umilinţă. Vinea, l. i, 40! După o prefăcută ezitare, mareşalul scrie. . . t iulie 1964, 56. 2. (Popular;, despre băuturi alcoolice) Falsificat, contrafăcut (cu apă). Cf. preface (II 3). Vin prefăcut, ddrf, cf. cade. Cum? strigă el, Vinuri prefăcute?. Ce-mi vorbeşti dumneata, -.domnule ? Sadoveanu, o. v,, 45.5, cf. Scriban, d., ,alr sn i h ,238/682. — PI. : prefăcuţi, -ie. — Şi : (invethit) prifăei»., -ii adj. ’ - ' — V. preface. PREFĂMÎiVT vb. I v. preframînta. PREFÉCT s. m. 1. Demnitar care conducea o prefectură (4) la romani sau, mai tîrziu, diverse unităţi teritoriale în unele state feudale ;p. gener. (învechit) cîrmuitor, dregător, conducător, şef, căpetenie. Pre.:-. prefectul 'Mesieide Gios. . . rău 11 giuc-a. Şincai, hr. i,. 1/16, cf. drlu, Valían, v. Prefectul Casoviei, Irămisul cezarului, sosi In Transilvania. Bălcîîscu, m.' V. 42, cf. Stamati, d., Polizu, Baronzi, i. l. i, 209, Bar-cianu, cade, Scriban, ,d., dm, m. d. enc., dex. 2. Comandant al unei armate, al unei legiuni etc. în ■ armata raţmană. Cf. Budai-Deleanu, lex, De clnd.e Tibull prefect, peste coborţi, E linişte. Coşbuc, p. x, 159. Prefectul Fuscas, locţiitorul. împăratului la comanda supremă, a pornit ofensiva împotriva lui Decebal. Pârvan, g. 113. <0> Prefectul pretoriului =' comandant al gărzii imperiale la romani. Domiţian. . . trimite împotriva dacilor pe prefectul pretoriului", Corne-lius Fuscas. Xenopol, i. iî. i, 92. + Comandant de legiune în -armata română, în Transilvania, în timpul revoluţiei din 1848. Generalul. . . ar fi favorat pe poporul roman şi- ar fi îmbărbătai pe prefecţii şi tribunii'lai. Bariţiu, Pv a. ii, 58, - cf. 309. 3. (învechit, rar) Prefector (1). Pre acesta, 11 face prefect in Dominicul Vlădicesc. Maior, i. b. 233/25. 4. (în vechea organizare administrativă a ţării) Şef administrativ şi politic intr-un judeţ sau Intr-un district, reprezentant al conducerii centrale; (regional) prefector (2), prefectuş (3). Cf. Aristia, plut. I s-a găsit gazdă la d-ta de cătră domnul ;pre.fect. ^lecsandri, t. 857. A fost prefect al districtului Iaşi. Maiorescu, cr. ii, 332. Prefectul pofti foarte politicos pe ' popa. ■. In salonul de-a'l'ături. Caragiaee,. o. a,-.45, -pf. ddrf. Acum au dat sătenii jalbă la prefectul. Coşbuc, p. i, 172, cf. Barcianu, Alexi, w. Prefectul. .. dădu. ordin şefului de post să descuie postul de jandarmi. Bujor, s. 157. Avea dreptate prefectul. Hogaş, dr. ii, 8. Se credea cel mai destoinic prefect. Rebreanu, r. ii, 84. Acum vreo patruzeci şi ciţiva de ani, era prefect de judeţ. GalactiOn; a. 251. N-a vrut Să ţină seamă nici de recomandaţia prefectului. Brăescu, o. .a. i, 194. 0, să vină iot oraşul, şi prefectul vine şi toţi domnii mari. Vlasiu, a. p. 359. Asupra unei trebi care s-a petrecut in afară de llrg, In hotarele ţihutiţlui, numai prefectul are putere. Sadoveanu, o. x, 550. La cuvintele îndemnurilor demagogice ale prefectului, ţăranii răspiind, aşa cum o fac ei, cu zicerile tipice ale limbii. Vianu, a. p. 33,1. Vi se. împotriveşte primarul, prefectul cu mpi-fiiicii lui. Arghezi, p. t. 12. Prefectul 11 recomandă .pentru gratuitate la internatul ,,Gimnaziului central“...,Căli- PREFECTĂR — 1290 — PREFERA nescu, c. o. 230. Prefectul de Maramureş nu aşteaptă să-i vină ordinul de schimbare. Stancu, r. a. iv, 160. Un călăref şi-a oprit calul înspumat lingă trăsura prefectului. Galan, z. r. 95. Ia uite, ce caricatură i-au făcut prefectului. H. Lovinescu, t. 294. Prefectul 11 sprijinise să iasă primar de două ori la rlnd. Preda, m. 213. Se intllneau in locurile obişnuite şi discutau despre neobişnuita schimbare a prefectului, s august 1960, 14. <0> Prefect de polifie (sau al poliţiei) = şeful poliţiei în oraşele mari ale ţării. Cf. Şăineanu, d. u., nom. prof. 79, DM, dex. 5. (In vechea organizare a învăţămintului clin Imperiul austro-ungar ; şi în sintagmele prefect de studii, prefectul studiilor, Barcianu, v.) Supraveghetor şi îndrumător însărcinat cu instruirea şi cu educarea copiilor într-o şcoală, intr-un seminar, într-o familie nobiliară etc. Subtinsemnatul, ca un om tiner, bine caracterizat, doreşte a fi primit undeva de prefect la vreo curte, de Invăţătoriu privat, gt (1839), 1202/3, cf. Barcianu, v. Dacă. . . ar fi intrat rectorul ori vreun prefect de studii, s-ar fi crucii de dizordinea ce era In sală. Agîrbiceanu, a. 35. La Viena. . . obţine postul de prefect de studii la colegiul sf. Barbara. Blaga, g. 133, cf. 170. 6. (învechit, în Transilv.) Intendent, administrator; vătaf, logofăt. Principele pentru persoana sa avea un prefect al palatului.:., doi prefecţi peste grajduri şi trăsuri. Bariţiu, p. a. i, 5, cf. 462. — Pl. : prefecţi. — Şi : (regional) prefépt (Ciau- şanu, v. 191, alr i 383/592), prciét (dr. vnt, 66, alr i 383/308), prăfect (alp. i 383/77), prlféct (dr. vii^ 66, alr i 383/12), profeet (Graiul, i, 359), perfect (alr i 383/24, 116) s. m. — Din lat. praefectus, germ. Prăfekt. Cf. fr. p r é-f e t. PREFÉCTÂR s. m. v. prcfcctor. PREFECTÎNĂ s. f. (Neobişnuit) Prefectoriţă. Ce, vrei să rida aia de zice c-a fost şi ea prefeclină? P. Constant, r. 166. — Pl. : prefectine. — Prefect + suf. -ină. PREFÉCTOR s. m. 1. Persoană care conducea o biserică sau o parohie catolică ; (învechit, rar) prefect (3). Preutul prefector. . . de la biserica catolicească (a. 1777). Uricariul, v, 425/11. Prefeclorul bisăricii catoliceşti (a. 1808). Iorga, s. d. i, 160. [Bani] ce au dat la mina prefectorilor bisericei apusenilor (a. 1815). Uricariul, ii, 15. 2. (Regional) Prefect (4). Cf. dr. viij, 66, alr i 383/295, 314, 343, 573, 768. — Pl. : prefectori. — Şi ; prefectăr (dr. viij, 66, alr i 383/314, 343), prefectru (dr. viix, 66, alr i 383/573) s. m. — Din lat. praefector. PREFECTORAL, -Ă adj. Care aparţine prefectului (4) sau prefecturii (2), de prefect sau de prefectură. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., ddrf, ŞXineanu, d. u„ Scriban, d. Se ridicase şi-i întinsese mina peste biroul prefeciorial. Stancu, r. a. v, 234, cf. dex. — Pl. ; prefectorali, -e. — Şi ; prefectoriăl, -ă adj. — Din fr. préfectoral. PREFECTORIĂL, -Ă adj.'v. preiectoral. PREFECTORÎE s. f. (învechit) Conducere a unei parohii sau a.unei biserici catolice; funcţia de prefector (1). Care bani primindu-să de cătră prefectoria bisericei, au rămas mulfămifi (a. 1815). Uricariul, ii, 14. — Pl. : prefeciorii. — Prefector + suf. -ie. PREFECT OR Î ŢĂ s. f. Soţie de prefcct (4); (neobişnuit) prefectină. E adevărat... sl'nt prefectoriţă. Alec-sandri, t. 890, cf. 278. Cea Iniăi vizită o făcu prefectu- lui. .. oferind prefecioriţei un mic present. I. Negruzzi, s. i, 268. [Rochia] te prinde de minune, zise prefectoriţă. Brăescu, o. a. 1, 113, cf. 108, Graur, e. 130, dm. — Pl. : prefectorife. — De la prefect. PREFfiCTRU s. in. v. prefector. PREFECTURĂ s. f. 1. (învechit) Conducere; administraţie. Au purtat. . . prefectura sărilor din Ardeal. Şincai, hr. 11, 190/15, cf. Valian, v. 2. (în vechea organizare administrativă a ţării) Instituţie care constituia forul administrativ şi politic suprem dintr-un judeţ sau dintr-un district şi care era condusă de un prefect (4); p. e x t. clădire in care îşi avea sediul această instituţie. Cf. drlu, ddrf. Ei ajunseră la prefectură seara. Bolintineanu, o. 448, cf. Alexi, w. Se uită şi el din grădina prefecturii pe crăpăturile ulucilor. Brătescu-Voineşti, î. 14. S-o vire-n beci la prefectură? Minulescu, vers. 177, cf. cade. Cel mai de scamă [eveniment] : balul prefecturii. Brăescu, o. a. i, 114, cf. Scriban, d. S-a aflat de la prefectura din Turnu că nemţii refuză să depună armele. Stancu, r. a. i, 54, cf. iii, 89. Ne-au arestat şi pe urmă ăm fost dus la prefectură. Demetrius, c. 45. învaţă repede, că deseară dansăm la prefectură. H. Lovinescu, t. 285. Trăsurile. . . aşteptau noaptea întreagă, înşiruite In fata palatului prefecturii. Vornic, p. 14. Eu fac raport şi la minister şi la prefectură! t iunie 1964, 20. în tinereţe fusese, la prefectură, subalternul viitorului socru. v. rom. ianuarie 1965, 5. O Prefectura poli/iei (sau de poliţie) = sediul sau reşedinţa prefectului de poliţie ; funcţia de prefect al poliţiei. 3. Funcţia sau demnitatea de prefect (1,4); timp, perioadă in care prefectul (1, 4) îşi exercita această funcţie. [Catargiu] a mai primit prefectura. Maio-rescu, cr. ii, 332, cf. Barcianu, Alexi, w„ dm, M. D. ENC., DEX. 4. Unitate administrativă, întindere teritorială, provincie etc. care era condusă de un prefect (1, 4). Cf. Stamati, d., Telegraful (1854), 181V52, Şăineanu, d. u„ cade, Scriban, d. — Pl. : prefecturi. —- Din lat. praefectura, fr. prefeeturc. PREFECTIÎŞ s. m. 1. (învechit, prin Transilv.) Administrator de moşie. Voauo, oamenilor de la Prisaca, care aveţi pricină pentru moşăia Zmărdăşţetul cu dumnealui Ştefan Toroţi, prefăctuşul dumnealui grofului (a. 1733). bul. com. ist. ii, 251. Cinstiţilor nemeşilor şi prefectuşilor şi odvarbirailor cetăţii noastre Făgăraş. ŞiNcai, hr. ii, 262 31, cf. Klein, d. 47. 2. (învechii, prin Transilv.) Conducător, şef. Scris-am in Blaj, 23 martie 1823, Isidor Alpini, prefectuş tipo-grafiii (a. 1823). Iorga, s. d. xm, 133. 3. (Regional) Prefect (4) (Praid— Sovata). Cf. alr 1 383/230. — Pl. : prefectuşi. — Şi: prefăcttiş s. m. — Din magh. prefektus. Pentru sensul 3, cf. lat. praefectus. PREFfiPT s. m. v. prefect. PREFERĂ vb. I. T r a n z. A da întîietate sau precădere (în raport cu altceva sau cu altcineva), a aprecia mai mult, a avea predilecţie (pentru ceva sau cineva), a considera mai bun, mai valoros, mai important (în raport cu altceva sau cu altcineva); (învechit) a protimisi, (învechit, rar) a nostimivisi. Un biet îngropător de morţi ar fi preferit o oală de porter. Heliade, d. j. 127/24. A prefera (protimisi) mai bine ţinerea republicii declt priveleghiurile unor tagme. Căpăţineanu, m. r. 81/15. Eu iubesc pe alta. ■., almintelea poale că te-aş fi preferat. Florescu, g. 7/3. Clnd este vremea frumoasă, oricine preferează d-a se dezbrăca afară, descr. aşez. 53/13. Privind la talenturile şt vredniciile lai Ştefan, 11 preferă In domnie, ist. m. 70/6. E mai bine de a preferi una de o leganţă estremă 14478 PREFERABIL — .1291 — PREFERICIT declt de a fi măcar cit de puţin nengrijiloare de sine. cr (1846), 56!/ll. Acesta preferi a se lepăda mai bine de domnia decll a mări haraciul ţărel. Bălcescu; m. v. 204, cf. 71. Era profumul ce-l prefera Laoinia. cr (1848), ll3/77. Se calculau... toate aceste arce dupe învoirea cea nouă; de am fi preferat pe cea veche, şirul lucrurilor ar fi fost lot acela, trigon. dr. 60/14. Preferi Veneţia pentru Francia. Lăzărescu, s. 29/12, cf. 114/12. Bastimentele neutre care vor prefera a rămlnea pe Dunăre vor fi datoare a se trage In braţul de Chilia. gm (1854), 2011/41. Am preferat adevărul, laudelor d-tale. rom. lit. 183V23. Prefer a fi tras prin inel declt prin judecăţi. Românul (1857), nr. 3—4, 2/58. Preferim a ceti Alesandria declt multe alte scrieri pretenţioase. Negruzzi, s. i, 335, cf. 38. Boierii preferau să fie mai multe tronuri. Hasdeu, i. v. 98, cf. 47. îi făcu întrebarea dacă preferează un înger sau un drac ? Alec-sandri, o. p. 76. A fost îndemnat... să iasă la plimbare; el a preferit să stea la şcoală. Caragiale, o. i, 25, cf. ii, 122. Dacă n-ar fi altceva In toată comedia decll clleva scene vii şi spirituale, încă am preferi această comedie, cu toate greşelele ei, tuturor melodramelor. Gherea, st. cr. i, 367, cf. Gheţie, r. m., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Eu prefer deşte plăci unea frumuseţii. Delavrancea, h. t. 48. Declt să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag. Rebreanu, r. ii, 285, cf. r, 259. Preferam, pe vremea aceea, pe o. colegă a ei. Camil Petrescu, u. n. 110, cf. id. t. ii, 316, 494. Dumneata preferi monştrii. Vlasiu, d. 57. Unora le ptac ţigările blonde, alţii le preferă brune, alţii verzii. Sadoveanu, o. ix, 259, cf, vii, 429. Preferă să surldă decll să pedepsească cu asprime. Vianu, a. f. 83, cf. 47, 416. Dacă cineva mi-ar reda vederea cu condiţia să nu Intllnesc declt chipuri ca ale voastre, aş prefera să rămln orb. H. Lovinescu, c. s. 85, Ar fi preferat să nu doarmă clleva luni In şir, numai să capete convingerea că intr-adevăr o să se aranjeze. Preda, r. 85. Preferam furtuna asta grea Onestei linişti de mai înainte. Labiş, p. 242. Am preferai să mă uit cum dansează celelalte fele. Arghezi, s. xi, 69. Nu ştiu dacă preferi dimineaţa lapte sau ceai. Călinescu, s. 322, cf. 11, id. e. o. i, 67. Eu nil am darul versului declt In mică măsură. Prefer să spun In proză ce glndesc. Beniuc, v. 29. Că decll aşa găteală Vin prefer — şi-n pielea goală Cum pe lume am venit. Paraschivescu, c. ţ. 77. Aş prefera coliba unui palat regesc, t iulie 1964, 63. Oriunde altcineva ar cheltui tact, el preferă cuvlntul neocolit, v. rom. ianuarie 1965, 206. <> Refl. impers. In tratamentele obişnuite se preferă administrarea sa In cursul serii, abc sân. 73. <0> L o c. aijv. şi adj. De preferat = (in mod) preferabil, Cf. dn2, dex. — Prez. ind. : prefir şi (Învechit) 'préférez. — Şi: (învechit) preferi vb. IV. — Din fr. préférer. Cf. lat. praeferre. PREFERABIL, -A adj. (De obicei construit cu verbul „a fi“) Care merită să fie preferat. Metoadci semănării chinezilor este pentru mai mul/i agronomi preferabilă. Brezoianu, a. 99/29, cf. Stamati, d. Slnt mai preferabile locurile muntene. descr. ape, 156/7. Creşte Intr-un tărlm basaltic care este, pentru ulm, solul cel mai preferabil. Barasch, b. 126. Lampa care luminează cu spirt este mai preferabilă declt aceea care luminează cu untdelemn, parab. 25/1. E preferabil ca să se plimbe Intr-un aer pur. Isis (1859), 1302/2. Aceste două din urmă sînt cele mai preferabile. Odobescu, s. iii, 27. Ar fi preferabil să fie fixată conferenţa pentru o duminică sau zi de sărbătoare. Caragiale, o. vii, 413, cf. iii, 12. Viata sub cerul liber şi cald al ,,ireli-giunti“ e desigur preferabilă vieţii din închisorile reci ale reltgiunii. Gherea st. cr. ii, 306, cf. Barcianu, Alexi, w. Acest fel de ediţie e preferabil, bul. com. ist. i, 76, cf. 46, 67. Nu crezi că ar fi preferabil să evtfi subiectul? H. Lovinescu, t. 406. Este preferabil ca ciupercile să fie consumate fierte şi nu coapte. Belea, p. a. 161. Uneori e preferabil să mori pentru o femeie declt să trăieşti alături de ea. t martie 1964, 15, cf. sfc i, 93. — PI. : preferabili. — Şi : (învechit) preferlbii, -ă adj. sfc i, 93. — Din fr. préférable. — Pentru preferlbii, cf. it. preferibile. PREFERÂNS s. n. Numele unui joc de cărţi. Gioc cu d-ta preferans. Asachi, ped. 7/4, cf. Valían, v. Asculta... povestele lor, juca cu dlnşii preferansul. Negruzzi, s. i. 110. Preferantul giucăm? Alecsandri, t. 1 102. Avea trei prieteni cucare făcea de obicei partida de preferans. Gane, n. iii, 164. Avocatul Invlrleşle o mică prefă In trei. Delavrancea, s. 144, cf. Barcianu, tdrg. Acest om bun ca plnea. .. devine acru şi stifos de cile ori se Intlmplă să-i meargă rău la préféranfâ. Brătescu-Voineşti, p. 221. Jucau préférant la o pa.ra fisa. Brăescu, o. a. ii, 73. Aici se joacă préférence illustrée... Dincolo préférant ■ ■ ■ simplu. Bolinti-neanu, o. 367. Eu vă dau dracului cu prefă voastră cu tot. D. Zamfirescu, ap. tdrg. Petrecerea întreruptă pentru o clipă îşi urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans, care pichet sau concină. Hogaş, dr. ii, 68. Rămli la club şi joci preferans. C. Petrescu, î. ii, 137. Obişnuitele jocuri de iarnă. . . inelul, gajurile, preferansul... erau... lăsate In părăsire. Sadoveanu, o. ii, 310, cf. GiUur, e. 44, h iii 20, iv 12. — PI. : preferansuri. — Şi : preferânsă (cade) s. f., preferănţ s. n„ preferănţă, prefă, proferânţă (h iv 12) s. f. — Din rus. npe<|tepaiic, fr. préférence. — Pentru prefă, cf. ngr. tt p s cp a, bg. n p e a . PREFERÂNSĂ s. f. v. preferans. PREFERANT s. n; v. preferans. PREFERANŢĂ s. f. v. preferans. PRÉFÉRÂT, -A adj. Pe care cineva 11 preferă, care este ales sau dorit înaintea altuia (fiind considerat mai bun), pentru care cineva manifestă o preferinţă ; favorit, (livresc) predilect. Cf. drlu. Nu ne prea înţelegem amlndoi asupra felului preferit de vlnăloare. Odobescu, s. iii, 49. Tot cei de la ,,Arhanghelii“ slnt mai preferifi. Agîrbiceanu, a. 135. Era eleva preferată a profesorilor. Brăescu, o. a. ii, 46. Mi-.am adus aminte că slnt florile dv. preferate. Galaction, o. 334, O (Substantivat) Ea era preferata tanlei Malilda. C.PetrescU, c.v, 97. Ne umpleamde slnge cind preferatele noastre erau „insultate“. Brăescu, a. 104. Jules Verne e preferatul multora. Stancu, u.r.s.s. 34. Cei preferaţi. .. ţin de căpătijl sforii [zmeului], s iulie 1960, 12. — PI. : preferaţi, -le. — Şi : (învechit) preferit, -ă adj. — V. prefera. PREFERÎNŢĂ s. f. v. preferinţă. PREFERENŢIAL, -Ă adj. (Adesea peiorativ) Care stabileşte o preferinţă, care se acordă cu preferinţă, către care se îndreaptă preferinţa cuiva ; care este, se face în favoarea, în avantajul cuiva ; de favoare. Apelul la un număr mai mare de compozitori ar da putinţa unei selecţionări, nu după acest sistem preferenţial, ci după unicul criteriu judicios, acela al calităţii. m 1962, nr. 4, 19. Nu e vorba de o ierarhizare preferenţială. t decembrie 1962, 2. Un grup de talentaţi prozatori... mărturisesc un îndemn preferenţial către genul scurt. v. rom. ianuarie 1965, 191, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : -ţi-al. — PI. : preferenţiali, -e. — Şi : preferinţiâl, -ă adj. dn2. — Din fr. préférentiel. PREFERÉNTIE ş. f. v. preferinţă. PREFERÍ vb. IV v. prefera. PREFERÍBIL, - adj. v. preferabil. PREFERICÍT, -Ă adj. v. preafericit. 14490 PREFERINŢĂ — 1292 — PREFIGURARE PREFERÎNŢĂ . s. f. Faptul de a prefera o fiinţă, un obiect, o situaţie etc. atunci cînd există posibilitatea de a alege dintre mai multe fiinţe, obiecte, situaţii etc., predilecţie, (învechit) protimisire, p r o t i m i e, p r o t i m i s i s, (învechit, rar) p r e a 1 e g e r e; p. ext. simpatie; înclinaţie, atracţie. Intra aceasta monarhia are preferenfia sa. Budai-Deleanu, ţ. 382. Muierile mortului să pricea. . . intre ele care să aibă acea cinste şi preferenfie să meargă spre o faptă bine primită. Molnar, i. 183/17. N-ar mai putea a-i inspira allă cugetare declt aceea preferinţă din deprindere. ' Heliade, d. j. 32/4. Cum că cura morală are aicea preferinţă, nu este nici o îndoială. nep. vind. 18/21. Speră că calitatea şi preţul cumpătat a mar (ei sale vor face a avea preferinţă, cr (1848), 20®/4I. Fiind lăsat în voia mea, eu am dat preferinţa Pirenéiior. rom. lit. 4338/39. Nc găsim flataţi de onoarea ce ne-afi făcut-o, din preferinţă casei noastre. Alec-sandri,' t. 872. Au dat preferinţă armăsarului de la Pesta. LăcusteanU, a. 249. Ne-am,.. oprit asupra lui, dlndu-i preferinţă fafă de celelalte denumiri. bul. com. ist. v, 23. Nu e vorba de o preferinţă. Lovinescu, c.-v, 158. Să-i aplice rindeaua comună, netezindu-l de orice preferinţă şi favoare. Galaction, a. 179. Nu înţeleg... să vă dau socoteală pentru preferinţele mele. Camil Petrescu, t. i, 510, cf. ii, 300. Silindu-ne. . ■. săLi cucerim preferinţa cu vorbe ce le credeam de spirit. Brăescu, o. a. ii, 102. Fiecare vîrslă îşi are preferiniile ei. Sadoveanu, o. viii, 144, cf. xn, 234. Valorifică oamenii In raport cu preferinţele lui. Vianu, a. p. 323. Se găsea încă sub dominaţia preferinţelor cu care venise de la Bucureşti. Oprescu, s. 112. Neacordlrid nimănui o preferinţă, nu indispunea pe nimeni. Călinescu, s. 300, cf. 113. Aceste preferinţe 11 fac, la începui, să se considere materialist convins. Ralea, s. t. iii, 189. Mumuleanu are .preferinţă pentru substantivele provenite din infinitivele lungi ale verbelor. Contribuţii, i, 10, cf. 23, 26, 27, 29, sfc n, 114, 115, iii, 133. Ei. îi cunoşteau preferinţa, il octombrie 1962, 14. Sînt întotdeauna mai multe împrejurări care hotărăsc preferinţele unui scriitor, v. rom. august 1963, 172. Cù toate acesiea, punlnd laolaltă cuvintele celé mai cunoscute pţntru specificul lor dialectal şi comparlndu-le, ni putem da seama de preferinţele limbii literare. CoteanÜ; r. l. 46. L o c. a d v. De (sau, învechit, cu) preferinţă = mai ales, îndeosebi. Întrebuinţarea complementarilor decadiccse face de preferenfă cînd împărţi-torul este compus de mai mulţi factori. Poenaru, e. a. 226/25. Părinţii ...au sădit... in primitoărea inimă a pruncului. . . iubirea de neatlrnare de Care ei... erau cu preferenţă slăplniţi. Russo, s. 151. Se cuvine a se îiitreb'uinta cu preferenţă la formele serioase a hoaţelor. Ape min. 28/14. Ea se duce de preferinţă ¿a teatruri. Alecsandri, s. 16. D-sa vorbeşte cu preferinţă despre lucruri pe care. . . presupune că niei cetitorii nu le cunosc. Maiorescu, cr. ii, 19. Ne oprim mai de prefe-rcn(ă la idcea că mormîntul de la Coneeşti va fi fost... nu aşa depărtat de acea epocă. Odobescu, s. ii, 206. Să pofteşti clnd ai vreme, de preferinţă Intre 5—7 p. m. Caragiale, o. vii, 511. Slavici va întrebuinţa de preferinţă cuvîniul general. Vianu, a. p. 122. Ţăranii părăseau coarnele plugului să încerce afaceri, de preferinţă în legătură cu lemnul pădurilor. Blaga, h. 93. Aceste injecţii se fac cite 1 la zi, de preferinţă seara. Belea, p. a. 268. ^ (Jur. ; şi în sintagma drept de preferinţă, m. d. enc.) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanţii reale (ipotecă, gaj etc.) sau ai unor privilegii de a fi plătiţi din preţul obţinut prin vînzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori. Cauzele legitime de preferinţă slnt privilegiile şi ipotecile. Hamang-iu," c. c.' 429, cf. der. — Pl. ; preferinţe şi (rar) preferinli. — Şi ; (învechit) preferénfa, preferéntíe s. f. — Din lat. praeferenţia, fr. préférence.. PREFERINŢIAl, -Ă adj. v. preiercnţial. PREFERÍT, -Ă.adj. v. preferat. PREFESÔR, -OĂRĂ s. m. şi f. v. profesor. PREFET s. m. v. prefect. PREFETÎ vb. IV. Tranz. (Complementul indică oameni) 1. (Ban.) A ocroti, a proteja; a îngriji; p. e x t. a linguşi. Cf. h xviii 175, L. Costin, gii. băn.. 167, Novacoviciu, c. b. i, 16. 2. (Prin Ban.) A çhema. Cf. L. Costin, gr. băn.,167. — Prez. ind. : prefetesc. — Cf. ser. prihvatîti (se) „a. se apuca de treabă“. PREFEŢ(3R, «OĂRĂ s. m. şi f. v. profesor. PREFEUDĂL, -A adj. Care-precedă feudalismului; care există înainte de feudalism, anterior feudalismului. Se vor studia şi inşiiiuţiile juridico-politice prefea-dale romaneşti, coimtemp. . 1.956, nr. 483, 1/2, cf: DM. Aceste clteva cuvinte.. . formează moştenirea lingvistică a unei străvechi instituţii prefeudăle. Panaitescu, o.ţ. 21. Numele desale.. . reprezintă numele unui stăpln feudal sau prefeudal: id: ib. 28, cf. 5, 17, 23, sfc i, 12, DEX. — Pronunţat: -fe-u-, — Pl. : prefeudalr, -e. — Pref. pre-+ feudal. PREFÎGE vb. III. Tranz. (învechit) A prestabili; Vom urma cu urzirea plnzei istorice plnă la finea periodului prefipt de la început. Bariţiu, p. a. ni, 1, cf. Gheţie, r. m., Barcianu; Alexi, w. — Prez. ind. : prefig. — Din lat. praefigerc. PREFIGURA vb. I. T r a n z. (Livresc) A prezenta, a schiţa în linii mari înainte de realizare, de aplicare, a înfăţişa cu anticipaţie. O armonie de tonuri'şi o libertate de tratare care. . . prefigurează tot ceea ce impresioniş-lii au adus nou. Oprescu, s. 214. Volumul. .. se deschide cu o profesie de credinţă care prefigurează- spiritul întregului volum, contemp. 1950, nr. 178, 4/1 : Bagle. . . care In atltea privinţe prefigurează pe Voltaire. Blaga, o. 111, cf. sfc \, 11. O poezie care.. . prefigurează drumul său realist-in viitor, v. rom. ianuarie 1954, 166. Poetul florilor a cultivat, o portretistică de o colorată violenţă, care prefigurează. . . portretistica pamfletară a lui Ţudor Arghezi. Constantinescu, s. i, 30. Frumosul său chip... prefigurînd imaginea Luceafărului..., ne însoţeşte pretutindeni, gl 1961, nr. 358, 1/1; Am încercat să dau conceptului de armonie prefigurat de mine o expresie literală, t noiembrie 1962, 64. Actorul trebuie să doblndească, în repetiţii, libertate de acţiune şi de lucru pentru a prefigura personajul, ib. august 1964, 93.. Vom face o analiză critică mai profundă care să prefigureze drumurile de început, ale revistei. v. rom. ianuarie 1965, 213. O- Refl. Nu trebuie să uite că in debut se prefigurează aproape definitiv In conştiinţa publică figura personalităţii lor viitoare. Lovinescu, m. 96. în cursul revoluţiei de la. 1848 s-a prefigurat monstruoasa coaliţii a burgheziei şi moşierimii. Lupta de Clasă, 1953, nr. 10, 98. — Prez. ind. : prefigurez. — Din fr. préfigurer. PREFIGURARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a. (s e.) prefigura şi rezultatul ei ; (rar) prefiguraţie. Există..... o prefigurare a metaforei pe treapta emoţională a spiritului. Vianu, m. 23. Unitarismul. . . poate fi privit fără reticente ca o. prefigurare a diverselor ,,deisme“ din epoca luminilor. Blaga, g. 34, cf.. id. h. 33. Prima sa carte era o prefigurare a tuturor esenţelor lirice. care-i definesc universul poetic. Constantinescu, s. i, 94. Să căutăm acestui poem o prefigurare tn opera sa anterioară, s februarie 1960, 18. A. luat o atitudine critică faţă de această prefigurare existenţialistă. t februarie 1962, 15, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : prefigurări. — V. prefigura. 14501 I’KEFJGCRVnV — 1293 — PREFIXARE PREFIGURATÎV, -Ă adj. (Livresc) Care prefigurează.. Cf. sfc iv, 104. + (Substantivat, n.) Element care prefigurează. Plasate... pe orbita unui prefigura-tiu al devenirii posibile. în sfc jv, 103. — PI. : prefigwativi, -e. — Pref. pre- -f- figurativ. PREFIGURĂŢIE s. f. (Rar) Prefigurare. Cf. dex. <0> F i g. Toată valea Moldovei, toată lunca Şiretului nu slnt declt prefiguraţia lai Sadoveanu. Teodokeanu, m. u. 87. — PI. : prefigurării. — Din fr. prcfiguration. prefiînţA vb. I. T r a n z. (învechit, rar) ,,A preface“. Cf. Dosoftei, în cv 1949, nr. 4, 34. — Prez. ind. : prefiinţez. — Pref. pre- + fiinţa. PREFIÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Prezenţă. £)[u]/)me-zeiasca liturghie săvlrşilă in catedrala mitropoliei... tn prefiinţa ofiţerimei. . .. şi a publicului, ah, (1829), 69V9. Prezidentul,... in prefiinţa tuturor deputaţilor, au ascultat sf. leturghie. ib. 701/25. — PI. : pre fiinţe. — Pref. pre- + fiinţă. PREFÎLTRU s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari aşezat înaintea filtrului principal al instalaţiei de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. Viteza de filtrare a prefiltrelor. tW, cf. M. d. enc., dex. — PI. : prefiltre. — Din fr. pieii! tre. PREFÎPT, -Ă adj. (învechit) Prestabilit. Coloana lui Daun plecase de la Vinerea la timpul prefipt. Bari-ţiu, p. a. ii, 434, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : prefipfi, Ae. — V. prefige. PREFJRĂ vb. I. 1. Tranz. A lăsa sa treacă printre degete, a lua în mină unul cîte linul; a cercieta, a examina rînd pe rînd cu atenţie. Cartea In mină lulnd, Prefira foaie cu foaie. Pann, p. v. ii, 13/8, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Maria prefiră printre degete un pumn de nisip. C. Petrescu, î. i, 81. Prefiram In buzunar banii. Brăescu, o. A. ii, 104. Prefira înapoi din poală, în miinile însăxănăle cu inele. . ., goangele verzi de bob. Klopştocic, f. 282, cţ. L. Costin, gr. băn. 167, Novacoviciu, c. b. i, 16. (F i*g.) Multe a văzut, multe a prefirat el prin ăl Bucureşti. Delavrancea, s. 39. A prefirai patru neveste. Ciauşanu, gl. <0> Refl. Umpluse un pumn de nisip şi 11 lăsă să se prefire în fire subţiri. C. Petrescu, î. ii, 256. + (Olt.) A alege, a selecţiona (trecînd prin mină). S-au dus să prefire porumbii. Ciauşanu, gl;, of. alr ij/848, 876. 2. T r a n z. şi refl. A face să se deplaseze, să se desfăşoare sau a se deplasa, a se desfăşura rînd pe rînd, unul după altul; a face să se deplaseze, să se desfăşoare, să se aşeze sau a se deplasa, a se desfăşura, a se aşeza în diferite direcţii, locuri etc., a (s e) răsfira (2), a (se) răspîndi (1), a (s e) î m p r^ă ş-t i a. Au fugit toţi în toate părţile... de s-au presfirat în ţară. Dionisie, c. 233. Oastea au prisfirat-o prin ' casele orăşeahiloT. id. ib. [Albinele] caută : loc pre unde să iasă afară... să se prefire în aer. Tomici, c. a. 151/3. Casele albe. .. prefirate pe tăpşanele cuprinse de livezi. Vlahuţă, r. p. 86. Norii se prefiră-n vînt. Pamfile, a. r. 256. Maşina cea isteaţă al cărei coş prefira domol sulul plăpînd al fumului. I-Clopştock, f. 22. Leasa aduna în scoverga ei şi prefira toată apa gîrliţet Voiculescu, p. i, 19. Privea mîhnii... cum se prefira cenuşa de ţigări asupra cristalelor. Vornic, p. 227. O F i g. Chiotul ei bărbătesc s-a prefirat apoi pe dealuri. Popa, v. 11. + A face să se perinde, să se deruleze ori a se perinda, a se derula prin faţa ochilor, prin minte etc. In cîteva momente se prefiră pe dinaintea cochetei toate borfele.şi falsele diamante. ale ingeniosului bogasier. Filimon, o. r, 147. Această măiastră melopee. . . prefiră în inima omului... şi dorul şi veselia. Odobescu, ap. cade. 3. Refl. A-şi face loc sau a se deplasa încetul cu încetul, pe nesimţite, rar; p. e x t. a se strecura, ,a se furişa, Urîtul. . . necurmat in inima copilei se prefira. Odobescu, s. iii, 204. O fîntînă a cării apă, prefirîndu-se prin iarba deasă, se scurge într-un iaz limpede, id. ib. 282, cf. ddrf. Rarii trecători ce se prefirau prin ceaţă, érau mai toţi afumaţi. M. I. Cara-giale, c. 9. Trecură printr-o dumbrauă. . . in care se prefira blînd Soarele toamnei. C. Petrescu, î. ii, 96. I se prefirau pîlpîirile luceferilor printre gene. Sadoveanu, o. xvii, 199. 4. T r a n z. (Régional ; complementul indică vinul) A pritoci (Ştefănestii de Jos—Bucureşti). Cf. alr sn i h 246/769. ’ — Prez. ind. : prefir. — Şi : (învechit) presîiră, prisfira vb. I. — Pref. pre- + fir. PREFIRĂRE s. f. Acţiunea de a (se) prefira şi rezultatul eî. Cf. p r e f i r a (2). Cit ţinu prefirarea la iconostas, Comăneşteahu stătu înfipt locului. D. Zamfiresçu, î. 163., Netedă ca.prefirarea linei ape pe o marmoră. Teôdoreanü, m. ii, 223. + (învechit, rar) Faptul de a se deplasa pentru a se recrea, pentru a lua aer. Crăiţa uneori pentru prefirare în aer curat din lăcaş afară iasă. Tomici, c. a. 72/20. — PI. : prefirări. — V. prefira. PREFIRĂT, -Ăadj. Răsfirat1, răspîndit (1)> împrăştiat; p. ext. (regional) întins. Pe prefiratele... ape [ale smîrcului] pluteşte albul nenufar. Macedonski, o. i, 63, cf. cade, dm, m. d. enc., dex. [Mierla] s-ar pune pe clmpul lat, Dar ecîmpul prefirat. Teodorescu, p. p. 348. — PI. : prefiraţi, -le. — V. prefira. PREFÎXs.f. 1. Afix care seataşează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvînt pentru a forma un derivat. Cf. ddrf, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u., cade. Prefixul are un rol mult mai mic în româneşte decît in nemţeşte. Puş-cariu, L. R. i, 53, cf. 240. Cel mai interesant din punct de vedere stilistic este prefixul s-. Iordan, stil. 215. Prefixul re-, pus la începutul, verbului, îi dă Înţelesul de: ,,repetat, făcut din nou“, cv 1949, nr. 6, 21. înaintea rădăcinii se poate pune un prefix. L. rom. 1953, nr. 1, 28. Acest prefix nu a fost niciodată folosit în româneşte. Graur; e. 25, .cf. id. f. l. 115. Prefixele provin de cele mai multe ori din prepoziţii, sg ii, 17, cf. 6, sfc ii, 3. In epoca formării limbilor romanice, numărul prefixelor se află sporii faţă de faza latină, ist. l. rom. i, 106, cf. 97, DER, M. D. ENC.,' DEX. 2. Indicativ folosit în tèlèfonia automată pentru localizarea apelului înaintea formării numărului postului solicitat. — PI. : prefixe. — Şi : (învechit) prefixă s. f. Barcianu, Aléxi, w. — Din fr. préfixe. PREFIXA vb. I. Tranz. (Complementul indică termeni, cuvinte) A ataşă un prefix, pentru a forma un derivat. Cf. bul. fil. iii, 186, dm. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : prefixez. — Din fr. préfixer. "i PREFIX AL, -Ă adj. (Rar; despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui prefix (v. prefixa t)j care conţine un prefix. Se recurge la o dublă compoziţie prefixată: răsstrăbunic. Iordan, stil. 210. — PI. : prefixaţi, -e. — Prefix -j- suf. -al. PREFIXARE s. f. Acţiunea de a prefixa şi rezultatul ei ; mod de formare a ünui cuvînt cu ajutorul 14514 PREFIXAT — 1294 — PREFUND unui prefix; prefixaţie. Limbile posedă In general trei mijloace principale de formare a cuvintelor: formarea de cuvinte compuse, prefixarea şi sufixarea, scl 1954, 295. Frecventă este in limba română dubla prefixare. sfc ii, 77. Prefixarea e frecventă la verbe, scl 1960, 605. în cursul evoluţiei limbii latine procedeele de prefixare rămln constante, ist. i,. rom. i, 106, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. r prefixări. — V. prefixa. PREFIXAT, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui prefix. Deosebirea semantică dintre cuvintele prefixate şi temele respective este atit de mare, incit se poale vorbi de un adevărat cuvlnt nou. Iordan, stil. 203, cf. 214. Se ocupă de raporturile semantice şi de răsplndirea geografică a dubletelor prefixate şi neprefixate, sfc ii, 37. In textele rolacizante Intllnim unele substantive verbale prefixate, scl 1960, 605, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : prefixaţi, -le. — V. prefixa. PREFIXÂŢIEs. f. Acţiunea dea prefixa şi rezultatul ei; mod de formare a unui cuvînt cu ajutorul unui prefix ; prefixare. Limbile romanice înlocuiesc, in general sufixafia prin prefixa(ie. scl 1953, 137. Studiul prefixa-fiei pune şi multe alte probleme, ib. 1954, 298. Substantivele create prin prefixaţie slnt, fată de adjective şi verbe, cele mai puţin numeroase, ist. l. rom. i, 98, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : prefixa/ii. — Din fr. pr£fixalIon. PREFÎXĂ s. f. v. prefix. PREFIXOÎD s. n. Element de compunere sau cuvint cu ajutorul căruia se formează (in compunerea savantă) mai ales termeni ştiinţifici şi tehnici; pseudoprefix. Numărul pseudoprefixelor (sau prefixoidelor) este cu mult mai mare declt al prefixelor. Iordan, l. r. a. 215, cf. DEX. — Pl. : prefixoide. — Din it. preflssoide (după prefix). PREFIXOIDÂL, -A adj. Care formează un prefi-xold, al prefixoidului, care aparţine prefixoidului; care este format cu ajutorul unui prefixoid. — Pronunţat: -xo-i-. — Pl. : prefixoidali, -e. — Prefixoid + suf. -al. PREFLORAŢIE s. f. Mod de aşezare a sepalelor şi a petalelor Intr-un mugur floral; (rar) preflorlre. Cf. Grecescu, fl. 11, ltr2, dm, dex. — Pl. : prefloraţii. — După fr. prifloraisoii. PREFLORÎRE s. f. (Bot. ; rar) Prefloraţie. Corola cu cinci petale... cu preflorlre valvară. Negruzzi, s. i, 102, cf. DM. — Pl. : prefloriri. — Pref. pre-+ [injflorlre (după fr. prifloraison). FREFOLIAŢJK s. f. Mod de aşezare a frunzelor intr-un mugur. Cf. ltr2, dex. — Pronunţat: -li-a-, — Pl. : prefoliatii. — Din fr. prifollation. PREF(Î!VT s. n. v. profont. PREFORJĂRE s. f. Operaţie de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. Cf. M. d. enc., dex. — Pl.: preforjări. — Pref. pre- -f forjare. PREFORMARE s. f. Operaţie prin care pîslele sub formă de con sînt trase pe calapod pentru a obţine un format apropiat de aspectul pălăriilor bărbăteşti cu calotă şi cu bor. La pălăriile de fetru fin, după preformarea la cald pe maşini de tras ..., răcirea şi fixarea se fac cu apă rece. ltr3, cf. sfc iv, 319. — Pl. : preformări. — Pref. pre- + formare. PREFORMAŢIE s. f. Formaţie care precedă o altă formaţie; conformaţie moştenită. Nu acceptăm In nici un fel pref or mafia biologică Intr-o ipostază a talentului, contemp. 1948, nr. 108, 8/2, cf. dex. — Pl. : preformatii. — Din fr. priformation. PREFORMÎSM s. n. Concepţie biologică, care a predominat pînă în şecolul al XVIII-lea, după care organismul adult este complet constituit în germen, in miniatură, dezvoltarea ontogenetică constînd doar în creşteri de volum. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din gerni.\Praformlsmus, rus,Jnpe(J)opMH3M. PREFORMUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) ,,A schimba, a împodobi“. Cf. Dosoftei, mol. 93. — Pre + formui. PREFRAmÎIVTA vb. I. Tranz. (Prin nord-estul Olt. ; complementul indică aluatul necrescut) A fră-mînta a doua oară, înainte de coacere. Cf. Ciauşanu, ol., sfc i, 10. + (Regional; în forma prefămlnta) A plămădi (1) (Ciupercenii Vechi—Calafat). Cf. ai,r i 773/865. — Prez. ind. : prefrămînt. — Şi : preîămlntâ vb. I. alr i 773/865. — Pref. pre- + fruminta. PREFRĂMÎNTARE s. f. (Prin nord-estul Olt. ; Acţiunea de a prefrăminta. Cf. Ciauşanu, ol. — Pl. : prefrămintări. — V. prefrăminta. PREFRĂMÎNTAf, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt. ; despre aluatul necrescut) Frămîntat a doua oară, înainte de coacere. Cf. Ciauşanu, gl. — Pl. : prefrămlntafi, -te. — V. prefrăminta. PREFRÎGE vb. III. Tranz. 1. (Ban.; complementul indică ţuica) A distila de două sau de mai multe ori; (regional) a prentoarce (2). Cf. sfc i, 10, alr sn i h 252. 2. F i g. (Regional) A păcăli, a înşela (Săpata de Sus—Piteşti). Cf. Udrescu, ol. M-au prefript ei pe mine, dar le-o coc eu lor. id. ib. — Prez. ind. : prefrtg. — Şi: preofrige (alr sn i h 252/2), prăfrige (ib. h 252) vb. III. — Pref. pre- + frige. PREFRÎPT, -Ă adj. 1. (Ban. şi prin Transilv. ; despre ţuică) Care a fost distilat de două sau de mal multe ori. Slnt rupt de oboseală, dar mai ales de blestemata asta de ţuică prefriptă. Bănuţ, t. p. 24. Cine s-ar afla să spună Că răchia n-ar fi bună, Mai vlrtos încă prefriptă, Că cu mult li mai cinstită, rev. crit. iv, 88. Faşe răchie prăfriptă., alr sn i h 252/76, cf. ib. h 252/53. 2. Fig. (Regional) Păcălit2, înşelat (Săpata de Sus —Piteşti). Cf. Udrescu, gl. A ieşi prefript d'n afacere, id. ib. — PI. ; prefripfi, -le. — Şi: prăfrfpt, -ă adj. — V. prefrige. PREFULGERdS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) F'oarte strălucitor. Cf. Baronzi, l. 99. — Pl. : prefulgeroşi, -oase. — Prea + fulger + suf. -os. PHEFIÎND s. îi. v. profont. 14535 PrEfUS — 1295 — pregâti PREFtfS s. m. (în Imperiul austro-ungar) Comandant militar în jandarmerie. Cf. lb, lm. — Pl. : prefuşi. — Din magh. proîusz, profos/.. PREFTÎSTE s. f. v. prcfuşte. PREFUŞ6R s. m. (sg.) (Bot. ; regional) Papanaş (2) (Trifolium arvense). Borza, d. 171. — Etimologia necunoscută. Cf. pufuşor. PREFÎTŞTE s. f. 1. Scîndură fixată în capul parilor care despart scocul morii de sterp. Cf. Dame, t. 148, Şăineânu, d.u., Scriban, d. Părţile unei mori slnt fusul, prefustile. h iv 139, cf. xi 247, 350, xiv 66. 2. (Regional; la pl.) Andrelele morii (Izbiceni — Corabia). Cf. alr ii 6 746/886. 3. (La pl. ; în forma prefusie) Parii pe care se sprijină împletitura pereţilor coşului la lcasa de pescuit. Cf. Antipa, p.' 601. . — Pl. : prefuşli. — Şi : prcfuşte s. f. — Pref. pre- + fuste. PREGĂNJAlA s. f. v. piefllnjală. PREGĂTA vb. I v. pregăti. PREGĂTÎ vb. IV. 1. T r a n z. A crea sau a aranja din timp condiţiile în vederea a ceva, a face preparative în vederea unui scop, unei acţiuni, a face să fie gata, să se producă ; a prepara (2), (învechit) a orîndui (4). Copacii umbre lungi aruncă Pregătind murgitului răcoare. Budai-Deleanu, ţ. 255. Nădejdea cea cu prisos pregăteşte ceasuri de amărăciuni. Marcovici, d. 8/12, cf. 11/22. Se glndi niţel, ca cum şi-ar fi pregătit nescai vorbe spre răspuns. Gorjan, h. i, 6/9. Paiele nu le pregăteşte bine pentru nutreţul vitelor. I. Ionescu, c. 184/8. Vezi legături pregătite Spre a uni Intre ele fiinţele despărţite. Conachi, p. 289. Două rele mari... mistuiau împărăţia şi-i pregăteau căderea, robia şi proprietatea. Bălcescu, m. v. 6. Cu nerodul clnd vorbeşti Bastonul să-ţi pregăteşti. Pann, p. v. i, 93/20. Acestea pregătesc Intlmplările de la 1821. Kogălniceanu, s. a. 75. Răzbunarea mea In taină pregăteam. Alexandrescu, o. i, 273. OI Moldovol Braţul tău... Ţie însăşi pregăteşte viitor de libertate. Alecsandri, p. i, 201, cf. ii, 119. O asemenea dezordine morală va pregăti calea către robie şi moarte. Bolintineanu, o. 261. El pregăteşte proviziuni şi face un pod la Silistra. Odobescu, s. i, 296. Feciorul cel mijlociu, pregătindu-şi cele trebuitoare..., porneşte şi el. Creangă, p. 187. Nu-şi putea închipui, In marea ei sinceritate, ce surpriză li pregătea acela pe care-l adora. Caragiale, o. ii, 120. Cosma era pregătit pentru nuntă. Slavici, n. i, 90, cf. 341. E o desfăşurare întreagă de gesturi delicate şi de graţii pregătite de-acasă la oglindă. Vlahuţă, o. a. i, 203, cf. ii, 12. Va pregăti o căsătorie splendidă pentru fata lui cea mai mică. Agîrbiceanu, a. 365. Rămase singur In camera ce-i fusese pregătită. Rebreanu, r. i, 90. Tu pregăteşte-mi baia. Galaction, o. a. i, 112, cf. id. a. 289. Piesele trebuie să fie pregătite pentru executarea sudajului. Ioanovici, tehn. 171. Se îndreptă spre casă, să-şi pregătească bagajele. C. Petrescu, î. ii, 129. Marinarii pregăteau acostarea. Brăescu, o. a. ii, 133. Se entuziasma pe simple presupuneri a căror realizare nu depindea de el, pregătindu-şi singur decepr ţiile, Vlasiu, d. 287. Negustorii îşi pregăteau tărăbile. Sadoveanu, o. viii, 287. Pentru vodă şi seminţiei sale Le-am pregătit mai multe moşii de deal şi vale. Arghezi, vers. 398. îşi pregătea găteala de nuntă. Camil Petrescu, o. i, 83. Reporterii îşi pregătiseră carnetele. Stancu, r. a. v, 177. Cartofii au fost plantaţi in clmp, Intr-un teren bine pregătit. Scînteia, 1954, nr. 2 898. Ce surpriză pregăteşti ? H. Lovinescu, c. s. 9. Lor nu le mai pregăteşte ţara arme pentru război. Vintilă, o. 34, cf. GÎ 1962, nr. 683, 5/3. Pune seringele la fiert, pregăteşte fiole şi vată, azi recoltăm slnge. v. rom. ianuarie 1965, 79. Cei domni, clnd auzeau, Oaste mare pregăteau. Balade, ii, 367, cf. 200, i, 413. (A bso 1.) Face degrabă leşie, pregăteşte de scăldătoare. Creangă, o. 40. Pregăteşte de plecare. Delavrancea, o. ii, 232. Am pregătit de ceai. Teodoreanu, m. ii, 24. (Refl. p a s.) .Se ară şi se pregăteşte foarte bine pămlntul. I. Ionescu, c. 22/1. Aceasta fu singura indiscreţie.. . ce se făcu despre tragica scenă care se pregătea. Bălcescu, m. v. 51. !Toate se pregăteau pentru o obştească înfrăţire. Odobescu, s. i, 172. Auzind noi ce ni se pregăteşte, ghionti-tu-ne-am unul pe altul, chicotind înăduşit. Creangă, a. 128. Mari lucruri se pregăteau în lume. Slavici, o. ii, 199. Se pregăteşte un proces. Vlasiu, d. 151. A auzit ce i se pregată. Vasiliu, p. l. 62. (Refl.) Ş-au aşezat tabăra... pregătindu-se a intra a doua zi In capitală. Asachi, s. l. ii, 28. Pentru drumul cel de mine De cu azi te pregăteşte. Eminescu, o. i, 102. Se pregătea de viaţă lungă In singurătăţile pădurii. Sadoveanu, o. viii, 386. Ajunge ă înfăţişa împrejurările în care Mihai se pregăteşte a întreprinde expediţia. Vianu, a. p. 31. Mă pregătesc să plec din Bucureşti. Călinescu, s. 361. Moromete se pregăti pentru al doilea drum. Preda, m. 67. M-oi pregăti cu toate clte trebuie pentru nuntă. şez. ii, 111. (F i g.) Norii..., negri şi grei, abia se mai tlrăsc pe deasupra pămlntului... în felul acesta marea furtună se pregăteşte. Bogza, c. o. 54. <0> E x p r. A pregăti terenul = a crea condiţii prielnice pentru... ; a încerca să vadă, să tatoneze dacă o acţiune pe care vrea s-o iniţieze are sorţi de reuşită. Cf. dm, m. d. enc., dex. + Refl, (Urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... ; a se prepara (2). Tocmai clnd mă pregăteam să dau flăcărilor rodul ostenelilor mele de şase luni, m-am glndit şi la voi. Filimon, o. i, 94. Ei se pregăteau să treacă pădurea. Ispirescu, l. 4. Conştiinţa propriei sale existenţe să înecă la răspunsul ce Sofi sâ pregătea a-i azvlrli tn obraz. Delavrancea, s. 139. Dragomanul veni cu o cofă de apă şi se pregătea s-o toarne pe faţa rănitului. Dunăreanu, ch. 51. O parte din public se pregătea să plece. Brătescu-Voineşti, p. 167. Scoase pieptul tn afară ca şi clnd se pregătea să primească In el un pumn. Gîrleanu, n. 111. înţelese că se pregăteşte să povestească ceva şi fu nerăbdător. C. Petrescu, î. i, 45. Se pregătea să urce. Sebastian, t. 155, cf. 56. Se pregăteşte să se arunce într-o copcă. Sadoveanu, o. iii, 66. Ceilalţi se pregăteau şi ei să-l urmeze. Călinescu, e. o. i, 153. Mă pregăteam să vă sun. t mai 1964, 35. 