dicţionarul LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN CLUJ ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IAŞI fjí ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL VIII PARTEA A 2-A LITERA P PE—PÎNAR 1974 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Str. Gutenberg 3bis, sector VI - BUCUREŞTI Redactori responsabili : IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTBANU Membiu al Academiei Republicii Socialiste România Partea a 2-a a tomului al YlII-lea a fost elaborată în cadrul Sectoiului de lexicologie şi lexicografic al Institutului de lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Redactori Alexandra BURNBI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Monica BUSUIOC CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Valentina HRISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Lidia IONICĂ FILOLOG Iulia MANOLIU DOCUMENTARIST ŞT, PRINCIPAL Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Radu MICHĂESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Georgeta MITRAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Eleonora POPA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena STÎNGACIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zizi ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana ZAMFIRE SCU CERCETĂTOR ŞTIINTIFIC Revizori: Ion DĂNĂILĂ Luiza SECHE CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÎNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie,/ profesor, Universitatea din Craiova; Bela KELEMEN, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea din Cluj; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Cicerone POGHIRC, doctor în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător principal la Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi. Corelaţii : Stela TOMA FILOLOG Operaţii tehnoredacţionale : Aurelia MIHAILOVICI Stela TOMA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC FILOLOG Redactori responsabili ai tomului al VIII-lea (partea a 2-a) : ION COTEANU MIRCEA SECHE Membru al Academiei Doctor în filologie, şeful Sectorului Republicii Socialiste România de lexicologie de la Institutul de lingvistică din Bucureşti PE - 359 - PE FE prep. (Semnifică ideea de contact, privit concret sau glndit analogic pentru două sau mai multe elemente) I. (Exprimă contactul, prin suprapunere directă sau mediată, cu o suprafaţă anumită, cu o localizare spaţială pe o suprafaţă nedefinită sau cu un spaţiu conceput ca o suprafaţă) 1. (Exprimă situarea In contact direct a două elemente, dintre care unul este suprapus celuilalt) Şedea-vor pre scaunul tău. psalt. hur. 114r/3. De veri amu vărsa lacrămi pre fala ta, sufletul tău curăţi-veri den păcate. Coresi, ev. 52. Luo pre sine veşmintele văduieşle. Palia (1581), 157/12. Să îmbie cu picioarele sale pre pămînt. Varlaam, c. 63. Ieşi din peşteră . . , călare pre un leu. Dosoftei, v. s. septembrie 13r/18. Pînă astăzi pe alocarea să vede că au cile o şcolişoară de învaţă. C. Cantacuzino, cm i, 41. Şaica mare ce să pogoară pe Şiret (a. 1775). Iorga, s. d. xxii, 11. Alexandru . . . lui Filon zise să meargă pre uscat cu călăraşi. Alexandria (1794), 72/1. Iară el tot trapădă nainte Pă drumul care întii apucasă. Budai-Deleanu, ţ. 126. Corăbiile ...avea voie a naviga (pluti) pe Dunăre, cr (1829), 2842/22. Pentru a scăpa vinul de stricăciunea ce o poale avea, rămîind pe drojdii, s-au obişnuit a-l scoate. I. Io-nescu, c. 200/25. Vînturile. . . Sînt menite ca pe-aiurea să mă ducă. Conachi, p. 265, cf. 88. Pe zidul dinlăuntru, . . . sini zugrăvite portreturile lui Duca Vodă şi a familiei sale. Russo, s. 198. Ce veste, frumoasa mea doamnă, zise el sărulind-o pe frunte. Negruzzi, s. i, 145. Vilele se încolăceau pe arbori. Filimon, o. i, 203. ,,Conul Leonida“, jucat pe o scenă de a doua mină, nu a plăcut. Maiorescu, cr. ii, 171. Pe unde trece ea, fala pămîntului se usucă. Eminescu, p. l. 6. Pe frunte poartă coroană de oţel. id. o. i, 96. Uite ce blîndă mi-a ieşit pe trup. Creangă, p. 265. Bună mincare!. . . raţă friptă pe varză. Caragiale, o. i, 142. Hîrlia . . . e în adevăr maculatură scrisă pe amîndouă părţile. Slavici, n. i, 206. Radem cu unghiile florile de gheată cari s-au pus pe geam. Vlahuţă, cl. 133. Stau moarte zăvoarele pe porii. Coşbuc, p. i, 159. Tata m-a bălul pe umăr. Goga, poezii, 114. Trecuse din întîmplare pe acolo. GîrleaNu, n. 179. Ploaia plînge pe drum. Bacovia, o. 66. Nu mai dau pe acasă decît noaptea. Galaction, a.. 415. Nu l-am zărit pe nicăieri. Camil Petrescu, t. iii, 412. întindea delicat untul pe chiflele despicate în două. C. Petrescu, c. v. 141. Intr-o dimineaţă, potrîviridu-mi pălăriapecap, lata Eliza mă luă în oraş. Brăescu, o. a. ii, 66. Pe front aşa se bea. Sahia, n. 57. Un scaun pe trei picioare era ca o gadină nemaivăzută. Vlasiu, a. p. 124. Pe aici ai luptai şi tu cu oştile. Sadoveanu, o. x, 376. Conducători de laboratorii ori de cercetări pe teren. D. Guşti, p. a. 326. El desenează chipul pe piatră. Oprescu, s. 237, cf. 162. Trei fluturi. .. stau ca trei unghiuri echilaterale pe păretele meu. Arghezi, p. t. 434. Se murdăreşte pe haine. Călinescu, e. o. i, 78. E viscol pe undeva. id. s. 760. Am reuşit să urc în tren numai cu preţul unor vînălăi pe tot corpul. Blaga, h. 178. Trei cazuri de ciumă s-au ivit pe bord. Ralea, s. t. i, 244. Nici urmă de npri pe cer. Stancu, d. 331. Port. . . Jugul vremii aspre pe grumaji. Beniuc, v. 40. Pe cer, luna răsărise. Preda, m. 78. Fiecare cuvînt a fosl înregistrat... pe bandă de magnetofon, scl 1966, 265. Dimineaţa-i rouă mare Şi se udă pe picioare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 425. începe a trage cu arcuşul pe strune. Reteganul, p.v, 38. Pe degetul lui cel mic E inel frumos d-argint. Frîncu-Candrea, m. 228. De rea şi de veninoasă Mai n-are carne pe oase. folc. transilv. ii, 387. (în formule de poruncă, îndemn etc., cu elipsa verbului) Daţi vini armelor voastre! pe cai, şi după mine! Alecsandri, poezii, 231. (Situarea este localizată într-o parte definită a unei suprafeţe) Fu înrema mea ca ceara topindu-se pre mijlocul maţelor meale. psalt. sch. 64/1. Catapeteasma besearecei să rupsă pre mijloc. Varlaam, c. 87. Pupu dormea pe partea dreaptă. Galaction, o. a. i, 58. Pe dos, firele se încîlcesc între ele, dau impresia unei ţesături. Oprescu, s. 160. De sus pică apa, dedesubt fuge tocila: se culcă oţelul pe lat. Arghezi, p. t. 214. Sim^i picături fierbinţi picurindu-i pe dosul mlinil. Camil Petrescu, o. ii, 485. Era o curte înconjurată pe trei laturi de ziduri înalte. Stancu, d. 284. (Situarea corpului este localizată pe o parte definită a acestuia) Călu-l vădzu că vine dirept pre talpe şi sănătos, să miră. Varlaam, c. 444. Căzu pre genunche. DoSoftei, v. s. septembrie 3v/22. Abia se mai ţinea pe picioare, cr (1846), 802/9. Hatmanul. . . sta pe picioare, ţinînd in mîini un baston de argint. Filimon, o., i, 248. Pe vîrful degetelor, trecu prin tindă. Eminescu, p. l. 48. Omul, cînd doarme fără grije, doarme pe-o ureche. Caragiale, o. i, 136. Marcu zace întins pe burtă. Slavici, n. i, 26. Dele şi peste calul. . . răpciugos, bubos şi zăcînd pe coaste. Ispirescu, l. 15. Se lăsase moale pe lăbuţe. Topîrceanu, b. 97. Mă înalţ puţin pe-un cot. Blaga, ii. 213. Se răsuci pe călciie. Camil Petrescu, o. ii, 216. Achim se lăsase pe vine. Preda, m. 114. Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai lot zace pe spate. Alecsandri, p. p. 53. <0> (Situarea prin acoperire, parţială şau totală, a unei suprafeţe) O piiatră mare era pre gura fîntiniei. Palia (1581), 113/19. Această, piatră [este] pre groapa Radului Buzescul (a. 1610). gcr i, 44/5. Părul ei. . . se împărţea despletit pe umerii şi spatele sale. Negruzzi, s. i, 145. Toarnă . . . toată apa cea din fîntină pe jăratec. Creangă, p. 65. Dantele negre deşirate Se întind pe pietrele curate. Arghezi, vers. 708. O (Situarea este localizată între limitele unei suprafeţe sau Intr-un volum) Oamenii... se odihnesc pre pal. Varlaam, c. 320. Mulţi. . . lăcuiesc pre acel loc (a. 1646). gcr i, 118/21. Cazacii se sloboziia cu luntri, de intra pă Marea Neagră. R. Popescu, cm i, 345. Să întorc cu lacrămi pe ochi către milostivul şi 'induratul lor părinte. Marcovici, d. 5/20. Au pus lemne pe foc. Dră-ghici, r. 84/5. A luat pielea cea de porc . . . şi a dat-o pe foc. Creangă, p. 88. Focul nu era făcut pe vatră. Ispirescu, l. 23. Pe gît simţi un gust de rugină. Dela-vrancea, s. 152. 'îmi încărcai... boclucuri le pe o co-liugă. Hogaş, dr. ii, 45. Hora începea pe bătătura dinaintea cîrciumii. Rebreanu, r. i, 125. Străjile stăteau pe ganguri, in rînduri lungi. Sadoveanu, o. xn, 103. Păstorii transilvăneni coborau pentru iernai pe şesurile de dincolo de Carpaţi. Puşcariu, l. r. i, 216. Ne îmbarcăm pe-un vapor românesc. Blaga, h. 110. Ducem vilele pe luncă la păscut. Stancu, d. 99. + (Situarea prin suprapunere mediată faţă de o suprafaţă) Voi noora noor pre pămînt. Biblia (1688), 62/39. Nu se zărea fum pe sate. Sadoveanu, o. i, 189. Pe codri stăteau grămezi de ■ . . nouri. id. ib. 254. Luna-şi aşază ciobul pe moşie. Arghezi, s. i, 50. Luna-i fos pe pajişte. JarnIk-Bîrseanu, d. 106. Şi te scoli in prinzu mare Cîndu-i ciurda-n zăcăloare Şi soarele pe răzoare, id. ib. 422. Te-oi lua . . . De mi-ei isprăvi: Pod pe Marea Neagră De fier şi oţel. balade, i, 285. Unul nu găseşte pod pe apă, altul nu găseşte apă de băut Zanne, p. 'în, 445. 2. (Exprimă contactul dintre o suprafaţă prin care se poate intra sau ieşi şi ceea ce o străbate) Intraţi pre uşa lui. psalt. hur. 82v/6. Se adunară mulţi, că nu putea încăpea nece pre porţi. Coresi, ev. 54. Intra . . . pre poarta oraşului. Palia (1581), 86/12, cf. Varlaam, c. 38. Au scăpat numai el cu o slugă a lui ... . pă o fereastră. R. Popescu, cm i, 259. Să iasă albinele numai pre urdinişul coşniţăi. Molnar, e. s. 125/2. Ieşind pe poarta raiului, . . . îndată ii stătu 2 anghcli. . . înaintea lui (a. 1799). gcr ii, 167/14. Să ieşim pe poarta ce dă spre rovină, cr (1848), 82/52. li turnă pe gît otrava. Negruzzi, s. i, 164. Ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. Eminescu, o. i, 154. Ţîşnea sîngele pe gură. Păun-Pincio, p. 46. Vîrî capul pe uşa bibliotecii. Galaction, o. a. i, 113. Muzica din localuri răbufnea pe uşi. Vlasiu, d. 315. Substanţe care se iau pe gură. Belea, p. a. 149. Calul. . . suflă puternic pe nări. Preda, m. 10. O (Străbaterea prin traversare, de obicei de-a lungul unei suprafeţe) Luo iscodnicii şi pre altă cale îi scoase, cod. vor. 122/17. Nu putea nimea pre acea calé să treacă. Coresi, ev. 235. I-au scos pe potica Buzăului. N. Costin, let. ii, 32/20. Mari gîrle din care trag apa pe şanţuri. Golescu, î. 88. Apa era condusă din vale pe canale. Agîrbiceanu, a. 68. Unde. Umbli 4007 PE - 360 PE pustiu pe sate? Vlasiu, a. p. 337. îl port cu cu mine pe ţară. Dan, u. 213. Au suit în munţi pe poteci ascunse. Blaga, h. 192. + (Străbaterea se produce prin intermediul privirii) Căotarâ pre o fereastră şi vădzurâ mulţime de oameni. Varlaam, c. 430. îl vede privind îngrijorat pe fereastră. Gamil Petrescu, o. iii, 203. 3. (De obicei urmat de un determinant cantitativ, exprimă contactul dintre o suprafaţă şi ceea ce se aşază sau se întinde pe această suprafaţă în mod continuu ori intermitent) Teatrele ... se înmulţesc mereu pe tot întinsul ţării. Arghezi, b. 156. Pe zeci de mii de hectare, braţele Tamisei se desfac în nenumărate canaturi. Ralea, s. t. i, 284. îi erau muşterii credincioşi... toţi ciobanii, pe trei poşte în jurul Bucureştilor. Gamil Petrescu, o. ii, 215. Automatele, pe-o lungime de kilometri, prinseră să răpăiască. Gamilar, n. i, 387. + (Cuprinderea unei suprafeţe prin intermediul privirii) îşi rotea privirile pe toată cîmpia. O privea pe toate părţile. (Urmat de alte elemente de relaţie) împăratul... se tot uita pe de toate părţile la el. Ispirescu, l. 72. Să tot înholbară birişii pre de toate laturile. Reteganul, p. v, 47. 4. (Exprimă contactul dintre un reper spaţial şi ceea ce se orientează către acesta) Căzu pre cerbicea lui şi sărută el. Goresi, ev. 21. Apa cea de ploaie... sa pogoară din nuări pre pămînt. Varlaam, ap. gcr i, 107/20. Cînd sămăna, una căzu lîngă cale . . . Iară alta căzu pre pietriş, n. test. (1648), 44v/33. Au turnat pre capul svinţiii sale untdelemn şi apă. Dosoftei, v. s. septembrie 37v/13. Sămînţa cît de bună căzînd pre petros pămînt, ... Va da numai poame-amare. Asachi, s. l. i, 65. Să-mi pun cuşma pe-o ureche. Alecsandri, p. i, 62. Capul greu cădea pe bancă. Eminescu, o. i, 141. îşi trase iute . . . căciula pe ochi. Ispirescu, l. 216. Prea-şi dau, la vreme de bătrîneţe, barişul pe ceafă. Delavrancea, t. 148. Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn Pe scară. Minulescu, v. 14. Un om smead cu gugiumanul aplecat pe sprîncene. Sadoveanu, o. v, 498. Bătrînul. . . îşi ridică ochelarii pe fruntea pergamentoasă, contemp. 1968, nr. 1146, 6/7. <0> (Reperul spaţial către care este îndreptat ceva prin poziţie) Purcease de acolo la un deal, ce era . . . pre partea de cătră răsărita soarelui. Palia (1581), 48/20. Dulapurile . . . sînt deschise pe o galerie. M. I. Caragiale, c. 107. intr-un birou, stau aplecate pe cîteva mese triste cele cinci sau şase figuri ale registraturii. Arghezi, p. t. 419. I-a bătut în fereastra care da pe Brezoianu. Gamil Petrescu, o. ii, 233. (Urmat de alte elemente de relaţie) Oşte no sînto pre de cată Suceavă (a. 1616). Iorga, d. b. i, 33. Au suit puşcile deasupra unui munte pre despre Moldova. Neculce, l. 9. Unii să bătea în faţă cu dînşii iar alţii i-au luat... pe despre tunuri, anon. cantac., cm i, 212. Rămăind. . . şi alăture pe despre răsărit capul locului mănăstirei Copoului (a. 1803). Urica-riul, iv, 173/5. (Reperul spaţial este o parte a corpului omenesc însuşi) [Părintele Ghermănuţă] urca şi scobora... lăsat pe spate la vale. Hogaş, dr. i, 241. Tăcu şi lăsă capul pe piept. Rebreanu, r. i, 128. Sergentul Udrea . . . se. plecă înainte şi pe spate, cu ochii plini de lacrămi reţinute, cu buza sîngerîndă. Brăescu, o. a. i, 28. Dîn-du-şi căciula pe spate, se scărpină în creştet. Tudoran, p. 23. O (Reperul de orientare spaţială privit ca destinaţie asupra căreia se concentrează o acţiune) Cădzu foc pre ei. psalt. hur. 48v/8. Pogorîră pasările pre trupure. Palia (1581), 57/15. Noaptea i-au surpat boiarii cortul pă el şi aşa l-au omorît. R. Popescu, cm i, 292. Năvălind pre lăcaşurile numiţilor.. ., cu amară moarte i-au omorît. Şincai, hr. ii, 125/38. Tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval. Alecsandri, poezii, 291. Piei d-aci, spurcăciune, că mă pui cu bolovanii pe tine. Petică, o. 220. Se surpă casa pe noi. Rebreanu, r. ii, 89. Scoteam apă din şanţ cu găleata şi-o aruncam pe noi. Vlasiu, a. p. 57. Pune dulăii pe ea. Demetrius, v. 86. (în formule de poruncă, îndemn etc., cu elipsa verbului) Comisarul: Pe dînsul, serjenţi. Alecsandri, t. 57. El care visează în toate serile de cîte zece ori, să sperie că i se brodeşte un vis. Pe el, copii î Delavrancea, t. 23. Pe el, mâi, după dînsul, măi. Ţine-l, mâi l Sado- veanu, o. i, 244. <0> (Reperul spaţial privit ca destinaţie accidentală sau provizorie; în construcţia pe la) în drum spre casă am trecut pe la tine. M-am oprit pe la bibliotecă. Mama este pe la bucătărie. + (Orientarea către un reper prin intermediul privirii) Preveaşte pre menre şi mă miluiaşte. psalt. hur. 73v/6. Şi-mi răspunse îngerul şi-mi zise: caută în giosu. Şi căutai în giosu pre pământ şi văzui izfn] om murind (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 421/10. Şi toţi den besearecâ, ochii le . . . căuta pr-insul. Goresi, ev. 456. Fiiul cu mare frică să caute pre faţa mîni-sa. prav. gov. 93r/13. Ochi-mi s-aţintară pe semnul mîntuinţei. Alexandrescu, o. i, 79. Pe soare poţi câta şi pe mine ba ? Alecsandri, t. 795. într -un tîrziu el a-ntrebat, Privind aşa pe deal, răzleţ: Departe-i pînă-n sat? Coşbuc, p. i, 229. Privirile... se opriră pe băieţelul arhivarului de la judecătorie. Gîrleanu, n. 157. Mama stă înmărmurită, cu ochii pierduţi pe cele două linii de fier. Sahia, n. 50. începu să privească şi ea pe cer. Călinescu, s. 102. Trebuia să fie cu ochii pe rufele întinse la uscat prin curte, pentru ca ,,să nu facă picioare((. Barbu, p. 86. (Reperul accidental sau provizoriu către care este îndreptată privirea ; în construcţia pe la) Aşa-mi vine uneori . . . Să mă uit pe la surori. Jarnîk-Bîrseanu, d. 201. Bată-l crucea de diac, Cumu-i, Doamne, de buiac! Cu mînile pe psaltire, Cu ochii pe la copile, id. ib. 471. o Mă uit pe la vitrine. <0> (Orientarea după un reper) Mearseră pre urma lui pănră la Asiia. cod. vor. 14/24. Văzu doi îngeri mergînd pre urma patului mortului. prav. gov. 142v/22. Să dusără pre glas pînă la groapă. Varlaam, c. 380. Au sării în apă pe urma fugariului. Drăghici, r. 167/10. M-am luat cît colea pe urma lor pînă la Cotnar. Negruzzi, s. i, 171. 5. (Exprimă contactul dintre o suprafaţă şi ceea ce este localizat în imediata apropiere a acestei suprafeţe) în vreamea aceaia sta Isus pre ezerul Ghenisaretului. Goresi, ev. 329. Cetatea Seghedinului ce iaste pre apă Tisei. anon. cantac., cm i, 209. Ne oprirăm spre a ne odihni puţin la un han aşezat pe şosea, la ieşirea din pădurea Secului. Hogaş, dr. i, 41. Locuiesc pe aceeaşi stradă de vreo 11 ani. Sahia, n. 95. Blînzi profesori de latină... pescuiesc duminica pe Tamisa. Ralea, s. t. i,277. + (Apropierea este localizată prin raportare la un reper situat la o oarecare distanţă) I-au ieşit înainte Pătru Vodă Aron pe Siretiu, la Doi jeşti. Ureche, l. 83. Şi l-au aflat... pre apa Vasluiului, cale de patru ceasuri, arînd la o movilă. Neculce, l. 11. Să ia fumăriiul dă la lot omul, căţi vor fi lăcuitori pe baltă (a. 1701). Iorga, s. d. v, 341. [Leşii] au purces pe Bahlui în sus. Negruzzi, s. i, 170. Pe coastele Calabriei vaporul înaintează în unda luminoasă ce noaptea fosforează. Alecsandri, p. iii, 74. Mai la vale pe rîu . . . este o altă peşteră. Odo-bescu, s. i, 341. Judecată ce avea cu dîrjii moşneni de la Toroipanu pe Neajlov. M. I. Caragiale, c. 90. Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi se profilau Munţii Albaştri. Blaga, h. 12. Numai pe Tîrnava Mică Am o mîndră ibovnică. Jarnîk-Bîrseanu, d. 24. Cîte flori pe Putna-n sus Toate cu badea le-am pus. folc. tran-silv. ii, 333. O (Localizarea spaţială a unei realităţi este definită prin aproximarea apropierii faţă de un reper pe lîngă care se află; în construcţia pe la) Glonţul îmi vîjîie pe la ureche. Eminescu, p. l. 159. Zărind un chip trecînd pe la fereastra noastră Ai exclamat. Densusianu, l. a. 74. Dumitra se plimba prin tindă, pe la uşe, auzea tot. Stancu, d. 363. Vecinii ieşiseră pe la porţi. Preda, m. 103. I-a dat dracul cu coada pe la nas. Zanne, p. vi, 590. 6. (Contactul dintre un element şi ceea ce ajută la susţinerea, suspendarea, sprijinirea etc. acestuia) Vea-dră ducea pre umăr. Palia (1581), 89/4. Vor vedea fiiul omenesc viind la giudeţ pre nuării ceriului. Varlaam, c. 22. Şi văzu pre D]u]mnezău pre scară râz[i]mat (a. 1683). gcr i, 273/24. Iată anin harta pe copaciu. Drăghici, r. 19/17. Pe aripele fantazii mă înalţ amu spre stele. Asachi, s. l. i, 165. Atîrnă pe coapsa stingă o sabie încovoiată. Negruzzi, s. i, 23. Epocele se-nşiră ca măr- 4007 PE - 361 - PE getele pe afă. Eminescu, o. i, 140. Vede-uii băiet, că se acăfăra pe stilpul portei de teama cinilor. Creangă, p. 147. Se sprijineşte in palma stingă pe poartă şi cu dreapta îşi acopere ochii. Garagiale, o. i, 64. Argaţii sloboziră butoaiele pe pălămări groase in pivniţă. Slavici, n. i, 88. Are în mina stingă un smoc de chei înşirate pe o verigă de argint. Vlahuţă, cl. 156. Pe bra[ te-aş purta. Coşbuc, p. ii, 161. Se uita de cităva vreme cu stăruinţă la cirnalii s pi muraţi pe sirmă. Brătescu-Voineşti, p. 59. Ciţiva cirnafi lungi. .. atirnau pe cuie deasupra tejghelei. Hogaş, dr. i, 116. Toader Strimbu, cu toporul agătal pe braţul sting. . . răspunse tot rizind. Rebreanu, r. ii, 111. Sprijinindu-se pe umerii soldaţilor a sărit jos. Sahia, n.. 86. Mina sprijinită pe cureaua cingătoarei. Oprescu, s. 15. Drumeţul îngheţat ... A fost adus pe largă. Arghezi, vers. 206. Cind inlra in biserică, sprijinindu-se, pe baston, producea emofie. Călinescu, s. 735. Un măr alirnă putred pe creangă. Beniuc, v. 76. Sfecla. . . se rade pe răzătoarea cu găuri mari. S. Marin, c. b. 53. Nu te lăsa pe funia altuia in puf. Zanne, p. v, 299'.' -O (Transmiterea de sunete prin intermediul anumitor instrumente muzicale) Trăiesc .. . cintind pe fluier, sau pe caval doinele lor. Odobescu, s. i, 229. Limbii, tu, caută cuvinte Şi spune Pe meştere strune CumA-a-ntimplat! Beniuc, v. 120. ^ (Transmiterea, de obicei, a unei comunicări, printr-un intermediar) Cu multă cinste şi in multe chipuri. . . părinţilor grăit-au pfe prooroci. Coresi, ev. 2, cf. 186. Această carte o-u tremesu patriiarhol. . . pre un călugăr (a. 1600). cuv. d. bătu. ii, 54/6. Strămoşii noştri pre line au nădeajde să să .izbăvască. Varlaam, c. 384. împăratul î/i porifnciaşle. pre mine să te-nsim-bredzi cu patriarhul Antonie. Doşpftei, v. s. octombrie 63r/23. Iară Pătru Vodă . ., au trimis jalobă pre căzaci Ia împărăţie. N. Gostin, l. 548. Să ni trimit şi acum 2 coroi şi un uliu şi pe oameni de ispravă să-i trimiteţ, ca să-i aducă făr de stricăciuni (a. 1742). Iorga, s. d. vi, 239. Nu mai vine, veni-ar numele pe ciori şi pe co(ofene. Baronzi, l. 86. O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. Eminescu, o. i, 129. Scrie. . . să-ti trimală mustetile pe poştă! Hogaş, dr. ii, 133. Am vorbit cu dinsul pe sirmă, să vie in bătaie de vini cu procurorul. Sadoveanu, o. xviii, 572. Veşti mai mindre ca-n poveşti A zvonii pe frunză vintul. Beniuc, v. 105. Am trimis o scrisoare pe Gheorghe. bul. fil. v, 170, cf. 182. Care floare a-nflori intiie Ţi-oi trimile-o, bade, ţie. . . Pă soare. folc. transilv. i, 305. N-am pe cine porunci, La tine nu pot veni. ib. ii, 332. Bălu(ă, băluţă, Albă la pielită, Neagră la cosită, Neagră la slrăită, Ce-mi spui pe Bistriţă ? folc. mold. i, 87. 7. (De obicei urmat de un determinant cu sens distributiv, exprimă încadrarea elementelor unui ansamblu divizibil într-un număr de unităţi colective — şiruri, grupuri etc,) Despărţi oamenii... şi oile, boii şi cămilele pre doao gloate. Palia (1581), 130/16. Trăsurile, pe două şiruri se mişcă încet, ca după mori. Vlahuţă, cl. 165. Filip găsi băieţaşi şi fetiţe, adunaţi pe grupuri in faţa unor patrulatere împărţite in careuri. Călinescu, . s. 307. Sule de dorobanţi aliniaţi pe două rînduri. Ca-mil Petrescu, o. ii, 189. 8. (Exprimă contactul cu unul dintre planurile de raportare spaţială faţă de un reper) Cursemu pre lingă a[n] ostrov, cod. vor'. 88/6. Intr-acel loc n-au fost oameni slrînşi pre lingă acel vrăjmaş, prav. 88. Să-ţi facă numelui ocară Nebunii ce-s pre-aproape de ţară. Do-softei, ps. 247/14. Tunurile tiu bat in oaste, ci pe dasupra. R. Popescu, cm i, 373.'Şedeam ca un pui de cerb care . . vede o turmă de cită flămlnzi trecind pe aproape. Beldiman, n. p. ii, 83/15. Repedea luntre amu i departe duce ... Al meu odor ... Line săltaţi voi undelor azure Pre lingă ea. Asachi, s. l. i, 85. Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori. Eminescu, o. i, 144. Mălaiul îl turnă v-alăluri de sită. Delavrancea. s. întors de la facultate, pe alături. Călinescu, e. o. i, 221. O (Situarea pe un plan orientat prin raportare la un reper este definită prin opoziţie subînţeleasă faţă de acest reper) Trupul mieu.pre dedesuplul pămîntului. psalt. hur. 118r/7. Se luo mare cuviinţă a ta pre asupra de ceriu, psalt. sch. 1 9/8. BI[ago] s[loviţi] apele ce-s pre supra de ceriu. Coresi, ps. 437/3. Foc cura pre dinaintea lui. id. ev. 38. Oficerii moschiceşti merge lot pre denafara părcanilor, cirteş dreplu steagul său. Ne-culce, l. 239. înţelegind că şi. hanul vine cu oaste din Crim şi alţi megieşi pre dincoace, şi-au plecat capul. id. ib. 307. Păreţii caselor pri dinafară [erau] fot de marmure. Cantemir, ist. 128. Au măsurat în sus sprg apus pe dinapoia caselor (a. 1776). Uricariul, xvi, 137. Se simţi tras pe dinderăt, de minica surtucului. Odobescu, s. iii, 46. Dă foc casei celei de aram# pe dedesupl. Creangă, p. 249. S-o descui pe dinăuntru şi să ieşi. Cabagiale, o. i, 223. Pe dincolo se auzeau uşi trîntile. Bassarabescu, v. 17. ,Pe-afară de stai Te-năbuşi de fum. Bacovia, o. 10. Pe dinaintea casei. . . Lenţuca, pieptănată frumos, se plimba. Brăescu, o. a. ii, 36. Cercetez cu luare-aminle. iarăşi toate clădirile pe dinafară. Blaga, h. 244. S-au zăvorit pe dinăuntru. Stancu, d. 133. Cerceta corabia pe dedesubt. Tudo-ran, p. 103. (Urmat de alte elemente de relaţie) Mearse pre den dărăt de se apropie şi se atinse de marginea veşmintelor lui. Coresi, ev. 382. Au zugrăvii şi biserica lui Sfînlul Nicolai pe din lunlru. N. Costin, let. ii, .¡> 20/33. Vracii ung pre den afară usnele păharului cu dulceaţă (a. 1710). gcr i, 363/32. Casa Floricăi... s-o cercetez puţin pe din intru. Alecsandhi, t. 928. Pe din lăunlrul capacului se citesc, gravate in metal, cuvintele următoare . . . Odobescu, s. i, 456. Să dăm foc casei pe din lăunlru. Creangă, p. 175. + (Situarea în dreptul unui reper) Haina lui, cu detalii preţioase la mineci, se despică mult pe busl, prelungind gulerul pină la stomac. Arghezi, p. t. 417. Pantalonii, largi pe pulpe, cad in strimtoare pe genunchi şi continuă strîmtindu-se. id. ib. 418. Ofiţerii în uniforme pe talie. Camil'Petrescu, o. ii, 400. Rochia liliachie, slrinsă pe talie. id. ib. iii, 76. Peste cămaşe poartă o flanelă spălăcită de bumbac, cu găuri mari, rplunde< pe spinare. Stancu, d. 105. II. (Exprimă Încadrarea într-o anumită unitate de timp sau într-o circumstanţă care se desfăşoară In timp) 1. (Exprimă încadrarea în cursul unei zile anume indicate) Craiul Poloniei au mers în Şambor pe 24 august, ca să petreacă acolo 13 zile. Şincai, hr. ii, 21/20. La Bălgrad, au adunalŢeara Ardealului pe 20 noiembrie. id. ib. 276/6. Nu i-au dat drumul pină ce n-a făgăduit că vine pe ziua de sfinta Maria. Slavici; n. i, 204. A căzut la Mărăşeşti în iulie 1917, pe ziua de 15. Arghezi, p. t. 149. □ Pe dala de 16, avem şedinţă. + (încadrarea într-un moment neprecizat dîntr-o circumstanţă privită ca durată) Acest răspuns au venit lui Dumitraşco Vodă de la paşe pre amiiadzădzi. Ne-culce, l. 214. Pe toamnă, murise Michelson şi se orîn-duise Prosoroski general mai mare peste toată oştirea. Ghica, s. 19. Ajung acolo, cam pe inseratele. Creangă, p. 158. Mai pe-nnoptat A mers s-ăţîţe-n vatră foc. Coşbuc, r. i, 255. Uite-n ţintirim pe noapte, Spun că văzură umbra lui. Gogâ, poezii, 121. Pe înnoptate, ajunserăm în Păltiniş. Hogaş, dr. i, 139. Pe inserate, îmi plăcea să mă aşez cu Osman, dulăul, pe prispă. M. I. Caragiale, c. 72. Vor trece îndrăgostiţii pe-nserat Visind în fiecare primăvară Un vis pe care şi tu l-ai visat. Topîrceanu, p. o. 146. Pe un sfirşit de toamnă..., domnul general, comandant al corpului de armată, face ultima inspecţie. Brăescu, o. a. i, 77. [Era] curios de schimbat, mult mai slab decit pe iarnă. Călinescu, s. 107. Pe seară ajungem la Sugag, sal de munte. Blaga, h. 53. Mult, bade, te-am aşteptat Aseară pe înnoptat. .ÎARNflf-RÎ'RS'RATsJTT. r» 14/1 T ftc/f-t c/*f ni* n/>-ncfnrn PE — 362 - PE Moxa, 352/8. Pre aceia vreme fosl-au iarnă grea. Ureche, £. 161. [I-adat] feardel[e] de mălai 4 pre vreame fome(ii (a. 1685). Iohga, s. d. v, 126. Pre oreamea lui sultan Salimiin .. . cu multa lui înţelepciune au oprit şi n-au surpat'păginii bisearicile. Biblia (1688), [prefaţa] 7/16. Şi au pogorît.. . pe vreamea seacerii de griu. ib. 6222/39. Acesta spunea că era pre vreamea războiului avarilor. Mineiul (1776), 161T2/28. Matca care să dă stupului căruia ii lipseşte matcă, o prinzi pre vreamea roitului. Molnar, e. s. 120/8. Se află multe inscripţii intr-insa pe vremea împăratului acestuia făcute. Şincai, hr. i, 14/34. Drăghici era pă vremile acele Cel mai bătrîn din cHele toate. Budai-Deleanu, ţ. 87. Samarkanda . . . era’ capitala Tătariei pă vremile acele. Gorjan, h. i, 2/16. Şi-l rugă .. . să nu mai îngreuieze provincia, urcind tributul peste cel ce se da pe timpul lui Ioan Sigismund. Bălcescu, m. v. 41. Pe timpul luptelor . . . locuinţele aveau nevoie mai mult de metereze decit de ferestre largi. Russo, s. 195. P-aşa vremuri să zice că ar fi văcuiV impăralul cu stema ruptă din soare. DelavranceA, s. 81. Aici o să stau astăzi pe vremea arşiţei. Gîrleaniî, n. 226. Un gol istoric se întinde, Pe aceleaşi vremuri mă găsesc. Bacovia, o. 13. Am deschis ochi i in lumea idei lor şi al iteraturi i pe vremea cînd Dobro-geanu-Gherea era mentorul tinerelului generos din tara noastră. Galaction, a. 310. Cu băcanul se înţelese ca. .. să petreacă la el la moşie, ca holteii, pe timpul prepeliţelor. « Brăescu, o. a. i, 17. Pe vremea aceea era vai ş-amar de ţară. Sadoveanu, o. i, 167.<0>(Prin aproximarea depărtării circumstanţei faţă de un moment actual; în construcţiile pe atunci sau pe vremuri) Eram pre atuncia la şcoală la Bar. M. Costin, ap. gcr i, 201/14. Pe aluncea avea mari bintuieli şi pagube. G. Cantacuzino, cm r, 36. El se numea pe atunci Bertrand. Eminescu, p. l. 66. A' fost pe vremuri ceva de capul lui dar acum s-a zaharisit. M. I. Caragiale, c. 19. Hirlia, cerneala, tiparul — ce curată '■ întrebuinţare aveau pe vremuri. Arghezi, p. T. 45. Fusese pe vremuri, . . . preot în sat. Blaga, h. 8. Pe-atunci credeam aievea in basmul Co-slnzenii. Beniuc, v. 23. Pe-atunci puteam eu, oare, să prevăd . . . Că in curînd am să trăiesc dureri Banali-zal’e-n lomuri de poeme ? Labiş, p. 120. Pe atunci anul em de trei. zile. Reteganul,' p. iv, 17. :< 2; (Exprimă încadrarea treptată în etapele unei perioade în curs de desfăşurare; în construcţiile pe zi sau pe., aţi ce ţr.ecesau ce merge) Pe dzi ce trece tot să-nglotie oastea. ty£|BUţţE,.i.. 128. Sigurilatea se întemeiază pe ap ce iperjfţ. ;gt;, (1839), 173*/16. Numărul adepţilor lui, de via fi fost, vreodată, mai mare, astăzi desigur scade pe zi ce merge, Maiorescu, cr. ii, 266. Ea din ce în ce mai dragă ţi-ar cădea pe zi ce merge. Eminescu, o. i, 160. Cînd se apropie toamna, Marta pe zi ce mergea se făcea lot rgai nedumerită, mai gîndiloare. Slavici, n. i, 130. Era cu putinţă să aibă.de vorbit cu Pantazi,,cu care pe zi ce.lrecea se lega.. mai strins. M. I. Caragiale, c. 113. Avea . . . o colecţie ,d,e taleri, al. căror număr sporea pe zi ce trecea. Blaga, h,, 100. Seamănă pe zi ce trece cu Miai., Camil Petreşgu, .. o. ii, 381. + (încadrarea într-un moment nedefinit din timpul parcurgerii unui itinerar; în construcţiile pe drum sau pe cale) Hicleşig făcea se lu. ucigă elu pre cale. cod. vor. 66/6. Iosif porunci.......cum chelciug încă să le. dea pre cale. Palia. (1581), 176/6. De să va prileji să moară [vita] pre cale, să-i dea doo vite drept una. prav. 6. Vizitiii au grăit împăratului că nu-i bine să-l mazilească pre cale, ca să nu facă sminteală. Neculce, i. 43. S-au întors la Ţărigrad; iar pe cale multe răotăţi au făcut. R. Popescu, cm i, 283. Multe minuni şi tămăduiri ce făcea ... pre cale. Mineiul (1776), 160v2/-20. Pe drum [Făt-Frumos] horea şi doinea. Eminescu, n. 5. Turturică . . . mi-i ajunge pe drum, căci eşti mai sprintenă decit mine. Creangă, p. 273. Ţine doi lei de parale, ca să ai ce minca pe drum. Caragiale, o. i, 224. Tu să nu vorbeşti nimic pe drum. id. ib. vi, 287. Pe drum, o pană'de motor opreşte automobilele. Vianu, a. p. 385. 3. (De obicei urmat de un determinant cantitativ, exprimă Încadrarea^ în tot cursul unei perioade, unei circumstanţe) Cheltuiala musafirilor pe luna lui mari (a. 1760). Iorga, s. d. xxii, 103. Calendariu ce slujeaşle pre 100 de ani. Calendariu (1814), 1/3. Înlimplîndu-să să moară acel ce are cumpărat in orindă venitul lucrului, trece contractul şi la moştenitorii lui pre anii cumpărăturii. Pravila (1814), 60/21. Sclavia este pe pururea desrădăcinată in această republică, ar (1830), 2611/28. lgumeni[i], îngrijitori fiţfid ai averilor mănăstireşti, nu sini slobozi a le areiţ^a mai mult decit pe un an. cr (1833), 2331/15. /.ileje noastre ne supără pe cil fin şi după ce au trecut sf'iptorc ca să ne întristeze. Mar-covici, c. 57/8. Îmi ceru voie ca să-şi zidească mormintu şi să se închiză ¡ntr-fţpul de vie d-aci înainte pă cită vieală ii mai rămăseşp. Gorjan, h. i, 72/14. Călători pe putină vreme la fţţna. gt (1839), 73/43. Titlurile n-au fost decit pe vMă, fără a lăsa drept la urmaşi. Bălcescu, m. v. 10. '$-am linişte in via fă, Nici măcar pe un minut. Mures^nu, p. 14/6. Pe cit timp amorul acestor juni rămase i'ţj periodul suspinelor, al privirilor melancolice . . . , ekimtură să-l ascunză de privirile oamenilor. FiLiMON. ty i, 203. Un rege ce impinzeşte globu-n planuri pe jjfj' veac. Eminescu, o. i, 130. Eu mă tocmesc pe Irei am, Creangă, p. 151. Să ne mulţumim cu atila pe ziuajde astăzi. Caragiale, o. i, 118. Eu voi fi silit in curiim să lipsesc pe cîlva timp de-acasă-id. ib. vii, 402. Cofiţluţ... îi pune pe un moment jos, de regulă sub masă. ‘¡MXrian, na. 53. Se crede pentru osindă ursit pe veşn^k. Păun-Pincio, p. 45. El tăcu şi pe cîteva clipe la nţgsg lor fu linişte. AgÎrbiceanu, a. 180. Am făgăduit. . m^fi dau locuinţă aici, in mitropolie, pe cită vreme ¡Ipilfei urma învăţăturile în Universitate. Hogaş, dr. ii,-4|‘. Voi veni in conacul tău, măcar pe-o săptămînă. Gai^şţion, a. 50. Te alegi cu nişte plămini şubrezi pe toqf^ viafa. Vlasiu, a. p. 50. Şi cin-lecul şi luna Şi undmu eare strălucea S-a stins pe totdeauna. Arghezi, vkrş. 54. Casa închiriată pe o iarnă o cumpărase. STANquj d. 242. Ştiu nişte întîmplări cum nu mai sînl, gji-s petrecute-n timpuri pe veci moarte. Labiş, p.. lQg. Ţi-ai luat urit pe-o noapte Şi (i-o fi pînă la moarl'fj Jarnîk-Bîrseanu, d. 247. Sim-brieş m-aş fi băgat vară la secerai, folc. transilv. ii, 454. (Urmat de şlte elemente de relaţie) A mea dragoste-ai robit-o Pţde-a pururi numai fie. Vlahuţă, p. 77. + (încadrare^ se referă la spaţiul parcurs lntr-o unitate de timp) Vţţţza de . . . 125 km pe oră. Arghezi, p. t. 142. f*;: 4. (Exprimă încadrarea lntr-o perioadă posteriaară faţă de momentul gjiptual; în construcţia pe viitor) Aş fi îndestul de miţlţiimit dacă pe viilorie [agricultorii] măcar şi-ar da ostemalcf.... a cerceta cele zise mai sus. I. Ionescu, c. 31/ljf^ Pe viitor acele pravili... să se păzească in toată (rf(regimea (a. 1845). Uricariul, v, 359/3. Pe viitoriu Qtţţbalerile finutale să se publice prin gazete, cr (1848), jjj|^9. Uşa îi va fi pe viitor închisă. Oprescu, s. 19. Jvs^ necesar ca pe viitor inspectorii să efectueze un control}rnai profund. GÎ 1963, ni. 691, 3/5. <0> (Prin aproximarea apropierii faţă de momentul actual; în construcţia pe curînd) Dacă nu se face pace pe curind, ne prăpcţâ(m cu io/it. Vlasiu, a. p. 234. Cînd cîntau cocoşii de mfţzul nopfii, era semn că Moşu avea să-şi împlinească pe curind somnul dinţii, id. ib. 304. + (încadrarea se pferă la data sau circumstanţa în care este de aşteptaţ să aibă loc o acţiune) Parcă m-aş repezi pe miercuri |j(| mai stăm de taifas. Caragiale, o. vii, 129. După 'depeşa ta, înţeleg că Paul va pleca din Ploieşti incoacşţpe vineri ori simbătă. id. ib. 260. Dacă plecăm mîine, pe miercuri o să fim la Sulina, pe simbătă sau pe duminică poate intrăm in Bosfor. Tudoran, p. 32. Pe m$pe să vii la mine la amiazi. Reteganul, p. v, 70. (în ^mule de salut la despărţire, cu elipsa verbului) Neiiimta căpitanului, după ce ne-a zis nouă „bună seara“, &fâcut bezele inspre salcia pletoasă, strigînd: „la revede% puică, pe mine-seară“! Bră-tescu-Voineşti, p. 10&. La coborirea din.maşina rqbla-gită, care-i lăsase în (încadrează în timp un eveniment prin aproximarea apropierii faţă de un reper temporal în jurul căruia are loc; în construcţia pe la) Au oştii asupra ghinovezilor . . . pre la lealul 1225. Biblia (1688),[prefaţa] 7/3. Au murit oaslea mai bine de giumătate, îngheţată şi leşinată, că era pe la noiemvrii. Neculce, l. 108. Pe la miezul nopţii au trecut Dunărea. R. Popescu, cm i, 451. Pe la al patrulea ceas fiind mare arşiţă de soare lăsă acest lucru. Drăghici, r. 149/7. Pe la anul 865, bulgarii . . .primesc religia creştină. Bălcescu, m. v. 7.. Au venit doi■ îngerei. .. Noaptea pe la cîntători. Alecsandri, p. ii, 183. Pe la mijlocul postului mare . . . ea a murit. Odobescu, s. i, 257. Pe la cîntatul cucoşilor ... se duc in Pădurea Cerbului. Creangă, p. 224. Pe la toacă, s-a hotărît vintul să bată numai dîntr-o parte. Caragiale, o. i, 175. Cind fu pe la scăpătatul soarelui, auziră un zgomot. Ispirescu, l. 115. Pleca din revărsatul zorilor şi se întorcea pe la amurg. Delavrancea, s. 228. Pe la primul cel mic ajunseră la o chirhana. Sandu-Aldea,u. p. 42. Are să sosească pe la opt la gară. Agîr-biceanu, a. 193. Pe la jumătatea scoborîşului începurăm a simţi răcoare. Hogaş, dr. ii, 28. Pe la chindie, intrară in codru. Sadoveanu, o. i, 52. Miine seară, poate chiar diseară, Pe la aprinsul stelelor de ceară, Mai treceţi o dată La judecată. Arghezi, vers. 157. Pe la virsla de 11 ani s-a produs apoi în mine, de la sine, o reacţie împotriva unor atari sentimente. Blaga, h. 47. Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare. Alecsandri, p. p. 1. 6. (Exprimă raportul de echivalenţă dintre o activitate, un serviciu etc. efectuate în timp şi valoarea lor, de obicei pecuniară) Iau leafă mare, altul şi un taler pe zi. Ureche, l. 122. Cil să-ţi dau pe an, ca să te toc- meşti la mine? Creangă, p. 150. Plătea... şpsezeci de creiţari pe lună. Slavici, n. i, 166. îşi luau coasele pe umere şi se lăsau înspre Bărăgan, unde luau cile. 5 franci pe zi. Sandu-Aldea, u. p. 84. îmi plătiţi şapte sule de lei pe an. Brătescu-Voineşti, p. 192. Ci-i dai mata pe lună? — Opt lei, cum am plătit totdeauna. Brăescu, o. a. i, 211. Cîşligă de la o sulă pînă la trei sute de lei, de familie, pe lună. Arghezi, p. t. 36. Trece în colţ proprietarul meu, căruia nu i-am plătit chiria pe luna asta. Călinescu, e. o. i, 143. Mărişcuţă din Fiscul, Cine drăcu le-o ştiut Că ţi-i gura de vindul, Că, zău, aş fi cumpărat Pe vro zi de secerai! Jarnîk-Bîrseanu, d. 445. Ce simbrie îmi vei da pe an? Reteganul, p. iv, 16. 7. (Exprimă încadrarea succesivă a aceluiaşi fapt în unităţi temporale care se repetă) Mă bucur de tine şi-ţi cînt pre tot ceasul. Dosoftei, ps. 29/7. Atunce să aibă împăratul moschicesc a da lui Dumitraşco Vodă . . . cheltuială pre dzi in toată vieaţa lui. Neculce, l. 212. Cită sumă de bani eşia din ţară încă ştia pre tot anul. Muşte, let. iii, 37/33. A aduce la acest dumnezeu cinci. . . închinăciuni pe zi. Văcărescul, ist. 248. Veşti venea pe toată ziua. Beldiman, e. 45/1. La aceste poşte în ceasuri hotărîle, de trei ori pă zi, să dau scrisori. Golescu, î. 31. Nădejdea de a trăi se iveşte pe ţoală dimineaţa. Marcovici, c. 63/9. Şcolarii nu vor putea să meargă la părinţii lor decîl numai de două ori pe lună şi duminicile, cr (1832), 2392/29. Pe tot minulul i-l aducea, ib. (1846), 262/46. Oraşele ... ie ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. Bălcescu, m. v. 10. Năduşeli reci şi calde pe minute îl Irecea. Pann, e. i, 33/16. Orele petrecute o dală pe săplămînă la „Junimea“ sleteau în cel mai mare contrast cu viaţa de toate zilele. Maiorescu, cr. ii, 338. Să-mi dea ... pe fiecare zi o baniţă de jaralec. Ispirescu, l. 16. Mama nu mai îmi trimitea nimic pe lună. Bassarabescu, v. 127. Nu-mi ajungeau doi poli pe zi. Brăescu, o. a. i, 13. Albinele se nasc cile două mii pe zi înir-un stup. Arghezi, p. t. 321. Dobînda e de doi lei la pol pe săplămînă. id. ib. 412. O vacă elveţiană care dă patruzeci de chile de lapte pe zi. Preda, d. 51. S-o aduci la frăţiori Pe iarnă de nouă ori Că-s mai multe sărbători. Alecsandri, p. p. 154. Mă mustră măicuţa, Bade, pentru dumneata. De m-ar mustra tot pe ceas Eu de badea nu mă las. folc. transilv. ii, 508. (în formule de repetiţie) De aş putea culege . . . ceas pe ceas impresiile, hainele, traiul strămoşesc. Russo, s. 21. Prieteniile politice se desfac, tranzacţiile . . . se lovesc, se înţăleg şi se prefac ziuă pe ziuă. id. ib. 113; S-au trezit încă de mici in gura salului şi nici îşi mai dedeau bine seamă despre cele ce se vorbeau zi pe zi. Slavici, n. i, 83. Seară pe seară o aştepta. Popovici-Bănăţeand, v. m. 170. <> (încadrarea succesivă a aceleiaşi perioade în unităţi temporale supraordonate, care se repetă) Să aibă a lucra aceştii mănăstiri lăcuitorii din satul Cimbeşti două zil.e pi toată lună (a. 1677). cat, man. i, 1. Unii lucrcază pe an 104 de zile. Golescu, î. 13. Fugeam de mine însumi cel puţin şase ceasuri pe zi, retrăgîndu-mă în sala de lectură. Blaga, h. 181. + (încadrarea ulterioară faţă de un eveniment; în construcţiile pe urmă sau pe urma) Pre urmă lăsă împăraţiia lu Leu fiiu-său. MoxA, 391/4. Mulţi scriitori s-au nevoii de au scris rîndiil şi povestea ţărilor, de au lăsat izvod pre urmă şi bune şi rele. Ureche, l. 57. Şi feace multe minuni şi pre urma răpăosării sviinţiii sale. Dosoftei, v. s. septembrie 24v/28. Pre urma lui Roman Vodă au domnit Ştefan Vodă ani 7. N. Costin, l. 177. S-au dus mai pe urmă la Ţarigrad. Neculce, l. 144. Tocma ca aceste şi mai pre urmă am aflat, şi la un hronic rusesc. Cantemir, ap. gcr i, 362/37. Cu vineţenii au avut război... şi l-au biruit, şi pă urmă s-au împăcat: R. Popescu, cm i, 242. Şi ea aşijdema cu puţin mai pre urmă s-au săvîrşit. Mineiul (1776), 179T2/33. Pîrîtul, măcar de nu va fi stăpînit lucrul în vremea ce s-au fost pornii jatoba, ce pre urmă i-ar fi intrat lucrul in stăpînire, iarăşi nu să poate ajuta pîrîtul. Pravila (1814), 29/6. După care, tu obraznic îngîmfîndu-te pe urmă Vrei 4007 PE - 364 - PE să schimbi şi rînduiala ce ie munceşte, le scurmă. Cona-chi, p. 264. Mai pe urmă îmbărbătîndu-se şi-a mai venii puţin in fire. Creangă, p. 27. Se prăbuşise jos, rănit nind mort. Pe urma lui rămăsese băiatul, Mitru Odobac. Gîrleanu, n. 10. Pe urmă făcu un semn cu mina, alungind un gînd supărător şi trase mai adine din ţigară. G. Petrescu, î. ii, 7. Pe urma reflecţiei filozofice asupra moralei, apare scepticismul moral. Vianu, a. p. 164. Nu l-am văzut pe urmă niciodată. Blaga, h. 246. 8. (Exprimă coincidenţa dintre o dată calendaristică şi numele unei zile) Ziua de 25 faur căzu ln anul acela pe-o duminică. Agîrbiceanu, a. 486. □ Simbăla aceea a fost pe 30 august. 1 mai a căzut pe o duminică. <£> (Uneori urmat de cind, corelează două circumstanţe care se petrec concomitent) Cu ruga au pornit ploi pre seacetă. Dosoftei, v. s. februarie 80r/22. Iarna, pă mare zăpadă, tătarii au venit. .. fără veste. ist. ţ. r. 35. Cum ar arde un sluh... pe nişte vini mare, aşa să vedea focul ieşind din puşci. Neculce, l. 243. Tăiatul hlujenilor să face numai sara şi dimineaţa pe rouă. I. Ionescu, c. 121/6. Astă-noapte pe răcoare Cinla o prvigheloare. Conachi, p. 162. Tătarii sosiră pe cind garnizoana era in nevoia de a se preda. Băl-cescu, m. v. 66. Dorită odată era a lui soartă, Pe cind altă mină de el îngrijea. Alexandrescu, o. i, 111. Unde mergeţi împreună, Dragii mei, noaptea, pe lună? Alecsandri, p. ii, 52. Pe zodii singeroase porneau a lui popoare. Eminescu, o. i, 91. Pol să-ţi aleg una şi noaptea pe-nluneric. Creangă, p. 162. Mii de noapte aici; pleci miine pe lumină. Garagiale, o. i, 143. Pe cind se gindea şi se plîngea, dinsul auzi un ţipăt. Ispirescu, l. 89. Iarna, pe ger, mi se lipeau degetele de toarta ciuturei. Vlahuţă, cl. 6. îşi ia vioara, şi cinlă de unul singur, pe cind in minte ii flutură doi ochi negri. Brătescu-Voineşti, p. 167. Scufundasem pe furtună nişte tartane barbareşti. M. I. Caragiale, c. 53. Ciţi cerşetori, pe arşiţa lui iulie, n-au poposii acolo, la umbra lor. Bassarabescu, v. 101. Au dus-o pe ploaie şi-au ingropat-o. Bacovia, o. 33. A pornit-o înainte, Pe cind . . . Eu mă ţineam in urma lui cuminte. Topîrceanu, b. 94. Dacă secretarul general cădea tocmai pe scandal? Camil Petrescu, t. i, 414. După o noapte plină de stele... Sinaia se trezeşte pe o fermecătoare dimineaţă de vară. Brăescu, m. b. 19. Starea mea sufletească s-a agravai — neînlîlnind nimic din oamenii şi viaţa autentică la care rivneam cu ardoare pe cind eram încă între zidurile liceului. Sahta, n. 7. Scrisese repede şi pasional cu stiloul, pe cind arhitectul vorbea. Călinescu, s. 109. Capu mă doare, Cind secer vara pe soare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 419. Venea seara devreme, Se ducea lirziu, pe stele. folc. transilv. ii, 372. O (Cele două circumstanţe sînt în opoziţie; în construcţia pe cind) Lucrurile simple sint cele mai grele de pricepui şi de primit; şi această veche maximă rămine din nefericire aplicabilă şi in starea actuală a aşa-numitei culturi, pe cind din contră adevărata cultură nu va fi mai bine întemeiată decit în proporţia restrîngerii acestei maxime. Maiorescu, cr. ii, 132. L-a adus în grădină . . . să-i laude florile . . . , pe cind ar fi trebuii să meargă mai intîi la grajduri. Ispirescu, l. 20. Pe cind Mureşul curge liniştit printre coline, Oltul se frămîntă. Bogza, c. o. 11. Noi care ştim munci, vom avea lotul. .., pe cind cei ce-o duc acum in huzur şi lenevesc au să rabde. Camilar, n. i, 399. 0> (Una dintre circumstanţe constituie o cauză posibilă a celeilalte) Bînd odată apă pe osteneală, au căpătai oftică. DrX.ghici, r. 3/12. Bea apă multă pe oboseală şi pe nemincate. Grigoriu-Rigo, m. p. ii, 20. La noi acasă nici dormim pe ostenite, nici mincăm pe flămînzile; ia numai aşa cit încurcăm lumea degeaba. Hogaş, dr. i, 71. <0> (Una dintre circumstanţe apare ca reacţie imediată faţă de cealaltă; în construcţiile pe loc sau pe dală) Neaş-teptînd, pre loc însuşi au pornit asupra moscalilor. N. Costin, let. ii, 68/20. De le-ar fi zis cineva tuturor să moară pentru folosul craiului lor, toţi pe loc ar fi murit. Axinte Uricariul, let. ii, 167/2. S-au ridicat o furluriă . . . cu alila pornire, incit pe loc s-au rupi funia ce ţinea anghira. Drăghici, r. 25/24. Şi p-al treilea la luptă pofti să vie pe loc. Pann, e. ii, 90/7. Pe dală ce se vor împăca, greaca o să întrebuinţeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîţorul ei. Filimon, o. i, 130. Un fulger se aprinde in ochii lui pe loc. Alecsandri, poezii, 283. Flăcăii ceilalţi pe dată s-au făcut nevăzuţi. Creangă, a. 8. Una din femei... zise doamnei Chira-lina, că pe dată ce va începe cerbul să cinte, să se prefacă că doarme. Ispirescu, l. 116. Dornic in braţe le ţine Şi lumea şi toate pe loc Le uită cu line. Neculuţă, ţ. d. 59. Nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată. Rebreanu, r. i, 130. Pisica cind se va pune Cu spatele lingă foc Frig sau ninsoare ne spune Peste puţin sau pe loc. Teodorescu, p. p. 398. III. (Exprimă un contact între doi termeni, gindit de vorbitor ca o modalitate de’ evaluare directă sau Intr-un context figurat) 1. (în contexte care exprimă dominarea unul element prin exercitarea unei autorităţi ierarhice) Eu pus sămt împărat de la densu pre-a Sionului măgură. psalt. 2. Aceia se vor domni. .. pre voi (a. 1560). gcr i, 4/30. Creşteţi. . .şi domniţi pre pasările ceriului (a. 1582). id. ib. 35/7. Era svăntul Loghin holnog pre acea sulă [de voinici], Varlaam, c. 92. Era mai mare pre oştile turceşti. N. Costin, l. 501. Cind astă negură de turci va prăda şi va pustii ţara, pe ce vei domni, măria ta ? Negruzzi, s. i, 140. Domnind semeţ şi tînăr pe roinicele sloiuri. Eminescu, o. i, 91. De cind aţi pus voi slăpinire pe mine, zise Gerilă? Creangă p. 253. Le spunea drumeţilor că are un fecior, care e dascăl pe doi copii de domn. Slavici, n. i, 172. Ială-mă-s monitor pe banca a Vil-a. Vlahuţă, cl. 126. Tu, răzvrătit potop de sînge . . . Eşti pururea stăpîn pe mine. Goga, poezii, 276. O (Dominarea rezultă din competenţa, experienţa, capacitatea de autostăpînire, dreptul de a decide etc. a elementului dominator) Erai stăpîn pe avutul tău. Garagiale, o. ii, 255, Şi pe plins ea nu mai poate fi stăpînă! Neculuţă, ţ. d. 26. Ea e slăpînă deplină pe veniturile ei. Rebreanu, r. i, 190. Cind eram noi slăpini pe toate păminlurile noastre ... clopotul actsla nu se auzea de la hotarele moşiei. Sadoveanu, o. v, 619. o Să fii stăpîn pe line. Era stăpîn pe meserie. Era stăpin pe volan. A fost întotdeauna stăpîn pe soarta lui. 0> (Cel care domină dispune după plac de cineva sau de ceva; în construcţiile pe mină sau pe mina) Ne-au dat pe mina boiarenului dumnelui jupan Socol Cluceariul, să ne judece (a. 1637). Iorga, s. d. i, 275. Dacă au dobîndit cetatea pre mina lor, muliă pacoste iii pedeapsă făciia lui Pălru Vodă. Ureche, l. 147. Acela ce-ş va da fecioru lui pre mina giudeţului. . . de-are fi lală-său şi jidov, iot mai puţin să va certa. prav. 295. Da-le-voi pre mina a neşle ruşinălori de te vor ruşina. Dosoftei, v. s. septembrie 16r/10. Să dea oastea pă mina Tomşii, să meargă asupra tătarilor. R. Popescu, cm i, 297. Şi-i dederă pre mina lui Grigorje Vodă. Muşte, let: iii, 9/19. După ce . . . inţărcă copilul îl deale pre mîinile altui unchi al ei. Mineiul (1776), 180r2/16. Pe mina lui sint toate comodre De supt pămint, aurul şi banii. Budai-Deleanu, ţ. 221. Făcu semn ostaşilor .. . să-l deie pe minile caldului. Negruzzi, s. i, 108. N-avusesem niciodată alîţia bani pe mină. Brăescu, a. 198. Să-l dau pe mina epislaţilor: Sadoveanu, o. xiii, 903. Nu-mi închipui c-o să aibă neobrăzarea s-o lase pe mîini străine. Călinescu, e. o. ii, 209. Unde i-i acuma cucoana? — Pe mina dracilor. Sbiera, p. 258. Eşti pe mina lui Novac şi Novac e • mare drac. şez. ii, 38. Acum te-nsori şi mă laşi Pe mina unui vrăjmaş. Ciauşanu, v. 22. «C* (Dominarea se exercită prin răspunderea asumată în legătură cu cineva sau Cu ceva; în construcţiile pe seamă sau pe seama ori pe socoteala) Eu, Doamne sfinte, sînt ţie pre samă. Dosoftei, ps. 83/6. Au luat şi Cameniţa pre seama lor. ANON. cantac., cm i, 198. Au rămas Ardealul pă seama lui Mihai Vodă. R. Popescu, cm i, 329. Lăsîndu:şi slujba ce era pre seama lui şi mergînd în ţara lui, propo-veduia. Mineiul (1776), 97vl/22, Vine împăraful ca 4007 \ PE — 365 - PE un leu paraleu, să-şi ieic fala pe samă. Creangă, p. 269. Iianul rămase lui Zibal, care urmă negolul pe seama lui. Garagiale, o. i, 54. Am voinicii pe socoteala mea. Sadoveanu, o. xiii, 781. Au inlret in lanurile proprietarului şi seceră pă seama lor. Camil Petrescu, o. ii, 191. O (Elementul dominant este o circumstanţă, favorabilă sau defavorabilă, ale cărei urmări sint suportate în mod obligatoriu de elementul dominat) Să aruncăm sorţi pre el, cui va fi. Coresi, ap. gcr i, 21/36. Aslădzi iarăşi au venii pre noi veselie şi voie bună. Vahlaam, c. 91. Agiuns-au osindă pe biata Moldovă. Neculce, i„ 324. Să ştii tu ce e acuma pe sufletul meu? Caragiale, o. i, 46. Mare noroc pe Guvidi! id. ib. 73. Acum se găsea cu cinci condamnări pe cap. Vlahuţă, n. 183. Ce griji pe dinsul, ce fiori, Cind se gîndea că-i greu războiul! Coşbuc, p. i, 99. îi vei explica ... ce a venit pe capul meu. Galaction, o. a. i, 47. Am pe cap o mie de belele! id. ib. 71. Acu a prins ştiuca. Aşa-i totdeauna: Morocu-i pe nevolnici. Sadoveanu, o. ix, 421. Nu vreau să te am pe conştiinţă. Călinescu, e. o. i, 286. A fost o mare fericire pe noi cind ne-am dat jos în gară. Stancu, r. a. ii, 390. Avea şi Ieremia ceva pe sufletul lui: de un an... o .iubea în taină. Tudoran, p. 44. De boală bolesc şi scap, Dar urîtu-i tot pe cap! Jarnîk-Bîrseanu, d. 180. (De obicei în contexte care sugerează starea de a fi stăpînit sau copleşit de o preocupare intensă, de un sentiment apăsător etc.) De ce mai stai pe gind ? Beldiman, o. 42/22. Te văd că stai mereu pe gînduri. Slavici, n. i, 131. Stătuse pe ghimpi la masă. Rebreanu, r. i, 90. împăratul a rămas pe gînduri. Sadoveanu, o. xv, 387. o Slă ca pe ace. Stă ca pe jeratic. 2. (în formule care exprimă corelaţia dintre o condiţie şi desfăşurarea unui proces) Au început a se ivi nişte nouraşi, cari pe cit mergea, acoperea ceriul. Dră-ghici, r. 9/10. Sufletul.. . folosul îl cîştigă pe cit fur-iuna-i mai mare. Conachi, p. 279. Intrăm intr-o văgăună ce pe ce merge se strimlează. Negruzzi, s. i, 195. Pe măsură ce m-am mărit, admiraţia fără de margini ce aveam pentru dinsul a scăzut din zi in zi. Brătescu-Voineşti, p. 37. Dar pe măsură ee se apropia, mersul îi devenea nesigur. Sahia, n. 89. Se mai simte încă . . . emoţia artistului, tot interesul lui crescînd pe măsură ce lucrul înaintează. Oprescu, s. 106. Pierdea [merindele] pe măsură ce le ridica de jos. Arghezi, p. t. 236. Garderoba copilului fusese bogată şi des schimbată, pe măsura creşterii. Călinescu, s. 169. Pe măsură ce o citea se încrunta. Camil Petrescu, o. ii, 310. (Relaţia se stabileşte prin formule corelative) Pre cil mă vei munci mai cumplit, pre atita mai multă bucurie şi desfătare îmi faci. Dosoftei, v. s. noiembrie 142r/13. Pre cit mai mult să acopere, pre atita mai tare să descopere. Cantemir, ap. hem 203. Pă cit se uita ia dînşii, cu atit se umplea mai mult de bucurie. Gorjan, h. i, 59/10. 3. (în contexte care exprimă totalitatea unei întinderi, prin analogie cu spaţiul propriu-zis) Bărbat limbut nu se va înderepta pre pămînt. psalt. hur. 119r/6. Ai făcut voia lu Dumnezeu pre pămînt (cca 1550). gcr i, 3/1. Deade lor soarele, luna, stealele, pămîntul şi tot ce e pre elu. Coresi, ev. 24. Nu adunareţi şie vistere pre pămînt, unde-s viermi şi pulregiunea putredeşte. Varlaam, c. 26. Iară voi creaşteţi. . . şi vă mulţiţi pre pămînt. Biblia (1688), 62/22. Să scoală fumărit pe ţară cîte şase orţi de casă. Neculce, l. 26. Fericirea cea mai statornică de care omul să poale bucura pe acest pămînt, să mărgineşte întru a fi însuşi el mulţumit de sineşi. Marcovici, d. 10/6. Fiecare naţie are o misie ... de împlinit pe pă-mint. Bălcescu, m. v. 5. Fusese aleasă la un concurs de frumuseţe pe judeţ. Vlasiu, a. p. 403. Conferinţa pe ţară a Asociaţiei cineaştilor, contemp. 1968, nr. 1140, 5/5. Am arătat în alte ocazii tendinţa nouă, pe plan mondial, de dezvoltare a marilor metropole, ib. 7/4. (întinderea exprimă o unitate colectivă) A doua zi apăru în Monitorul Romăn ordinul pe armată prin care . . . era numit comandant. Camil Petrescu, o. ii, 535. Sergentul Pasăre Tera] trăgătorul cel mai bun pe divizie. Camilar, n. i, 375. Trebuie să organizăm un post sanitar pe clasă. GÎ 1961, nr. 637, 7/5. O (Urmat de un determinant cantitativ exprimă extinderea prin raportare la întreg) Cela ce de mare sărăcie va fura, ... de vor vrea să-l şi cearte mai pre puţin. prav. 51. Plăiaşii şă satele de drum să dea pă jumătate (a. 1696). Iorga, s. d. v, 354. Leşii n-au putut ţine războiul, şi peste noapte pe-ntreg au tăiat lunca. Neculce, l. 96. Arăt... toate cile ar putea da o idee pe deplin la cititori de . .. ocîrmuirea împăraţilor otomani. VĂcĂ-rescul, ist. 246. Să laşi fagurii pre jumătate intr-insa. Molnar, e. s. 182/9. ■ El vede-o păserică pe jumătate moartă. Alecsandri, poezii, 307. Să te faci om pe deplin şi voinic cu temei. Odobescu, s. iii, 177. Huţu nu plătea decît pe jumătate. Slavici, n. i, 166. Am cunoscut un biet bătrîn in zdrenţe şi pe trei sferturi orb. I. Botez, b. i, 198. îl privi fără ură, c-o oboseală nesfîrşită sub pleoapele pe jumătate căzute. Sadoveanu, o. x, 369. Evocarea naturii solitare îi reuşeşte pe deplin lui Sadoveanu. Vianu, a. p. 227. O jivină neagră, cu unul din picioarele din faţă pe jumătate mai lung decît perechea lui. Arghezi, p. t. 304. I-u învăţat in cileva săptămîni să-şi zgîrie fiecare măcar pe sfert, numele, fără să rupă peniţa. Stancu, d. 228. Carnea este fiurtă pe trei sferturi. S. Marin, c. b. 51. (Urmat de alte elemente de relaţie) Au săvîrşit pre deplin viaţa cea sihăstrească. Mineiul C1776), 180V2/21. M-am gîndit că ar trebui să traduc pe d-întregul, 13 capitole ale Cynegelicelor lui Xenofon. Odobescu, s. iii, 63. Toate rugăciunile n-a fost în stare să-i potolească dorul părinţilor, care-l usca pe d-a-niregul. Ispirescu, l. 9. -O (Extinderea priveşte anexarea cumulativă la un tot; în construcţiile pe lingă sau pe deasupra) Ostaşi şi viteji mari era, moartea ca viaţa socotindro, nici de ia sfiindu-se, ca cum nici ar fi fost, pre lingă izbîndă şi dobîndă ce căuta. C. Cantacuzino, cm i, 75. Pe lingă aceste îmbla şi cu neguţilorii (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 255/30. Pe lingă aceasta, multe încărcate Sosiră şi cară cu bucale. Budai-Deleanu, ţ. 88. Atunci stăpinirea deplin iaste cîştigală, cînd pre lingă tocmeală urmează şi darea lucrului. Pravila (1814), 39/2. Pe Ungă acestea [strada] Toledo mai este iar cel dinţii pas ce face Neapole către civilizaţia modernă. cr (1846), 281/13. Pe lingă aceşti doi creatori de poezie antică, s-au adăogit un al treile poet. Russo, s. 187. Pe lingă işti doi ochi, mai am unul la ceafă. Creangă, p. 5. S-a dus dracului tot planul meu de activitate literară şi cilcva miişoare pe dasupra. Caragiale, o. vii, 132. Pe lingă aceasta ... oferiră guvernului central însemnate sume de bani. Sbiera, f. s. 289. Să-mi dai pe Dereşu şi doi poli pe deasupra! Sandu-Aldea, u. p. 63. îmi plătiţi şapte sule de Ici pe an şi pe deasupra muzică. Brătescu-Voineşti, p. 192. Pe lingă averea ce era să-i rămină de la părinţi, avea şi un titlu. Rebreanu, n. 6. Pe deasupra, restaurantul ţinut de el este fără vină şi cel dinţii in specie. Galaction, a. 179. Maiorul întruni echipajul, compus, pe lingă timonier, dintr-un soldat mecanic şi două ordonanţe. Brăescu, o. a. i, 328. Le bagă-n cap ţăranilor că sînt îndreptăţiţi să ceară drepturi noi, Şi pe deasupra şi pămînt. Arghezi, vers. 484. Am în cămară Şi miere amară, Pe lingă bucate, id. s. iii, 277. Cindu-i trece pe la noi Pentru unu [= un pui] ţ-om da doi, Pe deasupra buze moi. Jarnîk-Bîrseanu, d. 395. Pe lingă că e urilă o mai cheamă şi Irina. Zanne, p. vi, 167. <> (Urjnat de prepoziţia „de‘ ‘ şi de un determinant numeric,în contexte care exprimă multiplicarea unui tot) Să se mai ia încă pe de doao ori atita iarbă. Calendariu (1814), 189/13.□ î-am plătit pe de trei ori preţul. <0 (în formule de repetiţie care exprimă aglomerarea excesivă a elementelor repetate) Ei. . . grămădesc păcate pre păcate de să spurcă cu rele lucrure (cca 1550). gcr i, 2/4. Şi de acolo. .. scrisori pe scrisori venea. N. Costin, let. ii, 94/3. [Băieţii aceştia fac] prostii pă prostii, alr sn vi h 1 837/316. [Băieţii aceştia facj rele pă rele. ib. h 1 837/325. O (Raportînd un termen cu valoare incoa-tivă la altul care desemnează o acţiune sau care este gîndit ca desemntnd o acţiune, exprimă intensificarea acestei acţiuni) M-am pus pe studiat botanica. Negruzzi, s. i, 103. Am să mă aşed, măi vere, Pe aifi pe 4007 PE’ - 366 - PE bere. Alecsandri, t. 912. S-au pus pe aşteptat. Contemporanul, i, 685. Eu glndese s-o pornesc pe treabă. Creangă, p. 164. Sui in căruţă şi te-aşterne pe somn. id. o. 288. Se puse pe un plins amarnic. Slavici, n. i, 222. S-aşterneau pe chef. Vlahuţă, cl. 7. Şi codri se pun Pe lungi oftări. NeculuţĂ, ţ. d. 67. Aceste tiriguiri mă cam puseră pe cugete. Sbiera, f. s. 281. Avea să se puie pe muncă. Brătescu-Voineşti, p. 190. Căzu pe ginduri. Gîrleanu, n. 102. La popasul al treilea începea cheful cu temei, pe răpunere. M. I. Caragiale, c. 61. Afară se pusese pe ninsoare cu viscol. id. ib. 97. Şi s-a pornii, de la un timp în şir, pe ploi. Bassarabescu, v. 100. Păreau vesele şi pornite pe ceartă. Camil Petrescu, t. iii, 235. Se arunca pe lucru ca un balaur. Vlasiu, a. p. 30. Zarnica s-a pornit pe născut copii. Stancu, d. 12. Au făcut foc şi s-au pus pe cină. Reteganul, p. Ii, 70. Ostenindii-se de joc, se pun pe cîntate. Densusianu, ţ. h. 277. <0> (Intensitatea maximă de săvîrşire a unei acţiuni este evidenţiată prin finalitatea sau consecinţa ei) Un baron bătînd pe moarte din ură . . . un sătean. Bariţiu p. a. iii, 126. După o jumătate de ceas, amîndoi viitorii spileri sforăiau pe-ntrecutele. Vlahuţă, o. a. 232. Sorbind cafeaua tacticos, fumau pe întrecute. Brăescu, o. a. ii, 73. Cruntă e lupta lor Că e pe omor. Alecsandri, p. p. 66. Vinu-i bun, ocaua mare^ Beau voinicii pe secare, id. ib. 347. Se trînteau cu urşii pe-ntreeute. Marian, t. 10. <£> (Restringe săvîrşirea unei acţiuni, manifestarea unei calităţi etc. la un singur domeniu de aplicare) [împăratul] nu avea lăcomie pre avuţie. Moxa, 385/37. O, mare liubov şi iubire de oameni ce arată Dumnedzău pre pocăinţa păcătosului deaca să întoarce. Varlaam, c. 18. Sînt vistearnic pre cărţ, adecă harlularios. Dosoftei, v. s. septembrie llv/20. Ne-au arătat un ispisoc de danie şi de miluire. . . pre o bucată de pămînt (a. 1681). Uricariul, xvi, 216/23. Au scos un bir pă dobitoace şî l-au numit văcăritul. R. Popescu, cm i, 469. Dumi-trache . . . au pus secfestru pă leafa jumătate a dumnealui logofătului, cr (1833), 2482/29. Dobîndise un talent muzical extraordinar pe clavir. Ghica, s. 42. Cel ce are un drept de abilaţiune pe o casă, poate şedea într-însa cu familia sa. Hamangiu, c. c. 142. Se repezise cu noaptea în cap pînă-n Armadia să ridice de la percepţie un avans pe leafa învăţătorului. Rebreanu, i. 263. Era deopotrivă meşter pe pană şi în tinereţe zugrăvise frumos. M. I. Caragiale, c. 14. Orice bărbat e gelos pe trecutul femeii, mai mult decît de prezent. C. Petrescu, î. ii, 261. Eu mîridruţ oi iubi Dintr-o sută sau o mie Numai să-ţi semine ţie Şi pe mers şi pe umblat, Şi pe dulce sărutat. folc. transilv. i, 368. (Urmat de alte elemente de relaţie) Oacheş, negrii pre la gene. Bărac, a. e. 15/13. O* (Restrîngerea se referă la identitatea celui care posedă ceva în mod legal; în construcţia pe numele) Le cumpărase pre numele fratelui său. Mineiul (1776), 161rl/21. Un loc cumpărat pe numele răposatei. M. I. Caragiale, c. 100. Locul de casă a fost cumpărat cu banii lui văru-meu dar pe numele nevestei. Stancu, d. 396. Catrina pretinse pogonul pe numele Titei. Preda, m. 62. <> (Restrîngerea se referă la obiectul unui comentariu, de obicei nefavorabil sau ironic; în construcţiile pe socoteala sau pe seama) Să facem cîteva observări în contra încercării unor autori. . . de a-$i ascuţi spiritul lor critic înaintea prea micului nostru public cetitor, pe socoteala acestui reprezentant de frunte al tinerii noastre literaturi. Maiorescu, cr. ii, 206. Multe se ziceau pe sama fetei împăratului Boş. Creangă, p. 233. Sini curios să aflu ce se spune pe socoteala mea. Caragiaxe, o. i, 226. Ce mai minciuni scornise Pompieru pe socoteala bietului logofăt! Sandu-Aldea, u. p. 163. Aluzia mitologică, preciziunea ştiinţifică sînt manifestările unei atitudini savante şi lucide care se înveseleşte pe propria-i socoteală în faţa naturii odihnind în inconştienţă primitivă. Vianu, a. p. 256.-Făcea deseori haz pe socoteala prolificităţii familiale. Blaga, h. 38. Bărbatul începu să glumească pe socoteala casei. Preda,, m. 62. <0> (Restrîngerea se referă la o anumită temă, problemă etc.) Astăzi se fac poezii mai mult pe subiecte triste. Vlahuţă, s. a. ii, 388. De ce nu tragi tu o interpelare pe chestia asta? Brătescu-Voineşti, p. 77. Nu mai are gusl de vorbă pe chestia asta. Agîrbiceanu, a:. 145. Ţinea discursuri şi conferinţe in piaţă pe o temă asemănătoare. Arghezi, p. t. 354. Nu intervin ... pe chestiuni de principii. Ralea, s. t. i, 283. <0> (Urmat de prepoziţia ,,din“ şi un determinant numeric, în contexte care exprimă fragmentarea unui tot) Un bărbat domol, cu o nevastă iubeaţă, izvodeşte odraslă mai tot de feciori cu asemănare pe din două. Piscupescu, o. 141/16. Oamenii. . . împart rodul pe dinduouă.î. Ionescu, p. 302. Cheltuielile cu prccesul trebuiau plătite pe din două. Vlasiu, d. 198. Băiatul pune mistreţul jos, îl pîrleşte şi dă pe din două şi împăratului. Rădulescu-Codin, î. 180. 4. (în contexte care exprimă finalitatea, destinarea, scopul) Pre ruşine voao grăiesc. Coresi, ap. gcr i, 13/32. Pre aceea aţi venit cum să vedeţi unde e ţara mai netare. Palia (1581), 174/2. Pre mai mare credinţă.. . [l-]am învăţat să scrie cu dzisa tuturor (începutul sec. XVII). Rosetti, b. 63. Cînd . . . avem greu şi nevoiă noastră, sfînt numele al lui pre agiuloriu să-l chemăm (a. 1607). gcr i, 42/9. Pre mai mare credinţă ne-am pus şi peceţile . . . într-acesl zapis (a. 1609). Iorga, s. d. v, 80. Ucenicii. . . era chemaţi de Domnul pre apostolic. Varlaam, c. 258. Cela ce va lua bani de la cineva, ca să-i ţie, şi-i va cheltui pre treabele ¡¡ale, să nu aibă iertare, prav. 42. Oamenii tăi, Doamne, dedeşi pre vîndzare. Dosoftei, ps. 145/1. Era sterpă de n-avea cuconi, penlr-aceaia măhnindu-să la inemă să dusă în munte pre rugă. id. v. s. septembrie 10v/12. Trimiseră cărţi la împărăţie ... să nu mai trimiţă oştile pre robie, ci numai să gonească duşmanii afară din ţară. anon. cantac., cm i, 180. Dalu-i-au doi mărgă-ritari . . . să-şi facă cercei din ei pre nunta sa. Şincai, hr. ii, 175/25. Vine-o mîndră fată mare Gătită pe măritate. Alecsandri, p. ii, 51. Naşul îi pofteşte pre cină la dînsul. Marian, nu. 748. Omul acesta nu ştia să cheltuiască decît intr-un singur chip: pe beulură. Agîrbiceanu, a. 235. Eu pe dreptate sînt venit. Sadoveanu, o. v, 503. Am chei pe toate uşile-ncuiate. Arghezi, vers. 100. Un cal. . . Făcut pe fugit. mat. folk. 67. Bosiioace, nu te coace! Dar de ce să nu mă coc, Că mă ia fete la joc Şî copii-n pălărie Şî mă poartă pră eurvie. alrt ii 29. Ţese, jună, ţese Covoare pe mese. folc. transilv. ii, 398. O (Finalitatea priveşte pe destinatarii,! care beneficiază de manifestarea unei stări, de săvîrşirea unei acţiuni etc.) Acel feliu de milă ave Brîncoveanul Vodă pe ţara noastră a Moldovei. Ne-culce, l. 150. Adese şi giupînesele lor venea la domn şi cădea cu lacrimi rugîndu-se să se milostivească pe acei boieri. Axinte Uricariul, let. ii, 150/19. O (Finalitatea priveşte pe destinatarul împotriva căruia se declanşează o acţiune, o reacţie etc.) Varsă pre ei măniia ta. psalt. hur. 58v/22. Trimite-voi pre voi morte de ciumă şi de lingore (a. 1560). gcr i, 5/7. Mare păcat ai vrut pre mine şi pre ţara mea a aduce. Palia (1581), 75/19. Pre mine cază blăstemul tău, drag fiiul meu. ib. 105/11. Se rădicase muntenii pre domnul lor Leon Vodă. M. Costin, let. i, 263/35. Păginii. . . Să nu mai rădice pre creştini ocară. Dosoftei, ps. 34/20. Constantin Cantacuzino . . . au făcut jalobă la împăratul nemţesc pe Gligorie Vodă. Neculce, l. 34. Să n-aibi părere rea pre mine. anon. cantac., cm i, 89. Se îmbufna pă mine şi trîntea tot de prin casă. Gorjan, h. ii, 203/31. Dacă nu veneai, mă supăram foc pe dumneata. Caragiale, o. ii, 76. Mi-e necaz pe toată lumea. Coşbuc, p. i, 76. Am o ciudă grozavă pe el. Hogaş, dr. ii, 26. Se mănie văcarul pre sat; salul nu ştie nimic. Negruzzi, s. i, 250. Nu le năcăji pre soartă. Norocul cine-l ştie? id. ib. + (Urmat de obicei de un nume de fiinţă — care poate fi reluat în n’od explicit sau implicit printr-un substitut — raportează acţiunea la acest termen, considerat destinatar pasiv; aşa-numitul „complement direct cu pe“) Inderipteadză pre noi şi lucrul mănrulor noastre înderepleadză. psalt. hur. 77v/13. Vor fugi. . . şi vor pica cînd nimea pre ei nu-i va~ goni (a. 1560). gcr i, 5/36. Omorîră pre iaore. Palia (1581), 206/2. Mingîia pre ceia ce păţea rău.. 4007 PE - 367 - PE Moxa, 396/15. înghiţi toiagul lui Moisi pre toiagele filosofilor lui Faraon. Varlaam, c. 46. Pre nimenea nu valămă. Ureche, l. 179. Un dulău tare şi dîrz. . . va minea pre toţi dulăii, prav. 19. Pre carele voi săruta aeela-i, prindeţi-l. n. test. (1648), 35T/18. Abia opriră pre mulţime să nu facă lui jarlvă. ib. 154r/16. Miloslioilu-s-au măria-sa de ne-au dat toate moşiile . . . şi ne-au dat şi pre acest sat Alimăneştii tot, cu tot hotarul (a. 1662). Iorga, s. d. v, 124. Cei ce urăsc pre tine rădicară cap. Biblia (1688), 4082/49. Chemă pe roaba ei. ib. 6272/58. Poate să apere pe Moldova de turei şi de tătari. N. Costin, l. 588. Pă săraca ţară oHu îngreuiat cu atîta haraci. R. Popescu, cm i, 478. O numeşte David piine cerească şi îngerească, căci înmulţeşte pre suflet. Antim, ap. tdrg. Am ucis pe un om (a. 1727). Iorga, s. d. v, 104. Acesta sosind, au fugării pre oastea lui Bogdan. Şincai, hr. ii, 21/8. De să va înlîmpla să se arză din lenevirea lui şi nepur-tarea de grijă va plăti pre casă. Pravila (1814), 61/22. Bogdan . . . au aşezat pe Moldova supt suzeranitatea acestei puteri, ar (1829), 148x/8. De-acolo pre oameni cheamă La virtute. Asachi, s. l. i, 118. Nu se ştie încă pe cine va propune opoziţia, cr (1848), 23/30. Nu-i asculta pre nişte proşti, pre nişte mojici. Negruzzi, s. i, 155. Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. Eminescu, o. i, 98. Asta nu vă priveşte pe d-voastră. Creangă, p. 82. Găsirăm acolea pre cumnatul culcai de-a curmezişul patului. Sbiera, f. s. 282. Ia să-ti văd şi eu pe Murgu ăl lăudat. Sandu-Ai.dea, u. p. 62. Acelea ţîşniri necurmate de-a încerca să umilească . .,. îi făcu pe ai popii să se răcească de familia Rodean. Aoîrbiceanu, a. 265. Cine n-a auzii în acest loc pe greierul şuierător şi pe cosaşul răguşii, locuitori nevăzuţi ai miriştii uscate. Hogaş, dr. i, 15. Pe altcineva nu găsise ca să şi-l facă tovarăş. M, I. Caragiale, c. 15. Uite pe nenea Petrică! Rebreanu, r. i, 137. Supăr eu pe careva ? Sebastian, t. 30. Pe doi ii punea să se bată între ei. Dan, u. 217. Limba literară dacoromână păstrează pe e şi pe i după s, z şi ţ. Puşcariu, l. r. i, 218. La patruzeci de ani nu ştie să-l facă pe trei, nota care i-a fi cea mai favorită. Arqhezi, p. t. 355. Salcîmii trosnesc, le crapă coaja de ger, . . . pe unii îi pătrunde gerul pînă la miez. Stancu, d. 96. Pentru a obţine cel mai mare divizor comun a două polinoame f (x) şi g (x), împărţim pe f(x) cu g(x). algebra x, 128. Udă întîi grădina la, şi, de-ţi mai rămîne apă, udă şi pe a vecinului. Zanne, p. iii, 174. 5. (în contexte care exprimă iminenţa declanşării sau încetării unui proces, a unui eveniment etc.) Derept aceaia nu iaste a opri boala cu vreun lucru . .. ce cînd pleacă pre sănătate, şi dă Dumnezeu vindec, alunce scade ea. Coresi, ev. 82. Cînd era pe adormire Le cînta cu-nduioşire. Alecsandri, p. ii, 182. Lampa ... o lăsasem aprinsă şi fumega pe stinse. Eminescu, p. l. 131. Tîrgul era cam departe-şi iarmarocul pe sfîrşile. Creangă, p. 39. Cine ar fi fost pe moarte, dacă o atingea ... îi trecea boala. Caragiale, o. i, 121. Bogdan-Petriceicu e pe ducă. id. ib. vii, 75. Dacă vremea stă pe ploaie, Rîndnnica zboară tot atingînd pămînlul. Marian, o. ii, 118. Făina cea fină e pe isprăvite. Agîrbiceanu, a. 75. Sini foarte matinală, zise ea, cînd fu pe punctul de a intra în casă. Hogaş, dr. ii, 79. Vara era pe sfîr-şite. Brăescu, o. a. ii, 61. Această generoasă instituţie ... a fost pe punctul de a emile un nou punct de vedere în legislaţia penală. Sadoveanu, o. xii, 675. Pribeagul suflet şchiopătă-n femeie Ca-n candelă, pe stinse, o scînleie. Arghezi, vers. 502. Casa era pe cale de a fi scoasă la licitaţie. Călinescu, s. 96. Bănuiam că o nouă dispută e pe cale. Blaga, h. 69. S-a aflat in sat că e pe moarte. Camil Petrescu, o. iii, 276. Lelea joacă pînă-n noapte, Iar bărbatu-i e pe moarte. Zanne, p. v, 382. fi. (Urmat de un termen cu sens modal sau gîndit ca desemnînd o modalitate, raportează o acţiune la felul ei particular de săvîrşire, indicat prin acest termen) Şi spuse pre-amărunt de acea boală iute ce se chinuia. Coresi, ev. 274. El ieşi pre ascuns şi slrînce oşti mari. Moxa, 375/35. A zice pre scurt. prav. gov. 145v/8. Pre taină i-au spus ei de Pătru Vodă. Ureche, l. 144. Să cerceteaze foarte pre-amănuntul această cale aleasă şi deşchisă ce-au cercat (a. 1632). gcr i, 77/1. Precum vei înţălege mai înainte şi mai pre larg. N. Costin, let. ii, 21/8. Nicolai Holah, în carte ce o numeşte Atila, mai pre larg scrie aşe . . . Cantemir, hr. 289. Şi au scris aceste,pre amăruntul (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 106/8. în cronica lui. .. mai pe lat cevaşi acestea isloreşte. C. Cantacuzino, cm i, 26. Acesta dar puindu-să vezir, cu bună chiverniseala lui pă încet mulţi den zorbale ce era au omorît şi au surgunit. R. Greceanu, cm ii, 159, Adus-au un dascal, . . ca să înveţe pe înţăles moldovimşte. Axinte Uricariul, let. ii, 179/19. Au şi robit, copii, fete, pre furiş. Muşte, let. iii, 18/30. [Vindea] aur domnesc pre ascuns (a. 1705). Iorga, s. d. v, 357. Nefiind osteneală multă, să le înveţe pe înţăles (a. 1741). Uricariul, iv, 401/15. M-am îndemnat a scrie o adunare istornică a prea puternicilor împăraţi otomani, pe scurt alcătuită. Văcă-rescul, ist. 245. Spăimîntîndu-se tătarii, ca să poală fugi mai lesne, şi pre uşor, nu numai armele, ci şi arcurile ... ie lepăda. Şincai, hr. ii, 65/21. Le spune pe înţeles Cum că de ieri sara n-au mîncal Şi limba in gură i s-au uscat. Budai-Deleanu, ţ. 128. în vremea aceasta cu o poruncă pe taină, adună la el ... sfetnicii. Beldiman, n. p. i, 137/6. Vom vorbi mai pre larg întru aceasta. Drăghici, r. 34/30. Aşa norocire ce căzuse peste mine pă nesocotite. Gorjan, h. ii, 138/7. Cele scrise ... pe şleau le înţelege. Pann, p. v. i, 18/23. Fă cunoştinţă cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară. Negruzzi, s, i, 251. Şi-mi mai trimise şi pe gîcite Dintr-o zvîrlită două lovite. Contemporanul, i, 236. O sfărîmătură de cetă-ţuie, un părete de vechi palat şoptesc inimei pe tăcute numele glorioase . . . ale eroilor. Odobescu, s. i, 374. Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe. Eminescu, 0. i, 173. Spînul văzînd că i s-a dat vicleşugul pe faţă, se răpede ca un cine turbat la Harap Alb. Creangă, p. 278, Bolnavii, păziţi pe ascuns, se bucurau făţiş de o mare libertate. Caragiale, o. iv, 262. Luă pe nepipăilc ţol ce putu apuca. Ispirescu, l. 191. Şi mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. Delavrancea, s. 81. Din cărţi... O lume ca de visuri, cu lotul minunată, Mi-o scoţi şi pe-ndelete începi a mi-o descoase. Vla-huţă, p. 5. în starea actuală a folcloristicei este a umbta pe dibuitele cercînd să dai soluliuni unor probleme aşa de grele. Gorovei, c. vii. Ieri a arătat că ştie pe sările literele pînă la I. Brătescu-Voineşti, p. 236. Iarlă-mă că-ţi scriu, aşa, pe fugă. Gîrleanu, n. 77. Izbutii să ies pe pipăite din desişul încîlcit al pădurii în luminişul unei poieni. Hogaş, dr. i, 198. Restrînsul cerc al cunoştinţelor mele, alese toate pe sprinceană. M. I. Caragiale, c. 11. Mergeau la miezul nopţii pe furiş la puţ. Bassa-rabescu, v. 6. Aici nu merge pe tocmeală. Rebreanu, r. ii, 210. Acum o pricea pe îndelete întîia oară. Galac-tion, o. a. i, 67. Povestea entuziasmat şi pe lung peripeţiile revistei. Brăescu, o. a. i, 266. Dacă-i pe grabă, s-a face şi asta. Sadoveanu, o. xiii, 709. Limba latină s-a prefăcut pe nesimţite in limbi romanice. Puşcariu, 1. r. i, 183. S-a apropiat pe neştiute, Arghezi, p. t. 158. Un refuz pe faţă e imposibil. Călinescu, s. 464. Plinge pe tăcute. Stancu, d. 184. Întîia zi a călătoriei se scursese pe neobservate. Tudoran, p. 185. Glasul său se frînse lot aşa cum începuse, pe neaşteptate. Preda, m. 35. Cafeneaua se umpluse pe neştiute. Bakbu, . p. 290. Vom putea vorbi mai bine şi mai pe ticnă despre toate, Sbiera, p. 54. (în formule de repetiţie) Să se mîniuiască cătinel pre cătinel, iară să nu piară pînă în sfîrşit. prav. gov. 36r/7. pre călinei să deprinsără oamenii a le face cinste acelor chipuri şi a le părea că săml dumnedzăi. Varlaam, c. 133, (Urmat de alte elemente de relaţie) Oarecine-ş va învăţa o roabă oarecarea pre înlr-ascuns se zacă cu nusi şi n-o va avea muiare. prav. gov. 68r/18. Mai toii ştim pe dinafară fraze din Voltaire, Maiorescu, cr. ii, 254. Cununia se făcu pe sub ascuns. Ispirescu, l, 53. Vindeai spirt pe sub ascuns. Brătescu-Voineşti, p. 115. [Cli-nelui] gerul îi ustură urechile, laba, Nevinovat, neîndurat şi degeaba. Carnea, vlaga, zgîrciul, pe de-a-ncetul. 4007 PE - 368 - PE I le-a mtncai şi mistuit scheletul. Arghezi, vers. 285. Vai de mine, ce-am ajuns 1 Să iubesc pe sub ascuns! Jarnîk-Bîrseanu, d. 81. (Relaţia se stabileşte prin intermediul construcţiei pe cale) Se aude de concediu, Serdici. Şi pe urmă iu ai să-l iei sigur pe cale medicală. Sahia, n. 118. Voi completa liceul pe cale particulară. Blaga, h. 137. o Situaţia s-a soluţionat pe cale diplomatică. Va atrage atenţia pe cale oficială. A rezolvat problema pe cale legală. Medicamentul se ia pe cale bucală. (Introduce termenul care exprimă mijlocul de garantare a adevărului unei afirmaţii, a realizării unei acţiuni etc.) Nădejditorii pre Domnul ca dealul Sion[u]lui nu se va clăti in veaci. psalt. hur. lllr/24. Să cunoşti intre ei atare bărbaţi înţelepţi, bizuiaşte pre ei dobitoacele meale. Palia (1581), 197/9. Noi avem nădeajde numai, pre domnia-voastră (a. 1592). Ro-setti, b. 46. Flecarele va avea nedeajdea sa pr-insu (cca 1618). gcr i, 48/34. Cei din muncă pre tine au izbăvire. Varlaam, c. 384. Şi ruşine vor plăti cei ce nădejduiesc pre cetăţi şi pe bani. Biblia (1688), 3652/53. Nifon nimic nu băga in seamă, nici grijă de aceia, ci-şi punea nădejdea pre Dumnezefi. anon. cant ac., cm i, 89. Norocul ne zimbeşte, ne odihnim in sinul lui, punem temei pe făgăduinţa lui. Marcovici, c. 26/15. Cil despre limbă, pentru autoritate morală, să ne mai întoarcem şi să ne sprijănim încă o dată pe Petru Maior. Russo, s. 59. O traducere bazată numai pe neîncetate călări în dicţionar . .. nu poate niciodată să fie ... o reproducere exactă a autorului tradus. Odobescu, s. ii, 364. Nu prea pun temei pe făgăduiala dumitale. Caragiale, o. ii, 278. Moş Roată.. . nu prea punea temei pe vorbele boiereşti. Creangă, a. 151. Această idee se razimă pe nişte întîmplări oarbe. Sbiera, f. s. 303. Aproape totul se razimă pe noroc. Agîrbiceanu, a. 102. Acum... totul se reazimă pe mine. Dan, u. 239. Foarte multe credinţe populare şi jocuri de cuvinte se bazează pe etimologiile populare. Puşcariu, l. r. i, 18. Sint aici şi contez pe discreţia dumitale a nu-mi divulga prezenţa. Călinescu, s. 160. Pot conta pe line ? id. ib. 412. Contam pe solicitudinea profesorului. Blaga, h. 202. Ştiinţa se bazează pe o serie de raporturi coerente intre concepte. Ralea, s. t. i, 27. Se pot bizui pe el. Camil Petrescu, o. ii, 213. Cine poale să-mi dea mie, pe simplă semnătură, o sumă atît de mare. Stancu, d. 398. (Garanţia priveşte o promisiune, un jurămint etc.) Te gioară mie pre Domnul şi Domnezeul ceriului şi al pămîniului, cum feciorului mieu nu-i vei lua muiare denlru fealele Canaanului. Palia (1581), 87/6. Mărturisescu însumi pre mene cu cest zapis al mieu, de nimene înbiiat.., am vândut partea mea direaplă de ocină (a. 1609). Iorga, s. d. v, 80. Cănd ne giurăm pre svănta evanghelie cu slrîmbul, atunce ne lepădăm de Hrislos. Varlaam, c. 496. Să giure va-cariul pre numele lui Dumnedzău, cum n-au făcut el vre un meşterşug. prav. 13. Făcul-au Antonie Vodă mare jurămint... jurînd pre puternicul nume al domnului. anon. cantac., cm i, 193. L-au luat pă chizăşiia lui cu zapis (a. 1718). Iorga, s. d. v, 134. El se apuca pe capul lui că sint toate adevărate (sflrşitul sec. XVIII). let. iii, 268/15. Mă jur pe ceia ce-m este maţ scump. Golescu, î. 39. Miţa Baston jură pe statua libertăţii din Ploieşti. Maiorescu, cr. ii, 174. Pun rămăşag pe ce vrei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului. Creangă, p. 218. Pot face prinsoare pe ce pofteşti. Caragiale, o. i, 155. Domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege. Goga, poezii, 11. I-a promis pe. onoare. Brătescu-Voineşti, p. 147. Mă jur pe orice că nu pricepi nimic. Vlasiu, a. p. 389. Vă spun pe onoarea mea, azi aş fi milionar. CAlinescu, e. o. ii, 180. Boierul s-a legat să-i păstreze la muncă, fără pază, pe răspunderea lui. Stancu, d. 465. Auzind Pelrea voinicul aceasta de la maică-sa, i-a crezut pe cuvînt. Sbiera, p. 31. (în formule de jurămint, cu elipsa verbului) Eu, pre Dzeu, sănt jidovin, născut întru Tarsul Chilichiei. cod. vor. 38/4. Pre zeu, aceea însuşi Ioan scrise-vă. Coresi, l. 187/2. Pre dzeu! Sîmt limbi cealea ce n-au leage (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 44/22. Pre sufletul meu! să se fi întimplat aceasta din pricina mea ! Negruzzi, s. i, 30. E trăsnit cu leuca, pe legea mea! Alecsandri, t. 698. Tîrgul e in toiul lui.. . Lume, lume, e ceva de speriat, pe onoarea mea. Caragiale, o. i, 280. Pe legea mea.. . nu înţeleg ce vrei să spui. Sadoveanu, o. xiii, 622. (Garanţia priveşte mijlocul de finanţare) Stan a închinat un pahar chiar in sănătatea clopotului celui mare, care s-a făcut pe socoteala lui Milrea. Slavici, n. i, 71. Călătorim pe socoteala stă-pînirii. Hogaş, dr. i, 117. Fu angajat ca un fel de supraveghetor şi administrator, în schimbul locuinţei şi al îngăduinţei de a se gospodări pe socoteala micului domeniu. CAlinescu, s. 183. O să dai examen şi dacă o să reuşeşti, o să stai acolo pe contul stalului pînă o să ieşi ofiţer. Stancu, d. 308. îl dăduse la o şcoală... pe cheltuiala statului. Preda, d. 48. O (Modalitatea prin care se transmite sau se receptează o comunicare se referă la exprimare) O deadem lu Coresi, de o scoase den cartea sîrbească pre limba rumănească. Coresi, ev. 6. Ce folos e lor deaca popa grăiaşle .. . sir-beşte, de nu înţeleg, sau pre altă limbă (a. 1579). gcr i, 24/39. S-au scos dentr-alte cărţi sloveneşli pre limba noastră vieţile .. . împărăteşti. Moxa, 399/21. M-am apucat de-am scos această cinstită carte de pre limba grecească pre această limbă ce să cheamă acmu rumănească (a. 1632). gcr i, 79/5. Carte românească de învăţătură ... tălmăcită din limba slovenească pre limba romenească. Varlaam, c. 1. Veachea scriptură tilmă-cind-o pre limba rumănească aiave a să citi o ai făcut. Biblia (1688), [prefaţa] 7/59. Toate cărţile bisericii şi toate cetăniile pe sloveneşte ne sint. C. Cantacuzino, cm i, 34. Aşa era obicinuit a se scrie hrisoavele moşiilor pe slovenie. Gheorgachi, let. iii, 322/8. Epistola... de pe lătinie s-au întors pe grecie. Şincai, hr. i, 87/33. Five o'clock pe englezeşte înseamnă cinci ceasuri. Caragiale, o. i, 231. Ea se certa totdeauna pe sirbeşle, cînd era acasă, şi pe româneşte in piaţă. Slavici, n. i, 165. Ştie carte pe nemţeşte. Goga, poezii, 104. Eu înţeleg vorbirea pe limba păsărească. Arghezi, vers. 427. Cite unul o rupea pe franţuzeşte. Barbu, p. 9. O (Modalitatea prin care se realizează un act de recunoaştere se bazează pe un mijloc de identificare) De n-ai avea pre ce cunoaşte, puteare-ai să te îndoieşti. Varlaam, c. 461. Numai pre îmbiat şi pre grai să cunoştea dintr-alţi oameni, id. ib. 472. Moartea bărbatului se arată pre veaste, cînd să aude viu-i au mort. prav. 134. Pe acest lucru se poate socoti că Antiohi Vodă era om bun şi nelacom. Neculce, l. 154. Cei trei dervişi... o pricepură pă căutătură. Gorjan, h. i, 145/3. Puica pe creastă se cunoaşte ce neam o să iasă. Pann, p. v. i, 85/25. Frunză verde arţăraş Te cunosc, bade, pe paşi Că ţi-i voia să mă laşi. Marian, o. ii, 358. Foicică ş-o zorea Nu te duce, fala mea, Că-l cunosc pe fluierat Că nu-i voinicel curat. Teodorescu, p. p. 322. Omu care-i supărat Se cunoaşte pe călcat. MÎndrescu, l. p. 19. O văzui ş-o cunoscui Pe-ncreţitul poalelor, Pe mersul picioarelor, folc. transilv. i, 36. 0> (Modalitatea prin care se obţine, se satisface etc. ceva se referă la o Înlesnire privind achitarea contravalorii) O să mergem la bărbierie Să ne rază pe datorie (sflrşitul sec. XVIII), let. iii, 284/33. M-au înşalat pe mine de le-am dat marfă pe credinţă (a. 1810). Uricariul, xiv, 240. De trei zile mîncam... pe datorie. Hogaş, dr. ii, 51. A înnebunit de mult ? — De cînd potcoveşte caii regimentului pe datorie. Brăescu, o. a. ii, 314. El avea să-mi dea pe datorie o cameră. Vlasiu, a. p. 378. Laptele se vinde pe credit. Pribeagul, p. r. 81. Ai spus că-mi dai pă datorie! Sadoveanu, o. i, 652. Plastograful Botez e şi împrumutător pe amanete. Arghezi, p. t. 412. Cine cumpără pe datorie, plăteşte de două ori. Zanne, p. v, 259. 7. (în contexte care exprimă distribuirea unui material eterogen pe baza unui criteriu de sistematizare) Le împărţi limbile pre deregălori, numai Evep ce-ş ţinu limba cu ceata-ş. Moxa, 348/25. Cartea zodii lui Eraclie împărat, scoasă pe luni de doisprezece filosofi (cca 1750). gcr i, 66/18. S-au orînduit La faţa locului pe forme doslosile. Donici, f. ii, 20/9. Toate curcubeele păreau că-şi dăduseră intîlnire şi se vîrtseră, pe colori, 4007 PE - 369 - PE în sticlele cu rachiu ale crîşmarului., Hogaş, dr. i, 114. Domnii ofiţeri şi capii de serviciu, în ghete de lac, chipiu alb ... la dreapta pontonului, pe grade şi vechime. Brăescu, o. a. i, 36. O carte de gospodărie scrisă pe capitole de tot alîţia dintre colegii mei. Blaga, h. 201. întli spectacolele acelea oribile se dădeau pe divizii, mai apoi pe regimente. Camilar, n. i, 371. în declinare, substantivele româneşti nu se grupează pe terminaţii. scl 1961, 177. Deosebii de utile pentru cursanţi au fost de asemenea cele 15 inspecţii speciale demonstrative organizate pe specialităţi, gî 1962, nr. 685, 2/2. □ Bibliografie pe autori. Fişier pe materii. Cor pe patru voci. <0> (Sistematizarea priveşte ordinea de eşalonare a unor elemente; în construcţia pe rind) Sluga înainte spuse pre rînd toate lucrurele ce era el isprăvit. Palia (1581), 95/11. [în letopiseţ] vei afla pre rînd ţoale. M. Costin, ap. gcr i, 197/6. Se poate întîmpla ca. .. mai mulţi stupi se roiască pre rînd. Economia, 188/16. Fiece norod pe rîndu-i... a strălucit. Heliade, o. i, 420. [Mergeau] şireagurile înaintea lui, toţi pre rînd, şi după el mergea Alexandru. Alexandria,' 40/18. Copacii.. . zăpadă-n cale-mi pe rînd scuturau. Alecsandri, p. i, 231. Pe rînd depărtările zării S-a-propie-ncet. Coşbuc, p. ii, 8. Ne împarte supă la fiecare pe rînd. Brătescu-Voineşti, p. 299. Inima i se înmuia şi i se împietrea pe rînd. Gîrleanu, n. 17. I-au slrîns pe rînd mîna tatei. Sahia, n. 54. Tînărul îşi cînlăreşte şi caracterizează pe rind colegii. Vianu, l. r. 165. Vin şi ceilalţi pe rînd. Reteganul, p. ii, 53. (Relaţia se stabileşte prin formule de repetiţie) O povăţuieşle ce să facă, rind pe rind, cu furca, cu vîrtelniţa. Creangă, p. 95. Ei se înţeleseră.. . să privigheze rînd pe rînd cîte unul. Ispirescu, l. 199. Rînd pe rînd sosesc cucoanele. Brăescu, o. a. i, 40. Rind pe rînd îmi coborau în minte înlîmplările minunatei mele vieţi. Vlasiu, a. p. 186. Mă simt rînd pe rînd vesel şi foarte trist. Arghezi, p. t. 23. în continuarea şoselei, de la centru spre răsărit, veneau rînd pe rînd: o fîntînă de piatră, şcoala primară, o uliţă care ducea spre prima biserică, primăria comunei. Preda, m. 216. 8. (Exprimă raportul de conformare, potrivire, adaptare etc. la ceea ce indică termenul care urmează după prepoziţie) Urmele meale îndereaptă pre cuvântul tău. psalt. hur. 108r/3. Iară cărei se tem de Domnul şi viază pre învăţăturile lui, au slavă şi bogăţie în casele lor. Coresi, ev. 26. Tuturora blînd luminează lumină cu dulceaţă, pre pohta sufletului, id. ib. 198. Adam custă 130 de ani şi făcu feciori pre chip şi asemănălura lui. Palia (1581), 37/9. Se putem face pre voia lui (a. 1619). gcr i, 55/13. El nu ascultă învăţătura lui Dum-nedzău, nice stătu pre dzisa lui. Varlaam, c. 410. Pre putinţă să facem milostenie. Dosoftei, v. s. octombrie 96T/4. Făcuse... case domneşti, pe forma de Ţărigrad. Amiras, let2. iii, 163. Să ia dijmă. . . din toate, pe obicei (a. 1741). Iorga, s. d. vi, 38. Am judecat. pe lege (cca 1750). id. ib. vii, 3. [Pantofii] să fie pe picioru cocone Păunicăi (a. 1783). id. ib. viii, 8. Doamna cea din nobleţe şi bogată, cu rochie sau de maldehi sau de croază, sau de percal, curate şi croite pe trup. Golescu, î. 43. Oraşele.. ., constiiuindu-se pe principiul comunal, se ocirmuiau de o magistratură. Bălcescu, m. v. 10. S-ar fi putut face [oraşul] pe un plan mai nou, dar nimeni nu-şi bate capul. Negruzzi, s. i, 70. De-aş avea, pe glndul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greul Alecsandri, p. i, 4. începea a-i cînta irmosul următoriu, pe glas al doilea. Creangă, a. 139. Pe porunca stăpînirei, spune nouă, ce doreşti ? Delavrancea, s. 99, Cînd ne prindeam la muncă, pe-nvoială, ne alegeam lanurile la un loc. Vlahuţă, cl. 19.O lume-ntreagă o porţi pe placul tău. Coşbuc, s. 23. S-abat mustrări din allă vreme,... Vin pe nume să mă cheme. Goga, poezii, 349. în locul unor oameni turnaţi dintr-o bucală pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunţi. Hogaş, dr. ii, 110. îmi dau seama că nu voi putea fi un soldat pe gustul căpitanului. Vlasiu, a. p. 413. Mai bună-i o meserie bună, potrivită pe firea ta, decît un meşteşug făcut fără poftă. Arghezi, p. t. 343. A găsit un om pe potriva ei. Călinescu, s. 77. Uria- şul Ursus cînta cu un glas pe măsura puterilor sale. Blaga, h. 122. Nici frumos nu eşti prea tare, Nici gazdă nu eşti prea mare, Făr’ pe seama dumitale. Jarnîk-Bîrseanu, d. 408. Toată paserea pe limba ei piere. Pann, p. v. i, 25/12. O (Conformitatea priveşte motivul sau interesul care determină declanşarea unei stări, săvlrşirea unei acţiuni etc.) Cînd va bate tatăl [pe fiu] ... cu măsură şi pre vină, să cădea să să pleace. prav. 115. Puiloriul nevoinţelor ţ-au deschisu-ţi porţile şi »in[ă] de inlră, pre ce te-ai nevoit cu leage. Dosoftei, v. s. septembrie 16r/24. I-au spus lui că frate-său este hain, nu îmblă bine, şi el n-au credzut, gîndind că-l pîreşte pre pizmă. Neculce, l. 221. Bleslămală! Pe faptă-tii] ai pierit, Aşa ţi se cuvine. Donici, f. ii, 39/14. Un profesor. . . era destituit pe spusa unui călugăr. Ghica, s. 253. Lighioana, bucuroasă pe a se simţi scăpată, începu să rîcîie ţărîna cu labele. Odobescu, s. iii, 184. La ce sînt bune bulendrele pe care vă sfădiţi voi ? Ispirescu, l. 215. S-a hărţuit toată vremea cu fiul său pe fel de fel de mărunţişuri. Rebreanu, r. i, 90. Ne băleam pe bomboanele amestecate cu pitaci, aruncate în policandre. Brăescu, a. 100. Dacă s-o întîmpla să mă prindă jăndarii şi să înfund ocna pe năpastă, apoi am trebuinţă să ştiu că o rămas . . . un suflet care nu m-o osîndit. Popa, v. 91. Pe averea adunată Erau gala să se bală. Arghezi, vers. 529. Era bătaie pe pepenii de aci. Camil Petrescu, o. iii, 191. Las’ să arză să se piarză, Că n-arde pe vina mea, Ci arde pe vina ta. Teodorescu, p. p. 668. Copiliţă. .. Te-o iubit badea pe mers. Jarnî k-Bîrseanu, d. 159. Zmei ce se certau pe trei lucruri. Fundescu, l. p. i, 127. O (Conformitatea priveşte compensaţia cantitativă sau calitativă, oferită sau primită, în cadrul unui schimb) Striini pre bani cumpăraţi. Palia (1581), 64/11. Vindea den jitniţa împărătească cîte 12 chile pre un galben. Moxa, 394/8. N-avea pre ce-ş cumpăra o picătură de apă să-ş ude limba. Varlaam, c. 307. Ca să nu să încrează ţării şi lefegiilor de ţară.. . trase pre leafă unguri călăreţi şi pedestraşi. Ureche, l. 206. Judecata Divanului au ajuns cum să ţ iai banii ce ai dat pre acel loc de casă înapoi (a. 1694). Iorga, s. d. i, 282. Cei ce-l aştepta aduna oastaşi pe bani. Şincai, hr. iii, 25/11. Căci ’arma nu este voao dată Ca pă mălai doară să o puteţi vinde. Budai-Deleanu, ţ. 112. Pe fieşte care bucată am plătii cîte trii creiţari. Kogălniceanu, s. 3. N-a dai nici o leţcaie pe tidvele boiereşti. Russo, s. 176. Am slujit doi ani la postelnicul pe îmbrăcăminte şi mîncare. Fi-limon, o. i, 127. Am dat o clipă de viaţă trecătoare Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare. Alecsandri, poezii, 330. Nu fac tîrgul pe bani. Caragiale,, o. i, 72. Nu m-ai fi luat p-o împărăţie din poala bunichii. Delavrancea, t. 18. Să-mi dai simbria pe cit ţi-am slujii. Sandu-Aldea, u. p. 11. Ce cereţi pe ei? Ag*t.«îICEanu, a. 87. Dumneata te poţi mulţumi.. . cv neclar, cu flori şi cu raze de soare, şi poate că n-ci-aa o bobiţă de rouă pe una de mărgăritar. Hogaş, dr. i, 106. Medicii au lefuri umilitoare, internii trăiesc pe o bucată de pîine. Camil Petrescu, t. iii, 169. Gîndul lui era să vîndă pe bani fraţilor săi dezlegarea enigmei. Sadoveanu, o. xii, 59. Pe ce şi le-au cumpărat ? Camilar, n. i, 400. Pe cuşma dumitale pol să-ţi dau şi o mie de lei! Sbiera, p. 274. Aşa mi-e mîndra de dragă Că n-o dau pe lu-mea-ntreagă. folc. transilv. ii, 35,<0> (Conformitatea priveşte recompensa obţinută într-o competiţie, intr-un joc, Intr-o Întrecere) Jucau loton cu toată familia, ptnă după miezul nopţii, pe nuci. Rebreanu, i. 373. □ Jucăm un set pe alune. ^(Conformitatea priveşte echivalenţa sau ne-echivalenţa sub aspectul preciziei între o afirmaţie şi adevărul exprimat prin ea) Pentru aceaia pre adevăr iaste moartă credinţa fără lucru. Coresi, ev. 4. Va să-l omoare pre adevărat, anon. cantac., cm i, 205. a Nicuţă e student. — Student pe dracu! Pe naiba! <0> (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul veridicităţii între un mod de aparenţă şi esenţa lui autentică) Cum văd, joacă pe doctorul în momentul acesta. Eminescu, p. l. 62. Dă-mi mie să joc pe ţăranul. Caragiale, o. i, 6. Cu mine să nu faci pe mironosiţa. Vlahuţă, cl. 94. Ca mai loţi cetăţenii români care ştiu scrie şi ceti, făceam şi eu într-o 4007 PE - 370 - PEAPÎN vreme pe advocatul, apărind.. . nedreptăţile oamenilor. I. Neoruzzi, s. i, 337. De abia îşi mişcă picioarele, da-n schimb face pe berbantul. Gîrleanu, n. 56. Cu cucoanele . . . bătrîne, care făceau pe tinerele, Andrei era crud. Hogaş, dr. ii, 68. Cum ne întîlneam, făceam pe grăbitul. M. I. Caragiale, c. 139. Faci pe prostul cu mine ? Brăescu, o. a. ii, 276. Te rog să nu faci pe supăratul. Argiiezi, p. t. 241. Cocoşilă se supără şi spuse că Moromete să nu facă pe deşteptul. Preda, m. 305. îl pîn-deam făcînd pe indiferentul. Barbu, p. 17. Face pă mutu un om dintre căluşari, alrt ii 301. <0> (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul corectitudinii între un mod de a acţiona şi justeţea lui) Şi-l învaţă satana . . . să giure pre strâmb. Varlaam, c. 111. Judecată pre direp-tate făcea. Ureche, l. 155. împăratul crezu că pe nedrept ar fi să omoare . . . acei oameni. Ispirescu, l. 219. Să-şi cîştige galoanele treptat, pe merit. Camil Petrescu, o. ii, 576. O (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul justificării între un mod de a acţiona şi argumentul lui explicativ) Advocatul public... a contestat această lucrare pe cuvînt că s-a trecut intre clăcaşi şi 28 de oameni cari n-au făcut clacă. I. Ionescu, d. 414. D. Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerind, cu tot respectul, un concediu de două-trei zile, pe motiv că nu se simte deloc bine. Caragiale, o. i, 149. Dacă ar fi altfel, optzeci la sulă cel puţin din oamenii care primesc o funcţiune ar refuza-o pe motiv de incapacitate. Arghezi, p. t. 265.0 (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul recompensării Intre un mod de a răsplăti şi valoarea beneficiului primit) Brinza o vinde pe nimica toată. Camil Petrescu, o. i, 101. îi muncesc, toate aceste pămînturi, pe gratis, clienţii. Stancu, d. 260. De cind munceşti... pe degeaba? Preda, m. 58. Aici a cerut băietul pe plată de mîncat. com. sat. v, 95. O (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul compatibilităţii între valoarea unei realităţi şi cea acordată alteia cu care este înlocuită) Au doară pre aur iaste spăsenia să schimbe? Goresi, ev. 73. De vreame ce . .. nu-l pol certa trupeaşte, va schimba certarea lui pre bani. prav. 267. Pentru ce schimbaşi cinstea pe ruşine? Varlaam-Ioasaf, 9r/5. Muşterii cei mincinoşi, carii nu să fiu de cuvînt, şi schimbă lucrurile cele bine pre cele rele (a. 1812). gcr ii, 211/26. De cind mi-ai schimbat numele de iubită pe acel de stăpînă? Negruzzi, s. i, 22. împăratul, cit era de împărat, le dăduse acum toate pe una şi nici macar aceea nu era bună: frica. Creangă, p. 86. <> (Echivalenţa sau neechivalenţa sub aspectul exactităţii între conţinutul unei afirmaţii şi valoarea de adevăr a sursei justificative) La 1821 sau ’20, pe cît îmi aduc aminte, intrase Ipsilant în fără. Alecsandri, t. 955. Trăieşte bine, pe cit aud. Sadoveanu, o. xiii, 712, Ochii, verzi pe cît se pare, Smaragde două de valoare. Beniuc, v. 68. O (Echivalenţa sau neechivalenţa priveşte proporţia dintre manifestările a două realităţi, procese, acţiuni etc.) Să plătească pre cit va fi preţul aceii vii. prav. 56. li dau toate laudile, pre cîtă poate sluji mintea omenească (a. 1794). gcr ii, 151/3. Albinele .. . vor strînge într-alt an pe cît vezi că s-au sîrguit a aduna. Molnar, e. s. 183/2. Pe cît i se cuvine, mă închin şi cinstesc. Golescu, î. 38. Fii în veci voioasă Pre cît eşti frumoasă! Alecsandri, poezii, 127. Vom încerca a preciza, pre cît se va pulea, epoca şi locul compunerii lor. Odobescu, s. i, 191. Devenii aproape genial, dar tot pe alîla şi de mizerabil. Hogaş, dr. ii, 130. Era în el o putere liniştită, pe cît era în celălalt pîrcălab frămîntare fără istov. Sadoveanu, o. xiii, 931. în loc de a satisface pe cît posibil revendicările muncitoreşti, el s-a închis in sinul unei tăceri duşmănoase. Ralea, t. iii, 58. (Relaţia se stabileşte prin formule corelative) Năpusti trebile ţărăi, că pre cît îl iubiia întăi, pre atîta îl urîsă apoi. Ureche, l. 182. N-au găsii atîta pe cît socotie c-or găsi. Neculce, l. 118. A triia şi cea mai cu deadins pricină iesle că nu atîta cursul istoriii în minte mi-au fost, pre cil spre deprinderea riloricească nevoindu-mă, la simcea groasă ca aceasta . . . îndelungată ascutitură să fie trebuit'am socotit. Cantemir, i. i. i, 4. Pre cătă vilă le va scrie cărţile d[o]mniii meal[e], pre alăta să li să ţie în seam[â], să nu dea [bir] (a. (1699). Iorga, s. d. v, 348. Paguba nu era altta pe cit el o socote. DnĂ-ghici, r. 116/21. La ochii noştri se vede inţălept... Pre cît în mica jivină aşa şi-n felul cel mare. Conachi, p. 272. Pe cît boieriul creşte în idei şi tn învăţături, pe atîta poporul rămîne in urmă. Russo, s. 14. La vînătorie ... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. Odobescu, s. iii, 9. Viafa acelei foi a fost pe atît de scurtă pe cît de glorioasă. Caragiale, o. i, 213. Pe cît ai fost tu de sincer, pe-atît vreau să fiu şi eu. Agîrbiceanu, a. 96. Nu le era lor atît de înviere pe cit le era ca să se poată fuduli cu rochiţele cele nouă. Hogaş, dr. ii, 152. Ia o hotărîre, pe cît de muierească, pe atît de nimerită. Vlasiu, a. p. 83. Xenopol pleacă de la un sistem de observaţii pe cît de simple, pe atît de fundamentale pentru sistemul său de gîndire. D. Guşti, p. a. 80. Glasurile sparte ale soldaţilor se potoliră tot atît de neaşteptat pe cît începuseră. Barbu, p. 238. — Şi : (învechit şi popular) pă, pre, (învechit şi regional) pi, (învechit) pri, (regional) pa (alrm i/ii h 225), pî (alr ii 3 126/876, alr sn v h 1 381), prô, pri (alr n 3 126/29, alr sn v h 1 381, ib. vi h 1 806/29) prep. — Lat. super, per. PEAG, -A adj. v. pag2. PEÂJ subst. (Rar) 1. Taxă percepută pentru trecerea pe un pod, pe o cale de acces, la acostarea unei nave într-un port etc. Cf. Alexi, w., ltr2. + Loc unde se percepe o astfel de taxă. Cf. Alexi, w. 2. Drept de a folosi o cale ferată străină pentru transportul de mărfuri cu vehicule proprii, ltr2. , — Pronunţat bisilabic. — Din fr. péage. PEÂN s. n. (Livresc) Imn închinat victoriei zeului Apolo asupra Pitonului ; p. g e n e r. cîntec de luptă, de biruinţă sau de bucurie. Cf. Aristia, plut. Caragea se apucase la bătrîneţe să înveţe muzica vocală şi... să cînte vestitele peane ale Eteriei greceşti. Filimon, ap. Gâldi, m. phan. 224, cf. ŞXineanu, d. u., Scbiban, d. — Pronunţat bisilabic. — PI. : peane. — Din ngr. rcaidcv, fr. péan. PEÂNĂ2 s. f. (Latinism învechit ; în 1 o c. prep.) în peana (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva), v. pagubă (2). Avem să cunoaştem cîteva măsuri generale dictate de călră propagandă în peana curţii imperiale şi apoi aplicate la bisericile . . . răsăritene. Bariţiu, p. a. i, 407. — Din lat. poena. PEÂNĂ1 s. f. v. pană1. PEÂNIG s.m.v. peanlng. PEÂNING s.m. 1. Monedă a cărei valoare a variat în timp şi spaţiu, echivalentă uneori cu o groşiţă (tdrg), cu un dinar (dhlr ii, 521), cu un talant sau cu un ban mărunt (Scriban, d.). Mearse cela ce luase cinci talanţi de lucră cu nuşii şi agonisi alii cinci talanii . . . Iară cela ce luasă umil să dusă de săpă în pămînt şi îngropa peaningul domnului său. Varlaam, c. 244. A doua dzi cînd ieşi, luă doi peaningi şi deade bolnicea-riului. id. ib. 299. Un mic peaning ce am luat... să nu-l ascundz în pămînt, ce să-l dau şi eu altor (a. 1633). gcr i, 79/14. Cela ce s-au nevoit... ei să ia astădzi peanig (a. 1661). id. ib. 180/9, cf. tdrg, cade, Scriban,d. 2. P. g e n e r. (învechit ; la pl.) Avere (în numerar), bani. Amar celuia ce-ş dă peanigii săi întru aslam (sec. XVI), ap. dhlr ii, 521. Cît bine dobîndesc ... oamenii pentru peningii ce dau (a. 1645). ap. tdrg. — Pl. : peaningi. — Şi: peânig, pénig (Scriban, d.), péning s. m. — Din slavonul nt-HAr-k. — Pentru penig, cf. germ. Pfennig. PEÂNTĂ s. f. v. bantă. PEÂPÎN s. m. v. pepene. ■ 4016 PEARÄ - 371 - PECET PEÂBĂ s. f. v. pură2. PEARCA s. i. v. ciupercă. PEARTĂ s. f. v. pată. PEÂSNĂ s. f. (învcchit) Imn, cîntarc bisericească; p. g e n e r. cîntec. Peasnele lui jlífoisi. Palia (1581), ap. dhlr ir, 521. Cinla cîntările peasndor pre rind. Dosoftei, v. s. octombrie 54r/35. Scrie sfintul loan Damaschin, la un Iropariu al canonului de la înălţarea cinslitei cruci la a patra peasnă. Antim, p. 116, cf. 19. Peasna 1, glas 8. Mineiul (1776), 2v2/6. Nuslnt canoane de pravile, nici orinduieli de pedepse, nici foc, nici her, ce pesne şi cuvinte a muzelor (a. 1803). Uricariul, i, 278. Peasnă se zice cinlarea in. cărţile tipărite. pu. dram. 157, cf. Cihac, ii, 249, tdrg, bl vii, 168, ŞĂINEANU, D. U., CADE. — PI. : peasne şi pesne. — Şi : pesnă s. f. Cihac, ii, 249, TDRG. — Din slavonul irkcut. PEAtA s. f. v. pată. PEATEC s.n.v. petic. PEATRTJLÄ vb. I v. patrula. PEATRt'LĂ s. f. v. patrulă. PEBEGÄZ s. n. (Ieşit din uz) Numele comercial al unui amestec de gaze lichefiate comprimat în butelii speciale şi folosit drept combustibil. Cf. spc i, 200. — PI. : pebegazmi. — Pe[trol] + l>e [= Block] + gaz. PEBRÎNĂ s. f. Boală parazitară a viermilor de mătase. Cf. Scriban, D., dn2, der. Larvele se pol îmbolnăvi foarte uşor de o boală numită pebrină. Zoologia, 82. — PI. : pebrine. — Din fr. péhrinc. PEC1 s. m., s. n. 1. S. m. (Transilv., Ban. şi Maram.) Brutar. Cf. fu i, 202, corn. din Timişoara, alrm sn i h 332. Buburuză de la pec. alr sn iv h 1 070/157, cf. a iii 13, Lexic reg. ii, 74, 101. Asia nu-i pită de casă: e făcută la pec. mat. dialect, i, 185, cf. 286, Tf.aha, c. n. 251. 2. S. n. (Regional) Brutărie (Şicula-Incu). Lexic reg. ii, 84. -PI.: (1) peciy (2) pecuri. — Şi : (t) peie s. m. Lexic reg. 9. — Din magii. pek. PEC2 subst. (Prin Ban.) Smoală. Cf. L. Costin, gr. bAn. 155, Lexic reg. ii, 41. O (Ironic) Albă ca pccul, Dreaptă ca cercul. L. Costin, gr. băn. 155. — Din germ. Pecii. PECÂR s. m. (Transilv. şi Ban.) Brutar. Cf. Cihac, ii, 250, bl vi, 208, ev 1952, nr. 4, 34, l. rom. 1960, nr. 2, 20, alrm sn i h 332, Lexic reg. 119, Teaha, c. n. 251. — PI. : pecari. — Şi: pecér (Cihac, ii, 250), piecăr (com. din Timişoara) s. m. — Pec1 + suf. -ar. Cf. germ. Bäcker, ser. p e k a r. PECAHÍ s. m. (Rar) Specie de mamifer înrudit cu porcul sălbatic, care trăieşte în America (Dicotyles tajacu). Cf. Maiorescu, l. 179, Alexi, w., Scriban, d., dn2. — Accentuat şi: pécari (Scriban, d.), pecari (Alexi, w.). — Pl. : (neobişnuit, după fr.) pécaris (Maiorescu, l. 179). — Din fr. péenri.l PECARIZÁRE s. f. Metodă de determinare a culorii făinurilor de grlu şi de secară prin compararea culorii făinurilor uscate cu aceea a unor făinuri etalon. Dispozitivul de pecarizare compus dintr-o cutie comparti- mentală... şi dintr-o placă suport pe care se extrag probele de făină, ltr2, cf. sfc iv, 314. — Cf. fr. p 6 c a r i s a t i o n, germ. P e k a r i-sierung. PECĂRÂIE s. f. (Regional) Brutărie (Briheni-Dr. Petru Gro^a). Cf. Teaha, c. n. 251. — Pl. : ? — Din germ. Biikerei. PECĂRÎE s. f. (Transilv. şi Ban.) Brutărie. Cf. l. rom. 1960, nr. 2, 20. M-am întîlnit ca pecul şi m-am dus cu el la pecărie. mat. dialect, i, 185, cf. 264, 287, Teaha, c. n. 251. — Pl. : pecării. — Pecar + suf. -ic. PECĂRÎŢĂ s. f. (Transilv.) Brutăreasă; soţia brutarului. O pecăriţă vinde franzele, mat. dialect, i, 185, cf. Teaha, c. n. 251. — Pl. : pecărite. — Pecar + suf. -ifă. PECCITâlM s. m. v. perceptor. PECE1 s. f. (Latinism învechit) Smoală. A astupa crepăturile unui vas de plutit cu pece sau smoală, lm. O (Adverbial, pe lîngă adjectivul „negru“, imprimă acestuia valoarea de superlativ absolut) Negru pcce. dr. m, 1 091, cf. iv, 732. — Din lat. pix, picii;. PECE* s. f. v. pecie. PECEÂLNIC s. n. v. pccetnic. PECEATĂ s. f. v. pecete. PECEĂTE s. f. v. pecete. PECEÂTIE s. f. v. pecete. PECECT6RT s. m. v. pcrceplor. PECEDLĂR s. m. v. pecetlnr. PECELf vb. IV v. pecetlui. PECEL1VIC s. n. v. pccelnie. PECENE s. f. pl. (Prin Maram.) Foi, pănuşi de porumb. Viciu, gl., cf. Pamfile, a. r. 88. — Etimologia necunoscută. PECENEG, -EÂGĂ s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Popor migrator din familia popoarelor turcice, care a trecut în migraţie prin estul şi sud-estul Europei între secolele IX —XI, (învechit) pa cin aţi; (şi la sg.) persoană care aparţine acestui popor. Peceneghii sau pacinatii sint iarăşi un popor de rasă mongolă. Xenopol, i. R. n, 186, cf. Barcianu, cade. Pecenegii năvăliră in împărăţia lui dc la miazănoapte. Sado-veanu, o. vi, 118, cf. xii, 416, 417, der. 2. Adj. Care aparţine pecenegilor (1), privitor la pecenegi, al pecenegilor. Spun că pe timpul acelui rege, 60 de familii peccneghe veniră cu toată averea lor, din părţile Bulgariei în Panonia. Xenopol, i. r. ii, 86. Urme sigure dc grai peceneg n-avem în româneşte decît în toponimie. Puşca«iu, l. r. i, 315. — Pl. : pecenegi, -ge şi (învechit) peceneghi, -ghe. — Din germ. Petschenege, fr. Petchenigues, rus. nenCHcr. PECÎR1 s. m. v. pecar. PECER2 s. n. v. picior. PECERLEAb s. m. v. pecetlar. PECERPEAlĂ s. f. v. pocerpeală. PECET s. n. v. pcecte. 4052 PECETAR - 372 - PECETE PECETĂR s. m., s. n. 1. S. m. Gravor de peceţi (1). Cf. Budai-Deleanu, lex. Pecetari, potcovari, săpători in piatră. Jipescu, o. 68, cf. tdrg, N. A. Bogdan, c. m. 101, cade, sfc iii, 146, 147. 2. S. n. (Rar) Pistornic. Cf. tdrg, cade. Pl.: (1) pecetari, (2) pecetare. — Pecete + saf. -ar. PECETĂRÎE s. f. (Rar) Atelier pentru gravat peceţi (1). Cf. Polizu. — Pl.: pecetării. — Pecetar + suf. -ie. PECETE s. f. 1. Placă, mai ales de metal, cu miner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă liberă este gravată o emblemă, o efigie, o monogramă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare, pe un colet etc., dă acestora caracter de autenticitate şi de integritate, sigiliu, (învechit şi regional) pecetlar (1), (învechit) muhur, pecetnic, peciu (1); p. ext. ştampilă. Şi am pus pecetea oraşului ca să-i fie de credinţă (a. 1591). gcr i, 38/36. Noi am pus peceatea tirgului (a. 1614). id. ib. 45/16, cf. 75/3. Am iscălit şi ne-am pus peceţăle (a. 1642). id. ib. 103/12. Iar peştile spinte-cîndu-l, aflară slugile lui in pintice pecetia aceia. Herodot (1645), 164, cf. 383. Lucru de meşteşug de pietri, săpătură de peceate vei săpa ceale doauo pietri pre numele fiilor lui Israil. Biblia (1688), 5SP-ţSl, cf. 592/8. Au trimis de au făcut toate peceţile boierilor. ist. ţ. r. 114. Au început a scrie cărţi la împărăţie şi le-au pecetluit cu peceţile făcute la Braşov. R. Po-pescu, cm i, 482. 1 inii cu piciti matostati (a. 1745). Uricariul, xi, 225. în deşărt s-au ostenit, nădăjduind a cîştiga această peceate minunată ce stă sub paza mea (a. 1783). gcr ii, 131/35. [Cartea] o am dat numitului domnului crai pecetluită cu pecetea noastră cea mai mică, neavînd la noi pecetea cea mai mare. Şincai, hr. i, 366/28. Ministrul pricinilor streine . . . , păzitoriul peceţilor. . . , ministrul de război, ar (1829), 64/2, Pune mina pe fatala carte . . ., pune pecetea. Marco-vici, c. 112/9. îi dete pecetea împărătească in mini. Bălcescu, m. v. 102. Muhurdarul puse pecetea. Ne-gruzzi, s: i, 306, cf. iii, 331. Punea d. Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava^ şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă. Caragiale, o. vi, 177. Puse pecetea breslei pe condică. Slavici, o. ii, 35. Întîmplîndu-se să uite pecetea lui cea mare, întăreşte, sub semnătura lui, cu pecetea cea mică, probabil de la inel. Xenopol, i. r. iii, 81. Să nu intre cineva să fure pecetea, că-nfund puşcăria. Petică, o. 217. Intrau ca mieluşeii şi puneau pecetea ferindu-şi capul, să vadă bine cel de sus că au votat lista guvernului. C. Petrescu, î. ii, 136. După care ar fi urmat iscăliturile, punerea solemnă a peceţilor şi şnuruirea pergamentelor. Sadoveanu, o. xii, 348. Binevenit fii, şoi-mule, in casă ... O să te pui pe steaguri, pe bani şi pe peceţi. Arghezi, vers. 280. Cu cap plecat, cu ochii grei, Stă şi n-apasă pe scrisoare Pecetea cu gravura ei. v. rom. ianuarie 1954, 27. Pe degetul mic al mîinii drepte, strălucea un inel mic cu pecetie. ib. iulie 1955, 49, cf. ltr2, der. Pecetu salului, alr sn iv h 987/95. Apasă mai bine pecetul pe hîrtie, să se cunoască, mat. dialect, i, 185, cf. 84. O (Regional) Pecetea dracului = castană (la piciorul calului). Cf. dr. v, 305. Compus: (Bot.) pecetea-lui-Solomon = coada-coco-şului(Polygonatumlatifolium, multiflorum şi odoratum). Cf. PoLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., PaNŢU, PL., Simionescu, fl. 18, Borza, d. 134, 270. + (învechit) Emblemă, stemă. Hierul ţării sau peceatea cap de buor să înseamnează. Ureche, l. 60. Pecetea daţilor era doi lei cu gurile căscate unul spre Mitul şi deasupra lor era coroane. N. Costin, l. 97, cf. 172. Precum şi de capul boului în peceatea ţării, să să fie luat de pe boul cel sălbatic. Cantemir, hr. 471. Pecetea eteriei reprezenta două cercuri concentrice. Oţetea, t. v. 519. + (Regional) Timbru (poştal) (Bîrsana-Sighetul Mar-jnaţiei). alr sn iii h 875/353. 2. Ceară roşie sau plumb (care se aplică sau se leagă de un document, de un paeEH~etcQpecare se imprimă, prfii apăsare, o~pecete~(l)'| semn imprimat (pe ceară roşie, pe plumb, direct pe un document etc.) prin aplicarea unei peceţi (1) ; semn lăsat de o pecete (1) sau, p. ext., de o ştampilă Înmuiată în tuş şi aplicată pe un document, pe un obiect etc.; sigiliu. [Banii] de-i va fi pecetluit in pungă şi el va fi stricat peceatea, să se cearte ca un fur. prav. 42. Să deşchiză cartea şi să rumpă peceţile ei. n. test. (1648), 307r/12. Au triimis slugi a lui, şi cu izvod, cu pecetea lui, tot anume, să prindză pe boierii ce ave pizmă. Neculce, l. 183. Acea scrisoare n-au avut nici peceată domnească (a. 1702). Uricariul, xiv, 266/11. Ahmat, văzînd peceţile [pe scrisori], au crezut. R. Popescu, cm i, 264. Să li să puie [baloturilor] pecete de plumb (a. 1833). Uricariul, vii, 224. Mă apropiai. . . şi-i pusei plicul domnesc în poală . . . Ispravnicul, îndată ce văzu pecetea, o şi recunoscu. Ghica, s. 8. Biletele de abonament le aveţi cu pecetie, ca ăsta? Caragiale, o. vi, 176. Căpitanul luă cartea, ii rupse pecetea, o deschise şi citi. Ispirescu, l. 143, cf. 157. Prezintă un plic mare, galben, cu cinci peceţi mari pe el. Vlahuţă, 0. a. i, 211. Ia cartea asta. Ia seama la pecete. Dela-vrancea, a. 141. Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan şi-au rămas fără pecetea domnească. id. o. ii, 33. Poţi să te bizui pe vorba lui mai cu temei decît . . . pe un zapis întărit cu toate peceţile slăpinirii. Brătescu-Voineşti, p. 133. Nevasta lui nu ştia ceti, dar cunoştea pecetea roşie. Agîrbiceanu, a. 225. Picăturile de ceară stau ca nişte peceţi. Gîrleanu, n. 202. O pecetie domnească Dezgropată din arhiva prăfuitelor hrisoave. Minulescu, v. 73. Unii silabisesc cu greu slovele şterse de atîta drum, acoperite de atîtea peceţi. C. Petrescu, î. ii, 19. Făcînd cu ochiul omului care aşeza migălos peceţii de ceară peste legături de olandă. Klopştock, f. 133. Unde-i cartea, pîrcălabe ? — E pe masă ... cu peceţile întregi. Sadoveanu, o. xi, 267. Pupînd peceţile, puse scrisoarea subt ochii căpitanului. id. ib. xii, 147. Îi dădu şi o hîrtie cu pecete in regulă. v. rom. decembrie 1954, 101, cf. ltr2, der. Şi avem Ferman de la-mpărăţie Cu peceţie Calea să nu ni se ţie. Marian, nu. 468. Carte cu şapte peceturi. mat. dialect, i, 185. <0> F i g. A orbit de boală grea Hoţul tatii ... De vreo şase ani sau şapte Ochii-i zac, peceţi de noapte, Arghezi, vers. 350. Pe sub zarea unde răr Ne era popasul, Ne lăsăm peceţile — Urmele, cu pasul. Blaga, p. 79. Există persoane sus-puse care au avut interes ca pe gura lui Zeno Zadig să se aştearnă pecetea tăcerii. Stancu, r. a. v, 367. Cuvîntul lui e pecete. Este credincios cuvîntului dat. Ciauşanu, gl.O Expr. închis (sau ferecat) eu şapte peceţi = ascuns cu desă-vîrşire, cu neputinţă de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. Viaţa lăuntrică a eroului va rămînea pentru scriitor carte închisă cu şapte peceţi. Gherea, st. cr. 1, 264. I-a rămas de-acum pentru totdeauna taină ferecată cu şapte peceţi. C. Petrescu, r. dr. 33. A pune sub peceţi = a sigila, a închide; p. ext. a interzice. Cf. Polizu, Cihac, ii, 249. + (învechit, rar) Amprentă lăsată pe un document de un analfabet care semnează prin punere de deget. „Peceţili", in sens de simple puneri de deget. cuv. D. bătr. i, 133. +. (învechit, rar) Tatuaj. Fiind păroşi., să leagă cu cununi şi să ung preste tot trupul. Şi toţi au pecete. Herodot (1645), 81. + (Regional; în forma pecet) Aluniţă (pe pielea oamenilor) (Beclean-Dej). Cf. alr ii/i mn 21, 6 943/260. + (Prin Transilv.) Pată (1) (pe o haină). Cf. alr sn iv h 1 222. Să făcu pecet pă haină. Teaha, c. n. 251. Tătă-i haina cu pecete, id. ib. + (Regional; in sintagmele) Pecetul mortului = stropirea mortului cu paos (II 2) (înainte de închiderea coşciugului) (Răşinari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 182. înainte de a se duce mortul la groapă, se aşterne peste el hiliuţa, pe urmă vine preotul care pune pecetul mortului, stro-pindu-l cu paus, în forma crucii, id. ib. 182. (Prin nord-vestul Munt.) Pecetea tatălui = mir1 (2). Spală ale noastre păcate Cu apa botezului, Cu sfinţirea duhului, Cu pecetea tatălui, şez. viii, 44. 4055 PECETI ) - 373 - PECETLUI 3. (învechit şi regional) Act, aprobare, rezoluţie, ordin, poruncă întărită cu o pecete (2). Luînd dar peceate acest Mehmet-paşa, nu ştim din ce pricină . . ., numai totdeodată s-au auzit că pe domnul ce era la Moldova.. . l-au mazilit. R. Greceanu, cm ii, 139. 6 lei... ce se dau la bresle cu pecete gospod (domnească) (a. 1776)) N. A. Bogdan, c. m. 65. Răzăşul... are hîrţoage vechi şi peceţi care nu mai sint. acum, de la domnitori de cei bătrini. Sadoveanu, o. iii, 11, cf. viii, 468, alr sn ii h 322/414. + S p e c. (învechit, rar) Chitanţă care specifică suma pe care trebuie să o plătească sau a plătit-o un contribuabil. Cf. tdrg. 4. F i g. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă, amprentă, marcă2 (I 3); spec. stigmat. Şi îmbracă cu veşmintele bunătăţilor şi inel dau-le la mînile lor, peceatea creştinească celor ce lucru au (că mina iaste firea semnului, iară inelul peceatea sfintului duh). Coresi, ev. 30. Cintarea la sublimă asupra ruinelor Tirgoviştei puse pecetia veci-niciei asupra-le. Bălcescu, m. v. 133. Oameni de acei însemnaţi cu pecetea păcatului pentru a fi călăii popoarelor. Negruzzi, s. i, 274. Moartea — a noastră apărare . .. Neagra ei pecete pe groapă s-a-nsemnat. Alexandrescu, o. i, 107. Şi nici ea nu-i vinovată! Nu! . .. Sint neamuri cu pecete. Hasdeu, r. v. 157. De-acuma, virsta poale peceţile să-şi pună. Mace-donski, o. i, 3, cf. 82. Subiectele ce va alege, felul cum le va lucra vor purta pecetea mijlocului social ce înconjură pe artist. Gherea, st. cr. ii, 70. Palatul însuşi este o casă a tăcerii Şi uşile lui poartă pecetia durerii. Petică, o. 171, cf. 383. Am păstrat fiecare cile ceva din pecetea pe care copilăria o pusese pe chipurile noastre. Hogaş, dr. ii, 118. A reuşii... să nu dia nimic individual acestor tipuri, ci numai pecetea categoriei lor. Ibrăileanu, s. l. 82. Cele două candelabre de argint. . . puneau locuinţei pecetea unui lux ales. M. I. Caragiale, c. 38. Nenorociţi, albi ca varul,... fugeau cu priviri rătăcite, purlind în palma zdrelită pecetea neagră a laşităţii lor. Brăescu, o. a. i, 291. Vasilică avea să poarte şi el pecetea prieteniei moşului său cu Dăian. Vlasiu, a. p. 78. Purta pe frunte pecetea infamiei. Sadoveanu, o. i, 545, cf. vi, 94, ix, 342, xii, 122. Un artist literar foloseşte limba întregului popor, dar aplică asupra-i pecetea unui stil personal. Vianu, m. 169. Pecetea socialismului său a marcat întreaga lui activitate. Ralea, s. t. iii, 198. Sufletul generaţiei care a înfăptuit Marea Revoluţie a fost frăminlat îndelung de cărţile lui Gorki şi a purtat pecetea nobilă şi de neşters a operei sale. Bogza, m. s. 92. Chipul ei purta pecetea unei ciudate severităţi, v. rom. ianuarie 1956, 39. Ţara se-ntinde brăzdată de noi Palate şi fabrici în sate şi-oraşe: Acestea-s peceţile frunţilor noastre Şi braţelor noastre, uriaşe. Labiş, p. 343. A ştiut să pună pecetea geniului său alît în simfonii, cîl şi în cele mai simple piese. M 1962, nr. 4, 5. — PI.: peceţi şi (învechit) pecete, (regional) peceturi. — Şi: pecette (pl: şi, rar, peceţii), (învechit) peceătă, peceâte, peceâtie s. f. (regional) pecet (pl. peceturi, alr sn iv h 987, 1 222, mat. dialect, i, 84 şi pecetc, alr sn iv h 987, 1222, Teaha, c. n. 251) s. n., peceţie (pl. peceţii) s. f., picet (pl. pieeluri, alr sn iv h 987, 1 222, şi piceţe, ib. h 987/36) s. n. — Din slavonul nesn-t. — Pentru pecet, cf. magh. p e c ş 6 t. PECETÎ vb. IV v. pecetlui. PECETIE s. f. v. pecete. PECETLÂR s. m. 1. (învechit şi regional) Pecete (1). Auzii că eclesia românească pecetlariu încă îşi face prin oarecare argintariu . . . din Bălgradu, anume Andrei. Şincai, hr. iii, 201/27, cf. 213/11. Făcu să se taie mai mulţi pecetlari boiereşti. . . ,.apoi cu pecet-larii aceia s-au întrebuinţat spre auienticarea cărţilor celor mincinoase, id. ib. 235/6, cf. alr sn iv h 987. 2. (Regional; în sintagma) Pecetlariul dracului — castană (la piciorul calului) (Figa-Dej). Cf. dr. v, 305. — Pl.: pecetlari. — Şi: (regional) pecedlăr (alb sn iv h 987/260), pecerlâr (ib. h 987/272) s. ni. — Pccetlul + suf. -ar. PECETLÎ vb. IV v. pecetlui. PECETLUI vb. IV. 1. T r a n z. (Complementul indică acte, documente, scrisori etc.) A întări, a autentifica, a confirma prin aplicarea unei peceţi (1); a aplica, a pune (pe ceva) o pecete (2), a sigila; p. e x t. (învechit şi popular; complementul indică uşi, case etc.) a închide, a zăvorî, a fereca. Văzui de-a dreapta celuia ce şedea în scaun o carte scrisă şi dinlăuntru şi dinafară şi pecetluită cu 7 peceţi. n. test. (1648), 307r/ll, cf. 38T/23. Cite porunci acest sfîrit săbor, el toate le întări şi le pecetlui (a. 1652). gcr i, 163/4. Şi-l duceţi de-l încuieţi în temniţă şi pecetruiţi uşa cu pe[ce]te me şimcipăine să nu-i daţi (sec. XVI— XVII?). Iorga, s. d. xxi, 30. Au scris alte cărţi Selim, ca de la prietenii lui Ahmat, şi le-au pecetluit cu inelele lor. R. Popescu, cm i, 364, cf. 483. S-au strîns la soborul cel dintîiu şi pecetluind şi adeverind cu cei ce erau împreună cu dinsul cîte s-au propoveduit. Mineiul (1776), 192rl/27. Pecetluieşte-mi cartea şi dă-mi-o s-o duc la poştă. Codru-Drăguşanu, c. 9. Aceste voturi vor veni pecetluite la comitet (a. 1849). ap. Ghica, a. 798. închide şi pecetluieşte scrisoarea. Negruzzi, s. i, 53. Avem poruncă pecetluită De domnul Tudor şi iscălită! Bolliac, o. 145. Ia plicul de pe mescioară, pecetluieşte-l cu pecetca de pe tăviţa cu căli-mările. Ghica, s. 34. Banul strinse scrisoarea şi o pecetlui. Filimon, o. i, 175. Inspectorul a-nceput să rîză. . ., pe urmă a cerut luminare şi ceară, a pecetluit casa şi a plecat. Caragiale, o. ii, 66. Şi cronicarul Neculce, pe care-l auzirăm mai sus, a văzut pe biata bătrină care pecelluia incă scrisorile ei. Iorga, c. i. i, 97. Sint gala să adun şi să pecetluiesc vraful acesta de pagini.Galac-tion, o. A. i, 252. Era tîrziu cînd duduia închise şi pecetlui scrisorile. Sadoveanu, o. viii, 304. Eu am pecetluit plicurile. Baranga, i. 202. Le sînt pecetluite cramele din porunca divanului, s ianuarie 1961, 17, cf. Ţiplea, p. p. 114. Cart’ea o peceluia, Cu pecel'c roşiuţă, S-o trimeată la drăguţă. T. Papahagi, m. 28. Cind ţi-i dor, trimite-mi carte, Numai n-o pecetlui, Ca s-o pol şi eu ceti. ant. lit. pop. i, 139. Măi bădiţă de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte, Dar nu o pecetlui, Ca s-o pol şi eu cili. folc. mold. i, 339. <0* Refl. pas. S-au iscălit sămele amîndouă şi se dau înălţimei talc, ca să se pecetluiască (a. 1813). Uricariul, i, 194. O F i g. Aceste socotinţe... intră în sufletul nostru, de-l pecetluiesc ca şi pecetea pre ceară (a. 1700). gcr i, 338/7. Vă pecetluiesc cu darul Duhului sfint. Antim, p. 67. Neştiind de trebuie să dorească a o vede înviind ca să-şi afle iarăşi durerea, sau mai bine să vază moartea pecetluind acest secret de nenorocire. Negruzzi, s. i, 26. Chiar numele tău trebuie să pecetluiască fapta iadului. I. Negruzzi, s. vi, 100. Luminat de zimbetul ascuţit pe care meseria cupletistului îl pecetluieşte totdeauna pe buze, se miră parcă. Gîrleanu, n. 64. Sărutul morţii va pecetlui-o. Camil Petrescu, v. 91. Mai cuminte era să-ţi pecetluieşti gura. v. rom. februarie 1954, 99. îndată îţi pecetluiesc gura. Camilar, n. i, 118. Pacea ce vei face, cu minerul cuţitului s-o pecetluieşti şi cu Vîrful lui s-o păzeşti. Zanne, p. iv, 353, cf. vi, 19. + (învechit; complementul indică îmbrăcămintea condamnaţilor) A pune sigiliu (pedepsindu-i astfel să nu se poată dezbrăca tot timpul cît durează condamnarea). Cînd vina era mai grea ... îl pecelluia ca să nu se poată primeni cit ţinea osînda. Ghica, s. x. A doua zi pînă in ziuă clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămaşa pecetluită pe el. id. ib. 11. Acest vrednic bărbat muri la Constanlinopol cu hainele pecetluite pe dînsul. Odobescu, s. i, 254. + (învechit; complementul indică condamnaţi, delincvenţi) A înfiera, a stigmatiza. Cela ce va arde gardul viii, să-l pecetluiască in mină şi să-l bată şi să plătească îndoit preţul gardului. prav. 22. Cela ce va slobozi popor în pădure streină, . . . pre acesta să-l■ pecetluiască în mină. ib. 4060 PECETLUINŢĂ - 374 - PECETLUIT2 Pe acel nelegiuit ispravnic să-l pecetluiască şi să-l bage în ocna părăsită. Filimon, o. i, 290. + F i g. A stigmatiza, a dezonora. Pre toţi aceia carii s-ar ispiti vreodată ... a strica această prin domnescul hrisov aşăzată dreaptă şi cu iubire de oameni hotârire . . . pecelluim şi cu înfricoşat blăstem îi legăm (a. 1816). Uricariul, i, 336. Părură a se bucura cînd auziră pe dumnealui Neculai Racoviţă pecetluind cu fier roş fapta >ticăloasă. Sadoveanu, o. x, 169. + (în practicile • religiei creştine; complementul indică cele patru colţuri ale gropii în care este îngropat mortul) A însemna, crestînd cu hîrleţul şi reproducînd semnul crucii, înainte de a coborî coşciugul. Cînta pe nas, pecetluind cu hirleţul movili de pămint galben străjuite de cruci cu căşti. Gamilar, n. i, 68. <£> Refl. pa s. S-auzea tînguirea preotului... — Pecetluiască-se groapa robilor, id. ib. 381. + (Transilv. ; în formele piceta, pecetli, peceti; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A păta, a murdări. Tătă mn-am peâetil-o cu ' noroi. Teaha, c. n. 251. ■£> Refl. M-am pecetil. id. ib., cf. ALR SN IV h 1 221. 2. Tranz. Fig. A consfinţi, a consolida; a definitiva, a confirma. Vine să pecetluiască prietenia . . . prin încuscrire. Garagiale, o. ii, 293. Un decret din 19 oct. 1922 veni să pecetluiască această necesitate. Sahia, u.r.s.s. 207. Te-ai dus la dragostea la pecetluită cu logodnă. Sadoveanu, o. ii, 51. Şi mai limpede Sînt formulate condiţiile capitulării lui . . . în jură-mîntul prin care . . . pecetluieşte legămîntul său faţă de boieri şi de vremelnica stăpînire. Oţetea, t. v. 235, cf. 307. (Glumeţ) Nu-l puteai urni de la masa de băutură nici cu boii. într-una avea gusturi şi le pecetluia cu singele Domnului. Sadoveanu, o. i, 627. Am pecetluit convorbirea cu el, treeîndu-i tainic o liîrtie a Băncii Naţionale, id. ib. ix, 439. <0> Refl. pas! La Plevna, Griviţa, Smîrdan ele., s-a pecetluit cu sînge prietenia ruso-romăno-bulgară. Lupta de Clasă, 1953, nr. 9 — 10, 94. + (Complementul indică soarta, destinul, viaţa etc. cuiva) A decide, a determina, a hotărî. Răspunsul lui ii va pecetlui soarta. Rebreanu, i. 96. Soarta lui este pecetluită. Galaction, o. a. i, 78, cf. Brăescu, a. 61. Soarta mea e ca şi pecetluită, scăparea cu viaţă îmi apare ca un miracol. Călinescu, s. 742. Aşadar soarta lui fusese pecetluită. Stancu, r. a. iv, 167. + (învechit, rar) A' crea, a zidi; a statornici. Dă-le pămîntului pre mină şi-i dzî: ascultă, peminte, glasul zidiloriului tău ce terau făcut pre ape, ce te-au pecetluit în şeapte vremi. Dosoftei, ap. gcr i, 254/21. 3. R e f 1. şi intranz. Fig. (Despre gînduri, idei, amintiri, cuvinte, sentimente etc.) A se fixa, a se întipări, a se imprima (în minte, în memorie etc.). După ce soarele trecu de amiazăzi, căpitanul veni in fata noastră şi ne spuse următoarele cuvinte cari se pecetluiră în mintea mea. Gane, n. ii, 107. Această impresie a rămas bine pecetluită in mine. Sadoveanu, o. ix, 396. 4. Tranz. A fixa, a înţepeni. Ridicînd c-un braţ puternic piatra-n zid pecetluită, Aruncă-n groapa deschisă pre cioclul tremurător. Negruzzi, s. ii, 60. Patruzeci şi şapte de ani am dus ţara cu noroc . . . Am s-o duc şi cînd voi muri şi după ce vor pecetlui piatra pe deasupra mea! Delavrancea, o. ii, 40. în nou mormint l-or aşeza Şi piatra vor pecetlui. Teodorescu, p. p. 108. .¿Fig. (Neobişnuit) A anchiloza. îngheţul umed le va pecetlui mădularele fragede. Giauşanu, r. scut. 75. — Prez. ind. : pecetluiesc. — Şi: (învechit, rar) pecetrul, (regional) pecetli (alr sn iv h 1 221/334), peceti, pecetui, peceli (mat. diaxect. i, 84) vb. IV, picetâ (alr sn iv h 1 221/228) vb. I. — Din slavonul neqaTLA'kTH, magh. pecsetelni. PECETLUÎNŢĂ s. f. (învechit) Hîrtie de valoare, bon de tezaur. Nicolai Vodă îndată au şi dat cuvint mojicilor să-şi ieie banii înapoi de la boierii zlotaşi, carii didese înaintea maziliei lui Mihai Vodă pecetluin-ţele cele cîte de un leu şi năpăştile cele de cîte cinci lei ce s-au pomenit mai sus. Neculce, l. 194. — PI. : pecetluinţe. — Pecetlui + suf. -inţă. PECETLUÎRE s. f. 1. Sigilare; p. e x t. ştampilare. Cf. pecetlui (1). Cf. Polizu, lm, ddrf, Şăineanu, d. u. 2. (învechit; concretizat) Rezoluţie, act, aprobare întărită cu o pecete (2). Făcînelu-se pecetluire domnească, va rîridui visteria plata sa ţiitorilor (a. 1814). Uricariul, i, 208. 3. Fig. Consfinţire, confirmare, întărire (a unui act, a unui legămînt etc.). Cf. pecetlui (2). Şi-i dă paloşul să-l sărute ca semn de pecetluire a jurămîn-ului. Creangă, p. 207. — PI. : pecetluiri. — V. pecetlui. PEGETLUÎT1 s. n. 1. Acţiunea de a pecetlui şi rezultatul ei. Cf. ddrf, Şăineanu, d. u. 2. (învechit; concretizat) Rezoluţie, act, aprobare întărită cu o pecete (2). 1 pol pentru nişti dăjdi curtineşti ce Z[e]-au plătit pe cum are şi pecetluituri de la Ionaşco Colivă căpitanul că l[e\-au plătit (a. 1679). Iorga, s.d. vi, 90. Pecetluiturile ce scosesă în ţară Mihai Vodă, care s-au dat la tot omul. N. Costin, ap. hem 1769. Nu putea scăpa nici un becisnic ... să nu ia pecetluit. Neculce, l. 172. Ş-au scos de vară pecetluituri cu iscălitura boierilor să de tot omul cile un leu. id. ib. 184, cf. 149. Să nu iasă afară elin iîrg nime fără pecetluitul lui. Axinte Uricariul, let. ii, 124/17. Să poroncea . . . lui treii logofăt să le isprăvească trebile lor şi să le dea şi pecetluiturile eeale de sare şi să-i pornească să şi meargă la mănăstiri. Gheorgaghi, cer. (1762), 290. Ni s-au înnoit milostiv hrisov făcîndu-ne şi pecetluit, acum nu ni s-au prins in samă (a. 1767). Iorga, s. d. xiii, 263. Venitul cămăraşului ele izvoade e de: lei 6 de lot pecetluitul ce se dau la bresle (a. 1776). N. A. Bogdan, c. m. 65. Să plătească cile 30 parale havael de un pecetluit (a. 1803). Uricariul, ii, 180. Rupîn-du-să la sama răsurelor ţidulcle şi izvoadele pentru lefele ce s-au plătit şi sama visteriei pecetluiturilor pentru banii ce s-au cheltuit la trebuinţele neaparate ale ţârei (a. 1813). ib. i, 194. Să cunoaşte înlr-acesle bresle numai pă cei ce să vor fi înnoit cu pecetluiturile măriii sale lui vodă (a. 1819). doc. ec. 21.6. Şi să ia de la ispravnici acele cinci parale şi pecetluită pe vilele acele de pripas (a. 1820). Iorga, s. d. xxii, 7. S-au numit scutelnici şi li se dă şi pecetluituri domneşti la mină. Zilot, cron. 85, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. 3. (învechit, rar) Plic, scrisoare sigilată. îl porni episcopul la monăslirea Bistriţa cu un pecetluit către părintele egumen, ap. ddrf. — PI. : pecetluituri. — Şi : (2) pecetluită s. f. — V. peeetlui. PECETLTJÎT2, -Ă adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s-a aplicat o pecete (1, 2) ; p. ext. ştampilat; închis, zăvorit, încuiat. Cf. p e c c 11 u i (!)• Grădină închisă şi fîntînă pecetluită. Biblia (1688), [prefaţă] 4/27. [Cîţi] nu să vor găsi trecuţi în foile cele pecetluite . . . să să lepede negreşit la dajdie (a. 1819). doc. ec. 233. Intr-un plic pecetluit, un fel de testament hotăra soarta lor. Bassarabescu, v. 44. Mi-a dat un răvaş pecetluit către un negustor. Galaction, a. 77. Scrisoarea pecetluită o avea în partea stingă a pieptului. Sadoveanu, o. xi, 85. + (Popular) Astupat ermetic cu un dop (sigilat); înfundat. Mai mulţi oameni sthu de vorbă in boldă şi beau elin sticluţe pecetluite vinars tare. Vlasiu, a. p. 76. Mi-am adus aminte de . . . anume vin. . . în butelci pecetluite. Sadoveanu, o. x, 20, cf. 482. Patronul se ridică greoi de pe scaun, cotrobăi pe sub tejghea şi scoase la lumină o butelie pecetluită. Bart, e. 327. +,Fi8;7 Stigmatizat, dezonorat (printr-un semn exterior). Voi sînteţi msemnafi şi pecetluiţi. Davidoglu, m. 31. 2. Fig. Hotărlt, stabilit, decis. Cf. pecetlui (2). Viaţa şi soarta mea păreau pecetluite. Sadovea.nu, o. ix, 387. — PI. : pecetluiţi, -le. — V. pecetlui. : -4064 I PECETLUITĂ- ' - 375 - PECINGINAT PECETLUITĂ s. f. v. pecetluit1. PECETLUIT6r s. m. (învechit) Persoană însărcinată cu pecetluirea (1) actelor. Să dea cu rupta cile doi unghi de om inir-un an visterici. . . , iară altă mai mult nici mai pulir peste an să (iu dea, nici la bir, nici la orinduială, nici la hirlie, . . . nici la pecet-luilori (a. 1714) . Uricaîîiul, v, 251/14, cf. lm. — Pronunţat: -la-i-, PI. : pecetluilori. — Pccctlui + suf. -to>. PECETLUITtiRĂ s. î. (învechit) Rezoluţie, act, aprobare întărită cu o pecete (2). S-au mai scos pecetluituri in (ară, dar apoi măriia-sa au curmat aceasta. R. Popescu, cm i, 576. Au îndemnat pe domnul ca să scoaţă pecelluitură mai mult pentru îndreptarea judeţelor şi a şalelor, id. ib. — Pronunţat: -lu-i-, — Pi. : pecetluituri. — Peectlul + suf. -tură. PECfiTNIC s. n. (învechit) Pecete (1). Cartea aceasta făcurăm să se întărească cu indoil pecetnicul nostru. Şincai, hr. i, 234/20, cf. ii, 30/12, Klein, d. 181. împăratul pecelluiaşle uşa besearicii cu pecealni[c]ul. Maior, p. 28/15,. cf. lb. Să vedea tiparul pecelnicului pre [vas]. Bărac, ap. tdrg, cf. Valian, v., Polizu, Barcianu, v., Cihac, ii, 249, lm, ddrf, Alexi, w. — PI. : pecetnice. — Şi: pceelnic (lb, Cihac, ii, 249, Polizu), peeeâlnic s. n. — Pecetc -f suf. -nic. PECETRUÎ vb. IV v. pccctlui. PECETUÎ vb. IV v. pecetlui. PECEŢIE s. f. v. pecetc. PECHEI interj, v. pcclii. PECHEŞ s. m. (Regional) Brutar (Voivozi-Carei). arlm sn i h 332/325. — PI. : pecheşi. — Cf. p e c PECHI interj. (Turcism învechit) Exclamaţie care exprimă admiraţie, mirare, bucurie. Pechi, neicuţă! . .. şi pocni ştrengăreşte din limbă, închizînd ochiul sting cu şiretenie, n. rev. r. i, nr. 9, 139 (supl.). •<)> (Substantivat) După mai multe străgăneli cu inşaala, cu pechei . . . Caragea a putut ieşi din Conslanlinopol şi . . . şi-a făcut intrarea in Bucureşti cu alai domnesc. Ghica, s. 28. — Şi: pechei (pronunţat: -che-i) interj. — Din tc. peki. — Pechcictc. pekeyi. PECHIN subst. v. pcching. PECHINEZ s. ni. Rasă de eîine de apartament, cu corpul mic, botul scurt şi turtit, urechile lăsate în jos, picioarele scurte şi pârul lung şi mătăsos. Cf. enc. vet. 714. Cejie două femei fură înconjurate de o turmă de ciini de toate mărimile şi de loale rasele . . . copoi, baseţi, pechinezi. Călinescu, s. 377, cf. dm, dn!, sfc ii, 219. <0> (Adjectival) Luă o căţeluşă albă, de rasă pechineză. Călinescu, s. 473, cf. enc. agr. i, 557. — PI. : pechinezi. — Şi : (franţuzism) pecliiiiostz s. m. bl vin, 210, Graur, e. 14, sfc ii, 219. — Din fr. pekiuois. 1‘fiCHING subst. 1. Ţesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. Cf. ltr2. 2. Rasă de raţe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne.’ în ţara noastră, rasa de raţe peking esle crescută cu bune rezultate, der. — Scris şi: peking. — Şi: pechin (scris şi pekin) subst. LTR2. — De la n. pr. Peking. PECHINOÂZ s. m. v. pechinez. PECI s. n, v. peciu. PECIĂ vb. I. T r a n z. (Prin Munt.; complementul indică carne sau animale tăiate) A împărţi în bucăţi (pentru a pregăti); (regional) a cinătui, a ciopîrti. Cf. Udrescu, gl. <0> Refl. pas. Porcul se taie şi se cinătuieşte (ciopăteşle, peciază) astfel. . . Muscel, 103. — Prez. ind. : peciez. — V. pecie. PÎ1C1E s. f. 1. (învechit şi regional) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lingă şira spinării), bună, în special, pentru friptură. Nu-ţi cei pecie de vacă, Nice de viţăl să-mi placă. Dosoftei, ps. 166/1. Să cumpere carne merge şi pecia vacei alege. Pann, ap. Şăineanu, d. u. Vîrîse în dinţii rinjiţi un trandafir umplut cu locătură rumenă de pecie şi de muşchi. Delavrancea, s. 182. Intrind în casă (cu porcul tăiat), aleg osinza de o parte, pecia (carnea slabă) de altă parte şi untura de alia. Muscel, 104. Primesc un colac, o pecie sau costiţă de porc. Pamfile, cr. 171, cf. 202, dr. v, 47, h ix 85, Viciu, col. 179. Mindruluţ de de demult, Ce mni-ai dat de nu Le uit . . . Pecine de lup turbai, Să nu văd ca tine-n sat. Ţiplea, p. r. 56. Avem două bucăţ di piece, două zlănini ş-un cîrnaţ. Graiul, i, 268. Vezi, dacă găseşti, ia niscaiva pecie de la han. Boceanu, gl. Finind colindele, ei primesc pecina de porc, colacul, ceri bagă pe boată. Densusianu, ţ. H. 261, cf. 60. Mănînc pecie de miel. Bîrlea, c. p. 217. Pecă friptă, chipărală, Gură dulce cîleodai'ă. T. Papahagi, m. 42, cf. 13, 48,108. O pecie de porc. Ciau-şanu, gl., cf. chest. v 92/155, viii 41/16, 45/25, alr sn iv h 1 034/353, 1 088/353, ib. vi h 1 761/353, alrm sn iii h 909/353, mat. dialect, i, 286, Lexic reg. 9, ii, 41. Pînă mi-am fost tinerel, Mîncam pecie de miel. folc. transilv. i, 310. De trandafiri tocăm carne şi numai pieSină şi slaină. gl. olt. (F i g.) Şi le-au plouat pecie destulă Să le fie inima sătulă. Dosoftei, es. 259/13. O (Regional) Pecie afumată (sau bru-dilă) = pastramă. Cf. Păcală, m. r. 115, alrm sn iii h 902/353. + (Prin Olt.; mai ales la pl.) Bucată sau felie de carne macră, sărată şi afumată. Cf. gl. olt. + Friptură. C î.anon. car., lm, Lexic reg. 16. + (Prin Maram.) Tocană de carne. Lexic reg. 16. 2. (Prin sud-estul Transilv.) „Bucată de slănină cît toată lungimea porcului“, l. rom. 1959, nr. 5, 87. 3. (Regional) Peritoneu. Se dau apoi de-o parte maiul sau ficatul, bojogii sau plămînii, splina, pecia, învălitoarea de grăsime a măruntaielor. Pamfile, cr. 202, cf. id. i. c. 59. + (Prin Ban., Transilv. şi prin Maram.) Măruntaie (I 1). Cf. alr i 751/75, 251, 350. 4. (Regional; în sintagma) Pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică (Fîntîna Banu-lui-Calafat). Coman, gl. — Pronunţat : -ci-e. — Pl. : pecii. — Şi: (re- gional) pcce, pecină (gl. olt.), pecine, piecină s. f. — Din magh. pccscnye. PECINĂ s. f. v. pecie. PIÎCINE s. f. v. peeic. PECÎNGĂNĂ s. f. v. pecingine. PECÎNGENE s. f. v. pecingine. PECÎNGIN s. n. v. pecingine. PECINGINĂ vb. I. I n t r a n z. (învechit şi regional) A se acoperi cu pecingine (1). [Ucenicul sfîn-tului] au pecinginat cu rapură de ceia ce-i zic elefan-tia. Dosoftei, ap. tdrg, cf. Budai-Deleanu, lex. <0> T r a n z. F i g. Rugii de mure pecingineau marginile potecuţei. Sandu-Aldea, u. p. 105. — Prez., ind. : pecinginez. — Şi: pecingini vb. IV. — V. pecingine. PECINGINAT, -Ă adj. (învechit) De pecingine (1). S-au pricăjit... peste tot trupul cu bube pecingtnate, scîrnave. Dosoftei, v. s. noiembrie 116v/24. — Pl. : pecinginaţi, -te. — V. pccinginn. 4088 PECINGIN - 376 - PECMEZ VECÎNGINĂ s. f. v. pecingine. PECÎNG1NE s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care, uscîndu-se, lasă nişte pete scorţoase ce provoacă mtncărimi; p. g e n e r. eczemă; spuzeală. Ci. anon. car., Klein, d. 61, lb. Leac de vindecare-- a pecinginii. Piscupescu, o. 313/13, cf. 285/5. Apa care se află la Boboci . . . este de folos la cei ce pătimesc de pecingini, riie. cr (1829), 1141 /7. Bătle de pucioasă sau . . . fricsiunile escltante vindecă boalile de piele numite darlre (pecingini) şi spuzălile. Drăghici, d. 32/2, cf. mat. medic. 67. Picinginile sint nişte pete scorţoase pe pielea omului... şi produc 0 mincărime teribilă, şez. i, 251. Cumpără ţelină un gram şi să o amesteci cu unt şi să ungă pecinginile, că-i va trece. ib. x, 58. Pecingenele sint nişte pete scorţoase pe pielea omului. N. Leon, med. 140, cf. Grigo-riu-Rigo, m. p. i, 144. Cine mănincă din ceea ce au ciugulit găinile face pecingine pe obraz. Candrea, f. 70, cf. 221. Să te scapi de fulgerături sau pecingini in cap. Pamfile, văzd. 72, cf. Gorovei, cr. 452, h ii 155, iv 91, xii 380, xiv 439, Pamfile, b. 53. Nu e bine să arunci fulgii de găină in foc, fiindcă faci ,,bubi dulci şi piâiâzini“. Diaconu, vr. cix, cf. alr i 1 654, a ii 3, 4, 8. Are pipingine pe obraz. mat. dialect, i, 85, cf. 26. O (Ca termen de comparaţie) Iarba creşte atit de rară incit, in loc să îndulcească vederea, pătează, ca o pecingine, faţa galbenă a locului. Gîr-leanu, n. 7. în inima lui Bologa desperarea rodea ca pecinginea. Rebreanu, p. s. 166. La jumătatea drumului, ieşită mai ales la iveală ca picingenea pe obrazul unui copil, o curte mică şi noroioasă. Ardeleanu, d. 14, cf. 101. Goana după situaţii şi averi devenise mai mult decit o boală, un morb care părea de nevindecat şi care urîţea viaţa ca o pecingine. Vlasiu, d. 132. O F i g. Casele şi-au pătat pereţii de pecinginea ruinii: pe scări s-a prins muşchi. Gîrleanu, l. 24. Cirduri de ciori, Neagră pecingine . . . Zboară subt nori. Topîr-ceanu, m. 34. Apa neagră şi chiftită se ridica numai cu un lat de palmă deasupra pămîntului, acoperită cu pecingini verzui de mătreaţă. v. rom. februarie 1954, 49. în Republica noastră, analfabetismul, această pecingine ruşinoasă a unui trecut crincen, a fost stîrpit. gl 1961, nr. 5, 1/3. O E x p r. A se întinde (sau, rar, a se răspindi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (sau, rar, ca o pecingine, ca pecinginile) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăţi. Sărăcia pretutindinea Să întinde ca pecinginea. Pann, p. v. i, 132/9. Se întinse ca o pecingine. Negruzzi, s. i, 278. Răscoala ţăranilor... se răspîndcşte ca pecinginile. Odobescu, s. iii, 534. Negoţul, cînd merge bine, de firea lui este să se îniinză ca pecinginea. Ispirescu, l. 270, cf. Zanne, p. ii, 669, v, 572. Sărăcia, nevoile au cuprins ca pecinginea bătătura bordeiului fiecăruia. Galan, z. r. 196. + (în sintagma) Pecingine rea — pelagră. Cf. N. Leon, med. 141, Bianu, d. s., Candrea, f. 221. 4 (Regional) Epitet dat unui om obraznic (care se întinde la vorbă). Cf. Zanne, p. ii, 669. 2. F i g. Porţiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetaţia a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. Griul. . . rar şi cu pecingini goale in lan, ca ţepii pricăjiţi dintr-o barbă de spin. C. Petrescu, r. dr. 151. Pete rotunde şi goale în pămint arată pecingeni in care n-a mai putut prinde viaţă nici o iarbă. id. î. ii, 203. 3. F i g. Pată de mucegai, de igrasie sau de murdărie pe un zid, pe o clădire etc. Monument curăţat. . . de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii de barbarie şi de nepăsare. Odobescu, s. ii, 502. în pecinginile pereţilor muţi trăia poezia schimniciei. Klopştock, f. 49. Nu vedea bolta gangului afumat, cu slute crăpături şi pecingini. C. Petrescu, a. r. 25. 4. (Bot.; prin Ban.; în forma pecingină) Garofiţă (Dianthns carthusianorum). Cf. Borza, d. 59. — Pl. : pecingini. — Şi: pecingină (N. Leon, med. 141, alr i 1 654/77, 259), pccingene s. f., (regional) pecingin (alr i 1 654/125; pl. pecingeni, ib. 1 654/363) s. n., pecingănft (ib. 1 654/590), pepingine (lb, alr i 1 654/80, 90, 98, a ii 8, mat. dialect, i, 26) s. f., păgingii (Piscupescu, o. 285/5) s. f. pl., picingine s. f., plpingen (dr. v, 305) s. n., pipingină (ib., alr i 1 654/63, 136), pipingine s. f. — Lat. petigo, -ginis. PECINGINÎ vb. IV v. pecingină. PECINGIN(3s, -OAsĂ adj. Care are pecingine (1), cu pecingini. Orb sau zdrobii. . . , au avind negi, au rîios, au pecinginos să nu le aducă aceastea D[o]mnului. Biblia (1688), 872/8, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, Barcianu, Alexi, w., tdrg. — Pl. : pecinginoşi, -oase. — Pecingine + suf. -os. PECIOAlCĂ s. f. v. picioică. PECIOASĂ adj. (Prin Olt.; despre carne) Macru (1) . GL. OLT. — Pronunţat: -ci-oa-, — Pl. : pecioase. — Pecie + suf. -oasă. PECldG s. m. v. picioică. PECl6lCĂ s. f. v. picioică. PECÎŢĂ s. f. (Ban.) (Jumătate de) claie de grîu. V. c r u c e, p i c i o r. Cf. Viciu, s. gl. Am 35 de peciţă la 1 jugăr. cv 1950, nr. 4, 45, cf. alr sn 1 h 58, 59. — Pl. : peciţe şi peciţi (alr sn 1 h 59). — Din ser. petica. PfiCIU s. n. 1. (învechit) Pecete (1). Cf. Cihac, ii, 249, I. BrXescu, m. 69. 2. (învechit) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverinţă etc. (întărită cu o pecete 2). Precum are Ursul şi peciu de la desclnici (a. 1719). Uricariul, vi, 351. Să va face peciu domnesc ca să se plătească banii acelui ugeret din visterie (a. 1815). ib. I, 247, cf. Contribuţii, iii, 89. Spre a fi cunoscut in rinduiala arătată, i s-au dat acest peciu (a. 1839). Uricariul, xiv, 294. Mumă Catrino, ... să meargă moş Vîntură-fară ca să scoată un peci pe numele lui Niţu. Alecsandri, t. 1 583, cf. tdrg. + S p e c. (învechit şi regional) Permis sau certificat de căsătorie. Mergi de-ţi scoale peciul. . . Te-oi cununa chiar eu, băiete. Alecsandri, t. 1415, cf. Barcianu, Alexi, w., 1. cr. 1, 17, Şăineanu, d. u., cade. Si ducea la popă c-o găină şi-i cununa şi si chema că-s însurat cu pes. Graiul, i, 473. + S p e c. (Regional) „Decretul de numire a preoţilor, dascălilor“ (Bălţăteşti-Tîrgu Neamţ). 1. cr. v, 152. — Pl. : peciuri. — Şi: peci s. n. — Cf. pecete. PECIUCĂ s. f. (Prin Maram.) Pecie (1) (mai mică); p. e x t. friptură. Lexic reg. 12. — Pronunţat: -ci-u-. — Pl. : ? — Pecie + suf. -ucă. PECIUŢĂ s. f. (Regional) Pecie (1) (mai mică) (Pieptani-Tîrgu Jiu), gl. olt. Alegam aşa soricu . . ., peciuţă, slănină, ib. — Pronunţat: -ci-u-. — Pl. : ? — Peeie -f suf. -uţă. PECLÎE s. f. v. păclie. PECMfiD s. n. v. peemez. PECMES s. n. v. peemez. PECMÎZ s. n. 1. (învechit; in forma pelmez) Must dc fructe. Cf. şio n2, 158. 4104; pecnez / - 377 - PECUNIARIU 2. (Transilv. şi Ban.)'Magiun (1); dulceaţă. Să-ţi faci pentru casă dulceaţă, adică pecmes. Tomici, c. a. 166/5, cf. cade. „Tăiţei“ . . . gătiţi cu zeamă, storşi ca găluştele, cu brinză, sau cu „pegmez“ (marmeladă). Pribeagul, p. R- 57, cf. h xviii 146, Viciu, gl., gr. băn. 195, alrm sn iii h 891/64, alr sn iv h 1 082, MAT. DIALECT. I, 139. — PI.: pecmezuri. — Şi: (regional) peeined (alr i 873/51), pecmes, pecnfiz (gr. băn. 195), pecsămet (alr i 873/26), pedzmiez (ib. 873/35), pegmez, pemnez (alr sn iv h 1 082/53), petmez (şio n2, 158, alr sn iv h 1 082/36), pezmiit (alr sn iv h 1 082/27), paemifiz (ib. h 1 082/76), părămet (L. Costin, gr. băn. ii, 146), piemiez (alr sn iv h 1 082/47), pigmez (Viciu, gl.), pimnăz (alr i 873/87), plimez (cv 1951, nr. 6, 27, alrm sn iii h 891/64, alr sn iv h 1 082/64) s. n. — Din tc. pekmez, petmez, ser. pekmez, bg. neitMes, ncTMea. PECNÎZ s. n. v. pecmez. PECSĂMET s. n. v. pecmez. PECTÂZĂ s. f. Enzimă prezentă în fructe care transformă, coagulînd, pectinele solubile în acizi insolubili. Cf. ltr2. — PI. : pectaze.' — Din fr. peetase. PECTIC, -Ă adj. Care conţine pectină, cu pectină. Procesul chimico-biologic al topitului [inului] descompune substratul pectic care solidarizează fibrele cu tulpina. Ionescu-Muscel, fil. 331. O serie devalţuri care zdrobesc prin presiune substanţele pectice. id. ib. 376. Acid pectic. ltr2. — PI.: pectici, -ce. — Din fr. pectiqne. PECTÎNĂ s. f. (La pl.) Clasă de compuşi organici care se găsesc în ţesuturile celulelor vegetale şi care, pentru calităţile lor de a forma gelatine, sînt folosiţi în industria alimentară, în cea farmaceutică şi în cosmetică; (şi la sg.) compus organic vegetal din această clasă; (rar) pectoză. Unele pectine, cum sint cele din sfeclă sau din unele fructe, conţin şi grupări acetil. ltr2, cf. dm, dns. Pectinele... se utilizează la fabricarea marmeladei şi a jeleurilor. der. — Pl.: pectine. — Din fr. pectine. PECTORÂL, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului (I 1), de la piept, al pieptului. Muşchiul pectoral cel mare ... să află pe faţa anterioară şi laterală a peptului. Kretzulescu, a. 171/7. Se numeşte . . . emoptizie sau scuiparea de singe, emoragie pectorală. man. sănăt. 257/1. Incetind muşchii pectorali de a se contracta, adică slăbindu-se, cavitatea peptului se micşorează şi aerul inspirat se goneşte afară. Polizu, p. 117/20. Acest defect constă in nişte dese înclinări din cap şi conoulsiuni pectorale repetate prea muli. Filimon, o. ii, 204. Creasta osului pectoral. . . este foarte înaltă. Linţia, p. ii, 5, cf. 37, dn2. O Anghină pectorală v. anghină. + (Substantivat, m.) Muşchi2 (1) din sistemul muscular al omului, situat în regiunea pieptului (II). [La bătrîni] pectoralii sînt, la rindul lor, foarte reduşi. Parhon, b. 56. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept, pentru piept. Decoct peptoral cu rădăcină dulce. Cor-nea, e, ii, 79/24, cf. Negulici, Stamati, d. Ciocolate analeptice şi peptorale, cu salep, tapioca . . . sînt nişte alimente preţioase pentru persoanele slabe. Românul (1858), 1242/15. Sirop pectoral. Bianu, d. s. Prepara-ţiunile pectorale (sau pentru piept) sint sub formă de tizane (ceai, decoct), paste sau siropuri, id. ib., cf. DN2. n. S. n. 1. Pieptar de metal care constituia una dintre piesele armurii romane, dicţ. 2. Ornament constînd dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni şi marele preot la evrei. dicţ. — Pl.: pectorali, -e. — Şi: (învechit, I) peptorăl, -ă adj. — Din fr. pectoral, lat. pectoralis. — Peptoral: prin apropiere de piept. PECTOZĂ s. f. (Chim.; rar) Pectină. Cf. ltr2. — Pl. : pectoze. — Din fr. pectose. PECUĂR s. m. v. păcurar1. PECOl s. n. v. picui1. PECUÎNĂ s. f. v. păcuină. PECÎÎL s. n. v. peculiu. PECULĂT s. n. (Franţuzism rar) Delapidare. Cf. I. Golescu, c., pkot.-pop., n.d., Barcianu, Alexi, W., ScRIBAN, D., DN2. — Pl. : peculaturi. — Din fr. peculat, lat. peculatus. PECTJLIĂR, -Ă adj. (Latinism rar) Propriu, specific, caracteristic. Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pronunţat: -li-ar. — Pl. : peculiari, -e. — Din lat. peculiaris. PECULIARITÂTE s. f. (Rar) Particularitate. Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pronunţat: -li-a-. — Peculiar + suf. -itate. PECCLIU s. n. 1. (în antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-şi cîştiga libertatea; gratificaţie acordată unui sclav de către stăpînul său sau unui soldat la eliberare. Cf. I. Golescu, C., PROT.-POP., N. D., SCRIBAN, D., DM, DN2. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenţiunii; p. e x t. bani economisiţi, agoniseală. Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w., Scriban, d., dl, dm, dn2. — Şi: pectil s. n. Scriban, d. — Din lat. peculium, fr. pceule. \PECUNIÂR, -Ă adj. (Livresc) Bănesc; p. e x t. material (I 2). Interesuri pecuniare, mn (1836), 321/6. La scoposul agricullurei se poale ajunge . . . prin capitalul său intelectual şi prin capitalul fizic sau pecuniar. I. Ionescu, v. 1/23. A avut in vedere mai mult interesul său pecuniar decit acel al ştiinţei, id. m. 107, cf. Negulici. Tîrîtorul interes pecuniar. Bolliac, în Contribuţii, i, 96. Toate ar fi fost astăzi publicate intru lămurirea cauzei noastre şi formarea opiniei, dacă n-ar fi lipsit mijloacele pecuniare (a. 1849). ap. Ghica, a. 805, cf. Stamati, d. S-ar găsi, fără îndoială, îndestulă materie, nu numai să acopere cheltuielile, dar să şi prisosească un folos pecuniar. Românul (1858), 912/57. Eu m-am încurcat foarte rău în privinţa pecuniară. Ghica, a. 336. Cere mijloace pecuniare. Maiorescu, d. i, 104, cf. 294. Gratificaţii pecuniare, am luat mai multe. Lăcusteanu, a. 74, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞAineanu, ». u. Pedepse pecuniare, cod. pen. r.p.r. 64. Bătrinul înţelegea foarte bine manevrele şi ale Aglaei şi ale lui Stănică şi nu se lăsa intimidat sub raportul pecuniar. Călinescu, e. o. ii, 217. Faptul că face diplomaţie cu mijloace pecuniare încurajează şantajul, id. s. 355. Se graţiază toţi cei condamnaţi la pedepse pecuniare, bo (1954), 311, cf. dn2. — Pronunţat: -ni-ar. — Pl. : pecuniari, -e. — Şi; (învechit) pecuniâriu, -ie adj. Stamati, d. — Din fr. pecuniaire, lat. pecuniarius, -a, -uni. PECUNIÂRIU, -IE adj. v. pecuniar. 4121 PECUNIE - 378 - PEDAGOGIE PECUNIE s. f. (Latinism învechit; cu sens colectiv) Bani, avere; p. restr. monedă. Gf. Negulici, Stamati, d., prot.-pop., n. d. — Pronunţat : -ni-e. — Din lat. pecuuia. PECUNIOS, -OÂSĂ adj. (Latinism învechit) Care are mulţi bani. Cf. prot.-pop., n. d. — Pronunţat: -ni-os. — PI. : pecunioşi, -oase. — Din lat. pccuiiiosus, «a, -uni. PECUHÂH s. ni. v. păcurar1. PECTJRAHÂŞ s. m. v. păcurăraş. PEDACTÂll s. n. v. pctaetar. PEDAGOÂGĂ s. f. v. pedagog. PEDAGdG, «Ă s. m. şi f. 1. Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic şi practic, cu munca didactică şi educativă; educator. V. prof e-sor, învăţător, institutor. La care pedagogul, zimbind de au ris, au zis. . . Cugetări, ii, 22r/18, cf. G.vldi, m. phan. 224. Eu ştiu ce au poflit, dară vlădicul cu jesuitul, pedagogul său, nemica au plinii. Şincai, hr. m, 200/17. Pcdagoghiceasca asprime a unor pedagoghi caută mai mare învăţătură să scoală din prunci dccit ce sini ei cindva in putere de a produce. Lazăr, p. t. 71/4. Pedagog, povăţuilor, invălălor de copii. Vîrnav, l. 140v/20. Au trimis aicea pe tri fii ai săi împreună cu pedagogul lor. ar (1829), 1542/26. Doreşte a da lecţii de acestea şi de muzică (clavir), intrlnd ca institutor (pedagog) înlr-o casă recomandată. cr (1836), 60/60. Răposatul părintele meu au aflat cu cale a-mi da un pedagog pină am ajuns la legiuită vîrslă de 25 de ani. Asachi, ped. 8/15. Faimosul Orbilie mai întâi soldat, apoi pedagog, insă tot cu mililărească străşnicie. Vasici, m. i, 90/26, cf. Stamati, d. Iman-cipalia copiilor de supt frica şi palmile pedagogului. Russo, s. 18. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor. Caragiale, o. i, 96. E un obiect asupra căruia profesorul — un excelent pedagog, după cit se vede — a ţinut să dezvolte mai mult puterea de gîndire şi judecata personală a elevelor. Vlahuţă, o. a. ii, 194, cf. 1, 176. Creangă a scris aceste istorioare, ,,Acui barosul“, „Inul şi cinepa“, nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. Ibrăileanu, ş. 151. Na stătusem niciodată prea mult de vorbă cu pedagoaga copiilor. Galaction, o. a. 1, 233, cf. 160. Fiindcă bătrînul avea o mină de pedagog de moda veche, pedepsele care curgeau pe spetele lui Mihai nu erau nici puţine, nici în şagă. id. A. 158. Simt că devin moralist. Aş fi'vrut să zic pedagog. Sadoveanu, o. v, 204, cf. dn2. Deosebit de utilă. . . este participarea la dezbaterea în presă a problemelor de creaţie şi interpretare de către compozitori, interpreţi, pedagogi, m 1962, nr. 2, 14. Se şlie că cei care fac primii paşi în profesia de pedagog nu pol da de la început cele mai bune rezultate in munca la catedră, gî 1962, nr. 652, 1/5. Societatea comunistă are nevoie de ingineri, agronomi, medici, pedagogi îndrăgostiţi de munca lor. Lupta de Clasă, 1962, nr. 2, 99. 2. Persoană care supraveghează şi ajută pe elevi la pregătirea lecţiilor într-o şcoală sau într-un internat. Pe urmă am jucat cărţi în dormitor cu pedagogul. Vlahuţă, o. a. ii, 250, cf. 1, 85, 103. A rămas pentru totdeauna clasic modul cum a izbutit Moţăi să alunge din dormitorul nostru pe pedagogul ■ ■ ■ cel cu-n ochi, dar care vedea cu el mai bine decit Argus cu o sută. Hogaş, dr. ii, 125. Se uită: odaia pedagogului. înăuntru linişte, cald» bine. Bassarabescu, v. 115, cf. cade. Primisem un pedagog nou, un neamţ. . .care nu ştia o boabă româneşte. Brăescu, o. a. ii, 69. Pedagog la şcoala de comerţ. Klopştock, f. 168, cf. nom. prof.. 72, Iordan, l. R. a. 27. 3. (în antichitate) Sclav instruit care însoţea şi invăţ.a pe copiii stăpînului la şcoală. [Pe DiogeneJ trebuia să-l bată un pedagog cu v.rgi De mîrşave deprinderi să-l poală dezbăra. Negruzzi, s. ii, 256, cf. dm, — PI. : pedagogi, -ge şi (învechit, m.) pedagoghi. — Şi : (rar) pedayoâgă s. f., (învechit) pedagogos (Gâldi, m. phan. 224) s. m. — Din fr. pcdayogue, ngr. icaiSttTOJYoa, lat. paeda-gogus, germ. Fădagog. l’EUAGOGHIC, -Ă adj. v. pedagogic. PEDAGOGHICESC -EÂSCĂ, adj. v. pedagogicesc. l’EDAGOGHÎE s. f. v. pedagogie. PEDAGOGIC, -Ă adj. 1. Care se referă la pedagogie, care aparţine pedagogiei, care se ocupă cu pedagogia, de pedagogie; (învechit) pedagogicesc. Spre cîştigarea şi lăţirea învăţăturilor să află in Pdusburg . . . institutul pedagoghic spre învăţătura metodului dăscăliei, ar (1830), 3562/39, cf. Negulici. Chiar ştiinţa pedagogică în regimente na era necunoscută. Bariţiu, p. a. ii, 636. Institut pedagogic. Laurian, m. iv, 31, cf. Ponzu, ddrf, Alexi, w. Seminar pedagogic.. cade. N-am pulul niciodată să înţeleg ¡superioritatea acestui sistem pedagogic. Galaction, a. 24. ParaUl cu activitatea ştiinţifică ... a desfăşurat o bogată şi rodnică activitate pedagogică, cdntemp. 1954, nr. 385, 5/4. Gîndirea pedagogică s-a dezvoltat de regulă în cadrul sistemelor filozofice. der 111, 699. O- Consiliu pedagogic = organ consultativ (format din profesori) care funcţionează în cadrul unei instituţii dc învăţătnînt şi care are diverse sarcini legate de bunul mers al instituţiei respective. Cf. der i, 754. 2. Care corespunde cerinţelor şi normelor pedagogiei, care respectă regulile pedagogiei; educativ. Nu ne este aicea a face observaţii pedagogice, ci vrem numai a chema luarea aminte ... a învăţătorilor. nep. vind. 10/5. Acest princip va da limbii române o scriere simplă, uşoară, conformă... cu cerinţele pedagogice în şcoală. Maiorescu, cr. iii, 428, cf. ŞĂi-neanu, D. u. Permite-mi să te întreb dacă cunoşti actualul program şcolar şi tendinţele lui pedagogice. Galaction, o. a. 1, 158, cf. id. a. 24, 27, 270. Ponderea cea mai marc in ridicarea nivelului la învăţătură nu o au clementele exterioare lecţiei, ci munca pedagogică pentru transmiterea de cunoştinţe, gî 1962, nr. 683, 1/3. 0» (Adverbial) Ai mai văzul iu puşcă, mă Ioane! continuă pedagogic colonelul. Brăescu, o. a. i, 57. — PI. : pedagogici, -ce. — Şi : (învechit) pcdagâghic, -ă adj. — Din ir. pcdagogii|uc, germ. padagogiscli. PEDAGOGICESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Pedagogic (I). Shoalele pedagoghiceşli sau preparande se mărginesc spre educaţia cea de lipsă tinerimii, st. inst. 5/2. Aceste şi alte gînduri m-au îndemnat pre mine a face o culegere din cărţi pedagoghiceşli. mau. Înv. ui/8. între alte nemuritoare bunătăţi au introdus şi institutul pedagoghicesc, pentru cultivirea învăţătorilor româneşti. Lazăr, p. t. 81/12, cf. 71/4, Ponzu. — PI. : pcdagogiceşti. — Şi: pedagoghicesc, -eâscă adj. — Pedagogie + suf. -esc. Cf. rus. n e « a r o r m -h; e c k h ii. PEDAGOGI CfiŞTE adv. (Rar) După metodele pedagogiei, conform principiilor pedagogice. Cf. Polizu. Pedagogie + suf. -eşte. PEDAGOGÎE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu metodele de educaţie şi de instruire a oamenilor (în special a tinerei generaţii). Pedagoghia, adecă învăţătura pentru buna educaţie a pruncilor, st. inst. 11/16. Şi all rău aş potea eu aci înţelege, fără de lipsa conoşlinţei a pedagoghiei şi a metodicei, man. înv. iţii. Pedagoghia şi melodica sau învăţetura de a dezvălui în şcolari ' puterile ccale sufleteşti şi trupeşti. Diaconovici-Loga, Ch. 4/16, cf. I. Golescu, c., Negulici, Stamati, d.’ Obiectul invâiţfilurei secundare . . . pedagogia, cateh’elia 4135 PEDAGOGISM - 379 - PEDANT metodica şi didactica, rom. i.it. 3152/9, cf. Polizu, puot.-pop., . N- d., ddrf, Şăineanu, d. u. Natural, pedepsele erau variale, porneau, cum cere pedagogia, de la,simplu la compus. Brăescu, o. a. n, 79, cf. dn2. Inj perioada dintre cele două războaie mondiale, in pedagogia românească s-au conturat mai multe curente, în mare parte idealiste şi eclectice, der. + Manual, tratat, carte care arc ca obiect ştiinţa definită mai sus. Am tălmăcit pedagoghia şi metodica lui Bilompre limba românească. Petrovici, p. n/4. + (Eliptic; familiar) Facultate care pregăteşte profesori, specialişti In ştiinţa definită mai sus. Urma să se întilnească pentru a doua oară ca .. . un tînăr preparator de la pedagogie. Beniuc, m. c. i, 104. + Metodă pedagogică. La desele supărări ce se Oor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici şi a pedagogici sale sumare, s-a adăugat moartea unora din copii. Călinescu, e. 30. Să-mi spui şi mie efectele pedagogiei laie. id. e. o. l, 62, cf. dn!. [în Franţa] apar. . . cărţi întregi Consacrate chestiunilor de pedagogie lingvistică, l. rom. 1959, nr. 5, 9. — PI. : pedagogii. — Şi: (învechit) pcdagoghic s. f. — Din lat. paedagogia, fr. pedagogic. — l’eda-i/oyhic < ngr. «aiSaYcoyía. PEDAGOGÍSM s. n. (Rar) Manie pedagogică, mecanicism în practica pedagogică. Pedagogismul era stahta lui. Negruzzi, s. i, 206, cf. dn2. Asemenea cerinţe, statice fac posibilă apariţia acelui pedagogism elementar. T decembrie 1962, 57. — Din fr. pédagogisme. PEDAGOGOS s. m. v. pedagog. PED AL s. n. v. pcdulil. PEDALA vb. I. Intrau«. 1. A acţiona pedalele (1) unei biciclete, unei bărci sau oricărui mecanism prevăzut cu pedale, pentru a pune în mişcare mobilul sau mecanismul; p. e x t. a merge cu bicicleta. Parcă te văz şi pc line, cu bluza ia de mătăsică umflată de vini, pedalind la întrecere. Caragiale, o. vii, 448. Am străbătut drumul de la Amsterdam pin-aici c-un automobil. Puteam veni şi altfel, — cu electricitate, cu abur, pedilînd. Sadoveanu, o. ix, 274. Vira mtintle-i vinjoase . . . in coşul bicicletei sau in sacul din spate şi se îndepărta pedalind. Călinescu, s. 22, cf. dn2. <0> T r a n z. O bicicletă pedalată frenetic de două picioare de licean . . . despică in două grupul clienţilor. Teodoreanu, m. ii, 76. 2. S p e c. (Muz.) A acţiona cu piciorul pedala (1) unui pian, pentru a mări, a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. <0 F i g. Actorul a pedalat mai cu seamă pe insinuare, ajungind rareori să transmită patima nefastă care mocneşte in sufletul acestui degenerat, -contemp. 1956, nr. 484, 2/4. — Prez. ind. : pedalez. — Din fr. pcdalcr. PEDAlA s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată domeniul de aplicare) Pirghie acţionată cu piciorul şi folosită pentru antrenarea unui mecanism sau pentru efectuarea unei comenzi. Cf. I. Golescu, c. Pedală, ţeavă de organe; maşinăria forto-pianului care se mişcă cu piciorul. Negulici, cf. Stamati, d. Călcind pedala, porni cu brio primele'tacturi de la figura intii. Vlahuţă, o. a. iii, 11, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Tim. Popovici, d. m., V. Molin, v. T. 25, Şăineanu, d. u., cade. Entuziasmul generalului creşte cu descoperirea unui dulap cu medicamente, intitulat cu litere mari gotice ,,farmacie“ şi culminează înaintea unui spălător cu pedale. Brăescu, o. a. i, 78. Anton urca din greu panta ce ducea spre comenduire, strivind cu bocancii săi bulu-coşi pedalele bicicleta, id. ib. 3.12. Aci avem să aranjăm pianul... încet, încet, să nu smintiţi pedalul. Klopştock, f. 272, cf. 328. Acţionarea se face invir-tind cu mîna un volan sau apăsind pe o pedală. Orbonaş, mec. 275. Singura mişcare a acestuia este pedala de acceleraţie, enc. tehn. i, 276. Ascuţitorii de topoare şi satire valsau cu piciorul pe o pedală, care învîrtea piatra de moară. Arghezi, b. 106. Apăsa cu piciorul pedala. Poalele suflau. Stancu, r. a. i, 37. Izbi ţii pumnul tăblia de lemn a maşinii de cusut şi apăsă piciorul pe pedală, v. rom. martie 1954, 162, cf. ltr2. Miliai claxonă prelung şi apăsă pedala uşor, pe nesimţite. Mihale, o. 466, cf. 191. In salon, Teddie cinta la pian, ţinind mereu piciorul pe pedala forte. T. Popo vier, s. 267. Pianul modern este prevăzut cu două pedale: una pentru amplificarea, iar cealaltă pentru reducerea sonorităţii, der. <0> E x p r. A puue pedala = a insista asupra unui lucru, a accentua. Unii pun pedala pe necesitatea dramatismului în muzica contemporană. M 1961, nr. 1, 27. 2. Presă tipografică mică, acţionată cu piciorul, cu care se imprimă, de obicei, biletele sau colile cu antet. Cf. ltr2, dm, dn2. 3. Sunet prelungit de bas, care este însoţit pe treptele superioare de acorduri variate. Cf. Tim. Popovici, d. m., dm, dn2, der. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Cile terţele şi cvartete sublime nu s-au masacrat din cauza. . . corului şi a orcheslrului în dezacord şi fără unitate în tonuri pedale. Filimon, o. ii, 191. <0> F i g. Lirismul capătă o pedală gravă şi simplă şi reflecţia generală aderă parcă mai adine la impresia directă. Vianu, a. p. 186. — PI. : pedale. — Şi: (rar) pedal s. n. — Din fr. pedale. PEDALIER s. n. Sistem de pedale (1) de la orgă. Cf. dn2. Orga cuprinde un ansamblu de pedale numit pedalier, corespunzînd sunetelor grave, der iii, 699. — Pronunţat: -li-er. — PI. : pedaliere. — Din fr. pedalier. PEDALIZÁRE s. f. Procedeu de amplificare şi de reducere a sonorităţii sunetelor produse la pian, prin folosirea pedalelor (1) acestuia. Cf. dn2. — De la pedală. PEDANT, -A adj., s. ni. şi f. 1. Adj. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; (exagerat de) minuţios, meticulos; (învechit) pedantic, pedantesc. V. p r e-ţ i o s, pretenţios. Mulţi iară din zişii noştri fabulişti, luîndu-se după regúlele şcoalei pedante, .. . vrură a imita pe Lafontaine. Heliade, o. ii, 81, cf. 417. De lînguit sînt acii carii au companioni pedanţi. ic. lum. (1840), 1022/36, cf. Negulici. Nenorocirea lileraturei pedantă în condei, pedantă în forme, pedantă în idei . . . vine din pricina neştiinţei limbei şi a tradiţiilor părinteşti, rom. lit. 871/3. O secătură pedantă. Russo, s. 162, cf. 35. Formalismul pedant al scolasticilor. Maiorescu, l. 12. Ai dreptate: e prost şi pedant ceea ce spun. D. Zamfirescu, v. ţ. 61. Liceu, — cimitir Al tinereţei mele, Pedanţi profesori Şi examene grele. Bacovia, o. 116. Un profesor pedant şi ruginii care inspira teroare. Galaction, a. 11. Un op, pe care anii-l îngropară Subl comentarii sterpe şi pedante. Topîr-ceanu, b. 90. Un comandant pedant, admirat pentru erudiţia sa, fusese păcălit de un ofiţer tînăr. Bart, e. 210, cf. 318. Limba reală este mai bogată decît aceea pe care o recomandă şi o adoptă minţile riguroase şi pedante ale gramaticilor. Iordan, stil. 166. Din aceleaşi infiltraţii provin şi atîtea expresii preţioase sau pedante. Vianu, a. p. 338. Se servea de clasicii latini, pecare nu-i explica după metoda formală şi pedantă a scolasticii. Oţetea, r. 227. Felix ... se stăpîni spre a mi părea pedant. Călinescu, e. o. i, 63, cf. it,, 23. Filozofia pretenţioasă şi pedantă a scolasticii . . . menţinea şi perpetua concepţia dualistă a lumii. Ralea, s/r. iii, 21. Un prost pedant. . . , un mic burghez mai plat. decît un cap de pioneză. H. Lovinescu, c. s. 14. La haine el era pedant, Era un fante elegant, v. rom. ianuarie .1949, 9. <0> (Adverbial) îl auzea spunînd 4143 PEDANTERIE - 380 - PEDEAPSĂ emfatic şi pedant. Popa, v. 229. Începu să vorbească liniştit, stăruind pedant in concepţia lui. Camil Pe-trescu, o. ii, 530. 2. S. m. şi f. Persoană care face mereu paradă de erudiţia sa şi care supără prin tonul impunător şi prin minuţiozitate exagerată şi în lucrurile cele mai neînsemnate ; persoană deosebit de meticuloasă. V. tipicar, formalist, chiţibuşar. Scolastica de pe atunci făcea mulţi pedanţi din mediocritate. Heliade, o. ii, 408. Este o pedantă de care să fugi. cr (1846), 642/l. Despre pedanţi sau copilăroşi. Pann, p. v. i, 9/5. Cei care cintă latineşte, franţuzeşte, italieneşte . . . pot plăcea pedanţilor, dar nu-s poeţi români. Russo, s. 15, cf. 36, 38. Nici o regulă fără excepţie, îşi zice un pedant retrograd. Bolliac, o. 264. Astăzi rîzi d-o pedantă, mîine d-o preţioasă. Alexandbescu, 0. i, 193. Poate vrun pedant. . . Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari. Eminescu, o. i, 134, cf. id. g. p. 45. Graşi pedanţi, burdufi de carte şi de-nvăţăiură goi. . . , N-am cu voi nici un amestec. Macedonski, o. i, 97. Ca „pedant“, pentru această scenă admirabilă, am sfătuit pe cititorii noştri să citească din nou scena l-a. Gherea, st. cr. i, 352. Ce-ngîmfal pedantul este, cînd uînînd descoperiri, Caută să-şi însuşească pe nedrept alte gîndiri. Beldiceanu, p. 120. în ochii pedanţilor, însăşi înflorirea frazei e un semn de necom-petenţă. Camil Petrescu, o. ii, 419. Molière pare să-l fi impresionat mai puternic datorită comediilor in care acesta satiriza pe pedanţii limbii. Vablaam-Sadoveanu, 211. 3. S. m. şi f. (Franţuzism învechit) Profesor sau învăţător. A ! Pedant ignorant şi îngîmfat, vrei să învăţ buchile tale. Neobuzzi, s. i, 10, cf. Polizu. — PI. : pedanţi, -te. — Din fr. pedant, germ. pedant. PEDANTERÎE s. f. Paradă de erudiţie şi de competenţă caracteristică pedantului (2) ; meticulozitate (excesivă şi formală) ; exagerare dusă pînă la manie (în lucruri de mică importanţă); pedantism, (familiar) pedantlîc. V. formalism, preţiozitate. Toate celelalte nu sînt decît o pedantérie şi o lipsă în gîndul şi duhul omenesc. Heliade, gb. rom. XVI, cf. 1. Golescu, c., Negulici. Era locma trecut de 30 de ani, adecă in etatea cea mai supusă la vanitate şi pedanterie de cărturar procopsit. Bariţiu, p. a. i, 543, cf. ii, 61, Polizu, prot.-pop., n. d., Alexi, w. Arătind numai suprafaţa neglumeaţă a vorbei grave pîno la pedanterie. Teodobeanu, m. u. 39. Intelectualizarea impresiei atinge aci pedanteria. Vianu, a. p. 252. Prin formele adresării şi ale oralităţii, stilul lui Odo-bescu primeşte coloratura lui familiară şi populară, acel ton lipsit de orice pedanterie, simplu şi sfătos, care explică seducţia lui. id. m. 203. Se văzură fixaţi, apoi salutaţi de un individ foarte îngrijit îmbrăcat, chiar cu pedanterie. Călinescu, s. 45. Nu trebuie confundată competenţa cu pedanteria şi excesul de erudiţie. contemp. 1954, nr. 379, 1/3. Lingă perete sc înălţa un rînd de surcele, tăiate mărunt, aproape cu pedanterie. v. rom. decembrie 1958, 17. Se bucura de pedanteria aşezării salatelor cu şuncă, pe o masă aşternută după un anumit gust. Barbu, p. 64, cf. 343. — PI. : pedanterii. — Din fr. pédanterie. PEDANTÉSC, -Ă adj. , (învechit) Pedant (1). Cf. I. Golescu, c., Negulici. Mă mulţămesc a scrie limpede, fireşte ... fără nici o pretenţie pedantescă. Calendar (1852), 50/18, cf. prot.-pop., n. d. Voi tipări numai pe seama lor .. . subt un titlu pedantesc şi arhaic. Odobescu, s. iii, 4, cf. cade. — PI. : pedanteşţi. — Din fr. pédantesque, it. pedantesco. PEDĂNTIC, -Ă adj. (învechit) Pedant (1). Cf. Stamati, d. Ceea ce nu se preţuieşte în Moldova mai cu seamă sînt sistemele pedaniice şi eronate. Russo, s. 162. Ce studiu ştiinţific putem aştepta de la o socie- tate . . . unde Inteligenţa a fost incorporată subt o metodă scolastică (pedantică). Barasch, m. i, 7/17. Am urmat în tonul acel pedantic cu care îmi vorbise el. Negruzzi, s. i, 12. Nu i se poate imputa nici o pretenţiune pedantică. Haşdeu, i. c. i, 81. Vestminte foarte convenabile pentru gîndiri severe, severe nu în înţelesul pedantic . . .,ci în sensul pur estetic al tribunei libere. Caragiale, o. iii, 233, cf. dm. — PI. : pedantici,-ce. — Pedant + suf. -ic. PEDANTÎSM s. n. Paradă de erudiţie şi de competenţă caracteristică pedantului (2) ; meticulozitate (excesivă şi formală) ; exagerare dusă pînă la manie (in lucruri de mică importanţă) ; pedanterie, (familiar) pedantlîc. V. formalism, preţiozitate. Care sint roadele pedantismului într-această materie ? Heliade, gr. rom. xvi, cf. I. Golescu, c. Nimic nu-mi este mai nesuferit decît pedantismul cel sec. fl (1838), l2/25, cf. Negulici, Stamati, d. în veacul a XVI[-lea] . .., la renaşterea ştiinţelor ş-a artelor, pedantismul ameninţa limbile. Russo, s. 38, cf. 53. Pedantismul are mai multe ramuri, dar nici unul nu-i mai aprig ca pedantismul cuvintelor, rom. lit. 1022/12. Pedanţii sau retro-grazii muzicali fineau o critică de pedantism, Filimon, o. ii, 302, cf. prot.-pop., n. d. Singurul lucru ce mă îngrijeşte este influenţa fatală bunului gust ce poate să aibă pedantismul unui prost asupra unei generaţii întregi. Alecsandri, s. 12, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. Nu cunoaşte pedantismul formulelor germanice. Lovi-nescu, c. v, 24. Dacă prin „cultură“ înţelegem acea erudiţie a cărei formă de manifestare este pedantismul, desigur că [Cervantes] nu ambiţiona să devină un asemenea „om cult“, ll i, 125. N-au izbutit să lichideze curentul latinist şi celelalte forme ale pedantismului lingvistic. Varlaam-Sadoveanu, 215. — Din fr. pédantisme. PEDANTLÎC subst. (Familiar) Pedanterie. Cf. Iordan, l. r. a. 190, sfc iv, 76, 189. — Pedant + suf. -lîc. PEDĂSÎT, -Ă adj. v. pedepsit. PEDĂST, -Ă adj. v. pedestru. PEDĂSTRU, -Ă adj. v. pedestru. PEDE s. f. (Turcism învechit) Lipie. Le-au adus bucate minunate. . . pîine frumoasă şi albă... şi pedele foarte albe. Beldiman, e. 128/8, cf. şio n2, 95, TDRG, SCRIBAN, D. — PI. : pedele. —Şi : pideâ s. f. ale sn iv h 1 075/682. — Din tc. pide. PEDEÂCSĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEÂCSTRĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEĂPSĂ s. f. 1. (învechit) Creştere; educaţie; instrucţie. De pedeapsă şi de bunătate ce avea, [oomicui] vrednicise de la împărăţie şi se făcu boieriu (a. 1652). ap. tdrg. Nici din fire vreun dar, nici din pedeapsă şi din învăţătură vreo vrednicie are. Cantemir, ist. 93. Nu iaste sărac cela care n-are lată, ci cela ce n-are învăţătură şi bună pedeapsă (a. 1713). gcr ii, 5/21, cf. DDRF. 2. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvîrşit o greşeală ; s p e c. măsură de constrîn-gere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune, condamnare, osîndă (1), (învechit) pilduire (3) ; situaţie in care se află cel pedepsit, condamnat ; (învechit) certare, (regional) pedepsie?. Să rugăm.. . pre Dumnezeu, ca să-i scurteze lui de ce e lăsată spr-ins pedepsă. Coresi, ev. 395. Acela pedepsa pravilelor va primi (a. 1640). gcr i, 89/20. La înfricoşata dzi 4155 PEDEAPSĂ - 381 - PEDEPSI a giudeţului să gătească aceea pedeapsă asupra trupului acestora. Eustratie, ap. gcr i, 117/30. Cela . . . ce-şi ucide părinţii, mai cumplită certare (pedeapsă munt.) să aibă ,decit alţi ucigători, prav. 95. Să paţă altă pedeapsă, după cum va fi voia giudeţului. ib. 248, cf. 97/175, 176. Popii carii nu să nevoiescu cu rumănic, ce toi cu sărbic,. . . facu-şi de cătră Dumnezeu pedepsă şi de cătră poporani urâciune şi săborului scădeare (a. 1675). gcr i, 220/26. Mişeaua mea rugă' nainte-ţi să iasă ... Să nu duc pedeapsă preste vreame lungă. Dosoftei, ps. 50/6. Nu-l lăsă mult în pedeapsă. Neculce, l. 154, cf. 170, 272. Au trimis un ceauş dă iniceri. . . care, viind aici, nu puţină pedeapsă le-au făcut. R. Greceanu, cm ii, 203. Pedeapsa cca de moarte iaste oare folositoare? (a. 1773). gcr ii, 87/13, cf. 51/29. îşi va lua pedeapsa luptindu-să cu Thcanul, ce era mult mai viteaz. Aethiopica, 15v/8. Cu acele pedepsi se va pedepsi ... . cu care se pedepsesc şi cei ce vatămă scuteala bisericească. Şincai, hb. iii, 183/15, cf. ii, 135/8. Hotărî să-l lasă spre altă pedeapsă mai ticăloasă. Budai-Deleanu, ţ. 168, cf. 153, 172, 320. Ar fi vreme pentru de a gîndi la desrădicarea pedepselor de moarte, ar (1830), 191/35. Acesta au fost... nu spre pedeapsa, ci mai vîrtos pentru binele lui. Dră-ghici, r. 116/31. Nu mă voi stîmpăra pînăcenu-ţ vei lua pedeapsa morţii. Bărac, t. 47/16. Pedeapsa şi ruşinea să fie şi mai mare. Bălcescu,m. v. 20, cf. 144. Aceştia fuseseră condamnaţi la pedeapsa de moarde. cu (1848), 9l/27, cf. 51/22, ¿Vi, 293/39. Şi pentru a lor fapte, pedepsite să trag. Negruzzi, s. ii, 242. Astă pedeapsă se hotărăşte Oricui pe Tudor il necăjeşte. Bolliac, o. 166. Au definit crima mai dinainte şi au regulat procedura şi pedeapsa. Ghica, s. 182. Numai fapta bună este izvor de bine, Iar cea rea îşi aduce pedeapsa ei cu sine. Alexandrescu, o. i, 181. N-au meritat pedeapsa mai grea a muncei la ocnele de sare: Odobescu, s. i, 373, cf. 257, iii, 37. Mai mare pedeapsă decît asta, nici că se mai poate. Creangă, p. 320. Trebuie pedeapsa cu moarte. Caragiale, o. ii, 55. S-a dus, cum merge omul osîndit să-şi ia pedeapsa. Slavici, 0. ii, 30. Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e. Ispi-rescu, l. 42. Oh, prea mare-ar fi pedeapsa pentru lucru-aşa de mic! Davila, v. v. 70. I se cerea să trimită, in douăzeci şi patru de ceasuri, socotelile comunei sub pedeapsă de una sulă zloţi. Agîrbiceanu, a. 214, cf. 40. La vreo pedeapsă. . . nu mă gindeam deloc. Galaction, a. 44, cf. 158. Primesc orice pedeapsă. Sînt vinovată. Brăescu, o. a. i, 414, cf. ii, 79, 137. La proces, Nelu fusese achitat de pedeapsă. Vlasiu, d. 198. Scirbindu-se de o nelegiuire ca aceea a ticăloşilor acelora tâlhari, fără înlîrzier.e i-a supus pedepsei ca să fie pildă şi altora. Sadoveanu, o. x, 216, cf. iii, 442, ix, 88, xi, 547, xn, 324. Trei ani de cind îşi făcea pedeapsa. Bart, s. m. 25. Pedeapsa se sporeşte după distincţiile de mai sus. cod. pen. b.p.r. 519, cf. 15, 203, 443. Au luat cuvintul. . . cerînd o pedeapsă aspră pentru aceşti duşmani. Scînteia, 1952, nr. 2 237, cf. Arghezi, vers. 393. îi va condamna la' închisoare şi nu la pedeapsa cu moartea. Stancu, r. a. iii, 188, cf. Vornic,' o. 106. Prin aplicarea pedepsei se urmăreşte un dublu scop: reprimarea infractorului..., reeducarea sa. jn 1959, 1 160. Slabă pedeapsă scorniseră zeii Să-l piardă pe Prometeu. Labiş, p. 416. Numai atunci cind pedeapsa este justă, ea îşi va realiza scopul său educativ, pr. drept, 724. Pedeapsa are o deosebită valoare educativă şi constituie un mijloc de reeducare a celor condamnaţi, der. Pedeapsă cu măsură, ca să nu-ţi aducă ură. Zanne, p. viii, 447. La pedeapsă cu zăbavă, la-ndurare cu grabă. id. ib. Pedeapsă, dulce creşterea copiilor, id. ib. 448. 3. F i g. Suferinţă fizică sau morală la care este supus sau pe care o îndură cineva, chin, supliciu; necaz (1, 2), nenorocire (1, 2) (care se abate asupra cuiva); (învechit) pedepsitură. Cf. Ureche, 1. 240, M. Costin, ap. Gîdei. Cu multe pedeapse nenumărate i-au căznit pre aceştia . Dosoftei, v. s. septembrie 8v/5, Den cită cinste şi mărire, au căzut la atîta pedeapsă. N. Costin, l. 368. Acel sol să ţinea prea mare . . . şi nu ştiu pedeapsa sărăciii aceştii lumi ca noi. Neculce, l. 148. Amară pedeapsă in dar mi s-a dat. Alexandrescu, o. i, 91. Vrînd, nevrînd trebuie să mă urmezi — şi aceasta iţi va fi pedeapsa. Odobescu, s.' iii, 24, cf. 19, i, 264. Ursitoarele întinse pedeapsa aceasta şi asupra împărăţiei. Ispirescu, l. 102. Dar cînd e să cază pă capul omului pedeapsa neascultării ş-a lăcomiei, cade. Delavrancea, s. 252. Ce pedeapsă pe tine, dragă frate, să păzeşti pensionul toată vara! Bassarabescu, v. 115, cf. 78. Acea suferinţă de dragoste ce-mi fusese o pedeapsă se desfăcea. Sadoveanu, o. xi, 345. Se vede că asta-i pedeapsa mea. t februarie 1962, 24. Cel ce iubeşte şi lasă, Dă-i, Doamne, pedeapsă-n casă. şez. xii, 79, cf. iii, 160. Numai eu trag la pedeapsă; Toţi au casă şi moşie, Numai eu trag la urgie. Jarnîk-BÎrseanu, d. 180. Doamne, nu lăsa pedeapsă, La bărbat nevastă proastă. folc. transilv. i, 414. Cea mai urită la om pedeapsă, a învăţăturii lipsă. Zanne, p. viii, 448. -0> (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Să te fi uitat la el, îi plingeai de milă. Un sfrijit de băiat, negru, slab şi cu păr mult pe frunte. 0 pedeapsă de copil. Barbu, p. 84. — PI. : pedepse şi (învechit şi regional) pedepsi, (învechit) pedeapse, (regional) pedepsuri (alri 1 448/138, 700, 710, 815, 870, 890, 900). - Şi: (învechit) pedepsă, (regional) pedeăpţă (ib. 1 448/49, 590; pl. pedepţuri, ib. 1 448/590 şi pedepţ, ib. 1 448/49), pedeâcsă (iD. 1448/100, 257; 266, 270, 350, 355, 357, 359; pl. şi pedecs, ib. 1 448/257, 266, 270, 351, pedecsuri, ib. 1 448/359), pedeăcstră (ib. 1 448/255), pedeăsă (ib. 1 448/93, 273, 308 ; pl. şi pedesi, ib. 1 448/93), pedeăstă (ib. 1 448/80, 295, 302, 305), pedeâstră (ib. 1 448/59, 258; pl. pedestri, ib . 1 448/258), pedăpţă (alr ii 3 615/219), pideăpsă (alr i 1 448/12, 214) s. f. — Postverbal de la pedepsi. PEDEĂPŢĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEĂSĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEĂSTĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEĂSTRĂ1 adj. v. pedestru. PEDEĂSTRĂ2 s. f. v. pedeapsă. PEDECĂ s. f. v. piedică. PEDECtJŢĂ s. f. v. piedieuţă. PEDÎL s. m. 1. (învechit) Aprod (la tribunal). Cf. Stamati, d. 2. (Rar) Portar sau om de serciviu la o instituţie de învăţămînt. De voieşti să fii pedel la gimnaziu, vei avea să duci şi să aduci poşta. Reteganul, ap. cade. încă în ziua aceea, pedelul liceului veni să-l poftească pină la domnul director. Agîrbiceanu, l. t. 50. Pedelul a sunat cu mina un clopot dintre acelea cu care umblă urătorii în sara de Anul-nou. Sadoveanu, o. xvii, 518. — Pl. : pedeli. — Din germ. Pedeli. PEDEPSĂ s. f. v. pedeapsă. PEDEPSÎ vb. IV. 1. T r a n z. (învechit) A învăţa, a deprinde; a educa; a instrui. Oameni .. . pedepsiţi întru a noastră limbă. Biblia (1688), [prefaţă] 4/44. în capul pedepsit şi cu multe nevoi domirit, crierii cei mulţi sălăşluiesc. Cantemir, ist. 60. Cei învăţaţi şi pedepsiţi in bunătăţi stau de se miră de mărirea ei. Antim, p. 31. Şi-ş pedepsi copilul la carte. Mineiul (1776), 40T1/12, cf. 57vl/25. La tot felul de ştiinţe, prin şcoli, l-a pedepsit ea. Pann, e. ii, 39/22. O Refl. pas. Mai cu înţelepciune ar fi fost dacă din tinereţe 4165 PEDEPSI - 382 - PEDEPSIT se pedepsea ca bunele deprinderi, ca să nu fie alit de mic la suflet. Drăghici, r. 156/10. 2. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A aplica (cuiva) o pedeapsă (2) pentru o greşeală, o infracţiune săvîr-şită, a face să Îndure o pedeapsă; a condamna, a osîndi (1), (învechit) a certa, a oblici1 (1). Dojenind, pedepsi-mc (mă certă r>) Domnul e morţiei nu mc deade. psalt. 248, cf. 293. De va vindeca Hristos, să ştie că de acela pedepsii iaste. Coresi, ev. 247. Cela ce va otrăvi pe cineva ... îi vor pedepsi cu cumplită certare, prav. 108, cf. 29, 38, 41, 246. Pre mulţi va pedepsi şi va păgubi. Eustratie, prav. 18/16. Au fost trimis dă i-au prinsu şi i-au şi pedepsit cu temniţa. R. Greceanu, cm ii, 194. Nu va pedepsi Domnul de două ori pentru aceeaşi faptă. Antim, p. xxvii. Că mulţi oameni fiind drepţi, cu multă răutate fură pedepsiţi. 'Varlaam-Ioasaf, 33r/19. Să pedepsesc pe toţi cei ce inşală. Budai-Deleanu, ţ. 366, cf. 152, 218, 294. Tu m-ai pedepsit ca să mă întorci la calea luminii. Marcovici, c. 10/3. Dacă cineva, afară de trebuinţă, ar pedepsi pe vreun dobitoc, unul ca acela se poale socoti un om fără mustrare de cuget. Drăghici, r. 66/6. Ilieş, cu cruzime, pedepsi pe maştiha sa. Asachi, s. l. ii, 33. Potrivit cu mărimea culpei (vinci) va fi pedepsii şi mai sever, cr (1846), 331/34. Mult să teme că dreptatea oamenilor, crezind că pedepseşte un culpabil, face un martir, ib. (1848), l3/47. Mulţi din ei fură închişi, unii pedepsiţi cu moarte. Bălcescu, m. v. 92, cf. 21. împăratul pe el şi pe toţi O să-i pedepsească ca pe nişte hoţi. pann, p. v. i, 36/6. Cel ce a furai găina e toi astfel pedepsit Ca şi cel ce lîlhăreşlc. Bolhac, o. 172. Iaca dar pentru ce Făl-Frumos a peclepsit-o aşa de grozav. Creangă, o. 54. Mă temeam că acum Budulea Taichii are să fie pedepsit. Slavici, n. i, 170. Pedepsea pe copil pentru păcatul părinţilor. Ispirescu, l. 102. Văzuse pe Sofi, . . . care îl judeca şi-l pedepsea cu privirea. Delavrancea, s. 138. Revolta lui căuta cuvinte aspre . ■ ■ pentru a pedepsi fără nici o milă. Vlahuţă, o.a. n, 80. Voind ca să mă pedepsească, Mi-a dăruit pedeapsa-n zile. Iosif, patr. 6. Legea le pedepseşte dacă s-o dovedi că ai jurat strimb. Brătescu-Voineşti, p. 256. Ştia directorul de toate păruielile noastre, dar nu ne pedepsea. Hogaş, dr. ii, 127. Să pedepsească exemplar pe escroci. Galaction, o. a. i, 73, cf. 84, id. A. 44, 247. Cer să fiu judecată şi pedepsită conform prescripţiilor legii. Camil Petrescu, t. a, 287, cf. id. o. i, 7. Vă pedepsesc cu cinci zile închisoare. Brăescu, o. a. ii, 171, cf. 370. Am fost pedepsiţi fără cruţare. Vlasiu, a. p. 325. l'rebuie pedepsii ticălosul de vătaf. Sadoveanu, o. i, 429, cf. 544, v, 478, xi, 72. Meşterul porneşte să pedepsească pe soţia necredincioasă. Vianu, a. i>, 231, cf. 83. Înlîrzierea era pedepsită cu reţinerea din salariu. Stancu, r. a. iv, 392. Constituţia pedepseşte, prin lege, orice încercare de a îngrădi drepturile oamenilor muncii. Lupta de Clasă, 1953, nr. 11, 22. Ar fi trebuit, dacă îl pedepsea pe el, să se ordone punerea la zid a tuturor comandanţilor. Pas, z. iii, 20. Nu ştiu, Doamne, ce-am greşit, De-aşa rău m-ai pedepsit, folc. transilv. ii, 14. Mult, mult să te mîhneşti, cînd şi de nevoie pedepseşti. Zanne, p. viii, 447. <0> Refl. pas. Să-l trimiţă la ocnă, să să pedepsască de pururea acolo. prav. 33, cf. 32. Nici un om rău în toată împărăţia lui . . . să nu să pedepsască. C. Cantacuzino. cm i, 50. Acel preut, s-ar fi şi pedepsii după fapta lui (a. 1777). Uricariul, xix, 15. Şi de ar fi porunci cil de mărunte, Călcarea lor să să pedepsească Greu. Budai-Deleanu, ţ. 383. Hamid-aga, comendanlul de căpetenie al cetăţilor de pe Bosfor, s-au pedepsit cu moarte pentru că au vorbit cuvinte răscolitoare, cr (1829), 2032/10. Oamenii ... să vor pedepsi, după hotărîrea tribunalului, cu trimiterea la ocnă pe toată viaţa. ib. (1834), BOO^Sâ. Maestrul croitor se pedepseşte de regiment cu şase zile carceră. Brăescu, o. a. i, 38. Toate se pedepsesc. Ţoale au o plată. C. Petrescu, A. r. 49. Cerşetorii se miluiesc, iar hoţii se pedepsesc. Zanne, p. v, 162. + (Regional) A defăima. Pă fată te fîrtăţesc . . . , Pă dos mi te pedepsesc. A-LEXICI, L. P. 153. 3. Tr a n z. şi ref 1. (învechit şi regional) A face să sufere sau a suferi; a (se) chinui, a (se) tortura. Să duse de să închise intr-o chilioară, pedepsindu-se cu toată nevoinţa. Mineiul (1776), 179v2/ll, cf. 100rl/l. încetează de a mă pedepsi cu făgăduinţele tale. Marcovici, c. 71/19, cf. 20/6. Să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. Drăghici, h. 27/6. Şi fără nici o odihnă, să pedepsca-n mare foc. Pann, e. i, 74/18, cf. 53/61, 63/21, 91/16, id. p. v. ii, 83/12. Sărăcia te-a pedepsii o jumătate de viaţă. Delavrancea, s. 53, cf. Iorga, l. i, 544. Unde vede vînătorul, Acolo o duce dorul, Ca s-o vadă, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească. şez. m, 165. — Prez. ind. : pedepsesc. — Şi: (regional) pedepfi vb. IV. bul. fil. vi, 144. — Din ngr. ena(5si|/a (aor. al lui TzatSww). PEDEPSÎBIL, -A adj. (Rar) Care poate fi pedepsit (de lege), pasibil de pedeapsă (2). Cf. bul. fil. vi, 28, 29, sfc i, 99. — Pl. : pedepsibili, -c. — Pedepsi + suf. -bil. ' PEDEPSIBIHTATE s. f. (Jur.) Faptul de a fi susceptibil de pedeapsă (2). Elementul ,,scandal public“ nu esle o condiţiune pur obiectivă de pedepsibilitatc. cod. pen. r.p.r. 462, cf. 21. — Pedepsibil + suf. -ilate. PEDEPSÎE1 s. f. (Popular) Epilepsie. La unia le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie. Creangă, a. 84, cf. ddrf, Piiilippide, p. 107, Alexi, w., Candrea, f. 225, Şăineanu, d. u., fd ii, 211, scl 1960, 946. Nu-l lasî singur [pe copil] şi făr’ di luminări păr [= plnă] şi-l botiadzî, si nu si liliascî o lilcilurî urîtî, o pedepsii, alrt ii 177. — Contaminare între epilepsie şi pedeapsă. PEDEPSÎE2 s. f. (într-o poezie populară) Pedeapsă (2). Ciţi boieri de sama Corbii, Toţi au fost in veselie, Numa Corbea-n pedepsie, mat. folk. 192. — Pedepsi + suf. -ie. PEDEPSÎRE s. f. Acţiunea de a pedepsi (2), sancţionare, condamnare, osîndire (1), (învechit) certare, obli cir e (1); p. ext. pedeapsă (2). Părulu-s-au întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-au socotit pedepsire ieşirea lor şi mcar-gerea de la noi, sfărimare. Mineiul (1776), 154r2/ll, cf. drlu, lb. Cei ce surpară tronul prin a lor tiranie, Scutiţi de pedepsire, trec la noua domnie. Bolintineanu, o. 169, cf. Barcianu, ddrf. A aşezai. . . la ţinuturi căpitani, însemnîndu-le slujba la vămi, . . . la urmărirea şi pedepsirea răilor. Sadoveanu, o. xn, 258. — Pl. : pedepsiri. — V. pedepsi. PEDEPSÎT, -Ă adj. 1. (învechit) învăţat, deprins; educat; instruit. Cf. Cantemir, i. i. ii, 323, ddrf, cade. 2. Caruia i se aplică o pedeapsă (2) pentru o greşeală, o infracţiune săvîrşită ; p. e x t. care este supărat, nemulţumit. Cf. lb, ddrf. Bunicuţo, de ce stă oare sfintui, — aşa, pedepsit ? Gîrleanu, n. 91, cf. cade. •0> (Substantivat) Unde ţi-i mistui, pedepsite, unde ţi-i ivi, urgisite ? Cantemir, ist. 310, cf. lb. 3. (învechit) Care are de îndurat o suferinţă fizică sau morală. Aceasta, domnilor, este prea iubita mea împărăţie ce mă face a fi cel mai ticălos şi mai pedepsit din lume. Gorjan, h. iv, 14/19. Arghir au fost crăişorul cel mai pedepsit cu dorul. Bărac, a. 5/15. + (Prin vestul Transilv.; în forma pedăsil) Obosit, dr. ix, 428. — Pl. : pedepsiţi, -le. — Şi: (regional) pedăsit, -ă adj. dr. ix, 428. — V. pedepsi. 4171 PEDEPSITOR - 383 - PEDESTRIME PEDEPSITOR, -OARE adj. Care pedepseşte (2); care constituie o pedeapsă (2). A Iu Dumnezeu sluji- ■ loriu iaste pedepsitoriu intru minie. Coresi, l. 266/5, cf. Budai-Deleanu, lex. Dumnezeilor celor ce fini pedepsitori călcătorilor de jurăminl. Beldiman, n. p. ii, 21/13, cf. d.rlu. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetătoare şi pedepsitoare asupră acestor moametani. ar (1829), 2371/8. Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor. Alecsandri, p. ii, 87. în religiune, D-zeul medieval a fost asemenea personal, D-zeu era sever, pedepsitor. Gherea, st. cr. ii, 315. Un rău aşa de mare şi primejduitor Avea să iniflnească un bici pedepsitor. I. Negruzzi, s. ii, 99, cf. Barcianu, Alexi, w. Moartea înainte de vreme . . . l-a împiedicat de a duce pină la capăt opera lui pedepsitoare. Iorga, p. a. ii, 167, cf. Şăineanu, d. u., cade. O (Adverbial) Biciul răbdat se-ntoarce in cuvinte Şi izbăveşte-ncet, pedepsitor Odrasla vie-a crimei tuturor. Arghezi, vers. 20. (Substantivat) Ce nu ar face crăimea de n-ar fi stăpinitori, De n-ar fi temniţe, ocne şi n-ar fi pedepsitori ! Pann, p. v. i, 67/20, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. — PI. pedepsitori, -oare. — Pedepsi + suf. -tor. PEDEPSITTÎB s. f. (învechit) Pedeapsă (3). Cf. ANON. CAR. — PI. : pedepsituri. — Pedepsi + suf. -tură. PEDÉPTA s. f. v. pedeapsă. PEDEPŢt vb. IV v. pedepsi. PEDERĂST s. m. Persoană care practică homosexualitatea ; homosexual. Cf. I. Golescu, c., ddrf, Alexi, w. Artiştii îl dispretuiau . . . , îi spuneau S pungaş şi pederast. Pas, z. ii, 102, cf. dl, dm, dn!. • O (Adjectival) La urmă, o droaie de tipuri nefaste, j|" y Profund imbecile şi vag pédéraste, Să-fi strîmbe-n I neştire finuta şi graiul. TopÎrceanu, p. o. 157. . ¡/.fâ -PI .'.pederaşti. Tfllj ' ~ Din fr. pédéraste. PEDERASTÎE s. f. Perversiune caracterizată prin atracţie sexuală pentru indivizi de acelaşi sex ; homosexualitate, inversiune sexuală. Cf. I. Golescu, c., DDRF, DL, DM, DN2, DER. — Din fr. pédérastie. PEDESTAL s. n. v. piedestal. PEDESTRA vb. I v. pedestri. PEDESTRÂME s. f. (Mii. ; învechit, rar) Infanterie. Cf. anon. car., sfc iii, 56. — Pedestru + suf. -ame. PEDESTRAŞ s. m. 1. (învechit) Persoană carc merge pe jos. V. pieton. Copacii... stau foarte deşi unul de altul incit nici pedestraş nu poale să străbată. Cantemir, s. m. 89/5, cf. tdrg, cade. 2. (Mii. ; învechit şi popular) Infanterist. Face pedestraşilor odăi in curte. Simion dasc., let. 262. îndată au început a trece oastea in vad şi tot călăreful au trecut cîte un pedestraş după sine. M. Costin, let2. i, 307. Şi au pus oşteni de ai săi de pază la cetăţi, pedestraşi. N. Costin, l. 595, cf. 118. Pedestraşii periră cu totul. anon. cantac., cm i, 127. Alexandru scria oştite şi aflată . . . patru mii ... de pedestraşi. Alexandria (1794), 92/3, cf. Budai-Deleanu, lex. Vrăjmaşul năpădi înaintea lui cu o mulfime de pedestraşi şi de călăreţi, cr (1829), 842/5. îl ingăimează cu steaguri roşii pedestraşii, ar (1830), 71/2. Pină în primăvară va mai pune în picioare 12 000 de pedestraşi şi 1 500 călăraşi, gt (1838), l2/5, cf. Alexandria, 60/18. Patru mii pedestraşi cu puşti. Bălcescu, m. v. 139, cf. 38. Venea duiumul oaslei : trăsuri, bagaje, pedestraşi. Negruzzi, s. i, 167. Pedestraşii se aruncară asupra zidului. Hasdeu, i. v. 103, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Mergeam călare . . . chiar printre pedestraşi. Călinescu, s. 825. Înrolarea făranilor moldoveni în oastea căzăcească a dus la formarea unor contingente de cileva mii dc pedestraşi. Lupta de Clasă, 1954, nr. 1, 85. Patruzeci de călăraşi, Cu cai de se sparg de graşi, Pedestraşi cincizeci şi nouă, Oaste-nfocală şi nouă. Teodorescu, p. p. 179. Mîndră oaste s-a adunat . . . Peste-o sulă călăraşi, Peste-o sută pedestraşi. Sevastos, n. 95. Cu cincizeci de călăraşi, Mai pe alifia pedestraşi. Densusianu, ţ. h. 270. + (Adjectival) De infanterie. Tu care zgomotul iubeşti şi coiful sclipitor Şi-al marşului cel pedestraş fieros chip îndreptai Spre duşmanu-i jos singeral. Ollănescu, h. o. 29. — PI. : pedestraşi. — Şi : (învechit, rar) pezestrâş s. m. Polizu. — Pedestru + suf. -aş. PEDESTRÎ vb. IV. R e f 1. (învechit) A descăleca; a merge pe jos. [Moldovenii] bătîndu-să cu crizacii, . . . pedestrindu-să, au săgelatu-le cai. Ureche, l. 73, cf. 240. Şi îndată s-au pedeslrit cu toţii. N. Costin, l. 534, cf. 198. Veri dobitoacele ar zbura, veri păşirile s-ar încorna şi s-ar pedestri, macar cum aminte mi-i iaste. Cantemir. ist. 103, cf. id. 1.1. n, 323. Pedeslrin-du-sc moldovenii, după obiceiul lor, şi supunindu-se în pădure, cruciaţii încă au descălecat. Şincai, hr. i, 383/18. în codru se pedestreşte, pe cimp încalecă iar. Hasdeu, r. v. 85, cf. ddrf. înlr-o clipă de răgaz . . . s-au pedestril şi an făcut scut de trupuri măriei sale. Sadoveanu, o. xiii, 1 012. ^Tranz.fact. (Complementul indică ostaşi, armate etc.) A face, a sili să descalece, să rămînă pe jos. Timuş au pedeslrit pe căzaci. M. Costin, ap. tdrg. Veteazul domn şi-au pedeslrit toată călărimea. Arhiva r. i, 109/18. El desca-lecă dc pe cal, pedestreşle pe cazaci, grupează gloala cu infanteria. Hasdeu, i. v. 157. — Prez. ind. : pedestresc. — Şi : (învechit) pedestril vb. I. mag. ist. n, 219/26. — V. pedestru. PEDESTRÎE s. f. (învechit) 1. (Mii.) Infanterie. Cazacii, cu pedestria den sineţe împresurindu-i, au slăbit în loc leşii. M. Costin, ap. Gîdei, cf. lb, sfc iii, 52. 2. Defect, infirmitate (a ochiului sau a altui organ al corpului). Cf. lb, Polizu. — PI. : pedestrii. — Pedestru + suf. -ie. PEDESTRÎME s. f. (Mii. ; învechit şi popular; la sg. cu sens colectiv) Infanterie. Amasis, căpitanul pedeslrimei, meşterşugui aşc. Herodot (1645), 271, cf. 248, 308, 326. S-au ivii toată oastea lui Bogdan Vodă., .fără călărime, fără pedestrime. Ureche, l. 80, cf. 175. De va tuna noaptea, pedeslrimei şi călări-ţilor şi făcătorilor de cale, vrajbă, fl. d. (1680), 10v/9. Să sfătuie cum ari tocmai oastea acolo în şanţuri pedes-trimea şi ... călărimea afară din şanţuri. Neculce, l. 47, cf. 201. Călărimea o rîndui împrejurul tirgului Tîrgoviştii, iar pedestrimea o slobozi in turci. anon. cantac., cm i, 177, cf. 298. Şi corturile cum au fostu cu totul le-au lăsat pre loc şi pedestrimea lor, vestiţii eniceri (a. 1712). bul. com. ist. i, 176. Urmat de ţoală cavaleria şi numai de 4 000 de pedestrime. ist. carol xii, 21T/15, cf. 38r/16. S-au pus la capul pedeslrimei şi au aşteptat, ist. am. 30t/8. Trei sule de armafi număra ceala, Pedestrime . aleasă ! Budai-Deleanu, ţ. 94. Pedestrimea noastră au mers înainte cu sunetul tobelor, cr (1829), 101/30. Simbria comendantului pe lună este 160 lei ... , a soldatului de călărime 8 şi a celui de pedestrime 5 lei. ar (1829), 71/50. Mi-fi are la comandele sale un pichet de călărime şi un pelolon pedestrime. cr (1846), 282/45. Mihai Vodă trămise o seamă de pedestrime cu puşti. Bălcescu, m. v. 116, cf. 115, 120, 145, 168. Un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. Ne-gruzzi, s. I, 292. Se gîndise la importanta pedeslrimii, 4184 PEDESTRU - 384 - PEDICEL chiar din ziua declaraliunii de rezbel. Hasdeu, i. v. 100. Şi-n pedeslrimea deasă. . . S-aruncă-n zbor de moarte. Alecsandri, p. ii, 159. Îşi concertară proiectul la cazarma de pedeslrime. Bolintineanu, o. 249. Încredinţează lui Ianache Văcărescul ţoală pedeslrimea şi o seamă de călărime. Odobescu, s. i, 255. Alaiul se orindui astfel: inlii venea pedeslrimea, apoi calul lut Făt-Frumos .. . şi apoi călărimea. Ispirescu, l. 197. Armele speciale ale pedeslrimei erau arcul, ghioaga, măciuca sau fuslul (fuştura) şi coasa. Xenopol, i.r. iv, 158, cf. tdrg, cade. Porni. . . cu pedeslrimea . . . şi cu tunurile ceva mai îndărăt. Sadoveanu, o. v, 494, cf. i, 348, xii, 258. După alte vreo două mii de pedeslrime .. . venea o gloată numeroasă. Camil Petrescu, o. i, 59, cf. der, Graiul, i, 486. — PI.: pedestrimi. — Şi: (învechit, rar) pezestrime s. f. Polizu. — Pedestru + suf. -ime. PEDESTRU, -Ă adj., s. m. I. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care se deplasează, care călătoreşte pe jos. S-au şi slobozit asupra lui Leonle cu mari năvală, pedestri. Neculce, l. 347. O pasere mare, cu peane, pedestră şi nezburătoare. Gantemir, ist. 91, cf. 50. 12 bani de omul călare ce va trece in pod, iar de omul pedestru, 3 bani (a. 1776). Uricariul, xix, 383, cf. N. A. Bogdan, c.m. 68. O sută de oameni pedeştri. ist. am. 30v/2. Şi pre soli i-au pus la închisoare pină la o vreme, iară după aceea i-au despoiat de toate şi mai goli şi pedestri i-au slobozit acasă. Şincai, hr. ii, 61/4, cf. Budai-deleanu, lex., drlu. Pedeştri oaspeţi aici nu-s, Că-i duc alţii lot pe sus. Asachi, s. l. i, 200, cf. ii, 79, Neoulici. Aci, fiind hanuri multe, aş fi putut să rămii Şi ca un drumaş pedestru in acea noapte să mii. Pann, ş. i, 3/8. Unii din vină-torii pedeştri purtau săneţe. Odobescu, s. i, 65. Soseau mereu cete de ţărani. . . unii pedeştri, plini de praf şi de sudori, alţii in căruţe. Rebreanu, i. 295. Orăşenii pedeştri. .. treceau înspre Breazu. Sadoveanu, o. ix, 571. Unde tu mi ţî-i afla Coşiie cu patru cai, Fură doi şi lasă doi Ca să tragă pîn-acasă Să nu laş omu pădeslru. Alexici, l. p. 41. + Care ajută, care asigură mersul pe jos. (Glumeţ) La un caz cumva de-ncurcătură, Nu văd nici uşi deschise, nici ferestre Pe unde teafăr să purced afară, Ulilizînd resursele-mi pedestre. Topîrceanu, b. 96. + (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. Vrea însuşi pedestru a mearge. Coresi, l. 97/17, cf. id. ev. 157, 258. Iară noi suind în corabie mearscm în Asson .. . că aşa ne poruncise că el va merge pre pămînt, pedestru, n. test. (1648), 162r/l. Şi-l luă in cale după sine, pedestru. Dosoftei, v. s. decembrie 208r/15. Pă ciţi au prinsu le-au tăiat nasurile şi urechile; iar el au scăpat pedestru. R. Popescu, cm i, 300, cf. 230, 285, 420. Adîncul l-au trecut pedestru, neudat. Mineiul (1776), 195T2/33. încunjurtnd munţii şi luncelc fără de drum şi neumblate, tot pedestru umbla. Varlaam-Ioasaf, 105v/28. Tu pedestru, precum din canoane, Trebuie să mergi. Budai-Deleanu, ţ. 164, cf. id. t. v. 124. Călătorit zile întregi pedestru. Ba-riţiu, p. a. i, 596. Oamenii cam de comun umblă pedestru. f (1868), 31. Se dădu jos în strada Rahovei, şi o luă . apoi pedestru şi iute spre casă. Călinescu, e. o. ii, 177. Umbla mai mult călare decit pedestru. T. Po-povici, se. 8. 8. Adj. S p e c. (Despre militari, trupe etc.) Care se deplasează pe jos sau care luptă mergînd pe jos ; de infanterie. Toată oastea Misirului şi pedeastră şi pre mare. Herodot (1645), 262, cf. 272. Şi au stătut în tocmală cu oştile dencoace de Proava tocmind oastea pedestră cu focul şi cu puştile. M. Costin, let.2 i, 307. Şi pornind cu armile ostaşul cel pedestru asupra ostaşului celui de pre baltă. Aethiopica, 52r/2. Soldaţi pedestri stau totdeauna gata a săvirşi a sale poronci. ist. am. 5T/20. Mulţime de ostaşi, călări şi pedestri (a. 1805). Grecu, p. 245. O mie două sute archebuzieri pedeştri. Bălcescu, m. v. 139, cf. 121. Trimite pe căpitanul Cocea cu două sute unguri şi alţi atifia cazaci pedestri. mo (1860), 462, cf. 723. Sint cutii întregi de soldafi, unii călare, alţii pedestri. Slavici, n. i, 301. Armata . . . era mai toată pedestră. Xenopol, i. r. i, 79. Am găsit strada închisă de o companie de jandarmi pedeştri. Brăescu, a. 255. După călăreţii din frunte, urmau pandurii pedeştri. Camil Petrescu, o. i, 58. + (Despre lupte, atacuri etc.) Care se efectuează mergind pe jos, care se poartă de către infanterişti. In nici una din celelalte bătălii ale sale el nu se ştie să fi făcut un atac pedestru. Hasdeu, i. v. 237. <0> (Adverbial) Trebuie să ieşiţi din vasă, să vă bateţi pedestru. Herodot (1645), 308. 3. S. m. (Mii. ; învechit) Infanterist. Aşa scoasără afară pedestri. Herodot (1645), 343, cf. 12. Şi s-au bătut nalnte de apusul soarelui pină ce au înnoptat, perindu de îmbe părţile pină au năvălit şi gloatile de pedestri. Ureche, l. 80. Varac in vale au trimis pedeslrii lui. Biblia (1688), 1762/47, cf. 48V24. Armia din Croaţia de 16 000 pedeştri şi 4 000 călăreţi. Bălcescu, m. v. 46, cf. 54. Iar pedestrul doborit In cumplita năpus-tire, Subt a calului izbire, A căzut şi a perit. Negruzzi, s. ii, 82, cf. i, 194. In genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă. Eminescu, o. i, 148. Cinci mii de călăreţi cu cincizeci de lunuri, iară moldovenii două mii patru sule pedestri. Ispirescu, m. v. 28. Acesta îi dă 3 000 de pedeştri. Xenopol, i. r. v, 101. Pas cu pas, suflînd greu, pedeştrii treceau prin neaua măcinată. Sadoveanu, o. ii, 123, cf. xi, 315, xii, 373. 4. S. m. (învechit) Pieton. Nici un pedestru nu era pe uliii. Negruzzi, s. i, 15. Alteori se rupea cile o scindură cînd nenorocitul pedestru punea piciorul pe dinsa. Filimon, o. i, 145, cf. bl xii, 107. II. Adj. 1. (Regional, mai ales în Ban. şi Transitv.) Olog (de picioare) ; şchiop. Cf. bl vi, 180, fd i, 194, Densusianu, ţ. h. 328, Pasca, gl., alrm i/i h-97, alr ii/i h 115. Pedestru de picioare. Teaha, c. n. 251. 2. (Prin vestul Transilv. şi prin Maram.) Ciung. Cf. alrm ii/i h 127/362, Teaha, c. n. 251. 3. (Prin Transilv. şi Maram.) Slab, debil, neputincios. (i); infirm ; p. e x t. cerşetor. Cf. dr. ix, 373, Puşcariu, l. r. i, 339, l. rom. 1962, nr. 4, 65, Teaha, c. n. 251. — PI. : pedeştri, -sire şi (Învechit, m.) pedestri. — Şi : (învechit) pedeâstră, (regional) pediist, -ă (alrm i/i h 97/93), pedăstru, -ă (ib> h 97/26, 28, 33, 65, 69, 75, 80, 100, 215, 273, 283, 835), pădâstru, -ă .(ib. h 97/65), pâdéstru, -à pidăstru, -ă (ib. h 97/12), predést, -ă (ib. h 97/932) adj. — Lat; pedester, -tris. PEDIÂTRIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine pediatriei, privitor la pediatrie. Cf. Alexi, w., dm, dn2. — Pronunţat: -di-a-. — PI. : pediatrici, -ce. — Din fr. pédiatrique. PEDIATRÎE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul fiziologiei şi patologiei copilului. S-a înfiinţat noua Facultate de pediatrie, contemp. 1948, nr. 112, 10/2, cf. dl, dm, dn2. Noile unităţi sanitare vor dispune de cabinete pentru medicină internă, O.R.L, pediatrie, stomatologie. Scînteia, 1960, nr. 4 857, cf. der. — Pronunţat : -di-a-, — Din fr. pédiatrie. PEDIÂTRU, -Ă s. m. şi f. Medic specialist în pediatrie, medic de copii. Cf. dl, dm, dn2. — Pronunţat : -di-a-, — PI. : pediatri, -e. — Din fr. pédiatre. PÉlflCA s. f. v. piedică. PEDIÇÉL s. n. (Bot.) Peduncul (1) mic care susţine frunza, floarea (într-o inflorescenţă) etc. Caulul, cu mult mai ramificat, paniculă amplă, pediceleleşi mai lungi. Grecescu, fl. 39, cf. cade. Pedicelele se îngroaşă la bază şi, gelificindu-se in contact cu aerul umed, formează o vesiculă incoloră. Săvulescu, m. u. i, 65, cf. 475, ltr2, dn2. — PI. : pedicele. — Din fr. péîlicelle. 4190 PEDICELAT - 385 - PEDOMETRU PEDICELÂT, -Ă adj. (Rar; despre plante, frunze, flori) Care are pedicel, cu pedicel. Florile [sînt] foarte scurt pedicelate. Grecescu, fl. 172, cf. dn2. — Pl. : pedicclaţi, -te. — Din fr. pédieellé. PEDICHIÜR, -A s. m., s. f. 1. S. m. (în dicţionarele din trecut) Pedichiurist. Cf. Alexi, w., Bianu, D.S., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. S. f. îngrijire specială a unghiilor şi a bătătu- rilor de la picioare. Cf. Scriban, d., dl, dm, dn2. — Scris şi : (după fr.) pedicur( ă). — Pl. : pedichiuri. — Din fr. pédicure. PEDICHIURIST, -Ă s. m. şi f. Persoană specializată în facerea pedichiurii. V. pedichiur (1). Cf. nom. prof. 54, Scriban, d., dl., dm, dn2. — Scris şi : pedicurist. — PI. : pedichiurişti, -sie. — Pedichiură + suf.' -ist. PEDÎCUL s. n. 1. (Bot. ; astăzi rar) Peduncul (1). Pediculă, coadă care ţine floarea. Negulici, cf. PROT.-POP., N. D., ALEXI, W., DM. 2. Parte îngustată sau formaţie anatomică specială (în formă de cordon) care conţine artera, vena, nervul etc. unui organ, care serveşte ca suport sau care leagă un organ, o parte a corpului, constituie tulpina unei tumori etc. ; (rar) peduncul (2). Cf. Alexi, w., DM, DN2, der. — PI. : pedicule. — Şi : (învechit) pediculă s. f. — Din fr. pédicule, lat. pedleulus. PEDICULĂT, -A adj. (Rar ; despre plante sau părţi ale lor) Pedunculat. Cf. Alexi, \v. Teleutosporii. . . bicelulari. . . pediculaţi. Săvulescu, m. u. II, 477. 2. Care are pedicul (2), cu pedicul. La un ciine bătrin s-a găsit un adenom al lobului intermediar, care a înaintat ca un nodul pediculat în porţiunea nervoasă. Parhon, b. 34, cf. DN2. — PI. : pediculaţi, -le. — Din fr. pédiculé. PEDÎCUL s. f. v. pedicul. PEDICULÔZ s. f. Totalitatea manifestărilor morbide provocate de păduchi pe suprafaţa pielii. Cf. DM, DN2. — PI. : pediculoze. — Din fr. pédiculose. PEDICtŢĂ s. f. v. piedicuţă. PÉDIG conj. (Prin Transilv.) Cu toate că, deşi, măcar că, însă. Cf. Caba, săl. Frunză lungă mult mă mustră : Di ce-am făcut cale pe pustă, Pedic io nu o-am făcut Şî-o făcut bădiţa, Petrecîndu-mă sara, Di la una la alta. arh. folk. vi, 196, cf. cv 1949, nr. 3, 35. — Din magh. pedig. PEDIGRÉE subst. v. pedigriu. PEDIGRÉU subst. v. pedigriu. PEDIGRI subst. v. pedigriu. PEDIGRIU subst. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă ; lista ascendenţilor unui asemenea animal, întocmită pentru mai multe generaţii. Cf. enc. vet. 125, 156, ltr2, dm, dn2. Pedigreul oferă posibilitatea de a cunoaşte gradul de înrudire a diferiţilor indivizi, precum şi valoarea genetică a reproducătorilor. DER. — Şi : pedigri (dn2), pedigrée (ltr2), pedigréu subst. — Din engl. pedigree, fr. pedigree. PEDIOGENËZ s. f. v. pedogeneză?. PEDIOMÉTRU s. n. Aparat cu care se măsoară înălţimea şi greutatea copiilor mici. Cf. dm, dn2. — Pronunţat : -di-o-. — PI. : pediometre. — Din fr. pcdiomètre. PEDOGENÉTIC, -Ă adj. Care aparţine pedoge-nezei1, privitor la pedogeneză1. Cf. ltr2, dn2. — PI. : pedogenctici, -ce. — Din fr. pédogénétique. PEDOGENÉZÂ1 s. f. 1. Formare a solurilor. Cf. ltr2, dn2. 2. Parte a pedologiei1 care se ocupă cu studiul formării şi al evoluţiei solurilor. Cf. ltr2, dn2. — Din fr. pédogenèse. PEDOGENÉZÂ2 s. f. Formă de înmulţire sexuată, în stare larvară, la unele insecte, care se face de obicei dintr-un ovul nefecundat. Cf. dm, dn2, der. — Şi : pediogeneză s. f. dm, dn2. — Din fr. pédogenèse. PEDOLÔG1 s. m. Geolog specialist în pedologie1. Cf. NOM. PROF. 11, DM, DN2. — PI. : pedologi. — Din fr. pédologue. PEDOLÔG2 s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de pedologie2. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d. [Istorioare scoase] din chiar mintea copilaşilor, nepîn-gărită de retorica tuturor pedologilor. I. Botez, b. i, 144, cf. DM. — PI. : pedologi. — Din fr. pédologue. PEDOLÔGIC2, -Ă adj. Care aparţine pedologiei1, privitor la pedologie1. Sarcina principală a ştiinţei pedologice este aceea de a studia măsurile care să ducă la continua sporire a rodniciei solului. ScÎnteia, 1953, nr. 2 788. Sub raport pedologie, în subprovincia moldovenească se constată trei zone principale, mg i, 673. — PI. : pedologiei, -ce. — Dinfr. pédologique. PEDOLÔGIC2, -Ă adj. Care aparţine pedologiei2, privitor la pedologie2. — PI. : pedologiei, -ce. — De la pedologie2. PEDOLOGÎE2 s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul multilateral al solurilor şi al legilor de formare, evoluţie şi distribuire geografică a acestora, în scopul stabilirii gradului lor de fertilitate şi a posibilităţilor de ridicare a fertilităţii. Cf. ltr2, dm, dn2. Astăzi sc poate vorbi de multe ştiinţe geologice, între care principalele sînt: ... pedologia sau studiul solurilor... Geologia, 4. în urma studiilor de pedologie efectuate in ţara noastră, a fost întocmită harta solurilor din R. P. Română, care delimitează perimetrul fiecărui tip de sol. DER. — Din fr. pédologie. PEDOLOGIE2 s. f. 1. Curent pedagogic care susţine că soarta copilului ar fi determinată fatal de ereditate şi de mediul său social, conceput ca invariabil. Makarenko a înţeles că pedagogia burgheză, aşa-zisa „pedologie“ de pildă, nu este în stare să dea un răspuns valabil problemelor pedagogice, contemp. 1949, nr. 164, 7/1, cf. DM, dn2, der. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. Cf. dn2. — Din fr. pédologie. PEDOMÉTRU s. n. Instrument de măsură pentru înregistrarea numărului de paşi efectuaţi de un pieton (şi a vitezei de deplasare) ; podometru. Cf. Alexi, w. Uitase să strămute dintr-o tunică în alta . . . lanterna 4215 PEDON - 386 - PEHBLENDĂ electrică, cuţitul de desfăcut cutii de conserve, pedo-metrul. C. Petrescu, î. i, 3, cf. ltr2, dm, dn2, der. — PI. : pedometre. — Din fr. pedometre. PEDÔN s. m. v. pieton. PEDÔNCUL s. m. v. peduncul. PEDPEDÉC interj., s. m. v. pitpalac. PÉDRE prep. v. pedri. PÉDRI prep. (Transilv.) înaintea, în (sau prin) faţa; vizavi. Cf. conv. lit. xx, 1014, Bran, s., Vaida, Caba, săl., corn. din Brusturi-Oradea şi din Sebeşel-Sebeş. Cind trec, bade, părdi tine, Cu ochiu na mai văd bine. cv 1952, nr. 4, 31, cf. Lexic reg. ii, 74. — Şi: pedre (Vaida), petre (Lexic reg. 21, mat. dialect, i, 214), pétri (Vaida), pădri (Teaha, c. n. 248), pădri (Lexic reg. ii, 74), părdă (corn. din Oradea), pftrdi prep. — Etimologia necunoscută. PfiDRICĂ s. f. v. predică. PEDUCÉL s. m. v. păducel. PEDÜNCTJL s. m. 1. Codiţă a unei flori sau a unui fruct ; piciorul sporogonului sau sporangelui (la muşchi, la ciuperci etc.); (astăzi rar) pedicul (1). Cf. Caiet, 76r/15, Negulici. Florile. . . stau pe un peduncul. Barasch, b. 23/2. Bracieele se compun de nişte solzi mici, aşezaţi împrcgiurul unui peduncul comun. id. i. n. 236/1. Pedunculelc florale aproximativ de lungimea sepalelor. Grecescu, fl. 62, cf. 40, Barcianu, ŞXineanu, D. u., ds. Teleulosporii cilindrici, fără peduncul (scsili), ... se impari in patru celule. SXvu-lescu, m. u. ii, 477, cf. ltr2. Peduncnli glanduloşi. Flora r.p.r. ii, 63, cf. der. 2. (Anat. ; rar) Pedicul (2). Cf. dm, dn2. îl. Denumire dată formaţiilor din creicr care au aspectul unor cordoane rotunjite şi sînt formate din substanţă nervoasă albă. Pedonculele cerebrale. Kre-tzulescu, a. 478/20, cÎ.Ai.exi, w., dm, dn2. Pedunculi cerebeloşi, der. — PI. : pedunculi şi (rar, n.) peduncule. — Şi : (învechit) pedoncui s. m. — Din lat. pedunculus, fr. pédoncule. PEDUNCULAT, -Ă adj. (Despre plante sau părţi ale lor) Care are peduncul (1), cu peduncul; (rar) pediculat (1). Floare sesilă sau pedunculată. Caiet, 75T/21. Cind se află pe virful anui suport sau coadă numită peduncul. . . atunci floarea se zice codată sau pedunculată. Barasch, i. n. 135/2. Florile sini verticale cind mai multe flori pedunculale stau in forma unui inel împrcgiurul trunchiului sau a rămurei. id. b. 23/3, cf. 22/32, Alexi, w. Florile violet-purpurii sau albe . . . dispuse in capitule ovoide, lung pedunculate. Panţu, pl. 289. Uredosporii sînt sferici sau aproape sferici, lung pedunculaţi. Săvulescu, m. u. i, 155. Flori scurt pedunculate, relativ mari. Flora r. p. r. ii, 83. — Pl. : pedunculaţi, -ie. — Din fr. pédonculé. PEDZMLÉZ s. n. v. pecmez. PEFNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PEFUGĂ vb. I v. păfuga. PEFUGÎ vb. IV v. păîugn. PEG, PEAGĂ adj. v. pag2. PEGAMOÎD subst. Imitaţie, de piele fabricată dintr-o ţesătură de bumbac sau de in acoperită cu un strat lăcuit şi colorat pe bază de nitroceluloză. Bagajele ... să şi le orinduiască singuri in valiza de pergamoid. C. Petrescu, c. v. 172. Suprafaţa pega-moidului nu trebuie să fie lipicioasă, iar modelul presat nu trebuie să se netezească sau să se deformeze, ltr2, cf. DM, DN2, DER. — Şi: pergamoid subst. — Din fr. pegamoide. PEGAS s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă ; f i g. (sens curent) inspiraţie poetică. Cf. Negulici, Stamati, d. Pegasul meu, aşterne-te la drum. Beniuc, v. 39. Nou recrut in cavalcada Cu pegaşi şi muze blînde, Tinere, voios iţi fluturi Pletele de vini răsfrînte. Labiş, p. 405, cf. dm, dn2, der. 2. Numele unei constelaţii din emisfera boreală; (regional) toaca, puţul. Cf. Negulici, Culianu, c. 46, Otescu, cr. 16, cade, dm, ltr2, dn2. 3. Specie de peşte care trăieşte în Oceanul Indian, şi care are înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). Cf. dm, -dn2. — Accentuat şi: pegas. — Pl. : pegaşi. — Şi : (învechi t) pegăz s. m. Culianu, c. 46. — Din fr. pegase. PEGAZ s. m. v. pegas. PEGMATÎT s. n. Rocă magmatică în care mineralele sînt bine cristalizate şi cu structură specifică, formată, de obicei, din cuarţ, feldspat şi muscovit, la care se asociată uneori minerale preţioase. Pegma-lită ... o stincă compusă din feldspat şi cuarţ. Poni, ch. 237, cf. Barcianu, Şăineănu, d. u. Vine de peg-matite. enc. tehn. i, 404. AM graniţele cit şi pegma-litele au o coloraţie roşcată. Oncescu, g. 47, cf. 10, ltr2. Din pegmalitele de la Voineasa ... se exploatează mica. mg i, 114. Pegmalitele sint surse importante pentru exploatarea feldspaţilor, micelor, pietrelor preţioase. DER. — Pl. : pegmalilc. — Şi : pegmatită s. f. — Din fr. pegmntite. PEGMATÎTA s. f. v. pcgmnt.it. PEGMATÎTIC, -A adj. (Rar) Care conţine pegmatit, care este format din pegmatit, de pegmatit. Structură pegmatitică. Cantuniari, i,. m. 175. — Pl. : pegmatilici, -ce. — Pegmatit + suf. -ic. PEGMlîZ s. n. v. peemez. PÎ'GNIŢĂ s. f. v. pivniţă. p£GULA s. f. Materie vîscoasă obţinută prin fierberea răşinii de brad şi întrebuinţată în vechea pictură la prepararea vernisului. Apoi fărimă şi 40 de dramuri răşină, de aceea ce se numeşte pegulă (cca 1800). Grecu, p. 397, cf. 83. — Din it. pegola. PEH interj. (Rar) Onomatopee care exprimă dispreţ. Nişte minuni, Nae dragă! — Peh! conv. lit. xix, 493. O (Substantivat, n.) M-ai plictisii cu humurilc şi cu pehurile tale. ib. — Onomatopee. PEH AR s. n. v. pahar. PEHARSECIII s. n. v. parseclii. PEHBLÎNDA s. f. Oxid natural de uraniu, cristalizat, de culoare neagră ca smoala şi cu luciu gras. Cel mai bogat minereu în radia este un minereu de uran numit pechblendă. Macarovici, chim. cant. 187, cf. 364, 406, enc. tehn. i, 108, ltr2, der. — Scris şi : (după fr., germ.) pechblendă. — Din fr. pcehblendc, germ. Pechbiende. 4242 PEHIN - 387 - PEIORATIV PEHÎN s. m. (Bot.; regional) Jneapăn (Pinus mugo). Cf. Borza, d. 131. — PI. : pehini. — Etimologia necunoscută. Cf. pin2. PEHLEIVĂN s. m. v. pehlivan. PEHLIVĂN s. m. 1. (învechit) Personaj comic (acrobat, jongler, scamator, luptător etc.) in reprezentaţiile de circ, la diferite serbări (populare sau de curte) etc, V. măscărici. S-au veselit 2 săptămîni cu feluri de feluri de muzici şi de giocuri şi pelivani. Neculce, l. 69. Adus-au pehlivani de cei ce joacă pă funii. R. Popescu, cm i, 400. Au ieşit paşa la cortul său, . . . unde şi oarecare luplăluri de pehliveni au fost. Gheorgachi, cer. (1762), 225. Au adus pehleivani... adus-au şi pre un pehleivan harap, Chidai, carele făcea giocuri minunate. Şincai, hr. iii, 100/35, cf. Klein, d. 212, lb. O adunătură de popol. . . căsca gura la invîrtelile şi strimbăturile pehlivanilor şi ale măscăricilor domneşti. Filimon, o. i, 109. Pehlivanii arapi şi hindii ce-i adusese din ţara turcească. Odobescu, s. i, 136, cf. şio n1( 288. La poarta curţii să se arate . . . peilivani şi măscărici, ca să ridă prostimea. Sado-veanu, o. x, 352, cf. xi, 337. + (Prin Dobr.) Flăcău care participă la întreceri de luptă voinicească, cu premii (organizate, de obicei, cu ocazia nunţilor turceşti). In Dobrogea . . . mai este un obicei ca in această zi să se adune flăcăi de 'prin mai multe sate şi să se apuce la luptă. Această luptă de pehlivani se numeşte pehli-văhie. Pamfile, s. v. 17. 2. (Familiar) Epitet dat unui bărbat şiret; şmecher, şarlatan, escroc. Ţi-ai bălul joc de noi.,.., eşti un catergar, un pehlivan. Alecsandri, t. 792, cf. 1 279. Vei fi urii de oameni, privii ca un tiran, Dar ce iii pasă? zică-ţi măcar şi pehlivan. Bolintineanu, o. 136. Pehlivanul era să "mă omoare. Coşbuc, s. 153. Mare pehlivan! gîndi administratorul. Cum il întorc şi-l sucesc, lot nu pot scoale nimic de la el. Stănoiu, c. i. 35. De unde le scoale şi le potriveşte el aşa ? Acest om mărunţel c mare pehlivan. Sadoveanu, o. ix, 32, cf. ii, 85. Omul, deznădăjduit, cînd vedea că a pierdut vila . . ., îşi înfigea mîinile în beregata pehlivanului. Camil Petrescu, o. ii, 49. Iiir Ianulea Stamalopol era un pehlivan din Tulcea. Bogza, a. î. 330. Portarul părea un pehlivan trecut prin ţoale apele. v. rom. mai 1957, 53. O (Adjectival) Nu şi-ar fi închipuit niciodată că avea să descopere in el. . . alitea rezerve de pehlivane tertipuri, de cinism şi sfruntări. C. Petrescu, a. r. 45. 3. (Familiar) Om glumeţ, mucalit (1), poznaş. Ciie-un pehlivan de băiat se alătură pe la spate şi zmac 1 pe minile nunului cu nişte tărîţe. Sevastos, n. 257, cf. şez. ix, 149. — PI. : pehlivani şi (învechit, rar) pehliveni. — Şi: (învechit şi regional) pehleivăn, peilivăn, pelivăn, pelvăn (tdrg), palivân (Klein, d. 212, lb), pălivăn (Polizu, Gheţie, r. m., Alexi, w., h ix 42) s. m. — Din tc. pehlivan. PEHLIVĂNESC, -EÂSCĂ adj. 1. (Regional; în forma pelivănesc) Care se referă la pehlivani (1), care aparţine pehlivanilor. Luptă pelivănească. Com. din Ţepeş VodX-Cernavodă. 2. Care se referă la pehlivani (2), care aparţine pehlivanilor, de pehlivani, specific pehlivanilor. E curat crailîc pehlivănesc. ap. tdrg. — PI.: pehlivăneşli. — Şi : (regional) pelivăricse, -eâseă adj. — Pehlivan + suf. -esc. PEHLIVANEJTE adv. (Rar) Ca pehlivanii. Cf. SCRIBAN, D. — Pehlivan + suf. -eşle. PEHLIVĂNÎE ş. f. 1. (învechit) Reprezentaţie dată de pehlivani (1). Nuntiră 3 săptămîni. .. cu feluri de feluri de muzice şi de pelivănii. Neculce, l. 120, cf. Polizu, ddrf, şio n1; 288, tdrg. Am văzut ce erau pehlivanii şi pehlivăniile. ,,Represintaţiile“ lor sînt însă numai de zile mari. Iorga, c. i. i, 183. + (Prin Dobr.) Luptă voinicească, cu premii, intre doi flăcăi (Organizată de obicei cu ocazia nunţilor turceşti). Cf. şio n1, 288, Pamfile, s. v. 17, com. din Ţepeş VodA-CernavodX. 2. (Familiar) Faptă, manifestare de pehlivan (2); şmecherie, şarlatanie, escrocherie. Cf. Polizu. Ai să-mi dai samă de pehlivăniile tale. Alecsandri, t. 930, cf. ddrf. I se păru că trebuie să fie vreo pehlivănie la mijloc. D. Zamfirescu, v. ţ. 186, cf. Şăineanu, d.u. Cunoşti ca şi mine . . . pehlivăniile calculate şi cursele pe care ni le întind clienţii noştri. Galaction, o. a. i, 42. Nu e nevoie de supralicilafie şi de pehlivănii. C. Petrescu, î. ii, 137. 3. (Familiar) Faptă, manifestare de pehlivan (3); glumă, poznă; ştrengărie, ghiduşie. Cf. şio n1( 288, Alexi, w. Ceilalţi înţeleg pehlivănia lui Mulafu, rîd zgomotos. Galaction, o. a. i, 267. Băutura curge, mîn-carca se aduce pe mese şi pehlivăniile nu se mai sfîr-şesc. şez. i, 36. PI.: pehlivănii. — Şi: (învechit şi regional) pelivănie s. f. — Pehlivan + silf. -ie. PEHNĂLĂ s. f. (învechit, prin Ban.) Lipsă; pierdere. Cf. ANON. CAR. — PI. : pehnale. — Pehni -|- suf. -cală. PEHNÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit, prin Ban.) A duce lipsă de ceva. Cf. anon. caii. — Prez. ind. : pehnesc. — Etimologia necunoscută. PEHNÎT, -Ă adj. (învechit, prin Ban.) Care duce lipsă de ceva. Cf. anon. car. — PI.: pehniţi, -te. — V. pehni. PEHNIŢĂ s. f. v. pi vilii ă. PEHIÎN s. m. v. păun. PEI1 adj. (Transilv.; despre cai) Cenuşiu, murg2 (1). Cf. lb, lm, ddrf. — PI. : pei. — Din magh. pej. PEI2 subst. (învechit) Acont, arvună. Cf. I. Golescu, c. — PI. : ? — Din tc. pey. PEIC1 s. m. v. pec1. PEÎC2 s, m. v. pale. PEILIVĂN s. m. v. pehlivan. PEIOÂRĂ s. f. v. păioaru. PEIORATÎV, -Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are sens defavorabil, depreciativ, dispreţuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ, dispreţuitor; (despre afixe) care conferă cuvîntului la care se ataşează un sens depreciativ. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade. Eurîlă. — E roşcată, îngînă Mircea cu o nuanţă pejorativă. 4260 PEISAGIST - 388 - PEISAJ Teodoreanu, m. ii, 132. Nu lema, ci sufixul este cauza valorii peiorative. Iordan, stil. 200, cf. 183, Scriban, d., bul. fil. vi, 46. Pot afirma astăzi că n-am fost un politician in înţelesul pejorativ al cuvîntului. Sadoveanu, e. 30, cf. 38, 85. Nu este oare lexicograful obligat, atunci cind clasifică sensurile cuvintelor, să noteze pe cele . . . peiorative? Vianu, m. 127. în accepţia populară, cuvîntul „inconştient“ are un sens peiorativ. Ralea, s. t. i, 12. Înţelesul propoziţiei devine insă peiorativ, ironic, scl 1954, 95. Sînt cazuri cind ,,-ule“ conferă sens peiorativ substantivelor calificative, sg i, 13, cf. der. Diminutivul primeşte o nuanţă mai mult sau mai puţin peiorativă. Varlaam-Sadoveanu, 154. O-(Adverbial) Vrea să ridiculizeze atitudinea exagerată, condamnabilă ... a lui Sandu ... II califică peiorativ. Ibrăileanu, sp. ck. 127. — Pronunţat : pe-io-. — PI. : peiorativi, -e. — Şi : pejorativ, -ă adj. — Din fr. péjoratif. Cf. lat. p e i o r. PEISAGÎST, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) 1. Pictor de peisaje (2). Cf. ddrf, Âlexi, w., Şăineanu, d. u., Iordan, l. r. a. 183. 2. P. e x t. Scriitor care se ocupă, cu precădere, de descrierea naturii. Alături de peisagistul dinamic, intimpinăm pe acela static, tralind natura ca pe un motiv decorativ, preocupat... să noteze coloarea cxactă. Vianu. a. p. 243. E un fabulist dublai de un liric, un peisagist delicat, un îndrăgostit de forme şi conture. s februarie 1960, 19. + (Adjectival) De peisagist (2), caracteristic peisagiştilor. Prin caracUrul vizionar al artei sale, Sadoveanu se înrudeşte mai degrabă cu Eminescu, la care întîlnim note peisagisle pe care le vom afla şi în descripţia sadovenislă. Vianu, a. p. 221. 3. Compozitor care se ocupă cu descrierea naturii. Cf. DM. — Pronunţat : pe-i-, — PI. : peisagişti, -sie. — Şi : (rar) peisaj ist, -ă (ddrf, Alexi, w.), peizagist, -ă (Iordan, l. r. a. 183), pcizajist, -ă (Şăineanu, d. u.) s. m. şi f. — Din fr. paysagiste. PEISAGÎSTIC, -Ă adj. 1. Care aparţine peisajului (1), privitor la peisaj, care are în vedere peisajul, de peisaj. Autorul Doamnei Chiajna îi dădea un impuls care-l înălţa pînă la nivelul celor mai bune realizări peisagistice. Vianu, m. 201, cf. id. A. p. 143, 201. Indicarea caracteristicii dominante a localităţii, din punct de vedere al arhitecturii, monumentelor istorice sau naturale, valorii peisagistice, leg. ec. pl. 490. Convorbirea alunecă asupra arhitecturii peisagistice. Gălinescu, s. 113. Cîteva reportaje. . . vor să ilustreze tocmai această mare şi constantă diversitate de ordin geografic, istoric, social, peisagistic, s ianuarie 1961, 12. + (Substantivat, f.) Peisaj (1). Lucrările abordează probleme de eroziune, de peisagistică şi de valorificare a resurselor vegetale din regiune, contemp. 1966, nr. 1619, 8/1. 2. (Despre pictură, opere literare sau musicale) Care îşi propune cu precădere descrierea unor privelişti din natură. Pictură peisagistică. + (Substantivat, f.) Ramură a picturii care cuprinde peisajul (2). Cf. dl, DM, DN2. — Pronunţat : pe-i-. — Pl. : peisagistici, -ce. — Peisagiu + suf. -islic. PEISAGIU s. n. v. peisaj. PEISÂJ s. n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic şi este prinsă dintr-o singură privire, privelişte; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultat dintr-o anumită combinaţie între factorii naturali şi acţiunea societăţii umane, peisagistică^. peisagistic 1); teritoriu care are acest aspect. Aceste peizajuri pe care se silesc ci d-a le imita, natura le-au făcut numai pentru noi care fugim d-acele temniţi. Pleşoianu, a. l. 39/12. Puneţi în mijlocul unui cîmp frumos un chioşc ale cărui ferestre să aibă geamurile colorate cu felurimi de feţe, apoi observaţi, prin aceste sticle colorate, peizajul în care vă aflaţi. Barasch, m. 1,12/17. în fundul acestui sever paisagiu .. . frumoasa vale . . . înota in lumină, cr (1848), 83/61, cf. 202/58. Tazlăul ce şerpuieşte pe vale înfăţoşează un peisaj romantic. Negruzzi, s. i, 308, cf. 192. Se incintă acum de peisajele cele mai desfătătoare. Calendar (1858), 30/12. Aci sînt cadre amestecate şi unele reprezintă paesage, altele bătălii. Filimon, o. ii, 88. Peisajele cele mai pitoreşti şi mai frumos înzestrate de natură. I. Ionescu, m. 72. E un moment de repaus binefăcător . .. prin atîtea şi atîtea peisa juri de uscat şi de mare. Cara-giale, o. iii, 110. Numai cine a trăit la ţară poale să judece cîl. . . de adevărat e acest peisaj sătesc. Gherea, st. cr. iii, 292. Un clar peisagiu miniatural, Cu palmieri şi flori de portocal. Cazimir, l. u. 38. în peisajul prăfos crescuseră . . . nenumărate vile. C. Petrescu, î. ii, 245. Peisajul pe valea Mureşului are un pitoresc îmbietor. Vlasiu, d. 6. Totul e curat: oamenii şi lucrurile, cerul şi peizajul. Teodoreanu, m. ii, 338. Numai Ceahlăul stă gol şi solitar în peisagiul poetic. Sadoveanu, o. îx, 141, cf. iii, 187, ix, 12, x, 437, xi, 459, id. e. 42, Iordan, l. r. a. 73, id. stil. 252. Ceea ce doreşte ... să pună în lumină V. Alecsandri este felul fantastic în care ii apar peisagiile. Vianu, a. p. 80, cf. 41. Privind de sus . . . ai în faţa ochilor un peisagiu îneîntător. Scînteia, 1952, nr. 2 390. Vasul părea austriac, iar peisajul danubian. Călinescu, s. 63, cf. 93, id. e. o. i, 82. Port încă-n gînduri Mierea, mirajul, Dar fără tine, Bană-i peisajul. Blaga, p. 74. Aura mării bănuite îşi apropia peisajul. Camil Petrescu, n. 64. Oltul străbate acum un peisaj de dealuri. Bogza, c. o. 365, cf. 9. Peisajul se schimba. La dreapta şi la stînga noastră răsăreau dealuri. Stancu, r. a. ii, 297, cf. 17, 26. Privea neclintit perindarea peisajului, v. rom. martie 1954, 27. î se părea că trăise . . . alături de viaţă, de oraşe, de peisagii. Demetrius, a. 57. Caracterele distinctive ale peizajelor sînt imprimate acestora de sol, relief, vegetaţie. ltr2. A fost susţinătorul concepţiei peisajului geografic, prin care înţelegea complexul natural, mg i, 28. Montanul peisagiu nu poale să alunge Din vine frămînlarea acestui veac aprins. Labiş, p. 360. Peisajul industrial este la fel de spectaculos ca şi cel montan. gl 1958, nr. 1, 6/7. Aburul. . . punea un văl tulbure peste acea graţie fără seamăn a peisajului. Barbu, p. 7, cf. der. -O F i g. Ca peste şesuri aurii de grîne Văd zarea largă-a zilelor de mine Şi peisajul lumii viitoare. D. Botez, f. s. 5. Uitînd multe din cîte au fost altădată în peisajul nouros al amintirii. Sadoveanu, o. xii, 665. Era în sufletul meu ca un peisaj nou. Camil Petrescu, u. n. 212. Ar îmbogăţi substanţial peisajul dramaturgie al teatrului nostru de păpuşi, t septembrie 1962, 48. 2. Gen de pictură sau de grafică care are ca obiect reprezentarea pe primul plan a priveliştilor din natură (oamenii sau animalele apărînd doar ca elemente accesorii); (concretizat) tablou, fotografie care înfăţişează un peisaj (1). Icoane care înfăţişează întîm-plări istorice au ieşit 12 ... în felul peizajurilor. cr (1829), 2692/17. învăţătura desenului.. . cere o îndelungă deprindere. . . mai ales în lucrarea cu mina slobodă, adecă la topografie, la peizajuri şi altele. Desen arh. 6/22. Un zugrav vestit de peisa juri. Asachi, l. 32/8. Artişti dau umbre la peisajul lor. Bolliac, o. 67. Trei paesage de Claude Lorrain. Filimon, o. ii, 135, cf. 82. Voise să cumpere un peisaj de Courbet. Călinescu, s. 74, cf. 684. Amplu reprezentate în expoziţie sînt portretul şi peisajul, contemp. 1953, nr. 372, 3/1. Peisajul a apărut in pictura daneză în sec. al XVI-lea. der. 3. Descriere, reprezentare a naturii într-o operă literară; compoziţie literară descriptivă. S-a spus de opera lui Hogaş că e un peisagiu neînsufleţit. Lovi-nescu, c. v, 7. De mult europenii au dispărut din pei- 4264 PEISAJIST - 389 - P ELARGONIE sagiu, parcă ar fi murit. Sadoveanu, o. ix, 14, cf. l. rom. 1959, nr. 6, 87. 4 Compoziţie muzicală care îşi propune să descrie tablouri din natură. Cf. cade. — Pronunţat: pe-i-, —PI.: peisaje şi (învechit) peisa juri. — Şi: (astăzi rar) peisâgiu (pl. peisagii şi, rar, peisage), peizâgiu (pl. peizagiuri, Iordan, l. r. a. 73), pcizâj, (învechit) paesăgiu (pl. paesage), paisâgiu s. n. — Din fr. paysnge, it. pnesnggio. PEISAJÎST, -A s. ni. şi f. v. peisagist. PEIZAGÎST, -Ă s. m. şi f. v. peisagist. ■> PEIZAGIU s. n. V. peisaj. PEIZAJ s. n. v. peisaj. PEIZAJÎST, -A s. m. şi f. v. peisagist. PEJÎN adv. v. peşin. PEJMĂ s. f. (Bot.) 1. Numele a două specii de plante erbacee : a) plantă cu tulpina rigidă, ramificată, cu frunze dinţate şi cu flori violetc-purpurii sau albe, cu miros plăcut de mosc; (regional) bumbi, cănăfior, didi-nele, parfumaşi, pufuleţi, scăişori, spoitori (Ambcrbca moschala). Cf. anon. car., i.b, Polizu, Baronzi, l. 140, Ciiiac, ii, 250, lm, ddrf, Gheţie, r. m., Brandza, fl. 307, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., Panţu,: pl., cade, Borza, d. 43; li) plantă cu tulpina rigidă şi ramificată, cu frunzele cu lobii dinţaţi, cu flori galbene plăcut mirositoare (Ambcrboa odorata). Cf. Panţu, pl., cade. 2. (Regional) Sîngcle-voinicului (Lalhyrus oeloraius). Borza, d. 97. — Pl. : pejme. — Şi: (regional) pesmă (lm, Brandza, fl. 307, tdrg, Panţu, pl., Borza, d. 43), pişmă (anon. car., Polizu, ddrf, Gheţie, r. m., Ai.exi, -w., Şăineanu, D. U.) S. f. — Din magii, pezsmn. PEJORATÎV, -A adj. v. peiorativ. PELAbA s. f. Boală dc piele care se manifestă prin cădcrea părului de pe cap pe anumite porţiuni (rotunjite), care, prin extindere, pot fuziona în placarde neregulate. Cf. cade, dm, dn2. Pelada apare ca o consecinţă a unor tulburări endocrine. der. — Din fr. peladc. PÎLAG s. 11. (Grecism învechit) Mare2 (1). Împletiţi şi văi ş-abisuri, şi mări, pelage toate. Heliade, o. 1, 358, cf. Aristia, plut., Gâldi, m. phan. 224. 4 F i g. Imensitate. Pelagul ştiinţei sale (a. 1700). gcr i, 343/25. — Pl. '.pelage. — Din ngr. jtEXayoc. PELAGIC, -A adj. 1. (în sintagma) Zonă (sau, rar, regiune) pelagică = totalitatea apelor din lacuri, din mări şi din oceane situate deasupra zonelor de fund (începînd de la adîncimea de circa 200 m). Fauna litorală se mai întinde încă orizontal şi pe o însemnată parte din zona pelagică. Antipa, p. 53, cf. ltr2, dn2. în zona pelagică trăiesc numeroase vieţuitoare. Geologia, 33. Zona pelagică formează mediul de existentă a organismelor marine, der. + Care se referă la zona definită mai sus, care aparţine acestei zone, specific acestei zone; (despre plante şi animale) care trăieşte, plutind liber, în apele acestei zone. In plancton găsim . . . reprezentanţi ai faunei litorale, cari duc limporal o viaţă pelagică. Antipa, p. 53. Aceste animale cari trăiesc pe plantele pelagice nu au o răspîndire . . . mare. id. ib. Fauna pelagică . . . e reprezentată printr-o serie de specii de peşti. ltr2. Amomjn trăiau in mări, ca animale pelagice. Geologia, 77, cf. der. O (Adverbial) Există două feluri de atraula: pe fund şi pelagic, adică între ape. Tudoran, o. 114. 2. (Rar) Marin. Suna in mine murmurul pelagic Al sfintelor creaţii de-nceput. Beniuc, c. p. 49. — Pl. : pelagici, -ce. — Din fr. pélagique. PELAgÎR subst. v. pelagră. PELAGÔNJE s. f. v. pclargonic. • PELAGOSCÔP s. n. Instrument optic pentru cercetarea fundului apelor. Cf. Negulici, prot.-fop., n. d., dn2. — Pl. : pelagoscoape. — Din fr. pélagoscope. PELAGRĂ s. f. Boală provocată de lipsa din alimentaţie a anumitor vitamine şi proteine şi manifestată prin inflamarea pielii, apariţia ufaor plăgi pe corp, tulburări gastrice şi nervoese ; (popular) roşeaţă, pecingine rea, (regional) jupuială, leprică, pîrleală. Cf. Barcianu, N. Leon, med. 141, Alexi, -w., Bianu, d. s., Şăineanu, d. u. Şi ciţi. . . n-or fi murii de meningită, de lungoare, de pelagră! Galaction, a. 173. Ce măsuri a luat pentru combaterea palndisinului şi pelagrei? C. Petrescu, r. dr. 46. Fantoma foamei şi a pelagrei se ridica în întunericul amârîlului plugar. Sadoveanu, o. vi, 287. Vilaţi-vă la mîinile mele, au început a se jupui. Ştiţi cc înseamnă asta: pelagră. Stancu, d. 94, cf. v. rom. octombrie 1954, 132. îi chinuie ca o pelagră Culoarea roşie şi neagră. Boureanu, s. p. 22, cf. ltr2. Pipăicsc în pulsul tău pelagra care le istoveşte. Isac, o. 316. Mălaiul mirosea a moarte şi pelagră. Vintilă, o. 37. Lăţiţi cîtu-i zarea şi hăul Peste pămînt, ca buba' dc pelagră. Deşliu, g. 37, cf. dm, dn2, der, com. din Straja-Rădăuţi, airm n/i h 175. — Pl. : pelagre. — Şi : (regional) pelăgîr (ai.rm ii/i h 175/520) subst.., pelărgă (ib. h 175/531, 537), pcliviă (ib. h 175/886) s. f., pclcâc (ib. h 175/769) subst., peleâgă (ib.h 175/899), peleăgră (ib. h 175/723), pilâgără (ib. li 175/551), prclâjfă (ib. h 175/836), .prcleâqă (ib. h 175/836) s. f. — Din fr. pellagre. PELAGRÔS, *OĂSĂ adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine pelagrei, privitor la pelagră, provocat de pelagră. Acelaşi lucru ... se poale spune despre demenţa pclagrcasă. Pariion, n. 103. Netratată la timp, pelagra provoacă o alterare profundă a stării generale (caşexia pelagroasă). df.r di, 702. 2. S. m. şi 1, adj. (Om) care este bolnav de pelagră. O sută de mii de pelagroşi. Contemporanul, vij, .'507, cf. CADE, DM, DN2. — Pl. : pelagroşi, -case. — Şi: (regional) pelărgos, -oăsă adj., s. m. şi f. Com. din Mirceşti-Paşcani. — D111 fr. pellaymix. PELAGROZEÎNĂ s. f. v. pelagrozinii. PELAGROZERÎE s. f. (Rar) Spital pentru bolnavii de pelagră. Cf. Scriban, d., sfc v, 191. — Pl. : pelagrozerii. — Pclagros + suf. -erie. PELAGROZÎIVĂ s. f. Substanţă toxică existentă in porumbul alterat. Pelagrozina din păpuşoii stricaţi. Contemporanul, vij , 507. Ciuperca [pelagrei]. . . ţine de mucegaiurile obicinuite, secretînd o toxină, un alcaloid numit pelagrozină. Bianu, d. s. 567, cf. dm, DN2. — Şi : pelagrozeină s. f. — Din fr. pellagrosine. PELArGĂ s. f. v. pelagră. PELARGON s. n.v. pelargonie. PELARGÔN1E s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante erbacee cultivate ca plante decora- 4286 PELARGONIU - 390 - PELERINAJ tive : a) muşcată1 (a) (Pelargonium zonale). Cf. Borza, d. 125; b) muşcată1 (b) (Pelargonium radula). Cf. id. 1b.; c) (în forma pilargonie; şi în sintagma pilar-gonie roz, Borza, d. 125) colăcel (Pelargonium pelta-tum). Cf. id. ib.; d) (In forma pergonie) muşcată1 (d) (Pelargonium grandiflorum). Cf. Lexic reg. ii, 30. Iţi trimit şi eu un buchet de fuchsii, azalee, camelii, pelargonii şi roze. Negruzzi, s. i, 99, cf. Alexi, w. Să-ţi spun eu de ce nu le merge tot aşa de bine şi pelar-goniilor dumitale. BrXtescu-Voineşti, p. 300. După crini înfloreau şi dăinuiau . . . singerîndele pelagonii, clrciumăresele. Galaction, o. a. i, 349, cf. h x 445, xn 385, xvi 103. — Pronunţat: -ni-e. — PI.: pelargonii. — Şi: (rar) pelargâniu (Scriban, d.) s. n., pelagonie s. f., (regional) pelargdn (Borza, d. 125) s. n., perg6nie (Lexic reg. ii, 30), pllargoăne (Borza, d. 125), pilargâne (h x 445), pilargonie (Borza, d. 125, h xii 385), pirl-goâne (Borza, d. 125), pirirgoăne (Panţu, pl., bulet. grăd. bot. v, 64) s. f. — Din germ. Pelargonie. PELARGONIU s. n. v. pelargonie. PELĂSG, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine pelasgilor (2), privitor la pelasgi, de la pelasgi; (rar) pelasgic. Ce fac neologii de cuvintele... ce nu stnt nici latine, nici grece, nici celtice, nici slavone?... ce vor face de rădăcinile pelasge ca, iorum, hora, miros? Russo, s. 89. 2. S. m. şi f. Persoană aparţinlnd unor triburi care, din timpuri străvechi, au populat partea de sud a Peninsulei Balcanice, litoralul de apus al Asiei Mici, precum şi cîteva insule din această regiune; (la m. pl.) populaţia triburilor care locuiau în aceste regiuni. O parte a pelasgilor a fost asimilată de greci, fapt pentru care autorii antici foloseau uneori denumirea de pelasgi pentru desemnarea grecilor, der. — Pl.: pelasgi, -ge. — Din fr. pelasge. PELASGIC, -Ă adj. (Rar) Pelasg (1). Iară bărbaţii oşteni veniţi din pelazgicul Argos . . . Fură-n cincizeci de corăbii aduşi de Ahile la Troia. Murnu, i. 43, cf. CADE. — Şi: pelăzgic, -ă adj. — Din ngr. 7rE^dcayiK0ţ. PELAVRĂ s. f. v. pelagră. PELĂZGIC, -Ă adj. v. pelasgic. ,PELĂRG<)S, -OASĂ adj., s. m. şi f. v. pelagios. PELCAR s. m. v. pilcar. PfiLCĂ s. f. v. plic. PELEAC subst. v. pelagră. PELEACĂ s. f. v. păleacă. PELEAG, -A adj. (Transilv. şi Ban.) 1. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Care este fără păr; s p e c. chel. Văztndu-i capul tot fără păr, peleg, începură a ride de el. Ţichindeal, f. 355/21, cf. tdrg, Candrea, f. 35, T. Papahagi, c. l. Din jos de slăbiuţă este un loc peleg. .., fără musculatură, numit pănuş. dr. v, 325, cf. ix, 445, h xyiii 26. Fata aceea era foarte frumoasă, dar fiind pleşugă (pilegă), adecă cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl său in ochi: Reteganul, p. ii, 67, cf. alrm i/i h 16, Lexic reg. ii, 84. + (Despre păsări) Care este fără pene; golaş. Cf. rev. crit. iii, 164, Todoran, ol. Puiul cind iasă din ghioace e pileag. Com. din Timişoara. + (în sintagma) Griu peleg = specie de grîu nedefinită mai de aproape. Prin Banat se cunoaşte şi specia de griu peleg. Pamfile, a. r. 103. Frunză verde griu peleg, Pe la casa mindrei trec, Cu nimic nu mă aleg. Reteganul, ch. 99. + (Substantivat, n. ; regional ; la pl.) Tèren despădurit (Crăguieşti-Turnu Severin). gl. olt. Ar fi fost acolo oameni bătrini, care sta pe peleaguri cu bordeie, ib. 2. F i g. (Despre oameni) Care este fără bani, sărac ; care este fără căpătîi, haimana. Cf. tdrg. Muierea . . . i-o zis lui Boandăr sărintoc şi peleg. Gregorian, cl. 60, cf. alr i 1 553/107. — PI.: pelegi, -ge şi (substantivat, n.) peleaguri. — Şi : pclég, -ă, pilcâg, -ă, pilég, -ă adj. — Cf. p i 1 u g. PELEÂGĂ s. f. v. pelagră. PELEAGRĂ s. f. v. pelagră. pelecAn s. m. v. pelican. PELÉG, -Ă adj. v. peleag. PELEGRÍN s. m. v. peregrin. PELEGRINA vb. i v. peregrina. PELEGRINÁGIU s. n. v. peregrinaj. PELEGRINA,! s. n. v. peregrinaj. PELELEÂCĂ s. f. v. păleacă. PELÉNCE s. f. pl. v. pelincă. PELENÎŢ s. f. v. peliniţă. PELERÍN1 s. m. Persoană care întreprinde un pelerinaj (1); (învechit) peregrin (1). V. hagiu. Cf. I. Golescu, c., Negulici, Stamati, d. Pe locul pe carile s-au descăpăţinat apostolul Iacob, se află azi o mănăstire ... pentru pelerini (hagii). Calendar (1855), 46/14, cf. Polizu, prot.-pop., n. d., Baronzi, I. L. I, 207/28. Veniturile sfîntului mormint sint. . . din laxele puse asupra pelerinilor ce vin să se închine în Ierusalim. Bolintineanu, o. 296, cf. 295, 297, Barcianu, Alexi, w. In întuneric mă închin, ’Nălţind privirea-ntunecată De trist şi dornic pelerin. Petică, o. 50, cf. Şăineanu, d. u. <0> F i g. Se înfiripase un centru nou de însufleţire . . . şi un nou arhondaric pentru pelerinii Parna-sului. Galaction, a. 288. + (Rar) Peregrin (2). Un serv anunţă sosirea unui pelerin şi cererea lui de a fi ospitaliat în castel. Filimon, o. ii, 261. Ei erau ai acestui pămînt. El era numai un pelerin strein. C.Petrescu.r.dr. 215. Prin pelerinul transilvan, I. Codru-Drăguşanu, domeniul nostru literar s-a îmbogăţit cu exotismul moral. Vianu, a. p. 85. O F i g. De-a lungul şoselei, in trap mic, un dine cu coada între picioare, pelerin neobosit, duce in spinare, să răspîndească în lume, toată jălnicia vremii. Brăescu, o. a. i, 54. — Pl. : pelerini. — Din fr. pèlerin. PELERÍN2 s. n. v. pelerină. PELERINAGIU s. n. v. pelerinaj. PELERINÁJ s. n. 1. Călătorie făcută, individual sau în grup, în scop religios, într-un loc considerat sfînt, sau în semn de omagiu la locuri importante din punct de vedere istoric, cultural etc. ; (învechit) peregrinaj (1), peregrinare (1). V, h a g i a 1 î c. Cf. I. Golescu ,c. Am împlinit dorinţa ce făcusem, de-a merge în pelerinaj pe gios la Iaşi ca să mă închin moaştelor sf. Parascheve. Asachi, s. l. ii, 21. cf. Negulici, Stamati, d. Face un pelerinagiu (hagealîc) la Valea Albă spre a aminta acolo pe fratele său ucis în acea memorabilă bătălie. Calendar (1855), 128/31. Casa marelui Voltcr e aproape şi, prin urmare, nici un 4312 PELERINĂ - 391 - PELICAN călător nu lipseşte de a face acest pelerinagiu. rom. lit. 1512/29, cf. Polizu. La dumineca mare au mers toţi din Curtea Albă in pelerinaj la monastirea din Tribur. Calendar (1859), 53/22, cf. prot.-pop., n. d., Costinescu. Cel mai simplu pelerinaj costă cel puţin 4 000 franci. Bolintineanu, o. 297. Pelerina juri la minăslirea Căldăruşani. Maiorescu, d. iv, 24, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Vin in pelerinaj de ziua lui . . . Pun pe hoge să cetească, ii dau bacşiş şi comunică sfinlului durerile şi năcazurile pe care le au, cerind mingiiere şi alinare. Sadoveanu, o. x, 415, cf. id. e. 231., în cele două zile pe an cind vine in comună [călugărul], pelerinajul la el nu se sfirşeşte de dimineaţa pină seara. Ulieru, c. 55. + Călătorie, plimbare prin diferite locuri (îndepărtate). (Glumeţ) Picioarele groase ale scaunelor . . . [au] şi acum hirliuţe amintind peleri-nagiile făcute: Tulcea, Botoşani, Tirgu-Jiu, negru pe alb lipit cu cocă. Bassarabescu, v. 32. <0> F i g. Un pelerinaj tncilcit, anost şi obositor prin legislaţiile oechi şi moderne. Vlahuţă, o. a. i, 222. + Trecere continuă ; perindare. Pe şoseaua Jianu . . . pelerina jul e nesfirşit. v. rom. ianuarie 1954, 198. Timp de vr. o două zile, cit au rămas acolo, a fost pelerinaj. Pas, z. i, 120. 2. (Rar) Loc unde se face un pelerinaj (1). Cf. Şăineanu, d. u., CADE. — Pl. : pelerinaje şi (rar) pelerina juri. — Şi : (astăzi rar) pelerinăglu (pl. pelerinagii) s. n. — Din fr. pèlerinage. PELERÎIVĂ s. f. 1. Haină largă, de lungimi variabile, fără mîneci, adesea cu glugă, care se poartă (ca palton sau ca pardesiu) peste altă îmbrăcăminte. Cf. I. Go-lescu, c., Polizu, ddrf. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă şi dirză. Ibrăi-leanu, a. 150. îmi iau pelerina de uniformă din cui. Cazimir, or. 119. Alta îşi caută enervată şalul, lui îi aduce pelerina. Camil Petrescu, t. ii, 265, cf. id. 0. iii, 219. Lada se afla tot acolo, la capătul prispei, dar mantaua şi pelerina erau întinse pe-un parmac'.ic şi scuturate de praf. C. Petrescu, î. i, 272, cf. 11, 121. Apare şi colonelul, fără sabie, nebărbierit, cu o pelerină scurtă din cale-afară. Brăescu, o. a. i, 54, cf. 280, il. v. 60. Purta o bască mică şi o pelerină neagră de cauciuc. Vlasiu, d. 14. Dormea . . . tndepărlînd mereu prin somn pelerina cu care, necontenit, Adina îi acoperea pieptul şi gîtul. Teodoreanu, m. ii, 211. Intră în clasă cu mina îndoliată şi se aşeză în bancă cu pelerina pe el. Călinescu, e.' o. i, 23. îşi aduna la piept pelerina de postav. Sadoveanu, o. xi, 404, cf. ix, 356. Neagu o înfăşură în pelerina lui. Bart, e. 182, cf. Iordan, 1. R. a. 68, ltr2. V-aţi furişat spre margini din cîmpul de bătaie Cu poala pelerinei adusă pe obraz. Labiş, p. 272. Şî venea, Bahnî, venea, Pelerina-i ftşîia. folc. mold. ii, 114. O F i g. Primăvara intrase pe bariera oraşului ascunsă în pelerina nopţii. G. M. Zamfirescu, m. d. 1, 85. 2. (Ieşit din uz) Gulsr mari care acoperă umbrii şi care se purta peste palton sau peste rochie. Cf. Stamati, d., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. — Pl. : pelerine şi (rar) pelerini (Iordan, l. r. a. 68). — Şi : (învechit) pelerin (Stamati, d.) s. n., (regional) perelină (bul. fil. vi, 143) s. f. — Din fr. pèlerine. PELERIAIOTĂ s. f. Diminutiv al lui pelerină (1). Merge ghemuită sub pelerinuţa veche. Cazimir, gr. 131, cf. sfg iv, 153. — Pl. : pelerinuţe. — Pelerină + suf. -uţă. PELEŞ s. n. 1. (învechit şi regional) Ciucure; franj. Cf. psalt. 87/14. Toată slava fiiei Iu împărat inlăuntru, cu peleşi de aur învestită. Coresi, ps. 120/4, cf. h iv 87. + (Adjectival ; regional ; în sintagma) Oaie peleşă = oaie cu lînă lungă (Cristeşti-Botoşani). h i 51. 2. (Regional) îndoitura de sus a pantalonilor ţărăneşti, prin care se trece brăcinarul. Cf. ddrf, Damé, t. 169, tdrg, Şăineanu, d. u., cade. + P. e x t. Brăcinar. Cf. conv. lit. xhy, , 956. 4. (Prin nord-estul Olt.) Şnur care se petrece pe la mijlocul cămăşii naţionale, pentru a o strînge pe corp. Lexic reg. ii, 30. — Pl. : peleşuri şi (1 şi m.) peleşi. — Din ser. pileS. PELE?ÉI s. m. pl. (Regional) Ghiocei-bogaţi (Leuco-jum aeslivus). Cf. ddrf, tdrg, Panţu, pl., Borza, d. 98. Peleşeii cresc împreună cu ghioceii, h ix 142. — Peloş suf. -ei. PELETÎC1 s. n. Pensulă folosită în olărie pentru tragerea- brîurilor, pictarea motivelor decorative etc. Cf. Damé, t. 73, tdrg, Pamfile, i. c. 389, Şăineanu, D. U., CADE, BUL. FIL. II, 186, LTR2. — Pl. : pelelice. — Etimologia necunoscută. PELETÎC2 s. n. (Regional) ,,Sînge închegat bucăţi, bucăţi“ (Boureni-Băileşti). Lexic reg. 31. — Pl. : peletice. — Etimologia necunoscută. PELETIÜC s. n. (Prin nord-estul Mold.) Pinză de păianjen plină de praf care atîrnă prin unele case neîngrijite. Cf. Lexic reg. ii, 121. — Pl. : pehtiucuri. — Etimologia necunoscută. PELETIZĂRE s. f. Procedeu de aglomerare mecanică a minereurilor şi a concentratelor umede şi foarte fine, care constă în rostogolirea materialului în tambure rotative, în timpul căreia particulele minerale se lipesc între ele. Peletizarea, deşi introdusă în industrie recent, s-a afirmat ca un procedeu economic important in valorificarea minereurilor sărace de fier . . . a căror concentrare reclamă măcinări foarte înaintate. ltr2, cf. sfc iv, 319. — Pl. : pelelizări. — Etimologia necunoscută. PELICĂIV s. m. Pasăre mare acvatică, migratoare, din ordinul palmipedelor, cu penele albe, cu ciocul lung şi puternic şi cu un sac elastic de piele galbenă sub maxilarul inferior, în care adună peştii care îi servesc drept hrană ; babiţă, (învechit) nesăturat (II), (învechit, rar) neiasită ( Pelecanus onocrolalus). Primăvara vin şărpi cu aripi, zburători. . ., iar pele-canii. . . au stîrcii îi tămpină. Herodot (1645), 114. De-a tocma cu pelecanul, Prin pustii petrec tot anul. Dosoftei, ps. 343/5. Asămănaiu-mă cu pelecanul, puslinic făcuiu-mă ca corbul de noapte în jărişte. Biblia (1688), 4141/29. Corbul, cioara, pelicanul, coţofana . . . şi altele lor asemenea. Cantemir, ist. 26, cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Vulturul, după aceasta, numaidecit se schimbă în pelecan. cr (1831), 61V24. Pelicanii sint nişte păsări foarte vrednice de luare aminte pentru a lor făptură şi ale lor obiceiuri, mn (1836), 85V5. Ca pre fiii săi să crească, n-a cruţat nice pre sine, Cum cu propriu singe-adapă pe-ai săi fii un pelican. Asachi, s. l. i, 63, cf. Polizu. Ce preţuieşte o casă bine încălzită şi un pat moale şi frumos, cind noi dormim pe picioare ca pelicanii ? Filimon, o. i, 210. Cele mai mari paseri de aici sînt: vulturii, şoimii, berzele, lebedele, pelicanii şi gîşlele. Drăghiceanu, c. 116, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Simionescu, f. r. 75. Multe specii de paseri de apă trăiesc în libertate: lebede, pelicani, gîşte. Sadoveanu, o. ix, 243, cf. vi, 71, x, 464, Băcescu, păs. 124, Scînteia, 1960, nr. 4 857. Pelicanul esle foarte bun înotător şi zboară cu uşurinţă pe distanţe lungi. der. <0> Pelican creţ = specie de pelican cu punga de sub cicc de ci l Dare roşie şi care are, pe ceafă şi pe partea posterioară a gîtului, pene creţe (Pelecanus crispus). Cf. Băcescu, păs. 124, DER. — Pl. : pelicani. — Şi : (Învechit) peleeăa s.m. — Din ngr. jisXsKati, lat, pelecanus, fr. pélican,: 4321 pelicanol - 392 - PEL IM PELICANOL subst. sg. Produs sub formă de pastă, preparat pe bază de dextrină şi de glucoză, care serveşte la lipitul hîrtiei şi cartonului; (familiar) lipici. Gf. LTR2. — Pelican + suf. -ol, după modelul compuşilor chimici în -ol. PELICIOĂRĂ s. f. v. policioară. PELÎCULĂ s. f. 1. Membrană (2) subţire. Gf. Bar-cianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. + Membrană (3) (carjî separă două medii). Berkeley percepe materia ca pe o subţire peliculă transparentă situată intre om şi divinitate. Vianu, m. 24. + (Franţuzism rar) Mătreaţă1 (I). Cf. CADE. 2. Strat subţire, pojghiţă dintr-o anumită substanţă, depuse sau formate pe suprafaţa altei substanţe. Dacă o suprafaţă se udă cu ulei, acesta poale fi întins pe întreaga suprafaţă înlr-un strat extrem de subţire, denumit peliculă. Soare, maş. 97, cf. 83. Suprafeţele pregătite prin sablare asigură peliculei de vopsea . . . rezistenţă. Scînteia, 1962, nr. 5 705. 3. (Adesea determinat prin „fotografică“ sau „cinematografică“) Bandă subţire şi flexibilă de celuloid sau de alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanţă fotosensibilă şi întrebuinţată în industria fotografică şi cinematografică ; film. Cf. Nica, l. vam. 189. Cit sînt de misterioase legile eredităţii şi ce bizare însuşiri de peliculă fotografică are embrionul. Galaction, o. a. 1, 45. Aceste fluctuaţii de lumină sînt reproduse pe pelicula fotografică, enc. tehn. i, 141. Aparatul va avea intercalat între lanternă şi peliculă ... dispozitivele de răcire, prev. accid. 67, cf. ltr2. Este adevărat că pelicula-e un material delicat, se aprinde uşor şi se strică repede, contemp. 1958, nr. 593, 2/2. Problema înregistrării sunetelor pe peliculă cinematografică în cercetările de fonetică experimentală. l. rom. 1959, nr. 2, 115, cf. der. + Film cinematografic considerat ca gen de spectacol. — Accentuat şi: (rar) pelicălă. — PI. : pelicule. — Din fr. pellicule. PELICULOGEN, -Ă adj. (Mai ales despre Substanţe organice) Care, aplicat în stare lichidă pe suprafaţa unui corp solid, formează pe acesta, după uscare, un strat protector sau ornamental. Cf. ltr2. Principalele categorii de substanţe peliculogene sînt: lacurile, vopselele, emailurile, ciuturile şi grundurile, der. <0> (Substantivat) Peliculogenele se aplică pe suprafeţe prin procedee manuale . . . , prin pulverizare şi prin scufundare, ib. — PI. : peliculogeni, -e. — De la peliculă, după modelul unor cuvinte ca patogen, fotogen, autogen. . PJELIE s. f. Unealtă cu care se fixează şi se susţin pripoanele sau năvoadele la pescuit sau pe care se întind plasele pentru uscat şi reparat. Cf. ddrf, Ghe-ţie, r. m., Antipa, p. 299, 310. Pe pelii montate sub formă de schelet se mai întind, pentru uscat şi reparat, uneltele pescăreşti din plasă. ltr2. — Pronunţat: -li-e. — PI. : pelii. — Etimologia necunoscută. PELIMÎTRU s. n. v. perimetru. PELÎN s. m.^ s. n. I. S. m. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia compozitelor: a) (şi în sintagmele pelin alb, lb, Brandza, fl. 275, Grecescu, fl., BrANu, d. s., Borza, d. 23, Viciu, gl., pelin adevărat, Grecescu, fl. 303, Bianu, d. s., pelin bun, Brandza, fl. 275, Bianu, d. s., Simionescu, fl. 208, Bulet. grâd. bot. v, nr. 3 — 4, 53, Borza, d. 23, pelin de grădină, Borza, d. 23, pelin de rusalii, id. ib., pelin negru, id. ib., pelin verde. id. ib.) plantă cu rizom ramificat, cu tulpină dreaptă şi înaltă, cu frunze compuse, spintecate, păroase şi cenuşii şi cu flori galbene ; frunzele şi florile, foarte mirositoare şi cu gust amar, se întrebuinţează in medicină, precum şi la prepararea unor băuturi alcoolice; (regional) iarba-fecioarelor, lemnul-Domnului, peliniţă (1 e) (Artemisia absinlhium). Cf. Coteanu, pl. 29, drlu, lb, Barcianu, Bianu, d. s., Bujorean, b. l. 388, bulet. grăd. bot. v, nr. 3/4, 53, Borza, d. 23, der ; b) (regional ; şi în sintagmele pelin alb, Borza, d. 24, pelin mic, id. ib.) peliniţă (1 a) (Artemisia austriaca). Cf. Simionescu, fl. 233, Borza, d. 24; c) (regional; şi în sintagma pelin mic, Coteanu, pl. 29, lb, Borza, d. 24, com. Marian) peliniţă (1 e) (Artemisia pontica). Cf. Coteanu, pl. 29, lb, Bianu, d. s., Panţu, pl., cade, Borza, d. 24, com. Marian ; d) (şi în sintagmele pelin de mături, Grecescu, fl. 306, Bianu, d. s., cade, Simionescu, fl. 208, Borza, d. 24, pelin de purici, Grecescu, fl. 306, Bianu, d. s., cade, Simionescu, fl. 208, Borza, d. 24) plantă cu florile verzui, dispuse în capitule ovale, care creşte prin locurile nisipoase şi din care, la ţară, se fac mături pentru măturat prin casă (ca să dispară puricii) ; (regional) peliniţă ( 1 d) (Artemisia scoparia). Cf. Pamfile, a. r. 201, id. 1. c. 243, Borza, d. 24, T. Papahagi, m. 75 ; e) (regional ; şi în sintagmele pelin de cîmp, Borza, d. 24, pelin păsăresc, id. ib., pelin slerp, id. ib., pelin sterp negru, id.ib., pelinul calului, id. ib., h vi 25, xvi 146, 476, pelin negru, anon. car., lb, ddrf, Brandza, fl. 227, Damé, t. 186, Grecescu, fl. 304, Bianu, d. s., cade, Borza, d. 24, com. Marian) pel'nariţă (Artemisia vulgaris). Cf. Borza, d. 24iŞi a Ir. ia parte de ape ca pelinul şi mulţi oameni muriră d: ap, că era amară. n. test. (1648), / 309v/15. Să mira cum spre partea lor nu să face I vin cu pelin aşa bun. Neculce, l. 227, cf. anon. car. j / Le dau sămînţă de pelin bine-pisală. Calendariu (1814), 188/2. Acestea toate... să se frămînte cu extract de pelin. Piscupescu, o. 290/1. Se spăla cu apă de pelin . . . ca să întindă pielea obrazului şi să dispară zbîrciturile. Filimon, o. 1, 131. Parc-ai vrea să ştii cine odihneşte sub pămîntul încărcat cu ştevie. . . şi pelin. Dela-vrancea, s. 214, cf. 222. Şi se făcuse. . . un pelin cit casa şi atil de des, încîl nici şarpele nu trecea prinlr-însul. Sandu-Aldea, a. m. 31, cf. Candrea, f. 249. Mătura di la vînlurat este de mături sau de pelin. Pamfile, a. r. 215, cf. id. duşm. 189, 263, 268, Şăineanu, d. u. Avea un miros plăcui de pelin şi de iarbă mare. Bassa-rabescu, v; 45. Aseară, prin grădina amorţită, Din tufe de pelin cu frunze mici, A apărut in taină un arici. Topîrceanu, p. o. 134. Vino, Dinainte îţi voi desface pelinul şt romanila. Arghezi, vers. 190, cf. 194. A aruncai totul in ciulinii şi pelinul de peste drum. Camil Petrescu, o. ii, 202. Se opriseră pe un dimb cu iarba aspră, năpădită de alior şi pelin. v. rom. decembrie 1954, 62. Vîntul arunca miros de pelin dinspre stepă. Barbu, p. 79. Dacă ar fi in vremea lui august sau iulie s-ar simţi în aer mirosul de pelin, de secară secerată şi de hrişcă, s mai 1960, 45, cf. h 1 4, 11 7, 11, 79, 116,130,142,165,220. Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngră-dească uliţa Tot cu in şi cu pelin. Jarnîk-Bîrseanu, d. 61. Foaie verde de pelin, Slrăinu-s, Doamne, străin. id. ib. 207. în ziua de rusalii se pune pelin la uşă. şez. iii, 120. Pelin beau, pelin mănînc, Sara pe pelin mă culc. Bibicescu, p. p. 354. Cu pelinul îl împelinai, Cu pielrili îl împietrii, De la cutare îl potolii, mat. folk. 560. Nouă fete mari curate, Cu nouă mături de pelin. ib. 1 153. Se aşterne pelin pe locurile năpădite de aceste insecte, şez. x, 19, cf. 59, 143. Pisezi pelin şi izmă creaţă, zeama le-o storci in rachiu şi pe aceste îl bei. Pamfile, b. 33, cf. 34, 37, 38. Frunză verde de pelin, De-acolo m-am pus pe trin. Bîrléa, b. 81, cf. id. c. p. 81, 140, 186. Eu rod la gărduţ pelin. T. Papahagi, m. 113, cf. arh. folk. v, 140. Foaie verde lin pelin, Vai de copilu străin, folc. transilv. i, 165, cf. 273, 447, 476, ii, 11. E streinul Ca pelinul, Nu-ţi ştie dorul şi chinul. Zanne, p. vi, 328. <0> Pelin maritim — plantă cu frunzele argintii, păroase, strînse în formă de tufă deasă la baza lujerului care poartă florile (Artemisia maritima). Cf. Simionescu, fl. 236. Pelin nemirosilor (sau de drumuri) = plantă cu tulpina 4328 PELIN ARIŢĂ - 393 - PELINIT riţă, sminlănică. h iv 84, cf. 85, 268, v 389, ix 153, 188, xi 95, xiv 6. Nici un foc nu să vedea, Nici un amthar n-avea, Ori vreo dalbă pelinariiă, Ori vreo mică esculiţă, Ori vreo aşchie de creminiţă. Păsculescu, p. 171, ci. alr i 1 905/4, 87. — PI. : pelinariţe. — Pelin + suf. -ariţă. PELINĂŞ s. m., s. n. Diminutiv al lui pelin. 1. S. m. Cf. pelin (I). Gf. h iii 139. Mă căznesc de este o vreme Să fac din pelinaş miere, El, pustiul, e tot fiere! Bibicescu, p. p. 354. 2. S. n. Cf. pelin (II 1). Dă-ne două pelinaşe cu sifon. Brătescu-Voineşti, î. 63. S-a abătut pe la Petru bacalul. . ., a luat un pelinaş şi s-a iniors acasă. Gîr-leanu, i,. 23. Un rînd de pelinaşe să ne dregem, şi cile-o pîrjoală. C. Petrescu, c. v. 59. Aş bea şi eu un pelinaş. Brăescu, o. a. i, 386. Taică Pascali, zi s-aducă un chil de pelinaş. Sadoveanu, o. v, 451, cf. bul. fil. x, 79. Să guste Rachiul, Pelinaşul Şi vinul. Teodo-rescu, p. p. 556. — PI. : (1) pelinaşi, (2) pelinaşe. — Pelin + suf. -aş. aproape lemnoasă, culcată şi ramificată de la bază, cu florile galbene-roşietice, care creşte pe cîmpuri nisipoase (Artemisia campestris). Cf. Grecescu, fl. 305, Panţu, pl., Borza, d. 24, corn. Marian. (Regional) Pelin alb = pelinuţă (Artemisia petrosa). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 24. Pelin domnesc = lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). Borza, d. 23. «¡^Compuse: (regional) pelin-bun = lilicele (Iberis amara). Cf. ; id. ib. 87 ; (regional) pelin-nemj.esc = numele unei flori de grădină, nedefinită mâi de aproape. Cf. h x 420, 445. + F i g. Amărăciune; durere, necaz. Iară cine se hrăneşte cu bucate reale şi nedereapte, acela pelin amar amistuiaşte. Coresi, ev. 148. Tu n-ai apucat să deprinzi altă şcoală Decît slugăreala pe la uşa bogatului, Mătrăguna ocărilor şi pelinul oftatului. Deşliu, g. 53. 2. (Regional) Crizantemă (Chrysanthemum indicum). Gf. bulet. grăd. bot. v, nr. 3 — 4, 56, Borza, d. 47.. 3. (Regional) Liliac (Syringa vulgaris). Cf. bulet. grăd.bot. v, nr. 3 — 4,68, Borza,d. 166, alri 1917/150. 4. (Regional) Plevaiţă (Xeranthemum annuum şi foetidum). Cf. Borza, d. 187. 5. (Regional) ,,Rogoz“ (Poiana-Turnu Măgurele). Cf. alr i 1 913/898. G. (Regional) Numele unei varietăţi de struguri, nedefinită mai de aproape (Gherăseni-Buzău). Cf. h ii 98. II. S. n. 1. (Şi în sintagma pelin de mai) Vin cu gust amărui, obţinut prin tratarea lui, după anumite procedee, cu pelin (I 1 a). Minca afion dimineaţa şi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul (a. 1769). gcr îi, 81/33, cf. Budai-Deleanu, lex. în [vinurile] cele roşii căutăm floare, tărie, şi amărime, tn acele ce le fac moldovenii pelinuri. I. Ionescu, c. 196/23. Vin, rachiu, pelin băură pină cind n-au mai putut. Pann, p. v. i, 66/15. Muri după. ce mîncă trei oi fripte şi beu o balercă de pelin. Negruzzi, s. i, 247, cf. 222. Ştia unde se găsea pelinul cel mai bun şi unde se frigea trandafirii cei mai gustoşi. Ghica, s. 61. Să trăiască vinul, Vinul şi pelinul, Cil îi el de bun, Te face nebun. Alecsan-dri, t. 238, cf. 1 006. Gusta din bute în bute vinurile de la Dealul Mare..., pelinurile stifoase şi profire. Odo-bescu, s. i, 84. Mă anin şi mă inchin la cinstita faţa : voastră . . . cu un poloboc de vin şi cu unul de pelin. Creangă, p. 255. Intr-un colţ o ceată de vreo 15 păscari ■ cu atamanul lor, toţi. . . beau pelin. Contemporanul, vi1( 36, cf. ddrf. Ai ceva rece de băutură, un pelin cu • sifon, ceva ? Brătescu-Voineşti, î. 62. Hai, că te duc eu înir-un loc. Are un pelin . . . nu găseşti în toată Craiova! Brăescu, o. a. i, 385. Bătrînul făcea cel mai bun pelin şi cel mai bun vin. alb. Sadoveanu, o. v, 450, cf. ii, 193, xi, 358. Pelinul de mai încălzea capelele, că trupurile erau leoarcă de năduşeală. Camil Petrescu, o. i, 98. Puse jos paharul cu pelin rubiniu, v. rom. decembrie 1954, 61, cf. h ii 98, 243, iv 52. + Cantitate determinată de pelin (II 1). Cf. ddrf. Ei...pst! Băiete! Garson!... Ia comanda de la domnu judecător şi dă două pelinuri mari la iuţeală. Brăescu, o. a. ii, 270. 2. Băutură foarte amară preparată din frunze de pelin (I 1 a) (şi folosită în scopuri curative). Pelinul amar ca fierea ca o doftorie-l ia Şi mai cu gust decît mierea pe nemîncate îl bea. Pann, p. v. ii, 116/25. A trebuit să facă omul multă vreme o cură serioasă de rachiu de drojdii cu picături de pelin. Caragiale, o. ii, 50. Toarnă vin peste pelin, se spune despre beţivi. Zanne, p. iv, 190. — Pl.: (I) pelini (Borza, d. 23, alr i 1 913/898) şi (II) pelinuri. — Şi: (regional, I 1) pilin s. m. Borza, d. 23 — Din bg. iiejiHH. PELIN ARIŢĂ s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietăţile ei toxice; (regional) pelin (I 1 e), vetricel, peliniţă neagră, iarbă-bărboasă, ştir - negru (Artemisia vulgaris). Cf. Brandza, fl. 277, Bianu,d. s., cade, Simionescu, fl. 192, 208, Voiculescu, l. 217, Borza, d. 24. Ierburi şi flori sini: ... pelin, pelina- PELINĂT, -A adj. 1. (Despre băuturi, mai ales despre vinuri) Cu pelin (I 1 a), preparat cu pelin; p. e x t. amar ; (rar) pe'init. Beu păhar amar şi pelinat. Moxa, 382/26, cf. drlu. Vinul pelinat. . . este o băutură sănătoasă, ap. ' tdrg, cf. Pascu, s. 94. 2. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Veninos. Guşter înveninai, Guşter pelinat. gr. s. vi, 94. — Pl. : pelinaţi, -te. — Pelin + suf. -at. PELÎNCĂ s. f. (Regional, mai ales în Mold. şi Tran-silv.; de obicei la pl.) Scutec. Cf. Cihac, ii, 250. Eram frumuşică în pelinci, de-ţi venea să mă sorbi într-o lingură de apă. Gane, n. ii, 162. Obiectele care servesc :.. spre înfăşarea unui copil sini: o faşă, un brîneţ, mai multe pelinci. Marian, na. 89, cf. 54, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg. Nu e bine să laşi pelincile afară după apusul soarelui. Candrea, f. 45. Pelincele unui copil mic, ce-au fost lăsate afară peste noapte. Pamfile, duşm. 269, cf. Şăineanu, d. u. Să-mi speli copilul şi pelincile lui. Sbiera, p. 291. îl invăleşte în pelinci, şez. iv, 230. Copilul, învălit numai în pelinci albe, este dus la biserică, ib. xii, 10, cf. Coman, gl., alr ii/i h 147. <0> F i g. înfăşuraţi... în pelinjele năravurilor pămîntului sau a casnicilor obiceie. Russo, s. 6. O E x p r. Abia ieşit din pelinci, se zice (peiorativ) despre un om foarte tînăr (şi fără experienţă). Cf. tdrg, Şăineanu, d. u. + (în sintagma) Pelincile Domnului = turte subţiri şi rotunde, făcute din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr şi presărate cu miez de nucă, tradiţionale la creştini, în ajunul Crăciunului. Cf. Pamfile, cr. 4. Ciupiră din pelincile Domnului, turte cu miere şi miez de nucă. Sadoveanu, o. i, 636, cf. şez. vii, 35. ...... — Pl.: pelinci şi (regional^ pelince. — Şi: (regional) pelinje, pelence (Teaha, c. n. 251) s. f. pl. — Din magh. pelenka, ucr. nejiemea. PELINCtÎŢĂ s.f. (Regional) Diminutiv al lui pelincă. + (în sintagma) Pelincuţele Domnului = pelincile Domnului, v. pelincă. Cf. Pamfile, cr. 4. — Pl. : pelincuţe. — Pelincă + suf. -u/ă. PELINGHER s. m. (Prin Ban.) Om de nimic. Cf. GR. BĂN. 195. — Pl. : pelingheri. — Din magh. pellenger, (învechit) pelenger. Cf. şpelingher. . PELINIT, -A adj. (Rar) Pelinat (1). Cf. drlu. — Pl. : peliniţi, -te. — Pelin + suf. -ii. 4335 PELINIŢĂ - 394 - PELTEA PELINÎŢ s. f. 1. Numele mai multor plante erbacee : a) mică plantă cu frunzele păroase şi albicioase, cu florile gălbui; (regional) pelin (I 1 b) (Arle-misia austriaca). Gf. Borza, d. 24; b) (regional) năfu-rică (Artemisia annua). Gf. Grecescu, fl. 305, Panţu, pl., Bujorf.an, b. l. 388, Borza, d. 24; c) (şi în sintagma peliniţă mielului, Borza, d. 24) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele alburii pe partea inferioară, cu flori galbene, dispuse In capitule; (regional) pelin (I 1 c), iarba-sfintei-Sofia (Artemisia pontica). Cf. Brandza, fl. 276, Bianu, d. s., Panţu, pl., cade, Borza, d. 24; d) (regional) pelin (I 1 d) (Artemisia scoparia). Cf. Borza, d. 24; e) (regional) pelin (I 1 a) (Artemisia absinthium). Cf. id. ib. 23. Să se amestice cu doauă litre de apă de peliniţă sau de soc şi aslupîn-du-să să stea la soare. Piscupescu, o. 304/8, cf. Negruzzi, s. i, 101, Baronzi, l. 141. La ţară se face gargară cu peliniţă fiartă cu apă. Bianu, d. s. Se spune că iarba-tilharilor creşte pe piatră şi intre peliniţă. Pamfile, com. 59, cf. id. i. c. 246, id. s. v. 170. Vara adună peliniţă, o usucă. . . , trag toată iarna şi tuşesc ptnă îşi dau sufletul. Delavrancea, o. ii, 287. Sub sălcii era o covercă de pescari, aşternută ca un pat uscat de peliniţă şi de cimbru. Galaction, o. 137. Primeam pe adierile vintului... miresmele calde de peliniţă şi cimbrişor. Sadoveanu, o. vi, 490. Frunză verde peliniţă, Bir oiţă, bir, Dragă-mi e oaia plăviţă. Alecsandri, t. 613. Foaie verde peliniţă, Mă-sa-i zice din guriţă Scoală-mi-te, măiculiţă. Teodorescu, p. p. 288. Jă-lut-m-aş cimpului, Cimpul are peliniţă, Nici la dinsul n-am credinţă. Sevastos, c. 211. Frunză verde peliniţă, Şede puiul la portiţă, şez. i, 10. Foiliţă peliniţă, Draga badei copiliţă. ib. 165, cf. iii, 59. Frunză verde peliniţă, Eu mergeam pe cea uliţă. Epure, p. 30. Foaie verde aluniţă Şi-o cracă de peliniţă. Mateescu, b. 68, cf. Yasiliu, c. 136, i. cr. ii, 18, Păsculescu, l. p. 250. Frunzuliţă peliniţă Şi trecui pe la portiţă, Mă uitai printre blăniţă. şez. xii, 79. Măluriţa ori peliniţă e o plantă ce creşte naltă de la 1 — 1 1/2 m. ib. xv, 82. o» (Regional) Peliniţă neagră = pelinariţă (Artemisia vulgaris). Cf. ddrf, Dame, t. 186, Grecescu, fl. 304, Borza, d. 24. <$> Compus: (regional) pelini.ă-greceaseu = tămîiţă (Clienopodium Botrys). Cf. Bar-cianu, Grecescu, fl. 501, Borza, d. 46. 2. (Bot.; regional; şi in sintagma peliniţă minun-ţică, Borza, d. 39) Camphorosma ovala (Floreşti-Vaslui). Cf. id. ib. — Pl. : peliniţe. — Şi: (regional) peloniţsi s. f. Borza, d. 24. — Pelin + suf. -iţă. PELÎNJE s. f. pl. v. pcliucă. PELINtfŢĂ s. f. Mică plantă erbacee cu tulpina şi frunzele păroase, alburii, cu flori galbene mirositoare, care creşte pe stîncile calcaroase şi prin locurile pietroase; (regional) pelin alb (Artemisia petrosa). Cf. Borza, d. 24. Un voinic acum murea . . . Din (i lui guriţă Va creşle-o vioriţă . . . Din a lui minuţe, Două pelinuţe. pop., ap. gcr ii, 344. — Pl. : pelinuţe. — Pelin + suf. -uţă. PELÎŞ1 subst. (Regional) Mlădiţă de cireş crescută într-un an (Criştioru de Sus-Vaşcău). chest. v/26. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. p e 1 e ş. PELÎŞ2 subst. (Prin sudul Mold.) Crestătură făcută de ciobani în partea laterală a urechii oilor, ca semn de recunoaştere. Cf. Diaconu, p. 38, chest. v 156/40. — Pl. : ? — Şi: peliuş subst. Diaconu, p. 38. — Etimologia necunoscută. PELÎŞ 3 subst. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) „Pelin“ (Beclean-Făgăraş). chest. v/9, — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PELÎT s. n. Material detritic constituit din particule de dimensiuni foarte mici, care formează sedimente şi roci ca: nămoluri., argile etc. Cf. ltr2,der. — Pl. : pclile. — Din fr. pilite. PELITÂR subst. (Regional) Numele unei ţesături ţărăneşti nedefinite mai de aproape (Obileşti-Focşani). h xii 174. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. păretar. PELÎŢĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Diminutiv al lui pală1 (I). Măi vecine, măi creştin, Dă-mt o peliţă de fin, Leşină bălaia-n drum. Rădulescu-Codin, î. 354. — Pl. : peliţe. — Pală1 + suf. -i/â. PELrOŞ subst. v. peliş2. PELIVÂN s. ni. v. pehlivan. PELIVĂNfiSC, -EÂSCĂ adj. v. polilivăncsc. PELIVĂNÎE s. f. v. pelilivăuic. PELVEDE s. f. v. pervodoa. PELM s. n. v. pielm. PELNIŢĂ s. f. (Regional) Numele unei hore nede* finite mai de aproape (Vîrvoru-Craiova). Cf. Varone, d. 123. — Accentul necunoscut. — Pl.: 1 — Etimologia necunoscută. Cf. p e r i n i ţ â. PELOPONEZIÂN, -Ă adj. (Rar) Care se referă la Peloponez, care aparţine Peloponezului. Cf. sfc ii, 218. — Pronunţat: -zi-an. — Pl. : peloponezieni, -e. — Din fr. peloponnesien. PELOTtiN s. n. v. plulon. PELSCI subst. pl. (Bot.; regional) Ghiocei-bogaţi (Leucojum vernum). Cf. Borza, d. 98. — Etimologia necunoscută. PELTÂT, -Ă adj. (Despre frunze) Care are limbul fixat de peţiol către mijlocul feţei sale inferioare. Cf. cade, dm, DN2. — Pl. : peltaţi, -te. — Din lat. peltatus. PÎLTĂ s. f. (Latinism învechit, rar) Scut mic. Cf. Aristia, plut. — Pl. : pelle. — Din lat. pelta. PELTE s. f. Jeleu preparat din zeamă de fructe (şi pectine) amestecată cu zahăr şi fiartă pînă capătă consistenţa unei paste transparente, bine legate. Cf. Polizu. Ştiu să fac de toate bune, Vutci, dulceţuri, de minune, Şi bellele de gutui. Alecsandri, t. 13. De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belle s-or priface în balmuş. id. ib. 323, cf. Costinescu, Cihac, ii, 548, lm, ddrf, Babcianu. Scoase o bucală de rahat şi o rupse în două, intinzînd aluatul ca o beltea legală. D. Zamfirescu, t. s. 19, cf. Alexi, w. Pelteaua făcută din orice fructe este bună pentru dat în ea unele medicamente cu gust rău. Bianu, d. s., cf. tdrg. Un borcănaş cu peltea de gutui, făcut din toamna trecută, pe care-l ţinea in gura sobei din salon. Bassarabescu, s. n; 17. Păminlul nu se întinde ca pelteaua. Rebreanu, r. i, 134. Maica Leonora venea la noi să şadă în fiecare iarnă pînă la Paşti, aducînd, pe lingă o valiză cu schimburi, o ladă ele seînduri plină cu ţoale bunătăţile: gava-noase cu povidlă , . . ¡peltea rubinie. Brăescu, o. a. ii, 4357 PELTEAG - 395 - PELVIPERITONITĂ 17, cf. ltr2. Bellea dă gutui. alr u 4 047/705, of. iii. 4 047/605, 728, 784. + F i g. Expunere (ofaiâ sait scrisă) inutil de extinsă şi prolixă. V. poliloghie, Vorbărie. Gf. Zanne, p. iii, 459, iv, 71, şxo iij, 289. Ţin să spun deschis şi fără nici un ocol că pelteaua nu-mi place. . . nici in literatură. Vlasiu, d. 67, cf. cv 1949, nr. 3, 15, dm. — Pl. : peltele. — Şi: (învechit şi regional) belteâ s. f. — Din tc. pclţc, ngr. ns\xi (Adverbial) Vorbea moale, cam peitic. Sado-VEANtf, o. li, 347. Vorbeşte peltic, alr ii/i h 33/728. — Pl. : peltici, -ce. — Şi: (regional) pelteăg, -ă (alr It/i h 33/682), peltec, -ă (ib. h 33/899) adj. Din tc. peltek. PELTlcAÎ vb. IV. I n t r a n z. (Învechit, rar) A pelticări. Cf. şio iij, 289. — Prez. ind.: pelticăiesc. — Peltic + suf. -ăi. PELTICĂHÎ vb. IV. Intranz. (Rar) A rosti defectuos anumite consoane; (învechit, rar) a pelticăi. V. peltici. Cf. cade. — l’rez. ind. : pellicăresc. — Derivat regresiv de la pellicărie. PELTICÂHÎE s. f. (Rar) Vorbire specifică omului peltic. Cf. dl, dm. O F i g. în biserică, in divan . . . nu mai auzi decît pelttcărie grecească, ap. tdrg. — Pl. : pelticării. — Peltic + suf. -ărie. PELTICEAlA s. f. (Rar) Pelticie. Cf. dm. — Pl. : pelticeli. — Peltici + suf. -eală. PELTICf vb. IV. Refl. (Rar) A deveni peltic, a dobîndi o rostire peltică; p. e x t. a vorbi cu greutate, a se împletici la vorbă. Inima lui era acum cit un purice şi limba ţs se pelticise cu lotul. ap. tdrg, cf. dl, dm. — Prez. ind. : pelticesc. — V. peltic. PELTICÎE s. f. Defectul omului peltic; (rar) pelti-ceală. Cf. şio iij, 289, tdrg, dl, dm. — Peltic + suf. -ie. PELTINERV, -A adj. (Despre frunzele peltate) Cu nervuri ramificate în formă de raze de la centru spre periferie. Cf. dl, dm, dn2. — Pl. : peltinervi, -e. — Din fr. peltincrve. PEI/XiŢĂ şt f. v. pcUiţă, PELf s. îl. (Regiortai) 1. Glastră (Coinloşu Mai'e* Jimbdlia). Lexic heg. ii, 41. 2. Muşcată1 (Pelargonium) (Coinloşu Mafe-Jira-bolia). Lexic reg. ii, 41. — Pl. : pelţuri. —• Etimologia necunoscută. PELUCÎD, -A adj. (Rar) Transparent, translucid sau clar. Gf. dn2, o. med. — Pl. ; pelucili, -de. — Din fi. pellueldc, lat. pcllucidus. PELUNGOÂSĂ s. f. V. prclungonsâ. I'ELlM adj, invar, (În sintagma) Hîrtie pelur (şi substantivat, n.) =s hîrtie foarte subţire şi uşor translucidă, folosită mai ales pentru copii la maşina de scris, Cf. lTH2. — Din fr. pelurâ. PELtiZĂ s. f. 1. Suprafaţă de teren, într-o grădină, lntr-un parc etc., acoperită cu iarbă deasă şi scUrtâ, uneori şi cu flofi. V, gazon. Potecile cu prundiş mărunt şetpuiau printre chioşcuri şi ronduri de flori, printre gfupuri de copaci speciali şi peluze tunse in fiece săplărrtină. ReBreanu, R. i, 80. Aproape, in marginea peluzei, îl aşteaptă tainiţa lui. CaziMiR, gr. 130. Dealul Spirii, gara de lentrie, aşezată pe un platou cu copaci şi peluze. Arghezi, b. 96. Un podeţ Veneţian ducea de la peluză către o insulă unde se ridica o biserică. CĂLiNESQti, e. o. ii, 92. Cucuvaiele ... se mutaseră diri pOiii irt pom, pină la cei vecini cu peluza. Deme-trius, a. 165. Spte primăvară, broscuţele, trezite de umezeală, străbâleau peluzele cu salturi mici. Barbu, p. 30. -O (Rar) Peluzăde flori = porţiune dintr-opeluză(1), de obicei de formă dreptunghiulară, cultivată cu flori. Strada comercială evita vegetaţia abundentă, încuviinţînd-o numai în chip de peluze de flori. Căli-nescu, s. 493. 2. Fiecare dintre cele două porţiuni ale tribunelor unUi stadion, situate în spatele porţilor terenului de joc. Cf. Oh) DM, dn2, der. — Pl. : peluie. — Din fr. pelouse, PELVAN s. m. v. pehlivan. PELVECTOMÎE s. f. Operaţie chirurgicală care constă în extirparea organelor care se află în bazin, Cf. D. MED. — Pl. : pelveclomii. — Din fr. pelvectomic. PELVIÂN, -A adj. (Anat.) Care aparţine pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. O faţă internă sau pelvienă. Kretzulescu, a. 67/2. Glandele pelviene. id. ib. 444/3. Ţesutul pelvian. A. Pop, chirurg. 197. Bolnava avu hemoragii provenite din zona pelviană. Călinescu, s. 691. <0> Oase pelviene = oasele care formează bazinul omului şi al animalelor vertebrate superioare. Cf. dm. Centură pelviană = centură osoasă formată din cele două oase coxale, care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală; scheletul şoldului. Cf. dn2. [Oasele coxale] formează scheletul şoldului (centura pelviană). der i, 819. Continuînd cercetările . . . , constată că centura pelviană era prevăzută cu cele două oase marsupiale. b. darw. 34. Prezentare (sau prezeniaţie, poziţie) pelviană = poziţie a fătului, la naştere, cu bazinul înainte. Cf. dm, abc săn. 254. — Pronunţat: -oi-an. — Pl. : pelvieni, -e. — Şi: (învechit) pclvicn, -ă adj. — Din fr. pelvien. PELVIEN, -A adj. v. pelvian. PELVIPERITONITĂ s. f. Boală infecţioasă care constă în inflamaţia peritoneului care căptuşeşte bazinul. Ci. PER. Prevenirea pelviperitonitei este posi- 4378 PELVIS - 396 - PENAL1 bilă prin tratarea precoce şi intensă a inflamatiilor anexiale. abc săn. 279, cf. D. med. — PI. : pelviperitonite. — Din fi\ pelviperitonite. PÎLVIS s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din cele două oase coxale şi din osul sacru; p. e x t. cavitate cuprinsă între aceste oase, b a z i n. Cf. Bianu, d. s. în partea posle-rioară, [oasele coxale] se articulează cu osul sacru, închizînd astfel cavitatea numită pelois sau bazin. der i, 819. — PI. : pelvisuri. — Din lat. pclvis. PELVITOMÎE s. f. Operaţie chirurgicală efectuată pe oasele şi articulaţiile bazinului, în scopul lărgirii lui temporare, pentru a înlesni actul naşterii. Cf. dn2, ». MED. — PI. : pelvitomii. — Din fr. pelvitomie. PEMBfi subst. invar., adj. invar. 1. Subst. invar, (învechit) Culoare roşie deschisă sau culoare roz. Trebuie a alege cu mare băgare de samă sămînţa de trifoi; acea bună este groasă, plină, gălbie, bătînd in pembe. I. Ionescu, c. 36/11. Dintre nori, izbucneau viitori galbene şi roşii. Cei a căror înfăţişare se schimbă de la o clipă la alta setigheleau cu pembe. Macedonski, o. nr, 48. 2. Adj. invar. (Astăzi rar şi familiar) Roşu deschis sau roz; trandafiriu. Un june ca de douăzeci şi cinci de ani, cu . . . fermenă de croazea pembe. Filimon, o. i, 138, cf. Cihac, ii, 604. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu, lat pe muche, şi altul pembi, îngust pe buză. Caragiale, m. 27, cf. ddrf. în rochia-i pembea cu care a fost mireasă, ap. tdrg, cf. şio n1; 289, Alexi, w. Profit de ocazie ca să-ţi dăruiesc şi o cravată pembe. Brătescu-Voineşti, p. 266, cf. Şăi-neanu, D. u. Băieţelul... a luai tubul de pastă şi a pus cîte un moţ pembe în vîrful galoşilor trintiţi pe jos. I. Botez, b. i, 136. Scurteici de catifea pembe şi grena. Arghezi, b. 121, cf. bm. Poetul preferă pe vechiul ,,pembe“ lui „trandafiriu“ şi „roz“, l. rom. 1965, 393. 3. Adj. invar. F i g. (Familiar) Bizar, extravagant. V. fistichiu. Ce-i vine lui Nea Teucă gust, curat gust pembe, să se dea în dulap. ap. şio iij, 289. — Şi: (învechit, rar) pembeă, pempe (Kogălniceanu, în Contribuţii, i, 81) adj. invar. — Din tc. pembe, ngr. ne\ini. PEMBE adj. invar. v. pembe. PEMBÎU, -ÎE adj. (învechit şi regional) De o culoare care se apropie de pembe (2), care bate în pembe. Irina avea cămăşi de borangic, fuste de cil pembii şi cafenii, ap. şio iij, 289. Eu ţ-am spus odată ţii, Să nu porţi rochi pimbii. ap. id. ib. — PI. : pembii. — Şi: (regional) pimbiu, -ic, pim-piu,-ie (Tomescu, gl.) adj. — Pembe + suf. -iu. PEMfiLNIC s. n. v. pomelnic. PEMENIŢĂ s. f. v. pivniţă. PEMENTEĂN, -Ă adj. v. pămîntean. I’EMENTEĂŞTE adv. v. pămînteşte. PEMENTESC, -EÂSCĂ adj. v. pămîntesc. PEMFIG subst. v. pemfigus. PfiMEIGUS subst. Boală de piele caracterizată prin apariţia, pe piele şi pe unele mucoase, a unor băşici de diferite mărimi (pline cu un lichid transparent sau gălbui), care provoacă mîncărime, iar, după spargerea lor, lasă cruste şi eroziuni. Sînt mai multe varietăţi de pemfigus, Varietatea care să vede mai des este pemfigul noilor născuţi. Bianu, d.s., cf. dns, DER, D. MED. — Şi: (învechit, rar) pemfig (accentul necunoscut) subst. — Din fr. pempliigus. PEMINCKÎR s. n. v. păinîucior. PEMINTEĂIV, -Ă adj. v. pămîntean. PEMINTfiSC, -EĂSCĂ adj. v. pămîntesc. PEMIŢĂ s. f. v. pivniţă. PEMÎNT s. n. v. pămint. PEMNEZ s. n. v. pecmez. PEMNÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A leşina (Mării-Caransebeş). l. rom. 1959, nr. 6, 52. — Prez. ind. : pemnesc. — Etimologia necunoscută. PEMNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PEMPÂNT, -Ă adj. (Franţuzism; de obicei ironic) Dichisit, aranjat (cu gust); elegant; atrăgător, seducător. Era, fireşte, în costumul cel bun, pimpant şi elegant ca un mire. Rebreanu, r. i, 60. Pempantă, fardată, cochetă, asta nu cred eu că se pricepe în chimie. Baranga, i. 155. — PI.: pempanţi, -te. — Şi: pimpant, -ă adj. — Din fr. pimpant. PEMPÎ adj. invar. v. pembe. PEMPIUSÎE s. f. (Grecism învechit) Chintesenţă. Darurile şi bunătăţile care le are înlru sine untul de rosmarin, adecă valsamul ce s-au numit de doftorii cei ce l-au izvodit cvintă esenţiia, adecă pempiusiia — a cincea fiinţă (a. 1792). cat. man. ii, 630. — Din ngr. jt£|mooaia. PEMSEL s. n. v. pensulă. PENĂ vb. I. T r a n z. (Jur.; rar ; folosit la participiu) A penaliza (1). Se citează prin aceasta ca .. . să se prezinte la acesl tribunal ca inculpat pentru faptul prevăzut şi penat de art. 239. mon. of. (1906), 31. învinuitul. . . comite, continuîndu-şi fapta, delictul prevăzut şi penal de acest text. cod. pen. r. p. r. 6. — V. penă. Cf. fr. p e i n e r. PENĂGIU s. n. v. penaj. PEJVÂJ s. n. 1. (Rar) Panaş. Soldaţii aveau chipiul cu penaj. Sandu-Aldea, u. p. 128, cf. cade, dm, dn!. 2. (Cu sens colectiv) Totalitate a penelor1 (II) unei păsări; (rar) penet, peniş (2). S-a oprit din zbor o cioară Ireală, ca un duh, Cu penajul ei feeric, Ca o cupă de-nluneric. Topîrceanu, m. 12. Glasul papagalului suna mai urîcios pornind din trupul cu penaj de perlă. Teodoreanu, m. ii, 20. Ieşea din desişul de alun ierunca cu pui... cu penajul de coloarea frunzelor toamnei. Sadoveanu, o. vii, 422. Penajul aripilor le luceşte transparent, id. ib. viii, 400, cf. Iordan, l. r. a. 29, 175. întreg penajul este negru-fumuriu. Linţia, p. ii, 8. Vulturi cu penaj întunecai zburau pe deasupra. contemp. 1954, nr. 411,1/3.1 se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. Vornic, p; 206. — PI.: penaje şi penajuri. — Şi: (învechit) penagiu s. n. Iordan, l. r. a. 29. — Din fr. pennage. PENĂL1 s. n. v. penar. 4406 PENAL2 - 397 - PENAR PÉÏÏVAL*, -Ă adj. (Despre legi, despre dispoziţii cu caracter de lege etc.) Care are un caracter represiv ; care se ocupă de infracţiuni şi cai'e prevede pedepsele aplicabile fiecărui Împricinat, In raport cu gravitatea infracţiunii comise. Cf. I. Golëscü, c. Condică penală ostăşească [Titlu], Condica o., cf. Negulici. Medecina făcea treaba legii penale, man. sănât. 51/30, cf. Sta-mati, d. Legislaţia noastră penală, rom. lit. 407/3. Se mulţumi a aplica in ţoală rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. Hasdeu, i. v. 46, cf. dl, dm, dn2. Articolul 427 .. . prevede că deliciul de viol nu se pedepseşte „dacă, mai înainte ca hotărîrea penală să fi rămas definitivă, a intervenit căsătoria între autor şi victimă", rl 1967, nr. 7 042. <$> Drept penal (şi, rar substantivat, n.) =* ramură a ştiinţei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. învoielile agricole. . . sînt executate, la nevoie, de către autorităţi, manu militari, ca şi aşa-numila în dreptul penal „muncă silnică“. Caragiale, o. v, 169. Doamna tşl alesese Cel mai celebru avocat al timpului în penal. Sadoveanu,e. 160, cf. dl, dm, dn2. Cod (sau, învechit, codice) penal sau (învechit) condică penală = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracţiunile şi stabilesc sancţionarea lor ;.culegere, carte care cuprinde aceste norme. Cf. Calendar (1860), 946/2. Poezia întrebuinţează acelaşi organ de comunicare sau acelaşi material brut ca şi codicele penal. Maiorescu, cr. ii, 184. Antica mănăstire Snagovul. . . este holărîtă de condica penală a ţărei spre a servi ca loc de închisoare. Odobescu, s. i, 373, cf. Barcianu, dl, dm, dn2. Tribunalul nu a avut de ales, conform codului penal francez, decît intre achitarea acuzaţilor judecaţi în absenţă şi condamnarea lor la închisoare pe viaţă, rl 1967, nr. 7 040. Articolul 427 din codul penal. ib. nr. 7 042. Proces penal sau acţiune penală = acţiune în justiţie deschisă împotriva unei persoane învinuite de comiterea unei infracţiuni, cu scopul de,a obţine pedepsirea ei în cadrul legilor, în caşul în care i s-a confirmat vinovăţia. Cf. dl, dm. Şe consideră vechime în muncă şi timpul cil angajatul... a fost suspendai din funcţie sau a fost deţinut, dacă ulterior a intervenit încetarea procesului penal. . . fără a se constata o vină în sarcina angajatului. bo (1967), 117. Fapt penal = infracţiune. Cf. dl, dm. Şancţiune (sau pedeapsă) penală — pedeapsă prevăzută âe codul penal. Cf. dl, dm. Au apărut in proces numai ca martori, deşi erau pasibili de pedeapsă penală, rl 1967, nr. 7 042. Clauză penală = clauză prin care părţile unui contract evaluează, anticipat, prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executare cu întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ; penalitate (1). Cf. der i, 662. — Pl. : penali, -e. — Din lat. pocnulis, fr. penal. I’ENALICIÎŞTE adv. Din punct de vedere penal2, sub raportul penalităţii (1); (rar) penalmente. Nimeni nu poate fi răspunzător penaliceşte decît de faptele lui. COD. PEN. R. P. R. 6, cf. DL, DM, SFC II, 143. — Penal2 + suf. -iceşte. PENALÎST s. m. Jurist specializat în probleme de drept penal2. Marii penalişti ai baroului. Stancu, r. a. iv, 385. E plină ţara de penalişti celebri, id. ib. 386, cf. DL, DM, DN2. — Pl. : penalişti. — Din fr. pénaliste. PENALITÂTE s. f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. e x t. pedeapsă judiciară aplicată. Soţietăţile . . . au consacrat oarecare penalităţi pentru cei ce violează pactul sau legătura soţială. Concordia, 18V15, cf. Românul (1858), 47V3. Cel ce nu va păzi această orînduială se va da în judecată, spre a-şi primi penalitatea după lege. mo (1860), 26/20, cf. prot.-pop., n. d. Penalitatea cea mai potrivită [pentru trădător] ar fi.. . să simtă. . . necurmatele blâsteme ale posterităţii. Hasdeu, i. v, 149, cf. dm, dn2. + S p e v. (Şi în sintagma penalitate convenită, mdd) Clauză penală, v. penal2. Cf. der. 2. (Şi în sintagma penalitate bănească) Faptul de a fi pasibil de o despăgubire ; p. e x t. despăgubire (in bani), amendă. Răul dar vine din nesaţiul de cîştig al întreprinzătorilor şi din marea înlesnire ce găsesc aceşti oameni de a sfîşia condiţiile contractelor fără teamă de penalitate sau răspundere. Filimon, o. ii, 242. Prin această creştere progresivă a penalităţii băneşti, debitorul care ar avea posibilitatea, dar nu voieşte să-şi execute obligaţia, este constrîns să se conformeze acesteia. I'R. DREPT, 325. 3. (Sport; rar) Penalizare (3). — Pl. : penalităţi. — Din fr. pénalité. PENALIZA vb. I. Tranz. 1. A prevedea sau a aplica o anumită sancţiune penală ; (rar) a pena. Cf. dm. 2. A prevedea sau a cere o anumită despăgubire (bănească) ; a amenda. 3. (Sport) A aplica o anumită sancţiune pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor prevăzute de un concurs sportiv. Cf. dm. — Prez. ind. : penalizez. — Din fr. pénaliser. PENALIZARE s. f. Acţiunea de a penaliza şi rezultatul ei. 1. Cf. penaliza (1). Cf. dm. 2. Cf. penaliza (2). Dacă penalizările şi alte plăţi care rezultă din risipă şi organizarea defectuoasă ar fi evitate, cheltuielile s-ar putea echilibra, rl 1967, nr. 7 176. 3. Cf. pénalisa (3). Proba de 15 km (trei trageri) a fost cişligată de schiorul român . . . cu 1 h 2' 48" (T penalizare). Scînteia, 1966, nr. 7 206. — Pl. : penalizări. — V. penaliza. PEiVALIZAŢIE s. f. (Rar) Penalizare (1). Cf. dn2. — Pl. : penalizaţii. — Din fr. pénalisation. PENALMENTE adv. (Rar) Penaliceşte. Responsabilul civilmenle şi penalmente. ap. Iordan, l. r. a. 190, cf. SFC ii, 197. — Din fr. pénalement. PENALII s. n. Lovitură de pedeapsă de la unsprezece metri, la fotbal, de la patru metri, la polo, de la şapte metri, la handbal etc., dictată împotriva echipei care s-a făcut vinovată de comiterea unei greşeli grave în zona de apărare. Cf. Iordan, l. r. a.499,dn2. Rapidiştiiau învins în urma unui penalii acordat în repriza secundă. Scînteia, 1965, nr. 6 586. Penattiul acordat echipei noastre in minutul 60 a fost ratat. ib. 1966, nr. 6 943. în urma unei pătrunderi periculoase, ... a făcut henţîn careu, arbitrul dictînd, fireşte, penalii, ib. nr. 6 957. Deşi a fost faultat în careu, conducătorul jocului n-a dictat sancţiunea cuvenită — penalti. sp. pop. 1966, nr. 4 916, 3/4. în meciul de la Madrid, Real a condus cu 4—0 prin golurile marcate de Amancio (2), Genlo din penalti şi Vetoso. ib. 4/2. — Scris şi : penaltij. Iordan, l. r. a. 499. — Pl. : penaltiuri. — Din fr. penalty, engl. penalty. PENÂR s. n. Cutiuţă paralelipipedică de lemn, de metal etc., de obicei prevăzută cu despărţituri, in care se păstrează (de către şcolari) peniţele, tocurile, creioanele etc. Cf. Barcianu, Alexi, w. I-am făcut un penar, în care să-şi ţie creionul. Vlasiu, a. p. 313. Am primit ca premiu un penal, cu două creioane. în scl 1969, 328, cf. Iordan, l. r. a. 162, nom. min. i, dl, dm, dn2. Coperţi din plastic, globuri terestre, penare din plastic, rl 1967, nr. 7 120. — Pl. •. penare. — Şi: (vai) penăl s. n. — Din germ. Pcnnal, sub influenţa suf. -ar. 4416 PE NARI - 39S - PENDUL PENÂRI s. m. v. pănar. PENĂT, -Ă adj. (Bot. ; despre frunze) Cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală ; (despre frunze compuse) care este dispus (perechi) de o parte şi de alta a peţiolului. Foile penate. Flora mold. i, 43, cf. Barasch, i. n. 127, cade. Salcimul are frunzele penale, dl, cf. dm, dn2. — PI. : penaţi, -te. — Din lat. pennatus, fr. penné. PENÂŢI s. m. pi. (în mitologia romană) Zei protectori ai căminului şi ai familiei, care erau veneraţi sub forma unor statui aşezate pe vatră. Cf. Negulici, Stamati, d., Babcianu, v. Un neam . . . Vine-n pămlnlul italic şi-aduce penaţii din Troia. Coşbuc, ae. 12, cf. Alexi, w., cade, dl, dm, dn2, DER. O (Prin lărgirea sensului) Nimeni nu dormea in noaptea Cea de veghe. Nici penaţii Viitoarei generaţii. Blaga, p. 184. 4 F i g. Casă (părintească), cămin. Ne-am restabilit in penaţii noştri din Schôneberg. Caragiale, o. vii, 174, cf. ŞXi-neanu, d. u. Oriunde işi aşază penaţii, se face linişte şi se bea şvarţ bun. Sadoveanu, o. vii, 704, cf. dl, DM, DN2. — Din lat. pénates. Cf. fr. pénates. PENĂ s. f. (Latinism Învechit) Pedeapsă (2) (in bani). Penă bănească. Asachi, î. 25/2. Aşezind pentru ucidere penă seau gloabă de bani. id. ib. 45/33, cf. Aristia, plut., Alexi, w. — PI. : pene. — Şi : (neobişnuit) pînă s. f. Stamati, d. — Din lat. poena, fr. peine. PENCHE s. n. v. tenclii. PENCHI s. m. v. pincliiu. PÉNCHIU s. m. v. pincliiu. PÉNCIU s. m. v. pincliiu. PENDĂDĂ s. f. (Grecism învechit, rar; în loc. v b.) A sul Ia pendadă = a boieri, a înnobila. Măria-sa . . . sui la pendadă pe mulţi cărora nu li se cădea. ZiLor, chon. 76/29. — Din ngr. JtEvtàôa. Cf. protipendadă. PENDAGÔN s. n. v. pentagon. PENBAMÉTRTJ s. n. v. penUunetru. PENDÂNT s. n. Obiect care formează împreună cu altul o pereche simetrică. Cf. dn2. — PI. : pendante. — Din fr. pendant. PENDÂR s. m. (Grecism învechit) Termen folosit pentru a denumi moneda turcească echivalentă cu cinci parale sau cu cinci lei vechi şi care a circulat şi în ţările române ; (învechit) beşlic. Grecii şi moldovenii numeau această monedă pendar. şio nx, 48, cf. I. Brăescu, m. 78, Scriban, d. — PI. : pendari. — Din ngr. itEVTtxpa. PÉNDEL s. n. v. pendul. PENDELÉU s. n. (Transilv. şi Maram.) Fustă (din pînză albă) pe care o poartă (pe dedesubt) femeile de la ţară. V. poală. Felele... de la briu in jos poartă pindeleu . . . făcut din pinză, peste care poartă zadie. Candrea, ţ. o. 7. Să văd rolia (rochia) cum se poartă: Poarlă-se bugăt de rău, Că-i-n loc de pindeleu. Vaida, cf. Caba, săl., com. sat. v, 29. Nu să cade nici o leac’ Pendeleu-mpăturat Şi-n casă nemătural. arh. folk. 1, 170, cf. alr ii 3 315/279, 346, 349, 3 352/346, Lexic reg. 21. — PI. : pendelee. — Şi : pindeleu, pindilcu (Caba, şăl.), pintiléu (abil folk. vi, 298) s. 11, — Din magh. pcndcly, PENDENT, -Ă adj. v. pendinte. PENDENTÎV s. n. v. pandantiv. PENDENŢĂ s. f. (învechit, rar) Dependenţă. Cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w. — PI. : pendenţe. — Şi: pendfnţă s. f. prot.-pop., n. D. — Din lat. pcudenlia. PENDÎN'l'E adj. invar. 1. Care este subordonat cuiva, care depinde de . . . Cf. Aristia, plut. prot.-pop., n. d., Şâineanu, d. u. Inslitut pendinte de minister.~Db, cf. dm, dn2. Antreprenorii pendinte deM.l.c. rl 1968, nr. 7 394. 2. (Despre chestiuni teoretice sau practice) Care n-a fost încă soluţionat (şi este în discuţie), care aş- teaptă să fie rezolvat de un anumit for competent; s p e c. (despre probleme în litigiu) care urmează să fie judecat sau este în curs de cercetare ; asupra căruia nu s-a pronunţat încă o hotărîre judecătorească. Combălea orice încercare de a regula chestia din nou pendenlă a căilor ferate. Maiorescu, d. ii, 12. Al doile-ţi va zice. . . Să-i pui procesu-n stare Ce stă pendent la curie. I. Negruzzi, s. ii, 30, cf. cade. Cererea de sechestru judiciar, astăzi pendinte înaintea noastră. Klopştock, f. 313, cf. dm, dn2. Proiectul cuprindea două clauze care reglementau in parte chestiunile pendinte dintre cele două ţări. Scînteia, 1960, nr. 4 730. — Şi : (rar) pendant, -ă adj. — Din lat. pendens, -ntis, fr. pendant. PENDÎNŢĂ s. f. v. pendenţă. • PENDUL s. n. 1. (Astăzi mai ales în forma pendulă; şi în sintagma ceas cu pendulă) Ceas de perete (sau de masă) a cărui mişcare este reglată de un pendul (2) şi care, de obicei, marchează orele şi jumătăţile de oră prin sunete. Un ceasornicar a făcut prin a sa născocire un pandul (ceasornic de părete sau de masă). cr (1829), 1981/19. între sfărlmăturile ce undele aduseseră lingă ţărmuri, sălbaticii găsiră un pendul (ceasornic de masă sau de părete), ib. (1832), 294*73. Să va face, in magazia acei case in Eşi, vinzare cu mezat a mărfurilor, precum: bijuterii..., ceasornice, pandule (ceasornice de masă), postavuri. Buletin, f. (1833), 1952/14, cf. Polizu. Toate pendulele de aur şi de argint care se aflau in salon începură să bală miezul nopţii. Bolintineanu, o. 252, cf. ddrf, Barcianu. Pendule, de perele şi de misă, montate in fier, lemn, faianţă, porţelan sau alte materii comuns. Nica, l. vam. 189. La spate, in perete, . . . un pendul leneş — zgircit la minute. Bassarabescu, v. 68. Pendula uriaşă din hali bătea, pe un Ion impunălor de catedrală, ceasul şapte. id. s. n. 182. Tablouri puţine, o pendulă florentină. Camil Petrescu, t. ii, 223. Intră Constantin Lipan, confrunlindu-şi ceasul cu pendulul din perete. C. Petrescu, c. v. 89. Odaia de lucru: fotolii şi canapea de piele castanie,. . . bibliotecă, pendulă cu barometru. Teodoreanu, m. ii, 22. Unde-i tic-tac-ul pendulei negre cu ore aurite? id. m. u. 178. Pendula însemna clipele rar. Sadoveanu, o. ii, 160, cf. xi, 539. Două pendule. . . bătură deodată ora cu tonuri deosebite. Călinescu, s. 206. Sub bătaia de bronz a pendulei bădri-neşli,. . . timpul nu se măsura în ani, ci in luni. v. rom. iunie 1954,157. Pendula masivă, de nuc afumat, arată ora zece. ib. noiembrie 1954, 15. Din salonul de alături se auzea limba pendulei bălînd grav, cnminle. Demetrius, a. 243. Se aud bătăile pendulei. H. Lovi-nescu, c. s. 80. Pendula din perete bătea tare, cu sunetul ei cristalin. Barbu, p. 173. Pendula bate rar, puternic, orele, s mai 1960, 28. Pendulă astronomică = aparat de măsură a timpului bazat pe izocronismul micilor mişcări ale pendulului matematic. Cf. der. Pendula astronomică este aşezală, de obicei, la presiune şi temperatură constantă, ib, 4437 PENDULĂ - 399 - PENEL 2. Corp solid, suspendat într-un punct fix, care execută mişcări oscilatorii (Intr-un plan fix) de îndată ce este scos din poziţia de echilibru stabil; p. e x t. dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument; s p e c. limba pendulului (1). Cf. Polizu, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u., dm, dn2. Un pendul de greutate ,,p“ oscilează între două poziţii extreme care fac cu verticala unghiuri de 60°. Trigonometrie, 23, cf. alrm ii/i h 376/682. <0> (Ca termen de comparaţie) începu iar să legene capul de la dreapta la stingă, de la stingă la dreapta, monoton, egal, ca un pendul. C. Petrescu, î. i, 205. Şedea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bălrînului, jucîndu-şi, ca o pendulă, piciorul. Călinescu, e. o. i, 19. Trupul lui Oroş începu să se clatine ca un pendul. Stancu, r. a. iii, 79. Pe gîtul scurt, vinele groase... îi băteau ritmic, ca pendulul unui ceasornic, v. rom. aprilie 1955, 134. <£• Ceas cu pendulă — pendul (1)1 Se ridica şi privea ceasul cu pendulă. Barbu, p. 148. Pendul matematic (sau ideal, simplu) = aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca un punct material greu), atîrnat la unul dintre capetele unui fir inextensibil şi subţire, astfel înclt, sub acţiunea propriei sale greutăţi, oscilează în jurul celuilalt capăt, fix, al firului. Un aşa instrument se numeşte un pendel simplu. Sta-mati, f. 31/8. Un pendul simplu sau ideal se compune dintr-un punct material M greu însă fără de volum, atirnat de un fir AM inestensibil insă fără greutate. Poni, f. 25. Pendul fizic (sau compus, real) = pendul (2) considerat/ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple, de lungimi diferite. Cf. id. ib. 27. Pendulul lui Foucault — pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mişcarea de rotaţie diurnă a pămîntului. O probă... a mişcărei de rotaţiune a pămîntului ne-o mai dă pendulul lui Foucault. Cuuanu, c. 64, cf. ltr2. Pendul electric = pendul (2) care este folosit ca electroscop. Un mic aparat numit pendul electric, compus dintr-un picior de steclă... de care se află atîrnată ... o mică bombiţă de măduvă de soc. Pom, f. 195. Pendul compensator — pendul matematic astfel construit încît să păstreze, la orice temperatură, aceeaşi lungime. Cf. id. ib. 112. — Pl.: pendule. —Şi: pendulă s.f., (învechit) pendel, pnndul s. n. — Din fr. pendule, lat. pendulus, germ. Pendel[uhr]. PENDULĂ vb. I. I n t r a n z. (Despre pendule) A se mişca alternativ, la intervale regulate şi în sensuri opuse, a oscila (1); p. gener. (despre alte obiecte sau despre oameni ori părţi ale corpului lor) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului (2), a se mişca alternativ în direcţii opuse, a se legăna, a se balansa. Niciodată nu şedea de-a binelea. Pendula mereu, uneori imperceptibil, dar niciodată nu se oprea efectiv. Teodoreanu, m. u. 27. [La pilit] mişcarea se execută din braţe şi numai la degrosajele grele pendulează şi corpul. Orbonaş, mec. 226. Cilindrul pendulează izbind uşor cutia cu ace la fiecare rost. Îonescu-Muscel, ţes. 339. Trupul omului spînzurat cu picioarele în sus pendula pe o rază largă. Stancu, r. a. iii, 81. Ochelarii îi căzuseră de pe nas şi-i pendulau pe burtă. T. Popovici, se. 498. + F i g. (Rar; despre populaţii) A trece (mereu) dintr-un loc în altul, a se deplasa dintr-un loc în altul (şi la anumite intervale). V. migra. Peste valurile [Oltu\]lui, mereu rostogolite la vale, alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta şi înapoi, pendulînd între răsărit şi apus, intre miazănoapte şi miazăzi. Bogza, c. o. 411. + F i g. (Despre oameni) A trece uşor de la o stare la alta, a fi nehotărît, instabil; a oscila (2). Aceste impulsuri sint contradictorii şi omul care le trăieşte deodată pe amindouă pendulează între cete două extreme şi nu-şi găseşte un echilibru interior, v. rom. ianuarie 1957, 219. Cititorul pendulează între bucurie şi teamă, con-temp. 1962, nr. 845, 1/6. — Prez. ind. : pendulez. — V. pendul. PENDTJLĂR, -Ă adj. (Despre organe de maşini, sisteme tehnice etc.) Care oscilează (1) , care are o mişcare (ca) de pendul (2); (despre mişcarea acestor organe, sisteme etc.) care este asemănătoare sau specifică mişcării pendulului; oscilatoriu, oscilant (1). Rulmenţii se pot construi in aşa fel, incit să dea voie arborelui să ia şi o mică înclinare într-o parte sau în cealaltă. Asemenea rulmenţi se numesc oscilanţi sau pendulari, spre deosebire de ceilalţi, care se numesc ficşi. Soare, maş. 87. Cilindrul. . . execută o mişcare pendulară. Ionescu-Muscel,ţes. 338. Granulatorpendular. nom. min. i, 66, cf. dn2. + F i g. Care se caracterizează prin treceri (periodice) de la o stare la alta. Nu poale fi vorba astfel de o evoluţie completă, ci numai de o perindare pendulară. Ralea, s. t. iii, 17. — Pl. : pendulari, -e. — Pendul + suf. -ar. Cf.fr. p e n d u 1 a i r c. PENDULĂRE s. f. Acţiunea de a pendula şi rezultatul ei; oscilaţie a unui pendul (2) sau a unui obiect asemănător cu un pendul faţă de poziţia de echilibru, osci lare (1); p. gener. legănare, balansare. Pendularea [scrînciobului] s-a micşorat. Ibrăileanu, a. 123. Pendulările pronunţate influenţează poziţia pilei. Orbonaş, mec. 226, cf. dm, dn2. + Variaţie lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referinţă. Cf. DEn. + F > g- Trecere (periodică) dintr-un loc într-altul; fluctuaţie. + F i g. Trecere (bruscă şi periodică) de la o stare la alta. Pendularea tntrţ registre stilistice deosebite este atitudinea unui sceptic care încearcă să se salveze prin umor din melancoliile care il bîntuie. Vianu, a. p. 25-1. Munţi, sate şi păduri sint supuse acestei largi pendulări [între basm şi realitate], ieşind şi întoreîn-du-se în legendă, de jur-împrejurul Oltului, intr-o mare horă a lumii. Bogza, c. o. 187. Această pendulare între grav şi comic este oarecum generală, t noiembrie 1962, 62. — Pl. : pendulări. — V. pendula. PENDTJLARÎST s. m. Muncitor calificat care lucrează la un ferăstrău mecanic. Cf. nom. prof. 31. — Pl. : pendularişti. — De la pendula. PENI)liLĂ s. f. v. pendul. PENE prep., conj. v. pînă. PENEĂG s. n. (Mold.) Parte a cizmei situată deasupra călcîiului, de. care se prinde pintenul. Flăcăii au, pentru sărbători, ciobote cu Imeatca strimtă, răscroite dinapoi, cu pinteni de piele bătuţi în peneag. şez. ix, 34. Peneagul (partea de deasupra călcîiului), ca şi tureatca, este dintr-o singură bucată, de cele mai multe ori. Pamfile, i. c. 348, cf. Şăineanu, d. u. — Pl. : peneaguri. — Etimologia necunoscută. PENÎL s. n. 1. Pensulă mică avînd coada subţire şi lungă, cu care se pictează; (rar) pană1 (I 3). Judecata insuşi a unui poet este mai lotdauna colorată de imaginaţia sa; condeiul său este un penel. Heliade, gr. p. 39/17. îmi porunceşte să iau penelul (condeiul zugravului) fără sfială. Marcovici, c. 45/19, cf. Stamati, d. Nişte sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateţă încoronau ochii ei negri ca mura. Negruz-zi, s. i, 44. Care artist, care amator, care om de bun simţ şi de treabă ar îndrăzni să ia un penel şi să îndrep-teze o trăsătură măcar a unui Rafael.. . ? Caragiale, o. iu, 14. Prin cîteva aruncături de penel, face ca tot aceleaşi mîini ridicate in sus să ceară mila şi indurarea cerească. Ghbrea, st. cr. iii, 323, cf. ddrf, Alexi, w. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză la fel. Anghel-Iosif, c. m. ii, 4445 PENELE'] - 400 - PENETRAŢIE 33, cf. ŞXineanu, d. u. Versurile lui. . . zugrăvesc din trăsături largi de penel tablouri imense istorice şi legendare. Sadoveanu, e. 226. Contemplatorul recunoaşte in priveliştea ce i se înfăţişează un motiv artistic, vrednic de penelul unui pictor. Vianu, a. p. 48, cf. dm, dn2. O Fig. Soarele este zeitatea artei (picturei); razele sale sînt penelul tablourilor universului. Barasch, m. iii, 37/5. + F i g. Stil, mod de a picta ; măiestrie artistică (specifică unui pictor). Era o tînără damă blondă a căreia figură avea acea blîndeţâ ce se vede învecinată de penelul lui Rafaël. Negruzzi, s. i, 37. Ce scene atunce vrednice de penelul lui Hogart ! id. ib. 239. Un neastîm-părat îndemn mă silea . . . să văpsesc coaie întregi de hîrlie, cercînd să fac portrete făr-a mă vedea înzestrat de natură cu penelul ei de aur. Sion, c. xi/1. Suburbii vechi. . . capătă viaţă şi-şi dezvăluiesc parcă tot misterul sub penelul lui puternic. Anghel, pr. 156. Sub penelul acestui genial pictor dispar ca prin minune toate formele ascuţite şi osoase ale chipurilor. Hogaş, dr. i, 39, cf. DM, DN2, DER. 2. P. anal. (Rar) Smoc de fire de păr care atîrnă sub organul genital, la cerb, la căprior, la mistreţ etc. Cf. Stoica, vîn. 19. — PI. : peneluri şi penele. — Din it. pennello. PENÉLE s. f. pl. (Prin nordul Mold.) Fîşii de tei din care se fac funii, odgoane, i. cr. vi, 313. — Etimologia necunoscută. Cf. pan ă1. PENEPLENĂ s. f. Formă de relief relativ netedă, larg ondulată, cu porţiuni mai înalte, rezultată în urma acţiunii de nivelare, prin eroziune şi denudaţie, exercitate (sub influenţa agenţilor externi, de-a lungul : perioadelor geologice) asupra regiunilor muntoase de cutări vechi. Munţii Măcinului. . . au fost puternic erodaţi şi transformaţi înlr-o peneplenă. Oncescu, g. : 36. Peneplenă nu reprezintă o regiune perfect netedă, ci o suprafaţă larg ondulată (vălurită) cu porţiuni mai înalte, ltr2. Se ridică, pe alocuri, deasupra peneplenelor .. ., protuberanţele alpine, care aduc nota lor de zbucium in liniştea măreaţă a peneplenelor monotone, mg i, 78, cf. dn2. Suprafaţa peneplenei nu coincide cu planurile de strate, ci le retează sub unghiuri diferite, der. — Pl. : peneplene. — Din fr. pénéplaine. PENEPLENIZĂRE s. f. Fenomen de reducere a înălţimilor relative ale unei regiuni pînă la nivelul fundului văilor şi de secţionare a formelor accidentale de relief din partea superioară a acestor înălţimi. Gf. ltr2. în condiţiile climatului arid, are loc.. . cea mai largă dezvoltare a procesului de peneplenizare. mg i, 161. — Pl. : peneplenizări. — De la peneplenă. Cf. fr. p énéplan ation. PENEPLENIZÂT, -Ă adj. (Despre regiuni muntoase de cutări vechi) Care a suferit acţiunea de peneplenizare ; transformat în peneplenă. Din cuprinsul acestui relief peneplenizat se detaşează net prispa marginală. mg i, 153. — Pl. : peneplenizaţi, -te. — De la peneplenă. PENÉT s. n. (Rar) Penaj (2). Cu penetul ca sideful Străluceşte-o porumbiţă, Cu căpşorul sub aripă, Adormită sub o vită. Eminescu, o. iv, 280. Un pescărel cu penel strălucit. . . îşi căuta aşezare flulurînd din aripi. Sadoveanu, o. xviii, 627, cf. Iordan, l. r. a. 175. Pe umeri simt crescînd aripi De vultur -, . . Tot colbul cerului se-ncureă Prin uriaşul meu penet. Beniuc, v. 11. li ciugulesc din pălmi păsările ... Cu cioc de mărgean, cu penel de atlaz. Brad, t. 23. + Totalitatea penelor1 (I 1) din coada unei păsări. Păuni care-şi roiesc penetul, v. rom. ianuarie 1954, 74. —Panii1 + suf. -et. PENETRA vb. I. (Livresc) 1. T r a n z. şi intranz. A pătrunde (1). Căldura poale fi privită ca un agent, ca un fluid ce penetră toţi corpii în vremea încălzirei. Marin, f. 4/26, cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w., dn2. 2. Ţ r a n z. A pătrunde (3). Toate chipurile acelei multiple lumi sînt penetrate de solemnitatea circumstanţei. Caragiale, o. iii, 83. 3. T r a n z. F i g. A pătrunde (4). Semnele semnelor mai preafund penelrîndu-le, cu mintea şi cu gîndul le socoteşte. Micu, l. 34/2. — Prez., ind. : penetrez, pers. 3 şi (învechit) penetră. — Din fr. pénétrer, lat. penetrare. PENETRĂBIL, -Ă adj. 1. Care poate fi străbătut (cu uşurinţă) de ceva, care lasă să treacă prin sine sau care poate primi în masa lui o materie, un corp, un element sau o substanţă străină. Cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d., Alexi, w. Structura gramaticală. . . şi fondul principal de cuvinte formează aspectul cel mai stabil al limbii, pentru că sînt cel mai greu pene-trabile. l. rom. 1953, nr. 3, 99. Sintaxa este mai pe-nelrabilă decît morfologia. Graur, i. l. 159. Cel mai penetrabil, deci mai susceptibil de îmbogăţire, este vocabularul limbii. Macrea, f. 16, cf. dm, dn2. 2. (Rar; despre ochi, privire). Pătrunzător (I). E o femeie tînără . , . , cu trăsături mobile, fin conturate, cu ochi întunecaţi, penelrabili şi gură senzuală. GX.LINESCU, e. 29. — Pl. : penelrabili, -e. — Din fr. pénétrable. PENETRABILITÂTE s. f. însuşirea de a fi penetrabil (1). Cf. prot.-pop., n. d. Putem observa fapte care par că ne arată că un corp poate străbate înlăunlrul altuia.. . Cercelînd cu luare-aminle însă aceste fapte, ne putem convinge că în ele penetrabiliiateà nu este decît aparentă. Poni, f. 5. Gradul de penetrabilitate al structurii gramaticale faţă de fondul principal este . . . diferit : fondul principal . . . este mai penetrabil. l. rom. 1953, nr. 3, 99. Gradul de penetrabilitate al elementelor „noii calităţi“ este inegal în diferitele părţi ale limbii. Macrea, f. 16, cf. DM, dn2. — Din fr. péuétrnhilité. PENETRANT, -Ă adj. (Livresc) Pătrunzător (1). Cf. prot.-pop., n. d., Alexi, w. Semaforul taie ploaia penetrantă. VintiLĂ, o. 11, cf. dm. O Fig. Păşeau singuri în această melancolie penetrantă a naturii. Vlahuţă, o. a. iii, 153. Tristeţea e bărbătească şi penetrantă, dar ea nu întunecă. . . temeiurile adinei aie dragostei de viaţă, s februarie 1960, 17. O (Med.) Plagă penelrantă = plagă care străbate ţesuturile în profunzime. A doua urgenţă . . . [sînt] plăgile penetrante şi fracturile deschise. Belea, p. a. 11. + Pătrunzător (2). Cf. DL, DM, dn2. — P. : penetranţi, -te. — Din fr. pénétrant. PENETRĂNŢĂ s. f. (Rar) Penetraţie (1). Cf. ltr2, SFC II, 115. — Pl. : penetranţe. — Din fr. pénétrance. PENETRARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a p e n e-tra (1) şi rezultatul ei ; s p e c. penetraţie (1). Maclele de penelraţiune rezultă din penetrarea regulată a doi sau mai mulţi indivizi, aşa că se naşte un ax de simetrie superioară. MpRGOCi-LuDwiG, m. 37. După modul în care se aplică efortul, se deosebesc: penetrare statică şi penetrare dinamică, ltr2, cf. dn2. — Pl. : penetrări. — V. penetra. PENETRAŢIE s. f. 1. Pătrundere în adîncime sau pînă în partea opusă, străpungere, răzba-tere, străbatere; spec. întrepătrundere a două corpuri (poliedrice, cilindrice sau conice) sau a 4457 PENETRAŢIUNE - 401 - PENICILIC două suprafeţe care se intersectează după linii frînte sau curbe, (livresc) penetrare; (rar) penetranţă. Cf. Murgoci-Ludwig, m. 37, Alexi, w. Puterea de penetraţie sau de perforaţie a plumbului depinde de cantitatea şi calitatea pulberei de vînat. Stoica, vîn. 12, cf. ltr2, dm, dn2. -O- F i g. Chiar in pictura omului elementar intuiţia scriitorului nu este călăuzită de norma penetraţiei naturaliste, coborînd către instincte. Vianu, a. p. 221. Caracterul sobru, lapidar al stilului, însoţit de puternice penetraţii în resorturile sufletului uman, aminteşte de arta lui Caragiale. Varlaam-Sado-veanu, 309. 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulaţie în spaţiu. Această ofensivă a lui Traian a fost condiţionată de politica de penetraţie spre sud-vest. .. începută de daci încă de la Burebista. Pârvan, g. 117. Stabilirea căilor de penetraţie în comună, ca: şosele, autostrade, căi ferate, leg. ec. pl. 493. Arterele de penetraţie şi de tranzit, rl 1968, nr. 7 387. 3. Fig. (Rar) Pătrundere (4). îndeobşte, un istoric literar nu greşeşte prin judecăţi înguste, ci prin lipsă de penetraţie, contemp. 1956, nr. 493, 1/1. — Pl. : penetraţii. — Şi : (învechit) penetraţiâne s. f. — Din fr. pénétration. PENETRA ŢIlJlVE s. f. v. penetraţie. PENEŢELTJŞ s. n. v. pinţăluş. PENEŢILtiŞ s. n. v. pinţăluş. PENGE s. f. v. pingea. PENGELÎ vb. IV v. pingeli. PENGHÉU s. m. (Prin Transilv.) Numele unei monede de metal sau al unei bancnote maghiare. Cf. bl ii, 59. Un păngău de o sută. alr ii 4 277/574. <0> E x p r. A nu face (nici) un pengheu găurit = a nu face (nici) două parale, v. para3 (1). Şi eu ...eu ce să fac ? — Tu să şezi frumos. . . Eşti mina mea cea dreaptă. Moţanu, Guiaş, Spinanţie nu fac un pengheu găurii. T. Popovici, s. 268. — Pl. : penghei. — Şi : păngău s. m. — Din magh. pcngii. PENGÎCĂ s. f. v. pingea. PÉNI1 s. m. Monedă divizionară engleză, valorînd a douăsprezecea parte dintr-un şiling sau (după introducerea sistemului zecimal) a suta parte dintr-o liră. Cf. dn2. Introducerea sistemului zecimal, în care o liră valorează 100 noi penny . .,. este considerată drept o adevărată „revoluţie“. rl 1971, nr. 8 185. — Scris şi : (după engl.) penny. dn2. — Pl. : peni şi pence (Scînteia, 1971, nr. 8 700). — Din engl. penny. penP vb. IV. Tranz. 1. (învechit şi regional; complementul indică păsări) A jumuli. Cf. drlu. Parcă are cineva vreme ca [păsările vînate] să le penească. în scl 1969, 328, cf. Lexic reg. 106. + (Prin nord-estul Olt. ; complementul indică fulgii penelor) A scărmăna. Cf. Lexic reg. ii, 30. 2. (Prin Bucov.) A bate o pană1 (II 1) pentru a despica sau pentru a detaşa bucăţi din materialul respectiv; a fixa, a înţepeni cu pene1 (II 2 a). Cf. Lexic reg. 106. Fusul morii e penit cu pene. Glosar reg. — Prez. ind. : penesc. — V. pană1. PENÎBIL, -Ă adj. 1. Care cauzează (o foarte mare) frămîntare sufletească sau suferinţă morală, amar; care provoacă stări (extrem de) neplăcute, cu efect (extrem de) nedorit, (foarte) greu de suportat ; care face pe cineva să se simtă (foarte) încurcat, jenat, stingherit. V. supărător, j enant, . apăsător. Un sentiment penibil. Heliade, d. j. 177/16. Era un ce penibil şi spăimîntător. cr (1848), 14J/69. Penibilă trebuie să fi fost impresia . . . asupra cititorilor. Maiorescu, cr. iii, 164. Un oraş mare în repaos duminical nu-este aşa de frumos ca în plină activitate; şi mie îmi face aceeaşi penibilă impresie ca şi ţie. Caragiale, o. ii, 211, cf. vii, 39. Ce penibilă impresie îmi lasă această cumplită sterilitate de idei. Vlahuţă, o. a. i, 237. Se făcu o tăcere penibilă, apăsătoare, id. ib. iii, 49. Un sentiment penibil şi complex stăpînea cugetul savantului. Galaction, o. a. i, 67. O discuţie . . . penibilă. C. Petrescu, î. i, 48, cf. ii, 154. Trecea... prin momente penibile de îndoială şi panică. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 55. (Trecînd peste această chestiune penibilă) : — Bine, bine. Sebastian, t. 229. Ea şi-a dat seama care a fost cauza penibilei stîngăcii. Mihăescu, d. a. 14. Nu se încumeta să meargă din pricina amintirilor penibile despre fiul său. Căli-nescu, s. 346, cf. id. e. o. ii, 175. Au început să facă toţi glume de prost gust, care îmi erau penibile. Camil Petrescu, p. 128, cf. id. n. 128. îşi sfîrşeau penibilele, dar extrem de interesantele lor spovedanii. Stancu, r. a. i, 303, cf. iv, 208. Nu-şi dădea seama de situaţia penibilă în care se pune. v. rom. iulie 1954, 251. Bunica are un gest de tristeţe şi de oboseală. Tăcere penibilă. H. Lovinescu, c. s. 58, cf. dm, dn2. Un sentiment penibil de vină îi cuprinse pe toţi. Barbu, p. 301. Trece prin frămîntări penibile, s august 1960, 82. O (Adverbial; în construcţii cu un verb la conjunctiv, la infinitiv sau, rar, la supin, ca nume predicativ pe lingă persoana a 3-a a verbului ,,a fi“) CU este . . . de penibil . . . de a vedea că . . . au dat mai mult crezămînt unor intrige. Odobescu, s. ii, 472. I-ar fi şi penibil să mai aibă afaceri. Rebreanu, r. i, 259. E penibil să analizezi cit e de vinovat uneori sufletul omenesc. Galaction, o. 97. Mi-e penibil să obţin cel mai neînsemnat sprijin datorită nevestei mele. Camil Petrescu, u. n. 53. Ar fi fost penibil. . ., imposibil să fim ceremonioşi. Teodo-reanu, m. ii, 145. Bănuia adevărul; îi era totuşi penibil să pună pe un om de serviciu să pîndească. Călinescu, s. 422. Mi-csic penibil să vă atrag atenţia în faţa trupei că faceţi exces de umanitate. Barbu, p. 300. 2. (învechit) Care cauzează suferinţă fizică, durere; chinuitor. Alină tuşea cea penibilă şi copioasă, descr. ape, 129/27. într-o simţire penibilă (truditoare) glasul este gemător şi întrerupt prin suspinări. fis. 168/11. 3. Care se face cu greutate, dificil, greu, anevoios; care cere uh efort deosebit, obositor, extenuant. Cf. Aristia, plut. Frumoasa şi penibila carieră ce ţi-ai preînsemnat. ap. GhicA, a. 848, cf. Alexi, w. Calea Victoriei suportă o circulaţie penibilă de trăsuri şi pietoni. Arghezi, b. 82. — Pl. : penibili, -e. — Şi: (învechit) penibile adj. Aristia, plut. — Din fr. punible. PENÎBILE adj. v. penibil. PENICE s. f. (într-o poezie populară) Penişoară (I 1). Toate apucară Stropuleţi pe aripele, Petriceie în penicele. pop., ap. gcr ii, 327. — Pl. : penicele. — Pană1 + suf. -icea. PENICfiL s. n. v. pinţăluş. PENICÎL s. n. v. pinţăluş. PENICÎLIC adj. (în sintagma) Acid penicilic — substanţă cu acţiune antibiotică şi bacteriostatică puternică, produsă de unele ciuperci. Cf. ltr2, der. — După fr. penicillinique. 4472 PENICILINAZĂ , - 402 - PENICILINAzA s. f. Enziraă care acţionează asupra penicilinei şi îi opreşte acţiunea antibiotică. Gf. ltr2, der. — Din fr. pénieillinase. PENICILÎNĂ s. f. Substanţă chimică extrasă din culturile unor ciuperci, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau gălbuie şi are acţiune bacteriostatică şi bactericidă. Experienţele lui Levaditi şi Weisman asupra penicilinei au contribuit mult la explicarea modului de acţiune al acestui bacteriostatic. contemp. 1953, nr. 307, 5/6, cf. dm, dn2. Dacă n-ai temperatură, ce-ţi trebuie penicilină? Preda, r. 181, cf. der. Penicilina acţionează asupra bacililor letanici. abc săn. 354. — Din fr. pénicilline. PENICÍLLIUM subst. Nume dat unui gen de ciuperci care se formează pe pîine, aluat etc. şi care elaborează substanţe antibiotice. Y. mucegai. Speciile mat importante din genul pénicillium sint grupate in patru diviziuni, ltr2. Anumite specii de pénicillium se cultivă şi sînt folosite în industria medicamentelor pentru obţinerea antibioticelor, ib. — Din lat. pénicillium. PENICIOÂRĂ s. f. (Prin Ban.) Peniţă (I 3). Cf. p a n ă1 (I 6). Să crească pelin şi iarbă, Puiculeana să culeagă; Şi să facă ea peniţă, O peniţă mindruliţă, Penicioară de colie S-o pun badii-n pălărie. Hodoş, p. p. 50. — PI. : penicioare. — Pană1 + suf. -icioară. PÉNIG s. m. v. peaning. PENÍN s. n. Mineral din grupa doritului, care formează cristale pe rocile metamorfice şi magmatice, fiind un constituent important al unor şisturi cristaline. Cf. ltr, der. — Scris şi : pennin. ltr. — PI. : penine. — Din fr. pénnine, germ. Pennin. PENINÉRV, -Ă adj. (Bot. ; rar ; despre frunze) Care are nervuri penate. Cf. cade. — PI. : peninervi, -e. — Din fr. penninerve. FÉNING s. ni. v. pcaning. PENÍNSOLA s. f. v. peninsulă. PENINSULAR, -Ă adj. 1. Care se află pe o peninsulă ; care aparţine unei peninsule ; care este specific unei peninsule, de peninsulă. Cf. Barcianu, dm, dn2. + (Substantivat) Locuitor al unei peninsule. Cf. Negulici, Stamati, d., dm, dn2. + Spec. Care este specific Peninsulei Italice sau italienilor, Peninsulei Iberice sau spaniolilor. Spirit meridional, peninsular chiar, a peregrinat prin viaţă ca un iscusit navigator. Constantinescu, s. ii, 153. + Spec. (Substantivat, m. ; mai ales lapl.) Italian. Peninsularii, îndeosebi genovezii, veneţienii.. ., credeau că pot privi cu dispreţ spre soldaţii de fier ai regelui francez. Sadoveanu, o. xii, 222. 2. Ca o peninsulă; de peninsulă. Forma peninsulară a ţinutului ce avansează ca un piept puternic de piatră în mare. f (1891), 19. — PI. : peninsulari, -e. — Şi : (învechit) peninsu-lárta s. m. Stamati, d. — Din fr. péninsulaire. PENINSULARIU s. m. v. peninsular. PENÍNSULA s. f. întindere de pămînt care înaintează în mare ca o prelungire a uscatului, rămînînd înconjurată din trei părţi de apă. Ostroavele şi peninsurile. PENITENCIAR Cosmografie, 16/2, cf. drlu. Dezbărcînd întru această peninsulă au adus cel mai de pre urmă a jutoriu spre a ei mînluire. ar (1829), SO1^. Căpitanul. .. au cercetat lăturile peninsulei (giumătate de ostrov). ib. 1371/23. Sint născuţi în peninzulă. cr (1829), 82/2. Toate mijloacele se puseră in lucrare să asigure starea sănătăţii şi să oprească ciuma a se întinde în peninsulă, ib. (1830), 147x/30. Golful Bengalului între amîndouă peninsurile ale Indiilor. ib. 368x/23. Se întinseră.. . in toată peninsula Greciei şi Traciei. ib. (1846), 192/51. Peninsulă. . . limbă de pămînt înaintată în mare, ca Spania şi Italia. Negulici. [Popoarele] din peninsula orientală a Europii. Românul (1857), 3V36, cf. Polizu. Se formase în Bergama o şcoală de muzică . . . după proiectul maestrului Simon Mayr, ale căruia opere făceau deliciul tutulor teqtrelor peninsulei. Filimon, o. ii, 307, cf, ddrf. Sfăpîn pe cele şapte peninsule. Coşbuc, s. 173, cf. Alexi, w. O limbă de uscat înaintată în mare se numeşte peninsulă. Mehedinţi, p. 5. O peninsulă înaintează în mare. Bart, s. m. 21. Regiunea Crimeea ocupă întreaga peninsulă a Crimeei. Scînteia, 1954, nr. 2 908. Peste peninsulă... Se Urăşte norul. Boureanu, s. p. 7, cf. dm, dn2. <>(Ui'mat de diverse determinări, formează împreună cu acestea toponimice) Călător prin toată Peninsula Balcanică, admite lotul, dar cu o rezervă. Galaction, o. a. i, 265. Asta e Peninsula Iberică. Sébastian, t. 50. — PI. : peninsule. — Şi : (învechit) peninsură (pl. peninsuri), peninsolă (Ursu, ţ. ş. 252), peninzulă s. f. — Din lat. peninsula, iţ. penisola, fr. péninsule. PENÎNSURĂ s. f. v. peninsulă. PENÎNZULĂ s. f. v. peninsula. PÉNIS s. n. (Auat. ; mai ales la oameni) Organul genital masculin extern, care serveşte şi la micţiune. Cf. ENC. ROM., ENC. VET. 81, DN2. — Pl.: penisuri. — Din fr. pénis, lat. penis. PENÎŞ s. n. (Rar) 1. Panaş. Peniş, . . . legătură de mai multe pene care se pune spre podoabă. Baronzi, I. L. III, 204/10, cf. DDRF, ŞilNEANU, D. U., CADE. 2. (Cu sens colectiv) Penaj (2). Cf. Barcianu, Alexi, w., cade. Există un derivai în ,,-iş" (peniş) care exprimă noţiunea de colectiv. Iordan, l. r. a. 175. Pasăre cu penişul alb. Scriban, d. 4- Mulţime de pene1 (I 1) căzute de la păsări. Curtea era plină de peniş. Scriban, d. — Pl. : penişuri. — Pană1 + suf. -iş. PENIŞOArA s. f. I. Diminutiv al lui pan ă1. 1. Cf. pană 1 (I 1). Corbule, din aripioară Dă-mi, le rog, o penişoară, Ca să scriu o hîrlioară. Beldi-ceanu, p. 99. Iacă, îţi dau această penişoară de ici, de sub aripă . . . Pădureţul mulţumi rîndunicii; puse penişoara bine şi-şi văzu de cale. Mera, l. b. 156. 2. Cf.p a n ă1(13). Cf. Budai-Deleanu,lex. Prutule, apă vioară, face-te-ai neagră cerneală, Spuma ta, o mesişoară, Stuhul tău, o penişoară, Ca să scriu o hîrlioară. şez. i, 47. II. (Bot. ; rar) Numele mai multor specii de ciuperci nedefinite mai de aproape. Cf. Cihac, i, 191, ddrf, Barcianu, Alexi, w. — Pl. : penişoare. — Pană1 + suf. -işoară. PENITENCIAR, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Loc în care sînt deţinute preventiv persoanele arestate, pînă la judecarea lor, sau în care acestea îşi execută pedeapsa penală privativă de libertate ; închisoare. Am cercetat dar cu de-amănunlul . . . aşezămintele menite de a răsplndi învăţătura . . . adică şcolile, clasele, penitenciarele. ICogălniceanu, s.a. 105. Cunoştea aproape toate penitenciarele din tara.VLAHUŢĂ, o. a. i,146, cî.ddrf, Alexi w., Şăineanu, d. u., cade. Băiatul portarului 4490 PENITENCIER - 403 - PENIŢĂ de la penitenciarul din oraşul lor . . . fusese invitat la masă. C. Petrescu, c. v. 98. Cumpăram altora rindul de a fi in garda penitenciarului. Brăescu, a. -231. Garda penitenciarului se compune din 36 dc soldaţi. Sadoveanu, o. ii, 489, cf. Scriban, d. Inculpatul să fi lucrat In penitenciar, pentru comutarea detenţiunii preventive, cod. pen. r. p. r. 25. Membru al Consiliului ( Consultativ al Afacerilor Interne pentru regimul penitenciarelor. contemp. 1949, nr. 159, 10/5, cf. v. rom. decembrie 1953, 134. Un soldat care se liberase din armată şi care făcuse parte din corpul de gardă al penitenciarului Jilava. Preda, m. 421, cf. dm, dn2. Penitenciarul e pentru escroci. Vinea, l. i, 405. Căsătoria ... a fost încheiată în penitenciar, rl 1967, nr. 7 042. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparţine închisorii, de închisoare, al închisorii. Sistemul celular, unde arestatul era închis singur în o chilie. . . , de tot s-au lepădat la 1853, şi în locul acestora s-au adoptat sistemul penitencier. Calendar (1856), 69/32. Spre a controla rezultatul dispoziţiilor penilcnţiare, directorul Departamentului din Năuntru şi acelral Justiţiii vor vizita o dată pe an acest aşezămînt. ib. 73/23, cf. Filimon, o. i, 308. Cititorul nostru s-ar putea dar aştepta a găsi într-aceste pagine vreo disertaţiune . . . asupra sistemelor penitenţiare. Odobescu, s. i, 374. Concis şi searbăd, ca un raport penitenciar, vom mal vărsa puţin venin. I. Botez, b. i, 168, cf. Scriban, d. — Pronunţat : -ci-ar. — PI. : penitenciari, -c. — Şi : (învechit) pcnitenciér, -ă, penltenţiăr, -il s. n., adj. — Din fr. pénitencier. — Pentru sensul’ 2, cf. şi fr. pénitentiaire, lat. poenitşrttialis. PENITENCIER, -Ă s. n., adj. v. penitenciar. PENITÉNT, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar; în limbajul bisericesc) 1. S. m. şi f. Persoană căreia îi pare rău de păcatele săvîrşite şi care, pentru a şi le ispăşi, se supune unor privaţiuni sau pedepse ; persoană care face penitenţă. V. pocăit. Cf. Negulici. Mîinile iertărei... se împreunară pe capul penitentei ! Galaction, o. 203. J8>e penitenta sfinţiei tale eşti mulţumit ?... id. o. a. i, 228. îl urmă, furişîndu-se pe lingă zid,. . . desculţă ca o penitentă. Teodoreanu, m. ii, 19, cf. dm, dn2. 2. Adj. (Rar) De penitent (1), ca de penitent. Cf. Barcianu. Un fel de reverie penitentă. Teodoreanu, l. 305. Viaţă penitentă. Scriban, d. — Pl. : penitenţi, -te. — Din fr. penitent, lat. poenitens. PENITENŢĂ s. f. 1. (Rar) Pocăinţă. Cf. Calen-dariu (1794), 30/15, drlu. Sunat-a ora şi vocea peni-tinţei. Heliade, o. i, 209, cf. ii, 355, Negulici, Stamati, d., Antonescu, d., Baronzi, i. l. i, 207/30, Alexi, w., cade, Scriban, d., dl, dm, dn2. 2. (în practicile creştine) Pedeapsă (constînd mai ales din post şi rugăciuni) impusă de preot, în urma spovedaniei, celui care a păcătuit, canon; spec. privaţiuni şi chinuri trupeşti pe care unii călugări şi le impuneau, ducînd o viaţă ascetică ; p. e x t. viaţă ascetică, plină de privaţiuni, pe care şi-o impune cineva; p. gener. pedeapsă (2). De azi înainte se va îndrepta întru toate şi-şi va impune o severă şi irevocabilă penitenţă. Heliade, d. j. 108/23. Ne aduce la cunoştinţă şi penitinţă. Cornea, e. i, vi/14. Confesorul său o trădase . . . vorbind cu mumă-sa . .. despre penitenţa fructuoasă ce-i impusese, cr (1848), SO1^, cf. Negulici, Aristia, plut., Barcianu, v., dm, dn2. O (Rar) Haine (sau, rar, straie) de penitenţă = haine negre din ţesătură groasă, grosolan lucrate, purtate de călugării asceţi care practicau penitenţa (2). Să-i punem [pe şcolari] în straie de penitenţă, aşa cum doamna de Maintenon încălţa pe elevele sale cu ghete de plumb ? I. Botez, b. i, 112. O E x p r. A iace penitenţă = a executa canonul impus de preotul confesor pentru ispăşirea păcatelor. Pentru a face penitenţă sîntem venite aci. Lăzărescu, s. 21/20, cf. 113/21. 3. F i g. (Rar) Lipsuri, sărăcie, privaţiuni. Astfel începu viaţa de penitenţă a prinţesei. Călinescu, s. 734. + Abstinenţă. Acolo, lăsîndu-se de beţie şi trăind într-o penitenţă absolută vreme de cinci ani, şi-a revenit la o viaţă nouă. v. rom. noiembrie 1960, 69. — Pl. : penitenţe. — Şi : (învechit) penitenţie (Calen- 5 dariu 1794, 30/15), penitinţă s. f. — Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitonza. PENITENŢI An, -Ă s. n., adj. v. penitenciar. PENITENŢIE s. f. v. penitenţă. PENITÎNŢĂ s. f. v. penitenţă. I’EiMÎŢĂ s. f. I. Diminutiv al lui pan ăl. 1. (Popular) Penişoară (I 1). Cînd era să plece, corbul îi zise: Ţine peniţa asta, voinicule, şi cînd vei gîndi la mine, eu voi fi la tine. Ispirescu, l. 44. Marginile frunţii şi peniţele din jurul nărilor [păsării] sînt castanii întunecate. Marian, o. i, 398. Porumb alb cu guşa verde, Cu peniţe zugrăvite. Teodorescu, p. p. 39. 2. (Prin Ban.) Cf. pană1 (16). Mă-ntîlnii cu badea-n cale... Cu clăbăţu plin de pene; Eu ii cerui o peniţă, El ceru la min’ guriţă. Hodoş, p. p. 65. + (Prin Maram.) Pămătuf de busuioc (cu care se aghezmuieşte sau se miruieşte) ; (regional) pană1 (I 6). Ş-apoi eu ţie ţi-oi da Şi peniţa mirului, Scaunul judeţului: Oame-nii-i vei mirui. Bud, p. p. 65. 3. (Prin vestul Munt.) Ţandără mică de lemn. Udrescu, ol. Mi-a dat în ochi o peniţă de brad de la tocător, id. ib. IT. Mică placă concavă de metal, terminată la unul dintre capete printr-un vîrf (despicat), astfel că, adaptată la un toc, serveşte la scrisul cu cerneală; p. gener. toc (împreună cu placa de metal). Cf. ddrf, Alexi, \v., tdrg. Se auzea scîrţîilul chinuit al peniţei practicantului. Rebreanu, i. 342. Peniţe (condeie) de scris, de tot felul. Nica, l. vam. 189* Am rămas la peniţă, adică, faţă de stilou, la pana de gîscă a vechilor calemgii. Galaction, a. 77. Peniţa crăcită să nu vrea să scrie. TopÎrceanu, p. o. 157. încercă peniţa pe unghie, ascuţi un creion, adună foiţele de lemn pe sugătoare. C. Petrescu, î. i, 34. La ceasul douăsprezece, aşeza tocul pe suportul unde mai aşteptau o jumătate de duzină, cu peniţele proaspăt schimbate, id. c. v. 143. Peniţa e îngrozitoare (scîrţie şi zgîrie). Teodoreanu, m. ii, 149. Se aproviziona cu penlţi fine şi cu condeie îndemînoase. Sadoveanu, o. xi, 405. Un toc şcolăresc cu o peniţă Iclaps cu vîrful încă muscat de cerneală. Stancu, r. a. i, 252. Literatul trebuie să înţeleagă că el nu numai scrie cu peniţa, ci desenează în cuvinte. contemp. 1954, nr. 397, 3/1. Din magazia cu vechituri.. . am scos o peniţă ştirbă, ib. 1961, nr. 785, 2/1. Nu cu peniţa, Cu ascuţişul coasei îmi scriu poemele sălbatice. Beniuc, v. 30. Să scriu doru cu peniţa, M-o lăsat tristă bădiţa, folc. transilv. i, 306. O Desen în peniţă = a) procedeu de a executa un desen, de obicei în tuş negru, folosind o peniţă (II) specială ; b) desen executat prin acest procedeu. Desene în peniţă neagră erau tratate de cei doi artişti in ulei de două tonuri. Călinescu, e. o. i, 57. în peniţi = numele unui joc de copii. Cf. Pamfile, j. i, 29, 41, 130, 159. + (Prin sinecdocă; ironic) Scrib. Ce vă pasă, voi aceia care veşnic tot mlnjiţi La hîrtie toată ziua, voi — nemernice peniţi? Mille, v. p. 79. III. 1. Numele a două specii de plante erbacee acvatice, cu flori alburii dispuse în verticile cu spice, care cresc în ape adînci, stătătoare sau lin curgătoare ; (regional) mălura-bălţii (Myriophyllum spicatum şi ve.rti-cillatum). Cf. Brandza, fl., Panţu, pl. Cu greu se deosebeşte de cosor peniţa. Simionescu, fl. 264, cf. Borza, d. 113, h ix 493. 2. (Regional) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor : a) colilie (Stipa pennata). Cf. Cihac, i, 191, ddrf, tdrg, cade, Borza, d. 165 ; b) năgară (1 a) (Stipa capillata). Cf. Barcianu, Alexi, w., Borza, d. 165. 4497 PENIŢEL - 404 - PENSIE 3. Compus: peniţa-bungeacului = a) specie de muşchi de turbărie, cu tulpinile cenuşii, albăstrui-cenuşii sau cafenii; cu vîrful tulpinilor roşcate, roz sau roşii-purpurii (Sphagnum medium). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 197; b) (regional) coada-mîţei (Sphagnum acutifolium). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 197; c) (regional) coada-mîţei-de-baltă (Sphagnum cymbi-folium). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 197. IV. (Regional) Schimbătoare (la plug) (Marginea-Rădăuţi). alr ii 5 013/386. — Pl. : peniţe şi (regional) peniţi. — Pană1 + suf. -iţă. PENIŢÎL s. n. v. pinţăluş. PENIŢÎL s. n. v. pinţăluş. PEBÎdS, -OÂSĂ. adj. (învechit; -despre păsări) Cu pene1 (II). Fierile şi toate vilele, şarpele şi păsări cu pene (cu pene S, pănoase H, împănate D). psalt. 306, cf. Barcianu, v., Cihac, I, 191, Alexi w., sfc i, 206. — Pl. : penoşi, -oase. — Şi: pănos, -oăsă adj. — Pană1 + suf. -os. PENPREGIÎFR adv.; prep. v. primprejur. PENPREJUR adv., prep. v. primprejur. PENSĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Med.; complementul indică porţiuni din pielea sau din corpul omului, organe ale sale etc.) A apuca şi a strînge cu pensa (1). + (Complementul indică fire de păr) A smulge cu penseta. Să-mi pensei sprîncenele. în sclj 1969, 328. 2. A face pense (2). — Prez. ind. : pensez. — Din fr. pinccr. PENSĂ s. f. 1. (Adesea cu determinări care indică felul, folosirea etc.) Mic instrument de metal, alcătuit din două braţe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit în medicină, în tehnică etc. pentru a prinde, a fixa sau a scoate, a smulge obiecte mici sau substanţe care nu pot fi luate cu mîna. V. pensetă. Cf. Nica, l. vam. 189. Se extaziază. . . in faţa unui dulăpior cu clteva pense şi bisturiuri virgine. Brăescu, o. A. i, 78. Un doctoraş aferat. . . apucind pleoapele oamenilor, le întorcea cu pensa. id. ib. n, 337. Aparatul [folosit pentru respiraţie] este completat printr-o pensă de nas, care împiedecă complet aspiraţia, enc. tehn. i, 386. Pensele . . . prevăzute cu dinţi la extremitatea lor liberă, se numesc pense chirurgicale, spre deosebire de cele anatomice care sînt lipsite de dinţi. A. Pop, chirurg. 452, cf. dm, dn2. 2. Cută scurtă interioară, ascuţită şi îngustată la unul sau la ambele capete, făcută pe materialul de îmbrăcăminte croit, pentru a reduce o porţiune din lărgimea acestuia şi pentru a putea da obiectului de îmbrăcăminte forma dorită. Cf. dm. Pensele pot fi tăiate şi cusute sau netăiate şi cusute, ltr2, cf. dn2. — Pl. : pense. — Din fr. pince. PENSETĂ s. f. Pensă (1) mică folosită mai ales în laborator, în medicină, în cosmetică etc. Dacă pelea va atîrna, atunci se va lua binişor cu. o pinsetă şi se va tăia cu foarfecele, parab. 130/12, cf. Polizu, H. 23. Cu o pensetă ridicăm fiecare strat. . . şi cu bisturiul în a 5 poziţie, tăiem acele strate. Turnescu, med. op. 23r/5. Bupînd . . . ovarul [plantei] cu o pinţetă . . . Sandu-Aldea, s. 83, cf. V. Molin, v. t., Nica, l. vam. 189. în ermetismul multor imagini din „Gîndul“, se aude clar zornăitul mistriei, al daltei şi al pensetei din „Cleştar“, primul volum al lui Cicerone Theodo-rescu. v. rom. ianuarie 1954, 154, cf. dl, dm, dn2. — Pl. : pensete. — Şi: (învechit) pinsetă, pinţetă s. f. — Din fr. pincette. PÎNSIE s. f. I. 1. Ajutor (periodic) în bani, plătit unei persoane pentru a-i asigura existenţa; s p e c. indemnizaţie bănească lunară acordată de stat (uneori şi de întreprinderi particulare) persoanelor care au ieşit din producţie (pentru limită de vîrstă, pentru invaliditate etc.) sau persoanelor care şi-au pierdut susţinătorul şi sînt incapabile să muncească. Pentru pinzionul de anul trecut munceaşte prin mijlocirea grof Areosli (a. 1741). Iorga, s. d. xii, 39. Pensiile (adecă plăţile carele cineva le capătă din milă), rînd. jud. 297/3. Mulţi ani au fost şi în slujbă împărătească. . ., pentru care slujbă s-au milostivit înălţata Cămară de i-au rînduit penzie (a. 1805). Iorga, s! d. xii, 197. Cu vreme, penzie să dobîndească. st. inst. 22/3. 1 se va orîndui pension, adecă leafă pentru hrana vieţii. Dio-nisie, c. 226. Pentru răsplătire, . . . împăratul Austriii i-a dăruit o pensie (plată) pe lot anul cîte 1 ZOO franci. cr (1829), 982/23. Milele sau penziile săracilor sînt o simţitoare sumă pentru finanţul Engliterii. ar (1829), 63a/42. Se zice că este întrebare de a îndatori pe Don Miguel... de a orîndui o pensie, ib. (1830), 182/37. Stăpînirea a îngrijit de trebuinţele celor scăpătaţi, prin pensii, mn (1836), 51/19, cf. Valian, v. Drepturi la pensie. Buletin, g. (1844), 117/2. Pensiile dregătorilor publici să se reguleze, cr (1848), 52/2. O pensie de 10 000 franci pe lună s-a acordat lui Hosnev paşa. ib. 131;10, cf. Stamati, d., Polizu. Ţie, din visterie, pensie îţi rînduiesc. Negbuzzi, s. i, 132. Duceau o viaţă zdruncinată, plină de privaţiuni . . . , fără pensii. Ghica, s. 52. Iţi aduc o terfeloaga de jalbă pentru pensie. Alec-sandri, t. 100. Are, împreună cu mama . . ., pensia veteranului profesor. Caragiale, o. ii, 123. Atunci încep decretele absurde..., pensiuni şi gratifieări la literaţi şi artişti, id. ib. iii, 98, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. La comună, n-avea nici drepturi la pensie şi nici înaintări în leafă. Rebreanu, i. 82. Scoase o cutie . . . într-însa îşi păstra economiile din pensie. Bassababescu, v. 44. O lăsă văduvă cu o pensie bună. id. ib. 88. Pensia vine la două-trei luni. C. Petrescu, î. ii, 161. Cum ... să nu te tocmeşti, cînd ai o amărîlă de leafă sau de pensie pe care tabără toţi rechinii ? Brăescu, o. a. ii, 382. Acum nu mai aştepta decît pensia. Bart, e. 172. Boierii s-au folosit de prilej pentru a protesta împotriva pensiilor ce se plăteau din visleria stalului membrilor familiei princiare. Oţetea, t. v. 55.' Asiguraţii au ... dreptul la:... pensii în caz de invaliditate, bălrîneţe şi pierderea susţinătorului, leg. ec. pl. 325. In ce priveşte pensiile, doar un număr foarte mic de mineri ajungeau să fie pensionaţi. Scînteia, 1952, nr. 2 389. Aglae ii confisca pensia şi orice ban. Căi.inescu, e. o. i, 93. Primeau pensii în calitate de urmaşi ai unui om de ştiinţă, id. s. 53. De acu încolo, de pensie să ai grijă. Baranga, i. 154. Multe pensii neplătile sau impozite plătite de două ori . . . ar fi teşit la iveală. Preda, m. 452. Cînd m-au dat afară, că nu mai aveau ce face cu mine... Nu mi-au dai pensie; cică mi-am sfărîmat mîinile dinadins. Vintilă, o. 31. în caz de invaliditate şi de bălrîneţe, se acordă pensie suportată din bugetul stalului, pr. drept, 72. Fondurile, pentru plata acestor pensii se formează din contribuţiile plătite de întreprinderi, der. Pensia este neimpozabilă şi nu poate fi cedată, ib. Şei di-o vinit rîniţ, dintr-tnşii are penţîie cîte douodzeş di franş pi lună. Graiul, i, 400. O Pensie de întreţinere (sau alimentară) = sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiţia îl obligă să o întreţină. Va justifica că nu mai poale plăti pensiune de întreţinere. Hamangiu, c. c. 55. Acordarea unei pensiuni alimentare. cod. pen. b. p. r. 469. Denumirea exactă pentru pensia alimentară este aceea de pensie de întreţinere. jn 1959, 60. Pensie viageră v. v i â g e r. <0 La pensie — a) loc. adj. pensionar (2). Dimilrie Danci, 4506 PENSIE - 405 - PENSIONA hodnogi la penzion (sfîrşitul sec. XVIII). Iorga, s.d. xiii, 111. De doi ani era la pensie. Bart, sim. 60. Doi domni,. . . militari la pensie,. . . se aşezară in spatele meu. Brăescu, o. a. i, 268; li) loc. a d v. în perioada în care cineva este pensionar (2). <0> L o c. v b. A ieşi (sau a sc retrage) la pensie =s a fi pensionat, a deveni pensionar (2); a se pensiona (1). M-oi retrage la pensie cu gradul de căpitan. Hogaş, dr. ii, 79. Dacă ies la pensie, am de gind ... să plec de aci. C. Petrescu, c. v. 358. Sint de cincisprezece ani în sal, de cînd. a ieşit la pensie dirigintele cel vechi. id. î. ii, 167. Ieşise la pensie ca judecător. Sadoveanu, o. ii, 140. (învechit) A pune In pensie (pe cineva) = a pensiona (1) (pe cineva). Să-ţi faci o pomană şi cu mine să mă pui în pensie. Alecsandri, t. 100. <> E x p r. A scoate (pe cineva) la pensie = a) a pensiona (1) (pe cineva). Te sfătuiesc să ceri de îndată să le scoatem la pensie! Rebreanu, i. 412. Răsări în haine negre, cu chip tragic de cabotin scos la pensie. Teodoreanu, m. ii, 20; b) (argotic) a bate (pe cineva) rău (punîndu-1 astfel în imposibilitate de a mai lucra). Cf. bul. fil. v, 192. + (învechit) Subsidiu. Mihai făcu a se propune . . . ca să i se dea bani pentru a ridica oşti şi aceleaşi pensii şi aceeaşi cinste de care se bucurase Sigismund Ba-thori. Bălcescu, m. v. 421, cf. dm. 2. (în forma pensiune) întreţinere completă şi educaţie, pe care le primesc elevii unui pension (v. pensie II 1) contra unei anumite sume de bani; p. e x t. (sens curent) întreţinere care constă din masă1 şi din adăpost sau numai din masă1, pe care o primeşte cineva (într-o casă particulară) in schimbul unei sume de bani. [Acţiunile] directorilor de pensionate pentru preţul pensiunei şcolarilor ... se prescriu. Hamangiu, c. c. 483. O familie cu fete îl invitase pe un an întreg, oferindu-i pensiune. Călinescu, e. o. i, 220. Cunoştea două case care dădeau pensiune. Demetrius, a. 58. O L o c. a d v. (în legătură cu verbe ca ,,a da“, ,,a intra“ etc.) în pensiune = in gazdă. Se aşeză în pensiune într-o odaie mobilată. Caragiale, o. ii, 119. îl dădură în pensiune la profesorul de matematică. Rebreanu, p. s. 37. Cea dintîi grijă a lui Adrian fu să intre în pensiune la o familie germană. Bassara-bescu, v. 77. Primi ... să mă conducă pînă la Nancy, să mă instaleze în pensiune la un profesor alsacian. Brăescu, o. a. ii, 114. 3. (învechit; în forma pensiune) Sumă de bani care se plătea într-un pension (v. pensie II 1) pentru întreţinerea şi educarea unui elev; p. e x t. (rar) sumă de bani care se plăteşte într-o casă particulară în schimbul pensiunii (v. pensie I 2), sau într-un local, pentru a lua zilnic masa1. Trimetea pensiunea foarte neregulat. Brăescu, a. 193, cf. Scriban, d. Adevărul este că Felix plătea o pensiune scandaloasă. Călinescu, e. o. ii, 230. 4. (în forma pensiune) Casă (particulară) în care se dă unei persoane găzduire completă (sau numai masa1), contra unui preţ dinainte stabilit. Spre ce zări nevăzute priveşte atunci cînd trece pe terasa pensiunei Weber ? Sebastian, t. 311. Dar Felix are venitul lui — protestă Otilia ... — Atuncea faceţi pensiune — continuă implacabil Aglae. Călinescu, e. o. i, 20. O pensiune e un loc unde se perindă sute de vizitatori. Ralea, s. t. i, 280. Credea . . . că nu se va putea îngriji bine■ într-o pensiune departe de orice oraş. Demetrius, a. 192. + Local, de obicei particular, în care se poate lua zilnic masa1 contra unui preţ (modest), plătit la 'date, dinainte stabilite. V. cantină. ■ II.' (în forma pension) 1. Institut (particular) de îiivăţămînt de • grad elementar şi mediu, în sistemul educativ din trecut, accesibil mai ales copiilor din păturile sociale înstărite, care, în perioada studiului, se aflau interni; pensionat. Am cercetat toate chipurile ce au pe la universităţi, instituluri şi pansioane. Go-lescu, î. 138. Primesc ctte 30 — 40 — 50 copii la pan-sion, adecă cu tocmeală pentru învăţătură, buna ereş-ere şi hrană. id. ib. 140. 145 de mii de lei a lăsat ca să se înmulţească pensioanele clerului acelui canton, cr (1829), 2741/12. Profesoriţele de pansioane capătă instrucţia cuviincioasă pentru starea lor. ib. (1830), 1102/39. 1 n această zidire de la sf. Sava s-a întocmit şi un pension pentru copii. ib. (1832), 51/25. Şcolarul, ieşind din pension, nu mai poartă uniformă, mn (1836), 431/!. Nu i-ai trimis banii ce a dat la pension pentru frate-tău. Bălcescu, ap. Ghica, a. 539. Copilul. . . Este în depărtare dat de mine-n pansion. Pann, p. v. iii, 116/23. Şi pe Aniţa — adăogi bălrîna — . . . om da-o într-un pansion. Negruzzi, s. i, 297. Un şoarece de neam, şi anume Raton, Ce fusese crescut su' pat la pension. Alexandrescu, o. i, 205. Se cunoaşte că învaţă la pasión ... — Pansion, mătuşica, ... nu pasión. Alecsandri, t. 416. Cînd ieşii din pension, alergai la dînsul şi il rugai să mă primească în casa lui. id. o. p. 15. Are copiii în pension la Iaşi. Bolintineanu, o. 285, cf. Odobescu, s. iii, 31. M-am întors de la Paris, unde . . . am stat in cel mai scump pension. Vlahuţă, o. a. ii, 59, cf. 250. Toate slrîm-lorile.. . şi le impusese numai şi numai ca s-o poală ţine într-un pension. Brătescu-Voineşti, p. 234. Vorba aceasta o ştia din pension, de la o fată de familie. Bassarabescú, v. 58. Pe atunci urma la un pension. Bacovia, o. 299. Erai încă o fală în uniformă de pension. Camil Petrescu, t. i, 245. Fala cea mai mare a terminat pensionul. C. Petrescu, c. v. 109. Te port în ochi plină de soare, în şorţ de pension. Brăescu, v. 108, cf. id. o. a. ii, 46. Numai fetiţelor de pension le place calmul idilic. Teodoreanu, m. ii, 224. Unde-s visurile ei de pension! Sadoveanu, o. i, 668. I se părea ridicol să se împotrivească... ca o fetită scoasă din pension. Demetrius, a. 53, cf. dm, dn2. 2. (Argotic) închisoare. Cf. Iordan, l. r. a. 516. — Pronunţat: -si-e. — PI.: pensii. — Şi: (II şi, învechit, I 1) pensión (pronunţat -si-on, pl. pensioane) s. n., (I 2, 3, 4 şi, învechit, I 1) penslúne, (învechit) penzic s. f., pansión s. n., (regional) penţîie, pintlzîie (T. Papahagi, m. 229) s. f., (învechit, rar) penzion, pinzión s. n. — Din lat. pensio, -onis, ir. pension, germ. Pension, rus. lieHCHOH, iichchu. PENSIOARĂ s. f. Diminutiv (familiar) al lui p e n-sie (I 1). Ca toată lumea şi eu vroiesc Din pensioară să mă hrănesc. Alecsandri, t. 100. S-a retras cu o pensioară de treizeci de lei. Caragiale, o. ii, 52. A rămas văduvă de tînără cu o pensioară de la bărbat. id. ib. 155. O mică pensioară ce s-a hotărît îmi este tot avutul. I. Negruzzi, ap. ddrf. Să-şi încaseze în tihnă, lunar, pensioara cuvenită. Rebreanu, i. 470. Luasem. . . fărîma aia de pensioară. Klopştock, f. 140, cf. DM. — Pronunţat: -si-oa-. — Pl. : pensioare. — Pensie +. suf. -pară. PENSIÓN s. n. v. pensie. PENSIONA vb. I. Ţranz. (Complementul indică oameni) 1. (învechit) A acorda un ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existenţa; s p e c. (sens curent) a scoate din producţie în condiţii determinate de lege, acordîndu-i pensie (I 1), a scoate la pensie, (învechit) apune în pensie. Spitalul acesta primeşte mărinari invalizi pe carii . . . parte îi penzionează potrivit meritului şi gradului beteşugului. Cuciuran, d. 57/31, cf. Barcianu, Alexi, \v. Actorii sint pensionaţi după 25 de ani de activitate. Sahia, u. r. s. s. 157. E încă tînăr. Cum o să-l pensioneze ? STANCU, R. A. IV, 101, Cf. DM, DN2. ♦ Refl. pas. A ieşi la pensie, v. pensie (I 1). S-a pensionai din cauză de boală. dl. ,2., (Ngobi^nuit-;—în—forma-—p^aşiona) A educa la pension (v. pensie H 1). Cf. Tjtoir.—Fife—H-iy~185-.— —Woxmnţâ.t.J....-^i£=(kr.—Prezrmd. : pensionez. — Şi: (învechit) pensiunâ (Pontbriant, d.), penzionă, pan-sioná vb. I. — Din fr. pensionner, germ. pensionicrcn. 4509 PENSIONAR - 406 - PENSIUNAR PENSIONÄR, -Ă s. m. şi f. 1. Persoană căreia i se acorda de către împărat sau rege o sumă de bani, ca răsplată pentru serviciile aduse; persoană aflată în subvenţia sau în serviciul cuiva. în anul 1557, numitul Aaron se află a fi pensioneriul craiului Ferdinand I. Şincai, hr. ii, 199/24. Pensionerii reginei călări şi gata de bătălie. Negruzzi, s. iii, 362. 2. Persoană care a ieşit din serviciu în condiţii determinate de lege şi primeşte pensie (I 1), sau care primeşte pensie ca urmaş al unui fost salariat, intrucît nu este capabilă să muncească; (regional) pensionist (1). Asta-i ţeară-mbelşugată, Asta-i ţeară minunată, Unde mulţi, cu mici cu mari, Vreau a fi pensionari. Alecsandri, t. 106. Venind in capul ţării, puseşi tu şi mai mari Pe toţi funcţionarii şi pe pensionari. Bolintineanu, o. 164. Să se nască bursier, să trăiască funcţionar şi să moară pensionar. Caragiale, o. ii, 156. Pensionar bătrln.. . e un grozav iubitor de flori. Brătescu-Voineşti, p. 174. Cind ridica mina, de sub mînecă apăreau manşete rotunde şi tari. . . cum poartă pensionarii oraşelor de provincie din Franţa. C. Petrescu, c. v. 278. îmbrăcată cu un palton bărbătesc peste hainele ei de pensionară nevoiaşă, id. î. i, 154. Străluceşte, viu, fercheş, întinerit, cîte un invalid de la partea sedentară, pensionar înflorit la faţă şi la butonieră. Bră-escu, o. a. i, 322. Degetele mîinii drepte se îngălbeniseră la vîrfuri ca la pensionari. Teodoreanu, m. ii, 415. E o pensionară. . . ale cărei rude sînt undeva, departe. Sadoveanu, o. viii, 165. O lume făcută din funcţionari, . .. provinciale nefericite, pensionari. Vianu, a. p. 284. Soţia secretarului fusese profesoară şi acum era pensionară. Călinescu, s. 300. Am făcui în orele mele libere, de cînd sînt pensionar, un proiect de reorganizare a comunicaţiilor. H. Lovinescu, c. s. 27. O (Adjectival) Moşia o ţine în arendă un colonel pensionar. Rebreanu, r. i, 71. Diplomatul pensionar gusta şampania. Galaction, o. a. i, 222. 3. (Învechit) Elev al unui pension (v. pensie HI); (învechit) pensionist (2). Şcolarii ce se primesc în pensionatul colegiului nostru poartă uniformă . . . Această uniformă se face cu cheltuiala din casa şcoale-lor, pentru 12 pensionari ce se ţin fără plată, mn (1836), 422/47, cf. Stamati, d. Guvernanta mă duse într-o cămară mare unde pensionarele se jucau. Românul (1858), 2192/73, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u. -^(Adjectival) Şcolarii pansionari îşi vor urma învăţăturile în Şcoala Naţională, cr (1833), 593/2. + (De obicei urmat de determinări care precizează sensul) Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. Literatura noastră nu trebuie să fie . . . pensionară de azil, adică să stea închisă, plină de reumatisme. Galaction, a. 198. Ceilalţi pensionari ai ospiciului. . . priveau. Bogza, c. o. 334, cf. dm. + Infractor închis într-o închisoare; deţinut. Printre pensionarii închisorii . .. există şi un individ care cumulează suferinţele privaţiunii de libertate cu acele ale bolii. Vianu, a. p. 271. 4. Persoană care stă în pensiune (v. pensie I 2) la cineva. Cf. Polizu, Şăineanu, d. u. Pensionarii casei sînt toţi la masă. Camil Petrescu, t. iii, 307, cf. Iordan, l. r. a. 162, Scriban, d., scl 1969,328. La eta j. . . sînt odăile unora din pensionari. Sebastian, t. 9. Direcţiunea ţinea, pentru renumele ei, să controleze mişcarea pensionarelor. Călinescu, e. o. ii, 131. O F i g. [Mergînd la păsări] deschide solemn uşile poieţilor şi-şi strigă pensionarii. Cazimir, gr. 71. — Pronunţat: -si-o-. — Pl. : pensionari, -e. — Şi: (învechit) pensionar, -ă, pensiunâr, -ă (Pontbriant, D.), pansionăr, -ă, pansioner, -ă s. m. şi f. — Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär. PENSIONÄRE s. f. Acţiunea de a (se) pensiona (i); scoatere sau ieşire la pensie (I 1); (neobişnuit) pensionărie. Cf. dm. Membrii de partid care . .. ies la pensie, au dreptul să rămînă in organizaţia de partid din care au făcut parte la dala pensionării. ScÎnteia, 1965, nr. 6 641. + (Rar) Recompensă materială acordată cuiva pentru activitatea depusă. O literatură nu trăieşte numai. . . din pensionarea bogată şi lauda reprezintanţilor ei. Iorga, i. l. i, 440, cf. DL. — Pronunţat: -si-o-. — Pl. : pensionări. — Şi: (învechit) pensiunăre s. f. Pontbriant, d. — V. pensiona. PENSIONAT s. n. Institut (particular) de învăţă-mînt de grad elementar şi mediu, în sistemul educativ din trecut, accesibil mai ales copiilor din păturile sociale înstărite, care, în perioada studiului, se aflau interni; pension (v. pensie II 1). S-a făcut chib-zuire încă şi pentru aşăzarea unui pensionat, unde un oarecare număr de copii aleşi să se afle subt o îngrijire mai de aproape la a lor educaţie, cr (1832), 2311/8, cf. I. Golescu, c. Este ştiut că şcolarii ce se primesc în pensionatul colegiului nostru poartă uniformă. mn (1836), 422/40. Are o şcoală publică primară şi mai multe pensionate private. Laurian, m. iii, 14/25, cf. Negulici. A dat din averea sa cîte una sută galbeni pe an pentru întreţinerea a trei copii sermani în pensionatul onorabilului domnului Rîureanu. Românul (1857), nr. 16, 41/41. Demoazela Agapiţa, de curînd ieşită din pensionat. Negruzzi, s. i, 72, cf. prot.-pop., n. d. Pensionatele sint dirijate numai de nemţi şi de francezi. Bolintineanu, o. 327. Căpătase acea umbră dulce de tristeţă care-l făcea atît de interesant şi irezistibil pentru bobocii pensionatelor. Eminescu, n. 41. Acţiunea . . . directorilor de pensionate pentru preţul pensi-unei şcolarilor lor. Hamangiu, c. c. 483, cf. Alexi, w. îşi dase pe faţă toată uşurinţa ei sporită în mai rău la pensionatul din Bucureşti. Brătescu-Voineşti, p. 235. Cîteva amănunte cu privire la purtarea ei ... la pensionatul unde învaţă. Ibrăileanu, s. l. 24. în faţa şcoalei noastre se afla un pensionat de domnişoare. Brăescu, o. a. ii, 85. Rodica era . .. una din rarele eleve ale pensionatului „Ilumpel“ care nu făcea cură de slăbit. Teodoreanu, m. ii, 108. Millo a trecut, de la învăţătura din casa părintească, în pensionatul francez din Iaşi. Sadoveanu, e. 67. Nu erau în nici un caz picturile stridente care se confecţionează prin pensionatele de fete. Călinescu, e. o. i, 57. 4 Timpul petrecut ca elev într-un pension (v. p e n s i e II 1); viaţă de pension. După pensionat şi-a luat serviciu. — Pronunţat: -si-o-. — Pl. : pensionate. — Şi: (învechit) pensiunăt (Pontbriant, d.), pansionăt (I. Golescu, c., Stamati, d.) s. n. — Din fr. pensionnat, germ. Pensionat. PENSIONĂREŞTE adv. (Rar) Ca pensionarii (2), în felul pensionarilor. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat: -si-o-. — Pensionar + suf. -este. PENSIONĂRÎE s. f. (Neobişnuit) Situaţia celui care a ieşit la pensie (I 1); p. e x t. pensionare. Cf. Udrescu, gl. Mai ai mult pînă la pensionărie ? id. ib. — Pronunţat: -si-o-, — Pensionar + suf. -ic. PENSIONER, -Ă s. m. şi f. v. pensionar. PENSIONÎST, -Ă s. m. şi f. 1. (Regional) Pensionar (2). Pe dumneata, bunule,... te-au scos pensionist cu foaie la mină. Davidoglu, m. 67. 2. (învechit) Pensionar (3). S-a făcut chibzuire încă şi pentru aşăzarea unui pensionat... Dîntr-aceşti tineri pensionişti, unii se ţin cu a lor cheltuială, iar alţii cu ajutor din Casa şcoalelor. cr (1832), 2311/3, cf. Stamati, d. — Pronunţat: -si-o-. — Pl.: pensionişti, -ste. — Şi: (învechit) pansionist, -ă (Stamati, d.), (regional) penzionist, -ă (mat. dialect, i, 264), pinzionist, -ă (ib.) s. m. şi f. — Pension + suf. -ist. Cf. germ. Pensionist. PENSIUN vb. I v. pensiona. PENSIUNÂR, -Ă s. m. şi f. v. pensionar. 4518 PENSIUNARE - 407 - PENTAGON PENSIUNÂRE s. f. v. pensionare. PENSIUNĂT s.n.v. pensionat. 1’ENSIljNE s. i. v. pensie. PENSÎV, -Ă adj. v. pansiv. PENSULĂ vb. I. Tran z. (Folosit şi ab s o 1.) 1. A întinde cu pensula (1), pe o suprafaţă, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. Rotunjeşte oval unghiile, laie pieliţele, lustruieşte, pensulează cu lac. C. Petrescu, c. v. 259, cf. Scriban, d. Sint peisaje pensulate puternic, fără a pierde insă prospeţimea catifelată a acuarelei. V. rom. ianuarie 1963, 133. 2. S p e c. (Med.) A badijona (cu o pensulă 1). [Pentru a preveni septicemia] buricul va fi pensulat zilnic cu tinclură de iod. enc. vet. 581, cf. dm, dn2. O R e f 1. p a s. Se face un tampon ce se introduce în medicament şi. .. se pensulează cu el regiunea bolnavă. Belea, p. a. 223. 3. (Rar) A aduna, a lua cu pensula (l).(Refl. p a s.) în ziua următoare, se pensula polenul planlei-tată. Sandu-Aldea, s. 100. — Prez. ind.: pensulez. — V. pensulă. I'ENSULĂRE s. f. Acţiunea de a pensula şi rezultatul ei. 1. Vopsire, lăcuire, colorare (cu pensula 1). Cf. pensula (1). (Fig.) Un amurg cu pensulări stin-jenii-sulfinii. Ciauşanu, r. scut. 14. 2. (Med.) Badijonare (cu o pensulă 1). Cf. pensula (2). Cf. DM, DN. — Pl.: pensulări. — V. pensula. PENSULĂŢIE s. f. 1. Pensulare (1); p. ext. modul specific în care aplică culoarea un pictor; (rar) pensulă (2). 2. (Med.) Badijonare (cu o pensulă 1). Cf. dm, dn. — Pl. : pensulaţii. — Pensula + suf. -ţie. PENSULĂ s. f. 1. Instrument de diferite forme şi mărimi alcătuit dintr-un smoc de fire de păr (de porc, de cal etc.) sau de material plastic, prinse într-o coadă de lemn sau de metal, folosit în pictură şi în vopselărie pentru întinderea culorilor, a vopselelor, a lacurilor etc., sau pentru a şterge de praf o suprafaţă mică, a aduna sau a aplica o substanţă etc.; (regional) meciuc, meseleuaş, pămătuf (2 b), penţăluş1, perioară1, periucă, meseleu mic, meseleuţ mic. V. penel (1). Cf. lb, Negulici. Se ocupă necurmat de haina-i pătată în treacăt de pensula unui zugrav. Românul (1857), nr. 30, 33/66. îngrijitorul va lua o pensulă (pămătuf) din cele mai fine,. .. pe urmă o va aplica drept în locul bolnav al ochiului, parab. 88/19. Flacăra misluieşle lucrările pensulei, .. . dar cînticul scapă în veci cu viaţă. Odobescu, s. i, 184. Nu se poate reproduce cu pinsula impresiunea ce resimte cîmpeanul [la vînătoare]. id. ib. iii, 134. Fecondarea se face cu pensula sau depunînd staminele întregi ale spicului-lală pe stigmatele spicului-mumă. Sandu-Aldea, s. 96. Polenul scuturat îl măturam bine cu pensula din timp în timp. id. ib. 100. Pensule din păr de porc, de cal, cu sau fără minere de lemn. Nica, l. vam. 189. Oamenii arhitectului Pogonici isprăveau din dallă, din pensulă şi din ciocan, partea care fusese adăugată vilei. Galaction, o. a. i, 121. Ornamentele negre de pe aripile de smalţ roşu, simetrice şi desenate cu o pensulă fină de miniaturist. C. ¡Petrescu, a. 315. îi aducea piroane, vopselării, pensule. Călinescu, e. o. ii, 154. Lucrătoarele şi lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas. pas, z. i, 270. Piciorul ţinea pensula şi paleta în mîini. Preda, r. 321.'<0> Fig. Eşti întristat de acest adine tablou, Unde la fiecare clipă am simţii Că ne atinge pensula din nou A umbrei mari ce-n el ne-a zugrăvit ? Arghezi, v. 54. •$> Loc. v b. A mînui pensula = a picta. Titi mînuia pensula, cu ochii la hîrtie. Călinescu, e. o. i, 331. 2. Fig. (Rar) Pensulaţie (1). Ici vezi un tablou de Tizian, colo altul de Salvatore Rosa, apoi vin cele de pensulă toscană. Filimon, o. i, 308. —'Pl.: pensule. —Şi: (Învechit) penţel (Valian, v.), pcmsel (lb, lm) s. n., pinsulă s. f., (regional) penzăl (alrm ii/i h 405), penziu (ib.) s. n. — Din germ. Pinsel. PENT s. m. v. pinten. PENTACdRD s. n. 1. Liră cu cinci coarde, întrebuinţată în antichitate. Cf. Scriban, d., dn2. O (Adjectival) Nu-i poate fi de-ajuns numai o strună: Poetul este-o liră pentacordă. v. rom. februarie 1960, 65. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. Cf. dn2. ' — Pl.: pentacorduri şi penlacorde. — Din fr. pentacorde. PENTADACTÎL, -Ă adj. (Şi substantivat) (Animal vertebrat terestru) care are cinci degete la membrele anterioare sau posterioare; (membru anterior sau posterior al animalelor vertebrate terestre) care este prevăzut cu cinci degete. Cf. der. — Pl. : pentadaclili, -e. — Din fr. pentadaetyle. PENTÂDĂ s. f. (Meteor.) Perioadă de cinci zile consecutive. Cf. ltr2, dn2. — Pl. : pentade. — Din germ. Pentade. PENTADECAG<5N s. n. (Geom.) Poligon plan cu cincisprezece laturi şi cincisprezece unghiuri. Cf. Negulici. Să se înscrie, într-o circumferinţă dată, un pentidecagon regulat. Melik, g. 135. — Pl. : pentadecagoane. — Şi: (învechit) pentidecagon s. 11. — Din ngr. n£VTtţ8EXayovov, fr. pentadeeagone. PENTAEDRU s. n. (Geom.) Poliedru cu cinci feţe. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., cade, Scriban, d., dl, dm, dn2. — Pl. : pentaedre. — Din fr. pentaedre. PENTAERITRÎTĂ s. f. Compus organic din clasa polialcoolilor, obţinut prin condensarea aldehidei acetice cu aldehida formică în prezenţa unor baze puternice şi care se prezintă sub formă de substanţă solidă albă, cristalizată, folosită la fabricarea unor explozive. Cf. ltr2, der. — Pronunţat: -ta-e-. — Din fr. pentacrytbrite. PENTAGON s. n. (Geom.) Poligon plan cu cinci laturi şi cinci unghiuri; (învechit) cinciunghi. Cinciun-ghiul regulat: pentagon. Geometria a. m. 16t/11. Forme bazice sint: l) Ecsaeder . .. 2) Oclaeder regular... 3) Dodecaeder rombic, .. 4) Tetraeder . . . Pentagon do-decaeder. J. Cihac, i. n. 339/21. Triunghiuri sau pătraturi sau pentagoane regulate. Poenaru, e. a. 320/5, cf. desen arh. 7/3, Valian, v. [Figura geometrică] cu trei lalure se numeşte triunghi, cea cu cinci pendagon. G. Pop, g. 10/24, cf. 73/27, Negulici, Stamati, d., Polizu. Poligonul cu patru laturi se numeşte patrulater; cel cu cinci laturi pentagon. Melik, g. 27, cf. Barcianu, Şăineanu, d. u., Scriban, d. înscrierea unui pentagon regulat într-un cerc dat. ltr2, cf. dl, dm, DN2. — Pl. : pentagoane. —Şi: (învechit) pentâgonon (gheom.-trigon. 84v/19), pendagon s. n. — Din fr. pentagone, germ. Pentagon, lat. penta-gonus. — Pentâgonon şi pendagon (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Din pricina lui pepelea de moş Bodrîngă, Pavel mai nu le puica dovedi de cirpil. Creangă, a. 82. + (Rar) Şarlatan, escroc. Toţi cei ce scriu nu inţăleg astfel, şi se prefac în moralişti de sarivari, pcpeli sentimentali. Russo, s. 157. Necumpăna pepelilor nu trebuie a ne depărta de discuţia serioasă a intereselor materiale. id. ib. — PI.: (rar) pepeli. — Şi: (învechit) pepele (Polizu, Cihac, ii, 251, im), (regional) pipierlea (alr ii 4 243/76) s. m. — De la n. pr. Pepelea, personaj din basme şi snoave. FIÎPELNIŢĂ s. f. (Rusism rar) Scrumieră. Cf. bl x, 105. — PI. : pepelnile. — Din rus. nenejimma. PEPEN s. m. v. pepene. PEPENAR s. m. Persoană care cultivă sau care vinde pepeni (I 1). Cf. drlu, Polizu, Barcianu, v., Alexi, w., scl 1969, 328. + (Regional) Zarzavagiu (Dobra-Deva). alr ii 6 003/105. — PI.: pepenari. — Pepene + suf. -ar. PEPENAiUŢĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape, „ale cărei frunze se usucă şi servesc la scăpărat în loc de iască“ (Mozacu-Găieşti). Udrescu, gl. — PI. : pepenariţe. — Pepene + suf. -ariţă. PEPEN Aş s. m. I. Diminutiv al lui pepene. 1. Cf. pepene (I 1). Cf. Budai-Deleanu, lex., ddrf, cdde, dm. De-ai fi vrej de lubeniţă. Te-ar purta dada la {iţă; Şi-mi eşti vrej de pepenaşi. Ciausanu, v. 69. 2. (Popular) Cf. p e p e n e (I 2).Cf. Budai-Deleanu, lex. U. (Bot.; Transilv.) Dovleac (Cucurbita pepo). Cf. lb, Borza, d. 55. III. (Regional) Un fel de plăcintă făcută cu jumări de untură; (regional) pogăcea (Furcenii Vechi-Tecuci). alr ii 4 039/605. IV. (Regional; la pl.) Numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Broşteni-Urziceni). h vii 52. — Pl.: pepenaşi. — Şi: (regional) păpănâş s. m. Budai-Deleanu, lex. — Pepene + suf. -aş. FEPENĂRI s. f. pl. (Bot.; regional) Papanaş (2) (Trifolium arvense). Cf. Borza, d. 171. — De la pepene. pepenArie s.f. 1. Loc unde se cultivă sau (rar) unde se vînd pepeni (11); bostănărie, (regional) liarbuzărie. Hlandanii se seamănă mai ales prin po-puşoaie .. . şi boslănării (păpănării). Pamfile, a. r. 169, cf. 176, id. i. c. 246. Din cînd în cînd, mai fac cile o recunoaştere prin pepenăriile de lingă rîu. Galac-tion, a, 415, cf. dm. Frica păzeşte pepenăria. Scriban, d. 2. (Regional ; prin confuzie) Pepinieră (i). Cf. Ciauşanu, v. 187, chest. iv 102/177. — Pl. : pepenării. — Şi : (regional) pepenerie (si c iv, 77), păpănărie s. f. — Pepene + suf. -ărie. PEPÉNCI s. ni. v. pope»clii. PÉPENE s. ni 1.1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină tîrt-toare lungă şi cu fructe comestibile : a) (şi în sintagmele pepene galben, Polizu, Baronzi, l. 160, Brandza, fl. 154, Damé, t. 188, Grecescu, fl. 389, Alexi, w., Simionescu, fl. 351, ds, Bujorean, b. l. 388, Borza, d. 54, h xiv 444, şez. xv, 141, Iordan, l. m. 198, alr i 857, a ix 5, Lexic reg. 17, pepene galben la miez, Borza, d. 54, pepene dulce, id. ib., Viciu, gl., alr i 857/270,273, pepene rîios, Borza, d. 54, pepeneîne-căcios, id. ib., pepene scorţos, id. ib.) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu frunze puţin lobate, cu fructul mare, sferic sau oval, care are coaja netedă sau zgrunţuroasă, miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat şi suculent ; p. r e s t r. fructul acestei plante ; (regional) boşar, cantaloş, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, poponc, vleg, zămos, bostan galben (Cucumis melo); b) (şi în sintagmele pepene verde, Polizu, Barcianu, v., Brandza, fl. 154, Damé, t. 188, Grecescu, fl. 389, Alexi, w., Candrea, f. 295, Bianu, d. s., Simionescu, fl. 352, ds, Borza, d. 49,hxiv 444, Iordan, l. m. 198, alr sn i h 199, pepene roşu, alr sn i h 199, pepene negru, ib., pepen grecesc, Coteanu, pl. 31, Borza, d. 49) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adînc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, avînd coaja verde şi adesea vărgată şi miezul roşu sau galben, dulce şi foarte zemos ; p. r e s t r. fructul acestei plante ; (regional) bostan, boşar, curcu-betă, die, duleţi, harbuz, himanic, lubă, lubeniţă, şiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină (Cilrullus vulgarls). Ne-am adus aminte de peştii ce mîncau. . . şi crastaveţii şi peapenii şi prazul şi ceapa. Biblia (1688), 1012/6. în grădini, boţi de lut (moş de peapeni) in chipul omului fac pentru ca pasire să sparie. Can-TEMIR, IST. 142, cf. ANON. CAR., MAN. GOTT. 11, COTEANU, pl. 32. Legumile... cărnoase, precum sini: peapenii, lubeniţcle, crastaveţii. Economia, 125/2, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, lb. Pevenile verde lingă el să şază Şi slujbaşi să aibă împrejur spre pază. Pann, p. v. i, 125/3. In grădini eu poci intra, Pepeni, dovlecei şi verze fără grijă a mînca. Alexandrescu, o. i, 319, cf. Baronzi, l. 141. Să ducă fiecare cîte un pepene ales de dînsa la masa împăratului. Ispirescu, 1. 150. Ia de grabă 8—9 sîmburi de pepene şi vro două rămurelc de cimbru bun. Marian, na. 14, cf. ddrf. pepenii galbeni, după tăria miezului şi după dulceaţa ce o au, se numesc: scorţoşi, cînd sînt tari şi dulci, înecăcioşi, cînd nu se pot înghiţi lesne. Pamfile, a. r. 175. Pepenii, harbujii sau lubeniţele se mănîncă copţi şi muraţi. id. i. c. 241, cf. id. s. t. 49, dr. i, 361. înlrebaţi-l... cum dă lemnele, porumbul, cartofii, pepenii. Galaction, a. 232, cf. 415. Un soare fierbinte de vară încinge .. . grămezile de castraveţi şi pepeni galbeni. Brăescu, o. a. i, 207. Iei un pepene verde, ardei graşi şi un chil de roşii. id. ib. ii, 294. Avea tata un brici cu care. . . din bărbos, se alegea cu un obraz ca pepenele. Vlasiu, a. P. 44. Pepenele nu e leac. Este bun însă pentru cei ce nu prea urinează. Voiculescu, l. 217. Să trimiţi la curte o căruţă de pepeni. Călinescu, e. o. i, 105. îşi desfăcu poala şorţului şi le arătă nişte roşii, ardei, \castraveţi, o bucală de pîine şi un pepene, v. rom. iulie 1954, 77. Valurile miroseau lingă ţărm a pepene crud. Barbu, p. 230.Speriamciorileşicoţofenile,casănuciugu-lească pepenii, s ianuarie 1961, 42. Văzui o sămînţă de pepene plutind pe apă. Fundescu, l. p. i, 116. Harbuzul, lubeniţă, pepenele verde... samănă la frunze şi viţe cu dovleacul, şez. xv, 41. Doi pepeni într-o mină nu să pot ţinea. Pann, ap. gcr ii, 374, cf. Fili- 4612 PEPENE - 412 - PEPENO AICĂ MON, o. i, 129, ddrf, Zanne, p. i, 246, II, 505. Fiica păzeşte pepenii. I. Golescu, în pr. dbam. 62, cf. ddrf. Felia de pepene Trece sub poduri repede [Suveica]. Teodorescu, p. p. 246. La cap pieptene, La mijloc pepene, La coadă secere Şi la picioare Bişchiloare (Cocoşul). şez. iv, 85. Am o casă gogoneaţă, învelită cu verdeaţă Şi-năuntru pui de ţigani (Pepenele verde). Gorovei, c. 185. Carnea roşie şi malurile negre (Pepenele). Pamfile, c. 28. <0 (Cu determinări care indică specia) Pepene ananas, pepeni brăileni, pepene canta-lup, pepene ciogar, pepene de Arad, pepeni negri, pepene poptan, pepene portughez, pepeni şerpeşti, pepeni turceşti, pepene turchestan, pepene ţucăr. <0> E x p r. (Gras sau învelit) ca pepenele sau ca pepenii, ca un pepene sau pepene de gras ori (adverbial) gras pepene = foarte gras. Şi să-mi urci şi să-mi plimbi turma şi cireada. .., să mi (e porneşti dă vale, pepene de gras. Jipescu, o. 369, cf. 50. Baba nu ştia ce să facă de bucurie, că are un băiet aşa de chipos... şi învelit ca un pepene. Creangă, p. 76. Unde se scutură o dată calul şi se făcu frumos, gras ca un pepene. Ispirescu, l. 16. Un drăguţ de armăsar gras pepene, dr. iv, 732. Să te ajungă, neică, ajungă..., Şase boi ca pepenii Să ţi-i mince doftorii. Bibicescu, p. p. 50, cf. Ciauşanu, v. 187. A scoate (pe cineva) din pepeni (sau, rar, din pepene) (afară) = a face (pe cineva) să-şi piardă răbdarea, a enerva (pe cineva), a scoate (pe cineva) din fire. Nici un cuvint nu mai poale Din pepeni a ne mai scoate. Pann, p. v. iii, 95/20, cf. Polizu, Baronzi, l. 47. La Oppler te-am trimis eu pe dumneata ? strigă d. Gcor-gescu scos din pepene. Caragiale, o. ii, 6, cf. ddrf, Bap.cianu, Alexi, w. E greu pină mă scoate din pepeni! izbucni conu Pelrică. Brăescu, o. a. i, 288. Alitea eşecuri Intr-un timp atil de scurt il scoteau din pepeni. Stancu, r. a. iii, 163. A-şi ieşi din pepeni (sau, rar, din pepene) (afară) = a-şi pierde răbdarea, â se enerva, a-şi ieşi din fire. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. Caragiale, m. 21. Iiir Ianulea şi-a ieşit din pepene; s-a repezit cu pumnii-ncleşlaii s-o pilduiască. id. s. N. 32. Pină la urmă, ne-am ieşit din pepeni şi i-am insultat. SxANCUj R. a. i, 271, cf. 370. Dar ce eşti dumneata? Cine eşti dumneata? îşi ieşi, de astă dală, din pepeni, beizadeaua. Pas, l. i, 39. A ieşi (sau a ajunge, a o scoate) la pepeni = a face o afacere proastă, a avea pagubă (mare) într-o afacere, într-o acţiune; a sărăci. Cf. dm. 2. (Regional) Numele a două plante din familia cucurbitaceelor : a) (şi in sintagmele pepene porcesc, Borza, d. 55, Vaida, pepene de porci, Borza, d. 55, pepene dulce, alr i 856/359, pepene verde lung, Borza, d. 55) dovleac (Cucurbita pepo maxima). Cf. dr. i, 406, Viciu, gl., alr i 855/98, 270, 273, 337, 339, 341, 343, 345, 350, 355, 357, 359, 856/40, 359, cv 1949, nr. 7, 34, Lexic. reg. 17, l. rom. 1960, nr. 2, 21; b) bostan alb (Cucurbita pepo melopepo). Cf. Borza, d. 55. 3. (Popular; şi în sintagmele pepene riios, Borza, d. 54, h xviii 69, Vaida, Viciu, gl., Candrea, ţ. o. 51, Paşca, gl., alr i 756/270, 273, 337, 339, 343, 345, 350, 355, 357, 359, mat. dialect, i, 266, pepeni irinăci, Borza, d. 54, pepeni murălori, id. ib., alr i 756/337) Castravete (Cucumis salivus). Şi nu căuta că li-i gura plină Ce poftea pcapeni şi slănină. Dosoftei, ps. 259/20. Supă cu fidea (fideos) şi pepinii (pepinos) sini de origină spaniolă. Negruzzi, s. i, 264, cf. Baronzi, l. 160, ddrf, Brandza, fl. 154, N. Leon, med. 199, Candrea, f. 22, 212. La lună nouă . . . de pui pepeni, toată vara lot înfloresc şi nu mai leagă. Pamfile, cer. 83, cf. id. a. r. 180. Cind pepenii au floare multă şi nu rodesc, stringe floarea... şi atunci vor rodi. Gorovei, cr. 58, cf. arh. som. iv, 23, fd ii, 165, Borza, d. 54, Coman, gl.., chest. viii 7/27, 77/7, a v 2, 14, 15, 16, 20, vi 4, 26, 33, ix 1. <0- E x p r. A vinde pepeni la grădinar = a vinde castraveţi la grădinar, v. castravfte. Cf. Zanne, p. v, 315. n. (Regional; la pl.; eufemistic) Testicule (ale omului) (Ţepu-Tecuci). Pamfile, j. i, 66. — Pl.: pepeni. — Şi: (învechit şi regional) pepen (Coteanu, pl. 32, Grecescu, fl. 389, alrm sn i h 138/172, Lexic reg. 17), pépin (man. gôtt. 11, alr i 756, 857) s. m., (regional) pepină (alr i 857/298, 302) s. f., pépine, peàpîn (ib. 857/100), pipen (Borza, d. 54), pópone (id. ib.) s. m. — Lat. pepo,* pepiiiis. PEPENEÁ s. f. (Bot. ; regional) 1. Creţuşcă (Filipéndula ulmaria). Cf. Bianu, d. s., tdrg, Panţu, pl., cade, Borza, d. 70. 2. Cununiţă (Spiraea ulmifolia). Cf. Borza, d. 164. 3. (în forma pcpenică) Papanaş (2) (Trifolium arvense). Cf. Borza, d. 171. — Pl. :? — Şi: pepeneăuă (Bianu, d. s., Panţu, pl. 80), pepenică (Borza, d. 70, 171) s. f. — Pepene + suf. -ea. — Pepenică: cu schimbare de suf. PEPENEÂUĂ s. f. v. pepenea. PEPENÉI s. m. pl. I. (Bot.) 1. (Prin nord-estul Olt.) Varietate de prun care face fructele cărnoase. Cf. p e p e n o s, p e p e n i u. Cf. Vîrcol, v. 97, cade. 2. (Bucov.) Papanaş (2) (Trifolium arvense). Cf. tdrg, Panţu, pl. 220, cade, Borza, d. 171. II. (Regional ; în construcţia) D-a pepeneii = numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Serdanu-Găieşti). h iv 284. — Pepene + suf. -ei. PEPENEHÍE s. f. v. pepenarle. PEPENÉT s. n. (Regional) Pepenişte. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Pl. : pepeneluri. — Şi : pepinct s. n. Polizu, lm. — Pepene -f suf. -el. PEPENÎCĂ s. f. v. pepenea. PEPENÍE adj. (Regional; în sintagma) Prună pepenie = varietate de prune cărnoase produsă de pepenei (I 1) (Strehaia). Cf. alr ii 6 082/848. — Pl. : pepenii. — Pepene suf. -iu. PEPENÎŞTE s. f. (Popular) Teren cultivat cu pepeni (II) sau (rar) de pe care s-au recoltat pepenii; (regional) pepenet, pepeniştină. V. p e p e n ă r i e. Cf. drlu, lb, Polizu, Gheţie, r. m., Alexi, w., h i 420, ii 88, vii 155, xiv 106. — Pl. : pepenişii. — Şi : (regional) pepini.şte s. f. Vaida. — Pepene + suf. -işle. PEPENIŞTÎNĂ s. f. (Prin nord-vestul Transilv.) Pepenişte. Cf. cdde, Vaida. — Pl. : pepenişline. — Pepene + suf. -işlină. PEPENÎŢĂ s. f. (Regional) Papanaş (2) ( Trifolium arvense). Pepenii ii cresc mai toţi sătenii.. .Ca să rodească . . . se pune pe sub frunze pepeniţă. şez. viii, 10, cf. xv, 19, Borza, d. 171, h xii 385. — Pl. : pepeniţe. — Pepene + suf. -iţă. PEPENOÂICĂ s. f. 1. Specie de pepene verde de formă lunguiaţă şi cu coaja vărgată cu dungi de culoare verde-închis şi verde-deschis ; (rar) pepenoaie. Dacă pepenii verzi au o înfăţişare lunguiaţă se numesc păpănoaice. Pamfile, a. r. 174. Gheţu . . . cu capul adus ca o pepenoaică ... roslogolindu-se în cercul unui guler. Klopştocic, f. 168. Alege-mi o pepenoaică d-alea încondeiate, să plrîie la miez. Udrescu, gi.. '4623 PEPENOME - 413 - PEPIT 2. (Regional) Roată dinţată de la maşina de secerat, invîrtită de o altă roată dinţată. Corn. din Ţepeş Vodă-CernavodX. — Pl. : pepcnoaicc. — Şi: păpăooâică s. f. — Pepene + suf. -oaică. PEPENOÁIE s. f. (Rai) Pepenoaică (1). Cil coslă ăsta ?... — Pepenoaia aia sirbească este paira parale. Camil Petre seu, o. iii, 191. — Pl. : pepenoaie. — Pepene + suf. -oaie. PEPENÓI s. m. Augmentativ al lui pepene (I 1). Unui pepene verde mare i se zice şi pâpănoi. Pamfile, a. r. 174. — Pl. : pepenoi. — Şi : (regional) păpănoi s. m. — Pepene + suf. -oi. PEPENÓS, -OĂSĂ adj. (Despre oameni sau despre capul loi;) Rotund şi plin ca un pepene (I 1) ; gras, dolofan (şi îndesat). Copiii lor cresc ca dolofanii, vin-joşi, sprinteni şi pepenoşi. Delavrancea, s. 31, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Celălalt (judecător) era pepenos şi aprins la faţă. alas i viii 1938, 6/4, cf. . Iordan, l. r. a. 191. + (Substantivat, f. ; prin nord-estul Olt.) Prună pepenie, v. pepenie. Cf. Vîrcol, v. 97. — Pl. : pepenoşi, -oase. — Pepene + suf. -os, PEPENÎÎŢ s. m. 1. (Prin Transilv.) Pepenaş (I 1). Cf. LB. 2. (Regional ; în forma păpinuf) Pepenaş (I 2) (Berbeşti-Sighetul Marmaţiei). Cf. Bîrlea, c. p. 49. Ce mi-i haznă de drăguţ, Dacă-i aşa de micuţ, Numai cit on păpinuţ. id. ib. — Pl. : pepenuţi. — Şi : (regional) păpiniiţ s. m. — Pepene + suf. -u{. PEPERÍG s. m. v. pipirig1. PEPERMÍNT s. n. v. pipermeirt. PEPERtÎGE s. f. v. paparugă1. PEPEŞ, -Ă adj. (Regional; despre fructe) Bătut, terciuit. Com. din Budila-Braşov. — Pl. : pepeşi, -c. — Din magh. pepes. PEPEŞÎT, -Ă adj. (Regional) Turtit (Săcele). alr n/182. Nas pepeşit. ib. — Pl. : pepeşiţi, -te. — De la pepeş. PÉPI s. f. v. pepe. PEPÍGIÓI s. m. v. pupezoi. PÉPIN s. m. v. pepene. PËPIN s. f. v. pepene. PEPINĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Papanaş (2) ( Trifolium arvense). Cf. Borza, d. 171. — Pl. : pepinăriţe. — Pepin + suf. -ăriţă. PÉPINE s. in. v. pepene. PEPINERÍE s. f. v. pepinicric. PEPEVÉT s. n. v. pepenet. PEPÍNGINE s. f. v. pecingine. ; PEPINGIÓI s. m. v. pupezoi. PEPINIERĂ s. f. 1. (Adesea cu determinări care arată felul) Teren cultivat cu material săditor pomicol, viticol sau dendrologic, pe care se aplică diverse lucrări, pînă la plantarea pe locul definitiv ; ansamblu de plante care cresc pe un asemenea teren, (regional, prin confuzie) pepenărie (2). Cf. Stamati, d. Observaţi-unea neîncetată ce trebuie să facă în natură ... şi cu deosebire în pepinierile (şcoalele d-arbori) unde sini accesibile. Barascii, h. 42. Semănătura se face deasă într-un spaţiu mic . .. Asl mod de semănătură se numeşte în pepinieră. Agronomia(1859), 46/27. Pămînlul pepinierei trebuie să fie bine îngrăşat, ib. 143/12. Să facă cultura pomilor, . . . pepinieră de saduri şi de altoaie de cele mai variate specii de poame. I. Ionescu, m. 260. Nu se mărgineşte a institui ferme model şi pepiniere de viţă americană. Caragiale, o. iii, 98, cf. ds. Baza refacerii pomicultura şi a viticulturii o constituic producerea materialului săditor în pepinierele de pomi. Scînteia, 1953, nr. 2 794. In bazinul Petroşani, există multe uscătorii de conuri de molid pentru extragerea seminţelor necesare pepinierelor silvice. probl. geogr. i, 127. + (Regional) Pădure tînără semănată de curînd (Şercaia-Făgăraş). chest. iv 102/177/e. 2. (învechit, rar) Răsadniţă. Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu. 3. P. anal. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Crescătorie de animale (de rasă), de peşti etc. Caii ce au căzut de slabi, îi ţine şi-i într-armează şi astfel are o pepinieră de cai buni. I. Ionescu, d. 192. Iepile fătătoare sau, cum se zic aici, iepile de pepinieră, id. ib. 527. Vedea . . . uscă-lorii de fructe şi pepiniere de păstrăvi. C. Petrescu, c. v. 119. Pepinieră piscicolă, der. <0> (Glumeţ) Străbunul pribeag cu barbă garibaldiană şi cu o pepinieră de ploduri. C. Petrescu, o. p. ii, 253. 4. F i g. Instituţie, organizaţie etc. care pregăteşte un număr (mare) de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activităţi ; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. Cf. Dîmboviţa (1859), 149/21. Gimnaziile noastre, pepiniere de candidaţi la funcţiuni. Odobescu, s. ii, 55, cf. Barcianu. Acel cenaclu era socotii a fi.. . o pepinieră de viitori oameni ai scrisului, contemp. 1948, nr. 107, 5/5. Ştrandul tinerelului a devenit de cîţiva ani pepiniera unor noi generaţii de înotători. Scînteia, 1960, nr. 4 858. + (Rar) Mediu1 (2). Pepiniera în care cresc aceşti inemici ai onoarei şl ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdeauna casa . . . bogatului parvenit. Filimon, o. i, 95. Răsăreau, jegoase şi cîr-pite, . . . acoperişurile gospodăr iilor nevoiaşe . . . , alcătuind, in revărsarea lor slută şi umilă, pepiniera pulu-roşiei. Klopştock, f. 18. — Pronunţat : -ni-e-, — Pl. : pepiniere şi (învechit) pepinieri. — Din fr. pépinière. PEPINIERÎE s. f. (Rar) Meseria, ocupaţia pepinie-ristului. Cf. Alexi, w., nom. prof. 12. — Pronunţat : -ni-e-, — Pl. : pepiniera. — Şi : pepinerie s. f. Alexi, w. — Pepinieră -f suf. -ie. PEPINIERÎST s. m. Persoană care îngrijeşte de o pèpinierà (i), care cultivă plante lntr-o pepinieră, care lucrează într-o pepinieră. V. grădinar, horticultor. Cf. nom. prof. 12. — Pronunţat : -ni-e-. — Pl. : pepinlerişti. — Din fr. pépiniériste. PEPINÎŞTE s. f. v. pepenişte. PEPÎT,-Ă s. f., adj. (Ţesătură sau desen pe o ţesătură) cu pătrăţele sau romburi (mărunte) de (două) culori diferite, care alternează între ele. Paharul cu apă lovit se răsturnă, udîndu-i o frumuseţe de pantaloni pepita. Bart, e. 285. Pantaloni pipiţi. Scriban, d. 4647 PEPITA - 414 - PERCALINĂ Cobori Pascalopol, îmbrăcat intr-un costum pepit. Căunescu, e. o. i, 46, cf. lţr2, com. din Sălaş-Haţeg. — PI. : pepiţi, -te. — Şi : pepita adj. invar., (popular) pipit, -ă s. f., adj. — Din germ. Pepita. PEPÎTA adj. invar. v. pepit. PEPÎTĂ s. f. Bucată masivă de aur (sau, p. gener., de alt metal nobil) nativ. Aurul se găseşte rareori bine cristalizai; in genere fetele sint curbe şi, mai adesea, formează fire, plăci sau bucăţi cu forme neregulate numiie pepite. Murgoci -Lu d v» i g , m. 62, cf. 61, Alexi, Vf., CADE, SCRIBAN, D., DM, LTR2, DN2. — PI. : pepite. — Din fr. pepite. PÉPLE s. m. (invar.) (Regional) Om moale1 (I 5), bleg (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. Paşca, gl. O, ce peple eşti ! id. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. p e p 1 e h u i. PEPLEIIÜI subst. (Regional) Pălărie cu marginile lăsate (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. Paşca, gl. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. p e p 1 e. PÉPLU s. n. Un fel de mantie scurtă, fără mîneci, prinsă pe umeri (cu o agrafă), purtată peste tunică de către femei in antichitatea greco-romană. Ca peplu peste corpu-i se resfira în raze în unde de lumină cosi-ţele-i de aur. Heliade, o. i, 368, cf. 357, Baronzi, i. l. iv, 204/14. Peplul îi înfăşoară, ca un brîu, talia zoeltă. Odobescu, s. iii, 55, cf. ddrf. Bluza ta pe sînu-ţi decoltat Părea un peplum de mătase. Minulescu, v. 43. O (Impropriu) Blîndefe sufletească sub peplu de monarh. Macedonski, o. ii, 204. — PI. : pepluri. — Şi : (rar) peplum s. n. — Din lat. peplum. PÉPLUM s. n. v. peplu. PEPOŞE s. f. pl. (Regional) Jac de copii, de obicei pentru fete, care se joacă cu cinci pietre sferice (Alba Iulia). Cf. Coman, GL. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. PÉPSI s. n. (Familiar) Pepsi-cola. — Pl. : pepsi. — De la pepsi-cola. PÉPSIC, -Ă adj. Care aparţine pepsinei, privitor ' la pepsină, provocat de pepsină. Studiul ultramicros-copic al digestiunii pepsice în mediu acid arată că granulele de albumină se grupează şi formează blocuri coerente. Marinescu, p. a. 46, cf. dm, dn2. — Pl. : pepsici, -ce. — Din fr. pepsique. PÈPSI-CÔLA s. f. Numele unei băuturi răcoritoare puternic acidulate, care conţine esenţă de cola ; (familiar) pepsi. Cf. rl 1967, nr. 7 024. — Pl. : pepsi-cole. — Din engl. pepsi-cola. PEPSÎN s. m. v. pepsină. PEPSÎNĂ s. f. Enzimă conţinută în sucul gastric şi care, In timpul digestiei, transformă proteinele în peptide ; p. e x t. medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale, administrat în tratamentul unor boli de stomac. Sucul gastric,. . . prin elementul său, pepsină, ajutat de mişcările stomacului, mistu-iesc bucatele. Polizu, p: 103/30, cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Tratarea productelor bacteriene cu suc de pancreas, cu pepsină sau cu extras din glande timus. Babeş, o. a. i, 331, cf. Nica, l. vam. 190. Profermentul pepsinei este activat..., devine pepsină activă. Macarovici, ch. 639, cf. DM, dn2. — Pl.: pepsine. — Şi: (învechit) pepsin s. m. Bărci anu. — Din fr. pepsine, germ. Pepsin. PEPTÎDĂ s. f. (Mai ales la pl.) Substanţă chimică rezultată din desfacerea hidrolitică a proteinelor. Cf. dn2 . Peplidele au molecula mai mică decit.. . a peplonetor. ltr 2. Peplidele se găsesc în natură, în muşchii mamiferelor şi păsărilor, der. — Pl.: peptide. — Din fr. peptide. PEPTOCĂT, -A adj. (Argotic) Căzut la examen. Cf. bul. fil. v, 205. — Pl.: peptocali, -te. — Din ngr. nenxoxa (perfectul lui ninxta). PEPT0NĂ s. f. Substanţă organică albă-gălbuie, cu miros caracteristic, cu gust amar-sălciu, solubilă în apă sau în alcool diluat, asimilabilă de organismul uman şi întrebuinţată în medicină. Peptona să prezintă sub două forme: lichidă şi uscată. Bianu, d. s., cf. Marinescu, p. a. 40, Macarovici, ch. 629, dm, dn2. Peptonele pol înlocui carnea în alimenla[ia de regim. der. — Pl.: peplone. — Din fr. peptone. PEPTORÂL, -A adj. v. peetoral. PEPIÎC s. m. v. papue1. PER1 prep. (In legătură cu preţul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. De ce aprobă ei 34 de lei per kilo grîu ? Galan, b. i, 60. — Din it. per, germ. per. PER2 s. m. v. păr1. PER ATIC, -Ă adj. v. păratic. PERAVĂN s. n. v. paravan. PERCAÎNĂ s. f. Pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă, cu o puternică acţiune anestezică locală. Cf. ltr, der. — Din fr. percaine. PERCAL s. n. (Ieşit din uz) Ţesătură uşoară de bumbac, folosită mai ales la confecţionarea cămăşilor. Paturi lucrate frumos . . . acoperite cu felurimi de perdele, unele de maldehi, altele de percal. Golescu, î. 135, cf. Polizu, ddrf, Barcianu. Mărfuri felurite: ... stambă, madipolon, chembrică, percal, conv. lit. xliv, 659, cf. dm, ltr2, dn2, Glosar reg. + (La pl.) Diferite sorturi din ţesătura definită mai sus. Aduc stofe fine, museline, percale, imprimate, bumbacuri. Oţetea, t. v. 45. — Pl.: percale şi (rar) percaluri (Polizu, Scriban, d.). — Şi: (regional) parcâl s. n., parcâlă (Glosar reg.) s. f. — Din germ. Perkal, fr. percale. PERCALÎNĂ s. f. (învechit) Ţesătură uşoară de bumbac, cu lustru, întrebuinţată de obicei la căptuşeala hainelor; (învechit) mitcal, (regional) pielea dracului. Cf. lm, ddrf, Barcianu, ŞXineanu, d. u., dm, DN2. — Din fr. perealine. 4671 PERCAN - 415 - PERCEP TIBILITATE PERCAN subst. (învechit, rar) Stofă de păr de cămilă. Cf. Şăineanu, d. u. — Etimologia necunoscută. PlîRCĂ s. f. (Rar) Peşte asemănător cu ştiuca (Lucio-perca). Cf. dr. v, 559. O Percă de rîu = biban (Perca fluviatilis). Cf. Simionescu, fl. 217, dr. v, 560. Percă spinoasă = specie de peşte nedefinită mai îndeaproape. Cf. Alexi, w. — PI. : perei. Din [Lucio]perea, numele ştiinţific al peştelui. PERCĂÎ vb. IV. R e f 1. (r e c i p r.) (învechit, rar) A se judeca (cu cineva). Cf. anon. car. — Prez. ind. : percăiesc. — Etimologia necunoscută. PERCAlAB s. m. v. pîrcălab. PÉRCE s. m. (Regional) Nume dat bărbatului (sau copilului chest. v 31/37) care munceşte la stină fără să aibă atribuţii speciale (Globu Craiovei-Orşova). Cf. chest. v 25/37. — PI. : perei. — Etimologia necunoscută. Cf. nichipercea. PERCEĂ1 s. f. v. perdea. PERCEA2 vb. I. Tranz. şi refl. (Prin Munt.) A (se) păta (1), a (se) murdări; a (se) împestriţa. Cf. cv 1950, nr. 3, 36. Ia uite cum te-ai perceat cu cerneală pe haine! Udrescu, gl. + Tranz. A-i face (cuiva) vînătăi (prin lovire); p. ext. a lovi, a bate. Cine te-a perceat aşa la ochi, nevastă? Udrescu, gl. + R e f 1. (Despre femei) A se farda în mod exagerat. S-a perceat ca o mască pe faţă. Udrescu, gl. — Prez. ind. : percez. — Etimologia necunoscută. PERCEAT, -A adj. I. (Prin Munt.) Pătat (I 1), murdar (1). Cf. Udrescu, gl. + Pătat (I 2). Aşa s-a născut, perceat la nas. Udrescu, gl. 2. (Munt. şi prin Olt.) Pestriţ, bălţat, tărcat. Cf. ŞAineanu, d. u. Părul perceat — ici şi colo — cu şuviţe albe. Stănoiu, în scl 1969, 328, cf. ii i 6, xi 5, com. din Turnu Măgurele, Ciauşanu, v. 187, cv 1950, nr. 3, 36, ib. 1951, nr. 1, 36, Lexic reg. 37, Udrescu, gl. — PI. : perceaţi, -ie. — Şi : (regional) percét, -ă adj. Damé, t. 67, dr. iv, 440. — V. percea2. FERCliCŢIE s. f. v. percepţie. PERCÉLE s. f. pl. (Rar) Numele unui obiect de îmbrăcăminte ţărănească nedefinit mai de aproape. Cf. Baronzi, l. 95. — Etimologia necunoscută. Cf. percal. PERCÉNT s. n. v. perţent. PERCÉPE vb. III. T r a n z. 1. (Psih. ; complementul indică obiecte şi fenomene din realitatea înconjurătoare) A sesiza cu ajutorul simţurilor (şi al gîndirii), prin reflectare nemijlocită ; (sens curent) a simţi ; a înţelege, a pricepe ; a înregistra. Că de vom intra cu mintea la cele ce se fac întru noi, vom percepe că ne îndemnem cu o poterc. Iorgovici, o. 2/23, cf. 50/1. însuşirea de-a percepe trandafirul cu toată frumuseţea lui. Gherea, st. cr. i, 223, cf. Barcianu, Alexi, w. Punctul de greutate al criticii cade în capacitatea de a percepe emoţia estetică. Lovinescu, c. v, 34. Şi-n ţinutul cu totul nou şi altul, în care am intrat, încep să percep alte zvonuri şi alte sunete. Sadoveanu, o. viii, 398, cf. ix, 388, 575. Bănuiala tristei şi universalei păcăleli. .. prea puţini ochi intelectuali pot s-o perceapă. Galaction, a. 267. Cînd interogaţia conţine o nuanţă de nemulţumire. . . , percepem un accent muzical distinct. Iordan, stil. 73. Notaţia exactă şi minuţioasă a lucrurilor percepute prin simţuri. Vianu, a. p. 266. Urechea nu percepea la început decît un scîrţîii confuz. Călinescu, e. o. i, 122.Urechile obişnuite cu acea simfonie masivă percepură, cu surpriză, încetarea ei. id. s. 586, cf. dm, dn!. In momentul în care percepem auditiv realitatea, o şi vedem, o şi pipăim. m 1962, nr. 4, 25. 0> Refl. pas. O piesă de teatru se percepe legitim numai cînd o vedem. Ibrăileanu, s. l. 38. + A observa, a distinge, a sesiza. Percepuse vag la ea o împotrivire. Sadoveanu, o. viii, 102. Numai oamenii fără legi în viaţă erau în stare să perceapă situaţiile fine. Călinescu, e. o. ii, 44. 2. (Fin.; complementul indică impozite, taxe oficiale etc.) A încasa. Cf. ddrf. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decît numai în puterea unei legi. Hamangiu, c. c. xxxv. Dacă debitorele ... dă delegaţiune creditorului de a percepe acel venit, tribunalul poate suspenda urmăririle, id. ib. 463, cf. Barcianu, Âlexi, w. Municipalităţile diferitelor oraşe mai percepeau alte taxe, 1, 2 sau 4 lei la vasul cu vin. N. A. Bogdan, c. m. 135. Cancelaria domnească percepea anumite taxe pentru hrisoavele, cărţile de judecată. bul. com. ist. v, 97, cf. dm, dn2. Consulii au dreptul ca, în exercitarea atribuţiilor oficiale, să perceapă taxele prevăzute prin dispoziţiile legale, bo (1963), 30. — Prez. ind.: percep. — Din lat. percipere (după pricepe). PERCEPERE s. f. Acţiunea de a percepe şi rezultatul ei. 1. (Psih.) Cf. percepe (1). Cf. Iorgovici, o. 49/27, Maiorescu, cr. ii, 91, 376. Trebuie să vedem ce e actul perceperii. Gherea, st. cr. iii, 230, cf. Iordan, l. r. a. 189, DM. 2. (Fin.) Cf. percepe (2). Cf. Alexi, w. Găsim o sumă de amănunte. . . asupra modului de percepere a dărilor către stat. N. A. Bogdan, c. m. 21, cf. dm. — Pl.: perceperi. — V. percepe. PERC1ÎPT1 s. m. v. pereeptor. PERCEPT2 s. n. v. pricepi. PERCEPTÎBEL, -A adj\l. (Fin.; despre impozite, taxe oficiale etc.) Care poate fi încasat. Impoziţie perceptibilă. Negulici, cf. Barcianu, Alexi, w., Scri- BAN, D., DM, DN2. X. 2. (Psih.) Care poate fi sesizat cu~ă}utorul simţurilor (şi al gîndirii) prin reflectare nemijlocită; (sens curent) care se poate înţelege, simţi; inteligibil, sesizabil ; vizibil, evident. Dar substanţia eternă ce umple golul fiu este proprie a le primi şi a le transmite intr-un ■■chip^perceptibil. Marin, f. 378/35, cf. Barcianu,-A-lîx’I, w?fIronie} abia perceptibilă, Şăineanu, d. uS Nuanţa augmentativă este mult mai perceptibilă la diminutivele ,,nopticică“ şi „ziulică“. Iordan, stil. 185, cf. .100, bl vii, 42. Ia să-ţi vedem pulsul, domnişoară! Hm! slab, abia perceptibil. Călinescu, e. o. ii, 249. foşnetul lanurilor de porumb, abia perceptibil, se întîl-nea în auz cu murmurul mării. Bogza, m. s. 97. In colţul buzelor însă îi stăruia umbra undi zîmbet, abia perceptibil, v. rom. martie 1958, 42, cf. dn2. Textul literar a fost. . . puţin perceptibil, m 1962, nr. 4, 39. — Pl.: perceptibili, -e. — Din fr. perceptible. PERCEPTrBILITATE s.f. (Psih.) Faptul de a fi perceptibil (2). Cf. Alexi, \v., Şăineanu, d. u., cade, dm, DN2. — Din fr. perceptibilii. 4688 PERCEPTIV - 416 - PERCEPŢIE PERCEPTÎV, -Ă adj. Care aparţine facultăţii de a percepe (1), care ţine de percepere (1); care (poate) percepe. Gf. ca.de, Scriban, d. Urmăreşte nu numai pulsaţiile activităţii perceptive, dar şi întunecarea trecătoare a conştiinţei eului. Vianu, a. p. 184. Natura esenţială a actului perceptiv. . . necesită două sau mai multe stimulente. Ralea, o. 91. Turburări perceptive de origine corticală. Parhon, b. 71. Nu poate fi decît o asemănare de natură perceptivă. Beniuc, m. c. i, 134, cf. DM, DN2. — PI. : perceptivi, -e. — Din fr. percepţii. PERCEPTdR s. m. (în organizarea mai veche a finanţelor) Funcţionar de stat Însărcinat cu Încasarea impozitelor şi a taxelor oficiale; agent de percepţie, v. percepţie (2). Preţeptoarele ne supără pentru taxa sapului (cca 1750). Iorga, s. d. xiii, 242. Periep-tor, adecă: cassir-fiscal al deputăţiei, st. inst. 27/7. Au slujit. . . ca . . . perţeptor crăiesc 12 ani (a. 1824). id. ib. 45. Supt departamentul finanţelor stau perceptorii sau vameşii ţinuturilor. Laurian, m. iii, 10/25, cf. Negulici. Putea să ajungă chiar şi preţitor la casa satului şi să adune birul. Slavici, n. i, 155, cf. ddrf. Căpcînii de perceptori se silesc şi ne vînd ţolicele pentru bir. Sp. Popescu, m. g. 66. Ipoteca legală a statului. .. asupra bunurilor perceptorilor şi administratorilor publici nu se poate stabili decît asupra bunurilor prezente. Hamangiu, c. c. 444, cf. Barcianu, Alexi, w. El lacrămă in contra priciptorului. Petică, o. 205. Aveţi de plătit două trimestre. .. Nu v-aş supăra dar mă sileşte perceptorul. Brătescu-Voineşti, p. 258. Ar putea-o duce, d-le . . . , dacă n-ar mai fi ispravnici, privighitori, protopopi, primari, ba citcodală chiar perceptori. Hogaş, dr. ii, 30. Din cînd in cînd se întorcea spre coiful perceptorului. Rebreanu, i. 155. Plutonierul Boiangiu şedea de vorbă cu perceptorul. id. R. i, 141. A fost notar, perceptor, agent sanitar. Galaction, a. 170. Eu am pus ochii pe o codană de la Dăbuleni, fata unui perceptor, id. o. a. i, 275, cf. 383. Mai erau şi al fi pantalonari în sat: perceptorul, casierul, învăţătorul. Sadoveanu, o. i, 605. A dat în mîna perceptorului vama şi birul. id. ib. x, 550. A redus şi numărul slujitorilor militari, afară de . . . perceptori şi de paznici ai închisorilor. Oţetea, t. v. 49. Tobele perceptorilor băteau contribuabililor secătuiţi, la poartă. Arghezi, b. 147. In registrele perceptorilor, rubrica semnăturilor era plină cu urme de degete. v. rom. decembrie 1954, 157. I-e necaz şi lui că anul trecut i-a luat al lui percitoru înainte. Preda, m. 27, cf. 154. Şi să mînie perceptu. şez. i, 167. Nu mi-e roibu de schimbare, Şi mi-e roibu de vînzare, C-a fost taica percitor, Şi-a rămas la sat dator. mat. folk. 153, cf. 227. Faci o chilă dă grîu ş-o dai şî p-aia la priciptor. Graiul, i, 222. Ni-a sfătuit la şcoală să dăm cîti cinci lei pricictorului ca-n drept di porumb, ib. 270. S-o condrat cu presectu păr’ i-o luat îunca. ib. 529. Doi primari ş-un percitori Să-i facă salba de flori. şez. xii, 76. Foicică de mohor, Fetiţă de percitor, De nu te'-oi iubi, să mor! Ciauşanu, v. 28, cf. Udrescu, gl. — Accentuat şi: perceptor, bl xiv, 118. — Pl. : perceptori. — Şi: (regional) percipt, pereetâr (Ciauşanu, v. 187), percitor, perţeptâr, peecitâri (com. Iordan), peeectâri (mat. folk. 1 437), (prin metateză) precect,precept6r (bul. fil. vi, 143), preţeptore (accentul necunoscut), preţitâr, priccpt (a v 25), pricict6r, priciptor s. m. — Din lat. perceptor, fr. percepteur. PERCEPTORÂT s. n. (Prin Transilv.) Percepţie (2). Cf. Alexi, w., alr sn iii h 896. — Pl.: perceptorate. — Şi: (regional) percetorât (alr sn iii h 896/130), proţăptorăt (ib. h 896/36) s. n. — Din lat. perccptoratus, -us. PERCEPTORIĂI/, -Ă adj. (Rar) Care aparţine perceptorului, care intră în atribuţiile perceptorului. privitor la perceptor. Dacă unul ca Moromete nu-l vorbea de rău pe perceptor, acesta putea să-şi vadă tihnii de treburile lui perceptoriale. Preda, m. 452. — Pronunţat: -ri-al. — Pl.: perceptoriali, -e. — Perceptor + suf. -ial. PERCEPTORÎE s. f. (Transilv.) Percepţie (2). Cf. Paşca, gl., alr sn iii h 896. — Pl. : perceptorii. — Şi: (regional, prin metateză) preţătorie (com. din Frata-Turda, alr sn iii h 896), preţectoric (alr sn iii h 896/141), preţeptorfe (ib. h 896) s.f. — Perceptor + suf. -ie. PERCEPŢIE s. f. 1. Proccs psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sînt reflectate în conştiinţa omului în totalitatea însuşirilor lor, ca un tot unitar ; imagine rezultată în această reflectare; p. e x t. (sens curent) facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înţelegere, cunoaştere. V. sesizare, înregistrare. Cf. Iorgovici, o. 50/3. Este percepţia adevăratului frumos o estensie a facultăţilor noastre! Heliade, d. j. 177/7. Visul... se naşte sub somn prin aţîţurea conştiinţei de multe pricini, prin aţiţare se nasc percepţiile, antrop. 216/13, cf. Negulici. Acustica cuprinde tot ce este relativ la producţia, propagaUa şi percepţia sunetului. Marin, f. 25/6. Un spaţiu de cîţiva centimetri patraţi ne dă într-o clipă imaginea şi percepţiunea lumii întregi. id. ib. 437/27. Lipseşte posibilitatea percepţiunii unei poezii. Maiorescu, cr. i, 8, cf. 72. Percepţii multiple ale momentului îşi găseau în el răsunetul şi atenţia cuvenită. Vlahuţă, o. a. iii, 64. Percepţia pare a fi un act psihic simplu. Gherea, st. cr. iu, 230, cf. ddrf, Barcianu. Matei avu percepţiunea limpede a singurătăţii. D. Zamfirescu, v. ţ. 197, cf. Alexi, \v. Se adăugau percepţiile celorlalte simţuri. C. Petrescu, a. 331. Cunoaşterea lumii înconjurătoare prin senzaţii şi - percepţii este o cunoaştere intuitivă. Iordan, l. r. 34. Percepţia lumii este pătrunsă la el de atîtea valori ale fanteziei. Vianu, a. p. 220. Asocierea dintre notele fizice şi cele morale, dintre acele care se oferă percepţiei simţurilor şi acele cuprinse de intuiţia psihologică. id. M. 195, cf. 19, 67. Ţăranii . . . au simţul instinctiv al adevărului şi percepţia demnităţii omeneşti. Şado-veanu, e. 193. Fiece element de pcrcepţie. . .îi producea durere fizică. Călinescu, s. 423. în însuşi actul percepţiei, alături de constatări, de judecăţi de realitate, facem simultan şi judecăţi de valoare. Ralea, s. t. ii, 16, cf. iii, 40. Cade în iluzie, în percepţie falsă a realităţii. ll.i, 123. Am ajuns sub deal, acasă la noi — îşi zise Mustea, completînd percepţia vizuală cu imaginea pe care i-o întipărise în minte anii copilăriei. Beniuc, m.' c. i, 206, cf. dm, dn2. 2. (în organizarea mai veche a finanţelor) Instituţie, oficiu de stat care încasa impozitele' sau taxele oficiale; clădire, birou în care îşi avea sediul această instituţie; (regional) perceptorie, perceptorat. Cf. Negulici. Candidatul de la percepţie vrea să scape de dureri. Maiorescu, cr. ii, 174. Mintosul moş Stan purcese spre percepţie, să-şi plătească birul. Contemporanul, iv, 503, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Am luat, aşa, deocamdată, o slu jbă la . . . percepţie. Gîrleanu, n. 67. Percepţia tocmai i-a mai acordat o amînare cu birurile. Rebreanu, i. 207. Era un miros acru de leşie şi fum de tutun răcit ca într-o percepţie. C. Petrescu, î. i, 231. In poartă se oprea nasul învăpăiat al toboşarului percepţiei. Klopştock, f. 114. Care Chiroiu? — Chiroiu de la percepţie. Sebastian, t. 262, cf. Iordan, l. r. a. 189. Le arată situaţia familiei, datoriile pe care le mai aveau la percepţie. Preda, m. 74, cf. Udrescu, gl. Agent de percepţie = perceptor. Eu sînt agent de percepţie. Brătescu-Voineşti, p. 258. + P. e x t. încasare a unui impozit sau a unei taxe oficiale; perctepere (2). Posesorul moşiei îşi reţinea, ca un fel de răsplată pentru munca percepţiunii, cîte 4694 PfiRCEPŢIONAL - 417 - PERCIUNE o a treia parte. Hasdeu, i. v. 43. Lipsa sau abundenţa financiară a unui siat. . . nu depind de sărăcia sau avuţia ţării, ci numai şi numai de modul percepţiunii impozitelor, id. ib. 46, cf. dm. + P. e x t. Slujba de perceptor. Cf. Negljlici, cade. — Pl.: percepţii. — Şi: (învechit) percepţiiine, (regional) percecţle](ALR sn iii h 896), perceţie (ib. h 896/886), (prin metateză) precepţe (ib. h 896/762), precepţie (ib. h 896), prieepţie (ib. h 896/29) s. f. — Din lat. perceptio, -onis, fr. perception. PERCEPŢIONAl, -A adj. (Neobişnuit) Care ţine de percepţie (1). Spirit critic trebuie să aibă neapărat orice creator, atît sub aspectul teoretic cit şi acela percep-ţional. v. rom. apriiie 1958, 111. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: percepţionăli, -e. — De la percepţie. PERCEPŢItJNE s. f. v. percepţie. PERCET, -Ă adj. v. perceat. PERCETfal s. m. v. perceptor. PERCETORAT s. n. v. perceptorat. PERCUŢIE s. f. v. percepţie. PERCHEZÎŢIE s. f. Cercetare făcută asupra unei persoane sau într-o locuinţă de către organele de urmărire penală ori de către procuror, pentru găsirea şi ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea infractorului. Face perchiziţiunile necesare la prefecţii de care s-aujervir imniştrii daţi în judecată. Maiorescu, d. îu/SO, cf. 41, Bar6ianu. Plutonierul făcu sumeSerite—ăe percheziţii prin casele oamenilor mai gălăgioşi. Rebreanu, i. 354. Cu înde-mînare de poliţist la o percheziţie corporală, scoase din buzunarul lui Mihai . . . un portţigaret. C. Petrescu, î. i, 6. Comisarul începuse percheziţia. Stancu, r. a. i; 177, cf. 176, v, 204. Dacă-l arestau, veneau şi-aici să facă măcar o percheziţie. Beniuc, m. c. i, 40, cf. cod. pen. r.p.r. 540, dm, dn2. Ieri mi-au făcut percheziţie acasă. Barbu, p. 358, cf. der. <0> (Prin lărgirea 'Sensului) Se furase un stilou, şi din proprie iniţiativă elevii procedaseră rapid la o percheziţie corporală. Preda, j(. 239. + P. gener. Cercetare amănunţită, scotocire. Avea senzaţia mîinii uşoare pe umăr, surprinzîndu-l în această percheziţie profanatoare. C. Petrescu, î. i, 140. Încredinţîndu-se că în casă nu se mai afla nici un ban, Aglae suspendă percheziţia. Călinescu, e. o. ii, 289. — Pl. : percheziţii. — Şi: perchiziţie (Maiorescu, d. ii, 41, ddrf, Alexi, w., Beniuc, m. c. i, 90, cod. pen. r. p. r. 540), (învechit) perchiziţiime s. f. — Din fr. perqulsitloii. PERCHEZIŢIONA vb. I. T r a n z. (Complementul indică oameni, locuinţe etc.) A supune unei percheziţii, a face o percheziţie. Cf. Şăineanu, d. u. înainte de-a pleca eu, trebuie percheziţionată casa încă o dată . .. Sînt convins că ăla e aici. Popa, v. 127. Erau percheziţionaţi atent de gardieni. Sadoveanu, o. ii, 481. Poliţia a primit ordin ... să percheziţioneze toate localurile de noapte. Scînteia, 1952, nr. 2 393. N-ar fi găsit-o . .. nici dacă s-ar fi apucat să-i percheziţioneze casa cu o echipă întreagă de specialişti. Stancu, r. a. iv, 29, cf. v, 204, 373. Un comisar rigid, însoţit de jandarmi, i-a percheziţionat casa în mod barbar. v. rom. ianuarie 1954, 188. Un cordon de jandarmi înconjurase teatrul percheziţionîndu-i pe cei ce ieşeau. Camilar, n. ii, 184. + P. g e n e r. A cerceta, a căuta amănunţit. Pachetul.. . e desfăcut, căci a fost percheziţionat la direcţie. Camil Petrescu, t. i, 228. — Pronunţat: -ţi-o-, — Prez. ind. percheziţionez. — Şi: perehiziţionă vb. I. cade, Scriban, d. — Din fr. perquisitionner. PERCHIZÎŢIE s. f. v. percheziţie. PERCHIZIŢIONA vb. I v. percheziţiona. PERCHIZIŢIIÎNE s. f. v. percheziţie. PERCI subst. (Bot. ; prin Ban.) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea). Cf. Borza, d. 127. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PERCÎCĂ s. f. 1. (Mold. ; la oameni) Cîrlionţ ; moţ1 (1) (de pe frunte). Părul de la xirechi îl fac perce învă-lită care spînzură păn'la mijlocul urechilor, ist am. 8r/14. Ilenuţo de la Piatră, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. Alecsandri, p. p. 333. Smulge trei fire de păr din percica ta. Sevastos, ap. cade. Zulufi, plete şi perccle la muieri se cere. Zanne, p. iv, 469. + Coadă (făcută prin împletirea părului). Cf. Scriban, d. + (Regional ; la cai) Smoc de păr de pe frunte; (rar) perciun, v. perciune (I 3). Cf. Damé, t. 48, Şăineanu, d. u., dr, v, 282. 2. Compus: (Bot. ; regional) percica-fetëi = pă-rul-fetei (a) (Adianthum capillus-V eneris ). Cf. ddrf, tdrg. — Pl. : percele. — Şi: perccâ, pcrciûea (alr ii/i h 7/514), pericică (Barcianu, Alexi, \v., dr. v, 282) s. f. — Din te. ptirçek, prin apropiere de păr1. — Pcrcca: cu schimbare de suf. PERCIOAGĂ s. f. (Iht. ; prin Transilv.) Zvîrlugă (Cobitis taenia). Cf. Băcescu, p. 84. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PERCIÔN s. m. v. perciune. PERCITÔR s. m. v. perceptor. PERCÎŢĂ s. f. v. peliţă2. PERCltiCĂ s. f. v. percica. PERCIÜN s. m. v. perciune. PERCIUNA vb. I. Tranz. (Prin Mold. ; complementul indică vîrful cuielor) A îndoi după ce a străpuns o seîndură ; (regional) a împerciuna. Cf. Scriban, d. — Prez. ind. : percinnez. — V. perciune. PERCIUNAT, -A adj. (Mai ales la m.) Care poartă perciuni (I 1), cu perciuni ; (rar) perciunos. Cf. ddrf, Barcianu, şio iij, 289, Alexi, -w., tdrg. Bem un litru, crîşmarul perciunat mai aduce unul. Sadoveanu, o. ii, 494. + (Substantivat, m. ; ieşit din uz) Epitet depreciativ pentru un evreu. Venea un perciunat şi întreba. Gane, ap. şio iij, 289, cf. ddrf, Alexi, w., Zanne, p. ii, 405, vi, 249. — Pl. : perciunaţi, -le. — De la perciune. PERCIÜNE s. m. I. (Mai ales la pl.) 1. Fiecare dintre cele două şuviţe de păr (adesea lăsate lungi şi răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lîngă urechi, de la tîmple în jos. Cf. Cihac, ii, 251. De cînd ai lăsat să-ţi crească perciuni şi de cînd porţi caftan ? Eminescu, n. 78. începe să se plesnească peste ochi cu palmele, să se bată cu pumnii-n cap, să-şi smulgă barba şi perciunii. Caragiale, o. ii, 196. Vii tu, ori să le iau de perciuni. Contemporanul, iii, 778, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., şio ii1; 289. Patriarhul Abraham trecea . . . cu lunga lui barbă şi cu sacrii lui perciuni. Hogaş, dr. i, 46. De emoţie şi nerăbdare, îi asudase capul şi perciunii de pe tîmple i se înmuiaseră. Rebreanu, nuv. 166. Mă supărasem că-mi răsucise 4716 PERCIUNOS - 418 - PERDAF puţin perciunii. G. M. Zamfikescu, sf. m. n. ii, 194. Perciunii, sinuos încîrligaţi, atirnau pe iîmple. Teodo-reanu, m. ii, 66. Asculta zîmbind ..., răsucindu-şi perciunii. Sadoveanu, o. i, 470, cf. dm. lesă dracul din tăciuni Cu tirtanul de perciuni. Marian, sa. 205, cf. alr ii/i h 9. + (Rar) Favorit. Va şti să-ndruge la minciuni in mod aşa de categoric îhcit citind, îţi cresc perciuni. Coşbuc,V p. ii, 251, cf. alr ii/i mn 18, 6932/414, 514, 520, 531, 537, 682, 987, alrm ii/i h 78. 2. (Rar) Buclă, cîrlionţ (de păr). Cf. şio nlf 289, tdrg, alr ii/i h 9, alr ii 3 288/130. 3. (Rar; la cai; informa perciun) Smoc de păr de pe frunte; (regional) percică (1). Ca să nu fie deochiaţi, armăsarilor li se anina şi într-un perciun al frunţii o funtă înnodată ca o garoafă. Argiiezi, b. 100. II. P. anal. (Regional; la pl.) Aşchii subţiri şi răsucite care cad de la gealău; (regional) geluituri (Izvora Alb-Piatra Neamţ). Cf. Glosar reg. . — Pl.: perciuni. — Şi: perciun, (regional) perei6n (alr ii/i mn 18, 6 932/876), pericitin (ib. h 9/537), părcitin (ib. h 9/219) s. m. — Din tc. perţem. PERCIUNdS, -OÂSĂ adj. (Rar; mai ales la m.) Perciunat. 4 (Substantivat, m.; ieşit din uz) Epitet depreciativ pentru un evreu. Cf. conv. lit. iv, 315. — Pl. : pereiunoşi. — Perciune + suf. -os. PERCLORĂT s. m. Sare a acidului percloric. Cf. ltr2. Perclorat de potasiu, der, cf. d. mf.d. — Pl.: percloraţi. — Din fr. perchloratc. PERCLORIC adj. (în sintagma) Acid percloric = acid oxigenat al clorului, lichid incolor, care fumegă in contact cu aerul şi se amestecă cu apa în orice proporţie. Cf. ltr2, der, d. med. ii, 351. — Pl. : perclorici. — Din fr. perchloriqne. rÎRCLU s. n. (Regional) Şiret pentru ghete (Dobra-Deva). alr sn iv h 1 191/105. — Pl.: percluri. \ — Din magh. (dial.) perkli. PERCtiRE vb. III. I n t r a n z. (Latinism învechit, .rar) A trece, a curge repede (prin ceva). Cînd sîngele-ţi j percură Prin vine turburat, în piept se naşte ură. / Mureşanu, p. 103/15. — Prez. ind. pers. 3 : perciiră. — Din lat. percurro, -ere. PERCtlRGE vb. III v. parcurge. PERCTÎRS s. n. v. parcurs. PERCtfSIE s. f. v. percuţie. | 2. (Min.; în sintagma) Perforator percutant = perfo- rator mecanic al cărui sfredel acţionează prin lovituri. Cf. DP, DM, DN. — Pl.: percutanţi, -te. — Din fr. percutant. PERCUTARE s. f. Acţiunea de a percuta (1). Capsa explodează prin percutare. — Pl.: percutări. — V. pereuta. PERCUTdR s. n. Piesă (metalică) la diferite instalaţii şi agregate tehnice care, prin percuţie (1), pune în mişcare sau opreşte diferitele părţi ale instalaţiei. V. ciocănel. Cînd pastila se topeşte, împinge aliajul lichid, liberînd în timpul acesta un percutor, enc. tehn. i, 320. + Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care loveşte focosul, capsa etc. proiectilului pentru a provoca aprinderea Încărcăturii. V. COCOŞ. Cf. DM, DN2, DER. — Pl.; percutoare. — Din fr. percuteur. PERCUŢIE s. f. 1. (La armele de foc) Izbire a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea Încărcăturii. Sineţe iu percusie. Stamati, d. Să se schimbe puştile la infanterie... fi să se deie puşte cu percusie. rom. lit. 1062/31. Percusia este un produs din iuţimea finală şi din greutatea giulelei. mo (1860), 525/32, cf. 527/13, Barcianu, dm, dn2. + (Tehn. şi livresc) Lovire, ciocnire; şoc, zguduitură. Cf. Stamati, d., Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Cauzele care deviază suveica din traiectoria normală sînt: a) necorespondenţa între punctele de lovire ale tachetului şi între centrul de percusiunc. IonescîJ-Muscel, ţes. 457, cf. dn2. 2. (Med.) Procedeu de explorare clinică constînd în producerea unor sunete, cu ajutorul degetelor sau .al unui instrument special, pe o regiune a corpului, pentru a obţine date asupra stării fizice a organelor plasate în profunzime. Fiecare pală roşie arată ochilor mai bine decît ar arăta percusiunea sau ascultaţiunea. man. sănXt. 226/26, cf. Bianu, d. s. Inima apare în genere mărită. .., după cum o putem constata prin percuţie. Parhon, b. 13, cf. dm, dn2, der, d. med. + Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. Cf. der, d. med. 3. Procedeu special de a produce sunete prin lovirea cu un ciocănel special a unei membrane, a unei lame, a unei plăci de metal etc. de la un instrument muzical. Percuţia trebuie utilizată cu măsură, m 1961, nr. 1, 43. Supraîncărcarea suportului orchestral. .. cit şi prezenţa insistentă a percuţiei contribuie la paloarea imaginei. ib. 1962, nr. 4,11. -O Instrument de percuţie = instrument muzical care se foloseşte după procedeul descris mai sus. Cf. Scriban, d., ltr2, dm, dn2. — Pl.: percuţii. — Şi: (rar) percuţifine (Bianu, d. s.), (învechit) percâsle, pcrcusitine s. f. PERDAFAGIRIE - 419 - PERDEA ful din urmă şi-i da voie muşteriului să se scoalc. Cara-giale, o. iii, 18. Corniştii.. . îşi îmbucau instrumentele cu încreţiri de bărbii albăslrile de perdaful bricelor. Macedonski, o. iii, 26, cf. ddrf, Barcianu, şio iij, 289. Cînd e cu chef, rade mustaţa cu perdaf. săm. iii, 167. Unchiule, nu dai„perdaf? ... — Perdaf? Mă, da’ mahalagiu mai eşti . . . Se zice „contra“ pe boiereşte. Camil Petrescu, t. i, 529. Neagu Cioară avea obrajii învineţiţi de perdaful briciului şi de pudra aşternută pc ci. Pas, l. ii, 16. [Frizerul] dă laţii cu perdaf. Banuş, p. 16. O Expr. (Familiar) A da (sau a Irage) cuiva (un) perdaf = a mustra1 (2), a ocărî (foarte tare) pe cineva, a face de două parale. Cf. Polizu, LM, ddrf, şio IIj, 289, Zanne, p. v, 491, Alexi, w., dr. iv, 903. Mama are să ne pună linguri în brîu, pe lîngă că are să ne iragă un perdaf ca acela. C. Petrescu, r. dr. 92, cf. Puşcariu, l. r. i, 358, dm, com. din Piatra-Neamţ. 4- F i g. (Familiar) Retuş (făcut unei lucrări). Cf. ddrf. — Pl. : perdafuri. — Din tc. perdah. PERDAFAGIRÎE s. f. (învechit) Atelier în care se lustruiau pieile. Perdafagirie. . . scoale lustru, feţe la piei (a. 1840). doc. ec. 736. — Pl. : perdafagirii. — Cf. perdaf. PERDAGfU s. m. v. perdegiu. PERDĂFÎ vb. IV. Tranz. (Prin nord-estul Munt.; complementul indică rufele spălate) A stropi uşor ! cu apă (înainte de a le călca). Cf. sol 1969, 328. — Prez. ind. : perdăfesc. — V. perdaf. PERDĂFUÎ vb. IV. Tranz. 1. (învechit) A lustrui. Cf. ddrf. + A stropi (cu un lichid). Cf. Polizu, Alexi, w. 2. (Rar) A rade cu perdaf (2). Cf. şio i^, 290. O Refl. Cum poale un bărbat să se gătească şi să se perdăfuiască la fel cu odaliscele şi cu actorii ? Galac-tion, a. 425. + Fig. (Familiar) A mustra1 (2), a ocări (foarte tare). Cf. lm, ddrf, şio iij, 290. — Prez. ind. : pcrdăfuicsc. — Perdaf + suf. -ui. j PERDĂFUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea dc a p e r-dăfui (1); stropire (cu un lichid). Cf. Polizu. — Pl. : perdăfuiri. — V. perdăfui. PERDEA s. f. 1. I. Obiect confecţionat din pînză, stofă, dantelă etc. care se atirnă mai ales la ferestrele şi la uşile locuinţelor, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a opri vederea dinafară, avînd totodată şi scop decorativ. 292 ia/[eri] s-au dat la j vel-cămăraş pentru covoarele şi perdelele caselor din ! Tîrgovişte (a. 1693). şio n1; 290. 1 perdea din atlaz i (a. 1780). Uricariul, xi, 249/14, cf. Budai-Deleancj, | * X7..Î_J_ X________________1 r ’ I lele strînse. Bassarabescu, v. 8. Printre perdele, cumna-lă-sa, Maria, îi face semne de mustrare, id. ib. 64. Uşa de la mijloc era înlocuită cu o perdea. Galaction, o. a. i, 110, cf. ii, 69. Fereastra are numai o perdea de catifea ver.de. Camil Petrescu, t. iii, 69, cf. 197. Un fluture mare... se aşeză pe perdea. BrXescu., o. a. i, 270, cf. 66. Prin perdeaua subţire ... distinge umbre ca la cinematograf. Saiiia, n. 96. cf. nom. prof. 57. Eu l-aş pune să treacă noaptea şi cu perdelele trase. Sebastian, t. 206. Ferestrele cu perdelele lăsate par nişte ochi închişi de somn. Sadoveanu, o. i, 405, cf. viii, 236, x, 303, xii, 43. în perdeaua de atlas, Noaptea i-a intrai de-un ceas. Arghezi, vers. 230, cf. 362. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam. CXli-nescu, e. o. i, 10. La ferestrele casei se vedeau acum nişte perdele scurte dc tifon. id. s. 382. Mă voi strecura în casă. Voi trage perdeaua. Stancu, r. a. i, 37, cf. iii, .320. Eu peste geamuri trag perdele. Beniuc, c. p. 108. Făcură aşa multe plimbări . .Auuhăsura închisă, cu perdele fumurii. DemetriuSj/îT 222.'Din sala de dincolo de uşa mascată cu o Aterdea neagră se auzeau pocnete de pistol. Barbu, p/177. Perdele grelb. de un roşu vişiniu, acopereau /jumătate din acest perete. Preda, r. 230, cf. 198. Ajută-mi să trag perdeaua, Emil, ca să nu intre prea mulţi ţînfari. t septembrie 1962, 10. Clipea o lampă sub perdele. Paraschivescu, c. ţ. 16, cf. 54. Perdeaua prinsă-n cuie, La ferestre c-o guluie. Teodorescu, p. p. 205, cf. PXsculescu, l. p. 367. Casa fără perdele se pare pustie. Zanne, p. iii, 84. Casa fără perdele ca femeia fără sprincenc. id. ib. O (Ca termen de comparaţie) Abia cîteodaiă înlune-| recul pătrunde, Şi norii înainte-i se pun ca o perdea. Alexandrescu, o. i, 142. Făşia de lumină aurie... se scobora, de sub stor, de-a lunrjul pervazului ferestrei, ca o perdea de fier. Gîrleanu, n. 151. Fereastra mare din faţă e tot albastra, parcă-i o perdea ciuruită, v. rom. martie 1955, 220. Şi seara peste faţa pămintului tăcut, Ca o perdea albastră uşor s-a aşternut. Horea, p. 29. ■(> L o c. a d j. şi a d_v. (Mai) cu perdea = (care este exprimat; spus, făcut etc.)Klndii:ect, prin aluzii, discret, cu rezervă, cu bună-cuviinţă. Ştii. . ., mă slăpînesc, adică-i vorbesc cu perdea, nu voi să-i isplic lucru formal ca să n-o ruşinez. Caragiale, t. ii, 53, cf. ddrf, Pamfile, j. ii, 159. Petrecerile au început > din iarnă . . . Dar erau mai rare, dunei şi-n primăvară, mai cu perdea, pas, z. iii, 252. Lucrăm astfel mai cu perdea. Galan, z. r. 153. la-ntrcbaţi boierii şi cocoanele Cum să jucăm păpuşile? Aşa ori aşa: Cu perdea ori fără perdea ? Teodorescu, p. p. 120. Fără perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) pe faţîj fără înconjur, fără sfială, necuviincios, trivial. Avea şi multe muieri cu ei... , că acest lucru este la nemţi fără de nici o sfieală, şi muscalii încă o au aceasta fără perdea. Dionisie, c. 18, cf. Zanne, i». iii, 286. Trecu prin antret într-o cămaşă pclicilă, cu două cofe pline . . . şi, ureînd scara ce ducea la pod, pierdu cumpătul, se clătină ca j un turn şi căzu fără perdea. BrAescu, o. a. ii, 27. Cintau mai mult clntece foră perdea. Camil Petrescu, o. ii, 291. Şoferii şi vizitiii le luaseră în rts. Au răspuns si f.ÎP. CU norhp. ffira ner/len P*c ^ ?r 01A lAl PERDEA - 420 - PERDEA 287. A nu avea nici o perdea = a nu avea nici o ruşine, a nu se sfii, a depăşi măsura. Cum sînt bărbaţii, n-au nici o perdea la beţie! Vlasiu, d. 186. A da cuiva o perdea = a certa, a mustra1 (2) tare (pe cineva). V. perdaf (2). Cf. Cihac, ii, 605, Zanne, p. iii, 287. A avea ceva după perdea = a ţine secret, a ascunde, a tăinui ceva. După acest schimb de vorbe, tăcură, fiecare mai avind ceva după perdea. Sadoveanu, o. x, 93. + P. e x t. (Rar) Obiect confecţionat din şiraguri lungi şi dese de mărgele atîrnate perpendicular în dreptul unei intrări, în loc de uşă. Perdeaua orientală de mărgele colorate începu să palpite uşor. Bart, e. 71, cf. dm. + S p e c. (învechit) Draperia de la uşa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului (unde de obicei stătea o strajă); p. e x t. intrare; anticameră. Ve! aga . .. bate din palme şi slujitorul de la perdea intră. Ureche, ap. tdrg. Ion Gligorie Vodă, după perdeaua vizirului, ascultă toate. Neculce, l. 35. După perdea ieşi Mihnea Vodă . . . şi îndată îl loviră cu săbiile. R. Popescu, cm i, 384. Deschise uşa butcei şi ajută bătrînului să se coboare; apoi îl urmări pe scară pînă la perdeaua sălii de primire. Filimon, ap. şio iij^, 290. Portar-başa şedea la perdeaua domnească zi şi noapte. Alecsandri, ap. şio i^, 290. [Lăutarii sînt] la prefectul, îi cîntă toată ziulica la perdea, id., ap. tdrg. Vodă, stînd cu logofătul in odaie, deodată el chemă un fuslaş de la perdea. Odo-bescu, ap. şio iij, 290. 4- S p e c. (învechit) Cortină (la teatru). Nici nu luasăm sama că perdeaua se rădicase de vro cătăva vreme şi că horul druizilor era pe la sfîrşit. dacia ut. 271/4. La ridicarea perdelii, Traha-nache este la masa prezidenţială în jeţul său. Cara-giale, o. vi, 128. La ridicarea perdelei, slujitorii hatmanului gătesc de masă. id. ib. 389, cf. dm. + P. e x t. (învechit) Scenă sau act (dintr-o piesă de teatru). Perdeaua a opta. Kotzebue, u. 24r/19. A treia perdea. I. Golescu, în pr. dram. 61. Atala . . . Traghedie în trei perdele [Titlu]. Bărac, în cat. man. i, 451. Amlet, prinţul de Dania, o tragodie în cinci perdele [Titlu]. id.,înL. rom. 1960, nr. 2, 76, cf. ddrf. + (Begional) Plasă deasă împletită in ochiuri care se întinde orizontal în interiorul capcanei şi cu ajutorul căreia se prinde peştele în tolbă. Cf. Antipa, p. 422. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări in genitiv sau introduse prin prep. ,,dc“ ; adesea figurat) Ceea ce are aspectul unei perdele (I 1), ceea ce acoperă ca o perdea vederea, (rar) perdeluire; ţig. ceea | ce împiedică înţelegerea, perceperea etc. unuTlucru, a unui fapt etc. Ochiul ceriului se închidea şi perdeaua nopţii peste faţa pămîntului se trăgea. Cantemir, ist. 131. Slova supt perdeaua ochiului s-ascunde, Care cu vederea nu poale pătrunde, Şi aşa rămîne greşeala în carte (a. 1806). bv ii, 478. Toate ştii să le ascunzi supt o perdea prea tainică. Kotzebue, u. 22r/16. Supt perdeaua-ntunecoasă ce-i acopere vederea, Cîrlila de tot lipsită de a lumei mingăiere. Conachi, p. 269. Deşchizîndu-şi ochii nu putea nimic vedea, Că de multă ameţeală i se pusese perdea. Pann, e. v, 66/24. Cruzimea bănuitoare ... ascunsă subt o perdea de făţărie. Odobescu, s. i, 427. Pe ochi perdea de gene din pleoapele subţiri. Macedonski, o. i, 107. încet se desfac şi se aştern pe văi perdelele de umbră. Vla-huţă, o. a. 407. Se luminează de ziuă. Copacii sparg perdelele de ceaţă. id. o. a. ii, 122. Mîna mea a ridicat perdeaua Ce-acoperea misterul regalităţii. I. Negruzzi, s. vi, 308. Perdelele uitării S-au coborît. Densusianu, l. a. 29. Cerdacul cu perdele de iederă şi de zorele. Brătescu-Voineşti, p. 179. Ochiul de argint al soarelui rîdea din înălţimi, ameslecîndu-şi în toată clipa perdelele jucăuşe. Agîrbiceanu, a. 61. Perdelele de fum, ce pluteau pe sus, se mişcau, se rupeau pe alocuri. id. ib. 365. Puse iute despre soare, cu palma-i diafană, o mică perdea trandafirie privirii. Hogaş, m. n. 15, cf. 92. Mi-am ridicat greoaiele perdele ale sufletului. Camil Petrescu, v. 101. Se prelingea o perdea de fum albastru. Rebreanu, i. 382. Soarele scoase capul de după perdeaua de nori plumburii, id. r. ii, 26. Această analiză literară nu s-a făcut pînă acum şi.. . autorul ei se ascunde în perdelele viitorului. Gal act ion, a. 333. Şi străbătînd a norilor perdele Cu-nveninate ace de lumină, Sclipeau in întuneric şapte stele. Topîr-ceanu, s. a. 99. Rîul cel mare. . . curgea sub perdelele de aburi. Sadoveanu, o. vii, 311. Cade un izvor tocmai de sus şi pune o perdea de apă drept în faţa peşterii. id. ib. xi, 219. Din cerul opac se desfăceau . . . perdele de pînze cenuşii din ce în ce mai dese. Bart, e. 236, cf. contemp. 1948, nr. 107, 2/1. Felix îi găsi pe toţi în jurul mesei. . . învăluiţi în perdelele mari de fum. Călinescu, e. o. ii, 177. Apele Oltului vor continua să străbată sub perdeaua de întuneric. Bogza, c. o. 139, cf. 56. Cădeau perdele de întuneric. Stancu, r. A. i, 143. La adăpostul perdelelor de viscol... se grăbiră către oraş. id. ib. iii, 351. Peste văi se aştern perdele de umbră. Scînteia, 1953, nr. 2 830. Profilul i se proiecta desluşii pe perdeaua de roze. v. rom. octombrie 1954, 94. Aşezările Podenilor, nesfîrşita întindere a ogoarelor noi, toate îşi ascundeau înfăţişările înapoia acestei perdele mişcătoare de colb. Mihale, o. 192. Şi peste pomi domol cădea A nopţii tainică perdea. Paras-chivescu, c. ţ. 16, cf. chest. v/11. (Adverbial) Ploaia vine perdea spre noi. Vlahuţă, o. a. ii, 155. <> (Mii.) Perdea de fum = nor artificial de ceaţă sau de fum, creat pentru a împiedica observarea şi focul inamicului. Cf. der. II. 1. Numele mai multor construcţii (rudimentare) sau al unor părţi de construcţii care au rolul de a proteja contra intemperiilor oameni, animale, unelţeetc. : a) (învechit şi popular) Adăpost (la stînă) construit din stuf, din nuiele, din scînduri etc., de obicei deschis şi neacoperit, făcut pentru a proteja (mai ales în timpul iernii) oile (rar şi alte animale) de vînt, de frig, de ploaie etc.; p. ext. stînă. V. saivan, s a i a, şură. Găsind poştinarii la scrisul oilor pelcelile acelor miei, pe la perdele (a. 1809). Uricariul, vi, 471. Pentru iernaticul oilor, face perdele stuhuite. I. Ionescu, c. 220/12. Perdea pentru oi... şi cîte alte lucruri de gospodărie făcute de mîna lui Chirică! Creangă, o. 62. Trimise Matei pe baciu la Călăraşi, să cumpire nişte leţuri, ca să facă din nou perdeaua oilor. D. Zam-firescu, v. ţ. 168. Dacă dimineaţa, în perdea, oile se bat cap în cap, are să bată vîntul în acea zi. Gorovet, cr. 368, cf. Diaconu, vr. xxix. O duse să-i arate caii, ocoalele de vite, după perdeaua de stuf. C. Petrescu, î. i, 196. Tălăngi murmurau încet afară, in perdea. I Sadoveanu, o. i, 511. Au găsit stuh nalt şi voinic. sAm durat perdele ca pe trei ierni. id. ib. x, 541, cf. xiii, 610, 851. La perdeaua cu ci ni răi. . . Este-o turmă de cîrlani Păscută de opt ciobani. Alecsandri, p. p. 58, cf. ii i, ii, iii, v, vi, vii, vnij, viii2, x,xi, xii, xiv, xvi, xvii. Iar de-l omora, Ei mi-l îngropa La briu de perdea. Teodorescu, p. p. 436. Zbcară oile-n perdele Şi casa-i plină de jele. Marian, î. 528: Murgul pasul că l-au dat. .. La perdele-au alergat. Sevastos, c. 294. Codrean suie pin perdele Pin perdele mocăneşti, Mocăneşti şi ungureşti, mat. folk. 12511 Frundzî verdii ş-o laie, Tragi Codrean la perde, La perde pi Mulduva, C-acolu-i dulci urda. Vasiliu, c. 59. La poalili muntilui, La perdeaua Voicului, Voicu bea şi vesăleşti. id. ib. 80. Gheorghilaş, frate, pleca, Dară el ce mai făcea ? La perdea că se ducea, Ochii-n cîrd că-şi arunca Şi o oaie că-şi vedea. Păsculescu, l. p. 277. j Cînd la oiţe venea, Toate oile strîngea Şi le bagă în perdea, id. ib 296. Şi el; vere, se plimba, Tot din perdea în perdea, Să-şi aleag-o pielicea. Pamfile, c. ţ. 52, cf. Paşca, gl. Saielele sînt înlocuite cu i,perdelili“, apărători mari de stuf sau scîndură de forma unor arcuri. Stoian, păst. 45, cf. Coman, gl.,alr i 1788, alrm sn i h 259, a ii 6, v 6, 14, 19, 23, 27. Foileană şi-o lalea, Trăgea Codrean la perdea, folc. mold. i, 77. b) (Regional) îngrăditură (neacoperită) făcută pentru a separa oile care trebuie să fete sau pe cele care trebuie mulse de celelalte oi. V. ţ a r c, s t a u 1, o c o 1, strungă, corlată. De la perdelile de oi ce sînt de fătăciune pe moşie, are să ia stăpînul moşiii de toată perdeaua cîte un miel. prav. cond. (1780), 86, cf. 4738 PERDEA - 421 - PERDELUI gr. s. v, 389. în apropiere de stină, în timpul verii, este o îngrăditură largă după trebuinţă, unde se bagă oile mulgătoare, numită perdea, h i 252, cf. 269, 367, v 389, xni 207, xiv 21, i. cr. iv, 159, chest. v 46/57, 73, 79, alr r 1 796/865, 980, a v 21, 34, vi 26. c) (Prin Mold.) îngrăditură unde dorm mieii. Cf. CHEST. V 41/4, 90. d) (Prin Mold. şi Transilv.) îngrăditură mobilă în care se închid oile (noaptea) şi care se mută din loc în loc pentru a gunoi terenul. Com. din Jina-Sebeş, cf. chest. iv 120/546 b. c) (Regional) Perete (de scîndură) de la stînă, prin care e făcută strunga (Mădei-Piatra Neamţ). Cf. CHEST. v/45. t) (Prin Mold.) Acoperiş peste ocolul oilor. Cf. chest. v/22, a v 27, 28. g) (Regional) Colibă a ciobanilor (la stină). Locuinţa de ciobani se cheamă: colibă, perdea, acioală. hem 187, cf. a iii 18. h) (Prin Olt.) Cort din pînză. Cf. alr ii/i mn 122, 3 819/836, 848, 876, alrm ii/i h 291. i) (Regional) .Şopron; şură. Cf. h x 209, chest. ii 434/84, 187, alr i 689/592, 890, alr ii/i mn 123, 3 827/848, Lexic reg. 83. j) (Regional) Acoperiş de lemn care adăposteşte cuptorul clădit in curte (Săscioara-Drăgăşani). Cf. chest. ii 326/43. k) (Regional) Parte a pridvorului închisă cu scîn-duri (Gheorghe Gheorghiu-Dej). Cf. chest. ii 274/192. I) (Regional) Adăpost din trestie, făcut ca un gard în jarul răsadniţelor cu zarzavat timpuriu. Cf. dm. m) Perete mobil de lemn la unele instrumente. Cf. cod. silv. 26. 2. (De obicei urmat de determinări care indică specia de copaci, introduse prin prep. „de“) Fîşie de pădure; şir de copaci; s p e c. (şi în sintagmele perdea de protecţie, perdea forestieră dc proiecţie) şir de copaci sădiţi în linie dreaptă, mai ales cu scopul de a adăposti culturile împotriva vintului, de a opri zăpada pe ogoare etc. Se înălţau, ca nişte păreţi suri şi măcinaţi dc-a lungul unei perdele de brădet, stîncele Năculelor. Odobescu, s. iii, 174. Pe de o parte curgea iazul morii slrîns între două perdele uriaşe de plopi. D. Zamfi-rescu, R. 91. Pe margini de pîraie atîrnau perdelele de mesteceni. Sadoveanu, o. xii, 191. Recolta tarlalelor din stepă dintre perdelele de pădure este de 2 — 3 ori mai mare. contemp. 1948, nr. 113, 1/1. Ministerul Agriculturii . . . crccază perdele forestiere de protecţie. leg. ec. pl. 86, cf. 84. Planul de plantare a perdelelor dc păduri proiectoare a fost depăşit. Scînteia, 1952, nr. 2 541. Pînza de salcîmi se alcătuia din mai multe perdele lungi destul de depărtate una de alta. Căli-nescu, e. o. i, 110. Vîntul. . , clatină perdeaua înaltă dc plopi din fundul ariei. Stancu, d. 14. Departe, în fund, le apăru verdeaţa perdelei de salcîmi. Mihale, o. 421. Cîmpiile încadrate de perdele de proiecţie. vîn. pesc. septembrie 1960, 11. întinderi mărginite de înguste perdele de brazi sau de sulcîmi. s mai 1960, 46, cf. chest. v/19, 45. <0> Perdea anlierozională = plantaţie de arbori şi de arbuşti pe terenurile în pantă supuse eroziunii. Perdeaua anlierozională se plantează de-a lungul curbelor de nivel şi poate avea lăţimi variabile, der. + P. anal. (Cu determinări care arată felul) Desiş. V. p ă p u r i ş, stufăriş, lăstăriş. Te gîndeşti la lumea pe care ai lăsat-o dincolo de aceste perdele ale trestiei şi ale papurei. Galacjion, a. 471. Urmarăm drumul înainte, pe lingă alte perdele de trestii. Sadoveanu, o. ix, 383. Pricop a început a strecura ciobaca. .. pe după perdelele de stuh. id. ib. 429. în depărtare se vedea o perdea de lăstăriş. Preda, r. 107. ni. 1. (Med.; popular; şi în sintagma perdea albă) Leucom; cataractă. Alifia pentru curăţirea şi topirea perdelei ochilor. Piscupescu, o. 315/9, cf. Barcianu, şio ii,, 291. Ochii celui cuprins de pohăiele sint curaţi. Pohăielelor li sc mai zice şi perdea. N. Leon, med, 142, cf. Candrea, f. 225, Bianu, d. s. Ochii cei vătămători . .. înveliţi să fie cu perdele albe, Să nu mai pri- vească la obraze dalbe. Teodorescu, p.p. 369, cf. şez. i, 118. 2. (Anat. ; regional) Placentă. Se mai crede încă că mortul e strigoi dacă s-a născut cu perdea sau cămaşă pe cap. Marian, î. 418. Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte, căci are pe cap o chilie, tichie, căiţă, perdea. Pamfile, duşm. 130, cf. chest. v/98. IV. (Regional ; în e x p r.) A lua (pe cineva) cu o perdea mai sus = a lua repede cu vorba (pe cineva), a i-o lua înainte, a-i tăia apa de la moară. Cf. Zanne, p. iii, 287. — Pl. : perdele şi (regional) perdeli. — Şi : (regional, refăcut după forma articulată) perdeăuă s. f. a ii 6, iii 18. — Din te. perde. PERDEĂUĂ s. f. v. perdea. PERDEGIBAŞĂ s.n. Şeful perdegiilor. Perdegi-baŞa, tutungi-başa (a. 1783). şio n1; 291, cf. tdrg. -- Pl. : perdegibaşale.' — Şi : perdegibăşă s. m. tdrg. — Din tc. perdecibaşi. PERDEGIBAŞĂ s. m. v. perdegibaşn. PERDEGÎU s. m. Slujbaş care era însărcinat cu paza la uşa (cu perdea) de la intrarea în camera domnitorului sau a înalţilor demnitari ; (învechit) perde-legiu (1). Cf. cihac, ii, 605, ddrf. Alexandru Moruzi. .. zise perdegiului care intră: — Venit-a aga? ap. tdrg, cf. şio iiu 291. în clădirea din fund locuiau . . . beizadelele cu dascălii lor, cu diacii şi cu perdagiii. C. Gane, tr. v. 230. Grija mucăritului fiind dată în seama perda-giilor şi a copiilor de casă. id. ib.^33, cf. Mironescu, s. 619, Scriban, d. — Pl. : perdegii. — Şi ; (învechit) perdagiu s. m. — Din tc. perdeci. PERDE.JÎŢA s. f. (Rar) Femeie de serviciu „căreia îi era încredinţată cheia uşii“, sci. 1969, 328. — Pl. : perdejiţe. — Perdegiu + suf. -iţă. PERDELEGÎU s. m. !.. (învechit.) Perdegiu. Perde-Icgiul sau portarul cel mare. Cantemir, ap. Cihac, ii, 605, cf. ddrf, Scriban, d. 2. (Rar) Fabricant de perdele (I 1). Cf. nom. prof. 36. — Pl. ; perdelegii. — Şi : (1) perdelgfu s. m. Scriban, d. — Perdea + suf. -gin. PERDELGÎU s. m. v. perdelegiu. PERDELÎ vb. IV. Refl. (Regional) ,,A se strica, a se pierde“. Com. Marian. Se tot uscă şi se perdeleşte. id. — Prez. ind. pers. 3 : perdeleşte. — Etimologia necunoscută. Cf. bergheli. PERDELtJÎ vb. IV. Tram A acoperi, a învălui ça o perdea (I 1). în înalt, nori după nori zburau perde-luind . .. lumina ostenită a sfertului din urmă. Cara-giai.e, m. 7. Nori întunecaţi perdeluiau stelele. Sandu-Aldea, u. p. 85. Negurile se lasă perdeluind zările. Gîrleanu, l. 56. O grecoaică ne zjmbea dintr-un pridvor perdeluil de iasomie. M. I. Caragiale, c. 40. Tîrgul dormea fără lumini, subt un cer perdeluit de nouri. Sadoveanu, o. x, 183. Cerul apusului perdeluit. . . de un zăbravnic sur. id. o. l. 91. începui de zi. .. cu zările perdeluile de fuioarele sure ale norilor. C. Petrescu, a. r. 193, cf. dm. ^ R ef 1. A se aşeza, a se lăsa ca o perdea (Ï 1). Asupra lunii se perdeluiau nouri, împii-ţinîndu-i lumina. Sadoveanu, o. xiii, 230, cf. dm. — Prez. ind. : perdeluiesc. — Perdea + suf. -ălui. 4747 PERDELUIRE _ 422 - PERECHE PERDELUIRE s. f. (Rar) Acţiunea de â (se) per-d e 1 u i şi rezultatul ei; p. e x t. perdea (I 2). în faţa ferestrei priveşte, prin perdeluirea ploii, dealul Căli-manului. C. Petrescu, o. p. i, 199, cf. dm, scl 1969, 328. — PI.: perdeluiri. — V. perdelui. PERDELUÎT, -Ă adj. (Rar) Acoperit cu perdele (I 1). încăpere ... cu geamurile perdeluiie. M. I. Caraci ale, c. 14, ci. dm. + P. anal. Care are aspectul unei perdele (I I), care acoperă vederea, lumina etc. ca o perdea. într-o după amiază de vară cu cerul perde-luit in nori subţiri ca pînza de in. C. Petrescu, o. p. i, 109. — PI. : perdcluiţi, -te. — V. perdelui. PERDELTÎŞĂ s. f. (Regional) Diminutiv âl lui perdea (II 1 a). Doarme-n cea mai mică perdeluşă. Rădulescu-Codin, ap. şio n1; 291. — PI. : perdeluşe. — Perdea -f suf. -uşă. PERDELÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui perdea. 1. Cf. p e r d e a (I 1). Se duce la o masă mai departe de ei, lingă fereastră, trage cu precauţie perdeluţa . . . şi dă să se aşeze pe scaun. Garagiale, m. 71. Odăiţele acestea dădeau una-ntr-alta prin cile o uşă cu geamuri acoperite cu perdeluje verzi. id. o. iii, 148, cf. ddrf, şio iij, 291. Madama Sara ... se uită prin perdeluta cea roşie. C. Petrescu, r. dr. 160. O perdeluţă de dantelă se mişcă la un ochi de fereastră. Brăescu, o. a. ii, 104. Se zărea o mişcare printre perdeluţele uşii din fală. Teodoreanu, H. ii, 14. Pcrdeluleile de borangic f'dfiiau uşor. Sadoveanu, o. vii, 522. Dăduse la o parte o perdelută de matasă. id. ib. xi, 239, cf. dm. 2. Cf. p e r d e a (I 2). Perdelutele de ceată ii acopereau privirile! Agîrbiceanu, a. 446. — PI. : perdelute. — Perdea + suf. -ufă. PERDITÂNŢĂ s. f. (Fiz.) Conductanţă electrică a izolaţiei unei linii electrice de transmisiune a energiei sau de telecomunicaţii. Cf. i.tr2, der, dn2. — PI.: perditante. — Din fr. perditance. PERDÎŢIE s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie (3). Cf. Barcianu, Alexi, w. Sint socotit un fel de geniu al răului şi un demon al perditiei. C. Petrescu, r. dr. 121. Aceste localuri de perdiţie sînt probabil mai mult pentru străini. Sadoveanu, o. ix, 254, cf. bul. fil. vi, 14. Marele oraş este un loc de perdiţiune. contemp. 1949, nr. 158, 11/1, cf. dm, dn2. <0> (Prin lărgirea sensului) El consideră toate aceste calităţi ca perdifia artei. Oprescu, s. 229. + Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. Femeia pentru militar este o perditie. C. Petrescu, î. i, 271. — PI.: (rar) perditii. —Şi: (rar) perdiţiune s. f. . — Din fr. perdition. PERDIŢrÎNE s. f. v. perdiţie. PERÎCHE s. f. 1. (Adesea cu valoare de num. card. propriu-zis; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Grup format din două fiinţe de acelaşi fel, de obicei de sex opus (asociate statornic, temporar sau în mod întîmplător). Să dea jărtvă ... o păreache de turturele, n. test. (1648), 682/33. Cinci părechi de boi am cumpărat. Biblia (1688), [prefaţă] 3/31. O păreche de măgari înşelaţi, ib. 1891/25. Clteva părechi de biholi. Neculce, l. 144. Era într-o caretă, ce o trăgea o părechi de cai albi (a. 1773). gcr ii, 91/16.0 păreache de boi. Aethiopica, 68r/7, cf. 80r/6, lb. Oameni sămănind cu 12 păreichi de boi (a. 1805). Grecu, p. 123. Şi văzînd de sus pe cea păreche Care, încă fiind necununală, Porunca intie din legea veche Era gata să împlinească. Budai-Deleanu, ţ. 178. De mănunfi fii şi de fiice avea cile o păreche. Asachi, s. L. i, 257. Ca o pereche de porumbei cînd dă uleu într-înşii, ea zbură ... şi eu mă repezii la feciori. în pr. dram. 126. Se îndreptă cum putu către acea pereche. cr (1848), 201/75. O pereche de cai. Polizu. Şi-n sinul hălucirei, păreche fericită, Cu-o lungă sărutare veţi trece pe pămînt. Alecsandri, p. i, 156. Nunii . . . înconjurară de-o parte o păreche veselă şi potrivită. Odo-bf.scu, s. i, 135. 90 000 părechi din specia [de păsări] . . . numite ,,mauvisid. ib. iii, 28. Avea şi el o păreche de boi. Creangă, o. 25, cf. id. p. 44. îndată după cununie, tînăra pereche va pleca. Garagiale, o. ii, 127. Număra în gîndul ei banii, cîte doi creiţari de om şi cîte zece de perechea de cai. Slavici, o; ii, 7. A fost odată o păreche de oameni muncitori. Ispirescu, l. 160, cf. 285. Ţinem opt perechi de boi ungureşti. Delavrancea, s. 4, cf. Barcianu. Aveţi să fiţi o pereche incîntăloare. Rebeea-nu, i. 134. Să-t plătească numaidecît preţul unei perechi de boi. id. R. i, 239. Am văzut, într-o trăsură pornită spre Şosea, o pereche de fericiţi. Galaction, a. 328. Orice pereche de oameni sănătoşi poate să procreeze şi să umple casa de copii. id. ib. 411. Ne cumpărăm cîte o pereche, de telegari. Camil Petrescu, t. i, 42. Privea din urmă pe Luminiţa şi Radu Comşa . . . , pereche suplă, voinică şl geamănă. C. Petrescu, î. i, 19. Perechile) treceau la braţ, în haine de culori deschise. id. ib. ii, 186. O pereche de căţelandri potriviţi în păr şi la statură. Brăescu, o. a. i, 302. Miron m-a luat cu el la o serată. Au fost pe puţin zece perechi. Vla-siu, d. 314. Pe malurile pîrăului. .. rătăceau părechi tăcute. Sadoveanu, o. i, 380. Se mulţămeau cu boi. .. pe care îi cumpărau ... cu un taler părechea. id. ib. xii, 239. Lumea ne invidia, ne da ca exemplu de pereche potrivită. Bart, e. 224. Atît la perechile tinere, cît şi la cele bătrîne, cuibarul este mai mic decît la perechile în plină vigoare. Linţia, p. ii, 88. Perechi noi intrau, domni spătoşi, roşii, cu ţigări de. foi, cucoane palide. Demetrius, a. 101. îşi făcuseră o casă ca lumea şi le rămăsese bani şi de-o pereche de cai. Preda, d. 65. Seara . . . , prin parcul larg, păşeşte rar, Printre perechi de-ndrăgostiţi. Labiş, p. 377. Erau cîteva perechi de oameni, iubindu-se diferii. Barbu, p. 20. Nu-s logodiţi, dar lumea-i ştie pereche de pe acum. s iunie 1960, 11. Am fost trimişi pe lume să facem o pereche, t septembrie 1962, 7. E rău şi nu prea, Că cu proasta mea Am luat cu ea Opt părechi de boi Şi-o turmă de oi. Marian, sa. 44. Da nunia-i înveselită, Că perechea-i potrivită, folc. transilv. ii, 92. Să fii, nună, sănătoasă, Să mai cununi bucuroasă Aşa pereche frumoasă, id. ib. 93. + (Adverbial; cu valoare de numeral distributiv ; adesea la pl.; de obicei repetat) în grup de doi, doi cîte doi, cîte doi. Iată vin pe rînd, păreche, şi pătrund cole-n poiană Bujorelul falnic, rumen, cu năl-tuţa odoleană. Alecsandri, Poezii, 55. Aceste ziduri vechi Printre care umblă şoareci strecurîndu-se perechi. Macedonski, o. i, 272. Alături de ei se duc, părechi, Şi se pierd in noaptea uliţelor vechi. Topîrceanu, p. o. 53. Boii, cînd vin de la muncă, nu vin în cirezi, ci pe-rechi-perechi, în jugaţi la car. Galaction ,a. 106. Ale naibii muieri, tot perechi-perechi stăteau pe. la porii. Vlasiu, a. p. 43. + S p e c. Cuplu de dansatori. Ici vedeai o păreche voioasă Dănţuind la cîntare d-alăută. Budai-Deleanu, ţ. 123. O pereche, zece, treizeci începură numaidecît să se învîrtă în ritmul repede, plin de întorsături al ţarinei. Agîrbiceanu, a. 113. Zecile de perechi bal someşana. Rebreanu, i. 12, cf. 144. Perechile erau tot mai multe în locul pentru dans. id. ib. 116. Am trecut printre perechi în sala de bal. C. Petrescu, s. 105. Se depărtă, navigînd printre perechi, cu un cap mai înaltă decît iofi dansatorii, id. c. v. 202, cf. 311. în ploaia de confetti saltă Perechile dănţuitoare. Topîrceanu, b. 66. Teofil.. . poartă jocul şi nu-i uşor să porţi un joc de-o sulă de perechi.. Vlasiu, a. p. 119, cf. dm. + P. r e s t r. Grup format din două părţi sau din două organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. Fruntea . . . galbenă ca ceara 4755 .1 PERECHE - 423 - PERECHE sfîrşită cu o păreche de sprincene lufoasă. Russo, s. 28. Ială-mă! Toi eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche. Coşbuc, p. i, 102. Mi-am întors ochii, şi-am întîlnit aiîtea perechi de ochi. Delavrancea, h. t. 53. Nenumărate perechi de ochi pîndeau de după toate gardurile. Rebreanu, i. 179. Faţa roşcovană, lată, pe care o împărţea drept în două perechea de mustăţi galbene, id. n. 9. îşi plimba degetele pe sfîrcurile mustăţilor şi întorcea cile o păreche de ochi. Sadoveanu, o. i, 76. Fiecare păreche de ochi care mă petrece nu ea unui prieten, id. ib. ix,'314. Toate ale tale sînt gemene perechi: Tălpi două, două braţe, doi ochi, două urechi. Arghezi, vers. 389. Cinci perechi de ochi miraţi şi severi au privit-o. Ralea, s. t. i, 276. Este tare de urechi, că n-are două perechi. Pann, p. v. i, 94/13, cf. Zanne, p. ii, 460. Un car cu urechi; nu cumperi o pereche? Zanne, p. ii, 461. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Omoplatul este un os lat, pereche, aşezat de partea posterioară a toracelui. Belea, p. a. 115. <0 Pereche de palme = două lovituri succesive aplicate (de obicei pe obrajii) cuiva cu palma. Mi-a tras . . . prima pereche de palme. Galaction, o. a. i, 99. li aplicase pe obraji două răsunătoare perechi de palme. Stancu, r. a. iii, 106. încetaţi iarmarocul, că vă trăsnesc cîle-o pereche de palme. Camilar, n. ii, 107. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care arată componenţa) Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. I-am trimis şi o păreche de călimări de argint. R. Greceanu, cm ii, 198. Zvîrle nişte coşolină în căruţă, aşterne deasupra o păreche de poclăzi. Creangă, p. 114. Cerură o păreche de ceaiuri, contemporanul, iii, 659, cf. Dame, t. 149. O pereche de mititei. Rebreanu, nuv. 7. Aduse ce putu: . . . un ou, o oală cu lapte ori măcar o pereche de covrigi. Galaction, o. a. i, 275. Mult mi-e dor şi mult mi-e sete Să văd frunza-n codru verde . . . Să mă las iar în cea vale Cu-o pereche de pistoale. Alecsandri, p. p. 287. + (Adverbial; cu valoare de numeral distributiv; la pl.; adesea repetat) Cîte doi. Uşile înşirate de o palie şi de alta nu se aflau decît perechi-perechi. C. Petrescu, c. v. 42. + S p e c. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, intrebuinţîndu-se împreună (unul fără altul fiind, de obicei, nefolositor). Cf. anon. car. 1 păreche cercei de aur (a. 1809). Uricariul, x, 254, cf. dri.u. Tocmind să-i facă o păreche cizme. Bărac, t. 29/15. Cumpără totdeauna cile ceva, măcar cîte o pereche de ciorapi de mătase, cr (1848), 26l/64. Să-ţi dau o pereche papuci galbeni, plată. Pann, ap. gcr ii, 361. Scoţînd de la bria o păreche de papuci, ii puse în picioare. Filimon, o. i, 109. Croind cîte-o păreche de opinci pentru Dumitru şi pentru mine. Creangă, a. 24. Pavel făcu o păreche de ciubote de iuft. id. ib. 103. Luară din corabie o păreche de conduri cusuţi numai cu fir. Ispirescu, L. 24. Porunci de-i făcu trei perechi de opinci de fier. id. ib. 55. O să vreie să vadă măcar o pereche de... papuci din mina noastră. Gîrleanu, n. 53. Perechile de şine se multiplicau, se apropiau, se înire-lăiau. Rebreanu, r. i, 13. O ordonanţă cu o pereche de cizme. C. Petrescu, î. ii, 121. O pereche de ghetuţe cu cîte un solz de alamă galbenă la boturi. I. Botez, şc. 32. înainta şchiopătînd, intrat cu de-a sila într-o pereche de bocanci noi. Brăescu, o. a. i, 223. Am dat soldatului Raţă o pereche de şireturi. Sahia, n. 84. Se adaugă pe traseu atîlea perechi de şine cile trebuiesc. Sadoveanu, o. ix, 247. Să-mi dai . . . piele pentru o păreche nouă de opinci, id. ib. x, 522. Numărăm ciorapii cu „perechea“ şi batistele cu „duzina“. Puşca-riu, l. r. i, 279. Vroiai o haină, o pălărie, o păreche de cizme ? Arghezi, b. 106. Purta... în picioare o pereche de bocanci zdrenţuiţi. Bogza, c. o. 25. Se-ntoarse curind cu o pereche de bocanci. Preda, d. 141. Paras-chiv reuşise să răscolească în ladă şi să scoată din ea mai multe perechi de ciorapi, id. m. 497. Notea.ză-ţi preţul. . . unei perechi de pantofi, -s mai 1960, 65. Pe vara care-a trecut Trei perechi de ghete-am rupt. şez.iv, 140. Moară cu o păre de pieiri. alr ii 6 711/353, cf. 6 712/353. Şi-alîta m-o petrecut Cinci perechi de opinci a rupt. folc. trasilv. i, 238. După line aler-gînd, Trei perechi de cizme-am rupt. folc. mold. i, 101. După ce nici n-are de cercei urechi, Umblă să-şi cumpere şi două perechi, se spune despre cei care îşi procură lucruri de care nu au nevoie. Cf. Zanne, p. iii, 96, iv, 208. O (Adjectival) Număr (cu) pereche — număr par4. Orice număr păreche divizibil prin 3 va fi divizibil şi prin 6. Climescu, a. 78. Număr cu păreche. alr sn iv h 935/53. Număr păreche. ib. 935/279. Număr fără pereche — număr impar. Cf. alr ii 2 363/53, 64, 228, 334, 365. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene etc. care formează un grup (unitar), în raport cu cea de-a doua fiinţă, cu cel de-al doilea obiect, fenomen etc. din grup; fiinţă, obiect, fenomen etc. care seamănă (şi se potriveşte) perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, fenomen etc. Soţia ta, astăzi, perechea-ţi iubită, O să te răpuie cu moarte cumplită. Pann, p. v. i, 56/27. Tradiţiile ideii naţionale trăitoare la noi, ce îşi au părechea în unele din ţările citate. Russo, s. 88. Alionul. . . trăieşte cu perechea pe cîmpii. hem 888. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus. Eminescu, o. i, 114. Autorul nostru şi-a permis a trece peste această regulă, . . . numai pentru ca să poată să puie acest vers pe hirtie, spre a servi că perechea celui dinţii. Macedonski, o. iV, 55. Cugetările . . . sînt perechile unor alte cugetări. id. ib. 137. El păşea cu ezitare. . . , ascultînd instruc-ţiile perechei lui de joc. Vlahuţă, d. 15. Va găsi pe urmă o pereche mai potrivită cu starea lui. Rebreanu, r. i, 129. Ar trebui să umbli . . . multe ţări ca să-i găseşti pereche coanei Păţiţii. Galaction, o. a. i, 99. Păstrează acest condur, pînă vei primi părechea lui. Sadoveanu, o. xii, 89. Murmură dor de pereche, Patima cere răspuns. Blaga, p. 174. Staţi că nu e boala voastră, Şi e chiar nevasta noastră. Mi-e pereche. Alecsandri, p. p. 352. Eu şi părechea mea am muri acum. Sbiera, p. 191. Inlrebind-o ficiorul, acuma, de unde are ea aşa feliu de papuci şi de haine şi unde-i şi părechea păpu-cului. id. ib. 215, cf. a v 6. -O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Două junghiuri cu mănunchele frumos lucrate, păreche cu cel pe care-l purta el la coapsă. Sadoveanu, o. vii, 20. O L o c. a d j. Fără pereche = care nu se poate compara cu nimic (prin dimensiune, calitate, intensitate etc.); unic, extraordinar . O reac-ţiune absolulistică fără pereche domnea în acea dietă. Bariţiu, p. a. i, 531. Spunîndu-ti c-un curaj fără pereche c-ai uitai sau n-ai înţeles bine ce-ai citit. Vlahuţă, o. A. i, 193. Şi-i voinic fără pereche Şi e cel mai tare lord. Coşbuc, p. i, 144, cf. Barcianu. Era un beţiv fără pereche. ReeSreanu, i. 34. Eu sînt Andrei Tilharul, un păcătos fără pereche. Galaction, o. 251. Am fost un nătîng fără pereche. Camil Petrescu, t. ii, 312. Sătenii hohotiră cu prietenie, ca de o năzdrăvănie fără pereche, id. o. ii, 286. Ar putea să jure pentru toţi că sint oameni fără pereche. C. Petbescu, î. ii, 191. N-au lăsat să trăiască lingă ei asemenea meşter fără pereche. Sadoveanu, o. vii, 513. Stănică ceru chiar bani să comande un monument copilului fără pereche. Călinescu, e. o. i, 127. O E x p r. A nu (mal) avea (sau a nu-şi afla) pereche (sau, învechit, perechi) = a poseda anumite însuşiri într-un grad foarte înalt, a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu-şi găsi asemănare, a nu avea seamăn. Catedrala de aici. . . n-are păreche în lume. Codruţ Drăguşanu, c. 33. Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. Eminescu, o. i, 192. Aista e unAeneş, care nu credeam să mii fi avînd păreche în lume. Creangă, p. 330. Fusese băiat curăţel şi' isteţ, dar. . . lenevior de n-avea pereche. Rebreanu, i. 47. Văd că n-ai-pereche în. blestemăţii, id. ib. 219. Eşti voinic ales, care nu-şi află păreche pe toată faţa pămîntului. Sbiera, p. 31. Era o. slută ş-o puturoasă de nu mai avea păreche. şez. v, 65. , 4755 PERECHIUŞĂ - 424 - PEREGRINARE 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, împreună cu care formează numele obiectului) Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite între ele. O păreche de pantaloni largi pesle toată măsura lui pulea ascunde fusele ce-i slujeau de picioare. Russo, s. 27. O pereche de foarfeci. Polizu. Intră şl Chirică pe uşă . . . c-o pereche de cleşti in mină. Creangă, p. 177. O fustişoară, o cămăşuţă, o pereche de pantalonaşi. Brăescu, o. a. ii, 37. El mi-a făcut prima pereche de pantaloni lungi. id. ib. 73. Are o pereche de ochelari negri. Sahia, n. 24. îşi cumpărase, din ultima soldă, o pi jama, ciorapi,. . . trei perechi de indispensabili. Barbu, p. 280. O păre d'e ciorici. alrsniv li 1 176/279. •O Pereche de case (sau, învechit, de curţi) = corp, rind de case (care formează un tot, o unitate). Să aibă împăratul moschicesc a da lui Dumitraşco Vodă 2 părechi de curţi în stoliţă. Neculce, l. 212. O pereche case are de vînzare mai sus-numitul. cr (1830), 4222/17. Boierul acela avea o păreche de case. Creangă, p. 301. Este un ciufut bătrin, care are o pereche de case. Cara-giale, o. ii, 92. El avea două perechi de case. Brătescu-Voineşti, p. 308. Pe locul lor erau patru perechi de case. Gîrleanu, n. 19. Trăia din chiriile unor perechi de case. conv. lit. xliv, 311. Pereche de haine = rînd de haine, costum. Pereche de cărţi (de joc) = pachet de cărţi de joc care cuprinde toate cărţile ce formează o serie necesară la anumite jocuri de cărţi. O masă rotundă ... pe care erau aşezate . . . mai multe perechi de cărţi de joc. Filimon, o. i, 180. Pampon scoale o pereche de cărţi şi începe să se joace cu ele pe genunchi. Caraoiale, o. vi, 194, cf. dm. — PI. : perechi. — Şi: (regional) păre s. f. — Lat. parie(u)Ia. I’EBECHIţJŞĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui pereche. Cf. pereclie(l). Cf. tdrg. Mi-aş putea cumpăra şi o părechiuşă de juncani. Reteganul, ap. cade, cf. DM, sfc ir, 210. — PI. : percchiuşe. — Pereche + suf. -uşă. PEHECHNIC subst. v. perednie. l’ERECÎ vb. IV. Refl. recipr. (Prin Bucov.) A se contrazice, a se certa. Bucovinenii spun că „griul cu secara se pereceşte. Secara zice că e mai mare, că creşte mai inaliă. . . Dar griul zice: — Ce folos că tu eşti înaltă şi eu mic, dacă numai eu ies la oameni“. Pamfile, a. r. 113. — Prez. ind. : perecesc. — Din ucr. ncpciHTHca. PERECLÎCICĂ si f. (Rusism regional) Apel, strigare (a catalogului). Băieţii alergau ... ca să nu scape cetirea catalogului (pereclicica). Contemporanul, iii2, 615. — PI.: pcreclicici. — Din rus. nepciuiHiKa. I’ERÎDNTC subst. (Plutărit; regional) Partea din faţă a plutei, alcătuită din mai mulţi butuci legaţi unul lîngă altul cu sîrmă groasă; (regional) fruntar. Cf. Arvinte, tebm. 159. — PI.:? —Şi: percchnlc (Arvinte, term. 159), perehnic (id. ib.), perelnic (id. ib.), părcdnic (id. ib.), părelnic (id. ib.) subst., părelnică (id. ib.) s. f. — Din ucr. nepeiţHHK. PEREGRÎN s. m. 1. (învechit) Pelerin1. Cf. sţ 39/29. Monahii aflători în Ierusalim ca peregrini. Asachi, l. S1^. Pelegrinii o împrejură [biserica] cu miile. Codru-Drăguşanu, c. 158. Peregrinul evlavios ce trecea pe aice ... arunca in treacăt numai o privire compătimitoare. Calendar (1852), 94/27, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., dm, dn2. <0 F i g. Peregrini cucernici mergeam să ne închinăm Frumosului în cetăţile liniştii. M. I. Caragiale, c. 39. 2. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); (rar) pelerin1, (neobişnuit) peregrinar. V. călător, drumeţ, pribeag. Asemenea fîn-tînelor ce deşteaptă arsura setei peregrinului, cupa spu-mîndă învioşează şi străluceşte amorul. Negruzzi, s. ir, 47, cf. Polizu, Alexi, w. Un peregrin în rugi sfioase, La o răspînlie de drumuri, Vă-nalţă imnuri dureroase. Petică, o. 85. Pasionat peregrin prin bălţile Dunării şi ale cîmpiei. Ibrăileanu, s. l. 109, cf. dm, dn2. (Adjectival) Pelegrin şi singuratic plecai la călătorie. Calendar (1861), 149/8. 0> F i g. [Moartea] e un geniu pacinic şi tăcut care dă mîna sufletului, acestui peregrin obosit. I. Negruzzi. s. vi, 131. 3. (Rar) Străin (de partea locului), venetic. Pere- grinii, adecă străinii, nu puteau nici înlr-un caz să îmbrace o asemenea dregătorie. Xenorol, i. r. i, 172. <0> (Adjectival) Se încuviinţează conulkul acelor dintre cetăţeni ce luaseră in căsătorie femei peregrine, id. ib. 152. \ — PI. : peregrini. — Şi: (învechit) pelegrin s. m. — Din lat. peregrinus, fr. pfiregrin, ît. pellegrino. PEREGRINĂ vb. I. I n t r a n z. (De obicei urmat de determinări locale) 1. A merge în pelerinaj (1), a face un pelerinaj. Ziceau că pelegrinează. J. şl se duc la noua monăstire Neamţu. Asaciii, s. l. iii, 39, cf. Stamati, d. Au peregrinat la Ierusalim. /Calendar (1855), 42/22. Miile de pătimaşi carii, în tpt anul, cu încrcdtre peregrinează la acele fîntini dătămare de minuni. ib. (1862), 11/22. Lumea pelegrina la Trei Sfelite, unde . . . sta întinse, intr-un sicriu de argint masiv. moaştele sfinte, f (1889), 31, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., DM, DN2. 2. A călători cutreierînd diverse locuri (îndepărtate), a rătăci din loc în loc, a colinda prin lume. V. pribegi. Peregrinară sau pribegiră şi din insaş Alina. ar (1829), 2041/!!, cf. Stamati, d., Polizu, Barcianu, Alexi, w. Fără nici un motiv pleacă în lume, peregrinează în diferite locuri. Ralea, s. t. ii, 15. Familia lui peregrinează prin diferite tîrguri, tîrguşoare şi sate. v. rom. septembrie 1954, 137, cf. dm, dn 2. — Prez. ind.: peregrinez. — Şi: (învechit) pclc-¡jriiui vb. I. — Din fr. peregriner, lat. peregrinare, it. pcllegri-nare. PEREGRINĂGIU s. n. v. peregrinaj. PEREGRINÂJ s. n. (învechit) 1. Pelerinaj (1). Pleacă în peregrinagiu („hagialîc“) la Ierusalim. Ba-riţiu, p. a. i, 423. Prinţesa făcea pe gios dese pelegri-naje la mănăstirea Sîntei Triimi. Calendar (1851), 46/20, cf. ‘Stamati, d. Am simţit in mine cucernica mulţumire ce inspiră credincioşilor un peregrinagiu la locurile sfinte. Odobescu, s. i, 439, cf. dm. <0> (Prin analogie) Acel loc trist [mormîntul] este zilnic ţintă a peregrinagiului meu. I. Negruzzi, s. iii, 473. 2. Peregrinare (2). în a. 1861 - 2 a 'intervenit şi un adevărat peregrinagiu de funcţionari de ai statului. Bariţiu, p. a. iii, 103. îmi pare bine că le-ai întors sănătos din peregrinagele ce ai făcut la munţi. Alec-sandri, s. 110. — PI. : peregrinaje. — Şi: (învechit) peregrinăgiu (pl. şi peregrinagii), pelegrinăgiu (Stamati, d. ; pl. şi pelegrinagii), pelegrinâ] s. n. — Peregrin + suf. -aj. Cf. it. p e 11 e g r i n a g g i o. PEREGRINĂR s. m. (Neobişnuit) Peregrin (2). Cf. Iordan, l. r. a. 164. — Pl. : peregrinări. — Peregrin -(- suf. -ar. PEREGRINĂRE s.f. Acţiunea de a peregrina şi rezultatul ei. 1. (îrlvechit) Pelerinaj (1). Cf. peregrina (1). Cf. Negulici, ddrf, Barcianu. 4766 L PEREGRINAŢIE - 425 - PERENA 2. Călătorie lungă (prin locuri depărtate) ; cutreierare, perindare dintr-un loc în altul ; (învechit) peregrinai (2), peregrinaţie. Cf. peregrina (2). Cf. Negulici, Polizu, Barcianu, Alexi, \v. Ar fi voit să ajungă acasă să doarmă, punind capăt peregrinărilor. Àrdeleanu, d. 167. Ai ajuns la un liman — după ani de peregrinare. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 164. îl urmăreşte din ochi in peregrinările lui şi-i trimite bani de existenţă. Călinescu, e. 94. Şi-a început din nou peregrinările. Sadoveanu, o. xi, 658. Hogaş aduce în peregrinările lui sufletul unui civilizat. Vianu, a. p. 278. Marii descoperitori de continente, „conquistadores “, portughezi şi spanioli, incită gustul lungilor peregrinări. Ralea, s. t. iii, 33. îi ghicea şi pe tinerii din escortă, obosiţi de aceste peregrinări spre bariere. Camil Pe-trescu, o. ii, 485, cf. Bogza, c. o. 93. A avut ocazia, în peregrinările tinereţii, să deprindă turca, greaca şi rusa. v. rom. noiembrie 1954, 141. Privirea mi-a fost atrasă, în această visătoare peregrinare, de veşmînlul roşu, sărbătoresc, al tribunelor, contemp. 1954, nr. 395, 2/4. <0> Fi g. Peregrinarea fără sfîrşit a norilor. Bogza, c. o. 42. — PI. : peregrinări. — V. peregrina. PEREGRINÂŢIE s. f. (învechit) Peregrinare (2). Trudind pînă la sfîrşeniea peregrinăciunii (adaos marginal : călătoria) sale. Dosoftei, v. s. decembrie 198r/21. Ca să poată fi maghistru, ii iaste de lipsă ca să iase în peregrinaţie. sţ 9/5, cf. Negulici, Polizu, Philippide, p. 182, Alexi, 'w. în peregrinaţiile lor nocturne. . . întîlnesc pe un „amic“ al lor. IbrXileanu, s. l. 84. întorşi din peregrinaţii îndepărtate, negustorii greci minţeau in povestirile lor. Lovinescu, c. vi, 113. <$> F i g. Baţi-mi voie ... a incepe peregrinaţiunea . . .prin colecţiunile prăfuite ale unor mulţimi de ziare. Mace-donski, o. iv, 7. în toate aceste peregrinaţii de durere şi umilinţă e totuşi un scop. Iorga, l. ii, 218. — Pronunţat :-ţi-e. — PI. : peregrinaţii. — Şi : (învechit) peregrinaţmne, peregrinăciiinc s. f. — Din lat. peregrinatio, -onis, fr. pérégrination. PEREGRINAŢrtJNE s. f. v. peregrinaţie. PEREGRINĂCltiNE s. f. v. peregrinaţie. PEREGRINOMÂN s. m. (în dicţionarele din secolul trecut) Persoană căreia îi place să călătorească exagerat de mult. Cf. Negulici, Costinescu. — PI. : peregrinomani. — Din fr. pérégrinomane. PEREGRINOMANÎE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Plăcere exagerată de a călători. Cf. Negulici, Antonescu, d., Costinescu. — Din fr. pérégrinomanie. PERÉHNIC subst. v. perednie. PERELÎNĂ s. f. v. pelerină. PERÉL1PS s. n. v. perilipsis. PERÉLIPSIS s. n. v. perilipsis. PERÉLNIC subst. v. perednie. PERÉM s. n. v. prim1. PEREMÉT s. n. v. perimet. PEREMÉTRU s. n. v. perimetru. PEREMTÔR adj. v. peremptoriu. PEREMTÔRIU, -IE adj. v. peremptoriu. PEREMPTORIU, -IE adj. 1. (Jur.) Care aparţine perempţiunii, privitor la perempţiune. Patrusprezece zile după sfîrşitul sorocului peremptoriu, rînd. jud. 351/8, cf. Micu, în Contribuţii, iii, 297. Excepţiune peremtorie. Scriban, d. 2. (Livresc) Care nu poate fi tăgăduit, combătut, răsturnat etc. cu nimic. T.i se pusese termin peremptoriu, ca intr-un an computat din l sep. 1780 să iasă toţi din ţară. Bariţiu, p. a. i, 406. Comisarul... ie mai pune un termin peremtoriu, ca dieta să-şi încheie lucrările pînă la 11 mart. id. ib. 533, cf. ii, 314. Ştefan cel Mare ... a dezlipii . . . Vrancea din corpul Munteniei, ane-xînd-o către Moldova . . . Faptul este peremptoriu. Has-deu, i. c. i, 56. Răspundem prin următoarele argumente peremptorii, id. i. v. 237. Consimţimîntul mutual şi stăruitor al soţilor . . . va servi de dovadă . . . că in privinţa lor este o cauză peremptorie de despărţenie. Ha-mangiu, c. c. 60, cf. Barcianu. Funcţionarii publici cari nu cunosc limbile ţării să le înveţe pe deplin pînă la un termin apriat şi peremptoriu. Sbiera, f. s. 264. Numele topice sînt o dovadă peremptorie că cei ce le-au dat au locuit acele locuri. Puşcariu, l. r. i, 323. Mărturie peremptorie a gradului de statornicire intelectuală la un popor. Perpessicius, m. iii, 209. în redacţie îşi susţinea părerile cu fraze scurte şi peremptorii, v. rom. martie 1956, 46, cf. dm, dn2. Argumentul peremptoriu a fost însă undeva înlăuntrul meu. s mai 1960, 45. <0> (Adverbial) Criticul apare acelaşi adversar al unilateralităţii, al ideii izbitoare enunţate peremptoriu şi sentenţios. v. rom. martie 1960, 127. — PI. : peremptorii. — Şi : (rar) peremtoriu, -ie, (învechit) peremtôr (Gheţie, r. m., Alexi, w.) adj. — Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. PEREMPŢITJNE s. f. (Jur.) Stingere a unui proces în faţa unei instanţe din cauza lipsei de acţiune în termenul, legal; perimare (1). Cf. Antonescu, d., Costinescu, Gheţie, r. m., Barcianu. Hotărîrea de peremţiune ce ar putea fi pronunţată în contra sa. Hamangiu, c. c. 473, cf. Alexi, w., dm, dn2. — Pronunţat: -pţi-u-. — Pl.: perempţiuni. — Şi: (rar) peremţiune s. f. — Din fr. péremption. PEREMŢITÎNE s. f. v. perempţiune. PERÉN, -Ă adj. (Despre plante sau părţi ale lor; în opoziţie cu anual) Care trăieşte mai mulţi ani (fără a fi nevoie de o nouă însămînţare) şi rodeşte în fiecare an ; vivace, (rar) perenic, perenant, (învechit) perenal. După traiul rădăcinei se împărţesc aceste in rădăcini de un an . . . şi perene (de mai mulţi ani). J. Cihac, i. n. 251/26. Multe plante. . . dînd iarăşi in fieştecare an viţe, trăiesc aşa fel mai mulţi ani şi se numesc perene. Stamati, m. 28/18, cf. Alexi, \v. Cultivarea pe aceste soluri a ierburilor perene, contemp. 1953, nr. 365, 5/3. Producerea seminţelor de ierburi perene şi anuale. Scînteia, 1953, nr. 2 859. Căderea prematură a frunzelor este un fenomen general la plantele perene şi lemnoase atacate de rugini. SXvulescu, m. u. i, 96, cf. ii, 401. Plante perene sau anuale. Flora r. p. r. ii, 131. <0> Cultură perenă = recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafaţă cultivată. Cf. dn2. + (Rar) Care are caracter stabil, de lungă durată sau permanent, veşnic. Românii... au contractat mari datorii cătră contimporani şi cătră istorie, precum şi o recunoştinţă perenă (vecinică) către marile. puteri. Calendar (1860), 120/20. — PI. : pereni, -e. — Din lat. perenis, fr. pérenne. PERENĂ vb. X. Refl. şi t r a n z. (învechit, rar) A (se) permanentiza. Natura rămîne dar aicea credincioasă principiului său, adecă: generaţia seacă puterea vieţii a simulărilor inşi şi totuşi perenează totul. Vasici, m. i, 68/22. — Prez. ind. : perenez. — V. peren (după fr. pérenniser). 4786 PERENAL - 426 - PERETE I’ERENAL, -Ă adj. (învechit; despre plante sau părţi ale lor) Peren. [Plante] mai lung ţiiloare, sau pe-renale, care trăiesc de la 4 — 1000 de ani şi mai mult. Vasici, m. i, 57/5, cf. Gheţie, r. m. — PI. : pereiiali, -e. — Din lat. pcrennalis. PERENANT, -A adj. (Rar; despre plante sau părţi ale lor) Peren. Tulpina perenantâ. Grecescu, fl. 62, cf. 90. — PI. : perenanţi, -le. — Din fr. pcrennant. PERENEITATE s. f. v. perenitate. X’ERENIC, -A adj. (Rar; despre plante sau părţi ale lor) Peren. Tulpină perenicâ stufoasă. Grecescu, fl. 70. Ruperea mugurilor florali poate transforma plante anuale in perenice. Parhon, b. 139. — PI. : perenici, -ce. — Peren + suf. -ic. PERENITATE s. f. însuşirea de a fi peren, caracter peren. Cf. Iordan, l. r. a. 185. l.uăm cunoştinţă de perenitatea fiinţei omeneşti. Ralea, s. t. iii, 26. Perenitatea micelelor coloidale celulare. Parhon, b. 123, cf. DM, DN2. — Şi: (rar) pereneităte s. f. Iordan, l. r. a. 185. — Din fr. perennitc. PERET s. n. (Prin nord-estul Olt.) Loc în care cresc mulţi peri2 (1); (regional) periş. Cf. Ciauşanu, v. 187. — PI. : pereturi. — Păr* + suf. -el. PEHETAR s. n. v. purelar. PERETE s. m. I. 1. Element de construcţie făcut din diferite materiale (lemn, piatră, cărămidă, beton, paiantă etc.), care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele şi în exterior şi care susţine planşeurile, etajele, acoperişul. V. z i d. Şi părelii ceii cetăţi de vrajbă sparl-au cu trupul său. Cobesi, ev. 118. Aorea pătrundea şi părelii. Moxa, 404/2. Alţii scriu şi lipăsc hirtii pre ziduri sau pre păreţi, prav. 247, cf. 86. Păreatcle den mijloc al usebilurii l-au rupt. n. test, (1648), 258v/32, cf. 165v/22. Flori ., . în ţoală frumuseţea Suav decora bolta, păreţii şi intrarea. Heliade, o. i, 373. Pe păreţi tapete-ntinde. Asachi, s. l. i, 218. O sală modestă cu pereţii albi. cr (1848), 103/78, cf. l1/24. Faţa rotundă, întocmai ca o lună plină desemnată pe păreţi. Filimon, o. i, 128. Aceşti păreţi sint umezi. Alecsandri, t. ii, 121. Se vedea pe pereţi portretul lut Iănăchiţă Văcârescu. Odobescu, s. i, 262. Baba se culcă pe pat, cu faţa la părete. Creangă, o. 4. Spatele mi sc pleacă la perete. Delavrancea, t. 94. Bijbii o toană cu mlinile pe pereţi pină să găsesc uşa. Ylahuţă, o. a. ii, 39. Zace greu pe-un strat de paie lingă-un coşcovii perete. Neculuţă, 7. d. 114. Se proptea de slab, sărmanul, Cu mina de păreţi. Coşbuc, P. 1, 101. De pe păreţii-ngăl-beniţi Se deslipeşte-n pături varul. Goga, p. 19, cf. 22. Nevestele, acasă, oăruiau pereţii. Bujor, s. 111, cf. 34. Se trinli in pat cu faţa la părete. Hogaş, dr. i, 79. Pereţii văruiţi de curind de-abia se văd prin spărturile gardului. Rebreanu, i. 10. Şopti, cu faţa la părete. Topîrceanu, b. 59. Cercetă o scoarţă bătută in părete. C. Petrescu, î. ii, 244, cf. Brăescu, o. a. ii, 50. îşi sprijini spatele de peretele magaziei. Sahia, n. 84. Sint fixate in perete un barometru şi un termometru. Sebastian, t. 9. Numai portretele lipsesc de pe părefii inginduraţi. Teodoreanu, m, u. 157. Atirna de părete o fotografie veche a mamei ei. Sadoveanu, o. xi, 509, cf. 1, 97. O hartă marină, atirnală pe un perele in faţa lui, ii veni în ajutor. Bart, e. 270. Pereţii scorojiţi abia suportau afişele prinse cu pioneze, v. rom. octombrie 1954, 122. Părelele de var . . . Cu zugrăveli şi semne s-a-mbrăcal. Arghezi, vers. 298, cf. 99. Pereţii exteriori fuseseră vopsiţi aproape integral în negru. Călinescu, s. 347. Pereţii ei sînt de piatră albă. Stancu, h. A. 1, 8. O cocioabă . . . cu trei păreţi de pămînl. Be-niuc, m. c. I, 218. S-a izbii cu capul de perete şi şi-a făcut un cucui cit pumnul. H. Lovinescu, c. s. 44. Deodată, deodată bătăi in perele. Banuş, p. 205. Ornicul de pe părete ţlcănea somnoros. Isac, o. 208. îndrăgesc pereţii, Biroul, masa. Labiş, i*. 236, cf. fd ii, 98. E soba deschisă — pereţii afumaţi, s iulie 1960, 47, cf. ib. august 1960, 11, l. rom. 1960, nr. 5, 49, scl 1960, nr. 2, 248, h ii 89. Icoana cînd s-a ciocni cu peretele na este semn bun. şez. iii, 44, cf. Bud, p. p. 40. Ţie nu ţi-a plăcut în casa ce o-ai avut: Casă cu patru pereţi. folc. transilv. i, 106. Sc potriveşte (său se lipeşte, se nimereşte) ca nuca (sau, rar, ca mazărea) în perete, se spune despre vorbele nepotrivite, ale cuiva, care nu au nici o legătură cu cele discutate, sau despre două ‘lucruri între care nu poate fi stabilită nici o legătură. Cf. Zanne, p. i, 228, m, 291. Orbul, cînd dă de perele, socoteşte că s-a isprăvii lumea. id. ib. ii, 653. N-o să o pui cadră-n perete, se spune despre lucrurile pe care trebuie să le folosim, nu să le ţinem de frumuseţe. Cf. id. ib. iii, 50. (F i g.) Mă lovesc zăpăcit de toţi pereţii gîndului. Camil Petrescu, t. ii, 154. <0> L o c. adj. De perete = care este fixat, care stă pe un perete (I 1). Se uită la un ceas de perele. Camil Petrescu, t. ii, 40. într-un vestibul îngust. . . atirna o lampă cu reflector, ieftină, de perele. Vinea, l. ii, 306. Gazetă de perete v. g a z e t ă. O L o c. adj. şi a d v. Perete în perete = (care este construit, care se află) cu unul din pereţi comun sau lipit de cel al încăperii vecine; p. ext. (care se află cu locuinţa, cu sediul etc.) în imediata vecinătate a cuiva. Cf. dm. O L o c. a d v. Sub perete = (foarte) aproape de casă, lîngă casă. La o casă şepte fele Şi fintină sub părete; Cinele moare de sete! Jarnîk-Bîrseanu, d. 421. O Expr, A «la (sau a deschide, a lăsa, a izbi, a trînti) uşa (sau poarta, fereastra etc.) de (sau la) perete = a deschide larg, la maximum, a împinge (sau a izbi, a trînti) uşa (sau poarta, fereastra etc.) în lături. Uşa odăiţa sc deschide de perele. Caragiale, o. ii, 53. Mama Stanca intră in casă trîntind uşa de perete. Delavrancea, s. 52. Rada izbeşte uşa de perele. Ylahuţă, o. a. ii, 49. Pe geamurile dale la perele luna argintie îl încuraja. Rebreanu, i. 315. Trînleşte uşa de perele. C. Petrescu, î. i, 129, cf. Barbu, p. 8. A se da (sau a sc izbi, a se bate) cu capul de pereţi (sau de toţi pereţii) = a fi desperat, deznădăjduit; a regreta (foarte mult) o greşeală făcută. îi vine să se dea cu capul de pereţi. Delavrancea, s. 36. Se bale şi ea cu capul de toţi pereţii şi nu ştie ce să facă. Sadoveanu, o. viii, 251, cf. dm. (Rar) A bate cu buretele piron în perete v. burete. (A spune, a înşira, a Îndruga etc.) cai verzi pe pereţi v. cal. (Regional) A avea doi pereţi = a avea o gospodărie bine închegată. Cf. Udrescu, gl. A ridica (sau a face) patru pereţi = a-şi face o casă sau un adăpost. D-aia face omul patru pereţi, ca să se aciueze şi cei străini. Zanne, p. iii, 289, cf. 290. A vorbi cu pereţii (sau pereţilor) sau a spune la pereţi = a nu avea cu cine să vorbească, a fi cu totul singur; a-i vorbi cuiva în zadar, fără nici un efect. Cf. id. ib. 290. (Rar) Casă în doi pereţi sau a-i fi casa în trei pereţi şi uşa prin pod, se zice despre o căsnicie nereuşită. Cf. Pann, p. v. i, 156/5, Zanne, p. iii, 81, dm. Pereţii au urechi (sau ochi), se zice pentru a atrage atenţia că secretele, chiar spuse in mare taină, se află (foarte) repede. Cf. Zanne, p. iii, 288, dm. (Mai ales în basme) De (pe) cînd (se) scria musca pe perete = de demult. Cf. Zanne, p. i, 565, V, 587, dm. + S p e c. (Popular) Catapeteasmă. Cf. alrm ii/i h 228. ♦ P. ext. (Popular) Gard în jurul clăii de fin sau al şirii de grîu. Cf. alr ii 5 037, alr sn i h 71. 2. (De obicei urinat de determinări) Masiv pietros care se înalţă (aproape) vertical. Pe părelele slîncei 4794 PERETRU - 427 - PERFECT3 era răzămală o cărticică. Asachi, s. l. ii, 39. Se destind ca un vechi părete de uriaşi. Odobescu, s. i, 164. Aş vrea să cadă o slincă din peretele ăsta al defileului. Camijl Petrescu, u. n. 239. Suflările vintului se opresc în pereţii stîncoşi ai insulei Kalimno. Bakt, s. m. 53. Apăreau mereu pereţi abrupţi de slîncă. Călinescu, s. 716. Un perele de piatră care izbucneşte din păminl şi urcă in sus. Bogza, c. o. 348, cf. 13, 16, dm. II. P. anal. Numele unor obiecte siu al unor părţi de obiecte, de sisteme tehnice etc. care seamănă, ca formă sau ca funcţie, cu un perete (I 1): a) Fiecare dintre părţile laterale care limitează (în exterior şi în interior) un recipient (sau un obiect care ) seamănă cu un recipient) sau care împarte interiorul unui recipient (sau al unui obiect care seamănă cu un recipient) în mai multe compartimente. Cf. Antipa, p. 612, Şăineanu, d. u. Albina era prizonieră ... se inoîrlea pe pereţii de sticlă [ai paharului], căutînd o ieşire. C. Petrescu, î. i, 283. Pereţii laterali ai unei cutii. id. ib. ii, 182. Este un cazan cu pereţi dubli de metal. Belea, p. a, 18. Prin peretele subţire ce despărţea nacela aparatelor de bord de restul avionului se auzeau gemetele repetate ale răniţilor. Barbu, p. 350, cf. alr sn i h 156. b) (Prin nordul Olt. şi prin sud-veşt;il Transilv.) Marginea de lemn a sitei; (regional) veşcă, văcălie. Cf. alr ii 3 983/812, a in 7. c) (Regional; la pl.; în forma păreţi) Carîmbi (la cizmă) (Ştrehaia). alr sn iv h 1 195/848. d) (Popular) Bor (la pălărie). Pălăriile sînt late în pereţi. Pamfile, s. v. 60, cf. Atila, p. 80, alr i 1 859. Aveau pălării cu păreţii mari. alr ii 3 352/130. e) (Tipogr.) Parte a maşinii de tipărit de care sînt prinse vergelele care scot din maşină coli cu textul tipărit. Cf. V. Molin, v. t. f) (Regional) Copertă (de carte). Cf. Şăineanu, d. u. — PI. : pereţi. — Şi: (învechit şi popular) părete, (regional) părete (cn 1848, l1/24, a iii 17), pureţ (alri 653/28, 77; pl. şi, n., păreţuri, ib. 653/28) s. m. — Lat. paries, -Os. PEREŢII U subst. v. pirclru. PERETIJŞ s. m. v. părătuş. PEREU s. n. Strat de piatră care acoperă taluzurile sau care căptuşeşte şanţurile înclinate, pentru a le proteja împotriva eroziunii sau a surpării. Cf. NOM. MIN. I, 303, DM, DN2, DER. — Pl. : peree. — Din fr. perre. PEREUSÎE s. f. v. pcriusîe. PERBVIZĂ s. f. (Rusism învechit) Cartuşieră (purtată de-a curmezişul pieptului). Perevize de piele cu alămurile lor (a. 1860). ap. Cihac, ii, 251, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg. — PI. : perevize. — Din rus. nepeBnai>. PEREXUSI OTITĂ s. f. v. plircx usiotită. PERFECSIONĂ vb. I v. perfecţiona. PERFECT1 s. m. v. prefcct. PERFEXT2, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Care întruneşte în cel mai înalt grad toate calităţile cerute, Care nu lasă nimic de dorit, care este lipsit cu totul de defecte; desăvîrşit. V. impecabil, ireproşabil. Din zi în zi rriai cu minte, mai înţelept şi mai perfect (desăvîrşit) se face. Ţichindeal, f. 24/17. Omul perfect. sîmb. pl. 8/17. Anticele lire abea avea cile o coardă, două, pînă cînd se inventară lire mai perfecte. Heliade, o. ii, 371, Toaţe-s plăcute, toate perfecte, cn (1846), 1842/34. Am voi-o mai puţin perfectă, mai puţin maies-toasă, mai puţin clasică, ib. (1848), 83/76. Alegerea aceasta mai perfectă a se face. Pann, p. v. ii, 22/26. Aceste construcţii atîrnă înlii de la întrebuinţarea instrumentelor, care pol fi mai mult sau mai puţin perfecte. Trigon. du. 3/11. Nu sînt perfecte fiinţe omeneşti. Alexandrescu, o. i, 279. Avea o frumuseţe perfectă, Filimon, o. i, 117. De la vîrsta de 16 ani pînă astăzi visează un bărbat!. . . dar ceva perfect, ideal. Bolinti-neanu, o. 316. Scutură jugul îndărătniciei şi s-avîntă înlr-un viitor mai perfect. Odobescu, s. i, 242. Concurs pentru un post de perfect caligraf. Caragiale, o. ii, 70. De trei ori l-am văzui şi de trei ori mi s-a părul că văz o maşină perfectă. Delavrancea, t. 184. E perfect în toate privinţele. Macedonski, o. iv, 68. Criticul găseşte, de pildă, că tot ce-a scris Delavrancea e perfect, desăvîrşit. Gherea, st. cr. i, 9. Apăru îndată, de după pînza albă, cu figuri, trup şi glas perfect. C. Petrescu, î. i, 221. Nu fu greu soţilor Ioanide să observe perfecta îndemînare a lui Filip. Călinescu, s. 447. Goethe a fost, desigur, unul din cei mai perfecţi oameni. Ralea, s. t. i, 89. Au întreţinut locomotivele într-o perfectă stare lermo-tehnică. Scînteia, 1962, nr. 5 443. (Adverbial) Ciuta perfect şi sub conducerea lui făceau progrese. Brătescu-Voineşti, p. 178. Perfect ai chibzuit! Rebereanu, i. 130. Un picior . . . retezat perfect parcă de o mînă abilă de chirurg. Bart, s. m. 75. <0> Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de atracţie una asupra alteia şi care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Cf. ltr2 viii, 468, der ii, 513. 2. Care este deplin, complet, absolut, total. O generală emulaţie şi perfectă silinţă. Palladi, c. 4/20. Planetele aceste se mişcă pe lingă centrul sistemii sale într-o perfectă regulă. Sibineanu, c. 42/25. Ea este acum în cea mai perfectă fericire, cr (1846), 262/27, cf. 321/37. în mijlocul acestor nenumerabile varietăţi de fiinţe, ar fi fost peste putinţă de a le recunoaşte, deacă natura n-ar fi întocmit o ordine şi o armonie perfecte. Barasch, i. n. 3/29, cf. 134/18. Fericire perfectă nu există pe acest păminl. Filimon, o. i, 136. Aceste rînduri, încredinţate perfectei tale discreţiuni, sînt destinate exclusiv lie. Caragiale, o. vii, 328. Are pururea acea fericită, senină, perfectă mulţumire de sine. Vlahuţă, o. a. i, 201. Şi poetul poate să aibă perfectă dreptate. Gherea, st. cr. ii, 324, cf. iii, 274. Ai perfectă dreptate. Camil Petrescu, t. i, 515, cf. ii, 345. Dacă limba ajunge să aibă la un moment dat sinonime perfecte. . ., rămîne numai unul dintre cuvintele sinonime, iar celălalt sau celelalte dispar. Iordan, l. r. 43. li dam perfectă dreptate. Sadoveanu, o. x, 483, cf. xi, 423,487. Tratatele, . . de colaborare economică încheiate pe baza unei perfecte egalităţi de drepturi, leg. ec. pl. 419. Secretarul de-aici are perfectă dreptate. Preda, d. 163. O (Adverbial) Cîtva timp petrecînd aici . . ., sînt perfect convins că ţi-ar face mare bine. Caragiale, o. vii, 255. în toată acea armonie de sunete se simţea perfect tehnica maestrului. Vlahuţă, o. a. ii, 100. Se profila perfect între doi copaci. C. Petrescu, î. ii, 18. Se plimbă de colo pînă colo, făcind ordine, deşi totul este perfect orînduit. s mai 1960, 28. <0> (Adverbial; ca determinant al unui adjectiv sau al unui adverb de care, adesea, este legat prin prep. ,,de“, dă acestora valoare de superlativ absolut) Substanţele care lasă să treacă prin ele. . . atit căl-durele luminoase, cit şi cele obscure, se numesc perfect diatermane. Pom, f. 146. Ca instrument de analiză sufletească, a fost perfect normal. Ibrăileanu, s. l. 17. Vrea să fie perfect pregătit. Rebreanu, r. i, 166. Erau perfect egali în aceeaşi infamie. Galaction, o. a. i, 75. Personalităţi perfect opuse. Camil Petrescu, t. iii, 46. Schimba citeva vorbe perfect cavalereşti. Sadoveanu, o. vi, 95. <0 (Pleonastic) Ştiind perfect de bine lecţia, n-am răspuns nimic în faţa unui profesor vestit. Delavrancea, h. t. 53. înţelesese perfect de bine pe Boloean. Brăescu, o. a. i, 82. locotenentul vorbea perfect de bine nemţeşte, id. ib. ii, 192. + (Adverbial; eliptic;' cu 4803 PERFECTA - 428 - PERFECŢIONA valoare de exclamaţie) îmi convine, sînt de acord; foarte bine !, bravo ! Perfect! Alunei să nu mai glumim. Sebastiah, t. 57. Eu votez pentru o salată de icre! — Perfect! Sadoveanu, o. ix, 271. Aşa? Perfect! Atunci viu. CXlinescu, e. o. i, 175. Am o muzicuţă de gură a fratelui meu ... — O muzicuţă de gură ? Perfect! Mi-o aduci! Barbu, p. 267. II. S. n. Timp al verbului care exprimă o acţiune săvîrşită şi Încheiată în trecut; trecut. Ia formă de perfect a treia persoană ca şi vorbi, dormi etc. cr (1848), 16x/46. Perfectul ne trimite la acţiuni care, tocmai din cauză că aparţin unui moment anterior prezentului, sint simţite ca avind o durată minimă. Iordan, stil. 145. Perfectul exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecui, l. rom. 1953, nr. 4, 43. Perfectul se foloseşte ori de cile ori acţiunea din dependentă este raportată la prezent, scl 1954, nr. 3 — 4, 318. O Perfectul compus = (în stilul narativ; în opoziţie cu perfectul simplu) perfect specific dialogului, care exprimă acţiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau apropiind-o, în anumite împrejurări, de acest moment; (în stilul oral din anumite regiuni; în corelaţie cu perfectul simplu) perfect care exprimă o acţiune mai îndepărtată de momentul vorbirii decît acţiunea redată prin perfectul simplu. Perfectul compus raportează acţiunea la momentul vorbirii, înfăţişînd-o ca terminată în momentul cînd are loc relatarea faptului. Iordan, l. r. 427, cf. id. stil. 145. Stilul expozitiv se acomodează mult mai bine cu perfectul compus, gram. rom2, i, 239. Perfectul simplu = (în opoziţie cu perfectul compus) perfect specific naraţiunii, care exprimă acţiunea fără a o raporta la momentul vorbirii ; (în stilul oral din anumite regiuni; în corelaţie cu perfectul compus) perfect care exprimă o acţiune mai apropiată de momentul vorbirii decît acţiunea redată prin perfectul compus. Perfectul simplu ... na raportează acţiunea, din punctul de vedere al sfîrşitului ei, la momentul vorbirii. Iordan, stil. 146. în literatură, perfectul simplu continuă să fie folosit de scriitori din toate regiunile ţării. gr. rom2, i, 238. Mai mult ca perfectul = timp al verbului care exprimă o acţiune săvîrşită şi încheiată în trecut înaintea altei acţiuni săvîrşite şi încheiate tot în trecut. Mai mult ca perfectul românesc, de pildă, s-a lung't cu un ,,ră-“ indicator mai sigur al pluralului, scl 1958, nr. 1, 25. Mat mult ca perfectul poale fi in relaţie cu un verb predicativ, gr. rom2, i, 239. — PI. : (I) perfecţi, -te. — Din lat. perfectus, germ. perfekt. PERFECTĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică tranzacţii, acorduri etc.) A duce la bun sfîrşit, a încheia, a definitiva, a desăvîrşi în condiţii (foarte) bune. Cf. bul. fil. ii, 225, Iordan, l. r. a. 236. Agentul a înlăturat consecinţele acţiunii sale perfectate prin primirea banilor, cod. pen. r. p. r. 535, cf. contemr. 1949, nr. 162, 16/2, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 84, dn!, sfc iii, 15. O Refl. pas. Obligaţiunea condiţională nu se perfecta decît după împlinirea evenimentului. Hamangiu, c. c. 241. — Prez. ind.: perfectez. — De la perfect2. PERFECITAMÎNTE adv. (învechit, rar) în mod perfect2. Cf. sfc ii, 197. — De la perfect2 (după fr. parfaitemenl). PERFECTÂRE s. f. Acţiunea de a (s e) perfecta şi rezultatul ei. Condiţiunea potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenţiunei de un eveniment. Hamangiu, c. c. 239, cf. dm, dn2. — PI.: perfectări. — V. perfecta. PERFECTÎHIL, -Ă adj. Care poate fi perfecţionat. Cf. Negulici. Omul dar esle o fiinţă perfectibilă făiă sfîrşit. Românul (1857), nr. 3, 23/23, cf. Pontbriant, d., ddrf, Alexi, w., ŞXineanu, d. u. E soluţia adoptată de oameni. . . Nu e ideală, fireşte, dar e perfectibilă. C. Petrescu, î. ii, 89, cf. dm, dn2. — PI.: perfectibili, -e. — Din fr. perfectible. PERFECTIBILITATE s. f. însuşirea sau faptul de a fi perfectibil. Cf. I. Golescu, c., Negulici. Un aspect al acelui, ideal, adecă a perfectibilităţei omenirei. . ., este şi fericirea materială, rom. lit. 2592/35. Orice lucrare este susceptibilă de perfectibilitate. Ghica, s. 233. Democraţia pune meritul in locul nedreptăţii, se pune sub dogma perfectibilităţii, ce se aplică la condiţia socială. Bolintineanu, o. 261, cf. ddrf, Şăineanu, d. u., DM, DN2. — Gen.-dat. şi: (învechit) perfectibilităţei. — Din fr. perfeetlbilite. FERFECTÎV, -Ă adj. (Despre aspectul ori sensul verbelor; în opoziţie cu imperfecţiv) Care exprimă acţiunea verbului, eliminînd noţiunea de durată şi de desfăşurare şi insistînd asupra începutului şi sfîrşitului sau rezultatului acţiunii; (despre verbe) care are acest aspect. Pentru verbele perfective . . . de felul celor pomenite mai sus, se întrebuinţează . . . reflexivul în locul pasivului. Iordan, g. 206, cf. Puşcari-u, l. r. i, 231. Limbile slave, în special, posedă un sistem regulat de opunere a aspectului perfecliv şi a celui im-perfectiv al verbelor, scl 1954, 298. De la participiul pasiv, formă de obicei perfectivă a verbului, aceste noi formaţii moştenesc sensul perfectiv. ib. 1956, 42. Elipsa predicatului constituie uneori un procedeu capabil de a exprima mai evident aspectul perfectiv. sg i, 192. în limbă rusă găsim perechi de verbe cu teme deosebite pentru exprimarea aspectelor perfectiv şi imperfectiv. Graur, i. l. 154. Perfectul compus se apropie de trecutul perfectiv din limba rusă. l. rom. 1959, nr. 1, 75, cf. dn2. — PI.: perfective. — Din fr. perfectif, germ. perfektiv. PERFECTIVIZA vb. I. Tranz. fact. (Livresc, rar; complementul indică verbe imperfective) A face să devină perfectiv. Iordan, l. r. a. 236. — Prez. ind. : perfectivizez. — Perleetiv + suf. -iza. PERFECTIZĂ vb. I. Tranz. (Rar) A perfecţiona. Cf. sfc iii, 115, 116. — Prez. ind. : perfeclizez. — Perfect2 + suf. -iza. PERFECŢIE s. f. v. perfecţiune. PERFECŢIONA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face mai bun, a (se) îmbunătăţi calitativ, a(-şi) corecta defectele, greşelile; a face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoştinţe temeinice într-un domeniu. Urmă neîncetat de a se tot reproduce, perfec-ţionîndu-se din generaţie in generaţie. Heliade, d. j. 24/16. înaintarea Teatrului Naţional, care din zi în zi se perfecsionează. gtn (1835), 122/5. Organele genitale ... sînt, ca şi creierii, cele mai de frunte organe spre a nobilita şi perfecţiona a noastră materie organică. Va-sici, m. i, 188/24, cf. ii, 118/22, Negulici. Să perfecţioneze faptele nalurei. descr. ape, 43/22. Autorul na-turei este de asemene şi ale artei: una au făcut-o spre a perfecţiona pre alta. Calendar (1850), 19/4. Natura perfecţionează (desăvîrşaşle) corpul omenesc, fis. 65/16. Perfecţionalu-s-a limba ? Negruzzi, s. i, 339. A se perfecţiona în gradul cel mai înalt. Calendar (1858), 11/10. Nu se dezvoltează, nici se pot perfecţiona decit prin învăţătură. Filimon, o. i, 121. Au perfecţionat fabricarea zaharului din napi. Calendar (1861), 120/4. Se perfecţionează in limbile latină, italiană şi spaniolă. Alecsandri, t. ii, 48. Să păşim înainte, călind a per- 4813 perfecţionare — 429 - PERFID fecţiona din cc in ce mai rnull ceea ce s-a făcui pînă în ziua de azi. Odobescu, s. i, 32, cf. Iordan, l. r. a. 236. Retipărirea acelor povestiri ale începutului. . . perfecţionî nd eufoniile textului. Vianu, a. p. 222. Perfecţionează procedeul tehnic de producţie, leg. ec. pl. 89. Călătoria perfecţiona educaţia profesională şi de sentiment. Arghezi, b. 86. Omenirea evolua încel, transformîndu-se pe măsură ce-şi perfecţiona uneltele. Bogza, m. s. 61. întrecerea socialistă se bazează pe dezvoltarea spiritului creator al maselor, pe dorinţa . . . de a perfecţiona mereu tehnica producţiei. Scînteia, 1959, nr. 2 862, cf. dm, dn2. O R e f 1. pas. Procedeele de producţie se perfecţionează, numărul termenilor creşte în mod corespunzător, s. c. şt. (iasi) 1956, 6. — Pronunţat: -ţi-o-, — Prez. ind. : perfecţionez. — Şi: (Învechit) perfecsionâ vb. I. — Din fr. perfectionner. PERFECŢIONARE s. f. Acţiunea de a (s e) perfecţiona şi rezultatul ei. Cf. Genilie, g. 149/9. Suferinţa este un bold mai mult către perfecţionare. Bălcescu, m. v. 4, cf. 2, 3, Negulici. Baza perfecţionării omului, rom. lit. 2711/26, cf. Polizu, ddrf, Alexi, w. Orice stadiu de perfecţionare e precedat de un altul mai simplu. Ralea, s. t. iii, 113, cf. Lupta de Clasă, 1953, nr. 12, 109. întrecerea socialistă trebuie să ducă Ia, un nou avînt al luptei pentru perfecţionarea metodelor de muncă. Scînteia, 1953, nr. 2 769. Perfecţionarea gin-dirit, rezultat al progresului vieţii sociale, provoacă perfecţionarea structurii gramaticale. Graur, i. l. 23, cf. dm, dn2. Perfecţionarea maşinilor existente nu este . . . un lucru uşor. Lupta de. Clasă, 1962, nr. 2, 63. în scopul perfecţionării cadrelor didactice îşi desfăşoară activitatea . . . cercurile pedagogice, gî 1963, nr. 691, 3/2. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl. : perfecţionări. — V. perfecţiona. PERFECŢIONAT, -A adj. Care a devenit mai bun, care s-a îmbunătăţit din punct de vedere calitativ, care reprezintă un progres. Aceste instrumente, chiar cete mai perfecţionate, era de o întrebuinţare anevoie în cultura mare. Brezoianu, r. 367/20. Proiecte de cumpărare de instrumente perfecţionate. Brătescu-Yoi-neşti, p. 177. Se poale cumpăra altul, de fabrică, perfecţionat şi mai arătos! C. Petrescu, î. ii, 183. Cei cu scule perfecţionate şi haine de sport se întorc întotdeauna cu peşte acasă. Sadoveanu, o. ix, 367. Procedee nu atît inedite, cit mai ales perfecţionate. Vianu, a. p. 265. Emisese opinia că mai sînt altfel de gramofoane, mai perfecţionate. Călinescu, s. 35, cf. id. e. o. ii, 10. Cultivarea raţională, ştiinţifică a pămînlului este legată . . . de întrebuinţarea maşinilor perfecţionate, contemp. 1954, nr. 386, 3/1. Progresul tehnic . . . cu maşini şi mecanisme perfecţionate. Scînteia, 1954, nr. 2 870, Cf. DM. — Pronunţat: -fi-o-, — Pl. : perfecţionaţi, -te. — V. perfecţiona. PERFECŢIUNE s. f. 1. însuşirea sau caracterul de a fi perfect2 (I 1), starea a ceea ce este perfect2; desă-vîrşire. Ce e corupciune pentru limba latinească, aceea poate fi perfecciune pentru limba romanească. Iorgovici, o. 79/8, cf. 82/3. Să sileaşte cătră mai mare perfecţie. Ţichindeal, f. 253/14, cf. id. a. m. 1/13. Sirguinţa cătră perfecţia cea morală, man. înv. 31/27. însuşirile minţii cu perfecţia creierului cu un paşi păşăsc. antrop. 158/14. Şi arta dramatică a ajuns în perfecţia sa. gtn (1835), 192/90. Au jucat aceste role cu toată perfecţia. mn (1836), 521/52. Stilul nu trebuie să aibă altă perfecţie (desăvîrşire) decîţ numa să fie curat, fl (1838), 131j22. Viaţa ... în cea mai deplină perfecţie şi covîrşire se arată... în om. Vasici, m. i, 3/19. Perfecţia lucrărilor noastre este. . . un cc relativ (a. 1841). Uricariul, v, 133/24, cf. nep. vind. vi/1. Omenirea a intrai în calea care o duce gradai către perfecţia sa. Bălcescu, m. v. 3. Propăşirea analisului algebric spre o perfecţie neaşteptată. trigon. dr. 5/17. Avea . . . picioarele-i de o perfecţie nespusă, cr (1848), 162/71, cf. Negulici. Cultivarea ce i s-a făcut [geometriei descriptive] in vreme de 57 ani o aduseră la perfecţie. Orescu, t. 3/1.7, cf. Stamati, d. De perfecţia clasificaţiei depinde şi perfecţia istoriei naturale. Barasch, i. n. 4/15. Legislaţia se află in punctul cel mai înalt al perfecţiei, rom. lit. 359V39. Egi-pelul au agiuns la cel mai înalt grad de perfecţie. Calendar (1859), 10/21. Lumea e o gîscă şi tu eşti un vulpoi: Tip de perfecţiune al noului ciocoi. Bolinti-neanu, o. 136. Nu perfecţiunea . . . compunerii deşteaptă în noi acest ciudat simţimînt. Odobescu, s. iii, 59. Arta dramatică este o artă de perfecţie. Caragiale, 0. iii, 294, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Toată perfecţia artei sale ajunsă la maturitate. Ibrăileanu, ş. l. 107. Perfecţia unei opere stă în exacta adaptare a talentului scriitorului la subiectul dat. Lovinescu, c. vi, 106, cf. Şăineanu, d. u. E in tine o perfecţiune care mă umileşte. Camil Petrescu, t. ii, 297. Ce linie, ce perfecţiune, ce graţie infinită! Vlasiu, d. 58. Perfecţiunea unui text dramatic este să facă inutile indicaţiile închise de obicei intre paranteze. Vianu, a. p. 135. Puţini poeţi români au ajuns la atîta perfecţiune a versului. Ralea, s. t. i, 61. Nici un alt metropolitan din lume n-a întrecut in perfecţiune metropolitanul Moscovei. Stancu, u.r. s. s. 19, cf. Scînteia, 1953, nr. 2 749. Firea omului este prin natura ei complicată şi . . . asta nu e totdeauna expresia perfecţiunii ei. Preda, r. 31. Pe terenul muncii sociale conştiente se formează şi se dezvoltă . . . simţul perfecţiunii, cf 1962, nr. 1, 10. Să sune dintr-al nostru viu oţel Curatul sunet al perfecţiunii. Labiş, p. 252. O L o c. a d v. La (sau, învechit, în) perfecţie = perfect2, desăvîrşit. Un om care-şi ştia în perfecţie limba sa. Negruzzi, s. i, 338, cf. Iordan, 1. r. a. 261, dm. + (Concretizat) Lucru sau fiinţă perfectă. O fală, o minune, o perfecţiune sub toate raporturile. Bolintineanu, o. 415. 2. (Rar; la pl.) Calităţi fizice sau morale deosebite. Se mira descoperindu-i nişte perfecţii cc nu le avusese ea. cr (1848), 152/54. Un căpitan mare este scuzabil de a nu reuni înlr-însul toate perfecţiile artei militare, mo (1860), 32/22, cf. Şăineanu, d. u. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl. : perfecţiuni. — Şi : perfecţie s. f. — Din lat. perfcctio, -onis, germ. Perfektion, fr. perie ction. PERFID, «A adj. 1. (Despre oameni) Care, sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste ; (astăzi rar) care nu-şi respectă cuvîntul dat, care este lipsit de cuvînt. V. făţarnic, prefăcut, ipocrit. Ea se apropie de mirele său cel perfid tremurînd. Calendariu (1794), 36/28, cf. Negulici. Omul cel perfid sau fără credinţă şi vînzător e cu buza de jos bine dezlegată, fis. 99/18. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţti, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. Eminescu, o. i, i50. Aveam înaintea mea pe un artist perfid. Galaction, o. 229, cf. id. o. a. i, 71, 98. Perfid şi alintat ca o pisică. Ca-zimir, l. u. 88. Doamna Ionescu, perfidă ca nişte ghilimele. Camil Petrescu, t. ii, 30. Sîngele acestui paj. .. să cadă numai asupra femeii perfide! Sadoveanu, o. xi, 82. Atrase atenţia . . . asupra jocului dublu pe care, fără îndoială, îl juca perfidul subsecretar de stal. Stancu, r. a. ii, 410. E intr-adevăr un om perfid şi periculos, v. rom. iulie 1955, 92. O (Substantivat) Este o amestecătură bizară de bun şi de rău, de leal şi de perfid. Bolintineanu, o. 419. 2. (Despre manifestările oamenilor, lucruri, fenomene etc.) Care, în ciuda aparenţelor, este periculos, vătămător; care ascunde un pericol nebănuit; înşelător. Era . . . mai presus de toate tentaţiile perfide ale infernului. Heliade, d. j. 7/23. Cine vine ..., să mărturisească aceasta, făcîndu-vă a vă amăgi după doctrinele lor cele perfide, id., ap. Ghica, a. 677. Talăl | său ii flata aplecarea într-un mod perfid, cr (1848), 4817 PERFIDIE - 430 - PERFORAT2 Deslal de îngust este făcut de streini cercul alegătorilor, trebuie să-l mai îngustăm şi noi printr-o perfidă stratagemă? Dîmboviţa (1858), 61/21. Gigantul fu căzut sub perfidul pumnar al neapolilanului Cigala. Hasdeu, i. v. 166. în cupa lui perfidă, eu moartea am băut. Alecsandbi, t. ii, 115. Ce crud este amorul atunci cind te gindeşti La spinii ce sub raza-i perfidă înlilneşli. Macedonski, o. ii, 92. Intr-un chip perfid, îşi otrăveşte floreta. Gherea, st. cr. n, 288. Cerindu-mi. . . voie cu un ton perfid. Ibrăileanu, a. 103. Depărtarea neagră şi perfidă. Camil Petrescu, v. 15. Idealul perfid şi mincător de oameni. Galaction, a. 388. Soarele perfid, natura întreagă se răzvrătea parcă împotriva cuceritorilor. Brăescu, o. a. ii, 142. Nu izbutea să-şi ţie mai îndelung acel echilibru statornic . . ., din pricim unei perfide imaginaţii. Sadoveanu, o. ix, 50, cf. viii, 342. Sub această linişte de iaz, o adîncime flămîndă şi perfidă se ascunde. Bogza, c. o. 198. Am creat în vremi perfide, v. rom. ianuarie 1954, 20. Şi crîncen le ucide Prin mijloace perfide. Paraschivescu, c. ţ. 114. (Adverbial) Gîndul se lămurea perfid, tenace, cu cit îşi spunea că e mai absurd. C. Petrescu, î. i, 182. — PI. : perfizi, -de. — Din ir. perîide. PERFIDÎE s. f. Caracter perfid (1) al cuiva; faptă, manifestare perfidă (2) a cuiva. O femeie pre care gro-zevirile şi perfidiile tale au redus-o în desperanţie. Calendariu (1794), 36/32. Perfidia unui amic. He-liade, d. j. 102/5. Se mînie foarte de . . . perfidia împărătească. Bălcescu, m. v. 412, cf. Negulici. Afrontă acea căutătură fără ca şi faţa lui să trade cea mai mică perfidie, cr (1848), 38a/73, cf. 43V61, Stamati, d. Vru încă o dată să dea probă de perfidie şi de ignoranţă. Concordia (1857), 161/70. O gură molatică şi bărbie mică sint totdeauna in luptă cu nestatornicia şi cu perfidia (viclenie), fis. 39/2. Laşitate, pefidie, ipocrizie . . . , acesta este catehismul ciocoiesc. Bolliac, o. 244. Ne plîngeam cu sinceritate sau cu perfidie că Europa n-a făcut destul pentru noi. Dîmboviţa (1858), l2/38. Numai atunci a înţeles Tudor perfidia grecilor. Ghica, s. 110. Deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei. Filimon, 0. i, 123. Zîmbetul mîrşav plin de astuţie şi perfidie. F (1875), 5. Măşti pe obrazuri; în inimi, perfidie. Cakagiale, o. ii, 168, cf. ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Tăcea liniştit, plimbîndu-şi privirile peste invidioşii ce urmăreau neputincioşi prosperitatea lui, minu-nîndu-se cu perfidie. Brăescu, o. a. i, 280, cf. id. a. 127. O perfidie bonomă. Sebastian, t. 18. Ascundea insă, în originala lui comunicare, o uşoară perfidie. Sadoveanu, o. ix, 463, cf. viii, 237. Aceeaşi figură'a tinărului, întruparea pură a naturii. . . , victimă a perfidiei şi abuzului, s mai 1960, 80. O F i g. Potcoavă se dete el însuşi ... în ghearele perfidiei: fu ferecai la mîini şi la picioare şi aruncat în temniţă. Hasdeu, 1. v. 192. — Accentuat şi: perfidie. Scriban, d. — PI. : perfidii. — Din fr. perfidie. PERFOLIÂT, -Ă adj. (Despre frunze sau despre peţiolurile lor) Care înfăşoară astfel tulpina, încit pare străpuns de ea. Cf. cade, dn2. — Pronunţat: -li-at. — PI.: perfoliali, -te. — Din fr. perfolic. PERFOR vb. I. Tranz. (Complementul indică bilete, tichete etc.) A străpunge cu ajutorul unui cleşte special (pentru a anula, a viza). V. marca (2), composta. Eu întind biletul meu conductorului, care mi-l perforează. Caragiale, o. ii, 95. + (Complementul indică obiecte, materiale etc.) A găuri cu ajutorul unei unelte. Cf. Alexi, w., Y. Molin, v. t., ds, dm, dn2. Miinile mari pe unelte perforează adincari, s ianuarie 1961, 26. + (Complementul indică pereţîi găurii de sondă sau coloanele de tubaj ale sondelor) A executa orificii sau canale. în dreptul stratului pro- ductiv (pentru a asigura căi de aflux fluidului din strat în gaura de sondă). + (Complementul indică părţi ale corpului) A străpunge, a străbate, a traversa lăsînd în urmă o gaură. [Puricii] m-alacă noaptea, cu holărirea fermă Să-mi perforeze toată sărmana epidermă. Topîrceanu, p. o. 15. Un glonţ îi perforase plă-mînul. Preda, r. 72. Un glonţ de mitralieră îi perforase pîntecele. T. Popovici, s. 368. +R e f 1. (Despre organe, ţesuturi) A se găuri în urma unui proces infla-matoriu (infecţios), a unui traumatism etc. Osul devine transparent sau chiar se perforează. Parhon, b. 55, cf. DM, DN2. — Prez. ind. : perforez. — Din fr. perforer. PERFORĂJ s. n. (Rar) Perforare (cu ajutorul unei unelte). Măsuri pentru introducerea perforajului umed. f Scînteia, 1952, tir. 2 396, cf. dm, dn2. Vor fi create abataje de mare productivitate, introdueîndu-se larg perforajul mecanic şi umed. Scînteia, 1960, nr. 4 861. Ş-a introdus perfora jul automat, s mai 1960, 64. — PI. : perforaje. — Din fr. perforaye. PERFORĂNT, -Ă adj. Care perforează. Cf. dm, dn2. + (Anat.; despre tendoane, artere etc.) Care străbate spaţiile interosoase; (despre muşchi) care este străbătut de tendoane, artere etc. Tendonul muşchiului perforant. . ., tendonul perforant, începe şi el tot deasupra genunchiului, enc. vet. 29. + (Med. ; despre boli, procese inflamatorii, traumatisme etc.) Care duce la găurirea unui organ, a unui ţesut etc. Cf. Bianu, d. s. — PI. : perforanţi, -le. — Din fr. perforant. PERFORARE s. f. Acţiunea de a (s e) perfora şi rezultatul ei; străpungere a unui bilet, a unui tichet etc. cu ajutorul unui cleşte special (pentru a anula, a viza etc.); străpungere, găurire (cu ajutorul unei unelte); (rar) perforaj, perforat1, perforaţie. Perforarea solului se face cu ajutorul unor sape speciale. Ioanovici, tehn. 18. Lingă desen se va indica numărul cartoanelor şi modul de perforare. Ionescu-Muscel, ţes. 168, cf. dm, ltr2, der, dn2. Că urmare a sudurii, s-a produs o perforare a peretelui ţevii. vîn. pesc. octombrie 1964, 2. + Străpungere a unei părţi a corpului de către un glonţ, un obiect tăios etc. (care lasă o gaură). + Găurire a unui organ, a unui ţesut etc. în urma unui proces inflamatoriu (infecţios), a unui traumatism etc. Timpanul era bombai şi roşu şi perforarea lui era o chestiune de cîleva ore. Galaction, o. a. i, 55. — PI. : perforări. — V. perfora. PERFORĂT1 s. n. (Rar) Perforare (cu ajutorul unei unelte). Cf. dm. — Y. perfora. PERFORĂT1, -Ă adj. (Despre bilete, tichete etc.)' Care este străpuns, găurit cu ajutorul unui cleşte special (pentru a anula, a viza etc.); (despre obiecte, materiale etc.) care este găurit cu ajutorul unei unelte. A păstrat şi-un bilet perforai de tramvai, s ianuarie 1961, 6. + (Despre părţi ale corpului) Care a fost străpuns de un glonţ, de o armă ascuţită etc. care lasă în urmă o gaură. Plămînul perforat, două operaţii una după alta, abia i-au scos aşchiile din coastă. C. Petrescu, î. ii, 45. + (Despre organe, ţesuturi etc.) Care s-a găurit în urma unui proces inflamatoriu (infecţios), a unui traumatism etc. 0> Apendicită perforată = complicaţie a unei apendicite acute care a evoluat rapid, constînd din distrugerea parţială a peretelui apendicelui şi pătrunderea conţinutului său în cavi- 4825 PERFORATQR - 431 - PERGAMENT tatea peritoneală. Simpiomcle abdomenului acut se localizează mai des in partea dreaptă a abdomenului, atit în partea superioară . . . cit şi in partea inferioară (apendicită perforată). Belea, p. a. 172, cf. d. med. i, 117. Ulcer (gastric) perforat = ulcer gastric deschis în cavitatea peritoneală şi determinînd apariţia unei peritonite. Cf. dm, d. med. ii, 683. — Pl. : perforaţi, -te. — V. perfora. PERFORATOR, -OĂRE subst. 1. S. n. Maşină, unealtă sau sculă cu care se găureşte un material, se forează uri teren etc. Cf. Nica, l. vam. 190. Ocolim . .. explozii de dinamită şi perforatoare găurind stinca. Bart, s. m. 42, cf. enc. tehn. i, 470. Perforatoarele sau răngile de fier găureau pereţii în care minerii virau dinamita, contemp. 1949, nr. 162, 11/2. Se aflau adunate numeroase perforatoare degradate. Scînteia, 1951, nr. 1 952. Dalta şi ciocanul băiaşului de altădată sînt înlocuite de perforatoare mecanice, ib. 1953, nr. 2 830. I-am vorbii să schimbe ceva la perforatoare. Davidoglu, m. 25. Minerul prinde-n miini perforatorul. Frunză, z. 60, cf. DM, DN2, DER. 2. S. m. şi f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stîncă etc. Cf. dm, dn,2. + (Rai-) Taxator (la mijloacele de transport în comun, care perforează biletele). Dînsa, perforatoare de bilete, şi eu, conductor. C. Petrescu, î. ii, 125. — Pl. : perforatori, -oare. — Din fr. perforateur. Cf. perfora. PERFORĂŢIE s. f. (Rar) Perforare. Cf. Barcianu, Alexi, w., dm. + Străpungere a unei părţi a corpului de către un glonţ, un obiect tăios etc. (care lasă o gaură). Puterea de penetraţie sau de perforare a plumbului de orice mărime cu care se împuşcă. Stoica, vîn. 19. + Gaură (făcută cu un perforator). O rotiţă (Ii) eu perforaţiuni, prin care trec firele şerpuitoare. Ionescu-Muscel, ţes. 292. + Găurire a unui organ, a unui ţesut etc. în urma unui proces inflamatoriu (infecţios), a unui traumatism etc. Perforaţia celulelor mastoide. Turnescu, med. op. 2894/6, cf. Şăineanu, d. u. Rareori intoxicaţia duce la moarte prin perforaţia intestinală. Belea, p. a. 150, cf. 172, d. med. — Pl. : perforaţii. — Şi: (rar) perforaţltine s. f. — Din fr. perforation. PERFORAŢIVJiVE s. f. v. perforaţie. PERFORMANŢĂ s. f. Rezultat obţinut de un sportiv, de o echipă, de un cal de curse etc. (într-o întrecere); (în special) rezultat foarte bun obţinut de un sportiv, de o echipă, de un cal de curse etc., în raport cu valoarea medie a acestora. Prin performanţe se înţelege izbînzile obţinute în curse. enc. vet. 126, cf. Iordan, l. r. a. 499, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 84, dn2. 4 P- ex t. Realizare deosebită (într-un domeniu de activitate oarecare). Reuşita unui spectacol de operă depinde în primul rînd de performanţele notelor ,,acute“, contemp. 1948, nr. 178, 6/3. Performanţele ei nu păreau numere acrobatice. Călinescu, s. 805, cf. dm. Izbuteşte o mare performanţă actoricească, v. rom. noiembrie 1962, 154, cf. dn2, d. med. + Cel mai bun rezultat dat de un sistem tehnic, de un aparat, de un motor etc. în ceea ce priveşte una dintre caracteristicile lui. Reparaţii capitale... în scopul menţinerii performanţelor normale. LEG. EC. PL. 165, cf. DM, 'DN2. — Pl. : performanţe. — Din fr. periormance. PERFORMER, -A s. m. şi f. Sportiv, echipă, cal de curse etc. care a obţinut o performanţă deosebită într-o întrecere. Cf. dn2. — Pl. : performeri, -e. — Din engl. performer. PERFUZIE s. f. Injectare lentă şi continuă, picătură cu picătură, de obicei intravenoasă, a unei substanţe medicamentoase sau a sîngelui, în scop terapeutic. V. injecţie. într-o a doua fază . . . [de oprire sistolică] creşterea lichidului de perfuzie nu mai readuce contracţiile ventriculului. Danielopolu, f. n. ii, 32. O formă specială de injccţie subcutanată o formează perfuziile. Belea, p. a. 74, cf. dm, dn2. Perfuzia se face cu ajutorul unei aparaturi speciale, der, cf. d. med. — Pronunţat : -zi-e. — Pl. : perfuzii. — Din fr. perfusion. PERGĂM subst. (Italienism învechit) Pergament (1). Arta uzului literelor nainlă prin scriere, de la papir, pergam, pînă la hîrtie şi pînă la tipărire. Heliade, o. 11, 40, cf. DDRF. — Pl. : ? — Din it. perjjamo. PERGĂMENA s. f. v. pergament. PERGAMEiVĂ s. f. v. pergament. PERGAMENT s. n. 1. Piele (de oaie, de viţel etc.) tăbăcită şi prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea' şi folosită în trecut în loc de hîrtie; (învechit) membrană (1), (italienism învechit) pergam, (franţu-zism învechit) parşemin. Picături de cerneală vărsată pe o bucăţea de pergament. Cugetări, i, 9V/17. Cărţi de credinţă scrise pe pergament. Şincai, hr. iii, 34/127. Clio, muza istoriei, c-un pergament au foaie în mînă. Căpăţineanu, m. 62/23. Căpacele aripelor sînt mai moi decît a gîndacilor şi de un feliu de . . . pergament cu vine. J. Cihac, 1. n. 191/2. O carte cu file ele pergament, legată frumos. Cuciuran, d. 86/23. Această diplomă, scrisă pe pergament, li se dtie în sfîrşit în mînă. Bălcescu, m. v. 139. Portretul lui Ion Vodă e colorat. . . pe o foaie de pergamena. Hasdeu, i. v. 236. Volumele . . . de hîrtie sînt mai mult putrede . . . , iar cele de pergament, şterse şi scorţoase. Odobescu, s. i, 339. Avea carte scrisă pe pergament. Gane, n. i, 169. Pe toate fâşiile de pergament nu s-a făcut alîta artă. Caragiale, o. iii, 78. Foaia cărţilor e de pergament. Arghezi, b. 35. Puse mîna pe un volum solid, legat în pergament. Călinescu, s. 233. -O F i g. O adiere caldă . . . trecea peste faţa lui de pergament. Galaction, o. a. i, 200. Moşnegi cu plete albe, . . . obrazuri de pergament îngălbenit. v. rom. septembrie 1963, 13. 2. Document, text scris pe un pergament (1). Istorta-aceasia. . . s-au întregit apoi din pergamena de la Zănoage. Budai-Deleanu, ţ. 293. De departe apoi ţinea De noblesă-un pergament. Asachi, s. l. i, 278. Să-l asculte patriotul care a lui sentiment Fără fapte i-l vederează prin un luciu pergament. Calendar (1856), 109/15. Ai un pergament care niciodată nu-l laşi. Ne-gkuzzi, s. iii, 292. N-a putut să roază . . . Pergamentele antice. Alexandrescu, m. 208. Strînse pergamentul şi îl dete împăratului. Filimon, o. i, 207. Există sute de pergamene pentru aproape toate localităţile Transilvaniei. Hasdeu, i. c. i, 16, cf. id. 1. v. 31. Un pat şi o masă pline cu pergamente şi hîrtii. Eminescu, n. 52. Peste cărţi şi pergamente aplecat fără^ncetare. Macedonski, o. 1, 272. Pergamente şi colecţii vechi, nepreţuite. Camil Petrescu, v. 7. Pergamentul a fost închis în cilindru de aramă. Galaction, o. a. i, 222, cf. 140. Pergamente . . . din piramidele faraonilor. C. Petrescu, r. dr. 26. Cărturarii cercciară pergamentele. Sadoveanu, o. v, 632, cf. vii, 518. Bueureştenii. . . n:au gustul exhibiţiei de pergamente. Arghezi, b. 56, cf. dm, dn2. O F i g. Eram chemată să şterg pata ce ea pusese pe pergamentul neamului şi să-i poleiesc din nou blazonul şters. Vlahuţă, o. a. ii, 60. O culme . . . făcea un fel de ţîţînă uriaşă acestui dublu pergament scris deasupra cu norii cerului şi dedesubt cu revărsarea munţilor. Galaction, o. 346, cf. Vianu, a. p. 261. 4835 PERGAMENTOS - 432 - PERGOLĂ 3. Hîrtie densă, translucidă, omogenă, cu rezistenţă mecanică mare şi care nu lasă să pătrundă grăsimile sau umezeala; (rar) hîrtie pergaminată, v. p e r g a-m i n a tă. Astupă gura buteliei cu un părgament sau o beşică. Calendari (1802), 2%1jl. Beşici mari de steclă la gură legale cu pergament. Eminescu, n. 56, cf. Nica, l. vam. 190, bul. fil. iv, 63, dm, dn2, dek. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Planul e desenai pe o hîrtie pergament. Stancu, u. r. s. s. 115. — PI.: pergamente. — Şi: (învechit) pergămena, pergamână (Hasdeu, i. v. 31), perganină (Budai-Deleanu, lex.) s. f., pargâmen (Klein, d. 395), parga-ment (lb) s. n., pargamină (Budai-Deleanu, t. v. 67) s. f., părgament s. n. — Din lat. pergamentum. — Pergamenă, perga-mena etc. < it. pergamena, germ. Pcrgamen. PERGAMENTOS, -OÂSĂ adj. Care are aspectul sau consistenţa pergamentului (1); ca de pergament. Cf. drlu, Barcianu, Alexi, vî. Faţa Anichii era . .. pergamentoasă sub stratul lucios de unsori. Călinescu, e. o. ii, 249, cf. 233, id. b. 16. Acum devenise uscat, cu faţa aproape pergamentoasă, v. rom. aprilie 1957, 48, cf. dm. Un moş . . . frigea un ştiulete de porumb, încăl-zindu-şi totodată mîinile pergamentoase. T. Popovici, s. 428, cf. dn2. — PI. : pergamentoşi, -oase. — Pergament + suf. -os. PERGAMINATĂ adj. (Rar; tn sintagma) Hîrtie pergaminată = pergament (3). Cf. nom. min. i, 356. — PI. : pergaminate. — Cf. it. pergamenato. PERGAMOÎB subst. v. pegamoid. PERGAMUT, -Ă adj. v. pergamut. PERGAMIÎT, -A adj. (în sintagmele) Păr pergamut = varietate de păr2 (1) cu fructele galbene, zemoase şi parfumate. O grădină cu feluri de pomi, . . . peri pergamoţi. cr (1831), 1482/13. Pară pergamută (şi substantivat, f.) = fructul varietăţii de păr2 (l) descrise mai sus; (regional) pară pergheşă, v. pergheşă. Curcanul auriu intre mere domneşti, intre pergamute şi prune. Macedonski, o. iii, 8, cf. cade. Cumpărase . . . nişte pere pergamute. Bassarabescu, v. 83. Vinde pere pergamute. ev 1949, nr. 7, 32. O pergamotă galbenă ca ceara. T. Popovici, s. 408. Citeva cupe transparente de culoarea perei pergamute. Barbu, ş. n. ii, 173. Pere pergamute. şiîz. v, 68. — PI. : pergamuţi, -te. — Şi: (rar) licrgamot, -ă (da),; liergamât, -ă (cade), (regional) pergamol, -ă '•■pargamit, ~ă (cade 140) adj. — Din ngr. nep^aptoTo. — Bergamot, bergamnt < fr. bergamote. PERGĂN subst. (Regional) Varietate de struguri nedefinită mai de aproape (Făget-Lugoj). Cf. h xviii 70. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PERGANÎNĂ s. f. v. pergament. I PERGĂU subst. (Prin vestul Transilv.) Clopot mic care se leagă de gttul vitelor. Cf. Paşca, gl., a. i 12, 13, 17, 24. — Pl. : ? — Din magh. pergo. PJERGIIEL s. n. 1. Instrument In formă de compas, folosit pentru măsurarea sau compararea grosimilor; p. g e n e r. (regional) compas. Tot copaciul. . . de-a rindul, ca cum pre aţă de-a dreptul şi unul de altul de departe, ca cum cu pirghelul ar fi fost puşi. Cantemir, ist. 126. Şi pune la perghelul cel de fier leamne despre o parte şi despre ceailaltă pentru ca să-l faci cit voieşti de mare (a. 1805). Grecu, p. 97, cf. Budai-Dkleanu, LEX., PoLIZU, ClHAC, II, 605, LM, DDRF, BaRCIANU Dulgherul cu burghiul, ciripia şi perghelul face canaturi. şio i, 238, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, ltr2, dm, H XIV 399. 2. (învechit şi regional) Cerc; circumferinţă. Cioaca ... se joacă cel puţin doi inşi... Se trage un cerc pe pămînl de o rază de una sau două palme, care se cheamă perghel. Pamfile, j. ii, 45, cf. 47. Frînghia . . . îşi dălungea perghelul pocnind mai cu furie capetele uluite. Klopştock, f. 146. O L o c. a d v. In perghel = circular. [Movilele] trebuiesc despicate d-a dreptul ori pieziş, în perghel sau in răscruce. Odobescu, s. ii, 266. <0> Loc. vb. A da perghel (sau pergheluri) = a înconjura ; a da tîrcoale. Şuvoaie hoinare . . . dăduseră perghel ţarinilor şi tarlalelor, conv. ut. xliii, 927. Armăsarii dădeau pergheluri nechezînd. ib. xliVj, 205. "O E x p r. A lua la perghel = a certa foarte tare, a lua la rost. Cf. Pamfile, j. ii, 159, dm. + (Regional; mai ales la pl.) Vîrtej (de apă). Dunărea avea vîrtejuri ce nu îngheţau niciodată. . . Acestea erau . . . pergheluri de apă, înconjurate de gheaţă. Sandu-Aldea, u.p. 36. ^P.ext. (Popular) Numele unui joc de copii, cu arşice, care constă în aşezarea arşicelor pe diametrul unui cerc şi în încercarea de a scoate aceste arşice din cerc prin lovirea lor, de la distanţă, cu icliiul; (regional) căţea. Căţeaua sau perghelul... se joacă oricît de mulţi copii. Pamfile, j. ii, 48. Şotronul, poarca şi perghelul. . . se potolise. Klopştock, f. 26, cf. 302, h iii 464, vii 52, 269, xvi 373, şez. xiii, 63, Coman, gl. 3. Partea concavă a unei bolţi; zidărie în formă de arc sau de semicerc. Uşi cu tocuri de piatră nalte şi înguste, aduse sus în îndoit perghel. Odobescu, s. i, 128. Ferestrele cele boltite frumos, în perghel. I. Botez, şc. Í 71, cf. ltr2, dm. — Pl.: pergheluri. — Şi: (învechit) pirjjhfl s. n. — Din tc. pergcl. Pentru sensurile 2 şi 3, cf. germ. P e r g e 1 „pergolă“. PERGHELAŞ s. n. (Rar) Diminutiv al lui perghel. Cf. perghel (1). Cf. ddrf. — Pl. : perghelaşe. — Perghel + suf. -aş. PERGIIELUÍ vb. IV. Tran z. 1. (învechit, rar; complementul indică cercuri, circumferinţe) A descrie, a desena, a trasa. Cf. ddrf. 2. (Rar) A construi în formă de arcadă sau de semicerc. Cf. ddrf. — Prez. ind. : pergheluiesc. — Perghel suf. -ni. PERGHELUÍBE s. f. (Rar) Acţiunea de a p e r- g h e 1 U i. Cf.DDRF. — Pl. pergheluiri. — V. pergliclui. PERGHEŞĂ adj. (Regional; în sintagma) Pară / pergheşă — pară pergamută, v. pergamut (Răşi-1 nari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 279. — Accentul necunoscut. — Pl.: pergheşe. — Etimologia necunoscută. PERGHETÉU subst. (Prin nord-vestul Transilv.) Talangă de format mic. Vaida. — Pl. : ? — Din mahg. porgettyü (dial, pergcttyü) „sfîrlează“. PÉRGOLA s. f. Construcţie uşoară din grinzi de lemn susţinute de coloane sau de stîlpi, folosită în parcuri şi în grădini pentru a susţine plantele agăţătoare decorative. Şedea înir-un chaise-longue sub o pérgola de trandafiri. Camil Petrescu, t. ii, 96. Per-gole de trandafiri, de clematile şi glicine, v. rom. februarie 1954, 9, Cf. DM, DN2, DER. — Pl. : pergole. — Din fr. pérgola, it. pérgola. 4850 PERGONIE - 433 - PER IC ARD PERGONIE s. f. v. pelargonie. PERHIDROL subst. Soluţie concentrată de peroxid de hidrogen care serveşte la prepararea apei oxigenate şi ca agent pentru decolorarea părului; denumire comercială pentru o soluţie de apă oxigenată. Procedeu electrolitic perfecţionat pentru prepararea perhidrolului. ENC. TEHN. I, 475, cf. DM, DN2, DER. — Din fr. perhydrol. PERI - Element de compunere care însemnează ,,în jurul“ şi care serveşte la formarea unor adjective ca: pericarpatic, periterestru, peri-u n g h i a 1. — Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca peri-metric, perinefretic etc. PJÎRIĂ vb. I. 1. T r a n z. şi r e f 1. A (se) curăţa de praf, de scame, de noroi etc. cu ajutorul periei (!)• Cf. anon. car., Budai-Deleanu, lex., lb. Bravul soldat care îşi perie uniforma. Negruzzi s. i, 7, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Să-şi perie costumul negru. Rebreanu, r. i, 32. Să vă perii tunica, domnu’ locotenent? C. Petrescu, î. i, 278, cf. 295. Mi-am periat bine hainele. Sadoveanu, o. iii, 320, cf. Puşcariu, l. r. i, 149. Ieşise afară. . . ca să-l perie feciorul de fulgi cu o perie udă. Camil Petrescu, 0. ii, 110, cf. dm, fd n, 96. + A (se) netezi cu peria de cap (ca să se aşeze părul). Cf. tdrg. Favoriţii negri, periaţi spre ureche, v. rom. decembrie 1959, 76. Fala dacă-mbătrîneşte, Se perie, se găteşte. Hodoş, p. p. 198. Ea din pat că jos sărea Şi pă cap să peria. Alexici, 1. p. 134, cf. Viciu, gl. + Tranz. Fi g. (Familiar) A linguşi. Cf. Pamfile, j. ii, 159, bul. fil. iv, 146, dm. + R e f 1. F i g. (Familiar) A se comporta mai civilizat (ca înainte); a se cizela, a se fasona. + Tranz. F i g. (Familiar; complementul indică opere literare, lucrări ştiinţifice etc.) A stiliza, a îndrepta, a revizui (pentru a face mai bun). 2. Tranz. (Complementul indică plante textile) A trece de repetate ori cu peria de fuioare pentru a separa de impurităţi, pentru a curăţa; a scărmăna, a pieptăna. [Inul] îl curăţă, îl meliţă, îl perie. DrX-giiici, n. 78/13. O, tu, crai cu barba-n noduri ca şi cilţii cînd nu-i perii. Eminescu, o. i, 83. Şi-o răgilat-o [cînepa], Şi-o pieptănat-o, Şi-o periat-o. Marian, na. 394. O Refl. pas. Si perie [inul sau cînepa] ca să se mai mănunţoşeze. I. Ionescu, c. 156/9. Fuiorul ieşit din raghilă se perie cu peria de păr. Pamfile, i. c. 208. O Intranz. Periasc la cîlţi în ziua de Ignat. Pamfile, s. t. 202. 3. T r a n z. F i g. (Glumeţ) A bate, a lovi. Cf. ddrf, dm. Lelea Nastasia chiar peria pe Ileana c-o despicătură de lemn. Reteganul, p. i, 51. — Prez. ind. : perii. — V. perie. PERIÂL s. m. v. imperial. PERIĂLĂ s. f. Faptul de a peria. 1. Periat1 (1). Trage-i o perială la paltonu ăla, că e plin de scame. Udrescu, gl. 2. F i g. (Familiar) Linguşeală. Cf. Udrescu, ol. — Pronunţat: -ri-a-, — Pl. : perieli. — Peria + suf. -eală. PERIÂNT s. n. Ansamblul învelişurilor florale, format din caliciu şi din corolă. V. perigon. Cf. I. Golescu, c. învălitura florală sau periant. Caiet, 76T/6. Cînd se află numai un înveliş împrejurul organelor înmulţirei (staminele şi pistilul), acest inveliş se numeşte periant. Barasch, i. n. 135/16. Florile au periantul simplu. Grecescu, fl. 7, cf. 4, 6, Barcianu, Alexi, w., ds, dm, dn2. — Pronunţat: -ri-ant. — Pl.: perianle. — Din fr. pcrianthc. PERlANTIC, -A adj. (Rar) Care aparţine periantului, privitor la periant, care este prevăzut cu un periant. Verticiliurile periantice . . . sînt de cile cinci părţi. Grecescu, fl. 5, cf. 3, 9. — Pronunţat: -ri-an-, — Pl.: perianlici, -ce. — Periant + suf. -ic. PERIANTOÎD, -Ă adj. (Rar) Care are forma, structura unui periant. Florile unisexuate: mascule şi femele, puse într-un involucru comun periantoid. Grecescu, fl. 520. — Pronunţat: -ri-an-. — Pl. : periantoizi, -de. — De la periant. PERIAR s. m. v. perier. PERIARTERÎTĂ s. f. Inflamaţie a tunicii externe a unei artere, care se poate extinde la toate straturile peretelui arterial. Cf. der, d. med. — Pronunţat: -ri-ar-. — Pl. : periarlerite. — Din fr. păriarterite. PERIARTBÎT s. f. Inflamaţie a ţesuturilor din jurul unei articulaţii. Cf. dn2, d. med. — Pronunţat: -ri-ar-. — Pl. : periartrite. — Din fr. periartlirite. PERlAl1 s. n. Faptul de a (s e) peria. 1. Cf. p e r i a (1). Cf. ddrf, dl, dm, a iii 2. 2. Cf. peria (2). Perietul cînepii se face totdeauna la răcoare. I. Ionf.scu, c. 156/11. Firele lungi rămase în urma răgelatului şi a perietului. şez. iv, 113, cf. a m 7, DM. 3. F i g. (Glumeţ) Cf. peria (3). — Pronunţat: -ri-at. — Pl.: periaturi. — V. peria. PERIÂT2, -Ă adj. 1. Curăţat (de praf, scame, noroi etc.) cu peria (1). Cf. peria (1). Cf. anon. car., ddrf, Lustruit şi periat. . . , păstra cu aceeaşi evlavie toate canoanele. C. Petrescu, a. r. 16. îmbrăca haine vechi, ponosite, însă periate. Stancu, r. a. i, 261, cf. DM. 2. (Despre plante textile) Curăţat cu peria de fuioare ; scărmănat, pieptănat. Cf. peria (2). Femeile românce . . . au obicei să dea preotului cîte un fuior răghilal şi periat. Pamfile, a. r. 166. Un fuior de cînepă şi dc in, frumos răghilat şi periat, id. i. c. 200. Să ia un fuior de cînepă periat, şez. i, 79, cf. dm. — Pronunţat: -ri-at. — Pl. : periaţi, -te. — V. peria. PEJUBGL s. n. 1. Spaţiu sacru în jurul templelor greceşti sau romane, decorat cu statui şi monumente votive. Uneori, peribolul era ornat cu porticuri şi colonade sau cuprindea şi o pădure sacră, un izvor ori o fîntînă. ltr2, cf. dn2. 2. Incintă exterioară a unor edificii sacre. Cf. ltr2. — Pl. : periboluri. — Din fr. peribol. PERIC subst. v. pericol. PERICARD s. n. înveliş care îmbracă inima ca un sac şi care este format din mai multe membrane şi foiţe. Pericardio. . . învăleşte inima. Amfilohie, g. f. 257r/12. Inima iaste un vas gol... şi cu un sac carele se numeşte pericardion . . . îmbrăcat. Teodori, a. 67/12. Pericardul, sau învălişul inimii, cr (1829), 3132/14. Sacul inimii sau pericardiu. antrop. 79/20. Inima este . . . împrejurată. . . cu o membrană seau peliţă numită pericardiu. Cornea, e. i, 208/3. Pericardul sau cămaşa inimii învăluie inima ermeticeşte. Polizu, p. 146/25. Pericardul este un sac fibro-zeros ce înveleşte inima peste lot. Kretzulescu, a. 359/14, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Streptococul studiat se găseşte ... în 4867 PERICARDIC - 434 PERICLITAŢIE pericard. Babeş, o. a. i, 367. Inima e acoperită . . . cu cite o foiţă subţire. Foiţa din afară se numeşte pericard. enc. vet. 60. Pericardul prezintă adeseori plăci lăptoase constituite de ţesut fibros. Parhon, b. 15, cf. dm, dn2, Zoologia, 45, der, d. med. — PI. : pericarde (Scriban, d., cade) şi pericarduri (Scriban, d.). — Şi : (învechit) pericărdio, pericârdion, pericărdiu s. n. — Din lat. pericnrdium, ngr. nspixapSiov, fr. pericarde. PERICARDIC, -Ă adj. Care aparţine pericardului, care se referă la pericard, de pericard. Cf. dn2. Lichid pericardic. der. iii, 713. — PI. : pericardici, -ce. — Din fr. péricardiquc. PERICĂRDIO s. n. v. pericard. PERICARDION s. n. v. pericard. PERICARDÎTĂ s. f. Inflamaţie a pericardului. Cf. Alexi, \v., Bianu, d. s. Pericardila este inflamaţia pericardului. enc. vet. 63, cf. 859, cade, dm, dn2, der, d. med. — PI. : pericardite. — Din fr. pericardite. PERICARTOTJ s. n. v. pericard. PERICARP s. n. Ansamblul straturilor de ţesuturi care alcătuiesc pereţii unui fruct. Un fruct este fiin-ţelnic compus din două părţi: din grăunte şi din peri-carp. Caiet, 82r/3. Aceste fructe . . . Lau] miezul închis intr-un pericarp (coclete). Brezoianu, a. 315/5. Au stqrnii lor deasupra pislilei sau preste pistil, iară nu pe lingă pericarpiu (in giurul mătricei ţinătoare rodului). Cornea, e. ii, 204/31. Pericarpiul. . . este partea trunchiului în care semînţa se află liber şi numai lipită d-un fel de ştreang mic numit umbilic. Barasch, b. 28, cf. 27, id. i. n. 146/19. Pericarpiul este format de trei părţi. Agronomia (1859), 387/15, cf. Barcianu. Cala-plasma din pericarp de fructe. N. Leon, med. 156, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. V., CADE, DM, DN2, DER. — Pl. : péricarpe (Scriban, d., dm) şi pericarpuri (Scriban, d.). —Şi: (învechit) pcricărpiu s.n. — Din lat. pericarpium, fr. péricarpe. PERICARP ATIC, -A adj. (Geogr. ; despre forme de relief, ţinuturi etc.) Care este situat in jurul Munţilor Carpaţi. Dealurile pericarpatice. — PI. : pericarpatici, -ce. — Peri- + carpatic. PERICARPIU s. n. v. pericarp. PERICÉNTRIC, -A adj. Care este aşezat In jurul centrului. Cf. cade, dn, sfc iii, 15. — PI. : pericentrici, -ce. — Din fr. pcricentrique. PERICÎCĂ s. f. v. percică. . PERICÎCLTJ s. n. Strat extern al cilindrului central al rădăcinilor sau al tulpinilor plantelor. Cf. dn2, der. — PI. : pericicluri. — Din fr. périeyelc. PERICIMENTÎTĂ s. f. (Med. ; rar) Periodontitâ. Cf. ABC s&n. 280. — PI. : pericimentite. — Din fr. péricimentite. PERÏCrÜN s. m. v. perciune. PERICLÂZ subst. Oxid natural de magneziu. Cf. Cantuniari, l. m. 108, dn2, der. — PI. : ? — Din fr. periclase. PERICLÎN s. n. Ansamblu de frunze sau de bractec care formează involucrul florilor din familia compo-zeelor. Foliolile pcriclinului păroase. Grecescu, fi,. 297. — PI. : periclinuri. — Din fr. péricline. PERICLÎNIC, -A adj. (Bot.) Care este prevăzut cu periclin, care constituie periclinul. Foliole periclinice. Grecescu, fl. 310. — PI. : periclinici, -ce. — Periclin -f suf. -ic. PERICLISA vb. I. T r a n z. (Neobişnuit) A primejdui. Cf. Eminescu, în bul. fii., ii, 119. — Prez. ind. : periclisez. — Şi : periclisi vb. IV. Eminescu, în bul. fil.. ii, 119. — Etimologia necunoscută. Cf. periclita. PERKXISÎ1 vb. IV. Tran?. (învechit) ,,A închide intr-o scrisoare“. Iorga, s. n. 217. — Prez. ind. : periclisesc. — Din ngr. H£pixXgi A b s o 1. Austria pericola şi cu dînsa împreună se punea in risc chiar cauza. id. ib. ii, 73. — Prez. ind.: pcricolcz. — V. pericol. Cf. it. p e r i c o 1 a r e. PERICOLARE s. f. (învechit) Primejduire. Cf. Polizu. — PI. : pericolări. — V. pericola. PERICOLARISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A primejdui. Să mă găsească această nevoie . . . , îneît să-mi pericularisească şi căşcioara şi să rămîi pe drumuri (a. 1833). Furnică, i. c. xxxvii, cf. Polizu. — Prez. ind. : pericolarisesc. — Şi: pericularisi vb. IV. — Pericol + suf. -arisi. PERICOLARISÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a pericolarisi. Cf. Polizu. — PI. : pericolarisiri. — V. pericolarisi. PERÎCOLON s. n. v. perieol. PERICOLOS, -OASĂ adj. v. periculos. PERICOPĂ s. f. Pasaj, fragment din scriptură care cuprinde q povestire sau o parabolă. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi,w., Şăineanu, d. u., Scriban, d., dm. + (Rar) Definiţie exactă, precisă. Cf. dn2. — PI. : pericope. — Din germ. Perikope. PERICRANIOjV s. n. v. perieraniti. PERICRANIU s. n. Membrană care înveleşte creierul. Pericranion, adică pcliţa care învăluie împrejur creierii, meşt. doft. i, 24r/14. Peliţa ce învăleşle crierii, numită pericraniu. Cornea, e. i, 157/9. + Ţesut fibros care se află la suprafaţa exterioară a craniului. Cf. DN2. — PI. : pericranii. — Şi: (învechit, rar) pericră-nion s. n. — Din ngr. ittpixpaviov, fr. perierâne. PERÎCUL s. n. v. pericol. PERICULARISÎ vb. IV v. pericolarisi. PERÎCULA s. f. v. pericol. PERICULOS, -OASĂ adj. Care prezintă sau poate prezenta un pericol pentru cineva sau ceva; primejdios. Cf. Iorgovici, o. 58/1. 101 ostaşi de artilerie şi inginerie carii lăcuia în casemate s-au făcut jărlvă acestei periculoase înlîmplări. ar (1829), 2402/26. Isprăvile lui asupra albanezilor ar fi şi pentru greci periculoase, ib. (1830), 367a/31. Expediţii periculoase. Genilie, g. 21/22. După o periculoasă navigaţie plină de necazuri, abia vine la lava. id. ib. 50/23. Pretenţiile ce s-au ridicat din partea puterii executive a staturilor unite sînl. . . periculoase pentru staturile neatîr-nale. cr (1846), 212/19. Bolnavii se primesc, afară de cazuri periculoase, numai o dată pe săptămînă. Cuciu-ran, d. 42/13. N-ai fost niciodată capabil de a ţine in secret o vorbă periculoasă, cr (1848), 61/52. Plutirea pe acest lac subteran este periculoasă. Barasch, i. n. 76/1. Va porunci. . . de a nu îngădui locuitorilor a lua parte la uneltiri periculoase pentru liniştea ţerei lor. rom. lit. 2682/42. Acest animal gigantic era un capricorn zburător foarte periculos. Işis (1859), 71/10, cf. Calendar (1861), 142/2. Aceste partide devin periculoase intereselor generale. Bolintineanu, o. 421. Erau periculoşi pentru întărirea naţionalităţii române. Maiorescu, cr. ii, 101. Eu nu sînl periculoasă! zise 4907 PERICULOZITATE - 436 - PERIEL ea răstită. Eminescu, n. 82. Este un element periculos pentru ordinea legală din Pripas. Rebreanu, i. 222. Nu le bate in duel cu unul care nu ştie să se bată, că e periculos. Camil Petrescu, u. n. 409. Lumea noastră se împarte în două tabere: una care n-are nici o părere, şi alta, mai periculoasă, care e de părerea tuturor. Brăescu, o. a. ii, 348. I s-a extras glontele şi a rămas rană foarte periculoasă. Sadoveanu, o. ii, 116, cf. viii, 167. Oraşul şi regiunea erau pline de indivizi periculoşi. Stancu, r. a. iv, 109, f. v, 61. Birocratismul este una din cele mai periculoase forme ale izolării de mase. Lupta de Clasă, 1954, nr. 1, 51. O resemnare periculoasă, un refuz fizic de a acţiona. Barbu, p. 233. ; <$> (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb i prin prep. ,,de“, exprimă ideea de superlativ absolut) j Datoria publică creşte periculos de repede, contemp. i 1955, nr. 471, 6/6. — PI. : periculoşi, -oase. — Şi: (învechit şi regional) pericolós, -oăsă adj. — Din lat. periculosus, it. pericoloso. PERICULOZITATE s. f. însuşirea, faptul de a fi periculos. Termenul este lipsit de sensul juridic, nefă-cindu-se nici o menţiune despre „periculozitatea socială“. jn 1959, 1160. Pedeapsa care se aplică trebuie să fie corespunzătoare periculozităţii sociale a faptei săvir-şite. pr. drept, 17. . — PI. : periculozităţi. — Periculos + suf. -itate. PERIDÓT subst. Silicat natural de fier şi de magneziu, de culoare galbenă, verzuie-măslinie sau incolor, cristalizat. Cf. Cantuniari, l. m. 107, dl, ltr2, dm, DN2. — Din fr. péridot. PERIDOTÍT s. n. Rocă eruptivă în care predomină peridotul. Cf. Cantuniari, l. m. 126, 127, 161, ltr2, DM, DN2, DER. — PI. : peridotile. — Şi: (rar) peridotită s. f. dn2. — Din fr. péridotite, germ. Peridotile. PERIDOTÎTĂ s. f. v. peridotit. PERIDRÓM s. n. (Arhit.) Galerie acoperită care înconjură un edificiu şi care serveşte ca loc de plimbare. Cf. ltr2, dm, dn2. + Spaţiul exterior, cuprins între peretele naosului şi coloanele care înconjură un templu peripter. Cf. ltr2, dm, dn2. — PI. : peridromuri (dm) şi peridroame (ltr2). — Din fr. pendróme. PÉRIE s. f. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ care aratâ utilizarea) Obiect de uz casnic constînd dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sîrmă etc. şi care serveşte la frecat, la curăţat, la netezit etc. Cf. anton, car., Budai-Deleanu, lex., lb, cr (1846), 42/42. Lasă-mă să dau ceea din urmă scuturătură de perie hainei tale. cr (1848), 103/57, cf. Polizu. Scoase din fundul unei lăzi ... o cutie, o perie şi o năframă. Eminescu, n. 21. îi dete un săpun, un pieptene şi o perie. Ispirescu, l. 128, cf. 25, 194, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Unii gospodari îşi fac din acest păr de porc şi perii de haine şi de cizme. Pamfile, i. c. 2, cf. id. duşm. 218, id. s. t. 101. Femeia... mă scutură de colb cu o perie. Hogaş, dr. i, 162, cf. Bassarabescu, v. 32. Mi s-a furat peria. Brăescu, o. a. ii, 263, cf. 230. Te rog să-mi dai o perie. Vlasiu, d. 186. Eram mîndru că mînuiesc şi eu o perie cu care îmi înnegresc botinele albe de colb. Teodoreanu, m. u. 216, cf. 212. Nu se ştie dacă întrebuinţează . . . peria de dinţi. Sadoveanu, o. x, 405, cf. viii, 52. Ar vrea să-şi cumpere de la cuţitarul ambulant un briceag şi o perie de mustăţi. Arghezi, b. 107. Dezveli o frizură atent cosmeticată şi bătătorită cu peria. Călinescu, s. 45. Motofîlcă de purcea Ţin cu mina, dau cu ea (Peria), şez. xiii, 27, cf. xvi, 167. O (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de desime sau de asprime) Sămînţa . . . , la vremea sa, va ieşi deasă ca peria. Economia, 212/25. Erau vreo zece, douăsprezece prăjini de cînepă frumoasă şi deasă cum îi peria. Creangă, o. 206. Din şi potele ce izvorăsc de sub dealuri ... se ridică, ca nişte perii, stufişuri dese de rogoz. Caragiale, o. i, 57. Dincolo de hotarele domniei lui, în mijlocul unui codru înalt şi des ca peria, era tăinuit un castel vechi de piatră. Vla-huţă, o. a. i, 218. Era . . . cu mustaţa tunsă şi ţepoasă ca o perie de dinţi. C. Petrescu, î. ii, 70. Afară din grădină, sub umbrarele celor cîteva cîrciumi de la răs-pîntie, lumea deasă ca peria. Galaction, a. 380. Baciul . . . desfăcu cu mare grijă şi neîndemînare pachetul pus pe genunchi, ca să se încredinţeze că într-adevăr are de-a face cu iarba cea mai neagră, care fumegă mai gros şi trece ca o perie de sîrmă prin gîtlej. Sadoveanu, o. ix, 22. Grîul îi des ca peria şi cu spicul de-o palmă. Scînteia, 1952, nr. 2 391. Era un ovăz înalt, bogat în spic şi des ca o perie. Preda, m. 110. 0> Fig.'Se opri ca să cerceteze un ochi mare de apă neagră, împresurat de o perie deasă de trestii. Sadoveanu, o. vii, 429. L o c. a d j. în perie = ca o perie O)- Coama astfel tunsă se zice în perie sau haiducească, enc. vet. 111. <0> E x p r. (Familiar) A trage cu peria = a linguşi. Cf. Pamfile, j. ii, 159. + (Regional) Ragilă; darac (Nucet). Cf. a i 35. + (Regional; şi în sintagmele perie de şurluit, a iii 1, perie de uns, alr ii/i h 291/386, perie de var, ib. h 291/682, perie de văruit, ib. h 291) Bidinea. Cf. alr ii/i h 291, a i 23, 31, iii 1, 18, v 15. + (Regio- nal ; şi în sintagmele perie mică, alr ii/i mn 149, (8 932/958, perie de-ale mici, ib. 3 932/29, perie dă făr-iSbuit, ib. 3 932/76, perie dă mînjit fircşcile, ib. 3 932/8, II perie dă molărit, ib. 3 932/36, perie di tras brîie, ib. Y 3 932/478, 646) Pensulă (1). Cf. alr ii/i mn 149, 3 932/2, alrm ii/i h 405/2. + F i g. (Familiar) Barbă (deasă şi aspră), li creştca într-o jumătate de zi o perie deasă, neagră şi aspră. Agîrbiceanu, a. 37. + (Familiar) Epitet dat unei persoane care linguşeşte, dicţ. 2. Unealtă, organ de maşină etc. alcătuite dintr-un suport pe care sînt fixate fire metalice, de păr de animale, textile etc. şi folosite la curăţirea, netezirea sau înăsprirea suprafeţei unui corp. Cu . . . peria de oţel rad şi curăţ bine . . . scoarţa moartă de pe pomi. Comşa, n. z. 50. Sudorul are nevoie de următoarele accesorii: ...ciocan pentru îndepărtarea zgurei, perie din sîrmă de oţel. Ioanovici, tehn. 170, cf. 172. + (Tipogr.; învechit) Unealtă asemănătoare cu o perie (1). cu care se bate hîrtia aşezată pe un şpalt, pentru a imprima pe ea textul; p. ext. text astfel imprimat, care serveşte corectorilor să depisteze şi să îndrepte erorile de cules. V. şpalt, corectură. Cf. V. Molin, v. T., dm. + Piesă componentă a maşinilor electrice, cu ajutorul căreia se realizează contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. în fig. SOS am reprezentat . . . yn dinamo cu două perechi de perii. Cişman, fiz. ii, 483, cf. dl, dm, der. 3. (Bot.; Transilv. şi Maram.; şi în sintagmele peria ursului, Borza, d. 64, alr i 1 952/361, perie ursească, Borza, d. 64, alr i 1 952/266) Coada-calului (Equisetum arvense). Cf. Viciu, gl., alr i 1 952/259, 270, cv 1949, nr. 7, 34. — PI. : perii. — Etimologia necunoscută. Cf. v. sl. ikphi« „pene“. PERIEGÎZA s. f. (Livresc) Călătorie. A peregrinat prin viaţă ca un iscusii navigator într-o îndelungată periegeză. Constantinescu, s. ii, 153. — Pronunţat: -ri-e-, — PI. : peritgeze. — Din fr. piricflJse. PERlfiL subst. (Bot.; regional) Saschiu (Vinca minor). Com. din fostul judeţ Putna. — Pronunţat : -ri-el. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. 4915 ¿>ERIELIE / - 437 - PERIFERIC PERIELIE s. f. v. perilieliu. PERIELIU s. n. v. periheiiu. PERIER, -Ă subst. 1. S. m. şi f. Persoană care se ocupă cu confecţionarea sau cu vînzarea periilor (1), a pensulelor sau a bidinelelor. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Sufereau foarte mult şi perierii. . . , cari . . . îşi desfăceau produsele lor numai pe piaţa românească. Gologan, c. r. 103, cf. Şăineanu, d. u., CADE, NOU. PROF. 46, ScRIBAN, D., DM. 2. S. n. (Rar) Săculeţ de ţinut periile (1). Cf. Scai- BAN, D. — Pronunţat: -ri-er. — PI. : perieri, -e. — Şi : periăr (nom. prof. 46) s. m., (2) peridră s. f. — Perie + suf. -ar. PERIÎRĂ s. f. v. perier. PERIÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) p e r i a şi rezultatul ei. Cf. POLIZU, DDRF, DM. — Pronunţat: -ri-e-. — PI. : perieri. — V. peria. PERIIÎRGHIE s. f. 1. (învechit) Curiozitate; interes. Să cunoască şi să înţeleagă deşteptul cuget al dumisale şi perierghia ce are la orice (a. 1782). gcr ii, 126/17. Spre aceasta, să fiţi dumneavoastră cu perierghie in toată vremea (a. 1783). Gâldi, m. phan. 324. Să afle pre cîntăreţi şi să-şi mulţumească perierghie (a. 1787). id. ib. Firească perierghie ce au avut şi văditoriul acestii taine (a. 1787). id. ib. I-au Insuflat o perierghie ce să-t afle începutul, ist. am. 53r/6. Să mulţămăsc deodată perierghia sufletului mitu. Critil, 19/12, cf. Budai-Deleanu, lex. Din perierghie m-am dus şi eu după el şi cu adevărat l-am văzut (a. 1818). Uricariul, vii, 81. Ca un adăpost în limbă elintască avui perierghie la multe lucruri (a. 1828). Gâldi, m. phan. 224. Perierghia unor călători cutează... a intra pintre stînci însuş supt cataract. ar (1829), 2421/30, cf. 1721/20. Ce fel de căire vor fi avut pentru nesocotită lor curiozitate (perierghie). Gorjan, h. i, 100/16. Toată îndoiala de care dumnealui arbitrul este cuprins de sine s-ar fi dezlegat dacă s-ar fi îndemnat de perierghie a vedea iscălitura domnului (a. 1838). Gâldi, m. phan. 224. Grigorie cu mare perierghie cerceta cu amăruntul. Asachi, i. i, 141/6. Perierghia este trebuincioasă omului. Tîmpeanul, g. 84/8, cf. Cihac, h, 685, tdrg, cade. 2. (învechit) Cercetare; anchetă. Ieşind spre încun- jurdrea tirgului înlr-adins pentru cercarea şl perierghia acestora (a. 1783). Gâldi, m. phan. 224. Să facă şi perierghie asupra vieţii lor (a. 1788). id. ib. Am făcut perierghie de suma prăvăliilor (a. 1793). id. ib. Am găsit în munţi . . . locuri cu pucioasă, făcînd şi altă perierghie (a. 1811). Doc. ec. 123. Făcînd cu amăruntlu cercetare şi scumpă perierghie (a. 1814). Gâldi, m. phan. 224. împăratul..., făcînd perierghie inelului, . . . văzu marca cu numele lui Filerot (a. 1837). în DR. i, 45. 3. (Neobişnuit) Stil căutat, preţios. Cf. Barcianu. — Pronunţat: -ri-er-. —PI.: perierghii. — Şi: (învechit, rar) perierie s. f. Cihac, ii, 685. — Din ngr. irEptr.pYÎn. PERIERGHISf vb. IV. T r a n z. (învechit) A cerceta, a observa (3). Să aibă a perierghisi şi â lua seamă cu bună purtare de grijă (a. 1783). Gâldi, m. phan. 224, cf. Rosetti-Cazacu, i. l. rv-i, 356. — Pronunţat: -ri-er-, — Prez. ind. : perierghisesc. — De la perierghie. PERIERG<5s, -OĂSĂ adj. (Grecism învechit) însetat de a cunoaşte, dornic sau curios de a şti. Era om periergos şi vrea să aibă din toate părţile înştiinţări. Vâcărescul, ist. 283. Mulţi sînt aici prea periergoşi, aşteptînd să să ia de capele ca să vază care. vor fi mai tari (a. 1821). Iorga, s. n. 168, cf. tdrg. <£ (Substan- tivat) Se va şi afla şi vreun periergos, adică iscoditor. Antim, p. 32. — Pronunţat: -ri-er-, — PI. : periergoşi, -oase. — Din ngr. TtspÎEpYOţ. PERIERÎE1 s. f. Atelier în care se fac (şi se vînd) perii (1); magazin de perii. Cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Gologan, c. r. 97. — Pronunţat: -ri-e-. — PI. : perierii. — Perier + suf. -ie. PERlfiRIE2 s. f. v. perierghie. PERIERÎŢĂ s. f. Femeie care se ocupă cu confecţionarea sau cu vînzarea periilor (1), a pensulelor sau a bidinelelor. Cf. l. rom. 1961, nr. 3, 235. — Pronunţat: -ri-e-, — PI. : perieriţe. — Perier + suf. -iţă. PERIET<3r, -OĂRE adj. (Despre unele organe de maşini) Care curăţă, netezeşte, piaptănă, scarmănă. Impurităţile grele se elimină prin grătarele de sub pinza urcătoare şi de sub valţul perietor. Ionescu-Muscel, fil. 79. La urzelile colorate, tonurile trebuind să rămînă clare, valţurile perietoare sînt excluse din funcţiune, id. ţes. 147. — Pronunţat: -ri-e-, — PI. : perietori, -oare. — Peria -f suf. -lor. PERIETTJRĂ s. f. 1. Faptul de a (s e) peria (1) ; periat1 (1). Cf. Budai-Deleanu, lex., Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Straiele-i erau vechi, curate, roase de perieturi. Sadoveanu, o. vi, 531, cf. Scriban, d., Udrescu, gl. + F i g. (Familiar) Linguşeală, linguşire. Cf. Udrescu, gl. + F i g. Cizelare, finisare (a unei lucrări). Un tînăr poet. . . dînd ultima perietură unui sonet macabru. Caragiale, o. iii, 309. 2. (Regional; în forma peritură) Ceea ce rămîne din fuior după ce acesta a fost periat; ceea ce se ia pe peria cu care a fost periat fuiorul. Cf. Pamfile, duşm. 139, mat. dialect, i, 264, Teaha, c. n. 251. — Pronunţat: -ri-e-. — PI. : perieturi. — Şi: (regional, 2) peritură s. f. Pamfile, duşm. 139, mat. dialect, i, 264, Teaha, c. n. 251. — Peria + suf. -tură. PERÎFAN,. -Ă adj. (Grecism învechit) Vestit, renumit, celebru. Atunce au prins şi pe Ilie Catacozino cel tare şi mare, perifan, numai cu cămeşe şi desculţu şi fără sliz, Neculce, l. 183, cf. tdrg, T. Papahagi,c. l., l. rom. 1959, nr. 3, 35. — PI. : perifani, -e. — Din ngr. nspicpavri?. PERIFERIC, - adj. 1. Care este situat la periferie (3); de margine. Sistema nervoasă ... se împarte în partea ţentraiă şi în partea periferică, antrop. 150/11. Funcţia radicelelor este foarte importantă, fiindcă ele, prin căpătîiele lor periferice, sug zemurile din pămînt. Barasch, i. N. 106/5. Datorită valenţei corpurilor, electronii periferici pot fi atacaţi, enc. tehn. i, 97. Iuţeala periferică a roţii conice este mai mare. Soare, maş. 154. Arterioscleroza periferică nu merge totdeauna paralel cu aceea a vaselor centrale. Parhon, b. 83. Dezechilibru grav al circulaţiei periferice a sîngelui. Belea, p. a. 175. Acest bazin prezintă o zonă periferică, unde straiele '• sînt intens îndoite. Geologia, 116. 2. Care este situat într-o periferie (2), care ţine de ! periferie, de periferie. Acadelele din borcanele cofetăriilor periferice. Teodoreanu, m. ii, 98, cf. 240. Se aprind luminile pe străzile electrificate în ultimii ani în cartierele periferice. Scînteia, 1953, nr. 2 630. Ajunsese să cînte la restaurante mici şi periferice. Beniuc, m. c. i, : 311. Străbătură un lung cartier periferic. Vornic, p. 127, cf. dm, dn2. + Care este specific periferiei (2), care caracterizează pe locuitorii unei periferii. Scrierile. . . [lui Caragiale] sînt foarte bogate în material lingvistic 4930 PERIFERIE - 438 — PERIGEU familiar şi, mai cu seamă, periferic. Iordan, stil. 23. O (Adverbial) Varianta ,,favor“ . . . sună învechit şi periferic, id. ib. 110. + (Substantivat) Persoană care locuieşte la periferie (2); mahalagiu1 (1). Periferici înstăriţi. în scl 1969, 328. + F i g. De mică însemnătate, secundar. Am o dorinţă cu totul periferică . . . privitoare la Biblioteca Academiei. Galaction, a. 71. Oamenii tineri . . . sînt împinşi la munci periferice. v. rom. ianuarie 1954, 116. 3. (Despre ţinuturi, teritorii etc.) Care este situat la margine (în raport cu centrul sau cu capitala). Judeţ periferic. — PI. : periferici, -ce. — Din fr.- pirlphârlque. PERIFERÎE s. f. 1. Ţinut mărginaş sau limitrof al unei ţări, al unei unităţi teritoriale etc., în raport cu centrul sau cu capitala ei; p. g e n e r. (învechit) provincie. Le şi dărui. . . Toată acea mîndră periferie Ce s-află intr-a ţării ceştii parte. Budai-Deleanu, ţ. 144. Întîmplările din diferitele locuri de la periferie. Maio-rescu, D. i, 136. Dirigenţii lui de pe la periferie, de prin provinţii. Sbiera, f. s. 343. Intîmpina . . . solicitanţii timizi şi necunoscuţi de la periferia ţării. C. Petrescu, c. v. 102, cf. dn2. O L o c. a d j. De periferie = provincial. S-a înscris la centru, în partidul in care domnul Emil Sava e . . . combatant de periferie. C. Petrescu, r. dr. 302. 2. Cartier situat la marginea unui oraş, în raport cu centrul acestuia; mahala1 (1). Cf. ddrf. Domiciliat mai înspre periferie. Galaction, a. 445. La periferie . . . s-au deschis ferestrele. Sahia, n. 64. Mahalalele urile ale periferiei sini nişte grădini în care înfloreşte splendid o rasă de fete şi femei uimitoare. Arghezi, b. 83, cf. 44. începu să contemple periferiile oraşului. CXxinescu, s. 714. Din cauza frigului şi a lipsurilor muriră săraci şi la periferiile capitalei. Stancu, r. a. iv, 171, cf. n, 43. Arhitecţii . . . au realizat mari ansambluri, care au făcut să dispară. diferenţa dintre centru şi periferie. Scînteia, 1954, nr. 2 898. Maşina ieşise din periferie. Preda, r. 106. Schwartz locuia la periferia dinspre apus. T. Popovici, s. 122. Simţeam . . . aerul mai puţin înfierbi ntat al periferiei bucureştene. Barbu, p. 39. Centrul vechi al orăşelului a început zi de zi să se deplaseze tot mai convingător spre periferie, s iulie 1960, 14. (F i g.) Nu eşti tu copilul de odinioară, crescut prin străini, ţinut de nedreptatea socială la periferia mîngîierilor acestei vieţi? Galaction, a. 308. Oamenilor simpli. .. a căror viaţă se petrecea atunci la periferia vieţii, astăzi li s-au deschis porţile muzeelor. Vlasiu, d. 407. Improvizaţia în repertoriu ... se găseşte la periferia preocupărilor generale ale teatrului românesc, contemp. 1949, nr. 120, 12/6. O Loc. adj. De periferie = periferic (2); fi g. de mică importanţă, de calitate scăzută, de mina a doua. Căpitanul vaporului ne-a recomandat să asistăm . . . la un teatru negru de periferie, v. rom. aprilie 1954, 65. 3. Punct, zonă etc. depărtată de centru sau de un punct de referinţă. V. margine (I 1). Mină umezelile de la centru spre periferie. Albineţ, m. 210/22. Derivînd din organele cele centrale la periferia trapului, ea va produce o repartiţie mai potrivită a căldurei organice. Ape min. 24/7. Fixase patru butoaie mari în luncă, mai la periferii. Agîrbiceanu, a. 116. A găsit o cameră la o vilă nouă de la periferia terenurilor. G. Petrescu, î. ii, 244. Roşeaţa amintită se întinde spre periferie, care este precis separată de pielea sănătoasă. Belea, p. a. 137. 4. (Astăzi'rar) Curbă închisă care delimitează o figură geometrică sau o suprafaţă, circumferinţă; p. ext. (învechit) perimetru (1). Cum se formează periferia cercului ? Lazăr, a. 6r/10. Jmpregiurarea sau periferia cercului. Rus, 1.1,17/8, cf. Negulici,Stamati,d. De şepte ori mai mare decit toată periferia (ocolul) pămin-tului. Isis (1859), 21/43, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., ds, dm, dn2. + (învechit) Suprafaţă cuprinsă într-o astfel de curbă sau într-un peri- metru (1). Camera despre care vorbim era în periferie de un stînjin pătrat. Filimon, o. i, 102. — PI. : periferii. — Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. PERIFRĂS s. n. v. perifrază. PERIFRĂSIS s. n. v. perifrază. PERIFRASTIC, -Ă adj. (Despre enunţuri, construcţii de limbă etc.) Exprimat prin perifrază ; care conţine perifraze, cu perifraze ; (învechit, rar) perifrasticesc. îş aduce aminte numai la această perifrastică adăogire a lucrurilor. Molnar, ret. 187/5, cf. Stamati, d. Stil perifrastic, cade, cf. dm, dn2, der. + (Despre conjugările, timpurile, formele etc. verbelor) Compus (cu un verb auxiliar). Capătă predicatul nume de perifrastic. gr. r.-n. ii, 77/13. încă în latina tîrzie apar forme perifrastice de viitor cu verbele auxiliare ,,a avea“ şi „a voi“. Graur, i. l. 153. Ulterior, forma perifrastică avea să se dezvolte ca o nouă catigorie gramaticală, sg ii, 29. Odată apărut la verbele deponente, perfectul indicativ perifrastic nu era greu să se dezvolte şi la verbele cu flexiune activă, scl 1959, 244, cf. dm, dn2, der. — PI. : perifrastici, -ce. — Din fr. pcriphrastiqiţe, germ. periphrastisch. PERIFRASTICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar; despre enunţuri, construcţii de limbă etc.) Perifrastic. Ca să nu-l auză ascultătorul fără ruşine, nu-l zice [cu-vîntul] cu numele său, ci cu mijlocul perifrasticesc şi metaforicesc. Molnar, ret. 187/19. — PI. : perifrasticeşli. — Din ngr. TCEpKppatmxiSç. PERIFRAZĂ vb. I. Tranz. (Rar) A parafraza. El... se mărgineşte a perifraza pe ,,strategicul lui Onosander“. Hasdeu, i. v. 240, cf. Alexi, w., dm, dn2. — Prez. ind. : perifrazez. — Din fr. périphraser. PER1FRĂZĂ s. f. Procedeu gramatical şi stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce se poate reda şi printr-un singur cuvînt, cu scopul de a evita echivocul unor termeni sau de a sublinia anumite semnificaţii ; grup de cuvinte care înlocuieşte un termen unic. Perifrasis povesteşte cu mai multe cuvinte un lucru ce putea să-l zică cu- mai puţine. Molnar, ret. 187/3, cf. drlu. Perifras, împleticire de cuvinte. Yîrnav, l. 141r/16, cf. gr. r.-n. i, 147/23, Valian, v., Negulici, Stamati, d., Polizu, prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Faţă de un timp trecut, [posterioritatea] se marchează prin viitor, prin prezent (cu valoare de viilor) sau prinir-o perifrază, scl 1954, 314. Cuvinte derivate care nu se pot traduce în limbile analitice decît prin perifraze. Graur, i. l. 187. Cazul exprimării unei noţiuni verbale prin perifrază, sg i, 40, cf. dm, dn2, der. — PI. : perifraze. — Şi ; (învechit) perifrâs (pl. peri-frasuri, Valian, v., Polizu, şi perifrase, Polizu), (învechit, rar) perifrâsis s. n. — Din ngr. nepicppaaiç, germ. Periphrase, fr. périphrase. PERIGÉU s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial, în mişcarea lor orbitală, se află cel mai aproape de pămînt ; epocă, timp in care un astru sau un satelit artificial se află în acest punct. Perigeul :este apropierea cea mai mică a unui trup lumesc de pămînt. Genilie, g. 76/17, cf. Valian, v., Negulici. Punctul în care un corp ceresc se află în cea mai mare apropiere de pămînt se cheamă perigeu. Fontanin, c. 67/25, cf. Polizu. Se numeşte perigeu punctul în care un corp ceresc este cel mai aproape de pămînt. Drăghiceanu, c. 8. Valoarea minimum a depărlărei soarelui de la pă- 4938 PERIGIN - 439 - PERIL IPSIS mint. Aceasta se exprimă zicînd că soarele este atunci la perigeu. Culianu, c. 168, cf. 274, dm, dn2. Perigeul orbitei navei cosmice se află la 312 km depărtare de pă-mint. ScInteia, 1960, nr. 4 835, cf. der. — PI. : perigee. — Din fr. perigee, lat. perigaeum. PERIGlN, -Ă adj. (Despre corole şi stamine) Care este situat pe caliciu, formind un cerc în jurul ovarului. Dialipetale perigine. Grecescu, fl. 6. — PI. : perigini, -e. — Din fr. părigyne. PERIGÎNIC, -Ă adj. Care are alcătuire florală peri-gină. Există unele genuri ce au specii periginice. Grecescu, fl. 6. + Perigin. Dialipetale periginice. Grecescu, fl. 6. — PI. : periginici, -ce. — Din fr. pcrigyniquc. PERIGINÎE s. f. însuşirea de a fi perigin; mod de aşezare a elementelor florale specific plantelor periginice. Sini şi cazuri astfel dispuse că periginia şi epi-ginia sini discutabile. Grecescu, fl. 6. — PI. : periginii. — Din fr. perigynle. PERIGLACIĂR, -Ă adj. (în sintagmele) Zonă (sau regiune etc.) periglaciară (şi substantivat, n.) = regiune situată la periferia gheţarilor, caracterizată printr-o climă specifică şi prin anumite procese şi forme determinate de condiţiile fizico-geografice respective. Cf. ltr2. în studiul. . . periglaciarului, C. Brătescu este un precursor in geografia românească, mg i, 31. Aceste resturi fosile ne dau indicaţii asupra condiţiilor fitoclimatice din zona periglaciară. ib. 143, cf. der. Morfologie periglaciară = aspect morfologic al regiunilor situate la periferia gheţarilor sau în climatele reci. Cf. der. — Pronunţat: -ci-ar. — PI. : periglaciari, -e. — Din fr. periglaeiaire. PERIGdN s. n. înveliş floral ale cărui foliole sînt uniforme. V. p e r i a n t. Cf. Alexi, w., dn2, der. — PI. : perigoane. — Şi: (rar) perigoniu s. n. dn2. — Din fr. perigone, lat. perigonium. PERIGdNIU s. n. v. perigon. PERIGRAFf subst. v. perigrafic. PERIGRAFÎE s. f. (Grecism învechit) Descriere, relatare. Cf. Cantemir, ist. 407. De la toate slrâjile să aibă a-şi aduce . . . însemnare şi cu de amăruntul perigrafi, cine au trecui, cine au intrat sau ieşit din Bucureşti (a. 1783). Gâldi, m. phan. 225. — PI. : ? — Şi: perigrafi subst. — Din ngr. nepiypaipia. PERIGRAPSÎ vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A descrie, a relata. Precit voi putea a ţi-o perigrapsi mă voi nevoi. Cantemir, ist. 129, cf. 111, 258. Peri-grapsăşte întâmplările . . . prietinii sale (a. 1836). Gâldi, m. phan. 225. R e f 1. pas. Socoteam cum fără dă cusur să să fie perigrăpsind măriei tale toate (a. 1713). Gâldi, m. piian. 225. Ştiu că dăn alţii mai pre largu şi fără cusur să vor perigrapsi (a. 1713). id. ib. — Prez. ind. : perigrapsesc. — Şi: perigrapsi vb. IV. — Din ngr. ¿TtEpiYpâya (aor. al lui 7iepiypa F i g. Oh! lăsaţi pe oricare suflet în a lui perihelie. MacedonsIci, o. i, 176, cf. 111. — PI. : perihelii. — Şi: (învechit) perihelium s. n., perihelie, perielie s. f., perieliu, periiliu s. n., periile (Valian, v.) s. f. — Din ngr. nspi^Xioţ, fr. perihelie, lat. perihelium. PERlkfiLIUM s. n. v. periheiiu. PERIÎLIU s. n. v. periheiiu. PEIULAVÎ subst. (învechit) Bun, avere. Să se facă după obicei o catagrafie de toate ale mănăstirii ce mi se dă acum asupra-mi prin catastih de perilavt, ca să poală fi văzut în vreme perilavi al meu (a. 1801). GÂLdi, m. phan. 225. Catastih de perilavi (a. 1814). id, ib. însemnare de perilavi (a. 1816). id. ib. Catastih de perilavi pentru toate lucrurile sfintei mănăstiri Tismana (a. 1819). id. ib. Catagrafie de perilavi (a. 1836). id. ib. — PI. : ? — Din ngr. it£pi>.aP^. PERILÎE s. f. V-. periheiiu. PERILÎMFĂ s. f. Lichid care se găseşte între labirintul osos şi cel membranos al urechii interne. Cf. DM, d. med. — Din fr. perilymphe. PERILfPS s. n. v. perilipsis. PERÎLIPSIS s. n. 1. (învechit, rar) Pricepere, iscusinţă. Au dat şi răspunsul cărţilor măriei sale, scriindu-i cu cinste şi cu mult perilipsis (începutul sec. XVIII). MAG. IST. iv, 156/30. 2. (învechit) Rezumat, prescurtare; conţinut. S-au dat mai nainte slăvile poronci, a cărora perilipsis să se urmeze (a. 1774). Uricariul, vi, 439. Osebit perilipsis ce ni s-au citit (a. 1817). Gâldi, m. phan. 225, cf. Sta-mati, d., tdrg, T. Papahagi, c. l., Coman, gl. ■{■Loc. a d v. In perilipsis = pe scurt, rezumativ. Să se ţie condici deosebite întru care să se treacă în perelips toate răvaşele ce se dau (a. 1775). Gâldi, m. phan. 225. Co-prinderea Curanului in perilipsis este aceasta. VĂcĂ-rescul, ist. 248. Vei mai paradosi istoria, loghica, ri-torica, mithologhia, in perilipsis, poezia, arheotoghia (a. 1828). Uricariul, vii, 172. Acele pisanii să nu se scrie în perilipsis, precum au făcut unii, ci întregi, din cuvînt în cuvint (a. 1832). Gâldi, m. phan. 225. 3. (învechit) Dare de seamă; inventar; extras (de cont) : listă de cheltuieli. Din perilipsis al socotetei se vede că sînt bani asupra lui (a. 1795). Gâldi, 4957 PERIMA - 440 - PER1NGI m. phan. 225. Perilipsisul socotelii ce am trimis (a. 1820). id. ib. Să ni se răspundă şi banii ce trec cheltuiala mai mult dimpreună cu dobinda lor, care se va arăta in peri-lipsis ce avem a da (a. 1821). id. ib. Perilipsis al socotelii (a. 1824). Iorga, s. d. xxi, .387. O adiverinţă. .. arătătoari pentru, zăci bucăţi scrisori, arătati in perilipsis (a. 1829). id. ib. 296. Perilipsis de suma producturilor in felurimea lor — grîu, orz, porumb şi mei (a. 1831). doc. ec. 492. — PI. : perilipsisuri. Găldi, m. phan. 225. —Şi : perflips, periplipsis (Găldi, m. phan. 225), pereiips, perélipsis (id. ib.) s. n. — Din ngr. nEpiXîiyi;. PERIMĂ vb. I. Refl. 1. (Jur. ; despre acţiuni, căi de atac, executări silite în procesele civile) A se stinge (în faţa unei instanţe) din cauza depăşirii termenului legal.' Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. Dacă o . .. cerere Introdusă la instanţă este lăsată în netucrare mai mult de 1 an . . . aceasta se perimă, adică se consideră că nu a fost introdusă, pr. drept, 808. 2. (Despre idei, concepţii, teorii etc.) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă, a ieşi din uz, a fi depăşit, a se învechi, a se demoda. Concluziile sale referitoare la originea poporului şi a limbii noastre . . . nu s-au perimat cîtuşi de puţin. l. rom. 1959, nr. 3, 12. — Prez. ind. pers. 3 : perimează şi perimă. — Din fr. périmer, PERIMÂN s. n. v. paraman. PERIMÂRE s. f. Acţiunea de a se perima. 1. (Jur.) Stingere a unei acţiuni, a unei căi de atac, a unei executări silite în cadrul procesului civil, din cauza depăşirii termenului legal ; perempţiune. Perimarea este o sancţiune procesuală pentru lăsarea în nelu-crare a cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, pr. drept, 808. Perimarea se constată de organul de jurisdicţie printr-o hotărîre ce se poate da din oficiu, der. 2. Ieşire din uz, învechire, demodare. După perimarea sistemului medieval de cultură, individualismul Renaşterii aşterne bazele luptelor pentru drepturi ale burgheziei în ascensiune, s mai 1960, 79. — PI. : perimări. — V. perima. PÉRIMÂT, -Ă adj. 1. (Jur. ; despre acţiuni, căi de atac, executări silite în procesele civile) Anulat, stins din cauza depăşirii termenului legal. 2. (Despre ic\ei, concepţii, teorii etc.) Care încetează să mai fie actual, care nu mai corespunde, care este ieşit din uz., învechit, depăşit, demodat. Avea el un paşaport vechi, perimat. Camil Petrescu, t. i, 203. Izolaţionismul artei'pentru artă este perimat. Galaction, a. 351. Teoria infracţiunii-seop este astăzi perimată. cod. pen. r. p. r. 132. Ajungi să foloseşti imagini cu lotul perimate, contemp. 1949, nr. 164, 5/6. Ioanide avea intr-adevăr şi în starea de veghe acest obicei perimai. Călinescu, s. 117. — PI. : perimaţi, -te. — V. perima. l’ERIMÉT s. n. (Pescuit ; rusism) (Sfoară, funie de) pripon. în regiunea Deltei însă o sfoară (de pripon) are 100 de cîrlige şi se numeşte. . . perimet. Antipa, p. 314, cf. 335, 358, Şăineanu, d. u., ltr2. — PI. : perimete. — Şi : peremét s. n. Antipa, p. 786, Scriban d. — Din rus nepeMëT. PERIMETRĂL, -Ă adj. (Rar) Perimetric. Se distinge prin înălţimea holului central, precum şi printr-o vizibilitate perimetrală excepţională, v. rom. aprilié 1961, 167, cf. DN2. — PI. : perimelrali, -e. — Din fr. périmétrâl. PERIMÉTRIC, -Ă adj. Care ţine de perimetru, refe- ritor la perimetru, cuprins într-un perimetru, format de un perimetru, de perimetru ; (rar) perimetral. Unghiurile închisă în orice păreche de laturi să numesc unghiuri perimetrice sau poligonale. Geometria a. m. 16r/4, cf. DM, DN2. — PI. : perimetrici, -ce. — Din fr. pcrimetrique. PERIMÉTROS s. n. v. perimetru. PERIMÉTRU s. n. 1. Suma lungimilor laturilor unui poligon ; linie închisă care mărgineşte o suprafaţă ; (învechit) împrejurime, înconjurare, contur, ocol (I 1), măsură împrejur, (învechit, rar) ocoliş (1). Cf. qheom.-trigon. 106T/9. Liniile ce alcătuiesc hotarăle să numeşte împregiurime sau peremztru figurei. Geometria a. m. 16r/l. Figurile acelea..,., la oricare schimbare, trebuie să aibă tot atîta perimetru, tem. gheom. i, 6r/16. Liniile . . . , toate împreună, închipuiesc perimetru sau încon-giurarea poligonului. Poenaru, g. 3/16. Perimelrurile poligoanelor regulate de acelaşi număr de laturi se au intre ele precum razele cercurilor înscrise, id. ib. 156/3. A hotărî perimetrul (conturul), adică toate marginile moşiei şi totodată prin ajutorul triunghiurilor a hotărî toate detailurile. D. Asachi, t. 20/17. Rotocolul unui poligon oarecare este perimetrul (măsura împrejur) lui. conv. geom. 66/23. Perimetrul unui poligon este suma laturilor AB + BC + CD . . . care-l formează. Melik, g. 9, cf. ds. Circumferinţa acestei roţi, perimetrul, trebuia măsurată dinainte cu cea mai mare precizie, v. rom. mai 1954, 36, cf. Geometrie viii, 12, sfc v, 191. Raportul perimelrelor poligoanelor asemenea, gî 1963, nr. 691, 2/3, cf. ltr2, der. O (Med.) Perimetru de protecţie (sanitară) = linie închisă care delimitează un teritoriu sau o zonă în jurul unui obiectiv care trebuie protejat de impurificări, contaminări etc. Perimetru de protecţie in jurul unsi surse de alimentare cu apă. der. (Geol.) Perimetru de protecţie hidrogeologică = limitele unei zone în interiorul căreia sînt interzise orice fel de lucrări a căror adîncime de execuţie ar depăşi depozitele geologice recente sau care ar putea tulbura condiţiile de exploatare a apelor subterane. Perimetrul de proiecţie hidrogeologică se face în scopul protecţiei izvoarelor de ape minerale şi al captărilor pentru alimentare cu apă. der. 3. Suprafaţă cuprinsă într-un perimetru (1) ; limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone, parcele etc. Rochiile se mai scurtaseră încă de un deget şi pălăriile îşi mai expropriaseră încă din perimetru. C. Petrescu, c. v. 56. Zilele acestea a apărut în presă sentinţa în procesul furtului de petrol din perimetrele statului. contemp. 1948, nr. 112, 7/1. Natura pe care o parcurge are perimetrul unul judeţ. ib. 1956, nr. 510, 5/3. Spune-i lelei Ana că cele patru hectare a ei vecine cu perimetrul tovărăşiei se comasează. Beniuc, v. cuc. 21. Construirea obiectivelor industriale şi social-cullu-rale e permisă şi în afara perimetrului stabilit al oraşelor. ltr2. + F i g. Sferă, cuprins, domeniu. Perimetrul sumbru al mizeriei, contemp. 1954, nr. 386, 3/4. Rămîne închis într-un perimetru de preocupări reduse. v. rom. noiembrie 1962, 146. 3. (Med.) Instrument folosit pentru determinarea cîmpului vizual sau a circumferinţei unui dinte. Perimetru vizual, der. Perimetru dentar, ib. — PI. : perimetre şi (învechit) perimelruri. — Şi : (învechit) perimétros (gheom.-trigon. 106v/9), pere-métru, (regional) pelimétru (gl. olt.) s. n. — Din ngr. 7t£pi|i£Tpo<;, germ. Perimeter, fr. périmètre. PERINĂ s. f. v. pernă. PERÎNCI subst. (Ban. şi prin vestul Transilv.) Orez1 (Oryza sativa). Din varză se face „sârme” (sarmale) umplute cu carne şi cu perinei (orez). pribeagul, p. r. 83, cf. L. Costin, gr. băn. 156, alrm sn iii h 953/47, 53, 64, Borza, d. 122. 4968 PERINDA - 441 - PERINGĂ ** — Şi: pcringi (alrm sn iii li 953/47), pirinci (com. din Timişoara) subst. — Din ser. pirinad. PERINDĂ vb. I. 1. R e f 1. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spaţiu), (învechit şi popular) a se petrece (3) ; p. e x t. a circula (unul după altul). Cf. Klein, d. 223. Aşa pururi să părîrtdară Stăpiniile una după alta. Budai-Deleanu, ţ. 350, cf. drlu, lb. La aceste academii de ştiinţi a zinei Vineri Tot mai des se perindează şi din tineri in mai tineri. Eminescu, o. i, 40. A umblat paharul pe la toţi. . . După ce s-au părindat toţi, moaşa se scoală de la masă. Marian, na. 192. Astfel se părindează cu toţii. id. î. 197. Era cel mai cinstit din ciţi se perindaseră pe la ei. Sandu-Aldea, a. m. 151. Şi-alţii Prea mulţi se perin-dară-n casa noastră. Murnu, o. 7. Acum se perindează prin oraş lume multf mai multă. Brătescu-Voineşti, p. 322. Se perindară mulţi contabili.. . , căci directorul nu se învoi să le mărească salariul. Agîrbiceanu, a. 543. Vorbitorii ... se perindau pe aceeaşi scenă. Arde-leanu, v. p. 156. Douăzeci-treizeci de soldaţi francezi socialişti s-au perindat ieri. Galaction, a. 380. La tribuna decorată cu salcie .şi steguleţe s-au perindai. . . mulţi oratori. Sahia, n. 20. Unul din guvernele de scurtă durată, perindate de doi ani. C. Petrescu, î. ii, 126. Aproape toţi domnii care s-au perindat in scaunul ţărilor româneşti, in epoca fanariotă, au fost mai întii dragomani ai Porţii. Oţetea, t. v. 30. O clădire mare şi luxoasă, in care se perindează necontenit străinii. Sadoveanu, o. ix, 228. Generaţii după generaţii s-au perindat ca frunzele toamnelor, id. e. 76. O pensiune e un loc unde se perindă sule de vizitatori. Ralea, s. t. i, 280. Prin biroul lui se perindau zilnic deputaţi, foşti deputaţi şi viitori deputaţi. Stancu, r. a. iv, 189. Multe rinduri de oameni s-au mai părindat. reteganul, p. iv, 61. După ce se prerindară toate animalele, veni şi rindul măgariului. Cătană, p. b. ii, 17. (T r a n z.) Pe-aici, cindva, îşi perindară spiţa Sciţii bălani, mari vinători de bouri. Labiş, p. 351. <0 F i g. (Despre gîn-duri, imagini, amintiri etc.) Şi gindirile lui Stănilescu se părindau. Contemporanul, vi2, 213. Tot potopul lui de gînduri se perindase numai în citeva clipe. Petică, o. 339. îi trecură prin minte. . . chipuri din copilăria cea mai depărtată şi cu cit se perindau mai multe, simţea cumise însenină sufletul. Agîrbiceanu, l. t. 341. Toate aceste împrejurări mi se perindau prin minte. Brătescu-Voineşti, p. 140. Toate întîmplările zilelor din urmă i se perindară prin minte. Gîrleanu, n. 151. I se perinda în gînd toată viaţa lui. Rebreanu, i. 277. I se perindau în faţa minţii. . . chipuri şi vorbe răzleţe. Ardeleanu, d. 197. Ne perindarăm prin minte viaţa la liceu. Bassarabescu, v. 126. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate. Gălinescu, e. o. i, 33. în mintea mea, imaginile se perindau cu repeziciune. Stancu, r. a. ii, 391. I se perindară prin faţa ochilor mulţimi de întîmplări. Gamtlar, n. i, 72. (T r a n z.) Era o grea problemă pe care o purtam şi o perindam în sufletul meu. Galaction, o. a. i, 152. Zîmbind îşi perinda printr-o lumină de vis multe clipe ale trecutului. Sadoveanu, m. 181. Din lucrurile ci te i le perinda viaţa pe sub nas, domnia-sa reţinea numai partea bună. Galan, z. r. 149. Bătrînei îi făcea intr-un fel plăcere . . . să vorbească tare cu cineva despre toate aceste lucruri,... să le perinde prin faţa >unor ochi treji. v. rom. noiembrie 1962, 64. + S p e c. (Regional; despre albine) A trece des prin urdiniş; (regional) a urdina (Gîmpulung Moldovenesc), chest. vi 38/3. 2. Tranz. (Regional) A trece de la unul la altul, a lua pe rînd. Sanda fuge la vîrielniţă, descurcă firele şi iarăşi părîndă parii. Slavici, n.i,33. Le-am părindat pe toate vitele; le-am controlat pe toate de-a mărun-ţelu. şez. ix, 154. De la vlădicie Ptnă la popie, Părîn-dează-i toţi. Pîrvescu, c. 76. + A cutreiera, a colinda. Porneşte-apoi răgnind grămada, Perîndă-n zgomot toată strada Tăcutului Ierusalim. Coşbuc, b. 32. Tot bătînd la uşi şi la fereşti. . ■ părîndă satul întreg, reteganul, p. i, 11. Cînd a intrat în palat, ea a lăsat fusiil la uşă şi cu celalalt capăt de fir a părindat tot palatul, i. cr. ii, 232. + Refl. (Rar) A alterna. Foc şi gheaţă se perindă prin ea. Viaţa i se curmă. Neculuţă, ţ. d. 115. ■£> R e f 1, pas. fo reumatismul picioarelor, baia de soare şi de nisip se va perinda cu acea de apă. Atila, p. 82. + (Regional) A muta dintr-un loc în altul. Cf. LM, ŞĂINEANU, D. U., ŞEZ. III, 84. — Prez. ind. : perind şi (rar) perindez. — Şi : (regional) perindă, prerîndă vb. I. — Pe + rînd. PERINDĂRE s. f. Acţiunea de a (s e) perinda (1) şi rezultatul ei; succesiune; pelerinaj (1). Cf. Alexi, w. în faţa biroului d-lui director e o perindare de regi şi regine, de conţi şi marchizi. Anghei-, pr. 118. Este ... o perindare captivantă de întîmplări din trecut şi din vremea mai nouă. Topîrceanu, o. a. -îi, 345, cf: Lesnea, c. d. 33. Am început a urmări perindarea de vîrtej rotitor a peisajului. Sadoveanu, o. ix, 300. Privea neclintit perindarea peisajului de pe malul drept. v. rom. martie 1954, 27. — PI. : perindări. — V. perinda. PERINEĂL,-Ă adj. Care ţine de perineu, privitor la perineu, de perineu. M[uşchiul] transversal perineal răsare de la tuberozitatea ischiadică. Polizu, p. 107/6, cf. DN2. — Pronunţat :.-ne-al. — PI. : perineali, -e. — Din fr. périnéal. PERINEFRÉTIC, -Ă adj. Care se află în regiunea, în apropierea rinichilor, privitor la această regiune. Cf. Bianu, d. s. 634. Proces inflamator supurativ al capsulei fibroase . . . urmat de apariţia unui abces sau a unui flegmon perinefritic. der iii, 714. — Pl.: perinefretici, -ce. — Şi: perineîrltlc,-ă adj. — Din fr. périnéphrétique. — Perinefritic, prin apropiere de perinefrită. PERINEFRÎTĂ s. f. Boală care constă în inflamarea supurativă a ţesuturilor care înconjură rinichii. Cf. Bianu, d. s. 634, der. — PI. : perinefrile. — Din fr. périnéphrite. PERINEFRÎTIC,-Ă adj. v. permefrettc. PERINÉL subst. (Regional) 1. Perniţă (I 1) (Cepari-Curtea de Argeş). Udrescu, gl. Perinei cu dor umplut, De mînuţa mea cusut. id. ib. 2. Periniţă. V. perniţă (III) (Cepari-Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. Cine joacă periniţa, Ăla sărută guriţa. Cine joacă perinelul, Sărută şi băieţelul. id. ib. — PI. :? — Perină + suf. -ei. PERINÉU s. n. (Anat.) Porţiune cuprinsă între anus şi scrot la bărbaţi şi între anus şi vagin la femei, în-chizînd bazinul în partea inferioară. La dîlmă (peri-neum) se pun lipitori, s. bărb. 28/11. Să adopte pentru copii uzul izmenelor de înotat purtînd un săculeţe de camfor la perineu. man. sănăt. 337/24, cf. Turnescu, c. 16v , Ponzu, r. 86/19, der. Secţionarea perineului. ABC săn. 254. — PI. : perinee. — Şi : (învechit) perinéum s. n. — Din lat. perineos, fr. périnée. PERINÉUM s. n. v. perineu. PERING s. m. v. părîng1. PERINGĂ s. f. (Omit. ;. regional) Bibilică (Numida 4979 PERING11 - 442 - PERIOADĂ melcagris) (Petroman-Timişoara). Cf. L. Costin, gr. băn. 156. — Accentul necunoscut. — PI.: péringi. — Etimologia necunoscută. Cf. germ. p e r I li u h n. PERING11 subst. (Regional) Loc in pădure unde nu mai sînt copaci (Brădişorul de Jos-Oraviţa). Com. Liuba. — Accentul necunoscut. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PERţ'YGl2 subst. (Prin Dobr.) Bronz. Ci. u xiv 358. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din tc. pirinc. PERÍNGI* subst. v. perinei. PERINIOĂRĂ s. f, v. pernioară. PERÎNIŢĂ s. f. v. perniţă. PERINÓC s. n. 1. Piesă de lemn fasonată, aşezată pe podul osiei carului sau căruţei şi prinsă de acesta prin legături de oţel; (regional) scaun. Cf. Damé, t. 9. Deasupra osiei dinapoi stă un paralelipeped de lemn numit pcrinocul dinapoi sau scaunul. Pamfile, i. c. 131. Păcorniiilc colbăite aliniau pe sub perinoacele de dinapoi. Hogaş, dr. ii, 39. Pe perinocul de dinainte e asamblată o piesă de lemn, numită vîrtej. ltr2. Intre perinoc ţi podul osiei sînt practicate locaşuri pentru piesele de legătură dintre cele două osii. ib., cf. sci. 1969, 329. Locuitorii numesc deosebitele părţi ale căruţei astfel: oişte, . . . oírlej, perinoc. h iii 30, cf. 171, x 6, 509, 539, xi 469, 506, xn 105, com. Marian, com. Furtună, com. din Straja-Rădăuţi, a v 33, 35, vi 20. + (Prin nordul Mold., Bucov., Maram. şi nordul Transilv.) Podul osiei de la car sau căruţă. Cf. alrm sn i li 225. + (Prin Bucov.) Bucată de lemn groasă de 10 — 15 cm, care serveşte la înlocuirea virtejelor la teleaga cu care sînt transportaţi buştenii. Lexic reg. 106. 2. (Regional) Bucată de lemn pe care se sprijină broasca de la roata morii; (regional) pernă (II 2). Cf. Damé, t. 150. Perna sau perinocul este straiul de lemn de care e prins brotacul. Pamfile, i. c. 183, cf. ltr2, h x 32. 3. (Regional) Bucată mică de lemn pe care se sprijină un capăt al grindeiului de la plug; (regional) căpătîi. Sub perinoc sau căpălii, o bucăţică pătrată de lemn . . . , pe care stă capătul dcnainle al grindeiului. Marian, d. 58. — PI.: perinoace. — Şi: (regional) perinóg (h x 15, 72, i. cr. m, 346), pcrnóc (h xii 386, alrm sn i h 225/414), pşrnog (hxii 118), pernúe (ib. iii 18), pirinóc (ib. xiv 97) s. n. —.Din rus. nepeHora ,,stinghie, reazem“. Cf., scl 1969, 329. PERINÓG s. n. v. perinoc. 'PERINÓI s. n. (Regional) Pilotă (1) (Racşa-Satu Mare). Cf. arh. folk. i, 206. Te du la cel gras crăios, în perinoi le-a culca, Cu ghin roşu le-a adăpa. ib. — PI. : perinoaie. — Perină 4- suf. -oi. PERIlVTRdL subst. Ulei sulfurat folosit Ia spălarea şi la piuarea lînii. Cf. ltr2. — Etimologia necunoscută. PERINÚCA s. f. (Prin nordul Transilv. şi prin Maram.) Perniţă (I I) (pentru ace şi bolduri). Cf. alr îl 5 757/272, 334, 346. — PI. : — Perină + suf. -ucă. PERINtiŢĂ s. f. V. permită. PERIOĂDĂ s. f. I. (Primează ideea de timp) Interval / de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau are loc un eveniment; p. g e n e r. (învechit) vreme, timp. V. etapă, fază, stadiu, răstimp. Nu lipsesc unii dintre muritori, carii ... periodul firii cutriertnd . . . , se mintuiesc. Cantemiu, ist. 302. Această boală ... îi? periodul, adecă in cursul cel dinlii, are împreunate frigurile. Învăţătură, 87/12. Cum trebuie hrănite bombiţele deosebi în fieşlccare period al deşteptării lor. Tomici, c. b. 47/8. Să împarte toată mulţimea măsurilor vremii ... în viacuri, în zăstîmpuri (i perioade) şi în călindar. Piscupescu, o. 78/14. Vietn. IIÎ. (Primează ideea de unitate) 1> Frază amplă şi complexă sau reunire de' mai multe fraze, care formează un ansamblu unitar şi armonios datorită, în special, simetriei structurale. Perioadele mari în, voroava şl celui ce voroveşle şi celui ce povestire ascultă, la auzire şi la pomenire, învăluială face. Cantemir, ist. 128. Mai multe puneri care una fără de alia mi să pol înţăleage să numesc perioduri. Carte treb. ii, 92/17. Periodul estă zicere avînd numărul părţilor una dc alta atîrnăloare cu deplinii înţeles. Diaconovici-Loga, o. 33/3. Slanţiile cu strofele . . . sînt nişte perioade poetice orînduite cu simetrie. Heliade, gr. p. 62/17. Periodul este o compunere de mai multe frasuri. Pleşo-ianu, c. 120/18. A deprinde pe tineri întru citirea cea curată, ... a apăsa citirea după duhul perioadelor, întroducînd pe cililor în înţelesul celor scrise, cr (1834), 2812/17. Fraza şi perioadele lui sînt mai grele la citit. Russo, s. 59, cf. 77. Perioada largă, bine proporţională, maiestoasă ni arală şi ea pe Un om care cunoştea mari modele literare. Iorga, i. l. i, 540. Legătura dinlre clementele unei perioade trebuie să fie nu numai logică, ci şi sintactică. Iordan, g. 243, cf. 244. Nu-şi putea isprăvi exordiul, căulîndu-l necontenit, pornind o perioadă nouă şi şovăind iar. Sadoveanu, e. 89. Ilasdeu renunţă la perioadele ample şi bogate; la cadenţele oratorice ale lui Bălcescu. Vianu, a. p. 140. Unul din cîştigurile . . . artei scriitoriceşti a Iui Odobescu a fost consolidarea perioadei bogate, cu numeroase determinări pe trunchiul a două sau trei propoziţii principale. id. m. 183. Conjunctivul în periodul condiţional se comportă exact în acelaşi mod. scl 1954, 322. Pentru părţile unei perioade condiţionale se folosesc termenii protază şi apodoză. der. 2. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, alcătuită din mai multe fraze. Cf. dm, dn2. — Pronunţat: -ri-oa-. — PI.: perioade. — Şi: (astăzi rar) period (pl. perioade şi perioduri) s. n., (învechit) period» s. f., periodos (pl. periodusuri) s. n. — Din lat. periodus, periodos, ngr. rtEpioSoţ, fr. periodo. PERIOĂRĂ1 s. f. Diminutiv al lui p e r.i e (i); periuţă (1). Cf. Polizu, ddrf, dm. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) O ciută mioară, La bol gălbioară, La păr perioară. ant. lit. pop. i, 605. + (Regional) Pensulă (1) (Ghimpaţi-Bucureşti). Cf. alrm ii/i li 405/928. >ţ_... ■ — Pronunţat: -ri-oa-, — PI.: perîoarâ — Perie + suf. -oară. PERIOĂRĂ2 s. f. v. puioară. PERIOARĂ3 s. f. v. pernioară. PERlâD s. n. v. perioadă. PERIODĂ s. f. v. perioadă. PERIODIC, -Ă adj. 1. Care constă în parcurgerea repetată a aceleiaşi succesiuni de stări, care revine, care se repetă (regulat) după anumite intervale de timp. Cf. DRLU. Răporlurile periodice ce ni s-au trimis. ar (1829), 113/17. Acea periodică dispărţire a sîngelui. . . agiută foarte mult. Albineţ, m. S/15. Imensele abuzuri neregulate ale aristocraţilor... se prefăcură într-un venit periodic al fiscului. Hasdeu, i. v. 46. Acest principe rennoueşte periodica tentativă a predecesorilor săi de a coprinde Chilia, id. i. c. i, 9, cf. leg. ec. pl. 198. Răscoalele periodice ale ţărănimii de la 1888, 1894 şi 1907. Sadoveanu, e. 52: Vînluri periodice = 4997 PERIODIC _ 444 - PERIODISM vînturi care îşi schimbă direcţia după un anumit interval de timp sau care bat regulat într-o regiune, în anumite perioade ale anului. A explicai vînturile periodice şi curgerile mărilor. Genilie, o. 48/27, ci. Poni, F. 183. Afară de vinturile permanente, găsim şi vînturi periodice. Cişman, fiz. i, 555. Ploi pcriodice = ploi care cad la intervale regulate de timp sau care cad într-o anumită perioadă a anului. Sînt şi ploi periodice, adecă . . . cu timpu său. M. Drăghici, f. iii, 33r/7. Vulcani periodici = vulcani care devin activi la anumite intervale de timp. Vulcanul.. . se stinge deocamdată, Ineepînd peste cttăva vreme iarăşi a vărsa lavă şi foc (vulcani periodici). Barasch, m. ii, 36/13. Sistemul periodic (al elementelor) = (sistem de) clasificare a elementelor chimice după proprietăţile lor (greutate atomică, număr de ordine etc.). Cf. Măcarovici, ch. 8. în prezentarea obişnuită a sistemului periodic, elementele sînt aşezate într-un tablou, ltr2 xvi, 53. Tabloul (sau tabelul) periodic al elementelor — tabel care cuprinde elementele chimice, dispuse în şapte şiruri orizontale şi nouă coloane verticale, potrivit sistemului periodic. Cf. ltr2 xvn, 84, der iv, 421. (Mat.) Fracţie (zecimală) periodică = fracţie zecimală in care, începînd de la un.anumit şir, aceleaşi cifre se reproduc indefinit în aceeaşi ordine. Să aflăm fracţia născătoare a fracţiii zecimale periodice, elem. alg.. 193/16. Transformarea fracţiilor periodice în fracţii ordinare, gî 1963, nr. 691, 2/3. (Fiz.) Mişcare periodică = mişcare a unei particule care, începînd de la un anumit interval de timp, revine la aceeaşi stare de mişcare. Cf. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 24. <0> (Adverbial) Sînt stele... a căror strălucire se măreşte şi se micşorează periodic. Drăghi-ceanu, c. 16. încep să se arăte . . . grădinile curate şi inundate periodic cu pompe. Sadoveanu, o. ix, 212. Se vor organiza periodic . . . lecţii şi conferinţe, contemp. 1949, nr. 224, 3/5. Revista trebuie să informeze periodic cetitorii, ib. 1956, nr. 494, 5/6. Pcriodic, . . . Babighian suna la uşile clienţilor săi. Călinescu, s. 72. + (Adesea substantivat) (Publicaţie) care apare la intervale regulate (săptămînal, bilunar, lunar, trimestrial etc.). Nu să află astăzi în lumea politică neam . . . carele . . . să nu aibă in limba naţiei un jurnal periodic (a. 1829). bv iii, 614. Numărul gazdelor Britanici cei mari s-a ardicat la 252, din care . . . 15 era pe toată zioa, iar 40 periodice, cr (1833), 441/20. S-a hotărît a se întocmi o foaie periodică, gtn (1835), ll/6. Scrierile pcriodice lăţite şi propoveduile la toţi. gt (1838), 31/47. Publică prospectul unii foi periodice, dacia lit. vii/4. Intre a fi lipsită naţiunea de orice publicaţiune periodică . . . sau a se supune la acelea condiţiuni, alegerea in acea epocă era uşoară. Babiţiu, p. a. u, 656. Unul din organele cele mai principale al opiniei publice este . . . presa periodică sau jurnalismul în special, rom. lit. 522/2. Foile noastre periodice însemnează . . . şi cuvîntul de literatură. Maiorescu, cr. i, 119. Nu scrie în cărţi sau in foi periodice. Caragiale, o. iv, 280. Măcar periodicele acestea să fi rămas cu totul scutite de unele trivialităţi. conv. lit. xlii, 83. Cu apariţia Curierului şi a Albinei, putem considera ca definitiv întemeiată presa periodică naţională, arh. olt. i, 56. Se aflau în curent cu . . . publicaţiile periodice ale ţării. Sadoveanu, o. xi, 419. O sală e destinată cercetării periodicelor. Stancu, u.r.s.s. 33. Colecţia de periodice . . . oferă uneori cercetătorilor prilejul unor descoperiri surprinzătoare. v. rom. ianuarie 1954,188. Periodicele . . . erau un cîmp al dezbaterilor, ll i, 59. Primele noastre periodice încearcă să redea noţiunile variate, moderne, printr-un lexic particular. Contribuţii, ii, 81. La 1 februarie ÎS80 apare primul periodic românesc de specialitate. l. rqm. 1959, nr. 2, 81. Periodicile din. Ardeal.. . înregistrează . . . mai amplu apariţia ,,Cugetărilor“. Varlaam-Sadoveanu, 214, Nu sînt considerate periodice publicaţiile în foileton, ltr2. + (Despre boli) Care se manifestă prin accese intermitente care revin la intervale regulate; (despre manifestări ale bolilor) care revine la intervale regulate. Friguri periodice (febris intermitens) . . . care mai cu osebire izvorăsc din umflătura splinii. Apa miner. 18/1. Emoroidele sc împart: ... în periodice (de timpuri holărîte) şi simptomatice (numai după întîmplare). Cornea, e. i, 11/19. [Această boală] se împarte in . . . iute şi îndelungată şi în periodică (cu răstimpuri), id. ib. 63/3. Se auzi din Moldova cum că Lăpuşncanul. . . căzu într-un feli de copilărie ptriodică. Hasdeu, i. v. 12. 2. (Astron.) Care se referă la perioadă (II 1), privitor la perioadă, care ţine o perioadă sau mai multe ; (învechit) periodicesc. [Cometă] al cărie drum periodic era de 575 de ani. Amfilohie, g. f. 124v/3. Mişcarca lunii una este periodică, alta sinodică. Sibineajsu, c. 32/16. în giurul pămînlului călătoreşte în cale eliptică de către apus spre răsărit în 27 zile . . . care timp se numeşte lună periodică. Rus, i. i, 12/20. Luna ... se mişcă împrcgiurul pămîntului . . . Această rcvoluciune se face în 27 de zile şi (aproape) 8 ore; şi se numeşte o lună periodică. Laurian, m. iv, 196/21, cf. Culianu, c. 50. — Pronunţat : -ri-o-. — PI. : periodici, -ce. — Din lat. periodicus, ngr. rgpioôixcç, ir. périodique. PERIODICAMÉNTE adv. (Rar) în mod periodic. Cf. sfc ii, 197. — Pronunţat : -ri-o-, — Din fr. périodiquement. PERIODICÉSC, -EÂSCĂ adj. (Astron. ; învechit) Periodic (2). Cunoştinţa despre mişcările periodiceşti a trupurilor celor cereşti. Molnar, i. 61/26. Ocolul pcriodicesc este acela pe care îl săvîrşeşte luna imprejurul pămîntului întreg. Episcupescu, o. î. 358/29, cf. Po- LIZU. — Pronunţat : -ri-o-. — PI. : periodiceşti. — Period + suf. -icesc. Cf. rus. nepnonn (Adjectival) Templu peripter. Naum, ist. art. 172, cf. ltr2. — Pl. : periptere. — Din ngr. TtEpÎJftspoc, fr. periptere. PERISÂRIL, -Ă adj. Care este expus să se strice, să se distrugă, să se altereze, care îşi păstrează integral calităţile un timp limitat. Cf. Pontbriant, d., Alexi, w., Oprescu, s. 169. Va pune la dispoziţia unităţilor . . . vagoanele necesare pentru transportul legumelor şi fructelor perisabile, bo (1951), 809, cf. dm. Vagoane izoterme, pentru transportul mărfurilor perisabile. Scînteia, 1960, nr. 4 837. Au fost modernizate cele două depozite de stocat alimentele perisabile. ib. 1965, nr. 6 574, cf. ltr2. Ministerul . . . răspunde de crearea ambalajelor pentru produsele perisabile. rl 1967, nr. 7 005. <0 F i g. [Criticii] pun accentul necesar in sensul delimitării ideilor pozitive de cele perisabile, v. rom. decembrie 1963, 189. — Pl. : perisabili, -e. — Din fr. périssable. PERISAHILITÂTE s. f. însuşirea ceea ce este perisabil. Oficiul central al preţurilor . . . propune şi aplică normele privitoare la cuantumul cotelor de perisabilitate in preţul de vinzare. leg. ec. pl. 249. Coeficientul de risc (rebuturi, perisabilitate şi întreruperi in producţie). ib. 259. — Perisabil + suf. -itate. PERISCÔP s. n. Instrument optic în care razele de lumină sînt abătute de mai multe ori de la linia dreaptă, cu ajutorul oglinzilor sau al prismelor cu reflexie totală, şi care serveşte la observarea unui punct inaccesibil ochiului observatorului. Cf. cade, Scriban, d. Aveţi aci deocamdată un microscop, un telescop, un perişcop. Arghezi, c. j. 184, cf. dl, dm, dn. Periscoapc pot fi considerate şi instrumentele medicale care servesc la explorarea şi examinarea cavită-I ţilor interne ale corpului omenesc, ltr2. Periscopul este folosit pentru a permite unui observator care se găseşte intr-o tranşee . . . să observe cimpul de luptă. der. O Periscop solar = aparat special care fotografiază poziţia discului solar pe bolta cerească în raport cu orizontul. Cf. ltr2. — Pl. : periscoapc. — Din fr. périscope. PERISCÔPIC, -Ă adj. (Despre lentile) Care are una dintre feţe plană sau concavă şi cealaltă convexă; care aparţine unui periscop, care este montat la un periscop. Cf. dn2. — Pl. : periscopici, -ce. — Din fr. périscopique. PERISFÉR s. f. înveliş intern al pămîntului, care s-ar întinde de la adîncimea de 100 km pînă la 1 200 km şi care se presupune că este constituit în cea mai mare parte din compuşi ai siliciului. şi magne-ziului ; sima. Cf. dn2, der. ' — Din fr. périsphère. PERISÎP s. n. Flşie de pămlnt la malul mării care închide un liman sau o lagună. Perisipurile sînt frecvente la ţărmul nordic şi nord-vestic al Mării Negre. DER. — Pl. : perisipuri. — Etimologia necunoscută. Cf. rus. n e p e c w Jl (a t b). PERISÎSTOLĂ s. f. (Fiziol.) Interval de timp între sistolă şi diastolă. Cf. dn2. — Pl. : perisistole. — Din fr. périsystole. PERISODACTÎL s. n. (La pl.) Ordin de mamifere digitigrade cu un număr impar de degete; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin ; imparicopitat, imparidigitat. Calul e un animal care face parte din clasa mamiferelor, ordinul perisodactilelor. enc. vet. 1. Rinoceru face parte din ordinul perisodactilelor. Scriban, 5052 PËRlSPERM - 448 - PERIŞOARĂ D. Perisodaclilele ... cuprind cinci grupe: trei actuale . . . şi două dispărute, ltr2, cf. der. — Scris şi: (după fr.) perissodactgl. enc. agr. — PI.: perisodactile. — Din fr. perissodactj'le. PERTSPÎRM s. n. Ţesut vegetal care acumulează substanţele nutritive de origine nucleară aflate în unele seminţe ale plantelor. Săminţa ... şi embrionul. . . constituiesc un corp . . . adesea reprezentat. . . printr-un anex de ţesătură numită . . . perisperm. Gbecescu, fl. 4, cf. Alexi, w. Nucleul poale fi resorbit sau poate persista ca un ţesut nutritiv (perisperm). Sandu-Aldea, s. 147. Endospermul este oleaginos, iar perispermul e făinos. enc. agr. După fecundare, celulele respective ale perispermului se multiplică intens şi se încarcă cu amidon, ltr2. La unele plante care nu conţin albumen, sc dezvoltă numai perispermul. ib. — PI.: perisperme. — Din fr. perisperme. PERISPERMIC, -Ă adj. Care aparţine perispermului, privitor la perisperm, prevăzut cu perisperm. Embrionul perispermic. Grecescu, fl. 15, cf. 12. — PI. : perispermici, -ce. — Din fr. perispermique. PERISPOMEN s. n. Accent circumflex în limba greacă ; p. e x t. cuvînt care poartă accent circumflex pe silaba finală. Cf. Cantemir, i. i. ii, 323. Acest feliu de cuvînt să numeşte perispomenon adecă cu împrejur încovăiare însămnat. Alboteanu, gram. rom. 15r/9, cf. I. Golescu, c. De altă parte iarăş văzu cum că unii întrebuinţează la scrierile sale... perispomeni şi cîte alte postrităluri pe deasupra slovelor, fl (1838), 621/21. Toată lumea se aruncase in dasii şi perispomeni . . . , căci la şcoala publică se învăţa numai greceşte. Negruzzi, s. i, 3, cf. dn2. <0> F i g. Cu perispomenile mîndriii, slava şi numele zburătoarelor preste ceriuri ridica. Cantemir, ist. 98. — Accentuat şi : perispomen. — PI. : perispomene şi (m.) perispomeni. — Şi: perispomenă (Cantemir, i. i. ii, 323) s. f., perispomenon subst. — Din ngr. TtEpKTTiwpevri, îtEpiaTtoipEvov. PERISP6MENĂ s. f. v. perispomen. PERISPdMENON subst. v. perispomen. PERISTĂLTIC, -Ă adj. (în sintagmele) Mişcare peristaltică sau (învechit) motiv peristaltic = mişcare de contracţie a stomacului ori a intestinului (mergînd de sus în jos, pentru a face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv) sau a inimii (care se propagă ondulatoriu). Perlcardul sau învălişul inimii era unul singur, dar coprindea in sine două inimi astfel de legate împreună încîl în toată viata mişcările peristaltice trebuia să se facă tot într-aceeaşi vreme, cb (1829), 3132/14, cf. Kretzulescu, a. 292/15. Neîncetata mişcare peristaltică şi anii peristaltică (stingătoare şi destin-gătoare) a stomahului şi a maţelor. Cornea, e. i, 178/5, cf. ii, 126/31, Negulici, [Apele minerale] zoresc atît motivul peristaltic cît şi sistema secreţiunilor şi excre-fiunilor. descr. ape, 33/9. Mişcarea peristaltică (mişcarea care strînge maţele şi printr-aceasta facilitează mistuirea), ib. 80/16, cf. dn2. — PI. : peristaltici, -ce. — Din fr. peristaltique. PERISTALTÎSM s. n. (Fiziol.) Mecanismul mişcărilor peristaltice. Apare la un moment dat fenomenul de peristaltism, caracterizat prin faptul că unele părţi din ventricul intră in contracţie, în timp ce alte părţi sînt în diastolă. Danielopolu, f. n. ii, 31. Unele [medicamente] . . . scad peristaltismul intestinal. Belea, p. a. 263, cf. der. — Din fr. peristaltisme. PERÎSTAS s. n. şi f. (învechit) Situaţie, conjunctură, împrejurare, circumstanţă ; eveniment (neplăcut), incident. Peristasurile a se cerca supt pravilă nu cade. Cantemir, ist. 217. Din peristasis al vremei ce este cunoscută la toţi deobşte, satele ţerei s-au îngreuiat (a. 1798). Gâldi, m. phan. 226. Acela se poale îndoi carele. . . nu ştie cumplitele peristasurt ale războiului. Maior, ist. 11/20. Mîniosul. . ., după osebite peris-tasuri, cu osebite chipuri îşi înveşle faţa. id. p. ii/22. Fieşcarele din noi. . . este daloriu a ajuta la o peristasis ca aceea de pătimirea fraţilor noştri creştini (a. 1808). Gâldi, m. phan. 226. Pe cît ştiutele perislasii şi iuţelile vremii ne-au slobozit (a. 1809). tes. ii, 340. Să nu se socotească amelie, ci peristasis al vremii (a. 1814). în Contribuţii, iii, 79. Pă la schele n-au fost trebuinţe de cercetări, că din peristasis al vremii nu s-au putut pogorî sare pentru vînzare (a. 1822). doc. ec. 247. Pentru peristasis ce s-au întîmplat. . . să fie şi ei îngăduitori (a. 1824). ib. 319. In tristele peristasis in care se află acum ţara. Odobescu, s. i, 325. * — Accentuat şi: peristâs. —PI. : peristasuri şi perislasii. — Şi : peristasis subst. (invar.). — Din ngr. nEpiaxa (Prin analogie) Facem peri-şoare de mălai pentru şoarecii morii. Arghezi, c. j. 24. + (Ban. şi Transilv.; mai ales la pl.) Sarma. Sârme sau perişoare [se zice] Za curechiu implut. h xviii 146, cf. Viciu, gl., alr sn iv h 1 098. Hierbem o oală de curechi cu perişoare. a ii 12, cf. iv 2, Lexic reg. ii, 41. + (Regional; la pl.) Găluşte din aluat (Furcenii Vechi-Tecuci). Cf. alrm sn iii li 885/605. 3. (învechit, prin Ban.) Gogoaşă (de mîncat). Cele mai alease paşteturi, tarte, crofene (perişoare), pancove şi alte dulceţuri. Ţichindeal, f. 446/10. II. (Bot.) 1. (Regional) Brăbănoi (Pyrola rolundi-folia). Cf. Borza, d. 140. 2. (Prin Mold.; la pl.) Smirdar (Rhododendron kotschyi). Cf. Borza, d. 147. DI. (Regional; art.) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Drajna de Sus-Vălenii de Munte), h xi 323. — Pl. : perişoare. — Pară2,+ suf. -işoară. PERIŞOR1 s. m. I. 1. Diminutiv al lui p ăr» (I 1); (regional) păruţ1. Mai bine de un ceas, El, perişorul său prin peptene, au tras. Donici, f. i, 35/9. Bălaiu-i perişor lucea l-a ei albeţe. I. Văcărescul, p. 353/6. Ah! prea lucinde cosiţe! Ah! perişor luminos! Pann, e. iv, 26/21. Perişoru-i aurel, Ca mătase subţirel, Trăgea ochii lot la el. Alecsandri, p. i, 92. Perişorul subţire şi stufos ii cădea pe umeri in unde. Ispirescu, l. 20, cf. 352. Perişorul lui, Peana corbului. Alecsandri, p. p. 3. Voinicelul greu ofta, Perişorul Săruta, id. ib. 150. Din a lui guriţă Va creşte-o vioriţă, ... Şi din perişor, Mindru pomuşor. pop., ap. gcr ii, 344. Cum îl găsea, De perişor l-apuca, Afară cămi-l scotea. Teodo-rescu, p. p. 95. Şi la fafă albineţ Şi cu perişorii crej. şez. iii, 19. Netezeşte-mi perişorul, Ca să imi dorm somnişorul. Cătană, b. 40. Nu cred să-i fi adus corbul osciorul şi vîntul perişorul. Fundescu, l. p. i, 33. Vinde-fi maică, tistămelu, De cinsteşte colonelu Să nu-mi taie perişorii, contemp. 1949, nr. 156, 11/3. 2. (Vestul Mold. şi prin Bucov.) Fir de bumbac foarte subţire. Glosar keg. Pinză de perişor, ib. II. I. Numele a două specii de plante: a) plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară şi păroase; (regional) secă-riţă, limă, iarba-părului (Elymus asper). Cf. Brandza, fl. 503, ddrf, ŞXineanu, d. u., Panţu, pl. întins în (inului dunelor de la tărm este perişorul. . . , ce seamănă la spic cu orzul. Simionescu, fl. 234, cf. enc. agr., Borza, d. 63; b) (regional) Elymus sabulosus. Cf. Borza, d. 64. 2. (Bucov.) Mică plantă erbacee cu frunze late, cu flori mici, roşietice şi cu frunzele acoperite cu peri scurţi (Circaea alpina). Cf. Panţu, pl. — Pl. : perişori. — Păr1 + suf. -işor. PERIŞ6R2 s. m. (Bot.) 1. Diminutiv al lui păr2 (1); (regional) păruţ2, păruluţ. Cf. lb, Polizu, Bar-cianu, v., ddrf, Alexi, w., tdrg. Unde-ai fost leliţă, unde? ... — Colo-n jos; la perişori, De-am dus apă Ia feciori. Jarnîk-Bîrseanu, d. 151. Perişor rotund în frunză, M-a muşcat mîndrul de-o buză. Marian, sa. 77. Doi merişori şi doi perişori, De vîrfuri închilinali, De mijloaee-alălurati, De trupuri înirupinali. conv. lit. xxiv, 1061. La drumul mare ieşea, Pe frate-său mi-l căuta, D-un perişor că-mi găsea. Păsculescu, l. p. 230. 2. Numele a patru specii de plante: a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu florile albe-verzui şi cu fructul o capsulă; brăbănoc, merişor1 (6 b), (regional) verdeaţa-iernii (Pyrola secunda). Cf. Coteanu, pl., Baronzi, l. 141, Barcianu, Brandza, fl. 338, Gre-cescu, fl. 392, Ţopa, c. 223, enc. agr., Borza, d. 140; b) plantă cu flori roz sau albe, cu corola globuloasă închisă; brăbănoc (Pyrola minor). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 140; c) (regional) brăbănoi (Pyrola rotun-difolia). Cf. Borza, d. 140; d) (regional) Pyrola media. Cf. id. ib. 3. (Regional) Saschiu (Vinca minor). Cf. Borz^, d. 180. — Pl. : perişori. — Păr2 + suf. -işor. PERITAR s.n.v. păretar. peritAscuri subst. pl. v. peritaşcuri. PERITASCURI subst. pl. Pripoane pentru cegă; (regional) fluturaşi. Pripoanele de cegă — zise şi „peritaşcuri“ sau „fluturaşi“ ... sau „periteaşti“ cum le zic pescarii ruşi şi lipoveni — se aşază întotdeauna in latul Dunării. Antipa, p. 309, cf. ltr2. — Şi: perităscuri (ltr2), periteăşti subst. pl. — Din rus. nepeTflaiica „strîngere, adunare“. PERITEAG s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din trei perimete ; teag. O bucală de carmace sau un perimet se compune din 25 — 30 cirlige, 3 perimete formează o legătură (un teag sau perileag). Antipa, p. 358. O sută de periteaguri formează un zăvod. ltr2. — Pl.: periteaguri. — Şi: perlteăh s. n. Antipa, p. 359. — Din rus. nepeTara. PERITEAH s. n. v. perileag. PERITEAŞTI subst. pl. v. peritaşcuri. PERITERÎSTRU, -A adj. (Rar) Care este, care se află, care se petrece în jurul pămîntului. Cf. dn2. — Pl.: periiereştri, -sire. — Perl- + terestru. PERITIFLlTĂ s. f. Boală care constă In inflamarea peritoneului în regiunea cecului. Această boală [apendicita] nu este nouă, după'cum este numele ei; ea este veche, dar s-a confundat cu . . . peritiflitcle, peritonitele circumscrise. Bianu, d. s. 69, cf. d. med. — Pl. : peritiflite. — Din fr. perityplilite. PERITOAn s.n.v. periloneu. PERITdl s. m. (Regional) Om slab (Bocşa-Zălau). fd iv, 265. — Pl. : periloi. — Pierit + suf. -oi. PERITOMÎ subst. (Grecism învechit) Sărbătoare religioasă creştină celebrată la 1 ianuarie. Sărbătorile naşterii şi perilomi şi a bogoiavlenii, cu parisie aici la Bucureşti le-au făcut. R. Greceanu, cm ii, 157. — Pl.: ? — Din ngr. nspvtop^. PERITONEAL, -A adj. Care aparţine peritoneului, privitor la peritoneu, de peritoneu. Cea mai dinafară este membrana zeroasă sau peritoneală. Kretzulescu, a. 267/28. Cavitate peritoneală, man. sănăt. 233/30. Cavitatea peritoneală conţine un lichid roşiatic. Babeş, o. a. i, 107. Pătrunzind în cavitatea peritoneală, produce o inflamajie purulentă a peritoneului. Belea, p. a. 131. în cavitatea abdominală pol apărea cantităţi mari de lichid (ascită, puroi), a căror resorbţie are loc tot prin seroasa peritoneală, abc săn. 280. Conţinutul intestinal pătrunde in cavitatea peritoneală, ib. 355. Peritoneul delimitează un spaţiu închis, numit cavitatea peritomală. der iii, 716. — Pronunţat: -ne-al. — Pl. : peritoneali, -e. — Din fr. peritoneal. 5079 PERITONEO - 450 - PERJ2 PERITONÉO ş. n. v. peritoneu. PEHITONÉU s. n. Membrană seroasă subţire, transparentă, care căptuşeşte pereţii cavităţii abdominale şi care înveleşte cele mai multe dintre organele cuprinse în această cavitate; (popular) prapur, (învechit şi regional) pănuşă (II), (regional) pecie (3). Să formează o asemine materie in pinlece şi anume in peritoneum. Albineţ, m. 173/21. Cele mai multe din aceste boale sint inflamaţii. . . ale peritoanului. Kretzulescu, m. 173/19. Astă umflătură se face rumpindu-se membrana (peliţa) numită peritoneu ce ţine măruntaiele. Cornea, e. i, 141/35. Peritoneul este o membrană seroasă, subţire, ce secretează un lichid seros. Polizu, p. 112/12. Inflamaţia periluanului, a pulmonilor şi a encefalului. Turnescu, c. 16r, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. Peritoneul şi mucoasa intestinelor sînt totdeauna congestionate. Babeş, o. a. i, 107. Produce o inflamaţie purulentă a peritoneului. Belea, p. a. 131. Peritoneul secretă o cantitate foarte mică de lichid. abc sân., cf. sfc v, 191. — PI. : perifonee. — Şi: peritoneum, (învechit) peritoneo (Amfilohie, g. f. 266r/15), peritóniu (man. sănăt. 280/3), peritoán, perituán s. n. — Din lat. peritonaeum.— Peritoneo< it. peritoneo. — Peritoan, perituan < fr. péritoine. PERITONEUM s. n. v. peritoneu. PERITONÎTĂ s. f. Boală de natură infecţioasă care constă în inflamarea acută, mai rar cronică, a peritoneului. Fricţiunile cu pomadă camforată cum şi regimul de mai sus le vor feri... de perilonită. man. sânât. 264/10, cf. 333/14, Alexi, w., Bianu, d. s. Ca toţi cei atinşi de perilonită, are mintea extrem de lucidă. Camil Petrescu, u. n. 409. Abcesul... se poate deschide în cavitatea abdominală, dînd perilonită. Belea, p. a. 134. Perilonită poate fi generalizată sau circumscrisă. der. Majoritatea peritonitelor sînt secundare unei leziuni a organelor din cavitatea peritoneală, abc sân., cf. sfc i, 134. — PI. : perilonite. — Din fr. péritonite. PERITÓNIU s. n. v. peritoneu. PERITUÁN s. n. v. peritoneu. PERITtiRĂ s. f. v. perietură. PERIŢELE s. f. pl. (Bot.; regional) Scrîntitoare (Polentilla argéntea). Cf. Borza, d. 137. — Cf. p i e r i. PERIÜCA s. f. (Regional) Pensulă (1) (Borşa-Vişeu de Sus), alrm ii/i h 405/362. — Pronunţat: -rUu-, — PI. : periuci. — Perie + suf. -ucă. PERIUNGHIÁL, -Ă adj. (Rar) Care este situat în jurul unghiei. Panariţiul periunghial. . . este un mic abces localizat în jurul unghiei. Belea, p. a. 135. Infla-maţie periunghială. d. med. ii, 356. — Pronunţat: -ri-un-ghi-al. — Pl. : periunghiali, -e. — Peri- -f unghial. PERIUSÍE s. f. (învechit) Bunuri materiale, avere. Cine au avut muieri, copii şi periusia lor (a. 1715). Gâldi, m. phan. 226. Socoteala de „perusie“ rămasă (a. 1760). Iorga, s. d. xiv, 309. Să cuvine să ia toţi din periusia ce i se va afla (a. 1780). Gâldi, m. phan. 226. De va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toţi din periusia ce i să va afla. prav. cond. (1780), 66. Cerîndu-i ca să-mi arate toată periusia casii (a. 1782). bul. com. ist. v, 276. Zicîndu-i mumă-mi unii alţii să-şi facă diată . . . zicînd că toată periusia să o împarţă în doauă (a. 1816). ib. 295. Periusia acelui părinte să să facă trei părţi. Caragea, l. 71/24, cf. Contribuţii, iii, 79. Să să secfeslrarisească toată periusia numitului (a. 1824). doc. ec. 310. Să să facă catagrafi dă toată periusia părintească (a. 1827). Gâldi, m. phan. 226. S-a secfeslral averea mişcătoare şi nemişcătoare . . . pentru periusia părintească a lui Constantin Ioan Bo-dopulu. cr (1832), 3242/37. — Pronunţat: -ri-u-, - Pl. : periusii. — Şi: pe-reusie (Gâldi, m. phan. 226), perusie s. f. — Din ngr. Trspioixria. PERIUŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui perie. V. perie (1). Cf. drlu, Polizu, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, -w. Era un clavir şi mai multe mescioarc cu obiecte de toaletă: foarfeci, bricege, periuţe. Galaction, o. a. ii, 191. Îşi pierdu Ana răbdarea, gesticulînd în faţa oglinzii cu periuţa neagră de rimei în mină. C. Petrescu, c. v. 234. Avea grijă de toate cutiuţele, de toate periuţele şi prosoapele. Sadoveanu, o. vii, 83, cf. sfc iv, 151, 155. + Epitet peiorativ dat unui om linguşitor; (rar) perioi. Se găseau printre noi periuţe, elevi care se aşezau ostentativ în banca întîia. Brăescu, o. a. ii, 149, cf. bul. fil. iv, 146, Iordan, stil. 368. 2. (Regional) Partea păroasă de la piciorul albinei. Com. din Stejar-Lipova. — Pronunţat: -ri-u-, — Pl. : periuţe. — Perie + suf. -uţă. PERIVASCULĂR, -A adj. (Anat.) Care este situat în jurul vaselor. Sistemul nervos central arată în substanţa sa cenuşie ... o stare vasculară datorită unei dilatări a spaţiilor limfatice perivasculare. Babeş, o. a. i, 135. Am studiat natura acestor noduli care sînt sau perivasculari sau formaţi în jurul unor celule nervoase distruse, id. ib. 172, cf. d. med. — Pl. : perivasculari, -e. — Din fr. perivaseuiaire. PERIVODÎ vb. IV. T r a n z. (Rusism învechit) A numi1 (o); a transfera. Cînd eşti intrat în slujbe, în cari comenzi ai fost perivodit şi de ai fost vreodată în judecăţi pentru vreo faptă (a. 1848). în Contribuţii, ii, 121. — Prez. ind. : perivodcsc. — Din rus. ncpcBOjţHTb. PERÎNC s. m. v. părîng1. PERINDĂ vb. I v. perinda. PERÎU s. n. v. pîrîu. PERJ1 s. m. (Mold.) Varietate de prun; p. gener. prun (Prunus domestica). Să se ştie că ţ-am dat un loc de prisacă pe cît ţine cu pomii, nuci, perji (a. 1712). Uricabiul, xx, 87, cf. Budai-Deleanu, lex. Au degerat vîrloşi arbori suferitori la frig, precum perii, merii, perjii, cereşii. cr (1830), 752/20, cf. Mabian, ch. 8, Brandza, fl. 67, Dame, t. 183, Grecescu, fl. 195, Bianu, d. s. 604. Se cojeşte coaja de perj şi sc fierbe. Pamfile-Lupescu, crom. 101, cf. şez. xv, 104. Perjul pipernicit şi mic. Lesnea, i. 112. Cresc mugurii şi-ncep a se deschide pe rînd: florile cireşilor . . .¡prunilor şi perjilor. Sadoveanu, o. vi, 232,, cf. Borza, d. 138, h x 43. Pui legătura făcută cu lut de la prag ori de la rădăcina perjului. Pamfile, b. 61, cf. alr i 871, a v 25, ix 1, 2, 4, 6. — Pl. : perji. — Şi: perş (alr I 871/594), piarj (ib. 871/538) s. m. — Derivat regresiv de la perjă. PERJ2 subst. v. perşeie. 5098 PERJAR - 451 - PERLĂ1 PERJĂR s. m. 1. (Mold.) Cultivator de pruni; (rar) prunar. Scump mă fine titlul de proprietar ... — Scump, insă ia seama bine C-ai ajuns a fi per jar. Alecsandri, t. 271, cf. Bărci an u, tdrg. + Epitet dat de către plutaşii de la munte plutaşilor de pe Bistriţa, de mai jos de Piatra Neamţ. Cf. Arvinte, term. 2. (Regional) Numele unui vint nedefinit mai de aproape (Luncaviţa-Măcin). h xiv 381. — Pl. : perjari. — Şi: perjeriu s. m. Com. Marian. — Perj1 + suf. -ar. PfiRJĂ s. f. (Mold.) Specie de prună care se dezlipeşte uşor de pe sîmbure; p. gener. prună. 5 [parale] oca de perjă (a. 1792). Uricariul, iv, 133/7, cf. Baronzi, l. 160. Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo peste hotar. Creangă, o. 218. Aveam . . . perje uscate, fasole, mazăre, id. ib. 234. S-aduc bucatele in masă: carne cu perje sau cu cartofi. Sevastos, n. 220, cf. ddrf, Grecescu, fl. 195, N. Leon, med. 60, şez. v, 69. Din perji şi nuci verzi şi goldane făceau dulceţuri. şez. xii, 5. Unii gospodari se păzesc ca să mi mă-nince mere, pere sau perje. Pamfile, s. t. 3. Perjele sînt bune căci îndulcesc pe om. id. cr. 27. O strachină cu borş de fasole şi perje verzi alcătuiau ospăţul frugal al acestei părechi. Hogaş, dr. i, 87, cf. Iordan, l. m. 200. Erau un fel de perje din cari puteai minca dimineaţa pe nemincate chiar 500 bucăţi. N. A. Bogdan, c. m. 53. Gonesc trei ceasuri după o cioară, cu puşca în mină, fiindcă le-a furat o perjă. C. Petrescu, o. p. i, 232. Să-ţi dau vreo două perje? Brăescu, o. a. i, 308. Cu clocot dulce fierb perjele albastre, din care bunica face povidlă. Teodoreanu, m. u. 261, cf. Bujorean, b. l. 388, h xiv 444, com. Marian, şez. v, 116, chest. viii 97/29, 103/9, alr i 872, 873, alr ii 6 082, 6 347, a v 33, ix 2, 3, 4, 6. Am o vacă a făta Şi viţelul dintr-însa Incă-i a făta (Perja). Gorovei, c. 280, O E x p r. A îi bun (de pus) cu perje, se zice despre un om care nu e bun de nimic. Cf. Zanne, p. i, 248, iv, 71. (Familiar) Rabat cu perje <= nimic. — Pl.: perje şi (rar) perji. — Şi: (învechit, rar) pirşâ (Polizu), (regional) pârjă (bl i, 16, alr i 872/554, alr n 6 082/365), piârjă (alr i 872/508, 512, 515, 556, 679, ib. 873/568), piârşi (ib. 872/594) s. f. — Etimologia necunoscută. PERJĂRÎE s. f. (Mold.) Livadă de perji; p. g e n e r. prunărie. Iţi dau cinci mii... — Chiar de m-ai săruta, domnule, nu pot. . . moşioara mea de baştină, cu per-jerie. Alecsandri, t. 270, cf. dr. xi, 72, 77. + Cantitate mare de perje. Cf. Scriban, d. — Pl. : perjării. — Şi : perjerie s. f. — Perj1 + suf. -ărie. PERJERÎE s. f. v. perjărie. PERJ15RIU s. m. v. per]ar. PERJOL s. n. v. pîrjol. PER.IOLÎT, -A adj. v. pîrjolit. PERJTÎR, -Ă subst., adj. v. sperjur. PERJtÎRiU subst., adj. v. sperjur. PERL subst. Corp de literă avînd mărimea de cinci puncte tipografice. Cf. V. Molin, v. t., Romanescu, Zeţ. 41, ltr2, der. — Şi: (prin confuzie) părlă s. f. dm, dn2. — Din germ. Peri. PERLĂ vb. I. Intranz. (Rar) A forma picături, a se scurge în formă de picături. Mărgele de spumă uşoară periau acum in colţul gurii muribundului. Brăescu, o. a. i, 228. — Prez; ind. : perlez. — Din fr. perler. PERLĂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a perla şi rezultatul ei. Cf. sfc iv, 319. — Pl. : perlări. — V. perla. PERLĂT, -Ă adj. I. împodobit cu perle1 (lj; care are aspectul perlelor1, care are strălucirea perlelor1, (ca) de perle1. Încercă să închege trăsăturile Soniei, rîsul puternic . . ., sclipirea perlată a dinţilor. T. Po-povici, s. 39. Strălucirea [metalelor] . . . poate fi metalică, perlată, mătăsoasă. Geologia, 12. 2. (Muz.; despre o bucată, despre un pasaj) Car« este executat prin detaşarea clară a fiecărei note. Cf. CADE. 3. (în sintagma) Grevă perlată = grevă în care activitatea dintr-o întreprindere suferă prin oprirea sau prin încetinirea lucrului la o fază, la un stadiu de producţie. Cf. DM, dn2. — Pl.: perlaţi, -te. — V. perla. PERLĂ1 s. f. 1. Piatră semipreţioasă de podoabă, de culoare argintie cu luciu sidefiu, aproximativ sfer rică, produsă de anumite scoici, mărgăritar (II), (învechit şi popular) mărgărit (I); imitaţie a acestei pietre, folosită mai ales ca obiect de podoabă (în şiraguri). In perlă foarte lucie, In urmă, o preface. Asachi, s. l. i, 251. Pietre scumpe, perle şi ceasornice de buzunar, buletin, f. (1843), 172/22. Feliurite stofe de aur şi cu perle. Calendar (1853), 45/1, cf. Polizu. Muntenia primea la rîndul său mătăsuri, perle şi alte scumpeturi. Hasdeu, i. c. i, 103. [Vasul] e o minune, gura lui, rubin şi perle. Macedonski, o. i, 151. Decol-teuri dezvelind. . . umeri fardaţi şi coliere de perle. C. Petrescu, î. i, 12. Sinii ca doi pui de mierlă I-aş fi pus in cite-o perlă. Arghezi, vers. 111. Pe un scaun şedea.. . un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în cravată. Călinescu, e. o. n, 90. Scoase o legătură . . . şi o dez-nodă cu răbdare ca pe un pachet cu perle. Barbu, p. 14. Văzu o domnişoară Cu perle şi safire, Care l-au scos din fire. ParaschIvescu, c. ţ. 112. -O- F i g. (Cu aluzie la forma, la strălucirea etc. perlei) Pe frunte-i o sudoare de perle transparente Şi un suris pe buze c-al pruncului ce doarme. Heliade, o. i, 363. Şiraguri triple şt cvadruple de perle electrice aiîrnau mărgele. Arghezi, b. 72. Glasul papagalului suna mai urîcios pornind din trupul cu penaj de perlă. Teodoreanu, m. ii, 20. Aceste perle sînt probabil Surîsul tău mereu amabil. Beniuc, v. 68. Toate durerile lumii le-am strîns prea curlnd în perlele plinsului, firave, prinse de gene. Labiş, p. 285. + F i g. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare, mărgăritar (I 1). Mi-a adus intîia oară cîleva poezioare, nişte adevărate perle. Cara-giale, o. ii, 170. Vai niie, ce-am perdut, ce perlă am aruncat. I. Negruzzi, s. vi, 624. Cintăreaţa dulce-n grai, Cea numită „perla cîntăreţilor din mai“, Dulce va doini din nai. Coşbuc, p. i, 301. Alecsandri scria Eodica şi alte perle lirice. Sadoveanu, o. vi, 283. Geor-gela e o perlă, e o fată adorabilă. Călinescu, e. o. ii, 40. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Să dai tu perlă de fată pe mina unuia care stă în lărîţe. Călinescu, e. o. ii, i00. + (Ironic) Eroare grosolană (şi ridicolă). Cf. bul. fil. iv, 146. 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. Cf. dm, ltr2. 3. Literă cu corpul trei. Cf, V. Molin, v. t. — Pl.: perle. — Din fr. perle, it. perla, germ. Perle. 5112 PERLĂ2 - 452 - PERMANENT PÉRLA2 s. f. v. perl. PERLIÉR, -Ă adj. (Rar) Care ţine de perle1 (1), privitor la perle1; care se ocupă de perle1, de perle1. Industrie perlieră. Iordan, l. r. a. 180, cf. sfc iii, 120. — Pronunţat: -li-er. — Pl. : perlieri, -e. — Din fr. perlier. PERLÎNĂ s. f. (Ornit.; rar) Bibilică (Numida rne-leagris). Cf. Băcescu, păs. 124. — Pl.: perii ne. — Cf. germ. Perlhuhn. PERLINGUÁL, -Ă adj. (Despre administrarea unor medicamente) Care este pus pe limbă sau sub limbă pentru a fi resorbit rapid de mucoasa linguală şi pentru a asigura o acţiune cît mai rapidă. Cf. dn2, der. (Adverbial) Cînd este necesară o acţiune foarte rapidă a medicamentului... se administrează pe cale sublinguală (perlingual), de unde trece rapid In singe. ABC săn. 281. — Pronunţat: -gu-al. — Pl.: perlinguali, -e. — Din germ. perlingual. PERLÍT, -Ă s. n., s. f. 1. S. n. Material de construcţie cu structură spongioasă fină, obţinut din sticlă vulcanică şi folosit la extecutarea unor tencuieli termoizo-lante. Granulele perlitului au dimensiuni pînă la 5 mm. LTR2, cf. DER. 2^ S. f. Constituent structural al oţelurilor, alcătuit din ferită şi cementită. Cf. ltr2, der. Perlita are o structură de obicei lamelară. dc. — Pl.: perlite. — Din fr. perlite, germ. Perlit, rus. nepjlHT. PERLOFÍL subst. Fibră textilă din polimer sintetic, asemănătoare nailonului, caracterizată printr-o mare rezistenţă. Cf. ltr2. — Perlón + fii „fir“. PERLÓN subst. Fibră textilă din polimer sintetic, de tipul relonului. Materia primă de bază pentru obţinerea perlonului e fenolul din gudroane, din petrol sau gaz metan, ltr2, cf. Scînteia, 1960, nr. 4 849. — Din fr. perlón, germ. Perlón, rus. nepjiOH. PERLOŞÎNĂ s. f. (Regional) Ţesut fibros, vînos (Glimboca-Caransebeş). alr sn iv h 1 127/27. [Carnea] îi cu perloşînă. ib. — Pl. : perloşine. — Etimologia necunoscută. PERLUCÍD, «Ă adj. (învechit, rar) Foarte strălucitor. Cf. Negulici, sfc iii, 15. — Pl. : perlucizi, -de. — Din lat. perlueldus. PERMALÓI subst. Aliaj de fier şi nichel, care, în cîmpuri magnetice slabe, posedă o permeabilitate magnetică mare şi care este folosit la confecţionarea de miezuri pentru aparate de măsură, amplificatoare magnetice etc. Sînt indicate cele mai folosite alia je permalloy şi proprietăţile lor magnetice, ltr2, cf. dn2, der. — Scris şi: permalloy. — Din fr. permalloy, germ. Permalloy, rus. nepuiaj:-Jioft. PERMANÉNT, -Ă adj. 1. Care există, care durează un anumit interval de timp sau veşnic fără a se schimba şi fără a se întrerupe, care se desfăşoară sau se repetă fără întrerupere; necontenit (1), neîntrerupt. V. stabil, statornic, constant. Cf. Negulici, Stamati, d., Ioanovici, tehn. 81. Bolnavul să stea în observaţie permanentă. Brăescu, o. a. i, 230. Aici. . . e plimbarea poporului mărunt ca într-o expoziţie permanentă. Sadoveanu, o. ix, 230. Trece în scrisul lui Delavrancea, ca un element aproape permanent al artei sale, ceea ce s-ar putea numi vorbirea frumoasă. Vianu, a. p. 173. Au înfiinţat în toate centrele mai însemnate ale Italiei şcoli permanente. Oţetea, r. 227. Fiul. . . , în schimbul unei îngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia să iasă de sub tutela ei. Călinescu, e. o. i, 192. O stare de război permanent. Ralea, s. t. ii, 275. Era în permanentă răfuială, el şi lumea asta, ca două partide puse faţă în faţă. v. rom. decembrie 1954, 88. Se întîmplă ca, vorbind despre un artist, să fii stăpînit de permanenta ispită a evadării din domeniul propriu manifestărilor sale. s martie 1960, 51. Se impune necesitatea unui control permanent şi riguros al temelor, gî 1963, nr. 691, 2/2. Cea dintîi dintre aşezările permanente a fost casa. Panaitescu, o. ţ. 119. <0> (Adverbial) A construit casa înadins ca locatarii să se poată spiona reciproc şi permanent. Rebreanu, r. i, 20. Noi stadioane sportive. . . stau permanent deschise sulelor de mii de spectatori. Arghezi, b. 157. In faţa lui stătea o clientă care publica permanent un anunţ de şase rînduri. Barbu, p. 152. A fost permanent călăuzit de conştiinţa misiunii morale a artistului, v. rom. iunie-iulie 1963, 431. O (Substantivat) Pe cît de generoasă, pe atît de grea este misiunea artistului de a desprinde semnificativul, permanentul, stabilul, m 1962, nr. 4, 1. O Ondulaţie permanentă (şi substantivat, n.) = ondulaţie a părului făcută printr-un procedeu special pentru a se menţine multă vreme. Păr permanent (şi substantivat, n.) = păr care a fost ondulat prin acest procedeu. Îşi făcuse părul permanent şi uite că două şuviţe nu prinseră. V. rom. mai 1956,30. Foai verdi siminoc, Domnişoarî, treci la loc, Cî-ţi ia permanentu foc! foi.c. mold. ii, 373. 2. (Despre instituţii, organizaţii etc. sau persoanele care le reprezintă; în opoziţie cu provizoriu) Care funcţionează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuţii. Noi cerem şi consul permanent turcesc în Bucureşti, ap. Ghica, a. 88. Consiliul şcolar permanent. Sbiera, f. ş. 374. Judex curiae devine judecătorul permanent al curţii. bul. com. ist. v, 68. Mă duc la comitetul permanent. Camil Petrescu, t. iii, 47. îşi urma cercetările, ajutai de secretarul consiliului permanent. Sadoveanu, o. viii, 270. Nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. Bart, e. 287. + (Despre salariaţi; în opoziţie cu z i 1 i e r) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituţii sau care este asimilat salariaţilor angajaţi în schemă. (Substantivat) Tu rămîi aici să pregăteşti ţăruşe. Şi permanenţii, şi zilierii care n-au plecat. Demetrius, v. 118. O Armată (sau oştire, oaste) permanentă — armată întreţinută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. Organizarea armatei permanente a miliţiei şi a gloatelor făcea din tot românul un soldat. Bălcescu, m. v. 11. Mircea ... dete un model Europei de o armată permanentă, cr (1848), lS^ll. Consolidarea monarhiilor in Europa . . .au produs un sistem militar d-o oştire permanentă. Barasch, i. 32/7. Armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. Alecsandri, s. 90. De o armată permanentă nu poate fi vorba la români pînă mai tîrziu. Xenopol, i. r. iv, 144. + (în vechea armată; în opoziţie cu cu schimbul) Care presta serviciul militar fără întrerupere. Cînd recruţii permanenţi au intrat in companie la noiembrie, soldaţii vechi — deştele — şi gradaţii i-au primit rîzînd. Sadoveanu, o. ii, 343. 3. (Chim.; despre gaze) Care îşi conservă starea lă toate temperaturile şi sub toate presiunile. Oxigenul este un gaz permanent. Marin, pr. i, 1/14. — Pl. : permanenţi, -te. — Şi: (regional) pirma-nent, -ă (Ciauşanu, gl.), părmanint, -ă (id. ib.) adj. — Din fr. permanent. 5123 PERMANENTIZA 453 - PERMECI PERMANENTIZA vb. I. Refl. şi t r a n z. A deveni permanent sau a face să devină permanent; a (se) statornici, (învechit, rar) a (se) perena. Cf. bul. fil. ii, 225. însufleţit de speranţa că poate minunea de pină atunci se va permanentiza, deveni, înaintea colaboratorilor săi,... ai doilea director adjunct. Gâi.an, b. ii, 104. între boier şi ţăran se permanentizează o ură ireductibilă, s. c. şt. (Iaşi), 1956, nr. 2, 122, cf. dm, dn2. — Prez. ind. : permanentizez. — Permanent + suf. -iza. PERMANENTIZARE s. f. Acţiunea de a (se) per-manentiza şi rezultatul ei; statornicire. Cf. dn2. Se fac ample lucrări pentru permanentizarea funcţionării tuturor vilelor pe întreaga perioadă a anului. Scînteia, 1966, nr. 7 098. — Pl.: permanentizări. — V. permanentiza. PERMANÎNŢĂ s. f. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni, a unui fenomen etc. de a fi permanent (1); (calitatea a) ceea ce este durabil, permanent (1); durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. Cf. Negulici, prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w. Slavă omului deplin în care logica e o permanenţă involuntară. Teodoreanu, m. u. 120. „Ion“ era o largă frescă a vieţii româneşti ..., eposul permanenţei elementului românesc in mijlocul unor împrejurări neprielnice. Vianu, a. p. 325. Elementele introduse de Renaştere ... rămîn, îndeosebi la popoarele romanice, ca o permanenţă în dezvoltarea lor. Oprescu, s. 202. O răsturnare atît de radicală a valorilor sociale a verificat anume permanenţe ale sufletului uman. Călinescu, s. 41. Prome-teismul nu mai e o atitudine, ci o permanenţă, v. rom. noiembrie 1962, 94. Se poate crede în asemenea permanenţe ? t septembrie 1962, 18. <0 (învechit) Carte de permanenţă — act prin care se aprobă stabilirea cuiva într-o localitate. La cazul de a răminea mai mult, cată să iei o carte de permanentă. Filimon, o. ii, 111. O L o c. a d v. De permanenţă = de serviciu, în exerciţiul funcţiunii. In permanenţă = mereu, continuu, fără întrerupere. în toate actele Tismenei şi Vodiţei figurează în permanintă fericitul Nicodem. Hasdeu, i. c. i, 141. S-a gîndil ori se gindeşte cineva la acest pericol. .. care ne pîndeşte în permanenţă? Galaction, a. 441. Primejdia pîndeşte de pretutindeni şi în permanenţă. Oţetea, t. v. 322. Aci se ofilea in permanentă un pin. Blaga, h. 8. Privea pieziş şi zîmbea în permanentă. Călinescu, e. o. ii, 88. Deschisese cu cheia pe care o avea in permanenţă asupra ei. Stancu, r. a. iv, 299. Pe masa dreptunghiulară . .. erau in permanenţă două chisele de cleştar cu muchii înflorate. V. rom. decembrie 1954, 139. Nu le mai primesc dacă nu rămîi aici, in' permanenţă. Barbu, p. 97. + (Concretizat) Serviciu însărcinat cu asigurarea funcţionării neîntrerupte a unei instituţii, organizaţii etc. Cf. dm, dn2. — Pl.: permanenţe. — Şi: (învechit) permanânţie (Stamati, d.), permauinţă s. f. — Din fr. permanence. PERMANÎNŢIE s. f. v. permanenţă. •PERMANGANAT s. m. (Chim.) Sare a acidului per-manganic. Cf. Bianu, d. s., Şăineanu, d. u. Permah-gamţii sînt oxidanţi puternici, ltr2 x, 439. Acetatul manganic... se obţine prin oxidarea acetatului man- 1 ganos, fie cu clor, fie cu permanganat. ib. O (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care indică natura sării) Permanganat de potasiu. Poni, ch. 62, • cf. BiANu, D. s. 444, Nica, l. vam. 190, Voiculescu, l. 217. Se prepară adaugînd permanganat de potasiu în acid sulfuric, ltr2 x, 440. Acest acid se formează prin descompunerea permanganatului de plumb. ib. — Pl.: permanganaţi. — Din fr. permanganate., PERMANGANIC, -A adj. (Chim.) Care se referă la unii compuşi ai manganului, care conţine unii compuşi ai manganului. Anhidridă permanganică. ltr2 x, 439. <0> Acid permanganic = acid care conţine man-gan, stabil numai în soluţie apoasă, folosit ca oxidant. în soluţie acidă, acidul permanganic este destul de stabil. Macarovici, ch. 409, cf. ltr2 x, 439. Acidul permanganic este un oxidant puternic, der, cf. dn2. — Pl. : permanganici, -ce. — Din fr. permanganique. PERMANÎNŢĂ s. f. v. permanenţă. PERMEABIL, -A adj. (Despre membrane sau materiale poroase) Care permite trecerea prin el a unui fluid (supus unei diferenţe de presiune) ; (învechit, rar) pătrunzibil. Cf. Stamati, d. Se miră cineva docamdată că nişte substanţe compacte şi masive precum metalele sînt aşa de permeabile de fluidul electric. Marin, f. 279/21, cf. Pontbriant, d., Barcianu, Alexi, w. Mi-lul gheţarilor e foarte puţin permeabil. Mehedinţi, g. f. 142. Membrana celulară este continuu permeabilă pentru ionii cei mai mici şi impermeabilă pentru unii ioni foarte mari. Marinescu, p. a. 56, cf. Şăineanu, d. u., ds. în pămînt există straturi permeabile pentru apă. Cişman, fiz. i, 258. Pielea . .. este totuşi permeabilă pentru gaze. Belea, p. a. 263. <0> F i g. Dar Vasilescu Plopu nu e permeabil nici pentru poezia lui Eminescu. Galaction, o. a. i, 120. Permeabil la sugestii... , atunci cind probitatea lui profesională îl determină să simtă că n-are dreptcde. v. rom. ianuarie 1960, 130. — Pronunţat : -me-a-, — Pl. : permeabili, -e. — Din fr. perméable. PERMEABILITATE s. f. Proprietate a unei membrane sau a unui material cu structură poroasă de a fi permeabil. [în agricultură] făcînd asemenea mai lesne prin cea mai mare permeabilitate dală locului lucrarea agenţilor atmosferici asupra acestor molecule rodnice. Brezoianu, r. 54/16. Permeabilitatea metalelor pentru fluidi electrici se demonstră d-a dreptul prin două feluri. Marin, f. 279/24, cf. Pontbriant, d., Alexi, w. S-a servil de conductibililatea electrică a protoplasmei pentru a măsura permeabilitatea pentru ioni. Marinescu, p. a. 83, cf. Ioanovici, tehn. 96. Gradul de permeabilitate [ă solului], leg. ec. pl. 490. Conductibili-latta electrică şi permeabilitatea pentru diferiţi ioni se modifică. Parhon, b. 116. Paralel cu pierderea de apă prin transpiraţie. .., urmează şi o creştere a permeabilităţii celulelor din frunzele ruginite. Săvulescu, m. u. i, 151. Lipsa de permeabilitate a trompelor, abc săn. 342. + (Şi în sintagma permeabilitate magnetică, der) Mărime egală cu raportul dintre inducţia magnetică dintr-un mediu izotrop şi intensitatea cîmpului magnetic. Cf. ENC. TEHN. I, 125, DER. — Pronunţat : -me-a-, — Din fr. perméabilité. PERMEAMÉTRU s. n. Aparat pentru determinarea in laborator sau pe teren a permeabilităţii unui material. Se folosesc permeametre cu eşantioane in formă de bare sau de fire. ltr2, cf. der. — Pronunţat : -me-a-. — Pl. : permeametre. — Din fr. perméamètre, germ. Permeameter. PERMEÂNŢA s. f. Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic şi tensiunea magnetică din lungul circuitului. Permeanţa e folosită uneori la calcule de circuite magnetice, ltr2, cf. der. — Pronunţat : -me-an-, — Din fr. perméance. PERMECÎ vb. IV. (Prin Maram.) 1. R e f 1. A se schimba, a se strica ; a se ofili (2). D’e jăl'e şi d'e urît 5135 PERMENDUR - 454 - PERMITE Faţa Ai s-o pcrmccit, Ca pămintu s-o-nAegrit. T. Papa-hagi, m. 53. 2. T r a n z. A răscoli; a deranja. Cf. Lexic eeg. 15. — Prez. ind. : permecesc. — Cf. rus. npHMaiam ,,a muia“. PERMENDUR subst. Aliaj de cobalt şi fier, de obicei cu o mare permeabilitate magnetică, folosit în electrotehnică. Permendurul cu 50% Fe şi 50% Co are o permeabilitate relativă, ltr, cf. ltr2, der. — Etimologia necunoscută. PERMETEZÎU subst. (Maghiarism, prin nord-ves-tul Transilv.) Vermorel (pentru vie). Cf. alrm sn i h 156. — Pl. :? — Din magh. permetezfi. PERMETEZLÎ vb. IV. Tranz. (Maghiarism, prin nord-vestul Ţransilv.; complementul indică via) A stropi. Cf. alrm sn i h 155. — Prez. ind.: permelezlesc. — Din magh. permetez. PERMETIVITÂTE s.f. v. permitlvitate. PERMlAN, "Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine ultimei perioade a erei paleozoice, care se referă la această perioadă; (învechit) permic. Perioadă per-miană. ltr2. Se deosebesc cinci mari tipuri de dezvoltare a depozitelor permiene. ib. Formaţiunile permiene conţin: zăcăminte de huilă... ib. Depozitele permiene se găsesc in Banat şi Munţii Apuseni. Geologia, 73. Din punct de vedere evolutiv, flora permiană este asemănătoare celei din perioada carboniferă, der. 2. Subst. Ultima perioadă a erei paleozoice. Mişcările orogenice de la începutul permianului au fost mai intense în America de Nord. ltr2, cf. dn2. Peştii osoşi au apărut în permian. b. darw. 45. Este de citat şi activitatea vulcanică destul de intensă din permian, marcată prin curgerile de lave porfiritice şi porfirice. mg i, 115. 3. Subst. Serie de straturi geologice din permian (2). Permianul e bine dezvoltat în Carpaţii Meridionali. LTR2. — Pronunţat: -mi-an. — Pl.: permieni, -e. — Din fr. permlen. PÎRMIC, -Ă adj. (Geol.; învechit) Permian (1). Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : permici, -ce. — Cf. germ. p e r m i s c h. PERMINVÂR subst. Aliaj de nichel şi cobalt sau de nichel, cobalt şi molibden, cu permeabilitate magnetică mare, folosit în industria electrotehnică. Cf. LTR2, DER. — Etimologia necunoscută. PERMÎS s.n. 1. Autorizaţie oficială scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi; (rar) permisie, v. permisiune (1). Se răspîndesc toţi în toate părţile. .. Mai ales acum, cînd au permise de tren. Camil Petrescu, t. i, 181. Ca să cumperi şi să aduci mărfuri ai nevoie de permisuri speciale. Sadoveanu, o. vii, 128. Unul cere o pine, altul o căruţă de Umne, altul un permis, id. ib. 171. Viţelul nu-i trecut în permisul de export. Bart, s. m. 86, cf. Stoica, vÎn. 19. Internunţiul a obţinut..,, permisul de a importa din Muntenia o cantitate mai însemnată de grîu şi de porumb. Oţetea, t. v. 44. Ciocîrlan solicitase şi obţinuse . . . un permis de vînă-toare. Câlinescu, s. 417, cf. bo (1953), 37. Am timp să mă încălzesc pînă-mi vine permisul de intrare, v. rom. ianuarie 1954, 190. Ieşise un tămbălău întreg. Era în legătură cu permisele de export. Pas, z. ii, 209. 2. (Regional) Permisie. V. permisiune (2). (Zimnicea). Cf. alr sn iv h 960/899. — Pl. : permise şi (rar) permisuri. — Din fr. permis. PERMÎSIE s.f. v. permisiune. PERMISIONÂR s.m., s. n.l. S.m. Soldat care se află în permisie. V. permisiune (2). Toţi erau permisionari care încercau să străbată către casele lor. ap. Iordan, l. r. a. 164. Un locotenent-major strînge pe rînd mîinile celor douăzeci de... permisionari din compania sa. în l. rom. 1960, nr. 1, 63, cf. scl 1969, 329. O (Adjectival) Soldaţi permisionari... întreţineau discuţii asupra vieţii ostăşeşti. P. Constant, r. 63. 2. S.n. (Rar) Tren pentru permisionari (1), Cf. Iordan, l. r. a. 164. — Pronunţat: -si-o-, — Pl.: (1) permisionari, (2) permisionare. — Din fr. permissionnaire. PERMISIUNE s.f. 1. învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva, îngăduinţă, încuviinţare; p. ext. (rar; concretizat ; în forma permisie) permis (1). Cf. Iorgovici, o. 53/13. Domnul meu îmi acordă permisia de a încheia această întreprindere cu dumneata, cr (1848), 333/55. îţi cer permisia de a o duce cu mine şi a mi-o lua de femeie, ib. 422/62, cf. Stamati, d. Permisiile de însurătoare nu vor fi valabile decit în timp de şase luni de la eliberarea lor. mo (1860), 242/15, cf. ddrf. Nu-i puteam cere permisiunea să mă lase să cetesc. Ibrăii.eanu, s. l. 92. Ceilalţi moştenitori intră în posesiunea succesiunii ...cu permisiunea justiţiei, cod. pen. r. p. r. 587. Ceru .. . permisiunea de a studia Unele probleme de amănunt clinic. CXlinescu, e. o. i, 259, cf. id. s. 74. L-aţi luat cu voi pe Dragalina Farcaş? Fără să-mi raportaţi? Fără să-mi cereţi permisiunea? Stancu, r. a. iv, 87. Vine la noi şi zice: Aveţi. .. (d-aia, Anghe-lache, iscălită din sat, pe cum că eşti negustor de porumb; zî-i pe nume, Matei) permisie, mă! permisie. Preda, î. 82. 2. Spec. (în forma permisie) învoire (acordată în special militarilor) de a părăsi serviciul pe o durată scurtă de timp; (regional) permis (2). Marioara . .. ţi-a ţesut nişte brăcile. . .Ţi le dă cînd vei veni în permisie. Sandu-Aldea, d. n. 230. încercasem în toate chipurile să obţin o permisie de două zile. Camil Petrescu, u. n. 193. Venise in permisie de la şcoala de ofiţeri. C. Petrescu, t. i, 190. în mijlocul camerei plutonierul-major făcea apelul recruţilor ce se înapoiau din permisie. Brăescu, o. a. i, 271. Venise în permisie pe cîteva zile. Sadoveanu, o. ii, 139. E întîia permisie, iată! Ori de-aceea-i ^ostaşul] aşa visător, v. rom. ianuarie 1954, 73. Am o permisie de două săptămîni. . . Am vrut să-ţi fac o surpriză. H. Lovinescu, c. s. 32. Comandantul o să ne dea o permisie mare de-acum, spune plutonierul. Barbu, p. 242. — Pronunţat : -si-u-, — Pl.: permisiuni. — Şt: permisie s. f. — E)in fr. permission, lat. permissio. PERMÎTE vb. III. 1, Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (şi a nu-1 Împiedica); a încuviinţa, a îngădui, (învechit) a ogodi1 (2). Nu-t permise de gusta dulceaţele somnului. Calendariu (1794), 27/20. Binevoi a-i permite să cază drept la picioarele prinţesei, cr (1848), 241/68, cf. Baronzi, i. l.. i, 208/2. O roagă să-i perniţă a se repauza puţin în casa ei. Fi-limon, o. ii, 254. Mi-aţi permis să vă întovărăşesc. Alecsandri, t. 852. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea . . . acelei vînători pe care singură o permitea Platan cetăţenilor republicei sale. Odobescu, s. iii, 76. A mă iubi nu-ţi este permis. Eminescu, n. 74, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. li permisese să examineze biblio-teţa. Rebreanu, r. i, 61. De vină e numai Crtgore fiindcă 5147 PERMITE - 455 - PERMUT-AŢIE i-a permis să-şi cumpcre automobil, id. ib. 156. O domnişoară spunea rlzind că ... nu va permite nici o sărutare. Bacovia, o. 234. Conştiinţa mea îmi permitea aseară să ucid. Camil Petrescu, u. n. 258. Nu-ţi permit. Dumneata mă insulţi. Sebastian, t. 45. Tu i-ai permis să facă două doctorate. Arghezi, vers. 321. Olimpia e sub protecţia mea şi nu permit. Călinescu, e. o. i, 94. N-am voie să-fi permit să stai jos. Trebuie să stai în picioare. Stancu, r. a. iii, 69. Da, da, nu-ţi permit^ ce te umflă rîsul? H. Lovinescu, c. s. 5. (în construcţii impersonale) Nu e permis istoricului a-şi întemeia aserţiunile decît numai pe date sincronice evenimentelor. Hasdeu, i. c. i, ix. Dar e înspăimîntător, nu trebuie permis aceasta. C. Petrescu, î. i, 188. <> Refl. impers. Multe lucruri nu li se puteau permite în seminar. Agîrbiceanu, a. 39. Aici nu se permite nici o presiune! Rebreanu, i. 297. Sînt lucruri care sub nici un cuvînt nu se pot permite. Camil Petrescu, t. ii, 462. + A da dreptul, libertatea, posibilitatea; a face (ca ceva să fie) posibil. Nu putem face mai mult decît ne permit (îngăduie) puterile noastre, fis. 32/4. Documentele ce cunoaştem din sec. XV nu ne permit să răspundem la întrebarea dacă el judeca pricini, bul. com. ist. v, 68. Dacă legea divorţului ar permite, ar fi bucuros s-o ia la el pe I'loreal, cu amîndoi copiii. Galaction, o. A. i, 50. Lucarne împerecheate în perdele panoramei ca ferestrele de vapor îţi permiteau să vezi pe Napoleon călare. Arghezi, b. 66. Poale că ţie îţi permite punga. Stancu, r. a. ii, 189. Vrei să le plimbi puţin cu mine prin grădină, regulamentul spitalului permite? Barbu, p. 276. Comisia dirigintilor s-a orientat spre acele teme care să-i permită realizarea unui larg schimb de experienţă, gî 1961, nr. 637, 4/5. Posibilitatea de a cerceta acest bogat material documentar . . . ne-a permis să lărgim mult baza de informare a lucrării. Stoicuscu, s. d. 6. <0> (în formule de politeţe; de obicei cu pronumele în dativ) Permite-mi să-ţi prezint pe tî-nărul Ghica din Bucureşti. Ghica, s. 156. Permiteţi-mi a vă. prezenta pe domnul Elescu. Bolintineanu, o. 418. Permiteţi-mi o clipă să vă vorbesc de mine. Caragiale, o. iv, 281. Permiteţi-mi să vă predau această telegramă care v-a sosii azi. Galaction, o. a. i, 47. V-aş ruga să-mi permiteţi însă o scurtă convorbire aparte. Camil Petrescu, t. i, 429. îmi permiteţi să vă întovărăşesc citeva clipe? Sadoveanu, o. viii, 212. îmi permiteţi să vă raportez. Barbu, p. 304. 2. R e f 1. (Cu pronumele în dativ) A-şi lua libertatea să ..., a-şi îngădui; a îndrăzni. Cf. Calendariu (1857), 6. Ştiu cit pol conta pe amiciţia la şi nu-mi permit a mă-ndoi. Caragiale, o. ii, 114. Sînt hotărît a da în judecată orice direcţiune sau companie de teatru public care şi-ar permite — sub ce pretext, nu-mi pasă — să calce drepturile mele de proprietate literară, id. ib. vii, 435. Pentru ce-şi permiteau oamenii ăştia să se poarte aşa cu dînsul, decît pentru că îl ştiau sărac? Brătescu-Voineşti, p. 212. Acesta este un secret al tău, pe care niciodată nu mi-am permis să caut să-l dezleg. Ga-lagtion, o. a. i, 37. Să nu-ţi mai permiţi asemenea obrăznicie. Camil Petrescu, t. ii, 155. Sabina, eu nu mi-am permis niciodată să-ţi dau un sfat. C. Petrescu, c. v. 363. Cîţiva studenţi din balcoane îşi per-miseră chiar să rldă. Sadoveanu, o. ix, 540. La vînaiut de pădure îmi permit să adaog şi alte consideraţii. id.ib. Xj 476. Cum t{i permiţi dumneata să mă acuzi că-ţi fac dificultăţi? izbucni şeful iritat. Bart, s. m. 86. Uiţe, iubito, mi-am permis o mică atenţie. Călinescu, e. o. n, 102. Nu-mi permit să-mi pierd timpul pe gratis. Stancu, r. a. iii, 96. îmi permit să cred . .. că discuţia a fost dusă înainte de vreme. id. ib. v, 36. Răspunzind, reprezentanţii Ministerului de Justiţie îşi permiteau contraatacuri nimicitoare. Preda, m. 138. Nimeni nu şi-a permis vreo grosolănie la adresa prietenilor. Barbu, p. 20. + A-şi acorda anumite lucruri, a dispune de ceva. Cf. Barbu, p. 292. — Prez. ind.: permit; conjunct, pers. 3 şi: (popular) permită. — Din lat. perinittere, fr. permetţrc, PERMÎTERE s. f. (Aar) Acţiunea de a (se) permite. Cf, Aristia, plut,, Negulici, ddrf, dn2. — V. permite. PERMITIVITAtE s. f.. Mărime egală cu raportul dintre inducţia electrică şi intensitatea cîmpului electric într-un mediu izotrop. Permitivitalca relativă a unui material e o mărime adimensională. ltr2. Permi-tivitalea vidului ... este o constantă universală, der. — Pl.: permitivităti. — Şi: (rar) permeti vitale s. f. ltr. — Din fr. permettivite. PERMUTA vb. I. Tran z. 1. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (1). (R e f 1. pa s.) A se permuta (strămuta). Asachi, în Contribuţii, iii, 149. 2. A muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a transfera, (învechit) a premutarisi. Cf. prot.-pop., n. d. Sînt impiegat, în veci mutat Şi permutat... Fără răgaz. Alecsandri, t. 111. Părintele Niţă a dorit mult să-l aibă aproape şi a izbutii să-l permute aici de acum şase luni. Caragiale, o. i, 39. Mă, fraţilor, el m-a permutat în regimentul 7 de călăraşi. Galaction, o. a. i, 260. Fac cerere să mă pe.rmute.-n Marte, C-aici avem prea multă igrasie. Topîrceanu, m. 23. Se zice că ai fugit cu un subprefcct, care pare-mi-se a fost permutat de la noi. Sadoveanu, o. v, 143. Ne-o premutat la antilerie la bateria a patra. An fos şi la tun, da ne-o premutat la culoană. Graiul, i, 436. O Refl, Profesorul meu de elineşte de pînă aci a plecat sau s-a permutat. Galaction, a. 30. — Prez. ind.: permăt. — Şi: (regional) premută vb. I. — Din fr. permuter, lat. permutare. PERMUTADIL, «A adj. Care poate fi permutat. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dn2. — Pl.: permutabili, -e. — Din fr. permutable. PERMUTARE s. f. Acţiunea de a (s e) p e r in u t a. 1. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operaţie prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; (rar) permutaţie (1). Permutările de n litere numim feluritele grămădiri ce pot da ele prin strămutare. elem. alg. 195/28. Prin permutări de n obiecte, înţelegem grupele care se pol forma din cel n obiecte. Algebra x, 13. 2. Mutare a cuiva în altă parte ; s p e c. mutare a cuiva cu serviciul, cu slujba; transferare, (rar) permutaţie (2). Migrarea sau permutarea lui Noe. Teodo-rovici, i. 62/21. Numaidecît învăţătorul trebuia să ceară permutarea în alt judeţ. Caragiale, o. i, 40. Ca să plece un învăţător din sal trebuie să ceară permutarea de la Ministerul Jnslrucţiunei. Gherea, st. cr. ii, 247, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., bul. com. ist. ii, 14, sfc iii, 14..+ (Concretizat) Ordin, dispoziţie de mutare, de transferare a cuiva. Un dorobanţ ii aduse un plic în care găsi permutarea lui. Negruzzi, s. i, 111. — Pl.: permutări. — V. permuta. PERMUTAŢIE s. f. (Astăzi rar) 1. (Mat.; Lingv.) Permutare (1). T erminile unei proporţii gheometrice pot fi supuse la deosăbile permutaţii. Asachi, e. i, 119/1, cf. 129/3. Două Utere a şi b se pot muta în două chipuri: ab şi ba, şi se numeşte această schimbare permutaţie. Poenaru, E. A. 12/25. Putem face deosebite permutaţii între litere şi să aflăm şase ecuaţii, trigon. dr. 141/9, cf. DM, DN2, SFC III, 14. 2. Permutare (2). Cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d., Barcianu, Alexi, w. + (Neobişnuit) Transformare. Înrîurirea stilului brîncovenesc . .. operează de mult 5153 PERMUTAŢIUNE - 456 - PERNĂ şi incei, stilurile in spaţiu etnografic fiind intr-o per-mutatie mai lentă. Călinescu, s. 348. — Pl. : permutaţii. — Şi: permutaţiune s.f. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., dn2. — Din fr. permutation, lat. permutatio. PERMUTAŢIUNE s. f. v. pcrmutaţle. PERNÂJ subst. v. pernej. PÎRNĂ s. f. I. 1. Obiect confecţionat de obicei din două bucăţi dreptunghiulare sau pătrate de ţesătură de bumbac cusute între ele, înăuntrul cărora se pun fulgi, lină, puf, paie etc. şi pe care, de obicei, omul îşi pune capul cînd se culcă. Spăl. in nopţile toate peri nile meale Cu lacrimile meale. Dosoftei, ps. 23/10. într-o sanie cu paie l-au pus, avind numai un covor şi o perină. R. Popescu, cm i, 458. Las copilii lui Du-mitrache... o perină cu pene, îmbrăcată cu fata ei (a. 1775). Iorga, s. d. xii, 91. 2 jticuri de pînz[ă] de Periiaş . .. pentru căptuşăle la perine (a. 1794). id. ib. viii, 29. Dau nepoatei mele . . . 6 perini de părete de cit cu macatul lor (a. 1809). Uricariul, x, 254, cf. Budai-Deleanu, lex. Cuscre, ascunde anaforaua . . . dă va veni. Vir-o pă supt perne. Golescu, în pr. dram. 69, cf. drlu, lb. Ei aveau gătituri de ospăf pe masă şi, dacă m-au văzul pe mine, au acoperii şi au pitulat în pat, între perine (a. 1827). Iorga, s. d. xii, 212. Puse capul pe pernă, cr (1846), 311/44. Mîncînd în tăcere ş-întristat cu totul, Se dete p-o pernă, răzimîndu-şi coiul. Pann, p. v. i, 58/6. Ne culcarăm sub cort, avind în loc de perne, şeile cailor. Bolintineanu, o. 298. Şi-i dete-n mină spala şi buzduganul domnesc, ce le ducea, pe o perină roşie, marele spătar. Odobescu, s. i, 72. Resfiratul păr de aur peste perini se-mprăşlie. Emi-nescu, o. i, 79. Părul său era răzleţii ca noaptea pe perina albă. id. g. p. 58. Odată se trezeşte că-i smun-ceşte cineva perna de sub cap. Creangă, o. 138. încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demîncare şi alte mărunţişuri, id. p. 117. Cio-ropina sta în capul mesei pe şeaple perne. Ispirescu, l. 203. S-aruncă în pal, cu faţa intr-o pernă. Delavran-cea, s. 38. Aiurit, îmi ridic capul de pe pernă. Vlahuţă, o. a. ii, 39. Ah, seara numai, seara, Mă simt la largul meu, Că-ngrop în perne capul. Coşbuc, p. i, 61. Şi drept pernă o desagă a umplut Mura cu paie. Goga, p. 69. Către perele, paturile au perini de părete, tari, umplute cu paie şi înfăţate cu pinzeluri roşii de lîrg sau adă-mască de tară. Pamfile, i. c. 409. îşi îngropă fa(a în perini şi suspina mereu nemîngăială. Agîrbiceanu, a. 376. Sub cap pusei o pernă vîrtoasă de lină cu horbotă pe margini. Hogaş, dr. i, 48. Dormea pe partea dreaptă, cu urechea bolnavă înfundată in pernă. Galaction, o. a. i, 58. Oamenii sînt calzi ca nişte perine grele. Camil Petrescu, u. n. 341. La fereastra şefului de gară se afla întinsă o plapomă şi perne să se aerisească. C. Petrescu, î. i, 252. Corina se aşază pe divanul din hali, ghemuindu-se între perne. Sebastian, t. 47. Spre seară s-a jucat un joc bălrînesc, cu perina, la care i se spunea haidău. Vlasiu, a. p. 69. îmi rezemam perna de perete şi slam aşa nici treaz, nici adormit, id. d. 18. Se aşeză bine in perine şi privi atent pe băiat. Sadoveanu, o. ix, 139. Se întoarse cu fata în jos şi se cufundă cu capu-n pernă. id. ib. 317. Cu faţa în perină, cu ochii închişi pierdu noţiunea lucrurilor. Bart, e. 213. Paiul era nedesfăcut. Cearşaful nou, perina proaspătă. Ar-ghezi, vers. 209. Nici urmă de perne. Nici urmă de căpătîi. Stancu, r. a. i, 139. Se lumina de ziuă cînd Pungan ieşi din casă, ţinînd o perină sub braţ. v. rom. septembrie 1953, 185. Oaspeţii pensiunii începeau să iasă. . .• dintre pernele moi care îi înghiţiseră. Deme-trius, a. 29. Primeşte in piept perna aruncată de Petru, în timp ce acesta strigă. H. Lovinescu, c. s. 11. Priveau . . . patul nedesfăcut, cu pernele dolofane, cu cearşaful imaculat. Barbu, p. 166. Zi şi noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutai. Alecsandri, p. p. 112. Lasă-mă, maică, să dorm Pe perină de fuior. . . Ldsă-mă, maică, să zac, Pe perină de bumbac. Jarnîk-Bîrseanu, d. 96. Auzit-am şi ştiu bine Că n-oi muri pre perine, id. ib. 194. Cînd băieţii, de mici, nu şed cu capul pe perină, îi semn că n-au să trăiască, şez. vi, 49. N-ai avea nici o hodină, Nici la prînz şi nici la cină, Nici cu capul pe perină, folc. transilv. ii, 50. Nu-nlreba pe om la , boale: ,,voieşii să-ţi dau pernă moale?“ (= nu întreba pe cineva dacă are nevoie de un lucru pe care şi-l doreşte). Cf. Zanne, p. ii, 494. <0> Fig. Şezi de-a de-reapla mea pînă voi pune toţi dracii tăi perină picioarelor tale. tetraev. 239. Fin uscat, perină moale (a. 1600-1650). gcr i, 136/34. Vînălorii osteniţi S-aşază-n giur grămadă, Unii pe trunchi, alţii lungiţi Pe perne de zăpadă. Alecsandri, Poezii, 139. în slreaşinele mele, Vrăbiile au adus perini şi saltele. Arghezi, vers. 213. O Pernă de călcat = ustensilă auxiliară asemănătoare cu o pernă (I I), care se foloseşte la călcatul obiectelor de îmbrăcăminte, în special al mînecilor, piepţilor, umerilor. Cu ajutorul pernelor de călcat se modelează piepţii şi alte părţi ale produselor de îmbrăcăminte exterioară, ltr2. Pernă electrică = dispozitiv electro-caloric în formă de pernă (I 1), în care se găsesc rezistenţe electrice izolate cu azbest şi releuri de protecţie şi care serveşte la încălzirea unei regiuni a corpului. Ventilatoare, radiatoare, reşouri, perne electrice. Scîn-teia, 1960, nr. 4 845. Pernele electrice mùderne sînt echipate cu mici termoslale . . . pentru menţinerea automată a temperaturii constante, ltr2. <0> Expr. A muii fără pernă la cap = a muri singur şi în mare sărăcie. Cf. Zanne, p. iii, 292. (Regional) A-i cădea (cuiva) perna = a pierde un avantaj, a-i merge (cuiva) mai puţin bine. Cf. scl 1969, 328. + P. ext. (Regional; şi în sintagmele perină mare, a i 35, pernă de cele mari, alrm ii/i h 362/365, pernă de fulgi, ib. h 362/791) Pilotă. Cf. a i 35. 2. Obiect de tapiserie executat din diferite materiale, umplut cu fulgi, cu lînă, cu păr, cu iarbă-de-mare etc., uneori prevăzut şi cu arcuri, care se fixează pe băncile unei trăsuri, ale unui automobil sau pe anumite mobile (şi pe care se stă). Trupul, ca un sac nesprijinil, se lăsă pe perinile de dinainte [ale trăsurii]. Russo, s. 31. Treceau prin mintea mea, pe rînd,.. . carele largi cu perne moi. Hogaş, dr. i, 29. Se înghesuia în pernele de piele, foarte îngrijorai să nu-l azvîrle în vreun şanţ zguduiturile maşinii. Rebreanu, n. 254. Maşina gonea în noapte. . . înlăuntru era cald, miros plăcui de blănuri şi parfum feminin, legănare uşoară pe pernele capitonate. C. Petrescu, î. i, 157. Pernele fără arcuri se confecţionează din cauciuc spongios sau alte mase plastice spongioase, ltr2. S-a tolănit mulţumit pe pernele trăsurii. Galan, z. r. 5. 3. (Popular) Aşternut care se pune sub şa. Iar perina după şa Nici nu-i lungă, Nici nu-i scurtă, Numai cu pietre scumpe ţesută, şez. iii, 64, cf. alr i 1 119/255, 339, 359, 538, 558, 815, 850, 926, 934. II. P. a n a 1. I. Nume dat unor obiecte asemănătoare cu perna (I 1), care au diverse întrebuinţări. Cea mai simplă perină este un sac umplut cu tărîţe .. ., care este bună în cazurile de fracturi. Bianu, d. s. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăţi de sac gros . . ., ca4 un soi de perne de amortizare a loviturilor. Călinescu, s. 7. 2. (Regional) Bucată de lemn pe care se sprijină broasca (sau cepul grindeiului) de la roata morii (sau a piuei); (regional) perinoc (2). Pernă sau perinoc este stratul de lemn de care e prins brotacul. Damé, t. 150, cf. Pamfile, i. c. 183, alr sn i h 161/310. 3. (Prin sud-vestul Transilv.) Podul osiei la căruţă. Cf. a iii 3, 17, 19. 4. (Prin Transilv.) Fiecare dintre căpătîiele joagă-rului. Cf. alr ii 6 445/192, 284. 5. (Regional) Nimfa furnicii. Cf. Marian, ins. xiii. III. Numele unui dans popular care se joacă la nunţi (cînd se scoate din casă zestrea miresei) ; melodie I după care se execută acest dans. Cf. Pamfile, j. i, 5156 PERNEJ - 457 - PERNIŢĂ 289, Varone, d. 123, h xvii 142, 314, xvm 22, 27, 151, 288, 304, Paşca, gl. + (Prin Transilv.; în forma pi-rină) Numele unui dans popular nedefinit mai de aproaipe, probabil periniţa, v. perniţă (III). Cf. alr ii 4 336/224, 228. IV. (Regional) Cuptor (de gătit) (Vălcani-Sînnicolau Mare), alrm ii/i h 336/47. V. (Regional) Bidinea (Cîmpu lui Neag-Lupeni). a iii 1. — Pl. : perne. — Şi: (popular) perină (pl. perine şi perini), (regional) piârnă (alr i 713/536), pirină (alrii 4 336/224, 228) s. f. — Din ser. perina. PERNÎJ subst. (Bot.; regional) 1. Iarbă-neagră (Calluna vulgaris). Borza, d. 38. 2. Ţăpoşică (Nardus stricta)., Borza, d. 115. — Pl.: ? — Şi: pernăj (Borza, d. 38), spernej (id. ib. 115) subst. — Etimologia necunoscută. PERNÎU s. n. (Transilv.) Cenuşă care rezultă din arderea paielor. Şi iuă-i (= unde-i) odorul lău Va sufla vîniul perneu. pop., ap. MIndrescu, ung. 96, cf. Lexic reg. 71, Lexic reg. ii, 90. — Pl.: perneauă (Lexic reg. ii, 90) şi pernauă (Lexic reg. 71). — Din magh. pernye. PERNIC subst. (Regional) Numele unui instrument de pescuit nedefinit mai îndeaproape (Măceşu de Jos-Băileşti). Cf. gl. olt. — Pl. :? — Etimologia necunoscută. PERNIC vb. I. T r a n z. (Prin sud-vestul Transilv.) A distruge (ducînd cu sine). Cf. T. Papahagi, c. i.. Cind vine apă năroadă, apoi pernică lot din calea ei. id. ib. — Prez. ind. pers. 3 : pernică (accentul necunoscut). — Etimologia necunoscută. Cf. p e r n i c i e. PERNÎCIE s. f. (Latinism rar) Primejdie, pierzanie; distrugere. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : pernicii. — Din lat. pernicies. PERNICIOS, -OÂSĂ adj. (Livresc) Care provoacă un rău, care este periculos (în special pentru sănătate); dăunător, vătămător. Li s-a deocheat manopera perni-ţioasă . . . popoarălyr. Bariţiu, p. a. ii, 655, cf. Aristia, plut. Aceste cifre statistice arată un viciu fundamental in impărfirea pămintului şi cu totul pernicios producerii avuţiei naţionale. I. Ionescu, m. 123. Somnul lung e pernicios. Alecsandri, t. 1 733. Schimbarea timpului are asupra-mi o influentă pernicioasă, id. s. 78. Febră jii iar febră începînd de la cea mai ordinară şi ureîndu-se treptat în gravitate pînă la cea mai pernicioasă. Hasdeu, i. c. i, 221, ¿ţ. Maiorescu, cr. iii, 77. O intenţiune bună, patriolicăi- lăudabilă, determină în limbă o învederată alternaţiune, un amestec pernicios care schimbă oarecum caracterul limbii. Odorescu, s. i, 364. Şi pentru un suflet cocleala este de mii de ori mai pernicioasă decît pentru stomac. Caragiale, o. iix, 110, cf. Macedonski, o. iv, 120, Barcianu, Alexi, w. Această pseudofilozofie putea exercita influente pernicioase asupra unor minţi plăpinde. Beniuc, m. c. i, 314. Acţiunea pernicioasă a banului în societatea burgheză nu poate să scape acestei viziuni critice, s ianuarie 1960, 31. <0> (Med.) Anemie pernicioasă = formă gravă de anemie, în care numărul globulelor roşii scade foarte mult şi care poate provoca moartea. Cf. Bianu, d. s. 51, dm. Boala de nervi se complică cu o anemie pernicioasă, Călinescu, s. 749. Estraclul de ficat. . . reprezintă un tratament specific al anemiei pernicioase. Belea, p. a. 279, cf, der i, 126, d. med. i, 91. Febră pernicioasă sau (învechit) friguri pernicioase — formă gravă a paludismului. Scăldătorile . . . mai sînt potrivite ca mijloc de apărare... împotriva primejdioaselor boale a climelor ferbinţi precum sînt frigurile perniţioase. Fătu, d. 20/1. Febra pernicioasă (friguri' rele) este forma cea mai gravă şi mai primejdioasă dintre toate formele impaludismului. Bianu, d. s. 368, cf. 299, dm. — Pronunţat : -ci-os. — Pl. : pernicioşi, -oase. — Şi : (învechit) perni(16s, -oâsă adj. — Din lat. pernlciosus, fr. pernicieux. PERNICIOZITÂTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este pernicios. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dn2. — Pronunţat : -ci-o-. — Din fr. perniciosité. PERNIOÂRĂ s. f. (Popular) 1. Perniţă (II). Însemnăm zestrile fie-mea Stancăi, pecum scrie în jos: 4 pernioare mici de Ţarigrad, cusute cu fir. ap. Odo-bescu, s. i, 422, cf. ddrf. Mai bine c-un bărbăfel Dacă-i blînd şi tinerel, Că-ţi spune două trei glume, Cum ifi e mai drag pe lume. Şi-ţi aşază-o pernioară Pe prispă scrile-afară. Alecsandri, p. p. 356. In pat i-aşlernut Velinţe Pestriţe, Pernioare. Teodorescu, p. p. 77. Nu ştiu zace ori se face, Că guriţa nu-i mai tace. Nici la umbră, nici la soare, Nici la cap cu pernioare. id. ib. 329. Du-le-n tindă pe lăicioară, Că fi-oi duce-o pernioară. Bibicescu, p. p. 13. Zace un voinic de lungoare, Cu mîndruta la picioare, Tot mulînd la perinioare. id. ib. 374. 2. Perniţă (I 2). Murguleţ, de cînd le-am luat, Nici o slujbă nu ţi-am dat; Desară să te găteşti: Oi să pui şaua pe line, Ş-o perioară de lină. Ciauşanu, v. 71. — Pronunţat : -ni-oa-. — Pl. : pernioare. — Şi : perlnioără, (regional) perioâră s. f. — Pernă + suf. -ioară. PERNIŞOÂRĂ s. f. (Popular) Perniţă (I 1). Cf. ddrf. Jur-împrejur mai sînt puse Pernişoare mititele, pop., ap. gcr ii, 300. Ş-unde-mi strîng pernişoara Crez că-ţi e ţiţişoara. Teodorescu, p. p. 302, cf- Bibicescu, p. p. 393. Pernişoara la, Ţîţişoara mea. Graiul, i, 206, cf. Păsculescu, l. p. 59. — Pl. : pernişoare. — Pernă + suf. -işoară. PERNÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui p e r n ă. I. 1. Pernă (I 1) mică, pernuţă (1), (popular) pernişoară, pernioară (1), (regional) modi-ţă, perinei (l);spec. puişor. Cf. Polizu. Domnul cel gros. .. şi-a găsit perniţa şi s-a culcat. Caragiale, o. ii, 107, cf. ddrf, Barcianu. Perne, perniţe şi modiţe se fac numai din pene. Pamfile, i. c. 14. Dă-mi voie să sun să-i aducă de sus un pled şi o perniţă. Galaction, o. a. i, 92. Şi umple perniţele tot ... cu fulgi de gîscă. h iv 143. Fală mare, logodită, Cu toată zestrea gătită, Cu perniţe prinse-n ace Şi mai mari şi mai boboace. Teodorescu, p. p. 206. Că mă cauţi zi şi noapte, Mutîndu-mi perniţele, id. ib. 578. Pui capu pe perniţă Şi gîndesc la lin’, Anuţă. mat. folk. 249. + (Urmat adesea de determinarea ,,de ace“) Săculeţ de diferite forme, umplut cu cîlţi, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace şi bolduri ; pernuţă (1), (regional) perinucă. Cf. Pamfile, i. c. 346. [Ariciul] ca o perniţă sferică în care o fată rea, ca să se joace, A-nfip o sumedenie de ace. TopÎrceanu, p. o. 134. Scoase o rochie de tul cu multe volane . . ., o perniţă de ace şi alte nimicuri. Călinescu, e. o. i, 37. + Piesă confecţionată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da Îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. După confecţionare se calcă perniţa şi se presează, pentru a i se da forma definitivă, intr-o presă specială, ltr2. 5166 PERNIŢ10S - 458 - PERONINĂ Exislă şi maşini cari fixează perniţele la umărul produsului de îmbrăcăminte, ib. 4 (Urmat adesea de determinarea ,,de ungere“) Un fel de perniţă (II) confecţionată din ţesătură de lînă sau de bumbac, cusută cu slrmă subţire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată şi folosită la ungerea fusului osiilor. Firele lungi ale perniţei sug> prin capilarilale, uleiul din rezervorul amenajai. . ., obţinîndu-se astfel ungerea fusului, ltr2. 2. Mică pernă (I 3) care se pune sub şa; (popular) pernioară (2). Dar să nu uiţi, maica mea, O perniţă de subt şea. Teodorescu, p. p. 521. II. Cf. pernă (II 1). ILa fracturi şi luxaţii] mai avem trebuinţă de nişte periniţe făcute din pînză şi din vată a căror mărime variază. Bianu, d. s. 67. + (Regional; în forma periniţă) Ochelari la cai (Nucet). Teaha, c. n. 251. III. (în forma periniţă) Numele unui dans popular in care un băiat iese în centrul horei, îşi alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau pe o batistă) şi o sărută, fata urmînd să facă acelaşi lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans ; (regional) perinei (2). Atunci se juca mai cu sumă peri-niţa, de zicea la lăutari: ia ziceţi măi o periniţă. Pitiş, şch. 155. Felele şi nevestele nu se prea lăsau să le pupe; . . . dacă jucau periniţă, ele nu ziceau din gură nimic. Pamfile, j. iii, 10, cf. Varone, d., dm, i>er. Cine joacă periniţă, Să o sărute pe leliţa. Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. IV. (Regional; în forma periniţă) Un fel de prăjitură nedefinită mai de aproape. Mireasa iară îl cinstea: făcea vro două uscăţele, vro două periniţe, scovărzi, clătite or plăcinte. Pitiş, şch. 108. — PI.: perniţe. — Şi: (de obicei popular) periniţă s. f. — Pernă + şuf. -iţă. PERMIŢKÎS, -OÂSĂ adj. v. pernicios. PERNdC s. n. v. perinoc. PIÎWNGG s. n. v. perinoc. I PERNUC s. n. v. perinoc. PERNUŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui pern ă (II), ; perniţă (I 1), (popular) pernişoară, perni-oară(l), (regional) modiţă, perinei (1); s p e c. puişor. Cf. drlu, lb. Să-i mai punem o perinuţă sub cap. Contemporanul, iv, 393. XJnele românce . . . întrebuinţează în loc de scutece chilotule sau chiloţele, făcute ca nişte perinuţe. Marian, na. 90, cf. Alexi, w. Odaia era plină de pernuţe, panglici. C. Petrescu, . c. v. 211. Am pus tîmpla pe pernuţă ş-am adormit. Sadoveanu, o. xiii, 792. Scoală-mi-le, măiculiţă, C-a ostenit măicuţa Tot mulîndu-ţi pernuţa. Teodorescu, p. p. 288. De cînd te-ai bolnăvit, Singură m-am îngrozit, Perinuţele mulînd. Marian, î. 38. M-am culcat pe : prtspă-afară Pe-o pernuţă de bumbac, Ca să-mi pui mina sub cap. Sevastos, c. 149. Peste muşchiu ce-şi mai esli ? O pernuţî ş-o velinţî. mat. folk. 1 461, cf. Ţiplea, p. p. 114. Fosl-am păcurar la oi, N-am durmil pă muşuroi, Ce-am dormit pă perinuţă. T. Papahagi, m. 19. Am un bade cit un ied, Cum mă culc în pat îl pierd. îl caut c-o luminuţă Şi-l găsesc sub perinuţă. folk. transilv. i, 75, cf. 212, a v 25.+ (Urmat adesea de determinarea „de ace“) Săculeţ de diferite forme, umplut cu cllţi, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace şi bolduri; perniţă (I 1), (regional) perinucă. Fetele mă pun în cutiuţe aurite, mă înfig în perinuţe de mătasă şi îngrijesc de mine ca de un mare lucru. Creangă, o. 296. Picioarele îmi erau ca nişte perinuţe de ace. Vlasiu, a. p. 28. 2. Parte proeminentă şi moale a extremităţii labei unor feline; p. e x t. (impropriu) proeminenţă situată in partea extremă a copitei calului. Imediat însă ce copita se reazimă toată pe pămînl amortizarea zdrunci- năturilor se face de furcuţa şi de pernuţa plantară. enc. vet. 85. 3. (Prin Transilv.) Sarma. Cf. chest. viii 8/22, 9/33. — PI. : pernuţe. — Şi : (popular) perinuţă s. f. — Pernă + suf. -uţă. PEROCÁR s. m. v. perucar. PER0CĂ s. f. v. perucă. PERÓN s. n. 1. Platformă, acoperită sau descoperită, amenajată lntr-o staţie, de-a lungul liniilor de cale ferată, pentru a uşura călătorilor urcarea în tren şi coborîrea din tren. Ies pe peron, alerg la tren: Caragiale, o. ii, 95, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Murmurau încet frînluri de cîntece, bătînd pe asfaltul peronului lactüri uşoare cu piciorul. Agîrbiceanu, a. 41. Trenul începu să se mişte, mărind tot mai iute depărtarea de peron. Bassarabescu, v. 15. Glasurile oamenilor ce coborau din vagoane şi ale celor ce-i aşteptau pe peron umpleau cuprinsul gării. Rebreanu, r. i, 16. Se urcară într-una din maşinile aliniate la peron. Galaction, o. a. 1, 56. Tomescu îl aşteptă pe peronul Gării de Nord. C. Petrescu, c. v. 30. Trenul porni... dezlipindu-se parcă cu regret de peron. Brăescu, o. a. i, 179. Pe peron, în faţa ferestrelor de la vagoane, s-a format un rînd de oameni. Sahia, u.r.s.s. 5. Pe peron se lăsa o boare de toamnă. Klopştock, f. 251. A sărit în două salturi pînă la marginea peronului. Popa, v. 214. Trebuie să fii in gară, pe peron, să-l aştepţi. Sebastian, t. 167. De la peron se revărsă un puhoi sumbru ca o apă caj-e rupe zăgazurile. Sadoveanu, o. vii, 7. Gara trebuia să fie măreaţă ca un templu, inlrind cu trenul pe peron să ai sentimentul corespunzător celui pe care l-ai încerca trecînd pe sub propilee. Călinescu, s. 339. Străbătu peronul gol. Stancu, r. a. ii, 27. Pe micul peron de piatră zăriră pe şeful staţiei, mergind spre locomotivă. Barbu, p. 217. Gara mare cu peroane acoperite şi treceri subterane, s ianuarie 1961, 18. De unde ştii că de la peronul doi pleacă? L 1965, nr. 17, 9/1. + (Rar) Distanţă care se lasă între două grupe de vagoane din faţa staţiei. Cf. cv 1950, nr. 5, 30. 2. Platformă, uneori decorată cu motive ornamentale, situată în faţa intrării principale a unei clădiri şi avind, atunci cînd aceasta este înaltă, cîteva trepte. E o clădire cu două caturi, in mijloc cu un peron ca o terasă. Camil Petrescu, o. ii, 240. Era in holul caselor lui Alexandru Vardaru...O vrabie ciripi cenuşie pe scările peronului. C. Petrescu, I. 1, 107. Opri înaintea peronului; pînă să se desfacă din blăni, jupîneasa era gata cu cheile, id. ib. 137. Cucoana Calinca nu se statornicise în fotoliul aşezat pe peronul din faţa casei. Teodoreanu, m. ii, 55. Sosiră iarăşi în faţa peronului vilei. Călinescu, s. 484. O F i g. Oprim la coliba dintre sălcii, lîngă un peron de richilă şi de ardei sălbatic. Galaction, a. 471. — PI. : peroane. — Din fr. perron. PER0NĂ s. f. v. peronea. PERONÉU s. n. Os lung şi subţire, situat între genunchi şi gleznă, care se articulează la cele două extremităţi cu tibia, împreună cu care formează scheletul gambei. Osul peroneu. Kretzulescu, a. 81/10. Perona este mult mai mică decît libia. Polizu, p. 42/27. Putem avea a face cu o frînlură ... a extremităţii inferioare a peroneului. Turnescu, c. 191r, cf. Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s., enc. vet. 7, dm, dn2, der. — PI. ; peronee. — Şi : (învechit) perână s. f. — Din fr. péroné. PERONÎNĂ s. f. (Farm.) Narcotic cu acţiune mai puternică decît morfina. Cf. Bianu, d. s. Peronina se obţine din morfină, din clorura de benzii şi din etilat de sodiu. ltr2. — Din fr. péronine. 5177 PERONOSPORA - 459 - PERPENDICUL fEBOiiOSPÔBA s.f. v, peronosporă. PERONOSPÔR s. f. Nume, dat mai multor ciuperci inferioare, parazite pe plantele fanerogame. Cf. enc. agr., DNa. Este vorba de aşa-numila peronosporă . . . Se manifestă sub forma unor pete albe pe faţa inferioară a foilor. C. Giurescu, p. o. 167. — PI. : peronospore. — Şi : peronosporă s. f. enc. agr. — Din lat. peronosporă. Cf. fr. péronospora-c é e s. PEROR vb. I. I n t r a n z. A vorbi mult, pe un ton însufleţit şi emfatic. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, \v., Severin, s. 124. Lendvay perora cu foc şi cu gesturi largi. Rebreanu, i. 327. Adevărul este că in război nu trebuie să cugeti, ci să lupţi . ■ . , aşa perora un general. id. p. s. 84. L-am găsi totdeauna perorind şi gesti-culînd, la răspîntiile cetăţii noastre. Galaction, a. 311. Perorează. , .un om gras, cu fălci dezvoltate. Sahia, n. 21. Pină acuma am perorat pe chestia asta! Sadoveanu, o. vii, 123, Aceste lucrări mărunte n-au nici o importantă! gesticula perorind d. prefect. C. Pe-trescu, r. Dr. 87. Perorind şi miluindu-şi prietenul cu aforisme asupra vieţii, înviase şi el din propria-i cenuşă, id. a. r. 28. + T r a n z. (Neobişnuit) A susţine, a dezbate cu înflăcărare. El perora o temă de astronomie. Eminescu, n. 88. — Prez. ind. : perorez. — Din fr. pérorer. perorAl adv. (Despre modul de administrare a unor medicamente) Pe gură, pe cale bucală. Cf. abc săn. 281. — Per1 + oral1. PEr6rARE s. f. (Rar) Acţiunea de a perora şi rezultatul ei. Cf. ddrf, dm, dn2. — PI. : perorări. — V. perora. PERORAŢIE s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvîntări (rostită însufleţit şi emfatic). Peroraţia . . . încheie cuvintarea. Marcovici, r. 82/2. în peroraţie (capătul cuvîntării) vine întru asemănare cu vorbirea cea înaltă a lui Brom. gt (1838), 22^36, cf. Stamati, d., prot.-pop., n. d. Prefectul Boerescu îşi termină discursul, în loc de peroraţie, cu un îndemn vibrant. Rebreanu, r. ii, 87. Peroraţia lui à fost încheiată cu sentiment adevărat. Sadoveanu, o. ix, 473. ♦P.gener. Vorbire însufleţită (şi emfatică), care caută să convingă. Alfonso îşi termină peroraţia şi ceru de la Iulia o iertare. Heliade, d. j. 73/11. îşi astupă iarăşi urechile îngrozite de vertiginoasa peroraţie. C. Petrescu, î. ii, 5ă. îşi curmă însă degrabă peroraţia, deoarece asistenta intrase in sală, v. rom. septembrie 1955, 61. La această lungă peroraţie, primul procuror . . . nu dădu nici o replică. Stancu, r. a. v, 377. — PI. : peroraţii. — Şi : (rar) peroraţiiine s. f. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Din lat. peroratio, -onis. Cf. fr. péroraison. PERORAŢIILE s. f. v. peroraţie. PEROSEA s. f. v. peruzea. PEROSÎD s. m. v. peroxid. PEROSTÎE s. f. v. pirostrie. PERÔT, -A s. m. şi f., adj. (învechit) 1. S. m. şi f. Persoană de naţionalitate străină care locuia în mahalaua Pera a Istambulului ; (la m. pl.) populaţie de naţionalitate străină care locuia în Pera. Perotii şînt de origină din toate ţările Europei. Bolintimeanu, o. 285. Perofii vorbesc toate limbile pe care le învafă fără să înveţe, id. ib, 287. 2. Adj. Care aparţine mahalalei Pera din Istambul sau peroţilor (1), privitor la Pera sau la peroţi, originar din Pera. O baroană perotă ce mergeai la Viena. Bolintineanu, o. 271. Damele perole în general nu au gust pentru muzică, id. ib. 288. — Pl. : peroti, -te. — Din ngr. Trspoxriţ. PEROXÎD s. m. Derivat al apei oxigenate, rezultat prin înlocuirea hidrogenului acesteia cu metale sau cu radicali organici. Perosidul de azot. Poni, ch. 104, cf. Nica, l. vam, 190, Macarovici, ch. 143, 257, 405. Peroxizii metalelor alcaline se formează prin combinarea directă a acestor metale cu oxigenul din aer. lto2. Prin tratare cu acizi diluaţi, peroxizii /netalelor dau apă oxigenată şi sărurile metalelor, respective. der, cf. sfc iii, 15, DC. — Pl. : peroxizi. — Şi; (învechit) perosld s. m. — Din fr. peroxyde. PEROXIDAzA s. f. (Biol.) Enzimă care catalizează desfacerea peroxidului de hidrogen sau a peroxizilor organici. Cf. ltr2. Peroxidazele sînt răspîndite în natură, în special în regnul vegetal, şi mai puţin in ţesuturile animale, der. — .Pl,: peroxidaze. — Din fr. peroxydase, germ. Peroxydase, rus. ucp-OBCHflaaa. PERPEDA s. f. v. perpetă. PERFEDUş s. m. (Omit.; regional) Piţigoi albastru (Parus coeruleus) (Grădinarii-Oraviţa). Cf. Băcescu, păs. 124. — Pl.: perpeduşi. — Probabil formaţie onomatopeică. PERPEGIEL s. m. (Prin Ban.) Om mic, pipernicit, nedezvoltat; stîrpitură. Cf. L. Costin, or. băn. 156. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O ieşit un perpegiel de om. id. ib. — Pl. : perpegiei. — Etimologia necunoscută. Cf. părpăductae PERPELEAC s. n. v. prepeleac. PERPELEAXĂ s. f. v. pîrpăleală. PERPELÎ vb. IV v, pîrpăU. PERPELlAG s. n. v. prepeleac. PERPELÎCIU s. n., s. m. 1. S. n. (Prin nord-estul Olt.; la pl.) Vreascuri, surcele uscate, care fac flacără mare. Cf, Lexic reg. ii, 30. 2. S. m. (Prin Olt.) Epitet dat unui om neastîm-părat, unui copil zburdalnic. Cf. cade. — Pl.: (1) perpeliciuri, (2) perpelici. — Perpeli + suf. -iciu. PERPELÎG s. n. v. prepeleac. PERPELIT, -A adj. v. pîrpălit. PERPELlŢÂ1 s. f. v. pîrpărită. PERl'ELÎŢĂ2 s. f. v. prepeliţă. PERPENDECULAR, -A adj. v. perpendicular, PERPENDICOLARE adj. v. perpendicular. PERPENDICOLÎR, -A adj. v. perpendicular. PERPENDÎCUL subst. v. perpendiculă. 5206 PERPENDICULAR - 460 - PERPER PERPENDICULAR, -A adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. e x t. despre obiecte sau părţi ale lor, despre poziţia lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. V. vertical. O linie perpendiculare. Şincai, înv. 102. O linie perpendicolare, adecă cea linie că cade drept in jos din mijlocul unui arc drept în mi jlocul liniii ce este întinsă pe supt arc. Amfilo-hie, e. 140/11, cf. 157/18. Linie drept căzetoare sau perpendicoler sau normalicească. tem. gheom. i, 3t/24, cf. ib. 14v/2, egt 48r. Înălţimea acestui munte în linie perpendiculară (dreaptă în jos) s-a aflat din dreptul Oceanului Atlantic, ca (1829), 2241/12. Linia perpendiculară din ţenlru pămîntului cătră soare drept prin ecoator ar trece. M. DrXghici, f. iii, 6r/7. Are două creste la nas, una perpendiculară, iar alta ca o potcoavă. J. Cihac, i. N. 41/7. Se trage mai întii două diametre perpendiculare, conv. geom. 80/7. Vîntul ce bale in lungile păduri de pini şi îi lipeşte pe stînca perpendiculară, cr (1848), 202/52. Diametrul perpen-dicillariu, adică drept de sus in jos. Fătu, m. 28/3. Numai un magar este in stare de a umbla ceasuri întregi intr-o poziţie perpendiculară şi a se urca pe nenumăratele scări săpate în stînci. rom. lit. 150V1. Se va sapa un canal ce împreună amîndouă braţele Nilului şi de la aceste vor pleca alte trei canaluri perpendiculare. Calendar (1858), 64/2. O linie DC se zice că este perpendiculară pe o altă linie. Melik, g. 5. Soarele atingea meridiana şi razele lui perpendiculare cădeau ca nişte săgeţi de foc peste capetele noastre. Hogaş, dr. i, 43. Nişte ofiţeri mergeau . . . cu sabia aproape perpendiculară pe pulpa piciorului. Bassarabescu, s. n. 24. Am biruit urcuşul aproape perpendicular. Galaction, o. 346. Un soare imobil şi diafan Trimite raze perpendiculare. Topîrceanu, m. 18. între ochii omeneşti... avea adinei creţuri perpendiculare. Sadoveanu,o. vii, 499. Se întindeau gardurile unor case de pe străzile perpendiculare. Călinescu, s. 5. Se zice că o dreaptă este perpendiculară pe un plan atunci cînd este perpendiculară pe orice dreaptă conţinută în plan. geom. sp. 31. cf. 35, dm, dn2, ltr2. <0> (Adverbial) Dreapta CD stă perpendicular sau normal pe dreapta AB. Geometria, a. m. 8V/14. Din şirul acestui nour se slobozea perpendecular (drept în jos) cîteva globule luminoasă, ar (1832), 362V4. Cînd osia pămîntului ar sta perpendicular pe calea dinprejurul soarelui atunee ar fi zilele şi nopţile, elem. g. 27/11. Din astă parte a Dunării se lungeşte, perpendicular fluviului, lacul. Hasdeu, i. v. 138, cf. Drăghiceanu, c. 42. Peştera se deschide la lumină prinlr-o gură largă, drept dasapra unei ripe nalte ce dă perpendicular în rîu. Odobescu, s. i, 341. Mă lungii perpendicular pe cursul Bistriţei. Hogaş, m. n. 61, cf. id. dr. i, 152. Copaci, aliniaţi perpendicular, însemnau şoseaua judeţeană. Rebreanu, r. i, 70. în faţa ferestrelor. . . stăteau, perpendicular pe zidul din fund, două paturi. Galaction, o. a. i, 67. Capătul dinspre strada Triumviri, pe care strada Lepidopterului cade perpendicular, a rămas încă paşnic. Sadoveanu, o. vii, 689. Din strada Negricioasă sosea, perpendicular pe bulevard, un domn de aşijderea grăbit. Arghezi, c. j. 264. Sprijini [albumul] perpendicular pe masă. v. rom. iulie 1954, 291. + (Despre aştri) Care se află la zenit. Soarele e perfect perpendicular şi perfect nemilos. Ralea, s. t. i, 256. + S p e c. (Despre scriere) Care are caracterele dispuse vertical. Scrierea scrisă cu o caligrafie disimulată, perpendiculară, sună astfel. . . Călinescu, e. o. i, 228. 2. S. f. Dreaptă care este perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan; (învechit) perpendiculă. Cf. tem. gheom. i, 14v/2. Să se rădice o perpendiculară. ib. ii; 31v/13. Perpendiculara sau verticala este o linie ce cade drept pe dlia făcînd două unghiuri drepte. Ge-nilie, g.-69/11. Perpendiculara este mai scurtă de oricare oblică. Asachi, e. iii, 42/4, cf. 222/8. Despre perpendiculare şi despre deosebitele chipuri d-a le trage. conv. geom. 42/2. Păreau că calculează perpendiculara şi cu o preciziune matematică, dindu-şi drumul de sus, cădeau drept peste invălişul meu. Hogaş, dr. i, 143. Era slab şi alb ca o perpendiculară de cridă. Teodoreanu, m. ii, 72. Perpendiculara dusă din focar pe directoare este axa de simetrie a parabolei. Algebra ix, 97. Dintr-un punct A se coboară o perpendiculară AB pe o dreaptă a. Trigonometrie, 87. — PI. : perpendiculari,-e. — Şi : (învechit) perpen-diculăre, perpendiculăriu,-ie, perpendicolâre, perpendicoler ,-ă, perpendeculăr,->ă, perperdiculăr,-ă adj. — Din lat. perpendiculari» (perpendieularius), germ. perpendikuiar, it. perpendicolare, fr. perpendiculaire. PERPENDICULARE adj. v. perpendicular. PERPENDICULARIAMÉNTE adv. v. perpendicu-larmente. PERPENDICULĂREŞTE adv. (învechit) în mod perpendicular (1) ; (învechit, rar) perpendiculăreşte, perpendicularmente. Cf. egt 51r, tem. gheom. i, 14r/10. Numai mi jlocul [pămîntului]... este care în toată circom-ferinţa primeşte razăle soarelui perpendiculariceşle. Pleşoianu, c. 21/2, cf. Poenaru, g. 314/16. Lăsă in jos acea piatră . . . perpendiculariceşle pă corabia noastră. Gorjan, h. ii, 58/30. Greblele cu care scot pietrele . . . se compun dintr-o lungă coadă de lemn implintată perpendiculariceşle înmijloculunei stinghii. Brezoianu, a. 397/3, cf. sfc ii, 143. — Perpendicular + suf. -iceşte. PERPENDICULARITATE s. f. Faptul sau însuşirea de a fi perpendicular (1) ; poziţie perpendiculară ; relaţie care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. Cf. Negulici. Se va verifica apoi perpendicularitatea intre axa montantului şi axa bancului. Ioanovici, tehn. 349, cf. dm. Condiţia de perpendicularitate a două plane, ltr2, cf. dn2. — Din fr. perpendicularité. PERPENDICULAhIU, -IE adj. v. perpendicular. PERPENDICULARMÉNTE adv. (învechit, rar) în mod perpendicular (1) ; (învechit) perpendiculariceşte, (învechit, rar) perpendiculăreşte. Cf. fis. 46/10. — Şi : perpendiculariaménte adv. Marin, f. 417/30. — Perpendicular -f suf. -mente. Cf.fr. perpendiculairement, it. perpendicolaremente. PERPENDÎCULĂ s. f. (învechit) Perpendiculară. V. perpendicular (2). Perpendiculă din un punct a unei laturi pe latura opusă paralelă. Geometria a. M. 17v/6. Perpendiculele şi paralelele de care pe rînd am vorbii stnt de un prea mare folos. Asachi, g. 10/12. După ce se trage perpendiculu ab. JVI. Drăghici, f. i, 22T/7, cf. Stamati, d., Polizu. Acestei direcţiuni particulare i se dă numele.de perpendiculă locului. Culîanu, c. 19, cf. Barcianu. — PI. : perpendicule. — Şi : perpendicul subst. — Cf. perpendicular. PERPENDICULĂRÉŞTE adv. (învechit, rar) în mod perpendicular (1); (învechit) perpendiculariceşte, (învechit, rar) perpendicularmente. Cf. Şincai, înv. 254. — Perpendicular + suf. -eşte. PÉRPER s. m. 1. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) şi în ţările române, în secolele al XIV-lea şi al XV-lea. Tremise . . . să-i răscumpere. . . şi cerea numai cile un perper pre unul. Moxa, .374/11. La 1413 se vede că muntenii numeau „fertun“ o monetă de aur bizantină şi că acesta era mai mare decit perperul simplu, de cari avea şi Mircea cu efigea sa. Iorga, b. r. 13. Părpărul, al cărui nume vine de la perperul, hiperpirul bizantin pe care-l băteau 5216 PERPËRDICULÀR - 461 - PERPETUUM MOBILE cu stema lor şi românii, id. s. d. xiv, xlii. La 1392, sub Mircea v.v., era un perper, muntean = 1/3 perp. bizantin = 18 ducaţi de ţară = 24 bani. I. Brăescu, m. 78. Au răsărit în preajma lui vodă logofeţi pentru punerea peceţii. . . , vistieri pentru perperii şi ducalii domneşti, bul. com. ist. v, 29, cf. 97, cade, Scriban, d. Avea o valoare deosebită de moneda reală care circula în întreaga Peninsulă Balcanică, fapt pentru care i se spunea .. . perper de Valahia. der. 2. (în forma părpăr; şi in sintagmele părpăr pe ■ vii, părpăr de bute) Numele unui impozit pe vii şi pe vin, care se plătea (în perperi 1) în Ţara Românească ; (învechit) perperit. Să aib[ă] a lua .. . şi păr-părul de bule po bani 12 (a. 1709). Iorga, s. d. v, 351. Hărăzeşte bisericei şi şcoalei din Cojeşti vinăriciul şi părpărul mai multe sate (a. 1798). cat. man. i, 575, cf. Şăineanu, d. u. Iar în 1526 apare părpărul pe vii, impozit pus pe întinderea viilor, cv 1949, nr. 5, 24. — PI. : perperi. — Şi: părpăr s. m. — Din ngr. un^pirvpov. PERPERDICULAR, -Ă adj. v. perpendicular. PERPEREAlA s. f. v. pîrpăleală. PERPERÎT subst. (învechit) Perper (2). Să-ş ia părpăritul din sud Buzău (a. 1709). Iorga, s. d. v, 368. Să fie via sfintei mănăstiri şi via care iaste pre seama bisericei. . . in pace dă vinăriciu domnesc şi dă perperit şi de poclon (a. 1742). id. ib. i, 299. — Şi : părpărit subst. — Perper + suf. -it. PERPETĂ s. f. (Transilv.) Fota din faţă; p. e x t. şorţ purtat de femei (în timpul lucrului). Cf. Şăineanu, d. u., Viciu, gl. Perpeta (şurţ) e de creion sau de mătase din tîrg aleasă. FrÎncu-Candrea, m. 12, cf. alr sn iv h 1 180/102. — Pl. : perpete. — Şi: pcrpedă s. f. alr sn iv h 1 180/102. ... / — Etimologia necunoscută.' lipsite de toate mijloacele de perpetuare ale literaturilor cultivate, se păstrează necontenit. Odobescu, s. i, 184, cf. ddrf, Iorga, l. ii, 616. -O Perpetuarea speciei = continuarea existenţei unei specii prin reproducere. Cf. DM, DN2. — Pronunţat : -iu-a-, — V. perpetua. PERPETUAŢIE s. f. (Rar) Perpetuare. Cf. dn3. — Pronunţat : -tu-a-ţi-e. — Din fr. perpétuation. PERPETUÉL, -A adj. v. perpetuai. PERPETUITATE s. f. Caracterul à ceea ce este perpetuu ; durată veşnică sau îndelungată. Cf. Negu-lici, Aristia, plut., prot.-pop., n. d., ddrf. O clasă de incapabili, sterili şi duşmănoşi cu meritul şi munca, îşi stabilise pentru perpetuitate stăpînirea. Arghezi, b. 146. Nu ştiu cum se începe o pagină, după ce am scris zeci de mii, fără să ştiu nici pe acelea cum le-am scris şi am rămas debutant în perpetuitate, id. T. c. 115. Perpetuitatea nefiind de esenţa, ci numai de natura servituţii, părţile pot limita prin actul de constituire durata sa la un timp determinat, pr. drept, 272, cf. DM, DN2. — Pronunţat : -tu-i-, — Din fr. perpétuité. PERPETUU, -UĂ adj. Care durează veşnic sau ! vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfîrşeşte niciodată sau se sfîrşeşte după vreme îndelungată ; etern, veşnic, permanent, continuu, (învechit) perpetuai. îl dăruise cu posesiunea perpetuă a fortăreţei. mag. ist. i, 70/12. Unii [munţi] sînt acopcriţi cu gheaţă perpetuă. Laurian, m. iv, 3/7. Prelungea mişcările lui Zacomo aruncîndu-l înlr-o perpetuă alternativă de temere şi de speranţă, cr (1848), 362/80. Această perpetuă şovăire a Chiliei. Hasdeu, i. c. i, 9. E înlr-o perpetuă adoraţie de propria d-sale persoană. Vla-huţă, o. a. ii, 210. Vîrsta Microbului era, pentru cei trei studenţi în drept, obiectul unei perpetue controverse. Brătescu-Voineşti, p. 262, cf. Severin, s. 141. Un pamfletar e o lentilă măritoare sub acţiunea unui soare incandescent, o talistă în perpetuă funcţionare. Lovi-nescu, c. iv, 57. înlr-o mişcare perpetuă, oamenii regimentului se învîrteau pe un singur rînd. Brăescu, o. a. i, 26. După 1750 se trăia în Franţa în perpetua aşteptare a unei revoluţii. Ralea, p. 162. Ai ajuns la o perpetuă stare de rin jet interior. H. Lovinescu, c. s. 92- Toată varietatea tematică a cinturilor lui Leopardi stă sub semnul neliniştitei aspiraţii umane către fericire, al luptei perpetue împotriva durerii, s mai 1960, 109. Omul nou . .. este un elev perpetuu care, atîta timp cît trăieşte, are totdeauna ceva nou de învăţat, v. rom. noiemjuye 1962, 90. <0> Mişcare perpetuă v. mişcare (I 2)| + p e c. Care are Ioc pe tot restul vieţii cuiva. Tîlhatiiycondamnaţi. .. erau tot din cei osîndiţi de Divan la moarte şi ale cărora sentinţe le preschimbau domnitorii în muncă perpetuăj Filimon, o. i, 295, cf. Hamangiu, c. -c. 479. — Pronunţat : -tu-u. — Pl. : perpetui, -ue. — Din lat. perpetuus. PERPÊTUUM MÔRILE subst. invar. (Latinism) 1. Sistem fizico-chimic imaginar capabil să funcţioneze continuu (timp nelimitat) fără a primi din exterior lucru mecanic, căldură sau energie^ Perpetuum mobile de primul ordin sau perpetuum mobile de al doilea ordin, ltr2, cf. dm, dn2. Imposibilitatea realizării unui perpetuum mobile a contribuit la fundamentarea experimentală a legii conservării energiei şi a principiilor termodinamicii, der. 2. Denumire dată unor piese muzicale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia PERPETUA vb. I. T r a n z. şi refl. A face să dureze sau a continua să dureze veşnic sau vreme îndelungată ; a (se) transmite, a (se) continua (din generaţie în generaţie, din veac în veac). A perpetua pronunţia adevărată a vorbelor, cr (1848), 72/22. Perpetua abuzurile cele mai mari. Calendar (1861), 49/10. O asemenea ordine se perpetuase mai cu seamă la vecinii noştri. Hasdeu, i. v. 145. Ramura acestuia s-a perpetuat prin patru fii. Odobescu, s. i, 258. Ele sînt acelea cari fac să se perpetueze specia omenească. Gherea, st. cr. ii, 317. Lauda răsplătea pe domnii buni, amintirea domnilor răi era perpetuată In mustrare. Iorga, i.l.ii, 460. Nerecunoscătorii confraţi n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. Anghel, pr. 108. Rostul familiei este sau nu să perpetueze rasa, să producă copii ? Călinescu, e. O; ii, 258. „Craii de Curlea-Veche“ este o încercare de restiluţie a vechiului regim in declin . . . , vechea aristocraţie . .. perpetuînd amintirile de trufie ale sîngelui cuceritor. Vianu, a. p. 363. Filozofia pretenţioasă şi pedantă a scolasticii. . . menţinea şi perpetua concepţia dualistă a lumii. Ralea, s. t. iii, 21. Această situaţie s-a perpetuat pînă în societatea contemporană, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 302. — Pronunţat : -tu-a. — Prez. ind. : perpetuez, pers. 3 şi " (învechit) perpétuà (cr 1848, 103/30). — Din fr. perpétuer. PERPETUAL, -Ă adj. (învechit) Perpetuu. Cf. Stamati, d. Mişcare perpetuată v. mişcare (I 2). Pronunţat : -tu-al. — Pl. : perpetuali, -e. — Şi : perpetuél,-â adj: Stamati, d. . r- Din fr. perpétuel. PERPETUARE s. f. Faptul de a (s e) p e r p e t u a ; (rar) perpetuaţie. Cf. Negulici. Cînticele poporului, 5228 PERPLESITATE - 462 - PERSECUTA unei mişcări continue. Cf. dm, dn2. Pcrpctuum mobile au scris Paganini, Weber ş. a. der. — Din lat. perpetuum mobile. PEHPLESITATE s. f. v. perplexitate. PERPLEX, -Ă adj. (Despre oameni; adesea construit cu verbe ca „a rămîne“, ,,a lăsa“ etc.) Care nu ştie ce să gîndească, ce să facă intr-o situaţie neaşteptată, confuză, dificilă etc.; surprins, uimit; Încurcat, dezorientat, uluit, năuc (2), năucit; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care arată, exprimă, trădează perplexitatea. Cf. Polizu. Mărturisesc că am rămas cam perplex cetind foiletoanele d-sale. Gherea, st. cr. iii, 67, cf. Barcianu, Alexi, w. Bine . . . bine . ., poftim! bolborosi dăscălită perplexă. Rebreanu, i. 266. Bătrlnul se uită la el lung şi alil de batjocoritor că linărul îşi întrerupse cuvintele şi plecă ochii perplex. id. n. i, 87. Poeziile cele mai frumoase. . . te lasă cam perplex. Galaction, a. 104. Eu înţelesesem altceva, bolborosi domnul Lai perplex. Sadoveanu, o. xi, 470. Să cişligăm adeziunea la gindirea justă a celor perplexi şi indecişi, contemp. 1948, nr. 108, 5/1. Erau vioi şi puţin miraţi sau perplecşi, fără să-şi dea seama. Tudoran, o, 285. Criteriile pe temeiul cărora acesta din urmă şi-a fundamental judecata îl lasă perplex. v. rom. ianuarie 1960, 161. A rămas perplex cind Tegă-rearu . . . i-a tras un refec, il ianuarie 1962, 37. — PI. : perplecşi (rar, perplexi), -se. — Din fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex. PERPLEXITATE s. f. Stare a celui perplex ; surprindere, uimire, dezorientare a cuiva în faţa unei situaţii neaşteptate, dificile, confuze. Cf. Negulici. Eu am avut nenorocire a aduce pe o damă... în perplesitate, cind ., , se arătă că dinsa ar vrea să ştie oare Conslan-tinopole este în Europa sau Asia. Telegraful (1854), 42/34, cf. protopop., n. d., Alexi, w., Şăineanu, d. u. Fericirea mea a dat în perplexitate şi dacă aş fi avui pălăria la mine plecam pe loc. Galaction, o. 97. Cu surprindere, ba în prima clipă chiar cu perplexitate, am văzut că acest tînăr muncitor... a început rezolvarea problemei pe o cale infinit mai complicată, aceea a geometriei, contemp. 1949, nr. 165, 10/1. Dacă aş putea să vă descriu perplexitatea care m-a cuprins aş fi fără îndoială unul din marii scriitori ai lumii. Bogza, a. î. 656. , — Şi : (învechit) perplesilâte s. f. — Din fr. perplexitc, lat. perpiexitas. PERPLÎN subst. (Regional) Canal plin cu apă la stăvilarul unui rîu (Clrlibaba-Gura Humorului). Arvinte, term. 159. — PI, • ? — Cf. preaplin. PERS s. m. (Mai ales la pl.; la sg. învechit şi adesea cu sens colectiv) Persan (1). împăraţii perşilor (a. 1650). gcr i, 146/3, cf. st. lex. 223/19. Artaxerx, împăratul persului. N. Costin, ap. gcr ii, 2/30. Şi pe împăratul perşilor l-au prinsu şi i-au scos ochii. Neculce, l. 295. Marele împărat al perşilor (a. 1700). gcr i, 337/11. Avea război cu perşii. R. Popescu, cm i, 229, cf. gcr ii, 96/36. Să ştii că machedoneanii sînt lei, iară perşii sini oi. Alexandria (1794), 50/1. Frumos era şi foarte cuminte obiceaiul perşilor. Molnar, ret. 127/20. Nici un pers şi însuşi Emir-Nisan, cu lot rangul său, ... nu poate să şadă sau mănince. ar (1829), 62a/22, cf. Clemens, Barcianu, Şăineanu, d. u. A supus China . . . pină la perşi şi turcomani. Sadoveanu, o. xii, 210. Am pregătit campania împotriva perşilor. Călinescu, s. 825, cf. sfc ii, 215, 222. — Pl.: perşi şi (învechit) perşi. Din ngr. ic^paiK, fr. Perse. PERSÂN, -A s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Persiei sau care era originară de acolo; (la m. pl.) popor care locuia în Persia. Războiul cu persianii il impedeca de la aceea. Şincai, hr. ii, 200/27. Un persan ... mai bine hotărăşte să moară sugrumai decît să sufle in foc. cr (1833), 881/12. La persieni, Noe se cheamă Kaimos. Isis (1859), 19/2, cf. ddrf. Caii mai strălucit împodobiţi decît la persieni. Sadoveanu, o. xi, 334. Era rîn-duilă poşta după întocmirea rămasă in domeniile răsăritene de la persieni. id. ib. xm, 133. -0> (învechit; la sg. cu sens colectiv) Cetatea Betlis... . ii supusă şi turcului şi persianului măcar că persianul are mai multă parte. Amfilohie, g. 28/1. 2. Adj. Care aparţine Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc, (rar) persic, (învechit) persesc, persiesc, persicesc, persid, persidesc. Călărimea persiană repezită . . . au dat întru acele gropi şi s-au prăpădit. Budai-Deleanu, ţ. 116, cf. Clemens. La armia persiană s-au împlinit însărcinarea sa. ar (1829), 641/20. Culturile zeului persian Milhras şi al zeilor egipteni.... se regăsesc şi în Dacia. Xenopol, i. r. i, 127. Un cronicar sau istoric persian . . . scrie către anul 1300 o cronică a evenimentelor istoriei popoarelor mongolice, id. ib. ii, 209. Măreţe plafoane, de care suspendă: candelabre, draperii persane, plante tropicale. Galaction, o. a. i, 161. Acest măreţ domn persian luase de soţie pe o creştină. Sadoveanu, o. xii, 310. Sfîrşilul acestei istorisiri părea cu totul nelămurit din pricina învăţaţilor persieni. id. ib. xv, 505, cf. sfc ii, 215, 218, 222. <)> Covor persan (şi substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine, confecţionat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate şi tăiate la o anumită lungime, pe toată suprafaţa covorului. Şi pe-un covor persan frumos şi moale, Ea-nlinde . . . A ei picioare de zăpadă. Eminescu, o. iv, 215. Cutreieră mahalalele aşa . . . cu două covoare persane pe umăr. Camil Pethes-cu, o. ii, 115. Deschidea ochii .... na Ia z.gomotul imperceptibil ai paşilor pe covorul persian, ci la mirosul aburind de lapte. C. Petrescu, c. v. 141. Cu persiene molatice sub paşi. id. a. 145. Ţineau toţi cu mîinile un covor persan. Călinescu, s. 48. Podeaua .biroului era acoperită cu un mare covor persan. Stancu, r. a. ii, 419. + (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). Textele în noua persană încep de prin secolul al IX-lea al erei noastre. Graur, i. l. 196. — Pl. : persani, -e. — Şi: persiăn, -ă s. m. şi f., adj. — Din fr. persan. — Pentru persian, cf. it. perşi-a n o, n. pr. P e r s i a. PERSĂCfil s. m. pl. (Bot.; regional) Canale (Impa-liens balsamina) (Bozovici-Oraviţa). Cf. Borza, d. 87. — Etimologia necunoscută. PERSĂSC, -ASCĂ adj. v. persesc. I’ERSEC s. n. v. pesuc. PERSECHI s. n. v. parseelii. PERSECUTA vb. 1. T r a n z. (Complementul indică oameni) A urmări cu perseverenţă şi pe nedrept pentru a pricinui un rău, a prigoni, a asupri, a oropsi (1); (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri, a nedreptăţi. Cf. Negulici. Domnul dumitale este oare un om capabil de a mă persecuta? cr (1848), 341/64. Pe dînsul nimic în lume nu poale să-Î căiuşeze şi nici să-l persecuteze. Calendar (1854), 34/15. Au fost persecutaţi în vreme ce-au trăit Şi foarte lăudaţi După ce au murit. Alexandrescu, m. 182. Cercau, printr-o fugă fără ordin, să scape de teribilele baionete ale francezilor, căci ei îi persecutau de aproape. Filimon, o. ii, 105. Nu numai că scrierile literare nu sînt citite, dar şi autorii sînt persecutaţi. 523S PERSECUTARE - 463 - PER SEVER AŢIE Bolintineanu, o. 443, cf. ddrf. Prin clasa a treia se plîngea că-l persecută profesorii. Rebbeanu, i. 61. Ştiu că totdeauna l-ai persecutat. Camil Petrescu, t. m, 298. Mă persecuta la matematică. C. Petrescu, c. v. 104. Au începui a-i bate ş-a-i persecuta. Sadoveanu, o. ix, 220. L-a lăsat corijent iar, ... îl persecută... fiindcă el e timid. Călinescu, e. o. i, 51. <0> (Prin lărgirea sensului) Capii societăţii persecută acest siniiment. Dîmboviţa (1858), 41/2. + A urmări cu perseverenţă (incomodînd, deranjlnd). Lelea Parasca vot să scoată din pămînt căsătoria aceasta şi-şi persecuta cu energie planul său. f (1884), 111, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Brăescu, o. a. i, 279. Rămase într-un jilţ biruit, cu ochii aţintiţi asupra fantomei care-l persecuta. Sadoveanu, o. xi, 445. — Prez. Ind. : persecût şi (învechit) pţrsecutez. — Din fr. persécuter. PERSECUTARE s. f. Acţiunea de a persecuta şi rezultatul ei ; prigonire, asuprire, persecuţie. Cf. Aristia, Plut., Ghica, în Contribuţii, ii, 173, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Persecutarea bărbatului de către femeie, în căsnicii cu copii mulţi, e un fenomen foarte frecvent. Călinescu, e. o. ii, 123. — Pl. : persecutări. — V. persecuta. ' ^ , PERSECUTAT, -Ă adj. (Despre oameni) Urmărit pe nedrept (şi cu perseverenţă) de cineva care vrea să-i provdace un neajuns, un rău etc. ; prigonit, asuprit, oropsit (I). înir-una din piese, horopsitul, victimă persecutată, o ia razna în lume şi fuge în pădure. Caragiale, o. iii, 61, cf. ddrf. Publicul, lăsînd afacerile, s-a împărţit ca de obicei in două tabere: una democrată, care ţine totdeauna cu poporul persecutat, şi alta care este de partea ordinei. Brăescu, o. a. i, 356. — Pl. : persecutaţi, -te. — V. persecutn. PERSECUTÔR, -OARE s. m. şi f. Persoană care persecută ; prigonitor, asupritor. Cf. Iorgovici, o. 66/15, Neoulici. Intre victime, persecutorul este o calamitate (a. 1849). ap. Ghica, a. 772. Aceşti persecutori ai noştri . . . vor fi siliţi a se pătrunde de adevăr. Bolliac, o. 225, cf.. prot.-pop., n. d. Fostul persecutor al lui Ion Vodă . . . mai avea în rezervă o ocaziune de a-şi demonstra . . . zel şi supunere. Hasdeu, i. v. 198. Stă lucrul numai întru aceea a te putea ascunde dinaintea persecutorilor? f (1867), 106, cf. Baron zi, i. l. ii, 232/23, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., dm, dn2. (Adjectival) Dulce e a vedea pe dizgra-ţiatul ce l-am apărat în contra unei lumi persecutoare. Heliade, d. j. 51/22. Excesul de zel al unor magistraţi atinşi de delir persecutoriu. C. Petrescu, c. v. 333. — Pl. : persecutori, -oare. — Şi : (rar) persecutôriu, -oăre s. m. şi f. — Din fr. persécuteur. PERSECXJTÔRIU, -OÂRE s. m. şi f. v. persecutor. PERSECtÎŢIE s. f. Urmărire perseverentă şi nedreaptă a cuiva cu intenţia de a-i provoca un rău, tratament nedrept aplicat cu perseverenţă cuiva, prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistenţă ; persecutare. Cf. Negulici. 46 ani au avut a suferi sinlut persecuţii şi pericole. Calendar (1852), xix/5. Un nume glorios . . . pentru nenorocirile şi p'ersecuţiunele ce a suferit. Barasch, m. ii, 73/11. Cu toate persecuţiile, ... ei au triumfat pretutindenea. Calendar (1854), 54/13. Nu li se putea vorbi decît de biserică şi de persecuţiunile turcilor. Ghica, s. 94. Se organizează răzbunarea, persecuţia, dictate de interese personale. Bolintineanu, o. 259. S-au găsit... agenţii motori ai persecuţiei. Maiorescu, cr. iii, 175. Vînălorul vede uimit, chiar in obiectul persecuţiunilor sale, chiar pe fruntea vînatului, semnul ce-l va mîntui de păcate. Odobescu, s. iii, 60. De cînd cu vacanţele nu mal primesc din ţară nici o Vorbă, parc-am murit. . . Dacă nu altceva, măcar persecuţia, dar nu indiferenţă! Caragiale, o. vii, 11, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se crede ţinta tuturor persecuţiilor. Rebreanu, r. I, 117. Gelozia luase proporţiile urni persecuţiuni in regulă. Brăescu, o. a. i, 110. Acolo nu sînţ primari şi persecuţii. Sadoveanu, o. iii, 559. Apelul la libertatea conştiinţei s-a născut din persecuţie. Oţetea, r. 323, cf. cod. pen. r.p.r. 501. Persecuţiile nu se manifestau numai prin intentarea de procese . .., ci mai brutal, v. rom. septembrie 1954, 217. In trecut... a provocat moartea unui elev prin persecuţie sistematică. Preda, r. 84. <0> Mania persecuţiei = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. Cf. dm. — Pl. : persecuţii. — Şi : (rar) persecuţii'me s. f. — Din fr. persécution. PERSECUŢItÎNE s. f. v. persecuţie. PERSENÉSC, -EASCĂ adj. v. persienese. PERSÉSC, -EASCĂ adj. (învechit) Persan (2). Iară ceelaltă oaste persască începu a veni asupra lor. Herodot (1645), 204. Tinde-să această împărăţie pin’la Marea Roşie; pentru aceaia-i zice marea persască. fl. d. (1680), 51T/9. Un cuvînt a unui stihotvorţ persese foarte se cuvine. Cantemir, ap. ddrf. .Şi fiul mieu cu săgeata perscască fiind rănit la piept. .., acum il bocesc. Aethiopica, 10T/3. Craiul perşilor cel mai de pre urmă moare . . . şi cu dînsul se stinge toată biruinţa persească. Şincai,hh. i, 126/14. împăratul Alexandru . . . avînd război şi cu împăratul persese. Dionisie, c. 214, cf. drlu. — Pl. : perseşti. — Şi : pêrsÀsc, -fiscă adj. — Pers + suf. -esc. PERSÉŞTE adv. (învechit) în limba persană ; (învechit) persieneşte. Grăia elineşte, latineşte, per-seşte. Văcărescul, ist. 258. — Pers + suf. -este. PERSEVERA vb. I. Intranz. A rămîne férm şi constant la o idee, a stărui cu răbdare şi convingere lntr-o acţiune. Nu ar fi fără utilitate de a îndemna pre toţi revizorii şcolari. . . ca să persevere în asemenea investigaţiuni folositoare. Odobescu, s. ii, 159, cf. ddrf, Barcianu, ALExr, w. Originalitatea sa a provenit din curajul de a persevera in formele stilistice mai vechi. Vianu, a. p. 282. Nu mai facem o muncă de sisif, perse-verînd în repetiţii inutile. Ralea, o. 298. A perseverat să lucreze înlr-una din cele mai puţin rentabile ...sfere ale vieţii publice de-alunci: în cultură: v.rom. noiembrie 1954, 139. A reuşit fiindcă a perseverat. Babanga, i. 153, cf. sfc iii, 14, iv, 297. — Prez. ind. : perseverez şi (neobişnuit) persever (accentul necunoscut). — Din fr. persévérer. PERSEVERANT, -Ă adj. v. perseverent. PERSEVERANţA s. f. v. perseverenţă. PERSEVERARE s. f. Acţiunea de a persevera şi rezultatul ei. Cf. dn2, sfc ii,. 115. — Pl. : perseverări. — V. persevera. perseverAţie s. f, (Rar) Perseverenţă ; s p e c. statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţînare bolnăvicioasă. Se accentuează fenomenele de automatism, perseveraţia ele. Parhon, b. 73. Simptomul perseveraţiunii în vorbe şi acie, aşa de des întîlnile la demenţii senili, trebuie apropiat de această încetinire a proceselor psihice, id. ib., cf. dn2. — Şi : perseveraţiâne s. f. — De la persevera. Cf. lat. perseveraţi.o. 5253 PERSEVERAŢIUNE - 464 - PERSIFLA PERSEVERAŢItÎNE s. f. v. perseveraţle. PERSEVERENT, -Ă adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. Viitorul este totdeauna al acelor perseverenţi. I. Ionescu, m. 498. Fiţi perseverent şi dacă . . . concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. Alecsandri, s. 33, cf. Alexi, w. Alţii, mai perseverenţi, 11 ajung. Teodoreanu, m. ii, 438, Gigi e un om ambiţios şi perseverent. Călinescu, s. 357. Nu există terenuri bune şi terenuri rele pentru cultura legumelor, ci doar oameni harnici, perseverenţi şi oameni delăsători. Scînteia, 1954, nr. 2 918. Dacă eşti perseverent, acordul se înfăptuieşte, t februarie 1962, 39, cf. sfc ii, 109, 114, 115, iii, 130. + (Despre manifestările, acţiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverenţă, stăruinţă, tenacitate. Acţiunea de apărare contra zgomotului este completată prinir-o activitate perseverentă, abc săn. 393. — Pl. : perseverenţi, -te. — Şi : (Învechit) perseverănt, -ă adj. — Din fr. persévérant. PERSEVERENŢĂ s. f. Acţiunea de a persevera ; însuşirea de a fi perseverent ; persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseveraţie. Cf. mn (1836), 10l/55, Negulici, Stamati, d. Perseveranţa polonilor în planul lor de ... a trage pe toţi rutenii la ritul latin. Bariţiu, p. a. i, 352. Perseverenţa pe drumul ce l-au luat. Telegraful (1854), 107/46. Eseniple de perseverinţă. Timpul (1856), nr. 1, 1. Toată perseverinţă pretendanţilor . . . nu izbuteau a o îndupleca. Negruzzi, s. i, 106, cf. frot.-pop., n. d. Nimic în astă lume Atinge nu se poate, decît lucrînd încet Cu multă sîrguinţă şi cu per-severanţă. I. Negruzzi, s. iv, 156, cf. Barcianu, Alexi, w. Il interesase repeţirea sistemului de ucis, adică perseverenţa lui Manlache in uciderea cu muchea securii. Popa, v. 92. In fiecare dimineaţă, cu perseverenţa caracteristică glumelor şcolare, apărea pe tabela proaspăt spălată următoarea inscripţie . . . Teodoreanu, m. ii, 30. li lipsea ... perseverenţa. Călinescu, s. 271. Timpul care a trecut peste [arbori]. . ., i-a lucrat ca un meşter plin de perseverenţă. Bogza, c. o. 347, cf. id. a. î. 589. Aţi lucrat-o, desigur, cu prea multă perseverenţă. Stancu, r. a. iii, 306, cf. l. rom. 1953, nr. 2, 76. Încrezător iii steaua iui, el a stăruit cu o rară perseverenţă, v. rom. iunie 1958, 71, cf. sfc ii, 114, 115, iii, 130. Maestrul ... a mers cu perseverenţă spre portret şi compoziţie. v. rom. noiembrie 1962, 145. Este necesar ca secţiile de învăţămînt... să urmărească cu perseverenţă . . . realizarea raportului corespunzător între cunoştinţele teoretice şi cele cu caracter practic. GÎ 1963, nr. 691, 2/3. — Pl. : (rar) perseverenţe. — Şi : (învechit) perse-verénîie (I. Ionescu, v. 4), perseverănţă, perseverinţă s. f. — Din fr. persévérance, lat. perseverantia. PERSEVERENŢIE s. f. v. perseverenţă. PERSEVERÎNŢĂ s. f. v. perseverenţă. PERSÎ vb. IV. R e f 1. (învechit, rar) A deveni persan (1), a se asimila persanilor. Milesianii se perdu cu totul din istoriă, unii grecindu-se, ceilalţi persindu-se. Hasdeu, i. c. i, 156. — Prez. ind. ; persesc. — V. pers. PERSIĂN, -Ă s. m. şi f., adj. v. persan. PERSIÂNĂ s. f. Dispozitiv (mobil) format din lamele (orizontale sau verticale) de lemn sau de metal, montate într-un cadru, care serveşte să protejeze de soare şi de ploaie o fereastră sau o uşă, permiţînd totodată să treacă aerul prin ele ; jaluzea. V. stor, oblon. Soarele îşi darda razele pîntre persiene. cr (1846), 31^50, cf. lm, Alexi, w., Şăineanu, d. u. în faţa casei cu persienele lăsate, Lizuca rămase gîndi-toare. Sadoveanu, o. vii, 500. La persienele cu lamele mobile, înclinarea planului acestora poate fi variată. ltr2, cf. dm, dn!. 1 — Pronunţat: -si-a-, — Pl. : persiene. Şi: (rar) persiană s. f. Alexi, w. — Din fr. persienne. PfiRSIC, -Ă adj. (Rar) Persan (2). Se învaţă aice. . limbile arabică, persică şi franţeză. ar (1829), 1711/20, cf. ddrf, Barcianu. — Pl.: persiei, -ce. — Din ngr. nsp Covor persienesc = covor persan, v. persan (2). Cînd [palatul] să va isprăvi Spun că-l vor împodobi Tot cu mobili englezeşti, Cu covoară perseneşti. Mu-. muleanu, c. 143/14. Mîncau tolăniţi pe cline aşternute cu velinţi înflorite şi covoare persieneşti. C. Petrescu, r. dr. 4. — Pronunţat: -si-e-. — Pl.: persieneşti. — Şi: (învechit) persinise, -eăscă, persenlsc, -eăscă adj. — Persian + suf. -esc. PERSIENlSŞTE adv. (învechit) în limba persană; (învechit) perseşte. Cit. Polizu, ddrf, Barcianu. — Pronunţat: -si-e-. — Persian + suf. -eşte. PERSIÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Persan (2). Şoimul acela din neamul persiesc era. Cantemir, ist. 225. Un persiesc om învăţat frumos au grăit, id., ap. gcr i, 326/9. — Pronunţat: -si-esc. — Pl.; persieşli. — Persia (n. pr.) + suf. -esc. • PERSIFLĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A lua în rîs vorbind pe un ton ironic, a-şi bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. Cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Junimistul Alecsandri persiflează pe patruzecioptistul Alecsandri. Ibrăileanu, sp. cr. 122. Ironia tăioasă, epigrama, vine la urmă, ca să persifleze 5270 PERSIFLAGIU - 465 - PERSOAICĂ sentimentul, id. s. l. 120. M-ai prigonit şi m-ai persiflat de pe băncile liceului. Galaction, o: a. i, 82. Nu ştia să joace tenis, ţiici să călărească,. . . nici să persifleze. Teodoreanu, m. ii, 260. Boierii. . . glumesc, persiflează, dau in cărţi, contemp. 1948, nr. 108, 11/5. Consultă fizionomiile celorlalţi, temindu-se de a nu fi persiflat. Călinescu, s. 49. Sătul să tot. . . fie persiflat de adversari şi chiar de prieteni. Pas, z. iv, 163. Cneazul . . . e tot atu de persiflat ca şi împăraţii prea îngîmfaţi sau nedrepţi, ll i, 82, cf. sfc iii, 14, 56. O Refl. Vreţi să jnă fac urîtă, acum (persiflindu-se, declamator) „in ceasul despărţirii“ ? Sebastian, t. 181. — Prez. ind. : persiflez. — Din fr. persifler. PERSIFLĂGIU s. n. v. persifla]. PERSIFLĂJ s. n. (Rar) Persiflare. Cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. Persiflajul antipatic care trăda o malignitate congenitală ll făcu să ezite şi in cele din urmă să renunţe. Călinescu, s. 48, ci. sfc i, 56, 57. — Şi: persiflăgiu s. n. Iordan, l. r. a. 29. — Din fr. persiflage. PERSIFLÂRE s. f. Acţiunea de a persifla şi rezultatul ei; zeflemisire, (rar) persiflaj. Arma adevărată ce li se cuvine nu este cercetarea serioasă, ci persiflarea satirică. Maiorescu, cr. i, 193. De politeţă şi cu o abia bănuită intenţie de persiflare.. . ,linărul întrebă. C. Petrescu, î. ii, 217. M-am schimbat mult, continuă vînzălorul... cu aceeaşi politicoasă persiflare. Călinescu, s. 38. Persiflarea e violentă, smulgînd vălurile amăgitoare, v. rom. februarie 1960, 122. — Pl. : persiflări. — V. persifla. PERSIFLATOR, -OÂRE adj. (Rar) Care persiflează ; zeflemitor. Ton persiflator. + (Substantivat) Persoană căreia ii place să persifleze; zeflemist. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl. : persiflatori, -oare. — Persifla -(- suf. -tor. PERSINfiSC, -EĂSCĂ adj. v. persienesc. PERSISTĂ vb. I. Intranz. A rămîne neclintit în hotărîrile, în ideile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare; (învechit) a peşti1 (2). Nu vom persista a zice cum a zis ea în curs de 3 ani. Românul (1857), nr. 38, 1V42. Devine inimic general daca persistă în abaterea sa. ap. Ghica, a. 773. Să nu persiste în asemenea afirmări. Maiorescu, d. i, 150, cf. Lăcusteanu, a. 39, Şăineanu, d. u. Perzişti în ideea dumitale de sinucigaş? C. Petrescu, c. v. 154. El nu persistă în erori repetate. Ralea, s. t. ii, 168. Dacă aş persista, poate că aş cîştiga. Stancu, r. a. v, 404. A persista în intuiţia critică despre sine însuşi. . . e o formă de autocritică, v. rom. aprilie 1958, 115. + A continua să existe, să fie, să se menţină; a se menţine, a dura, a dăinui. O zugrăveală roşie din care mai persistă cîteva pete s-a stricat în cursul secolelor. Galaction, o. a. ii, 439. Foarte puţini sînt poeţii care persistă în vijelia vremii, id. a. 239. Multe din romanele istorice care se ocupă cu viaţa ţărănimii noastre .. . lasă să persiste o serie de confuzii în legătură cu acesle probleme. v. rom. ianuarie 1954, 200. Bolnavii prezintă . .. sali-vaţie abundentă şi scaune diareice, care persistă mai miille zile In şir. Belea, p. a. 154. Unele dificultăţi în construcţia frazei vor persista, s. c. şt. (Iaşi), 1958, 15. Prima impresie continua să persiste. Preda, r. 147. — Prez. ind.: persist. — Şi: (rar) perzistă vb. I. --Din fr. persister. PERSISTĂNCIE s. f. v. persistenţă. PERSISTENT, -Ă adj. Care rămîne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menţine fără să slăbească în intensitate. V. durabil, stăruitor. Poema are . .. energie în zugrăvirea unui simţimînt puternic, persistent. Gherea, st. cr. iii, 386, cf. ddrf, Babcianu. La dînşii se hotărî să stea . . ., adăugă el înăcrit de o nenorocire aşa de persistentă. Iorga, l. ii, 217. întrebarea chinuitoare şi persistentă era aceasta: aveau ei sau nu aveau dreptate. Galaction, o. a. i, 51. Mireasma amintirii e aceeaşi: persistentă şi dezmierdăloare. id. a. 56. Opera lui artistică. . . n-ar fi îndestulătoare ca să ne explice un cult persistent. Sadoveanu, e. 60, cf. Ralea, o. 54. Simţi dureri insuportabile şi persistente în regiunea dorsală. Călinescu, s. 670. Cu progresul boalei. . . dispar celelalte amintiri păstrate în creierul bolnavului, cele din adolescenţă şi copilărie fiind cele mai persistente. Pakhon, b. 70. Simţise... o durere persistentă In genunchiul drept. Preda, r. 343. Şi încă un clinchet.. . mai îndărătnic, mai persistent, un clinchet nou, care nu s-a auzit pînă azi. v. rom. noiembrie 1962, 57. Evoluţia, de obicei spre vindecare, cu imunitate persistentă, abc săn. 365. <0 (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămîn verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. Cf. ds, dm, dn2. (învechit) Caliciu persistent = caliciu care nu cade imediat după fecundare, ci durează pînă la maturizarea fructului. De multe ori cade şi caliciul, însă cîteodată caliciul rămîne statornic (caliciul persistinte). Barasch, b. 27. — Pl.: persistenţi, -le. — Şi: (învechit) persistinte adj. — Din fr. persistant. PERSISTENŢĂ s. f. Acţiunea sau faptul de a persista ; caracterul a ceea ce este persistent; însuşirea de a fi persistent; (învechit, rar) persistere. Cînd loveşte cineva . .. un corp sonor oarecare, sonul ce dă se subţine cu oarecare persistancie. Marin, f. 377/9. N-am lipsii de a-i face diferite întrebări ş-al ruga cu cea mai mare persistenţă ca să-mi descopere acest mister. Filimon, o. i, 330. Multe morminte din timpii barbari.. ., în Francia, Germania şi în ţările scandinave, ne-au dovedit, la deschiderea lor, persistenţa acestui uz la popoarele de gintă teutonică. Odobescu, s. ii, 198, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Ianachi Văcărescu n-avea învăţătura marelui scriitor moldovean, nici persistenţa, răbdarea şi puterea lui de lucru. Iorga, l. ii, 143. Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate. Ibrăi-leanu, s. l. 35. Mă nelinişteşte persistenţa acestui personagiu inexistent. Ardeleanu, u. d. 56. Cum s-ar explica astfel persistenţa memoriei şi unitatea eului ? Ralea, s. t. ii, 30. Originalitatea şi persistenţa unei limbi sînt determinate de baza limbii, de structura ei gramaticală şi de fondul principal de cuvinte. Macrea, f. 17. învechită este aici persistenţa unor producţii cîndva populare, t septembrie 1962, 49. <0> Persistenţa imaginilor = fenomen care constă în menţinerea senzaţiei vizuale pe retină un anumit timp după dispariţia obiectului văzut şi pe care se bazează cinematografia. Cf. ltr2, dm, dn2. , + (Har) Ceea ce persistă, continuă să existe. Face greşeala de a socoti satele de răzeşi nu ca persistenţă a vechilor obştii libere, ci ca foste sate boiereşti. Panaitescu, o. ţ. 7. — Pl. : persistenţe. — Şi: (învechit) persistâneie s. f. — Din fr. persistanee. PERSÎSTERE s. f. (învechit, rar) Persistenţă. Cf. Aristia, plut. — Din lat. persistere. PERSISTÎNTE adj. v. persistent. PERSOĂICĂ s. f. (învechit, rar) Persană. V. persan (1). li dideră o fimei persoaică şi făcea ficiori. Herodot (1645), 325, cf. sfc ii, 221. — Pl.: persoaice. — Pers'-)- suf. -oaică. ’> 5282 PERSOANĂ - 466 - \ PERSOANĂ PERSOÂNĂ s. f. 1. Individ al speciei umane, om (I 1) considerat prin totalitatea Însuşirilor sale fizice şi psihice, ins, fiinţă, creatură, (regional) nat (1), (Învechit) obraz (4); p. e x t. personalitate (!)• La toată persoana ce să va îndeletnici a ceti. Ghesarie, m. ianuarie (1779), m/1. Cînd vin persoane străine de cinu besericesc. . . , şcolarii îndată, la Intrarea lor în şcoală, să să scoale. Carte treb. ii, 284/16. în fieştecare colibă sînt obicinuit cîle douăsprezăce persoane. ist. am. 65r/17. Toată compania fu agreios su-prinsă de a vedea pre această personă tîneră. Calen-dabiu (1794), 27/10. Adunare de persoane cinstite. Mijlociri, 59/8, cf. Şincai, c. 100/7. O persoană tînără. Machen, 32T/10. Să ascultăm pre David ce se tînguiaşte în persona păcătosului carele trage de moarte. Maior, p. 133/24. Venind un neguiătoriu marc Cu multe persoane venetice . . . Nu de mult aici s-au aşezat. Budai-Deleanu, ţ. 146. 3 persoane sînt în casă. Petrovici, p. 147/11. Cauză personaliceşli să numesc lucrurile cele de price care să ating de persoana cuiva. Aaron, p. f. 619r/39. Uitîndu-mă la o persoană mult mai nepotrivită decît mine. Leon Asachi, b. 67/8, cf. Vîbnav, l. 141r/14. Mă socotesc prea norocii să şez lîngă o persoană atît de plăcută ca dumneata. Abeţedar, 76/15, cf. Mol-nar, i. 29/15. între persoanele venite aice să află domnul de Tartişev. cr (1829), 62/18. S-au dezrădicat sclavica îngenunchere ce se obicinuia a se face în curtea Braziliei înaintea unei persoane domnitoare, ar (1830), 23a/27. [Prieteşugul] să-l aflăm în persoana altuia. Marcovici, c. 41/19. Şi pămîntenii au statornicie cînd iubesc pe vreo persoană. Gorjan, h. ii, 231/18. Socotea că l-au cunoscut în persoana acestui neguţitor. Asachi, s. l. ii, 7. Să se fcrească de o personă aşa de nimica. Bărac, t. 46/20. Pe a treia linie venea . . . altă ceată care apăra persoana lui Bathori. Bălcescu, m. v. 146. Poţi trimite acolo pe persoana destinată cu acest mesagiu, cr (1848), ^¡il. Ştii că eşti cu lotul ciudată persoană! Pann, i>. v. i, 8/26. Prinţ rusesc atîrnal numai de persoana împăratului. Negruzzi, s. ii, 141. Să superi din greşeală persoane însemnate. Alexandrescu, o. i, 193. Este o persoană care ar dori foarte mult să gioace o poalcă cu d-ta. Alecsandri, t. 457. Acele persoane nu pot să mai umble fără cavaz. Bolintineanu, o. 287. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil. Cabagiale, o. ii, 101. Nu mă mai catadicsesc să vorbesc cu o persoană ca dumneata. Contemporanul, vi2, 119. li va bate pe loji, ajungînd el persoana cea mai cu vază în tot jurul acela. Agîrbiceanu, a. 210. Tînăra persoană. . . era cam de aceeaşi vîrstă cu mine cel de atunci. Galaction, 0. 57. Persoana invizibilă rostise ceva foarte cu haz. C. Petrescu, î. ii, 147. Maiorul Boţan, persoană între două vîrste,... se însurase, în fine, după ideile sale. Brăescu, o. a. i, 3. Dumneata nu eşti o persoană. Se-bastian, t. 369. Ar fi dat a înţelege că s-ar putea ascunde o persoană chiar in corpul păpuşei. Sadoveanu, o. xi, 646. Nu primeşte nici o veste despre felul general de a fi sau despre momentul sufletesc particular al persoanei. Vianc, a. p. 17. Persoană in vîrstă şi cu avere, fără rubedenii apropiate, creşte un copil. Călinescu, e. o. 1, 270. Nu toate persoanele sini in stare de a forma a-ceastă noţiune a prezentului. Ralea, s. t. i, 116. Omul acesta era o persoană foarte importantă pentru noi. Stancu, b. a. iii, 328. Cînd se lăsă seara, mă văzui înlr-un tren de persoane, s ianuarie 1961, 44. Trebuie să fie . .. una dintre acele persoane în rochii negre. v. bom. noiembrie 1962, 67. Căprioare nu-mi vînară, Ci-mi vînară trei persoane Cîteştrele domnişoare. Cia-uşanu, v. 77. O (Cu aluzie la înfăţişarea exterioară a cuiva ; adesea cu determinări) Dar . .. această ado-rafiune de toată clipa pentru persoana lui fizică, neadormita preocupare de efectul ce produce asupra celorlalţi, . . . toate acesle-i ţin gîndurile în loc. Vlahuţă, o. a. i, 194. La prima vedere, persoana turtită a comandantului, care răsărea chel, cîrn şi apoplectic, ar fi stîrnit desigur rîsul celor de faţă. Brăescu, o. a. i, 154. O (însoţit de un adjectiv posesiv sau de un pronume personal In genitiv, indică pe cel despre care se vorbeşte sau care vorbeşte) Au fost dat şi chizaş pe Enachi Cingul pentru persoana lui (a. 1768). Iorga, s. d. xii, 82. Făcătoriul de rău cu persoana lui. Pravila (1788), 23/11. A doao-sprezăcea crăie fiind împlinită în persoana sa. ist. am. 42r/9. Cei ce să bătea lîngă a sa persoană l-au socotii mori. ist. cabol xii, 75r/18. Cit e despre a mea persoană, Să merg să mă închin nălţatei Poarte. Budai-Deleanu, ţ. 158. Persoanele lor sînt slobode de toate dările (a. 1827). Uricabiul, ii, 202. După încredire ce avem în persoana dumitale, care ai dat dovezi de iubire de dreptate (a. 1836). Iorga, s. d. vii, 87. în persoana sa şi în caracterul său se vor căuta mai vîrtos garanţiile viitorului. cr (1848), 14l/H. Cum că prieteni are, gîndeşte, Care persoana lui o slăvesc. Alexandrescu, o. i, 227. Păstrează întreg şi neatins dreptul de a poseda şi de a-şi administra persoana şi bunurile sale. Odobescu, s. ii, 18. Nu le lăsa în pace pîn’nu ie vedea plin de persoana lui. Vlahuţă, o. a. i, 193. Admir idealurile şi intransigenţa la socială, dar mi-i milă de persoana la. Galaction, a. 388. Toţi cei simpli. . . pun mare preţ pe persoana lor. Sadqveanu, o. ii, 354. Umila mea persoană . . . va fi, după părerea ei, voievodul Daciei. Călinescu, s. 94. <0 In persoană sau (învechit) în persoana sa = a) 1 o c. adj. şi a d v. personal (I 1) (fără intermediul cuiva). Ştefan III in persoana sa au mers împotriva lor. Şincai, hr. i, 218/27. Vlad în persoana sa au mers întabăra turcească, id. ib. ii, 39/24. Mi-au scris şi mi-au zis în persoană pentru ce să nu pui vorbe rumâneşti în locul numirilor acelora, cr (1829), 1221/2. Jăluitorii carii . . . nu vor putea a se înfăţişa în persoană sînt îndatoraţi de a supune jăluirea lor în plic pecetluit. ib. (1830), 752/13. Dieta convocată şi deschisă de împăratul in persoană. Bălcescu, m. v. 38. împăratul. . . era doritor Să vază-n persoană p-acest ghicitor. Pann, p. v. i, 45/16. N-ar fi fost mai bine. .. să fi mers d-l Georgescu in persoană la profesor? Cabagiale, o. ii, 31. Se pomeneşte la redacţie c-un lînăr . . . Era Dinicu în persoană. Vlahuţă, o. a. iii, 80. El aduse în acest an, plecînd in persoană pentru aceasta, pe tatarii cari curăţiră ţara de nemţi. Iorga, i. l. i, 160. Îşi va lua voie să vină în persoană spre a auzi cuvintul fericirii din gura ei. Rebreanu, i. 87. Fericitul cîştigător e dumnealui în persoană. Sadoveanu, o. xi, 431. Olilia în persoană îşi legăna moale mîinile pe deasupra claviaturii. CĂn-nescu, e. o. ii, 105; li) loc. adj. personificat (2). Mini era suavitatea în persoană. Călinescu, s. 111. îţi mulţumesc, domnule inspector. Eşti discreţia In persoană. Stancu, r. a. iV, 129. Domnul Ionică Pară era amabilitatea în persoană. Barbu, p. 152. + (învechit) Personaj (2). Se juca ... o mică comedie în care persoanele erau alese printre semizeii şi printre eroii mitologici. Odobescu, s. i, 33. Persoanele ce caut să descriu n-au viaţă cu adevărat. Delavrancea, t. 106. + (învechit) Membru (1). Sini iscălite persoanele divanului. Uricabiul, vii, 43. 2. (în sintagmele) Persoană fizică = omul (I 1) considerat ca subiect de drepturi şi obligaţii şi care participă, în această calitate, la raporturile juridice civile. Dacă a urmat eroare asupra persoanei fizice, căsătoria se poale ataca numai de către acela din soţi care a fost amăgit. Hamangiu, c. c. 50, cf. pb. drept, 153. Persoană juridică (sau morală) = organizaţie care, avînd o alcătuire de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu in vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect de drepturi şi de obligaţii, deosebit de persoanele fizice care intră în componenţa ei. Domiciliul unei persoane juridice este acolo unde acea persoană işi are centrul administraţiunei sale. Hamangiu, c. c. 38. Donaţiunile făcute persoanelor morale nu pol fi acceptate decît prin ordonanţă domnească. id. ib. 194. Primim statutul constitutiv al Institutului de literatură . . . impunindu-l şi ca persoană morală. Lovinescu, c. v, 36. Salul de răzeşi constituia o persoană morală care putea ataca în justiţie încălcările boierilor. Oţetea, t. v. 65. Circul de stal din Bucureşti este persoană juridică, care se va conduce după normele de func- 5283 PERSOC — 467 — PERSONAL ■N ţionare ce se vor siabili prin: ordinul Ministerului Culturii. BO (1954), 309, cf. PH.'drept, 179. 3. Categorie gramaticală specifică verbului şi unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul şi orice obiect deosebit de vorbitor şi de interlocutor; fiecare dintre fermele flexionare ale verbului şi ale unor pronume prin care se indică raporturile mai sus definite. Cf. Văcărescul, în ser. 1954, 35, Şincai, p. p. 61/1, Tem-pea, gram. 77/3, Maior, ist. 246/23. Pronumele, ştiind locul numelui arată şi persoanele sau obrazele vorbirii. gr. r. (1835), 9/7, cf. gr. r.-n. i, 73/11, Alboteanu, gram. 46r/16. Forma arată o Impregiurare a ideii şi nu alta adică genere, caz, număr, mod, persoană, timp. cr (1848), 152/24. Distingerea după persoană este însă ceea ce caracterizează verbul. Puşcariu, l. r. i, 130. Ca noţiune gramaticală, persoană se cheamă orice obiect' al vorbirii considerai din punctul de vedere al poziţiei lui faţă de vorbitor. Iordan, l. r. 383. ,,Ultima noapte de dragoste...“ este un roman compus la persoana întîia. Vianu, a. p. 391. Eu îi zic domnişoară, Şi mă-nfioară Să nu-i vorbesc cu sfială La persoana a doua plurală. Arghezi, vers. 322. Singura persoană cu adevărat frecventă in propoziţiile interogative este a doua. ll i, 136. Categoria persoanei se exprimă atît prin pronumele personale cît şi prin desinenţele personale ale verbelor. Graur, i. l. 155. In româneşte, la unele conjugări, persoana a IlI-a plural a prezentului indicativ se confundă cu persoana a IlI-a singular, sg ii, 9. — Pl.: persoane. — Şi: (învechit) perşfină, perz6nă (Văcărescul, în scl 1954, 35) s. f. — Din lat. persona, germ. Person, it. persona, fr. personne. PÉRSOC s. m. v. piersic. PERSONAGIU s. n. v. personaj. PERSONAJ s. n. 1. Persoană (I) care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală ; personalitate (3). V. f i g u r ă. Cf. I. Golescu, c. Aceste personage au misiunea de a se înţelege cu d. Guizot. cr (1848), IOVI2. Domnia-ta eşti un personagiu cu rang în Veneţia. LăzărescU, s. 145/17. Era numai vodă Iliaş şi cu un personagiu pe care încă şirul istoriei noastre ne-am fost împiedecat de a-l face cunoscut mai de mult. rom. lit. 169/4. Toată ţeara s-a grupat împrejurul pârlitului naţional în sinul căreia nici să văzuse acest nou personagiu. Dîmboviţa (1858), 62/4. Deacă acel personagiu le va primi rău . . ., asta nu va fi vina lui? Calendar (1858), 53/9. Personagiu deja important, . . . ajunse şi mai sus, vizir, ginere şi cumnat al sultanilor. Hasdeu, i. v. 164. îşi propune a scrie un dialog al morţilor în care vor figura . .. personagii din trecut. Alecsandri, s. 151. Oamenii. . . au să facă din îndatoritoriul şi nepreţuitul Chimiţă un personaj foarte important. Vlahuţă, o. a. i, 198, cf. ddrf, Barcianu. Neculce schiţează apoi înfăţişarea cinicului, putredului personagiu, fără inimă şi fără conştiinţă. Iorga, i. l. i, 256. Personagiul important îşi şterge bărbiţa cu batista. C. Petrescu, î. ii, 74. Părea stăpîn pe timp şi spaţiu ca un personagiu sortit unui mare destin. Sadoveanu, o. ix, 472. Arăta a fi un personaj important. Călinescu, s. 6. Era cu alte cuvinte un personaj discutat. Stancu, r. a. iv, 265. 2. Fiecare dintre persoanele care figurează într-o opferă literară; (învechit) persoană (I). V. erou. S-au făcut hainele celor mai de căpetenie personaje ale tragediei de astă-seară. Heliade, f. 3/14. Meşteşugul comicului este să facă personajele ce înfăţişează de rîs, iar nu pe sine. gtn (1836), 432/29. Vorbind de un persona j a piesei . . . , prostia unui cuconaş de astăzi era caracterizată în el ca în cel mai desăvîrşit model. Russo, s. 5. Introducem pe scenă încă un personagiu foarte interesant. Filimon, o. i, 145. Lui Caragiale îi era imposibil să conceapă o operă pînă ce nu ştia exact numele tuturor personagiilor. Ibrăileanu, s. l. 72. Trăia simţirea personajelor pe care le juca pe scenăi Camil Petrescu, o. ii, 232. E personajul central a unui roman. Teodoreanu, m. u. 148. Datorită orientării sale retorice, apare in romanul lui Filimon mulţimea acelor proverbe cu care se exprimă personagiile sale. Vianu, a. p. 63. Erau personagii din Revizorul şi Suflete moarte. Sadoveanu, e. 220. Cu un singur personaj individualizat este puţin probabil ca o operă să trăiască. contemp. 1955, nr. 475, 2/1. Cît de searbădă ţi se părea acum viaţa acestor persona je şi cum rămîneai.. . cu un gust sălciu după fascicolele pe care le schimbai cu Bică. Pas, z. i, 182. Bunica dumneavoastră trebuie să fie un personaj epic. H. Lovinescu, c. s. 28. Fiecare dintre personajele piesei mele încearcă să reprezinte această dualitate, t noiembrie 1962, 62. Acea melodie şi felul cum este ea cînlată e un adevărat personaj al povestirii, v. rom. noiembrie 1962, 151. + P. anal. Persoană (1) care are un rol în anumite întîmplări. Ce cârdăşie puteam să leg cu atare personaj ? Galaction, o. a. i, 152. Păstrăm in noi persona je diferite. Arborăm, dacă pot spune, după împre jurări, un exemplar nou. Brăescu, o. a. ii, 157. Aflu despre un personagiu care trăieşte la Cîşla. Sadoveanu, o. vi, 142. Pe uliţa noastră . . . vedeam trecînd din cînd în cînd un ciudat personagiu, id. e. 125. Interesant personaj. Mă întreb dacă ştie că nu mai are mult de trăit, t februarie 1962, 26. — Pl. : personaje. — Şi: personâgiu (pl. personagii şi personage) s. n. — Din fr. personnage, it. personaj)¡|lo. PERSONAL, -A adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană ; individual, propriu, (învechit) obrăzalnic, per-sonalicesc, personalnic. Nu . . . am vreo vrăjmăşie personale cu toţi călugării patriii mele. Golescu, î. 39. Sînt mai multe feliuri de ură. Ură personală, ură primită şi învăţată de la părinţi, id. E. 344/8. Aristide să arătasă ... ca un adevărat orăşan credincios care . . . pusese toată pizma personală de o latură. Molnar, i. 309/1. Personala noastră mulţămire. ar (1829), 15lVll-îngrijeşte pentru siguranţia sa personală, cr (1829), 154l/H. Orice căsătorie nu poale fi fericită fără numai cînd va fi întemeiată pe dragoste adevărată, pe potrivirea . . . darurilor. personale. Marcovici, d. 39/7, cf. id. r. 31/3. Cinstea ambasadei sta în vrednicia personală a ambasadorului, mn (1836), 862/42: Slobozănia personală nu este respectată nicidecum (a. 1838). Uri-cartul, x, 2. Curajul său personal. Buletin, g. (1844), 3972/l. Nişte motive personale te face a dori să intri în posesia acestor scrisori, cr (1848), 142/75. Planul lui Cantemir, mai mult personal decît obştesc. Ne-gruzzi, s. i, 179. Orice interes personal, orice vis ambiţios . . . ar prezida la alegeri ar fi o crimă. Dîmboviţa (1858), 1V6. Elena, voind să înlăture chestia personală, reveni la literatură. Bolintineanu, o. 443. Norocul limbii noastre, precum şi meritele lor personale, au vrut ca foarte adesea inienţiunea să le fie împlinită cu un minunat succes. Odobescu, s. i, 250. Se arată aici in-suflat nu de dureri personale . . . , ci de durerile a sule şi mii de nenorociţi. Ionescu-Rion, c. 88. Avînd o formă aşa de personală . . . e greu de spus ce izvoade a avut la îndemină cronicariul şi ce anume a scos din ele. Iorga, i. L. i, 250. Creatorul selectează, transfigurează . . . , transformă lotul in ceva nou şi foarte personal.! Ibrăileanu, s. l. 52. Nu discutăm chestia din punct de vedere particular, personal. Rebreanu, r. i, 35. Alte cîteva împrejurări de natură personală l-au scos pe sărbătoritul poet din arena luptelor zilnice. Galaction, a. 35. Aveţi chestiuni personale cu cei pe care îi acuzaţi. Camil Petrescu, t. ii, 569. Interveni cu o grabă ijare dovedea că îşi apără o cauză personală. C. Petrescu, c.v. 97. Am avere personală: casă, moşie. Brăescu, o. a. i, 13. Aş putea spune că am impresii personale. Sadoveanu, o. vi, 259. [Ţăranul] se află în dependenţă personală de boier. Rosetti, i. sl. 18. Conflictul cărţii 5287 PERSONAL - 468 - PERSONALICE SC se bazează tocmai pe lupta dintre interesul personal şi cel colectiv, contemp. 1948, nr. 107, 12/3. Se specializase mai mult din paradă şi plăcere personală in vinzări la talcioc. Călinescu, s. 15. S-a folosit de talentul meu in scopuri personale. Stancu, r. a. iv, 366. O face din punctul de vedere al valorificărilor personale. Vianu, a. p. 179. Reforma lui Mavrocordat acordă ţăranilor libertatea personală. Oţetea, t. v. 34. Proprietatea personală reprezintă partea pe care o primesc cetă(enii din produsul social, in vederea satisfacerii nevoilor lor materiale şi culturale, pr. drept, 37. Fiecare vedea lumea de miine printr-o prismă personală, v. rom. iulie 1962, 149. Şansa e o chestiune de magnetism personal nu de loc geografic, t septembrie 1962, 31. 0> Legături personale = legături de prietenie, dm. Răspundere personală = răspundere care ti revine cuiva sau pe care şi-o asumă cineva individual, ib. Drept personal = (In corelaţie cu drept real) drept pe care o persoană ti exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să iacă sau să nu facă ceva. Fişă personală v. fişă. Control personal = control efectuat direct, în persoană. Ion Vodă introduse in [ara sa . . . controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. Hasdeu, i. v. 31. <> (Substantivat) Luptă împotriva . . . concepţiei învechite după care colectivul sărăceşte personalul, contemp. 1948, nr. 109, 5/3. + Cu personalitate puternică. Tu eşti o forfă personală prin talentul tău. Caragiale, o. vii, 247: Eminescu e prea personal, e o individualitate prea puternică. Gherea, st. cr. i, 174. + (Adverbial; adesea întărit prin ,,eu“, „tu“, „el“) Din punctul de vedere al persoanei care vorbeşte; direct, In persoană, nemijlocit. Eu personale nu am nici o pricină cu nici unul. Golescu, î. 38. Să mi se dea voie a mă dăsluşi personal ecselentii voastre (a. 1833). doc. ec. 527. A călătorit mult, a văzut minunile lumii, cunoaşte personal celebrităţile Europei. Vlahuţă, o. a. ii, 210. Personal, cred că arta viitorului va exprima şi cele mai frumoase şi armonice forme. Gherea, st. cr. i, 224. Mi s-a raportai fapta d-tale şi am ţinut mult să te felicit personal. Rebreanu, p. s. 98. Felul meu de a fi îmi va dicta să vă cunosc personal sau nu. Bacovia, o. 248. Personal, nu l-am cunoscut. Galaction, a. 204. Ce {i-a făcut /ie personal omul acesta de te îndîrjeşti atîtea împotriva lui? Camil Petrescu, t. i, 267. îl priveşte personal dacă are să-i treacă ori nu. C. Petrescu, c. v. 338. Personal, cred însă că nimic nu influenţează mai mult ca barba asupra destinului nostru. Brăescu, o. a. i, 279. Recunoaşte că eu personal n-am avut nici o vină. Sebastian, t. 348. îmi făcu el onoarea să mi se adreseze personal. Sadoveanu, o. x, 480. Crezi că poli să scrii despre suferinţele oamenilor fără ca tu personal să fi cunoscut cea mai adîncă suferinţă? Stancu, r. a. ii, 233. Se va ocupa personal cu operaţiunile de ambarcaţiune. Galan, z. r. 162. Eu personal l-am oprit pe perceptor să nu-ţi confişte căruia. Preda, m. 219. Personal, cred că oamenii de soiul ăsta dau sare vieţii, t februarie 1962, 19. + (Adverbial) Destinat unei anumite persoane (1); (învechit) per-sonaliceşte. Avea aerul convins că i se făcuse personal dreptate socială. Călinescu, s. 151. 2. (în sintagmele) Tren personal (şi substantivat, n.) = tren pentru oameni care are viteză mai mică decît un accelerat şi care opreşte în toate staţiile. De la Gala(i, personalul nu mai are vagoane pentru vite. Sp. Popescu, m. g. 32. Tocmai sosise personalul de două şi patruzeci şi trei. C. Petrescu, a. 312. Trenul zis personal a fost luat cu asalt de oameni. Brăescu, o. a. ii, 186. Mai e mult pînă vine personalul? Sebastian, t. 196. Mai sini cîteva minute pînă la personalul de şapte şi nouăsprezece, il mai 1965, 28. Pronume personal — pronume care se substituie numelor diverselor obiecte după locul sau funcţiunea lor în vorbire; (învechit) pronume făţesc. Cf. Văcărescul, în sci. 1954,35, Tem-pea, gram. 77/12. Pronumele făfesc sau personal. Dia-conovici-Loga, gr. rom. 175/5, cf. Heliade, Paralelism, 26/2. Aceste pronume să cheamă personale, căci arată persoane ori feţe. Vipa, gram. 207/15, cf. Albo- teanu, gram. rom. 51v/5. Dativul pronumelui personal exprimă un raport de posesiune. Puşcariu, l. r. i, 243. Pronumele personal se declină, schimbîndu-şi forma după persoană, număr şi caz. gram. rom.2 i, 137. Categoria persoanei se exprimă. . . prin pronumele personale. Graur, i. l. 190. Sînt necesare exerciţii de scriere corectă a pronumelor personale neaccentuate. gÎ 1963, nr. 691, 2/2. Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). în toate limbile există moduri personale, ale căror forme indică numărul şi persoana celor care îndeplinesc acţiunea verbului: Graur, i. l. 152. Verb personal = verb care poate fi conjugat la toate persoanele (3). Verburite în intîmplarea aceasta, adică cînd au toate trei persoane se numesc personale, gr. r.-n. i, 96/23. în majoritate'a limbilor există verbe personale, care pol fi conjugate la toate persoanele. Graur, i. l. 156. Gen personal — categorie gramaticală existentă în unele limbi, care diferenţiază persoanele (1) de animale şi lucruri. Cf. Graur, i. l. 148. Constituirea genului personal, în română, are o paralelă în limbile slave, scl 1957, 411. în interiorul masculinului şi femininului există in limba română tendinţa de a distinge şi un gen personal: substantive proprii şi comune care denumesc persoane sau animale personificate, gram. rom.2 i, 59. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea salariaţilor unei întreprinderi, instituţii, organizaţii obşteşti etc. Personalul ambasadei, ar (1829), 10x/44. Corăbiile greceşti şi personalul lor. ib. (1830), 85x/17. Personalul administraţiilor turale. Buletin, f. (1833), 199-/11. l'rimise într-un castel întărit, ce se afla în munţi, tot personelul saraiului. cr (1846), 112V17. Personalul şi contabilitatea fermei. Brezoianu, a. 515/2. Un comitet teatral, care să se ocupe cu alegerea pieselor . . ., personalului. Negruzzi, s. i, 341. Directorul Ministerului de Finanţe vorbeşte... de înaintări şi primeniri în personalul său. Delavrancea, s. 144. Personalul trenului umblă forfota, examinind roatele tamponate cu toată presiunea. Caragiale, o. i, 271. Cine a dat alarma ? — Dumneaei, zic eu către personalul trenului, id. 0.11,100. Tot personalul din curtea directorului presimţea parcă adierile nenoroclrei. Agîrbiceanu, a. 476. Am să dau drumul la tot personalul, afară de bibliotecar. Camil Petrescu, Tf4.i, 116. Citea tocmai că personalul tramvaielor cerea mărirea salariilor. C. Petrescu, î. ii, 123. Avem personal destul, insă avem nevoie de o minte mai ageră. Sadoveanu, o. vii, 214. Buna şi rapida deservire a cetăţenilor trebuie să fie in centrul preocupărilor personalului şi responsabililor farmaciilor. Scînteia, 1954, nr. 2 862.. Fuseseră învoiţi să construiască. . . locuinţe pentru personalul aflat în serviciul boierului. Pas, z. i, 47. îi lipsesc medicamentele. Personalul nu-i suficient. Barbu, p. 266. + (Rar) Persoană (1) care face parte din personal (II 1). Intr-o zi,. . . cînd lipseau de lingă mine şi asistentul meu şi orice alt personal. . . , vine la ora de consult o doamnă. Galaction, o. a. i, 43. + Serviciu într-o întreprindere, întjţţo instituţie etc. care se ocupă cu angajarea personalului (H 1), cu evidenţa iui etc. Directorul personalului din Ministerul Justiţiei îi inminase hîrtia rîvnită. Stancu, r. a. v, 262. 2. Categorie de salariaţi din cadrul unei întreprinderi sau instituţii care îndeplinesc aceeaşi muncă. Directorul întrebuinţează personalul medic şi hirurghic spre cel mai prielnic folos al institutului. Cuciuran, d. 6/4, Cf. DM. — PI.: personali, -e. — Şi: (Învechit) personăle adj., personal s. n., perzonâl, -d (Văcărescul, în slc 1954, 35) adj. — Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel. PERSONÂLE adj. v. personal. PERSONALIClîSC, -BASCĂ adj. (învechit) Personal (I 1). [Jalbele] sînt. . . personaliceşti, adecă împotriva persoanei acelui ce iaste îndatorit spre a da sau a face 5289 ' PERSONALICEŞTE - 469 - PERSONALITATE ceva. Pravila (1814)» 18/1. Cauză personaliceşti să numesc lucrurile cele de price care să ating de persoana cuiva. Aaron, p. f. 619r/38. Slobozenia ce au avut lăcui-torii. .. fără nici o altă personalicească îndatorire a fiinlii lor (a. 1827). Uricariul, ii, 201, cf. sfc i, 112. — PI.: personaliceşti. — Personal + suf. -icesc. PERSONALICEŞTE adv. (învechit) Destinat unei anumite persoane (1); personal (I 1). Lauda ce i să cuvine atît personaliceşte către d-mlui, cit şi pe la toţi. cr (1830), 1131/35. Osîndeşle pe prinţul de Poliniac şi pe toţi ceilalţi personaliceşte. ib. (1831), 191/34. — Personal + suf. -iceşte. PERSONALÎSM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia în consideraţie numai punctele de vedere şi interesele personale (I 1); subiectivism. Din nenorocire însă, acest subiectivism şi personalism se manifestă şi faţă cu natura însufleţită. Gherea, st. cr. iii, 96. [La Coş-buc] personalismul necesar se manifestează înlr-un mod indirect, prin zugrăvirea mai ales a dragostei femeieşti. id. ib. 280. Popoarele slave şi germanice s-au menţinut în forme de solidaritate colectivă, . . . in care personalismul juca un rol foarte redus. Ralea, s. t. iii, 9. Cursul acesta de absurd şi de personalism a determinat, s-ar zice, o modă. s mai 1960, 113. 2. Curent în filozofia contemporană care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu voinţă, conştiinţă de sine etc. şi subordonate lui Dumnezeu, ca fiinţă supremă. Cf. dm, dn2. Persoana umană este privită de personalism ca fiind o entitate autonomă, dar şi ca o creaţie a divinităţii. der. — Din fr. personnalisme. Cf. germ. Personalis-m u s. PERSONALÎST, -A adj. (Rar) Care manifestă personalism (1) ; subiectivist. Satiricul. . ., pentru că are un puternic punct de vedere personal, este mai persona-list. Ibrăileanu, sp. cr. 220. + (Substantivat) Adept al personalismului (2). Cf. dm. — PI.: personalişti, -sie. — Din fr. persnnnallste. PERSONALITATE s. f. 1. Ceea ce este propriu, particular fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate ; felul propriu de a fi al cuiva; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană. V. individualitate. El au apărat personalitatea sa subt apăsarea izgonirei. fl (1838), 982/38. Această situaţie ... se explică prin excepţionala lui personalitate. Maiorescu, cr. ii, 333. Acea comică personalitate a lui Ciubăr Vodă aduce în drama d-lui Alecsandri cîteva întrolucări de un efect cu totul surprinzător. Odobescu, s. ii, 534. Omul însuşi îşi schimbă în cursul vieţii personalitatea. Macedonski, o. iv, 146. Acei care au destulă putere şi personalitate pot îmbrăca . . . armura grea şi plasa de oţel a eroului căzut?Vlahuţă, o. a. ii, 101. Taine analizează puternica personalitate artistică a lui Balzac. Gherea, st. cr. i, 15. Cine se putea interesa de retragerea unui om fără personalitate ca dînsul? Iorga, i. l. ii, 596. Personalitatea energică a artistului mă farmecă. Anghel, pr. 172. Poate că energiile şi resorturile personalităţii lui l-ar fi ridicai mai sus. Galaction, a. 277. Gemenii au nu numai fizicul identic. . . , ci şi personalitatea. Camil Petrescu, t. iii, 45. Dobă de carte, fără un dram de personalitate. C. Petrescu, I. ii, 127. Viziunea şi personalitatea unui artist se dezvoltă în strînsă legătură cu viaţa. Vlasiu, d. 106. îşi contura tulburătoarea personalitate de creator autentic. Teodoreanu, m. u. 36. Reduce toată lumea înconjurătoare la personalitatea lui. Sadoveanu, o. vi, 256. Stilul diferă.de la un scriitor la altul, . .. pentru că fiecare are o personalitate a lui proprie. Iordan, stil. 11. îi impunea prin enigmatica lui personalitate. Călinescu, s. 714. Noţiunea personalităţii ... se formează tot de la exterior la interior. Ralea, s. t. ii, 71. Pe ea n-o interesa personalitatea lui. Preda, r. 167. Am fost cu totul furat de personalitatea ei. Barbu, p. 63. Şcoala . . . va asigura din plin dezvoltarea multilaterală a personalităţii elevilor. gÎ 1961, nr. 630, 2/1. Victoria revoluţiei socialiste eliberează personalitatea umană, cf 1962, 13. Societatea socialistă constituie terenul cel mai prielnic afirmării personalităţii, dezvoltării ei multilaterale şi armonioase. v. rom. iulie 1962, 136. Orice om . . . vrea neapărat să aibă personalitate, t septembrie 1962, 5. (F i g.) Erau nişte genunchi căşti şi ştrengari în acelaşi timp, cu o personalitate a lor proprie. Călinescu, e. o. i, 154. <0> (Prin analogie) Se face posibilă acestui neam o cunoaştere şi înţelegere cit mai perfectă a personalităţii sale istorice, bul. com. ist. v, 20. Cum pot dobîndi aceste colective stilul original atît de jinduit, personalitatea visată? t noiembrie 1962, 16. <0> Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. Ambele forme de cooperative sînl dotate cu personalitate juridică pentru a-şi putea realiza activitatea şi scopul pentru care au fost înfiinţate, pr. drept, 34. 2. Persoană cu aptitudini deosebite şi cu alese însuşiri intelectuale şi morale, avînd o contribuţie valoroasă într-un anumit domeniu de activitate. Promit că vei reuşi a deveni o personalitate în Paris. Alecsandri, o. p. 130. Trei personalităţi s-au afirmat ca stelele fixe ale firmamentului literar: Caragiale, Coşbuc, Vlahuţă. v. rom. martie 1957, 11. Fusese invitate de asemeni cele mai de seamă personalităţi artistice. Călinescu, s. 795. Am observat absenţa de pe afiş a unor personalităţi actoriceşti cunoscute, t septembrie, 1962, 43. Ne aflăm în faţa unei personalităţi literare neobişnuite,cu numeroase şi excepţionale merite. l1965, nr. 17, 11/2. 4- S p e c. Conducător a cărui activitate, spri-jinindu-se pe înţelegerea ştiinţifică a procesului social-istoric şi întruchipînd aspiraţiile maselor, exercită o influenţă apreciabilă asupra desfăşurării evenimentelor istorice. Personalităţile de seamă pot să joace un rol în istorie în măsura în care exprimă just interesele şi nevoile forţelor, claselor înaintate. ScÎnteia, 1953, nr. 2 705. Personalităţile care joacă un rol important în istorie apar tocmai atunci cînd nevoile dezvoltării mate-irale a societăţii, cînd lupta maselor impun aceasta. contemp. 1953, nr. 353, 2/3. Napoleon găseşte în el pe admiratorul omului ,,demoniac“ al marei personalităţi dezlănţuite, s mai 1960, 80. O- Cultul personalităţii v. cui t. 3. Persoană (1) care deţine o funcţie importantă în viaţa politică, socială, culturală; personaj (1). Mă îmbărbătez a zice ceva macar, rugind pe fiecare de a primi declaraţia mea că în toate fac abstracţie de orice personalitate. Calendar (1847), 42/27. Eu nu am avut de ţel de a atinge personalităţi, rom. lit. 1732/14. Vro doi sau trei Basarabi. . . sînl îndesaţi aci într-o singură personalitate. Hasdeu, i. c. i, 115. Cunoaşte personal pe toate personalităţile noastre din lumea politico-economică. Caragiale, o, ii, 208. A a juns dinlr-o dată o personalitate financiară. Galaction, o. a. i, 139. Trei din comediile lui Aristofan sînl îndreptate împotriva unor personalităţi contemporane, v. rom. septembrie 1954, 219. Tatăl lui Gîrbavu fusese lot avocat, o personalitate provincială. Beniuc, m. c. i, 65. , 4. (Astăzi rar, mai ales la pl.) Aluzie tendenţioasă şi jignitoare la adresa unei persoane (1). Lectorii de ¡astăzi vor putea înţelege o parte din espresiunile iritate, chiar şi personalităţi, care se afla în unele corespondenţe. Bariţiu, p. a. iii, 264. Fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. Alexan-drescu, o. i, 183. Boierul nostru, . .. neaflînd argumente, căzu în personalităţi supărătoare. Bolintineanu» o. 273. Foile politice . . . sînl pline de personalităţi la adresa celor ce susţin o opinie contrară. Maiorescu, cr. i, 210. Critică transformată într-un impresionism 5293 PERSONALIZA - 470 - PERSONIFICAT inconsistent, înjosilă la mici personalităţi. Lovinescu, c. vi, 61. A face personalităţi, dm. — PI. : personalităţi. — Din fr. personnalité, germ. Personalitiit. PERSONALIZA vb. I. T r a n z. (Rar) A personifica (1). Cf.Ponzu, Negulici. Această transformare . .. personalizează viaţa religioasă. Ralea, s. t. ii, 99. Refl. Ideile se personalizează şi devin idei forte. Lovinescu, c. iv, 45. + A individualiza. Douăzeci de fele din aristocraţia napolitană, schiţate toate şi uşor personalizate prin descripţie şi dialog. Lovinescu, c. iv, 112. — Prez. ind. : personalizez. — Din fr. personnaliser. PERSONALIZARE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) personaliza şi rezultatul ei. Cf. Polizu. — PI. : personalizări. — V. personaliza. PERSONALIZAT, -A adj. (Rar) Care ţine de o anumită persoană (1); individualizat. Un bolnav era produsul unei atmosfere, al unui mediu, al unei case; o boală personalizată. C. Petrescu, o. p. i, 39, cf. DM, DN2. — PI. : personalizaţi, -te. — V. personaliza. PERSONALMÉNTE adv. (învechit) în mod personal (I 1), din punct de vedere personal. Cf. Hasdeu, în sfc ii, 191. — Şi : personaménte adv. Hasdeu, în sfc ii, 191. — Din fr. personnellement. PERSONAlNIC, -A adj. (învechit) Personal (I 1). Personalnica rugare. Manifest (1813), 23/8. Personal-nica noastră bravură, ar (1829), 189^19. Se vorbeşte şi despre o personalnică inlitnire ce are se urmeze. cr (1830), 82/25. Driturile persoanelor . . . privesc cătră personalnicile însuşiri şi legături, cod. ţiv. 4/6. Interes personatnic (a. 1835). Uricariul, viii, 127. în mijlocul strigărilor şi personalnicilor pătimiri . . . s-au opus lui Cazimir. Asachi, i. 89/5. — PI. : personalnici, -ce. — Personal + suf. -nie. Cf. rus. rr e p c o-H 3 n b H h K. PERSONAMÉNTE adv. v. personalmente. PERS0NĂ s. f. v. persoană. PERSONÉL s. n. v. personal. PERSONIFlA vb. I v. personifica. PERSONIFICA vb. I. T r a n z. I. (Despre lucruri, animale, fenomene din natură etc.) A evoca, a înfăţişa, a reprezenta sub trăsăturile unei persoane (1); (complementul indică lucruri, animale, fenomene din natură etc.) a atribui însuşiri omeneşti ; (rar) a personaliza ; (învechit) a personisi ; p. e x t. a simboliza. Cf. I. Golescu, c. Auson . . . personifiază într-acest chip luna lui iunie: iunie păşeşte înainte despoiat de toată îmbrăcămintea, mn (1836), 651/8, cf. Negulici. Fantasmele lui Shakespeare . . . personifică mustrarea de cuget. rom. lit. 1422/26. Zglobii tovarăşi ai Iul Bachus . . . personificau oarecum toate aplecările rele. ib. 407/39, cf. Baronzi, i. l. i, 208/5. E învederat personificată natura cu preschimbările sale. Odobescu, s. i, 204. în personificările artistice. . . există doi termeni diferiţi: unul ceea ce e de personificat şi altul ceea ce personifică. Gherea, st. 'cr. iii, 299, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w.<0>Re f 1. pas. Termenii personificării să fie cit se poate de deosebiţi: nu se personifică un codru printr-un crîng, nici invers. Gherea, st. cr.iii, 301. 2. A găsi expresia concretă in cineva sau în ceva, a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj, care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect ; a întruchipa, a întrupa, a incarna. Molière, ca să arate sau ca să flagele ipocrizia, o personifică în Tartuf. Heliade, o. ii, 85. Personificase intr-insul lot meritul deşteptării nationale. Ghica, a. 38. Geniul grec . . . l-a îndumnezeit pe aceşti inventatori primitivi . . . personificîndu-i în zeul Prome-Iheus. Gherea, st. cr. iii, 189. Toţi, pentru el, personificau o umanitate uscată. C. Petrescu, c. v. 91. [Tudor Vladimirescu] personifică spiritul revoluţionar al clasei mijlocii. Oţetea, t. v. 86. — Prez. ind. : personific. — Şi : (învechit) personifiâ vb. I. — Din fr. personnifier. PERSONIFICANT, -A adj. (Rar) Care personifică (1); (rar) personificator. Dacă metafora personificantă nu este indispensabilă, alte forme ale ei sînt oare mai conslringătoare în lucrările cunoaşterii? Vianu, m. 41. — PI. : personifican(i, -te. — V. personifica. PERSONIFICARE s. f. Faptul de a personifica. 1. Figură de stil prin care se atribuie unui lucru, unui animal, unui fenomen din natură etc. însuşiri omeneşti. Poetul nu mai poate întrebuinţa toate cuvintele limbei simplu . . . , ci trebuie . . . să le învieze prin personificări. Maiorescu, cr. i, 14. Un procedeu pe care-l întrebuinţează foarte des in zugrăvirea naturii . . ., personificarea naturii. Gherea, st. cr. iii, 299, cf. ddrf. Personificarea naturii..., cu toată bogăţia ei sufletească creată de basme. Ibrăileanu, s. 6. Pentru Aristoleles, personificarea reprezintă tipul cel mai perfect al metaforei. Vianu, m. 104. Mijlocul de care se foloseşte metafora analogică . . . este înfăţişarea lucrurilor in acţiune, adică . . . personificarea lor. id. ib. 2. (Urmat ,de determinări în genitiv) Exemplificare printr-o persoană (1) sau printr-un personaj a unei calităţi, a unui anumit caracter, a unui defect pe care acea persoană sau acel personaj le posedă în cel mai înalt grad ; întruchipare, întrupare, incarnare, (învechit) personificaţie (2). Era personificarea fineţei şi a vicleşugului femeiesc. Filimon, o. i, 132. Pe atunci, poporul vedea in rege personificarea patriei. Odobescu, s. i, 5. în allă lucrare dramatică, personagiUe sînt personificarea tuturor virtuţilor şi viciilor posibile. Gherea, st. cr. ii, 249. Faust a lui Goethe e personificarea nemărginitului dor de a pătrunde în toate tainele naturii. Ionescu-Rion, c. 71. [Marile dregătorii] corespundeau nevoilor elementare ale organizaţiei de stat. .. personificarea acestui stat. bul. com. ist. v, 27. Regele nu mai e şeful ierarhiei feudale. . . , ci personificarea vie a statului. Oţetea, r. 330. — PI. : personificări. — V. personifica. PERSONIFICAT, -A adj. y. (Despre lucruri, animale sau fenomene din natură) Care e reprezentat sub înfăţişarea sau cu însuşirile unei persoane (1). Un lucru este exprimat aici prin alt lucru, dar nu printr-unul personificat. Vianu, m. 106. 2. Care exemplifică (prin persoana sa) o calitate, un anumit caracter, un defect pe care ¿1 posedă în cel mai înalt grad. Nl se arată tocma aşa, ca cînd ar fi păcatele părinţilor personificate. Vasici, m. ii, 88/29. Acest bărbat. . . cîştigase numele de cinstit şi drept într-alit incit era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. Negruzzi, s. i, 244. Această, armată oa fi confuzia personificată. Bolin-tineanu, o. 310. Fără acest interes, ea nu ar iubi; in scurt, egoismul personificat, id. ib. 321. Biata fată Este bunătatea personificată. Topîrceanu, m. 50. — PI. : personificaţi, -te. — V. personifica. 5306 PERSONIFICATOR - 471 - PERSPECTIVĂ1 PERSONIFICATEI», -OĂRE adj. (Rar) Care personifică (1); (rar) personificant. Cf. ŞXineanu, d. u. Analogia personificaloare a pulul deci juca un rol in formarea primelor concepţii ale spirilului omenesc. VlANU, M. 41, cf. 109. — PI. : personificatori, -oare. — Personillca + suf. -tor. PERSONIFICĂŢIE s. f. (învefchit) 1. Faptul de a personifica (1). Cf. Negulici. 2. (Urmat de determinări In genitiv) Personificare (2). Istoria d-lui Ilariu e personificata unui sistem. Russo, s. 44. Oamenii d-o imaginaţiune vie au avut pentru oarecare idee abstractă o imagină concretă . . . , 0 personificare a acestei idee. Barasch, i. 1/19. Acordul este o personificare incintătoare a unui simtimenl frumos şi sublim, id. m. ii, 178/24. — PI.: personificaţii. — Şi: (rar) personifica ţiâne s. f. Scriban, D. — Din fr. personiufication. PERSONIFICAŢlONE s. f. v. pergouificaţie. PERSONISf vb. IV. Trani (învechit) A personifica (1). Au melahirisit (: trebuinţat) obiceiul elinilor ş-a latinilor .. . care personisesc patimile şi vărtuţile. Budai-Deleanu, ţ. 74, cf. Contribuţii, iii, 23, 25, 86, sfc v, 192. — Prez. ind.: personisesc. — Persoană + suf. -isi. PERSPECTÎV s. n. v. perspectivă3. PERSPECTIVĂ!,,' -Ă adj. (Rar) Care este propriu unei perspective1, de perspectivă1. Scene de bătălie lipsite de adincime perspectivală. contemp. 1966, nr. 1 022, 7/2. — PI. : perspeclivali, -e. — Perspectivă1 + suf. -al. PERSPECTIVĂ1 s. f. 1. Reprezentare a unui corp din spaţiu pe o suprafaţă, prin_proiecţie conică sau prin proiecţie paralelă. Cunoşfinţă despre perspective. Desen arh. 5/22. Perspectiva se cheamă închipuirea objec-turilor depărtate după cum se văd in depărtarea lor. ib. 21/19. Cine poale da toată adîncimea unei perspective ? Delavrancea, t. 58. Acest cîmp acoperit de munţi ... în tabloul „învinşi“ se întinde într-o perspectivă fără margini. Gherea, st. cr. ii, 87. Ca intr-un desen antic, lipsii de perspectivă, aşa stă în faţa noastră mirajul .. . primei amintiri. Galaction, a. 18. In atmosfera acestui mic interior burghez e ceva îngheţai ca înlr-un interior cu perspective răsturnate. Camij, Petrescu, î. ii, 50. Pictura... supune succesiunea planurilor la acele calcule subtile care constituie perspectiva. Oprescu, s. 110. Sistemul de perspective şi festoane . . . era tăiat in două secţiuni. CĂlinescu, e. o. i, 11. Pictase la întretăierea pereţilor boschete de trandafiri pe sub o perspectivă de coloane, v. rom. februarie 1956, 18. <0 F i g. Dar perspectiva lumei îşi pierde a ei faţă. Heliade, o. i, 175. Trecutul acestor locuri e un tablou imens cu perspective nesfîrşile. Sadoveanu, o. vi, 120. O în perspectivă = respectlnd regulile de reprezentare a obiectelor In spaţiu, ţinind seama de depărtarea relativă a obiectelor. + Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei1 (1). Pictorii, studiind anatomia şi perspectiva tind să facă din pictură... o problemă raţională. Oţetea, r. 253. + P. anal. Procedeu de compoziţie a unei opere literare. Perspectiva cere gradarea episoadelor in aşa fel îneît din fondul situaţiei generale, abia estompate, să înainteze planurile din ce în ce mai luminoase, in raport cu importanţa lor pentru povestire. Vianu, a. p. 140, cf. 443. + Fel (particular) de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. Meritele lui Asachi . . . Loc. adj. şi a d v. în perspectivă = (care este) pe cale sau cu şanse de a se îndeplini în viitor. Deşteptarea populară a conştiinţelor naţionale şi necesitatea în perspectivă de nouă combinaliuni politice, ap. Ghica, a. 32. Pentru ele . . . orice francez are în sîn epolete de general, orice român un prinf de Moldova sau de Vatahia în perspectivă. Bolintineanu, o. 288. Are în fala lui o soacră în perspectivă. Vlahuţă, o. a. i, 223. Unii dintre ei erau miniştri în perspectivă. Galaction, o. 24. Lumea trecutului se scufundă; o lume nouă e în perspectivă. Sadoveanu, e. 18. în perspectivă, dezvoltarea industrială va lua un avînt şi mai mare. mo i, 717. Văd viitorul gospodăriei in perspectivă. T martie 1962, 31. — PI. -. perspective. — Din fr. perspective. PERSPECTÎVĂ2 s. f. (învechit) Ochean1; binoclu. Acea corabie poale că va fi ochial prin perspective nucula a lor luntrită. Teodorovici, p. 114/23, cf. Albi-neţ, M. 226/21, Stamati, d. — PI. : perspective. — Şi: perspectiv (Valian, v. ; pl. perspective, id. ib.), perşpectiv (lb ; pl. perşpectivuri, ib.) s. n. — Din germ. Perspektiv. PERSPECTIVÎST, -A s. m. şi f. (Neobişnuit) Persoană după care întreaga cunoaştere se referă la punctul nostru de vedere general asupra lumii. Autorul pare a fi de data aceasta un perspectivisl; el pare a şti că ceea ce numim „adevărat“ este totdeauna produsul unui punct de vedere şi că singura putinţă de a ne salva oarecum din relativismul fatal al cunoştinţei este a înmulţi perspectivele în jurul aceluiaşi obiect. Vianu, a. p. 391. — Pl. : perspectivişti, -sie. — Perspectivă1 + suf. -ist. PERSPECTIVITATE s. f. Corespondenţă între o figură geometrică şi imaginea ei în perspectivă1 (1). Cf. dm. Două poligoane din spaţiu, în perspectivă, au vîrfurite omologe de drepte concurente în centrul de perspectivitale şi dreapta de intersecţiune a planelor determinate de ele drept axă de perspectivitale. ltr2. — Pl. : perspectivilăli. — Perspectivă1 + suf. -itate. . PERSPECTOGRAF s. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se transformă reprezentarea descriptivă a unui obiect în reprezentare concretă. Unele perspeclo-grafe construiesc numai perspectiva planului. . ., altele construiesc dinlr-o dată perspectiva volumelor obiectului. ltr2. 2. Aparat folosit pentru redresarea fotogramelor aeriene care au fost înregistrate pe clişee înclinate faţă de planul orizontal. Cf. ltr2, der. — Pl. : perspeclografe. — Din fr. perspeetographe. PERSPICACE adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii oamenilor; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedeşte agerime, pătrundere, subtilitate, isteţime, fineţe spirituală; pătrunzător (4), observator2 (2). Cf. Barcianu, Alexi, -w., Şăi-neanu, d. u. E cuprins uneori de un perspicace scepticism în privinţa valorii sale absolute. Galaction, a. 105. Pentru observatorii perspicaci, pîrghia care-i mişca... era consulul general Pini. Oţetea, t. v. 135. Ia să le văd dacă eşli perspicace ! zise Otitia. Călinescu, e. o. i, 42. — PI. : (neobişnuit) perspicaci, -ce. — Din fr. perspicace. PERSPICACITATE s. f. Calitatea de a fi perspicace ; agerime, pătrundere (4), ascuţime (de minte), isteţime. Cf. Negulici. O asemenea urmare nu ar proveni din lipsa de perspicacitate. Timpul (1856), nr. 3, 4. Nu ne trebuie multă perspicacitate şi oricare din noi poate să înţeleagă. Kogălniceanu, s. a. 149. Lucrarea sa c executată cu talent şi perspicacitate. Odobescu, s. i, 352. Nepotul meu, precum veţi fi observat cu perèpica-ciiatea ce vă caracterizează, este foarte timid. Caragiale, o. I, 284. Râmîne ca d-ta, . . . înainte de a face pasul fatal, să avizezi cu perspicacitate, id. ib. ii, 188, cf. Barcianu, Alexi, w. Erudiţia şi perspicacitatea, precizia şi abnegaţia nu sînt buruieni care cresc pe cîmp. bul. com. ist. i, 42. Rămîne pe seama perspicacităţii criticei să precizeze cînd.. . un fenomen e coeficient şi cînd imitativ. Lovinescu, c. vii, 14. Cu perspicacitatea ei, prinţesa îşi dădea seama că se arestase singură. Călinescu, s. 735. Notaţiile realiste, de o mare perspicacitate şi incisivitate, sînt numeroase în piesă, s mai 1960, 116. îmi place vioiciunea, perspicacitatea, o minte • cqrc face legături subite, t septembrie 1962, 29. — Din fr. perspicacité. PERSPIRAţIE s. f. (Rar) Transpiraţie (uşoară). Porii, respective porţile de comunicaliune a pielii, se încuie şi perspiratiunea e sistată, v (1877), 171, cf. Alexi, w., dn2. — Şi : perspiraţiâne s. f. — Din fr. perspiration. PEHSPIRAflÜlVE s. f. v. perspirajie. PERSUADA vb. I. T r a n z. (Livresc ; complementul indică oameni) A convinge să creadă, să gîndească sau să (vrea să) facă un anumit lucru. Cf. Caragiale, o. vi, 14, Barcianu, Alexi, w. Cetitorul persuadat pe calea aceasta nu este un cetitor de vitrină. Perspessi-cius, m. iv, 418, cf. sfc iii, 14, iv, 296. — Pronunţat : -su-a-, — Prez. ind. : persuadez. — Din fr. persuader. PERSUADARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a persuada. Cf. Alexi, w. — Pronunţat : -su-a-, — V. persuada. PERSUASIUNE s. f. (Livresc) Acţiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gîndească sau să facă un anumit lucru. Cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d. u. Cumătră Anca . . . îi spunea tui Badea, înfingîndu-i in ochi două ace de persuasiune. Galaction, o. 150. Este grea din cale afară opera de persuasiune pe care trebuie s-o încep pe lingă soţul meu. id. o. a. i, 167. Ineficace, in genere, persuasiunea e şi mai puţin eficace în materie literară. Lovinescu, c. v, 159. Toate mijloacele de persuasiune încercate de Austria şi de Anglia rămînînd zadarnice. Oţetea, t. v. 340. Găsi de cuviinţă să renunţe la orice operă de persuasiune. Călinescu, s. 329. O F i g. Stranii şi pline de o rafinată persuasiune, razele lunii ard crestele de piatră ale munţilor. Bogza, ç. o. 345. — Pronunţat : -su-a-si-u-. — Din fr. persuasion. PERSUASIV, -A adj. (Livresc) Care urmăreşte sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gîndească sau să facă un anumit lucru. V. elocvent, convingător, stăruitor, insistent. Cf. Bariţiu, p. a. i, 193, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Auzi glasul fără densitate al Aurichii, voit persuasiv. Călinescu, e. o. i, 52. li vorbea in termenii cei. . . mai persuasivi, id. s. 42. Dar oricît de persuasive ar 5325 PERSULFAT - 473 - PERTRACTARE fi aeesle manevre [ale caprei], singuraticul arbore nu se lasă înşelat. Bogza, c. o. 351. Glasul era bine timbrat şi persuaziv. s martie 1960, 35. In restul filmului limbajul muncitorilor este simplu şi persuasiv, v. rom. aprilie 1963, 148. <0> (Adverbial) Vorbea cu un entuziasm extraordinar . . ., declama unele versuri persuasiv în şoaptă. CXlinescu, e. o. ii, 12. — Scris şi: persuaziv. — Pronunţat: -su-a-, — PI. : persuasivi, -e. — Şi: (învechit) persvasiv, -ii adj. Răriţi u, p. Á. i, 193. — Din fr. persuaslf. PERSULFĂT s. m. Sare a acidului sulfuric, folosită ca agent oxidant în industria vopselelor, medicamentelor, în galvanoplastie, panificaţie etc. Persul-fa(ii se conservă in stare uscată, la temperatura camerei. ltr2. Persulfat de amoniu, der. — PI.: per sulf aţi. — Din fr. persulfate, germ. Persulfat. PERSVASÍV, -Ă adj. v. persuasiv. PERŞ s. m. v. perj*. PERŞĂ s. f. v. perjii. PGRŞE s. f. v. perşeie. PERŞEI s. n. v. perşeie. PERŞElE s. f. 1. (Regional) Puşculiţă, cutie (în care îşi adună copiii banii) (Vilcele-Turda), Cf. mat. DIALECT. I, 85. 2. (Prin Transilv.) Bucşă (la roata căruţei). Cf. alrm sn i h 223, a i 17. 3. (Regional) Piuliţă situată sub fusul cringului de la moară; (regional) piuă, broască, tigaie (Groşi-Baia Mare). Cf. alr . sn i h 165/349. — Pi.: periei. — Şi: perşei (alrm sn i h 223/157) s.. n., perşe (ib. h 223/346) s. f.. perşet (ib. h 223/574) s. n., perj (ib. h 223/105) subst. — Din magh. persely. PfiRŞET s. n. v. perşeie. PERŞPECTÎV s. n. v. perspectivă*. PEHTELÉÁC s. n. v. terleleac. PEUTELIJŞELE s. f. pl. (Regional) „îmbrăcămintea uşorului-‘ - (Rlu Bărbat-Haţeg). Cf. a iv 5. — Etimologia necunoscută. Cf. perde a. PERTENI subst. pl. (Regional) Şireturi (de încălţăminte) (Caransebeş). L. Costin, or. băn. ii, 149. Fără perteni nu te poli încă Iţa. ib. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. l’ERTINACITÁTE s. f: (Franţuzism rar) încăpă-ţînare. Cf. Alexi,_w. — Din ir. pertinacilc. 1’EHT IN AMÉN TE adv. (Rar) în mod pertinent (1). Cf. sfc ii, 197. A văzul planul, „vă spun pertina-mente“, s-a exprimai el. Sadoveanu, o. vii, 732, cf. DN2. — Din fr. pertinemment. PERTINÁX subst. Material electroizolant, cu aspect lucios şi neted, obţinut din straturi suprapuse de hîr-tie cu capacitate mare de absorbţie, impregnată cu răşini sintetice. Pentru confecţionarea bobinelor de transformatori, noi folosim şt cilindri de pertinax. ScÎnteia, 1960, nr. 4 861. Pertinaxul e un material rigid ... care se prelucrează prin şlanţare, tăiere, slrunjire, frezare ele. LTR2, cf. DN2, DER. — Din fr. pertinax, germ. Pertinax. PERTINENT, -A adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. Judecata admite ca concludent, pertinent şi tranşant jurăminlul deferit şi dispune a fi prestai de pi rit. Klopştqck, f. 313. + (Livresc) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze, potrivit, nimerit (1), convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. Consideraţiile .. . asupra sporirii. . . muncii artistice sînt, nici vorbă, pertinente, contemp. 1948, nr. 108, 8/1. <0 (Adverbial) S-a discutai pertinent. . . despre conflicte puternice şi conflicte profunde, v. rom. ianuarie 1963, 169. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcţiune într-un sistem determinat. 4 (Despre elemente fonice) Care serveşte Sntr-o limbă dată la diferenţierea semnificaţiilor. Caracterele esenţiale (pertinente) ale fonemului p sînt ocluziunea, explozia şi surditatea. Rosetti, s. l. 12. I.abialilalea consoanelor e pertinentă, id. 1. l. r. i, 62. Caracterul consonantic (fricativ) al lui y esle pertinent, scl 1956, 198. în limba română, colorafiunea consoanelor nu esle pertinentă în poziţie înainte de consoană, cl 1957, 111, cf. sci, 1959, 468. — Pl.: pertinenţi, -le. — Din fr. pertinent. PERTINENŢĂ s. f. 1. (învechit) Ceea ce ţine de un lucru, ceea ce aparţine unui lucru; p. ext. dependinţe ; împrejurimi. Omul noslru, mergînd în fata numitei cetăţuici şi a perlinentiilor ei şi chemînd acolo legiuit de fafă pre loti vecinii . . . , să-i bage pre ei în moştenirea acelora şi să sfătuiască acea cetăţuică şi perli-nentiile ei voivodului Bale. Şincai, un. 1, 348/34. Alexandru . . . leagă, pînă cînd va trăi, oraşele Seret şi Polcovet cu toate pertinentele şi veniturile lor. id. ib. 382/10, cf. Alexi, w. 2. (Jur.) Caracterul sau însuşirea a ceea ce este pertinent (1). Această dovadă este lipsită de pertinentă, pentru că prin ea nu se tinde a se proba că prevenitul a fost în imposibilitate absolută de a părăsi Franţa. cod. pen. r.p.r. 94. 3. însuşire a unui element lingvistic de a fi pertinent (2), caracterul a ceea ce este pertinent. Trăsăturile care îşi pierd pertinenta in poziţia de neutralizare sînt de natură fonică sau de natură'semantică, scl 1959, 278. — Pl.: pertinente. — Şi: (învechit) pertinenţie s. f. — Din lat. pertinentiae, -arum, fr. pertinence. PERTINENŢ1E s. f. v. pertinenţă. PERTRACTĂ vb. I. Tran z. 1. (Livresc; complementul indică probleme, chestiuni în litigiu etc.) A dezbate, a discuta, a trata (îndelung, amănunţit). Afacerile lor civili erau perlrăclale tot in sinul fiecărui regiment. Bariţiu, p. a. i, 369. Nu voi perlracta literatura dramatică în extensiunea sa, căci e materie de op voluminos, f (1873), 217, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., dm, sic in, 15, dn2. O Refl. pas. Ne rUgăm să să pelraleze in şedinţa comitetului. BXnuţ, t. p. 11. O Refl. im pers. Azi mai înlîi se pertraclează despre darul miresei, f (1867), 24. 2. (Regional; în forma petrecla) A da in judecată (Libotin-Baia Mare), Lexic reo. ii, 112.' — Prez. ind.: pertraclez. — Şi: (învechit) pertr&ctă, (regional) petrată, petrectâ (Lexic reg. ii, 112) vb. I — Din lat. pertractare, pertreetare. PERTRACTĂRE s. f. Faptul de a pertracta. 1. (Livresc) Discuţie, dezbatere, tratare (îndelungă, 5345 PERTRACTAŢIE - 474 - PERŢ1 amănunţită) a unei probleme, a unui litigiu etc. ; (rar) pertractaţie. Patru membri . . . n au pulul fi gata cu compilarca pertractărilor din prima şedinţă. ap. Babiţiu, p. a. iii, 76. în haosul erorilor. . . vom introduce mai intii o ordine a pertractării. Maiorescu, cr. i, 139, cf. ddrf, Gheţie.r. m., Barcianu, Alexi, w. Aceste trei soţielăţi întră în pertralare pentru unificarea ortografiilor româneşti. Sbiera, f. s. 204. Introducerea limbii româneşti la perlrătările judecătoreşti, id. ib. 220. După îndelungi pertractări. .. consimţi cu regret la asemenea amînare. C. Petrescu, o. p. i, 254. Bătălia poetului cu limbajul artistic... trebuie să fie loială, fără pertractări de ieftină mulţumire, contemp. 1948, nr. 108, 5/1. Urmă o lungă pertractare, in urma căreia căzură la învoială. Călinescu, s. 633. Reţinu ca un bun cîştigat faptul că pertractările . . . vor continua peste ¿ase luni. Vornic, p. 138. Presiunea ce se face . . .exclude orice pertractare. T. Popovici, s. 194. O (Glumeţ) Nici o explicaţie..., nici o pertractare... pînă nu ne dai să mîncăm. Camil Petrescu, t. ii, 80. 2. (Regional; in forma petrectare) Proces, judecată (Libotin-Baia Mare). Lexic reg. ii, 112. — Pl. : pertractări. — Şi: (regional) pertratnre (pl. pertratări), petrectâre (Lexic reo. ii, 112) s. f. — V. pertracta. PERTRACTAŢIE s. f. (Rar) Pertractare (1). Cf. Alexi, w., Scriban, d. — Pl. : pertractalii. — Şi : pertracta(tune s. f. Scriban, d. — Din lat. pertractatio, «onls. PERTRACTAŢIIÎNE s. f. v. pertractare. PERTRATARE s. f. v. pertractare. PERTRĂCTA vb. 1 v. pertracta. PERTtî adv. (In e x p r.) A II pertu cu cineva ---■ a spune cuiva „tu“ cînd i te adresezi, a tutui; a fi în termeni familiari cu cineva. Cf. Iordan, stil. 23. — După germ. per du. PERTUIZĂNĂ s. f. Armă de fier, asemănătoare cu halebarda, folosită în secolele XV —XVIII. Perluizană propriu-zisă era prevăzută cu două urechi, terminate cu vîrfuri ascuţite, der. — Pronunţat: -tu-i-. — PI. : perluizane. — Din fr. pertuisane. PERTURBA vb. 1. Tranz. 1. (Complementul indică ordinea, liniştea) A tulbura, a deranja. Cf. Barcianu, Alexi, w. Societatea este de interes public . . . şi mersul ei nu trebuie să fie perturbat. Pas, z. iv, 175, cf. DM, DN2. 2. (Complementul indică funcţionarea unui sistem, a unui organism etc.) A. împiedica. Acest fapt provoacă diplopie (vedere dublă) care perturbă complet vederea. ABC săn. 345. — Prez. ind.: pertărb şi perlurbez. — Din fr. perturher, lat. perturbare. PERTURBARE s. f. Acţiunea de a perturba şi rezultatul ei. 1. Cf. perturba (1). Pentru cauză de perturbare a ordinei. Kogălniceanu, s. a. 159. Nici o lege străină nu se poale aplica înlr-un stat fără a cauza o perturbare in dezvoltarea lui normală. Maiorescu, d. i, 396, cf. DM, DN2. 2. Cf. perturba (2). Cf. Alf.xi, w. Există... dispozitive automate să corecteze abaterile produse de anumite perturbări. Scînteia, 1963, nr. 5 791. Tensiunea nervoasă provocată de mînie produce perturbări în circulaţie, s. c. şt. (Iaşi), 1956, 70. Perturbare glandulară, curacicrizală prin apariţia, la femei, a caracterelor masculine, abc săn. 387. — Pl. : perturbări. — V. perturba. PER1TIHBATÍV, -Ă adj. (Rar) Perturbator. Am văzut mai sus că atîla vreme cil nu eliminăm o mulţime de elemente sufleteşti perturbative forma nu apare. Ralea, s. t. ii, 141. — Pl. : pirlurbalivi, — Perturba + suf. -tiv. PERTURBATOR, -OARE adj. Care perturbă; (rar) perturbativ. Cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. Cu ajutorul unor aparate sau instalaţii speciale .. . se pot reproduce după voie aceste fenomene . . . la adăpost de factorii perturbatori. Cişman, fiz. i, 7. Tot unei acţiuni perlurbăloare ... se daloreşte mişcarea de precesie a axei globului, id. ib. 212. <0> (Substantivat) Am ascultai toate aberăciunele cile le-ai debitat fraţilor români şi fac aici declărăciune că eşti un perturbator. Alecsandri, t. 718. [Tinerii] sînt adesea . . . perturbatorii satelor. Maiorescu, d. i, 141, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. — Pl.: perturbatori, -oare. — Şi: (rar) perturbator, -oáre adj. — Din fr. perlurhateur. PERTURBAţIE s. f. 1. Tulburare produsă în viaţa unui individ sau a unei colectivităţi. Protestă. . . in contra inlenţiunUor ce i se atribuiau că ar voi să aducă turburări şi perturbaţiuni. Ghica, s. 124, cf. Barcianu, Ai.exi, w. Dacă o cantitate de zahăr . . . nu e vîndută . . . se produce perturbaţie în desfacerea acestei mărfi. v. rom. martie 1954, 271. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcţionarea unui sistem, a unei maşini, în evoluţia unui fenomen etc. Cînd se arată o lumină boreală... se simte şi poziţiunea magnetului; aceste schimbări neprevăzute se numesc perlurbatiunile magnetului. Barasch, m. ni, 60/10, cf. Marin, f. 246/1. fLa unde] orice pertur-baţie produsă înlr-un punct se propagă in toate direcţiile. Marian-Tiţeica, fiz. ii, 31. Se pol prevedea diferite fenomene geofizice cum ar fi perturbaţiile cîmpului magndic. contemp. 1956, nr. 487, 6/5. <)> Perturbaţii atmosferice = ansamblu de fenomene atmosferice care se .produc în acelaşi timp şi care determină schimbarea în rău a timpului. Cf. dm, dn2, der. + (Med.) Modificări patologice ale unui organ sau ale unei funcţiuni. Activitatea prematură a inleligenţiei aruncă perturbaţii ... în viaţa criero-spinare. Calendar (1862), 63/25. Se constată în toate că suferă de o perlurbaţiune nervoasă. Slavici, n. ii, 345. — Pl. : perturbaţii. — Şi: (învechit) perturba(iúue s. f. — Din fr. perturbatiou, lat. perturbatlo. PERTURBAŢltiNE s. f. v. perturbare. PERTURBĂT0R, -OARE adj. v. perturbator. PERŢ1 s. n. (Transilv.) Minut (I 1); secundă; clipă. Acuma, in perţu aista îi trecem pe listă. T. Popovici, se. 488, cf. gr. s. vi, 80, alrm sn ii h 577/334, alr ii 2 372/349, Lexic reg. 66. Vin îndată; înlr-un perţ îs aici. mat. dialect, i, 85. — Pl.: perţuri. — Din magh. pere. PERŢ2 s. n, (Regional) Canal, uluc, scoc prin care buştenii sînt purtaţi la vale cu ajutorul apei (Vişeu de Sus). Cf. Arvinte, term. 159. — Pl.: perţuri. ; — Etimologia necunoscută. 5360 PERŢENT -y475 - PERUZEA PEBŢtfNT s. n. (Prin Transilv.) Procen'. C.f. bul. fil. iv, 77, Lexic reg. 71. ♦ Camătă. Cf. alr i 1 594/218, 341. — PI.: perierile. —Şi: (învechit) perccnt s. n. Alexi, w., Gheţie, r. m. — Din germ. Perzent, magh. pereent. PEBŢEPTâB s. m. v. perceptor. PEKUÂN, -Ă s. m. şi f. (Rar) Peruvian (1). După scrisori private, oastea columbiană ar fi căpătat poruncă de a năvăli asupra peruanilor, ar (1829), 461/23. — Pronunţat: -ru-an. — PI.: peruani, -e. — Ci. sp. p e r u a n o, rus. nepyaneiţ. pjîrucAb s. m. (învechit) Peruchier. Cf. drlu, I. Golescu, c., Poi.mj. Nefericitul acela de perucar e deja Înştiinţat. F (1879), 21, cf. dm. — Pi. : perucari. — Şi: pcrocnr s. m. Barcianu. — Perucă + suf. -ar. PERUCÂŞ s. m. (învechit) Peruchier. Să chemi dfimrrţeala] pă perucaşi şi să-i porunceşti ca să-mi facă o perucă (a. 1810). Iorga, s. d. viii, 50. — PI.: perucaşi. — Perucă + suf. -aş. PERCCĂ s. f. Obiect confecţionat din păr1 (I 1), din fire sintetice, lînă etc.., şi folosit odinioară de nobili, judecători, actori etc., iar azi, mai ales de femei, în locul părului1 natural de pe cap sau peste el; învechit) paric, (regional) parocă. Să pui să-mi facă şi mie o perucă (a. 1810). Iorga, s. d. viii, 50, cf. drlu. îmi vine d-acum să-mi comand o perucă. Hei.iade, d. j. 87/1, cf. gtn (1836), 962/5. Au rămas la poştă ca să-şi mai pregătească peruca. Asachi, ped. 14/7. Vintul se ridică . . . şi veni a se atingi de buclele lari şi regulate ale perucei lui ser Zacomo Spado. cr (1848), 231/78, cf. Stamati, d., Calendar (1852), 76. De vrei să le faci iarăşi judecător dreptăţii, Iţi pune o perucă. Negruzzi, s. ii, 181. Nu port perucă. Alecsandri, m. c. 6/30. lai cifina figuranţi, le pui o perucă mare pe cap. Maio-rescu, cr. i, 328. începu înainte vorba un om mic şi foarte pipernicit cu o perucă cit el de mare pe cap. Cara-giale, o. iv, 269, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Purtatul perucelor se practică numai prin unele părţi din Macedonia. Pamfile, i. c. 3. Nici el ca şi Alia nu poarlă peruca epocei. Camil Petrescu, t. ii, 174. Este îmbrăcat sobru . . . , nu mai poarlă perucă, id. ib. 314. Cîţiva seniori, cu peruci pudrate. . ., se adunaseră înlr-o consfătuire. Sadoveanu, o. xi, 651. O cucoană obeză cu perucă şi dinţi de metal. Arghezi, b. 69. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă. CXlinescu, e. o. ii, 258, cf. Demetrius, a. 49, Stancu, r. a. ii, 389. Poartă peruci inspirate din pictura . . . epocii, t februarie 1962, 4. — PI.: peruci şi (învechit) peruce. — Şi: (învechit) perocă (Barcianu, Alexi, w.), (regional) p&rucă (Bianu, d. s. 558) s. f. — Din fr. perruque, it. perrucca. — Părucă, prin apropiere de păr1. PERUCĂREAsA s. f. Femeie care confecţionează (şi vinde) peruci; soţia peruchierului. Perucăreasa surzind intr-o noapte de Moş-Ajun nu putea preciza nimic. Klopştock, f. 6. PI.: perucărese. — Perucar + suf. -easă. PERUCHER s. m. v. peruchier. PERUCHERÎE1 S. f. Profesiunea peruchierului. — Perucher -f- suf. -ie. PERUCHERÎE* s. f. Atelier sau magazin unde se confecţionează şi se vînd peruci, meşe etc. — PI.: perucherii. — Perucă + suf. -erie. PERUCHIAR s. m. v. peruchier. PERÜCHIÉR s. m. Persoană care confecţionează (şi vinde) peruci ; (învechit) perucar, perucaş, parocaş. Cf. Kogălniceanu, în Contribuţii, i, 81. Părul lor este cosmopolit; se plimbă din ţară în ţară în cutiile peruchierilor pînă cînd găseşte odină pe un ver.erabil cap pleşuv. Isis (1859), 422/22. Pieptănat întocmai ca un cap de ceară bun de expus la o vitrină de peruchier, el călca mîndru. Gane, n. iii, 182, cf. ŞXineanu, d. u., nom. prof. 54. Colectivul direct interesat in spectacolul respectiv . . . , actori, decoratori, costumier;, peruchieri. contemp. 1949, nr. 120, 12/5. Peruchierii fabricau peruci din părul spînzuratelor. Stancu, r. a. ii, 389, cf. sfc v, 21. — Pronunţat : -chi-er. — PI. : peruchieri. — Şi : peruchir (nom. prof. 81, sfc v, 21), (neobişnuit) peruchiăr (Alexi, \v.) s. m. — Din fr. perruquier. PERÜMB s. m. v. porumb. PERTÎNC s. m. v. părîng1. PERÜNG s. m. v. părîufl1. PERUSÎE s. f. v. periusie. PEBIJŞ s. m. Specie de papagal (1) cu ciocul mai lung şi cu coada ascuţită ; p. gener. (franţuzism) papagal (1). Peruşii coloraţi în natură ca fluturii, cu albastrul palid al miozotisului, cu nuanţe de verde, cu rozul florilor de gului şi de trandafiri degradate. Arghezi, b. 45. Familii de peruşi galbeni, verzi şi albaştri trăiau şi se înmulţeau, in colivii speciale, sub ochii lui atenţi. v. rom. mai 1957, 9. — PI. : peruşi. — Din fr. perruche. PEBÎiŞCĂ s. f. 1. (Regional; la pl.) Diminutiv al lui pere. V. pa r ă2 (I 1) (Brăila). Cf. Coman, gl. 2. (Transilv. ; mai ales la pl.) Cartof >Solanum lubero-sum). Cf. Mîndrescu, ung. 76, Pamfile, a. r. 189, Pascu, s. 343, Borza, d. 162, Viciu, gl., Frîncu-Candrea, m. 104, Chest. ii 437/328. — Pl. : peruşte. — Pere (pl. lui pară2) + sut. -uşcă. PEBUVIÂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Peruului sau care este originară de acolo ; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Peru ; (învechit) vechii locuitori ai Peruului înainte de descoperirea Americii ; (rar) peruan. Peruvienii socotea pe spanioli ca pe nişte săvîrşitori a răsplătirilor soarelui, ist. am. 29v/20. 2. Adj. Care aparţine Peruului sau peruvienilor (1), privitor la Peru sau la peruvieni, originar din Peru. Se înştiinţează de ajungerea în Paris a unui diplomat peruvian. cr (1830), 31/29, cf. Barcianu. Armata, peru-viană a primit tancuri, tunuri, avioane, contemp. 1949, nr. 120, 2/1. Partidul Uniunea naţională reprezintă interesele oligarhiei peruviene. der iii, 724. Poporul peruvian participă activ la procesul de apropiere şi colaborare multilaterală între popoare. Scînteia, 1970, nr. 8 419. — Pronunţat -vi-an. — Pl. : peruvieni, -e. — Din fr. Péruvien. PERUZË s. f. Piatră semipreţioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie ; turcoază. Cîntare de aur şi de argint, de zmaragduri şi peruzele l-au făcut să se întoarcă, ist. am. 33t/5, cf. Ghica, în Contribuţii, ii, 169. Cercei de peruzele. Baronzi, ap. Căi.inescu, s. c. l. 111. El mai purta, în urechea stingă, un cercel de argint cu o floare de pirozele pe dînsul. Macedonski, o. ni, 134, cf. i, 29. Brăfări de aiir cu peruzele. Vla-huţă, ap. tdrg, cf. Şăineanu, d. u. Cu gitul fără cute, 5380 PERVANEA - 476 - PERVENI sirius intr-o coloană de peruzele ce aduceau cu ochii ei. D. Zamfirescu, a. 31. Prin arliţiciotilalea imaginilor sale, se introduce in proza lui Macedonski profunzimea de pietre preţioase . . . topazul, peruzeaua, agata. Vianu, a. p. 247. Orbind cu pirozeaua de pe cuşmă Şi indreptiml hangerul de la git, Domnul lintea profilul pietrei, fraged, Cu ochi pizmuitor şi mohoril. Labiş, p. 20. <0> (Ca termen de comparaţie pentru a sugera culoarea albastră) Marea . .., cu cil te uitai mai spre dreapta, cu atit se făcea mai albastră, ştii, cum e peruzeaua. Brâtescu-Voineşti, p. 315. Notăreasa, tinără şi frumoasă . . . , cu ochii mari, albaştri ca peruzeaua. Re-breanu, n. 237. Cerul ca o boltă de peruzea. Sadoveanu, o. xii, 32. O Fi g. Ochii sini safire şi peruzele. Ma-cedonski, o. iii, 39, cf. iv, 111. Marea... ai putea să redai impresia covirşitoare care îneacă sufletul în fa(a fluidităţii atîtui argint, atîtor peruzele şi smaralde? Galaction, o. a. ii, 258. Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea. Pillat, p. 89. Amintiri de noapte, rămase din tărie, Căzind pe-o dîră lungă, de aur, dintre stele, S-au închegat la line în două peruzele. Arghezi, vers. 387. Lacrimă erau şi stea Ochii tăi de peruzea. Parasciiivescu, c. ţ. 24. + F i g. Culoarea albastră. Marea ... lucie ca o baltă, oglindind . . . pirozeaua tăriei şi mărgăritarul norilor. M. I. Caragiale, c. 41. — Pl.: peruzele. — Şi: (rar) peroseă (Zeitschrift, xix, 390), pirozeâ, piruzeâ (ib.) s. f. — Din tc. piruze. I'IÎHVANEA s. f. (învechit) Specie de fluture de noapte. Tocmai ca o peroenea Se arde inima mea. Pann, ap. tdrg. Ca pervaneaua am ajuns... Singur alerg de voie în foc fără nevoie, ap. şio n2> 158. — Pl.: pervanele. — Şi: perveneă s. f. — Din tc. pervane. PERVĂZ s. n. 1. (Astăzi rar) Ramă, cadru (din lemn, pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc.). Teascul este făcut dinlr-o masă paralelogramă . . . la care este cusut cu cuie un pervaz. I. Ionescu, p. 252. Icoana n-avea privaz. Slavici, n. i, 24. în fala unei oglinzi mari, cu pervazuri poleite, d-na Moroi-şi piaptănă părul. Delavrancea, s. 108. M-ai silit să fac nişte versuri, să le pun înlr-un privaz şi să le atîrn sub portret. I. Negruzzi, s. iv, 17. O icoană în stil rusesc ... închisă între privazuri late de lemn negru. Hogaş, m. n. 137. Pervazuri de lemn pentru tablouri, oglinzi sau alle asemenea întrebuinţări. Nica, l. vam. 190, cf. alrm ii/i h 389. O F i g. Deşarla casă Dinlr-o dală-mi pare plină, în privazul negru-al vieli-mi E-o icoană de lumină. Eminescu, o. i, 103. Ramurile ş-au scuturat noaptea ... Acum sini.. . cu frunze verzi, creţe, rotunjite şi închise intr-un pervaz de lumină nemărginită. Delavrancea, t. 55. Un pervaz de flori de cîmp alcătuia cadrul holdelor, întretăind monotonia verdelui. conv. L1T. XXI, 400. 3. Nume dat mai multor părţi ale unei uşi sau ale unei ferestre : a) Fiecare dintre piesele de lemn, simple sau profilate, fixate pe părţile laterale ale unui toc de uşă sau de fereastră, pentru a acoperi rostul dintre perete şi toc. Pervazurile uşei curate ca un pahar. Delavrancea, s. 3. De jur-împrejurul privazurilor, cununi de zorele se împleteau. Gîrleano, l. 30. împingeţi zdravăn de uşă că pervazul e răscopt şi scoaba iese afară. Galaction, o. a. i, 367, cf. ltr2. Răsuci un buton tăinuit in pervazul uşii. Stancu, r. a. iii, 202, cf. h ii 255, v 72, chest. ii 157/9, 25, 108, 163, a xx. l.<0> F i g. Gîndului mînjit de zare îi şterg ferestrele murdare Şi scutur pulberea tristeţii De pe pervazul sterp al vieţii. Lesnea,. c. d. 24. S-a luminat in răsărit pervazul, Zo-rile-şi lipesc de geam obrazul. Beniuc, v. 110. ♦ Deschizătură în perete în care e situat cadrul unei uşi sau al unei ferestre. Apărînd in pervazul uşii, ţine tntr-o mină pălăria de paie. Caragiale, o. ii, 35. în pervazul unei ferestre deschise, Ana sta în picioare. Vlahuţă, o. a. iii, 73. Colo-n văi e-o casă Albă ca de nea: în pervazul uşii Stă iubita mea. Cerna, p. 117. Privazul uşii se umplu de ochi veseli şi de fete înflorite. Hogaş, m. n. 29. îmi desprindcam coaiele amorţite de la fereastra voastră şi-mi găseam odihnă ochilor, dincolo, la celălalt pervaz. C. Petrescu, s. 7. In pervazul ferestrei mele parcă vedeam silueta la. T. Popovici, s. 47. b) Partea de jos a tocului unei ferestre; (regional) glav, parapei (v. parapet 4). Cu coatele rezemate de pervazul ferestrei şi cu capul in miini stă şi-şi face. . . . socoteli. Brătescu-Voineşti, p. 248. Pe privazul ferestrei, vînlul mi-a aruncai o floare de zarzăr. Cazi-mir, gr. 136. O pisică tărcată sări pe pervazul ferestrei. C. Petrescu, î. i, 236. Vine în dreptul ferestrei, se apleacă peste pervaz şi strigă. Sebastian, t. 274. Rămîne la mijloc, pe pervazul unei ferestre, bălul de fluturarea lungilor perdele albe. Teodoreanu, m. u. 236. Forma ferestrelor şi un pervaz lat de lemn în fata lor, ca o tejghea, dovedeau că fusese o . brutărie. CXli-nescu, e. o. ii, 86. Se apropie de fereastră şi se aplecă peste pervaz să-şi dea seama cil de mare e clădirea. v. rom. februarie 1954, 105. Oamenii s-au împrăştiat şi s-au aşezai care pe bănci, care pe pervazul ferestrelor. Galan, z. r. 16. Grădina cu .. . trandafiri sălbatici care urcau pînă sub pervaz. Preda, r. 285. Se aşeză cu coatele pe pervazul gemuleţului, il septembrie 1962, 48, cf. chest. ii 180/97, 193. c) (Regional) Cercevea (la o fereastră, în formă de ramă sau de cruce). Cf. i. cr. iii, 274, chest. ii 177/43, a v 34, 35. d) (Regional) Ansamblu alcătuit din stîlpii în care se fixează uşa (la casele cu pereţii interiori din paiantă) (Răcăşdia-Oraviţa). chest. ii 114/9. 3. Şipcă sau seîndură îngustă fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn, pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. Cf. ltr. ♦ Piesă de lemn aşezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornişă mică. Cf. ltr, dm, ltr2. 4. Fiecare dintre cele două braţe ale ferăstrăului cu coardă. Cf. Dame, t. 86, ltr2, h v 72. 5. (Regional) Borul pălăriei (Sibioara-Constanţa). Cf. alr i 1 859/988. G. (Rar; în forma privaz) Şliţ la indispensabili. Dă la capelele beielici în jos se întinde o deschidere ... care se numeşte privaz. Manolescu, i. 184. — Pl.: pervazuri şi (rar) pervaze (Scriban, d.). — Şi: (învechit şi regional) prevăz (tdrg), privaz, (regional) provăz (alrm ii/i h 389/182) s. n. — Din tc. pervaz. PlSRVĂ adj. (Regional) Care este foarte bun, excelent, perfect. Ce ieşea din mînile Ilenuţii era perva; atîi de vrednică era la toate. Com. din Piatra-Neamţ. + S p e c. (Despre făină) De cea mai bună calitate, de calitatea Intîi; (regional) nulaş. V. lamură, piclă, mudmel. Să-mi dai făină pervi. SAghi-nescu, s. 63. S-or face şi cozonaci din făină pervă aleasă, ap. tdrg, cf. bul. fil. vi, 204, şez. xx, 139. ♦ (Despre cartofi copţi) Cu aspect făinos (Hănţeşti-Suceava). Cf. i. cr. vi, 154. — Pl.: peroe. — Şi: pervi adj. — Din rus. nepBbifi. PERVĂZUÎ vb. IV. Tran z. (Rar) A încadra, a înrăma. Cf. Scriban, d. O F i g. [Coastele dealurilor] pervăzuite de frunzişul. .. vreunei zade. ap. tdrg. — Prez. ind. : pervăzuiesc. — Pervaz + suf. -ui. PERVEDE s. f. {Prin sud-estul Munt.) Magiun uscat. conv. lit. lui, 170, cf. dr. ii, 879. — Şi: pelvedeă s. f. conv. lit. lui, 170. — Etimologia necunoscută. PERVENEĂ s. f. v. pervanea. PERVENÎ vb. IV v. parveni. 5387 PERVENIRE - 477 - PE SAC PERVENÎRE s. f. v. parvenire. PERVENÎT, -Ă adj. v. parvenit. PERVfiRS, -Ă adj. (Despre oameni) Care este încli-iiat spre rău, căruia li place să facă rău sau să-l Încurajeze; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, judecăţii, ideilor; imoral, corupt; făţarnic, mincinos, fals. Cf. Iorgovici, o. 86/8, Negtji.ici, prot.- pop., n. d. Omul acesta pervers are o virtute — conştiinţa ticăloşiei lui. Caragiale, o. i, 11. Sini atil de perverşi Incit mint şi sini minţiţi fără a băga de seamă. Dela-vrancea, t. 106. Ana i se înfăţişă ca o fiinţă perversă, care il amăgise, ii furase iubirea. Vlahuţă, d. 305, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Magistraţi, ofiţeri... işi fac o plăcere . . . din scălimbăturile neruşinate ale perversului vagabond. Ibrăileanu, sp. cr. 254. Perversă familie! — o califică in gind el. Călinescu, e. o. ii, 281. Omul naturii e brutal. .. dar nu e pervers. Ralea, s. t. i, 120, cf. iii, 102, Labiş, p. 255, dm, dn2. Vorbesc de mareşalul, curtean umil, pervers, în stare a zdrobi Ce-mpiedică al său mers. t iulie 1964, 63, cf. alr i 1 558/746. >0> (Substantivat) Este o ipocrită şi o perversă. Galaction, o. a. i, 50. în afară de un număr infim de perverşi... , nimeni nu poate facc răul. Camil Petrescu, u. n. 39. (Adverbial) Pelrişor se apăra calm, . .. amuzindu-se pervers de zbuciumarea bătri-nului. Călinescu; s. 234. + (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. începe să urzească . . . lot ce poate scorni o minte perversă de individ mic. Vlahuţă, o. a. i, 202. Simţul gustului deveni pervers şi, pe cînd dinsul refuza orice aliment, mi nea cu lăcomie săpun. Babeş, o. a. i, 186. Lumina albă a zîmbelului făgăduinţelor perverse. Klopştock, f. 335. Firme carc s-au clădit pe cel mai pervers carnagiu al urii. v. rom. februarie 1954, 195. — Pl.: perverşi, -se. — Din fr. pervers. PERVERSITATE s. f. înclinare spre rău, plăcerea de a face rău sau de a-1 Încuraja; deviere de la normal a instinctelor, judecăţii, tendinţă patologică de a comite acte imorale, agresive; imoralitate, corupţie; falsitate, făţărnicie, perfidie; perversiune. Cf. Iorgovici, o. 44/12, Negulici. Acoperind perversitatea sub masca pietăţii cristiane, să jefnim pe văduvă şi orfani. Filimon, o. i, 313, cf. 265, prot.-pop., n. d. A rămas înmărmurit de atita mizerie şi perversitate omenească. Vlahuţă, o. a. i, 227, cf. ddrf, Alexi, w. Ticurile şi perversitatea mamei se dau pe faţă in atitudinea şi pornirile copilei. Galaction, a. 430. Vream să văd pînă unde merge perversitatea unei fele de 18 ani. Camil Petrescu, t. i, 256. Jucau [femeile]... cu graţie naturală, cu perversităţi instinctive. Bbăescu, a. 230. Elevii şi elevele îşi fac de cap. Ce dezmăţ! Ce perversitate .'Sebastian, t. 214. Premeditarea ca împrejurare de fapt a unei infracţiuni poate să demonstreze un alt grad de perversitate al infractorului, cod. pen. r. p. r. 40. Ceea ce se petrecuse înainte fusese de o nedreptate şi de o perversitate care depăşea orice limtiă. contemp. 1957, nr. 575, 4/5, cf. DM, dn2, der. — Pl.: perversităţi. — Din fr. perversite. ' PEHVERSICNE S. f. înclinare spre rău, plăcerea de a face rău sau de a-1 Încuraja; deviere de la normal a instinctelor, judecăţii, tendinţă patologică de a comite acte imorale, agresive; imoralitate, corupţie; falsitate, făţărnicie, perfidie; perversitate. Cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d. Se încadrează astfel printre actele de perversiune sexuală, cod. pen. r. p. r. 455. E poate ceva freudian la mijloc, o perversiune. Vinea, l. i, 410. Formele de manifestare a perversiunilor sexuale sînt: onanismul..., sadismul,... masochismul. abc săn. La noi în ţară, legea pedepseşte perver- siunile sexuale, atunci cînd nu se constată o deficientă mintală, ib. — Pronunţat: -si-u-, — Pl.: perversiuni. — Din fr. perversion. PERVERTÎ vb. IV. Tran z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică oameni şi manifestări ale lor) A face să se schimbe în rău ; s p e c. a face să se schimbe în rău din punct de vedere moral, a strica, a degrada, a corupe, a deprava. Un faun priveghează ... II i pnolizări ce pervertesc, rin jind împrăştiază. Macedonski, o. i, 120, cf. Barcianu, Alexi, w. Aria . . . care îmi perverteşte inima copilului şi sapă sănătatea lui suflelcască şi trupească trebuie denunţată. Galaction, a. 73. După [Rousseau].. ., colectivitatea e marea corupătoare: omul se naşte pur şi blînd în sinul naturii şi societatea il perverteşte. Ralea, s. t. iii, 102. + (Complementul indică simţuri, organe de simţ etc.) A schimba, denaturlnd, funcţia normală. (Prin exagerare) Ieşind din uzină, pe aleele înflorite .. ., auzul ni se tocise, glasul ne era pervertii. Arghezi, b. 139. O Refl. Cu timpul simţurile li se toceau şi li se perverteau. Ajungeau să simtă plăcere în a chinui şi schingiui oameni. Stancu, r. a. iii, 103. — Prez. ind.: pervertesc. — Din fr. pervertir. PERVERTIRE s. f. Acţiunea de a (s e) perverti şi rezultatul ei; s p e c. depravare, corupţie. Dar un rău şi mai mare esle... pervertirea chipului normal de a simţi şi de a cugeta. Vlahuţă, o. a. i, 238. Sămă-nînd „griul cel curai şi fără neghină“ înlre şcolarii săi, pe cari-i salva de pervertirea prin „maximurile greceşti“, el li amintea că ei. . . sint >,strănepoţii lui Bomul“. Iorga, l. ii, 525. Inima lui de om simplu şi cinstit în fond suferise din pricina complicaţiei şi pervertirii sufleteşti pe care i-o cerea noua lui situaţie. Brăţescu-Voineşti, p. 180. Martor al pervertirii burgheze, autorul a stigmatizat profiluri şi apucături odioase, s iulie 1960, 31. + Denaturare a funcţiei normale a unui simţ, a unui organ. Cf. dn2. — PI. : pervertiri. — V. perverti. PERVERTÎT, -Ă adj. Care s-a schimbat In rău; s p e c. stricat, corupt, depravat. Cf. dl, dm. — Pl.: pervertifi, -te. — V. perverti. PERVERT1TOR, -OARE s. m. şi f. (Rar) Persoană care perverteşte; corupător. Cf. cade, contemp. 1949, nr. 120, 11/2, dn2. . — Pl.: pervertilori, -oare. — Perverti + suf. -lor. I’ERVI adj. v. pervă. PER V ÎN CĂ s. f. (Bot.; regional) Saschiu (Vinca herbacea). Cf. Borza, d. 180. — Pl.: per vinci. — Din lat. pervinca. Cf.fr. p e r v e n c h e. PERVITÎNĂ s. f. Substanţă organică folosită In tratamente medicale pentru creşterea temporară a energiei şi a puterii de muncă, pentru Înlăturarea senzaţiei de oboseală etc. Cf. dm, dn2, ltr*. — Dinfr. pervitine, germ. Pervitin, rus. IiepBHTHH. PERZIST vb. I v. persista. PERZONÂL, -Ă adj. v. personal. PERZdNĂ s. f. v. persoană. PESAC s. n. (Ban.) Pămînt nisipos; nisip (1) 5 pietriş. Să spoieşte cu muruială sau spoială făcută din var şi piesăc muiate cu apă. Liuba-Iana, m. 96, cf. H xvm 5403 PESADĂ - 478 - PESCAR 138, 144. Dar cu ce l-a fermecat ? ... Cu pesec de la fintină, Ca să n-aibă loc ş-odină. Hodoş, p. p. 96, com. din Bocşa, com. din Timişoara, com. din Sasca Montană-Moldova Nouă, L. Costin, gr. băn. 157, chest. ii 77/8, 199/9, alr i 396/40, 77, alr ii/i mn 117, 3 789/29, 47, l. rom. 1959, nr. 5, 72. — Accentuat şi : pésac. alr ii/i mn 117, 3 789/29, 47. — PI. : pesacuri. — Şi : pesăg (Viciu, gl.), pesăc, pesée, pcrséc (com. din Ezeriş-Reşiţa) s. n. — Din ser. pesak. PESÂDĂ s. f. Mişcare a calului cind se ridică pe picioarele dinapoi. Cf. dn2. — Din fr. pesade. PESAG s. n. v. pesac. PESĂC s. n. v. pesac. PESĂCĂH adj. (Regional) Nisipos (1) (Ghilad-Ti-mişoara). Cf. alr sn i h 10/36. Pămint piesăcari. ib. — Pesac + suf- -<*'• PESĂC0S, -OAS adj. (Ban. şi prin nordul Transilv., Maram.) Nisipos (1). Loc cam picsăcos. L. Costin, gr. băn. 157, cf. alrm sn i h 3. + (Despre cartofi) Cu aspect făinos (Vălcani-Sînnicolau Mare). Cf. alr sn iv h 1 103/47. — Pl. : pesăcoşi, -oase. — Şi : pisoeôs, -oăsă adj. alrm sn i h 3. — Pesac + suf. -os. PESCADÔR s. n. Navă specială, construită şi amenajată cu instalaţii de pescuit, de depozitare, de congelare şi, uneori, de preparare a peştelui2, folosită pentru pescuitul pe marc. Pescadorul străin se luptă cu valurile, gifiind. Tudoran, o. 127. Pescadoare nordice . . . hărţuite de cicloane, cu vopseaua mîncată de rugină, id. ib. 140, cf. dn2, der. — Pl. : pescadoare. — Din sp. pescador. PESCAJ s. n. (Nav.) Distanţă, măsurată pe verticală, între linia de plutire şi punctul cel mai de jos al unei secţiuni transversale printr-o navă ; calaj. Cf. abc mar., dl, dm. Pescajul variază cu gradul de încărcare al nanei, ltr2, cf. dn2, der. — Pl. : pesca je. — Din it. péseagyio. PESCA!» s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul (1) şi, uneori, cu conservarea peştelui2 pescuit ; persoană care practică pescuitul sportiv ; p. e x t. persoană care vinde peşte ; (învechit) măjar1 (1), (regional) păscălar (I), pescaş. Văzu doi fraţi. .. arun-cînd mreaja în mare (era amu păscari). Côresi, ev. 208. Negoţul corăbiei noastre să stea în vadul păscarilor. Moxa, 400/3. Mergîndu pre pîrău în jos, au datu priste nişte păscari. Ureche, l. 144, cf. Biblia (1688), 753x/15. Singur, nemîncat, trudit, in şase zile au nimerit là neşte păscari. R. Popescu, cm i, 285. Păscarii şi corăbiiarii ¡aveau] pe dumnezeul Posidon (a. 1747). gcr ii, 39/32. Păscarîul proşpătaş i sărătaşu (a. 1748). Iorga, s. d. vi, 45. Dumitru păscaru (a. 1775). bul. com. ist. iv, 108. Un pescariu cum eşi din mare cu peaşte . . . îşi luă satirul. Mineiul (1776), 103r2/16, cf. drlu. Şi unde ş-au aruncai păscariul mreja, paşte astăzi păs-toriul turmele sale. ar (1830), 82/4. Păscarii francezi obişnuiesc a păscui un soi de peşte. Drăghici, r. 24/16. Nu prea îi era cu anevoie lui Timoleu a se duce acolo între unsprezece ore şi miezul nopţii în barcheta vreunui pescar de stridii, cr (1848), 452/35. Pescarul undiţa-şi întinde Şi cu rîmă-nşală peştele de-l prinde. Pann, p. v. i, 54/25. Iafa . .. era numai un castel dărîmat şi nişte colibe de pescari. Bolintineanu, o. 292. Se plimbă prin hală pe la pescari şi printre zarzavagii. Slavici, n. i, 253. Acolo dele peste o cblibă de pescar. Ispirescu, l. 279. Dacă mreaja şi năvodul atîrnă greu, pescarii întind vesel de căpătîiul funiilor. Delavrancea, s. 64. Nu-i pescar de meserie. Sp. Popescu, m. g. 84, cf. Coşbuc, p. i, 293, Antipa, p. 786. Un copil, fiul unui pescar din Sicilia, scăpă cu viafă. Bassarabescu, v. 140. Se duc pe Dunăre la vale... Pescarii trişti. Minulescu, v. 23. Pescarii din port au pescuit un peşte uriaş. Galaction, a. 95. Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi seînteiau în bălaia asfinţitului de soare. Sadoveanu, o. xiii, 510, cf. id. î. A. 18. Un pescar înlîrziat tăia pieziş cărarea de lumină aşternută de lună pe oglinda mării. Bart, e. 187. Pescarii plecau pe mare. Stancu, r. a. iii, 235. Pescarii celor 14 secţii ale gospodăriei piscicole... au pornit în sezonul de pescuit cu năvoade. Scînteia, 1953, nr. 2 733. Stau încruntaţi pescarii, acrul fum Trăgîndu-l din lulele, v. rom. iulie 1954, 204. Ai rămas tot pescar dc-al nostru. Davidoglu, o. 21. Făcuse o plimbare . . . cu un coleg de la uzină care era mare pescar. Preda, r. 418. Vedeam la orizont barca şi umbrele pescarilor, s ianuarie 1961, 43. Şapte lei suta de raci Şi pescarii tot săraci. Zanne, p. i, 630. Cuvîntul la cel viclean, ca undita la pescar, id. ib. ii, 530. Sărăcia stă in coşnifa pescarului şi în tolba vînătorului. id. ib. v, 572. -0>F i g. Voi face pre voi pescari de oameni. Antim, p. 3. II. 1. Nume dat mai multor familii de păsări sălbatice care trăiesc pe lingă ape în cîrduri mari şi se hrănesc cu peşte2, dintre care unele sînt de mărimea unei raţe, cu ciocul încovoiat, cu pene albe sau cenuşii şi un fel de tichie neagră pe cap, altele mai mici, cu penele de pe spate colorate mai ales In cenuşiu, albastru sau verde : a) (şi în sintagmele pescar argintiu, Băcescu, păs. 124, pescar alb, Marian, o. ii, 398, pescar de mare, id. ib., pescar mare, Băcescu, păs. 125, pescar de case, id. ib. 272) pasăre cu capul, grumazul, abdomenul şi coada albe, cu restul corpului albastru-cenuşiu, cu picioarele galbene; pescăruş (c) (Larus argeniaius). Cf. Băcescu, păs. 124; b) (şi în sintagmele pescar cenuşiu, id. ib. 125, pescar sur, id. ib. 272) pasăre de culoare albă, cu spatele şi aripile cenuşii; petrei (Larus canus). Cf. id. ib. 125; e) (şi în sintagmele pescar negru, id. ib., regional, păscar d-ăl negru, id. ib. 123, păscar popesc, id. ib. 322) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe guşă albe iar în restul corpului negre; pescărel(II 1 b), pescăruş(I),(regional) pietrar, rîbar, pasăre-legănată, pasăre-de-apă, pasăre-de-ghea-ţă (Cinclus cinclus). id. ib. 125; d)(şi în sintagmele pescar verde, id. ib., pescar vînăt, id. ib., regional, păscar viorint, id. ib. 123) pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescărel (II 1 a), pescăruş (e), pescăraş (2), pescăriţă1 (II 1 b), (regional) pescuţ (II 1) (Alccdo atthis). id. ib. 125; c) (regional; şi în sintagmele pescar vînăt, id. ib., păscar mare, id. ib. 123, păscari de mare, alr sn iii h 716/2) bîtlan (Ardea cinerea). Băcescu, păs. 124; I) (regional; şi în sintagma pescar cu cap negru, id. ib. 125) chirighiţă (Stema hirundo); g) pasăre cu partea superioară a capului neagră, cu coada bifurcată şi albă, cu abdomenul alb ; pescăruş (a), chiră, chirighiţă, rîndunea-maritimă-mică (Slerna sandvieensis); li) (regional) chiră neagră (Chlidonias nigra). id. ib. 124. Cf. Budai-Deleanu, lex. Văzu un pascar de mare zburînd pe deasupra lui cu un peşte în gură. Drăghici, r. 238/1. Apoi nagăfi, pescari, ra(c, cufundări cînlau, se jucau pe apă şi-n văzduh. Gane, n. ii, 182. Cînd ie să vie furtuna, păscarii îs totdeauna mulţi. Contemporanul, vi1; 40. Pescarii ţipau, bătînd grăbiţi din aripi pe deasupra lor. Sadoveanu, o. i, 265, cf. h vi 9, x 152, Viciu, gl., alr i ţ 046, a vi 26. (Urmat de determinări care indică specia) Pescar roz. Băcescu, păs. 125. Pescar negru. id. ib. 272. Pescar ncgricios. id. ib. Pescar alb. id. ib. 125. Pescar cu trei degete, id. ib. 272. Pescar moţai. id. ib. 125. Pescar cu cap negru. id. ib. Pescar rîzător. Linţia, p. iii, 381* 5411 PESCAŞ - 479 - PESCĂRIE 2. (Regional; în forma păscar) Codobatură sură (Molacilla tinerea). Cf. Băcescu, păs. 123, h xviii 268. 3. (Regional; în forma păscar) Lăstun (Apus apus) (Pecinişca-Băile Herculane). Cf. alb sn iii 702/2. — Pl.: pescari. — Şi: (învechit şi regional) păscâr, (regional) peşcărlu (alr i 1 738/136, 156), piscăr (ib. 1 738/576) s. m. — Lat. pisearius. — Peşcariu, prin apropiere de peşte. PESCÂŞ s. m. (Regional) Pescar (I) (Someşul Cald-Cluj). alr i 1 738/289. — Pl. : pescaşi. — Cf. pescar. PESCĂRÂŞ s. m. Diminutiv al lui pescar. 1. Cf. pescar (I). Foaie verde ş-o lalea, Zori de zi cînd se crăpa, Pescăraşul se-nlorcea Tocmai de la Cla-dova. Teodobescu, p. p. 310. 2. Pasăre de apă cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescar (II 1 d), pescărel (II 1 a), pescăruş (e), pescăriţă1 (II 1 b), (regional) pescuţ (II 1) (Alcedo atthis). A-ceastă păsâruică puţin cucuiată şi cu coada scurtă ale cării pene de pe spate sînt pe deasupra vineţii . . . se numeşte de cătră românii din Bucovina păscăraş. Marian, o. i, 50, cf. Barcianu. Se crede că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite „pescăraşi“, acela nu va imbătrîni. Gorovei, cr. 17, cf. Băcescu, păs. 126, 278, h xii 301, alr i 1 046/880, 954. — Pl. : pescăraşi. — Şi: (regional) păscărâş s. m. — Pescar + suf. -aş. PESCAreASĂ s. f. Vînzâtoare de peşte2; (rar) pescăriţă1 (I 3). Cf. Polizu. De altminteri, virtutea pescăreselor era datorită in parte milei Domnului. D. Zamfirescu, ap. cade, cf. Alexi, w. — Pl. : pescărese. — Pescar + suf. -easă. PESCĂRÎL s. m. Diminutiv al lui pescar. I. Cf. pescar (I). Mindră, mindrulioara mc, Şi eu numa că m-oi fa Un păscărel Frumoşel. . . Ş-alila mni-oi pâscui, Apa-n T'isă oi stîrl'i Şi pă line t'e-oi găsi. Ţiplea, p. p. 26. II. 1. Numele a două păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape şi care se hiănesccu peşte2 : a) (şi în sintagmele pescărel albastru, Băcescu, păs. 126, pescărel azuriu, id. ib., pescărel verde, id. ib. 123, pescărel vînăl, Marian, o. i, 51, Păcală, m. r. 29, Băcescu, păs. 126) pasăre cu corpul scurt, cU cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescar (II I d), pescăruş (e), pescăraş (2), pescăriţă1 (II 1 b), (regional) pescuţ (II 1) (Alcedo atthis). Cf. Marian, o. i, 51, Băcescu, păs. 126; b) (şi în sintagmele pescărel negru, Marian, o. i, 299, Dombrovski, p. 418, Băcescu, păs. 126, pescărel de gheată, Mabian, o. i, 299, Dombbovski, p. 418, Băcescu, păs. 126, pescărel de pădure, Marian, o. i, 299, Băcescu, păs. 126, pescărel de pîrîu, Dom-bbovski, p. 418, Băcescu, păs. 126, pescărel de apă, Băcescu, păs. 126, pescărel de munte, Id. ib., regional, păscărel de păreie, Marian, o. i, 299) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe guşă albe, iar în restul corpului negre; pescar (II 1 c), pescăruş (I), (regional) pietrar (IV 6), lîbar, scobar, pasăre-legănatâ, pasă-re-de-apâ, pasăre-de-gheaţă (Cinclus cinclus). Cf. Băcescu, păs. 126. Iată că iesă ca din pămînt un păscărel înaintea mea şi începe aşa de tare a ţipa că toate reţele se spâriară. Marian, o. i, 296, cf. Şăineanu, d. u., jahresber. xii, 129. Dă o fugă peste unde Ca pescă-relul care . .., toi pescuind, îşi moaie Aripa deaşă-n sărătură. Murnu, o. 80. Deodată a apărut aproape, pe o rămurică la marginea apei, pescărelul colorat. Sadoveanu, o. ix, 354. Un pescărel cu penel strălucit, cu cioc mare şi codiţă bearcă işi căuta aşezare fluturînd din aripi. id. a. l. 194, cf. Vaida, Tiplea, p. p. 114, alb i 1 046, a v 15, 19. 2. (Regional) Cufund ar (Gavia immer). Cf. Marian, o. ii, 401, alrm sn ii h 531/365. 3. (Regional) Codobatură (Molacilla alba). Cf. Băcescu, păs. 126. — Pl. : pescărei. — Şi: (regional, II) pascarál (alr i 1 046/388), păscărâl, pischirél (ib. 1 046/355), plşcărel (Păcală, m. b. 30) s. m. — Pescar + suf. -el. PESCÁRÉSC, -BASCĂ adj. Care se referă la meseria pescarului (I), care aparţine pescarului, privitor la pescar, specific pescarilor, de pescar. L-au ospătat cu pîine şi cu peşte friplu, ospăţu păscărescu de ce au avui şi ei. Ureche, l. 144, cf. anon. car. încetaţi de a vă trudi deasupra mărei cei neînsufleţite, mulaţi, pentru dragostea mea, meşteşugul cel pescăresc. Antim, p. 3, cf. drlu. Rîpa apusană era presurală de mai multe colunuri păscăreşti. Asachi, s. l. ii, 113. Nu s-ar putea hrăni cineva in ziua de astăzi numai cu meşteşugul pescăresc, din apa Prutului. Sp. Popescu, m. o. *85. Aşteptăm masa pescărească, pentru care am luat toate măsurile necesare. Galaction, a. 471. Făcusem popas intr-o cocioabă pescărească. Sadoveanu, o. viii, 413. Lelea Ileana curăţi cîţiva peşti dintre cei care i se păruseră ei mai vrednici pentru un ospăţ pescăresc. id. ib. ix, 391. Numele de instrumente pescăreşti se găsesc şi ele în toponimice, ev 1949, nr. 6, 22. Lăsară în urmă plasele pescăreşti. Barisu, p. 228. Ciţiva cerură alte relaţii cu privire la organizarea echipelor pescăreşti. v. rom. august 1962, 37. 0> Ciorbă pescărească sau borş pescăresc — ciorbă preparată într-un mod special, din mai multe feluri de peşte2. Se pare că borşul pescăresc ca să iasă aşa de bun . . . trebuie să se plămădească în apa din baltă! Galaction, a. 472. Ştia să pregătească o ciorbă pescărească. Sadoveanu, o. viii, 324. Pantaloni pescăreşti = pantaloni (de damă) strimţi, lungi pînă sub genunchi. E îmbrăcată cu pantaloni pescăreşti şi cu o pălărie mare de pai. t februarie 1962, 25. Aţă pescărească = fir de bumbac foarte rezistent, alcătuit din mai multe fire bine răsucite. Seara-, la lumina unei lămpi de gaz, îşi cusu singur, cu aţă pescărească, un buzunar in interiorul hainei. contemp. 1955, nr. 477, 3/2. — Pl.: pescăreşti. — Şi: (învechit şi regional) pfis-cñrésc, -eâscă adj. — Pescar -f suf. -esc. PESCĂRÉŞTE adv. In felul pescarilor (I), după obiceiul pescarilor, ca pescarii. Cf. sfc ii, 140. Şi la mal cind ajungea, Pescăreşte tot cinta. Teodorescu, p. p. 309. — Pescar + suf. -eşte. PESCĂRI vb. IV. I n t r a n z. (învechit şi regional) A pescui (1). Luntrile cele mari şi cele mici: . . vin . . . pescărind. Golescu, î. 81, cf. Barcianu, Alexi, w., Antipa, p. 786, alr i 1 731/18, 677. — Prez. ind.: pescăresc. — Şi: păscări vb. IV. alr i 1 731/18, 677. — V. pescar. PESCĂRÎE s. f. I. 1. (învechit şi regional) Pescuit (1). Trăia . . . ori cu vînătoria ori cu păscăria. M. Costin, let. i, 287/2. Făcindu-şi prilej cu păscărie, da în dar cine-i cerea peaşte. Dosoftei, v. s. februarie 60v/6. Ficiorii lui, la mare lipsă, se hrănie cu păscăria in Ţarigrad. Neculce, l. 66, cf. Budai-Dele'anu, lex., Polizu, Antipa, p. 786, ddrf, Şăineanu, d. u. A fost odată un pescar. Pescăria era singura lui hrană. Pamfile, cer. 20. 2. Loc unde cineva pescuieşte (1), (învechit, rar) pescuire (II), pes c u i t (2); loc unde se aduce 5419 PESCĂRIME - 480 - PESCĂRUŞ (şi se conservă) peştele8 prins. V. cherhana. Lă-sîndu-şi mrejile la păscărie, după acea mearsără. n. test. (1648), 181r/l. Aşa ni s-au închis văile şi păscă-riile (a. 1793). Uricariul, vi, 167. Păscăriile care sînt acuma ... toate le lăsam spre folosul fraţilor acestora. Şincai, hr. i, 270/37, cf. Polizu, Antipa, p. 786. Funcţionarul pescăriilor ... ne călăuzeşte. Sadoveanu, o.' vi, 28. 3. Loc, piaţă, prăvălie unde se vin,de peşte2; negoţ de peşte2. Cf. drlu. In pescărie mergînd Şi la un loc un crap mare ca de opt oca văzînd, Porunci. . . să-l atîrne in cîntar. Pann, p. v. i, 64/21. Cea din urmă [uliţă] se îndrepta către pescăria veche din mahalaua Scaunelor. Filimon, o. i, 145, cf. Polizu, Barcianu, Antipa, p. 786, Pamfile, j. i, 130, nom. prof. 56. 4. Totalitatea peştilor2 (dintr-o apă), mulţime de peşti2; (rar) pescărime (2). Le spune că pămîniu-U e ţară generoasă ... Că munţii ei .încuie o mare bogăţie; Dar rar sînt care ştie comorile din ei: O pescărie mare şi vinuri de minune. Bolliac, o. 134. Acelora care prind alîla blestem de pescărie şi o aduc aici de virizare să le pună dare pentru prins peşte! Sp. Popescu, m. g. 85, cf. Antipa, p. 786. 4- (La pl.) Diferite soiuri de peşte2. Se aduna . .. tot felul de provizii pentru masă: curcani, claponi, vînat, pescării. Gane, n. iii, 59. Celor din minister le trimitea pescării şi icre negre în gheaţă. Brăescu, o. a. i, 97. -f- (De obicei la sg. cu sens colectiv) Preparat culinar din peşte2. La dejun am mîncat o pescărie turbată. In scl 1969, 329. Trufe şi pescării scumpe, ib. 5. (Transilv. şi Ban.) Crescătorie de peşte2; (regional) pescăriţă1 (III). Cf. drlu, chest. iv 68/15, 20, 62, 236. II. (Argotic) Ocupaţia peştelui2 (6). Ţi-e ruşine că ai făcut pescărie la New York? în scl 1969, 329. — Pl.: pescării. — Şi: (învechit şi regional) păsr cărie s. f. — Pescar + suf. -ie. PESCĂRÎME s. f. (Rar; cu sens colectiv) 1. Mulţime de pescari (I). Cf. tdrg, Scriban, d. 2. Pescărie (i V; clasa peştilor2. Pescări mea [e] mai slabă decît zburătoarele. Conachi, ap. tdhg, cf. Barcianu, dm, sfc i, 71, 72. — Pl.: pescărimi. — Şi; (regional) păseărime s. f. Scriban, d. — Pescar + suf. -ime. PESCĂRÎT s. n. (învechit şi regional) Pescuit (1). Cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. în fiecare iarnă cînd se întorcea de la pescărit făcea pe popa lor, săm. vi, 374. La coliba pescarului a trăit copilul pînă ce-a crescut mare şi-a învăţat şi el meşteşugul pescări-tului. Reteganul, p. v, 45. — Şi: (regional) păscărit s. n. Scriban, d. — V. pescări. PESCĂRÎŢĂ1 s. f. I. 1. Nevasta pescarului (I). Cf. DRLU. 2. Femeie care se ocupă cu pescuitul (1). Pescăriţă mea era de o armonie şi o frumuseţe care ar fi făcut gloria unui sculptor. Voiculescu, p. i, 15. O mămăligă mare ... semăna cu un ciudat soare prins de peseăriţele vereştence în cine ştie ce ape ale asfinţitului. Camilar, n. ii, 345. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) A luat fiinţă... o brigadă de femei pescărite, care au dat patriei zeci de tone de peşte. Scînteia, 1952, nr. 2 356. 3. (Rar) Pescăreasă. Cf. cade. II. I. Numele mai multor păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape şi care se hrănesc cu peşte2 : a) (regional ; şi în sintagmele pescăriţă neagră, Băcescu, păs. 126, pescăriţă neagră înfrîntă, id. ib.) chiră neagră (Chlidonias nigra). Cf. id. ib.; b) pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescar (II 1 d), pescărel (II 1 a), pes- căruş (e), pescăraş (2), (regional) pescuţ (II 1) (Alcedo atthis). Cf. Marian, o. i, 51, Barcianu, Băcescu, păs. 126, alr i 1 046/30, 56, 59, 77; e) (regional; şi In sintagma pescărită cu cap negru, Băcescu, păs. 126) pescăruş (b) (Stema hirundo). Cf. id. ib. <>• (Urmat de determinări care indică specia, genul etc.) ,Pes-căriţă de mare. Băcescu, păs. 126. Pescăriţă mare. id. ib. 127. Pescăriţă hohotitoare, id. ib. 273. 2. (Regional) Bîtlan (Ardea cinerea) (Pecica-Arad). Cf. alr sn iii h 716/53. 3. (Regional) Cufundar (Gavia arctica) (Ineu-Arâd) Cf. alrm sn ii h 531/64. 4. (Regional) Codobatură (Motacilla alba). Cf. Băcescu, păs. 123. III. (Regional) Crescătorie de peşte2; (regional) pescărie (I 5) (Rucăr-Făgăraş). chest. iv 68/172 c. — Accentuat şi: (regional) pescăriţă. alr sn iii h 716/53.—Pl. : pescărite. — Şi: (regional) păscăriţii s. f. Marian, o. i, 51, Phii.ippide, p. 153, Băcescu, păs. 123. — Pescar + suf. -i/â. PESCĂRIŢĂ* s. f. (Regional) Putină mică cu capac (în care se păstrează produse lactate) (Lupşa-Abrud). Cf. Viciu, gl. — Pl.: pescărite. — Etimologia necunoscută. PESCiRtŞ s. m. Nume dat unor păsări de mare cu aripile lungi şi ascuţiţe, care zboară la suprafaţa apei pentru a prinde peşte2, şi unor păsări cu penajul colorat, cu ciocul puternic, drept şi ascuţit, care trăiesc pe Ungă ape şi se hrănesc tot cu peşte2; (regional) păscălar (II 1), păscărui: a) (şi tn sintagmele pescăruş de mare, Băcescu, păs. 127, Linţia, p. iii, 353, pescăruş de aterină, Băcescu, păs. 127, pescăruş mic, Linţia, p. iii, 353) pasăre cu partea superioară a capului neagră, cu coada bifurcată şi albă, cu abdomenul alb; chirighiţă, chiră, pescar (II 1 g), rîndunea-maritimă-mică (Stema sandvicensis); b) (şi în sintagmele pescăruş de baltă, Băcescu, păs. 127, Linţia, p. iii, 355, pescăruş cu cap negru, Linţia, p. iii, 355) pasăre cu o dungă lată, neagră, pe cap, cu pieptul sur-argintiu, cu partea ventrală albă, spatele şi vîrful aripilor sure-al-băstrui; chirighiţă, rîndunea-maritimă-vulgară, (regional) pescăriţă1 (n 1 c), rîndunică-de-mare (Stema hirundo); e) (şi în sintagma pescăruş alb, Băcescu, păs. 127) pasăre cu capul, gîtiil, abdomenul şi coada albe, cu restul corpului albastru-cenuşiu, cu picioarele galbene; pescar (II 1 a) (Larus argentatus); d) (şi în sintagmele pescăruş alb, id. ib., pescăruş de hamsii, id. ib.) pasăre cu capul brun, cu corpul albastru-sur, cu ciocul şi picioarele roşii; martin, pescar rîzător, (regional) giuşcă, cărăbaş comun, porumbel-de-mare (Larus ridibundus); e) (şi în sintagmele pescăruş albastru, Simionescu, f. h. 119, pescăruş vînăt, Marian, o. i, 51, Băcescu, păs. 127, pescăruş verde, Băcescu, păs. 127, pescăruş verzuliu, id. ib.) pasăre cu corpul scurt, cu cioc mare, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescărel (II 1 a), pescar (n 1 d), pescăraş (2), pescăriţă1 (n 1 b), (regional) pescuţ (II I) (Alcedo atthis); f) (şi în sintagmele pescăruş de munte, Antipa, p. 786, Simionescu, f. r. 154, Dombrowski, p. 418, Băcescu, păs. 127, pescăruş negru, Băcescu, păs. 127, pescăruş cu guşă albă, id. ib., pescăruş de prund, id. ib.) pasăre mică cu picioarele, scurte, cu penele de pe guşă albe iar în restul corpului negre; pescărel (II11»), pescar (II1 c), (regional) pietrar,rîbar, pasărele-gănată, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheaţă (Cinclus cinclus). Cf. ddrf. Urmăream cu privirea pescăruşii albi ce se roteau pe deasupra lor. Sandu-Aldea, a. m. 68. Din larg, cîrduri de pescăruşi veneau ţipînd. săm. vi, 367. Doi pescăruşi, bătîrid leneşi din aripi, se răpăd săgetînd după pradă. Dunăreanu, ch. 84, cf. Antipa, v. 768. Priveşte, Tiristudorache, cum cad, pe marea asta plină de spasmuri şi de spume, foarfecele şi forfecuţele pescăruşilor. Galaction, o. a. i, 41. De jos, din ceaţa 5424 PESCHIR - 481 - PESCUIT de pe prund, Doi pescăruşi au apărui. Cazimir, l. u. 21. Pescăruşii zboară deasupra capului ca mecanice paseri de lemn vopsite cu lac alb. C. Petrescu, î. ii, 251. Pescăruşi vineţi se tnvlrleau pe deasupra lor. Sadoveanu, o. i, 202. Rar, tresărea ţipătul unui pescăruş care filfiia încet cu aripele-i albe, lungi şi ascuţite pe deasupra apei. id. ib. ii, 47. Două păsărele, pescăruşi de mare, plutesc în văzduh. Bart, s. m. 36, cf. Stoica, vîn. 20. în Utah e o crimă să ataci sau să vinezi un pescăruş. Ralea, o. 140. Pescăruşul vîslea acum, iuţind zborul în singurătatea de nisip alb şi pietre a plăjii. Camil Petrescu, n. 93. Veniră dinspre larg albi pescăruşi în zbor. Stancu, r. a. iii, 261. Multe-nfruntă o navă în larg, Pînă cînd de la ţărmuri natale Vin în zbor pescăruşi spre catarg, v. rom. iunie 1954, 318. Pescăruşi sub cer albastru Peste răzvrătirea mării Trec nepăsători şi siguri. Horea, p. 81. Pescăruşii ţipau ascuţit, atingînd cu vîrful aripilor spuma apei. v. rom. februarie 1956, 71. Deasupra ţipă-n aer, dansînd în salturi bruşte, Sfidînd nemărginirea, un tinăr pescăruş. Labiş, p. 322. Rar, treceau pescăruşi, într-un zbor amorţit. Barbu, p. 227, cf. alr i 1 046/229, 677, 782. <0> (Urmat de determinări care indică specia, genul) Pescăruş bădălan. Băcescu, păs. 127. Pescăruş negru. id. ib. Pescăruş de mare. id. ib. Pescăruş pitic. id. ib. Pescăruş mare. id. ib. — Pl. : pescăruşi. — Şi: (regional) păseărriş (Scriban, d.), piscârâş (alr ii 6 217/105) s. m. — Pescar + suf. -uş. PESCHÎR s. n. v. peşebir. PESttlÎRĂ s. f. v. peşebir. PF.SCOĂICĂ s. f. v. peştoalcă. PKSCdS, -OASĂ adj. (învechit şi regional) Cu (mult) peşte2 (1), plin'de peşte2. Ape multe să află şi bălţi nu numai păscoase . .. ci, înlr-unile să află atîta mărgăritariu de multu, de nu iaste nici de un preţ. Ureche, l. 117, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, lb, Gheţie, r. m., Barcianu. Care Nemuritor mă-mpiedică pe mine Şi calea mi-o-nyrădi şi nu mă lasă S-o iau napoi pe marea cea pescoasă? Murnu, o. 63. — Pl. : pescoşi, -oase. — Şi: păscâs, -oAsfi adj. Scriban, d. — De la peşte2. PESCUÎ vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A prinde (peşte2 sau alte animale acvatice), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; (învechit şi regional) a pescări. Cf. anon. car., Budai-Deleanu, lex. Să nu fie volnic . . . ca să păşunează vile sau să păscuiască sau să vîneze (a. 1821). Uricariul, ii, 127, cf. lb. Păscarii franţezi obicinuiesc a păscui un soi de peşte ce-i zic cînesc. Drăghici, r. 24/10. Păscuia peşti pentru dînsa şi pentru oaspetele său. Asachi, s. L. ii, 63, cf. Polizu. . Pescarii... urmează a se procura hrana lor chiar în ostroave, adică a lua din acele uscături ce s-ar afla prin ostroave... numai pe timp cîl se vor afla pescuind, mo (1860), 422. Peşti de apă curgătoare Şi de apă stătătoare Cu nevodul pescuiţi Şi cu undiţa undiţi. Alecsandri, p. ii, 105. li plăcea mult să pescuiască. Slavici, o. ii, 9, cf. ddrf. Cel filozof stătea pe-o masă Cu o undiţă şi pescuia. Coşbuc, p. ii, 174. Cînd pesduieşti cu undiţi mai multe. .: e indispensabil barem un ghem de sfoară. Atila, p. 38, cf. 47. Ai să-ţi aduci aminte de mine cînd vei pescui in gîrla asta. Sadoveanu, î. a. 35. O să ne plimbăm cu barca, o să pescuim, o să înotăm, t februarie 1962, 25, cf. sfc iv, 119, 122. S-a apucat şi-a pescuil şi el. Reteganul, p. iv, 23. Nebunii turbură apa şi înţelepţii pescuiesc, mat. folk. 715. (Refl. im pers.) Obiceiul este de a se pescui cu darabana, bătînd mereu . . ., făcînd tot felul de zgomote care sperie peştele. Antipa, p. 507. <0> E x p r. A pescui tn (apă) tulbure = a profita de o situaţie încordată sau neclară pentru a trage foloase perso- nale. Nu pentru allăceva vrea Maliaş craiul să aibă pre Petru V Aron la sine, fără numai ca să turbure printr-însul Moldova şi el să poată pescui in turbure. Şincai, hr. ii, 37/15, cf. Zanne, p. iv, 545. Nimica nu mai am de spus. Să vină de vor alţii ca să-nceapă A pescui-n această tulbure apă. Beniuc, v. 77. A tulbura apa ca să pescuiască = a provoca neînţelegeri pentru a trage foloase personale din ele. Cf. Zanne, p. iv, 546. 2. Tranz. (Complementul indică oameni sau o-biecte) A căuta şi a scoate din apă (pentru a salva, a recupera). Vei căuta să pescuieşti pe oamenii căzuţi în mare, îi vei lua pe bord şi-i vei ţine . . . sub bună pază. Ghica, s. 405. Cine-i tras intr-un odmet aici, îl pescuieşte tocmai la Brăila, v. rom. martie 1954, 29. Abia după trei zile i-au pescuit trupul şi l-au scos la mal. Rădulescu-Codin, l. 14. 3. T r a n z. F i g. (Familiar; complementul indică obiecte, situaţii greu de obţinut) A căuta cu insistenţă ; a face rost; (familiar) a vîna. + (Argotic; complementul indică persoane de sex feminin) A acosta, (familiar) a agăţa. Măi, tipule, ai pescuit ceva? BUL. fil. iv, 124. — Prez. ind. : pescuiesc. — Şi: (învechit şi regional) păscui vb. IV. — De la peşte2. PESCUIÂLĂ s. f. (Regional) Pescuit (1) (Drăgăneşti de Vede-Roşiori de Vede). Cf. alr i 1 738/896. — Pronunţat : -cu-ia-. — Pescui + suf. -cală. PESCUÎNĂ s. f. (învechit) Lac cu peşte2. V. h e -le şt eu. Cetatea cea mai bine fortificată..., apărată încă şi de lacuri afunde, care în timpuri de pace servea de pescuine. Bariţiu, p. a. i, 46, cf. Polizu, -ddrf, Barcianu, tdrg. Acest împărat avea o pescuină, adecă un heleşteu de peste foarte mare şi frumos. Sbiera, p. 117. — Pl.: pescuine. — De la peşte2. PESCUÎRE s. f. I. Acţiunea de a pescui şi rezultatul ei. 1. Pescuit (1), (învechit şi regional) pescărie (I 1), pescărit, (regional) pescuială. Cf. pescui (1). Cf. drlu, lb. Pescarii, pe cit timp se vor afla în pescuire, urmează a se procura hrana lor chiar in ostroave. mo (1860), 421, cf. ddrf. Un iac întreg era prin casă Şi-n Iac peşti mulţi; el îi prindea Şi-apoi, punîndu-i la scutire, De nou se da la pescuire. Coşbuc, p. ii, 174, cf. Alexi, w. Ne aducem aminte amîndoi .. . de pescuirile minunate, de furtuna de pe mare. Galaction, o. a. ii, 251. [Pescarii] au răzbătut pînă la mare, făcind acolo pescuirile cu carmace. Sadoveanu, o. vi, 28. Ai să vezi o pescuire pe care eu am făcut-o numai de două ori în viaţa mea pînă acum. id. ib. ix, 435. 2. F i g. (Familiar) Căutare insistentă; (familiar) vtnare. Cf. pescui (3). Cf. Gheorghiu-dej, art. cuva. 146. Iî. (învechit, rar) Pescărie (I. 2). Apele, riurile, pescuirile şi cu curgerile apr!or...am giudecat să le dăruim. Şincai, hr. iii, 284/36. — Pl.: pescuiri. — V. pescui. PESCUÎT. s. n. 1. Acţiunea de a p e s c u i (1) şi rezultatul ei; meseria pescarului (I); pescuire (I 1), (învechit şi regional) pescărie (I 1), pescărit, (regional) pescuială. Cf. lex. mars. 237, lb. Mureşul se umflase şi apa era turbure, cum e mai bună pentru pescuit. Slavici, o. ii, 9. Pescarul primi să rămină la dînsul să înveţe pescuitul. Ispirescu, l. 279, cf. ddrf. Cînd pescuitul îi merge bine, gura nu-i mai tace. Dună-reanu, ch. 83. în timpul acesta insă, bălţile încep să îngheţe şi atunci un nou fel de pescuit — pescuitul de iarnă pe sub gheaţă — se porneşte. Antipa, p. 677, cf. 666, 675. La pescuitul alene sau unde se stă mai mult 5433 PESCUITOR - 482 - PESE NE timp Intr-un loc, sacul se slrînge la gură şi i se dă drumul in apă. Aula, p. 43, cf. 135. Pămint absolut prielnic agriculturei, silviculturei, păscuitului. N. A. Bogdan, c. m. 2. Asistind intr-o zi la un pescuit norocos, vine spre casă, spunind tuturor că pescarii din port au pescuit un peşte uriaş. Galaction, a. 95. Aici am găsit meşteşugul pescuitului căzui şi schimonosii. Voiculescu,' p. i, 10. Pescuitul ar fi o plăcere chiar dacă n-ar exista peşte pe lume. Sadoveanu, î. a. 27. A introdus un nou lip de năvod pentru pescuitul chefalului. Scînteia, 1953, nr. 2 720. Pescuitul, asla-i meteahna lui. v. rom. noiembrie 1954, 9. Pescuitul cu undiţa capătă intr-un anunţ denumirea de pescuit staţionar., l. rom. 1959, nr. 5, 21. Pescuitul sportiv cişiigă zilnic tot mai mulţi adepţi, vin. pesc. iulie 1960, 22. Prin dezvoltarea mare a pescuitului, s-au format discipline aparte: ihiiologia şi piscicultura. Zoologia, 4. Pescuitul se face cu undiţa, cu hălău, cu coşu. h iv 10. 2. (învechit, rar) Pescărie (I 2). Pescuitul din Du" năre şi pescăriile din Celeg . . . va fi a craiului. Şincai> ]]R. i, 271/1. Pădurile, apele, vînalurile, pescuiturile, ierburile şi cimpurile. . . să le aibă in comun. id. ib. 344/34. — PI. : (rar) pescuituri. — Şi: (învechit şi regional) păscuit s. n. — V. pescui. PESCUITOR, -OAre adj., s. m. şi f. I. Adj. (învechit, rar) în care se poate pescui (1); care are peşte2. Bălţi de peste păscuitoare (a. 1632). Iorga, s. d. xi, 258. II. S. m. şi f. 1. Persoană care pescuieşte (1); s p e c. pescar (D- Cf. ddrf, Şăineanu, d. u. Un broscoi. .. ţişni înapoi în apă, stropind în ochi pe cele două pescuitoare. Preda, m. 19. Cel mai amărît dintre toţi era însă Blăguţă, nenorocitul pescuitor. Slavici, o. ii, 16. O E x p r. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situaţiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. Aceşti pescuitori în apă tulbure trebuie să ştie neapărat. . . că guvernul este holărîl să intervie energic. Camil Petrescu, t. i, 195. Poporul vrea ordine . . . Cei care nu o vor sînt o seamă de pescuitori în apă turbure, id. ib. ii, 547. 2. P i g. (Familiar) Persoană care caută cu insistenţă să obţină ceva; (familiar) vînător. Cf. pescui (3). Pescuitor de amoruri. Alecsandri, ap. Şăineanu, d. u. — Pronunţat: -cu-i-. — Pl. : pescuitori, -oare. — Şi: (învechit) păscuilor, -oăre adj., s. m. şi f. — Pescui + suf- -t°T- PESCtlLÎŢ s. m. (Regional) Peştişor (1). Cf. ddrf. — Pl.: pesculeţi. — Peşte2 + suf. -uleţ. PESCTÎŢ s. m. I. 1. (Transilv. şi Ban.) Peştişor (1). Cf. anon. car., lex. mars. 147. De copil mititel fusese Vinzătoriu în tîrg de turte, covrige, . . . De pescuţi muraţi şi de eătărige. Budai-Deleanu, t. v. 109, cf. lb, Polizu. Şi la tir.gul din Orade Vînd pescuţii mei pe strade. f (1871), 399, cf. Barcianu, Alexi, w. în apele mici... sîntem expuşi a fi sicîiţi pe fiecare clipă de micii pescuţi cari ne rup şi ne smulg mereu rimele. Atila, p. 60, cf. 68, Băcescu, p. 44, sfc iv, 147, 151, 156. Merge acasă cu cîţiva pescuţi. Reteganul, p. iv, 23. într-o zi pescuind el înlr-un rit, prinsă un pescuţ mic. Cătană, p. b. ii, 61, cf. 64, alr i 1 746/100. 2. P. anal. (Regional) Fiecare dintre muşchii2 (1) coloanei vertebrale situaţi deasupra rinichilor, la porc (Vîlcele-Turda). mat. dialect, i, 85. II. (Regional) 1. (Ornit.) Pescărel (II 1 a) f Alcedo atthis) (Dumbrăviţa-Beiuş). Cf. Băcescu, păs. 127. 2. (Bot.) Stînjenel (Iris germanica). Cf. bulet. grăd. bot. v, nr. 3-4, 59, Borza, d. 88. — Pl.: pescuţi. — Si: păscut s. m. anon. car., alr ii 6 239/325, . 349. — Peşte2 + suf. -uf. PESÎC s. n. v. pesac. I’ESlîMNE adv. (Popular şi familiar) Se vede (că) . . . , se pare (că) . . .; poate, probabil. Şi Ovidie presemne dintru acest Plato a luat cînd zicea ... N.Costin, let. i, 42/7. Pesămne ncplinind soma pungilor, iarăşi aducea sulele şi le da Leibei. Amiras, let. iii, 134/16. Dînd danie . . . moşiile au dat şi aceste mai sus arătate cu greşală pesene (a. 1753). Uricariul, xvi, 311/14. Pesemne păcatele trag pe om (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 248/16. Suspin necontenit, ca doar la a mea durere voi fi ceva miluit. Dar în zadar, căci pesemne sentenţa vi ei ci s-a dai. Conachi, p. 134. Numai bietul om m-ascuUă . . . Pesemne şi el iubeşte, Pesemne şi el doreşte, id. ib. 163. Pesemne că nu ştii că pe noi femeile. . . moartea nici cum nu ne îngrozeşte ? Ne-gruzzi, s. i, 22, cf. 17, 50, 141, 246. Pesemne-ai poftă să fac gustare La corb cu trupu-ţi. Bolliac, o. 145. Pesemne c-ai mintea ca de prunc într-atîta trupeşie. Odobescu, s. i, 173. Pesemne inima le spunea că spinul nu le este văr. Creangă, p. 210. Un vînt rău pesemne a dat peste dînsa, sărmana! id. o. 9. Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm. Cabac.iale, o. vi, 176. Pesemne că el nu era tocmai aiît de nătăfleie. Ispirescu, l. 256, cf. 275. Pisemne că drept a vorbit ursul. Contemporanul, iii, 704. Dar şi mama, zău, pesemne că nu mai ştia altă croială de pantaloni. Vlahuţă, o. a. ii, 83. Vezi, pesemne-avui noroc. Păun-Pincio, p. 46. Luna . . . Ce roşie-a fost, şi pe cale Ce albă se face spre-apus: De jale, pesemne, de jale! Coşbuc, p. ii, 16, cf. săm. ii, 444, Barcianu, Alexi, w. Pesemne-acuma-undeva departe, Vreun călător în taina sării plînge, Goga, poezii, 143. Pesemne l-a lovit in tîmplă. Bră. tescu-Voineşti, p. 120. Pesemne chipul aceluia sau aceleia care dormea acolo se stinsese din amintirea tuturor. GIrleanu, n. 123. Pesemne l-a deocheat cineva, că oameni răi sînt destui! Rebreanu, i. 402. Pesemne că le mersese mai bine in ziua aceea. Galaction, a. 405. Dar mi-a fost pesemne calea De-un duşman ursită. Topîrceanu, n. 75. Pesemne că eşti nebun, Zamfirescule! Stănoiu, c. i. 91. Azi, pesemne, dimineaţă, cerul verde făr-un nor, S-a spălat iarăşi pe faţă. D. Botez, f. s. 80. La biroul mobilizării m-a luat in primire un major care beuse, pesemne. Vlasiu, a. p. 411. In noaptea aceea pesemne că nu-i era dat nimănui să fie cu sufletul împăcat. Sadoveanu, o. x, 357, cf. viii, 181. Din plămădirea nouă a smîrcului cu ceafă Se va stîrni, pesemne, fierbinte, iarăşi viaţa. Arghezi, vers. 376. Pesemne că o fi rămas in fundul smîrculfii. Stancu, r. a. i, 352. Pesemne vorbeşti aşa numai ca să ne faci nouă curaj. Beniijc, m. c. i, 178. Ce importă?! exclamă cu emfază unul din tineri, pesemne student la conservator. Vinea, l. i, 13. Se-aude-n noapte scîrţîind un car. Pesemne s-a sfîrşit tîrziu culesul, v. rom. aprilie 1956, 169. Dorea pesemne să-şi lămurească deplin invitaţii asupra locului unde se aflau. Vornic, p. 129. Era pesemne o glumă. Preda, r. 152, cf. id. m. 187. Continua o discuţie începută pesemne înainte de venirea lui. T. Popovici, s. 430. Pesemne că acolo s-au făcut corecturile la timp. septembrie 1962 , 7. Ele tăcură ca mute, că, pesemne nici nu auziseră de cetatea aceea. Reteganul, p. v, 64. Aşa îi era i dat pisămni să înţăpinească acolo Ia căpătîi. şez. xxiii, 56. Pesene că vrei să le spînzuri. i. cr. iii, 146. Ea pesine... că vru să-i răspundă, ib. 333. Pe borta cheii... un alt călugăr se uita, voind. . . să vadă . .. cum moare un om, că pisene nu văzuse niciodată. ib. iv, 45. Din urmă o striga mereu. Nicuratu pisăni. Graiul, i, 405, cf. 533. Unu pisăni ş-o vîndut partea lui. arh. folk. ii, 157. Psînî nu iara răscoalî. ib. iv, 186, cf. 132, 215. — Şi: (învechit) pres€mne, (regional) pesine, pesine, pisăni, pisene, psfni adv. — Pe + semne. PESfiNE adv. v. pesemne. 5439 PESETĂ - 483 - PEŞMETAR PESfiTĂ s. f. Unitate monetară spaniolă. Cf. cade, dn*. — Pl.: pesete. — Din sp. peseta. PESIMfiT s. m. v. pesmet. PESIMÎSM s. n. (în opoziţie cu optimism) Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodămînt fatal; concepţie filozofică potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomină In lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. Acest pesimism na era redus la plingerea mărginită a unui egoist nemulţumit cu soarta sa. Maiorescu, cr. ii, 301. Pesimismul este lipsa de voinţă,. .. lipsa de energie, lipsa de speranţe, lipsa de viilor. Caragiale, o. iii, 87. Se aseamănă Insă cu ceilalţi... aceeaşi melancolie şi durere, acelaşi pesimism filozofic. Gherea, st. cr. iii, 98. Pesimismul e sentimentul cel mai omorilor pentru omenire. Ionescu-Rion, c. 87. Spre a ni se lămuri pesimismul lui Emi-nescu, criticul ne va arăta organizaţia şi civilizaţia socială a burghezimii moderne. Demetrescu, o. 173, cf. Barcianu. Cei mai mulţi il definesc pe Leopardi ca pe poetul durerii, al pesimismului universal, s mai 1960, 105. în filozofia modernă, pesimismul a fost reprezentat de Schopenhauer, care a introdus şi termenul, der. + Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte, stare sufletească de deprimare. Poate că din două pesi-mismuri să scoatem o picătură de optimism consolator. Caragiale, o. vii, 263. Uneori ne stăpinea un pesimism uşor şi dulce. .. ce-o naşte vîrsta fragedei tinereţi. Păun-Pincio, p. 125. De cind se logodise, imperechease seriozitatea cu pesimismul. Rebkeanu, i. 221. Deznădejdea şi pesimismul care-l slăpinesc şi in timpul creaţiei se resimt în însăşi munca lui. contemp. 1953, nr. 374, 6/2. — Pl.: (rar) pesimismuri. — Din fr. pessimlsme, germ. Pesslmismus. PESIMÎST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care manifestă pesimism. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu. Nu este romantic, pentru că nu pleacă de la nemulţumirile sale şi pentru că numeşte un pesimist. Ibrăileanu, s. 90, cf. cade. Cine spune: „A fi? Nebunie şi tristă şi goală“ nu e un „decepţionist“, ci un pesimist integral, teoretic. Lovinescu, c. vi, 74, cf. Scriban, d., dl, dm, dn2. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimismul filozofic. El era . . . un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Maiorescu, ck. ii, 301. Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, îşi lungeşte-a drum privirea. Vlahuţă, o. a. i, 179. Am fost înclinat să văd în plîngerile acestea o concepţie pesimistă a vieţii. Gherea, st. cr. iii, 326. Este ori plin de comunicativă simţire, ori filozof şi anume pesimist. Galaction, a. 124. Unii critici de altădată au aşezat pe marele poet Mihail Eminescu între scriitorii pesimişti. Sadoveanu, e. 76. <0> F i g. Ascultînd plînsoarea fusului, împlinin-du-i simfonia cu torsul lui pesimist. Klopştock, f. 150. + Care trădează, denotă pesimism. [Corespondenţele din Viena] din pesimiste ce erau deveniră dodată optimiste, Românul (1857), nr. 33, 13/15. Oamenii îşi schimbau necontenit... ideile şi impresiile pesimiste. Sadoveanu, o. vi, 221. Sudoarea frunţii, bătăturile palmelor, gîrboveala la coarnele plugului, însoţite de gîndul chinuitor că totul era zadarnic, aveau ceva pesimist, crud, dezolant. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 72. — Pl.: pesimişti, -ste. ■— Din fr. pesslmiste, germ. Pessimlst. PESÎNE adv. v. pesemne. PESINGEA adv. v. peşingea. PÎSMĂ s. f. v. pejmă. PESMECIOR s. m. Diminutiv al lui pţsmet. 1. Cf. pesmet (1). Dimineaţa cind mă scol, Mă-nînc pezmeciorul gol. şez. ix, 62. 2. Cf. pesmet (2). Am găsit un găvănoşel cu un fel de compoziţie sărată care miroase a (elină şi nişte pachete cu pesmeciori. Caragiale, o. vii, 5. Luă un pes- mecior şi i-l plimbă în glumă pe sub nas. Bassara- BESCU, V. 81, cf. DL, DM. — Pl.: pesmeciori. — Şi: pezmeclâr s. m. — Pesmet + suf. -ior. PESMED s. m. v. pesmet. PESMELÎŢC s. m. pl. (Prin nord-estul Olt.; cu sens neprecizat, probabil) Pesmeţi. V. pesmet (1). Cf. Ciauşanu, v. 52. Pîine albă n-am mîncat, Numai pes-meliţi uscaţi, id. ib. — Etimologia necunoscută. PESMfiT s. m. (Adesea la sg. cu sens de pl.; atestat prima dată la 1696, Iorga, s. d. v, 373) 1. Felie de pline sau de cozonac uscată sau prăjită special (care serveşte ca provizie în condiţii grele de aprovizionare). Le-au dat turcii făină, pesmed de le-au prins foamea, ist. ţ. r. 112. Şi-şi scoase chipcelul lui şi-l umplu de apă şi puse într-însul un pesmet să-l moaie (a. 1746). c.cr. 200/14. Barca trecătoare era încărcată cu provizie de pismet. cr (1829), ll2/20. Pismeţ este pîne de două ori coaptă, ca să poală sta împotriva mucezelii. gt (1839), 1812/32. Mîncam numai un fel de pesmet negru ca noroiul şi tare ca piatra. Ghica, s. 20. Unii rodeau pesmeţi cu gîndul aiurea. Brăescu, o. a. i, 149. Ronţăiră pez-meţii tari ca cremenea. Voiculescu, p. ii, 154. începu a se pregăti mîncarea. .., zamă lungă ca s-ajungă, porumb copt, pesmete sălciu. Sadoveanu, o. ii, 39. Scăpasem de provizia uscată, ... de pesmeţii pietroşi in care ne rupeam dinţii. Bart, s. m. 96. Se dă pîine albă prăjită sau pezmeţi. Belea, p. a. 251. + Epitet dat unei persoane foarte slabe. Cursistele o numeau în şagă „echilibrata“, altele cu pretenţie de spirit o numeau ,,pesmet echilibrat". Contemporanul, iv, 83. + (La sg.) Produs alimentar obţinut prin uscarea bucăţilor de j;îine albă sau intermediară şi măcinarea acestora. Pămîntul proaspăt din păreţii teşiţi ai gropii parcă-i tot de ciocolată cu straturi de pezmet. I. Botez, b. i, 35, cf. ltr8. Se taie carnea felii... Se sărează. Se dau în făină, în ou bătut şi apoi prin pesmet foarte fin. S. Marin, c. b. 110. Se adaugă brînză rasă, pes-metele şi ouăle. id. ib. 159. 2. Preparat culinar obţinut prin coacerea şi uscarea, sub diferite forme (in funcţie de sort), a unui aluat fermentat, cu sau fără adaos de zahăr, unt (marga-rină, ulei), ouă, lapte etc., în diverse proporţii. V. b i s c u i t. De acolea poamele, pesmezii cei cu apă de trandafir şi cu moscos făcuţi, ist. ţ. r. 69. Păpuşel{e\ de zahăr pişcat, pesimet de Braşov (a. 1779). Iorga, s. d. viii, 81. O oca pesmeţ cu zahar (a. 1800). id. ib. 113. Mariuţo, vezi găteşte pesmeţi, lapte pentru ceai, Nu uita la cin-o cere rom, pişcoturi să le dai. pr. dram. 106, cf. Cihac, ii, 520. Mestecă pesmeţi de Braşov, urmărindu-şi fiecare gîndurile şi planurile. Delavrancea, s. 141, cf. ddrf, Bianu, d. s. Diseară ne vor da ceai şi pesmeţi. Camil Petrescu, v. 34. M-am învăţat cu ţigări bune, cu pesmeţi la Ceai. C. Petrescu, î. ii, 54. Mîncau pesmeţi dulci, conserve. Vlasiu, a. p. 216, cf. ltr2, S. Marin, c. b. 257. — Pl.: pesmeţi. — Şi: pesmete, pezmet, (învechit)* pesmed (pl. pesmezi şi, n., pesmedari), pesmiţ, pesimet, pismet, pismif, (regional) pozmite (conv. lit. xxxvi, 559, gr. s. v, 35, 45) s. m. — Cf. tc. p e c s i m e t. PESMETÂR s. m. (învechit, rar) Persoană care făcea pesmeţi. Cf. Polizu, Cihac, ii, 520. — Pl.: pesmetari. — Pesmet + suf. -ar. 5451 PESMETE - 484 - PESTE PESMETE s. m. v. pesmet. PESMfiŢ s. m. v. pesmet. PfiSIVĂ s. f. v. peasnă. PESNÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A cînta. Cum poţi zice Că cu price Fu pe tiri nu te iubesc; Cind vezi bine că bezi tine Alt nimic nu mai pesnesc.. . Pesnesc este adine româneşte, va să zică cînt. pr. dram. 157. — Prez. ind.: pesnesc. — V. peasnă. PfiSPE prep. v. peste. PÎSPRE prep. v. peste. PESRfiF s. n. v. pestref. PESTÂLĂ s. f. v. pesteală. PESTĂ1 s. f. 1. Boală gravă, infecţioasă şi epidemică, provocată de bacteria Pasteurella pestis şi manifestată prin tumori, hemoragii, febră mare etc.; ciumă. Cea mai înfricoşată patimă a neamului omenesc este ciuma sau pesta. Cornea, e. i, 115/35, cf. Stamati, d., Aristia, plut., Baronzi, l. 116, Bianu, d. s. Cei ce adusese pesta cu dînşii benchetuiau fără grije gîndind la fericita lor invenţie. Anghel, pr. 110. La om, pesta poate îmbrăca trei forme: pesta bubonică . . ., pesta septicemică şi. . . pesta pneumonică. der. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinări care indică genul, felul) Denumire generică dată unui grup de boli provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline şi păsări. Cf. Barcianu, Alexi, vv., enc. vet. 492, h ii 83, xii 230. Pesta porcină este o boală a mistreţului, provocată de un virus. vîn. pesc. iulie 1962, 10. Pesta aviară . . ., cunoscută şi sub numele de ciumă, este o boală produsă de un virus. ib. octombrie 1962, 6. Pesta bovină e specifică rumegătoarelor domestice şi sălbatice. LTR2. — Pl. : peste. — Din fr. peste. PÎSTĂ2 prep. v. peste. PESTĂRNĂC s. m. v. păstîrnac. PfiSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, aplicare etc. prin extensiune) I. (Exprimă suprapunerea, directă sau mediată, în sau dincolo de limitele unei suprafeţe sau ale unui spaţiu conceput ca o suprafaţă) 1. (Exprimă aplicarea pe o parte a unei suprafeţe, pe un obiect etc.) Mă atinsă preste budze cu deagetul. Dosoftei, v. s. noiembrie 102r/25. Piatră întărită prestă care stau neclintite duhovniceştile zidiri. Biblia (1688), [prefaţă] 4/9. Îşi smulgea perii şi-i punea preste pat. Aethiopica, 7r/19. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. Alexandrescu, o. i, 71. Stau rînduite, peste un zăblău vărgat, arme de tot felul. Odobescu, s. i, 66. O puse peste vraful de scrisori. AgÎrbiceanu, a. 214. întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea. Preda, m. 7. Păstrînd din costumul său preoţesc numai o rasă kaki dintr-o stofă bună, peste care atîrna o cruce bătută în briliante. Barbu, p. 337. 0> (Aplicarea priveşte acoperirea unei suprafeţe, a unui obiect etc.) Cu glugile peste cap lăsate. Gantemir, ist. 130. Margenele hlamidei aruncîndu-le preste .. . pulpele picioarelor calului (a. 1773). gcr ii, 90/29. Pînza cea neagr-a nopţii preste munţi s-a desfăcut. Heliade, o. i, 96. Au ajuns la o uşă cu geamuri peste care era o subţire perdea. Negruzzi, s. i, 78. S-aşază bruma peste vii. Eminescu, o. i, 235. îşi puse mîneci de lustriii peste mînecele hainei. C. Petrescu, î. ii, 148. Am intrat in odaia văruită, aşternută cu un petec de covor peste duşumelele albe. Brăescu, o. a. ii, 50. îşi trăsese peste haine, de la piept în jos, o fustă de femeie. CAlinescu, s. 351. De groaza avioanelor, prin sale, S-au tras peste ferestre foi de cort. Labiş, l. 26. □ A pus capacul peste oală. A pus piatra peste mormtnl. 0> (înfăşurarea pe un obiect) Ieşi mortul, legat preste mini şi preste picioare cu o faşă (a. 1669). gcr i, 188/30. Să încolăci preste dînsul un şarpe foarte mare. Mineiul (1776), 40r2/17. L-am văzut. . . încins cu sabie peste giubeaua blănită cu cacom. Negruzzi, s. i, 70. S-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn, de fier, peste mijloc. CreangA, p. 88. îl cuprinde puternic peste piept Cu braţele-ţimîndouă. Coşbuc, p. i, 162. <>• (Stivuirea, rîn-duirea etajată a unor obiecte prin aplicarea unuia deasupra celuilalt; în construcţiile unul peste altul, una peste alta, unii peste alţii, unele peste altele) Trei coroane puse una peste alta. Eminescu, o. i, 146. Veveriţele, găvozdite una peste alta in scorburi de copaci, suflau în unghii. CreangA, p. 240. Este o grămadă de groşi bătrîni, puşi unii peste alţii în chip de pereţi. Slavici, n. i, 9. Vederea cadavrelor, căzute unele peste altele, îi slei toate puterile. Bujor, s. 170. Se vedeau mai multe racle, aşezate unele peste altele. Galaction, a. 19. Oamenii se lăsaseră unii peste alţii, cu ochii închişi. Sadoveanu, o. ii, 131. Soclul casei este din bolovani de rîu trinliţi unul peste altul. CAlinescu, s. 348. O (Aplicarea violentă pe o parte a corpului) Fu bătut cu palma prespre obraz. Varlaam, c. 131. Preste ceafă cu pietri ucigînd-o. Dosoftei, v. s. septembrie 20y/20. O bucată de ladă au lovit pe Temuş peste un picior, anon. cantac., cm i, 160. Odată încep ele a se boci înăduşit şi a se bale cu pumnii peste ca p. Creangă, p. 174. Şi m-am trezit că-mi dă deodată peste mînă! Coşruc, p. i, 172. [Oamenii] minaţi de la spate de gradaţii care-i loveau cu ceatlăile peste pulpe, înaintau ca nişte somnambuli. BrAescu, o. a. i, 80. Să batem peste măsele pe cei care calcă în picioare credinţa jurată. Sadoveanu, o. v, 645. O plesni pe femeie peste cap cu toată puterea. Preda, m. 178. <0> (Aplicarea mediată, pe deasupra unei suprafeţe, a unui obiect etc.) Atunci iacă răsări Preste noi a zilei soare. Asachi, s. l. i, 182. Norii. . . stau grămadă Peste sat. Coşbuc, p. i, 223. Şi frumos se-ndoaie cerul peste văi şi peste sale. Cerna, p. 153. Peste Măgura Cocorilor atîrnă soarele. Bebreanu, i, 11. ,,Carul-mare” s-a oprit Suspendat. . . Peste satul adormit. Topîrceanu, p. o. 24. Peste oglinda fintînii Ţiganca-şi leagănă... păru roşu. Paraschi-vescu, c. ţ. 123. + (Indică aplicarea transversală şi mediată pînă dincolo de întinderea unei suprafeţe) îndată să apucă şi făcu pod . . . piste Nistru. Neculce, l. 144. Podul de piatră stătăloriu peste Dunăre. C. Canta-cuzino, cm i, 15. Peste apa Nea jlovului, la Vadu Lat. . . este să se facă podul de acolo, cr (1831), 1171/!?. Peste rîu trece o punte de piatră. Odobescu, s. iii, 59. Dincolo de podul primitiv aruncat peste o gîrlă capricioasă, o companie de pionieri îşi îndeplinise misiunea. BrAescu, 0. a. ii, 288. Amu-i... Punte nouă peste vale. Jarnîk-Bîrseanu, d. 166. Scară la cer şi pod peste mare nu se poate. Zanne, p. iii, 365. 2. (Exprimă parcurgerea unei distanţe prin traversare, străbatere etc.) Doamne, să eşti tu, zi-mi să viu călră line prespre apă. Coresi, ev. 263. Cîţi au rămas, i-au gonit priste cîmpi, tăindu-i şi săgetîndu-i. Ureche, 1. 134. Cei ce era mai tare au venii drept preste cîmp la Prut. Neculce, l. 224. Dusă-mă . . . păstă neşte lacuri puturoase. Budai-Deleanu, ţ. 314. Am apucai de-a dreptul piste codri. Negruzzi, s. i, 171. O sanie uşoară trece peste văi. Alecsandri, poezii, 10. Apucă peste cîmpi de-a dreptul spre nişte curţi mari. Creangă, p. 301. Am pornit pe urmele paşilor tăi Peste lunci cu finii ni cumpănite şi cîrduri de vite. Labiş, p. 67. înaintau grăbiţi peste mirişte. Barbu, ş.n.ii, 290. (Deplasarea pe o suprafaţă) Să salte Ca cerbul pre dealuri, preste măguri nalte. Dosoftei, ps. 54/2. Rîul... alunecă de-a furişa peste prundişul lins. Slavici, n. i, 59. (Deplasarea superficială, lină pe suprafaţa unui obiect) Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb Blînd o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece. Eminescu, o. i, 51, Aerul 5463 PESTE - 485 - PESTE rece... îi trece peste faţă. Gîrleanu, n. 72. Baciul stă pe glnduri Peste frunte mina-şi trece. Topîrceanu, b. 20. <0> (Parcurgerea în întregime a întinderii unei suprafeţe) O trecea peste punte şi purta grijă de ea ca de ochii săi. Slavici, n. i, 49. De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumuşa femeia Rămiind mereu frumoasă. Coşbuc, p. i, 72. Trece riul peste podul bătrîn de lemn. Rebreanu, i. 9. <0> (Parcurgerea mediată a întinderii unei suprafeţe) Peste virfuri trece lună. Eminescu, o. i, 206. Am să zbor ... Pe deasupra codrilor, Peste virful munţilor. Creangă, p. 220. O flacără uriaşă trecea peste munţi. AgÎrbiceanu, a. 48. Plouă. . . Şi peste tirg, duse de vînt, grăbite, trec frunze liberate. Bacovia, o. 33. <0> (Parcurgerea se produce prin intermediul privirii) Privirea-i peste lume aruncind — Lumină adinei prăpăstii. Alexandrescu, o. i, 74. Lasă ochii tăi să zboare peste dealuri şi cîmpii. Alecsandri, p. ii, 92. îşi aruncă privirea peste curte. Slavici, n. i, 93. înapoi se uită dus Peste mindrele hotare. Iosif, patr. 51. îşi rotea ochii peste mulţime. Brătescu-Voineşti, P. 133. Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală. Bacovia, o. 58. Te-ai ridicat speriat din culcuşul tău de cimbru şi te-ai uitat peste paşnicul tablou. Galaction, a. 367. El insă tăcea liniştii, plim-bîndu-şi privirile peste invidioşii ce urmăreau neputincioşi prosperitatea lui. Brăescu, o. a. i, 280. După ce vorbi, mai privi o dată peste lumea înmărmurită în ploaie. Camil Petrescu, o. i, 66. Ci te uită peste sal. Jarnîk-Bîrseanu, d. 68. □ Aruncă-ţi ochii peste hîrtiile astea. + (Indică traversarea unei delimitări sau a unui obstacol prin depăşire sau escaladare) Cei ce sar prespre gard. Coresi, ev. 485.1-au trecut prespre marea mohorîtă, in pustie. Palia (1581), 6/11. Şi-l tremiseră în Herson prespre marea Pontului. Moxa, 377/23. Orice feal de dobitoc vrind să saie preste gard la vie ... să nu aibă nice o pagubă cela cu gardul. prav. 16. Tu mă vei treace preste ziduri nalte. Dosoftei, ps. 53/11. O samă dintre dînşii. . . au sărit preste şanţ. Neculce, l. 342. Au fugit peste Dunăre. R. Popescu, cm i, 273. Sărind calul peste o rîpă lungă Căzu călăreţul. Budai-Deleanu, ţ. 206. De abe au putut cu trupul ca să treacă peste Prut. Beldiman, ap. gcr ii, 245/40. Slobozenia peste hotar a vitelor (a. 1820). Uricariul, iv, 217/21. La 2 oclomvrie am trecut peste ecuator, adică brîul giumătăţei pămîntului. ar (1830), 22x/45. Apucă drumul pe uscat preste Alpi. cr (1846), 271/28. Liftele străine... se retrăseseră peste Dunăre. Ghica, s. 491. Fala babei sărea iute peste pîrleaz. Creangă, p. 28. Cine vrea să sară peste groapă, arunce-şi mai-nain-le desagii. Slavici, n. i, 7. Odată sări ca o pisică . . . peste prag. Ispirescu, l. 30. Săreau peste poartă. Vlasiu, a. p. 18. Trecui peste opustul înalt in care vuia cascada. Sadoveanu, o. i, 125. Cu o minciună boierească treci peste graniţa nemţească. Pann, ap. gcr ii, 373/7. Cît trece cioara peste gard, copilul flămîn-zeşte. Zanne, p. ii, 81. <0> (Răsfrîngerea, revărsarea etc. dincolo de o limită) Ceafa lată şi dreaptă să răs-frîngea într-un val de carne unsuroasă peste gulerul strîns al mondirului. Delavrancea, s. 124. Ape Revărsate peste maluri. Topîrceanu, b. 40. Apele cresc. Au trecut peste maluri. Stancu, d. 110. <0* (Depăşirea unui obstacol spaţial se produce prin intermediul privirii sau al unui flux sonor) Preste ziduri coperite Vedea mere aurite. Bărac, a. 23/3. Apoi bătrînul doctor să uită peste ochelari drept în ochii mei. Delavrancea, t. 242. De unde sînteţi, moşule? întrebă el cătînd cu blîn-deţe peste ochelari. Mironescu, s. a. 32. Glasul trompetelor bulgăreşti, ce ajungeau ... peste apele Dunării albastre. Brăescu, o. a. i, 291. Privesc peste capul ei. Sebastian, t. 125. Cînd priveam peste sat, încolo spre creasta dealurilor împădurite, mă năpădeau fel de fel de întrebări. Vlasiu, a. p. 7. Moşnegii înfierbîn-taţi începură a vorbi, peste masă, cu mine. Sadoveanu, o. iii, 480. Privesc peste ulucă la vecin. Beniuc, v. 84. Din celălalt colţ, un oltean tînăr, cu o mină pusă in gips, striga peste paturi. Barbu, p. 269. Se uită nopţi şi zile Peste gardul viilor La jocul copiilor. Jarnîk-Bîrseanu, d. 401. 3. (Urmat de un determinant cantitativ, exprimă extinderea, de obicei prin râspîndire continuă ori intermitentă, a unei realităţi, a unei stări etc. pe un cuprins spaţial delimitat prin acest determinant) Puseşi giudeci prespre tot pămîntul. psalt. sch. 143/17. Fu foamete mare preste toată lumea. Moxa, 359/4. îl făcură preste tot trupul tot rane. Mineiul (1776), 187rl/18. Răcnetele fioroasă Răsunau preste lot loc. Asachi, s. l. i, 69. Caprele ... se acaţără peste tot locul. Alecsandri, t. 613. Ne acoperim peste tot c-un ţol. Creangă, a. 128. Cocoşii s-auzeau peste tot satul. Delavrancea, s. 51. La ceasul acela, era peste tot închis. Bassarabescu, v. 46. Azi inima mi-aş purta Peste toată ţara mea. Banuş, p. 236. □ Zăpada s-a aşternut peste întregul sat. Canicula s-a întins peste jumătate de ţară. Nuferi albi înfloresc peste o treime din lac. O (Extinderea unei realităţi deasupra alteia se produce în mod mediat) Nori grei se întindeau cu repeziciune peste tot oraşuL Curcubeul se arcuia peste tot orizontul. <0 (Cuprinderea cu ajutorul privirii a unei întinderi spaţiale) Priveam peste tot în căutarea unui adăpost. Peste tot cîmpul nu vedeai o buruiană. Se putea vedea peste o bună parte a ţinutului urma hărniciei oamenilor. + (Urmat de un determinant numeric, indică situarea dincolo de limita unei distanţe, precizată prin acest determinant) Preste 20 de mile de aicea iaste părete de fier. Mineiul (1776), 137rl/38. Se duc vara după muncă departe, peste cinci-şase sate. Galaction, a. 415. □ Peste 20 de kilometri încetează valabilitatea permisului. Peste 100 de metri vei întîlni un om. 4. (Exprimă aplicarea, extinderea, răspîndirea etc. prin orientare dinamică înspre un reper) Vărsînd lacrămi preste tine. . . le-au ascuns supt pămînt. Mineiul (1776), 116r2/3. Cerescule părinte. . . varsă binecu-vîntarea la preste părinţii miei. Drăghicî, r. 89/11. Preste un munte cade. Bărac, a. 73/2. Se povîrneşte şi cade peste dînsul leşinată. Conachi, p. 87. începe a turna la ţărnă peste foc şi-l înnăduşă. Creangă, p. 132. Lăsă să curgă sîngele său peste copil, care înviă numai înlr-o clipă. Ispirescu, l. 119. Noaptea cade grea şi rece peste inima bătrînă. Vlahuţă, o. a. i, 35. Se lasă să pice drept peste căprior. Gîrleanu, n. 208. Balzac aruncă un nor de cenuşă peste alba lui statuă. Galaction, a. 143. Cădeam minunat, cu chiote. . . peste grămezi de ouă pistruite. Brăescu, o. a. ii, 11. Căzuseră alţi tovarăşi peste leşurile lor ţapene. Sadoveanu, o. ii, 95. Frigul, care coboară atunci în văi, peste florile estivale, sileşte oamenii să-şi îmbrace cojoacele. Bogza, c. o. 56. Şi pesie pomi domol cădea A nopţii tainică perdea. Paraschivescu, c. ţ. 16. Femeia îi aruncase peste piept o haină veche. v. rom. ianuarie 1955, 117. M-aplec înfrigurat peste ţărînă Şi caut rădăcinile ascunse. Beniuc, v. 84. Şi peste frumuseţea din noi doi Curg delicate razele de lună. Labiş, p. 384. Cad peste fruntea nopţii Şi-aşa destule stele. Brad, t. 39. -O (Reperul spaţial constituie obiectivul supus sau expus în mod forţat unei acţiuni directe şi de obicei neaşteptate) După moartea mea ar urma pieirea familiei întregi, aducînd preste patria mea cetele cazacilor şi ale tatarilor. Asachi, s. l. ii, 21. Românii.. . cad peste tabăra şi bagajele turcilor. Bălcescu, m. v. 166. Ce păcat că n-a năvălit, săptămîna asta, peste dumneata şi învăţatul dumitale de la Bucureşti. Hogaş, dr. i, 167. + (Indică localizarea unei realităţi prin raportare la depăşirea unei limite) Direpţii sîml prespre ceriu, în mina lui Dumnedzău, iară păcătoşii sîmt dedesuptul pămîntului în iad. Varlaam, c. 285. Preste pustii lăcuiesc thisaghetii. Herodot (1645), 246. Cu perispo-menile mîndriii slava şi numele zburătoarelor preste ceriuri ridica. Cantemir, ist. 98. Dincolo, peste „Rîpoa-sa“, este „Valea-Răpiţii“, o vale mai adincă decît ,,Valea-Seacă“. Slavici, n. i, 8. Peste porţi, mai dincolo de ele, stă palatul. Delavrancea, s. 246. Peste valea Bahluiului ş-a Nicolinii, se ridică un alt şir de măguri. Vlahuţă, s. a. iii, 329. De acolo de unde erau, se vedeau peste dealurile negre, în fund spre miazănoapte, Bucegii. Camil Petrescu, o. ii, 140. In alte lumi, pe mări şi 5463 PESTE - 486 - PESTE peste manii- t septembrie 1962, 12. Mere-oi colo peste vale, La cea mîndră ca ş-un soare ? Jarnîk-Bîrseanu, d. 33. Peste deal, peste Vişău, Ard două lumini de său. folc. transilv. i, 267. <0> (Localizarea unei realităţi faţă în faţă cu alta prin raportare la depăşirea unei distanţe directe şi relativ mici care le separă ; în construcţia peste drum) Un loc foarte mare pe Podul Mogo-şoaiei, peste drum de Biserica Albă. cu (1831), 14Q2/27. Preste drum sta acolo un pitariu în uşă. Bărac, t. 15/24. Ne mutăm la un fierar peste drum. Creangă, a. 114. Locuinţa lui Andrei. . . era peste drum de casele sale. Brătescu-Voineşti, p. 187. Băieţelul arhivarului de la judecătorie, care stetea peste drum. Gîrleanu, n. 157. In dreptul judecătoriei care se află peste drum de o bisericuţă veche catolică ... se opreşte. Rebreanu, i. 121. Am ieşit colo, peste drum de noi. Mironescu, s. a. 48. Maică-sa . . . s-a d ts peste drum la cucoana Frosa. Sadoveanu, o. i, 667. In faţa staţiunii, peste drum, se afla o căsuţă mică şi pipernicită. Preda, m. 216. Puiculiţă, pui păun, Treci la badea peste drum. JarnIk-BÎrseanu, d. 373. II. (Exprimă încadrarea pe parcursul sau imediat după încheierea desfăşurării unei unităţi temporale sau a unei circumstanţe privite durativ) 1. (Exprimă încadrarea unui fapt, a unui eveniment etc. nedeterminat ca durată, în cursul desfăşurării unei perioade) Luară Pavel prespre noapte. cod. vor. 56/15. Preste noapte veniră neşte creştini cu un dubas eh-i încărcară pre toţ. Dosoftei, v. s. septembrie 6v/2. Piste noapte au visat un vis. Neculce, l. 12. Peste noapte . . . Pirvul banul a fugit. anon. cantac., cm i, 115. Lepădînd desagi şi straie, fug peste noapte cum pot. Beldiman, e. 58/10. Peste noapte s-a făcut nevăzut. Negruzzi, s. i, 87. Peste noapte a şi dat holera ... şi m-a frămîntat şi m-a zgîrcit cîrcel. Creangă, a. 15. încă duminecă se vorbea, că peste săptămînă Toderică va peţi pe Marta. Slavici, n. i, 98. Fata împăratului . . . s-a sculat peste noapte cam despre ziuă. Ispirescu, l. 20. Peste noapte... se duce la nuc, îl apucă bărbăteşte de trunchi, îl smulge cu rădăcini cu tot. Gîrleanu, n. 9. Numai ce mă pomenesc cu ordin de la primărie, că, ... îmi ridică peste noapte ghireta cu pompierii. Brăescu, o. a. ii, 198. Zarzărul. . . înflorise peste noapte. Teodoreanu, m. u. 16. Un prietin din copilărie . . . venea deseori peste an. Sadoveanu, o. ii, 601. Peste noapte, fiind şi obosit, avu un vis îngrozitor. CAlinescu, s. 440. Peste noapte s-ar putea să se schimbe vremea şi să plouă. Stancu, r. a. iii, 30. □ Am măcinat griul cules peste vară. + (Indică posterio-ritatea scurgerii unei durate faţă de o unitate temporală determinată) într-o zi, peste care au trecut de atunci multe zile, am intrat în această casă: Galaction, a! 456. CJ A trecut multă vreme peste anul acela de tristă amintire. 2. (Exprimă scurgerea unei durate definită ca înşi-rare de perioade identice) Sub domnia lui Vlad Tepeş, românii au trecut peste vremuri grele. Nu ne putem plînge, am trecut şi peste ani fericiţi. + (Indică posterio-ritatea manifestării unei stări faţă de o perioadă scursă) Bătrînul păstra peste ani o bătrîneţe fermecătoare. Barbu, p. 72. □ A trecut peste vîrsta copilăriei. 3. (Exprimă încadrarea durativă a unei acţiuni, a unei stări etc. pe întregul cuprins al unei perioade, uneori marcat printr-un determinant cantitativ) Prespre tot anul fui lucrînd D[om]nului. cod. vor. 18/31. Se spovedeşti de toate păcatele cc-au grăşit prespre săptămînă. cod. tod. 220. Svîntul de dumenecă să postea preste toată săptămînă pînă iarăşi dumenecă. Varlaam, c. 352. Să aibă a-i plăti dajdia şi toate greutăţile cîle-s prespre an. prav. 5. Mult greu au tras bejenarii preste iarnă. Neculce, l. 316. Corbul în veci şi seminţia lui peste veci epitrop împărăţiii vulturului să fie. Cantemir, ist. 182. Faceţi-vă socoteală... de ceea ce preste zi aţ lucrat. Drăghici, r. 153/17. Au pus peste noapte pază. Bărac, a. 8/5. Să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învăţat peste săptămînă. Creangă, a. 3. Le pregătiră o cămară . . . , in care să mîie peste noapte. Ispirescu, l. 57. Plugarul, rămas peste noapte in cîmp, doarme învelit cu nişte saci. Gîrleanu, n. 209. Asta pentru a evita rămînerea peste noapte a unei lămpi aprinse. CAlinescu, e. o. i, 144. + (Indică posterio-ritatea unui fapt, a unui eveniment etc. faţă de o limită temporală determinată cantitativ) Prespre patrusprăzece aii, eu iarăşi merş la /e/-[u]s[a]ii'm (a. 1563). gcr i,*15/27. Şi o aştepta peste neşchit să moară. Coresi, ev. 346. De să va afla vreo comoară prespre acii 30 de ai, atunce să fie tot a celuia, ce au găsit. prav. 82. Preste mult ceas să pogorî cuconul. Dosoftei, v. s. septembrie 28r/5. Pespre puţină vreame să sfă-tuiră boiarii Rimului să laie pre împăratul, fl. d. (1680), 27v/15. S-au şi bolnăvit şi preste cinci, şeiă luni au murit. Neculce, l. 173. Craiul. . . peste puţin şi muri. Văcărescul, ist. 258. Peste 16 zile, la 30 martie, înconjoraţii nemaiputîndu-se împotrivi, se svătuirăa se preda cu condiţii. BAlcescu, m. v. 74. Peste un ceas. . . ieşi într-un fiacru. Negruzzi, s. i, 23. Peste citeva minute trenul zboară-n spre Carpaţi. Caragiale, o. ii, 2. Peste cîtva timp se va alina şi va pierde gîndul de dragoste pentru păstor. Slavici, n. i, 120. Peste o săptămînă ne-am întîlnil în Bucureşti la birt. Vlahuţă, o. a. i, 191. Peste o clipă, se năpusti pe uliţa satului. Gîrleanu, n. 38. Tu vei muri. .. peste-o lună Sau peste zeci ani — indiferent. Topîrceanu, p. o. 145. Peste o jumătate de oră . . . telefonul nostru va funcţiona. Sebastian, t. 17. S-or topi răcelile zăpezii. . . Şi va fi nu peste mult aceasta. Beniuc, v. 78. Peste o săptămînă începem secerea. Preda, m. 202. Peste puţin timp aveau să răsune aplauze, s iulie 1960, 46. O (Prelungirea unei durate prin suplimentare nedeterminată faţă de o limită temporală precizată) [Oştirile] au ţinut peste cinci ani (a. 1774). gcr ii, 102/11. Cărticica aceasta să vide că au fost ascunsă . . . pristi douî sute şi triizăci de ani (sec. XIX), cat. man. i, 321. Dc-atunci au trecut ani peste douăzeci şi cinci. Sadoveanu, o. viii, 499. cu Şedinţa a durat peste două ore. O (în formule de repetiţie care exprimă o acumulare apreciabilă de timp scurs) Şi au trecui ani peste ani. Sadoveanu, o. i, 86. o Vor trece zile peste zile. 4. (Exprimă perspectiva temporală durativă care constituie obiectivul încadrării unei acţiuni, a unei stări etc.) Am făcut ceasle căzanie preaste tot anul ce se zic(e) dumeneacele atot anului (a. 1644). gcr i, 111/8. □ Să vă fie învăţătură peste toată viaţa. + (Indică posterioritatea faţă de un moment viitor, considerat prin relativă apropiere de momentul vorbirii; In construcţia peste curind) Va face o călătorie peste curînd. cr (1848), 23/19. Nădăjduiesc să mă întorc peste curînd. Ispirescu, l. 9. III. (Exprimă suprapunerea prin extensiune, gîn-dită de vorbitor ca o modalitate de evaluare, directă sau prin context figurat, a raportului dintre doi termeni) 1. (Exprimă supraordonarea unei realităţi faţă de sfera, domeniul etc. asupra cărora îşi exercită o autoritate, de obicei ierarhică) Acesta ...e prespre toţi despuiloriu şi domn. Coresi, ev. 90. Fu etascal şi mai mare prespre tipariu unde să tipăriia cărţile. Eustratie, ap. gcr i, 78/4. Să fie mai mare preste meşteri. Biblia (1688), 652/26. Peste toţi, cap într-acea Italie cu stăpînire iasle papa. C. Cantacuzino, cm i, 60. Cu bună chiverniseală a mării-sale şi acestea făcindu-se, din dărăbanţi, scutelnici,. călăraşi şi săr-dari făcînd păsle ei pă Caloian. R. Greceanu, cm ii, 173. [Isus] au împărăţii preste păcat (1700—1725). gcr ii, 20/34. Slâpîneşti preste toate făpturile. Mine-iul (1776), 199rl/4. Cu alţi fraţi preste care era mai mare, fură daţi spre încumplite munci (sec. XVIII). cat. man. i, 32. Ea domnează-n vizunie Preste turme şi păstori. Asachi, s. l. i, 169. Eu cei a ta inimioară, preste care-mpărăţisem. Conachi, p. 233. împăratul numi mai mare peste oştite sale în Ungaria pe comitete Mansfeld. BAlcescu, m. v. 89. Un rege barbar care domnea peste un popor viteaz. Ghica. s. 164. Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte. Alexandrescu, o. i, 73. 5463 PESTE - 487 - PESTE Peste cite mii de valuri stăpînirea ta străbate. Eminescu, o. i, 130. Se făcuse stăpînă peste toii stăpînii din casă. Slavici, n. i, 80. Tu-i eşti tată şi ai dreptul peste fiul meu ca mine. Coşbuc, p. i, 120. Şi peste toate o să fie, de acuma, dînsulrege. Bassarabescu, v. 135. Cornelia, care guvernează peste noi to(i, era cam şifonată. Călinescu, s. 76. L-a lăsat vechil peste partea ei de moşie. Stancu, r. a. i, 43. cj Care e mai mare peste voi? <0> (Declanşarea unei circumstanţe, de obicei defavorabilă, asupra unei fiinţe sau a unui obiect) Nu încetează ... a plînge relele ce el a adus peste leară. Odobescu, s. i, 297. Se miera şi el singur ce dăduse peste dinsul. Creangă, p. 136. Vezi cum vine . . . , peste om năpaslea ? Coşbuc, p. i, 248. Poale să dea şi peste el un noroc ca şt peste tatăl Elenuţii ! Agîhliceanu, a. 46. De ce pînă acuma n-a mai venit nici o boală peste sal? Gîrleanu, n. 35. Vor veni peste mine şi alte infidelităţi şi alte turpitudini. Galaction, o. a. i, 105. Toate ştirile rele despre Otilia se adunaseră peste capul lui. Călinescu, e. o. i, 160. Orezul răsărise, scăpase de primejdia să mai dea vreun frig peste el. v. rom. septembrie 1962, 22. + (Indică superioritatea unei fiinţe sau a unui obiect asupra altora, prin depăşire în importanţă, in valoare etc.) Domnul nostru e prespre toii dumnedzeei. psalt. hur. 114v/20. Ficcare crede in vreo lege Care o socoteşte preste toate. Budai-Deleanu, ţ. 232. □ El este cu mult peste ceilalţi. (Sfidarea cuiva prin ignorare, nepăsare etc.) Trecea peste toţi, nu cunoştea pre nime avind trecere şi cinste de la Antonie Vodă. Neculce, l. 65. Am jurai că peste dinşii să trec falnic fără păs. Eminescu, o. i, 147. O (Desconsiderarea cuiva prin dezinteres sau dispreţ ; in construcţia a privi peste umăr) Revista . . . priveşte peste umăr la activitatea culturală de masă. scînteia, 1973, nr. 9 426. O (Persiflarea adresată cuiva ; în construcţia a lua peste picior) Ne iau oamenii lot peste picior. Creangă, a. 128. 2. (Exprimă desfăşurarea unor situaţii, de obicei nefavorabile) Şi făcîndu-şi roată gîndul peste cîte-a fost trăit. Vlahuţă, o. a. i, 52. cu Vor licee peslc greutăţi mari. + (Indică încălcarea unei norme, a unei dispoziţii, a unei hotărîri, a unei recomandări etc.) Şi tu şedzi de giudeci după leage: şi prespre leage treci că gici se me bală. cod. vor. 46/25. De vezi că domnesc preste leage loveaşle-mă. Moxa, 361/9. Nu să cade să se mire de aceastea nice să caute spre mulţimea păcatelor de vor şi prespre fire. prav-, gov. 20v/6. Aceastea toate le facem preste dzisa lui Dumnedzău. Varlaam, c. 260. Ş-au gonit femeaea cea cu leage ş-au luat pre alia preste leage. Dosoftei, v. s. noiembrie 119v/29. Şi nemică peste voia lui nu făcea. Axinte Uricariul, let. ii, 147/20. Turcii [n-au primit] să facă ceva peste porunca lor. R. Popescu, cm i, 293. Să nu cumva alţii să umble să dea bani, să ia domnia şi să fie boiarilor ţărăi peste voie (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 350/18. Nime să nu cuteză a face într-all chip peste cartea domniei mele (a. 1784). Uricariul, v, 430/2. Au îndrăznit să calce pesté voinţa părinţilor săi. Dră-ghici, r. 30/17. Să pornească preste voia părintească. Bărac, a. 15/4. Peste obiceiul său, porunci muzicanţilor odăiei sale să zică un cinlic. Bălcescu, m. v. 78. Fata cu feciorul se înţeleg ca să fugă peste voinţa părinţilor. Marian, nu. 151. O (Nerespectarea unei ordini dinainte stabilite; în construcţia peste rînd) Fiind într-o stare gravă, medicul a primil-o peste rînd. 3. (Exprimă o totalizare ; în construcţia peste tot) I-au mai dat alte cinci mii de galbeni de aur carii s-au făcut preste iot doaodzăci de mii de galbeni de aur. Neculce, l. 19. Iată somele cheltuielei... ; războiul ce s-au început la 1888 pentru urmarea in tron : 900000000, 1 562 500 000, . . . peste lot 50 900 000 000. ar (1829), 562/37. Hanul caritaşilor ce are in faţă patru prăvălii, peste tot zece odăi, afară de deosibite cuhnii, grajdiu şi şopron ce are in curte, cr (1831), 3562/37. Peste tot cinci sute de oau[Ă] imi scot. Pann, ap. gcr ii, 360/23. O (In formule de repetiţie care exprimă aglomerarea, îngrămădirea etc.) [Lăcustele] unde cădea ta mas, ca albinele de gros dzăcea, nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol. M. Costin, ap. gcr i, 201/32. Le str-guia . . . trimiţînd iscoade peste iscoade. R. Popescu, cm i, 565. Am pus osteneli peste osteneli întru toate. Antim, p. xxv. Şi-i supun a plăti dobînzi peste dobînzi (a. 1802). Uricariul, i, 301/31. întrebare peste întrebare li se face. Creangă, a. 142. împăratul trimise soli peste soli la doamna Chiralina. Ispirescu, l. 113. S-amestecă, s-aruncă popor peste popor! Coşbuc, p. i, 158. [La Ierusalim] biserici peste biserici, cruci peste cruci, pustnici pcsle pustnici. Delavrancea, o. ii, 317. în prăvălie înghesuială, — cereri peste cereri. Brătescu-Voineşti, p. 149. In sufletul meu fierbeau întrebări peste întrebări. Sadoveanu, o. i, 136. Cei doi străbătură saloane peste saloane. Călinescu, s. 438. Cărţi peste cărţi. . . răsfoiam cu degete subţiri. Labiş, p. 137. Pe-aceşti bani şi-au cumpărat moşii peste moşii. Sbiera, p. 245. O (Aglomerarea dezordonată a unor realităţi; în construcţia claie peste grămadă) 'Trei trăsuri... se rostogolesc fără încetare din deal în vale şi înapoi, cărînd ofiţeri claie peste grămadă, in picioare, cu săbiile in afară, cu mîinile în sus. Brăescu, o. a. i, 40. + (Urmat de un determinant cantitativ, indică depăşirea limitei exprimate de acesta) Au mulţămil foarte că au sh'ins peste cit nădăjduia. Axinte Uricariul, let. ii, 185/37. Peslc 400 ucişi şi prinşi, nesocotindu-se numărul cel mare al răniţilor, ce i-au cărat duşmanul, ar (1829), 56x/l. Au răsădii peste doă mii crengi de răchită. Drăghici, r. 164/20. Au aruncai jos preste o sulă de cizme. Bărac, t. 18/13. 500 hgi şi peste 5 000 ordonanţe, cr (1848), 23/39. în toată ţara sînt peste trei mii de oameni de drept, avocaţi, magistraţi. Vlahuţă, o. a. i, 224. Peste o mie de bolnavi zăceau în camere. Mironescu, s. a. 122. Aveau turme de patru, cinci, şase, şapte mii de oi şi peste. Moroianu, s. 24. Colectivul... a produs peste. 250 site de cernut, scînteia, 1954, nr. 2 886. în mijlocul ogrăzii vaste... stau aliniate peste 70 de tractoare. Barbu, z. 110. Nu e uşor lucru, ... să organizezi munca celor peste 1 000 de oameni. Lupta de Clasă, 1962, nr. 4, 71. o Pcsle un sfert din material a fost redactat. <£• (Depăşirea unei limite prin adaos) Ca eu ticălosul pespe blagoslovenia . . . sfinţiei tale să dobîn-desc erlare (a. 1652). bv i, 193. Preste toate au făcut un lucru de nc-am toţ inspăimal de minune. Dosoftei, v. s. noiembrie 124V/Î4. Mai peste toate acestea, scriind boiarii de la Poartă că cere vc:ziriul huzmet. . . ; toţi boiarii împreună cu domnul au rămas încremeniţi. R. Greceanu, cm ii, 176. Scos-au turtii grele in ţară . . . peste alle dări multe. Muşte, let. iii, 22/22. Făgăduim preste aceasta că lui Ştefan Vodă şi frale-său . . ■ le vom fi de sfat. Şincai, hr. ii, 139/22. Pcsle aceşti ciocănaşi mai sînt şi alţii, neputincioşi de bătrîneţe şi beteşuguri (a. 1837). doc. ec. 678. Şi peste aceslca toate încă spre îndeplinire, Se cere prieteşugul cu credinţă şi iubire. ConaChi, p. 81. Peste bucuria ei, aceasta cădea de minune. Brătescu-Voineşti, p. 311. Peste lot ce-i dase timpul său şi exemplul înaintaşilor recenţi, Delavrancea rămîne el-insuşi prin mai multe însuşiri ale imaginaţiei sale şi prinlr-o seamă de procedee ale realismului. Vianu, a. p. 175. O (Depăşirea unei cantităţi prestabilite prin suplimentare) Furnaliştii hune-doreni au produs pesle plan, de la începutul anului, 25 000 tone de fontă. Scînteia, 1965, nr. 6 589. O Am realizai 25 % pesle normă. O (Depăşirea excesivă a unei limite) Spre toate gloalele de multe ori muncind ci, nevoia-i se hulească prespre măsură invrăjbiia ei. cod. vor. 76/19. Se minuna, că prespre fire şi cu multă minune sînt aceastea carele-s de Ia Dumnezeu. Coresi, ev. 332. Slava ce va să se aralc între noi. . . covirşeaşle prespre măsură cu mărirea cea de veci\ Varlaam, c. 184. De aceasta s-au cutremurat Antonie preste samă. Dosoftei, v. s. septembrie 16r/3. Era încărcaţi pesle putinţă la somă. Neculce, l. 197. Avea o lăcomie mare peste măsură. R. Popescu, cm i, 484. Tătarii. . . au robit multe suflete peste samă. Axinte Uricariul, let. ii, 133/29. Te-am ales a fi îndreptătoriu cuvîntului păste fire (sfîrşitul sec. XVIII), cat. man. ii, 7- După a sa slobodă volnicie încarcă carul preste măsură. 5463 PESTEALĂ - 488 - PEŞTI1 Budai-Deleanu, ţ. 379. Poate că i-am Însărcinat peste puteri cu slujba casei (a. 1822). Uricabiul, xi, 354/15. Eram cu toiul ameţit şi preste fire uimit. Gor-jan, h. iv, 192/33. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură. Bălcescu, m. v; 47. Te iubesc peste fire Şi tu nu-mi dai crezămint. Pann, e. iv, 147/12. Este peste putinţă a se adopta un sistem exclusiv. Ghica, s. 207. Se vede că nu ţi-o fost drag . . . peste măsură. Alec-sandri, t. 573. Mi-a fost peste putinţă s-o înlilnesc singură. Bolintineanu, o. 431. Laudele lor desigur m-ar mihni peste măsură. Eminescu, o. i, 141. Era pesie poate să viu; am avut luni şi marţi pe nenea Iancu. Caragiale, o. vii, 83. Ca să trecem prin pădure e pesie poate. Ispirescu, l. 6. Era peste putinţă ca el să nu le fi ştiul toate. Slavici, o. ii, 201. Gerul e peste fire, crapă pielrile. Delavrancea, s. 33. înfuriat deodată peste măsură, ridică pumnul. Rebrf.anu, i. 89. Ai simţit, poate, ca lupta va fi peste puterile tale de rezistenţă. Galaction, a. 389. Guvernul trecuse cu păsuirile peste orice limită. Brăescu, o. a. i, 77. E peste puterile mele atita suferinţă. Camil Petrescu, u. n. 340. De ce să mă tulbur peste samă 7 Sadoveanu, o. vii, 292. Risul peste fire aduce plins. Zanne, p. ii, 699. □ A fost peste aşteptări. 4. (Exprimă confruntarea pe neaşteptate cu un obiectiv Intîlnit accidental; în construcţia a da peste cineva sau ceva) Mergind pre pirău in jos, au dat priste nişte păscari. Ureche, l. 144. Nişte păstori. . . au dat peste o fiară, ce-i zic ei buor. C. Cant acu zino, cm i, 51. Căutind in toate părţile, au dat peste mori (sfîrşi-tul sec. XVIII), let. iii, 254/38. Spuneţi celui ce v-au trimis, ca să se ferească să nu dau pesie el. Negruzzi, s. i, 140. Ci rid vei da peste stoluri de grauri împuşcă . . . cit vei putea mai mulţi. Odobescu, s. iii, 32. Nu vedea nemica; da chior pesie ce apuca. Creangă, p. 143. Avem să dăm peste o primejdie mare. Ispirescu, l. 6. A dat peste un sloi de potîrnichi. Brătescu-Voi-neşti, p. 127. Slrinse pulpele şi porni surul să deie peste moşneag. Gîrleanu, n. 16. A avut norocul să dea tot peste oameni buni de plată. Bassarabescu, v. 95. Orbecăieşte . .. pină cînd o da peste un sergent sanchiu. Galaction, a. 243. Am dat peste un adevărat studiu după natură. Sadoveanu, o. i, 446. Dăm peste o femeie rezemată de zid. Stancu, r. a. i, 20. Hei, pune frina, nu vezi că dai peste oameni ? t martie 1962,15. <0> (Intervenţia inopinată asupra unui obiectiv) Mă duc peste ei şi le fac o inspecţie. A dat buzna peste noi să ne surprindă asupra faptului. A intrat peste mine in casă ca să-mi ceară socoteală. + (Indică imixtiunea potrivnică în drepturile, în interesele, in atribuţiile etc. cuiva) Zise Domnul, cine nu e cu mine, prespre (împotriva b 1938) mine e. Coresi, tetr. 26. Venise pîră prespre el. id. l. 394/1. Şi nimenile să nu să mai ameas-tece prespre cartea domniei meale (a. 1602). cuv. d. bătr. i, 113/12. Să nu se amestece peste testamentul nostru (a. 1731). Uricariul, ii, 31/20. Să nu aibă nimenea a să scula peste vînzătura mea, asupra dumi-sale (a. 1740). Uricabiul, xxiv, 442. □ Ce le bagi peste treburile mele? , , — Şi: (învechit şi regional) păstă, păste, piste, pristi, (învechit) péstre (psalt. 10), péspe, pespre, préspre, préstá, préste, priste, (regional) péstá (alr i 300/223, 856, alr sn v h 1 410/833, ib. vi h 1 837/836), peşte (a ii 6), păşte (alr ii 4 381/260), pista (alr sn vi h 1 819/95, a ni 16), pistă (Vasiliu, c. 205, alr i 300/840, 344/200, 223, 229, alr sn vi h 1 819, 1 837), pişte (alr ií/i mn 115, 3 774/520, alr sn vi hl 819,1 837), pistă (alr i 300/103,283, 305, 1 331/1), prii stă (alr sn v h 1 367/76) prep. — Pre + spre (prin disimilări succesive). PESTEĂLĂ s. f. (învechit) întirziere, zăbavă. Nece o pesteală nu-l feci. cod. vor. 70/11. Adune-se ei acicea derept pesteală nece una să nu facă. Coresi, l. 123/8. Să nu se teamă de pesteală că-i buru cinslitoriul (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 79/7. Loc. adv. Fără (de) pesteală = imediat, neîntîrziat, numaidecît, îndată. Fără pesteală se sculă cel nume şi cu nărav de leu. Moxa, 383/29. Şi vin, Doamne, fără de pesteală. Dosoftei , ps. 229/6. Dacă aveţi a face o rinduială, Faceţ-o îndată, fără peslală. Budai-Deleanu, ţ. 388. — PI.: (rar) pestele. — Şi : pestălă s. f. — Peşti1 + suf. -eală. PESTÎLCA1 s. f. 1. (Popular) Şorţ de pînză sau de postav pe care-1 pun femeile peste rochie şi care, uneori, se poartă şi de către bărbaţi; s p e c. fota dinainte; p. gener. fotă; (regional) presteleancă. Fieştecare. . . ora să-şi schimbe bernivicii pe un pantalon, peste lea pe o păreche mănuşi. Russo, s. 6. Avea la piept o pestelcă albă cu semnul crucii roşii. Gane, n. ii, 115. Nu mai ţineau de ele nici vîlnic, nici pestelcă. Delavrancea, s. 58. Ecaterina . . . îşi acopere faţa cu pestelca. Contemporanul, ii, 283; Ştergîndu-şi mîinile de pestelcă, alergă bucuroasă înaintea mă-sii. Vlahuţă, o. a. ii, 51. Casandra scoale de subl pestelcă o hîrtie. Dună-reanu, ch. 106. Tot din pînza flanelelor se fac şi pes-lelcele sau şorturile. Pamfile, i. c. 289. Umbla mereu în lada ei de zestre, scotind cile o basma, cînd o pestelcă frumoasă. Bujor, s. 132. Zeama roşie îi picura de pe barbă pe pestelcă şi de pe pestelcă pe pămînt. Hogaş, dr. i, 163. Femeia îşi şterse lacrimile cu poalele peslelcei. C. Petrescu, î. ii, 175. Cile o slujnicuţă a domnului „cutare“ răsărea în fa(a porţii cu oala sub pestelcă. Brăescu, o. a. i, 94. Zării un doctor ţapăn . . . şi după dînsul un şirag de oameni drepţi cu pestelci albe. Sadoveanu, o. ii, 116. Femeie . . .cu largă fustă încreţită şi pestelcă, id. ib. ix, 295. Femeia hangiului, în pestelcă şi cămaşă albă, . . . alergă bucuroasă. Camil Petrf.scu, o. i, 329. îşi vlrî sub pestelcă mîinile umezite, v. rom. februarie 1955, 144, cf. h ii 118, 132, 214, 244, 245, 255, iii 19, 141, v 98, 112, 390, vii 445, 477, ix 29, 124, xiv 351, 430. Să-mi fac rochia roşioară Şi polcuţa gălbioară Şi pestelca foc şi pară. şez. ii, 7. Fetele purla pistelci dinainte şi dinapoi. Graiul, i, 204. Azi o să-mi iau prestelcile la horă. Boceanu, gl, cf., Coman, gi„, alr ii 3 323/682, 3 352/848, alrm sn i h 358, alr sn iv h 1 180, a v 15, vi 26, ix 1. 2. (Mold. şi prin Bucov.) Parte a batozei pe unde ies paiele la treierat. Cf. cv 1950, nr. 5, 32, Lexic reg. 62, ii, 96, Glosar reg. 3. (Nav.) Bucată de pînză triunghiulară prinsă cu o latură de vergă, care serveşte la păstrarea la adăpost a burţii velei, cînd aceasta este strînsă. Cf. ltr2. — PI.: pestelci şi (rar) pestelce. — Şi: (învechit) prestercă (Cihac, ii, 296), prostelcă (id. ib., Scriban, d.), prostirea (Cihac, ii, 296), (regional) past61că (Coman, gl.), pistelcă, prestclcă s. f. . — Din bg. npecTHniea. PESTELCĂ2 s. f. (Prin sudul Mold.) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape. Cf. Băcescu, p. 184. — PI. : pestelci. — Cf. c h e ş t, e a 1 c ă. PESTELCTÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui pestelcă1 (1). Se ducea în grădiniţă şi-l chema la parmaclîc de-i umplea pestelcuţa cu bucăţi de zahăr,. Gîrleanu, n. 159, cf. sfc v, 192. — PI. : pestelcuţe. — Pestelcă1 + suf. -uţă. PESTEMĂL& s. f. v. peştimuu. PESTEMÂN s. n. v. peştiman. PESTEHNĂC s. m. v. păstlrnae. PESTERNÂP s. m. v. păstlrnap. PESTÎ1 vb. IV. Intranz. 1. (învechit şi regional) A rămîhe, a zăbovi (într-un loc); a întlrzia (un timp); tranz. (folosit şi a b s o 1.) a amîna. Giudecă Pa vel 5472' PEŞTI2 - 489 - PESTILENŢIAL Se treacă intru Efes cum să nil fie lui a pesli (a s ă z ă b ă v i n. test. 1648, să nu se facă lui zăbavă de vreme Biblia 1688) intru Asia. cod. vor. 18/20, cf. 172/5. Agiutorul mieu şi izbăvitorul mieu eşti tu; Doamne, nu amăna (pesli cc2, hd). psalt. 136, cf. 78. întru inima lui pesli-va Domnul mieu a veni. tetraev. (1574), 244. Cărei aţi peslit pînă la al noaole ccas, apropia(i-vă. Coresi, ev. 117, cf. 335, 510. Văzu nt rodul cum Moisi peşti în munte. Palia (1581), ap. ccr 75/31, cf. cod. tod. 193. Macar numai trei dzile ce veri pesli în iad, fiul mieu, iară mie-m pare vreame de ai mulţi. Varlaam, c. 87, cf. 65, 462. Ionii mult nu pes-tiră, ce veniră cu vasă multe. Herodot (1645), 308, cf. n. test. (1648), 32T/14. Socoteşti că eu din cîinia mea şi din fără de omenia mea pestesc şi întîrziez măriii tale de nu plătesc (a. 1657). Iorga, c. i. ii, 244. Nemic să nu să spaie, pentru căci au peslit de s-au inlirziat (a. 1661). gcr i, 180/22. Nu pesli vreme multă şi strălumina pravoslavia. Dosoftei, v. s. noiembrie 101 v/8, cf. octombrie 48v/26. Cind mina ne dă, macar cevaş răul a face nu pestim. Cantemir, ist. 364, cf. id. hr. 98, dm. Nici slugi multe nu ţineau ... şi apoi nici slugile nu . .. pesteau la el. Cătană, p. b. iii, 82. O E x p r. (Regional) Cit pesteşte apa pe streaşină (sau în ciur) = (foarte) puţin timp. Cît pesteşte apa pe streaşină şi cit pesteşte apa în ciur, atîta să pestească băiatul sau fata. Marian, na. 37. 2. (învechit) A stărui, a persista. Că de greşaşte omul, nu-i vine luiş aciiaş foamea, ce cind pesteaşte întru păcate şi răsipeaşte toată avuţiia. Coresi, ev. 26. + A se strădui, a depune eforturi (mari). Cind pesteaşte şi face lirg bun şi se întoarce cu dobindă . . ., nu-ş mai aduce aminte de cea grijă. Coresi, ev. 78. 3. (Ban.) A suferi, a răbda, a suporta. Cf. dm. N-o mai putut peşti. L. Costin, gr. băn. 156. Nu pot peşti de frig. Com. din Oraviţa. 4. (Regional; despre timp) A trece, a se scurge. Cf. dm. După ce a pus banii la bancă nu pesteşte (trec) 2 săptămîni şi cade baba la pat. i. cr. iii, 87. 5. (Prin sud-estul Mold.; despre găini) A face o pauză In ouat, a întrerupe pentru un timp ouatul. Găina pesteşte. Scriban, d. — Prez. ind.: pestesc. — Etimologia necunoscută. Cf. peste. PESTÎ2 vb. IV. Tranz. (Regional; despre boli; complementul indică oameni) A apuca, a cuprinde, a prinde. M-a peştii boala. Pamfile, j. ii, 159. — Prez. ind.: pestesc. — Etimologia necunoscută. PESTIFER, -Ă adj. 1. (Livresc; despre emanaţii, agenţi patogeni etc.) Pestilenţial (1). Locul unde au zăcut vitele să cuvine a să curăţi cu niscaiva mijloace prin carile să omoară miasma pestiferă, ar (1829), ll2/26. O putoare pestiferă sau omoritoare. ib. 121/!» cf. Aristia, plut., Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Aer pestifer. Scriban, d., cf. dn2. O F i g. Chinoviile . . . convertite in laboratorii ale infernului din care transpiră acel abur peslifer ce înveninează societatea. Filimon, o. i, 313. 2. (învechit, rar; despre miros) Pestilenţial (3). Negiijasem miasmele pestifere produse de cînepa topită în lac. Codru-Drăguşanu, c. 171. — Pl.: pestiferi, -e. Din fr. pestifere. PESTIFERA!, -A adj. (Livresc; despre oameni, regiuni etc.) Contaminat de pestă ; ciumat. Ţară pesti-ferală. Scriban, d., cf. dm, dn2. <>■ (Substantivat) Pus la carantină ca un pestiferat, căpitanul Mocanu Alfons . . . lucra singur în regiment. Brăescu, o. a. i, 143. — Pl. : pestiferaţi, -te. — Din fr. pestifere. PESTILENT, -A adj. (în dicţionare) 1. Pestilenţial (!)• Cf. STAMATI, D., PoNTBRIANT, D., cade, DM, DN2. 2. Pestilenţial (2). Febră pestilentă. Şăineanu, d. u., cf. cade. Friguri pestilente. Scriban, d., cf. dm, dn2. 3. F i g. Primejdios, corupător. Cf. cade, dm, dn2. — Pl.: pestilenţi, -te. — Şi: (Învechit) pestilint, -ă adj. Pontbriant, d. — Din fr. pestilent. PESTILENTIFER,-A adj. (învechit, rar) Pestilenţial (1). Miasmele pestilentifere din bălţile ce se află în partea de jos a judeţului. I. Ionescu, p. 177. — Pl. : peslilenliferi, -e. — Din pestilenţii, după modelul cuvintelor formate cu -fer. PESTILÎNŢ subst. (Bot.; germanism învechit) Cucuruz (Petasiles albuş). Rădăcină de pestilenţ. Calendariu (1814), 183/2. — Pl. ;? — Din germ. Pestilenz[wurtz]. PESTIUfîNŢĂ s. f. (Rar) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. Cf. Stamati, d., Pontbriant, d. Fantasma pestilenţei intra cu nori calzi şi galbeni şi împrăştia pe cetăţeni din pieţe, f .(1867), 370, cf. Barcianu, v., Gheţie, r. m., Alexi, w., cade, Scriban, d., dm, dn2. 2. F i g. învăţătură dăunătoare. Cf. Şăineanu, d. u., dn2. — Pl. : pestilenţe. — Şi: (Învechit) pestilinţic (Stamati, d.), pestilinţă (Pontbriant, d.) s. f. — Din fr. pestilenee, germ. Pestilenz. PESTILENŢIAL, -A adj. 1. (Despre emanaţii, a-genţi patogeni etc.) Care răspîndeşte ciumă; p. gener. contagios, molipsitor; (livresc) pestifer (1), mefitic, (în dicţionare) pestilent (1), (învechit, rar) pestilentifer. Loc infectos, umplut cu esalaţiuni pestilenţiale (mirosuri molipsitoare). Barasch, m. ii, 133/9, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Emanatiuni pestilenţiale, cade, cf. dm, dn2. 2. (Despre boli, simptome, epidemii etc.) Care ţine de ciumă sau de o altă boală molipsitoare, care are caracteristicile ciumei sau ale altei boli molipsitoare, care este provocat de ciumă sau de altă boală molipsitoare, de ciumă; (în dicţionare) pestilent (2). Din neîngroparea cadavrilor, se născu în tabera turcească epidemie pestilenţială. Calendar (1855), 127/4. în oraşul Isnahau . . . domnea mai-nainle nişte boalc pestilenţiale, nişte friguri periculoase. Barasch, m. iii, 200/21, cf. DM, DN2. 3. (Despre mirosuri) Urît, infect, sclrbos, dezgustător, nesuferit, (învechit , rar) pestifer (2); p. e x t. (despre unele lucruri) care răspîndeşte un astfel de miros. Cf. Anghel, pr. 31. Aci nu se aeriseşte niciodată . . . ? E un miros pestilenţial. Camil Petrescu, t. i, 268. Natura întreagă se răzvrătea parcă..., împrăştiind mirosuri pestilenţiale. Brăescu, o. a. ii, 142. La anume adieri ale vintului, venea un miros pestilenţial. Călinescu, s. 376. Din maldăre enorme de piei puse ia sare, se scurgeau cele mai pestilenţiale zemuri. Bogza, a. î. 99. Girla galbenă şi aproape secată, ce-şi scurgea apa groasă, tulbure . .. , cu mirosurile ei putrede şi pestilenţiale, v. rom. iunie 1954, 67, cf. dm, dn2. (F i g.) Proiecte cicălitoare, alături de îngrămădirea pestilenţială a iluziilor. Klopştock, f. 330. Format din cloaca pestilenţială a moravurilor de atunci, era robul cllorva adevăruri elementare. G. M. Zamfi-rescu, m. d. ii, 356. După o serie de aventuri pestilenţiale, am ajuns in preajma primelor locuinţe omeneşti. Bogza, a. î. 223. <0> (Adverbial) în salon... mirosea, ca şi curtea, pestilenţial. Călinescu, s. 377. — Pronunţat: -ţi-al. — Pl.: pestilenţiali, -e. — Din fr. pestilentiel, germ. pestilenzlal. 5480 PEŞTI LENŢIALIZA - 490 - PESTRICIUNE PEŞTI LENŢIA LIZĂ vb. I. Refl. (Neobişnuit; despre aer) A deveni pestilenţial (3). în tavernă pesli-lenţializindu-se undele de aer, sufoclnd şl sufletul şi amintirea, am plecai. Klopştock, f. 247. — Pronunţat: -ţi-a-. — Prez. ind. pers. 3 : peslilen-ţializează. — Pestilenţial + suf. -iza. PESTILfiNŢIE s. f. v. pestilenţă. PESTILÎNT, -Ă adj. v. pestilent. PESTILÎNŢĂ s. f. v. pestilen(ă. PESTIMĂ1V s. n. v. peştiinan. PESTÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a peşti1 (1); întirziere, zăbavă. Cf. cuv. d. bătr. i, 296, ddrf. — V. peşti1. PESTÎT1 s. n. (învechit, rar) Durere, suferinţă, necaz, chin. Adevără voao peslitul voslru şi plinsul vostru. Coresi, l. 363/15. — V. peşti1. PESTÎT2, -Ă adj. (învechit) 1. Care rămîne, care zăboveşte; care întîrzie; care amină. Cf. peşti1 d). Toi omul să fie ager intru ascultare şi pestit a grăi, peslit spre minie. n. test. (1648), 176T/26, cf. ddrf, cade, Scbiban, d. + (Adverbial) Tirziu, cu Intîrziere. Cf. CADE, ScRIBAN, D. 2. (învechit, rar) Mult (1). Pre Ion Vodă l-uu tremis la Ţarigrad unde-şi s-au săvirşit şi viu (a nu pestiţi ani. M. Costin, o. 119. — PI.: pesliti, -le. — V. peşti1. PESTITdR,-OARE adj. (învechit) Care pesteşte1. S-au văzut. . . Şi lenea că-i pestiloare năravurilor deprinse. Conachi, p. 283, cf. Barcianu, Alexi, w. — PI. : pestilori, -oare. — Peşti1 + suf. -tor. PESTITtlRĂ s. f. (învechit, rar) Durere, suferinţă, necaz, chin.iVoi pentru aceaia am slijit al vostru obraz a-l vedea eu multă peslilură. Coresi, l. 475/16. — PI. : pesliluri. — Pestl1 + suf. -tură. PEST6L s. n. v. pistol1. PESTdS, -OĂSĂ adj. (Rar) Care provoacă ciumă, de ciumă; (rar) ciumos. Virusul pestos introdus in corp odată cu vaccinarea se elimină obişnuit in 3 — 4 săplămini. enc. vet. 648. — PI.: pesloşi, -oase. — Pestă + suf. -os. PÎSTHA subst. (Regional) 1. S. f. Doică (Sanislău-Carei). Cf. Lexic reg. 9. 2. S. m. şi f. Susţinător, tutore (al cuiva) (Someş Guruslău-Zălau). Cf. mat. dialect, i, 214. Gheorghe ii peslră la copil. ib. 0> Loc. v b. A ţine în pestre (pe cineva) = a întreţine, a susţine (pe cineva). Cf. ib. — PI. : pestre. — Şi: pestre subst. — Din magh. pesztra. PÎSTRE1 prep. v. peste. PÎSTRE2 subst. v. pestră. PESTREÂLĂ s. f. v. pistrealâ. PESTRÎCE vb. III v. petrece. PESTRECtiT, -Ă adj. v. petrecut2. l’ESTHEF s. n. (învechit) Preludiu, uvertură (in muzica turcească). Au zis domnului ca sâ poroncească lui mehlerbaş ca să zică un pestref. Gheorgachi, let. i>i, 327/12. Deprinzindu-U-să auzul cu laxtmurile şi pestrefurile turceşti, ... se ingreţoşază şi nu voiesc să le asculte (a. 1823). bv m, 421. Dezmierdă cu . . . pesrefuri pe Gavanazoglu. Ghica, în Zeitschrift, xix, 390, cf. ddrf, şio ii2, 95, Alexi, w. Boierul auzea muzica peslre-furilor turceşti. Iorga, l. i, 7. Cinla la masă sau la petreceri peslrefuri. id. ib. 34. — PI.: peslrefuri. — Şi : pesret s. n. — Din ngr. fteapioără adj. — Pestriţ + suf. -for. PESTRICÎU, -ÎE adj. v. pcstrlţlu. PESTRICIÎÎNE s. f. 1. (învechit.) Amestec de culori diferite. V. pestriţătură. Nici corbul negreaţa, nici pardosul pestriciunea a-şl mula poale. Cantemir, IST. 105, cf. 218, DDRF, TDRG, CADE. 2. (Prin Olt.; în forma pistriciune) Pistrui (II). Cf. alr i/i h 26/878, 898. 3. (Regional; la pl. 4 într-un descîntec; cu sens neprecizat, probabil) Numele unei boli nedefinite mai îndeaproape. Ciula linge viţelu De maţe, de peslriciuni, Io 5508 PESTRICUŢ - 491 - PESTRIŢ ting pă (cutare) de deocheturi. Georgescu-Tistu, b. 53, cf. 88. — Pl.: pcstriciuni. — Şi: (regional) pistrieliine s. f. alr i/i h 26/878, 898. — De la pestriţ. PESTRICÎÎŢ, -A adj. (Regional) Pestricior. Cf. alr ix 5 704/260. Am o găină peslricufă, O pui in horn pe policuţă (Cartea). Gorovei, c. 45. — Pl.: pestriculi, -e. — Cf. p e s t r i ţ, p e s t r i c i o r. Cf. Graur, e. 38. PESTRILÎÎŞ, -Ă adj. (Prin Bucov.; într-o ghicitoare) Pestricior. Cf. Gorovei, c. 391. — De la pestriţ. PESTRINÂC s. m. v. păstîrnae. PESTHlâR, -OÂRĂ adj. (Prin nord-vestul Munt. şi prin Maram.) Pestricior. Porumbiţă păstrioară, Dulce-ai fost la gurioară. Ţiplea, p. p. 69. Cu căciula pestrioară, Truputeiul trestioară. Udrescu, gl. — Pronunţat: -tri-or. — Pl.: peslriori, -oare. — Şi: păstriâr, -oără adj. — De la pestriţ. PESTRIŞdR, -OARĂ adj. (Regional) Pestricior. Cf. Marian, ch. 54, dm, Udrescu, gl. 199. <0> (Substantivat) Ba, cucuie, ba, Nu te-oi asculta, Porumbaculc, Frumuşelule, Pestrişorule, Drăguşorule. Alecsandri, p. p. 8. — Pl.: pestrişori, -oare. — De la pestriţ. FESTRÎT, -A adj. v. pestriţ. PESTRÎŢ, -A adj. 1. Care are pete (mici) sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); cu culori diferite; (rar) pestriţat (1), pistruiat (2), (învechit şi regional) pistrui (I 1), pestriţiu, (regional) pestric,pistricios(v. pistricos 2),mistreţ(12a),mis-tricioi (1). mistriu, morajin, picur2, picurit (v. pic u-rat! 2), picuriu, (învechit, rar) pestricat. V. b ă 1 ţ a t. Făcu lui un veşmînt de multe feafe, pestriţ. Palia (1581), 150/8. Sînt... şărpi mici cu aripi pestriţă. Herodot (1645), 189. Făcu un cerdăcel pre 4 stilpi de marmură, pestriţi. Gavril, ap. gcr i, 172/37. Era Tamara in haine pestriţe foarte frumoase (a. 1685). gcr i, 276/30, cf. 277/2. Voi împărţi de acolo toată oaia murgă. . . , albă şi pestriţă intru miei. Biblia (1688), 221/50, cf. 282/10. In zidul acela era porţi pestriţe cu aur şi cu argint amestecătură. Mineiul (1776), 29rl/36. Furase Ahar o haină pestriţă. Maior, d. 44/30. Căutam pietricele de acele pestriţe. Drăghici, r. 8/17. Pestriţi mii de fluturi zboară in a soarelui lumină. Asachi, s. l. i, 203. Călare pe un calir pislriţ cu negru şi cu alb. Bărac, ap. tdrg. Cincizeci şi două de oi din care palru negre, opt pestriţe şi patruzeci albe. Bălcescu, m. v. 78. Hlamida-i era pestriţă. Pann, e. ii, 15/10, cf. id. p. v. iii, 671/22. Scoase din sin o broşură cartonată cu hirlie pestriţă. Neghuzzi, s. i, 7. Pe un pestriţ prundiş se leagănă trindava Moldovă, id. ib. 193. Grauri pestriţi, sitari, dropii. . . , toate picau ca fermecate cind ieşea el la vinătoare. Odobescu, s. iii, 181, cf. 149, Marian, ch. 54. Pitpalacu-n griu sughiţă, Iar nepoţii lui După mama cea pestriţă, Mai pestriţi ca ea la pene, Sprinteni fug. Coşbuc, p. ii, 19. Scoase din buzunarul pantalonilor o batistă pestriţă. Rebreanu, n. 57, cf. id. i. 32. O raţă cu aripile pestriţe, se repezi lacom, căzu in bol. C. Petrescu, î. i, 258, cf. ii, 189, Stoian, păst. 60. O raţă pestriţă cu ciocul sur. Sebastian, t. 203. Tirguşorul... părea o fiară pestriţă. Sadoveanu, o. i, 390, cf. xii, 158. Unul din cei doi era in chip evident Sufleţel..., agitindu-se intr-un raglan foarte larg, de stofă -pestriţă. Călinescu, s. 43. Boabele să ţi le-nchipui: gălbii, Sau roşii, verzii, sinilii, aurii, Cind pure, Cind pestriţe. Blaga, p. 24. Un cap cu coade roşcovane, adunate anapoda înlr-o basma pestriţă. Galan, z. r. 9, cf. id. b. i, 16. M-au incintat căprioarele negre-n poiană, Şi pestriţele aripi tremurătoare. Labiş, p. 247. In pat i-a aşternut Velinte Pestriţe, Pernioare scrise. Teodorescu, p. p. 77, cf. şez, i, 118, ii, 89, ni, 118. Pasăre pestriţă Pe bucium se pusă. şez. iv, 31, cf. mat. folk. 1 518. Suli-mindrită pristiţă Inlră-n os di chelită. Graiul, i, 292, cf. PAsculescu, l. p. 148. Prestiţ cu galbăn. alr i 1 049/582. Mierliţă, mierlită, Pasăre pestriţă, Pestriţă şi sură, Farfara de gură. ant. lit. pop. i, 157. Am o găină pestriţă, duce vestea la Bistriţă (Scrisoarea), pop., ap. gcr ii, 369. Am o găină pestriţă, Şade numai pe poliţă (Cartea). Gorovei, c. 45. Suliţă Pestriţă, Caragea de os [Ciocănitoarea], id. ib. 178. O (Ca determinativ, urmînd după un nume de animal sau de plantă, indică specii sau varietăţi ale acestora) Măra pestriţ. anon. car. Fasolea pestriţă urcătoare esté mare sau măruntă. PamfTr. 184. Să puie Ţuna vreun hada-rag, doi de fasole pestriţă. Camilar, n. i, 266. Burete pestriţ. Borza, d. 192. Şopirlă pislrită. alr ii 6 225/105. Fluture pestriţ, alr sn iii TT744/172. <0 F i g. Era un om ciudat — o epavă pestriţă, aruncată de furtuna vieţii in colţul acela foarte populat şi cunoscut al Iaşilor. Sadoveanu, o. vi, 629, cf. vii, 638. <0> Fontă pestriţă = amestec de fontă cenuşie cu fontă albă. Cf. ltr2 viii, 112. (Regional) Ouă pestriţe = ouă încondeiate. La vinerea patimilor ... fac oauă pestriţă, arh. folk. iii, 44, cf. 153. Aţă pestriţă = aţă răsucită din fire de diferite culori. Cf. gr. s. vi, 60. (Regional) Săptămina pestrifă — cîrneleagă. Cf. alr ii/i mn 105, 2 781/848. (Regional) Şarpe pestriţ = viperă ( Pelias berus). Cf. alr i 1 184/578. (Regional) Şopirlă de apă pestriţă — salamandră (Salamandra maculosa). Cf. ib. 1 185/270. (Regional) Peşte pestriţ (şi substantivat, m.) = porcuşor (Gobio gobio). Cf. Băcescu, p. 46, 146. 2. P. anal. (Popular) Dungat, vărgat. Vărgat ori pestriţ, alr i 1 489/378, cf. 1 489/63, 79, 125, 158, 160, 174, 190, 315, 394, 839. + (Regional ; despre păr) Cărunt., sur (Beclean-Dej). alr ii/i h 4/260. + (Regional ; despre cai) Şarg, cu coada şi coama albe (Cepleniţa-Paşcani). alr I 1 492/540. + (Regional ; despre oameni) Pistruiat (Ştefăneşti-Drăgăşani). arh. olt. xxi, 272. + (Prin Ban. şi prin Transilv.) Ciupit de vărsat, alr ii/i h 45. + (Regional ; despre ochi) Căprui (Doba-Satu Mare), alr i 31/335. 3. P. e x t. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (şi adesea eterogen); împestriţat, (rar) pestriţat (2), pistrui (I 3). Era de vedeai. . . lot feliul şi pestriţe boale numai cu ruga tămăduite. Dosoftei, v. s. februarie 68r/22. Limbă pestriţă şi necorectă. Heuade, o. ii, 417. Lunga succesiune pestriţă a neamurilor celor mai diverse prin origine, prin limbă. Hasdeu, i. c. i, 235. Lexiconul limbei este totdeauna pestriţ şi arată.. . popoarele care au inrîurit asupră-i. Maiorescu, cr. i, 385. O urmăream cu privirile cum aluneca de colo pină colo, ca argintul viu, prin mulţimea pestriţă. Caragiale, o. i, 125. Intr-a-cest pestriţ amestec, Scoborind pe dealuri, iată... O bălrină ce gemea. Coşbuc, p. ii, 80. Nu-mi vorbi de pestriţa mulţime. Gorun, f. 6. Lumea pestriţă de pe la mese . .. ridica un zgomot continuu. Auîrbiceanu, l. t. 343. Pe trotuarele largi se olnzolea o lume pestriţă. Rebreanu, r. t, 17. O societate improvizată şi pestrifă. Galaction, a. 200. Zimbeşle şi salută Jur-imprejur pestriţa adunare. TopÎrceantj, p. o. 59. O planşă cu fotografii adună lume pestriţă. Cazimir, gr. 29. Ceva comun tot avea mulţimea asta pestriţă. Camil Petrescu, u. n. 67, cf. id. o. iii, 62. Trecu neobservată fiindcă lumea era multă şi pestriţă. C. Petrescu, c. v. 177. Înlemni cu capela plină de monetă pestriţă. Brăescu, v. 11. In urmă rămine gara cu lume pestriţă. Sahia, n. 47. In toată îmbulzeala pestriţă a oraşului, deosebesc un enorm număr de trecători. Sadoveanu, o. ix, 247, cf. 226. Asistă un numeros şi pestriţ public. Bart, e. 331. Ne amestecăm înlr-un grup destul de pestriţ: soldaţi, femei, ţărani. Stancu, u.r.s.s. 54. Moşul a rămas nemişcat, clipind des ... către lumea pestriţă 5515 PESTRIŢA - 492 - PEŞCHEŞ din sală. Gal an, z. r. 17. Pestriţă sala, obosita oră, Şi fumul mai să-l tai felii-felii. Frunză, z. 38. Nu m-a-ncintat alaiul de inimi săltăreţe, Pestriţă purecime ce ţopăie în sus. Labiş, p. 276. ■î. F i g. Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. La limbă a căuta şi la vorba pestriţă a bărbatului. Ţi-chindeal, f. 250/12. Îşi strînse moara cea hîrbuiiă de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriţă. Eminescu, n. 22. Ăi, că pestriţ mai poţi tu fi că nu-ţi poate face nimeni pe plac! alr i 1 558/65. (Adverbial) Jiganie vicleană, cit de pestriţ şi de vărgat grăieşte! Gantemir, ist. 224. <> E x p r. (Popular şi familiar) A fi pestriţ la maţe (sau pe cerul gurii) ori (a fi) cu maţe (sau, rar, cu oase) pestriţe sau a avea maţe pestriţe = (a fi) rău la suflet; (a fi) zgîrcit. Dar cum sînt unii ciocoieşi cu maţe pestriţe, seca-le-ar sămînţa! Alecsandrt, t. 49. Nevasta . . . celui bogat era pestriţă la maţe şi foarte zgîrcită. Creangă, o. 25, cf. id. gl., ddrf, Zanne, p. ii, 270, 384. Mai toţi oamenii spînatici-s pistriţi la maţe. Reteganul, p. iii, 27. Fata babei era însă de cele pestriţe la maţe. şez. v, 65, cf. alr ii 3 189/219. 5. (Regional) Tare, rezistent (Săcel-Vişeu de Sus). Cf. T. Papahagi, m. 229. Bradu e mai bun, mai pestriţ ca bohaşu. id. ib. — Accentuat şi: (regional) pestriţ. T. Papahagi, m. 229, alr ii/i h 45/260. — PI.: pestriţi, -c. — Şi: (învechit) pestrit, -ă, (regional) pistriţ, -ă, prestiţ, -ă, pristiţ, -ă, priştit, -ă (com. din Salva-Năsăud, a ii 3, 12) adj. — Din v. sl. nkcrpb. l’ESTRIŢ vb. I. Tranz. f a c t. (Rar) A face să devină pestriţ (1); a împestriţa. In bluzele lor pestriţate de. stropi de toate nuanţele posibile şi imposibile, ei lucrează cu multă indemînare. Caragiale, o. iii, 108, cf. jahresber. xvi, 226. — Prez. ind.: pesiriţez. — V. pestriţ. PESTRIŢĂT, -Ă adj. (Rar) 1. Pestriţ (1). Rîurile, ca un brîu pestriţat, ocolesc- cîmpiile. Russo, s. 126. 2. Pestriţ (3). Atunci era de bun ton a vorbi numai greceşte sau o românească pestriţată. Negruzzi, s. r, 337, cf. Teodorescu, p. p. 507. — PI.: pestriţaţi, -te. — V. pestriţa. PESTRIŢĂRÎE s. f. (Neobişnuit) Amestec (eterogen) de lucruri diferite. Mireasma florii e vecină Cu izul de uleiuri şi benzină... înlr-o asemenea pestriţărie Şi peisajul prinde bărbăţie, v. rom. ianuarie 1956, 27. — PI. : pestriţării. — Pestriţ + suf. -ărie. PESTRIŢĂTÎiRĂ s. f. (Rar) Amestec, îmbinare de culori (nepotrivite). V. bălţătură, pestri-ciune (1). Am început să-mi constat apariţia citorva fire albe in barbă; .. . pestriţătura ce mă ameninţă mă supără foarte mult. Caragiale, o. iii, 30. Zgomotul uriaş al capitalei, pestriţătura infinită de culori, mişcarea de veselie a unui întreg popor liber. id. ib. 273, cf. cade, sfc iii, 189. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Pestriţătură de marfă. conv. lit. xliv3, 659. — PI.: pestriţături. — Pestriţ + suf. -ătură. PESTRIŢÎE s. f. (învechit, rar) Calitatea de a fi pestriţ (3); varietate. Că-ntrecuse pre toţi. vestiţii... cu înălţimea şi pestriţia şi bună-caviinţa cuvintelor şi înfloritura graiurilor. Dosoftei, v. s. ianuarie 46t/9. — Pestriţ + suf. -ie. PESTRIŢÎU, -ÎE adj. (învechit şi regional) Pestriţ (1). Pardos-corb sau corb pestriţiu se va informui. Can-temir, ist. 105. Bubă turunghie, Bubă pestricie, Bubă piersicie . . . Să ieşi din trupul cutâruia. şez. xi, 49, cf. gr. s. vi, 136. — PI.: pestriţii. — Şi: pestriciu, -ie adj. — Pestriţ + suf. -iu. PESTRIŢtiRĂ s. f. (Regional) Pistrui (II) (Braşov). alr i/i h 26/180. — PI. : pestriţuri. — Pestriţ + suf. -ură. PESTRfl, -IE adj. v. pistrui. PESTRÎTI, -IE adj., s. m. v. pistrui. PEŞ subst. (Popular; în 1 o c. a d v.) într-un peş = pe o parte, într-o latură, Intr-o rină; înclinat, pieziş, oblic. M-am pomenit cu trăsura într-un peş, se rupsese osia şi rămăsese în trei roate. Ghica, s. 243. In faţa mea, stă într-un peş un servici şchiop de salată. Caragiale, o. ii, 132, cf. i, 152. Cele două-irei circiumi zidite în paiente şi cam într-un peş. Macedonski, o. iii, 50. Pluta izbeşte-ntr-un peş dunga şuvoiului. Vla-huţă, o. a. ii, 170, cf. id. s. a. iii, 398. Aşa era: acasă .. ., cu fusta zdrenţuită intr-un peş. M. I. Caragiale, c. 136. Se aşeză într-un peş. Brăescu, v. 61, cf. id. o.\. ii, 240. Dicţionarul care şedea într-un peş şi alte cărţi se rostogoliră pe duşumea, contemp. 1956, nr. 512, 4/6, cf. DM. — Din tc. peş. PEŞCĂRIU s. m. v. pescar. PEŞCHEGÎU s. m. Funcţionar al saraiului însărcinat cu perceperea tributului şi cu paza darurilor primite de sultan. începu a trămite la capugii, peşchegii şi imbrohori împărăteşti ca să-i ceară capul. Filimon, o. i, 207, cf. şio ii2, 158, ddrf, dm. + (Rar) Persoană care obişnuieşte să primească peşcheş (1); persoană care primeşte mită. Cf. dl, dm. — PI. : peşchegii. — Din tc. peşkeşii. PEŞCHENÂT s. m. v. păstiriiae. PEŞCHfiR s. m. v. pişicher. PEŞCHERGÎ s. m. v. peşchirgiu. PEŞCHERGÎU s. m. v. peşchirgiu. PEŞCHÎŞ s. n. i. (învechit, popular şi familiar) Plocon, dar, cadou. Ispravnic pre beciurile domneşti, pre unt şi pre miere şi pre colacii (peşcheşuri...) ce vin de la oraşe la născut. Simion dasc., let. 23. Din-tr-acele bucate Constantin Vodă au trimis şi peşcheş cumă-trului său. N. Costin, ap. şio n1( 293. Nu putem arăta cită grijă avea domnul, trimiţîndu-i multe peşcheşuri şi bani (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 197/1. Mare prieteşug i-au arătat domnul, şi el aşijderea trăgînd şi un at (cal de şa) domnului peşchiş. ib. 227/17. Un scump peşcheş de vase de aur. ist. am. 33t/5. Judecă-toriul să nu primească peşcheş decît un puţin lucru, care iaste spre mîncare sau spre băutură, man. jur. (1814), 29. Au poruncit unui reis-efendi din cei aleşi de au mers cu peşcheşuri scumpe, împărăleşti, la Crîm. Dionisie, c. 170. Du peşcheşi aceşti patru peşti la împăratul. Gorjan, h. i, 59/14, cf. ii, 78/29, Polizu, Ghica, s. 417, Pontbriant, d. Am venit să mă jăluiesc [boierului], — Bine-ai făcut. . . dar . . . adus-ai vrun peşcheş ? Alecsandri, t. 527. îţi voi rămînea tare recunoscător pentru peşcheş. Odobescu, s. iii, 32. Văzînd nişte lişiţi pe apă, zvirrt cu toporul intr-însele, cu chip să ucidă vrouna şi s-o ducă peşchiş frăţine-său. Creangă, o. 30. Ştia tartorul ce poame le trimetea el peşcheş. Ispirescu, u. 85. Luînd cu el cîrlanul, ce pune subsuoară, 5532 PEŞCHEŞLÎC - 493 - PEŞIN Şi-naintînd, uşază peşcheşul lu păiiunl. I. Negruzzi, s. n, 142, cl. Alexi, w. Peşcheşul destinai domnului fu o sută cincizeci de galbeni sau un ceasornic. Iorga, c. i. ii, 217, cf. tdrg. Sînt eu măcar protopop ca să mă înăduşe giştele, curcanii şi fel de fel de peşcheşuri? Hogaş, dr. ii, 101. Toate peşcheşurile făgăduite. . . nu l-au scăpat de prăbuşirea ruşinei. Ciauşanu, r. scut. 90. Furam cite o oală cu flori... , o dădeam peşcheş taţii Eliza. Brăescu, a. 50. Aduceau peşcheş o ladă plină de cele mai alese bunătăţi. Galan, z. r. 260. Capul tău să mi ţi-l laie Şi să-l ducă pe tipsie De peşcheş la-mpără}ie. Alecsandri, p. p. 125. Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peşcheş de împărat, id. ib. 135. •O’(Glumeţ) Pomană ţigănească căzută peşcheş din cer (a. 1895). şio 293. <0> F x p r. (Familiar) A da (sau a ducc) pe cineva peşcheş (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva duşmanului. Iată că-i ajung oamenii tui Tebedeleu şi-i duc peşcheş îndărăt la Ianina. Ghica, s. 264. li legase butuc şi-i dase peşcheş procurorului. Alecsandri, t. 115. Frăsina la e cam înfocată, zicea unul, mă tem că n-ai s-o poţi duce peşcheş la turci. Gane, n. ii, 104, cf. tdrg, cade. 2. S p e c. Dar anual, in bani saii in natură, pe care domnii ţărilor române îl ofereau Porţii Otomane (împreună cu haraciul); p. e x t. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. Moldova va avea purtare de grijă a trimite pe toi anul la Poartă... peşchcş adică dar. ap. şio n1( 292. I se impune să plătească pe an Porţei . . . nu mai mult cu titlu de peşcheş (dar), ci cu acel de haraci (tribut). Xenopol, i. r. iv, 254, cf. tdrg, Alexi, w. Le trimetea pe fiecare an cîte un peşcheş de 500 cai. N. A. Bogdan, c. m. 18, cf. cade. Adună de la oameni. .. peşcheşuri sultanului. Sadoveanu, o. xviii, 157, cf. x, 272. + Dar oferit de domnii ţărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului; bairamlîc. Cf. şio îij, 292, Scriban, d. — Pl.: peşcheşuri. — Şi: (învechit) peşchiş s. n. — Din tc. peşkeş. PEŞCHEŞLÎC s. n. (învechit) Plocon, dar, cadou. Luînd fieştecare cile un peşcheşlîc, iscăliră anaforaua de alegere. Zilot, cron. 74, cf. şio iix, 293. — Pl.: peşcheşlîcuri. — Poşcheş + suf. -lîc. PEŞCHÎN s. n. (Turcism învechit) Aluat. Pîine şi jimnă, precum asăminea şi peşchinuri (a. 1848). ap. T. Papahagi, c. L. — Pl.: peşchinuri. — Din tc. pişkin „copt“. PEŞCHÎNĂ s. f. (Regional) Buchet (de flori) (Răşi-nari-Cisnădie). Păcală, m. r. 141. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. PEŞCHÎR s. n. 1. (învechit şi regional) Ştergar, prosop; şervet; faţă de masă. 3 peşchir[e] de la voievodi (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 193/15. Un pişchir de mătase cu fir vîrslat (a. 1669). şio ii1; 293. Peşchire de mătase roşie cu fir, şervete cu fir şi cu mătase (a. 1678). Iorga, c. i. i, 181, cf. bul. com. ist. iv, 69. Vei cafegiu pune pe dinaintea domnului peşchirul cel rînduit.. ., dă domnului cafea. Gheorgachi, cer. (1762), 279. 1 peşchir de mîini, 2 peşchire de obraz (a. 1784). bul. com. ist. v,'283. Un peşchir pînză de ţară (a. 1792). şio iij, 293. Douăzeci şi patru şervete. Patru peşchire de obraz (a. 1813). Uricariul, xiv, 234. Le-au pus masa . .. peşchire la fieştecare cusute cu fir. Beldiman, e. 128/6, cf. lb. „Peşchir“ şi „şărvel“ se zice pînza cu care ne ştergem pă mîini de apă. I. Golescu, în şez. xviii, 145, cf. Polizu. De are trebuinţă de cămeşe, de peşchire . . . , cultivă in şi cînepă. I. Ionescu, d. 494. Ai dus peşchire în odaia voiajorilor? conv. lit. xv, 298. Au luat... una un lighean de aur, alta o cană cu cioc ... şi a treia un peşchif de mătase. Caragiale, o. ii, 269, cf. ddrf. Un peşchir ca hiacintul masa toată o-nveleşte. Mace-donski, o. i, 104, cf. ii, 61, iii, 138. La ferestri. .. sînt spînzurate o mulţime de ştergare sau peşchire. Liuba-Iana, m. 120, cf. Alexi, w., tdrg, Puşcabiu, l. r. i, 317. Se face pregătire Cu ulcele pe peşchire. Arghezi, s. p. 124, cf. dm. Mireasa ia vadra cu apă pe un peşchir. H iv 89, cf. n 32, iv 4, v 4, ix 87, 144, xvni 278, 284. Un ştir alb în mini i-a dat Şi s-a şters pe mîni curat. Teodorescu, p. p. 148, cf. gcr ii, 334. Peşchire pentru nuntaşii mirelui. Sevastos, n. 46. Mireasa dă nunului peşchire, şervete. Graiul, i, 1.38. Pentru a-l vindeca i se strînge capul în „peşchir“. Gandrea, f. 399. „Cuniere“ in care alîrnă cearşafuri „şlerguri-peşchire“ de pînză, ţesute cu chindisituri frumoase. Molin, r. b. 287, cf. alr i 1 956/1, 30, 77, 679, 820, 940, alr ii 4 123/628, alrt ii 321, com. din Ora-viţa şi din Ţepeş Vodă-Cernavodă. Cum e peşchirul şi mundirul, se spune despre două persoane care se potrivesc (în căsnicie). Cf. Zanne, p. iii, 293. Un peşchir învărgat Peste mare aruncai (Curcubeul), Gorovei, c. 123. O F i g. Iată, iarna vine albă, Sunînd ţurţurii \ din salbă. . . Aşternută cu peşchire Şi tăceri de mînăs-tire. Arghezi, s. p. 125. + (Regional) Batistă dată de către rudele miresei colăcerilor (Izvorul Rece-Băile Govora), h xvi 12. 2. (Regional)Năframă(Il).Cf. tdrg, cade, Scriban, d., dm, h i 72, 236, 304, v 479, alr i 1 876/77, 810, alr ii 3 352/848. 3. (Ieşit din uz, argotic) Bancnotă de o sută de lei. Cf. cade. 4. (Prin sud-vestul Transilv.) Numele unui dans popular (care se joacă la nuntă). Cf. h xviii 308. — Pl.: peşchire. — Şi: (învechit şi regional) pescliir, pişcliir, (învechit) peştir (lb) s. n., (regional) peseliiră (Muscel, 54) s. f., pichir (h xviii 308), pisehil (ib. 4), piscir (ib. 308), pişcher (alr i 1 956/5), ştir s. n. — Din tc. peşkir. PEŞCHIRÂŞ s. n. (învechit) Diminutiv al lui p e ş-chir. Cf. dm. — Pl.: peşchiraşe. — Peşchir + suf. -aş. PEŞCHIRGÎ s. m. v. peşchirgiu. PEŞCHIRGÎU s. m. 1. (Şi în sintagma peşchirgi-başa) Slujbaş al sultanului sau al vizirului care era însărcinat cu păstrarea prosoapelor şi a şervetelor; (în ţările române) boier de rang inferior care servea domnului prosopul şi şervetul. Sofragl-başa, peşchergi-başa (a. 1763). şio iix, 294. Trase un pistolîn vizirul şi nemeri în peşchirgiu. Dumitrache, 19. Cebuciul şi peşchergiul au [în]cepui a ţipa. Dionisie, c. 197, cf. bul. com. ist. iv, 160, ddrf. Măria sa vodă. . . îşi usca mînile albe cu peşchirul luat de pe umărul lui peşchirgi-başa. ap. tdrg. <$• Vei peşchirgiu = şeful peşchirgiilor. 240 lei pe an vel peşchergiu (a. 1776). Uricariul, xix, 390. 2. (Rar) Persoană care făcea sau vindea prosoape, ştergare, şervete etc. Cf. N. A. Bogdan, c. m. 101. — Pl.: peşchirgii. — Şi: (învechit) peşchirgi, peş-chergî, peşchergiu s. m. — Din tc. peşkirgi. PEŞCHÎŞ s. n. v. peşcheş. rEŞECHER s. m. v. pişicher. PEŞÎM adv. v. peşin. PEŞÎX adv. 1. (Popular şi familiar; de obicei în legătură cu verbele „a da“, „a plăti“ etc.) în numerar. V. numerar (2). îndemnîndu-l să ia cîteva pungi pentru paretis peşin (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 250/33. Cumpărînd nişte iepe... au dat peşin banii (a. 1793). Uricariul, xvi, 330. Să plătească surugiului peşin de la menzil în menzil (a. 1794). şio n1( 294. Azi bem şi mîncăm bucate Pe parale peşin date. Pann, p. v. i, 172/12. Mie-mi place să plătesc peşin.. . Iaca 500 de lei. Alecsandri, t. 284. Pricina desigur el o 5543 PEŞINĂ - 494 - PEŞTE2 va cîşliga, Cu-această condiţiune, ca, de pe-acuma chiar, Peşin sâ i se deie întregul honorar. I. Negruzzi, s. n, 52, cf. vi, 62. Pin-atuncea insă plata pe peşin . J. Dacă voili credit şi amici să fim. ap. şio iix, 294, cf. I. Panţu, c. 8, Alexi, w. Să vie cu ,,mărunţişul“ să se plătească ,,peşin“, conv. lit. xliv2, 77, cf. I. Brăescu, m. 69, Chiriţescu, gr. 252, Scriban, d., dm. Plătesc lotul peşin, pînă-nir-o lăscaie. arh. olt. xxi, 272. Ciţi dau peşin, cint cu fluier, Iar ci ţi nu, din buze şuier. Zanne, p. v, 492. + (Adjectival; în sintagma) Bani peşin = numerar (2). Cunoscut este că hatişeriful porunceşte că tăierea cherestelelor să fie plătite cu bani peşin (a. 1804). Uricariul, ix, 120. Să vinză cu bani peşin (a. i 812). doc. ec. 149. Cu galbeni ţi-l cintărim, Cu bani peşin [i-l plălim (a. 1821). şio ii„ 294, cf. Polizu. Scoate toi ce ai mai bun şi voi plăti cu bani peşim. Filimon, o. i, 224. Călătorul cel milos a plătit in bani peşin. Galan, z. r. 177. Cumpărau miei vii la kilogram, cu plata in bani peşin. v. rom. aprilie 1958, 16, cf. dm. Bani peşin că-i număra Şi pe lablă-i socotea. Teodo-rescu, p. p. 572. Să cumpăr ... cinci-şase ! nţi de vin cu bani peşin. Popescu, b. iv, 136. Bani peşin-i. Zanne, p. v, 73. Bam peşin, alr sn iv h 1 003/987. 2. (învechit) îndată, imediat, numaidectt. \ri poruncim straşnic ca acum peşin să avefi a da nizam brutarilor (a. 1791). şio iij, 294. Peşin au hotărit ponturile să se aşeze. Zilot, ap. şio îij, 294. Apoplexia ... izbeşte pe om tocmai în creierii capului şi peşîn or moare omul, sau i se slrimbează gura. I. Golescu, c. Cum să scoală, la găteală, şi să nu le zici ceva, Că peşim încep cu gura şi-ţi spun că e mod-aşa. pr. dram. 104, cf. 61. Şi aşa peşin s-au apucat de lucru. Drăghici, r. 217/6. I.e loveşte Cu aiîta fierbinţeală, incit peşin le porneşte. Conachi, p. 278. Văduva peşin împotrivă îi zise: „Dacă n-ai vreme, nu mai fi împărat!“. Ispirescu, ap. tdrg, cf. I. Brăescu, m. 71. Pizmăreţul peşin crapă cînd te vede in slavă. Zanne, p. viii, 217. Băşica vintul său cum şi l-a luat peştin a şi răsuflat, se zice despre cei care nu pot păstra un secret. Cf. id. ib. v, 80, i, 645. — Şi: (învechit) peşină, peşiin, peşiin, pejiu (Polizu) adv. — Din tc. peşin. l’EŞÎN adv. v. peşin. PEŞINGE adv. (învechit) în numerar. V. numerar (2). Mai bine peşingea pe ipingea decil cu toptanul şi banii la anul. Pann, ap. şio Hj, 294, cf. Polizu, Românul Glumeţ, 32, ddrf, Alexi, w., tdrg, Scriban, d. + (Adjectival; în sintagma) Bani peşingea — numerar (2). Ajunsărăm la nişte oslroave, prin care vindui mai toată marfa ce aveam cu bani peşingea. Gorjan, h. ii, 66/25. — Şi: pesingeă adv. Polizu. — Din tc. peşinca. PEŞINGÎU s. m. Slujbaş care era însărcinat cu strîn-gerea numerarului (2). (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Împreună cu poruncile s-au pornit deodată şi bumbaşîii, la fiecare madea cile un bumbaşîr peşingiu. I. Golescu, în pr. dram. 72. Zelul bumbaşirilor peşingii şi. zoralii. Călinescu, s. c. l. 19. — PI. : peşingii. — Peşin + suf. -gin. PfiŞMĂ s. f. v. pejmă. PÎŞTĂRĂ s. f. v. peşteră. PfiŞTE1 prep. v. pesle. PEŞTE2 s. m. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate inferioare acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită de obicei de solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială (rar pulmonară); (şi la sg.; adesea cu sens colectiv) animal care face parte din această clasă. Toată firea ficrilor şi pasărilor, gadinelor şi peştilor ustenesc şi muncescu-se cu firea omerească. cod. vor. 124/20. întoarse apele lor in sînge şi omorî peştii lor. psalt. 220. Una carne iaste a oamenilor, alta a. dobitocului, alta a peştelui (a. 1569). gcr i, *14/2. Mui ticălos lucru nu iaste ca vînarea de peaşte. Coresi, ev. 525, cf. 331. Născu o muiare o fală. . . ce avea coadă ca de peaşte. Moxa, 374/6. Şi de-are ceare peaşte au şearpe-i da-va lui? N. test. (1648), 9y/l. Şi prinseră mulţime de peşli. Cheia în. 8r/4, cf. 89T/14. Pasările ceriului şi peştii mării. Biblia (1688), 384*/34. Noi ce-om face, doamne, cu carăle cu peştile ? Neculce, l. 13. S-au inlorsu înapoi pe Birlad, tot vînind vînaturi şi peşte. id. ib. 96, cf. anon. car., lex. mars. 237. Şcheaii cari cară peşte cu carul de la baltă.’.. să aibă a darea vamă (a. 1719). Iorga, b. r. 375. Peaşte primăvara ieftin, vara scump (a. 1733). gcr ii, 26/26. Broasca şi peştile şi altile ca aceste, cărora li este viaţa in apă (a. 1750). id. ib. 61/5. Cungiură ţoală marca ca un viteaz al mării şi al peştilor (a. 1777). id. ib. 110/26. Agiunsără la un iezăr . . . iară un peşte mare năvăli să-l mănînce. Alexandria (1784), ap. gcr ii, 134/14. în văzduh atîlea păsări şi in mare alifa peşti. Molnar, ret. 18/24, cf. Klein, d. 397. După alîta in urmă zbu-ciumare, Cade hrană peştilor de mare! Budai-Deleanu, ţ. 368, cf. 333. Se vede aproape a se face prada peştilor. Marcovici, c. 13/23. Să-ţi împodobeşti urechile în loc de cercei cu aripi şi os de peşte. Drăghici, r. 159/1, cf. 42/26. Apele s-a turburat: Iată că acum răsare, Frumuşel, din al lor sin, Un peşte de tot străin. Asachi, s. l. i, 187, cf. 188. Duhuri curate din ceriuri! oameni! peşti şi păsărele. Conachi, p. 270, cf. 298. Ce merinde-s de vindui? Peşti de apă curgătoare şi de apă stătătoare. Alecsandri, i>. ii, 105. Numai la peşte se zice că-i coada mai ferită chiar şi decil capul. Odobescu, s. iii, 67. Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuri, de se zbăteau peştii pe uscat. Creangă, o. 111. îmi plăcea să port coşul cu peşte şi peştele mirosea frumos. Slavici, n. i, 166. Apar greoi, din valuri, maldările de peşti. Dela-vrancea, s. 64. Nu era zi să nu cadă 150-200 kilograme de peşle. săm. vi, 370. Peştii de mare . . . intră în Dunăre numai pentru a se reproduce. Antipa, p. 224. Sini unii copii cari pot cinla şi din solz de peşle mare. Pam-vile, .i. ii, 258, cf. id. i. c. 64, id. s. t. 4. Peştii urcă . . . pînă la bulz. Atila.p. 56, cf. N. A. Bogdan, c. m. 136. Farmecul acestei fiinţe îi sta in ochi, nişte ochi mari, verzi, verzi-lulburi, lături de peşte, cum le zice românul. M. I. Caragiale, c.28. Au pescuit un peşte uriaş, nemaipomenit. Gai.action, a. 95, cf. 125. Cîţi peşli ai prins de cind eşti aici ? Sebastian, t. 19, cf. 45. Iazul avea peşle. Sadoveanu, o. xi, 574. Rălăccam cu undiţa pe vale Smulgînd din apă peştii ca argintul. Beniuc, v. 24. Aţi prins mult peşte? întrebă Tita. Preda, m. 19. Un banc de peşti trecu puţin înaintea lui. Barbu, p. 229, cf. 13. Eram pînă la gît băgat in rîu . . . şi peştii îmi gîdilau tălpile, s mai 1960, 39. Hai, fraţilor, să mergem, că peştele nu se prinde singur. T februarie 1962, 25. în Iriasic . .. apar peştii cu schelet osos. Geologia, 77. Se ocupa acum să facă nişte echipe pentru prins peşle. v. rom. august 1962, 33. înşelălorule, Dă-mi doar alifia peşli cît e nevoie Să pot trăi. Jebeleanu, s. h. 25, cf. h iv 10, ix 36. Nu ştie marea-n adine Nici cil peşte-N mare este. Teodorescu, p. p. 94. Decil roaba turcilor Mai bin’. hrană peştilor. Jarnîk-Bîrseanu, d. 496, cf. 288. în pescuină se afla o mulţime nespusă de peşle. Sbiera, p. 117. Dumnezeu ascultă rugăciunea peştelui şi-i dete şase aripi. şez. ii, 32. Să plece cu tîrbocul la rîu să prindă peşte. ib. vi, 49, cf. Doine, 117. Peştele Cel mare înghite pe cel mic. Zanne; p. i, 588. Peştele de la cap sc impute. Negruzzi, s. i, 250,. cf. Zanne, p. i, 589. Cu bucăţica (sau cu rima) mică se prinde peştele mare (— cu un lucru de mică importanţă se pot obţine rezultate care depăşesc aşteptările). Cf. Pann, p. v. i, 21/24, Zanne, p. iii, 498. Plăteşte cît un cap de peşle, se spune pentru a arăta lipsa de valoare sau de însemnătate a unui lucru sau a unei persoane. Cf. Baronzi, l. 85, Zanne, p. i, 591. La tirg nu se vinde peştele rămas in apă (= în orice acţiune trebuie să porneşti de la situaţia reală). 5550 « PEŞTE2 - 495 - PEŞTE? Cf. Zanne, p. v, 627. A fi cu borşul la foc şi cu peştele In iaz. id. ib. iii, 480. Soldai oţelit De oaste gătit ( Peştele). Pamfile, c. 29. O (Ca termen de comparaţie) Că cu aceaia a noastră minte ca peştii o vînează hitleanul. Coresi, ev. 212. [Trupul] să bate ca un peşti, în sînge să tăvăleşti (sfîrşitul sec. XVIII), gcr ii, 117/21. O singură jivină. . . ca un peşte, Pitulată se rostogoleşte. Arghezi, vers. 300. Cum să mă înec ? înot ca un peşte. Stancu, r. a. iii, 252. N-ar trebui să-ţi lunece printre degete Ca un peşte de argint, Tinereţea. Beniuc, v. 30. Să fii uşor ca pasărea şi vioi ca peştele, şez. xii, 160. Să n-am parte şi-alinare Ca peştele-n apă mare. folc. transilv. i, 263. <0> F i g. Tuturor deştinse Domnul să-i vineaze şi să-i tragă cei ce era pre pămint cu mreaja ca dentr-adinc să scoaţă peaştele cel ce înota ... in sărata undă a vieţiei, omul. Coresi, ev. 330. Aşa-i că te miri ?, făcu satisfăcut Ştefănescu, deschiând' xr gură largă de i peşte. Agîrbiceanu, a. 51. O ^Wpropriu|>Şi făcui Dumnezeu mari peşti ce să chiamă clntutT'P'ĂiAA (1581), { ap. gcr i, 34/33. Pre chiţii cei mare, pre tot feali dej peaşte ... Tot ce-i în mare el oblăduiaşte. Dosoftei, ps. 28/15. <0> Peşte alb = nume dat peştilor comestibili care au carnea de culoare albă. Cf. drlu, lb, Barcianu, v. Peşti albi — albitură. Cf. Antipa, f. i. 138, h x 368. Untură de peşte v. untură. T.a pês?è~(saui peşti ) = la pescuit. Nu era acasă, ce să timplasecu măjile lui la Cătaţi, la peşte. Neculce, l. 12, cf. mat. dialect, i, 185. L o c. v b. A prinde (sau a da la) peşte = a pescui (!)• Cf. Pamfile, i. c. 66, bul. fil. iv, 186. O E x p r. Cît ai zice peşte = foarte repede, într-o clipă, imediat. îşi lăsase capul pe umăr şi adormi cît ai zice peşte. Stancu, r. a. v, 95. Cît ai zice peşte l-am prins! Vinea, i-, ii, 311, cf. i, 353, dm. A tăcea ca peştele (sau ca un peşte) = a nu spune nimic, a nu scoate un cuvînt, a tăcea chitic. Tace ca peştele şi tremură ca varga de frică. Creangă, o. 13, cf. Zanne, p. i, 591, ii, 763. (Cu schimbarea construcţiei) Iacă tac şi eu din gură, ca un peşte. Ispirescu, l. 161. El tăcea, săracul, ca un peşte. Topîrceanu, p. o. 135. A trăi (sau a se simţi, a o duce etc.) ca peştele în apă = a trăi bine, a-i merge bine, a se simţi la largul lui. Se purta astfel tocmai fiindcă se simţea ca peştele in apă. Căli-nescu, s. 149, cf. dm. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele pe uscat = a duce o viaţă grea ; a face eforturi zadarnice. Cf. Zanne, p. i, 592. Mă zbat şi mă frămînt ca peştele pe uscat. Lăncrănjan, c. ii, 55. (Cu parafrazarea expresiei) Se zbate ca pe ţărmuri un peşte. Coş-buc, p. ii, 188. (Familiar şi glumeţ) A da (mîncare) la peşti = a vomita. Cînd o prinde mîţa peşte = niciodată. Cf. Zanne, p. i, 552, dm. Am iubită şi nu-i mare, Am nădejde c-o mai creşte Cînd o prinde miţa peşte. Jarnîk-Bîrseanu, d. 431. (Rar) A vîna peşte în apă tulbure = a pescui în apă tulbure, v.pescu i (1). Cf. Zanne, p. i, 591. + (învechit, rar ; la n. pl. ; In forma peştiuri) Soiuri de peştâ* (îyr'N’egoţiazâ'&i^pieţttMr3Î ' Dunăre fa. 1809). tes. ii, 341. + Carne de peşte2 (1) folosită ca aliment; mîncare preparată din aslïëT"'dë 'carne. De- va cèare peşte, doar şarpe da-vor lüi. te- —jobaev. (1574), 210. Să mănînce .. . carne şi brînză şi peşte, prav, gov. 30r/18. L-au ospătai cu pîine şi cu peşte fript. Ureche, l. 144. Şi de-are ceare peaşte au şearpe da-va lui? n. test. (1648), 9*/l. A sărat peştele (a. 1778). Iorga, s. d. xii, 95. Băgă peştile uscat în apă, să-l spele. Alexandria (1784), ap. gcr ii, 168/14. Peşte sărat mult (a. 1820). Iorga, s. d. xii, 177. Adînc să chibzuiască Pentru un peşte mare, cu ce sos să-l gătească. Alexandrescu, o. i, 328. Aveam .. . cîteua ocă dé peşte sărat. Creangă, o. 234. [Ziua] de probăjini ... dă dezlegare de peşte. Hogaş, h. 53. Supraveghie preparaţia peştelui, prins de soldaţi din iazul îngheţat. C. Petrescu, î. i, 196. Un lipovan cu căruţa de peşte sărat. I. Botez, b. i, 22. Aici se prepară bine, da numai peştele. Brăescu, o. a. ii, 271. Se puseră la cale. . .cu peşte fript, cu pîine de secară. Sadoveanu, o. i, 286. Azi e îngăduit să-mi hrănesc oaspeţii cu peşte şi carne. id. ib. xii, 151. O latură întreagă exterioară a halei de peşte este ocupată. Arqhezi, b. 43. Mîncau mai mult peşte şi carne de oaie. Călinescu, e. o. ii, 94. Avea mare plăcere să mănînce peşte sărat. Vornic, o. 11. In ziua de peşte să nu mănînci nici un fel de bucate, afară de peşte. şez. iii, 46. Peştele uscat şi afumat se face cu borş. ib. viii, 2. <$> E x p r. Asta-i altă mîncare de peşte v. mîncare (3). A fi tot o mîncare de peşte v. m I n -care (3). 2. Compuse : a) (Iht.) (Regional) peşte-alb (sau -albişor) = obleţ (II) (Alburnus lucidus). Cf. alrm sn ii h 554. (Regional) peştele-ac = ac-de-mare (Syngnathus ru-bescens). Cf. AtiLa, p. 392. (Regional) peşte-de-arin (sau -sărac). = boarcă (Hho-deus sericeus). Cf. Băcescu, p. 45, 62, 64. peşte-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peşte2 de culoare verde-gălbuie, cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului; (regional) sorete, biban american, biban-soare (Eupomotis gib-bosus). Cf. Simionescu, f. r. 231, Băcescu, p. 45, ap 135. (Regional) peşte-bălan = crap-caras (Carassius anra-tus gibelio). Cf. Băcescu, p. 44, 98. (Regional) peşte-de-bătaie (sau -de-bătălic, -crăiesc) sau peştele-doamnei = boiştean (Phoxinus phoxinus). Cf. Antipa, p. 787. C.e-ai prins la crisnic? — Mai mult peşti-de-bătaie. Băcescu, p. 72, cf. 45, 46, 71. peşte-ciocan = peşte2 de mare cu capul în formă de ciocan (Zygaena malltns). Cf. dm. (învechit) pcşte-cîlnesc = cîine-de-mare (Acanthtas vulgaris). Cf. drlu. I.a Tenerifa . . . păscarii franţezi obicinuiesc a păscui un soi de peşte ce-i zic cînesc. Drăghici, r. 24/9. (Regional) peştele-dracului — a) zvtrlugă (Cobitis taenia). Cf. Băcescu, p. 46; b) cîră (Cobitis aurata balcanica). Cf. id. ib. 84; c) pălămidă-de-baltă, v. p ă 1 ă m i d ă3 ( Pungitius platijgaster). Cf. id. ib. 46, 141. peşte-ferăstrău = peşte2 de mare cu botul lung, turtit şi dinţat (Pristis pectinatus). Cf. dl, dm. (Regional) peşte-firez = ghiborţ (Acerina cernua). Cf. Băcescu, p. 45, 108. (Regional) peşte-cu-ghimpi (sau -cu-ţepi, -ţigănesc) — ghidrin (Gasteroslcus aculeatus ponticus). Cf. Antipa, f. i. 59, C. Antonescu, p. 46, 133, ap 116. (Regional) peşte-de-mare = calcan (Şcophthalmus maeoticus). Cf. dl, dm. (Regional) peşte-negru (sau -ţigănesc) = ţigănuş (Umbra hrameri Walbaum). Cf. Băcescu, p. 157. (Regional) peşte-cu-două-nume (sau -de-piatră) sau .. peştele-ţiganului = pietrar (Aspro zingel). Cf. Antipa, f. i. 27, Băcescu, p. 45. peşte-păun = peşte2 mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julis). Cf. C. Antonescu, p. 197. (Regional) peşte-de-piatră = a) fusar (Aspro streber). Băcescu, p. 30; b) (suspect) zglăvoacă (Coltus gobio). Cf. Şincai, în dr. v, 558. (Regional) peşte-moţănesc (sau -pistriţ, -porcesc) = porcuşor (Gobio gobio si kessleri). Cf. Băcescu, p. 45, 46, 145, 146. (Regional) peşte-rău = (suspect) şalău (Lucioperca lucioperca). Cf. Băcescu, p. 185, h v 381. peştele-lui-SoIomon = specie de peşte2 din familia salmonidelor (Salmo labrax). Cf. Antipa, p. 274, id. f. i. 200. peşte-cu-spadă (sau -cu-suliţă) ori peştele-spadă = peşte2 mare, cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius). Cf. C. Antonescu, p. 202, 263, dm, ap 127, 128. (Regional) peşte-lup (sau -cu-şapte-nume, -ţigănesc) = avat (Aspius aspius). Cf. Antipa, f. i. 170, Atila, p. 341, Băcescu, p. 45, 137, 138, 139. (Regional) peşte-ţigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de peşti2 mici (şi fără valoare economică). în aceste pîraie trăiesc. . . lot felul de peşti mici pe care poporul nostru i-a botezat „ptşii-ţigănefti“.. Antipa, p. 5550 PEŞTEMAL - 496 - PEŞTIC 121; b) caracudă (Carassius carassius). Gf. Băcf.seu, p. 45, 82; e) lin (Tinca tinca). Gf. lb, Barcianu; d) pălămidă-de-baltă, v. pălămidă3 (Pungiiius plalygaster). Cf. Antipa, f. i. 51, Atila, p. 355, BĂ-cescu, p. 45, 141, h iii 227, vii 153, 227. 1>) (Bot.; regional) peşte-de-pădure=hamei (Humulus lupulus). Cf. DM, şez. xv, 40. 3. (Zool.; regional, eufemistic) Şarpe. Cf. Candrea, f. 264. 4. (Zool.; regional) Mormoloc (1) (Piua Petrei-Fe-teşti). Cf. h vii 371. 5. (La pl. art.) Numele unei constelaţii din emisfera b boreală. Constelaţiunea .. . peştilor. Culianu, c. 158, :g cf. Otescu, cr. 20, Pamfile, cer. 170, Şăineanu, d. u. - ^ Z°dia peştelui sau (eliptic) peştii — una dintre Îj-1 cele douăsprezece zoiiî aie anuliri'1 Vine soarele la ii zodia peştelui. Calendari (1733)^58/2, cf. der iv, 946. I 6. F i g.tot3c~atr]Tă^fx^SiSftVBărbat întreţinut de 0 femeie, Cre-Sa" câuteu intre atiţia peşti şi excroci ? Camil Petrescu, t. i, 442, cf. bul. fil. vii-viii, 282. Deşi arată cum o vedeţi, întreţine peşti. Stancu, r. a. i, 260. Domnu Ionică, ce-i cu Lică Rădulescu, de la Marconi ? — Peştele ăla ? Barbu, p. 152, cf. scl 1969, 329. + Proxenet, codoş. Cf. bul. fil. ii, 44, 211, v, 249. 7. (Popular) Partea musculoasă a braţului sau a gambei. Cf. ddrf, Săghinescu, v. 98, Pamfile,. a. r. 254, dr. v, 319, cade, Viciu, gl., alr i 105/25, 85, 351, 600, 610, alr ii/i h 49. + P. ext. (Regional) Muşchiul2 de la şira spinării (Gîrcina-Piatra Neamţ), alr 1 105/558. j 8. (în sintagma) Peştele in coteţ — motiv ornamental /popular folosit ca model de cusătură (Diaconu, vr. i lviii) sau ca model pentru încondeierea ouălor de / paşti (Rădulescu-Codin, l. tr. 11, 80, 82). Erau mai ~ multe feluri de cusături cu riuri:. . . peştili-n coteţ. Diaconu, vb. lviii. 9. (Regional; în construcţiile) Peştele şi apa = numele unui joc de copii, care constă în realizarea unor figuri, dintr-o sfoară, cu ajutorul degetelor. Cf. Pamfile, j. ii, 77. A vinde peşte = numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape. Cf. id. cr. 246. — Pl.: peşti şi (1, n., învechit, rar) peştiuri. — Şi; (învechit, rar) pişte s. m. Klein, d. 55. — Lat. piscis. PEŞTEMAL s. n. v. peştiman. ■ PEŞTEMAN s. n. v. peştiman. PEŞTEOAlCĂ s. f. v. peştoaică. PfiŞTERĂ s. f. 1. Cavitate, scobitură naturală, adîncă şi mare, formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltraţie; grotă, cavernă, (învechit) speluncă, (regional) ocnă (II 4). Să muncesc in pustie şi in măguri şi în peşteri (începutul sec. xvi). cuv. d. bătr. ii, 416/15. Vine cătră mormînt. Era peştere şi piatra zăcea spr-insa. Coresi, ev. 96. îngrupaţi pre mine cu părinţii miei în peştere îndoită care iaste în cîmpul lu Efronu Cheteos. Palia (1581), ap. qcr i, 36/41. Ce-i căzuse dinţii şi măsealele de răul peşteriei. Moxa, 386/21. Şăzînd sfînlul ... in peşteră, prav. gov. 148r/13. Acolo, într-o peşteră, să fie aflat o fată, giumătate. .. năpîrcă. Herodot (1645), 212. Au făcut fiii lui Israil. .. stînele în munţi şi în peşteri. Biblia (1688), 177l/47, cf. 152/10. Aduseră-i oştenii lui un se-haslru dintr-o peşteră aflat. N. Costin, ap. ddrf. Pre cei ce să streina pren pustii şi pren peaştere .. . făr’de nici o scumpătate hrănea, anon. cantac., cm i, 106, cf. anon. car. Te-ai sălăşluit in pustie... şi în peştere. Mineiul (1776), 85rl/18. S-au ivit înaintea ochilor noştri o înfricoşată şi foarte largă peşteră (a. 1783). gcr ii, 130/15. Agiunsără la o peşliră mari şi întunecoasă. Alexandria (1784), ap. gcr ii, 133/13. Să pitulară, Prin rîpe, lacuri, peşteri adînce. Budai-Deleanu, ţ. 264, cf. drlu, lb. A ti văzut năruindu-se piatra sub care era peştera lui. DrX.ghici, r. 112/2, cf. Pann, e. ii, 15/13. Se odihneau în răcoroasele peştere ale munţilor. cr (1846), 179A/36. Dintru o peşteră mare, Vede fum că iese tare. Bărac, a. 35/7, cf. Polizu. Dintr-o peşteră, din rîpă, noapte iese, mă-npresoară. Alexandrescu, o. i, 71, cf. id. m. 20. Se duc pribegi şi palizi să cate adăposturi In fund de codri-n peşteri. Alecsandri, poezii, 202. Intr-una din peşteri, în munte rîpos, Un om oarecare intra curajos. Bolintineanu, o. 70, cf. lm. Fără de peştera cea umedă, negreşit că comorile de la Bistriţa s-ar fi răsipit. Odobescu, s. i, 340. Casa se prefăcu într-o peşteră cu păreţii negri. Eminescu, n. 56. Au izbutit să ajungă la gura unei peşteri. Creangă, o. 50. Porunci să o bage intr-o peşteră părăsită. Ispi-rescu, l. 134, cf. 201. E liniştit. . . şi nepătruns ca o peşteră fără fund. Delavrancea, t. 185, cf. Macf.donski, o. i, 272. Crunt şi lacom, într-o peşteră adîncă, Stînd, îi sfişia copiii. Neculuţă, ţ. d. 116. Aveau culcuş in peşteri de munţi. Coşbuc, p. ii, 176. Din funduri de peşteri vin umbre şirag. Goga, p. 54. Pare că ar fi.. . un fund de peşteră in mare. Galaction, a. 145. Gura peşterii se zărea departe, ca un geam alburiu. Sadoveanu, o. i, 692, cf. viii, 349, Cantuniari, l. m. 153. Deodată săgetă un trăsnet. . . cu străvuiet prelung de peşteri surpate. C. Petrescu, a. r. 6, cf. v. rom. ianuarie 1954, 133. Retrasu-m-am ca schivnicul în peşteră. Beniuc, V. a. ii, 11. în unele peşteri se cunosc gheţari care nu se topesc vara. mg i, 221. Nu m-au atras niciodată peşterile. Preda, r. 31. în peşterile din toată Europa Centrală s-au găsit, oasele unor carnivore. Geologia, 108. Til-harii băgară pe împărăteasă într-o peşteră, şez. viii, 183, cf. alr sn iii h 813. <0> F i g. în peştera sufletului său gem vînturi spărioase. Sadoveanu, o. i, 544. Vor mai rămîne, insă, in noaptea adunată, în peştera adincă a haosului semn Despre ce-au. fost puterea şi lupta de-altădată? Arghezi, vers. 376. + P. ext. Vizuină, bîrlog. Intrînd leul în peştera sa. Ţichindeal, ap. ddrf. Peştere de vulpe, alr ii 4 966/334, cf. alr sn iii h 679. F i g. Uraganul, scăpat din peştera-i rece, se năpusti asupra lumii mugind. Sadoveanu, o. i, 431. + F i g. Adăpost; locuinţă; ascunziş; refugiu. Şi în loc de casa lu Dumnezeu ce era, fură peşteră tîl-hărească. Coresi, ev. 458, cf, 451. Casa mea carea de rugăciune să cheamă . . . făcut-aţi pre ea peşteră tîlha-rilor. n. test. (1648), 56r/25, cf. 96r/4. Prefac în peştere tUhăreşti besearicile. Molnar, ret. 3/5, cf. mag. ist. iii, 77/3. (Regional; în forma peşliră) Groapă adîncă (Şopotul Nou-Moldova Nouă). Cf. arh. folk. iii, 153. 2. (Argotic) Loc unde se întîlnesc (şi unde operează) pungaşii. Cf. alas 8 iv 1932, 4/7. — Pl.: peşteri şi (învechit) peştere. — Şi: (învechit şi regional) piştiră, (învechit) păştere, (regional) pâştără (alr sn iii h 813/172), piştire (ib. h 679/2) s. f. — Din v. sl. neqiepa. PÎŞTERE s. f. v. peşteră. PEŞTEREAN, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni) Care trăieşte în peşteră (1). A ars şi această bisericuţă cu chiliile ce se făcuse alături şi în care locuia schimnicul Ilarion, cel din urmă călugăr peşterean. Odobescu, s. i, 342, cf. dm. — Pl.;. peştereni, -e. — Peşteră + suf. -ean. PEŞTERtiS, -OAS& adj. (Rar; despre terenuri, ţinuturi etc.) Cu peşteri (1), bogat în peşteri. Cf. lm, Barcianu. — Pl.: peşteroşi, -oase. — Peşteră -f suf. -os. PEŞTÎC s. m. (Regional) Peştişor (1). Firea rumânului este să răstoarne o mămăligă pă masă, să puie alături un peştic. Jipescu, o. 67. — Pl.: peştici. — Peşte2 -}- suf. -ic. 55E>8 PEŞTIMAL - 497 - PETALĂ PEŞTIMĂX s. n. v. peştiman. PEŞTIMĂN s. n. 1. (învechit şi popular) Obiect de îmbrăcăminte în formă de fustă, confecţionat din stambă sau din alt material uşor (cumpărat de la oraş), pe care îl poartă ţărăncile; p. ext. catrinţă; şorţ pe care îl poartă meseriaşii pentru a-şi proteja hainele. Peştimanele cele bune, la o sută de bani, 3 bani (a. 1792). şio iij, 295. Peşleman ... se zice pinza ce pun pe dinainte meşterii... spre paza hainelor. I. Golescu, c. In loc de rochii. . . va avea un peştiman curat. Negruzzi, s. i, 300. Nunul cel mare aduce jucînd un cit de rochie sau peştiman, pe care-l dă soacrei. Sevastos, n. 160. Nevestele .. . se-ncing cu catrinţe ..., peştimane, fote sau cu fuste. Marian, î. 63, cf. id. na. 236, 264. îşi umplu cu aur poala pestimanului. ap. tdrg, cf. SXghi-nescu, v. 31, Alexi, w., dm, h n 244, 245, x 22, 69, 436, 540, xii 282, xiv 249. Cumpăra ... cîte un tulpan, ori cile un peşteman. Sbiera, p. 211. Leliţă cu peştiman, Nu-nvăţa capu hiclean. şez. ii, 199, cf. v, 116. Lelica Dochiţa ... se îmbrăca cu cămeşă cu altiţe şi cu peşteman nou. ib. xii, 56. Preotesele şi dăscăliţele purtau pestemane frumoase. Com. din Vlăsineşti-Botoşani, cf. Lexic reg. 106. 2. (învechit) Prosop (mare). 3 prosoape de baie şi un peştimal (a. 1817). şio nx, 295. Pînza .. . cu care se şterg pe picere peştiman se zice. I. Golescu, c., cf. dm. 3. (învechit şi regional) Basma; tulpan purtat de femei pe sub broboadă. îmi dezdoii peştimanu de la cap. Gorjan, h. iv, 116/4. Un flăcău apucă pre o fată de peştiman. Dacia lit. 35/8, cf. Scriban, d., dm. -1 Pl.: peştimane. — Şi: (învechit şi regional) peştemăn, pestimân, (învechit) peştlmâl, peştemăl (tdrg) s. n., (regional) pestemâlă (id. ib.), plştimălă (L. Costin, gr. bX.n. ii, 152) s. f., peştemăn s. n. — Din tc. peştimal. PEŞTÎN adv. v. peşin. PEŞTÎNĂ s. f. (învechit) Crescătorie de peşte2 (1). Aproape de rîpă erau înfiinţate peştine, în care se păstra peştele cel mai ales de fiecare feliu. Asachi, s. l. ii, 113. — PJ. : peştine. — Peşte’ + suf. -ină. PEŞTIOĂCĂ s. f. (Regional) Peştoaică. Păscoiul are lapţi, peşiioaca are icre. conv. lit. xliv2, 268, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl.: peştioace. — Peşte2 + suf. -oacă. PEŞTWJR s. m. (Regional) Peştişor (1). Cf. Dame, T. 47, TDRG. — Pronunţat: -ti-or. — Pl.: peştiori. — Peşte* •+- suf. -ior. PEŞTÎR s. n. v. peşchir. PlîŞTIRĂ s. f. v. peşteră. PÎŞTIRE s. f. v. peşteră. PEŞTIŞOÂRĂ s. f. Mică plantă erbacee cu frunze păroase, care pluteşte la suprafaţa apelor stătătoare sau a celor care curg încet (Saluinia natans). Cf. Grecescu, fl. 645, tdrg, Panţu, pl., Simionescu, fl. 267, dm, Borza, d. 155. — Pl.: peştişoare. — Peşte* + suf. -işoară. PEŞTIŞOR s. m. 1. Diminutiv al lui p e ş t e2 (1); (regional) pescuţ (I 1), peştic, peştior, pesculeţ. Ci/e plini aveţi ? ... — Şapte şi puţinei peştişori, n. test. (1648), 20T/29, cf. anon. car. Pe această cale, unde se îngînă Ale lunii raze c-umbra desei seri, Scîntei peştişorii. Bolintineanu, o. 100, cf. ddrf. Ft îndur ii e se lasă răruţe ca să se poală strecura apa, da nu şi peştişorii. şez. iv, 113, cf. 114. Se poate pcscui. . .cu bucăţi de peştişori tăiaţi. Atila, p. 67. Peştişorii aceştia de la munte... se prepară aici după o metodă specială. Sadoveanu, o. ix, 74, cf. v, 27. Numai rar prind cîte un peştişor. Călinescu, s. 394. Peştişori juca-mi-vor sprinteni, Solzii lor îmi vor fi pinteni. Isac, o. 124. Un singur peştişor. . . strălucea în buruienile de pe mal. Preda, m. 19. Ele umblă cu paşi largi pe marginea rîului . . . pîndind peştişorii cei mici. s aprilie 1960, 47. Las peştişorul încetişor in apă. vîn. pesc. septembrie 1961, 11. Uii peştişor a sărit din apă şi s-a uitat aşa la mine. t februarie 1962, 25, cf. 50. Peştişorul ăl mai mic Ocaua c-un firfiric. Teodorescu, p. p. 300, cf. Marian, sa. 270. 2. P. anal. (La pl.) Felii, bucăţi subţiri (de carne, de varză, de ceapă etc., tăiate pentru gătit). Se taie ceapa peştişori. S. Marin, c. b. 24. Dupa aia, car na o aranjăm, o faSem peştişori frumos, gl. olt. 3. (Regional; art.) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă (Dealu Mare-Breaza). Cf. Varone, d. i24. 4. (Regional; art.) Numele unei sîrbe; melodie după care se execută această sîrbă (Dealu Mare-Breaza). Cf. Varone, d. 124. o. (Prin nord-vestul Olt.; art.) Numele unui dans popular cu strigături; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d. 124. 6. (Regional) Un fel de colac lung (şi împletit) care se face la botez, nunţi, înmormîntări; pupăză (Covasna). Cf. alr ii 4 032/192. - — Pl.: peştişori. — Peşte* + suf. -işor. FEŞTÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Care este ca un peşte2 (1), cu aspect de peşte2. Porc peşlit şi peşte porcii. Cantemir, ist. 156. — Pl.: peştiţi, -te. — De la peşte*. PEŞTOĂICĂ s. f. (Rar) Femela peştelui2 (1); (regional) peştioacă. Cf. cade. în drum spre ţărm, ei în-lîlnesc peştoaicele cu care fac un fel de joc. Yoiculescu, p. i, 12, cf. dm. Uite o peşteoaică mare, mare .. . sc bătea pe uscat. RXdulescu-Codin, î. 73. — Pl.: peştoaice. — Şi: (regional) peşt«oâieă, pes-coăică (Ciauşanu, v. 187, ai.r n/762) s. f. — Peşte* suf. -ouică. PETĂ vb. I v. păta. PETÂC.1 s. m. v. pitae1. PETĂC2 subst. (Prin Olt.) Muşcată1 (a) (Pelargo-nium zonale). Cf. Borza, d. 125, ev 1952, nr. 2, 38. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PETÂCĂ s. f. v. pitae1. PETACTÂR s. n. (Prin Dobr.) Undiţă cu care se prind scrumbiile în largul mării. Cf. Scriban, d. — Pl.: peiactare. — Şi: petraetâr (Scriban, d.), pedactăr (id. ib.) s. n. — Din ngr! Jistoxxocpl „din zbor“. PETĂL s. m. v. petală. PETĂLĂ s. f. Fiecare dintre frunzişoarele modificate care alcătuiesc corola unei flori. Un scut filamentos .. . care este analog petalei unei flori. Caiet, 77r/23. Acele silene albe şi roşii ale căror petale sînl aşa de delicat croite, cr (1848), 122/66. Colorile amestecate pe petală se despart. Brezoianu, a. 424/4. Filele numite şi petale 5578 PETALIDĂ - 498 - PETECĂTOARE ce încunună ca un gard floarea se zic corona florei. Cornea, e. ii, 200/2, cf. Mihali, c. 139. învelişul florii . .. consistă In nişte foiţe colorate numite petale. Ba-rasch, i. n. 134/10. Corola cu cinci petale. Negruzzi, s. i, 102. Prin aer petale de roze plutesc. Macedonski, o. i, 141, cf. Grecescu, fl. 4, Alexi, \v. O petală de stranie floare. Anghel, pr. 116. Petale mor sub paşi strivite, Petale ca aripi de ceară. Densusianu, l. a. 9. Fluturi ca o ninsoare de petale. Gîrleanu, l. 131. Un muşeţel rătăcit. . ., cu petale pline de funingine, ve-ghează-ntre străini. Bassarabescu, v. 118, cf. 42. A scos din sin o petală veştedă. Galaction, a. 85, cf. id. o. a. i, 65.Jn dosul petalelor din această cimpie floarea trebuie să aibă pala negrului de doliu. Sahia, n. 18. Cerul e-albastru Ca o petală De miozot. TopÎrceanu, b. 5, cf. 44. Cireşii pe luciuri Petalele-şi ning. Lesne a, c. d. 100. Trandafiri subţiri ... Petalele răcoritoare le scuturau uşor. Pillat, p. 7. îşi arată ameninţătoare dinţii albi. . .ca două minuscule petale, îmbietoare, de floare de cireş. Camil Petrescu, u. n. 82. Uriaşul covor de petale asistă la triumful rozei, al liliacului şi al crizantemei. Arghezi, b. 49, cf. id. vers. 130, 387. Petale de crizanteme zburind pe sus. Călinf.scu, s. 106. Neglorioasă e această floare Făcută din stamine şi pistile, Fără de nici o urmă de petale. Blaga, p. 45. Petalele suave ale trandafirilor. Bogza, c. o. 267. Mi-a dat să miros petala unui trandafir. Isac, o. 295. Dar omul nu-i petală, Nu-i vîlvătaie dreaptă. Deşliu, g. 51. Ştiu palele petale ce-n veselii uşoare Grăbindu-se-n oírte juri hazliul joc şi-l fac. Labiş, p. 276. Petalele au căzut, veştejite, t decembrie 1962, 30. Lumina toamnei îmblînzeşte piatra Cu tonuri de petale noi. v. rom. august 1962, 10. Petalele formează al doilea înveliş floral. Botanica, 67. Beam un rachiu păcătos... cu un popă frumos, cu obrazul ca petala trandafirului. Barbu, p. 80. <0> F i g. Am sorbit dulceaţa de pe petalele buzelor ei. Petică, o. 287. Veneau în urmă. .. sub fluturarea petalei de íuminá a singurului felinar. Bassarabescu, v. 9. Petala gurii, desfăcută-abia, Ţi-ai ţuguiat-o a sărut spre ea. Labiş, p. 158. — PI.: petale. — Şi: (rar) petăl s. m. Alexi, w. — IJin îr. pélale. PETALÎDĂ s. f. (învechit, rar) Specie de scoică marină. Sardele, peşte roşu . . ., midii, stridii, raci,. .. petalide. Golescu, 1. 81. — PI.: petalide. — Din ngr. nezaXiba. PI2TALOÍD, -Ă adj. Cu aspect dc petală, asemănător petalelor; (rar) petaloideu. — PI. : petaloizi, -de. — Din fr. pélalolde. PETALOIDÉU, -ÉE adj. (Rar) Petaloid. Periantul simplu petaloideu. Grecescu, fl. 22. — Pronunţat: -lo-i-.— PI. :petaloidei,-ee. — Cf. p e t a 1 o i d. PETALTJDĂ s. f. (învechit, rar) Montură de bijuterie în formă de fluture. O petaludă de diamant în cheptene, lipsă o pietrice (a. 1824). Uricariue, xx, 343. — PI.: petalude. — Din ngr. itEtaXou5a. PETARDĂ s. f. 1. Dispozitiv (cu explozibil) care era folosit în artilerie pentru a se arunca In aer ziduri, obstacole etc. Au plecat de la Viena . . . avînd cu sine petarde (un fel de maşini cu care dărîmă porţile cetăţilor). cr (1830), 401/15, cf. I. Golescu, c. 2. Mică încărcătură de pulbere neagră sau de alt exploziv, în înveliş de carton sau de hîrtie cerată ori smolită, care produce, la explozie, zgomot şi fum şi care este întrebuinţată la semnalizări, la marcarea tirului de artilerie, la focuri de artificii etc. Cf. Bar-cianu, Alexi, w. Cu rachete şi petarde izbucneau riscte, glume şi zeflemele. Bart, e. 195, cf. ScRtBAN, d., ltr*, dm. De-acum Nu mai schimbăm cuvînlnl şi arma cu petarde. Labiş, p. 344, cf. dn2. Aprinderea petardei se i face cu ajutorul unui fitil. der. — PI. : petarde. — Din germ. Petarde, fr. pétard. PETÂRE s. f. v. pătare. PETÂS subst. Pălărie cu boruri largi pe care o • purtau tinerii greci în timpul exerciţiilor palestre, pentru a se feri de ploaie şi de soare. Cf. I. Golescu, ‘ c„ Baronzi, i. l. iii, 221, cade, dn2. + Coif cu două : aripioare cu care este reprezentat, adesea, zeul Hermes. Cf. DN2. — PI.:? — Şi: (învechit, rar) petăsă s. f. I. Golescu, c. — Din ngr. netatroţ. PETÂSĂ s. f. v. petas. PETAT, -Ă adj. v. pătat. PETC s. n. v. pcţc. PÉTCÂ1 s. f. (Regional) Firidă (Pecinişca-Băile Her-culane). Cf. alr h/i h 273/2. — PI. :? — Etimologia necunoscută. PÉTCA2 s. f. (Regional, In sintagma) Săracă petcă «• persoană care umblă neatentă, ,,ca ameţită“ (Orlat-Sibiu). Cf. h xvii 175. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PETEA s. f. v. beteală. PETEAC s. n. v. păteac. PETEALĂ s. f. v. beteală. PETEANCĂ s. f. (Prin Transilv.) Şuviţă de păr. Scoate-ţi cuţitul din teacă Şi-ţi taie frate-o peteancă. f (1886), 307. De multă dragoste m-am încărcat, Din conciu nevestelor, Din struţu feciorilor, Din petencete fetelor, arh. folk. i, 209, cf. 235. — PI. : petence. — Etimologia necunoscută. PETEAuA s. f. v. beteală. PÉTEC s. n. v. petic. PETECĂ vb. I v. petici. PETECAR s. m., s. n. v. petlcar. PÉTECÀ s. f. v. petle. PETECArAIE s. f. (Regional) Teren (arabil) mic şi Îngust ; (regional) petecărie, v. p e t i c ă r i e (2) (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Petec + suf. -ăraie. PETECĂRl vb. IV v. peUcări. PETECÂRÎE s. f. v. peticărie. PETECĂRÎT, -A adj. (Regional) Peticit3 (1) (Mo-şoaia-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Un cojoc petecărtt. id. ib. — PI. : petecăriţi, -le. — V. petecârl. PETECĂTOÂRE s. f. (Regional) Piedică (2) (Re-; metea-Beiuş). Cf. a i 12. ; - PI. : ? ; — Petec + suf. -ătoare. 5604 PETECEL 499 - PETETIST PETECUL s. n. v. peticei. PETECI1 subst. (învechit) Tifos exantematic. Ci. lb. Episcopul.. . suferea de hidropică (boala de apă), la care în zilele din urmă s-au adaos asa-immilul peteci, sau, cum i-ar zice unii, foc viu de cel mai periculos. Bariţiu, p. a. i, 227, cf. Barcianu, ŞXineanu, d.u. — Din ser. petici. PETECÎ2 vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică animale domestice, mai ales cai) A împiedica (la picioare, cînd pasc) (Remetea-Beiuş). Cf. a i 12. — Prez. ind.: petece sc. — Etimologia necunoscută. PETECÎ3 vb. IV v. petici. PETECÎRE s. f. v. peticire. PETECÎT1 s. n. v. pcticiti. PETECÎT2, -Ă adj. v. peticit». PETECrrdR s. m. (Neobişnuit) Cîrpaci. (F i g.) Opera slîngaciului şi grosolanului potecilor care e Simion Dascălul, bul. com. ist. ti, 122! — Pl. : petecitori. — Peteci3 4- suf- -lor. PETECdS, -OÂSĂ adj. v. pettcos. PETECtfŢ s. n. v. petienţ. PETEHÂLIŢĂ s. f. v. petelicliţă. PETEHÎXIŢĂ s. f. 1. (Prin vestul Transilv.) Basma, năframă (1). Cf. Frîncu-Candrea, m. 104. + (Regional; mai ales la pl.) Zdreanţă (Someş Guruslâu-Zălau). mat. dialect, i, 214. Ii zboară tăt sus petehcli-ţele de la spate. ib. 2. (Regional; la cai) Pielea subţire de la stinghia picioruluiregional) peteiuţă (2). Com. dii Coroieni-Baia Mare. — P). : peteheliţc. —Şi: petehâlifă s. f. Frîncu-Candrea, m. 104. — Fîtimologia necunoscută. Cf. peteiuţă.. PETEICĂ s. f. (Regional) 1. împletitură, plasă de sfoară, de aţă etc. în care se duc vasele cu mîncare (la cîmp). Cf. Gheţie, r. m. în accastă categorie intră piteicele şi spogatele. Pamfile, i. c. 213, cf. cade. Vase pentru ducerea bucatelor la cîmp; hîrboaie, cari se aşază în peleică. h xvui 21, cf. 76, com. Marian, Viciu, gl., com. din Frata-Turda, com. din fostul judeţ Bihor, com! din Zahareşti-Suceava şi din Urca-Cîmpia Turzii. Să d'ezleagă holtei o[ri] fala cu pet'eica . . ., c-apoi îi trece şi s-a putea însura o[ri] mărita. T.Papahagi, m. 165, cf. Paşca, gl. Şi o desfaci tătă peteîcapînă nu-i nimnica din ea. arh. folk. i, 212, cf. chest. ii 7.0/232, alr n/349, Lexic reg. 23, 71, mat. dialect, j, 214. 2. Legătură de frlnghie, de metal etc. cu care se prinde, la car, leuca de carîmbul de sus; (popular) g1nj. Cînd leuca e legată de carîmbul de sus cu tei sau cu o nuia . . . i se zice în Muscel, Argeş şi Olt peteucă sau peliocă. Dame, t. 11, cf. Pamfile, i. c. 134, tdrg, ŞXineanu, d. u. Căruţa se compune din: . .. osie, dric ..., leoci, peteoci. h iv 11, cf. 86, ix 144, 231, 439, xi 312. Leucile cu ciocul (capul de deasupra) se bagă în peteici (nişte verigi de fier) fixate în carîmbii leulrii. ib. xvii 350, cf. Muscel, 57, alr ii 5 632/784, 899. 3. (în forma peteucă) Fîşie nedeşirabilă (de 1 pînă la 3 cm) care mărgineşte pe lăţime ambele extre- mităţi ale unui material textil (Băuţar-Caransebeş). Todoran, gl. ■5. Bucăţică de pînză sau de postav care sers’eşte la cusutul plăpumilor sau la despărţirea iţelor în grupuri de cîte zece ochiuri. Com. din Loman-Sebes, cf. cv 1950, nr. 1, 32. 5. Hîrtie cu care se înfăşoară caierul cînd se pune în furcă. Com. din Straja-RâdXuţi. 6. Butonieră sau cheotoare la cămaşă. Cf. cade. 7. (în forma piteică) încuietoare, zăvor la uşă (Brădi-şorul de Jos-Qraviţa). Cf. Liuba-Iana, m. 95. Uşile sînt cu brăvi şi încuietori sau cu clenfaică de fier ori de lemn pentru a le ţine închise, iar ca încuietori au piteici cu locote. id. ib., cf. chest. ii 162/8, 304/8. 8. Parte a morii în care cad grăunţele din coş între pietre (Hodac-Reghin). Cf. Viciu, gl. — Pl. : peteici şi peteice. — Şi: petelcă (alr ii 5 632/S86), peteocă, peteolcă (h xiv 152), petfoică, peteâlcă (ib. 210), petiocă, petiolcă (alr ii 5 632/899), petoâcă (ddrf), pet6că (h iv 156), piteică, ttlcă (Viciu, gl.) s. f. — Diii bg. neTeana, ucr. neTeauta, magh. petoke. PETELCĂ s. f. v. pcteică. PETELEÂGĂ s. f. v. petilengă. PETÎLNIC s. m. (Prin nordul Munt.) Persoană căreia ti place să petreacă. Râdulescu-Codin. — Pl. ; pelelnici. — Etimologia necunoscută. PETELtÎŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui p e t e a 1 ă. V. b e t e a 1 ă. Cf. lb. Peteluţă-n clopolaş, Drăguţu-mi-i dus la Blaj. Mîndrescu, l. p. 65, cf. Podarii:, fi,. 92. 2. (Prin Maram.; la cai) Pielea subţire de la stinghia piciorului; (regional) peteheliţă (2). Cf. dr. v, 322. — Pl.: peteluţe. — Petcală -f suf. -uţă. FETENT s. m. (învechit) Petiţionar. Petenţii pierduseră din vedere că. . . nobilimea feudală cu nume de naţiune maghiară, secuimea şi săsimea au depus din nou jurămîntul uniunei lor politice. Bahiţiu, p. a. i, 605. Acesta mă informă despre această cerere şi-mi ceru desluşiri asupra petenlului. Sbiera, f. s. 316,Cf. Alexi, w. — Pl. : petenţi. — Din germ. Petent. PETEdCĂ s. f. v. peteică. PETEdLCĂ s. f. v. peteică. PETERNÎCĂ s. f. v. pottrniche. PETERSÎL subst. (Regional) Pătrunjel (I 1) (Petro-selinum hortense) (Pecica-Arad). Cf. jahresber. x, 201. — Pl.: ? — Din germ. Petersilie. PETERZNÂC s. m. v. păstîrnac. PETEŞÎE s. f. Pată purpurie, mică şi rotundă, care apare pe piele, din cauza unei rupturi capilare, de obicei în diferite boli infecto-contagioase. Cf. der, d. med. — Pl. : peleşii. — Din fr. petcchie. PETETÎST, -Ă s. m. şi f. (Astăzi rar) Persoană care , lucrează la poştă; (în special) factor poştal. Cf. Iordan, l. r. a. 184, 251. — Pl.: petetişti, -sie. — Formaţie alcătuită din iniţialele P.T.T. (= Poştă-Telegraf-Telefon, pronunţate pe-te-te) + suf. -ist. 5629 PETEUCĂ - 500 - PETIC PETEUCĂ s. f. v. peteică. PETETÎLCĂ s. f. v. peteică. PETIÂC s. n. v. păteac. PfiTIC s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“, care indică natura, felul materialului) Bucată, fîşie (nu prea mare) dintr-o ţesătură sau, p. gener., dintr-un material oarecare; sp.ec. bucată dintr-un material cu care se repară un obiect rupt sau găurit (aplicîndu-se peste ruptură, gaură). Nime nu va clrpi veşmintul vechi cu petec nou. N. test. (1648), llT/26. Arunca petece după el. BXrac, t. 41/21. Avea o scrisoare, un petec de hîrtie, un pretext. Negruzzi, s. iii, 480, cf. 288, Cuparencu, v. 19, Ba-ronzi, l. 159. Se uită la mine printr-un petec de sticlă. Boi.intineanu, o. 339. Prea puţin; pe ici, pe colo, de imagini o făşie, Vre o urmă de gîndire, or un petec ite hirtie. Eminescu, o. i, 134. Cu antereu de canavaţă Ce se ţinea numa-n aţă Şi eu nădragi de anglie Petice pe ei o mie. Creangă, p. 148, cf. 174. Mătăsăria nu ajungea. îi mai trebuia un petec. Ispirescu, l. 399. Pe acel petec de hirtie nu erau scrise decit două vorbe. VlahuţX, o. a. ii, 99. [Buricul] ii invăleşte intr-un petic de pinză nou, curat. Marian, na. 420. Fata luă o petică, îşi şterse faţa şi ieşi. DunXreanu, ch. 202. Cind cineva se îmbolnăveşte de cori (pojar) . .. , la stomac să puie petică de postav roşu. Candrea, f. 293. Poloboacele ... se spală şi se afumă cu petică (cîrpă) aprinsă. Pamfile, i. c. 223, cf. 371. li cade sub mină un petec de hîrtie. BrXtescu-Voineşti, p. 244, cf. 155. îl spălau pe petece de pănură. Agîrbiceanu, a. 68, cf. 35. Ridicase de pe lespezi ceaunul urieş şi, cumpănindu-l. .., îl răsturnă pe o petică unsuroasă. Hogaş, dr. i, 288. Importul acestor petice se va face numai de către fabricile de ţesături. Nica, l. vam. 191. Un covor de petice împletit de dumneaei, în mozaic de culori. Bassarabescu, s. n. 17. 1 nvălindu-şi custura într-o petică ... s-aşază pe laifă. Mironescu, s. a. 42. Un petec de hîrtie alunecă în casă. Galaction, o. a. i, 70, cf. id. a. 411. Un petec de hartă. Camil Petrescu, u. n. 347, cf. id. t. ii, 75. La ceasul cînd se impari scrisorile, toate mîinile strîng petecul de hirtie avar. C. Petrescu, î. ii, 19, cf. i, 201. Am intrai în odaia văruită, aşternută cu un petec de covor destrămat. BrXescu, o. a. ii, 50. Picuram de somn destrămînd petece de olandă să facem scamă. id. a. 60. Ciorile se strigau pe nume plutind în burniţa dimineţii ca nişte petice furate de vint din vitrina unui dricar. G. M.Zamfi-rescu, m. d. i, 88. Scoate de sus un petec de stofă. Sebas-tian, t. 209. Aţi venit să Dă pui petece? Vlasiu, a. p. 30. Mătura şi petica de şters se încuibaseră în mîinile Mariţei. Teodoreanu, m. u. 136, cf. 198. Se puse să răsucească tutun într-un petec de pănuşă de păpuşoi. Sadoveanu, o. viii, 11, cf. i, 480, ix, 154. Un petec atîrnat pe sfoară. Arghezi, vers. 349. Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice. Căline seu, s. 6, cf. 17. Ce-ai zice dacă te-aş chema să faci cunoştinţă cu un ofiţer şi ţi-aş prezenta o deşcă In uniformă numai petece ? Beniuc, m. c. i, 39. Te laşi călcat in picioare ca o petică. Galan, z. r. 314, cf. Vornic, o. 161. Începu să coasă cu mişcări iuţi şi dibace peticul. Pbeda, d. 8. însemnam cu uimire pe-un petic de foaie Cum scapără ceru-n băltoace, Labiş, p. 23 . Parcă eşti o capră care şi-a pierdut petice din blană prin mărăcini, t septembrie 1962, 2. Cu gura te-o deseînta, Cu petecă arsă te-o afuma, pop., ap. gcr ii, 340. Iubeşte, dragă, iubeşte, Dear nainte te gîndeşte Că nu-i petec să-l cîrpeşti, Ci e veac să vecuieşti. Teodorescu, p. p. 303, cf. 262, 359. PUacă iar ţiganul cu turta-n traista cea toată petece. Reteganul, p. i, 68. Afumă împrejurul bubei cu un şumuiag de petecă. şez. i, 55, cf. 83. Cum nu le-ai legal intr-o petică? ib. v, 130. Se deseîntă cu o petică aprinsă. Pamfile, b. 20, cf. chf.st, ii 125/269, alr 1 755, 1 756, ai.r ii 4 123, 6 493. Mînc-o cumpănă de brînză Ş-o găleată de făină Ş-o petecă de slănină, folc. transilv. ii, 75. Bagă seama ce iubeşti, Că nu-i petic s-o cîrpeşti. folc. mold. i, 110. Croitorul bun nici un petec nu leapădă. Zanne, p. v, 216. întinde petecul numai cit ajunge, căci se rupe. id. ib. iii, 293. Gura lui dacă ar fi petică s-ar rupe, se spune despre cei flecari. Cf. id. ib. ii, 190. Cum e sacul, şi peticul, cade. Am un cojoc plin de petice (Varza), ap. cade. Am un bou cu maţele de. petică. (Lada), sf.z. ţtii, 49. <0> F i g. Din răutate ... clevetesc şi petece de la alţii ne eîrpesc nouă. Ţichindeal, f. 248/18. Nu mai am putere, viaţa nu-mi răpi Şi petec de petec nu mi-o iot cîrpi. Pann, p. v. ii, 162/18. lată-mă abia acum ajuns din fantaslica-mi călătorie, eu un sac aşa îngreuiat, de tot felul de petice şi de surcele adunate de pretutindeni. Odobescu, s. iii, 4. Vai! tot mai gîndeşti la anii cînd visam in academii, Ascullînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii . . . Şi-n a lucrurilor peteci căutînd înţelepciunea? Eminescu, o. i, 140. Şi nu le-ai gîndi la nimic, Nici la petecul tău de viaţă mic. Arghezi, vers. 185. Sint petecul de noapte, dat ţie din născare, id. ib. 375. <0> E x p r. A-şi da In petic = a-şi da pe faţă, a-şi arăta, fără voie, anumite cusururi, vicii; (familiar) a-şi da arama pe faţă. O minjişi la ceafă... îţi dăduşi în petec. pr. dram. 286. A trebuit ca răzăşul să-şi dea în petic. I. Ionescu, d. 208. Mă miram eu să nu-ţi dai in petec. Hogaş, dr. ii, 1. Cînd circulară lichiorurile . . ., îşi dădură toţi in petec. Brăescu, a. 236. Cuvioşia sa e bătrîn, săracul, îşi mai dă în petec. Căli-nescu, e. o. ii, 239. Lăutarii iar şi-au dat în petec. Stan-cu, d. 78. Ghioceoaia îşi dădea în petic. Preda, d. 88. (Cu schimbarea construcţiei) La biserică îşi dădea in peticul declamaţiei şi la teatru în al isonului. Caragiale, o. i, 14. De-i merge peticele v. merge (II 3). A-i curge (cuiva) peticele v. curge. (A nu se putea fine) petic de petic, se spune despre hainele fi'arte zdrenţuite. Cămaşa, petec de petec..., îi cade în voie pe umărul drept. Delavrancea, t. 166. Cămaşa . .. nu se mai poale ţinea petec de petec. Sadoveanu, o. i, 480. Nu aveau haine, toate li se rupsese de nu se mai ţineau petec de petec. Reteganul, p. i, 45. (Rar) A pune peticul = a găsi o soluţie de moment pentru a ieşi dintr-o Încurcătură. Cînd se iveşte (pe scenă) cile un incident neprevăzut, Milo „ştie să puie petecul", ap. tdrg. (Rar) A-şi cunoaşte peticul = a şti ceea ce i se cuvine, ceea ce i se potriveşte; a-şi cunoaşte slăbiciunile, defectele. Cf. Scriban, d. Eu sini fecior sărac... şi nu mă potrivesc cu un cal împărătesc! Îmi cunosc eu petecul. CX-tană, p. b. i, 11. (Regional) A lace (pe cineva) pet'.eă = a) a certa rău, a ocări (pe cineva). Cf. Zanne, p. iii, 295, Pamfile, j. ii, 159; b) a istovi (pe cineva) prin muncă. Cf. Pamfile, j.ii, 159. (Regional) A se lace (sau a îi) petică = a) a se înspăimînta, a se Înfricoşa. Cf. Zanne, p. in, 295; b) a fi, a rămîne fără vlagă. id. ib. A coase petic la petic = a fi foarte zgîrcit. id. ib. 294. A-şi găsi (sau, invechit, a-şi nimeri) sacul (sau gaura) peticul, se spune, dispreţuitor sau ironic, pentru a arăta potrivirea dintre doi oameni, dintre două lucruri etc. (fără valoare, fără importanţă etc.). Îşi nemereşte sacul petecul. Pann, p. v. ii, 135/14. îşi găseşte gaura petecul. Zanne, p. iii, 293. (Cu schimbarea construcţiei) Mîngîie-te la necazuri gîndind că sacul şi-a găsit petecul. Negruzzi, s. i, 251. Tot sacul îşi găseşte peticu. Baronzi, l. 54, cf. Stancu, r. a. i, 43. Deschideţi... Unde va nimeri Ca peatecul sacul, Acolo să cetiţi, pop., ap. gcr ii, 346. (Rar) Gură (sau limbă) de petice, se spune despre o persoană care vorbeşte mult, vrute şi nevrute. Gura lui de petece ... nu se sfieşte să trădeze şi cele mai sfinte amiciţii. MihXescu, tn scl 1969, 330. + S p e c. (Regional) Platcă la cămăşile bărbăteşti (Secăşeni-Oraviţa). alr sn iv h 1 165/29. + P. ext. (Regional) Val de pănură de circă 40 de metri. Valurile de pănuri se numesc giguri ... , cuprinzînd 70 — 100 de metri; 40 de metri şi mai bine se numesc jumătate de gig sau pitic. Pamfile, i. c. 288, cf. şez, ii, 228. + (Regional; în forma petec) Pată de murdărie (Micăsasa-Mediaş). Cf. alr sn iv h 1 222/141. 563 3 PETICAR - 501 - PETICI 2. (De obicei determinat prin „de pămînt“, ,,de loc“, „de moşie“ etc. sau urmat de determinări care indică felul culturii) Suprafaţă mică de teren (cultivabil). Să n-aibă treabă lacea petecă de moşie (a. 1709). Iorga, s. d. xi, 55. Au făcut trei circiume . .. una mai încoace, pă petecul de moşie Făgefelul (a. 1774). bul. com. ist. v, 293. Să se dea şi acel petec de loc pină in gard (a. 1776). Ubicariul, vii, 17. Alte petice de moşioare ale lui Ilie Ţîrcă se vind la mezat, cr (1831), 1202/39. Comisul Hristea au pus secfeslru pe un petic de pădure, ib. (1834), 3202/33. îmi lăsase peticul ăsta de pămint. Ghica, s. 25. Se cuvine Să fie pentru sine Un petec de cimpie. Alexandrescu, o. i, 215. Am o gilceavă. . . pentru un petic de pămint. Alecsandri, t. 1337, cf. 256. Ai schim- Jbat cu o minăstire un petic de moşie. Bolintineanu, o. 445. Tu, cu optzeci de mii de fălci de moşie, şi el un ghiorlan c-un petic de pămint. Creangă, a. 155. Mă îndur şi-fi dau un petec de loc. Ispirescu, l. 175. Pe tăpşanul dinspre apus se vede un petic de dumbravă rară. Vi.ahuţă, d. 244. îşi vedea acum de mica lui gospodărie: livezi de pruni . .. şi un petec de vie. Brătescu-Voineşti, p. 178. Un petec de moşie pe Valea Rînztş-tilor. Gîrleanu, n. 49. înfipse plugul dincolo de hat, în petecul vecinului. Rebreanu, i. 93. Petecurile de fasole, de hrişcă, de in. bul. fil. v, 22. Gineri-meu s-a dus cu fi-mea să semene un petec dă grîu. Stănoiu, c. i. 28. Trebuia să-fi lucrezi petecul de pămînt. Vlasiu, d. 5. Vai tuturor cu jurămîni Un petic de brazdă şi-o groapă. Arghezi, vebs. 194. Petice de recoltă, pierdute printre ochiuri de apă şi mlăştinişuri. Galan, b. i, 61, cf. Preda, m. 8. Mai sînt şi peticele alea cu vifă hibridă. t martie 1962, 20, cf. 26. Am şi eu un petic de pămînt. Com. Mabian. Să-şi are şi el un petic de pămînt. id. s. r. ii, 149, cf.. chest. iv 128/15, alr sn i h 9, ib. h 29/886. Răzăş c-un sac de hîrtie ş-un petic de moşie sau are un sac de hîrtie şi un petic de moşie, se spunea, in bătaie de joc, răzeşilor care aveau o proprietate foarte mică. Cf. Zanne, p. iv, 562, şez. vi, 105. 3. P. anal. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Bucată, suprafaţă mică din ceva (în raport cu întregul). Cf. Hasdeu, i. c. i, 23. Pînza alburie a zăpezii să prindea, petic de petic, spre a înveli fata cîmpiei. Delavrancea, s. 170. Casa nouă nu se văruieşte toată, ci se lasă cîte un petec nevăruit. Goro-vei, cr. 57. Se uită ... spre peticul de şosea care se zăreşte. Brătescu-Voineşti, p. 124. Stropii, petecele de tină îl acoperită şi pe el ca şi pe Ilarie. Agîrbiceanu, a. 371. Plăci de var se desprinseseră, se vedeau petece sure pe părete, id. ib. 546. Prin fereastra deschisă mi-a luat ochii un petic de cer albastru. Brăescu, o. a. ii, 54. Se profila, Ia orizont, silueta generalului... bine prinsă într-un petec de umbră. id. ib. 165. începură a se topi zăpezile . . . Petice negre se iveau ici-colo pe dealuri. Sadoveanu, o. ii, 466. Nici un petic de umbră, nici un coif de verdeaţă. Bart, s. m. 83. Locuia întins pe spate dinaintea unui petic de nisip netezit. Arghezi, b. 88. Pe jilavul petic de humă Fluturi albi trompa-şi desfac. Blaga, p. 170. Peticul de cer pe care îl vedea era vînăt. Stancu, r. a. iii, 114. Se iviră cele dinţii petice negre de pămînt. v. rom. noiembrie 1953, 154. Un petec de zăpadă sub tufe de mai vezi, E-mprejmuit de bulgări. Horea, p. 31. 4. Compus: (regional) peteca-vîntulul = numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. Bujorean, b. l. 388. -- Pl.: petice şi (rar) peticuri, petici. — Şi: petec s. n., (regional) petică, petecă s. f. — Cf. lat. pittacium. PETICAr s. m., s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care adună petice (1), cîrpe, zdrenţe. Cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d., dm. + Negustor ambulant de haine vechi. V. t e 1 a 1. Cf. Alexi, w., alb ii 6 492/872. 2. S. m. (Rar) Cizmar care pune petice (1) la Încălţăminte. V. c î r p a c i. Cf. drlu. Cărăbuş, un biet cizmar, mai mult peticar. Marian, ins. 27. 3. S. n. (Regional; în forma petecar) Covor din petice (1) (Folteşti-Galaţi). Cf. cv 1949, nr. 7, 33. — Pl. : (m.) peticari şi (n.) peticare. — Şi: petecăr s. m.,s. n. ddrf, Barcianu, Alexi, w.,tdrg, Şăineanu, d. u., cade, cv 1949, nr. 7, 33, alb ii 6 492/872. — Petic + suf. -ar. PETICÂŞ s. m. (Regional) Om zdrenţăros (Caransebeş). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 149. Au venit nişte peticaşi la poartă, id. ib. — Pl. : peticaşi. — Petic + suf. -aş. PETICÂT, -Ă adj. v. peticit2. PÎTICA s. f. v. petic. PETICĂRÎ vb. IV. Tranz. (Rar) A petici (1). Cf. bl iv, 69. Am petecărit cojocelu-ăsta plotog de plotog. Udrescu, gl. O F i g. Zăpezile ... peticăresc livezile Predealului, ap. tdrg. — Prez. ind.: peticăresc. — Şi: (regional) peteeări vb. IV. — Petic + suf. -ări. PETICĂRÎE s. f. 1. Mulţime, grămadă de petice (1), de cîrpe, de zdrenţe sau de materiale textile zdrenţuite ; p. restr. petic cu care se cîrpeşte ceva. Cf. Polizu. Vei ajunge la onorabilul faliment... lăsînd pe nerozii tăi creditori... a împărfi între dînşii furdalele şi peticăria de stambă. Filimon, o. ii, 133, cf. ddrf, Barcianu. Oghialurilor şi pernelor... le curg zdrenţele, cu toată petecăria cu care sînt cîrpite. ap. tdrg, cf. dm. 0 F i g. Limba moştenită de la străbuni se cîrpea cu feluri de peticării eterogene. Negruzzi, s. i, 337, + (Rar; în forma petecărie) Obiect peticit2. Cf. Alexi, w. 2. (Regional; în forma petecărie) Teren (arabil) mic şi îngust; (regional) petecăraie (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Are el ce are, dar tot petecării, aruncate ca vai de lume. id. ib. — Pl.: peticării. — Şi: petecărie s. f. — Petic + suf. -ărie. PETICÎX s. n. Diminutiv al lui p e t i c. 1. Cf. petic (1). Ia numai priveşte opincile mele, Că să trenfuiră în mici peticele. Pann, p. v. i, 53/28, cf. Polizu, dm. 2. Ci. petic (2). Venise la un peticei de moşie ce-l avea acolo. D. Zamfirescu, v. ţ. 178. Dacă această bucată Ide pămînt] este scurtă, se numeşte ... petecul sau pelecel. Pamfile, a. r. 258. 3. Cf. petic (3). Cînd seceri la grîu, să laşi un peticei numai cit cuprinzi cu braţul. Gorovei, cr. 141. — Pl.: peticele. — Şi: pet«e£i s. n. — Petic + suf. -el. PETICÎR s. n. v. petlţar. PETICÎ vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică obiecte rupte, zdrenţuite, uzate) A pune petice (1), a cîrpi sau a repara cu petice; a cîrpi, (rar) a peticări. Cf. drlu. Să ne petecim corcoaţele. Jipescu, ap. cade, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Femeia peticea nişte rufe. Stancu, r. a. iii, 378, cf. v. rom. martie 1954, 45, dm. Peticifi-uă sacii l... A venit de departe grîu bun, de sămînfă. Labiş, p. 42. I Haina ]sâ i-o mat petecesc, Că cu el am să trăiesc. Jarnîk-Bîrseanu, d. 277, cf. alr i 1 755/231, 290, 590, 744, 874. O F i g. Sub cerul sur şi peticii de nouri adoarme salul. Vlahuţă, o. a. i, ; 145. Fereastra largă pe care fugeau nourii petecind tăria. Ardeleanu, u. d. 12. Că-s pînzele zdrenţoase 5642 PETICIRE - 502 - PETIMBROASĂ pe putredul catarg? Le peticeşte cerul cu-albastrui lui in larg. Jebeleanu, s. h. 50. + (Familiar; complementul indică aparate, sisteme tehnice etc.) A repara cit este posibil, provizoriu şi cu mijloacele (rudimentare) pe care le ai personal la dispoziţie. Ştia destul de bine să-i peticească nadişanca cu zbaniuri de fier. Gîrleanu, ap. CADE. 2. T r a n z. şi r e f 1. (Rar) A (se) rupe in bucăţi, a (se) sfişia, a (se) zdrenţui; a face să rămină sau a rămine numai petice (1). Ci. tdrg, cade, dm. 0 F i g. Foaie verde solz de peşte, Primăvara că-mi soseşte, Zăpada se petieeşte. mat. folk. 329. Soarele cum a sosit, Zăpada s-a peticit. Udrescu, gl. O Expr. (T r a nz.) (Familiar) A-i petici cojocul (cuiva) = a. bate foarte tare (pe cineva). Cum, nu eşti Pipăruş, ai zis, Că eşti, o, bală-te norocul! Eram să-fi petecesc cojocul! Coşbuc, p. ii, 247. 3. 1 r a n z. (Complementul indică gropile, denivelările etc. unei şosele) A astupa cu material pietros. Cf. DM. — Prez. id. : pelicesc. — Şi: peteci vb. IV, (rar) petecă (bdl. fil. ii, 60) vb. I. — V. petic. PETICÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) petici şi rezultatul ei. 1. Cf. petici (1). Peticirea diferitelor piese a căror rezistentă nu prezintă importanţă. Ioanovici, tehn. 182, cf. DM. 2. Cf. petici (2). Cf. DDRF, dm. . 3. Cf. petici (3). Cf. LTR2, DM. — PI. : peticiri. — Şi: petecire s. f. ddrf. — V. petici. PETICÎT1 s. n. Peticire (1). Era mai gata cn petecitul unei cioboate. Reteganul, ap. cade. — PI. : pelicituri. — Şi : petecit s. n. — V. petici. PETICÎT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte rupte, zdrenţuite, uzate) Cîrpit cu petice (1), plin de petice; (regional) petecărit. Cf. petici (1). Dascălul ii dăduse nişte pantaloni roşi, un surtuc petecit şi o pălărie purtată. Slavici, n. i, 160. Rochie peticală. Marian, ap. ddrf. E îmbrăcat într-o cămaşă peticită. Dunăreanu, ch. 44. Prin geamurile petecite se strecoară leneşe cele din urmă tremurări ale amurgului Rebreanu, nuv. 136. O jumătate de veac au petrecut în căsuţa aceea dărăpănată, cu acoperişul petccit. id. ib. 192. M-am uitat la copiii adormiţi sub cuverturile peiicite. Galaction, a. 389. Covoarele peticate mărunt ale grădiniţelor de casă. Arghezi, în scl 1969, 330. Era îmbrăcată ... cu o rochie de postav gros, roasă şi peticită. CXi.inescu, s. 21. O căciulă veche, peticită, tocită. Stancu, r. a. i, 89. Femeia îi aştepta... cu şalul peticit aruncat peste umeri. v. rom. martie 1954,139. Casele jupuite, cu geamuri peticite. Pas, z. iv, 47, cf. i, 193. Purta nişte pantaloni de tîrg, subţiri şi peticiţi. Galan, z. r. 216. Cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor peticiţi coborî. Mihale, o. 55. îşi aşterneau dinainte sacii peticiţi. Barbu, p. 89, cf. 170. Mă dusei la mîndra mea Şi-o găsii c-o rufă rea. Nu era prea peticită, Cile frunze-nlr-o răchită, Cu-atîte era cîrpită. Marian, sa. 96. Apucă jumătatea de turtă de cenuşă din traista toată petecită. Reteganul, p. i, 63. Cămeşa mi-i toată petecită Şi nu-i de ac bortelită (Varza). Pamfile, c. 35. 0> F i g. în drame şi comedii peticite se ţes zilele lor. Anghel, pr. 56. Comandantul corăbiei a isprăvii somnul său uşor şi peticit. Galaction, o. a. i, 399. + (Despre oameni) Care poartă haine cu petice (1); zdrenţăros, jerpelit. Să te păzească, fine D-zeu de planu puternicului cînd te vede prichindel, subţiiatic şi peticit. Jipescu, o. 135. Toate erau noi pentru mine: stradele, aparii peteciţi cu doniţele atîr-nate de gît, şi tarabele. BrXescu, a. 18, cf. id. v. 129. O . (Substantivat) Tot petecitul ar trage să ia lot doamne, şi încă doamne bogate. Reteganul, p. i, 56. 2. Rupt în bucăţi, sfîşiat, zdrenţuit. Cf. petici ; (2). Cf. dm. O Fig. (Adverbial) Zăpada se strînge i peticit sub umbra molizilor, vîn. pesc. septembrie 1961,9. — Şi: petecit, -ă, (regional) peticit, -ă adj. — V. petici. ; PETICITtÎRĂ s. f. (Prin sudul Mold.) Cîrpitură. i Cf. bul. fil. iii, 89, 108. I — PI.: peticituri. — Pctici + suf. -tură. PETICdS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre obiecte rupte, | zdrenţuite, uzate) Cîrpit cu petice (1), plin de petice; j (despre oameni) care poartă haine cu petice (1), z d r e n-i ţ ă r o s, jerpelit. Cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, ; lb. O femeie sărăcuţă c-o rochie pe ea capot, Veche, i ruptă, peticoasă şi cîrpită peste tot. Pann, p. v. i, 137/19, : cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Nădragi } vineţi, frumoşi, Abca-i port de petecoşi. Hodoş, p. p. 227. Opincuţe peticoase. gr. s. iv, 111, cf. alr ii 2 880/704. ; + (Substantivat) Epitet depreciativ pentru o : persoană îmbrăcată prost, cu haine jerpelite. Afară, neruşinatule, petecosule! Agîrbiceanu, a. 326. 2. (Rar; despre copii) Mic (II), în faşă. Cf. ddrf, — PI.: peticoşi, -oase. — Şi: petecos, -oăsă adj. — Petic + suf. -os. PETICtfŢ s. n. I. Diminutiv al lui p e t i c. 1. Cf. petic (1). Cf. lb. Scaune îmbrăcate cu peli-cuţe de mătase. BrXtescu-Voineşti, p. 300. Cea mai bună irufă] şi-d cîrpea, Cînd şi-o întorcea pe dos Curgeau petecele jos, Iar în dosul {iţelor, Mama peliculelor, şez. v, 44, cf. Graiul, i, 546, alrm ii/i h 171/705. Am un , moşneguţ Tot din petecuţi [Varza], Gorovei, c. 128. 2. Cf. petic (2). Suhaluri nu sînl decit numai pe cîmpiile Galaţiului, Fălciului şi cîteva pelicule şi la Tutova (a. 1812). Uricariul, iv, 348/15. Dacă această bucată [de pămînt] este scurtă se numeşte clin sau petec şi d/mlinutival] • clinişor, petecul sau petecel. Pamfile, a. r. 25. Ici-colo cile un petecuţ de fînaţă aşternut ca un lăvicer pe sub poalele brădetnlui. VlahuţX, o. a. ii, 160. 3. Cf. petic (3). Pe deasupra noastră se găseşte un petecuţ de cer. VlahuţX, s. a. iii, 278. II. (Regional) Crestătură, tăietură făcută la urechile oilor, pentru a le însemna (Rîmeţ-Aiud). Cf. citest. v 156/62. — PI.: peticuţe. — Şi: peteciiţ (pl. şi, neobişnuit, m., petecuţi) s. n., (regional) peticiiţă (Graiul, i, 546, alrm ii/i h 171/705) s. f. — Petic + suf. -uţ. PETICtiŢĂ s. f. v. petienţ. PETÎLĂ s. f. (Regional) Fiecare dintre sforile cu care sînt suspendate cîrligele carmacului de ana. Pelilelc, prin cari undiţele sînl suspendate, au o lungime de 50 cm. Antipa, p. 308. Distanţa pe ana între două pelile e de 45 cm; aceasta e înadins lăsată mai scurtă, pentru ca dacă se întinde pelila pe ana, cîrligul ei să treacă de nodul ‘ pciilei următoare, id. ib. 328, cf. Scriban, d. — Pl. : pelile. — Cf. v. sl. n e t a ■b. PETILEÂGĂ s. f. (Regional) Haină ruptă, zdrenţuită (Jina-Sebeş). gb. s. vi, 242. — Pl.: ? — Şi: peteleăgă s. f. gr. s. v, 389. — Etimologia necunoscută. Cf. petic. PETIMBBOASĂ s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante din familia compozeelor: a) cruciu-: liţă (Senecio rupester). Cf. ddrf, Brandza, fl. 288, : Alexi, w., tdrg, Panţu, pl., Scriban, d., Borza, d. 5652 PETINĂ - 503 - PETIŢIONAR 159; b) cruciuliţă (Senccio vulgaris). Cf. Borza, d. 159; c) bătătarnică (Senecio eruciţolius). Cf. Gre-cescu, fl. 321, Panţu, pl.,-Şăineanu, d. u., Scriban,d., Borza, d. 159; (!) bătătorniţă (Senecio cruenlus). Cf. Borza, d. 48; c) spălăcioasă (Senecio vernalis). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 159. — Pl.: petimbroase. — Etimologia necunoscută. I’ETÎNĂ s. f. (Regional) Jumătate (sau o treime) din claia de cereale păioase formată din snopi dispuşi cruciş şi al căror număr variază după regiuni; (popular) picior (III), (regional) pctiţă2 (Isbiceni-Corabia). Cf. alr sn i h 58/886, 59/886, 60/886. — Pl. : peiini. — Etimologia necunoscută. PETINET subst. (învechit) Ţesătură foarte subţire; voal. 1 bucală pilinet nouă (a. 1821). în rev. ist. iii, 334. 1 cot pctinel (a. 1824). Iorga, s. d. xxi, 199. Una rochie cu petială de petinet (a. 1824). id. ib. 121, cf. tdrg, Scriban, d. — Pl.: ? — Şi: pitinet subst. — Etimologia necunoscută. PETltfCĂ s. f. v. peteică. PETI6L s. n. v. peţiol. PETldLCĂ s. f. v. petcieă. l’ETÎT subst. invar. (Tipogr.) Corp de literă cu mărimea de opt puncte tipografice. Cf. V. Molin, v. t., Şăineanu, d. u., cade, Romanescu, zeţ. 41, Scriban, d., dm, dn!, der. — Din fr. petit, germ. Petit. PETITORIU, -IE adj. (Jur.; despre acţiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoaşterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Pentru apărarea dreptului de uzufruct, titularul său are la îndemînă .. . acţiunea petitorie, pr. drept, 265, cf. dn2, der. — Pl. : petitorii. — Din fr. petltoire. PETIŢÂR s. n. 1. Cutie în care se păstrau petiţele1. Cf. Cihac, ii, 248. 2. Cilindru mic în care se turna pulberea la armele de foc de tip vechi. Cf. tdrg. Se toarnă pulberea in pcticerut sau ţilindrul puştii înainte de a i se pune petiţa. Pamfile, i. c. 64. Avea un peticer încărcat de ani de zile. în scl 1969, 330, cf. Scriban, d. 3. (în forma peticer) Locaşul unde se pune petiţu1 la armele de foc de tip vechi. Locul unde stă petiţa (capsa) se cheamă peticeriu. Pamfile, i. c. 152, cf. cade. — Pl. : petiţare. — Şi: peticer s. n. — Petiţă1 -J- suf. -ar. PETÎŢĂ1 s. f. Capsă ¿are se folosea la armele de foc de tip vechi. Cf. Stamati, d., Cihac, ii, 248. încarcă pistolul şi caută petiţa. Ghereâ, st. cr. i, 278, cf. ddrf, Barcianu, tdrg. Locul unde stă petiţa (capsa) se cheamă peticeriu. Pamfile, i. c. 152, cf. cade. Intii plesni petiţă, apoi pocni' ca un vreasc puşca. Sadoveanu, o. vii, 567, cf i, 473, Stoica, vîn. 20, Scriban, d., dm, h x 107, 583. — Pl: : petiţe şi (rar) petiţi (săm. iii, 183). — Din bg. neTHiţa, ser. petiţa ,,călcîi mic“. / piîxfŢA2 s.f. (Regional) Jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuşi cruciş şi al căror număr variază după regiuni; (popular) picior (II), (regional) petină. Prin unele părţi, jumătăţile sau picioarele se numesc clăiţe; prin altele, din Oltenia, li se zic petiţe şi cuprind fiecare cîte 14 snopi. Pamfile, a. r. 135. Abea dintr-o perciţă (cruce de grîu)-două, scoatem atîta, cit iei dintr-un snop. Cătană, p. b. iii, 86, cf. alr sn i h 59/76. Opsprăzece dc snopi îs o petiţă. A i 35, cf. Lexic reg. 49, 55, ii, 41. — Pl. : petiţe. — Şi : perciţă s. f. — Etimologia necunoscută. PETÎŢĂ3 s. f. (Rar) Diminutiv al lui pată. Cf. pată (1). Cf. ddrf. Petiţele acestea, cari se fac mai cu seamă pe mini şi pe picioare, sînt dintru începui de culoare roşie. Marian, ins. 305. Se obişnuieşte, ca podoabă, să se formeze şi în mod artificial cile o astfel de petiţă neagră pe obraz. Candrea, f. 54, cf. cade, Scriban, d. — Pl. : petiţe. — Pată + suf. -iţă. PETÎŢlE s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituţii, unei organizaţii, uaei autorităţi, în care se formulează o cerere, o revendicare, o părere etc. ; (învechit şi popular) jalbă, (învechit) rugat1. V. reclam aţie, su-plică, plîngere. S-au primit, în parlamentu Angli-teriei de sus, jalba (petiţia), or (1830), 231/20. Am depus pe masa Camerei petiţii (jetlobc) în folosul reformei. ar (1831), 1711/9. O petiţie iscălită de mai multe mii. (a. 1848). Uricariul, x, 2, cf. Negulici, Stamati, d. Petiţia ce v-a făcut era plină de barbarisme. Negruzzi, s. i, 281. Pune pe boieri să iscălească o pcliţiune către împăratul Alexandru. Ghica, s. 103. Aş fi avut de adresat o petiţiune. Alecsandri, t. i, 275, cf. 258, 379. Postelnicul dite o petiţie la mitropolie, cerînd divorţul. Bolintineanu, o. 454.-Ion se duce cu o petiţie la subprefect. Caragiale, o. iv, 109, cf. ii, 37, Alexi, w. Va să zică să-mi trimiţi petiţia ! Rebreanu, i. 412, cf. 431. Va scormoni poale . . . petiţiile şi memoriile pe care eu, elev de liceu, Ic scriam,. în numele-mamei. Galaction, a. 67, cf. 403. Scoase petiţia din buzunar, o despături şi i-o întinse. Stancu, r. a. iv, 201, cf. dm, dn2. O Petiţie de ereditate = acţiune în justiţie prin care urmaşul direct îşi revendică succesiunea împotriva tuturor celor care se pretind moştenitori. în petiţia de ereditate. . ., părţile îşi contestă reciproc calitatea de moştenitor. pr. drept, 432. (Logică) Petiţie de principiu — sofism prin care se consideră, de ! a început, ça. adevărat tocmai ceea ce trebuie să fie demonstrat ; cerc vicios in demonstraţie. Silogismul. . . cuprinde eroarea numită „petiţie de princip“. Maiorescu, l. 71. Explicaţia sin-lelislă. . . se prezintă ca un fel de petiţie de principiu. Ralea, s. t. ii, 37. — Pl. ; petiţii. — Şi : (învechit) petlţidue s. f. — Din fr. pétition. PETIŢI ON.Ă vb. I. In tranz. (Rar) A înainta o petiţie, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiţie. Dreptul cel mai natural de a cere, de a petiţiona. Bari-ţiu, p. a. i, 531, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. înştiinţat de această zăbavă şi probabil şi de motivele ei, Maior petiţionă el. Iorga, l. ii, 243, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Pronunţat : -ţi-o-. — Prez. ind. : petiţionez. — Din fr. pétitionner. PETIŢIONÂR, -Ă s. m. şi f. Persoană care adresează o petiţie, çare solicită, revendică etc. ceva printr-o petiţie ; (învechit) petent. Cf. Nçgulici, Costinescu, ddrf, Alexi, w. Petiţionarii se chinuiau încă în ocne poate. Iorga, i. l. i, 330, cf. Iordan, g. 9. în caz de respingere a cererii, petiţionarul se poate adresa tribunalului. pr. drept, 174, cf. dm, dn?. Din sesizare reiese că petiţionara funcţionează de 11 ani în învăţămînt. rl 1967, nr. 7 041. — Pronunţat : -ţi-o-, — PI. : petiţionari, -e. I ~i- Din fr. pétitionnaire. 5666 PETIŢIONARE - 504 - PETRECANIE PETIŢIONÂRE s. f. (Rar)Acţiunea dea.petiţio-n a. Cf. ddrf. Se mărgineau aproape numai la organizarea petiţionarii ţăranilor pentru a li se vinde . ., parcele de pămint. Ibrăileanu, sp. cr. 198. Tu erai din . . . cei cu adunări, moţiuni, peliţionări. C. Petrescu, a. h. 21, cf. DM, DN2. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: peliţionări. — V. petiţiona. PETIŢIIÎNE s. f. v. petiţie. PETLEA s. f. (învechit) Numele unui fel de blană nedefinită mai de aproape. Blăni zagarale de petica (a. 1870). şio n2, 158. — Etimologia necunoscută. PETLÎŢĂ s. f. 1. Bucată de stofă colorată aplicată pe partea din faţă a gulerului unor haine militare. Cf. tdrg. Purtam şi eu la guler peltiţa neagră a armei. In şcl 1969, 328, cf. Scriban, d., dm. 2. (Rar) Bentiţă de stofă cu care se Încheie nasturii la unele haine. V. cheotoare. Cf. dm. — PI. : petliţe. —' Şi: (rar) peltiţă s. f. — Din rus. neTjiHua. PETMfiZ s. n. v. pecmez. PETOÂCĂ s. f. v. peteică. PETOcA s. f. v. peteică. PETUNIE s. f. v. petunie. PETPEDfiC interj., s. m. v. pitpalac. PETRACHÎR s. n. v. patrafir. PETRACTAR s. n. v. petactar. PETRAHÎL s. n. v. patrafir. PETRAÎL s. n. v. patrafir. PETRALlOM s. n. v. petrol. petratA vb. I v. pertracta. PETRĂCE vb. III v. petrece. PETRĂLĂU s. n. v. petrol. PETRANJfiL s. m. v. pătrunjel. PfiTRE prep. v. pedri. PETREALĂ s. f. (Regional) Argăseală folosită în tăbăcărie (Dobra-Deva). Cf. alr ii 6 616/105,6 617/105. — Pl.: petreale. — Piatră + suf. -cală. PETREANCĂ s. f. (Bot.; regional) Ceară (Asclepias syriaca). Cf. Borza, d. 25. — Pl. : pelrenci. — Etimologia necunoscută. Cf. piatră. PETRfiC s. n. 1. (Regional) Moarte (1, 2). Cf. p e-trece (12); Cf. Udrescu, gl. <0 Loc. vb. A-l face (cuiva) de petrec sau a-i face capului petrec = a omori (pe cineva). Ostaşii lui se-nloarseră îndărăt; dar acum maşinile de război şi şoimii Sorenilor ii primiră să le facă de petrec. Vissarion, b. 343. Nu-mi fă capului petrec, Dacă-mi fuse prui şi sec. Udrescu, gl. <0> E x p r. A-şi facş capului petrec = a-şi face singur necazuri, neplăceri, a şi-o face cu mtna lui. Cf. Udrescu, gl. 2. (în limbajul plutaşilor) însoţire a unei plute pe 0 anumită distanţă. Cf. petrece (1 4). Cum am ajuns cu petrecut la Călieni, am şi pornit înapoi, Com. din Piatra-Neamţ. O E x p r. A face pitrec = a conduce o plută In trei oameni (în loc de doi). Cf. Arvinte, term. 160. 3. (Regional) Petrecere (II 1, 2). Cf. petrece (II1,3).(Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. <0> L o c. v b. A-şi face petrecul = a trăi. Aşa mi-am făcut petrecul. Ciauşanu, v. 187. 4. (Art.; şi in construcţia de-a petrecul) Numele mai multor jocuri de copii executate, de obicei, de băieţi : a) capra. Cf. alr sn v h 1 290/682; b) joc în care copiii dintr-o tabără aleargă după cei din tabăra adversă, pe care, atingîndu-i cu mina, li elimină din joc. Cf. şez. i, 19, Pamfile, j. ii, 63, id. s. v. 160; c) joc executat de băieţi care, aşezaţi In linie dreaptă, lovesc cu picioarele o căciulă în diferite direcţii, astfel ca proprietarul căciulii să nu o poată ridica pentru a o arunca în jucători. Cf. Pitiş, şch. 233, h ii 272 ; d) joc în care doi băieţi stau aşezaţi jos, faţă în faţă, cu picioarele desfăcute şi întinse în faţă In aşa fel, îneît tălpile unuia să fie lipite de ale celuilalt, iar ceilalţi jucători sar peste picioarele lor astfel ca să nu atingă picioarele întinse ale partenerilor sau să nu păşească în interiorul lor. Cf. Pitiş, şch. 233. Unii [copii] se joacă de-a pila, de-a petrecul. Codru-Drăguşanu, c. xi. De-a ce vreţi să vă jucaţi ? de-a portiţa, . . . de-a petrecu or de-a ce vreţi? Pitiş, şch. 231, cf. ddrf, cade. în localitate se cunosc mai multe feluri de jocuri copilăreşti, aşa de-a (urca, mingea. . ., de-a pitrecu etc. h iii 4, cf. 247, 1 190, ii 14, 82, 161, iv 120, vii 137, xi 402, xn 8, 242, xiv 66, 378, xvi 373. — Postverbal de la petrece. PETRECAlA s. f. v. potricalii1. PETRECANE s. f. v. petrecanie. PETRECANIE s. f. 1. (învechit) Moarte (1). Cf. p e t r e c e (I 2). Nifon pricepu că va să fie aproape şi petrecania sa. anon. cantac., cm i, 90, cf. 91. După petrecania vieţii aceştia, să ne învrednicească. . . D[umne]ztu la împărăţia ceriului. Antim, p. 6, cf. xxiv. Casele ..., după petrecania mea, să le stăpînească fie-meu Dimilrit: (a. 1825). bul. com. ist. iv, 154, cf. 156. Să-i lase lui pururea egumenia mănăstirii Snagovului in toate zilele vieţei sale, iar după petrecania lui să nu se mai aşeze alţi străini monaşi. Odobescu, s. i, 433. + (Astăzi, familiar, în e x p r.) A(-i) face de petrecanie = a) a omorî, a ucide. Craiul Basrăi cu vezirul său i-au făcut de petrecanie. .. ; ei l-au omorît. Gorjan, h. ii, 158/8. îşi frăminta cugetul... să puie mina pe hol, spre a-i face de petrecanie. Ispirescu, l. 375, cf. ddrf, Sandu-Aldea, u. p. 18, ŞXineanu, d. u. O mie de duhuri supuse mie le poate face de petrecanie la toţi. Vissarion, b. 44, cf. 229. Nu putea suferi pe ucigă-l crucea ... îi făcea de petrecanie. Sadoveanu, o. i, 560, cf. Stancu, r. a. iv, 59. Cine mai ştie ce-l apucă intr-o zi să ne calce pe-aicea .. . pentru ca să ne facă de petrecanie, v. rom. februarie 1954, 14. îşi spuseră c-au să-i facă de petrecanie, că... nu mai scapă viu. Pas, z. iii, 211. Să nu le facă de petrecanie [copiilor) ca şi mieluşeilor. StXncescu, b. 161. O singură femeie a putut face de petrecanie la atîtea streji. Popescu, b. tii, 63, cf. Ciauşanu, gi„ ; h) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot). N-a moştenit dreît vro cincizeci de mii dc franci, cărora le-a făcut iute-iute de petrecanii'. VlahuţX, o. a. i, 197. Cheltuitorul s-a dus cu banii la circiumă şi:.,. las pe el l A ştiut să le facă de petrecanie, i. cr. i, 77, cf. Scriban, d., Ciauşanu, v. 187. A-şi face de petrecanie == a se sinucide. Să nu te ducă dracul să mă înşeli cu altul, că mai bine să-ţi faci,, fetiţo, de petrecanie. Iovescu,, n. 107. A i se face (cuiva) de petrecanie = r-şi căuta moartea, a căuta singur primejdia, dicţ. 5691 PETRECARE - 505 - PETRECĂTOR ii. (învechit) Plecare a cuiva (Însoţită de alai, de o festivitate etc.); Insolire, Întovărăşire, conducere a cuiva (la plecare), (învechit) petrecere (I 3). Cf. petrece (I 4). Să-i dai oameni să-lpetreacă ..., cum ai trimis şi înainte la inlîmpinare, aşa fă şi la petrecanie. Neagoe, înv. 223/13. Un alai foarte frumos împodobii la petrecania domnului (sfîrşitul sec. XVIII). i.et. iii, 197/8. + (învechit şi popular) Înmormîntare. Cf. petrece (I 4). Multe obiceaiuri întru acest neam trăiesc. . ., aşa la pilrăcănii. . Costin, let. i, 9/18. Am tipărit aceaste propovedanii. .. de petrecanie morţilor (a. 1683). gcr i, 270/22. Văduva lui Şerban Vodă . .. mersese cu toţi pruncii săi la petrecania bărbatului său. Şincai, hr. iii, 149/16. V-afi adunat la această jalnică a fratelui nostru acestuia petrecanie ..., ca să vă arăl cit de puternic iaste gîndul morţii. Maior, p. 27/21, cf. ddrf, Alexi, w., dm, H xviii 284. Să-i faceţi mortului o petrecanie frumoasă. Sevastos, ap. tdrg, cf. Vaida. Să tragă clopotul tare..., Să se strîngă neamurile Să vie la petrecane, Că aci-i mare jălane. Marian, î. 279. L-au îngropat pe împăratul Verde .. . şi, după ce au pus pomana cea de petrecanie.. . , s-a gătit feciorul împăratului de drum. Mera, l. b. 244, cf. Viciu, gl., Caba, sXl., alr i/ii h 298. + (Prin vestul Transilv.) Priveghi (la mort). Cf. alr i/ii h 295. 3. (învechit) Petrecere (II 1). Roagă şi priaşte toată sănătatea şi buna petrecanie (ă. 1652). gcr i, 156/32. Să fie volnic a să face călugăr.. . pentru că mai la bine merge, adecăînlru petrecania şi viaţa ce e tocma îngerilor (a. 1652). ap. tdrg. Chemă pre un învăţat şi iscusii la lucrul petrecaniii călugăreşti. Dosoftei, v. s. decembrie 195T/5. Neamuri şi ţări tătărăşti carii nu şi le ştie nimea viaţa şi petrecania lor. fl. d. (1680), 59v /19. îi lasă rătăciţi în căile neştiinţa, în petrecanie mai rea decit dobitoacele. Golescu, î. 72. + (învechit şi regional) Întîmplare, eveniment; păţanie. După acea petrecanie se îmbătase leşii. M. Costin, let. i, 243/10, cf. 252/7. Să o cetiţi că nu spune intr-insa de petrecaniile şi puterile împăraţilor. Dosoftei, In bv i, 245. Spuind petrecania lor din Ţara Rumânească. ist. ţ. r. 94. Aţi auzit in scripturi despre petrecaniile Babilo-nului, cînd moartea şi puterea vecinică stau la porţile cetăţei. Russo, s. 109. Am citit petrecaniile lui ţărăneHi. Galaction, a. 233. 4. (învechit şi regional) Petrecere (II 2). Au tărăgănat acea nuntă... cu mare petrecanii. M. Costin, let. i, 258/28, cf. id. o. 173. Era dat in petrecaniile şi desfătările ceale lumeşti. Dosoftei, v. s. decembrie 213r/34, cf. 192r/8. Au scos pe bărbaţi denafară de oraş . . . , iară fămeile lor li-au împărţit tuturor a lor săi de petrecanie, fără lege. N. Costin, l. 414. Urmează o petrecanie foarte veselă. Golescu, î. 56, cf. lb. Furăm lipsiţi intr-ăsta an de petrecanii teatrale, gt (1838), ll/ll, cf. Polizu, lm, Barcianu. Petrecania ţinu vreo două ceasuri. Agîrbiceanu, l. t. 255. Pornise, grea, pe seară, Petrecania boiară. Paraschivescu, c. ţ. 38. Juca o parte din nuntaşi afară. . . Ş-au dus el a doaua zi să vadă petrecania fetei împăratului. Sbiera, p. 128. Făcu nunta şi, după ce se sfîrşi toată petrecania . . , pleacă, şez. i, 89. I.e dăm dreptate şi dornenilor că. . . nu-.şi fac pilrecanie mai întinsă, ib. iii, 180, cf. Graiul, i, 447. Tăţ nuntaşii stau cu clopu-n cap, riime nu-i ţipă gios, c-apoi nu-i petrecaiiie. T. Papahagi, m. 165. După petrecanie, să duce feşlecare om la casa lui. alr i 299/100. — Pl.: petrecanii şi (rar) petrecănii. — Şi: (regional) petrecăne s. f. — Petrece + suf. -anie. PETRECAhE s. f. 1. (învechit) Mod de viaţă dus de cineva. Pentru care oină te iaşţî] ... negrijit cu ascu-ţîtepetrecări ? Dosoftei, v. s. decembrie 209r/l. Şi să str-ăstuia pre sine mai vîrtos cu mai greale petrccări. ;id. ib„.210r/14, cf. TDRG, ScRIBAN, D., SFC IV, 285. 2. (Regional) Îninormîntare (Berbeşti-Sighetul Marmaţiei). alr i/ii h 298/351. — Pl. : petrecări. — De la petrece. PETRECĂNdS, -OAsA adj., s. ni. şi f. (învechit, rar) Petrecăreţ. Petrecănoşi fiind cu toţii, nici glumele nu lipseau, f (1884), 357. — Pl. : petrecănoşi, -oase. — Petrece + suf. -ănos. PETRECĂREŢ, -EAţA adj., s. m. şi f. (Persoană) căreia îi place să petreacă (II 3) mult şi des; (om) chefliu, (învechit şi regional) petrecător (I 3), (învechit, rar) petrecănos. Chelnerii, actorii sau samsarii zgomotoşi şi petrecăreţi. în scl 1969, 330. Se înhăitase cu o seamă de feciori petrecăreţi. Camil'Petrescu, o. ii, 450. Grataragii pricepuţi în fripturi bune pentru petrecăreţi. Pas, l. i, 71, cf. 295, dm. Mai curgea umbra viorie a sfîrşilului de noapte. Ceas al petrecăreţilor. Barbu, p. 58. — Pl.: petrecăreţi, -eţe. — Petrece + suf. -ăreţ. PETRECĂTOR, -OARE adj., subst. I. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care însoţeşte, care conduce pe cineva; însoţitor. Cf. petrece (14). Şi iată, pelrecători împărăteşti cu steaguri şi cară să vor da, agi pre Ungă crăiasa. M. Costin, o. 301. Dîndu-i ri ■ ■ boieri pelncWori pini la maiţţtne, la Galaţi, id.. *ap. cade. Trimisă pre părinţii miei cu cinste mare, cu mulţi pelrecători şi dvoriani. Dosoftei, v. s. noiembrie 155/32. Au ieşit cită oaste au fost în cetatea nem-ţască, cu pelrecători pînă aproape de Pojun. N. Costin, let. ii, 3/26, cf. anon. car. L-au trecui in ţara leşească cu oamenii săi pelrecători. Muşte, let. iii, 38/16, cf. drlu, ddrf, Alexi, w. + (Substantivat; regional) Persoană care însoţeşte un mort la groapă. [Se dăj colac, luminare şi crucer ficcărui petrecător la mormînt. Codru-DrXguşanu, c. 119, cf. Pann, ş. ii, 50/5. Masa din chilie se întoarce cu picioarele în sus pînă la întoarcerea petrecălorilor de la groapă. F (1889), 436, cf. 310, ŞXineanu, d. u., cade. Noi, Ioane — aşa-m gîndit, Că ni-i chema chemătoare Ne-ai chcmal petrecăloare. Marian, î. 281. 2. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care trăieşte (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. Cf. pe trece (II 1). însă zeul strunciură capelele dracilor săi, creştetul perii ce trec (a petrecălorilor d) în greşalele.iale. psalt. 129. Fecior de părinţi credincioşi. . ., petrecător in destulul averii sale. Dosoftei, v. s. ianuarie 23v/6. I-au sălăşluit pre ămîndoi în rai, . . . moştenitori şi pelrecători desfătărilor raiului. N. Costin, l. 50. Primejdia nenorocită a petrecălorilor în lumea aceasta, id., âp. gcr ii, 10/24. Maicele călugăriţe... se află petrecăloare la Văralec (a. 1803). Uricariul, vii, 128. Un săhastru cuvios, pelrecătoriu în acele prejmele, âsachi, s. l. ii, 51. Un celebru diplomat . . . petrecător în misiune politică laViena. Hasdeu, i. v. 257. Nu mă lăsase să scriu nici o şchioapă de elogiu pentru nici una din aceste zeităţi, încă petrecăloare pe pămînt. Galaction, a. 70, cf. id. o. a. i, 141. O F i g. Nădejdea .. . pururea veseli loare, Pînă şi in patul morţei cu omul petrecăloare. Conachi, p. 288. 3. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) Petrecăreţ. Cf. petrece (II 3). Alexandru Movrocordat.. . , om de duh supţire şi petrecător. VXcXreşcul, ist. 271. E un om vesel şi petrecător. Marian, na. 306. Ioan . . . ieşi un petrecător. Iorga, l. i, 57, cf. cade. 4. Adj. (învechit, rar) Distractiv, amuzant. El începu un dialog foarte petrecător pentru lot spectatorul ce ar fi înţeles amîndouă limbele. cr (1848), 363/64. 5. Adj. (învechit; despre fenomene, acţiuni etc.) Care durează puţin, care trece (repede); efemer. Conced că ce am enarat pînă acum nu e ceva petrecător. f (1871), 555. <0> (Substantivat) Lăsînd ceaste petrecăloare, să 5695 PETRECĂTURĂ - 506 - PETRECE dusără la ceale din ceriu. Dosoftei, v. s. noiembrie 1551(8. II. subst. 1. S. n. (Mat. ; învechit, rar) Cît. Ce iese de la împărţire se zice petrecătoriu ori cuprinrtforiu. Amfilohie. e. 35/13. 2. S. f. (Regional) Tiv, la saci sau la haine, prin care se introduce şnurul de legat, de strîns. Cf. Scriban, d. — Pl. : petrecălori, -oare. — Petrece + suf. -ător. PETRECĂTtfRA s. f. 1. (învechit) Cortegiu de tnmormîntare; ceremonie de înmormîntare. Pelrecă-lura morţilor scris-am cum cu cinste să-l îngropăm cel dus de lume. Coresi, în bv i, 522/6, cf. anon. car. 2. (Regional) Trecătoare îngustă între doi pereţi abrupţi de munte, chei; p. gener. loc de trecere. Cf. chest. iv 22/20, gl. olt. — Pl. : petrecăluri. — Petrece + suf. -ătară. PETRECE vb. III. I. Tranz. 1. (Cu diverse determinări locale introduse prin prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale) A trece (sau a fac?, să treacă) prin . . . , printre . . . , pe după . . . , peste .. . , pe sub ... Şi petrecea pre fiii lor şi pre felele lor pren foc. Biblia (1688), 2792/13. I-au petrecut pe supt săbiile a doi moscali si i-au slobodzit. Neculce, l. 343. Coadele a doi balauri era legate. . . dinapoia capului, iar grumajii supt ţi(ă petrecuţi (a. 1773). gcr ii, 91/23. Petrece un picior ai său prinlr-o verigă a lanţului. Beldiman, n. p. i, 103/21. Dacă-n barca uşurică petreci unda întărlată . . . Favorabil fie-li zeul ce pe călători conduce. Asachi, s. l: i, 158. Era lanţul petrecut prin gaură. Pann, ap. ddrf. Se oprea dinaintea oglinzii, petreeînda-şi degetele prin părul cel bogat. Gane, n. iii, 182. A petrecut cile o păreche de aţă neagră de păr de cal prin cele nojiţe. Creangă, a. 25. Fiindcă-i vint afară, pălăria este garantată cu şiretul petrecut printr-un nasture al redingotei. Caragiale, o. i, 114. Scotîndu-şi de la mină o brăţară . . . i-a petrecut-o pe dup-o ureche, id. ib. iv, 160. Petrece firele de cinepă peite toate şi pune-le pe o şiră de paie. Sevastos, n. 10. Lăutarii. . . petrec arcuşul prin strunele scripcii. id. ib. 340. Lovitorul . . petrece cu cea mai mare repejune ciuşlea pe sub genunchile celorlalţi jucători Marian,'î. 196, cf. id. o. i, 220. Petreceam deştele răşchirate prin păr şi prin barbă. Delavrancea, 0. ii, 181, cf. id. t. 170. Preotul îşi petrecu mina prin păr. Rebreanu, i. 225. Petrecu degetele zbircite cu unghii stricate pe subt sfichiurile albe ale musteţilor. Miro-nescu, s. a. 31. Braţul sting îi era petrecut piste braţul meu. Camil Petrescu, u. n. 102. O purigufă cu galbeni pe care o purta cu baierele petrecute pe după gît. id. o. 1, 81. La poartă aştepta... o ţărancă lînără, ofilită, cu o legăturică petrecută sub braţ. Brăescu, a. 44. Minile petreceau ... pe pînzeturi acul cu linuri colorate. Sadoveanu, o. i, 25. Petrecîndu-şi cu grabă metaniile de chi-limbar Intre degetele uscate, stăpîna acelui loc se plecă umilită, id. ib. xii, 180. Inelul. . . era petrecut pe degetul mic al miinii stingi. Călinescu, e. o. i, 20, cf. id. s. 25. Dansează ursul românesc, Prin nas i-au petrecut verigă. Beniuc, v. 34. Achim petrecu un picior pe după coama calului. Preda, m. 116. Paşii tăcuţi, apăsaţi, ţi-i petreci Peste gliile umede şi încă reci. Labiş, p. 72. Petreci prin beşică o strună pusă într-un ac. şez. iii, 176, cf. arh. folk. vi, 382, Gorovei, c. 58. A b s o 1. înconjură casa cu curpăn, ca să treacă unui bolnav; 11 crapă şi petrece de 9 ori prin curpăn. alr ii 6 325/353; <0> R e f 1. p a s. Şi zăvorul cel den mijloc, pren mi jlocul stîlpilor să se petreacă. Biblia (1688), 662/8. Să să petreacă pren gura lui săgeată, ib. 3712/52. Vitele cele pribolite . . . să vor pitrece de cîteva ori prin fum. Cuparencu, v. 11. Se fac alte găuri pe unde se petrec capetele unui curmei. Pamfile, a. r. 204. R e f 1. La această oca-ziune, atît bărbaţii, cit şi femeile se petrec pe sub dînsul [sfîntul aer] de cîte trei ori cu luminările aprinse. Ma- rian, s. r. ii, 304. + (învechit şi regional) A străpunge, a găuri. Smeriră în fărecaţi picioeţrele lui, fieru proidi ( petrecu D, străbătu h) sufletiil lui. psalt. 219. Picătura de apă, câzînd neîncetat pe acelaşi punt al unei marmure, o petrece cu vreme. Marcovici, d. 168/21. Plumbul. . . a. frînt o coastă şi, petrecînd inima, a ieşit prin spate.. Negruzzi, ş. i, 29. Pe dric, într-un lemn scobit şi petrecut de două cuie lungi, stă grindeiul. Brebenel, gr. p. + (învechit şi regional; complementul indică obiecte care străpung sau, p. e x t., care urmează să fie străpunse) A înfige. Ştiu sabia-m a petrece, Şi să las pe vrăşmaş rece. Pann, e. iv, 71/13. Carnea rămasă, lăind-o felii şi în frigări petreeînd-o . . . Cu grijă o frig. Murnu, i. 17, cf. 34. (F i g.) Am luat ceasul de-nlîlnire Cînd se turbură-n fund lacul Şi-n perdeaua lui subţire îşi petrece steaua acul. Arghezi, v. 14. + (învechit şi regional) A cerne; a strecura. Să le petreci [prunele] toate prin ciur într-un vas deosebii. Manolache Dră-ghici, i. 72/10. A petrecut făina printr-o silă. Sevastos, n. 77. Făina ... se mai cerne printr-o silă rară, ceea ce se numeşte „petrece făina“. Pribeagul, p. r. 96. + (învechit şi regional; complementul indică obiecte) A amesteca, a strecura, a introdupe (printre altele). Petrecui în „Anunţătorul Petersburgului“ un aviz cum că cuget a părăsi ţara. Codru-Drăguşanu, c. 201. Am petrecut o hîrtie de 20 falsă. Ciauşanu, gl. + T r a n z. şi r e f 1. (Regional) A (se) suprapune (marginile) pentru a (se) îmbuca; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea sau apropierea a două margini. Haina e petrecută la piept. Ciauşanu, gl., cf. alr i 651/750, 668/764, 795, Glosar reg. Petrece-le mai mult, să am de unde da drumul. Udrescu, gl. + Refl. (învechit) A trece peste . . . , a depăşi (un anumit număr). Din numărul respectiv, s-a petrecut prea multe exemplare peste obicinuitul liraj. Caragiale, o. vii, 326. + Refl. (Regional) A rămîne, a prisosi (Piteşti). Cf. Udrescu gl. Unele mărfuri se petrec de la zi la zi, altele nu ajung. id. ib. 2. (învechit şi regional) A muta (I 4), a deplasa; a duce (pînă la . . .). Deşchise marea şi treculu ei (i-au pelrccutu-i d). psalt. 156, cf. 284. Şi pre norodul pre carele era intru ea l-au scos afară... fi i-au pus la fierăstrău ... şi i-au petrecut pre ei pren cărămidărie. Biblia (1688), 2282/26. Au petrecut dintr-uri loc intr-altul maluri întregi de pămînt. Galan, z. r. 43, cf. Densusianu, ţ. h. 112. [Salamandra] s-o bage-n sin, s-o pitreacă pin sin fata, să să-nveţă să facă vergi, alr ii 6 232/2. (I n t r a n z.) De la Nevrod petrecură îm-părăţind (a. 1600-1625). gcr i, 66/11. <0> Expr. A petrece (ceva) din mină în nună = a trece (ceva) de la unul la altul. Petrec din mină-n mină cîte-un ulcior de rachiu, şez. iv, 19. A-şi petrece oehii = a-şi plimba privirea asupra unor lucruri, fiinţe etc. îşi petrecea ochii la toţi, pe rînd, şi multe schimbări citea. C. Petrescu, a. 479. + R e f 1. F i g. (învechit şi popular; adesea urmat de determinări ca „viaţă“, „lume“, „domnul" etc., introduse prin prep. „din“, „dintre“, „în“ etc.) A muri1 (!)• Voi să mă petrec din lumea aceasta. Neagoe, Înv. 308. Pelrecîndu-se părinţii lor, tocma acum să scoală de-l apucă pentru această cheltuială (a. 1673). bul. com. ist. v, 207. Astăz mare şi pulearnic, cu . multă mărire, Miine treci şi te petreci cu mare mlhnire. M. Costin, ap. gcr i, 205/24. Preste puţini ai să petrecu acel păgin..., de să dusă în cim-piile iadului. Dosoftei,. y_» s.. .octombrie 92v/35., cf. septembrie Dîndu-şi sufletul în minile lui Dumnezeu, din această lume s-au petrecui la strămoşii părinţii sfinţiei sale (a; 1678). în rev. crit. i, 99. Pe-treeîndu-se Duca Vodă, l-au astrucat în biserica lui Alexie Balaban. N. Costin, let2. ii, 33. Muma lui Bogdan Vodă ... dentru această lume s-au petrecut. R. Popescu, cm i, 258. L-au junghiat cu suliţe şi aşa s-au petrecut în Domnul. Mineiul (1776), 33vI/37. Să petrecu din viaţa aceasta întru această zi. ib. 63v,/3J.i Toţi ai mei se petrecuseră din lumea aceasta. Sadoveanu, o. i, 700, cf. ix, 21,1 xii, 457. Ei s-au petrecut. 5697 PETRECE - 507 - PETRECE insă de mult. Dumnezeu să-i ierle. Moroianu, s. 29, cf. Graiul, i, 205, a v 25. + (învechit şi regional; complementul indică obstacole) A trece dintr-o parte în alta, sărind peste...; a trece dincolo de . . . Iar cind fură de şanţuri aproape Fără a face gomot... Curînd pelrecură cele groape. Budai-Deleanu, ţ. 256. Petrec un şanţ: alr ix/182. •<)■ Refl. Fac focuri in bălii în ziua de joi mari şi se petrec peste dînsele. şf.z. vi, 126. + F i g. (învechit, rar ; complementul indică trepte ierarhice) A trece dintr-una inferioară în alta superioară. Petrecînd, cumu-i leagea, toate stepenele . . ., să feace episcop. Dosoftei, v. s. februarie 322r/2. S-au hirotonit episcop . . ., petrecînd pre rînd stepenele. id. ib. decembrie 198r/33. + Refl. F i g. (învechit, rar; complementul indică prescripţii sau învăţături morale, bisericeşti) A se abate. Den poruncile lui.. . nu mă voi petreaCe. Biblia (1688), 3731/22. + Refl. (Regional ; despre ape curgătoare) A se împrospăta mereu (prin curgere) (Drăguşeni-Tîrgu Neamţ). Cf. Glosar REG. 3. (Popular) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. Luară unii denlr-înşii a străbate hotarele răsăritului . . . , alţii a petrece părţile despre miazănoaţle (a. 1648). gcr i, 130/33. Zise împăratul către Ioav: petreci dară toate fealiurile lui Jsrail şi socoteaşle norodul. Bibli\ (1688), 2392/54. Fără a se teme de ostinele şi primejdii, petrec luciul mării, călătoresc ţări necunoscute (a. 1829). Uricariul, viii, 107. Aleu, lucru mult m-aşteaptă! Multe cîmpuri voi petrece. Asachi, s. l. i, 55.' Umil din călăreţii săi, petrecînd codrul cu repe-giunea fortunei, îi adusă ştire. id. ib. ii, 66. Bărbat învăţat carile fără primejdie au petrecut Europa şi Eghipelul. cr (1848), 123/7. Astfel robit de-aceeaşi jale, Petrec mereu acelaşi drum. Eminescu, o. i, 208. De vreme ce dorinţa şi vatra nu-ţi ajung, Petrece lumea toată, călare-n lat şi-n lung. Arghezi, vers. 84. Baiul iu l-ai petrecut Şi prin iad înc-ai trecui. Alecsandri, p. p. 28. Vido, Vido, doamna mea, Ia strîgă un cînl'eSel, Să petrec codru cu el. Densusianu, ţ. h. 174. (F i g.) Petrecu toată dăscăliia filozofiei. Dosoftei, v. s. decembrie 243v/6. O Intranz. într-un loc iaste şi petreace întru toată lumea şi pre toli-i cercetează (a. 1633). gcr i, 84/41. 0> Refl. Toate ţările una o voi face-o eu, împreună cu voi, prin toată Evropa petre-cîndu-mă. Herodot (1645), 359. Ţările pe unde se petrecuse. C. Petrescu, în scl 1969, 332. + Refl. (învechit şi popular) A se perinda, a se succeda. Să se poarte demn cu beii care se petreceau ca la moară pe tronul Munteniei, ap. tdrg. Şi alte oştiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. C. Petrescu, a. 20. Cam pe drumul mare trec Şi se petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrnici. Teodorescu, p. p. 91. Jos la drum de ţară, Unde se petrec Greci neguţători. Viciu, col. 129. (Intranz.) Noi numai pentru nume ne-am silit şi pentru mergerea domnilor unul după altul cum au petrecut (sec. XVIII). let. iii, 282/6. (Tranz. fact.) Am deschis înaintea ochilor tăi cartea naturei: am petrecut înainte-ţi feţele cele mai luminoase. Marcovici, c. 102/17. O F i g. Inimile oamenilor prin carea trec şi să petrec gîndurile. Varlaam, c. 276. 4 (Regional) A vizita; a cerceta. Şi mă sui pe plai de munte, Unde-s oile mai multe, Merg la stîne, le petrec, Şi de-acolo încă plec. Alecsandri, p. p. 314. Cîte crîşme treci, Toate le petreci. Bibicescu, p. i\ 218. + R e f.l. (Regional) A se întoarce, a reveni. Şi trei ani curînd vor trece, Iar la tine m-oi petrece, f (1872), 126. + (Rar; complementul indică lucrări, publicaţii, notiţe etc.) A parcurge (2). Cf. lb. Petrecînd încă o dată, cu de-amăruntul, toate notiţele. Marian, nu. v. In anii din urmă, nu s-a mai ocupai cu literatura, dar a petrecut-o cu luare^aminte. f (1891), 302. Petrec cu ochii-ntreaga carte. Goga, poezii, 266. Am petrecut şi eu tomuri după tomuri de asemenea material, contemp. 1955, nr. 436, 3/5. -O Refl. pas. Această carte s-au petrecut citindu-să toată de mine, popa Savvul (a. 1792). Iorga, s. d. xiii, 32. + (învechit, rar; complementul indică operaţii succesive) A efectua. Ceialalţi membri ai comisiei au făcut pe doctor să petreacă toate formalităţile. Contemporanul, iii, 778. 4. (Complementul indică oameni) A însoţi, a întovărăşi într-o călătorie, pe un drum, într-o acţiune; a conduce o bucată de drum (la plecare). Şi pelrecură el întru corabie, cod. vor. 24/20. Se încalece Pavel şi se-l petreacă pînră la Filicu ghiemonu. ib. 54/18, cf. 26/9. Şi duse (ş i - i petrecu d) ei cu nouru în zi, şi toată noaptea cu lumiră de foc. psalt. 156. Petrecură Pavel. Duseră el pînă la Alin. Coresi, l. 81/2. Avraam cu ei mergea şi petrecea pre ei. Palia (1581), 66/14, cf. Varlaam, c. 384. Lăudîndu-l foarte, îl petrecură 300 de. sparţiani. . . pînă la hotarăle tegheitenilor. Herodot (1645), 461. Ştefan Vodă cu vlădicii. .. au petrecut pe împăratul pănă la Dunăre. Ureche, l. 146. Cela ce va petreace pri cela ce va mearge să ucigă pre cineva . . . să să cearte ca şi cel vinovat, prav. 310. Pelrecură pre el la corabie. N. test. (1648), 162v/27. Milostenia ne va putea petrece de la pămînt cătră ceriuri. Dosoftei, v. s. octombrie 96v/6. S-au dus îndărăt in ţara ei, petreeînd-o pînă la Coliniina. ist. ţ. r. 56. De a vre să-i de cîUva mii de cătane, să-l pitrcacă până la scaon. Neculce, l. 75, cf. 121. Vaida Bun căpitanul cu o seamă de oşti . . . au petrecut pre Malei aga. anon. cantac., cm 1, 150. S-au dus în Ţara Leşască, apoi in Ţara Nemţească, petrecîndu-l boiarii pîn'la Ţara Leşască. R. Popescu, cm 1, 312. Cu toţi petrecîndu-l, îl aducea la cîmp . . . , împărăteşte puindu-l în scaun (a. 1803). Uricariul, i, 276. Să rădică Şi petrece pe solul cu Cinstirea şi pompa lui căzută. Budai-Deleanu, ţ. 160, cf. 157. Tulie să suie în căruţă împreună cu Numa, vrînd a-l petrece pînă va ieşi din pădurea aceea. Beldiman, n. p. i, 30/11. Parada ... să îl petreacă în toată călătoria sa. Gorjan, h. i, 3/14. Nevestele-n casă pînă a-i petrece, l-au sfătuit ce fel şi cum să urmeze. Pann, p. v. i, 152/18. Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu in lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. Eminescu, o. i, 181. îl petrecu pînă la scară. Negruzzi, s. i, 78, cf. 147. L-au petrecut toţi pînă jos. Caragiale, o. ii, 242. L-a petrecut pînă la trăsură, i-a strîns mina şi iar l-a îmbrăţişat. Slavici, o. 1, 106, cf. id. n. 1, 123. Şi am să le petrec şi la gară. VlahuţX, o. a. iii, 66. Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu le-or petrece la izvor. Coşbuc, p. i, 111. Eu pe drum te voi petrece Cu poveşti şi cu poveţe, id. ib. 164. Ni s-ar strînge-atunci necazul Ce de mult ne petrecea. Goga, p. 73. I-a petrecut foarte cuminte pînă la ieşire. BrXtescu-Voineşti, p. 319. Dacă Gheorghe pleacă, am venit şi eu să-l pdrec. Bujor, s. 66. Mulţumim noi de cinste, domnişorule! făcu flăcăul petrecîndu-l afară. Rebreanu, i. 36. Cucoana Sanda petrecu pe domnul Niţă pînă la poartă. Arde-leanu, d. 72. Ai fost singur, ori te petrecea cineva ? Galaction, o. a. ii, 137, cf. 1, 277. Singurătatea care ne petrece. Topîrceanu, b. 15. [Luna] te petrece, Merglnd cu tine împreună. D. Botez, p. o. 96. Un timp îl petrecu, cu paşi mărunţi, cîinele. C. Petrescu, î. i, 75. Ieşea provocatoare.. . să-l petreacă pîn’la poartă. BrXescu, o. a. i, 410. Băieţii îl petreceau pînă la trăsură şi-i ajutau să se urce în ea. CXlinescu, e. 70. Omul mă petrecu o bucată de drum. Sadoveanu, o. iii, 531, cf. 11, 52. Rafira îi petrecuse pînă la drumul din vale. Stancu, r. a. iii, 23. Nu plînge ... Nu, nu mă petrece’. Camilar, n. ii, 404, cf. s mai 1960, 45. Vin’, mîndro, de mă petrece Pînă-n fundul grădinii. Jarnîk-Bîrseanu, d. 297, cf. 295, Sbiera, p. 321, mat. folk. 1 300. Mîndruţa ... Alita m-o petrecul, Cinci perechi de opinci a rupt. folc. transilv. i, 238. Vineri, toţi răcuţii pleacă, Ies părinţii să-i petreacă, folc. mold. j, 145. De la noi şi pînă la voi Te petrec tot cu cimpoi. (Porcul). Gorovei, c. 304. (Refl. pas.) Şi de acolo se aduce în cetate cu huite şi cu laude petreeîndu-să, 5697 PETRECE - 508 - PETRECE şi aşa se încorona slăpînilorul (a. 1803). Uricariul, i, 277. O E x p r. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) sau (Învechit) cu vederea = a urmări (cu privirea) pe cineva (care pleacă, trece, se Îndepărtează) sau ceva; a observa. Petrece cu vederea sa cea încredinţată pe toţi. Beldiman, n. p. i, 129/24. Nemernica drumeaţă lăcrimind, îl petrecea cu ochii, Creangă, p. 96. Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo şi-o petrec Cu ochii cil e zarea. Coşbuc, p. i, 118. Fata il petrecea mereu cu privirile. Agîrbiceanu, a. 196. Cosii petrecuse cu ochii. . . scena aceasta veselă. Sadoveanu, o. vin, 234. Femeia îl petrecu cu privirea pină il pierdu din vedere, v. rom. februarie 1955, 239. O petrecu din ochi pînă ieşi din curtea lungă. ib. august 1955, 36. Moromete il petrecu o vreme cu privirea, pînă se îndepărtă cîţiva paşi. Preda, m. 38. Trece badea, nu mă-ntreabă Şi eu Irec şi nu-1 întreb, Numai cu ochii-l petrec. Bibi-cescu, p. p. 37. (Cu schimbarea construcţiei) Cu ochiul lacom toate petrece. Budai-Dei.eanu, ţ. 187. O- (Complementul indică obiecte sau abstracte) Pe cimpuri cu doina petreci Tu plugul din zare in zare. Neculuţă, ţ. d. 57. Cind i-am vorbii de line, vedeam că ea-mi petrece Cuvintele c-un zîmbet nepăsător. Coşbuc, s. 95. Un car cu fin. . .îşi duce parfumata lui povară Şi-n cale-i luna plină il petrece. Cazimir, l. u. 18. + S p e c. (Popular; complementul indică morţi) A Însoţi, a conduce ta groapă. Toţi-l petrecură pînă la mormînl. Coresi, ev. 97. Să-l petreacă pănă la groapă să vază ciudesa (cca 1600). gcr i, 139/38. [îl] îngropară în Beligrad-, în biserica crăiască, şi-l petrecură cu multă cinsie. A-NON. cantac., cm i, 134. Peirec mortul la groapă. Caragea, l. 92/23. Şi aşa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Ispirescu, ap. cade. Toată lumea il va petrece la cimitirul de est. Sadoveanu, o. ix, 265. <0 A b s o 1. Şi aşa o rădicară in năsălie oameni de cinste . .. petrecînd gloate cu feclii aprinse. Dosoftei, v. s. octombrie 54v/15. + (Regional; complementul indică morţi) A boci, a jeli. Taia şi-a muril de mutf, Eu frumos l-am petrecut. Bud, p. p. 15. Cind pliacă cu mortu, Ia mormînl, alunSa, pînă n-a pleca, îl petrieSe. arh. folk. iii, 108, cf. 57. + F i g. (învechit, rar) A îndruma, a conduce (pe cineva) din punct de vedere spiritual. Scos-ai (petrecut-ai d, ai purtat b 1938) ca oile oamerii cu măra lu Moisi. psalt. 154. + (învechit şi regional) A goni, a alunga, a fugări (pe cineva). Ne luară şi ne petrecură cu prăjini, pină ne scoaseră din tară. Dosoftei, v. s. octombrie 79r/5, cf. arh. folk. i, 200. II. 1. Tranz. şi intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. în toate zilele vedeai cum peirec oamenii cu ruga lui -Dţumnezeu] (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 451/1. Va zice sufletului mieu: pră-măndeaşle (petreace d) prin măguri ca pasărea, psalt. 16. Pădurea ce vru . . . _D[umne]zcu/ să vie (să petreacă d) intr-insa. ib. 128. Vremea a postului să petreacem, ca de la D[umne]zeu blagoslovenie să priimim. Coresi, ev. 87. Toată viaţa acest om, cu acea boală îndelungată a lui, el o petrecu, id. ib. 148, cf. 108. Petrecea fiul cu maică-sa în lot binele depreună. Moxa, 381/80. Eu mă voi duce . . . unde nimea mă va şti şi acolo voi petreace (a. 1600-1625). gcr i, 67/19, cf. 68/2. Cităva vreame . . . să petreaceţi in post şi in rugă (cca 1618). id. ib. 45/35. întru ţoale zilele vieţii meale am petrecut deşărt (cca 1633). id. ib. 80/28. Va petrece o zi şi va muri. prav. gov. 41v/18, cf. 114r/17, 117r/21. Acum la tinereaţe să-m petrec lumea in cîte-mi iubeaşle trupul. Varlaam, c. 21, cf. 115, 365. Nu in beţii, nici în ospeaţe petrecea, ci ca un stejar in toate părţile priveghea. Ureche, l. 133, cf. 84. Feciorul. . . iaste datoriu să hrănească pre înmă-sa . . ., iară de nu va petreace cu cinste, nice feciorul nu iaste datoriu să o hrănească, prav. 136. V!â-dicul.. . iaste datoriu foarte să cerceteadze pre acel om în ce chip ş-au petrecut viaţa. Eustratie, prav. 29/10, cf. 11/18. Venim călră ei în Troada în cinci zile, unde petrecum şapte zile. N. test. (1648), 161T/20. Hău şi amar au petrecut, in robie şi în pedeapsă luaţ (a. 1650). gcr i, 146/1. Ceaialaltă noapte acolo o petrecu (a. 1675). id. ib. 225/19. Doao boale întru sine zavistnicul are: Una cind petreace rău, a doua mai mare Cind priveaşle pre allul că petreace bine. M. Costin, ap. gcr i, 206/27. Petrecu făcînd minuni pănă la sfîrşenia sa. Dosoftei, v. s. septembrie 24v/21. [î]şi petreace viaţa-n grije multă. id. ps. 31/14. Nu iaste bine să petreacă omul singur, ce să-i facem lui ajutoriu. cheia în. 84r/26, cf. 144v/7, 52r/20. Un săhaslru . . . au mers a petrece în schil si nu află chilie să şadă (a. 1692). gcr i, 305/19. Cei lacomi . .. string, vieţuiesc, petrec prosl. N. Costin, ap. gcr ii, 12/22, cf. R. Popescu, cm i, 269. în Ţarigrad . . . tot cu nume de caimacam au petrecut. Axinte Uri-cariul, let. ii, 174/19. Maria au petrecut in lume împreună cu oamenii. Antim, p. 2. în ce chip se cuvine a avea chipul hrănii şi a pitreci in sfintele posturi (sec. XVIII), cat. man. i, 81. Să scape de nevoia ci i să gătea . . ., petrecînd toată noaptea fără de somn. Var-laam-Ioasaf, 16r/12, cf. 69r/22. întreabă-ncai pă lume Şi vezi că nu sînt glume Necazurile mele Care peirec cu ele (a. 1796). gcr ii, 161/1. După ce au petrecut iarna lingă Narva, au venit in Livonia. ist. carol xii, 26r/12, cf. Alexandria (1794), 7/1. Au mers Brin-covanu să-şi petreacă la Obilesli. Şincai, hr. iii, 204/24, cf. 217/18. [Dealul] în care . . . mînluitoriul multă vreame petrecu (a. 1802). gcr ii,‘191/23. Şi fugind in ţară streină, petrecu viaţă sfînlă pină la moarte. Maior, p. 30/5. Patruzeci de zile petrecînd nemîncal(a. 1809). gcr ii, 203/16. Să iubim! că (impui acuş Irece, Iar zilele noaslre s-impuţină; Mai bine-i in amor a le petrece. Budai-Deleanu, ţ. 133, cf. 334. în India lăcuilorii încă petrec in negura păgînătăţei. ar (1829), 15/28. Mă făcea să petrec intru desfătare. Marcovici, c. 20/23, cf. 14/19. Cealaltă rămăşiţă o petrece în luqrul grădinii. Drăghici, r. 151/25. De-oi peri în bătălie . . ., De-i petrece pre pămînt. .., Cu duioasă lăcrămare Roureaz-al meu mormînl. Asachi, s. l. i, 71, cf. li, 40. L-au oprit la sine să mai şază vro cîteva zile; şi ş-au mal petrecut laolaltă. Bărac, t. 48/14. Zile, nopţi, petrec cu gindul la dulcea închipuire. Conachi, p. 82, cf. 264. învingătorii romănl petrecură noaptea in acel loc. Bălcf.scu, m. v. 99, cf. 115, 146. îşi petrecu cîlva a combate admiraţia lui Enric penlru vară-sa. cr (1848), 91/48. Atttea zile de sărbători. .. Le-ai petrecut în şedere, dormind fără să lucrezi. Pann, r. v. i, 141 /4. Acest tinăr totdeauna petrecea-n grele oftări, id. e. i, 5/1, cf. 111/5. în genere, Ia toate insectele cari petrec o viaţă sociabilă, găsim un limbagiu foarte dezvoltai. Isis (1856), 14/2. Petrecuse toată juneţea sa la curtea lui Lăcustă. Negruzzi, s. i, 246, cf. 224, 250. Petrecea zile întregi cufundat în studiul documentelor. Ghica, s. 681, cf. Hasdeu, i. c. i, 151. Am să merg la Bucureşti ca să-mi petrec iarna. Alecsandri, t. i, 272, cf. 260. Societatea petrecu timpul in grădină. Bolintineanu, o. 425. Graurii... se adună de peirec in stoluri. Odobescu, s. iii, 31, cf. 18. Privirea la asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a petrece. Eminescu, o. i, 120, cf. 196. Varalicul unde şi-a petrecut viaţa Brincoucanca cea . . . miîos(i»â. Creangă, a. 72. Gala să-şi aducă aminte cil era odată de luminate aste palaturi şi cum şi-a petrecut copilăria în ele. Ispirescu, l. 10, cf. 42. Doresc să mai peirec incă o dată astă seară cu dumneata. Caragiale, o. ii, 277, cf. 257. Popa petrecea bucuros pe afară. Slavici, n. i, 21. O viaţă întreagă au pelrecut-o împreună. Delavrancea, . t. 153. Cea mai mare parte din zi o petrecea la redacţie. Vlahuţă, o. a. 257, cf. id. o. a. i, 197. Copilul, cind va fi mare, va petrece mai mull prin străini. Marian, na. 113. Petrecuseră o seară minunată. Brătescu-Voi-neşti, p. 171. îşi petreceau sărbătorile în capitală. Agîrbiceanu, a. 229, cf. 34. Lunile întunecoase cu zloată... însurăţeii le petrecură închişi în odăiţele lor. GÎri-eanu, n. 20. Mă hotărîi a petrece ceasurile de arşiţă ale zilei... în nenumăratele adăposturi de umbră. 56 97 PETRECE - 509 - PETRECE Hogaş, dr. i, 195. Avu să povestească ce-a pălit şi cum a petrecut la (ară. Rebreanu, r. i, 178. Ii plăcea să petreacă in cimitir. Galaction, o. 9, cf. id. o. A. i, 151. Plecă in munte să găsească o peşteră in care să petreacă pină la moarte. Stănoiu, c. i. 152. Recreaţiile scurte le petreceam in sala de studii. BrXescu, o. a. ii, 119. Atila zdruncin şi jertfă de război, ca să petreacă odinioară in tihnă Lehia. Sadoveanu, o. xii, 362, cf. xvin, 8. Singuri noi petrecem in case mari şi bune. Arghezi, vers. 478. Noaptea au petrecut-o in sat. Camu, Petrescu, o. i, 60, cf. 94. Se gindea la timpul petrecut in tinereţe la noi in sal. Stancu, r. a. ii, 12. Crezi că aş putea uita ceasurile pe care le petreceai la inccput cu mine. H. Lovinescu, c. s. 94. Jumătate de noapte petrecută la barieră il obosise. Preda, d. 94, cf. id. r. 493, Isanos, ţ. l. 58. Petreceam bine cu mine insumi pină acasă. Barbu, p. 30. Şi ce gindesc, şi ce sini eu, Şi cum mi-am petrecut viaţa, t septembrie. 1962, 8. Plec la Aniţa de petrec Viaţă bună-ndcstulată. Ai.ec-sandri, p. p. 314. Foaie verde de năut... Viaţa cil mi-am petrecut Multe-n lume n-am ştiut. Teodorescu, p. p. 287. Nu ţi-e jele De linereţele mele Să le laşi aşa de grele? Că le trec şi le petrec Tot cu dor şi cu năcaz. Jarnîk-Bîrseanxj, r>. 101, cf. i84, 217. Se siringea şi flecăi de-şi petrecea timpul cu şăgi şi poveşti. Sbiera, p. 206. Eu am două dorurele Şi-mi petrec lumea cu jele. Mîndrescu, l. p. 40, cf. 216, Reteganul, p. iv, 11. Ziua soare, noaptea nor, Eu petrec lumea cu dor. Doine, 30, cf. 254, Hodoş, p. p. 224. Rămase in palatul un-chiaşului şi petrecu acolo mai mulţi ani. Popescu, b. iv, 40. Eu mă duc in ţări străine Şi petrec destul de bine. şez. iii, 156. El petrecea singur, singurel. Fundescu, l. p. i, 74. Nu m-a vedea mama mea Cum imi petrec viaţa. folc. transilv. i, .261, cf. 448. O zi bună ş-una rea, Aşa-mi petrec viaţa mea. folc. mold. i, 130. Să vezi, să auzi şi să taci, dacă vrei să petreci cu pace. Zanne, p. ii, 794. <0 F i g. Nu credeam să se găsească o revistă serioasă care să petreacă a înşira in curs de doi ani un asemenea mixtum compositum. Hasdeu, i.c. i, xi. AliargărtTenul, 7.i şi noapte-aleargă! Prin gări, o clipă gifîind petrece. Iosif,p. 16. <0> Expr. A(-şi) pctrece (ceva) în (ori prin) minte (sau, rar, în amintire) = a reconstitui în minte (trecutul), a depăna în gînd firul amintirilor, a-şi aduce aminte. Departe sint de tine şi singur lingă foc, Petrec In minte-mi viaţa lipsită de noroc. Eminescu, o. i, 107. în tăcerea nopţii, îmi trag plapoma peste cap şi-mi petrec toate astea prin minte, ca şi cum le-aş fi văzut aievea, săm. i, 409. Poetul petrece in amintirea sa aceste fapte şi aceste icoane ale trecutului. Sadoveanu, e. 59. (Rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelşugat. Cf. Zanne, p. ix, 117. (Rar) A petrece ca cîinelc în car — a tră; rău. Cf. Negruzzi, s. i, 250. 4 Intra n z. (învechit şi popular) A convieţui. El să petreacă cu muiarea lui. prav. gov. 20r/13, cf. 73y/4. Ana . . . petrecuse cu bărbat numai 7 ai. Varlaam, c. 420. O T r a n z. Cu dînsa am petrecut viaţa, alr 11 3 053/762, cf. alr sn v h 1 443. + Refl. (Popular; despre unităţi de timp, viaţă etc.) A se scurge, a se desfăşura, a trece. Cînd venea epoca cea monotonă a iernii stau închişi prin case şi serile se petreceau în tăcere. Filimon, o. i, 176. Astfel se petrecu un timp destul de lung. Odobescu, s. i, 18. Oamenilor simpli. . . a căror viaţă se petrecea atunci la periferia vieţii, astăzi li s-au deschis porţile muzeelor. Vlasiu, d. 407. Lumea mea cea frumuşică Se peirece-nlr-o nimică. Jarnîk-Bîrseanu, d. 218. 2. Intranz. (învechit) A se menţine (1), a dăinui. Şi Domnul in veac lăcuiaşle (va lăcui h, petreace d). psalt. 12. Lauda lui lăcuiaşle (v â lăcui h, petreace d) in vcacul veacului, ib. 240. Petreace şi pină astăzi svintul ci trup neputred. Dosoftei, v. s. octombrie 66r/l. Mărirea şi bunătatea e intru casa lui şi dreptatea lui va petreace întru veacii nesfîrşiţi (a. 1710). gcr 1, 368/8. Multe dinlrrinsele (seminţe] petrec, fără să încolţească. I. Ionescu, c. 158/5. <$> Refl. Să nu lăsaţi dot^nia iarăşi să să petreacă la midi. .., cu vărlule iarăşi să o răscumpăraţi. Hero-dot (1645), 173. 3. Intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distilndu-se, che-fuind etc.); a se înveseli, a se distra, a se desfăta; a chefui. Să hie veseli . . ., să dănţuiască, să petreacă. Varlaam, c. 207. Soţ cu soţ să petreaceţi, aceia ce v-aţt nevoii (a. 1661). gcr i, 181/17. Pe la amiază-zi petrece cu papagalul. DrXgmici, r. 149/20. Desară mă duc la bal . . . Vină şi tu, puiule, să petrecem împreună. Aleo sandri, t. 1, 64, cf. 155. Ca să petreacă, inventată un joc de cărţi. Eminescu, n. 67, cf. 80. De ce petreci, De ce-ai mai petrece. Creangă, a. 96. Mi-a plăcut să petrec totdeauna cu prietenii. Caragiale, o. ii, 278. Poftiră pe Făl-Frumos la musă la dînşii ca să chefuiască şi să petreacă împreună. Ispirescu, l. 105. Şi voi, iubiţi prieteni, petreceţi sau cînlaţi. Macedonski, o. i, 50. Tineretul... in zilele de sărbătoare iot caută să pi-ircacă. şez. iii, 107, cf. Pamfile, j. ii, 159. Să tragi un pui de somn pină la patru. Altfel n-o să poţi petrece la noapte. Agîrbiceanu, a. 289, cf. Gîr-leanu, n. 65. George petrecea intre tovarăşii săi. Rebreanu, 1. 38, cf. 22. Ii alege locul cel mai bun şi o face să petreacă. Bassarabescu, v. 146, cf. 8. O să petrecem nouă zile înşirate. Eftimiu, î. 56. Oameni de toată mîna şi de toate virstele rătăceau . . ., silindu-sc să se convingă că petrec. Brăescu, o. a. i, 277, cf. id. m. b. 90. Am fi petrecut nespus observîndu-l, dacă nu ne-ar fi interesat mai mult priveliştile drumului. Sadoveanu, o. ix, 317, cf. 254, xii, 107. Eu gem şi tu petreci ? Arghezi, vers. 368, cf. id. D. 63. Nimeni nu-şi închipuia că Pomponescu nu petrece şi el împreună cu ceilalţi. Călinescu, b. i. 172. Petrccusim la nunta lor. Stancu, r. a. i, 43. Oraşul rîde şi petrece. Beniuc, v. a. 1, 93. Toţi mîncaţi, cu toţii beţi Şi cu bine petreceţi. Alecsandri, p. p. 201. Vino, bădiţă, la noi Să petrecem amîndoi. Jarnîk-Bîrseanu, d. 77. <0 (învechit şi regional; cu pronumele în dativ) Imbiindu-l în toate pohte să se dezmiarde şi să-ş petreacă. Dosoftei, v. s. noiembrie 137T/17. Ca să-şi petreacă, Beu vin (a. 1818). gcr 11, 225. O grădină ... în care O măiastră feciori/ă Pcirecîndu-şi se arată. Bărac, a. 41/15. Căpitane, mi se pare Că tu-ţi cam petreci cu glume şi-ai uitat de răzbunare. Hasdeu, r. v. 68. Vn om. ..cu care-şi petrece şiretul Ruben pe conta mea. Eminescu, n. 80. îmi petreceam adeseori în această familie, f (1886), 281. Sluga îşi petrecea cu doi lăutari. Agîrbiceanu, a. 57, cf. 228. <> R e f 1. (r e c i p r.) (învechit, şi regional) Acolo nime nu-i să ne oprească, atunce unii cu ălalţi să ne pelreacem. Dosoftei, v. s. ianuarie 40v/27. Ei se petreceau, precum. . . la vizite, f (1869), 388. Se petrec şi se veselesc cu toţii pină în ziuă. Marian, nu. 183. Cercam şi eu de a mă petrece cu această copilă. Sbiera, f. s. 180, cf. id. p. 312. Hai să mîncăm, să bem şi să ne petrecem. Reteganul, p. ii, 56. <0> Refl. impers. La oamenii aceştia se petrece bine. Caragiale, o. 11, 74. + îranz. (Rar) A distra, a amuza. Să spun minciuni ca să petrec mintea ia uşoară. Eminescu, n. 113. 4. T r a n z. (învechit şi regional) A suferi, a Îndura, a răbda. La moşia sa să duse şi acolo nu multă vreame petrecu trudă cătră trudă şi dureare cătră dureare. Varlaam, c. 368, cf. 464. Nu de mult petrecuse ruşine mare de ispravnicul său. Ureche, let2. i, 163. Cronicarul... scrie poticala ce au petrecut Ştefan Vodă cu ajutoriul leaşilor. id., ap. gcr i, 70/18. Au purces fruntea toată den boieri la Ţarigrad. .. pentru greul ce petrecea ţara de domnii neştiutori rînduielii. M. Costin, let. 1, 263/8, cf. 293/21. Petrec pizmă şi mustrare deasă. Dosoftei, ps. 223, cf. id. v. s. noiembrie 154r/6. Va petrece multă urgie. Neculce, i.. 338. Să caute, să dea pe pribegi in mîna trimişilor, că apoi va petrece nevoie. R. Popescu, cm 1, 551. S-au mihnil..., temîndu-se că vor petiece necazurile şi nevoile ce trăsese la domnia dinţii. R. Greceanu, cm ii, 197, cf. 200. Eram odihnit PETRECE - 510 - PETRECE cu atîta şi-mi ajungea din destul necazurile ce petreceam. Antim, t>. xxv, cf. gcr ii, 8/11. Nici un rău nu petrcc oamenii de prin sate. Muşte, let. iii, 18/13. La ce judeţe ar merge, să petreacă ruşine (a. 1710). Uricariul, xxii, 80: Mai mare ruşine nu vei fi petrecut nicăirea. Alexandria, 127/23. Nu-i nenorocire-n lume să nu o fi petrecut. Pann, e. i, 30/11. La vămi cind vei trece Frică vei petrece. Marian, î. 230. Am petrecut-o şi pe asta. Ciau-şanu, gl., cf. gr. s. iv, 242. Cile rele-mi petrecui, Nu am ladă şă le-ncui. folc. transilv. i, 270, cf. 301. •£> I n t r a n z. Să nu li se Umple vro price cu ei şi să pelrhtcă mai rău decit cu tătarii. Eustratie, ap. gcr i, 235/33. Iară el s-au ridicai cu o samă de boiari de frunte, carii să temură a rămine, să nu petreacă ca mai nainte cu Iancul Vodă. N. Costin, l. 563, cf. 101. Să-i scoaţă pe toti la rumte, c-apoi pe urmă, aflindu-să, or petreci rău capeteli. Neculce, l. 172. Carii au nădăjduit graţia şi n-au scăpai nu bine au petrecut. Şincai, hr. ii, 48/33, cf. 185/7. Am să-ţi spui ţie . . . toate cite are să petreacă A voastră ţiejănie săracă. Budai-Deleanu, ţ. 327. Au spus lui Liehir toate cum au petrecut in Eţ/hipl (a. 1812). gcr ii, 210/28. Alexandru .. . le povestea ce au p< trecut la Darie. Alexandria, 75/24, cf. şez. v, 20. An spus părinţilor toate cile au petrecut. Sbiera, p. 280. Nu ştiu, Doamne, ce-oi petrece, Că inima mi-e lot rece. Doine, 273. + (învechit, rar) A scăpa, a apăra (pe cineva) de necaz. Sulaşul vrea să petreacă (să-l scuteşti n. test. 1648, să mîntuiască Biblia 1688) Pavel. cod. vor. 94/14. + Refl. (Regional) A leşina; a ameţi. Cf. lb, Polizu, Cihac, i, 287, Giikţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Numai paznicii au trecut şi le-ai şi peslrecul de spaimă. Beniuc, v. cuc. 41. Rid de să peslrec. alr i 70/107. Să petrecu o femeie, a iii 9. Azi-noapte s-a petrecut, credeam că moare. Lexic reg. ii, 10J. Era să mă petrec de ris. mat. dialect, i, 264. 5. R e f 1. u n i p e r s. A avea o anumită desfăşurare, o anumită evoluţie, a se produce într-un anumit fel; a se întîmpla, a se desfăşura. I.ncrure ce intru inlurearecu trec (să petreace d). psalt. 191. Izbăvindu-i de frica nopţii . . . de lucru ce să petreace prin tunearec (a. 1650 — 1675). gcr i, 229/5. Nu le vei teame . . . de lucrul ce să petreace intru in tunearec (a. 1689). id. ib. 286/13. Aceeaşi îmbulzeală şi aceleaşi nevoi se. petreceau la capul podului. Bălcescu, m. v. 166, cf. 170. Ieşi să vază ce se mai petrecea pe afară, cr (1848), 192/70. Acea. vorbă de amic ce a pronunţat-o exprimă tot ceea ce se petrece între dînsul şi mine. ib. 38l/47. Se petrecuseră atîlea întîmplări. Nf.gruzzi, s. i, 68. Să-mi spui tot ce se va petrece în casa ei. Fii.imon, o. i, 125. Aslftl se petrecură aici, la noi, cununiile cocoanelor doamnei Chiajne. Odobescu, s. i, 137, cf. 33, iii, 59. Cînd se petrecur-aceste ? La o mie patru sute? Eminescu, o. i, 155, cf. id. n. 84. Părintele mai în toată ziua da pe la şcoală şi vedea ce se petrece. Creangă, a. 2, cf. id. t>. 