2. T r a n z. şi refl. A determina sau a-şi crea o stare sufletească necesară pentru a putea accepta, suporta etc. o anumită situaţie (neplăcută); a (se) prepara (3). Robinson... era pregătit la o asăminea înţîmplare. Drăghici, r. 166/6. Sătul trebuie să fie de viaţă cine e alît de pregătit de moarte. Rebreanu, i. 336. Era pregătit la asemenea primire. C. Petrescu, î. i, 232. Venise pregătit pentru ofensivă, să plătească cu viaţa lui victoria. Brăescu, o. a. i, 291. Popa slujbele-i cetea, De moarte mi-l pregătea. Alecsandri, p. p. 90. 3. T r a n z. (Complementul indică oameni) A transmite în mod sistematic (şi în cadru organizat) cunoştinţele necesare în scopul de a cultiva, de a face apt pentru desfăşurarea unei activităţi etc., a instrui, a prepara (4); s p e c. a medita (4). S-a făcut un mic curs de literatură spre a pregăti pe şcolari. Heliade, o. ii, 59. Maică-sa a început s-o pregătească pentru viaţa de gospodină. Sadoveanu, o. m, 455. Au fost create noi tipuri de şcoli menite să pregătească cadrele necesare tuturor ramurilor de activitate economică şi culturală. Scînteia, 1953, nr. 2 859. + (Complementul indică lecţii, obiecte de studiu etc.) A-şi însuşi, a asimila sau a aborda prin studii sistematice; a prepara (4). Eram vecini şi ne vedeam în toate zilele; pregăteam lecţiile noastre împreună. Ghica, s. 658. Pregătea... lecţiile lor de la şcoală. Galaction, o. a. i, 33. Este o datorie de prim ordin pentru fiecare învăţător şi profesor să pregătească orice lecţie, gî 1962, nr. 683, 5/2. (R e f 1.) Cea mai mare parte dintre profesori şi învăţători se pregătesc pentru lecţii, ib. 1963, nr. 691, 14542 PREGĂTIRE — 1296 — PREGĂTIT2 2/1. <$> (Prin lărgirea sensului) Am un băiet care aş voi să pregătească cls. UI gimnazială in casă. Hogaş, dr. II, 52. 4. T r a n z. (Complementul indică mîncăruri, băuturi etc.) A face, a prelucra prin fierbere, prăjire, fermentare, amestecare etc., în vederea consumării; a prepara (1), (învechit şi regional) a preface (I 4). V. găti, păzi. Pregăteşte-ne o salată de ridichi. Alecsandri, t. 749, ef. 721. Un foc depărtat şi împreju-ru-i chipurile obosite a vreo cilorva plugari ce-şi pregătesc cina. Odobescu, s. i, 24. Voi lucraţi, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mlncării. Creangă, o. 6. Elena pregăteşte ceaiul în sufragerie. Brătescu-Voineşti, p. 241, cf. Bassarabescu, v. 138. Voieşti prin urmare să pregăteşti dumneata cafeaua. Galaction, o. a. i, 119, cf. 62. îţi plac racii?. . . — îmi place să-i mlnlnc, dar nu ştiu cum să-i pregătesc. Sadoveanu, o. ix, 408, cf. viii, 152. Păstorii au aprins focul in colibă să pregătească mămăliga. Bogza, c. o. 71. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici, le pregătea după poruncă. Stancu, d. 6. Mai bine spune-mi ce prăjitură mi-ai pregătit? H. Lovinescu, c. s. 9. Prăjiturile pregătite cu ouă puţine. Belea, p. a. 2-47. Se duse la bucătărie să pregătească ceva de mlncare. v. rom. ianuarie 1965, 56. 0» Refl. pas. Cit se pregătise masa, tovarăşul meu stătuse dinaintea focului. Hogaş, dr. i, 58. începu ■ a se pregăti mîncarea. Sadoveanu, o. ii, 39. — Prez. ind. : pregătesc. — Si : (regional) prcrfutâ vb. I. — Pref. pre- + găti (după lat. praeparare). PREGĂTIRE s. f. Acţiunea de a (s e) pregăti şi rezultatul ei. 1. Creare a condiţiilor necesare pentru atingerea unui scop, pentru o acţiune ulterioară etc. ; (astăzi rar) preparaţie (1). V. preparativ (1).'Cf. pregăti (1). Au aflat pregătirile cele mari ce făcea Polonia voind să răzbune defăimarea. Asachi, s. l. ii, 17. Toate aceste pregătiri luară cltăva vreme. Bălcescu, m. v. -146. Se fac pregătiri cu mare activitate spre o împotrivire hotărltă la o Intlmplare de'atac. cr (1848), 441/18, cf. Polizu. Aceste pregătiri m-au ocupat plnă ■ seara. Negruzzi, s. i, 7. De astă pregătire n-avea nici o ştiinţă. Alexandrescu, o. i, 347. Făcul-aţi pregătirile trebuincioase precum v-am poroncit? Alecsandri, t. i, 90, cf. id. o. p. 177, lm. A şi început a face pregătire ca pentru o fată de împărat. Creangă, p. 277. Se făceau pregătirile pentru logodnă. Slavici, n. i, 99, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Fetele făcuseră pregătiri uriaşe. Rebreanu, i. 95, cf. 477. Cu toată pregătirea lui pentru călătorie, ,a rămas pe loc toată iarna. Galaction, o.a.i, 350. După ce-şi tncheiaseră pregătirile începute cu o săptămlnă înainte, stăteau pe picior de plecare. Cămil Petrescu, o. i, 8, cf. id. u. n. 301. Pregătirea de război este cea mai catastrofală nenorocire. Brăescu, o. a. ii, 407, ef. i, 3Q2. Pregătirile de nuntă se preschimbară in pregătiri de război. Sadoveanu, o. i, 9, cf. xi, 550. O sarcină însemnată. . . este pregătirea maşinilor şi uneltelor agricole. Scînteia, 1952, nr. 2 388. De cu seară pregătirile slnt făcute. Arghezi, b. 25, cf. 89. Nu se mai vorbi. . . de pregătirile militare. Stancu, r. a. iv, 216. Nu e vorba de o mutare, ci de pregătiri de fugă. H. Lovinescu, t. 263. Se făceau pregătiri pentru construcţia castelelor de apă. Jianu, c. 471. Toţi trecuseră prin epoca pregătirii revoluţiei şi a desfăşurării ei. s mai 1960, 80. Pregătirea trecerii la şcoala generală de 8 ani a constituit o preocupare principală. . . a organelor de invăţămlnt. gî 1961, nr. 630, 1/1. Au început pregătirile pentru construcţia unei şosele naţionale. Scînteia, 1966, nr. 7 094. <0> Pregătire de artilerie = trageri de artilerie care precedă declanşarea atacului propriilor trupe. Cf. m. d. enc. + S p e c. Ansamblu de operaţii sau fază de lucru premergătoare unui proces de exploatare, de fabricaţie etc. Această pregătire constă In însemnarea, tăierea sau arderea pieselor la locul de sudat. Ioanovici, tei-in. 171, cf. m. d. enc. 2. Determinare, creare a unei stări sufleteşti necesare pentru ca cineva să poată accepta, suporta etc. o anumită situaţie (neplăcută). Cf. pregăti (2). N-avea tărie să i-o împărtăşească mai tlrziu, după o pregătire, cum plănuise. C. Petrescu, î. ii, 152. Advocatul intră fără nici o pregătire la băiat. Sadoveanu, o. vii, 737. 3. Transmitere ori însuşire sistematică (şi în cadru organizat) de cunoştinţe în scopul de a (se) instrui, de a putea desfăşura o activitate etc. ;spec. meditaţie (3); p. ext. ansamblu sau nivel de cunoştinţe pe care le posedă cineva (şi care îi sînt necesare în desfăşurarea unei activităţi). Cf. pregăti (3). El simte că nu prea ştie. . . unde are să ajungă, neavlnd nici o pregătire. Vlahuţă, o. a. i, 214. Nu e nevoie să ai o pregătire specială cînd intri în asemenea locuri sacra. Sadoveanu, o. ix, 270. în aceste posturi. .. erau numiţi fii de boieri fără nici o pregătire. Oţetea, t. v. 50. Dăduse cu prea mult orgoliu atenţie numai • pregătirii tehnice. Călinescu, e. o. ii, 19. Dă o deosebită atenţie pregătirii cadrelor tehnice. Scînteia, 1953, nr. 2 593. Nu mi-am dat seama că în pregătirea lui ştiinţifică ar fi intervenit vreo schimbare. Preda, r. 36. Raportul a subliniat importanţa pregătirii multilaterale a corului, m 1961, nr. 2, 3. Lupta pentru o cit mai bună pregătire a elevilor, gî 1962, nr. 683, 3/1. Aplicaţiile militare au demonstrat înalta pregătire de luptă a trupelor. Scînteia, 1962, nr. 5 677. Rezultatele activităţii cadrelor didactice se oglindesc în nivelul de pregătire al elevilor, gî 1963, nr. 691, 2/4. Teatrul e o tribună pe care nu ai dreptul să urci. . . fără o temeinică pregătire, t august 1984, 84. Ţinuta şi pregătirea fizică constituie o latură importantă a culturii actorului. Scînteia, 1966, nr. 6 926. Numele sărbătoritului este legat de pregătirea a numeroase promoţii de ingineri. contemp. 1966, nr. 1019, 8/1. 4. Prelucrare a unui aliment, a unei băuturi etc. prin fierbere, prăjire, fermentare, amestecare etc., în vederea consumării. Cf. p r e g ă t i (4). Se şi apucară de lucru pentru pregătirea cinei. Agîrbiceanu, s. p. 35. îi rugă să se aşeze puţin, plnă la pregătirea ceaiului. Călinescu, e. o. i, 83. înainte de pregătire, vom spăla bine ciupercile. Belea, p. a. 161. — PI. : pregătiri. — V. pregăti. PREGĂTIT* s. n. Faptul de a (se) pregă t i. — V. pregăti. PREGĂTÎT2, -Ă adj. 1. Aranjat, creat din timp în vederea unui scop, a unei acţiuni. Cf. pregăti (!)• Să fie cu iertare că ne găsiţi atlt de puţin pregătiţi. Slavici, n. i, 99. Hainele şi armele slnt bine curăţite şi pregătite. Ispirescu, l. 3. Nu mai găsi In el cuvintele pregătite. Sadoveanu, o. x, 159. Avea parcă întrebările în minte dinainte pregătite. Preda, r. 145. Se aşezară la masa care-i aştepta pregătită. Mihale, o. 502. Fată mare logodită Şi cu zestrea pregătită. Teodorescu, p. p. 205. <0 (Substantivat) După aceaia va chema Dumnedzeu. . . pregătiţii lut... ce s-au gătatu de la Adam (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 461/21, cf. cod. tod. 218. 2, (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoştinţele necesare pentru a desfăşura o anumită activitate ; care are o cultură temeinică, multe cunoştinţe (într-un anumit domeniu). Cf. pregăti (3). Iată un om bine pregătit, bine înarmat pentru campania pe care o începe. Vlahuţă, o. a. 228. D-la eşti atlt de bine pregătit / Galaction, o. 58. Să nu crezi mata că nu sînt pregătit. Ştiu orice m-ar întreba din celelalte obiecte. Brăescu, a. 181. Celor mai pregătiţi şi mai activi dintre agitatori trebuie să li se dea sarcina să împărtăşească celorlalţi agitatori experienţa lor. Scînteia, 1954, nr. 2 869. Institutul de teatru promovează an de an profesionişti temeinic pregătiţi. T august 1964, .111. 3. (Despre alimente, băuturi etc.) Prelucrat prin fierbere, prăjire, fermentare, amestecare etc., în vede- 14545 PREGĂTITOR — 129? — PRËGËTA rea consumării. Cf. pregăti (4). Ne puse dinainte o mlncare destul de bine pregătită. Sadoveanu, o. vi, 376. — Pl. : pregătiţi, -ţe. — Şi : (învechit) prcagătit, -ă adj. — V. pregăti. PRE GĂTIT (3l{, -OĂRE adj. 1. Care pregăteşte (1), care aranjează din timp ceva ; preparator (1), (învechit, rar) pregătiţiv. Uşor este a face această împărţire fără asemenea operaţie pregătitoare. Asachi, e. i, 107/7. Intr-o plugărie bună, bobul trebuie să fie socotit ca o holdă pregătitoare. I. Ionescu, c. 69/17, cf. Polizu. Să-şi ia toate măsurile pregătitoare pentru a ne pune In curent cu ce ştie şi glndeşte el. Vlahuţă, o.a.i, 236, cf. ddrf, Alexi, w. Instituirea unei Bănci de Stat a Moldovei. .. pentru a cărei lucrări pregătitoare se numi o comisie. N. A. Bogdan, c. m. 171. Participanţii la meeting au adoptat In unanimitate apelul consfătuirii pregătitoare... pentru convocarea Congresului partizanilor păcii. Scînteia, 1952, nr. 2 382. <0> (Substantivat) Socialist înseamnă pregătitorul unei noi forme sociale. Ionescu-Rion, s. 213. + (Rar) Preliminar (2)- Aveam trebuinţă de aceste desluşiri pregătitoare spre a intra tn materia ce voiam să cercetăm. Odo-bescu, s. i, 191. ^ 2. Care pregăteşte (3), instruieşte (pentru a forma cadre calificate). Şcoală pregătitoare. Barcianu, cf. dm. ^ (Substantivat ; rar) Meditator (1). Cf. ddrf. Îmi trebuie un pregătitor şi pentru fată şi pentru băiat. .. Vrei să vii să-mi meditezi copiii? Galaction, o. a. i, 151. Am avut anul trecui un pregătitor, id. lb. 3. (Rar) Care pregăteşte (4) o mîncare, o băutură etc. (Substantivat) Veniră ceştile de cafea şi cei doi prieteni le goliră cu încetineala cuvenită aromei cafelei şi măiestriei pregătitorului. Galaction, o. a. i, 344. — Pl. : pregătitori, -oare. — Pregăti + suf. -lor. PRE GĂTI ŢÎV, -Ă adj. (învechit, rar) Pregătitor (1). Cf. sfc iv, 94. — Pl. : pregătiţioi, -e. — Pregătit + suf. -iv. PRÉGED subst. (sg.) v. preget. PREGENÉRIC s. n. Parte a unui film cinematografic .premergătoare genericului. Un pregeneric bine glndii face legătura cu episoadele anterioare ale serialului. Cinema, 1968, nr. 5, v. — Pl. : pregenerice. — Pref. pre- + generic. PRÉGET subst. (sg.) (Mai ales în construcţii negative) 1. (Astăzi rar) Şovăială, ezitare ; întirziere, amînare. Cine posteaşte... mentea-i (aste iuşoară şi fără preaget. Varlaam, c. 53. Ne-am apucat ca să dăm... toate deplin fără nici o pricină şi preget. Ami-ras, let. iii, 173/3. Oriclt să-ţi pară de rău, nu-fi face tu preget acolo... Lasă-le toate I Coşbuc, ae. 59. Oh I m-am înşelat amarnic l Dar îmi voi plăti greşeala Fără preget. Davila, v. v. 148. Zici că la război, iubito, Vii cu mine fără preget. .. O, dar cum pllngeai aseară Clnd te-ai înţepat la deget. TopÎrceanu, b. 57. (învechit; cu pronumele in dativ) Ai suferit pentru numele mieu şi nu ţ-ai pregetat, n. test. (1648), 304T/12. [Romanii] nu-şi pregeta, cu altare, icoane şi cununi a sărbi şi a mări numele mai ales a celor bărbaţi (a. 1828). bv iii, 566. Nu-şi pregetase a merge de clteva ori şi la Viena. Bariţiu, p. a. i, 371, cf. iii, 194. 2. Tranz. (Neobişnuit) A opri (4), a împiedica de la o acţiune. Nimeni să n-aibă putinţă să-i vadă şi nici să-i atingă, Nimeni să-i pregete-n drum, cercln-du-le (inia umblării. Coşbuc, ae. 21. 3. Tranz. (învechit) A cruţa, a-menaja (1). Acela iaste om carele nu-şi preagetă nici viaţa pentru de aproapele său. Calendariu (1814), 109/Î4. Nitnic nu prejetam cum s-ar putea face ca mai In grab să să facă sănătoasă. Bărac, ap. tdrg. Turcii pricepură importanţa acestei cetăţi şi hu pregetară nici o jertfă spre'a o doblndi. Bălcescu, m. v. 664. Să nu vă pregetaţi osteneala de a veni. Sevastos, n. 84. — Prez. ind. : priget şi (învechit) pregetez (drlu). - Şi: (învechit) pregită, prejetâ vb. I. — Lat. *pigritai'e. PREGETARE s. f. Faptul de a pregeta (1); ezitare, şovăială ; p. e x t. Intîrziere, amînare ; (regional) pregetătură. Nu că doară am fost cuprins iu cu vreao leane sau pregetare. Varlâam-Ioasaf, 69r/10, cf. DRLU, POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., dm, dex. O L-o c. a d v. Fără pregetare = neîiitîrziat, imediat. Tu făr’pregetare Iar alergaşi la cuibul lui. Zilot, cron. 333. — PI. : preget ări. V. pregeta. PRECETĂTtÎR, -OARE adj. (învechit) Care pregetă (1); care se fereşte de cey£, evită ceva. Cf. drlu. Femeia-şi căta de casă: La iMilgi pregetătoare Şi la vorbe ruşinoasă, La lucru cutezătoare Şi la certe prea fricoasă. Heliade, o. i, 234. — P : : pregetători, -oare. — Pregeta + suf. -ător. PREGETÂTÜR s. f. (Regional) Pregetare. Roslu... Ce vărsa... Şi dulcea învăţătură Fără de pregetătură. şez. viii, 48. — PI. : pregetăluri. — Pregeta + suf, -ălură. PREGETOARE s.f.v. prigltoare. PREGÉTÔS, -OÂSĂ adj. (Prin nord-vestul Muirt. ; despre oameni) Şovăitor, nehotărît (1). Cf. Udrescu, gl. Pregelos mai eşti, mă; ptnă să le hotărăşti tu, ii trece toiul. id. ib. O (Substantivat) S-a făcut un prege-tos, un leneş, un zlbavnic. id. ib. ' — PI. : pregetoşi, -oase. — Pregeta + suf. -os. PREGHIÉRA s. f. (Italienism, învechit, rar) Rugăminte (1). Filimon, în Contribuţii, iii, 157. — PI. : preghiere. — Din it. preghiera. PREgHIŢĂ s. f. (învechit şi regional) Stinghie; scîndură îngustă. Cilindrul acesta iaste un lemn gros ~ şi rotund, in capelele căruia se întocmesc douo pregiţi. Economia, 24/16, cf. 24/18, alr ii/i m-n 135, 3 889/605. ♦ S-p e c. {Regional ; fă jug) Poiieioară (2 b). Cf, Damé, t. 13, Pamfile,'i. c. -138. — PI. : preghiţi — Şi : (învechit) prégifâ s. f. — Etimologia necunoscută. PREGIMUÎRE s. f. v. prejmuire. PREGITA vb. I v. pregeta. PRfiGIŢĂ s. f. v. preghiffi. PREGIUDÉJ s. n. v. prejudef. PREGlUDIŢldS, -OASĂ adj. v. prejudlcios. PREGIÜR prep., adv. v. prejur. PREGIURAŞ s. m. (învechit, rar) Vecin. Viind şi tnlreblnd şi pré unul şi pre altul din pregiuraşi. AmIras, let.2 iii, 142. 1 — PI. : pregiuraşi. — Preglur-f- suf. -aş. PREGIÙtoARE s. f. v. prlgitoare. PREGIwAlA s. f. (Regional) Tînjală. Cf. Marian, s. r. iii 172, Pamfile, a. r. .44. Pune jugul la preglnjală. Viciu, gl. — PI. : preglnjele. — Şi : pregănjâlă (Pamfile, a. r. 44), prechlnjălă (Marian, s. r. ii, 172), preminzălâ (A III 18) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. p r e c î n j ă,J tînjală. PREGNANT, -A adj. Care se impune, iese in relief prin trăsături specifice, prin evidenţă (v. evide n t), claritate (v. c 1 a r), importanţă, expresivitate (v. expresiv), semnificaţie (v. semnificat i .v). O epohă de o Insămhătate foarte rară şi pregnantă pentrii Moldova. Calendar, (1857), 65/3.. Cuvintele să fie aşa de bine alese, Incti să întrupeze In modul cel mai simplu şi pregnant ideile poetului. Maioresgu, cr. i, 45. Ea arătă In pregnante 4inii femeia cochetă şi setoasă de aventuri, f (1881), 386, cf. Barcianu, Alexi, w. ,,A fi“ nu mai avea sensul pregnant de ,,a exista“. Puşcariu, l. r. i, 131. Ibrăileanu dă acestei idei o formulare pregnantă,. Ralea, s. t. iii, 204. Portretul trebuie să fie condensat şi pregnant Intr-o povestire scurtă, v. rom. iulie 1953, 268. Rebreanu realizează . un tablou foarte pregnant dl războiului, ib. noiembrie 1953, 295. Terminologia stoică... are un caracter popular pregnant, s. c. Şt. (Iaşi), 1957, 5. Proporţia imensă de tineri constituie o altă caracteristică, poate cea mai pregnantă, a combinatului siderurgic, v. rom. iunie 1958, 70. Una din cele mai pregnante particularităţi ale stilului lui Barbu Delavrancea este structura prozei sale. Varlaam- Sadoveanu, 409. Ea reface, 14568 PRE GNANŢ — 1299 — PREISTORIC In imagini de un pregnant realism, soarta femeii de-a lungul veacurilor, s mal 1960, 87. Spectacolul sibian avea nevoie de o privire mai analitică, de luminarea mai pregnantă... a momenlelor-cheie. t mai 1964, 87. Trebuie să reprofilăm din mers aceste magazine. .. Caracterul de prezentare puţin pregnant In cele mai multe locuri... se precizează treptat: rl 1967, nr. 7 041. + (Adverbial) în mod evident, cu claritate, în mod semnificativ. In ,,Dulăii“ de Zaharia Stancu Intllnim figuri satirizate pregnant, contemp. 1953, ni. 344, 3/4. Kogălniceanu apreciază şi mişcarea lui Tudor, scoftndu-i pregnant tn relief rolul politic-social şi naţional s. c. şt. (Iaşi), 1957, 256. Viciile esteticii idealiste ies.':, mai pregnant la iveală atunci clnd se analizează însuşi modul In care este conceput frumosul, s iuiiie I960, 42. Asemenea deficienţe au ieşit pregnant Iri evidenţă cu prilejul analizei efectuate. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 23. Personajele scenice se impun pregnant. t iulie 1964, 73. Valorile noului s-au afirmat pregnant. v. rom. decembrie 1964, 170. [Piesele] dedicate prezentului se. impun totuşi din ce In ce mai pregnant, ib. ianuarie 1965, 144. Singura întruchipare mai pregnant individualizată fizic este aceea a unui personaj de basm — Gerilă. l. rom. 1965, 566. . — PJ. : pregnanţi, -ie. — Din fr. pregnant, germ. prâgnant. PREGNÂNŢĂ s. f. însuşirea de a fi pregnant de a se impune, de a ieşi în relief prin trăsături specifice prin claritate, importanţă, expresivitate, semnificaţie etc. Cf. Alexi, w., dm. Am regăsit capitalismul aşa cum 11 ştiam, dar totuşi... adevărata lui faţă dezvăluin-du-mi-se cu şi mai mare pregnanţă, s mai I960, 62. Trebuie relevat caracterul adesea viguros al'muzicii,... pregnanţa şi plasticitatea imaginilor, m 1962, nr. 4, 35. E sugerată cu multă pregnanţă ambianţa scenelor de muncă. Scînteia, 1964, nr. 6 347. Contemporaneitatea eroului nu înseamnă neglijarea caracterului concret-is-toric, ci relevarea lui cù pregnanţă maximă, t iunie \ 1964, 59. Verva satirică de mare pregnanţă şi subtilitate din piesele lui Caragiale. V. rom. ianuarie 1965, 141, cf. m. d. enc., dex. — Din fr, prégnance, germ. Piăgnanz. PRfeGOĂBE s. f. v. prigoare. PRÉGOR s. m. v. prigoare. PREGUSTĂ vb. I. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A gusta, a mînca sau a bea (puţin). Să linge şi să pţegusiă omul cu dulceaţa mierii. Piscupescu, . o. ll’ilbJ'Coâănacili numa-l pun pe limbă, abia-l pregustă [rachiul], Jipescu, o. 44. Au împărţit pe şoarece, dar nici nu s-au pregustat. Rădulescu-Codin, i. 318. Nici nu m-am pregustat de miere. CiAuşAiţtj, gl. <0> A b s o 1. Of, Evo, ce mi-ei făcut I Tit-ce-.avei a mă-ndemna Şi din pom a pregusta, şez. xviii, 28. ^ Expr. (Refl.) Nici cît să te preguşti= foarte- puţin. Cf. ¿an.ne, p. iv, 98. — Prez. ind. : pregust. ■ -- l’jre -)• gusta. PRÈGlUSTÂRE 1 s. f. (învechit) Acţiunea dé a (s e) p'f e gusta. Se puse şi făcu o bună pregustare. cr (1848'), 3?/8, cf. Barcianu. + S p e c; Micul dejun. Cf. Barcianu, Alexi, w. + (învechit, rar) Mostră (4). Încă din drum ni se dete o pregustare despre’ cele ce putea să se Intlmple la dietă. Băriţiu, p. A, ii, 134. — Pl. : pregustări. — V. pregusta. PREHENSÎL, -Ă adj. (Despre părţi, organe etc. ale unor animale) Care are însuşirea dè a apuca. Cf. m. d. enc. Maimuţa are coadă prehensilă. dex.‘ — Pl. : prehensili, -e. — Din fr. préhensile. PREHISTÔRIC, -Ă adj. v. preistorie. /?' PREHOTĂRÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A hotărî, a stabili dinainte. Tiranul... urmează dogmele religiii mai presus declt cere cuviinţa, fără de a le crede, ca să arate norodului că este ales şi prehotărlt de Dumnezeu a fi locoţ ti torul său pre părntnl. cr (1829), 1542/15. <£> Refl. pas. S-au prehotărlt toate tntlmplările ei. JjARCOVICI, c. 114/17. — Prez. ind. : prehotărăsc. — Pref. pre- + hotărî. PREÎ vb. IV v. prii. PREIÂTIN, «Ă S. m. şi f. v. prieten. PRÎIICĂ s. i. (Regional) Vacă bălţată (Băli-leşti — Gimpulung). Cf. h ix' 438. — Etimologia necunoscută. Cf. p r i u. PREIMBL vb. I v. plimba. PHKIMÎ vb. IV v. primi. PREIMlRE s. f. v. primire. PREIMIT<5r,~-OÂRE adj. v. primitor. PREIMPERIALÎST, -Ă adj. Care este anterior imperialismuiui. Cf. Bl, dm, dnV — Pronunţat: pre-im-pe-ri-â-: — Pl. : preimperia-lişti,-ste. — Pref. pre- -f imperialist. PREINDUSTRIALIZÂRE s. f. Proces de prelucrare primară a materiilor prime textile pîriă in’fa za in care pot fi supuse operaţiilor procesului de filare. Cf. ltr2. — Pronunţat: pre-in-dus-iri-a-, — Pl. : preindusiria-lizări. — Pref; pre- + industrializare. ■ PREINfĂRCT s. n. (Med.) Insuficienţă coronariană care se manifestă prin aspecte intermediare între anghina pectorală şi infarctul miocardic propriu-zis. Cf. d. med. — Pronunţat : pre-in-. — Pi. : preinfarcte. — Din germ. Prăinfarkt. I’RÎIRI s. n. v. proor. PREIR2 subst. sg. v. prier*. ' PREISTORIC, -Ă adj. Care aparţine preistoriei, din timpul preistoriei, privitor la preistorie, specific preistoriei. O staţiune preistorică ai cărei locuitori se serveau cu arme de piatră nelustruită. Odobescu, s. ii, 421. Un idol ciudat care pentru sălbatecii preistorici era.un chip sflnt. Gherea, st. cr. i, 98. Această apropiere. . . cu tracii primeşte o puternică confirmare prin cercetările preisiqrice.: Xenopol, i. r. i, 40, cf. Barcianu, Alexi, w. Sadoveanu are viziunea unor vlnăţori preistorici. Ibrăileanu, s. l. 108. S-a descoperit Inir-o mină un schelet preistoric, arh. olt. i, 101. Muşclnd... din bucăţi de friptură, rece, ca şi strămoşii noştri din epoci preistorice. Sadoveanu, o. vin, 383. Aşezările nomade din partea locului li dau impresia stranie a linei continuităţi neîntrerupte din pdtncu-rile Vremurilor preistorice. Vianu, a. p. 237. Părea că aci fusese o staţiune preistoncă.; Cii.iNEscv, e. o. i, 119. Animale preistorice din care s-ău format zăcămintele petrolifere, din Valea Prahovei. Bogîa, v. j. .36. Un peşie ciudat,, cu o aparentă monstruoasă de reptilă preistorică, vîn. pesc. octombrie 1962, 19; cf. sfc i, 6, 14. ^ (Glumeţ sau prin exagerare) Care este foarte vechi, de demult; care are aspect foarte vechi; de modă veche ; care este foarte puţin avânsat; perimat (2)> învechit. O ceapă, un căţel de usturoi şi o coajă prehistorică de pine. Hogaş, dr. i, 220. Cine ştie In ce preistorice vremuri liiase un. amărit de doctorat apusean. Ciauşanu, h; scut. 68. Maşina Jtşni Intr-un huruit de fier vechi cu o sprinteneală şi un avlnt neaşteptate de la înfăţişarea preistorică. C. Petrescu, î. ii, 200. 14589 PrëisTorië — ±3ÔÔ — pRÈÎNRÈGiSÏRAfiÈ Aşa cum st apropia, părea ultimul om cu mustă/t preistorice din Europa, id. c. v. 187. Cu mijloace preistorice, au pus tn legătură rezervele subpămlntene cu setea de deasupra. Sadoveanu, o. xi, 417, cf. ix, 141. O să ne dea ceai In aceleaşi ceşti albastre preistorice? CAli-nescu, b. i. 6. Ceaiul se serveşte tn aceleaşi ceşti preistorice, tocite de buzele nenumăratelor generalii, v. rom. noiembrie 1964, 112. — Pronunţat : pre-is-, — PI. : preistorici, -ce. — Şi : (rar) prehistôrlc, -ă adj. — Din fr. préhistorique. PREISTÔRIE s. f. 1. Perioadă din Istoria omenirii de la originea omului plnă la apariţia primelor documente scrise. Cf. Şăineanu, d. u. Din această categorie... s-a tntlmplat să fie pămlntenii/aceştia din Dacia şi din preistorie. Sadoveanu, o. xii, 206, cf. sfc i, 11. Asemenea isprăvi se pierd tn negura preistoriei, con-temp. 1971, nr. 1 284, 10/1. + (Glumeţ sau prin exagerare) Perioadă foarte veche, de demult (căreia 11 aparţine cineva sau ceva) ; perioadă, epocă puţin avansată, înapoiată, perimată. Redingota lut rămasă dintr-o preistorie a redingotei. Teodoreanu, m. u. 28. Patria sa, scufundată tn beznele preistoriei. C. Petrescu, a.r. 19. Cum poate omul să iasă din preistoria egoismului animalic, t iunie 1964, 47. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). Cf. cade. Aj> vrea... să ştiu prea multe : şi istorie, şi preistorie, şi petrografie, şi oceanografie. Galaction, o. a. ii, 400. E o preocupare de preistorie care bate azi problemele oceanografice. id. ib., cf. m. d. enc., dex, — Pronunţat : pre-is-, — După fr. préhistoire. PREITEŞ0G s. n. v. prieteşug. PREIUBITÔR, -OARE adj. v. prealubltor. PREIUDÎŢIE s. f. v. prejudiciu. PREIUDÎŢIU s. n. v. prejudiciu. PREÎMBLA vb. I v. plimba. PREÎMBI^ARE s. f. v. plimbare. PRElMBLÂTÔBIU, *OABE s. m. şi f. v. pllmbător. PBElMPLEA vb. II v. prealmplea. PREINCAlZÎ vb. IV. T r a n z. (Complementul indică fluide sau materiale solide) A Încălzi In prealabil în scopul ameliorării unui prpces termic sau a unui proces de prelucrare. Cf. m. d. enc., dex. <0 Refl. pas. La cuptoarele industriale, aerul... se prelncăl-zeşte folosindu-se căldura cedată de gazele de ardere evacuate din cuptor, ltr2 xiii, 222. — Pronunţat : pre-ln-, — Prez. Ind. : prelncălzesc. — Pref. pre- + Încălzi. PRElNCĂLZÎRE ş. f. Acţiunea de a pretncălzi. Alterarea metalului... se evită prin pretneălzirea piesei. Ioanovici, tehn. 179, cf. 180. Pentru ca uscarea să se facă repede şt gradat, materialul trece Intlt lntr-o zonă de prelncălzire. Ionescu-Muscel, ţes. 145. Pretn-călzirea apei de alimentare a căldărilor de abur se poate face folosind... gazele evacuate din căldare, ltr2, cf. m. d. enc., dex. 0> Pretneălzirea tiparului = Încălzire In cuptor a tiparului unei piese protetice dentare, înainte de turnare, în scopul desprinderii machetei şi ştlfturilor de turnare de ceară, precum şi pentru obţinerea contracţiei metalului topit. Cf. d. med. — Pronunţat : pre-ln-, — PI. : prelncălziri. — V. prelncălzl. PREINCĂLZIT0R s. n. Aparat sau instalaţie care serveşte ia preîncălzirea unui agent termic, a unui combustibil, a aerului etc. Din prelncălzitor pasta se scurge... tn cada de încleiat. Ionescu-Muscel, ţes. 148, cf. nom. min. i, 51. Prelncălzitoarele de aer stnt — In general — instalaţii auxiliare, ltr2, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : pre-ln-, — Pi. : prelncălzitoare. — Prelncălzl + suf. -tor. PRElNCOLŢÎRE s. f. Procedeu special de declanşare artificială a germinaţiei la anumite seminţe şi de supraveghere a acesteia pînă la completa incolţire a seminţelor. Cf. ltr2. — Pronunţat: pre-ln-, — PI. : prelncolţiri. — Pref. pre- + îneoljlre. PREÎNCOLŢÎT, -Ă adj. (Despre seminţe) Care a fost supus procedeului de preîncolţire. Semănarea seminţelor preincolfite e mai dificilă, impliclnd anumite măsuri de menajare a coltului rămas, ltr2 xiii, 229. — Pronunţat: pre-ln-, — PI. : prelncolfili, -te. — Pref. pre- + încolţit. PREÎNDEMÎNĂ adj. (învechit, rar ; în sintagma) Vreme prelndemlnă = timp favorabil, vreme potrivită. Află vreme prelndemlnă ca să lovească. Ureche, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 226. Au vreme prindemlnă să-şi meargă la moşii, id., ap. Id. 1b. — Pronunţat : pre-ln-, — Şi : prindemlnă adj. — Pre -f Indemină. PREÎNGRIJf vb. IV. T r a n z. (în dicţionarele din trecut) A îngriji (de mai înainte). Cf. Gheţie, h.m., Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: pre-ln-. — Prez. ind.: prelngrijesc. — Pref. pre- -j- îngriji. PREÎNGRIJÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a p r e î n-griji şi rezultatul ei. Cf. Alexi, w. — Pronunţat : pre-ln-, — PI: prelngrijiri. — V. pretngriji. PRElNNOÎ vb. IV. Tianz. (învechit) 1. A înnoi; a relua (2); a repeta (1). Venise să-şi prennoiască huzmetul de hoţie. Filimon, o. i, 157. Tlnărul prelnnoi' pretenţiile sale de mai multe ori. id. ib. ii, 175, cf. cade. R e f 1. Le veni la auz o uşoară clrlilură ascuţită, care se prelnnoia des şi mereu (a. 1890). ap. tdro. Roiuri de-albine ce zboară-mbulzite cu vuiet Prelnnoindu-se furnică-ntruna din stlnca scobită. Murnu, i. 27. 2. (Complementul indică construcţii, monumente, obiecte etc.) A face să fie altfel decit a fost, a renova; a face din nou să fie cum a fost, a restaura (1). Zidul... să-l prelnnoiască cu cheltuiala pă din doauo. Caragea, l. 11/5. Cetate adevărat deosebit frumoasă... prennoită din zilele lui Carol al 6-lea. Golescu, î. 10, cf. Polizu. — Pronunţat: pre-ln-, — Prez. nd. : prelnnoiesc. — Şi: prennol vb. IV. — Pre + Înnoi. PRElNNOÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) p r e î n n o i şi rezultatul ei. 1. Cf. prelnnoi (1). Credinţa In mai multe cure de ceaiuri de buruieni, „pentru prelnnoirea slngelui“. N. Leon, med. 146. 2. Cf. p r e î n n o i (2). Cf. Polizu. Din aşa multe bogăţii... mai nici o părticică nu este întrebuinţată la întreţinerea şi la prelnnoirea acelor aşezăminte. Odobescu, s. ii, 40. — Pronunţatpre-ln-, — PI. : prelnnoiri. — Şi : prennoire e. f. Polizu. — V. prelnnoi. PREÎJVREGISTr'ARE s. f. Procedeu de filmare cu sunet, la care Înregistrarea sunetului se efectuează tn prealabil, în cele mai bune condiţii de studio. Cf. ltr2. — Pronunţat : pre-ln-, — PI. : prelnregistrări. — Pref. pre-..-f Înregistrare. 14609 PREÎNSEMN — 1301 — PREJOS PREÎNSEMN vb. I. T r a n z. (învechit, rar) 1. A alege, a fixa cu anticipaţie, dinainte. Marile peăice ce Inllmpini In frumoasa şl penibila carieră ce fi-ai prelnsemnal. ap. Ghica, a. 848. 2. (în forma prensemna) A consemna, a menţiona-Prensemnăm că ea... luă deodată trei lucruri foarte grele la dezbatere, cr (1848), 261/21. — Pronunţat: pre-ln-, — Prez. ind. : prelnsemnez. — Şi: prensemna vb. I. cr (1848), 26l/21. — Pref. pre- + Însemna. PREÎNŞTIINŢA vb. I. T r a n z. (învechit) A Înştiinţa, a anunţa dinainte. Vor fi Insă prelnştiinfaţi de cătră generali cu zece sau cincisprezece zile înainte. Bariţiu, p. a. i, 37, cf. sfc iv, 92. — Pronunţat: pre-in-şti-in-,— Prez. Ind.: pretti-ştiinţez. — Pref. pre- + Înştiinţa. PREÎNŞTIINŢĂTÎV, -Ă adj. (învechit, rar) Introductiv. Cuvlnt prelnştiintăliv. în sfc iv, 92. — Pronunţat: pre-ln-şli-in-. — PI. : prelnştiinţătivi, -e. — Preinştilnţa + suf. -iv. PREÎNTlMPINA vb. I. T r a n z. (Complementul indică neplăceri, primejdii etc.) A lua din timp măsurile necesare pentru a evita, a Împiedica, a opri etc. ; a preveni1 (2). V. para4, combate. S-a hotărlt să se întoarcă la Bucureşti... să prelntlmpine cele ce se pregăteau. Ghica, a. 36. Veni la postelnicul, ca să prelntlmpine furtuna ce bănuia tă poate să se rădice. Filimon, o. i, 152. Acest straniu rezultat este foarte probabil, dacă nu se vor lua măsuri serioase pentru a-l prelrdlmpina. Odobescu, s. i, 492, cf. iii, 422. Înaintarea noastră se făcea sub luarea a tuturor măsurilor de precauţiune, spre a prelntlmpina o surprindere vrăjmăşască. conv. lit. xvii, 105, cf. ddrf. Tranzacţi-unea. . . termină un proces început sau pretnfimpind un proces ce poate să nască. Hamangiu, c. c. 425, cf. Barcianu, Alexi, \v. Prin aceste mijloace va prelnllm-pina orice contestaţie a produsului său. bul, com. ist. i, 35, cf. 65. Sgribincea şi Huţan se ţineau pe lingă mine... gata să prelntlmpine vro cumpăneală din partea Pisicu-ţei. Hogaş, dr. i, 308. Ţăranii să fie obligaţi a depune cile o parte din roadele ogoarelor... spre a prelntlmpina orice Intlmplăloare calamitate publică. N. A. Bogdan, c. m. 116. Se mulţumea să ’prelntlmpine orice pornire pe sfadă. Rebreanu, r, i, 151. Preparativele slnt astăzi numai pentru a prelntlmpina neajunsurile unui drum depărtat. C. Petrescu, r. dr. 100. Aştepţi să prelntlm-pini orice surpriză. G. M. ZamfirescOj sf. m. n. ii, 55. Tinere, ia măsurile cuvenite pentru a prelntlmpina furtuna care se apropie. Bart, s. m. 50. Banii i-am plasai In interesul nostru comun, spre a prelntlmpina orice criză posibilă In cariera ta. CXlinescu, s. 426. Popotul ridicase trei rlnduri de baricade, ca să preln-llmpine vreo răbufnire a duşmanilor revoluţiei. Camil Petrescu, o. ii, 475, cf. sfc i, 5, 11, 12. Pentru a prelntlmpina apariţia unor boli se impun măsuri profilactice, vîn. pesc. august 1964, 20, cf. m.d.enc. — Pronunţat: pre-ln-, — Prez. Ind. : prelntimpin. — Pref. pre- -f Intimpina. PRElNTÎMPlNARE s. f. Acţiunea de a preîn-t î m p i n a şi rezultatul ei; prevenire (2). Cf. lm, Barcianu, Alexi, w. Femeile slnt convinse mai mult declt oricine de necesitatea prelnllmpinării războiului. Scînteia, 1952, nr. 2 397. Mişcarea democratică pentru pace a luat o amploare colosală In lumea întreagă, ceea ce face ca perspectiva prelntlmpinării unui nou război să devină pe deplin reală. ib. nr. 2 524. Pentru prelntlmpinarea şocului, se fac transfuzii de slnge. Belea, p. a. 81, cf. 169, m. d. enc. — Pronunţat: pre-ln-, — PI. : prelntlmptnări. — V. prelntlmpina. PRElNTÎMPINĂTdR, -OARE adj. (învechit) Preventiv. Medicaţie preventivă (prelnllmpinăloare) şi curativă, man. săMăt. 263/11, cf. Barcianu, Alexi, \v. — Pronunţat: pre-ln-, — Pi. : prelntlmpinălori, -oare. — Prelntlmpina + suf. -ător. PREÎlVTRU prep. v. prlntra. PREJBÎTER s. m. v. prezbiterl. PREJEÎVÎRE s. f. (învechit) Faptul de a p r i -j e ri i; susţinere, sprijin. V. p r i j i n i (1). (F i g.) Că ă Domnului (aste agiutareă (sprijeninţa d, prejenirea h). psalt. 183. — V. prljeni. PREJENITdR s. m. v. prljinitor. PREJETA vb. I v. pregeta. PREîITOARE s. f. v. prlgitoare. PREJITtFRĂ s. f. v. prăjitură. PREJMĂ s. f. v. preajmă. PRÎJMĂT s. n. v. prejmet. PRÎJMET s. n. (învechit; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „în“) Preajmă, împrejurime. Turcii rădicase aice o baterie ce tăia drumurile... şi stăplnea tot prejmălul. ar (1829), 592/35. Au şi sirtns ca la ÎS mii oameni... atu tn oraşul Beiburt... cit şi tn prejmăturile lui. ib. 2232/18. Un sihastru cuvios pelrecătoriu In acele prejmele. Asachi, s. l. ii, 51, cf. 30. O vale adlncă cu prejmăturile acoperite cu păduri. I. Ionescu, m. 641. în prejmetele Lopuşnet... surprinse un detaşament de inamici. Hasdeu, i. v. 109. Pe urmaşii acestor unguri li găsim plnă astăzi tn prejmetele Romanului (a. 1869). ap. TDRG. Jkăcni leul, nenişorule, de se cutremurară toate prejmetele. Ispirescu, u. 31, cf. -id. l. 370. Rogu-vă a mă-ngropd In prejmetul oilor, în strătuţul florilor, f (1888), 461, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se-ncăle-rau... sub ziduri In prejmetul apei Iardanos. Murnu, i. 139, cf. Pamfile, j. iii, 93, cade, Scriban, d., dm, dex. <0> Loc. prep. In prijmutul (cuiva) = în onoarea, In cinstea (cuiva). Glosar reg. — Accentuat şi: prejmit. Barcianu. — PI. : prejmele şi prejmeturi. — Şi: prijmăt, (regional) prijmut (Glosau reg.) s. n. — Preajmă 4- suf. -el. PREJMUÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A împrej-mui, a Îngrădi. Cf. Barcianu, v„ Iordan, l. r. a. 201. <(> F i g. Slnt, Doamne, prejmuit ca o grădină, în care paşte-un mlnz. Arghezi, v. 49. — Prez. ind. : prejmuiesc. — Preajmă + suf. -ui. PREJMUÎRE s. f. 1. (învech t) Preajmă, împrejurime ; loc Împrejmuit. Se vinde asemenea cu mezat o casă... cu grădină şi alte prejmuiri din mahalaua Brezoianului. cr (1832), 1191/23. Pregimuirile acestei cetăţi fuseseră alese ca punt de raliare a conjuraţilor. ib. (1846), &P-I2Q, cf. Barcianu, v. 2. P. e x t. (Regional) împrejmuire, îngrăditură, gard făcut în jurul stogului (Ştefăneştii de Jos —Bucureşti). Cf. alr ii 5 037/769. — PI. : prejmuiri. — Şi: preglinuire s. f. — V. prejmul. PREJ(3S adv. (în sintagma) Mai prejos = în situaţie de inferioritate, de subordonare faţă de cineva sau de ceva ; mai puţin bun, capabil, tare etc., mai slab, mai prost declt... Orice Iubire alta... Pe Ungă cea a ¡ării se află mai prejos. Bolintineanu, o. 202. 14628 PREJUDECA — 1302 — PREJUDEŢ Semenii lui 11 preţuiesc mai prejos de ceea ce este. Slavici, o. ii, 178. Ercule nu voi a rămlnea mai prejos declt dlnşii. Ispirescu, u. 47. Boierilor de dincoace nu le.plăcea a fi mai prejos. Odobescu, s. i, 70. Aceste,., două tabere:*, nevoind ,/}iets‘una nici alta să se lase mai prejos. IoNEScu-ftîON, s. 122. Nici Titu Herdelea nu vroia să rămUe,':mai prejos. Rebreanu, r. i, 220. Razele Roentgen, In lumea! fizică, slnt mai prejos de -intuiţia elevului faţă.cu sufletul celui ce II învaţă carte. Galaction, a. 11. El nu se lăsa mai prejos! Vlasiu, а. p. 22. Mulţi baroni socoteau mai prejos de demnitatea şi onoarea lor să ştie a ceti şi a scrie. Sadoveanu, o. xii, 222. Presupuntnd că nevasta inspectorului va veni încărcată de bijuterii, nu vroise'nici ea să se lase mai prejos. Stancu, r. a. iv, 112. Comorile artei populare din Urali nu stau mai prejos ca bogăţie faţă de ale celorlalte ţinuturi sovietice, contemp. 1953, nr. 369, 1/2. Ce, tu eşti mai prejos ca altul, care n-are nici studii, nici pregătire? Demetrius, c. 55, Clmpul a devenit familiar, umanizat, şi frumuseţea lui nu este cu nimic mai prejos declt aceea a stepei, v. rom. iulie 1-962, 129. (Loc. a d j.) Slnt trei feluri de produceri intelectuale : unele mat presus, altele mai prejos de orice critică, iar altele la nivelul criticei. Caragiale, o. iii; 101. Şarlatani, care cu foarte puţină osteneală şi cu merite uneori mai prejos declt mediocre, extrag... cea mai bogată recoltă. VlahuţX, o. a. i, 212. — Pre + Jos. PREJUDECĂ vb. I. T r a n z. (învechit) Î. A gîndi, a judeca, a consjdera, a aprecia cu anticipaţie. Preju-decă lucrul Inqintea lucrării. Ţichindeal, f. 21/10. Să învăţăm dar pre prunci din tinereaţe a pre judeca. Id. ib. 220/18, cf. 412/11. Fără să prejudec lucrul înainte, Am avut plăcere să fac încercare. Pann, e. ii, 110/4, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Contribuţii, i, 178. O Refl. Se prejudeca singur pre sine vinovat. Pann, e. i, 104/23. + (învechit, rar) A prevedea (î l). (Refl. pas.) Schimbările se pot prejudeca după aceaste aici următoare reguli... Calendariu (1814), 88/4. 2. (Complementul indică probleme, fenomene etc.) A face o apreciere înainte de a fi făcut o examinare temeinică,, a avea idei preconcepute asupra..,. Cf. Polizu. Fără a prejudeca cesţiunea... întrebăm. Alecsandri, t. 1 652. Plhă clnd aceasta nu se va pronunţa, să nu prejudecăm chestia, ap. Maiorescu, cr. ii, 358. Să nu prejudecăm şi să vedem ce a făcut. Gherea, st. cp. ii, 264, cf. Barcianu, cade, Scriban, d., sfc. i, б, 15. 3. (Prin confuzie) A prejudicia. Cf. Polizu. — Prez. ind. : prejădec. — Pref. pre- + Judeca. PREJUDECARE s. f. (învechit) Acţiunea de a prejudeca - şi rezultatul ei. 1. Cf. p r e j u d e c a (1). Au căutat ca judecătoriul lor să aibă... tare plicăciune către prejudeeare. Ţichindeal, f. 169/13, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. 2. Prejudecată. Cf. prejudeca (2). Vom socoti lucrul fără prejudeeare. Maior, p; 144/27. înrădăcinatele prejudecări a norodului sint pricinile rele.de chepetenie a acestei luări de samă. man. înv. 12/1. Am clştigat speranţa că se vor putea lămuri întrebările fără pre judecare. Maiorescu, b. r, 460. Căuta de a pune pe credincioşii săi mai presus de prejudecările vulgare. Olănescu, h. o. 108. , — Pi. : prejudecări. . . ' . / ' — V. prejudeca. ( PREJUDECATĂ s. f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă sau temeinică a obiectului ori a problemei respective ; (rar) preconcepţie, (livresc) prevenţie (1), (învechit) prejudeeare (2), prejudeţ, prejudiciu (1). Om era de prejudecăţi cuprins şi apăsat. Maior, ist. 191/8. Din pizmă curg cele mai multe pricini,... prejudecăţile şt-eele mai multe eresuri. Golescu, e. 330/3. Moştenirea lui Constantin.,. era prada orbitei şi a preagiudiiăţilor. ar (1829), 2452/9. Nu este rob prejudecăţilor, cr (1829), 37^/22. Singur a trebuit să‘"mă lupt cu prejudecăţile şi obiceiurile. Heliade, o. ii, 213. Sau din neştiinţă sau ditr'pjieţţjude-cată, nu cunoaşte alte mijloace de a silrpi răutatea. ar (1830), 192/8, cf. Căpăţineanu, M. R. 10/18. Părăsiţi prejudecăţile voastre ca să fiţi fericiţi. Marcovici, v. 82/19, cf. id. r. 86/20, id. c. 41/20. S-au oţărlt auzind nişte aşa greşite prejudecăţi. Drăghici, r. 200/21. Acest om străin despre legile şi prejudecăţile ţârei sale.. . putea s-o ajute, cr (1848), 303/62, cf. Polizu. îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. Macedonski, o. i, 271, cf. ddrf. Medicina poporală este un complex de prejudecăţi. N. Leon, med. 3. Trebuie să aibi puterea de a le desface de nenumăratele prejudecăţi ce-ţi întunecă vederea. D. ZamfiRescu, r. 152, cf. Alexi, w., tdrg. Prejudecata vremii l-a putut împiedica de a-şi realiza virtualităţi le literare. Lovinescu, c. v, 16. Să dezrobească omenirea din robia prejudecăţilor seculare. Galaction, o. 228. O prejudecată m-a orbit intr-atlt Că n-am văzut de la început ceea ce toată lumea preţuia. Camil Petrescu, t. iii, , 457. Dispreţuindu-i pe toţi de-a valma... pentru prejudecăţile lor burgheze. C. Petrescu, ç. v. 13. Eram încă... încărcat de prejudecăţi. Vlasiu, d. 294. Am simţit că nici vreo prejudecată nu mă Inrlureştc. Sadoveanu, o. ix, 270, cf. vi, 364. Curajul de a cobori, fără iluzii şi fără prejudecăţi, In jocul motivelor sufleteşti. Vianu, a. p. 325. Prejudecăţi menţinute de starea generală de ignoranţă. Oţetea, t. v. 60. Fără nici un fel de prejudecată... are norocul ca nimic să nu se interpună intre opera de artă şi el. Opreşcu, s. 13. Doi tineri ■ . . cad victime unqr strimte prejudecăţi feudale, contemp. 1948, nr. 1Ü5, 11/5. Prejudecăţi eu n-am şi nici dumneata n-ar trebui să ai. Călinescu, e. o. ii, 299, cf. id. s. 807. Apare umilă şi mizerabila in acest muzeu prejudecata europeană. Ralea, s. t. i, 285. Nu slnt robul nici unei prejudecăţi. Stancu, r. a. v. 372. O să săriţi In aer ca oameni clnd n-o să vă mai puteţi sprijini pe prejudecăţile, pe felul vostru de a glndi şi a simţi. H. Lovinescu, c. s. 38, cf. sfc i, 6, 11. Era încă sclavul unor prejudecăţi, v. rom. ianuarie 1965, 68. Cine zicea că prejudecăţile sau lipsa de umor ale criticilor le întrece pe ale scriitorilor? contemp. 1971, nr. 1 283, 3/5. — PI. : prejudecăţi. — Şi : (învechit) preajudeeătă s.f. ' — Pref. pre- + judecată. Cf. fr. préjugé. PREJUDECIÔS, -OÂSĂ adj. v. prejudicios. PREJUDËÇIU s. n. v. prejudiciu. PREJUDEŢ s. n. (învechit) Prejudecată. Sultanul... au clştigat o nouă biruinţă asupra pregiudeţilor muselma-nilor. ar (1829), 281/18. Comedia... lutnd in rls preju-deţele şi urltele năravuri a fost biciul cel mai grozav al viţiului. Heliade, o. ii, 58. Iaghelo, mai presus de asemenea pregiudeţe, au propus a abgiura acest cult. Asachi, s. l. ii, 31. Retrasă In acele locuri, se folosea de prestigiul zlnei şi de pregiudeţik poporului, id. ib. 73, cf. id. i. 239/9. Mitropolitul acei provinţii, bărbat fără pregiudeţe..., au organizat a se giuca tombola In agiuloriul săracilor, cr (1848), ll2/3, cf. Stamati, d. Des numitul comite a spart cu necruţare prin mulţimea prejudeţelor stupide. Bariţiu, p. a. i, 571, cf. iii, 215. Se urcă mai sus declt se cuvine după împrejurările educaţiei şi a prejudeţilor pămlntului: Russo, s. 7, cf: Polizu. Cum vom putea dar scapa de pre judeţe! Negruzzi, s. i, 262, cf. 212. Mult am luptat noi tinerii 'de pe, atunci cu prejudeţele şi cu obiceiurile cile rele. Ghica, s. 251. Ţiganii nomazi... cu prejudeţele lor, cu scripcele şi daierelile lor. Fîlimon, o.ii, 340. Conştiinţa ta? Dar este întemeiată pe prejudeţele lumii. Bolinti-neanu, o. 406, cf. ddrf, Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, Contribuţii, i, 178, 180, sfc i, 11. — PI. : pre judeţe. — Şi: prcyiudcţ s. n. — Pref. pre- + judeţ (după lat. praeiudicium). 14634 PREJUDICIA — 1303 — PREJURA PREJUDICIA vb. I. Ţranz, A cauza un prejudiciu (2); a păgubi (3), a leza, a vătăma, a dăuna. Cf. Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade. Se poale conta şi pe şocuri de 100% făr.ă ca prin aceasta să fie prejudicială buna funcţionare a motorului. Orbonaş, mec. 107. Unele înclinaţii naţionaliste... au prejudiciat caracterul ştiinţific al lucrărilor, cl 1957, 19, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -ci-a. — Prez. ind. : prejudiciez. — Şi : (învechit) prejudiţiă vb. I. cade. — Din fr. préjudieier. PREJUDICIABIL, -A adj. Care poate aduce prejudicii (2). A se evita conflicturi totdeauna prejudiţiabile seruiţiului. mo (1860), 65/9, cf. proţ.-pop., n. d. O regulare de teritoriu defectuoasă şi prejudiciabilă. I. Ionescu, p. 17. Aceasta poale fi foarte prejudiţiabil pe viiţor. Maiorescu, d. ii, 260, cf. Odobescu, s. iii, 485. Şlnt apăraţi de responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează că n-au putut Impedica faptul prejudi-ţiabil. Hamangiu, c. c. 238, cf. Alexi, w., ŞXineanu, D. U„ DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ci-a-. — PI. : prejudiciabili, -e- — Şi : (învechit) pjre]udiţl$bil, -ă adj. — Din fr. préjudiciable. PREJUDICIAL, -Ă adj. (Rar) Care precedă, care trebuie să preceadă o judecată ; p. g e n e r. preliminar (2). Cf. Şăineanu, d. u. O chestiune prejudicială. cop. pen. r.p.r. 355, cf. 354. Mai înainte de toate clteva cuvinte prejudiciale asupra terminologiei. Ralea, s. t. ii, 51. Prin chestiuni prejudiciale se înţeleg chestiuni de drept civil. pr. drept, 885. 4 (Despre o cauză, o pricină) Care trebuie judecat în pripiul rînd. Cf. DN2. — Pronunţat : -ci-al. — PI. : prejudiciali, -e. — Din fr. préjudiciel. PREJUDICIAT, -A adj. Care a suferit un prejudiciu (2); vătămat, păgubit. Cf. m. d. enc., qex. — Pronunţat : -ti-at. — PI. : prejudiciaţi, -te. — V. prejudicia. PREJUDICIÔS, -OASĂ adj. (învechit) Păgubitor (1), vătămător, dăunător. Informaţii pregiudiţioase şi Intr-ascuns... nimenui să trimită. Şincai, hr. iii, 291/3, cf. Barcianu, Alexi, w. . — Pronunţat : -ci-os. — PI. : prejudicioşi, -oase. — Şi : prejudeciôs, -oăsă (Barcianu, v.), pregiudiţios, -oâsă adj. — Prejudiciu + suf. -os. Cf. fr. préjydiciaux. PREJUDÎCIU s. n. 1. (învechit) Prejudecată. Din credinţă Indeşaftă şi din preiudiţie... nu să poţ descruşna (a. 1807). bv ii, 495. Scriitorii aceşti nu se dezbracă niciodată de prejudiţiile lori Heliade, p. ç. 65/28. Stingerea prejudiţiilor, capriciilor şi a superstiţiilor. Genilie, g. 151/17. Prevăzlnd că comerciul este bazul progresiv al publicei amelioraţii, 11 dete o bună organizaţie... bravlnd orice prejudiţii. cr (1848), 222/44, cf. Polizu. Fiind om de duh, despreţuia aste prejudiţii. Negruzzi, s. i, 72. Nu pot... încuraja eresurile şi prejudiţiele mulţimii. Ghica, s. 147. Va vţni şi la noi lumina adevărului care sparge şi goneşte nourii cei negri'ai prejudiciului. Filimon, o. ii, 274. E cu neputinţă a călca In picioare unele prejudiţii ale vieţii sociale. f (1870), 113, cf. 172. Nu am prejudiţii. Eminescu, ap. CXlinescu, e. 62. Îşi aducea aminte .... de prejudiţiile şi vanităţile ereditare. Vlahuţă, d. 123. Balzac a fost... plin de prejudiţii comune şi In acelaşi timp nemărginit de pătrunzător şi profund. Gherea, st. cr. i, 14, cf. 51. Civilizaţie însemnează... lipsa de toate prejudiţiile, sete de ştiinţă ele. Ionescu-Rion, s. 101. O epocă, o lume : atltea moravuri, atltea prejudiţii. Demetrescu, o. 165, cf. Barcianu, Alexi, w. Munţii şi dealurile, crlngul, văile şi izvoarele n-au prejudiţii. Bassarabescu, s. n. 168, cf. cade, Scriban, d., dm, DEX. 2. Pagubă, daună materială, morală ele. adusă cuiva ; s p e c. ştirbire a onoarei, a prestigiului, a reputaţiei cuiva. Să le vlndă... cu preiudiţiul privile-ghiiaţilor maghistri. st 37/10. Să i se dea des de mlncare, şi clte puţin, astfel nu se va putea aduce orun prejudiciu (vătămăre) celei mai aspre diete, parab. 42/13, cf. DDRF. Slnfem asemenea responsabili de pre-judiţiul cauzat prin fapta persoanelor pentru cari slnlem obligaţi a răspunde. Hamangiu, c. c. 237, cf. 235, Barcianu, Alexi, w. Mi-a cauzal mari prejudiţii in afacerile mele. Severin, s. 150. Pentru falsul In acte publice nu se cere existenţa unui prejudiciu .material, ci este suficient prejudiciul moral şi social. COD. pen. r.p.r. 423, cf. dm. Regula stabilirii pedepsei după valoarea prejudiciului este valabilă numai atlla timp cit fapta nu se caracterizează printr-o periculozitate socială deosebită, pr. drept, 963, cf. 722. Prejudicii aduse economiei piscicole, vîn. pesc. februarie 1964, 4, cf. m. d. enc., dex. <0 (Priii lărgirea sensului) Nu va fi supărat a se vedea înlocuind, chiar cu prejudiciul regulelor prozodiei latine, pe anticii domniei sale. Odobescu, s. iii, 12. — Pl.: prejudicii. — Şi: (învechit) prejudiţiu, pre-judéciu (Barcianu, v.) s. n., preiudiţie s. f„ preiudfţiu 5. n. — Din lat. praeiudieium, fr. préjudice. PREJUDIŢlA vb. I v. prejudicia. PREJUDIŢIABIL, -A adj. v. prejudiciabil. PREJUDÎŢIU s. n. v. prejudiciu. PREJUNGHlA vb. I. A b s o 1. (într-un descîntec ; în corelaţie cu j ù n g h i a) A înjunghia. Acolo junghie, Acolo prejunghie, Acolo ameţeşte. Marian, na. 371, cf. sfc i, 13. — Pronunţat : -ghi-a. — Prez. ind. : prejănghii. — Pre +' junghia. PREJÜR prep., adv. (învechit) 1. Prep. (De obicei art.) împrejur. Cinstita cruce va lumina... şi vor clnta pregiur ea cinure de îngeri (cca 1550). cuv. d. PĂtr. ii, 455/29. Nu mă tem de Intureareci, de oamenii ce cadu pregiurul meu. psalt. sch. 7/7. Purta arme greale In tot ceasul prejur el. Moxa, 395/8. O sută de vonici era puşi de straje pregiur groapă. Varlaam, c. 104. Pregiur dănşii sta priidtinii. id. ib. 149. Vor fi fost oameni mulţi strlnşl pregiur acel vrăjmaş, prav, mold. 47r/26. Zidiurl nalte să vor face pregiur Ierusalim. Posoftei, ps. : 171/11. Aceştia... avea grija şi slujba pregiur ospeţ. id. v. s. octombrie 60r/25. Au fost aproape pregiur dlnsul. id. ib. noiembrie 112v/17. Şi pregiur rodul nostru multă nevoinţă arătlnd. id. ib. noiembrie 112T/22. Avram çu mersu de au lăcuit pregiur stejariul de la Mamvri. Biblia (1688), (ăll38. Şi şăde pregiur cetate oastea şi riu-i pute scoate. Neculce, l. 58. O Compuse: prejur-gură subst. = răscroiala de la. gît a hainei. Şi gura hainei cei plnă jos, In mijloc ţesută împletită, cd carele ţiind împrejur, cel prejur-gură era nedezlegat; Biblia (1688), 682/21, cf. sfc i, 168 ; prejur-plept subst, = parte a hainei care înfăşoară pieptul. Şi aceaste veşminte carele vor face cel pre-jur-pleptu şi cea preste-umăr şi haina pină la picioare. ib. 59V19, cf. sfc i, 168. 2. Adv. împrejur. Cătrănit să scoală... Pregiur hărţuind cu sabia goală. Budai-Deleanu, t. v. 46. Nu poate Printre mulţime prejur bulzită, încai la cetaşii săi străbate, id. ţ. 408, cf. 252, Clémens. 3. Adv. Cam, aproximativ, circa. Era... pregiur madză-noapte. Dosoftei, v. s. octombrie 41r/32. — Şi : (învechit) pregiûr prep., adv. — Pre + jur. PREJURA vb. I. I n t r a n z. (într-o poezie populară ; în corelaţie cu j u r a) A jura. Eu mă jur şi mă prejor Că n-am altu drăgueior Făr pe line, bădişor. folc. transilv. i, 304. — Prez. ind. : prejâr. — Pre + jura. 14646 PRELAGÄ — 1304 — PRELEVA PRElAgA s, f, v. pelagră. . PREL.4RG subst. (sg.) (Rar) întindere, s.uprafaţă, spaţiu vast. Cf. $Ainea;nu, d. u., çade, sfc i, ij, de^c. Loc. prep. In prelargul,.. = în largul..., pe întinsul..., în cuprinsul... Movilele... stau semănate In prelargul clmpiei. Odobeşcu, s. iii, 16. Toji feciorii ,şi toate fţtele bietei Niobe ţiizură morii In pr,el.argul văii. id. ib. 301, Mă văzut in prelargul clmpiei. Ganje, n. III, 54, Cf. SCRIBAN, D., DM, M. D. ŞÎJC., DEX. — Pre -f- larg. PRELAT s. m. înalt demnitar bisericesc (âparţinînd trejjţei episcopale). Aduitaria.prelaţilor, bdronilor şi nobililor noştri. Şîncai, hr. ii, 52/11, cf. iii, I7Î/Ï8. Â'/p Iniremenit dacă am văzut pe prelaţu ţel ihare, adică pe mitropolitul (3. Î819). Uricarîul,/vii, 81, cf. |. GoLEspy, ‘c. Çeà ’măi riţăre parti din àarhénCar ■ de'negd voioşi existenţa bufleiului In'fèthéië, cdpi 'se făcuse intr-un cbiisiliu ’d!e .prelăţi italieni, cr" (1.848), 132/43, cf. NegüX,Ïci, Stamàti, D,' Cuvlntările dilii/âti-lor români, prelaţi ‘şi mitêni, de la cpriferihiVa dtn AÎba-Iulia. Baiuţiu, p. a. iii, 124, cf. 1, '214. Adunase In bibliôieca Sa cea mai măre parte din scrierile ăceştui măre prelat. Negrüzzi, s. ii, 153, cf. pHot.-pop., n. d., Canella, v. Ne preocupăm de chestia alegerii prelaţilor . noştri. Maîores’cîu, d. i, 111, cf. ddSf. Papa... trimite. .. o mciclipă către toţi prelaţii. Xënï>fol,'i. r.. ii, 241, cf. v, 54, .Barcianu. Înaltul pricit ieşţa gin f/imt-siunea cu care lucrètse toată diminèafà:Î>. Zaüfirëscu, î. 122, cf. Alexi, w. Întinse peste masă.... minaÿr’asâ şi albă, de prelat. C. Petrescu, î. i, 3- fiardinalyl şi .prelaţii se aşezară. Sadoveanu, o. xi, OTi; cf. ix, 54. Nu Mă ptit tălutfări, tnălt pr'ea sfinte, a ră&ptihs viitorül prelat. ÂrghéXï,' p. t;5'6; Ôï'Winé ii-dobliffdţ dàd'prirâtu-Im snob titulatura ce-l făcea atlţ de fericit. Căi.inîşscu, s. 9. Pdrcă-l văd : rotofei şi îndesat, cqj) spin ăe ^prelat. Vinea, l. 1, 366. Prelatul educă’o ’nepoată, Pi care pu baronul nădăjduia s-g poate Căsători. t i,uH® 1©64»,,!54. . — PI. : prelaţi, — Din lat. praelatus, germ. Prelat, fr. prélat. PRELATĂ s. f. Foaie de pi’nză groasă, deasă şi împprmeâbilizată, cu care se acoperŞ platforma unui cami;on, un â,uţoVeliipuT ,care staţionează mai mult, diyerşe obiecte şi materiale .care ţxebjîie apărate ,de tiinezeaja eţc. ; (regional) poîvă 2 (1,). V. 'p.o,I.og2 (2). Tuţiurile &rau jÿioperite'cu prelaie v,erzftis Şt^ncu, R_. a. v.,' 96. Şi-n tţefiire, de siţb prelată, pxaşirţi,.,..' 4n şesiil aesfirş.it răsar. v. BOM. japrilie 1954, . 5,4. '-Două tractoare ... zăceau alături sub 6 prelaţfi i(nsuro.âşă. Gàî-an, b. 1, 52. Intrro margtnă de sihlă Stă maţipa Ip odihnă.. .. Çu prelată thvdiiţă. Deşlii^, 48. Prelata utilizată la căruţe: se numeşte şi polog. ltr2. Pactţeîeje cu plăci aglomiratç dhj lemn se încarcă 'de multe ofi (n vagoane deschise sau ’ a,copejiţe cu pţeiatq. şcînteia, 1955, nr. 6 657, cf. ¥. n. eng.^.d'ex.I ' — PI. : prelaie. ”, — Dîîi fr. prélart (sub Influenţa lu’i, -laţ). PHELATÉV, -Ă adj. Care este ănteirior epO,dïf liitiiié. Açèsie cuvinte s-àu lovit de un tid piiteînic, 'din&ilo di cdre se păstreazA cuvintele de brigt'rţe''latfqă stiii chiar prelatină. Pü^'carju, l.- R. i, 340Î cf. de^; — Pi. : prelat ini, -e. '. y — Pref. pre- -f latin. v PRELATÜR s. f. Titlul, rangul, demnitatea 'fie preWtv Gf. I. GolesCu, c., protopop., n; d., GhEfiE, r. iţ.,-Auîxi» *W4 -Sgriban, f>\ Găpătlnă'noua pr'eiătură, prinţul îşi modifică inve.şmtntarea. CălinEscu, s. 9, cf. DEX. — PI. : prelaturi,. Din fr. préiature. PUEI.A'flE s. f. (în trecut, în unele ţări) Drept de preferinţă acordat fiului pentru a ocupa -slujba tatălui. Cf. 1. Goi.f.scu, c., PROT.-POP,,, :n. d„ — Din fr. [uélation. PRELÄZ s. n. v. pirleäz. PRELĂSTÎ vb. IV v. prilestl. - <■ PRELEÄGÄ s. f. v. pelagră. PRELlSCŢIE s. f. (învechit) Prelegere. Şe. duae.a adeaseori de ascúltá "InvăţăturUi său prelecfitje Tui. Ţichindeal, a. m. 5/21. Din prélec(iile rorriănişii. ţin. rom, 3/1; Despre alcătuirea tea din lăunlrit a planetei noastre, din prelecţiile d. de Scherer in Viena. ar (1830), 31/44. Doctorul Gal din Pdris linea prelec¡ii In fieşcare sară. Albineţ, m. 18/11. r.Li va dţt, măcar de d'duă ori pe’săptănănă, preţecţii. (fóbiuiÜM. n, 99/31. Âplibatld aceştor reguli gehertifi... se va face l'n 'cjirs'ul prthctiilor. FXfti, m. 169722!**Vor ţine ' prelecţii spre dov'édifiá tmdélulúi präctic di a propune iînertlpr învăţătură la cdre aspirează. gm (1854), 233?I2Í.,\Introducerea in 'icdñdmiá politică éste wţeă diritli pr’éiecjie. rcäi. Lit/'2’5711/Î9. 'Prtift'â dtihgefe a ă'iisiet întrebări... s-lt f&óiit tn 1874, in úna, din prele¿iíuhi\i'[:publice populare. Maioréscu, cr. 1, 355. PHhtfe diferidle prelecfiuni vom însemna: pedagogia, izvoarele ‘‘iştârtce ale Germaniei, conv. lit. xi, 36, cf.- ÖM, BÉJ¡’ — PI. : prelecţii. — Şi: préleeflune s. f. — Din lat. praelectio, -öifis. PRELECŢIÜNE s. f. v. preleejie. PRELÉGE vb. III. Intran z. (în dicţionărele din,trecut) A ţine o prelegere. Cf. 'Gheţie, h> »., Barcianu, Alexi, w. — Prez: ind. r prelég. — Din lat.- práfelegere. PRELÉGERE s. f. Curs, lecţie în învăţămintul superipr; ^pnfşrinţă publică (aparţinlnd unui tiiclu); (învechit) preleeţie. Avuşeră să aşgulte an¡i prelegeri din dreptul canonic. .Bariţiu, p. a. i, 612. A trecut la'filosofie şi la- -drept, tiscultlnd preleffeii Vh 'Berith şi Viena. Ma^rescu, cr. ii, 3-31. In prelegeri populari idealele le apăr. Emisjescu, n. 43. în şeminaHUl andre-ian... se află şi şalele de prelegere, sMâ&bOWAN, ţ. n. 112, cf. ddrf, Barcjanu, Alexi, w., TO^Sj.^efí o,,bună prelegere pÁporqfa; Agîrbiceanu, l. t. 327. ^şemfaşe cu udtniiaţie p'filţger'ea ,de astronomii ' 'd dastăliiliîi. C. Petoescu,'î. H',' 19, . a. 339, cf. 63. '‘Lukhiäh' nu e dispus să urmeze prelegeri regulóte. Qpres.cu, .54. Y pluta unei prelegeri nu stă exclusip in cuprinsul ei. CÁáinescu, c. q. 110. &e^ găfea in momentul acestor 'prelegeri Vntr-o ţţdrpă-iţÎaiHiată a muncii sale de isigrlc. Vi an y., P.. 92, cî. dm. Nufíieroase prel-egiri s-ßix referit la ó sei-ţe <ţe‘ Ißturi eşţnţtale ţ/e muncii instrucifo-edu-; cţrfibe;.,$f 19^, nr, é85, .2/1, cf. dn2, şi. d. bncm ,dex. , — H. : prflegţri. ** Cf, },at> p r a -e 1 e g e r e. PRELEGOMÉXA s. f. v. prolegomenă. PRELÉJ s, ni y. prilej. PRELEJI vb. IV v. pilleji. PRELESTÍ vB. IV v. pilleşti. PRELESTÍT, -A a:#j. v. prilestit. PRELEVA vb-.. I.. T r a n z. (Complementul indică o anumtită cantitate, reläthf :mifiă),A extrage, a detaşa, a lua ,(pp-anticipaţie) dintr-.o cantitate totală, diffitr-suii ansaftiblu < etc. Dacă excedentele trice peste jumătatea valaar.ei imobilului, donatorul reportă imobilul tn intre? gimea lui şi prelev,ă asupra masei valoarea porţiunii disponibilă. Hamangiu, c. c. 183, cf. Barcianu, Alexi, PRELEVARE — 1305 — Prelinge* w. Probele prelevate cit, mai devreme după moarte au fost studiate dş îndată. Babeş, o. a. i, 36, cf. ŞXineanu, d;< ».s cade, Scrib an, d. [Filip cel Frumos] a stors de la laici ţi de la clerici subsidii şi a prelevat o parte din capitalul şi din venitul particular. Oţetea, ». 82. Dă In locaţiune... filme In schimbul unei sume ce urmează a fi prelevată. cod. pen. r.p.r. 601. — Prez. ind. : preUv şi prelevez. — Bin fr.‘ prelever. PRELEVARE s. f. Acţiunea de a preleva şi rezultatul ei. Nevoia de a plăti... prelevările de tot felul silesc pe ţărani să-şi vlndă vitele. Oţetea, t. v. 325. Alimentarea fondului de rulment se va face prin prelevări din beneficiu.^EG. ec. pl. 103, cf. m. d. eNc., deş‘. <$> Prelevarea aburului = luare a unei cantităţi de"abur, care a fost destins numai parţial, dintr-o BÎâşină-cu abur în scopul utilizării lui înti-o instalaţie industrială sau pentru încălzit. Cf. ltr2, m. d. enc. — ’PI.: prelevări. — 'V. preleva. \ PRELIMINA vb. I. T r a n z. A caleula, a aprecia, a evaluai'a fixa eU anticipaţie. Ministeriul nu preliminase in budgetul statului declt numai suma de o sulă ite florini. Sbiera, f. s. 395, cf. Alexi, w., dex. — Prez. ind. : preliminez. -r-- Derivat regresiv de la preliminar. PRELIMINAR, -A ş, n„ adj. 1. S. n. (Astăzi numai la pl.) Acţiune premergătoare (specială) făcută pentru asigurarea reuşitei a ceva; preparative, v.prepara-tiv (1). Orlnduiala aşezărei comisiei bancului şi a fiaanţului naţional ... au fost preliminările urzirei organizaţiei celei din lăuntru. ar (1829), 762/16. Se opri asupra ştirii de preliminări de pace. Bolinti-neanu, o. 253, cf. Bargianu, Alexi, w., cade. Aceste preliminarii ţin patru. zile. Sadoveanu, o. ix, 321, cf. x, 481. Preliminări pentru plăţi viitoare, leg. ec. pl. 356. + S p e c. Parte introductivă a unui act impdrtarit, a unei legi Sau a unui tratat internaţional, în care se face expunerea de motive, se justifică utili-tătek etc., preambul (2); p. gener, parte introductivă a uriuj discurs., a unei scrieri, a unei epnV0icbiri etc., in care de obicei sint expuse rezumativ proBţetâe.ftfere trebuie cunoscute înainte de a intra în'foriMul cMgstiunii, .înainte de a fi dezvoltate ulterior, introducere, preambul (1). Preliminare însemnează In tractaţii acele ponturi de frunte carile au a se regula păn a nu Intra In dezbaterea interesu-rilor... mai puţin Insămnătoare. ar (1829), 731/22. Plnă la i septembrie s Ţ r a n z. [Lupul] îşi prelinge trupul printre tufe. Sadoveanu, | o. xi, 331. (Prin lărgirea sensului) Printre. paltini luna Prelihge-şi razele curate. Goga, p. 51. — Prez. ind. : preling. — Şi: (regional) prilfnge vb. III. alr i 1 331/251. — Pre + linge. PRELÎNGERE s. f. Acţiunea de a (se) prelinge2 şi rezultatul ei; (concretizat) dîră lăsată de un liehicl care se prelinge2 (2), (rar) prelinsă tură. Cf. Polizu, ddrf, Alexi, w. Ferestrele se deschid-oarbe, cu prelingerile ca de lacrimi ale ploilor. Sadoveanu, o. iii, 265, cf. m. p. enc., dex. — PI. : prelingeri. — V. prelinge». PRELÎNSl, -Ă adj. (Regional; de obicei în corelaţie cu I i n s ; despre păr sau pene) Neted, lucios şl lipit de corp, lipsit de ondulaţii, lins; (despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) cu părul sau cu penele netede, lucioase şi lipite de corp; p. e x t. cu pielea netedă, întinsă. Rănică intră In cercul luptei cu părul de pre dlnsul lins şi prelins. Odobescu, s. iii, 244. Calul se şi Scutură de trei ori şi îndată, rămlne cu părul lins-prelins. Creangă, p. 195. Porumbul este o pasăre... cu aripi prelinse, ap. tdrg, cf. ddrf. De-aş mlnca carne de purcel lins prelins, m-aş Insănă-toşa. Sbiera, p. 26, cf. 32. Unde nu s-ajungea vo bucăţică, punea came dintr-un purcel lins-prelins. Vasiliu, p. l. 141, cf. 137. M-am Intllnit C-o căţea linsă Prelinsă. Marian, v. 174. — PI. : prelinşi, -se. — V. prelinge 1. PRELÎNS*» -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care s-a‘ scurs (foarte încet, picătură cu picătură), care a curs încet alunecînd în jos; (despre vase) pe care se prelinge2 (2) un lichid. Dacă dimineaţa oala va fi prelinsă, e semn bun. Gorovei, cr. 56. {F i g.) S-a ivit pe creştetul micului Iulus Albălucoare de foc, merglndu-i prelinsă-m-prejurul Tlmplelor. Coşbuc, ae. 46. O umfirâ albă parcă prelinsă pe geamuri, t decembrie 1964, 24. (Adverbial) Ca apa ce prelins cure. psalt. hur. 48T/5. 2. F i g. (Despre mers, deplasare etc.) Furişat. Il văzuse pe Nicki treclnd pe Ungă pereţi, cu mersul lui balansat şi prelins. C. Petrescu, c. v. 380. O (Adverbial) Un nor de păcură astupă cerul. Nici nu l-au văzui elnd s-a apropiat prelins, nesimţit.. ■> dinspre munţi id. r. dr. 57. — PI. : prelinşi, -se. — V. prelinge». PRELINSĂTTÎRĂ s. f. (Rar) Prelingere. . Prelinsă-tura ploii prin zid nu-l va răzbi, Prin negurile vremii li va răzbate turla, contemp. 1961, nr. 785, 1-/3. — PI. : prelinsături. — Prelins» + suf. -ătură. PRELÎNTĂ adj. (Regional; despre femei) Prefăcută (v. prefăcut2 II 1)> şireată (Bistriţa —Drobeta Turnu Severin). Cf. Lexic reg. 50. — PI. : prelinte. — Etimologia necunoscută. Cf. alinta. PRELÎPCĂ s. f. (Regional) încăpere alipită unei case ţărăneşti şi care serveşte de obicei ca adăpost pentru animale, ca magazie, ca şopron. Ţiganu-i la grajd; dar calul dumnitale e dincoace, In prelipcă. Şadoveanu, o. i, 290, cf. Scriban, d. Ziceau că după ce-or acoperi maşinile, cărămizile, or face o pr.elipcă şi pentru oameni. Galan, z. r. 375. — PI.: prelipci. — Şi; prilipcă (com. Furtună), (prin metateză) pirlipcă (Scriban, d.) s. f. — Pre + lipcă. PREL1PÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A lipi. Şi toate ogrăzile lot cu stllpi de piatră albă, prelipite una lingă alta. Herodot (1645), 135. — Prez. ind. : prelipesc. — Pre + Hpî. 14682 PRELISTI — 1307 — PRELUCRA PREL1STÎ vb. IV v. prilesti. PRELIUBODEAI s. m. (Slavonism învechit, rar) Bărbat adulter. Pre Antonie... nu-l voi numi... patriarh, ce preliubodeai. Dosoftei, v. s. octombrie 63r/29. — PI. : preliubodeai. — Din v. sl. np-fcAieBOA'feH. PRELOACĂ s. f. v. prelucă. PRELUA» vb. I. T r a n z. (Învechit, rar) A doblndi, a obţine, a ciştiga. Şi biruinţă prea mare şi frumoasă prelua. Herodot (1645), 491. — Pronunţat : -lu-a. — Prez. ind. : preiâu. — Pref. pre- + lua. PRELUA* vb. I. Tranz. A lua, a primi de la altul; â lua în primire, a lua asupra sa, pe seama sa. Cf. I. Golescu, c., Gheţie, r. m., Barcianu. Poporul glflia, hărţuit de vechili guvernamentali care preluau puterea. Vlasiu, d. 301. Poporul nostru... preia astăzi, In mod creator, nepreţuitele comori ale artei şi culturii. contemp. 1953, rir. 363, »1/1. Dumneata preiei de- la dlnşii tot ce le-ai predai, v. rom. martie 1954, 38. Vieru prelua comanda companiei. Camilar, n. ii, 445. Sistemul de transcriere a fost preluat din alte limbi. Graur, n. p. 25. Poate că maică-ta o să vrea să preia ea datoria noastră. H. Lqvinescu, t. 118. Aceştia sar In şanţ şi preiau targa de la cel din spate. Belea, p. a. 66. Unul din voi să preia... o brigadă, t mai 1964, 44. Autorul preia o temă ,,clasică“, ib. iunie 1964, 64. Aşteaptă să preia mingea. Scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. si. d. enc.. Muticitorii care participă la montaj vor prelua din mers exploatarea acestor maşini. Scînteia, 1977, nr. 10 484. — rt-onunţat : -lu-a. — Prez. ind. : preiâu. — Pre + lua. PRELUARE s. f. Acţiunea de a p r e 1 u a 2 şi rezultatul ei. Cf. I. Golescu, c. Plnă In momentul preluării instituţiilor de către jioua conducere..., vechea conducere stă la dispoziţia celei noi. leg. ec. pl. 40. Preluarea din ruseşte Pref. pre- -f luci. PRELUCÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a se preluci şi rezultatul ei; strălucire. Cf. Baronzi, l. 98. — Pl. : preluciri. — V. preluci. PRELUCRA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică materiale, substanţe) A modifica (prin diverge operaţii tehnologice) forma, dimensiunile, constituţia sau aspectul (pentru a obţine produse finite, semifabricate, materii prime); (în special) a trece din stare brută în stare finită. Argintul prelucrat de-a fierului unelte. Donici, f. ii, 40/12, cf. Negruzzi, s. ii, 285. Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată In inscripţii. Macedonşki, o. i, 103, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Eu caut petrol, dumneata 11 prelucrezi. C. Petrescu, a. 418, Anglia... şi-a micşorat mult capacitatea de producţie a filaturilor, din cauza politicii Americii de a-şi prelucra singură materiile prime indigene. Ionescu-Muscel, fil. 17. Vor prelucra imediat laptele primit, bo (1951), 1118. (R e f 1. p a s.) Coarnele să prelucrează. ... şi surcelile ce rămln să întrebuinţează la doctorii. J. Cihac, i. n. 51/15. Griul se samănă la loc nou, In toloacă prelucrată bine. I. Ionescu, c. 172/12, cf. 159/8. Piatra văroasă... se prelucrează la statuie, colone, mobile. Stamati, m. 5/15. O (Prin lărgirea sensului; complementul indică de obicei abstracte) Inteligenţă vrea să zică altceva, facultatea de a prelucră experienţa empirică In concepte. Călinescu, c. o. 59. Prelucrlnd In mod critic toate cuceririle glndirii sociale..., Marx a dezvăluit legea dezvoltării omenirii, contemp. 1953, nr. 336, 5/1. Impresiile culese şi notate In carnetul de schiţe au fost prelucrate, s mai 1960, 125. + (Complementul indică 14692 PRELUCRABIL — 1308 — PRELUDA opere ştiinţifice, artistice etc.) A reface, a transforma, a modifica ; (în special) a adapta unor scopuri determinate. [Versurile] pot zice că din nou le-am prelucrat. Negruzzi, s. ii, 169. Credeam că scrierea. . . fusese prelucrată de pana şi de imaginătiunea sa. Ghica, s. 685. Dacă este a se pune sub tipar, să apară astfel cum am prelucrat-o. Alecsandri, s. 75, cf. 139. Un istoric, care de atltea ori copiase letopiseţele, care de atitea ori le prelucrase. Iorga, l. i, 541, cf. 170. Publicul Renaşterii s-a mulţumit numai cu comediile antice. .. prelucrate adeseori de autorii italieni. Vianu, l. u. 61. Legăturile scriitorilor cu mişcarea teatrală i-au îndemnat să traducă, să prelucreze şi să localizeze piese străine, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 210. Compozitorul prelucrează multe clntece din aria folclorului german, s mai 1960, 84. -0> A b s o 1. Traduclnd, prelucrlnd, uneori localiztnd, reprezentaţiile începură. Negruzzi, s. i, 343. 2. (Complementul indică documente, rezoluţii, articole etc.) A analiza, a explica, a expune (în mod explicit) conţinutul în faţa unei adunări. în această comună, agrominimul a fost prelucrat. .. plnă acum de trei ori. Scînteia, 1952, nr. 2 395. A prelucra o rezoluţie. Iordan, l. r. 110, cf. dm, dex. + (Complementul indică oameni) A căuta să convingă, să lămurească să facă ceva, să recunoască ceva etc.; a arăta greşelile pentru a îndrepta. Asta-i bună! Oul prelucrează găina. Beniuc, v. cuc. 52, cf. dm. Şi Băjan a ajuns să mă prelucreze, t martie 1962, 44, cf. DEX. — Prez. ind. : prelucrez. — JPre + lucra (după germ. verarbeiten). PRELUCRÂBIL, -Ă adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operaţiei de prelucrare. Cf. sfc i, 99, dex. — Pl. : pvelucrabili, -e. — Prelucra-)- suf. -bil. PRELUCRABJLITĂTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi prelucrabil; proprietate a unui material de a putea fi prelucrat în produse semifabricate sau finite. Prelucra-bilitatea depinde de: forma, de compoziţia chimică şi structura materialului, ltr2. — Prelucrabil -f suf. -itate. PRELUCRARE s. f. Acţiunea de a prelucra şi rezultatul ei. 1. Modificare (prin diverse operaţii tehnologice) a formei, dimensiunilor, constituţiei, aspectului etc. unui material, unei substanţe etc. Cf. prelucra (1). Urzi aşezăminte plăcute lui Dumnezeu şi şcoli publice, sporindu-şi averea prin prelucrarea băilor. Asachi, s. l. ii, 5. Uneltele care le întrebuinţăm cu vite la prelucrarea pămlntului slnt de multe soiuri. Litinschi, m. 25/26, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Prelucrarea petrolului brut constă In distilarea sa frac-{ionată. Ioanovici, tehn. 19. întreprinderile de extracţie şi prelucrare a minereurilor, leg. ec. pl. 25, cf. 297, cv 1949, nr. 1, 18. Acest plan prevede sistemul de prelucrare a solului. Scînteia, 1952, nr. 2 392. Urmează a se înfiinţa un centru de prelucrare a laptelui, contemp. 1961, nr. 749, 1/2. Asociaţia a înfiinţat... centre de prelucrare a stufului, vîn. pesc. august 1964, 4. Posibilitatea de a stabili noi înşine preturile la aceste mărfuri In funcţie de consumurile specifice şi de gradul de prelucrare, fireşte, In limita unor barertiuri. rl 1967, nr. 7 041. <£> (Prin lărgirea sensului) Are un trup mai multe organe spre cuprinderea, dezvoltarea şi prelucrarea variabilelor influinte şi puteri. Vasici, m. i, 172/16. Creierul este un organ foarte complicat, al cărui rol fiziologic principal este prelucrarea informaţiei venite din mediul înconjurător. ScÎN-T-EiAT4363r'iir..5 791. + Refacere, transformare, modificare sau adaptare (la un scop determinat) a unei opere ştiinţifice, artistice, a unui material ştiinţific, artistic etc. Activitatea lui literară a constat, in mod esenţial, In culegere şi prelucrare de folclor, v. Roţi. noiembrie 1954, 140. Acest imens material. . . a fost unificai de Anton Pann şi supus unei prelucrări creatoare, ib. 146. + (Concretizat) Operă ştiinţifică, literară sau artistică ce .constituie o refacere, o dezvoltare, o perfecţionare, o adaptare a unei opere existente. O traducere este de-a pururi o prelucrare. Galaction, a. 335. Clntece populare In prelucrări simfonice sau corale de un înalt nivel artistic, contemp. 1951, nr. 223, 2/2. Piesa „ Căluţul cocoşat“, prelucrare după un vechi basm rusesc. Stancu, u.R.s.s. 78. Asachi publică In broşură prelucrarea dramatică a acestei balade, ll i, 21. 2. Faptul de a analiza, de a explica, de a expune (în mod explicit) conţinutul unui document, al unei rezoluţii, al unui articol etc. în faţa unei adunări. Cf. prelucra (2). Prelucrarea la timp a instrucţiunilor. leg. ec. pl. 337, cf. 490, ev 1949, nr. 1, 18. Discutarea şi prelucrarea problemelor de sport In şedinţe, contemp. 1951, nr. 223, 2/3. Prelucrarea temeinică a acestui important document.. . este o sarcină imediată. Scînteia, 1952, nr. 2 390. + Faptul de a căuta să convingă, să lămurească pe cineva să facă, să recunoască etc. ceva ; faptul de a-i arăta cuiva greşelile pentru a-1 îndrepta. Ce mai praftură le-a tras. . . Asta zic şi eu prelucrare. H. Lovinescu, t. 380. — Pl. : prelucrări. — V. prelucra. PRELUCRĂT, -Ă adj. Care a fost modificat (şi finisat) sau adaptat în urma operaţiei de prelucrare. Cf. dm. Compune. . . uvertura. .. pe un text prelucrat, s mai 1960, 81, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : prelucraţi, -te. — V. prelucra. PRELUCRATÎV, -Ă adj. (Neobişnuit) Care poate fi prelucrat. Cf. sfc iv, 102, 103, 105, 106. —- Pl. : prelucrativi, -e. — Prelucrat + suf. -iv. PRELUCRĂTOR, -OĂRE adj. Care prelucrează (1), care se referă la prelucrare, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Direcţia centrală industrială a metalurgiei prelucrătoare, leg. ec. pl. 78, cf. 25, 423, dm. Aici slnt concentrate marile întreprinderi prelucrătoare, s ianuarie 1961, 18, cf. m. d. enc., dex. 4 (Substantivat) Persoană care prelucrează (1), transformă, adaptează etc. o operă literară, ştiinţifică etc. Baronzi a fost. . . un nou Barac, traducător şi prelucrător de romane populare. Călinescu, s. C. l. 101. — Pl. : prelucrători, -oare. — Prelucra + suf. -ător. PRELUCIÎŢĂ s. f. (învechit şi regional) Diminutiv al lui ,p r e 1 u c ă (I 1). Capătul poienilor. . . să hotă-reşte cu o prelucută (a. 1755). Ştefanelli, d. c. 57, cf. chest. iv 101/270, a i 20. — Pl. : prelucuţe. — Prelucă + suf. -u{ă. PRELTÎD s. n. \. preludiu. PRELUD vb/l. (Livresc) 1. Tranz (Folosit şi absol.) (Complementul indică o bucată muzicală) A-şi încerca vocea sau instrumentul înainte de a cînta sau de a executa ; p. e x t. a începe să cînte. Citera-mi preludă o astfel de clntare. Heliade, o. i, 267, cf. 355, I. Golescu, c., Negulici, prot.-pop., n. d. Clntărea(a-ncet prelude. Alecsandri, Poezii, 56, cf. 265, ddrf, Alexi, w., ŞAineanu, d.u., cade, Scriban, D., DL, DM, DN, DEX. 2. Intranz. A face o acţiune introductivă, premergătoare, a executa o operaţie preliminară. Cf. man. sănăt. 29/16. Camerile constituante preludează la rezolvirea unei cestiuni. Odobescu, s. iii, 471, cf. cade, Scriban, d., sfc iv, 297, dex. — Prez. ind. : preludez şi (învechit) prelăd. — Şi: , (rar) preludiă (bul. fil. iii, 186) vb. I, (învechit) prelude vb. III. — Din fr. -preluder. — Prelude < lat. praeludere. — Preludla < it. preludlare. 14701 PKËLÜDARË - 1309 — PRËLUNG ./'"v. C -S PRELUDÄHE s. f. (Livresc) Acţiunea de a preluda şi rezultatul ei ; p. e x t. (operă de) început, (de) debut. Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tlnguioasă şi preludările harmo-nioase ale acestui June poet. Odobescu, s. i, 239, ci. DDRF, DM, DEX. — PI. : preludări. — V. preluda. PRELÜDE vb. III v. preluda. 1 PRELUDI.4 vb. I v. preluda. PRELÜDIE s. f. v. preludiu. PRELÜDIU s. n. 1. Exerciţiu muzical pentru acordarea şi încercarea instrumentului, pentru antrenarea mîinilor sau a vocii ; p. e x t. improvizaţie muzicală (preliminară). Cf. ^tamati, d. Ceea ce-mi pricinui o mare bucurie fu un clavir pe care-l găsii aşezat In camera mea. Făcui vreo elteva prelude pe dlnsul. Filimon, o. i, 329, cf. cade. Luă atunci un mare acordeon alb,. . . şi, făclnd un preludiu plin de expresie. . ., începu să clnte. Călinescu, s. 379, cf. dex. 2. Parte introductivă a unei compoziţii muzicale (instrumentale), bucată muzicală (instrumentală) care are rolul de a introduce o lucrare muzicală mai amplă ; s p e c. piesă muzicală care precedă o fugă sau un coral. Pornesc să clnte preludiul unei uver'uri. Anghel-Iosif, c. m. u, 37. Botezul acesta face parte din cununa solemnă a doamnei Ulmu, aşa cum un preludiu face parte dintr-o simfonie. Vinea, l. ii, 269. (Prin lărgirea sensului) Şi pe clmpul încă ud, Şi pe crengile pădurii Se încearcă un prelud De concer4e-ale naturii. Alec-sandri, Poezii, 363. Avuse cele Intli emoţiuni care seamănă cÿ‘ ale amorului.. . Auzise numai preludiul care pregăteşte melodia. I. Negruzzi, s. iii, 47. + P. e x t. Compoziţie muzicală instrumentală independentă scrisă în formă liberă. Ia seama bine la ionul precis, la înţelesul adine, la ritmul susţinut, al preludiului titanic. Caragiale, o. iii, 69. Pe pupitrul pianului se afla un caiet deschis la un preludiu de Vivaldi. Căli-nescu, s. 446. î(i voi clnta preludii... Din Haendel şi din Baeh. id. l. l. 133. <0> (Prin lărgirea sensului) Orologiul din cupolă Anunţă fiecare oră Printr-un preludiu de mandolă. Minulescû, v. 83. 3. Ceea. ce anunţă, precedă sau pregăteşte o acţiune, un fenomen, un eveniment etc. Asta era numai un preludiu de vlnătoare. Ghica, ap. cade. Vrednice preludii ale luptei pe viată şi pe moarte care trebuie să se deie tn Morea, Iorga, l. ii, 92. Fulgerele sini preludiul furtunei. Şăineanu, d. u. -Cel dinţii fulg din ninsoarea copilăriei — preludiul expansiunei colindelor. Klopştock, f. 145, cf. 249. Tic-tac-ul ceasornicului... te obsedează ca un preludiu al nebuniei. Teodo-reanu, m. u. 51. Nimic din ce-i el şi din ce-i In afară din el nu-i preludiu de dramă. Sadoveanu, o. ix, 489. îl va dojeni fiindcă amestecă episoade de măscărici, plngărind cu giumbuşuri preludiul severelor răfuieli? C. Petrescu, a. r. 46. Poelul începe cu un preludiu tragic, v. rom. ianuarie 1954, 158. Se resimt preludiile unor mari transformări revoluţionare, s ianuarie 1961, 84, cf. m. d. enc., dex. 4. (învechit) Prefaţă. Cf. Aristia, plut., Barcianu, Severin, s. 113. — Pi. : preludii. — Şi : , (învechit) prelûd s.n., prelûdie (Aristia, plut.) s.f. — Din fr. prélude, it. preludlo, germ. Präludium. PRELÜNCÄ s. f. v. prelucă. PRELÜNG, -Ă adj. 1. (Mai ales pe lingă substantive care denumesc sunete, zgomote) Care ţine, care durează (mai) mult timp ; lung, îndelungat, prelungit (1). Vremea prelungă îmi va fi a cheltui, ca acelea Inşirlnd. C. Cantacuzino, cm i, 34. Ploaia cădea. .. Hmprăştiind un soi de ropot prelung şi trist. Delavrancea, s. 151. Din clnd In clnd auzi, ca nişte vaiete prelungi, strigă- tele acelea. Vlahuţă, o. a. ii, 154, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Aud prin somn prelungi somaţii. Anghel-Iosif, c.. m. ii, 14. Ctntă ctntece dulci şi prelungi. Petică, o. 263. Se auzi un fluierat prelung şi trenul porni. Agîrbiceanu, a. 42. Glasurile prelungi ale sărilor de munte se ridicau treptat a linişte şi a odihnă. Hogaş, m. n. 132. La geamul tău..., ca un prelung final, Voi repeta că anii trec mereu mai greu şi mai brutal. Baco-via, o. 61. Din patul alb şi imobil. . . răspunse o exclamaţie prelungă, dureroasă. Galaction, o. 201. Dar broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze, Şi din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. Topîrceanu, o. a. i, 34. S-ascund hulubii vineţi, Cu înfrigurate şi prelungi chemări. Cazimir, l. u. 24. Un semnal prelung, repetat. . . de toţi corniştii, pune capăt panicii. Brăescu, o. a. ii, 165. Veni chemarea prelungă, jalnică, a unui corn. Sadoveanu, o. i, 162, cf. ix, 89. Sunete prelungi, jălui-toare, se loveau de pereţii stlncilor. Bart, s. m. 57. înainta tn odaie cu şovăiri prelungi. Vinea, l. ii, 317. Urmă o tăcere prelungă şi plină de înţelesuri. Călinescu, s. 631, cf. id. e. o. i, 46. Dădură chiot prelung. Stancu, r. a. i, 234. Liniştea nopţii. . . clocotea de fluieratul prelung, ca o chemare îndepărtată, al vreunui băiat. Preda, m. 43. Bunii noştri, In lupte prelungi, Pentru noi clştigară Cămăşile albe de stăplni peste tară. Labiş, p. 340. De sub munte se auzi un strigăt prelung. Barbu, p. 195. Auzi sclrţtitul prelung al porţii, v. rom. noiembrie 1964, 3. S-a stlrnit o larmă prelungă şi surdă. Lăncrănjan, c. i, 5. + (Adverbial) (Mai) mult timp, îndelung. Codrul prelung se-n fioară. Goga, p. 54, cf. 31. Un clopoţel suna prelung. Anghel-Iosif, c. l. 75. Şi coardele spuseră prelung şi trist povestea înainte. Petică, o. 268. [Cîinele] se culcă iar, urllnd prelung şi dureros. Brătescu-Voineşti, p. 344. Femeia răsuflă prelung. Gîrleanu, n. 22, cf. 103. O vacă mugi undeva prelung. Rebreanu, i. 461. Plndesc şi azi, prelung, stăruitor. Camil Petrescu, v. 9. A căscat prelung şi a închis ochii. Bassarabescu, v. 32. Revista ... a zguduit şi a răscolit prelung lumea noastră literară. Galaction, a. 87. Prelung, şi rar, In depărtare, Un clopot miezul nopţii bale. Topîrceanu, o. a. i, 49, cf. Voiculescu, p. i, 5. Se plecară spre apă şi băură prelung. Sadoveanu, o. xi, 12, cf. x, 228. Prelung talanga sună. Pillat, p. 6. Privegheam prelung tăciunii. I. Barbu, j. s. 49. Tremură prelung In glas întrebarea. Blaga, Poezii, 218. Toate erau departe de a dura aşa de lung, prelung, strălung. C. Petrescu, a. r. 18. Păstorii. .. chiuiră prelung. Bogza, c. o. 30. Prin noapte, şuieră prelung sirene. Beniuc, v. a. ii, 117. O goarnă suna prelung. Camilar, n. i, 14. Mormăi pe un ton plictisit şi pufăind prelung. Vinea, l. i, 39, cf. n, 307, Isac, o. 111. Undeva un cocoş clntă prelung şi insistent. Preda, m. 78. Cineva ţipă ascufit, prelung. Popovici, se. 26. L-a sărutat prelung pe gură. v. rom. august 1963, 16. Sună prelung telefonul, r mai 1964, 41. Paşii sunau prelung, v. rom. ianuarie 1965, 91. 2. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă, lungăreţ, lunguieţ, alungit, prelungit (2); care se prelungeşte în spaţiu, întins în spaţiu, prelungit (2). Iară de steag, o lopată Prelungă avea. Budai-Deleanu, ţ. 95, cf. drlu, Polizu. Nevăs-tuicele cu trup prelung şi mlădios. Odobescu, s. iii, 185, cf. i, 262. Om de vreo douăzeci şi opt de ani... cu faţa cam prelungă şi cu ochii căprui. Slavici, n. ii, 231. E prelungă la chip. Delavrancea, s. 42, cf. 110. Se repezi UUse... ridiclnd prelunga-i lance. Murnu, o. 333. între tlrg şi mahalaua turcească există o tnălţătură prelungă ca o spinare de bivol. Galaction, 0. a. ii, 402. Păreau Intr-adevăr mult mai vlrstnici... cu ochii lor uzaţi, cu mlinile lor prelungi şi uscate. C. Petrescu, c. v. 11. Mlinile Monicăi, înguste, calme şi cu degete prelungi. Teodoreanu, m. ii, 70. Aţintea faţa aceea prelungă, cu cearcăne cafenii In jurul ochilor. Sadoveanu, o. vii, 245, cf. ii, 312. Faţa ti era prelungă ca a regilor Spaniei. Călinescu, s. 444, cf. id. e. o. 1, 15. Răsai din nou... Tu, fată cu ochi limpezi şt prelungi. Labiş, p. 120, cf. 211. Se uita la capul ei 14708 PRELUNGA — 1310 — PRELUNGIRE frumos,... la nasul prelung şi fin. v. rom. august 1963, 19. Văi prelungi şi terasate terminate cu căldări glaciare. vîn. pesc. noiembrie 1964, 10. Şi tofi li croiau D-un vestmlnt Prelung, Lung plnă-n pămlnt. Teodorescu, p. p. 49. Nu văzuşi o fată mare, Una prelungă-n obraji Şi la mers măruntă-n paşi ? şez. vii, 22. Buturugă cam prelungă, Cine o are vrea s-o ungă, O ridică încărcată Şi o lasă descărcată (Lingura). Gorovei, c. 202. O (Adverbial) Pămlntul se încovoia prelung şi lin ca o spinare uriaşă. Rebreanu, r. i, 71. Frontoanele înguste şi prelung înălţate. Sadoveanu, o. ix, 228. Miile de peşti şuierau Intr-un fel ciudat, mişclndu-se In acelaşi titnp suplu şi prelung. Barbu, p. 229. 0> L o c. adj. şi a d v. (Regional; substantivat) ta prelung = a) (care este) în pantă domoală, lină, (care este) puţin abrupt. Dealul e In prelung. Ciauşanu, gl. ; b) (care este în mod) progresiv, pe măsură ce înaintează spre capăt. Parul e ascuţit In prelung, id. ib. — PI. : prelungi, -ge. — Lat. perlongus. PRELUNGĂ vb. I v. prelungi. PRELUXGĂT, -Ă adj, v. prelungit. PRELUNGÎ vb. IV. T r a n z. şi refl. 1. A (se) continua în timp (mai mult decît ar fi fost normal, de aşteptat, de dorit, mai mult decît se estimase etej, a face să dureze sau a, dura (mai) mult timp ; a (se) lungiTPreîungează trebile sale (a. 1703). fn"T40. Le prelungea vlrsta ca să-i silească pre urmă a simţi fealiuri de morţi Intru tăiarea pruncilor. Molnar, ret. 32/15. La ce mi-aţi mai prelungit viaţa / Marcovici, c. 83/25. Acest lucru trebuie să-l prelungească vreme de mulţi ani. Drăghici, r. 148/16. Muritori, ce vii aicea viaţa să-ţi mai prelungeşti. Conachi, p. 114. Nu ştiu cit s-ar fi prelungit coşmarul acesta, dacă o agitaţie nervoasă nu mă deştepta. Negruzzi, s. i, 295. Tiranii se bucură şi vor să prelungească această neînţelegere. Bolliac, o. 227. Se văzu nevoită a improviza clleva fraze pentru ca să-şi prelungească rolul. ALec-sandri, o. p. 136. Boala se poate prelungi. Bolinti-neanu, o. 332. Voind să-i prelungească suferinţele, începură a-i face deosebite întrebări. Odobescu, s. i, 20, cf. Ispirescu, l. 302. îşi prelungesc şederea. Mace: donski, o. i, 245. Banii li prelungesc viaţa. Dela-vrancea, h. t. 41. Nu-i mai prelungeşte arenda. Rebreanu, r. i; 89. Să-l roage să-i prelungească concediul Galaction, o. 139. îmi era teamă să prelungesc Încercarea. Camil Petrescu, u. n. 179. Ofiţerii... 