276. I.e-a poveslit ca şi cum s-ar fi petrecut toate într-un vis. Caragiale, o. ii, 276, cf. 20, i, 84. Este. . . cile un om care ştie ce se petrece prin casele vecinilor. Slavici, n. i, 122. Nu ţinea să ştie ce s-a petrecut şi ce se petrece in sufletul fiicei sale. id. o. ii, 162. Văzu cele ce se petrec in baie. Ispirescu, l. 163. Dar cu cît le înţelegeam mai bine, cu alît simţeam un fel de scirbă de toate cîte se petreceau în creierul meu. Delavrancea, t. 22, cf. id. s. 234. Iată o scenă care ... s-o fi petrecut, poate, de sute de ori în casa lui. Vlahuţă, o. a. i, 210, cf. iii, 34. Băieţii . . . asudă . . . îndoit, căci se petrec examenele. Contemporanul, vx, 193. O schimbare adîncă se petrecu din ziua aceea în sufletul bălrinului. Gîrleanu, n. 24. Părea dusă pe gînduri şi străină de ceea ce se petrece în jurul ei. Hogaş, dr. i, 172. Nu i-a suflat lui nici o vorbă despre ceea ce s-a petrecui. Rebreanu. i. 235. Faptele se petrec într-un mediu orăşencsc şi între persoane aproape caragialiene. Ibrăileanu, s. 4, cf. id. s. L. 33. în insula florilor se mai petrecea insă o minune. Bâssarabescu, v. 142. Un searbăd început De simplu „fapt divers“, ce nu se ştie în care timp şi-n care loc s-a petrecut. Minulescu, v. 188, cf. Galaction, a. 285. Am înţeles că în sufletul ci se petreceau comparaţii care nu-mi erau favorabile. Camil Petrescu, u. n. 97, cf. id. T. ii, 462. Ce se petrece aci ? li ciocăni fruntea osoasă, de pe acum netedă şi lucie. C. Petrescu, î. i, 236, cf. id. c. v. 104, 163. Cile evenimente de seamă nu se petrcc în orăşelul nostru. Brăescu. o. a. i, 114. Vorbeşte, Raţă, tot ce ştii, aşa cum s-a petrecut de la început. Sahia, n. 75, cf. 32, 47. Eu ştiu toi ce se petrece pe vaporul meu. Sébastian, t. 151, cf. 15. Am găsit casa răsturnată . . ., blidarul şi alte multe mărunţişuri . . . trîntite la întîm-plare, te lăsau să crezi că se petrecuse un cutnmur. Vlastu, a. p. 22, cf. id. D. 60, 175. în acest orăşel adormit s-a petrecut un fapt extraordinar: o crimă. Sadoveanu, o. vi, 214, cf. i, 72. Cind şi cum s-a petrecut fenomenul, ştiinţa presupune fără să. ştie. Arghezi, b. 124, c.f. id. s. x, 9. El înţelese doar atît, că ceva foarte neobişnuit se. petrece în casă. Călinescu, e. o. i, 23, cf. id. s. 463. în ţara noastră s-au petrecut multe schimbări. Stancu, r. a. iv, 117, cf. 142, i, 183. Acţiunea se petrece în iulie. Vinea, l. ii, 305. Voi expune cele petrecute în audienţa de la Viena. Vornic, p. 167. în felul acesta se petrecuseră lucrurile cu detaşarea ei. Preda, r. 81, cf. 23, 319. Ştiu întîmplări cum nu mai sînt, Ce-s pelre-cute-n timpuri pe veci moarte. Labiş, p. 103. Ce se petrecea în lume . . Numai veşnica natură N-avea cum să-ţi poată spune. Horea, p. 73. în epoca în care s-au petrecut împrumuturile româneşti din albaneză, această limbă era mult mai unitară decit astăzi, scl 1961, 194. Cearta dintre ei se petrccuse cu vro douăzeci de ani înainte, v. rom. iulie 1962, 8. Profesorul se sprijină pe fapte petrecute în viaţa clasei, gî 1963, nr. 692, 3/2. Este o piesă lucidă care se petrece inlr-o casă de nebuni. Scînteia, 1965, nr. 6 680. Băietul istorisi tală-său toată pâtărania petrecută între el şi fata jilarului. şez. i, 101. 6. Refl. (învechit şi popular) A se sfîrşi, a se termina ; a se epuiza ; a dispărea. Singur ai dai vre-milor, toate să se petreacă. M. Costin, ap. gcr i, 203/16. l'oale să nasc, să prefac şi să peirec în vremea lor. Piscupescu, o. 179/9, cf. 88/4. Toate s-au petrecui, s-au schimbai şi s-au înlocuit intr-o primenire îndelungă. C. Petrescu, r. dr. 48. Instituţiile au apărui in omenire ca primăverile şi s-au petrecut ca toamnele. Sadoveanu, e. 18. Mi s-au petrecut puterile, id. o. v, 135, cf. ix, 455. Ţoale trec şi se petrec. Viciu, col. 203. + T r a n z. (Prin Mold. ; complementul indică un material în lucru) A sfîrşi, a termina de executat. Mai sini vreo două rînduri de săpat, dar le petrecem noi îndală. cv 1950, nr. 5, 32. + Refl. pas. (Regional ; despre mîncăruri, băuturi) A sc consuma. Mincările se petrecură şi lăutarii îşi sfîittră cîntecele. Sadoveanu, o. iii, 469. La masă au fost faţă toţi boierii. S-au petrecut imbielşugate vinuri şt alese mîncări. id. ib. xi, 336. .Smriicd[ul] ,,dulce“ se î nlăreşte dacă nu se petrece atuncea. alr i 1 690/253. <0> Tranz. [Bostanii] cei albi trebuiesc petrecuţi, adecă mîncaţi în grabă. Pamfile, a. r. 180. + Tran z. (Regional ; despre avere, bunuri etc.) A chcltui. Nu caut avere, zile de-aş avea s-o petrec pe care o am. Contemporanul, vi2, 14. + (Regional ; despre plante, flori etc.) A se veşteji, a se ofili, a se usca ; a fi prea copt, a se trece din copt. Florile s-au şi petrecut, arse de secetă. Sadoveanu, o. xvi, 9. S-a petrecut grîu. alr i 911/878, cf. 911/860, 870, 931/860, alr ii 5 263/872. <0> Intranz. O petrecut de copt. alr i 911/85. + Tranz. (Regional ; complementul indică sentimente) A potoli, a domoli, a uşura. Unde-mi toarnă să-mi ud gîtul Şi îmi mai petrec urîtul. Pann, p. v. i, 71/2. Mare-i dealul Bistriţei, Mai mare-i dorul mîndrei, Dealul Bistriţei l-oi trece, Dar dorul nu-l pot petrece. Reteganul, tr. 174. 7. Tranz. (Regional ; complementul indică mărfuri) A vinde, a desface. Cum petreceţi icrele ?... Scump. Scump. Delavrancea, h. t. 14. Cum petreci pastrama, negustorulc? ... — Opt bani... — Ei, v-aţi scumpit, id. o. ii, 289. •$> R ef 1. pas. Gîlgîi pe ¡fît'. . . poşirca trezită şi drojdiile înăcrite care nu se mai petrec la oraş. Jipescu, ap. cade. O / cum se petrece lemnul sfînt, mai abitir ca găitanul. Delavrancea, o. ii, 299. 5697 PETRECERE — 511 — PETRECERE + (în forma pestrece) A da (Răcăşdia-Oraviţa). L. Costin, gr. băn. 157. Pestrece şi iu cile ceva. id. ib. — Prez. ind. : petrec; viit. şi: (regional) oi petre, abh. folk. i, 300. — Şi: (regional) petriicc (alr ii/i mn 77, 2 669/836), pestrece, pretrcce (dr. v, 410), tretrice (Paşca, gl., dr. v, 410) vb. III. — Lat. *pertraieere. PETRECERE s. f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. 1. Trecere prin . . . , printre . . ., pe după . . ., peste..., pe sub . . . Cf. petrece (1.1). în fine, se mai crede că, pentru cei cuprinşi de fras şi de nebunie, prinde bine petrecerea lor printr-un jug. Marian, î. 35, cf. ddrf. O (învechit) Bilet de liberă petrecere — paşaport. Cf. Scrib an j d. 2. (învechit; adesea urmat de determinări care precizează sensul) Moarte (1, 2). Cf. petrece (I 2). Puind . . ., după petreacerea lui, pre alţii. Biblia (1688), [prefaţă] 4/43. Acel Gavriil foarte om dă treabă era . . ., pentru a cărui petreacere multă mihnire la toţi au fost. R. Greceanu, cm ii, 156. S-au intors iarăşi in Ţara Leşească,. . . să-şi găsească acolo petrecerea viefit sal». Amiras, let. iii, 125/21. Cunoscindu-şi mai nainte petreacerea, călră Domnul au răposat. Mineiul (1776), 78Tl/33. 3. însoţire, întovărăşire, conducere a cuiva într-o călătorie, pe un drum, la plecare. Cf. p e t r e c e (I 4). Nicolai Vodă nice petrecerea lui n-au vrut să primească. N, Costin, let2. ii, 86. Răsplăteşte . . . pentru . . . , slujbe . . . in vremea răzmiriţii trecute la scoatiri şi porniri de zaliereli şi petreceri de oşteni împărăteşti (a. 1792). Iorga, s. d. xi, 260. După petrecerea soacrei sale, Sigismund au trimis ... să adune secuii la Cohalm. Şincai, hr. ii, 260/5. + (învechit şi popular) înmor-mintare; p. e x t. convoi, cortegiu, alai care însoţeşte mortul la groapă. Cf. p e t r e c e (I 4). Cu mare petrecere aduc mortul la biserică, la gropnită. M. Costin, let. i, 29/32. Am fost la o petrecere, am însoţit mortul. . . pină la biserică şi la groapă. Vasiliu, p. l. 261, cf. 225. + (Prin Mold.) Masă organizată cu prilejul unei în-mormîntări, în memoria celui mort. Mini ii facem soţului meu petrecerea din urmă. Sadoveanu, o. x, 644. II. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); vieţuire, trăire, (învechit) petrecanie (3). Cf. p e t r e c e (II 1). Ferice-i . . . dentru tinereaţe, petreacere minunată. prav. gov. 140y/13, cf. 69r/16. De pre pămint să dobîn-dească petreacerea aceea de sus din carea au cădzut îngerii. Varlaam, c. 379, cf. 144. Şi trecînd 12 ai in petreacerea lor . . ., muriră amîndoi cuconii. Dosoftei, v. s. octombrie 55v/26. Cu a sa . . . dumn\e]dzeiască petreacere făcea multe minuni, id. ib. noiembrie 128v/l. Petreacerea ia cu oamenii. . . deşertare şi amăgeală iaste. Cantemir, ap. gcr i, 324/15, cf. 323/25. Acea mănăstire are loc făr’ de gilceavă şi ales de petreacere călugărească, anon. cantac., cm i, 109. Să mingii cu această osteneală şi petrecerea vremii cei turburate întru care mă aflu. Văcăhescul, ist. 245, cf. drlu. în petrecerea mea la Viena, adeseori cercetam acest loc istoric. ar (1829), 1482/27. Dumnezeu . .. nu trebuie să indrep-ieze peirecirea noastră după cel mai bun chip? Drăghici, r. 36/27. în vremea petrec^rei lor în Polonia . . ., ei dobindise titluri de nobleţă. Bălcescu, m. v. 204, cf. 9. Petrecerea nu-i plăcută întru întunecime. Conachi, p. 104, cf. 296. Petrecerea lui Ion in Constantinopol, in curs de trei sau patru ani, ne prezintă date foarte sigure. Hasdeu, i. v. 12. Profită de petrecerea sa în Constan-tinopol. Odobescu, s. i, 264. După o petrecere de cîţiva ani intre cazacii din Caucazia, ia parte la războiul din Orient. Sadoveanu, e. 229, cf. id. o. x, 188, Arghezi, b. 64. Mai mult muncii de ciudăţenia acestei iniimplări decît de problema petrecerii nopţii în necunoscut, Felix mergea in neştire. Călinescu, e. o. i, 14, cf. ii, 120. + Mod de. desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a trăi, viaţă, trai, (învechit) petrecanie (3); p. ext. faptă săvîrşită de cineva în timpul vieţii. Vieţile şi petreacerile împărăteşti ce au fost de începutul lumiei. Moxa, 399/21. Numai cind va veni la petreacerea călugărească, prav. gov. 73r/15. Cela ce-şi va lăsa cinul său Şi să va apuca de alt cin mai cu nevoie şi mai cu grea petreacere, viu să va chema că hiclcneaşte mănis-tirea. trav. 298, cf. gcr i, 129/32. De să călugări, cu mai aspră petreacere să supusă. Dosoftei, v. s. noiembrie 110v/14. Toţi preoţii de obşte era aur curat la petreacerea cea bună (a. 1742). gcr ii, 32/10. Toată petrecerea sa după întoarcerea din războiul Troadii (cca 1750-1780). id. ib. 82/17. Pentru buna sa petreacere ce avea in H[risto]s fu diacon besearicii Antiohiei. Mineiul (1776), 52Tl/8, cf. 181r2/23. De folos nu numai pentru buna petrecerea locuitorilor, ci şi pentru cinstea lor (a. 1780). gcr ii, 124/13. Urmă această petrecere de viaţă spre care fireşte era pornii. Văcărescul, ist. 263. Pentru viitoarea şi pacinica petrecerea noastră să fim credincioşi şi ascultători. Şincai, hr. ii, 299/11. Să tragi asupră-ţi privirea oamenilor prin lucrul şi strălucirea petrecerii tale. Marcovici, d. 11/12. Naţiile, ca şi oamenii îndeosebi, îşi au solia lor pe pămint şi sini răspunzătoare de pelrecirile lor aici. Kogălniceanu, s. a. 44. Despre petrecerea fiului Smarandei la Socola se ştiu puţine lucruri. Călinescu, i. c. 67. +(învechit) Comportare, conduită; atitudine. Muiare curvă carea mai apoi să va fi întors den petreacerea ei cea rea. prav. 191. De iaste ceva fără de leage in miinile tale, strîmbă-tatea întru petreacerea ta să nu mîie. Biblia (1688), 3681I12. Petrecerea lui cu boierii nu se poate scrie (sfîr-şitul sec. XVIII), let. iii, 274/28. Să vor zăbovi mai mult spre a îndrepta petreacerile decît spre a face netrebnice duhurile (a. 1773). gcr ii, 87/8. Asupra sa să vedea toate darurile ccale fireşti, cu nespusă blindetă, cu cea mai minunată petreacere supus părintelui său. Bel-diman, n. p. i, 5/14. + (învechit) Mod de desfăşurare a unei acţiuni, a unui fenomen etc. Viaţa şi spunere , petrecerii minunilor a prea cuviosului. . . Vas[i]iie cel Nou (a. 1692). gcr i, 301/23. Desfătările au o petreacere dulce şi plăcută. Beldiman, n. p. i, 32/8. 2. (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracţie, amuzament. Cf. petrece (II 3). Cf. lb. Era o grădină. . . pentru preumblarea şi petrecerea împărătesei. Gorjan, h. i, 4/10. Cind nu învăţam, mă duceam şi la împăratul, de petrecere, id. ib. iv, 42/4. Trebuie să ştii. . . Şi nişte mici petreceri ce se zic româneşte ,,Jocuri nevinovate“. Alexandrescu, o. i, 191. Cărţi glumeţe care, prin anecdote de spirit şi pove(e filozofice, făceau petrecerea favorită a poporului. Filimon, o. i, 186. „Istoria unui galbin“, povestită . . . era pentru mine o petrecere nesperată. Alec-sandri, o. p. 44. Plăcerile vinătorii . . . era numai petrecerea favorită a regilor. Odobescu, s. iii 58, cf. 15, i, 44. Eminescu, n. 43. Copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea in petrecere cu noi. Creangă, o. 197. Altă petrecere de vară nu era decît circul. Caragiale, o. i, 19, cf. v, 327, vii, 116. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de intilnire şi de veselă petrecere. Slavici, n. i, 135. A face rău, pentru o aşa femeie, c o petrecere. Gherea, st. cr. ii, 151, cf. Pitiş, şch. 231. Locul de petrecere şi de adunare in zile de sărbătoare. Hogaş, dr. i, 148. îşi găsea petrecere cind cu cîinii, cind cu găinile. Rebreanu, r. i, 149. Petrecerea lor era schimbul ideilor agonisite şi discuţia inteligentă. Galaction, a. 42, cf. 167. Unii erau chemaţi, alţii se duceau la gară de petrecere. Vlasiu, a. p. 115. Umblă la_ vi nat din clijd^în cind şi numai de petrecere. Sadoveanu, o. xi, 153, cf. xii, 57, 107. <£• Expr. Petrecere frumoasă !, formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărţire, să petreacă în mod plăcut un anumit j timp. Iti urez petrecere frumoasă în timpul verii. j Caragiale, o. vii, 367. (învechit) A face de petrecere j (cuiva) = a face (pe cineva) să se distreze, să se înve- ' selească. Dragii mei, iertaţi-mă, uitasem că sint aici ca să fac de petrecere. Bolintineanu, o. 396. + Reuniune, întîlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoţită de masă mare, de muzică etc.) organizată cu prilejul unei sărbători, a unei sărbătoriri sau pentru distracţie; chef, (familiar) bairam, sindrofie, (învechit şi regional) petrecanie (4), (regional) guleai. Petrecerile sale se văd că. 5698 PETRECTA - 512 - PETRIFICA au luat un gust cu lotul european, cr (1848), 141/48. Iconomia era euvinl şi lucru necunoscut; pilrecirile era urteşe. Russo, s. 19. Aceste petreceri dăinuiră pină după miezul nopţii. Bolintineanu, o. 298. Veneau de Ia vreo petrecere nocturnă. Eminescu, n. 57. E poftit la o petrecere cu nişte prieteni. Caragiale, o. ii, 63, cf. 163, iii, 85. Trei zile şi trei nopţi ţinură petrecerile. Ispirescu, l. 41. Şi de aceea nu te mire Că-n serate şi petreceri Nici o inimă nu seceri. Vlahuţă, o. a. i, 66, cf. 93. Chiuituri care se potrivesc mai ales la această petrecere. Marian, nu. 183, cf. Barcianu. Roiuri de tineri le înconjurau pe la petreceri. Agîrbiceanu, a. 221. Petrecerea, întreruptă pentru o clipă, îşi urmă cursul mai departe. Hogaş, dr. ii, 68. Tremură de fericire cind aude lăutarii ori cind vede vreo petrecere. Rebreanu, i. 16, cf. 134, id. r. i, 252, Molin, r. b. 282. Să-l duci la plimbare, la petrecere. Bassarabescu, v. 128. Cintecele, petrecerile, dansul şi fericirea îmbată pe rege şi pe curteni. Galaction, a. 391, cf. id. o. a. i, 42. Petrecerea lor repede luă un caracter familiar. Bră-escu, o. a. i, 15, cf. 13, ii, 261. Îşi duse tovarăşii la petrecerea nunţii. Sadoveanu, o. xi, 33, cf. i, 446, xii, 349. Ne-am cam dedat beţiei şi petrecerilor. Căli-nescu, s. 829, cf. id. e. o. i, 157. Prin casele bogate se încinseră petreceri. Stancu, r. a. ii, 117. A onorat cu prezenţa domniei sale mica noastră petrecere familială. H. Lovinescu, c. s. 26. Părinţii mei nu se dădeau nici ei înapoi de la petreceri. Barbu, p. 283. Petrecerea asta nu se termină fără cuţit, t februarie 1962, 31. Ş-apu di-a-colea nunti, măi iati, şi pitreciri. şez. vi, 9. Petrecerea fără femei e ca nunta fără lăutari. Zanne, p. iv, 548. <0> E x p r. A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant intr-o societate reunită pentru a se distra, pentru a chefui etc. Cf. Barcianu. Era un om de petrecere. Sadoveanu, e. 128. + (Regional; în construcţia) După pitrecire = numele unui joc de copii în care băieţii şi fetele merg ţinîndu-se de braţ şi apoi se schimbă unii cu alţii din fugă (Băneasa-Medgidia). Cf. h ii 290. 3. (învechit) Loc sau locuinţă în care îşi duce cineva viaţa. Din gata viaţa (petreacerea d, sălaşul c2) lui caută spre toţi cei ce vin im pămînt. psalt. 57. Dintr-a sa petreacere gălală Preste toată lumea Domnul caută. Dosoftei, ps. 109/21. Iară eu am văzut pre cei fără de minte rădăcină puind, ce îndată li se mîncă lor petreacerea (s-anăruit sălaşul lui b 1938). Biblia (1688), 365V19, cf. 3712/41. 4. (Regional; In e x p r.) A pica în petrecere = a da de o mare neplăcere, de un necaz etc. Cf. Rădu-lescu-Codin, î. 355. UI. (Mat.; învechit, rar) Cît (la o împărţire). Impăr-ţindu-să soma înmulţirii, dedc petrecere de 119. Amfi-lohie, e, 97/18. — PI.: petreceri. — V. petrece. PETRECT vb. I v. pertracta. PETRECTARE s. f. v. pertractare. PETRECtfT, -Ă adj. I. (învechit şi regional; în construcţii cu valoare de superlativ; de obicei cu determinări de care se leagă prin prep. „de“, „cu“) Care a trecut peste o anumită limită, care a depăşit un anumit stadiu. Acest paşă era petrecut cu bălrî-neţele. Amiras, let. iii, 167/11, cf. lb. Eşti sfirşit de oboseală. . . petrecut de lot. Cam. din Loman-Sebeş. Beat peslrecut. alr i 1 724/107. Pilricut di slab. alr ii/i h 84/2. 2. (Prin Transilv.; adesea determinat prin „de minte“ sau „de simţiri“) Căruia i s-a făcut rău (pier-zîndu-şi cunoştinţa), leşinat; ameţit, zăpăcit; care delirează. Cf. petrece (II 4). Cf. lb, Polizu, lm, Barcianu, Alexi, w., alr ii/i li 108/102, a iii 9. 3. (Rar) Distrat, transportat. Primul tril nici nu l-am auzit, aşa eram de petrecut, il decembrie 1960, 16. 4. (Regional) Sfîrşit, trecut, consumat. Cf. petrece (II 6). Astăzi, om cu viaţa petrecută, ar vrea să Poată plînge. Slavici, n. i, 248. 4- (Substantivat, f.) Termen injurios la adresa unei femei. Cind e-ndîrjit rumănu pă fămeia lui, îi zice ce-i ghine-n giişă, adică: muiere..., calu dracului..., talpa iadului, petrecută . . . , lîrîlură. Jipescu, o. 56. 5. (Regional ; despre mărfuri) Vîndut, desfăcut. Cf. p e t r e c e (n 7). Cf. Chiriţescu, gr. 252. — PI. : petrecuţi, -ie. — Şi : (regional) pestrecât, -ă adj. — V. petrece. PETREFĂCT s. n. (Geol. ; învechit) Fosilă. Petre-facle sînt moartele trupuri organice care, in loc de a putrezi, să află în imperia mineralelor. J. Cihac, i. n. 464/7, cf. Stamati, d. Vom menţiona frumoasele colcc-ţiuni de minerale, şi petrefacte. Odobescu, s. i, 481. Petrefactele aflate î/i formaţiunea terţiară ne dau cea mai clară dovadă despre starea pămînlului , nostru.. f (1882), 241, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., DM. — PI. : petrefacte. — Din germ. Petrefakt. PETREL s. m. Pasăre de culoare albă, cu spatele şi aripile cenuşii, care trăieşte pe lîngă apele mari şi se hrăneşte cu peşte2; pescar (n 1 b) (Larus canus). Pescarul sur, numit altmintrelea şi petrei. . . , e de patruzeci şi cinci centimetri in lungime. Marian, o. ii, 399, cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., Băcescu, păs. 128, DM, dn2. — PI. : petrei. — Din fr. pétrel. PETRENJÉL s. m. v. pătrunjel. PETREOLÔI s. n. v. petrol. PETRÉŞTI subst. Denumire dată culturii materiale din perioada neoliticului tîrziu (2800—1900 î.e.n.), dezvoltată în partea centrală şi vestică a Transilvaniei. Cf. DER. — De la n. pr. Petreşli. PÉTRI prep. v. peclri. PETRIC vb. I v. predica. PETRICĂLÎ vb. IV v. potricăli. PETRICOLÎ vb. IV v. potricăli. PETRIFIA vb. I v. petrifică. PETRIFICA vb. I. Refl. şi t r a n z. A căpăta sau a face să capete aspect de piatră, de mineral, a deveni sau a face să devină piatră, mineral ; a (se) acoperi cu o crustă de piatră, de mineral ; s p e c. a deveni sau a face să devină fosilă. Cf. prot.-pop., n. d., ddrf, Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. Se revarsă peste oameni şi culmi. . . un praf greu de cremene in stare să pietrifice totul. Bogza, c. o. 74, cf. dm, dn2. <Ç> F i g. Căldura creştea şi setea devenise insuportabilă. .., simţeau cum li se pietrifică gîtlejurile. Barbu, p. 251. ^ F i g. A rămîne sau a face să rămînă (mereu) neschimbat. Aceeaşi natură fizică a petrificat, pentru zecimi de secoli, acelaşi trai. Hasdeu, i. c. i, 235, cf. 161. Astfel umana foadă în calea ei îngheaţă, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viaţă. Eminescu, o. i, 64. Există . .., pentru memorie, un mod de a perpetua prezentul, care e o îmbogăţire şi un mod de a petrifică prezentul. Ralea, o. 300, cf. dm. + A (se) preface în stană de piatră; a (se) împietri. Leu îndoia braţele pe care le credea pietrificate şi constata cu mirare că sînt flexibile. Călinescu, s. 443. S-au despetrificat toate călanele şi începură a-şi face exerciţiile chiar ca şi In minutul cind se pelrifi-caseră. Reteganul, p. iv, 12. — Prez. ind. : pétrifie (accentuat şi : pétrifie). — Şi : pietrifică,J (învechit) pétrifié (I. Golescu, c.) vb. I. — Din fr. pétrifier, germ. petrlfizieren. 5712 PETRIFICARE - 513 - PETROGRAF PETRIFICARE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) p e t r i-f i c a şi rezultatul ei; s p e c. fosilizare; (rar) petrificare. Cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., DM. — Pl. : petrificări. — V. petrifica. PETRIFICAT, -A adj. Care a căpătat aspect de piatră, care a fost prefăcut în piatră ; s p e c. fosilizat. Doi călători au aflat Intr-un loc In munţi.. . trii trupuri petrifícate (împietrite), ar (1837), 1902/19, cf. J. Cihac, i. n. 467/24. Citeodată găsim în întrul acestor caverne nişte. . . cascade petrifícate. Barasch, i. n. 75/8. De o însemnătate foarte mare sînt şi scoicile petrifícate din Buceciu. Turcu, e. 215, cf. Alexi, w. Decoruri de lut pietrificat. Arghezi, b. 34. Un bob de grîu din vechea piramidă a unui faraon pietrificat. v. rom. aprilie 1954, 122. -O* (Substantivat, n.) Astfel de petrifícate pe ceilalţi munţi nu se află. Turcu, e. 215. ^ F i g. Care a rămas neschimbat. Primim un alfabet petrificat din secolul II. Maiorescu, cr. iii, 235. + F i g. încremenit, împietrit, înlemnit (de uimire, de revoltă etc.). Rămase petrificat de această revoltă atît de neaşteptată. C. Petrescu, a. 387. — Pi. : petrificaţi, -te. — Şi: pietrilieât, -ă adj. — V. petrifica. PETRIFICAŢIE s. f. (Rar) Petrificare; (concretizat) ceea ce rezultă în urma petrificării. Cf. I. Go-lescu, c. Se văd in petre nenumărate pelrificaţii de fosile. Calendar (1847), 53/1, cf. Negulici. Se întîmplă ca un mineral să arate forma organică a unei plante. în acest caz mineralul poate fi o incrustaţie sau o petrificare. Barasch, i. n. 76. Toate acestea sînt petrificaţiuni seculare formale prin picurii de apă văroasă, f (1887), 246, cf. Barcianu, Alexi, w., dn2. — Pl. : pelrificaţii. — $i: pietrificâţie (Negulici), (învechit) petrifica(iúne s. f. — Din fr. pétrification, germ. Petrifikation. PETRIFICAŢltfNE s. f. v. petrificaţie. PETRÎLĂ s. f. (Prin Ban.) Drum pietros, neasfaltat. Nu le mai numeau drumuri, ci petrilă. L. Cos-TIN, OR. BĂN. ii, 149. — Pl. : ? — De la piatră. PETRILÉU s. n. v. petrol. PETRILIÓN s. n. v. petrol. PETRILÓI s. n. v. petrol. PETRINGÉL s. m. v. pătrunjel. PETRINGÎCĂ s. f. v. pătrunjică. PETRINJÉI s. m. v. pătrunjel. PETRINJELAş s. m. (Bot.; regional) Pătrun-jel-de-cîmp (Pimpinella saxífraga şi major). Cf. Borza, d. 131. — Pl.: petrinjelaşi. — Petrinjel -f suf. -aş. PÉTRINJÍU s. m. v. pătrunjel. PETRIÓL s. n. v. petrol. PETRIÓ1V s. n. v. petrol. PETRIÓR s. n. v. petrol. PETRIŞ0R s.-m. 1. (Iht.; prin Olt.) Porcuşor (Gobio uranoscopus şi kessleri). Cf. Băcescu, p. 146. Petrişorii trăiesc în Dunăre, id. ib. 2. (Bot.; regional) Fluturaşi (Cosmos bipinnatus) (Bucureşti). Cf. Borza, d. 53. — Pl. : petrişori. — Piatră -f suf. -işor. / PETRÎTIS subst. (Grecism învechit) Şoim (Falco). Şi poţi să asemeni trufia pre o pasăre ce să cheamă petritis (a. 1701). Gâldi, m. phan. 227. — Pl. : ? — Din ngr. nExpittl?. PETRÎNjfil, s. m. v. pătrunjel. PETRÎNJÎCĂ s. f. v. pătrunjică. PETROAcA s. f. v. potroacă. PETR6C s. m. v. pitroc. PETROCÎ vb. IV v. pritoci. PETROCHIMIC, -Ă adj. Care aparţine petrochimiei, privitor la petrochimie, specific petrochimiei; (despre produse) care este fabricat din ţiţei sau din derivatele acestuia. Cf. dm. Industria petrolului se va dezvolta .. . ţinîndu-se seamă ... de asigurarea materiei prime pentru industria petrochimică. ScÎnteia, 1960, nr. 4 837. Utilaj pentru rafinării şi petrol şi pentru industria petrochimică, ib. nr. 4 846, cf. dn2. Prin prelucrare petrochimică se realizează o valorificare superioară a bogăţiilor naturale, der iii, 732. — Pl. : petrochimici, -ce. — Din fr. petrocliimique. PETROCHIMÎE s. f. 1. Ramură a industriei chimice care prelucrează ţiţeiul şi fracţiunile lui, gazele de sondă şi de rafinărie şi gazul metan, în scopul transformării lor în produse chimice (semifabricate sau finite) cu valoare mult mai ridicată. Petrochimia Unde să devină ramura cea mai Importantă a industriei chimice, v. rom. iunie 1960, 48. Se ridică întreprinderi moderne ale petrochimiei. ScÎnteia, 1960, nr. 4 836. S-a ridicat in ultimii ani impunătorul complex al petrochimiei, ib. 1964, nr. 6 347. Petrochimia are o veche tradiţie de cercetare şi de realizări practice. der, cţ. DC. 2. Ramură a petrografiei care se ocupă cu studiul chimic complex al rocilor şi cu clasificarea lor chimică. Cf. DER. — Din fr. petrochimie. PETROCHIMÎST, -A s. m. şi f. Specialist în domeniul petrochimiei. Cf. dn2. Un oraş nou, conceput şi construit pentru petrochimişti şi familiile lor. ScÎnteia, 1964, nr. 6 347. — Pl.: petrochimişti, -ste. — Petrochimie + suf. -ist. PETRODUROSCdP s. n. Instrument pentru măsurarea durităţii rocilor în zăcămînt, în scopul determinării comportării 'lor la perforare şi la prelucrare. In funcţie de tăria măsurată cu petroduroscopul se evaluează lucrul necesar pentru exploatarea cărbunilor. LTRS, Cf. DER. — PI.: pelroduroscoape. — Din fr. pctroduroscope, germ. Petroduroskope, rus. neTpo^ypocKon. PEŢROGLÎFĂ s. f. Rocă şlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată rudimentar cu mina. Cf. DER. — Pl. : pelroglife. — Din fr. pătroglyphe. PETROGRAF s. m. Specialist în petrografie. Cf. DL, DM, DN2. — Pl.: petrografi. — Din fr. petrographe. 5741 PETROGRAFIC - 514 - PETROLIFER PETROGRÂFIC, -Ă adj. Care aparţine petrogra-fiei, privitor la petrografie. Caracteristici petrogra-fice şi paleontologice. Oncescu, g. 20, cf. 15. Complexitatea petrografică nu se impune în relieful şters decîl prin citeva forme mai semeţe, mg i, 102. — PI. : petrografici, -ce. — Din fr. pétrographique. PETROGRAFÎE s. f. Ramură a ştiinţelor geologice care se ocupă cu studiul descriptiv al rocilor, cu clasificarea şi cu istoria lor naturală, cu formarea şi cu transformările pe care acestea le suferă etc. V. petrologie. Cf. Barcianu. Lucrări in domeniul geologiei, mineralogiei, pelrografiei şi geografiei. săm. vi, 295, cf. Alexi, w., cade, Scriban, d. Pe lingă mai multe sute de lucrări in domeniile geologiei, pelrografiei ..., a dai şi 14 lucrări de geografie, mg i, 24, cf. dm, dn2. Cu studiul rocilor se ocupă petrografia. Geologia, 16, cf. der. — Din fr. pétrographie. PETRÔL s. n. 1. Rocă sedimentară lichidă uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, care se foloseşte ca materie primă in industria chimică sau drept combustibil ; ţiţei. Cf. Stamati, d., f (1871), 272. Sosim la Moineşti, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova. Vlahuţă, o. a. ii, 154, cf. ddrf. Petrolul este un amestec de hidrocarbure, care. . . fac parte din seria metanului. Poni, ch. 290, cf. Barcianu, Alexi, w. Petrolul brut este un lichid unsuros la pipăit, verzui, roşietic şi negru, cu miros neplăcut. Bianu, d. s. Ajunşi în regiunea petrolului, ... sîntem obligaţi a extrage petrolul prin pompare. Ioanovici, tehn. 19, cf. 17, nom. prof. 58, Voiculescu, L. 218, Cantu-niari, l. m. 87, Macarovici, ch. 439. Niciodată, înainte, România nu a extras alîta petrol ca acum. Scînteia, 1952, nr. 2 402. Petrolul, cărbunele, gazul metan, metalele şi alte bogăţii ale subsolului constituie o bază sigură pentru dezvoltarea industriei socialiste, ib. 1953, nr. 2 751. Petrolul curge şiroaie prin vîlcele şi satul e îmbibat cu gaze. Bogza, a. î. 26. Ploieştii era un oraş al petrolului. Stancu, r. a. i, 311. Un vienez deschisese un atelier cam rudimentar pentru rafinarea petrolului. v. rom. decembrie 1954, 441, cf. Baranga, i. 157, s ianuarie 1961, 15, Geologia, 4. Din aceste roci se produce frecvent migraţiunea petrolului in alte roci poroase, der. O Petrol sintetic = combustibil sintetic cu proprietăţi asemănătoare cu ale ţiţeiului, obţinut din cărbune, prin hidrogenare catalitică. Cf. dp, DM. 2. (Şi în sintagma petrol lampant) Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit, în unele motoare cu explozie etc. ; gaz, (învechit şi regional) naft, (regional) gaiţă. Trase un chibrit şi aprinse o lampă mică cu petrol. Caragiale, o. i, 63. Oamenii se ung pe cap cu gaiţă (gaz, petroleu). şez. iii, 174. Lampa de petrol . . . atîrna din tavan. Rebreanu, r. i, .65. Petrolurt lampante, distilate şi rafinate, de orice densitate. Nica, l. vam. 191. Cheferistul sforăie lingă lampa lui de petrol. Sahia, n. 25, cf. Sébastian, t. 225. în sat, oamenii n-au petrol în lămpi. Vlasiu, a. p. 148. Era atunci pentru mine o figură şi tristă şi comică acest mărunt negustor de petrol. Sadoveanu, o. vii, 554, cf. xi, 425. Petrolul lampant de la 200 — 300°. Macarovici, ch. 439. La o masă rotundă, prevăzută cu o mare lampă de petrol cu glob de sticlă mată, se aflau . . . trei persoane. Călinescu, e, o. i, 16. Să te-aduni cu ai tăi la masă Sub lampa cu petrol. Beniuc, v. 107, cf. id. c. p. 84. A uitat lampa aprinsă în vestibul. Se consumă petrol in mod inutil. Vinea, l. ii, 308, cf. dm, dn2, der, com. din timişoara. Să cumpărăm ceva petroleu, să nu rămînem pe întunericul, cv 1952, nr. 4, 33. [Lămpaşul] arde cu petroleu. chest. ii 358/6, cf. alr i 1 607. Lampă cu patroloi. a iii 17. — PI. : (rar) petroluri. — Şi : (învechit şi regional) petroleu, (regionai) petroléi (Şincai, în sfc v, 61, alr i 1 607/5, 30, 35),. petroliôn (ib. 1 607/298), petrolôi (Gregorian, cl. 60, alr i 1 607/28, 51, 77, 107, 116, 348), petrolôn (alr i 1 607/93), petraliôm (ib. 1 607/350), petrălău (ib. 1 607/45), petreolôi (ib. 1 607/61), petriléu (alr n/833), petriliôn (alr i 1 607/56), petriléi (ib. 1 607/63), petriôl (ib. 1 607/1, 26, 59, 75, 90), petrion (ib. 1 607/65), petriôr (ib .1 607/69), petruloi (ib. 1 607/79, 85, 94), patrolôi, pătraliom (ib. 1 607/576), pitriôl (ib. 1 607/18, 87) s. n. — Din fr. pétrole. — Pătraliom < germ. Petroleum, magh. petroleum. — Pentru variantele de tipul pctro-loi, petriloi, cf. o 1 o i. PETROLĂTUM s. n. Amestec de hidrocarburi cu consistenţă păstoasă, obţinut din reziduurile de ţiţei ceroase sau din uleiuri corespunzătoare. Cf. ltr2, der. — Din fr. pétrolatum, germ. Petrolatum, rus. neTpo-jiaTyM. PETROLÉI s. n. v. petrol. PETROLEÎNĂ s. f. (Ieşit din uz) Vaselină (produsă din derivate ale petrolului). Cf. Bianu, d. s. — PI. : petroleine. — Din fr. pétroléine. PETROLEU s. n. v. petrol. PETROLIÉR, -Ă adj. (Despre produse) Care conţine petrol (1), care provine din petrol, care ţine de petrol ; (despre ramuri industriale, instalaţii, procese tehnologice etc.) care extrage sau prelucrează petrolul ; petrolifer (2). Societatea petrolieră. Iordan, L. R. A. 180, cf. BUL. FIL. VI, 36, ScRIBAN, D., DM, DN2. în anii puterii populare, industria petrolieră a cunoscut un avînt continuu. Scînteia, 1961, nr. 5 311. Izotopii radioactivi capătă o utilizare lot mai largă în industria noastră petrolieră, ib. 1962, nr. 5 453. Pe şoselele din ţară şi în oraşe există in prezent peste 500 de staţii pentru desfacerea produselor petroliere, ib. 1966, nr. 6 894. O Tren (sau vas, tanc) petrolier (şi substantivat, n.) = tren (sau vas, tanc) care serveşte la transportat petrol. Locomotivele trag din greu, spre miazănoapte, trenurile petroliere, zeci de sisteme metalice, mînjite de lichidul pe care îl duc. Bogza, c. o. 171. Mă adusese pînă la Constanţa un vas petrolier. Stancu, r. a. îi, 65. A fost barcagiu, apoi marinar pe petroliere. v. rom. februarie 1956, 29, cf. dm, dn2. Pe mare se aprinsese ceva dintr-o dală şi se auzi o explozie. Apa fu luminată de un incendiu puternic. — Un petrolier atins în plin, spuse pilotul. Barbu, p. 327, cf. der. Dane unde acostează petrolierele încărcîndu-şi tancurile cu sortimente. .. obţinute din rafinăriile româneşti, l 1965, nr. 16, 6/3. — Pronunţat : -li-er. — PI. : petroliere. — Din fr. pétrolier. PETROLIFER, -Ă adj. 1. (Despre straturi, regiuni etc.) Care conţine petrol (1), bogat în petrol. Cf. Alexi, w. Au să se îndestuleze găsind de lucru . . . , în fine, toate avantajiile unei regiuni petrolifere, proaspăt pusă în exploatare. C. Petrescu, r. dr. 186, cf. id. a. 383. Acuma e coproprietar la terenuri petrolifere. Sadoveanu, o. vii, 688. Oamenii muncii din ţara noastră au descoperit şi au pus în valoare, în anii din urmă, noi regiuni petrolifere. Scînteia, 1953, nr. 2 800. Ape sărate, iodurate, de zăcămînt se înlîl-nesc în regiunile petrolifere.. ., în legătură cu prezenţa zăcămintelor de petrol, mg i, 137. Regiunile petrolifere. Geologia, 9. <0> (Prin lărgirea sensului) Ceea ce face caracteristica peisajelor petrolifere e sentimentul că te afli inlr-o lume în care vechile raporturi dintre oameni şi lucruri.. . au fost răsturnate. Bogza, a. î. 25. 2. (Despre produse) Care conţine petrol (1), care ! provine din petrol, care ţine de petrol ; (despre ramuri '5750 PETROLION - 515 - PEŢ industriale, instalaţii, procese tehnologice etc.) care extrage sau prelucrează petrolul ; petrolier. E inginer la o socidaie petroliferă din Cimpina. C. Petrescu, î. ii, 237. Cea mai puternică societate petroliferă a lumii e olandeză. Sadoveanu, o. ix, 305. Republica Populară Română, dind avînt producţiei petrolifere, a organizat in acelaşi timp o industrie a construcţiei de maşini. Scînteia, 1952, nr. 2 490. Impozitele societăţilor petrolifere de import. Arghezi, b. 136. Daţi ocol Olteniei şi veţi zări protezele metalice ale schelelor petrolifere. Barbu, z. 9. Fiecare dintre ramurile industriei noastre înfloritoare — siderurgică, energetică, petroliferă . . . , oferă poeţilor şi prozatorilor surse nesecate de inspiraţie. s iunie 1960, 26. Ajungi la sediul unei schele petrolifere. ib. ianuarie 1961, 11. Brigadier la o echipă de intervenţii dintr-o schelă petroliferă, t aprilie 1962, 5. O (Impropriu) Tren petrolifer = tren petrolier, v. p e t r o 1 i e r. Şi se făcea, prin nu ştiu ce-ntîmplare, Că merg pe un tren petrolifer. Anghel-Iosif, c. m. i, 186. + Care aparţine unei societăţi petrolifere (2). A cumpărat serioase pachete de acţiuni petrolifere. Beniuc, m, c. i, 133. + (Substantivat, f. ; cu valoare de nume propriu) Societate petroliferă (2). Petrolifera Muntenia şi Moldova sînt organizate prin decizia ministerială, leg. ec. pl. 82. + (Substantivat, f.) Acţiune la o societate petroliferă (2). Şi socoteala devidentelor la petrolifere cine o s-o ţină? Stancu, r. a. ii, 329. — Pl. : petroliferi, -e. — Din Ir. pétrolifère. PETROLIÓN s. n. v. petrol. PETÍIOLÍST, -A subst. I. S. m. Proprietar de terenuri petrolifere (1); om de afaceri în industria petrolului. Cf. Barcianu, cade. Căutătorul de comori, devenit acum petrolist şi milionar, soseşte la Paris. C. Petrescu, a. 319. Sofronie dă impresia unui petrolist american. P. Constant, r. 179, cf. Scriban, t>., DM, DN1. 2. S. m. şi f. Persoană care lucrează în industria petrolieră. Cf. nom. proí;-. 42. A fi petrolist astăzi, în patria noastră, e un titlu de mindrie. Scînteia, 1953, nr. 2 800. La uzina electrică din Cimpina muncitorii au mers cu petroliştii. Pas, z. iv, 211, cf. dm, dn!. Cu şi mai multă vigoare trebuie să lupte petroliştii pentru ridicarea eficienţei forajului. Scînteia, 1961, nr. 5 311. <0> (Ironic) Pămînlul antic s-a civilizat, Nici nimfe, nici naiade, nici sirene . . . Hercule-i petrolist dactilograf. Arghezi, v. 74. 3. S. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) Persoană care incendiază cu petrol (2). Cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, D. — Pl. : petrolişti, -ste. — Petrol + suf. -ist. PETROLOGIE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punct de vedere descriptiv, chimic, genetic, al răsplndirii etc. V. petrografie. Cf. DER. — Din fr. pétrologie. PETROLÓI s. ţi. V. petrol. PETROLÓN s. n. v. petrol. , PETROMÁX s. n. Lampă de iluminat cu sită incandescentă, care funcţionează cu petrol (2). Angliei luă petromaxul de pe masa inginerilor. Preda, d. 178, cf. dm, DN2. Locotenentul Roşea se apropiase de harta din perele, lipind aproape petromaxul de hîrtia pînzată. Barbu, p. 293. — Pl. : petromaxuri. — Denumire comercială. Cf. petrol. PETRULÚI s. n. v. petrol. PETRUNCHIÓS, -OASĂ adj. v. pâtrunclilos. PETRUNGÉL s. m. v. pătrunjel. PETRUNJÉL s. m. v. pătrunjel. PETRUNJÎCĂ s. f. v. pătrunjlcă. PETULANT, -A adj. (Franţuzism) Care manifestă sau trădează o ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată) ; p. ext. îndrăzneţ, temerar. Cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, v. Acţiunea petulantă a ministerului său. Maiorescu, d. ii, 80, cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. Profesorul a făcut din şcolarul pétulant din 1897 prietenul anilor ce erau să fie. Galaction, a. 45. Aici totul este numai accident şi petrecere de copil pétulant. id. ib. 226. li era frică de femeile petulante, de formulă instabilă şi cu iniţiativa brutală. Călinescu, b. i. 417, cf. DN2. — Pl. ; petulanţi, -te. — Din fr. pétulant. x PETULĂNŢĂ s. f. (Franţuzism) Ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. e x t. îndrăzneală, temeritate. Catolicismul... dă destul nutreţ de edificare spirituală de o parte, şi de ajuns curiozitale de altă parte, spre a face să tacă orice pelulanţă . . . contrară. Codru-DrXguşaku, c. 41, cf. prot.-pop., n. d., Barcianu, v., Gheţie, r. m., Alexi, w. Siânică spusese aceste cuvinte cu o pelulanţă în care nu se ghicea nici un soi de depresiune. CAlinbscu, e. o. i, 96, cf. DN2. — Pl. : petulanţe. — Din fr. pétulance. PETÜN s. f. v. petunie. PETÜNIE s. f. Plantă erbacee decorativă din familia soianaceelor, cu tulpina Înaltă şi cu flori mari, diferit colorate, plăcut mirositoare, care au corola în formă de pilnie ; (regional) leicuţă, parfum (4), peognie, toleeruţ, vinete, bună-dimineaţa (Petunia hybrida). Cf. Brandza, d. 291. Ronduri de petunii, de muşcate şi de micsandre răsăreau ca nişte insule de culori, conv. lit. xliii, 1 260. O bancă aşezată între două loaze cu rozele, cu petunii şi cu verbine. BrAtescu-Voineşti, p. 307, cf. bulet. orAd. bot. v, nr. 3-4, 64. Rondurile de betunii şi busuioc. Ardeleanu, v. p. 22, cf. Comşa, n. z. 30. Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte şi singurătate, Şi-a căutat încet-încet de drum. Topîrceanu, p. o. 136, cf. id. b. 48. Ce-o fi pe mine — oare nu-s petunii ? Se miră-un bostănel uscat. Cazimir, l. u. 36, cf. id. gr. 250. Cu miros blînd sînt şi frumoasele petunii. Simionescu, fl. 395. în rond, ca-n horă, se-nvîrteau flori dese : Petunii albe şi cîrciumărese. D. Botez, f. s. 56. [încăpere] încărcată de icoane, velniţe şi petunii. Klopştock, f. 6. O floarea-soarelui dominînd petuniile, văzdoacele, panselele. Teodoreanu, m. ii, 54, cf. dm, DN2. Margarete, petunii. .. şopteau, Cine din noapte vă ridică? Isanos, ţ. l. 22. Lă geam, surîd petunii. Brad, t. 12. Pervazul acesta măcinat de ploi A purtat pe braţe petunii şi muşcate. Tribuna, 1961, nr. 211, 5/2, cf. der. — Pl. : petunii. — Şi : (regional) pet&nă (h xi 427), peţ6nie (Borza, d. 126), betoină (id. ib.), betône (id. ib.), betonie (id. ib.), bettinie, bitoâne (id. ib.) s. f. — Din fr. petunia. — Pentru variantele cu b-, cf. germ. Betonie. PETUTÎNDENEA adv. v. pretutindeni. PETUTÎNDENI adv. v. pretutindeni. PETUTÎNDINEA adv. v. pretutindeni. PEŢ s. n. v. peţe. 5769 PEŢANIE - 516 ^ PEŢIT PEŢÂNIE s. f. (Regional) Logodnă (Ciocăneşti-Va-tra Dornei). a v 2. — PI. : pelanil. — Peţi + suf. -anie. PEŢC s. n. (Prin Ban. şi Transilv.) Drug de lemn pe care, In tăbăcărie, se întind pieile pentru a fi uscate. Ruztle erau ta loc, peicurile aşezate grămadă. Popovici-BXnăţeanu, v. m. 45. Plecase la cealaltă grămadă de peţcuri. id. ib. 47. întinsul [pieilor] se face pe beţcuri sau peţe, nişte beţe încovoiate şi de mărime deosebită pînă la patru metri. Pamfile, i. c. 44. La tălpari sau argăsitori le trebuie . . . peţicuri, adecă pocii de întins pelea, h xvii 97. — PI. : peţcuri. — Şi: peţ (pl. peţe), peţic, pete, beţe s. n. — Din magh. pecek. PEŢCHEŞ, -Ă adj. (Maghiarism, prin nord-vestul Transilv.) Ţanţoş, fudul, semeţ. Cf. Vaida, Caba, săl. 99. — Pl. : peţcheşi, -e. -r Din magh. peckes. PEŢEĂLĂ s. f. (Rar) Peţit. Mi s-a părul că el a venit pus pe peţeală, nu . pe petreceri şi pe sărbători. P.Constant, r. 99. — Pl. : peţeli. ' — Peţi + suf. -eală: PEŢEĂBIU s. m. v. peţer. PEŢER s. m. 1. (Transilv.) îngrijitor de cîini. în-căpînd apoi peţeri — cum îmi pare — La curte, fiind cu multă istălie, în urmă ajunsă păn’la nemeşie. Bu-dai-Deleanu, t. v. 32, cf. 161, le, cihac, ii, 520. 2. (Regional) Persoană care ştie să aleagă cai buni (Cristuru Secuiesc). Cf. dr. v, 218. Să ne aleagă acesta calul că este un peţeri mare de cai. ib. 3. (Prin Transilv.) Negustor (2) (de cai). Cf. dr. iv, 1 558. — Pl. : peţeri. — Şi: peţeăriu s. m. Cihac, ii, 520. — Din magh. pecer. PEŢÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau pentru altcineva), de obicei prin intermediul părinţilor (sau rudelor) fetei. Cf. anon. car., drlu, lb. Bogdan peţi de la Alexandru, regele Poloniei, pe sora sa Eliza de soţie. Russo, s. 46. Acuma vii iu să-mi peţeşti fata ? Slavici, n. i, 75. O peţi de la tatăl ei. Ispirescu, l. 33. Cînd se duc să ceară pe cutare fală pentru cutare fecior, se zice că se duc a peţi. Marian, nu. 97. Şi dac-a fost frumoasă, venit-au s-o peţească Feciori înalţi ca steagul. Coşbuc, p. ii, 198, cf. 118, 179. Tu mi-o peţeşti mie ca p-un copil. Delavrancea, o. ii, 48. Un medic tînăr din oraş peţi pe domnişoara Rodean. Agîrbiceanu, a. 212. Se hotărî repede, o peţi şi făcu îndată tocmeala. Rebreanu, i. 371, cf. 89. Nu mai eşti domniţa blîndă din palatul cel vestit, Unde vin să te peţească. Eftimiu, î. 96, cf. 98. Dacă un ciocoi i-a ieşit in drum şi a peţit-o, după ciocoi a dat-o. Demetrius, a. 6. în „Zîna Măgdălina“ este prezentat Novac bătrînul în momentul cînd peţeşte o zînă pentru al său nepotolit Gruia, s mai 1960, 104. Mîine dimineaţă, au să şi vină la poartă şapte feţi-fru-moşi să te peţească. t martie 1962, 21. Cîndu-i mere a peţi Şi la mine nu-i veni, Să nu poţi mere-a peţi. Jarnîk-Bîrseanu, d. 266, cf. 492. Vin, gîndeam, să mă peţească După legea tinerească. Epure, p. 8. Feciorul împăratului. . . umbla a peţi. şez. iv, 66. [împăratul] însărcină . . . să-i peţească mireasă pe una din fetele lui Alb împărat. Popescu, b. i, 3. Spune-m, bade, dragul meu,... Vii la mine a peţi? Bîrlea, b.. 51. Să mergem a peţi la Dumbrăviţa. bl xiii, 121. Vîlcănaş ni se-ntorcea, La mîndruţa se ducea, Tot lu Sandu-i mulţumea Şi pe sor-sa i-o peţea. Apoi nuntă Că făcea. Balade, ii, 102. Frunză verde din zăvoi, M-o peţit, mămucă, doi. folc. transilv. i, 284, cf. 194. O Refl. pas. Să peţiă după fecoru-aiesta. alr ii/i mn 78, 2 674/362. <0> Refl. Lasă, e mai bine să se peţească singur, v. rom. iulie 1954, 154. <0> Refl. impers. Cînd iese afară şi să întîlneşte, Ai văzut, îi zise, ce fel să peţeşte? Pann, p. v. i, 165/22. + (Regional ; complementul indică afaceri, tranzacţii) A mijloci (1), a intermedia (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Bună afacere, cine ţi-a peţit-o ? id. ib. — Prez. ind. : peţesc. — Lat. petere. PEŢÎC s. n. v. peţe. PEflÉNE s. f. pl. (învechit, rar ; cu sens neprecizat, probabil) Un fel de podoabă la işlic. Feciori de boieri, oamini tineri la alaiuri pre cai turceşti, cu podoabe şi cu peţiene la şlice. M. Costin, let. i, 285/2. — Pronunţat : ? — Etimologia necunoscută. PEŢIIT0R, -OÂRE s. m. şi f. v. peţitor. PEŢldL s. n. Parte a frunzei care susţine limbul şi care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiţă. Dacă la frunze lipsesc peţiolele, atunci ele să numesc „sesiles“. Caiet, 74v/4. Peţiolul, adică coaja foilor care le poartă. Barasch, i. n. 125/18. Peţiolul (codiţa) este de o lungime de 1/2 polici. id. b. 122. Frunze alterne . . ., cu peţiolul dilatat la bază. Negruzzi, s. i, 102, cf. Grecescu, fl. 19, Alexi, w. Amintirea ghemului bu-nichii Tarsiţa, rostogolit pe după peţiolele [petuniijior. Klopştock, f. 187, cf. Săvulescu, m. u. ii, 359, dm, dn2. Frunze inferioare oblongi..., atenuate în peţiol. Flora r. p. r. ii, 63, cf. scl 1960, 254. Peţiolul sau codiţa este porţiunea frunzei care susţine limbul. Botanica, 38, cf. der. — Pronunţat : -ţi-ol. — Pl. : peţioluri şi (rar) pe-ţioale (Scriban, d.), peţiole. — Şi : (învechit, rar) pctioI s. n. — Din fr. pétiole, lat. petiolus. PEŢIOLĂR, -Ă adj. (Rar) Care aparţine peţiolului, de peţiol. Ramificaţiile peţiolare primare. Grecescu, fl. 24. — Pronunţat : -ţi-o-, — Pl. : peţiolari, -e. — Din fr. pétiolaire. PEŢIOLÂT, -Ă adj. (Despre frunze) Care are peţiol, cu peţiol. La dicotiledoane ... foile sînl simple sau compuse, peţiolate. Grecescu, fl. 5, cf. dm, dn2. — Pronunţat : -ţi-o-, — Pl. : peţiolaţi, -te. — Din fr. pétiolé. PEŢÎRE s. f. Acţiunea de a peţi. Cf. drlu. Au pornit la Neapole cu însărcinarea spre a înfăţoşa peţirea suveranului său. ar (1829), 471/10, cf. Polizu, Barcianu, v. Fiul părintelui Trifan . . . gîndeşte la peţire. I. Negruzzi, s. ii, 126, cf. Marian, nu. 97, 115, 488, ddrf, Alexi, w., Iorga, l. i, 337. Luminate împărate, nu mi-e gîndul la peţire. Eftimiu, î. 32. Vodă a primit peţirea şi a pregătii zestrea şi alaiul logodnicei. Sadoveanu, o. xii, 339, cf. dm. — Pl. : peţiri. — V. peţi. PEŢÎT s. n. Faptul de a peţi; (rar) peţeală. Cf. lb, Polizu. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] peţitul? Delavrancea, s. 15. Oamenii aleşi de dînşii. . . se pricep bine în ale peţitelor. Marian, nu. 96,' cf. 97, Şăineanu, d. u., Barcianu, Alexi, w. Peţitul lui Crăciun s-a sfîrşit ridicoli Agîrbiceanu, a. 261. O babă specialistă la peţituri şi tocmeli se duse la Vasile Baciu. Rebreanu, i. 229. Cucoane bătrîne, care profesau, neoficial, peţitul. Călinescu, e. o. ii, 57, cf. 147, h xii 34. <0> L o c. a d v. (în legătură cu verbele ,, PEŢITOR - 517 - PEUNĂ merge“, ,,a pleca“, ,,a veni“, ,,a se duce“ etc.) Iu rsâh""lgl""iMUf saM~fta»echit..si regional) !n petitiUg cu scopul, cu intenţia de a cere în căsătorie o persoană de sex feminin (pentru sine sau pentru altcineva), de obicei prin intermediul părinţilor (sau rudelor) acesteia. Venea-n peţitc cineva s-o ceară Ca să se mărite. Pann, p. v. ii, 98/28,‘ci. hem 1 991. Hai cu mine in peţit, zise părintele. Creangă, ap. ddrf. Ercule se duse drept la acel împărat şi îi spuse că el a venii în petit. Ispirescu, u. 69. îşi zicea că flăcăul acum vine în-tr-ascuns, dar curînd va trebui să vie în peţit. Rebreanu, i. 180, cf. cade, Scriban, d. Nu-i mai dede pace, pînă nu-l porni la peţit. Cătană, p. b. i, 117. Şi cu mare greutate se învoi baba să meargă în peţit la împăratul. Mera, l. b. 7. Toţi împăraţii aţi venit La fala mea în peţit. Balade, i, 459, cf. folc. transilv. ii, 146. — PI. : (rar) peţiluri şi (învechit şi regional) peţite. — V. peţi. PEŢITdR, -OĂRE subst. 1. S. m. (învechit şi po-ular) Bărbat care cere în căsătorie o femeie; pretendent la căsătorie, mire1 (4); (sens curent; şi la f.) persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei prin intermediul părinţilor (sau rudelor) acesteia, (învechit) mijlocitor (2), (regional) m î n ă t o r (4). Şi mulţ vestiţ să nevoia cu peţitori pentru dînsa, pentru înflorită a ei frîmseaţe. Dosoftei, v. s. ianuarie 3v/3, cf. anon. car. Deodată se înfăţoşă şi un al treilea petitoriu mai puternic. Asachi, s. l. ii, 31, cf. i, 195. Mai nainte de a .se însura, peţitorul întrebă: arc bani? cr (1848), 241/42. Ne determinaserăm să aducem pe peţitorul ei fără să-i spunem nimic. ib. (1848), 272/58. Spune-mi mai înainte, ca un peţitor cinstit, De poate fi fericită la locul ce i-ai găsit. Conachi, p. 65. Ca să ceară cineva o femeie, gîndesc că nu trebuie să puie peţitoare, pr. dram. 266. Un june ... rugă pe oarecine Peţitor să meargă-n satele vecine La o fată. Pann, p. v. i, 163/8. Nici măcar peţitorii nu le veneau. Ghica, s. 42. Or fi peţitori de-ai Sînzianei. Alecsandri, t. i, 398. Nenorocitul peţitor fu aruncat în mare. Odo-besctj, s. i, 118, cf. 124. Stătu smerită cînd se înfăţişă peţitorul cu cererea. Gane, n. i, 173. Vesteşte împăratului despre venirea noilor peţitori. Creangă, o. 44. Era gala să-şi primească peţitorii. Slavici, n. i, 90. Nu-i da inima să-şi lege capul cu nici unul din peţitorii ce veneau să o ceară. Ispirescu, l. 386, cf. 233. Mulţi peţitori bogaţi au fost. Contemporanul, ii, 287. Cum vin în şir cocorii, Venit-au peţitorii. Coşbuc, p. i, 278. Nn se toarce de la ignat pînă la bobotează, ca să . . . vină peţitori fetelor. Pamfile, s. t. 200, cf. id. cr. 19. înlr-o duminică se mărita una, într-alta se cununa a doua şi peţitorii nu mai aveau aşezare. Agîrbiceanu, s. p. 23. Ar trebui să fie mîndră că are un peţitor de seamă. Rebreanu, i. 94, cf. 398. Peţitorul era îmbrăcat ghini. Brăescu, a. 54, cf. id. o. a. ii, 237. Peţitorii sînl de regulă părinţii mirelui. . . sau cumătrul care-i va şi cununa. Pribeagul, p. r. 119. începu să umble zvon despre peţitori pentru domniţa Catrina. Sadoveanu, o. x, 141. Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită peţitori. Jarnîk-Bîrseanu, d. 447. Sub numele „peţitoriu“ . .. se înţelege mai cu seamă feciorul care, voind a se căsători, îşi cearcă norocul ba la o fată, ba la alta. Marian, nu. 97. Ghietu peţitor pleacî, si dusî şi dupî un timp vini altu. Graiul, i, 337, cf. gr. băn. Vinu-ţi, lele, peţitori ? — Vtnu-mt, bade-arareori. Bîrlea, c. p. 248, cf. alrm ii/i h 205. Cînd ii iine-un peţitor, Jup! cu el după cuptor. folc. transilv. i, 318, cf. ii, 300. O Expr. Să ne şadă peţitorii, formulă glumeaţă cu care un musafir este invitat de gazdă să ia loc sau să (mai) stea. Poftim de mai şedeţi, să ne şadă peţitorii. Creangă, o. 184. (în credinţele populare) Cînd intri în o casă cu fete, trebuie să şezi jos cit de puţin, ca să şadă peţitorii. şez. ii, 197. Preotul, cînd vine înlr-o casă trebuie să şadă, căci şed peţitorii. Candrea, f. 285. + P. e x t . (învechit) Pretendent (la domnie, la un titlu boieresc, la o demnitate etc.). Domnul şedea pe sofa în sala de prii-mire, iar cînd se apropia peţitorul de rang, sesculaîn sus şi îl îmbrăca cu o haină de mătase albă. Filimon, o. i, 149. Ţara Românească are astăzi doi domni sau, cel puţin, doi peţitori de domnie, id. ib. 262. 2. S. f. Femeie (de obicei mai in vîrstă) care mijloceşte cunoştinţa a două persoane de sex opus, pentru a le înlesni căsătoria; (învechit, rar) peţitoreasă. înlr-o zi o peţitoare l-a adus la vedere. Bassarabescu, v. 5. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe peţitoare. Galaction, o. a. ii, 77. Madam Valsamaki face pe peţttoarea. Călinescu, s. 485, cf. id. e. o. ii, 268. Se măritau prin peţitoare, îndeobşte rude care puneau lotul la cale, cam fără ştirea celor tineri. Camil Petrescu, o. ii, 70. <0 F i g. Ieşi, dar, [primăvară,] sulemenită peţitoare, Cunosc a tale graţii ancestrale Şi toate şiretlicurile tale Şi foaia ta de zestre-a-măgitoare. Anghel-Iosif, c. m. ii, 96. 3. S. m. (Regional) Tînăr invitat la o nuntă (Bocşa-Zălau). alr ji/279. . 4. S. m. (Regional) Misit (2) (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. 5. S. m. (Regional) Cumpărător (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. .Udrescu, gl. Marfa bună peţitori aşteaptă. id. ib. 6. S. m. art. (Prin Bucov.) Numele unui dans popular în ritm de horă; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d. 124. — PI. : peţitori,-oare. — Şi : (regional) peţiilor, -oărc (alr ii/i mn 77, 2 672/705), piţiitor, -oâre, piţitor, 'oăre s. m. şi f. — Peţi + suf. -tor. PEŢITOREASĂ s. f. (învechit, rar) Peţitoare. V. peţitor (2). Cf. Polizu. — PI. : peţitorese. — Peţitor -* suf. -casă. PEŢITORÎE s. f. (Familiar) Faptul de a peţi pe cineva (In numele altuia), peţit; îndeletnicirea peţitoarei (v. peţitor 2); (rar) peţitură, (rar, depreciativ) peţitorlîc. Cf. Polizu. Mi-am isprăvit petitoria. Alecsandri, t. 775, cf. Marian, nu.. 97, ddrf, tdrg, cade, Scriban, d., dm, sfc iii, 170. — PI. : peţitorii. — Peţitor + suf. -ie. PEŢITORLÎC s. n. (Rar, depreciativ) Peţitorie. Mijlocind, pentru bani, slujbe, peţitorlîcuri şi lot felul de treburi necurate. Pas, l. i, 108, cf. dm, sfc iii, 170. — PI. : peţitorlîcuri. — Peţitor + suf. -lîc. PEŢTltrRĂ s. f. (Rar) Peţitorie. Cf. Baronzi, l. 116, Marian, nu. 97, cdde. . — PI. : peţiluri. — I’cţi + suf. -tură. PEŢÎLĂ s. f. v. pilulă. PEŢtfDĂ s. f. (Iht.; învechit, rar) Ton (Thunnus thynnus). Mulţimea peştelui este nesocotită, din care: sardele, peşte roşu, . . . palamide, gufari, peţude, chefali. Golescu, î. 81. — PI. : peţude. — Din ngr. JtEtcrouSa. PÎTJCĂ s. f. v. paucă1. PETJN. s. m. v. păun. PEUNAICĂ s. f. v. păunoaicu. PEUNARIţA s. f. (Transilv.) Păuniţă (1). Cf. alr i 1 020/144, 150, 156, 158. — PI. : peunariţe. — Peun + suf. -ariţă. PEUNAŞ s. m. v. păunaş. PETÎIVĂ s. f. v. păună. PEUNE - 518 - PEZEVENTLÎC PEtîNE s. m. v. păun. PEUNEÂSĂ s. f. v. păuneasă. PETJNÎCĂ s. f. v. păunică. PEUNÎŢĂ s. f. v.. păuniţă. PEUNOAlE s. f. v. păunoaie. PEVECIOĂRĂ s. f. (Învechit, rar) Diminutiv al lui pavăză (3). Vei face doauo lanţuri de aur curat. . . şi vei pune lanţurile împletite peste peoecioare. Biblia (1688), 59x/47. — PI.: pevecioare. — Pavăţă + suf. -ioară. PÎVEŢ s. m. (învechit şi regional) Cintăreţ (la biserică). Pomenirea precuviosului părintele nostru mare pevetul. Dosoftei, v. s. ianuarie 362/24. Şi cintînd pre la praznicele sfinţilor, pevet deplin învăţat fiind. id. ib. 362/30. Şi levitii şi peveţii toţi. . . trimbiţînd ca trîmbiţele. Biblia (1688), 3102/58. Şi David şi tot Israilul jucînd naintea lui D-zeu... cu peveţi. ib., ap. tdrg. Iară peveţii cîniă nişte stihuri, ce nu le-m mai scris. N. Cos-tin, l. 317. Mihail pevetul. . . credincios bisericii (cea 1741). Iorga, s. d. vi, 255. Protopsaltul, cu al doilea cîntăreţu şi cu alţi peve(i. Gheorqachi, let. iii, 303/36, cf. tdrg, Pascu, s. 322, T. Papahagi, c. l., Scriban, d. — PI.: peveţi. — Din v. sl. nliKniv. PEVEŢÎ vb. IV. Intranz. şitranz. (învechit, rar) A clnta la biserică (tn calitate de dascăl); (Învechit, rar) a peveţui. Să făcu un glas trîmbiţlnd şi peveţind. Biblia (1688), 3111^. Cînta-vom şi vom pevefi puter-niciile tale. ib., ap. tdrg. — Prez. ind. : peveţesc. — V. peveţ. PEVEŢÎE s. f. (învechit, rar) Clntare bisericească. Cîntînd cu acel glas de peveţie meşteşugită. Dosoftei, v. s. decembrie 196r/34, cf. tdrg. — PI. : peveţii. — Peveţi + suf. -ie. PEVEŢUÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A peveţi. Eu D[o]mnului voi peveţui şi voi cînta. Biblia (1688), 1762/11. — Prez. ind.: peveţuiesc. — Peveţ + suf. -ui. PIVNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PEXIMÎDII subst. pl. v. paximat. PEZÂNTĂ adj. (Italienism, rar; in sintagma) Cavalerie pezantă = cavalerie grea. Filimon, In Contribuţii, iii, 161. — Din it. [cavalleria] pesante. PEZĂNTIN subst. (învechit) Numele unui produs alimentar nedefinitjŢmai îndeaproape. Zăce solame şi fo trei, patru ocă piezăntin (sic) (a. 1800). Iorga, s. d. viii, 37. Cere prezătin şi solam. id. ib. Atunci avem masă: să ne treimifi nescarva salami, ananas şi ceva pezăntin (a. 1801). id. ib. 38. — Accentul necunoscut. — Pl.— Şi: piezăntin, prezătin subst. — Etimologia necunoscută. PEZĂVÎNCHI s. m. v. pezevenchl. PEZESTRÂŞ s. in. v. pedestra;. PEZESTRÎME s. f. v. pedestrime. PEZEVÎNC s. m. v. pezevenchl. PEZEVfiNCHI, -CHE s. m. şi f. (Rar la f.) 1. (învechit şi regional) Proxenet. Acum mi se porunceşte să fiu codoş şi pezăvinchi, adică votru (a. 1780). cat. man. ii, 30, cf. Polizu, Cihac, ii, 605, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Pamfile, s. t. 101, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. 2. (Popular şi familiar) Om şarlatan, şmecher, escroc, pungaş. Omul onorat e dispreţuit, e vai de el; de pezevenchi şi de hoţi e numai bine. Contemporanul, vi2, 97, cf. I. Negruzzi, s. v, 374, tdrg, Pamfile, j. ii, 159. Ai început să devii şi tu un pezevenchi. C. Pe-trescu, o. p. ii, 147. Faci cu ochiul, al dracului pezevenchi! Brăescu, o. a. i, 406, cf. Scriban, d. Orice om are conştiinţă morală. . . care ne apasă oricît am căuta să facem noi pe pezevenghii. Călinescu, e. o. ii, 216, cf. 163. Împăratul se comporta ... ca şi cum toţi slujbaşii ar fi fost nişte pezevenchi şi bicisnici. Blaga, g. 115. Mă, uite un om ca pezevenghiu ăsta de Miai ne-ar trebui nouă. Camil Petrescu, o. i, 78, cf. id. t. i, 350. De ce ţineţi prefect un pezevenghi? Stancu, r. A. ii, 309, cf. iii, 109. Aştept să vie Avram Pralea . . . Ăsta-i un pezevenghi isteţ. Vornic, p. 22. Era vesel pezevenghiul pentru că avea bani. Barbu, g. 78. Un pezevenchi care ştia că baba are la gălbînaşi hăt, multişori, a venit la dînsa. Sbiera, p. 280, cf. şez. xx, 139. Di ateste îmi faci, măi, pezevenchiule? ib. xxm, 56, cf. Coman, gl., alr ii 3 741/192. + (Regional; în forma pozovenchi) Om îndărătnic (Miron Costin-Roman). Cf. alr i 1 560/536. — Pl. : pezevenchi, -che. — Şi: pezevenghi, -glie s. m. şi f., (învechit) pezevine (Cihac, ii, 605), peze-ving (Polizu), pezăvinehi, (regional) pozovenchi (Pamfile, j. iii, 27, alr i 1 560/536) s. m., vezevinghe (Pamfile, s. t. 101) s. f. — Din tc. pezevenk. PEZEVENCHILiC s. n. v. pezevenclîc. PEZEVENCLÎC s. n. v. pezevenclîc. PEZEVENCLÎC s. n. 1. (învechit) Proxenetism; p. e x t. practicarea prostituţiei. De te vei culca cu cine va, nu ai să porţi frică de peire, numai să plăteşti banii pezevenclicului (a. 1825). ap. tdrg. Muierile şi fetele după ce rămîn văduve sau sărmane, să năzuiască la lucru cu mînile. . ., iar nu la pezevenglicuri, să spargă casele oamenilor. Gorjan, h. i, 156/25, cf. Polizu, ddrf, Alexi, w. Iscusit în samsarlîcuri şi pezevenglî-curi, fusese faurul ruinei cîlorva feciori de bani gala şi al căderii mai multor femei. M. I. Cabagiale, c. 19, cf. cade, Scriban, d. 2. (Popular şi familiar) Şarlatanie, şmecherie, escrocherie, pungăşie. Lupta se transformă în . . . pezeventlîc bizantin, ap. Iordan, l. r. a. 190. Mi-ai umblat cu pezevenclîcuri, domnule,... ai încercat să mă înşeli. Stancu, r. a. ii, 72, cf. dm. Mi s-a luat de pezeventlî-curile ei, m-am săturat! Udrescu, gl. — Pl. : pezevenclîcuri. — Şi: (învechit) pezevenclîc, pezevenchilic (Alexi, w.), pezevenglie, pezevenglic, pezeventlîc s. n. — Din tc. pezevenklik. PEZEVfiNG s. m. v. pezevenchi. PEZEVENGHESC, -EÂSCĂ adj. (Neobişnuit) Care se referă la pezevenchi (2), care aparţine, care este specific pezevenchiului; de pezevenchi. De pură esenţă pezevenghească. ap. Iordan, l. r. a. 190. — Pl.: pezevengheşti. — Pezevenghi + suf. -esc. PEZEVENGHI, -GHE s. m. şi f. v. pezevenehi. PEZEVENGLÎC s. n. v. pezevenclîc. PEZEVENGLÎC s. n. v. pezevenclîc. PEZEVENTLÎC s. n. v. pezevenclîc. 5825 PEZMECIOR - 519 - PHIU PEZMECIÔR s. ni. v. pesmeeior. PEZMÉT s. ni. v. pesmet. PEZNUÎ vb. 1Y. T r a n z. (Regional) A confunda (pe cineva cu altcineva) (Globu Craiovei-Orşova). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 149. îl pezntilesc că-i el. ib. — Prez. ind. : peznuiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. p i z m u i. PEZODRÔM s. m. (învechit) 1. Curier. Acest răspuns să trimise cu pezodromul drept pe la Craiova (a. 1815). GĂLDI, m. phan. 227. 2. Slujbaş la ocnele de sare (cu funcţie nedeterminată mai de aproape). 5 pezodromi de cete (a. 1815). doc. ec. 173. 1 paznic la gura ocnii, 4 meşteri lemnari ai ocnii..., 4 pezodromi (a. 1830). ib. 458, cf. 459. — PI. : pezodromi. — Din ngr. nEÇo5p6}ioç. PEZODROMÎE s. f. (învechit) Călătorie Întreprinsă în calitate de curier ; misiunea unui curier. Nădăjduiam a mă odihni puţin după atitea neticniri ce le-am suferit in călătoria pezo[ă]romiei mele (a. 1819). Uricariul, vii, 74, cf. GAldi, m. phan. 227. — Pi. : pezodromii. — Pezodrom + suf. -ie. PFENIG s. m. Unitate monetară divizionară din Germania, reprezentind a suta parte dintr-o marcă3 (2). Cf. SCRIBAN, D., DN2. — PI. : pfenigi. — Şi : (rar) pféning s. m. Scriban, d. — Din germ. Pfennig. PFÉNING s. m. v. pfenig. xPFI interj. 1. (Pronunţat cu ,,i“ prelungit) Excla-lttaţie (redind fluieratul omului) care exprimă : a) //durere fizică. Pfii! Al dracului mă doare! Caragiale, ■/p. vi, 181; b) dezaprobare, nemulţumire; mirare (1). ' IAveţi lămpi ? — Avem, da’ le-am lăsat in cantonament, j — Pfiuu !... De ce, domnilor, de ce ? Brăescu, o. a. i, / 300. 2. (în forma pfiu; pronunţat cu „u“ prelungit) ■ Cuvtnt care redă fluieratul sau şuieratul unui om, al unei maşini etc. Cf. Preda, m. 359. — Şi : pfiu interj. — Onomatopee. PFIU interj, v. pfi. PFLĂSTURE s. m. v. plasture. . PFTTUI interj, v. pfui. PFU interj. 1. (Adesea repetat) Cuvtnt care redă zgomotul produs de cineva clnd respiră cu greutate (in urma unui efort). Aşa face la coastă: pfu! pfu! Udrescu, gl. 2. Exclamaţie care exprimă : a) un sentiment de neplăcere, de apăsare, o senzaţie de greutate ; ùf 1 Cind mă magnetizez, mi-e cald. . . Pfu ! Caragiale, o. vi, 225; b) dezgust, dispreţ. Pfu! potaia dracului, nu-i e ruşine ! Udrescu, gl. — Onomatopee. PFUG s. n. v. pfund. PFUI interj. (Regional, mai ales in Transilv. şi Bucov. ; adesea pronunţat cu ,,u“ prelungit) Cuvlnt care sugerează acţiunea de a scuipa şi care exprimă dispreţ, dezgust sau mirare tn faţa unui lucru neaşteptat. Pfui ! ruşine să-ţi fie ! Ţichindeal, f. 57/4, cf. 112/13. Femeia însărcinată se fereşte a privi la vreun om urit... ; dacă, totuşi, l-a văzut. . ., scuipă zicind: „Pfui, pfui, fie pe tine şi nu pe copilul meu“. Pribeagul, p. r. 117. Ce imaginaţie! Pfui! Vinea, l. ii, 48. Pftiui, bată-te să te bală, am uitat să-ţi las şi ţie ceva. şez. iii, 130. — Şi : pftiui interj. — Din germ. pfui. PFUND s. m. 1. (învechit şi popular) Unitate de măsură a greutăţii egală cu circa 0,5 kg sau (regional) cu 0,25 kg ; (rar) livră. Scrisor[ea] dumnetal[e] depreun[ă] me-u venit pentru cositor şi am luat punţi 13, puntul cité banfi] 50 (a. 1667). Iorga, s. d. iv, 60. 50 de pungi de cărţi mari. . . le-am cumpărat acolo . ., şi au venit 50 de punţ nemţeşti (a. 1725). id. ib. xn, 30. Un sac de făn[ă], măj 4, funţi 7 (a. 1730). id. ib. 34. I-am făgăduit pe an doisprezece punţi de aur. Şincai, hr. i, 64/13, cf. lb. Artileria ... sta din două tunuri de 12 punţi. gt (1 838), 42. Acest turn . . . are 61 palme domneşti sau picioare de nălţime, afară de statuie 80, 1/2 pfunduri. Kogălniceanu, s. 82. Cite patru punţi... de cînepă, de in şi de lină sînt datoare femeile ca să toarcă pentru doamnele lor. Bariţiu, p. a. i, 385, cf. 651, Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Ea-i aduse zestre cinci punţi de aur. Agîrbiceanu, a. 161. Se frămîntă un punt de făină cu apă. Păcală, m. r. 193, cf. Io-nescu-Muscel, fil. 208, Viciu, s. gl., gr. s. vi, 243, chest. v 6/91, vi 160/16, a!lr i 1 599/144, 1 601/164, 1 603/160, alr sn iv h 1 023, 1 024, Lexic reg. 93. 4- (Regional) Greutate la ceasurile fără arc (Lisa-Făgăraş). Cf. Lexic reg. 93. 2. Veche unitate monetară germană. Nu-i nici un sat din care să nu siringă cite cinzăci de mii de pfuguri. ist. am. 18r/2. Grosul fiind a 30-a parte dintr-o grevină, care la rtndul ei era egală cu valoarea a lj2 pfund de argint. Xenopol, i. r. iii, 217. 1 grivnă care şi ea era egală, pe cit se pare, cu jumătate de pfund de argint prusian. N. A. Bogdan, c. m. 23, cf. dm. <0> (învechit) Pfund-şterling = liră sterlină. Au dus cu sine prada carea plătea 700 000 de pfund-şterlingi. Şincai, hr. iii, 296/12. — PI. : pfunzi şi (rar, n.) pfunduri. — Şi : (învechit şi popular) punt s. m., (învechit) pfug s. n., pont (lb), pund (ib., Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, jahres-ber. x, 204), funt, (regional) font (alr sn iv h 1 023, 1 024) s. m. — Din germ. Pfund. PHEA interj. (Familiar) Exclamaţie care exprimă dezgust, greaţă, scîrbă. Se hrănesc cu făină de ghindă ! — Phea! făcură vreo doi, scuiplnd îngreţoşat in lături. Pas, l. i, 9. , — Onomatopee. PHI interj. (Familiar; adesea pronunţat cu ,,i“ prelungit) Exclamaţie care exprimă : a) bucurie, mulţumire, incîntare. Vin bun, ştii colea, phiu. Eminescu, n. 98. Phii, domnule, nu-ţi Imaginezi dumneata cită părere de bine îmi faci. C. Petrescu, î. ii, 167. Năiţă, care şi-a băut paharul pină la fund, zice : „phii, straşnic“! Brătescu-Voineşti, î. 63. Phii ! Ce noroc că ne-am oprit la Balta Sacă ! Sadoveanu, o. i, 290. Phii ! E un cuceritor de marcă. Călinescu, e. o. ii, 75, cf. dm ; b) mirare (1), surpriză; dezaprobare. Asemine şi soborul, după ce se mai dezmeţi, izbucni cu străşnicie, U ! O ! Pi ! Bre ! Ce scandal ! Ce nelegiuire ! Negruzzi, s. i, 228. Phii !... cu ciuboţele de fală umbli tu ? Brăescu, o. a. ii, 45, cf. dm ; c) repulsie, dezgust. Nevestele . . . începură... a să uita la el cu mirare. Pi ! da slutu-i ! Pi ! dd negru-i. ap. tdrg. Phii, lua-i-ar dracul, mârmăi omul. Pas, l. i, 70, cf. alr ii 3 252/414. — Şi : phiu, pi interj. — Onomatopee. PHÎ-HA interj. (Regional) Exclamaţie care exprimă : a) admiraţie, mirare, surpriză (Arpaşu de Jos-Vic-toria). Cf. alr ii 3 256/172 ; b) repulsie (Beclean-Dej). Cf. ib. 3 252/260. — Onomatopee. PHIU interj, v. phi. 5844 - 520 - PIANO1 VI1 interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă găinile sau raţele (la mîncare). Gf. dm. Baba . . . se pune a ocoli lacul slrigînd: pi! pi! pi!, dar răţoiul nu-şi scoase capul din apă. Reteoanul, p. i, 41, cf. com. din fostul judeţ. Bihor, Glosau reg., alr sn ii h 365, a iii 3, 5, mat. dialect, i, 280, fd iv, 77. — Onomatopee. PI* interj, v. plii. PIACETĂ s. f. v. piaţetă. PIĂDECĂ s. f. v. piedica. PIAMÂTER s. f. Membrană vasculară care înveleşte suprafaţa creierului şl a mădjivei spinării, pătrun-zînd în şanţurile lor. Cf. der, d. med. — Din lat. pia mater. PIĂN s. n. 1. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă din lemn cu o formă mai alungită în spate, în partea stîngă, astfel că formează un fel de coadă, şi în care sînt aşezate orizontal un anumit număr de coarde metalice, care vibrează .cînd sînt lovite de nişte ciocănele puse în mişcare prin apăsarea pe clapele, albe sau negre, situate pe un suport special din faţa cutiei; (învechit) clavir, (italienism rar) pianoîarte, (regional) poampă1. "V. clavecin. Fiica sa a jucat pianul (cintal eu clavirul). cr (1829), 95x/15, cf. Negulici. Şidea ore întregi înaintea pianului ei. Codrescu, c. ii, 35/4, cf. Stamati, d. Mare magazie de mobile şi piane de la Paris. Românul (1857), nr. 25, 4/3. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicei o insuflă. Negruzzi, s. i, 75. Nu se aflau decît un singur piano şi o harpă. Ghica, s. 43. Alexandtu rugă pe Elena să cînlc la piano. Bolintineanu, o. 430. Auzii prin aerul nopţii tremurînd notele dulci a unui piano. Eminescu, g. p. 24. Vom face statistica tuturor pianurilor de la noi. Caragiale, o. iii, 119. Superbe note din pian Ca o fanfară se revarsă, macedonski, o.i, 69. Se aşeză la piano şi cînlă o mazurcă de Clxopin. Vlahuţă, o. a. ii, 75. Trecu la piano., îl deschise . . . şi prinse cîleva acorduri. D. Zamfirescu, r. 110, cf. Brătes-cu-Voineşti, p. 176. Cuprinsă de o melancolie... se alinia cu degete uşoare pe clapele albe şi negre ale pianului. Hogaş, dr. i, 186. O săcînlăm mîine sonata pentru pian şi vioară. Camil Petrescu, t. i, 90. Aprinse şi luminile de la piano. C. Petrescu, î. i, 116. Din cînd în cînd încerca un acord la pian, întrebindu-mă dacă sună bine. Vlasiu, d. 165. Ştia ... să se acompanieze singur la pian Teodoreanu, m. ii, 174. Se aşeză pe scaun . . . înlurnînd o privire spre odaia de alături, unde erau pianul şi biblioteca. Sadoveanu, o. xi, 431. Şi-a făcut sală de muzică cu două piane, harfă. Căli-nescu, s. 66. Şi răsuna un vechi pian Prin vălul serii. Paraschivescu, c. ţ. 16. în picioare, Ungă pian, fredonează o melodie. H. Lovinescu, c. s. 5. Odată cu scara sfărîmaseră şi piciorul pianului, v. rom. octombrie 1954, 100, cf. dm, dn2, der. Dinspre camera cu pianul a venit un geamăt gros. s februarie i960, 38. O F i g. Pentru el, poetul e un piano care are menirea să sune frumos. Ionescu-Rion, c. 100. <0> Pian automat = pian acţionat de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate, în. prealabil, pe nişte suluri speciale de hîrtie care se introduc în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcţionează prin învîrtirea unei manivele. Se auzeau. . . arii romantice, cîntate răguşit şi alene la un pian cu manivelă. G. M. Zamfirescu, m. d. ii, 171, cf. dm. Pian electric — pian automat care funcţionează cu ajutorul curentului electric. 2. Artă de a interpreta o compoziţie muzicală la un pian (X). Are un profesor de arme şi de piano. Băl-cescu, ap. Ghica, a. 512. Are să plătească bine lecţii de piano. Caragiale, o. vii, 449. O învaţă franţuzeşte, pian, de toate. Vlahuţă, o. a. iii, 169. Mi se pare că el era profesor de pian. Camil Petrescu, t. i, 309. Cînd eram mică am studiat mult pianul, id. ib, ii, 96. Ori ştii să cînţi, ori nu. Pianul cere talerii. Călines-cu, e. o. i, 51. Vrei să te ocupi de pian? Matei spune că ai mult talent. H. Lovinescu, c. s. 10, cf. dm. — PI. : piane şi (rar) planuri. — Şi: (rar) piăno (pronunţat pia-) s. n. — Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[fortej. PI AN IN s. n. v. pianină. PIANÎNĂ s. f. Pian (I) de proporţii şi de sonoritate reduse, caic are cutia de rezonanţă în formă de paralelipiped şi Goardele dispuse vertical. Se aşeză la vechea ei pianină. Vlahuţă, d. 87, cf. Barcianu, Alexi, w. Acorduri murmurate de negre pianine Atin-se-ncet şi dulce de mîni ce-au tresărit. Petică, o. 58. O pianină... şi c-o lampă mare cu abajur verde, întregeau mobilierul. Sadoveanu, o. vii, 103. îi cumpără a doua zi o pianină neagră. Camil Petrescu, o. i, 417, cf. 268. Sfeşnicele vechi, de alamă, în care fumegă luminări, pianină demodată ... întregesc peisajul. v. rom. noiembrie 1954, 6, cf. dm, dn2,der. <0> (Rar) Pianină automată = pianolă. Cf. Nica, l. vam. 192. — PI. : pianine. — Şi: (rar) pianin s. n. Scriban, d. — Din it. pianino, germ. Piauiuo. PIANÎSSIMO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale; în opoziţie cu forti'ssimo) Cu cea mai slabă intensitate; foarte încet. V. p i a n o1. Cf. cade, Scriban, d., dl, dm, dn2. (Substantivat, n.) O treiere bruscă de la fortissime la pianissime impresionează. contemp. 1948, nr. 108, 10/4. Punctul culminant al unei lucrări poate fi scos, bunăoară, în evidenţă şi printr-un subilo pianissimo. m 1961, nr. 1, 43. — Din it. pianissimo. PIANÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care cîntă (cu măiestrie şi cu pricepere) la pian (1), care are profesiunea de a cînta la pian; (învechit) clavirist. Cf. I. Golescu, c., Negulici, Stamati, d. Vestitul pianist Chopin. rom. lit. 110/2, cf. Polizu. Melancolia ş-o desfăşura prin gesturi, întocmai cum un pianist şi-ar execută un capriţiu pe un dactilon cu claviatură fără sunete. Delavbancea, t. 225, cf. ddrf, Barcianu. A venit pianista . . . pentru lecţia de muzică. Klopştock, f. 242. Visam să devin o pianistă celebră. Camil Petrescu, t. ii, 96. Printre noi era şi un sas din Sibiu, Erik, pianist şi poet. Vlasiu, d. 77, cf. 173. Clavirul aştepta cu nerăbdare mînile pianistei. Teodoreanu, m. u. 188. Este o pianistă excepţională. Călinescu, e. o. ii, 42. Mumie dumneavoastră sînt fine şi lustruite ca ale unei pianiste, id. s. 329, cf. dm, dn2. Să cinle pianistul uvertura. Barbu, p. 180. Mulţi-vienezi îşi dau seama că a venit să se aşeze printre ei un om cu o dotaţie deosebită ca pianist şi compozitor, s mai 1960, 82. Am aşteptat cu mult interes vizita pianistei, m 1962, nr. 4, 36. — PI. : pianişti, -sie. — Din fr. pianiste. PIANÎSTIC, -A adj. Referitor la pian (1), propriu ori caracteristic pianului sau artei interpretative la pian ; ca la pian. Cf. dm, dn2. El ştia bine că tehnica pianistică a fostului său discipol era rezultatul unei evoluţii fireşti, s februarie 1960, 51. A reprezentat cu atîla strălucire şcoala pianistică românească, m 1960, nr. 8, 10. O- (Adverbial) Nu tamburina cu degetele pe masă, nici nu le răsfira gimnastic sau pianistic. Teodoreanu, m. ii, 364. A pus pe planul al doilea problema viziunii de ansamblu a fragmentelor care, numai pianistic, se prezintă separat, contemp. 1948, nr. 108, 10/4. ' — PI. : pianistici, -ce. — Pian,+ suf. -istic. — Cf. fr. pianistique, it. p i a n i s t i c o. PIÂNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale; îu opoziţie cu forte) Cu intensitate slăbă, scăzută; încet, V. pianissimo. Cf. 5856 PIANO2 - 521 - PIATRĂ Stamati, d., Tim. Popovici, d. m., cade, Scriban, D., DL, DM, DN2, 1)ER. — Din it. piano. PIÂN03 s. v. PIANOFÔRTE s. nWîan (i). Cf. Scriban, d. Mormane de noté muzicale\ de reviste de modă erau aruncate pe jos în jurul negrului pianoforte. CAljnescü, e. o. i, 37, cf. 32. — PI. : pianoforte. — Diri it. pianoforte. PIANÔL s. f. Pianină acţionată de un mecanism care execută automat anumite melodii înregistrate, în prealabil, pe suluri speciale de hîrtie care se introduc în aparat ; (rar) pianină automată. Cf. Nica, l. vam. 192. începea să danseze pe o muzică de pianolă. Căli-nescu, s. 482, cf. dl, dm, DN2. O F i g. Oraşul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cînla. Bacovia, o. 140. — PI. : pianole. — Din it. pianola. PIANtA1 s. f. (Regional) Partea de sub călcîi a unui obiect de Încălţăminte. Cf. cv 1949, nr. 8, 31. — PI. : pianle. — Din it. pianta. PIANTA2 s. f. v. plantă2. PIAPtAN s. m. v. pieptene. PIAPTAnAT, -A adj., v. pieptănat2. PIAPTĂNĂnÎHĂ s. f. v. pieptănătură. PIAPTEN s. m. v. pieptene. PlAPTIN s. m. v. pieptene. PIARJ s. m. v. perj1. PIARJA s. f. v. perjă. PIARNĂ s. f. v. pernă. PIARSEC s. m. v. piersic. PIARSECA s. f. v. piersică. PlARSIC s. m. v. piersic. PlARŞÎ s.f. v. perjă. PlASTĂR s. m. v. piastru. PlASTRĂ s. f. v. piastru. . PIASTRU s. m. Monedă (turcească) de argint a cărei valoare a variat în decursul timpului şi care a circulat în diferite ţări. Ş-au adunai o sumă mare de bani şi au împlut pe viziriul cu un milion de piaştri. Şincai, hr. iii, 275/2. Sultanul. . .îi întinsă un piastăr. ■ Ţichindeal, f. 279/20. Un asper după cursul Austriei face 1[2 creitar şi un piastru sau leu 51 cr[eiţari], Calen-dariu (1814), 155/3. Din partea acestor trei curţi are a să pune Portei punere înainte . . . un tribut 1 500 000 piaştri, ar (1829), 382/15, cf. prot.-pop., n. d., lm, Gheţie, r. m. în Turcia, piastrul... se împarte în '40 parale. Climescu, a. 290, cf. Barcianu, Alexi, w. Străinii ziceau piăstră în. loc de Itu sau taler, erau însă şi anume monete cu acest nume. I. Brăescu, m. 78. Ughii de aur ungureşti, asprii. . . , piaştrii. N. A. Bogdan, c. m. 169. Zapciul a pedepsit pe imprudentul apărător al proprietăţii sale la o gloabă de zcce piaştri. Oţetea, t. v. 47. Am dat zecc mii de piaştri. Căli-NESCU, S. 266, cf. DM, DN2, DER. — Pronunţat: pi-as-. — PI.: piaştri şi (învechit) piaştri. — Şi: (rar) piăstăr s. m., piăstră s. f. — Din germ. Piaster, fr. piastre. PIATRĂ s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură şi casantă răspîndită la suprafaţa sau în interiorul pămîntului; (şi la pl.) fragment de forme şi de dimensiuni diferite dintr-o astfel de rocă; p. e x t. material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui roca naturală dură şi care are diverse întrebuinţări. Să nu cândva poticneşti’de piatră piciorul tău. psalt. 191, cf. 243. Den piatră uscată, apă prea bună izvorî. Coresi, ev. 65. Şi puse el în mor-mînt ce era tăiat în steană de piatră, id. ib. 137, cf. 379. A treia zi... tocmi ... şi munţii şi pietrele, vîrtoapele. Moxa, 345/24. în locuri fără apă, cu apă den piatră sacă vă adăpa. Varlaam, c. 227. Ştefan Vodă . . . au ziditu şi bisearica cea domnească de piatră şi curţile acele domneşti cu ziduri cu tot. Ureche, l. 99. Toată mulţimea cu pitiri ne vor ucide pr'e noi. n. test. (1648), 96r/26, cf. 9v/30. Râmase Daniil iertat şi slobod de certarea carea au răbdat pentru Eiloghie tâieloriu de pietri. Cheia în. 4r/14. Au zidit pod de piatră peste apa Dunării. N. Costin, l. 119. Şi au pus pre piatră picioarele melc. Neculce, l. 219. Locurile lor cu greu de hrană fiind, pentru multa piatră şi mulţi ce sînt. C. Cantacuzino, cm i, 46. Au făcut oraş măre .. . , făcînd curii de piatră şi case domneşti, anon. cantac., cm i, 84. Diamanturile pierd frumuseaţea şi nu le osebeşti mai mult de orice altă urîtă şi proastă piatră. Molnar, ret. 77/22. Tar murgul uşor îl duce .. . Pin plaiuri, pe munţi, pin pietri şi stince, Pintre codri deşi. Budai-Deleanu, ţ. '141. Cumpărînd: eu nişte casă cu loc, cu pivniţă de chialră (a. 1826). bul. com. ist. iv, 61. Vede dintre stînci un izvor viu, Ce vărsa în vas de piatră argintoase a lui unde. Asachi, s. l. i; 210. Turcii năvălind] îl ocărau, druncău cu pietre în ferestre. Bălcescu, m. v. 33. Oamenii îndumnezeită petre şi animale şi plante, cr (1848), 73/31. Care locuitor de tară n-a dat o dală măcar peste o'cus-tură de cremene lungă, peste un topor de piatră ? Bol-liac, o. 292. Ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat, Sîngele dupe petre încă nu l-au spălat. Alexandrescu, m. 11. Tresare ■ miazănoaptea in inima de-aramă A turnului de piatră. Eminescu, o. iv, 58. O clădire veche de piatră . . . , ca o mică cetăfuie. Caragiale, o. i, 57. în urma lor se înălţă . . .un munte de peatră. Ispi-rescu, l. 25. Mă împiedecam de pietrele de pe strade. Delavrancea, t. 235: [Apa] a trebuit să spintece munlii., să-şi sape albia în piatră de-a curmezişul Carpalilor. Vlahuţă, o. a. ii, 116. Adă mina sâ nu cazi Peste pietrele din cale. Coşbuc, p. i, 165. Se zidesc fîntîni cu bolovani de piatră. Pamfile, i. c. 377. Strînsă-i para luminării De pe lespedea de piatră. Gog A, p. 94. Alergă iute spre cerdacul cu scări de piatră. Hogaş, dr. . ii, 87. Se aşeză pe un bloc de piatră. C. Petrescu, î. i, 27. Am aşezai cile o piatră pe şine, aşteptind să vedem trenulpoticnindu-se. Vlasiu, a. p. 293. Erau urşi in prăpăstiile de piatră. Sadoveanu, o. xii, 239. Vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră îşi prăjeau lă soare trupurile uriaşe. Bart, s. m. 59. Pe o piatră, subt un pom, îmbuca pîine un om. Ârghîezi, vers. 214. Primii stropi . . . vin asupra brazilor, in prăpăstii şi peste piatra arsă de fulgere a stîncilor. Bogza, c. o. 61. Ţara Molilor e o tară de piatră, id. a. î. 133. Ca-h piatră sună paşii pe pămînt. V. rom. ianuarie 1954, 130. Dormeau noaptea în bordeie adinei, săpate în piatră. Stancu, r. a. iii, 10, cf. h. ii, 145, vii 442, 484. Aşa-mi vine cîteodată Să mă sui la munţi cu piatră. Jarnîk-Bîrseanu, d. 201. Iar la podu cel din chiatră Stau voinicii să să bată. mat. tolk. 1 437. Trandafir creicul in piatră Rupe-te inim-odătă. folc. transilV. i, 168. Decît mă făcea o fată, Mai bine-o stîncă de chiăiră. folc. mold. i, 51. Peatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi. Zanne, p. i, ‘249. Apa trece, ] pietrele rămîn. id. ib. 250. Cine piatră rostogoleşte, 5877 PIATRĂ - 522 - PIATRĂ pe el se loveşte, id. ib. Pialra mică răsloarnă carul mare. id. ib. 251. Două pietre tari nu fac făină hună, sc spune despre persoane (ccrtăreţe) care nu se pot înţelege. Cf. id. ib. 196, Udkescu, gl. Pialra din zidire, cu vremea iară la zidire se pune, se spune pentru a da speranţă unei persoane deznădăjduite. Cf. Zanne, p. i, 298. Subt pialra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă zace. id. ib. 647. Piatra după sfoară s-o aşezi la zid, iar nu sfoara după piatră, că le înşeli, id. ib. iii, 299. Mişcă toate pietrele, se spune despre o persoană deosebit de stăruitoare în acţiunile pe care le întreprinde. Cf. id. ib. ix, 509. Ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, se spune despre o situaţie grea, fără ieşire, în care oricum ai proceda rezultatul ar fi nefavorabil, Cf. Alecsandri, t. i, 148, Creangă, p. 212, dm, Zanne, p. i, 251. O (Cu determinări care arată felul, întrebuinţarea sau obiectul prelucrat) Să-şi leage o piatră de moară de grumazii lui şi să să arunce în mare. n. test. (1648), 53T/12, cf. 23r/30. Cine va lua piatra hotarului sau macar lemn ce va fi sămnal hotar de va fi ştiind că iaste sămn de hotar, să va certa ca un fur. prav. 40. Biserică tot de piatră cioplită şi netezită (a. 1654). gcr i, 172/16, cf. 176/13. Au aruncat o bucată de piatră de moară asupra lui. Biblia (1688), 2272/12. Iaste la Beci un turnu foarte iscusii, de pictri cioplite. R. Popescu, cm i, 280. Pietre de moară (a. 1789). Iorga, s. d. xm, 83. De o hliză-a răzăşiei nesăţiosul proprietar Poarlă-n braţe strămutate petrele unui hotar. Asachi, s. l. i, 205. N-ar fi oare mai bine a ne opri la această piatră de margine, măcar şi pentru o răsuflare? f (1873), 1. Intîlni un alt om cu două petre de moară de picioare. Ispirescu, l. 323. Eu din umeri scot un car, Pînă-n dealul mare Mut o piatră de hotar. Coşbuc, p. ii, 24. Pietrele morii, pe faţa unde se freacă una de alta sînt ferecate ... cu un ciocan ascuţit de oţel. Pamfile, i. c. 196, cf. 377. Piatră de corectură. . . pe care se freacă valul şi cerneala pentru corecturi. V. Molin, v. t. 51, cf. 26. îşi ţinea ochii pe tot acest furnicar de răspîntie, pe pietrele cubice ale pavajului. Bassa-rabescu, v. 86. La jumătatea drumului ne-am oprit lingă piatra vechiului hotar. C. Petrescu, s. 222. Lula-chiul se mai cheamă şi lolachiu, liliachiu, piatră de brîie, piatră albastră, vineţeală, piatră de albastru sau piatră de fote. Pampile-Lupescu, crom. 69. [Pieile] se usucă şi se trag cu piatră de cojoace ca să se înal-bească şi să se netezească, id. ib. 209. Piatra auriferă era din belşug la băi. AgÎrbiceanu, a. 72. Pietrele de polizor se fabrică din corund şi carbură de siliciu. Ioa-novici, tehn. 333. Nu erau . . . decît pe marginea drumului de ţară, pietre kilometrice. Vlasiu, d. 251. în scoarţa pămînlului se găseşte [fierul] ca pirită. . ., piatră roşie. Macarovici, ch. 410. Pietre polizor, leg. ec. pl. 467. Se urcă pe o movilă cu piatră de hotar în vîrf. Preda, m. 112. Frecarea cuţitului pe piatra tocilei smulge aşchii de oţel incandescente. Cişman, fiz. i, 486. Piatră litografică, ltr2. Piatră de construcţie, ib. Pe drumul larg, pavat cu piatră cubică, treceau trăsuri hodorogite. Barbu, p. 316. Piatră de cojoace, h xi 324. Pcalra frînturei e un feli de pelricică galbie şi fărinoasă ca crida. Com. Marian. în contra fărîmăturilor se recomandă pietrile roşii. şez. iv, 25. Piatră de sare. alr i 1 813/45, cf. 1 813/85, alr ii 5 069/105, 192, 414, 514, 520, 531, 537, 728, 812, 833. Piatră de marmură, alrm sn i h 394/141. Piatră albă. a ii 9. Piatră mîţească. mat. dialect, i, 213. Piatra de ascuţit, însuşi ea nicicum taie, iar cuţitul tăios îl face. Zanne, p. v, 493. (Ironic) Poale ai primit poruncă să jupeşti piatra morii şi să duci pielea la împărăţie. Creangă, p. 219. O (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de duritate, greutate, imobilitate, insensibilitate etc.) Rămî-ind statornic ca o peatră in vorbele lui. Ispirescu, l. 3. Rămase încremenită, ca de piatră, prtvindu-l pînă ce-l pierdu din ochi. Bujor, s. 39. Ruşinea ce i-o făcuse Vasile Baciu i se aşezase pe inimă ca o piatră de moară. Rebreanu, i: 35. Trupul lăutarului sta ca de piatră. Sadoveanu, o. i, 55. Limba mi-i ca piatra de ascuţit coasa. Arghezi, vers. 300, cf. 356. Pămîntul dobrogean e tare ca piatra în zilele de început de toamnă: Pas, z. iii, 8. Şcde-n vatră ca o peatră. Jarnîk-Bîr* seanu, d. 170. Grele lacrimi răvărsa, De grele ca petrlle Şi de mari ca merăle. Densusianu, ţ. h. 105. -O” F i g. Jalnicile tînguiri. . . ar fi adus spre milostivire şi pe cele mai nesimţitoare pietre. Drăghici, r. 33/16. A robului plînsoare o piatră chiar toceşte. Bolintineanu, o. 7. Înmărmurise stană de piatră, ţintuită de înfăţişarea scoasă din fire a mamei Slanchei. Delavran-cea, s. 52. Tresare cu rece fior şi de spaimă Piatră rămîne pe loc. Coşbuc, ae. 64, cf. 49. Pe gînduri dus, Sta piatră şi lăcea. id. f. 73. Talentul cu care el a întrebuinţai neologismul. . . conferă cazului său literar ihHctn-nătatea unei pietre de hotar în dezvoltarea stilistică o prozei mai noi. Vianu, a. p. 252. Ai norocul că te-ai născut într-o familie onorabilă, care e o piatră solidă la temelia societăfii. H. Lovinescu, c. s. 12. Dorul mîndrii şi al meu E psatră, pămînt de greu. Hodoş, p. p. 34. Rău mă doare inima, Că doru-i o piatră grea. folc. transilv. i, 307. O Piatră de înccrcare (sau de încercat, de probă, de cercare, de probat) »= rocă sili-cioasă foarte dură folosită (în trecut) la verificarea purităţii metalelor preţioase; f i g. mijloc de verifl* care a capacităţii, a valorii, a sentimentelor cuiva sau a ceva; dovadă, indiciu, mărturie. Trcbuiaşte să o înveaţe din scripturi şi să o aducă iară la scripturi să o ispitească ca la piatră de cercare, n. test. (1648), 190v/33, cf. drlu. Lucrările făcute . . . nu le poate întrebuinţa ca piatra de cercare a măsurilor luate. I. Ionescu, m. 12, cf. Cantuniari, l. m. 108. Această piesă a fost o curioasă piatră de încercare pentru temeinicia şi bogăţia de resurse a opiniunii noastre critice. Galaction, a. 263. Piatră de temelie (sau. fundamentală) ori (îiive- i chit) piatra temeliei — piatră care intră în construcţia / fundaţiei unei clădiri (şi care adesea este pusă cu pri- ! lejul unei solemnităţi ce marchează începutul construc- / 1 ţiei); 'i i g. element sau principiu de bază, esenţial, j La 24 iunie. . . s-au pus la Pelersburg peatra temeliei I unei biserice. ar (1829), 372/25. Cînd se puse pialra de temelie, directorul era de faţă cu toată familia. AgÎrbiceanu, a. 356. însuşi măria sa a aşezat cu mîna cea dinţii piatră de temelie. Sadoveanu, o. xii, 340. Piatră unghiulară (sau, învechit, de ugolniţă) ori (învechit) piatră în margine de unghi = piatră aşezată la colţul fundaţiei unei clădirif i g. element de bază, fundamental. Puiu întru Sionu—piatră în margine de unghiu. cod. vor. 145/13. Cine-i dară acela ce-au :J,pus piatră de ugolniţă presle dînsu? Dosoftei, ap. gcr i, 267/15. Lucrările sale în cercul literar. . . vor rămînea ca pietre unghiulare pe care s-au aşezai temeliile literaturii noastre. Odobescu, s. i, 329. Triumful limbii naţionale, iată piatra unghiulară a edificiului lău, Heliadc. f (1872), 243. (Regional) Piatră sclipitoare — cuarţ. Cvarţ sau piatră sclipitoare, dr. v, 561. O L o c. a d j. De piatră = a) neclintit, încremenit. Jivinile erau ieşite în poieni, din farmecul de piatră al întunericului celui mare. Sadoveanu, o. ix, 34 ; b) greu, profund. Ţepeni şi-adînciţi în somn de piatră Rece ca gheaţa dînsa-i află. Neculuţă, ţ. d. 117. Pol ei să doarmă somn de piatră, cînd visul cel mai strălucit, întrevăzut deodată, năluceşte înaintea credulităţii omeneşti ? Galaction, a. 214. Lungi, sub despletita şatră, Dorm ţiganii somn de piatră. Paraschivescu, c. ţ. 144. Satul întreg se trezea din somnul de piatră După amiaza, în luna iulie, s ianuarie 1961, 41; e) insensibil, nesimţitor; p. e x t. rău. De piatră ar fi care să să îndure A-l lăsa de jaf. Budai-Deleanu, ţ. 126. Trebuia să aibă cineva o inimă de bronz sau de piatră ca să mai fie vesel in mijlocul ătitor suferinţe. Caragiale, o. ii, 91. Pentru celelalte lucruri nervii lui, inima şi creierii lui erau de piatră. Vlahuţă, o. a. i, 218. De piatră d-ai fi fost, te-ai fi muiat. Delavrancea, o. ii, 149, cf. 260. 0 E x p r. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, o mare nelinişte; a fi foarte îngrijorat. Cf. ddrf, dm. A (sau a-i, a i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră (de uiuară) de pc inimă (sau cuget ori sullct etc.) = a şe simţi sau a face să se şimţa eliberat de 5877 / / PIATRĂ - 523 - PIATRĂ o grijă sau de o teamă; a găsi sau a face să găsească o soluţie care pune capăt unei situaţii dificilc. Cf. Zanne, i', i, 252, ii, 207. Parcă mi s-a luat o piatră de pe suflet. Sadoveanu, o. I, 175. Surîde ca un otn căruia i s-a luat 0 piatră de moară de pe cuget. Ca MU. PETRESCU, O. it, 637. Vă mulţumesc, mi-ttji luat o piatră de pe inimă. T Septembrie 1962, 62. A»şi pune carul In pietre = ă lua o hotârli'e nestrămutată; a sc iiicâpâţlna. Cf, SţANN’E, P. v, ISO, DM. Dar cind işi punea Caru-h pietri, nu l-ai fi Urnit ta Ceoa. SbiiîJia, p. 291. Îşi pase carul tn pietri să taie mărul cel mare din grădină. Reteganul, ap. cade. A aduce (sau a scoate etc. ceva) (şi) din piatră (seacă) «= a face, a realiza, a obţine etc. ceva cu orice preţ, depunînd toate eforturile, trecînd peste toate greutăţile. De nu mi-a aduce sluga mea sălăţi de aceste şl din piatră seacă, mare lucru să fie. Creangă, p, 211. Este român deigheţat care scoate lapte dulce din piatră seacă. Ispirescu, ap. cade. Cu una cu alta . . . scoase apă din piatră. Delavrancea, s. 25. Aleargă, din piatră să scoli, Să dai demincare la toii. VlahuţA, ap. cade, cf. Zanne, î>. i, 263. A călea (sau a umbla) tiht piatrft-n piatră == a faee orice pentru a obţine lîeVa. De-ai călca din piatră-n piatră, Din străin nu-i faCe tată. jAitNfK-BÎRsEANtj, D. 203. De-o umbla din cheatră-n cheatră N-o scăpa nisărutală. mat. folk. 1 424. A cfilen In piatră seacă = a se osteni zadarnic; a avea ghinion. Cf. Zanne, p. ii, 512, dl. A număra pietrele v. număr a1 (1).A pune cea dinţii piatră = a Începe, a iniţia o acţiune, o lucrare etc. Încredinţează cu atita ardoare lucrările la care el a pus cea dinţii piatră. Odobescu, s. i, 303. A nu (mai) rămlne (sau Îi, sta) ori a nu sc (mai) ţine etc. (nici) piatră pe piatră (din ceva) sau (regional) a se alege piatra şi uscata (de ceva sau de cineva) = a se distruge complet, a nu (mai) rămîne nimic (din ceva). Nu se va ţinea piatră pre piatră ca să nu să răsipească cetatea cu beseareca. Moxa, 359/31. Nu mai rămite piatră pe piatră, grinzi în grinzi. Arghezi, vers. 453, cf. dm. Piatra şi uscata s-a ales din toată strinsura lui. Udrescu, gl. A nu mai lăsa (nici) piatră pe piatră = a distruge, a nimici, a face praf şi pulbere. Cf. dm. A arunca (cu) piatra (sau pietre) (in cineva) = a acuza, a Învinui, a defăima (pe cineva). Cf. dl, dm. (Calc după fr. une pierre dans mon Jardin) A arunca (cu) piatra (sau pietre) in grădina cuiva (sau a vecinului) = a ataca pe cineva indirect, prin aluzii. (Cu schimbarea construcţiei) 1 se prezentase prilejul să arunce pietre in mai multe grădini. Pas, z. iii, 151. A arunca prima piatră sau a arunea primul piatra = a provoca un conflict, a Începe cearta. (Frig sau ger de) crapă pietrele, se spune pentru a arăta că este un frig sau un ger foarte mare. Cf. Zanne, p. i, 35, vi, 363, dm, alr sn v h 1 431. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra = ( a fi) foarte sănătos şi rezistent. Ai să fii veselă şi sănătoasă ca piatra. Ispirescu, l. 127, cf. ddrf, Candrea, f. 218, dl, dm. (Cu parafrazarea expresiei) Sint toţi sănătoşi p-acasă? — Tari, mari, nea vere, ca piatra. Pann, p. v. i, 16/3. A sparge piatra In palmă = a fi foarte puternic, voinic. Cf. Ciauşanu, gl. (Rar; calc după fr. pierre de scandate) Piatră de scandal = motiv de nemulţumire, de conflict. Leafa lui. . . era o piatră de scandal. Galaction, a. 337.' (A fi) piatră (de moară) In casă sau piatra din easă = (a fi) fată (bătrlnă, nemăritată) considerată ca o povară la casa părinţilor. Am să mă cotorosesc de fată! Slavă ţie, Doamne, că-mi urneşti piatra din casă. Alecsandri, t. i, 35, cf. 59. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară in casă. CreangA, p. 284. Părinţi. . . cari vreau numaidecit să-mpingă, cum se zice, pielrile din casă. Marian, nu. 241. Şi ea se-simţea streină, împresurată de ostilităţi, piatră tn casă. C. Petrescu, c. v. 95. După optsprezece ani erau socotite pietre în casă, fete bălrîne. Pas, z. i, 221. A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva, !n casa cuiva. Caulă-ţi altul. Ce stai piatră pe capul nostru. Stancu, d. 15. A ridica (sau a (luce) pietre de moară = a face lucruri foarte grele (care depăşesc puterile unui om). Cf. Ciauşanu, pl. (Regional) A face (pe cineva) să mănhice pietre roşii = a supăra foarte tare (pe cineva). Cf. Lexic reg. îl, 30. O Compuse: piatră-Hnte = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoarc albă sau albă-gâlbuie, care creşte prin pădurile din regiunea alpină (Astragalus australis). Cf. Brand za. fl. 649, Grece seu, pl. 179, Panţu, pl., Borza, d. 26; (regional) piatră^căpriţă = numele unei plante nedefinite mal Îndeaproape ,,care arzîndu-se se face peatră". RAitONt\-, L. 116. ^ (În construcţiile) De-a pietrele sau în pietre = numele unui joc de copii jucat cu mai multe pietre care se aruncă în sus şi trebuie să fie prinse cu dosul palmei. Cf. alr sn vh 1289. (Regional) Zbtrnîială cu piatra = numele unui joc de copii iu care se aruncă o piatră care trebuie să zbimiie prin aer (Ţepu-Tecuci). Cf. Pamfile, j. i, 60. 4 Epoca pietrei (sau de piatră) *s prima şi cea mai lungă perioadă dih istoria omenirii, care a durat sute de mii de ani, incepind odată cu desprinderea omului din lumea animală. Cf. der ii, 282. Piatră filozofală v. filozofai. + (De obicei determinat prin „preţioasă“, „scumpă“, „nestemată“, „curată“, „senii» preţioasă“ etc. sau cu determinări care arată natura individuală a mineralului) Nume generic dat unor minerale cristalizate cu aspect frumos, cu culori variate, cu duritate mare, de valoare, care se găsesc rar in natură şi se folosesc, de obicei, la confecţionarea bijuteriilor. Aurul şi piatra cea curată, psalt. hot, 15r/3. Pus-ai in capul lui curură de pietri curate, psalt, 33, cf. 31. Scaune de aur, cu pietri scumpe (cca 1550). cuv. d. bAtr. ii, 46/15. Pus-ai în capul Itti cunună de pietrile cealea bunele. Coresi, ev. 179. Lucruri vii, ce-t mai scumpe decît mărgăritariul şi pielrile ceale scumpe (a. 1645). gcr i, 114/16. Giudeaţele-ţ sînt... Ca piatra cea scumpă iubite. Dosoftei, ps. 59/4. Piatra cea de mult preţ. Biblia (1688), [prefaţă] 4/12. I-am dăruit un blid plin cu pietri scumpe. Neculce, l. 122, cf. Anon. car. Iasle mai de cinste decît pietrile cele de mult preţ (a. 1694). gcr i, 312/33. O cruce . . . foarte frumoasă şi de mare preţ, fiind de aur şi cu pietre scumpe. R. Grece a nu, cm ii, 152. Alte fealuri de metale şi piatră scumpă, Calendari (1733), 41/12. Un cal alb cu şaua de piatră de adiamanl şi de piale de aspidă. Alexandria (1794), 65/18. Corturi înmuiete in aur şi pietre scumpe. Gorjan, h. i, 3/3. Zea... de oţele au de piatră diamantală. Asachi, s. l. i, 149. Sultanul... îl încinse cu cingă-loarea sa împodobită cu pietre scumpe. Bălcescu, m. v. 107. Coarne de inorog ferecate cil aur şi cu pietri scumpe. Alexandria, 65/2. I-a venit de la împărăţie un inel cu piatră. Ghica, s. 47. Paftale de matostat, împregiurate cu petre scumpe. Negruzzi, s. i, 145. Am o peatră nestimată, Care noaptea viu luceşte. Alecsandri, p. i, 18. Gugiuman de samur cu surguei de petre scumpe. Odobescu, s. i, 71. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe. Eminescu, o. i, 95. Piatra cea mare din capul cerbului strălucea de se părea că Harap Alb soarele cu el îl ducea. Creangă, p. 216, cf. 77. Conduri împodobiţi cu petre nestimate. Ispirescu, l. 24. Nici un ban nu-l costă aceste pietre de o valoare nepreţuită? I. Negruzzi, s. vi, 40. Inel. . . din piatra tronului din rai Cioplit in flori măiestre. Coşbuc, p. i, 67. Are un inel cu piatră albastră ca cerul. Brătescu-Voineşti, p. 301. Erau cîteva inele fără pietre. Bassarabescu, v. 44. Cu un grai nuanţat, ca o piatră de opal. . . , se adresă celor doi prieteni. Galaction, o. a. i, 114. Cind e vorba de pietre preţioase, de valoarea acestora, orice presupunere este permisă. C. Petrescu, a. 326. Un aprod mergea înainte ducind arcul şi paloşul bătut cu pietre scumpe. Sadoveanu, o. i, 19, cf. xi, 107. Nu am nici pietre, nici metale Pentru suavele tale Diafane frumuseţi. Arghezi, vers. 221. Cum are să fie falsă o piatră pe care am cumpărat-o pentru mine ? CAlinescu, s. 43. Pietrele scumpe de pe un singur costum de ţar trec de două-trei kilograme. Stancu, u.r.s.s. 68. Şi-n virful corniţelor cile-o piatră nestimată, şez. iii, 212. Ochii lui. . . Îs negri ca piatra scumpă, folc. transilv. i, 274. O F i g. Şi-anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Eminescu, o. i, 72. Măi, mîndrule, ochii tăi, Piatră scumpă ard în ei. folc. transilv. i, 5877 PIATRĂ - 524 - PIAŢĂ 281. Muierea cinstită, piatră nepreţuită. Zanne, p. ii, 294. 2. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecţionată din piatră (11) sau, p. e xt., din os, din lemn etc. Saşa întinse tablele pe masă şi-i arătă cum se aşază pietrele. D. Zamfirescu, v. ţ. 85, cf. dl, dm. 3. (învechit şi.popular) Meteorit. Căzu o piatră den ceriu (cca 1550). gcr i, 8/9. Au trăsnit. . .. şi au căzui şi cîleva pielii de sus, care pielri dă minune le-au adus la curie, de s-au minunai toţi văzîndu-le. R. Greceanu, cm ii, 167, cf. Polizu, dm. 0- (Regional) Piatră cu foc {sau de trăsnet) = trăsnet. Cf. alr i i 243/56, 305, 536. 4. (învechit şi regional) Greutate (de cîntar sau de balanţă). S-au hotărît... ca primirea şi darea galbenilor de acum înainte să se facă de obşte cu piatra vistieriei (a. 1834). doc. ec. 549, cf. 550, alrm sn ii h 830. 5. (De obicei în legătură cu verbele ,,a bate“, „a da“, ,,a cădea“ etc.) Precipitaţie formată din particule de gheaţă, care cade atunci cînd în interiorul norilor de furtună există curenţi ascendenţi puternici; fiecare dintre particulele de gheaţă care formează această precipitaţie; grindină. Pre multe locuri au căzut smidă (peatră). Ureche, let. i, 203/26. Şi piatră pre multe locuri au căzut. N. Costin, l. 560. în anul 1824 au bătui piatra (a. 1824). Iorga, s. d. xiii, 172, cf. I. Io-nescu, c. 174/21. O ploaie amestecată cu piatră îmi izbea faţa. Emineşcu, g. p. 42. De bălea pialra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pămînlul. Ispirescu, l- 206. A bătut piatra şi n-a putut strînge mai nimic de pe cîmp. Bujor, s. 161. Pentru alungarea pietrii, poporul cunoaşte .. . o mulţime de vrăji. Pamfile, a. r. 13, cf. 167, Gorovei, cr. 142, Candrea, f. 232, 287. A venit de călră asfinţii un vifor mare, cu pietre de gheată. Sadoveanu, o. x, 240. Să nu dea piatră, îl întrerupse Catrina. Preda, m. 199, cf. dm, h iv 114. Strugurel bătut de piatră. Jarnîk-Bîrseanu, d. 203. Cînd plouă cu peatră, înfige toporul sau sapa în pămînt. şez. ii, 194, cf. i, 126. Care fală n-a juca, Bată-i pialra cînepa, Să n-aibă ce meliţa. Doine, 281. F i g. Peatra şi mana pe mine m-au bătut şi m-au pălit. Delavrancea, v. v. 84. , 6. (Prin Olt.) Legătură dc cînepă alcătuită din mai multe fuioare. 5 petrii şi 7 buiSini (570.mânuşi). Brebenel, gb. p. [Cînepa] o dăm la mieliţă, o răsucim aşa ş-o-ndoim ş-o facem ph'iatră dă âinczăâ, şaizăe dă fuioare. GL. OLT. II. 1. (De obicei cu determinări care arată felul) Crustă de săruri minerale depuse în decursul timpului pe pereţii unui vas în care de obicei se fierbe apă sau pe pereţii vaselor unde se păstrează anumite lichide, în special vin sau must. Cf. lb. Praf de piatră albă de vin. Piscupescu, o. 308/5, cf. 215/19, Barcianu, dr. v, 558, ltr2, dm, C. Giurescu, p. o. 152. 2. Substanţă calcaroâsă de culoare gălbuie sau negricioasă care se formează uneori pe suprafaţa dinţilor neîngrijiţi; tartru, detritus. Cf. dl, dm. 3. (De obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; p. e x t. litiază; (rar) pietriş (4). Cf. Calendarîu (1814), 173/4. Acel septuagenarul neputincios, care mai suferea şi de piatră. Bariţiu, p. a. ii, 378, cf. Cihac, i, 202, ddrf. Piatră la beşică se vindecă cu culbec şi rac. N. Leon, med. 140. Notarul bolnav de reumatism şi de piatră la rinichi. "Vissarion, fl. 124. Piatră la fiere ... în partea inferioară. Belea, p. a. 172. Piatră în băşica udului, h xi 324. 4. Compuse : (popular) piatră-acră = alaun (de aluminiu şi de potasiu). Cf. anon. car. Ia leşîie foarte iute şi-nlăuntru să pui la o litră de leşîie dram 10 de piatră-acră. Mîncările, 122/3, cf. drlu, lb. Praf de piatră-acră curată, floare de pucioasă curată. Piscupescu, o. 304/4. Alaunul, cunoscut şi sub numele de pealră-acră. Poni, ch. 233, cf. Marian, ch. 10, Bianu, d. s. Puşche'lele se trec dacă le arzi cu piatră-acră. Pamfile, b. 56. Zeama . . . este împietrită cu piatră-acră. Pamfile-Lupescu, crom. 35. Nu lipsea ... dinlr-o bă-călie de samă . . . pialră-acră. N. A. Bogdan, c. m. 183, uf. Nica, l. vam. 192, nom. prof. 40. Cristale ca piatra-a-cră şi ca sarea de lămîie. Arghezi, vers. 222, cf. dm, h iv 267. Piatra-acră topită in apă. şez. iv, 123; piatră-(de-) pucioasă = sulf (în formă de bucăţi). Meste-cîndu-i în răşină cu piatră-pucioasă şi în aur (cca 1600). CUV. D. BĂTR. II, 230/1, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 247. Ar seră .ca foc. şi cu piatră-pucioasă. anon. cantac., cm i, 88. Dracii îş închină cu păhar Păcură, smoală, răşină aprinsă Şi cu topită piatră-pucioasă Este beu■? tura lor înlinsă. Budai-Deleanu, ţ. 320, cf. drlu, lb. Buţile... se afumă cu piatră-pucioasă. Economia, 161/3, cf. dm. Bală-l ciuma iesă de sub căldare, scuipînd flăcări şi pialră-pucioasă. Pamfile, com. 53. Cu pia-tră-de-pucioasă Tc-oi venina. gr. s. v, 142, cf. alr i 1 536/266 ; (popular) piatră-de-var = carbonat de calciu. De am întrebuinţa trifoiul şi ipsosul şi celelalte pie-tre-de-var, am îmbunătăţi pămînlul. I. Ionescu c. 40/5, cf. Macarovici, ch. 358, ltr3, dm. Hai să trîntim noi colea un cuptor dă ars piatra-dă-var. t martie 1962, 17. Pentru ca elevii să cunoască îngrăşămintele şi amendamentele, le putem prezenta îngrăşămintele cu azot. . cu potasiu (sarea potasică), precum şi amendamentele principale, ca pialra-de-var, ghipsul, gî 1962, nr. 685, 3/1 ; (învechit şi regional) piatra-şoricelului = arsenic. Cf. drlu, lb, Polizu, Barcianu, dr. v, 557 ; (popular) piatră-vînătă (sau, regional, -mierle) = sulfat de cupru hidratat. Cf. drlu, lb. Negustor de băcan ... ,piatră-vî-nălă . . ., fumuri şi alte otrăvuri. Creangă, p. 112, cf. Marian, ch. 10, id. s. r. ii, 16. Sulfatul de cupru numit şi piatră-vînătă. Poni, ch. 252. Rana la vite se vindecă cu piatră-vînătă topită în apă căldicică. Gri-goriu-Rigo, m. p. ii, 119, cf. Bianu, d. s., Pamfile, b. 56. Şalul era naramziu şi faţa caţaveicel ca pialra-vînătă. Sadoveanu, o., x, 273, cf. Macarovici, ch. 384, dm. Unsorile făcute din peatră-vînătă arsă în foc şi amestecată după ce se face piaf. şez. i, 56 ¡(popular) piatra-iadului sau (învechit) piatră-inîernală = azotat de argint (topit şi turnat în forme). Cf. Costinescu, Bar-cianu. Azotatul de argint topit şi apoi turnat, . . constituie pealra-infernală. Poni, ch. 265. Alte babe împrej-muiesc buba cu un cerc făcut cu piatra-iadului. Gri-goriu-Rigo, m. p. i, 29, cf. Bianu, d. s. N.u lipsea ... dinlr-o băcălie de samă . . . piatra-iadului. N. A. Bogdan, c. m. 183, cf. Macarovici, ch. 388, dm; (regional) pialră-dc-ţipirig = elorură de amoniu. Cf. alr ii 6 798/29. — PI. : pietre şi (învechit şi regional) pietri, pietrari. — Lat. petra. PIAŢ s. n. v. piaţă. PIAŢĂ s. f. I. 1. Loc, spaţiu deschis şi întins dintr-o localitate, unde se întîlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spaţii verzi, monumente etc. Y. s c u a r. Cf. anon. car., lex. mars. 208. Roma cîtu-i de mare, mai multe piaţuri are . . ., mari şi vestite. Şincai, hr. i, 8/30. în piaţul cel de obşte. . ., înaintea bisericii, să se strige. Micu, în Contribuţii, iii, 135. Aceste trei părţi de zidiri îşi au feţile despre piaţă. Golescu, î. 83, cf. lb. Simţeau nevoia de a-şi avea un frumos pliat central (a._ 1827). Iorga, c. i. ii, 212. Nenumăraţi privitori sta pe îmbe ţermurile Nevei, pe uliţa, în piaţuri. ar (1829), 1342/36. Monumentul... se ou înălţa în mijlocul piaţei Palatului de iarnă. ib. 2271/13. în piaţele publice, invita pe poporul român de a luo parte la astă sirită espediţiune. Asachi, s. l. ii, 69. Piaţa se întinde ovală pe un neted şes. Negruzzi, s. i, 36. Noul doge mă zări Şi pe-a lui San-Marco piaţă Din palat se coborî. Alecsandri, p. i, 161. A căzut furtună mare făcînd stricăciuni în oraş, mai ales în pieţele deschise. Caragiale, o. vii, 71. Găsiră dcci cu cale. a pune trupul cel fără cap în mijlocul pieţii. Ispirescu, i„ 373. O fereastră ogivală... dă asupra pieţei din mijlocul castelului. Delavrancea, o. ii, 145. A cumpărat în oraş, în piaţ, patru case vechi, una lingă alta. Agîh-biceanu, a. 342. îlîrtii şi cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vîrleje pe-o piaţă. Bacovia, o. 51, cf. 62. Nu ţiu 5897 PIAŢETĂ - 525 - PIAZĂ să-ini fie bronzul in piaţă. BeniUc, v, 87. în faţu noastră sc deschide, dintr-o dată, Cea mai armonioasă . . . piaţă din ctle pot împodobi un oraş. Stancu, U.r.s.s. 36. Gruia Inlrâ-n Ţâligrad... în cornul plaiului, La bitiu^mpă* ralului, şez. ii, 33. Tţ-i duce in mijlocul oraşului, în cornul piaţului. Bujicescu, iv p. 292. + Piaţă de apreciere (sau de experienţă) = porţiune de pădure căi'eia i se calculează voiumul mediu de lemn, servind apoi ca Unitate de apreciere pentru restul parchetului; (rar) piesă de experienţă. Cf. Arvinte, term. 169, Ü. Loc Special amenajat (in interiorul sau la marginea unei localităţi) unde se face .comerţ cu diverse produse, mai ales agroalimehtare. V, hală, obor1 (I 3), t î r g, maidan (1)* Cf. leX. Mars. 208. Numai aceste două pietUri să fie de acum pentru acest fel de Dihnări (a. 1814). N, A. Bogdan, c. m. 110. Au fost din Vechime piaţul pescăriei şi a celorlalte Vînzări (a. 1814). id. ib. 111. Din piaţul tîrguiui să ieie cutia Venit de la toţi atei Ce Din cu mărfuri (a. 1823). URicaRiUl, Vr, 477. Veni îndată Un . . . cumpărător, Carele de chilipire eta-n pial ¡p-eCUpitor. Pann, h. 10/2. Lumea în piaţ iese . . . Pintre Cei Ce i)înd producte Şi fel de fel de fructe, id. 1’, V. t, 16/4. Vindea peşte în piaţă. Slavici, O. i, 82, of, SeVEHin, S, 34. Pieţi unde rămăşiţi de legume zvîrlitc spurcau primăvara cu miasme de putreziciune. C. Petrescu, î. ii, 159. De cîteva ori pe săplămînă ne trimetea stăpînul la piaţă, in tirg. v. rom. noiembrie 1953, 185. El aduse limbi, din piaţă, numai limbi, în coşuri pline. Arghezi, s. p. 10, cf. doine, 241. Vînatul e mai ieftin tn piaţă decit în şes. Zanne, p. vi, 682. •£> Trăsură (sau maşină) de piaţă — trăsură (sau maşină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. V. birjă, taxi. Cf. ddef. <0> E x p r. A face piaţa = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. Cf. dl, dm. (Familiar) Se ceartă ca la piaţă = se ceartă folosind cuvinte vulgare, grosolane. + (Familiar) Preţ curent al mărfurilor. Dacă o fi acolo un şapte-opt, zece lei clştig peste piaţă, ... ne întoarcem acasă. Preda, î. 81. II. (Ec. pol.) Sferă a circulaţiei mărfurilor; cererea şi oferta de mărfuri. Introducerea rentei române pe pieţele occidentale. Maiorescu, d. ii, 2. Munca, fie morală, fie intelectuală, devenind în societatea noastră marfă, ea depinde de starea pieţei. Gherea, st. cr. ii, 308. Ieftinirea sau scumpirea capitalurilor în piaţă. I. Panţu, pr. 137. Alte diferite monede ce-şi schimbau cursul adesea, variind mai ales întotdeauna cursul pieţii (negustoresc) de cel al oisteriei (oficial). N. A. Bogdan, c. m. 169. Problema pieţelor este una din principalele probleme ale economiei capitaliste. Lupta de Clasă, 1953, nr. 1—2, 81, cf. dm, dn®, der. + (în economia socialistă) Piaţă organizată — totalitatea relaţiilor de schimb desfăşurate de comerţul de stat şi cooperatist, pe baza unor preţuri stabile, planificate. Pe măsură ce sectorul socialist de stat în agricultură creşte şi se întăreşte . . ., creşte şi influenţa preţurilor stabile ale pieţei organizate. Lupta de Clasă, 1953, nr. 3 — 4, 85, cf. der. Piaţă neorganizată (sau liberă) = totalitatea relaţiilor de schimb desfăşurate de către cooperativele agricole de producţie sau de către cooperatori, pe baza unor preţuri care oscilează, între anumite limite, Sn funcţie de cerere şi ofertă. Cf. der. — Pl. : pieţe şi (rar) pieţi, (învechit) piaţe. — Gen.-dat. : pieţei şi pieţii, (învechit) piaţei. — Şi : (învechit şi regional) piaţ (pl. piaţuri şi pieţuri), (învechit) pliâţ s. n. — Din it. piazza. Cf. ngr. kiîtc a. —Piaţ < magh. piac. — Pentru pliaţ, cf. germ. Pla.tz. PIAŢETĂ s. f. Piaţă (I 1) mică. Se va îmbarca din piaceta St. Marco . . . ce frumuseţe, ce paradă! LĂzĂ-rescu, s. 19/20. întiro seară, pe piaţetă, Mocenigo cel frumos . . . zise-n calea mea voios. Alecsandri, p. i, 160. Stradela . . . se isprăvea într-o mică piaţetă, străjuită de plopi. T. Popovici, s. 260, cf. dm, dn2. Se apropiau de piaţeta din fata hotelului. Barbu, ş. n. ii, 255. — H■■ piálete. — Şi: (învechit, rar) piacclă s.f. — Din it. jtiazzpţfs. PIÂÎjtlĂ s. f. (sg.) (Prin nord-estul Olt.) Fiinţă slută, Urîtă. Cf. Ciauşanu, v. 187. ■=■ Accentul necunoscut. .Etimologia necunoscută, PÎAtlNf Vb. I V v. piui1. PIÂ2Ă s. f. 1. (învechit şi regional; informa piez) Pantă1 (1), povîrniş. Cf. Barcianu. <£> Loc. a d v. în piez (sau, rar, piezi) = oblic, pieziş; cruciş. Cf. CihaC, I, 205. Drept în faţa muchei cu întăriturile se deschide, în pici, oblu şi prelungii, un tărim undulos. Odobescu, s. ut, 581, of. ddrf. Şi mînjesc vacile-n pieii. Muscel, 60, cf. Şăineanu, d. u., h ix 93. Şt la toţi să mă smetesc Pînă-oi trece Oltu-n piez? mat, folk. 177. Mai ieri mi s-a făcui Trei semne in piez, Oi să mă prăpădesc, crez! Păsculescu, l. p. 219. Dară Gheorffhe se scula, In guriţă că-i sufla Peste ea în piez sărea. ŞEZ. xix, 125. Ia oglinda şi te uită, C-ai dat ruin cheală multă . . . Şl-ai dat rumeneală-n piez. Ciauşanu, V, 58. la din colţUrili cast â-o ph'i acolo: şiţă,pate, c-o ph'i (im ph'iez ia , . . şi le-amestecă). alrt ii 255, of. 148, 150, UbREScu, gl. (E x p r.) A merge (sau a so iluce) în piez = a Colinda (de Crăciun). Duce-m-aş la liele-m pt'edz, Da die mutu nu cutiedz. alrt ii, 148. Mărgu-m pt'ezd prunâi la Crăcim dimineaţa, ib. 150, A se uita în piez = a fi saşiu. Cf. tdrg. A vorbi (sau a jjrm) în (sau peste) piez = a vorbi cu două Înţelesuri; a lua în bătaie de joc, în derîdere. Cela ce va grăi omului cuvinte bune şi le va grăi cu hicleşug, de-l va balgio-curi, ce să clzice, va grăi îndărăpt (peste piezi munt.), acesta să va certa ca un suduiloriu. Prav. 222, cf. Bu-dai-Deleanu, lex., tdrg, hem 2 752, Udrescu, gl. + (Prin Munt.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc linia şerpuită a cusăturii de pe o cămaşă ţărănească, de pe o ie etc. V. r î u. Cf. i. cr. viii, 344. 2. (în superstiţii; de obicei determinat prin „rău", ,,bun“ etc.; adesea în blesteme, în imprecaţii sau în formule de urare) Semn prevestitor, prevestire, augur; întîmplare, eveniment, fiinţă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire sau noroc. Norodul jurînd pre chezii cei buni, sau pentru nenorocirea împăratului. M. Costin, let. i, 29/25. [Pierderea steagului] piezi răi (semn rău) sc socoteşte, id. ib. 248/34. Cine . . . au dzis că glasul corbului iaste spre chezi bun? Cante-mir,1 ist. 54, cf. 267. Bleandă ce eşti şi piază urîtă! Gorjan, h. iv, 176/30. Cum e putinţă un om să crează Că ce se-ntîmplă vine din pează! I. Văcărescu, p. 329/7, cf. Polizu. Ca să conjur piaza rea..., aruncam in mare, din timp în timp, cile trei gologani. Ghica, s. 383, cf. Baronzi, l. 99, Odobescu, s. iii, 626. Cine l-a-mpins? — Piaza rea. Caragiale, m. 306. împăratul se supără . . . văzînd că logodnica fiului său e piază rea. Ispirescu, l. 363, cf. 397. Lua gimbiru, il făcea in două prin colţuri şi il da la un băiat cu pieze bune, pentru, ca cei tineri să aibă iraiu bun. Pitiş, şch. 154, cf. ddrf. Chem pe stăpînul pămintului getic . . . Ca să-mi întoarcă spre bine minunea, să-nlălure piaza. Coşbuc, ae. 51, cf. Barcianu, Alexi, w. Căci fulgerat-a la dreapta vădind o prielnică piază. Murnu, i. 34. O avut cheji buni ş-o prins o lostocuţă (un peşte din Bistriţa). conv. lit. xliv2, 267, cf. Sterescu, n. 1054. Va fi fost, desigur, în cinste demult şi vreo ,,piază bună“ . . . Amintirea poporului insă a şters-o cu totul. Pamfile, duşm. 101, cf. 94, 100, Zeitschrift, xix, 421. Era cobea, visul înfiorător şi piaza rea pentru bieţii încarceraţi. Ciauşanu, r. scut. 85. Prin văzduh, o umbră mare, vîjiind alunecă Şi pieri, duhnind pucioasă, în palat. — Pliu! Piază rea! Eftimiu, î. 78, Cind pleci, să te-nsoţească piaza bună. Arghezi, v. 106. Pleacă, mă, de-aci; ce-mi stai ca piaza rea? Pas, z. i, 257. Pe aici bufniţa e privită ca o chiază rea. h ii 220. Măi, călugări, piază rea. Teodorescu, p. p. 561. Ţiganul, însă, are pieze bune, căci cind le-i întîlni cu el în drum, îţi merge bine. şez. i, 215. Fugi tu dinaintea mea, Călu-găre, piază rea, Dracul le-a pus-naintea mea. Păsculescu, l. p. 264, cf. 246. Iluhurează cliează După deal nechează (Puşca), Gqrovei, c. 312. + (Prin Mold.; 5883 PIAZIŞ - 526 - la pl.) Dispoziţie, chel; toană. Cînd . . . nu ştiai să potriveşti din git pe moş Nichifor, nu-l pica vedeai in cheji buni. Cbeangă, p. 108, cf. id. gl. + (Regional) Fel, soi. Cf. dr. m, 734. Băiatul meu ii citijărca şi pace ! i. ck. ii, 277, cf. com. Furtună. — Pl.: pieze. — Şi: (tnvcchit şi regional) piez s. m., (regional) cliijă s. f. — Etimologia necunoscută. PIAZÎŞ -Ă adv., adj. v. pieziş. PÎĂ s. f. v. piuă. PIC1 interj,, s. n. I. Interj. (De obicei repetat) 1' Onomatopee care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect dur. Doar povestea streşinilor se mai aude . . . in acelaşi ,,pic, pic, pic“, lipicios, moale şi metalic. Delavrancea, t. 88. Ploaia cade verticală din cerescul alambic Şi sfidează pacienţa trecătorilor: Pic, pic. Topîrceanu, p. o. 21, cf. dr. i, 95, dm. Picătură cu pic, pic, girlă iţi face şi nu mică. Zanne, p. i, 57. Picătura cu pic-pic şi pe piatră o mă-nincă. I. Golescu, ap. ddrf, cf. Zanne, i>. i, 58. O (Prin analogie) Moara se-nvîrlea; făina curgea pic-pic. ap. tdrg. Alb şi rotunjior face pic din pod (Oul), şez. vii, 119, cf. Pascu, c. 189. O (Substantivat; repetat, cu al doilea termen articulat) Ţiriitul ploaiei, pic-picul streşinilor săpa şi mai adine jalea in inima Mărioarei. Contemporanul, vii2, 503. <) Exp r. (Regional) A-i cădea cuiva pic = a-i fi drag, a se îndrăgosti (brusc) de cineva. Fetei i-a căzut pic flăcăul. Pamfile, a. r. 255. 2. (Rar) Onomatopee care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor cînd ciugulesc. Prepeliţa prindea cile o furnică..., [puii] pic! pic!, cu cioculeţele lor, o mincau numaidecit. Brătescu-Voineşti, p. 225, cf. DM. II. S. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Părticică sferică de lichid desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; picătură (1), strop, (învechit) picurătură (1). Deştinge-va ca ploaia . . . şi ca picătura (picura t>) ce pică in păminlu. psalt. 140. Nu s-ascund de cătră tine . . . Nice picul cel de lacrămi, nice de suspin vro parte. Dosoftei, ap. gcr i, 242/3, cf. Budai-Deleanu, lex. Apoi, vai, cind plouă mult, De pic niciunde nu-i scut. Codru-Drăguşanu, c. 11. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint. Eminescu, o. i, 82. Afară-i toamnă, frunză-mprăşiiaiă, Iar vinlul zvirle-n geamuri grele picuri, id. ib. 119. Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad. Coşbuc, p. i, 119. Cind simţi că-ţi izvorăşte un picur sub pleoape, Dă-ţi suflet şi sileşle-l să-ntoarcă la izvor. id. s. 85. Pe-a lui frunte nori s-adun Şi privirile-i curate De grei picuri par udate. Cerna, p. 41, cf. 95. îşi duse mina la ochi ştergind cîţiva picuri ce i se încurcară printre gene. Rebreanu, n. 40. Alirnau iepuri şi fazani cu picuri de slnge îngheţaţi în nări. C. Petbescu, c. v. 118. Aşa cum cade frunza sau picurul de ploaie, Cum se distramă fulgul sau con-leneşie-un vint. Lesnea, ap. Iordan, l. r. a. 247. Vedeam pe copilul rezemat de pieptul cald, ştergîndu-şi într-una cu mînica cămăşuicii lacrimile care-i cădeau in picuri fierbinţi pe frunte din ochii mamei. Sado-veanu, o. iii, 107, cf. bl i, 29, vi, 160. Sus pe munte ninge, Jos în vale plouă, La Grozeşti pe muchie Pică-mi pic de rouă. Teodorescu, p. p. 58. Cind vei vedea pe maramă aceste... trei picuri, de singe, să şlii că am murit. Reteganul, p. iv, 58. C-afară ploUă de varsă, Care picur unde pică, Cămaşa ţi se despică. Mîndrescu, l. p. 71. Ploaia mă ploaie ... şi picul mă pică, Pălăria-mi strică. Hodoş, p. p. 119. Veneau gloanţele-n noi Ca şi picurii de ploi. folc. mold. i, 543. Picurile multe umple butoiul mare. Zanne, p. v, 107. <> F i g. Aduceri-le-aminte pe suflet cad in picuri, Redeşteptînd în faţă-mi trecutele nimicuri. Eminescu, o. i, 107. [Raza] inveş-mîntînd cu picuri din sfînta ci văpaie O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie, Gqga, p. 115. Din condei ii cad pe masă picuri de slove obosite. Klopştock, f. 241. Moarlea-i marea> omu-i picul. Beniuc, c. p. 105. Nu se mai poale, Picuri de ură Umplu paharul Pînă Ia gură. v. rom. ianuarie 1954, 220. Buza ia-i picur de singe, Unde-o văz, inima-mi plînge. Reteganul,. tr. 110. O E xp r: (A fi sau a sc face) pic de apă (sau de înfidiişenlă) = (a fi) foarte asudat. Pic de apă alergînd se face. Contemporanul, iii, 207, cf. ddrf. Eram pic de ape cînd am ajuns la locul de pîndă. Sadoveanu, o. ix, 203. Venise de la drum cu iapa . . . pic de inădu-şeală. în scl, 1969, 331. + P. ext. (Prin sudul Tran-silv. şi estul Munt.) Ploaie rece. Cf. h vii 383. în vremuri rele şi ,,chicuri“ (ploi reci), aproape fiecare miei ...trebuia zvîntat. Dragomir, o. m. 8. + P. ext. (Regional) Vreme ploioasă şi friguroasă (Măţău-Cîm-pulung). Cf. Coman, GL. 2. (De obicei precedat de num. card. ,,un“ şi urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ care. arată felul) Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică; strop, (regional) ţîră, piculete. V. picătură (1). Făr’ de pic de vină s-au omorît omul (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 258/6. Pin' grăii trei cuvinte mă luă un chic de minte. Pann, p. v. i, 116/18. Să-mi zică fără pic de mustrare a cugetului că nu mă mai iubeşte. Ne-gbuzzi, s. i, 66. Biala morişcă, Deşi avea un pic de porumb şi hrişcă, Nu lucra nimic. Alecsandri, p.iii, 122. Dondănind foarte răpede, bîlbîit şi fără pic de cugetare. Creangă, a. 90. Să mănînci un pic de colivă. Gorovei, cr. 72. Te simt, pic vag de fericire, De linişte şi de uitare. D. Botez, p. o. 139. Un pic de mulţămire muia inimile împietrite de necazuri. Sadoveanu, o. vi, 128. Avea şi el drept la un pic de odihnă, după atîtea nopţi. Bart, s. m. 101. Am intrat în scăldătoare Doar un pic, să iau răcoare. Paraschivescu, c. ţ. 129. Pentr-un pic de sărutat, Toată noaptea am tremurat. Jarnîk-Bîbseanu, d. 377. Şi m-am dus o ţîră-n sat, Dup-un pic de sărutat. Marian, sa. 100. Pîntru un pic de trai, Mi-am mutat locul din rai. Bîrlea, c. p. 42. <0> L o c. adj. şi a d v. Fără (un sau nici un) pic de... = (care este) lipsit (cu totul) de . . . Peliţa ei sămăna cu batista subţire, fără pic de viaţă. Negruzzi, s. i, 50. Era un ger aspru, fără pic de vint. Eminescu, n. 87. Cine n-ar fi admirat cerul fără pic de nori. Delavrancea, t. 259. Soarele răsărea încet pe-un cer de-un albastru cald şi fără pic de nor. Vlahuţă, o. a. iii, 46. Frumoasă ca o floare, Fără pic de-asemănare. folc. mold. i, 109. O L o c. adv. Un pic = a) puţin. Siătui un pic la îndoială. Dacia lit. 287/19. Iar noi să mai jucăm un pic Şi la botez. Coşbuc, p. i, 59. M-ai inspirat un pic de la distanţă. Topîrceanu, m. 4. Mai stau un pic, a hotărît el. Sadoveanu, o. xviii, 21. Aşteaptă un pic. C. Petbescu, a. r. 14. Turcii chiar se-nduioşa Ş-un pic o mai aştepta. Jarnîk-Bîrseanu, d. 495. Stau munţii un pic. Sbiera, p. 56. Dezlegaţi-mă un pic. şez. ii, 35. Avea un corb, vorbea un pic. Alexici, l. p. 18. Cind ii laşi [ochii] un chic mai jos, Mă săgeată pin’ la os. mat. folk. 1 012. Şi cel ce pică dintr-un copaci încă stă un pic. Zanne, p. ii, 510; b) (în construcţii negative) deloc. Fără să stăm un pic la îndoială. .., am ieşit din odaie. Brăescu, a. 108. Corbul nu vorbea un pic. şez. ii, 36. (Nici) pic de ... sau nici (un sau cît uu) pic ori (regional) cît e picul (sau un pic) = deloc. Nu avea pic de dreptate (a. 1786). Uricariul, vi, 124. Gindul meu nu se abate cîtu-i un pic de la tine. Conachi, p. 103. N-am bani nici chic. Alecsandri, t. 456. Nu mai dete nici pic de somn. în genele ei pînă dimineaţă. Ispirescu, l. 65. Pic de nuor nu se vedea. id. ib. 246. Te şi mustră că n-ai pic de morală. I. Negruzzi, s. i, 67. Şi mergînd pe la şură, Nu văd pic de-adunătură. Marian, na. 202. Vreme de săptămîni pic de ploaie n-a mai picat pe ogoarele arse de sete. Sandu-Aldea, d. n, 232. Nimănui nu i-a fost pic de somn. Ardeleanu, v.p. 298. N-am putut închide ochii cît e picul. Sadoveanu, o. vi, 119. Pic de apă nu-nghiţea. Teodorescu, p. p. 568. Nu voi să meargă nici pic înainte. Sbiera, p. 94. Nici un pic nu-mi pare rău. Hodoş, p. p. 111. Nu mai pierdură pic de vreme. Reteganul, p. ni, 54. N-a vrui să-i dea nici un picur, zicînd că el liu dă lapte la vrăji- 5886 ’i PIC2 - 527 - PICA* atore. Pamfile, cr. 120. Un bou slab am foarte, Iarna \ tot cu nasul in paie şede Şi de gras c ca un par Şi burtă | n-are nici un pic (Cîrligul de smuls paie). Gorovei, c. 62. Pic cu (sau de, regional, după) pic = puţin cite j puţin, încetul cu încetul. Anii trec, se scurge vremea pic cu pic, iar tu isprăveşti şcoala, te faci mare. Păun-Pincio, p. 94. Picur de picur se grămădea un fel de amă-j reală in sufletul ei. Agîrbiceanu, a. 484, cf. alr sn v • h 1 488. 3. (Regional; la pl.) Picături. V. picătură (2) (Agîrbiciu-Cluj). Cf. lexic reg. ii, 76. i — Pl. : (II) picuri şi (regional) picure. — Şi: (înve- I chit, II) picură s. f., (regional, II) picur s. m. — Onomatopee panromanică. Cf. alb. p i k e. — Picur, picură : sg. refăcut de la picuri (pl. lui pic1). PIC2 s. n. 1. (Regional) Tirnăcop (Voivozi-Carei). aur sn i h 27/325. i 2. Ciocan de abataj; pichamăr. Cf. ltr2, dm, dn2. + (Rar) Picon. Cf. ltr2. — PI. : picuri. î — Din germ. Pick[hammer], [hacke], PIC3 s. n. (Nav.) I. Bară de lemn sau metalică, articulată la un capăt de un arbore al unei nave cu pînze < şi de care se prinde marginea superioară a unei pînze trapezoidale. Cf. ltr2, dn2, der. 2. (Cu determinări care indică locul) Fiecare dintre compartimentele etanşe situate la extremităţile dinspre prora sau pupa unei nave cu propulsie mecanică cu /, elice. Cf. LTR2, DER. ! — Pl. : picuri. — Din fr. pic. PIC1 subst. Produs obţinut dintr-un amestec de talc, acid oxalic şi alte substanţe, cu ajutorul căruia ; se scot petele de cerneală de pe hîrtie, ţesături etc. i — Cf. p i c ă t u r ă. \ * PIC5 s. n. v. pielii. I PICĂ1 vb. I. I. Intranz. 1. (învechit şi popular; despre lichide sau despre picături) A picura (I 1). Deşlinge-va ca ploaia spre bască şi ca picătura ce pică l în pămînt. psalt. 140. Ca o picătură ce pică pre pă- mînt (a. 1642). ap. tdrg. O picătură de sînge picînd pre pămint. n. test. (1648), 100r/15. Vas întru carele au picat sîngele acela care s-au vărsat (a. 1680 — 1700). ! gcr i, 244/16, cf. anon. car. Pogori-va ca ploaia . . . şi ca o picătură ce pică pre pămint (a. 1710). gcr i, 267/15. Vedeţi cum stă din geană-i o lacrimă să pice. : Bolliac, o. 120. Păreţii ei erau umezi şi de multe ori : pica apă dintr-înşii. Filimon, o. i, 294. Lacrimi dc ingeri Pe pămint din cer picate. Alecsandri, p. i, 122. i Vreme de săptămîni pic de ploaie n-a mai picat pe ogoa- j rele arse de sete. Sandu-Aldea, d. n. 232. Ploaia peste case pică lot mai rar. Topîrceanu, b. 78. Bate vînt, ;j . lacrimă pică, După inima voinică. Paraschivescu, i c. ţ. 92. Din cîrpa-i de pe frunte, grea coroană, Pe chip j i se prelinge nu sudoare, Ci plumb topit, plumb, boabe ! ale trudei, Ce, şiroind ca plinsul, pică-n mare. Jebe- ; leanu, s. h. 11. Sudori de pe mine pică. pop., ap. gcr f ii, 306. Picătură n-a picat. Teodorescu, p. p. 289, cf. j 58. Iau cuţitul să-mi tai pită, Din ochi lacrimile-mi | pică. Jarnîk-Bîrseanu, d. 175. Cită ploaie-a tot plouat, Ş: Tot din ochi-mi a picat. id. ib. 218. Trei lacrime de | singe, Unde pică, Lemn despică, Unde cade, Pămint ! arde. şez. iv, 225, cf. Caba, săl. Pravila-o ceteşti, Cu :| pumni ie zdrobeşti, Lăcrămioare-ţi pică, Mîndre slove-mi f strică. Balade, i, 432. Picînd, picînd, baltă se face. j Pann, p. v. ii, 164/6. O Fi g. Din condeiul său pică I străinisme la fiecare pas. bul. com. ist. ii, 15. O Expr. (Regional) A-i pica (cuiva) singe din obraz = a fi rumen la faţă. Badea meu, tînăr copil, Roşu ca un trandafir, Din obraz îi pică sînge. Jarnîk-Bîrseanu, d. 39, cf. Bibicescu, p. p. 34. A nu-i fi picat mucul (savi mucii) de la nas (sau caşul de la gură) = a fi foarte tînăr şi lipsit de experienţă. Cf. Baronzi, l. 86, Zanne, p. ii, 634, .iii, 513. A-i pica (cuiva) mucul (sau mucii) după cineva v. m u c (I 1). A-i pica (cuiva) mucul (sau mucii) undeva sau la cineva v. m u c (I I). + (Popular; despre materii vîscoase) A se scurge, a se prelinge. Să porni spre acea puţină [miere\ ce pica dintr-acea ramură. Neagoe, ap. gcr i, 166/6. îmi pori casa în spinare Şi din gură-mi pică bale (Melcul). Gorovei, c. 119. Expr. A-i pica (cuiva) mierea-n păsat v. miere. (I 1). + (Regional; despre rouă, brumă etc.) A se lăsa, a se aşterne, a se aşeza, a cădea. Roua carea totdeauna pică pe şesurile aceste. I. Ionescu, c. 97/27, cf. Ponzu. Sus la munte ninge, plouă, La Craiova pică rouă. Alecsandri, o. 128. Ba şi bruma o picat. Jarnîk-Bîrseanu, d. 142. Pice bruma, nu te bată. .., Pice bruma, nu le-ajungă. Doine, 97. Sus bal dobele, Jos pică negurile (Sita). Gorovei, c. 344. 2. I m p e r s. A ploua uşor, cu stropi rari; (popular) a picura (I 2), (regional) a picureza. V. stropi, uda. Afară-i grozav. . . şi plouă şi ninge şi pică şi-n-gheaţă. Caragiale, o. ii, 175. Dacă la Cozia pică, la Bistriţa plouă. Zanne, p. vi, 63. + T r a n z. (Regional ; despre ploaie) A uda. Aduci meşteri de direg (casa), să nu te pice ploaia, ap. tdrg. Toată iarna m-a picat, Un picior mi-a degerat, şez. v, 11. 3. (învechit; despre corpuri îmbibate sau acoperite cu un lichid, despre recipiente care conţin un lichid, despre materii în stare de topire etc.) A picura (I 3). (T r a n z.) Cerul s-au turburat şi norii au picat apă. Biblia (1688), 1762/15. Banele mai mult nu pică sînge. Molnar, ret. 129/12. (F i g.) Să pice munţii dulceaţă si bucurie. Mineiul (1776), 68V2/16. II. 1. Intr a n 7.. (învechit şi popular; despre obiectc şi fiinţe) A cădea de la o oarecare înălţime. Pămintul scutură-se şi amu ceriurile picară dc faţa Dumnedzeului Sinaiului. psalt. hur. 55v/9. Ceriul pică de faţa Dzeului. psalt. 67. Aceea moarte să făcu, cit pica de pre cai, aşea moldovenii cum şi turcii. N. Costin, l. 533. Un bilet mic pică din buchet pe iarbă. Alecsandri, o. p. 26. O sărmană păserică a picat moartă sub stejar. Odobescu, s. iii, 36, cf. i, 157. Două scîn-teioare se strecurară pe coş şi picară in grădină. Ispi-rescu, l. 65. Aştepta... să pice jucăria din gură. Sahia, n. 106, cf. Pribeagul, p. r. 109. Vrăbiile picînd din zbor ca nişte gloanţe, între şine, ciugulcau cu lăcomie firimiturile. Bart, s. m. 83, cf. Puşcariu, l. r. i, 202. Azi dimineaţă ne-am trezii că pică o bombă drept în mijlocul uliţei. T. Popovici, s. 347. Nu departe de-aco-lea, A picat din ceriu o stea. Pop., ap. gcr ii, 306. Pică dintr-un copac. Marian, t. 312, cf. Gorovei, cr. 40. Chică-n coş [griul], din coş sub piatră, mat. foi.k. 1 476, cf. caba, săl. <> F i g. Că bolmoaja de-ar pica, Ar pica pe maică-ta, Care strică dragostea. Pamfile, c. ţ. 151. Am trecut p-o punte lată, Ţ-o pticat nărocu-n apă. folc. transilv. ii, 433. O E x p r. A-i pica (cuiva) steaua. = a) (regional) a-i merge (cuiva) rău, a decădea. Cf. şez. ix, 147; b) (învechit şi regional) a muri1 (1). N-a putut ca să-l mai scoale, steaua dacă i-a picat. Pann, h. 61/6. Ca mine, poimîne mi-a pica şi mie steaua, şez. iii, 15. A piea (sau a ii picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele etc.) = a) (familiar) a veni pe neaşteptate. Cf. Zanne, p. vi, 510. Cind ai venit tu, mă? Picaşi din cer? t mai 1964, 38; b) (regional şi familiar) a fi singur pe lume, a nu avea rude. Cf. Zanne, p. i, 81. N-am nici fraţi, nici surorele, Pare că-s picat din stele. şez. i, 114. Făr’de fraţi, făr’de surori, Parcă sînt picat din nori. ant. lit. pop. i, 547; c) (familiar) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. Cf. ddrf. Picase din lună. . . căuta un prieten, un cunoscut in gloata celor mulţi de care se simţea înstrăinat. Ardeleanu, u. d. 75. A pica cerul pe cineva = a) (regional şi familiar) a se supăra (foarte) rău. Cf. j Zanne, p. vi, 510, dl, dm, i. cr. iii, 252, Ciauşanu, gl. ; I b) (familiar) a rămîne uimit, a fi surprins. Cf. dl, I dm ; c) (familiar) a se simţi foarte ruşinat. Cf. dl, dm. / 2. Intranz. (învechit şi popular; despre elemen- / tele componente ale unui tot, despre părţile unui obiect i i etc.) A se desprinde, a se desface, a se detaşa din an- | PICA1 - 528 - PICA1 samblu (căzînd pierzîndu-se etc.). Fiindu-le picată ' floarea, [aveau] nişle merişoare verzi. Drăgiiici, r. 62/21. Pică pară, pică, Dac-ai pica, cu (e-oiu minca, Iar de nu, acolo ei şedea. Pann, p. v. i, 155/25. Găseşte din întimplare cite o piatră de aceste picată de pe cerb. Creangă, p. 218. Frunza pică irosită Şi vlntul geme prohodind departe. Iosif, p. 46. Dacă iii pică un dinte ori o măsea, să-l zvîrli peste casă. G oro vei, cr. 100. Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine. Bacovia, o. 82, cf. 132. Se insera şi-n cite-o poartă Pica domol o floare moartă. Paraschivescu, c. ţ. 15. Opreşte negrul pe loc, Că-i pică potcoavele. Alecsandri, p. p. 107. Cinlă puiul cucului, Şi-aşa cinlă de cu jale, De pică frunza pe cale. Jarnîk-Bîrseanu, d. 220, cf. 192. Unde i-a picai capul au crescut îndată un codru. Sbiera, p. 115. Pasăre gal-benă-n cioc, Rău mi-ai cîntat de noroc, De ţ-ar pica ciocul tău Pe cum mi-ai cîntat de rău. Mîndrescu, l. p. 20. A picat frunza de nuc, Vine vremea să mă duc. Hodoş, p. p. 82, cf. 43. Codru-i jalnic ca şi mine . . . Chică-i frunza toată ghine. mat. folk. 1 082. Şi-aşa cinlă de frumos, De chică frunza pe jos. ib. 1 303, cf. chest. ii 388/2, 7, alr sn ii h 427. Un măr putregăios Ce pică jos şi putrezeşte, Nimănui nu trebuieşte. şez. i, 96. Cucul cîntă pînă e frunza verde, iar nu cînd pică de bătrînă. Marian, o. i, 47. Bale nucile pînă nu pică frunza, se spune despre lucrurile care trebuie făcute la momentul potrivit. Cf. Zanne, p. i, 227. E x p r. (Regional) Pică de coaptă, se spune despre un lucru din cale afară de exagerat sau despre o minciună prea evidentă. Toate au fost cum au fost. . . dar asta pică de coaptă. Creangă, p. 125, cf. Zanne, p. i, 150, şez. i, 99. + (Prin Transilv.; despre braţe, picioare etc.) A se scrînti. MA-o pcicat o mină. alr i/i h 148/243, cf. alrm i/ii h 206. + (Regional; despre îmbrăcăminte) A fi numai zdrenţe, a nu se mai ţine pe corp. V. curg e. Cf. dm. Avui parte d-un mişel, Pică tundra de pe el. Jarnîk-Bîrseanu, d. 277. 3. Intranz. (Popular şi familiar; de obicei cu determinări locale) A cădea la pămînt, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi, a se răsturna (întins la pămînt). Lovindu-se de o piatră, acolo unde s-au întîmplat să pice, îndată ş-au deschis ochii. Drăghici, r. 34/19. Copacii cc cu neconlenire picau. id. ib. 112/5. Şi ca pomul ce jos pică, Viaţa-mi cade fără vreme. Alecsandri, p. i, 16. N-a apucai să ridice nemernicul mina şi a picat grămadă. Caragiale, o. iv, 135. Cum am picat la pămînt, de jos m-au luat sintienii. Murnu, i. 21. O palmă voinică-i da Cil călăul gios pica Alecsandri, p. p. 182, cf. 66. Nu da pe lingă şură :.. Ci vino pe mai în jos Că e uşa de rogoz, Cum pui mina pică jos. Jarnîk-Bîrseanu, d. 406. S-au spăriat aşa de tare, cît era să pice jos mai mort de frică. Sbiera, p. 186. Pic gios, greu mă bolnăgesc. şez. i, 181. F i g. Cu doi drăguţi cum nu-i bine. Unu mere, Altu vine, Cind îi unu mînios, Dragostea nu pică jos. Mîndrescu, l. p. 164. O Expr. A pica !n (sau, învechit, la) genunciii (înaintea cuiva) = a-i cădea cuiva în genunchi, v. cădea. Niciodată nu voi pica la genunchi înaintea domnului Hufeland. Kogălniceanu, s. 123. A pica de somn (sau de oboseală, de mers, de beat etc.) = a fi foarte obosit (sau beat etc.) Picam de oboseală şi de somn. Delavrancea, t. 151, cf. Barcianu. îşi frecă ochii cu dosul palmei: pica de somn. Agîrbiceanu, s. p. 36. Era obosit şi pica de somn. Călinescu, e. o. i, 27. Dar el bea vin pipărai Şi curînd pică de beat. şez. ii, 34. Pica de beat. Alexici, l. p. 17. Chic de-aiîta îmblă-iură. Com. din Marginea-Rădăuţi. Frumos (sau frumuşel) dc pică (sau pica) = foarte frumos, neînchipuit de frumos. Avea o fală . . . frumoasă de pica. Ispi-rescu, u. 72, cf. id. l. 387. Ochi. . . frumoşi de pică. Delavrancea, s. 9. Frumuşică de pica . . . , îi arunca priviri ce-l înnebuneau. Macedonski, o. iii, 6. Era frumoasă de pica. săm. ii, 150. E frumos de pică, Să am fete, i-aş da două deodată. Călinescu, e. o. ii, 100. Neica-şi are ibovnică: Şi e frumoasă de pică. Ciauşanu, v. 19. + (Despre construcţii) A se nărui, a se dărîma, a se prăbuşi. Eu sini omul care, după ce a clădii un palal măreţ. . . , vede picînd înir-un minut, edificiul său. Bolintineanu, o. 337. Babii ii pică grazu şi baba strigă: — Iacă, că mi-or furat caii. Alexici, l. p. 258, cf. chest. ii 13/5, 10, 13, 49. + (Regional; despre plante) A se apleca spre pămînt, a se îndoi într-o parte, a se culca. Dacă pînea nu-i in picioare . . . , ci-i culcată, căzută sau picată . . . , plugarul iarăşi se întristează. Pamfile, a. r. 116. Bale vîntul, Iarba-mi pică. Doine, 210. + F i g. (învechit şi popular) A muri1 (1). înaintea voastră vor pica de armă (a. 1 560). gcr i, 4/7. De imbe părţi niulţi au picat. Ureche, lf.t. i, 204/24. Picat-au mulţi boiari la acea năvală. N.Costin, let. ii, 4/13. Au început şi în ordie a pica cîte un om de ciumă. Neculce, l. 362. [Vulturii] se îmbuibă cu mortăciuni cind prin sohaluri pică de bolesne cile o vită. Odobescu, s. iii, 16. Trebuie să pice unul din doi. Ispirescu, u. 31. Dădu poruncă să alegem şi să îngropăm pe morţii noştri. Puţini picară, dar mari suflete. Delavrancea, a. 46. Că-i păcat de Dumnezeu Să pice voinic ca eu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 103. C-o perii feciori o miiie, Chică unu, chică doi. mat. folk. 1085. împărat’e, nul’e bat'e, Că-s călărie nenvăfal'e Şi pkică nenumărat'e. T. Papahagi, m. 18. Pică unul, pică doi, Pică-o mic dintre noi. folc. mold. i, 184, + F i g. (Familiar) A nu reuşi la un examen, la un concurs etc. A picat la examenul de maturitate. •$> T r a n z. M-a picai la istorie. 4. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită sau, p. ext., din obiecte stropite) A picura (II 2). Fu bătut s[fî]ni[u]J... şi cu fachiuri... . picat. Dosof-tei, v. s. februarie 61v/32. Şi-l pica cu făclii, ib. 94r/27. Pică-m puţintică miare Din măiaslra ta puteare. Bărac, ap. gcr ii, 173/1. Pică trei picături de singe peste stă-pinul lor şi învie. Ispirescu, l. 345. Peştişorii mărunţi . . . înfipţi în frigărui de lemn şi fripţi după ce fuseseră picaţi cu unt proaspăt. Macedonski, o. iii, 8. Te uilă sus la grindă, Că-i o puică ş-un cocoş . . . Le trage-ntr-o frigare Şi le pică cu slănină. Jarnîk-Bîrseanu, d. 456, cf. Gorovei, cr. 226. (A b s o 1.) Ia lumina de botez... pică (picură) clinlr-insa în scăldăloare, în forma crucei, de cîte trei ori. Marian, na. 259. (Refl. pas). Trei picături de buruieni care să vor pica pă foc şi să vor aprinde fără sfîrîiture. Piscupescu, o. 307/8, cf. 136/9. Mai bine este să se pice rachiul în spirl curat. Pamfile-Lupescu, crom. 217. Două luminări şi din fiecare să se pice trei picături, mat. folk. 700. O Expr. Să-I (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu luminarea) = (întăreşte o propoziţie negativă) cu nici un chip, pentru nimic în lume, nicidecum. Femeia care a cercat o dală păsatu, nu se dă în lături, măcar s-o pici cu ceară. Jipescu, o. 41. Nu-şi aslîmpăra gura călră mai marii săi, măcar să-l fi picat cu luminarea. Creangă, a. 134. Dacă mă iai aşa, nu-mi scoţi lu vorbuliţă din gură, să mă pici cu luminarea. Vlahuţă, o. a. 181. N-oi să fac cum zici lu, măcar să mă pici cu ceară. Pamfile-Lupescu, crom. 189. Nu ie cred nici dacă mă pici cu ceară. Stancu, r. a. v, 148. + Refl., intranz. şi tranz. A (se) păta (1), a (se) murdări cu ceva. în fintînile cătranului să lucreze şi cu catran să nu se pice. Cantemir, ist. 52, cf. Polizu. Elena tuşi şi arătă Caterinei batista ei picată cu singe. Bolintineanu, o. 456. O scurteică . . . pătată de untdelemn şi picată cu ceară. Delavrancea, h. t. 13, cf. ddrf. Şierge-te, că le-ai picat. Alexi, w. O biblie veche picată cu ceară. Ardeleanu, u. d. 58, cf. 173. Te-ai picai cu cerneală pe cămaşă! — El m-a picat! Udrescu, gl. Cine mănîncă ou şi nu se pică ? Zanne, p. iv, 34. |Tranz. (învechit) A forma o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat. V. păta (2). Ouăle ¡alionului] sini albe picate cu negru. ap. hem 888. III. Intranz. (Familiar; construit cu dativul) A intra în posesia unui lucru, a dobîndi ceva în mod întimplător; a cîştiga ceva^, (ocazional sau în mod ilicit). Pofteşte pe moş Fotea că dacă i-or mai pică ceva curele bune să mai facă . . . cile unul [un bici] şi ceva mai grosuţ■ Creangă, a. 3. îi picase lui moş Nichifor 5891 PICA1 - 529 - PICAJ două iepuşoarc, care mergeau de minune la drum. id. p. 109. Numai lui ii pică toate bucăţelele bune. C. Petres-cu, c. v. 333. în port erau case, birouri de comerţ, de unde ştie el că-i pică in fiecare zi ceva. Bart, e. 20. Primeşte un leu şi optzeci de bani pe săptămină, leafă, şi cu ce-i mai ,,pică“, ajunge la patrulei. Pas, z. i, 260. <0> F i g. Norocul cind pică omului atunci să ştie să-l apuce. Ispirescu, l. 292. <(>• E x p r. (învechit şi familiar) A-i pica (cuiva) ceva în (sau sub) mină (ori mîini) sau a pica ceva in mina (sau miinile) cuiva = a ajunge in posesia sau la îndemîna cuiva. Care ispisoc. . . ar fi acum picat în mînule unor curteni (a. 1 755). Uricariul, xiv, 114. Au trebuit o din nou cercetare a monumentelor istorice ale patriei. . . , se înţelege că pe cîte mi s-au nimerit a-mi pica in mină (a. 1 839). ib. v, 142/16. O sută de steaguri picară în minele moldovenilor (a. 1841). Arhiva r. i, 99. In mînă-i ce pică, Sparge tot şi strică. Pann, p. v. i, 96/11. Adu-mi, te rog, dacă-ţi pică sub mînă. . . , toate numerele din Viaţa rumănească. Caragiale, o. vii, 192. Citea pe nerăsuflate orice carte li pica in mînă. Gălinescu, e. 108. (Regional şi familiar) A-i piea (cuiva) cineva în (sau pe, regional, Ia) mină (sau mîini, regional, palmă, palme) sau a pica cineva în (sau pe, regional, ia) mina (sau, regional, mîinile, palma, palmele) cuiva = a ajunge sau a fi ,1a discreţia sau în puterea cuiva; a prinde. Aşa, zău, e vorba ? Apoi las’pe mine, bine că mi-a picat în mînă! Millo, în pr. dram. 319. De mi-ţi mai pica vrodată in mină, turbinca are să vă ştie de ştire. Creangă, p. 311. Eu la mîna-ţi am picat, Tu de moarte m-ai scăpat. Alecsandri, p. p. 209. Ah! talharul, cum m-a înşalat, zicea Tîndală. Dar las’ că-mi va pica el in palmă. şez. iii, 131. Bine că mi-ai picat în mînă. Vasiliu, p. l. 113. (Cu schimbarea construcţiei) Vai de mine, ce păcat! Pe-a cui mină am chical! folc. mold. i, 147. IV. I n t r a n z. 1. (Popular şi familiar) A veni, a sosi (pe neaşteptate, din întîmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea. Visă că picase în nişte turme de ţapi fioroşi. Bălcescu, m. v. 392. Eu acum am picat de la ţeară şi nu mai ştiu ce s-o fi întîmplat în lipsa mea. Alecsandri, t. 1 657. Şi cum porneşte acesta, Ipate şi pică în loc. Femeia cum îl vede începe a boci. Creangă, p. 176. Intru intr-o berărie şi aştept să pice din moment în moment. Caragiale, o. i, 242. S-a jurat că acel musafir să nu fie localnic din Bagdad, ci un străin care ar fi picat chiar în ziua aceea. id. ib. ii, 256. Şi iată că-ntr-o zi; pe cînd hangiul nu era acasă, pică şi logofătul: luc. vi, 453. Avea oaspeţi. îi picară azi-dimineaţă pe la nouă. Agîrbiceanu, a. 121, cf. dr. vii, 489. în duminica logodnei... se nimeri să pice nechemată şi mama lui Ilerdelea. Rebreanu, i. 172, cf. 161. Tocmai în clipa aceea pică şi Petre. id. r. ii, 219. Prin scăpatul soarelui. .. , am picat la han. Ciauşanu, r. scut. 11. A picat de vreo două ceasuri un băiat de la Bucureşti. Stănoiu, c. i. 130. Acuşi ' trebuie să pice şi dumnealui de la canţelarie. Sadoveanu, o. i, 676. A picat în puterea nopţii, id. ib. viii, 192. Pică în casă in căutarea lui Felix. Călinescu, e. o. ii, 248. Am picat aseară, tîrziu, la Bucureşti. Stancu, r. a. v, 108. Vite, acuma-acuma trebuie să pice şi ei. v. rom. septembrie 1954, 50. Am să pic cînd nici nu te aştepţi. ib. aprilie 1955,171. La ţanc ai picat. Galan, b. ii, 202. Picaseră la chindie Sîn-Pietru şi cu Ilie. Pâraschi-vesou, c. ţ. 159. Să nu-mi pici in oraş, că le bat măr. t mai 1964, 36. Am picat în negru loc. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 179. îndată au fost sara şi iată că au picat şi vinătorii. Sbiera, p. 82, cf. 53, Marian, d. 171. Cînd au fost pe la gustare, Pică o cătană în cărare. Doine, 92. A picat în birtul meu Un voinic ardelenesc Cu clă-bsţ săcelenesc. şez. ii, 34. Iar nevasta de te-ntreabă, Spune-i că în sat ai treabă Şi nu pici aşa degrabă. ib. viii, 84. Spune-mi, de cînd aici ai picat, Sufletu nu ţi-ai vătămat ? rev. crit. ii, 270. Peţitorii i-au picat. Viciu, col. 134, cf. Vasiliu, c. 106. Abia pici la miez de noapte. Pamfile, c. ţ. 234. L o c. v b. (Regional) A pica la învoială = a se învoi, a se înţelege. Cf. Pamfile, j. ii, 159. (Regional) A-i pica (cineva) drag = a se îndrăgosti (de cineva). Mi-a picat bădiţa drag. Reteganul, ch. 83. O E x p r. (Regional) A-i pica (cuiva) carte (sau hîrtie) = a primi o scrisoare, o adresă etc. Hai, tu fată, de ne ceteşte, că ni-o picat o hîrtie de la Sandu. Mironescu, s. a. 85. Miercuri carte li-a picat. Hodoş, p. p. 212. Crăişoru-i supărat, Că grea carte i-a picat, Ca Ia oaste să pornească, La drum să călătorească, şez. xiii, 143. Cind fu după cununai, Lui o carte i-a picat, Carte mare-mpărătească, în tabără să pornească. Balade, ii, 211. A-i pica (cuiva) năpaste v. năpastă (I 4). (învechit şi familiar) A(-i) pica (cuiva) greu (sau rău) (Ia stomac) ceva = a) a avea o indigestie; b) a avea dificultăţi; a nu-i conveni, a nu-i plăcea ceva. Pică greu cosaşului cînd este silit să horească căpiţele. I. Ionescu, c. 115/23, cf. bl xiii, 112. Greu ii pică lui Ştefan Vodă să răspundă la această întrebare. Marian, t. 129. Nu vinde ce nu e-al tău Că pe urmă-ţi pică greu. Zanne, p. v, 657. (Regional şi familiar) A-i pica (euiva) bine (ceva) = a-i fi de folos ; a-i plăcea, a-i prii. (Ironic) Aulică, bine-mi pică, Cras-laveţi cu mămăligă. Zanne, p. iii, 517. (Regional) A-i pica (cuiva, ceva) prin minte v. minte (2). 2. (Popular; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători etc.) A se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni. Fac adeseori cumetrie eu lăutari de cumva aceea nu pică în vreun post. Marian, na. 242. Pe la icoane Oi duce plocoane, Şi m-oi închina, Şi le-oi săruta, De luni care pică Pînă duminică. Alecsandrt, p. p. 9. 3. (învechit şi popular; construit cu prep. „în“, regional, „la“) A ajunge într-o anumită situaţie, stare, împrejurare; a fi cuprins de . . . , a cădea în ... , a da în . . . Bietul au picat într-o boală atîl de urîtă. Kogălniceanu, s. 67. Să-l trag din meditaţia adîncă în care picasă. Dacia lit. 262/17. Rătăcire . . . în care ... au picat şi domnul Canlemir (a. 1841). Arhiva r. t, 94/18. Omul va avea dreptăţi să ştie... De a sa însuşi prostime, Uneori cade şi pică în deplină tăvă-lire. Conachi, p. 261. Neagoe i>[oie]v[od] ne arată că ostaşii cari picau în vini se pedepseau. Bălcescu, m. v.600. Alţii au picai în pedantismul cuvintelor. Russo, s. 49. Să te duci bădiţă, duci, Pîn-ii pica rob la turci. Alecsandri, p. p. 176. Tu pici în mare robie. Alexici, l. p. 13. <0> Fi g. încă n-am făcut nici un pas necumpănit şi. . . n-am picat in opinia publică. Alecsandri, t. 1 090. O E x p r. (Regional) A pica pe cugete = a cădea pe gînduri, v. cădea. împăratul au cam picat pe cugete auzind aceasta. Sbiera, p. 114. V. Tranz. (Popular; complementul indică fiinţe) A lovi, a atinge (ţintind). M-a picat cu o piatră în cap. cv 1951, nr. 1, 36. A avut el îndrăzneala să mă pice e-o piatră, alr sn iv h 972/886. M-a picat la mir cu ¿omagu. ib. h 980/886, cf. alrm sn ii h 787/886,. Lexic reg. 37. — Prez. ind.: pic. — V. pic1. PICÂ2 vb. I. I n t r a n z. (Rar ; despre avioane) A coborî In picaj. Cf. dl, dm, dn2. — Prez. ind. pers. 3 : piehează. — Din fr. piquer. PICADtiR s. m. Participant la luptele cu tauri, care stă în arenă călare, înarmat cu o lance şi care are sarcina să readucă taurul în faţa toreadorului şi a matadorului şi să intervină cînd viaţa acestora este în primejdie. Cf. Negulici, cade, Scriban, d., dl, DM, DN2, DER. — PI. ; picadori. — Din fr. picador. PICAj s. n. Coborîre a unui avion pe o traiectorie rectilinie foarte înclinată sau chiar verticală. A fost demonstrată funcţionarea avioanelor în picaj. contemp. 1948, nr. 160, 3/3, cf. dm, dn2, der. <0> Loc. a d v. In picaj = drept în jos, (aproape) vertical. Avioanele veniră în picaj asupra convoiului. Sadoveanu, 5894 PICANT - 530 - PICĂ3 o. xvii, 263. Deodată, alarmă aeriană . . . sini şapte la număr. Obiectivul lor este podul. Cad în picaj„ v. rom. mai 1 954,105. Avionul se năpustea în picaj. T. Popovici, s. 419. — Pl. : picaje. — Din fr. piquagc. PICĂNT, -Ă adj. 1. (Despre mlncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Care este condimentat (de obicei iute, înţepător, pişcător, usturător). Cf. I. Golescu, c. Bucatele să fie mai picante. Vasici, m. ii, 33/23, cf. Stamati, d., Barcianu, Alexi, w. Aş mînca ceva picant. CXxinescu, e. o. ii, 169. 2. (Despre glume, anecdote etc.) Care este (uşor) indecent, obscen, piperat (I 3). A povestit cîteva anecdote . . . picante. C. Petrescu, î. ii, 65. Zumzet, cronici picante, strecurate pe la urechile îngrijorate. Klop-ştock, f. 199. Dîndu-ţi impresia unei sindrofii de cucoane .. . , dintre care una istoriseşte ceva picant despre una absentă. Teodoreanu, m. ii, 285. Iubea anecdota picantă. v. rom. martie 1956, 46, cf. dm, dn2. 3. Plăcut, nostim (din cauza ironiei fine, a spiritului satiric, muşcător etc.); care stimulează în mod agreabil interesul, atenţia cuiva; (în special despre femei) atrăgător, simpatic, graţios (din punct de vedere fizic). Cf. Stamati, d. Era ceva atît de picant şi atît de original in aceste elucubraţii. Codrescu, c. i, 9/7. Era picant a vedea cum căuta pe întrecute să apuce cite o monetă memorială. Bariţiu, p. iii, 450. Calitatea cea mai picantă a stilului d-sale. Maiorescu, cr. iii, 54. Caricatura foarte reuşită a prezidentului de peste drum, o temă cu multe variaţiuni care mai de care mai picante. Garagiale, o. iii, 107. Alina era o brunetă picantă. Bart, e. 114. O femeie, după ce naşte, se face mai albă la faţă, mai picantă. Călinescu, e. o. ii, 134. Scoase din buzunar o fotografie care înfăţişa o doamnă foarte picantă, gen actriţă, id. ib. 320, cf. dm, dn2. — Pl. : picanţi, -le. — Din fr. piquant. PICANTERÎE s. f. Calitatea de a fi picant. Îmbina clasicismul elin cu picanteria neaoşă, v. rom. martie 1956, 50. + (Concretizat, de obicei la pl.) Mtncare picantă (1), aliment picant. + (Concretizat; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă, aluzie etc. (uşor) indecentă. V. trivialitate, obscenitate. Cea mai bună însuşire a stilului e expunerea adevărului, . . . fără picanterii epigramalice. bul. com. ist. i, 88. Unii au patentul ,,picanteriilor“, alţii al „calomniilor“. contemp. 1949, nr. 158, 11/5. Erau adevărate romane pline de picanterii, de trivialităţi. Beniuc, m. c. i, 372. — Pl. : picanterii. — Din germ. Pikanterie. Cf. picant. PICÂRE s. f. Acţiunea de a p i c a1 şi rezultatul ei. Cf. Polizu, DDRF. — V. pica1. PICARESC, -£SCĂ adj. (Despre literatură, despre genuri, specii sau opere literare) Care se caracterizează prin critica ascuţită a moravurilor şi a relaţiilor sociale, cu ajutorul unor personaje recrutate din medii interlope dar dotate cu un viu spirit de observaţie, cu vervă satirică şi umor şi care folosesc un limbaj pitoresc, plin de elemente familiare, argotice etc. Veacul al XVIII-lea introduce, în afară de romanul sentimental, romanul picaresc, de origine spaniolă. Vianu, l. u. 211, cf. dn2, der. + (Despre personaje literare sau despre oameni) Care întruneşte însuşirile definite mai sus. Un borfaş cam picaresc . . . abordind un aer de silă existenţială. Cinema, 1969, nr. 3, 34. — Pl. : picareşti. — Din fr. picaresque. PICARISÎ vb. IV. Refl. (învechit) A se simţi jignit, insultat; a se supăra (în urma unei jigniri). Dumnealui de tot s-au picarisit (a. 1814). Gâldi, m. phan. 227. Ce eram să fac ? S-arăt că-s picarisităt că-s minioasă? pr. dram. 436. De!... Baragladină, tc-ai pichirisit ? Alecsandri, t. 392, cf. ddrf. Chiar de te-ai pichirisi tu, trebuie să-ţi spun că are dreptate. ap. tdrg, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d.u., cade, Gâldi, m. phan. 227, bl iv, 108, Scriban, d., DL, DM. — Prez. ind. : picarisesc. — Şi: pichirisi vb. IV. — Din ngr. itixâpoj. PICAT1 s. n. Faptul de a pica1; cădere. Locurile ce hrănesc vitele... de la darea colţului ierbii şi pînă la picatul omătului sînt. . . imaşurile. I. Ionescu, c. 87/18. l-ar fi plăcut să vază cum cad aceste pietricele, să auză picatul lor. Slavici, n. i, 63. — V. pica1. j PICÂT2, -Ă adj. 1. (Regional; în expr.) Picat din cer (sau soare) = foarte frumos. Frumos, picat din poare. Zanne, p. ii, 567, cf. chest. ii 51/97. ij2. (învechit şi popular; despre obiecte sau fiinţe) /Fătat (I 1). Cf. p i c a1 (II 4). O (Ca epitet, precedlnd /termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) ¡¿Ei is numai doi viţăi Şi-aceia picaţi de răi. şez. i, 143. ' 3. (Regional; despre animale şi despre plante) Pă- tat (I 2). Pardosul vărgat şi rtsul cu negru picat. Can-temir, ist. 120. Trandafir roşu picat, Rău, mamă, m-ai blestemat. Udrescu, gl. + (Despre ouă) încondeiat. Cf. Pamfile-Lupescu, crom. 189. 4. (Regional; despre animale) Fără vlagă, slab, bătrîn, prăpădit. O vită vitioană şi picată. I. Ionescu, c. 39/28, cf. dr. iv, 879, v, 103, 218. — Pl. : picaţi, -le. — V. pica1. PÎCĂ1 s. f. (Popular; de obicei în legătură cu verbele ,,a avea“, ,,a purta“, ,,a prinde“) Ură ascunsă, nemărturisită, duşmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz (3), ranchiună. Cf. Stamati, d., Polizu. Mai avea şi o veche pică personală pe împăratul Niculaie. Ghica, s. 370. Soţia lui ICelen prinse pică asupra mamei De-metre. Odobescu, s. iii, 283, cf. 626. Eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră, zice cu pică urîtul. Cara-giale, o. i, 269. Prinse şi mai mult pică pe dînsnl. Ispibescu, u. 19. Creştea pica împotriva Sultănichii. Delavrancea, s. 16, cf. ddrf. Călugării aveau pică pe el. Stănoiu, c. i. 84. Avea o veche pică împotriva şefului de vamă. Bart, s. m. 91. Nu scăpă... din pricina soldaţilor care ii purtau pică. Pas, z. iii, 211, cf. ii, 201. Mustea îi purta încă pică. Beniuc, m. c. i, 35. Dacă ne vom întîlni in societate, să nu-mi porţi pică. T. Popovici, s. 13, cf. dm, dn2. Numai una le spunea Şi cu pică mi-l pîra. Teodorescu, p. p. 574. Cei mari tot cu pică pe Făt-Frumos. RAdulescu-Codin, î. 221. A chemai la el pe boierii pe cari avea pică. id. l. 65. N-am nici o pică pe tine. Pamfile, c. ţ. 245. O L o c. prep. (Regional) In pica (cuiva) = pentru a necăji pe cineva, pentru a-i crea cuiva neplăceri, pentru a supăra pe cineva, pentru a se răzbuna pe cineva. Eu zic cucului să tacă, El se mută p-altă cracă . . . Tot în pica mea să facă. Teodorescu, p. p. 345. — Cf. germ. P i k e. PICĂ2 s. f. 1. (învechit) Lance. Observă că aceia stau ca zidul şi gidele (suliţele, picele) lor străpung pe husari. Bariţiu, p. a. ii, 454. 2. (Prin Bucov.) Unealtă cu care se cojesc copacii tăiaţi. Lexic reg. 106. — Pl. : pice. — Din germ. Pike. PÎCĂ3 s. f. Unul dintre cele patru semne de la cărţile de joc care reprezintă, stilizat, un virf de lance de culoare neagră; p. e x t. carte de joc care are acest semn. Cf. Stamati, d., ddrf, ALexi, w. Unul laie la 5904 PICĂ4 - 531 - PICĂTURĂ carale, celălalt la pici. Brătescu-Voineşti, p. 223, cf. 247. S-a oprit din zbor o cioară . . . Neagră că un as de pică, Subt nemărginitul cer. Topîrceanu, m. 9. Plantonul aruncă respectuos capelul, ciocăni uşor şi intră filindu-se pe uşă, ca un valet de pică. Brăescu, o. a. ii, 232. Identifică pe Lai. . . cu riga de pică. Sadoveanu, o. xi, 510. O F i g. Să confunde-un crai de pică Cu un crai de mahala. Eminescu, o. i, 162. 0 damă de pică puţin mai încruntată. Bassarabescu, v. 40. — PI. : pici. — Din germ. Pik, fr. pique. PÎCĂ* s. f. v. pichere. PÎCÂ6 s. f. v. pichet2. PlCĂR s. n. v. picher2. PICĂTOÂRE s. f. 1. (învechit şi regional) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea; p. g e n e r. vas de gătit. Cf. Budai-Deleanu, lex. Cratiţe de aramă, picăloare de fier, gratare subt căldare, furcuţe de carne, (a. 1803). Iorqa, s. d. xii, 146, cf. lb, Polizu, ddrf, Barcîanu, Alexi, w., tdro, h xvii 352, xvm 62, Viciu, ol., corn. din Braşov. 2. (Familiar) Pipetă. Cf. Scriban, d., dl, dm. 3. (Regional) Praştie (Poiana-Turnu Măgurele), alr i 1 697/898. — PI.: picătoare. — Şi: (Învechit şi regional) pică-t6r (Budai-Deleanu, lex., dl, dm) s. n. — Piea* + suf. -toare. PICAtGR s. n. v. picătoare. PICĂTtjRĂ s. f. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Părticică sferică de lichid desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc., p i c1 (II 1), s t r o p, (învechit, rar) picurătură (1); p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. Deştinge-va cu ploai pre lînră şi picătura ce pică pre pămînt. psalt. hur. 61T/5, cf. psalt. 140. Mii de valuri. . . şi picăturile fără de număr. Coresi, ev. 234, cf. 368. Picătura de va pica de pururea pre piatră încă o pătrunde. Moxa, 381/27. Picăturile ploii piatra găureşte. Cantemir, ist. 189. Picăturile [ploii] era groase şi vîrtoase ca o piatră, anon. cantac., cm i, 159. Locul mănăstirei este drept pină tn zăplazii dumni-sale paharnicului şi picătura de pe zaplaz pică pe locul mănăstirei (a. 1759). Uricariul, vii, 24. Au nu iaste bine picăturii lingă izvor? (a. 1785). gcr ii, 149/10. Picătura cea mai de pre urmă a singelui său o au vărsat-o. Ţichindeal, f. 240/17, cf. lb. Formaţi-vă in rouă, din rouă-n picăture, Din picăture-n ploaie. He-liade, o. i, 358. Căzu odată singură De rouă o picătură. Asachi, s. l. i, 245. Spune-ne, prea invăţatule, cite picături de apă sînt în mare? Bărac, t. 26/8. El nu simţea ploaia ce cădea in picături rare. cr (1848), 211/60. A rouei picătură soarele ... o usucă. Negruzzi, s. ii, 10. Ochii lui se făcură ca două picături de sînge. Bolinti-neanu, o. 331. O picătură de rouă. Eminescu, n. 49. Aleargă iute şi-ntr-o clipă aduce cele două picături de lapte. Creangă, o. 174, cf. 118. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. Caragiale, o. i,136. Cind vom vede pe ele cile trei picături de sînge să ne întoarcem. Ispirescu, l. 96. Sunetul picăturilor de ploaie ce băteau în fereastră. Delavrancea, s. 146, cf. 217. Picăturile de ploaie cad ca nişte note din coarde obosite. Demetrescu, o. 111. Copilul priveşte la chipul firav, la picăturile de sînge de pe frunte. GÎr-leanu, n. 91. Picături de apă mari cădeau grele pe pămînt. Hogaş, dr. i, 277. Ploaia îşi aruncă deodată, asupra iazului, picăturile repezi. C. Petrescu, s.. 29. Mai izbeau ici-colo ultimele picături de ploaie. Galac- tion, o. 88. Stropind cu o picătură de sînge placa strălucitoare . .'. ce purta la git. Brăescu, o. a. i, 283. Mă izbeşte în obraz un curent puternic şi picături uşoare de ploaie. Sahîa, n. 26. Ţevi groase de calorifer din care cădeau rar picături de apă ruginie. Vlasiu, d. 18. Simţi pe obraz o picătură rece. Sadoveanu, o. xi, 514. Picăturile de apă . . . pătrund in interiorul munţilor. Bogza, c. o. 109. Sorbi ultimele picături de cafea din ceaşcă înflorată. Stancu, r. a. iii, 57. Scurse untdelemnul dintr-un vas în celălalt, pină la ultima picătură. Vine a, l. ii, 312. O ploaie. .'.cu picături şi rare şi puternice. Preda, m. 199. O pulbere subţire pătrunzînd pe nări..'. făcîndu-i să-şi bea pe rînd ultimele picături de apă din bidoane. Barbu, p. 247. XJnde-ajunge picătura Se închid ochii şi gura. Alecsandri, p. p. 35. Picătura pică, Peatra se despică. Teodorescu, p. p. 368. Trei picăture de sînge a picat. şez. ii, 87. Picătură lingă picătură baltă mare ne adună. Zanne, p. i, 56, cf. 57. Picătura cea mai de pre urmă vasul îneacă, id. ib. iv, 73. Din picătură se face vinul, se spune pentru a arăta că se pot realiza lucruri mari prin economie. Cf. id. ib. 179. Ca o picătură de apă in mare, se spune pentru ă arăta lipsa de însemnătate sau inutilitatea unui lucru. Cf. id. ib. 212. O F i g. Multe picături de vicleşuguri îi siau peste maţe. Cantemir, ist. 105. Ca printr-o sită deasă se cerneau . . . picături de cer albastru. Hogaş, m. n. 73. în picătura de lumină Din geana zărilor albastre, Eu văd cum tremură şi-nvie Nădejdea visurilor noastre. Goga, p. 51. Două picături de învăţătură intr-un ulcior de tradiţii. Teodoreanu, m. u. 126. Apa se strecura repede ca picături de lumină. Sadoveanu, o. v, 172. O (Rar; pe lîrigă adjectivele „frumos“, „frumuşel“ etc., dă acestora valoare de superlativ absolut) Gherghina era singură la părinţi şi frumuşică picătură:' Rebreanu, r. i, 130. <0> L o c. a d v. Printre picături^ din cînd in cînd, cîteodată; p. e x t. în timpul liber, pe apucate. Printre picături aş vrea să completez pe „Rostoganu“ şi să fac o ediţie frumoasă. Caragiale, 0. vii, 12. Un semn de reamintire, făcut de mina mea, aşa, printre picături. Slavici, n. i, 319. Cea dinţii caracteristică a noilor institute de artă este că. . . lichidează cu „diletantismul“ cu şcoala făcută printre picături, în marginea altor îndeletniciri, contemp. 1948, nr. 112, 14/1, cf. dm. Picătură cu picătură = puţin cîte puţin, încetul cu încetul; pe îndelete; pînă la epuizare. Moş Doroftei judecă cel din urmă clondir, şi-l stoarce, picătură cu picătură. Delavrancea, s. 237. Douăzeci de ani. . . in care chinurile au curs picătură cu picătură în sufletul lui. Sadoveanu, o. i, 535. Sute de mii de galerii. . . lăsind să se scurgă din ele în Olt, pe căi nevăzute, picătură cu picătură, toată seva. Bogza, c. o. 90. Cafeaua o sorbea picătură cu picătură. Stancu, r. a. ii, 191, cf. i, 114, dm. Le-ai stors picătură cu picătură pentru a-ţi potoli setea, t decembrie 1962, 37. Picătură cu picătură Se face lac. Zanne, p. ix, 416. Cu picătura = în cantitate mică, cite puţin; cu încetul, cu greu. N-avem şcoli, de ne rămîn copiii proşti, că la învăţătură nu sint primiţi decît la margine, cu picătura. Camil Petrescu, o. ii, 220. Pînă la o picătură = tot, complet. Cf. Polizu. O L o c. v b. (Regional) A sta în picătură = (despre caşul pus la scurs) a picura (I 3). Cf. gl. olt. Cînd ie stors de-a stat Im picătură ... îi tai bucăţi patrate. ib. (Regional) A face picătură = (despre streşini) a picura (I 3). Cf. alr i 429/856. <0> E x p r. A semăna (cu cineva) ca două picături de apă = a se asemăna perfect cu cineva, a fi leit. Toţi sfinţii se aseamănă ca două picături de apă. Delavrancea, s. 8. Seamănă măsii ca două picături de apă. id. t. 161, cf. ddrf, Zanne, p. ii, .733, dm. A şe strecura (sau a scăpa) ca printre picături = a ieşi cu mare greutate dintr-o situaţie neplăcută, a scăpa cu greu dintr-o primejdie. De bătăi şi lovituri, Scăpă printre picături. Pann, p; v. iii, 24/12, cf. ddrf, Zânne, p. 1, 59. Pînă la ultima picătură de sînge — pînă la moarte, pînă la ultima suflare. Cf. dl, dm. (învechit) A lua (cuiva) picătura = a uzurpa bunurile cuiva. Cf. ddrf. <0> C o m p u s : (regional) picătură-de-sînge = ruscuţă (Adonis flammea). Cf. şez. xv, 116, Borza, d. 11. 5910 PICĂTURI - 532 - PICET + (Regional; la sg.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). Cu chicătura mi se pare că m-am mai încălzii, ap. tdrg. Şi mai daţi cu picătura Să ude Policea gura. mat. folk. 170. 4 (Regional) Loc unde pică apa de pe streaşină. Com. din Oraviţa. + Cantitate neînsemnată din ceva; fărtmă. Intr-un spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o bucală a lui, oricit de mare şi oricît de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? Eminescu, n. 32. Dacă picătura (leaca, puţinul) de smîntînă a fost încălzit. . . începe să se formeze în smîntînă beşicuţe. Pamfile, i. c. 22. Cea din urmă picătură a curs din clepsidră. Sadoveano, o. XII, 188, cf. DM. 2. (La pl.; de obicei urmat de determinări care arată felul) Substanţă medicamentoasă lichidă care se administrează sub formă de picături (1) ; (regional) picuri, v. p i c1 (II 3). La tot ceasul lua hapuri si seara picături. Negruzzi, s. i, 207. Picături de fier. N. Leon, med. 116. Picături de poftă de mîncare. Bianu, d. s. li aduse o sticlă cu picături şi îi număra, în linguriţa de ceai, atîtea cîte spunea prescripţia. C. Petrescu, !, i, 22. Picături pentru nas, urechi, stomac. Voicu-lescu, l. 221. Picături de hrean. Bujorean^b. l. 388, cf. dm, Lexic reg. ii, 81. 3. (Tehn.) Particulă de metal topit care se desprinde de pe electrod în cursul sudării şi care se depune’pe suprafaţa pieselor care se sudează. Cf. ltr2, der. O Picături reci — stropi metalici solidificaţi căzuţi în forme In timpul turnării şi care rămîn în corpul piesei turnate. Defectele lingourilor se pol grupa în defecte de ordin chimic. . ., suflurile şi picăturile reci. Ioanovici, tehn. 100, cf. ltr2. Picăturile reci constituie un defict care apare mai ales atunci cînd turnarea se face neglijent. DER. 4. (Regional) Pată (1). Cf. Pamfile, i. c. 292, Scri-ban, d., alr sn iv h 1 222. + (învechit) Pată (2). Pardosul cu multe pestriciunile şi picăturile lui. Can-temir, ist. 96. + (Regional) Model decorativ pe mobilele ţărăneşti (Răşinari-Cisnădie). Păcală, m. r. 480. 5. (învechit) Semn de punctuaţie care marchează punctul. Insămnînd cu picături şi la harta vechi, pe undi s-au făcut măsurile (a. 1806), Uricariul, x, 218. Două picături să pun şi la începerea unii istorii, precum: Zis-au D(o)mnul pilda aceasta: unui om bogat i s-au rodit ţarina (a. 1823). bv iii, 410. O Jumătate de picătură = virgulă. Comma, opritoare sau jumătate de picătură, se pune printre cuvinte de le desparte (a. 1823). ib. 409. 6. (Prin Transilv.) Epitet depreciativ pentru un cal slab, bătrîn, rău Îngrijit. Cf. dr. v, 103, 218. 7. (Prin sudul Munt.) Lovitură, cv 1950, nr. 2, 30. ' 8. (Prin Maram. şi Transilv.) Pădure doborîtă de vînt; (regional) plavie, palancă1 (1). — Pl. : picături şi (învechit şi regional) picăture. — Pica1 + suf. -tură. PICĂTURI vb. IV,. 1. I n t r a n z. (Transilv.; despre lichide) A picura (I I). Cf. lb, lm, Barcianu. Pt'icutoreşte din streşină, alr i 429/92, cf. 429/80, 1Q3, 305. Tăt o pt'icaturit cît'-o pt'icaturî. alr sn v h 1 488/95. 2. T r a n z. (Prin Transilv.; complementul indică picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită etc. sau, p. ext., din obiecte stropite) A picura (II 2). Cf. Alexici, l. p. 118. , — Prez. ind.: picăturesc; pers. 3 şi picăture (alr i 429/103). — Şi: picutori vb. IV. — V. picătură. PICĂTURÎCĂ s. f. Diminutiv al lui picătură. 1. (Popular) Cf. picătură (1). Cf. Polizu, ddrf, dm. Nu-i trage tu nici un fum şi nu-i sorbi nici o pică-: tiirică. Mera, l. b. 211. 4 Cantitate foarte mică din ceva. (F i g.) Macar o picălurieă-n acel ceas a lăcrăma. Pann, e. ii, 75/14. 2. (învechit) Cf. picătură (4). Începe a ieşi vărsatul, in picălurele roşii ca ciupitura de purice. Pis-cupescu, o. 244/21, cf. dm. — Pl. : picălurele. — Picătură + suf. -ică. PICĂTURÎŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Picăturică (1). Cf. lm, Barcianu. — Pl. : picăturiţe. — Picătură + suf. -iţă. PICĂTURÎÎŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Picăturică (1). Cf. LB. — Pl. : picăturuţe. — Picătură + suf. -uţă. PICĂŢÂUĂ s. f. v. plcăţel. PICĂŢÎL, -EÂ, -ICĂ subst. 1. S. m. şi f. (învechit şi popular) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (şi solidificată) etc. Oi fi murdară pe undeva ? — A, ba da . . . pe poale . . . cîteva picăţele de ceară. Delavrancea, o. 11, 276, cf. ddrf, Barcianu, tdrg. Chicăţica, Mărunţica, Înverzeşte şi-nnegreşte, Şi prieşte Şi beleşte (Ploaia). Gorovei, c. 296, cf. Pascu, c. 43. 4 (Rar) Epitet pentru un copil (mic). Cf. Agîr-biceanu, în scl 1969, 331. 2. S. m. şi f. (La pl.; adesea cu determinări care indică culoarea) Desen format din puncte mici dispuse (regulat) pe un fond de altă culoare; (şi la sg.) fiecare dintre aceste puncte; (popular) puchiţel. V. bulină, b o b i ţ ă. Boul lui Dumnezeu este un insect cu aripioarele pestriţate cu picăţele roşii şi negre, Marian, ins. 37. [Oalele erau] unele roşii, altele cu văigături şi bobiţe sau cu picăţele, săm. iv, 770. Fac numai nişte picăţei (nişte puncte mari) pe ouă, printre desen. ap. cade. Purta o cămaşă roşie cu picăţele albe. Tafrali, s. 19, cf. Scriban, d. A pus peste rochie un şorţ albastru cu picăţele albe. v. rom. decembrie 1954, 69, cf. dm. Purta o rochiţă albă, cu picăţele verzi. T. Popovici, se. 594, cf. id. s. 261. O» Loc. adj. (Regional) In plcdţel = care este cu picăţele (2). Cu cearşeaf în picăţei D-a lui doamnă lucrăţel. Teodorescu, p. p. 78. (Regional) Cu picăţele = (despre ouă) încondeiat. Ouăle se mai numesc şi ouă cu chicăţele (picăţele, ouă picurate). Pamfile-Lupescu, crom. 189. O Expr. (Familiar şi glumeţ; despre oameni) (Nostim şl) cu picăţele = plin de haz, atrăgător, picant. E nostimă şi cu picăţele. Bassarabescu, v. 109. O demoazelă cu nuri şi cu picăţele. C. Petrescu, â. r. 8, cf. dm. 4 (Adjectival ; popular; despre obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc.) Care are un desen cu picăţele (2). Surioara a mai mică Cu rochiţa picăţică. Teodorescu, p. p. 282. Şi să poartă c-o rochiţă, C-o rochiţă chicăţică. mat. folk. 1 263. 3. S. f. (Regional; la pl.) Minciunele, v. min-c i u n i c ă (2); uscăţele, v. uscăţel (Bistriţa-Turnu Severin). h ix 17. 4. S. f. (Regional; în forma picăţauă) Grădină la marginea satului (care reprezintă o întregire la intravilan). Com. din Oraviţa. — Pl.-: picăţei, -e/e. —Şi : picăţică, (regional) picăţăuă (com. din Oraviţa) s. f. — Picat2 + suf. -el. — Picăţică: cu schimbare de suf. PICĂŢÎCĂ s. f. v. picăţea. PICEĂICĂ s. f. (Regional) Butonieră (Lăpuşnicel-Băile Herculane). Cf. L. Costin, gr. băn. 157. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PICÎR s. n. v. picior. PICfiT s. n. v. pecete. 5920 PÍCETA - 533 - PICHET PICETĂ vb. I v. pecetlui. PICfiUCĂ s. f. v. plcloică. PICHĂMĂR s. n. Ciocan de abataj; pic2 (2). Cărbunele curgea fără oprire sub loviturile pichamerului mlnuit cu dibăcie. Scînteia, 1952, nr. 2 386. A trimis la ziuă . . . aproape două norme şi acum tace pikha-mărul lui. Davidoglu, m. 34: Minerii coboară in subteran şi răscolesc cu pikamerul straturile de cărbune. s iulie 1960, 58. Se desluşea tuşea metalică a pickame-relor. Barbu, p. 33. — Scris şi: pikhamăr. — PI'.: pichamere: — Şi: piehâmer (scris şi: pickamer, pikamer), (regional) plcâmer (cv 1949, nr. 5, 29) s. n. — Din germ. Pickhammer. PICHÂMER s. n. v. piehamăr. JPÎCHE s. f. v. pichere. PICHfiR1 s. m. 1. (învechit) Servitor călare care conducea cîinii la o vînătoare sau care însoţea pe cineva la o vînătoare, într-o călătorie etc. Cf. Alexi, w., CADE, SCRIBAN, D., DN2. . 2. Tehnician care răspunde de buna întreţinere a unei porţiuni de şosea sau de cale ferată; (în trecut) tehnician care asista pe conductor sau pe inginer la unele lucrări publice. V. cantonier. Hotărnici. . . cu frica hotărniciilor costisitoare şi falşe pe care le făceau . . . picherii nemţi. Iorga, l. ii, 522, cf. cade. Pină să se ivească panglica de oţel a inginerului şi tirnăcoapele picherilor a mai trecut un rind de troiene. Klopştock, f. 23. Ştia că ptrăşte picherului oamenii care nu ies la prestaţie. Popa, v. 82. Remus era copilul unui picher. Vlasiu, d. 150, cf. Scriban, d., s ianuarie 1961, 5, ltr2. Picheri de drumuri, alr i 805/800, cf. 805/720, 842, 890, 900, 954, 960. + (Regional) Cantonier (Piua Petrei-Feteşti). Cf. alr sn iii h 872/705. — PI. : picheri. — Din fr. piqueur. PÎCHER2 s. n. Piesă, confecţionată din piele, care este aşezată la capetele suveicii războaielor mecanice de ţesut şi serveşte la amortizarea mişcării suveicii. Cf. Ionescu-Muscel, ţes. 229, dl, dm, dn2. — Scris şi: picker. Ionescu-Muscel, ţes. 229. — PI. : pichere. — Şi: picăr s. n. ltr2. — Din germ. Picker. PICHÎilCE s. f. v. picioică. PÎCHERE s. f. (Orniţ.; regional, mai ales în Mold.) Bibilică (Numida meleagris). Cf. Cihac, ii, 254, Marian, o. ii, 273, ddrf. Pichea africană şi cel fazan grecesc. Ollănescu, ap. tdrg, cf. Barcianu, Alexi, w. Picherea va circii; e o prevestire că vremea se va schimba. Pamfile, vAzd. 4. M-a dus în ogradă să-mi arate nişle pichiri. Ibrăileanu, a. 110, cf. dr. iv, 1 328. Pichirile glăsuind subţire şi toate orătăniile aclamin-du-şi tiranul. C. Petrescu, r. dr. 242. Grămezi de ouă pislruite, ascunse de pichere sub tufele de mătrăgună. BrXescu, o. a. ii, 11. Patru pichiri pestriţe zburaseră ■ pe acoperişul pivniţii. Sadoveanu, o. vi, 388, cf. h i 61, iii 37, 140, 427, x 15, 68, xn 430. Acela nu se poale să fie ou de găină. . . , ci de pichiure. Marian, t. 201. Nevinovatele mierle... aduc rău la casa unde se află. . . , ca şi picherea (bililica). şez. viii, 100, cf. ii, 211, Iordan, l. m. 201. Cucoş de pichiră. alr ii 5 744/574, cf. alr sn ii h 383. — PI.: picheri (dm) şi pichere. — Şi:' pichereă (Barcianu, Alexi, w.), piche, pichie (h iii 140, Iordan, l. m. 201), pichiră, pichire, pichiure, pică(MARiAN, o. ii, 273, ddrf, tdrg, Băcescu, păs. 128), pietre (alr sn ii h 383/365) s. f. — Derivat regresiv de la pichiri1. PICHEREĂ s. f. v. pichere. PICHERÓI s. m. (Ornit.; regional, mai ales îii Mold.) Bărbătuşul bibilicii; (regional) bibiloi. Acum o săptă-mină o găină. .. zor-nevoie după un pichiroi. Gîr-leanu, l. 70. Măicuţa nu şi-a stricat graiul de-acasă într-atîta, incit să-i zică . . . picheroiului bibiloi. Arghezi, c: j. 248, cf. alr ii 5 744/365, 414, 514, 520, 531, 537, 551, 605, 682. — PI. : picheroi-, — Şi : pichiró! s. rh. — Pichere + suf. -oi. PICHÉT1 s. n., s. m. I. S. n. 1. Subunitate militară însărcinată cu siguranţa trupelor pe timpul marşului. O parte mică de călărime duşmănească au ieşit din oraş şi au deşchis cu picheturile noastre cel dinainte o fusiladă. ar (1829), 592/5. Are la comándele sale un pichet de călărime şi un peloton pedestrime. cr (1846), 282/44, cf. lm. Prin gura torentelor şi pe albia Vîjiietoarei erau împrăştiate pichete de soldaţi. D. Zam-firescu, R. 92, cf. Şăineanu, Di u. Ceruigeneralului măcar un pichet de soldaţi. Rebreanu, r. ii, 19, cf. Scriban, d. 2. (în trecut ; şi în sintagma pichet de grăniceri) Subunitate militară care avea misiunea de a asigura paza unui sector din frontieră; clădirea în care se afla o astfel de subunitate. Trage la cdec pă malul sting al Dunării ... la ponturi unde sint picheturi şi streji (a. 1836). doc. ec. 619. Cordonaşii şi potecaşii s-au întocmit în 1834, spre a strejui... picheturile şi potecile. Bălcescu, m. v. 633. Priveam Prutul cum curge şi fericeam pe cazacul de la pichetul din ceea parte. Negruzzi, s. i, 61. Ai zice că vezi pe columnă pichete ale grănicerilor români din insulele Dunării. Odobescu, s. ii, 280. îngăduie atit suirea cît şi coborîrea turmelor de vite pămîntene pe la pichete, fără ştirea funcţionarilor vamali respectivi, mo (1860), 90/3. Moş Teacă merge să inspecteze pichetele de pe linia frontierei. Bacal-başa, s. A. i, 45, cf. ddrf, Barcianu. Cordonaşii şi potecaşii (grănicerii) . . . trebuiau să clădească şi pichetele spre adăpostirea păzitorilor (a. 1892). Uricariul, xxii, 441, cf. Alexi, w. în faţa pichetului de grăniceri se alcătuiau, în fiecare zi, echipele. Bart, e. 288. Să mergem la pichet, că nu e departe, şi mîncăm acolo. Brăescu, o. a. ii, 179. înlr-un pichet scund. . .trăiesc şapte grăniceri. Sadoveanu, o. x, 418. în drum spre pichet trecură pe lingă bulboană. Stancu, r. a. iii, 374. Eu îi pun arma-n piept Şi mi-l conduc la pichet. folc. mold. i, 549. 3. Detaşament (militar) însărcinat cu apărarea sau cu paza unor obiective importante. Pichete pentru paza centralei telefonice s-au făcut ? v. rom. noiembrie 1954, 34. <0 Pichet de incendiu = subunitate militară sau grup de oameni instruit şi înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. Cf. der. + Pichet de grevă = detaşament de muncitori grevişti care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoştinţa muncitorilor din afară ştirea despre declararea grevei şi pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. Au atacat un pichet de grevă care număra 30 de mineri, contemp. 1948, nr. 109, 1/3. Ne hotărîsem să facem pichete de grevă. Demetrius, c. 45, cf. dm. Sarcina gărzilor de autoapărare şi a pichetelor de grevă era de a nu permite pătrunderea in ateliere a organelor represive, v. rom. februarie 1963, 97. II. S. m. Ţăruş de lemn sau de metal care se înfige în pămînt pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc. Cf. ltr2, dl, dp, dm, dn2. — PI. : (I, rar II) pichete şi (învechit) picheturi, (II) picheţi. — Din fr. plquet, germ. Pikett, rus. UHK6T. PICHÉT2 s. n. Ţesătură deasă de bumbac sau, mai rar, de mătase, de nailon, executată cu două urzeli diferite, una de bază şi alta care formează pe faţa ţesăturii desene (geometrice) în relief. 1 laibăr . .. galben de picheth (a. 1816). Iorga, s. d. xii, 174. Banul, | îmbrăcat în antereu de sevai subţire, cu o libadea de pichet 5933 PICHET3 - 534 - PICHIRISIT alb. Filimon, o. i, 173. De-un fir negru de mătase ii atirna monoclul pe vesta albă de pichet. Vlahuţă, o. a. iii, 27, cf. ddrf. Cuvertura de pichet. Teodoreanu, m. ii, 59. Călca uşor in virful picioarelor, mindru, intr-o bluză curată de pichet albă. Bart, e. 70, cf. dm. Pe cap, copilul avea pălărie de pichet alb. CAlinescu, s. 66, cf. dn*. ^ (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Fir de bumbăcel (Ştefăneşti-Drăgăşani). Cf. şez. i, 291. Singur să mă trag pe braţe, Cu firicel de pichet, ib. — PI. : (rar) picheturi. — Şi: (rar) pică s. f. Săghi-nescu, v. 98, Şăineanu, d. u., Brâescu, o. a. ii, 17. Din fr. piqué. PICHÉT3 subst. Numele unui joc de cărţi care se joacă (tn două persoane) cu treizeci şi două de cărţi. Cf. Ştamati, d. Erau cu toţii la cafenea la o masă şi jucau pichet, contemporanul, v2, 203, cf. ddrf. Petrecerea . . . işi urmă cursul mai departe: care jucau maus . . . , care pichet sau concină. Hogaş, dr. ii, 68. Nu era zi in care să nu fi jucat.. . cel puţin şapte partide de pichet. Brătescu-Voineşti, î. 34. Rămii aici; ai să joci cu mine trei partide de pichet. Sadoveanu, o. XIV, 58, cf. ii, 626, dm, dn2, h v 390, vii 137, xii 403. — Din fr. plquet. PICHETÁ vb. I. T r a n z. (Complementul indică punctele unei alinieri, ale unei măsurători, ale unui drum etc.) A marca prin picheţi1 (II) Înfipţi tn pămlnt. Cf. ds. Fiecare şef de coloană. . . pichetase cu ţăruşi de mesteacăn calea asaltului. Sadoveanu, o. vi, 479, cf. ltr2, dl, dm, dn2. +(Complementul indică picheţi1) A bate In pămlnt (pentru a marca ceva). Cf. dl, dm. — Prez. ind. : pichetez. — Din fr. plqueter. PICHETÁJ s. n. Ansamblu de picheţi1 (II) care marchează un traseu, o aliniere, un drum etc. Cf. dm, dn2. — PI.: pichetaje. — Din fr. piquetage. PICHETÁRE s. f. Acţiunea de a picheta. Cf. LTR2, DL, DM, DN2. — PI.: pichetări. — V. picheta. PICHETÂŞ s. m. (învechit) Grănicer la un pichet1 (I â). Pichetaşii aUstrieni nu i-au lăsat a trece. I. Io-NESCU, M. 26, cf. DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Pă la toate potecile din oraş trecătoare peste hotar, să vor afla numai paznici pichetaşi (a. 1842). doc. ec. 776. — PI. : pichetaşi. — Pichet1 + suf. -aş. PICHÉUCA s. f. v. picioleă. PICHEUCIÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui picheucă. V. picioică (Tazlău-Buhuşi). Cf. şez. vii, 182. — PI. : picheucuţe. — Picheucă + suf. -uţă. PÍCHI subst. (Regional; şi tn construcţia de-a picul) Joc de copii care se joacă cu un beţişor care este lovit cu un fel de lopăţică; p. e x t. ţurca. Cf. Barcianu. Jocurile erau din cale afară de nebuneşti. Şo-dronul, pichiul, oina. Brăescu, a. 126, cf. alr sn v h 1 301/182, Lexic reo. 62. — PI. : ? — Şi: pic (Barcianu) s. n., bichi (Scri-ban, d.) subst., bfchie (alr sn v h 1 301/182) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. b i g e. PICHICÍ s. m. (Prin Olt.) Pui de curcă. Cf. dr. iv, 1 328. — PI. : pichici. — Etimologia necunoscută. Cf. pichere. PÎCHIE s. f. v. pichere. PICHINDtÎŢĂ s. m. v. prichlduţă. PICHI6CĂ s. f. v. picioică. PICHltilCI subst. pl. v. picioică. PICHÎR s. n. v. peşehlr. PÎCHIRĂ s. f. v. piehere. PÎCHIRE s. f. v. pichere. PÎCHIRI1 interj. (Adesea repetat) 1. (Prin Mold.) Cuvînt care imită strigătul bibilicii. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Cuvtnt cu care se cheamă puii mici. Cf. Udrescu, gL. 3. (Prin nord-vestul Munt.; ironic) Cuvtnt care imită o vorbire sau o discuţie pretenţioasă, neînţeleasă. Cf. Udrescu, ol. Cind se intilnesc amindoi, toată ziua pichirisesc intre ei: pichiri-pichiri! id. ib. — Onomatopee. PÎCHIRI2 subst. (Regional) ,,Un fel de covor de lînă“ (Grumezoaia-Huşi). alr i 727/508. — Pi:: ? — Etimologia necunoscută. PICHJRÎ3 vb. IV. Intranz. (Regional; despre bibilici) A scoate strigătul caracteristic speciei; (regional) a chercăni (Războienii de Jos-Tirgu Neamţ). Cf. h x 538. Pichirea pichireşte. ib. — Prez. ind. pers. 3 : pichireşte. — V. plchlril. PICHIRÎCĂ s. f. (Regional) Pichirin (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl.: ? — Pichlre -f suf. -icif. PICHIRÎN, -Ă s. m. şi f. (Regional) Pui mic de găină pitică; (regional) pichirică (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : pichirini, -e. — De la pichlre. PICHIRISEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a p i c h i r i s i1 (2); vorbire rapidă, neînţeleasă, amestecată cu cuvinte necunoscute ascultătorilor ; (regional) pichirisit. Cf. Udrescu, ol. Au venit nişte cioclovine şi unde s-a încins intre ele o pichi-riseală, de nici naiba n-are ce alege. id. ib. + (La pl.; concretizat) Cuvinte neînţelese, necunoscute. Cf. Udrescu, ol. Ce pichiriseli or mai fi şi-astea ? id. ib. — Pl. : pichiriseli. — Pichirisi1 + suf. -eală. PICHIRISÎ1 vb. IV. I n ţ r a n z. 1. (Regional) A chema puii (la mtncare) (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, ol. 2. (Prin nord-vestul Munt.) A vorbi repede, neînţeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor. Cî-Udrescu, gl. Au venit cu maşina, s-au dat Jos şi au început a pichirisi pe limba lor. id. ib. + A pălăvrăgi. Cf. Udrescu, gl. Ce-or fi tot pichirisind muierile alea, că d-un conac stau cu vadra-n cap, in mijlocul drumului, id. ib. — Prez. ind. : pichirisesc. — Pichiri1 -f suf. -isi. PICHIRISÎ2 vb. IV v. plearisl. PICHIRISÎT s. n. (Regional) Pichiriseală (Sămara-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : pichirisituri. — V. pichirisi1. 5958 PICHIRIŢĂ - 535 - PICIOICĂ PÎCHIRIŢA s. f. (Ornit.; Mold.) Bibilică (Numida meleagris). Şăineanu, d. u. — PI. : pichiri{e. — Pichire + sui. -iţă. PICHIRLĂU subst. (Regional) Putinei (pentru unt) (Fereşti-Sighetul Marmaţiei). Cf. chest. v 87/32. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. PICHIR6I s. m. v. picheroi. PfCHIURE s. f. v. pichere. PICHÎTĂ s. f. (Omit.; regional) Bibilică (Numida meleagris) (Comloşu Mare-Jimbolia). Lexic reg.. ii, 41. — PI. : pichite. — Etimologia necunoscută. PICI* adj. (Prin nord-vestul Transilv.) Miop. Cf. Caba, săl. — PI. : pici. — Etimologia necunoscută. PICI2 s. m. (Familiar; de obicei ca termen de adresare) Băiat (foarte) tînăr; copil de sex masculin; (familiar) puşti, (neobişnuit) piciulingă. Ia ascultă, le prea inlreci cu şaga, piciule! Creangă, o. 297. Ia ascultă, piciule: spune-mi tu, cine sint eu. Caragiale, 0. iii, 69. Treci, piciule, in locul lui!.. . Aşa! Şi poar-tă-te frumos. Vlahuţă, q. a. ii, 83, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. întinde-piciul istovit O pălărie spartă. Iosif, patr. 53. Du-te acasă, piciule, că te iau la spinare ca pe traistă şi te duc mă-ti. Petică, o. 220. Vezi pe cite un pici de cinci-şase ani că se duce cu trei cai să-i scalde. Brătescu-Voineşti, p. 348, cf. Şăineanu, d. u. Un pici sprinten, cu ghiozdanul subţioară, tocmai ieşea pe poartă. Rebreanu, n. 160, cf. 270. Ei, piciule, toţi ştejarii ăştia... mă cunosc de 25 de ani! Galactjon, o. 268. Cîrciumarul. .. trimise băiatul, un pici isteţ. . . care, zicind ,,poftiţi restul“, răsturnă pe masă un pumn de franci. Brăescu, o. a. i, 13, cf. Iordan, stil. 84. Mai la vale, se hirjoneau un clrd de pici mucoşi. C. Petrescu, a. r. 8, cf. dm. <0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Dorul de ţară face din românul pici uriaş falnic. Jipescu, ap. tdrg. — PI. : pici. — Din tc. plţ. PÎCICĂ s. f. (Rar) „Fată mititică, scundă“, cade. — PI. : ? — Pici2 + suf. -că. i PICICOAlE s. f. v. plscoi*. PICIGANIE s. f. v. plţigaie1. PICIMdC s. m. (Regional) Pitic2 (Petreştii de Jos-Turda). alr n/i h 79/250. — PI. : picimoci. — Cf. pici2, p i c i n o g. PICÎNGINE s. f. v. pecingine. PICINdG, -OÂGĂ adj. (Prin Ban.; despre oameni) Mărunt (I 3), scund; sfrijit. Că picinog o mai rămas Vasile. L. Costin, gr. băn. 157, cf. Novacoviciu, c. b. 1, 17. — PI.: picinogi, -oage. — Cf. pici2, picimoc. PICIOÂCĂ s. f. v. picioieă. PICiOAGĂ s. t. v. picioică. PICIOANCE s.f. pl. v. picioică. PICIOÂRCĂ s. f. v. picioică. PICIÔC1 interj. (Regional) Strigăt cu care se cheamă calul (Runc-Vişeu de Sus). Cf. dr. v, 218. — Onomatopee. PICIÔC* s. m. v. picioică. PICIÔC s.f.v. picioici. PICIOCĂRÎE s. f. (Prin Transilv.) Loc cultivat cu cartofi ; (regional) piciocărişte. Cf. dr. xi, 83, Glosar reg., com. din Monor-Reghin şi din Morăreni-Reghin. — Pl. : piciocării. — Şi : pitioc&rie s. f. mat. dialect. i, 186. — Picioc* + suf. -ărie. PICIOCĂRÎŞTE s. f. (Regional) Piciocărie (Vad-Sighetul Marmaţiei). Cf. dr. xi, 69, 83. — Pl. : piciocăriştt. — Picioc* + suf. -ărişte. PICIOCEAScA adj. (Regional ; In sintagma) Ceapă piciocească = arpagic (Bîrsana-Sighetul Marmaţiei). alr ii 6 015/353. — Pl. : picioceşti. — Picioc* + suf. -esc. PICIÔG s. m. v. picioică. PICIÔGNE subst. pl. v. picioică. PICI0ICĂ s.f. (Regional) 1. Cartof (Solanum tu-berosum). Picioicile toate (a. 1774). Iorga, s. d. xiii, 75, cf. lb. Piciocile sini stricăcioase. Vasici, m. ii, 108/10. în toată ziua erau petrecute legume .. ., miercuri, hreanul, joi, ridichea, vineri, piciocii. Codru-DrAguşanu, c. 206, cf. 207, Polizu. Vremea e tot uscată: geme împărăţia toată de aşa secetă; or să se scumpească piciocile. Caragiale, o. vii, 36, cf. MIn-drescu, ung. 76, Gheţie, r. m. Cartofi (picioici) cari cu deosebire sus in comuna Fundata ... se fac cu imbel-şugare. Turcu, e. 35, cf. Brandza, fl. 342, Damé, t. 188, Barcianu, Grecescu, fl. 421, Bianu, d. s., Lun-gianu, cl. 232. Se hrăneau oamenii cu pecioici şi cu mei. Rădulescu-Codin, m. n. 38, cf. Panţu, pl., dm, h ii 223, iv 268, ix 493, 509, xi 277, 326, xvn 39, xvm 16, şez. iv, 44, xv, 17, Viciu, gl., i. cr. i, 122. Toată noaptea fierb picioci. Bîrlea, c. p. 216, cf. 253, L. Costin, gr. băn. 157. Cresc citeva fire de cinepă şi ciţiva carlofi (picioci). Arh. folk. v, 688, cf. alr sn iv h 1 102, 1 103, Lexic reg. ii, 81. Mă dusei in pădurice, Aflai ouă de bobice, lăsai două, Ca bobicea să mai ouă (Picioicile). arh. folk. i, 193. 2. (Şi în sintagmele picioci de pămint, Borza, d. 82, picioci curate, id. ib., piciocă iernatică, id. ib., piciocile lui Dumnezeu, id. ib., picioucă porcească, mat. dialect, i, 214) Nap (2) (Helianthus tuberosus). Cf. lb, Polizu, Barcianu, Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg, dr. v, 559, Panţu, pl., Scriban, d., Borza, d. 82, Vaida, alr sn i h 194, alrm sn i h 139, mat. dialect. i, 214. — Pl.: picioici şi picioice. — Şi: plcloăcă (Cihac, ii, 520, lm, ddrf, Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u., Scriban, d., h iv 120), picioâgă (Pamfile, a. r. 189, Viciu, gl., Borza, d. 192) s. f., picioănce (Borza, d. 192) s. f.*pl> plcioârcă (hem 2 462, Grecescu, fl. 303, Pamfile, a. r. 189, Borza, d. 162) s.f., piciôc s. m., pl-ciôci (Borza, d. 82) s.f., piciôg (h ii 251) s. m., pi-ciôgne (bulet. grăd. bot. v, nr. 3-4, 59, Borza, d. 82), piciônci (Borza, d. 162) subst. pl., piciorcă (Brandza, fl. 272, 342, Bianu, d. s., Pamfile, a. r. 189, Borza, d. 162, şez. xv, 17), piciâucă (mat. dialect, i, 214), picéuei (ddrf, MÎndrescu, ung. 96, tdrg, h xvii 348, şez. ii, 42), piehéree (Borza, d. 162), picheucă (Pamfile, a. r. 258, tdrg, Borza, d. 162, h x 213, 496, xii 286, şez. xv, 17), pichlôcfi (Borza, d. 162, h x 30, Viciu, gl., alr ii 4 111/574) s.f., pichiéici (chest. ii 437/276), pitiôci (Borza, d. 162) subst. pl.. 5984 PICIONCI - 536 - PICIOR pecioăică (Tomescu, gl., Udrescu, gl.) s. f., peclog (h n 243) s. m., peci6ică s. f., pîrcioci (arh. som. xxiii, 463, Paşca, gl.), pîrciâşi (Borza, d. 162) subst. pl., putuoâcă (id. ib. 82), puţoâcă (Coteanu, pl. 30, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg) s. f., bicioici (Viciu, gl.) subst. pl. — Din magh. pityoka. PIClONCI subst. pl. v. picioică. PICIOR s. n. I. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold pină la virful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu, (popular şi familiar) crac, (regional şi familiar) gionat; p. r e s t r. labă. V. gaidă. M intui... picioarele mele den lunrecare. psalt. hur. 47v/1. Luo brăul lu Pavelu şi-şi legă picioarele sale. cod. vor. 28/5, cf. 78/8. Se nu cîndva poticneşti de piatră piciorul tău. psalt. 191, cf. 243. Ştergea cu părul ei picioarele lui. Coresi, ev. 102. în miru şi in picioare ei-mi bătură găvoazde (a. 1600). cuv. D. bătr. ii, 46/8. Nice avea ochi, nici mini, nice picioare. Moxa, 274/6. Nu imbla pre picioare, nice pute să să rădice. Varlaam, c. 109. Căndu-l va stropşi cu picioarele sau-l va ucide cu pumnii, prav. 85. Picioarele lui asamănă-să aramei, n. test. (1648), 304r/21. Că-n sîlţa aceaia. . .li s-au prins piciorul de să încurcară. ' Dosoftei, ps. 31/8. Gol piciorul încălţa cu piale şi cu legături în cruciş. N. Costin, ap. gcr ii, 4/7. Au pus pre piatră picioarele mele. Neculce, l. 219. O hiară inşălăloare care să prinde cu amindoauo picioarele în cursă. anon. cantac., cm i, 99. Matei Vodă, fiind la un picior rănit den război, zăcea. R. Popescu, cm i, 365. Picioarile îi era ca ale ţapului şi tot trupul flocos (a. 1799). gcr ii, 118/31. El gîndea că merge drept pe aleasă Cărare şi pc-a sale picioare. Budai-Deleanu, ţ. 127, cf. 295. Multe saduri supt picerile noastre şi în prejurime. Marcovici, d. 126/13. Cu mînule încleştate de ale tale picioare Aşteptam dorit respunsul. Conaciii, p. 100. Să-şi facă canonul cu picioarele desculţe, cn (1848), 42/51. A visat că s-a-nghimpat Şi umblă la picior legal. Pann, p. v. i, 103/4. Calul, care sta gala, cu un picior în vint, îi dă o lovitură şi-l culcă la pă-mînt. Alexandrescu, o. i, 344, cf. 288. Nu vezi mişcările ce fac picioarele Iuţi şi uşoare. Bolintineanu, 0. 115. Un ciine se odihneşte sub picioarele pe jumătate lungite ale Dianei. Odobescu, s. iii, 57. Calul. . . începu a sări în două picioare. Creangă, p. 185. S-a suit cu picioarele pe bancheta de catifea. Caragiale, o. ii, 2. Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata. Ispirescu, l. 5. îşi admiră ... forma picioarelor, frumuseţea incăl-ţămintelor. Vlahuţă, o. a. i, 194. Să-i scoată spinul din picior. Coşbuc, P. i, 181. Se depărtă de masa celor doi, legănîndu-se pe picioarele scurte. Agîrbiceanu, a. 51. De abia îşi mişcă picioarele, da-n schimb face pe berbantul. Gîrleanu, n. 56. Se simţea mic şi slab, cil un vierme pe care-l calci in picioare. RebreAnu, i. 51. Văd două braţe mici Ca două picioare de furnici. Topîrceanu, b. 32. în fundul vreunei mine ai coborît vreodată să vezi oamenii in picioarele goale in apă ? Camil Petrescu, t. i, 276. Cu blana descheiată se aşeză să-şi dezmorţească picioarele. C. Petrescu, î: 1, 203, cf. iî, 122. Cu picioarele goale in papuci de casă. Brăescu, o. a. i, 239. Se afla intru oarecare suferinţă, dintr-o rană la picior. Sadoveanu, o. xii, 334. Ţi-au îngheţat picioarele? Vinea, l. ii, 311. Se ivi, printre frunzele aplecate ale crăcilor de sălcii, partea de la genunchi în jos a picioarelor cuiva. Preda, m. 18. Plingea mioara albă cu plînsete amare şi, tristă, şchiopăta de un picior. Labiş, p. 78. Erau desculţi, cu picioare negre, mart şi noduroase. Barbu, p. 10. Săraci picioarele mele, Nu le poci purta de grele. Jarnîk-Bîrseanu, d. 132, cf. 10, 426. Varsă oala pe picioare. Reteganul, ch. 120. Şi urita stă pe vatră Cu picioa-re-nctrligate. şez. iv, 232. Cu chicioru-n uşă da, Uşa-n două deşchidea. mat. folk. 1 068. La picioare-ncăi-ţată Cu opinci negre de capră. Balade, i, 299. Nimica nii te-o durut, Num-un deget la picior, folc. transilv. i, 161, cf. 321, folc. mold. i, 58. Unde nu este cap. vai de picere. Românul Glumeţ, 1. Puricele a văzut cum se potcoveşte calul şi a ridicat şi el piciorul. U-drescu, gl. Calul, că e cu patru picioare, şi tot se poticneşte. Zanne, p. i, 353. Vulpea cind.se prinde, se prinde de cîte patru picioare, id. ib. 707. Capul duce’picioarele. id. ib. ii, 34. Mai bine cu papucii cîrpiţi decit cu piciorul gol. id. ib. iii, 274. Cine sare multe trepte deodată, i se frînge piciorul, id. ib. 412. Vasului gol toţi îi dau cu piciorul, id. ib. iv, 172. Nu-i da cu piciorul, c-o să-i duci dorul. Udrescu, gl. Nu slă lumea-ntr-un picior, se spune cînd cineva vrea să arate că nu îi pasă de ce i s-a întlmplat. Cf. id. ib. 0> (Prin analogie) Arbori de argint care, încununaţi cu ramuri de smarald, îşi pierd picioarele intr-un tapet de iarbă. Bolintineanu, o. 321. Buruieni acăţătoare cu circei in loc de picioare. Hogaş, dr. i, 24. Şi merii rezemaţi tnir-un picior Te-ar imbia cu freamăte-n grădină. Stancu, p. s. 38, cf. h iv 70. Mînăstire-ntr-un picior (Ciuperca). Gorovei, c. 83. O Fi g. Am ieşit cu capul tn jos, simţind pe grumaji piciorul greu şi heindufat al soarţii care m-abătea la pămînt. Delavrancea, t. 263. Punind piciorul pe grumazul creştinilor, au scuipat în biserici şi mînăstiri. Sadoveanu, o. xi, 22. <0 (Rar) Picior de cîine = nod marinăresc. Cf. ltr2. (învechit) Cel cu patru picioare = animal patruped. Ce dară întreabă ceale cu patru picioare, de-ţi vor spune şi păsările ce-povesti ţie. Biblia (1688), 3681/41. O sLoc. 'a d jVjhui (sau iute) de picior (sau de picioare) = car?T7irergerepede; iute, sprinten. Cf. lb. Ahile cel bun de picior. Murnu, i. 5. (Substantivat) Au trimes la lăcuinţa lor pe Vineri, ca pe un mai bun de picioare, ca să aducă frînghie. Drăghici, r. 230/3. în trei picioare = (despre afii-matele—jîatm{>ede)_^chiop. Cf. Ciauşanu, gl. Q^La picior =£ a)Cu> c. a (despre vînăţori) care vînea23"anTfnâîele în'TTmţTTeacestea se odihnesc, mănîncă etc. Vinăţoni la picior fiind aşa de puţini, vinatu^efâ^f o 'bogăţie.jâefsiovită. Sadoveanu, o. x, 461; ifll o c . a d j. şi a._cLy E x p r. L-a ros ca pe-uu pieior de porc, se spune despre o persoană care şi-a cheltuit averea cu cineva sau care a făcut pe cineva să-şi cheltuiască averea cu ea. Cf. Ciauşanu, gl. + (Argotic) Picior de porc = pistol. Cf. Baronzi, l. 149. Picior de porc mare = puşcă. Cf. id. ib., dr. xi, 144. + (Regional ; în construcţiile) Hora peste picior, pe picior, pe amîndouă picioarele = numele mai multor dansuri populare; melodiile după care se execută aceste dansuri. Cf. Sevastos, n. 281, Pamfile, j. iii, 11, Varone, d. 121, 122, 123, id. j. r. 43, Densusianu, ţ. h. 276, h iii 80, iv 179, alr i 1 477/5, 51, 122, alr ii 4 336/27, 53. + (Prin vestul Transilv. şi sudul Munt.; în construcţia) (La armeanu) intr-un picior = şotron. Cf. alr sn v h 1 300. 2. (La oameni; de obicei determinat prin ,,de lemn“) Proteza unui picior (I 1); (rar) pilug (I 2). Piciorul de lemn şi cîrja sună in pietre. C. Petrescu, î. ii, 78. în urma lor rămine, în loc de arme sau roii de tun, picioare de lemn şi cîrje. Sahia, n. 19. (Regional) Picioare de lemn = catalige, alr sn v h 1 307/316. II. P. anal. 1. Numele unor părţi de obiecte, de construcţii etc. sau al unor obiecte, instrumente etc. care seamănă, ca formă, cu un picior (I 1) şi care servesc ca elemente de susţinere, de fixare etc. : a) Fiecare dintre elementele pe care se sprijină partea de jos a unei mobile sau capul unei unelte. 3 mese dă lemn..., alta lungă pă picere (a. 1802). doc. ec. 69, cf. drlu. Fruntea spartă de piciorul unei mese. Delavrancea, s. 158, cf. Dame, t. 114, 134. în mijlocul unei mese rotunde de tei, cu trei picioare, stătea nemişcată, o mare mămăligă. Hogaş, dr. i, 47, cf. 114, Un scaun pe trei picioare era ca o gadină nemaivăzută. Vlasiu, a. p. 124. Ne aşezarăm . . . la o măsulă scundă, cu trei picioare. Sadoveanu, o. viii, 391, cf. 258, Iordan, stil. 14. Masa în trei picioare şchioape, ca o tavă rotundă. Arghezi, b. 43. Cunoscătorul nu putea rămine dectt surprins de prezenţa . . . , lîngăocăru-(ă, a unei mobile aşa de elegante pe picioarele ei subtil i. Călinescu, s. 58, cf. dp, ltr2. Aseară am fost la şezătoare Pe-un scaun cu trei picioare, folc. transilv. i, 144. Masa nu slă-ntr-un picior Şi nici lumea-nlr-un ficior. Jarnîk-Bîrseanu, d. 251. Scaunul cu un picior numai nu poate sta drept, se spune despre oamenii care au puţini prieteni. Cf. Zanne, p. iii, 367. b) Partea de jos, alungită, prevăzută eu un suport, care sprijină corpul unor obiecte. Pe un picior vertical este suslinut un inel metalic. Poni, f. 96. Pe divan cade lumina unei lămpi cu picior. Camil Petrescu, t. i, 84. Colonelul ridică în lumină paharul cu piciorul înalt. C. Petrescu, î. i, 5. c) (Prin nord-vestul Olt. şi sudul Transilv.) Fiecare . dintre stîlpii pe care se sprijină podul morii (de apă). [Ursoaia] e susţinută de o parte de scaun, de altă parte de picior. Păcală, m. r. 467, cf. alr sn i h 166/836. d) (Regional) Fiecare dintre cele două lemne lungi ale scării mobile, pe care se fixează fusceii (Gura Sărăţii-Buzău). alr ii/i mn 134, 3 888/728. e) (Regional) Fuscel (la scara *mobilă) (Negreni-Slatina). Cf. alr ii/i mn 135, 3 889/791. i) Element de construcţie al unui pod, care transmite solului greutatea podului şi sarcinile care îl solicită. Ale acelui pod, stau tot de patru laturi cioplite pietri picioarele lui. C. Cantacuzino, cm i, 16, cf. drlu. Picioarele de sprijin [ale podului] zidite-n piatră. Vlahuţă, ap. tdrg. g) (Regional) Regulator (la plug). Cf. Pamfile, a. r. 41, ltr2, h xi 166, xiv 200. h) (Regional) Bîrsă (la plug) (Găvăneşti-Buzău). Cf. h ii 88. i) Fiecare dintre lemnele înfipte vertical în ople-nele săniei, pentru a sprijini loitra; ţepuşă, mănuşă (II 2 h), (regional) mînă1 (II 2 a), popic. Cf. alr ii 5 643/704, 723, 727, 762, 791, 876, 928, alr sn ii h 357/928, a i 23, 35, ii 3, 5, 16, ix 2. j) Mîner fixat de coada unei coase; (regional) măcău1 (3), popic, Cf. ddrf, Săghinescu, v. 99.Luai coasa de picior Şi-n văzduh ii detei zbor. Alecsandri, p. p. 259. Cit fu vara de frumoasă Nu prinsei picior de coasă. Reteganul, ch. 35, cf. graiul, i, 70, i. cr. iii, 226, alrm sn i h 40, a i 23, 35, ii 12, m 2, 17, 19, iv 5, v 15, 22, 33, 35, 36, vi 3, 8, 26. + (Prin Bucov. şi Mold.) Bucată rotundă de lemn în care se * fixează nicovala de ascuţit coasa; (regional) pop, batcă, butucier. Nicovala se înţepeneşte în pop, picior, batcă, ori butucier. i. cr. iii, 227, cf. Pamfile, cr. 126. k) (învechit) Parte a cercelului care atîrnă mai jos de lobul urechii. 1 pereche cercei de aur cu pecerile de mărgăritar, cu robinuri (a. 1784). bul. com. ist. v, 283. 1 floare de diiamante cu 3 picioare de smaragd 5986 J PICIpR — 541 - PICIORĂ (a. 1794). Iorga, s. D. xi, 222. 1 păreche cercei de aur cu un picior de smarand. ap. Odobescu, s. i, 421. Fetele cu cercei . . . cu trei picioare. Pitiş, şch. 922. 1) (Regional; la pl.; de obicei cu determinările ,,de fier“, ,,de oală“) Pirostrie (1). Cf. alr sn iv h 1 033, a ii 8, 10, iii 1, Glosar reg. m) Parlmă fixată cu un capăt de catarg şi cu celă- lalt de clrligul unui palane. Cf. ltr2. n) (Tipogr.) Bucată de aliaj pe care se montează clişeul de alamă pentru tiparul în relief, cv 1950, nr. 3, 34. o) (Tipogr.) Baza paralelipipedului literei tipografice. Cf. ltr2 x, 248. p) (Regional) Cui de lemn cu care se fixează jugul pe buştean la pluta de lemne (Cîriibaba-Gura Humorului). Arvinte, term. r) (Prin Mold.) Parte a cimpoiului nedefinită mai de aproape. Cf. h x 262. 2. (Min.; în sintagma) Picior de siguranţă = parte din masivul unui zăcămînt lăsată neexploatată, în scopul protecţiei unor lucrări sau a unor construcţii de la suprafaţă. Cf. ltr2, dl, dp, dm. 3. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Partea de jos, masivă, a unui zid, a unei construcţii etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc. j. V. b a z ă, p o a 1 ă. Vestita cetate Brusa . . . este la picioarele Olimbului. R. Popescu, cm i, 232. Li s-au mai venit din picioru dintre piraie pină la capătul poienelor din sus (a. 1755). Ştefanelli, d. c. 57. începutul cercetărei s-au făcut de unde se intilnesc 2 picioare a munţilor Giurgiul şi Gorul (a. 1792). Uricariul, iv, 270/13. Şi mergi tot picioru in deal pină in margine (a. 1813). Ştefanelli, d. e. 356. Uşor ca însuşi cerbul păşeşte vinătorul Pe coama cărăraiă [a] piciorului de munte. ap. Odobescu, s. m, 87. Ciracii dorm cu ciinii de vinat la picioarele slincilor. Calagiale, o. vi, 279, cf. ddrf. Vine repede pe al doilea picior de munte. Delavrancea, o. ii, 262. Se oprea la piciorul farului. Bart, e. 316. Observai atunci că la picioarele acelor ziduri. . . poposea mulţime de norod. Galaction, o. 243. Cerbii să-i vezi trecind pe la piciorul muntelui. Sadoveanu, o. v, 34, La picioarele Hăşmaşului Mare . . . privirile pornite in susul apelor. . . sini duse mereu mai departe. Bogza , c. o. 16. Cumplitele adincimi de la picioarele piscurilor nu se mai văd. id. ib. 63. Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, Zbuciumat se plinge fluierul de fag. Labiş, p. 298, cf. ltr2. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai. Alecsandri, p. p. 1. Oacheş păcurar, Du-ţi al tău frunzar De la vinturi multe Pe picior de munte, pop., ap. ggr ii, 829. Pe piciorul cel de plai, Lingă poarta cea de rai. Marian, î. 478. Şi pe Badiu mi-l legau, Mi-l legau, mi-l ferecau La duhoarea focului, La piciorul hornului, Unde-i păs voinicului. Pamfile, c. ţ. 81, cf. chest. iv 86/173, 356, 566 b, a v 15. Oile pornind, Pe-un picior de munte, Cu haţaşuri multe. folc. mold. i, 82. III. (Popular) Jumătate de claie de cereale păioase formată dintr-un număr variabil (după regiuni) de snopi dispuşi cruciş; (regional) petină, petiţă2. Aceşti tuspatru snopi fac un picior. I. Ionescu, c. 133/14, cf. ddrf.. [Secerătorii] înălţau ici-colo, din snopi peste snopi, picioare, şi din picioare clăi. ap. tdrg. Treisprezece snopi alcătuiesc iin picior, i. cr. iii, 292, cf. iv, 100, alr sn i h 58, 59, a ii 3, 8, 12, Lexic reg. 37, 84. IV. 1. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 30,48 cm, folosită şi astăzi în unele ţări. Nălţimea de ISO de picioare iaste. C. Cantacuzino, cm i, 16. Clopotniţa... are înălţimea sa 150 de coţi (adecă trei sute de picioare). Amfilohie, g. 116/5. Un inger de marmură albă ţiind o cruce naltă de 30 de picioare. ar (1829), 1442/21. Au cite 20 de picioare lungime. cr (1846), 24*/4. Apoi incungiură oraşul. . . şi îl ocoli cu un şanţ foarte adine, de douăsprezece picioare de larg. Bălcescu, m. v. 134. E de vreo cinci picioare de naltă. . cu cea mai frumoasă talie ce poate s-o aibă o femeie, cr (1848), 253/61. Umbriţi sub piscul măreţ al Olimpului ce se înalţă la 6 000 picioare in sus. Odobescu, s. i,227, cf. contemporanul, iii, 777, ddrf. La asediul Cartaginei, lucra un berbece de 200 de picioare de lung. Xenopol, i. r. i, 84, cf. I. Brăescu, m. 6. N-aş putea, în adevăr, spune cu cite picioare eram deasupra norilor. Hogaş, dr. i, 50. Sfincşii înaripaţi a căror lungime este mai mare de şase picioare. Scînteia, 1963, nr. 5 795, cf. ltr2, dm, der. O (învechit, rar) Picior cubic = unitate de măsură a volumului,-egală cu volumul unui cub cu latura de un picior. Din moliiştele de cretă, un milion abia compuind mărimea unui picior cubic. Isis (1856), 22/2. 2. Unitate ritmică a unui vers, alcătuită dintr-un. număr fix de silabe lungi şi scurte sau accentuate şi neaccentuate. Stihuri cu numere de picioare. I. VAcĂ-rescul, în scl 1954,cf. drlu. Versurile antice se măsura prin . . . picioare. Heliade, o. ii, 144, cf. ddrf. Oiungă după o scurtă siînd un iamb îndeplinesc Şi viersul ce de şease ori în rithmurile sale Cu repedele picior venea in măsuri egale. Ollănescu, h. a. p. 35. Combinarea de picioare: coriamb, dactili, troheu, este în bună parte elementul care dă acestei poezii de fericire o notă de duioşie. Ibrăileanu, s. l. 165. Elegie ori odă cu multe picioare şi rime îmbrăţişate. I. Botez, b. i, 96, cf. dm, der. — Pl. '. picioare şi_(regional) picere. — Şi : (învechit) peeer, pieer (bul. coji. ist. v, 283) s. n. — Lat. pctiolus. PICIORÂC subst. (Prin vestul Mold.) „Coama plecată a unui deal“, h x 495, cf. 419. — Pl. : ? — Picior + suf. -ac. PICIORĂG s. n. 1. (Regional; de obicei la pl.) (Fiecare dintre cele două) picioroange (II). Cf. Barci-anu, Pamfile, j. i, 64, bul. fil. vii —viii, 103, rev. crit. m, 164. Gîndeşli că-i îm ptisoraî. alr ii/i mn 44, 2 233/833, cf. alr sn v h 1 307. 2. (Prin Mold. şi Transilv.) Tălpig (la războiul de ţesut). Cf. şez. viii, 147, Pamfile, i. c. 276. 3. (Transilv.) Ciolan (de porc afumat). Cf. alr ii 5 657/284, mat. dialect, i, 26, 85, 214. — Pl. : piciorage şi piciorăgii (alr sn v h 1 307/141), (m.) picioragi (şez. viii, 147). — Şi: piciorăg (alr sn v h 1 307/27 ; pl. piciorăgi, ib.), piştorăg (mat. dialect, i, 214) s. n. — Picior + suf. -ag. Cf. piciorong. PICIORĂNDE subst. pl. v. piciorong. . PICIORĂNG s. n. v. piciorong. PICIORĂNGĂ s. f. v. piciorong. PICIORÂNŢĂ s. f. (Neobişnuit) Piciorong (I 1). Cf. TDRG. — Pl. : picioranţe. — Cf. picior, piciorong. PICIORÂŞ s. n. (Prin Transilv. şi Maram.) Picioruş (I 1). Cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Să-m vedzi urma pin ogradă D'e-a mneu ptiicioraş călcată. T. Papa-hagi, m. 66. — Pl. : picioraşe. — Picior + suf. -aş. PICI0RĂ s. f. (Regional) 1. Rîpă mare (Poienari-Cîmpulung). Cf. h ix 387. 2. Culme (Rudina-Tîrgu Jiu). Cf. h ix 93. — Pl. : ? — Cf. p i c i o r. 5994 PICIORĂG -r 542 -r- PICIORUŞ / PICIORĂG s. n. v. piciorag. PICI0RCĂ s. f. v. plciolcă. PICIORfiL s. n. (învechit şi regional) Picioruş (II). Cf. Budai-Deleanu, lex. Ciulurel, Bulurel, Şede inlr-un piciorel [Varza]. Gorovei, c. 126, cf. Pascu, c. 73. — PI.: pletorele. — Picior + suf. -el. PICIORÎŞ adv. (Regional; de obicei In construcţii cu verbe ca „a se culca“, „a sta“ etc.) Unul la picioarele celuilalt (Vllcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. Copiii se culcă picioriş. ib. — Picior -f suf. -îş. PICIOROÂGĂ s. f. v. piciorong. PICIOROÂMBE subst. pl. v. piciorong. PICIOROÂNGĂ s. f. v. piciorong. PICI OR <3 G s. n. v. piciorong. PICIORdl s. n. Augmentativ al lui p i c 1 o r (I I); picior mare, diform. Coi». din Marginea-Rădăuţi. — Pl.: picioroeie. — Picior + suf. -oi. PICIORONG s. n. I. (De obicei la pl.) 1. (Fiecare dintre cele două) prăjini prevăzute cu un fel de treaptă pe care se pun picioarele, şl cu care cineva se poate deplasa fără să atingă pămlntul; cataligă, papainog1 (1), (regional) piciorag (1), piciorug, (neobişnuit) picloranţă. Cf. Budai-Deleanu, lex., Polizu, ddrf, Alexi, w., rev. chit. iii, 164, Pascu, s. 213, Pamfile, j. i, 64, dr. iv, 812, ŞĂîn-eanu, d. u. Haralambie îşi ascunse intr-un canal picioroangele lui. Sahia, n. 110, cf. 26, bul. fil. vii —viii, 103, 108. Suceveanul s-a tupilat pe picioroangele lui. Sadoveanu, o. xviii, 633. îşi făcu apariţia învăţătorul Gică B . . ., în picioroange, cu barbă de cilţi. Ulieru, c. 38. Cele două placarde de carton care acopereau spatele şi pieptul omului pe picioroange se înmuiaseră. Barbu, p. 170, cf. Rădu-lescu-Codin. Mai imblă în picioroage şi cu lopeţi de lemn uşoare, şez. xiii, 91, cf. alr sn v h 1 307. 2. (Inveehit; la sg.; in formele piciorangă,picio-roangă) Cirjă. Dumnezeu să ie ferească De bălaia cea orbească Şi picioranga şchiopească. Pann, p. v. iii, 25/20, cf. Zanne, p. vi, 674. 3. (Regional; la pl. ¡informa piciorande) Patine2 (1) primitive din lemn, Întărite pe talpă cu şină de fier (Braşov). Cf. Pitiş, şch. 726. 4. (Regional) Fiecare dintre tălpile cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele la războiul de ţesut. Cf. Pamfile, i. c. 276, şez. viii, 147, tdrg. 5. (Regional) Parte a piesei pe care stă fusul de fier cu care Se deapănă ţevile sau mosoarele pentru ţesut (Ciobanu-Hîrşova). Cf. h ii 255. II. (De obicei la pl.) 1. (Depreciativ, familiar sau glumeţ) Picior (I 1, II 1) lung. Pinţele cu labe, scuriicele la pept, iar la spate cu picioroange. Odobescu, s. iii, 185. Cămile, nişte namile cît toate zilele, cu două cocoşi şi cu una, cu gitul adus In jos, cu capul mic, pe nişte picioroange ..., că eu m-am tras înapoi cind le-am văzul. Delavrancea, o. ii, 316, cf. tdrg. Se consumau, pe scaune cu picioroange, whisky şi absinih. Arghezi, b. 144. 2. (Regional) Ciolan de porc (afumat). Nu ne duce, Doamne, Unde este foame, Ci-n calea cu picioroage, Ca şi pe noi să ne roage. Teodorescu, p. p. 263, cf. Marian, sa. 290, com. din Urca-Cîmpia Turzii. + (Prin vestul Transilv.) Piftie (I). Cf. alr i 745/59, 61. III. (Omit.) 1. (La pl.) Nume generic pentru păsările (acvatice) cu picioare inalte, cuprinse in ordine diferite; (şi la sg.) pasăre cu picioare inalte. Cf. Simionescu, F. R. 81, DL, DM, DN2, DER; 2. (Prin Mold.) Baiză (Ciconia alba). Cf. Băcescu, păs. 128. 3. (Şi in sintagma sitar cu picioroange, Băcescu, păs. 156) Pasăre de apă cu corpul de culoare albă, cu spatele şi aripile negre cu reflexe vialete-verzui, cu picioarele foarte lungi, roşii şi lipsite de degetul posterior, cu ciocul lung şi subţiat spre virf; (regional) catalige, picioare-lungi (Himantopus himantopus). Cf. Linţia, p. iii, 308, Băcescu, păs. 128, der. — Pl.: picioroange. — Şi: (regional) picloroâgă (alr sn v h 1 703/102) s. f.( plcioroâmbe (dr. v, 4) subst. pl., pidoroângă (Zanne, p. vi, 674) s. f., plclorâg s. n., plclorânde (Pitiş, şch. 726) subst. pl., piciorâng (lm, rev. chit. iii, 164, alr sn v h 1 307) s. n., piclorăngă s. f. — De la picior. Cf. piciorag. PICIORONGĂ vb. I. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Despre puii animalelor sau despre copii) A se ridica de jos, a se putea ţine pe picioare, a incepe să meargă; (regional) a se impicioroga. Cf. Udrescu, gl. S-a piciorongat viţelul, se scoală singur, id. ib. 2. (Despre oameni) A-şi reveni, a se Întrema după o boală; (regional) a se impicioroga. Cf. Udrescu, gl. S-a piciorongat unchiaşul, şi-a venit in fire; credeau că dă ortul, id . ib. — Prez. ind.: picioronghez. — V. piciorong. PICIORONGÂT, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Despre puii animalelor sau despre copii) Care s-a ridicat de jos, care se poate ţine pe picioare, care incepe să meargă; (regional) împiciorogat. Cf. p i c i o-ronga(l). Cf. Udrescu, gl. 2. (Despre oameni) Care şi-a revenit, care s-a Întremat după o boală. Cf. picioronga (2). Cf. Udrescu, gl. — Pl. : piciorongaţi, -te. — V. picioronga. PICIORIÎC s. n. (Prin Maram.) Picioruş (I 1). Cf. Lexic reg. 12. — Pl. : picioruce. — Picior -f suf. -uc. PICIORIÎG s. n. (Regional) (Fiecare dintre cele două) picioroange (I 1) (Ţepu-Tecuci). Cf. Gorovei, cr. 270. Să nu umbli cu vreun piciorug, prefăcindu-te şchiop, id. ib., cf. 452. — Pl.: picioruge. — Picior + suf. -ug. PICIORXÎŞ s. n. I. Diminutiv al lui picior. 1. Cf. picior (I 1). Cf. anon. car., Budai-De-leanu, lex. Fusta ei de atlaz... de sub care se zărea un picioruş gras şi mic. Negruzzi, s. i, 17. Ies pe bătătură . .. copiii cu piele aurite, Cu grase picioruşe, cu ochii scinteind. Bolliac, o. 68. Picioruşele cele mai mici din lume in botine bărbăteşti. Eminescu, n. 83. Se preumbla pe jos în costum scurt, care lăsa să se vadă nişte picioruşe mici şi sprintene. Gane, n. i, 104. Picioruşul ca de zină . . . nu putea să fie decit de fată. Ispirescu, l. 20. Li se făcea frică ca .. . picioruşele în conduri de argint să nu-i scapete in crăpăturile pă-mintului. Delavrancea, v. v. 11, cf. Barcianu, Alexi, w. Ne-am pomenit cu cîteşitrei lip! lip! cu picioruşele goale pe seînduri. Brătescu-Voineşti, î. 22. Mişca picioruşele fragede şi ocolea, de pe margini, frunzişoara care-l adăpostise. Gîrleanu, n. 197. Dar de-acuş, Zise el cu glas sfîrşit, Ridicînd un picioruş, Dar de-acuş, S-a isprăvit. Topîrceanu, b. 55. Ce ochi şi ce picioruş fin. C. Petrescu, c. v. 174. îşi vîri în condur picioruşul. Sadoveanu, o. xii, 89, cf. xi, 278. Cîtevă păsărici . . . ţopăiau cu picioruşele lor subţiri ca firul ierbii. 6009 PICIORUŢ - 543 - PICNI Preda, m. 185. Picioruşul und’ călca, Urma nu se cunoştea. Teodorescu, p. p. 507. Sărac picioruşul meu, De te-ai vedea-n satul meu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 200. M-am apucat să rod picioruşul acela. Sbiera, p. 107. Dragă mi-e bădiţa naltă, Că-ntr-un picioruş ea saltă. Bibicescu, p. p. 364. Să nu te po(i însura, pină vei lua muiere cu picioruşu de găină. CX.tană, p. b. iii, 108. Picioruşul albişor Şi pantoful gălbior. mat. folk. 92. Doarme pînă-n prînza mare Cu picioruşele goale. Ciau-şanu, v. 34. Găinuşă, Săinuşă, Trece marea-n picioruşe (Raţa), şez. vii, 122. Găinuşă, gălbiuşă, Trece marea-n picioruşe (Albina). Gorovei, c. 8. O E x p r. (Regional) Picioruş de ... = picior de ..., v. p i c i o r (I I). Merse . . . fără să zărească picioruş de fiinţă vieţuitoare. Marian, o. i, 342. Nu zări picioruş de om. Popescu, b. ii, 102. 2. Cf. p i c i o r (II 1). în casă se mai află un sărciner pentru oale, strachine . . ., picioruşe. Liuba-Iana, m. 99. Vinul. .. îl turnă domnul Cantaraga în păhăruţele de cristal cu picioruş fin. Sadoveanu, o. x, 578. Ul-cioruş, Bulcioruş, Şede-ntr-un vîrf de picioruş (Varza). şez. iv, 104, cf. Pascu, c. 42, Gorovei, c. 125. II. (De obicei la pl.) Punct de lucrătură la Împletitura cu croşeta; (popular) picioruţ (2). Cf. dl, dm. — Pl.: picioruşe. — Picior -f suf. -uş. PICIORIÎŢ s. n. (Popular) 1. Picioruş (I 1). Cf. Budai-Deleanu, lex., ddrf. în fiecare dimineaţă îşi spală obrazul şi miinile. . . şi mai ales picioruţele. Sadoveanu, o. ix, 53. Copilul se ţinu pe picioruţe ş-o privi rîzind. id. o. xi, 135. Rodeam la un picioruţ de raţă. Sbiera, p. 8. Dragile mamii picioruţe, Cum n-or mai face urmuţe. Marian, !. 321. Şi-fi încălzeşte Minutele Şi picioruţele, id. ins. 54. Am un moşneguf Cu un picioruţ [Varza], Gorovei, c. 126, cf. 398, corn. din Marginea-Rădăuţi. 2. (De obicei la pl.) Picioruş (II). Cf. Pamfile, c. 49. — Pl.: picioruţe. — Picior + suf. -ut. PICldUCĂ s. f. v. picioleă. PÎCIRE s. f. v. pichere. PICITdC subst. (Prin Transilv). Dovleac (Cucurbita melopepo). Cf. Viciu, gl. — Pl.: ? — Din magh. biesitok. PICIULÎNGĂ subst. (Neobişnuit) Puşti, pici2. Cf. ddrf. -Pl.:? — De la pici2. PICLĂ J s. n. Operaţie de tratare a pieilor sămăluite cu soluţii de acizi (şi clorură de sodiu), in vederea tăbă-cirii lor; (rar) piclare. Cf. cv 1951, nr. 5, 23, ltr2, dm, dn1. — Pl.: piclaje. — Din fr. picklage. PICLÂRE s. f. (Rar) Piclaj. Cf. dp, ltr2, der. — Pl.: piclări. — Cf. p i c 1 a j. PÎCLĂ s. f. (sg.) (Maram., Mold. şi Bucov.) Sită la moară. A măcina la piclă. Com. din Zahareşti-Su-ceava. O Loc. adj. De pielu = (despre făină) care este cernută prin sita morii; care este de cea mai bună calitate. Apoi, o fo b£ine că n-o fo foame ş-o fo fărină d'e aceea d'e grlu, d'e pk’iclu. T. Papahagi, m. 170. ' + P. e x t. Făină (de grtu) de calitate superioară; (regional) mudmel, făină nulaşă. V. p i e 1 m. Cf. tdro, T. Papahagi, c. l., Scriban, d., com. Marian.O moară de făcea numai piclă. Vasiliu, p. l. 37. Beau palincă şi mănîncă plăcinte de piclă cu brîndză. arh. folk. i, 207, cf. a v 16, 18, 26, 34, com. din Piatra-Neamţ. — Şi: pielu subst. — Din magh. pitle. PICLĂZAU s. n. v. tiglăzău. PICLÂZf vb. IV v. tlglăzl. PICLĂZÎT s. n. v. tlglăzit. PICLĂZUf vb. IV v. tiglizul. PÎCLER subst. (Prin Bucov.) Pluş. Lexic reg. 117. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PICLERÎT, -A adj. (Prin Bucov.) Pluşat. Lexic reg. 117. — Pl. : picleriţi, -te. — De la pieler. PÎCLU subst. v. piclă. PICLIIÎ vb. IV. I n t r a n z. (Mold. şi Bucov.) A cerne (foarte fin), spre a obţine o făină de calitate superioară. Cf. Cihac, ii, 259, Philippide, p. 155. O bocănituri asemenea celei ce produce moara cînd picluieşte. Pamfile^ j. iii, 20, cf-. ii, 90. La moară la Ilişeşti, Cum pui mîna, picluieşti. Marian, ins. 24. — Prez. ind. : picluiesc. — Şi •: pitlui vb. IV. Cihac, ii, 259, Barcianu, Alexi, w., tdrg. — Piclă -f suf. -ui. Cf. pol. p i 11 o w a <5. PICLUÎRE s. f. (Mold. şi Bucov.) Acţiunea de a pici ui. Cf. Philippide, p. 155. — Pl.: picluiri. — V. piciul. PICLUÎTĂ adj. (Mold., Bucov. şi Transilv. ; despre făină) Care a fost cernută fin ; care este de cea mai bună calitate. S-au importat 5 kile făină de grîu picluită. I. Ionescu, d. 508, cf. id. m. 725. Făină pitluită. Cihac, ii, 259. Pune jumătate ocă de făină picluită, bună pe o masă de aluaturi, ap. tdrg. Din Rusia ... venea făină picluită. N. A. Bogdan, c. m. 134, cf. dm. Au deşertat sacii de cenuşă şi. . . i-au umplut unul cu făină de grîu pitluită, altul cu făină de secară pitluită. Sbiera, p. 17. Adusăm la fecioară Fărină picluită, Cea mai bună de pilă. arh. folk. vii, 96. — Pl.: picluite. — Şi: pitluită adj. — V. piciul. PICMtâZ s. n. v. peemez. PICNEĂLĂ ş. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Boală, infirmitate ; junghi, înţepătură. Cf. p i c n i (3). Cf. Udrescu, gl. Are o picneală la piept de cthd a fost în război, id. ib. 2. Toceală, rosătură, ruptură, gaură (la un obiect de Îmbrăcăminte, la iţh material textil etc.). Cf. p i c n i (5). Cf. Udrescu, gl. Pantoful sting are o ptcneălă la gleng. id. ib. Haina are cîteva picneli pe la coate. id. ib. — Pl.: picneli. — Şi: pigneălă s. f. Udrescu, gl. — Plcni -f suf. -eală. PICNÎ vb. IV. I. T r a n z. (învechit) A ochi, a ţinti, a viza. Toţi boiarii-şi picnea locurile de lăcuit unde vedea beseareci frumoase. MoxA, 403/40, cf. CUV. D. BiTR. I, 441, TDRG. 2. T r a n z. (Popular; complementul indică fiinţe) A lovi, a nimeri, a atinge (ţintind). Cf. Polizu, lm. Hoţul. .. îl pigneşte şi-l ridică dintre vii, făcindu-t la cap dreptatea măciucii şi a iataganului. Jipescu, o. 96, cf. Barcianu. în aceeaşi clipă, să simţi picnit cu ceva de sus şi strînse din ochi, ducînd mînile la cap. 6030 PICNIC - 544 - PICOTEALĂ săm. iii, 662. înhăţă toporul şi, venind cu urgie, picni vaca drept între corne. ib. iv, 767, cf. tdrg, Şăineanu, d. u. Te-a ţicnii la moalele capului. Preda, m. 206, cf. dm. De la baltă, pin’la munte, Să picnim ciocoiu-n frunte. Teodorescu, p. p. 296. <0- (Construit cu dativul etic) Puse o săgeată, . . . îi dete drumul şi mi-l picni aşa de bine, incit acolo rămase. Ispirescu, u. 74. <0> Fi g. Aici l-a picnit Bucura: vorba asta nu mai putea s-o audă Zamfir. Slavici, v. p. 128. L-am picnit tocmai unde-l doare. ddrf. Mă mai văzui picnit şi cu amenda aia. Udrescu, gl. O E x p r. (învechit) A picni (pe cineva) la coada Işlicului = a supăra (pe cineva) cu vorba, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare (din punct de vedere moral); a jigni. Mă picneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului. Caragiale, o. ii, 186. (Cu schimbarea construcţiei) Bravo, domnule! îl picnişi la doxa pairi. Gorjan, h. iv, 228/25. 3. Tranz. F i g. (Despre boli, moarte, dureri etc.) A veni (şi a atinge, a doborî) pe neaşteptate. Privi lung în urma lui cum se duce legănat şi împleticindu-se ca un om beai sau picnit de friguri. Stănoiu, c. i. 173. Ai trecui de o anumită vîrstă, incep beteşugurile, ieri l-a picnit pe Simion. Călinescu, e. o. ii, 29. îl picni cu violenfă durerea de cap. Preda, r. 372. Prin martie, Franzelulă s-a îmbolnăvit. îl picnise netraiul. Barbu, p. 101, cf. Ciauşanu, gl., arh. olt. xxi, 272, Tomescu, gl., cv 1951, nr. 6, 30. M-a picnit un dor de măsele. Udrescu, gl. 4. I n t r a n z. (Regional; despre dinţi) A apărea, a ieşi. Cind picnesc dinţii, se strivesc nouă viermuşi şi se beau cu vin.. N. Leon, med. 110. 5. Tranz. şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri. Cf. Udrescu, gl. Haine nou-noute, mi le-au picnit moliile. id. ib. — Prez. ind. : picnesc. — Şi: (regional) plgni vb. IV. — Formaţie onomatopeică. PICNÎC s. n. Masă (şi petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuţia fiecărui participant. Acolo sint baluri, clupuri, e teatru, e picnic. Pann, ş. i, 24/3, cf. Stamati, d., Polizu, lm, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d., dl, dm, dn2. — Pl.: picnicuri. — Din fr. pique-nique. PICNÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a picni. Cf. picni (2). Cf. Polizu, ddrf. — Pl. : picniri. — V. picni. PICNÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre haine, materiale textile etc.) Tocit, ros; rupt, găurit. Cf. picni (5). Am găsit cojocul picnit în mai piuite locuri. Udrescu, gl. — Pl.: picnifi, -te. — Şi: pignit, -ă adj. Udrescu. gl. — V. picni. PICNITTÎRĂ s. f. 1. (Popular) Lovitură, izbitură. Cf. p i c n i (2). Cf. Polizu, lm. + (Prin Munt.) Junghi, înţepătură (ca simptom sau ca manifestare a unei boli). Tu, picnitură, Cu săgetătură, Cu ceas rău. Georgescu-Tistu.b. 22. Am sim(it nişte picniiuri prin şale. Udrescu, gl. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Toceală, rosătură; ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil etc.). Cf. picni (5). Cf. Udrescu, gl. Cojocul are cîteva picniiuri de molie. id. ib. — Pl. : picniiuri. — Picni + suf. -tură. PICNOMÎTRU s. n. Instrument pentru măsurarea densităţii corpurilor lichide sau solide. Picnomeiru pentru solide . . . este un vas de sticlă astupat cu un dop de asemenea de sticlă, terminat intr-un tub capilar. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 153, cf. 154. Picnometrele .. . sint făcute din sticlă. Cişman, fiz. i, 267, cf. ltr2, dp, dm, dn, der. — Pl. : picnomeire. — Din fr. pyenomitre. PICNOSTÍL s. n. Colonadă în care distanţa între coloane este egală cu trei module; p. e xt. templu sau edificiu care are coloanele astfel aşezate. Cf. Negulici, Antonescu, d., ltr2, dn2. — Pl.: picnostiluri. — Din fr. pyenostyle. PÍCOL s. m. v. plcolo. PÍCOLO s. m. Persoană care serveşte într-un restaurant ca ajutor al chelnerului. Picolul mută scaunul ... la capătul mesei. Camil Petrescu, t. ii, 121. Picolul vă finea umbrela să nu vă plouă. id. ib. iii, 106. Un picolo ii prezintă lista. C. Petrescu, c. v. 61, cf. 306. Se întoarce să-l aşeze, dar i-a luat un picolo înainte. id. î. ii, 191, cf. cade. Fusesem foarte bine primifi. . ., cu alai de chelneri şi picoli. Brâescu, o. a. ii, 124, cf. i, 366. Voi deveni picolo pe un transatlantic. Teodo-reanu, m. u. 81, cf. Iordan, l. r. a. 93. Au confundai pe vioiul nostru savant... cu un posibil picolo. Arghezi, b. 75. Angajă şi doi picoli şi-i îmbrăcă in halate albe. Stancu, r. a, ii, 123, cf. 125, v, 107.. Apăru. . . chelnerul în frac, urmat de doi picoli. Vornic, p. 129, cf. dm, dn2. Cîţiva picoli şi doi chelneri asistau la ciudata ceremonie, s martie 1960, 35. — Pl. : picoli. — Şi.: picol s. m. — Din it. piccolo. PÎCOLICĂ s. f. (Neobişnuit) Picoliţă. Cf. Iordan, l.h.a. 186. — Pl.: ? — Picol -f suf. -ică. PICOLÎNĂ s. f. v. piculină. PÎCOLIŢĂ s. f. Femeie care serveşte într-un restaurant ca ajutoare a chelnerului; (neobişnuit) pico-lică. Are trei chelneri şi o picoliţă, ap. Iordan, l. r. a. 186. Gustau, cu gesturi ostenite, din coniacul adus de către picoliţele de serviciu. Barbu, ş. n. ii, 148. Nu ti se pare anormal să faci semne picoliţei sau să-i povesteşti frizerului intimităţi? contemp. 1969, nr. 1178, 1/6. — Pl.: picoliţe. — Picol -f suf. -iţă. PICÓMER s. n. v. pichamăr. PICÓN s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară de oţel cu vîrful ascuţit sau lat şi care serveşte la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu ; (rar) pic2 (2). Cf. ltr2, dl, dp, dm, dn2, der. + P. e x t. Ciocan de abataj. Piconul este unealta principală de muncă a minerului, cv 1 949, nr. 5, 29, cf. dn2. — Pl. : picoane. — Din it. piccone. PfCOŞĂ s. f. v. pipotă. PICOTA vb. I v. picoti. PICOTÁRE s. f. v. picotire. PÎCOTĂ s. f. v. pipotă. PICOTEÂLĂ s. f. Faptul de a p i c o t i (1) ; starea celui care picoteşte; piroteală (1), moţăială (1), mo-ţăit1, somnolenţă, (rar) moţăire, pirotire, (regional) picuială, pioceală (II 3), pîrcoteală, pîrcotit. Cf. Polizu, ddrf. Omului ... îi vine intii o picoteală şi apoi o nesăbuită poftă de a dormi. Pamfile,'cer. 100, cf. id. duşm. 192. Leneşii. .., deşteptaţi din picoteala lor 6048 PICOTI - 545 - PICTA obişnuită. Ciauşanu, r. scut. 25. După ce măninci, îţi vine aşa o greutate, o ameţeală, o picoteală. BrXescu, 0. a. ii, 37, cf. Scriban, d. Andrei s-a trezit din picoteală. Davidoglu, m. 85, cf. dm, h ix 91, 93. — PI.: picoteli. — Picoti + suf. -eală. PICOTÎ vb. IV. Intranz. 1. A aţipi şeztnd sau stlnd tn picioare, a dormi uşor şi intermitent; a moţăi1 (2), a dormita, a piroti (1), (regional) a mătăli, a ochi2 (16), (neobişnuit) a moşăi. Picotind cu capul plecat pe masă, mă gindesc. Caragiale, o. ii, 29. Să picoteze cu nasul în spuza din vatră. Delavrancea, s. 171. Găinile picoteau sau se piguleau. Macedonski, o. iii, 56, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Unchiaşul, sui incropul razelor de soare, picotea, conv. lit. xliv1; 43. în mijlocul drumului, picoteşte dinele învăţătorului. Rebreanu, i. 10. Doboriiă de nesomnul nopţilor de veghe, picotind lingă sîmburele de lumină al candelei. Ardeleanu, d. 46. Un cocoş moleşii de căldură picotea. id. u. d. 126. Aci puteau să mai picotească, să mai îmbuce cile ceva. Ciauşanu, r. scut. 33. în mine era cineva care picota de somn. Galacţion, o. a. i, 215. Am găsit-o singură, picotind de somn. I. Botez, şc. 89. Bătrînul, care picota pe scaun, ă tresărit. G. M. Zamfi-rescu, m. d. ii, 329, cf. i, 85. Băiatul picota pe mal. Vissarion, fl. 100. Tolănii în iarbă, picotă de somn pîndarul. Stancu, d. 319. Picotase loală ziua în casă. id. R. a. ii, 170. Prindeai să picotezi ca o găină mică. Pas, z. i, 39. O găsi pe Gherghina picotind. Preda, d. 223. Oamenii picotesc cu genunchii strînşi sub bărbie. v. rom. iunie 1958, 20. Cabinele portarilor ... în care picoteau bărbaţi bătrîni. Barbu, p. 30. Balurile oraşului ... cu mame picotind rînduite în scaune, s februarie 1961, 20. Verde foaie de săcară, Pe drum ei nu picotară. şez. iv, 133, cf. vi, 1, 41, Viciu, gl. 2. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) A picura (I 1). Cf. alr i 429/6,8, 87, 308. 3. (Regional) A picura (I 3) (Copăceni-Turda). Cf. Viciu, s. gl. Streşinile pchicolesc, După line mă topesc. id. ib. — Prez. ind. : picotesc. — Şi : (regional) picotii (prez. ind. picotez şi picol) vb. I, picuţi (alr i 429/96; prez. ind. şi picule, ib.) vb. IV. — Pica1 + suf. -oii. PICOTÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a p i c o t i. Cf. Polizu, DDRF. — Şi: (regional) picotăre s. f. Polizu, ddrf. — V. picoti. PICPALÂC interj ., s. m. v. pitpalac. PICRÂT s. m. (Chim.) Nume dat unor compuşi obţinuţi pe baza acidului picric, întrebuinţaţi la fabricarea explozivelor. Cf. Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., dn2, der. — PI. : pier aţi. — Din fr. picrate. PÎCRIC adj. (în sintagma) Acid picric — acid corosiv şi toxic, în formă de cristale galbene, fără miros şi cu gust amar, folosit ca exploziv sau la prepararea explozivelor, a unor substanţe colorante, la tratarea rănilor uşoare provocate de arsuri etc. Cf. Barcianu, Alexi, w. Inconvenientul acidului picric este că mînile persoanei care face pansamentul se îngălbenesc. Bianu, D. S., cf. NOM. MIN. I, 208, CADE, VOICULESCU, L. 22. Acidul picric este de asemeni o substanţă . . . explozivă. Macarovici, ch. 569, cf. 500, dm, dn2, der. — Din fr. picrique. PICRÎT subst. Rocă magmatică de origine vulcanică, de culoare verde-lnchis sau neagră. Cf. Cantuniari, 1. m. 162, ltr2. — Din fr. pierite, germ. Pikrit. PICROMEGDÂLĂ s. f. v. picromigdală. PICROMIGDÂLĂ s. f. 1. Prăjitură uscată, preparată din albuş de ou, zahăr, migdale (ori alune sau nuci). Cf. ddrf. Culai scoate din buzunar două pricomigdale. Delavrancea, o. ii, 301, cf. cade. Un galantar... cu pricomigdale, acadele, rahat, floricele muiate în sirop. Camil Petrescu, o. ii, 68, cf. dm, dn2. 2. (Rar) Migdală amară. Cf. dm, dn2. — PI. : picromigdale. — Şi: pricoinlgdâlă, (neobişnuit) pieromegdăiă (Scriban, d.) s. f. — Din ngr. mxpap.ov. PICROTOXÎN subst. v. picrotoxină. PICROTOXÎNĂ s. f. Substanţă medicamentoasă întrebuinţată în tratamentul intoxicaţiilor cu barbi-turice, al epilepsiei etc. Cf. Bianu, d. s., ltr2. — Şi: (ieşit din uz) picrotoxin subst. Nica, l. vam. 192. — Din fr. picrotoxine. PICS s. n. v. piesă. PÎCSĂ s. f. 1. (Regional) Cutie, Cf. Alexi, w., jahresber. x, 201. 2. P. anal. Numele mai multor obiecte sau părţi 1 de obiecte care seamănă, ca formă sau ca funcţie,/ cu o piesă (1): / a) (Prin Transilv. şi Ban.) Puşculiţă. Cf. Gheţie, r. m. La bobotează . . ., ,,pufiem un leu îm piesă la copii“. ARH. FOLK. III, 42, cf. 153. b) (Prin Ban., Transilv. şi Bucov.) Tabacheră. Cf. ~ Gheţie, r. m., jahresber. x, 201, com. din Straja-Ră-dXuţi şi din Vicovu de Jos-Rădăuţi, Lexic reg. 117. c) (Regional) Vas în care se ţine unsoarea pentru car (Băniţa-Petroşeni). Cf. a iii 18. d) (Prin Ban.; în forma pics) Corn în care se păstrează praful de puşcă. Cf. alr ii 4 995/2, 27. e) (Prin Transilv.) Stup. Cf. Gheţie, r. m. f) (Prin Transilv.) Piesă de tablă care leagă între ele foalele de suflat fumul asupra stupilor de albine. Nişte folcuţl .. .cu o piesă de pleh de fier împreunaţi . .. pentru îmblînzirea albinelor. Tomici, c. a. 62/22. Loc. a d v. Nici (măcar) un piculeţ (de . ..) = deloc. Că-tară să-şi găsească urmele de pe unde veniseră, dară nu găsiră nici un piculeţ de urmă. Ispirescu, l. 162. N-am închis ochii nici măcar un piculeţ. Stancu, r. a. ii, 221. — Pic1 -f suf. -uleţ. PICULINAŢ, -A adj. (Neobişnuit; despre sunete) Care are un. timbru asemănător cu cel al sunetelor emise 6084 PICULINĂ - 548 - PICURA de piculină. Se auzeau de-afară greierii. . ., piuiiul piculinai al curcilor. Teodoreanu, m. ii, 58. — PI.: piculinaţi, -le. — De la piculină. PICULÎNĂ s. f. Instrument muzical de suflat, asemănător cu un flaut mic, care emite sunete din registrul acut. Strigînd cu un glas ce resuna ca piculina intre instrumentele unui orchestru. Negruzzi, s. i, 37, cf. POLIZTJ, LM, DELAVRANCEA, T. 61, DDRF, BaRCIANU. Fluiera cu picolina, bombarda cu toba. D. Zamfirescu , ap. cade, cf. Tim. Popovici, d. m. O instrumentaţie bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trimbiţa. Hogaş, m. n. 86. Le clnta românie din piculină. Bassarabescu, v. 8. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut. Bacovia, o. 85. Fluier subţire de piculină. C. Petrescu, î. ii, 53. Pe polifi, pe mese ... tobe, flaute, piculine. I. Botez, b. i, 149. Zvonul de alămuri, tobe şi piculine păna că nu încape în lungul uliţii mari. Sadoveanu, o. xi, 531, cf. Scriban, d. începu să sforăie subţire ca o piculină. Beniuc, m. c. i, 474, cf. dm, dn2, h ii 33, 147, iv 90, 140, 163, x 163, xii 205, xiv 211, xvi 260, 373. O F i g. Marea sună-n piculină, Lacul sun-a căngi şi roţi. Labiş, p. 406. — PI.: piculine. — Şi: (rar) picolină s. f. — Cf. it. p i c c o 1 i n o. PÎCUMPAR subst. v. pocumpăr. PICIÎP s. n. (Tehn.) Doză de redare; (sens curcnt) aparat care redă (şi reglează) sunetele Înregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare. Cf. ltr2, dm, dn2. Rafturi cu cărţi şi reviste şi un aparat de radio cu încă o cutie neagră anexă, probabil un picup. Preda, r. 19, cf. der. — Accentuat şi: picup. der. — Scriş şi: pick-up. i.tr2. — Pronunţat şi: picap. — PI. : picupuri. — Din fr. pick-up, engl. piek-up. PÎCUR1 s. m. v. pic1. PÎCUR2, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) Pestriţ (1). Cf. Udrescu, gl. Oaie picură, id. ib. Am cumpărat nişte nasturi picuri, id. ib. — PI.: picuri, -e. — De la picura. PICURA vb. I. I. I n t r a n z. 1. (Despre lichide) A cădea în picături (1); (despre picături) a cădea; (învechit şi popular) a pici.1 (I 1), (regional) a picături (1), a picoti (2). Deşlinge-va ca ploaia spre bască şi ca picătura ce pică (picură d) în pămîni. psalt . 140. Lacrimile... lor care picură. Negruzzi, s. i, 246 Lacrimi, ca mărgăritarele, picurau dintr-ai săi ochi Odobescu, s. i, 141. Sudoarea îi brobonează frunUa îi picură pe văşminte. Delavrancea, t. 185. Lacrămileli picurau una după alta. id. ib. 198, cf. id. s. 168. Încet picură ploaia de pe ramuri. Vlahuţă, o. a. ii, 155. Domniţele se roagă-n genunchi, le picură lacrimile pe covor. id. ib. 162. Lacrămile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. Iosif, patr. 84. Zeama roşie ii picura de pe barbă pe pestelcă. Hogaş, dr. i, 163. La Cişmeaua Mortului. .. picură veşnic apă de izvor răcoritoare. Rebreanu, i. 9, cf. jŞTĂineanu, d. u. Au şi început a-i picura din ochi lacrimi. Sadoveanu, o. xii, 340. Din capul vulpii, care atirna, mai picurau, din cînd in cînd, boabe de sînge. Stancu, r. a. i, 236. Apa rece, picurîndu-i pe gît şi pe umeri, îi făcea bine. v. rom. septembrie 1955, 102. Din palma linărului picura sînge pe parchetul gol. Preda, r. 156. Cineva uitase robinetul deschis şi lichidul picura obositor ... pic! pic! Barbu, p. 267 O F i g. Din fitece cuvînt'i picură fiere şi nu se mai satură. Delavrancea, s. 43. Atîtea dulci videnii îmi picură în minte. Vlahuţă, p. 3. O teamă nebună îi picura în şuflet. Rebreanu, n. 225. In inima lui picură plins fără sfîrşil. Popa, v. 65. + (Rar; despre rouă, brumă etc.) A se lăsa, a se aşterne, a se aşeza, a cădea. Roua picură pe flori. Iosif, patr. 86. Picurase rouă pe frunzele laie. C. Petrescu, î. ii, 4. 2. I m p e r s. (Popular) A pica1 (I 2).tr. stropi, uda. în caz că înnorează, că cerul e închis, că huruie, că picură..., atunci o ştergem fuga. Atila, p. 51. Sub mine era umezeală, de deasupra picura rar. Sadoveanu, o. ii, 68, cf. Scriban, d. Auzind neguţătorii cum picură prin frunze, ziseră: „Hei! pică rouă de la Dumnezeu!“ Sbiera, p. 6, cf. alr i 429/590, 1266/98, 100, 231, 578, 1 978/125, 174, 178, alr sn iii h 790/346, com. din Marginea-Rădăuţi. Toată noaptea a picurit. Udrescu, gl. O (Cu subiectul „cerul“) Mai pe toată ziua cerul posomorit picurează. Odobescu, s. iii, 564. 3. (Despre corpuri îmbibate sau acoperite cu un, lichid, despre recipiente care conţin un lichid, despre materii în stare de topire etc.) A lăsa să se scurgă, să se prelingă (în picături); (învechit) a pica1 (I 3), (regional) a picoti (3). în castelul cel cernit Picură din ceară picuri. Caragiale, o. iv, 322. Streşinile picură sfredelind încet şi adine zăpada albă şi lucioasă. Delavrancea, t. 87. Şi ţine ascuns, Sub straiul picurînd de ploi, Pe cel mai bun dintre eroi. Coşbuc, p. i, 145. Deşi nu plouase, tot era ud.. . ramurile copacilor desfrunziţi picurau. M. I. Caragiale, c. 9. Era de abia alît de frig, ca să nu înceapă streşinile să picure. Galaction, o. a. i, 300. Curseseră streşinile. Aşa au picurat şi astă noapte. Sadoveanu, o. viii, 10. Frunzişul copacilor picura încet. Camil Petrescu, o. iii, 235. Streşinile începură să picure. Stancu, r. a. iv, 7. Dimineţile reci şi obscure de martie, Cînd ţurţurii picură rar. s ianuarie 1961, 6. 0> T r a n z. (f a c t.) Două lumînărele de ceară picură, in răstimpuri, lacrimile lor fierbinţi. Gîrleanu, n. 89. Frunzele picurau încă stropi de cleştar. C. Petrescu, s. 19. Sălciile picurau rouă rece. Sadoveanu, o. i, 385. + (Rar; despre răni) A supura. Vino, slă-pîne! Vezi, picură ranele tale! Coşbuc, p. ii, 28. II. I. Intr a n z. (Rar; despre obiecte, fiinţe etc.) A cădea de la o înălţime oarecare. Legănate-n fum de pîclă, Albe flori de promoroacă Picură din ramuri. Neculuţă, ţ. d. 117. O Tranz. fact. Aştepta .. . sub caisul înflorii care picura flori roz-albt; în părul ei oxigenat. Brăescu, o. a. i, 250. O F i g. Din văzduhul cenuşiu picură atîta pustietate, că, simţindu-se împovărat, caporalul încremeni cu faţa spre turnul bisericii. Rebreanu, p. s. 13. 2. Tranz. (Complementul indică picături dintr-un lichid, dintr-o materie topită etc. sau, p. ext., din obiecte stropite) A face să cadă, să curgă, a turna (peste cineva sau peste ceva); (învechit şi popular) a pica1 (II 4), (regional) a picături (2). Alte fete picură ..., într-o strachină cu apă nencepută, două picături. Marian, s. r. i, 73. Arşi de ger şi frînţi de foame, mititeii cîl n-au plîns Picurînd cu lacrimi sfinte, de martiri, chipul tău strins. Neculuţă, ţ. d. 116. Picură, cu vîrful cuţitului, cîţiva stropi de apă. Rebreanu, i. 403. Să mă picuri cu ceară dacă mă mai prinzi pe scenă. Camil Petrescu, t. i, 342. (A b s o 1.) Ia lumina de botez ..., pică (picură) dintr-însa în scăldătoare, în forma crucei, de cile de trei ori. Marian, na. 259. (Refl. pas.) Dacă, pe un ou alb, crud, s-ar picura un picur (picuş) de ceară . .., ar avea un punct alb. Pamfile-Lupescu, crom. 188. Se picură. . . cîte-o picătură dintr-o luminare de ceară. şez. ii, 127. <£> Expr. (Popular şi familiar) Să-l (sau să mă, să ne etc.) picuri cu ceară (sau eu luminarea) = (întăreşte o propoziţie negativă) cu nici un chip, pentru nimic în lume, nicidecum. Nu mişcă . . . de acolo să-i picuri cu ceară. C. Petrescu, î. ii, 15. + R e f 1. şi t r a n z. (Rar) A (se) păta (1), a (se) murdări cu ceva. Sînt cu ceară picurate filele-n bucoavna mea, Dar citesc cum pol în ea. Coşbuc, p. i, 325. Să băgaţi sama, să nu vă picure cineva cu luminările. Sadoveanu, o. v, 106. Taci din gură, că ie picur. Reteganul, ap. cade. M-am picurit pe cămaşă cu nişte bozii. Udrescu, gl. Cine mănîncă ou şi nu se picură ? Zanne, p. iii, 622. + F i g. A strecura ; a turna. 6090 PICURAR - 549 - PICURIU Mai picură-mi şi tu o slovă, două, Că prsa le laşi in seama mea pe toate. Păun-Pincio, p. 41. Reuşi să le picure speranţă nouă in suflete. Agîrbiceanu, a. 319. [Viscolul] imi umplea noaptea de umbre bizare ţi picura in mine senzaţii de amară voluptate uneori. Sadoveanu, o. viii, 172. III. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra Ccu ton scăzut), (regional) a picui2. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. Eminekcu, o. i, 152. în fin îmi era cald şi bine, iar in auz îmi picurau poveşti. Păun-Pin-cio, p. 119, cf. 77. Limpezi ca un sunet de cristal picurau cuvintele cucoanei. Sandu-Aldea, u. p. 167. Tu parc-auzi cum picură la geamuri Un ciripit de pui de rîndunică. Goga, p. 31. Din dragostea stinsă în neguri de zări, Lin picură liniştea dulce. id. ib. 53. Fugara fericire îmi pare o cerească povestire Pe căre-am auzii-o lăcrămînd Din graiul dulce-al mamei picurînd. Cerna, p. 150. în volumul lui Cincinal..., picură sunete de ghitară şi lacrime de rouă. Anghel, pr. 154. E psalmul pocăinţei ce picură pe strune. Petică, o. 66. Cuvintele ei picurau argintii, cintătoare. Agîrbiceanu, a. 303, cf. id. l. t. 286. Din iubire picură cînlecul, poezia, frumosul, izvorul cel veşnic al lacrimilor. Re-breanu, n. 252. Un cîntec din caval picura din creştetul poienii. Galaction, o. 281. în şes picurau tălăngi mihnile. Sadoveanu, o. i, 43, cf. viii, 358,- ix, 34, xm, 570. începu să picure, la uşa camerei obscure, dulci'sunete de coarde. Bart, e. 197. Glasul subţirel ii picura speriat în căpăcelul de ebonită al telefonului. contemp. 1954, nr. 402, 1/2. Susur lin A picurat din plop şi din arin. v. rom. iulie 1954, 232. în tăcerea care se lăsase, glasul lui picură liniştii şi incet. Preda, m. 23. IV. Intranz. (învechit şi regional; de obicei cu determinările „de somn“, „din picioare“) A moţăi1(2). Svinţii picurînd de somn ..., răpăosară. Dosoftei, v. s. octombrie 77T/8, cf. pogor, henr. 230. Mai bine-i, cind afară-i zloată, Să stai visind la foc, de somn să picuri. Eminescu, o. i, 119. Cind plesnea cu biciul in aer. .., cind picura de somn. Gane, n. ii, 157. Spirea, încălzit la foc, picura şi moţăia. Contemporanul, vix, 27. Mintea lui e plină de poveşti pe care mi le spune seara pînă lirziu, pînă ce picur de somn. Păun-Pincio, p. 103, cf. tdrg. Muzicanţii picurau de somn în jurul unei mese. Agîrbiceanu, a. 365. La uşă, pe prag, picură de somn o femeie bătrînă. Gîrleanu, ap. cade. Soldaţii picurau din picioare, în haine noi, sculaţi în puterea nopţii. Brăescu, o. a. ii, 160. Picura de somn şi, din cind în cind, îi asfinţeau ochii. Sadoveanu, o. xv, 473. Te prind in dimineaţa Cind picuri stins de somn. Brad, t. 39, cf. alr ii/i h 104, Pascu, c. 60. V. T r a n z. 1. (Prin Ban. şi vestul Olt.) A muşca (1); a pişcă (1), a ciupi. Cf. anon. car., alrm i/i h 134, alrm ii/i h 128/27. + (Prin nord-vestul Olt.; despre păsări) A ciuguli. Cf. gr. s. v, 122. 2. (Regional; despre urzici) A înţepa (Banloc-Timi-şoara). Cf. alr i 1 945/35. + Intranz. (Prin Ban.; despre vin) A avea gust înţepător, acidulat; a pişcă (la limbă). Cf. alr sn i h 242. — Prez. ind.: picur şi (învechit şi regional) picurez. — Şi: (regional) picuri vb. IV. — V. picur1. PICURAR s. n. (Rar) Lăcrimar. Cf. dm. — Pl.: picurare. — Picura + suf. -ar. PICURARE s. f. Acţiunea de a picura. 1. Cf. p i c u r a (I 1). Clipele se duc domol ca picurări în mări necunoscute. Sadoveanu, o. iii, 120. 2. Cf. picura (I 3). Muşchiul stropit neîncetat de picurarea stîncei, revarsă în acea boltă maiestoasă o licurire de verdeaţă magică. Odobescu, s. i, 340. Dar după ani de picurare S-au închegat coloane pline: Eterna bolţii lăcrămare în loc s-o surpe — o susţine. Cerna, p. 34, cf. dl. 0> F i g. Fluturul. . . e o picurare vie din curcubeu. Gîrleanu, l. 9. 3. Cf. p i c u r a (III). Veniră pină la ei sunete tnnă-buşite de tălănci... Călugărul ascultă iar sunetele şi picurările. Sadoveanu, o. ix, 175. — PI.: picurări. — V. pleura. PICURAT1 s. ri. Faptul de a picura. Cf. dm. + (Prin nord-vestul Munt.; în forma picuril) Burniţă. Cf. Udrescu, gl. Un picuril des şi mărunt, id. ib; — Şi: (regional) picurit s. n. — V. picura. PICURAT2, -Ă adj. 1. (Rar) Care este acoperit cu picături (D- Cf. picura (II 2). Şterse faţa picurată de sudoare. Delavrancea, s. 239. 2. (Prin nord-vestul Munt.; în forma picurit) Pestriţ (1) .Cf. Udrescu, gl. Desen picurit. id. ib. + (Regional ; despre ouă) încondeiat. Cf. Pamfile-Lupescu, crom. 189. — PI.: picuraţi, -te. — Şi: (regional) picurit, -ă adj. — V. picura. PÎCURA s.f. v. pic1. PICURĂTOARE s. f. (Rar) Pipetă. Cf. sfc iii, 182. — PI. : picurători. — Picura + suf. -(ă)toare. PICURAtCbA s.f. 1. (învechit, rar) Picătură (1). Cf. anon. car. 2. F i g. (Rar) Sunet, vibraţie. O mînă uşoară, furtunoasă, executa partea allegro moderato, scoţînd picurături vitroase. Călinescu, e. o. ii, 105. — PI.: picurături. — Picura + suf. -(ă)tură. PICUREAlA s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Burniţă. Cf. Udrescu, gl. — PI.: picureli. — Picura + suf. -eală. PICURÎLE s. n. pl. (Prin sud-vestul Transilv.) Diminutiv al lui p i CMUI). Ardu-m doo lumifieIe,Pică-m doo picufele. Densusianu, ţ. h. 124, cf. 107. — Picuri (pl. lui pic1) + suf. -ele. PICUREZA vb. I. Intranz. impers. (Prin Transilv.) A pica1 (12). O picurezat o ţîră. alr i 1266/122, cf. 1 266/174, 178. — Prez. ind. pers. 3 : picurezează. — Picur1 + suf. -eza. PICURÎ vb. IV v. picura. PICURÎŞ subst. (Rar) Cădere a apei sub formă de picături (1), picurare (1); p. ext. loc unde apa unui izvor curge sub formă de picături. Ş-a dat cu ochii, la picurişul izvoarelor, de năzdrăvani cari adună scînteile din coada licuricilor. Delavrancea, s. 97, cf. ddrf, tdrg, dr. iii, 646, cade, dl, dm. + (Regional; cu sens colectiv) Picături, v. p i c ă t u r ă (1) (Săpînţa-Sighetul Marmaţiei). Cf. T. Papah/vgi, m. 47. AtîVea vorbe-ai dzis răl’e, Cil pk'icuriş pă nuiel'e Vara cind plouă pă el'e. id. ib., cf. 229. — Pl.: ? — Picuri (pl. lui pic1) + suf. -iş. PICURÎT1 s. n. v. picurat1. PICURÎT2, -A adj. v. picurat2. PICURÎU, -ÎE adj. (Olt.) Pestriţ (I). O mîrşînă cu ochii sidefii de oaie moartă şi o vătuie picuri/f*Ciau-şanu, r. scut. cf. bl vi, 160. Struguri cu peliţă picurie şi boaba mare şi cărnoasă. hxvi41, cf. Vîrcol, v. 97. Găina cea picurie. Ciauşanu, gl. Om cu faţa PICURUŞ - 550 — PIDOSNIC ■picurie. id. ib. Am o mia picurie. .Udrescu, gl. Floare picurie. id. ib. — PI. : picurii. — Picuri (pl. lui pic1) + suf. -iu. PICURttŞ s. n. (Popular) Diminutiv al lui p i c1 (II1); (popular) picuş (II), (învechit) .picuţ (1). Trebuie să-şi păstreze cu sfinţenie fiecare picuruş de singe. Camii.ar, n. i, 440. Duse strachina la gură primind cu limba ultimul picuruş de borş. id. ib. ii, 13. Cit! apt a Intra In clonf, ori a pute-o prindi im pk'icuruş di pi penili-i, atlta si bei. şez. iii, 2, ct. Lexic reg. 114. —-PI. : picuruşuri. Picur1 -f- suf. -uş. PICURTÎŢ subst. (Prin Maram.;'de obicei precedat de num. card. ,,un“) Piculeţ. Cf. bl vi, 160. Să mai creaseă-on picur uf, Să pască şi iarba tare, Să creasc-on picul mai mare. Bîrlea, c. p. 50. -Pl.:? — Picur1 + suf. -uf. PICIÎŞ s. n. I. (Popular) Diminutiv al lui pic1.. 1. Cf. p i c1 (II 1). Cf. ddrf, Gheţie, r. m. Crăpăturile se fac la nările nasului cind fi-i umed, cind iţi curg chicii$urile. Pamfile, b. 25. Ascultam picitşurile streşinii în bălfile de apă. Sadoveanu, o. i, 113. Picuşuri . . . cădeau în păhărelul ei de cristal, id. ib. xi, 343. Trei picuşuri o picurat, Ceriul lot s-o luminat. Marian, na. 186. Cioara .. . ia cu clonful apă şi picură în gura lui Tei-T.egănat cîteva picuşuri. şez. ii, 205. Pică cît‘. un picuş. alr i 429/18. Fumul, femeia rea şi picuşul te scot din casă. Zanne, p. ii, 291. O Loc. adv. (Regional) Picuş cu picuş = puţin cîte puţin, încetul cu încetul. Cf. alr sn v h 1488/551. 2. (De obicei precedat de num. card. „un“) Cf. pic1 (II 2). Cf. DM. II. 1. (Familiar) Băutură alcoolică (în cantitate mică). Femeile însă nu sînt îndemînatice la băut. .., le [e] teamă să nu le iasă nume-n sat că le place picuşu. Jipescu, o. 44. îi plăcea, biet, picuşul. Ispirescu, ap. Şăineanu, d. u., cf. tdrg, Alexi, w. Nu zic că nu mi-a plăcut picuşul, ca om şi creştin ce m-am aflat. G. M. Zam-firescu, m. d. ii, 333. Să curgă picuşul pentru măria-sa şi luptătorii măriei-sale, care loti se află acum în loc de verdeaţă şi tihnă. Sadoveanu, o. xviii, 13.?.+ (Regional) Rachiu (foarte) tare care curge din alambic la începutul distilării unui cazan de drojdie sau de tescovină. Cf. Scriban, d. 2. (Rar) Masă lichidă sau solidificată formată din picurarea unui lichid sau din curgerea picătură cu picătură a unei materii topite. Punînd luminarea de ceară in picuşul ei, pe marginea măsuţei, părintele Emilian eclesiarhul rostise, mai mult şoptit..., cîteva cuvinte. Sadoveanu, o. xiii, 778. 3. (Regional) Piesă de lemn ascuţită la un capăt şi despicată la celălalt, care închide (parţial) capătul ţevii alambicului, pe unde curge rachiul. La gura le-viilor sînt chiCuşurile. Pamfile, i. c. 228. 4. (Regional) Uluc la streaşină (Borşa-Vişfeu de Sus). Cf. alr ii/i h 233/362. III. Cîştig mic şi întîmplător, neaşteptat (obţinut de obicei prin mijloace ilicite sau nepermise). Bieţii slujbaşi..., nu se foloseau decît din ceva havaeturi legiuite şi mai multe chicuşuri, ciupituri şi jecmănii, ap. tdrg, cf. Zanne, p. iv, 74. De aci-nainte trebuia să mai împartă şi cu el leturghlile şi alte chicuşuri bisericeşti. săm. i, 60. Zapciul cu picuşul (chicuşurile) slujbei de-o mai ducea, că despre leafă ... Pamfile, a. r. 255, cf. Pascu, s. 363. Mirarea le-o produceau cifrele, care, comparate cu modestele lor salarii şi picuşuri, le păreau pur şi simplu astronomice. Stancu, r. a. v, 382, cf. dm. li vin multe chicuşuri. şez. ix, 147, cf. mat. folk. 1 209. — Pl. : picuşuri. — Pic1 -f- suf. -uş. PICUŞ0R s. n. (Popular ; de obicei precedat de num. card. ,,un“) Diminutiv al lui pic1 (II 2); (popular) picuţ (2), piculeţ, picuş (I 2), (regional) picuruţ. Văzură cum luă . . . , din tot văzduhul ce e deasupra un picuşor de vînt. Candrea, f. 107, cf. T. Papahagi, c. l., a v 15. — Pic1 + suf. -uşor, PICUTORÎ vb. IV v. picături. PICÎTŢ s. n. Diminutiv al lui pic1 1. (învechit) Cf. pic1 (II 1). Cf. drlu, ddrf. 2. (Popular ; de obicei precedat de num. card. „un“) Cf. pic1 (II 2). Mai zi, măi Briceag ..., numai un pic, auzi ? Un picuţ de lot. Rebreanu, i. 16. Om sta un picnf in pridvor. Sadoveanu, o. xiii, 695. Nu-i oare drept un picuf ? Beniuc, v. cuc. 23. îl ţine un picuţ de margine. alr i 985/283, cf. a i 12. — Pl. : picufuri. — Pic1 + suf. -uf. PICUŢÎ vb. IV v. picoti. PIDALEÔN s. n. v. pldaUon. PIDALIÔN s. n. Cod al canoanelor bisericeşti. Cf. LM, ENC. ROM.) GHEŢIE, R. M., BaRÇIANU, Al.EXI, W. Pidalionu a fost tradus de pe greceşte pe româneşte şi tipărit intîia oară de Neofit Scriban la 1844 la mînăs-tirea Neamţului. Scriban, d. — Pronunţat : -li-on. — Pl. : pidalioane. — Şi : (Învechit) pidaleôn s. n. lm. — Din ngr. itTtS&Xiov. PIdIsTRU, -A adj. v. pedestru. PIDEÂ1 s. f. (Regional) Grămadă mică de fîn (Călu-găreni-Bucureşti). Cf. cv 1951, nr. 6, 30. — Pl. : pidele. — Etimologia necunoscută. PIDEÂ2 s. f. v. pedea. PIDEÂPSĂ s. f. v. pedeapsă. PIDELtTŞĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui p i -d e a2. V. pedea. (Somova-Tulcea). Cf. ai.r sn iv h 1 075/682. — Pl. : pideluşe. — Pldca2 + suf. -eluşă. PIDÔSNIC, -A adj., s. m. I. Adj. (Popular; despre oameni şi acţiunile lor, despre obiecte, fenomene etc.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor (în sens rău) ; (despre oameni) care se comportă în mod neobişnuit, ciudat, sucit. V. excentric, aiurit, zăpăcit. Am văzut-o că este pidosnică şi vroieşle cu orice chip să se adăpe numai de la un izvor. Creangă, p. 116, cf. id. gl., ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Faptele şi vorbele lui Zaharia Duhu se dovedeau pe fiecare zi mai pidosnice. C. Petrescu, r. dr. 352. Sînt şi lucruri pidosnice în lumea asta. Sadoveanu, o, v, 402, cf. xii, 249, Scriban, d. Era mînios ... pe toată lumea asta pidosnică. Galan, b. ii, 316, cf. dm, Udrescu, gl. O (Adverbial) Toi ce se întimpla de la amiază încoace, tot ce săvîrşea el pidosnic, nu întăreau oare presupunerile lui Vasile Ciovîrf? C. Petrescu, a. r. 55. II. S. m. (Bot.) 1. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele lucioase, de culoare verde-albăs-truie, şi cu flori galbene ; (regional) ceriţică, somnoroasă (Cerinthe minor şi glabra). Cf. ddrf, Damé, t. 187, Brandza, fl. 374, Grecescu, fl. 403, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., Scriban, d., dl, dm, Borza, d. 45, Prodan-Buia, f, i. 400, şez. xv, 105. 2. (Regional) Zmeoaică (Laserpitium latifolium)-Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Panţu, pl., Borza,d. 96, Prodan-Buia, f. i. 369. 6120 PIDOSNICIE - 551 - PIEDICĂ 3. (Rar) Odagaci (2) (Saponaria officinalis). Cf. Alexi,-w. — PI. : pidosnici, -ce. — Pe dos + sui. -nic. I’IDOSIMICÎE s. i. (Rar) Calitatea de a fi pidosnic (I). Cunosctnd . . . toţi pe piele proprie slrimbălălile lumii şi pidosniciile întocmirilor, ii căinase din inimă. v. rom. februarie 1954, 33. — PI.: pidosnicii. — Pidosnic + suf. -ie. PIECĂK s. m. v. pecar. PlfiCINĂ s. f. v. pecie. FIECTĂNĂ vb. I v. pieptăna. PIECTĂNAT, -A adj. v. pieptănat®. PlfiCTEN s. m. v. pieptene. PlfiDECA s. I. v. piedică. PIEDESTAL s. n. Suport (Înalt) pe care se aşază o statuie, o coloană, un obiect decorativ etc. Vor fi aşezate pe două pedestăluri insigniile domneşti (a. 1834). Uricariul, viii, 192, cf. Negulici, Stamati, d,, Ahistia, plut. Se pune pe piedestalul statuiei şi începe a şuiera uşor un cinlec monoton. Bolintineanu, 0.338, cf. 354. Se înălţa, pe un piedestal închis, o marmoră albă. Maiorescu, cr. i, 295. Puse îndată de-i ciopli pentru piedeslaluri nişte grosolane figuri de Victorii pocite. Odobescu, s. iii, 73. Staluie răsturnată din mindm-i piedestal. Macedonski, o. i, 254, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, a. u., cade. Vei sta pe negru piedestal Împodobit cu litere de aur. Topîrceanu, p. o. 50. Se smuceşte, parcă, de pe piedestalul său de marmoră, calul de bronz. Scînteia, 1953, nr. 2 816, cf. ltr2, dm, dn2. Către toţi rinjeşte ştirbă Urma smulselor picioare, O sfidare de pe piatra piedestalului pustiu. Labiş, p. 294. O F i g. Iţi lipseşte piedestalul de pe care să poţi atrage ochii mulţimii. Alecsandri, o. p. 130, cf. 133. Cîştigul. .. se înalţă pe-acelaşi piedestal Moral înloldauna şi vecinic imoral. Macedonski, o. i, 45, cf. 85. Era o absurditate a ridica pe piedestal numai o singură patimă şi a-i da privilegiul de a fi exprimată în forme poetice. ■ Gherea, st. cr. i, 144. Idealul... se coborî de pe piedestalul său olimpian. PeticX, o. 429. Priveşti, judeci şi condamni aventura nepoatei tale, de pe piedestalul unde te-a ridicat o viaţă ireproşabilă. BrXescu, o. a. i, 86. Piedestalul înalt pe care masele unei epoci. . . şi urcă conducătorii, v. rom. ianuarie 1954, 212. — PI. : piedestale şi (rar) piedistaluri. — Şi: (Învechit) pedestăl s. n. — Din fr. piedestal. PIÎDICĂ s. f. 1. (învechit; la pl.) Cătuşe, obezi, fiare (în care erau băgaţi cei arestaţi, vinovaţi). A lega împăratul lor cu piadeci. psalt. hur. 25r/8. Vor fi voao întru lanţuri şi întru piadeci. Biblia (1688), 1711/34. Nu numai piedicele in picioare, ce şi gîrliţa in grumazi i s-au pus. Cantemir, ap. tdrg. 2. Frînghie sau lanţ cu belciuge cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i Împiedica să fugă cînd sînt lăsaţi să pască ; (turcism Învechit) păgvat, v. pazvant.2 (2), (regional) petecătoare. Cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Şi caii la păşune sună Din piedicile lor de fier. VlahuţA, ap; cade. Un cal vînăt-bălari. .., ambele picioare dinainte albe de piedică. mon. of. (1907), 7 559, cf. Candrea, f. 35. Acolo unde cad potcoavele cailor şi piedicile lor la păşune e semn că fierul s-a lovit de iarba-fiarelor. C. Petrescu, r. dr. 163. Auzeam sunind sec piedicile cailor de la păşune. Sado-Veanu,' o. x, 398, cf. vi, 612, viii, 135, Păsculescu, l: p. 330, ALR I 1 113/576, 677, 710, 880. ^(Regional) Zăbală1. Pe şarga mi-o alegea . . ., El pe ea se azolrlea Fără frîu şi fără şea Şi cu chiedeca în gură. PXsculescu, l. p. 264. 3. Ceea ce Împiedică realizarea unui ţel, ceea ce stă in calea unei acţiuni, obstacol, stavilă, opre, lişte (1), (învechit şi popular) opreală (2). (învechit, rar) nevoie (4); dificultate, greutate. Cinre mărăncă părea mea rădică spre mere sfadă (piia-decă d). psalt. 79. Că dară şi omul păcii meale in care nedejduiam, care mînca pîinea mea, măril-au asupra mea piadecă. Dosoftei, ap. gcb t, 248/31. Intr-o mică de ceas au rădicai şanţu deodată mic, cit era amu piedică cailor. M. Costin, o. 161. Socotea că va avea piadecă depărtarea căii sale cu oşlile. N. Costin, l. 458, cf 597, Klein, d. 396, lb.. Astă tîmplare fu o nouă pedecă, in planurile lui Bogdan. Asachi, s. l. ii, 95, cf. i, 100. Singura pedecă.... vine numai de la diplomaţie acum. cr (1848), 102/5. Văd nişte mari pedici la însoţirea noastră. Negruzzi, s. i, 19, cf. 255, Polizu. Se opreşte pe loc ca şi cum ar vedea in faţă o piedecă neaşteptată. Caragiale, o. i, 144, cf. ddrf. în istoria la poţi Fără pedica măsurei să-i descrii precum îţi place. OllXnescu, h. o. 148. M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică, din cale. Coşbuc, p. i, 120. In cazul său, greutăţile tehnice nu erau atît de mari şi chiar piedicile intelectuale erau mai lesne de învins. PeticX, o. 407, cf. 421. Descoperea piedeci lot mai grele în apropierea lui. Agîrbiceanu, a. 45, cf: 364. Nu i-e frică de piedici. Rebreanu, r. i, 259. Chipul ei din calea noastră orice piedică gonea. ITftimiu, î. 36. E bine să-ţi pui piedici ţie însuţi. Ga-i-action, a. 79, cf. 173. Dacă aveam de înfrînt dificultăţi, ne îndîrjeau piedicile. C. Petrescu, î. ii, 109. Tu ai un temperament care caută piedici. Vlasiu, d. 109. înlăturind piedicile şi duşmanii, calea cea bună se deschide. Sadoveanu, o. x, 267, cf. ix, 135. Trebuie să fii liber, mîine am să-fi fiu o piedică. CXlinescu, e. o. i, 163. Ce-i mai frumos în viaţă decît să învingi piedicile ? v. rom. august 1953, 49, cf. dm. Vorbele se izbeau de o piedică mai presus de voinţă mea. t decembrie 1962, 26, cf. 10. <0> Loc. vb, A (se), pune (sau. a întinde, învechit, a sta, a face) (o) piedică (sau piedici) = a împiedica, a (se) crea dificultăţi, a se opune (la realizarea unui lucru). Face piedecă şi altor pemenleni să nu vie la moscali. Neculce, l. 223. Hanul îndemna,pe împaratul să strice pacea cu moscalii, iar lusuf-paşa tot punea pedecă. Axinte Uricariul, let. ii, 155/8. De dzi de noapte sta piedică şi făce multe mestecături nedrepte (a. 1720). bul. com. ist. iv, 53, ci. Pouzu. Se punea piedici cugetării şi dezvoltării. Ghica, ap. tdrg. Orice om onest, nu va suferi a pune sau a vedea a se pune piedică dreptăţii. Bolintineanu, o. 255. Şi pentru asta să-i puie piedici ? Bassarabescu, v. 136. Se puneau piedici peste lot. Vlasiu, a. p. 46. Mergeam la biserică, Dar ea-mi punea piedică. Paraschivescu, c. ţ. 53, cf. bl vii, 64. Dracul nu face punfi şi biserici. Ci întinde curse şi piedeci. Pann, p. v. i, 78/18. (învechit) A fi piedică cu cineva = a sta în calea cuiva; a fi certat cu cineva. Era pedică Cantemir Vodă cu Cupăreştii, că-l lot pirîe la Poartă. Neculce, l. 102. + Mijloc de a face pe cineva'să cadă, împiedicîndu-1 cu piciorul; împiedicare. Cf. Pamfile, j. i, 68. De la el învăţam trînla ciobănească . şi piedicile. Sadoveanu, o. xi, 305, cf. cade, dl, dm. O L o c. v b. A(-l sau o-şi) pune (o) piedică (sau, rar, piedici) = a pune cuiva piciorul înainte, pentru a-1 face să se împiedice şi să cadă; a face (pe cineva) să cadă, împiedicîndu-1 cu piciorul. Orbului să nu pui piadecă. Biblia (1688), 85l/6, cf. lb. Fără să-i dea răgaz.. ., ii puse o piedică şi-i făcu vînt în cazan. Ispirescu, l. 201, Unul îi răpi sacul din spinare, altul îi puse piedică. Delavrancea, t. 126, cf. tdrg. I se pune piedică pe la spate şi,cade. Camil Petrescu, t. ii, 291. Mă fineam niumai de nebunii, . . . puneam piedici, organizam expediţii în podul plin de hrisoave. BrXescu, o. a. ii, 68. Jucau fripta şi-şi puneau piedici. Pas, z. i, 166, efi ,270. întinse un picior prefăcîndu-se că vrea, să-i pună piedică. Preda, m. 164. Eu am să merg pe . stradă, aşa, , distrat, şi dumneata 0 să-mi pili o piedică, t aprilie 1964. 86. 9612 PIEDICĂ - 552 - PIEIRE Pusnicul... se apropie de un sal, dracu-i iese in cale, ii pune pedeca, pusnicul cade mori. rev. crit. i, 93, cf. alr r 151, a i 24. + (Rar)' Greutate In vorbire. Avea putină piedică la vorbire. Sadoveanu, o. v, 310. 4. Niime dat unor instrumente sau dispozitive care servesc la întreruperea sau încetinirea unei mişcări, la blocarea unui organ mobil dintr-un sistem tehnic, la sprijinire sau susţinere etc. : a) Frînă formată dintr-un lanţ legat cu un capăt du dricul carului, al căruţei sau al săniei şi prevăzut, la celălalt capăt, cu o bucată de lemn sau cu un cîrlig ori cu o talpă de oţel, care se lasă să se tîrască între obadă sau talpa săniei şi sol pentru a împiedica una dintre roţi sau tălpi cînd vehiculul merge la vale ; opritoare, v. o p r i t o r (II 2). Cf. lb. Pedeca ce se pune sub roata carului (a. 1847). Uricariul, x, 401, cf. Pamfile, i. c. 139, cade, h iii 246, ix 115, x 356, 539, com. Marian, com. din Marginea-Rădăuţi, alb ii 5 634/228, 250, 265, 349, 362, 414, 514, 520, 531, 534, 605, 784, 872, 899. b) (Regional) Piesă la războiul ţărănesc de ţesut> făcută dintr-o scîndură cu crestături care împiedică derularea sulului pe care sînt înfăşurate iţele ; (regional) cordenci, tocălie, proptar, răzuş, căţel. Cf. Damé, t. 136, cade. I(e\e se leagă de pedeci. h xvm 20. c) Dispozitiv care blochează trăgaciul unei arme de foc, spre a evita o descărcare accidentală. Iată pistolul..., ii tiu eu, n-ai decit să tragi pedica. Ne-gruzzi, s. i, 23. Cocoşul [puştii] se trage cu ajutorul piedicii. Pamfile, i. c. 153. Stăteam locului, nemişcat, cu un deget pe piedica pistolului. Galaction, o. 82. Ia puşca . întoarce piedica, îl ia la ochi şi-l doboară. Sadoveanu, o. ii, 497. Au ridicat piedica rece a armei. v. rom. iunie 1954, 149. îşi scoase pistolul în palmă şi-i puse piedica. Mihale, o. 446. Revolverul era uns . . . Il încărca şi, punîndu-i piedica, îl strecură în buzunarul de la spate. T. Popovici, s. 351. d) (Regional) Frînghie sau lanţ cu care se ţine în loc roata morii de vînt. Cf. Damé, t. 162. Părţile caracteristice ale morii de vini sini: ...fringhia, piedica. Pamfile, i. c. 188, cf. cade. e) (Munt. şi Olt.) Piesă făcută dintr-o vergea arcuită şi prinsă cu cele două capete de partea de jos a minerului coasei, pentru a culca, sub formă de brazde, iarba sau cerealele cosite. Cf. alr sn i h 52, alrm sn i h 42, Udrescu, gl. Ï) (Popular) Zăvor (la uşă). Cf. a v 15. g) (Regional) Un fel de plăcuţă de fier care se pune între braţele cleştelui de prins peşti pentru a le ţine depărtate. Cf. tdrg, Antipa, p. 292. h) (Prin nord-vestul Munt.) Pană1 (II 2 d). Cf. Udrescu, gl. O Expr. A slăbi piedica = a da (mai multă) libertate cuiva. id. ib. i) (Regional, mai ales în Mold.) Curea cu ajutorul căreia cizmarul ţine strînsă pe genunchi încălţămintea la care lucrează. Muşchea, piedecă, hască şi clin . . . şi tot ce trebuie unui ciubotar. Creangă, a. 81, cf. ddrf, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, COm. MARIAN. 5. (Regional) Numele a două specii de plante erbacee : a) (şi în sintagmele piedica calului, Borza, d. 103, piedica găinii, id. ib., piedica vîntului, id. ib.) piedicuţă (a) (Lycopodium clavatum). Cf. tdrg, Panţu, pl., cade, Borza, d. 103 ; b) (şi în sintagma piedica ursului, Borza, d. 103) brădişor (Lycopodium selago). Cf. id. ib. O Piedica găinii = cornişor (Lycopodium annotinum). Cf. id. ib. 0> Compuse : pledica-viii-tului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite de culoare verde-albăstruie, cu flori liliachii şi albăstrii (Lathyrus hirsutus). Cf. id. ib. 96 ; piedeca-cerbului = numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. h xviii 102. — Pl. : piedici şi (învechit şi regional) piedice. — Şi : (Învechit şi regional) pédecâ, pédicâ, (învechit) piâdecă, (regional) piédeeâ s. f. — Lat. pedica. PIEDICtfŢĂ s. f. Numele a trei specii de plante erbacee : a) plantă cu tulpina lungă şi tlrîtoare care are ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuţite şi dese, cu inflorescenţa în formă de spic; (regional) brădişor, bunceag, bunget, cornăţel, cornişor, piedică (5 a), brînca-ursului, barba-ursului, brîul-vîn-tului, brîuşorul-vîntului, coada-alor-de-vînt, crucea-pă-mîntului, iarba-alor-din-vînt, iarba-ursului, laba-lupu-lui, laba-ursului, muşchi-de-pămînt, muşchi-de-pia-tră, părul-porcului, piciorul-lupului, praful-stri-goilor, talpa-ursului (Lycopodium clavatum). Cf. Brandza, fl. 508, Barcianu, Grecescu, fl. 654, N. Leon, med. 31, Alexi, w., Bianu, d. s., Panţu, pl., Şăineanu, d. u., dl, dm, Borza, d. 103, şez. v, 102, arh. som. xxiii, 463; b) (regional) brădişor (Lycopodium selago). Cf. Brandza, fl. 507, Grecescu, fl. 654, Panţu, pl., Borza, d. 103; c) (regional) cornişor (Lycopodium annotinum). Cf. Borza, d. 103. — Pl. : piedicuţe. — Şi: (regional) pedectiţă (Borza, d. 103, şez. xv, 102), pedictiţă (Borza, d. 103) s. f. — Piedică + suf. -uţă. PIIÎDIN s. n. (Popular) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul pînzei, care rămîn neţesute (şi care se taie cînd se scoate pînza din război); (popular) uruioc. Cf. Clemens, Puşcariu, et. wb., tdrg, cdde, dr. ii, 181, v, 899, cade, Scriban, d., şez. viii, 149, Rădu-lescu-Codin, Viciu, gl., i. cr. v, 96, Ciauşanu, gl. — Pl.: piedine. — Lat. *pedinus. Cf. cdde. PIEÎBE s. f. Acţiunea de a pieri şi rezultatul ei. 1. Moarte (năprasnică, violentă); ucidere, masacru; pierzare (1), pierzanie (1), (învechit) piericiune (1), (regional) pieişte (1). Cf. pieri (1). Doară spure cireva in mormente meserearea la şi deadevărul tău in perire? psalt. 181. Să fie amu perirea lor ca sodom-leanii (a. 1569 — 1575). gcr i,* 11/5. Tatăl lor, deaca auzi de perirea lor, căzu şi el de muri. Varlaam, ap. gcr i, 105/20, cf. Herodot (1645), 422. Au intralu oastea leşască în ţara Moldovei de au făcut multă pagubă şi perire şi au prădat. Ureche, l. 127. Va giura văcariul cum nu ştie de perirea boului, prav. 13, cf. 122. S-au ascuns de au scăpai de peire că poate l-ar fi tăiat. M. Costin, let. ii, 334/20. iară de va luna noaptea, pre alocurea perire şi oraşe şi case vor cădea. fl. d. (1680), 7V/19, cf. 9T/19. După acest războiu şi perire a lui Răzvan, s-au aşezat domnia Irimii Vodă fără grijă. N. Costin, l. 587, cf. 557, Necui.ce, l. 207. După a căruia peire, cu sfatul de obşte, ales-au la chivernisala impărăţiii pe Mihai Paleolog. Cantemir, hr. 476. Turcii..., deacâ văzură peirea, ei să întoarseră cu mare hărborirc asupra lui Mihai Vodă. anon. cantac., cm i, 131, cf. 26. Intru dăstulă lipsă dă pîine să află şi cu multă perire şi moarte în dobitoace. R. Greceanu, cm ii, 179. Mă voi nevoi scurte să-i fie dzilile şi de la mine să-i fie piire (a. 1720). bul. com. ist. iv, 58. I-au tăiat şi Solomon încă anevoie au scăpat din perire. Şincai, hr. i, 209/9., cf. 266/32, n, 7/27, iii, 232/19. Va fi robie şi peire multă (a. 1799). gcr ii, 164/25, cf. 165/19. Şi mă tem ca nu cu bună ştire Să fim trimişi aici la perire! Budai-Deleanu, ţ. 193, cf. 276, 300. între dobitoacele cele mari va fi perire. Calendariu (1814), 73/11. Această nenorocită maică a cunoscut mai înainte perirea fiului ei. Beldiman, n. p. i, 126/10. Iată înfricoşatul minut al pieirei noastre! Drăghici, r. 34/5. Insă nu temere, Nice peire Fiara adusu-ne-au, Ce mîn-tuire. Asachi, s. l. i, 137, cf. 51, Bălcescu, m. v. 170, cr (1848), 172/32. Acest noroc însă care l-am avut Poale .. . să-mi aducă pieire pe cap. Pann, p. v. i, 49/7, cf. 137/25. Boierii pribegi holăriră peirea lui.■ Negruz/.i, s. i, 144, cf. 293, Mureşanu, p. 27, Hasdeu, i. v. 257. El vrea a mea pieire ? .. . Deci gheară pentru gheară! Alecsandri, t. ii, 116, cf. 22. Încrederea sa amăgită ... aduse peirea şi a Iui şi a oamenilor mai din suflet devotaţi Iui. Odobescu, s. i, 256, cf. 173. în zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i 6132 PIEIRE - 553 - PIEIŞTE de pieire şi din faţă şi din coaste. Eminescu, o. i, 148. îl ruga să se lase de a face călătoria aceasta ca nu care cumva să meargă la peirea capului său. Ispirescu, l. 4, cf. 91, Delavrancea, t. 30. Femeia pe care el a iubil-o ... îi ura, îl trăda şi-i pregătea peirea. Gherea, st. cr. ii, 260. Să-nvingă sau să cadă prăzi pieirii tn sfint război. NeculuţA, ţ. d. 27. Şi era prin şanţ pieire şi văzduhul tremura. Coşbuc, p. ii, 44, cf. i, 206, 236, id. ae. 32. I-a venit aceeaşi peire silnică după doi ani singuri de domnie. Iorga, c. i. i, 28. Aşa ar fi de n-ar fi şi pieiri năprasnice. Delavrancea, o. ii, 41. Mi-a fiert inima cînd m-am gîndit că atîta amar de lume merge la peire ca turma de miei. C. Petrescu, î. ii, 9. Din această pieire au scăpai puţini. Sadoveanu, o. xii, 350, cf. i, 365, iii, 579, ix, 179. Ne prooroci şi el pieirea care ne aştepta pe curînd. Stancu, r. a. i, 326. Ura lăpuşnănească E peire boierească. Alecsandri, p. p. 175, cf. Teodorescu p. p. 442. Maică-sa au rămas oarbă acolo, numai spre peire. Sbiera, p. 34. Am scăpai trei vietăţi de la pierire şi mi-am adunat trei prietini. Reteganul, p. v, 4, cf. ii, 24, Candrea, ţ. o. 29. Să nu mă ştie lumea De ce mi-o fi perirea. folc. transilv. i, 175. <£• (Personificat, adesea sub Înfăţişarea unui schelet omenesc cu coasa în mină) Jadul şi perirea nu să mai satură. Cheia în. 51v/24. Rind pe rînd pieirea secera în vile. v. rom. octombrie 1955, 168. O L o c. a d v. (Regional) în plerlrc = cu nici un chip, nicidecum. De cînd o intrat mină de hoţ in casă nu mai pot, in perire, să pui două cu două. Paşca, gl. + (învechit, rar) Executare a cuiva condamnat la moarte. Tîlharii să piardeţ domnia voastră cum iasle leagea lîlhar’or; insă pofltm pre domnia voastră să aibă perii între boiarinul domniii meale carele mai sus scriem (a. 1629). Iorga, d. b. i, 45. + S p e c. Ofilire, uscare (a unei plante sau a unei părţi a plantei). Pagubele aduse de rugini plantelor atacate se datoresc slăbirii şi pieirii de timpuriu a frunzelor. Săvulescu, m. u. i, 91. Slăbirea şi chiar pieirea plantei în întregime. id. ib. 2. (în limbajul bisericesc; în opoziţie cu mlntu-ire, salvare) Pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale şi-a căderii în păcat; pierzare (2), (învechit) piericiune (2), pierdere (12). Cf. pieri (2). Ţremise cuvînlul său şi vendecă ei şi izbăvi ei de peririle lor. psalt. sch. 359/13. întinară-se limbile in perire ce feaceră. psalt. 13, cf. 317. Că de le veri iuţi şi te veri înălţa, cădea-veri în perire. Coresi, ev. 198, cf. gcr i, 16/17. Vicleanul vrăjmaşului intră in farisei şi înşelqră Iuda spre perirea sa (a. 1619). gcr i, 56/15. Şi-ţi vor spune ţie ce va să fie la cea de apoi că va să fie zua perirei. . . zua mîniii şi a urgiei lui i)[u]nin[elzău (a. 1632). id. ib. 76/30. Cine va face aceaslea, unii ca aceia n-au pocaianie, ce vor moşteni perirea. prav. gov. llr/17, cf. 100r/8. Cu aceaste lucruri reale... necum se ne vie noai vrun folos sufletesc, ce perire. veacinică sufletelor noastre. Varlaam, c. 259, cf. gcr i, 106/30, Eustraţie, prav. 1/13. Poarla cea largă şi calea cea lată duce in perire. n< test. (1648), 9v/8, cf. Biblia (1688), 3752/16. Depărtează de la noi toată pohta cea aducătoare de peire (a. 1702). gcr i, 345/29, cf. 339/27. Două sini care ne duc pre noi in peire: învăţătura cea rea şi viaţa cea stricată (a. 1700 — 1725). gcr ii, 22/6, cf. Mineiul (1776), 100vl/27. Să supunem tainicele porniri. ale inimii care.. . ne duc la vecinică peire. Marcovici, d. 17/23. 3. (învechit şi regional) Pericol, primejdie de moarte; p. e x t. necaz, supărare, greutate, dificultate mare. Pre Veniamin, fratele lui Iosif, nu-l tremease Iacov, că aceasta zicea să nu altă i se va lămpla vro perire. Palia (1581), 173/2, cf. 187/9. Să fie feciorii lui in perire (pagubă cc2 ti). psalt. 236. Şi pentru îndrăz-rrire să vor aduce pre sine la mare perire (a. 1632). gcr i, 76/21, cf, Herodot (1645), 202. Şi multă vreame trecu fiindu săblaznă nutariei (fiind vănslare cu perjre n. test. 1648, fiind mergere pre apă cu primejdie b 1688). cod. vor. 86/6, cf. Urica-kiul, ii,, 245/19. Cu mare peire spre îngăduinţă a-l pleca putui. Cantemir, ist. 71, cf. anon. car. Şi aşa s-au apucat de lucru, care cu mare peire pin’ în iarnă abia s-au găsit (sfîrşitul sec. XVIII), i.f.t. iii, 237/25. Căci aceea ce ne pare că-i un rău, că-i o peire, îi a fericirei noastre tăinuită izvodire. Conachi, p. 272. Cînd mă socoteam în pieire, iată sclipind in faţă-mi o luminiţă. Cabagiale, o. v, 201, cf. ii, 297. Femeile modeste sînt cuib de fericire, Iar cele-nlr-o ureche sînt ciumă 'şi perire. Coşbuc, s. 86, cf. Gorovei, cr. 13. Şi dă lui pe loc de ştire Că mă aflu la peire. Alecsandri, p.p. 126. E x p r. (Regional) Pieire cu nevoie, se spune despre asocierea mai multor oameni de aceeaşi teapă. Cf. Ciauşanu, gl. 4. Decădere, ruinare, distrugere, nimicire ; (învechit) piericiune (3), pierzare (5). Cf. pieri (3>. Argintul tău cu tine să fie in perire. Coresi, t,. 34/19. Plîngea perirea Ierusalimului ce erea să vie. Dosoftei, v. s. noiembrie 104r/7, cf. septembrie 7V/18. N-aş vrea să vază perirea cetăţii să leaşine, că-i slabă de fire. id., ap. gcr i, 254/26. L-au îmbărbătat numai să margă la Poartă, că apoi, nemărgînd el, va aduci perirea ţării. Neculce, l. 162, cf. R. Popescu, cm i, 285,, gcr i, 354/29. Spaima şi neîndrăzneala, în loc de a fi folositoare, ar grăbi peirea corăbiii. Marcovici, d. 14/5, cf. id. c. 129/17, Conachi, p. 297. Niciodată pină atunci împărăţia otomană nu se aflase în aşa cumpănă de peire. BAlcescu, m. v. 80, cf. 46, Bolliac, o.: 163. Sînt .. . orcane ce-ameninţă pieirea unui slut. Mureşanu, p. 136/6, cf. Alecsandri, Poezii, 63. Perirea atomului material al omului nu se înfăţişa lor sub această icoană spăimintătoare. Odobescu, s. i, 212. Zadarnic falnice palate Sînt in pămînt rădăcinate, Nici o pieire nu s-amină. Macedonski, o. i, 36, cf. VlahutA, o. a. i, 23. Acest currnl a fost produs, inlr-o societate ce mergea spre pieire, de o tinerime entuziastă. Gherea, st. cr. iii, 47. Un neam veni-va, din singe troianic, Astfel s-aude, peirc-aducind cetăţii Cartago. Coşbuc, ae. 11. Auzi, cumătră? să nu zici că-i pieirea lumii? Vlasiu, a. p. 250. Suferinţa Moldovei. .. va fi nespusă. Dar mai mult decît suferinţa de acum e, in viilor, primejdia pieirii loiale. Sadoveanu, o. xii, 346, cf. Scînteia, 1952, nr. 2 349. Scaunul lot din picioare are perire (= omul suferă cele mai mari necazuri din partea rudelor). Cf. Zanne, p. iii, 367. 5. încetare, anulare, suprimare, Înlăturare; (învechit) piericiune (5). Cf. pieri (4). Domnul arătă că peirea păcatului credinţă iaste. Coresi, ev. 244. Războiul ce te-ngrijora mull işi luă pieirea cu desăvirşire. Gorjan, h. ii, 228/20. Nici să fie el peire, ci numai stămpărălorul Patimei ce de la fire o au luat muriloriul. Conachi, r. 282. Ningea cu smocuri mari de lină, a căror cădere dădeau o senzaţie de 'încetineală şi de pierireo oricărui son. CAlinescu, e. o. ii, 273. 6. (învechit; în sintagma) Pieirea soarelui = eclipsă de soare. De să va tîmpla perirea soarelui la martie... , piinea scumpă. Calendari (1733), 13/3, cf. 36/5. Tot aluncea s-au făcut şi perirea soarelui într-o zi. . . şi au ţinut ca două ceasuri (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 221/16, cf. ddrf. — Pl.: pieiri. — Şi: pierire, (învechit) plfre s. f. — V. pieri. PIEÎŞTE s. f, 1. (Prin nordul Munt. şi sudul Mold.) Pieire <»>• Două românce coborau devale, în sal.. . Ca să le scape de pieişte, bietul popă a strigat la ele cit a putut. RAdulescu-Codin, l. 101, cf. 128. Cit timp se sfinţesc apele, e pieiştea dracilor..., ies pe pămînt şi cad in gura lupilor, id. î. 62. Era pe cînd cu legea lui Maxim, cind s-au împuşcat mulţi oameni. A fost mare pieişte atunci, i. cr. ii, 282. 2. (Prin nordul şi nord-vestul Munt. şi sudul Olt.) Pericol, primejdie de moarte; p . ext. necaz, supărare, greutate, dificultate mare. Tătarii.. . s-au hotă-rit să facă altă pieişte pe capul ţărişoarei noastre... Au dat foc holdelor. Rădulescu-Codin, l. 46, cf. Lexic reg. 31. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O pieişte de loc 6133 PIEIÍOR - 554 - PIELE nici iarbă nu-i prieşte. Udrescu, gl. O Fi x p r. A trage a pleişte = a prevesti un mare necaz, o nenorocire. Ci. RĂdulescu-Codin. 3. (Prin nord-vestul Munt.; In loc. e d j.) De pleişte = (despre fiinţe) prăpădit, distrus. Aşa om de peişte ca ăsta nici c-ai mai văzut. Udrescu, ol. 4. (Prin nord-estul Olt.) Pierdere de vreme ; zăbovire. Cf. Ciauşanu, v. 188. — PI.: pieişti. — Pieri + suf. -işte. PIEIT6h,-OÂBE adj. v. pieritor. ‘ PIELÂn s. ni. Meseriaş care prelucrează piei (v. piele 13), care confecţionează diverse obiecte din piele; comerciant, negustor de piei sau de obiecte făcute din piele. V. mărochinier, tăbăcar, curei ar, blănar. Cf» Budai-Deleanu, Lex., DRLU, LB, POLIZU, DDRF, BARCIANU, AlEXI, W., TDRG, Şăineanu, d. u., cade, nom. prof. 45, h XVII 297, alr i 1 670/122, 166, 255, 532, 552, 798, 860, 926, 934,954, alr ii 6 535/769, 876,987, alrm sn i h 341/141. — PI.: pielari. — Piele -(- suf. -ar. PIELAREPÎT s. n. (Entom.; învechit, rar) Hime-nopter. Cf. Mihali, c. 111. — PI;: pielarepile. ' Cf. p i e 1 a r i p. PIELARÎP s. n. (Entom.; învechit, rar) Himenopter. lmenoplere sau pielaripe. Stamati, m. 119/15. — PI. : pielaripe. — Piele + aripă (după lat. hymenoplera). PIELĂRÎE1 s. f. (La sg. cu sens colectiv) Mulţime de piei (v. p i e 1 e I 3); p. e x t. obiecte confecţionate din piele. Cf. drlu, Polizu. Productele manufacturate erau numeroase: pielăriile, cojocăriile şi curelăriile. Odobescu, s. i, 480, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. îi conduse prinir-o sală cu hamuri noi, alîrnale in perele, zurgălăi şi zăbăli nichelate cu miros de magazin de pielărie. C.- Petrescu, î. ii, 104. Pielărie lucrată. nom. prof. 57. Struni calul frumos împodobit cu pielării galbene şi alămuri. Sadoveanu, o. xi, 19. Articolele de pielărie pol fi produse semifabricate . . . sau produse fabricate, lţr2. Hidrogenul sulfurai se intilneşle mai des. in minele de aramă, cărbuni, sulf, in industria textilă şi de pielărie. Belea, p. a. 169. — PI. : pielării. — Piele + suf. -ărie. PIELĂRÎE2 s. f. 1. Meşteşugul de prelucrare a pieilor (v. piele 13); comerţ cu obiecte de piele. Cf. Polizu, ddrf, Alexi, w., Şăineanu, d. u. Direcţia centrală industrială a pielăriei, leg. ec. pl. 79. în sectorul pielăriei, metoda de extracţie sulfilanlă . . . ridică simţitor randamentul extragerii de tanin din cojile de stejar şi molid. Scînteia, 1954, nr. 2 890. ■ 2. Atelier sau magazin unde se prelucrează sau se vlnd piei (v. piele I 3) ori articole de pieie. V. marochinărie, tăbâcărie, cojocărie, curelărie. Cf. Polizu, Alexi, w., Iohga, b. r. 88, tdrg, Şăineanu, d. u. — Pl. : pielării. — Pielar + suf. -ie. PIELĂRÎT s. n. (Rar) Meseria de pielar. Cf. Barcianu, Alexi, w., dm. — Pielar + suf. -it. PIELCĂR s. m. (Regional) Tăbăcar (Sighiştel-Dr. Petru Groza). Cf. Teaha, c. n. 252. — Pl.: pielcari. — Cf. p i e 1 c e a, pi e lcuţă. PIELCAlUŢĂ s. f. 1. (Prin Bucov., Mold. şi Tran-silv.) Pielicică (1). Prinde cu degetul cel mare şi cel \ arătător de la mina dreaptă pielcăluţa dosului minei băiatului. Marian, na. 344, cf. tdrg, şez. iii, 84 2. (Regional) Pielicică (2) (Tătăruşi-Paşcani). Cf. Vasiliu, c. 15. C-un cojoc mari şi lung Din cindzăc de pcei di lup . . . Ş-o dragi de căculiţî Din cinspreci pcelcăluţî. id. ib. — Pl.: pielcăluţe. — Cf. p i e 1 c e a, pielcuţă. PIELCĂNÎvb. IV v. chiorcăni. PIELCEĂ s. f. v. pielicică. PIELCELTÎŞĂ s. f. Diminutiv al lui pi el ce a. 1. (învechit; în sintagma) Pielceluşa de dinainte = prepuţ. Tăie împregiur pielceluşa de dinainte ficiorului său. po 191, cf. Candrea, f. 19. 2. (Regional) Cf. pielicică (2). Cf. Cade. Pielceluşe de mioare Le vindea pe la hotare. Teodo-rescu, p. p. 604. — Pl. : pielceluşe. — Pielcea + suf. -eluşă. PIELCÎCĂ s. f. v. pielicică. PIELCÎFŢĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Pielicică (!)• Cf. anon. car., lb. Pelcuţa (epidermis) face aşternutul cel mai din afară, e aseamenea in tot trupul de groasă, antrop. 27/1. Părţile cu pelcuţa deasupra fină. Vasici, m. ii, 83/2, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., cade, şez. iii, 84. L o c. adj. şi a d v. în pielcuţa goală = în pielea goală, v. piele (I 1). Urma ceaialallă gloată în pielcuţa goală golişoară. Budai-Deleanu, ţ. 92. Baba se dezbrăcă in pielcuţa goală. id. t. v. 134. 2. Pieliţă (I 2). Oasele se acopăr cu o pelcuţă subţire plină de vase ... şi se numeaşte această pelcuţă pelea oaselor (ptrioskum). antrop. 18/3. Aceasta gaură este in fecioare, acoperită cu o pelcuţă ... şi se numeşte pelea fecioriei, ib. 246/1. Nu au . . . numai o fină pelcuţă deasupra. Vasici, m. ii, 70/18. 3. Pielicică (2). Leagă capul calului cu o pielcuţă de miel sau de iepure. Calendariu (1814), 166/23, cf. lb, ddrf, Barcianu, cade. Pielcuţă de guzgan. L. Costin, gr. bXn. 157. — Pl. : piclcuţe. — Piele + suf. -icuţă. PIIÎLE s. f. I. 1. Ţesut coniunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; s p e c. epiderma omului. De unde-i e pialea şi sin-gtle? Coresi, ev. 507, cf. 202, Moxa, 347/20. Voi rădica asupră-vă carne şi voi trage preste voi piale ... şi veţi fi vii. Dosoftei, ap. gcr i, 215/14. De viu des-poindu-l de piale, l-au sărat cu sare. Cantemir, hr. 211, cf. id. ist. 59. Vinde. . . siliman şi rumenele Ş-alle ape stricătoare de piele. Budai-Deleanu, ţ. 320, cf. 189, Clemens. De a soarlei rid momele, Cind săgeţile ascute C.are nu-mi pălrund nici pele. Asachi, s. l. i, 142. Pielea brună era catifelată, cr (1848), 132/51. Eşli la piele ca curcanul, Galben de gras ca şofranul. Pann, p. v. i, 162/26, cf. Eminescu, n. 3. Luind pe cile un drăcuşor de corniţe mi ţi-l ardea cu palcelc, de-i crăpa pielea. Creangă, p. 306. îmi arde toată pielea; nu pot adormi. Caragiale, o. i, 76, cf. ii, 64. Pielea degetelor ii rămase pe clanţă. Delavrancea, s. 35, cf. id. t. 12. A putrezit pielea pe el. VlahuţX, o. a.ii, 40, cf. Pamfile, s. t. 57. Badă-se de trei ori pe zi pină îşi vor despoia pielea. Agîrbiceanu, a. 36, cf. 368. Slabi, de li se văd coastele, ca nişte arcuri sub piele, boii îşi încoardă muşchii. Gîrleanu, n. 210, cf. Hogaş, dr. i,53, 116. Pielea e formată din două st râturi. v.nc. vet. 65. Bămăsese acum o umbră, o piele întinsă pe ciolane. Mîronescu, s. a. 129. Au rămas vreo zece copii... cu pielea palmelor groasă şi rezistentă. Galaction, a; 27, cf. id. o. a. i, 44. Pielea deveni de un palid verzui, 64Î1 PIELE - 555 - PIELE ca la înecaţi. C. Petrescu, î. i, 233, cf. id. r. dr. 42. ll freca cu nisip pină i se roşea pielea. Brăescu, o. a. i, 81. Găseam broscuţe verzi, cu pielea netedă. Vlasiu, a. p. 8. Pielea feţei s-a zbircil. Sadoveanu, o. i, 124. Vinlul din larg ne biciuieşte pielea. Bart, e. 131. Carnea pe ei e vînătă şi creaţă Şi osul se străvede în piele. Arghezi, vers. 328, cf. 395. Muschiulatura fină i se profila pe sub piele. Călinescu, s. 20, cf. 789. în unele locuri, sfoara de cînepă, cu care era încins, stătea chiar pe piele. Preda, m. 171, cf. Deşliu, g. 54. Doi cai roşcaţi, cu pielea lucind în soare, erau frecaţi cu ceva aspru de către nişte copii. Barbu, p. 214. Datorită bogăţiei in terminaţii nervoase senzitive şi in corpusculi tactili, pielea este un vast organ de simţ. der. Funcţia cea mai importantă a vitaminei A o constituie protecţia pielii, abc săn. 389, cf. 81. O văzui albă la piele Şi la grumaz cu mărgele. Jarnîk-Bîrseanu, d. 242. într-o groapă cu urzici Mi-o făcut chelea băşici, mat. folk. 986, cf. Vasiliu, c. 26, i. cr. iii, 110. Ploaia din urmă îl ajungea Şi hainele le uda. Şi la piele cînd ajungea, îndată se bolnăvea, folc. mold. i, 277. De o gînganie mică, Păru-n cap i se ridică Şi picii a i se-nfurnică. Zanne, p. i, 479. Mai aproape-i pielta decît cămaşa, id. ib. ii, 415, cf. iii, 56. Pielea rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă, se spune despre cei pe care cu nimic nu-i mai poţi îndrepta. Cf. id. ib. ii, 415, com. din Piatra-Neamţ. Numai pielea lui ştie, se spune despre cel care a suferit mult, treetnd prin încercări grele. Cf. Zanne, p. ii, 417,419. (înimprecaţii) Numai pe doi [bivoli] i-am lăsat la ocol, că-s răi tare, tune dracu-n pielea lor! Călinescu, e. o. i, 108. (Fi g.) O cimpie prin pielea căreia mijeşte finul primăvăratic. Delavrancea, t. 56. Gata-i dulapul? — ll gătăm la paştile cailor, răspundeau calfele riiînd, iar i-am tras pielea de pe el. Vlasiu, d. 31. O (învechit) Pielea oului — corion. I.a timpul facerei se pot deosebi în oul omenesc două peliţe: cea mai din afară din aceste peliţe se cheamă peliţa nînoasă sau pelea oului (corion). Fătu, m. 21/4. (învechit) Pielea oaselor = periost. Oasele se acopăr cu o pelcuţă plină de vase ... şi se numeşte această pelcuţă pelea oaselor (periosieum). antrop. 18/6. (învechit) Pielea foalelui — diafragmă. Pelea foalelui (diafragma) desparte goliciunea foalelui de goliciunea peptului şi este cărnoasă, ib. 101/7. (învechit) Pielea, fecioriei = himen. Această gaură este în fecioare acoperită cu o pelcuţă. . . şi se numeşte pelea fecioriei (hymen). ib. 246/4. (Regional) Piele groasă — bătătură (în talpa piciorului). Cf. dr. v, 305, alrm i/i h 188/26. <0> Loc. adj. şi adv.'Iu (sau cu) pielea goală (ori pieile goale) sau (învechit şi regional) In piele ori cu pielea (sau pieile) = complet dezbrăcat; gol, nud. Şi-l puseră pre u[n] măgariu de-l purtară cu pialea pre toate uliţele. Moxa, 372/34. Se poartă cu pieile goale pre măgari şi le bal cu doauă cumănace. prav. 132, cf. 103, 131. Pre care turci nu-i tăie, ii duce, cu pieile, de-i da robi domniei. Neculce, l. 220, cf. 133, 372. Au rămas toţi dezvăscuţi, in pieile goale. anon. cantac., cm i, 85, cf. Budai-Deleanu,ţ. 316. Răsipesc fără de milă părintescul lor rămas, Dau pină numai în piele şi in cămaşă se las. Pann, p. v. i, 62/17. Se îmbrăcau abia cît trebuia ca să nu se zică că umblă cu pielea goală. Gane, n. iii, 13, cf. Candrea, f. 18. Eram in pielea goală, încălţat şi cu pălăria in cap. Sadoveanu, o. ix, 383, cf. i, 599. Mi te arăţi pe faţă şi fără de sfială Şi-nzorzonat de teatru şi. strîmb in pielea goală. Arghezi, vers. 358. Pe front, cînd eşti comandant, ie simţi ca în pielea goală. Oricînd iţi poate găuri cineva tigva. Barru, p. 240. A rămas din gol cu pielea, se spune despre cei săraci care au sărăcit şi mai rău. Cf. Zanne, p. iii, 169, Udrescu, gl. O? L o c. adv. (Pină) la. piele = în întregime, de tot, cu desă-vlrşire, total, complet. Dezbrăcaţi-ne până la piele, Numai ne lăsaţi dă mingiiere Viaţă, copii şi muiere. Budai-Deleanu, ţ. 199. Stau sub ceriu înnourat, Păn’ta pele-udat de ploaie. Asachi, s. l. i, 90. M-am covrigit în clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat pină la piele. Eminescu, g. p. 42, cf. id. n. 35. Apoi doftorul mă dezbrăcă pină la piele. Gane, n. ii, 90. Parcă e uri recrut tuns la piele. Bassarabescu, v. 30. Dezbrăcaţi la piele . . ., prezidează festinurile cu dans. C. Petrescu, r. dr. 101. Încărcat de noroi, ud pin’ la piele, se apropie satisfăcut... de casa învăţătorului. BrXescu, o. a. i, 413. Am simţit că sintem uzi pină la piele. Stancu, a. a. i, 76. Eşti ud, săracu’ de tine, pină la piele, t decembrie 1962, 41. O Expr. Cît îl Încape (pe cineva) pielea sau cît îi îucape (cuiva) în piele = cît poate Indura (cineva), cît ii este cu putinţă; p. e x t. mult. Eănuitor fusese totdeauna! Gelos ... Cît îi încăpea în piele! alas 17 i 1937, 5/1, cf. Iordan, l. r. a. 79,271. A şti (sau a vedea) cît îi (sau ce-i) poate (sau îi laee, îl plăteşte) pielea cuiva = a şti (sau a vedea) de ce este în stare cineva, a cunoaşte cît valorează cineva. Acuma să vedem ce ne poate pielea. Davidoglu, o. 131, cf. dm. A nu-i face (sau a nu-i plăti) (cuiva) pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. Cf. Zanne, p. ii, 416, 419. Se poate . . . să se prostească şi să nu-i mai facă pielea două parale. I. Botez, b. i, 218. A nu(-şi) mai încăpea îii piele = a) a fi foarte bucuros, fericit etc.; a nu şti ce să mai facă de. prea mult bine. Nu mai încăpea în piele, Kir Ianulea, de fericire. Caragiale, o. ii, 230. Ei n-au de mămăligă şi boierii nu-şi încap in piele de petreceri. Rebreanu, r. i, 264, cf. i. cr. iii, 218; b) a fi extrem de îngimfat, a fi plin de ifose, de pretenţii. Cf. Candrea, f. 18. Adică pentru că tu ai cîteva petece de pămînt, nu-ţi mai încapi in piele de fudulie? Rebreanu, i. 72. Era amarnic de fudul. îl chemau toţi din toate părţile... şi el nu-şi mai încăpea în piele. Sadoveanu, o. i, 590. (Cu schimbarea construcţiei) Cel mojic şi măreţ ... nici incape în pielea lui. Ţichindeal, ap. cade. A-i intra (sau a i se băga) cuiva (pe) sub piele ori a intra (sau a se băga) (pe) sub pielea cuiva = a reuşi (prin insistenţe, servicii, linguşiri etc.) să cîştige încrederea sau simpatia cuiva. Ce făcu dascălul, ce drese, că se dete pe lingă muma copiilor şi, cu şosele, cu momele, ii intră pe sub piele. Ispirescu, l. 270. Felix . . . ştia să intre pe sub pielea oamenilor. Călinescu, e. o. ii, 153. Era bucuroasă ... că i-ai intrat Borţosului sub piele. Pas, z. i, 270. A(-i) lua (cuiva) (şi) pielea (de pe el) sau a(-i) jupui (ori a scoate) şapte (sau nouă) piei (de pe cineva) = a) (rar) a omorî, a distruge (pe cineva). N-au făcut nici o mişelie incă pină acum, dar nici să nu cerce, că atunci eu aş fi cel dinţii carele i-aş lua pelea. Bărac, t. 55/22; b) a pretinde de la cineva mai mult decît poate da ; s p e c. a estorca (de bani). Judecă, despoaie şi ia după om pielea ca lupul de pe oaie. Alexandrescu, o. i, 182. Nu-i de glumit . . . căci vor să ne ieie şi pielea de pe noi. Alecsandri, ap. cade, cf. Zanne, p. ii,419. Hehe, avocatul tot avocat. . . Şapte piei ţi-ar jupui. Rebreanu, i. 323. Slujbaşii noştri luau şi pielea locuitorilor. Oţetea, t. v. 56. Vechilul, care scoţia şapte piei de pe ei, spunea mereu că nu o face de la el. Camil Petrescu, o. ii, 302. (Cu parafrazarea expresiei) Patrioţi de paradă ... jupuiau ţara şi de ultima piele a inimii amărite. Arghezi, b. 136. (A fi) numai piele(a) şi os(ul) (sau oase, oasele, ciolanele) = (a fi) foarte slab. Cf. Zanne, p. ii, 419, Candrea, f. 18. Poftim! Numai piele şi oase, şi incă il mai roade ambiţia. C. Petrescu, r. dr. 29. Era delicată, adică slabă: pielea şi oasele. Sadoveanu, o. i, 446. Era calul din poveste, înainte de a mînca tipsia cu jar. Numai pielea şi ciolanele. id. ib. viii, 465. A fl (sau, rar, a trăi) în pielea cuiva = a fi, a se afla exact în aceeaşi situaţie cu altcineva. N-aş vrea să fiu în pielea lui. Pamfile, j. iii, 92. Toţi ciţi am mai rămas teferi, pină la vîrsta de 70 de ani şi după 70 de ani, şi mai purtăm un condei, toţi am trăit in pielea lui Calistrat Hogaş. Galaction, a. 357, cf. Udrescu, gl. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva tare, a-1 stîlci în bătaie. Cf. Zanne, p. iii, 499, iv, 305, 667, cade. (Cu parafrazarea expresiei) Să se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din ciolanele lui surle şi din pielea lui căptuşeală dobelor mele. Negruzzi, s. i, 140. (A fi) vai (şi amar) de pielea 6148 PIELE - 556 - PIELE euivn = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. Amar era să fie de voi de nu eram noi. Şi ca slrăjuirea voastră, era vai de pielea noastră. Creangă, p. 269, cf. 208, 283. Dară vai, după toate, de pielea lui! Slavici, n. i, 249. Vai de pielea lui ce-a mai tras şi acolo! Vlahuţă, ap. cade. A-i da (sau a-i ieşi cuiva ceva) prin piele = a suferi consecinţele unui lucru, a-i fi ca învăţătură de minte, a o păţi; a-i ieşi pe nas. Cf. Zanne, p. ii, 420. l-a dat iubitul prin piele. Ciauşanu, gl. A-l mlnca pielea (pe cineva) v. mînca (3). A i sc face (cuiva) pielea găinii (sau piele de găină) = a i se încreţi (cuiva) pielea de frică, de frig etc.; p. ext. a-i fi foarte frică, frig etc. Cf. Lungianu.cl. 232. A fost pe-aici odată unul Horea . . . Vi se face pielea de găină ? Beniuc, v. 95. A face ceva pe pielea altuia = a face ceva în dauna cuiva, obligîndu-1 să suporte el greutăţile şi neajunsurile, a-şi crea avantaje pe spinarea altuia. Moşierii şi capitaliştii fac război pe pielea norodului. Sadoveanu, o. xvii, 285, cf. Udrescu, gl. A-şi pune pielea (în sau la saramură) pentru cineva (sau pentru ceva) = a) a se expune, a risca. Cf. Ghica, a. 189, Zanne, p. ii, 419, dm, Barbu, ş. n. ii, 15; b) a-şi impune anumite restricţii, a face sacrificii mari. Cf. ddrf, Zanne, p. ii, 419, Pamfile, j. ii, 164, cade. (Familiar) A (-şi) pune pielea pe băţ (sau pe ciomag) = a (se) distruge; a muri sau a omorî. Moş Gibă a pus pielea pe ciomag. Udrescu, gl. (Familiar) A da pielea popii sau a-şi lăsa pielea undeva = a plăti (ceva) cu viaţa ; a muri. Iar apoi n-am gust să-mi dau pielea popii. Alecsandri, t. i, 90, cf. marian, î. 362, Zanne, p. ii, 421. (Regional) A răbda în piele v. răbda. (Regional) A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală, o bătaie. Sărăcuţa lelea, plăteşte cu pielea. Pann, p. v. i, 135/26, cf. Udrescu, gl. A-i frige (cuiva) pielea = a chinui, a consuma pe cineva, a-i face zile fripte; a pedepsi foarte aspru, a se răzbuna pe cineva. .Pină atunci, mai rabdă, Harap-Alb, căci cu răbdarea ii frigi pielea. Creangă, p. 223, cf. Zanne, p. ii, 420. A-şl vinde (sau a-şi cheltui) (şi) pielea de pe el = a da, a vinde tot (pentru a scăpa de o anumită situaţie sau pentru a realiza un anumit lucru), a nu mai rămine cu nimic. Cf. Zanne, p. ii, 419, cade. (Cu parafrazarea expresiei) O să-ţi bei cămaşa din spate, o să-ţi bei pielea de pe oase. Delavrancea, t. 167. A-şi vinde scump pielea = a lupta cu înverşunare, provocînd neajunsuri mari adversarului (chiar clacă nu ai sorţi de izbîndă finală), a-l face pe adversar să plătească scump victoria. Oi căuta şi eu să-mi' vînd pielea cit se poate mai scump ca să nu-mi pară rău pe cea lume e-am fost înşelat. Gane, n. ii, 107. (învechit şi regional) A i-o face (cuiva) pe piele == a contrazice pe cineva, a se opune cuiva; a-i face rău, a se răzbuna pe cineva. Eu i-am făcut-o pă piele, că nu m-a ascultat şi m-a ocărit. I. Golescu, în pr. dram. 66. S-a mînial rău pe sat Şi trei zile n-a mîncat Şi le-a făcut-o pe piele. Pann, p. v. ni, 17/15. Ţi-o fac eu ţie pe piele, femeie fără inimă ce mi-ai fost! Ispirescu, l. 281, cf. Zanne, p. ii, 420, Pamfile, j. ii, 160, RĂdulescu-Codin, î. 377, Udrescu, gl. A fi gros la piele sau a avea pielea (sau, rar, o piele) groasă = a fi lipsit de bun-simţ, a fi neobrăzat. Sînt unii oameni care primesc o palmă şi tot nu-şi retrag obrazul. Lumea zice că au o pele groasă. Isis (1859), 32/45, cf. Zanne, p. ii, 418, Candrea, f.18. (Regional) A întări din piele = a se preface că nu înţelege o aluzie. Cf. Lexic reg. ii, 30. Compuse: (popular) piei-roşii = amerindieni. Am înţeles că trebuie să mă tîrăsc şi eu printre tufe.. . ca un războinic din rasa pieilor-roşii. Sadoveanu, o. vii, 307. Costumul cu melon, umbrelă şi ghete americane va înlocui penele pieilor-roşii, turbanul arab sau fesul turc. Ralea, s. t. iii, 268, cf. der. Unele populaţii îşi iau numele după o caracteristică a lor: negri, piei-roşii etc. sfc ii, 213 ; (regional; depreciativ) piele-Iungă = om foarte slab (căruia îi atlrnă pielea). Cf. sfc i, 79, Udrescu, gl. ; (regional; prin etimologie populară) piele-largă = pelagră. Cf. Graur, f. l. 134, sfc i, 192. + F i g. Fiinţă, făptură ; p. ext. viaţă. V. pieliţă (II). Dacă iii la pielea dumitale, să le duci mai degrabă, să ieşi curînd din casa asta. Caragiale, q. vi, 36, cf. 18, Candrea, f. 18. Dar eu trebuie să mă gîndesc la pielea mea. Rebreanu, i. 292. Dacă sînt oameni răi, va trebui să ne apărămavutul şi pielea. Sadoveanu, o. xi, 18. Nu vrei să te foloseşti de mine decît pentru a-ti scăpa pielea împreună cu Coslică al dumitale. H. Lovi-nescu, c. s. 82. De-acum se gîndea fiecare la proprip-i piele. Lăncrănjan, c. ii, 481. Că diacu-i pele rea, Mîncă carne vinerea, Te-nşală şi nu te ia. şez. ii, 18. + (Regional) Pieliţă (I 2). Cf. dr. v, 308. Ou negata, numa pelea. alr ii 5 712/414. 2. (Regional; depreciativ) Mîrţoagă. V. pielhoacă (2). Cf. i. cr. iv, 186, dr. v, 103, 218, fd iii, 205. + Epitet depreciativ dat unei femei bătrîne. Cf. fd iii, 205. 3. (De obicei cu determinări care arată felul, provenienţa) Piele (I 1) jupuită de pe un animal (şi prelucrată) ; spec. blană. Întinseşi ceriu ca o pelea. psalt. hur. 86r/9, cf. psalt. 213, Coresi, ps. 282/6. Cu pialea edului, mănule, pre grumazi ce era gol îmvăli. Palia (1581), 105/18. Să neştine va purta pialea de cal sau de magariu să nu intre în bisearică. prav. gov. 54v/18, cf. 161r/4. Au fost în cămară tutun şi neşte piei argăsite (sec. XVII?). Iorga, b. r. 49. Venea la oraş o femeaie bătrînă şi cu o ficioară aducînd 2 prostiri şi .4 piei. Dosoftei, ap. gcr i, 258/2. Ceriul să cutremura ca o piele scuturai(ă) de om (a. 1692). gcr i, 303/7. Fealiul încălţămintelor rumânilor iaste cu piale crudă fieşte de ce dobitoc peste picior. N. Costin, ap. gcr ii, 3/36. 1 piele de vac(ă) tăbăcit(ă) (a. 1760). Iorga, b. r. 224, cf. ist. am. 93T/10. Un cal alb cu şaua de piatră de adia-mant şi de piale de aspidă. Alexandria (1794), 67/1. Am cumpărat pei tărcate. Şincai, hr. ii, 91/32, cf. m, 234/27. Steagul de mînză codalbă o piele Le era, de un părîng aninată. Budai-Deleanu, ţ.. 89. Trei cămăşi de linot 'betită cu piale să i se facă (cca 1821). Iorga, s. d. xxii, 49, cf. Clemens. S-au îmbrăcat cu toate straiele cele de piele. Drăghici, r. 166/11, cf. 26/22, 67/16, gt (1839), 8/36. I-au arătat lui multe pici de lup. Bărac, t. 43/16, cf. 56/14. Tot într-acea odaie era şi patul Chiajnei, acoperii cu un macat de piei de urs. Odobescu, s. i, 131. Pe-a lor umeri spînzur roşii piei de tigru şi de leu. Eminescu, o. iv, 139, cf. id. n. 52. Cînd dormea bărbatul său mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde-o punea el, şi a dat-o pe foc. Creangă, o. 46, cf. id. p. 186, 199. Du-te de caută nouă pei de bivol. Ispirescu, l. 27, cf. 28, 54. Sudoarea curgea . . . pe obrajii grăsulii şi întinşi ca pielea de lobă. Delavrancea, s. 45, cf. 31. Pe laviţe-aşternule cu albe piei de ied, Bărbaţii stau in şiruri. Coşbuc, p. i, 161, cf. ii, 59. Gospodarii cari lucrează lemnul şi pămîntul fac pentru ei şi pentru ai lor haine din piele de oaie. Pamfile, i. c. 46, cf. 38. Gospodarii singuri îşi pregăteau pentru opinci pieile vitelor moarte sau tăiate. Pamfile-Lupescu, crom. 204. Peste un ceas tovarăşul meu se afla încălţat cu opinci nouă de piele de porc. Hogaş, dr. i, 80, cf. 57. Străbuni purtători de ciomege şi de piei de bizon. Galaction, a. 369, cf. id. 208, Camil Petrescu, t. iii, 252. Aştepta bătîndu-şi cizmele cu cravaşă de piele împletită. C. Petrescu, î. i, 145, cf. 109, ii, 161. Ştiţi că sc poartă pantofi din piele de şarpe? Brăescu, o. a. ii, 259, cf. nom. prof. 57. Colindam ţara într-o căruţă cu covercă de piele. Sadoveanu, o. i, 112, cf. xii, 89, 371. M-a întrebat dacă vreau să primesc o piele frumoasă de vulpe. Ulieru, c. 1. Ţinea copita calului în poala şorţului de piele. Arghezi, b. 105, cf. 63. Să scrie, pe piei de căprioară tăbăcite cu lustru, tot ce povestise. id. s. vi, 14. Era . . . sugrumată la mijloc cu un cordon de piele. Călinescu, e. o. i, 17, cf. id. b. i. 256, id. s. 13, Stancu, r. a. iii, 11. Vitrinele par mari bucăţi de piele de crocodil. Barbu, p. 29. Şi mi-a cerc piei de zmeu Să-ncalţe piciorul său. pop., ap. gcr ii, 309. Cîte-un purcel guiceşte, Vînătoru-l dobîndeşte, Dă chelea şi să plăteşte, mat. folk. 76. Vin acas, înting pielea, o las de să usucă. VÎrcol, v. 29, cf. Pamfile, b. 48, Ciauşanu, gl. Nu vinde pielea ursului din pădure, dm. 6148 PIELEJI - 557 - PIELICIOS Lup îmbrăcat in piele de oaie, se spune despre o persoană făţarnică, vicleană şi hrăpăreaţă, care-şi ascunde caracterul sub masca blindeţii, a bunătăţii. Cf. gcb i, 171/7, Cantemir, hr. 251, anon. cantac., cm i, 93, Bolintineanu, o. 157. E îmbrăcat în piele de vulpe, se spune despre o persoană vicleană. Cf. Zanne, p. i, 709. Albei noastre nu e îndemînă Că-i aduce iala pielea pe mină, se spune,, ironic, celor care ocolesc adevărul. Cf. id. ib. 311, Udrescu, gl. (La hală), mai multe piei de miel (decîl de oi bătrinc) (= cei tineri se pot îmbolnăvi şi muri tot atit de uşor ca şi cei bătrlni). Cf. Udrescu, gl. Bulgăraş de aur joacă pe piele de laur (Soarele sau luna). Delavrancea, s. 237, cf. Gorovei,c. 212. O F i g. S-a îmbrăcat sufleteşte în pielea cu solzi a' balaurului din poveste. Galaction, o. a. i, 77. O E x p r. (Familiar) A umbla după piei de cloşcă = a-şi pierde vremea, a fi fără ocupaţie. Cf. Udrescu, gl. (Regional) A semăna pe piele =, a semăna direct pe mirişte, Înainte de a ara. Cf. alr . ii 5 108/414, 537. + Piele de drac = a) ţesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitînd antilopa). V. d i f t i n ă. Cf. ltr2. Avea pantaloni de piele-de drac, bufanţi, şi ghete galbene cu ciorapi vărgaţi. Preda, m. 88; b) (rar) pistil2. O muşama dulceagă se numea pistil şi piele de drac. Arghezi, b. 67; c) fi g. (regional; ironic) om foarte rezistent. Cf. Udrescu, gl. (Prin Mold.) Pielea dracului = ţesătură uşoară de bumbac, cu lustru, întrebuinţată de obicei la căptuşeala hainelor, (învechit) mitcal, percalină; spec. halat confecţionat din acest material. 3 coţi chele dracului (a. 1824). Iorga, s. d. xxi, 200. Iată-l îmbrăcat în pielea dracului. Alecsandri, ap. Şăineanu, d. u., cf. cade. (Regional) (Faţă de) masă de piele sau pînză de piele, masai de piele = muşama (1). alrm uji h 401. + (Regional) Burduf de piele (I 3) în care se păstrează sau se transportă lichide. După ce umplu pieile (burdufurile) pe deplin, le încărcă frumos... şi p-aci ţi-e drumul. Pamfile, cer. 189, cf. alr ii 6 158/53, 310. II. P. anal. (Regional) Pieliţă (III 1). Cf. alr ii 6 087, alr sn i h 88, 206, 213. Pieile şi oasele prunelor se aleg cu sita la facerea magiunului. Udrescu, gl. [Bulionul] îl luom la slricurat, la frecat, la slricural, să nu rămîie sămînţă sau coji de-ăia, k'ei. gl. olt. 4 (Prin vestul Munt.) Coajă de copac (tînăr). Ai jupuit pielea cu plugul la ciţioa pruni. Udrescu, gl. — Gen.-dat.: pielii şi (mai ales la animale) pieii. — PI.: piei. — Lat. pellls, -em. P1ELEJÎ vb. IV. Tran z. (Prin Ban.) A jupui (de piele); a juli. O dat cu săşiera printră ei dă i-o pielejit pogan. L. Costin, gr. bXn. 157. — Prez. ind. : pielejesc. — Piele + coji. l’IELGÂŞ, -Ă adj. (Regional; despre păsări, mai ales despre pui) Golaş (Cîmpofeni-Tlrgu Jiu). Cf. l. rom. 1962, nr. 3, 262. — PI. : pielgaşi, -e. — Cf. piele, p i e 1 i g o s. P1ELGĂT, -Ă adj. (Regional) Chel. Fetele... se supără şi-i blastămă pe băieţi, fiindcă cred că le cade părul lot şi rămîne capul ca troaca, pelgaţi. Marian, s. r. ii, 66. — PI.: pielgaţi, -le. — Cf. p i e 1 g a ş. PIELGĂŞÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică păsări) A jumuli (Cîmpofeni-Tlrgu Jiu). Cf. l. rom.1962, nr. 3,263. A pielgăşit uliul găina peste tot. ib. — Prez. ind.: pielgăşesc. — V. pielgaş. PIELGĂŞÎT, -Ă adj. (Regional; despre păsări) Jumulit (Cîmpofeni-Tîrgu Jiu). Cf. l. rom. 1962, nr. 3, 263. — PI. : pielgăşiţi, -le. — V. pielgăşi. PIELHOĂCĂ s. f. (Regional) 1. Piele (I 3) mare de animal (Capu Codrului-Gura Humorului). Cf. dr. v, 218. 2. (Depreciativ) Epitet pentru o vită bătrînă şi foarte slabă, îndeosebi pentru cai. V. piele (I 2) (Capu Codrului-Gura Humorului). Cf. dr. v, 218. Jupîne, a cui-i pl'elhoaca asta? — Ce pt'elhoacă? Nu vezi că-i cal ? ib. + Epitet depreciativ dat unei femei bătrîne (Capu Codrului-Gura Humorului), dr. v, 218. Pt'elhoacă-i mă-la bătrînă. ib. — PI.:? — Piele + suf. -oacă (cu h neexplicat). PIELHdS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre carne) Cu multe pieliţe (I 2) (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. Ai cumpărat o carne pielhoasă. ib. — Piele + suf. -os (cu h neexplicat). PIELÎ vb. IV. T ranz, (Rar) A jupui (de piele sau de coajă). Cf. Scriban, d. — Prez. ind. : pielese. — V. piele. PIELICE s. f. v. pielicicu. PIELICÎCĂ s. f. 1. Diminutiv al lui piele (I 1); piele fină; (rar) pielişoară, (învechit şi regional) piel-cuţă (1), (regional) pielcăluţă (1), pieluţă, pieluşică (1). Cf. Budai-Deleanu, lex., Polizu, Alexi, w. Ţipetele răzgîiaţilor, ale famenilor cu pielcica subţire, săm. iv, 945. Corniţele [căpriorului] nouă, necurăţite, erau îmbrăcate încă în pielcica lor cenuşie. Sadoveanu, o. vi, 542, cf. şez. iii, 84. 2. Blăniţă de miel sau, p. gener., de alt animal (mic); (învechit şi regional) pielcuţă (3), (regional) pielcăluţă (2), hîrşie. Pelcele de mosc, de una 19 bani (cca 1726). N. A. Bogdan, c. m. 160. Carnea să o vîndă cum vor putea, iar pelcelile să le lucreze aice în ţară, făcînd cojoace (cca 1790). Uricariul, iv, 126/21. Vă hotăresc de-acum de oaie o pelcică Şi nici un păr mai mult, nimica. Donici, f. i, 43/11. Productele esporlaie de noi în Rusia consistă în . .. pielceli de miel. I. Io-nescu,d. 508.. Cică umbla după strins pielcele. Creangă, 0. 60. Lina însă şi pelcelile de miei treceau la fabricile din Austria (a. 1889). Uricariul, xiv, 243. Boierii..., unii cu zale şi cu coifuri de oţel, alţii in haină uşoară, cu gugiuman de pelcică în cap. săm. v, 933, cf. Pamfile, 1. c. 40. Un miel îl cumpărai cu 8 parale şi apoi vindeai numai pelcică de pe el cu 20 parale. N. A. Bogdan, c. m. 53, cf. Şăineanu, d. u. îşi puse în cap gugiuman de pielicică creaţă. Sadoveanu, o. iii, 154, cf. viii, 430, xi, 140. întrebă de-a dreptul: — Vii pentru piellcele? Galăn, b. i, 53. Pielicelele sînt apreciate în mod deosebii pentru confecţionarea hainelor de blană, a gulerelor, a căciulilor, ltr2, cf. der, h ii 40. Pielicelele purceilor le dete ca să-i facă o căciulă, şez. ii, 219. îmbrăcămintea mai la ioţi este: .. . cojocele şi bondiţi din pielicele şi piei de oaie. ib. iv, 17, cf. vii, 152. Să-şi aleagă de-o pelcea, De-o pelcea cam brumărea, Să-şi facă cuşmă din ea. Păsculescu, l. p. 276. Şi el, vere, se plimba Tot din perdea in perdea, Să-şi aleag-o pielicea Să-şi facă cuşmă din ea. Pamfile, c. ţ. 52, cf. Georgescu-TisTu, b. 55. O (Glumeţ) Destul, mă duc degrab-acasă Ca nu cumva să dau pelcică pentru masă. Donici, f. i,- 34/10. — PI.: pielicele. — Şi: pielicea, pielcea, pielclcă s. f. — Piele + suf. -icică. — Pielieea, pielcea: cu schimbare de suf. PIEUCI6S, -OÂSĂ adj. (Rar) Care are aspect de piele (I 1), asemănător cu pielea. Corpul său... e 6159 PIELIGOS - 558 - PIELIŢĂ grosul Şi îndesai; aripile pielicioase, străvezii şi ceva mai lungi decit corpul. Marian, ins. 457. — Pl. : pielicioşi, -oase. — Piele + suf. -icios. PIEL1G6S, -OÂSĂ adj. (Prin nord-vestul Transilv.) Gol, dezbrăcat. Cînd agiung [fetele) acolo, să dezbracă-n pchelea goală şi gioacă pcheligoasă pînă-n răsărita soarelui, arh. folk. i, 207. — Pl : pieligoşi -oase. — De Ia piele. PlELIŞOAnĂ s. f. (Rar) Pielicică (1). Cf. Budai-Deleanu, lex., lb, Polizu, dr. v, 219. — Pl.: pielişoare. — Piele + suf. -işoară. PIELÎTĂ s. f. Boală care se manifestă prin inflamaţia bazinetului renal. Cf. Bianu, d. s., der. — Pronunţat: pi-e-. — Pl. : pielite. — Din fr. pyilltc. PIELIŢĂ s. f. I. 1. Piele (I 1) (subţire, fină, delicată); s p e c. pielea obrazului. Două feluri de tunsuri au luat ardelenii noştri de rîmleni..,: un fel de tundere mai adîncă la peliţă apropiet. M. Costin, let. i, 28/23. El avea toate chipurile de un european, peliţa albă şi perii galbeni. Critil, 4/2, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu. Peliţa ci săwăna cu batista subţire, fără pic de viaţă. Negruzzi, s. i, 50. Se spoia cu dres ca să dea pieliţei o coloare mai albă. Filimon, o. i, 131, cf. 105. Oricine-l vede-n soare cu peliţa lui albă . .. Se-ntreabă ce să fie. Alecsandri, Poezii, 286. Scutura de pe cosiţele-i bălaie zăpada mai puţin albă decit peliţa ei. Odobescu, s. iii, 207, cf. i, 385. Peliţa din oacheşă se făcuse vînătă. Eminescu, n. 25, cf. id. G. p. 56. Apa comună de Iaşi . . . cam irită pieliţa, mai ales vara. Caragiale, o. ii, 161. Anca subţire de tot pieliţa pe obraz. Slavici, o. ii, 72, cf. id. n. i, 300. Acest împărat domnea preste oamenii cei negri la peliţă. Ispirescu, u. 68, cf. id. L. 78, ddrf, Alexi, w., Candrea, f. 18, 85,299. Cucoana ... cu pieliţa obrazului groasă, un tip de armeancă, gustă din mîncare. Agîrbiceanu, s. p. 43. Cînd îşi dădu seama, Luminiţa roşi, attl cit putea roşi sub pieliţa ciocolalie. C. Petrescu, î. i, 28, cf. Teodoreanu, m. ii, 16. Se ţinea încă tînără şi frumoasă, cu pieliţa albă şi cu părul pană de corb. Sadoveanu, o. xi, 281, cf. vii, 672. Faţa îi era rasă proaspăt şi pudrată în nuanţa pieliţei sale. Călinescu, s. 45, cf. 275. Obrajii îşi subţîaseră pieliţa. Camil Petrescu, o. i, 49, cf. 305. Avea nişte ochi mari, albaştri, şi pieliţa obrazului subţire, străvezie, v. rom. aprilie 1956, 21. Pentru unii oameni care au o peliţă neagră se zice: negru ca corbul, h iv 55. O dalbă călugăriţă, Albă, albă la peliţă, Neagră, neagră la cosiţă. Teodo-rescu, p. p. 476, cf. marian, v. 149, şez. i, 118, mat. folk. 1 517. Măriucă, Mărioară, Cu rochiţa roşioară, Cu peliţa foc şi pară, Ochii tăi mă bag in boală. Pamfile, c. ţ. 100, cf. Ciauşanu, gl. Mîndră copiliţă, Albă la pieliţă, Neagră la cosiţă, folc. mold. i, 85. Să-i lai pieliţa cu un fir de păr, se spune despre o persoană cu pielea feţei delicată, fină. Cf. Zanne, p. ii, 394. (F i g.) Să ne spuie cîte ape de culori vede el în pieliţa albăstrie a cerului. Delavrancea, t. 12. <0 (învechit) Pieliţa mădularului = prepuţ. Pruncul acela carele nu va hi tăiată peliţa mădulariului, acela va peri din oamenii săi. Varlaam, c. 404. <$> E x p r. (Regional) A-şi trage pieliţele = a fi pe moarte, a trage să moară. Cf. coman, gl. ^ Ţesut intermediar între piele şi mucoasă, care acoperă buzele. Buzele ei. . . să rumenesc la peliţăBărac, a. 19/17. Pe buzele ei, aci rumene, aci crăpate şi acoperite cu pieliţe pîrlite, să ivea o zîmbire. Delavrancea, s. 48. + (Mai ales la pl.) Strat subţire, cornos, care mărgineşte unghia. Rotunjeşte oval unghiile, taie pielifile, . lustruieşte, pensulează cu lac. C. Petrescu, c. v. 259. 2. Nume generic pentru ţesuturile animale subţiri (şi elastice), cu aspect de foiţă, lamă sau pînză fină, care căptuşesc, îmbracă, susţin, separă sau formează anumite organe sau părţi de organe; membrană (2), (învechit şi regional) pielcuţă (2), (regional) pieluşină (1), pieloteie (2), piele (I 1). Leagă... hîrtia cea cu ouţele într-o cîrpă curată . . . luînd bine seama ca se nu agiungă motoşcuţa de pealeţi, nici să străbată sudoarea la ouţe. Economia, 214/16. Ochii cu o umflătură roşie sînt acoperiţi. . . Iaste peliţa sau umflătura cea roşie primejdioasă? Calendariu (1814), 177/12, Apă neagră s-au pogorît din pricina răcelii printre peliţa ochiului şi i-au acoperit lumina (a. 1815). Uricariul, vii, 69, cf. drlu. In timpul facerei se pol deosebi in oul omenesc două peliţe. Fătu, m. 21/3. Peliţele de pe lumina ochilor i se roşise ca focul. Eminescu, n. 25. Acest conduci este înfundat prin o pieliţă (membrană). Bianu, d. s. 765. Conţinutul stomacului ajungînd în periioneu (pieliţa abdominală), Al infectează. Belea, p. a. 172. Icrele se spală şi se curăţă de pieliţe (acestea se mai aleg şl în limpul bătutului). S. Marin, c. b. 22. I se scoale limba, se întoarce, şi de la jumătate înspre vîrf■ i se jupesle un fel de peliţă. şez. iii, 205, cf. Ţiplea, p. p. 114. Ou moale cu pieliţă, ai r ii 5 712/682. O (Anat.; învechit) Pieliţă vinoasă — corion. I.a timpul facerei se pol deosebi în oul omenesc două peliţe: ceă mai din afară din aceste peliţe se cheamă peliţa vînoasă sau pelea oului (corion). Fătu, m. 21/4. (Anat.; învechit) Pieliţa apei — amnios. La timpul facerei se pot deosebi in oul omenesc două peliţe: ...cea mai din lăuntru se numeşte peliţa apei (amnios). id. ib. 21/6. + (Regional) Albeaţă (la ochi). Cf. alrm i/i h 150. 3. (Regional) Tendon, vînă. Cf. dr. v, 308,322, alr i 742/150.— ----------- — ------------——.......... ........-""ţ »învechit şi popular; calc după v. sl. nAvrOj Carnea?”" fttHŞefiU corpului omenesc”^ e x t.' trupr; făptură, fiinţă. Inrima mea şi peliţa mea bucurară-se de Dumnedzeu cel viu. psalt. hur. 71r/26, cf. 10r/10, 47r/3, 78v/22. Şi noi mîntui-nă-vremu cu boolegiurea nu cu a peliţiei (trupului N. test. 1648) părăsiri spur-căciunri, ce cu gîndurele ceale bunrele. cod. von. 156J28, Nu spămîntu-me ce face mie peliţa (t r u p u 1 c2, carnea d). psalt. 107, cf. 48, 76, 173. Cînd apropie-se spre mine răii să mînînce peliţa mea. . ., nu putură şi căzură. Coresi, ps. 64/1, cf. 32/5. Puseră Impurele şerbilor tăi mîncare păsărilor ceriului, peliţele preapodob-nicilor tăi fierilor pămînlului. id. ib. 218/6. Lua lău-loriul şi-i spălă picioarele şi văzu că fără peliţă iasle şi zise lui Avram: aceasle picioare nu-su de om (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 191l/9. Să ne cumcrecumu cu s[f!n]to peliţa lui şi curatul sîngele lui (a. 1619). ib. 123/19, cf. 123/16. Pre pal, acmii cu neputinţă zac şl nu iasle vindecare peliţei meale. Paraclis (1639), 246. Că mi-ai audzîtu-mi de mi să-nflorcaşte Mişelul de suflet şi peliţa-mi creaşte. Dosoftei, ps. 85/18. Pînă unde i să vor putrezi lui peliţele (carnea sas 1938) şi va dovedi oasele lui deşarte. Biblia (1688), 3771/57-Şi peliţele trupului lui (muşchii cărnii lui B 1938) sînt lipite, ib. 381^55, cf. 3682/38, 3721/13, anon. car., cuv. d. bătr. ii, 133, 198, 486, Sevastos, n. 285, Candrea, f. 18. Eu sînt peliţă de drac, De dau la domnie-n cap. mat. folk. 158, cf. Viciu, col. 203. Las’ să facă după plac, Că io-s peliţă de drac ! Pamfile, c. ţ. 80, cf. 352. Adevărat că-i colac de grîu curat.. . Da ieşte ptliţa Domnului nostru Isus Hrislos. gr. s. vi, 221. O Loc. v b. (învechit; în limbajul bisericesc) A lua (sau a primi) pieliţă (sau pieliţe) = a se întrupa. Luaiu peliţă di preacinstita feciuriţe Maria (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 364/6, cf. 320/18. Dintru line născulu-se-au 7[su]s i/[risto]s şi au primit peliţă. cod. tod. 200, cf. 208, 217. Dintru tine sinlu şi m-am născută şi am luat peliţe (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 460/31. 4 (învechit; cu sens colectiv) Oameni, lume. Se binre-grăiască loată peliţa numele cel sf[î]n/ a lui. psalt. hur. 122v/20, cf. 52T/24. Cătră tire toată peliţa vinre. psalt. 121, cf. 285, 301. Izbăvitu-ne-au , de vrăjmaşii noştri . . . cel ce deade mîncare a loată peliţa. Coresi, ps. 374/4. III. P. anal. 1. ŢeguOsgeMAub.ţiie^mA.cflBesă. ^EaiÎ-^ailJlmgă,jLinfile-.p.ăr.ţi al6~plantelorr'îir"Speî:ial -imctul sau seminţele..; membrană (2), (regional) piele (II), pieluşică (2), pieloteie (3). V. epicarp. Cf. 6163 PIELIŢESC - 559 - PIELOTEIE drlu. Mustul pus la fiert... împreună cu bobiţele, in a cărora peliţă se află oăpseoa ce dă floare vinului, st păzăşte după următoarele însemnări.. . . I. Ionescu, c. 198/6. Agustos însemnează o varietate de struguri foarte timpurii, avînd peliţa bobitei strevezie şi subţire. hem 540. Se roşise ca peliţa unei persici dogorite de soare. Odobescu, s. i, 129, cf. tdrg. Cireşele negre de la Pîngăraţi. . . erau cu peliţa groasă, cu carnea tare şi roşie ca de naramze. Hogaş, dr. ii, 37. Mina a atins obrazul care e neted şi rece ca pieliţa mărului. C. Pe-trescu, î. ii, 31. Bătrînul scuipă afară din trăsură o pieliţă de alună. Călinescu, e. o. i, 298, cf. ltr2. C/u- ' perca albă . . . are pieliţa pălăriei fină, catifelată, de ] culoare albă. Belea, p. a. 154, cf. 156, 160. Se opăresc \ roşiile, se curăţă de pieliţe şi se taie în sferturi. S. Marin, : c. b. 24. Are boabele slabe la peliţă. h xi 5, cf. alr ii 6 087/102, 130, 182, 235, 250, 260, 272, 279, 537, ; 682, 987. + (Prin nord-vestul Munt.) Pănuşă (I) ; subţire crescută pe ştiuletele de porumb, printre şiru- ; rile de boabe. Curăţaţi ştiuleţii bine să nu rămîie peliţe ■ printre boabe. Udrescu, gl. 2. Pojghiţă (fină) care se formează pe suprafaţa unor alimente lichide (lapte, supă etc.) ; (regional) pieloteie (4). Cf. Candrea, f. 18. Imaginea unei ceşti ■ de cafea cu lapte, răcită şi cu pieliţa creaţă deasupra, : în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul. C. Petrescu,c. v. 124, cf. alr i 1 062, Teaha,c.n. 251. ; 3. Intestin de animal sau membrană artificială care ; formează învelişul mezelurilor preparate din tocătură. Au , făcut pe verdele nesigur al muşamalei un arhipelag nelămu- \ rit, amestecat cu pieliţe de ghiuden, cu firmiluri de pline rece. Bassarabescu, v. 31. Aşa-i, zău, zise părintele, trăgînd pieliţa altei felii de salam. Căi.inesco, e. o. ii, 240. 4. (Regional) Strat subţire de ceară ou care albinele acoperă celulele din fagure unde sînt depuse larvele. Cf. chest. vi 96/3, 8, 22. — Accentuat şi : (regional) pieliţă. — PI. : pieliţe şi (învechit şi popular) pieliţi. — Piele -f- suf. -iţă. PIELIŢESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Trupesc; carnal, senzual. Feriţi-vă de peliţeştile (trupeşti n. test. 1648, ale trupului biblia 1688) pohtiri. cod. vor. 146/7, cf. tdrg, Scriban, d., Rosetti-Cazacu, i. L. r. i, 55. — PI. : pieliţeşti. — Pieliţă + suf. -esc. PIELIŢ0S, -OASĂ adj. (Rar) 1. Membranos. Cf. Barcianu. 2. (Mai ales despre carne) Cu (multe) pieliţe (I 2,3). Cf. Alexi, w. — PI. ; pieliţoşi, -oase. — Pieliţă + suf. -os. PIELJOĂCĂ s. f. (Regional) „Pieliţă de pe carnea de vită“ (Stolna-Cluj). Lexic beg. ii, 81. — PI. : piei joace. — Cf. p i e 1 e. PIELM s. n. 1. (Popular) Făină de grîu, de porumb sau (mai rar) de alte cereale (de cea mai bună calitate) ; s p e c. făină de grîu adăugată în aluatul de mălai pentru turtă ; făină albă care se pune pe aluatul de, pîine, ca să nu se lipească. V. n u 1 a ş, p e r v ă. Au adus . .. vase de lut şi grîu şi orz şi făină şi pielm. Biblia (1688), 2292/34, cf. drlu. Cînd pui piemn mai mult se face mămăliga mai mare. Pann, p. v. iii, 28/27, cf. Cihac, ii, 254. Cînd dă să prindă aluatul.. . parcă-şi aduce aminte că lăsase încă o mină de făină, dar pace, chelmul nu-i, toată făina-i strînsă. Sevastos, n. 337, cf. Damé, t. 154, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Unul mai tinăr cu faţa în culoarea pielmulut. Iovescu, n. 140, cf. h xi 233, 260. Te minai să-mi tai un lemn Pînă cînd să cern un piemn. Teodorescu, p. p. 274. Du-te, mă omule, la frate-tău să-ţi mai împrumute o lecuţă de pielm. Rădulescu-Codin, î. 33. Punea cu cofa din căpistere nişte pielm în tuci. id. ib. 191, cf. vîrcol, v. 97, Tomescu, gl., alr i 772/107, 112. In casa-i piemn nu găseşti Un şoarece să orbrşti, se spune despre un om foarte săj’ac. Cf. Pann, p. v. iii, 91/18. A rămîne in sapă de lemn şi in casă fără piemn (= a sărăci de tot). Cf. id. ib. i, 155/17, Zanne, p. v, 547. Mare-n lemn şi goală-n piemn, se spune despre o casă mare şi aspectuoasă pe dinafară, dar sărăcăcioasă pe dinăuntru. Cf. Rădulescu-Codin, î. 355. + (Regional) Pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară; (regional) pospai (1). Cf. conv. lit. xlv, 936, Scriban, d. Cu săracii ţi-ai lucrai Şi plata nu i le-ai dat: Fără chelmu fărinii, De pe dosu sîtii. BÎrlea, b. 138, cf. alrm sn i h 124/95. 2. (învechit) Aluat, cocă; plămădeală. Luă norodul pielmul lor (frămîntătura sa b 1938) mai înainte de a să frămînta aluaturile lor. Biblia (1688), 481/14. Şi coapseră pielmul ce l-au scos den Etjlnpet turte de azime în spuză. ib. 4S1/27, cf. dr. v, 897. + (Regional) Amestec subţire făcut din făină de grîu (la care se poate adăuga făină de porumb foarte fină) şi din apă, cu care se ung unele aluaturi înainte de a fi băgate în cuptor. V. m u r u i a 1 ă (4). Cf. Resmeriţă, d., Scriban, d., i. cr. iv, 26. + (Prin Olt.) Coaja de la turta de mălai formată din amestecul descris mai sus Cf. Scriban, d. — PI.: pielmuri. — Şi: piemn, pelm s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. ngr. tt£X|x6173 PIELŢUI - 560 - PIEPT Ce pielotei mi-ai pus aici ? id. ib. + Excrescenţă; chist; tumoare (Cepari-Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. I-a scos la operaţie o pieloteie ca ghemul, id. ib. 3. Pieliţă (III 1) (Cepari-Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. La fabricarea magiunului, pieloteile şi simburii de la prune se aruncă, id. ib. 4. Pieliţă (III 2) (Cepari-Curtea de Argeş). Cf. Udrescu, gl. Adună pieloteile alea de la zama de varză. id. ib. — Pl.: pielotei. — Piele + suf. -oteie. PIELŢUÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A vaccina (Pecinişca-Băile Herculane). Cf. ai.r ii 4 224 bis/2. — Prez. ind. : pielţuiesc. — Pilţ + suf. -ui. PIELUŞÎCĂ s.f. (Regional) 1. Pielicică (1). Cf. arh. olt. xxi, 272. O Expr. A îl val de pleluşlca cuiva = a fi vai de pielea cuiva, v. piele (I 1). Numai de n-ar fi avut puful niscai lighioane . . . că atunci are să fie vai de pieluşica mea. Stănoiu, c. i. 136. 2. Pieliţă (III 1) (Strehaia). Cf. alr ii 6 087/848. — Pl. : ? — Piele + suf. -uşică. PIELUŞÎNĂ s. f. (Regional; atestat prima dată la ANON. CAR.) 1. Pieliţă (I 2). Cf. REV. C.RIT. III, 164, CoMAN, GL. 2. Albeaţă (la ochi). Cf. dr. ix, 422, alrm i/i h 150. — Pl. : pieluşine. — Piele suf. -uşină. PIELljŢĂ s. f. (Regional) Pielicică (1). Melcul are o căsuţă, Şoarecele o peluţă. Al Lupului, p. g. 47, cf. A ii 6. — Pl. : pieluţe. — Piele + suf. -uţă. PIEMÎE s. f. Boală caracterizată prin formarea unor abcese supurative în diverse organe sau ţesuturi, prin febră ridicată etc., datorită difuzării în sînge a unor microbi. Piemii (puroi in sînge). Se produc în cazurile cînd dintr-un abces puroiul a pătruns în sînge. ENC. VET. 859, cf. DN2, DER. — Pronunţat: pi-e-. — Pl. : piemii. — Din fr. pyhemle. PIEMN s. n. v. pielm. PIEM6NT s. n. Formă de relief situată la intersecţia unor munţi cu o cîmpie sau cu o depresiune, formată prin acumularea depunerilor aduse de apele curgătoare la schimbarea de pantă. Piemonturile pol avea aspect de cîmpii, coline, dealuri şi podişuri, ltr2. Reţeaua hidrografică a acumulat pe seama piemonturilor... vaste conuri de dejecţie, mg i, 160, cf. der. — Pronunţat: pi-e-, — Pl.: piemonturi. — Din fr. piemont. PIEMONTĂN, -Ă adj. Care ţine de un piemont, privitor la un piemont, care are caracteristicile unui piemont. în acest timp are loc... transformarea lor în cîmpii piembntune cu şesuri mlăştinoase, mg i, 157. — Pronunţat: pi-e-, — Pl.: piemontani, -e. — Plemonl ! suf. -an. PIEM01VT£z,-Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Piemontului sau care este originară de acolo. Pietatea.. . Capul pieptului v. cap. Furca pieptului v. furcă. Coşul pieptului v. coş. (învechit) Anghină de piept = anghină pectorală, v. a n g h i n ă. Cf. Bianu, d. s. 0> L o c. adj. şi a d v. Piept Ia piept= (despre lupte, felul de a se lupta etc.) (care se desfăşoară) în mod direct, din apropiere; corp la corp, pieptiş (2). Să stea de e viteaz să se lupte cu dinsul pept la pept. Bălcescu, m. v. 123. Lupta era mai de aproape, mai piept la piept. Gane, n. ii, 109. Luptătorii sînt piept la piept. "Vlahuţă, o. a. ii, 119. Dorobanţii care luptau piept la piept se traseră iute la capătul şanţului. Sadoveanu, o. ii, 74. îl vezi, căzut in trîntă, că iar zvicneşte drept? S-ar zice că e-n luptă cu cerul, piept la piept. Arghezi, vers. 383. <0> Loc. a d v. Piept în piept = unul contra celuilalt; faţă în faţă, (aproape) ciocnindu-se, nas în nas, (rar) pieptiş (2). De multe ori se lovea piept in piept cu trecătorii după drum. Filimon, o. i, 128. Pept in pept! . .. cimpul răsună, Toţi de tot dau împreună. Toţi la luptă-s încleştaţi. Alecsandri, p. i, 37. Dacă din întîmplare da piept în piept cu vreunul... acela îşi cerea iertăciune. Ca-ragiale, o. ii, 255. Pe scara a mare s-ar fi intîlnit piept in piept cu dumnealui, id. ib. vi, 45. Se lovi piept în piept cu un domn, care, cerîndu-şi iertare, în nemţeşte, se duse puşcă spre poartă. D. Zamfirescu, î. 70. Deodată, pe Podul Mogoşoaiei, prin freamătul populaţiei, mă lovesc piept în piept cu cineva. Sadoveanu, o. i, 135. Cînd coli... se lovi piept in piept cu bătrinul. v. rom. ianuarie 1955, 105. Cînd să intre în biroul secretariatului, se întîlni piept în piept cu Ilie Barbu. Preda, d. 110. O E x p r. Cu pieptul deschis = fără ţeamă, fără sfială; făţiş, direct. Cum ajunge in tîrg se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului. Creangă, p. 80, cf. Zanne, p. ii, 421. (Cu) capul (sau eu fruntea ori, rar, cu barba) in piept = cu capul plecat, sprijinind bărbia în piept (de ruşine, de supărare etc.). Cu capul în piept... de abia au îndrăznit a căuta o căutătură smerită asupra lui. Be: diman, n. p. ii, 108/4. S-avintă ... şi pleacă Păru-n vinturi, capu-n piept, Nu se uită inainte-i, Nn priveşte indărăpt. Eminescu, o. i, 66. Cu paşii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. Coşbuc, p. i, 110. Te-am iertat, a răspuns Boroiu, cu capul în piept. Rebreanu, n. 108. Mergea cu capu-n piept, cu fruntea încreţită. Sadoveanu, o. v, 163. Vodă vorbea posomorii şi cu barba în piept. id. ib. xi, 240. Au adormit cu capul în piept. Pas, z. iii, 18. Stătea cu capul in piept, cufundat in cine ştie ce ginduri ale lui. Galan, z. r. 281. Cu mîinile (încrucişate sau, învechit, strinse) la (sau pe) piept = a) cu braţele încrucişate în faţă, în inactivitate. Cf. Polizu. Stă nemişcat pe spate, cu miinile la piept. Arghezi, vers. 333; b) (învechit) cu mîinile împreunate în faţă în semn de închinare, smerenie, respect. Vor să vază cum să-nchin Oameni mulţi care-i aştept Cu miinile strinşi la piept (a. 1825). gcr ii, 248/34. Se sculă trist, resignat şi cu mîinile încrucişate pe piept, cr (1848), 73/54, cf. ddrf ; c) mort, decedat. A strînge (pe cineva) la piept = a îmbrăţişa. Bătrinul o strinse la piept şi o sărută pe frunte. Filimon, o. i, 106. Mă strîngi la piept, şi-atîta ce-i ? Coşbuc, p. i, 68. Apoi deodată tresări, o strinse la piept. Rebreanu, i. 20. Dacă nu ie-aş fi sirîns la pieptul meu,... încă lot m-aş mai îndoi ca de-o arătare. C. Petrescu, a. r. 12. Cu mare dor te-aştept, Să te poci strînge la pept. Jarnîk-Bîrseanu, d. 134. (Ironic) Şoaricele, biet, Era luat în braţe, Şi cam strins la piept, Pipăit la maţe. Arghezi, vers. 272. A(-i) (ine piept sau (învechit) a sta-n piept = a rezista (pe poziţie), a nu se da bătut; a se împotrivi (cuiva), a înfrunta (pe cineva sau ceva); a face faţă; p. ex t. a concura cu succes, a rivaliza (cu cineva sau ceva). La goana nenorocirii a sta-n piept nu mai putem. Beldiman, o. 25/6, cf. id. e. 46/6. Cu vreo trei ani mai mic decît Costi, nu se simţea destoinic să ţie piept cu acesta. Slavici, o. ii, 9. Ce cruce de voinic, tot salul nu-i ţinea pept. Dela-vrancea, s. 18. Un vin ce poate ţine piept... Faler-nului cel mai vestit. Ollănescu, ap. tdrg. De veacuri fruntea nu ţi-o temi, Ţii piept cînd vin furtuni năval. Iosif, patr. 7. Dumnealui, ţinind piept celor care tăbărî seră să-l domolească, ii da zor. Brătescu-Voineşti, p. 134, cf. Bujor, s. 166. în discuţiile lor studenta finea piept cu încăpăţînare. C. Petrescu, î. i, 21. Cu el se simţea in stare să ţie piept oricui. Sadoveanu, o. i, 10, cf. 340, xi, 475. (Cu schimbarea construcţiei) Cu peptul ai ţinut atiţia secoli. cr (1848), 17V15. A(-şi) da piept cu cineva (sau cu ceva) = a se lua la luptă cu cineva; a se împotrivi cuiva (sau la ceva); a înfrunta direct pe cineva (sau ceva). îl urmează mişeleşte fără a îndrăzni să-şi deie pept făţiş cu el. Ne-gruzzi, s. i, 168. Ş-apoi n-aleargă drept, Cu el să poţi da piept. Alexandrescu, o. i, 312. împăraţi şi regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună. Eminescu, o. i, 146. Cu toată nerăbdarea ce aveau de a da piept cu urşii, nu deschiseră uşa. Gane, n. iii, 134. El va sta să dea pept cu tâlharii. IspiRescu, l. 134. Să dea piept cu mine. Rădulescu-Codin,!. 377. A(-i) pune (cuiva) mina în piept v. mină1 (I 1). A se bate cu pumnii în piept v. bate. A pune (sau a încrucişa, a împreuna) mîinile pe piept v. mină1 (I 1). A lua (ceva) în piept = a se strădui din toate puterile pentru a învinge sau a cuceri ceva; a înfrunta direct (o greutate, o primejdie, un obstacol), străduindu-se să învingă, să rezolve. Sleiţi, pe cai de frunte şi stînd în ranguri drept, Ei par în nerăbdare să ieie lumea-n pept. Alecsandri, Poezii, 336. El era unul din rarii oameni cari, punîndu-li-se cruciş o nenorocire, o iau în piept. AgÎrbiceanu, l. t. 183. Şi oamenii mai glumesc, mai rid, dar la urma urmei iau drumul în piept spre sfîntul locaş. GÎrleanu, n. 130. Sînt mulţi cei ce pot să judece, să osîndească şi să blesteme, ori să ia in piept păcatele societăţilor omeneşti. Galaction, a. 270, cf. 322. Sini animale trupeşe, bine hrănite, care ar putea să ia în piept dealul Văcăreştilor. Pas, l. i, 83. De azi înainte sîntem doi oameni aproape bătrîni, fără meserie, care trebuie să luăm viaţa în piept. Demetrius, c. 61. (Regional) A(-i) lua în piepturi (sau cu pieptul) = a lua (pe cineva sau ceva) cu forţa, silnic. Oamenii luară în piepturi pe prizonier şi-l izbiră în sus, pe trepte. Sadoveanu, o. viii, 104. Slujitorii plecară săbiile şi luară în piepturi pe vinovaţi, scoţîndu-i afară. id. ib. x, 175. Ian să-l cîrduim, îl luăm in piepturi.. ., îl 6183 PIEPT - 562 - PIEPT împingem în cănţălărie, in faţa moşnegilor. Camilas, c. p. 114. S-a pus hoţomanul şi i-a luai cu pieptul toată bruma de avere ce-o avea. Udrescu, gl. A (-şi) pane pieptul (pentru cineva sau ceva) = a sprijini, a susţine, a apăra (pe cineva sau ceva), a veni în ajutor. Cf. ddrf, Zanne, p. ii, 422. La nevoie vei şti să-ţi pui pieptul. Sadoveanu, o. v, 628. A-şi sparge pieptul (vorbind, strigînd etc.) = a striga din răsputeri; a obosi (vorbind tare şi zadarnic). Cf. cade, dl, dm. (A îi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză. Cf. Barcianu. Persoanele slabe de piept. Bianu, d. s. 789. (învechit) A face piept (bărbătesc) = a avea curaj, a da dovadă de bărbăţie. Nu plinge, îmi zise, n-ai grijă, române, Fă piept bărbătesc. Alec-sandri, p. i, 42, Fă piept! Eu am avut incrcdere in tine. I. Negruzzi, s. vi, 400. + (Şi în sintagma boală de piept, dl, dm) Tuberculoză pulmonară. Judecăloiul meu suferea de piept. Galaction, o. a. ii, 57. Niculache a murit dă piept. Klopştock, f. 149. Elvira se îmbolnăvi de piept şi se stinse in scurt. Sadoveanu, o. i, 147. Sînt bolnavă de piept, de atîlca ori am crezut că mor. Călinescu, s. 699. Vinul negru este o adevărată doctorie pentru bolnavii de piept. Camil Petrescu, o. iii, 200, cf. dl, dm. + (Popular) Toracele unor insecte. Cf. chest. vi 55/8, 17, 63/9, 17, 18, 20, 30. + (Mai ales la sg.) Carne de pe partea anterioară a cavităţii toracice a unor animale şi păsări, folosită ca aliment; mîncare preparată din această carne. Să faci năduşit pieptul de viţel cu zeamă de carne. Mîncările, 56/9, cf. ddrf. Par se intîmptă ca toamna... să prindă gospodina chiaburului gîsea ori curcanul, să-i scoată pieptul ori picioarele ... să le atirne la afumat. Pamfile, i. c. 52. Piepţi de păsări. Şăineanu, d. u. Îndrăzneşte a încerca acest piept de fazan pe care l-a fript, destul de bine, bucătarul nostru. Sadoveanu, o. x, 343. Doamna Beatrice reteză puiul în fragmente infinitezimale: — Picior? Piept? Aripă? Vinea, l. ii, 311. 2. S. m. şi (regional) n. (La sg. de obicei cu valoare de pl.) Organ anatomic al femeii, care secretă lapte în perioada de alăptare; sîn, mamelă, ţîţă. N-au putut suge la pieptul maicii sale. Bărac, t. 7/22. I se usucă pieptul şi izvorul laptelui. Pann, ap. cade. De mila copilului, nu mai găsea lapte la peptul ei. Ispirescu, l. 59. Pieptul plin cu mîna-l ţine . . . Că-i piept tînăr şi mereu Ar sălta. Coşbuc, B. 108, cf. id. p. i, 65. Dacă . . . unei femei i se bolohăneşte pieptul . . . întrebuinţează diferite mijloace spre vindecare. Marian, na. 426. Ca să uite copilul de piept, se fierbe un ou. Gorovei, cr. 155. Simţi căldura piepţilor ei. Ardeleanu, v. p. 145. Păşea frumos, săltîndu-şi pieptul ascuns înir-o cămaşă aspră. Barbu, p. 220, cf. 183, alrm i/i h 55/922. •O Copil de piept = sugaci. 3. S. m. Penajul de pe partea din faţă a toracelui unei păsări. Penele cozii, la mijloc negre, era pe margini albe . . . pepţii galbeni-cenuşii. Marian, o. i, 386. O Compuse : (Ornit.; regional) piept (ul)-roşu = gu-şâ-roşie (Erithacus rubecula rubecula). Cf. Dombro’wski, p. 405, Băcescu, păs. 128, sfc iv, 245 ; piept-mohorît = a) urzicar (Saxícola rubetra). Cf. Băcescu, păs. 128; b) guşă-roşie (Erithacus rubecula rubecula). id. ib. ; piept-alb = nume dat unei specii de porumbei. Cf. Baronzi, l. 95. 4. S. m. şi (rar) n. (Mai ales la pl.; de obicei urmat de determinări în genitiv) Partea din faţă a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul (I 1). El, cum au văzut neorînduiala cosiţelor şi haina ruptă la piepţi ..., înţelegea cu adevărat pricina. Aethiopica, 7V/12. Hlamida cea albă era închiiată la piepţi cu nasturi de aur (a. 1773). gcr ii, 90/6, cf. 91/18. Piepturile voastre se vor decora cu cocarde. Bolliac, o. 224. Băgă scrisoarea iarăşi în plic şi plicul în buzunarul de la pieptul anteriului. Filimon, o. i, 105. Două răsuri rumenii să zăreau sub piepţii cămăşii. Delavrancea, t. 140, cf. ddrf, Ai stricat, Simino, ce F i g. L-au legal şi i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii. Eminescu, o. i, 159. 0> Cămaşă cu piepţi — cămaşă bărbătească cu plastron. Cf. ddrf. Uite, acum după secere, cm să pun pe mă-la să-ţi facă o cămaşă d-aia cu piepţi! Preda, m. 171. Vezi, dă-mi cămaşa aia cu piepţi, zise el. v. rom. septembrie 1962,6. 0>E xpr. A apuea (sau a lua, a înhăţa etc. pe cineva) de piept= a apuca (sau a înhăţa etc. pe cineva) de partea din faţă a hainei, pentru a-i cere socoteală de ceva; p. ext. a lua (pe cineva) la bătaie. Cine eşti ? Om, diavol sau nălucă? Strigă şi într-una de piept apucă. Budai-Deleanu, ţ. 290. După întîiul moment de surpriză, înhăţă de piept pe agresor. Caragiale.o. ii, 125, cf. 287, Zanne, p. n, 421. Eram în război şi m-a luat un plutonier de piept. Preda, m. 143. Anghel il apucase pe Voicu de piept. id. d. 148. A se prinde (sau a se apuca, a se lua) de piept cu cineva = a se certa sau a începe să se bată cu cineva; a înfrunta pe cineva. Pentru calul meu, Mă prind de piept cu Dumnezeu. Coşbuc, p. i, 113. Partizanii unui orator se apucau de piept cu partizanii celuilalt. Galaction, a. 370. Ai strigai tuturor că te duci să te iei de piept cu turcul. Sadoveanu, o. ii, 52, cf. s ianuarie 1961, 4. + (Regional; la pl.) Pînză, material pentru cămaşă (Măceşu de Jos-Băileşti). alrt ii 285. îi dă kepţ (pînză pentru cămaşă) fomeia naşii. ib. 5. S. m. (Regional) Pieptar (4). Hamurile rotaşilor să fie cu piepţii şi vînările de piele, cr (1833), 94*/9, cf. Polizu, Glosar reg., a iii 3, 4, 5. II. P. anal. 1. S. n. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. ,,de“) Coastă de deal, de munte etc.; (regional) pieptăn, pieptar (5). V. pantă1 (1), povîrniş, pripo r. Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare. Eminescu, o. iv, 130. Această mănăstire este clădită în Bucureşti pe un pept de deal. Ispirescu, m. v. 7, cf. id. l. 56. înlr-o zi o luă razna p-un piept de muscel, fără să ştie încotro. Delavrancea, s. 27, cf. 58, id. t. 183. De la lacul Bîlii în jos, pînă la regiunea lemnului, sînt adecă în munte trei piepturi de stîncă sau săritori. Turcu, e. 166, cf. Pamfile, j. ii, 160, dr. xi, 125. Uneori un pîriu intra pe neaşteptate în pieptul culmilor. Galaction, o. a. ii, 27, cf. id. o. 161. Din cînd in cind, la piepturi de deal, sub streşini de pădure, caii umblă la pas. Sadoveanu, o. x, 431. Poteca era practicabilă numai intr-o parte, înspre pieptul pietros al muntelui. Călinescu, s. 761. <0> Loc. a d v. (învechit) Piept la . .. = de-a dreptul la ... , drept la . . . Iară de această parte unde era tabăra leşească, este ieşită apa Prutului pept la cîmp. M. Costin, let. i, 230/6. + Promontoriu. In drumul său, ajunse pe un pept de pămint ce se întinde în mare.- Ispirescu, u. 76, cf. ddrf. Locurile cele mai potrivite pescuirei lui sînt prundurile, piscurile sau peplurile. Atila, p. 240. + (Prin Transilv. şi Maram.) Dig, întăritură pe ţărmul unei ape. Cf. mat. dialect, i, 286, Glosar reg. 2. Subst. (Regional) Partea superioară a unui stog, vîrf, creştet al unui stog. Această parte se numeşte mijloc, miez sau pîntece, deasupra căreia... se află vîrful, pieptul sau creştetul. Pamfile, a. r. 162, cf. a vi 26. 3. Subst. (Regional) Baza, de formă cilindrică, a unui stog. Stogul are baza circulară şi se compune de obicei din două părţi: una cilindrică, formală din co 6} 83 PIEPTALACÄ toarele snopilor, care se numeşte piept, şi alta conică formată din spicele snopilor, şi care se numeşte virf, sau coamă. Pamfile, a. r. 146, cf. aur ii 5 269/76. 4. Subst. (Regional) Grămadă de grăunţe separate de pleavă, care se formează la vînturat. Gf. Pamfile, a. r. 214. <0> Loc. adj. şi a d v. Cu piept = (despre vase, măsuri etc.) (umplut) peste limită, cu vîrf. Ai pus oca cu pept. alr i 1 376/75. Am umplut vasu cu virv sau cu chiăpt. ib. 1 376/522, ci. 1 376/227, 269, 283. / 5. S. n. (Prin vestul Transilv.) Nume dat mai multor părţi componente ale plugului: a) cormană. a i 17; l>) fierul plugului, ib. 31; c) bîrsă. ib. 35 ; d) plaz. ib., cf. alr sn i h 22/316. 6. S. n. (Regional) Tăişul sapei (Strehaia). Cf. GL. OLT. 7. Subst. Partea de deasupra a cuţitului unui strung, pe care alunecă aşchiile tăiate dintr-o piesă; partea care se ascute a dinţilor unei freze. Faţa superioară OB a cuţitului, pa care alunecă straiul de material tăiat din piesă, se numeşte pieptul cuţitului, iar faţa OC, spatele cuţitului. Ioanovici, tehn. 258. In primul caz, ascuţirea lor se face numai pe pieptul dinţilor, a căror orientare trebuie să fie radială. Orbonas, mec. 318, cf. 57. 8. Subst. (Regional) Bot al unei luntre (Petreştii de Jos-Turda). CI. alr sn iii h 840/250. — PI. : (n.) piepturi şi (m.) piepţi. — Lat. pectus. riEPTALĂCĂ s. f. v. pitpalacă. PIEPTĂN subst. (Regional) Piept (II 1). Să-mi spui de unde ai luat strugurii ca să ştiu să-i spui lui tat’-tău ... — Din pieptanul de deasupra de părul ăl dulce. Al Lupului, r. g. 55. — PI.:? — Piept -f suf. -an. PIEPTĂR s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lînă etc.) fără mîneci, care acoperă partea superioară a corpului (pînă la talie), ca un fel de vestă ; s p e c. cojocel scurt din blană de oaie, fără mîneci, încheiat în faţă sau pe umăr, purtat mai ales de ţărani. V. ilic, bundiţă, laibăr. 6 peptare or-dina(r)e (a. 1747). Iorga, s. d. xii, 45. S-au aflat aceste: . .. cheptariu muieresc vechi, păreche de cizme noauă muiereşti (a. 1752). id. ib. 63. Cheptar cu flori de aur (a. 1803). id. ib. 145, cf. lb. Pieptare pe corp strînse in găitane late, La căpălîi cu nasturi. Heliade, o. i, 221. Mai sus numiţăi mi-au dat.. .on cheptar (a. 1848). Ştefanelli, d. c. 384. Nişte coame castanii, unduioase, se răsfirară peste umerii şi peptarul lui infirat. Negruzzi, s. i, 21, cf. 32. Iarna port peptar de flanelă, id. ib. 199. Unul era îmbrăcat cu togă, iar celălalt cu peptar pestriţ şi crestat. Odobescu, s. i, 43. Cocoana este imbricată .. .cu... rochie şi pieptar de lină. Caragiale, o. ii, 78. Ridică din umeri şi îşi potriveşte peptarul pe trup. Slavici, n. i, 81, cf. 136. Un pieptar cu fir de aur. Contemporanul, ii, 249. îi iau perina de sub cap şi-n locul ei ii pun un cojoc ori un pieptar de oaie sau de miel. Marian, î. 36, cf. id. ins. 472. Peste cămaşe poartă vara nevestele şi fetele laibere (numite de ele peptare) de postav negru. Moldovan, ţ. n. 134, cf. Manolescu, i. 177. Şi cioa-reci-i sint rupţi in glezne, Pieptaru-i ros şi destrămat. Coşbuc, p. ii, 227, cf. Barcianu. Pieptarul ţăranului nostru este foarte bun, întrucît el să încheie la o parte. Bianu, d. s. 789. De iarnă, au pieptare înfundate şi peste acele, şube. Pamfile, i. c. 368, cf. 480, Păcală, m. r. 119, 517. Păşi lingă mort şi-l căută prin buzunarele pieptarului de oaie. Rebreanu, i. 338. Dacă e de tot frig, poartă, pe sub rechel, pieptar din piele de oaie. Precup, p. i6. îmbrăcămintea ciobanilor e aceeaşi ca şi a baciului: nu lipsesc iţarii.. ., cheptariu făcut din piei de oi. Diaconu, p. 18. Un pieptar negru-corb era sfişiat in dreptul sinilor de o broderie roşie. Galac-tion, o. 176, cf. 45, Ştoian, păst. 60. Ştia să facă şi PIEPTAR pieptare şi căciuli. Yi.asiu, a. p. 58. Un pieptar îl invălea pînă la chimirul sclipitor. Sadoveanu, o. i, 173, cf. x, 261. Pieptare bătute cu pietre preţioase. Călinescu, s. 826, cf. id. s. c. l. 74. Avea un pieptar negru, din materie groasă, cumpărat de la tirg. Camil Petrescu, o. i, 72, cf. 58, ii, 82. Li se făcuseră şi primarilor din sat uniforme: pieptare cu flori albastre desenate în faţă şi pe spate. Stancu, b. a. i, 231. în expoziţie se află... pieptare cu înflorituri şi colorit minunat din regiunea Cluj. contemp. 1953, nr. 953, 1/1. Se arăta a fi un sătean încălţat în cizme şi cu pieptar găietănat peste obicinuita cămaşă lungă cu poale. v. rom. decembrie 1954, 115, cf. ib. noiembrie 1953, 14. Intră un moşneag, îmbrăcat într-un pieptar vechi, numai cirpituri. Camilar, n. i, 204, cf. 206, ltr2, der. M-a luat cu stingă de pieptar, ca să-mi atragă şi mai mult atenţia. Lăncrănjan, c. iii, 127, cf. h ii 4, 14, 31, v 5, ix 467, x 47, 109, 580, xn 342, xiv 187. Ia-l cătaţi în pozunar, în pozunar şi-n pieptar, De-i găsiţi odoarele, Strălucind ca soarele. Teodorescu, p.p. 71. Şi pieptariul mătăsii, Pe sub valră-i tăvălit. Jarnîk-Bîrseanu, d. 448, cf. 74. Să puse şi cusu aripele în peptar, nime să ştie de ele. Reteganul, p. v, 62, cf. id. tr. 96, 168. Pieptarul cel mătăsii, Peste poartă l-ai zvîrlit. şez. ii, 18, cf. iii, 53. Cieptariu era făcut de piele de miel. ib. viii, 21, cf. ix, 42, mat, folk. 470, 1380. Cîte fete-s cu pieptare, Toate-s strimbe de spinare. Bîrlea, c. p. 113, cf. id. b. 136, alr sn iv h 1181, 1183,1184, a v 17,35, vi 26, ix 2,3,4,5. Min-druţa cu ochii mari Şi-a dat boii pe pieptar, folc. transilv. i, 415. -0> F i g. Pe pieptarul veşniciei Sumedenii negi de foc, Galbeni, strugurii tăriei Se resfiră şi se coc. Topîrceanu, p. o. 154. Şi pe-al cerului pieptar Scapără frumoşii teferi Sumedenii de luceferi, Plini de voie şi de har. Arghezi, vers. 42. Mi-a umblat in păpădie O goangă cu pălărie ... Avea fuste şi manta, Tăiate din catifea Şi pieptar cu solzi de ţiplă, Căptuşit c-un fel de sticlă, id. ib. 290. + Obiect de lenjerie fe-meiască sau pentru copii (fără mîneci), care acoperă pieptul; brasieră, pieptăraş. Cf. Polizu, Pamfile, i. c. 360. Umplea boneţica, pieptarul în cuprinderea degetelor, dar nici chipul, nici trupuşorul nu puteau prinde fiinţă. Gîrleanu, n. 169, cf. Scriban, d. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea spatele şi pieptul luptătorilor, apărîndu-i de loviturile adversarului. V. platoşă. A pus intr-o medalie pe Pace ţinind cu dreapta o ramură de măslin şi cu stingă arzînd pavăze şi pieptare de război. cr (1829), 781/30. Muzeul naţional abia ne poate arăta un peptar de fer. ib. (1848), 182/43. Corpul arcaşilor trece, Toţi cu peptare de bou. Negruzzi, s. ii, 78. Făurarul zeilor U dărui cu o platoşe sau peptar de fer nerăzbătut. Ispirescu, u. 46. Ies fulgere din suliţi, dar suliţele mor Zdrobite de pieptarul puternicelor zale. Coşbuc, p. i, 158, cf. 161, cade. Un cavaler de bronz strîns în pieptare Şi-a ridicat de şase secoli spada. v. rom. iunie 1954, 77. O Fi g. Bună dimineaţa, luceafăr! Geana de argint tremură ca zaua. Ai fost pe un pieptar de fier Şi-ai răsărit în zare. Argiiezi, vers. 208. + Bucată de piele groasă cu care îşi acoperă pieptul scrimerii; plastron. Cf. Budai-Deleanu, lex., cade. îmbrăcămintea: pantaloni de scrimă bărbăteşti, pieptar şi mască bombată. Ieodoreanu, m. ii, 92. Uşa dinspre odaia Monicăi, transformată in panoplie, era împodobită cu florete, spade, măşti de scrimă, mânuşi şi pieptare capitonate, id. ii). 275. + Echipament de protecţie confecţionat din piele groasă şi pîslă, cu care îşi acoperă pieptul lucrătorii care folosesc unelte pneumatice sau care produc vibraţii. Cf. ltr2. 3. Partea de la piept (I 1) (de obicei scrobită) a unei cămăşi; piept de cămaşă bărbătească scrobit, care se poartă deasupra unei cămăşi obişnuite; plastron. Cf. DDRF, cade, alr ii 3 295/310, 812, 848. 4. Curea lată la hamuri (căptuşită cu pîslă), care se trece peste pieptul (I 1) unui animal înhămat; (regional) piept (I 5). Cf. Budai-Deleanu, lex., cade. O pereche de căţelandri.. . înhămaţi cu pieptare roşii la - 563 - 6186 PIEPTARIU - 564 - PIEPTĂNAR roatele unui cărucior de copil. Brăescu, v. a. 113. Din toate părţile hamului, pieptarul şi jur/uleiul sini cele cari pot ocaziona răni. enc. agb. 270, cf. ltr2, a v 15. 5. (Regional) Piept (IX 1) (Negreşti-Piatra Neamţ). Cf. h x 353. — PI.: pieptare şi (regional) pieplări (alr sn iv h 1184). — Şi: (învechit şi regional) pieptâriu (pl. şi pieptariuri, alr sn iv h 1 181, 1184), (regional) piptăr (ib. h 1181/29; pl. pipiari, ib.) s. n. — Piept + sui. -ar. PIEPT ĂRIU s. n. v. pieptar. PIEPTĂLĂCĂ s. f. v. pitpalacă. PIÎPTĂN s. m. v. pieptene. PIEPTĂNĂ vb. X. T r a n z. 1. (Complementul indică părul, barba etc.; de obicei cu pronumele în dativ) A descîlci, a netezi, a aranja sau a curăţa (cu pieptenele). Ci. anon. car. Cela ce-şi. ■. piaptănă părul şi-şi netezeşte barba (a. 1746). ap. tdrg, cf. Budai-De-leanu, lex., drlu. Pieptănă şi barba-şi albă şi bătrină. Pann, p. v. i, 122/23. Faţa palidă-şi spăla, Păr de aur pieptăna. Alecsandri, p. i, 105. îşi piaptănă barba frumos. Creangă, o. 42. Merge la bărbier să-şi potrivească ciocul, mustăţile şi părul pe care-l peaptănă drept in sus. Caragiale, o. i, 112. Părul pieptănat cu cărare e înflorit ici-colo de sclipiri albe. Gîrleanu, n. 64. De sub comanac îi ieşea pe tîmple, In semicercuri, părul ei cărunt dar aşezai totuşi şi pieptănat cu multă îngrijire. Hogaş, dr. i, 7. Pârul cirlion-ţat şi pieptănat in sus, de degetele mamei, arăta o ţrunte bombată. Galaction, o. a. i, 58. l-am pieptănat barba şi i-am potrivit uniforma de vameş. Klopştock, f. 334. îi pieptănară barba. Sadoveanu, o. xii, 18, cf. viii, 574. Tu-ţi piepteni musteţile. Arghezi, vers. 318. Era o doamnă cam de aceeaşi virstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine intr-o coafură japoneză. Călinescu, e. o. i, 17. începe să-şi pieptene barba cu pieptenul de fildeş încrustat cu diamante. Camil Pe-trescu, o. i, 294. Părul şi-l pieptănase de două ori pină atunci şi-l unsese cu briliantină parfumată. Babbu, p. 173. De dimineaţă se scula, Cosicioara işi cheptăna. mat. folk. 1269, cf. chest. v 165/24, a i 35, ii 8, 12, iii 2, 3, 17. Dimineaţa s-a sculat, Curţile c-a măturat, Pe ochi negri s-a spălat, Cosiţa Şi-a pieptănat. Balade, ii, 138. Faţă albă şi-au spălat, Părul şi l-au peptănat. folc. transilv. i, 433. O F i g. îndată se înfăţişează turcaleţul nostru cu o filigeană care işi piaptănă aburul pină la nara noastră. Teodoreanu, m, u. 92. + (Complementul indică oameni) A-i descîlci, a-i netezi, a-i aranja părul (cu pieptenele); p. e x t. a coafa; p. g e n e r. a găti, a dichisi. împăratul pune de piaptănă şi îmbracă la feliu pe amîndouă fetele. Creangă, p. 270, cf. 76. Este guvernantă la copii şi piaptănă şi pe madam Piscopesco. Caragiale, o. ii, 128, cf. Delavrance/î, s. 48. Lenuţa a îmbătat-o, a lăut-o, a pieptănat-o. Teodoreanu, m. u. 187. O pieptănase Niţa, intinzindu-i greu părul băţos ca nişte viţe de capră. Camil Petrescu, o. i, 94. (F i g.) Nu, il linişti bancherul, ai să rămîi in fruntea guvernului provizoriu pe care o să-l mai pieptănăm puţin, că e cam neţesălat, id. ib. ii, 685. Refl. Videa pye . . . alţii pieptănîndu-să. Herodot (1645), 418, cf. Polizu. îşi rase barba, se pieptănă. Alexandrescu, o. i, 213. Ele începură a se peptăna, a se îmbrăca cu haine scumpe. Ispirescu, l. 236. De ce nu te piepiini ? Delavrancea, t. 155. Fluierind, îşi şterge haina Şi se piaptănă frumos. Vlahuţă, o. a. i, 180, cf. ddrf. Se spălase, se pieptănase şi se îmbrăcase. Hogaş, dr. i, 88. Nu uit să mă pieptăn. Galaction, a. 386. Un gind îmi fulgeră prin minte: trebuie să'mă pieptăn. Sadoveanu, o. ii, 643. Se spălă repede pe faţă cîntind, se pieptănă şi ieşi in geamlic. Călinescu, e. o. ii, 318, cf. id. s. 270. începu să se pieptene cu grijă. Preda, r. 311. Cu pieptene de argint m-am pieptenat. Marian, v. 93. Ea pe cap s-a pieptănat, şez. ii, 82. Şi de cînd noi ne-am luat, Pe cap nu s-a peptănat. folc. transilv. i, 148. Casa arde (de tătari) şi baba se piaptănă (cu lăutari), se spune despre o persoană căreia nu-i pasă de necazurile altora sau care se preocupă de fleacuri In timp ce în jurul său se petrec lucruri importante. Cf. Negruzzi, s. i, 251, Zanne, p. iii, 300, 301, vi, 301, 337. Tunsul lesne se piaptănă (= săracul se îmbracă repede, neavînd haine de ales). Cf. Zanne, p. iii, 417. <0> Refl. impers. în această zi... nu se piaptănă. Pamfile, s. t. 136. + Refl. P. anal. (Despre pisici) A se netezi cu limba şi cu lăbuţa pe păr ; a se linge, a se spăla. Cf. alr sn iii h 674. O T r a n z. în cotlon torcea molanul pieplănindu-şi o ureche. Eminescu, o. i, 84. + F i g. (învechit, rar) A schingiui, a chinui (pe cineva) cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinţi. Nepu-tîndu-i îndupleca, cheptănară-i cu unghii de fier pe trup. Dosoftei, ap. tdrg. 2. (Popular ; complementul indică animale sau părţi ale corpului lor) A ţesăla. Puse mina pe ţesală, incepu să pieptene spatele unui bou. Agîrbiceanu, a. 496. De ţesălat le-am ţesălat, ii zice omul... Te-am pieptănat şi te-am îngrijit. Sadoveanu, o. vii, 300, cf. alr i 418/100, 190, 578, 880, 940, 990. 3. (Complementul indică anumite fibre textile) A trece prin dinţii unor piepteni (2) pentru a îndepărta impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. V. d ă r ă c i. Cf. lr. Aduceţi cu voi ragila şi pieptenii de pieptănat cilţi. Creangă, o. 37, cf. Damé, t. 68, Barcianu, Alexi, -w. Instruirea elevilor se efectuează prin rotaţie în secţiile de pieptănat mecanic. gÎ 1962, nr. 683, 4/1. Nu ştia .. . nici fuioru pieptăna. Doine, 64. Şi-o răgilai-o, Şi-o pieptănat-o, Şi-o periat-o, Şi-o pus-o in furci, Şi-o tors-o. Marian, na. 394, cf. a i 23, ii 3, iii 16. <0> R e f 1. pa s. Cilţii de la răvilat şi pacişile se peaptănă, puind de o parte .bucii. I. Ionescu, c. 156/13. Fuiorul dobindtl astfel se trage in darac... ; apoi se piepienă cu piepteni. Damé, t. 139. Să se pieptene sau să se raghile cinepa. Pamfile, s. t. 116, cf. id. i. c. 7, 208. Lina ... se scarmini apoi şi se chiaptini cu chep-tini. Diaconu, p. 34. Fuiorul se piaptănă cu pieptenii rari cu dinţi de fier. Pribeagul, p. r. 94. + (Regional ; complementul indică carul încărcat cu fîn sau claia de fin) A netezi, a nivela, a aşeza cu grebla sau cu furca. (Refl. pas.) După ce carul s-a încărcat, se greblează cu grebla sau cu furca, se piaptănă carul, cum se mai zice. Pamfile, a. r. 160. + F i g. (Familiar ; complementul indică oameni) A bate zdravăn ; a părui1 (2), a smotoci. V. scărmăna, flocăi. De-abia l-au scos din gura lui Zurgan; l-a pieptănat de i-au mers petecele. Creangă, o. 60, cf. Zanne, p. iii, 283, Barcianu, cade. Acum trebuie să-i pieptănăm puţin pe conservatori. Pas, z. ii, 50, cf. scl 1969, 332. 4. F i g. (Familiar ; complementul indică scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenţie şi a îmbunătăţi ; a îngriji, a cizela, a şlefui. Dar două luni trecură de cind voi v-aţl numit Să pieptănaţi acele legi. Bolin-tineanu, o. 167. Kir lanulea-i isprăvit: acu, nu-mi mai rămîne decit să-l dichisesc, să-l piepten, ca să-l pot prezenta in faţa lumii. Caragiale, o. vii, 118. Mai toate scrierile mele au fost grăbite, n-au fost revăzute şi pieptănate, ci publicate cum numai ieşeau din prima lor urzitură. Sbjera, f. s. 406, cf. Şăineanu, d. u. Mai piaptănă puţin fraza. Camil Petrescu, t. ii, 418. — Prez. ind. : piiptăn şi piăptăn, pers. 2 piipteni şi piăpteni, pers. 3 piăptănă şi (învechit) pièptànà. — Şi : Cînvechit şi regional) pieptenă, piepttnă, (regional) piectănâ (com. din Alba-Iulia) vb. I. — Lat. pectinare. PIEPTĂNĂR s. m. 1. Persoană care face sau vinde piepteni (1). Cf. Budai-Deleanu, lex., lb, Polizu. Sta lipit de uşa galeriei ce duce la bucătăriile caselor lui... Millier pieptănarul. Filimon, o. i, 376, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., cade, nom. prof. 46. Coborîseră din creasta satului ţiganii cei bătrtni, piep- 6191 l / PIEPTĂNARE _ 565 — PIEPTĂNĂRIŢĂ tănarii şi lingurarii. Camilar, n. ii, 38. S-a arătat venind de la drum lung din meşteşugul lui, pieptănarul cel cu traista-nţlorită. id. ib. 149, cf. i, 402, 403. Dat-o ciuta făr’de vad.. . Coarnele la pieptănari, Iar pielea la tăbăcari. Teodorescu, p. p. 69, cf. ai.r ir/i h 260/791. 2. (învechit) Persoană care se ocupa cu dărăcitul; dărăcitor. Cf. Klein, d. 397. — PI. : pieptănari. — Şi: (învechit şi regional) pieptenăr (Klein, d. 397, Budai-Deleanu, lex.,lb, ddrf, Barcianu, Alexi, w., cdde, h xvii 48) s. m. — Pieptene + suf. -ar. PIEPTĂNĂRE s. f. Acţiunea de a. (s e) p i e p t ă n a şi rezultatul ei. 1. Descurcare, netezire, aranjare sau curăţire a părului cu ajutorul pieptenelui (1); pieptănat1 (I), (rar) pieptănătură (1). Cf. drlu, Polizu, Barcianu, Alexi, w. + (Rar) Pieptănătură (2). Toaleta femeilor cochete din zilele noastre... a devenit o îndeletnicire foarte grea şi împovărătoare pentru bietele slujitoare din cauza nenumăratelor forme şi feluri de pieptănări. Filimon, o. i, 131. 2. Operaţie manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinţii unor piepteni (2) pentru a înlătura impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.; pieptănătură (3), pieptănat1 (2). V. dărăcire. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Curăţirea completă de puzderii şi de fibre scurte se face prin pieptănare. Ionescu-Muscel, iii.. 339. Pieptănarea manuală dă un material preferat de filatori, id. ib., cf. 459. Prin pieptenare se obţin: eliminarea firelor mai scurte şi a impurităţilor aderente ..., individualizarea fibrelor, îndreptarea şi paralelizarea lor. i.tr2, cf. DER. — PI.: pieptănari. — Şi: (rar) pieptenâre s. f. — V. pieptăna. PIEPTAnARIŢĂ s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă şi subţire, cu inflorescenţe în formă de spicuşoare aşezate pe două rînduri, ca diiiţii unui pieptene, cultivată uneori ca plantă de nutreţ; (regional) creasta-cocoşului, iarba-cerbilor, iarba-cîinelui (Cynosurus cristatus). Cf. Brandza, fl. 496, Barcianu, Alexi, \v., tdrg, Panţu, pi.. Ca an pieptănuş are spicul peptănariţa. Simionescu, fl. 128, cf. Scriban, d., Borza, d. 56. — PI.: pieplănariţe. — Şi: (regional) piepteuărlţii s. f. Barcianu. — Pieptene -f suf. -arijă. PIEPTĂN AŞ s. m. I. Diminutiv al lui pieptene. 1. Cf. pieptene (1). Cf. lb, Polizu, Cihac, i, 204, lm, Barcianu, Alexi, w., cade, com. dinMAR-ginea-Rădăuţi. 2. (Prin Mold.; mai ales la pl.) Cf. pieptene (2). Trebuia s-ajut acasă la tors în pieptănaşi. Creangă, ap. cade, cf. Scriban, d. II. (Regional) Numele a două specii de păsări mici, clntătoare: a) codroş (de grădină) (Phoenicurus phoe-nicurus). Cf. cade, Dombrowski, p. 391, Băcescu, păs. 64, 124; b) codroş de casă (Phoenicurus ochruros gibraltariensis). Cf. Dombrowski, p. 394. — Pl.: pieptănaşi. — Şi: (învechit şi regional) pieptenăş s. m. lb, lm, Barcianu, Alexi, w., cade, Băcescu, păs. 64. — Pieptene + suf. -aş. PIEPTĂNAT1 s. n. Faptul de a (se) pieptăna. 1. Descurcare, netezire, aranjare sau curăţire a părului cu ajutorul pieptenului (1); pieptănare (1), (rar) pieptănătură (1). Cf. ddrf. Părul ce cade la pieptănatul femeilor sau la tunsul fetelor se strlnge. şez. iii, 150. 2. Operaţie manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinţii unor piepteni (2), pentru a Înlătura impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.; pieptănare (2), pieptănătură (3). Soţiile şi fiicele iobagilor sînt obligate a împlini în curtea boierească lucruri femeieşti (meliţatu, pieptănatu). Bariţiu, p. a. i, 476. Pieptănatul are ca scop de a scoate lina bună de o parte şi cea mai proastă de altă parte. Pamfile, i. c. 6. Operaţiunile pregătitoare torsului, în special pieptănatul, se fac cu insistenţă mai mare sau mai mică, după calitatea firului. Ionescu-Muscel, fil. 338. — Şi : (învechit şi regional) pieptenat s. n. ddrf. — V. pieptăna. PIEPTĂNAT2 -Ă adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curăţat cu pieptenele (1). Cf. lex. MARS. 234, DRLU. El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptenată. Eminescu, o. i, 85, cf. Barcianu. Colonelul e cu barba pieptănată şi mătăsoasă. C. Petrescu, î. ii, 24. Erau curat îmbrăcaţi, cu pletele pieptănate şi unse. Sadoveanu, o. xi, 381, cf. alr i 16/5, 26, 109, 178, 230, 402, 831, 835. Mîndruţă, păr pieptănat, Ş-aseară te-am aşteptat, folc. transilv. i, 229. O (Prin analogie) J-a finele Iui februarie, invazia mărţişoarelor şi a firelor de mătase cu ciucuri pieptenaţi dă o nouă culoare şi o marfă mimetică nouă trotuarelor neguţătoreşti. Arghezi, b. 97. + (Despre oameni) Care are părul descurcat, netezit, aranjat (cu pieptenele) ; p. ext. coafat. Nu era însă chip ... s-o ţii pieptănată şi cu mîinile curate. Slavici, o. ii, 8. ■$> F i g. Visul nelămurit al acelei nopţi, cu pădurea de smarald şi de aur, pieptănată ca un parc. Vinea, l. i, 49. + (Despre animale sau despre părţi ale corpului lor) Ţesălat. Cf. Alexi, w. Telegarii zvelţi, de neam ales, cu coama pieptănată şi coada încreţită, poartă . .. crîmpeiul roşu de mătase la grumaz. Arghezi, b. 59. 2. (Despre fibre textile) Trecut prin dinţii unor piepteni (2) pentru a îndepărta impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. V. d ă r ă c i t. Caier se numeşte fuiorul pieptănat şi periat, gata pentru tors. Damé, t. 139. Procesul de pieptănare care li se aplică [linurilor] pentru a fi complet debarasate de fibrele scurte, le-a atras denumirea de linuri pieptănate. Ionescu-Muscel, fil. 459. 3. Fig. (Familiar; despre limbă, stil, scrieri etc.) Revizuit cu atenţie şi îmbunătăţit ; îngrijit, cizelat, şlefuit. Cei care ştiu ruseşte spun că în traduceri stilul lui Tolstoi e ,,pieptănat“. Ibrăileanu, s. l. 65. Nu există două feluri de literatură, una de nivel inferior, pentru masele largi, şi alta mai pieptănată, pentru un cerc reslrîns de ,,iniţiaţi“, contemp. 1949, nr. 162, 5/6. — Pl. : pieptănaţi, -le. — Şi : (învechit şi regional) piepten ăt, -ă, pieplinat, -ă (lex. mars. 234, alr i 16/835), (regional) pieetănăt, -ă (com. din Alba-Iulia), plaptănât, -ă (com. din Marginea-Rădăuţi, alr i 16/402) adj. — V. pieptăna. PIEPTĂNĂRÎB1 s. f. (în dicţionarele din trecut) 1. Atelier în care se lucrează piepteni (î) ; magazin de piepteni. Cf. Polîzu. 2. Negoţ cu piepteni (1). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. — Pl. : pieptănării. — Şi ; pieptenărie s. f. Barcianu, Alexi, w. — Pieptănar -f suf. -ie. PIEPTĂNĂRÎE2 s. f. (în dicţionarele din trecut ; cu sens colectiv) Cantitate (mare) de piepteni (1) (pentru vlnzare). Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, \v. — Pl. : pieptănării. — Şi: pieptenărie s. f. Barcianu, Alexi, w. — Pieptene + suf. -ărie. PIEPTĂNĂRIŢĂ s. f. (învechit) Soţia unui pieptănar. Cf. Klein, d. 397, lb. — Pl. : pieptănăriţe. — Şi : pieptenăriţă s. f. Klein, d. 397, lb. — Pieptănar -f- suf. -iţă. 6199 PIEPTĂNĂTOR - 566 - PIEPTĂREL PIEPTĂNĂTOR, -oAre subst., adj. 1. S.m. şi f. (învechit şi regional) Persoană care piaptănă (1) pe cineva, care are calificarea (şi meseria) de a pieptăna pe cineva. V. c o a f o r. Cf. drlu. Iară femei, cameriere, peplenătoare şi alte servitoare cîte va fi avut acea doamnă trufaşă şi foarte capriţioasă, nu am aflat nicăiri. Bariţiu, p. a. i, 6, cf. Barcianu, Alexi, yt. O (Ironic) Bucură-te, soacră-mare, Că-ţi aduc pieptănătoare. Pe unde te-a pieptăna, Şepte ani nu ie-a mînca, Fără ii[-i] , tot văieta. Reteganul, tr. 172. Ieşi afară, soacră mare, Că-fi aduc pieptănătoare, Să te pieptene pe cap, Cu un pieptene de fag. Marian, nu. 630, cf. folc. mold. i, 174. 2. S. m. şi f. Persoană care piaptănă (3) anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul fibrelor textile. V. dărăcitor. Cf. Barcianu, Alexi, w., nom. prof. 36. Acest sistem de producţie reduce pe ţesători, piuari, vopsitori, piepiănători, scărmănători etc., care pină atunci erau meseriaşi independenţi, la rangul de simpli salariaţi. Oţetea, r. 53. 3. S. f., adj. (Maşină sau parte a unei maşini speciale) care piaptănă (3) fibrele textile. O maşină cuprinde mai multe dispozitive de pieptănat, denumite şi capete pieptănătoare. Ionescu-Muscel, fil. 313. Impurităţile ... vor cădea în lăzile . . . aşezate sub pinzele pieptănătoare. id. ib. 340. Cilindru pieptănător. ltr2, cf. sfc iii, 181, 185, com. din Deda-Reghin. Am fost cu lina la pieptănătoare. mat. dialect, i, 185. — Pl.: piepiănători, -oare şi (3, regional, f.) -ori (mat. dialect, i, 185). — Şi: (învechit) pieptenăt6r, -ofire s. m. şi f. — Pieptăna + suf. -(ă)tor. PIEPTĂNĂTORÎE s. f. (Secţie într-o) întreprindere industrială de filare, în care fibrele textile sînt supuse, în cursul procesului tehnologic, operaţiei de pieptă-nare (2). Cf. ltr2. — Pl.: pieptănătorii. — Pieptănător + suf. -ie. PIEPTĂNĂTURA s. f. 1. (Rar) Pieptănare (1). Nu e bine să arunci in foc părul rămas în urma pieptănăturii. PĂCALĂ, M. R. 160, cf. ScRIBAN, D. + F i g. (Familiar) Bătaie zdravănă dată cuiva. I-o tras o k'aptanaturî. Com. din Marginea-Rădăuţi. 2. (Sens curent) Fel de aranjare a părului; coafură, frizură. Să întoarce cînd p-o parte, cînd pe alta, nemulţumită de cum îşi potriveşte peptănălura. Delavrancea, s. 109. De umbletul ei şi de pieptănătura ei vorbeau femeile înşirate pe prispa cîrciumii. Vlahuţă, o. a. ii, 44, cf. i, 195, Barcianu. Femeile măritate, cu pieptănătura cu conci roşu şi peste cap cu năframă albă. D. Zamfirescu, v. ţ. 82, cf. Alexi, w. Tot aşa de statornic şi credincios au păstrat femeile satelor vălurile, pieptănătura în cozi şi conduri. Iorga, c. i. i, 106, cf. tdrg. Domni cu pieptănătura proaspătă înclinau mereu din cap. AgÎrbiceanu, l. t. 116. Pieptănătura cefei pe care părul sta în beţe drepte. Bassarabescu, v. 75. Işi pieptănase.. . părul lins, bombat pe Umple, pieptănătură care da trăsăturilor trufia ageră a tinerilor. Teodoreanu, m. ii, 146, cf. id. m. u. 69. Costumele lor ... sînt identice pretutindeni, ca şi pieptănătura. Sadoveanu, o. ix, 297, cf. v, 365. Pieptănătura, oricum ar fi făcut-o, stătea pe capul ei străină şi lipsită de farmec. Preda, r. 76. 3. Operaţie manuală sau mecanică de trecere a fibrelor textile prin dinţii unor piepteni (2), pentru a înlătura impurităţile, a alege fibrele de cea mai bună calitate etc.; pieptănare (2), pieptănat1 (2). După pieptănătură, Una se toarce şi se fese. Diaconu, p. 34. Fiecare pieptănătură produce pierderi de fuior şi creştere la procentul de cîlţi. Ionescu-Muscel, fil. 338. + (Concretizat) Totalitatea deşeurilor eliminate la pieptănatul fibrelor textile. Cf. Şăineanu, d. u., dm. — Pl.: pieptănături. — Şi: (învechit) pieptenutiiră (Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u.), (regional) piaptănătâră s. f. — Pieptăna + suf. -tură. PIEPTĂNEĂLĂ s. f. (Familiar) Bătaie zdravănă dată cuiva ; (familiar) chelfăneală. Se scula repede din pat şi, de degrabă să vie să-mi tragă o cheptăneală, se încălţa cu cizmele schimbate, gt (1901), 3/4, cf. sfc ii, 131. — Pl. : pieptăneli. — Pieptăna + suf. -eală. PIEPTAnÉL s. m. v. pieptcnel. PIEPTĂNIÎŞ s. m. I. Diminutiv al lui p i e p t e n e. 1. Cf. pieptene (1). Ca un pieptănuş are spicul pieptănariţa. Simionescu, fl. 128. Şi-a dres, cu un pieptănuş, părul. Călinescu, s. 82, cf. sfc ii, 210. 2. (Mai ales la pl.) Cf. pieptene (2). Pieptănuşii în laiţă n-avea cine-i ţinea de coadă. Creangă, o. 212. La pieptenat se mai întrebuinţează o unealtă zis[ă] fuşălău, pieptenuşi. Damé, t. 139, cf. tdrg. Apucînd pieptănuşii cu amîndouă mîinilc, începe a-l blăstăma şi a-i cărăbăni în spinare. Pamfile, d. 121, cf. id. i. c. 8, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., sfc ii, 204, 211, H XVI 11, sez. ii, 186, rev. crit. ni, 164, a iii 4, 12, 17, v 14, 33, 35, vi 16, 26. II. (Regional) 1. (Ornit.) Codroş (de grădină) (Phoenicurus phocnicurus). Cf. Polizu, Cihac, i, 204. Codăroşă sau peptenuşul îşi face cuibul său in apropierea caselor. Marian, o. i, 260, cf. 259, Barcianu, Alexi, w.. tdrg, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Băcescu, păs. 124, 128. <0> Pieptănuş de casă = tremurici (Phoenicurus ochruros). Cf. Dombrowski, p. 394, Băcescu, păs. 128. 2. (Bot.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. ddrf, Pamfile, c. 41. — Pl. : piepţănuşi. — Şi : (învechit şi regional) pieptenûg, (regional) pieptinflş (a iii 17) s. m. — Pieptene -f suf. -uş. PIEPTĂNIJŢ s. m. Diminutiv al lui pieptene. 1. Cf. pieptene (1). Cf. Cihac, i, 204, alr ii 3 393/157. 2. (Regional) Cf. pieptene (2) (Certege-Abrud). Cf. alr i 1 268/96. — Pl. : pieptărtuţi. . — Şi : (învechit şi regional) piepteniţ s. m. Cihac, i, 204, alr ii 3 393/157. — Pieptene -f suf. -uţ. P1EPTÂRÂR s. m. (Prin nord-vestul Transilv.) Cojocar. Cf. alr i 1 668/280, 283. — Pl. : pieptărari. — Pieptar + suf. -ar. PIEPTĂRÂŞ s. n. Diminitiv al lui pieptar (1) ; (rar) pieptărel, pieptăruţ. Sărise un bumb de la pepia-raşul de catifea neagră. Eminescu, n. 109. Purta mereu cioareci de babă Şi un pieptăraş cu flori cusut. Coşbuc, p. ii, 253. Avea pe dînsa un pieptăraş cusut dinainte cu floricele, ap. cade. Stăteau, după rînduială. .. îmbrăcate în acelaşi chip, cu pieptăraşe de catifea. Sadoveanu, o. x, 261, cf. com. Marian, com. din Marginea-Rădăuţi, alr sn iv h 1184/386. + Obiect de lenjerie femeiască sau pentru copii (fără mîneci), care acoperă pieptul; brasieră, pieptar (1). Moaşa ia copilul, il înveleşte într-o bondiţă (pieptăraş). Marian, na. 237, cf. tdrg. Pe fereastră găsi boneţica, după sobă un pieptăraş. Gîrleanu, n. 155, cf. cade, com. din Marginea-Rădăuţi. + (Rar) Bărbiţă (pentru copiii mici). Cf. TDRG, CADE. — Pl. : pieptăraşe. — Pieptar + suf. -aş. PIEPTArÉL s. n. (Rar) Pieptăraş. Aşa îl pomenise salul, Pe piepiărelul lui de lînă Purtînd un ban de la-mpăratul. Goga, p. 23, cf. com. Marian. — Pl. : pieptărele. — Pieptar + suf. -el. 6209 PIEPTĂRUŞCĂ - 567 - PIEPTENE PIEPTĂRTÎŞCĂ s. f. (Regional) Pieptăraş de catifea purtat de femei (Scărişoarâ-Abrud). Cf. alb ii/95. ’ - Pl.: ? — Pieptar + suf. -uşcă. PIEPTĂRÎIŢ s. n. (Rar) Pieptăraş. Cf. tdrg, dr. v, 25, cade. Fală ca ruptă din soare şi îmbrăcată ... cu pieptăruţ mîndru, toi pene. Reteganul, p. v, 46, cf. Lexic reg. 84. — Pl. : pieptăruţe. — Pieptar + suf. -uf. PIÎPTEA subst. 1. (Argotic) Nume pe care şi-l dă persoana care vorbeşte; (argotic) mandea (1), mandiru. V. subsemnat. Cf. bul. fil. ii, 210, v, 170, 182. Dai iu de pieptea! Udrescu, gl. 2. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) Epitet dat unui om voinic, puternic, pieptos (1). Cf. Lexic reg. ii, 30, Udrescu, gl. — Piept + suf. -ea. PIEPTEN s. m. v. pieptene. PIEPTEN vb. I v. pieptăna. PIEPTENĂR s. m.v. pieptănar. PIEPTENĂRE s. f. v. pieptănare. PIEPTENĂRIŢĂ s. f. v. pieptănăriţă. PIEPTENĂŞ s. m. v. pieptănaş. PIEPTENĂT1 s. n. v. pieptănat1. PIEPTENĂT2, -Ă adj. v. pieptănat2. PIEPTENĂRÎE1 s. f. v. pieptănărie1. PIEPTENĂRÎE2 s. f. v. pieptănărie2. PIEPTENĂRÎŢĂ s. f.v. pieptănăriţă. PIEPTENĂTOR, -OĂRE s. m. şi f. v. pieptănător. PIEPTENĂTTÎRĂ s. f. v. pieptănătură. PIEPTENE s. m. 1. Obiect de toaletă confecţionat dintr-o placă de os, de metal, de material plastic etc., cu dinţi pe una sau pe ambele părţi, care serveşte la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. Prin pieptine tund părul. M. Costin, o. 271, cf. anon, car., lex. mabs. 234. Doauă tocuri de pieptine cusute cu fir (a. 1788). Iorga, s. d. viii, 16. Dăruindu-i cuţite, foarfeci, pieptene..., stecluţe şi mai ales oglinzi. ist. am. 84r/12, cf. Klein, d. 397, Budai-Deleanu, lex., drlu, Clemens, lb. Pentru un foarte mic peptine de os am dat cinci franci. Kogălniceanu, s. 49, cf. Cihac, i, 204. Îşi infipse pieptenele in păru-i aspru. VlahuţX, o. a. iii, 20, cf. ddrf, Barcianu. Nu trebuie să întrebuinţăm piepteni cu dinţi prea subţiri... cari irită pielea. Bianu, d. s. Pieptenii de lăut... au forma dreptunghiulară, cu dinţi mai deşi pe o parte şi mai rari pe cealaltă. Pamfile, i. c. 62. Mă spălai, mă ştersei, mă slujii de degete in loc de pieptene. Hogaş, db. i, 162. Fata îşi înfipse mai adine pieptenele de celuloid în părul decolorat. C. Petrescu, î. ii, 162. Cu părul adunat in coc şi prins cu un piepten uriaş, bătut in ştrasuri lucitoare. Brăescu, o. a. i, 239. Articole de celuloid... nasturi, piepţeni, ornamente, nom. prof. 44. In buzunarul de la piept... purta pieptene şi oglindă rotundă. Teodoreanu, m. u. 28. Îşi aşeză părul, îl prinse în pieptene. Sadoveanu, o. ii. 191. Cu un pieptene rar de cristal, îşi pieptănă barba tacticos. Călinescu, s. 318. Osul cutiei craniene se înfăţişează secţionat în sectoare dinţate, intercalate ca nişte piepţini. Arghezi, s. ix, 72. Purta părul ei frumos, ridicat în ir-o arhitectură complicată şi susţinută cu tot felul de spelci de argint, piepţeni bătuţi cu pietre scumpe. Camil Petrescu, o. ii, 507. Muierea căsca şi cu pieptenele în mină începuse să se ţesale. Preda, m. 263, cf. id. b. 68, Viciu, gl. Pieptinu de descîlcit. alr ii 3 393/2. Piap-tănu cu dinţii rari. ib. 3 393/219, cf. 3 394, folc. mold. i, 220. Cine are barbă să-şi cumpere şi pieptene (= cine are un lucru trebuie să-i poarte de grijă). Cf. Negruzzi, s. i, 249, Zanne, p. ii, 7. Fj zgîrcit de şi-ar mînca untul de pe peptine. alb ii 3 038/250. Mi-a venit de la părinţi Un pieptene cu trei dinţi (Litera E). Arghezi, vers. 216. La cap peptene, La mijloc pepene, La coadă secere, Im picioare Răşchitoare (Cocoşul). Teodorescu, p. p. 223, cf. Gorovei, c. 92. <0> F i g. O stropitoare de stradă improşcă cu un pieptene de apă asfaltul. C. Petrescu, î. i, 31. Umblau lin funigei aninîndu-se in pieptenele cetinilor. Sadoveanu, o. ix, 156, cf. 207. •{’Compus : (Bot.; regional) pieptenele-Vinerei = hasmaţuchi (An-thriscus silvestris). Cf. Borza, d. 20. + (învechit şi regional) Ţesală (pentru vite). Ţeseli cu periile lor. . . piepteni de cai (a. 1787). Iorga, s. d. xii, 110. [Vitele] le piaptăn cu pieptene dă boi. alr i 418/490, cf. alrm sNih 201/836. 2. (,Mai ales la pl.) Unealtă alcătuită dintr-o placă (de lemn) pe care sînt fixaţi dinţi ascuţiţi lungi, metalici, folosită, în industria casnică, la pieptănatul lînii, al cînepii etc.; p. e x t. element al maşinii industriale de pieptănat fibrele textile. O pereche de chepteni de bumbac (a. 1803). Iorga, s. d. xii, 146. Aduceţi cu voi ... ragila şi pieptenii de pieptănat cîlţi. Creangă, o. 37. Lîna albă, trecută prin dărac şi dată la piepteni. Delavrancea, s. 8, cf. id. t. 27. Fuiorul dobîndit astfel se trage in darac . . . , apoi se pieptenă ca piepteni. Dame, t. 139, cf. Barcianu, Alexi, w. Lopăţica şi coada pieptenului [pentru lînă] sînt înflorate cu flori încrustate cu o sîrmă. Pamfile, i. c. 7, cf. 208, Păcală, m. r. 431, Şăineanu, d. u., Stoian, păst. 60. Mănunchiul este apucat de un cap şi trecut de cîteva ori cu vîrful prin nişte piepţeni. Ionescu-Muscel, fil. 339, cf. id. ţes. 102, 151, h ii 244, ix 452, xi 341, şez. i, 285, ii, 186. Partea de lemn a pieptenului se numeşte in Bihor leafă. şez. vii, 192, cf. ix, 142, alrm sn i h 170, a i 23, 35, iii 4, 16. Lătăruşcă Ruşcă, De bagi deştiul ie muşcă (Pieptenii de lînă). Gorovei, c. 287. Am doi moşnegi Cu barba şargă, Cînd se-ntîlnesc Se trag de barbă (Pieptenii de lînă). id. ib. O E x p r. (Regional, glumeţ sau ironic) A bate din (sau în) piepteni ori a face din pieptene sau a face piepteni = a clănţăni din dinţi (de frig, din cauza unei emoţii etc.). Sărea-n sus bătînd în piepteni şi la bocet schimbînd versul. Contemporanul, v1; 262. Cum văd eu, faci din chieptene, mătuşă? bul. fil. iv, 115, cf. scl 1969, 332. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părţi componente ale acestora, asemănătoare, ca formă sau ca întrebuinţare, cu pieptenele (1, 2): a) (învechit, rar; la pl.) Numele unui instrument de tortură cu dinţi de fier. V. ciulin. Pre s»[î]ni[u]i Ammon îl spîndzurară şi-l dărăpănară preste coaste cu cheapteni. Dosoftei, v. s. septembrie 2r/20. Fu muncită vîrtos ca cheaptini de her strujită. id. ib. septembrie 22r/4. b) (Regional) Unealtă de metal cu dinţi mari şi rari, cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele ţesături groase de lînă; furculiţă. Cf. Polizu. în copilărie, fala făcuse covoare, care... se ţeseau bătute cu pieptenele de fildeş. Arghezi, c. j. 6, cf. alr ii/192. 4 Scîndurică specială cu care se bat. firele de tort la capătul pînzei, cînd ele nu se mai pot bate cu vatalele (Bilca-Rădăuţi). Cf. Glosar reg. c) (Regional) Parte a greblei pe care sînt fixaţi dinţii (Petrila). Cf. alb ii 5 220/833. d) (Rar) Surdină (de vioară). Cînla din scripcă. Strunele, înăbuşite de pieptene, de-abia să auzeau. săm. ii, 601, cf. Puşcariu, l. r. i, 393. 6226 %'ffc PIEPTENEL - 588 - PIEPTOS e) (Regional) Unealtă In formă de căuş, prevăzută cu dinţi rari, cu ajutorul căreia se culeg afinele (De-da-Regliin). Cf. mat. dialect, i, 185. f) (Prin sudul Transilv.) Unealtă de lemn în formă de limbă, găurită la mijloc, folosită în meşteşugul olăritului. Cf. h xvii 98, a ii 9. «) (învechit; la.pl.) Unealtă de lemn cu care se scutură sămînţa de cînepă sau de in. Scaun cu două borte esle atît de indăminatic şi răpede, fiind mult mai bun decit pieptenii cei de lemn cu care se desparte sămînţa de lăor. I. Ionescu, c. 146/25. li) (Regional) Regulator (la capătul grindeiului de plug). Cam la două palme departe de capătul grinde-iului este aşezai piciorul plugului .. ., numit şi dinlar, pieptene. Pamfile, a. r. 42, cf. ii xvm 46. i) (Regional) Capătul mai lat al scocului unei lese de prins peşte; (regional) dinte, bărbie (Călăraşi). Cf. Antipa, p. 613. Pieptenele esle la această leasă cu mult mai mare decit la toate celelalte, id. ib. j) (Prin sudul Transilv.) Cerbice (la jug); p. e x t. partea jugului care stă pe cerbice. Cf. alr i 831/125, 1 092/160. k) (Regional) Con die brad (Strcza Cîrţişoara-Vic-toria). Cf. alr i 974/170. 1) (Prin sudul Transilv.) Fel de pieptănătură cu coc, pe care şi-o fac femeile de la ţară. Au un conciu sau cum îi zic ele pepten, făcut din părul de dindărăpt şi din capetele suciturei de dinainte. Moldovan, ţ. n. 128, cf. Păcală, m. k. 122. m) (Regional; in forma pieptin) Cozoroc (la şapcă) (Ghilad-Timişoara). Cf. alr sn iv h 1 162/36. n) (Regional) Innăditură la doaga polobocului (Larga-Tîrgu Ocna). Cf. i. cu. vii, 154. o) (Prin nord-vestul Munt.) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina (de murături). Ai uitat pieptenele nepus la putină. Udrescu, gl. — Pi.: piepteni şi (popular) piepteni. — Şi: (învechit şi regional) piepten (pl. şi, n., pieptene), pieptin (pi. şi, n., piepiine, alr ii 3 394/316, 325, a iii 2, 4, 5, 13, 16, 17, 18, 19), pMptine, piiptăn (pl. şi, n., piaptăne, a iii 7, iv 3), piâpten (Clemens), (regional) pieptăn (alr ii 3 393/334, 335, 362, 784, a ii 7), piepţln, plccten (Budai-Deleanu, lex.), piâptln (a ii 8, iv 3; pl. şi, n., piaptinuri, a ii 8) s. m. — Lat. peeten. PIEPTENEL s. m. (Popular; mai ales la pl.) Diminutiv al lui p i e p t e n e. V. p i e p t e n e (2). Darace, cheplinei. Jipescu, o. 69. La pieptănat se mai întrebuinţează o unealtă zis[ă] fuşălău, piepteituş, piepten lat sau pieptenei. Dame, t. 139. Piepteneii slujesc la scărmănarea linii. Pamfile,. i. c. 8, cf. cade, Scriu an, d., sfc ii, 210. Cheptenei care servă la scărmănatul linei, h ii 255, cf. i 348, xi 341. — Pl.: pieptenei. — Şi: pieptănel (sfc ii, 210), pieptinel s. m. — Pieptene + suf. -el. PIEPTENTÎŞ s. m. v. pieptănuş. PIEPTENTÎŢ s. m.v. pieptăimţ. PIEPTÎ vb. IV. R e f 1. (Rar) A se lăuda, a se făli, a se îngîmfa. Cf. Barcianu. — Prez. ind. : pieptesc. — V. piept. PlfiPTIN s. m. v. pieptene. PIEPTIN vb. I v. pieptăna. PIEPTEVAT-, A adj.v. pieptănat«. PIEPTINE s. m. v, pieptene. PIEPTINEL s. m. v. pieptenei. PIEPTIN tJŞ s. m. v. plepJănuş. PIEPTÎŞ adv. 1. De-a dreptul (in sus), drept in sus sau înainte; direct. Cirmaciul înşfacă oîsla ş-o Implîntă pieptiş in propta torentului. Vlahuţă, o. a. ii, ,165. Poleea suia prea pieptiş. Hogaş, dr. i, 89, cf. id. m. n. 72. A luat-o... pieptiş, pe strada principală. I. Botez, b. i, 148, cf. id. şc. 123. Dincolo de pirău se înălţa pieptiş Dealul Morii. Sadoveanu, o. vii, 635, cf. xiii, 483. De cum se termină ultimele case ale salului, pămintul începe să urce pieptiş. Bogza, c. o. 271. Nămeţii înalţi ... trebuia să-i ocolească ori să-i treacă pieptiş. Stancu, n. a. iii, 164. Munţii suiau aproape pieptiş şi oamenii ii puteau urca numai apucaţi de cozile vitelor. V. rom. octombrie 1955, 170. Săltindu-şi raniţa grea în spinare, Mitru porni pieptiş, peste cimp. T. Popovici, se. 61. Amicul trece apa pieptiş, sprijinit în undiţă. vîn. pesc. octombrie 1962, 21, cf. Cardaş, c. p. 18. + (Adjectival; despre forme de relief, drumuri etc.) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit; drept, abrupt. Urcase un clin pieptiş din dreapta şi se oprise să răsufle. Popa, v. 74. Dealurile erau foarte pieplişe. Sadoveanu, o. x, 194. Grupuri de oameni urcă din sat panta pieptişe care îi aduce deasupra colinei. Bogza, c. o. 214. Irina suia încet drumul pieptiş dintre vile. v. rom. mai 1956, 46. Urca. iar malul pieptiş. Barbu, g. 257. Deal pieptiş. Ciauşanu, gl. 2. Faţă în faţă (ciocnindu-se), piept in piept. Dacă s-ar fi inlilnit în mijtocul străzii, pieptiş, în plină lumină a zilei, ar fi trecut fără să se recunoască. C. Petrescu, c. v. 19. îşi răşchiră un pas înainte-i şi se întoarse să-i aţină calea pieptiş, abătindu-l intr-o altă latură, id. a. r. 31. + (In legătură cu verbe ca ,,a se lupta“, ,,a se lua“, ,,a da“ etc.) Corp la corp, piept la piept. Andrii fuge făr’de-o mină, Prinde murgul la fintină, Dă peptiş, sare pe şa Şi din gură zice-aşa. Alecsandhi, p. i, 38. A se lupta pieptiş, ddrf. Singuri să steie, pieptiş cu dînsul în luptă cumplită. Murnu, i. 52, cf. Şăineanu, d. u. O F i g. M-am luat cu muntele pieptiş. Beniuc, v. a. ii, 21. + (Adjectival; despre lupte, încăierări) Care se dă direct între combatanţi, care are loc corp la corp, la baionetă. Cf. Alexi, w. Nu ie mai prinde Singur în luptă peptişă de acum cu bălanul Menelau. Murnu, i. 63. 3. F i g. Cu curaj, fără teamă, pe faţă, prin luptă sau eforturi pline de curaj. V. făţiş, deschis. Voi n-aveţi îndrăzneală a vă lupta făţiş şi peptiş cu puterile asupritoare, ci umblaţi cu piri ascunse. Alec-sandri, t. 1 340. Numai astfel. .. vom putea să ne împotrivim făţiş şi pieptiş năvălirii modei. conv. lit. xvi, 357, cf. Barcianu, tdrg. Nu-i cutremura groaza zilei demiine. Le luau toate pieptiş, înainte, v. rom. februarie 1954, 27. Le-am biruit pieptiş, că eram sănătoşi şi buni de muncă. Lăncrănjan, c. i, 68, cf. 60. — Piept -f suf. -iş. PIEPTIŞOR s. n. Diminutiv al lui piept (I 1); pieptuţ, (rar) pieptuşor. Cf. Philippide, p. 63,cdde, DL, DM. — Pl.: piepiişoare. — Piept + suf. -işor. PIEPTOS, -OAsA adj. 1. (Despre oameni sau, rar, despre animale) Cu pieptul lat; p. e x t. voinic, puternic. Cf. anon. car. Atila in că era ... pieptos, vîrtos, capul can mare, ochii can mici. C. Cantacuzino, cm i, 79, cf. Klein, d. 397, Budai-Deleanu, lex., drlu, lb. Elefantul năsos Şi bivolul pieptos, Cu lupul coadă-lungă Multe izbînzi făcură. Alexandrescu, o. i, 215. Rămase pironită cînd o văzu cu flăcăul înalt, peptos şi bălan. Slavici, n. i, 142, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. v. E un om în putere încă, bine făcut, scurt, pieptos, roş la obraz. Sadoveanu, o. v, 22. O F i g. [In] stîncele peptoase nencelat va sfă-rîma Marea cea Tireniană. Ollănescu, h. o. 51. + F i g- Mindru (I 3), îngîmfat. începu să se plimbe pe dinaintea noastră semeţ şi pieptos. Sadoveanu, o. ix, 452. 6239 PIEPTOŞI - 569 - PIERDE 2. (Despre femei) Cu sinii mari; (popular) ţiţos. Femela aia pieptoasă. conv. ut. xlv, 377. Muierile grase, pieploase, îmbrăcate cu fuste largi şi crete..., se răcoreau cu bere. Stancu, r. a. ii, 138, cf. v, 71. — Pl.: pieptoşi, -oase. — Piept suf. -os. PIEPTOŞÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se lăuda, a se făli, a se ingîmfa. Dumitraş se pieptoşi cccoşeşte: — Aniţa? Şi vrei să zici că nu-ţi place ? v. rom. februarie 1954, 102. Nu te mai pieptoşi. t februarie 1962, 31. — Prez. ind.: pieptoşesc. — V. pieptos. PIEPTUÎ vb. IV. 1. Refl. r e c i p r. (Regional) A-şi disputa înttietatea. Dar nu numai pe socoteala bogăţiei sau a sărăciei se peptuiesc satele, ci şi pe socoteala frumuseţei şi scăderilor sufleteşti, şez. ix, 138. ^Tranz. A bate (pe cineva). Com. din Straja-Râ.-dăuţi. 2. Tranz. (Prin Transilv. şi Bucov.) A face virf (la un stog). Cf. piept (II 2). Com. din Stra.ta-RĂ-dăuţi. Pceptuim [stogul] către virf. alr ii 5 279/228. — Prez. ind.: pieptuiesc. — Piept + suf. -ui. PIEPTURÂŞ s. m. (Ornit.; regional) 1. Codroş (de grădină) (Phoenicurus phoenicurus). Cf. Marian, o. i, 259, ddrf, Dombrowski, p. 391. 2. Căldăraş (Pyrrhula pyrrhula). Cf. Băcescu, păs. 124. — Pl.: piepturaşi. — Şi: (2) piepturoş s. m. Băcescu, păs. 124. — Piept + roşu (prin apropiere de suf. -aş). PIEPTURdŞ s. m. v. piepturaş. PIEPTtfŞ s. n. (Regional) 1. Cojoc care se încheie la subsuoară şi pe umăr (Nerău-Sînnicolau Mare). Cf. Coman, GL. ; 2. Piept (I 1) de pasăre (folosit ca aliment) (Turbu-rea-Strehaia). Cf. gl. olt. Piepiuşu şi cotoaiele le faâem corbă. ib. — Pl.: pieptuşe. — Piept + suf. -uş. PIEPTUŞdR s. n. (Rar) Pieptişor. Cf. cade. — Pl.: piepluşoare. — Piept -f suf. -uşor. PIEPTIÎŢ s. n. Diminutiv al lui piept (II); pieptişor, (rar) pieptuşor. Cf. anon. car., drlu, lb, cdde, dl, dm. + Sînişor. Cf. p i e p t (12). Cînd îţi văd ţîţele-n sîn, Picioarele nu mă ţin, Cînd îţi văd peptuţu tău, Valeu, mor, sufletul meu. şez. i, 213. — Pl. : pieptuluri. — Piept -f suf. -uţ. PlfiPŢIN s. m. v. pieptene. PIERCĂNÎ vb. IV v. chiorcăni. i PIERDE vb. III. I. (Predomină ideea de ucidere, 'ipe nimicire, de dispariţie) 1. Tranz. (Popular, în f/limbajul bisericesc şi eufemistic) A ucide, a omorî I (l).Veri piarde toţi dodeitorii sufletului mieu. psalt. hur. *, 121r/l, cf. 13T/15. în numele tău piardemu cire scoală-se spre noi. psalt. 83, cf. 225. Şi-l va ucide acela pre el şi-l va piarde. Coresi, ev. 465, cf. 164. Curund născu .., cocon fromoşel şi-i fu milă a-l piarderea, ce-l lepădă într-un cîmp. Moxa, 352/15, cf. 378/21. Pre trei oameni din semenţia lor i-au scos să-i piardză. Var-laam, c. 393. Va să caute Irod pre cocon să-l piarză. n. test. (1648), 4T/6, cf. 28T/19, 42r/2. Domnul, pre boieri, să nu fie volnic a-i perde, orice greşeală ar face. M. Costin, let. ii, 337/30. Mă ocoliră de mă vineadză, Precum fac. leii, ca să mă piardză. Dosoftei, ps. 47/18. Fiii lui Isaf i-au pierdui pre ei. Biblia (1688), 1261/28 Ulpie Traian i-au aşezat aici in urma lui Decheval depre ce de lot l-au supus şi l-au pierdut, anon. cantac., cm i, 52, cf. 63, gcr i, 366/17. Şi pierdu pre toţi ostaşii lui Elezvoiu carii păzea cetăţile. Mineiul (1776), 143rl/20, cf. 143r2/25. Ci din ascunsuri ieşind, o turmă După alta-i pierde cu viclenie. Budai-Deleanu, ţ. 243, cf. Clemens. îl căuta nişte asaseni.. . ca să-l piarză pre el. Bărac, a. 4/8, cf. 14/12. Voia să-l piarză cu orice chip. Bălcescu, m. v. 29. Tîlharii pierd solii şi vina nu este a mea. Alexandria, 59/5. Să-l spînzure şi să-l piarză ca pe un vrăjmaş tiran. Pann, p. v. ii, 11/4. Şi el a să mă piardă de nu l-oi pierde eu. Alecsandri, t. ii, 95. Spinul, vrînd să piardă acum pe Harap Alb cu orice preţ, zise împăratului... Creangă, p. 211. Fraţii săi prinseră pizmă pe el.-. . şi căutau prilej ca să-l piarză. Ispirescu, l. 84. Tu pierzi bărbaţii tăi cei buni, Să faci femeilor cununi! Coşbuc, b. 71, cf. 30. Mulţime de-ahei să perzi pentru el la corăbii. Murnu, i. 20. îi răsări în minte bănuiala că locotenentul vrea să-l piarză. Rebreanu, nuv. 283. Nu-i venea să creadă că boieri mari de casa lui, pe care i-a miluit, vor să-l dărîme şi să-l piardă. Sadoveanu, o. v, 643. Slabă pedeapsă scorniseră zeii Să-l piardă pe Promeleu. Labiş, p. 416, cf. s iulie 1960, 48. Trei coconi ce am avut, Pe tustrei mi i-aţi perdut! Alecsandri, p. p. 212. Cu securele-au ieşit... Pe noi, dragă, să ne pearză! Jarnîk-Bîrseanu, d. 70, cf. 183. Hargaţii l-au înhăţat îndată şi s-au dus cu dînsul in pădurea numită să-l piardă. Sbiera, p. 115, cf. şez. v, 20. Mulţi oameni aţ prăpădit, Mulţi suflili-aţ perdut. Vasiliu, c. 85, cf. folc. transilv. i, 160. + Refl. (învechit) A se sinucide. Iaste nederept de carele e prins de vreo boală să se junghe eluşi şi să se piarză. Coresi, ev. 33. + Refl. A muri1 (1). Cf. Odobescu, s. i, 36. Pe cînd alţii, slînd in umbră şi cu inima smerită, Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită. Eminescu, o. i, 133. Mîngîia fala care vedea că se perde. Ispirescu, l. 52, cf. 108. Şi mi-e frică că s-a pierde Ca şi toamna frunza verde. Jarnîk-Bîrseanu, d. 52, cf. alr ii/i mn 84, 2 702/728. O (Prin exagerare, urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, exprimă intensitatea maximă a unui sentiment) Făr-a şti pentru cine să pierdea de mare dor. Pann, e. i, 81/2. Făcu pe Ercule să se piarză de iubire pentru dinsa. Ispirescu, u. 70. P-aci, p-aci era să se piarză de bucurie, id. ib. 105, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. + Tranz. şi r e f 1. (Cu sens atenuat) A(-şi) pricinui un mare rău, o nenorocire, a (se) pune într-o situaţie extrem de grea; a (se) nenoroci. Cela ce va lăcomi pentru niscare daruri... sau de vreo nevoie va preoţi pre vrun necărlular care nu va şti carie . . . s-au pierdut pre sine şi şi pre ceia ce va fi hirotonit. Eustratie, prav. 30/5. Scoală-te dar şi fugi din ochii mei şi mai mull să nu te văz şi răul să te piarză.\\n-laam-Ioasaf, 12t/3. D-le Caţavencu, ai voit să mă pierzi pe miné şi te-ai pierdut şi pe d-ta. Caragiale, o. vi, 160. Ambiţiunea lui fără margini l-a pierdut, cade. Nu poţi răpi pe mireasă,.. fără a te pierde. Sadoveanu, o. x, 314. Tăcea şi el, parcă s-ar fi înţeles cu ceilalţi să-l piardă. Vinea, l. i, 36. 2. Tranz. (în limbajul bisericesc; în opoziţie cu m î n t u i; «despre Dumnez.eu) A osîndi la chinurile iadului, la pierdereasufletului pentru păcatele săvîrşite. Ţinre Domnul toţi ce iubesc el şi toţi greşiţii piarde-i-va. psalt. hur. 122v/17, cf. 83r/16. Urişi toţi păcătoşii fără-leage, pierzi toţi grăitorii menciuri. psalt. 6, cf. 158, 207, 301. El rugă pre Dumnezeu să-l miluiască pentru păcatele lui şi să nu-l piarză. Goresi, ap. gcr i, 26/32. De nu fură în credinţă, elu-i pierdu (cca 1569 — 1575). gcr i, 11/2, cf, cuv. d. bătr. ii, 290/7. Dumnezeu ... pre ceia ce nu crezură-i perdu (cca 1618). gcr i, 49/20. Dăm laudă lui Dumnedzău, căci c-au pierdui ereticii. Varlaam, c. 31. Pierdzi pre toţi mincinoşii. Dosoftei, ps. 20/18, cf. 37/13. <0> A b s o 1. Urul iaste leage-dătăloriu şi giudeţu, cel ce poale minlu(i) şi piarde. cod. vor. 130/18. + Refl. (Despre oameni) A-şi atrage pedeapsa divină, osînda veşnică pentru «249 PIERDE - 570 - PIERDE păcatele săvîrşite; (învechit) a pieri (2). Cind pieru (piiarde-se-vor h) păcătoşii, psalt. 70. Carii vieţuiesc intru reale nu numai n-au nemică bunătate, ce şi pre cişi se pierd. Coresi, ev. 402. Nu vom lua păcate striine spre noi şi să ne piardem pentru dinşii. prav. gov. 38T/16. Noi înşine ne-am pierdut şi ne-am lipsit de fata lui -D[umne]zeu. Neagoe, Înv. 317/14. 3. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică colectivităţi umane, popoare, ţări, oraşe, bunuri materiale etc.) A distruge, a nimici (1) ; a ruina. Celui ce pierdu Eghiptul cu intînii lui. psalt. hur. 115v/22. Şi rodul loru din pămîntu-l pierzi şi semănţa lor de fii de omu. psalt. 34. Că multe case pierdu şi cetăţi den temciu le sparse. Coresi, ev. 216, cf. 455. Du-i afară din cest loc: că noi acest loc văm pierde. Palia (1581), 70/18, cf. 71/4. Cei trei ce pierdură Sodomul şi Gomorul (cca 1600). cuv. p. bătr. ii, 191/12. Multe împărăţii, pentru nedireptăti şi vărsări de sînge, le piarde. Var-laam, ap. gcr i, 105/39. Nu ascundereţi vistiiariul vostru pre pămint, unde rugina şi moliile o pierd (a. 1644). gcr i, 112/9. Şi va piarde foametea ţara. Cheia în. 17v/l. Cu pierzare să piardeţi toate locurile întru care au slujit, acolo, limbile. Biblia (1688), 135x/8, cf. 472/9. Nice pre săminţia omenească nu o va mai piarde aşea cumplit cu apă. N. Costin, l. 60. Cugeta cum va face să piarză şi neamul lor. anon. cantac., cm i, 93. Taberile vrăjmaşilor le-ai pierdut. Mineiul (1776), 100rl/4. La flinta cu tava verd'e, Ţin-o, Doamăe, nu mi-o pierd'e. Alexici, l. p. 46. <> R e f 1. p a s. şi r e f 1. Sămînţa necuraţilor potrebeşte-se (piarde-se-va h). psalt. 69. ' Ţi avuţii să pierd şi domnii să strică. C. Cantacuzino, cm i, 57. Aşa s-au rădicat un vuiet şi trăsnet ca acela cît socoteai că se pierde lumea. Sbiera, p. 101. Din lipsa unui cui se pierde carul. Zanne, p. v, 129. i. Tranz. (ComplementuHndică abstracte) A face să dispară, să ia sfîrşit, să pi ară7~â"'âTrtfTiffli şterge din amintire, a da uitării; p. ext. a compromite. Calea păcătoşilor piarde. psalt. 303. Lucrurile ceale bunele, trufa le răsipeaşte şi le strică şi le piarde•. Coresi, ev. 13, cf. 17. Păcatele meale ceale fără de număr le piarde (cca 1633). gcr i, 80/21. Tot lucrul necinstit şi defăimai au pierdui (au dat pieirii b 1938). Biblia (1688), 2061/17. Viind cu domnia, nu ştiu să-ş piardă numele cel rău. Neculce, l. 205. Ei ar fi silit... şi numele roman să-l stingă şi să-l piarză de pe faţa pămîntului. C. Cantacuzino, cm i, 18. Pierzi toată stricăciunea cea împuţită a înşelăciunii. Mineiul (1776), 64vI/17, cf. 56r2/22, 60Tl/30. Un duşman care ar fi voit să piardă cauza eterici in ochii Eusiei şi Austriei. Oţetea, t. v. \j 181. O Refl. p a s. şi r e f 1. Să piarde pomenirea j,f/ lor. C. Cantacuzino, cm i, 28. Deseori virtutea sîntă jM prin intrigă s-au perdut. Asachi, s. l. i, 265. Aşa se ’¡A- perd costumele şi datinele naţionale, cr (1848), 18*/5. De ce să nu se piarză ... Toată suvenirea ? Bolliac, o. 76. Sacrificiul trebuie să fie cumpănit dupe persoanele către care se îndreptează... Cu timpul, cumpăna veche s-a perdut. Odobescu, s. i, 318. Ştiinţa necromaniiei şt aceea a astrologiei s-au pierdut. Eminescu, n. 33. Numele nici ele nu se pierdeau. Isanos, ţ. l. 6. S-a tras în codrul verde Unde traiul lin se pierde. Balade, ii, 369. A murit fina, s-a pierdut cumetria. Zanne, p. iv, 362, cf. 357. 5. R e f 1. A ieşi din cîmpul vizual al cuiva, a nu se mai zări (din cauza depărtării sau a ceva care se interpune), a se face nevăzut; a dispărea. Ltonel se per-duse in mulţime, cr (1848), 183/75,, cf. Hasdeu, i. c. i, 37. Iată-un flutur ce prin văzduh se perde. Alecsan-dri, p. iii, 25, cf. 10, 21. Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde. Bolintineanu, o. 44. El urmări cu ochii pe blinda fecioară ce curînd se perdu ca o umbră. Odobescu, s. i, 113. Apoi iar se pierde-n codri cu trunchi groşi, cu frunza deasă. Eminescu, o. iv, 128, cf. 115, 121. Diligenta era departe.. . cotind la stînga, ea se pierduse pe după deal. Caragiale, o. i, 60. Seurca mereu pină se perdu din ochii tutulor. Ispirescu, l. 379, cf. 84. Tot ca şi odinioară', tu te pierzi prin tufăriş. Ma-cedonski, o. i, 237. în depărtare, spre miazăzi, se pierd înlr-o lumină roşietică înălţimile Balcanilor. Vlaiiuţă, o. a. ii, 120. Plîngea, mai mare mila, Şi-n nopţi apoi ea s-a pierdut. Coşbuc, p. i, 125, cf. Cerna, p. 37. De-parte-n văi se pierde Căsuţa albă cu podoaba-i verde. Iosif, p. 19. După stîlpi se văd coridoare pierzîndu-se. Delavrancea, o. ii, 123, cf. 331. Se depărlă pierzîndu-se în întuneric. BrXtescu-Voineşti, p. 139. Era înghesuială mare, clericii se pierdeau în mulţimea celuilalt public. Agîrbiceanu, a. 41, cf. Gîrleanu, n. 103. Rămase cu ochii ţintiţi înapoi, spre Bucureştii pierduţi în depărtare. Bassarabescu, v. 15, cf. Galaction, o. a. i, 54. Alături ci se duc, părechi, Şi se pierd în noaptea uliţelor vechi. Topîrceanu, p. o. 53. Prin fereastra deschisă, vedeam cum se pierde luna, albindu-se, dispă-rînd ca o pată de ceară. Brăescu, o. a. ii, 35, cf. 142. Ningea uşor şi orizontul se pierdea. Vlasiu, d. 330, cf. 44. Priveşte cum se pierde căruţa părintelui Tănase în pîclă. Sadoveanu, o. i, 388. Un nor frumos, departe, deasupra lui se pierde. Arghezi, vers. 333, cf. id. b. 107. Vasul cu pînze începu să se piardă încetul cu încetul la orizont. Călinescu, s. 410, cf. 37. Salvl se pieiduse undeva in depărtare, v. rom. iunie 1955, 73. Convoiul porni încet, pierzîndu-se în noapte. Vornic, p. 211. Femeia se pierdu in mulţime. Preda, r. 91. S-au dus într-o parte în pădure pînă ce s-au pierdut din ochii tor. Sbiera, p. 170. F i g. Zadarnic cat stolul de visuri Ce printre paltini se pierdură. Goga, p. 36. Ziua de ieri. . . S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă. Arghezi, vers. 195. + F i g. A trece neobservat, neremarcat; a nu fi luat In consideraţie. Greşelile i se perd, strofele rele se trec cu cîntarea. Odobescu, s. i, 187. Oamenii serioşi, cinstiţi şi vrednici, sînt remarcaţi, nu se mai pol pierde. Vlahuţă, o. a. i, 182. + Tranz. (De obicei întărit prin ,,din ochi“, ,,din vedere“) A nu mai putea urmări cu privirea (pe cineva sau ceva), a nu mai avea sub observaţie, a nu mai vedea (din cauza depărtării sau a ceva care se interpune). Urmează cu căutăturile sale după el, pină cind l-a pierdut din vedere. Beldi-man, n. p. i, 35/12. în puţină vreme au pierdut din ochi oraşul. Drăghici, r. 7/14. Se văzu venind..., păşind foarte încet spre a nu perde din vedere sicriul săli. cr (1848), 22/50. Curînd suita îi perdea din vedere şi nimeni nu putea să le dea de urmă. Negruzzi, s. i, 106, cf. 43. De-acum şi munţii i-am pierdut din vedere. Creangă, a. 125. La deschizătura largă a pieţei teatrului, l-am pierdut din ochi în mulţime. Caragiale, o. ii, 26. Se uita galeş după dînsul pînă îl perdu din ochi. Ispi-rescu, l. 383, cf. 211, 368. Cind i-a pierdut din ochi, voi să se ridice. Coşbuc, p. i, 231, cf. 200. Nu puteam pierde din ochi bătrina tăcută care se strecura ca umbra printre noi. C. Petrescu, s. 125. Nu l-am pierdut din vedere pină la Sinaia. Galaction, a. 324, cf.id. o. a. i, 261. Cunoscu pe Topîrnac. După ce-l pierdu în umbră, auzi un şuier încetinel. Sadoveanu, o. i, 222, cf. 513, vii, 70. Continuă de a nu-l pierde din vedere. Călinescu, b. i. 156. Şi aşa steaua dorită. .. Aci din ochi o perdurăm. Teodorescu, p. p. 171. Boieriul acela nu l-am pierdut nici pînă aicea din ochi. Sbiera, p. 233. Perde pasărea dinaintea ochilor. Reteganul, p. v, 60, cf. 3. S-a dus pină l-a perdut din ochi omul. Stăn-cescu, b. 24, cf. 60. <)• (Rar; subiectul este ,,ochii“) Ochii tăi neclintit Să nu-l piarză din vedere. Heliade, o. i, 435. <0> E x p r. A pierde pe cineva (din ochi) (de drag) = a se uita cu mult drag la cineva, a manifesta o afecţiune puternică pentru cineva, a-1 iubi foarte mult. O iubeau împărăteasa şi împăratul pe fată de o pierdeau din ochi. Caragiale, ap. cade. Tată-său şi mumă-sa se uitau la dinsul ca la soare, îl pierdeau de drag ce le era. Ispirescu, ap. cade. Cu şorţul negru prins in brîu, O pierd din ochi de dragă. Coşbuc, p. i, 118. De drag, o dragă mamă, mă afli şi mă pierzi din ochi. id. ib. 259. Surorile îl pierdeau din ochi..., prisosul de iubire... se revărsa acum cu duioşie asupra singurului băiat. Bassarabescu, v. 4. A pierde, pe cineva (sau ceva) din vedere v. vedere. G. Refl. (Despre voce, sunete, zgomote etc. ) A-şi diminua treptat intensitatea, a deveni din ce In ce mai 6249 PIERDE - 571 - PIERDE slab (pînă la dispariţie); a se,stinge. începu să-şi verse sufletul in o doină ce se pierdea in liniştea serii. Slavici, n. i, 86. Vuiet surd să incovoaie după dealuri şi să perde in văi adinei. Delavrancea, s. 5. Şi glasul ei se depărta, se pierdea in noapte, Vlahuţă, o. a. ii, 53. Rareori cite un ţipăt venea de cine ştie unde, se pierdea tnlr-o ingînare slabă. Dunăreanu, ch. 115. Valsul parcă se pierdea in înălţimi, apoi se revărsa deasupra apei. Gîrleanu, n. 104. Şoapte cresc de pretutindeni şi se pierd in noapte. Topîrceanu, b. 77. Le ţinu, la pupă, in secret, o cuvintare ale cărei şoapte se pierdură in întuneric. Brăescu, o. a. i, 328. Glasul bătrinei incepu să se piardă, nu-i mai ajungea la ureche. Sadoveanu, o.i, 263. Glasul tuna deasupra zgomotului de la vapoare, ca un muget de taur, pierzindu-se în largul mării. Babt, e. 293. întrebările mele răcnite... se pierdeau ca nişte şoapte nepercepute. Arghezi, b. 139. Se auzi o larmă veselă şi cuvintul ,,noroc“ fu învălmăşit pină se pierdu. Camil Petrescu, o. i, 97. Se auzeau paşii pierzîndu-se pe coridor. Stancu, r. a. i, 184. Vocea ii răsuna ... uneori nefiresc de tare, alteori se pierdea intr-o şoaptă. v. rom. septembrie 1955, 125. Se pierde cintul, pierde, Pe calc de codru 'verde. Deşliu, m. 47. Se auzeau plînsete şi blesteme, dar totul se pierdu sub cerul nemilos. Barbu, p. 304. II. T r a n z. (Predomină Ideea de lipsă, eşec, pagubă) 1. (Adesea construit cu dativul) A fi deposedat de ..., a rămîne fără..., a nu mai avea, a nu mai fi stăpîn pe ...; s p e c. a irosi, a risipi. Să rie nevoim să nu pierdem cinstea aceasta, întinîndja-ne cu pohta dulce-ţilor. Coresi, ev. 412. De dobîndeşte cineva ceva den nedereptate, şi a sa avuţie toată pînă în sfîrşit piarde-o. id. ib. 447. Ştiindu-să căzut jos, nu perdu nădejdea. Ureche, l. 75, cf. 111. Să-şi piardză simbria şi să fie bătui ca un fur. prav. 9, cf. 46. Acela işi va piarde pu-tearea cea părintească ce au asupra fiilor, ib. 364, cf. 131. Să nu pierzi nădejdea pentru izbăvirea ta. Cheia în. 19T/15. Şi cită oaste au pierdut cu nemţii, bătind războaie. N. Costin, l. 104. Banii mai mult dau întrislă-ciune, şi voie rea cînd ii piarde neştine, C. Cantacuzino, cm i, 79. Să văieta pentru săraca de ţară, cum să-şi piarză legea. anon. cantac., cm i, 181. Mulţime de tătari au perit. . ., pierzînd hanul toată curtea lui şi corturile şi lot ce au avui. R. Gbeceanu, cm ii, 163. Un neam piarde sau cişligă iarăşi slobozenia (a. 1773). gcr ii, 87/27. Perd pofla mincării. drlu. Perd ruşinea, ib;, cf. Clemens. în apele Părosului aflîndu-să, şi-ar fi pierdui catargurile. ar (1830), 31/41. Cînd te vei afla intr-o stare deznădăjduită, nu-ţi pierde îndrăzneala. Marcovici, d. 14/17, cf. 15/24. Ai uitat că mi-am pierdut corabia ? Drăghici, r. 14/2. Frunza care creşte verde-N muntele Carpat, A ei color nu-l va pierde Deşi-n iarnă-a dat. Asachi, s. l. i, 134, cf. Conachi, p. 102. în aceste timpuri, fraţii noştri din Transilvania ...perd drepturile lor. Bălcescu, m. v. 15, cf. 23,164. Nu şi-a perdut nici intr-o zi sănătatea, cr (1848), 22/41, cf. 171/53. Se înturna acum. . . să-şi ia scaunul pe care nu l-ar fi perdut de n-ar fi fost vindut de boieri. Negruzzi, s. i, 137, cf. 56. Jaluză d-al meu bine, făcu nenorocirea Un semn şi l-am pierdut! Alexandrescu, o. i, 149, cf. 87, 106. Nu cumva să-şi piarză, deştept, iluziile fericirei sale. Filimon, o. i, 134. Mintea-i se deşteaptă din vis de fericire, Perzînd orice credinţă, oricare nălucire. Alecsandri, p. i, 133. D-apoi, cucoane, îi păcat să ne pierdem tot lucru anului, id. t. i, 262. Miinile-i reci şi tremurînde pare că perduse indeminatica lor agerime. Odobescu, s. i, 130. Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. Eminescu, o. i, 176. Casa s-a mai îngreuiat cu un mincău şi eu nu vreau să-mi pierd co-mindul. Creangă, o. 4. îţi pare rău că ţi-ai pierdut somnul pentru plimbare? Caragiale, o. ii, 252. îşi pierduse voia de toate şi nu mai căuta de lucru. Slavici, n. i, 234. Lui ii era să nu-şi piarză slujba şi să rămîie cu buzele umflate. Ispirescu, l. 234. Am pierdut'orice credinţă înecată-n suferinţă. Macedonski, o. i, 39. Pierdusem accentul limbii româneşti. Vlai-iuţă, o. a. ii, 59, cf. i, 190. Copiii, de la un cird de vreme, îşi pier- duseră veselia. Delavrancea, h. t. 155. El e mai aşezai, mai cumpănit, ca omul care are ce pierde. Rsbreanu, i. 115. Pierdusem legăturile cu toţi prietenii şi colegii. Bassarabescu, v. 125. începe să se alburească întunericul care-şi pierduse toată puterea. Camil Petrescu, u. n. 273. Am pierdut curiozitatea care ăţîţă viaţa, Brăescu, o. a. ii, 12, cf. 102, 347. Adică nici p-aici nu ţi-ai pierdut năravul? Vissarion, b. 115. Pierdusem cu totul înţelesurile simple ale vieţii. Vlasiu, d. 20, cf. id. a. p. 9, Teodoreanu, m. u. 58. Mai rău îmi pare c-am pierdut prietenia părintelui Avram.1 Sadoveanu, o. vi, 529, cf. vin, 443, x, 491. Au pierdut natura lor primitivă, şi-au schimbai şi fondul prim bun care-l aveau. Bart, s. m. 25. Nu pot să mă sufere fiindcă Ic e teamă că au să piardă moştenirea. Călinescu, e. o. i, 60. Prezenţa de spirit nu şi-o pierdea deloc. id. s. 112, cf. 10, 65. Oltul îşi pierde cu totul elanul vieţii. Bogza, c. o. 156, cf. 89. Aci a mai primit un botez al focului şi a pierdut alte cîteva lunuri. Pas, z. iii, 19. Simţea că primejdia care-l ameninţa, aceea de a-şi pierde pentru totdeauna liniştea ..., era cu mult mai mare. Preda, m. 482. Chiaburii au pierdut influenţa în satul ăsta. id. d. 19, cf. id. r. 30. în curînd o să pierdem şi porturile astea. Barbu, p. 327. Şi cînd Samson a rămas fără păr, Şi-a pierdut puterea. T septembrie 1962, 2. De-aş fi ştiut ca ş-amu, Nu mi-aş fi perdut somnu. Jarnîk-Bîrseanu, d. 98, cf. 152, 216. Orice floare la sfîrşit işi pierde mirosul ei. Zanne, p. i, 169. Şi stafida e uscată, dar dulceaţa ei nu şi-o pierde, id. ib. 288. Fecioria, cinstea fetei, Cine-o pierde N-o mai vede. id. ib. ii, 553. Haina lucrată, fie şi nepurlală, îşi pierde preţul ei. id. ib. iii, 184. Cel ce nu strînge, pierde şi acea ce are. id. ib. v, 613. Cine are mina lungă Perde şi ce arc-n pungă ( = omul necinstit mai mult păgubeşte). Cf. id. ib. ii, 248. Cui. i-e milă de cui, perde şi copita (= un lucru stricat trebuie reparat la timp). Cf. id. ib. IV> 682. Ce a cîştigat intr-o vară a pierdut firnlricgi) intr-o sară. id. ib. v, 156. Ce*am avut şi ce-am pierdui, se spune pentru a arăta nepăsare, indiferenţă faţă de o situaţie, într-o împrejurare dată etc. Cf. cade, Călinescu, e. o. ii, 103, Zanne, p. v, 23. (Absol.) Pînzele lui Tizian pierd reproduse în negru. Călinescu, s. 487. O Expr. A-şi pierde piinea v. pîine. (Rar) A pierde (pe cineva sau ceva) din mină = a scăpa din mină, v. scăpa. Un ginere astfel nu-l pierdeţi din mină.. . Chiar să nu vrea fata, să o daţi in silă. Pann, p. v. i, 165/10. A pierde teren v. teren. A pierde pămintul de sub picioare = a) a-şi pierde echilibrul din cauza unei proaste stări fizice sau din cauza unui pas greşit. Cf. dm ; b) a fi pe punctul de a pierde , o anumită situaţie (materială, socială); a-i fugi pă- / mîntul de sub picioare. A(-şi) pierde viaţa (ori, rar, f zilele) sau (rar, refl.) a se pierde viaţa cuiva = a muri ; a fi omorit. Răpitoriul numai ce-ş va piarde viaţa. prav. 187. Cela ce-şi va piarde viaţa sa pentru mine, afla-o-va. n. test. (1648), 13v/31. Perzînd a mea viaţă, perd mai mult. Conachi, p. 103. Adeseori, el perdea împreună cu punga şi viaţa. Negruzzi, s. i, 16. L-am cătat în astă lume Pîn’ce viaţa-mi se pierdu. Eminescu, 0. iv, 53. P-aci, p-aci era să-mi perz viaţa. Ispirescu, 1. 12, cf. 102, 125. Cine află, işi pierde viaţa. Sadoveanu, o. xi, 263. Era să-şi piardă zilele de veci Muşcat de scut, de piept şi de cămaşă. Arghezi, vers. 359. A? fi neom pină la sfirşilul zilelor mele să ştiu că ţi-ai pierdut viaţa din pricina mea. v. rom. noiembrie 1953, 16. (învechit) A pierde viaţa cuiva = a omorî, a ucide (pe cineva). De va mărturisi asupra cuiva ca . . . să-i piardză viaţa ..., să i să ia popia de tot (a. 1652). gcr i, 160/9, cf. drlu. A-şi pierde sufletul = a) (regional) a muri. Unul cite unul se cărară pe la casele lor .. . căci nimeni nu mai voia să-şi piarză sufletul pentru un cap de muiere. Ispirescu, l. 233. Ş-a perdu’ sufletu. alr ii/i mn 84, 2 700/848; b) (în limbajul bisericesc) a-şi atrage, prin păcate, osînda la chinurile iadului, a nu mai avea dreptul la viaţa viitoare, a nu se mai putea mîntui. Ce folos c omului să ar dobindi toată lumea şi va ptarde sufletul lui ? Coresi, ev. 65, cf. 71, 6249 PIERDE - 572 - PIERDE 72. De veţi pierde sufletele, deci şi trupurile voastre îndoită muncă vor dobîndi (a. 1654). gcr i, 167/12. Cind va îndrăzni a nu cinsti pe Dumnezeu, nu trebuie să-şi piardă sufletul? VXcărescul, ist. 249. Cel ce se amestecă in multe de ale lumii este prea cu neputinţă a nu-şi pierde sufletu. Goh.ian, h. iv, 202/2. A pierde sufletul cuiva = a) (Învechit) a omori, a ucide (pe cineva). Şi pierd sufletele coconilor la vreame de naştere. prav. GOV. 25y/ll; b) (In limbajul bisericesc ; despre Dumnezeu) a oslndi (pe cineva) la chinurile iadului, la pierderea sufletului, pentru păcatele săvîrşite; a pierde (I 2). Nu pierde cu necuraţii sufletul mieu. psalt. hur. 21r/3, ct. psalt. 44. A (-şl) pierde cunoştinţa (sau simţirea, Învechit, simţirile) = a ajunge în stare de inconştienţă; a rămîne fără cunoştinţă, a leşina. Robinson . . . puţin au lipsit de frică să-şi piardă toate simţirile. DrXghici, r. 166/8. Biata babă era umflată cit o bute . .. simţirea insă nu şi-o pierduse de tot. CreangX, p. 15. Am căzut pe o canapea. Pierdusem cunoştin(a. Delavrancea, t. 245. Advocatul luă in braţe pe Sofi care-şi pierduse simţirea, id. s. 158. Cind ea îşi pierdu simţirea, o luă in braţe. Agîrbiceanu, s. p. 24. A avut o bucurie atit de violentă incit şi-a pierdut îndată cunoştinţa. Rebreanu, p. s. 118. Beam pină ce-mi pierdeam simţirile. CXlinescu, s. 842, cf. Belea, p. a. 125. A-şi pierde lirea sau a se pierde cu firea v. fire. A-şi pierde piuitul = a-i pieri piuitul, v. piuit (1). A-şi pierde sărita v. s ă r i t. A (-şi) pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu-şi mai putea păstra calmul, stăpînirea de sine; a se enerva, a-şi ieşi din fire. Acolo d-sa se află in elementul său, începe a-şi pierde cumpătul. Maiorescu, ch. ii, 22. Te face să pierzi răbdarea şi, fără să vrei, le viră in păcat. CreangX, o. 57. Îşi perdu cumpătul de supărare şi amărăciune. Ispirescu, l. 27, cf. 354. Vară-sa... şi-a pierdut cu desăvirşire cumpătul. BrXtescu-Voineşti, p. 256. Alegătorii din ceialaltă despărţire vor fi pierdut răbdarea. Gîrleanu, n. 82. Am început să-mi pierd răbdarea. C. Petrescu, î. ii, 86, Atunci-şi pierde cumpătul, uită de copilul ce era lingă el, şi fuge. Reteganul, p. iii, 5. Şi-a pierdut cumpătu ca găina umbletu. alr sn v h 1405/182. O (De obicei folosiiJi,b-s-o-lTt'la-jocur.ile.de^ noroc) Iată trii 'sari~(Tf-a'findul de cind pierd necontenit. îffle^NDRi, t. i, 73. Tot meşteşugu-i de-a giuca gros, De-a punta bine şi... de-a nu pierde, id. ib. 118. In cele din urmă, Huţu perdea înlr-una. Slavici, n. i, 181, cf. id. o. ii, 224. Ce melancolic e să pierzi la cărţi! Delavrancea, s. 141, cf. 129, 135. A pierdut mult englezul. Contemporanul, iv, 139. Pierdu în şir patru jocuri. Agîrbiceanu, a. 358. Mi se pare că ai pierdut la primele curse. Camit. Petrescu, u. n. 172. Culese potul, cinlînd în ciuda celor care pierduseră. C. Petrescu, î. i, 289. Jucă după principiul lui o carte studiată, pierdu. BrXescu, o. a. ii, 332. A pierdut la bursă. Sadoveanu, o. ix, 340. Soţul . . . pierde la cărţi. Arghezi, b. 18. + Spec. (Complementul indică părţi ale corpului unei fiinţe, organe, facultăţi ale sale etc.) A nu mai avea, a rămîne fără (prin amputare, extirpare, în urma unei boli, a unui accident etc.); a nu se mai putea folosi de . .. Paserea îşi perde strălucitoarele ei pene. cr (1846), 1862/39. Tot oraşul cunoaşte pe colonelul care era să-şi piarză vederea. BrXtescu-Voineşti, p. 290. Din colibă ieşi un flăcău ciung de o mină ce şi-o pierduse la maşina boierească. Bujor, s. 53. Chiar şi Sinan Paşa, plin de umilinţi, A căzut în apă şi-a pierdut doi dinţi. Topîrceanu, p. o. 31. Care va să zică şi-a pierdut ochiu’. Camil Petrescu, t. ii, 44. Şi-au pierdut braţele, picioarele, o bucată din pulpă sau ochi. Sahia, n. 22. Şi-a pierdut graiul, deocamdată, aşa cred. CXlinescu, e. o. i, 302. Trecut de cincizeci de ani, bărbos, cu un ochi pierdut de mult, intr-o explozie. Galan, z. r. 18. Înainte de treizeci de ani începe să-şi piardă auzul, s mai 1960, 82. Oaia-ş k'erd’e lina. a i 12. Cămila, vrind să dobîndească coarne, şi-a pierdut. .. urechile. Zanne, p. i, 362. Mai bine să pierzi un deget decît mina toată. id. ib. ii, 108. Cei cu plete le-au pierdut şi cei chelboşi le împletesc, se spune despre persoanele care ţin încă la moda veche. Cf. id. ib. 422. <0> E x p r. A-şi pierde capul v. cap. A-şi pierde mintea (sau minţile) v. m i n t e (1). A pierde mintea (sau minţile) cuiva v. minte (1). A pierde singe = a avea hemoragie; a sîngera. Pierdeam singe din umărut sting străpuns. Sadoveanu. o. xi, 640. Viata accidentatului poale fi... în pericol, dacă acesta a pierdut mult singe. Belea, p.a. 77. A pierde laptele (sau, regional, rodul) = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta complet secreţia laptelui (intr-o perioadă cînd această secreţie ar trebui să fie normală). Nu se scoate nici un lucru din odaia lehuzei, căci piarde laptele. Gorovei, cr. 162. Şi vaca pierde rodul, nu mai dă lapte. Graiul, i, 187. + Spec. (Despre plante, vegetaţie; compl£în,entul--indieă--^ărţi-:®e,"10fj A i seuscarşia cMea).„S.L,f,rumasaincă nu-şi va piarde, Ce pre'loăiă'lmamea va sta vearde. Dosoftei, ps. 12/5. Toamna ... Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc. Alexandrescu, o. i, 252. Codru-i mare, Frunză n-are; A avut Şi o-a perdut. Jarnîk-Bîrseanu, d. 286. Pomii cu mult rod rămurile lor şi le pierd. Zanne, p. i, 262. 2. (Folosit şi a b s o 1.) (Popular; despre femei) A avorta. Cf. lb. Să-i dai şi ei de poftă, dar tu, badeo, nu, n-ai vrut. . . Preoteasa mi-a pierdut. Contemporanul, ii, 58. Mare îi este ei grija ... să nu piardă fătul. Marian, na. 10. Cind o femeie îngreunată a fost maltratată ... a pierdut, id. ib. 74, cf. Barcianu. Femeii îngreunate să nu-i vorbeşti de mîncăruri bune, că perde. N. Leon, med. 5. Se încinge femeia însărcinată ca să nu piardă. Candrea, f. 255. Mi-a pierdui nevasta copilul. Sevastos, ap. tdrg, cf. Pamfile, b. 83, alr \ n/i h 144, a vi 26. j 3. (Complementul indică rude sau fiinţe dragi, J foarte apropiate) A fi lipsit pentru totdeauna de .. . ,/* a fi despărţit pe vecie, prin moarte de . .. ; a rupe/ relaţiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit, a nu mai avea aproape (pe cineva). El In virstă mică şi-a pierdut părinţii. VXcXrescul, ist. 247. Trei fraţi ce avusesem, părinţii mei pierdură. Heliade, o. i, 166. Cînd »ei pierde vreo rudă sau vreun prieten din cei mai iubiţi... nu trebuie să plîngi neîncetat. Marco-vici, d. 15/8. Ce-mi foloseşte mie acum viaţa dacă am pierdut pe maica mea. DrXghici, r. 27/26. Amar mie, soartă crudă, am pierdut pe-al meu părinte! Asachi. s.l. i, 62. Un vis deştept imi înfăţoşa toate intim-plările vieţii mele de la 17 ani, cind am perdut pre tatăl meu. Negruzzi, s. i, 57, cf. 62. De cînd pierdui părinţii-mi, trei ierni întregi trecură. Alexandrescu, o. i, 138. Trecut-au ani de lacrimi . . . Din ora de urgie în care te-am pierdui! Alecsandri, p. i, 120, cf. id. t. ii, 27. Aşa 'se-mbracă dumneei de cind a pierdut pe răposatul Nicula. Caragiale, o. ii, 1. După trei ani avu durerea de a-şi pierde soţia. VlahuţX, o. a. iii, 45, cf. ii, 29. E flăcău şi-acum îl pierzi, Şi ţi-e drag. Coşbuc, p. i, 218. Ţinea mult la fată şi n-ar fi vrut s-o piarză. Bassarabescu, v. 107. Era să mă pierzi, Grig drag, . . . M-ai fi regretat? Rebreantj, r. i, 217. Domnul profesor, am crezul că-l pierd! Galaction, o. a. i, 58. Cind şi-a dat seama că şi-a pierdut fratele, a fost cuprins de păreri de rău. Bogza, c. o. 11. Era ca şi cum l-ar fi pierdui pentru totdeauna. Stancu, r. a. iii, 23. Milioane de femei au pierdut pe cei mai apropiaţi ai lor — soţi, fii, fraţi. Scînteia, 1954, nr. 2 908. Bădiţă cu peana verde, Mult mi-e teamă că te-oi pierde. Jarnîk-Bîrseanu, d. 52. Perdu unul după altul, după bărbat toţi copiii, şi-i rămase numai cel mai mic. Reteganul, p. iv, 63. Bădiţ ca al neu nu este. Dar Ai-i ciudă că l-oi cherde. mat. folk. 1 050. Nu pierde prieten vechi pentru cîştigare de alt nou, căci îţi va ieşi cu -amar. ap. TDRG. 4. (în opoziţie cu clştiga; complementul indică războaie, bătălii, procese, întreceri sportive etc.) A fi învins, înfrînt; a nu reuşi. Nice un război n-ar mai izbîndi, ce toate le-ar piarde. N. Costin, l. 118, cf. 191. Pierzînd Declieval războiul, i-au căutat a da E&v PIERDE - 573 - ' PIERDE dos. Cantemir, im. 81. Au pierdui perşii războiul. R. Popescu, cm i, 269, cf. 268. Inlrigele sint acum făcute Tocma să piarză turcii războiul. Budai-Deleanu, ţ. 228. Perduse o mare bătălie la Nicopole. Bălcescu, m. v. 101, cf. 120. Mihai pierduse lupta. Bolintineanu, o. 62. Andrei pierduse un proces. Brătescu-Voineşti, i>. 202. începem să înţelegem cine l-a pierdut războiul şi cine l-a cîştigat! Galaction, a. 396. Nu uita că fiecare bătălie pierdută aiurea are repercusiuni şi aici. Barbu, p. 334. 5. (Complementul indică ora plecării unui vehicul, momentul unei intîlniri, al ivirii unei ocazii etc.) A sosi prea tîrziu, a nu ajunge sau a nu face la timp ; a scăpa. Să nu perdem aiea oră de zbor şi de confidenţe. cn (1848), 228/48. El pierde cea mai bună ocazie de a se instrui. Odobescu, s. iii, 11. Să ştii c-ai pierdut trenul! Caragiale, o. ii, 2. Hai mai iute că perdem trenul. Bassarabescu, v. 45. N-am pierdut nici de dala asia ocazia de a fi convins. Camil Petrescu, u. n. 408. Pierd tramvaiul. C. Petrescu, î. ii, 180. Muierile cu paporniţele pline se supăraseră că pierdeau piaţai Barbu, p. 49. G. (Complementul indică timpul ori unităţi, perioade de timp) A întrebuinţa altfel decît trebuie, a irosi (în zadar sau cu un folos prea mic); a intîrzia; a lăsa să treacă, a consuma, a folosi, a ocupa (cu . . .). Mai mult îşi perdea vremea cu vânătoarea. Muşte, let. iii, 30/10, cf. drlu. Noi nu numărăm ceasurile fără numai după ce le-am pierdui. Marcovici, c. 10/6, cf. 19/12. Pierdeam cele mai multe ceasuri în trîndăvie. Drăgiiici, r. 58/16. cf. I. Ionescu, c. 11/24. Această vestire sili pe Mihai a nu pierde vreme. Bălcescu, m. v. 48. E o fală ce niciodată nu şi-a pierdut timpul. cr (1848), 262/53. Toată vara, fără treabă, o pierdui ca un nerod. Pann, p. v. i, 191/10. Du-te, dar, nu pierde vreme! Alecsandri, t. i, 276. Hai, porneşte iute, că nu-i vreme de pierdut. Creangă, o. 96, cf. 92. Tot şi-a perdul el ziua de muncă. Ispirescu, l. 266, cf. 209. Ca să nu-mi pierz vremea, nu-mi rămîne decît să filozofez. Delavrancea, t. 106. Acum nu mai e un moment de pierdut. Vlaiiuţă, o. a. ii, 119, cf. i, 177. Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietinesc cu tine. Coşbuc, . b. 12, cf. Anghel, pr. 147. Şi-au pierdut bielele femei ziulica degeaba. Brătescu-Voineşti, p. 145, cf. 187. Mi-am pierdut o viaţă-ntreagă după visuri mincinoase. Eftimiu, î. 129. Dacă vrei să mai pierdem un sfert de oră, sînl gata să-ţi spun lotul. Galaction, a. 245, cf. 151, 153. Cum pierzi noaptea cu cetitul! Topîr-ceanu, b. 57. Ţi-ai pierdut şi noaptea de prisos. Camil Petrescu, t. iii, 55. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba. C. Petrescu, c. v. 66, cf. id. î. i, 36. Harnică, ţaţa Eliza n-avea timp de pierdui. Brăescu, o. a. ii, 58. Mai erau puţine zile pînă la deschiderea expoziţiei, zile pe care le-am pierdut patinînd unele lucrări. Vlasiu, d. 51. Timpul ţi-l pierzi ca pe vremea cînd fugeai de la şcoală. Teodoreanu, m. u. 51, cf. 142. Te-am făcut să pierzi jumătate de ceas cu aceste lucruri aşa dc vechi. Sadoveanu, o. iii, 56, cf. ix, 177. Am pierdui mai ţoală vara Umblînd noaptea-aşa în dodii. Arghezi, vers. 340, cf. 195. Otilia pierdea intr-adevăr nopţile, dar numai la ea acasă. Călinescu, e. o. i, 237, cf. 49, id. s. 716. Nu mai pierd o singură clipă. Bogza, c. o. 57. îl întîlnii pierzîndu-şi timpul prin cafenele. Stancu, r. a. ii, 332. Detest să pierd o oră la bărbier cu tunsul. Vinea, l. ii, 310. Dă-i drumul mai repede, pierzi prea mult timp. Preda, r. 40, cf. id. ,m. 70.' Timpul pierdut în marginea şoselei însemna pentru ei o primejdie de moarte. Barbu, p. 238. La fabrică încearcă să nu piardă nici o clipă. v. rom. noiembrie 1962, 58. Sui în deal, cobor în vale Şi-mi pierd ziua tot pe cale. Alecsandri, p. p. 243. Am pk'ert vriemea de§aba. alr sn iii h 775/172. Unde ţi-ai pierdui noaptea? folc. transilv. i, 245. O E x p r. Fără a (mai) pierde vreme (a) = repede, neîntîrziat, imediat. Fără a mai piarde vreame .. . au spart oul (a. 1783). gcr ii, 129/9. Fără a perde vreme, începu a se găti spre a se porni la faste. Bălcescu, m. v. 102. Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte. Alexandrescu, o. i, 231. + Compus: ţ (familiar) pierde-vară sau (regional) pierde-vremea I subst. invar. =persoană care îşi iroseşte timpul degeaba, f căreia nu-i place să muncească sau care umblă fără I nici un rost; om fără căpătii, vagabond, golan, hai- 1 mana; (regional) pierdere-de-vară!fy. g u r ă-c a s c ă, 11 r î i e-b riu, vîntur ă-c e n u şa? Cf. lb. Se alegeau din ei nişte leneşi pierde-vară şi făcători de scandate. Baiu ţiu, p. a. iii, 457. Umblă ca o pierde-vară, zăbovind din loc in loc. Pann, p. v. ii, 114/22, cf. Polizu, Ba-honzi, l. 95. Oricare pierde-vară, cînd nu mai ştie ce să facă, se proclamă de la sine om de stat. Alecsandri, t. 1 203, cf. Ciiiac, i, 205. Şi s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. Eminescu, o. i, 157. Pe la scăldat am dat o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic şi un pierde-vară ca şi mine. Creangă, a. 16. Să nu mai umble ca un pierde-vară după icre verzi, Ispirescu, l. 28. Un om de nemică, un tîrîie-brîu, un perde-veară. Marian, o. i, 232, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, -w. Numai vreo cîţioa beţivi şi pierde-vară spărgeau alune. conv. lit. xlv, 372. O sumedenie de pierde-vară, şi de zgîrie-brînză. Petică, o. 362, cf. Lovinescu, c. iv, 6. A fost un rătăcit şi un pierde-vară. Galaction, a. 176. Erau împărăţii fermecate pentruoricc pierde-vară, Sadoveanu, o. ix, 550, cf. Iordan, stil. 217, 218, id. l. n. a. 231. Unde să se ducă băiatul, să bală uliţele ca toţi pierde-vară? Călinescu, e. o. i, 67. Stăpinul viăii era un perghe-vară care aştepta să-i dăie şineva mură în gură. pop., ap. gcr ii, 262. Scoală, scoală Pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu şezi în cămară! Marian, sa. 46, cf. ai.r sn iii h 776. <0> (Adjectival) Studenţi de cei pierde-vară. Bariţiu, p. a. i, 589. Să prindă in culpă... doi-trei ucenici pierde-vară. Pas, z. i, 283. IIT. (Predomină ideea de rătăcire, de dezorientare) 1. Tranz. (în opoziţie cu găsi, afla; complementul indică obiecte, bunuri materiale care aparţineau subiectului, sau de care acesta răspundea) A nu mai şti unde a fost pus sau unde se află, a nu mai găsi, a rătăci. Cine va afla ce-au pierdut şi să nu se bucure? Coresi, ev. 31, cf. 238. Cine va piarde ceva al lui şi va chema vră jitoarea... să se pocăiască. prav. gov. 110v/8. Un văcar, de va lua asupra sa un bou să-l pască şi de-l va piarde înlr-acia dzi ce l-au luat, ... nu va plăti bovd. prav. 12. O muieri ave 9 drahmi şi perdu o drahmă (a. 1750). gcr ii, 64/16, cf. Clemens. Patruzeci de zile soroc am cerut Să ghicesc inelul care l-a pierdut. Pann, p. v. i, 33/6. Găsi nişte tăbliţi . . ., negreşit că Olga le perduse. Negruzzi, s. i, 45. Cînd ai pierdut biletul, Zoe? Caragiale, o. vi, 88, cf. id. o. ii, 75. Cheia de la poarta verde Am pierdut-o chiar aseară! Minulescu, v. 14. Domnul cel chefliu pierduse de mult cheia sau poale o aruncase dinadins. C. Petrescu, c. v. 43. Parcă pierduse ceva ... şi acum umbla cercelînd cu luare-aminte. Sadoveanu, o. iii, 485. Am perdul cimpoile Şi le-au găst ţigancele. Jarnîk-Bîrseanu, d. 399, cf. 242. Cînd spune că nu mai găseşte ce-a perdut, dă-i colac şi luminare, şez. ii, 74. De oi pk'erdea ore mieluşea, Să dai zece pentru ea. mat. folk. 1 077, cf. 1 070. Mi-am pierdut eu suliţa, Nu ştiu unde a picai Ş-am plecat şi eu s-o cat. Balade, i, 453. Cine umblă pe drum cu gîndul acasă îşi pierde căciula în tîrg (= cine se apucă de o treabă trebuie să fie cu gîndul la ea). Cf. Pann, p. v. i, 114/8, Zanne, p. ii, 785. Caută ce n-a pierdut, se spune despre o persoană care umblă aiurea, fără un scop anume. Cf. Zanne, p. ii, 516. (Refl. p a s.) Dacă n-ar fi stat să-şi aştepte .. . boierii şi carele cu merinde, acestea s-ar fi perdut. Ispirescu, l. 13. Cerea lenjuri noi... fiindcă bagajele i se pierduseră. C. Petrescu, î. i, 121. O F i g. Dac-am pierdut o dată un adevăr vital, îl regăsim mai greu a doua oară. Labiş, p. 431. <0> E x p r. A-şi pierde busola v. b u s o 1 ă. A-şi pierde calendarul (sau şirul zilelor) = a fi dezorientat In privinţa timpului calendaristic în care se află, a nu mai şti data exactă; p. e x t. a se încurca în socoteli. Cf. Zanne, p. v, 110. Oamenii închişi laolaltă pierduseră şirul zilelor. Stancu, r. a. 6249 PIERDE - 574 - PIERDERE v, 69. A (-şi) pierde şirul (vorbelor) =a nu mai avea continuitate, a se încurca, a se zăpăci în expunere; a se întrerupe din vorbit. Dar risetele nu se potoliseră de iot şi el îşi pierdu şirul. Gamil Petrescu, o. iii, 219. Pierzind mereu şirul vorbelor şi mereu găsindu-l iar. Galan, z. r. 94. A-şi pierde papucii v. p a p u c1 (I). 2. T r a n z. (Complementul indică drumuri, cărări, locuri etc.) A nu mai cunoaşte, a nu măi găsi; a greşi direcţia, a se orienta greşit; a rătăci. Ci. drlu. Toi se uita înapoi parcă avea să bage de seamă bine drumul stupului ca să nu-l peana, isis (1856), 4/2. Eram călători ; Dar calea pierdusem. Alexandbescu, o. i, 90. In miezul virtejului, pierdusem drumul urcind pe culmi înalte. Caragiale, o. v, 201. Se pomeni că perde poteca şi nu mai ştie unde merge. Ispirescu, l. 255. Noaptea-i mică, stele-smulte Ş-oi perde calea prin munte! Jarnîk-Bîrseanu, d. 141. Am k'ert drumu. alr i 1 306/129. <0> E x p r. A(-i) pierde urma (ori, regional, de ştire cuiva sau la ceva) = a nu mai şti unde a dispărut, unde se află (cineva sau ceva), a nu mai avea nici o informaţie (despre cineva sau despre ceva). De la o vreme dracul pierde urma iepurelui. Creangă, p. 51. Coana Luxiţa îi pierduse de ştire fostului chiriaş. Bassara-bescu, v. 266. Ca să nu-i pierd urma, am sădit lingă el un fir de rug. Vlasiu, a. p. 217. Trebuie să ne piardă urma. Nu trebuie cu nici un preţ să ştie unde stăm. Sadoveanu, o. viii, 171. Sta cu plăcere la vorbă cu ea ... întrebînd de cunoştinfi comune cărora de mult le pierduse urma. Bart, e. 311. A-şi pierde (ori, refl., a i se pierde) urma (ori urmele sau, regional, de urmă) = a nu mai putea fi găsit; a se face nevăzut, a dispărea. Intrară într-altă curabie .. .ca să-şi piardză urma. Dosoftei, v. s. ianuarie 39y/9. Pierde-ţi urma de prin locurile acestea de îţi este voia să trăieşti. Gor-jan, h. i, 107/25. Oi să merg tocmai... hăt. . . la Bucureşti ... să mi se peardă urma. Alecsandri, t. 928. Hai, ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele. Eminescu, o. i, 176. Mă azvîrl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi-mi pierd urma. Creangă, a. 50. Dacă-ar lua lumea in cap şi ş-ar pierde de urmă, poate că ar birui să frîngă junghiul ce-l simţea înfipt în inimă. Delavrancea, s. 38. Ne-am schimbat straiele şi ne-am pierdut urma din tîrg în tîrg. Sadoveanu, o. xi, 175, cf. x, 345. A trecut in Transilvania şi i s-a pierdut urma. Căline seu, e. o. ii, 191. Să duse pănă-şi perdu urma. Reteganul, p. v, 16. Şi în codru s-afunda Şi urma că şi-o pierdea, balade, ii, 426. O Refl,. (Urmat de obicei de determinări care arată locul unde s-a rătăcit cineva sau fiinţa, grupul de care s-a răzleţit) Se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetătei. Eminescu, n. 25. Am plîns ca un copil cînd se pierde de mă-sa. Delavrancea, t. 261. Plînge-o rîndunică pierdută dintr-un stol. Coşbuc, p. i, 278. Umblară de colo pănă colo adunînd uscăţele, pănă se pierdură de tată-so. Reteganul, p. i, 44. De nu i-o lua la bătăi învinuindu-i că s-au pierdut de tatăl lor. Ştăncescu, b. 41, cf. 4£). (F i g.) Soarele s-ar perde pe căi necunoscute. Ai.EctewBRi, r. i, 205. Pe cîmpia-i verde Lasă ochii a se perde Cu-al său gînd posomorit, id. Poezii, 519. Ochii se pierd adesea asupra acelei cîmpii. Odo-bescu, s. i, 23. Ochiul se pierde in albastrul ceriului. Eminescu, n. 13. Cimpul e coliliu cît să pierde ochiul in zare. Delavrancea, s. 170. Nu-mi rămăsese din toate nefericirile decît un fel de amintire pierdută în mintea mea ca într-o negură adincă. id. t. 39. De pc-o terasă înflorită Privirea mea s-ar pierde-n cale Sub frunzătura-nchipuită. Macedonski, o. i, 67. Privirile noastre se pierd, uimite, peste mormanele depărtate. Vlahuţă, o. a. ii, 134. 3. R e f 1. F i g. (Cu determinări introduse prin prep. ,,în“) A se lăsa absorbit (de o activitate, de o problemă, de un gînd etc.); a se cufunda, a se adînci (în . ..). Se pierdea în comentarii asupra purtării lui. cr (1848), 213/43. Adesea cu bucurie în dulci gindiri mă pierdeam. Alexandrescu, o. i, 132. Fetele se pierd în visuri plăcute. Eminescu, n. 138. Prea ne pierdusem, tu şi eu, in al ei farmec poate. id. o. i, 185. Gintă, întinde firul, descurcă jirebia şi se perde în tineretele ei. Sla- vici, n. i, 34. Esteticienii se pierdeau In lumile esenţelor pure ale lui Platon. Gherea, st. cr. ii, 53. Toti au dreptul, cîteodată, 'Să se piardă-n aiurări! Coşbuc, p. i, 264, cf. 65. Se .pierdea în visuri. Gîrleanu, n. 160. Atunci se pierdeau in grijile casei, în lucru şi în lacrămi. Bassarabescu, v. 21, cf. 106. Se pierdu intr-un nour de neîncredere şi de bănuieli. Galaction, o. a. i, 63. Alti crai şi domni catolici putrezesc în trlndăvie şi desfătări, ori se pierd în războaie civile. Sadoveanu, 0. xii, 338, cf. x, 142. înviorată o clipă, ea se pierdu intr-un murmur de mulţumiri. Bart, e. 350. Italia divizată oferă spectacolul haotic al unui mare popor care se pierde în intrigi, trădări şi crime. Oţetea, r. 38. A scos o carte din buzunar şi a începiţi să o răsfoiască. Pe urmă s-a pierdut în lectura ei. Stancu, r. a. ii, 37. Cei doi parteneri se pierdură intr-un schimb de amabilităţi dulcege. Vinea, l. i, 40. Ne pierdem în amănunte fără nici o semnificaţie. Baranga, i. 206. <0> (Subiectul este „ochii“) Ochii lui... se pierdură iar în acea intensivă visătorie. Eminescu, n. 35. 4. Refl. F i g. A fi cuprins, copleşit de emoţie, de dragoste etc., a nu mai şti ce să facă (de emoţie); a se fîstîci, a se zăpăci. Zbură cu mine in vînt atîta de repede, îneît mă pierdusem de frică. Gorjan, h. i, 142/35. Mă perd cînd cat la tine Şi-mi ies cu totul din sine. Conachi, p. 153. Cînd se văzu dinaintea unei fiinţe atît de fragedă şi de plăpîndă, se perdu cu totul. Ispirescu, u. 93. Oamenii. . . stau nemişcaţi . . . tn faţa unui mort şi-a mea. Mă pierd . . . , trebuie să vorbesc despre Serdici. Sahia, n. 120. Cum o auzea, Manea se perdea, Ochii-i se-nvelea, Lumea se-ntorcea. Alecsandri, p. p. 192. — Prez. ind. : pierd şi (învechit şi regional) pierz; part. şi: (regional) piert; ger. : pierzind. — Lat. perdere. PIERDERE s. f. Faptul de a (s e) p i e r d e. 1. (Predomină ideea de ucidere, de nimicire, de dispariţie) 1. (Popular; în limbajul bisericesc şi eufemistic) Moarte (1, 2); ucidere ; (cu sens atenuat) nenorocire (1); primejdie (de moarte). Cf. pierde (I t). Şi den foc scăpă şi de toată piarderea mîniei de ce sodom-leanii osîndiţi fură. Coresi, ev. 18, cf. 155. Şi-i era milă de mişei . .., nice să grăbea cn piarderea omului, Şi săracii-i miluia. Moxa, 396/16. Bucură-te, piarderea dracilor. Mineiul (1776), 204rl/33. Nu-l lasă niciodată în pierdere, bunăoară nu l-au mîntuit din acea vederată primejdie cînd era să se înece? Drăghici, r. 73/15. îmi scrii că dacă mă voi duce la Paris voi face perderea mea. Kogălniceanu, s. 190. Servise tn armata rusă şi moştenise de la dînsa acea asprime fără esemplu care fu principala cauză a pierderii sale. Filimon, o. i, 273. 2. (învechit; in limbajul bisericesc; în opoziţie cu mîntuire, salvare) Pieire (2). Cf. pierde (12). Cine va fi întru păcate de tot, piardere şi osîndă avea-va. Coresi, ev. 26. De a veacilor bunătate ei se lăsară şi piarderei nesfîrşite osîndiţi fură. id. ib. 238, cf. 14, 60, 72, 454. 3. (învechit) Distrugere, nimicire, ruinare (a unei colectivităţi umane, â unui popor, a unei ţări, a unei aşezări, a unui bun material etc.). Cf. p i e r d e (I 3). Cf. anon. car. Bucură-te, piarderea copiştilor multimei dumnezeilor. Mineiul (1776), 17rl/25, cf. Klein, d. 397, drlu, lb. Această fărădelege a boierilor fu espiată prin pierderea tării. Bălcescu, m. v. 20, cf. Ghica, a.. 85. O F i g. Şedeau trişti şi jăleau perderea limbii. Negruzzi, s. i, 3. 4. (învechit) Anulare, suprimare, dispariţie, ştergere. Acea meserătate iaste piardere realelor. Coresi, ev. 402. Piarderea păcatelor meale celor multe (a. 1702). gcr i, 346/8. II. (Predomină ideea de lipsă, de eşec, de pagubă) 1. Faptul de a fi păgubit, deposedat, lipsit de un bun, de un drept, de o calitate etc., (învechit, rar) pierzanie (4); p. ext. irosire, risipire; (concretizat) ceea ce pierde (II 1), nu mai posedă, nu mai rămîne 6250 PIERDERE - 575 - PIERDUT în stăpînirea cuiva. Cf. p i e r d e (II 1). Că cu pierderea amu avuţiei şi şi alte năpăşii cătră el trage pre noi. Coresi, ev. 238, cf. anon. car., drlu. Erau pre mult ocupaţi a drege perierile lor cele din urmă. Asachi, s. l. ii, 15. Perderea acestor foloase costă mult pe Poartă. Bălcescu, m. v. 58, cf. 116. Vreo perdere totală a mar-felor lui Abul în port. cr (1848), 342/62, cf. Polizu. Găseşte pe Scaraoschi tare mihnit pentru pierderea unei comori aşa de mari. Creangă, o. 32. Toate cheltuielile şi pierderile astea il dădeau mult îndărăt. Caragiale, o. n, 225. Minia se împletea cu rîsul, ciştigul cu pierderea. Delavrancea, s. 122. Pierderea drepturilor civile. Hamangiu, c. c. 17, cf. Babcianu, I. Panţu, pr. 6, Alexi, w., Pat.ifile, s. v. 15. Merg alăturea la pierdere sau ciştig, cum se va nimeri. Agîrbiceanu, a. 216, cf. Severin, s. 150, Diaconu, p. 12. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii. Rebreanu, r. i, 47. în zilele de pierderi era mai nervos, mai obosit. Sadoveanu, o. vii, 246, cf. xn, 346. Pierderile recuperabile constituie deşeuri cari se strîng, se curăţă şi se valorifică. Ionescu-Muscel, fil. 277, cf. leg. ec. pl. 358, 388. Orice întîrziere poate aduce ■ statului pierderi însemnate. Scînteia, 1952, nr. 2 397. Dreptul la asigurarea materială în caz de bătrîneţe sau de pierdere a capacităţii de muncă a devenii de asemenea o realitate vie în patria noastră, ib. 1953, nr. 2 839. Practic, accidentul se reducea la pierderea materialului lemnos şi la refacerea cofrajelor. Călinescu, s. 105. Simţea că primejdia care îl ameninţa .. . era cu mult mai mare decît aceea care ar fi urmat pierderii pămin-tului pe la capătul căruia se plimba acum. Preda, m. 482. Bolnavii de tenie se plîng de pierderea poftei de mîncare. abc săn. 351. + S p e c. (Pagubă materială reprezentată de) diferenţa dintre cheltuielile şi încasările totale ale unei organizaţii economice pe o perioadă dată. Cf. der. <>■ Loc. a d v. în pierdere = fără cîştig, în pagubă, în deficit, dicţ. Lucrează în pierdere. + (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea unei mărimi fizice la intrarea într-un sistem tehnic şi valoarea acestei mărimi întrebuinţate sau restituite util de acest sistem. Cf. dm, der. + (La pl.) Pagubă, daună în vieţi (omeneşti). Perderile ce au avut trupele montevideane încă nu sint cunoscute, cr (1846), 542/34. Pe lingă aceste pierderi [în oameni], o foamete grozavă ii mai seceră în aceeaşi iarnă. Bălcescu, m. v. 68, cf. 99. Nu pot să-mi dau seama de pierderi, pentru că soldaţii se culcă toţi pe unde se găsesc, cînd vin obuzele. Camil Petrescu, u. n. 357. Ne bucuram că nu au fost pierderi de vieţi. Stancu, r. a. ii, 179. + Faptul de a rămîne fără o parte a corpului, fără un organ etc.; faptul de a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, un organ etc. <$> Pierdere de slnge = hemo- • ragie. Dacă pierderea de singe a fost înceată, şi transfuzia se face încet. Belea, p. a. 80. (Rar) Pierderea minţii = nebunie. Ne batem ca-n pierderea minţii. Cu pumnii dăm, muşcăm cu dinţii. Coşbuc, p. ii, 42. (învechit) Pierderea capului — pedeapsa cu moartea. Niminea să îndrăznească a vinde ceva cardinalului sau numitului episcop subt perderea capului. Şincai, hr. i, 242/30. + Ameţeală. Aceeaşi clătinare, aceeaşi pierdere stranie te cuprinde şi aplecîndu-ţi privirile spre valea întunecată, ca şi ridicîndu-le spre bolta albastră. Caragiale, o. iii, 106. 2. (Popular; şi în sintagma pierdere de copil) Avort. Cf. pierde (II 2). Aceasta să numeşte moldovineşte piardere de copil, iar latineşte să numeşte aoortus. Chiriacojpol, d. î. 36/3, cf. ddrf, Bianu, d. s. O murit im perdere. alr ii/i h 145/105. 3. Faptul de a rămîne (pentru totdeauna) fără o persoană foarte apropiată; separare (prin moarte). Cf. pierde (n 3). Rămîi sănătos şi mîngiie-te cu alta de pierderea mea. Filimon, o. i, 140. Cunoseind iapa că acesta este semnul pierderii fiului săii, a şi pornit în grabă să-l caute. Creangă, o. 169, cf. id. p. 178. Nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere. Caragiale, o. ii, 131. Nimic nu consolează mai bine de pierderea unei femei, decît lot o femeie. Camil Petrescu, t. iii, 60. Fetiţa a înţeles parcă piere derea pentru totdeauna a fiinţei iubite. Sadoveanu, o. v, 47. Pensii în caz de. .. pierderea susţinătorului. leg. ec. pl. 325. Probabil că pierderea celor doi copii ai săi... redeşteptase in arhitect instinctul paternităţii. Călinescu, s. 121. 4. Faptul de a fi învins, înfrînt, de a nu reuşi (într-un război, într-un proces, într-o întrecere sportivă etc.); înfrîngere. Cf. p i e r d e (II 4). Pierderea bătăliei. 5. Faptul de a ajunge prea tîrziu, de a nu face la timp, de a scăpa, de a rata etc. ceva. Cf. pierde (I 5). Pierderea unui tren ... aici nu poate să existe, căci îndată ce a plecat un tren, altul îi ia locul. Sadoveanu, o. ix, 246. 6. (în sintagma) Pierdere de vreme (sau de timp) = consumare, întrebuinţare, ocupare a timpului altfel decît trebuie, decît este util, necesar; irosire, risipire a timpului fără nici un folos. Cf. pierde (I 6). După cîtăva pierdere de vreame ... am dat peste un hronic bulgăresc. Cantemir, ap. gcr i, 360/16, cf. lb. Astea n-or să ne aducă decît pierdere de vreme. Alexandrescu, o. i, 266. Să faci chipuri de om, asta li se părea nu numai pierdere de vreme, dar şi păcat. Vi.asiu, d. 202. A venit după noi să oadă meşteşuguri domneşti şi pierdere de vreme. Sadoveanu, o. x, 395. O* Loc. a d v. (învechit) Fără pierdere de vreme = în foarte scurt timp, imediat. Fără pierdere de vreme s-au aflat de ceea parte. Drăghici, r. 167/8. <0> Compus: (regional) pierdere-de-vară (sau -de-vre-me) = pierde-vară, v. pierde (II 6). Cf. alr sn iii h 776/64. III. (Predomină ideea de rătăcire; în opoziţie cu găsire, aflare) Faptul de a nu mai şti unde se află, de a nu mai fi în posesia unui obiect propriu sau primit în păstrare; dispariţie, rătăcire. Ori în ce chip ar peri sau s-ar perde lucrul furat, perderea sa nu liberează pe cel ce l-a sustras. Hamangiu, c. c. 277. Moartea mea l-ar fi atins ca şi perderea unui nasture. Bassa-rabescu, v. 89. Să nu vă lipsească pătura, ... că plăteşti ca popa şi te dau şi în judecată pentru pierdere de ifecte. Brăescu, o. a. i, 129. — Pl.: pierderi. — V. pierde. PIERDÎÎT, -Ă adj. I. 1. (Popular, în limbajul bisericesc şi eufemistic) Mort (I 1); care şi-a pierdut cunoştinţa, care este aproape de moarte (1, 2); care nu mai trăieşte în preajma cuiva, care a plecat (pentru totdeauna) de lîngă cineva. Cf. p i e r d e (I 1). Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie. Alecsandri, p. i, 119. Pierdută veşnic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Eminescu, o. i, 118. Era parcă pierdută, căzută într-un fel de leşin. Slavici, o. ii, 26. Ştia că Puica era pierdută acolo în cimitirul în care stătuse o zi întreagă. Gîrleanu, n. 169. Prietenii nu erau pentru totdeauna pierduţi. C. Petrescu, î. i, 126. O (Substantivat) Pe veci pierduta, veşnic adorato. Eminescu, 0. i, 120. Uită dorul celor pierduţi. Delavrancea, s. 66. + (Substantivat; prin Transilv.; în superstiţii) Moroi2 (1). Cf. alr i 1 399/59, 223, 247. + (Cu sens atenuat) Care se află într-o situaţie extrem de grea, din care nu mai are şanse să iasă, care se află în primejdie de moarte sau distrus moraliceşte. V. nenorocit, distrus, sfîrşit. Sîntem pierduţi! Un fulger au frint catargul mezin. Drăghici, r. 10/12. Se credea pierdut, cînd, în marea sa mirare, consulul îi pune în mînă 5 000 de lei. Ghica, s. 95, cf. Alecsandri, t. i, 437. Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. Eminescu, o. i, 141. A! eşti un om pierdut! ... pierdut! Caragiale, o. vi, 161. Şi-au zis — e singur — e pierdut: Asupra mea se năpustiră. Macedonski, o. i, 38. Ai mei pierduţi sînt, paşă, toţi, O, mîntuie-i, de vrei, că poţi! Coşbuc, p. i, 104, cf. 232. Pierduţi-s acuma troienii. Murnu, 1. 25. Vuiiurul simte că-i pierdut, puterile îl părăsesc. Gîrleanu, n. 208. Viaţa ta e-a lui de-acuma, eşti pierdută fără el. Eftimiu, î. 31, cf. Camil Petrescu, t. ii, 6251 PIERDUT - 576 - PIERDUT 104. Sint pierdui. Mă dă afară. Sebastian, t. 323, cf. 92. Se girtdi că fără armă e pierdui. Sadoveanu, o. i, 432, cf. v, 497, CAlinescu, s. 88. Uneori bolnavul cade in disperare şi se consideră pierdut. Belea, p. a. 201, cf. Barbu, p. 254. Strică, mindro, ce-ai făcut, Nu. mă ţinea om pierdut! Hodoş, p. p. 63. Dorule, ce fi-am făcut, De mă ţii robul pierdut ? folc. transilv. i, 301. <0> (Substantivat) Doza de chinină Alunecă, pe gitul pierduţilor Ce vor Să-şi schimbe-apropiatul sfirşil in începui. Minulescu, v. 80. 4 (Regional; despre oameni) Care este fără căpătii, fără rost (Bobîlna-Dej). Cf. alr 1 1 553/257. 2. (In limbajul bisericesc; adesea substantivat) (Persoană) care a încălcat sau s-a îndepărtat de la normele religioase şi care trebuie să îndure chinurile ^ iadului. V. păcătos. Cf. p i e rde (I 2). Trei părţi sint ale pierduţilor e una a spăsiţilor. Coresi, ev. 359. Vine amu fiiul omenesc să caute să spăsească pierduţii, id. ib. 454. Că au venit fiiul omenesc să caute şi să minluiască pre cel pierdut (a. 1693). gcr i, 309/21. <0> (în contexte figurate) Insuş acesta unul, născut fiiul lu Dumnezeu, vine cătră oile pierdute a casei lu Izrail. Coresi, ev. 406, cf. 415. Nu sint trimis ' către alţii, numai către oile ceale pierdute a casei lui Izrail. Cheia în. 19v/5. + (Mai ales despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; de moravuri uşoare ; stricat. De muieri pierdute ceata urmărea cu plins amar Care calcă jurăminlul ce depus-au la altar. Asachi, s. l. 1, 205. Im Paris, in lupanare de cinisme şi de lene Cu femeile-i pierdute Şi-n orgiile-t obscene, Acolo v-aţi pus averea. Eminescu, o. i, 151. îşi prostituie juneţea la pierdutele femei. Macedonski, o. i, 83. îşi petrece nopţile cu femeile perdule, ruinindu-şi tot mai mult sistemul nervos. Gherea, st. cr. ii, 328. Despre cea dinţii ştie bine că e o femeie pierdută. Bkătescu-Voi-neşti, p. 243. Acolo unde intilneşti... pe toţi îmbogăţiţii furniturilor..., toate femeile pierdute. Camil Petresco, t. ii, 365. Beau vin cu nemiluita, se prindeau cu femeile pierdute de după cap. Sadoveanu, o. 1, 530. Dacă fata era pierdută, se făcea de ris săru-tîndu-i mina. CXlinescu, e. o. i, 251. 3. Care nu mai există, care a fost distrus, nimicit; dispărut, inexistent; care a fost dat uitării. Cf. p i e r d e 3,4). Planurilece închipuise pierdute [erau], Drăghici, /ţ r. 114/13. Nişte munţi care cu slava cea pierdută se fălesc. Alexandrescu, o. i, 187. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. Eminescu, o. 1, 132. Poveşti pierdute ... îmi readuc parfumul tinereţii. Vlahuţă, o. a. i, 76. Duioasele-ţi cuvinte mă-ntorc din nou în lumea pierdutei tinereţi. Eftimiu, î. 167. Toate [amintirile] rămineau acum depărtate, pierdute. C. Petre seu, î. 1, 73. începea să se tinguie fel şi chip pentru tinereţile ei pierdute. Sadoveanu, o. vii, 646. Parcă sunaţi dintr-altă viaţă, Din-tr-un văzduh care părea pierdut. Arghezi, vers. 337. Acelaşi olar e autorul industriei pierdute, după ce au fost născocite tinicheaua şi lipitura cu cositor, id. b. 104. Cu fotografia mamei sale înainte, el încercă să reconstituiască un sentiment pierdui. CXlinescu, e. o. 1, 25. Le place să-şi aducă aminte de animalele bizare ale acestor timpuri pierdute. Bogza, c. o. 45. Cită boală e prin (ară Nu-i ca dragostea d-amară, Ca dragostea cea perdută. Hodoş, p. p. 32. 4. Care abia se (mai) vede (dintre alte elemente), care se zăreşte neclar (din cauza depărtării sau a ceva care se interpune); şters2 (I 5), estompat. Cf. p i e r d e (I 5). O rază pierdută îmi spune fiinţa Cerescului soare. Alexandrescu, o. 1, 89. Se vede-un codru mare.. . Ş-un sat peidut în zare. Alecsandbi, Poezii, 138, cf. id. p. i,126, 221. Curţile albe . .. sclipeau în lună, pierdute in mijlocul unor pomete. Eminescu, n. 56, cf. 49. Şi-aci,în pierduta eîmpie, Sint ninse cărările-acum. Coşbuc, p. ii, 47, cf. 94,1,268. Printre crengi pierdute-n ceaţă Luna-ncet la geam apare. Iosif, patr. 45. Lat în ceafă şi fălcif cu nişte ochi mici, pierduţi în grăsime. Brătescu-Voineşti, p. 181. Pină la poartă ducea o potecă pier- dută în iarbă şi flori de ci mp. Bassarabescu, v. 17. Miorlăia vîntul pe sub străşinile coşmeliilor rare, pierdute între copaci. Galaction, o. a. i, 279, cf. id. a. 26. Recruţii, pierduţi în ceaţa ce se îngroşase din ce in ce mai mult, păreau o dungă neagră. Brăescu, o. a. i, 83, cf. 11, 11. Pensiunea nu se vede deloc. E pierdută toată intre brazi. Sebastian, t. 27. Fumul unui vapor pierdut pe luciul apei. Bart, s. m. 24, cf. 20. Oaspete al mănăstirilor şi al schiturilor pierdute în pustietăţi. Vianu, a. p. 278. între clădiri de piscuri, pierdute-n culmi de brumă. Arghezi, vers. 382. Cerul pierdut în ce{uri îl uitam. Isanos, ţ. l. 9. 0> (Glumeţ, prin exagerare) Mărunţele, aduse de şale, pierdute in caţaveici, şchioapălă toate. Gîrleanu, n. 90. Scund, slab, palid, pierdut în hainele cenuşii, care-i veniseră odată pe măsură. T. Popovici, s. 258. <0> (în contexte figurate) Mă doare-n suflet cînd văd cile un dar preţios, pierdut in această dezordine spăimîntătoare a minţii. Vlahuţă, o. a. i, 235. Radio şi televiziunea recrutează . .. săteni cu neaşteptate talente, pină ieri pierduţi într-un anonimat dispreţuit. Arghezi, b. 157. + (Rar; despre culori) Pal2 (3); decolorat. Ochiurile de un verde palid, pierdut, al parcurilor tinere. Stancu, u.r.s.s. 197. 5. (Despre voce, .sunete, zgomote etc.) Care abia se (mai) aude, cu intensitatea scăzută la maximum; foarte slab, stins. Cf. pierde (I 6). Din depărtări se auzi un cucurigu slab, pierdut şi răguşit. Rebreanu. 1. 43. Glas pierdut. Topîrceanu, b. 101. Auzeam, din ce in ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd. Sadoveanu, o. 11, 485. II. 1. (Despre bunuri) Care nu se mai află în posesia cuiva, care nu mai aparţine adevăratului posesor; spec. irosit, risipit. Cf. pierde (EL 1). Viaţa asta-i bun pierdut Cind n-o trăieşti cum ai fi vrut! Coşbuc, p. 1, 256, cf. Şăineanu, d. u. Şi mulţumeşte luminăţiei tale pentru ajutorul pe care binevoieşte luminăţia ta să-l dea pentru dobîndirea cetăţilor pierdute. Sadoveanu, o. xii, 369, cf. Beniuc, v. a. i, 251. Şi bătută.. . şi cu viţeaua pierdută. Zanne, p. iv, 272. + (Despre părţi ale corpului unei fiinţe, despre organe etc.) Detaşat, desprins de corp (prin amputare, extirpare, ca urmare a unei boli, a unui accident etc.); care nu mai poate fi folosit, scos din funcţie. Avea, se pare, dinţii pierduţi, cei mai mulţi, căci rostea cuvintele cu oarecare greutate. Camil Peteescu, o. iii, 228. 2. (Despre unităţi sau perioade de timp) Consumat (altfel decît trebuie, decît este util, necesar ) pentru . .., ocupat cu . ..; folosit în zadar, irosit. Cf. pierde (II 6). Ziua aceea socotind-o de pierdută o însemna ... c-o cruce. Drăghici, r. 153/7. E un timp perdnt, domnule colonel, cr (1848), 31/59. Nici voi să mai aud vorbind de acele ceasuri perdule. Negruzzi, s. i, 74, cf. 75. Putine-aş vrea, iubite, din zilele-mi pierdute. Alexandrescu, o. 1, 85. Se încăpăfina să-şi cîştige anul pierdut..., să se întoarcă la viaţa pentru care simţise chemare. C. Petrescu, r. dr. 29. Zile înşirate, fire încurcate, Pînză rău ţesută, şi vreme pierdută. Pann, p. v. 1, 10/18, cf. Zanne, p. iii, 271. m. 1. (Despre obiecte, bunuri materiale care aparţineau cuiva sau de care cineva răspundea) Care nu se mai găseşte, despre care nu se mai ştie unde se află, unde a fost pus; r'ătăcit. Cf. pierde (III 1). Bucu-raţi-vă, zice, cu mine, că aflai scula ceaia pierdută.'' Coresi, ev. 176. Dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la un bilei..., proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi. Hamangiu, c. c. 486. O- E x p r. (Familiar) A lace (ceva) pierdut = a se preface că nu ştie unde se află un lucru (pentru a şi-l putea însuşi). A pitit punga cu bani şi-a făcut-o pierdută. Udrescu, gl. 2. (Despre fiinţe) Care nu .mai recunoaşte sau nu mai găseşte drumul, locul, grupul de care s-a răzleţit; care a greşit direcţia, rătăcit; p. ext. căruia nu i se mai ştie de urmă. Cf. pierde (III 2). Rătăcii ca o oaie pierdută, psalt. 267. Să ne veselim că fiiul mieu acesta mort era şi învise şi pierdut era şi sc află! PIERECIUNE - 577 - PIERI Coresi, EV. 21, cf. 22, 30. Prin tabără ş-afară... Bietu-şi căută pierduta fecioară. Budai-Deleanu, ţ. 124. Oile astea le cauţi tot pierdute! Ciauşanu, ol. O (Substantivat) De-acolo auzea lămurit ... vaietele tremurate ale pierdutului in împrejurimi. Sadoveanu, o. ni, 123. 3. F i g. Absorbit de o activitate, de o problemă etc., adtncit, cufundat In gînduri,.absent; cuprins, copleşit de un sentiment puternic, de o senzaţie puternică, aiurit, năuc (2). Cf. pierde (III 3, 4). Perdut in fericire lot sufletul i-am dat! Alecsandri, p. i, 182. Pierdută razimi fata de-arzătorul meu obraz. Emi-nescu, o. i, 82, cf. 35, 157. Stetea pierdut in durerea lui mută şi adîncă. id. o. v. 61. Zoe (dînd un ţipăt şi uitin-du-se pierdută în toate părţile). Caragiale, o. vi, 161. Perdută de spaimă priveşte in toate părţile. Delavran-cea, s. 33. Te uiţi pierdută, îl vezi bine Şi (i se pare că visezi. VlahuţX, o. a. i, 31, cf. id. n. 42. Şi-a stat aşa pierdut şi dus. Coşbuc, b. 86, cf. id. p. i, 88, id. s. 69. Pierdut ascult cîntarea ta la strană. Goga, p. 28. Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu minţile p-aiurea, cătînd la foc pierdută. Iosif, patb. 11, cf. 39. Stînd aşa pierdută, auzi deodată un glas timid, puţin cîntat. Rebreanu, i. 99, cf. 432. Prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită Şi urmări, pierdută, marşul monoton. Bacovia, o. 77, cf. 58. Am rămas pierdută in gînduri triste. Galaction, o. a. ii, 284. Se fac că ascultă pierduţi, de fapt au crampe. Vlasiu, d. 55. Stătu cîtăva vreme aşa, pierdut, cu ochii duşi. Sadoveanu, o. i, 364, of. v, 217. începu să se plimbe pierdut prin odaie. CXlinescu, e. o. i, 229, cf. 209, Bi.aga, p. 129. Ce putea să facă mama decît să se uite la voi, pierdută, să vă dea ceaiuri. Pas, z. i, 216. Privea pierdut spre fereastra de unde-i surîdea strălucirea cupolelor. Vornic, p. 123. Nu înceta să se uite . . . pierdut şi să se minuneze. Preda, d. 101, cf. 24. Mă va găsi mereu pierdut, cu faţa spre mîinile tale. v. rom. noiembrie 1962, 71. O (Adverbial) Ea n-a mai plins, pierdut privea La sfetnic. Coşbuc, p. i, 152. 0> (Substantivat) A rămas Cu pumnii strînşi, fără de glas, Ca un pierdut, id. b. 149. De ce stă-n codru? E trist ca un pierdut, id. s. 49. (Prin lărgirea sensului) Mara dormea pierdută in somnul greu al omului obosit. Slavici, o. ii, 231, cf. Zanne, p. ii, 546. O (Adverbial; regional; cu valoare de superlativ absolut) Cel rău ce ia de la domnu-său . .. pierdui datoriu iaste. Coresi, ev. 282. Te iubesc pierdut Mai mult şi decît ţara în care m-am născut. Alecsandri, t. ii, 106. Beat pierdut, alr i 1 724/595. + (Despre ochi, privire; de obicei urmat de determinări locale) Care exprimă starea omului pierdut (III 3); aţintit în gol, rătăcit, fix. Mergea cu privirea pierdută in zare. Delavrancea, s. 58. Ce veştezi ai tu ochii şi nu ştiu cum, pierduţi! Coşbuc, s. 169, cf. id. p. ii, 55. Stătui aşa multă vreme, cu ochii pierduţi in întunericul şoselei. DunXreanu, ch. 124. Se strecură înainte, cu privirile pierdute-n gol. GÎrleanu, n. 97, cf. 65. Aprinsei o ţigară, cu privirea pierdută in podele ca in adîncul cerului. Hogaş, m. n. 17. Stătea in acelaşi loc, cu mina repetînd mereu acelaşi gest, cu ochii pierduţi după cei plecaţi. Rebreanu, r. ii, 103. Stam rezemată de marginea de piatră a cheiului, cu ochii pierduţi In zare. Camil Petrescu, t. ii, 242. Ochii ii clipiră şi prinseră a fugi pierduţi in laturi. Sadoveanu, o. vi, 535. Sta cu ză-bumil aruncat pe un umăr, cu ochii pierduţi pe luciul valurilor. Bart, s. m. 34. Rămase cu ochii pierduţi multă vreme după el. v. rom. ianuarie 1957, 60. Privirea ii era aşa de pierdută, de goală, că Popp se sperie. T. Popovici, s. 372. — PI.: pierdufi, -le. — V. pierde. KERECItJNE s. f. v. piericiune. PIEBÎ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Despre fiinţe) A Înceta să mai trăiască, a-şi pierde viaţa, a muri1 (1) (de obicei de moarte violentă, nefirească). Va vedea . . . necugetatul peind şi părăsindu-şi strinrilor avuţia sa. psalt. hur. 41r/22, cf. 5r/25, 55r/14. Şi mă vor bate; şi voi peri eu cu toată casa mea. Palia (1581), 140/18, cf. 190/1. E să biruire spre zmieu şi să n-o perire de el (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 151/20. Venise atunce vrea-mea troianilor de perit. Moxa, 353/39. Şi peri jungheat la război, id. 358/35, cf. 390/38, gcr i, 59/14. Fiind copacii întinaţi pre lingă drum, i-au surpatu asupra lor, unde, ciţi n-au perilu de copaci, i-au prins vii. Ureche, p. 68, cf. 81. De să va prileji să piară aceale dobitoace ... să le plătească, prav. 18. Au peritu nepotul lui Dispotu la un războiu. Simion dasc., ap. gcr i, 143/32. Ieremio, să te scoli să-fi iai ucenicii tăi... şi să ieşi din cetatea Ierusalimului, să nu te cuprindză şi pre tine, să piei cu dînşii (a. 1650). gcr i, 147/17, cf. 155/18. Se păzeşte ca să nu pieie cumva făr’ de vreme. Neagoe, înv. 194/24. Au perii vicleanul. Dosoftei, ps. 29/15, cf. 12/16. Mulţi... sfînta besearecă au vrui să o strice, dară aceia n-au putut să aducă la cale, ce ei sănguri au perit. Cheia în. 15r/3, cf. gcr i, 263/5. Au avut doi boi in Ilua, in iernalec, şi unul au perit, şi au dat omul acela 3 florinţi şi piele giumălate pentru bou (cca 1684). Iorga, s. d. v, 384. Peril-au moldovenii atiţea de mulţi, cit să înălbisă locul la Valea Albă de trupurile celor periţi. N. Costin, l. 273. Era să piară cu toţii. Ne-culce, l. 106, cf. 66, 215. După ce au perit Dan Vodă, au stătut la domnie Alexandru Vodă. R. Popescu, cm i, 236. Om de sabia mea şi de giudeţul mieu să nu piaie. C. Cantacuzino, cm i, 48, cf. 66, 78. Dar îmi pare că nu este nici o trebuinţă a peri cei mulţi. Aetiiiopica, 15r/14. Să-mi dea iertare de păcate şi îndreptare mai nainte pînă ce nu pieiu. Mineiul (1776), 133v2/33, cf. 201r2/14. Murat pieri la pace, iar nu cînd se băiea. VAcărescul, ist. 253, cf. 256, 260. Au perit in vîrstă de ani 20. Şincai, hr. ii, 153/20. Voi, tătarilor, iată că vă peri şi împăratul vostru Aliamiş. Alexandria (1794), 34/2, cf. 77/1. Nu mă lăsa, că oi să pei Şi milostivire cei (a. 1800). gcr ii, 182/26, cf. Budai-De-leanu, ţ. 110. Per de bătrîneţe. drlu, cf. Heliade, o. ii, 384. Trebui să perim pînă la unul. Drăghici, r. 25/12, cf. 26/17. Voi peri în luptă, poate, apărînd al meu pămînt. Asachi, s. l. i, 70, cf. 102. însuşi nepotul hanului peri în acea bătaie. BAlcescu, m. v. 60, cf. 123, 154. Să fii binecuvîntat, Archire, că n-ai fost perit. Pann, a. 51/5. Perise ucis de buzduganul Iui Ştefan Tomşa. Negruzzi, s. i, 137. Văzînd bietele oi că toate o să piară. .., Merseră la crai izbăvire să ceară. Alexandrescu, o. i, 198. Părinţii mei, sărmanii, Peril-au lingă Islru in luptă cu romanii. Alecsandri, t. ii, 205, cf. 15, 18. Cari nu perise de sabia slujitorilor domneşti, fugise in pribegie. Odobescu, s. i, 160, cf. 144, 257. Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Eminescu, o. i, 177. Eu nu pot ca să-l las să piară! Caragiale, o. iv, 355. Nu mă lăsa să peiu. Ispirescu, l. 44. Sora mea care mă purta în circă... pierise dintre noi. Delavrancea, t. 37, cf. 264, Vla-huţA, o. a. i, 39. Cum pier mişeii, dacă pier Cei buni aşa? Coşbuc, p. i, 146, cf. 113, ii, 188. Vitele începură a pieri de foame. Sandu-Aldea, d. n. 243, cf. Dumi-traşcu, str. 6. Destinul i-a fost să piară intr-o ripă. Sadoveanu, o. xii, 8, cf. 371, x, 171. După ce-au pierit şi cinii, Au rămas numai bătrînii. Arghezi, vers. 330, cf. Camil Petrescu, o. i, 61. Pierim noi şi pier copiii noştri. Stancu, d. 27. Munciră şi pieriră, asta fu rînduiala părinţilor noştri, v. rom. octombrie 1954, 13. Mulţi dintre ei pieriseră pe front. Preda, r. 78. Cînd lacov au auzit Că Iosif ar fi perit, Cu jale s-au îmbrăcat, pop., ap. gcr ii, 230. Pin-a veni firmanul, Peară-ntei Oprişanul. Alecsandri, p. p. 204. Bate-mă, Doamne, Să pei înir-o grădină cu tei, Cu fruntea pe sinul ei. Jarnîk-Bîrseanu, d. 383. Te va prinde şi vei fi de perit. şez. iv, 173. Că de mi-o cheri fro mia, Să-mi slujeşti un an pe ea. mat. folk. 206, cf. 1 334. Nu ţ-am făcut ca sî pcei, Ţ-am făcut ca sî mă iei. Vasiliu, c. 101. Poci peri ca şi un cine, Cine m-a plînge pe mine? Bîrlea, b. 80, cf. chest. v 145, alrm sn i h 207, a v 15. Gruia n-a mai venit, Poate că o fi pierit! Balade, ii, 50. Eu de-oi mere, oi zăbovi, Tu de-i mere, îi pieri! folc. transilv. i, 245. Lasă-ţ 6253 PIERI - 578 - PIERI mina de furai, Că mi-i peri spinzural. folc. mold. i, 79. Toată paserea pe limba ei piere. Pann, p. v. i, 25/12, cf. Negruzzi, s. i, 247, Creangă, p. 24, Sadoveanu, o. viii, 39, Zanne, v. i, Ş83. Lasă să ardă şi moara, Numai şoarecii să piară. Zanne, p. iii, 231. A pierit păstorul, s-au risipit oile. id. ib. v, 488. Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are). 0> (în imprecaţii şi descîntece) Se recească-se şi se piară cei ce cleve-tescu sufletul mieu. psalt. 138. Turbure-se în veac de veac şi ruşireadze-se şi piară (să piaie d). ib. 172. Acolo să peie şi să se răsipească, ca roua de dimineaţă. pop., ap. gcr ii, 340, cf. Jarnîk-Bîrseanu, d. 223, Marian, d. 40, şez. xix, 107, Podariu, fi,. 6. Birău şi birăita, Să-i piară toată sămînţa! folc. tran-silv. i, 321. O (Prin exagerare; de obicei urmat de determinări modale introduse prin prep. ,,de“ ; arată intensitatea maximă a unui sentiment, a unei senzaţii, gravitatea unei situaţii) Cili năiemnici la tatăl mieu mănincă piine; eu pieri de foame. Coresi, ev. 21. în cei şapte ani de foamete vietori cum ţara de foame să nu piaie. Palia (1581), 169/12. Iară eu pieiu de foame. Varlaam, c. 18. Să fie omul îmbrăcat in haine franţa-zeşti, ar peri de frig (a. 1713). gcr ii, 3/15. Să-l îngrozească şi să-l facă să piaie de spăimintarea lui (a, 1765). cat. man. i, 365. Ce să fac, frate? De ce să mă apuc? Cată să dau şi să iau că peiu in casă. Zilot, cron. 69. Per de plins. drlu. Per de durere, ib. Pe aceasta de n-oi iubi-o, eu peiu. Conachi, p. 19. El n-are pe nimeni decit pe bietul acest cine care piere de foame. Slavici, n. i, 35. Să piară, să moară, nu-şi mai încăpeau in piele de ciudă. Contemporanul, iv, 502. Nu pierea de foame, nici că se ruşina să rămîie de Crăciun fără porc. Delavrancea, t. 133. Păcatele mele! făcu deznădăjduit crişmarul, nu zic eu că pierim! AgÎrbi-ceanu, a. 50. Ţrei să ne băgăm slugi amîndoi ca să nu pierim de foame ? Rebreanu, i. 227. Cred c-aş fi pierii dacă n-aveam bucuria de-acum. Sadoveanu, o. x, 232, cf. xii, 184. O fost să piei de sete. alr i 160/347. Cine nu şti doru ce-i Te lasă în drum să piei. folc. transilv. i, 299. Nici un om cu meşteşug nu piere (= omul care cunoaşte o meserie îşi cîştigă oricînd existenţa). Cf. Zanne, p. v, 416. (Expr.; popular) A pieri după (sau pentru) cincva = a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a-i plăcea foarte mult. Vai de mine! mor şi peiu Pentru mindra din Cisteiu. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 102. O cunosc pe cingători Că piere după feciori. Reteoanul, ch. 10. Felele nu-s aşa rele Ca să chei tu după ele! mat. folk. 1394. (Regional) A pieri pe lingă cineva = a-şi pierde vremea în zadar alături de cineva. Cf. Ciauşanu, v. 188. + Tranz. (învechit şi regional) A omorî (i), a ucide. Tu pierişi toii. psalt. hur. 2v/6. Tu vătămaşi (pierişi h) toţi vrăjbitorii miei tn deşertu. psalt. 4. Apa să ni-l beie, Şerpele să-l cheie. şez. xix, 152. -0> R e f 1. recipr. Dau voinicii să se peară, Şi cu ferul ascuţit Şi cu pumnul amorţit. Alecsandri, p. i, 38. + (învechit; despre părţi ale corpului) A se distruge (desprinzîndu-se de restul corpului); a nu mai avea. Nece un păru din capul loru nu va fi peritu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 465/5. Mai bine ţie să piară un mădulariu al tău, nu tot trupul tău aruncat să fie in matca focului, tetraev. (1574), 207, cf. n. test. (1648), 7r/31. •0’ (Prin exagerare) Usteniu chemînd şi tăcu grumazul mieu, periră ochii miei nădăindu-mea in Dzeul . . . mieu. psalt. sch. 206/8. Peri inrema mea şi peliţa mea. psalt. 145. + (învechit şi popular; despre oameni sau despre faţa lor) A deveni extrem de palid (din cauza suferinţei, a supărării, a emoţiei etc.). întru atitea primejdii de moarte fiind, aşea îi perise faţa.. .cit mai aseamene era unui mort decit unui om viu. Maior, p. 31/19. Le tremura mina cînd o punea pă dinsa şi le perea faţa. Gorjan, h. ii, 85/25. De cinci luni încoace faţa-ţi a pierit de tot. Pann, e. i, 51/7. + (Despre plante, părţi | ale lor, vegetaţie) A se ofili (1), a se usca; a se distruge, a se prăpădi. Dar floarea iacă-acum de-o caldă boare pere. Asachi, s. l. i, 113. Cind griul sămănat de toamnă au perit, atunce acest de primăvară se pune. in locul lui. I. Ionescu, c. 21/26. Floarea pere, viaţa trece. Alecsandri, p. i, 123. Vegeiaţiunea zîmbitoare a primăverei pere ofilită sub arşiţa stelei cineşti. Qdobescu, s. i, 194, cf. dr. xi, 125. A pierit salcia care plingea lingă fin-tină. Stancu, r. a. i, 8. Pentru tine, tu, Ileană, Mi-a pierit iarba-n poiană. Jarnîk-Bîrseanu, d. 369. Măi femeie, măi femeie, Griul nostru o să cheie. mat. folk. 1 491. Las-o-n focul de şedere, Căci cinepa noastră piere. i. folc. transilv. i, 129. Pădurea de coada ei piere (= | răul pe care şi-l face omul singur, sau cineva dintr-ai f lui, este mai mare decît cel pe care i-1 face un străin). s Cf. Zanne, p. i, 233. | 2. (învechit; în limbajul bisericesc) A-şi atrage osînda veşnică, pedeapsa divină pentru păcatele săvîr-şite; a se pierde (I 2). Că păcătoşii pieru (peri-vor c2 h). psalt. 69. Cărei se delungă de tine pier. Coresi, ev. 25, cf. 195. Cel om vechiu . . . piare pren pohtele ceale inşălătoare. n. test. (1648), 260v/19. De vor năzui aiurea, vor peri; eu sint cel dentîi şi cel de apoi. Biblia (1688), [prefaţă] 6/14. Cine supune mintea sa poftelor celor reale, piare. Antim, ap. gcr ii, 5/7. 3. (Despre popoare, ţări, oraşe, bunuri materiale etc.) A nu mai exista, a fi redus la i nimic (prin moarte, distrugere, ruinare); a se distruge, a se prăpădi, a dispărea, a se sfîrşi; a se ruina. Atunci ceriul va peri şi lumea toată aprinde-se-va şi se va topi. Coresi, ev. 35. Era trăznele şi urlete de-ţi părea că piare lumea. Moxa, 386/10. Să piaie cetatea cu bozii şi cu toţi ceia ce cred intr-inşii (a. 1600—1625). gcr i, 67/37. A treia parte de corăbii periră. n. test. (1648), 309v/10. Dealurile, munţii pier ca o nemică. Dosoftei, ps. 50/8. Să rădice domn acum mai curînd pe Badul Vodă din Afumaţi, pentru că piare ţara de turci. C. Cantacuzino, cm i, 113. Nu vedeţi ce-mi este? Periţ-a ţara mea! Budai-Deleanu, ţ. 163. A pierit Cordova cu 200 ai sei ce să revoltise. ar (1830), 201/!. Că o luntre strunci-nată ce-a scăpat din ocean, Dacă uită privegherea, va peri chiar la liman. Asachi, s. l. i, 51. Ţeara lor a ajuns intr-unui din acele mi nule mari, cînd o naţie trebuie să peară seau.. . insăşi să se mintuiască. Băl-cescu, m. v. 27. Pier popoarele, oraşele, pier lumile. Ionescu-Rion, s. 313. Să piară glia care poartă înstrăinatul nosl tezaur. Goga, p. 18. însă de rănile ei, Ţara Moldovei poate pieri. Sadoveanu, o. xii, 351. Neunire-n ţară O face să peară. Zanne, p. iv, 224. Lucrul rău nu < piere cu una cu două. Creangă, a. 16. jgS^T r a n z. li f a ct. (Regional) Bujina pi'ere h'ieru. a1?r i 1 530/270. j| <0> E x p r. Nu piere lumea (sau târgui etc.), se spune JJ pentru a arăta că realizarea unei acţiuni nu este foarte/j| importantă sau urgentă. Vom merge altă dală, că mu® piere lumea. Alecsandri, t. i, 36. Mai pune-ţi pofta\ la o parle, că doar nu piere lumea. Creangă, o. 145,-cf. Zanne, p. iv, 219. Mai stai oleacă ... Vino mai încoace, că doar n-o să piară tîrgul. Rebreanu, i. 424. ■4. (Mai ales'despre abstracte) A lua sfîrşit, a înceta, a dispărea; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. Seacă iarba şi froarea ei cade şi dulcea frumuseaţe a feaţei ei piare. cod. vor. 112/12. Şi toată mîndria lor peri. Coresi, ev. 234. Le perise turcilor nădejdea de a lua cetatea. N. Costin, let. ii, 17/21. Dorirea păcătosului va peri (a. 1710). gcr i, 368/20. Nădejdea-mi peri de a te afla vrodaiă. Budai-Deleanu, ţ. 138, cf. 423. Răbdarea mi-au perit. Bel-diman, o. 13. Fericirea mea a perit împreună cu tine. Marcovici, c. 28/4, cf. 4/22, 20/29. Spaima dintre noi peri. Asachi, s. l. i, 182, cf. 84. Temerile mume-sei periră îndată, cr (1846), 262/21, cf. 1862/40. Răul pieri-va de lot din lume? Bălcescu, m. v. 3. Aşa orce mărire nemicnicită piere. Alexandrescu, o. i, 249, cf. 68, 121. Orice dor de libertate a perit, s-a stins din voi ? Alecsandri, p. ii, 6, cf. 135. Vei simţi că ţi-a perit in inimă orice scinteie de nădejde. Odobescu, s. i, 129, cf. 199. Simt... pierind conştiinţa eternitălei mele. Eminescu, n. 62. Le peri pofta de luptă şi se cărară de pe acolo. Ispirescu, u. 72. E frint de multe drumuri, dar somnul azi ii piere. Coşbuc, p. i, 133, cf. 69, 122, 143, E credinţa că dacă a pierit laptele i s-a astupat 625 S PIERI - 579 - PIERI femeii vreo fină. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 4, ci. Goga, p. 63. Hi pier vederile. Gorovei, cr. 248, cf. 162. Su-rlsul începui la vederea lui ii piere de pe buze. Bră-tescu-Voineşti, p. 238, cf. 145. Ii pieri din suflet toată frămîntarea văzînd pe Florica. Rebreanu, i. 55. Cele două pete aprinse din obraji i-au pierii deodată. Cazimir, gr. 119. îmi pierise plăcerea de a trăi. Bră-escu, a. 170, cf. 79. Am simţit că-mi piere răsuflarea şi mor. Sadoveanu, o. viii, 424, cf. ix, 181. Şi cile visuri . . . nu au pierit. Arghezi, vers. 383, cf. 234. Osteneala din ochi i-a pierit. Stancu, r. a. ii, 10, cf. 63, iv, 271. Aduceau popa să-i facă bolnavului, cînd puterile acestuia piereau, o slujbă. Pas, z. i, 117, cf. Beniuc, v. 20. Cuvintele reci şi aspre, cu care voia să-l înlîmpine, pieriră uitate. Demetrius, a. 248. N-am apucai bine să încep şi mi-a pierit cheful. Preda, r. 113, cf. 90, id. m. 250. Iubirea va lua drum nou, ori piere. Labiş, p. 387. Mi-a pierit junghiul din spale. Teodorescu, p. p. 324. Vai de mine, cum aş mere, Puterea din mine pere. Jarnîk-Bîrseanu, d. 214. împăratul auzind Pe Aniţa-aşa vorbind, Puterile îi pierea. Balade, ii, 11. Dragostea noaslră-a pierit, folc. transilv. ii, 58. Dreptatea niciodată nu piere. Zanne, p. v, 284. (T r a n z. f a c t.; învechit, rar) Domnul. .. calea necuraţilor piare. psalt. 1.0 E x p r. A(-l) pieri (cuiva) graiul (sau glasul) ori a-i pieri (cuiva) cuvintele (de) pe buze = a) a nu mai putea spune un cuvînt (de emoţie, de uimire etc.). O, groaznică ş-amară vedere! Vrînd a spune, graiu în gură-mi piere. Budai-Df.i.eanu, ţ. 316. (Cu schimbarea construcţiei) Glasul acestuia pieri de emoţie. CXlinescu, e. o. i, 15; b) a nu mai avea ce răspunde (din lipsă de argumente), a fi pus în încurcătură, a fi redus la tăcere. Cf. Zanne, p. ii, 577. îl izbi expresia închisă, îndurerată a chipului ei şi cuvintele îi pieriră pe buze. v. rom. septembrie 1955, 147, cf. dl, dm. (Regional) A-l pieri (cuiva) graiul (sau limba) = a muri. h ii 33. 4 S p e c. (Adesea în imprecaţii) A se şterge din amintire, a fi dat uitării. Să peie cu totul dupre pămînt numele lui. Neagoe, înv. 286. Să piaie pomenirea lor cu sunet. Cheia în. 27r/4. Peste puţină vreame va peri numele tău şi toată slava ta să va trece (cca 1705). gcr 1, 355/8. Perilu-le-ar fi numele să le piară, că au mîncat juvaer de flăcău! Creangă, o. 226. + (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-şi reduce treptat intensitatea, pînă la dispariţia totală ; a dispărea prin reducerea treptată a intensităţii. V. pierde d «). Şi va peri întunerccul. N. Costin, l. 61. Vuiet greu de fierărie Se dislramă in tăcere . . . Scade-11 depărtare... Piere. Topîrceanu, b. 41. Era tîrziu, ziua pierise de mult. v. rom. octombrie 1958, 54. 5. (învechit şi popular; despre bunuri materiale, fiinţe etc.) A dispărea (fără urmă, fără a mai putea fi găsit); spec. (de obicei construit cu pronumele în dativ) a i se fura. Dresurile . . . ce au avut de la Petru Vodă, şi ispisoace de întărilură de la Aron Vodă..., au perii... în zilele lui Aron Vodă (a. 1605). Uri-cariul, 1, 159. De va fura neşline clopot de la dobitoc [şi] . . . de să va prilcji să piaie şi acela dobitoc, ... să aibă a-l plăti cela ce au furat clopotul, prav. 9. Au perii măgăriţele lui Chis ... şi zise Chis . ..: Căutaţi măgăriţele. Biblia (1688), 2001|39, cf. Uricariul, v, 246/18. Din han sau din crîcimă perind lucrul cuiva, să învinovăţesc hangiul şi crîcimarul. Pravila (1814), 176/22. Vine stăpîna şi zice: Staţi că mi-a perii un păhar de aur. rev. crit. i, 45. Să nu numeri lunea paserile, că-ţi mor de boală ori îţi pier. Gorovei, cr. 265. Dimpreună cu paltonul de primăvară, îi pieriseră, afară de zece zloţi, toţi banii. Agîrbiceanu, a. 228. Nu ştiu cui pieri o puşcă ş-au zis c-am luat-o eu! Contemporanul, 1, 404. <0> Expr. (Regional) A-i peri «le dinaintea ochilor, se spune despre un om foarte avar (căruia îi face impresia că este mereu jefuit). Cf. Ciauşanu, gi.. 188. 6. (De obicei cu determinări locale) A dispărea (pe neaşteptate) din faţa cuiva sau de undeva, a ieşi (brusc) din cîmpul vizual, a se face nevăzut. V. p i e r -d e (I 5). ll apucară . . . den mînile părinţilor lui şi periră cu dîns. prav. 257. S-au arătat un semnu mare . . . în cîlăoa vreame au stătut şi au perit. R. Popescu, cm 1, 268. Preste puţin ceas au perit din ochi (a. 1783). gcr 11, 129/24. Arată Un loc, apoi din ochi piere iute. Budai-Deleanu, ţ. 295, cf. 209, 293. Boierul au vrut să-i mulţămească, dar el perise dinaintea lui. Kotzebub, tr. 25v/23. Se strecurase printre mulţime şi perise. cr (1846), 322/36. Şesuri, văi, norii din cer în urmă-i departe per. Alecsandri, p. i, 29, cf. 23. S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. Eminescu, o. 1, 173, cf. 104, 171. Pierea din arenă ca praştia. Cara-giale, o. 1, 20. A ieşit şi nu ştiu unde a pierit. Slavici, n. 1, 74. Cînd era să se spargă nunta, ea peri de lingă dînsul din horă. Ispirescu, l. 186, cf. 26, 214. Privi de ultimă oară turla bisericei din sat şi pieri ţinîndu-şi drumul. Delavrancea, s. 60. S-apleacă, o sărută şi piere prin tufiş. Coşbuc, p. i, 52, cf. id. s. 144. Flăcăul se întoarse, îi făcu cu mîna şi pieri printre movilele de piatră. Dunăreanu, ch. 237. A rămas în loc urmări ndu-i cu ochii pînă au pierit în zarea despre miazăzi. Brătescu-Voineşti, p. 229. Luă un cal din grajdul directorului, i se avînlă în spinare şi pieri în noaple. Agîrbiceanu, a. 375. A cotit la dreapta şi a pierit. Ardeleanu, u. d. 11, cf. Bassarabescu, v. 145. De-a lungul liniei răsăreau şi piereau table cu reclame. Re-breanxi, r. 1, 13. în timpul cald al anului Mi hai pierea cu lotul de acasă. Galaction,'a. 157, cf. 415. Şi-n umbra sură pier încet Pescar, şi apă, şi năvod. Cazimir, I. u. 20, cf. C. Petrescu, î. ii, 230. Pe la răstimpuri au apărut şi au pierit fără urmă alţi originali prin Bucureşti. Arghezi, b. 79. Ciuta-i printre ruguri. . . Şi piere în făget. Blaga, p. 147, cf. 189. Speriate, sloiuri de păsări verzi. . . îşi iau zborul şi pier. Bogza, c. o. 161, cf. v. rom. iunie 1955, 30. Fata cea mare se îmbrobodi in tăcere şi pieri în întuneric. Preda, m. 194, cf. II, id. d. 98, Barbu, p, 222. Căprioara cum îl simte. . . Fuge, saltă, zboară, pere. Alecsandri, p. p. 164. Se făcu nevăzută, peri ca o nălucă. Reteganui., p. i, 54. <>• ! I (Mai ales la imperativ, de. obicei întărit prin „din / ochii mei“, „din faţa mea“, „dinaintea mea“, are valoare de imprecaţie, exprimă enervare, indignare, revoltă, repulsie, surpriză neplăcută etc.) Fugi! piei, nemilostivo! nu-mi sta înainte! Pann, ap. gcr ii, 363. Pici din ochii mei! Nu-mi trebuie a ta slujbă. Negruzzi, s. 11, 223. Piară din rînduri acel nemernic! . . . Meargă la codru ca ucigaşii! Bolliac, o. 165. Ad-o-ncoace, . .. şi piei din ochii mei. Filimon, o. 1, 127, cf. 235. Pieriţi din ochii mei... că vă iau de fugă cu calu. Alecsandri, t. 1, 171. Pici, drace!. ..da de undc-ai ieşit deodată? id. ib. 343, cf. id. p. 1, 68. Piei, amăgila mea nădejde! Odobescu, s. 1, 135. Pili dihanie! . . . strigă el înspăi-mîntat. Gane, n. ii, 22. Piei din ochii mei, Pieri-mi dinainte Fată fără minle! Coşbuc, p. ii, 146, cf. id. s. 27. De eşti duh necurat, să piei îndată! Stănoiu, c. 1. 138. Răcneşte o dată: Piei, dimone! Sadoveanu, o. iii, 96. Mă răstesc la el şi-i strig să piară din faţa mea. id. ib. x, 361. Să pici din ochii mei! Stancu, r. a. iv, 110. Să piei la moment din faţa mea! Lăncrăn- . ■ian, c. 1, 53. Piei dinaintea mea, nebună, piei blăstă- [ l mată! Reteganul, p. iv, 6, cf. 1, 28. O Compus: 1/ (regional; eufemistic) piei-Iudo subst. = diavolul, alr lf 11/1 mn 95, 2 744/605. + S p e c. (Despre soare sau alţi J aştri) A trece, a dispărea trecind dincolo de orizont, f a apune, a asfinţi, a scăpăta; a dispărea din cauza norilor care se interpun, din cauza unei eclipse etc., a se întuneca. Peri soarile . . . şi nu să videa, nefiind nor, cc sănin curat şi aşa pentru ziuă, noapte să făcea. Herodot (1645), 373. în cîteva rînduri au perii soarele. Gheorgachi, let. iii, 285/32. Stelele pereau pe rînd. Negruzzi, s. i, 57. Soarele pierise, lumina se împuţinase. Sadoveanu, o. x, 525. Dincolo de Gorgan a pierit, s-a stins soarele, Stancu, d. 208. O perit luna acu. alr sn iii h 805/836. A perit o stie. ib. h 807/551. — Prez. ind. : pier şi (învechit şi regional) piei, (regional) pieu (alr ii 4 766/325), pers. 2 şi (regional) piei, pers. 3 şi (învechit) piăre, pers. 4 şi (regional) pierem (ib. 4 766/219, 520), pers. 5 şi (regional) piereţi, 6253 PIERICIOS - 580 - PIERIT (ib.); conjunct.: pers. 1, 2 şi să piei, pers. 3 şi (învechit şi regional) să pieie, să piăie, (regional) să piere (ib. 4 767/762), pers. 6 şi (învechit şi regional) să pieie; imper.: pers. 2 piei şi (rar) pieri; cond.-opt.: pers. 2 şi (regional) ai piei (Delavrancea, t. 168); ger. şi: (învechit şi regional) pieind, (regional) pierin (alr ii 4 762/228, 260, 272, 349, 836); part. şi: (regional) pierut (ib. 4 766/605). — Lat. perire. PIERICI6S, -OÂSĂ adj. (învechit) I. Vătămător, stricător; periculos, primejdios. Cf. drlu. Numai dorul de sus stârpeşte in pustnic toate patimile pericioase. CoNACHI, P. 313, cf. TDRG. 2. Pieritor (4). Cf. ddrf, tdixg. — PI.: piericioşi, -oase. — Pieri + suf. -cios. PIERICIIÎNE s. f. (învechit) 1. Pieire (1). Să daţi pre unul ca acela satanii spre periciunea trupului, ca d[u]/iu! să să mintuiască in zioa D[o]m/i[u]iui. Biblia (1688), 8672/2. Au scăpat. de periciunea care . .. le-au fost spus proorocul. Antim, p. 44. Iarna va fi zăpă joasă, primăvara ploioasă..., poame puţine, dobilOdcilor pe-riţiune (a. 1749). cat. man. ii, 141. Iarna va fi rea, primăvara ploioasă .. ., dobitoacilor celor mici păriţiune, bărbaţilor moarte (a. 1749). ib. Va intra la leul cel ce îşi sfirşeşte suflarea şi uitîndu-se la periciunea lui să-şi îndulcească ochii. Ţichindeal, f. 8/15. îndestul este atîta periciune de oameni nevinovaţi şi atîta vărsare de singe. Dionisie, c. 214, cf. 180. Ca să scoţi albinele din periciune, mută-le. . . intr-alt stup. Tomici, c. a. 159/15, cf. 89/7, drlu, lb. Este stăpînitoriul. . . in primejdie de periciune. Piscupescu, o. 40/3. Din toate părţile răsuna clopotele vestitoare de periciune. gt (1838), 71/4. Mult timp nu cuteză a merge înaintea lui Rakotzi din cauză că acea periciune i se imputa acestuia. Bariţiu, p. A. i, 249, cf. tdrg, Pamfile, j. iii, 92. <0> Locul pie-riciunii = locul de execuţie a pedepsei capitale. Mi-hai Vodă... fu adus la locul piericiunei. Ispirescu, m. v. 7. 0> loc. v b. (Regional) A da (pe cineva) piericiunii = a ucide, a omorî. Fură daţi periciunii toţi cîţi se găsiră răspindiţi prin ţară. Ispirescu, m. v. 14. + Ofilire, uscare (a unei plante sau a unei părţi a ei), pieire (1). Pînă şi orzul care-i cel mai mult supus primejdiei, poate scăpa de periciune. I. Ionescu, c. 134/17. 2. (în limbajul bisericesc; în opoziţie cu mîn-tuire, salvare) Pieire (2). Cine acmu den cei credincioşi nu-şi va ride de nebunia acestora şi nu va plînge de periciunea lor (a. 1642). cp 222. Acestea ce facem ne duc pe calea periciunei. Antim, p. 155. Cel ce-şi închide ochii săi ca să nu vază lumina şi să împia-decă şi-şi piarde calea şi-şi cîştigă luişi periciune (a. 1753). bv ii, 125. Uităm omenia, legea călcăm... şi aşa fii periciunii ne facem (a. 1770). Arhiva r. i, 54/14. Au căzut la periciune şi au dat cinste pietrilor. Mineiul (1776), 129rl/29. Şi s-au alunecat cătră prăpastia periciunii. ib. 177rl/14, cf. 55r2/24, 122T1/19. Cit de blestemat şi de periciune lucru iaste a mînia cineva pre părinţii lui! Varlaam-IoasaF, 119r/2. Sîntem înnomoliţi in ticăloşia periciunii de mulţimea patimilor. Piscupescu, o. 5/23. Mîndriei, lăcomiei, zavistiei supuşi, Vă mină egoismul pe calea periciunei. Negruzzi, s. ii, 247. 3. (Mai ales la dat., construit cu verbele ,,a da“, ,,a supune“) Pieire (4). Pre toţi idolii Eghipetului i-au dat periciunii de tot. Mineiul (1776), 117r2/16. Cetatea ... nu o da întru periciune. ib. 158v2/6. Toate lucrurile ceale mişcătoare care vor fi supuse periciunei . . . pot să se vînză de cătră epitrop. Pravila (1814), 91/11. Proprietariul poate cere ca mobilele supuse periciunei prin întrebuinţare să se vînză. Hamangiu, c. c. 137, cf. cdde, Şăineanu, d. u., Scriban, d. 4. Faptul de a fi trecător, efemer; (rar) efemeri-tate. Nemuritorii romani. . . sfidau şi periciunea şi legile timpului, stabilind eternitatea faptelor omeneşti. Bolliac, o. 277. Gîndurile, simţirile,.. . sufletul său poetic, nu le destina el periciunei, ci le imortaliza. Ollă-nescu, h. o. 174. 5. Pieire (5). Milostenia ... şi pre pămînt este periciune păcatelor şi în cer tuturor sufletelor îndreptare. Neagoe, înv. 189/17. Apa botezului spală şi ştearge zapisul tuturor păcatelor celor ce sînt făcute mai denainte şi le dă de tot periciunii. Vari.aam-Ioasaf, 45r/14. — PI. : piericiuni. — Şi: pieriţiunc, piereciunc (Pas-cu, s. 22), păriţiAne s. f. — Pieri + suf. -ciune. PIERÎRE s. f. v. pîelre. PIERlT, !-Ă adj., s. m. (sg.) I. Adj. 1. (învechit şi popular; despre fiinţe) Mort (T 1) (de obicei de o moarte violentă, nefirească). Vâ dau de ştire că simţul viu până acmu, niu-s perit, ce am scăpai de la Belgrad cînd au bătut Mihaiu Vo[dă] războiu (cca 1600). Ro-setti, b. 52. Să arate stăpinul sămnul aceii vite perite şi, dacă să va cunoaşte, nu va avea nice o certare, prav. 12. S-au aflat pieriţi 125 000 de ostaşi. C. Cantacuzino, cm i, 77. El o crrdea perită, socotind că-şi făcuse seama singură. Ispirescu, l. 312. Corbii... se opresc ei în vreun sat cînd într-însul află vreun hoit de cal sau de altă vilă perită. Marian, o. ii, 8, cf. ddrf. Poate hu-i pierită, ci a pornit în lume după ăla. Sadoveanu, 0. xvii, 303, cf. xii, 52. (Substantivat) Şi atîta de-ai noştri au perit, cit au înălbit poiana de trupurile de a celor: periţi. Ureche, l. 95. Morţilor pace de veci şi repaos periţilor noştri Cereţi acum? Coşbuc, ae. 210. <0> Loc. a dv. (Regional) După pierit = după un frate (născut) mort. Cf. Candrea, f. 409. Cel care a primit astfel numele fratelui mort va zice: mi-s dupa pirit. arh. folk. iii, 153. Au lepădat un copil sau fată şi după ala a pornit grea ş-a făcut allu. Şi ala se numeşte că e făcut dupe pierii, alrt ii 265. Să-i puie un fel de toartă, ca să să ştie că ie dupe pierit, ib. <$> (Prin exagerare). Căldura gîndirii vărsate în o singură privire, tainica înţelegere între două suflete perite, iarăşi zidesc lumea risipită. Slavici, n. i, 140. Vai de mine, sint pierit Că cu mîndra-s îngrădit. Mîndrescu, l. p. 129. 2. (Popular; despre oameni sau despre faţa lor) Slăbit, tras; palid, livid, descompus (de spaimă, de durere, de emoţie etc.); p. ext. f i g. (despre oameni) copleşit, distrus (de durere, suferinţă, boală etc.). Spune ce este, de ce la faţă [eşti] perii? Beldiman, o, 87/24, cf. lb. De ce ţi-e faţa aşa perită? Negruzzi, s. iii, 493, cf. i, 28. De-a morţii gălbeneală pieriţi ei sînt la faţă. Eminescu, o. i, 97. CU e de perită! zice el înnă-buşit. Slavici, n. i, 139. Era atît mai perită cu cît o mai mustra şi gîndul că n-a făcut nimic spre a uşura soarta soţului său. id. ib. ii, 141. Şi-i dîrdîie dinţii şi-i galben-pterit! Coşbuc, p. i, 207. A doua zi, pierit zăcea în ieslea grajdului, pe paie. N-avea putere-n el să-şi tragă Nici sufletul, id. ib. 243. Văzui... un bun amic . . . atît de slab şi de pierit la faţă, Încîl credeam că trece din viaţă. id. ib. ii, 281, cf. Barcianu, Alexi, w. Fata murmură iot îngînat, pierită la faţă, Camil Petrescu, o. ii, 98. S-au întors de acolo cu figuri pierite, cu priviri speriate. Pas, z. i, 49. Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit, id. ib. 288, cf. id. 1. i, 138,308. 'Eu., galben şi pierit la fală, abia mă mai ţineam pe scaun, scl 1969, 332. Lui nu-i prea păsa mult, dar ea era pierită, ib., cf. Vaida. împărăteasa lui era mîhniiă, pierită la faţă şi fără leac de voie bună. Mera, l. b. 58. Era aşa de pierit, încît mai să nu-i cunosc. Pamfile, b. 83, cf. alr ii/i h 82, 84, alrm i/i h 96, alrm ii/i h 141. Că âe miii drag nu mni urît, Măcar cîtu-i d'i perit. alrt ii 61, cf. mat. dialect, i, 214, Teaha, c. n. 251. <0> (Prin analogie) Amărîtă punga mea, Cît e azi de uşurea . . . E zbîrcită şi perită, Ca şi dracul de urîtă. Bibicescu, p. p. 209. 3. (învechit; în limbajul bisericesc) Care şi-a atras osînda veşnică, pedeapsa divină pentru păcatele să-vîrşite; (învechit) pieritor (2). Spăseaşte sufletul mieu cel perit pentru îndurarea inimii tale (cca 1633). i^ 6257 PIERITOR - 581 - PIERITURĂ ccu i, 82/38. <£> (în contexte figurate) Ce pă duceţi mai bine după oile perlte ale casei lui Israil. n. test. (1648), 12T/27, cf. gcr i, 194/20. A'ijie oi fără păstoria şi perite (a. 1699). gcr i, 329/27. O (Substantivat) Acela nuor de focu iasie a oamenilor nebuni ceia ce se mestecă şi să. împreună in rugăciunea pcriţilor (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 421/2. Vine amu fiiul omenesc să cauie şi să miniiiiască periţii. Coresi, ev. 447. 4. Care a încetat să mai existe, care nu mai este; care a luat sfîrşit, a încetat; dispărut, sfîrşit. Odată cunoşteam, Subt nume de roman, Un prea puternic neam .. ., Neam ce-l credeam perii Căci nu l-am mai zărit. Ale-xandrescu, o. i, 271. Vesel de vorbă, cu grija perită, sta bunul Ahates. Coşbuc, ae. 25. Cu somnul pierii, cu ochii deschişi . . ., se frăminlau munciţi de grijă. Bassarabescu, s. n. 189. Oarlă sc întoarce, strîmbîn-du-şi c/ura pocită, cu rîsul pierit de pe buze. C. Petrescu, r. dr. 315. Cu răsuflarea pierită, i se părv că moare. Sadoveanu, o. vii, 328, cf. x, 232. + (învechit) Pie-ritor (4). Felele... să nu se ncbuncască din tinereţe cu perila frumseaţa lor. Ţichindeai., f. 262/6. 5. (învechit şi1 popular) Care nu se (mai) găseşte, , nu se (mai) ştie unde se află, rătăcit, dispărut fără kf urmă: p. ext. ascuns, dosit; fui>t. Itălăciiu na ber- J'j becele cel perii, psalt. hur. 109v/13. Mort au fost şi au I/ învis, ş-av. fost perit. şi s-au aflat. Varlaam, c. 18. Care îl vameş nu va lua negoţul cel perit săngur de la cela ce-l If va fi ascuns cu înşelăciune de vamă, iară de să va pii- leji acestuia moarte, nu va mai put ca de acia să ceară de la feciorul lui. prav. 47. 6. (Rai) Care a ieşit (brusc) din cîmpul vizual al cuiva, care nu se mai vede, care s-a făcut nevăzut. Luna pierită zăcea-n înlunerec adine îmbrăcată. Coşbuc, ae. 63. ¿0*............. II. S. m. (sg.) 1. (Popular ; şi în sintagma cel pienfQ Sifilis. Va fi... ochilor durerea, la guxiJe oamejxikjf di cel perit (cca 1750). gcr ii, 59/33, cf. Candrea, f. 222, 260, Bianu, d. s. 674, cade, dr. x, 427. Buzele îi erau mîncatc de cel pierii. Camilar, n. ii, 7. Nişte copii numai piele şi oase, cu nasurile mîncate de cel pierit. id.ib. 148, cf. sci. 1969,332, h ii 259,x 525, 548, xii 303. Cel perii se arată mai ales la nas; el se tămăduieşte cu greu. şrz. i, 16, cf. ii, 91. Salcea păzită sc dă numai celor ce au cel perit învechit, ib. îv, 183. Să vă duSiţ la (cutare), C-a făcut cherit, Cheril pîclisit, Cherit cu roşaţă. Graiul, i, 304, cf. PAsculescu, l. p. 140. <0> F i g. La jumălal’ de cărare Cel perii inlîmpinalu-l-au, In gîl iscalu-s-au. Teodorescu, p. p. 385. 2. Compus: (Bot.; prin Mold.) cel-pierit = n) cruciuliţă (Senecio vulgaris). Cf. Panţu, pi.., ŞAi-neanu, d. u.; )>) spălăcioasă (Senecio vernalis). Cf. Panţtj, pl. — PI. : pieriţi, -ie. — Şi : (regional) pirit, -ă adj. — V. pieri. MERITOR, -OARE adj. I. (Despre fiinţe, colectivităţi umane etc.) Care este supus morţii, care nu trăieşte veşnic, care îşi termină existenţa prin moarte; muritor (1).-I-Iymnul meu plin de mîndrie va suna slră-iucjior Jiitj.un grai ce nu-l cunoaşte peritoarea omenire! (t)LLĂNEscu,'"i*L o. 254. Făptura asta pieriloare şi fra-(¡rl-â-r- Atîla-airi pe lume. Cazimir, p. 7. Nu ştiu pentru ce mă bucur că şi eu sini pielilor. Lesnea, a. 74. în trecerea atil de scurtă, fiinţa noastră pieriioare a fost în serviciul unor idealuri generoase. Sadoveanu, e. 24. O. presimţire şlrăbătea făptura Mea pieriioare. Isanos, v. 258. (Substantivat) Voi peri cu perilorii aceştia ce cred în numele tău. Mineiul (1776), 162V1/16. <0> E x p r. Picritor «le ioame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mînca; muritor de foame. A lăsat pe biata femeie nevinovată pieriioare de foame. Caragiale, o. ii, 240. Cit este de ticăloasă viaţa unui om pieritor de foame. Slavici, n. i, 13. Rămîtie-n uliţă peritor de foame. Agîrbiceanu, a. 225, cf. ŞAi-neanu, d. u. De jaful nemilosului am rămas pieritori de foame. Mironescu, s. a. 27. Omul are o casă de copii şi rămlne peritor de foame, dacă nu plouă. şez. vii, 139, cf. AU! n 4 763/36, 95, 105, 157, 1!)2, 272, 325, 537, 899. + (învechit, rar; şi substantivat) (Persoană) care este în primejdie de moarte, gata de a pieri. Şi aceia s-au învîrtejitu la războiu, de au datu inimă celor pie-itori şi au împinsu pre oastea lui Bogdan Vodă, de au începui a fugi. Ureche, l. 81, cf. M. Costin, ap. Gîdei. + (Regional; despre plante) Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit (Sînmihaiu Almaşului-Zălau). Cf. alr ii 4 763/284. 2. (învechit; în limbajul bisericesc) Care şi-a atras osînda veşnică, pedeapsa divină pentru păcatele săvîr-şite; (învechit) pierit (I 3). Ca un milostiv şi la oameni^, iubitoriu ce iasie, nu lăsă omul să hie pieloriu.[\rA.R-laam, c. 71. Veni păstoriul cel bun la oile ceale^pte— toare . . . ca ceale rătăcite să caute şi ceale bolnave să le tămăduiască. id. ib. 313. Voind prin milă... să mîn-luiască lumea cea pieitoare. Dosoftei, v. s. noiembrie 138v/30. 3. Care este supus stricăciunii, distrugerii, nimicirii. Iară comoara ceaia den [jămînt întm-jmţlnu e ivită şi pulreditoare şi peritoarcKQoresi, ev. 217/^f. gcr i, 23/3. Că fieşce lucru ce se lucreaze~-m..mîriâ, trupesc, pieritori iasie. prav. gov. 7t/10. Credinţă multu mai cinstită de aurul cela ce piare de foc (pieiloriu n. test. 1648). cod. vor. 140/15. Te vei uita la bogăţiile aeeasie peritoare care acum le cinsteşti. Maior, p. 46/21, cf. ddrf. <> (Substantivat) Să nu căutăm spre peţitoarele, ce spre ceale nevăzutele să căutăm. Coresi, ev. 481. 4. Care dispare, care se risipeşte, care nu durează; trecător, efemer, (învechit) piericios (2), pierit (I 4). Să ne ferim ... de toală,pohţ.a..cc e cu necuviinţă şi de toată rîvnea veritoare. CgnEsi,JJX'. 481. Băgînd în seamă dragostea cca peritoare şi sITicăcioasă . . . v-aţi legat cu dragostea duhului. Mineiul (1776), 48v2/35.O, tu, umbră pieritoare, cu adîncii triştii ochi. Eminescu, o. i, 80. Pentru ce mi-aş teme Picritoarea vreme? Lesnea, i. 44. Forme pieritoare, nise puzderie, De unde veniţi ? Isanos, ţ. l. 64. Dar cînd cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare. Labiş, p. 209. Zilele anului etern pieriloare-s. Horea, p. 13. 5. (învechit; despre bunuri materiale) Care poa+e fi înstrăinat, confiscat, luat din proprietatea cuiva, scos la vînzare. Dacă nu va da Ursul banii pînă la anul, locul să fie peitor (a. 1611). Ştepanelij, d. c. 1. De nu vor plăti banii, să fie viilta pietorea (a. 1618). ap. T. Papahagi, c. l. Vameşul cela ce va afla un dobitoc încărcat cu negoţ . . . nu-l va putea lua drept vama dzicînd cumu-i periloriu acel negoţ, pentru căce l-au ascuns de vamă. prav. 47. Iar care răgiaş nu va da banii la dzi, iar să fie moşie piitoare (a. 1668). Iorga, s. d. vi, 144. De să vor duce ficiorii noştri de la noi să avem a da noi samă de dinşi şi de bucatele lor şi să fie şi bucatele noastre pieitoare (sec. XVIII), id.ib. xvi, 100. 6. (învechit şi regional; despre bunuri materiale; adesea adverbial) (Care este dat, luat, moştenit, vîn-dut etc.) pentru totdeauna, veşnic, definitiv. Rămasă parte me(a), iar eu i-em vândut-o peitoar(e) lui drept 9 lei (a. 1736). Ştefanelli, d. c. 34. Locul eu i l-am dat piitor, în veci de vcci (a. 1737). id. ib. 37. Acest loc l-am vândut peitor de bun(ă) voie no(a)stră (a. 1754). id. ib. 56, cf. 69, 104. I-am văndut o bucăţe di moşie .. . şi i-am văndut-o piitor, să fie a lui şi a feciorilor lui, feţi şi fele, în veci de veci (a. 1773). id. ib. 113, cf. 119. I-am văndut lui moşie drept 7 lei, adecă şepte lei, piiăloare,. in veci de veci (a. 1784). id. ib. 148. Merii se mai pun la spcculanţi şi ca ipotecă ... râmînînd banii peritori. Frîncu-Candrea, m. 14. Zapis piitorin. Com. Marian. îl cumpără pieilor. RAdulescu-Codin. Am cumpărat pieilor două pogoane, in lunca Sămării. Udrescu, gl. — Pl. : pieritori, -oare. — Şi: (Învechit şi regional) pieitor, -oăre, pictor, -oare, piitor, -oare, (regional) plritor, -oare (alr ii 4 763/228) adj. — Pieri + suf. -tor. PIERITCrA s. f. I. 1. (Popular) Om sau animal slab, lipsit de energie şi de vigoare, care abia se mai ţine pe 6259 PIERIŢIUNE - 582 - PIERSICA picioare ; căzătură, mortăciune (I 1). Cf. dr. v, 218, bul. fil. iv, 119. E de vinzare periiura asta? Omul vine zgribulii şi spune: da. contemp. 1949, nr. 126, 8/3. [Calul] se opintise de jos şi tata îl suduia amar . . . -Mince-te ciinii..., jupui-te-ar de viu călăii, pierilură! Camilar, c. p. 131. Dă-o, omule, peritura ceia că bal-jocureşte toate vitele, ap. tdrg, cf. sfc iii, 187, corn. din Marginea-Rădauţi, a vi 26. 2. (Prin Ban., Transilv. şi Munt.) Semănătură cu plantele rare, pipernicite, rău dezvoltate (din cauza condiţiilor nefavorabile); p. ext. plantele de pe o astfel de cultură. Cf. Pamfile, a. r. 115, Viciu, gl., ai.r ii 5 198/76, 228, 310. O- (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O pieritură de holdă, alr ii 5 198/172. A ieşit in vale o peritură de griu mic, rar, galben, sfrijit. Udrescu, gl. . + (Regional) Ctnepă măruntă crescută pe marginea cînepiştii (Talpa Ogrăzile-Roşiori de Vede). Cf. Coman, gl. + (Regional) Iarbă rară şi mică (Crihalma-Rupea). Cf. Lexic reg. ii, 46. 4 (Regional) Loc dintr-o porum-bişte în care n-a răsărit porumbul semănat (Bîrsana-Sighetul Marmaţiei). Cf. alr sn I h 94/353. + (Prin nord-vestul Munt.) Teren sărac, neroditor (pe care nu creşte nimic). O peritură de loc, pe unde nici iarba nu creşte. Udrescu, gl. II. (Regional) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, supărare, greutate, dificultate mare. Cf. lex. mars. 235. Cind cîntă ţarca în apropierea unei case însemnează de multe ori şi lucru rău, pentru că ea cinlă şi a pieritură. Marian, o. ii, 57. — PI.': pierituri. — Pieri + suf. -tură. PIERIŢHÎJVE s. f. v. piericiune. PIÎRSĂ s. f. v. piersică. PIERSĂCTÎŢ, -Ă adj. v. piersicuţ. PIlîRSĂŞ s. m. v. piersic. PIÎRSEC s. m. v. piersic. PIERSECĂ vb.I v. piersica. PIERSECÂT, -Ă adj. (în desclntece) Umflat, băşicat. Bubă roşie, Bubă părsecată, Bubă vînătă. gr. s. v, 61, cf. 51, vi, 94. Viţă de vie piersăcată, Peste gard aruncată, Muşcătură de şerpe vindecată, mat. folk. 1979. — PI.: piersecaţi, -te. — Şi: părsecât, -ă adj. — V. pierseca. PIÎRSECĂ s. f. v. piersică. PIERSECEL s. m. v. piersicel. PIERSECfiLE s. f. pl. (Bot.; prin Olt.) Papucul- domnişoarei (Jmpatiens sultani). Cf. Borza, d. 87. — Piersică + suf. -ele. PIERSECÎU, -lE adj. v. piersiciu. PIERSECIÎŢĂ s. f. v. piersicuţ. PlfiRSEG s. m. v. piersic. PlfiRSEGĂ s.f. v. piersică. PIÎRSIO. s. m. 1. (Şi, regional, în sintagma persec de toamnă, Borza, d. 126) Mic pom din familia rozaceelor, cu frunzele lungi, asemănătoare cu ale migdalului şi cu flori trandafirii care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele lui comestibile (Persică vulgaris). Cf. ANON. CAR., gcr i, 356/24. Multe livezi... de pomi piersici şi smochini. Aethiopica, 46r/25, cf. Coteanu, pl. 22. Pomii ... cărnoşi-osoşi precum sînt: prunii, pearsecii. Economia, 142/10, cf. lb. Migdalul, persicul, prunul, cireşul pentru dînşii au tot un nume. Negruzzi, s. i, 102. Lingă pridvor era :. .un corcoduş, doi zarzări şi cîţiva piersici. Filimon, o. i, 264. în clima temperată .. . cresc: mărul, părul, piersicul, migdalul. Drăghi-ceanu, c. 116, cf. Baronzi, l. 141. Florile de persic sînt cele mai frumoase, iar fructele au cel mai răcoritor gust. Delavrancea, t. 51, cf. ddrf, Brandza, fl. 68, Gre-cescu, fl. 194, Alexi, w. Toate părţile piersicului conţinut esenţă de migdale amare şi acid prusie, care le dă un gust şi miros plăcut. Bianu, d. s. Punem . . . între rîn-durile de struguri foi de piersic. Pamfile, i. c. 241. în cîntece, piersicul nu-i invocat, şez. xv, 105, cf. Panţu, pl. Caişii şi persicii îşi scutură petalele eînd încep să înflorească vişinii şi cireşii. Simionescu, fl. 33. La fereastră îşi înălţau trupuri crude doi piersici in floare. Sahia, n. 71, cf. Voiculescu, l. 222, ds, Bujorean, b. l. 388. Dormitau în grădina lui veche merii şi prunii, piersicii şi caişii încărcaţi de roadă. Stancu, r. a. v, 212. Piersicii de roadă se răstoarnă, v. rom. martie 1954, 6, cf. Borza, d. 126. Aprigă fală. Şi. . . drăguţă! Ca un piersic dat în floare, t martie 1962, 15, cf. der, h ii 11, 251, Graiul, i, 396, Vîrcol, v. 97, alr sn i h 210. •£> E x p r. (Popular) A da (ceva) după piersic = a ascunde (ceva), a dosi. Ar putea crede cineva că le-am dat după persic; ... — Să le furi. Zanne, p. iii, 292. (Popular şi familiar) A o lua (sau a o aduce) pe după piersic ori a umbla (sau a se da) pe după piersic = a spune (ceva) pe ocolite, a evita să spună lucrurilor pe nume ; a căuta un subterfugiu, a se eschiva. Cf. Zanne, p. ix, 507, xv, 105. Adicăte o iei după chersic, ca să zici că numai eu îl stric. Popa, în scl 1969, 332. A bate piersic (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva), a bate măr. Cf. Şăineanu, d. u. + Lemnul piersicului (1), din care se confecţionează diverse obiecte. Şi fură aduse cinstitele lui moştii... în secrii de piarsec. Dosoftei, v. s. decembrie 241r/17. 2. (Bot.; regional; şi in sintagmele piersic sălbatic, Borza, d. 18, piersic pitic, id. ib.) Migdal pitic (Amyg-dalus nana). Cf. Borza, d. 18. 3. (Bot.; prin nord-vestul Transilv. şi prin nordul Olt.; şi in sintagma piersic de vară, Borza, d. 23, alr sn i h .204/334) Cais (Armeniaca vulgaris). Cf. alr ii 6 071/836, alr sn i h 204. 4. (Bot.; regional) Canale (Impaliens balsamina). Cf. BULET. GRĂD. bot: V, 60. — Pl. : piersici. — Şi: (învechit şi regional) piersec, piărsec, (regional) piersăş (Borza, d. 126), pierseg (id. ib., alr sn i h 210), picrzic (Borza, d. 126), piârsic (id. ib.), persoe (id. ib.), cliersit (id. ib. 18), cliirsig (id. ib.) s. m. — Lat. persicus. PIERSICĂ vb. I. T r a n z. (Popular ; complementul indică oameni, mai ales copii) A lovi, a bate tare (pro-vocîndu-i umflături, băşici pe corp); p. r e s t r. a urzica, a băşica (cu o plantă urticantă). Cf. Poi.izu. Eu să-ţi spui că rumănu care nu-şi piersică, nu-i ure-cheşte, nu-i mustră . . ., nu-şi stăpîneşte copiii de mici mult păcătuieşte. Jipescu, o. 118. Milrana simţi cuvintele Marichei ca şi cum o piersicase cu urzici greceşti. Delavrancea, s. 42, cf. ddrf, Alexi, w. Fugiţi la o parte, diavolilor, că vă piersic . . . ; şi le arătă cleştele de la sobă. conv. lit. xliv, 543, cf. Ghiriţescu, gr. 253. Am să te piersic eu! dr. i, 249. L-a piersicat rău. ib., cf. iv, 841, Şăineanu,d.u., Scriban,d. Aşază-te, băiete, că te piersec! rev. crit. iii, 164. L-a prins şi mi l-a piersecat, de-o să ţină minte. ib. Astîmpără-te, că de te piersăcă tată-tu, îi vai de capu tău! mat. dialect, i, 85. -O Fi£. Epigramele . . . făceau să rîdă chiar pe aceia cari erau piersicaţi de verva caustică a doctorului. ap. TDRG. — Prez. ind.: piirsic. — Şi: piersecă vb. I. — V. piersică. 6275 PIERSICARE - 583 - PIERZARE PIERSICÂRE s. f. (Regional) Acţiunea de a piersica; bătaie (care provoacă umflături, băşici pe corp). Cf. Polizu. — Pl. : piersicări. — V. piersica. PIERSICĂ s. f. 1. Fructul comestibil al piersicului (1), cărnos, suculent şi parfumat, de formă aproape sferică, acoperit cu o pieliţă pufoasă, de culoare găl-buie-roşiatică, cu sîmburele foarte dur şi brăzdat de şanţuri. Cf. anon. car. Fiarbe piarsecele cu apă până ce vor înceape a să li să lua coaja. MîncArile, 116/13, cf. gcr ii, 98/26, drlu, Clemens, lb, Polizu, ddrf, Alexi, w. Piersicile slnt puţin acide. Bianu, d. s., cf. tdrg, Nica, l. vam. 193, Panţu, pl. La masa de sub nuc, ii aştepta un coşuleţ împletit cu mere, piersici şi pere. C. Petrescu, î. ii, 85- Ai văzut livada cu meri şi cu peri şi cu persice şi cu toate: e a ei! Sadoveanu, o. vi, 554. Pămîntul dă din el Tidve, izmă, muşeţel, Boance, piersice. Arghezi, vers. 200. Veni cu două borcane, unul cu compot de caise şi altul cu compot de piersici. CÂxiNESCU, s. 794. Să ne întîmpine o piersică pe creangă. Blaga, p. 87, cf. Pamfile, b. 17. Cînd o creşte în tei nuci Şi alunele in plcop Şi piersicele prin soc (= niciodată). Teodorescu, p. p. 273. Persică păroasă, Bucăţică lindinoasă (Smochina). Gorovei, c. 346, cf. Pascu, c. 138. O- (Ca termen de comparaţie, de obicei cu aluzie la o piele sau un ten catifelat şi rumen) Ca două mindre persici e peptul tău cel fraged. Negruzzi, s. ii, 37. Purta în suflet. . . obrazii ei fragezi ca piersica. Rebre '.nu, i. 20. Avea o pieliţă albă cu pufuşor ca la piersică. Şado-veanu, o. ii, 116. Era proaspătă ca o piersică dată în pîrg. Stancu, r. a. iv, 298. F i g. Cînd unul dinlr-a Il-a îl luă la bătaie, Andrei înghiţi supus piersicile pe care băiatul i le făcea în creştet. T. Popovici, s. 88. O Loc. adj. (Regional) în sîmburul piersicii = (despre o pînză) care a fost lucrat cu un anumit model în ţesătură (asemenea sîmburelui de piersică). Cf. h xviii 20. <0> (Cu determinări care indică specia sau varietatea) Piersecă lipicioasă, anon. car. Piersică roşie. Panţu, pl. Piersică golaşă, id. ib. Piersică comună. id. ib. 2. (Prin nord-vestul Transilv. şi prin Maram.; în forma piersecă; şi în sintagma piersecă de vară, alrm sn i h 144) Caisă, alrm sn i h 144. — Pl. : piersici şi (popular) piersice. — Şi: (învechit şi regional) piersecă, piârsecă (Clemens, alr ii 6 080/2, 27, 29, 310, 316, 346, 812, 872), (regional) piersă (alr ii 6 080/574 ; pl. piersă, ib.), piersegă (ib. 6 080/130) s. f. — Lat. persica. PIERSICEL s. m. (Bot.; regional; mai ales la pl.) Canale (Impatiens balsamina). Cî. tdrg, Panţu, pl., Scriban, d.., Borza, d. 87, h v 353, 374, xviii 168, 267. — PI. : piersicei. — Şi: piersecel s. m. Borza, d. 87, h v 353, 374, xvm 168, 267. — Piersic + suf. -el. PIERŞICÎU, -ÎE adj. De culoarea (verde sau roşiatică a) piersicii. Doauă procovtţe de atlazu piersiciu cu floricele (a. 1808). Iorga, s. d. xiii, 63. Odăjdii ce am dat la biserică, adică: . . . Un stihar de atlazu piersiciii cu floricele (a. 1808). id. ib., cf. I. Ionescu, m. 695. Vinurile pe la noi sînt roşii, persăcii şi alburii, ap. hem 764, cf. ddrf. Respectivul nu e niciodată îmbrăcat, ci gătit. . . cu nişte cămăşi piersicii, v. rom. iulie 1962, 145. După culoare: vin alb, negru, profir, piersiciu şi roşu. h xi 401, cf. v 97. Tu, brîncă vişinie, Tu, brîncă pier.secie. dr. ivi 841, cf. 840, Ciauşanu, gl. + (Regional ; despre cai sau despre culoarea părului lor) Şarg, Cf. Barcianu, Alexi, w. Dires piersiciu. dr. iv, 840. — Pl.: piersicii. — Şi: (învechit şi regional) picr-seeiu, -ie adj. — Piersică -ţ-suf. -iu. PIERSICTÎŢ, -A s. f.,. adj. I. S. f. (Regional) 1. (în forma piersecuţă) Caisă (Poiana Sibiului-Sebeş). Cf. alrm sn i h 144/130. 2. (La pl.; în forma persecuţe) Migdal pitic (Amyg-dalus nana). Cf. Borza, d. 18. II. Adj. (Prin Ban..; în forma piersăcuţ) Frumos (ca piersica). Nana mea ha cu cocori, îmi dă gură prin stobori Şi. la mari şi la micuţi Şi la domnii piersăcuţi. L. Costin, gr. bAn. ii, 150. — Pl. : piersicuţi, -e. — Şi: (I) piersecâţă (alrm . sn i h 144/130) s. f., (II) picrsăctiţ, -ă adj. — Piersică -f suf. -uf. PIERZANIE s. f. 1. Moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire (1), pierzare (1), (învechit) piericiune (1), (regional) pieişte (1); (cu sens atenuat) primejdie de moarte, nenorocire, suferinţă mare. S-au ridicat nenorocitul, luminai în pierzania lui dfrazele nădejdii din urmă. Caragiale, 0. ii, 236. Lăcomia duce la pierzanie pc antilopa Buce-gdor. ap. tdrg. Poale chiar acuma mergem la pierzanie ! îşi zise deodată Iţic. Rebreanu, nuv. 283. Şi alte oştiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîm-puri. Pierzania altora au nu v-au dat de gîndit? C. Petrescu, r. dr. 10. Au pierit oameni, au ars pămînturile, dar cîntecele nu au puiul să piară; ele au trăit tinere peste secole, rămînînd mereu povestitori despre acele vremuri de pierzanie, contemp. 1953, nr. 365, 3/4, cf. Beniuc, v. a. ii, 28, cf. id. v. 48. 2. (Popular) Avort. Facerea fără de timp (avort, perzanie), dacă născarea urmează mai înainte de împlinirea lunii a şesa. Fătu, m. 51/24, cf. N. Leon, med. 141, Bianu, d. s. Cînd e o femeie în primejdie de pierzanie . . . i se dă apă de aceea de băut. Gorovei, cr. 267. 3. Decădere, degradare (morală); desfrîu; perdiţie, pierzare (3). Ar fi ştiut să-i spuie vorbe de acelea care. .. înalţă inimile din întunerec şi din pierzanie. Vlahuţă, ap. cade. Cîrciumarul care otrăveşte ca să trăiască, luînd banii munciţi ai altuia ca să-i dea în schimb boala şi pierzania ruşinoasă, ap. tdrg. Pierzania începe tn noaptea-nlunecată. Petică, o. 134. Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă şi femei . . . uşoare. Sebas-tian, t. 205. în noaptea aceasta, Petrea a coborît cea din urmă treaptă spre pierzanie. Sadoveanu, o. i, 533. Era încredinţată că femeia aceea nu avea să-l ducă pe fiul ei decît la pierzanie. Stancu, r. a. iii, 24. 4. (învechit, rar) Pierdere (II 1). Perzania otgoanelor, a ancorelor, a pînzelor . . . pricinuită din furtună (a. 1840). ap. tdrg, cf. Polizu, lm. — Pl. : (rar) pierzanii. — Pierde + suf. -anie. PIEUZĂRE s. f. 1. Moarte (năprasnică, violentă); ucidere, masacru; pieire (1), pierzanie (1), (învechit) piericiune (1), (învechit, rar) pierzăciune, (regional) pieişte (1); (cu .sens atenuat) primejdie de moarte. Cine-ş va da sufletul său nevoiei şi moriiei pentru Bris-tos . . . bună iaste şi adevărată acea pierzare. Coresi, ev. 72, cf. R. Greceanu, cm ii, 198. Aşezase căpeteniile ca în lucrurile de perzare numai Despot să fie giude-cătoriu. Şincai, hr. ii, 213, cf. Beldimân, n. p. ii, 13/13, lb. Tîlharii... Ce întocmesc comploturi şi fără de sfială, Aproape de pierzare, ucideri chibzuiesc. Alexandrescu, o. i, 122. Numai tunetul cînla adine, ca un proroc al pisrzărei. Eminescu, n. 11, cf. Caragiale, o. ii, 233, Ispirescu, l. 65. Nu-i undă să nu ştie cuvintele pierzării . . . Numai chemarea morţii răsare din furturiă. Cerna, p. 45. Ard satele. . . Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. Iosif, p. 26. Mărturisise că i-a fost frică să-l lase pe lata numai cu gîndurile in întuneric. Gîndul. . . ne duce de mînă, fără să ştim, spre pierzare. G. M. Zamfibescu, sf. m. n. i, 167. Vouă-i robul de vînzare, Sau e robul de pierzare? pop., ap. gcr ii, 303. Nu ne-i robul de vînzare, Ci ne-i numai de pierzare, Că-i prieten frîncilor. Teodorescu, p. p. 546, cf. Alexici, 1. p. 2, Balade, ii, 14. (F i g.) A noastră moşie fru- 6282 PIERZARE - 584 - PIERZĂTOR moaşă nespus Grumazul şi-a-nlins spre pierzare. Goga, p. 59. O (învechit şi popular) Locul (cel) de pierzare = loc de execuţie a pedepsei capitale. Şi-l duc trăglnd pre uliţe pănă la locul cel de pierdzare şi inlăi ii taie capul. prav. 91. Sosiră la locul cel de pierdzare in ceasul acela ce-şi ridicaşi mina armaşul să le taie capetele. Varlaam, c. 393. S-au dus la locul de pierzare. Pann, ap. Şăineanu, d. u. Cind ajunse la locul de pierzare, Afin zise împăratului: . . . am să spui înaintea lor un mare cuvinl şi apoi vei porunci să-mi laie capul. Ispikescu, l. 117, cf. ddrf. Toi drumul pînă in pădurea asia se simţea nenorocit, ca şi cind s-ar fi dus la locul de pierzare. AgÎrbiceanu, a. 64. <0> L o c. v b. (învechit şi popular) A cla pierzării (sau la pierzare) ori (regional) a scoate la pierzare = a ucide; a executa. Nu iasle obiceiul rimleanilor să dea pre vrun om la pierzare pină nu va avea mainle cel piril ptrişii lui de faţă. n. test. (1648), 168T/13. Nici un om nu se va da pierzării fără a nu fi holărirea pedepsii (Începutul sec. XIX). Uri-cariul, iv, 282/23. Toţi fură intr-o glăsuire ca fata să sc dea pierzării. Ispirescu, l. 353. Căci, poimiine-n primul mare, Mă vor scoale la perzare. şez. ii, 37. O Expr. (învechit) A-şi pune viaţa întru pierzare = a garanta cu preţul vieţii; a-şi pune capul. îi răspunse că îşi pune viaţa înlru pierzare . . . dacă istoriile ce are a povesti de acum înainte nu vor fi cu mii de ori mai frumoase. Gorjan, h. i, 162/21. <0> (Prin exagerare) Şi aşa oricum la mine prieleşugu-i perzare. Conachi, p. 84, cf. 86. Nu cunosc un mijloc mai sigur de pierzare Ca dorul care noaptea se tinguie-n cînlare. Petică, o. 134. Dragostea care-i prea mare Duce-te chiar la pierzare. Reteganul, ch. 83. + (învechit; la pl.) Spânzurătoare. îşi postase trupele şi tunurile sale în dreptul podului de piatră aşezat peste rîuleţul Ruscior, aproape de pierzări (furci). Bariţiu, p. a. ii, 420, cf. Polizu, Barcianu. 2. (în limbajul bisericesc; în opoziţie cu min-tuire, salvare) Pierdere a vieţii veşnice ca urmare a degradării morale şi a căderii în păcat; pieire (2), (învechit) piericiune (2), pierdere (I 2). Că sufletului celuia necuviosul amară-i iasle pierzarea. Coresi, ev. 73, cf. 25, 71, gcr i, 31/25. Tu mă-ndreapiă inlr-a la cărare, Să nu-mi scap paşii călră pierdzare. Do-softei, ps. 46/12. închinăciunea ce se dă dracului aduce pierzare. Antim, ap. gcr ii, 4/31. Pizma şi zavistia nice un lucru bun nu aduce, fără numai pierzare de suflet (a. 1712). bul. com. ist. i, 166. Nefugind de răotate, s-au dat pierzării. Mineiul (1776), 61v2/24. O, ccrescule părinte. . ., nu mă lăsa ca să piei călcînd urmele pierzărei. Drăghici, r. 61/31, cf. tdrg, AgÎrbiceanu, a. 46, Şăineanu, d. u. Ia să mă duc cu, să scap de la pierzare sufletele rînduile lui Sarsailă, i. cr. i, 78. 3. Decădere, degradare (morală); desfrîu; perdiţie, pierzanie (3). Dacă femeia are caracter slab, cade in haosul pierzării. Filimon, o. i, 136. Aveam în oşlime Un fiu . . . Şi pentru aceasta m-am dai in pierzare, Să-l fac între oameni ferice şi mare. Bolintineanu, o. 71. Aspra sărăcie zilnic se însărcinează Pe tăbliţele pierzărei să înscrie nume noi. Macedonski, o. i, 85. Pari la lume mai frumoasă, mai vioaie ca-nainle, Spre perzarea linerimei şi ispita tuluror. Ollănescu, h. o. 139. îţi dau voie să vii oricînd ca să-ncerci să mă tragi pe calea pierzării. Călinescu, e. o. i, 282. 4. (învechit) Pagubă în vieţi sau în bunuri materiale ; prăpăd, dezastru. Dea seama înaintea lui Dumnezeu care este pricina atîtui rău şi atîleai pierzări. C. Gantacuzino, cm i, 61. S-au întors înapoi cu puţină perzare în oameni ce au fost în metereze. Muşte, let. iii, 28/6. Mare stricăciune şi perzare făcînd moscalii in oşiile lurceşli, au luat şi. . . loale averile (sfîrşitul sec. XVIII). let. m, 280/32. Să pricinuia mare perzare in dobitoacele norodului (a. 1804). Uricariul, i, 27. Duşmanul, fără curaj pentru pierzarea ce piţisă in acea dimineaţă..., nu avea mai mult aceeaşi înfocare, ab (1829), 291/15. Perzarea noastră... se suie la 1 200 ucişi şi răniţi, ib. 581/21, După atîlea isprăvi măreţe şi strălucite, românii cercară şi o pierzare. Bălcescu, m. v. 75. 5. (înve chit) Pieire (4). Cf. Clemens. D-a ta viclenie numai şi de tine am ruşii, Ce-n prăpastia pierzării patria ta ai Urii. Heliade, o. i, 420, cf. 196. S-au sfirşit toate!. . . Domnia-i la pierzare. Alecsandri, t. ii, 174. 6. (Regional; in sintagma) Marhă de pierzare — vită de pripas, v. pripas (Boiu Mare-Baia Mare). Cf. alr sn ii h 323/272. 7. (Popular ; in 1 o c. a d j.) Dc pierzare = (în construcţii negative) ă) (despre unităţi de timp) care este risipit în zadar, irosit. Că nu-i vremi de pierzare, Că s-aude-n depărtare Zgomot de poteră mare. F (1887), 426, cf. Alecsandri, p. p. 257 ; b) care jste de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat. Lasă, nu eşti de pierzare, te ţii incă bine. Udrescu, gl. — Pl. : (învechit, rar) pierzări. — V. pierde. PIERZĂCHj'NE s. f. (învechit, rar) Pierzare (1). Doară spure cineva in mormente meserearea ia şi deade-vărul tău în perire (pierdzăciune d)? psalt. 181, cf. cdde, Pascu, s. 23. — Pierde + suf. -(ă)ciune. PIERZĂTOR, -OÂRE adj. 1. (învechit şi popular) Nimicitor, distrugător; vătămător; ucigaş. Iară itl-hariul ca un munciloriu e şi pierzătoriu şi sOicdioriu. Coresi, ev. 485. Sfătuindu-să cu clînsul un sfat rău şi pierzătoriu. Varlaam-Ioasaf, 139v/14, cf. lb. Săte-a-jungă Cite rele pierzătoare, Să le bală ploi şi soare. Coşbuc, p. i, 204. Acolo merse el cu vasul Umblînd după otrava pierzătoare De uns săgeţi pe vîrful de aramă. Murnu, o. 9. Că lumea (e) înşălătoare Şi de omeni pierzătoare, pop., ap. gcr ii, 230/34. Săbiile-s tăietoare Şi de cap îs perdzătoare. Densusianu, ţ. h. 175. O (Substantivat) Doi pierzători au pus Domnul: cel ce vine să fure şi să ucigă şi să piarză. Coresi, ev. 487. Dracilor le iasle pierzătoriu (cca 1633). gcr i, 84/34, Crcdzuşi-mă că sămt fiiu lui David; credzuşi că sămt picrdzătoriul dracilor. Varlaam, c. 253. Avea un ţigan călău, adică un pierzător dc oameni. M. Costin, ap. ddrf, cf. Mineiul (1776), 7lr2/13. Ajungind soacra biruitorului şi a pierzătorului soţului ei, ea muri în anul 1300. Iorga, c. i. i, 70. + (Substantivat; învechit) Persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. După fugirea . . . pierzătoriului Ţării Moldovei... au făcut iarăşi domnu la Moldova pre Necolaie Mavrocor-dat. R. Greceanu, cm ii, 197. Aşa s-au cuvenit perză-toriul ţerei Ardealului. Şincai, hr. ii, 295. + (învechit) Care provoacă dezordine, răscoală. Aflăm acest bărbat pierdzătoriu (carele face rădica re şi găl-c e a v ă n. test. 1648) cela ce rădică protivire tuturor iudeilor, cod. vor. 58/21, cf. Coresi, l. 117/4. 2. (învechit; în limbajul bisericesc; adesea determinat prin ,,de suflet“,., ,1a suflet“) Care duce (în urma păcatelor săvîrşite) la osîndă şi la pierderea vieţii veşnice. Neşte eretici scornisease o eresă pierzătoare la suflet. Dosoftei, ap. Pascu, s.. 128. Nu poate merge nimea la ei să-i înderepteze şi să-i întoarcă dinlr-acea cale pierzătoare de suflet, fl. d. (1680), 58v/l. Carii pentru neascultarea cea pentru roadă au dormit cu somnul cel pierzătoriu. Mineiul (1776), 205r2/2. Slujind la . . . draci pierzători şi la idoli surzi şi nesimţitori. Varlaam-Ioasaf, 40v/16, cf. 148v/27. Iasle păcatul pierzătoriu dc suflete. Molnar, ret. 17/12. 0» (Substantivat) Putearea cea răpitoare a pierzătoriului turmei tale. Mineiul (1776), 5va/37, cf. 12rl/13. Necuratul, pierzătorul creştinilor, ddrf. + (Substantivat, m. art.) Diavolul. Şi cela ce marea şi duhurelor necurate oprea şi cu cuvînlul zdrobea dracii, cum aemu prins fu şi căzu in clucsele pierzătoriului şi nepriitoriului ? Coresi, ev. 84. 