'trăiau plictisiţi, prelungind masa de la popotă. Bră-escu, o. a. i, 266. O clipă de tăcere prelungeşte această situaţie. Sebastian, t. 139. Un hohot de rls prelungii in cascade. Vlasiu, d. 62. Nu-mi pot prelungi şederea, mai mult. Sadoveanu, o. x, 177. Ştiinţa de azi este In stare să prelungească viaţa. CAlinescu, s. 398. Fu repede gata să-mi prelungească slobozenia. .. cu încă un an. Blaga h. 29. O scbţi prelungească instrucţia. Stancu, r. a. iv, 230. îşi prelungesc o agonică existenţă.' t februarie 1962, 65. O' bronşită care se prelungeşte. âbc sXn. 74. <0> A b s o 1. D[u]m[nea]ta eşti destul Inţeleptu, poţi socoti cu mentea d[u]m[i]tale. Mai mult nu poet prelunga d[u]m[i]talfe] (a. 1653). Iorga, b. r. 151. în scurt, ce să-ţi mai prelungesc? Tu eşti uitat. Negruzzi, s. i, 65. O Refl. pas. Dieta se prelungise spre a aştepta sosirea acestor soli. Bălcescu, m. v. 200. Această bizară conversaţie se prelungea. cr (1848), 37V44. Uri chef ce plnă-n ziuă se prelungeşte. Alecsandri, Poezii, 383. Conversaţia se prelungi şi ajunse mai puţin interesantă. Ibrăileanu, a. 153. Cercetarea martorilor se prelungi un ceas. Sadoveanu, o. viii, 186. Se prelungeşte prea mult etapa verificării cunoştinţelor In dauna predării, oî 1963, nr. 691, 2/3. + T r a n z. (înv.echit) A amîna pe altă dată (faţă de cea iniţial convenită) îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii (faţă de cineva) sau realizarea unui lucru făgăduit, propus, necesar etc.; a face să aştepte; s p e c. (sens curent; complementul indică termene, scadenţe, obligaţii financiare) a amîna, a fixa la o altă dată. Clnd Indatoritul prealungeaşte pre creditoriu cu darea banilor... atuncea să apucă pe chiezaşul lui. Pravila (1814), 23/6. Pe a tiranului moarte, noi de ce să prelungim? Beldiman, o. 9/10. Să-şi dea lucrurile lor la menghină, dator fiind cel cu menghina. . . să nu-i prelungească (a. 1824). doc. ec. 322. Cu azi, cu mline-l prelungesc Pină-l deznădăj duiesc. Mumu-leanu, c. 87/13. Preluhgindu-ne cu plata...', noi am trimis om al nostru... ca să ne plătească (a, 1830). doc. ec. 468. Vlrfurile trifoiului săcerate odată cu pailegriului... prelungeşte adunarea In clăi. I. Ionescu, c. 35/25. •<> A b s o 1. Judecătoriul să se strguiască a da sflrşit pricinilor şi a nu prelungi. Pravila (1814), 6/7. De ce prelungeşti Şi nu vrei îndată lucrul să-l ghiceşti. Pann, p. v. i, 38/1. O Refl. pas. Clnd trimiterea vreunei dări anuale... să va prelungi, să nu se trimiţă acolea spre împlinirea ei alt călugăr (a. 1826). Uricariul, i, 169. Li se prolungeşte terminal capitulaţici cu doi ani. cr (1848), 6^3. + T r a n z. A îndeplini formele legale pentru a fi în continuare valabil; a dispune să se prelungească valabilitatea. Eu li prelungii această cerere. Gorjan, h. i, 32/24. □ Şi-a prelungit permisul la bibliotecă. 4 R e f 1. . u n i-p e r s. (învechit; despre noţiuni de timp) A trece, a se scurge. Văzlnd că să prelungeşte vremea, au purces dă acolo cu încetul. R. Greceanu, cm ii, 197. Craiul... au trimis ofiţeri In ţară, cu bani de umbla cumpărln'd cai, şi aceste le făcea ca să se prelungească vremea. Axinte Uricariul, let. ii, 155/37. Şi Aeunindu-se Intre dlnşii s-au prelungit vremea. Dioni^e, c. 165. 2. A (se) face mai lung, a (se) întinde mai departe, a (se) continua în spaţiu ; a (se) lungi. Acîsi loc ce să prelungeşte Impregiur să numeşte... pămlnîul Gvineei. Drăghici, r. 16/1. Acele sate vesele impnegiurate de grădini ce se prelungesc pe ambe ma/urzVi- [pirîului], Negruzzi, s. i, 195. Ale turnurilor umbţe... Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. Alexan-drescu, o. i, 71, cf. 131. La capătul [poienii] din dreapta se prelungeşte o strungă. Âlecsandhi, Poezii, 214. Coamele ţuguiate ale acoperemintelor... se prelungeau ascuţite tri văzduh. Hogaş, dr. ii, 14. îşi prelungeau clteodată alergările plnă la satele tătărăşti. Sadoveanu, o. i, 317, cf. xi, 130. Buretele pufos... are picioruşul scurt, prelungit cu o măciucă. Belea, p. a. 161. Nasul se prelungea din fruntea boltită In jos spre bărbie, drept şi scurt. Preda, m. 146. F i g. Privirile ni se prelungeau peste tipsiile imense cu colivă. Blaga, h. 84. — Prez. ind. : prelungesc. — Şi: (învechit) prelungă vb. I, prealungi, prolungi vb; IV. — V. prelung. , PRELUNGIOĂSĂ s. f. v. prelungoasă. PRELUNGÎRE s. f. 1. Faptul de a (s e) p r e 1 nn.g i (1); lungire. Nici tăria cea covlrşitoare a pedeapsii, nici pierzarea zidirii nu pricinuiesc cea mai mare săvlrşire In sufletul cetăţeanului, ce prelungirea pedeapsii (a. 1773). gcr ii, 87/39. Nu sint statornici a suferi cu răbdare prelungirea citaniei. Văcărescul, ist. 245. Aş fi dat orice pe lume pentru un ceas de prelungire. Conachi, p. 102. De ce să pllng viaţa? în trista-i prelungire Ar fi văzut ea poate amoru-ţt apuind. Alexan-dres6u, o. i, 107, cf. Anghel, pr. 53. Dar pentru ce-a întinerit? Pentru prelungirea bătrlnefii? Teodoreânu, in. u. 195. Prelungirea vieţii — visul acesta a frămlntat omenirea din timpuri străvechi. Scînteia, 1953, nr. 2 809. 0> Fi g. Tu, fată frumoasă, vei rămlnea Tărlmului nostru o prelungire De vis. Blaga, p. 96. + Făptui de a amîna pe altă dată (faţă de cea iniţial convenită), de a păsui, de a întîrzia, de a tărăgăna ; timp acordat cuiva peste un anumit termen iniţial stabilit. Să-şi dea acea desăvlrşită hotărtre fără mai multă prelungire ia. 1814); Uricariul, i,- 189, Clnd iaste ca să se întoarcă zestrea înapoi ... ceale nemişcătoare trebuie fără nici o prealungire să se dea înapoi. Pravila 14713 prelungit — 1311 — PREMATUR (1814), 124/16. Prelungire nu Iartă a să face (a. 1815). Uricariul, i, 234. Trebile prelungire nicicum nu tngăduiesc. Beldiman, e. 21/26, cf. 47/5. Prin acea prelungire de vreme să se poală da şi deplin sfirşit trebilor celor mai grabnice (a. 1822). Uricariul, iv, 283/11. Neputlnd a mai răbda nici un fel de prelungire a judecăţii, porunciră lui Cauchon să grăbească... sflrşitul acestei grozave istorii. Odobescu, s, i, 18. Se dusese. .. să-i mat ceară o prelungire de termen. Galaction, a. 188. Se îndeletnicea cu un fel de munte de pietate clandestin, Imprumutlnd sume minuscule pe termen scurt fără prelungire, v. rom. octombrie 1954, 114. ^ Loc. a d v. (învechit) Fără (de) prelungire = numaidecît, imediat. Năvălind fără de prelungire au luat Ismailul. Văcăhescul, ist. 301. Să se puie In lucrare de iznoavă aşăzarea dărilor fără prelungire (a. 1804). Uricariul, i, 14. Leul fără prelungire demision ei au dat. Donici, f. i, 56/13. '2;-¡Faptul de a (se) prelungi (2); lungire. Cf. cade, Scriban, d„ dm, m. d. enc., dex. + (Concretizat) Parte a unui lucru care constituie o extindere, o continuare a ,Iui. O mică prelungire li formează o terqtă frumoasă, cr (1848),-40V73. Mlncătura... nu era rotundă... dar avea clteva prelungiri, clteva cămări prin care treceau rădăcini întortocheate. Galaction, o.a.ii, 177. După vegetaţia orientală şi înfăţişarea solului, insâla aceasta apare ca o prelungire a Asiei. Bart, s. ii. 48. Era o casă lă marginea satului; învelită cu ţiglă şi in afară... cu prelungire de acoperiş. Preda, î. 133. <$> L o c. prep. în prelungirea... = în imediata continuare, vecinătate, lingă, lipit de... Hallul şl terasa slnt una In prelungirea celeilalte. Sebastian, t. 10. Intră cu căruţa sub un şopron făcut In prelungirea zidurilor. Mihale, o. 10. — PI. : prelungiri. — Şi: (învechit) prealungire s. f. — V. prelungi. PRELUNGÎT, -A adj. 1. Care se prelungeşte în timp ; care ţine, care durează mult timp, lung, îndelungat, prelung <*)• Nu credeam ca fiii lui Adam să fie aşa de statorriici Intr-o vreme atlt de preluhgată. Gorja.n, h. ii, 231/â5, cf. 35/13. Brăila capitulă după o asediere destul de prelungită. Bălcescu, m. v. 74. Virilul... scoate... nişte mari pllngeri ascuţite şi prelungite, cr (1848), 202/54. Nu se auzi declt un şuierat surd şi prelungit. Negruzzi, s. i, 228. Trăgea cu urechea la strigările prelungite ale strejilor depărtate. Odobescu, s. i, 171, cf. ddrf. Si mii o strlngere de mină mai prelungită. Sadoveânu, o. v, 104, cf. x, 303. Era o toamnă prelungită, senină, uscată. Stancu, u.r.s.s. 135. Zilele treceau ca un somn prelungii, s ianuarie 1961, 3. Irita-fiile cronice prelungite par să aibă un rol in apariţia cancerelor. abc săn. 78. 2. Care se prelungeşte in spaţiu, întins în spaţiu, prelung (2); care are o formă alungită, (aproximativ) lungă, lungăreţ, lunguieţ, alungit, prelung (2); (despre obiecte) la care s-a adăugat ceva care îl face mai lung. Pe-o culme prelungită ard mii şt mii de focuri. Alecsandri, Poezii, 205. Luna, inaintlnd liniştii pe din dosul acelor negre vlrfuri sfărl-mate, întuneca cu umbrele lor prelungite adlnca vale. Odobescu, s. i, 164, cf. ddrf. înalt, cu figura prelungită. .. fumează privind pe fereastră. Brăescu| v. a. 48. S.aţu-i lung şi prelungat, Şl mă mir di ci nu-ncap. mat. folk. 1 335. — PI. : prelungiţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) prelungăt, -â adj. — V. prelungi. , PRELUNGITOR, -OARE adj., s. n. 1. Adj. (învechit) Care (se) prelungeşte (1), care face să dureze sau durează (mai), mult timp; care (se) produce încet, care -întîrzie, care (se) amînă. Pentru ca să nu mai rămlie cuvlnt de răspundere că n-au' fost îngăduit şi după cerire sa, dar au fost numai pentru sine prelungitoare (a, 1813). bul. com. ist. iv, 93. Să moară chinuit de fndme... această prelungitoare şi amarnică moarte. Drăohici, r. 42/24. Acesta au fost semnul unei vărsări de slnge mai prelungitoare. Asâchi, i. 233/8. 2. S. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care serveşte la prelungirea (2) altor obiecte ; s p e c. obiect în formă de tub care se fixează la capătul neascuţit al creionului pentru a face creionul mai lung. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. •$> (Adjectival) Tub prelungitor. DEX. — PI. : prelungitori, -oare. — Prelungi + suf. -tor. PRELUNGOASĂ s. f. (Bot. ; prin Transilv.) Silnică (Glechoma hederaceum). Cf. Grecescu, fl. 467, Bianu, d. s., Pascu, s. 75, Panţu, pl., Borza, d. 77. — Pl. : prelungoase. — Şi: prelungioâsă (Borza, d. 77), pelungoâsă (ddrf, Gheţie, r. m., Brandza. -'Fl. 391, tdrg, Panţu, pl., Borza, d. 77) s. f. — Prelung + suf. -oasă. PREM s. n. v. prim1. PREMAGNETIZARE s. f. (Tehn.) Magnetizare suplimentară constantă a unor circuite magnetice destinate să funcţioneze în curent alternativ. Cf. ltr2. — Pl. : premagnetizări. — Pref. pre- + magnetizare. PREMÂRI s. m. v. primar*. PREMAR*, -A adj. v. primar1. PREMÂREl adj. v. primar*. PREMARE* s. m. v. primar*. PREMARXÎST, -A adj. Care precedă marxismul, (imediat) anterior marxismului.' Forma cea mai înaintată a filozofiei premarxisle. Scînteia, 1953, nr. 2 803. Engels supune unei analize critice materialismul premarxist. contemp. 1953, nr. 345, 2/3. Nici un glndi-tor premarxist n-a înţeles pe deplin legătura indisolubilă dintre apariţia limbii şi apariţia glndirii. Graîur, I. L, 34, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : premarxişti, -sie. — Pref. pre- + marxist. PREMATtJR, -A adj. 1. Care se întîmplă, se produce, apare sau se desfăşoară înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu, (învechit) prematura], prema-turat. Plăceri mincinoase, care duc pe nesimţite pe biata junime la ... o moarte prematură. Filimon, o. i, 114. Reforma ce vi se propune astăzi este prematură. Maioîiescu, d. i, 476, cf. 12. Un filozof, un orator, un poet... pot... să emită idei nalte şl premature In secolul lor. Odobescu, s. i, 242, cf. ddrf, BarciAnu, Alexi, w. Plnă la luarea Azovului..., speranţele acestea erau premature. Iorga, l. i, 27. [Progresele] medicinii şi igienei... au micşorat mortalitatea prematură, mai ales cea infantilă. Marinescu, p. a. 83. Dar totuşi cit de nebulos apare Destinul tău, prematură-ntrupare ’A tainicelor mele aspiraţii. Topîrceanu, p. o. 49. PsalMl declinului ei prematur. Klopştock, f. 235. Încercarea era încă prematură şi n-avea să izbutească Meilt ie ce ani mai tlrziu. Oţetea, r. 167. Calificarea este prematurii şi, deci, mandatul de arestare este ilegal, cod. peii. r.p.r. 509. O bătrlneje prematură. Călinescu, s. 489. îi privi fafa tăbăcită, uscată, ochii tulburi,, chelia prematură. Stancu, r. a. iv, 347. în condiţii prielnice poate fi dusă lupta împotriva bătrlneţii premature. Scînteia, 1953; nr: 2 809. Putem privi aceste cazuri ca îmbătrâniri premature ale creierului. Parhon, b. 143. Deschide* rea prematură, la strigăte, a gurii... transformă pe f In h şi pe b In m. Graur, e. 58. Un important clştig l-a însemnat impunerea naşterii premature ca o problemă medicală.. Scînteia, 1968, nr. 7 608, cf. sfc iv, 315. (Adverbial) In plină mărire, Pe Achile, moartea, prematur răpeşte. OllAnescu, h. o. 160. Slnt întrebări la care e prematur să se răspundă, bul. com. ist. v; 87. Dezvoltase prematur, printr-un raport confidenţial adresat generalului, măreţele sale planuri. Brăescu, o.a. 14724 PRËMATÜRAL - 1312 — PREMERGĂTOR 1,21. Eu nu arăt bine. Mă veştejesc prematur, Vlasiu, d. 206. Paltonul 11 apăsa pe umeri. Să-l scoală şi să rămlnă In haină era prematur. Călinescu, e. o. i, 203, cf. ii, 258. Este prematur a considera ca definitiv tran-şătă problema fiziologiei sistemului nervos central. v. rom. iunie 1958, 94. Este desigur prematur să dezvălui titlurile la care mă glndese. ib. ianuarie 1964, 4. + S p e c. (Substantivat, m.) Copil născut Înainte de vreme. O treime din mortalitatea infantilă este dată de prematuri. ScÎnteia, 1968, nr. 7 608. 4 S p e c. (Despre pui) Ieşit înainte de termen, scos mai devreme decît este normal. Scoaterea [din ,ou] prea devreme cauzează moartea puiului prematur. vÎn. pe'sc. februarie 1964, 20. + (Despre copii) Născut viu cu o greutate sub 2 500 g, indiferent de durata sarcinii. Cf. d. med. 2. (Rar) Precoce (1). înţelepciune prematură. Şăi-neanu, D. u. Minte prematură, cade. Asculta. .. cu o prematură concentrare in ochi. Teodoreanu, l. 20. Medicul fusese.. ■. surprins de cunoştinţele premature ale tlnărului. Călinescu, e. o. i, 166. — Accentuat şi : premătur. — PI. : prematuri, -e. — Din lat. praematurus. PREMATURĂL, -Ă adj. (învechit) Prematur (1). Supresia (desfiinţarea) studiilor prematurali sau preatimpurii. Calendar (1862), 63/16, cf. 63/18. — PI. : prematurali, -e. — Prematur + suf. -al. PREMATUR AX, -Ă adj. (învechit) Prematur (1). Vestea despre ruptura păcii In Asia Mică ni se pare înainte devreme (prematurată). cr (1839), 2502/14, cf. Negulici, prot.-pop., n. d. — PI. : prematurali, -te. — Din fr. prématuré. PREMATURItATE s. f. 1. (în dicţionarele din trecut) Faptul, calitatea, însuşirea de a fi prematur (1), Cf. Negulici, prot.-pop., n. d„ Alexi, w. 2. Naştere prematură (1). Prematuritatea a fost considerată o problemă socială. ScÎnteia, 1968, nr. 7 608. Experţii... mai păstrează greutatea de 2 500 gr. ca limită superioară a prematuritătii. ib. — Din fr. prématurité. PREMĂNDĂ s. f. v. prcmindă. PREMĂRÎE s. f. v. primărie. PREMĂTĂR s. m. (Regional) Om lipsit de valoare (Zăgra —Năsăud). Cf, dr. i, 302, ii, 544, PaşcaPgl. — PI. : premătari. — Etimologia necunoscută. PREMBLĂ vb. I v. plimba. PREMBLĂRE s. f. v. plimbare. PREMBULÉTE subst. (Prin Transilv. ; cu sens neprecizat, probabil) Dantelă. Cf. mat. dialect, i, 26. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. p r i m b u r ă. PBEMECÎ vb. IV. T r a n z. (Regional ; complementul indică varza sau zeama de varză) A pritoci (Bîrsana —Sighetu Marmaţiei). alr sn iv h 1 106/353. — Prez. ind. : premecesc. i — Pref. pre- + meci*. PREMEDITA vb. I. T r a n z. (învechit ; complementul indică o acţiune) A chibzui, a socoti, a gîndi înainte de a pune în aplicare ; p. e x t. (astăzi rar) a plănui ; s p e c. (sens curent ; complementul indică acţiuni reprobabile) a pregăti cu atenţie, cu grijă, cu prudenţă (pentru a izbuti, pentru a nu fi prins etc.) ; (astăzi rar) a precugeta, (învechit, rar) a prome-dita. Cf. I. Golescu, c., Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se punea la cale fuzionarea acestei societăţi, premeditată încă de la întemeiere. C. Petrescu, a. 421. Se agita, vorbind vertiginos, dar fin şi nuanţat ca unul care şi-ar premedita fiecare cuvlnt. Teodoreanu, m. u. 29. Acuzatul a premeditat faptul de omor. cod. pen. r.p.r. 495. Stnt absolut sigur că întreaga comportare a amicului tău e premeditată. Preda, r. 50. Răspunsurile erau parcă premeditate, id. ib. Căsătoria noastră e-afacere de stal Premeditată rece de-ai curţii secretari, t iulie 1964, 47. O R e f 1. pas. Acestea premeditlndu-se bine pe cartă vor da studentului o vederată preştiinfă de faţa pămlntul'ui In general. Genilie, g. 68/26. — Prez. ind. : premeditez. — Din fr. préméditer. PREMEDITARE s. f. Acţiunea de a premedita şi rezultatul ei ; s p e c. circumstanţă agravantă con-stînd în săvîrşirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuţioase, a unei infracţiuni ; (astăzi rar) premeditaţie. Cf. cade, dm. Uimirea aceasta ne tnvaţă că există ordine In lume şi, parcă, premeditare estetică. contemp. 1971, nr. 1 283, 7/1, cf. m. d. enc„ dex. O Loc. adj. şi a d v. Cu premeditare = (în mod) premeditat, intenţionat. Duelul nu mai fu privit ca omor cu premeditare, rom. lit. 3982/28, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se asasinează încet şi cu premeditare. Camil Petrescu, t. ii, 557. Arestat pentru asasinat cu premeditare. Stancu, r. a, - iv, 221. — PI. : premeditări. — V. premedita. PREMEDITAT, -Ă adj. (Mai ales despre acţiuni reprobabile) Pregătit din vreme, cu atenţie, cu grijă, cu prudenţă (pentru a izbuti, pentru a nu fi pîins etc.) ; săvîrşit în mod deliberat ; (astăzi rar) precuge-tat. De este o răzbunare premeditată. .. să-şi ia măsurele eu mine. cr (1848), 162/57, cf. ddrf, Alexi, w., dm, m. d. enc., dex. <> (Adverbial) Au comis premeditat crima. — PI. : premeditaţi, -te. — V. premedita. PREMEDITĂŢIE s. f. (Astăzi rar) Premeditare. Cf. Negulici, Stamati, d. Să se pedepsească ca un omorl-tori. .. fără premeditaţie. W3U. lit. 399V3, cf. prot,-pop., n. d. Domnule, acesta-i un act de premeditafiune din parte-{i. Alecsandri, t. 1 713, cf. Alexi, w., Şăineanu, D. U., CADE, ScRIBAN, D., DM, DEX. — PI. : premeditaţii. — Şi : premeditaţMne, (învechit) prcmedităcitine (Stamati, d.) s. f. — Din fr. préméditation. PREMEDITAŢIÜ1VE s. f. v. premeditaţie. PREMEDITA CI ÜNE s. f. v. premeditaţie. PREMÉJDE s. f. v. primejdie. PREME JDUINCIÔS, -OĂSĂ adj. v. primejdulcios. PREMENE A s. f. v. primeneală. PREMENEAlA s. f. v. primeneală. PREMENÎ vb. IV v.. primeni. PREMENÎRE s. f. v. primenire. PREMENÎT, -A adj. v. primenit2. PREMENITIÎRĂ s. f. (Regional) 1. Primenire (1). Cf. lm, com. din Brădişorul de Jos-Oraviţa. 2. (Concretizat ^la pl.) Primeneli, v. primeneală (2). LM. — Pl. : premeniluri. — Şi : prlminltură s. f, lm. — Premeni + suf. -tură. PREMERGĂTOR, -OARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. (De obicei construit cu dativul) Care premerge, care precedă pe cineva sau ceva ; (rar) precursor (2). V. anterior, precedent. Ţara... se afla Iţi fala complicaţiilor premergătoare Congresului de lă Berlin. Maiorescu, d. ii, 119. Nu poli atinge un fapt fără să vorbeşti de toate faptele premergătoare şi cari 11 condi(io- 14749 PRËMERGË — 1313 — Premies nează. Gherea, st. cr. ii, 105, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Porni încă din după-amiaza zilei premergătoare... In pădurea Răstoacele. Agîrbiceanu, a. 506. Tot ce s-a scris in literatura premergătoare războiului. Galaction, a. 197. Lucrările premergătoare operaţiei \ Insăminţărilor să fie executate în condiţiuni optime. bo (1951), 322. E hula bărăganelor premergătoare ciclonului. Voiculescu, p. i, 306. Vintui premergător zorilor li adia pe la urechi. Sadoveanu, o. v, 35. Ion Codru Drăguşanu a fost unul din românii cei mai umblaţi In epoca premergătoare revoluţiei din 1848. Vianu, a. p. 81. Oamenii căutau... un mijloc de a se alătura tntr-o societate universală, premergătoare vieţii eterne. Călinescu, c. o. 40. Zilele premergătoare revoluţiei au fost... pline de înfrigurare, v. rom. noiembrie 1953, 75. Simptomele premergătoare ale bronşitei slnt: Infundarea nasului, strănut... abc săn. 74. Această perioadă premergătoare istoriei obştilor din cadrul orlnduirii feudale este plnă acum prea puţin cunoscută. Panaitescu, o. ţ. 17. Au început lucrările premergătoare turnării betonului. Scînteia, 1966, nr. 6 943. 2. S. m. şi f. Persoană care desfăşoară o activitate creatoare complet nouă lntr-un' anumit domeniu, care pregăteşte terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu ; precursor (1), înaintaş, deschizător de drumuri, înainte-mergător, (învechit) prodrom (1). Poeţi, deşi tineri, pot să fie priviţi ca premergători In această direcţiune. Mace-donski, o. iv, 110, cf. ddrf, Alexi, w. Demetrius a fost un premergător. Galaction, a. 300. Bălcescu se dovedeşte un premergător al concepţiei care stă la baza creării armatei noastre populare, contemp. 1953, nr. 328, 5/6, cf. sfc i, 14, m. d. enc., dex. — Pl. : premergători, -oare. — Pref. pre- + mergător (după fr. précurseur, lat praecursor). PREMÉRGE vb. III. X. I n t r a n z. A fi, a exista, a se afla înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau în spaţiu) ; a preceda (1). Cf. Alexi, w. în succesiunea celor trei propoziţii.. ., cea din urmă doblndeşte o dezvoltare izbitor mai mare declt cele două care li premerg. Vianu, a. p. 149. Aşezămlnt al naturii... menit să supravieţuiască istoriei, după cum i-a şi premers cu ere. Beniuc, m. c. i, 53. Pentru a înţelege... personalitatea şi opera lui Maiorescu... este necesară compararea lui cu alţi scriitori şi intelectuali ai vremii, ca şi cu alţii care le-au premers, v. rom. august 1963, 56. 2. I n t r a n z. Ase petrece, a se întîmpla, a se produce, a avea loc înainte (de...); a preceda (2). Un fior de nelinişte, care premerge spaimei, i se strecoară prin piept. Sadoveanu, o. ii, 607. <0> T r a n z. Necesitatea unor cercetări asupra morfologiei limbii noastre, care... premerg traducerea, l. rom. 1960, nr. 1, 7. 3. T.r a n z. A merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau spaţiu). Anexele de pe lingă prezenta mă premerg cu puţine zile In municipiul dv. Caragiale, o. vii, 292. — Prez. ind. : premérg. -r- Probabil derivat regresiv de la premergător. Cf. lat. praecedere. PREMETE s. f. v. primitea. PREMETEÂLĂ s. f. v. primiteală. PREMETÎ vb. IV v. primiţi. PREMETÎV, -Ă adj. v. prnmutlv. PREMIA vio. I. Tranz, A acorda, a decerna, a da, a conferi un premiu (1, 2). Cf. Polizu. Fu premiat cu gherdaua onorifică. Calendar (1858), 104/5. Ale tale piese... Le-a premial Academia. Demetrescu, o. 45, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Am citit In ziare că... a fost premiată. Galaction, a. 71. Conducerea uzinei a premiat In decursul anuiui... 282 muncitori şi tehnicieni. Scînteia, 1953, nr. 2 747. De ce la o adică să nu mă premieze şi pe mine? v. rom. ianuarie 1954, 79. Ce poetic eşti! Ca un editorial de gazetă scris de un licean premiat la limba română. H. Lovinescu, c. s. 88. — Pronunţat : -mi-a. — Prez. ind. : premiez. — Din lat. praemiare. PREVII ÂL, -A adj. De premii (2), privitor la premii, pentru premii. Cf. dm, m. d. enc., dex. <$> Sistem premial = parte a sistemului de salarizare sau de retribuţie care se referă la condiţiile de acordare a premiilor (2) şi a primelor. Sistemul premial privitor la aceste organizaţii de proiectare seva aplica la totalitatea orelor prestate, bo (1951), 453. Sistemul nostru premial. v. rom. ianuarie 1954, 80, cf. 83. Sistemul premial... să îndeplinească In mod corespunzător rolul de stimulent pentru obţinerea unor realizări superioare In muncă. Scînteia, 1967, nr. 7 491, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : -mi-al. — Pl. : premiali, -e. — Premiu + suf. -al. PREMIÂNT, -A s. m. şi f. 1. Elev(ă) care a obţinut un premiu (1) la sflrşitul anului şcolar. Cf. Asachi, r. 14/2, Stamati, d. îşi punea la încercare tot talentul lui de premiant. Vlahuţă, o. a. iii, 79, cf. i, 98, ddrf, Alexi, w„ Şăineanu, d. u. în lupta pentru cele trei premii de clasă... izbutea regulat, o dată chiar ca premiant Intli. Galaction, a. 361, cf. id. o. a. i, 35. E premiantul Intli, alături de mine. C. Petrescu, c. v. 98, cf. id. î. ii, 127. Mlncasem chiar la masa premianţilor, cu toţi profesorii şcoalei. Brâescu, o. a. ii, 71. Cununile de premiant. Teodoreanu, m. ii, 54. A fost premiant In toate clasele. Sadoveanu, o. xvii, 551. Fusese... premiant de şcoală. Camil Petrescu, o. ii, 9. Se amestecă printre băieţi, căutlnd cu ochii... pe premianta clasei. Preda, m. 296, cf. 311, sfc ii, 108, 111, 113. 2. Persoană care a obţinut un premiu (2) la un concurs, la o întrecere. V. 1 a u r e a t. Cf. dex. — Pronunţat : -mi-ant. — Pl. : premianţi, -te. — Premia + suf. -ani. PREMIÂRE s. f. v. premiere. , PREMIĂT, -A adj. Căruia i s-a acordat un premiu (1, 2). V. 1 a u r e a t. Cf. ddrf, Barcianu, Albxi, Nv„ Şăineanu, d. u., cade, dm, m. d. enc., dex. •$> (Substantivat) Mai tlrziu am avut altul, normalist şi premiat. ap. ddrf. Majoritatea premiaţilor face parte din tlnăra generaţie de scriitori, v. rom. martie 1963, 145, cf. sfc ii, 113. — Pronunţat; -mi-at. — Pl. : premiaţi, -te. — V. premia. PREMIE s. f. v. premiu. PREMIER, -A s. f„ s. m. 1. S. f. Prima reprezentaţie a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc. ; piesă de teatru, operă, film etc. care se joacă pentru prima oară. Cf. Barcianu, Alexi, vf., Şăineanu, d. u„ cade. Publicul... la premieră, n-a fost prea numeros. Galaction, a. 263. Simţea o irezistibilă atracţie pentru toate evenimentele mondene: baluri..., serate şi premiere. C. Petrescu, c. v. 177, cf. 242. Asistă la toate premierele. Brăescu, o. a. i, 8. O premieră de teatru capătă de cele mai multe ori o mare semnificaţie. Sahia, u.r.s.s. 145. Se împlinesc optzeci de ani de la premiera, celebrei piese ,,Baba Hlrca“. Sadoveanu, e. 67, cf. Scriban, d. Un număr însemnat de regizori tineri au pus In scenă piese a căror premieră a avut loc In ultimul timp. contemp. 1956, nr. 484, 2/6, cf. dm. în repertoriul stagiunii au figurat şase premiere, t septembrie 1962, 76. A fost prezentat In premieră de gală filmul,, Cartierul veseliei“. Scînteia, 1966, nr. 6 718, cf. m. d. enc., dex. f P. ext. Inaugurare a unei activităţi; activitate care nu are precedent. Premieră industrială, dex. 24 — c. 1901 14761 ■: Ui'-V-V vi1,‘Iii >'• PREMIÈRE — 1314 — PREMIU 2. S. m. (în unele ţări) Prim-ministru. Cf. cade, Scriban, d„ Iordan, l. r. a. 100, dl, dm, m. d, enc., dex. 3. S. f. (Ieşit din uz) Femele calificâtă care supraveghează sau execută probele lntr-un atelier de croitorie sau de lenjerie ori într-o casă de mode (şi care taie materialul pentru croit). Cf. cade, bul. fil. vi, 36, Scriban, d., dm, dex. — Pronunţat : -mi-er. — Pi. : premieri, -e. — Din fr. premier, -1ère. PREMIÈRE s. f. Acţiunea de a p r e m i a şi rezultatul ei. Cf. Aristia, plut., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. M-am dus şi eu — împins de la spate — şi am depus, spre premiere, volumul. Galaction, a. 70. Propune... premierea inventatorilor, leg. ec. pl. 207, cf. 319. Se va introduce un sistem special de premiere. Scînteia, 1952, nr. 2 389, cf. dm. Unul dintre scopurile premierilor este stimularea lucrătorilor In îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor. Lupta de Clasă, 1962, nr. 3, 69, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : -mi-e-. — Pl. : premieri. — Şi : (învechit) première s. f. Aristia, plut., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. V. premia. PREMIEZA vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A înjumătăţi (ca timp). Bărbaţi strlmbi şi hitleani nu pre-miezază zilele sale. Coresi, ap. dhlr ii, 500, cf. Scriban, d. — Prez. ind. : premiezez. — V. primiez. PREMILITAR, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Tînăr care făcea parte din premilitărie. Cf. Scriban, d. Clnd Nilă ajunse tn curtea şcolii, premilitarii erau de mult In coloană de marş. Preda, m. 93, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. Adj. Care ţine de premilitărie, privitor la premilitărie ; care aparţine unui premilitar (1). Instrucţiune premilitară. Scriban, d. Pentru instrucţie, satul avea să se numească subcentru premilitar. Preda, m. 93, cf. dm, m. d. enc., dex, + (Substantivat, f. ; familiar) Premilitărie. Mă duc să mă culc; mline trebuie să merg la premilitară. Preda, m. 57, cf. 93. — Pl. : premilitari, -e. — Pref. pre- + militar. Cf. fr. p r é m i 1 i t a i r e. PREMILITĂRÎE ş. f. Pregătire militară pe care o făceau, in mod obligatoriu, înainte de cel de-âl doilea război mondial, tinerii între 18 şi 21 de ani, înainte de încorporare ; organizaţia tinerilor care făceau această pregătire ; (familiar) premilitară, v. premilitar (2). La liceu se introduseseră ore de premilitărie la cursul superior. T. Popovici, s. 105, cf. sfc i, 6, 11, 12, 16, DM, m. d. enc., dex. — Pref. pre- + militări«. PREMINÉNJA s. f. v. preeminenţă. PREM1ÔN s. n. v. premiu. PREMÎRE s. f. v. primire. PREMÎSĂ s. f. 1. Punct de plecare (al unei acţiuni, al unei iniţiative, al unei argumentaţii etc.) ; idee de bază. El voiaşte şi trăbute, după aşa premisii, să votască răsmiriţe măcar deşi toată lumea s-ar prăpădi. Napoleon, 10/26. După aceste premize, permiteţi-mi... a intra In meritul chestiunii. F (1870), 37. Este o idee a cării premise au putut să existe In capul mai multora. Maiorescu, cr. ii, 118. Acolo au şi loc premizele reale din romanul lui Goethe. Galaction, a. 164. [Volumul cuprinde şi] legi, decrete, hotărlri şi deciziuni care stabilesc principii sau creează norme generale In legătură cu premisele planificării, leo. ec. pl. 5. Pentru mine... moartea este premisa de la care pornesc. CXlinescu, s. 742. Premisele teoretice ale comparatiştilor acordă un loc atlt de mic influenţelor interne. Vianu, l. u. 8. Acestea au fost premizele teoretice ale luptei lui Ibrăi-leanu pentru o literatură realistă, v. rom. septembrie 1954, 173. Pornind de la premiză că lecţia este activitatea de bază In şcoală,... referatul... s-a oprit îndelung la problemele predării, gî 1963, nr. 692, 3/1. S-au stabilit premizele unor cercetări şi observaţii. vÎn. pesc. mai 1964, 10. Orice discuţie In această problemă trebuie să plece de la o premisă incontestabilă, contemp. 1971, nr. 1 275, 9/3. + Condiţie de bază. A sosit timpul să arătăm In mod convingător popoarelor că pacea este principala premiză a existenţei lor. Scînteia, 1953, nr. 2 830. In ţările române... nu se creaseră încă premizele dezvoltării ştiinţelor geografice, mg i, 18. Problema făuririi unui om nou este mai complicată declt aceea a creării premizelor materiale ale societăţii comuniste, v. rom. iulie 1962, 150. Sarcina întăririi legalităţii socialiste..premisă de seamă, pentru lărgirea continuă a democraţiei socialiste. Scînteia, 1968, nr. 7 685. Reforma Academiei asigura premisele dezvoltării ştiinţei româneşti, contemp. 1971, nr. 1 273, 8/5. 2. (Logică) Fiecare dintre propoziţiile iniţiale ale unui raţionament, din care se deduce concluzia. Cf. I. Golescu, c., Nequlici, Stamati, d., Polizu, prot.-pop.,'n. d. Taine e un prea mare logician, pentru ca din premise să nu-t iasă de la sine încheierea. Gherea, st. cr. i, 17, cf. Barcianu, Alexi, w. S-ar părea că ar poseda premisele din care să tragă aceleaşi concluzii. Ibrăileanu, sp. cr. 54. Cea de a treia încheiere. .. nu are nici un raport cu premisele de la care porneşte. bul. com. ist. ii, 124, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. <0 Premisă majoră v. major (2). Premisă minoră v. minor (2). — Pl. : premise. — Şi : premiză, (învechit, rar) premfsie s. f. — Din lat. praemlssio, germ. Prämisse, fr. prémisse. PREMÎSIE s. f. v. premisă. PREMÎTE vb. III. T r a n z. (Latinism învechit) A pune înainte, a aşeza în faţă ; a arăta mai înainte, mai sus, a arăta înainte de altele. Am premis că locuitorii au fost clasificaţi şi după rase sau naţionalităţi genetice. Bariţiu, p. a. i, 9. Am aflai de mare necesitate ca să premitem, precum văzurăm, această parte a istoriei bisericeşti, id. ib. 227. Am uitat să premitem că acuma ca şi ln alte diete, membrii veneau la şedinţe cu săbiile încinse, id. ib. ii, 150, cf. iii, 1, lm, Barcianu, Alexi, w. O R e f 1. pas. Traducerei presinti s-ar premite o introducere (sec. xix). cat. man. i, 585. — Prez. ind. : premii. — Din lat. praemittere. PREMÎTERE s. f. (învechit) Acţiunea de a premite şi rezultatul ei. Premiterea formulei uzitate In stilul curtai rusesc. Bariţiu, p. a. i, 442. După premiterea acestora voi să vorbesc... despre eroii poeziei antice, f (1871), 519. — Pl. : premiteri. — V. premite. PRÉMIU s, n. 1. Distincţie, însoţită de o recompensă (în cărţi), acordată la sfîrşitul anului şcolar elevilor care au obţinut cele mai bune rezultate la învăţătură sau care s-au distins în mod deosebit la o anumită disciplină. A împărţit... premiile la şcolarii cei mai silitori, cr (1829), 52/4. S-au chemai înaintea adunării toţi tinerii care s-au arătat vrednici de silinţele profesorilor lor şi li s-au împărţit premii, ib. (1832), 226V27. S-au împărţit premii la elevile care s-au deosăbii prin a lor slrguinţă la învăţătură, gt (1839), lll1^. [Am primit] al doilea premium de zugrăvit. N-am putut să clştig premiul Intli, pentru că slnt şcolari care Imvaţă de zăce ani a zugrăvi. Kogălniceanu, s. 66, cf. Stamati, d., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w.. Băiatul a luat premiul Intli. Preda, m. 317, cf. dm, m. d. enc., dex. 14773 PREMIUM — Ï3lS — f>RËMÜITUR 2. (Adesea însoţit de determinări care arată felul) Distincţie, recompensă (materială) acordată cuiVa sau obţinută de cineva (prin concurs) pentru merite şi succese deosebite într-un domeniu de activitate. V. primă1. Ca o cuviincioasă premie seau răsplătire. .. vă dăm insinghiile ordinului de diamant al sflntului Andreiu. ar (1829), 146V14. Promise un premiu celui de va putea să-i invente o nouă plăcere. Heli-ade, d. j. 48/14. Va cere a i să hărăzi dreptul nedăjnicit, ca o premie însufleţitoare (a. 1838). doc. ec. 701. A se aşeza o premie onorifică şi bănească pentru cartea cea mai bună tn privirea stilului şi a materiei. Asachi, î. 20/9. Numeroase premiuri au fost propuse pentru o scriere elementară a cărei lipsă învăţătura agricolă o simte. Brezoi \nu, r. vii/3. Şi a căruia problemă li să va părea mai bună. .. Să-i dăm ast măr de aur şi a premiei cunună. Pann, p. v. ii, 22/25. O altă premie de 250 000 franci la orişicine va da noutăţi, om (1854), 42/ll, cf. Polizu. Care socoţi că va lua premiul [la curse] ? Negrtjzzi, s. i, 40. „Moftul român“ propune trei premiuri pentru trei lucrări literare. Caragiale, o. iv, 398, cf. vii, 533. Premii academici căzură-asupra mea? Macedonski, o. i, 44, cf. ddrf. Pe cei doritori să se-ntreacă la repezi alerguri, Vesel îndeamnă-i cu lucruri de preţ, cu statornice premii. Coşbuc, ae. 90, cf. Barcianu, Alexi, w. N-a putut să ciştige declt premiul stimei şi al recunoştinţei. Galaction, a. 466. Se dădea un premiu de trei milioane de lei pentru un proiect. Camil Petrescu, t. iii, 89. Prevestea... instituirea unui premiu. Vlasiu, ,d. 76. Să binevoiţi a-mi comunica dacă e vorba de o enigmă pe caie mi-c propuneţi ca s-o dezleg şi dacă dezlegarea e însoţită de un premiu. Sadoveanu, q. xi, 520. Casa de Economii. .. poate acorda premii de încurajare depunătorilor. leg. ec. pl. 225. Otilia i se înfăţişase... ca un premiu, mereu dorit şi mereu amînat, al meritului lui. Căli-nescu, e. o. ii, 9. Un jocheu nenorocos, care a pierdut cursa şi premiul cel mare. C. Petrescu, a. r. 16. Distingerea unor muncitori şi tehnicieni, alături de savanţi, literaţi şi oameni de ştiinţă, cu Premiul de Stat. contemp. 1953, nr. 330, 1/4. Alt premiu important a fost acordai... teatrului sovietic din Riga. t septembrie 1962, 50. E drept, am fost şi decorat, Am luat chiar şi Premiul de Stat. Paraschivescu, c. ţ. 101. Pe ordinea de zi a sesiunii mai sînt înscrise... alegerea organelor de conducere... şi decernarea premiilor Academiei. Scînteia, 1966, nr. 6 963. 3. (învechit) Primă de asigurare. Cf. Iarcu, d. s. ii, 439/18, ddrf. 4. (învechit, rar; în forma premion) Cotă-parte care se cuvenea cuiva dintr-o sumă de bani. Urmează să-i dea mai mult de a patra parte din suma ce va fi să scoaţă — căci a patra parte este pravilnic premion al dregătorului (a. 1811). doc. ec. 99, cf, Contribuţii, iii, 84. — Pl. : (rar şl m.) premii şi (învechit) premiuri, premie (ddrf). — Şi: (învechit) prim iu m s. n., primîe s. f., (învechit, rar) premion (doc. ec. 99, Contribuţii, iii, 84) s. n. — Din lat. praemium, germ. Priimle. PR£iUlUM s. n. v. premiu. PREMÎZ s. f. v. premisă. PREMÎNDĂ vb. I v. prămlndi. PREMÎnDĂ s. f. 1. (în trecut, în Transilv.) Retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. Cf. lb, Polizu, Barcianu. Iobagii din patru sale aţi venit după premîndă. Dan, u. 308. îi dădu o casă pe vecie şi premîndă pe viaţă. Reteganul, ap. cade, cf. Caba, săl. 92. Rămlăi gazdă sănătoasă; Di la noi cu colinda t)ila domAl cu premîndă. .Densusianu, ţ. h. 124, cf. 330, chest. viii 14/27. Bucatele pe care le primeşte un argat in afară de bani se numesc premîndă. alr sn iv mn h 1 022/141, cf. mat. dialect, i, 286. + (Prin vestul Transilv. şi prin Maram.) Raţie săptă- minală de alimente pe care o primeşte un lucrător forestier cînd pleacă la muncă (şi al cărei cost este reţinut din retribuţie). Cf. Arvinte, term. 162, mat. dialect, i, 188. + (Prin vestul Transilv.) Parte din pomeni şi ofrande cuvenită cîntăreţilor bisericeşti. Cf. Frîncu-Candrea, m. 104, cade, dm. 2. (Transilv. şi Bucpv.) Hrană pe care o la cineva cu sine cînd pleacă la drum sau la lucru. Cf. Vaida. Iarna... merindea şi premîndă se dă (trimite) de acasă. chest. v. 124/66, cf. a v 15, 20, com. din Morăreni--Reghin şi din Minor-Reghin, Glosar reg. + (Prin Transilv.) Hrană ce se găteşte pentru o familie într-o zi. Cf. chest. viii 3/4, 27. 3. (Regional; în forma primîndă) „Pine sau mălai" (Crişcior —Brad). Paşca, gl. Fără primîndă nu se satură omu cu păzitură, fie cît de bună. id. ib. 4. (Regional) Recoltă (1) (Sebiş—Vaşcău). Com. Beniuc. Ăsla-i toată premîndă. id. 5. (Prin Transilv. ; prin apropiere de prebendă) Venitul unui canonic. Cf. drlu, Polizu, Cihac, i, 216, ddrf, Barcianu, Alexi, w. — Accentuat şi : primîndă. Densusianu, ţ. h. 124. — Pl. : premtnde. — Şi : premănilă (FrIncu-Can-drea, m. 104) s. f., premûnd (ddrf) s. n„ prămtndă (id. ib.), primîndă (Paşca, gl.) s. f. — Din magh. prémonda, prëmonda. PREMÏNDEÂIj s. f. (învechit, rar) Faptul de a prămlndi. Cf. lb. — Pl. : premîndeli. — Premlndi + suf. -eală. PREMÎNDÎ vb. IV v. prămlndi. PREMlNZÂLĂ s. f. v. pregînjală. PREMOLĂR s. m. Fiecare dintre dinţii mamiferelor situaţi între canini şi molari ; (regional) măseaua căţelii, măseaua căţeleaşcă. Cf. dm, dn!, sfc i, 11, der ii, 117, d. med., m. d. enc., dex. (Adjectival) Dinte premolar. dex. — Pl. : premolari. — Din fr. prémolaire. PREMONITÔRIU, -IE adj. (Med. ; despre simp-toame) Care precedă o anumită boală. Cf. dex. — Pl. : premonitorii. — Din fr. prémonitoire. PREMONOPOLÎST, -Ă adj. Care precedă monopolismul, care se referă la primul stadiu al capitalismului sau care aparţine, este specific acestui stadiu. Marxismul a luat naştere în epoca capitalismului premonopolist. Scînteia, 1953, nr. 2 766, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex, — Pl. : premonopolişti, -ste. — Pref. pre- + monopolist. PREMPLETITIÎRĂ s. f. (învechit, rar) împletitură (prealabilă). (F i g.) Prempleliturile cugetăţtturilor şi ciumuliturilor lor. Dosoftei, v. s. noiembrie 181r/25. — Pl. : prempletituri. — Pref. pre- + Împletitură. PREMUCÉT s. m. v. premugere. PREMÜGER s. m. v. premugere. PREMÜGERÉ s. m. (Prin Olt.) Diavol, drac. Fugă-te premugerile de-aici. i. cr. iv, 251, cf. Lexic reg. 31, 43. — Pl. : premugeri. — Şi : pumûger (Lexic reg. 43), premueét (ib.) s. 'm. — Etimologia necunoscută. PREMUÎ vb. IV v. primul. PREMUITÔR, -OARE adj., s. m. şi f. v. prlmuitor. PREMUITljRĂ s. f. (învechit, rar) Bandă, panglică, şnur etc., de obicei frumos lucrate, cu care se orna- 14790 PrëmUN£> — 1316 — PRÉNSÔÀRË mentează pe margini unele veşminte. V. prim1. Cí. LM. — Pronunţat : -mu-i-, — Pl. : premuiluri. ■— Premul + suf. -tură. PREMÜND s. n. v. premimlâ. PREMUNI) ÂŞ s. m. (Regional) Persoană care nu are casă proprie (Hă ţăgel —Haţeg). chest. ii 8/48. — Pl. : premundaşi. — Premund + suf. -aş, PREMUTA vb. I v. permuta. PREN prep. v. prin. PRENAŞTE vb. III. Refl. (învechit, rar) A începe o nouă viaţă (ca şi cum s-ar naşte a doua oară). Cind fu de trei ani să prenăscu lulnd svlntul botez. Dosoftei, v. s. octombrie 58v/16, cf. cv 1949, nr. 4, 34. • — Prez. Ind. : prenăsc. — Pref. pre- + naşte. PRENATAL, -A adj. Care precedă naşterea, care are loc Înainte de naştere. Intrase In concediul prenatal şi de două zile se afla internată... la dispensar, il septembrie 1962, 13, cf. dn2, dex. — Pl. : prenatali, -e. — Din fr. prénatal. PRENCÉPE vb. III. T r a n z. (Prin Olt.) A reîncepe, a relua (2). Cf. cddé 128. — Prez. ind. : prencép. — Pref. pre- + Începe. PRÉNDE vb. III v. prinde. PRENEPOTENŢIÂL s. m„ adj. v. plenipotenţiar. PRENEPUŢ1NŢÂRUŞ s. m. (învechit, rár, in Transilv.) Plenipotenţiar. Eu, ca un preneputinfaruş, am dat această scrisoare pre aceste numite mai sus (a. 1775). Iorga, s. d. xii, 90. — Pl. : preneputinfaruşi. — Din magh. plenlpotencl&rius. PRENESÉNIE s. f. (învechit, rar) Transport. Prene-seniia moaştelor. Dosoftei, v. s. ianuarie 20T/13, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl. : prenesenii. — Din slavonul np-fcHECimoe. PRENÑOÍ vb. IV v. prclnnol. PRENNOÍRE s. f. v. pretnnoire. PRENNOÍT, -Ă adj. (învechit, rar) Care a fost făcut ca nou (prin reparaţie, restaurare etc.). Crucea, pana, arma, plugu-li, prennoite, iar sclipesc. I. VĂcĂ-rescul, p. 148/1. — Pl. : prennoiţi, -te. — V. prennol. PRENOÍ vb. IV. T r a n z. 1. (învechit) A Înnoi; a preschimba (2); a relua (2); a repeta (1). V-a/[i] prinoit grijea voastră 'de mine. n. test. (1648), 267r/27. Draga mea! spui adevărul? Vrei să-mi prenoieşti fiinţa? I. Văcărescul, p. 286/3. Banii d-lui numucezesc niciodată, totdeauna li prenoieşte. ph. dram. 278. Dra. gostele prenoite, Ca bucatele-ncălzite. Pann, ap. tdrg 2. (învechit şi regional) A face să fie altfel decit a fost, a renova; a face din nou să fie cum a fost, a restaura (1). Să facă „osfeştanie“ pentru două biserici ,,prenoite“ In „protopopiatul“ său (a. 1767). Ioroa, s. d. xiii, 266. Palatele lui Matei Basarab... prenoite de Constantin Vodă Brlncoveanu. Odobescu, S. II, 425, cf. DDRF, GiIEŢIE, r. m., ŞilNEANU, D. U„ Ciauşanu, gl„ chest. ii 14/20, 85. <>R e fi. pas. Fiind dărăpănată biserica acestui sftnt schit... s-a prenoit de preaosfinţia sa (a. 1855). ap. tdrg. — Prez. ind.: prenoiesc. — Si: (învechit) prinoi vb. IV. — Pre -+• noi*. PRENOIAlA s. f, (învechit, rar) Faptul de a p r e-noi (1). Ni s-a-nnoit naţia; trebuie o premială şi-n noi. Jipescu, o. 137. — Pronunţat: -no-ia-, — Pl. : prenoieli. — Prenol + suf. -eală, PRENOÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a p r e n o i. Cf. ddrf. — Pl!: prenoiri. — V. prenoi. PRENOlT)-Aadj. (învechit, rar) 1. Care se înnoieşte, se preschimbă, se modifică. Epoce des prenoite. Odobescu, s. iii, 323. 2. Care a fost renovat sau restaurat. Cf. ddrf. — Pl.: prenoi/i, -te. — V. prenoi. PRENOITdR, -OĂRE s. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care prenoieşte (1). Radul Vodă Basarab (ce-i zice şi Negru), prenoitorul stăpinirii acestii fări. Zilot, cron. 333. — Pronunţat: -no-i-, — Pl. : prenoitori, -oare. — Prenoi + suf. -tor. PRENORA vb. I. T r a n z. (Regional; complementul indică lucruri, bunuri) A sechestra (Prundu Bîrgău-lui —Bistriţa), alr sNivh 1012/219. l-o prenorat S-o avut. ib. — Prez. ind.: prenorez. — Etimologia necunoscută. PRENOTA vb. I. T r a n z. (Rar; complementul indică oameni) A Înscrie dinainte intr-un registru, Intr-o listă etc., pentru a avea In evidenţă. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w„ dl, dm, dn2, dex. — ?rez. ind.: prenotez. — Din lat. praenotare. PRENOTARE s. f. (Rar) Acţiunea de a prenota şi rezultatul ci. Cf. dl, dm. Pentru... pacienţi s-a introdus metoda prenotării, rezolvlndu-se telefonic data. Scînteia, 1967, nr. 7 255, cf. dex. — Pl. : prenotări. — V. prenota. PRENOTAT, -A adj. (învechit, rar) Care este dinainte notat. Cf. Barcianu, v. — Pl. : prenotafi, -te. — V. prenota. PRENOTA ŢI TÎNE s. f. (Jur. ; învechit, rar) Observaţie preliminară. Cf. BaRcianu, v. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: prenolaţiuni. — Din lat. praenotatio, -oiiis. PRENOŢItJNE s. f. (Rar) Noţiune preliminară. Cf. Barcianu, v., Gheţie, r. m„ Alexi, w. Sociologul trebuie să se ferească de a accepta gratuit orice preno-ţiune. Ralea, s. t. iu, 151. — Pronunţat: -ţi-u-. — Pl.: prenoţiuni. — Pref. pre- + noţiune. PRENPRE G1IÎR adv., prep. v. primprejur. PRENPREJTÎR adv., prep. v. primprejur. PRENS s. m. v. prinţ. PRENSASĂ s. f. v. prinţasă. PRENSEMNA vb. I v. preinsemna. PRENSOARE s. f. v. prinsoare. '14821 PRENSURA — 1317 — PRENUMERAŢIE PRENSURA vb. I. R e f 1. (Regional) A se recăsători (Prilipeţi —Băile Herculane). Balade, iii, 341. IarDala-pin se ducea, în cănţălare Intra Ş-apot el se prensura Fată mare îmi lua. ib. — Prez. ind. : ? — Pref. pre- + Însura. PRENTOARCE vb. III. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) întoarce, a (se) muta (din nou). Avind cineva ai săi stupi şi vrlnd... din coşniţi în magaţinuri a-i prentoarce, are lipsă mai puţin de trei magaţinuri. Tomici, c. a. 66/3. cf. n. rev. r. viii, nr. 6, 87. 2. Tranz. (Regional; complementul indică ţuica) A prefrige (1) (Glimboca — Caransebeş). Cf. alr sn i h 252/27. — Prez. ind. : prentârc. — Pre + Întoarce. PRENTRĂ prep. v. printre. PRENTRE prep. v. printre. PRENTRU prep. v. printru. PRENŢIP s. m. v. principe 1. PRENUMĂRA vb. I. l.Tranz. şi r e f 1. (Astăzi rar) A (se) număra printre.. ., a (se) socoti între.. a (se) considera printre.... a (se) încadra printre... O, voi care voiţi a fi fruntea femeilor,... vă temeţi de a fi prenumărate intre acelea ce necinstesc felul vostru. Marcovici, d, 104/27. Damele toate ale curţii noastre l-au prenumărat In clasa de celibater. Voinescu ii, m. 98/21, cf. Polizu. Aceste cuvinte au făcut pe mulţi să prenumere pe principele Bismark intre adepţii lui Lassalle. Ghica, ap. cade. Cit aş dori să fiu şi eu prenumărat Intre oile cele cuvlntătoare ale acestui staul I Filimon, o. i, 310. Pentru aceasta mă cred In drept a-l prenumăra Intre miniştri. Maiorescu, d. ii, 230. Mai mult titlul decit cuprinderea ne face a o prenumăra printre scrierile satirice. Odobescu, s. i, 54. Mă prenumăra printre prietenii lui. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Le-am zis: In obşte mă prenumăr. Călinescu, l. l. 8. Face parte din stilul evocativ care prenumără in literatura noastră destui reprezentanţi. Perpessicius, m. iv, 44, cf. dm. [Creangă] nu rlvneşte decit la gloria modestă a povestitorului şi in această calitate se prenumără, In planul ficţiunii, printre oaspeţii de la nunta lui Harap-Alb. l. rom. 1965, 454. R e f 1. pas. Printre foloasele ce ar aduce scoalele reale trebuie să se prenumere şi acela de a pregăti.. . pe junii care vor voi să se consacre la profesiuni mai înalte. Odobescu, s. ii, 75. 2. Refl. (învechit) A se abona (la o publicaţie periodică); a plăti cu anticipaţie (o carte care urmează să apară). Pentru obştesc folos. .. a să prenumera cu scrisoare d-a dreptul către mine In Bucureşti. Episcu-pescu, a. 22/3. Iară acum să prenumeră pe 7 luni jiumfătate] : Inceplnd de la 1 iunie, ar (1829), 41/3. Acei ce vor voi a să prenumera şi după 1 iunie vor afla... numerile gazetilor din început, ib. 41/10. Binevoitorii... prenumerlndu-se la această foaie vor da sirguitoriului redactor. .. mijloacele şi Indămnările cuviincioase, ib. (1830), 43/24. Se poate cineva prenumăra şi pe un semestru sau trimestru, cr (1832), 21/25, cf. Stamati, d., Polizu. Domnitorul se prenumără la mai multe exemplare. Hasdeu, i. c. i, x, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. <£> Intranz, Cititorii pe afară să îndoiesc a prenumera, socotind cum că noi nu vom avea exemplare de rezervă, gt (1838), 24/10. — Prez. ind. : prenămăr. — Şi: (învechit) pre- numerâ vb. I. — Din lat. praenuinerare, germ. pranumerieren. PRENUMĂRĂNT s. m. v. prenumerant. PRENUMĂRÂRE s. f. Acţiunea de a (s e) prenumăra şi rezultatul ei. 1. (Astăzi rar) Cf. prenumăra (1). Cf. Polizu, Barcianu, v.; ddrf, Alexi, w., dm, dex. + (învechit, rar) Enumerare. Spre a avea o prenumerare exactă şi deplină a deosebitelor înţelesuri ale* vorbei ,,Satura“, In limba latină, vom traduce din gramaticul Fcstu cuvintele următoare... Odobescu, s. i, 37. 2. (învechit) Cf. prenumăra (2). Cf. Barcianu,. v. — Pl. : prenumărări. — Şi : (învechit) prenumerére s. f. — V. prenumăra. PRENUMĂRAT, -Ă adj. (învechit, rar) 1. Care este' enumerat. Cf. prenumăra (!)• Guvernul. .. va trebui a se îndeletnici cu fieştecare din aceste mari prenumărate întrebări, ar (1829), 1282/2. 2. (în forma prenumerat) Care este abonat (la o publicaţie periodică). Cf. prenumăra (2). Cf. Polizu. — Pl. : prenumăraţi, -te. — Şi : prenumerăt, -ă adj. Polizu. — V. prenumăra. PRENÜME s. n. 1. Nume care se dă unui om la naştere, nume de botez; (prin confuzie) pronume (3). Cf. I. Golescu, c., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w„* Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Prenume... este numele"care se află înaintea numelui principal, cel de familie, cv 1949, nr. 6, 37. Prenumele, sau numele de botez, acestea, pentru fiecare persoană In parte, slnt fixate prin voinţa părinţilor. Graur, n. p. 5, cf. dm, M. D. ENC., DEX. 2. (Regional) Nume de familie, v. h u m è (II) (Hirja— Băile Slănic). alr i 1 494/584. — Pl. : prenume. — Din fr. prénom (după nume). PRENUMERA vb. I v. prenumăra. PRENUMERANT s. m. (învechit) Abonat (la o publicaţie periodică sau la o carte încă neapărută). Toţi prenumăranţii acestui Adaos la un loc nu se socotesc decit o mică soţietate făcătoare de bine, care se sileşte pentru înlesnirea tipăririi cărţilor. Heliade, o. ii, 12. Numele binevoitorilor prenumeranţi, din cari o samă au dat şi osăbit agiutoriu. ar (1829), 2V27, cf. 1592/31. în nefiinţa noastră de faţă, s-au Inilmplat aici, In cetate, nişte greşeli In trimiterea numerilor celor doi din urmă. Prenumeranţii să binevoiască a înştiinţa. gt (1838), 242/56. Toate [ziarele] se împart spre cetire la o mie de prenumeranţi. Codru-Drăguşanu, c. 134. Orice ziar presupune un număr anumit de prenumeranţi. Bariţiu, p. a. ii, 634. Numele cinstiţilor prenumă-ranţi. Pann, e. iii, 141/1, cf. Polizu. Societatea e nevoită a ruga pe domnii prenumeranţi şi colectanţi, ca măcar o parte din preţul de prenumeraţiune să binevoiască ă-l transmite, f (1870), 119, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Cercul „ptenumeranţilor“ de la gazete se lărgise. Coteanu, r. l. 67. + P. e x t. Persoană care contribuie la o listă de subscripţie. în Sevastopul se va rădica deodată un obelisc..., plnă numărul prenumeranţilor va fi de agiuns spre a se face vreun lucru mai mare. ar (1829), 221/14, cf. Polizu, Alexi, w. . — PI. : prenumeranţi. — Şi : prenumărânt s. m. — Din lat. praenumerans, -ntls. PRENUMERĂRE s. f. v. prenumărare. PRENUMERĂT, -A adj. v. prenumărat. PRENUMERAŢIE s. f. (învechit) 1. Subscripţie, colectă. Maiestatea sa împăratul au dat voie a se face o prenumeraţiedeaserădica In Sevastopole un monument. ar (1829), 221/2, cf. Stamati, d., Polizu, Alexi, w. Recomandlnd lista prenumeraţiei la cei ce am socotit. 14837 PRENUMERAŢIUNE — 1318 — PREOCUPA că vor avea dorinţă a îmbrăţişa această calică (a'. 1857). BUL. com. ist. i, 319. 2. Abonare ; abonament. Se face ştiut că de la 1 ianuarie s-au început a doua prenumeratie a gazetei numite Curierul românesc, ah (1830), 42/21. Libretul de la Liunevil urmează de a mă sili pentru urmarea prenu-■meraţiilor. Kogălniceanu, s. 84. Societatea e nevoită a ruga pe domnii prenumcranfi şi colectanfi, ca măcar o parte din preful .de prenurneratiune să binevoiască a-l transmite, f (1870), 119. — Pl.: prenumerafii. — Şi: prenumera(iúne. s. f. — Din lat. praenumeratio, germ. Pranumeration. PREÍVUMERAŢI ÜNE s. f. v. prenumeraţîe. PREBíUMÍ vi. IV. Tranz. (învechit, ratr) t. A supranumi. Mulţi din istorici... l-au prenumit ,,cel mare“. Brezoianu, î. 211/24. 2. A menţiona, a pomeni, a aminti (mai înainte). Cf. Alexi, w, — Prez. ind. : prenumesc. — Din fr. prénommer. PREiVUMÍT, -Ă adj. (învechit) Caie a fost menţionat, pomenit, amintit (mai înainte). In aceastaş zi, 30 avguşt, prenumita comisie,-au propus adunărei un report, ar (1829), 1432/28, cf. BÀrcianu, v„ Alexi, w., D. Pop, m. 155. — PI. : prenumifi, -te. — V. prennml. PREOBÂJÉNIE s. f. v. preobrajenie. PREOBĂZÎ vb. IV v. preobrăzi. PREOBEJÉNIE s. f. v. preobrajenie. PREOBRAJÉNIE s. f. 1. (învechit) Schimbare, transformare, prefacere (a înfăţişării .cuiva) ; înfăţişare nouă, transformată (a cuiva). ,,N-au a muri“, zice, ,,plnă voiu arăta lor preaobrajeniia, ca să vază cu ce slavă voiu să viiu la a dooa venire“. Coreşi, ev. 75. Ciudesa ce făcu Hristos la preobrajenia sa. Varlaam, ap. tdro. Aşe berbecele preobrajenie că aceasta tùtnd,.. : codrii, clmpli şi munţii a cutreiera începu. Cantemir, i. i. ii, 43. 2. (Bis. ; învechit şi popular) Schimbarea la faţă, v, s g h ,i ni h a r e. De la sflnt Ilie plnă la preobrajenie. Paraclis (163,9), 259. Jara In ce zi se va limpia a fi praznicul preapbrajenieï. prav. gov. 77^/4. Mănăstirea spiritelor predobrajenii. Dosoftei/v, s. ianuarie 10r/2, cf. Polizu, lm. Schimbarea la faţă, pe unele locuri şi probajele,,..' 6 august. Marian, s. r. i, 112, cf. ddrf. La „probejenii“ (6 august) Aii e pine să se Idie fetele, că nu le mai cpesc coadele. Candrea, f. 32. Acu se deşteaptă ele, că le-ajunge de clnd dorm, de la bobrepjă. Muscel, 38, cf. tdro.' Dezlegarea de peşte niţ-i decll o sidgură zi, pobrejenia. Pamfile, s. t. 32.tln ziua de pro băjeni se probăjenesc frunzele copacilor, Gorovei, cr. S282, cf.. ŞXineanu, d. u„ cade. Çjam spre vremea probejeniei. .Klopştock, f. 23. In fierberea iarmarocului ceţui ¡nare din ttrgul Romanului] a.doua zi de probajeni, Duntitrache... şi-a vlndut in scurt juncanii, Sado-veanu, în Luç. vi, 98, cf. Scriban, d„ dex, h ,iv 124. Pămlntul, pă şarpele cqre a muşcat vrun om ori dobitoc la pobrejenie..., nu-l primeşte să intre In el. şez.. iii4 100, cf. vi, 52, Den,susianu, ţ. h. 330. Am isprăvit cu strlnsul finului pe la pobr.ejă.$at^dialect. i, 186. — Pronunţat: pre-o-, — PI. : 'preobrajenii. — Şi: preobrejénie (Şăinkanu, d. u.), preobâjénle' (ddrf), preobejénie (Ponzu, lm), preaobrajénie, probáje (Pamfile, s. f. 3), probájenij probăjlne (itl. ‘¡ib., ŞiiNEANU, d. , u.), probâjne (Pamfile, s., t,_ 3), prObcjénie, probojénie (Densusianü, ţ. h. 330), ' jiïo-bréjeni (Pamfile,'s. t. 3), probrejénic (Şăineanu, d. u.), pobrájenl ,(ş!ez. i, 278), pobrajéiile (Şăineanu, d. u.) s; f., póbréájen (Pamfile, s. t. 3) subat., pobréjA s. f., pobréjeni (id. ib.) subst., pobrejénic» ¿obrljénie (fd. ib.), bobreâjă. s. f„ bobreăjăn (id. ib.) subst., obrajenle (id. ib.), obrcjinie (id. ib.), obrojenic (id. ib.) s. f. — Din slavonul np-kospaîKeHHt«. PREOBRĂJÎ vb. IV v. preobrăzi. PREOBRĂZÎ vb. IV. (învechit) 1. Refl. A se schimba, a se transforma (la faţă), a se,transfigura. Şi şe preobrăzi Intre ei şi se lumină faţa lui ca soarele. tetraev. (1574), 229, cf. dhlr ii, 525. Hamelconului... al căruia fire de-a pururea faţa a-şi schimba fiind şi dintr-o văpsală Intr-alia a se preobrăji mare vrednicie fiind. Cantemir, i. i. i, 135, cf. ddrf, tdrg, Scriban, d. 2. T r a n z. A mustra 1 (2) (aspru). Robul cel leneş, cu cuvente greăle preobrăzi-l-va şi de haine dezbrăca-l-vor. Varlaam, e. 248. Dup-aceea o mustra şi o preobrăziia pentru păglnătatea el. id. ib. 254. N-am hi nice noi bucuroşi a hi In toate dzile înfruntaţi şi preobrăziţi (a. 1657). Iorga, s. d. iv, 53. — Pronunţat : pre-o-, — Prez. ind. : preobrăzesc. — Şi: preobrăji, preobăzi (ddrf) vb. IV. — Din slavonul np’fcocpasHTH. PRE OBRĂZITIJRĂ s. f. (învechit, rar) Mustrare (1) (aspră). Iară ea mustrarea şi preobrăziiura aceea nemica nu socotia. Varlaam, c. 253. — Pronunţat : pre-o-, — PI. : preobrăzituri. — Preobrăzi + suf. -tură. PREOBRĂZUÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se schimba, a se transforma (la faţă), a se transfigura. Svinţia la care te-ai preobrăzuit naintea ucenicilor tăi cei căpetenii tn muntele Thavoriilui. Dosoftei, v. s. decembrie 230r/12. — Pronunţat : pre-o-, — Prez. ind. : preobrăzuiesc. — Din Slâvonul np-tocpasosaTH, - seyi*. PREOBREjfilVIE s. f. V. preobrajenie. PREdC s. f. v. prelucă. ^REOCUPA vb. I. Tranz. (Complementul indică oameni sau colecţivităţi umane) 1. (Despre idei, probleme, imagini etc.) A stărui neîntrerupt in minte, a reveni în mod obsedant, a urmări, a obseda; a ,ocupa în mod ; exclusiv mintea, a pune stăpînire pe gînduri, a d o m i n-a, a s t ă p î n i, a absorbi. Înţliaş dală clnd l-am văzut, l-am găsit foarte trist, era pnşocupat... de ideea că i se lungea nasul. Heliade, ap. Ghiga, a. 742. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Fin-mon, o. I, 96, cf. 104.,Muri In spitalul de alienaţi... preocupat pare că de a ascunde un secret. Eminescu, n. 40. O vorbă, un vis, o preocupa zile întregi, id. ib. 41. Ana se îngrijea dacă-n adevăr s.-ar putea vinde cinci mii de exemplare! aceasta o preocupa pe ea mai cu deosebire. Vlaiiuţă, d. 317. Era preocupat de cele ce auzise .de la judecători. D. Zamfirescu, v. ţ. 203. Ideea declştignu-l preocupa, bul.com. ist, i, 13. Ea 11 preocupa ziua-nog.ptea, tulburlndu-l. Rebreanu, i. 185. Nu lucra nimic, mintea li era preocupată cu altceva declt plnă atiţfici,. Ardeleanu, u. d. 63, cf. Şăineanu, d.u., cade. îşi aminti de p îngrijorare care-l preocupa de astăzi dimineaţă şi se adresă ţăranilor de la masă. C. Petresşcu, î. ii, 140. (Preocupat de cu totul alte lucrări) : p.om’le şef, n-ai cumva o lupă? Sebasţian, t. 230. Ascultă .distrat impresiile băiatului'. ■ ■ lăsindu-se iarăşi preocupat de otrava pe care o acumulase In el. Sadoveanu, o. ix, 142/0 combinaţie, preocupa tn chip evident pe Slănică. Călinescu, e. o. i, 208. La început, preocupat de lucrul In sine, n-am priceput chestiunea; apoi m-am dumerit, id., fi. o. i07, cf. dm, m. d. enc„ dex. 4 A produce o stare de încordare, de îngrijorare, de nelinişte etc. (stăruitoare); a nelinişti (foarte tare), a frăminta, a îngrijora, a tulbura. 'Insă ceea ce preocupa mai mult pe guvernul otoman, era cele ce se petreceau la noi In ţară. Ghiga, s. 108. Aceasta nu era, sub nici un cuvlnt, temerea ce mă preocupa In ziua călătoriei mele către Ploieşti. Odobescu, s. i, 377. Drăguţa mea..., 14851 PREOCUPARE — 1319 — PREOFRIGE astăzi eşti preocupată de ceva. Sadoveanu, o. viii, 155. Tocmai ctnd eram preocupat de examene şi mă sileam să-mi înmulţesc cunoştinţele, oraşul începu să se agite. Stancu, r. a. ii, 149. Nu slnt deloc preocupai de soarta lui. Preda, r. 24. Roşea părea preocupat de ceva. Barbu, p. 311. Clnd te preocupă sau le doare ceva, văd. t septembrie 1962, 10. 2. (învechit) A face să-şi îndrepte atenţia ,şi glhdu-rile către un anumit lucru, a face să urmărească o anumită idee, a reţine atenţia, a- suscita interesiil; a atrage de partea sa, a c î ş t i g a. Cf.I. Golesc1*}, c. Ai avut noroc că m-ai preocupat, dar eram să te spui şi pe d-ta la toată lumea romăneas'că, cum că fii In pulpilu o mulţime de manuscripturi. fl (1838), 642/24, cf. Negulici. Fără să aştepte, conform uzului parlamentar, motivare din partea propunătorilor, li preocupă ziclnd că camera doreşte ca chestiunea naţionalităţilor să fie regulată prin o lege. Bariţiu, p. a. iîi, 358, cf. pSot.-pop., n. D. ' 3. A face să fie în centrul atenţiei, a deştepta interesul (in vederea unei rezolvări adecvate). Se pare totdeauna preocupată de altceva iar nu de hebile ei. cr (1846), 642/39. Nu mă preocupă cazul izolat de la Dorohoi. Maiorescu, d. ii, 165. De c.e-1 preocupau aşa vizitele doamnei Cornea? Vlahuţă, o. a. ii, 34. Eminescu a fost preocupat In mod constant de problemele de limbă. Rosetti, s. l. 34. Sflrşitul puternic accentuat al frazelor... nu-l preocupă pf Russo nicidecum. Vianu, a. p. 44, cf. 29„ 141. Putem cpnstala un fenomen pozitiv ţfi problema ce ne preocupă, m 1961, nr. 1, 13. Problema eficientei predării cu profesori specialişti, la clasele I—IV, preocupă astăzi numeroase cadre didactice. gî 1961, nr. 637, 3/1. Mă preocupă şi pe mine problema: care slnt raporturile Intre diferite generaţii? t august 1964, 42. + R e f 1. A se interesa în mod deosebit de cineva sau de ceva ; p. :-e x t. a-i păsa1 (2). a se sinchisi. Nu te preocupa de noi. Călinescu, e.o.i, 124, Trăieşte-fi viaţa, fără. să te preocupi de mine. id. s. 121. Trebuie să se preocupe inspectorii şcolari de specialitate de ajutorarea cadrelor' nou-numile In Invăfămlnt, gî 1963, nr. 691, 3/5. S-a preocupat de punerea In lumină a aspectelor sociale ale medicinei. abc săn. 160. + S p e c. A deştepta interesul, curiozitatea, dorinţa de a pătrunde înţelesul, tainele unei probleme. N-aveam nici o pornire şi nici un glnd pentru toate clte ispitesc şi preocupă pe elevii, de qstăzil Galaction, a. 421. Vorbesc cu glasuri tari., întrebuinţează vocabule ciudate, preocupaţi de chestii foarte mqri şi foarte neînsemnate. Sadoveanu, o. ix, 13. — Pronunţat: pre-o-, — Prez. ind. : preocăp. — Din fr, preoccuper. PREOCUPARE s. f. Faptul de a (s e)' p'r e o cu p a. 1. Interes (deosebit), grijă (stăruitoare) pentru ceva sau-pentru cineva; p. ext. faptul de a activa (în mod susţinut, constant) intr-un anumit domeniu, de a se îndeletnici cu ceva-, activitate, ocupaţie, îndeletnicire, ■■ (Învechit) ocupare (2); (învechit) preocupaţje (1). Sirigura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei. Ghica, s. 87. Ele cer... o concentrare şi o aşlernere de muncă neîntreruptă şi neturburată de alte preocupări. Vlahuţă, ap. cade. Această excesivă preocupare de sine e ,eminamente egoistă. Gherea, st. cr. ii, 298. Desăvlrşită i-ar fi fost fericirea, cu preocupările sănătoase şi neobositoare ale micii lor gospodării. Brătescu-Voineşti, p. 179. Nici credinţele, nici convingerile, nici preocupările omului cult nu-l ating decit In treacăt. Agîrbiceanu, a. 218, cf. 376. Te. voi aştepta, lntr-o zi sau Intr-o noapte oarecare, Pentru ca să văd dacă mai pot. să am o preocupare. Bacovia, o. 140, cf. 227. Mărturisim c,ă nota aceasta 11 impune preocupării şi condeiului nostru. Galaction, a. 154. O singură preocupare a răs.ăril In mintea pantofarului, id. o. a. i, 386. Un salonaş mic pentru ea, un birou pentru mine,, ne-au oferit prilej de preocupări timp de două-trei săptămlni. Camil Petrescu, u. n. 43, cf. 25. Aci se opr'eau toate pre- ocupăfile'şi tot orizontul conversaţiei sale. C. Petrescu, î. ii,' 131. Bogdan Duică făcea parte dintre profesorii a căror activitate depăşea cercul preocupărilor didactice. Vlasiu, d. 153. E solicitat şi chinuit de preocupările lui literare. Sadoveanu, o. ix, 520. M-am simţii bine Intre oameni subţiri cu preocupări- de artă. id. ib. 611. O vorbire cu preocupări de purism n-ar fi dat atltea echivalente, cu asociaţii secundare atit de feluriU.'Yianu, a. p. 257. Frtnturile de frază ce se auzeau trădau preocupările fiecarui.a. Călinescu, s. 27, cf. id. b. ,i. 176. Fiecare îşi deapănă preocupările .personale, ça şi. cum viata lor, ar fi eternă. Ralea, o. .72. Se. observă... o preocupare din ce In ce mai seriodşfi şi mai adlncă a scriitorilor noştri pentru tematică, v. rom. octombrie 1954, 270, Stilul a devenit o preocupare de căpetenie a scriitorului. Beniuc, p. 151. Examenul de stat şi numirea ca inginer lntr-o uzină mare nu constituiră pentru Vale o cotitură tn preocupări. Preda, r. 116. Prin fondul său..., luc’rarea se încadrează lntr-o mai veche preocupare a autorului, s august 1962,-52. Nivelul la învăţătură al elevilor constituie preocqpqrea de căpetenie a colectivelor didactice, deoarece In el se reflectă... Calitatea' muncii învăţătorilor şi profesorilor, gî 1962, nr. 683, 1/1. Nu este o cuconiţă sclifosită, ci-şi are munca şi preocupările ei. t mai 1964, 82. Preocupările de gramatică ale lingviştilor români se rhanifestă nu numai prin alcătuirea dè manuale sau 'alte lucrări de siWeză, ci şi prin studii de amănunt, l. rom. 1965, 21. 2. Stare de grijă, de nelinişte, de Îngrijorare, de teamă, de frămîntare (provocată de ceva care preocupă 1); ceea ce constituie uri motiv de grijă, de nelinişte, de frămîntare etc. ; (învechit) preocupaţie (2). David simţea tn privirea prietenului o preocupare mare, o povară fodrte grea ce-i apăsa inima. Rebréanu, nuv. 306. Preocupările şi' restriştea mă prinseră In drum. Galaction, o. a. i, 234. Lai îşi întoarse faţa umbrită de o preocupare, Sadoveanu, o. xi, 424. Preocuparea tui era doar cum să-şi clştige existenţa. Căli-NÉscü, s. 706. Pe fata Otiliei, Felix citi o umbră de preocupare, id. e. o', i, 134'. 'între sprl/icene li stăruia, adlncită parcă de clnd liimea, o cută adlncă ce-i "dădea o Irifăfişăre de mare preocupare, de''maturitate, v. rom. februarie 1955, 255. Deprinsă cu tabieturile arhitectului Elvira ştie sa-i menajeze capriciile, să-l- scutească de preocupări anodine, ibt noiembrie 1964, 121. — Pronunţat : pre-o-, — Pl.": ’pneoctlpări. — V. preocupa. PREOCUPÂT, -A adj. Absorbit, urmărit, copleşit. Îngrijorat etc. de ceva. Dar ce ai?... te văd irist, preocupat... Pllngi, tătuţă? Alecsandri, „t. 1 460. Eşti preocupat şi pălid. Bolintineanu, o. 386, cf. Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. + (Despre manifestările oamenilor, despre faţa, ochii etc. lor) Care exprimă, trădează interes, preocupare, concentrare, îngrijorare etc. In sală apăru cu, figura preocupată, ;solemn,... dogmd Gassiu Manu. Vornic, p. . 157, cf . dm, -m; d. ENC. .. — .Pronunţat: pre-o-, — Pl. : preocupaţi, , rte. -r -V. preocupa. PREOCUPAŢIE s. f. (învechit) 1. Preocupare (1). îndaiă ce a{rţi:sosit la Paris,, cea dinllt preocupaţie a fosi ca ¡:ă-ti scriu. ap. Ghica, a. 92. Slnt puţine .ocupaţii şi preocupaţii omeneşti cari să se-mpace aşa de puţin cţipoezia, cu literatura, cu aria In general. .. ca alergarea după îmbogăţire. Gherea, st. cr. iii, 23. Dovadă este caracteristica figurei, In care lipseşte orice preocupa-ţiune artistică. Hasdèu, i„y. 236, cf. cade, Scriban, d., dm, dex. , 2. Preocupare (2). Cf. cade, Scriban, d„ dm, dex. — Pronunţat : pr,e-o-. — Pl. : preocupaţii. — Şi : preocupafiüne s. f. . r- Din fr. préoccupation. PREOCUPA ŢI ÜNE s.,f. v. preocupaţie. PREOFRÎGE vb. Iii v. prefrige. 14856 PREO.LIMP-IG — 1320 — PREOT PREOLÎMPIC, -A adj. „Care precedă olimpiada, -care este anterior olimpiadei. Unul dintre cele mai mari turnee preolimpice de baschet va avea loc Intre 25 şi 30 iunie. Scînteia, 1960, nr. 4 850, cf. qex. , — Pronunţat: pre-o-, — PI. : preolimptci, -ce. , — ,]Pref. pre- + olimpic. PREOdR s, n. v. proor. PREOPIN Vb. I. I n t r a n z. (Rar) A lua poziţie, atitudine, a opina înaintea altora, Ci. prot.-pop, ft. d., ddrf, Scriban, r>., dex.' , — Pronunţat: " pre-o-, — Prez. ind. : preopinez. — Din fr. preopiner. PREOPINĂNT, -Ă s. m. şi f. v. preopinent. PREOPINÂRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a preopi n.a Cf. ddrf. — Pronunţat: pre-o-, — PI. : preopinări. — V. prcopina. PREOPINENT, -A ş. m. şi f. (Livresc) Persoană care îşi exprimă părerea înainte^ alteia, persoană care ia cuvîntul la o adunare Înaintea altora, considerată în raport cu acestea, antevorbitor,; p. e x t. adversar de opinii. Cer cuvîntul! Nu mă mir că aud asemeneadisc.urs din partea domnului .preopinent, cqci d-lui este un conservator! Alecsandiii, t. I 658, cf. 33.,/;i deosebire de domnii preopinenţi, slnt de opinie că moţiunea prezentată... nu trebuie votată. Maiorescu, d. i, 111. Cil priveşte expresiunea d-lui preopinent Intrucitva bănuitoare ..., d-lui aibă curajul de a propune un vot de blam. I. Negruz^i, s. iii, 134, cf. DDiţF, Barcian,u, Alexi, w„ ŞXineanj;, d, u„ cade, .ScrÎbÂn, d„ Il zărea din pod dlnd dinmlini şi mişclnd buzele tn răspunsuri imaginare pe care,le făcea probabil unor preopinenţi închipuiţi. Călinescu, b. i. 141. l,n loc de aşlevorbtfo.r se mdi foloseşte şi ţermeiiMl preopinent. sfc ii, 21. Invidia lui... creşte clnd constată exaltările pe, care le declanşează preopinentul său. v, ijţJM.'octqmbriJ? 1.9,64, 86. Apelaşi termen [= cădinţă] II foloseşte un 'preopinent al lui An,drei Mureşqnu. l. rom. 1965, 403. — Pronunţat: pre-o-, — PI, : preopinenţi, -te. — Şi: (rar) preopinănt, *ă s. m. şi f. Scriban, d. — Din fr. pr^opinant. .... PRfiOR s. n. v. proor. PRÎîOSFJNŢÎA s. f. art. v. preasfinţia. 1 PREOSFINŢÎT, -A adj. v. preasflnjlt. PHÎÎOT s. ni; •‘Persoană care săvirşeşte ritualurile uiiuî cult religios ; s p e c. (in biserici creştină) persoană din cler care oficiază serviciile religioase şi îndeplineşte - toate formele cultului creştin; (popular şi familiar) popă1 (I 1), părinte (5), (învechit) oltarnie, (regional) popează, poponeţ. Fraţi t n-am ştiutu că preutu iaste. god. vor. 48/4. Şi preuţti (preuţt s, p o p i i d) lor cu arme cădzură. psalt. 162. Arhiereii şt preuţti, învăţătorii de suflete s,ă-i ascultăm, In io aţe chipurile să le slujim de ce ne învaţă cu bine: Coresi, ev. 43, cf. 388; Şt-t deade lui muiare Ajnata, fala Iu Poli far, a preutulut den'On. po 144/3. Vai de. }Tphulotti Cela ce no-i destoinic (a. 1600). feirv*. d. *bătr. ii,-^51/11. Socotita cu cinste preuţii şi rugătorii; Moxa, 37T/25, cf. 358/26. Preot de pre preot va învăţa de Vine. prav. gov. 53T/8, cf. 66v/12. Au foslu la liturghie arhiepiscopi şi episcopi şt preoţi şi diaconi. Ureche, l. 87. De va fi şi preot şi-l vor prinde cu furtuşag, să-t leapede den preoţie, prav. 45. Cei hirotoniţi de vlădici, preuţi şi diaconi. Eustîrâ'tie, prav. 9/7. Pasă de te arată preotului şi du darul carele au poruncit Moist. nvtest. (1648), 10r/18. îşi face voia rea diacofăil că iii. nu s-au împăcat cu preutul plpă^ era viu. Dosoftei, v. ş. s,epten\brie llr/6, cf. 8T/2. ’A' să citi de preoţii cei de ¡ară, la rindu-iala tipicului. Bibj.ia (1688), [prefaţă]- 7/5,6. Şarnov- schii Vodă merglnd cu preoţi şi cu călugări. Neculce, l. 16, cf. anon. car. Au slujit sflnla liturghie amlndoi palriarşii cu 4 arhierei... şi cu mulţime dă preoţi. R. Greceanu, cm ii, 157. D.ă preoţi nu-i grijă, că au preutese, S-oaspătă.la botez şi la nurţle. Budai-Deleanu, Ţ. 396, ,cf. 135. Nesuferit lucru este de a vedea cinevaş preoţi prin clrciumi. Golescu, î. 40. S-au repezii numitul preut şi asupra şanţului, Incurăjind pre soldaţi. ar (1829), 451/31. l-au vorbii preotul cu smerenie. Drăghici, r. 21/21. Preuţii singuri posesuia comorile, învăţăturile. Săulescu, hr. i, 7/25. în genunchi, pllnglnd ascultă rug§ preotului lor. Asachi, s. l. i, 206. Era preot, şi Iii faptă îşi trăgea cucernicie. Conachi, p. 297. Acest general. . . fusese mai nainte preot In satul Fărcăşant din judeţul Romanaţi. Bălcescu, m. v. 185. PreqtHi] ţiecărel religii, cr (1848), 52/24, cf. ŞOV76. Preotul la cununie Din scriptură el citi C-un bărbat p-a lui soite E dator a ocroti, pr. dram. 332. Aşadar ţiganul,... In biserică..., Aceasta predicare de la preot auzea. Pann, p. v. i, 75/4. Aşteptă un ceas să vie preotul. Negriîzzi, s. i, 91. Un preot cuvios Odată spovedea Un crai religios. Alexandrescu, o. i, 242, cf. 171. Un preot din altare îşi face un bazar. Bolintineanu, o. 154. Calitatea sa de preot ortodox produse mare senzaţie, id. ib. 269, cf. 76, Eminescu, o. iv, 114. Nişte preoţi şi dascăli şi poporăni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Creangă, a. 1. Mă recomand Tarsiţa Popeasca, văduva lui priotul Sava, Caragiale, o. ii, 78. Cu protopopul preoţii trebuie să nu facă multă vorbă. Slavici, n. i, 6. Să deie faraonului o cincime din producte, iar preoţilor să le deie clmp. Ionescu-Rion, s. 139. Dieta ordonă ca preoţii catolici.. . să se abţină de la orice propagandă sau hulire religioasă. XenopoL, i. r, iv, 255. Lupii ţie-i preoţi şi gura lor mormlnt 1 Coşbuc, p ii, 79. De elrjă sprijinit răsare Bătrlnul preot la portiţă. Goga, p. 23. Preoţii au început pe-aîocuri să se tundă. Pamfile, văzd. 123. A ajuns un preot model. Agîrbiceanu, a. 40. Titu Ilerdelea se pomeni, Intr-o bună zi, eu preotul Belciug din Pripas. RebUeanu, ‘r. i, 282. cf: i06. Părea, pe iahtul ancorai, Xfn cor solemn de preofi tineri. Minulescu, vers.1 128. Astă-vară, la Teehirghiol, mă împrietenisem cu preotul grec. Galaction, o. a. i, 32. întliul meu dascăl a ţost un biet absolvent al seminarului inferior..., mai tlrziu preot. id. a. 8. Preotul s-apropia zornăind din cădelniţa eii fum de tămlie. 1. Botez, şc. 73. Un preot cu barbă de patriarh. Brăescu'; o. a. ii, 2.09. Ne trebuie preot. Sahiă, n. 43. Un preot murmura la căpătli rugăciuni. Sadoveanu, o. i, 17. A chemat preotul să se mărturisească. id. ib. xi, 637. Orgoliul de clasă ll-face... să respingă tovărăşia preoţilor umili. Vianu, l. u. 54. Un bărbat bătrln, ce părea preot. Călinescu, s. ‘7, cf. id. c. o. 100. Preotul le clnta slujba, li cădelniţa. Stancu, r.. a. iii, 10. Preotul 11 privi compătimitor, v. rom. martie 1955, 195. Pe băncile de lemn nu stăteam prea mulţi călători. O femeie. . .., un preot tlnăr. Barbu, p. 8> cf. 119. Preotul avea voce frumoasă, - dar nimeni nu-l asculta, v. ¡.îrom. noiembrie 1964, 30. C-am avut nuntaşi Brazi şi paltinaşi, Preoţi, munţii mari. Alec-sandrIj p. p. 3. Tot suspină-o preoteasă C-a bătut-o preotu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 10, cf. şez. ii, 127, Ciauşanu, v. 192, alr i 577. Facem agheazmă la priot. aer ii 4 241/551. Preotu nu-i cununa, Nunta-napoi întorcea.- Balade, ii, 42, cf. i, 289. <0> F i g. Şi bogat tn sărăcia-i, ca un astru el apune, Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet. Eminescu, o. i, 32. Voi, căror vi s-a dat solia sflniă De preoţi ai acestei mari puteri. VlahuţA, o. a. i, 24. Aceia au murit preoţi necunoscuţi ai artei pentru artă! Ionescu-Rion, s. 250. Glnditorii, ser Hor ii şi preoţii ideii din toate ţările de pe pămtnt,... au trecui prin cumpene sufleteşti. GaLac-tion, a. 216. Era acum spre bătrlneţe,... un adevărat preot al altariilul prieteniei, id. ib. 288, cf. Beniuc, v. 83. — PI. : preofi. — Şi: (învechit) preut, (regional) priot, priut (Diaconu, vr. lxv, alr h/520, 605) s. m. -r Lat. praesbiter. 14 866 PREOTCĂ — 1321 — PREOŢEŞTE PREOTCĂ s. I. v. preteă. PREOTEASĂ s. t. I. 1. Soţia preotului; (învechit şi regional) popoaie, (învechit) popadie, (regional) popeasă. Aceştia stntu preulesele cetea ce, după moartea popilor, iale s-au mărttatu (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 340/11. Neacşa preuleasa (a. 1588). ib. i, <258/10. Iară de se va tlmpla mal nainte de el să .moară preuleasa lut şi nu se pa atinge de alta.. . să preoţească, prav. gov. 20v/2. Care preot va avea preuleasa şt să va face vlădtc, să nu să mai vadză unul cu alalt. Eustratie, prav. 32/1, cf. 33/8. Preotease săraee care au rămas cu copţi (a. 1698). Iorga, s. d. v, 347. Au zis cătră nepoată-sa, prioteasa..., să-t dea doauo pogoane de loc dtn partea ei (a. 1740). bul. com. ist. v, 246, ct. Klein, d. 405. Dă preoţi nu-i gr'Îjă, că au preutese. Budai-Deleanu, ţ. 396. Unuia li place popa, altuia preoteasa. Pann, p. v. ii, 117/21. Nu cumva m-at luat de vro preoteasă? Negruzzi, s. i, 99. Ioana lut Grtgoraş Roşu, de la noi, aşteaptă cu nerăbdare să-ţi fie preuteasă. Creangă, a. 109. Preuleasa avea Insă necazurile ei. Slavici, n. i, 24. Mină, preoteasă, bate pe roibul, dă zor. Delavrancea, s. 196. Nevasta mea ţine doi gemeni la sin şl~t fudulă ca o preoteasă. Vlahuţă, o. a. ii, 97. Sărut şi mina preotesei, şi-aş lăsa-d, Pe fata popii n-o sărut, şi-aş săruta-o / Coşbuc, p. i, 17*3, cf. 127, Adam, r. 222. Şi preoteasa, şi cele două surori o priveau. Agîrbi-ceanu, a. 446.. Nu mă aflam decit... la părintele Ionică la preoteasa sfinţiei sale, o femeie voinică cu chip curat românesc. Hogaş, dr. i, 47, cf. Bassara-bescu, v. 54. îl găsise răposatul popa Radu... Id o lună după moartea preotesei. Galaction, o. 45. Lume pe la porţi se-ndeasă, Chiar şi doamna preuteasă. Topîrceanu, o. a. i, 94. A venit mama preoteasa, bătrlnă cu pleoapele Inslngerate, şterglniu-şi mereu ochii cu basmaua popească. Brăescu, o. a. i, 19. Preoteasa ne da jlntiţă dulce. Vlasiu, a. p. 179. Preoteasa... ieşi In prag. Sadoveanu, o. i, 520, cf. x, 530. De atunci lipsesc de-acasă Un paroh şi-o preoteasă. Arghezi, s.'p. 128. Preoteasa ii puse mina pe anteriul de mohair. Camil Petrescu, o. i, 100. Poate s-o fi aşezai la masă cu preoteasa. Stancu, r. a. iii, 88, cf. i, 193. Toţi învăţătorii plecaseră pe front, aşa că trebui să primească suplinitoare pe fata moaşei, pe preuteasă şi pe nolă-reasă. T. Popovici, se. 53. Are popa şese boi, Preoteasa buze mqi. Jarnîk-Bîrseanu, d. 469. De la noi a treia casă; Bate-şi popa preuleasa. şez. iii, 52. Patruzeci de diaconese, Cincizeci de căimăcănese Ş-o sută de preo-tese. Balade, i, 394. Preoieasa-i In hambar C-un fecior de păcurar, folc. transilv. i, 143, cf. 421. 2. Femeie care îndeplinea, în antichitate, funcţii sacerdotale; (învechit) popă1 (I 1). Clnd iaste să li se facă vreo primejdie..., preoteasa de la bozul Athinei face barbă mare. Herodot (1645), 72. Eu, Hero, preoteasa şi favorita zeei, Clnd soarele dispare In aburi de rubin, Pe harpa-mi de ivoriu clntam un Imn divin. Bolintineanu, o. 229. Herodot ne spune. că satrii, un popor din Tracia, au la dlnşii un oracol... şi o preoteasă dă răspunsul oracolului, ca la Delfi. Xenopol, i. r. i, 69. Uilat-ai lot, şi-altare şi rugi, şi sflntul post — Aşa-mi eşti preoteasa lui Brama? Coşbuc, s. 67, cf. tdrg, Şăineanu, d. u„ cade, Scriban, d., dm, m.d. enc., dex. <0>Fig, Soseau, cu vapoarele şi cu trenul inaugurat de clţiva ani, preotesele desfrlului şl ale aventurii. Galaction, a. 66. 3. (învechit, rar) Damă (la cărţile de joc). Zic celui care face cărţile: ,,Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă" sau orice altă carte va voi. Fili-mon, o. i, 181, cf. tdrg. II. 1. (Prin Transilv.) Snopul de grîu care se pune, pieziş, în vîrful unei clăi sau grămezi de snopi, formînd o apărătoare de ploaie; (regional) măgar (II), popă (v. p o p 1 II 2), vîrf, clop, căciulă. Cf. a i 13, 21, 35. 2. (Regional) Muieruşcă (II) (Feneş—Alba Iulia). Cf. alrm sn i h 306/102. III. (Regional; în forma preuteasă) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Telejna — Vaslui). Cf. h xvi 320. IV. (Iht.; prin Olt. şi prin Munt.) Boarţă (Rhodeus sericeus). Cf. Băcescu, p. 48, 62. — Pronunţat: pre-o-, — Pl. : preotese şi (învechit) preotease. — Şi: (învechit şi regional) preuteăsă, prioteăsă s. f. — Preot + suf. -easă. PREOTfiSC, -EASCĂ adj. v. preoţesc. PREOTEŞÎCA s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui preoteasă (II); preoteasă tînără. Azi cu glndirili prioieşichii, cu momeala banului, cu propteaua tarelui, întorci legea cum iţi place. Jipescu, o. 72. Preoteşică dragă, numai colonel de-aş fi şi tot ţi-aş face o ţlră de curte. D. Zamfirescu, v. ţ. 61, cf. Pascu, s. 174. Viitoarea preoteşică nu mai lua ochit de la strană. Lun-gianu, ap. cade. Prioteşică, dumneata, 'Ardo un clnlari irţcoa Să-ţ clntăresc rugina. Graiul, i, 109. — Pronunţat: pr.ero-, — Pl. : preoteşici. — Şi ¡.(regional) prioteşică s. f. — Preoteasă + suf. -ică. PREOŢÎX s. m. (Regional) Diminutiv al lui p r e o t. Cf. tdrg, cdde. Cumătriţă preuteasă! Nu ţi-i preu-ţelu-acasă? Marian, sa. 66. — Pronunţat : pre-o-, — Pl. : preoţei. — Şi: preu(£l s. m. — Preot + suf. -el. * PREOŢfiSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine preotului, care se referă la preot, de preot, specific preotului, format din preoţi; (mai ales în limbajul bisericesc) păstoresc (2), (popular şi familiar) popesc (1), (învechit) pastoral (2), păstoricesc, prezbiteral, (învechit, rar) păstornic (2). Că apa iaste proaştă, ce prlimeaşte sfinţie şi dăruire den sflntul duh, şt cu rugăciune preuţească ale sufletului boale toate le slobozeaşte. Coresi, ev. 145. De va fi bărbat de 15 ai, e muiarea de 12, cu vrearea părinţilor să se ia şi cu blagoslovenie preuţească. prav. lucaci, 173. Să ,şe despartă de toată slujba preoţească. prav. gov. ,67r/14, cf. 17r/9. Preutese iaste acesta lucru. Varlaam, c. 330. De-a direapta cu preuţeşti podoabe şedzlnd In scaune. Dospftei, v. s. noiembrie 149r/7. Poruneeaşte Dumnezău lut Moisi să facă lut Aron veşminte preuţeşti (a. 1685). gcr i, 277/5*. Egumenii toţi împreună şi cu altu cin preofescu smerindu-să la mina măriii-sale. R. Greceanu, cm ii, 128. Birul preofescu (a., 1698). Iorga, s. d. v, 347, cf. Klein, d. 405, lb. Tagma preuţască, administrlnd inlereşurile bisericeşti se împărtăşea şi de legiuri. .Asachi, i. 25/18, cf. Polizu. Veşminte preoţeşti sau civile. Odobescu, s. i, 338, cf. 36. Moş Nichifor... tare se mai temea să nu cadă sub blăstămul preoţesc. Creangă, p. 110, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Dintie toate carierele, cea preoţească pretinde şă ai mai In grabă atitudini bine definite In faţa vieţii. Agîrbiceanu, a. 43. Casa preoţască era In preajma bisericuţei, pe o uliţă dosnică. Rebreanu, i. 215, cf. 132, Şăineanu, d. u. O dală, o singură dqlă, l-am văzul In port preoţesc. Galaction, a. 28. Istorisirea continuă... cu mijloacele stilistice ale unei adevărate predice preoţeşti. Vianu, a. p. 120. Făcu asupra mea... semnul binecuvlntării preoţeşti. Stancu, R. 4. 1, 191. Pogorl treptele cu o preoţească măreţ le. Vinea, l. ii, 154. Un bărbat înalt, negricios, frumos... îmbrăcat In haine militare şi păs-trind din costumul său preoţesc numai o rasă kaki. Barbu, p. 337. — Pronunţat : pre-o-, — PI: : preoţeşti. — Şi : (rar) preoţesc, -eâscă (com. Iordan), (învechit!) preutisc, •eâscă (l. rom. 1975, 179), preutese, -eâscă adj. — Preot + suf. -esc. PREOŢEŞTE adv. în felul preoţilor, ca preoţii; (popular şi familiar) popeşte. Cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade. Preoţeşte vrem să trecem 14873 PREOŢI — 1322 — PREPARA mtna noastră pe fruntea care a zămislit şi închegat drama Vlaicu Vodă: Galaction, a. 229. Şi pentru-o fată crudă crescută preoţeşte Aş fi-njurat In corturi, m-aş fi bătut hoţeşte. Călinescu, l. l. 140, cf. dex. — Pronunţat: pre-o-. — Şi: (regional) preuţişte adv. Scriban, d. — Preot + suf. -eşte. PREOŢI vb. IV. 1. Tranz. f a c t. şi refl. A (se) face preot; (popular şi familiar) a (se) popi 2 (I 1). Să ispitească pre acela ce va vrea să se preoţească. prav. oov. 12r/6. De va veni cineva dintr-alt popor, să nu-l preoţească. Eustratie, prav. 38/5. PreNifon cu blagqslovenia arhiereului cetăţii Cruet i-au preoţit acolo. Qavril, nif. 16/18. Rumânul neiertat de stăplnul său tţu să poate nici cu un mijloc să se preoteasă, Anţim, o. 394. Didesă mare poroncă mitropolitului şt episcopilor să cerceteze pre cei ce vor să se preuţască (ş.fîrşitul sec, xyiii). let.-jii, 219/33, cf. lb, ddrf. încă nu se preoţise. Hogaş, dr. ii, 151. , Văzlnd că se îngroaşă gluma, s-d fost hoi&rlt el să se preoţească. Lungianu, ap. cade, cf. Şăineanu, d. u. Voia să se preoţească, precum a şi făcui mai tlrziu. Galaction, a. 26. DuSia plocoani popa, la Roman, sl-l priuţascl. Diaconu, vr. 135. , 2. I n t r a n z. (învechit) A exercita funcţia de preot, a sluji în calitate de preot; a păstori (3), (popular şi familiar) a popi 2 (I 2). Nu i se cade să preoţească. prav. gov. 64v/17. Arhttfeu den afară de poporul lui să nu preuţească. Eustratie, prav. 38/5. Acepstea-s numele fiilor lui Aaron, preoţii cei unşi pre carii l-au săvârşit mlnile lor ca să preoţească. Biblia (1688), 94a/54. Fiind uns, Zinovie; cu mirul ungerii duhului, al preoţit ca un înger. Mineiul (1776), 184lT/26, cf. cade, Scriban, d„ m. d. enc., dex. Pronunţat: pre-o-, — Prez. ind. : preoţesc. — Şi: (învechit) prcuţi, (regional) priuţi vb. IV.' — V. preot. PREOŢÎE s. f. 1. Calitate, demnitate de preot; funcţie pe care o îndeplineşte un preot; darul cu care este învestit un preot; (livresc) sacerdoţiu, (popular şi familiar) popie. Mulţi den apostoli nu avea preoţie. prav. gov. 106r/14. Şi'lncă tini aleg mie preoţită' Herodot (1645), 202. De va fi şi preot şi-l por prinde cu furtuşag, să^l ledpede den preoţie, prav.' 45. ‘Să aibă asupra sa hirotonie, sau molitve de preoţie, ib. 152. Uri'cariu scrie c-au fost călugăr prost, iumu s-are dzlce fără preoţie. Eustratie, prav. 15/7, cf. anon. car. Să le deie darul preuţiei (sflrşitul sec. xvni). let. iiiţ 219/35. Instrucţie care s-a dat... pentru învăţătura candidaţilor de preoţie (a. 1810). IorGa, s. d. xii, 201. Deşi aspiraţii la preoţie, dar ştia pe Arghir pe de rost. Ghica, s. 61. Toate aceste ne măguleau pe noi; cei ce ne pregăteam pentru preoţie. Slavici, n. i, 197, cf. 187. In Sibiu 'se află o şcoală mai înaltă de preoţie. Moldo-van, ţ. n. 112. Belciug rămăsese văduv din primul an al preoţiei. Rebreanu, i. 76. Şi pentru preoţie, "ca şi pentru orice meserie, trebuie chemare. Călinescu, e. o. ii, 298. $u-ţi plăcu la dăscălie, Te pofteşti la preoţie, Eu făcui ce mai putui, Popă mare te făcui. Balade, iii, 99. O E x p r. (învechit) A lepăda (sau a delunga) din (şa;u de) preoţie — a răspopi. Preotul de şe va însura cu a ăgduo muiare să se delunge de preoţie, prav. gov. 18^/10. Cine va mlnca carne de dobitoc mort... de va fi preot să fie lepădat de preoţie (a. 1645). gcr i, 117/4, cf, 91/6. De va fi şt preot şi-t vor prinde cu furtişag,... sh-l leapede de In preoţie, prav. 45. 2. (învechit) Preoţime î p. ext. instituţie reprezentată de-preoţi. După obicealul preoţiei veni rlndul tui sătămliaze. n:test:(1648), 65v/7. împărătiia, stăpînt-rea, preofiia... plnă la sflrşitul lumii vor să fie pierdute. C. Cantacuzino, cm i, 28. A făcut nouă legătură Intri patriarhul din Ţarigrad şi preoţia din Moldova. Şincai, hr. iii, 58/17. Fii de preoţi şi a altor Slujitori bisericeşti, dorind ă intra In Hfidul preoţiei, vor primi creşterea şi învăţătura potrivită, cr (1833), 2491/26. Şaizeci şi mai bine de ani, de clnd slujesc preuţia. Creangă, a. 79. — Pronunţat:' pre-o-, — Pl. : preoţit. — Şi: (învechit şi regional) prenţie s. f. — Preot + suf. -ie. PREOŢÎME s. f. (Cu sens colectiv) Tagma preoţească ; mulţime de preoţi; (rar) popărie (1), (învechit) preoţie (2), (popular şi familiar) popime. Pentru ... cinstita preuflme... Domnului să ne rugăm. Dosoftei, ap. gcr i, 240/26, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. E oare cu putinţă, îmi ziceam eu In mine, ca o pişcătură de călugăr aşa de, măruntă, de slăbănoagă şi de veştedă să clrmuiaseă şi să poată fine In frlu atlta amar de preoţime ? Hogaş, br. ii, 44, cf. Pascu, s. 141, Şăineanu, d. u., .cade, dm. Preocupările ştiinţifice... ale preoţimii geto-dace... constituie mărturii suplimentare ale stadiului înalt atins de daci. H. Daicoviciu, d. 87, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : pre^o-, — Pl. : preoţimi.'— Şi: (învechit) preuţfme s. f. — Preot + suf. -tme. PREOŢÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) preoţi şi rezultatul ei. Cf. lm, ¿ddrf. — Pronunţat: pre-o-, — -Pl. : preoţiri. , — V. preoţi. PREOŢÎT adj. Care a fost făcut, preot. Cf. p r e o ţ i (1). (Substantivat) De va îndrăzni să preoţească să fie scos din vladicie împreună cu cel preoţit. Eustratie, prav. 39/18. — Pronunţat: pre-o-. — Pl. : preoţiţi. — V. preoţi. PREPALAT ĂL, - adj. (Fon. ; şi substantivat, f.) (Sunet) c«*re se articulează în partea anterioară a palatului; (sunet) anteropalatal. Cf. cade. Seria semio-cluzivelor conţine posibilitatea combinării lor cu o vocală ppepalatală. şcl 1,9.55, 47, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : pzepalatali, -e. — Din fr. prepalatal. PREPANĂŢIE s. f. 1. (Prin Transilv.) Permis de a fabrica şi de a vinde băuturi spirtoase. Cf. cade. 2. P. e x”t. (Transilv. şi prin Bucov.) Depozit de băuturi spirtoase; p. ext. cîrciumă. Cf. cad£, Scrj-ban, d. îşi clnta şi el clnţece, colo printre cei beţivi, la prepana(ie. Reţeganul, sap. cade. SI strlng pi urmt ca la prepenaţli : ’barbaţ, fumei. şez. ii, 209, cf. Paşca, gl,. fd ii, 161, Glosar reg. — Pl. : prepandţii.-— Şi: prepenăţie, prapanâţie (Glosar reg.) s. f. —Din germ. Propînation. PREPARĂ vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică mîncăruri, băuturi etc.) A face, â prelucra prin fierbere, prăjire, fermentare etc. în vederea consumării; a pregăti (4), (învechit şi regional) a prefaceri 4). V. g ă t i) p ă z i. De la ospăţul ce Ahile al lui Omer comandă pentru noii săt oaspeţi, nici odinioară nu s-a văzul un cib preparai cu mai mult gust. Heliade, d. j. 142/26. Erau cărţi destul de rare, dar 11 interesa mai mult să-jni dau părerea despre prietena sa, care acum prepara cdfeaua. Bacovia, o. 233. Prepară mămăliga de mei şi aduce apa 'ln burdufe, Vianu, a. p. 82. Slujnica nu ştie să prepare ceaiul. Călinescu, b. i. 29. O R e f 1. pas. Este de trebuinţă cp. zerul să se prepare In modul următor... descr. ape, 156/26. Aici Se prepară bine, da’ numai peştele. Brăescu, o. a. ii, 271. 2. A crea sau a aranja :din timp condiţiile în vederea a ceva, a face pregătiri în vederea unui scop, unei acţiuni, a face să fie gata ; a pregăti (1), (învechit) a orîndui, (4). îi prepara înainte caii de poştie. cr (1846), 27l/42. Israeliţii... prepară o adresă către papă. ib. (1848), 22/ll, cf. 22/6, Negulici, Stamati, d. Slnt In viaţa popoarelor epoâi Iriilitoare de libertate, 14881 PREPARA - — 1323 — PREPARARE care prepară epoca cea mare. Bolintineanu, o. 256, cf. Gheţie, r. m„ Şăineanu, d. u. Am chemat servitoarea spunlnd să prepare de ceai. Camil Petrescu, p. 12, cf. Iordan, l. r. a.136. Povestirea nu intervine declt pentru a înfăţişa evenimentele care prepară şi explică scenele dialogate. Vianu, a. p. 54. Întrebările de mai sus le preparam viclean. Călinescu, b. i. 283. O să am eu grijă să-i prepar şi garnitura spectaculoasă. Stancu, r. a. iii, 109. ,, Prepară un butoi de vin“ pentru nuntă, fd iii, 197. (Refl. pas,) E prea lesne de a prevedea sfirşilul acestei drame ce se prepară in această ■ parte a Astei, cr (1846), 19x/19. [Evenimentele] se prepară uneori îndelung, alteori se desfăşoară neaşteptat. Bogza, c. o. 56. (R e f 1.) Dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice intlmplare. Bolintineanu, o. 270. <0> F i g. Fatala moliciune Prepară luptătorilor Molatice cunune, id. ib. 127. A{ean şi amintiri ce torc, Mă-nduplecă să mă întorc Spre locul jinde umbre, sori, Miros tlrziu prepară-n flori. Blaga, p. 100. + R e f 1. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) A fi pe punctul de a..a fi gata să... ; a se pregăti (1). Ajunglnd grefierul şt la fatalul dulap se prepară a-l deschide, cr (1846), 811/54. Se prepară a se duce. .. prin cetate, ib. (1848), ll/54, cf. 143/55. 3. (Complementul indică oameni) A determina o stare sufletească necesară pentru a putea accepta, suporta etc. o anumită situaţie (neplăcută); a pregăti (2). Omul lui Dumnezeu venea spre a prepara pe condamnatul către moarte, cr (1848), l2/39. Am preparat-o şi o preparăm noi mereu, aşa că aflarea nenorocirii să nu-i poată face zguduire. Caragiale, o. vii, 28. Refl. Se pregăteşte pentru orice eventualitate. 4. (Complementul indică oameni) A transmite în mod sistematic (şi în cadru organizat) cunoştinţele necesare în scopul de a cultiva, de a face apt pentru desfăşurarea unei activităţi etc., a instrui, a pregăti (3); spec. a medita (4). N-are atlta timp să-şi înveţe lecltile. Prepară pe alţii. C. Petrescu, c. v. 98. Să aducem... pe cineva, vreun normalist . ori vreun student, să-i prepare, id. a. 288. Avea o domnişoară domnul colonel. . . şi finea s-o prepare In particular. Sadoveanu, o. iii, 317. Eu zic că pină atunci să-l prepare cineva, ca să fim mat siguri. Călinescu, e. o. i, 52. + (Complementul indică lecţii, obiecte ţie studiu etc.) A-şi însuşi, a asimila sau a aborda prin studii sistematice; a pregăti (3). Ce autor ati preparai dumneavoastră la limba latină, domnule? Sadoveanu, e. 163. Nu-i lasă să-şi prepare lecţiile. Călinescu, s. 28. (A b. s o 1.) Cei mai mulţi dintre elevi stau aplecaţi pe carie şt prepară cu îngrijorare. Agîrbiceanu, l. t. 43. <0> (Prin lărgirea sensului) De două luni am început să prepar... examenele de anul patru. Camil Petrescu, t. iii, 285. Strlnşi cu uşa, studenţii prepară un examen In trei zile, după ce au beneficiat de toate aminările posibile. Brăescu, o. a. ii, 377. Toate clasele le-a preparat cu mine. Arghezi, vers. 321. (Refl.) Rămăsese In şcoală să se prepare de examenele apropiate. Caragiale, o. i, 22. Domniţian da examen de gradul intlt şi-şi făcuse un prieten. Se preparau împreună. Bassarabescu, v. 10. Trebuie să mă prepar pentru examene. Călinescu, e. o. i, 323. 5. (Complementul indică materii prime, produse etc.) A efectua operaţiile tehnologice necesare pentru a obţine un produs nou sau pentru a îmbunătăţi calitatea unui material; s p e c. (complementul indică produse chimice, farmaceutice etc.) a face, a realiza, a fabrica prin combinare de diverse substanţe, macerare etc. Voi prepara mătase pentru lucrători, cr (1848), 331/49. o Prepară substanţele minerale. <0> Refl. pas. Acest balsam ... Se preparează (ţace) lulnd răşină de colofonta. . ., aloe. . . şi le pune Intr-o garafă,. . turntnd peste ele 100 dram, spirt. Cornea, e. ii, 25/1. Au făcut cunoscut pentru Intlia oară un mod lesne spre a se prepara metalul acesta. Marin, pr. ii, 5/13, cf. Macarovici, ch. 28. + (Rar ; complementul indică animale) A împăia; a conserva. Vina tot felul de | paseri, pe care ştia să le prepare pentru muzee. Sadoveanu, o. ix, 476. — Prez. ind. : prepdr şi (învechit) preparez. — Din fr. preparer. PREPARÂND s. m. (învechit, în Transilv. şi Ban.) Preparandist. Unele ca aceaste lăudate exempluri mi-au dat şi mie povafă şi îndemn, mat vlrtos văzlnd... aplecăciunea iubitorilor de învăţătură preparanzi. Ţichindeal, f. ii/II. După clntări armonioase intonate de clerici şi preparanzi, intră In biserica catedrală, cr (1846), 1212/15, cf. Gheţie, r. ,m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : preparanzi. — Din lat. praeparandus, germ. Prăparand. PREPARANDÂLĂ adj. (învechit, în Transilv., Ban. şi Bucov. ; în sintagma) Şcoală preparandală (şi substantivat, f.) = şcoală normală, v. normal (3 b), Directorului.. . shoalelor naţionale gheneralnic şi a preparandalelor (a. 1815). bv iii, 124/18. Nu am uttat nicidecum de şcoala preparandală a noastră. Sbiera, f. s. 242. — PI. : preparandale. — Preparand + suf. -al. PREPARANDĂ s. f. v. preparandie. PREPARANDIE s. f. (învechit, în Transilv., Ban. şi Bucov.) Şcoală normală, v.normal (3 b); seminar teologic; p. g e n e r. şcoală (de diverse feluri); p. ex t. proces de învăţămirit desfăşurat într-o asemenea şcoală. Profesorul preparandiei, antrop. 288/16. în preparandia românilor din Aţad să se puie o catedră pentru limba maghiară, cr (1848), 262/22. Gubernul din Sibiu crezu că această naţiune [românii] are înainte de toate trebuinţă imperioasă de''institute pedagogice sau aşa-numite preparandii. Bariţiu, p. a. ii,' 635, cf. Stamati, d. Clnd eram de douăzeci şi unu de ani, m-am dus să fac preparandia. Slavici, n. i, 158. Cei mai mulţi erau foşti clntăreţi de strană, care veniseră la preparandie ca să se facă dascăli, id. o. ii, 46, cf. Gheţie, r. m„ Barcianu. Clnd eram eu la preparandie, de învăţam meşteşugul dăscăliei, a venit şi el acolo. Reteganul, ap. cade. Dumneata ai zis că trebuie să mă duc la preparandie, ca să mă fac învăţător. Sbiera, ap. cade, cf. Alexi, vi. Mă rog, Olovină nu mai umblă cu noi la şcodlă. A trecut la preparandie. Agîrbiceanu, l. t. 30, cf. Şăineanu, d. u„ cade, ScribaSt, d„ dl, DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : preparandii. — Şi: preparăndă s. f. Stamati, d. — Din lat. praeparandia, germ. Prăparandenfschule]. PREPARANDIST s. m. (învechit, în Transilv., Ban. şi Bucov.) Elev al unei preparandii; (învechit) preparand. Spre a putea să fii dascăl, se cer trei lucruri: Intli, o carte de botez, a doua, un atestat că eşti... preparandist, a treia, să cunoşti cele opt glasuri. Slavici, o. i, 77, cf. Barcianu, Alexi, -w., Şăineanu, d. u. cade, Scriban, d., dl, dm, dex. — PI. : preparandişti. — Preparandie + suf. -ist. PREPARARE s. f. Acţiunea de a (s e) prepara şi rezultatul ei. 1. Cf. prepara (1). Prepararea unei băuturi. 2. Cf. prepara (2). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, \v. 3. Cf. prepara (4). Clnd Felix se arătă gata să înceapă prepararea, tl rugă să amine pentru după amiază şedinţa. Călinescu, e. o. i, 59. + (Grad de) pregătire intelectuală, (grad de) cultură, (grad de) instrucţie. Cei care apărau literele ciriliane aveau argumente prea putina preparare a cititorilor pentru citirea cu litere latine. Bariţiu, p. a. ii, 657. 4. Cf. prepara (5). Prepararea decocţiunilor este cu mult mai avantajoasă clnd se va face In vase 14887 it lih ■< < a ti» u k-H | iUrtUUil i üij In •'•ii, PREPARAT1 — .1324 — PREPARAT IE acoperite, pakab. 270/15. în cazul cărbunilor, prepararea urmăreşte reducerea conţinutului In cenuşă sau In substanţe dăunătoare, ltr2. — Pl. : preparări. — V. prepara. PREPARAT! s. n. Faptul de a (se) prepara; (concretizat) produs rezultat dintr-o operaţie de preparare (1, 4); s p e c. produs alimentar. Va veni spre a cerceta şi celelalte, precum muzeul eghiptic, adunarea preparatelor anatomice ... şi cabinetul fizicei, ar (1829), 134V17. El să întrebuinţează la. .. preparaturi himice şi farmaţeutice. J. Cihac, i. n. 374/4. Aicea se ţin încă preparatele de argint viu. Vasici, ,m. ii, 61/5. Preparalurile himice şe vor lucra toldauna tn laboratorul său (a. 1844). doc. ec. 817, cf. Polizu. Plăcerea noastră pentru ameţeala artificială, produsă prin plante şi preparatele lor, este întemeiată pe o predispoziţie strămoşească. Maiorescu, cr. ii, 4, cf. Barcianu, Alexi, w., Nica, l. vam. 202. E drept, tnsă, că ambele nu erau preparate şpiţereşli. Teodo-reanu, m. ii, 250. Asemenea preparat... nu vel Inlllni nicăieri, In cuprinsul lumii civilizate. Sadoveanu, o. x, 70, cf. leg. ec. pl. 438. Punea pe masă tot soiul de glastre pline cu preparate reci. Călinescu, b. i. 139. Acţiunea preparatelor pe care le întrebuinţăm In terapeutică depinde de felul plantei.. . şi de preldcrarea ulterioară. P.anielopolu, f. n. ii, 21. După procesul tehnologic se. deosebesc preparate prelucrate prin tocarea cărnii, ltr2. Să se sinucidă bind diferite preparate de plumb. Belea, p. a. 168. Preparatele cu spirt sau eter nu pot fi luate fără a fi amestecate cu apă. id. ib. 219. Bucătăriile de bloc desfac In prezent... diferite preparate şi şeinipreparate culinare. Scînteia, ,1963, nr. 5 792. Preparatele cu co.deină nu vindecă boala, abc săn, 101, cf. 347. Tratamentul medicamentos... cuprinde sute de preparate, ib. 373. Tot din această grupă fac parte preparatele de carne. S. Marin, c. b. 11. <(> (Prin lărgirea sensului) Criticul e considerat ca un analist. .. fără contact cu natura, ci numai cu preparatele ei literare. Lovinescu, s. i, 510. — Pl. : preparate şi (Învechit) preparaturi. — V. prepara. Cf. germ. Prăparat. prepara r*, -A adj. 1. (Despre mîncăruri, băuturi etc.) Făcut,.prelucrat prin fierbere, prăjire, fermentare etc.., în vederea consumării; gătit, pregătit2 (3). Cf. prep a r a (1). Cf. cade, dex. Bucate preparate, Şofranate, Pentru dumneavoastră gătate. Sevastos.n. 284. 2. Aranjat, creat din timp în vederea unei acţiuni, a unui scop; pregătit2 (1) Cf. prepara (2). Va avea pe a doua zi lingă dlnsul însuşi pe pâlcul preparat local dorit, cr (1848), 21/48, cf. Stamati, d., Aristia, plut., Polizu, Barcianu, Alexi, w., cade. 3. (Rar ; despre oameni) Pregătit2 (2); competent. Cf. prepara (4). Să lăsăm altora, mai preparaţi pentru aceasta, sarcina de a fllosofay despre valoarea lucrurilor şi nevoile oamenilor. Caragiale, o. iv, 139. — Pl. : preparaţi, -te. — V. prepara. PREPARATÎV, -A s. f. pl., adj. 1. S. f. pl. Acţiune .premergătoare (specială) făcută pentru asigurarea reuşitei a ceva ; preliminarii, v. preliminar (1). Toate •-preparativele slnt acuţii mal de tot terminale. cr (1846), 46V33, cf. 137^/36, Stamati, d. Toate acele preparative se făceau pentru celebrarea intrării In oraşul Kisslngen a maiestăţii sale elenice. Filimon, o. ii, 182, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Alexi, \v., Şăineanu,, d. u„ cade. Preparativele unui apropiat congres, medical l-au împiedicat s% rnai dea pe la Techirghiof. -Galaction, o. a. i, 52, cf. Scriban, d. Trei sferturi din timp se pierde In preparative. Arghezi, s. xi, 100. în timp ce se făceau ultimele socoteli şi preparative In vederea călătoriei, se pare că unchiul meu a surprins In ochii mei ca o undă de tristeţe jucăuşă. Blaga, ii. 108. Intr-o grotă se făceau preparativele din urmă pentru dat foc dinamitei. Bogza, ţ. 72. Preparativele mari erau făcute In vederea tăierii [porcului], id. a. î. 324. Ştiam că preparativele au nevoie de 21 de zile. Baranga, i. 171, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (învechit) Care serveşte să prepare (2) ceva. Program preparativ la înfiinţarea unui fond pentru teatrul naţional, f (1870), 134 cf. Barcianu, Scriban, d. — Pl. : preparativi, -e. — Din fr. préparatif. PREPARATOR, -OARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care pregăteşte (1), care aranjează din timp ceva ; pregătitor (1), (învechit, rar) pregătiţiv. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, \v„ Şăineanu, d. u. Judeţul nostru, scăldat de Dunăre, fusese calea oştirilor şi martorul multor acţiuni militare, preparatoare sau defensive. Galaction, a. 65. Lucrările preparatorii, pentru concretizarea planului meu, nu mă dispensau nici o zi de celelalte îndatoriri, id. o. a. i, 207. 2. Adj. Care pregăteşte (3), instruieşte (pentru a forma cadre calificate) ; pregătitor (2). Şcoală prepara-torie. cade. Clasă preparatoare. Scriban, d. <0 An preparator = a) primul an de studii la unele institute de învăţămînt superior, între cele două războaie mondiale (cînd liceul avea şapte clase) ; b) primul an de studii pentru studenţii străini, în care aceştia învaţă limba română. 3. S. m. şi f. (Ieşit din uz) Membru al corpului didactic universitar ajutător (inferior în grad asistentului) care sprijinea pe profesori în activitatea ştiinţifică şi didactică cu studenţii, pregătea experienţele de laborator ale profesorului etc. ; titlu purtat de această persoană ; (astăzi) asistent stagiar. Cf. cade, Scriban, d. Pe vremea aceea era logodită cu actualul ei soţ, un tlnăr preparator la catedra de psihiatrie. Beniuc, m. c. i, 412, cf. dl, dm, dex. 4. S. m. şi f. Persoană care meditează (4) pe cineva ; meditator (1). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Deşi e preparatoarea lui, nu-şi vede de studii. Camil Petrescu, t. iii, 19. Vlrgil Probotă. .. fusese ca student... preparatorul Luminiţei şi al lui Mihai. C. Petrescu, î. i, 12. îli aminteşti, Mumu, clnd ne-am ascuns In pavilion fiindcă te chema preparatorul la lecţie? id. c. v. 225, cf. Scriban, d., dm, m. d. enc., dex. ? 5. S. m. şi f. Persoană care prelucrează, combină, amestecă anumite materiale, alimente etc. pentru a obţine un produs nou, pentru a îmbunătăţi calitatea unor produse etc. Cf. cade. Preparator de telemea. nom. prof. 50, cf. 49. Preparator de lacuri şi vopsele. leg. ec. pl. 293, cf. 295, 296, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : preparatori, -oare. - Şi : (învechit) prepara-tôriu, -le adj. — Prepara + suf. -tor. — Pentru preparatorii!, cf. fr. préparatoire, lat. praeparatorius. PREPARAT ÔRIU, -IE adj. v. preparator. PREPARAŢ1E s. f. 1. (Astăzi rar) Pregătire (1). Cf. I. Golescu, c. Ne arată variantele preparaţii a terenului. Caiet, 102r/25. Petrecu noaptea a-şi face preparaţiile sale de plecare, cr (1846), lll2/3. Engli-tera. . . îşi face preparaţiunt pentru espediţie tn contra Perstei. Timpul (1856), nr. 2, 41/28, cf. ddrf, Barcianu. Prezentarea eroilor e directă şi fără nici o prepara-ţie de decor. Călinescu, c. o. 294. Convertiţii... părăsesc pe neaşteptate, In mod brusc, credinţa lor pentru o alta. . . Nici o preparaţie intermediară, nici un simptom care să înştiinţeze mat dinainte nu intervine. Ralea, s. t. ii, 18. + (Rar) Meditaţie (3). Cf. dm, dex. 2. Faptul de a prepara (5) ; mod de a prepara. Să uite grijele oficinei şi preparaţiile reţetelor ce-i veneau In spiţerie, cu (1846), 80*/31. Preparaţia (facerea) medicamentelor. Cornea, e. i, ix/13. Acest oxid nu se întrebuinţează In laboratori spre preparaţia oxigenului, din pricina scumpetei lor. Marin, pr. i, 3/12, cf. id. f. 81/18. Putem dar zice că domeniul plantelor este 14893 PREPÀRATIUNË — 1325 — PREPELEAC o machina de preparaţiune, (pregătire) pentru nuirirea animalelor. Barasch, m.' fi, 224/2. Pregătirea pentru torsul final. . . se face In secţia de preparaţie. Ionescu-Muscel, fil. 123, ci. ltr2. Secţiile de pieptănat mecanic, preparaţie fuior, tors din bandă, aî 1962, nr. 683, 4/1. 3. (Concretizat ; rar) Produs rezultat dintr-o operaţie de preparare (4); preparat1. Această preparaţiune se numeşte colodiu şi servă mai cu seamă tn medicină. Isis (1859), 382/45. + S p e c. Substanţă cu care pictorii îmbibă pînza înainte de a picta cu ulei. Gros a aruncat pe această preparaţie notele vii şi armonioase ale paletei sale. Oprescu, s. 227. 4. (Rar) Faptul de a prepara (1). Preparaţta zerului se face In chipul următor. ■ ■ descr. ape, 161/11. Dădu sfaturi bucătăresei, supraveghie preparaţta peştelui. C. Petrescu, î. i, 196. — PI. : preparaţii. — Şi : (învechit) preparaţitine s. f. — Din fr. préparation. PREPARAŢICiA'E s. f. v. preparaţie. PREPASTE s. f. v. prăpastie. PREPÂSTIE s. f. v. prăpastie. PREPÂŞ s. m. v. pripas*. PRÉP s. f. v. pripă. PREPĂŞl vb. IV v. pripăşi. / PREPĂT subst. (Prin Transilv.) Căldură mare (a aerului) ; zăpuşeală, arşiţă, zăduf. Cf. Pasca, gl., Coman, GL. — PI. : ? — Cf. p r i p e c, prăpăd. PREPĂZi vb. IV. R e f 1. (învechit, rar) A se păzi (I 4) (din timp). Nu-i Invafă.. . a se prepăzi de tot felul de influenţe făcătoare de rău. Brezoianu, î. 143/12: — Prez. ind. : prepăzesc. — Pref. pre- + păzi (după fr. préserver). PREPEBAC subst. (Prin sud-vestul Munt.) „Virtejul de la lotcă cu care se trage năvodul“. Antipa, p. 788. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PRÉPEC s. n. v. pripee. PRÉPEL s. m. (Regional) Prepeliţoi (Arini —Tîrgu Secuiesc), alr i 1 043/190. — PI. : prepeli. — Derivat regresiv de la prepeliţă1. PREPELĂC s. n. v. prepeleac. PREPELEAC s. n. I. 1. Par1 (1) lung (şi gros), înfipt în pămînt, făcut dintr-un copac (mai tînăr) prin retezarea crăcilor aproape de tulpină, astfel ca să se obţină clenciuri şi crăcane de care se atîrnă diferite obiecte gospodăreşti ca să se scurgă, să se usucè etc. ; p. g e n e r. (popular) par1 (1). Trimisu-i-au capul la Bucureşti, de l-au pus intr-un prepeleac in mijlocul ogrădili lui. Neculce, l. 105, cf. Creangă, gl. Prepeleacul pentru oalele de făcut bucate. Pamfile, i. c. 30, cf. 152. Prepeleagul cu clencele ceva mai lungi... serveşte oierilor pentru agăţarea desagilor, cojoacelor, căldărilor... ele. Păcală, m. r. 460, cf. Lungianu, cl. 233. ' Merindele şi le agaţă in vreun ,,prepeleac“ improvizat. .. după cit stau de mult acolo. Stoian, păst. 66. Ne traserăm la coliba de fin, ridicată pe clteva prepe-lege. Sadoveanu, o. v, 475. începu să clnte un cucoş tn boltă, dintr-un prepeleac, id. ib. x, 206. Pe-un stllp atlrnau, ca nişte cofălele in prepeleacul lor, trei difuzoare gemene ale staţiei de radioficare. v. rom. aprilie 1558, 15, cf. h i 120, 252, ii 41, iv 144, 252, 319, v 169, vi 50, viii 98, 133, 191, 275, ix 438, 496, xi 6, 232, xiv 187, xv 458. Apoi paloşul scotea, Patru ctosvlrţi 11 făcea Şt-n prepeleac il punea. Teodorescu, p. p. 593, cf. şez. iii, 87, rev. crit. iv, 86, 339. Şi capu li reteza, Cu ţărlnă-l presăra, Intr-un prepeleag tl înfigea, mat. folk. 1 235, cf. Viciu, gl. De chică mi-l lua, La prepeleag mi-l trăgea, Din guriţă-l judeca, Din paloş mi-l ceoşvlrtea. Păsculescu, l. p. 277. Mi-l scotea prin poteci Şt-l punea prin prepelecl. Pamfile, c. ţ. 54, cf. Boceanu, gl., Densusianu, ţ. h. 330, chest. v 58/82, 83, 86, alr ii 3 960/537, a i 13, 17, 20, 21, 24, 26, 31, 35, ii 12, iii 19. Pune oala-n pripileac. mat. dialect, i, 189, cf. Glosarreg. ^Expr. (Adverbial ; regional) A ii gol prepeleac = a fi foarte sărac, neîmbrăcat. Cf. rev, crit. iv, 86. E sărac luciu şi gol prepeleag . Tomescu, gl. + (Adjectival; regional; despre cozile sau coarnele animalelor) Care este drept (şi ascuţit) ca un par1 (1). Li-oi da suti di berbeşi, Cu coarnilt prepeleşi. Graiul, i, 451. REPELlŢl XI. (Entom. ; prin nordul Munt.) Molie-de-casă, v. m o 1 i e (3) (Oniscus murarius). N. Leon, med. 98. IU. (Regional) 1. Epitet depreciativ pentru o persoană înaltă. Com. din Straja-Rădăuţi, 2. (Regional) Epitet depreciativ pentru un tînăr uşuratic. Com. din Curăţele-Beiuş. 3. Epitet depreciativ pentru un om bleg, neputincios. Com. din Bejani-Făgăraş şi din Gherman-Reşiţa. — Pl. : prepelece şi (regional) prepeleace (Lun-; gianu, cl. 233), prepeleacuri, (m.) prepeleci. — Şi: (regional) prepeleăg, prepeleci, prepelâc (an. dobr. iv, nr. 4, 102), prepelic (a ii 12 ; pl. m. şi prepelici), prepe-lici (Costinescu, 154), prepelig (rev. crit. iv, 339), prepeliţ (Viciu, gl., Pamfile, i. c. 152), pripeleâc, prlpileâc (mat. dialect, i, 189), perpeleăe (n. rev. r. viii, nr. 6, 87, L. Costin, gr. băn. ii, 149), perpeliâg (a i 13), perpelig (ib. i 13, 17, 26, 31, Lexic reg. 66) s. n. — Etimologia necunoscută. PREPELEAC s. n. v. prcpeleac. PREPELÎCI s. n. v. prepeleac. PREPELECÎTŢ s. m. (Prin Mold.) Diminutiv al lui p r e p e 1 e a c (I 1). a v 28. — Pl. : prepelecuti. — Prepeleac + suf. -ut. PREPELEGÎ vb. IV. Tranz. (Prin vestul Munt. ; complementul indică urzici lierte) A bate, a slărîma cu prepeleacul (I 2 g) (pentru a lace o pastă). Cf. Tomescu, gl. — Prez. ind. : prepelegesc. — V. prcpeleag. PREPELlC s. n. v. prepeleac. PREPELICAR s. m. Specie de cîine de vînătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit mai ales la vlnatul prepeliţelor1, potîrnichilor etc. ; brac. Toii slujbaşii mari şi mici îşi aveau prepelicarii lor, cari căutau vlnalul şi-l aduceau înaintea vlnăiorului. Filimon, o. i, 165. Am să le leu urma toată seara ca un prepeltcar. Alecsandri, t. i, 158. Tu dresai de mic şi cu o minunată răbdare pe prepeltcarul tău. Odobescu, s. iii, 3, cf. 19. Adulmeca vlnatul ca prepeli-carul. Gane, n. ii, 6. Cutrieră... clmpiile, însoţit fiind numai de-un singur prepelicariu. Marian, o. ii, 284, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Prepeltcarul este un cline întrebuinţat special pentru vlnal. enc. vet. 697, cf, Şăineanu, d. u. La picioare, prepeltcarul se încolăci mai apropiat, sclncind prin uis. C. Petrescu, s. 23, cf. cade. Rămase cu capul lntr-o parte, privind cu coada ochiului, trăglnd cu urechea, aşteptlnd triumfător, In poziţia prepelicarulut care a stlrnlt vlnalul. Brăescu, o. a. i, 124. Umblau cu boturile In pămlnt doi prepellcari. Sadoveanu, o. v, 591. Vlnătorile de august şt septemvrie slnt adevărate romane, in care prepelicarii slnt eroi. id. ib. x, 461, cf. Stoica, vîn. 21. Două duzini pestriţe de ogari, copoi, grifoni, prepellcari şl base{i. Vinea, l. i, 99. Ţineam lntr-o colivie două galfe şt-l găzduiam şi pe Black, cel mai bleg şt mai mlncăclos dintre prepellcari, v. rom. mai 1957, 6. Prepeltcarul se prăvăli asupra unei lighioane ce se frămlnta In fundul bărcii, vîn. pesc. februarie 1964, 22, cf. h ii 50, 144, 167, 176, 186, 203, 244, iii 4, 15, iv 9, 86, 132, v 325, vi 188. — Pl. : prepellcari. — Şi: (regional) prepeliţâr s. m. lm, h ii 244, iv 132. — Prepeliţă1 + suf. -ar. PREPELÎCI s. n. v. prepeleac. PREPELICIOARĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui prepeliţă1. Cf. Marian, o. ii, 221, jahresber. viii, 189, xi, 58. — Pl. : prepelicioare. — Prepeliţă* + suf. -loară. PREPELICÎT s. n. (Regional) Operaţie de legare-a viţei de vie de araci (Paltin — Odobeşti). Cf. h xi 502. Lucrarea viei esie: dezgropatul, ridicatul, coloritul, săpatul, prăşilul, încordatul, prepelicitul şi culesul, ib. — Pl. : prepelicituri. — Cf. prepeleac. PREPELlG s. n. v. prepeleac. PREPELÎŢ s. n. v. prepeleac. PREPELIŢÂR s. m. v. prepelicar. PREPELIŢĂ* s. f. Pasăre călătoare mai mare decît o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe şi negre, vînată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (II1), (regional) pitulice (I 2), titirlic (Coturnix colur-nlx). Pasările, prepeliţă şi rate şi altlle, tot le usucă şi le mănlncă zvlntate. Herodot (Î645), 115, cf. Cante-mir, ist. 112. Şl mulţime de prepeliţe şi gripsori şi de alte dobitoace... trimellnd mai înainte. Aethiopica, 66r/10. Au venit vremea prepeltlilor şi coteiu ce l-am avut au murit (a. 1785). Iorga, s. d. viii, 111, cf. lb. Vlnător de iepuri şi de prepeliţe. Negruzzi, s. i, 319, cf. 191. Trage in toate părţile, tn toate jigăniile fără deosebire: găini, prepeliţi, curcani, vrăbii. Alecsandri, 0. p. 58. împrejurul meu e numai o armonie răpitoare I... greierii ce şuşuie..., prepeliţele ce se întrec cu clrsteii. Bolintineanu, o. 350, cf. lm. Ar fi trebuit să-i prezinţi... prepelife tăvălite In mălai. Odobescu, s. iii, 39. Felele ţipă speriate... şi ca o ceată de prepeltli fug care încotro. Eminescu, n. 139, cf. Ispirescu, l. 262, Marian, o. ii, 221, ddrf. Prepeliţa cea bălrlnă S-a pornit Şi-n deal şi-n vale, Şi chema-ntllnind pe cale Lumea la ospăţ. Coşbuc, p. ii, 33, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., tdrg. Prepeliţa s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb. Brătescu-Voineşti, p. 228. Ridică prepeliţa moartă şi-o pune In tolbă. Gîr-leanu, l. 19, cf. Şăineanu, d. u., cade. Glasul prepeliţei. . . străbate liniştea clmpurilor. Simionescu, f. r. 110. O prepeliţă ţipă mai departe, alta răspunde aproape de noi. Sadoveanu, o. i, 39. Prepeliţele soseau primăm ", vara. id. ib. x, 459, cf. Stoica, vîn. 21. Toate sunetele - ■ firii ii slnt familiare aceluia care sllnd îndeobşte lntr-o mare apropiere de natură ştie să recunoască ţipătul prepeliţa, clrliiul cristeiului. Vianu, a. p. 226, cf. Băcescu, păs. 139. Coacem şi porumb..., poate prindem şi vreo prepeliţă. Preda, î. 145. Din acest ordin face parte prepeliţa sau pitpalacul. Zoologia, 155. Clmpia Dunării... Iţi oferă şi astăzi partide de prepeliţe de neuitat, vîn. pesc. august 1962, 5, cf. martie 1964, 1, h ii 298, iii 15. Să plec in sus pe Istrtţă Să vlnez d-o prepeliţă. Teodorescu, p. p. 293. Ştiu că nu eşti prepeliţă, Ntct mierlă, nici porumbiţă. Mîndrescu 1. p. 20, cf. alr i 1 043, alr ii 6 217, alr sn iii h 708, Zanne, p. i, 617. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Are o pre-, pelită de gură, duruie clnd 11 dă drumul. Udrescu, gl. E x p r. (Regional) A se Înţelege ca glsca cu prepeliţa = a nu se înţelege deloc. Jupln Traicule, ne înţelegem ca glsca cu prepeliţa. Galaction, o. 177. (Regional) A prins prepeliţa de coadă, se spune despre un om beat. Cf. Zanne, p. i, 617. (Regional) A căuta coada prepeliţei = a căuta un lucru inexistent, a căuta în zadar. Cf. id. ib. 618. + P. e x t. Vînătoare a păsării mai sus definite. Se înţelese... să petreacă cincisprezece zile la el la moşie, ca holteii, pe timpul prepeliţelor. Brăescu, o. a. i, 17. o Mergem mline la prepelife? — Accentuat şi : (regional) prepeliţă, alr sn iii h 708. — Pl. : prepeliţe şi (rar) prepelltl. — Şi: (regional) pirplHţă (alr i 1 043/227), plâpeliţă (ib. 1 043/780) s. f. — Din bg. npeiieauua. Cf. ser. prepelic a. PREPELIŢĂ* s. f. v. plrpărlţă. PREPELIŢÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit şi regional; despre prepeliţe1) A scoate sunete carac- 14921 PREPELIŢOI — 1327 — PREPOTENT teristice speciei, la prepeliţa llrţa, Mlnca-i-ar telea guriţa, Nu mai tace din codiţa. Prepeliţeşie ş-ocăreşte. i. cb. iii, 191. <0> T r a n z. Unde leul vultureşte, Prepeliţa ce va iepuri? Şi iepurele ce va prepeliţi? Cantemir, ist. 113. — Prez. ind. pers. 3 : prepeliţeşie. — V. prepeliţă!. PREPELIŢEI s. m. (Popular) Bărbatuşul prepeliţei 1; (regional) prepel. Cf. Marian, o. ii, 221, alb sn iii h 708. — PI. : prepeliţoi. — Prepeliţă* + suf. -oi. PREPENÂŢIE s. f. v. prepanaţie. PREPESTÎMIE s. f. v. prăpăstenie. PREPÎ vb. IV v. pripi. PREPÎCI s. n. v. priehici. PREPÎNGE vb. III. Tranz. (Munt. şi Olt. ; complementul indică un tot, un ansamblu; un Întreg) A lua o parte (mică) trecînd în altă parte (pentru potrivire, echilibrare, cumpănire, compensare). V. cumpăni, compensa. Cf. Scriban, d. <0> Refl. pas. S-a prepins de la fiecare lot cile un stln-jen, ca să iasă pentru Stan Tăgtrţă 10 pogoane, i. cr. vii, 52, cf. Ciauşanu, v. 191, id. gl., gr. s. v, 174, Lexic reg. ii, 16. — Prez. ind. : preping. — Etimologia necunoscută. PREI1 ÎNGERE s. f. (Prin Munt. şi prin Olt.) Acţiunea deaprepinge şi rezultatul ei. Com. din Turnu Măgurele, Ciauşanu, v. 191. — PI. : prepingeri. — V. preplrige. PREPÎT, -Ă adj. v. pripit. PREPÎT (ÎRIU adj. v. pripitor. PREPÎNÂŢIE s. f. v. propinaţie. PREPODOABNĂ adj. v. preapodobnă. PREPODOBNĂ adj. v. preapodobnă. PREPOD<5BNIC s. m. v. preapodobnic. PREPON'DER vb. I. Intranz. (Rar) A precumpăni (1). Viaţa latină... e aceea care preponderează tn Europa. Codru-Drăguşanu, c. 208, cf. Barcianu, Alexi, w. Femeile preponderează In clasele avute. conv. lit. xlii, 222, cf, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, D., DL, DM, DN, DEX. — Prez. ind. : preponderez. — Din fr. pripondîrer, lat. praeponderare. PREPONDERANT, -Ă adj. v. preponderent. PREPONDERANţA s. f. v. preponderenţă. PREPONDERÂNŢIE s. f. v. preponderenţă. PREPONDERENT, -Ă adj. Care precumpăneşte (1) in privinţa numărului, a ponderii, a extinderii, a greutăţii, a puterii, a influenţei, ă prestigiului, a importanţei etc. ; precumpănitor, predominant, (rar) predominator, (învechit) predomnitor. Franţia umili pe Austria... făclndu-se preaponderaniă Intre staturile Evropei. Săulescu, hr. ii, 312/25, cf. Negulici, Calendar (1850), 58/24. Ai noştri cedlnd puterii preponde-rante, pe clnd înnopta se retraseră. Bariţiu, p. a. ii, 546, cf; Stamati, d. Greutatea Intimplărilor istorice, tendinţele religioase ne siliră pe noi, românii, a trăi In Inrlurirea slavonă, ca Inrlurire preponderantă. Russo, s. 71, cf. 82. Norvegia, unde pescuitul are o importanţă preponderantă, este ţara care ne dă exemplul cel mai însemnat. I. Ionescu, m. 91, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Una din aceste intenţii poate deveni preponderantă. Vianu, a. p. 17. Bisericile roşii slnt In cărămidă aparentă, cu zone late şi uneori preponderente de mortar. Călinescu, c.o. 189. în epocile premergătoare slngeroaselor bătălii, mistica îşi reia totdeauna un rol preponderent. Ralea, s. t. iii, 122. Se pare că situaţia politică preponderentă a vorbitorilor unei limbi nu joacă, In toate cazurile, un rol prea mare. l. rom. 1953, nr. 3, 88. Scriitorii joacă un rol preponderent In dezvoltarea limbii contemporane, ib. I960, nr. 1, 52. — PI. : preponderenţi, -te. — Şi : (învechit) prepon-derănt, -ă, preaponderânt, -ă adj. — Din fr. prépondérant. PREPONDERENŢĂ s. f. Superioritate pe care cineva sau ceva o arè asupra altcuiva în privinţa extinderii, greutăţii, puterii, influenţei, importanţei etc. ; precumpănire, predominare, predominanţă. Cf. I. Golescu, c. Legiui a se face două adunări gheneral-nice, una dupre curii..., In care adunare clasa de gios a plebeilor avea preaponderaţia. Săulescu, hr. i, 41/14. Răsturnă preaponderanţia aristocraţilor, id. ib. 53/23. Apucară lndiile de la niderlandezi, carii plnă la pacea vesfalică avură In aceste locuri şi preaponderanţă. id. ib. ii, 368/9, cf. Asachi, e. d. 12. Franţisc a fost silit la 1813 tn soţietatea Rusili... să calce preponderanţia lui Bonaparte, fl (1838), 41/18. Pricinile cinstii naţionale au... preponderinţă. cr (1839), 2702/28. Era firesc lucru ca aceşti capi, cari concentrau In mina lor puterea politică şi militară, să ia cu timpul o prepon-deranţă deosebită asupra claselor de rlnd. Bălcescu, m. v. 12, cf. 2, 16, Negulici. Interesele ambilor ţeri, care sufereau atlta de preponderenţa turcească. Calendar (1861), 110/18. Regiunile de munte ar putea fi caracterizate... prin preponderinţia culturel mici. I. Ionescu, m. 43, cf. prot.-pop., n. d. Au propus Intr-un mod radical preponderenţa proprietarilor mari In autoritatea comunală. Maiorescu, d. i, 226, cf. id. cr. ii, 188, iii, 112. Ideile stărit eroice... au pierdut preponderanţa lor exclusivă, conv. lit. xi, 436, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Aceste neamuri nu se vede a fi avut vreo preponderenţă însemnată tn negoţul ţării. N. A. Bogdan, c. m. 16, cf. Şăineanu, d. u., cade. Era, deci, firesc să se producă o reaeţiune împotriva acestei preponderanţe muzicale. Lovinescu, s. i, 454, cf. bul. fil, vi, 7, Scriban, d. Cu preponderenţa aceloraşi procedee asociative slnt obţinute şi descrierile de tablouri din ,, Pictorul Grigoreseu“. Vianu, a. p. 198. De s-ar fi schimbat lucrurile, lesne şi-ar fl restabilit preponderenţa. Călinescu, b. i. 169. Preponderenţa noii dramaturgii păpuşăreşti trebuie să o constituie acest fel de piese, t septembrie 1962, 64. Această carenţă se reflectă cu preponderenţă In personajele evocării. ib. iulie 1964, 72, cf. m. d. enc., dex. — PI. : (rar) preponderenţe. — Şi ; preponderânţă, (învechit) preponderânţie, preponderinţă, preponderin-ţle, preaponderănţă, preaponderănţie, preaponderâţie, proponderéntâ s. f. — Din fr. prépondérance, germ. Prăponderanz. — Pentru unele variante, cf. p o n d e r a ţ i e. PREPONDERINŢĂ s. f. v. preponderenţă. PREPONDERÎNŢIE s. f. v. preponderenţă. PREPONÎRE s. f. v. priponire. PRÉPOR s. n. v. pripor. PREPORT vb. I v. prepurta. PREPORTARE s. f. v. prepurtare. PREPOTÉNT, -Ă adj. (Livresc) Atotputernic. Cf. Gheţie, r. m., Babcianu, Alexi, w. E prepotent,... e 14947 PREPOTENŢĂ — 1326 — PREPÜJELNlC băirlnul care uzează şi abuzează de calitatea sa senilă, un Geronte sublim. Călinescu, c. o. 127, cl. dex. — PI. : prepotenţi, -te. — Din lat. praepotcns, -ntls, germ. prapotent. PHEPOTÎNŢĂ s. f. (Livresc) Atotputernicie ; autoritate (absolută). Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., DNS, DEX. — PI. : prepolenţe. — Din ir. pripo ten ce, germ. Prâpotenz. PREPOTRIVÎRE s. f. Operaţie de ajustare a formei pentru tipar Înalt înainte de a fi introdusă în maşina de tipar pentru potrivire. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — PI. : prepotriviri. — Pref. pre- + potrivire. PREP<5ZIE s. f. v. prepoziţie. PREP6Z1T s. m. 1. (învechit) Căpetenie; şef, conducător. Svlnlul Dorotei, propozitul de sabie. Dosof-tei, v. s. decembrie 242v/5, cf. Alexi, -w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 2. (în ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplineşte o funcţie administrativă importantă în organizarea bisericească. Dat prin minile lut Iilet can}elariului curţii noastre şi prepositu-lul din Agria..., fiind arhiepiscop Calocei cinstitul Ugrin. Şincai, hr. i, 252/13. Cel bătrin. . . e acum in Blaj preposit Capitulului. Maior, i. b. 264/27. Acestea se petrecură înainte de sosirea. .. lui Dimilrie Napradi, prepozitul Aradului. Bălcescu, m. v. 200. Răspunsul canonicului prepozit Vasilie Rafiu. Bariţiu, p. a. iii, 145, cf. Baronzi, i. l. i, 98, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Se propuse loan Corneli canonic şi prepozit la această episcopie. Iorga, l. ii, 243, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d„ dl, dm. — Scris şi : preposit. — PI. : prepozi(i. — Şi : (învechit) propozlt s. m. — Din lat. praepositvis, germ. Prapositns. PREPOZITlV, -Ăadj. (Gram.; rar ; despre cuvinte sau particule) 1. Proclitic. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Articol prepoziiiv. cade, cf. Scriban, d., DN2. 2. Care se întrebuinţează ca prepoziţie. Cf. cade. — Pi. : prepozitivi, -e. — Din fr. pripositil. PREPOZIŢIE s. f. (Lingv.) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependenţă între părţile unei propoziţii. Cf. Văcărescul, gr. 98/4. Cealelalte numere rămln nemişcate, numai clnd ne slujim cu căderea a treia, să adaogă prepoziţia „la". Tempea, gram. 100/3. Prepoziţie... parte a cuvlntului aşa numită In gramatică. Iorgovici, o. 61/16. Niscari prepoziţii din limba cea latinească împrumutate şi prafăcute, care se pun înaintea articulilor. Maior, ist. 247/7, cf. etimol. lr/23, drlu, Pleşoianu, t. iii, 170/19. Aceste două limbi du mai aceleaşi prepoziţii şi terminaţii. Hei,iade, Paralelism, 13/20, cf. id. c. 47/14. Ajutorul iar al prepoziţiilor este un Izvor din care se poate îmbogăţi limba cu mulţime de zicirt. cr (1832), 3422/16, cf. I. Golescu, c. Nu se poate cunoaşte In ce caz sini, altmlnlerea, declt numai prin prepoziţiile : „de“, ,,la“, „pe“ şi „de la“, gr. r.-n. i, 41l/ll. Substantivele. .. iau înaintea lor zicerile „de“, „la“, „pentru.“... şi alte asemenea ce le numim prepozii. gr. r. (1835), 8/11. Prepoziţiile leg pe substantive, pronume şl adjective, clnd slnt in cazurile genetive, dative, acuza-tive şi ablative, ib. 76/25. Clnd scriu „con“, arăt o prepoziţie romană, cr (1848), 162/15. Dacă baza va fi cu prisos, atunci numele generic este precedat de prepoziţia „sub“. Marin, pr. i, xvn/36, cf. Stamati, d., Polizu. Ca să-şi dea mai mult lustru, adăuga pe cărţile. de vizită, sub coroana de comite, prepoziţia ,,de“. Bolintineanu, o. 417, cf. ddrf, Gheţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Poziţia sau direcţia relativă pe care o ocupă un obiect In raport cu altul se arată mai ales prin prepoziţii. Puşcariu, l. r. i, 146, cf. Scriban, d. Limbile occidentale folosesc ca prefixe prepoziţii şi adverbe latineşti, scl 1954, 299, cf. 113, Mare parte din prepoziţiile româneşti slnt printre cele mai vechi cuvinte ale limbii noastre. Graur, i. l. 98, cf. 139. Posibilităţile de combinare a prepoziţiilor eu adverbe slnt nenumărate, sg ii, 100, cf. 92. Extinderea întrebuinţării prepoziţiilor In latineşte este un fapt cunoscut, scl 1958, 26, cf. dm. Ca In limba vorbită şi familiară, apare foarte des construcţia cu prepoziţia „la“ echivalentă cu dativul pentru exprimarea complementului indirect. Contribuţii, i, 14. Prepoziţiile care au la bază adverbe slnt frecvente In toate epocile. IST. L. ROM. I, 210, Cf. M. D. ENC., DEX. — PI. : prepoziţii. — Şi : (învechit) prepoztyhîne (ddrf, Barcianu, cade, Scriban, d.), prepôzie, prepuse-fiüne (Gheţie, r. m.), (prin confuzie) propozi(iûne (Văcărescul, gr. 98/4) s. f. — Din lat. praepositio, fr. préposition. PREPOZIŢIONAL, -Ă adj. (Despre anumite construcţii gramaticale) Construit cu ajutorul unei prepoziţii. Construcţia prepoziţională la acuzativul obiect direct. Iordan, l. r. a. 288, cf. Scriban, d. Orice raport exprimat de atributul prepoziţional cuprinde In sine ideea de fel, căreia li este subordonat, scl 1954, 103, ct. 112. Multe substantive, In combinaţie cu prepoziţii, devin adverbe..., ba chiar locuţiuni prepoziţionale. Graur, f. l. 145, cf. dm. Pronumele „ce“ a acumulat o mulflme de valori, pe care... limba vorbită... le-a redat prin construcţii prepoziţionale. Contribuţii, i, 11. Existenţa unor procedee prepoziţionale de construire a acuzativului-obiect direct In mai multe limbi romanice a atras atenţia cercetătorilor, scl 1959, 185. Gramaticile româneşti notează, mai mult sau mai puţin fugitiv, situaţia specială a atributelor care determină substantive verbale numai pentru construcţiile prepoziţionale şi adverbiale. L. rom. 1965, nr. 4, 416. Acuzativul are astfel tendinţa de a deveni cazul prepoziţional, ist l. rom. i, 210, cf. m. d. enc., dex. <$> (Substantivat, n.) E de relevat înainte de toate prepoziţionalul In locul unor cazuri de declinare cu dezinenfe. Puşcariu, l. r. i. 54. — Pronunţat : -ţi-o-, — PI. : prepoziţionali,- -e. — Din fr. prépositionnel. PREPOZIŢItÎNE s. f. v. propoziţie. PRÉPREC s. n. v. prlpec. PREPTÎCI s. n. v. priehici. PREPÜCIU s. n. v. prepuţ. PREPUIÉLNIC, -Ă adj. (învechit şi regional ; despre oameni) Bănuitor, neîncrezător, suspicios. Beldiman, om prepuielnic şi de umbra lui ferit. Bel-djman, e. 110/4. Ca dlnsul prepuielnic alt om In lume nu-i. Negruzzi, s. ii, 210. Călăul prepuielnic hrăneşte-un cuget rău Şi el a să mă piardă, de nu l-oi pierde eu. Alecsandri, t. ii, 95. Om prepuielnic, nu uitase vorba ce-i spusese. Slavici, o. ii, 129. O ştia femeie prepuiel-nică şi nu mai voia să lungească vorba. id. ib. 216, cf. id. n. ii, 286. Nu ştiu de slnt asemenea tineri, zise el, dar ştiu bine că se găsesc şi bătrlni prepuielnici care nu merită alţi nepoţi. I. Negruzzi, s. iii, 97, cf. ddrf, Gheţie, r. m„ Barcianu. Presupuneam (prepuielnic după cum mă făcusei de un timp încoace) că ea anumea a fost compusă şi organizată astfel. Sbiera, f. s. 373, cf. Alexi, w. Asachi însuşi, om foarte cumpănit şi prepuielnic, îşi va fi dat samă că romanul. . . calcă pe tărlmuri destul de primejdioase, săm. v, 581. Omul e pizmaş şi prepuielnic. Murnu, o. 118, cf. tdrg, Pamfile, a. r. 256. Primarul, de clnd o luase, era mereu prepuielnic. Agîrbiceanu, a. 389, cf. Şăineanu, d. u., cade. Bine legat..., cu ochi albaştri,... cărturar şi mai ales bun latinist. .., prepuielnic sau prea Increză- 14959 PREPUITOR — 132.9 — PREPUNE tor. Lovinescu, s. ii, 43. Oameni... năzuroşi şi prepuiel-niei. Teodoreanu, m. u. 13. Firea lui bănuitoare, prepu-ielnică, îl biruise şi de data asta. Camil Petrescu, o. ii, 549, cf. dm. — Pronunţat: -pu-iel-, — Pl. : prepuielnici, -ce. — Prepune + suf. -etnic. PREPUITOR, -OARE adj., s. m. 1. Adj. (învechit; despre oameni sau despre firea, manifestările lor) Bănuitor, neîncrezător, suspicios. Fttnd neşte oameni îndată prepuitori au şi luat In samă (a. 1657). bul. com. ist. ii, 220. Prepuitoarea şi neodihnita firea turcească. N. Costin, let. ii, 4/29. Ei slnt. . . 'nemulfu-mttort, prepuitori, răsplătitori. ist. am. 85T/4. Nu ştia alt meşteşug de a se vlrî In dragoste la un stăpln fricos şi prepunătoriu decit acela. .. de a spune minciuni şi a plrt. Maiou, p. 126/13, cf. lb. Ţăranii,. . . prepuitori, voiau să ajle cam ce rele li mai aşteaptă. Bariţiu, p. a. iii, 26, cf. ddrf. De multe rele-i blntuit bătrlnul. . . Nehotărlt, prepuitor, de soartă îngrijorat. Ollănescu, h. A. p. 22, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. 2. S. m. (învechit) Denunţător, delator. Pentru prepuitori sau pîrîtori. Prepuitori să cheamă cel ce porneşte plră de învinovăţire asupra unui nevinovat. Caragea, l. 85/30. O, prepuitorilor, De fraţi arzătorilor. ZlLOT, CRON. 80, cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 3. Adj. (învechit, rar; despre scrisori, acte etc.) Care dovedeşte vinovăţia cuiva. Orice persoană ce se va afla cu htrtit prepuitoare va fi condamnată la moarte, cr (1846), 873/48. — Pronunţat : -pu-i-, — Pl. : prepuitori, -oare. — Şi: (învechit, rar) prepunător, -oăre adj. — Prepune + suf. -ător. PREPUnAtGR, -OARE adj. v. prepuitor. PREPtîiVE vb. III. 1. T r a n z. (învechit) A pune, a aşeza înainte. La Predosloviia hronicului lui Ureche, fără nici o ruşine, a o prepune au îndrăznit. Cantemir, hr. 138, cf. Polizu, Barcianu, cdde. <£> F i g. Şi [cuvintele] le vei prepune pre iale înaintea fiilor tăi. Biblia (1688), 1301/55. 4 (învechit, rar) A pune, a aşeza in loc ; a înlocui. La grumazii cămilei cel cohîiat, capul boului cel buorat prepusese. Cantemir, ist. 174. + (Regional) A adăuga, a înnădi. A prepune un tiv unei rochii. Scriban, d. + F i g. (Regional) A întreba. Portărel fălefi, Poarta deschideţi, Că io am răspuns La ce mi-ati prepus. Marian, nu. 606. 2. Tranz. (învechit, rar; complementul indică texte, originale etc.) A copia. Acel dară leatopiset luundu-l... am pus de l-au şi prepus. C. Cantacuzino, cm, i, 48. 