3. (învechit) Care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie (3); degradant. Carele-şi dau trupurile (le le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie 6284 PIERZĂTURĂ - 585 — PIESĂ pentru puţină peerdzătoare dobindă. prav. 171. Dar societatea ce tolerează acestea . . . nu este complice cu cei ce profesează acesle cauze pierzătoare ? Bolinti-neanu, o. 432. + (Substantivat) Persoană care încalcă principiile morale sau religioase; om păcătos; om defăimător, batjocoritor. Ferice bărbat ce nu merge la sfatul necuraţilor . . .; la şederile pierdzătorilor (p ă-cătoşilor s, gr e a ş i ţ i 1 o r h) nu şeade. psalt. 1. De va spurca un om necredincios vreo fată ... să se gonească ca un spurcat şi pierzătoriu de rodul creştinesc. prav. gov. 78v/5, cf. cuv. d. bătr. i, 19/8. 4. (în dicţionarele din trecut; adesea substantivat) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere (materială). Cf. Budai-Deleanu, lex., Polizu, Barcianu, Şăi- NEANU, D. U-, CADE. — Pl. : pierzători, -oare. — Pierde + suf. -ătdr. ^ PIERZĂTIÎR s. f. (învechit, rar) Răutate; viclenie, uneltire. Toate vrăjmăşiile şi pierzăturile, dragostea le biruiaşte. Coresi, ev. 47. — Pl. : pierzături. — Pierde + suf. -ătură. PIÎRZIC s. m. v. piersic. PIES s. n. v. piesă. PlfiSĂ s. f. I. 1. (Adesea urmat de determinări ca ,,de teatru“, „teatrală“, „dramatică“) Operă literară compusă în formă de dialog şi destinată să fie reprezentată pe scenă; operă dramatică. Piesul sau comedia numită ,,Norii“ slujisă spre o mărturie de obşte de o îndelungă răbdare a acestui filosof. Molnar, i. 396/18. Cea întăi piesă dramatică reprezentată în limba romănă. Asachi, m. h. 1/3. Am dori să vedem şi acesle piese reprezentate, cr (1846), 1081/35. S-au făcut . . . sugetul celor mai frumoase piese teatrale. Calendar (1847), 25/31. Aveţi dreptul de a şterge orice vă place din piesele de teatru, cr (1848), 103/40, cf. Stamati, d. Dă aplausuri nu numai peniru că piesile sint bune, dar pentru că au înţăles. Russo, s. 4, cf. 7. Numi un comitet teatral care să se ocupe cu alegerea pieselor. Negruzzi, s. i, 341. Nu este locul aici a face critica piesei. Dîmboviţa (1858), 12l/48. Nu se ruşinează de a merge să vadă piese naţionale. Alecsandri, f. 48/3, cf. id. t. i, 156. Piesa e foarte aplaudată. Mace-donski, o. i, 49! Piesa de teatru e gen dramatic cu adevărat, numai cînd este jucată. Ibrăileanu, s. l. 38, cf. 8. Mă întrebă de piesele noui ce se joacă. C. Pe-trescu, s. 163. O piesă în trei acte. cade. Auzisem de el cînd cu reprezentarea la Teatrul Naţional a piesei Saul. Galaction, a. 101, cf. id. o. a. x, 40. Am văzut o piesă care se ocupa cu ,,a doua conştiinţă“, sau aşa ceva. Camil Petrescu, t. m, 62. Poftim repertoriul: o sută de piese. Brăescu, o. a. i, 35! SCenă după scenă, piesa se desfăşura înaintea publicului. Vlasiu, a. p. 359. O piesă romantică de aşa amploare e imposibil să se joace. Sadoveanu, o. xi, 461, cf. id. e. 64, 214. Viaţa nu poate fi privită ca o piesă de teatru din stal: v. rom. februarie 1957, 218. Piesa nil interesează numai prin ceea ce se întîmplă, ci, mai dits, prin ceea ce se spune pe scenă, t decembrie 1962, 9, cf. 27, 82. <0> F i g! Căci aceloraşi mijloace Se supun cîle există Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă; Alte măşti, aceeaşi piesă. Eminescu, o. i,' 196. Producerea mărfii pentru care au luptat ei a fost primul act al piesei, care se anunţa ca o sumbră tragedie. Sadoveanu, o. ix, 326. + P. gener! (Rar) Operă literară. 2. Compoziţie muzicală. Muzica 'militară executa in peaţă, pentru public, piesele cele mai frumoase. cr (1848), 112/15. Comunica lista pieselor cînlaie, repro-ducîndu-le vocal. Călinescu, e. o: i, 67, cf. Preda, R. 152, dn2,. m 1961, nr. 1, 14. ■ 3. Fiecare dintre actele, documentele, însemnările cuprinse într-un dosar, într-o colecţie etc. (destinate să stabilească un drept sau să facă proba, unui fapt). Iată şi texturile ce le reproducem ca piese justificative. Hasdeu, i. v. 241, cf. lm, cade. Judecătorii aplică legea în raport cu piesele dosarului, pr. drept, 68. învinuitul are dreptul să ia cunoştinţă de învinuirea ce i se aduce şi de piesele de la dosar. ib. 731, cf. dn2. 4. Obiect de valoare, operă de artă etc., expuse într-un muzeu sau făcînd parte dintr-o colecţie. Mergea . . . legănîndu-se puţin prin faţa tablourilor şi a pieselor expuse în muzeu. Călinescu, s. 140. Vîn-duse cea mai mare parte din piesele arheologice, id. ib. 232, cf. 551. Pereţii sînt acoperiţi cu tablouri şi fotografii, piese rare, unele unice, de muzeu. Stancu, u.r.s.s. 72, cf. dn2. 5. Obiect sau fiinţă care face parte dintr-o categorie, dintr-o serie de obiecte sau de fiinţe identice ori asemănătoare; exemplar. Prepeliţele se duceau în zbor. . . N-am mai lovit nici o piesă. Sadoveanu, o. x, 471, cf. 476. Trimise pe Sultan să aporteze şi a doua piesă. id. ib. xi, 411. Ţineau toţi cu mîinile un covor persan . . . Era o imitaţie de Tebriz . . . , o excelentă piesă de menaj. Călinescu, s. 48. Un inel cu un sardoniu admirabil. E o piesă superbă, id. ib. 328, cf. 50. Să se păstreze şi mandibula, ea urmînd a fi folosită la aprecierea vîrslei piesei împuşcate, vîn. pesc. iunie 1962, 4. 6. Fiecare dintre figurile, cu forme caracteristice, ale unor jocuri sportive sau de societate. Cf. cade. Ţăcăneau veseli piesele de os [ale dominoului] pe mesu-ţele de marmoră. Demétrius, a. 58. Am jucat şah . . . La a treia partidă pierdută a spulberat piesele. Barbu, p. 36. 7. Fiecare dintre obiectele de îmbrăcăminte care fac parte dintr-un ansamblu. Se vor executa costume de baie . . . , bluze, rochii din două piese etc. Scînteia, 1960, nr. 4 842. 8. Monedă (de metal); s p e c. monedă de 5 lei, care a circulat în trecut. O piesă de 5 lei. ddrf, cf. cade. Purta pinteni cu duriţa lată cil o piesă de cinci lei. Brăescu, o. a. ii, 91, cf. i, 7. Hei, birjar! liber? ■ . . Două piese! — Suie. Teodoreanu, m. ii, 182. îmi dai o piesă! ... — N-am atîl! Doi lei! bul. fii., iv, 154. Mai dă-mi cinci lei. N-am acum la îndemînă, sînt cam strîmlorat. Felix îi întinse şi a doua piesă. Călinescu, e. o. i, 36. Scoase din buzunar două piese de argint şi le jucă puţin in mînă. id. ib. 306, cf. ii, 90, 221, scl 1969, 333. 9. Fiecare dintre armele de artilerie aflate în dotarea unei unităţi militare, unui stat etc. Armata noastră avea ... în total pînă la 35 000 oameni şi 140 piese de artilerie. Hasdeu, i. v. 139, cf. lm. Regimentele de artilerie au fiecare cîle opt baterii de cîle 6 piese fiecare (a. 1892). TJricariul, xxii, 448, cf. cade. Baterie de patru piese. Scriban, d. Ii. Element component al unui tot unic, organizat. 1. (învechit) Parte a unei plante, a. unei flori. Această expanzie este de o formă diferită şi servează de bazie pieselor (bucăţilor) ce compun acei doi verticili de mijloc a jflorii. Caiet, 76r/23. O floare observată în toate piesele compoziţiei sale este formată dinafară de două vertiţile. ib. 76v/l. 2. Parte demontabilă a uiiei maşini, a unui mecar nism, a urnii instrument, a iinei construcţii etc.; organ de maşină sau element component al unui mecanisţn, instrument, aparat, al unei instalaţii etc. Piesă de contact. Marin, f. 304/29. Forjarea este o metodă bazată pe proprietatea maleabilităţii metalelor, dind piesei. ... forma dorită. Ioanovici, tehn. 110. Un mecanic... cerea răstii o piesă ajutorului îngenuncheat pe o foaie-de cort. C. Petrescu;-!. ii, 42, cf.-id. a. 466. Desfacerea pieselor se-succeda în ordine prea convenţională. BRĂESCU, o. A. 1, 234. Vin din toate părţile, pe cale mecanică, piesele componente. 'Sahia, .u.r.s.s. 86. Piese forjate şi stampate. NOM, Prof. 27. Scurtarea duratei' reparaţiilor presupune..»şi asigurarea materialelor şi pieselor necesare. Scînteia, 1953, nr. 2 786. -Maşinile astea sînt afurisite şi .'. . se supără dacă ti stric vreo piesă. Pas, 6288 PIE SCIOAHĂ - 586 - PIETON z. i, 307, cf. LTR2. O piesă de Iraclur cind faci, Dc obicei nu semeni cu un vraci. Labiş, p. 64. Pare o piesă simplă cind te uifi la ea. Scînteia, 1960, nr. 4 725, cf. der. <> Piesă de schimb v. schimb. 3. (în sintagma) Piesă anatomică = parte dintr-un cadavru pregătită special pentru disecţie şi studii anatomice. Cf. cade. Întîlniră alt sanitar, cu un lighean de tablă, in care se afla un picior tăiat de sub genunchi; alb ca o piesă anatomică. C. Petrescu, î. ii, 43, cf. DI,, DM, DN2. 4. (Rar ; în sintagma) Piesă de experienţă piaţă de apreciere, v. piaţă (I 1). Cf. Arvinte, term. 159. — Pl. : piese. — Şi : (învechit) pies s. n. — Din fr. pièce. PIESCIOÂBĂ s. f. (Rar) Piesetă. Dacă publici piescioara nu uita a pune in vedere notiţa: Reproducţia oprită. Caragiale, o. vii, 325. — Pl. : piescioare. — Piesă + suf. -cioară. PIESCIŞTE s. f. (Regional) Loc, pe coasta unui deal, de unde izvorăşte un pîriu. Com. din BrXdişorul de Jos-Oraviţa. — Accentul necunoscut. — Pl. :? — Etimologia necunoscută. PIESETĂ s. f. Piesă de teatru de proporţii reduse ; (rar) piescioară. V.scenetă. Pieseta populară preaslă-veşte viclenia. .Sadoveanu, o. ix, 262. Ca o ilustrare, e destul să amintesc piesetele lui Marşac: ,,Casa pisicii“ şi ,,Castel, castelaş“. contemp. 1948, nr. 108, 10/1. Au declarai că discuţia e inutilă, intrucit pieseta a fost acceptată, ib. 1950, nr. 185, 4/5. Nişte piesete ale lui luau la vale moravurile politiei şi păcatele societăţii. Pas, z. iv, 127, cf. sfc iv, 82. — Pl. : piesete. — Din fr. pieccttc. PIESIÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui piesă. Cf. p i es ă (I 1). Trei piesuţe i s-au pus in scenă la noi. contemp. 1966, nr. 1 012, 4/2, cf. sfc iv, 183. — Pl. : piesuţe. — Piesă + suf. -ufă. PIEŞTENĂC s. m.v. pfistirnac. P1ETÂTE s.f. I. (învechit) Milă1 (I 1); indurare, bunăvoinţă, înţelegere. Mi-i ruşine, după toate strim-bătăţile meale . . . , de a fi forţat a implîra tîndreaţa şi pietatea voastră. Calendariu (1794), 34/33. Aibi pietate, Morna . . ., Ttetrage-mi din piept fierul, că simţ îngheţul morţii. Heliade, o. i, 345. Alerg dar la pietatea obştii împotriva aceştii mari nebăgări de seamă către omenire. Kretzulescu, m. 104/17, cf. Aristia, plut. Aibi pietate de o nenorocită care nu trăieşte decit pentru ca să se bucure de vederea la. Filimon, o. i, 323, cf. 321. Cade la genunchii monarhului şi cere pietate pentru amantul ei. id. ib. h, 262. Ai dar pietate cu el şi ascultă-l citeva momente. F (1869), 140, cf. Ba-ronzi, i. l. i, 208/7. <$■ Munte de pietate v. munte (4). 2. Sentiment de (duioşie şi de) respect profund faţă de cineva sau de ceva ; (rar) pioşenie. V. v e n e r a-ţ i e, devotament. Duioşia şi pietatea pe mormint lumini aprinde. Asachi, s. l. i, 206, cf. Negulici. Conştiinţa de drept e zguduită, pietatea cătră legi micşorată. Bariţiu, p. a. iii, 429, cf. Stamati, d. Noi cu mai mare pietate incă am călătorit pe urmele călătoriei. Russo, s. 41, cf. prot.-pop., n. d. Am primit cu cea mai adincă . pietate părinteasca prea fericirii voastre epistolă (a. 1865). Uricariul, x, 967, cf. f (1870), 30. Ne atestă şi ele pietatea şt iubirea de vină-toare ale învingătorului Daciei. Odobescu, s. iii, 73, cf. i, 334. Îmi amintesc cu pietaté şi cu mîndrie de acum atiţia ani trecuţi, cind eram unul dintre aprigii apără- tori ai independenţii. Caragiale, o. iii, 161, cf. 64, ii, 182. Caut prin sertare Nimicuri scumpe. . ., inima-mi tresare De-o sfintă şi duioasă pietate. Vlahuţă, o. a. 76. Dar dacă face pasul ăsta numai din pietate către coana Diamandula? D. Zamfirescu, v. ţ. 129. Aduna cu pictate din cărţi, manuscripte, acte şi diplome amintirea trecutului naţiunii sale. Iorga, l. ii, 195. Această pietate a lui A. Russo pentru limba vie, cum c in popor, vine desigur şi din priceperea lui. Ibrăileanu, sp. cr. 114. Peste toate mormintele, şi îngrijite cu pietate, şi năpăstuite de ani de zile, lumina aurie de toamnă răzbeşte şi transfigurează. Galaction, a. 298. De la el am învăţat a privi cu atenţie şi cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. Sadoveanu, e. 159, cf. 96, id. o. ix, 519, xii, 8. Întreabă încet cu pietate: — Ctţi or fi căzut? Camil Petrescu, o. ii, 473. 3. Sentiment religios manifestat prin ataşament şi respect deosebit faţă de biserică şi de practicile ei ; evlavie, cucernicie, religiozitate, (livresc) devoţiune, (rar) piozitate. Pietatea . . . era în inima pie-montezei I.orcdana un fanatism nesuferit., cr (1848), 292/48, cf. Negulici, Stamati, d. Făcîndu-şi o idee strimtă de religie şi moral, aruncă în simţimcntul lor de pietate anatemă asupra economici politice, rom. lit. 25S1/12. Prin pietatea domnilor şi a boierilor [mănăstirea Neamţul] căpătă venituri însemnate. Ne-gruzzi, s. i, 214, cf. 283, Polizu. Pentru cei nenorociţi Să te rogi cu pictate intru fericirea lor. Pelimon, s. 56/3. Acopcrind perversitatea sub masca pietăţii cristiane, să jefuim pe văduvă şi orfani. Filimon, o. i, 313, cf. 94, prot.-pop., n. d. O veche capelă poartă, în inscripfiunile, în portretele şi îri odoarele ei, lucrate fără artă, urma pietăţii şi a dărniciei anticilor voievozi. Odobescu, s. i, 374, cf. Barcianu, Alexi, w., Scriban, d. — Pronunţat : pi-e-. — Din fr. piété, lat. pictas, -tis. P1ETÎN subst. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase ale ţesutului subcornos, pricinuind distrugerea progresivă a unghiei. Cf. f.nc. vet. 580, DN2. — Pronunţat : pi-e-. — Din fr. piétiii. PIETÎSM s. ii. 1. Doctrină ascetică a unei secte protestante care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem ; p. ext. atitudine, comportare a adepţilor acestei doctrine. V. puritanism. Cf. Polizu, Barcianu, ŞXineanu, n. u., Scriban, d., dl, dm, dn2, der. 2. (în dicţionarele fin trecut; peiorativ) Evlavie ipocrită. Cf. Polizu, ¿iexi, w. — Pronunţat : pi-e-, — Din fr. piétisme. PIETÎST, -Ă s. m. şi t., adj. 1. S. m. şi f. Adept al pietismului (1). Cf. Polizu, prot.-pop., n. d., lm. Oare să mă fac pictist şi să dau lecţii de pietate ?... Ori, dacă asta nu se poate, atunci să ne facem ateişti. I. Negruzzi, s. v, 170, cf. Gheţie, r. m., Şăineanu, d. u., Scriban, d. 2. Adj. Care aparţine pietismului (1) sau pietiş-tilor (1), privitor la pietism sau la pietişti. 3. S. m. si f. (în dicţionarele din trecut; peiorativ) Epitet dat unui evlavios ipocrit, făţarnic. Cf.. Polizu, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Pronunţat : pi-e-. — Pl. : pietişti, -ste. — Din fr. piétiste. PIETÔN s. m. Persoană care circulă pe jos pe -o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule ; (învechit) pedestru (I 4). V.. t r e c ă t o r. . Acest alei se împarte în trei părţi: partea din mijloc servă pentru cursul trăsurilor . . ,, iar cea din stingă pentru pedoni. Filimon, o. ii, 93, cf, Barcianu, Alexi, w. Poarta 6298 FIETOR - 587 - PIETRĂRIE1 prin care intrasem era pentru pietoni, Galaction, o. a. t, 156, cf. ii, 309, id. a. 439. Mergeam pe Jos la şosea... pe aleea pietonilor. Camil Petrescu, t. i, 134. 1 ntenţiuriea noastră este să sustragi pietonul din gindurile lui fi să ne privească vitrina. Sahia, n. 102, cf. 110. Trotuarul străzii . ... era atîl de plin de pietonii simbetei, că părea un funicular urcind spre Copou. Teodoreanu, m. ii, 99. Hudiţi întunecoase şi umede prin care nu pol trece decit pietoni. Sadoveanu, o. ix, 227, cf. Scriban, d. Calea Victoriei . . . suporta o circulaţie penibilă de trăsuri şi pietoni. ArgheüI, b. 82. A lual-o razna... pe aleea pietonilor. Căli- nescu, s. 90. Pietonii se îndeamnă mai mult pe părţile umbrite ale străzilor, v. rom. octombrie 1954, 171. Apropiindu-se de pasajele pentru pietoni, conducătorii de autovehicule au obligaţia să reducă considerabil viteza, ri, 1967, nr. 7 120. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) în faţa casei, Dragavei se izbi piept în piept cu Gaiitany, pieton. Călinescu, s. 667. — Pronunţat : pi-e-, — Pl. : pietoni. — Şi : (Învechit, rar) pedun s. m. — Din fr. piéton. — I’cdoncit. pedoue. l'IETÔR, -OARE adj. v. pieritor. PIETÔS, -OASĂ adj. (învechit) 1. Evlavios, cu- cernic. Pe euvioşi li lasă în rugă pletoasă. Heliade, 0. i, 212. Iar pieiosu-i cuget. . . Svola pînă la tronul cerescului părinte, id. ib. 216, cf. 202, Baronzi, 1. l. i, 208/8, lm. A descălicat şi a dai in genunchi . . . Calul stă neclintit fără ca să vază ceea ce produce pletoasa mirare a stăpînului. Odobescu, s. iii, 59, cf. Gheţie, r.m., Barcianu, Alexi, w. 2. Plin de (afecţiune şi de) respect, pătruns de veneraţie (pentru cineva sau ceva). Cu cca mai pietoasă îngri jire, să nu lăsăm a se izbici. . . acea bură de nobil sînge românesc. Odobescu, s. iii, 561, cf. i, 375, ddrf, Şăineanu, d. u. 3. Milos (I 1). Cf. Baronzi, i. l. i, 208/8. — Pronunţat : pi-e-. — Pl. : pietoşi, -oase. — Din it. pietoso. PIETRAl subst. (Ornit. ; regional) Prundăraş (Chara-drius dubius) (Grădinarii-Oraviţa). Cf. Băcescu, păs. 128. — PI. : ? — Piatră -f suf. -ai, P1ETH Alt subst. 1. S. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (I 1) (pentru construcţii) ; cioplitor de piatră. Şi năimea pietrari şi teslari ca să tocmească casa Domnului şi fauri de fier şi de aramă. Biblia (1688), 323a/10. Un meşter pietrari care să ştie meşteşug bun foarte (a. 1712). Iorga, b. r. 143. Lei 10 de la starostele de peirari ce taie peatră în deal (a. 1776). Uricariul, xix, 326, cf. Budai-Deleanu, lex. Vel vornicu de politie . . . avînd sub epislaşia d-sale pre . .. starostele de teslari, starostele de pietrari (a. 1813). Uricariul, i, 198, cf. vii, 90. De acia înainte, ca de o poştă de drum, sînt tot case necurmale unde şăd pie- trarii. Golescu, î. 19, cf. drlu, lb. Legiuni de zugravi şt de petrari erau osîndiţi ca să aşterne pe ziduri . . . toate acele nemărginite epopee vînătoreşti. Odobescu, s. iii, 80. Petrarii . . .ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. Slavici, n. i, 29. Pietrarul care-şi va zdreli degetele. Delavrancea, t. 98, cf. I. Brăescu, m. 16, cade. Porunci . . . să-i fie adus la castel un meşter pietrar. Sadoveanu, o. xi, 171. Meşterii pietrari ■ . . au muncii cu tragere de inimă. Scînteia, 1952, nr. 2395. Căci alte lespezi albe rîvneşc în munţi chemarea Ca din pietrar să-şi facă pe ani tovarăş. Arghezi, vers. 167. I.a capătul celălalt. . . locuia o rudă a pietrarului. Călinescu, b. i, 66, cf. ltr2, Graiul, i, 104. 2, (învechit şi regional, mai. ales în Mold.) Zidar (în piatră I 1). Petrarul au viclenit [la zidirea casei]. Herodot (1645), 125. I -au învăţat dracul pre aceia pietrari, la faptul feredeului, de-au zidit în temelie un voinic şi o fată. Dosoftei, v. s. septembrie 28v/25. Petrarii gătesc mai îniăi varul. Drăghici, r. 44/24. Pietrari. . . cari fac case. Contemporanul, iii, 659, cf. ddrf, Săghinescu, v. 99, cade, h x 500, Iordan, l. m. 194, com. din Marginea-Rădăuţi, chest. ii 10/153, 161, 184, 250, alr ii/i h 220. + (Prin sudul Mold.) Sobar. Com. Iordan. 3. (Rar) Pavator (care pavează cu blocuri cubice de piatră I 1). Cf. ddrf. Pietrarii care dregeau pavajul. BassarabescU, ap. tdrg, cf. cade. Pietrarii. . . c-un genunchi aplecat, Uşor polrivindu-le, în ritmuri apropie romburile egale De la o margine a străzii la alta. s mai 1965, 44, cf. alr n 6 478/53, 76, 172, 182, 365. H. Subst. 1. (Transilv.) Porţiune de teren cu multe pietre (I 1) sau acoperită cu piatră (sfărîmată). Cf. lb, com. din Vaşcău, alr ii 2 483/105, a ii 8. 2. (Regional) Stîncă (Şanţ-Năsăud). Cf. alr i 400/215. 3. (Regional) Soclu de piatră (I 1) sau de cărămidă la cuptoarele de pîine ţărăneşti (Răşinari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 426. 4. (Regional) Adăpost din lespezi de piatră construit pentru oi pe vîrful muntelui. Cf. scl 1969, 333. 5. (Regional) Numele unui vînt care bate dinspre nord (Copăcel-Făgăraş). Cf. h xvii 43. III. S. m. (Iht.) 1. Peşte de mărime mijlocie, de forma unui fus, cu pete negricioase pe spate, cu burta şi aripioarele bătînd în gălbui, care trăieşte în ape adînci cu fundul pietros sau nisipos ; (regional) fus, sulă, rîp, sula-ciobanului (Aspro zingel). Cf. Antipa, f. i. 27, Atila, p. 243, Şăineanu, d. u., Simionescu, f. r. 219, Băcescu, p. 46, 144, C. Antonescu, p. 8, SFC III, 150. 2. (Regional) Porcuşor (Gobio uranoscopus şi kes-slcri). Cf. Băcescu, p. 46, 143, 146. IV. S. m. (Ornit.) 1. Numele a două specii de păsări: a) (şi în sintagmele pietrar de munte, pelrar mare, Dombrowski, p. 372, pietrar sur comun, id. ib., Băcescu, păs. 128) pasăre de mărime mijlocie, cenuşie pe spate şi cu o pată albă pe frunte, care trăieşte mai ales prin locuri stîncoase şi nisipoase, hrănindu-se cu insecte; (rar) pietroşel-sur, (regional) codalbiţă, pie-troaică sură (Oenanthe oenanthe oenantlie). Cf.Marian, o. i, 415, Dombrowski, p. 372 ; b) (şi în sintagmele pietrar negru, Dombrowski, p. 376, 377, Băcescu, păs. 127) pasăre cu aripile şi spatele negre, cu abdomenul alb; (regional) pietrean2, pietroică neagră (Oenanthe plesclianka pleschanka). Cf. Băcescu, păs. 127. Ciobanii, pe aceste paseri (. . . cari ciripind zboară încontinuu din o gaură de stîncă in alta) le numesc pietrari de munte. Turcu, e. 22. 2. (Regional) Pietroşel (1 a) (Petronia stulta). Cf. Marian, o. i, 415, Barcianu, tdrg. 3. (Regional)' Prundăraş (Charadrius dubius). Cf. Băcescu, păs. 128. 4. (Regional) Lăstun (Delichon urbica) (Petrila). alr sn iii h 702/833. 5. (Regional) Prigorie (Merops apiaster) (Săcele). Cf. ALRM sn ii h 517/182. G. (Regional) Pescărel (II 1 b) (Cinclus cinclus) (Streza Cîrţişoara-Victoria). Cf. alr i 1 046/170. 7. (Regional) Cînepar (Carduelis cannabina). Cf. Polizu. 8. (Suspect) Codobatură (Motacilla alba). Cf. Băcescu, păs. 127. V. S. m. (Mai ales la pl. ; în credinţe şi superstiţii) Persoană despre care se crede că ar fi înzestrată cu puterea să oprească sau să îndepărteze grindina, ddrf. Pietrarul alungă piatra cu furculiţa, cuţitul şi lingura cu care a cinat el în seara de ajun. Pamfile, văzd. 142, cf. 154. — Pl. : pietrari. — Şi: (regional) pitrâr s. m. — Piatră + suf. -ar: PIETRĂRÎE1 s. f. 1. Carieră de piatră (I I). Cf. Polizu. Uzufructuarul sc foloseşte asemenea întocmai ca proprietarul de minele, pclrăriele şi nisipurile ce sînt 6303 PIETRĂRIE3 - 588 - PIETRIFICA in explotaţiune la deschiderea dreptului de uzufruct. Hamangiu, c. c. 135, cf. Barcianu. Un şuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. ap. tdrg. 2. (Cu sens colectiv) Mulţime de pietre (I 1); loc pietros; s p e c. grohotiş. Cf. Alexi, w., Galaction, o. a. ii, 46. în stingă drumului o îmbulzeală de molozuri, după aceea pietrarii risipite. Sadoveanu, o. xvi, 11, cf. alr ii 2 483/514, alr sn m h 811/64. + Zid, perete construit din piatră (I 1); partea din piatră a unui zid, a unui perete. Pietrăria, cu tencuiala învechită şi căzută, se păstra slobodă sub cununile de iederă. Sadoveanu, o. x, 334. 3. (Familiar; cu sens colectiv) Mulţime de pietre preţioase. împăratul, în podoabele crăieşti, rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie, îl aştepta cu inima deschisă. Delavrancea, s. 100. Ai pus pe tine cu lopata toată aurăria şi pietrăria pe care o posedăm. Stancu, r. A. iv, 112. 4. (învechit, rar; la pl.) îngrăşăminte artificiale pentru sol (pe bază de calcar). De am întrebuinţa . .. ipsosul şi celelalte pietre de var am îmbunătăţi pămintul şi atunce cu îngrăşeri şi pietrării am dobîndi . . . rodu-rile cele mai bune. I. Ionescu,c. 40/7. — Pl. : pietrării. — Piatră + suf. -ărie. PIETRĂRÎE2 s. f. Meseria de pietrar (II). Cf. Philippide, p. 61, cade, h x 77, 506, 512, xii 281. — Pietrar + suf. -ie. PIETRĂRÎŢĂ s. f. (Ornit. ; prin vestul Transilv.) Codobatură (Motacilla alba). Băcescu, păs. 128, cf. 129. — Pl. : pietrăriţe. — Pietrar + suf. -iţă. PIETREAlA s. f. 1. (Regional) Boală caracterizată prin întărirea unui organ sau a unei regiuni a corpului (Chiojdu-Văleni de Munte). Cf. Georgescu-Tistu, b. 35. Junghiurile de la cutare să domolea, Obin-teala, petreala, brînci, ceas rău, năjil. id. ib., cf. gr. s. vi, 112. 2. (Prin nordul Munt.) Soluţie preparată din zeamă de varză în care s-a dizolvat piatră-acră, folosită pentru fixarea culorilor pe ouăle de paşti. Ouălor ce nu se încondeiază, înainte de a se băga în pietrele, li se fac cruci cu ceară topită. Muscel, 49. — Pl. : (2) pietrele. — Piatră + suf. -eală. PIETIIEAn1 s. m. Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşului Piatra-Neamţ sau este originară de acolo; (la pl.) populaţie care locuieşte în Piatra-Neamţ. Fugind prin tirg prin Piatră, şi gonindu-l pietrenii, l-au fost ajungînd un popă. Neculce, l. 13. Au scos ochii popii şi pietrenilor acelor ce l-au gonit. id. ib. — Pl.: pietreni. — Piatra (n. pr.) + suf. -ean. PIETREÂN2 s. m. (Omit.; prin sud-estul Mold.) Pietrar (IV 1 b) (Oenanthe pleschanka pleschanka). Cf. Scriban, d., Băcescu, păs. 128. — Pl. : pietreni. — Piatră + suf. -ean. PIETRELUÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică şosele, străzi, curţi etc.) A pietrui (1). Cf. sfc iv, 132. — Prez. ind.: pielreluiesc. — Piatră + suf. -ălui. PIETRELUÎT, -Ă adj. (Regional; despre şosele, străzi, curţi etc.) Pietruit. Peste Lăţimea şi Podu (o girlă mai la apus) trecea şoseaua pietreluită de ieşea pe grindul Mocanului pină in malul Dunării, săm. iii, 142. — Pl.: pietreluiţi, -le. — V. pietrelui. PIETRICEA s. f. v. pietricică. PIETRICEAUA s. f. v. pietricică. PIETRICÎ vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre zăpada care se topeşte) A se face zgrunţuroasă; a se întări, a se solidifica. Că primăvara soseşte, Zăpada se pietriceşte, Colţu ierbii se iveşte, mat. folk. 384, cf. SFC iv, 40. 2. T r a n z. (Complementul indică şosele, străzi, curţi etc.) A pietrui (1). Cf. sfc iV, 40. — Prez. ind. : pietricesc. — V. pietricea. PIETRICÎ CĂ s. f. I. Diminutiv al lui p i a t r ă. 1. Cf. piatră (I 1). Puindu-ş o petricea in rost . . . mearse la Ţ[aJrigrad. Dosoftei, v. s. decembrie 211r/27. Un nebun o pietricea in fundul mării aruncă. Cantemir, ist. 269. Iar pă zios, in loc dă pietricele, Zac lot pietri scumpe şi mărgele. Budai-Deleanu, ţ. 325, cf. lb, drlu. Căutam pietricele de acele pestriţe. Drăghici, r. 8/17, cf. 54/30. Mută-i noaptea — numai riul Se frămîntă-n pietricele. Eminescu, o. iv, 280. Sfarmă Piatră se făcu o pietricică şi se puse sub laiţă. Creangă, o. 167. Din cînd in cînd el arunca cîte o pietricea în riu. Slavici, n. i, 62, cf. 64. Murmurul apei, care dă d-a dura pietricelele din matcă. Delavrancea, s. 13, cf. ddrf, Philippide, p. 33, Barcianu, Alexi, w. Avusese noroc de-o pietricică ce lăsase un gol. Gîr-leanu, n. 216, cf. Pascu, s. 170. Nu ţi-a intrat cumva-n pantof O pietricică? Topîrceanu, m. 4. Mă jucam in faţa casei cu pietricele albe şi negre. Vlasiu, a. p. 9. Marinarii s-au aşezat pe punte jos ... , cu beţe şi pietricele, încercind să descurce şi ei gîciloarea loghicească a străinului. Sadoveanu, o. xii, 60. Copiii... o luau Ic ţintă lovind cu pietricele. Bart, s. m. 70. Lovind din cind în cînd cile o pietricică de pe jos cu virful bastonului. Călinescu, s. 29. Pardoseala de ciment cu pigmenţi negri, pietricele de pietriş. Barbu, p. 261. Oltule, Olieţule! . . . Slăbească-ţi vîrtejele Să-ţi văd pietricelele. Alecsandri, p. p. 284, cf. 283. Nu poci trece valea mare, Că valea-i cu petricele. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 69. A pus casa-n petricele Ca să calce murgu-n ele. Hodoş. p. p. 47. Sună petricică, sună. şez. iii, 21. Sună, suhăşi răsună, Sună clietricica-n vali. mat. folk. 1335, cf. 1461. Apă-n guşă mi-a luat, Pietricele-n degiţele. Păsculescu, l. p. 58, cf. 247. Fă-mă,Doamne, . . . Izvoraş de munte Cu petricele mărunte, folc. transilv. ii, 40. Am o fîntîniţă largă Plină de petricele albe (Gura). Gorovei, c. 183. + Art. (Şi în construcţiile de-a petricică, h v 56, alr ii 4 381/78, de-a pietricelele, alr sn v h 1 289, în pietricele, ib., de-a pietriceaua, ib.) Numele unui joc de copii jucat cu mai multe pietricele (I 1) care se aruncă în sus şi trebuie să fie prinse (cît mai multe) cu dosul palmei; de-a pietrele, (regional) de-a pietruţele, la pietrucele. Cf. h ii 50, 64, 82, îv 159, 258, 259, alr sn v h 1 289. 2. Cf. piatră (II 3). Bianu, d. s. II. (Regional) 1. (Bot.) Agurijoară (Porlulaca gran-diflora). Borza, d. 136. 2. (La pl.) Garofiţe de grădină (Dianlhus barbalus). Cf. bulet. grăd. bot. v, 57. O Pietricele albe = Dianlhus simonkaianus. Cf. ib. xi, 51, Flora r.p.r. ii, 267, Borza, d. 59. Pietricele roşii = Dianlhus saxiyenus. Cf. bulet. grăd. bot. xi, 51, Borza, d. 59. 3. (Ornit.) Codobatură (Motacilla alba). Băcescu, păs. 129. — Pl.: pietricele. — Şi: pietricea, (regional) pietri-ceăuă s. f., (I 1) pitricile (alr sn v h 1 289/29) s. f. pl. — Pietricică, cu schimbare de suf. de la pietricea. — Pietricea D(e)-a pietruţele sau în pietruţe = pietricica (I 1). Cf. alr sn v h 1 289. — Pl. : pietruţe. — Piatră + suf. -uţă. PIEUCf vb. IV. R e f 1. (Prin nord-estul Olt.; despre oameni) A slăbi; a se urîţi, a se poci. Cf. Ciau-şanu, gl, Ce te-ai pieucit aşa ? id. ib. - — Prez. ind. : pieucesc. — Etimologia necunoscută. PIEUNĂ vb. I. Intranz. 1. (Regional; despre păsări, mai ales despre puii acestora) A piui1 (1). Prin curţi, piaună pui mărunţi de găină. Lungianu, ap. CADE. 2. (Prin Ban.; despre urechi) A ţiui. Cf. cade. Cînd îţi piaună urechea dreaptă se zice că te vorbeşte cineva de rău. L. Costin, gr. băn. 157. — Prez. ind. pers. 3 : piâună. — Formaţie onomatopeică. FIETJNÂT s. n. (Regional) Piuit (1). Pieunatul puilor de găină. Lungianu, ap. cade. — Pl.; pieunaturi. — V. pieunii. PIÎVIŢĂ s. f. (Prin sud-vestul Munt.) Zăvor de lemn. Com. din Turnu-Măgurele, alr ii/i mn 121, 3 812/886. — Pl. : pieviţe. — Etimologia necunoscută. PIEZ s. m. v. piază. PIEZĂNTIN subst. v. pezăntin. PIEZĂŞÎT, -Ă adj. v. piezişat. PIEZEÂŞ, -Ă adv., adj. v. pieziş. PIEZÎŞ, -Ă adv., adj. v. pieziş. PIEZÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A prevesti (mai ales ceva rău). Oaia care zbiară seara în staur piezeşte a rău. ap. scl 1969, 333. — Prez. ind.: piezesc. — V. piază. PIEZÎŞ, -A adv., adj., s. n. I. Adv., adj. I. (Care este) înclinat, oblic (1), diagonal (faţă de o dreaptă sau de un plan); p. e x t. strîmb ; (învechit) piezişat. Hotarul. . . lăsînd matca pîrăului face peste cîmp cam chezîş pînă în marginea pădurei (a. 1766). Uri- cariul, xix, 33- Tulba Haricliei, înfăşurînd-o cu nişte piei roase, ... o purta pieziş preste umere. Aetiiiopica, 9v/3. Să ţinea una de alta întru horă cu bună rănduială şi piezeaş, ca să poată să şi umble şi să şi joace (a. 1773). ccr ii, 89/7, cf. Budai-Deleanu, lex. De la călătoria pămîntului în giurul soarelui şi de la piezişa ... plecare a osiei lui cătră şăsul eclipticii, se nasc pe la noi patru părţi fireşti a anului. Rus, i. i, 28/1. Tainecilc-i raze dînd pieziş pe o zidire. .. Mîngîie a ei ruină. Alexandrescu, o. i, 74. La răsărit, o linie pleca tot din Carpali în direcţiunea piezişă călră Pont. Hasdeu, i. c. i, 3.3. Şira coastelor aşezată pieziş. Odobescu, ş. iii, 64, cf. ii, 266. Aduse paloşul cam pieziş şi-i reteză capul. Ispirescu, l. 27. Era o zi-nnorată . . . , Născîndele ei raze pieziş se strecurau. Macedonski, 0. i, 53, cf. 237. Fiindcă razii de căldură cad foarte-pieziş, căldura nu capătă destulă putere, f (1889), 471/2. Soarele apunea în dosul colibei luminînd pieziş miriştile roase. D. Zamfirescu, ap. cade, cf. Candrea, f. 390. Mărunluşează şi paiele, scoţîndu-le afară prin lovituri piezişe sau aruncate ale îmblăciului. Pamfile, a. r. 200. Un stol de grauri se lasă, pieziş, în apropiere. Gîr-leanu, n. 210. Ploaia, cu picături dese şi măzărate, . . . se depăna pieziş din ceruri pe pămînt. Hookaş, dr. 1, 111, cf. id. m. n. 131. Pe fereastra piezişă privea o pată de soare nemişcată. Rebreanu, nuv. 188. Mă prind cu mina dreaptă de iarbă, înfig călcîiele pieziş şi tot ajung sus. Camil Petrescu, u. n. 404. Ploua subţire, pieziş, o ploaie rece. Brăescu, o. a. i, 290. Jzbea-n mîrţoagă căruţaşul Zvîrlind cîte-un pieziş scuipat. Lesnea, i. 111. Soarele pieziş se. lasă-n mare Şi umbrele alunecă pe munte. Pillăt, p. 185. Nici n-au intrat în trunchiul din codru, doborît, Pieziş nici fierăstrăul, nici joagărul tîrît. Arghezi, vers. 324, cf. 385. Eu Zic să mai batem o scîndurică aşa, pieziş. Căli-nescu, s. 344, cf. 31. Sprîncenele uşor piezişe, O cută, vertical pe frunte, Vădind trecutul de răstrişte. Blaga, p. 134, cf. 119. Ai ochii niţeluş piezişi, de parcă ai fi sămînţă de tătar. Stancu, r. a. iii, 262, cf. id. d. 7. Cam pieziş, peste drum, era o casă veche, fără curte. v. rom. august 1953, 15. In auriul soarelui pieziş Nu rodul copt, ci vistiri moarte flutur. Beniuc, c. p. 91. Soarele bătea pieziş în ferestre. Preda, r. 98. Sub raze lungi, piezişe, de-asfinţit, Un arbore odată mi-a vorbit. Isanos, ţ. l. 29. Filtrată, lumina cădea pieziş, tremu- 6348 PIEZIŞ - 592 - PIEZOELECTRICITATE rînd ca o pinză. il octombrie 1962, 12. O F i g. Tare sînt singur, Doamne, şi pieziş! Copac pribeag uitat în cimpie. Arghezi, vers. 36. O Expr. In pieziş şi eurmeziş = în toate părţile, în lung şi în lat, cruciş şi curmeziş; pretutindeni. Cf. Polizu. A zîmbi pieziş = a zîmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune etc. De aceea — sfîrşi, căruţaşul zîmbind pieziş — nu vrea să-şi revizuiască procesul. Sadoveanu, o. xvi, 17. 4 (Substantivat, f.; Mat.; învechit) Diagonală. Perpendiculara AB va fi mai scurtă decit oricare piezişă. Poenaru, g. 23/9. Două piezişe OB, OE . .. dopotrivă intre dinselc. conv. geom. 44/2. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. V. abrupt, prăpăstios. Trecem prin vad şi urcăm pieziş malul înalt şi rîpos din stingă. Vlaiiuţă, R. P. 76. Urcăm pe cărări piezişe pripoarele descoperite. id. o. a. 148. Dealul pe care i l-a arătat baba copilei era foarte înalt şi pieziş. Marian,.o. i, 160. Zace-nfundată-nlre stinci o fîşie de loc cu piezişe Coaste, menit-a fi port. Coşbuc, ae. 15, cf. Alexi, w. Dincolo de părîul Dracului se înalţă Zăhata, mai piezişă, mai îngustă, cu multe cînepişti. Rebreanu, i. 51. Malul cobora pieziş, ca o stîncă, vreo cincizeci de metri. id. r. i, 70. La stingă porţii este o scară care se întoarce scurt şi urcă pieziş in pridvorul care înconjoară turnul pătrat. Camil Petrescu, o. i, 322. A trecui peste nouă stînci înalte ce ajung cu vîrfurile pînă la soare şi piezişe ca păretele. Mera, l. b. 27, cf. 52. ^ (Substantivat, n.; învechit, rar) Pantă1 (1), povîrniş (repede). Cf. Polizu. 3. F i g. (în opoziţie cu direct, deschis) (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. e x t. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiş, tainic. Impuneri d-alde astea Nescrise şi piezişe cu mult sînt mai fatale Decit cele d-a dreptul. Heliade, o. i, 224. Turcia, influenţată pieziş de către inamicii noştri. Bolliac, ap. ddrf. Se atacau în faţă Numind orice lovire piezişă felonie. Alecsandri, Poezii, 469. Novelele autorului nostru sînt. . . fără tendenţă, fără vanitate, fără scopuri piezişe. Maiorescu, cr. ii, 340. Hotărît astă-daiă să nu mai umble pe căi piezişe. Gane, ap. cade. Se văzu dară nevoit a alerga la mi jloace piezişe. Ispirescu, ap. cade. Înrîurirea criticei este cel mult piezişă şi generală. Petică, o. 441. în mod pieziş şi ascuns, căuta să înrîu-rească liotărîrea colegilor care judecaseră procesul. Brătescu-Voineşti, p. 181. Era un om deosebit de drept şi mai cu seamă inaccesibil intervenţiilor piezişe. Galaction, a. 23. încercă să pară nepăsător, deşi presimţea altuia lovitură piezişă. C. Petrescu, a. 372. Moşului nu-i plăceau răspunsurile piezişe. Vlasiu, a. p. 279. Mitrea se strecură în ogradă pieziş, pe portiţa vitelor. Sadoveanu, o. x, 522. Un gînd pieziş al aţîţă-torilor la război, contemp. 1949, nr. 156, 7/6. Şi nu ştim ce păreri de rău Ne tulbură, pieziş, avînlul. Blaga, p. 126. Sublocotenentul îi spuse înlr-o şoaptă piezişă: — Licsandre, vino mai aproape, vreau să-ţi spun ceva. Camil Petrescu, o. ii, 8. 4. (în legătură cu verbe ca „a privi“, „a se uita“ etc. sau cu substantive ca „privire“, „ochi“) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) saşiu, cruciş; f i g. (care este, are loc etc.) (pe) furiş; (în mod) iscoditor, bănuitor sau cu răutate, cu duşmănie, cu rea-voinţă. O piezeşă căutătură p-al său slăpîn aruneînd, Se-ntoarce, îşi pleacă capul. Heliade, o. i, 101. Văzînd că cală cam pieziş din fire, începu să-i zică. Pann, p. v. i, 26/19. Te priveşte c-un ochi pieziş, fără a rîde, fără a plînge. Negruzzi, s. iii, 461. Ea face pe trufaşa, pieziş privind spre noi. Macedonski, o. i, 166. Aruncă o privire piezişă, fricoasă şi trecu înainte. Vlahuţă, s. a. iii, 117. Poliţaiul îl asculta cam pieziş. D. Zamfirescu, v. ţ. 194. Căpitanul se uita pieziş ca un hoţ care vrea să dea o lovitură mişelească. Sandu-Aldea, u. p. 169. Aruncă repede spre mine şi pieziş o coadă de ochi întunecată. Hogaş, dr. ii, 5, cf. id. m. n. 35. S-a făcut că se domoleşte şi mi-a răspuns privindu-mă pieziş. Galaction, o. a. i, 119. Salută, privind-o pieziş, pe sub genele stufoase. C. Petrescu, a. 356. întoarse capul şi privi pieziş spre fereastră. Sadoveanu, o. ix, 145, cf. 24, 301, x, 311. Tocmai atunci veni Marina dintr-o parte, aruneînd o privire piezişă lui Felix. Călinescu, e. o. i, 47, cf. ii, 197, id. s. 758. Nu mai îndrăznea să-şi întoarcă decit pieziş privirea. Camil Petrescu, n. 4, cf. id. o. i, 123. Se uitau cam de pe muche, aşa, pieziş, unul la altul. v. rom. decembrie 1954, 35. întorcea pieziş privirea, ca o pasăre de pradă. Vornic, p. 23. Moromete îşi privi a doua oară fiul, de astă dală mai pieziş, mai ascuns. Preda, m. 166, cf. 144, 170. Ea aruncă o privire piezişă înjur. id. r. 173. îl măsura cu ochi răi, piezişi. T. Popovici, se. 127, cf. 7. Bătrînul s-a uitat pieziş la mine. Lăncrănjan, c. i, 28. O E x p r. A vedea (ceva) pieziş = a aprecia (ceva) în mod subiectiv, greşit, denaturat. E numai întrebarea dacă nu cumva am văzut cam pieziş. Codru-Drăguşanu, c. 54. II. S. n. (Regional) Bîrnă care se pune deasupra uşorilor unei uşi sau ai unei ferestre, pentru a consolida peretele (Fitioneşti-Panciu). Cf. chest. ii 117/107. — Pl. : (I) piezişi, -e, (II) piezişuri. — Şi : (învechit) piezeâş,-ă, piez6ş,-ă, piaziş,-ă, pizrtş, -ă (Uricariul, ii, 16/31), piziş, «ă (Cihac, i, 205) adv., adj. — Piez + suf. -iş. PIEZIŞA vb. I. T r a n z. (Rar) A tăia pieziş (I 1). Cf. LM, TDRG. — Prez. ind. : piezişez. — V. pieziş. PIEZIŞĂT, -A adv., adj. (învechit) Pieziş (I 1). Cf. Budai-Deleanu, lex. Dtndu-să în triunghiul piezişat unghiul B. Lazăr, t. 71r/8. Sub liniile tropice niciodată este iarnă, pentru că soarele acolo bate drept, iar nu chezăşii. Drăghici, r. 67/29. — Pl. : piezişaţi, -te. — Şi : piezişii, -ă adj. — V. piezişa. PIEZIŞE A s. f. (Prin Mold.) Pantă1 (1), povîrniş, coastă. Păşaa pe o pezişea ierboasă, ap. tdrg. — Pl. : ? — Pieziş + suf. -ea. PIEZIŞÎME s. f. (învechit) 1. înclinare (faţă de o dreaptă sau de un plan). Osia pămîntului este linia ce-l petrece prin chentru . . . Chezişimea ei, pururea în paralelă pe calea dimpregiurul soarelui, este de 23° 1/2. elem. g. 15/6. Din piezişimea osiei pe calea dimpre-ginrul soarelui, de la apus spre răsărit, urmează schimbarea timpurilor anului. Fabian-Bob, 13/5. 2. Diagonală; direcţie (de deplasare) oblică, în diagonală. C este un ţiendru (sul) care apucă spicele şi duce cu cea mai mare repegiune grăunţile şi paile goale prin piezişimea D pînă la ciurul E. ic. lum. (1840), 342/6. — Pl. : piezişimi. — Pieziş + suf. -i'inc. PIEZIŞITAtE s. f. (învechit, rar) Oblicitate. Cf. Ursu, t. ş. 244. — Pieziş + suf. -itate. PIEZOEL1ÎC.TRIC, -Ă adj. (Fiz.) Care se referă la piezoelectricitate, care aparţine piezoelectricităţii, propriu sau datorat piezoelectricităţii. Efectul piezoelec-tric este utilizat in construcţia traductoarelor. der iii, 750, cf. DN2. — Pronunţat: pi-e-zo-e-. — Pl. : piezoeleclrici, -ce. — Din fr. piezo-electrique. PIEZOELECTRICITATE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor cristale ionice de a se polariza electric sub acţiunea unei deformări mecanice sau de a se deforma sub acţiunea unui cîmp electric exterior; totalitatea fenomenelor electrice produse prin presiunea sau prin deformările exercitate asupra unor anumite corpuri. Cf. der, dn2. — Pronunţat: pi-e-zo-e-. — Din fr. piezo-ălectrieite. 6355 PIEZOMETRU - 593 - PIGĂLI PIEZOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument cu care se măsoară gradul de compresibilitate a lichidelor sau se determină presiunea statică a fluidelor. Piezome-trul sau vasul in care esle cuprins lichidul ce este să se comprime. Marin, f. 370/22, cf. lm. Studiul compre-sibilitălii lichidelor se face cu piezomelrul. Cişman, fiz. i, 272, cf. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 155, dm,. der, dn2. — Pronunţat: pi-e-. — Pl. : piezometre. — Din fr. piézom&tre. PIF interj. (Adesea în corelaţie cu paf şi puf) Cuvînt care imită zgomotul produs de o împuşcătură, de o explozie etc. Cf. bul. fil. iv, 188. — Onomatopee. PIFĂJV s. m. (Familiar şi ironic) Infanterist. Stagiu militar la un regiment de pifani. bul. fil. iv, 188, cf. 124. Noi, cei doi pifani, ne lustruim bocancii. Iordan, l. r. a. 496, cf. l. rom. 1960, nr. 2, 19, com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. — Pl. : pifani. — Pilă + suf.-an. PÎFĂ s. f. (Familiar şi ironic) Infanterie. Cf. bul. fil. iv, 188, Scriban, d. De obicei, pc oameni ca dumneata ii aruncă la pifă. Barbu, p. 237, cf. l. rom. 1960, nr. 2, 19, scl 1969, 333. — Cf. germ. Pfiff „infanterist“. PIFĂNÎE s. f. (Familiar şi ironic) Infanterie. — Pifan + suf. -ie. PIFÍST s. m. (Rar; ironic) Infanterist. Cf. Scriban, d. — Pl. : pifişti. — Pifă + suf. -ist. PÎFNIŢĂ s. f. v. pivniţă, PIFTEÁ s. f. v. chiftea. PIFTELtiŢĂ s. f. v. ciliiteluţă. PIFTl vb. IV v. chifti. PIFTÍE s. f. 1. Mineare preparată din oase (în special de la picioare), din cartilaje şi din carne (de porc, de viţel sau de pasăre) fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi) care, prin răcire, se încheagă şi devine gelatinoasă; răcituri, (regional) aituri, tremurici, cotoroage, îngheţătură, răsol (v. raso 1), reci, pisto-seli, piciorong (II 2). Cf. gcr ii, 43/19. Aşază-l in tipsie puindu-i zeamă pe deasupra şi-l pune să se facă piftie. Mîncările, 13/14, cf. lb. Dă-ne vin, dă-ne piftie, pr. dram. 285, cf. Polizu, Baronzi, l. 98, Cihac, ii, 686. Fac piftie ca să le fie corpul fraged. Marian, s. r. i, 147, cf. 261, Barcianu, Alexi, w. în seara de bobotează, femeile fac piftie. Candrea, f. 53. Un flăcău ori o fată mare ia trei oase rămase din piftii. Muscel, 9, cf. 27. Piftiile prin ele inşile nu hrănesc, ci numai prin carnea din ele. Bianu, d. s. 333. Porcului i se taie intîi picioarele . . . Din ele se vor pregăti răci-turile, ailurile sau piftiile. Pamfile, cr. 201, cf. Goro-vei, cr. 79. Două farfurii, una cu piftie de purcel şi alta cu friptură rece. Brăescu, o. a. i, 250. însă acilea avem friptură de curcan şi piftie, a ris Mitrea. Sadoveanu, o. xvii, 201, cf. Scriban, d. Nu-i prieşte nici rachiul, Nici pastrama, nici piftia, v. rom. mai 1954, 224. Piftiile se pot face din picioare şi urechi de porc şi din picioare de viţel. S. Marin, c. b. 25. Numirile mai deosebite ale mîncărilor sînt: răsol. . . , chiftii sau răcituri. h iii 19, cf. i, 404, ii 81, iii 109, 292, v 104, vi 97, ix 124, 311, xii 158, xiv 210, şez. ii, 246, Viciu, gl., Coman, gl., chest. viii 8/13, alr i 745. Cine s-a fript cu păsatul suflă şi in piftie. Zanne, p. ii, 557. O (Ca termen de comparaţie) Şi le zdrobi cu beaţe . . . cárnea cu oasele frămîntate, cu singe cu tot Intr-una, ca o pihtire. Dosoftei, v. s. septembrie 25T/17. Decit cerbii mai fugare şi decit piftirea mai dezgheţătoare iaste. Cantemir, hr. 197. Pielea se făcu ca piftia, înlrupîn-du-se. Ispirescu, l. 131, cf. 381. Fata se aşeză nepoftită pe laviţă, căci genunchii ii tremurau ca piftia. Rebreanu, i. 201. Ar fi trebuit nişte furci de pătul. . . ca să poţi să înfigi un gard în aşa pămînt moale ca piftia. Galaction, o. 296. Ţuţuianu a fost scos de sub vagon turtit ca piftia. Pas, z. i, 146, cf. ii, 232. 0> F i g. Oricit îi colindase vestea pîn’la scăldătoarea soarelui, pînă unde pămîntul e drob şi piftie, d-a surda erau toate. Delavrancea, s. 82. Pămintul e piftie de apă. Mehedinţi, g. f. 88. Avea ochi de piftie, ca peştele. Sadoveanu, o. xvii, 177. Vlaga românească, devenită piftie de aur, depusă în comptuoarele străine, se prefăcea în noi afaceri peste ocean. Arghezi, b. 136. <0> E x p r. (Regional) A avea carnea piftie = a fi foarte obosit, a fi frînt de oboseală. Cf. Udrescu, gl. A face piftie pe (sau din) cineva sau a-i face (cuiva) pielea piftii = a bate (foarte) tare pe cineva, a zdrobi pe cineva în bătaie. Cf. ddrf, Zannf,, p. iv, 74. Ce staţi cu căciulile in cap, bestiilor? Jos căciulele, că vă fac piftie! Mironescu, s. a. 115. Majorul a luat un registru şi se apropia de mine. — Piftie am să fac din tine, auzi, mă? Vlasiu,a. p. 411. Măăă, piftie vă fac! în scl 1969, 333. Şi cu nodul biciului, li făcea pielea piftii, sez. iv, 133. 2. (Regional; la pl.) Oasele, carnea picioarelor şi ă capului din care se face piftia (1) (Siliştea-Băile Hercu-lane). Cf. gl. olt. — Accentuat şi: (regional) piftie. Com. din Tecuci. — Pl. : piftii. — Şi: (învechit) piitire s. f., piftiii (anon. car.) s. f. pl., pihtire s. f., (regional) piptii (alr i 745/5, alrt ii 11) s. f. pl. — Din bg. iiiixthh, ngr. jrtixxJ). PIFTIÎR s. m. (Rar) Persoană care face şi vinde piftie (1). Moş Stan piftierul. M. I. Caragiale, c. 80, cf. scl 1969, 333. Face Iancu vînătoare, Să vîneze-o ciutalină . . . Şi mi-o da la măcelari, Coarnele la pieptănari, Picioarele la piftier Şi pielea la lăbăcar. Pamfile, cr. 81. — Pronunţat: -ti-er. — Pl.: piftieri. — Piftie + suf. -ar. PIFTIÎ vb. IY. Refl. (Regional) A se face, a se închega ca piftia (1); (învechit, rar) a se piftui2. Supa s-a piftiit. Scriban, d. — Prez. ind. pers. 3 : piftieşte. — V. piftie. PIFTldS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre terenuri) Moale ca piftia (1) (Drajna de Sus-Yălenii de Munte)-Cf. h xi 323. De s-ar intimpla să calce în asemenea ochiuri . . ., se scufundă prin coaja de pămînt piftios. ib. — Pronunţat: -ii-os. — Pl. : piftioşi, -oase. — Piftie + suf. -os. PIFTÎRE s. f. v. piftie. PIFTÎI1 s. f. pl. v. piftie. PIFTUÎ2 vb. IY. Refl. (învechit, rar) A se face» a se închega ca piftia (1); (regional) a se piftii. Cf. ANON. CAR. — Prez. ind. pers. 3 : piftuieşle. — Piftie + suf. -ui. PIGÂLĂ s. f. (Prin vestul Munt.) Migală. Cf. Udrescu, gl. Mare răbdare pe fata asta, cu cîtă pigală a lucrat ea vîlnicile şi alesăturile alea! id. ib. — Postverbal de la pigăli. PIGĂLEÂLĂ s. f. v. piguleaiă. PIGĂLÎ vb. IY v. piguli. 6375 PIGÄLIT1 - 594 - PIGNEALÄ PIGĂLÎT1 s. n. v. pigulit1. PIGĂLÎT2, -Ă adj. v. pigulit’. PIGÄLITÜRÄ s. f. v. piguliturä. PIGIDÎG s. m. v. bidiviu. PIGLĂIS s. n. (Regional, mai ales in Ban.) Fier de călcat. Cf. Pribeagul, p. b. 57, com. din Timişoara, cv 1951, nr. 6, 29, l. rom. 1959, nr. 5, 72, ib. nr. 6, 52, alr sn iv h 1 232. — Pl. : piglaisuri (alr sn iv h 1 232/27) şi piglaisă (ib. 1 232/76). - Şi: liiglăiză s. f. ib. h 1 232/386. — Din germ. Bügeleisen. PIGLĂZĂU s. n. v. tigläzitu. PÎGLU s. n. (Prin Ban.) Fier de călcat. Cf. alr sn iv li 1 232, Lexic reg. ii, 41. — Pl. : pigluri. — Postverbal de la piglui. PIGLXJf vb. IV. T r a n z. 1. (Ban.; complementul indică rufe, haine etc.) A călca {cu fierul de călcat). Gf. cv 1951, nr. 6, 29, l; rom. 1959, nr. 6, 52, alr sn iv h 1 231. 2. F i g. (Regional; complementul indică oameni) A-şi bate joc, a zeflemisi (Comloşu Mare-Jimbolia). Cf. Lexic rec. ii, 41. — Prez. ind. : pigluiesc (alr sn iv h 1 231/36) şi piglui (ib. h 1 231). — Cf. germ. bügeln. PIGLUÎT, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre rufe, haine etc.) Călcat (cu fierul de călcat). Cf. piglui (1). (Comloşu Mare-Jimbolia). Cf. Lexic reg. ii, 41. 2. F i g. (Despre oameni) Năzuros (1), sclifosit, fandosit (Comloşu Mare-Jimbolia). Cf. Lexic. reg. n, 41. — Pl. : pigluiţi, -ie. — V. piglui. PIGMÎNT s. m. 1. (Adesea cu determinări care indică felul) Substanţă colorată naturală produsă de celulele plantelor şi animalelor şi care colorează In mod specific ţesuturile sau lichidele organice ale accs-tora. V. clorofilă, hemoglobină, melanină, b i 1 i r u b i n ă, urobilină. Pigmentul fierei. Albineţ, m. 178/2. Felea se află alcătuită l-iu de da m sau coi ion, 2-lea de papile, 3-lea de pigment. Kretzulescu, a. 448/23, cf. Barcianu. Soarele... dezvoltă in epidermă .. . mai mult pigment, adecă mai multe celule colorate. Mehedinţi, g. f. 121, cf. Şăi-neanu, d. u. După un timp suficient pentru ca substanţele de albire să fi acţionat eficace asupra pigmenţilor, sculurile se scot. Ionescu-Muscel, fil. 352. Se notează o creştere însemnată a pigmenţilor. Parhon, b. 34, cf. dm, der, dn2. 0> F i g. Pardoseala de ciment cu pigmenţi negri, pietricele de pietriş. Barbu, p. 261. 2. Particulă solidă, colorată, insolubilă în mediul in care este suspendată, întrebuinţată în industrie pentru colorare. Cf. Stamati, d., Alexi, w., dl, dm, DER, DN2. — Pl. : pigmenţi. — Din fr. pigment. PIGMENTĂ vb. I. 1. Refl. (Despre celule, ţesuturi, părţi ale plantelor şi animalelor etc.) A se colora datorită pigmenţilor (1) care se formează prin acţiunea soarelui, in urma unor tulburări funcţionale etc. Moşierul cu portofoliul plin şi obrajii pigmentaţi de soare, abia sosit de la moşie. Teodoreanu, m. ii, 439, cf. DM, DN2. 2. T r a n %. (Complementul indică fibre textile, ţesături etc.) A colora cu pigmenţi (2). —• Prez. ind. : pigmentez. — Din fr. pigmenter. PIGMENTĂB, -Ă adj. (Rar ; despre celule, ţesuturi etc.) Pigmentat. Epiteliul pigmentat era alterat la 24 de bătrîni. Parhon, b. 63. — Pl. : pigmentări, -e. — Din fr. pigmentaire. PIGMENTĂRE s. f. Acţiunea de a (s e) p i g m e n t a şi rezultatul ei; pigmentaţie. Pigmentarea difuză sau sub formă de pete ţine de o insuficienţă a suprarenalelor. Parhon, b. 36, cf. dm, dn2. — Pl.,: pigmentări. — V. pigmenta. PIGMENTÂT, -Ă adj. (Despre celule, ţesuturi etc.) Care conţine pigmenţi (1), colorat cu pigmenţi; (rar) pigmentai-. Celulele hepatice sînt atrofice, granuloase şi pigmentate. Parhon, b. 20, cf. dm. Pe piele apar pete albe nepigmentate, de diferite mărimi şi forme, mărginite de o piele mai intens pigmentată, abc săn. 390. — Pl. : pigmentaţi, -tc. — V. pigmenta. PIGMENTAŢIE s. f. Pigmentare ; modul în care apar colorate celulele, ţesuturile etc. în urma pigmentării. Cf. dm, dn2. Boală a pielii caracterizată prin tulburări de pigmentaţie, abc săn. 390. — Pl. : pigmentaţii. — Din fr. pigmentation. PIGMÉiJ, -ÉE s. m. şi f. (Rar la f.) 1. (Adesea adjectival) (Persoană) care aparţine unor populaţii din Africa Centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălţimea medie sub un metru şi jumătate ; p. gener. (persoană) de statură foarte mică, bondoc, pitic. Cf. I. Golescu, c., prot.-pop., n. d., Baronzi, i. l. ii, 232/24. In armura în care intră micul trup al unui pigmeu, încape trupul unui uriaş? I. Negruzzi, s. v, 438, cf. Barcianu, Alexi, \v., Şăineanu, d.u.,cade, Scriban, n. Dintre populaţiile pigmec, adică scunde de statură, cele mai cunoscute sînt, îndeobşte, cele din Africa. Scînteia, 1966, nr. 6 857. + (Mitol.) Persoană care făcea parte dintr-o populaţie fabuloasă de pitici despre care se credea, în antichitate, că locuieşte în diverse ţinuturi îndepărtate. Anticitatea punea anume lîngă Dunărea de gios cuibul pigmeilor. Hasdeu, i. c. i, 223. Deschizînd ochii, se văzu legal cobză şi pe acei pigmei ca frunza şi ca iarba primprejurul lui. Ispirescu, u. 63, cf. 62, ddrf, Şăineanu, d. u., dm, DN2. 2. F i g. Persoană lipsită de orice valoare, calităţi, merite. Ai fi plîns . . . gîndind la trecuta mărire a strămoşilor, la ale lor fapte niari de care nu sîntem vrednici noi, pigmei degeneraţi ! Negruzzi, s. i, 270, cf. Isis (1862), 362/9. Priviţi-o chiar în pulberea căderii: ea tot încă este mult mai mare decît tremurînzii pigmei ce-i calc sub picioare cadavrul. Hasdeu, i. v. xi. Priveşti o la omenire cu ochi fără seîntei, Ca la un cîrd nemernic de proşti şi de pigmei. Alecsandri, Poezii, 629. între pigmei toţi sînt cei mai mici, Mai slabi, mai fără suflet, mai mişei. Eminescu, o. iv, 105,. cf. ddrf. Pe-al vostru Zamolxe-pigmeu L-om prinde de barbă-nhăţîndu-l. Coşbuc, p. i, 155, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d., Călinescu, e. o. ii, 16, dm, dn2. <£> (Adjectival) Giganţi in drept Şi-n suflete pigmei. Coşbuc, p. ii, 225. — Pl. : pigmei, -ee. — Din fr.. pygmée. PIGMÉZ s. n. v. peemez. PlGNEĂLĂ s. f. v. pîcnealfl. 6393 PIGNI - 595 - PIHOTĂ PIGNÎ vb. IV v. picul. PIGNÎT, -Ă adj. v. plcnit. PÎGNIŢĂ s. f. v. pivniţă. FIGOLÎ vb. IV v. piguli. PIGUÎ vb. IV. Tranz. (Complementul indică făina) A cerne (Crivina-Turnu Severin). Ci. gl. olt. Piguie făina acasă, ib. — Prez. ind.: pigui. — Etimologia necunoscută. Ci. p i c 1 u i. PIGULEAlĂ s. f. (Regional) Faptul de a piguli (1); p. e x t. migală. N-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru dc piguleaiă. Caragiale, o. ii, 68, cf. Udrescu, gl. — Pl. : piguleli. — Şi: pigăleălă s. f. Udrescu, gl. — Piguli + suf. -cală. PIGULÎ vb. IV. Tranz. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. (învechit şi regional; complementul Indică materii) A lua (din cind în cînd) cîte puţin din ceva. Cf. lb, lm, Barcianu, rev. crit. iii, 164. + (Complementul indică obiecte mărunte) A aduna, a strînge cu migală. îl piguli de scame cu grijă. Preda, d. 9, cf. Rădulescu-Codin, î. 355, arh. olt. XXI,272, cv 1950, nr. 2, 31, Lexic reg. 55, Udrescu, gl. + (Prin nordul şi nord-vestul Munt.) A migăli (2). Cf. Radu-lescu-Codin, 57, id. î. 355, Udrescu, gl. + (Prin Olt. şi Munt.) A plivi; a curăţa (de buruieni). Să piguliţi iarba dintre flori. P. Constant, r. 118, cf. arh. olt. xxi, 272, alr i 838/940. + F i g. (Regional şi familiar) A fura sau a înşela puţin cîte puţin, pe nesimţite. Cf. Alexi, w. L-a pigulit la stos. Scrtban, d. S-o jucat in cărţi cu X şi l-o pigulit. Viciu, gl., cf. mat. dialect, i, 85. 2. (Popular; despre păsări) A ciuguli. Cf. ddrf, Şăineanu, d. v., şez. vii, 182. Dă peste un iepure rănit la un picior, de nu se putea mişca din loc şi afurisitele de păsări mi ţi-l piguleau cu ciocurile de lot il sîngera-seră. Mera, l. b. 16. Se făcură . .. două turturele mindre şi drăgălaşe ce piguleau cîte un fir de grăunte pe holde. id. ib. 37, cf. Viciu, gl., i. cr. viii, 344, alr sn i h 230, Lexic reg. 55. O Refl. recipr. Găinile picoteau sau se piguleau. Macedonski, o. iii, 56. >0 (Prin analogie) Pisicuţa se duse şi ea p-acolo să mai piguie ceva, că pescarii s-apucaseră să spintece peştele, i. cr. vi, 334. ^ (Regional) A ciupi, a pişcă (de piele) (Ghilad-Timişoara). Cf. alr ii/i mn 42, 2 228/36. — Prez. ind.: pigulesc şi (regional) pigul. — Şi: (regional) pigăli (Rădulescu-Codin, î. 355, Udrescu, gl.), pigoli (rev. crit. iii, 164; prez. ind. pers. 6 şi pigodle, alr sn i h 230/2), pinguli (Lexic reg. ii, 81) vb. IV. . —• Etimologia necunoscută. Cf. c i u g u 1 i. PIGULÎT1 s. n. (Regional) Faptul de a piguli. Cf. piguli (1). Cf. Udrescu, gl. . — Pl.: pigulituri. — Şi: (regional) pigiUft s. n. Udrescu, gl. — V. piguli. PIGULÎT2, -Ă adj, .(Regional) 1. (Despre realizări ale oamenilor) Migălit2. Cf. Udrescu, gl. 2. (Despre oameni) Migălos (2), scrupulos. Cf. Udrescu, gl. — Pl. : piguliţi, -te. — Şi: pigălit, -ă adj. Udrescu, gl. — V. piguli. PIGUUTGR, -OÂRE adj. (învechit) Care pigu-leşte. Cf. anon. car., lm. — Pl.: pigulitori, -oare. — Piguli + suf. -ton PIGULITtJRĂ s. f. (învechit şi regional; atesta t prima dată la anon. car.) Faptul de a p i g u 1 i (1) ; : p. e x t; migală. Cf. lm, Udrescu, gl. — PI. : pigulituri. Şi : (regional) pigălittiră s. f. Udrescu, gl. — Piguli -f suf. -tură. FÎHAl interj. (Transilv.) Exclamaţie care exprimă : | a) mirare, admiraţie. Com. din Hereclean-Zăi.au. : Pi ha, da faină le-ai mai făcut/ mat. dialect, i,- 85; j b) greaţă, neplăcere. Cf. Budai-Deleanu, lex., i.b, ■ lm. . — Onomatopee. Cf. magii, pi hă, rom. phi. . PÎHA2 s. f. v. paha. PÎHAV, -Ă adj. v. puhav. ; PÎHĂ s. f. 1. (Transilv.) Fulg, put (de pasăre). ; Cf. l)b, Cihac, ii, 298, lm, Gheţie, «. m., Barcianu, ! Alexi, w. Din pernă ies uneori pihe. cv 1949, nr. 3, 3:4, cf. Lexic reg. 71, Teaha, o. n. 252. + (Gu sens colectiv) Puf (în barbă). Cf. Klein, d. 398, lb. 2. (Regional) Scamă (Vilcele-Turda). mat. dialect, i, 85. S-o aşezai pihe pe lapte. ib. r-Pl. : pihe. — Şi: (1) pilliă s. f. Klein, d. 151. — Din magii, pilie. PIHENÎ vb. IV. Refl. (Maghiarism, prin Transilv.) A se odihni (!)• Vină după amiază ... pe. la cinci, că pînă atunci mă pihenesc. T. Popovrci, s. 183. Du4e şi caută-ti o cameră, care-i vrea In. Piheneste-te. id. se. 355. — Prez. ind.: pihenesc. — Din magh. pllien. PÎHLĂ s. f. v. pllhă1................... PIHLUl vb. IV v. p Uliul. PÎHNIŢĂ s. f. V. pivnljă. PÎHODĂ s. f. v. piliotă. PIHOTĂŞ s. m. (învechiţ şi regional) 1. Infanterist. Cf. Polizu, Săghinescu, v. 63, Şăineanu, d. u. între uniformele lor verzii, făceau pete cazaci şi pihotaşi ruşi — cu mers domol. Sadoveanu, o. vii, 96, cf. scl ■ 1969, 333. 2. Cal înaintaş. Cf. Săghinescu, v. 63, cade, dm. — Pl. : pihotaşi. — Şi: piotă; s. m. Săghinescu, v. 63, cade. — Piliotă + suf. -aş. PÎHOTĂ s. f. (învechit şi regional; de obicei îa sg. cu sens colectiv) (Unitate militară de) infanterie. Că au avut craiul optzeci de mii de oaste, fără altă adunătură . . . şi altă piholă şi cu cărucioare triizeci de mii in tabără. N. Costin, let. i a, 19/20. Slrins-au adunătură, de ţară, catane şi altă pihotă multă,. Muşte, let. iii,. ; 39/35. L-au pus in areşle, pănă cc au venit pihodă de la Bucureşti. Şincai, hr. iii, 251/11. împăratul Roşiei au scris ştafetă , . . să orinduiască generări cu corpos de 1 200 ostaşi piotă şi husari. Dionisie, c. 199, cf. 179. Parada se va porni in următoarea regulă: ... 3°. Escadronul 3-lea cu trompetele sale: 4°. O roată de piholă. cr (1834), 1032/7. Socotelile încheiate de comisionersina ... corpului al 5, de piholă (a. 1851). Uricariul, vi, 77, cf. Polizu, Cihac, ii, 254, lm. Şiruri lungi de călăreţi viteji, cu steagurile desfăşurate . . . şi copiii de casă, şi piola, şi gloata, îşi scutură pletele pe grumaji şi se duc la încăierare. Delavrancea, o. ii, 164, cf. ddrf, Gheţie, r. m. A plecat cu pihotă. Săghinescu, v. 63. Fac parte din piotă, nu e vorbă. Bassarabescu, v. 203. Cavaleria e în sat, iar pihotă este în corturi pă cimp. Camil Petrescu, o. iii, 244. Un regiment de piotă şi-a întins corturile. Stancu, d. 405, cf. Graiul, i, ' 6415 PIHTIRE - 596 - PILAFGIU 167. Apăi a veni pioata pin pădure noaptea. Vîrcol, v. 97. + P. gene r. (Regional) Armată (Boureni-Băileşti). Cf. i. cr. iii, 376. + (Prin nord-estul Olt.; în forma piotă) Adunătură, mulţime mare de oameni. Cf. cv 1950, nr. 2, 31. Ce să fac eu la alita piotă de oameni ? ib. — Accentuat şi: (învechit, rar) pihâtă. Cihac, ii, 254. — Pl.: pihote. — Şi: (învechit şi regional) piotă, (învechit) pihodă, (regional) ploâtă s. f. — Din pol. piechota, ucr. nixoTa, rus. nexoTa. PIHTÎRE s. f. v. piftie. PIÎMĂ s. f. v. poem. PIÎRE s. f. v. pieire. PIITICÎSC, -EÂSCĂ adj. v. poetieese. PIIT6R, -OÂRE adj. v. pieritor. PIJAMA s. f. îmbrăcăminte de casă formată din pantaloni şi bluză, care se poartă mai ales noaptea. N-avea nimic pe ea, Nici măcar o pijama. Minulescu, vers. 360. îşi trase pijamaua şi, cu coatele pe pervazul ferestrei. . ., rămase nemişcat îndelungă vreme. C. Petrescu, î. i, 28, cf. id. o. p. ii, 17. Cei doi copii blonzi au fost îmbrăcaţi in pljamale bleu. Sahia, n. 9. îmi pun din nou pijamaua ta de astă noapte. Sebastian, t. 328, cf. 16. îmbrăcă o pijama. Teodoreanu, m. ii, 44. Mai intăi eu nu ştiu ce-i aceea pijama. Sadoveanu, 0. ix, 62. Mă scoborîi repede în stradă, fără să am răgazul să-mi schimb pi jamaua violetă. Arghezi, c. j. 266. Lîncezea acum prin casă . . ., îmbrăcat într-o pi jama de mătase. Călinescu, s. 232. începu să se plimbe prin odaie desculţ şi în pi jama. Stancu, r. a. iv, 100, cf. n, 228. Se gîndi să-şi tragă puloverul peste pijama.Vinea, 1. ii, 315. îşi poartă cu seriozitate peste pantalonii albi pi jamaua de noapte. Demetrius, a. 31. îşi cumpărase din ultima soldă o pi jama, ciorapi, cîteva cămăşi de schimb. Barbu, p. 280. + (Rar) Haină de casă. Cf. CADE. — Pl. : pijamale. — Din fr. pyjama. PIJMĂtAr, -A adj. v. pizmătar. PÎJNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PIJONA vb. I. I n t r a n z. (Prin nord-estul Olt.) A zăcea bolnav. Cf. Lexic reg. ii, 30. — Prez. ind. : pljon. — Etimologia necunoscută. PIL1 interj. Strigăt cu care vînătorul îndeamnă cîinele să se arunce asupra vînatului; apucă 1, prinde! Cf. cade, Dm, dn2. O (Glumeţ; cu referire la oameni) Ţine, iaca banii. . . ; du-te de plăteşte... — (în parte, luînd banii) Pil! (tare) Ah! contesă!... ai o inimă de crăiasă.' Alecsandri, t. 1 671, cf. 1 778. — Din fr. pille. PIL2 interj. (De obicei repetat) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al sitarilor. (Substantivat) Auzi desluşit ,,pil-pil-pil“-ul caracteristic al sitarului care se ridică în lăstăriş, vîn. pesc. noiembrie 1961, 11. — Onomatopee. PIL3 s. n. (Regional) Bici cu codiriştea scurtă, făcut din curele (împletite) sau din vină de bou ; p. e x t. lovitură dată cu acest bici; (regional) pilac. V. g î r -baci, biciuşcă, cravaşă, harapnic. îmi dă pă spatele goale cîte o sută de piluri de vînă de bou. Gorjan, h. i, 75/8, cf. Valian, v., Polizu, I. Ionescu, m. 253, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., dm. Este Iorgovan copilul, Ce bate turcii cu pi Iul. Teo- dorescu, p. p. 561. Te bătea cu piluri de curea şi ărea şî plumb pă iele. Vîrcol, v. 97, cf. Ciauşanu, gl. — Pl.: piluri. — Etimologia necunoscută. PIL4 s. n. (învechit, rar) Pilulă. Vă rog să-mi mai trimiteţi piluri. . . să mă mai cură/ de venin şi de otrava care am băut-o (a. 1778). Furnică, i. c. 68, cf. Papahaqi, c.l. — Pl. piluri. — Din germ. Pille. PILAC s. n. (Prin sudul Munt.) Pil8. V. g î r b a c i, biciuşcă, cravaşă, harapnic. Ia trage-i cîteva pilace. Scriban, d. — Pl. : pilace. — Pil3 + suf. -ac. PILACI, -CE adj. (Familiar; despre oameni) Care se îmbată des, căruia îi place să bea; beţiv. Dascălul lordache, fiind cam chilaci, a început a ne ridica de urechi. . . şi a ne prea îndesi Ia spinare cu Sfîntul Neculai, un bici de curele. Creangă, o. 253, cf. ddrf, Babcianu, tdrg, Scriban, d., dm. — Pl. : pilaci, -ce. — Pili2 + suf. -aci. PILAF s. n. 1. Mlncare pregătită din orez (sau din arpacaş), de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc.; (regional) plachie. Un paşă . . . , ca toţi paşii — se înnebunea de pilaf, cr (1848), 162/32. După borşul polonez, veneau mîncări greceşti fierte cu verdeţuri..., apoi pilaful turcesc. Negruzzi, s. i, 151. Umbla asupră-i şi o epigramă care zicea . . . Că el pînă şi-n pilaf Va găsi vrun paragraf, id. ib. 333, cf. Cihac, ii, 606, lm. Aduseră pe masă, in sahane de argint, un morman de pilaf alb şi fumegos. Odobescu, s. i, 79. Ce pilafuri ne gătea la masă meşterul bucătar! id. ib. in, 22. încurcaţi pe-aicea treaba Şi-mi mînca/i pilaf degeaba. Coşbuc, p. ii, 49. Intrară ... cu iablale încărcate cu mîncare: pilaf şi fripturi de batal. Sadoveanu, o. v, 507. în post făceam pilaf cu tahîn şi chiftele de icre. Călinescu, e. o. ii, 192. Un pilaf de ficat de pasăre nu avu prea multă căutare. Camil Petrescu, n. 70. I-am trîntit un pilaf de orez. Baranga, i. 219. Se pregăteşte orezul ca pentru pilaful de urzici. S. Marin, c. b. 164. Numirile mai deosebite ale mimărilor sînt: rasol..., pilavurile. h iii 19, cf. ii 81, ix 85, x 33,138, 255, 480, xii 276, xiv 161. Ai înghiţit pilaf fiert Şi le-ai opărit pe piept. Teodorescu, p. p. 130. întii punea la masă un vîrtar dă rachiu . . ., după alea punea varză cu sarmale şi urez, pilat cu carne. gr. s. v, 34, cf. chest. viii 8/8. Piperul e negru şi îl pun pe deasupra pilafului, se spune despre femeile brunete şi atrăgătoare. Cf; Pann, p. v. ii, 129/23, Zanne, p. iv, 75. <0> Expr. A face (pe cineva) pilai = a bate (foarte) tare, a zdrobi (pe cineva) în bătaie; a nimici (1) (pe cineva). Sultanul chemă ienicerii lui şi-i trimise de făcu intr-o clipă pilaf. . . pe toţi cei adunaţi, ap. şio ii1( 296. Unul este epigramist şi l-ar face in orice moment pilaf pe Cincinal. Pas, z. ii, 131, cf. dm. A făgădui (cuiva) munţi de pilaf = a promite (cuiva) foarte mult, a promite marea cu sarea. Cf. tdrg. 2. (Bot.; regional; în forma pilau) Orez1 (Oryza saliva). Cf. Borza, d. 122. — Pl. : pilafuri. — Şi: (regional) pUât,pllău (Borza, d. 122, com. din Sasca Montană-Moldova Nouă), piiăv s. n. — Din tc. pilâv, ngr. mXicpl. PILAFCÎU s. m. v. pllafgiu. PILAFGÎU s. m. 1. (învechit) Persoană care făcea sau vindea pilaf (1). Cf. Polizu, şio iiv 296. 2. Epitet glumeţ dat unei persoane căreia îi place pilaful (1); (învechit; depreciativ) epitet care se dădea turcilor. Cf. Polizu. Tu .. . te-ai făcut pilafciu cu totul 6433 PILAGĂRĂ - 597 - PILĂ2 Bălcescu, ap. Ghica, a. 606. Românul. . . numi. .. pe turci pilafcii şi salepcii. Filimon, o. ii, 181, cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Cit e el de hrănitor . . . Şi la pilafgii turceşti Şi la rime ciocoieşti! Alec-sandbi, p. p. 246. — Pl. : pilafgii. — Şi : pilafciu s. m. — Pilaf -f suf. -giu. PILĂGĂRĂ s. f. v. pelagră. PILANGIU s. m. (Familiar) Om beţiv. Cf. bl ii, 180. Restul cetei de mardeiaşi şi pilangii. în scl 1969, 333. — Pl. : pilangii. — Pili2 + suf. -angiu. PILÂR s. m. (Ban. şi Transilv.) Negustor (în special ambulant şi de zarzavaturi). V. p r e c u p e ţ. Cf. dr. iv, 1 558, v, 229, Pribeagul, p. r. 57, ii xvii 48, L. Costin, gr. băn. 158, alr i 1 574,1 591, alr ii 6 003, alr sn i h 274/53, ib. iv mn h 1 015/2. Pl.: pilari. — Din ser. piljar. PILARGOĂNE s. f. v. peiargonie. PILARGGNE s. f. v. peiargonie. PILARG0NIE s. f. v. peiargonie. PILĂSTRU s. m. Stîlp paralelipipedic (decorat cu o bază şi un capitel) care serveşte ca element de ornamentaţie sau de consolidare a unui zid, a unui perete de lemn etc. (cu care face corp comun). V. c o 1 o a n ă. Şi fuge de lovire, şi lovitura cade Pe un pilastru ce e in căpătiiul punţii. Heliade, o. i, 316. Cînd un portal are coloanele cu piedestale, atunci pilastru are un m[odul] în lungime. Desen arh. 21/3. în mijloc să află ac. a cupolă răzămată pe patru arcade, carile asemine să rază-mă pe patru pilastruri singuratici, ar (1837), 1921/22, cf. Negulici, Stamati,d. Puntea era întinsă pe pilaştrii de zid pe care-i făcuse Mathia Corvin. f (1866), 150. Şi privind painjinişul din tavan, de pe pilaştri, Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri. Emi-nescu, o. i, 140. Stîlpii rotunji ai chorei sînt înlocuiţi prin pilaşiri pătraţi. Odobescu, s. i, 390, cf. ddrf. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. Coşbuc, p. i, 53, cf. Barcianu. Aceşti pilaştri grei, rămaşi pe lingă colină, sugerează ideea că n-au putut să se prăvălească prea departe. Galaction, o. a. ii, 403. Aştepta nerăbdător, sprijinit de un pilastru al balconului. Sadoveanu, o. v, 213. Lume multă între pilaşiri şi sub bolţile umplute de freamăt de orgă. id. ib. ix, 241. Tindele cu pilaşiri îmi plac mai mult decit cele cu coloane. Călinescu, s. 348. Blocuri de piatră cu coloane dorice sau cu pilaşiri încununaţi de capiteluri în ordinul ionic. id. ib. 493. Pilaştri uriaşi ţin pe umerii lor lotul. Ra-lea, s. t. i, 300. Pervazul acesta . . . este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roşcat de mahon. Camil Petrescu, o. ii, 409. Are în faţă un fronton grec sprijinit pe patru pilaşiri enormi de beton, con-temp. 1955, nr. 482, 3/1, cf. om, der, dn2. Hambare gem acuma pe poduri şi pilaştri. Horea, p. 53, cf. chest. ii 271/6. — Pl.: pilaşiri şi (n., învechit) pilastruri. — Din fr. pilastre, it. pilastro. PILĂT s. n. v. pilaf. PILÂU s. n. v. pilaf. PILÂV s. n. v. pilaf. PÎLĂ1 s.f. Unealtă de oţel, de forme variate, prevăzută pe suprafeţele exterioare cu un mare număr de dinţi mărunţi, care serveşte la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. V. r a ş p ă. Moarte fără de veste vine ... cu toate armele: cu spală şi cu cuţitu şi cu secere şi cu pilă şi cu săcure (a. 1654). cuv. D. bătr. ii, 452/20. Du-te la Ioan faurul şi-ţi pune chila pre ihu. Dosoftei, v. s. octombrie 75r/2, cf. anon. car., lex. marş. 224. Mărunt pisate ... cu pila de pre fier . . . fă-le toate ca pravu şi le mestecă laolaltă. Calen-dariu (1814), 168/1, cf. Budai-Deleanu, lex., drlu, lb, Polizu, Cihac, ii, 254. Ace, sule, cleşte, pilă, ciocan ... şi tot ce trebuie unui ciubotar. Creangă, a. 81. Tîrnăcopul, pila, mina — muşcă stînca cu-ndîrjire. Ma-cedonski, o. i, 231, cf. ddrf. [Dulgherul] mai are tocilă, cutii şi pile pentru a ascuţi uneltele de lucru. Liuba-Iana,m. 122, cf. Dame, t. 41,104,112. Curăţirea [suprafeţei metalului] se face cu ajutorul pilei, şabărului sau a hîrtiei de şmirghel. Ioanovici, tehn. 181. Pila serveşte pentru năezirca suprafeţelor pieselor de prelucrat, id. ib, 213. Dinţii ferczului se ascut cu „pila“. Pribeagul, p. r. 61. O pasere ţipa ascuţit, ca un fierestrău sub pilă. Sadoveanu, o. ii, 10. Aveau pile de oţel. id. ib. vii, 490. Mi-i limba aspră ca o pilă, Nu linge — zgîrie şi roade. Beniuc, m. 59, cf. h ii 30, 50, 63, 100, 146, 204, 244, 319, iv 11, ix 342, x 31, 466, 539, 572, xi 132, xiv 66, 308, xvi 413, şez. iv, 228, alr sn ii h 540, 544. O părăluţă Cu ciocanu ciocănită Şi cu chila zimţi făcută. folc. mold. i, 286. Tu umbli după el cu mila Şi el după line cu pila. Pann,p. v. iii, 109/6, cf. Românul Glumeţ, 28. 0> F i g. Avea impresia că-şi încearcă ideile pe pila raţionalislă a minţii tînărului biolog. Beniuc, m. c. i, 315. O E x p r. (Regional) A linge pila = a) a îndura neajunsuri, a duce lipsa unui lucru. Lingeţi voi pila, cînd n-o mai fi mama. Coman, gl. ; b) a se face de ruşine, a o scrînti. Ce făcuşi, mă, la examen? Ai lins pila! Udrescu, gl. (Regional) A umbla cu pila-n tureafeă = a fi oricînd gata să comită fapte rele. Com. din Piatra Neamţ. + Ustensilă în formă de lamă cu suprafaţa crestată, folosită la rotunjirea unghiilor. Se trînti în jilţ răsucind pe gînduri o pilă de unghii. C. Petrf.scu, î. i, 89, cf. DM. — Pl. : pile. — Din v. sl. nHAd. PÎLĂ* s. f. 1. (Şi în sintagma pilă electrică) Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduşi într-un elec-trolit şi care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. Pila descompune apa oxigenată, precum apa ordinarie. Marin, pr. i, 178/17, cf. 322/16. Descompunerea apei prin pilă. Poni, ch. 44. Această pilă se compune din două lame de cărbune de retortă între care se află o lamă de zinc. id. f. 257, cf. 251. Inima ta e bolnavă. — în orice caz n-ai să mi-o tămădui tu în laborator... Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică. C. Petrescu, î. ii, 266. Curentul necesar poate să fie furnizat de pile electrice. Or-bonaş, mec. 446. Sub denumirile de elemente, pile sau baterii electrice, înţelegem unele tipuri speciale de generatori electrici. Cişman, fiz. ii, 280. A constatat o uşoară scădere a presiunii în rezervorul de oxigen al pilei de combustibil care trebuie să furnizeze energia electrică necesară. Scînteia, 1966, nr. 6 718. 2. (în sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalaţii care serveşte la producerea treptată şi reglabilă a fisiunii nucleare în lanţ; reactor (nuclear). Pe masa lui de lucru au apărui lot felul de tratate despre neutroni, pile atomice şi explozii în lanţ. v. rom. aprilie 1957, 117, cf. DN2. 3. (Ieşit din uz) Teanc, grămadă de lucruri de acelaşi fel puse unele peste altele. Un avocat renumit care, fluierînd o polcă şi zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui pe căpitanul Delescu. Delavrancea, s. 123. Lucruri de ale gospodăriei: săpun în lespede şi în calupuri, aşezat în „pile“. Chiriţescu, gr. 196, cf. Şăineanu, d. u. După ce-ai aranjat lot cu el, pune-i pe deasupra şi-o pilă de o mie de lei. C. Petrescu, c. v. 55. 4. Picior de pod executat din zidărie de piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întăreşte un baraj. Cf. dp, dm, dn2. O E x p r. (Familiar) A pune 6445 PILĂ3 — 598 - PILDĂ (sau a băga) o pilă (sau pile) (pentru cineva sau cuiva) = a interveni (în mod abuziv) in favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecţie (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. Cf. bl xii, 65. Mîine pune-i o pilă lui Alcaz. C. Petrespu, c. v. 55, cf. Iordan, l.r.a. 496, dm, scl 1969, 334. A avea pile= a se bucura de pro- ; tecţia cuiva. Cf.bl xti, 65, dm.. — Pi. : pile. [ — Din fr. pile. PÎLĂ3 s. f. (Ban. şi sudul Transilv.) Minge (1); p. ext. (şi Sn sintagmele de-a pila, h xviii 47, 60,147, cv 1949, nr. 8, 35, in pilă) joc de copii care se joacă cu . mingea. Cf. Barcianu, Alexi, w. Jocuri era muUe •se mai juca şi „de-a furca“, se juca şi „in capre“ (arşice) ; şi mai ales se juca in pilă (minge). Pitiş, şch. 233. Pila o făcea din păr de vacă or de cal. id. ib., cf. cv : 1949, nr. 8, 35. j -- Pl. : pile. — Din lat. pila. ; PILĂRÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Ban. şi Transilv.) : A face negoţ (2); (învechit şi popular) a negustori (1). ; Cf. drlu, com. Beniuc, alb sn iv h 1 015. | — Prez. ind. : pilăresc. \ —- V. pilar. ! PILĂRÎŢĂ s. f. (Ban. şi Transilv.) 1. Negustoreasă i (tn special ambulantă şi-de zarzavaturi). V.-p r e cu - j pi ea fă. Cf. dm. Cîtiva călători de ocazie: pilările, copii şi un domn cam pretenţios îmbrăcat, v. noii. august 1960, 3, cf. Viciu, gl., com. din Timişoara, Teaha, c. n. 252. + (Regional) Soţie de pilar (Roşia- ! Beiuş). Cf. alr ii 6 524/310. 2. Epitet dat unui om rău de gură, mahalagiu. Cf. Caba, săl. 92. Lasă-l, tovarăşe Pop, să spună ce-o vrea. Ce să-ii prinzi mintea cu pilăriţa asta ? contemp. 1948, nr. 104, 17/6. A trebuii să sărut mina doamnii, pilârifa aceea. T. Popovici, s. 128, cf. dm. — Pl. : pilăriie. — Pilar + suf. -iţă. PILC s. n. (Tipogr.) Val pentru uns literele cu cer- j neală. Cf. lb, Polizu, Cihac, ii, 250, lm, Babcianu, ; Alexi, w., V. Molin, v. t. 51, Şăineanu, d. u., Scri- \ BAN, D., DM. ; — Pl. : pilcuri. —Şi: (învechit) pilcă. (lb, Bar- ! cianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u.), p£lcă (lb, Polizu, ; Cihac, ii, 250, i,m, Gheţie,r. m., Barcianu, Alexi, vi.) s. f. — Din pol. pilka, ucr. nnirita. PILCÂR s. in. (Tipogr.) Muncitor care lucrează cu i pilcul. Şi zeţari şi drugari şi pileari:.., cu toţi cădem | cu umilinţă şi cu smerenie şi cu evlavie înaintea prea cinstitelor persoane ale . . . iubitorilor cititori (a. 1815). ; bv iii, 133. Inspectorul tipografia . . ., zeţarul. . . , pileamI (a. 1850). doc. ec. 969, cf. V. Molin, v. t. 51, : Scriban, d. — Pl. : pileari. — Şi : (învechit, rar) peleâr s. m. lm. — Pilc + suf. -ar. PÎLCĂ s. f. v. pilc. PlLDĂ s. f. 1. Poveste alegorică cu un. cuprins reli- J gios sau moral, producţie literară cu caracter morali- ' zator, cu o structură apropiată de fabulă, parabolă1; p. ext. maximă, sentinţă ;proverb, zicală ; (astăzi rar) pari mie (1) ; semnificaţie, tllc cuprins într-o asemenea : povestire, maximă, zicală sau într-o acţiune, faptă etc. ■ Deşchidzu în pildă rostul mieu, vestescu măiestria den- ! tîiu. psalt. hur. 65v/15, cf. 37v/2. Începutul cuvîntului \ dă noauo, dentr-a la prorocie .. ., nu cu pildă, ce aiavea. Coresi, ev. 175. După aceaia şi a.ltă pildă aduce, grăind că „lumina trupului iaste ochiul“, id. ib. 217. Spuse şi o pildă vă era un om de avea o rană rea. Moxa, 358/11. : ,Dumnedzău . . . cu mare înţelepciune au grăit călr-înşii, uneori deschis şi la arătare, alteori acoperit şi cu pildă. Varlaam, c. 272, cf. 274. Spune noauo pilda neghinelor ceii holde. n. test. (1648), 18r/l. Auzind... pildele lui pricepură că de ei grăiiaşte. ib. 28r/33. Cel grăit în chip sau în cuvinte de pildă. st. lex. 169T/2. într-o pildă asămănă Brislos. lui împărăţia ceriului zicînd . .. Cheia !n. 13r/3. El au răspuns in pildă şi alţii nu s-au priceput. Neculce, l. 21. Cuvinte cioplite şi sub pilde oarecum acoperite. Cantemir, ist. 51. S-au plinit la dînsul pilda cea de obşte care zice: „găina rîcîind işi scoate ochii“. R. Greceanu, cm ii, 188. Acestea ca mai lezne să le înţelegi, ia bine sama la aceste pilde. Micu, l. 43/8, cf. Budai-Deleanu, lex. Tu deprinsăseşi toate pildele şi învăţăturile filosofilor. Beldiman, n. p. i, 25/2, cf. lb. Adevărată este pilda ce zice: sfatul cel bun noaptea să naşte. Drăghici, r. 163/4. în acest oraş este o pildă de obşte, că trei la o masă nu au nici un haz, de nu va fi şi cel de al patrulea. Gorjan, h. i, 89/2. li spun mulţime de pilde, îl sfătuiesc cu amor Să lase să nu se facă de sine omorîtor. Pann, e. ii, 46/16, cf. Slavici, n. i, 192. Veniră şi felele şi aduse fiecare cile un pepene pe lipsii de aur şi îi puseră dinaintea împăratului. împăratul se miră de această faptă şi chemă sfatul împărăţiei să-i ghicească ce pildă să fie asta. Ispirescu, l. 150. Vrei să dezgropăm, se vede, Pilde vechi din moşi-strămoşi? Vlahuţă, o. a. i, 55. Ştiu eu că vorbeşti în pilde. Gîrleanu, n. 111. Bătrînii . .. sfătuiesc în pilde pe cei tineri. M'ironescu, s. a. 53. Mai ales cînd era şi prietenul lui. .. cu chef, apoi să lot fi ascultat la pilde şi zicale. Sadoveanu, o. ii, 75. Vorbeşte limpede, liniştit şi-n pilde, ca un ţăran. id. ib. ix, 522. Pilda fiecare după mintea lui o înţelege. Arghezi, s. p. 9, cf. 11. <0> L o c. a d v. (învechit, rar) în pildă = sub pretext, chipurile. Trimesese.. . giupîncasa la ţeară, în pildă că o trimete pentru trebile casii. M. Cos-tin, let. i, 297/34. O Loc. prep. (învechit şi regional) în pilda ... = cu aluzie la . r., referitor la ..., pentru . . . în cea ţeară de păpuşi Tîlharii poartă mănuşi, Şi se jură pe dreptate Că le-s mînile curate... — Asta nu-i în pilda mea. Alecsandri, t. 1134. Am o gilceavă c-o vulpe şirală pentr-un petic de pămint. — în pilda mea o spui asta, răzăşule ? id. ib. 1 337, cf. Creangă, a. 85. Răutăcios cum era, îi aruncă o glumă în pilda nevinovaţilor ciobani. Gane, n. ii, 38. Citeo-dată, începea să cînie in pilda ţiganului. Sadoveanu, o. ii, 75. O E x p r. (Regional) A bate pilduri = a face aluzii, apropouri la adresa cuiva, a insinua ceva. Cf. Coman, gl., l. rom. 1959, nr. 2, 54. (Regional) Pildă plăcintă, formulă ironică folosită de cineva pentru a arăta că a înţeles şi se simte atins de o aluzie a interlocutorului. Cf. bul. fil. iv, 189. + Fabulă. El au făcut ca pilda cucoşului. Drăghici, r. 81/21. Cînie lupii şi urşii în pilde cit le place. Alexandrescu, o. i, 181. Uiiat-am pilda lui Isop. Goga, p. 35. Mie nu-mi plac pildele, da uite că lucrurile se petrec ca-n pilde: lupii care-or rării turma vin din nou s-o păstorească. Lăn-crănjan, c. i, 20.. 2. (Adesea în legătură cu verbe ca „a lua“, ,,a da“, ,,a urma“ etc.) Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie, (învechit) mostră (1); ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie In privinţa formei, aspectului, alcătuirii etc.; model (1), exemplu, (învechit) pilduire (2). Puş îmbrăcăciunea mea sac şi fui lor în pildă, psalt. hur. 582/6. Aceasta întru o pildă . .. fu. Coresi, l. 312/6. Mulţimea lefeciilor ce ţinea Ştefan Vodă, pre pilda lui Matei Vodă. M. Costin, ap. tdrg. Şi inima mea mi s-ar deprinde Pururea nainte-ţi luind pilde. Dosoi'tei, ps. 60/4. Avînd pildă pre tălmăcitoru latinilor şi sloveanilor . .., le-au lăsat precum să citesc. Biblia (1688), [prefaţa] 4/48, cf. 114x/56. Răii de la acele rele iau pildă. C. Cantacuzino, cm i, 64. Făcin-du-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr4nşă ; ai adus lui f/[risto|s pre mucenici. Mineiul (1776), 141vl/13. Să făcu pildă tuturor călugărilor, ib. 181 rl/l. Numeru cari trebuie să se adaoge se numesc puneri, precum în 6452 PILDĂ ■- 599 - PILDĂ pilda mai sus adusă, aritm. (1806), 14/7. Iară întru pilda ce înălţimea la singur ai dai . .. , scoale din iz-vodul lefelor 6 000 lei pe lună (a. 1814). Uricariul, i, 219. Să piară loţi urmaşii aceia carii urmind pildii lui Sardanopol omoară pre loti cei ce nu sini de o leage cu ei. Beldiman, n. p. ii, 114/16. Esle a patra încheietură, precum să vede în pilda mai gios a problemii cei mai de în urmă. Lazăr, t. 77v/5. Făplcle-i au slujit de pildă vecinului şi urmaşului său. Heliade, o. n, 98. Purtările voastre să fie drept pildă credincioşilor slujitori ai Columbiei, ar (1830), 201/17. Dar învăţătorii mei şi pilda părinţilor.. . să mă îndrepteze pe calea cea adevărată. Marcovici, c. 18/20. Cit deşert lăsăm în curgerea vielii! nu vedem necuntenilele pilde ce nalara ne dă pe toată zioa? id. ib. 54/22. Pentru aceasta avem multe vrednice de mirare pilde, căci sînt unile din dobitoace care au minte ca şi omul. Drăghici, r. 103/8. Aceasta . . . o vom lipări-o in mintea noastră spre a o avea de pildă. id. ib. 141/9. Pilda Călărimei fu urmată de toate celelalte oşli. Bălcescu, m. v. 171, cf. 66. Intr-accst chip nouă pildă viind a da, Că şi noi asemeni să putem răbda. Pann, p. v. i, 39/5. M-ai găsit în chef bun; alminlrele n-aş îngădui un lucru care poate da pildă rea. Ne-gruzzi, s. i, 94, cf. 5. Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit. Alexandresco, o. i, 173. Tu cultivezi ştiinţa, pilda de line dală Electrică seînteie în noi a deşteptat. id. ib. 360. Trebuie pedepsii aspru aseminc sumele, ca să rămîie pildă la moldoveni. Alecsandri, t. ii, 42. Se da pildă ca să lovească pre vrăjmaşi. Odobescu, s. i, 116. Satul. .: hotărî să-l spînzure pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Creangă, o. 151, cf. id. a. 164. Bătrînele prea sînt de tot, prea dau pilde rele. Delavrancea, t. 148. Prietenia lor era de acelea care multă vreme râmîn în şcoală ca nişte pilde frumoase. Vlahuţă, o. a. i, 98. Sîngele vostru vărsai ne rămîne de-a pururi ca pildă. Anghel-Iosif, c. m. ii, 103. Deşi se duşmănea înir-ascuns cu popa, nu voia să ajun-gă la ceartă ca să nu dea pildă rea sătenilor. Rebreanu, i. 71. A avut pilde care l-au îndreptat pe calea cea bună. id. R. i, 40. Să nu dăm pilde urile oamenilor. Lovi-nescu, c. ii, 188. Se vede numaidecît că sînt saturaţi cu pilde proaste de îngîmfare şi de ciocoism. Galac-tion, A. 429, cf. 37. Ceteşte mai ales viata cuviosului Marlinian, cel ce mult a fost ispitit de femei, şi ia pildă dc întărire dc la el.- Stănoiu, c. i. 150. Să luăm pildă de la fiarele pămînlului. . . care nu pregătesc . . . , nu fierb . . . , şi trăiesc -lotuşi. Sadoveanu, o. ix, 74. Bine este să fie o pedeapsă drept pildă. id. ib. x, 166. Prin fapta şi prin viaţa lui e o pildă veşnică. Argiiezi, p. t. 12, cf. id. vers. 281. Uniunea noastră va fi pildă de constanţă şi loialitate. Călinescu, e. o. i, 314. Trebuie să fi fosl greu, să te fi durul, dar nu s-a văzul. Ai fost pentru noi o pildă mare. Demetrxus, c. 73. Prietenia dintre ci ar trebui dală pildă tuturor, v. rom. octombrie 1955, 129. A lăsat nu numai o operă în care palpită viaţa, dar pilda însăşi a vieţii sale de scriitor, s ianuarie 1960, 24. Sînt şef de clasă, trebuia să dau o pildă, t septembrie 1962, 3. Ia pildă di pi allu. alr n 3 486/574. O Loc. a d v. De(-o sau spre, Învechit, pentru ori, regional, îu(r-o) pildă sau (regional) ea o pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi, să zicem. S-au bălul Mircea Vodă şi mulţi boieri au căzut, pentru pildă au căzut vislieriul Udrişle şi banul Teodosie. Şincai, hr. ii, 191/17. Spre pildă: Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urdUros. Pann,.p.,v. i, .4/1, cf. ii, 83/5. Şi pe margini de caiete şeriam versuri dulci, de pildă, Călre vreo trandafirie şi sălbatecă Clolildă. Eminescu, o. i, 140. Fala chivului e, dă pildă, cum arar să mai află sub soare. Delavrancea, s. 9. Criticul găseşte, de pildă, că lot ce a scris Delavrancea e perfect. Gherea, st. cr. i> 9. Aşa, de pildă, el nu se simţi cu nimic vinovat. Agîrbiceanu, a. 40, cf. 51. Dacă eu sau tu sau Mur-Quleţ, să zicem de-o pildă, nu-i aşa? ne-am apuca de-o meserie — iacă de ciubotărie — lumea o să vreie să vadă măcar o pereche de . . . papuci din mina noastră. Gîrleanu, n. 53. Dumneata le poţi mulţumi, spre pildă, cu nectar, cu flori şi cu raze de soare. Hogaş, dr. i, 106. De cînd sînl scrise, de pildă, poeziile Avatar şi Veneţia? Galaction, a. 103. Cum mi-aş fi închipuit, de pildă, între noi o scenă? Camil Petrescu, u. n. 158, cf. id. T. ii, 69. Tot mai bine e să fim pregătiţi pentru orice. Aşa, de-o pildă, cum stăm cu trestia? Stănoiu, c. i. 80. Ducîndu-mă, de pildă, în Argentina . . . aş deveni milionar. Sadoveanu, o. x, 445, cf. xn, 107. Precizarea filologică ar putea merge mai departe, stabilind ce datora Delavrancea ţărănimii din preajma Bucureştilor . . . şi ce datora el altor părţi ale ţării, de. pildă, Cîmpulungului muntenesc. Vianu, a. p. 172, cf. 18, 209, 258, Arguezi, vers. 222. Uite, eu, de pildă, voi trăi numai treizeci de ani. Călinescu, e. o. i, 227. Vreun plutonier, Baciu de pildă, s-ar fi zborşil la el că ţinuta nu-i e reglementară. Pas, z. iii, 4. Iţi voi da, de pildă, un sărut. Beniuc, c. v. 35. Un om ştie precis cînd caută ceva. Eu, de pildă, şliu precis că îmi caul carlea. H. Lovinescu, c. s. 15. La legumicultura, de pildă, se pol organiza o scrie de lucrări chiar în clasă. gî 1963, nr. 685, 3/2, cf. alr ii 3 486, alrm sn ui: b 1 239. 4 Măsură drastică, pedeapsă menită să servească drept avertisment şi pentru alţii. Trebuie o pildă pentru cei asemine vouă, şi pilda, va fi groaznică şi vrednică de faptă. Negruzzi, s. i, 174. Să moară vinovatul, căci moartea înfioară Şi trebui pilde-n stal. Boi.liac, o. 197. O pildă la timp e mai eficacc decît represiunea violentă cînd boala s-a înlins şi s-a adîncit. Rebreanu, r. i, 87. Pilda la vremea ei prinde loc dc . dascăl bun. Zanne, p. viii, 449. + Caz sau fgpt tipic care serveşte drept argument sau dovadă (concretă); , probă, indiciu; dovadă. Iară aemu pildă nu vof avea ■■ de păcatele lor. Coresi, ev. 467. Pilde nenumărate şi din ţoale zilele ce înaintea ochilor ne stau. C. Canta-cuzino, cm i, 62. Ne-au dat pildă în toate vederală., Dc a cunoaşte sfînla lui voinţă. Budai-Deleanu, ţ. 340, cf. 414. De multe ori au avut pildă că . . . Dumnezeu . . . nu-l lasă ... în pierdire. Drăghici, n. 73/12. Pildă mai învederată că-n lume, cit am trăit, M-am luptat ca înir-o cursă în care eram oprit. Conachi, p. 49. A-cestea sînl cîleva. pilde dcstiil de bătătoare la ochi. Gherea, st. cr. i, 17. Ştie să dea pilda hărniciei. Galaction, o. a. i, 50. Conducerea partidului ne-a dat astfel o pildă de fermitate revoluţionară. Scînteia, 1952, nr. ,2 314. Conştienţi că muncesc pentru ei..., oamenii dau pilde minunate de elan şi iniţiativă în procesul , muncii, ib. 1953, nr. 2 637. Poezia noastră nouă nc oferă ea însăşi destule pilde grăitoare, contemp. 1955, ' nr. 455, 3/4. Dura îi răsturnă repede şubreda iui pildă. s aprilie 1960, 56. 3. (învechit) Reprezentare sau reproducere (plastică), de obicei la scară redusă, a unui obiect, a unei lucrări artistice, a unei construcţii etc., (învechit) model (2 a), i z v o d; machetă. Darie împărat, viind să-şi puie el pilda sa au chipul înaintea lai Se-sostris, nu l-au lăsat popa, zicînd că nu-i vrednic să stea înaintea lui. Herodot (1645), 121. Era . . . casa lui foarte iscusită şi încungiurală tot cu pilde de hiară, de peri albi făcute, ib. 232. Şi dacă l-au pus domn au luai pildă de pre capul aceii hieri năsîlnice, zimbru . . . şi pusără dc au făcui pcceale. Ureche, let. i, 99/7, cf. anón. car. + P. ext. Plan. Piramida iasle inlr-acesl chip, minunat lucru. Pilda ei iaste această: de lungă iasle de 500 slănjăni, de largă di 10 strănj[ăni] şi de înaltă di S sfrânj[ăni]. Herodot (1645), 128. Şi deade David lui Solomon fiiului lui pilda bcsearecii şi a caselor lui . . . şi cerdacurilor şi cămărilor celor mai den lăunlru. Biblia (1688), 3062/37. S-au isprăvii lot lucru, morii. . . şi s-au pornit pe pilda făcută din temelie şi de iznov (a. 1813). Iorga, s. p. xv2, 46. ; 4. (Regional) Ciudă, mînie1 (3), necaz (3). Are : pildă pe mine. Com. din Ora viţa. Are pildă unu pră ‘ allu. ALB II 3 486/29, cf. 3 486/2, 27, 836, 876. <0> L o c. prep. In pilda (cuiva) = pentru a face (cuiva) în i necaz, în ciuda (cuiva). Ce treci seara pe uliţă . . . Şi ■tuşeşti în childa mea ? Pamfile, c. ţ. 139, cf. 118, 345. — PI. : pilde şi (regional) pilduri. • — Din magh. példa, . . 6452 PILDI - 600 - PILEAT PILDÎ vb. IV. 1, lntranz. (în dicţionarele din trecut) A spune (ceva) pe ocolite (folosind anumite simboluri sau alegorii), a vorbi in pilde (1); p. ext. a spune pilde; (Învechit) a pildui (1). Ci. Budai-Deleanu, lex., lb, ddrf, Barcianu. 2. Tram. (Prin Mold.) A face aluzie (la cineva), a înţepa, a atinge cu vorba. încă mă cliildeşti, sfrijiio. ap. TDRG. — Prez. ind.: pildesc. — V. pildă. PILDdS, -OÂSĂ adj. (Regional) Care poartă cuiva duşmănie; duşmănos (Glimboca-Caransebeş), Cf. alr ii 3 486/27. — PI. : pildoşi, -oase. — Pildă + suf. -os. PILDTJÎ vb. IV. 1. lntranz. (învechit) A spune (ceva) pe ocolite (folosind anumite simboluri sau alegorii), a vorbi în pilde (1); p. ext. a spune pilde (1); (în dicţionarele din trecut) a pildi (1). Prin cităva vreame a nopţii pilduind şi vorovind. Cantemir, ist. 300, cf. Polizu, Alexi, w. + Tranz. A simboliza, a semnifica, a arăta. De sănteţi înţălepţi voi, să cunoaşteţi ce vor să pilduiască acestea daruri. Herodot (1645), 249. 2. Refl. (învechit) A lua mostră, model, exemplu de la cineva sau de la ceva, a i m i t a; a trage o învăţătură din ceva sau de la cineva. Pilduindu-să de la închipuirea umbrelii, au isprăvii a face două coşnilc. Dhăghici, r. 105/10. Din aceasta dar vă puteţi pildui, felii mei, cită vătămare aduce lenevirea. id. ib. 157/25. Cum nu te pilduieşli De-a mea viafă lină De desfătare plină? Donici, f. ii, 17/1. Şi cei mai inlăi închipuilori ai neamului nostru ... se pot pildui de la marchizul Ridolfi. I. Ionescu, c. vn/14. 3. Tran z. (Rar; complementul indică oameni) A învăţa sau a îndruma prin exemple. Nu-i întărit încă în credinţă către Dumnezeu, deşi el l-au pilduit prin alîtca şi atitea vii dovezi a facerilor sale de bine. Drăghici, r. 115/6. Cu mărirea faptelor înalt o pil-duieşte. I. Văcărescul, p. 136/18. Nu vrem să credem că puternica şi diversa lui intuiţie poate să ne pilduiască şi să ne instruiască. Galaction, a. 342. + (învechit) A pedepsi (2) aspru, a lua măsuri drastice împotriva cuiva (pentru a servi ca exemplu şi altora); p. ext. a bate. Pe Erolocrit... îi aduce . . . ş-în lume îl pil-duieşte. Pann, e. iii, 83/18. Kir Ianulea şi-a ieşit din pepene; s-a repezit cu pumnii-ncleşlati, s-o pilduiască, dar musafirii s-au pus la mijloc şi l-au oprit în piept. Caragiale, o. ii, 227. Am dreptul să-l pilduiesc pe acest nemernic, id. ib. 288. Episcopul Romanului a mai fost pilduit de sf. sinod . . . pentru fapta sa semeaţă. ap. TDRG. 4. Tranz. (Rar) A ilustra, a exemplifica. Obiceiul, pilduit de atîţia fii ai visului . . ., era regulă şi nobil semn de breaslă. Galaction, a. 280. Grija şi virtutea pentru străini este o virtute antică, este o datorie pe care o găsim cinstită şi pilduită în cărţile cele vechi. id. ib. 451. Cel care îmi spunea aceste lucruri de necrezut, îmi pitduia că intr-o zi, cînd era să plece la tîrg cu o legătură de ouă, a băgal de seamă că lipsesc din ele. id. o. a. ii, 264. <0> Refl. pas. [Pentru darul fecioriei] ni s-a pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. Piscupescu, o. 104/18. 5. R e f 1. r e c i p r. (Regional) A se bănui, a se suspecta (Nucşoara-Cîmpulung). Cf. alr ii 3 486/784. Ne pilduim unu pă altu. ib. — Prez. ind.: pilduiesc. — Pildă -f suf. -ui. PILDUÎRE s. f. Acţiunea de a (se) p i 1 d u i şi rezultatul ei. 1. (Rar) Vorbire în pilde (1); p. ext. pildă (1); fabulă. Cf. pildui (1). La vatră răzimat, spunea O pilduire din Isop. Goga, p. 35. Dragul mamei. . . îmi aduc aminte . . . istoriseau bătrinii cei din bătrîni. . . — Acum, mămucuţă, dacă-mi tot tragi cu pilduirile, . . ' eu mă duc. Camilar, n. ii, 269. 2. (învechit) Pildă (2). Cf. pildui (2). Bajocura năravurilor şi pilduirilor celor rele. Piscupescu, o. 8/7. Vorbind... despre ,,mînie“, spune că ea pune piedică liniştei şi sănătăţii, apoi aduce cîleva pilduiri, aţii ispitite de alţii cît şi de sine. ap. tdrg. 3. (învechit) Pedeapsă (2). Cf. p i 1 d u i (3). Denunţăm . , . faptul mişelesc al celor trei felceri... şi cerem o pilduire severă. Caragiale, o. ii, 127. 4. (învechit) Exemplificare, ilustrare. Cf. pildui (4). Acele datorii. . . întru a lor socoteală sînt făcute cît şi pentru pilduirea vremii trecute, că pentru asemenea meremeturi oprea egumenii greci trimiterea cmbaticului (a. 1826). Uricariul, i, 381/7. — PI. : pilduiri. — V. pildui. PILDUITOR, -OÂRE adj. 1. (învechit; despre oameni) Care vorbeşte în pilde (1, 2), care spune pilde. Pentru aceca zicea un înţelept pilduitoriu: Cel neispitil de carte văzînd, nu vede (a. 1746). ap. tdrg. 2. (Despre povestiri cu conţinut alegoric, proverbe, maxime etc.) Care are caracter moralizator, urmăreşte să înveţe, să îndrepte; (sens curent; despre activitatea, atitudinea oamenilor sau a altor fiinţe, despre întîmplări, evenimente etc.) care serveşte sau poate servi cuiva drept model de urmat, drept învăţătură, drept exemplu. Pilduitoarele desfătări. Piscupescu, o. 34/16. O purtare pilduitoare. Marcovici, d. 106/7, cf. 89/5. Cantemir primi astă sfătuire cu supunere pilduitoare. Negruzzi, s. ii, 155. La joc îşi spun tare dorul şi păsul inimii lor, în versuri scurte, glumeţe şi pilduitoare. Vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Devotamentul lui Ibrăilcanu in conducerea ,,Vieţii româneşti“ poate rămîne pilduitor, v. rom. martie 1956, 28. Mereu în primele rînduri, el a ridicai la un nivel mai mult decît pilduitor noţiunea de muncă obştească, de cetăţean al patriei sale. contemp. 1955, nr. 473, 6/2. Cîte figuri pilduitoare de'dascăli a dat şcoala românească! Scîn-teia, 1965, nr. 6 665. îi închină moartea sa pilduitoare. t ianuarie 1966, 34. <0> (Adverbial) îşi făcuse o severă disciplină interioară în care era pilduitor să-l priveşti trăind, gl 1961, nr. 44, 3/2. <0> (Substantivat) Ei sînt pilduitorii de lege in popor. Donici, ap. cade. Ai fost, ani de-a rîndul,... pilduitorul vredniciei şi al energiilor creatoare. Galaction, a. 36. Ce-ţi lipseşte să fii unul dintre luptătorii şi pilduitorii marilor concepţii democratice? id. ib. 308. 3. (Despre abstracte sau despre acţiuni ale oamenilor) Elocvent, ilustrativ, convingător. O dovadă pilduitoare pentru grija partidului şi guvernului faţă de om sînt măsurile luate în vederea asigurării sănătăţii publice, contemp. 1953, nr. 357, 3/2. E pilduitor gestul dumneavoastră. Galan, z. r. 149. Era convins că. . . poseda virtuţile esenţiale intr-o măsură pilduitoare. id. b. ii, 175. — Pronunţat: -du-i-, — PI.: pilduitori, -oare. — Pildui + suf. -tor. PILEĂG, -Ă adj. v. peleag. PILEĂLĂ s. f. (Familiar) 1. Faptul de a consuma băuturi alcoolice. V. chef, beţie. Hai la pileală. în bul. fil. v, 210, cf. dm. Ce mai pileală am tras aseară! Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. 2. (Concretizat) Băutură alcoolică. Musiul să dea in fiert. .. , să aibă putere şi haz mai mult ca pileală. Gorjan, h. ii, 60/35. Nici că se află pe faţa pămîntului altă lighioaie de fală mai bună ca tine! Dar puţintică chileată adus-ai ? Alecsandri, t. 897, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, j. ii, 160, dm. — PI.: pileli. — Pili* + suf. -eală. PILEÂT s. m. Nume pe care romanii îl dădeau nobililor daci. Decebal. .. trimite împăratului roman o 6460 PILEG - 601 - PILIT nouă ambasadă, de aslă dală de personaje de rang Inall, pileali. Xenopol, i. r. i, 105, cf. der, dn2. — Pronunţat: -le-at. — PI.: pileaţi şi pileali (der). — Din lat. pileaţi. PILEG, -Ă adj. v. peleay. PÎLHĂ1 s. f. 1. (Prin Bucov., Marain. şi nord-estul Transilv.) Fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezişul pe un drum de munte, pentru a Înlesni tragerea cu vitele a buştenilor la vale. Cf. Arvinte, term. 159. 2. (Prin vestul Mold.) Lemn pus de-a curmezişul pe capătul dinapoi al unei table de plută, pentru a împiedica desfacerea acestei table In timpul mersului; (regional) cordar, călădău. Com. din Piatra-Neamţ, cf. Arvinte, term. 159, a v 33. 3. (Regional) Lemn pus de-a curmezişul apei, pe care se construieşte o tablă de plută (Vişeu de Sus). Cf. Arvinte, term. 159. 4. (Regional) Bucată de lemn prevăzută la capete cu slrme, funii de tei etc., cu care se leagă pluta la mal (Neagra Şarului-Vatra Dornei). Cf. Arvinte, term. 160. + Funie groasă cu care se leagă pluta la mal (Borşa-Vişeu de Sus). Cf. Arvinte, term. 159. 5. (Prin Maram.) Capăt de lemn care, la ridicat, se pune sub călcîiul ţapinei. Cf. Arvinte, term. 159. — PI. : pilhe. — Şi: pihlă s. f. Arvinte, term. 159. — Din ucr. nijihra. I’ÎLHĂ2 s. f. v. piliă. PILHUf vb. IV. Tranz. 1. (Prin Maram.; complementul indică drumuri de munte) A pune pilhe1 (1) de-a curmezişul (pentru a înlesni tragerea cu vitele a buştenilor la vale ). Cf. Arvinte, term. 159, 160. 2. (Regional; complementul indică partea dinapoi a unei table de plută) A pune o pilhă1 (2) pentru a întări (Şaru Dornei-Vatra Dornei). Cf. Arvinte, term. 160. 3. (Prin Bucov.; complementul indică pluta) A lega sau a îndepărta de mal cu ajutorul unei pilhe1 (4). Cf. Arvinte, term. 160. — Prez. ind. : pilhuiesc. — Şi: plhlui vb. IV. Arvinte, term. 160. — Pilhă1 + suf. -ui. PILÎ1 vb. IV. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică obiecte dure, de obicei metalice) A ajusta, a fasona etc. cu ajutorul pilei1. Cf. anon. car., drlu, lb. Pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă pe la miezul nopţii. Gorjan, h. iv, 231/12, cf. Polizu, Cihac, ii, 254, Ispirescu, l. 286, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pilele ... se împart în două categorii: pile ordinare şi pile speciale, pentru maşini de pilit. Ioanovici, tehn. 213. Căută o cheie potrivită, o pili, o probă, pînă ce aceasta se învîrli in una din broaştele cutiilor. Căli-nescu, s. 62, cf. h iv 56, ix 311. Cile puţin pilind, cel mai frumos ac vei scoate din cel mai urii fier. Zanne, p. v, 495. <0> (Glumeţ sau ironic) Cîţi cuconi, ciţi cuconaşi Ce s-arată drăgălaşi, Şi duduci cît de frumoase, Din cutie parcă-s scoase. Dar cît sînt de poleiţi, Pe dînîntru nu-s strujiţi Şi, zău! s-ar cădea să vie Să-i pilim' la strugărie. pr. dram. 306. + F i g. (învechit şi regional; complementul indică oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat; a cizela, a ciopli, a şlefui. Cf. Polizu. Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc [pe bărbatul meu], să-l mai chilesc, pace! Alec-sandri, ap. tdrg,cf. ddrf, Şăineanu,d.u. Nupilicu pilda, Nu glumi cu gluma. i. cr. iii, 97. + R e f 1. (Prin Bucov.) A slăbi (lucrînd mult şi făcînd eforturi). Cf. Lexic Reg. 117. 2. F i g. (Transilv.) A fura. Cf. drlu, lb, lm. Copilul .. . făcu ce făcu şi pili cheile de la brîul mumă-sa. Reteganul, ap. cade. — Prez. ind. : pilesc. — V. pilă1. PILÎ2vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. (Familiar ; complementul indică băuturi alcoolice) A bea. Cf. Budai-Deleanu, lex.,Baronzi,l. 151. Nădăjduiesc că îţi chili vîrtos in sănătatea isprăvnicesei d-lor voastre. Alecsandri, t. 536. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. id. ib. 1 666. S-a apucai de tras la mahorcă şi de chilii la ţuică şi holercă de parcă o mistuia focul. Creangă, p. 325, cf. Barcianu, Pam-file, J. ii, 160, bl ii, 180, bul. fil. ii, 278, dr. xi, 144, chest. vm 110/1. + R e f I. A bea băuturi alcoolice ; p. ext. a se îmbăta (uşor). Se pileşte dumineca toată ziua. Şăineanu, d. u., cf. alr ii/886. 2. (Regional) A mînca(l).Com. din Straja-Rădăuţi. — Prez. ind. : pilesc. — Cf. ţig. p i 1 o. PILIGÎU s. m. (Familiar) Om beţiv. Cf. bl ii, 180. — PI. : piligii. — Pili2 + suf. -giu. PILÎN s. m. v. pelin. PILUVDR1C adj. (Regional) „Mic, numai o ţîră“ (Oancea-Brăila). Coman, gl. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. g h i b i r d i c. PILINGĂZUÎ vb. IV. lntranz. im per s. (Regional) A ninge (Mihăileni-Miercurea Ciuc). Cf. alr sn iii h 799/574. — Prez. ind. pers. 3 : pilingăzuieşle. — Din magh. piiinkez(ik), pilingez. PILINGHER s. m. (Regional) Om fără căpătîi (Brădişorul de Jos-Oraviţa). Cf. h xviii 175, com. L1UBA. — Accentul necunoscut. — Cf. germ. Pilger „drumeţ“. P1L1NGtJŢĂ s. f. (Regional) Fulg de zăpadă (Mihăileni-Miercurea Ciuc). Cf. alr sn ni h 798/574. — PI. : ? — Cf. magh. p i I i n k e. PILÎHE s. f. Acţiunea de a pili1 (1) şi rezultatul ei, (rar) pilitură; spec. procedeu de prelucrare cu ajutorul pilei1. Cf. drlu, lb. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pilirta mecanizată . . . prezintă şi avantajul că realizează suprafeţe cu forme geometrice şi cu poziţii relative mai corecte, ltr2. în tehnologia contemporană pitirea rămîne un procedeu de finisare. ib., cf. dm. + (Neobişnuit) Roadere, erodare. Iar pilirea şi măturarea aceasta a uscatului n-ar fi cu putinţă fără puterea venită din căldura soarelui. Mehedinţi, g. f. 15. — PI. : piliri. — V. pili1. PILIŞNIC subst. (Prin sudul Munt.) Coteţ In care se dă mlncare puilor; (regional) puier. Cf. cv 1951, nr. 1, 36. — Accentul necunoscut. — PI. : ? — Cf. bg. nune „pui“. PILÎT1 s. n. Faptul de a pili1 (1). Cf. lm, ddrf. Maşinistul era ocupat cu pilitul dinţilor maşinii de tăiat lemne. Ioanovici, tehn. 213, cf. dm. — PI. : pilituri. — V. pili1. PILÎT2 s. n. (Familiar) Faptul de a pili2 (1). — PI. : pilituri. — V. pili2. PILÎT*, -Ă adj. 1. (Despre piese, obiecte dure, de obicei de metal) Care a fost ajustat, fasonat etc. cu ajutorul pilei1; care rezultă în urma pilirii.Cf. pili1 (^)- 6477 PILIT4 - 602 — PILORĂ Cf. JL.ÉX. MARS. 224, DRLU, LB, DDRF. Fiel' pilii mărufti. Poní, ch. 5, cf; dm. 2. (Regional; despre oameni) Slăbit, slab. Cf. pili1 (1). (Bonţ-Gherla). Cf. Coman, gl. — PI. : piliii, -ie. — V. pili1. PILÍT4, -A adj. (Familiar; despre oameni) Care a consumat băuturi alcoolice; p. e x t. (uşor) beat. Cf. pil i2 (1). Piliţi cum sini: şi foarte zgomotoşi, con-temp. 1950, nr. 186, 1/5. La hei zile după începerea războiului, Octavian Sabin veni acasă cam pilit, dar nu vesel, cum era in asemenea ocazii. T. Popovici, s. 99, cf. s mai 1960, 34, Coman, gl., chest. viii 108/8. — PI. : piliţi, -te. — V. pili*. PILITÓR1 s. m. (învechit, prin Transilv.) Hoţ. Cf. DRLU. — PI. : pililori. — Pili1 + suf. -lor. PUJT0RVs.ro. (Rar) Om beţiv. Cf. bl xi, 180. — PI. : pililori. — Pili2 + suf. -tor. I’IIJTIÎHĂ s. f. l.(Rar)Pilire;p. ext. (concretizat) piesă sau obiect prelucrat prin piliré. Cf. Polizu. Se lucrează ferărie subţire, precum . . .'şuruburi, pilituri. 1. Ionescu, m. 755, cf. tdrg. 2. (La sg. cu sens colectiv; de obicei urmat de determinări introduse prin prep; ,,dfc“ care indică felul) Ceea ce se desprinde dintr-o piesă sau dintr-un obiect (dé filetai) în urma operaţiei de pilire. Pilituri de fier cú prund amestecate, in loc de ospăţ, înainte-i vărsării. Cantemir, ist. 174, cf. lb. Pucioasă şi pilitură de fier. Drăghici, r. 113/30, cf. Polizu, ddrf. Dacă vom implinla un magnet in pilitură de fier, vom vedea că aceasta este alrasă. Poni, f. 232, cf. Barcianu, Alexi, w., Nica, l. vám. 195, Şăineanu, i). u. Am văzul odată, la o lecţie..., nişte pilitură de fier . . . risipită pe o foaie de hîrlie. Camil Petrescu, t. ii, 323. Pe degetele murdare dc cărbune şi de pilitură de fier, unsoarea pusese reflexe metalice. C. Petrescu, c. v. 138. La mărginea cheiului, pe linia ferală, stră- luceau ca nişte pilituri de aur fire de gfîu. Bart, s. m. 83, cf. Bogza, c: ó. 40. Există unele minereuri la care s-a observai de mult însuşirea că atrag pilitura sau bucăţile mici de fier. Cişman, fiz. -ii, 334. Două mtinl, că două magnete mari, Cenuşii, Cu pilitura de fier şi Cărbune Pătrunsă adine in toate crăpăturile pielii■. s iunie 1960, 8. Uneori, pilitura metalică e colectată şi folosită ca materie primă in metalurgia pulberilor. i/ir2, - cf. DM. 1 — Pl. : pilituri. — Pili1 + suf. -tură. PÎLM1ŢĂ s. f. v. pivniţă. ' PÎLN1ŢĂ s. f. v. pivnifă. PILOCARPÎNĂ s. f. (Chim.) Alcaloid care se extrage din frunzele unor arbuşti tropicali (Pilocarpus) şi care are diverse întrebuinţări în medicină. Cf, Bianu, d. S., Nica, l: VASt. 195. La două zile se va faceto injecţie cu pilocarpină. enc. vet. 59, cf. der, dn2. — Din fr. pilocarpiné. - PILÓN1 s. m. 1. (La templele din Egiptul antic) Construcţie care precedă curtea interioară şi care este alcătuită din doua masive putetnice de zidărie îmbrăcate în piatră şi decorate cu reliefuri, cu hieroglife etc. Cf. Barcianu. Mii de peristile, gigantice piloane. Naum, ap. Şăineanu, d. u. Piloanele, ale căror fete sini ornate cu picturi, cu inscripţii:şi cu .alte motive decorative, ¿rău precedate adeseori de :aki de sfineşi :sau dé obeliscuri. • ltr2, cf. dm, dkr. .... r;:. . i 2. Element decorativ, în formă de pilastru, aşezat de o parte şi de alta a unui cap de pod, la intrarea într-un parc, într-o expoziţie etc. Cf. ltr2, dm, der. 3. Stîlp puternic destinat să susţină o construcţie sau o parte a unei construcţii. V. pilot3 (1). Cf. Alexi, w. O bună parle din suprafaţa apei era presărată cu coloare retezate de trestii şi chiar cu trunchiuri de copaci... Părea că aci fusese o staţiune preistorică . . . din care nu mai rămăsese decil pilonii. Călinescu, e. o. i, 119. Un pod din beton, cu deschizătură mare, fără piloni de susţinere, ci cu un ingenios sistem de bucşe care ii permite să fie elastic. ScÎnteia, 1953, nr. 2 758. Cimentul stă degeaba in gară şi voi nici n-aţi desenai încă pilonii, v. rom. octombrie 1954, 125, cf. dm, dn2. Soldaţii montau încărcătura [de explozibil] sub pilonul principal, suspendaţi pe impleliliira de fier de dedesupt. Barbu, p. 307, cf. der. O F i g. încă din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, românii din Transilvania îşi făuresc un pilon conştiinţei lor de neam. Blaga, g. 107. 4. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care serveşte la susţinerea conductelor şi izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. Pilonii liniilor aeriene de înaltă tensiune vor fi prevăzuţi cu ţepuşe, prev. accid. 33. Sute de piloni metalici susţin cablurile de aramă. Bogza, a. î. 29. Fabrica . . . îşi ridică, în mijlocul acestor cîmpii, coşurile roşii de cărămidă, alături de- piloanele de fier, şi mai înalte încă, ale postului de radiodifuziune, id. c. o. 200. Posturile mari de emisiune folosesc de preferinţă antenele. . . făcute dintr-un simplu pilon metalic. Cişman, fiz. ii, 548, cf. dm, dn2. — Pl. : piloni şi (rar, n.) piloane. — Din fr- pylône. • PILON2 s. n. v. piron. PILONĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică umpluturi de pămînt sau de alte materiale) A îndesa cu maiul2 (II 2) sau cu o placă grea. Cf. dn2. —: Prez. ind. : pilonez. — Din fr. pilonner. PILONÂRE s. f. Acţiunea de a pilona şi rezultatul ei. înainte dc începerea pilonării, trebuie să se determine . . . umiditatea optimă a materialului, ltr3, cf. der, dn2, sfc iv, 315. . — Pl. : pilonări. — V. pilona. PILONÎ vb. LV. T r a n z. (Regional ; cu sens neprecizat, probabil) A omorî (în bătaie). Să fugim spre iezăr . . . acolo caii tătarilor se vor cufunda şi noi ii vom. piloni. Marian, t. 191. — Prez. ind. : pilonesc. — Etimologia necunoscută. PILÔR s. n. Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul ; (învechit, rar) uşă. Cf. I. Golescu, c. Pilor sau gaura prin care stomacul se deschide in duoden. Kretzulescu, a. 290/27. Materiile înghiţite ... ies din vinlricel sau stomah (sacul dospitoriu) cîte încetul prin gură lui din gios numită pilor (uşă). Cornea, e. i, 178/18. La stomac deosebim... o gaură în slînga, In vîrful stomacului — pilorus, ce dă in duoden şi se află subt ficat. Polizu, p. 103/6, cf. Alexi, w., Bianu, d. s. Deschizătura din stînga [stomacului] comunică cu esofagul..., cea din dreapta se numeşte pilor şi prin ea alimentele trec din stomac in intestin. ENC. VET. 38, cf. PARHON, B. 117, DM, DER, DN3. — Accentuat şi : pilor. Barcianu. — Pl. : pilore. — Şi: (învechit) piloră (I. GolescU, c.) s.f., pilorus ş. n. — Din fr. pylore. — Pilorus dat. pylorus. . PIL0RĂ s. f. v. pilor. ’ 6491 PILORIC - 603 - PILOTA PILdRIC, -Ă adj. Care aparţine pilarului, referitor la pilor, de pilor. Cf. I. Golescu, c., dn2. — PI. : pilorici, -ce. — Din fr. pyiorique. ( PILdBUS s. n. v. pilor. PILOS1, -OASĂ adj. 1. (Populai-; despre fiinţe) Tare, puternic, rezistent (la muncă, la greutăţi sau la condiţii nefavorabile); p. e x t. (despre oameni) tenace ; răbdător. Cf. Polizu. Vilele de acest soi . . . sînt mai piloase, rabdă la frig şi la ploaie. Ghica, ap. tdrg. Boii sini de rasa bucşană, chiloşi, mari, tari şi buni de lucru. I. Ioneşcu, p. 234. Cu două fişecuri [de bani] mai bine ucizi ursul. . . şi Arbure-i urs chilos. Alec-sandri, t. 1 360. Trăsnea, fiind mai chilos şi mai tare de cap, rabdă el cit rabdă şi dacă vede el că-l răzbim cu poştele, se mută la altă gazdă. Creangă, a. 102, cf. id. gl. Aşa, femeile rabdă mai mult, sînt mai piloase decil bărbaţii. Caragiale, m. 33. Traiul cel aspru a vieţii i-a făcut chiloşi şi tari. ap. tdrg, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. lulele Ahile-i ucise cind ei îşi minau la păşune Ciurda chiloşilor boi. Murnu, i. 129. Craiul, pentru masa tuturora ... A pus să-njunghe Opt vieri collaţi. . . şi o pereche De boi chiloşi. id. o. 123, cf. Lexic reg. ii, 30, Udrescu, gl. 4 (Prin nord-estul Olt.; despre oameni) Încăpăţînat. Cf. Lexic reg. ii, 30. 2. (Regional; despre pîine, cozonaci etc.) Care nu este bine copt (Piatra-Neamţ). Cf. Coman, gl. Cozonaci chiloşi. id. ib. — PI. : piloşi, -oase. — Pilă1 -f suf. -os. PILOS*, -OASĂ adj. (Anat.) Care aparţine părului1 (I 1), care se referă la păr1. Cf. Scriban, d, In tulburările. .. sistemului pilos, ipofiza poate avea partea ei. Parhon, b. 33, cf. dn2. + (Bot.; despre organele plantelor) Care este acoperit cu păr1 (II 1). Cf. dn2. — PI. : piloşi, -oase. — Din fr. pileux, lat. pilosus, -a. PILOSTBfilE s. f. v. pirostrie. PILOSTBÎE s. f. v. pirostrie. P1LOŞÎE s. f. (Rar) Calitatea de a fi pilos1 (1); tărie, rezistenţă; tenacitate. încrederea in vitejia şt piloşia lui de ostaş. ap. tdrg, cf. Scriban, d. — Pilos1 + suf. -ie. PIL0T1 s. m. 1. Persoană specializată care manevrează cîrma unei nave; s p e c. persoană specializată în conducerea navelor în anumite regiuni în care navigaţia este dificilă; cirmaci. Corpul (trupul) pilofilor (corăbierilorj. cr (1829), 1101/3. Pilot, . . . cîr-maci dă corabie. I. Golescu, c. Vasele sînt elegante, mari... , căpitanii sînt bărbali iscusiţi în ştiinţa lor, piloţii siguri, gt (1839), 1742/3, cf. Stamati, d. Acele mii de insule coperite cu păduri... formează o încin-sătură nepătrunsăy carea opreşte intrarea orişicărui pilot (cirmaci) pe care o lungă esperienţie nu l-au familiarizat cu acele treceri, gm (1854), 190V63, cf. Arisţia, plut. îndată ce un pilot se va duce pe bordul unei nave, va trebui să justifice calitatea sa căpitanului, înfăţişîndu-i libretul său. mo (1860), 638. La cataractele cu stînci, iscusitul pilot găseşte cale de a se strecura printre dinsele. I. Ionescu, m. 77. Lupta vasului e mare, Iar pilolu-n nepăsare Stă la cîrmă neclintit. Alecsandri, p. 11, 144. Plecaseră doisprezece oameni şi pilotul, pe vapor rămaseră 10 oameni cu căpitanul. Contemporanul, iv, 49, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. Nava plutea uşurel, fără pilot. Topîrceanu, p. o. 12, cf. abc mar. Să se ridice flamura de chemare a pilotului. Bart, s; m. 101, cf. id. e. 31. Şlepuri leneşe au ancorat la ţărm. Piloţii fumează la răcoare pe mal. Ralea, s. t. 1, 255. Piloţii sînt ceruţi şi aşteptaţi de nave în puncte special marcate pc hartă şi se îmbarcă temporar la bord. ltr2. Apa fu luminată de un incendiu puternic. — Un petrolier atins în plin, spuse pilotul prin uşă. Barbu, p. 327. + F i g. Călăuză, îndrumător, conducător. Un lung şir de cucoare. .. în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. Alecsandri, poezii, 28. Demelrius a fost pilotul tragic, care-şi duce camarazii despicînd ca pieptul furtuna contemporană. Galaction, a. 300. 2. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă. Cf. nom. prof. 64. Avionul lui Vlaicu nu era mai prejos de pilotul său. contemp. 1953, nr. 328, 2/5, cf. Scînteia, 1953, nr. 2 760. Pilotul mînuieşle îndemînalic comenzile şi avionul virează în unghi strîns. s iunie 1960, 69. 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea, unui vehicul sau a unui convoi de vehicule feroviare prin locuri primejdioase. Cf. ltr2, dm. 4. (în sintagmele) Pilot automat (de comandă) = sistem de comandă care conduce automat o navă sau o aeronavă sau care îndeplineşte o parte din funcţiile pilotului1 (1—3). Pentru o bună navigaţie vasele sînt înzestrate cu pilot automat de comandă. Scînteia, 1964, nr. 6 393, cf. dm, der, dn2. Staţie ('sau instalaţie) pilot = instalaţie experimentală, echipată cu aparataj specific industrial, în care se fabrică în cantităţi mici un anumit produs, pentru a urmări procesul de producţie. [Teranul] se fabrică pe scară scmiinduslrială într-o staţie pilot. Scînteia, 1960, nr. 4 849. Aici există un centru de cercetări chimice dotat cu staţii pilot. s ianuarie 1961, 19. Ştiinţă-pilol = ştiinţă care orientează, prin noţiunile şi metodele ei, alte discipline. Funcţia de ştiinţă-pilot na are ca rezultai înghiţirea domeniilor pilotate de către disciplina care le pilotează. scl 1969, 235, cf. 236. — PI.: piloţi. — Din fr. pilote. PIUÎT* s. m. 1. Stîlp de lemn, de oţel sau de beton (armat), fixat în pămînt în poziţie verticală sau înclinată, pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcţiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stîlp de susţinere. V. pilon1 (3). Şi subl roţi Răsună-n treacăt podul pe şubrezii piloţi. Anghel-Iosif, c. m. i, 153. Şi simt cum de alîta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc. Bacovia, o. 25. Scîrţîie prelung piloţii punţilor de îmbarcare, De la care nu mai pleacă bărci albastre la plimbare. D. Botez, p. o. 50. Deasupra rîpii a ridicat pe piloţi, sub streşină de şindrilă, clopotniţă. Sadoveanu, o. ix, 187. Oraşul a fost clădii în mlaştinile rîului Amstel — pe piloţi, id. ib. 226. Lemnul pentru piloţi trebuie să fie sănătos, să provină din arbori uscaţi. . . şi să fie drept. ltr2. Cind terenul în care sînt introduşi piloţii de lemne e foarte favorabil putrezirii, ei trebuie protejaţi chiar la construcţiile provizorii, ib., cf. alr ii 6 723/141, 812, alrm sn i h 116/141. 2. Numele unor obiecte, părţi de construcţie ori de unelte care seamănă, ca formă sau ca funcţie, cu un pilot2 (1): a) (Prin vestul Mold.) Lemn, stîlp în care sînt fixate cozile ciocanelor de piuă. Cf. Glosar reg. b) (Regional) Stîlp puternic, fixat în malul unei ape, de care se leagă plutele; (regional) bailon, cazîc, pociumb (Vişeu de Sus). Cf. Arvinte, term. 160. c) (Regional) Lemn subţire din care se face coada lopeţii de la cîrma plutei (Călugăreni-Piatra Neamţ). Cf. Arvinte, term. 160. <1) (Regional) Fiecare dintre stilpii care susţin un gard (Balş). Cf. alrm ii/i h 299/876. — PI.: piloţi. — Din fr. pilot. PILOTA vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică jiave, aeronave, locomotive etc.) A conduce, a manevra sau a ajuta să conducă, să manevreze In calitate de pilot1. Cf. x.m. Dacă ţine să piloteze printre stînci măcar caicul său ..., trebuie să înceapă prin a zbirii peste bord tot lestul, contemp. 1948, nr. 108,5/6, cf. dm,dn2. + F i g. 6501 PILOTAGIU - 604 - PILUG A conduce, a călăuzi, a îndruma. Fii bun şi trimite la gară pe un om de încredere, care m-ar cunoaşte per-so-nal, să m-aştepte şi să mă piloteze pînă la ţinta mea. Caragiale, o. vir, 434. Dar în trei chestii să le laşi pilotat de mine. C. Petrescu, c. v. 52. <0 A b s o 1. Facem un pact. Dumneata observi, eu pilotez, apoi împărţim beneficiile. Călinescu, e. o. ii, 28. + F i g. (Despre o ştiinţă; complementul indică alte discipline) A orienta prin noţiunile şi metodele proprii. Funcţia de ştiinţă-pilot nu are ca rezultat înghiţirea domeniilor pilotate de către disciplina care le pilotează. scl 1969, 235. 2. Intran?. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-şi încetini mersul, a merge Încet (din cauza nesiguranţei parcursului); a face manevră. Apărarea podului se desfăşura clasic. Trupele veneau valuri, aeroplanele pilotau, tancurile înaintau maiesloase. Brăescu, o. a. i, 346, cf. dm, dn2. — Prez. ind. : pilotez. — Din fr. piloter. PILOTÂGIU s. n. v. pilotaj. PILOTĂJ s. n. 1. Faptul de a conduce o navă, o aeronavă, o locomotivă, în calitate de pilot1, pilotare (1); ştiinta şi tehnica acestei conduceri. Cf. pilota (1). Serviciul pilotagiului pe bara de la Sulina, se va esercita de către un corp special de piloţi brevetaţi şi responsabili, mo (1860), 636/37, cf. i.m. Am încercat trei recorduri cu avionul numai după trei ani de pilotaj. Camil Petbescu, p. 42, cf. dm, der, dn2. 2. încetinire a mersului unui vehicul (din cauza nesiguranţei parcursului). Cf. pilota (2). Cf. dm, dn2. — PI.: pilotaje. —Şi: (învechit) pilotăgiu s.n. — Din fr. pilotage. PILOTÂN s. m. (Regional) „Lemn de grosime potrivită din care se fabrică hîrtie“ (Ciocăneşti-Vatra Dornei). Arvinte, tebm. 160. — PI.: pilolani. — Pilot2 + suf. -an. PILOTÂRE s. f. Acţiunea de a p i 1 o t a şi rezultatul ei. 1. Cf. pilota (t). Cf. Alexi, w. Poporului nostru îi este scump numele lui Aurel Vlaicu . . . pentru marile sale merite în construcţia şi pilotarea aparatelor de zbor. Scînteia, 1953, nr. 2 760. Pilotarea unei nave prin locuri necunoscute sau în care navigaţia e dificilă ... se efectuează de persoane, special pregătite, ltr2. + F i g. Orientare a unei discipline de către o altă ştiinţă, prin noţiunile şi metodele proprii acesteia. Cele mai senzaţionale. . . aspecte ale activităţii de pilotare pe care lingvistica o desfăşoară în rîndul ştiinţelor vieţii şi omului urmează abia să fie discutate, scl 1969, 240. 2. Cf. pilota (2). Cf. dm. — Pi.: pilotări. — V. pilota. % I’ÎLOTĂ s. f. 1. Un fel de plapumă călduroasă, de forma unei perne mari, umflate, umplută cu fulgi sau cu puf; p. e x t. saltea, aşternut de puf; (regional) perinoi, pernă (T 1). 1 pilota .. . de la Dragomir (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 193/10. Pilotă de atlaz (începutul sec. XVII), ap. Odobescu, s. i, 422. Eu înfundat in pilotă, el îngropat în groapă, eu învălit in obial, el în patru seînduri a sicriului. Cantemir, ap. tdrg. 1 pilotă îmbrăcată cu tafta (a. 1734). bui.. com. ist. iv, 69, 4 prostiri vărstate de pus pe chilote (a. 1779). Iorga, s, d. xi, 64, Klein, d. 398, drlu, lb, Valian, v. Polizu, Cihac, ii, 255, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Am intrat intr-o încăpere largă. . ., c-o sobă uriaşă, cu divanuri încărcate de chilote de puf. Sadoveanu, o. iii, 535. Şi patul «fa de larg — cu perini, plapomă, chilote şi toate rafinamentele odihnei, id. ib. ix, 228. La el acasă, numai chilote şi scorţuri. Camilar, n. i 220. Dear in pal ce-i aşternut ? Covor verde de mătase; Peste covor d-o pilotă. Teodorescu, p. p. 78. Bădiţă cu şase boi, Vinde patru Şi-mi fă patu; Vinde doi Pe perini moi; Vinde iapa înşelată Şi ia-mi pilolă-m-brăcată. Jarnîk-Bîrseanu, d. 421. Au venit la împărăteasa de au rădicat-o şi au pus-o intr-un pat cu pilote şi perini de mătase. Sbiera, p. 109. Dar în pal ce mi-e aşternut? ...D-o pilotă şi-un cearceaf, mat. folk. 527. In pal ce-i aşternut ? Pilotă vărgată, Perină cusută. Păsculescu, l. p. 53, cf. 368. Numai boierii dorm pe chilotă, i. cr. iii, 187, cf. cv 1951, nr. 5, 26, a vi 4, mat. dialect, i, 185. -O- E x p r. (învechit) A dormi pe pilote sau (regional) a creşte în pilote = a duce un trai uşor, confortabil, fără griji. Nici sub domnia austriacă n-au dormit romănii pe pilote. Bariţiu, p. a. iii, 90. Mă pun oriunde. Doar n-am crescut in chilote. luc. iii, 316. 2. (Prin Mold. ; la sg.) Bagaj, calaballc. D-apoi a fi avînd chilotă multă, cum e treaba d-stră, jupîne, zise moş Nichifor. Creangă p. 113, cf. ddrf 231. — PI. : pilote. — Etimologia necunoscută. PILOTÎNĂ s. f. Ambarcaţie care conduce navele ce intră sau ies dintr-un port şi care aduce pilotul1 pe aceste nave. Pilolina, dezlipită de cheu, aluneca lin pe luciul apei, ca o pasăre uşoară gata să-şi ia zborul spre larg. Bart, e. 77. Pilolina, ca un gîndac sforăitor, girează în jurul colosului potolit pînă s-agaţă de unul din saborduri. id. s. m. 37, cf. Scriban, d., abc mar., dm, der, dn2. — PI. : piloline. — Din fr. pilotin. PILOnffŢĂ s.f. (Regional) Piloţea. Unele românce . . . întrebuinţează, in loc de scutece, chiloluţe . . . făcute ca nişte perinuţe. Marian, na. 90, cf. ddrf 232, tdrg. — PI. : pilotuţe. — Pilotă -f suf. -iiţă. PILOŢE s. f. (Regional) Diminutiv al lui p i 1 o t à (1); (regional) pilotuţă. Unele românce ... întrebuinţează, în loc de scutece, . . . chiloţele făcute ca nişte perinuţe. Marian, na. 90, cf. ddrf 232, tdrg. — PI. : piloţele. — Şi : piloţică s. f. tdrg. — Pilotă + suf. -ea. — Piloţică: cu schimbare de suf. PILOŢÎCĂ s. f. v. piloţea. PILOZITATE s. f. Prezenţa părului* (II) pe faţa, pe corpul şi pe membrele unei persoane, care constituie unul dintre caracterele ei sexuale secundare. — Din fr. pilosité. PILŢ subst. (Regional) Injecţie (Giarmata-Timi-şoara). cv 1951, nr. 5, 27. Mi-a dat doctorul un pilţ. ib. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. germ. S p r i t z e. PILÜC s. n. v. pilug. PILÜG s. n., s. m. I. S. n. 1. Numele mai multor unelte sau părţi de unelte, de sisteme tehnice etc. folosite pentru a bate, a pisa etc. : a) Fiecare dintre ciocanele de la piua de postav ; (regional) pisălog (2). In pivă aruncaţi şi zdrobiţi în piluge. Dosoftei, v. s. ianuarie 48T /36, cf. lb, damé, t. 168. b) Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat (în piuliţă) ; pisălog (1), (regional) pisălău (1), pisător (1), nilug. De vei da la păhară. . . , apoi vei umbla mai gol decîl un pilug. Biblia (1688), ap. tdrg, cf. Klein, d. 398, drlu, lb, Polizu, Baronzi, l. 161, Creangă, gl., Barcianu. Introduce c-un cleştişor pesmeţi în piua de lemn şi-i sfarmă cu pîlugul. Sadoveanu, o. ix, 6514 PILUGAŞ - 605 - PIMPINELĂ 256. Se coc firii pe maşină şi se bal, cil sini calzi, pe fundul de lemn, cu pilugul de la piuliţă. S. Marin, c. b. 21, cf. şez. vm, 69, corn. din Parva-Năsăud, Iordan, l. m. 194. Să-l pui în piuă şi să dai cu chilugul peste el şi să nu-l nimereşti, se spune despre un om şiret. Cf. Zanne, p. ii, 371. Mama stă şi tata dă (Piua şi pilugul). Sbiera; p. 323. Unul stă şi unul dă (Piua şi pilugul). Gorovei, c. 292. c) (Regional) Băţ lung, rptund şi gros cu care se zdrobesc boabele, seminţele etc. în piua de măcinat, de zdrobit sau de tescuit. Cu pilugele se bat grinele in pive. lm. Ştiuleţii de popuşol se pun in chiuă şi se bal cu chilugul sau pilugul. Pamfile, a. r. 227, com. din Bilca-Rădăuţi. d) (Regional) Băţ lung, rotund şi gros (la unul din capete cu crestături) cu care se bate brînza în putinei; (regional) brai. După ce brînza s-a făcui, ea se bate în putină. . . indesînd-o cu mina sau bătînd-o cu pilugul sau braiul. Pamfile, i. c. 35, cf. şez. ii, 150, chest. v 94/70, a vi 33. e) (Familiar; în e x p r.) A tunde (sau a rade) (pe cineva) pllug == a tunde (sau a rade) (pe cineva) pînă la piele. îatr-o clipală m-am văzut ras pilug de giur-im-pregiur întocmai ca capul bărbierului meu. Alec-sandri, o. p. 50. Profesorul a stai lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. Creangă, o. 193. (Eliptic) Cu capelele chilug, ap. tdrg. (Prin analogie) [Fetele] au pornit de la-ncepul, Şi-aşa merg, de parcă fug; Mirişlea-i tunsă chilug Peste lot unde-au trecut. D. Botez, f. s. 86. (Adverbial) A rămîne (sau a îi) (gol) pilug = a rămîne (sau a fi) gol de tot, fără nimic; a rămîne (sau a fi) complet dezbrăcat, gol puşcă; p. e x t. a rămîne (sau a fi) extrem de sărac, fără nimic. Cf. rev. crit. iii, 164, Zanne, p. iii, 172, Viciu, gl. + (Regional; adesea adjectival) (Om) sărac. Cf. Şăineanu, d. u., Coman, gl., Todoran, gl. 2. P. anal. (Rar) Picior (I 2), proteză (de lemn) a unui picior (I 1). Cel mai simplu aparat este pilugul, care se compune din o cutie de lemn, deschisă înapoi, închisă înainte prin o placă de piele, in care se aşază genunchiul îndoit în unghi drept, şi din un băi rotunjit la capătul de jos şi acoperit cu piele pentru ca să nu alunece. Bianu, d. s. 328. II. S. m. (sg.) (Bot.; prin Transilv.) Păpădie (Tara-xacum officinale). Cf. Scriban, d., Viciu, gl. — PI.: (I) piluge şi (rar, m.) pilugi (lb, Polizu, lm, com. Marian). — Şi: (regional) pilde (Todoran, gl.), piultig (Baronzi, l. 161) s. n. — Cf. p i u ă. PILUGĂŞ subst. (Regional) Diminutiv al Iui p i 1 u g (I 1 b) (Cristeşti-Botoşani). Cf. alr ii 3 979/414. — PI. : ? — Pilug + suf. -aş. PILTÎGĂ s. f. (Prin Transilv. şi Ban.) Scobitură executată în talpa, în vatra sau în pereţii unei galerii de mină, ai unui şantier de abataj etc., în care se introduc capetele stîlpilor şi ale grinzilor armăturii galeriei. Cf. Budai-Deleanu, lex. în bulvani se fac atitea pilugi sau topur i cile sini de lipsă, iară in aceste pilugi vin băgaţi căţeii, cari stau perpendicular. Liuba-Iana, m. 94, cf. Paşca, gl., chest. ii 33/8, fd i, 169. — Pi. : pilugi. — Cf. germ. Biihnloch. PILUGÎ vb. IV. Tranz. (în dicţionarele din trecut) A bate, a pisa cu pilugul (I). Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. — Prez. ind. : pilugesc. — V. pilug. PILXÎLĂ s. f. Mic preparat medicamentos de formă circulară, care se administrează pe cale bucală; (popular) hap, (Învechit, rar) pil4. V. p a s t i 1 ă, d r a j e u. Şi de unde chichiţele văruite şi pilulele sicuite sini, acolo bolnavul se amăgeşte, iară nu se tămăduieşte. Cantemir, ist, 115, O pilulă ca de 1 lot de mare. Calendariu (1814), 172/19, cf. 169/8. Fă dintru aceste şese pilule şi dă fieşlecăria oaie cile una. Învăţătură, 97/13, cf. drlu, lb, I. Golescu, c., Negulici. Pulberile au se beucu licviduri (ape), seau să fac pilule (hapuri). Cornea, e. ii, 132/2, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Pilulele să compun din o substanţă activă (praf, extract, esenţă, sare etc.) şi de o materie destinată să-i deie masei conzislenta voită. Bianu, d. s. 583. Toţi i-au prescris aceeaşi reţetă..., pilule negricioase cu miros urit de tăbăcărie, pentru potolirea nervilor. Ardeleanu, u. d. 68. Veselia este sănătate. întocmai ca pilulele ,,Pink“, alungă răul, calmează nervii. Brăescu, o. a. ii, 407. înghiţi pilula şi-şi mai lurnă puţin ceai. Preda, r. 239. <0 F i g. [Viaţa] n-are rost s-o drămui în pilule. Beniuc, c. p. 98. <0> E x p r. A înghiţi o pilulă (sau pilula) — a fi nevoit să suporte un lucru neplăcut; p. e x t. a fi păcălit; a înghiţi hapul. Cf. Scriban, d. A face (pe cineva) să inghită o pilulă (sau pilula) = a pune (pe cineva) într-o situaţie neplăcută, jenantă; a păcăli (pe cineva). Cf. id. ib. — Accentuat şi: (rar) pilulă, lb, Scriban, d, — PI. : pilule. — Şi: (învechit, rar) pirtilă s. f. lb. — Din lat. pilula, fr. pilule. — Piruiă < magh. pirula. PÎLVĂ s. f. (Regional) Săpăligă (cu care se pliveşteV Com. din fostul judeţ Hunedoara. — PI. : pilve. — Din pilvi. PII.VÎ vb. IV v. plivi. PIM prep. v. prin. PIMBÎU, -ÎE adj. v. pembiu. PÎMIŢĂ s. f. v. pivniţă. t PIMNĂZ s. n. v. pecmez. PÎM1VIC s. n. (Prin nord-estul Olt.) Magazie construită în prelungirea casei. Lexic reg. ii, 30. — PI. : pimnice. — Cf. p i m n i ţ ă, z e m n i c, temnic. PIMNICER s. m. v. pivnicer. PIMNICIOÂRĂ s. f. v. piviiicioară. PIMNICÎT, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt.; despre fiinţe) Prizărit, pipernicit. Cf. Ciauşanu, v. 188. — PI. : pimniciţi, -te. — Etimologia necunoscută. Cf. pipernicit. PÎMNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PIMPÂNT, -Ă adj. v. pempunt. PIMPERLÎC s. m. v. pimpilic. PIMPILÎC s. m. (Prin nordul Transilv.) Copil frumos. Cf. Paşca, gl., dr. vii, 396, bul. fil. i, 222, ii, 291. — PI.: pimpilici. — Şi: pimperlie s. m. bul. fil. i, 23. — Etimologia necunoscută. PIMPINE s. f. v. pimpinelă. PIMPINEĂLĂ s. f. v. pimpinelă. PIMPINELĂ s. f. (Regional) Numele a trei specii de plante erbacee din familia umbeliferelor: a) (şi în sintagma pimpinelă mare, Brand za, fl. 223) pătrun-jel-de-clmp (Pimpinella saxifraga şi major). Cf. Coteanu, pl. 18, lb, Brand za, fl. 223, id.D. 179 ; b) anason (Pimpinella anisum). Cf.I. Golescu, c., Polizu, 6535 PlMPIU - 606 - PINATILOBAT ClHAC, I, 205, ddrf, Gheţie, k. m., Brandza, d. 179, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. s. — PI.: pimpinele. — Şi: piuipineă (lb, Polizu, Cihag, i, 205, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w.), pimpineăiă (lb), pimprinelă (Baronzi, l. 141) s. f. — Din lat. pimpinclla, germ. Pimpinelle. — Pim-pinea : sg. refăcut după plmpiiiele (pl. lui pimpinelă). — Pimprinelă F i g. Faţa-i rotundă şi brumată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. Hogaş, dr. i, 173. <0 (Regional) Pingeaua casei = capul familiei. Bărbatul e pingeaua casei. Iovescu, n. 75. <0> E x p r. (Familiar) A-i pune (cuiva) pingeaua = a păcăli, a amăgi, a înşela (pe cineva), li pune pingeaua numaidecît. Pann, p. v. ii, 30/24, cf. Baronzi, l. 40, Ciauşanu, gl. (Rar) A ţine (la cineva) ca la pingele = a nu ţine deloc la cineva. Cf. Zanne, p. iii, 302. CRar) A bate la pingea = a cheltui, a risipi banii (la jocuri şi petreceri). Cf. id. ib. (Rar) A-i da (cuiva) pingeaua = a respinge rugămintea sau cererea cuiva; a repezi pe cineva. Cf. id. ib. (Regional) A aduce (pe cineva) la o pingică = a pricinui (cuiva) pagube însemnate, a sărăci (pe cineva); a aduce la sapă de lemn. Cf. Pamfile, j. ii, 160. + F i g. (Familiar) Friptură tare; talpă. Cf. Pamfile, j. ii, 160. 2. (Regional) Numele mai multor obiecte, părţi de construcţii etc. asemănătoare, ca formă, cu o pingea (1) şi care de obicei au rolul de a sprijini, de a fixa etc. ceva : a) (în forma pingică) Bucată de leaţ (Sabasa-Va-tra Dornei). Cf. a v 25. b) (în forma pingică) Scîndură care susţine jgheabul morii sau al teascului (Holda-Vatra Dornei). Cf. a v 22. c) Marginea de jos a peretelui de lemn al casei (Crucea-Vatra Dornei). Cf. a v 15. 3. (Art.; prin nord-vestul Munt.) Numele unui dans popular care se dansează în ritm de horă; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, j. r. 44, id. d. — Pi. : pingele. — Şi: pingică, (regional) pengeâ, pengică s. f. — Din tc. pence. — Pingică: cu schimbare de suf. PINGELÎ vb. IV. Tranz. (fact.) (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică obiecte de încălţăminte sau talpa încălţămintei) A pune, a bate sau a face să pună, să bată pingele (1) (şi tocuri); (învechit şi regional) a pingelui; a tălpui. Cf. şio n1; 296, tdrg. Cizmele... ie cîrpea pingelindu-le. Ardeleanu, d. 41. Bineînţeles că şi ghetele le pingeleam cîl timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. Camil Petrescu, u. n. 96. Mai bine iţi pingeleai bocancii. Iovescu, n. 89. A pus mina intr-o zi pe o gheată şi a început s-o pingelească. Pas, z. i, 199. Cizmarii să pingelească, id. ib. iii, 279. Adu-ţi aminte cind ne-ai pingelit cizmele. T. Popovici, se. 30. Cizmarul pingeleşte ghetele, alr ii 6 515/872, cf. alr sn iv mn h 1 189/791, 899, ib. iv h 1 192. + F i g. (Familiar; complementul indică oameni) A păcăli. Blestemaţii aceia ... se luaseră amindoi după mine cu hohote de rîs, pentru că mă pingeliseră. pr. dram. 127, cf. şio iij, 296, tdrg. — Prez. ind.: pingelesc. — Şi: (regional) pingi (alr sn ¡v h 1 192), pingili (ib. h 1 192/29), pengeli (ib. iv mn h 1 189/836, 886, ib^h 1 192) vb. IV. — V. pingea. PINGELÎRE s. f. Acţiunea de a p i n g e 1 i şi rezultatul ei. Cf. sfc iv, 300. — P!. : pingeliri. — V. pingeli. PINGELÎT, -Ă adj. (Despre obiecte de încălţăminte sau despre talpa încălţămintei) Căruia i s-au pus pingele (1) (şi tocuri); (învechit şi regional) pingeluit; tălpuit. Cf. Pontbriant, d., lm, dm. — PI.: pingeliţi, -le. — V. pingeli. PINGELUÎ vb. IV. Tranz. (fact.) (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi regional; complementul indică obiecte de încălţăminte sau talpa încălţămintei) A pingeli; a tălpui. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., alr sn iv h 1 192/987. + Fi g. (Familiar; complementul indică oameni) A păcăli. Cf. Polizu, ddrf, Zanne, p. iii, 302, Barcianu, Şăineanu, d. u. — Prez. ind.: pingeluiesc. — Pingea + suf. -ui. PINGELUIÂLĂ s. f. (învechit şi regional) Faptul de a pingelui. Cf. ddrf. + F i g. (Familiar) Păcăleală. Cf. ddrf. — Pronunţat: -lu-ia-. — PI.: pingeluieli. — Pingelui + suf. -eală. PINGELUÎT, -Ă adj. (învechit şi regional; despre obiecte de încălţăminte sau despre talpa încălţămintei) Pingelit. Vezi. .. bărbaţi in cipici (botini cu talpă pin-geluită). Crăiniceanu, ig. 114. — PI.: pingeluiţi, -te. — V. pingelni. PINGELTÎŢĂ. s. f. Diminutiv al lui pingea (1) Cf. tdrg, sfc iv, 146. — PI.: pingeluţe. — Pingea + suf. -uţă. PINGÎ vb. IV v. pingeli. PINGÎCĂ s. f. v. pingea. PINGILÎ vb. IV v. pingeli. PING-PdNG s. n. sg. (Astăzi rar) Tenis de masă. L-ai văzut cind joacă cu mine ping-pong? Sebastian, t. 134, cf. Iordan, stil. 93. Seara, sălile spaţioase ale clubului, înzestrate cu mese pentru biliard, ping-pong, şah . .., sînt foarte animate. Scînteia, 1953, nr. 2 796, cf. dm, dn2. Competiţiile dotate cu trofee ... ,,Jules Rimei“ la fotbal, „Corbillon“ la ping-pong. Flacăra, 1970, nr. 21, 2. J — Din fr. ping-pong, germ. Pfngpong, engl. ping-pong. / PlNG-PONGÎST, -Ă s. m. şi f. (Rar) Sportiv care// practică tenisul de masă; (familiar) persoană care joacă mult tenis de masă. Cf. dn2, sfc iv, 127. — PI.: ping-pongişti, -ste. — Ping-pong + suf. -ist. PINGUÎN s. m. Nume dat mai multor păsări palmi-pede marine ihtiofage, cu corpul ovoid, turtit dor-so-ventral şi lung, cu ciocul lung, cu aripile scurte, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu penele negre pe spate şi albe pe piept şi pe pîntece, care trăiesc în colonii mari în regiunile polare. Pinguinii ... nu se văd decit în N hemisferului boreale. Drăghiceanu, c. 119. Fantastic dormitează pinguinii. Cazimir, l. u. 41. Pinguinul stă cu pîntecul revărsat, abia mişcînd din braţele scurte. C. Petrescu, c. v. 17. Un pinguin rotofei şi limbat, v. rom. octombrie 1954, 158. Sînt negri, mărunţi şi încetiniţi ca o adunare de pinguini. Vinea, l. ii, 44, cf. dm, der. dn2. — PI.: pinguini. — Şi: (învechit) plnguină s. f. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — Din fr. plngouln. 6592 PINGUINĂ — 609 - PINTEN PINGUÎNĂ s. f. v. pinguin. PINGULÎ vb. IV v. piguli. PÎNIN subst. (învechit, rar) Sidef. Paturi de aur şi de argint, pre aşternut cu pielri, piatră de zmaragd şi de pinin (de sidef b 1938). Biblia (1688), 3552/46. — Pl. : ? — Din ngr. niyva „scoică“. PINIÔN s. n. Roată dinţată a unui angrenaj care are cel mai mic număr de dinţi, servind la punerea in mişcare a altor roţi din angrenaj. în cazul cind avem de turnai în serie mai multe pinioane identice. . ., ne vom servi de un model metalic prevăzut cu placă. Ioanovici, tehn. 86. Dinţii pinionului se taie cu a jutorul maşinilor de tăiat dinţi. id. ib. 87, cf. 286. Axul vertical. . . este 4érminat cu un pignon. Ionescu-Muscel, fil. 198, cf. 177, id. ţes. 230, dm. Dispozitivul, de proporţii miniaturale, e destinat să şlefuiască dantura a toi felul de pinioane. gl 1961, nr. 6, 3/5, cf. der, dn2. — Scris şi: (după fr.) pignon. — Pronunţat: -ni-on. — Pl. : pinioane. — Din fr. pignon. PINIPÉD s. n. (La pl.) Ordin de mamifere adaptate la viaţa acvatică (din regiunile reci), cu corpul fusiform şi cu membrele transformate in lopeţi ; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. Alexi, w., ENC. AGR., ScRIBAN, D., DM, DER, DN2. — Pl. : pinipede şi (rar, m.) pinipezi (Alexi, w.). — Din fr. pinnipèdes. PINÎR subst. (Regional) Brînză de vaci (Beclean-Fă-găraş). Cf. chest. v 97/9. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PINIŞ0R s. m. (Bot. ; regional) Pin2 (1 a) (Pinus silveslris). Cf. Borza, d; 13}. — Pl. : pinişori. — Pin2 + suf. -işor. J’IN.I subst. v. pîj2. PIN0LĂ s. f. Axul păpuşii mobile de strung în care se fixează o unealtă de prelucrare sau un virf de susţinere a unuia dintre capetele piesei care se prelucrează. Cf. LTR2, DM, DER, DN2. — Pl. : pinole. — Din germ. Pinoie. PINÔS, -OÂSĂ adj. (învechit ; despre terenuri) Acoperit cu pini2. Cil Cernegura pinoasă va luci di-a nopţei stele... Să cînlăm d-acele fapte. Asachi, s. l. i, 131, cf. Donici, ap. tdrg. — Pl. : pinoşi, -oase. — Pin2 + suf. -os. PINÔT s. n. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Numele mai multor soiuri de viţă de vie superioare, originare din Franţa, cultivate mai ales pentru obţinerea vinului ; p. e x t. vin obţinut din strugurii acestor plante. — Pl. : pinoiuti. — Din fr. pinot. PINPREGIÜR adv., prep. v. primprejur. PINPREJÜR adv., prep. v. primprejur. PINSÉT s. f. v. pensetă. PÎNSTJLĂ s. f. v. pensulă. PINT s. n. v. pintă. PÎNTĂ s. f. (Maghiarism învechit, in Transilv.) Măsură de capacitate egală, aproximativ, cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conţine o astfel de măsură. Cf. anon. car. Pintă de vin. lb. Mă tratează de egal şi nu-mi refuză ,,pinta“ de vin. Codru-Drăgu-şanu, c. 84, cf. Cihac, ir, 255, lm. — Pl.: pinte. — Şi: pint s. n. anon. car., dr. i\lt 157. — Din magh. pint. PINTĂNOG, -OÂGĂ adj. v. pintenog. PÎNTĂR s. m. v. pinter. PINTĂRÎŢĂ s. f. (Regional) 1. Ospătăriţă (2) (Pe-tros-Haţeg). Cf. a iv 1. 2. Femeie de moravuri uşoare (Petros-Haţeg). Cf. a iv 1. — Pl.: pintăriţe. — Pintă + suf. -ăriţă. PÎNTE prep. v. printre. PINTECĂRÎE s. f. v. pîntecărie. PÎNTECE s. n. v. pîntece. PÎNTEG s. m. v. pinten. PÎNTEN s. m. I. (Mai ales la pl.) Obiect de meta^ în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vîrf etc., pe care călăreţii îl prind la călcîiui fiecărei ciz-ne pentru a îmboldi cu el calul la mers. Cizmele încă i le-au văzut nalte şi cu pinteni, ist. ţ. r. 40, cf. anon. car., lex. mars. 191. Izbeaşte ca cu pintini cu călcîiui calul. Af.thiopica, 80v/5. Vinde... zăbale, pintini, cuţite, ist. am. 23r/3, cf. Budai-De-leanu, lex., lb. Cizme ... ce zornăia in pinteni. He-liade, o. i, 221. Unul din pintenii săi de aur se sfărîmă. Bălcesou, m. v. 392. înfipse ambii pinteni în coastele armasarului. Negruzh, s. i, 42. Pinteni lucesc, la lună săbiile scînteiază. Alexandrescu, m. 21, cf. 22. M-arunc pe cal ca virtejul, înfig in coasta-i un pinten. Hasdeu, r. v. 121. Genarul işi înfipse pintenii adine in coastele calului. Eminescu, n. 26. Pinlenu-i de oţel Scotea cîte un sunet sonor şi lung. Macedonski, o. i, 262. Calcă Lică de-i sună duriţa de la pinten. Brătescu-Voineşti, p. 125. Sub biurou, patru cizme fără pinteni şi aproape fără toc. Par supăiate. Bassarabesciî, v. 30. Am adormit jucîndu-mă cu rozetele de la pintenii ghintuiţi şi ferecaţi ai pojarnicului. Brăescu, a. 93. Călătorul purta... pinteni şi se ţinea ca un vechi călăreţ. Sadoveanu, o. x, 8. Smuci friul şi izbi pintenii, impingind calul spre cei doi. C. Petrescu, a. r. 61. Zis-a tata că m-o da După Micloş, cătana, Că-i cu peană-n pălărie Şi cu pinteni la călcîie. Jarnîk-Bîrseanu, d. 407. De jucat aş juca bine, Dar nu-s pintenii la mine. Reteganul, ch. 73. Izbeşte cu călcîiele in pinteni, se spune despre cineva care îşi produce singur o rană, o vătămare. Cf. Zanne, p. ii, 30. Dă-ţi, popo, pintenii şi bate iapa cu călcîiele, se spune cînd dai altora ceea ce îţi este ţie necesar. Cf. Negruzzi, s. i, 249, Creangă, p. 39. O F i g. Să-şi sîngere talentul cu-ai lipsei negri pinteni. Mille, v. p. 49. <> E x p r. A bate din pinteni (sau pintenii) = a lovi călcîiele unul de altul (făcînd să sune pintenii) şi a lua poziţia (reglementară) de drepţi. Şi pe masa-m-părătească sare-un greier, crainic sprinten, Bidicat in două labe, s-a-nchinat bătind din pinten. Eminescu, o. i, 87. Nu ştiu alta decîl a bate din pinteni şi a-şi răsuci mustaţa. Gherea, st. cr. i, 172. în faţa domnului Far-caş, inginerul bătea pintenii ca un soldat, v. rom. august 1963, 10. A da (sau a bate) din (sau Sn) pinteni (de bucurie) = a se bucura foarte tare (manifestîndu-se în mod zgomotos). Cf. Polizu. începu a bate din pinteni de bucurie că se cotorosise de sărăcie. Ispirescu, l. 209, cf. ddrf, Zanne, p. iv, 550, Udrescu, gl. + Lovitură dată cu pintenii (I). Văzui calul numai spumă 6617 PINTEN - 610 - PINTEN şi coastele lui singerate de pinteni. Negruzzi, s. i, 67. Radiază o poemă . .. Cind joci calul in boieslru sau cind pintenu-l iuţeşte. Macedonski, o. i, 29. <0 E x p r. A da pinteni (cuiva) sau (rar) a strînge în pinteni (pe cineva) = a împunge, a îmboldi un animal de călărie (pentru a-1 face să pornească sau să meargă mai repede) ; p. e x t. a zori, a grăbi (pe cineva). Iară celor blagorodnici, pintini le dă istoria. N. Costin, l. 38, cf. lb, Polizu. A dat pinteni calului..., dar-se opri îndată. Bolintineanu, o. 429. Apoi, di rid pinteni calului, porneşte. Creangă, p. 200. Zice: — E mama, şi dă pinteni calului. Caragiale, o. ii, 299. Dind pinteni calului, ieşi pe poartă ca vîntul. Ispirescu, l. 4, cf. 115. El însuşi călare, Dă pinteni şi-aleargă tăcind. Coştsuc, p. i, 290- Şi multe încă aş mai fi văzul, dacă foamea nu mi-ar fi dat pinteni. Hogaş, dr. i, 12. Mă întorceam acasă cu sufletul luminat..., ştrîngînd calul în pinteni. C. Petrescu, s. 112. Cum aud ceva, sar în şa şi dau pinteni. Sadoveanu, o. xi, 293. Strîng bine calu-n pulpe şi pinteni dau s-ajung. Pillat, p. 145. La mare deac-ajungea, Pinteni murgului dedea. Teodorescu, p.p. 72. Pinteni roibului că da Şi ca vîntul se ducea. ant. ut. pop. i, 486. Calul l-a încălecat, Pinteni calului a dai Şi în zbor a alergat, folc. mold. i, 281. (Regional) A lua (în) pinten (pe cineva) = a-şi bate joc (de cineva). Cf. Lexic reg. ii, 30. (Regional) A primi pinteni (de la cineva) =- a primi veşti, a afla noutăţi (de la cineva). Cf. Zanne, p. iv, 551. + F i g. Imbold, impuls, stimulent. Iubirea de aproapele său şi iubirea de cinste .este un pinten nobil cu atîta putere asupra duhului unui istoric, ca şi asupra duhului unui viteaz (a. 1842). cat. man. i,.368. Inima mea începuse să bală subt pintenul dureros sau dulce al amintirilor. Hogaş, m. n. 12. Sentimentul unei vieţi libere, în mijlocul naturii sălbatice şi sub unicul pinten al instinctului, este real. Lovinescu, c. iv, 125, cf. 160. IT. P. anal. 1. Numele unor părţi ale corpului animalelor sau oamenilor care se află de obicei la picioarele acestora şi au forma unor proeminenţe, pro-ţuberanţe, excrescenţe etc. a) (La unele păsări, în special la cocoşi) Formaţie cornoasă (ca o unghie ascuţită) situată în partea de dinapoi şi de jos a piciorului, deasupra labei. Vulturul .. .cu pintinul, ce va putea neoprit facă. Cantemir, ist. 158, cf. lb. Această boală ... se face din firul săcării, lungindu-se ca un pinlin de cucoş. I. Ionescu, c. 181/9, cf. alr ii 5 726/899, a ii 2. O Compus: (Bot. ; regional) pintinul-cocoşului = numele unei flori nedefinite mai de aproape (Moscu-Galaţi). Cf. h iii 325. 1>) (Rar) Gheară atrofiată situată în partea de jos şi de dinapoi a piciorului unor animale (cîinele, pisica etc.). Cf. Săghinescu, s. 99. c) Protuberanţă cărnoasă acoperită cu Un smoc de peri lungi, situată deasupra gleznei, în partea din spate a piciorului calului sau al boului. Cf. Damé, t. 32. Pintenele este un fel de ţîţînă de corp, aşezat la spatele gleznei şi ascuns îritr-un mănunchi de peri lungi. enc. vet. 98, cf. Şăineanu, d. u. Gregorian, cl. 57. d) (Regional) Piele îngroşată ca o bătătură, situată la încheietura genunchiului calului ; (regional) castană, pipă (II 2 b). Cf. Săghinescu, v. 99. Pinten se mai numeşte şi castana calului, dr. v, 304. e) (Prin vestul Transilv.) Pată albă pe picioarele calului, în porţiunea dintre copită şi genunchi. Cf. Pribeagul, p. k. 69. I) (Regional ; la om ; în sintagma) Pintenul piciorului = os rotund, proeminent, care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului ; (regional) oul piciorului (Cristeşti-Botoşani). Cf. alr ii/i h 76/414. y) (Popular ; la cocoş) Bărbie. Cf. alr ii 5 725/574, 728, 762, 784, 791, 812, 928, 987. . 2. Numele unor părţi de plante sau ale unor plante care au de obicei formă de proeminenţe, protuberanţe, excrescenţe etc. : , a) Prelungire ascutită cu care se termină caliciul, corola, petala «tc. unor flori. Petala inferioară... la bază oferă un prea uşor pinten. Grecescu, fl. 82. b) (Rar) Spin care creşte pe ramurile sau pe tulpina unor plante. Un ac de diamant fermecat, cu vlrful tare şi ţepos ca pintenul de glădiţă. Arghezi, c. j. 137. c) (învechit şi regional; şi în sintagma pintenul secării, Borza, d. 192) Cornul-secării (Claviceps pur-purea). Pintinul. . . este o adevărată otravă. I. Ionescu, c. 174/26. Cărbunele griului numit pintene ... se formează în ovariul multor grămînce. Isis (1862), nr. 40, 2/26. d) (Regional; la pl.) Nemţişor (II 1 a) (Delphinium consolida). Cf. lb, Borza, d. 51. Polomnidă, pinteni care-s mnerii la flori, mac sălbatic, neghină, alr ii 5 173/325. c) (Regional; la pl.) Surguci (Delphinium ajacis). Cf. Borza, d. 50. f) (Transilv.; la pl.) Călţunaşi (Tropaeolum majus). Cf. Panţu, pl. 75, Borza, d. 173. g) (Regional; la pl,; în forma pintini) Canale (Im-patiens balsamina) (Băile Victoria-Oradea). Cf. Borza, d. 87. 3. Numele mai multor unelte, piese, obiecte sau ale unor părţi ale acestora care seamănă, ca formă, cu un pinten (I) şi care, de obicei, au rolul dea fixa,de a susţine etc. : a) (Tehn.) Proeminenţă a unei piese, care serveşte la limitarea cursei altei piese în mişcare sau ca punct de articulaţie. Sub presiunea arcului, clapa îşi coboară pintenul superior de contact cu platina şi iţa respectivă cade. Ioneşcu-Muscel, ţes. 315. Un pinten loveşte zăvorul care produce alunecarea, id. fil. 265, cf. 189, LTR2, DM, DER. b) (învechit şi regional) Unealtă casnică formată dintr-o rotiţă metalică cu zimţi fixată într-un mîner, care se foloseşte la tăiat aluatul. Pinteni de teiat aluoat (a. 1803). Iorga, s. d. xii, 146. Tăiţei (tăiaţi cu pintina). alr ii 4 034/2. c) Unealtă folosită de apicultori la fixat fagurele pe ramă. Cf. nom. min. ii, 192. cl) (Mold.) Spiţă (la roata carului). Cf. h x 539, xii 288. Acasă l-au trimes intr-o trăsură cu roatele numa-n pinteni (spiţe), şez. iv, 18. c) (Regional) Patină2 (1) (Ghilad-Timişoara). alr sn v h 1 311/36. <î. Numele unor construcţii sau ale unor părţi ale acestora care seamănă, ca formă, cu un pinten (I) şi care au rolul de a întări, de a susţine etc.: a) Construcţie sau element de construcţie care de obicei iese în afara liniei ansamblului şi care susţine sau întăreşte o zidărie, un terasament etc. V. contrafort. Cf. LTR2, DM. b) întăritură făcută pentru a consolida malul unui rîu sau pentru a-i îndrepta cursul. V. coteţ, capră. La cotituri, unde apa rupe din mal, acesta se apără cu grămezi de piatră şi buturugi, uneori şi cu coteţe şi pinteni. Păcală, m. r. 285, cf. 328, Atila, p. 96. Atîta am şi eu, pămîntul ăsta ... îi întăresc cu pinteni şi fac rîului scurgere, v. rom. mai 1955, 22. S-a încercat corectarea albiei prin construirea de capre şi pinteni. vîn. pesc. iulie 1965, 1, cf. chest. iv 41/62, 66a, Ar-VINTE, TERM. 160. c) (Regional) Bucată scurtă de lemn care se pune sub îngrăditura de la malul unei ape (Neagra Şarului-Vatra Dornei). Cf. Arvinte, term. 160. d) (Regional) Bucată scurtă de lemn care se pune sub ulucul pe care se transportă buştenii de pe munte (Neagra Şarului-Vatra Dornei). Cf. Arvinte, term. 160. 5. Numele unor forme de relief sau ale unor porţiuni de drumuri care seamănă cu un pinten (I) : a) Porţiune de teren care depăşeşte nivelul din jur; vîrf mic situat pe coasta unui deal sau a unui murite( aproape de piciorul lui. Ţi se pare că valea s-a închis cu desăvîrşire printr-un pinten. Mehedinţi, g. f. 135. Balta Ialomiţei şi a Brăilei, despărţite între ele prin 6617 PINTENAR - 611 - PINTENOG1 pintenul de la Hirşova, care sileşte apele Dunărei să se adune la un loc. id. p. 41. b) (Regional) Loc unde se desparte un drum de alt drum; drum care leagă şoseaua principală cu un drum improvizat. Cf. Pribeagul, p. r. 37. Pintenul uliţii. chest. iv 14/377. III. 1. (Transilv.) Năframă (I). Tot ,,pinten“ se numeşte în Transilvania şi năframa ce o capătă mirele după colăcărie ca dar de la mireasă. Marian, nu. 619. Banii. . . legindu-i pre toţi la un Ioc intr-o năframă, in Transilvania, in pinten, id. ib. 683. Două mahrame numite ,,pinteni“ atirnă de ambe laturi. Pamfile, cr. 170. + S p e c. Văl de mireasă. Se întorc pe întrecute îndărăpt la socrul cel mic după pintenele sau pintenul miresei, adică măhrama miresei. Marian, nu. 619, cf. Teodorescu, p. p. 180. 2. (Regional) Numele unei oraţii de nuntă (Arpaşu de Jos-Victoria). Cf. alr ii/i mn 82, 2 690/172. 3. (Maram.; adesea art.) Numele'unui dans popular care se dansează in ritm de horă; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d. 124. — PI. : pinteni. — Şi: (popular) pfntene s.m., (regional) pintenă (alr ii 5 726/682) s. f., pinteg (dr. v, 303), pintin s.m., pintină s. f., pintine (h x 539, alrii 5 726/219, a ii 12), pent (a i 24), (prin metateză) timpin (alr ii 5 726/872t s. m. — Din v. sl. ♦pţttn'B. Cf. bg. neieH „al călcîiu-lui“, neiHFK „pinten (al cocoşului)“. PINTENAR s. m. (în dicţionarele din trecut) Persoană care făcea sau care vindea pinteni (I). Cf. im, Barcianu, Alexi, w. — PI. : pinlenari. — Pinten + suf. -ar. PINTENAş s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui pinten. Cf. Polizu. 2. (Bot.; regional) Numele a două plante erbacee : a) (de obicei la pl.; şi în sintagma pintenaşi de cimp, Bujohean, b. i.. 388, Borza, d. 51) nemţişor (II 1 a) (Delphinium consolida). Cf. ddrf, Brandza, fl. 519, Barcianu, dm ; b) (la pl.) călţunaşi (Tropaeolum majus). Cf. Borza, d. 173. încolo ... flori ... , îndeosebi .. . pintenaşi invoaUi. Comşa, n. z. 14. — Pl. : pintenaşi. — Pinten + suf. -aş. PINTENAT, -Ă adj. 1. (Despre încălţăminte) Care are pinteni (I), cu pinteni; (rar) pintenog1 (112). Cf. Budai-Deleanu, lex. Cizme lungi, pintenate. Bariţiu, p. a. iii, 24. Căpitanii erau îmbrăcaţi cu i/ari strimţi, băgaţi in cizme galbene, pintenate. Ispirescu, m. v. 43, cf. Scriban, d. + F i g. (Substantivat, m.; regional şi familiar; adesea ironic) Bărbat care poartă pinteni (I); ofiţer (II) sau gradat; p. e x t. om de nimic, lichea, secătură. Fetele duceau lipsa galonaţilor, a pintenaţilor. Stancu, d. 391. Ni fac bghietili copchili si-S sai dim mint dupî cii gulerat şî pintinaf. şez. ii, 212, cf. graiul, i, 450. 2. (Rar; despre păsări, mai ales despre cocoşi) Pintenog 1 (II 1). Cucoşii. . . îşi piaptănă bărbia cu gheara pintenată. D. Zamfirescu, ap. tdrg. + (Substantivat, m.) Cocoş. Ţi-oi da eu (ie de cheltuială, măi crestatule şi pintenaiule! Creangă, o. 21. 3. (Despre unele plante sau părţi ale lor) Care are pinten (II 2 a-c), cu aspect de pinten. Secară pintenată. Isis (1862), 40. IJnghia-găiei, cu flori pintenate şi păişul ţesut în orbotă sură, împrejurau, p-alocurez, ciulini, scai şi vrejuri de mure. Delavrancea, s. 60. Petală pintenată. Grecescu, fl. 11. — Pl. : pintenaţi, -te. — Şi: (regional) pintin fit, -ă adj. — Pinten + suf. -at. PÎNTENĂ s. f. v. pinten. PÎNTENE s. m. v. pinten. PINTENÎL s. m. 1. (Bot.; regional) Nemţişor (II 1 a) (Delphinium consolida). Cf. Polizu, ddrf. 2. (Bot.; regional) Pedicularis palustris. Borza, d. 125. 3. (Prin Transilv.) Văl de mireasă. Cf. ddrf. — Pl. : pintenei. — Pinten + suf. -el. PINTENÎŞTE adv. (într-o poezie populară) Cu ajutorul pintenilor (I), din pinteni. Suru repede porneşte, Că-l înecardă pinteneşte. ant. lit. pop. i, 321. — Pinten + suf. -eşte. PINTEN<5C, -OAOĂ adj. v. pintenog1. PINTEN <ÎGl, -OAGĂ adj., s. f. I. Adj. (Despre animale, mai ales despre cai) Care are pete de altă culoare (mai ales albe) de la genunchi în jos, în special în jurul gleznei (la unul sau la mai multe picioare). Cf. lb. Cit de bine îi şedea călare pe bidiviul său cel roib şi pintenog. Filimon, o. i, 292. Era pintenog, la trei picioare cu cîte o pală neagră. Caragiai.b, o. i, 19, cf, ddrf, Barcianu, tdrg, Chiriţescu, gr. 253, Stoian, păst. 63. Cine sintefi, de unde veniţi, cu pene în pălării, pe mîrtoagele astea pinlenoage? Vlasiu, a. p. 63. Calul „pintenog“ la un picior cumpără-l fără vorbă. Pribeagul, p. r. 69. Venea furtunos pe calu-i roib, pintenog la trei picioare. Sadoveanu, o. iii, 160, cf. viii, 465. în timpul nopţii, o vacă mare, băltaiă fătase un viţel roşu, pintenog. Bart, s. m. 84, cf. Scriban, d. Miroase-a foi strivite în copite, Prin crînguri trec cu calul pintenog. Blaga, p. 44. îi cumpărase un cal murg, pintenog de trei picioare. Camil PetrescU, o. i, 13. Plecau . .. călări pe cai pintenogi, prin munţi şi prin păduri. Stancu, r. a. iii, 120. Ţăranul trecuse podul trăgînd după el vaca slabă şi pintenoagă. Pas, l. i, 135, cf. 286. Iepuşoara lui fintată-n frunte, pintenoagă la piciorul drept. Camilar, n. i, 21. Ridicind în două picioare armăsarul negru, pintenog. T. Popovici, se. 8. în fafă călăreau ofiţerii pe nişte cai murgi, nervoşi şi pintenogi. Barbu, p. 169. Murg voinic şi pintenog, Care paşte busuioc. Alecsandri, p. p. 49. Cinci mii de iepe . . . Pinlenoage la picioare, id. ib. 202. Cal păntănog in privinfa colorii, h i 57. Le mai zic (oilor) laie, cudalbă, pinlinoagă. ib. hi 71. Colorile (caprei) sint: neagră, roşie, vînătă, . . . pintenoagă. ib. iv 9, cf. ii 176, 207, 289, ix 405, xiv 186, xvi 104, xvm 18. Trei jugani cam gălbiori . . . Cu dungi Negre pe spinare, Pintenogi De trei picioare. Teodorescu, p. p. 688. Unu-i roşu ca focu, Altu-i negru ca corbu, Şi pe care şed călare, Pintenog de trei picioare. Jarnîk-Bîrseanu, d. 290. Iapa aceasta era pîn’la prinz pintenoagă, iar pîn’la amiazăzi brează. Sbiera, p. 164. Murgu-i sur şi pan-tanog, Priponit în bosîioc. Mîndrescu, l. p. 89. Dăruiesc tinerilor căsătoriţi 300 de mioare negre..., păntănoage de-un picior. Marian, t. 307, cf. id. D. 80. Calul meu îi pintenog. doine, 251. Şi-ş avea Tudor ş-avea Tot cinzăci de iepe breze, Pinlenoage la picioare. şez. iii, 212. Şi-mi găsii ibovnicu Cu cal negru păntănog, Priponii de busuioc, ib. vii, 43, cf. xm, 128. Am cumpărat un cal pintenog. Brebenel, gr. p. Calul meu e pantanog. Bud, p. p. 48. Un voinic cu calu murg Cu cal murg şi pîntănog, Priponit di bosîioc. Vasiliu, c. 98. Şi-i Costică Făt-Frumos P-un cal negru mingăios, Pintenog de trei picioare, Fugător în goana mare. Păs-culescu, L. p. 51, cf. VÎrcol, v. 97. Pintenoc de trei picioare. BÎrlea, c. p. 262, cf. gr. s. vi, 63, arh. folk. iii, 153, chest. -v 75/66, 99, 76/3, 4, 73, 76, A v 15, 34, vi 26. Nucă nucoasă, Chersă flocoasă, Porc pîntănog, Chersă de dîrlog (Plugul). Gorovei, c. 300. <0> (Substantivat) Sub copita pintenogului pietrele scăpărau. Odobescu, s. iii, 179. A dat călcîie pintenogului şi-a plecat în buiestru. Stancu, d. 188, cf. 238., Unde-i păntănoaga mea ? Com. Marian. Cal la bordei aşeza Tot pe Negrul, pintenogul. Păsculescu, l. p, 171. II. Adj. 1. (Despre păsări, mai ales despre cocoşi) Care are pinteni (Ii 1 a), cu pinteni; (rar) pintenat (2). PINTENOG2 - 612_ — PINUŢ Haşi, cioară neagră, Neagră păntănoagă. Marian, î. 17. Cocoşul pintenog din ogradă. G. M. Zamfirbscu, sf. M. N. ii, 180. 2. (Rar ; despre Încălţăminte) Pintenat (1). Cu noi a mai venit şi omul. .. cu cizma pintenoagă, semeţ pregătit la toate..Klopştock, f. 19. + (Substantivat, m. ; argotic) Ofiţer (I 1). Cf. Baronzi, l. 150, alas 18 m 1 923, 5/3. 3. F i g. (învechit şi regional ; despre oameni) Răutăcios ; obraznic (I 2). Cf. Polizu, ddrf, Marian, d. 80. III. S. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina lînoasă, cu frunzele dinţate şi spinoase şi cu florile galbene ca lămtia (Carthamus lanatus). Cf. Panţu, pl., Şăineanu, d. u., Scriban, d., Borza, d. 41. 2. (Regional) Şofrănaş (Carthamus tinctorius). Cf. Borza, d. 41. — PI. : pintenogi, -oage. — Şi : (regional) plntenôc, -oăeă, pintànôg, -oâgă (damé, t. 48, tdrg), pintinôg, -oâgă, pantanîg, -oăgă, pântanôg, -oâgă (h x 535), pântânôg, >oigă, pentenôg, -oâgă (jahresber. xii, 159, h ii 142), pîntăndg, -oâgă adj. — Din v. si. ♦pçtonogT.. Cf. bg. naiaHor, prin apropiere de pinten. PHVTENÔG* subst. (învechit) Monedă care valora o jumătate de para8 (1). Cf. Polizu. — PI. :? — Cf. p i n t o c. PÎNTER s. m. (Transilv. şi Ban.) Dogar. Meşteşugul l-am învăţat de Iq un bugner (pinter, făcăloriu de bu(i). Economia, 171/2, cf. lb, alr i 1 667, 1 836, alr ii 6 485. — Pl.: pinteri. — Şi: pintăr (L. Costin, or. băn. 158, alr i 1 667, 1 836), pindăr (alr i 1 836/93), pinţăr (ib. 1 667/255) s. m. — Din magh. pinter. PINTILÉU s. n. v. pendeieu. PINTCLÎU s. n. v. penteleu2. PfNTIN s. m. v. pinten. PINTINÂT, -A adj. v. pintenat. PÎNTINĂ s. f. v. pinten. PlNTTNE s. m. v. pinten. PINTIiViÎG, -OAGĂ adj. v. pintenog1. PINTÔC s. m., adj. (Transilv.) 1. S. m. Veche monedă divizionară valorind un groş sau o jumătate de para3 (1) (lb), un sfert de groş (jahresber. v, 325) sau un pitac1 (1) (cihac, ii, 258). 2. S. m., adj. (Om) de nimic, netrebnic, ticălos. Cf. LB, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., JAHRESBER. V, 325, BaR-CIANU, ALEXI, W. 3. S. m. (Prin vestul Munt. şi prin estul Olt.) Om mic de statură, scund. Cf. Lexic reg. ii, 16. — PI. : pintoci. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. p i n t o k „unealtă folosită de dogari la netezirea vaselor“. PÎNTRA prep. v. printre. PINTRAJÉL s. m. v. pătrunjel. PÎNTRĂ prep. v. printre. PÎNTRE prep. v. printre. PINTRE JÉL s. m. v. pătrunjei. PÎNTRI prep. v. printre. PINTRIJÉL s. m. v. pătrunjel. PÎNTOU prep. v. printru. PÎNTU prep. v. printru. PÎNŢĂ s.f. (Regional) Nume dat mai multor animale rozătoare : ») Popîndău (Citellus citellus). Pinţele cu labe scur-ticele lă piept, iar la spate cu picioroange . .. cînd jimblă . se saltă ca locustele. Odobescu, s. iii, 185, cf. tdrg, h vii 419, alr i 1 191/727, 1 192/720. b) Marmotă (Arctomys marmotta). Cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. c) Veveriţă (Sciurus vulgaris) . (Ulmu-Călăraşl). ; alr i 1173 bis/960. — PI. : pinfe şi pinfi. — Etimologia necunoscută. PÎNŢĂL s. n. v. pinţăiuş. PINŢĂLIÎŞ s. n. 1. (Transilv. şi Maram.) Briceag ' sau cuţit mic. Cf. lb, Viciu, gl., Păcală, m. r. 141, gr! s. vi, 242, com. din Monor-Reghin şi din Morăreni-Reghin, alr sn iv h 1 049/349. + Limba mică a briceagului. Pentru o astfel de treabă . . . îmi trebuia o brişcă cu prinţăluş, bine ascuţită. Vlasiu, a. p. 53, com. din Sălişte-Sibîu, alr sn iv mn h 1 049/130, ib. iv h 1 050/284. + S p e c. (Regional ; In forma penefiluş) Cuţit de altoit (Voivozi-Carei). alr ii 6105/325. 2. (Regional ; în forma pin(iluş) Ac, cui de la cataT rama curelei de prins pantalonii (Scărişoara-Abrud). Cf. alr sn iv h 1 173/95. — PI. : pin}ăluşe şi pinlăluşuri. — Şi : piiiţăl (lb, Pamfile, i. c. 119, Viciu, gl.), pinţelâş (dr. viii, 232, com. din Sălişte-Sibiu), pinţiiAş (Viciu, gl., alr sn iv h 1 173/95), pinţlltiş (alr sn iv h 1 049/349), pene|e^ş (dr. iv, 385), peneţikiş (alr ii 6 105/325), penleél (Barcianu, Alexî, w.), peniril (Ghetie, r. m.), peniţei (Alexi, -w.), peniţil (lb), periţălrtş (alr sn iv mn h 1 049/130), penţelătiş (Candrea, ţ. o. 51), printăifiş s. n. — Din magh. penieilus. PÎNŢÂR s. m. v. pinter. PINŢELtfŞ s. n. v. pinţăiuş. PINTÉTA s. f. v. pensetă. PINŢILtfŞ s. n. v. pinţăiuş. PINŢÎLtfŞ s. n. v. pinţăiuş. PÎNŢOS, -OAsA adj. (Prin Transilv. ; despre oameni, mai ales despre copii) Năzuros (1), mofturos la mîn-care. Cf. Paşca, gl., com. din Hereclean-Zălau. — Accentuat şi : pinţăs. Paşca, gl. — PI. : pinfoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. PINÜL s. f. 1. Placă de metal care are în lungul ei 6 deschizătură şi un fir de vizare şi care, aşezată perpendicular pe fiecare dintre capetele unei alidade, serveşte la stabilirea aliniamentelor de teren. Cf. I. Golescu, c., G. Pop, g. 181. La cele patru capete ale „stelei“ erau patru pinule pentru vizat. I. Brăescu, M. 10, cf. CADE, LTR2, DM, DN2. 2. Fiecare dintre frunzuliţele care alcătuiesc o frunză de ferigă. V. f o 1 i o 1 ă. Cf. ltr2. — PI. : pinule. — Din fr. pinnule. PINIÎŢ s. m. (Bot. ; regional) Pin2 (1 a) (Pinus • silvestris). Cf. Borza, d. 131. ...V — PI. : pinufi. — Pin2 -(- suf. -uţ. PINZ - 616 - PIONCĂI PINZ s. m. v. pinchiu. FINZĂRÎE s. f. (învechit, In Transilv.) Monetărie (1). Casa.... ce: în anul 1700 se rinduise de pinzărie . .. să se dea numiţilor români. Şincai, hr. iii, 218/20, cf. lb, Cihac, ii, 255. — PI. : pinzării. ,i — Ci. magh. pinz. PINZETĂR s. m. (învechit, în Transilv.) Monetar (2). Casa ... se rinduise de pinzărie, iară apoi n-au plăcut pinzetarilor. Şincai, hr. iii, 218/21. — PI. : pinzeiari. — Cf. p i n z t a r ă ş. PÎNZGAU subst. Rasă de bovine de lapte şi carne, de culoare roşie-castanie cu o dungă albă. — Din germ. Plnzgau. PINZiON s. n. v. pensie. PINZIONÎST, -A s. m. şi f. v. pensionist. PINZŢArAŞ s. m. (Maghiarism regional) Casier (Gherţa Mică-Satu Mare). Cf. arh. folk. vi, 272. Da pinzlarăşu o zis ungureşte că femeia asta ii hamiiişă. ib. — PI. : pinztarăşi. — Din magh, pînztăros. PIO interj. (Prin vestul Munt.; adesea repetat) Cuvlnt care imită fluieratul caracteristic al grangurului. Cf. Udrescu, gl. 1-aiizi grangurul cum zice: pio, pio! id. ib. — Onomatopee. PIOAR s. m. v. pluar. PIOARIU s. m. v. pluar. PIOAtĂ s. f. v. pihott. PIOCEÂLĂ s. f. (Prin vestul Munt.) Acţiunea de a p i o c i şi rezultatul ei. 1. Piuit (1). Cf. p i o c i (I). Cf. Udrescu, gl. S-aud nişte pioceli de pui. id. ib. II. P. anal. 1. Voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; (regional) piocit1 (II 1), pioncăială (II 1), pioncăit1 (II l),pioncăitură (II 1), pioncăneală (II 1), pioncănit1 (II 1), pioncănitură (III). Cf. pio ci (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 2). Cf. pi o ci (II 2). Cf. Udrescu* gl. 3. Moleşeală (1); indispoziţie. Cf. Udrescu, gl. M-a găsit o pioeeală, să cad jos. id. ib. + Picoteală, somnolenţă. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat: pi-o-. — PI. : pioceli. — Pioei -f suf. -eală. PIOCÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) I. (Despre păsări, mai ales despre puii acestora) A piui1 (1). Com. din munt. n. P. anal. (Despre oameni) 1. A vorbi cu voce subţire, piţigăiată; (regional) a pioncăi (II 1), a pion-căni (Substantivat) Cu piocita aia, va să ascuti bine urechile, ca s-o înţelegi, id. ib. 3. Moale1 (15), bleg; indispus. Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat : pi-o-. — PI. : piociti, -te. ' — V. pioci. PIODERMÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie supiirativă a pielii datorită stafilococilor şi streptococilor. Cf. DER, DN2. — Pronunţat : pi-o-, — PI. : piodermite. — Din fr. pyodermite. PIOGÉN, -Ă adj. (Med. ; despre răni) Care produce puroi ; (despre agenţi patogeni) care determină producerea puroiului. Cf. DN2, D. MED. — Pronunţat : pi-o-, — PI. : piogeni, -e. — Din fr. pyogine. PIOLE subst. pl. (învechit, rar) Mortiere. V. mortier. Oştile au început.. . a arunca şi cumbarale în cetate, din havantopuri sau piole. DionIsif., c. 181. — Accentul necunoscut.—Pronunţat : ? — Etimologia necunoscută. PIOLÉT s. m. Baston prevăzut la uii capăt cu un mic tîrnăcop, întrebuinţat de alpinişti. Să-mi iau mai intîi de toate pioletiil. ap. cade, cf. dm, der, Dn2. — Pronunţat : pi-o-, — Pl. : pioleţi (dm) şi (rar, h.) pioleie (dn2), pioleturi (ib.). — Din fr. piolet. PIÓN s. m. 1. (învechit, rar) Curier. J-au dat. . . doi pioni sau corieri să-l vesteastă, patru sipai sau călăreţi. Leon Asachi, b. 22/21. 2. Fiecare dintre cele şaisprezece piese, de cea măi mică valoare, folosite la jocul de şah. Cf. lm, ddrf. Vinlură, dintr-o mină intr-alta, pionii. Brătescu-Voineşti, p. 183. Războiul nu e un joc de şah, să mişti pionii cu siguranţă şi sînge rece. C. Petrescu, î. i, 118, cf. dm, dn2. F i g. Micile state de care vorbeşte ___au fost nişte pioni neputincioşi pe tabla de şah a diplomaţiei marilor puteri, contemp. 1948, nr. 112, 1/1. Acest şah imens, ai cărui pioni sini capitalurile. t septembrie 1962, 13. + (Rar) Pul. Cf. Şăineanu, D. U., ScRIBAN, D. 3. F i g. Luptător, militant pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepţii noi. V. p i o n i’é r (2). Cf. Sahia, u.r.s.s. 77. Éntuziasmat pină la delir de progresul regimentului in gimnastica suedeză, [generalul] a recompensai pe domnul colonel Cristescu printr-un discurs frumos, numindu-l, deocamdată, pionul cel mai înaintat al Federaţiunii. BrAescu, o. a. i, 22, cf. DM. — Pronunţat : pi-on. — Pl. : pioni. — Din fr. pion. PIONAC s. n. (Regional) Clopoţel (Işlaz-Turnu Măgurele). gl. olt. [Căluşarii] Ia opiné, ta picuare avea neşte pionaâe dă suna. ib. — Pronunţat : pi-o-. — Pl. : pionace. — Etimologia necunoscută. PIONAR s. m. v. pionier. PIONC interj. (Prin nord-vestul Munt.) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al curcilor. Cf. Udrescu, gl. — Şi : piorc (Udrescu, gl!), cliionc (id. ib.) interj. — Onomatopee. PIONCĂÎ vb. IV. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) I.. Inţranz. (Despre curci) A pioncăni (I). Cf. Udrescu, gi.. 6680 PIONCĂIALĂ - 614 - PIONEZĂ II. Intranz. şi r e f 1. P. anal. (Despre oameni) 1. A pioci (II 1). C'f. Udrescu, gl. 2. A (se) pioncăni (II 2). Ci. Udrescu, gl. 3. A (se) pioncâni (II 3). Cf. Udrescu, gl. 4. A (se) pioncăni (II 4). Cf. Udrescu, gl. 5. A (se) pioncăni (II 5). Cf. Udrescu, gl. 6. A (se) mocoşi. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind.: piâncăi şi pioncăiesc. — Şi: pioreăi vb. IV. Udrescu, gl. — Pionc suf. -ăi. PIONCĂIÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) Acţiunea de a (se) p i o n c ă i şi rezultatul ei. 1. Cf. p i o n c ă i (I)- Cf. Udrescu, gl. II. P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pion căi (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 4). Cf. pion căi (II 5). Cf. Udrescu, gl. 3. "Migală. Frumoase modele; dar şi pioncăieli pe ele! Udrescu, gl. — PI.: pioncăieli. — Piono&i + suf. -eală. PIONCĂÎT1 s. n. (Regional) Faptul de a (s e) p i o n -căi. 1. Cf. pionc ă i (I) (Poiana Lacului-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. II. P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pioncăi (II 1). (Poiana Lacului-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 4). Cf. pioncăi (II 5). (Poiana Lacului-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. 3. Migală (Poiana Lacului-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — PI. : pioncăituri. — V. pioncăi. PIONCĂÎT2,-A adj. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.; despre oameni) 1. Pioncănit2 (1). Cf. pioncăi (II 3). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncănit* (2). Cf. p i o n c ă i (II 4). Cf. Udrescu, ol. 3. Pioncănit2 (3). Cf. p i o n c ă i (II 5). Cf. Udrescu, gl., — PI. : pioncăifi, -te. — V. pioncăi. PIONCĂITIÎRĂ s. f. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) Acţiunea de a (se) pioncăi şi rezultatul ei. 1. Cf. pioncăi (I). Cf. Udrescu, gl. II. P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pioncăi (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 4). Cf.- pioncăi (II 5). Cf. Udrescu, gl. 3. Migală. Cf. Udrescu, gl. — PI.: pioncăituri. — Pioncăi -f suf. -tură. PIONCĂNEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) Acţiunea de a (s e) pioncăni şi rezultatul ei. 1. Cf. pioncăni (I). Cf. Udrescu, gl. EL P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pioncăni (n i). Cf. Udrescu, gl. 2. Vorbire Înceată, slabă, stinsă; (regional) pioncănit1 (II 2), pioncănitură (II 2), pioceală (II 2), piocit1 (II 2). Cf. pioncăni (II 2). Cf. Udrescu, gl. 3. Slăbire, topire (de boală sau de bătrîneţe); (regional) pioncănit1 (II 3), pioncănitură (II 3). Cf. pioncăni (II 3). Cf. Udrescu, gl. 4. Vedere slabă; (regional) pioncăială (II 2), pion-căit1 (II 2), pioncăitură (II 2), pioncănit1 (II 4), pioncănitură (II 4). Cf. pioncăni (II 5). Cf. Udrescu, gl. 5. Mocoşire. Cf. pioncăni (II 6). Cf. Udrescu, gl. Ce atita pioncăneală pe voi acolo ? Dafi-i zor! id. ib. 6. Migală. Cf. Udrescu, gl. — PI. : pioncăneli. — Şi: piorcăneâiă s. f. Udrescu,gl. — Pioncăni + suf. -eală. PIONCĂNÎ vb. IV. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) I. Intranz. (Despre curci) A scoate strigătul caracteristic speciei; (regional) a pioncăi (I). Cf. Udrescu,gl. II. Intranz. şi refl. P. anal. (Despre oameni) 1. A pioci (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. A vorbi încet, slab, stins; (regional) a (se) pioncăi ¡(II 2), a pioci (II 2). Cf. Udrescu, gl. 3. A slăbi, a se topi (de boală sau de bătrîneţe); a deveni moale, fără putere; (regional) a (se) pioncăi (II 3). Cf. Udrescu, gl. 4. A merge, a se deplasa greu; (regional) a (se) pioncăi (II 4). Cf. Udrescu, gl. 5. A nu (mai) vedea bine; (regional) a (se) pioncăi (II 5). Cf. Udrescu, gl. 6. A (se) mocoşi. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. : pioncăii şi pioncănesc. — Şi: piorcăni vb. IV. Udrescu, gl. — Pionc -|- suf. -ăni. PIONCĂNÎT1 s. n. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.) Faptul de a (s e) p i o n c ă n i. 1. Cf. pioncâni (I). Cf. Udrescu, gl. S-aude pioncănitul curcilor, id. ib. II. P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pioncăni (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 2). Cf. pioncăni (II 2). Cf. Udrescu, gl. 3. Pioncăneală (II 3). Cf. pioncăni (II 3). Cf. Udrescu, gl. 4. Pioncăneală (II 4). Cf. pioncăni (II 5). Cf. Udrescu, gl. 5. Mocoşire. Cf. pioncăni (II 6). Cf. Udrescu, gl. — PI. : pioncănituri. — Şi: piorcănit s. n. Udrescu, gl. — V. pioncăni. PIONCĂNÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul şi vestul Munt.; despre oameni) 1. Slab, topit (de boală sau de bătrîneţe); care este fără putere, fără vlagă ; (regional) pioncăit2 (1). Cf. p i o n c ă n i (II 3). Cf. Udrescu, gl. 2. Care merge, se deplasează greu; (regional) pioncăit2 (2). Cf. pioncăni (II 4). Cf. Udrescu, gl. 3. Care are vederea slabă; (regional) pioncăit2 (3). Cf. p i o n c ă n i (II 5). Cf. Udrescu, gl. ■$> (Substantivat) Ce vrea pioncănita aia ? id. ib. 4. Mocoşit, mocăit (1). Cf. p i o n c ă n i (II 6). Cf. Udrescu, gl. — PI. : pioncănifi, -te. — V. pioncăni. PIONCĂNITlJRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a (se) pioncăni şi rezultatul ei. . 1. Cf. p i o n c ă n i (I). Cf. Udrescu, gl. S-aud nişte pioncănituri prin grădină; au intrat curcile, să ştii! id. ib. II. P. anal. 1. Pioceală (II 1). Cf. pioncăni (II 1). Cf. Udrescu, gl. 2. Pioncăneală (II 2). Cf. pioncăni (II 2). Cf. Udrescu, gl. 3. Pioncăneală (II 3). Cf. pioncăni (II 3). Cf. Udrescu, gl. 4. Pioncăneală (II 4). Cf. pioncăni (II 5). Cf. Udrescu, gl. 5. Mocoşire. Cf. p i o n c ă n i (II 6). Cf. Udrescu, gl. 6. Migală. Cf. Udrescu, gl. — PI.: pioncănituri. — Şi: piorcănitfiră s. f. U-drescu, GL. — Pioncăni + suf. -tură. PIONÎR, -Ă s. m. şi f. v. ‘pionier. PIONERÎE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Organizaţie de pionieri (3). Ci Udrescu, gl. — Pronunţat: pi-o- — Pioner + suf. -ie. PIONfiZĂ s. f. v. piuneză. 6692 PIONI - 615 - PIOS, PIONÎ vb. IV V. piui1. PIONI13R, -Ă subst. 1. S. m. Militar care face parte din una dintre unităţile de geniu pregătite special pentru a executa construcţiile necesare operaţiilor militare, culoarele prin barajele de mine, barajele explozive etc. Garnizonul este alcătuit din al doilea batalion de pionieri (soldaţii cei cu sape şi lopeti). cr (1829), 552/26. Artileria să alcătuieşte din 12 000 ariilerişti, . . . 3 000 săpători şi pionieri, ar (1829), 2242/5. Arcaşi de gardă călări şi pionieri pe jos. Codru-Drăguşanu, c. 77, cf. Calendar (1853), L/17,rom. lit. 1221/12, Gheţie, r. m., Barcianu. Comanda o companie de pionieri. Re-breanu, p. s. 56. O companie de pionieri îşi îndeplinise misiunea şi aştepta ordine. Brăescu, o. a. ii, 288. Neosteniţii pionieri se opriră, îşi lăsară în jos cazmalele şi hîrleţele, se rinduiră şi mă priviră cu curiozitate. Sadoveanu, o. Vii, 273. Pionierii au început construirea podului, v. rom. mai 1954, 109, cf. dm, d6r, dn2. Ultimii pionieri trecură podul în pas alergător. Barbu, p. 210. Eu am fos la peoAieri. Ş-o dai Praizu cu tunu ş-o rupi • podurile. Densusianu, ţ. h. 180. 2. S. m. şi f. (Rar la f.) Persoană care face parte dintr-un grup (de colonişti sau de emigranţi) care pătrunde pentru prima oară intr-un ţinut virgin pe care de obicei îl desţeleneşte şi-l cultivă, punînd bazele unei vieţi civilizate. Cf. cade, Scriban, d. Pionierii care au răzbit în acel pămînl al minunilor, au avut a trece prin aspre încercări. Sadoveanu, o. x, 451, cf. dm, der, dn2. + F i g. Persoană care lucrează cea dinţii într-un domeniu nou, încă necercetat, şi care pune bazele unei metode noi, unei activităţi noi etc.; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. Costache Negruzzi . ... va rămînea în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru. Alecsandri, s. 37, cf. id. Poezii, 412. Zece mii de pionieri ai progresului. C. Petrescu, a. 419, cf. id. r. dr. 101. Alecsandri, alături de C. Negruzzi, este unul din pionierii culturii noastre. Sadoveanu, e. 57, cf. id. o. xi, 419. Densusianu a făcut în multe privinţe operă de pionier. cv 1949, nr. 6, 6. Eu am temperament de pionier ardent şi mă declari alienat. Călinescu, s. 496. Pionieri ai noii productivităţi a muncii, contemp. 1953, nr. 330, 1/3. Timp de două zile, fruntaşii în producţie la cultura porumbului, cartofului şi a sfeclei de zahăr, pionieri ai unei agriculturi înaintate, mîndrie a poporului nostru muncitor, au împărtăşit unii altora experienţa dobîndită în muncă. Scînteia, 1954, nr. 2 915. Acum, cînd in sal Ia noi cinematograful e lucru obişnuit, nu-şi mai aminteşte nimeni de un pionier al civilizaţiei, feciorul unchiului Ion. Camilar, c. p. 17. Un pionier al romanului românesc, uilal astăzi, este Alexandru Pclimon. v. rom. iunie 1957, 166, cf. dm. Budai-Deleanu, in munca lui de pionier, n-a reuşit şi poale nici n-a vrut să aplice la versurile sale cezura mediană, l. rom. 1959, nr. 2, 61, cf. dn2. 3. S. m. şi f. Membru al organizaţiei de masă a elevilor de 7-14 ani, care, îndrumată de partid, are drept scop educarea comunistă multilaterală a elevilor. Am auzii cintind pionierii cu cravate de flacără. Sadoveanu, e. 74, cf. Iordan, l. r. a. 33, 178, cv 1949, nr. 3, 14. Pentru copilăria lor luminoasă, pionierii şi şcolarii mulţumesc din adincul inimii partidului. Scînteia, 1954, nr. 2 861. Văd aici băieţi şi fete de toate felurile, pionieri şi pioniere, v. rom. februarie 1954, 104. întreabă ochii: Ce se-ntiriiplă La voi? Şi cum sini pionierii? Şi ei fac focuri mari în taberi? Banuş, p. 198, cf. dm, scl 1960, nr. 3, 737, dn2. Cravată de pionier iţi lipseşte, t martie 1962, 33. S-au organizat.. . şedinţe de instruire a diriginţllor şi a instructorilor de pionieri. cî 1963, nr. 691, 2/4. — Pronunţat: pi-o-ni-er. — PI.: pionieri, -e. — Şi: (popular) pioner, -ă s. m. şi f., (învechit) plonir (Barcianu), pionâr (Gheţie, r. m.), (regional) peonicr s. m. — Din fr. pionnier, germ. Pionier, (3) din rus. imonep. PIONIERĂT s. n. Misiune, sarcină de pionier (2), activitate de pionier. Stabilirea unor criterii pentru o antologie literară trebuie să păstreze conştiinţa pionieratului pe un teren încă puţin străbătui, contemp. 1948, nr. 104, 4/1, cf. dm. Piesa lui Mircea Ştefănescu are, pe Ungă meritul pionieratului. .., şi avatarurile acestuia. t iunie 1964, 69, cf. l. rom. 1966, 25. Menţionlnd obiectivele esenţiale din sfera de preocupări a comisiei, vorbitorul s-a referii la opera de pionierat pe care aceasta ar puiea-o face. Scînteia, 1969, nr. 8 134. — Pronunţat: pi-o-ni-e-, — Pionier + suf. -al. PIONIERESC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine pionierilor (3), privitor la pionieri, pentru pionieri, de pionier. Copiii cintară coruri de-ale lor, spuseră poezii şi jucară o piesă pionierească, v. rom. februarie 1952, 133, cf. dm. Vineri... a avut loc o festivitate in cadrul, căreia au fost înmînale primele distincţii pioniereşti din ţară. Scînteia, 1960, nr. 4 863, cf. dn2. — Pronunţat: pi-o-ni-e-, — PI. : pioniereşti. — Pionier + suf. -esc. PIONÎR s. m. v. pionier. PIORC interj, v. pionc. PIORCĂÎ vb. IV v. ploncăi. PIORCĂNEÂI.Ă s. f. v. pioncăneală. PIORCĂNÎ vb. IV v. pioneăni. PIORCĂNÎT s. n. v. pioncănit1. PIORCĂNITÎFRĂ s. f. v. pioncănitură. PlORfiE s. f. (Med.) Scurgere de puroi. Cf. der, dn2, d. med. O Piorce alveolară = paradentoză. Cf. der. Profilaxia pioreei alveolare constă în îngrijirea minuţioasă a dinţilor, abc săn., cf. d. med. — Pronunţat: pi-o-re-e. — Din fr. pyorhcc. PI6S, -OASĂ adj. (Despre oameni) Care este animat sau inspirat de sentimente de evlavie (religioasă) sau, p. ext.,de o afecţiune respectuoasă ; (despre manifestări, acţiuni, creaţii ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau, p. e x t., o afecţiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau, p. ext., de o afecţiune respectuoasă. înălţarea acestui monument pios (bine-credincios). cr (1829), 602/31, cf. Negulici, LĂ-zărescu, s. 22/19, fis. 176/8. li datorim o pioasă vene-raţiune (a. 1865). Uricariul, x, 370. Artistul a ştiut numai să împelrească, in răpedea şi mindra pornire a mersului zeiţei, acel vers caracteristic al piosului cîntăreţ. Odobescu, s. iii, 56. De la fereastră trimitea lui Dan, in privirile ei calde, cuvinte dulci, pioase ca o rugăciune. Vlahuţă, o. a. iii, 91. Şi din templele pioase Se înalţă rugăciuni. I. Negruzzi, s. ii, 185. Gindul meu zboară acuma pios spre mormintele îioastre. Anghel-Iosif, c. M. ii, 103. Voi merge către munţii ce stau albaşlri-n zare. . . Nălţînd din buze pale pioasa mea cintare. Petică, o. 80, cf. 133. Cuconiţele tinere şi frumoase ale tirgului treceau cu darurile lor pioase pe lingă sfinta Ana de la mînăslirea Bistriţei. Hogaş, dr. ii, 19. Patru cetăţeni. . . s-au dat in lături, pioşi şi ei, cu lopeţile in miini. Sahia, u.r.s.s. 66. La biserică oamenii trebuiau să fie pioşi. Vlasiu, a. p. 297. Baba mormăi ceva neînţeles, ca răspuns la această pioasă presupunere. Sadoveanu, o. vii, 332. Toate gingăşiile ei i se păreau minciuni, în cel mai bun caz, pioase. Călinescu, s. 124. Unirea românilor cu biserica Romei a fost iniţiată prin ademeniri şi promisiuni, a căror realizare a rămas pe urină . .. un pios deziderat. Blaga, g. 30, cf. dm. Te-am pictat cu gest pios şi rar. v. rom. iunie 1960, 25. — Pronunţat: pi-os. — PI.: pioşi, -oase. — Din fr. pleux. 6705 PIOSCHIOL - 616 - PIPĂ PIOSCHIOL s. n. v. piuschiul. PIOŞENIE s. f. (Rar) Pietate! Cf. pietate (2). Nu recunosc valoarea cuiva din breaslă decil la c'iieva secole după moarte — şi atunci poale numai din pioşenie. Ţudoran, o. 21. — Pronunţat: pi-o-şe-ni-e. — PI. : pioşenii. — Pios + suf. -enie. PIOTÂŞ s. m. v. pihotnş. PldTĂ1 s. f. (Italienism rar) Corabie uşoară, lungă şi Îngustă, cu rame sau cu pînze, folosită în Marea Adriatică. Şi îndată au trimis cu o piotă (corabie lungă şi îngustă) pre călugărul Teodor Avuke... ca să vorbească de pace cu bulgarii. Şincai, hr. i, 176/38. — Pronunţat: pi-o-, — PI. : piole. — Din it. peota. PÎOTĂ2 s. i. v. pihotă. PIOTIMÎE s. f. (învechit, rar) Iscusinţă, pricepere; dibăcie, îndemînare. Ai arătat oareşcare puţină pioli-mie la o treabă două ce ai fost orînduil (a. 1749). GAldi, m. phan. 227. — Pronunţat: pi-o-. — Cf. ngr. it o 16 t r) ;. PIOTORAX subst. Boală care constă în formarea şi acumularea de puroi în cavitatea pleurală; pleurezie purulentă. Cf. der. — Pronunţat: pi-o-, — Din fr. pyothorax. PIOZITĂTE s. f. (Rar) Pietate (3). S-au retras in mănăstire . . . petrecind ca şi monahii in agiunare şi în rugi, care piozitate o repeta la fiecare an. Asachi, s. l. ii, 110. ^ Pronunţat: pi-o-. — PI.: piozilăfi. — Pios + suf. -itate, PIP s. m. (Regional) „Copac“ (Bonţ-Gherla). Paşca, gl. — PI. : pipi. — Etimologia necunoscută. PIP A vb. I. Intranz. 1. (Regional, mai ales în Transilv.) A fuma (cu pipa). Cf. Budai-Dei.eanu, LEX., LB, GhEŢIE, R. M., BARCIANU, AlEXI, W., ScRl-ban, d., dm. Stăm şi pipam aşa, cu mina-n palmă. Barbu, 1*. 273. I.uă şi ea o pipă ... . şi pipă şi dînsa. Reteganul, p. ii, 67. Erau doi oameni lingă foc şi pipau de mergea colb. id. ib. 68. îţi dăm şi o pipă, spune înălţatului împărat să pipeze cu ea. id. ib. 69. Eu nu pip, că m-am lăsat de pipat. gr. s. v, 349. Eu pip mult. alr i 1 543/131, cf. 1 543/109, 122,' 129, 140, 144, 157, 170, 174, 578. ■$> Tranz. Felele din Arpălac Mereu pipă la tabac. Jarnîk-BÎrseanu, d. 452. 2. (Regional; despre cai) A da mereu din cap în sus şi în jos (din cauza căldurii); (regional) a face pipe, v. p i p ă (Vînători-Sighişoara). Cf. alr ii/157. •>- Prez. ind.: pipez şi pip. . — V. pipă. PIPACI s. m. (Bot.; prin Ban.) Mac3 (1 c) (Papaver Rhoeas). Cf. Borza, d. 124. — PI. : pipaci. — Din magh. pipacs. PIPAGÎU s. m. (Rar) Fumător. Au ticuri de bătrîni pipagii. v. rom. aprilie 1956, 159. — PI..: pipagii. — Pipă + suf. -(a)giu. PIPALĂC interj., s. m. v. pitpalac. PIPALACĂ s. f. v. pitpalacă. PIPÂR s. m. v. piper. PIPARĂ s. f. v. piparcă. PIPARCĂ s. f. I. (Bot.) 1. (Transilv. şi Ban.) Ardei (Capsicum annuum) ; p. restr. fructul acestei plante. Cf. anon. car., Budai-Deleanu, lex., drlu, lb, Polizu, Cihac, ii, 242, lm, ddrf. Ardeiul se numeşte ,,piparcă“. h iv 176, cf. ix 85, xvn 226, xviii ! 5, 168. între legumi, amintim......pipară“ sau „ardei“, ■ mai ales de cea iule. Liuba-Iana, m. 102, cf. Viciu, gl. : Italienii sînt tare aspri, cum e piparca. T. Papahagi , m. 171. Alte legume care se consumă sînt: . .. „curechiu“, : „chiparcă“, arh. folk. vii, 42. Piparcă umplută, tăiată in loboş şi friptă, chest. viii 86/2, cf. 32/34, com. din Tărcăiţa-Beiuş şi din Timişoara. Răsad dă să-lată, răsad dă piparcă. alr sn i mn h 192/36. Sarmii , dă pipară, ib. sn iv h 1 099/29. Pipărci umpluţi, ib. h 1 099/310, cf. Lexicreg. 66. Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie iute şi guralivă. Cf. Zanne, p. ix, 510. 2. (învechit, rar; în forma pipară) Salvie (Salvia '. splendens). Cf. Borza, d. 155. 3. (Prin nord-estul Olt.; în forma pipercă) Colăcel ; (Pelargonium pellatum). Cf. Lexic reg. ii, 30. 4. C o m p u s : (regional) piparcă-sălbatică = din-; tele-dracului ( Polygonum hydropiper). Cf. Borza, d. 135. n. (Regional; şi în sintagmele piparcă roşie, alr sn iv ; h 1 107, piparcă dă rănlaş, ib. h 1 107/310, piparcă pisă-: zală, ib. h 1 107/36) Boia (de ardei). Cf. conv. lit. xx, i 1 015. Cartofii se fierb . . ., se zdrobesc şi se gătesc cu ; untură, ceapă şi... piparcă (ardei) la foc. Pribeagul, : p. r. 76. Pune sare, piparcă, oţel. CXtanX, p. b. i, 93, cf. şez. vii, 182. Cu piparc-oi pipărca. arh. folk. ; iii, 127, cf. 113. Trebuie să cumperi puţină chiparcă. Com. din Lupşa-Abrud. Pipăr tocana cu piparcă. alr ■ ii 4 099/64, cf. alr sn iv h 1 107. III. Art. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai de aproape (Vermeş-Buziaş). Cf. alr i 1 477/77. — PI.: pipărci. — Şi: (învechit şi regional) pipâră, : (regional) pipâre (alr ii 4 099/29, alr sn iv li 1 107/29), piparcă (Pascu, s. 232, Lexic reg. ii, 30) s. f. — Cf. pipe r. PIPĂRE s. f. v. piparcă. PIPARÎSĂ s. f. v. pipărişă. PIPAROAsĂ s. f. v. chiparoasă. PIP Aş s. m. (Transilv.) Fumător. Cf. lb, lm, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. — PI. : pipaşi. — Cf. magh. p i p â s. PIPAT s. n. (Regional) Faptul de a pipa (1); fumat (cu pipa). Cf. dm, sfc iv, 299. — V. pipa. 1‘ÎPĂ s. f. I. Obiect format dintr-o parte mai groasă şi scobită, în care se pune tutunul de fumat, şi dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul din tutunul aprins; p. restr. partea mai groasă şi scobită a acestui obiect; p. e x t. (cantitatea de) tutun care intră ; în această parte a obiectului; lulea, (regional) pipoc. Aprinde pipa şi i-o dă. ist. am. 90r/10, cf. Klein, d. ; 398, Leon Asachi, b. 96/24. Să tragă o pipă de duhan. Calendariu (1844), 70/28. îşi aprinse pipa cu scrisoarea. cr (1848), 332/36. înlr-o zi, cu pipa-n gură, cam pe gînduri, el şezînd. Pann, p. v. ii, 103/7. îmi arată vreun maghiar mustăcios, finind între dinţi o pipă. Alecsandri, s. 173. Pipele presumple antice ce s-au găsit în Francia. Odobescu, s. ii, 303. Ca totdeauna, pipa-i este in gură. Slavici, n. i, 45. înfi-gîndu-şi pipa în brîu, scoase din poala cămăşii un clondir cu rachiu. Delavrancea, t. 167. Să-mi dai o 6728 PIPĂ - 617 ^ "PIPĂI1 pipă de tabac! Coşbuc, f>. ii, 248. Pipa /naşului nu arde. Goga, p. 94. Fumul pipelor se-rialţă sub laoart. Anghel, pb. 190. Şi bunicul ride tare, Pipa sculurind de scrum. Iosif, path. 22. Este o babă bălrlnă cit lumea . .., c-o lulea sau pipă mare in dinii. Pamfile, duşm. 278. Herdelea, cu pipa-n gură, răsfoia cîte-o carte. Rebreanu, i. 67. Mai văzusem uneori pe mama mamei, căruntă, coroiată, cu pipa in dinfi. Galaction, o. a. i, 90. Din cădeiniU şi din pipe, Prin văzduh se întretaie Fum albastru. Topîrceanu, m. 15. Fumează sau cel puţin ţine necontenit in colţul gurii o pipă. Camil Petrescu, t. i, 189. Aprinse o pipă scurtă. C. Petrescu, î. ii, 183, cf. i, 231, id. a. 313. Să nu pierzi pipa pe care ţi-am cumpărat-o. Sebastian, t. 154. Sta intre stupi cu pipa in gură. Vlasiu, d. 221, cf. id. a. p. 37. Virful degetelor . .. lasă iz de pipă stinsă. Teodoreanu, m. u. 191. Trecea fumind cu nespusă plăcere dintr-o pipă cu ciubuc lung şi încovoiat. Sadoveanu, o. ix, 288, cf. i. 126. Odgiă cu introducerea pipelor şi a tutunului englezesc..., se puseseră în ciiculaţie şi o sumă de povestiri marinăreşti. ,Bart, s. m. 50. Fumul pipei, în care ardea încet o aromă vegetală de Anlile. Arghezi, c. j. 264, cf. id. vers. 3-23. Morarul, de multe ori cu o pipă in colţul gurii, parc un bătrin lup de mare. Bogza, c. o. 147. Trăgea din pipă. Stancu, r. a. v, 212. Un domn scund şi chel, rotunjor şi îndesat..., cu o coşcogea pipă în colţul gurii. v. rom. februarie 1954, 37. Lingă o pungă de tutun, zărea o pipă de cireş cu coadă lungă şi cu căpăcel de argint, ib. februarie 1956, 81. îi curg mustăţile peste bărbie de-i prind pipa intre două riuri, ca două codiţe. Demetrius, a. 28. îşi scoase pipa din gură. Preda, d. 38. Pipa aprinsă îi fumega in mină. T. Popovici, s. 380. Ş-am avut ş-un poiilat Şi ăla că i l-am dat Pe pipă şi pe tăbac. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 181, cf. 410, com. Marian. Aşa au făcut pipa, adecă luleaua. Reteganul, p. ii, 67. La ce, foc, voi lacomi: . . . Ori la pipă cu cănaci, Ori la junei cu coarne lungi. Doine, 261, cf. şez. ii,42, com. din Stra.ta-RĂ-dăuţi. Foc în pipă şi-a lila Şi pe mine arde-m-a. Bîrlea, b. 30, cf. id. c. p. 315, arh. folk, vi, 152, alr i 1 542/227, 230. Pipă cu ciutură, Mălai nu-i la gură, se zice despre un om sărac, dar mlndru. Cf. Doine, 286, Zanne, p. iii, 303. N-ajunge nici o pipă de băgău, se zice despre un om de nimic. Cf. Zanne, r. iii, 207. ■£> Expi. (Regional) A face pipe = a) (despre oairleni) a moţăi1 (2). Cf. alb ii/i h 104/284, mat. dialect, i, 85; b) (despre cai) a pipa (2). Cf. mat. dialect, i, 85. II. P. anal. 1. Nume dat mai multor obiecte sau părţi ale unor,obiecte asemănătoare ca formă cu pipa (I), mai ales ou cîubufcul ei: a) Tub de porţelan curbat la un capăt, folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare, la intrarea lor in pereţii unei clădiri. Cf. ltr2, dm, der. b) Piesă rotitoare a. capului de distribuţie al unui motor cu electroaprindere, cu ajutorul căreia se Închid succesiv circuitele electrice de Înaltă tensiune ale bu-jiilor motorului. Cf. ltr2, dm, der. c) (Sudul Transilv.) Canea. Cf. alr ii/i h 290, a ii 3, 8, 12, Lexic reg. ii, 52, 62. d) (Regional) Instrument cu care se strînge buza de sus a calului pentru a sta la potcovit (Vicovu de Sus-Rădăuţi). Cf. Glosar «eg. e) (Regional) Cui de lemn îndoit- l’a unul dintre capete, care se fixează in scaunul folosit pentru tras la cuţitoaie (Clopotiva-Haţeg). Cf. Gregorian; cl. 62. f) (Regional) Scoabă la zăvorul uşii (Sînmihaiu Alinaşului-Zălau). Cf. alr ii/i mn 121, 3 809 bis/284. g) (Regional) Piron ca belciug, care se fixează în iesle pentru a lega de el lanţul vitelor (Sereca-Orăştie). Cf. mat. dialect, i, 264. h) (Transilv. şi Maram.) Balama. Cf. alrm ii/i h 347, a i 17, 23, iii 2, mat. dialect, i, 264. + (Regional) Piron In formă de L care serveşte ca balama la uşă (Sereca-Orăştie). Gf. Mat; dialect, i, 264. i) (Regional) Piesă conică de metal a lămpii de petrol, prin care se trece fitilul (Bonţida-Gherla). Cf. mat. dialect, i, 264. 2. Numele unor organic sau ale unor părţi din corpul fiinţelor; a) (Rar) Stomac. Cf. Şăineanu, d. u. b) (Prin Transilv.) Piele îngroşată ca o bătătură, situată Ia încheietura genunchiului calului; (regional) castană, pinten (II 1 d). Cf. dr. v, 305. <•) (Prin Transilv.; eufemistic) Organul genital al iepei. Cf. dr. v, 314. — PI. : pipe şi (regional) pipi (alr i 1 542/51, 61, 93, 283, 295, 302, 320, 375, 378, 988). — Din magh. pipa. PIPĂÎ1 vb. IV. 1. T r a n z. (Despre oameni; complementul indică obiecte, fiinţe sau părţi ale lor) A atinge (uşor şi repetat) cu degetele sau cu palma pentru a constata existenţa, forma, consistenţa, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. Să-l pipăie şi să-l apuce. . . pre el. Coresi, ev. 113. Lasă să te pipăiesc cum să eşti iu fiiul mieu au ba. Palia (1581), 106/11. Vedeţi miinile şi picioarele meale, că eu sint, pipăiţi-mă şi vedeţi. N. test. (1648), 104r/5. Multe pipăim în chip de unele şi sint altele şi. nu le putem cunoaşte pre singur pipăitul fără vedere. M. Costin, let. i, 302/23. Cindai să nu mă pipăie tatăl meu. Biblia (1688), 191/52. Nu ne mai trebuie mărturiile lor, că noi cu ochii noşlri le-am văzul şi cu miinile noastre le-am pipăit. R. Popescu, cm i, 491. îi pipăie cu amăruntul toate părţile trupului, ist. am. 94r/3. Pipăi a mină mică şi rece. Odobescu, s. i, 112. Pune mina pe şerpar şi pipăie cuţitul. Slavici, n. i, 140. Pipăi pungile să viază nu e vrun vis. Ispirescu, l. 267, cf. 83. l-am pipăit fruntea: ardea. Delavrancea, t. 262, cf. 31. Pipăiră locurile goale şi calde ale copiilor, id. h. t. 156. îşi pipăie fruntea, limplele şi buzunarul de la piept. Vlahuţă, o. a. i, 202. Intră în gangul acesta, ii pipăi pereţii. AgIrbiceanu, a. 379. începu să-i pipăie buzunarele. Bassarabescu, v. 133, cf. 138. Pe cind jandarmii dispăreau pipăindu-şi cucuiele şi coastele, ţăranii comentau bătălia. Rebbeanu, b. ii, 153. Pipăi un plic din buzunar. C. Petrescu, c. v. 123, cf. id. a. r. 8, id. î. ii, 46, 120. Cucoanele îi pipăiqu uniforma. Bră-ESCUy.,a. 244, Se gîndeşle să ofere săbiile, să le pipăie cu miinile lor. Sahia, n. 68. Să mă roage să pipăi, să mingii dantela. G. M. Zamfirescu, sf- m. n. ii, 257. Şi-a pipăit nervos cartuşierele pline. Popa, v. 108. Pipăie pinza şezlongului. Sebastian, t. 10, cf. 124. Netezeam suprafeţele cu raşpelul, căutam liniile pipă-indu-le cu buricele degetelor. Vlasiu, d. 208. îşi pipăi grăbit marginea pălăriei. Sadoveanu, o. iii, 416. Pipăi încă o dată pacul de tutun. id. ib. viii, 347, cf. ix, 579. Dau buruienile de-o parte, de otravă, Şi pipăi locul urmei tale cu zăbavă. Arghezi, vers. 308, cf. 272. Pipăie mai bine salba, că-i a la acum. Camil Petbescu, o. i, 77, cf. 64. Pipăi podeaua de ciment. Stancu, r. a. iii, 147, cf. ii, 67. Vă pipăiţi in buzunare teancul bancnotelor furate. Beniuc, v. a. ii, 8. De ce-şi lot pipăie sergentul Pasăre lopata de la şold? Camilar, n. i, 378. Procurorul pipăi cu vădită mîndrie scoarţa unui dosar, Galan, z. r. 354. Pipăi sobiţa de teracotă cu o prudenţă cu totul de prisos. Vinea, l. ii, 315. Ne pipăie să vadă dacă sîntem îmbrăcaţi gros. Demetrius, a. 173. îşi pipăie obrajii, miinile. H. Lovinescu, c. s. 31, cf. 47. îşi scoase pălăria, pipăind rana din colţul drepL al frunţii. Vornic, p. 210. Pipăia cu palma adincimea pe care o atinsese ploaia. Preda, m. 77v.cf-.--2pipai bidonul de la şold. Barbu, p. 239C^A b s o 1.) j^ănru au, şi nu pipăiesc. psalt. hub. ^i^j'ÎT'ŞT'ITarăta să pipăiască, ca să nu le se pare lor că e vreo nălucă. Go-resi, ev. 129, cf. 131, 132, st. lex. 169rl/13. I°r suPt toate, Pipăind, dede de viu şi moale. Budai-Deleanu, ţ. 289. Cele ce cu ochii văd, Pipăind abie le crede. Asachi, ş. l. i, 273. Pipăi şi pui degetul. Caragiale, s. n- 6729 PIPĂI1 - 618 - PIPĂIe V, (R e f ÎA/Se pipăi să vază, nu care cumva doarme 'Iljeif-'ÎSPIRESCU, l. 235. Să pipăi in lungul trupului. Delavrancea, s. 168. Se pipăie la cap^" hienu Să vadă dc-l măi are. Coşbuc, 96.ViţLţîJJ- -r'e'c i p r7) Se pipăiau cu mj.iniic -ii -se cihwştcau după glasuri. Sadoveanu, o. i, 4lş. O F i g. Cyid te încurci ----cti'domnii, dcschide-ţi înlîi ot'hii--^f~~pipăie la vină. Heliade, o. i, 229. Tînărul Herdelca [era] pu(in încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părţile. Rebreanu, r. i, 105. Nu văd dccît ceea ce pipăie cu ochii lor de melc. Camil Petrescu, t. i, 276. O boare umedă, alunecind din sus pe luciul apei, pipăia şovăitor frunzele sălciilor. Bart, s. m. 80, cf. Vinea, l. i, 50. Ţu pipăi infinitul cu palme de gîndiri. Labiş, p. 372. ■ţ .0 linişte atîl de intinsă-mcit p auzi~o~~pipăi aproape. j h septembrie 1962, £ <0- (Prin sinecdocă; despre părţi j /ale corpului omenesc,xmaLaks-despre inimi, degete etc.) J / Puternica la liră, de mină-ţi pipăită, A veacurilor stinse ¡1 cenuşă-ar fi mişcat. Alexandrescu, o. i, 80. De cind \t era duhovnic, miinile lui pipăiscră şi alinaseră suferinţi ¡7 adevărate. Sadoveanu, o. ix, 167. Pe sub masă, Lucu ■1 simţi două tălpi pipăindu-i picioarele. Vinea, l. ii, j 311., Miinile j. . pipăiau nodul cravatei. Mihale, o. j. 501.7 (F i g.) Şi. ochii furişau priviri şi v'orba lot furiş r ne pi-păta~ttiţzul. Sadoveanu, o. îv, 148. Tropote şi ! glasuri pipăiau de pretutindeni acea văgăună, id. ib. / / xii, 471. <0> L o c. a d v. Pe pipăite = atinglnd, punînd / rnSriir''(pe obiectul în pauză). Aici este pe văzute şi pe /^sfifpăile. pr. dram. 124. E x p r. (Regional) A pipăi vorba cu băţul = a căuta ceartă. Cf. Zanne, p. ii, 833. + (învechit, rar) A căuta cu de-amănuntul, a scotoci. Laban pipăi lot cortul şi nemică află. Palia (1581), 126/19. + S p e c. (Complementul indică femei sau părţi ale corpului lor) A mîngîia atingind (uşor şi repetat) cu degetele sau cu palma. Cu-a mea mină al tău braţ rotund il pipăi. Eminescu, o. i, 82. + F i g. (Har ; complementul indică activităţi ale oamenilor) A executa cu seriozitate, a îndeplini conştiincios. Aţi putea să ciştigaţi sume însemnate, numai să ştiţi să pipăiţi lucrul cumsecade. Filimon, o. i, 194. în partea negoţului şi a plugărilului, iute prinzi cheag dacă chipăi lucru cu hărnicie. Jipescu, o. 105. + P. a n a 1. (Despre animale) A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva (prin atingere, miros). O, motani fără de suflet, vreţi să-l pipăiţi cu laba? Eminescu, n. 44. Dihăniile dau de ele şi le pipăie cu mustăţile. Sado^-veanu, o. ix, 407. <0> F i g. Oraşul avea antene nebă-nuite cu care te pipăia chiar noaptea prin somn, nu te puteai ascunde. Vlasiu, d. 343. 2. Tranî. Şpec. (Med.; complementul indică părţi ale corpului) A atinge uşor cu mîna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea etc. (unor ţesuturi sau organe) şi pentru a putea stabili un diagnostic, a palpa (1); (complementul indică pulsul) a lua. Moaşea ... o au pipăit cu mînule. prav. 206. Pulsul ei l-ai pipăit? Alecsandri, t. 1199. îşi pipăi pulsul. sXm. vi, 428. Pipăi pe bolnav şi se uită la el cu lua-re-aminle. Sadoveanu, o. i, 107, cf. viii, 260. Făcu o auscullaţie sumară, pipăi ficatul, ascultă inima. Căli-nescu, e. o. i, 220, cf. 252. L-a piupăit doftorul să vadă unde-l doare. mat. dialect, i, 186. 3. T r a n z. (Despre oameni; complementul indică drumuri, terenuri etc.) A merge, a se deplasa, a se orienta (cu nesiguranţă) fără să vadă (bine) şi folo-sindu-se doar de mîini, de baston etc., a orbecăi; (complementul indică obiecte) a căuta cu mina, pe nevăzute; a dibui, ,a bljbli. Duc păsurile mele, Ce pipăiesc cărarea, în fundul unui cring. Alexandrescu, o. i, 250. Intrase cineva şi căuta pipăind uşa casei. Slavici, o. ii, 193. Prin iarbă el şi-a pipăit toiagul. Coşbuc, F. 77. Se află şi un orb care pipăie marginea şanţului cu un băţ. C. Petrescu, r. dr. 192. Pipăi în cutia de lemn cafeniu o ţigară de foi uscată, id. î. i, 3. îşi pipăia uşor şi repede drumul. Sadoveanu, o. vii, 538. Pipăi anume locuri cu piciorul şi-şi căută sprijin. id: ib. x, 631. Pipăi terenul în toate direcţiile. Cali- nescu, e. o. i, 171. Dibuie poarta, o deschide şi vine drept către mine, pipăind poteca îngustă cu vîrful ciomagului. Stancu, r. a. i, 40. (Prin analogie) Ciţiva din ploşniţoii cei mai iscusiţi erau trimeşi în recunoaştere şi, pipăind drumul, deschideau marşa neguroasei armate. Hogaş, dr. i, 143. (Intranz.) Şi cum ochiul ca-l veri strica şi veri orbi, tot trupul tău va pipăi in untunearec. Coresi, ap. gch i, 23/9. Să căuta pre Domnul doară pipăind, pre el l-ar afla. N. test. (1648), 158 19. Bătrîna-n neastimpăr se duce şovăind Condusă de-a ei cirjă, prin noapte pipăind. Alecsandri, Poezii, 321. Pipăi în ungher şi o găsi. Rebreanu, i. 457. Piciorul ci, pipăind, găsi o lance de lemn. Sadoveanu, o.xi, 110. Da şi oarba pipăia, Drăguţ, să saie şi ea. Jar-n (Substantivat) Cel pipăit pe carele tofi-l ajung. st. lex. 161rl/19. — PI.: pipăiţi, -te. — V, pipăi1. PIPĂIT0R, -OÁRE adj., s. f. I. Adj. (învechit) 1. Care pipăie1 (1). Cf. Budai-Deleanu, lex., drlu. 2. Palpabil. Nu vom ocoli împrejurul umbrii şi tntunerecului neştiinţa noastre, ca orbul cel ce nu vede văpseaua, din pipăitoarea făptură a lucrului. Piscu-pescu, o. 41/22. 4cest adevăr se va face mai pipăitor. Asachi, e. i, 65. II. S. f. 1. (Prin Ban.; de obicei la pl.) Antenă (la albine). Cf. chest. vi/21, 27. 2. (Regional) Coş de nuiele (fără fund) pentru prins peşte (Făget-Lugoj). Cf. h xviii 75. — Pronunţat : -pă-i-. — Pl, : pipăitori, -oare. — Pipăi1 + sui. -tor. 6737 PIPĂITURĂ - 620 - PIPE-LÏNE PIPĂITtfRĂ s. f. (Rar) 1. Pipăire (I 1). Cf. pipăi1 O). Cf. Budai-Deleanu, lex., I. Golescu, ap. Zanne, p, viii, 450. Se simţiră pipăiturile cu care omul de afară măsura distanţa pe lemn. Caragiale, o. i, 64, cf. ŞĂi- NEANO, D. U. 2. Pipăire (I 3). Cf. pipăi1 (3). Cf. ddrf, Şăi- NEANU, D. U. — Pronunţat: -pă-i-. — PI. : pipăituri. — Pipăi1 -f suf. -tură. PIPĂLĂC interj., s. m. v. pitpalac. P1PĂLÂCĂ s. f. v. pitpalacă. PIPĂLĂCOI s. m. V. pitpălăcoi. PIPĂLĂGlOl s. m. v. pitpălăcoi. P1PĂLÎ vb. IY. Intranz. (Regional) A fuma (cu pipa) (Lăureni-Tirgu Mureş), alr i 1 543/231. — Prez. ind. : pipăiesc. — Din magh. pipai. PIPĂLOĂCĂ s. f. v. pitpalacă. ^ PIPĂRA vb. I v. pipera. PIPĂRAdA s. f. v. păpăradă. PIPĂhAŞ s. m. v. piperaş. PIPĂRAT, -A adj. v. piperat. PIPĂRĂTA s. f. art. v. piperat. PIPĂRĂTIÎRĂ s. f. (Rar) 1. (Mai ales la pl.) Min-care piperată (I 1), picantă (1). Gustul pentru pipă-rături şi.afumături nu mă părăseşte pină or da cu ţărină peste mine. Ciauşanu, r. scut. 55. 2. Presărare cu piper (I 1). (F i g.) începe să scrie expresiile [greceşti) cu tot dichisul şi pipărătura accen-tclor. Ciauşanu, r. scut. 25. — Pl. : pipărăţuri. — Pipăra + suf. -ătură. P1PĂRCĂ vb. I. Tranz. (Folosit şi absol.) (Transilv. şi Ban.) A pipera (cu boia de ardei). Cu sare oi săra, cu piparc-oi pipărca. arh. folk. iii, 127, cf. alrm sn iii h 918/27. + A ustura, a pişcă (tn urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.). M-o piparcat [ardeiul], a iii 18. — Prez. ind. pipărchez. — V. piparcă. PIPĂRCAT, -Ă adj. (Prin Transilv. şi Ban.; despre mlncăruri) Care a fost condimentat cu (multă) boia de ardei şaii, p. ext., cu piper (I 1), ardei iute etc. Cf. dm. Io sint d-inimă miloasă, îl aduc de mtnă-n casă Şi mi-l pun şi după masă, li dau puică pipărcală Şi guriţă citeodată. Hodoş, p. p. 174. — Pl. : pipărcaţi, -te. — V. pipărca. PIPĂRCCŢĂ s. f. (Prin Transilv. şi Ban.) Diminutiv al lui piparcă. Cf. dm, sfc iv, 156. — Pl. : pipărcuţe. — Piparcă + suf. -u/ă. P1PĂRÎŞĂ s. f. (Bot.; regional) Ardei (Capsicum annuum). Cf. Brandza, fl. 342, Panţu, pl. 9, Borza, d. 39. — Pl.: pipărişe. — Şi: piparisă s. f. Borza, d. 39. — Piper + suf. -işă. PIPĂRÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Ardei (Capsicum annuum). Cf. Borza, d. 39. — Pl.: pipăriţe. — Piper + suf. -iţă. PIPĂR1ÎŞ s. m. I. (Bot.) I. (Popular) Ardei (Capsicum annuum); p. r e s t r. fructul acestei plante (In special ardeiul iute). Nasul, roş ca pipăruş, Ş-a ei bol, să nu-l cunoască, Le acoperă cu mască. Asachi, s. l. i, 253, cf. Polizu. Ştiţi ce i-am dat să beie ?... Ceai de cucută fiert la un loc cu un snop de pipăruşi roşii. Alecsandri, t. 10. Ardeii sini un fel de piperuşi impluţi cu carne şi cu sos de smintină acră. f (1884), 174, cf. ddrf, Brandza, fl. 342, Barcianu, Alexi, w., Bianu, d. ş., Şăvneanu, d. u. Nelipsit e [In gospodărie] şi ardeiul, pipăruşul. Simionescu, fl. 347, cf. Scriban, d., sfc ii, 204, Borza, d. 39. Pipăruşul pipară. PĂscu-lescu, L. p. 96. O Fi g. De ger i se făcuse nasul pipăruş : şi obrazul pătlăgea vinătă. Alecsandri, ap. cade. + Epitet pentru un om iute, sprinten. Cf. Pamfile, j. ii, 160. 2. (Transilv., Ban. şi Munt.) Pochivnic (Asarum europaeum). Cf. I. Golescu, c. Cind nu s-ar afla in sat d-o pildă: iarba-ciutii, voinicelu ..., chipăruş, bune de vălămălură. Jipescu, o. 73, cf. Damé, t. 186, şez. xv, 108, tdrg, Panţu, pl., Borza, d. 25. II. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Trăgeau cu foc la nişte hori, bătuta, briul. . . , pipăruşul şi cite jocuri toate. Ispirescu, l. 238, cf. ddrf, Scriban, d., dm. Horele ce se joacă pe aici de flăcăi sint.. . pipăruşu . . . h ix 29. Flăcăii şi felele . . ., cu strigăte de ,,haideţi la chipăruş“, se îndeamnă unii pe alţii. Pamfile, j. iii, 22. ' — Pl. : pipăruşi. — Şi : piperiş s. m. — Piper + suf. -uş. pipărUşă s. f. 1.1. (Bot. ; Mold. şi nordul Transilv.) Ardei (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei ; plante (tn special ardeiul iute). Cf. Prandza, fl. 342. Se ia o piperuşă, se moaie in var şi se unge locul pe unde umblă ploşniţele. Marian, ins. 436, cf. Borza, d. 39. Pipăruşă cu piperi, Vină, bade-n toate seri. Mîndrescu, l. p. 64. 2. (Prin Transilv.) Boia (de ardei). Cf. Alexi, w. Tipăruşe roşie, alr sn iv h 1 107/325. II. Art. (Prin Transilv.) Una dintre figurile jocului numit „romanul“ (variantă a căluşarilor). Cf. Pamfile, s. v. 59. — Pl. : pipăruşe. — Şi : piperiişă s. f. — Piper + suf. -uşă. PIPĂRÎÎŞCĂ s. f. (Bot. ; Bucov.) Ardei (Capsicum annuum) ; p. rest r. fructul acestei plante (In special ardeiul iute). Dacă,cind se stinge varul, se pune intr-insul : ud de om şi chiperuşcă, . . . atunci toate ploşniţele pier. Marian, ins. 436, cf. Panţu, pl., Borza, d. 39. — Pl. : pipăruşti. — Şi : pipcriişcă s. f. — Piper + suf. -uşcă. ■ PIPĂRtiŢĂ s. f. v. piperuţă. . PÎPĂTĂ s. f. v. pipotă. PIPĂTOR s. m. (Regional) Fumător (cu pipa). De-atunci, fiecare pipător sau lutunar . .., cind duhă-. neşte sau pipă . .., pomeneşte pe Pafa sau Pica. Pamfile, duşm. 278. Acum ştiţi de ce ţiganii sint aşa mari pipătdri ? Reteganul, p. ii, 67. — Pl. : pipători. — Pipa + suf.' -lor. PIPEASCĂ s. f. (Bot.; regional) Curcubeu (Lychnis coronaria). Cf. ddrf. — Etimologia necunoscută. PÎPE-LÏNE subst. (Englezism) Conductă pentru transportul la distanţă al fluidelor şi, mai rar, al solidelor. Cf- der. în ultimul timp mă preocupă realizarea unui pipe-line pentru materii prime solide, contemp. 1970, nr. 1213, 9/2. — Pronunţat : paip-lain. — Din engl. pipe-line. 6763 PIPELCUŢĂ - 621 - PIPER PIPELCOţA s. f. (în dicţionarele din trecut) Cenuşăreasă, cenuşotcă. Cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barci-Â'nu, Alexi, w. — PI. : pipelcuţe. — Şi: pepelcâţă s. f. Alexi, w. — De la n. pr. I’epelea. Cf. p a p e 1 c ă. PÎPEN s. m. v. pepene. PIPER s. iii. I. (Bot.) t. (Şi în sintagma piper negru, Pamfile, b. 41, Borza, d. 141) Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă şi subţire, tîrî-toare sau'agăţătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe, verzi la început, devin roşii şi apoi negre şi, datorită gustului lor iute şi aromat, slnt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. r e s t r. (la sg. de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante. Şi-i scot [împăratului] bărdanul de-l împlă qti chiperi. Herodot (1645), 229. Podeşte aceia fără griu, orez, . . . imbir, scoarţă dulce, piper. Ureche, l. 116, cf. anon. car., lex. mars. 237. Voi trimite şi bani după cafea şi după piper (a. 1725). Iorga, s. d. xii, 29. Am cerut la Laţcu piperiul şi bani, cîţi au vin-dut (a. 1725). id. ib. 30. 1 leu, giumătate ocă chiperi (ă. 1738). bul. com. ist. iv, 72. Puindu-i [peştelui] untdelemn, sare, piper (a. 1749). gcr ii, 42/18. Ne-ar trebui ceva marfa, . . . zahar rafinat. . . , piper (a. 1800). Iorga, s. d. xii, 131. în Sumatra se face bun chiperiu. Amfilohie, g. 47/14. într-acest ostrov să face mult chiperiu şi abanos, id. ib. 148/7. Ai mîncat prea mult tuşchebac dimineaţă. îţi stă piperul in git. Kogălni-ceanu, în pr. dram. 438, cf. Pann, p. v. i, 12i/23. Tata vindea in tirg piper. Negruzzi, s. ii, 230. Mă duc să-ţi aduc oleacă de rachiu cu chiper. conv. lit. xi, 126. îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul şi i-o presară cu sare şi cu piperiu. Creangă, o, 8. Băiatul din prăvălie .. aduce numaidecit, fără comandă, rachiul de izmă cu piper. Caragiale, o. ii, 52. Era vin fiert cu scorţişoară şi cu boabe 'de piper. Vlahuţă, o. a. ii, 39, cf. N. Leon, med. 205. I se dă de băut vin vechi fiert cu chiper, inibahar, scorţişoare şi zahăr. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 103, cf. Bianu, d. s. Marco Giliatti. .. e oprit de braşoveni, cu piperul şi mirodeniile din carăle sale. Iorga, s. d. xii, iv. Prin jud. Suceava se socotesc intre leacuri rachiul, chiperiul, sarea. Pamfile, ddşm. 332, cf. G oro vei, cr. 432. Scosei nişte pine uscată ce măi rămăsese in desagi; sarea şi piperul nu-mi lipseau. Hogaş, dr. i, 205, cf. Şăineanu, d. u., cade, Panţu, pl., Scriban, d. S-a oprit din zbor o cioară .. . Subt nemărginitul cer; Singuratică şi mică Cit o boabă de piper. Topîrceanu, m. 9. Presăra sare şi piper din belşug, înainte de a gusta. C. Petrescu, î. i, 92. Arome de ţîri şi limonie, de scorţişoară, năut, piper şi tahîri. id. a. r. 64. Le prinse bine cite-o cană de vin bun, fiert cu piper şi cu scorţişoară. Sadoveanu, o. i, 606. A turnat un linguroi din zama fripturii, îmbunătăţită cu piper. id. ib. xi, 389. Mama luase două boabe de piper, apoi două măsline. Arghezi, c. J. 191. Privi cu tristeţe la ceaşca goală de ţuică pe fundul căreia se vedea un' bob de piper. Călinescu, e. o. ii, 242. Băuse un chil de vin fieri cu piper. Preda, î. 161,. cf. der, Borza, d. 131. Eu mă duc, mîndruţă, duc Unde-nfloare piperiul Şi nu viu pînă-i ceriul. Jarnîk-Bîrseanu, d. 113. Să te fi sculat de ieri, Să fi pisat la piperi. Mîndrescu, l. p. 201. Piperiul e la români sirribolul urei, certei, dezbinării, răzbunării şi a nefericirii. Com. Marian. Nouă fire de piperi, Supărarea mea de ieri. Reteganul, tr. 143. Chiperul din solniţă dacă se varsă, e semn de sfadă. şez. vi, 50. Se face o legătură cu crăiţă fiartă cu piper negru. Pamfile, b. 41. Ia trei boambe de tiper, Le bagă la murg pe nări, Murgu meu o strănuta, Temniţa s-o descuia. Densusianu, ţ. h- 167, cf. alr i 732. Nu te iuţi ca piperul. Zanne, p. i, 254. Cine are piper mult, bagă şi în terci. id. ib. iv, 76. F i g. Asta-i nana cea de ieri Cu ochii cei de piperi. Doine, 21. ^ Loc. adj. (Rar) Cu piper = (mai ales despre glume, anecdote, cuvinte) piperat (I 3). Naşul spunea o glumă mai cu piper şi finii rideau ca la comandă. Pas, z. i, 175; O E x p r. A avea piper pe limbă sau (a fi) cu piper pe limbă = (a fi) ironic, răutăcios, caustic. Vreo doi mai ageri la minte, mai cu piper pe limbă, dădură drumul vorbii. Pas, z. iv, 18. (Cu parafrazarea expresiei) Te-am adus aici să te judec eu pentru piperul pe care-l ai. pe limbă: id. l. i,39. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas v. n a s1 (1 ). A face (pe cineva) cu sare şi cu piper = a dojeni, a mustra, a certa aspru (pe cineva) ; a face cu ou şi cu oţet. Cf. ddrf, Zanne, p. iv, 109. A-i da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a-i face (cuiva) o neplăcere, a supăra, a ofensa, a întărită (pe cineva) ; a-i da (cuiva) cu ardei pe la nas. Cf. ddrf, Zanne, p. i, 255. (Rar) A i se sui (sau a-i veui cuiva) piperul la nas sau a-şi lua piper în nări = a se supăra tare, a se înfuria ; a-i sări cuiva muştarul. Cf. Zanne, p. i, 254, 255. (Rar) Parcă ar li plouat cu piper iiitrc ei (sau noi, voi), - se spune cînd două persoane s-au despărţit ori s-au dezbinat. Parcă ar fi plouai cu piper între noi ! Tu te afli la tîrg cale de o poştă de mine şi eu la ţară. Alecsandri, t. 176, cf. Zanne, p. i, 254. (Rar) Piper , între voi, să rîdem şl uoi! formulă adresată unor per-; soane care se ceartă, pentru a înteţi cearta între ele şi a face apoi haz pe socoteala lor. Ian să cerc a presăra chiper intre Florin şi Florica . . . , vorba ceea : chiper între voi, să rîdem şi noi. Alecsandri, t. 906. (Rar) A presăra piper între două persoane = a învrăjbi, a aţîţa o ceartă, id. ib. + F i g. Element dinamic, înviorător, spiritual, savuros. Toba cu grupetcle ei în contratimp, asta e piperul marşului. Caragiale, o. iii, 18. 2. (Popular; şi în sintagmele piper turcesc, lb, Brandza, fl. 342, N. Leon, med. 22, Borza, d. 39, piper roşu, ddrf, Barcianu, Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., Borza, d. 39) Ardei (Capsicum annuum) ; p. rest r. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). Ţi-am trimis o traistă de piper să-l mănînci. Alexandria (1784), 22r/4, cf. Alexandria (1794), 49/16. Borşul să-l aşezi frumuşel... la foc. Să pu-ie-ntr-însul piperiu şi pitrinjel. Contemporanul, iii, 261, cf. ddrf, Barcianu. Pentru colici se înghite nouă : şire întregi de piper. N. Leon, med. 58, cf. Bianu, d. s. Cîteodată în această denumire [de verdeţuri] intră şi ardeii sau chiperii. Pamfile, a. r. 197, cf. Şăineanu, d. u. Bătrînu-i sănătos şi iute ca piperul. Vla-siu, a. p. 96. Frunză verde de piperi, Haideţi puică-n deal la peri. Alecsandri, p. p. 328. Frunzuleană de piper, Cîte păsări sînl pe cer, Toate ptn’ la ziuă pier, i Sevastos, c. 115. Am fost trimis din bună vreme, Şi ' c-o iapă albă, Ca să aduc chiper şi ceapă. mat. folk. 1496. Am rărit nişte piperi, adtc-ardei cum zice, piperi ii zicem noi. gl. olt. Tărtăcuţă roşie plină de cîrmojie (Piperul sau ..chipăruşul). Gorovei, c. 289, cf. Pam-! file, c. 20. O Piper roşu = boia (de ardei). Lăuta- ■ rilor li curgeau ochii... după bucăţile de slănină afumată presărată cu piper roş. Bujor, s. 100. 3. (Regional ; în sintagma) Pere de ale chiperului => varietate de pere2 (I 1) de calitate inferioară, de ; culoare negricioasă. Cf. dr. ii, 706. 4. (Regional ; şi în sintagma piper alb, bblet. grăd. boţ. xxv, 156, Borza, d. 51) Coriandru (Corian-drum sativum). Cf. Borza, d. 51. 5. Compuse: (regional) piperul-apelor = a) silnic (Glechoma hederacea). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Panţu, pl. ; b) Elatine. Cf. Borza, d. 63 ; (regional) piperul-bălţii sau plperul-broaştei, piper-de»baltă, pipcr-de-bălţi, piper-de-apă, piper-de-va-1c = dintele-dracului (Polygonum hydropiper). Cf. Grecescu, fl, 510, 511, Panţu, Pl., Voicu-lescu, l. 222, Borza, d. 135 ; (regional) piperul-lu-pului = a) pochivnic (Asarum europaeum). Cf. Brandza, fl. 153, Damé, t. 186, N. Leon, med. 59, şez. xv, 108, tdrg, Panţu, pl., Şăineanu, d. u., Simionescu, fl. 15, Borza, d. 272; b) tulichină (Daphne mezereum). Cf. hem 438, Marian, ch. 9, ddrf, N. Leon, med. 72, Bianu, d. s., tdrg, der, Borza, d. 57 ; e) cucurbeţea, remf (Aristolochia clema-titis). Cf. Borza, d. 23. 6766 PIPERA - 622 - PIPERNICEALĂ II. Art. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunti; melodie după care se execută acest dans. Cin ţi-ar mai cinta de joc: bătaia, horili, fedeleşu, chiperu, mocăncuţa. Jipescu, o. 51. De-ndaiă ce s-a săuirşit masa de cununie, toii nuntaşii se prind la . . . următoarele jocuri: . . . păpuşasca . . ., piperul. Sevas-tos, K. 282. Pe vremurile alea se mai juca la nunte şi ,,pipera“, un fel de briu de se prindea oamenii ca la horă de mini. Pitiş, şch. 155, cf. ddrf. Pamfile, j. iii, 10, Şăineanu, d. u., h iii 388, v 357, vii 187, ix 57, 498. Cine joacă piperu, Piperu săracu, Să se plece cu capu. Marian, nu. 357. + (Regional) Numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Hangu-Piatra Neamţ). Cf. h x 318. — PI. : (rar) piperi. — Şi: (Învechit) pipere (gcr 11, 97/27), pipăr (anon. car.), (regional) piupfir (mat. dialect, i, 186), biberi (alr i 732/49) s. m. — Din ngr. mnipi, slavonul nwiepk. PIPERĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică mîncăruri sau băuturi) A pune, a presăra, piper (II) sau, p. ex t., alte condimente (pentru a potrivi gustul, a iuţi etc.). Gf. anon. car., lb, Polizu, Alexi, w. A pipera o ciorbă. Scriban, d. Atmosferă saturată de parfumul băuturilor piperate cu mirodenii din Java şi Antile. Vianu, a. p. 359. Pină tu li-i omori, Vin roşu li-oi îndulci, Pină tu li-i scoale afară, Vin roşu ţi-oi tipărare. Bîrlea, b. 54. Eu piperez tocana. alr i 733/49. Pipăr tocana cu piperi, alr ii 4 099/64. Pipăr tocana cu piparcă. ib. Pipărez cu paprică. ib. 4 099/386, cf. alrm sn iii h 918, 920. <0> F i g. Hame-leonul. . . cătră toii minciunile fiarse, coapse, sara, pipara, inghiţi şi bori. Cantemir. ist. 223. 4- (Rar) A ustura, a pişcă (în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.). Pipăruşul pipără. Păsculescu, l. p. 96. O F i g. Un miros amar pipăra nările lui Suhopan. Gîrleanu, n. 145. — Prez. ind. : piperez. — Şi : pipără (prez. ind. şi, regional, pipăr), (regional) piupără (alr i 733/90, 335, mat. dialect. 1, 186) vb. I. — V. piper. PIPERACÎE s. f. (La pl.) Familie de plante dicoti-ledonate apetale cu proprietăţi aromatice, cu flori mici, dispuse în amenţi lungi şi cu fructul in formă de boabe; (şi la sg.) plantă din această familie. Familia piperaceelor cuprinde plante exotice tropicale, de la cari se folosesc fructele şi frunzele, cu proprietăţi balsamice, aromatice, ltr2, cf. dn2. — Pl. : piperacee. — Din fr. piperacees, lat. piperaceae. PIPERĂŞ s. m. (Bot.; in dicţionarele din trecut) Capsicum baccatum. Cf. Barcianu, v., lm, Alexi, w. — Pl. : piperaşi. — Şi: pipărăş s. m. Gheţie, r. m. — Piper + suf. -aş. PIPERĂT, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre mîncăruri şi băuturi) In care s-a pus (mult) piper (I 1) sau, p. ext., alte condimente (iuţi), care are gust de piper sau, p. ext., de alte condimente; iute, condimentat, picant (1), (regional) papricat. Cf. anon. car., lex. mars. 237, drlu, lb. Dă-ne vin, dă-ne piftie, Dă o fleică pipărată, Dă o vutcă, o iahnie! pr. dram. 285. Cuşchebacul ii cam pipărat. Kogălniceanu, în pr. dram. 428, cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., tdrg. A găsit vreme să repeadă o tocană grasă şi piperată. Rebreanu, 1. 168. Pastrama foarte pipărată. . . sfiriie îndelung pe grătarul cu jar. Sadoveanu, o. ix, 607. Ne-a preparat fleici bine pipărate, id. ib. xi, 498, cf. Scriban, d. Ţuica. . . era grozavă. Tare. Dulce. Piperată. Stancu, r. a. v, 311. Io-i fac zeamă pipărată, El ia biciul să mă bată. Jarnîk-Bîrseanu, d. 173. A? da vinul pipărat La voinicul supărat, id. ib, 224. Vinu-i bun şi pipărat, Pipărat, bun degustat. Marian, sa. 39. Ţi-i trăi via(ă dulce Cu piine de griu curat, Cu vin roşu pipărat. Bud, p.p. 10. Şi dă-i vinul piperat, Pin-o cădea jos de beat. Păsculescu, l. p. 260. F i g. Lovituri la palmă, dulci, aere, chiperate. ap. hem 1 681. Briceag incepu o someşană piperată, in care se amestecară băirinii cu tinerii. Rebreanu, i. 257. Porunci. . . să-i măsure vro cincizeci de bele bune şi piperate. Marian, t. 141. Nu-mi place holerea verdi, Numai ceartă chipă-rată şi cu fiere-ameslicată. mat. folk. 1 373. O E x p r. (Regional) A avea miini piperate = a fi hoţ. Cf. ddrf, Zanne, p. ii, 251. (Regional) Sărat şi piperat = (despre oameni) rău, afurisit. Cf. Zanne, p. iv, 104. + F i g. (Despre mirosuri, miresme) Pătrunzător, înţepător. Pe-a icoanei policioară, busuioc şi mint-uscală Implu casa-ntunecoasă de-o mireazmă pipărată. Eminescu, o. 1, 84. Asta nu-mi place mic la garoafă . . . Trebuia să împrumute mirosul pipărat de cuişoare? Gîrleanu, n. 228. O (Adverbial) Miroase piparat a cimbru şi a mintă. Sadoveanu, o. viii, 96. + F i g. (Despre vorbe) Răutăcios, caustic, sarcastic. Cf. ddrf, Zanne, p. ii, 832, Şăineanu, d. u., Scriban, d. 2. F i g. (Familiar; despre preţuri, plăţi etc.) Foarte ridicat, mare, exagerat; (despre obiecte, mărfuri) care costă mult, scump; (familiar) sărat. Cf. Polizu. Pin-acuma el luase dobinzi cam sărate, de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. Caragiale, o. ii, 231, cf. Barcianu, tdrg, Şăineanu, d. u. Preturile erau cam pipărate. C. Gane, tr. v. 390, cf. Scriban, d. Lucrul acesta este prea pipărat. Com. Marian. 3. F i g. (Despre cuvinte, anecdote, glume etc.) Care este (uşor) indecent, obscen, picant (2). Domnul ştie dacă acele aventuri erau sărate sau pipărate. Ghica, s. 422. Generalul mucalit spunea lucruri pipărate. D. Zamfirescu, a. 27. O anecdotă pipărată. Teodoreanu, m. ii, 201, cf. Scriban, d. Numai după plecarea lui începuseră cintecele pipărate cu vorbe pe şleau. Camil Petrescu, o. ii, 295. Avea un teanc de broşuri — operele lui. Cam pipărate. Pas, z. i, 56. Un băieiandru ţigănos, cu părul căzut in late pe frunte, istorisi o snoavă piperată, v. rom. octombrie 1958, 48. II. S. n. art. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. H 11 263, xvn 352. — Pl. : piperaţi, -te. — Şi: (I) pipărăt, -ă adj., (II) pipărăta (h ii 263) s. f. art. — V. pipera. PIPERAZÎNĂ s. f. (Farm.) Amină care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă, utilizată ca dizolvant al nisipului din urină, la tratamentul gutei etc. Cf. ltr2, der, dc. — Pl. : piperazine. — Din fr. pipirazlne, germ. Piperazin. PIPÎRCĂ s. f. v. piparcă. PIPÎRE s. m. v:. piper. PIPERÎG s. m. v. pipirig1. PII'ERMfiNT s. n. Băutură răcoritoare preparată din alcool, zahăr şi esenţă de mentă. Cf. Alexi, \v., Şăineanu, d. u. Invitaţii... se răcoreau cu piperment sau cu şampanie. C. Petrescu, c. v. 180. ll îndemn la un păhăruţ de piperment. Bart, s. m. 27. Toată noaptea şi-a petrecut-o singur pe punte între două sticle: una de piperment şi alta de maslică. id. e. 255, cf. Scriban, d., dm, dn2. Deosebitele numiri de băuturi sini: vin, ...piperment, mintă, h iii 196. — Pl. : pipermenturi. — Şi: pepermint (Scriban, d. ; scris şi peppermint), (regional) plpirincnt (h x 142, xvi 153) s. n. — Din fr. peppermint. PIPERNICE ĂLĂ s.f. Faptul de a se pipernici, pipernicire; aspect pipernicit. Pirniceala se observă la păsări, primăvara, cind e răceală, şez. vi, 83. [Puişorilor] cit sini mici... să nu li se dea voie . . . să umble prin răceală, mai ales dimineaţa, prin rouă, căci iarăşi cad la pirniceală. ib. 84, cf. dl, dm. — Şi: (regional) pirnlceălă s. f. — Pipernici + suf. -eală. 6776 t PIPERNICI - 623 - PIPIJOI PIPERNICÎ vb. IV. Refl. (Despre animale şi plante ori despre părţi ale lor) A se opri din creştere, din dezvoltare sau a regresa, a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice). Cf. Polizu. Din lipsă de nutreţ bun, rasele indigene se pipernicesc. I. Ionescu, p. 234, cf. Cihac, ii, 43, lm, ddrf, Barcianu. [Vitele] se pipernicesc . .. după o asemenea hrăntre uscată, ap. tdrg, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u., -Scriban, d. Puişorii şezînd prin răceală se pirnicesc. şez. vi, 83. — Prez. ind. : pipernicesc. — Şi: (regional) plpir-nlci (Cihac, ii, 43), pirnlci vb. IV. — Etimologia necunoscută. PIPERNICÎE s. f. (Rar) Stare sau aspect pipernicit. întemeindu-se pe lipsa de mustaţă, pe pipernicia trupului şi pe ascuţimea vocii, susţinea că are cel mult cinsprezece ani. Brătf.scu-Voineşti, p. 263, cf. dm. — Pipernici + suf. -ie. PIPERNICÎRE s. f. Faptul de a se pipernici; piperniceală, (tn)chircire, sfrijire. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., dm, sfc iv, 300. — V. pipernici. PIPERNICÎT,-Ă adj. (Despre animale şi plante ori despre părţi ale lor) Care s-a oprit din creştere, din dezvoltare sau a regresat, a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice) ; (tn)chircit, sfrijit, (rar) nevoiaş (2), (regional) patic (1), pizghirit, obidnic (1), răit, pimnicit. Cf. Polizu. Un bătrîn slab şi pipirnicit, cu umerii ascuţiţi. Vlahuţă, o. a. ii, 60. Era atît de bătrină . . ., atît de pipernicită, atît de slabă şi încovoiată. Mille, v. p. 139, cf. ddrf. Ce flori mărunţele, pipernicite, aproape verzi. Gîrleanu, n. 227. Crîşmarul mic, pipernicit, creţ stătea pe prispă. Ibrăileanu, a. 126. O stradă lungă şi dreaptă ... străjuită de pomi mici, piperniciţi. Ardeleanu, d. 9. Era un moşneag trecut de şaizeci, pipernicii şi prăpădit. Rebreanu, i. 285, cf. id. r.i, 75. Era pipernicit, îngust de spate. Galaction.o. a. ii, 180.0 seriozitate care nu se potriveşte deloc cu făptura lui pipernicită. Cazimir, gr. 71. îmi arătă cei din urmă pomi noduroşi cari'mai rodeau fructe pipernicite. C. Petrescu, s. 12, cf. id. î. ii, 112. Descoperi o scobitură . . . umbrită de un brad pipernicii ce se pripăşise pe acolo. StX-noiu, c. i. 153. Un răzor de ceapă pipernicită. Brăescu, 0. a. i, 78. Era un om pipernicit, dar care se agila grozav. Sahia, n. 85. Perjul pipernicit şi mic. Lesnea, 1. 112. Un drum noroios şi cotit, mărginit pe alocuri cu tufe pipernicite de salcîmi. v. rom. februarie 1952, 98. îl vedea în faţa ochilor aşa cum era: mic de stat şi cam pipernicit, ib. martie 1954, 132. Raritatea apei, tăria solului fac ca toate speciile de plante să fie aci , mai puţin arătoase, mai pipernicite. Camil Petrescu, n. 82. Un ins slăbuţ şi pipernicii... mergea cu un copil în braţe. Preda, r. 184. Părea acum mai mic, mai pipernicit, v. rom. mai 1958, 43. Casele. . . erau apărate de soarele torid de cîţiva salcîmi piperniciţi. Barbu, p. 78. Unui om pipernicit ii zice: mă, izmeană acră. Brebenel, gr. p. (F i g.) Unchiaşul lot ştiu încă să mlădieze... stilul muzical cam pipernicit şi înţo-ponat al secolului din urmă. Odobescu, s. iii, 95. Destinul meu pipernicit şi strîmb. Lesnea, a. 85. Mici, pipernicite, locuinţele lucrătorilor. Bogza, a. î. 64. Peste drum, se afla o căsuţă mică şi pipernicită. Preda, m. 216. O (Substantivat) O mînă de om, un pipernicit, un închircit, bl ix, 64. Cocoşat, pipernicitul era ieftin la cîntar. Arghezi, s. p. 10. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Zugrăvescu era doctorul, un pipernicit de om numai cît un baston. D. Zamfirescu, r. 203. — PI. : piperniciţi, -te. — Şi: (regional) pipirnicit, -ă, pirnlcit, -â (Rădulescu-Codin, arh. olt. xxi, 272, Lexic reg. ii, 16), pirnlcit, -ă (ddrf) adj. — V. pipernici. PIPÎRNIŢĂ s. f. I. 1. Vas, cutie mică în care se ţin boabele de piper (I 1). V. s o 1 n i ţ ă. Cf. Budai-De- LEANU, LEX., LB, PoLIZU, ClHAC, I, 206, II, 256, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Pascu, s. 245, tdrg, cade, Scriban, d., Graur, e. 32, h x 77, 86, 436, 542, xiv 417, com. Marian. 2. Piuliţă sau rîşniţă mică (pentru pisat piperul şi alte condimente). Cf.ANON. car. Chisăul pentru pisatul piperului, numindu-se şi chiperniţă, slujişte la pisarea piperului negru, scorţişoarei etc. Pamfile, i. c. 171, cf. Pascu, s. 245, Rădulescu-Codin. Chiperniţă e o piuă mică, în care se pisază chiperul negru, ori sarea, de se face mărunt, şez. viii, 89, cf. alr i 709, alr ii 3 978. II. (Bot.; regional) 1. Pochivnic (Asarum euro-paeum). Cf. cade. 2. (Şi în sintagma piperniţă de grădină, ddrf, tdrg, Panţu, pl., cade-, dm, Borza, d. 156) Cimbru /Satureja hortensis). Cf. Borza, d. 156). — Pl.: piperniţe. — Şi: (regional) pipichimlţâ s. f. Pascu, s. 245, n. rev. r. vii, nr. 6, 87. — Din bg. iranepHHiţa. PIPERIÎŞ s. m. v. pipăruş. PIPERtfŞÂ s. f. v. pipăruşă. PIPERTÎŞCĂ s. f. v. pipăruşcă. PIPERtÎŢ s. f. Plantă erbacee cu flori albe-albăs-trii cu vinişoare verzi pe dinafară şi cu numeroase seminţe negre; cernuşcă, negruţă (v. negruţ 2), nigeluţă (1), negruşcă (1), chimion-de-cîmpuri (Nigella arvensis). Cf. Grecescu, fl. 38, N. Leon, med. 31, Panţu, pl., sfc iv, 156, Borza, d. 116. — Pl. : piperuţe. — Şi: (regional) pipărâţă s. f. Borza, d. 116. — Piper suf. -uţă. PIPÎTĂ s. f. Tub mic de sticlă, simplu sau cu bulă de siguranţă, subţiat la una dintre extremităţi, iar la cealaltă avînd o pară de cauciuc, folosit pentru a lua, pentru a măsura sau pentru a turna o cantitate mică de lichid; (familiar) picătoare (2), (rar) picuar. Punta pipetei este destul de strîmbă pentru ca coloana de lichid să nu se divise. Marin, f. 105/11, cf. Alexi, w., cade, Scriban, d., dl, dm. Unele pipete sînt marcate în unele puncte.. . şi servesc la măsurarea unui volum fix de lichid, ltr2, cf. der, dn2. Este preferabil să folosim pipeta, pentru a obţine în mod sigur cantitatea necesară de picături. Belea, p. a. 219. 4 (Rar) Tub cu care se trage un lichid dintr-un vas în altul. Cf. CADE, dm. — Pl. : pipete. — Din fr. plpette. PÎPI subst. sg. (Familiar) Urină. Ai făcut pipi în pat az-noapte. Vinea, l. i, 64. Lumea îşi bate joc de ea, spunîndu-i că miroase a pipi. Barbu, p. 43. — Accentuat şi: pipi. — Din fr. pipi. PIPÎC, -A adj. (Regional) „Mic“ (Bonţ-Gherla). Cf. Coman, gl. — Pl. : pipici, -ce. — Cf. p i t i c. PIPICHÎRNIŢĂ s. f. v. piperniţă. PIPIÎRLEA s. m. v. pepelea. PIPI Gl (îl s. m. v. pupezol. PIPIÎ vb. IV v. pipăi1. PIPIJdi s. m. v. pupezol. 6793 PIPILEAN - 624 - PIPIRIGUŢĂ PIPILEAN,-Ă adj. (Regional; despre cai) Care are părul cenuşiu, sur (Dobromiru din Deal-Medgidia). Gf. chest.. i 58/85. — PI. : pipileni, -e. — Cf. bg, neneji. PIPILÍ vb. IV. Refl. (Familiar; mai ales tn limbajul copiilor) A urina. — Prez. ind.: pipilesc. . — De la pipi. PIPILIG0S,-OÂSĂ adj. (Prin Trarisilv.) Scund, mărunt. Omu pipiligos Mină porci-n jos (Pieptenele). pop., ap. gcr ii, 369. — PI. : pipiligoşi, -oase. — Cf. pipirig1. PIPIUtÎGĂ s. f. v. paparugă1. PIPILOANCA s. f. 1. (Familiar; mai ales în limbajul copiilor) Urină. 2. (Regional) Copil de faşă; copil mic (Piteşti). Cf. Udrescu, gl. Unde eşti, pipiloancă? id. ib. — PI. : (2) pipiloance. — Pipili + suf. -oancă. PIPILÓI subst. sg. (Familiar; mai ales în limbajul copiilor) Urină. — Pipili + suf. -oi. PIPÍNCI s. f. pi. v. popincă. PIPÍNGEN s. n. v. pecingine. PIPÎNGINĂ s. f. v. pecingine. PIPÍNGINE s. f. v. pecingine. PIPIRÍC s. m. v. pipirig1. PIPIRÎCĂ s. f. V. pitpalacă. PIPIRÎG1 s. m. 1. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede şi mlăştinoase : a) (şi, regional, în sintagma piperig mare, Borza, d. 157) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune-roşcaţe îngrămădite în spice la yîrful tulpinii; rogoz, (regional) ţiperig, păpurică (d), papură-rotundă ( Schoenoplectus lacuslris). Cf. Baronzi, l. 141, Brandza, fi,. 471, şez. xv, 105, Şăineanu, d. u., Simionescu, fl. 277, ds, Borza, d. 157, alr i 1 913/35, 51, 56, 61, 75, 77, 87, 94, 138, 259, 290, 295, 298, 302, 320, 354, 359; b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închise; ţipirig (Scirpus sitvalicus). Cf. Grecescu, fl. 581, Panţu, pl., Bujo-rean, b. l. 389, Borza, d. 157; c) (şi, regional, în sintagma pipirig de munte, Borza, d. 64) plantă cu tulpina aspră şi rigidă de culoare cenuşie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vîrf ascuţit; (regional) coadă, capii-cîmpului, iarbă-de-cositor (Equisetum hiemale). Cf. Panţu, pl., Bujorean, b. l. 389, Borza, d. 64; d) (regional) pipiriguţ (Heleocharis paluslris). Cf. Grecescu, fl. 583, Bujorean, b. l. 389, Scriban, d. ; e) (regional) rugină (Juncus effusus şi conglomeratus). Cf. Brandza, fl. 465, Grecescu, fl. 573, Panţu, pl., Bujorean, b. l. 389, Borza, d. 91; f) Juncus mariiimus. Cf. Simionescu, fl. 233; g) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele, cu inflorescenţele compuse din 1—4 globuşoare; (regional) papură* (2) (Holos-choenus vulgaris). Cf. Prodan-Buia, f. i. 587, der, Borza, d. 84. Cf. anon. car., lb, Polizu, Cihac, ii, 242, lm. Pe ici pe colea este şi şovar, pipirig, papură. Slavici, n. i, 20. îmi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor şi buruienilor... : siminoc, iarba-ciutei şi piperig. Odobescu, s. iii, 173. [Presura] se nutreşte cu insecte şi cu seminţă de cinţpă, trestie, pipirig şi iarbă. Marian, o. i, 379, cf. ii, 289, id. ins. 134. Pe-aici e locul Pustiu şi numai pipirig, Şi zău, pe-aici aşa-i de frig. Coşbuc, p. ii, 231. Florile galbene de rododendron şi pipirigul urcau insă pină lingă cărăruie, v. rom. iulie 1954, 80. Creştea acolo pipirig ce prindea a se innoi in primăvară. Sadoveanu, n. f. 117, Hoi, săracul, ce voinic, Abia-l vezi din pipirig. Doine, 145. La moara de pipirig, Şapte babe intr-un cirlig Pentru preţul unui blid. ib. 288, cf. alr sn iii h 637. Şi uşa-i de rogojină; Cu ţiţini de pipirig, Nu scirţîie nici un pic. folc. transilv. ii, 441. <> Compuse: (regional) pipirig-înflorit = roşăţea (Butomus umbellatus). Cf. Barcianu, Alexi,w., Borza, d. 34; (regional) pipirig-mărunt = Fimbris-tylis annua. Cf. Borza, d. 70. 2. Compus: (Zool.; învechit, prin Transilv.) peperig-viu = hidră (Hydra viridis). Cf. Şincai, |n dr. v, 559. ■ 3. (Bucov.) Om mic, slab şi pipernicit; chircitură, sfrijitură; pitic. Cf; ddrf, cade, Scriban, d. Să mă tem eu de un piperig ca acesta! Sbiera, p. 82. Cum au zărit zmeii pe Titirez... au strigat: ,,Iiei! fărtate, ; da ce pipiric ni aduci tu noauă“ ? id. ib. 178. Tilhariul ; i-au răspuns rizind: ,,Ce? un pipiric ca tine vrea să se lupte cu mine“? id. ib. 260. + (Regional; adjectival ; despre animale şi plante) Mic, nedezvoltat, pipernicit (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. Ceapă pipirigă. ib. : — Pl. : pipirigi. — Şi: (regional) pipirigă (n xii 281) ! s. f., pipiric, piperig, papirig (Borza, d. 91), peperig : (anon. car., alr i 1 913/75, 77, 94, alr sn iii h 637, • Borza, d. 91) s. m. | — Etimologia necunoscută. 1 PIPIRÎG2 s. m. v. pipirigă1. PIPIRÎG3 s. in. v. paparugă1. { PEPIRIGAR s. m. (Ornit.; regional) Lăcar-de-pipirig1 i ( Acrocephalus paludicola). Cf. Dombrowski, p. 335, i Băcescu, păs. 129. — Pl. : pipirigari. i — Pipirig1 -f-'suf. -ar. PIPIRÎGĂ1 s. f. 1. (Transilv.) Un fel de capră sau de prepeleac pe care se usucă nutreţul, oalele etc. i Prin Ardeal se folosesc pentru această uscare un soi i de capre cari se numesc pipirige. Pamfile, a. r. 157. \ Afară de înţelesul obişnuit de ,,rogoz“, pipirig are şi ’ pe acela de ,,prepeleac“. scl 1957, 241, cf. Viciu, ol., alr sn ii h 302/279. — Pl. : pipirige. — Şi: pipirig s. m. — Etimologia necunoscută. PIPIRÎGĂ2 s. f. (Ornit.; regional) Bibilică (Numiăa \ meleagris) (Moiseiu-Vişeu de Sus). Cf. Glosar reg. ! — Pl.: pipirigi. — Cf. b i b i 1 i c ă. PIPIRÎGĂ3 s. f. v. pipirig1. PIPIRÎGĂ4 s. f. v. paparugă1. j PIPIRIGTÎŢ s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul | tlrîtor, cu tulpina cilindrică terminată cu un spic ■ de flori brune-verzui; (regional) pipirig1 (ld), rogoz ! (Heleocharis palustris). Cf. Brandza, fl. 470, Panţu, pl., sfc iv, 156, Borza, d. 81. ! — Pl.: pipiriguţi. — Pipirig1 + suf, -uţ. PIPIRIGTÎŢĂ s. f. (Bot.; regional), Păiuş (3 a) ! (Aira caespitosa). Cf. ddrf, Brandza, fl. 489, Barcianu, Grecescu, fl. 611, Alexi, w., şez. xv, 99, ŞXineanu, d. u., sfc iv, 148,156, Borza, d 58. — Pl. : pipiriguţe. — Pipirig1 + suf. -uţă. 6815 PIPIRIU - 625 — PIPIRÎU, -ÎE adj. v. pirpiriu. PIPIRLÎG s. n. v. prepeleac. PIPIRMÎNT s. n. v. piperment. PIPIRNICÎ vb. IV v. pipernici. PIPIRNICÎT, -A adj. v. pipernicit. PIPIRTÎJĂ s. f. v. paparugă1. PIPIRTÎŞ s. tn. (Ornit.; regional) Pitulice (I 1 b) (Troglodgtes troglodgtes) (Blăjeni-Brad). Cf. Băcescu, păs. 129, 314. — PI.: pipimşi. — Etimologia necunoscută. PIPISTAŞ, -A s. m. şi f., adj. v. papistaş. PIPÎT, -A s. f., adj. v. pepit. kjfflTfai-EÂ,-ÎCĂftdj. (Prin nord-vestulTransilv.) „MTFiter •. Gfr^AB*T'sĂT.. 91. — PI.: pipitei, -ele. — Cf. p i p i c, mititel. PIPÎRLAgA s. f. v. pitpalacii. PIPOĂŞCA s,f. 1. (Prin Olt.) Pipotă (1). Cf. tdrg. 2. (Regional ; eufemistic) Organul genital al femelelor unor animale (în special al iepei); (popular) fătătoare. Cf. tdrg, du. v, 314, com. din Ţepeş Vo-dă-Cernavodă. — PI. : pipoaşte. — Şi: pipfişcfl s. f. tdrg. — De la pipotă. PIPtiC subst. (Regional) Pipă (I) (Arad). Cf. alr i 1 543/56. — PI. : ? — Pipă + suf. -oc. PIPOls. n. (Regional) Augmentativ al lui pipă(I). Veni şi popa nostru mai nainte cu un pipoi cit un măturoi. Reteganul, p. ii, 69. — PI. : pipoaie. " — Pipă + suf. -oi. PIPOLAcA s. f. v. pitpalacă. PIPOROS s. n. v. papir. PIPORUJ s. n. v. papir. PIPORCŞ s. n. v. papir. PÎPOTA s. f. 1. Stomac de pasăre; (popular) rimă, (regional) bătucă, morişcă (6), mură* (1), pipoaşcă (1) rîşniţă, rîşnitoare. Cf. Polizu, lm. Celui mare ii dete capal găinei, celui mijlociu, pipota şi celui mai mic, inima. Ispirescu, l. 272, cf. Barcianu. Pielea de pipotă uscată, pisată şi amestecată cu rachiu se bea pentru vărsături. N. Leon, med. 91. Să măntnce bolnavul pipotă friptă de cocostirc alb. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 133. Un . . . stomac cu pereţi foarte musculoşi, numit pipotă (rînză). Zoologia, 148. Cind zarzavatul începe să fiarbă, se pune puiul tăiat bucăţi, precum şi labele, pipota şi ficatul. S. Marin, c. b. 51. Unii ered că, dacă vor mînca capul, ficatul şi pipota unui cuc, vor fi ascultaţi în cîntare. h ii 27, cf. iv 43, xvm 175. Băieţii făceau zimbre, care după cîte oleacă de chipotă, care după cile oleacă de ficăţei. şez. ix, 116, cf. Viciu, gl., alr i 1 006/164, 808, 810, 815, 839, 840, 846, 887, 900, alr sn ii h 364. ^(Familiar, glumeţ) Stomac de om. Pentru mulţumirile pipotei însă, era neînduplecat. Se făcea foc. . . dacă nu-i oprea capul de crap. . ., rinichiul de la friptura de miel. I. Botez, b. i, 85. O să-l calc, zău, cn cizma, Pin’ i-o ieşi pipota, i. cr. iii, 298. Voinic vîrtolomeie Cu pîpota-ntre spete, Se suie-n slava ceriu* lui Cit ai potcovi puricele la un picior (Zmeul). Gorovei, c. 398. E x p r. (Regional) A i se umfla (cuiva) pipota = a se înfuria, a se mînia. Cf. Zanne, p. ix, 690. (Regional) A avea (sau a li cu) pipota plină (sau umflată) = a fi înfuriat, mînios. Cf. Udrescu, gl. (Regional) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. Ne-ar crăpa pipota de. nerăbdare, curioase să ştim ce s-a mai întîmplat. G. M. Zam-fikescu, sf. m. n. iţ, 14. (Regional) Â-şi umple (sau a-şi îneca) pipota = a se îmbăta. Bea, pipota-şi îneacă, Altul ca să nu-l întreacă. Pann, p. v. i, 110/10, cf. ddrf, Zanne, p. i, 595, iii, 455. (Regional) A avea (sau a face, a ii cu) pipotă (mare) = a f i sau a deveni mîndru, fudul, Sngîmfat. A făcut pipotă băiatul; acum nu le mai poţi atinge de el; e cu pipotă (mare). Udrescu, gl. (Neobişnuit) Aii rău de pipotă = a fi afemeiat. Cîte unul mai nimerea după miezul nopţii în casa ei şi-i cerea cîte o fată, deşi avea nevastă..., că aşa sîrit bărbaţii, răi de pipotă. Barbu, p. 145. (Mold.; argotic) A-i biţîi (cuiva) pipota = a-i fi (cuiva) frică. bul. fil. iv, 124. + (învechit, rar) Ficat. Cf. lb, Cihac, i, 115. 2. (Regional; eufemistic) Organul genital al vacii (Dame, t. 48, Pamfile, j. ii, 138, Iordan, l. m. 198) sau al iepei (dr. v, 274, 314, alr i 1 099/247, 420, 512, 518, 528, 536, 540, 588,. 614); (popular) fătătoare. — PI. : pipote şi (regional) pipoţi (alr i 1 006/808, 810, 815, 839, 840, 846, 887, 900, 1 099/536). - Şi: (învechit şi regional) hfpotă (lb, Cihac, i, 115, alr i 1 006/164), (regional) pipătă (Pamfile, j. ii, 138, alr i 1 099/257, 270, 355, 508, 618), pfpută (alr i 1 099/516), picoşă (tdrg), .picotă (id. ib.) s. f. — Etimologia necunoscută. PIPOTdS, -OAsA adj. (Regional; despre oameni) 1. Care se înfurie repede, nervos; care este duşmănos, răzbunător, ranchiunos; care este arţăgos, ţîfnos; care este înfumurat, fudul. Cf. Pascu, s. 73, Scriban, d., sfc iv, 190, Rădulescu-Codin. Da pîpotos aî mai fost, măi băiete; nu te credeam aşa. Udrescu, gl. O (Substantivat, peiorativ) Mai faci şi tu pe pipotoasa, fă? Iovescu, n. 44. Pipotoasa aia nici bună ziua nu mai dă, e cu pipota umflată. Udrescu, gl. + (Despre copii) Plîngăcios şi supărăcios (Talpa Ogrăzile-Roşi-ori de Vede). Cf. Coman, gl. 2. întreprinzător, iute, inimos (Livezile-Turnu Seve-rin). Cf. Lexic reg; 55. — PI. : pipotoşi, -oase. — Pipotă -f- suf. -os. PIPTAXAC interj., s. m. v. pitpalac. PIPTALAcA s. f. v. pitpalacă. PIPTAR s. m. v. pieptar. PIPTAlAC interj., s. rii. v. pitpalac. PIPTĂLAcA s. f. v. pitpalacă. PIPTAlAcOI s. m. v. pitpălăcol. PIPTÎI s. f. pl. v. piftie. PIPUÎ vb. IV v. pipăi1. PIPtfŞCA s. f. v. pipoaşcă. PÎPUTĂ s. f. v. pipotă. PIR1 interj, v. piri. PIR2 s. m. (sg.) 1. (Şi în sintagmele pir mic; Borza, d. 12, pir gros, id. ib.) Plantă erbacee din familia gra-mineelor, cu rizom tîrîtor, cu frunze liniare aspre şi cu flori verzi, grupate în spice, care creşte prin lanuri, livezi şi fîneţe, împiedicînd uneori dezvoltarea plantelor de cultură; (regional) ovăz (14), păiuş (3 n), pi- 6847 PIRAMIDAL - 626 - PIRAMIDĂ pirău (1), răgălie (Agropyrum repens). Cf. Coteanu, pl., Klein, d. 26, Budai-Deleanu, lex., lb. Parterul meu e sămănat cu chir. Negruzzi, s. i, 96: Pămînturile sînt pline de buruieni rele..., de exemplu .. .pirul. I. Ionescu, d. 524. Se stirpesc şi plantele cari se înmulţesc prin rădăcini, precum este pirul. id. m. 329, cf. Baronzi, l. 141. Sintem prea buni gospodari ca să dorim înflorirea chirului. Alecsandri, t. 1 616, cf. 1 401. Cei mai răi acopăr pe cei buni.. ., Cum cuprinde pirul rozele pe văi. Bolintineanu, o. 24, cf. 146. Nu găseai nici firicel de pălămidă ori de pir. Ispirescu, u. 13, cf. Brandza, fl. 502, Dame, t. 185. De cumva nu vei avea neghină Şi pir în holdă, grîul va creşte ca din riu. Coşbuc, p. ii, 192, cf. Barcianu, N. Leon, med. 205, Alexi, w. Să plămădeşte în rachiu şi oţtt. .. rădăcină de pir. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 165, cf. Bianu, d. s. O mulfime de buruieni. .., printre cari însemnăm . .. chirul (pirul). Pamfile, a. r. 94. Să pască slobodă patlagina, troscotul şi chirul. Hogaş, m. n. 11, cf. 98, dr. v, 562. Cel mai îndîrjit duşman al grădinilor şi al ogoarelor... e pirul, o buruiană afurisită de care cu greu poate scăpa agricultorul. Simionescu, fl. 330. Harnice mînuţi dibace.. . Smulg încolo şi încoace, Pir cu rădăcini cu tot. D. Botez, f. s. 81. Pirul e folosit în toate boalele băşicii. Voiculescu, l. 253, cf. Bujorean, b. l. 389. Numai prin dezmirişiit putem scăpa ogoarele de pir. ScÎnteia, 1952, nr. 2 400. Ţarina . .. a năpădit-o morcovul sălbatic şi pirul. Beniuc, c. p. 43. Plictisul năpădeşte ca pirul. Labiş, p. 278, cf. Borza, d. 12. Frunză verde de alună, Ducă-se lelea nebună Blăstămînd iarba şi pirul. Alecsandri, p. p. 283, cf. Teodorescu, p. p. 324. Pirul. . . buruiană rea, e bună de ceai. şez. xv, 105, cf. alr ii 5 173/2, 353, 886, alr sn iii h 638. Pe unde era ogorul, Creştea pirul şi mohorul. Balade, iii, 308. Să mă prăpădesc ca piru, Să-nfloresc ca trandafiru. folc. mold. i, 121. Pirul rău creşte şi nesămănat. Zanne, p. i, 255, cf. ix, 511. O Fig. Sfărim eu hidra ce toi renaşte, Curăţ eu pirul ce copleşeşte; Viespă, lăcustă ce-n veci ne paşte. Altfel de Ţepeş, Mavrocordat! Bolliac, o. 157. O Pir pădureţ = specie de pir2 (1) care ajunge pînă la 1 m Înălţime, cu frunzele aspre, cenuşii-verzui şi cu spicul lung şi subţire (Agropyrum caninum). Cf. lb, Panţu, pl,, Borza, d. 12. Pir cristat — specie de pir2 (1) care creşte prin păşuni, Întrebuinţată ca plantă furajeră (Agropyrum cristalum). Cf. nom. min. i, 17. 0> E x p r. A se întinde ea pirul=a fi obraznic. Cf. ddrf, Zanne, p. i, 255. + (Şi în sintagma pir de mare, Borza, d. 12) Specie de pir2 (1) care creşte pe malul mării, formînd tufe ce consolidează nisipul şi adăpostesc celelalte plante (Agropyrum junccum). Neamul pirului (Agropyrum junceum), atît de blestemat de agricultori, la marginea mării e, dimpotrivă, o binefacere. Simionescu, fl. 233. Firele de nisip aglutinate in jurul pirului dau naştere dunei, contemp. 1948, nr. 108, 11/4. + Compus : plr-gros sau pir-de-ţelină = mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina ramificată, frunzele păroase pe faţa inferioară şi florile dispuse în spice la vîrful tulpinii; (regional) cos-trei, pirău (3), curcubeu, iarba-vîntului, iarbă-cîi-nească, iarba-clinelui (Cynodon dactylon). Cf. Brandza, fl. 484, Grecescu, fl. 600, tdrg, Panţu, pl., Borza, d. 56. 2. (Regional; şi în sintagma pir roşu, ddrf, Grecescu, fl. 584, Borza, d. 40) Rogoz (Carex arenaria, riparia etc.J. Cf. Panţu, pl., alr i 1 913/24. + Specie de rogoz (Carex curvula). Pinăşi pirul (Carex curvula) cu frunzele îndoite, brune, e aici o podoabă măruntă, gingaşă. Simionescu, fl. 116. 3. (învechit, rar) Ţăpoşică (Nardus stricta). Cf. I. Golescu, c. — Din bg. nnp. PIRAMIDĂL, -Ă adj. 1. Care are forma unei piramide (2), ca o piramidă. Mici cristaluri piramidale ne<(eplin formate. J. Cihac, i. n. 420/21. Mitropolia . . . are mari ziduri pe o movilă piramidală şi naltă. Ge- nilie, g. 225/7, cf. Valian, v. Sobele au in canalul lor de sus. .. o strîmiorire piramidală. Cuciuran, d. 27/23. Pe ambe părţile, [drumul] e plantat cu plopi piramidali. Codru-Drăguşanu, c. 32, cf. Negulici, Stamaţi, d. Cristalele. . . şipl de forme conice, piramidale, prismatice. Barasch, i. n. 72/28, cf. Polizu. Stînca cea piramidală . . . era încă luminată de razele aurite ale soarelui. Alecsandri, o. p. 238. Acei bulgări piramidali de lut, pe care îi întîlnim pretutindeni in depozitele antice. Odobescu, s. ii, 146, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Se ridica numai pe jumătate turnul bisericii, intre citeva spice de plopi piramidali. Sadoveanu, o. xiv, 22, cf. ltr2, dm. Au fost numite astfel toate edificiile arhitectonice de lip piramidal, der iii, 756, cf. dn2. O Fascicule piramidale = fascicule nervoase care merg de la scoarţa cerebrală pînă la măduva spinării, conducînd impulsurile pentru motilitatea voluntară. Cf. der. Celulă piramidală sau neuron piramidal =■ celulă nervoasă mare, în formă de piramidă (2), care se află pe scoarţa cerebrală, în ariile motorii. In celulele piramidale se acumulează granulafiuni de lipocrom. Parhon, b. 86, cf. der. Muşchi piramidal (şi substantivat, m. art.) = muşchi de formă triunghiulară situat la marginea de mijloc a bazinului. Cf. Kretzulescu, a. 240/13. Os piramidal (şi substantivat, m. art.) = unul dintre cele opt oase mici care formează carpul. Oscioare ce se numesc: scafoidul, semilunarul, piramidalul. id. ib. 59/26, cf. der. + (Tehn.; substantivat, n.) Mecanism special al unor maşini de tricotat, cu care se realizează, la ciorapii fini pentru femei, diferite forme ale porţiunilor întărite (talonul, talpa etc.). Cf. ltr2. + (Rar) Care face parte dintr-o piramidă (2), al piramidei. Feţele piramidale pot construi, la sistemul cuvic, palratic, hexagonal şi ortorombic, o .. . piramidă. Murgoct-Ludwig, m. 19. 2. Fig. De proporţii foarte mari, enorm, uriaş, gigantic, colosal; p. ext. foarte important; măreţ; extraordinar, uimitor. Alte probleme piramidale avea să dezlege naţiunea în acelea zile de catastrofe universale. Bariţiu, p. a. ii, 88. Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreţ, academic, piramidal. Ne-gruzzi, s. i, 6. Consoarta lui. .. făcea un contrast piramidal cu monstruoasa figură a consoartelui ei. Fili-mon, o. ii, 21. O veste . . . importantă, colosală, piramidală. Alecsandri, t. i, 273. Insecta d-abia se vede şi piramida e piramidală. Caragiale, o. iii, 51. Succes piramidal. Şăineanu, d. u., cf. dm, dn2. O (Adverbial ; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprin\ă ideea de superlativ absolut) Piramidal de prost. Scriban, d. — Pl.: piramidali, -e. — Din fr. pyramidal. PIRAMÎDĂ s. f. 1. Monument funerar gigantic de piatră, în formă de piramidă (2), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. gener. edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (2). Au zidit ceale de la Memfes piramide. Biblia (1688), [prefaţă] 8/36. Piramidele Egiptului... cu mare nevoie a se isprăvi s-au putut. Cantemir, ist. 269. In depărtare de trei leghi sînt piramidele cele frumoase a Eghipetului. Amfii.ohie, g. 138/9. Odinioară, domnii Eghipetului făcea piramide (a. 1794). bv ii, 370. Sînt trei piramidzi foarte frumoase rădicate. Şincai, hr. i, 8/33. Coloane de marmure, piramide şi obelişli. Maior, t. 32/26. Acest mormînt inchi-puieşte o piramidă zidită de marmoră. Golescu, î. 28. In vremea acestora s-au zidit acele mari piramide care . sînt mirarea lumii. ist. univ. i, 141/15. Piramidele ceale vestite ... tot stau şi acum ca un semn al acelor vremi. Molnar, i. 54/4. Iar cine au fost eghiptenii la arhitectură, arată ovelischii şi piramidele. Poteca, c. p. 31/3. Piramidele Eghipetului. .. arată tn ce treaptă înaltă a puterii ajunseseră acele noroade. id. f. 359/13. Oraş împodobii cu piramide, ar (1829), 23l/17. Piramidele Egiptului ne învederează o cunoştinţă întreagă despre arhitectură. Heliade, o. ii, 39. Pe rîpele lui Nilu, piramida cea antică Ce-n nori creştetul ascunde şt se 6849 PIRAMIDĂ - 627 - PIRAT luplă cu furlunc. Asachi, s. l. i, 140, cf. Negulici. Deşteaptă priveghează a mea tristă gîndire, Precum o piramidă se-nalţă in puslii. Alexandrescu,o. i, 137. Zidiţi din dărmăture gigantici piramide. Eminescu, o. i, 60, cf. iv, 111. O insectă care trăieşte... la umbra unei piramide eghiptene. Caragiale, o. iii, 51, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Să mă lepăd eu de hieroglifele . . . şi de piramidele mele? Hogaş, dr. ii, 77, cf. ŞXineanu, d. u. Viziunea unei aurore care se desface . . . peste cele trei piramide şi peste Nil. Galaction, a. 93. Pergamente, mumii şi faşe din piramidele faraonilor. C. Pe-tbescu, r. dr. 26. Erau zburătoare care-au plutit ... deasupra piramidelor. Sadoveanu, o. vii, 403, cf. Scriban, d. Produclnd .. . impresia unei piramide odihnindu-se măreţ pe larga ei bază masivă. Vianu, а. p. 149. [Grămezile de porumb] se ridică din patru laturi, asemeni unor mari şi greoaie piramide. Bogza, c. o. 389. Piramidele din Mexic . . . slnt in trepte şi serveau drept lăcaşuri de cult. deh. <0 F i g. Privindu-ne de sus, de pe vîrful piramidei de ştiinţă. Ciauşanu, r. scut. 24. ■<> E x p r. A ajunge (sau a ii, a se aila etc.y In vîrful piramidei = a ajunge (sau a fi, a se afla etc.)/ pe treapta cea mai înaltă a unei ierarhii (sociale, politice, ştiinţifice etc.). Existenţa unei ierarhii. .. fără ca cel ajuns in vîrful piramidei să fi trebuii să parcurgă toate dregătoriile de pină acolo. Stoicescu, s. d. 73. 2. (Geom.) Poliedru cu baza poligonala şi feţele triunghiulare care se unesc într-un vîrf comun. Cf. giieom.-tri-gon. 118T/24. O piramidă regulată. Asachi, e. iii, 225/16, cf. id. g. 84r/12. Piramida este solidul format etnd mai multe planuri triunghiulare pornesc din acelaşi punt. Poenaru, g. 207/18, cf. Va li an, v., Stamati, d., ddrf. O piramidă se zice triunghiulară, patrulateră, pentagonală ş.c.l. . . după cum baza este un triunghi, un patrulater, un pentagon. Melik, g. 201, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d., ltr2, di., dm. Denumirea piramidei se dă după felul poligonului de bază. geom. sp. 86, cf. dn2. Peştii deosebesc cubul de piramidă, cercul de oval, triunghiul de pătral. vîn. pesc. iunie 1962, 12. O F i g. Se servi la masă o piramidă care pe dasupra se părea a fi de zahăr. cr (1848), 162/36. Ale stejarilor virfuri, piramide de verdeaţă. Alexandrescu, o. i, 74. Pot să prefac orice munte într-un nimic răsturnat, O piramidă a golului Cu creştetu-n jos, O colosală Cupă de beznă. Jebeleanu, s. h. 41. 0. Grămadă (mare) de obiecte aşezate unele peste altele în formă de piramidă (2); p. g e n e r. grămadă, morman. Această piramidă de tunuri alcătuită. Dio-nisie, c. 227. Făcu o piramidă de patruzeci şi şepte căpăţine. Negruzzi, s. i, 156. Toate mimerile ,,Convorbirilor literare“ au rămas . . . la Mirceşli şi formează negreşit o frumoasă piramidă pe biroul meu. Alec-sandri, s. 51. Pe ferestre se odihneau piramizi de mere, in virf cu cile o lămiie. Bassarabescu, s. n. 77. Cinci cocoloaşe de pîine, pe care le clădeşte in piramide. C. Petrescu, î. ii, 24. Călătorii purceşi in vilegiatură, cu piramidele lor de bagaje, id. o. p. i, 28. Soldaţii cară de la cazarmă . .. piramizi de pîine neagră. Brăescu, v. б. La baza piramidei de bulgări de cărbuni, dormeau doborîţi hamalii. Bart, e. 19, cf. Scriban, d. + (Mii. ; ieşit din uz; şi în sintagmele piramidă de arme, de puşti sau de carabine) Grup de puşti sau de alte arme de foc aşezate cu talpa patului pe pămînt şi sprijinite una de alta la virful ţevii. Soarele lumină deodată . . . piramide de arme lucitoare. Brăescu, o. a. i, 294. Piramide de carabine. Klopştock, f. 173. După ordinul de popas, după facerea piramidelor, flăcăii zvirl raniţele. Sadoveanu, o. ii, 443. ,+ (Sport) Exerciţiu de gimnastică acrobatică executat de mai multe persoane, aşezate în rînduri suprapuse tot mai înguste, pe măsură ce se apropie de vîrf, în formă de piramidă (2); ansamblu de persoane astfel aşezate. Echipa de gimnastică ... a făcut... figuri de gimnastică la sol şi frumoase piramide, sp. pop. 1950, nr. 1 784, 4/2, cf. dm> dn, der. O (Glumeţ) Avea cămara un geam la stradă, destul de sus, şi-a trebuit să facem o piramidă ca să se urce Zăhan sus. Vlasiu, a. p. 352. 4. Sistem de susţinere a viţei de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stîlp înalt din vîrful căruia pornesc 6-8 sîrme fixate cu cîte un ţăruş lîngă fiecare butuc de viţă. Cf. DER. — PI.: piramide şi (învechit) piramizi. — Din n gr. nopafli?, -iSoţ, lat. pyramis, fr. pyra-midr. PIRAMIDte s. n. Preparat farmaceutic, derivat al antipirinei, care se prezintă sub formă de (comprimate din) pulbere cristalină, albă, fără miros, solubilă în apă, şi care este folosit împotriva febrei, durerilor de cap, nevralgiilor etc.; amidopirină. Cf. Bianu, d. s. Dacă vrei un piramidon, îţi aduc imediat. C. Petrescu, î. i, 240. Cînd ai şti cît mă doare capul. . . N-am închis ochii toaiă noaptea . .. Du-te şi-mi ia un piramidon. Brăescu, o. a. ii, 285. Piramidonul se dă pentru dure-frile de cap. Voiculescu, l. 252. Umbla totdeauna cu buzunarele pline de piramidoane. Barbu, p. 152. Printre medicamentele recomandate cităm: aspirina, piramidonul. ABC săn. 341, cf. DC. — PI.: piramidoane. — Din fr. pyramidon. PIRANDĂ s. f. (Popular) Ţigancă; nevastă de ţigan. fŢiganii] cil pe ce să mă înghită, de nu era o chi-randă mai tinără între dînşii, să-mi ţie de parte. CreangX, a. 54. Ai venit să-ţi mai vezi chiranda? Sadoveanu, p. s. 80, cf. bl ii, 181, Graur, e. 153. Ţiganul... ajunge la bordei şi-şi ia daheii şi piranda şi vine la popă. i. cr. vii, 158. Mai de-o parte e piranda, Stă-n bătaia fumului în fundul bordeiului. Păsculescu, l. p. 29. + (Regional; peiorativ) Femeie cu purtări rele, desfrt-jiajă—Sî^ZaSt!«:, P. vi, bt>,‘ şez. v, 5(5, bl li, 1S2:.. — PI.: pirande. — Şi: (regional) selilrăndă s. f. bl ii, 185. — Din ţig. plrando. 1‘IRANDÎCĂ s. f. (Popular) Diminutiv ,al lui pirandă. Cf. tdrg, bl ii, 181. — PI.: pirandele. — Şi: pirăndică s. f. bl ii, 115. — Pirandă + suf. -ică. PII1ANOilfimu s. ii. Instrument folosit pentru măsurarea intensităţii radiaţiei solare difuze. Cf. ltr2. Piranometrele pol fi absolute sau relaţive. der, cf. n. med. — PI.: piranometre. — Din fr. piranometie. 