3. Tranz. (învechit; complementul indică opere scrise, texte etc.) A traduce (în altă limbă). A prepune această îndreptare de leage dăpre limba elinească pre limba proastă rumânească (a. 1652). gcr i, 157/2. Insă mie, ceale ce mi s-au părut şi am găsit, şi de acealea am prepus, ca să nu fie de tot seci şi prea scurte ceaste ce am scos (a. 1701). fn 90. De pe italiana limbă, pre rumânească le-am prepus (a. 1703). ib. 118. <0> Refl. i m p e r s. Cu plecată închinăciune după vechiul obicei să ne dea cărţile voastre şi după aceea prin pomenitul vezirul nostru dintr-însele să se prepuie. N. Costin, let. ii, 104/10. 4. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi regional) A presupune (2); p. e x t. a bănui; a suspecta. Iov nemică nu Impută lu Dumnezeu, ce mai vlrtos mulfemea şi nu-şi prea niminea prepunea el. Cohesi, ev. 60. Deacă-l văzu, elu-şi prepuse, cu gînd rău şi trimease... de o chemă. Moxa, 367/19. Atuncea şi mai tare va pripune şi va afla adivărul lucrului. Herodot (1645), 508. Şi aceasta nu că doară prepui ceva întru făpturile ceale preavoslavnice ale creştinătăţii voastre (a. 1645). bv i, 151. Dispot prepuind de viclenie pre căpitanul pedestraşilor..., a scos sabia şi l-au omorit. Ureche, l. 174, cf. 241. Poate să-şi prepuie pre acesta pentru furtuşag. prav. mold. 34v/l9. De-ş vor prepune că va să fugă, să-l închidză lntr-o temniţă, prav. 89. Ia Imputarea mea ce-mi părea (o am prepus d) că dziscle tale dulci, psalt. 253, cf. Dosoftei, mol. 76. Prepunea a fi şi ale altor boieri scrisori, ist. ţ. r. 48. Prepun oamenii şi vorovesc de dzic că... Antiohi Vodă... l-a schivernisi bine la domnie. Neculce, l. 173. S-au temut că-i vine mazilia, prepuind că l-ar fi plrît Iordacht Ruset vornicul, id. ib. 214. Aceste au început a gîndi şi a prepune împăratul. Axinte Uricariul, let. ii, 156/20. Au trimis de l-au mazilit cu gînd să-l omoare ca pre un hain ce-l prepunea. Ami-ras, let. iii, 86/11. Euriloc numai prepuind, ca să nu fie la mijloc vreun vicleşug, au stătut afară (a. 1750— 1780). gcr ii, 85/9. Îndată ce l-au prepus cu. vreo greşeală de acest feliu, iaste omorit. ist. am. 75v/20. Am prepus-o că ea imi mustra, prin a sa mişcare, de-a pururea a me neluare aminte. Critil,.24/8. Prepuind pe kir Ioni/ă de spion, l-au făcut de au umblat odată pe la Cernăuf (a. 1800). Ştefanelli, d. c. 285, cf. Budai-Deleanu, t. v. 161. Intru pricina aceasta, mult au zis, mul(i au prepus. Beldiman, e. 29/35. Cum poli ca să dai lovire, să omori un împărat Care prepuind să află de strigări încungturat. id. o. 9/26. Ne-au dat a prepune că pentru acei fugari urmează vreo împedicare (a. 1819). doc. ec. 196. Atuncea îndată au prepus că vreai să le faci vreun rău. Tomici, c. a. 31/2, cf. drlu, lb. El însă cam prepune ca nu cumva-nă-untru Să-i fie preparată şi-ntinsă vreo cursă. Heli-ade, o. i, 313. Ce prepui este că nu vrea să se tnttlnească cu... Kogălniceanu, s. 43, cf. Bălcescu, ap. Ghica, a. 274. Fă-mt-l să prepuie că îl iubeşti, cr (1848), 3&-I&7. Cronicariul... prepune că acel bătrîn fusese otrăvit. Bariţiu, p. a. i, 7, cf. 6. Din împăcarea aceasta nu aştepta vreun bine, nici prepunea vreun rău. Negruzzi, s. i, 150. Pripune tu, de-o pildă, c-ar veni gheneralii; cum ar trebui să comanzi? Bacalbaşa, s. a. i, 52. Prepuneam eu de mult că eşti bun- numat de stirnit femeile. I. Negruzzi, s. i, 184, cf. ddrf, Alexi, w., T. Papahagi, c. l. Eu, soldatul Galantaru Ion, am ieşit la raportul dumneavoastră, precum că mi s-a furat peria şt am prepus pe camaradul Oprea. Brăescu, o. a. ii, 263. Să deie dracu... să dai din mini lîngă mine, iar cu gîndul să fii unde prepun eu 1 Sadoveanu, o. vii, 314, cf. h iv 48. Au dat de veste că-i lipseşte un păpuc şi s-au cam turburat, pentru că se temea de babă ca să n-o pripuie cumva. Sbiera, p. 214, cf. Vasi-LIU, C. 179, ClAUŞANU, V. 191, Id. GL., ARH. OLT. XXI, 273, com. din Morăneni-Reghin, a v 25, vi 4. <$> R e f 1. pas. Convocarea sinodului electoral s-au amînat pe ani înainte, din cauze care pînă acum-încă nu slnt cunoscute, decit se prepun. Bariţiu, p. a. i, 320. O Refl. impers. Evropa pe atunce, precum se pre,pune^se împreuna cu Asia. Săulescu, hr. i, 34/16. + Refl. (învechit) A nu avea încredere în cineva sau ceva ; a se îndoi. De vă prepunefi la aceqstq, socotiţi... aceia ce a făcut /i[risto]s.. . şi veti înţelege adevărul. Antim, ap. tdrg. Inteleglnd turcii că pe loann Kemeni l-a ales prinţ Ardealului..: şi pre-punîndu-se de el..., vizirul cel mare a poruncit în anul 1661 ca Aii Başa... să apere pe Barciai. Şincai, hr. iii, 89/9. cf. i, 236/13. + (învechit şi regional) A prevesti 1 ttEÎ>UNERE — 1330 — PREPUS* 6. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică oameni) A cunoaşte (de mai înainte), lată-mă-s... Intr-o casă necunoscută şi lingă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. Alecsandri, t. 314. Asta ¡i-isora, măi flăcăule ? — Apoi n-o prepun, Inălţate-mpă-rate, Vasiliu, p. l. 234. 7. R e 11. (învechit, rar) A se lăsa antrenat la ceva. D-ta la masă clnd te prepui la un pahar două, mal mult, tfi pierzi capul. Caragiale, o. vi, 409. 8. T r a n z. (Regional; complementul indică cereale) A semăna a doua oară (Strehaia). cv 1952, nr. 2, 38. Mă duc să prepui porumbul, ib. — Prez. ind. : prepăn şi prepiii, pers. 2 pre păi; prez. conjunct. : pers. 2 să prepăi, pers. 3 şi 6 şi să prepăie; ger. : prepuind. — Şi: (învechit şi regional) prlptine vb. III. — Lat. praeponere. PREPTJ.NERE s. f. Acţiunea deaprepune şi rezultatul ei. 1. (Rar) Punere, aşezare înainte. Cf. prepune (1). Aceeaşi .distincţie se face In franceza vorbită... prin prepunerea cuvintelor je, tu, il, care slnt simple instrumente gramaticale. Puşcariu, l. r. i, 38. 2. (învechit şi regional) Presupunere; bănuială; suspiciune. Cf. prepune (4). Să nu crează lesne şl fără de întrebare prepunerile şi plrile şi bănulalele (a. 1652). qcr i, 159/24. Biruinţă fără Indoinfă şi supunere fără prepunere urmează. Cantemir, ist. 113, cf. Vîrnav, l. 148t/13. Era lucrarea despre amlnduo părfile a jalusiii, a prepuneril Spartei şi a Alinei. Molnar, i. 413/20, cf. lb. Cum prepunerea se ivi, năpăstuirea începu asupra nevinovaţilor. I. Golescu, ap. Zanne, p. viii, 480, cf. ddrf, l. rom. 1961, nr. 5, 511. — PI. : prepunerl. — V. prepune. PREPURT vb. I. 1. Tranz. (învechit, rar) A duce dintr-un loc in altul, de colo-colo. Rog pe dumile voastre... cari vi s-a tlmpla a ceti pre aceasta carte... ca să siliţi să nu o prepurtaţi rău şt grozav (a. 1748). IORGA, S. D. XVII, 59. 2. Refl. (Ban.) A se plimba mult (dintr-un loc intr-altul). Cf. cade, Scriban, d., scl 1973, 43, h xviii 281. Şi să preumbla, Şi să prepurta, Şi să făloşea. Cătană, b. 49. — Prez. ind. : prepirt. — Şi: (regional) pre portă vb. I. h xviii 281. — Pref. pre- + purta. PREPURTÂRE s. f. (Ban.) Acţiunea de a (ş e) prepurta şi rezultatul ei; faptul de a face să alerge sau de a alerga de colo plnă colo. Cf. h xviii 281. Bietul moş, el era numai de prepurtare, el era poşta. Cătană, p. b. ii, 57. — PI. : prepurtări. — Şi: (regional) preportâre s. f. h xvm 281. — V. prepurta. PREPUS* s. n. I. (învechit şi popular; adesea în construcţii cii verbe ca „a fi“, ,,a face“, „a cădea“, ,,a avea“ etc., urmate sau nu de prepoziţii) Presupunere ; bănuială ; suspiciune ; îndoială. Cf. prepune (4). Şi să ne sfinţim sineş, ca fără prepus să ne cuminecăm cu cinstitul trup şi cu slngele lut Hristos. Coresi, ev. 549. Eu stnt atotputernic Dumnezeu, Imblă înaintea mea şt fii fără prepus. Palia (1581), 61/4. lari nu iaste prepus nice de una. prav. gov. 25r/9. Pătru Vodă... t-au fostu închis tn cetatea Romanulut, avlndu prepus de viclenie. Ureche, l. 152, cf. 241. Furtuşagul... trebuie să să arate cu neşte seamne oarecarile şl cu neşte prepusurt clteva. prav. 62. Poate fi că avea şi prepus despre o samă de svetnici ca merglnd la craiul leşăsc, să nu-l oprească. N. Costin, l. 250. Nu era nici un boiertu In prepus sau In minciuni la acest domnu. Neculce, l. 32. Doamna Iul Şerban Vodă cădzus-ln mare prepus, vădzind c-au rămas gtnere-său Bălăceanul la Slbii. id. ib. 103. Fără prepus iaste că pe vremile a vreunui ficior sau nepot a lut trebuie să să fie tlmplat. Cantemir, hr. 465. Nime pentru aceasta nici Intr-un prepus n-a fost la acest domn (începutul sec. xviii). mag. ist. iii, 4/7. Cu ... minciuni şi prepusuri spre neunire pre împăratul îndemna. R. Greceanu, cm ii, 200. Toţi sfinţii, fără de nici un prepus slnt drept înaintea lui Dumnezeu. Antim, o. 129. Neavlnd nice un prepus l-au trimes acest răspuns (a. 1777). gcr ii, 114/1. Fusăşi odată la prepus că s-ar fl mlnjit cu sfaturi răle împotriva lui. ist. carol xii, 78r/24. Nu poci crede că Mihai Vodă ar fi vrut să omoare pre toţi nobilii, ci... pre aceia despre carii avea prepus. Şincai, hr. ii, 277/13. Prepusul neprieteniei să vedea Intre familiile lor. Beldiman, n. p. ii, 105/22. Din 400 oameni a cărora sănătate era In prepus, plnă acum nici unul nu au arătat cele mai mici semne de molipsire. ar (1829), 422/40. Pedepsele au început şi urmează cu o asprime Inspăimlnlătoare Improtiva tuturor celor ce slnt cu prepus înaintea sulianulut. cr (1829), 2032/14. Cerln-du-i cu glndul iertăciune pentru prepusul ce-au avut. Drăghici, r. 179/23, cf. Săulescu, hr. i, 195/13. Cu protimia d-tale t-ai vlrlt prepusul In cap şi cine poate să t-l scoată? Kogălniceanu, s. 195. Ist evenimlnt dădu lut Neago de agiuns prepus despre mistertul lui Svidrighelo. Asachi, s. l. ii, 41, cf. i, 191. Asemene prepus De sine-i prihănit. Donici, f. ii, 48/2. Sub prepus de a fi amestecat tn complotul nobililor, îşi pierdu Ia 152 capul tn Hlrlău. ist. m. 142/9. Mieluşo-rul... Fără prepus sau grijă de primejdia menită. Linge mina nemiloasă. Conachi, p. 262, ci. 279. îndrăzneala lut Mihai miră şl supără pe sultanul, fără Insă a-i da mari prepusuri. Bălcescu, m. v. 57. Foarte uimită şi ca coprlnsă de prepus... se aşază singură, singurică pe bordul gondolei, cr (1848), 353/75, cf. 43J/78, 81/64. A intrat tn prepus că eu aş fi trecut In castrele ungureşti. Bariţiu, p. a. iii, 304, cf. ii, 374. Să trecem In tăcere, pentru ca să nu Insuflăm prepusuri. Sion, p. 248. De acolo prepusuri din partea giuplnesei Saţtei, gelozii şi In urmare iar pedepse. Alecsandri, 0. p. 71. Şi-s ferit De-orice prepus de crimă. id. t. ii, 301. Prtn prepusuri şt bănuieli asupra „patriotismului“ ne-au tntlmpinat mal Inllt cei attnşi de critica noastră. Maiorescu, cr. ii, 246. Mihnea pricepu că sfiala Intrase In inimile boterilor şt că prepusurile se schimbase Ih siguranţă. Odobescu, s. i, 80, cf. 289. Nu s-a mai măritat? întrebai eu glumind spre a înlătura orice prepus din mintea lut Constantin. Gane, n. ii, 147. Şi-au deschis inimile unul altuia, fără nici un prepus. Vlahuţă, s. a. ii, 121. în curlnd Insă m-am convins că prepusurile de care Iţi scrtsesem erau adevărate. 1. Negruzzi, s. iii, 216, cf. iv, 56, vi, 201. Acel zgomot dase clnelul prepus. Coşbuc, p. i, 251. Prepusurile lut asupra Aglalei şt a lui Nae se împlineau tocmai acum. D. Zamfirescu, v. ţ. 170. Tu, ticăloaso, mereu cu prepusurt îmi stat plndltoare. Murnu, i. 20. Cine te vede, te priveşte chiorlş, ie adulmecă şi te cercetează cu prepus. Teodoreanu, m. v. 166. Prepusurile şi poveştile... colindau din gură In gură. Sadoveanu, o. iii, 44. începu să-i mustre pe toţi... că au ţinut pe un biet om închis... pentru vorbe şi prepusuri, id. ib. viii, 187, cf. x, 141, xi, 338. Cele arătate de el— slnt numai prepusuri neîntemeiate de fapte. Camil Petrescu, o. ii, 705. N-avea nici un prtpus asupra cumătrului său. Sbiera, p. 203, cf. 85. II. (Regional; concretizat) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bîrne vechi folosite la construirea unei case noi (Oancea —Brăila). chest. ii 125/116. — PI. : prepusuri. — Şi: (regional) pripâs s. n. — V. prepune. PREPTÎS* s. n. v. prepuţ. PREPtîS*, -Ă adj., s. m. I. Adj. 1. Care este pus, aşezat, adăugat înainte. Cf. p r e p u n e (1). Elementele care dau sensul gramatical slnt prepuse, scl 1953, 14968 PREPUSC — 1331 — PRËRÎURA 137. Un al doilea mijloc a fost adăugarea numelui tatălui însoţit de cuvlntul ,,fiu“ prepus sau postpus. Graur, n. p. 73, cf. 143, dex. 2. (învechit şi regional) Presupus2 ; bănuit ; suspectat ; care ascunde intenţii răuvoitoare. Cf. p r e p u n e (4). Prealuminatul prinţul Acaţte Barceai pofta lui Mihnea Vodă de astă dată nu o a primit, pentru că se vedea prepusă. Şincai, hr. iii, 76/21. Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munţi, In prepusa dibuire a urşilor. Odobescu, s. iii, 77, Şi-i veţi condamna pentru bigamie, atlt pe generalul,... elf şi pe prepusa sa soţie. Stancu, r. a. ii, 281.0(Substantivat) Prepuito-rii să se ostndească la pedeapsa ce era să pătimească cel prepus (a. 1818). ap. cade. + (învechit, rar; substantivat) Persoană care prevesteşte1 (1) ceva ; prevestitor. Prevenit de un prepus, Nu trecu pe cea cărare. Asachi, s. l. i, 190. 3. (Regional ; despre păr1 1 1) Care a fost adăugat (in locul celui natural) ; fals. l-a căzut părul şi acum umblă cu păr prepus, rev. crit. i, 280. II. S. m. (Jur.) Persoană care încheie un act juridic sau îndeplineşte o funcţie determinată după directivele şi sub controlul unei alte persoane şi în interesul acesteia. Cf. Hamangiu, c. c. 237. La stăreţie se făcea repetiţie generală In vederea anchetei, regizor fiind însuşi părintele stareţ, iar actori — prepuşit săi In felurite ascultări administrative. Stănoiu, c. i. 77. Sustragerile de valori şi bani comise de prepuşii şi administratorii societăţilor, cod. ren. r.p.r. 593. Obiectele de uz personal şi casnic, apar/intnd proprietarilor exploatării expropiate,... prepuşilor acestora, precum şi familiilor lor. leg. ec. pl. 64. Barbu Căuş e numai un prepus al avocatului. Stancu, d. 263, cf. dm, der, m. d. enc., dex. — Pl. : prepuşi, -se. . — V. prepune. PREPÜSCA s. f. (Regional) Frlnghie lungă şi groasă legată de fiecare dintre cei doi bolovani de la capetele carmacelor stătătoare. Cf. Antipa, p. 330. — Pl. : prepuşte. — Şi : păpuscă s. f. Antipa, p. 330. — Etimologia necunoscută. PREPUSEŢltNE s. f. v. prepoziţie. PREPtÎŢ s. n. (Anat.) Cută de piele şi mucoasă care acoperă extremitatea anterioară a penisului. înduplecătura aceasta se numeşte prepaţul mădularului. s. bărb. 2/22. O teacă deschisă la partea dinainte, ea s-a numit prepusul. Kretzulescu, a. 334/24. Despi-clndu-se pelcica prepuţiei. Cornea, e. i, 165/13. Se ţine de ţevia uritrei şi se acopere de pelea numită prepuţie. id. ib. 210/2, cf. 40/22, 129/17. Inflamaţia ocupă glanda şi prepuciu. Turnescu, c. 21r, cf. Gheţie, r. m., Alexi, "w., Bianu, d. s„ d. med., m. d. enc., dex. — Pl. : prepuţuri. — Şi : prepAţiu (Bianu, d. s., m. d. enc., dex) s. n., (învechit) prepftţle s. f„ prepûs, . prepüeiu s. n. — Din lat. praeputium, fr. prépuce. PREPÜ'flE s. f. v. prepuţ. PREPÎŢIU s. n. v. prepuţ, PRER* s. n. v. proor. PRER* subst. sg. v. prier*, PRERAFAELÎSM s. n. (Rar) Prerafaelitism. De aci prerafaelismul care s-a răsplndit atlt de repede nu numai In Anglia, dar In toată lumea cultă. Petică, o. 353, cf. Scriban, d., m. d. enc., dex. — Pronunţat : -fa-e-, — Din fr. préraphaélisme. PRERAFAELÎST, -Ă s. m. şi f. (Rar) Prerafaelit. Eşti, nu te supăra, prerafaelist curat, un tdealtst ultra-eterat, care pretinzi ca.omenirea să păşească... pe iarbă smălţată cu flori. Călinescu, c. o. 143. — Pronunţat : -fa-e. — Pl. : prerafaelişti, -ste. — Prerafael[ismj -|- suf. -ist. PRERAFAELÎT, -Ă s. m. şi f. Adept al prerafaeli-tismului; (rar) prerafaelist. Cf. Şăineanu, d. u. Prerafaeliţii deziluzionează complet. Ralea, s. t. i, 281, cf. dex. (Adjectival) Pictor prerafaelit. — Pronunţat: -fa-e-, — Pl. : prerafaeliţi, -te. — Din fr. pr6rapha£lite. PRERAFAELIT 1SM s. n. Curent artistic apărut la mijlocul sec. al XlX-lea, a cărui doctrină estetică se bazează pe ideea că momentul cel mai înalt din istoria picturii a fost cel al înaintaşilor lui Rafael şi care militează pentru întoarcerea la puritatea artei acestora; (rar) prerafaelism. Prerafaelltismul, continuă loanide, nu e totul. Călinescu, b. i. 174, cf. der, M. D. ENC,, DEX. — Pronunţat: -fa-e-, — Din fr. prâraphailitisme. PRERĂSTRĂBtfJM s. m. (învechit, rar) Părinte (sau înaintaş) al răstrăbunicului sau al răstrăbunicii, considerat in raport cu răstrănepoţii acestora. Petru Rareş, care era prerăstrăbunul răstrăbunului său. conv. lit. vii, 113. — Pl.: prerăstrăbuni. — Pref. pre- + răstrăbun. PRERECUl vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A protesta (1); a contrazice; a se abate de la... Şi pentru să nu prereeuiesc cu neascultare... a dascalului mieu... poruncă, Iţi trimiţu scrisă povestea pre scurt tlmplările mele. Dosoftei, v. s. noiembrie 156r/22, cf. tdrg, Scriban, d. — Prez. ind. : prereeuiesc. — Din slavonul np-fcpţbKosdTH.-Kif PREREVOLUŢIONAR, -A adj. Care a existat, a fost, s-a întîmplat Înaintea unei revoluţii, care caracterizează perioada dinaintea unei revoluţii. Clteva anecdote — Inilmplări — prerevoluţtonare pot arăta mai bine... care era spiritul poporului la începerea revoluţiei. C. Gane, tr. v. 443. Prin aceasta... arta sa a devenit, tn epoca prerevoluţionară, un adevărat steag pentru intelectualitatea progresistă, contemp. 1948, nr. 107, 11/1, cf. dm. Tlnărul Goethe trăieşte puternic tumultul anilor prerevoluţionari. s mai 1960, 80, cf. sfc ii, 21, dex. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl. : prerevoluţionari, -e. — Pref. pre- + revoluţionar. PRERlE s. f. Asociaţie vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru regiunea centrală a S.U.A. şi pentru regiunea central-sudică a Canadei, cu relief de cîmpii uşor vălurite şi de podişuri netede, cu climă temperat-continentală; regiune de stepă care are o asemenea vegetaţie. V. stepă, pampas. Cf. cade. Din mari preerii ori înguste poteci aud vocea aceea, Ce-a jurat prietenia păstrată pe veci. v. rom. iulie 1953, 11. Preertile foşneau In jurul lor. H. Lovinescu, t. 6, cf. ltr2. Trenul, armăsarul de foc, să poati străbate preeria. Cinema, 1968, nr. 1, 20, cf. m. d. enc., dex. F i g. Acest port, numit al Cohalmulul, le dă o înfăţişare de oameni trăind la marginea marilor prerii ale aventurit Bogza, c. o. 281. — Pl. : prerii. — Şi: preerie s. f. — Din fr. prairie, engl. prairie. PRERÎNDA vb. I v. perinda. PRERÎURA vb. I. Tranz. (învechit; despre ape curgătoare; complementul indică un teritoriu) A scălda, a uda. Nilul cel vlnăt prerlurează pămlntul, curglnd de la miazăzi spre miazănoapte, ar (1829), 1961/4. <0 Refl. pas. Panonia se prerlurează, tnceplnd de eătră sudul ei, de Sava, Drava şi Aravo. Săulescu, hr. i, 232/16. — Pronunţat: -rl-u-, — Prez. ind. pers. 3 : prerlurează. — Pref. pre- + rlura1. 14985 PRERÛDITOR — 1332 — PRESA PRERODITÔR, -OARE adj. (învechit, rar) Care dă roade îmbelşugate. Această (ară care este prerodi-toare, udată jiind de cele mai frumoase glale a Evropiei. IST. CAROL XII, 28r/l. . . — PI. : preroditori, -oare. — Prea + roditor. PREROFORISÎ vb. IV v. pllroîorisi. PREROGATlV s. n. v. prerogativă. PREROGAî'ÎVĂ s f. Privilegiu, avantaj de care te bucură în exclusivitate o persoană sau o colectivitate şi care este legat de exercitarea unei funcţii, de apartenenţa la o clasă socială, la o situaţie juridică etc. CI. Uricariul, xi, 263. Orice slobozenii, prerogative şi cădinte s-au dat lor.. . le primim şi întărim. Şincai, hr. ii, 29/14, cf. iii, 186/34, 290/9, Vîrnav, f. m. ii, 92r/17. O prerogativă pre drept este de-a vede prin care dietă aceasta agiunge. ot (1838), 182/3.5. Acest monarh au agonisit mat cu samă cunoştinţa noblesei rosiene, căria... au dăruit mari drituri şi prerogative. Asachi, i. 338/18, cf. Valian, v. Se învrednici a clştiga nu tlrziu prerogative şi drituri Insămnătoare. ist. m. 46/19, cf. Negulici. [Opoziţia] nu voieşte mai mult, declt a clştiga nouă prerogative politice pentru casta sa. cr (1848), 212/23. Orice privilegii şi prerogative aristocratice le erau nesuferite. Bariţiu, p. a. ii, 2. Clasele privilegiate ţineau la vechile lor prerogative de a nu se supune la nici un fel de contributiune. id. ib. iii, 478, cf. Sta-mati, d. Din aceste clase slnt unele cu drepturile, prerogativele şi privilegiurtle lor. Bolliac, o. 248. Lumea nu este încă pătrunsă de adevăratul sens al acestei prerogative. Ghica, ş. 187, cf. prot.-pop., n. d. Cu-a mea prerogativă ce Carol-Quint mi-a dat Azi ie numesc al Curţii poet laureat. Alecsandri, t. ii, 155. Profitlnd de prerogativele puterii, persecută partidele şi se servesc cu tot ce este depravat. Bolintineanu, o. 259. Ea putu gusta, tot mat In tihnă, bucuriile, prerogativele unei notărăşife bogate. Agîrbiceanu, a. 212. Acest funcţionar poseda prerogativa de a intra In orice timp In camera principelui, bul. com. ist. v, 161, cf. D. Guşti, p. a. 216. Legdlmenie arhiducele nu are prerogative împărăteşti. Vornic, p. 110. Toate prerogativele cotidiene le îndeplineşte acum, din nou, cu o linişte care celorlalţi nu le prevesteşte nimic. v. rom. octombrie 1964, 88. Şt justifia particulară a acestor obşti devine cu vremea o prerogativă a domniei. Panaitescu, o. ţ. 205. <0> (Prin lărgirea sensului) [Suceava] se bucură de această prerogativă [de a fi capitala ţării] In curs de trei sute de ani. Hasdeu, i. v. 32, cf. 60. + P. g e n e r. Facultate, atribut, aptitudine care aparţine în exclusivitate sau este specifică prin excelenţă unei fiinţe umane ; avantaj, superioritate de care se bucură cineva (prin calităţile sale). Aceasta e una dtn ceale de bon neam prerogativă, care fac pre om mai înalt declt ceale necuvtn-tătoare. Ţichindeal, a. m. 46/8. Cealelalte încă prerogative a/[e] omului acolo 11 trag, ca omiil scopul fiinţei fireşti şi morale să-l poată ajunge, antrop. 5/10. Natura dărui pe aceşti oameni cu toate prerogativele şi plăcerile vieţii. Vasici, m. i, 93/18. Frica răpeşte puterea, socotinţa. .., cu un cuvlnt toate prerogativele duhulut omenesc. id. ib. ii, 42/15, cf. cade. Omul se naşte cu anumite prerogative eterne, inalterabile, pe care nici o tiranie nu i le poate lua. Ralea, s. t. iii, 33. — PI. : prerogative. — Şi : (învechit, rar) prero-gatlv s. n. Valian, v. — Din lat. praerogativa, fr. prérogative. PREROMAN, -Ă adj. Care a existat înaintea venirii romanilor pe un anumit teritoriu, care datează din această perioadă. Unii filologi şi lingvişti au contestat, alfii au admis existenta unor elemente preromane In structura limbii române, l. rom. 1959, nr. 3, 16, cf. dex. — PI. : preromani, -e. — Pref. pre- + roman. PREROMANTIC, -A adj. Care se referă la prero-mantism, care aparţine preromantismului, specific preromantismului. Cf. dm, dn, m. d. enc,, dex. + (Substantivat) Scriitor care aparţine preromantismului. Preromanticul Young scosese o lecţie de reculegere şi cucernicie, v. rom, ianuarie 1965, 103. — PI. : preromantici, -ce. — Din fr. préromantique. PREROM AIVTf.SM s. n. Ansamblu de trăsături care, în literatura celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea, prefigurează romantismul, marcînd unele direcţii ale evoluţiei sale ulterioare. Una din temele de predilecţie ale romantismului şi chiar ale preromantismului din toate literaturile a fost glorificarea trecutului Perpessicius, m. iv, 47. Preromantis-mul este epoca imediat anterioară romantismului. sfc ii, 21. La definirea preromantismului, cu toate bunele surse folosite..., a avut de învins mari dificultăţi. România Literară, 1971, nr. 133, 4/2, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. préromantisme. PRERÜMPE vb. III. Tranz. (învechit) A împiedica să mai vorbească sau a întrerupe vorbirea (cuiva). Prerumplnd cuvîntul [craiului] zise cu mirare... Pann, p. v. i, 8/15, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dl, dm. — Prez. ind. : prerămp. — Şi : prerüpe vb. III. ddrf, tdrg, cade, Scriban, d., dl. — Din lat. praerumpere. PRERÜPE vb. III v. prerumpe. PRERÜPERE s. f. (învechit) Acţiunea de a p r e-rupe; înţrerupere a cuiva din vorbire. Cf. ddrf. — PI. : preruperi. — V. prerupe. PRERÜPT, -A adj. 1. (învechit) Care a fost întrerupt (din vorbire). Cf. ddrf. 2. (Regional ; despre florile unei cusături) Care este cusut din loc in loc, rar, întrerupt (Jiana —Drobeta Turnu Severin)., Cf. alr i 1 762/856. Cos cu flori pre-rupte. ib. — PI. : prerupfi, -te. — V. prerupe. PRES subst. v. presă. PRESA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică oameni) A forţa, a împinge să acţioneze într-un anumit fel, împoţriva dorinţei, a convingerilor etc. sale (prin presiune, violenţă etc.) ; a constrînge. Presată de remorzurtle conscientiei meate... Calendariu (1794), 33/3, cf. Costinescu. A presa pre cineva prin autoritatea sa. lm. Acum nu pot să te iau pe lingă mine subsecretar de stat. Mă presează familia pentru gine-re-meu. Stancu, r. a. iv, 380, cf. dl, dm, dn, m. d. enc., dex. + (Despre timp, evenimente, circumstanţe etc.) A nu da răgaz ; a grăbi, a zori. Pe artist timpul 11 presează altfel declt pe noi, muritorii de rlnd, şi el trebuie să-l măsoare cu alte unităţi, necunoscute nouă. contemp. 1957, nr. 537, 3/4. 2. A exercita o presiune, o apăsare pentru a reduce volumul, pentru a da o anumită formă, pentru a extrage lichidul conţinut etc. Cf. prot.-pop., n. d„ lm, Alexi, w., cade. Pentru confecţionarea miezurilor, ne putem servi de maşini speciale, masa miezului fitnd presată In cutii cilindrice. Ioanovici, tehn. 92, cf. Scriban, d. Maşina cuprinde aceleaşi dispozitive anexe : de oprire, de pornire, de control, de măsurat, de presat mosoarele. Ionescu-Muscel, ţes. 118. O Refl. pas. Pulberile metalice se presează... la temperaturi mai joase declt temperatura de topire. ltr2 xiii, 239. <0> (Prin lărgirea sensului) Un joben enorm de înalt li presa urechile, asemeni unor aripioare de pui golaş. Sahia, n. 102. + S p e c. (Complementul 14998 PRESACĂ — 1333 — PRESĂ 4 indică plante sau părţi ale lor) A stringe, a apăsa intre Joi de hîrtie (sugativă) pentru a usca şi conserva. — Prez. ind. : presez. — Din fr. presser. PRESĂCĂ s. f. v. prisacă. PRESAD, -Ă adj. v. prăsad. PRESAGID Subst. (ínveóhit) Semn prevestitor ; presentiment. în cele mai mici mişcări ále lor observatorul vede un presăgiu (semn), cr (1846), 196l/50, cf. Stamati, d„ Aristia, plut., Pólizu, Barcianu. — Pl. : ? — Din fr. présage, lat. praesagium. PRESĂJ s. n. (Rar) Presare, dn2. — Din fr. pressage. PRESĂNT, -Ă adj., s. f. pl. 1. Adj. Care exercită o presiune (2), o constrlngere asupra cuiva ; care cere o rezolvare imediată. Cf. Alexi, v/.. cade. IrUllnirea a fost datorită unei telegrame presante. Titulescu, d. 120. Această nevoie era cu atit mai presantă... cu cit greva generală din iulie a arătat ltàliei... de partea cui slnt forţele poporului, contemp. 1948, nr. 108, 3/3, cf. DL, DM. 2. S. f. pl. (Neobişnuit) Copci (care servesc la prinderea unui obiect de îmbrăcăminte). Cf. Nica, l. vam. 202. — Pl. : presanţi, -te. — Din fr. pressant. PRESAR s. m. 1. Muncitor calificat care lucrează la o presă (1, 3); presator, presor (2), (raf) presaş. Cf. nom. prof. 47, 51, leg. ec. pl. 292, 293, 298, dl, LTR2. 2. (Argotic) Poliţist (I). Vreo zece presari au coborll In cartierul Teiului. . . Nici nu vtsau pungaşii ce-i aşteaptă. . . Au auzii o voce la uşă: — în numele legii, deschideţi I Barbu, g. 408, cf. 405. — Pl. : presari. — Presă + suf. -ar. PRESĂRE s. f. Acţiunea de a p r e s a şi rezultatul ei ; (rar) presaj. Cf. presa (2). Prin presare, nisipul din rama de umplere. . . se îndeasă tn rama tiparului, Ioanovici, tehn. 91. Nu există reguli fixe indiclnd procedeul de urmat la... presarea aramei. Orbonaş, mec. 43. Se pot prelucra prin presare materiale solide plastice sau aduse in stare plastică, ltr2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : presări. — V. presa. PRESAŞ s. m. (Rar) Presar (1). Cf. sfc v, 20, 27, 30. — Pl. : presaşi. — Presă + suf. -aş. PRESĂTl s. n. Faptul de a p r e s a. Cf. presa (2). Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. — V. presa. PRESĂT2, -A adj. (Despre obiecte, materiale etc.) Care a fost supus unei presiuni, uriei apăsări pentru a-şi reduce volumul, pentru a căpăta o anumită formă, pentru a elibera lichidul conţinut etc. Cf. presa (2). Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u.. cade, Scriban, d., dl, dm. Fabrica de zahăr e legată de oraş de-o arteră nouă de beton presat, s iulie 1960, 15. Am luat special In buzunare, presaţi, pureci de mare, uscaţi. Sorescu, u. 58. + S p e c. (Despre plante sau părţi ale lor) Conservat prin apăsare şi uscare între foi de hîrtie (sugativă). — Pl. : presaţi, -te. — V. presa. PRESATdR, -OĂRE s. m. şi f. Muncitor califieat care lucrează la o presă (1, 3); presor (2). Cf. nom. prof. 23, 26, leg. ec. pl. 291, 293, dm. Presatorii, lăcătuşii, ştanţatorii, toţi muncitorii din sectorul presei au ţinut să fie prezenţi la dezbaterea proiectului. Scînteia, 1960, nr. 4 860, cf. sfc v, 199, dex. — Pl. : presatori, -oare. — Presa + suf. -lor. PRESATjĂ s. f. v. plăsea. PRÎISĂ s. f. 1. Maşină simplă de tipărit cu ajutorul căreia se imprimă (texte sau figuri) prin presarea hirtiei pe un zaţ acoperit cu un strat de cerneală tipografică, sau de imprimat în gravură, l-a cerut şi o presă pentru Ca să tipărească proclamaţii româneşti. BălcesCu, ap. Ghica, a. 44, cf. prot.-pop., n. d. Cărţile, hlrtta pentru tipar, presele, litera, tot ce servea Invăţămlntului poporului slnt împrăştiate sau distruse. Macedonski, o. iv, 119, cf. V. Molin, v. t„ cade, Romanescu, zeţ. 33, dl, m. d. enc., dex. <0> L o c. v b. A pune sub presă = a tipări. După unele informaţii care ne-au sosit In momentul clnd punem ziarul sub presă, el ar fi un vechi spton turc. Stancu, r. a. iv, 337. 2. Denumire generică pentru totalitatea publicaţiilor cotidiene şi periodice dintr-o ţară sau din lume, dintr-un domeniu, dintr-o epocă etc. Toată presa română a lăudat proiectul... pentru dezrobirea ţiganilor. Russo, s. 154. Totodată învinuieşte mai mult abuzurile presei străine. Telegraful (1854), 97*/27. Pitiă act presa engleză... se străduieşte a căuta toate motivele de speranţă. Românul (1857), 33/28. Presa franceză a fost unanimă In chesctaiwa je preocupă... Europa. Concordia (1857), 193/41. Vom avea a ne felicita pe viilor de latitudinea ce vor lăsa presei. Dîmboviţa (1858), 161/61. Legea de presă, fără îndoială, ne-ar condamna la zeee ani de ocnă. Filimon, o. i, 94. Clnd presa esie-n jug Se formă conspiraţii. Bolintineanu, o. 135, cf. lm. Nu mai putem controla opiniile presei din timpul publicării lor. Maiorescu, cr. iii, 6. Amlndouă articolele au fost primite cil se poate de bine de întreaga presă româna şi unele ziare chiar le-au reprodus. Gherea, st. cr. ii, 56. Violenţa de ton a presei noastre se explică prin aceea că e o simplă sfadă. Ionescu-Rion, s. 224. Titu şedea la masa reprezentanţilor presei. Rebreanu, i. 450, cf. id. r. i, 183. S-ă hotărlt să nu se comunice nimic presei. Camil Petrescu, t. i, 18. Un depulai făiă Cazier n-are clientelă, presa nu se ocupă de el. Brăescu, o. a. ii, 364, cf. Vlasiu, d. 274. întreabă pe Seraphin ce ecou avea ţara noastră In presa argenti-niănă. Călinescu, s. 261. Atacurile de presă s-au repitai. id. ib. 355. Orice ar fi susţinui presa, se vedea de la primul contact că... se trage din oameni de mahala. Stancu, r. a. iv, 319, cf. i, 281. Constde.r că am datoria să dau presei Independente iot sprijinul. Galan, z. r; 328. E foarte posibil ca presa noastră să fi luai ca punct de plecare formele englezeşti. Graur, e. 18. Am fost la Academie şt am cercetat toată presa din anii trecuţi asupra lucrărilor edilitare. H. Lovinescu, ,c. s. 46. Se desfăşoară, tn ultima vreme, In presa noastră literară, o amplă dezbatere, contemp. 1962, nr. 845, 1/1. O serte de discuţii In presă. . . arată că este necesară cunoaşterea mat aprofundată ă activităţii scriitorilor paşoptişti.- v. rom. iulie 1962, 167. Alături de şcoală şi presă, la şlefuirea şi îmbogăţirea Umbli române contribuie şi scena. l. rom. 1966, 190. <0- E x p r. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de apreciere bună (sau rea), a avea reputaţie bună (sau proastă). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Profesiune, activitate de gazetar (v. gazetărie, ziaristică), de publicist (v. publicistică). Cunoşti misiunea slntă şt luminătoare a presei? Alecsandri, t. 1 711. Un confrate din presă a început să tragă cu praştia In u final. Galaction, a. 285. Şlia că Ion Ozun a plecat din urbea natală să-şl facă o strălucită carieră In presă. C. Petrescu, c. v. 125. Tu nu lucrezi In presă, habar 15011 PRESĂDI — 1334 — PRESĂRA n-ai ce ascunde sub rtndurile astea. Barbu, p. 288. + (Cu sens colectiv) Persoane care activează in domeniul gazetăriei, publicisticii; ziarişti, gazetari; publicişti. Mt-am adus aminte pe urmă că-l văzusem la Cameră, tn tribuna presei. Vlahuţă, o. a. i, 190, cf. cade, dl, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Dispozitiv de lucru sau maşină care serveşte la comprimarea unui material, la deformarea lui plastică, la extragerea prin strivire a lichidului conţinut în unele materii vegetale etc. Asta nu poale fi supusă presei idraulice. Cabagiale, o. ii, 168. Presa hidraulică este fundată pe această din urmă consecinţă a prtnciptului lui Pascal. Poni, f. 45, cf. Nica, l. vam. 202. Presele slnt dispozitive mecanice care exercită acţiunea de presare. IOANOVICI, TEHN. 130, cf. ENC. AGR. V, 41. [Sculu-rile] slnt stoarse de excesul de pastă fie cu'mina... ori cu o presă. Ionescu-Muscel, ţes. 132, cf. Macaro-vici, ch. 24. Toate presele mecanice de ulei care aparţin proprietarilor de mori... au fost naţionalizate, leg. ec. pl. 28. Presele de struguri... pot fi folosite şi la extragerea de suc din anumite fructe, ltr2. Pe un clmp deschis... se afla moara cu vait uri a lui Aristide şi presa dt ulei. Preda, m. 217, cf. alr sn i h 235. — Pl. : prese. — Şi: (regional, 3) pres (alr sn i h 235) subst., preş (ib.; pl. preşuri, ib. h 235/284) s. n. — Din fr. presse. PRESĂDf vb. IV. 1. Tranz. (Popular; complementul indică plante) A transplanta, a răsădi. Să ne aflăm ca un pom prisădit lingă Ieşitul apei. Coresi, ev. 301, cf. ddrf. Are de plivit o buruiană.. .,de prisădit o floare. Brătescu-Voineşti, p. 176. Flori şl-a presădit, Flori şi-a altoit. Teodorescu, p. p. 91. Atunct i-oi arăta şi leacul [tutunul] şt t-ot spune să-l înmulţească şt să-l presădească. Sbiera, p. 301. Cile flori pe laz In sus, Toate cu badea le-am pus, Cu dragul le-am presădit Şt cu dorul le-am plivit. Hodoş, c. 40. Florile şt legumele presădite de cu ziua slau mlndre şi vesele pe brazdele lor. Popescu, b. iii, 16. [Mărule], Nu e vina ta, Şi aqluta Care te-a sădii Şt te-a prăsădit Şi nu le-a-ngrădit. mat. folk. 834. El că prisădea Guttl şi lămti. Pamfile, cer. 143. Văzuse că gorganul şi erlmpoşia rabdă mai bine de gongarie şi-a presădit numai de-ăşleă. Plopşor, c. 91. Pră disupra gropii mieii, Să prisădeşti .viorielt I arh. folk. iii, 70, cf. alr i 837/12, 926. (Refl. pa s.) Prisădi-se-vor al lor mastin. Coresi, l. 260/18. După ce a crescut, sadul se presădeşte şi de loc se începe şi udatul. I. Ionescu, m. 357. 2. Tranz. (Regional; complementul indică via) A butăşi (Balta Doamnei— Ploieşti), alr i 1 713/746. 3. T r a n z. (învechit şi regional) A altoi. PădurefuU carele nu va fi prisădit sau alluit, acela nu se cheamă pom. prav. 21. <$> R e f 1. pas. E bine să se altoiască (prăsădească) pomii. Muscel, 63. *4. Tranz. Fi g. (Regional) A face aluzii jignitoare, a atinge cu vorba. Com. din Straja-Rădăuţi. 5. Refl. (învechit, rar) A se transmite (pe cale ereditară). Stările sănătăţii trupului bărbătesc şi femeiesc. .. să prăsădesc şi ele împreună cu chipurile tmpre-unătoare. Piscupescu, o. 138/17. — Prez. ind. : presădesc. — Şi: (învechit şi regional) prăsădi, prisădi vb. IV. — Din v. sl. np'bcdAHTH. PRESĂDÎRE s. f. (Popular) Acţiunea de a p r e-sădi (1) şi rezultatul ei; răsădire, transplantare. Cela ce răsădeaşte pomi pre pămlnlul altuia,.. .acela... piarde şi prisădirile, şi alte toate ce va răsădi, prav. 25, cf. DEX. — Pl. : presădiri. — Şi : (învechit) prisădire s. f. — V. presădi. PRESĂDÎT, -Ă adj. (Popular; despre plante) Răsădit2, transplantat. Cf.'presădi (1). Şi să le duci p-o cărare părăsită, La o salcie prăsădilă. şez. i, 123. Sălcioară presădită, Puica neichii cea dorită Ce eşti tristă şi mlhnilă. mat. folk. 263, cf. 613. Muşcăturile rele A celui şerpurel Ce siă sub pelricică, In flntlnă mică, Sub tufă prăsădilă. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 120. Sălcii presădite Şi meri înfloriţi. Pamfile, ce». 123. -0> F i g. La cea răchită răsărită Este-o fată prăsădilă. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 54. — Pl.: presădifi, -te. — Şi : (regional) prăsădit, -ă, prisădit; -ă (mat. folk. 613) adj. — V. presădi. PRfiSĂN s. n. v. presenă. PRESĂRĂ vb. I. Tranz. (Complementul indică materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune, a arunca cîte puţin, din loc în loc (pentru a forma un strat subţire), a împrăştia, a răspîndi pe deasupra ; (complementul indică obiectul asupra căruia se face acţiunea) a acoperi cu un strat subţire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Şi-i scot bărdanul, şi-l spală cu vin roşiu şi apoi cu mirosituri pisate 11 presură. Herodot (1645), 116. Şi luară spuza cuptiorului. .. şi prisără pre dlnsa Moisi In ceriu. Biblia (1688), 451/36, cf. anon. car. Clndu le vei turnă, să presări pe deasupra scorţişoară (a. 1749). gcr ii, 44/5. Să-l presări cu sămânţă de molotru pisat supţire. MÎncările, 15/1. Le preserea cu făină. Economia, 200/27. Presă-rlnd presle iale... salitru. Calendahiu (1814), 176/5. Curăţindu-l [mărul] l-au presărat cu zahăr. Bărac, t. 70/14. îi scoale limba afară, i-o străpunge cu acul şi l-o presură cu sare. Creangă, o. 8, cf. 170. Clnd e să te biruie dragostea, să te pui şi-n cruciş şi-n curmeziş, să te tai şi să presari sare pre crestături..lot degeaba. Delavrancea, s. 23, cf. Marian, ins. 61. Trebuie să presări copilului ,pe cap sare ori cenuşă. Candrea, f. 248. Jarul apoi scormoli şi frigările asupra-i întinse Şi presurlndu-le sare, el prinse pe furci să le-nloarcă. Murnu, i. 179. Clnd cineva pleacă la drum, presară-i făină pe prag, ca să-i meargă In plin. Gorovei, cr. 43, cf. 111. A presărat mălai prin locul unde văzuse el vrăbiile. Brătescu-Voineşti, p. 89. Popa Coslache presară tămlie peste cărbunii din cădelniţă, id. ib. 299. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. Rebreanu, r. i, 195. Mesteca lacom, clefăind; presăra sare şi piper din belşug, înainte de a gusta. C. Petrescu, î. î, 92. Ne presăram singuri pulberea cea albă; dar oriclt am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. I. Botez, şc. 55. îi presară [cozonacii] cu migdale. Brăescu, a. 72. Fata presărase cenuşă pe cărare. Sadoveanu, o. v, 136. Lelea Ileana curăţi cltiva peşti... li presără din belşug cu sare. id. ib. ix, 391. Şi pe urmă... presari pe deasupra lot scorţişoară pisată. Călinescu, e. o. ii, 95. Presară tn căldare o lingură de sare. Stancu, d. 51. E ocupată cu cina; acuma presară brlnza pe mămăligă, contemp. 1954, nr. 390, 4/3. Tata a pus pielea cea neagră şi cea ţintată cu alb pe o prăjină, după ce le-a presărat cu sare. Camilar, c. 58. Au presărat gris peştilor din acvariul domnului Bralu. s august 1960, 14. Fire puţine de iarbă tşi făceau loc prin pietrişul presărat acolo cine ştie clnd. v. rom. ianuarie 1965, 81. Deasupra supei din farfurii se pune cile o feliuţă de pline, presărată cu caşcaval ras. S. Marin, c. b. 49. Şi mi-o trage-ntr-o frigare Şi mi-o presară cu sare. Mîndrescu, l. p. 110. Clnd fac straturile, presură cenuşă amestecată cu gunoi. şez. iii, 49. Şi pe Badiu mni-l videa Tot legat şi ferecat, Cu cuţilul spintecat Şi cu sari presurat. ib. v, 63. Presoară făină-n apă şi face terci. Graiul, i, 397, cf. Păsculescu, l. p. 248. [Hirtia] o ungi cu miere; pe deasupra presări fire de tutun şi o pui la junghi. Pamfile, b. 41. Ar puşca iepurele, dar n-are cine i-l presera cu sare pe coadă. Zanne, p. iv, 559, (A b s o 1.) Iară la ziua dinţii dvorind copilul la rlnduielele slujbei ce avea de presăra înaintea împăratului şi stropind bucatele după obiceiu. Mineiul (1776), 192t1/12. Un om ia cu un căuş din varul pregălil şi presară peste grlu. I. Ionescu, c. 176/13. Luă tn şorţ 15016 PRESĂRA — 1335 — PRESCHIMBA vro doi pumni de mălai şi preseră pe drum. Ispirescu, l. 334. (In tranz.) A începui... să tot presure din tărlţele acelea tn urma sa. Sbiera, p. 171. (Refl. p a s.) Se presoară deasupra puţină piatră acră şi apoi se dă In clocot. Pamfile-Lupescu, crom. 44. (Prin analogie) Drumul care mergea la capişte era presărat cu flori. Beldiman, n. p. i, 61/14. Aceste insule... slnt tn mare presurate In forma unui mare arc., DrX-ghici, r. 32/23. Pe costişele văii slr/t presărate casele locuitorilor muntelui. Fătu, d. 149/18. Pe acea frunte netedă şi albă Făt-Frumos presură clieva flori. Emi-nescu, n. 11. Caii porniră la stingă pe-o cale îngustă, presărată cu bolovani. Agîrbiceanu, a. 67. Mormintele erau presărate de-a valma... supt aceeaşi velniţă de ţarină primitoare. Gîrleanu, n. 167. Şi-n zborul ei li presără deasupra feţei fulgi ce miroseau a ţărlnă. id. ib. 175. In pat ţi-am presărat garoafe Şi maci. Minulescu, v. 48. Podişul era populat cu grupuri de brazi, astfel presărate Incit păreau că fac parte dintr-o... vastă conspiraţie. Bogza, c. o. 31. [Ciuperca] ... este de culoarea maron deschis şi este presărată cu negi. Belea, p. a. 157. Cumperi flori albe şi roşii, care să fie presărate pe aleea principală, t martie 1965, 53. Urmele ţi le jălesc, Că pe unde tu călcâi... Eu mereu le măturam Şi cu flori le presăram. Alecsandri, p. p. 280. Bani prin casă presăra, Bani prin colţuri că lăsa. Teodorescu, p. p. 542. Murgul In grajd 11 băga, Fin de flori li presăra. Balade, iii, 310. Fig. îi presără lui glnduri ca aceastea... Varlaam-Ioasaf, 142v/25. Pizmuirea... presară munirea Intre deosebitele trepte ale şocietăţei. Marcovici, d. 244/13. Aleargă de la o ceată la alta şi presară cuvinte plăcute fiecăruia, id. ib. 469/26. Ercul... a presărat duhul unirei ş-al omenirei. Tîmpeanul, g. 102/2. Presăra cu nişte scaliuri de argint neagra mantă a Adriaticei. cr (1848), 452/40. A morţilor cenuşă sură presară-ades dulcele vini Alecsandri, p. iii, 184. Fie zile cit de aspre... ele tot se mai îndulcesc dacă le presuri cu ceva chef şi voie bună. Gane, n. ii, 105. Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. Macedonski, o. i, 155. Ce ilnăr şi ce vesel e codrul, parcă r-lde In tremurul vioaiei lumini ce U presară I Păun-Pincio, p. 60. Dar nu găseşti măcar un an Sigur, să-l presărez prin scrieri I Coşbuc, p. ii, 253. Trăiam vislnd... Nădejdea, Ungă mine, îmi presăra cărarea de lumină. Cerna, p. 147. Cina fu scurtă şi presărată cu glume. Hogaş, dr. i, 75, Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint In văzduh. Rebreanu, p. s. 125. Bagajul visurilor noastre Să-l presărăm, din suflet, iară, Prin gările cu firme-albastre I Minulescu, vers. 120. Bătrl-nefea venea timpurie şi-i presăra omăt In păr. Sadoveanu, o. i, 60. Soarele... presura flori de lumină pe horă. id. ib: 236. Vorbele, ca o ţărlnă, Ţi le-aş presăra pe mină. Arghezi, vers. 185. îi plăcea să recite şi scanda patetic..., Ştia numeroase dictoane latineşti, cu care-şi presăra vorbirea. Călinescu, c. o. 239, cf. id. l. l. 52. Colegii mei din clasele primare (odinioară mai micuţi ca mine) Şi-au presărat pe Umple... Argint din luna nopţilor senine, v. rom. noiembrie 1953, 210. Lasă-n urma lor fiori Şi presară groaza. Paraschi-vescu, c. ţ. 158. Drumul cunoaşterii l-am presărat Nu cu cenuşă, ci cu slnge. Brad, o. 52. Ce reprezintă viaţa profesorului Ştefan Roşea, viaţă presărată de infamii? Preda, r. 84. Relatările unor Intlmplări pline de haz, cu care presară manuscrisul, pun şi mai mult In lumină firea lui optimistă, s iulie 1960, 53. Traducerile de plnă acum, fiind dispersate In volume presărate de-a lungul anilor, nu puteau da o imagine unitară asupra literaturii, v. rom. aprilie 1963, 171. Are o replică vie, spumoasă, presărată cu accente umoristice. t iunie 1964, 88. Ampla expunere a lui Saşa Pană... — presărată de evocări şi amintiri — a ocazionat o vie dezbatere, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/3. + (Rar) A împestriţa. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineţii. Rebreanu, i. 49. — Prez. ind. : presăr şi (regional) presărez, pers. 2 şi (regional) presări, pers. 3 şi (regional) prisără. — Şi: (Învechit şi regional) preseră, presară, (Învechit) prisără vb. I, (regional) presări (alr i 733/85) vb. IV, presoră, preasără (ib. 733/227, 295), prăsără (ib. 733/30, 35, 69, 75, 131, 136, 720) vb. I. — Pre + săra. PRESĂRÂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a presăra şi rezultatul ei. Presărarea cearşafului cu camfor. Arghezi, b. 117, cf. dex. <£> F i g. Poronctm... ca să le arătaţi să să părăsască numaideclt cu lotul de aceasti presărări de voroâvi neiertaţi şi fără cuviinţă (a. 1827). I6rga, s. d. xxi, 279. — Îl. : presărări. — V. presăra. PRESĂRAT* s. n. (Rar) Faptul de a presăra-Prefaci In pulbere măruntă Puterea dlrză şi voinţa cruntă. Faci dintr-un împărat Nici praf cit Intr-un presărat. Arghezi, vers. 99, cf. dm, dex. — V. presăra. PRESĂRĂT*, -Ă adj. (Despre materii tn formă de pulbere, granule etc.) Care a fost Împrăştiat, răspin-dit cite puţin, din loc in ioc peste ceva (pentru a forma un strat subţire); (despre obiecte) care a fost acoperit cu un strat subţire dintr-o materie pulverulentă, granulară etc. Cf. drlu, Polizu. Sămlnţă de in fiartă şi presurată. Cuparencu, v. 14, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. O (Prin analogie) Cătrinţa e bătută In fir şi ăltiţa cusută cu roş şi albastru e rară, numai presărată. Slavici, n. i, 139. <0> Fig. Tu, mlndruţo, cum te porţi, Te urăsc voinicii toţi, Că ţi-i firea presărată, Te iubeşti cu lumea toată. Hodoş, p. p. 259. — Pl.: ‘presăraţi, -te. — Şi : (Învechit) presurât, -ă adj. — V. presăra. PRESĂRĂT&R, -OĂRE adj., subst. 1. Adj., s. «n. (Persoană) care presară anumite substanţe pulverulente, granulare etc. (peste pieile de tăbăcit). Cf. Barcianu, Alexi, w., nom. prpf. 45. 2. S. n. Parte componentă ă instalaţiei de fabricat plăci aglomerate din aşchii de lemn, care serveşte Ia turnarea particulelor de lemn în caseta ori în rama de formare. Cf. ltr2. — Pl. : presărători, -oare. — Presăra + suf. -ător. PRESĂRĂTTÎRĂ s. f. (Rar) Ceea ce se presară. Gunoiul de pasăre se întrebuinţează ca presărăiură pentru locurile de curechi. Litinschi, m. 20/9. Zăpada izbea ca o presărătură măruntă In feţele flăcăilor. Sandu-Aldea, ap. cade, cf. dm, dex. — Pi. : presărături. — Presăra + suf. -ătură. PRESĂRÎ vb. IV v. presăra. PRESĂRÎT, -Ă adj. v. prizărit. PRESĂRITtÎRĂ s. f. v. prizăritură. PRESĂRAT, -Ă adj. v. prizărit. PRESBIOPfE s. f. v. prezbiopie. PRESBÎTER s. m. v. prezbiterl. PRESCHIMBĂ vb. 1.1. T r a n z. şi r e f 1. A face să ia sau a lua o formă, un aspect, un conţinut etc. nou ; a (se) preface (II), a (se) schimba, a (se) transforma, a (se) modifica, (Învechit, rar) a (se) prăvăli (4). însă omul nestatornic, ce mintios l-ai giudecat, A lui planuri ş-apetituri le preschimbă nencetat. Asachi, 15028 PRESCHIMBARE — 1336 — PRESCRIE s. l. i, 221, cf. 227. Acesl om original, al cărui nume l-am preschimbat aici puţin, mai pe urmă şi-a pierdut minţile. Filimon, o. i, 179. Înţelesul general Insă al legendei, de la una plnă la alta, s-a preschimbat. Odo-bbscu, s. i, 210, cf. iii, 137. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dlnsul preschimbată tn fecioară; Eminescu, o. i, 142. Litera ,,1“.. ., In unele cuvinte, e degeneraţia lui ,,a“ preschimbat mai Intli tn ,,ă“... şi la urmă închis cu desăvlrşire tn Macedonski, o. iv, 36, cf. i, 221. Şi-ntr-o clipă mă preschimb într-un nimb enorm, Minulescu, vers. 105. Ca duhovnic, prea cucernic, el.doar suflete culege; Dar ctnd a cules destule, Papa se preschimbă-n rege. Davila, v. v. ,55. Pe marginea-cărărilor şi a livezilor măceşii se preschimbă In candelabre trandafirii şi albe. Galaction, A. 365. Pregătirile de nuntă se preschimbară tn pregătiri de război. Sadoveanu, o. i, 9. Săracii aveau un simţămlnt de invidie pe care-l preschimbau In batjocură. Pas, z. i, 71, cf. I-abiş, p. 422. Plrloaga-nţelenită, cu buruieni amare, S-a preschimbat In ctmpul cu lanuri ptnă-n zare. v. rom. martie 1963, 143. <0 ReM. p a s. Nici unul din acele principii. . . să nu se vaieme, nici să se preschimbe, ap. Ghica, a. 731. 2, Tranz. (Complementul indică obiecte, valori etc.) A da, a ceda, a transmite in schimbul altuia (de acelaşi fel, de aceeaşi natură etc.); a schimba. Ne-am decis cu Ion Ghica să preschimbăm un şir de scrisori amintitoare de timpurile trecute. Alecsandri, s. 115, cf. CADE, ScRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. <£> F i g. Cerul şi pămlntul preschimbă sărutări Prin raze aurite şi vesele clntări. Alecsandri, Poezii, 119. (Refl. pas.) Pumni şi ghionturi se preschimbă, se văd beţe ridieate, Părţi din scaune şi mese zbor prin aer aruncate. I. Negruzzi, s. i, 158. E x p r. (învc-chit) A preschimba cuvinte = a sta de vorbă ; a vorbi. Clleodală vezi doi oameni Care-n cale se-ntUnesc Cum preschimbă treir.cuvinte Ş-apoi grabnic se despart. I. Negruzzi, s. ii, 159. (învechit)  preschimba glume = a-şi spune glume, a glumi. Eu, clic fete le tntilnesc, Preschimb cu ele glume uşoare Şi chiar din fugă le ameţesc. Alecsandri, t. 52. — Prez. ind. : preschimb. ■ — Pref. pre- + schimba. PRESCHIMBARE s. f. Acţiunea de a (s e) p r e-schimba şi rezultatul ei. 1. Prefacere (I 1)> schimbare, modificare, transformare, (Învechit) prefăcătură (1). Cf. preschimba (1). Preschimbări vroieşie Din şapte ani in şapte. I. VăcÂrescul, p. 54/17. In deosebite timpuri, sub deosebite preschimbări, multe idei... se regăsesc. Odobescu, s. i, 198. E învederat personificată natura cu preschimbările sale. id. ib. 204, cf. 242. In nici un chip nu mă Invoiesc cu preschimbarea pluralului tn singular. Macedonski, o. iv, 43, cf. 79, ddrf. In virtutea principiului evoluţiunii..., materia a suferii tn decursul 'secolelor numeroase preschimbări. Mârinescu, p. a. 37, cf. dm, m. d. enc., dex. O (Regional) Preschimbare de şine — macaz (1). alr sn in h 873/414. â. Cedare, transmitere a unui obiect, a unei valori etc. în locul alteia (de acelaşi fel, de aceeaşi natură etc.); schimbare. Cf. preschimba (2). După clteva preschimbări de argumente..., mirceşlenii... luară In triumf obiectul expediţiei lor. Alecsandbi, s. 8, cf. Alexi, vî. Sini poliţi destul de mari care vin necontenit la preschimbare. Sadoveanu, o. viii, 145. La tntlrzieri cu preschimbări se adaugă doblnda. Căli-nescu, e. o. i, 143. Măi, frate, măi mocane, Nu ţi-i pagul de vlnzare? Ori ţi-i de preschimbare, Să-ţi dau căluşei De-ai mei. i. cr. i, 12. — PI. : preschimbări. — V. preschimba. PRESCHIMBAT, -Ă adj. Care a fost (ori s-a) transformat, modificat, schimbat, prefăcut2 (I 1). Cf. preschimba (1). Acestea sini Inlrucllva semne simbolice ale unor credinţe mai primitive, e forma supra- vieţuitoare a unui fond preschimbat. Gherea, st. cr. iii, 335, cf. ddrf, Alexi, w. In forma In care ni s-a păstrai, e o redacţiune preschimbată şi Intrucltva prescurtată. BUL. COM. IST. II, 23, Cf. DEX. — PI. : preschimbaţi, -te. — V. preschimba. PRESCCRE s. f. v. prcscură. PRESC6R1VIC s. n. (Regional) = pistornic (1). Cf. CADE. FRESCdRNlŢĂ s. f. (Regional) Vas în care se ţin prescurile (1) la biserică. Com. Iordan. — PI. : prescorntţe. — Prescură + suf. -orniţă. PRESCRIBĂIUÎ vb. IV. Re 11. pas. (învechit, rar) A se prescrie (5). Niet locurile cele sfinte, niet cele da obşte, care rău şl fâr de cuviinţă le-au apucai neştlne au le-au vlndui şi le-au înstrăinat, tn lungă vreme nu să presertbăluiesc (adecă prin aeea In lungă vreme In înstrăinare besertea sau obştea nu pierde tuşul şt cădtnţa earea are la acele locuri). Micu, în Contribuţii, iii, 126. — Prez. ind. : pers. 3 presertbăluiesc. — Din magh. preskribâl. PRESCRÎE vb. III. 1. T r a n z. (învechit; complementul indică texte) A transcrie, a copia ; a reproduce (2) in scris. Ani prescris cartea aceasta iarăşi dupre izoodul cel îndreptat (a. 1811). bv m, 49. Mergi de-ţt Indieplează hlrltâ, ticălosule, şt presert-o bine. Heliade, o. n, 426. Nu teşea... nici o Iraducţie care sâ nu puie să t-o presate. Negruzzi, s. i, 4. Pă bine a o îndrepta [hîrtia] pe unde nu va ft bună şi tradu-o tn franţuzeşte spre a putea să o prescriu şi să o dau mine. Bolliac, ap. Ghica, a. 636. In curînd, adică îndată ce voi găsi timp ca să prescriu manuscriptul meu de „Contidla ciocoilor“, voi trimite actul 1. Alecsandri, s. 27. Această lamă____ ar trebui s-o pusei tem aiat ioaiâ, pentru a arăta aeea fineţă de analiză psihică. Gherea, st. cr. i, 233. Am pus de l-au şl presarts şi l-am dus atei ca sd sa afla şi In ţară. bul. com. ist. i, 15, 214. ^Absol. Cei mai cu putere tălmăcind şt alţii prescriind, să împlinească lipsa a ea mare ce avem de cărţi. Golescu, î. 67. O Refl. pas. S*au preserts [precuvîntarea] da dreapfa ma, tn vreme eleriit (a. 1821). cat. man. i, 95. Orlndutnd să se prescrie originalul de al doilea pe insuşt cheltuiala sa. Calendar (1852), 69/17. Boltiţi cărtuiart puneau să li se prescrie vechile letopiseţe sau cronici, care erau urmate numai tn chip ţoaile slab pe vremea lor. Iorga, c. i. ii, 133. + A traduce. Am găsit act colecfta revtslet franceze şt am dat paste articolul meu, acolo semnat cu un simplu C... L-am prescris tn româneşte şt vt-l alătur act. Caragiale, o. vii, 430. ♦ (Complementul indică o cusătură) A reproduce (2) exact (după un model). Aceştia cum au văzut-o t-au dat o grămadă de bani, numai «a să ll-o deie [năframa] să preserta şt de pa aceasta florile. Sbiera, p. 132. + (învechit, rar) A descrie, a povesti, a relata. Jalniclle llngutrl tn caie au venit bietul Vtnert... nu sa pot prescrie. Drăghici, b. 307/14. 2. Tranz. (învechit, rar) A însemna, a consemna. Să să preumble prin toţi munţii acestui prinţtpalşl să prascri« orice fel de melaluri să vor afla tn părţile locului (a. 1834). doc. ec. 552. 3. Tranz. A stabili cu precizie, a arăta, a indica sau a recomanda (2) (ceea ce secere sau trebuie să se facă). Lanterna lut sir Humphrg Davy, prin care, după metodul ee a prescris, poate etneva trage tn siguranţă cărbunele minelor. Heliade, d. j. 53/16, cf. Vbisa, i. 1732/5. Căci diurnul ce ea prescrie este diurnul negreştret. Conachi, p. 281, cf. Brezoianu, î. 93/8. După ee s-ar fi întării In scaun, Tudor ar ft putui să însemneze iul Ipsllantt drumul pe unde avea să treacă Dunărea la termenul ee t-ar fi prescris. Oţetea, t. v. 264. <> (Glumeţ) BoullI... răcni... ciracul,... potrivindu-şt 15035 PRESCRIE — J.337 — PRESCRIPŢIE înainte de toate filindrul la loc, pe sprinceana anume prescrisă de catehismul adevăratului lion parizian. C. Petrescu, a. r. 18. + (Complementul indică medicamente sau tratamente medicale) A sfătui să ia, să respecte său să facă pentru a se însănătoşi, pentru a se îndrepta; â recomanda (2) (unui bolnav). Mai scurtă este viata la medicii practici... căci ălnşii mai puţin pot păzi regulele sănătăţii care le prescrie altora. Vasici, m. i, 119/2. Greşesc bolnavii care... îndoiesc porţia prescrisă şi beau... mai mult declt pot să mislu-iască. PXtu, d. 136/17. Noi Insă nu ştim nici o reţetă să prescrim un asemenea remediu. Isis (1859), 131. Cum vă mai aflaţi, doamna mea, de cind v-am prescris hapurile? Alecsandri, t. 1 635. Dacă li dai doctoria prescrisă de ştiinţă... bolnăvul se vindecă. Brătescu-Voineşti, p. 198. Doctorii, deşi veneau de trei, patru ori pe si, nu aveau de spus nimic, declt cele ştiute, prescriind mereu aceleaşi doctorii albe. Ardeleanu, u. d. 237, cf. 72. Ultimele două reţete au fost prescrise degeaba. Sahia, n. §8. Doctorul... prescrisese o doctorie pentru frecat gingiile. Voiculescu, p. ii, 221. Doftoria mea ti-o poate prescrie şi moşneagul ista. Sadoveanu, o. vii, 99. [Doctorul] t-a prescris purgativ şi băi de muştar. CXlinescu, c. o. 75. Domnule doctor,prescric o reţetă aşa cum se cuvine, ca să se vindece omul bine. v. rom. februarie 1955, 198. O să-ţi treacă şi asemenea impulsuri. Şi [medicul] li prescrie medicamente. Preda, r. 14. Refl. pas. Iarba se prescrie In decoct şi-n infus. s. bXrb. 26/9. Nu se pol prescrie mijloace de obşte... pentru că mijloacele vindecătoare au a se îndrepta după pricinile boalei. nep. vind. 6/29. Unora dintre bolnavi li se prescrie o linişte absolută. Belea, p. a. 197. în cura internă apele se prescriu In gastrite cronice, abc sXn. 76. 4. T r a n z. Spec. (Despre oameni, autorităţi competente, autorizate etc.; p. e x t. despre acte normative, dispoziţii etc. elaborate de persoane sau autorităţi competente) A hotărî, a dispune, a decide, a ordona, a stabili, a prevedea (12) (un anumit lucru care trebuie respectat in mod obligatoriu). Nu... pol da ei reguli, nici legi prescrie. Ţichindeal, p. 158/20. Solon însuşi prescriseasă sau dădusă legi destul de întunecoase. Molnar, i. 255/10. Vei paradosi anume In şcoala normală învăţăturile prescrise pentru acel clas (a, 1828). Uricahiul, vii, 184/8. După cum prescrie... unii ca ace'ia... se vor priimi In numărul. celor ordinari, cr (1848), 6V27, cf. Telegraful (1854), 701/62. De cile ori Insă se poate repeta pe zi această operaţie, legiuirea a uitat să prescrie. Bolliac, o. 251, cf. 103. [Instrucţiunile] prescriau ca să nit facem nici o mişcare plnă nu ne vom înţelege mal tntli cu guvernul otoman. Ghica, s. 714. Articolele 101 şi 102 din constituţie prescriu că fiecare din ambele adunări... au dreptul de a acuza pe miniştri. Maiorescu, d. ii, 26. Se vlnduseră probabil mai multe bilete dectt prescrie regulamentul. Caragiale, o. i, 13, cf. cod. pen. r.p.r. 17. <0> (Prin lărgirea sensului) Nil trebuie a părăsi maximile străbune care prescriau d-a nu lăsa... alianţa. BXlcescu, m. v. 43. 5. Refl. pas. (Jur.; despre pedepse penale, drepturi la acţiune, drepturi de proprietate etc.) A se stinge prin prescripţie (2), a-şi pierde valabilitatea; {învechit, rar) a se paragrafisi, a se prescribălui. Astăzi, clnd sper ca s-a prescris vina mea contra monarhiei, am curajul s-o spun cu mlndrie. Caragiale, o. iii, 156, cf. cade. Depunerile pe livrelele de economii şi depozitele... jxereclamate timp de 30 de ani se prescriu In folosul Casei. leg. ec. . pl. 227. Acţiunile pentru daune izvotlte din transporturile aeriene se prescriu In termen de un an. bo (1953), 576, cf. dm, m. d. eng., dex. — Prez. ind.: prescriu; prez. conjunct, pers. 4 şi: (învechit) să prescrim. — Din lat. ptaeacfibere, fr. piesorire (după scrie). PRESCRIITÓR s. m. (In dicţionarele din treciit) Copist. Cf. Polizu, Cihac, i, 249, Alexi, w. — Pronunţat: -scri-i-, — Pi.: prescriilori. — Fresen'e -f suf. -tor. FRESCRllTtfHĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Copie. Cf. Cihac, i, 249, Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat: -scri-i-. — Pl.: prescriituri. — Prescrie + suf. -tură. PRESCRlPT s. n. (învechit) Prescripţie (1). Cf. drlu. După ále noastre... prescripturi lntrebuinţlnd-o au folosit, ar (1829), 1801/21, cf. Barcianu. Contra Inlregei tendinţe de ă reintroduce dreptul roman la noi, de a reînvia prescriptele celor XII table. Maiorescu, gr. iii, 167. Se putea publica concurs pentru studiul arhivelor?... Prescrjptele verbale ar fi fost In regulă,... dar ca rezultat practic nu ar fi ieşit nimic. id. d. i, 316, cf. Alexi, w. în afară de prescriptele legii, condamnatul Adrian Vornicul a fost pus In fiare. Ardeleanu, u. d. 248, cf. 62, dm, dex. — Pi.: prescripte şi prescripturi. — Din lat. praoseiiptmn. PRESCRÎPTÎBII,, -A adj. (Jur.) Care se poate prescrie (5), care este supus presériptiei (2). Acţiunea de despăgubire In cazul prevăzut prin ari. 616 este prescriptibilă. Hamangiu, c. c. 150, cf. Alexi, w., Şaineanu, d. u., cade, Scriban, d. Contravenţia este prescriptibilă intr-un an. cod. pen. r.p.r. 224, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl.: prescriptibili, -e. — Din fr. prescriptible. PRESCRIPTIBIUTATE s. f. însuşirea de a fi prescriptibil. Cf. dn2. — Din fr. piesoripiibilité. PRESCRÎPŢ1E s. f. 1. Obligaţie, dispoziţie, prevedere înscrisă intr-un act normativ, stabilită prin uz, prin tradiţie etc.; (Învechit) prescript. Cf. Negu-lici, Stamati, d. Numai astfel s-ar putea forma conştiinţa poporului, singurul frlu ce poate opri pé guvernanţi de a se abate de lá prescriptiunilé adevăratelor principii. Ghica, s. 148, cf. prot.-pop., n. d. Românii... s-au ţinut... In marginile prescrtpţiunilor canonice (a. 1865). Uricariul, x, 369. Această prescripţiune a legii nu s-a aplicat şi nu se aplică. Maiorescu, d. i, 31Ó. Necă-zlnd sub prescripţiile legii repausului dominical, nu ţin niciodată socoteala sfinţilor. Caragiale, ó. ii, 212, cf. VlahuţX, o. a. i, 197. Batalionul paşnic fusese primit după prescripţiile şi cu arguméntele cerute pe clmpul de război. Galaction, a. 449. Ger să fiu judecată şi pedepsită conform prescripţiilor legii. Camil Petrescu, t. ii, 287. Toate s-au făcut... că şi cum s-ar fi îndeplinit prescripţiile unui rit. Sadoveanu, o. vi, 362, cf. v. rom. septembrie 1955, 203. (Glumeţ) Şoarecii şi glndacii... lotulau cu drepturi de prescripţiune In crlşma lui Avrum. Hogaş, dr. ,i, 98. <0> (Prin lărgirea sensului) Autenticitatea documentului,... după toate prescripliunile criticei interne, nu poate fi ptisă la... îndoială. Hasdeu, i. c. i, 19. La început, prescripţia grupului către o ordine conformistă e singura regulă morală existentă. Ralea, s. t. ii. 252. + (Tehn.; şi în sintagma prescripţie tehnică,, m. d. enc.) Norme scrise cu privire la condiţiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificârea, executarea sau folosirea unui sistem tehnic; p.-gener. norme scrise care trebuie respectate la păstrarea, folosirea, prepararea etc. unui obiect, a unei substanţe etc. Cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Stingere a unui drept la acţiune sau la executarea unei hotărlri prin neexercitarea lui in termenul prevăzut de lege; dobindire á dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posedarea Iui, cu bună credinţă, un anumit timp; (învechit) paragrafie. Ptescripţi-unea... asupra averilor bisericeşti secularizate încă din zilele regelui loan să fie anulată. Bariţiu, p. a. i, 15Ó41 \ PRESCRIPŢIUNE — 1338 — PRESCUREA 346, cf. iii, 34. Şcoala Băinuţiu Unde... a tnlra'din dreptul public In dreptul privat şt a anula validitatea proprietăţilor bazate pe moştenire... sau pe prescripţie. Maiorescu, cr. hi, 88. Presei tpţlunea aeltunel de revocaflune se împlineşte după 30 de ant de la naşte/ea fiului. Hamangiu, o. a. 198, cf. cod. pen. r.p.r. 599, DM, M. D. ENC., DEX. 3. Recomandaţie, indicaţie (de tratament) dată de medic unui bolnav (printr-o reţetă); p. e x t. reţetă. CI. Nbgouqi. Legalitatea ţoimulel (ricelet) pune la adăpost necuviinţa şt neiozlă presertpftunei. man. sXnXt. 4/13. împotriva prescripţiei doctorului..., subofiţerul se ttrtse plnă la spiţerie. Russo, s. 30. lt aduse o sttelă eu picături şt tt număra, In linguriţa de ceai, allteă ette spunea presartpfia. C. Pbtrbsgu, î. i, 22. Să-l oonvlngl s<5 urmele prescripţiile unul medic măcar. id. ib. 220. în asemenea împrejurare, prescripţia mea trebuie îndeplinită şt mai grabnic. Sadoveanu, o. xi, 160. îl izolă aeolo după ţoale prescrlp(ttle medicale. CXunbscu, s. 516. Să execute exact şt cu alenfle presertp-fttle medicului. Belba, p. a. 194. Ttaiamenlul cu băt tn staţiune trebuie sd urmeze eu stricteţe prescrlptta medicală, abc sXn. 76. Administrarea penicilinei... [se lace] numai tn urma unei prescripţii medicale. ib. 345. Dacă se urmează exact presarlptttle pe care le-am lăsat, nu se poale tnilmpla ntmtc. t august 1964, 62, Cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: pnscrtptit. — Şi: (Învechit) presciipţiiine s. f. — Din tr. prescriptibil, lat. piaescrlptlo. PRESCRIPŢItJNE s. f. v. prescripţie. PRESCHlS, ~A adj., s. m. şi I. v. prosorls. PRESCURÂH s. m. (Rar) Persoană care .face prescuri (1). Ieromonahul Artemte, pe lingă darul de preot, mat are şi ascultarea de prescurar. StXnoiu, c. i. 7. — PI.: prescurart. — Prescură + suf. -ar. PRESCURARIţA s. f. 1. (Regional) Prescurăieasă. La tomănii din Munţii Apuseni preotul 11 încuviinţează [pistornicul] unei prescurarlţe... spre a face prescurt. Pampile, i. c. 378. II. (Bot.) 1. (Regional) Urechelniţă (Sempervioum iectorum). Cf. bulet. grXd. bot. v, 67, Panţu, pi,., Borza, d. 159. 2. (Prin Transilv.) Varietate de pere mari, galbene, lătăreţe, de calitate inferioară. Cf. dr. ii, 706. — PI.: prescurartfe. — Presoură + suf. -ariţă. PRESCtJRA s. f.( I. Ptinişoară, de obicei rotundă sau In formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se Împart credincioşilor bucăţele la sfirşitul liturghiei sau 4npă Împărtăşanie; p. e x t. un fel de colac care fe Împarte la lnmormîntări, parastase etc. Du presediea la besearecă (a. 1600). cuv. d. BXtr. ii, 51/9. Sd fie prllmliă prescurea lut. prav. gov. 51 /7. Adu-t (svlntulul) tămlie, luminări, prescuri. Varlaam, c. 4, cf. gcr i, 160/24, anon. car. înjură... de lege, de cruce..., de prescurt. Antim, p. 129. Lucru de trebuinţă la această taină este prescurt clnoi şt vtn. Iacov, syn. 2T/14. Numa la părale şi prescură Ahest feliu dă oameni acum cască. Budai-Deleanu, ţ. 397, cf. drltj, lb. A dat drumefei un corn de prescură şt un păhăruf de vin ca să-l fie pentru hrană. CreangX, p. 91. Prescurile’făcute din făină albă stnl puse In clrpă. Slavici, n. i, 57. Din mina popii, multă vreme, n-a luai nici colac, nlct prescură. Delavrancea, s. 191. Se mai fac şt trei parastase şt trei prescuri mat mari, care se duc la biserică. Marian, na. 80. La o pomană lungă trebuiesc 200—300 de colăcei, arhangheli..., prescuri şl altele id. nu. 751. Pe măsuţa din mijloc se vedeau... prescuri, gărăft cu vtn, mănunchi de gălbioare şi tndrişaim. D. Zamfiresou, v. ţ. 81. La prescuri... se află semnile lăsate de prtscorntc. Pam- pile, i. c. 197; [Era] altt de vestită ca. evlavioasă Incit aa frămlnla totdeauna prescurile, Rebreanu, i. 76, cf. Severin, s. 108. în dosul preseurărtei — unde nimeni nu mat frămlnla prescurt, era beciul cu zidurt şt cu bolţi trainice. Galaction, o. a. i, 323. Nici măcar la o pomană nu mă pofti şl pè mine..., ori să-mi^ft dai barim o prescură. StXnoiu, c. i. 33, cf. 51. Mtrosul straniu de prescură slujttă... aducea In văgăuna scundă misticismul umtltnţit şi al prosternării sacre. Klop-ştock , p. 84. Credincioştt din sat tt încredinţau ei coptul prescurilor, pe care, Intr-adevăr, Bună le făcea cu multă măiestrie. Vlasiu, a. p. 299, cf. 113, Pribeagul, p. R. 132. Toate crucile erau la fel şi de o mărime, teşite ca dintr-un tipar de prescurt. Arghezi, b. 106. Dă-l pufinlică miere şi-o prescură, id. vers. 206. Postea necontenit, mlnctnd mat mult prescuri decll mlncare adevărată. Camil Pëtrescu, o. ii, 90. Popa vindea prescuri uscate. T. Popovici, s. 391. Să nu mai răscolim tainele, că tot fără înţelesuri rămlnem şi toi la prescură şt colivă ajungem, t decembrie 1964, 12, cf. h ix 83. Tremură popa să moară Cu prescură subsuoară, JaR-Nfk -Bîrseanu, d. 467. Placu-mi mie felele Ga tatii prescurile, şez. ii, 18. Tu te duci că nu ie-ndurt, Că la popă sini prescuri, ib. viii, 83. Mul(i ts domni şi cu ctucurt, AJu mănlncă toţi prescuri. Bud, p; p. 51. Ţine ăst corn de prescură Şi cu acest pahar de vin. PXsculescu, l. p. 17. Oamenii numai şt-or mere, Tot pe la mănăstiri, Cu prescuri şt cu lumini. BIrlea, b. 70, cf. arh. folk. iii, 58, alr ii/i h 172. Popa nostru stă să moară. Ar muri şi nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură, ant. lit. pop. i, 194, cf. mat. dialect, i, 88. Jos prescure, Sus pădure, Dulce ca mierea, Amar ca fierea (Nucul). Gorovei, c. 244. II. (Bot.) 1. (Prin Bucov.) Coada-racului (Polentilla anserina). Cf. Panţu, pl. 2. (Regional) Rozetă (1) (iîeaeda odorala). Bujo-rean, b. i„ 390. — Accéntuat şi: préscurà. dex, mat. dialect, i, 88. — Pl. : prescuri. — Şi : (Învechit şi regional) piescûro, (Învechit) prèscôre s. f. — Din slavonul np9CK»ypa. PRESCURAREAsA s. f. (Rar) Femeie care face prescuri (1); (regional) prescurariţă (I), prescurăfîţă (I). Cf. cade. Părinlele-duhovnie, încheind prlvtghe-rea..., a trecut spre ttjgheaua prescurăreset. Klop-ştock, p. 70. — Pl. : prescurărese. — Prescurar + suf. -easă. PHESCURArÉLE s. f. pl. (Bot. ; prin Transilv.) Urechelniţă (Sempervivum iectorum). bulet. grXd. bot. xi, 52, cf. Borza, d. 159. — De la prescură. PRESCURĂRÎE s. f. încăpere (lntr-o mănăstire) in care se face prescura (I). Am făcut cu el două clase, tntlia şi a doua primară, lntr-o odaie rece, cu ziduri groase, care fusese prescurăria unei foste mănăstiri. Galaction, a. 8. De după zăbrelele prescurăriei, ieşi afară şi-l chemă pe pantofar prin semne. id. o. a. i, 331. — Pl. prescurării. — Prescură + suf. -ărte. PRESCURĂRÎŢĂ s. f. (Regional) I. Prescurăreasă. [Prescura] o confecţionează o femeie bătrlnă,... văduvă, care are trecut şi putere morală exemplară; se numeşte ,,prescurăriţă“. Pribeagul, p. r. 132. II. (Bot.) Urechelniţă (Sempervivum Iectorum). Cf. bulet. grXd. bot. v, 67, Panţu, pl., Borza, d. 159. — Pl. : prescurăriţe. — Prescură '+ suf. -ărifă. PRESCÜRE s. f. v. prescură. PRESCURE s. f. I. Diminutiv al lui prescură (I)- Mă frate, cum aş mlnca prescurele. Hai tn biserica asta, poate vom găsi prin allar. RXdulescu-Codin, î. 247. cf. gr. s. vi, 243. 15052 PRESCURICE — 1339 — ‘ PRESENTIMENT II. (Bot.) 1. (Regional) Numele â trei specii de plante erbacee cu tulpina ramificată, ataguloasă : a) rozetă (1) (Reseda odorala). Bujorean, b. l. 390, cf. Borza, d. 146; b) rechie (Reseda lutea). Bujorean, b. l. 390, cf. Borza, d. 146 ; c) rechie (Resedă luteola). Bujo-rean, b. 1. 390, cf. Borza, d. 146. 2. (Prin Mold.; la pl.) Floăre-de-colţ (Îeontopodium alpinum). Panţu, pl. 3. (Prin Trarisilv.) Urechelniţă (Sempervivum tecto-rum). Borza, d. 159. — Pl. : prescurele. — Prescură + suf. -ea. PRESCURÎCE s. f. (Bot.; prin Transilv.) Iarba-surzi-lor (Saxifraga aizeon). Borza, d. 156. — Pl.: prescurici. — Prescură + suf. -ice. PRESCURICE s. f. (Bot.; regional) Diminutiv al lui prescurice. Bujorean, b. i>. 390. — Pl. : prescuricele. — Prescuriee + suf. -ea. PRESCURÎŢĂ s. f, (Bot.) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu frunze groase, dispuse In rozetă, cu flori albe-gălbui, care creşte pe sttnci calcâroase (Sempervivum soboliferum). Trebuia să aibă fata... ştergare de borangic cu flori. .. cu crinul, trandafirul, prescuriţa, gura*păpuşii. conv. lit. xxiv, 921, cf. bulet. grAd. bot. xi, 52, Borza, d. 159. — Pl. : prescuriţe. -- Prescură + suf. -ifă. PRESCIIRT şubst. (învechit) Prezentare succintă. V. rezumat. Socotit-am că Intli foarte de treabă să fie oarece prescurt pentru toată Schythta... di vreme ce şi a dachilor neam... tot dtnlr-o rădăcină... cu schythii au fost. Cantemir, hr. 57. O L o c. a d v. în prescurt = In mod rezumativ, In rezumat; succint. Cf. Polizu. -PI,:? — Pre + scurt. PRESCURTA vb. I. Tranz. (Complementul indică texte, expuneri, naraţiuni etc.) A riduce dimensiunile (suprimlnd ideile sau părţile neese'nţiale), a face mai scurt; s p e c. (complementul indică cuvinte, titluri etc.) a abreviă. Se tntlmplă adesea ca, spre a prescurta nomenclatură sărurilor, să se suprime vorba oxid' Marin, pr. i, xvii/21, cf. Polizu. Tot ce vorbesc despre Ion Vodă — zice Guagnini — am prescurtat din alte cronici. Hasdeu, i. v. 231, cf. ddrf, Bargianu, Alexi, w„ tdrg, Şăineanu, d. u., cade. Trebuie să prescurtez povestea acestor începuturi pentru că este lungă şi destul de comună. Galaction, o. a. I, 160, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (învechit, rar) A scurta. Aceşti oameni s'inguri-şi prescurtează viaţa, fiindcă privesc prea mult la sănătatea lor. Barasgh, i. 9/12. — Prez. ind. : prescurtez. — Pre + scurta. PRESCURTARE s. f. Acţiunea de ă pres/urta şi rezultatul ei; s p e c. abreviere, âbreviaţie ; (concretizat) text, expunere, lucrare prescurtată; cuvint, titlu abreviat; (Învechit, rar) prescurtătură. Aceşti adjectivi demonstrativi făcuţi din prescurtate s-au numit de grămătici şi articoli. Heliade, Paralelism, ii, 41/26; Iubitorii de Grecia şi de omenire vor citi cu mare plăcere această prescurtare scoasă dintr-un voiaj (călătorie) tn Grecia, cr (1830), 47/43,O prescurtare de legi ce el a publicat este şi astăzi căutată. Negruzzi, s. i, 333, cf. Polizu. Un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare. Alexandrescu, o. i, 266. El îndată urmează, dlnd o prescurtare de vieţile sultanilor, Cu începere de la Mahomet, şi după fiecare din acele vieţi, rezumează caracterul şi faptele padişahului. Odobescu, s. i, 313, cf. ii, 73. Noi li zicem prin prescurtare Agă. Gane, n. iii, 156, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞXîneanu, d. tf., cade, v. rom. ianuarie 1954, 76, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : prescurtări. — V. prescurta. PRESCURTAT, -A adj. (Despre texte, expuneri, naraţiuni etc.) Care a fost scurtat, micşorat (prin-suprimarea ideilor sau a părţilor neesenţiale); s p e c. (despre cuvinte, titluri etc.). abreviat. Cf, Polizu. Forma infinitivului, şi numai prescurtată, se-ntrebuinţa mai-nainte, ca imperativ, numai la persoana a doua singulară. Caragiale, o. ii, 142, cf. ddrf, dl, m. p. enc., dex, + (Învechit, rar) Simplificat. înmulţirea prescurtată. Climesgu, a. 152. — Pl. : prescurtaţi, -te. — V. prescurta. PRESCURlĂTdR, -OARE adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care prescurtează. Cf. Polizu, ddrf. ' — Pl. : prescUrlălori, -oare. — Prescurta + suf. -ător. PRE SCURTĂTURĂ s. f. (învechit, rar) Prescurtare. Cf. DDRF. — Pl.: prescurtăluri. — Prescurta + suf. -ătură. PRE SE A s. f. v. plăsea. PRESEACĂ s. f. v. prisacă. PRESEArA s. f. (învechit şi popular) Seara din ajun (a unei sărbători, a unui eveniment etc.). în preseara Anului nou a serbat nou înfiinţata societate academică „ Junimea“... inaugurarea sa. f (1879), 36. Pentru a se şti care lună va fi ploioasă şi care secetoasă, muntenii fac In preseara Anului nou calendare de ceapă. Frîncu-Candrea, m. 121. în preseara bobotezei se adună feciorii şi fetele la un Ide. Marian, nu. 90, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. în preseara Anului nou se deschide cerul şi vorbesc vitele intre ele. Gorovei, cr. 61, cf. cade. Chibzuise bine să se întoarcă la Dej tocmai Vn preseara tlrgului. Vornic, p. 199, cf. dm. — Pl. : preseri. — Pref. pre- + seară. PRESECÎ vb. IV v. prisăci. PRES£MNE adv. v. pesemne. PRfiSEÎV s. n. v. presenă. PRJSSENĂ s. f. Curea a hamului ori a şeii, care trece pe sub pieptul calului. Cf. lb, Polizu, lm, Ghe-ţie, r. m„ Barcianu, Alexi, w., Pascu, s. 220. Şaua fără desagi, fără presen, nici obllnc. ap. tdrg, cf. ŞXi- NEANU, D. U„ CADE, SCRIBAN, D., DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. presene. — Şi: prfisen s. n., (regional) priseră (ddrf) s. f., prisăn (Scriban, d.), prâsln (tdrg, cade) s. n., pr£sină (lb, lm, Barcianu, Aj,exi, 'w., cade), presură (tdrg ; accentuat şi presără, Cihac, ii, 286), presAre (Pascu, s. 220), preisănă (Polizu), preâsenă (lb, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., ŞAiNeanu, d. u., cade, dm ; accentuat şi preasină, Cihac, ii, 286), preâsină (lb), preasină (Cihac, ii, 286), prăsină (id. ib.) s. f., prăsfn (id. ib.) s. n., prăsină (id. ib ), prăstini (id. ib.), prăsfiră (id. ib.). s. f. — Din ser. prsina. PRESENTIMENT s. n. Faptul de a presimţi; sentiiilent Vag şi instinctiv pe care cineva 11 Încearcă cu privire la un eveniment viitor despre care nu poate afla Încă nimic In mod direct; presimţire, (Învechit şi regional) presimţ, (învechit) preSimţămlnt. O adlncă întristare, nişte presentimente dureroase... amesteca tn toate vorbele acestea. Heliade, d. c. 245/17. Doamna, din presentiment, deseori avea prepusuri asupra machiavelismului lor. Calendar (1857), 114/18, cf. prot.-pop., n. d. în focul ultimei lupte [ea fu] cuprinsă de acel 15069 PRESERA. — 1340 — PRESIMŢI presentiment profetic, ce însoţeşte totdeauna un amor profund şi pur. Hasdeu, i. v. 171, ci. Caragiale, m. 210, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade. Mă cuprind presentimentele rele. Topîrceanu, o. a. i, 97. De unde venea acest presentiment nu-şi putea explică. C. Petrescu, c. v. 237, cf. id. r. dr. 79. Parc'à àm ăvut un presentiment... N-am închis ochii toată noaptea. BrXescu, o. a. ii, 285, cf. Vianu, a. p. 230. Deşi focul a fost stins repede, lumea a rămas pe străzi,... parcă ar fi fost cuprinsă de presentimentul unor thari nenorociri. Oţetea, t. V. 180. Printr-un presentiment care nu este raf ia, haturile delicate şi fragile, el îşi dă seama de fatalitatea căre apasă asupra lui. Opresc cj, s. 46. Structura sufletească a fecioarelor e înrudită cu a poetului. La acestea şi la poet, sufletul e dominat de acelaşi element comun: presentimentul. Ralea, s. t." iii, 248. Toată ziua m-a copleşit presentimentul unei bucurii care se apropie. H. Lovinescu, t. 393, cf. dm. E-o tlnără prinţesăI Să-i fac un compliment! în inima mea simt un vaţj presentiment, t iulie 1964, 48, cf. m. i}. enc., dex. O (Prinlărgirea sensului) Jap era altfel de cline... Presentimentul unui sfltşit trist şi timpuriu.... li dădeau tristeţea-i înţeleaptă. Galaction, o. 302. Pătruns pareă de un presentiment, [clinele] se opunea cu Indlrjire. Bart, s. m. 105. — PI. : presentimente. — Şi : (Învechit) preslmttmént s. n. — Din fr. pressentiment. PRESERÂ. vb. I v. presăra. PRÉ SERĂ s. f. v. presenă. PRESFIR vb. I v. prefira. i w PRESFÎNT, -Ă adj. v. preasfint. PRESGARNITÎFRĂ s. f. (Tehn.) Garnitură de etanşare a.unui organ mobil al unei maşini. Cf. ltr2, ■ M. d. enc., dex. t-’-.Pl. : presgarnituri. Din fr. presse-garnlture. , . PRESfl vb. IV. I n t r a n z. (învechit, rar ; cu sens neprecizat, probabil) A rezista (2). Mă rog... să mă scoleţ [din temniţă] macar niuniai d-aş presi co irupol, încă să ies In ţara ţă iu mor .de ţdorol vostru (a. 1600). Rosetti, b. 52. — Prez. ind. : presesc. : ! — Etimologia necunoscută. PRESÎ* vb. IV v. prăsi. PRÉS1E s. f. v. presiune. * PRESÎLĂ s. f. v. prăsilă. PRESILÎ vb. IV v. prăsili. PRESÎMT s. n. v. presimţ. PRESIMTIMÉNT s. n. v. presentiment. PRESÎMŢ s. n. (învechit şi regional) Presimţire. Un presimţ trist îmi şopteşte că fericirea m-a părăsit deodată cu sublimul d-tale amor. f (1871), 603, cf. Barcianu. Cu acest presimţ de chemare m-am pus pe lucru după priceperea mea. Sbiera, f. s. 131, cf . Alexi, w., tdrg. Erau totuşi clipe clnd se zguduia adine, ca la presimţul unei nenorociri apropiate. Agîrbiçeanu, a. 364, cf. dm. Copila, că mai mărişoară, avea un presimţ rău şi Imbiase şi pe frate-său să nu se ducă. Sbiera, p. 170. — Pl.: presimţuri. — Ş i: (regional) presimt s. n. cv 1949, nr. 2, 5. — Postverbal dè la presimţi. PRESIMŢĂMlJVT s. n. (învechit) Presimţire. Se vede Magdalena... cerclnd a depărta tristul presimţi-mlnt ce are că viitorul ei soţ o .să fié luat la oaste. Fili- mon, o. 11, 253. Presimţămtntul meu era adevărat: tu nu mă iubeşti. Bolintineanu, o. 374, cf. lm, ddrf, Barcianu, Alexi, \v. Cuprins de deznădejdea unor presimţiminte hemărturisite. Ardelean u, d. 52, cf. DM, dex. — PI. : presimţăminle. — Şi : (învechit) presimţimfnt s. ii. — Presimţi + suf. -mint (după fr. pressentiment). PRESIMŢÎ vb. IV. Tran z. (Complementul indică evenimente, întimplări, fapte viitoare, despre care nu se poate afla încă nimic In mod direct) A simţi dinainte, vag şi instinctiv, că urmează să se întîmple, să se producă etc. ; a mirosi (2), (învechit şi regional) a se nădăi (2). Cf. drlu, I. Golescu, c. Cu întristare au început a presimţi că Roşia va oborl a lor putere. Asachi, i. 265/16. Sfalul ăvlnd In vedere regula statornicită In Valahia şi presimţind că dacă nu s-ar adoptărisi şi aice In ţară ... ar luă sporire foarte de jignire In interesul comerţial... Buletin, f. (1843), 310/1. Veştile ce mai veniră de la Dunăre adăugiră amarul inimei sale şi pricinuită mdăriea, pe care el o presimţise mai dinainte. Bălcescu, m. v. 78. începu a presimţi apropierea unei din acele burasce ce vin pe neaşteptate In Veneţia, cr (1848), 232/64, cf. 363/53. Toţi mă invitară să mă urc cu o manieră ce mă lăsă să presimt o nenorocire, rom. lit. 3921/20, cf. Polizu. Te presimţii; îmi spuse a ta apropiere. Alexandrescu, a. 120. O naţie creştină care poart-un mare nume Şl In suflitu-i presimte că-i chemală-n astă lume La un falnic viitor. Alecsandri, p. îi, 75, cf. Odobescu, s. i, 308. Le presimţea, le ştia parcă pe toate cUm vin. Slavici, o. 11, 32. Şi rămase glndilor, ca şi cum ar fi presimţit ce vroiam să-i spun. Vlahuţă, o. a. ii, 239, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w„ tdrg. începuse să-şi iubească viitoarea stăplnă, presimţindu-i bunătatea. Brătescu-Voineşti, p. 307. Presimţise de la Intliele convorbiri cu fruntaşii din oraş că... li va bale pe toţi. Agîrbi-ceanu, a. 210. Băietanul presimţi ceva. Gîrleanu, n. 43, cf. ŞXjneanu, d. u. Parcă presimţea că n-o să ne mai vadă. Bassarabescu, v. 123, cf. cade. A presimţit schimbarea vremii şi a venit cu umbrela. Rebreanu, r. 1, 43. După Intllnirea cu prefectul a presimţit că se. va Inllmpla ceva, ,.id. ib. 11, 115. Presimţi că ceva nou şi \ rău se petrece In sufletul prietenului. C. Petrescu, I. 1, 236. Parcă presimţiseră ceva, măcar că pămlnturile oferite In schimb erau nemăsurat mai de preţ. id. r.dr. 257. Soldatul, presimţind ce-l aşteaptă, dezertase. BrXescu, v. a. 61. Sufletele mute presimţesc strigoi, De-i atlla spaimă şi tăcere-n noi. Lesnea, i. 66. Se vede că el presimţea ceva, cine ştie,: destul că păşea mocnit, cxiomul îngrijorat. Vlasiu, a. p. 106. îşi presimţea sflrşitul şi-l aştepta, Indepărtlndu-se. tot mai mult de oamini. Teodoreanu, m., u. 338, cf. id. M. 11, 43. Ce s-a Intlmplat?... — Presimt că mi-a sosit sflrşitul. SaCoveanu, o. xi, 660. [Ţăranii] presimţeau că soarta lor era legată de regimul arhaic al proprietăţii, de drepturile boierilor asupra clăcaşilor. Oţetea, t. v. 232. Lui Felix apariţia Otiliei li dădu un sentiment inedit, . de muU presimţit. CAlinescu, e. o. i, 22. Avea să ne facă nmrtorii unei întimplări pe care nici Unul dintre noi nu o presimţise. Stancu, r. a. ii, 170. Presimt, ştiu că, dacă am continua aşa, Intr-o zi ai să te desparţi de mine. H. Lovinescu, c. s. 104. Presimt că o să se intlmple ceva. id. t. 133. Aseară toţi pomii pustii Legănau descărnatele crengi cenuşii, Dar eu presimţeam ‘ că Intr-inşii se schimbă ceva. Labiş, p. 433. Tot corpul său presimţea loviturile, v. rom. septembrie 1958, 20. Presimţind, parcă, temerile şi maşinaţiunile cumnatei sale..., le vorbi Intr-o seară. ib. ianuarie 1965, 12. <0> Absol. Presimţeam. Totdeauna In viaţă momentele mele de visare le-am plătit scump. Sebastian, t. 136. R e.f.l. p a s. Ştii cit mă interesez la existenţa acestei societăţi'; rolul la care ea este chemată pe scena literară va lua cu timpul o importanţă care se şi presimte de pe acum. Alecsandri, s. 49. Fineţea plină a obra jilor şi a liniei gltului... făcea să se presimtă puritatea 15084 Í PRESIMŢIMÎNT — 1341 — PRESIMŢIRE sprintenă a sinilor. Teodoreanu, m. ii,JK>. Germania se presimte înainte de a ajunge la frontieră, Ralea, s. t. i, 263. — Prez. ind. : presimt şi (rar) presimţesc. — Pref. pre- + simţi (după fr. pressentir, lat. prae-sentire). PRESIMŢIMÎNT s. n. v. presimţămtnt. PRESIMŢÎRE s. f. Faptul de a presimţi; sentiment vag şi instinctiv pe care cineva 11 încearcă cu privire la un eveniment viitor despre caro nu poate afla Încă nimic In mod direct; presentiment, (învechit şl regional) presimţ, (învechit) nădăire (2), presimţă-mlnt. ll ţine pe o încredinţare a presimţirii... intru aşteptarea împlinirilor. Episcupescu, o. î. 157/44. Fatala presimţire acum mă părăseşte. Heliade, c. 102/6. O presimţire îmi spune că astă femeie i-ar putea fi mamă. Asachi, p. r. 14/11. Sultan Mustafa... afllnd moartea tatălui său exprimă presimţirea soartei sale Intr-un distih elegiac. Bălcescu, m. v. 80. O vagă presimţire îmi vesteşte o bucurie neexprimată. LĂzĂ-rescu, s. 74/9, cf. Stamati, d. Amalteo şi Letiţia se ţineau strlnşi unul dc altul, cuprinşi de cumplite presimţiri. rom. lit. 471/34. O presimţire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. Negruzzi, s. i, 51, cf. 53. Am presimţire De o cumplită nenorocireI Bolliac, o. 141. Mă iartă..., slnt muncită de-o crudă presimţire. Alecsandri, t. ii, 130. Pe la mijlocul postului mare din anul 171 i, ea a murit avlnd triste presimţiri despre răstrişlea apropiată a tatălui său. Odobescu, s. i, 257, cf. 171. Dtnsul avea o presimţire. Caragiale, o. ii, 42. Lor nu li se putea Inttmpla nimic: ea ar fi avut altfel visuri rele şi presimţiri urlte. Slavici, o. ii, cf. 13, i, 149. Dar rtzlnd, priveau bărbaţii Neîncrezători Ia sclnduri; I-a cuprins o presimţire Şi-au căzut pe multe gtndurt. Coşbuc, p. i, 75, cf. Barcianu, Alexi, w. O presimţire grea o făcu pe Leana să iasă din moară. Anghel- Iosif, c. l. 29. Presimţirea tulgerătoare a adevărului i-o aduseră cuvintele ce-i picară îndată pe minte, grele ca de plumb. Aoîrbi-ceanu, a. 370. Căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmeclnd. GÎrleanu, n. 248. Am presimţirea c-o să-mi sftrşesc zilele tn vro prăpastie. Hogaş, dr. i, 224. Se perpeli In pat, frămlntat numai de presimţiri rele. Rebreanu, i. 392. Era mai abătut şi avea ochit mereu umezi, parcă o presimţire i-ar fi ros sufletul. id. r. ii, 143, Fiorii unor presimţiri năprazntce ll junghiară In inimă. Galactiqn, o. a. ii, 107. Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă. Topîrceanu, o. a. i, 45. Parcă aveam eu o presimţire că vin degeaba. Camil Petre seu, t. ii, 232. Noaptea tresărea din somn înăbuşită de visuri teribile, avea presimţiri rele. C. Petrescu, î. i, 117, cf. 262. S-a uitat ia toţi trei cu o oarecare presimţire tn glas. Sebastian, t. 381. Cu inima strtnsă de presimţiri triste, păşeam prin întunericul uliţilor. Sado-veanu, o. i, 147. Intram In peisagiul munţilor, cu inima strlnsă de urlte presimţiri, id. ib. vi, 446. Făr’a te şti declt din presimţire... M-am pomenit glndindu-mă la tine. Arohezi, vers. 309. Avea o presimţire rea că fenomenul nu se va repeta des. Călinescu, s. 810. Bucuria şi a unora şi a altora conţine neagra presimţire a unei a treia dimensiuni In timp: viitorul, v. rom. iulie 1954, 221. Ţugurlan avu o presimţire fulgerătoare a tot ceea ce avea să se Intlmple. Preda, m. 378. Presimţirea poate să te înşele. Isac, o. 158. Inima domnişoarei Aurica îngheţă de o presimţire dureroasă. Barbu, p. 168. O voce lăuntrică ti şoptea că pleacă pentru totdeauna. Dar poate că şt dintre cei ce rămîneau în patrie, unii aveau aceeaşi presimţire, s februarie 1960, 51. Iar începi cu presimţirile? t decembrie 1964, 34. Zoe avea o vagă presimţire, o teamă că lucrurile se vor schimba, că feeria nu va mai dura mulţ. v. rom. ianuarie 1965, 30. <0> (Prin lărgirea sensului) Lebedele au din fire O ciudată presimţire. Alexandrescu, o. i, 223. F i g. Natura... e copilă zburdalnică..., plină... de presimţiri ale fericirii vieţii. Gherea, st. cr. iii, 290. In aer e presimţirea primăverii. Booza, a. 1. 478. — PI. : presimţiri. — V. presimţi. 15086