1’IRAPIiT s. n. v. parapet. PIRAHGIHÎT s. n. Minereu de argint de culoare roşie închisă pînă la negru şi cu luciu adamantin, care se găseşte în unele filoane argentifere hidrotermale. Zăcăminte de pirargirit se cunosc in U.E.S.S., Cehoslovacia, Chile. .., ţara noastră, ltr2, cf. der. — Din fr. pyrargyrite, germ. Pyrargyrit. TIRĂT s. m. Persoană care se îndeletniceşte cu pirateria, care comite acte de piraterie; corsar, (învechit şi popular) hoţ de mare, tîlhar de mare, Vicleni piraţi (cursari, tîlhari de mare). Yîrnav, f. m. i, 87t/20. Arhipelagul se curăţi de piraţi sau corsari, ar (1829), 792/26. Bătrînul pirat era ... cupid. Heliade, d. j. 145/11. Piraţii au prins pe lingă Hio două corăbii greceşti şi au omorît echipajul. cr (1834), 321/43. Deodată se văzură atacaţi de o bandă de piraţi. Asachi, s. l. ii, 49. Nimini nu despoaie mai bine decît piraţii, cr (1848), 163/26, cf. Stamati, d., Polizu, Baronzi, i. l. iv, 204. Dacă nu e nici pirat, nici pescar, nici păstor care să-ţi fi înduioşat inima, pe cine chemi cînd cînţi? Dela-vrancea, s. 70. Vasul pe care e Hamlet e atacat de piraţi. Ghebea, st. cr. ii, 284, cf. ddrf. Piraţi... îşi numără grăbit Averi, Şi-mpart ce-au jefuit, Coşbuc, p. ii, 300, 6856 PIRATERESC - 628 - PIRCÎŢĂ ci. Barcianu, Alexi, w. Marinarii Moldovei. .. găsiră totuşi putinţa de a ataca ... deseori corăbiile turceşti, transformindu-se intr -o specie de corsari sau piraţi. N. A. Bogdan, c. m. 11, cf. 14, Severin, s. 33, Şăi-neanu, d. u. Urmaşul lui ne-a vindut lui Keir de la Alger, şef de piraţi, care ne-a suit pe galeră. Camil Petre seu, t. ii, 180, cf. 261. Algeria a fost... teatrul unui şir neîntrerupt de hărţuieli intre piraţii care înspăi-mîntau populaţia . . . şi trupele coloniale franceze. Bră-escu, a. 222. Cuibul acesta de vulturi şi de piraţi. .. are prestigiul lucrurilor fantastice. Sadóveanu, o. x, 424, cf. ix, 295. Un vestit cap de piraţi.-. . fusese prins, judecat. .. şi spînzurat. Bart, e. 321. în locul unde este acum portul Sulina, nu cu multă vreme în urmă, era cuib de piraţi, id. s. m. 60, cf. Scriban, d. Era un pirat de apă dulce, faimos tocmai pînă la Atena. Bogza, a. î. 330. Legenda spune că aici îşi îngropau piraţii comorile lor. v. rom. iulie 1954, 221. Nu mi-ar părea nicidecum ciudat să iasă din oglinzi un cavaler, un pirat. Isanos, ţ. l. 41. O (Glumeţ) Bălrin pirat! i se adresează generalul la fiecare începui de frază [comandorului]. Camil Petrescu, t. ii, 191. + (De obicei urmat de determinarea ,,al aerului“) Persoană care comite infracţiunea de piraterie aeriană. + (Adjectival) Pirateresc. Flota veneţiană a întîlnit flota pirată in dreptul insulei Corfu. Camil Petrescu, t. ii, 332. + F i g. Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf, tllhărie etc. — PI.: piraţi. — Din fr. pirate. PIRATEBÉSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine piraţilor, privitor la piraţi; (învechit) piraticesc. Cf. dm, dn2. — PI.: piratereşti. — Piraterie + suf. -esc. PIRATERÍE s. f. 1. Faptă prin care membrii echipajului unui vas, prin ameninţări şi violenţă, răpesc un alt vas ori bunurile aflate pe bordul lui; infracţiune săvlrşită de aceste persoane; índeíetnicireá piratului. Se ocupau mai cu seamă cu piraterie (hoţie) pe malul Dunării şi a Mării Negre. Asachi, s. l. ii, 49. Făcea piraterii asupra vaselor de negoţ. id. ib. 112. Războiul ar avea scopos de a stirpi pirateria, ar (1830), 891/29. [Ilirii] se aplica la piraterii (hoţii de mare), incit romanii fură siliţi de a-i stavila. Guşti, g. v. 140/9, cf. Sta-mati, d. Invaziunea (cutropirea), pirateria, faptele calificate de crime. Românul (1858), 1543/1, cf. Barcianu, Alexi, w. Acte de piraterie ce impuneau mari pagube duşmanilor. N. A. Bogdan, c. m. 117. Pirateria se practică de obicei pe mare. Severin, s. 106, cf. Şăi-neanu, d. u., Scriban, D. Fusese cel mai sîngeros corsar şi intrase in pirateria barbarească. Camil Petrescu, t. ii, 179, cf. dm. Explorările geografice n-au fost decît o varietate a pirateriei. Oţetea, r. 114. Acela care, făcind parte din echipajul unui vas, săvîrşeşte pe cont propriu in marea liberă ... acte de prădare în scopul de a răpi un alt vas sau bunurile de pe el, comite crima de piraterie, cod. pen. r.p.r. 584. Portul acesta... conţine în viaţa lui o bună parte din povestea pirateriei spaniole, v. rom. februarie 1954, 195. Se consideră piraterie şi faptul săvirşit împotriva unui vas de către persoanele aflate la bordul său. der. + (De obicei cu determinarea „aeriană“) (Infracţiune care constă în) acte de violenţă şi de ameninţare săvîrşite de către o persoană sau de către un grup de persoane înarmate asupra echipajului unui avion, în scopul schimbării itinerarului avionului respectiv. Consiliul de Securitate al O.N.U. a adoptat marţi seara, sub forma unui consens, o declaraţie generală condamnînd pirateria aeriană. ScÎnteia, 1972, nr. 9186. 2. F i g. Jaf, tîlhărie, hoţie, abuz. Piraterie politică. Scriban, d. — PI.: piraterii. — Din fr. piraterie. PIRATICfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Pirateresc. Am putut asista cu ocheanul la mai multe vitejii pira-ticeşti, fără a putea fi de nici un ajutor nenorociţilor cari cădeau în mrejele celor sălbatici. Ghica, s. 390, cf. sfc i, 112. — PI. : piraticeşti. — Pirat + suf. -iceşc. PIRĂIT1ÎRĂ s. f. v. piruitură. PIRĂNDÎCĂ s. f. v. pirandicu. PIRĂU s. m. (Bot.) 1. (Regional) Pir2 (1) (Agropyrum rep^ns) (Băneasa-Medgidia). Cf. h ii 289. 3. (Prin Dobr.) Costrei (Sorghum halepense). Cf. h xiv 349, 435. 3. (Regional) Pir-gros (Cynodon daciglon). Cf. Borza, d. 56. — PI.: pirăi. — Pir2 + suf. -ău. PIRĂUÂŞ s. n. v. pîrîiaş. PlRCĂ s. f. 1. (Ornit.; prin Transilv.) Bibilică (Numida melcagris). Cf. alr sn ii h 383/53, A iii 18. 2. (Prin Bucov.) „Guşă (la gît)“. şez. iii, 84. — PI. : pirce. — Cf. pichere. PÎRCHINĂ s. f. (Ornit.; regional) Bibilică (Numida meleagris). Cf. Băcescu, păs. 129. — PI. : pirchine. — Pircă -f suf. -ină. PIRCHITÎŢĂ s. f. v. pirchiţă. PIHCHITIŢtfl s. m. v. pirchiţoi. PÎRCHIŢĂ s. f. (Ornit.; Transilv.) Bibilică (Numida meleagris). Cf. Băcescu, păs. 129. Amîndoi soţii aveau părul roşu, iar ea era pistruie ca un ou de pirchiţă. Beniuc, m. c. i, 198, cf. Viciu, gl., alr sn ii h 383/95, a i 13, 17, 26, 34, 35, 36, teaha, c. n. 252. — PI. : pirchiţe şi pirchiţi (alr sn ii h 383/95). — Şi: pireiiitiţă (a i 17), pircîţă (alr sn ii h 383/95) s.f. — Pircă + suf. -iţă. Cf. p i c h i r i ţ ă. PIRCHIŢOI s. m. (Prin vestul Transilv.) Bărbă-tuşul bibilicii; (regional) pircoi. Cf. a i 13, 26, 34, 35, teaha, c. n. 252. — PI.: pirchiţoi. — Şi: pirchitiţoi s. m. a i 17. — Pirchiţă + suf. -oi. PIRCI1 subst. v. pîrci*. PIRCÎ2 vb. IV v. pîrci4. PIRCIOTÎNĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape care creşte pe cîmp, în tufe, iar fructele ei, în formă de boabe, sînt folosite la vopsit. Cf. şez. xv, 105. — PI.: pirciotine. — Etimologia necunoscută. PIRCÎT, -Ă adj. (Prin vestul Munt.) 1. (Despre oameni, animale, plante sau părţi ale lor) Care a rămas mic, nedezvoltat, chircit. Cf. Udrescu, gl. Copil pircit. id. ib. Porumbi pirciţi. id. ib. 2. F i g. (Adesea substantivat) (Om) care este rău la suflet, închis, sucit sau zgîrcit. Cf. Udrescu, gl. — PI.: pirciţi, -te. — Cf. p i r c i2. PIRCITCRĂ s. f. v. pîrcitură. PÎRCÎŢĂ s. f. v. pirchiţă. 6875 PIRCOI - 629 - PIRIDINĂ PIRCÓI s. m. (Regional) Pirchiţoi (Pecica-Arad). Cf. alr ii 5 744/53. — Pl.: pircoi. — l’irea + suf -oí. PIRCOTÁ vb. I v. pirco«. PIRCOTEÂLĂ s. f. (Plin vestul Munt.) Piroteală (1), moţâială (1). Cf. Udrescu, gl. + Stare de moleşeală, de indispoziţie. Cf. Udrescu, gl. — Pl.: pircoleli. — Pireoti + suf. -cată. PIRCOTÍ vb. IV. Intranz. (Prin Olt., Munt. şi Transilv.; despre oameni) A piroti (1), a moţăi1 (2). Cf. Păcală, m. r. 138, Coman, gl., Udrf-scu, gl. + (Prin vestul Munt.; despre păsări) A sta bleg, a tînji, a boli. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. : pircotesc. — Şi: pireotá vb. I. Tomes-cu, gl., Lexic reg. 84, Lexic reg. ii, 16, Udrescu, gl. — Contaminare între piroti şi picoti. PIRCOTÍT s. n. (Regional) Piroteală (1), moţăială (1) (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, ol. — V. pircoti. PIRCULÍCI s. m. v. pricolici. PIRÉ s. n. v. piure. PJRÉT subst. v. piretru. PIRÉTIC, -Ă adj. (Rar) Care provoacă febră; referitor la febră. Cf. dn2. — Pl. : piretici, -ce. —s Din ir. pyrétique. PIRETOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă In provocarea artificială a unei stări febrile, cu diverse mijloace (injecţii, soluţii coloidale etc.), în scopul ridicării potenţialului de apărare la boală a organismului. Cf. ltr2, d. med. — Din fr. pyrétothérnpie. PIRETRÎNĂ s. f. Substanţă insecticidă care se extrage din piretru (d) şi care nu este toxică pentru oameni. Piretrinelc sini compuşi activi din piretru, foarte toxici pentru insecte şi alte organisme cu singe rece. ltr2, cf. d. med. — Pl.: piretrine. — Din fr. pyrethrine. PIRÉTRU subst. (Rar) Nume dat mai multor plante erbacee din iamilia compozeelor, dintre care unele sînt folosite ca plante medicinale : a) floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariaefolium). Cf. Rujorean, b. l. 388; b) năprasnică, v. n ă p r a s n i c (II1) (Chrysanthemum corymbosum). Cf. Erandza, fl. 285 ;c) granat, spilcuţe (Chrysanthemum parthenium). Cf. id. ib. 285; d) vetricea (Chrysanthemum macrophyllum şi alpinum). Cf. Id. ib. 286; e) valentiţă (Chrysanthemum millefolium). Cf. id. ib. 286. Pentru durerea dinţilor... ia praf de rădăcină de peretru. Piscupescu, o. 309/21, cf. ,Grigoriu-Rigo, m. p. i, 105. Ctleva picături de tinctură de piretru in o lingură de apă este o gargară minunată. Bianu, d. s. Să ia oţet de vin şi piret de la farmacie şi se fierbe la un loc şi pe urmă zeama caldă... s-o (ie in gură la măsea. Rujorean, b. l. 98, cf. ltr2. + Pulbere fină obţinută din florile uscate de piretru (d), care conţine piretrină. Cf. ltr2, d. med. — Şi: (învechit) pirét, peretru subst. — De la Pyrethrum, vechea denumire ştiinţifică a plantei. PIRÉU s. n. v. piure. PIREV1ŢĂ s. f. (Bot.; prin estul Dobr.) Alac, tenchiu (Triticum monococcum). Cf. Borza, d. 172. — Accentul necunoscut. — Pl.: pireviţe. . — Din ser. piravica. PIREXÎE s. f. Febră; p. ext. nume generic dat bolilor cu temperatură (ridicată). Cf. dn2, d. med. — Din fr. pyrexie. PIRG1 s. n. (Grecism învechit) Turn (de apărare). Iară pe unii [vinovaţi] îi zidea in nişte zandanuri (gropi) care era subt pirguri (—turnuri) făcute şi acolo le răminea oasele (a. 1849). dr. iii, 739, cf. GAldi, m. phan. 228. — Pl. : pirguri. — Din ngr. mSpyoi;. PIRG2 subst. (Regional) Plantator (cu care se fac găuri în pămînt) (Fîntîna Baliului-Calafat). Cf. Co- MAN, GL. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PIRGĂLĂU s. n. (Prin vestul Transilv.) Pirgău. Cf. conv. lit. xx, 1015, a i 31. — Pl. : pirgălaie. — Contaminare între pirgău şi zurgălău. / PIRGĂU s. n. (Vestul Transilv.) Clopoţel care se atîrnă la gîtul vitelor; (regional) pirgălău. V. tălăngi Cind duc la groapă fete mari şi prunci mici,, pun ,,pirgaie“ pe boi şi colaci In coarne, arh. folk. vii, 70, cf. cv 1951, nr. 3, 46, a i 22, Teaha, c. n. 252. — Pl. : pirgaie. — Din magh. pergo. ! PIRGĂUÂŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui p i r-. g ă u (Vaşcău). Cf. a i 34. — Pl.: pirgăuaşe. — Pirgău + suf. -aş. PIRGHfiL s. n. v. pcrghel. PIRGtfŞ s. n. (Prin Olt. şi prin vestul Munt.) Diminutiv al lui p i r g2. Cf. cv 1951, nr. 1, 36, l. rom. 1960, nr. 2, 19. — Pl. : pirguşe. ' — l’lrg2 + suf. -uş. PIRHELIOMJSTRU s. n. Instrument cu care se măsoară cantitatea de energie solară care cade într-un anumit timp pe o suprafaţă. Cf. ltr2, dn2. — Pronunţat: -ii-o-. — Pl. : pirheliometre. — Din germ. Pyrlieliometer. PÎRI interj. (Transilv. şi prin Munt.; de obicci repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă păsările de curte. Cf. tdrg, dr. i, 78, Puşcariu, l. r. i, 100. Şi-mi iese pe prispă-afară, Cu două trei boabe-n poală; Strigă: piri, na, na, na, De-ţi mînca, De n-aţi mincia, mat. folk. 1107, cf. alr ii 5 737/272, alr sn ii h 380/272, a ii 8, 12, mat. dialect, i, 214, 286. Dimineaţa, cum se scoală, Iese cu boabele-n poală şi strigă găinile, S-audă vecihile; piri, piri, piri; ţugurei, ţugurei. Udrescu, gl. — Şi: piriea (mat. dialect, i, 85), pir (Udrescu, gl.) interj. — Onomatopee. Cf. magh. piri. PÎRICA interj, v. piri. PIRIDĂICI s. f. pl. v. paradaisă. PIRIDÎNĂ s. f. Substanţă organică cu caracter aromatic, lichidă, incoloră, solubilă In apă, în alcool şi eter, toxică, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamente, a unor materii colorante etc. Cf. Bianu, d. s. Piridina se găseşte in amo- 6902 PIRIFORM j - 630 - PIROFORIC niaciil comercial şi in uleiul de oase. Macarovici, ch. 607. Cantităţi mari âe piridihă si rit folosite la prepararea agenţilor de impermealrilizare -a textilelor la apă. ltr2. Nucleul piridinei apare în numeroşi produşi naturali. DER, cf. DN2, D. MED. — Din fr. pyridine. PIRIF6RM, -Ă adj. Care are formă de pară2 (II), asemănător cu o pară2. Căpătiiul anterior are forma unei pere, este piriform. Polizu, p. 22/25. Are siliculele piriforme. Grecescu, fl. 72, cf. Alexi, w. Fructul. .. e o capsulă piriformă. Scriban, d. Ouăle sini albe şi lucioase, piriforme. Linţia, p. ii, 39, cf. dm, dn2. — PI. : piriformi, -e. — Din fr. pyriforme. PIRIGOĂNE s. f. v. pelargonie. MR'ÎLÂZ s. n. v. pîrleaz. PIRILtfŞ subst. v. piriuş. PÎRINĂ s. f. v. pernă. PlRÎÎiCI subst. v. perinei. PIRINdC s. n. v. perlnoc. PIRIPISf vb. IV v. peripiisi. PIRIRGOĂNE s. f. v. pelargonie. ■PIRÎT1 subst. v. pirită. PIRÎT2, -Ă adj. v. pierit. PIRÎTĂ s. f. Bisulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul cubic, răsplndită în natură şi folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. Cf. Poni, ch. 227, Alexi, w. Bătrînul pisa noaptea întreagă, cercind mereu firele de aur,. . . deşi nu era aur, ci pirit. Agîrbiceanu, a. 549, cf. Nica, l. vam. 195, Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., Cantuniari, l. m. 92. Fierul se prepară tehnic . . . prin prăjirea piri-telor, Macarovici, ch. 410. Pirita străluceşte să-ţi ia ochii. Bogza, ţ. 75. Din aceste manifestaţii hidrotermale s-au născut mineraiizaţiile de pirită şi calcopirită. Oncescu, g. 66. La Altîntepe, pirita e abundentă şi se exploatează. Geologia, 73, cf. ltr2, der, dn2, dc. — PIpirite. — Şi: (rar) pirit subst. -- Din fr. pyrite. PIRITIZAR£ s.f. (Geol.) Fenomen caracteristic zonelor neaerisite, bogate în hidrogen sulfurat, care constă în înlocuirea, moleculă cu moleculă, a carbonatului de calciu din cochiliile fosile, prin pirită. Cf. ltr2, sfciv, 319. — De la pirită. PIRIT F i g. Ah, pentru ce sînt rege şi pentru ce-s silit Să stau . . . legat şi pironit De-un tron. Coş-buc, s. 18. + S p e c. (învechit şi popular; complementul indică oameni) A ţintui în cuie pentru a chinui, a tortura, a omorî; (în special) a răstigni. Atunce sintul Eustratie, pironit, cu încălţări de her fu pogonit. Dosoftei, v. s. decembrie 215r/14. Pre cruce ca un făcă-toriu de reale eşti pironit. Mineiul (1776), 3r/l. L-ar fi pironit părintele Oşlobanu pe cruce. Creangă, a. 79. Au aflat un zmeu răstignit, pironit şi cătuşit bine pe părete. Sbiera, p. 51. Pă cruce mi-l răstignise, Cu pirodne-l pironise, şez. i, 183. (Refl. p a s.) Pre cruce plronindu-te ..., nemurire ai izvorît oamenilor. Mineiul (1776), [prefaţă] 6/3. 0> F i g. Pironeşte cu frica la trupurile noastre, ib. 42rl/22. + Refl. şi tranz. (Prin nordul Transilv.) A (se) chinui. Cf. Lexic reg. 17. Tare mă pironesc, mat. dialect, i, 214. 2. (De obicei determinat prin „locului“ sau prin echivalente ale acestuia) A ţine, a constrînge, a obliga să stea pe loc, a fixa, a imobiliza (ca şi cind ar fi bătut în cuie). Corabia ... se găsea pironită între două stinci. Drăghici, r. 233/24. Repede-i înfipsă în spate lancea .. . şi-l pironi la pămînt. Asachi, s. l. ii, 67. Dacă aş fi pironit într-un săcriu, de ar putea să se laude în gura mare că m-a trimis ,,ad pares“. Negruzzi, s. i, 211. Un groaznic hohot de rîs . .. zbucni din toate piepturile şi-l pironi pe loc. Gane, n. ii, 26. Ar fi vroit să plece, dar parcă îl pironise cineva locului. Ispirescu, l. 35, cf. id. u. 57. Judecătorul citea într-un dosar şi poate un ceas m-a ţinut pironit lingă uşă. Vlahuţă,o. a. ii, 268. L-a pironit acolo un strop, un singur strop. Coşbuc, B. 145, cf. Ollănescu, h. o. 93. Ca un zăpăcit rămase pironit locului. Dunăreanu, ch. 231. Rămase şi el o clipă ca pironit locului. Anghel-Iosif, c. l. 27. Copilul rămăsese pironit locului, cu ochii pofticioşi. Rebreanu, i. 19. Dacă... ar pironi-o boala pe loc o săptămînă, fără îndoială s-ar prăpădi. Bassarabescu, v. 97. Pironit în faptul asfinţitului. . ■, mi se părea că sînt acolo de cind cu mînăstirea. Galaction, o. a. ii, 199. Mă privea înmărmurit .. . pironit de ochii mei. Camil Petrescu, p. 21, cf. id. t. i, 292. O bolnavă ca ea..., pironită . în cărucior, vede totul în negru. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 299. Sfiala mă pironea ca şi cum mă îndreptam înspre o prăpastie. Sadoveanu, o. iii, 320, cf. xi, 167. Toată noaptea Neagu a stat pironit într-un colţ. Bart, e. 155. Ar fi voit să strige .; ., dar emoţia îl pironise pe scaun. Călinescu, e. o. i, 217, cf. ii, 43, id. s. 35. Rămase pironit cu privirea pe bocancii lui Jlie. Preda, d. 144. Spaima o ţinea pironită pe loc. Barbu, p. 147. <0> R e f 1. F i g. Bucuria, coborîndu-se in inimile noastre, se pironeşte acolo. Marco-vici, c. 40/15. Durerea în mine s-o pironii. Conachi, p. 95. 3. (Complementul indică ochii, privirea, atenţia, gîndul etc.; adesea construit cu dativul) A îndrepta sau a concentra într-o anumită direcţie; a reţine, a fixa (în urma unui proces de concentrare). Văd tineri cari cetind, nu pironesc nici o idee la celi cetite (a. 1825). cat. man. ii, 114. Pironeşte, frate, multă vreme sufletul tău pe cugetarea morţii. Marcovici, c. 77/20, cf. 9/12. Nădejdea noastră pururea trebuie să fie pironită cătră sfînta pronie. Drăghici, e. 164/11, cf. 166/8. Cancelaria transilvană pregătise proiectul de buget special, carele., . trebuia să pironească toată atenţiunea deputaţilor. Bariţiu, p. a. iii, 222. Pe arcaşi, în întuneric, ai săi ochi îşi pironi. Negruzzi, s. ii, 86. Ne vom pironi toată atenţia noastră asupra altor elemente. Hasdeu, i. v. 213. Operă in care îşi pironise mintea şi puterile sale un om de un rar talent. Odobescu, s. iii, 490, cf. 42. Are un ochi otrăvit şi cînd l-a pironi spre tine, nu mai trăieşti. Creangă, p. 225, cf. id. o. 155. El rămîne. cu ochii pironiţi acolo, rătăcind in altă lume. Caragiale, o. i, 24. Gîndul ii era pironit tot la procopsitul de tron. Ispirescu, u. 95, cf. 110. Ochii, pironiţi asupra copilului, pierduseră luciul vieţii. Delavrancea, s. 184, cf. id. t. 229. Ochii mari, speriaţi, îi ţinu cîtăva vreme pironiţi asupra amicului său. Vlahuţă, o. a. i, 104. O mamă pironind privirile-i spre maluri, îşi chemă nencetat copilul. Ollănescu, h. o. 295. Treceau repede pînă la poştă. . . cu ochii pironiţi în pămînt. Agîrbiceanu, a. 547. Îşi pironise privirile lingă tejghea. Gîrleanu, n. 58, cf. 171. Îmi răspunse . .. pironindu-şi ochii in pămînt. Hogaş, dr. i, 22, cf. 168. Pironindu-şi ochii cu holărîre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat. Rebreanu, p. s. 100, cf. id. i. 337. Coana Olimpia şedea cu faţa in sus, cu privirile pironite pe ochii mari ai Giocondei. Bassarabescu, s. n. 189, cf. id. v. 110. Îşi pironi asupra ei ochii trişti. Sadoveanu, o. ii, 670, cf. v, 62. Celalt rămase pe punte . . . cu ochii pironiţi pe luciul valurilor. Bart, s. m. 67. Făcea nişte strîmbături nervoase din gură, pironind totdeodată, semnificativ, ochii. Căli-nescu, s. 342. Pironii ochii cenuşii pe chipul lui. v. rom. februarie 1955,149. Îşi pironi din nou privirile în arabescul încîlcit de pe covor. Galan, b. i, 9. îşi pironi ochii pe chipul femeii. Preda, î. 166, cf. id. m. 23. O R e f 1. (Rar) La toţi copacii d-a rîndul piro-nindu-se cu gîndul. Pann, p. v. i, 89/19. + A privi fix, a fixa (cu ochii sau cu privirea). Simţeam doi ochi cari mă pironeau drept în mijlocul frunţii. Delavrancea, h. t. 55, cf. 63. Bratu-i cade ... , întilnise iar privirile-i pierdute Pironindu-l doar o clipă. Iosif, p. 62. Ea se aşeză în faţa lui pironindu-l cu privirea ei trufaşă, v. rom. septembrie 1955, 97. <0> Refl. Toţi ochii se pironesc asupră-mi. Caragiale, o. i, 74. Ochii lui... se pironesc de astă dată asupra nucului străvechi. Hogaş, dr. ii, 116. — Prez. ind. : pironesc. — V. piron. PIRONÎRE s. f. Acţiunea de a (se) pironi. 1. Fixare, ţintuire cu piroane. Cf. pironi (1). Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., dl, dm. 2. Imobilizare, înţepenire,nemişcare. Cf. p i r o n i (2). Interpretă pironirea lui ... ca o supărare imensă şi mută. Călinescu, s. 105. — V. pironi. PIRONÎT, -Ă adj. 1. Bătut, înţepenit, fixat cu (sau în) piroane; s p e c. (despre oameni) răstignit. Vă-zîndu-te maica la pironit, tînguindu-se îşi smulge părul său. Mineiul (1776), 201Tl/7, cf. ddrf, Alexi, w. Cu miinile şi picioarele pironite, Hristos zîmbeşte... din mi jlocul bisericii. Gîrleanu, n. 89. 2. Imobil, încremenit, nemişcat. Năucă de-aceste vedenii Stele cu ochi pironiţi şi căldura-i pierise din oase. Coşbuc, ae. 50. S-au întors şi au rămas pironiţi cu ochii îngheţaţi de furie. Galan, z. r. 214. — PI. : pironiţi, -te. — V. pironi. PIROP subst. Silicat de magneziu şi aluminiu din grupa granatului, de culoare roşie, roşiatică sau neagră, translucid, cu luciu gras, folosit ca piatră semipre-ţioasă; granat de Boemia. [Piramidele] stnt din pirop (un feli de piatră roşie şi foarte tare). Şincai, hr. i, 9/20, cf. ddrf, Scriban, d., ltr2. Piropul este un mineral relativ rar şi... se utilizează ca piatră semipre-ţioasă. DER. — Din fr. pyrope, germ. Pyrop. PIROPLASMdZĂ s. f. Nume generic dat unui grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziţi monocelulari care pătrund In sînge, dis-trugînd globulele roşii şi producînd febră mare. V. cîrceag. Cf. enc. vet. 342, 493, 559. Combaterea piroplasmozelor. ltr2 xii, 430. Piroplasmoza se trans- 6976 PIROS - 634 - PIROŞCĂ mile prin căpUşi şi este frecventă la taurine, cabaline y şi ovine, der, cf. dn2. — PI. : piroplasmoze. — Din fr. pifoplasmosc. PIRtiS, -OAsA adj. (Regional; despre terenuri) Cu mult pir2, năpădit de pir2. Com. din Bilca-Rădăuţi. Loc piros. ib. — PI. : piroşi, -oase. — Pir2 -f suf. -os. PIROSCAF s. n. (Ieşit din uz) Navă acţionată de aburi. Mulfească-se ca peştii pe mare piroscafa. He-liade, o. i, 382. Americanul Fulton au aflat şi au făcut acel intîi piroscaf. ah (1829), 342/44. O fregată engli-zască. . . ar fi dat peste piroscafa grecească, ib. 561/42. Un fel de car cu vapori .. făcut întocmai după cum sini şi piroscafurile (corăbiile cu aburi), cr (1829), 1342/18, cf. 194l/24. Piroscaful a cercetat locurile cele mai fantastice ale Răsăritului, ib. (1830), 4001/20. Vestea purcederea împăratului de Rio, a căria piroscafă o cunoscurăm. ar (1830), 222/40. în acea zi ne îmbarcarăm pe piroscaful... care, ridicînd ancora, navigă spre canalul La Manche. Codru-Drăguşanu, c. 98. Pornirăm către port şi ne suirăm pe piroscaful ,,Arhi-duca Albrecht“. Filimon, o. ii, 15. S-a înnămolit piros-căful ,,Hungaria“. ap. tdrg 532, cf. Scriban, d. Cobo-rîse din piroscaf şi străbătuse înfrigurat drumul de la Orşova la Islaz. Camil Petrescu, o. ii, 36. De cînd Dunărea era slobodă şi umblau piroscafele, mărfuri aproape că nici nu mai treceau pe aici. id. ib. 699, cf. dn2, form. cuv. i, 139. — PI.: piroscafe şi piroscafuri. — Şi: piroscafă s.f. — Din fr. pyroseaphe, it. piroscafo. PIROSCAFĂ s. f. v. piroscaf. PIROSFERA s.f. Zona din interiorul scoarţei pă-mintului situată între barisferă şi litosferă, care se presupune a fi în stare fluidă şi este considerată ca sediu al erupţiilor vulcanice; sima. Cf. Cantuniari, L. M. 164, LTR2, DL, DM, DN2. — Din fr. pyrosphdre. PIROSTAT s. n. Aparat de supraveghere şi de control al temperaturii camerei de ardere a unui focar de cazan sau de cuptor industrial. Pirostalul e folosii, de obicei, la automatizarea arderii prin sistemul de reglare intermitentă, ltr2, cf. dn2. — PI.: pirostale. — Din fr. pyrostat. PIROSTII s. in. v. pirostrie. PIROSTEIE s. f. v. pirostrie. PIROSTÎE s. f. v. pirostrie. PIROSTÎNIE s. f. v. pirostrie. PIROSTREIE s. f. v. pirostrie. PIROSTRÎE s. f. 1. (Mai ales la pl.) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare (aşezat direct pe pămînt), pe care se pune căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană, (regional) ţagră, miţă (IV 2), picioare, v. picior (II 11). 2 pirostii (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 194/3. Nişte pirostii cu trei picioare. Cantemir, ist. 90, cf. Budai-Deleanu, lex. Arămuri — 1 păreche cherostii mari (a. 1824).. Uricariul, xx, 344, cf. Polizu, lm. Crăcanili ce la oraşe sînt de hier şi numite pirostrii. Jipescu, o. 149. Un ceaun mare şi negru..., aşezat pe pirostreie, clocotea la foc. Gane, n. i, 132, cf. ii, 44. Ce să fie? zise Chirica: Ia, fala casei, vatra, focul, pirdstiile, ceaunul. Creangă, p. 150. -Să întoarse ca să ieie cazanul de pe pirostrii. Slavici, v. p. 17. Să-mi dai un car cu boi, nişte pirostrii, o cremene cu amnar. Delavrancea, s. 254, cf. ddrf. în. casă să mai află un sărcineriu pentru de pus pre el oale. . ., picioruşe, adecă lagre său pirostînie. Liuba-Iana, m. 99, cf. Bar- cianu, Alexi, w. Doi cărbuni sfiala-şi scapăl, adormind subt pirostrii. Goga, p. 70. într-un colţ al vetrei se lin pirosteiele, pe care se aşază căldăruşa. Pamfile, i. c. 444, cf. 404. Drept suport pentru oalele de fier serveşte un inel de fier pe trei picioare — chirostiile. Păcală, m. r. 427. Aşezai [ceaunul] pe cei cîfiva bolovani înşi-ruili, ca pirostrii, în jurul unui foc aţîţat afară. Hogaş, m. n. 84. Nu se auzeau alte zgomote decît clocotilul ceaunului de.pe pirostrii. Galaction, o. 160. O femeie. . . smulse ceaunul de pe pirostii. Brăescu, o. a. i, 245. Moşteneşte un vătrai, nişte pirostrii, un cîrlig de paie. Iovescu, n. 41. Umpluse ceaunul cu apă şi-l aşezase pe pirostrii. Sadoveanu, o. x, 523, cf. iii, 144, ix, 399. Picioare negre de pirostrii ieşeau afară din. amestecul acela, ca nişte picioare... de dihanie. Camilar, n. ii, 248. Aprinse focul, puse tigaia pe pirostrii. Preda, d. 74. La focul de vreascuri şi rădăcini, ceaunul de pirostrii, v. rom, decembrie 1960, 56, cf. ltr2, h ii 13, iv 12. Un fost bucătar, Negru şi pîrlit, De pirostrii fript. Teodorescu, p. p. 495, cf. 255, Marian, d. 346. Tu, şoreculule, să te vîri în borta cea de sub pirostii. şez. i, 280. Pirosliile sau chirostiile le fac ţiganii din fier. ib. in, 87. După ce faci mămăliga, nu iai pirostriile de pe foc. ib. vi, 50. Pe vatră nu erau pirostii. Plopşor, c. 39, cf. chest. v 61/5, alr sn iv h 1 033, Udrescu, gl. Am trei călugăriţe, şed cu picioarele in jos (Pirostriile). şez. vii, 120. Scăunel cu trei picioare, merge seara-n şezătoare (Pirostriile). Gorovei, c. 290. 0> F i g. Fă-i pirostrii [visului] ivoriul fierbinte-al unui trup. Arghezi, v. 151. De-a pirostriile = numele unui joc de copii în care participanţii îşi dispută unul altuia un băţ de lemn înfipt in pămînt; p. e x t. băţ folosit în acest joc. Cf. Pamfile, j. ii, 63, h ii 245, şez. ii, 59. + (Regional) Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus şi aşezate în formă de piramidă, de care se atîrnă, cu un lanţ, căldarea sau ceaunul deasupra focului, mai ales la stînă. Cf. h v 430, xv 116. + (Prin Olt.) Obiect de piatră sau de fier care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le ridica şi de a le face să ardă mai bine. Cf. chest. ii 336/26, 36. 2. (Regional; la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase; cununie. Cf. Ciauşanu, v. 188. (Sens curent; în e x p r.) A(-şi) pune pirostriile (pe sau în cap) = a (se) căsători. Cf. Baronzi, l. 45. Rică şi cu Ziţa compătimesc împreună . . . şi-ar vrea ... să puie pirostriile. Caragiale, t. ii, 71. Intrase la gri jă că... o să împletească cosiţa albă fără să puie pirostriile în cap. Ispirescu, l. 233, cf. 353. Mergem la popa să vă pună pirostriile pe cap. Iovescu, n. 37. Aristică îşi pune pirostriile. Pas, l. i, 293. Te însori, mă Simioane, cu adevărat? îţi pui tu pirostriile pă cap ? Camil Petrescu, o. ii, 605, cf. i, 16. Ei şi ce, dacă mi-a pus pirostiile pe cap ? Ciauşanu, v. 188. 3. (La pl.) Nume popular al unei constelaţii nedefinite mai îndeaproape. Acu pe stingă lui vine caru, iar pe dreapta chiroslriele. D. Zamfirescu, v. ,ţ. 105, cf. h ii 320. 4. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape (Bozienii de Sus-Roman). Cf. h x 87. — Pl. : pirostrii. — Şi: (învechit şi regional) pirostei (Cihac, ii, 686, Alexi, w., chest. viii 15/23) s. m., pirostie, perostie, (regional) pirostreie, pirosteie, piros-tfnie s.f., piroştei (Barcianu) s. m., piroştie (id.), pilostreic (alr sn iv h 1 033/872), pilostrie (chest. v/52, alr sn iv h 1 033/784, Viciu, gl.) s. f. — Din ngr. nuprocma, bg. iihpocthh. rmdŞcA s. f. (Mai ales la pl.) 1. (Mold., Bucov. şi nordul Transilv.) Colţunaş (de mîncat). Cf. Cihac, ii, 257. Şi le-a dat chiroşte calde ce-notau în unt topit. Sevastos, n. 58. Diferite bucate gustoase, precum: zamă de găină,. .. chiroşte sau colţunaşi. Marian, na. 136, cf. id. s. r. i, 74, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Plăcinte, vărzări, chiroşte şi turte. Pamfile, cr. 2, cf. Şăineanu, d, v-, Sqriban, d,, src ii, 213, h vii 486, 6988 PIROŞEAŢĂ — 635 — PIROTI x 357, 436, 585, xn 276. Chiroştele sau colţunaşii se fac la lăsatul săcului de postul mare. şez. vii, 35. Chiroş-tiie. . . şădeau ca subt streşină in unt. Furtună, v. 20, cf. chest. viii 8/10, com. Drăganu, alrm sn iii li 883. Bătrinul amorezai e ca chiroşca ca pasat. Ne-gruzzi, s. i, 251. + (Prin nord-estul Transilv.) Tăiţei de formă pătrată, fierţi în apă şi daţi prin Ulei. Cf. Bugnariu, n. 53/460. 2. (Transilv. şi Bucov.) Sarma. Cf. Vaida, Caba, săl. 91, com. din Beiuş şi din Marginea-RĂdăuţi, com. Drăganu. Se\fin in el [în blid] piroşteie. alr sn iv mn h 1 043/284, cf. ib. iv h 1 098, Lexic reg. 21, mat. dialect, i, 214. 3. (Bot.; regional) Condurul-doamnci (Tropacolum majus). Cf. Barcianu, v. 4. (Prin Transilv.) Cartof (Solanum tuberosum). Cartofele se mai numcsc. . . piroşte. Pamfile, a. r. 189, cf. Borza, d. 162, Viciu, gl. — PI. : piroşte şi piroşti, piroştii (Vaida), piroşce (Bugnariu, n. 53/460), piroşci (Scriban, d.). — Şi: piroăşcă (h x 585, com. Drăganu), paroşcă (Lexic reg. ii, 112) s. f. — Din rus., ucr. dial. înipoacitll (pl.). PIROŞEÂţA s. f. (Regional; într-un descîntec) Roşeaţă puternică. Roşeaţă roşie, roşeală plroşeafă, Cu foc oi arde-o, Cu . . . cuţitu oi tăia-o. Păsculescu, l. p. 143. — Cf. roşeaţă. MROŞTEl s. m. v. pirostrie. PIROŞTÎE s. f. v. pirostrie. l’ÎROT s. n. (Prin sud-vestul Transilv.) Trudă, oboseală ; suferinţă, necaz. A imbăirinit de mult pirot. rev. crit. iii, 164. Gazdele casei. . . se pun la masă spre a se despăgubi de pirota şi ostenelile de ieri. Den-SUSIANU, Ţ. H. 277. — Pl. : pirote. — Şi: pirota s. f. — Postverbal de la piroti. PIROTA vb. I V. piroti. PIROTÂRE s. f. v. pirotirc. PÎROTĂ s. f. v. pirot. PIROTEAlĂ s. f. 1. Faptul de a piroti (1); stare a celui care piroteşte; somnolenţă, picoteală, moţăială (1), moţăit1, (rar) pirotire, (regional) pirco-teală, picuială. în trup o piroteală de tot m-a stăpinit. Heliade, o. i, 186, cf. Polizu. O piroteală a minţii, o-mpăijenire a ochilor începură a o coprinde. Odobescu, s. i, 139. Tragi la somn ? Stai că am eu leac să-ţi tai de piroteală. Caragiale, t. ii, 24. Nu se pol ţinea pe picioare de piroteala ce-i apucă. Ispirescu, l. 73, cf. 126. Simţurile mi se topiră, invălmăşindu-se într-o piroteală aiurită. Delavrancea, t. 79, cf. 71. Coprinsă fu, să vede, de-această piroteală. Macedonski, o. ii, 173, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. îşi poartă toţi aicea piroteala, Ca şi la o petrecere mascată; Iar da-mele-şi espun în loji găteala. Gorun, f. 8. Grigoriţă rămase un minut... într-un soi de piroteală. Hogaş, dr. ii,. 36. După durerile grozave de pînă adineaori, urmează acum o piroteală plăcută. Brătescu-Voineşti, p. 229. în piroteala lungilor vegheri, spovedania . . . se depăna nesilită. M. I. Caragiale, c. 97. Profesorul. .. ne distramă piroteala. Ciauşanu, r. scut. 33. Somnul ei nu era somn, ci o piroteală chinuitoare. Vlasiu, d. 217. întins pe pal cu faţa în sus, călătoream, într-o piroteală uşoară, spre ţărmurile visurilor. Sadoveanu, o. ii, 518, cf. 278, iii, 47. Se îmbăta cu coada ochilor, în aparentă piroteală, de culorile tablourilor. Călinescu, s. 550, cf. şez. viii, 157, Novacoviciu, c. b. i, 16. -O F i g. Starea aceasta de piroteală [ a literaturii] va trece. Gherea, st. cr. ix, 186. După un semisecol de piro-tcală , , , arborară . . . steagul autonomiei. Sbiera, f. s. 150. Glumele cădeau in piroteala nopţii. D. Zamfirescu, r. 118. 3. (Popular) Boală care se manifestă prin somnolenţă şi dureri de oase. Cf. N. Leon, med. 141. Bolnavul de piroteală ii tras la somn şi-l dor oasele. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 149, cf. Candrea, f. 399, h xiv 90. O F i g. Banii noştri zac de piroteală în pungile lor. Ji-pescu, o. 83. — Pl. : piroteli. — Piroti + suf. -cală. PIROTECN1C, -A adj. v. pirotehnic. PIROTECNÎE s. f. v. pirotehnie. PIROTEHNIC, -A adj. Care aparţine pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. Distrugerea prin ardere de elemente explozive şi pirotehnice izolate sau provenite din muniţiuni. leg. ec. pl. 287. — Pl. : pirotehnici, -ce.— Şi: (învechit)pirotecnic, -ă adj. Polizu, Scriban, d. — Din fr. pyrotechniquc. PIROTEHNICIAN s. m. Specialist în pirotehnie. în afară de citeva sentinele nu eram supravegheaţi decit de nişte specialişti pirotehnicieni, gl 1961, nr. 5, 5/3, cf. sfc v, 22. — Pronunţat: -ci-an. — Pl. : pirotehnicieni. — Din fr. pyrotechnicien. PIROTEHNÎE s. f. 1. Tehnica producerii, conducerii şi utilizării focului. Pirotehnie, adică măiestria lucrărei metalului prin foc. cr (1830), 56l/13, cf. Barcianu, dm, DN2. 2. Tehnica fabricării unor materiale, piese şi dispozitive care servesc la aprinderea muniţiilor, armelor de foc, a unor substanţe explozibile, a artificiilor etc. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban,d. Cele mai importante produse ale pirotehniei sînt: capsele pentru cartuşe, capsele . . . pentru focoase, der, cf. dn2. 3. (Concretizat) Fabrică de muniţii. în orice iară, catastrofa de la pirotehnie ar fi fost pentru toată lumea o zi de doliu. Brăescu, o. a. i, 270, cf. Scriban, d., dn2. — Pl. : (3) pirotehnii. — Şi: (învechit) pirotecnio s. f, Polizu, ddrf, Scriban, d. — Din fr. pyrotcchnic. PIROTERMIC, -A adj. Care dezvoltă căldură prin ardere. Cf. ltr2, dn2. — Pl. : pirolermici, -ce. — Din fr. pyrothermique. PIROTÎ vb. IV. 1. I n t r a n z. A aţipi (de obicei) şezînd sau stînd în picioare, a dormi uşor şi intermitent; a moţăi1 (2), a dormita, a picoti (1), (regional) a mă-tăli, a pircoti, a ochi2 (16), (neobişnuit) a moşăi. Cf. Cihac, ii, 50. Doar nu-s babe să chirotească din picioare. Creangă, a. 40, cf. ddrf. Părăsit în voia slugilor, singur, neputincios, pirolea în scaunul lui. D. Zamfirescu, t. s. 99, cf. Alexi, w., Şăineanu, d.u. Elena Lipan pirotea, teşind găurile unui ciorap. C. Petrescu, c. v. 99. Treceau . . . cu pui, ce piroteau deasupra, amorţiţi de răcoarea dimineţii. Brăescu, m. b. 41. Răsăreau stelele şi mi se impăinjeneau ochii privindu-le. Piroleam şi parcă-l auzeam pe Paşcu povestind. Vlasiu, a. p. 95, cf. Scriban, d. îşi relua somnolenţa aparentă şi pirolea în faţa culorilor unui Tonitza. Călinescu, s. 72. Adesea ies la soare, las capul jos pe nisip şi pi-rolesc. id. ib. 395. Şi piroleam pe prispă cu pragul căpătîi. I. Barbu, j. s. 29. Mergi, nu piroti, eă-i băr-batu aci. Hodoş, p. p. 119, cf. alr ii/i h 104/520, 605. O F i g. Pentru ce chedrii... Privesc chirolind . . . nişte slabe lufişoare? Conachi, p. 260. Tulcea piroteşte în aerul cald. Iorga, ap. cade. Sta şi pirotea bătrina Ogră intre somn şi viaţă. Vlasiu, a. p. 175. 7003 > ■ PIROTINĂ — 636 - PIRUCHI 2.1 n t r a n z. A ii abătut şi fără vlagă, a sta inactiv, atînji, alîncezi;p.ext.a zăcea, a boli, (regional) a gogi. Şi ce staţi aşa şi piroliţi, dragii bunicăi ? morţii cu morţii şi viii cu viii. Contemporanul, v1; 297. Piro-tea la soare ca un om prins de friguri. Sandu-Aldea, u. p. 218. Aseară o-nceput să pirotească şi azi — gala. Cazimir, gr. 103, cf. h ii 122, alr ii/705. 3. Refl. (Prin Transilv. şi Ban.) A se trudi, a se osteni; a obosi (de, nesomn sau de veghe). Cf. rev. crit. iii, 164, com. din Timişoara, Densusianu, ţ. h. 240. — Prez. ind. : pirotesc. — Şi: (rar) pirotá vb. X. Polizu. — Etimologia necunoscută. PIROTÎNĂ s. f. Sulfură naturală de fier, cristalizată in sistemul hexagonal, de culoare galbenă închis cu reflexe brune-roz. Pirotina se formează in rocile bazice magmatice, ltr2, cf. der. — Din fr. pirotine. PIROTfREs.f. (Rar) Piroteală (1). Cf. Polizu, DDRF. — Şi: pirotâre s. f. Polizu. — V. piroti. PIROTÍT, -A adj. (Prin Transilv. şi Ban.) Copleşit de somn, toropit, somnoros. Toderică fiind pirotit. . . s-a culcat. Reteganul, p. ii, 74, cf. gr. băn.+ Ostenit1; abătut. Cf. rev. crit. iii, 164. — PI. : piroliţi, -te. — V. piroti* PIROXÉN s. m. Nume dat unor silicaţi naturali de magneziu, iier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc. care apar în cristale prismatice de culoare verde-măs-linie pînă la negru, cu luciu sticlos. Cf. Alexi, w., Scriban, d., Cantuniari, l. m. 111. PiroxenU şi amfi-bolii se înttlnesc în rocile eruptive şi melamorfice. On-cescu, g. 14. Graniţele din această zonă . .. conţin .. . piroxeni sodici, id. ib. 45. Intre mineralele esenţiale deosebim mai multe grupe după consliluţia chimică, şi anume: grupa cuarţului, grupa feldspaţilor, grupa micelor, grupa piroxenilor. Geologia, 13, cf. 14. După modul de cristalizare, piroxenii se împart în două sub-grupuri: piroxeni monoclinici şi piroxeni rombici. ltr2. Piroxenii sînt componenţi ai rocilor eruptive... şi ai unor şisturi cristaline, der. — PI. : piroxeni. — Din fr. pyroxónc. P1ROXENÍT s. n. Rocă eruptivă constituită mai ales din piroxen şi care se găseşte de obicei asociată cu peridotitele şi gabrourile. Cf. ltr2, der. — PI. : piroxenite. — Din fr. pyroxenite. PIROXILÎNĂ s. f. Amestec de esteri nitrici ai celulozei, folosit în industrie la fabricarea explozivelor, a celuloidului, a lacurilor şi a emailurilor. Cf. der. — PI.: piroxiline. — Din fr. pyroxilinc. PIR0ZĂ s. f. (Med.) Senzaţie de arsură în piept şi spre gît, determinată de iritaţia esofagului şi însoţită, de obicei, de rîgîieli. Cf. dn2, d. med. — PI. : piroze. — Şi: pirózis s. n. d. med. — Cf. fr. p y r o s i s. PIROZEA s. f. v. peruzea. PIRÓZIS s. n. v. piroză. PIRPALAC interj., s. m. v. pitpalac. PIRPALAcA s. f. v. pitpalacă. PIRPĂlACĂ s, f. v. pitpalacă. PIRPILEÂC s. n. v. prepeleac. PIRPILlAG s. n. v. prepeleăg. PIRPILÎG s. n. v. prepeleac. PÎRPILIŢĂ s. f. v. prepeliţă. PIRPILÎU1 subst. (Regional) Haină bărbătească nedefinită mai de aproape (Lupeşti-Bîrlad). Cf. h iii 268. — PI.:? — Etimologia necunoscută. PIRPILfU2, -ÎE adj. v. pirpiriu. PIRPIRÎ adj. v. pirpiriu. PIRPIRÎU, -ÎE adj. 1. (învechit şi popular; despre oameni; şi, regional, în sintagma pirpiri-cosac) Care nu are avere; sărac. Alţi turci pirpirii ce umblă prin judeţe făcînd zulumuri locuitorilor (a. 1753). şio iij, 296, cf. Polizu, lm. Se dezmetici el şi se văzu pirpiri-cosac, golănel şi gonit. Ispirescu, l. 279, cf. Barcianu, ŞXineanu, d. u. O (Substantivat) N-ar fi rău să vă gîndiţi la o afacere cu nişte gospodari mai bogaţi. Dascălul Iov e un pirpiriu. Sadoveanu, p. m. 34. 2. (Popular; despre oameni) Care este sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subţire îmbrăcat. înainte de amiazi, intră în băcănie un funcţionăraş foarte pirpiriu, deşi afară era destul de ger. Caragiale, o. iii, 153, cf. Pam-file, j. ii, 160. -0> (Adverbial) Supleantul era . . . îmbrăcat cam pirpiriu. D. Zamfirescu, v. ţ. 180, cf. Pamfile, DyşM. 389. împins de griji, pirpiriu îmbrăcat, fără galoşi. Teodoreanu, m. u. 121. + (Despre îmbrăcăminte) Sărăcăcios, jerpelit; subţire şi necorespunzător pentru vremea friguroasă. Cf. Barcianu, Alexi, w. Bătu talpa mai apăsat să-şi dezmorţească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. Petrescu, c. v. 118. Moaşa Fîţa [are] o pălărie cărămizie, pirpirie — formal blid. IoVESCU, N. 161. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Mic şi slab ; firav; jigărit, slăbănog, pipernicit, prizărit. Au fost un becisnec, pirpiriu (a. 1742). Iorga, s. d. vi, 304. Un găligan de şcolar.. . lăbărîse pe un băiat slab şi pirpiriu. Ghica, s. 676. Parcă e un piţigoi de pirpilie ce e şi eu ţi-am dat-o grasă şi frumoasă, ap. şio ii1( 296. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriţă ..., servitoare, soldaţi pirpirii. Rebreanu, r. i, 17. Ne plăcea să mîncăm mititei la birt. . . asculiînd ţigani pirpirii, ce scîrţîiau din vioară. Brăescu, a. 178. Răcnea, sacagiul pirpiriu şi desculţ. C. Petrescu, a. r. 60. într-un fotoliu larg de piele. . ., făptura lui părea şi mai pirpirie. Stancu, r. a. iii, 335, cf. ii, 280. Soldatul pirpiriu şi cu bărbuţă roşcată, v. rom. noiembrie 1953, 293. E un omuleţ pirpiriu, uscat. ib. martie 1955, 254. Trupul, pirpiriu şi ciolănos, zăcea ca un butuc de viţă de vie. Vinea, l. i, 33. Patronul n-a vrut să mă primească. Zicea că-s cam pirpiriu, il mai 1960, 35. Cum arată la chip? ... — Cam pirpiriu, t decembrie 1962, 39. F i g. Eu am o voce pirpirie. v. rom. iunie 1954, 140. <$> (Substantivat) La subţioară, pirpiriul elegant purta o geantă mare. Stancu, r. a. iii, 292. Se băgase în învălmăşeală, apucînd să dăruiască un ghiont pirpiriului care ţinuse hangul dolofanului. Pas, l. i, 256. — PI.: pirpirii. — Şi: (învechit) pirpiri pirpiliu, -ie, pirpiriu, «ie (ddhf), firfiriu, ‘■ie (Cihac, ii, 499) adj. — Din tc. pirpiri. PIRŢIGlJşA s. f. (Regional) Maţ uscat de porc, fript pentru a fi consumat (Sălicea-Cluj). Lexic kfg. ii, 78. — PI. : pirţiguşe. — Etimologia necunoscută. PIRtfCHI s. f. pl. v. piruşte. 7025 PIRUCI - 637 - PISA 1’IHtfCI s. i. pl. v. piruşte. PIRUETĂ vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. Se agita pe undele muzicii, legănîndu-se, pi-ruelind, fluierind in surdină. Călinescu, s. 214. Balerinele piruetau pe variaţii graţioase şi pastorale, id. ib. 804. •£> F i g. Cc reprezenta această dictatură care pirueta in numele burgheziei şi moşierimii cuprinse de panică? contemp. 1948, nr. 113, 5/3. — Pronunţat: -ru-e-. — Prez. ind. : piruetez. — V. piruetă. Cf. fr. pirouetter. PIRUETĂ s. f. Figură de dans constînd din învîr-tirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior, mai ales pe vtrf; p. g e n e r. rotire rapidă pe vîrful picioarelor. Cf. Stamati, d., Pontbriant, d. Oprindu-se din piruetă, observă neclintirea din faţa Anei. C. Petrescu, c. v. 360. Făcea piruete cu braţele întinse drept, valsînd cu un partener imaterial. Călinescu, s. 657. Execută cu destulă indemlnare un număr important de piruete, v. rom. februarie 1954, 132. O vede făcind piruete prin casă. Pas, z. i, 185. Trebuie să plcc, porunci ca, făcind faţă, in piruete scurte, cind unuia, cind altuia, s martie 1960, 45. Interpreţii execută piruetele, schiţează paşii de dans. t mai 1964, 99. + (Sport) învlrtire ă corpului In jurul axei sale verticale, făcută cu scopul de a imprima o anumită viteză obiectului (greutate, disc, ciocan) în diferite probe de atletism. Tehnica piruetei, destul de dificilă, este încercarea ,,cheie“ a aruncătorilor, sp. pop. 1950, nr. 1 750, 2/2. Aruncarea se poate face şi de pe loc, dar viteza ... se cîştigă printr-o piruetă, ib., cf. der. + Mişcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. Cf. dm, dn2. + F i g. Schimbare bruscă de atitudine, de părere. Cf. dn2. Prezentatorii.. . capabili să execute în mod spontan asemenea piruete spirituale, nu se găsesc .. . la tot pasul. Flacăra, 1967, nr. 15, 3. — Pronunţat: -ru-e-. — Pl. : piruete. — Din fr. ¡liroucttc. PlllUÎ1 vb. IV. Intran z. (Despre păsărele, p. e x t. şi despre insecte) A scoate sunete caracteristice, de obicei dulci, melodioase, în triluri; p. g e n e r. a ciripi. Cf. lb. Privighetorile, ca nişte piculine, îşi piruie, la timp, melodia lor. Delavrancea, t. 61, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Iar o pasăre, cuprinsă de o dulce nebunie, Piruie in urma noastră. Cerna, p. 54. Undeva prinse să piruie o privighetoare. Gîrleanu,n. 143, cf. Şăineanu, d. u. Păsările, in trecere . . ., pi-ruiau. G. M. Zamfirescu, m. d. ii, 16. Cintiţa pciru-ieşti a frig. alr i 1 047/218, cf. alr sn v h 1 462/219, Lexic reg. 84. (T r a n z.) Numai o privighetoare-şi piruia povestea sa neisprăvită. Delavrancea, t. 44. O F i g. Pe deasupra acestei zarve piruie naiul lui Dinicu. id., ap. tdrg. — Prez. ind. pers. 3 : piruie şi piruieşte. — Pir1 + suf. -ui. PIRUÎ2 vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.) A ara a doua oară (pentru a curaţi de pir2). Cf. bl vii, 129, h xviii 306. — Pir2 + suf. -ui. PIRTJIÂLĂ s. f. (Regional) Piruit1 (Săpata de Sus şi de Jos-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pronunţat: - ru-ia-. — Pl. : piruieli. — Pirui1 + suf. -cală. PIRUÎT1 s. n. Faptul de a pirui1; (concretizat) cîntec melodios, de obicei în triluri, al păsărilor sau al insectelor, (regional) piruială, pirui tură; p. g e n e r. ciripit. S-aude cînd şi cînd . . . piruitul unei privighetori, ap. tdrg. E un ciripit, un piruit, spre seară, de te crezi in rai. Gîrleanu, l. 94. Din stufişuri se auzea .. . piruitul monoton şi dulce al greieraşilor. AlLui’plv'i, p. P, 54. Mă bucur defrumuseţeaamurgului, de piruitul somnoros al vrăbiilor. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 344. — V. pirui1. PIRUÎT2 s. n. (Prin Transilv.) Faptul de a pirui2. Cf. Pamfile, a. r. 104, h xviii 103. — V. pirui2. PIRUITÎiRĂ s. f. (Regional) Piruit1. Copii cu plin-sături. . . , Pui cu piruituri. . ., Raţe cu măcănituri. gr. s. vi, 156. S-aud piruituri de păsărele. Udrescu, gl. — Pronunţat: -ru-i-, — Pl. : piruituri. — Şi: pi-răitâră s. f. mat. folk. 1559. — Pirui1 + suf. -tură. PIRTÎLĂ s. f. v. pilulă. PIRIÎLE s. f. pl. v. pirole. PIRtîŞTE s.f. pl. (Prin Transilv;) Chibrituri. Cf. FkÎncu-Candrea, m. 104, Viciu, gl., chest. ii 367/305. — Şi: pirâclii (Viciu, gl.), pir0ci (id. ib., chest. ii 367/305) s. f. pl. — Etimologia necunoscută. PIRtÎŢ s. m. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui p i r2. Mindruluţu din bătrini Tot îşi ţine rădăcini, Ca piruţu pingă spini. Bîrlea, c. p. 34. — Pl. : piruţi. — Pir2 + suf. -uţ. PIRUZE s. f. v. peruzea. PIS1 adj. (invar.) (Prin Transilv. şi Ban.; despre oameni) Care are nasul cîrn; (despre nas) cîrn. Cf. alr ii/i mn 5, 6 836/53, 325, 334. li pis dă nas. Lexic reg. ii, 87. — Din magh. pisze. PIS2 interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. Cf. Cihac, ii, 258, ddrf, Barcianu, Şăineanu, d. u., Scriban, d., h x 498, şez. iii, 189. Hai la bobotoniu Şi la voi pisoniu, Pis, pis, pis. Marian, s. r. i, 272, cf. chest. v 77/21, 45, com. I. Panţu, com. din Zaiia-reşti-Suceava. O E x p r. A iiu (sau fără a) zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, nici un sunet, a tăcea chitic. [împăratul] fără să-i zică pis se trase in cabinetul său. Gorjan, h. ii, 221/23. Apucă cocoşul de git şi i-l răsuci, de nu mai zise nici pis. Ispirescu, l. 255, cf. id. u. 34. Fără să zică nici pis, a început s-o sărute. Delavrancea, s. 12. Nici unul dintre cei tineri... nu ziseră nici pîs din gură. Marian, o. ii, 325. Cind îl văzură . , . cu faţa înnorată nu îndrăzniră să-i zică nici pis. D. Zamfirescu, t. s. 7. N-a zis nici pîs şi a căzut grămadă la pămînt. n. rev. r. iii, nr. 33, 410. N-a zis nici pis, s-a lungit jos şi veşnica pomenire. C. Petrescu, c. v. 341. Poate şi un străin să-ţi ia tot şi eu ca soră nu pot să zic nici pis. Călinescu, e. o. ii, 212, cf. 307. Nu zîsă nimeni ,,pîs“. t martie 1962, 37. — Şi: pîs interj. — Onomatopee. PISĂ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică o substanţă, un corp solid etc.) A zdrobi, a sfârîma prin lovituri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.) pentru a mărunţi sau pentru a preface în praf ori în pastă (făcînd să iasă mustul); (regional) a pisălogi (I), a pisăza (1), (familiar) a pisăgi (1). Tu pisaşi capul zmeului şi ai daiu acela mîncare oamenrilor Etiopului. psalt. hur. 64v/5. Zise muncitorilor lui... să piseze petri (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 154/5. Cine pisadză otravă în piuliţe , face prepus că va să dea sau au dat cuiva. prav. 110, cf. anon. car., lex. mars. 196, 209. Scorţişoară, cuişoare ..., toate acestea le pisează gros şi le pune intr-un săculeţ (a. 1749). gcr ii, 45/19. Să iai gugoşi de cerneală, să le pisezi gros, să le pui a moiu în apă (a. 1749). id. ib. 46/4, cf. 67/23, Budai-Deleanu, 7042 PISA - 638 - PISAR lex. îşi petrecea zilele . . . pisînd chinchină. Negruzzi, s. i, 205. Frate-meu Mihalachi pisează miezi de nucă şi zahăr. Vlahuţă, o. a. ii, 87, cf. Marian, na. 4. [Orezul] îl pisezi zdravăn şi-l treci printr-un tulpan curat... pînă se cerne toată pudra. Bassarabescu, v. 7. Frige, măi nevastă, bine crapu şi pisează o scăfiţă de mujdei. Sadoveanu, o. vi, 641, cf. ix, 409, h ii 120. Socăciţă, Să te fi sculat de ieri, Să fi pisat la piperi. Mîndrescu, l. p. 201. Ian te uită la eşti doi cum pisează de oloi. Reteganul, ch. 91. îl pisează ca chiperiu. şez. x, 285. ^ S p e c. (Complementul indică boabe de grîu sau de alte cereale) A bate în piuă pentru a descoji (şi a mărunţi); a decortica. Cf. lex. mars. 248. Cind te-l sătura de strunjit pene, vei pisa malaiu. Creangă, o. 4. <0 Pisez mălaiul — numele unui joc de copii la care participanţii se aşază cîte doi spate în spate, ţinîndu-se de subsuori, şi se ridică alternativ unul pe altul. Cf. Săghinescu, v. 63. <£• Refl. pas. Griul. . . se pisează bine in piuă, se cerne şi se pune apoi la foc. Marian, s. r. ii, 74. + (Popular ; complementul indică carne, zarzavaturi etc.) A mărunţi, tăind sau trecînd prin maşina de tocat. Pisadză la pui. alr i 1 987/28, cf. 1 988. Să pisăm carnea să facem cirnaţ. alr ii 4 136/95. Pisază peciili. ib. 4 136/310, cf. 4 084. 2. (Transilv.; complementul indică plante cerealiere sau leguminoase) A bate (cu îmblăciul) pentru a separa seminţele de restul plantei; a treiera (cu îmblăciul). Cf. fd i, 200, com. din Tărcăiţa-Beiuş şi din Lugaşu de Jos-Oradea. 3. (Popular; complementul indică pămîntul, zăpada etc.) A bătători, a bătuci, a îndesa, a frămînta cu picioarele, (familiar) a p i s ă g i (2); p. e x t. a dansa, a juca (izbind cu picioarele în pămînt). Unii jucau, pisînd pămîntul pietros cu opinca cea uşoară. Eminescu, g. p. 137. Femeile cu mina la bărbie se uitau uimite la nebunii aceia care. . . pisau pămîntul in loc. Camil Petrescu, o. i, 118. Flăcăul a străbătut mulţimea pisînd zăpada cu paşi mărunţi. Galan, z. r. 228. Flăcăii pisau pămîntul vîrtos. v. rom. mai 1958, 50. <$> F i g. în cilful pădurii şi-afundă picioarele Cind toaca pi-sează-n călcîie tăcerile. Lesnea, a. 21. + (Complementul indică un dans) A executa. îmi vine să pisez o mocănească să se cutremure pămîntul. Millo, în pr. dram. 355. Aleseră ,,briulîl pisau cind bine, cind rău. Iovescu, n. 148. S-au pus toţi să piseze o bătută năprasnică. Sadoveanu, o. vi, 619. + Intranz. A bate (în pămînt) din picioare (stînd pe loc); p. e x t. a nu înainta. Pisază din picioari. alr sn v h 1 465/310. O F i g. După ce au cucerit Adrianopolul, turcii au pisat in loc, intre Carpali şi Adrialică, timp de aproape două sule de ani, pînă ce au răzbii spre apus. Camil Petrescu, o. ii, 31. 4. (Transilv., Maram. şi Olt.; complementul indică o ţesătură) A piua. Cf: alr 1239/194, alr sn ii h 497/157, 172, 346, 362, 872. 5. F i g. (Popular şi familiar; complementul indică fiinţe) A bate tare, a snopi în bătaie; a strivi, a zdrobi, a nimici; (regional) a pisălogi (2), a pisăza (2), (familiar) a pisăgi (3). Cum s-au tîmpinat şi au discălecat cazacii de-au slobodzit focul ş-au pisat vo 3, 4 nemţi, s-au şi spăriet nemţii. Neculce, l. 378. Rău l-au pisat cu muchea securilor, pentru ce nu le-m adus hrană. Şincai, hr. ii, 281/29. Să nu-mi mai calci în casă, că mă pui de te pisez. Pann, p. v. iii, 114/8, cf. i, 26/2. începu să-l piseze cu lovituri pe unde nimerea. Preda, î. 186. Nu să-l schilodească pe pindar, ci să-i piseze doar trupul, să-l facă să zacă în pat cel puţin un an de zile. id. m. 115. Şi dacă ne pisează aviaţia? Barbu, p. 310, cf. 191. Românii s-au luptat din răsputeri. . . şi au pisat pe toţi comanii. Rădulescu-Codin, l. 56. Mă aplecam să beau apă, Mă pisai cu cizma-n ceafă. Ma-teescu, b. 70. Să vadă toţi oamenii Pentru ce-am pisat caii. Bîrlea, c. p. 71. Care tătar că intra, Cu dinţi că mi-l rupea, Cu picioarele-l pisa ! Balade, ii, 174. 6. F i g. (Complementul indică oameni) A plictisi (cu insistenţele sau repetînd aceleaşi lucruri), a sîcii cu vorba; a bate la cap; a cicăli, (familiar) a pisălogi (3), a pisăgi (5). M-a pisat cu laudele lui un ceas. Pamfile, j. ii, 160. De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. Petrescu, a. r. 26. O A b s o 1. Nu mai pisa cu prostii, domnule. P. Constant, r. 134. — Prez. ind. : pisez. — Lat. pi(n)sare. PISALTICELÎIi s. f. v. psaltichie. PISAN, -A adj. Care aparţine oraşului italian Pisa, originar din Pisa. Pămîntul mi se invîrtea sub picioare, vechile palate pisane să clătinau pe tălpile lor. Dela-VRANCEA, T. 252. — PI. : pisani, -e. — Pisa (n. pr.) + suf. -an. PISANIE s. f. Inscripţie (votivă) sculptată în piatră sau pictată la intrarea unor biserici, pe lespezile unor morminte etc., cuprinzînd o invocaţie religioasă, numele ctitorului, motivarea zidirii sau alte date asupra monumentului respectiv. [Pisa]nia s-au pus in domnia lui Constantin Voievod Brincoveanul (a. 1698). ap. tdrg. O chilioară părăsită, . . . cu pereţi afumaţi, acoperiţi de vechi pisanii. Vlahuţă, r. p. 106, cf. Bar-cianu, Alexi, w. Avea copii în ulei după pisănii de biserici. Brătescu-Voineşti, r. 270. Biserică. . . cu cele 7 pietre mormintale avînd pisanii artistic lucrate. Rădulescu-Codin, m. n. 39, cf. Şăineanu, d. u. Odo-bescu venea aici să tălmăcească pizaniile mănăstirii din ostrov. I. Botez, b. i, 201. îndată ni s-au înfăţişat. . . amintirile trecutului legate de ziduri vechi, pisanii şi morminte. Sadoveanu, o. x, 489. A poruncit apoi meşterilor să dăltuiască pisania lăsînd liber numai anul sfinţirii, id. ib. xii, 340, cf. Arghezi, vers. 346. Am vrut să ridic templul cu banii mei, dacă mi s-ar fi pus numele pe pisania lui. Călinescu, s. 826, cf. sfc ii, 103. A citit acolo pă săpătura aia dă pisanie. Graiul, i, 104. O- (Glumeţ; prin lărgirea sensului) Logofătul Stoica nu apucase încă să toarne pe hirtie ieroglificele sale pisanii. Odobescu, s i, 84. — PI. : pisanii şi ar) pisănii. — Şi: (neobişnuit) pizănie s. f. — Din slavonul rmciHHre. PISAR s. m. Funcţionar de cancelarie din trecut, care se ocupa cu copierea sau cu întocmirea unor acte, scrisori, documente, avind adesea şi alte sarcini administrative. V. grămătic, diac, calemgiu, logofăt, uricar. Racoviţă Cehan vel logofăt, Tiron pisar (a. 1660). bul. com. ist. iv, 18. Au chemai la sine . . . pre Hmil, care era atunci pisar oştilor. M. Costin, let. i, 288/32. Furieri şi pisari (adecă taingii şi conaccii şi gramatici). N. Costin, let. ii, 73/18. Unul mai tinăr din neamul Potoceştilor, anume pisar Coronie. Neculce, l. 140. Andrei Paloşca, pisarul unguresc (a. 1735). Uricariul, vii, 55. Aducînd igu-mănu carte gospod la pizăru Manolachi (a. 1767). ib. x, 198. Şi s-au scris cu condeiul... de mine, Grigorii Ilievici, pisariul sfintei mitropolii. Aethiopica, 87t/7. 1200 lei pe an pisarul (a. 1776). Uricariul, xix, 389. Cel mai mic [copil] e pisar. Negruzzi, s. i, 58. Intrat de copil ca piser în cancelaria poliţiei, a junsese nacealnic. Ghica, s. 518, cf. Cihac, ii, 150, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu. Un oarecare Mihul, pe care îl îniilnim subscriindu-se numai cu calificativul de pisăr. Sriera, f. s. 34, cf. Alexi, w. Cei dintăi dintre pisarii munteni vor fi aduşi de peste Dunăre. Iorga, l. r. 12. Explica curiozităţile linguislice [ale documentelor] prin nedi-băcia pisarului, bul. com. ist. i, 134. în Muntenia . . ., piserii erau mult inferiori. Ibrăileanu, sp. cr. 33. Acela care scrie, era în realitate pisarul, diacul sau gramaticul. bul. com. ist. v, 92. Puneam la cale în felurite chipuri, în mintea mea, pieirea pisărului leah. Sadoveanu, o. xi, 314. A pus pisării să insemne în izvoade noroadele din o sută de sate. id. ib. xii, 392. Pisărul de lătinie, Iosif Cotnarschi, trece în viaţa de curte a domniţei, cu eleganţă şi simplitate. Perpessicius m. iv, 349, cf. 7046 <•3 PISĂRE - 639 — PISĂLOG Sfc i, 78. Atunşe era pisări — ca primaru, amu. Graiul, I, 477. — PI. : pisari. — Şi: (învechit şi regional) pisăriu, pisâr, piser, pizâr s. m. —. Din slavonul nnaaph, pol. pisarz. PISĂRE s. f. Acţiunea de a pisa; (în special) zdrobire, sfărîmare, pisat1. Cf. drlu, Polizu, ddhf. Chisăul. . . slujeşte la pisarea piperului negru. Pam -file, i. c. 171, cf. dl, dm. F i g. Vedeţi Calea Victoriei, plină cit e ziua de lungă de această paradoxală pisare in loc. Galaction, a. 407. — PI. : pisări. — V. pisa. PISĂRIU s. m. v. pisar. PISĂT1 s. n. Pisare. Dau a jutor la pisatul griului, ap. ddhf, cf. Alexi, w. Chisăul pentru pisatul piperului [se numeşte] şi chiperniţă. Pamfile, i. c. 171. Chisoiu (pilug) pentru pisatul aguridei şi usturoiului, id. ib. 195, cf. Şăineanu, d. u. — Y. pisa. PISĂT2 subst. v. păsat. PISĂT3, -Ă adj. 1. Prefăcut (prin zdrobire, sfărîmare, strivire) în bucăţele mărunte, în pulbere sau în pastă; mărunţii, zdrobit, fărîmiţat, strivit, (regional) pisăzat, (familiar) pisăgit (1). Cf. anon. car. Alune pisatei a. 1749). gcr ii, 44/12. Cucunari curaţi şi pişaţi (a. 1749). id. ib. 45/9. Sare subţire pisată (a. 1749). id. ib. 46/15. 1 litră cafea pisată (a. 1804). bul. com. ist. iv, 136, cf. Klein, d. 399.1 lot de piatră pucioasă pisată, cu miare mestecată. Calendariu (1814), 175/21. Cretă albă bine pisată, ib. 191/29, cf. drlu, lb. îl udau cu un fel de salţă compusă din vin amestecat cu usturoi pisat şi cu sare. Filimon, o. i, 160, cf. ddrf, Barcianu. Gospodăria . . . era numai movili de moloz, cărămidă, ţiglă pisată. C. Petrescu, î. ii, 6, cf. 228. Obloji măseaua cu usturoi pisat. Brăescu, o. a. î, 213. Au presărat pe jaratic ardei pisat. Sadoveanu, o. viii, 537, cf. vn, 399. O Expr. (Popular) Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat (din cauza zdruncinăturilor unui vehicul, unui cal etc. în mers). Vine în goana cailor, pe brînci, o zi, o noapte şi o dimineaţă şi soseşte in Bucureşti cu oasele pisate pe la 11. Cara-giale, o. iii, 148. Cind am picat la han, eram cu oasele pisate ca-ntr-o piuă. .Ciauşanu, R. scut. 11. + S p e c. (Despre unele boabe de cereale) Descojit (şi mărunţit), decorticat. Ţi-oi da apă strecurată Şi secare tot pisată. Teodorescu, p. p. 351. + (Regional; despre carne, zarzavaturi etc.) Tăiat mărunt sau tocat. Cf. Varone, j. R. 65. Curechiu d-al pisat, alr ii 4 084/29. Varză pisată, ib. 4 084/682. 2. (Popular; despre pămlnt, zăpadă etc.) Bătătorit, îndesat, bătucit, frămîntat cu picioarele. [Casele] construite din material slab, precum: cărămidă ncarsă şi pămint pisat. Godru-Drăguşanu, c. 30. 3. Fig. (Popular şi familiar; despre fiinţe) Bătut tare, snopit în bătaie; (familiar) pisăgit (2). Cf. ddrf. M-am pomenit cu fata acasă, bătută, pisată. Brătescu-Voineşti, p. 121. — PI. : pisaţi, -te. — V. pisa. PISĂGEÂLĂ s. f. (Familiar) Faptul de a pisăgi. 1. Cf. pisăgi (1). Cf. CADE, ScRIBAN, D. + F i g. (Popular) Oboseală extremă, extenuare. Pisăgeală de oase cala coasa asta, numai la arie am mai tras. Udrescu, gl. 2. Fig. Bătaie zdravănă, chelfăneală. Cf. pisăgi (3). Deunăzi, după atita pisăgeală, se culcase fără să se plingă de şale şi dormise ca o buturugă. Caragiale, O. I, .135, cf. TDRG, CADE. 3. Fig. Toceală, bucliiseală. Cf. pisăgi (4). Toată spoiala enciclopedică cu care iese înzestrat din cei patru ani de pisogeală. Vlahuţă, ap. cade. — PI. : pisăgeli. — Şi: (rar) pisogeălă s. f. — Pisăgi -f suf. -eală. PISĂGÎ vb. IV. T r a n z. (Familiar) 1. A pisa (1). Se aud în salon bufnituri înfundate, parc-ar pisăgi cineva ceva pe o masă. Caragiale, o. ii, 88, cf. Scriban, d., Ciauşanu, v. 188. 2. (Complementul indică pămîntul, zăpada etc.) A pisa (3). Se făcură roată în jurul lui, privindu-l cum pisăgea pămîntul în vîrful picioarelor. D. Zamfirescu, t. s. 70. 3. F i g. A pisa (5). Moldovenii îi urmăreau şi-i chisă-geau de nu mai ştiau pe unde se află. Ispirescu, ap. cade. S-a repezii asupra fratelui dumneavoastră şi cu o sticlă în mină a încălecat pe el şi a început să-l pisă-gească. Preda, r. 23, cf. Ciauşanu, v. 188. 4. Fig. A învăţa mult, repetînd mereu; a toci, a buchisi. Cf. cade. 5. Fig. A pisa (G). Cf. Scriban, d., Udrescu, gl. — Prez. ind. : pisăgesc. — Şi: (rar) pisoyi vb. IV. Ciauşanu, v. 188. — De la pisa. PISĂGÎT, -Ă adj. (Familiar) 1. Pisat3 (1). Cf. Udrescu, gl. O E x p r. (Popular) A Ii pisăgit de oase = a fi extrem de obosit, extenuat, id. ib. 2. Fig. (Despre fiinţe) Pisat3 (3). L-au găsit pisăgit măr în mijlâcul pădurii. Udrescu, gl. — PI. : pisăgiţi, -le. — V. pisăgi. PISĂLĂU s. n. (Regionalul. Pisălog (1). Cf. Pascu, s. 417, cade, ŞEZ. v, 116, ALR i 709/960, ALR II 3 979/723, 987. 2. (Bot.) Mei (1) (Panicum miliaceum) (Briheni-Dr. Petru Groza). Cf. Teaha, c. n. 252. — PI. : pisălaie. — Pisa + suf. -ălău. PISĂLOG, -OĂGĂ subst., adj. 1. S. n. Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat (în piuliţă); pilug (I 1 b), (regional) pisălău (1)» Pil3, nilug, mai2 (II 3), măiag (1), pisător (1), pisoi3 (1). Pisează-le . . ., amestecindu-le cu un beţişor şi apoi cu pisălogul (a. 1805). Grecu, p. 312, cf. Klein, d. 399, drlu, lb, lm, ddrf, tdrg. Uneltele de bucătărie: ... chisălug şi lespede de măcinat sarea. Păcală, m. r. 432, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. Pisăm in găvan — pisăm cu pisălogul—trei căpăţtni de usturoi. Stancu, d. 195, cf. h xi 324, Boceanu, gl., Ciauşanu, gl., a iii 2, Udrescu, gl. Dă-mi, vecină, pe bărbatul tău şi tu ţine pisălogul meu, se spune cînd se face un schimb nepotrivit. Zanne, p. iv, 260. Lenea dă şi munca stă (Pisălogul), şez. xvi, 168. O Expr. (Regional) A-i sta (cuiva) pisălug pe cap = a pisa (6). Cf. Udrescu, gl. Să-I baţi în piuă cu pisălogul şi nu-1 nemeri, se spune despre un om deştept, isteţ, vioi, ager, pe care nu-1 poţi încurca cu vorba. Cf. id. ib. + (Regional) Mai2 (II 2) (Ştefăneştii de Jos-Bucureşti). alrm ii/i h 412/769. 2. S. m. (Regional; în forma pisălug) Pilug (I 1 a) (Orlat-Sibiu). Cf. h xvii 236. Prin nişte ridicători să ridică şi se slobod pisălugii cari dau în pănura ce se află băgată în oale. ib. 3. S. m. şi f., adj. (Familiar) (Persoană) care plictiseşte pe cineva cu repetarea aceluiaşi lucru, cu insistenţele, (persoană) care pisează (6) pe cineva. Teribil pisălog! încolo băiat admirabil. C. Petrescu, c. v. 64. Coco Conduraky,. . . cel mai pisălog camarad al lor de la Paris. id. a. r. 10. E niţeluş cam pisălog cu cifrele lui. Stancu, r. a. v, 65. Femeie pisăloagă ca tine nici n-am pomenit. Vinea, l. ii, 306. Temîndu-mă să nu-l deprind pisălog, i-am tăiat apa de la moară luîndu-l peste picior, v. rom. iulie 1958, 13. 7056 PISĂLOGEALĂ - 640 - PISC2 4. S. m. (Regional; în forma pisălug) Epitet depreciativ pentru un cal bătrîn, care merge greu (Fundata-Zărneşti). Cf. dr. v, 219. Hi, pisălugule! că doară nu eşti potcovit cu pietre de moară. ib. — PI.: pisălogi, -oage şi (1, n.) pisălogurt. — Şi: (regional) pisultig, -oăgă, pisolog, -oâgă (tdrg), pisultig, -oâgă (chest. v 61/63, mat. dialect, i, 185) subst. — Pişa + suf. -ălog. PISĂLOGEALĂ s. f. (Familiar.) Faptul de a p i s ă - 1 o g i (3); vorbărie care plictiseşte (prin insistenţă, repetare). M-am plictisit de atita pisălogeală. Scri-ban, d., cf. dl, dm, sfc iv, 296. — PI. : pisălogeli. — Pisălogi -f suf. -cală. PISĂLOGÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Prin nordul Munt.) A pisa (1). Cf. Rădulescu-Codin. 2. F i g. (Prin nordul Munt. şi nord-estul Olt.) A pisa (5). Cf. arh. olt. xxi, 272, Rădulescu-Codin. 3. F i g. (Familiar) A pisa (6). îl pisălogea mereu pe ziaristul român. v. rom. iulie 1954, 291. Uneori 11 pisălogea cu întrebări. Galan, b. ii, 242, cf. sfc iv, 296. — Prez. ind.: pisălogesc. — Şi: (regional) pis&lugi vb. IV. Rădulescu-Codin. — V. pisălog. riSĂLŢÎE s.f. (Rar) Ocupaţia de psalt. încă nu s-a pomenit Potcovari să fie lupul, Ori în cap să-i fi venit Ciobănie, pisăl}ie. Contemporanul, i, 689. — Psalt + suf. -ie. PISĂLTÎG, -OĂGĂ subst. v. pisălog. PISĂLUGÎ vb. IV v. pisălogi. pisÂni adv. v. pesemne. PISĂK s. m. v. pisar. PISĂRÎE s.f. (învechit) 1. Funcţia de pisar. Craiul ... dînd cu uric lui Hmil pisăria de oaste. M. Costin, let. i, 288/36, cf. tdrg. 2. Camera de lucru, cancelaria pisarului. Cf. jaiires-ber. xxvi-xxix, 35. — Pisar + suf. -ie. PISÂTdB, -OARE subst. 1. S. n. (Transilv., Mold. şi prin Dobr.) Pisălog (1); băţ special cu care se tes-cuiesc strugurii. Se alege mustul cel mai bun. . . care cură numai din zdrobiloriul (ştrompfănitoriul, pisă-toriul). Economia, 167/12, cf. drlu, lb, Barcianu, Alexi, w., h viii1( 328. Pisatoriul mojeriului. ai.r ii 3 979/95, cf. 3 979/141, 414, 682, a iii 4. 2. S. n. (Regional) Mai2 (II 2) (Ponoarele-Vaşcău). Cf. Teaiia, c. n. 252. 3. S. f. (Prin Transilv. şi Olt.) Planşetă, fund (de lemn) pentru tocat carnea. Cf. Păcală, m. h. 429, 453. Avem ... o chisăloare: o blan-aşa scobită pe care facem noi anume numai pentru... chisălură. gl. olt. 4. S. f. (Regional) Unealtă pentru zdrobit fructe, sîmburi etc., formată dintr-un fel de albie lunguiaţă în care este deplasată, cu ajutorul unei prăjini, 6 piatră de moară (Răşinari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 425. — PI.: pisăiari, -oare. — Pisa + suf. -ăloT. PISĂTIÎRĂ s. f. Lucru pisat mărunt; ceea ce rezultă din pisarea, mărunţirea etc. a ceva. V. tocătură. Cf. Klein, d. 399, Budai-Deleanu, lex., le, Polizu. Vitelor li se dă în mîncare o pisătură făcută din turtea, leuştean şi odolean. Păcală, m.r. 194.+ Spec. (Prin Transilv. şi Olt.) Carne tocată amestecată cu ceapă, slănină etc., din care se prepară diferite mîncăruri. Cf. h xvn 49, alr i 1 987/122, gl. olt. — PI. : pisăiuri. — Pisa + suf. -ătură. PISĂZ vb. I. T r a n z. I. (Ban. şi prin Transilv.; complementul indică carne, zarzavaturi etc.) A pisa (1). A scos pe dată inima din traistă, a pisăzat-o mărun-ţel-mărunţel. Mera, ap. cade. Carnea pentru cîrnaţi o pisăzăm. alr ii 4 136/102, cf. 4 136/36, 76. Masă de pisădzat carnea cu barda, alr sn iv h 1 034/36, cf. com. din Timişoara. 2. Fig. (Prin Ban.; în forma piseza) A pisa (5). De te-ar fi pisezat barem bine la oase, să te saturi. Cătană, ap. CADE. — Prez. ind. : pisăzez. — Şi: piseză vb. I. — Pisa + suf. -cza. PISĂzAT, -A adj. (Ban.) Pisat3 (1). Cf. alr i 732/75. Pipareă roşie pisădzată. alr sn iv h 1 107/76, cf. h 1 107/36. Zahăr pisăzat. Com. din^TiMişoARA. — PI. : pisăzaţi, -te. — V. pisăza. PISCX interj. (Regional; adesea repetat) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. V. p i u1. Cf. Podariu, fl. 64. — Onomatopee. PISC2 s. n. 1. Vîrf ascuţit (şi stlncos) caracteristic regiunilor muntoase (şi deluroase), de obicei fără vegetaţie, cu pante repezi, domintnd o vale sau o depresiune, creştet, (regional) piscan, picui1 (1); p. gener. munte (1); deal. Piscul Voivodu (a. 1541). cuv. d. bătr. i, 241/3. Din vîrful piscurilor iasă apă răci şi dulce. Herodot (1645), 266. S-au suit în ti-un piscu de deal, să poală cunoaşte cită samă de oasie va fi cea turcească. Ureche, i.. 189. S-au tocmit acolo stol pre un pisc. M. Costin, let. i, 315/4. Drept spre apus mi-au arătat iarăşi într-un pisc că au fost piatră hotar (a. 1781). Uricariul, x, 175. S-au ivii deasupra unui pisc lingă ţărmurile mării. Dbăghici, r. 97/28, cf. 148/26. Fericea este credincioasă piscurilor ei, măsălariţa petrişului ei. cr (1846), 179l/52. La Valea-Rea, se înalţă un pisc. Bolliac, o. 281. Giganticele sale piscuri. .. despart [Ţara Făgăraşului] de restul României. Hasdeu, i. c. i, 10. Un pisc tăcut De vînturi bătut. Bolintineanu, o. 80, cf. 32. Pămîntul .. . s-a scovîrdat şi s-a prefăcut în măluşteanuri, oăi, văgăuni, colnice, piscuri, munţi. Jipescu, o. 117. Munţi cu înalte piscuri îşi arată coastele. Odobescu, s. i, 164, cf. 28. Un vultur• s-agaţă mîndru de un pisc cu fruntea ninsă. Eminescu, o. iv, 119. Soarele, aple-cîndu-se către piscurile Ceahlăului, se ascunde după grămezi uriaşe de nori. Caragiale, o. ii, 161. Pe piscul unui munticel. . . zări o căprioară. Ispirescu, l. 288. S-opreşte o clipă pe verdele pisc, Privindu-şi oraşul. Macedonski, o. i, 143. Piscurile munţilor se auresc. Vlahuţă, o. a. iii, 33. Ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte. Coşbuc, p. i, 317. Tot mai pârăsite-s astăzi Bietele piscuri cărunie. Gog a, r. 137. Geana de foc a unui soare curat începuse a se aprinde după piscurile înalte ale munţilor. Hogaş, dr. i, 49, cf. id. m. n. 151. îmi închipui ce plăcere va simţi cind va cuceri cel mai înalt pisc al Alpilor. Camil Petrescu, t. ii, 211. Vuietul tunurilor clătina piscurile şi ăuia in văgăuni. C. Petrescu, î. i, 127. Am urcat printre vii în piscul cel mare, de unde se vede capitala Moldovei. Sadoveanu, o. x, 489, cf. ix, 201. Ridică-ţi numai ochii puţin, ca un lăstun, Că piscurile înseşi descresc şi se supun. Arghezi, vers. 377, cf. 188. Din fundul acestei văi, aflată. .. sub cele mai înalte piscuri, muntele se ridică de-a dreptul în aer. Bogza, c. o. 103. Sălbaticele, negre căprioare Ţîşneau pe piscul cel mai drept. v. rom. ianuarie 1954,132. Se va ivi şi luna în pisc, curînd de tot. Labiş, p. 210, cf. ltr2. A arat Joile, Văile, Vine-rile, Piscurile, Marţile, Hîrtoapele. Teodorescu, p.pţ 154. Foaie oerde rug întins, Coboară neică pe pisc Pe un cal galbăn închis, şez. ix, 91. <0> Fig. Oameni care erau socotiţi piscuri ale timpului nostru. Bogza, a. î. 654. Cind priveşti de pe un pisc istoric, îţi trebuie o putere excepţională de clarviiiune. v. rom. iulie 1954, 10. Nu mărginit în tine, nici beat de vin şi fleacuri, 7070 PISC3 - 641 - PISCICULTOR îţi vei găsi menirea şi drumul către pisc. Horea, p. 10. + (Rar) Ridicătură de pămînt; movilă (1), dîmb. Locurile cele mai potrivite pescuirei lui sint prundurile, piscurile sau peplurile lor. Atila, p. 240. + (Regional) Ostrov (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. Paşca, gl. 2. (învechit şi regional) Proră (a unei nave) ; vlrf, extremitate (a unei ambarcaţii). Slînd in piscul corăbiei au fost cumpărind negotu de cari le era de treabă. Herodot (1645), 3. La piscul corăbiei zăcea marmurile. Mineiul (1776), 161rl/17, cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Bătrina se uita lung pe mare să vadă felinarul de la piscul luntrei lui Spirea. Contemporanul, vix, 22, cf. ddrf, Damé, t. 126, Barcianu. Pusese umărul în piscul luntrii, o împinsese la adînc. Sandu-Aldea, u. P. 121, cf. Alexi, w. Luntrele sau ,,ciobaceles‘ de la eleşteiele din Moldova au următoarele părţi: chiscul (vîrful), fundul, doagele. Antipa, p. 62, cf. 465, Şăineanu, d. u., ltr2. Caicul lovea, în pisc el izbea Şi-n două-l făcea. Teodorescu, p. p. 651. + (Regional) Capătul ascuţit şi curbat in sus cu care se sfîrşeşte fiecare dintre tălpile de la sanie. Piscurile celor două tălpi sint prinse pe deasupra cu un drug de lemn. Pam-file, i. c. 154, cf. alrm sn i li 242, corn. Marian, corn. din Izvoru Alb-Piatra Neamţ. 3. (Popular) Partea de la car sau de la sanie de care se fixează proţapul; (regional) grui, furcă, popîr-ţac2, cîrlig. Cf. lb. Osia, piscul, scaunul [carului] se fac din lemn de frasin. I. Ionescu, m. 709, cf. hem 1096. De opleanul dinainte se leagă piscul. Damé, t. 22. Gruiul şi opleanul dinainte sînt legale printr-un drug lucrat, numit pisc. Pamfile, i. c. 154, cf. Păcală, m. R. 453, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., LTR2, II I, 11, iii, iv, x, xi, xii, xviii, Densusianu, ţ. h. 328, ALR II 5 647/157, 235, 520, 531, ai.rm sn i h 243/537, a iii 3, Glosar reg. 4. (Regional) Defect de ţesătură care face ca una dintre marginile materialului ţesut să aibă un colţ mai înaintat decît cealaltă. Partea de pînză ţesută . . . nu stă plană, ci face nişte dungi în sensul lungimii pin-zei, care se numesc piscuri. Pamfile, i. c. 277, cf. h v 151. Ţesătura, ca să fie cît se poate mai regulată, să nu să facă ,,pisc“, să ţine dreaptă şi orizontal printr-un instrument numii ,,zimţi", şez. viii, 150, cf. i. cr. iv, 60, Ciauşanu, gl., com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă, alr n/723. Are pînza pisc. Udrescu, gl. 5. (Transilv.) Bucată de teren de formă (aproximativ) triunghiulară, cuprinsă între două dealuri sau între două pîraie. Cf. Densusianu, ţ. h. 328, a ii 6, iii 1. 6; (Prin Mold. şi Transilv.) Gaura de la piatra alergătoare a morii ; (regional) piscoaie, v. p i s c o i (I 3). Cf. h x 506, alr sn i h 170/172. — PI. : piscuri. — Etimologia necunoscută. PISC3 s. n. v. plisc. PISC A vb. I v. pişcă. PISCĂLĂU s. n. v. piscălău. PISCAN s. n. (într-o poezie populară) Pisc2 (1). Colea-n deal într-un piscan Mi-a-nfrunzil d-un făgu-lean. mat. folk. 279, cf. 1 076. — PI. : piscane. —,Pisc2 -f suf. -an. PISCANFLOArEA s. m. v. pişcănfloare. PISCANFLÔRE s. m. v. pişcănfloare. PISCAR1 s. m. (Ornit. ; regional) Codobatură (Mota-cilla) (Ticvaniu Mare-Oraviţa). Cf. Băcescu, păs. 129. — PI. : piscari. — Pisc1 + suf. -ar. PISCAR8 s. m. v. pescar. PIŞCAT , -A adj. (Regional; despre ţesături) Care are pisc2 (4). Cind firele unei ţesături (cele de la băteală cu cele de la urzeală) nu sînt în unghi drept unele cu altele, ci în unghi ascuţit, respectiv] în unghi obtuz — atunci ţesătura se zice că are pisc, sau e pişcat, pişcată. Ciauşanu, gl. — PI. : pişcaţi, -le. — Pisc2 + suf. -at. PÎSCĂ s.f. v. plisc. PISCĂLĂU s. n. 1. (Transilv.) Cociorvă (pentru jar sau cenuşă). Tot pe vatră, alăturea de „piscalăul“ cu care se ,,zgidăra“ în foc, se afla şi cujba pentru ceaon. Dragomir, o. m. 26. Jarul acum se scoale cu vătrarul, dar în vechime se scotea din cuptor cu piscă-lăul. chest. ii 316/67, cf. 316/411, alr ii/i h 285, a i 12, Lexic reg. 71, Teaha, c. n. 252. 2. (Regional) Băţ cu care se îndeasă brînza în burduf (Vaideeni-Băile Govora), gl. olt. — PI. : piscălaie. — Şi: piscălău (pl. piscalauă, alr n/i h 285/334, Lexic reg. 71) s.n. — Din magii, piszkâlâ. PISCAlÎ vb. IV. (Regional) 1. Refl. A se curăţa (cu migală, scobindu-se etc.) (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. în toată sara, cînd se culcă, se piscălc la picioare, ib. Dă-i un lemnuţ să se piscăle între dinţi. ib. 2. Intranz. A migăli (2) (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. + (în forma pîscăli) A mocoşi (Sînmihaiu Almaşului-Zălau). alr sn iii h 777/284. Nu lucră, numai pîscaleşte. ib. 3. Intranz. ,,A umbla cu ceva oprit (şi uneori dăunător)“ (Girişu de Criş-Oradea). Lexic reg. 72. i. Intranz. A scotoci, a cotrobăi (Vaşcău). Cf. Teaha, c. n. 253. Nu piscali păn lucrurile mele. id. ib. — Prez. ind.: piscăl şi piscălesc. — Şi: pîscăli vb. IV. — Din magh. piszkăl. PISCĂRIJŞ1 s. m. (Ornit.; regional) Codobatură (Motacilla) (Ticvaniu Mare-Oraviţa). Cf. Băcescu, păs. 129. — Pl. : piscăruşi. — Piscar1 -f- suf. -uş. PISCĂR1ÎŞ2 s. m. v. pescăruş. PISCHÎL s. n. v. peşchir. PISCHIRÎX s. m. v. pescărel. PISCHIRÎE s. f. (Regional) Numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Făget-Lugoj). Cf. h xviii 78. — Etimologia necunoscută. PISCHÎUL s. n. v. piuscul. PISCÎCOL, -A adj. Care ţine de peşti sau de pisci-cultură, privitor la peşti sau la piscicultură, de peşti. In toate aceste ape, de o productivitate piscicolă fără seamăn, zace o bogăţie nepreţuită. Atila, p. 3. Lipsa studiilor piscicole. .. ne pare una din cele mai regretabile. id. ib. 5. Se vor înmulţi mijloacele de exploatare a zonelor piscicole, leg. ec. pl. 438. Pescarii celor li secţii ale gospodăriei piscicole.. . au pornit in sezonul de pescuit cu năvoade. Scînteia, 1953, nr. 2 733. Ocrotirea bogăţiei piscicole a ţării. vîn. pesc. august 1961, 8. Să se creeze noi baze piscicole pentru pescuitul sportiv. ib. decembrie 1961, 5. Va continua amenajarea de pepiniere piscicole. Scînteia, 1965, nr. 6 640. — Pl.: piscicoli, -e. — Din fr. piscicole. PISCICULTdR s. m. Specialist în piscicultură. Cf. ltr2, dm, dn2. — Pl.: piscicultori. — Din fr. pisciculteur. 7090 PISCICULTURA - 642 - PIS COT I’ISCICULTUHĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă de reproducerea, creşterea, recoltarea şi ameliorarea condiţiilor de viaţă a peştilor in apele naturale şi în cele amenajate (heleşteie, iazuri etc.), precum şi de ansamblul măsurilor pentru sporirea rezervelor piscicole. Piscicultura n-are alt scop dccît a înmulfi peştii. I. Ionescu, m. 91, cf. Alexi, w., cade, ds, Scri-ban, d., leg. ec. pl. 85. Prin dezvoltarea mare a pescuitului s-au format discipline aparte: ihtiologia şi piscicultura. Zoologia, 4. Unele din cercetările de fiziologie a peştilor au adus un însemnat aport în practica pescuitului şi pisciculturii, vîn. pesc. iunie 1962, 12. Forul coordonator al problemelor de piscicultură . . . hotărăşte anual interdicţia, ib. aprilie 1964, 5. In vederea dezvoltării intensive a pisciculturii au fost organizate pepiniere şi staţiuni piscicole experimentale, der. — Din fr. plsclculture. PISCÎnA s. f. 1. Bazin cu apă special amenajat pentru creşterea anumitor specii de peşti, în seop decorativ (într-o grădină, într-un parc etc.) sau în scop productiv (într-o întreprindere). Cf. Barcianu, Alexi, w. Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibişi cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. Anghel, pr. 113, cf. Şăineanu, d. u.,cade, Scriban, d. Jefuitorul moşnenilor şi-a construit un castel şi şi-a amenajat un parc de vînătoare, cu urşi şi o piscină. Bogza, a. î. 603. Piscinele de marmură ... răcoreau zilele toride de vară. Ralea, s. t. i, 313. O piscină de doi pe doi. Vinea, l. ii, 299. 2. Bazin de înot; clădire sau complex sportiv care adăposteşte un bazin de înot. Cf. Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d. Proiectele de construcţii destinate aglomerărilor de oameni..., ca: piscine, tribune. leg. ec. pl. 507. Interzicerea accesului autohtonilor la piscină a provocat o vie reacţie in rîndurile lor. v. rom. martie 1960,161. Piscinele acoperite se amena jează într-o clădire specială, independentă, echipată cu anexele şi accesoriile necesare. i.tr2. — Pl. : piscine. — Din fr. piscine, lat. piseinn. PlSCÎIt s. n. v. peşchir. PISCIV0B, »A adj. (Livresc) Care se hrăneşte cu peşte. Cf. cade, dn2. — Pl. : piscivori, -ore. — Din fr. piscivore. PISCOACE s. f. v. piscoi. PISCOAbA s. f. v. piscoi. PISCOBiiCEA s. f. (Regional; în loc. a d v.) De-a piscobecea = peste cap (Chişindia-Vaşcău). Cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 38. Dă-te de-a piscobecea. ib. — Etimologia necunoscută. PISCdl, -OAlE s. f., s. m. I. S. f. 1. (Transilv. şi Ban.) Fluier mic (pentru copii) făcut din lemn de salcie sau de soc. Scoasă o vrăjită din sin piscoaie Şi cit poate de trei ori ţipoaie. Budai-Deleanu, ţ. 209. în Ardeal.,. , fluierul..., dacă-i din coajă de soc, poartă numele de piscoanie. Pamfile, j. , iii, 39, cf. Viciu, gl., com. din Parva-Năsăud, alr i 1 469/12, 18, 215, 217, 268, 290. I-am făcut copilului o piscoaie, mat, dialect, i, 185. + (învechit şi regional; şi la m.) F’luier sau tub sonor care intră în componenţa unor instrumente muzicale. Organele cu şapte şute de piscoi. Alexandria, 161/3. Lăutarul îşi strunea coardele, cimpo-ieşul îşi potrivea piscoiul, iară oamenii se găteau de sărbătoare. Slavici, o. i, 235. Se crede că cărăbile lui Mărian cîntau şi singure. Pişcoanea, tiriuzul şi butea acelor cărăbi le am eu. Liuba-Iana, m. 63, cf. Scriban, D., H IX 93. 2. (învechit; şi la m.) Oboi. Cf. Cihac, ii, 257, Barcianu, Alexi, w. 3. (Popular; şi la m.) Vrană (la moară). Cf. lm, Dame, t. 153, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, i. c. 186. Făina, ieşind dintre pietri, curge pe chiscoaie în moldă sau troacă. Păcală, m. r. 465. Cearcă mălaiul ce curgea prin piseoară, să vază de nu-i prea mare ori prea mărunt. Lungianu, cl. 78, cf. Rădulescu-Codin, M. N. 107, ARH. OLT. XXI, 272, H I, II, III, IV, IX, XI, xii, xiv, xvn, xvm. Nouă mori de sub pămînt Ş-alte nouă mori de vînt Măeinînd tot la argint, Cu piscoaie pe fereastră Să curgă bănetu în casă. Teodorescu, p. p. 88, cf. 336. Şi-o pus mina la piscoaie Şi fărina nu se moaie. Marian, nu. 770, cf. id. sa, 49, şez. vii, 187. [Moara] puse coada pe spinare Şi-o lua pe scoc la vale. Dar morariul, meşter marc ... O apucă de piscoaie. Viciu, col. 193, cf. Graiul, i, 326. Apoi se uită la pişcoaie Să vază ce curge oare ? Nu curgea făină şi ţările, Curgea numai aur şi mărgăritar, i. cr. ii, 8, cf. Vîrcol, v. 97, Furtună, v. 90, com. din Sălişte-Sibiu, Gregorian, cl. 60,alrmsni1i118. S-a-nfundat piscoaia morii. mat. dialect, i, 185. Trebuie să macine piatra ca să curgă la piscoaie. Zanne, p. iii, 297. 4 (Regional) Jgheab prin care se scot cerealele din hambar. Com. din Sălişte-Sibiu. Din hambar să scot bucaleiepe două chiscoaie. ib. 4 (Prin Transilv.) Jgheab de scurgere la teasc. Seul, odată tescuit, iese afară pe chiscoaie. Păcală, m. r. 429, cf. alr ii 6 138/228. + (Regional) Gaura de la piatra alergătoare a morii; (regional) pisc (6) (Topliţa). Cf. alr sn ih 170/228. 4 (Regional) Teica morii (Coropceni-laşi). Cf. alrm sn 1 h 117/514_ n. S. m. (Regional) Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. Stan îşi lăuda fata şi feciorii, iară naica Floare îşi da toată truda să arate că numai nişte piscoi sînt tofi pe lingă Bujor. Slavici, n. i, 71. — PI. : (1) piscoaie şi (rar, f. şi m.) piscoi, (U) piscoi^ (mat. dialect, i, 185). -V Şi: (regional) piseoâce (bDHF), piseoără, pieicoăie (h xviii 43), pişcoăie, piţcoăie (a ii 15, Glosar reg.) s. f. — Pisc1 + suf. -oi. FISCOIA vb. I v. piscui. PISCOLÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Prin vestul Transilv.) A (se) murdări. Prunci, nu vă băgareţi su pat că vă piscoi iţi. alr ii 3 209/316, cf. alr sn iv h 1 21.9/316, Lexic reg. 72. + T r a n z. F i g. (Regional) A batjocori (Girişu de Criş-Oradea). Lexic reg. 72. — Prez. ind. : piscolesc. — Din magh. piszkol. PÎSCOŞ, -A adj., s. m. 1. Adj. (Transilv. şi Maram.) Murdar (1). Cf. Caba, săl. 99, gr. s. vii, 80, cv 1950, nr. 4, 33. Eşti tare piscoş, du-te de te spală, cv 1952, nr. 4, 31, cf. alr i 639/273, 335, 361, 640/251, 305. îi tare piscoş pă cap. alr ii 3 391/325, cf. 3 390/192, 316, 325. liane piseoşe. alr SNivhl 153/325, cf. Lexic reg. 9, 72. Eşti piscoş pe mînuri, cum ai lucrat pe la poiată, mat. dialect, i, 85, cf. Teaha, c. n. 253. 2. S. m. pl. (Prin vestul Transilv.) Tăiţei cu marmeladă. Cf. cv 1952, nr. 4, 31. — Pl. : piscoşi, -e. — Din magh. piszkos. PISCOŞAg s. n. (Regional) Murdărie (1) (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 85. Sînt muieri care-s învăţate cu piscoşagu. îşi bagă mina în tăie piscoşa-gurilc. ib. — Pl. : piscoşaguri. — Din magh. piszkossăg. PISCOŞÎ vb. IV. Tranz. şi r e f 1. (Prin Transilv.) A (se) murdări. Am piscoşît cămaşa, alr sn iv h 1219/192. Tot le-ai piscoşît pe haine, gindeşti c-ai măturat hornul, mat. dialect, i, 85. — Prez. ind. : piscoşesc. — V. piscoş. PISCâT s. n. v. pişeot. PISCOTEI - 643 - PISICĂ» PISCOTiîI s. n. (Prin nordul Munt.) Pisculeţ. Cf. Rădulescu-Codin. — Pl. : piscoleie. — Pisc* + suf. -otei. PISCUFLdREA s. m. v. pişcănfloare. PISCUÎ vb. IV. 1. Intranz. (Regional, mai ales tn Mold. şi Transilv.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A piui1 (1). Cf. Budai-Deleanu, lex. Să vor aduna toate păsările ceriului Ia un loc şi vor ţipa şi vor piscui cu mare jale (a. 1815). gcr ii, 217/38, cf. lb, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Stau împreună-n-tr-un cuib, piscuind, vrăbiuţe plăpînde. Murnu, i. 33. Puii aceştia vor chiscui toată ziua. Pamfile, cer. 84. Să nu piscuie puii. Gorovei, cr. 66. Rindunelele chiscuiau vesele şi treceau ca nişte săgeţi negre prin lumina ferestrelor. Swoveawv, o. i, 485. Pătărnichea chis-cuie. h x 499. Puii chiscuiesc. ib. xn 374, cf. iii 325, 386, iv 105. Nu necheza ca caii, Nu rage ca buhaii . . . , Nu piscui ca puii. Marian, d. 254. Dă puilor de mîn-care că piscuiesc. Corn. Marian. Cind vintul i-o tră-găna, Tu atunci te-i legăna; Pascrile-or piscui, Tu atunci îi adormi. Bibicescu, p. p. 280, cf. i. cr. ii, 259, com. din Frata-Turda, Podariu, fl. 64, alr ii 5 748/537, alr sn ii h 373, iii h 698/250, v h 1 462/537. Puii sînt flămînzi şi piscuie într-una. mat. dialect. i, 185. + Intranz. şi refl. Fig^ (Despre oameni, mai ales despre femei şi copii) A vorbi cu voce subţire. Săracele mîndrele, Chiscuiesc ca pasările. Jarnîk-Bîrseanu, d. 376, cf. Mîndrescu, l. p.44, alr sn ii h 373/235. + (Regional; impropriu, despre broaşte) A orăcăi (Petreştii de Jos-Turda). Cf. alr sn iii h 733/250. 2. Intranz. (Transilv.) A cînta din fluier. Cf. Budai-Deleanu, lex. Dă, bcde, oile-n strungă, Ca ciobanii să le mulgă. Piscuie-le, bade, bine, Că de nu li-i piscui, Brînză nu-i mai cumpăni. Mîndrescu, l. p. 167, cf. Pasca, gl., arh. folk. vi, 298. 3. Refl. (Regional; despre mămăligă) ,,Arăsufla“ (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. Paşca, gl. Lasă mămăliga să se mai piscuiască. ib. — Prez. ind. : piscuiesc şi piscui. — Şi : piscoiâ vb. I. lb, alr şn ii h 373/53. — Pisc1 + suf. -ui. PISCUÎT s. n. Faptul de a piscui (1); sunete caracteristice (ascuţite) scoase de păsări, mai ales de puii acestora; piuit (1), piuitură (1), (rar) piuire. Nu mai pot răbda pişcuitul puilor acestora. Com. Marian. — V. piscui. PISCTJLfiŢ s. n. Diminutiv al lui p i s c2 (1); (popular) piscuşor, (regional) piscotei. Hotarul acestor sate să fie. . . de la pisc drept peşte Bahlui la fintîna ce-i în capul pisculeţuluî (a. 1806). Bogdan, d. şt. ii, 25. Frunză verde pădureţ, între Olt şi-nire Olteţ, într-un vîrf de pisculeţ, Mi-a crescut d-un nuculeţ. Teodorescu, p. p. 344, cf. Graiul, i, 112. — Pl. : pisculeţe. — Pisc2 + suf. -uleţ. PISCUPÎE s. f. v. episcopie. PISCtTR s. m. (Iht.; prin Bucov.) Chişcar (Lampdra danfordi). Cf. Băcescu, p. 46. De se întîmplă să se prindă şi de om, piscurul învineţeşte partea de unde a apucat, id. ib. 89. — Pl. : piscuri. — Din ucr. nncKnp. PISCURĂ vb. I v. pişcura1. PlSCtfŞ s. m. (Iht.; prin Bucov.) Chişcar (Lampetra danfordi). Cf. Băcescu, p. 46, 89. — Pl. : piscuşi. — Etimologia necunoscută. Cf. p i s c u r. Piscrşto s. n. (Popular) Pisculeţ. Un piscuşor . . . încunjurat de un pilc deciritei. Drăghici, r. 120/25, Cf. CHEŞT. IV 78/501. — Pl. : piscuşoare. — Pisc2 + suf. -uşor. PISfiNE adv. v. pesemne. PISÎR s. m. v. pisar. PISEZ vb. I v. pisăza. PfSI subst. (Iht.; rar) Calcan (Rhombus laevis sau Rhombus rhombus). Cf. cade. — Pl..: ? . — Etimologia necunoscută. PISÎC s. m. (Popular) Pisoi1. Au văzul. . . mîrtanul, motocul sau pisicul. Ţichindeal, f. 147/12. Cotoşmanul era un pisic cu minte. Ispirescu, l. 285, cf. tdrg. Numai sălciile dăduseră canafuri cenuşii şi moi la atingere, ca blana de pisic. C. Petrescu, î. ii, 174, cf. Scriban, d. E un pisic cenuşiu după cit pare. Bogza, c. o. 45. L-am lăsat pierdut ca pe-un pisic aruncat pe-un maidan, v. rom. septembrie 1954, 38. Acum Pahon avea trei jivine: un căţeluş, un pisic şi un pui de şerpe. Reteganul, p. v, 4, cf. h ii 27, 79, 289, alr i 1 134. — Pl. : pisici. — De la pisică1. PISICĂR s. m. (Rar) Colţar de fier pentru bocanci. Aceste două perechi de pisîcari. . . ne vor împiedica să alunecăm pe pripoarele ierbate. ap. tdrg. — Pl. : pisicari. — Pisică1 + suf. -ar. PISÎCĂ1 s. f. I. 1. Animal domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă şi moale de diferite culori, cu capul sferic, botul foarte scurt, ghearele retractile şi ascuţite, (popular) m î ţ ă (II) (Felis domestica) ; s p e c. femela acestui animal. Cine va mînca lup sau vulpe sau cîine sau pisică să se pocăiască. prav. gov. 49r/13, cf. 151T/18. Necurate [vor fi] din Urătoarele ce să lîrăsc pre pămînt, pisica şi şoarecile. Biblia (1688), 772/ll, cf. Budai-deleanu, lex., lb. Nu cunoştea din patrupede. decît clinii şi pisicile, cr (1848), 243/52. Are-mpăralul amor la ccva ? însă dintre vite precum cîini, pisici. Pann, p. v. i, 44/25, cf. Polizu. Inlîlni într-o zi pe chir Pisi-covici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Alexan-drescu, o. i, 205. Nici că ai văzut aşa pisică cuminte. Alecsandri, t. i, 384. în casa unde se află o pisică nu se află şoareci. Bolintineanu, o. 294. Are două pisici foarte bine educate: una învîrteşle o minavetă mică ce cinlă mazurca şi cealaltă joacă. Caragiale, o. iii, 17. Dacă pisica răsturna cratiţa cu lapte, el mînca trînteală. Slavici, n. i, 248. Tot avutul ei este o găină, un căţel şi o pisică. Ispirescu, l. 395. Pisica, care avea pisoi mici, vroia să intre în casă cu un şoarice. Dela-vrancea, t. 37, cf. ddrf, Barcianu, tdrg. O pisică gălbuie se strecură repede sub laviţă. C. Petrescu, s. 29, cf. id. î. i, 236. într-o cameră mică Făceau împreună menaj, Un moş, un ador şi-o pisică. Topîrceanu, b. 62. Tipul deşăvîrşitului carnivor de la noi este pisica, domesticită de pe vremea faraonilor. Simionescu, f. r. 327. Un cîine negru . . . pîndea pisica asediată în pomul in care se urcase de frica lui. Brăescu, o. a. ii, 96, cf. 11. Cucoana Adela avea o pisică roşă. Sado-veanu, o. i, 674, cf. 471. Plecară, măgarul, pisica şi căţelul... , ca să străbată lumea. Arghezi, c. j. 12, cf. id. vers. 260. Din întuncric se ivi o pisică. Stancu, r. a. iii, 264. Nu-i trebuiră dccît cîteva clipe ca să recunoască pisica cenuşie care-l însoţise pe scări noaptea trecută, v. rom. iulie 1954, 299. Mă jucam cu pisicile care îmi înconjurau piciorul, toreînd cu lene şi bunăvoinţă. Barbu, p. 40. Pisică domesticită are corpul mai mic decît al pisicii sălbatice, der, cf. H xv 9, 85, vi 199. La mîndruţa-n joc voinică. Spală oala tu, pisică. 7121 PISICĂ1 - 644 - PISICEALĂ Jabnîk-Bîrseanu, d. 420. Mere lelea la cămară, La oala cu rumineală. Şi pisica după ea. folc. transilv. i, 412. Ce iese din pisică Şoareci mănîncă. Zanne, p. i, 597. Pisica bllndă zg'irie rău. id. ib. 602. Cînd pisica nu-i acasă, Şoarecii joacă pe masă. id. ib. 600. Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci, id. ib. 596. Din coada pisicii sită de mătase nu se face. id. ib. 597. Pisica, unde nu ajunge, zice că pute. id. ib. 599. Mai bine cap de pisică declt coadă de leu. id. ib. 597. Pentru un urcior de zară, Pune pisica-n fiară, se spune cind cineva e pedepsit aspru pentru o greşeală mică. Cf. id. ib. iv, 192. Pisica bătrină, fireşte, La tineri şoareci rivneşte, se spune ctnd bătrinii vor să se căsătorească cu tinere. Cf. id. ib. i, 596. A poruncit ciinelui, şi clinele pisicii, şi pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă şi-a atîrnat porunca, se spune cînd o sarcină trece de la unul la altul şi rămîne nefăcutăi Cf. id. ib. 378. O (în superstiţii) Pisica neagră spintecată de vie, sînge-rîndă, caldă se pune la buba neagră. N. Leon, med. 98. Cînd trăsneşte şi fulgeră, să nu stea cineva lingă . . . pisică. Pamfile, văzd. 80, cf. 102. Bolnavii, . . . dacă a trecut peste dinşii vreo pisică, se vor preface în strigoi. id. duşm. 135. Cînd pisica se linge, înseamnă moină. şez. iii, 46. Să aibă lot omul la casa lui. . . pisică neagră, că nu se prea lipesc bolile, ib. vi, 22. <0> (Ca termen de comparaţie, de obicei cu aluzie la agilitatea, aspectul felin, viclenia etc. animalului) Avea gheare ca pisica şi ar fi sărit şi în foc pentru frăţiorul ei. Slavici, 0. ii, 9. Sări ca o pisică de uşure peste prag. Ispirescu, 1. 30. Băiatul se strecură pe uşe, în vîrful picioarelor, înce-tinel ca o pisică. Delavrancea, t. 156, cf. 36. Linguşitor ca o pisică şi mlădios ca un şarpe, se vîră in toate. VlahuţA, o. a. i, 198. Sări ca o pisică în gulerul lui Vtad. Galaction, o. a. i, 82. Stătea ca o pisică lîngă geam. Preda, r. 6. Mieunlndu-se ca o pisică cu coada tăiată, fugi la părinţii şi ta fraţii ei şi le spuse că Trifon a bătut-o. Reteoanul, p. i, 7. O Pisică sălbatică = animal de pradă cu corpul lung de circa 70 cm, cu blană deasă, de culoare cenuşie-gălbuie, cu vîrful cozii negru precedat de două inele negre; (regional) miţă sălbatică (Felis siloestris). Cf. Polizu. Pisica sălbatică şi tigrul. Alexandrescu, o. i, 211. Reprezentantul tigrului, al leului, al panterei şi al celorlalte carnivore agere, la noi, nu este nici ursul, nici lupul, ci pisica sălbatică. Simionescu, f. r. 20. Vinatul la care se foloseşte în mod obişnuit. . . cîinele de vînăloare, sînt răpitoarele mici cu păr, ca: vulpea, bursucul, pisica sălbatică, vîn. pesc. decembrie 1961, 2. Ochi de pisică v. ochi1 (A II 2). <0> L o c. a d j. De pisică = specific pisicii, în felul pisicii, ca al pisicii. Păşea atent cu mers mărunt de pisică. C. Petrescu, î. i, 199. Ajun-gind la capătul scării, începu să coboare cu o repeziciune de pisică. Călinescu, e. o. i, 37. (F i g.) Cu gheare de pisică, vlntul ii sfîşie cerului mătasea veche. Brad, t. 42. <5> E x p r. (A fi) pisică blîndă = (a fi) prefăcut, ipocrit, făţarnic. A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ea cîinele (sau ca şoarecele) eu pisica = a fi în relaţii foarte rele (unii cu alţii), a trăi rău cu cineva. Cf. Zanne, p. i, 382, iv, 516. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înşeli, să păcăleşti pe cineva, id. ib. i, 603. A cumpăra pisica în traistă, se spune despre un lucru pe care nu-1 poţi cunoaşte înainte de a intra în posesia lui. id. ib. A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră. id. ib. ii, 361 ; b) a fi viclean, id. ib. (Familar) A face rachiu pisieii v. r a-c h i u. A avea nouă suflete, ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate, id. ib. ii, 439. A cădea în picioare, ca pisica = a ieşi cu bine din orice încurcătură. (A fi) pisică plouată = (a fi) fără chef, abătut, descurajat; a arăta prost, a avea o ţinută necorespunzătoare ; (a fi) umilit, ruşinat, id. ib. i, 603. A se spăla (sau a mătura) ca pisica, se spune despre cei neglijenţi şi murdari sau care fac o curăţenie superficială, îşi ascund murdăria, id. ib. iii, 228. (Regional) A rupe pisica (de la început) = a fi energic, hatărît, dîrz, a şti să-şi impună voinţa. Cf. Udrescu, gl. Hei, băiete, n-ai rupt pisica de la început, te-ai ars! id. ib. (Regional) A trage pisica de coadă (pe rogojină) = a o duce greu (din cauza sărăciei), a fi strîmtorat (din punct de vedere material), a fi sărac, nevoiaş, id. ib. (Regional) A da apă (sau ţuică) Ia pisici = a pierde vremea degeaba, id. ib. (Familiar) A fi (sau a face rost de) pisică pe orez = a fi (sau a face rost de) ceva bun; a se învîrti. id. ib. (Regional) Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că ceea ce se petrece este neobişnuit, de importanţă deosebită. Ne-a peri pisica, cumnate, de se întîmplă să-ţi aduci aminte şi de noi, mai adaugă zmeul prefăcindu-se. Mera, l. b. 245. 2. Blana prelucrată a pisicii1 (I 1); (învechit şi regional) mîţă (I 2). O scurteică mitocănească de plisă, căptuşită cu pisică. Caragiale, ap. cade. Pisicile întocmai se argăsesc ca vulpile. Pamfile-Lupescu, crom. 210. 3. Compuse: pisică-de-mare = peşte mare cu corpul turtit, lipsit de solzi, de formă romboidală, a cărui coadă în formă de bici este prevăzută cu un spin lung şi ascuţit care conţine otravă, cu care înţeapă pentru a se apăra cînd este atacat (Trggon paslinacaj. Cf. Atila, p. 391, C. Antonescu, p. 167; (regional) pisica-popii = a) omidă mare, păroasă, colorată pe spate în negru-roşiatic, din care iese fluturele Arctia caja; omida-urs, (regional) mîţa-popii, pisicuţa-popii. Cf. h i 188, 296, ii 87, 253, vii 149, ix 449. Părul. . . îi zise: . . . v)no de mă curăţă de frunze şi de pisica-popii (un fel de omizi). Fundescu, l. p. i, 135; b) cîinele-ba-bei (Oniscus murarius şi Oniseus asellus). Cf. alhm sn ii h 573. II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, unor părţi ale acestora etc. care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. : 1. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor ; cărucior de macara. Cf. dm. Macarale. . . alunecau duse pe podul rulant longitudinal şi de ,,pisică“ lateral. Călinescu, s. 850, cf. ltr2, der. 2. Dispozitiv pentru agăţarea şi declanşarea berbe-, cului de sonetă cu cădere liberă. Cf. dm, ltr2. 3. Mănunchi de sîrme de oţel folosit pentru curăţirea de noroi sau de pămînt a utilajelor folosite la foraj. Cf. ltr2. 4. (Nbrdul Munt. şi sudul Transilv.; şi în sintagma pisică de lemn, alr i 690/186, 740, 764, 772) Cursă (primitivă) pentru prins şoareci; (regional) mîţ (III 1), mîţă (III 1). Cf. alr i 690/200. 5. (Munt. şi Olt.) Dispozitiv în formă de furcă (cu două coarne) aplicat la inima căruţei sau a carului, care împiedică vehiculul oprit pe o pantă să dea înapoi, (regional) mîţă (III 16); dispozitiv metalic în formă de jgheab, care se pune ca piedică la roata unei căruţe sau a unui car ce înaintează la vale. Cf. i. cr. viii, 89, Ciauşanu, gl., l. rom. 1959, nr. 2, 54, Lexic reg. 31. f| J „ ! G. Cîrlig, clamă pentru prins perdeaua. ^ III. (Bot. ; regional; la pl.) Papanaş (2) (Tnfoliiim ‘ arvense). Cf. Borza, d. 171. IV. (Prin sudul Munt.) Fiecare dintre cei trei flăcăi care merg cu brezaia înaintea colindătorilor, anunţînd venirea lor. Cf. Pamfile, cr. 181. — PI. : pisici. — Pis2 + suf. -ică. Cf. tc. dial. p i s i k. PISÎCĂ2 s. f. (Argotic) Pisoi2. Cf. bul. fil. v, 191, Scriban, d. — Pl. : pisici. — De la piesă. Cf. p i s o i3. PISICĂRÎ vb. IV. Refl. (Rar) A se linguşi (cu viclenie) pe lîngă cineva. Cf. Barcianu, Alexi, w. Se pisicărea pe lîngă el. Şăineanu, d. u. — Prez. ind. : pisicăresc. — Pisică1 + suf. -ări. PISICEĂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Faptul de a se pisici (1). Cf. Ciauşanu, gl. — Pl. : pisiceli. — Pisici -f- suf. -eală. 7124 PISICEI - 645 - PISOGI PISICEI s. m. pl. (Bot.; regional) Dediţel ( Pulsatilla montana) (Babadag). Cf. Borza, d. 140. — V. pisică1. PISICESC, -EÂSCĂ adj. (Rar) Care aparţine pisicii1 (II), de pisică1, privitor la pisică1, specific pisicii1; (rar) mlţesc (I), (regional) mîţos (1). Bubă pisicească. Pa seu, s. 66, cf. gr. s. vi, 125, dm. Omule, pisica noastră . . . Bate, bale la fereastră. Nu-i bătaie pisicească .. . , Ci-i bătaie ciocoiască. Teodorescu, p. p. 340. — Pl. : pisiceşti. — Pisică1 + suf. -csc. PISICÎŞTE adv. Ca pisica1 (I 1); p. e x t. cu viclenie ; incet, pe nesimţite. Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pîndeşte pisiceşte. Caragiale, ap. tdrg, cf. Scriban, d. Acum, pisiceşte, Marcu se gîndeşle De ce s-a jucat [cu şoarecele] Şi nu l-a mincat. Arghezi, vers. 273. Intră in pivniţă pisiceşte. Cămnescu, s. 541. Hoţul s-a apropiat pisiceşte. Barbu, g. 227. Găsi o lampă lucioasă de lemn. Urcă incet, pisiceşte. id. s. n. ii, 86. — Pisică1 + suf. -eşte. PISICÎ vb. IV. Refl. 1. (Prin nord-estul Olt.; despre pisici1) A prinde pui (pentru a se reproduce). Cf. Ciauşanu, gl., id. v. 188. 2. (Familiar) A se alinta, a se răsfăţa ; a se linguşi (ca o pisică1). — Prez. ind. pers. 3 : pisiceşte. — V. pisică1. PlSICtiS, -OĂSĂ adj. (Rar) Cu apucături de pisică1 (I 1), asemănător cu pisica1; felin. Chiar pantera pisicoasă insă crudă ca femeia Se trăgea din a lui cale. Macedonski, o. i, 118. — Pl. : pisicoşi, -oase. — Pisică1 + suf. -os. PISICIÎŢĂ1 s. f. 1. Diminutiv al lui p i s i c ă1 (I 1); (rar) pisulă1, miţică, mtţişoară (I), (regional) pisilică, pisuleancă, pisulică, miţucă (I), miţulică, mîţuluie, mîţuţă. Trăieşti incai bine şi cu bărbăţelul ? Or ca pisi-cuţa (gir, mir) cu căţelul ? Pann, p. v. i, 55/6, cf. Polizu, lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Cu o mişcare mlădioasă şi ageră, vrednică de cea mai ageră şi mlădioasă pisicuţă, îşi lipi răpede de buzele mele unghia degetului celui mic de la mina dreaptă. Hogaş, dr. i, 167, cf. dm, sfc iv, 156. O (Regional) De-a pisicufa — numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape. Cf. h xiv 66. O C o m p u s : (Entom.; regional) plsicuţa-popii = pisica-popii, v. pisică1^ 3). Cf. h ii 99. 2. (Bot. ¡regional) Miţişor(II 1), ament. Cf. Barasch, b. 23. Copii cintind din tihnei cu pisicuţe de sălcii la pălării. Lungianu, ap. cade. 3. (Regional) Varietate de struguri asemănătoare cu coarna (turcească), dar cu boabele mai mici (Voe-voda-Alexandria). Cf. h xiv 300. — Pl. : pisicuţe. ? — Pisică1 + suf. -u/ă. PISICIÎŢĂ2 s. f. (Argotic/ Pisoi2 Jcf. bul. fil. ii, 204. v____y — Pl. : pţsicute. — Pisică* + suf. -uţă. PISILlCĂ s. f. (Regional) Pisicuţă1 (1) (Măţău-Cîmpulung). Cf. Coman, gl. — Pl. : pisilici. — Pis2 -f- suf. -ilieă. PÎSLĂ s. f. v. piesă. PlSLEA s. m. art. sg. (Prin Munt.) Numele unui vînt care bate dinspre sud. Cf. h vii 174. — Etimologia "necunoscută. PISLfiGI s. m. pl. v. plşleag. PISLtÎGĂ s. f. v. prlslugă. PISMÎT s. m. v. pesmet. PISMfiŢ s. m. v. pesmet. PISOÂCĂ1 s. f. (Regional; în e x p r.) A face pisoaeă = a) (prin Olt.; complementul indică lucruri) a pisa, a zdrobi, a fărîmiţa. Cf. Plopşor, v. o., Ciauşanu, v. 188; b) (prin Mold.; complementul indică oameni) a bate zdravăn, a snopi în bătaie. Cind să-l scoată şi a treia oară la ghigoşit, văzînd Scaraoschi că-l fac chisoagă de iot — a răcnit. . . Furtună, v. 15. — Şi: (regional) chisoâgă s. f. — Pisa -f suf. -oacă. PISOĂCĂ2 s. f. (Prin vestul Munt.) Pisoi1. Cf. Udreşcu, gl. — Pl. : pisoace. — Pisoi1 -1- suf. -oacă. PISOĂIE s. f. (Prin vestul Transilv.) Piatră pisată mărunt. Cf. FrÎncu-Candrea, m. 43. — Pl. : ? — Pisa + suf. -oaie. PISOÂR s. n. Vas de faianţă, de metal etc. montat la un zid, sau construcţie independentă, special amenajată, care serveşte bărbaţilor pentru urinat; parte a closetului public unde sînt instalate asemenea vase. Cf. Alexi, w. Articole sanitare din faianţă: Pisoare. nom. mii^. i, 270. Nu se auzea decit foşnetul apei de jos din closetul public, scurgerea ei precipitată in pisoare. Barbu, ş. n. ii, 259. — Pl. : pisoare. — Din fr. plssoir. PIStiC1 s. m. (Prin estul Olt. şi vestul Munt.) Pisoi1. Cf. h xi 231, xvi 30. — Pl. : pisoci. — Pisoi1 + suf. -oc. PISOC2 s. n. (Prin nordul Transilv. şi prin Maram.) Nisip (1); pietriş (2). Cf. Klein, d. 205, bl vi, 192. D'e ş-ar dare Dumn’edzău Tăt o ploaie şt un foc Să ardă Jza d'e loc, Să mă duc tăt pă pk'isoc, Să suiu cu min-dra-nt-un loc. T. Papahagi, m. 32. De n-are creşte pămintu ar hi ş-acum pchisoc. arh. folk. i, 222, cf. Glosar reg. +Spec. (Prin Bucov.) Piatră care se găseşte pe malul apelor de munte şi din care se fac cute. Cf. şez. iii, 84. — Pl. : pisoace. — Din ucr. nicoK. PIStiC3 subst. (Regional) Jeg pe corp (Nucet). Teaha, c. n. 253. — Pl.: ? — Din magh. piszok. PISOCA vb. I. T r a n z. şi i n t r a n z. (Prin Olt. şi Munt.) A pisa (1). Cf. cade, Lexic reg. ii, 30. — Prez. ind. : pisâc. — Şi: pisoei vb. IV. lexic .reg. ii, 30. — De la pisa. Cf. toc a. PISOCÎL s. m. (Prin Olt.) Diminutiv al lui p i s o c1; pisoiaş, motănel, motănaş (1). Cf. dr. iv, 902. A fătat pisica .. . Ş-a făcut doi pisocei. i. cr. iv, 25. — Pl. : pisocei. — Pisoc1 + suf. -el. PISOCl vb. IV v. pisoca.. PISOCdS, -OĂSĂ adj. v. pesăcos. PISOGEĂLĂ s. f. v. pisăgeală. r PISOGÎ vb. IV v. pisăgl. 7151 PISOI1 - -646 - PISTIL1 PISÓI1 s. m. Masculul pisicii1 (I 1), motan (1), cotoi, (popular) p i s i c, mîţ (I 1), (regional) mîtîrlan, mitoc1 (1), mihoc1, piso c1, p i-s o a c ă2 ; p. r e s t r. puiul (de sex masculin al) pisicii. Vulpea cu pisoiul intîlnire des avînd, Amindoi se-ndră-guliră, unul altuia plăcind. Pann, p. v. iii, 54/8, cf. Polizu, Cihac, ii, 258. îndrăzneţ ca un pisoi, el şi începu să salte din treaptă-n treaptă. Slavici, n. i, 315. Iată că dele peste ún pisoi jigărit, jigărit şi urduros. Ispirescu, L. 285. De după sobă scoseseră capetele, să asculte, trei pisoi mici. Delavrancea, t. 48, cf. 37, 118. Ilinca mingîia un pisoi care torcea ş-o tot îmboldea cu capul. VlahuţA, ó. a. ii, 45, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. C-'un pic de minte şi cu poftă mare, In cerc îngust tot insul traiu-şi duce, Cum vrea pisoiul coada să-şi apuce. Gorun, f. 91. Cînd cineva dă vreun călel sau pisoi la altul, să i se plătească. Goro-vei, cr. 48, cf. C. Petrescu, c. v. 85, Scriban, d. Am în grădină cinci pisici Din care două sînt pisoi. Arqhezi, c. o. 86. Din nuiele de răchită Vom face împreună zestre împletită. Şi din lîna oilor, Culcuşuri pisoilor, id. vers. 188, cf. id. s. p. 9. Liiă într-o zi pisoiul şi cu tramvaiul îl duse într-o direcţie opusă. Călinescu, s. 560, cf. 367. Mama sări înspăimîntată . . . şi-i spuse fetei să lase pisoiul jos că o zgîrtie. v. rom. august 1962, 48, cf. H ii 143, iii 227, iv 9, 53, vii 5, 149, 387, 440, x 498, xii 226, Marian, s. r. i, 272, Udrescu, gl., gl. olt. <0> Pisoi sălbatic = masculul pisicii sălbatice. Stoica, vîn. 20. — Pl. : pisoi. — Pis2 + suf. -oi. PISÓI2 s. m. (Argotic) Monedă de argint de cinci lei; (argotic) pisică2, pisicuţă2. Derbedeii! bandifii . . . Oameni desperaţi, domnule, cari pentru un pisoi omoară pe tat-său. Caragiale, m. 179, cf. Pascu, s. 114, gr. s. vii, 122, bul. fil. iv, 154, v, 192. — Pl. : pisoi. — Piesă + suf. -oi. PISÓI3 s. n. 1. (Regional) Pisălog (1). Cf. Pamfile, i. C. 195. Ca să ţi se înăcrească agurida, dă cu chisoiul (un fel de pisălog de lemn) cu care ai pisat-o pe la nasul băieţilor mici. Gorovei, cr. 2, cf. Pascu, s. 115. Muncin-du-se şi izbutind în sfîrşit să ucidă cu pisoiul un căţel mai îndărătnic de usturoi. Hogaş, dr. i, 199, cf. id. m. n. 66, dr. iii, 664, Diaconu, p. 27, L. Costin, gr. băn. ii, 152.' Sarea se bagă în piuă . . . şi cu pisoiu mereu loveşti în sare pînă se face măruntă, chest. v/12.supl., cf, alr i 709/870, Alr ii 3 978 bis/899, 3 979/605, 836, Lexic reg. 31. 2. (Regional) Bolovan care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, pentru a le ţine ridicate şi a le face astfel să ardă mai bine (Frînceşti-Tirgu Jiu). Cf. chest. ii 336/44. 3. (Prin Ban.) Făină de porumb măcinată mare; păsat (I 1). mat. dialect, i, 139. — PL : (1) pisoaie. — Pisa -j- suf. -oi. PISOlAŞ s. m. Diminutiv al lui pisoi1; motănaş motănel, (regional) pisocel. Cf. Polizu, ddrf, h iv 153, vii 149. — Pl. : pisoiaşi. — Pisoi1 -f suf. -aş. PISOJLEAlA s. f. (Regional) Pisare, frămîntare (Murgeni-Bîrlad). Cf. i. cr. ii, 15. Alţii poftesc să joace Bercu ... [şi acesta joacă] de se topeşte omătul sub pisotéala lui. ib. — Pl. : pisoleli. — De la pisa. Cf. p i s o 1 n i ţ ă. PISOLÍT. s. n. (Geol.) 1. Grăunte de aragonit, de forma şi de mărimea unui bob de mazăre, care se depune în apele termale cu conţinut concentrat de bicarbonat de calciu. Sînt cunoscute pisolitele din izvoarele de la Karlovy-Vary (Cehoslovacia). ltr2, cf. dm, -dn2. 2.' Rocă formată din pisolite (1). Cf. dm, dn2. — Pl. : pisolite şi (rar, m.) pisoliţi (cade). — Din fr. pisolitlie. PISOLÍTIC, -A adj. (Despre roci) Care este format din pisolite. Calcar pisolitic. cade, cf. dm, dn2. — Pl; : pisolitici, »ce. — Din fr. pisolithique. PIS0LNIŢĂ s. f. (Prin estulşi sudul Mold.) Piuliţă (1). Cf. alr i 709/532, 588, 704. — Pl. : pisotniţe. — Şi: chis6rniţă s.- f. alr i 709/588. — Cf. p i s a, p i s o l e a 1 ă. PISOLÓG, -OÂGĂ subst. v. pisălog. PISÓP s. n. v. posip. PÍSTA prep. v. -peste. PISTÁRD s. m. (Sport) Ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom. Cf. dn2. în ,,,Cupa Steaua“, pistarzii români învingători în toate probele. Sportul, 1971, nr. 6 807, 3/2. — Pl. : pistarzi. — Din fr. pistard. PÎSTĂ s. f. 1. Urmă lăsată de un animal pe sol în mersul său. Pista poate să fie acoperită cînd urmele picioarelor dinapoi [ale calului] vin peste acelea lăsate de picioarele dinainte, enc. vet. 133. + F i g. Drum, cale, direcţie care conduce spre un anumit ţel sau pe care cineva o apucă într-un anumit scop. Grigore îi sfătui să suspende deocamdată interogatoriile. . . şi să pornească pe altă pistă cercetările. Rebreanu, r. i, 118. 2. Fîşie de teren delimitată şi special amenajată pentru decolarea şi aterizarea avioanelor, întreceri şi antrenamente sportive, executarea unui proces tehnologic etc. Cf. Scriban, d. Lumina zilei mai pîl-pîie palid.... în timp ce pe pistă se aleargă ultima probă. sp. pop. 1950, nr. 1 734, 1/4. Probele de patinaj viteză au continuat aseară pe pista de gheaţă, ib. nr. 1 814, 1/4. în incinta stadionului se lucrează la amenajarea . . . pistei de atletism. Scînteia, 1953, nr. 2 708. De puţine ori pînă acum s-au întîlnit pe pista unui velodrom atîţia ciclişti, ib. nr. 2 733. Dimensiunile plane ale pistelor depind de catigoria de trafic a aerodromului respectiv şi de destinaţia pistei în cadrul aerodromului. ltr2. Pistele destinate decolării şi aterizării avioanelor sînt betonate sau asfaltate, der. + (Rar) Loc (special amenajat) rezervat pentru dans într-un local public ; ring. Acum ce se poate vedea într-un dancing? ...Pe o pistă, cîteva perechi . .. înuîrtin-du-se, agitîndu-se. C. Petrescu, î. ii, 248. 3. (Adesea determinat prin ,,sonoră“) Fîşie îngustă dispusă lateral de-a lungul unui film cinematografic, a unei benzi de magnetofon etc., care cuprinde înregistrarea sunetelor. Cf. ltr2, dm, der, dn2. — Pl. : piste. — Din fr. piste. PÎSTĂ prep. v. peste. PÍSTE prep. v. peste. PISTEAlA s. f. v. pişteală. PISTÉLCA s. f. v. pestelcă1. PISTÍ vb. IV v. pişti. PISTÍL1 s. n. 1. Organ de reproducere femei al plantelor fanerogame, format din ovar, stil şi stigmat; gineceu. La pistil deosebim trei părţi principale: 1 ovarul, partea umflată de la bază; 2 stilul, parteasubfire în continuarea ovarului; 3 stigmatul, extremitatea stilului. enc. agr. O floare are unu sau mai multe pistiluri care 7170 PISTIL2 — 647 - PISTOL1 constituie gineceul. ltb2, cf. dm. Pârlite reproducătoare din floare sini staminele şi pistilul. Botanica, 68, cf. der, dn2. 2.. Piesă cilindrică sau tronconică de sticlă, de porţelan, de metal etc., de obicei cu un capăt (sau cu ambele) în formă de calotă sferică, cu care se sfărîmă, se amestecă sau se freacă, în mojar, diferite substanţe.. Cf. ltr2, dm, der. — Pl. : pistiluri şi (rar) pistile. , — Din fr. pistil. Cf. lat. pistillus. PISTÎL2 s. n. Pastă uscată de fructe care se prezintă sub formă de. foi groase de 2 — 4 mm. Cf. Polizu, Cihac, ii. 686, Alexi, w.,, tdrg, Şăineanu, d. u., Nica, l. vam. 196. Alunei Babcla se înduplecă şi scoale corneţele cu alune, pistil de caise, zahăr ■ de ■ gheaţă. Teodoreanu, m. u. 351, cf. Scriban, d., Arghezi^ b. 67. — Pl. : pistiluri. — Din tc. peştii. PISTÎRE; s.,f. v. plştire.. PISTOCEÂLĂ s. f. v. pistoseală. PISTOCÎ vb. IV v. pistosi. PISTOCÎT1 ş. n. v. pistosit1. PISTOCÎT2, -Ă adj. v. pistosit2. PISTdL1 s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, care seVnînuieşte cu o singură mînă, .revolver; p. e x t. zgomot făcut în urma declanşării acestei arme. Primind, pe Dumitraşco Buhuş şi cercindu-l, au găsii pistol mic în mănică supus. N. Costin, let. ii,.51/9. Vine şi Golescul spătar şi Bălean logofăt şi soţiile lor cu arme încinşi şi cu pistoale. R., Popescu, cm i, 506.. Au-ieşit.... paşa cu. pistoale la-cal şi cu toată oastea călărime (a. 1716). gcr ii, 18/11. I-au dat şi o păreche de pisloalecu locuri(a. 1753). Iorga, b. r. 336. Sd-mfijei ...o păreche pistoale englezeşti (a. 1795). id. s. d. viii, 31. Ţinea inlr-o mină sabia şi intr-alta un pistol. ist. carol xii, 75r/13. Veni cu şeasesprezece mii cavaleri teutoni armaţi cu cîte o puşcă şi un pistol. Bălcescu, m. v. 138. Spade, pistoale, pumnaluri, ciubuce de cel mai mare preţ. cr (1848), 402/79. Scoţind un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. Negruzzi, s. i, 21. Alţii in~ săbii se exersează, Alţii pistoale Slobod în vînt. Bolliac, o. 151. Ne-a pus pistol şi sabie la brîu. Ghica, s. 45. După ce-l veţi prinde, să daţi semne din pistoale. Hasdeu, r. v. 154. Îmi încărcai deci pistoalele şi sării din corabie pe pămînt. Alecsandri, o. p. 257. Hasan intră in cortul nostru să-şi ia pistoalele. Bolintineanu, o. 300. La brîu două lungi pistoale ghintuite. Odo-bescu, s. i, 132. Şi-mi arată un pistol turcesc încărcai. Caragiale, o. i, 17. S-auzca în depărtare chiuit de danţ şi. pocnete de pistol. Delavrancea, s. 16 ..A. venit ... in cîntece de lăutari, în chiuit vesel şi pocnete de pistoale. Vlahuţă, o. a. ii, 48. Pistoalele cu o {avă (ţeavă) ori cu două se folosesc la nunţi, cumetrii, lăsaturi de şec. Pamfile, i. c. 148. Acela slobozise cîleva focuri de pistol. Gîrleanu, n. 39. Din cind în cînd, cîte un pocnet de pistol deştepta toată valea. Bujor, s. 99. Să-ţi spun drept, cucoane, că m-ai vîrîi in spărieţi cu pistolul dumilale. Hogaş, dr. i, 67. Scoate-ţi din tainiţă.... pistoalele şi iataganele.. Galaction, o. a. ii, 37. Toată lumea ştie că am omorît un adversar cu pistolul. Camil Petrescu, t. i, 10. Pocnea biciul meu ca un. pistol. Vlasiu, a. p. 45., Şi-a cercetat de aproape pistoalele. Sadoveanu, o. xi,, 249, In sala tronului, prinţii. . ..se înfruntau cu pistoalele. Arghezi, b.; 145. Peretele din fund ,era învelit într-un mare caşmir pe care atirnau arme vecjii, iatagape,. pistoale cu minere sidefate. Căli-nescu, e. o. i, 81. Nu-mi face plăcere şă umblu cu pistolul. Stascij, r. a. i, 238. Un paznic arnăut, cu puşcă, pistoale,şi iatqgftn...le deschise, v. rom. decembrie 1954,. 38^, Tragi un, foc de chistol şi-i.vîri în pămînt de spaimă. Galan, z. r. 313.. Pistolul..ii căzuse în chiuvetă- Preda, r. 240. Mai ai piştolu acela ? T. Popovici, se. 231. li zornăiesc pistoalele la mijloc. Labiş, p. 83. Din sala de dincolo de uşa mascată cu o perdea neagră se auzeau pocnete, de pistol şi galop de cai. Barbu, p. 177. Pandelaş, un grec voinic Cu pistoale sub ilic. Alecsandri, p. p. 135. Dar culcat şi cum culcat ? .. . Cu pistoale La picioare. Jarnîk-Bîr-seanu, d. 308. Că-i duşmanu lingă mine Cu două pistoale pline., şez. i, 235. Dar ce arme-şi încingea? Tot pistoale ferecate. Păsculescu, l. p. 238. Cu arme Pline la cap, Cu pistoale La picioare. Balade, ii, 107.; Şi să nu moară-uşor, Fie-i moartea de pistol, folc. transilv. i, 290. Neaoş, cu palmele goale, La brîu cu şapte pistoale, Fuge potera de moare. folc. mold. i, 150. Cum e turcul, şi pistolul, se spune despre două persoane care se potrivesc una cu alta (mai ales în rău). Cf- Neoruzzi, s. i, 250, Bolintineanu, o. 444, Zanne, p. iii, 346, vi, 415. <0> Pistol-milralieră = armă automată uşoară, mai scurtă decît puşca-mitralieră, cu bătaie mai redusă şi mai uşor de mînuit decît aceasta; automat. Cf. ltr2, dm, der. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă (sau de rachete) — pistol cu ajutorul căruia se trag cartuşe de semnalizare luminoasă. Cî. dm, der. Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută umplute cu praf de puşcă, produce o pocnitură puternică. Păzesc bostana numai dacă îmi va cumpăra un pistol de dopuri, s ianuarie 1961, 42. Pistol de soc = jucărie rudimentară formată, dintr-o ţeavă de soc. în care un piston împinge un. dop (de plută, de cîlţi etc.) care, prin comprimarea aerului, produce o pocnitură asemănătoare cu aceea a pistolului (X); p. restr. beţişorul care împinge dopul la această jucărie. Scotca un sunet împuţinat, rebegit şi ridicol, ca plesnitura unui pistol de soc. C. Peîrescu, î. i, 132, cf. alr sn v h 1 305, 1 306. <0> E x p r. (Regional) Gol (ba un) pistol sau îmbrăcat pistol = a) complet dezbrăcat, în pielea goală, gol puşcă. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleţ verde, căci-era gol pistol. Ispirescu, l. 289, cf. Zanne, p. iii, 190, Pamfile, j. ii, 160; b) p. e x t. sărac. Tocmai atunci. . . îmi rămăsese punga plină de întunerec şi lăzile pline de vini, casa îmbrăcată puşcă şi eu îmbrăcat pistol. Gorjan, h. ii, 5/25, cf. Zanne, p. iii, 170, 190, vi, 230. (Regional) Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac. Aşa le-am pomenit, golan pistol şi mîndru de nu-ţi ajunge cineva nici cu strămurarea la nas. pr. uram. 130, cf. Zanne, p. v, 570. + P. e xt. Foc, glonţ tras de cineva cu pistolul1 (1). Cadînele trăgeau puşti şi pistoale după ferestre. Ghica, s. 19. Am auzit lămbă-lăul, că zbierau . . . şi trăgeau la chisloale. Petică, o. 30. N-ai tras nici un pistol? Galaction, o. A. i, 262. Pistoalele noastre nu-i mai puleauajunge. Stancu, h. a. i, 80. 2. Denumire a unor probe sportive de tir care se execută cu pistolul1, (1), prin trageri automate asupra unor ţinte mişcătoare sau prin trageri foc cu foc asupra unei ţinte fixe. Pistol viteză, der. Pistol precizie. ib. ’ 3. P. a n a 1. (Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol1 (1), care serveşte la acoperirea suprafeţei unui obiect prin împroşcare cu diferite substanţe. Cf. ltr2, der. <0> Pistol de metalizare (sau de metalizat) — aparat pentru metalizarea prin topire, pulverizare şi împroşcare a suprafeţelor obiectelor de metal, de lemn, de materiale textile etc. Cf. ltr2,,dm, der. Pistol de vopsit = aparat care-serveşte ta vopsirea obiectelor prin pulverizarea, proiectarea şi repartizarea uniformă a vopselei pe suprafaţa acestora. Cf. ltb2, dm, der. Pistol de nituit= aparat folosit la nituire; ciocan-revolver. Cf. ltr2, dm. Pistol de sudură = aparat de sudură; suflai. Cf. dm, der. Pistol cu aer comprimat = perforator (l) pneumatic. Pirîiau pistoalele cu aer comprimai, un excavator încărca şiruri de camioane. Preda, r. 96. 4. P. an a 1..(Eufemistic; prin Bucov. şi prin Transilv.) Penis. Cf. şez. vii, 80, mat. pialect, i, 86.. 7177 PISTOL2 - 648 - PISTORNIC 5. (Regional) Globultţ făcut din lut umezit, scobit la mijloc şi care pocneşte cind este izbit de pămlnt. Corn. din Marginea-Rădăuţi. 6. (Prin Transilv.) Gaură (de mină) puţin adtncă in care se pune un exploziv. Com. Paşca, cf. Lexic reg. 21. — PI. : pistoale şi (Învechit şi popular, i, m.) pistoli (şez. IV, 198). — Şi: (regional) pişe61 (h viii 284, arh. folk. iii, 158), piştói, pestói (h ii 147) s. n. — Din ngr. maxoXi, germ. Pistóle, magh. pistoly. PISTÓL2 s. m. Monedă de aur (franceză, spaniolă, italiană, engleză) a cărei valoare a variat după epoci. Cf. Valían, v. Scoase o pungă plină cu pistoli de aur. Filimon, o. i, 207. Afară de banii ce-i are slrinşi şi ascunşi acasă, mai are şi două sule de pistoli de aur cusuţi in fundul pălăriei. Caragiale, o. iv, 142, cf. Şaineanu, d. u., Scriban, d. — Pi. : pistoli. — Şi: (învechit) pistólá (pi. pistóle) s. f. Scriban, d. — Din fr. pistóle. PISTOLAGÍU s. m. (Rar) Pistolar. Iordan, l. r. a. 158, ci. scl 1958, 154, sfc iv, 187. — PI. : pistolagii. — Pistol1 + suf. -agiu. PISTOLÁR s. m. Persoană specializată în tragerea cu pistolul1 (I); spec. sportiv specializat în probele de pistol1 (2)5 (rar) pistolagiu, (peiorativ) pistolard. Ii e frică de pistolarii noştri. Stancu, r. a. i, 217, cf. DNa. — PI. : pistolari. — Pistol1 + suf. -ar. PISTOLÁRD s. m. (Peiorativ) Pistolar. Ei, pisio-larzii de ieri şi „culturalii“ deastăzi, nu au nici un patos. Tribuna, 1959, nr. 27, 3/4, cf. sfc ii, 120, iv, 179. — PI. : pistolarzi. — Pistol1 -f. suf. -ard. PISTOLÂŞ s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisto 11(1); (învechit) pistoluţ. Cf. ddrf, dm. Pasărea . . . ii arătă un pistolaş de aur foarte frumos. Sbiera, p. 69. — PI. : pistolaşe. — Pistol1 + suf. -aş. PISTÓLA s. f. v. pistol2. PISTOLEABA s. f. (Regional; mai ales art.) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. h xi 247, xiv 32. — Şi : pristoleăncă s. f. Filimon, ap. ŞXineanu, d.u., DDRF, C. Petrescu,.c. V. 78. — Pistol1 -f suf. -eancă. PISTOLÉT s. n. 1. Armă de ioc portativă, semiautomată, scurtă şi uşoară, care permite tragerea cu o singură mînă; (învechit) mordai. Pistoletele civile au precizie inferioară celei a pistoletelor militare, ltr2, cf. dm. Pistoletul are magazia de cartuşe In formă de încărcător, montat tn patul său. der, cf. dn2. 2. Florar (pentru desen). Cf. ltr’, dm, dm2. r— PI. : pistolete şi (rar) pistoleturi (dn2). — Din ir. pistolet. PISTÓLNIC s. n. v. pistornic. PISTOLNICÍ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică prescuri) A imprima cu pistornicul(l) semnele rituale (Peştişani-Tîrgu Jiu). Cf. alr n/836. — Prez. ind.; pistolnicesc. — V. pistolnic. PISTOLTJŢ s, n. (învechit) Pistolaş. Cf. lb. — PI.: pistolufe. — Pistol1 + suf. -IX/. PISTÓN s. n. 1. Organ de maşină sau parte a unor instrumente, aparate etc. care efectuează o mişcare de translaţie rectilinie alternativă într-un cilindru în care se găseşte un fluid sub presiune şi care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică, sau invers. Cf. Negulici, Stamati, d. Corpul cel gras ce s-a întrebuinţat spre a unge pistonul. Marin, pr. i, 2/2. Aburul împinge pistonul, id. f. 8/16, cf. 75/17. Asemenea va unge cu untdelemn pistonul. parab. 93/10, cf. 124/14, ddrf, Barcianu, Alexi, w,. ŞXineanu, d. u. Metalul topit care se găseşte in căldarea de topire, pătrunde... în cilindrul acesteia şi apoi este presat in tipar prin coborîrea pistonului. Ioanovici, tehn. 108. Un zgomot ritmai de roti şi pistoane creşte, se apropie, devine asurzitor. Sebastian, t. 207. Ameninţa, repezindu-şi in sus braţul ca un piston. Sadoveanu, o. xvii, 185, cf. Scriban, d. Pistoanele se toarnă de obicei din fontă, care este materialul cel mai potrivit. Soare, maş. 118, cf. 209. Mişcarea pistonului e determinată de mişcarea manivelei. Ionescu-Muscel, ţes. 510. I.a ultimul păcănit de piston, intră în acţiune macaralele, contemp. 1954, nr. 407, 7/1. Pistonul fişîie prelung, v. rom. martie 1955, 237, cf. ltr2. Apăsăm apoi pe pistonul seringii. Belea, p. a. 221. Pistonul are o mişcare de translaţie rectilinie, der. + Tub cilindric introdus In interiorul unui instrument muzical de suflat spre a-i schimba dimensiunile şi a da astfel posibilitatea de a produce sunete cromatice ori cu un semiton mai jos sau mai sus. Cf. Ivela, d.'m., cade. 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. Cf. Ivela, d. m,, dn2. + Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu Ia unele instrumente muzicale de suflat. Cf. dn2. — PI. : pistoane. — Din fr. piston. PISTONA vb. I. Tranz. (Tehn.; complementul indică lichide, mai ales ţiţei dintr-o sondă) A extrage, a împinge etc. cu ajutorul unui piston (1) special. Cf. dl, dm, dn2. + F i g. (Familiar) A stărui, a insista pe lingă o persoană pentru obţinerea unui anumit lucru. Cf. dl, dm, dn2. — Prez. ind. : pislonez. — Din fr. pistoiiner. PISTON A J s. n. (Tehn.; rar) Pistonare. Cf. ltr3, DM, DN2. — PI. : pistonaje. — Din fr. pistonnage. PISTONARE s. f. (Tehn.) Acţiunea de a pistona; (rar) pistonaj. Operaţia de pistonare are . . . un rol important la punerea în producţie (pornirea) a sondelor, ltr2, cf. dl, dm. Pistonarea se execută cu ajutorul unui piston de formă specială, der, cf. dn2. — PI. : pistonări. — V. pistona. PISTdRNIC s. n., s. m. (sg.) 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii şi iniţialele rituale; (rar) pecetar (2). Cf. lb, Valian, v., Ponzu. 1 priscornic pentru 2 biserici. I. Ionescu, d. 115, cf. lm, ddrf, Barcianu, Alexi, w. De dalac unele babe deseîntă cu un cuţit, cu un pistornic şi un fir de mătură. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 44. La prescure, pe fiecare corn al ei se află semnele lăsate de priscornic, cînd au fost apăsate înainte de a se vîrî în cuptor. Pamfile, i. c. 197, cf. 378. Chistornic, pecetea cu care se întipăresc prescurile. Păcală, m. r. 429. Lasă, mîndră, iubitul Ş-apucă cbistomicul. Fost-a vreme de iubit, Acum la călugărit! Jarnîk-Bîrseanu, d. 449, cf. Viciu, gl., Păsculescu, l. p. 92, Boceanu, gl., Caba, săl. 92, Georgescu-Tistu, b. 88, L. Costin, gr. băn. ii, 160, chest. viii 27/12. Mă dusei in pădure, Şi tăiai un retevei Nici de-o palmă Nici de-un pumn Şi făcui un lucru bun (Pistolnicul de prescuri). mat. folk. 1 218. 2. S. m. (sg.) Plantă erbacee din familia malva-ceelor, cu tulpina înaltă şi cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuinţează pentru însemnat prescurile; 7193 PISTOS - 649 - PISTRICIOR (regional) crucea-plinii, floarea-crucii, floarea-pîinii (Abutilon theophrasti). Gf. Panţu, pi-, com. din Tur-nu-Măgurele. — PI.: (1) pistornice. — Şi: (regional) plstolnlc, priscdrnic, prist6lnic (tdrg, Viciu, ol., Boceanu, gl.), pristornic (Scriban, d., şez. xix, 193, Georges-cu-Tistu, b. 88) s. n. \ — Etimologia necunoscută. Cf. v. sl. ntCTd. — Pentru priscornic, pristolnic, pristornic, cf. prescură. I’IST<5S, -OÂSĂ adj. (Prin nordul Munt.; despre vase; cu sens neprecizat, probabil) Care lasă să picure, să iasă afară (din el) un lichid. Cf. p i ş t i (2). Soacre mare, Poftim pin-afară, Ia astă ploscă pisloasă, A şezut crăcănată, Mare şi spătoasă. Georgescu-Tistu, b. 17. — PI.: pistoşi, -oase. — Cf. pişti. PISTOSEÂLĂ s. f. I. 1. (Prin vestul Munt. şi sudul Olt.) Obiect (mai ales aliment) zdrobit, sfărîmat, terciuit (şi din care nu se mai poate alege nimic). Cf. pistosi (2). Cf. com. sat. m, 51. S-au făcut prunele pistoseală pe jos. Udrescu, gl. Mi s-au făcut toate ouăle pistoseală in coş. id. ib. Pruncie sini pistro-ceală pe jos, trebuie luate numaidecit, că se duc. id. ib. ■v> F i g. Mi-a făcut spinarea pistoseală. id. ib. M-a făcut pistoseală coasa. id. ib. 2. (Regional; la pl.) Piftie (1), răcituri (Voinea-sa-Călimăneşti). Cf. alr i 745/798. j II. (Regional) Cheltuială, întreţinere zilnică cu hrană. Să iau bani de pistoseală, Gălbiori de chirdo-seală, Să-mi ţin oastea cu mincare. Păsculescu, l. p. 213, cf. dr. ii, 794. — Pl. : pistoseli. — Şi: pistoceâlă (Udrescu, gl.), pistroceâlă s. f. — Pistosi + suf. -eală. PISTOSÎ vb. IV. 1. Refl. (învechit, rar) A seca. Pe la multe locuri izvoare de apă s-au pistosit, iar altele s-au dat de faţă. Zilot, ap. ddrf. 2. T r a n z. (Regional; complementul indică oameni) A zdrobi, a sfărîma, a măcelări. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. l-au dezbrăcat pîn’la cămăşi, pistosindu-i şi cu paturile puştilor. în dr. ii, 794. Şi pe turci ii pistosea Pină scrumul râmi nea. 3'eodorescu, p. p. 572, cf. 567. Pină Novac laie zece, Pe toţi Gruia pistoseşte. Păsculescu, l. p. 261. Turci Bogaţi Că sărăcea, Greci Haini Că chisăgea, Leşi Păgîni Că pistosea. ant. lit. pop. i, 487. <>■ Refl. pas. Sf. Gheorghie cu piatră grea se pistoseşte (sflrşitul sec. xvm). Grecu, p. 407. + (Complementul indică fructe, legume etc.) A strivi, a terciui; a făcălui. Cf. Scriban, d. Eu cum am răbdare? Că mă altoieşte, mă sapă, mă pliveşte..., mă culege, mă pistoseşte, mă fierbe. Rădulescu-Codin, î. 41. Pistosim prăşlina. alr sn i mn h 235/899. Mai pistoseşte prunele in butie cu parul, ca să fiarbă mai iute. Udrescu, gl. Pistro-ceşte şi tu fasolea, dac-o vrei sleită, pină mestec eu mămăliga. id. ib. O Refl. Srau pistosit ouăle-n buzunare. id. ib. + F i g. (Prin vestul Olt. şi prin vestul Munt.) A bate tare, a snopi în bătaie. Cf. Boceanu, gl. L-a pistosit cumsecade, id. ib. L-au prins furind şi l-au pistosit in bătaie. Udrescu, gl. + (Prin vestul Munt.) A masa1 (puternic). Cf. Udrescu, gl. + (Prin vestul Munt.; complementul indică oameni) A-l obosi, a-1 istovi, a-l extenua munca, eforturile fizice. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind. : pislosesc. — Şi: (învechit) pistoşi (ddrf, Barcianu, Alexi, w.), (regional) pistoci (Udrescu, gl.), pistroci vb. IV. — Etimologia necunoscută. PISTOSÎRE s. f. Acţiunea de a (se) pistosi. I. (învechit, rar) Cf. pistosi (1). Cf. ddrf. 2. (Regional) Cf. pistosi (2). Cf. Polizu, ddrf. + F i g. Bătaie (zdravănă). Cf. ddrf. — Pl. : pistosiri. — Şi: (învechit) pistoşire s. f. DDRF. — V. pistosi. PISTOSÎT1 s. n. (Prin vestul Munt.) Faptul de a (s e) pistosi. Cf. Udrescu, gl. — Şi: pistocit (Udrescu, gl), pis(roclt (id. ib.) s. n. — V. pistosi. PISTOSÎT2, -Ă adj. (Regional; despre legume, fructe etc.) Zdrobit, strivit, sfărîirat, pisat, terciuit. Cf. pistosi (2). Cf. ddrf. Erau merele pistosile, se bătuseră in căruţă. Udrescu, gl. Stau prunele pislro-cile pe jos. id. ib. Am găsit un ou pistrocit. id. ib. + F i g. (Despre oameni) Bătut tare, snopit în bătaie. Cf. ddrf, Udrescu, gl. + (Prin vestul Munt.) Istovit de muncă, de eforturi fizice. A venit pistosit de la arie. Udrescu, gl. — Pl. : pislosiţi, -le. — Şi: (învechit) pistoşlt, -ă (ddrf), pistoeit, -ă (Udrescu, gl.), pistrocit, -ă adj. — V. pistosi. PISTOŞÎ vb. IV v. pistosi. PISTOŞÎRE s. f. v. pistosire. PISTOŞÎT, -Ă adj. v. pistosit2. PISTREÂLĂ s. f. I. (învechit) Distanţă pină Ia care poate ajunge o săgeată, un proiectil; p. e x t. distanţă de pe sol corespunzătoare bătăii unei săgeţi, unui proiectil. Den Ierusalim pină tn Vithania sintu cincisprăzece pistrcale, ce sintu doauă mile şi jumătate. Coresi, ev. 97. Era aproape de Ierusalim ca la 50 de pislreale (a. 1669). gcr i, 187/26. Şearpele . . . purcesă trăgîndu-să după s«[î]/j/[u]/ loc de o pislreală. Dosoftei, v. s. decembrie 209v/31. S-au depărtat calrii pistrele de la căzaci. N. Costin, let. i a, 93/16. Marsără aşă cu toţii la un locu, cil o pislreală de săgeată.Neculce, l. 145, cf. 236. Mergem pe apă in sus, ca o pislreală de loc (sec. xvm). Iorga, s. d. xii, 229. + (învechit, rar) Interval de timp (delimitat). A nopţii pislreală să trecem. Dosoftei, mol. 84. 2. (învechit, rar) Loc special amenajat pentru alergări, întrcceri etc. Alergă ia locul cel de nevoinţă la pislreală şi intrind in mijlocul zborului, strigă cu mare glas. Dosoftei, v. s. decembrie 199r/25. — Pl. : pistrele şi pistreale. — Şi: pestreălă S: f. ddrf. — Din slavonul np'bcTplMi. PISTRELĂ vb. I. Intran z. (învechit, rar) A ţîşni (împrăştiindu-se) în toate părţile; a împroşca, (învechit) a popistrela. De la cruce sărea pistrelind scin-lei. Dosoftei, v. s. decembrie 243T/28. Faţa ia ... eu foc pislrelează. id. ps. 50/11, cf. Scriban, d. — Prez. ind. : pislreltz. — De la pistreală. PISTpELĂTÎTRĂ s. f. (învechit, rar) Ţîşnire (în toate părţile), împroşcare; (concretizat) ceea ce a ţîşnit. Şi-l bătu cu ştranguri atlla de cumplit, cit s-au roşit pămintul jos de pistrelălurile singelui. Dosoftei, v. s. octombrie 70r/7. — Pl. : pistrelături. — Pistrela + suf. -ătură. PISTRICÎL, -EĂ adj. v. pestricel. PISTRICIOĂIE ’ s. f. pl. (Regional) Pistrui (II) (Cerneţi-Drobeta Turnu Severin). Cf. alr i/i h 26/850. — Pestriţ + suf. -oaie. PISTRICItÎR, -OArA adj. v. pestrieior. 7208 PISTRICIOS - 650 - PISTRUIEŢ PISTRICIOS, -OASĂ adj. v. pistricos. PISTRICIUNE s. f. v. pestriciune. PISTRICdS,-OASĂ adj. (Regional) 1. Pistruiat (1) (Banloc-Timişoara). Cf. dr. ix, 419. 2. (în forma pislricios) Pestriţ (I), Împestriţat (Bocşa). Cf. L. Costin, gr. băn. ii, 152. Pâsăruică pistricioasă. id. ib. — PI. : pistricoşi, -oase. — Şi: pistricios, -o¿¡să adj. — De la pistrui. PISTRÎGI s. m. pl. (Regional) Pistrui (II) (Petrova-Vişeu de Sus). Cf. dr. ix, 421. — Cf. pistrui. PISTRldl, -OAIE adj. (Prin Transilv. ; despre oi) Pistru. Ieste o oaie pcistrioale. arh. folk. vi, 83, cf. 176: Zis-a oaia Pistrioaia: Măi, Ioane, Sinlioane! FOLC. TRANSILV. I, 332. — Pronunţat: -tri-oi: — Pl. : pislrioi. — De la pistru. PISTRITITrA s. f. (Prin Transilv.; cu sens nepre-cizat, probabil) Cusătură, motiv (lucrat pe ii şi pe fote). Poate fi nana făloasă, Podu-i ţese, podu-i coase; Podu-i face pisiriluri, Pe şale şi pe şolduri, folc. transilv. i, 195. — Pl. : pisiriluri. — [îmjpistri + suf. -tură. PfSTRIT1, -A adj. v. bistriţ.. PISTRÎŢ2, -A adj. v. pestriţ. PISTROCEAlA s. f. v. pistoseală. PISTROCÎ vb. IV V. pistosi. PISTROCÎT1 s. n. v. pistosit1. PISTROCÎT2, -A adj. v. pistosit2. PÎSTRU, -A adj. (Regional, mai ales Ban.; despre oi) Care are pete (negre) pe bot; (regional) pistrioi. Cf. Scriban, d.; h xviii 141, 261, Liuba-Iana, m. 111, Novacoviciu, c. b. i, 18, chest. v 75/48, 76/37. + (Substantivat, f. ; prin Mold.) Pînză groasă cu dungi colorate, întrebuinţată la confecţionarea saltelelor. O saltea subţire îmbrăcată cu pislră vărgată cu roş. Hogaş, dr. i, 246. O odaie încăpătoare şi luminoasă, cu două paturi curat aşternute cu saltele de pistră şi cu macaturi de cit. id. ib. ii, 5, cf. Scriban, d. — Pl. : pistri,-e. — Din v. sl. rîKCTpiv. PISTRIÎGA s. f. v. păstrugă. PISTRTÎI, -IE adj., s. m. I. Adj. 1. (învechit şi regionai; despre animale) Pestriţ (1). Prcîmbla-voi astăzi toate oile tale şi voi aleage oacărele şi pistruile oi şi negrii dintre miei şi pistruile capre. Palia (1581), 121/5. Să nu-mi port sugnă pestriie, Că la Bosnia-i bătălie. T. Papahagi, m. 26. Păsăruică pislruie Pe copaci în sus se suie (Fasolea). Gorovei, c. 140. + (Substantivat) Animal (domestic) pestriţ (1). Cf. Precup, p. 24, h ii 117, chest. v 75/15, 18, 48, 77, 98, 76/8, 32; 70. 2. (Rar) Pistruiat (1). Spală-te degrabă cu apă de soc ca să nu te faci chistrui. Alecsandri, t. 603. Cu fata vioaie, cirn şi pistrui. Caragiale, o. i, 220. Flăcă-uaşul cel subţiratic, cu gîtul lung şi cu obraz pistrui. Sadoveanu, o. x, 611. 3. (Rar) Pestriţ (3), împestriţat. Un izvor. . . şerpuia printre straturi pistruie de flori. ap. tdrg. II. S. m. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre petele mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni (mai ales sub acţiunea razelor 'solare sau a vîntului), (rar) pistruială (1), (regional) pistriciune (v. pestriciune 2), pestriţură; p. gener. pată (2). Cf. lb, Polizu,Barcianu. Oul de curcă furat se pune lingă foc pînă lasă un fel de apă cu care se şterg chistruile. N. Leon, med. 87. Avea ochi negri vioi şi pestrui pe obraz. Bassababescu, v. 180. O nemţoaică uscată şi cu pistrui citeşte. Cazimir, gr. 36. Soldatul cu obrazul stropit de pistrui se opri. C. Petrescu, î. ii, 43, cf. i, 271. Era un om blînd şi dolofan cu pistrui pe obraz. Sadoveanu, o. xi, 452. Parcă îi scuturase cineva in fată o bidinea de văpsea roşie, aşa de mulţi pistrui avea pe obraz. Bakt, e. 357. Un băiat cu faţa plină de pistrui ... se căzneşte să le tină pasul. Stancu, d. 338. Mutrişoara lui rotundă, stropită cu un pumn de pistrui, v. rom. septembrie 1953, 167. Pistruii de pe nas părură mai aprinşi ca altădată, ib. octombrie 1954, 119. Ochii albaştri şi nenumăraţii pistrui de pe fa{ă ii dădeau un farmec deosebit. Beniuc, m. c. i, 130. O biată cenuşăreasă cu pistrui şi pantaloni, s mai 1960, 103. Cine pune mina pe ou de rîndunică. . . capătă chistrui (pistrui — puncte negricioase) pe obraz. şez. vii, 116. <0> F i g. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punciînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. Rebreanu, r. i, 70. Trec corbii umplînd cerul de pistrui. Lesnea, a. 108. — Pl. : pistrui. — Şi : (popular) pestriii, -ie adj., s. m., (învechit) pistrtiie (lb, Polizu, Alexi, w., tdrg) s. f., (regional) pestrîi, -ie adj. — Pistru -f suf. -ui. PISTRUI A vb. I. Refl. şi t r a n z. A face sau a face să capete pistrui (II). ^ P. gener. (Rar) A (se) păta (2). Bandajul alb se pislruia sîngeriu lingă ureche. v. rom. august 1955, 47. Pronunţat: -tru -ia. — Prez. ind. : pistruiez. — De la pistrui. PISTRUIALĂ s. f. (Rar) 1. (Cu sens colectiv) Pistrui (II). Pistruiala se accentuează vara. 2. Calitatea de a fi pestriţ (1). Subvarictăţi de calcco-larii, căutate. . . pentru pistruiala lor. ap. tdrg. — Pronunţat : -tru -ia — Pl. : pistruieli. — Pistrui + suf. -eală. PISTRUIAT, -A adj. 1. (Despre oameni sau părţi ale corpului lor) Care are pistrui (II), cu pistrui; (rar) pistrui (I 2), (regional) pistricos (1). Vreo doi, pistruiaţi şi cu un tort de aur roşu încurcai pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni care se credeau de-a dreptul coborîle din soare. Macedonski, o. iii, 15. Un băietan nalt şi pistruiat. . . pregătea benzile pentru expediţie. Vlahuţă, d. 40, cf. ddrf, Alexi, w. Făcu un semn ...cu mina foarte albă şi pistruiată. C. Petrescu, a. 320. Sergentul . . . , un roşcat pistruii, forma cu delincvenţii un pluton zis de pedeapsă. Brăescu, o. a. ii, 137, cf. Scriban, d. Remarcă. . . fata ei recent pistruiată. Călinescu, s. 332. A fost văzut. .. plecînd cu un preot pistruiat pe fa{ă. id. ib. 739. Privirile lui întîlniră o fetiţă pistruială. Stancu, r. a. iv, 126. Acolo se ducea el pe jos cu doi colegi — un evreu pistruiat. . . şi un ungur. Beniuc, m. c. i, 70. Aşa ... a fost el întotdeauna — roşu şi pistruiat. Galan, z. r. 252. Un tînăr pistruiat intră în vorbă cu el. T. Popovici, se. 28. Erau negricioşi, pistruiaţi, albi, roşcovani sau vineţi la piele. gl 1961, nr. 3, 5/5. 2. (Rar) Pestriţ (1). Cu florile . .. pistruiate cu roşu vioi. ap. tdrg. Grămezi de ouă pistruile, ascunse de pichere sub tufele de mătrăgună. Brăescu, o. a. ii, 11. — Pronunţat: -tru -iat, — Pl. : pistruiaţi, -ie. —Şi: (rar.) pistruit, -ă adj. — Pistrui + suf. -at. PISTRtîIE s. f. v. pistrui. PISTRUIÎŢ, -IAţA adj. (Prin Munt.; despre animale) Pestriţ (1). Ce-ţi pare mai blînd, mai plăpînd ; ca oiţili, berbeci. . ., miei, mieiilţ... pistruieţi,. .pistru-ieţe ? Jipescu, ap. gcr ii, 258, cf. tdrg. — Pronunţat : -tru -iei. — Pl. : pistruietL. -e. — Pistrui + suf. -eţ. ■ 7228 \ PISTRUIT - 653 — PIŞĂLĂU PISTRUfT, -A adj. v. pistruiat. PISTRUÎŢ, -A adj. (Prin estul Mold.; despre animale) Pestriţ. (1). Ce oiţă pislruiţă, Ea din grai aşa grăia. chest. v 174/24. — PI.: pisţruiţi, -e. — Pistrui + suf. -iţ. * PISTRUŞdR, -OARĂ adj. (Prin sud-estul Olt.; despre animale) Pestriţ (1). Păsărică pistruşoară. gr. s. vi, 159. — PI.: pistruşori, -oare. — Piştru + suf. -(u)şor. PISTUÎ vb. IV. Intranz. (Rar) A spune „pst“ pentru a atrage atenţia cuiva, pentru a chema (pe cineva) Încet şi discret. L-a chemai pisiuind. C. Pe-trescu, c. v. 268. — Prez. ind. : pisluiesc. — Pst + suf. -ui. PISlJl s. f. pl. (Rar) Mîţişori, v. m î ţ i ş o r (II 1). Cf. Alexi, w. — Cf. p i s o il. PIStTLĂ1 s. f. (Rar) Pisicuţă1 (1). Cf. Jahresber. viii, 179. — Pl. : pisule. — Pis* 4- suf. -ulă. P1SÎTLĂ2 s. f. v. fasole. PISULEANCA s. f. (Regional) Pisicuţă1 (1) (Mînăs-tireni-Botoşani). i. cr. iii, 206. Miţa trage şi ea. Pină cind, pir, poc, popic! Se rupe coada pisulencei. ib. — Pl. : pisulence. — Pis2 + suf. -uleancă. PISULÎCĂ s. f. (Regional) Pisicuţă1 (1) (Gura Sărăţii-Buzău). alr sn iii h 671/728. — Pl. : pisulici. — Pis2 + suf. -ulică. PISULTÎG, -OĂGĂ subst. v. pisălog. PIŞ1 interj. (Popular; adesea repetat) Guvînt care imită zgomotul produs de cel care urinează. + (Substantivat) Urină. — Onomatopee. PIŞ2 interj. (învechit, rar; adesea repetat; şi substantivat) (Cuvînt care imită sunetul produs de) şoaptele spuse la urechea cuiva. Cf. dr. iv2, 885. Pişpăilorul cu piş-piş la ureche se hrăneşte. Zanne, p. viii, 303. Cu piş-piş poţi dobindi, dar numai vătămare, la stă-pinirea la. id. ib. Pişpăitorul şi făţarnicul, amindoi deopotrivă, de faţă te vind, unul cu piş-piş şi cellalt cu pup-pup. id. ib. 304. Pişpăitorul de piş-piş urechea ţi-o îndoapă, id. ib. + (Substantivat) Intrigant. Pe piş-piş să-l asculţi dar crezămint nici cum să-i dai. Zanne, p. viii, 304. — Şi: piş interj, dr. iv2, 885. — Onomatopee. PIŞ3 subst. v. pîş3. PIŞ A vb. I. (Popular) 1. R e f 1. A urina. Cf. Moxa, 370/13, Herodot (1645) 57, anon. car., lex. mars. 227, Budai-Deleanu, lex., drlu, lb, I. Ionescu, c. 91/26, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Grigo-riu-Rigo, m. p. i, 149, Brăescu, o. a. ii, 271, bl vi, 47, Preda, î. 100, Barbti, princ. 19, şez. xii, 157, alr i 1 655/840, alr i/i h 97. Pe dinele bătrîn se pişă vulpea (== pe omul neputincios toţi il batjocoresc). Zanne, p., i, 369. Am patru surioare şi se pişă toate la un loc (Ţîţele vacii). Gorovei, c. 373. (Intranz.) Auziţi voi ! Mie mi-i a pişa! Sbiera, p. 5. O (învechit) Pişind la perete sau cel ce se pişă la perete s. m., adj. = (persoană) de sex masculin. Voi piarde pre Ahaav pişind la păreate. Biblia (1688), 2631/24, cf. 2552/48. Vei surpa casa lui Ahaav pre cel ce să pişe la păreate. ib. 2721/37. O E x p r. (Regional) A nu şti pe unde se pişă găina = a fi (încă) neştiutor, naiv, fără experienţă. Cf. Pann, p. v. ii, 108/27, tdrg, Udrescu, gl. (Regional) A se pişa Împotriva vîntului = a) a se răzvrăti ; b) a-şi cauza singur un neajuns, voind să lovească în alţii. Cf. Zanne, p. ii, 670. 2. T r a n z. A uda, a stropi cu urină. Cf. gcr ii, 98/38, tdrg. Pisica a pişai covoru. Scriban, d. A fi ca Adam cind îl pişă ciinii, se zice în batjocură despre oamenii proşti. Cf. Zanne, p. vi, 467. <0> E x p r. (Regional) A pişa tot butuci = a fi obraznic şi prost. Cf. Negruzzi, s. i, 250, Zanne, p. ii, 670. (Regional) A-şi pişa ochii = a plînge (repede, uşor). Cf. Todoran. gl., Udrescu, gl. — Prez. ind. : piş; ger. şi: (învechit) pişind. — Lat. *pissiare. t PIŞALĂU subst. v. pişălău. PIŞARE s. f. (Popular) Acţiunea de a (se) pişa; urinare, (popular) pişătură (1), pişat (1). Cf. lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., h x 429. — V. pişa. PIŞAT s. n. 1. (Popular) Pişare. Cf. anon. car., DRLU, GRIGORlU-RiGO, M. P. I, 149, MAT. FOLK. 701. 2. (Popular ; concretizat) Urină; s p e c. must (18), pişălău (1). Cf. Herodot (1645), 268, lex. mars. 225, man. gott. 10, Budai-Deleanu,lex. ,Caiendariu (1814), 170/24, lb, Piscupescu, o. 136/1, Gorjan, h. i, 16/6, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Scriban, d., h iv 76, Teodorescu, p. p. 369, şez. iii, 37, alrii 5 678/47, 325, 414, 520, 551, 784, 791, 812, 848, 872, 876, 899, 928. <0> (Regional) Pişat de iapă = apă care nu s-a încălzit destul. Com. Iordan. 3. F i g. (Regional, familiar şi peiorativ) Băutură alcoolică de calitate inferioară; băutură (răcoritoare) caldă, lipsită de gust. Cf. Udrescu, gl., com. Ursu. 4. Compus: (regional) pişatul-boului = a) cusătură in zigzag cu care se prind diferitele părţi ale unei cămăşi ţărăneşti; (regional) pişăţăl. Cf. Ciauşanu, gl. ; b) numele unei pietre nedefinite mai de aproape. Cf. h xi 324. — Pl. : (2) pişaturi şi (regional, m.) pişaţi (Grigo-riu-Rigo, m. p. i, 55). — V. pişa. PIŞATĂ adj. (Prin vestul Transilv-; în sintagma) Lină pişată = lînă tunsă de pe coada oilor. Cf. a i 23, 35. — V. pişa. PIŞĂClGS, -OASĂ adj. (Popular; mai ales despre copii) Care se urinează mult şi des (in pat); (rar) pişă-tor, pişolcos (1), (regional) pişolciţ, pişălcios (1). Cf. lm, tdrg, mat. folk. 701. O (Substantivat) Pişeciosu nu se mai scapă in pat. ib. — Pl. : pişăcioşi, -oase. — Şi: pişecios, -oasă adj. — Pişa + suf. -(ă)cios. t PIŞĂLĂU subst. 1. (Popular) Zeama (cu urină) din gunoiul vitelor; (popular) must (I 8), pişat (2), (regional) mustăreaţă (4), mujdar (2), musteală (2), mustoare, mustalău, muştar1 (2), mustăraie, mustărie (3), mursă1 (3), murdărie (2), pişătoare (II). Gunoiul ..., cu atita va fi mai bun, cu cit mai mult pişălău vei slobozi in sau preste gunoi. Economia, 12/1, cf. bl ii, 60, alr ii 5 678, a i 22, 31, ii 7, 8, iii 4, 12, 17, 18, Teaha, c. n. 253, Udrescu, gl., mat. dialect, i, 85, Glosar reg. + P. e x t. Canal prin care se scurge pişă-lăul (1) (Topliţa). alr ii 5 679/228. 4 F i g. (Prin vestul Munt.) Lucru de calitate inferioară; amestec de lucruri în dezordine, talmeş-balmeş. Udrescu, gl. 7248 PIŞĂLGIOS - 652 - PIŞCĂ 2. (Regional) Numele unei boli de vite nedefinite mai de aproape (Niculiţel-Isaccea). Cf. h xiv 405. — Şi: (regional) pişalău (a i 22, mat. dialect, i, 85; pl. pişălauă), pişelâu (Teaha, c. n. 253), pişeleu (a iii 12) subst. — Pişa + suf. -ălău. PIŞĂLCldS, -OASĂ adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Mai ales despre copiii mici) Pişăcios. Cf. Udres- CU, GL. 2. F i g. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voinţă, m o a 1 e1 (I 5); nevoiaş, prăpădit. Cf. Udrescu, gl. <> (Substantivat) Cu pişălciosu-ăsla, nu mai ieşim deasupra nevoii, id. ib. — Pl.: pişălcioşi, -oase. — Pişa + suf. -ălcios. PIŞArTEAţA s. f. (Prin Olt. şi prin Mold.) Urină (de animale). Cf. Păsculescu, l. p. 121, 151, 368. — Pl.: pişărteaţe. — De la pişat. PIŞAtoARE s. f. I. (învechit) Colţ, loc ascuns unde cineva poate urina. Cf. Budai-Deleanu, lex., Polizu, Barcianu, Alexi, w. II. (Prin Ban. şi prin sud-estul Transilv;) Pişălău (1). Cf. alr ii 5 678/76, 105. III. 1. (Regional) Organul genital al calului şi al iepei. Cf. dr. v, 312, alr i 1 099/305. 2. (învechit) Organul genital al femeii. Cf. Polizu. 3. (Regional; în forma chişiloare) Băşica udului (la porc); chişiţă. Cf. Pamfile, j. i, 63, id. cr. 202, id. i. c. 56. IV. (Regional) Cascadă (mică). 1 s-a vestit Locul pişăloarclor să-l găsească Şi acolo monaslire să zidească. ap. Hasdeu, i. c. i, 139, cf. şez. vii, 178, Graiul, i, 13, chest. iv 43/856, alr i 430/116, 295, 595, 831, 835, a iii 8. — Pl. : pişălori. — Şi : (regional) pişitoăre, pişl-toăre s. f. — Pişa + suf. -ăloarc. PIŞĂTOr, -OARE adj. (Rar) Pişăcios. Cf. Barcianu, Alexi, w. — PI. : pişălori, -oare. — Pişa + suf. -ălor. PIŞAtORĂ s.f. (Popular) 1. Urinare. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w. 2. P. anal. Ploaie măruntă şi deasă de lungă durată; (regional) pişorniţă, pişoalcă (4). Cf. Polizu, ddrf. — Pl. : pişăluri. — Pişa + suf. -ălură. PIŞAŢÂL subst. (Regional) Cusătură în zigzag cu care se prind diferitele părţi ale unei cămăşi ţărăneşti; (regional) pişatul-boului. Com. din Bistriţa. — Pl. :? — De la pişa. PIŞCĂ vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică fiinţe) A prinde cu virful degetelor pielea sau carnea, ridiclnd-o puţin în sus sau stringînd-o şi producînd o senzaţie specifică de durere ; a ciupi, (regional) a piţiga (1), a picura (V 1), a pişcura1 (1). Cf. lb, Polizu. Trezeşle-ţi copilul din somn ... pe urmă pişcă-l tot cite oleacă şi el are să înceapă a ţipa. Creangă, p. 173, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Şăineanu,d. u., C. Petrescu, î. ii, 230. Mă-nghionteşti, mă pişti, ce naiba vrei ? Galan, z. r. 234. Pişc-o, muşc-o pe lelea, N-aştepla să zică ea. Doine, 228. Cu trei mindre petrecea : Una-l muşcă, alta-l pişcă Ş-alta cu vin îl stropeşte. Păsculescu, l. p. 281, cf. alrm ii/i h 128, a ix 1. O Fi g. Frusina pişcă inima tuturor bărbaţilor. Galaction, o. 128. îngrijorarea îi pişcă inima. Bră-escu, o. a. i, 410. <0> Expr. (Regional) A pişcă boul de corii = a-şi atrage o neplăcere. A-i sfătui de la multe spese, de la băuturile spirtoase, de la părăsirea obiceiurilor rele ele. înseamnă a pişcă boul de corn. Densusianu, ţ. h. 277. Pişcă-mă, Frăsină!, se spune cînd cineva face sau spune ceva nepotrivit, neaşteptat. Cf. Zanne, p. ii, 671, com. din Piatra-Neamţ. + (Complementul indică coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu degetele, ridicîndu-le puţin şi dîn-du-le apoi drumul pentru a le face să vibreze. Oprea chiorul stătea pe vine, rezemat de perele, cu cobza pe genunchi. Moţăia, însă degetele pişcau, arare, strunele. Pas, l. i, 33. Cu degetele tremurînde a pişcat strunele. v. rom. februarie 1954, 247. O F i g. Au pişcat struna glumeaţă a anecdotelor. Teodoreanu, m. u. 65. 2. Tranz. A rupe, a tăia, a smulge (cu vîrful degetelor, cu gura etc.) cîte puţin din ceva. Hm! cugetam eu, pişcînd din mămăligă şi sorbind.. . borşul. Hogaş, dr. i, 119. Cînd se vinde vita, este bine a pişcă ceva păr din frunte şi coadă. Gorovei, cr. 360, cf. alr ii 3 529/514. O (în credinţele populare) Vîrcolacii serii, Ce chiar din lună pişcă Cînd frunzele se mişcă. Bolintineanu, o. 72. O R e f 1. p a s. Se pişcă vîrfurile plantelor pentru a întîrzia înflorirea, ap. tdrg. Vîrful [caierului] se mai pişcă, adică se mai scoale din el păr şi se pune către partea de jos a caierului. Pamfile, i. c. 8. + R e f 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se roade puţin, a se găuri uşor ici şi colo, a se ciupi. S-au pişcat pantalonii pe la manşete. Udrescu, gl. + F i g. (Familiar) A(-l) fura cîte puţin (şipe nesimţite); a ciupi, a şterpeli. Era silit a se băga prin cămări, a-şi pişcă cevaşi de mîncare. Bărac, t. 11/1. Altu-ţî amăgeşte fata, altu te pişcă din ochi, allu le vinde cil ai clipi. Jipescu, o. 78. O Intranz. Ţi-a pişcat cincva din haine. Gorovei, cr. 242, cf. Paşca, gl. ^ Intranz. Fig. (Familiar) A realiza unele beneficii (ilicite) mărunte, a se alege cu ceva. De nu curge, măcar picură şi cine mişcă, tot pişcă. Creangă, o. 277. Cine şade, coada-i cade, cine mişcă, el tot pişcă. Pann, p. v. i, 151/10. 3. Refl. Fig. (Popular; despre lună şi despre conturul ei luminos) A descreşte, a scădea (treptat). Noi dinlr-un ceaslov putem şti ziua lunii şi ceasul cînd se pişcă. Negruzzi, s. ii, 178. Aceasta o fac ele cînd se pişcă luna, adică cătră sfîrşilul lunei. Marian, d. 198, cf. ddrf. Cînd se pişcă luna, adică alunei cînd luna e pe sfîrşite. Candrea, f. 430. Cînd luna plină începe a scade, se zice că luna se pişcă. Pamfile, cer. 62. Ştiu că-n sara asta se pişcă lumina lunii. Sadoveanu, o. x, 11, cf. ix, 417, alr sn iii h 806, a ix 2. 4. Tranz. (Despre insecte) A înţepa cu ajutorul unui organ bucal sau abdominal special adaptat. Muşte cîneşli le-au trimis să-i pişte. Dosoftei, ps. 262/1. Muştele în gură ii intra, viispile de ocfhi]... ii pişcă. Cantemir, ist. 79. N-ai simţii nimic prin somn 7 — Ba, parcă m-au pişcat nişte ţînţari. Alecsandri, t. i, 451. Cine [vrea] d-a ,,hai la groapa cu furnici“ care pişcă mari şi mici ? Delavrancea, s. 225. Mai bine mă pişte ţînţarii, decît să mă-nece fumul. Contemporanul, vi1( 30. Mă pişcau de spate şi de ceafă o întreagă republică de furnici. Hogaş, m. n. 11. Vreo pîrdalnică de albină. . . Te-a pişcat? Bassarabescu, v. 43. Umbli ca dracu gol, strigă ea. Vezi că te pişcă ţînţarii! Vlasiu, d. 199. Ţînţarii... ie pişcă pînă la sînge. Sadoveanu, o. ii, 430. Se părea că un purice cearcă să mă pişte. Sbiera, p. 183. Sara, cam pe la ojînă, O chişcă ţînţari de mînă. mat. folk. 1 053. Furnica, cit e de mică, şi lot, dacă o calci pe picior, capul îşi ridică şi te pişcă ( = aricit de slab ar fi cineva, tot se apără cînd îi faci rău). Cf. Zanne, p. i, 462. Puricele te pişcă, rău mare nu-ţi face, dar îl prinzi şi îl ucizi (= răul trebuie curmat de la început, pînă cînd nu ia proporţii), id. ib. 628. O Expr. Ca (şi) eum (sau, regional, cît) te-ar pişcă un purice = foarte puţin, aproape deloc; aproape imperceptibil, fără să se observe; extrem de uşor. Pentru nişte sărăcuţi ca noi, e greu de făcut trebi de acestea. Dar la o împărăţie, ca cum te-ar pişcă un purice, nu se mai bagă in samă. Creangă, p. 258, cf. Zanne, p. i, 630. + (Despre animale şi păsări) A apuca cu 7255 \ PIŞCAFLOAREI - 653 - PIŞCĂMFLOREA. dinţii, cu ciocul (producînd o senzaţie dureroasă). Cf. anon. car. Cum ieşiră [jigăniile]. . . pişcară pe Epimeteu. Ispirescu, u. 100. O să fiu indală De şoimei pişcată. Teodorescu, p. p. 59. Lupii. . . unde nu mi-o încep ei, unul a o pişcă, altul a o muşca. Sbiera, p. 59. Vidra o pişcă,Ogari o lătra, Fata o prindea. Păsculescu, l. p. 181. <0> Refl. recipr. Bat din aripi, Dau din gheare, Unul cade, Altul sare . . . Iar s-atacă, iar se pişcă. Topîrceanu, p. o. 228. + P. e x t. (Popular; despre plantele urticante) A urzica. Cf. alr sn v h 1 453/514, 520, 531, 605. 5. T r a n z. F i g. (Despre vlnt, ger etc.) A provoca o senzaţie neplăcută, chinuitoare, dureroasă. Erau de vini pişcate, Cu păr negru, sprînceni late. Alecsandri, p. i, 45. Un vint subţire trecea uneori grăbit — şerpeşte, fără să se umfle, dar pişcînd în fugă obrajii, v. rom. noiembrie 1953, 126, cf. ib. decembrie 1960, 36. 0 Intranz. Frigul pişcă uşurel de vîrful nasului. D. Zamfirescu, ap. tdrg. + (Despre brumă, ger etc.; complementul indică plante sau părţi ale lor) A strica, a vătăma (parţial). Toamna, tirziu, după ce bruma pişcase frunzele, ea şedea cu Anca la fereastră. Slavici, o. ii, 52. 6. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre băuturi, condimente sau mîncăruri condimentate, mirosuri) A provoca o senzaţie specifică de înţepătură (pe limbă, în nări), de usturime; a ciupi, (regional) a pişcura1 (6). Voieşte cineva ca să capete un vin care să cam pişte de limbă. I. Ionescu, c. 138/14. Te pişcă de nas un iz înţepător ce răzbea de sub duşumelele putrede. I. Botez, şc. 44, cf. alrm sn i h 162. 7. T r a n z. (Familiar) A lovi, a plesni uşor, a atinge, a şfichiui; p. g e n e r. a bate. Am pişcat roibul cu harapnicul. Sadoveanu, o. xm, 506. Traian n-avusese nevoie să fie pişcat, ca să intre în el învăţăturile vechi. Le deprinsese pe toate din plăcere, id. p. m. 148. De ucenici, şeful nu se atingea. îi pişcă domnul Filip cînd îi prindea . . . umblînd fără treabă. Pas, z . i, 283. + F i g. A ironiza. Cîrcotaş de voie, nu se putea să nu pişte el înlr-un chip pe oricine întîlnea. Ispirescu, ap. cade. + F i g. (învechit) A hărţui (în timpul unei lupte, al unei confruntări armate). Se temea şi de Xerxis, pentru că, aiita vasă greceşti fiind, să-i tot pişce. He-rodot (1645), 33. Iară după ce au ieşit leşii din pădure... legînd tabăra..., s-au pornit de la codru că moldovenii nu-i lăsa ce-i tot pişcă pen pregiur. N. Costin, let. 1 a, 21/38. + F i g. (Prin vestul Munt.) A surprinde pe nepregătite, a lua fără veste. Cf. Udrescu, gl. 8. T r a n z. F i g. (Prin vestul Munt.; complementul indică o gestiune, un bilanţ, un dosar etc.) A cerceta pe sărite, superficial. Cf. Udrescu, gl. — Prez. ind.: pişe. — Şi: (regional) plseă vb. I. — Etimologia necunoscută. PIŞCAFLOAREI s. m. v. pişcăufloare. PIŞCAMFLdREA s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLOArĂ s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLOArE s. m. v. pişcănfloare. PIŞCANFLdRA s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLdRE s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLOrI s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLtJIER s. m. v. pişcăufloare. PIŞCANFLÎTIERĂ s. m. v. pişcăufloare. PIŞCAR1 s. m. (Regional; depreciativ) Ţigan (Fra-ta-Turda). Cf. Paşca, gl. — PI.: pişcari. — Din ser. piskor. PIŞCAR* s. m. v. cliişcar. PIŞCARE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) pişcă şi rezultatul ei. 1. Cf. p i ş c a (1); pişcat1 (1). Cf. drlu, lb, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. 2. Cf. p i ş c a (2). Cf. ddrf. 3. F i g. (Regional; în sintagma) Pişcarea lunii — fază a lunii în care conturul ei luminos începe să scadă, să descrească; (regional) pişcătură (4), pişcatul1 (2) lunii. Cf. pişcă. (3). în lipsă de calendare şi de semne, plugarul se mulţămeşte cu pişcarea lunii, cînd, după socotinţa lui, trebuie să se schimbe vremea. Pamfile, văzd. 107. 4. Cf. pişcă (4). Cf. ddrf. 5. Cf. pişcă (5). Cf. drlu. — V. pişcă. PIŞCARIŢĂ s. f. v. chişeariţă. PIŞCAT1 s. n. 1. Pişcare (1). Cf. dl, dm. + Procedeu de execuţie a unei bucăţi muzicale la un instrument cu coarde, prin care acestea sînt apucate cu degetele, ridicate puţin şi apei destinse pentru a vibra. V. pizzicato. Cf. Tim. Popovici, d. m. 2. Fig. (Regional; în sintagma) Pişcatul lunii (sau al luminii) sau pişcat de lună — pişcarea lunii, v. pişcare (3). A doua zi, fiind pişcatul luminii.. . , începu un vini mare. Sadoveanu, o. xi, 94, cf. xm, 992, com. din Marginea-Rădăuţi. — V. pişcă. PIŞCAT2, -A adj. 1. (Rar; despre animale) Crestat la ureche într-un anumit fel (pentru a putea fi recunoscut). Un june la păr gălbiu..., la ambele urechi furculiţă şi dreapta pişcată, mon. of. (1907), 7 598. 2. (Popular) Ciupit de vărsat. Cf. Giuglea, u. 64, com. Iordan. 3. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care este puţin ros, găurit uşor ici şi colo; ciupit. Cf. Udrescu, ol. 4. (Popular şi familiar; în e x p r.) A fi pişcat la lliubă (sau la vorbă) = a fi uşor beat, cherchelit, afumat. Cf. Zanne, p. ii, 836. — PI. : pişcaţi, -le. — V. pişcă. PIŞCATFLOREA s. m. v. pişcăufloare. PÎŞCAV, -A adj. 1. (Prin Olt.; despre băuturi, condimente şi mîncăruri condimentate etc.) Pişcător (I 4). Cf. CADE. 2. (Prin vestul Olt.; despre oameni) Care articulează cuvintele în vîrful limbii. Cf. Boceanu, gl. E pişcav la vorbă. id. ib. — Accentuat şi: (2) pişcâv. — PI. : pişcavi, -e. — De la pişcă. PÎŞCA s. f. v. chişcă. PIŞCĂCÎdS, -OASĂ adj. (Popular; despre băuturi, condimente şi mîncăruri condimentate, mirosuri) Care pişcă (6), care produce o senzaţie specifică de înţepătură, de usturime (pe limbă, in nări); pişcător (I 4), (regional) pişcav (1), pişcos. V. iute, înţepător. Cf. dl. îl izbi mirosul. . . fumului de tămîie de proastă calitate care atîrna peste tot in falduri albăstrii şi piş-căcioase. v. rom. aprilie 1957, 34, cf. dm. Vin pişcăcios. Com. din Braşov. — PI. : pişcăcioşi, -oase. — Pişcă -f suf. -ăcios. PIŞCĂFLdREA s. m. v. pişcăufloare. PIŞCAiFLOArEA s. m. v. pişcănfloare. PIŞCĂIFLdREA s. m. v. pişcănfloare. PIŞCĂMFl,dREA s. m. v. pişcănfloare. 7278 PIŞCĂNFLOARE - 654 - PIŞCOCI PIŞCAnfLOAre s. m. (Ornit.; regional) 1. Grangur (Oriolus oriolus). Branişti... in care să viersuiască pişca-n-flaare cu pene de auri şi cu cioc de mierlă. Ma-cedonski, o. iii, 135. Acest cuib ...ea gangurului care se mai numeşte.. . în judeţul Doi j din Oltenia încă şi pişcanflori. Marian, o. ii, 132, cf. ddrf. Pişcanfloare, specia de graur galbăn cu aripi negre, numit şi ciuflor. rev. :CRIT. iii, 164, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u.,. Scriban, d., Băcescu, păs. 130,. h xvi 10, xvir 334, Viciu, ol., Vîrcol, v. 97. 2. (în forma pişcamflorea) Mierlă (Turdus merula) (Pui-Haţeg). alr i 1 029/118. 3. (în forma pişcămflorea) Sturz (Turdus) (Dumi-treşti-Drăgăşani). alr i 1 049/805. — Scris şi: pişcă-n-floare. — Şi: (regional) pişcăn-flori (scris: pişcă-n-flori, Băcescu, păs. 130), pişcă-fiorea (scris : pişcă-florea, id. ib.), pişcăifloârea (scris : pişcă-i-floarca, form. cuv. i, 109), pişcăiflorea (scris : pişcă-i-florea, Băcescu, păs. 130), pişcămflorea (alr i 1 049/805), pişcafloârei (scris : pişca-floarei, Marian, o. ii, 139), pişcamII6rea (scris : pişcam-flo-rea, ib. 1 029/118), pişcanfloără (Băcescu, păs. 129), pişcanfloâre, pişeanfloră (id.ib.), pişcanflore (Marian, o. ii, 133, Vîrcol, v. 97), pişcanflori (scris : pişca-n-flori, form. cuv. i, 104), pişeanflâier (Băcescu, păs. 129), pişcanflâieră (id. ib.), pişcatflorea (id. ib.), piştanflorea (gr. s. i, 191), piscanfloărea (scris: pis-ca-n-floarea, h xvi 10), pişcanflore (scris : pisca-n-flore, ib.), piscufI6rea(scris : piscu-flored, Băcescu, păs. 129) s. m. — Etimologia necunoscută. PIŞCĂNFLdRI s. m. v. pişcănfloarc. PIŞCĂNÎ vb. IV. Intranz. (într-un descîntec; cu: sens neprecizat, probabil) A crăpa, a plesni. De-o fi deocheat de fată mare, Părul să-i pice, Ochii să-i împăinjenească, Buzele să-i pişcănească. Marian, na. 55, cf. gr. s. vi, 161. — Prez. ind. : pişcănesc. Pişcă + suf. -ăni. PIŞCĂRĂŞ s. m. v. chişcăraş. PIŞCĂRÎL s. m. v. pescărcl. PIŞCĂRÎŢĂ s. f. v. chişcăriţă. PIŞCĂTdR, -OARE adj., s. f. I. Adj. 1. (Regional; despre oameni) Care fură (cîte puţin şi pe nesimţite), care şterpeleşte, care ciupeşte. Gf. pişcă (2). Lung de mină, îi chişcător. şez. ix, 147. Om pişcător. Paşca, gl., com. din Frata-Turda. <0 Fig. [Unii critici] pe Plutarh îl fac răvărsat în sine şi pişcătoriu de ale altora. Cantemih, hr. 173. 2. (Despre insecte) Care înţeapă, pişcă (4). în locul unde să afla acel foişor nu era prea multe muşte pişcă-toare. Drăghici, r. 160/29, cf. dl, dm. + F i g. (Despre oameni sau manifestări ale lor) Caustic, sarcastic, ironic. Cf. drlu, Scriban, d., dl, dm. 3. Fig. (Despre ger, vînt) Care pişcă (5), care provoacă.cui va o senzaţie neplăcută, dureroasă (de arsură). 4. (Despre băuturi, condimente sau mîncăruri condimentate, mirosuri etc.) Care pişcă (6), care produce o senzaţie specifică de înţepătură, de usturime (pe limbă, în nări); (popular) pişcăcios, (regional) pişcav (1), pişcos. Vin pişcător. ddrf, cf. Barcianu, Alexi, w. O bere tare, pişcător tabac. Gorun, f. 37. Mirosul tare, pişcător al buruienilor. . . pluteşte în toată împrejurimea. Agîrbiceanu, s. p. 111. Mirosul de mineral scos tot proaspăt din sînul pămîntului plutea peste iot umed, sulfuric, pişcător. id. a. 328. II. S. f. 1. (Transilv. şi prin Ban.) Prăjină crăpată la vîrf în patru, sau în opt, cu care se culeg din pom fructele la care omul nu ajunge cu mîna; bucată scurtă de lemn crăpată la unul dintre capete, care serveşte ca praştie. Cf. rev. crit. iii, 164, alr i 1 697/85, 87, 90, 107, mat. dialecţ, i, 85. 2. (Iht.; regional) Ţipar (Misgurnus fossilis) (Şie-uţ-Bistriţa). alr i 1 745/223. — Pl. : pişcători, -oare. — Pişcă -f suf. -ător. PIŞCĂTtlRĂ s. f. 1. Pişcare (1), ciupitură ; p. ext. (concretizat) semn rămas pe piele în urma unei ciupituri. Cf. Budai-Deleanu, lex., lb. O făcea de răsărea Prin adese pişcături. !.. Văcărescul, p.. .362/15, cf. Polizu, Barcianu. Alţii furişau cîte o pişcătură sau un sărut drăguţelor lor. ap. tdrg, cf. Alexi, w., dl, dm, chest. v/38, 65. 2. (Popular) Crestătură făcută la urechea animalelor domestice, în special a oilor, ca semn distinctiv (de identificare). V. teşitură. Cf. Damé, t. 29, 68, Păcală, m. r. 145, gr. s. ii, 405,.Precup, p. 23, Diaconu, p. 38, Stoian, păst. 55, dl, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 54, h xi 276, chest. v 156, alrm sn i h 267, a v 6, 15, 20, 24, 27, 31, 33, 34,.35, com. din Morăreni-Re-ghin şi din Ţepeş Vodă-Cernavodă. + Urmă rămasă în locul de unde s-a tăiat, s-a rupt sau s-a scos o mică parte din ceva. Cine a făcut pişcătură în caş? chest. v/61. 3. Fig. (Familiar) Furt (de lucruri mărunte sau în cantităţi mici şi pe nesimţite) ; (familiar) şterpe-leală, ciupitură, ciupeală. Pişcătură mai înseamnă şi furare, chest. v/38. Paguba pe care o face: lupul sau hoţii în turma de oi se numeşte chişcătură. ib. v/74. Să nu se facă pişcătură (furt) în tîrlă din... lină setu brînză. ib. v/84. 4. (Regional) Fază a lunii în care conturul ei luminos începe să descrească, să scadă ; (regional) pişcarea lunii, pişcatul1 (2) lunii. Cînd luna plină începe a scade se zice. că luna se pişcă sau că a ajuns la pişcătură. Pamfile, cer. 62. 5. (Popular şi familiar ; adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Bucăţică sau cantitate mică (desprinsă) din ceva ; fărîmă, fărîmătură. Vintul aducea acum pişcături de măzăriche. I. Botez, şc. 29. S-a repezit la chişcătură de pine uitată undeva pe blidar. Camilar, n. i, 220, cf. dm, chest. v/11, 12, 44, 49, 54, a vi 26. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Mi se păru mie [puşca] aşa de lungă, numai din pricina nepotrivirii cu omul de o şchioapă ce o purta sau, mai bine zis, a chiş-căturii de om. Hogaş, m. n. 232. De n-ar fi fost decît numai o pişcătură de babă. .. ai fi zis că duce în cîrcă jumătate din globul pămînlesc. id. dr. i, 208, cf. ii, 44. + F i g. (Ras) Peşte mic (care înoată repede) ; (regional) fîţă. Odată, pe Dîmboviţă, mai mulţi inşi am biciuit toată ziua fără să vedem o fîţă, o pişcătură, fără ca babi-ţele să ne fie măcar atinse. Atila, p. 58. 6. înţepătură, muşcătură de insecte. L-am povăţuit să meargă la un dentist.. . Cu metodele de astăzi, nu simţi nici cil o pişcătură de purice. Caragiale, o. ii, 181, cf. ddrf, Şăineanu, d. u. îşi înălţa nasul. . . încreţind obrazul la pişcăturile muştelor. Sadoveanu, o. i, 682, cf. Scriban, d., dl, dm. Bărbatul muierii n-a simţit mai multă durere decît de la o pişcătură de purice. Sbiera, p. 168, cf. chest. v/34, 44. + Fig. Vorbă, afirmaţie etc. sarcastică, caustică, usturătoare; ironie, împunsătură. Nu putea suferi pişcăturile lui. Scribajî, d., cf. dm. + (Popular ; în sintagma) Pişcătură din iele = hemiplegie. Bianu, d. s. — Pl. : pişcături. — Pişcă + suf. -ătură. PIŞCHfiR s. n. v. pcşchir. PIŞCHÎR s. n. v. peşchir. PIŞCHIRÎC s. m. v. pişpirică. PIŞCHIRÎCA s. m. şi f. v. pişpirică. PIŞCOAlE s. f. v. piscoi. PIŞCdCI, -OACE subst. v. puşcoci. . 7292 \ PIŞCOL - 655 - PIŞLACOLI PIŞCdL s.n. v. pistol1. PIŞCONÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A fluiera din degete; (regional) a fişconi (Domaşnea-Băile Her-culane). Ci. L. Gostin, gr. băn. ii, 151. — Prez. ind..: pişconesc, — Probabil formaţie onomatopeică. PIŞCOBÎ vb. IV v. pişcuTa1. PIŞC<5S, -OÂSĂ adj. (Prin estul Transilv.) Pişcă-tor (I 4). Paprică dulce, paprică chiscoasă. alr ii 4 101/574, cf. 4 101/235. — PI. : pişcoşi, -oase. — Pişcă + suf. -os. PIŞCtiT s. n. Produs de patiserie obţinut prin coacerea unui aluat moale şi pufos făcut din făină, ouă, zahăr etc. şi avînd, de obicei, o formă alungită. 20 sticle Frontiniac bun să mi le trimiieţ\i]. . . şi niţcarva pişcoluri sau pesme/[i] de Braşov (a. 1777). Furnică, i. c. 60. 3 oca pişcot cu cutie cu iot (a. 1778). id. ib. 77. Patru funturi pişcoturi (a. 1784). Iorga, s. d. viii, 10. 4 funii pişcote (a. 1791). id. ib. 21, cf. 41. Nu uita la cin-o cere rom, pişcoluri să le dai. pr. dram. 106. Mincasem pişcoţi de Braşov încă din tinereţă, pişcoţi franţuzeşti. Codru-Drăguşanu, c. 150. Le da să guste din pişcoturi. Pitiş, şch. 15, cf. ddrf, Barcianu. Intră Clara, cu un pişcot in mină, inmuindu-l in paharul cu şampanie, ap. tdrg, cf. Alexi, w., Şăineanu, d. u. A imbălrinil.. . vinzind hapuri şi pişcoturi. Stancu, d. 385. După compoziţia aluatului, pişcolurite se clasifică in: pişcoluri de şampanie, pişcoturi de desert, pişcoturi crocante, i.tr2. Pentru ca pişcoturile să reuşească, ouăle trebuie să fie foarte proaspete. S. Marin, c. b. 262. — PI. : pişcoturi şi (învechit) pişcote, (m.) pişcoţi. — Şi: (rar) piscot (tdrg), biscât (id. ib.) s. n., bisc6tă (id. ib.) s. f., bişcot (id. ib.) s.n. — Din magh. piskâta. — Biscot etc. < germ. Bis-kotle. PIŞCULÎ vb. IV v. pişcura1. PIŞCURA* vb. I. l.Tranz. (Regional) A pişcă (1). Are popa şapte fele şi le-o scos in ţinlirim, Ca să nu le pişcorim. şez. xx, 40, cf. alrm i/i h 134, alrm ii/i h 128, Lexic reg. ii, 30, 37. 2. T r a n z. (Prin nord-estul Olt.; complementul indică firele de lînă) A toarce neuniform, cu porţiuni mai groase şi mai subţiri. Cf. Ciauşanu, v. 188. 3. Refl. (Prin vestul Munt.; despre haine, stofe etc.) A se roade sau a se găuri uşor, ici şi colo. S-au pişcurat dimiile stind grămadă in pod. Udrescu, gl. O T r a n z. Am găsit paltonul pişcurat de molie. id. ib. 4. Refl. (Prin vestul Munt.; despre grîu) A rămîne nedezvoltat, pipernicit. S-a pişcurat griuleţul nostru, slabă nădejde de el. Udrescu, gl. 5. Intranz. (Regional; în forma pişcori) A căuta să înşele pe alţii, a umbla cu şmecherii (Păltiniş-Vatra Dornei). Cf. alr i 1 550/214. 6. T r a n z. (Ban.; despre băuturi alcoolice) A pişcă (6).Cf. alr sn i h 242. — Prez. ind. : pişcur şi pişcurez. — Şi : pişculi (Lexic reg. ii, 30), pişcori vb. IV, piscuri (alrm i/i h 134, alrm ii/i h 128/76) vb. I. — De la pişcă. PIŞCURÂ2 vb. I. Intranz. (Prin vestul Munt.) A burniţa. A incepul să pişcure puţin, pişcurează subţire ca firul de aţă. Udrescu, gl. — Prez. ind. pers. 3 : pişcurează şi pişcură. — Contaminare între pişa şi picura. PIŞCUBĂT1,-Ă adj. 1. (Prin Munt. şi prin Olt.; despre firele de lînă, de bumbac etc. toarse) Care nu are o grosime uniformă, tors neuniform, cu noduri. Cf. arh. olt. xxi, 272, l. rom. 1959, nr. 3, 66, ib. 1961, nr. 1, 24, Udrescu, gl. 2. (Prin vestul Munt.; despre haine, ţesături etc.) Care este ros sau găurit uşor, ici şi colo. Cf. Udrescu, gl. + (Despre ţesături) Care are goluri. Cf. Udrescu, gl. 3. (Prin vestul Munt.; despre recoltele de grîu, despre plantele care formează aceste recolte) Care a rămas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabele de grîu) sec, mic. Cf. Udrescu, gl. — PI. ; pişcuraţi, -le. — V. pişcura1. PIŞCURAT2,-A adj. (Prin vestul Munt.; despre ploaie) Cu stropi mici şi rari. Udrescu, gl. Ploaie pişcurată. id. ib. <0> (Adverbial) Plouă pişcurat. id. ib. — PI. : pişcuraţi, -te. — V. pişcura2. PIŞECldS, -OASĂ adj. v. pişăcios. PIŞELAU subst. v. pişălău. PIŞELÎU subst. v. pişălău. PIŞICHfiR, -A s. m. şi f., adj. (Familiar) 1. S. m.x şi f., adj. (Om) şiret, şmecher, care încearcă să înşele pe alţii, care umblă după profituri, care trăieşte din şiretlicuri. Cf. Polizu. Mare pişicher! Slrajnic prefect ar fi ăsta! Caragiale, o. vi, 115. Unii il făceau, nu e vorbă, pişicher, papugiu de Bucureşti. Delavrancea, s. 24. Joe ... se transforma cileodată in ploaie de aur, spre a veni ca un pişicher să tenteze pe Danae. Mace-donski, o. iv, 85. Un birou de avocatură. . . s-a desfiinţat, din cauza unui tovarăş pişicher. Vlahuţă, o. A. i, 225, cf. ddrf, Barcianu. Pişicher şi bun de gură nevoie mare . . . , se băgă repede pe subt pielea căpitanului. Sandu-Aldea, u. p. 148, cf. Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. v. Dar şi dumneata eşti mare pişicher. Rebreanu, nuv. 67. Pişicherii aieştia care trag sforile şi le incurcă. Pas, z. iv, 9. D-alei pui de pişicher! Teodorescu, p. p. 571. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul şmecher; şiret, şmecheresc. Se aruncă peste rampă, spunind mai departe cu glas pişicher . . . Barbu, p. 183. 3. Adj. (Rar) Care cere abilitate, iscusinţă pentru a fi realizat; ingenios. E foarte simplu şi... pişicher lucru; insă va să aibi ochi să vezi şi devlă să le alcătuieşti. conv. LIT. XLV, 377. — PI. : pişicheri. — Şi ; (învechit) peşechir (Polizu), peşclier (ddrf) s. m. — Din tc. pişekâr. PIŞICHERLÎC s. n. v. plşicherlîc. PIŞICHERLÎC s.n. (Familiar) Acţiune, faptă, vorbă de om pişicher (1); şmecherie, pungăşie, şarlatanie; intrigă. Şoapte şi intrigi de culise; sfori şi sforicele... , pişicherlicuri pe la spate. Caragiale, o. v, 181. Trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri. id. ib. vi, 3. Această argumentaţiune întrece pină şi pişicherlicuri le retorice şi teologice ale grecilor din Bizanţă. ap. ddrf, cf. tdrg, Şăineanu, d. u., sfc iv, 189. — PI.: pişicherlicuri. —Şi: (rar) plşicherlîc s.n. tdrg. — Din tc. pişekârlik. PIŞITOARE s. f. v. pişătoare. PIŞÎTOARE s. f. v. pişătoare. PIŞLACOLÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre foc) A mocni (1) (Voivozi-Carei). Cf. alr ii/i h 282/325. — Prez. ind. pers. 3 : pişlacoleşte. — Din magh. pislăkol. 7311 PIŞLAITĂR - 656 - PIŞPĂITOR PIŞLÂITĂB s. m. (Regional) Derbedeu (Bozovici-Oraviţa). L. Costin, gr. bXn. ii, 151. — Pl.: pişlaitări. — Din germ. Biestleiter. PIŞLEAG s. ri. 1. (Popular) Cui de lemn cu ajutorul căruia se fixează, una tn alta, obezile roţilor de la car sau scîndurile care formează fundul butoiului. V. cep. Cf. ddrf, Dame, t. 8, 14, Pamfile, i. c. 129, CONV. LIT. LIV!, 361, ŞĂINEANU, D. U., CADE, H VIII235, com. din Turnu-Măgurele, Plopşor, v. o., Ciauşanu, v. 188, arh. olt. vii, 158. Fixez cu pişlege (cuie de lemn) scîndurile care formează fundul butoiului, gl. olt. 82. 2. (Prin nord-estul Olt.) Scîndură. Lexic reg. ii, 30. — Pl. : pişlege şi (regional) pişleguri (Ciauşanu, v. 188), (m.) pişlegi (gl. olt. 82). — Şi: plşteăg (Plopşor, v. o.) s. m., pisllgi (ddrf) s. m. pl., pîsleg (Pamfile, i. c. 129) s. m., pişlegi (Dame, t. 14) s. m. pl. — Etimologia necunoscută. PIŞLEG6RNIŢĂ s. f. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Chişleag. Ulcică plină Cu pişlegorniţă Fără zămornifă. ap. tdrg. — Pl.: pişlegornile. — Etimologia necunoscută. Cf. chişleag. PIŞLÎC s. m. (Rar) Copil mic. Cf. Barcianu. — Pl. : pişlici. — Etimologia necunoscută. Cf. p i ş a . PIŞLTÎgA s. f. (Rar) Vergea cu care se Împingeau cartuşele în ţeava puştilor de tip vechi. Cf. Alexi, w. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. PIŞNÎC subst. (Prin nordul Dobr. şi prin estul Munt.) Cameră separată de corpul unei case, care serveşte ca locuinţă sau ca bucătărie. Cf. cv 1949, nr. 8, 33, alr sn iv h 1 091/682. — Pl. :? — Din bg. nmnHHK. PIŞOÂiE s. f. pl. (Prin Transilv.) Stropi de apă amestecaţi cu pietriş care intră prin ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată. Cf. Viciu, gl. 97. — Pişa + suf. -oaie. PIŞOAlcA s. f. 1. (Popular; peiorativ) Persoână care urinează des (în pat); (popular) pişotcă, (regional) pişolcea (1). Cf. Klein, d. 69, lb, Polizu, tdro. Fana ii poreclise: pişorcă, in batjocură. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. i, 201, cf. Coman, gl. + (Prin nord-vestul Munt.) Om moale, fleşcăit. Cf. Udrescu, gl. 2. (Regional) Apă căldicică, sălcie ori sărată (Pău-şeşti Otăsău-Băile Govora). Cf. Coman, gl. + (Prin nord-estul Olt., şi prin nord-vestul Munt.) Ciorbă goală, zeamă lungă. Cf. Ciauşanu, v. 188, Udrescu, cl. 3. (Popular) Vin, ţuică sau rachiu de proastă calitate, slab (şi cu gust amărui). Cf. Ciauşanu, v. 188, Coman, gl., Tomescu, gl., chest. viii 112/5, a v 34, Udrescu, gl. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Vreme ploioasă, umedă; ploaie măruntă şi deasă de durată, (popular) pişă-tură (2), (regional) pişorniţă. E o pişoalcă (de vreme) afară, că nu-(i vine să ieşi din casă. Udrescu, gl. 5. (Prin nord-estul Olt.; în sintagma) Prune pi-şoalce = specie de prune zemoase; (regional) prune pişolcoase. Cf. Ciauşanu, v. 188. — Pl. : pişoalce. — Şi: (regional) pişoărcă (Coman gl., chest. viii 112/5), pişdică (tdrg), piş6rcă, pu-şâreă (a v 34), puşoărcă (Coman, gl.) s. f. — De la pişa. PIŞOARCA s. f. v. pişoalcă. PIŞdLC s. f. v. pişoalcă. PIŞdLCEA s. m. 1. (Prin nord-estul Olt.) Pişoalcă (1). Cf. Ciauşanu, v. 188. 2. (Regional) Om moale, prăpădit, leneş, bleg (Săpata de Sus-Piteşti). Udrescu, gl. Dracu m-a pus să bag in plug cu pişolcea! id. ib. — De la pişolcă. PIŞOLCÎT, -Ă adj. (Prin vestul Munt.) 1. (Despre copii) Pişăcios. Cf. Udrescu, gl. + (Regional) Plîn-găreţ, răzgîiat (Poiana Lacului-Piteşti). Udrescu, gl. Dă-l încolo de pişolcil, plinge degeaba, nu vezi ? id. ib. 2. (Despre oameni) Prăpădit; moale; leneş ; neho-tărît. Udrescu, gl. <> (Substantivat) Cu pişolcitu-ăsta fi-ai găsit să te-ncurci ? id. ib. 3. (Despre vreme) Umed, ploios; moinos (I). Ce toamnă pişolcilă! O vreme pişolciiă; să te lipseşti I Udrescu, gl. — Pl. : pişolciţi, -te. — De la pişoalcă. PIŞOLCOS, -OASĂ adj. 1. (Rar) Pişăcios. Cf. drlu, lb, Polizu. 2. (Prin nord-estul Olt.) Zemos. Ciauşanu, v. 188. <0> Prune pişolcoase = specie de prune zemoase; (regional) prune pişoalce. id. ib. — Pl. : pişolcoşi, -oase. — Şi: (regional) plşorcds, -oăsă adj. Klein, d. 69, tdrg. — Pişoalcă + suf. -os. PIŞdRCĂ s. f. v. pişoalcă. PIŞORCÂf vb. IV. Refl. (Rar) A urina. Cf. ddrf. — Prez. : ind. : pişorcăiesc. — Pişorcă + suf. -ăi. PIŞORCdS,-OAsA adj. v. plşolcos. PIŞdRNIŢĂ s. f. (Regional) Pişătură (2). Cf. Scriban, d. Ce pişornifă de vreme: iţi scoale ochii, te pătrunde la măduva oaselor! Udrescu, gl. — Pl. : pişorniţe. — V. pişa. PIŞdTCA s. f. (Popular) Pişoalcă (1). Cf. anon. car., Barcianu, Alexi, w. Cel ce se scapă .. ., fie ziua, fie noaptea in pat. . . este pişotcă. Pamfile, b. 51. — Pl. : pişotci. — Pişa + suf. -otcă. PIŞPAÎ vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit, rar) A şopti ceva la urechea cuiva pentru a cleveti; a lace intrigi. Cf. sfc iv, 223. Cel ce de altul ţie îţi pişpăieşte, şi de tine acela altuia şopteşte. Zanne, p. viii, 304. Cel ce pişpăieşte, otravă din gură-i }îşneşte. id. ib. 2. T r a n z. (Regional; în forma pişpîi) A nu mînca bine, a frunzări, a pospăi (Negreşti-Vaslui). Cf. cv 1951, nr. 6,28. Oile numai pişpîiesc finul acesta, ib. — Prez. ind. : pişpăiesc. — Şi: pişpîi (sfc iv, 223), pişpăi (ddrf, bl vi, 149), plşpii vb. IV. — De la piş2. PIŞPAÎTs. n. (învechit, rar) Faptul de a pişpăi (1); şoaptă (la urechea cuiva); (învechit, rar) pişpăitură. Cf. ddrf. Plrilorili] trăiesc cu pişpâitul. Zanne, p. ii, 671. — Pl. : pişpăituri. — Şi: pîşpăit s. n. ddrf. — V. pişpăi. PIŞPAlTdR, -OARE adj. (învechit, rar; şi substantivat) (Persoană) care pişpăieşte; (om) clevetitor, intrigant. Linguşitorii, pişpăitorii şi făţarnicii, otrava adevărului. I. Golescu, ap. ddrf. Departe de casa ta omul pişpăitor şi linguşitor. Zanne, p. viii, 304. Pişpă-itorul cu-nşelăciunea, ca undiţa cn^momeala-n gură. Id. ib. ix, 119, cf. 120. — Pronunţat: -pă-i-, — Pl. ; pişpăitori, -oare. — Şi : pişpăitdr, -oăre adj. — Pişpăi + suf. -tor. 7332. PIŞPĂITURĂ - 657 - PIŞTITOR PIŞPĂITtÎRĂ s. f. (învechit, rar) Pişpăit. Linguşirea ca un şarpe intră în sinul tău, pişpăitura ca un cinlec dă dor îndată te adoarme. Zanne, p. viii, 301. — Pronunţat: -pă-i-. — PI.: pişpăituri. — Plşpăi + suf. -tură. PÎŞPEC s. m. (Maghiarism, în Transilv. şi Ban.) Episcop. S-au aflat in Remeţi 422 de oameni puşi la căbel In dajde, clnd au venit cănţeliştea pişpecului de au vălătuit (a. 1795). Iorga, s. d. xiii, 158. Pişpe-cul cel de legea noastră . . . să aibă grije să îndrepte greşelele de s-ar face în besericilecele româneşti. Şincai, hr. iii, 119/4. Pişpecul Tisabeci Kaspar să aibă grije de toate besericile româneşti, id. ib. 119/6, cf. 119/12. Preoţii laolaltă cu pişpecul lor. L. Costin, gr. băn. ii, 152. — PI. : pişpeci. — Din magh. plspek. PIŞPIRÎCĂ subst. 1. S. m. şi f. (Popular şi familiar) Persoană mică (de statură), slabă, prizărită sau neînsemnată. Cf. Coman, gl., com. din Ţepeş Vodă-Cer-navodă, Udrescu, gl. 2. S. f. (Prin Transilv.; în forma pişpirigă) Pietricică plată pe care o aruncă copii pe suprafaţa unei ape, astfel încît să facă salturi cît mai numeroase ; (regional) piţîrig (1). Cf. Viciu, gl. — PI. : pişpirici. — Şi: (regional) pişpirigă (Viciu, gl.) s. f., pişchiric (Coman, gl.) s. m., plşchirică (Udrescu, gl.) s. m. şi f. — Formaţie onomatopeică. PIŞPIRÎG s. f. v. plşpirlcă. PIŞPÎÎ vb. IV v. plşpăi. PIŞTÂC s. m. (Regional) Persoană care hoinăreşte fără rost, pierzînd vremea zadarnic. Com. din Straja-Rădăuţi. — PI. : piştaci. — Etimologia necunoscută. PIŞTALĂU subst. (Regional; adverbial, în e x p r.) A umbla plştalău = a umbla încoace şi încolo fără nici o treabă, fără rost. V. teleleu. (Vîlcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 86. —Etimologia necunoscută. Cf. p i ş t a c, teleleu. PIŞTAIVFL(5REA s. m. v. pişcănfloare. PÎŞTĂ s. f. (învechit) Hrană, mîncare. Începu a mînca . . . Ei luară pişte (de măncară n. test. 1648, de m 1 n c a t Biblia 1688). cod. vor. 94/5. Ferice cel ce ... dă piştă flămlnzilor. psalt. 302. Scăzură oile de pişte (oile de hrană v, de la mîncare oile d). ib. 323. Zeul. . . dă pişte flămlnzilor. Coresi, ps. 396/11. Să blagoslovim Dumnezeu, dătă-toriut de pişte, id, ev. 260. <0> F i g. De-a sufletului pişte pentru lenea lipsimu-ne. id. ib. 257. Acea mîncare tot bucate sufleteşti şi pişte cheamă-se. id. ib. 304, cf. 484. + F i g. Desfătare, delectare, încîntare. Să ne sălăşuim în piştea raiului întru veci. Coresi, ev. 43. Moşteani să fim dulceţiei de vecie şi piştiei fără de moarte, id.' ib. 550, cf. 420. Bagă-i... alţii cu Adam în pişti edemului, cod. tod. 14r/15. — PI. : pişte şi pişti. — Şi: pişte, piştie s. f. — Din slavonul nm414. PÎŞTE1 prep. v. peste. PÎŞTE2 s. f. v. piştă. PÎŞTE* s. m. v. peşte2. PIŞTEÂG s. m. v. pişleag. PIŞTEAlA s. f. (învechit şi regional) Piştire. Cf. Polizu, lm, Barcianu, Alexi, w. 4 (învechit) Mlaştină, smlrc; băltoacă. Cf. Alexi, w. - — PI. : pişteli. — Şi: (învechit) pisteălă s. f. Polizu. — Pişti + suf. -eală. PIŞTEAlNIŢ s. f. v. piştelniţa. PIŞTfiOliŢĂ s. f. (învechit) Mlaştină, smîrc; baltă mică, băltoacă. Apa izvorului din curgearea sa, in piştealniţă şi în bălţi stătătoare oprindu-să, să strică. Cantemir, hr. 139. Am fi intrat peste nişte tinoasă piştealniţă şi glodoase tini. id. ib., cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. O F i g. Din curată a adevărului isloriii fintînă, piştealniţa basnii bulgăreşti să se fie abătui. Cantemir, hr. 147. — PI. : piştelniţe. — Şi: pişteălniţă s. f. — Cf. ser. p i S t a 1 i n i c a. PÎŞTERE s.f. pl. v. piştiri. PIŞTÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit şi regional; despre lichide) A curge încet, a se scurge, a se prelinge din ... ; p. e x t. a izvorî, a ţîşni, a ieşi la suprafaţă. Pişliia sîngele de la rană in sinul carului. Biblia (1688), 2641/51, cf. lm, Polizu. O lacrimă din pleoapa-i luci- precum luceşte Pe geana Aurorei O rouă ce pisleşte. Bolliac, o. 97, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., L. Costin, gr. băn. ii, 152. 2. Intranz. (învechit şi regional; despre recipiente, terenuri, găuri etc.) A lăsa să picure, să curgă (încet) sau să ţîşnească un lichid. Corăbiiarul carile . .., găuricea carea pişteaşte, cu vreame nucălăfătuiaşte, în abur vivor şi în picătură apa fără măsură află. Cantemir, ist. 157, cf. Scriban, d., com. Liuba. Pişteşte butia a mare pe la fund, pe gardin; n-a fost împăpurată bine, trebuie smolită. Udrescu, gl. Butoiul n-a piştil o lacrimă pe nicăieri, id. ib. Butea clnd se umple, începe a pişti. Zanne, p. v, 105. 3. Refl. (Prin vestul Transilv.; despre copii; în forma pişti) A-şi face necesităţile pe el, a se scăpa pe el. S-o pîştit copilu. dr. v, 293. + T r a n z. (Despre păsări) A murdări cu excremente. Tot or pîştit păsările călisca. Paşca, gl., cf. dr. v, 901. 4. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se mişca (i 2); a se urni. Cf. Ciauşanu, gl. Nu pişteşte fără voia mea. id. ib. — Prez. ind.: pişlesc. — Şi: (învechit) pişti (Polizu), ghlsti (tdrg), glsti (id. ib.), (regional) pîşti (Pasca, gl., dr. v, 293, 901) vb. iv. — Din slavonul iihiimth. PÎŞTIE s. f. v. piştă. PIŞTIMAlĂ s. f. v. peştlman. PIŞTÎRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunea de a pişti (1) şi rezultatul ei; (învechit şi regional) pişteală, piştit. Cf. Polizu, ddrf, com. din Turnu-Măgurele. — Pl.: piştiri. — Şi: (învechit) pistire s. f. Polizu. — V. pişti. PIŞTIREAnA s. f. v. peştireană. PÎŞTIRI s.f. pl. (Transilv.) Piftie (1). Cf. lb, lm, alr 1 745/295, Teaha, c. n. 253. — Accentuat şi: piştiri. lb. — Şi; pi şt ere s.f. pl. Teaha, c. n. 253. — Etimologia necunoscută. Cf. piftie. PIŞTIR6S, -OASĂ adj. (Regional; despre terenuri) Umed (Roşia-Beiuş). Cf. alr sn iii h 845/310. — Pl.: piştiroşi, -oase. — De la pişti. PIŞTÎT s. n. (învechit şi regional) Piştire. Cf. ddrf. — V. pişti. PIŞTITOR, -OARE adj. (învechit şi regional; despre lichide) Care pişteşte (1). Izvoare de apă pururea ptştitoare purceaseră. Cantemir, ist. 121, cf. lm, ddrf. — Pl. : piştitori, -oare. — Pişti + suf. -tor. 7358 PIŞTITURĂ - 658 - PITAN PIŞTITIÎRĂ s. f. (Prin vestul Munt.) Picătură (1). Cf. Udrescu, gl. ' — Pl. : pişiituri. — Pişti + suf. -tură. PIŞTdL s. n. v. pistol1. PIŞTORÂG s. n. v. plciorag. PITĂC1 s. m. 1. Monedă (austriacă) cu valori variabile (reduse), care a circulat, începînd din secolul al XVIII-lea, şi în ţările române, pataşcă2; p. gener. (popular şi familiar) monedă de valoare mică, gologan. Deci Standul cerîndu-le banii. . . de car căte zloţ 2, pilaci iar 2 şi căte un mariiaş la vamă (a. 1700). Iorga, b. r. 45. Ocao cîte petaci 7 (a. 1741). id. s. d. xii, 40, cf. 56, viii, 91, xii, 176, xm, 123, Dionisie, c. 224, Calendariu (1814), 151/15, lb, lm. Părintele. . . , aduclnd pitaci şi colaci din biserică, a împărţit la fiecare. Creangă, o. 180. Scoate punga din buzunar, apoi din pungă două patace. Caragiale, m. 231. întinse c-o mişcare zgîrcilă şi deznădăjduită cea din urmă patacă. Delavrancea, s. 133. Regulat venea cu o patacă de cinci, pe care mi-o dădea •în taină. Vlahuţă, o. a. ii, 253, cf. tdrg, Candrea, f. 387. S-a întors radios zornăind un fişic de patace. Brătescu-Voineşti, p. 201, cf. Pascu, s. 194. Dintre monedele străine ce aveau curs în Moldova, se citează: asprii, potronicii..., pitacii. N. A. Bogdan, c. m. 169. Cum dai murele? — Trei pitaci cofăielu. Bră-escu, o. a. ii, 37, cf. id. a. 77, 92, Şăineanu, d. u. Femeia îşi numără pitacii în palma stingă. Sadoveanu, 0. vii, 557, cf. i, 554, Scriban, d. Am pus şi eu intr-un an la o parte cîţiva pitaci. v. rom. februarie 1954, 105. Ar fi dai bucuros pataca pe care o avea înnodată în basma..., numai să scape cu faţa curată. Pas, 1. i, 31, cf. h ii 239. Să mai schimb din cei pitaci. şez. i, 140, cf. Bud, p. p. 48, 81, Vasiliu, c. 30, L. Costin, gr. băn. 155, alr i 1 597/512, 516, 522. Frunză verde ca spanacu, Văzui frunza ca pătacu Şi lăstărelu ca acu! ant. lit. pop. i, 74. 2. (Regional; în forma petac) Ritul porcului (Somova-Tulcea). alr sn ii h 333/682. — Pl. : pitaci şi (rar, n.) pilace (cade). — Şi: patăcă s. f., (învechit) patăc (ddrf), petâc s. m., petâcă (lb, lm) s. f., (regional) pătăc (pl. pălaci şi, n., pătace, Jarnîk-Bîrseanu, d. 48, Bud, p. p. 81, L. Costin, gr. băn. 155) subst. — Din ser. petak, bg. neTaK, rus. imtjik, — Pentru patacă, patac, cf. it.patacca, sp.pataca. PITÂC2 s. n. (învechit) 1. Act oficial; poruncă scrisă, decret, ordonanţă, dispoziţie; autorizaţie. ,,Un pitac cu tinluluş“ pentru un furt (a. 1742). Iorga, s. d. vi, 228. Au voie veliţii boieri a orîndui cu pitacurile dumnealor pricini la ceale mai de jos departamenturi. prav. cond. (1780), 52. Pitac grecesc . . . au scris . .. pentru voie ci s-au dat a să aduce apă în Focşani (a. 1804). cat. man. i, 4. Neplălindu-să numai în decemvre lefele pămîntenilor şi a altora, după cuprinderea pita-cului înălţimei tale (a. 1814). Uricariul, i, 225. Paşa . .. au trimis pitac Pasvandoglului, să-i ridice turcii lui de la saraiu. Dionisie, c. 186. A . . . făcut pitac domnesc călre boieri, ca... să să întocmească toate boieriile fără dare dă bani. I. Golescu, în pr. dram. 74. Am avut cinstea şi norocirea a priimi de la cinstitul divan săvîrşilor pilacul următor .. . cr (1829), 2971/13. S-au făcut pitac. . . ca vericine va avea trebuinţă de oameni să meargă la piiaţa Herasca (a. 1832). doc. ec. 503, cf. Asachi, s. l. ii, 357, Polizu. Ştia să facă jălbi. .., pitace ... şi alte forme cancelarice obicinuite în timpii aceia. Filimon, o. i, 121, cf. 159. Sta aşezată printre hrisoave ... şi printre felurite pitace domneşti. Odobescu, s. i, 131, cf. Alexi, w., I. Brăescu, m. 69, Şăineanu, d. u., Scriban, d. Pitacul lui Alexandru Ipsilanti din 1780 constată că locuitorii urmează uneori pravilele împărăteşti. Oţetea, t. v. 35, cf. 226. A ieşit vreun pitac domnesc cu propelişti pentru portul straielor de şiac? C. Petrescu, a. r. 13. 2. S p e c. Decret de ridicare a cuiva la un rang boieresc; diplomă de boierie. Caimacamul... începe a da pitace cu cinuri de boierii. Beldiman, "e. 80/3. Provivasăm pe . ... Gheorghe Asache cu rangul de vel agă . . . pentru care i s-au dat acest pitac întărit cu a noastră domnească iscălitură (a. 1827). Uricariul, vii, 97. îmbulzeala la ranguri era atît de mare, că se umpluse din scoarţă în scoarţă condica pitacului domnesc. Ghica, s. 37. Făcu să cază în mîinile lui pitacul domnesc prin care îl numea vel cămăraş. Filimon, 0. i, 103. Un pitac de boierie era destul cuiva ca să fie alegător sub regimul Regulamentului Organic. I. Io-nescu, m. 190, cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Scriban, d. 3. Reclamaţie, plîngere. Plăteşti banii cu binele, sau fac pitac la isprăvnicie. Filimon, o. i, 164. 4. Inscripţie. La marginea cea din sus a crucii. . . un pitac ţintuit cu aceste slove... (a. 1815). Grecu, p. 170. — Pl. : pitacuri şi pitace. — Din slavonul raran-t. PITÂC3 subst. (Prin Mbld.) 1. Diminutiv al lui pită (I 1) . DDRF. 2. Compus: pitacu-drăcului = ciupercă 1 comestibilă cu piciorul scurt şi gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă brună, care creşte pe trunchiuri putrede de brad; (regional) lămîiţă, urechea-babei (Discina venosa). Cf. Panţu, pl. — Pl. : ? — Pită + suf. -ac. PITAGORfilC, -Ă adj. Care aparţine pitagoris-mului sau lui Pitagora, privitor la pitagorism sau la Pitagora; (rar) pitagoric. Cf. dn. O (Substantivat, m.) Pitagoreicii au constituit nu numai o şcoală filozofică şi matematică, ci şi o organizaţie politică a aristocraţiei sclavagiste, der. — Pronunţat: -re-ic. — Pl.: pitagoreici, -ce. — Din germ. pythogorelsch. PITAGORIC, -Ă adj. (Rar) Pitagoreic. Este de trebuinţă ca să ştii bine . . . tabla pitagorică. Amfilohie, e. 24/5. A încerca rezolvarea unei ecuaţii înainte de a cunoaşte tabelul pitagoric, contemp. 1966, nr. 1 007, 4/6. — Pl. : pitagorici, -ce. — Din it. pitagorico, fr. pythagorique. PITAGORICIÂN s. m. Adept al pitagorismului. Pitagoricienii ajunseseră să perceapă muzica distinctă a celor zece sfere cereşti, contemp. 1956, nr. 499, 3/6, cf. DN2. — Pronunţat: -ci-an. — Pl. : pitagoricieni. — Din fr. pythagoricien, PITAGORÎSM s. n. Curent filozofic şi şcoală matematică din Grecia antică, întemeiate de Pitagora şi continuate de adepţii lui. în sec. l — II e.n., pitago-rismul a fost reînviat, der iii, 764, cf. dn 2. — Din fr. pythagorlsme. PITAÎMPĂRĂTtJŞ s. m. v. piţîmpărătuş. PITÂLNIŢĂ s. f. (învechit) Firidă în peretele altarului, în care se păstrează plinea sfinţită. Dzace ... în cinstita besearică a svinţilor apostoli, la orfanotrofia, adecă unde-i nişte pitalniţa, dedesuptul jărtăvnicului. Dosoftei, v. s. noiembrie 121r/29, cf. jahresber. v, 122. — Pl.: pitalniţe. — Pită + suf- -alniţă. PITÂN s. n. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. (Regional) Augmentativ al lui pită (I 1); (regional) pitoi (1). Cf. tdrg, a vi 8, ix 3, 4, Lexic reg. 114. + Bucată mare de pîine (Drăguşeni-Paşcani). a vi 26. 7371 PITANĂ — 659 — PITĂ 2. (învechit şi regional) Pline (necrescută, cleioasă) făcută din făină de or? sau de secară; p. gener. pline de calitate inferioară. Cf. Asachi, s. l. ii, 357, tdrg. Mlncau zoriţi şi cu urechea la pindă, pitan greu de orz. Sadoveanu, o. v, 530, cf. h x 357. Taie-o rafă şi-o găină Şi mi-o umple ca chitan. mat. folk. 1 415, cf. Lexic reg. 114. 3. (învechit şi regional) Mălai (II 3). în loc de pine oaste mai multă cu malai hrăne. Mînca chitan ienicerii, nu zice macar cuvînt. Beldiman, e. 61/21, cf. i. cr. vi, 30, hv 340, ib. x, 436, xii 523, xvi 199, 322. — Pl.: pitane. — Şi: (învechit şi regional) pitănă s. f. anon. car., Lexic reg. 114. — Pită + suf. -an. PITÂNĂ s. f. v. pitan. PITANOTITĂ s. f. (Grecism învechit, rar) îndoială, nesiguranţă. Veţi face să ne dali pliroforie ... de este vre o pitanotită asupra acestei întlmplări, şi să arătaţi domniei mele (a. 1793), Gâldi, m. phan. 229. — Pl.: pitanolite. — Din ngr. mGavÎTTK- PITÂR s. m. 1. (Mold., Bucov., Ban.) Brutar. Cf. anon. car., lex. mars. 210. Lei.. . 20 de la starostele de pitari (a. 1776). Uricariul, xix, 326. Plinea ce să mănincă la Lima iaste minunată de ¡bună şi ieftină; cu toate aceste pitarii sint foarte bogaţi, ist. am. 9v/4, cf. lb, Polizu. El a fost unul din robii noştri, ligan lingurar de soiul lui, insă pitar de meserie. Alecsandri, ap. Ghica, s. 69, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg. în fiecare dimineaţă cui trimet casapii muşchiul cel mai gras, iar pitarii pinea cea mai rumănă? Sadoveanu, o. ii, 627, cf. alrm sn i h 332. 2. Titlu dat boierului care se ocupa de aprovizionarea cu pline a curţii domneşti (şi a oştirii) şi cu supravegherea brutarilor domneşti; boier care avea acest titlu. Venit-au şi boiarii pribegi... Vasile aga, Mitrea pitarul, anon. cantac., cm i, 154, cf. Gheorgachi, cer. (1762), 207. Bietul chir Ştefan ne-ar face un bal in toată forma, clnd s-ar trezi Intr-o dimineaţă că îl cheamă şi îi dă diplomă de pitar. pr. dram. 228. Aici ii zic pitar, paharnic — mîine agă sau clucer. Bolliac, o. 171. Boier este-marele ban, tot boier este şi pitarul. Filimon, o. i, 231, cf. 97,149. Slugărică, ajuns pitar acum doi ani, de unde era brutar! Alecsandri, t. 1 328, cf. Cihac, ii, 686, ddrf, Gheţie, r. m., I. Bră-escu, m. 69, bul. com. ist. v, 39, 40, Şăineanu, d.^ij. , Scriban, d. Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac in goana calului... vecinul său. Camil Petrescu, o. i, 8. Dregătorii... care se ocupau de aprovizionarea şi ospeţele curţii domneşti (paharnicul, stolnicul, clucerul, slugerul, pitarul, jilnicerul). Stoi-cescu, s. d. 263, cf. 72. O Vei pitar sau mare pitar ori pitar mare = şeful pitarilor (2). Jupan Necula vel pitar (a. 1652). mag. ist. i, 126/18. Preda Brătăşanul vel pitar. R. Greceanu, în mag. ist. ii, 140/21. Şi i-au orinduit domnu pe Radu Popescu vel vornic şi pe Şărban Greceanu vel pitar. R. Popescu, cm i, 502. S-au sculat un boiari anume Barbul Merişan, pitari mare, ş-au fugit la nemţi. id. ib. 528, cf. Gheorgachi, let. iii, 292/21. Marele pitar primea proviziile şi le împărţea pe la cete. Bălcescu, m. v. 596. Două moşii . ,.au cumpărat pentru dumnealui marele pitar Dinu Păturică. Filimon, o. i, 240. Cei doi dregători care apar de regulă ultimii in sfatul domnesc — marele sluger şi marele pitar — proveneau ... din dregători mai mici. Stoicescu, s. d. 72. — Pl.: pitari. — Pită + suf. -ar. PITÂRCĂ s. f. 1. Numele mâi multor specii de ciuperci : a) ciupercă comestibilă, cu pălăria cenuşie, brunS sau portocalie, rar albă, cu piciorul alburiu, cu carnea albă, care devine albăstrie ln^ contact cu aerul, cu gust dulce sau puţin sărat; (regional) mitarcă grasă (Boletus scaber). Cf. Panţu, pl. ; b) ciupercă (comestibilă sau necomestibilă) cu pălăria brună-măs-linie sau roşietică, cu piciorul gros, carnea galbenă moale, care se albăstreşte imediat după rupere (Bole-tus luridus). Cf. Panţu, pl., Borza, d. 192; c) (In forma chitarcă) ciupercă comestibilă cu pălăria brună, cu piciorul alburiu punctat cu brun (Boletus durius-culus). Cf. Panţu, pl. 59, Borza, d. 192; d) (regional) pitoaşcă (1 a) (Boletus granulatus). Panţu, pl., Simionescu, fl. 78; e) (regional) mînătarcă (Boletus edulis). Cf. Panţu, pl., Simionescu, fl. 77, Borza, d. 192; f) (regional; în forma chitarcă) pitărcuţă (Boletus versipellis). Cf. Panţu, pl. 59 ; (j) (regional) hrib ţigănesc (Boletus hipinus). Cf. Barcianu ; h) (regional; la p]., în forma tilărci) pita-vacii (Boletus bovinus). Cf. Bianu, d. s. 165, Borza, d. 192. 2. (Regional; în forma chitoarcă) Haină ruptă, zdreanţă, fleandură. Cf. i. cr. vi, 217, Furtună, v. 16. O E x p r. A-i curge (cuiva) ehitoarcele v. curge. ' — Pl.: pitărci. — Şi: (regional) chitoărcă (pl. chitoarce), cliittircă (h iii 473) s.f. — Cf. p i t ă, mînătarcă. PITARISÎ vb. IV. Tranz. (Neobişnuit) A acorda cuiva titlul de pitar (2). Vodă începu de atunci să boiereaseă în dreapta şi în stînga . .. Pilarisea şî sărdârisea cu duiumul. C. Gane, tr. v. 194. — Prez. ind.: pitarisesc. — Pitar + suf. -isi. PITĂŞCĂ s. f. v. pitoaşcă. PITĂ s. f. I. (învechit şi regional, mai ales Mold. şi Transilv.) 1. Pîine (1). Cînd şezu cu ucenicii săi la cină ... luă pilă şi blagoslovi. Coresi, ev. 110. Luă pită şi mulţemi şi o frămse. id. l. 318/21. Cocătoriut de pite. Palia (1581), 162/8. 80 de fărtarle] de făină şi 2 650 de pilă făcută (a. 1600). Rosetti, b. 51. Js[us] //[ri]s[tos] după cină loo pită şi bl[a]goslovi (a. 1607). gcr i, 42/39. N-avem aice mai mult de cinci pite şi doi peşti. Varlaam, c. 191. Iar muiari de pită făcătoare, şi tutori, şi hadămpi ierau] fără de samă mulţi. Hero-dot (1645), 414. Mearsă la ceia ce vind pită şi cumpără. Dosoftei, v. s. octombrie 76v/26. Hristos au săturat cu cinci pite cinci mii de oameni. Cheia în. i7r/6. De nu avea pită avea carne, că le duceam cerezi de vite. Neculce, l. 249, cf. anon. car. îi să fie volnici a-ş cumpăra pilă, carne, băutură (a. 1741). Uricariul, iv, 402/23. 2 ferdele ovăs, 4 pile (a. 1800). Iorga, s. d. xii, 130. Aceste [plante] trebuie uscate în cuptori după ce se va scoale pita. Calendariu (1814), 189/12. Bea cafe . .., iară nu pită şi slănină cu apă (a. 1817). Iorga, s. d. xii, 173, cf. lb, Polizu. De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boiej-... eu i-aş sătura curtea cu 0 pită. Ispirescu, l. 62. Luind... ţire de malai, pilă ..., se duce cu acestea la mormînt. Marian, I. 493, cf. Alexi, w. Ispravnicu l-o întrebat: — Ce le-ai apucat de furat ? — N-am pită de mincat. i. cr. ii, 155. Se pregăteşte masă cu sare, pită şi apă. Pamfile, duşm, 4. Dispărea ... cu desaga plină cu pită rece, brînză şi ouă răscoapte. C. Petrescu, r. dr. 28, cf. id. c. v. 28. Mînca săptămîni la rind pită uscată cu ridichi. Vlasiu, d. 25, cf. 91. Aduceau la deal, călră sălaşuri, grîu pentru pilă. Sadoveanu, o. xiii, 352. Ea ii aducea din munţi, de la Condor, slană şi pilă în desagă. Stancu,r. a. iii, 384. Să mă duc să cern de pilă? Lăncrănjan, c. i, 22. Şi nevasta mititică Face pita nedopsită. f (1868), 73, cf. h ii 81. Iau cuţitul să-mi lai pită,Lacrămile părău pică. Jarnîk-Bîrseanu, d. 132. Vrea să coacă un cuptor de douăzeci de pite şi vreo cîteva mălaie. Rete-ganul, p. i, 61, cf. Bud, p. p. 23, Vasiliu, c. 61. A? mînca urdă cu pilă Din tăşcuţa cea bumbită. BÎrlea, b. 43. Maică, unde mă duc eu, Nu e nici pită de griu. ant. lit. pop. i, 101. Şi-a mîncat... Trei cuploare de pite. Balade, ii, 10. Mîncam pită de săcară Cernută prin silă rară. folc. transilv. ii, 300, cf. 1,323,alr r 1 845. Celui flămînd, Pita-i în gînd. Zanne, p. iii, 552. Nu e nebun cel ce mănincă nouă pite late, ci cel ce i le dă. id. ib. iv, 80. în pămîntul negru se face pita albă. id. ib. 82. în locul pitei, mălai, se spune despre 7378 PITĂ - 660 - PlTĂRIE eineva care a sărăcit, s-a ruinat. Ci. id. ib. 83. Bună-i plăcinta, dar dacă nu-i, e bună şi pita. id. ib. 85. Frate, frate, dar pita-i cu bani. Creangă., o. 25, cf. Zanne, p. iv, 369. Cite pite rele toate ale norii mele. Zanne, p. iv, 516. Umblă după pită mai bună decît de grîu. id. ib. 82. 0> Fig. Pe faţa lui aspră de om care n-a gustat prea des din pila ce se cheamă fericire, răsări un surîs luminos, v. rom. ianuarie 1956, 39. Expr. A fi la eineva pita şi cuţitul sau a avea (ori a fi cu) pita şi euţitul în mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele. Cf. Zanne, p. iv, 82. Ţiganca însă îşi cugeta numai: „Acuma mi-i pita şi cuţitul in mină. Lasă că nu mi-a sta ea mai mult în drum“. Sbiera, p. 108. A fi mîncat pită din multe cuptoare v. m î n c a (1). (A fi) bun ca pita (caldă) sau pită de om, se spune despre un om foarte bun. Bună şi frumoasă, fireşte. Bună... ■> — Ca pila caldă. Dela-vrancea, o. ii, 48, cf. Zanne, p. iv, 84. Se face bun la inimă ca pita. Beniuc, c. p. 63. A mînca pită şi sare (la o masă) cu cineva = a trăi la un loc, a convieţui; a se afla în raporturi de strînsă prietenie cu cineva. Cu mine pită şi sare la o masă nu mai minei, il ianuarie 1960, 15. A mînca pita cuiva v. mînca (1). A lua (cuiva) pita (de la flură) = a lua (cuiva) posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa. Cf. Zanne, p. iv, 85. A mînca din pita lui vodă = a fi salariat al statului, id. ib. 688. + Aluat din care se face pîinea (1). Cu badea nu ştiu juca, Pita n-o ştiu frămînta. Jarnîk-BÎrseanu, d. 428. Mărila-m-aş, mărita, Chita n-o ştiu frămînta. mat. folk. 1018. Pită albă frămînta. După tine se cînta. folc. transilv. i, 9. + (Regional; la pl.) Cereale, recoltă de cereale; bucate. Şi porneşte ploile . . . Să răsară grînele . . . Să s-adape vitele: Fie multe pitele! Teodorescu, p. p. 212. + P. anal. (Regional, mai ales Transilv.) Cocoaşă. Cf. dr. ix, 441, alrm i/i h 58, alr ii/i h 56/284, a ii 3, iii 18. Omul ăsta are pilă în spate. mat. dialect, i, 286. + (Regional; în construcţia) De-a pita — de-a v-aţi ascunselea (Cloşani-Tîrgu Jiu). GL. OLT. 2. P. gener. Pîine (2); p. ext. slujbă, funcţie. în Eghipet tutindenea destulă pită era. Palia (1581), 171/20. Iară fără aceştia şi alţii mulţi de oaste, de mergu fără leafă, cereînd să poată arăta slujbâ, ca să dobîn-dească pită. Ureche, l. 123, cf. 75, fl. d. (1680), 41r/4, ist. ţ. r. 112. L-au lăsat numai cu un rînd de haine şi ş-au pierdut şi pila împărătească. R. Pope seu, cm i, 551. Jaste mai bine să mori de foame, decîl să iai pita săracilor (a. 1713). gcr ii, 7/35. Luaţi-ne averile şi pita .'. . Numa ne lăsaţi dă mîngăiere Viaţă, copii şi muiere. Budai-Deleanu, ţ. 199, cf. 419. Munca e biagosloviiă, Cînd le ţii de ea, ai pită. Pann, p. v. i, 150/17. Noi doi nu vom lua pita de la cei mai mici. Slavici, n. i, 51. După şase ani de pită neagră de cazarmă, s-a lăsat şi de mililărie. Vlahuţă, s. a. ii, 117. Am socotit că vin neguţători şi am ieşit ca să ne agonisim o bucăţică de pită. Sadoveanu, o. xii, 70. Doi ani mi-am cişligat pita între artiştii circului Tomaşek. id. ib. xviii, 636. Umbla moţul rătăcind pe ţară . . . Şargul rupia piatra cu copita. Calea lungă şi amară pita. Beniuc, v. 154. Am mîncat îndeajuns pita amară a străinului. T. Po-povici, se. 27. Se duseseră să facă bani, să aibă pită pentru copii. v. rom. noiembrie 1962, 57. O Expr. A pune (sau a băga) în pită (pe cineva) = a) a(-i) găsi (cuiva) o slujbă, a(-i) găsi un mijloc de trai, a(-l) plasa Intr-un serviciu. Com. din Deda-Reghin ; b) (ironic) a face (cuiva) o neplăcere, a(-i) crea un neajuns. Pe ăsta ştiu că l-am pus în pită! ib. II. (Bot.) 1. (Regional) Nalbă (1 a) (Malva silves-tris) (Isbiceni-Corabia). alr ii 6 309/886. 2. (Regional) Zbîrciog (Morchella) (Scărişoara-Abrud). alr ii 6 404/95. 3. Compuse: pita>porcului = a) pîinea-porcului (Cyclamen europaeum). Cf. lb, lm, ddbf, Barcianu; b) (învechit, rar) brîncă (Salicornia herbacea). Cf. I. Golescu c. ; c) (regional) iarbă-grasă (Porlulaca oleracea). Cf. Borza, d. 136; (regional) plta-cucului= măc.riş (2) (Oxalis acelosella). Cf. Borza, d. 122, alr i 1 916/26 ; (regional) pila-lui- (sfîntul-) Ion sau pita-lui-slîntu-Ioan, pita-lui'Sîntion, pita-Jui-Bom-nul-Hristos = roşcovă. Treceam in ograda boldaşului, care avea în boldă cele mai mari bunătăţi: miere de tuse, pita-lui-Ion, smochine şi boboanţe de toate culorile. Vlasiu, a. p. 30, cf. Borza, d. 44, alrm sn iii h 961 ; (regional) pita-pasării = fructul comestibil, în forma unei bobiţe de culoare roşie, al unui arbust de cîmp nedefinit mai de aproape. Cf. mat. dialect, i, 264 ; pita-lui-Dumnezeu = rîşcov (Laclarius deliciosus). Cf. Bianu, d. s., Panţu, pl., Simionescu, fl. 91, Borza, d. 194; pita-vacii = ciupercă comestibilă cu pălăria roşcată-cenuşie, cu piciorul cilindric, cu carnea albă ; (regional) văcuţe, titărci (v. p i t a r c ă, 1 h), pitoancă(b), pitoaşcă (1 b), mînătarcă ursească (Boletus bcvi-nus). Cf. lb, Polizu, ddrf, Bianu, d. s., Panţu, pi.., Şăineanu, d. u., Borza, d. 192; (regional) pita-Iui-1-oan = ciupercă comestibilă de culoare roşietică, nedefinită mai îndeaproape, care poate fi mîncată şi nepreparată; (regional) lăptucă. Cf. mat. dialect, i, 264. — Pl. : pile şi (regional) piţi (Zanne, p. iv, 81). — Din ngr. nixa, bg. numa. Cf. magh. pita. PITĂCfiL s. m. Diminutiv al lui pitac1 (1). Fac fel de fel de giumbuşlucuri prin prejurimi ori curăţă pe băieţii ce umblă cu uratul de pilăcei. Pamfile, cr. 191. — Pl.: pilăcei. — Pitac1 + suf. -el. PITĂCÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A acorda cuiva pitac2 de boierie. Cf. tdrg, Scriban, d., sfc iv, 39. — Prez. ind.: pităcesc. — V. pitac2. PITĂCÎT, -Ă adj. (învechit) Căruia i s-a acordat pitac2 de boierie. (Substantivat, m.) în gloata aceea de 2242 pităciţi figurează ca boieri români şi persoanele următoare .. . conv. lit. xi, 74. — Pl. : pităciti, -le. — V. pităci. PITĂNGIÎŢ, -Ă adj. (Regional) Micuţ (I I) (Măgura-Dr. Petru Groza). Cf. arh. folk. vii, 97. Că noi ţ-om face ţîi: Cojoc lung păr.ă-n pămînt. .. Ş-n cinzăci de berbeci Şi cinci miluţă pitănguţă. ib. — Pl. : pitănguţi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. p i t i c. PITĂRCTÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui pitarcă (1). Cf. sfc iv, 156. + Ciupercă comestibilă cu pălăria roşie-cărămizie, cu piciorul solid şi gros, cu carnea albă ; (regional) chitarcă (v. pitarcă, I I), pituşcă (2) (Boletus versipellis). Ci. Panţu, pl., 59, cade. — Pl. : pitărcuţe. — Pitarcă + suf. -uţă. PITĂREÂSĂ s. f. 1. (Mold., Bucov., Ban.) Brută-reasă. Cf. Polizu, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Scriban, d. 2. Soţia pitarului (2). Cf. Polizu. O pilărcasă, Eufroşina Folino, avea un proces cu un sudit. Iorga, l. ii, 105, cf. tdrg; Doreşte să afle de Ia pităreasă dacă vor ajunge pînă seara la Cîmpulung. Camil Petrescu, o. i, 11. — Pl. : pitărese. — Pitar -)- suf. -casă. PITĂRÎL s. m. Titlu în ierarhia boierească din trecut, mai mic decît acela al pitarului (2); boier care avea acest titlu. Cf. D. Bogdan, gl. Ştefan confirmă lui Coslea pitărelul satul Vorniceşlii pe Crasna, cumpărat cu 70 zloţi. Bogdan, d. şt. i, 501. — Pl. : pilărei. — Pitar suf. -el. PITĂRÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Brutărie. în curţile lor vei vedea . . . ferestrele sparte, ogrăzile stricate, pităriile micşurale. N. Costin, ap. gcr ii, 12/4, cf. Budai-Deleanu, lex. Pitarii. .. nu pot a şe desface vreunul de pitării în orice vreme (a, 1826). Uricariul, v, 169/16. Le-au copt toate şi le-au aşezat 7386 PITĂRIŢĂ - 661 - PITI frumos in pi tărie. Bărac, t. 17/2, cf. Polizu. Mai in laturile caselor domneşti... erau beceriile sau cui-niile şi cuptoarele pităriei. Odobescu, ş. i, 126, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Refăcu trapezăria, cuhnea, ... pităria. Iorga, l. i, 534, cf. tdrg. Înfiinţase in Piatra ... pitării şi căsăpii. Hogaş, dr. i, 148. Să nu se ocupe cu crişmăritul, nici să ţie trunchiuri ori căsăpii de carne, nici pitării. N. A. Bogdan, c. m. 24. Stăteau in preajma pităriilor, îmbulziţi, copii cu încălţări rupte. Sadoveanu, o. vii, 123. Toate erau noi pentru mine: stradele, ...tarabele chităriilor acoperite cu plini proaspete. Brăescu, a. 18, cf. Scriban, d. 2. (învechit şi regional) Meseria de brutar. Cf. Budai-Deleanu, lex. A învăţa pităria. Scriban, d. 3. Dregătoria pitarului (2); rangul, funcţia de pitar (2). Ia lăsaţi, se obicinuieşte cineva şi cu a pităria şi nu ii mai gîdilă auzul. ,pr. dram. 228, cf. ddrf, Barcianu, tdrg, Scriban, d., dm. In sec. al XVII-lea sînt amintiţi şi în documentele moldovene . .. dieci de pitărie, jitniţă şi cămară, care ţineau evidenţa bunurilor intrate sau ieşite de aici. Stoicescu, s. d. 81. — Pi.: pitării. — Pitar -f- suf. -ie. PITĂRÎŢĂ s. f. (învechit) Brutăreasă. Altile multe au trimis Crisos, şi un chip de trei coţi a unei fimei ce i-au fost pităriţă. Herodot (1645), 21, cf. anon. car., LEX. MARS. 210, LB, TDRG. — Pl.: pităriţe. — Pitar -f suf. -iţă. PITCĂLĂCOl s.m.v. pltpălficol. PITCHIPÎN s.m.v. pitchpine. PITCHPÎNE s. m. Arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur, de culoare galbenă cu vine roşie-tice, folosit la confecţionarea mobilelor de lux precum şi la construcţia unor nave (Pinus palustris). Băile cu cianură de potasiu ... se vor păstra în vane de pitch-pine, plumb sau tablă emailată. Orbonaş, mec. 447, cf. ev 1950, nr. 5, 29. Un soi de conifer numit pitchpine care creşte prin America de Nord, e mult căutat de meşterii corăbieri. Tudoran, p. 108. — Pronunţat: picipain. — Pl.: pitchpini. — Şi: pltchpin s, m. ev 1950, nr- 5, 29. — Din engl. pitchpine. PITCdCI, -OÂCE subst. v. puşcoci. PITCOCÎT, -Ă adj. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Nedezvoltat, mic, Închircit. Cf. dr. vi, 658. — Pl.: pitcociţi, -te. — Cf. p i t c o c i. PfTEA1 subst. (Regional; în expr.) Titea şi pitea, se spune despre doi oameni proşti (Stăneşti-Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 55. Stan cu Frusina — două nevoi, titea şi pitea. ib. — Etimologia necunoscută. PITEÂ2 s. f. v. beteală. PITEĂLĂ s. f. (învechit, rar) Pitire. Cf. Polizu. — Pl.: piteli. — V. piti. PITEĂUĂ s. f. v. beteală. PITECANTROP s. m. Nume dat strămoşului omului, intermediar între maimuţele antropoide şi omul primitiv, prezentlnd o proeminenţă continuă la osul frontal şi avînd capacitatea craniană mai mare decît a maimuţelor; omul-maimuţă, (rar) maimuţa-om ( Pithecanthropus erectus). Intr-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ibrăileanu, a. 177. Dubois a numit această fosilă pitecantrop. . ., adică maimuţă-om. Zoologia, 190, cf. dn2, sFciv, 17. Studiile antropologice au arătat că pitecantropul era adaptai atit. la viaţa terestră cit şi la cea arboricolă. der. — Pl. : pitecantropi. — Din fr. pithécanthrope. PITÉICA s. f. v. petei oii. PITEŞTEÂN, -Ă s. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşului Piteşti sau care este originară de acolo ; (la pl.) locuitorii Piteştiului. Cf. Scînteia, 1966, nr. 6 926. — Pl. : piteşteni, -e. — Piteşti (n. pr.) + suf. -ean. PITEŞTE Ancă s. f. 1. Femeie care face parte din populaţia de bază a oraşului Piteşti sau care este originară de acolo. 2. Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest dans. Cf. Varone, d., h ix 156, alr i 1 477/798. — Pl. : (1) piteştence. — Piteştean + suf. -că. PITHÔ subst. (Grecism învechit, rar) Elocvenţă, patos1 (2). Vestitul Alexandru, arată unii, că ar fi făcut şi un cuvint în limba latinească asupra păcii, cu atîta pitho şi dulceaţă, incit unii zic că ar fi scos şi lacrăme din ochii biruitorului. Văcărescul, ist. 269, cf. Gâldi, m. phan. 229. — Din ngr. jieiOw „convingere“. PITÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi r e f 1. (Popular) A (se) ascunde (ghemuind sau ghemuindu-se) ; s p e c. a (se) ascunde spre a nu fi găsit, prins, luat. Cf. anon. car. Mă pitii după un copaci. Gorjan, h. ii, 126/18. ll piliră în casa lui; AU . . . pînă trecu zarva. id. ib. 160/28, cf. Polizu. Ea stă şi se piteşte Cînd va voi să vază pe cel ce o doreşte. Bolliac, o. 123. Fata se sperie dară se pili şi tăcu din gură să vază ce se va intlmpla. Ispi-rescu, l. 263. Mai putea-voi eu lătrînd Şi pilit dup-o movilă, Să-nspăimînt cite-o copilă? Goşbuc, p. ii, 171, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Mă chitesc lingă părete. Pamfile, j. i, 116. Parcă ar fi vrut să le ademenească, să vie înspre locul unde era ea pilită. Brătescu-Vqi-neşti, î. 99. Lucrul se. schimbă cînd apa e de tot tulbure, cînd sîntem bine pitiţi sau cînd, aruncind undiţa, ne depărtăm la o mare distanţă. Atila, p. 48. Se piti la spatele jandarmului, Rebreanu, i. 297. Sfătui pe nevasta lui să ia şi ea lapte intr-o sticlă, s-o pitească în sîn. Vissarion, b. 72. Porunci copilului... să arate ce a pitit în sîn. Voiculescu, p. ii, 248. Vara în papură cîntă cucul şi se piteşte ciocîrlia în mături. Arghezi, b. 39. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. Stancu, d. 143. Clinele... se pili sub streaşina mică a grajdului. Preda, m. 200. Se speriau gîndacii şi fugeau care încotro, pitindu-se in ascunzişurile lor. Barbu, p. 89. Vino să te pitim aicea la noi, că dacă va veni muma noastră, te va înghiţi. Fundescu, l. p. i, 102. Sub lespezi de piatră, De vînt nebătută, De nimeni văzută; Aici m-am pilit. Teodorescu, p. p. 420. Şi cum turcii că-mi vedeau, Doamne, tare că-mi fugeau; Se piteau ca broaştele Prin toate livezile. Cătană, b. 23. Pe lîngă ei se piteşte Şi-ncalecă sprinteneşte. Piscu-lescu, l. p. 259. ^ A b s o 1. Un dine mănincă şi după ce s-a săturat, pleacă, lăsînd jos. Omul, nu! piteşte, ascunde. Iovescu, n. 125. <0 F i g. Lupul. . . spre dulău se inturnă ca norocul monomahiei să i se pitească. Cantemir, ist. 72. Se abătu pe la circiuma din colţul fundăturii în care se pitea căscioara lui. Rebreanu, n. 100. Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni. Topîrceanu, b. 54. Omătul cenuşiu şi apos s-a pitit la umbra gardurilor. Cazimir, gr. 13. S-au pitit la partea sedentară? C. Petrescu, î. i, 119. Am intrat în cerdacul unei căsuţe . . . Era un adăpost care se pilea de înălţimea muntelui. Sadoveanu, o. xi, 215. Pînă şi satele şi casele s-au pitii sub butucii şi frunzele 7402 PITIADÄ - 662 - PITICEL de vită, rom. februarie 1964, 72. + F i g. (Rar) A se face mic. Căsuţa se pitise de tot. BhAescu, a. 131. 2. T r a n z. (Regional; despre cai) A ciuli urechile (Chizătău-Lugoj). albm ii/i h 26/76. — Prez. ind.: pitesc. — Etimologia necunoscută. Cf. pitic. PITlADĂ s. f. Interval de timp de patru ani care se scurgea între jocurile pitice. Cf. dn2. -^-Pronunţat: -ii-a-. — PI.: pitiade, ■ Din fr. pythiade. PITIÂBS s. f. v. pitiriazls. PITÎC, -Ă subst., adj. I. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care aparţine unor populaţii din Africa Centrală, din bazinul fluviului Congo, cu Înălţimea medie sub un metru şi jumătate, pigmeu (l);p. gener. (persoană) a cărei statură este mult inferioară celei mijlocii, ca urmare a unei tulburări endocrine, a unor leziuni nervoase, cardiace, renale, a unor carenţe alimentare etc.; p. gener. (persoană) de statură (foarte) mică. Lulnd drumul spre răsărit.. . sosim in (ara piticilor. Dosoftei, v. s. octombrie 79r/16. Acii oameni să cheamă pitici, alexandria (1784), ap. OCR ii, 133/6. Un pitic, adică o... stirpitură de om, foarte ciudat. Gorjan, h. ii, 86/28. Mergea un voinic, Voinicul voinicilor în ţettra piticilor. Hasdeu, R. v. 74. Adică nu s-a mai aflat dintre noi altul mai vrednic de domnie, decit ăst pitic slut şi şchiop! Odobescu, s. i, 111, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., Candrea, f. 16. Aş vrea să fiu un biet bunic, Adus de spate şi pitic. Iosif, patr. 29. Se uită la el cu mirarea prostită a uriaşului care vede că un pitic cutează să i se pună piedică In cale. Agîrbiceanu, a. 324. închipuieşte-ţi, se însoară piticul. Bassarabescu, v. 12. îşi cobori ochii spre uncheşul pitic de lingă el: Sadoveanu, o. v, 619. Fierarul uriaş şi ajutorul lui pitic bat fiare înroşite pe nicovală. Vianu, a. p. 230. Să mergem alăturea mufi Şi nepricepuţi Ştiindu-ne unul, de altul, Piticul, ghebosul, înaltul. Arghezi, vers. 353. Al treilea om, allt de scund, încît părea pitic. Bogza, c. o. 25. Era mărunt de stat, aproape ca un pitic. Stancu, «. a. iv, 326. Iar de pitic ce era Nime-n seamă nu-l băga. Alecsandri, p. p. 130. Piticii care-or rămas Pun căciulele pe nas Şi fac la fete năcaz. Jarnîk-Bîrseanu, d.298. Pitici, oameni ca copilaşi ii] dă mari. şez, iii, 31. + S p e c. Pitic(11) întreţinut în epoca feudală la curţile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a distra pe cei din jur. V. bufon. Piticii lor alcătuia înadins versuri (stihuri) în care să cuprindea în scurt istoria. ist. am. 59r/19. Dă cel mai bun preţ piticilor de fac vifecraiului stihuri de laudă. ib. 72v/15. Murat al III-lea ___trăia înconjurat de tălmăcitori de vise ..., de poefi, de muieri, de pitici şi de nebuni, Bălcescu, m. v. 34. + S p e c. (în basme) (Personaj fantastic) mic de statură, de obicei caracterizat prin vioiciune şi isteţime. De cînd sînt poveşti in lume. .. Ei duc zile cu piticul Stătu-Palmă Barbă-Cot. Alecsandri, Poezii, 235. Ba Peneş-împărat, văzirud Pe Barbă-Cot, piticul... L-a pus la joc. Coşbuc, p. i, 58, cf. BrXtescu-Voi-neşti, p. 175. Afară era un zvon ca o fugă de pitici cu clopoţei minusculi în ciucurii de la opinci. G. M.Zam-firescu, m. d. i; 86: Era ... nu cu mult mai înalt dectl piticii celei Albă-ca-Zăpada. Teodoreanu, m. u. 161. Noi slntem zîne şi pitici, Venim degrabă, v. rom. septembrie 1954, 67. 2. S. m. Fi g. Persoană lipsită de orice valoare, calităţi, merite; pigmeu (-2). Pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnaţi pitici. Alexan-drescu, o. i, 86. De ce mai faci uriaşi, Dacă-n rînd cu to(i piticii pradă morţii vrei să-i laşi? Hasdeu, r. v. 165. Cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o deie .. . Dară De la pitici eu nu primesc nimica. Emi-nescu, o. iv, 106. Şi dacă-n schimbul pînii voastre Piticul vă plăteşte fiere, îndurător v-ascultă Domnul Şi vă trimite mingîiere. Goga, p. 10. Ş-a binevoit a se \imili şi a rămînea în mijlocul piticilor, cînd pe el îl chemau înălţimele Himalaiei. Agîrbiceanu, a. 231 3. Adj. (Despre animale şi plante) Care este de statură, de Înălţime (foarte) mică; care a rămas nedezvoltat, pipernicit, mic. Sînt pitici acuma brazii cei înalţi? Caragiale, o. iv, 353. Ea nu era nici călare, nici pe jos, căci îi da de pămînt cînd un picior, ctnd altul, ţapul fiind pitic. Ispirfscu, l. 179, cf. ddrf. Pe cai pitici şi plini de glod în scări temutul voievod Cu hohot se rădică. Coşbuc, p. i, 195. Un pui de piţigoi, într-un vîrf de fag pitic Stă cu penele vulvoi. TopÎr-ceanu, b. 41. Pe cîmpie se întinsese o umbră uşoară; departe un copac pitic şi alături scheletul unei cumpene de fîntînă. Sadoveanu, o. i, 658. O (Ca determinativ, urmînd după un nume de plantă sau de animal, indică varietăţi, specii sau rase ale acestora) Numiri de mere. Creţeşti, domneşti, . . . pitice. Baronzi, l. 93. Foaie verde măr pitic, Nu mai zi, flăcău, nimic. Teodorescu, p. p. 280. + (Despre obiecte) Care nu atinge Înălţimea normală, mijlocie, mic (15), scund; p. gener, care este sub dimensiunile mijlocii, obişnuite, mic (I 1). Şiraguri de şlepuri... trase de un remorcher pitic. Sadoveanu, o. ix, 286. Am deschis ş-am închis cu fereală o uşă pitică, id. ib. xi, 238. Căsuţele pitice. ScÎnteia, 1953, nr. 2 752. De aici, de sus, casele par pitice, străzile înguste, v. rom. februarie 1955, 216. II. 1. S. m. Nume generic pentru diferite specii de peşte mărunt; peşte neajuns la maturitate, pui de peşte, peştişor. Stîrcii, ca prin apă umblînd, piticii şi peştii a prinde chitea. Cantemih, ist* 129. El nu se prăseşte în Dunăre, fiindcă nici un pescar n-a văzul pitici de morun. I. Ionescu, m. 88. E bine nu numai de a prinde, ci chiar şi de a mînca .. . peştişori sau chitici. Marian, s. r. ii, 160. Slîrneşte chiticii (peştişorii) ascunşi printre prundiş. şez. iv, 114. Chitici se zice peştişorilor mărunţi, ib. vi, 72. Bunu-i borşul cu chitici. Sevastos, c. 260. Şedi-n dosu hornului Şi pîndeşte la voinici, Ca şi miţa la chitici, mat. folk. ţ 1 428. Cu un rac, tot sărac, Cu un pitic, tot calic. NegruzzisM| s. i, 249. O Expr. A tăcea ea chiticul sau (adver-J« bial) a tăcea chitic = a nu spune nici un cuvînt, a nu/M scoate o vorbă, a tăcea mile, ca peştele. Eu tăceam . » chitic. Alecsandri, t. 27. Am să lac pitic. I. Negruzzi, s. iv, 23. Să doarmă ca bulucu şi să tacă ca chiticii. Marian, na. 369. (Adverbial) A sta (sau a rămîne) chitic = a nu se .mişca, a sta neclintit într-tin loc. Stăi chitic şi să nu le clinteşti pîn’ ce nu-iauzi cinlînd din cimpoi. Alecsandri, t. 242. S-au strecurat încetul pe uşă şi buzna in stufărie. Au stal acolo chitic, ascultînd cum trosnea stuful, săm. ii, 284. Eu am rămas chitic in loc. Klopştock, f. 127. 2. S. f.. (Bot.; regional; şi în sintagma pitică de munte, Barcianu, Alexi, w.) Răţişoară (Iris pumila). l Cf. DDRF, PaNŢU, PL. ' jR 3. S. m. (Regional; la pl.; în sintagma) Chitici deU pădure . = mlădiţele hameiului sălbatic, ieşite dinH pămînt primăvara şi folosite la prepararea unor mîn-j! căruri. Cf. şez. vi, 70. — Pl.: pitici. — Cf. slavonul numii, rom. piti. PITICE adj. (în sintagma) Jocurile pitice — jocuri care aveau loc din patru în patru ani, la Delfi, în Gfecia antică, în cinstea zeului Apolo, şi care constau din concursuri literare, întreceri atletice şi de gimnastică etc. Cf. dn2. — Din fr. [jeux] pythiques. PITICÎL s. m. 1. Diminutiv al lui pitic (II 1). Prin adtncurile apelor orbăcăind cu piticei foamea a-şi potoli... şi-au ales: Cantemîr, i. i. i, 47. 2. (La pl.; regional; în forma chiticei) Ceapă tăiată mărunt in formă de peştişori. Cf. PaMfile, dusm. 384. , — Pl.: piticei. — Pitic + suf. -el. '7407 PITICENIE — 663 - PITIT PITICENIE s. f. (Rar) Fiinţă nedezvoltatâ, pipernicită; stlrpitură. Cf. tdrg. — Pronunţat: -ni-e. — Pl.: pilicenii. .— Pitic + suf. -enie. PITICESC, -EĂSCĂ adj. 1. (învechit) Care aparţine piticilor, privitor Ia pitici. Cf. Budai-Deleanu, lex. 2. (Regional; in sintagma) Mere piliceşii — varietate de mere mici, roşcate. Cf. ddrf, Vîrcol, v. 97. — Pl.: piticeşti. — Pitic -(- suf. -esc. ' PITICÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) micşora; a (se) închirci, a (se) pipernici, a degenera. l'oţi şi toate se ticăloşesc, se piticesc ..., din cauza cmanaţiunilor palustre. Hasdeu, i. c. i, 170, cf. ddrf, TDRG, DM. — Prez. ind.: piticesc. — De la pitic. PITICÎCĂ s.f. (Prin Bucov.) Pitişoară. Cf. Lexic reg. 114. — Pl.: 1 — Pită -f- suf. -icică. PITICÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) p i t i c i şi rezultatul ei; închircire, pipernicire, degenerare. Mlaştinele cele mixte snopesc pe om prin febră şi piticire. Hasdeu, i. c. i, 229, cf. dm. — Pl.: piticiri. — V. pitici. PITIC6S, -OĂSĂ ad}. (Rar) Mic de statură, nedezvoltat, pipernicit, închircit. Clnd eşti piticos, hirav, neputincios, rar de mai dai semne de-ntremare, Jipescu, O. 24, cf. ddrf, tdrg. — Pl.: piticoşi, -oase. — Pitic + suf. -os. PITIHÎLNIŢĂ s. f. 1. (Prin Marâm.) Pieliţa de pe carne. Lexic reg. 15. 2. (Regional; în forma pilihoatni(ă) Piele care atlrnă sub bărbia boului (Moişeni-Satu Mare), alr i 1 079/345. — Pl.: pitikelniţe. — Şi: pitihoăiiiiţă s. f. alr i 1 079/345. — Cf. magh. p i 11 y e d ,,a atirna“. P1TIHOÂLNIŢĂ s. f. v. pltihelulţă. PITINET subst. v. petinet. PÎTIIVG s.n. (Tehn.) Aspect al uzurii unei piese, care se prezintă sub forma unor ciupituri pe suprafaţa piesei. Pitingul se intîlneşte la piesele la care contactul se face pe o suprafaţă redusă... (ex. la rulmenţi, roţi dinţate). der. — Pl.: pitinguri. — Din engl. piting. PlTIOCĂBÎE s. f. v. piciocărie. PITldCI subst. pl. v. picioică. PITÎBE s. f. (Popular) Acţiunea de a (se) piti (1) şi rezultatul ei; (învechit, rar) piteală. . Cf. lm, Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w. — Pl.: pitiri. — V. piti. PITIBIĂZĂ s. f. v: pitiriazis. PITIBIĂZIS subst. Denumire generică pentru o serie de dermatoze caracterizate prin descuamaţie fină, asemănătoare cu tărîţele; mătreaţă* (I). Cf. Aeex’i, w. Sint trei varietăţi: 1 pitiriază simplă sau ăibăH::. 2 pitiriază rozată sau roşieticâ. .. 3 pitiriază versicotdră sau galbină. Bianu, d. s., cf. dm. PiCirktzisul se datoreşte unor ciuperci şi prezintă diferite aspecte clinice, der. Pitiriazis oersicoloră. abc săn. 284, cf. dn2, d. med. — Pronunţat: -ri-a-. — Şi: pitiriază, (suspect) pitiarsă (Alexi, w.) s. f. — Din fr. pityriasis. PITÎŞ adv., s. n. 1. Adv. (Popular; adesea repetat) Pe ascuns, pe furiş (spre a nu fi văzut) ¡tiptil. Pitiş-pitiş se strecurară prin ramurile înţesate ale prunilor. Delavrancea, h. t. 156, cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Pitiş, Dima s-a îndepărtat de zid cu cîţiva paşi. Galan, z. r. 235. Pină coled pe inserate se ascunse in nişte paie, apoi se luă chitiş cătră uşa curţilor. Reteganul, p. v, 14. Cum văzură porţile deschise, o luară pitiş pină ce se văzură iară la largul lor. Cătană, p. b. i, 53, cf. Vîrcol, v. 97, alr i 1324/96, 140, 710. Diseară viu pă pitiş, Cinii tăi se dau furiş. folc. mold. i, 110. Vin, mindră, pitiş, pitiş, Pînă-n vale-n aluniş. folc. olt.-munt. iii, 231, cf. 648. 2. S. n. (Regional) Loc retras; ascunzătoare (Săpata de Sus-Piteşti). Udrescu, gl. Una-dou6, se trage la pitiş. Face ce face: zdup, la pitiş. id. ib. — Piti + suf. -iş. PITIŞOĂRĂ s. f. (învechit şi regional) Diminutiv al lui p i t ă (II); pline mică; (regional) piticică. In loc de pîine şi pitişoare au făcut tot miţe şi pupezi. Bărac, t. 16/31, cf. dm. Ţărăncile făceau acasă Chitişoari mici. alr sn iv mn h 1 070/728, cf. Lexic reg. 114. 4- (Regional) Lipie (Ghimpaţi-Bucureşţi). alr sn iv h 1 075/928. + (Regional)' Gogoaşă (Braşov). Marian, nu. 744. Făcea cinste cu covrigi şi jimble, ori cu colaci, cu chitişoare (gogoşi), id. ib. — Pl.: pitişoare. — Pită + suf. -işoară. PITlT, -A adj. (Popular; adesea construit cu verbul ,,a sta“) Ascuns (spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat). Sosiră şi nemţii cei pitiţi şi fără veste-i louiră denapoi. anon. cantac., cm i, 215. Acolo pilit, de frică să ascunde. Budai-Deleanu, t. v. 59. Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile. Pann, p. v. iii, 52/12. Ale păsărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. Eminescu, o. i, 121. Mititelul sta pitit tocmai pintre diavolii mărunţei de la urmă. Caragiale, o. ii, 217. Prinsă de-a spaimei fiori S-ascunse pitită-nlre ceruri şi nori. Coşbuc, p. ii, 298, cf. Alexi, w. Ca un zgomot de şopirle Drăcu-şorii se strecoară, Ici şi colo doar s-arată Printre crăngile mişcate Şi, pitiţi, şoptesc in umbră. Iosif, patr. 21. Şi tu... ce stai pitit după tat-tău ? Delavrancea, o. ii, 93, cf. Gîrleanu, n. 146. Pitită după reţeaua perdelei, se uita după el cum pleacă. Bassarabescu, s. n. 36. Neavînd bilet de liberă circulaţie, trecu graniţa pitii in dosul unei harabale. Călinescu, e. 77, Se bătuse cu loba poruncă să stea rumânii piliţi în case. Sadoveanu, m. c. 45, cf. Scriban, d. Irina ... stătea puţin pitită pe după prag şi asculta. Preda, m. 170. <0> FI g. Ne lăsăm în jos pe la schitul Tarcău, pitit într-o poieniţă. Vlahuţă, o. a. ii, 154. Are privirile ferite, pitite sub sprincene. Gîrleanu, n. 132. Un rîs pitit In amlndouă gîtlejurile, un ris copilăresc, stăpinit de ruşine şi de teamă. Bassarabescu, v. 48. Casele pitite sub căciula de ţihliş, clipeau în ochii gălbii de geamuri şi fumegau în tihnă. Popa, v. 20. Şuvoiul trece de ici-colo, morile îl aşteaptă pitite in verdeaţă. Sadoveanu, o. x, 411. în căciuli de stuh şi paie Stupii stau pitiţi în ploaie. Arghezi, vers. 253. în salul meu pitit pe vale Cu uliţi strîmbe şi bătrine Pe înserat, cu pas agale, Coboară bacii de la BQMufehmaiifi.l954? 2J20^ (Substan- tivat; f. art.; si în construcţia de-a...pitildr^mfile, j. ii, 10) Numete—ttnui-joc_de„co.piUin-care"un copil trebuie să-i găsească pe ceilalţi, care s-au ascuns. Cf. Pamfile, j. ii, 10. + (Prin Olt.; despre case) Scund,, jos. Cf. alr ii/i mn 49, 2 261/872, 876.’ — Pl.: pitiţi, -te. — V. piti. 7425 PITITEL — 664 — PITORESC PITITfiL, -EA, -ÎCĂ adj.-, s. f. I. Adj. I. (Prin Maram.) Mititel (1 2). Sub poală de codru verde, Pilitea zare se. vede. Bud, p. p. 39. 2. (Prin Maram.) Mititel (I 5). Cf. alr i/i h 61. 3. (Prin nord-veitul Transilv.) Mititel (II). Culcă-te lu pititel Şi te scoală plugărel. Marian, na. 324. O (Substantivat) Joacă, mă, pe pititcaua, Că ti-a da mă-sa purceaua! folc. transilv. i, 196. H. S. f. (în forma pitilea) Nume de peşte (mic) nedefinit mai de aproape (Budeşti-Sighetul Marma-ţiei). Cf. alr f 1 746/350. — Pl. : pililei, -ele. — Contaminare între pitic şi mititel. — Pitltică: cu schimbare de suf. . PITITELTÎC, -A adj. (Prin Maram.) Mititeluţ. Cf. Bud, p. p. 81. — Pl. : pilileluci, -ce. — Pititel + suf. -uc. PITITELTÎŢ, -A adj. (Prin Maram.) Mititeluţ. Cf. Bud, p. p. 81. — Pl. : pititeluli, -e. — Pititel -f suf. -uţ. ' PITITldC, -OACĂ adj. (Frin Maram.) 1. Mititel (I 5). Cf. ALR I/I h 61. 2. Mititel (II). Care prunc n-are noroc Să moară de pililioc. T. Papahagi, m. 24. — Pl. : pililioci, -oace. — De la pititel, cu schimbare de suf. PITLIGEAnA s. f. v. pătlăgea. PITUJAN s. m. v. pătlăgea. PITLINGEÂN s. m. v. pătlăgea. PITLINGEÂNĂ s. f. v. pătlăgea. PITLÎV, -A adj. (învechit, rar) Profetic. O şarbă avea duh pilliv. Coresi, l. 75/19. — Pl. : pillivi, -c. — Din v.. sl. mnMHrk. PITLOANCA s. f. v. pitoancă. PITLUÎ vb. IV v. piclui. P1TLUÎTĂ adj. y. pieluită. PITOAcA s. f. (Bot.; prin vestul Transilv.) Iască (Fomcs fomentarius şi Fomes igniarius). La care nu descAide slrigă ,,in ciufală“: Bureţi pe păreţi. .. Piloacc pe obloace! arh. folk. vii, 54, cf. 121. — Pl. : pitoace. — Pită + suf. -oacă. PITOÂNC s. f. (Regional, mai ales In Transilv.) Numele mai multor specii de ciuperci: a) mlnătarcă (Boletus cdulis), Cf. lb, Polizu, Barcianu, tdrg, Bianu, d. s., Pascu, s. 270, cade, Scriban, d., Borza, d. 192, rev. crit. iii, 164; b) pita-vacii /Boletus bovinus). Cf. lm, Borza, d. 192; c) ciupercă-de-gunoi (Agaricus campeslris). Cf. Cihac, ii, 259; d) burete roşu (Agaricus coccineus). Cf. id. ib., tdrg, bul. fil. vii-viii, 110; e) Agaricus furcatus. Cf. Gheţie, r. m., ddrf. Piloance brune sau vineţii, mari cit floa-rea-soarelui... se ascundeau parcă să nu fie descoperite prin frunzişul căzut. Beniuc, m. c. i, 73, cf. chest. viii 81/2, 82/2, alr ii 6 404/27, 105, 310. — Pl. : piloance. — Şi: pitloăncă s. f. Alexi, w. — Pită + suf. -oancă. PITOAJVE s. f. v. pitoi. P1TOÂSĂ s. f. (Regional) Varietate de struguri cu boabe mari, albe, sferice şi puţin turtite (Pleniţa-Băi-leşti). Cf. h v 374. — Pită + suf. -oasă. PITOAŞCA s. f. 1. Numele a două specii de ciuperci comestibile: a) ciupercă avind pălăria de culoare brună-feruginoasă, cu piciorul gălbui cu granulaţii albe, cu carnea acrişoară, care creşte în păduri de brad; (regional) pitarcă (1 d) (Boletus granulalus). Cf. tdrg, Pascu, s. 271, cade, Borza d. 192, com. din Straja-Rădăuţi ; b) (regional) pita-vacii (Boletus bovinus). Com. din Marginea-Rădăuţi. 2. (Prin Mold. şi Bucov.) Epitet depreciativ pentru o femeie (scundă şi) grasă. Cf. i. cr. vi, 218, Lexic reg. 106. 3. (Regional) Obiect scurt şi gros (Vînători Neamţ-Tlrgu Neamţ). Cf. i. cr. vi, 218. — Pl. : piloaşle. — Şi: (regional) pitoşeă (com. din Straja-Rădăuţi), pităşcă (Borza, d. 192) s. f. — Pită + suf. -oaşcă. PITOHÉR subst. (Prin Bucov.) „Pline mare şi rea“. Lexic reg. 114. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. p i t ă. PITÓI s. n. 1. (Regional) Augmentativ al lui pită (1 1); (regional) pitan (1). Cf. tdrg, Scriban, d. Ce-ai mincal De le-ai umflat? — Şapte pile Ş-un pitoi, Ş-lin găvan De usturoi. Teodorescu, p. p. 194. De pujunlel ce minea, Lumea toată se mira: Şeple pite şi-un pitoi, Trei cununi de usturoi. Marian, sa. 84, cf. id. o. i, 215. Şi mi să pusă baba Eva şi făcu o piloane mare, marc. Cătană, p. b. ii, 12, cf. chest. viii 24/12, Zanne, p. iv, 83. 2. (Bot.; prin nord-vestul Transilv.; şi In sintagma piloi de plop, alr ii 6 404/272) Rodul-pămîntului (Arum maculatum). Cf. Vaida, alr ii 6 404/272. 3. (Regional) Asfalt (Iablaniţa-Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. 159. — Pl. : piloaie. — Şi: (regional) pitoăne s. f. — Pită + suf. -oi. PITOLNÍCA s. f. v. potirniche. PITÓN1 s. m. (La pl.) Gen de şerpi mari, neveninoşi, din Africa şi din sudul Asiei, cu corpui de circa 10 m lungime, prezentînd rudimente de membre posterioare sub formă de resturi de gheare (Pylhon); (şi la sg.) şarpe din acest gen. Cf. dl, dm, der, dn2. — Pl.: pitoni. — Din fr. python. PITÓN2 s. n. Instrument metalic în formă de ţăruş, avlnd la capăt un inel prin care se introduce o fringhie şi care este folosit de alpinişti pentru a se asigura în timpul escaladărilor primejdioase pe stlnci. Cf. der, dn2. — Pl.: piloane. — Din fr. piton. PITONÎSĂ s. f. (Rar) Ghicitoare, prezicătoare; vrăjitoare. Cf. drlu, Gheţie, r. m., Şăineanu, d. u., cade, Scriban, d., dn2. — Pl.: pilonise. — Din lat. pythonissu, fr. pythonisse. PITÓR s. m. v. pictor. PITORÉSC, -EASCA adj. 1. (învechit) Care aparţine picturii, care se referă la pictură, de, pictură. V. p i c-tural, plastic. Cf. Heliadk, o. .ii, 294. Ramuri 7450 PITORESC - 665 - PITPALAC sau sfere in care se împarte măiestria cea frumoasă — e stilul plastic, pitoresc, arhitectonic, fi. (1838), 102/5. + (învechit, rar; despre scriere) Bazat pe pictograme, alcătuit din pictograme. Omenirea a părăsit scrierea pitorească şi hieroglifică şi a primit pretutindeni literele. Maiorescu, cr. iii, 280. 2. Care este potrivit ca subiect pentru o pictură (1); p. e x t. care atrage atenţia, Incintă, impresionează prin varietatea formelor, frumuseţe, culoare etc.; plin de farmec, impresionant, minunat (ca aspect). Cf. Genilie, g. 187/7. Suindu-ne a doua zi [pe munte]. . . ni se înfăţoşă un lablo pitoresc (icoană zugrăvită). ic. lum. (1840), 232/26. De aice se descopere, în perspectivă pitorească, cea mai frumoasă parte a Pionului. Calendar (1847), 49/21. Casa s-adosa pe de o parte cu muntele, iar de alta domina rovina... Era una din situaţiile cele mai pitoresce. cr (1848), ll2/77. Salonul se deschidea spre o grădină mare, imfrumuseţată cu plante pitoresce. Codrescu, c. ii, 94/9, cf. Negulici. Nu poci să trec cu vederea . . . aspectul cel pitoresc care se înfăţişează ochilor omului ce va vizita aceste locuri. descr. ape, 42/17, cf. Stamati, d. Ce loc plăcui. . . Pozifiunea e pitorescă. Timpul (1856), nr. 1, 43/43. Drumul de ce merge se face mai vesel şi mai pitoresc. Negruzzi, s. i, 194. în Asia Mică... sint peisajele cele mai pitoreşti şi mai frumos înzestrate de natură. I. Ionescu, m. 72, cf. Pontbriant, d., Antonescu, d. Să lase o trecătoare pitorească pinului. Odobescu, s. i, 340. România pitorească [Titlu]. Vlahuţă, r. p. Priveliştea asta de stradă e pitorească. Demetrescu, o. 150. Erau două ceasuri după amiază, cînd sosirăm în pitoreasca vale a Sabasei. Hogaş, dr. i, 68. Avea această slăbiciune să iasă la vînat în împrejurimile destul de pitoreşti ale oraşului. Sadoveanu, o. xi, 403. Grădina e... pitorească: copaci bătrîni, mese şi bănci de grădină, v. rom. iunie 1954, 78. O- (Substantivat, n.) Peisajul pe valea Mureşului are un pitoresc îmbietor. Vlasiu, d. 6. Satul Condor este de un rar pitoresc. Stancu, r. a. iii, 9. O (Adverbial) Căsuţe ca nişte cutii, grupate pitoresc, însă pe un fond gol şi stîncos. Sadoveanu, o. x, 411. 3. (Despre stil, limbă, opere literare etc.) Care exprimă, înfăţişează lucrurile, fiinţele, fenomenele în imagini expresive, colorate, picturale; colorat, viu, expresiv. Bogăţiile şi frumuseţile unui stil pitoresc şi armonios. Heliade, gr. p. 42. Aud o limbă armonioasă, pitorească şi cu totul străină de jargonul cărţilor. Russo, s. 192. Era poet el însă în suflet şi scria în proză pitorească iot ceea ce simţea. Bolintineanu, o. 227. Verbul este mai expresiv sau, cum se zice, mai pitoresc. Maio-rescu, cr. i, 16. [Străzile], cu discreţie, poartă numiri pitoreşti, obscure şi veşnice. C. Petrescu, î. i, 61. Regiune cu producători de ţuică, al căror vocabular era pitoresc şi tradiţional. Vlasiu, d. 323. O versificaţie lesnicioasă, adesea pitorescă. Călinescu, s. c. l. 102. O (Substantivat, n.) Limba capătă la ei un pitoresc care nu se intilneşte aiurea, arh. olt. i, 8. Caragiale s-a mărginit la unicul sector al pitorescului lingvistic. Vianu, a. p. 138. Nu-i contest [literaturii reportericeşti] un anumit pitoresc şi un suflu de prospeţime, t iunie 1964, 66. 4. Care reprezintă specificul unei ţări, al unui popor, al unei regiuni, al unei categorii sociale etc.; care atrage atenţia, place prin caracterul specific, original, revelator. Costumele cele bogate şi pitoresce . . . deosibesc pe naţia grecească, cr (1836), 141/27. Cu agiutorul acestui prestigiu şi a costumului naţional, cel mai pitoresc pentru păstori, inimile s-au încintat. Asachi, m. h. 4/14. Frumoasele noastre ţări sint destul de mari, obiceiurile noastre destul de pitoreşti. ICogălniceanu, s. a. 41. Bălcescu nu aspiră către redarea lucrurilor şi fiinţelor văzute, in trăsăturile lor particulare şi pitoreşti. Vianu, a. p. 32. Am trecut sub tăcere toate amănuntele pitoreşti şi revelatoare. Preda, r. 24. Aflăm amănunte pitoreşti despre oameni şi obiceiuri, despre monumente de artă . . ., despre construcţii, despre viaţa de fiecare zi. s ianuarie 1961, 64. <ţ> (Substantivat, n.) Te-a obosit pitorescul arhitectonic al oraşelor. Caragiale, o. vii, 451. Toate felurile de muncă îşi au pitorescul lor. Vlahuţă, s. a. hi, 397. Faguet a dus o viată dezordonată, plină de pitoresc. Lovinescu, c. iv, 151. Nimenea nu avea ca el dragoste pentru trecut. .., pentru pitorescul nostru popular. Sadoveanu, e. 177. Pitorescul acestei mizerii nu poate avea pentru ei farmec, id. o. ix, 298. Pitorescul ... cartierelor muncitoreşti, contemp. 1953, nr. 326, 1/3. — Pl. : pitoreşti şi (rar, f.) pitoreşte (scris şi pitoresce). — Şi: pitoréseft adj. — Din it. pittoresco, fr. pittoresque. P1TOHESCĂ adj. v. pitoresc. PITORNÎCĂ s. f. v. potîrniche. PITOKNÍCE s. f. v. potîrniche. PIT0ŞCĂ s. f. v. pitoaşcă. PITPALÁC interj., s. m. I. Interj. Onomatopee care redă strigătul prepeliţei. Cf. jahresber. viii, 144. Se plimbau primprejurul mamei lor şi cind ii striga: pitpalac! repede veneau la ea. Brătescu-Voineşti, p. 225. Una, aici aproape, lîngă gardul grădinii, zice desluşii: Pitpalac! Altele, mai departe, îi răspund: pedpedcc! pedpedec/, iar lor le răspund altele şi mai departe...: pitpidic! pitpidic! id., ap. Iordan, stil. 95. în strigătul prepeliţei noi auzim pit-pa-lac. dr. i, 92, cf. cade. Departe... strigătul înnăbuşil: pitpalac, pitpalac! abia se auzea. Sadoveanu, o. hi, 14. II. S. m. 1. Pasăre călătoare mai mare decît o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe şi negre, vînată pentru carnea ei gustoasă; prepeliţă, (regional) pitpălăcoi, pitulice (1 2), titirlic (Colurnix coiurnix). Au cumpărat şi un pitpălac, pre carele slobozindu-l intre cocoşi, l-au începui a-l ciocăni. Ţichindeal, f. 129/11. într-un sohat fără margini... se strecoară pitpalacul limbaret. Odobescu, s. iii, 160. Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. Eminescu, o. i, 121. Pitpalacul, hoinar cosmopolit. Delavrancea, t. 62. Pitpalacul deştepta lanul de mei cu glasul său. conv. lit. xxi, 400, cf. Marian, o. n, 221. Glas de fluier şi cimpoi, Pitpalaci şi cintezoi Şi-un taraf de granguri. Coşbuc, p. i, 301. Şuieră mierle-n tufiş şi cintă din griu pitpalacul. id. ib. ii, 62. Ială-mă culcai în pridvorul luminai ca ziua de luna plină, neputind închide ochii din pricina pitpalacilor. Brătescu-Voineşti, p. 345. N-am ştiut pînă acum că pitpalacul, cind bea din jgheabul cu must, se preface in uliu. Galaction, o. a. i, 272. Departe, pitpalacul Se ceartă, cînd şi cînd, Cu macul sălbatic şi plăpînd. Topîrceanu, s. a. 49. Din depărtare se auzeau sunete slăbite de pitpalac. Brăescu, o. a. i, 294. Un pitpalac suspină dintr-un ciur undeva. Klopştock, f. 144. Veni de departe . . . strigătul scurt al unui pitpalac. Sadoveanu, o. ii, 398, cf. x, 400. Prepeliţa işi pierde adesea numele ei pentru a fi denumită cu vorba „pitpalac“. bul. fil. x, 69. Pe-o nicovală pitpalacul îşi bate cîn-tecul fierbinte. Blaga, p. 26. Eu cint, să am iertare, cum cîntă pitpalacul. Arghezi, s. p. 95. Nn-şi mai spune numelc-n răzor pitpalacul ascuns la rădăcina steblei de măceş. Stancu, d. 84. Răsună înalt cinlecul de pitpalac, v. rom. mai 1955, 53. Din acest ordin face parte prepeliţa sau pitpalacul. Zoologia, 155. Autorul arată şi ce păsări se pot prinde cu aceste cleiuri: sticletele, guguştiucul, pitpalacul, vîn. pesc. iulie 1962, 22. Foăie verde foi de mac, Auzi lele-un pitpalac? Teodorescu, p. p. 342, cf. arh. folk. v, 162. • + (Argotic) Epitet dat unei femei cu care cineva trăieşte în concubinaj. Să am şi eu fă[aca mea şi cadînele mele şi pitpalacul meu. M. I. Caragiale, c. 116. 2. (Regional) Potîrniche (Perdix perdix) (Răşinari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 31. 3. (Zool.; regional; în forma pîrpalac) Liliac (Vespertilio murinus) (Plugova-Băile Herculane). L. Costin, gr. băn. ii, 147. — Pl.: (II) pitpalaci. — Şi: (învechit şi regional) pitpălâc (alr sn ui b 708, 709), (regional) pitpaláchl 7455 PITPALACĂ - 666 - PITRAŞCĂ (alr i 1043/333), pitpădtichi (Zanne, p. vi, 180), pit-pedfe (Şăineanu, d. u.), pitpediche (Marian, o. ii, 221, Alexi, w.), pitpidie, pitpilic (alr sn iii h 709/279), pitpîllt (ib. h 709/64), piepalăc (Alexi, w., Băcescu, păs. 128, alr sn iii h 709/172), pipalăc (Marian, o. ii, 221, jahresber. xii, 133, alr i 1 043/65, 69), pipălâc (Băcescu, păs. 129, alr sn in h 708, 709), pip tal ăc (Băcescu, păs. 129), piptălăe (alr sn iii h 708/76, h 709), pirpalăc (alr i 1 043/178), parpalâe (Marian, o,, ii, 221), părpălâc (ddrf, alr sn iii h 709/192), păr-pădfiehe (Băcescu, păs. 122), pătpădăe (jahresber. xii, 133), pătpădtiche (alr i 1043/538), pălpădâchi (alr sn iii h 709), pedpedcc, petpedie (BrĂtescu-Voi-neşti, ap. Iordan, stil. 95), pîrpalăc (L. Costin, or. băn. ii, 147), pîrpălăc (alr i 1 043/164, 700, 772, alr sn iii h 709/784), pîrpidâehi (alr i 1 043/530), pîrpîlâc (ib. 1 043/174), pîtpalâc (ib. 1 043/18), pîtpălâc (alr sn iii h 708, 709), pîtpîdâc (alr i 1 043/690, alr sn iii h 708/705, h 709), pîtpîdie (alr i 1 043/870), pîtpîlâc (ib. 1 043/986, alr sn iii h 709/899), potpădfiche (Băcescu, păs. 139), prăpăduchi (alr sn iii h 709/531), puchpurtichl (ib. h 708/192, 574, h 709/574), putpudticlie (Băcescu, păs. 146), putpudtichi (alr sn iii h 709/520), căptăi6g (ib.. h 708/346), chipalăg (ib. h 708/95), cieptă-lăc (alr i 1 043/268), tăptălog (alr sn iii h 708/349) interj., s. m. — Onomatopee.— Pentru variantele de tipul păt-pâdac, pătpădăe, cf.bg. mjţniftiK. Graur, e. 127. PITPALACA s. î. I. 1. Femeiuşcă pitpalacului (II 1); (regional) pitpălăciţă, pitpălăcoaie. Cf. Klein, d. 399, Budai-Deleanu, lex. Pilpălaca au scos puişorii ei in hoaldă. Ţichindeal, f. 454/3, cf. lb. O pitpalacă ş-a repezit glasul de două ori. Delavrancea, t. 60. Apoi mărfuri felurite. ...de la ciururile de pitpalacă pînă la ciururile de ciurari pentru ciuruit bucatele. Chiriţescu, gr 197. Pitpalacele prin grînele verzi îşi spuneau din guşe dactilii. AgIrbiceanu, l. t. 311. I se părea cioclrliei că mai aude glasul pitpalacei. Gîrleanu, l. 54. Pit-palaca[-i] jos pe ouă Şi ne zice nouă Ca să-i dăm şarpelui două. Bibicescu, p. p. 358. Pe la Sin Petru . . . intră cosaşul intre lanuri şi strică cuiburile pipălăcilor întir-ziate. Mera, l. b. 119. Cintau pipălăcile pe cimpuri. id. ib. 209. Cind te spurcă pitpălaca, iţi ia sporul. şez.. xii, 153. + Epitet dat unei femei flecare, limbute. Pentru o cotoroanţă ş-o pitpălacă, un pumn şi le-a luat mirul. Delavrancea, s. 39. 2. (Regional) Potîrniche (Perdix perdix) (Seaca de Ctmp-Băileşti). Cf. h v 417. II. (Regional; mai ales art.) Numele unui dans popular asemănător cu căzăceasca (Măceşu de Jos-Băileşti). Cf. alr ii 4 336/872. — PI.: pitpalace şi (regional) pilpalăci (alr i 1043/878). —Şi: (învechit) pitpalfcă (Klein, d. 399), pit-palugă (id. ib. 181), (regional) pitpălâcă, pitpălâgă (alr sn iii h 708/325), pitpldăcă (Băcescu, păs. 130), pieptalăcă (Marian, o. ii, 221), pieptălăcă (Băcescu, păs. 128), pieptălăgă (alr i 1 043/343), pipalăcă (Marian, o. ii, 221, h xi 231, alr i 1 043/40, 51, 61, 90, 100, 109, 112, 116, 295, 302, 320, 746, 808, 846, 874), pipă-lăcă, pipăloăcă (Băcescu, păs. 129), pipirică (alr i 1 043/98), pipîrlâgă (ib. 1043/125), pipolăcă (ib. 1044/156), piptalâcă (Băcescu, păs. 129), piptălăcă (alr i 1 043/9, 805, 820, alr sn iii h 708), pirpalăcă (alr i 1043/795), pirpălâcă (ib. 1 043/160), pîrpalăeă (alr sn iii h 708/836), pîrpălâeă (ib. h 708/784), pîrpălăgă (h xvii 425, alr: i 1043/129, 131), pîtpalăcă (alR i 1 043/831, 835, 837), pîtpălăcă (ib. 1 043/885, alr sn iii h 708/886), pîtpîdăcă (alr sn iii h 708/705), pîtpîlâcă (ib. h 708/899), căptălăgă (ib. h 708/346), taptalâcă (tdrg, jahresber. xii, 133), taptalâgă (Marian, o. ii, 221), tăptalăgă (alr i 1 043/243, 266), tăptălăeă (Viciu, gl., alr i 1 043/280, 283, 1 044/283), tăptălăgă (Viciu, gl., alr-î l 043/255, 257,. 259, 269, 270, 350, 359, 361, alr şn iii h ,708/349), teptalâcă (Marian, o. ii, 221), teptălăcă (Bran, s.), tieptălăcă (Vaida, alr i 1 043/273, 337), tieptălăgă (alr i 1 043/339, 341), tipalăgă (ib. 1 043/93, alr. sn iii h 708/95), tipălăgă (alr i 1 043/96), tiptileâgă (ib. 1 043/278), tiptoloăcă (ib. 1 043/103), tuptileăcă (alr sn iii h 708/279), tuptileăgă (alr i 1 043/335, alr sn iii h 708/334) s. f. — Pitpalac + suf. -ă. PITPALACHI interj., s. m. v. pitpalac. PITPALÎCA s. f. v. pitpalacă. PITPALIÎGĂ s. f. v. pitpalacă. PITI'AdIÎCHI interj., s. m. v. pitpalac. PITPALAC interj., s. m. v. pitpalac. PITPĂLACĂ s. f. v. pitpalacă. PITPĂLÂGĂ s. f. v. pitpalacă. PITPAlĂCÎ vb. IV. I n t r a n z. (Rar; despre prepeliţe ; p. g e n e r. despre păsări) A scoate sunete caracteristice speciei; p. gener. a cînta, a ciripi. O pasăre de colivie pilpălăcea intr-o ogradă de pe deal. bul. fil. iii, 187, cf. sfc iv, 39. — Prez. ind. pers. 3 : pitpălăceşte. — Şi: (regional) pătpăduchi vb. IV. h xv 344, dr. ii, 147. — V. pitpalac. PITPĂLÂCÎŢĂ s. f. (Prin Ban.) Pitpalacă (I l).Cf. alr i 1 043/35, alr sn iii h 708/76. — Pl.: pitpălăciţe. — Şi: piptălăciţă s. f. alr sn iii h 708/76. — Pitpalac -f suf. -iţă. 1'ITI'AlĂCOAiE s. f. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) Pitpalacă (I 1). Cf. alr i 1 044/30, alr sn iii h 708/36, 64, — Pl.: pitpălăcoaie. — Şi: pipălăcoăie s. f. alr sn iii h 708/64, — Pitpalac + suf. -oaie. PITPAlAcoI s. m. (Munt., Transilv. şi prin Olt.) Pitpalac (II 1) (Coturnix coturnixj. Cf. gr. s. vi, 137, sfc iv, 167, alr i 1 043/940, alr sn iii h 708. — Pl. : pitpălăcoi. — Şi: pitcălăcoi (alr sn iii h 708/876), pipălăcoi (alr i 1 043/940, alr sn iii h 708), pipălăgidi (alr sn iii h 708/762), plptălăc6i(ib. h 708/848), pîrpăloi (ib. h 708/784), pîtpîlăcdi (ib. h 708/899), ptitălăgoi (ib. h 708/362), tăptâlagoi (ib. h 708/349), tăptălăgoi (ib. h 708/272, 353), tuptilegoi (ib. h 708/334), tuptiloi (ib. h 708/279) s. m. — Pitpalac + suf. -oi. PITPEDÎC interj., s. m. v. pitpalac. P1TPEDÎCHE interj., s. m. v. pitpalac. PITPIDAcA s. f. v. pitpalacă. PITPIDÎC interj ., s. m. v. pitpalac. PITPILÎC interj., s. m. v. pitpalac. P1TPÎT interj. (Regional; adesea repetat) Onomatopee care redă strigătele copiilor la jocul de-a baba oarba (Secăşeni-Oraviţa). Cf. alr sn v mn h 1 287/29. Ceilalţi copii strigă pitpil, pitpit. ib. — Onomatopee. PITPÎLÎT interj., s. m. v. pitpalac. pitrAr s. ni. v. pietrar. PITRAŞCĂ s. f. (Bot.; prin Maram.) Porumb (Zea mays). Cf. Coman, gl.. -Pl..:? — Etimologia necunoscută. 7476 PITRENJEL - 667 - PITULA PITRENJÉL s. m. v. pătrunjel. PITRICÉLE s. f. pl. v. pietricică. PITRINJÉL s. m. v. pătrunjel. PITRIÔL s. n. v. petrol. PITRÔC1 s.m. 1. (Iht. ; Olt., Munt.) Porcuşor (Gobio). Cf. Damé, t. 128, Antipa, f. i. 135, id. p. 787. Pilrocii fac ciorba foarte bună. Băcescu, p. 146, cf. h xi 246, xiv 105, alr i 1 746/896,alhii6 239/928, Lexic reg. 27. 2. P. g e n e r. (Prin sud-vestul Munt. ; în forma pilrog) Nume generic pentru peştele mic. Cf. Antipa, p. 787. — Pl. : pilroci. — Şi : (regional) pitroci (Damé, t. 128), pitrôg (Antipa, p. 787), pietroc (alr ii 6 239/928, Lexic reg. 27), pietrâci (Antipa, f. i. 135,. id. p. 787), petrôc (Băcescu, p. 46) s. m. — Etimologia necunoscută. PITRÔC2 subst. 1. (Regional) Semn de recunoaştere tăiat in formă de potcoavă la urechile oilor (Pîrşcoveni-Balş). Cf. cv 1951, nr. 12, 37. 2. (Prin sud-estul Olt.) Potricală. Opinci găurite sau pitrocite cu pitrocu. alr i 1 881/878, cf. alr ii 6 624/886. — Pl. : ? — Cf. p o t r i c a 1 ă. PITROCEAlA s. f. v. pritoeeală. PITROCÉL s. m. v. pietroşel. PITRÔCI1 s. m. v. pitroc1. PITROCÎ2 vb. IV. T r a n z. (Prin Olt. ; complementul indică opincile, Încălţămintea) A perfora, a găuri (pentru a introduce nojiţele sau şireturile). Cf. p i t r o c2. Opinci găurile sau pitrocite cu pitrocu. alr i 1 881/878. Ai pitrocit ghetele ca să le pui vîrzob (şiret) ? cv 1951, nr. 9-10, 45. — Prez. ind. : pilrocesc. — V. pitroc2. PITROCÎ3 vb. IV v. pritoci. P1TROCÎT1 s. n. v. pritocit1. PITROCÎT», -Ă adj. (Regional; despre urechile animalelor) Tăiat, crestat, perforat (într-un anumit fel), ca semn de recunoaştere. Opt oi şi anume: una cernă ..., trei... oacheşe cu urechile drepte pitrocite. mon. of. (1907), 7 598. O bivoliţă in păr negru, cu .. . urechea dreaptă pitulcilă şi cea stingă retezat uirfu. ib. 7 599. — Pl. : pitrocili, -le. — Şi : pitulcit, -ă adj. — V. pitroc2. PITROCITÜR s. f. v. pritocltură. « PITRÔG s. m. v. pitroc1. PITRÎ^ÉL s. m. v. pietroşel. P1TRÜC s. f. (Regional) Pat1 (5 b). Cf, Damé, t. 140, Pamfile, i.c. 261. — Pl. : pitruci. — Etimologia necunoscută. PITÜC, -Ă adj. (Regional ; mai ales despre păsări) Mic (I 1) ; pitic (I 3). Lexic reg. ii, 18. Cocoş pituc; găină pitucă. ib. 71. — Pl. : pituci, -ce. — De la pitic, cu schimbare de suf. PITÜCA s. f. (Regional) Pituşcă (1) (Rozavlea-Vişeu de Sus). T. Papahagi, m. 115. La masă d'e bolovan Cu pchitucă de un ban. id. ib. — Pl. : pituci. — Pită + suf. -ucă. PITUrrAit, -A adj., s.f. (Med.) I. Adj. Care secretează pituita; (rar) pituitiv. Cf. Scriban, d., d. med. 2. S. f. Mucoasă a cavităţii nazale constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. Cf. d. med. — Pronunţat: -tu-i-. — PI.: pituitari, -e. — Din fr. pituitaire. PITUfTĂ s. f. (Med.; rar) Mucus ; flegmă. Cf. drlu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d. — Pronunţat: -tu-i-. — Pl.: piluite. — Din lat. pituita, fr. pituite. PITUITÎV, -Ă adj. (Med.; rar) Pituitar. Cf. Şăineanu, d. u. — Pronunţat: -tu-i-. — Pl.: pituitioi, -e. — Pituită + suf. -iv. PITUITdS, -OAsA adj. (Med.; rar) Format din pituită, care conţine pituită sau care seamănă cu pituita. Cf. DRLU, PROT.-POP., N. D., SCRIBAN, D. — Pronunţat: -tu-i-. — Pl.: pituitoşi, -oase. — Din lat. pituitosus, fr. pitaiteux. PITtfL s. n. v. pătai1. PITULA vb. IV. Refl. şi t r a n z. 1. (Popular) A (se) ascunde (ghemuindu-se sau ghemuind). O pasăre ce-şi hrăneaşle puişorii şi-i pilula pină trecu vinăloriul. Moxa, 386/36. Cine ascunde tilhariiil şi-i va pitula. prav. gov. 104r/24. Vasilie Lupul vornicul in citevu zile au fost tupilat pen păduri. M. Costin, let. i, 270/13. Scăpasă din Ţarigrad şi s-au fost tupilat la Grcţia. Cantemir, hr. 422. Şoarecele... a se pitula şi a se şipuri incepînd. id. ist. 194, cf. anon. car., Aflîndu-se tot ascunşi şi pitulaţi acolo (începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 150/28, cf. lex, mars. 187. Ba şi călugărul mi săimbie Pitulîndu-mă intr-a sa chilie. Budai-Deleanu, ţ. 229. Mul(i in bălti incă să pitulară, id. ib. 264. Fiind David pitulat cu ai săi intr-o peşteră. Calen-dariu (1814), 123/16. Ticălosul pitpalac, ieşind diqtrâ dinşii şi pitulindu-se de o parte oareunde, începu a-şi plinge nenorocirea. Ţichindeal, f. 129/15. Ce minte slabă poartă el dacă n-au putut el pilula şi un rind de haine de ale fealii meale (a. 1817). Iorga, s. d. xii, 173, cf. lb. Ei aveau gătituri de ospăţ Pe masă şi, dacă m-au văzut pe mine, au coperit şi au pitulat in pal (a. 1827). Iorga, s. d. xii, 212, cf.. Polizu. Boierul, zărind citi va inşi care se pitulaseră lingă uluci. . . , s-a zbirlit de gelozie. Ghica, s. 42. Se tupilă în fundu căruţei. Alecsandri, t. 49. Lighioana .. . degrabă se zvireolea, se pitula şi se afunda pină la gurile iadului. Odobescu, s. iii, 186. Toţi ne tupilarăm la pămint. Eminescu, g. p. 166. Dacă vrei să nu te muşte clinii... să le tupilezi jos la pămint. Creangă, a. 67, cf. id. gl. Ne pitulăm după bolovanii de jos. Caragiale, t. ii, 395. Scormon era tupilil la picioarele ei. Slavici, n. i, 35. Ştia el că are să treacă fiara sălbatică şi se pilulă cil colea inlr-un stufiş. Ispirescu, v. 40. La fiecare staţie mă pitulesc bine şi mă uit pe furiş ca să vaz dacă nu sint căutat. Mille, v. p. 207, cf. ddrf, Barcianu. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Şi-astă mantă largă tainic pe-amindoi ne va-nveli. Davila, v. v. 30. Albina se pitulează. încetişor înlr-o floare şi apoi zboară blzlind. Marian, ins. 177, cf. 127. Tincuţa se uita la trestiile înalte cu frică, lupilindu-se pe lingă cele ce se mişcau prea tare. D. Zamfirescu, v. ţ. 139, cf. 183, Alexi, w. Cînd oamenii caută inima moroiului, ea se pitulă, dar oamenii lot o găsesc şi o ard. Grigoriu-Rigo, m. p. i, 114. Nu i-a plăcut lui Tideus Nicicind să se pitule-n luptă. Murnu, i. 78. Le-a poruncit să se pilulească jos, lipiţi cu pămintul. Brătescu-Voineşti, p. 227. M-am pitulat pe lingă zid şi am ajuns. AgÎrbiceanu, l. t. 168, cf. 251. O pişcătură de călugăr... care şi-ar fi puiuţ tupila, ca o veveriţă, întreaga sa făptură după o cioată. Hogaş, m. n. 122. Toţi veneau îngroziţi şi se pitulau in dosul răzorului. Rebreanu, nuv. 121, cf. 38. După gard s-a pitulat, grăbit, o umbră. Cazimir, gr. 124. Ion Ozun se tupilă alături de lucrător. C. Petrescu, c. v. 7501 PITULARCA PITULICE 138. Slele o clipă, sc ridică . . . , se pilulă lingă sobă. Brăescu, o. a. i, 55. Aleargă, pilulîndu-se cu groază de moarte ... printre macii cimpului. Sahia, n. 18. Tăoăleam toate tufele ... pilulîndu-mă să prind fel de fel de vietăţi. "Vlasiu, a. p. 8. Se tupilă şi ea in umbră. Sadoveanu, o. ix, 105, cf. Stoica, vin. 26. Micul burghez filistin şi fricos ... se pitulează in pivniţă, con-temp. 1949, 160, 11/1. In ogoarele lor loale-s pipernicite, n-are unde se tupila ciocîrlia. Sadoveanu, p. m. 311. Se pitulaseră prin preajma salului. Stan cu, r. a. 237. Intr-o jumătate de ceas tupilaseră toţi sacii. v. rom. ianuarie 1955,88. Se pilulă sub fereastră. Galan, b. ii, 346, cf. 152. Pălărnichea se tupilă. H x 499. O fi pitulată sub stană de piatră. Teodorescu, p. p. 59, cf. 558. Orişicît ti-i tupila, Tot bătrină t-or striga. Mîn-drescu, l. p. 137. Te-i pilula undeva să nu te afle pe aici fiul meu. Reteganul, p. p. 68. Vede şi pă fiu-său pitulat in tufă. şez. iii, 35. Să pilulă pă unde pol. ib. 80. Pitulă-mă undeva Că vin turcii şi mă ia. ib. 211. Făl-Frumos se sculă, inlră in groapă, se pilulă in fundul ei. Popescu, b. i, 34. Unde voiţi să mă pitulaţi voi? Fundescu, l. p. i, 102. îi deteră bănet. . . ca să pilule cocoşu subt o albie. şez. v, 20. Vodă se tupila şi inlrind in colibă se aşeza pe un braţ de fin. ib. viu, 69. Se lupili in butoarca despre care vă spusei. Mera, l. b. 188. Mi să făcea cocoloş, Să pitula lingă coş. Graiul, i, 64, cf. Păsculescu, l. p. 194, Densusianu, ţ. h. 328. Făcui groapă la pămînt Să mă pitul de urit. Ciauşanu, v. 67, cf. alr sNvhl 335, a iii 2, 5. Este-n lirla oilor, Ungă a mioarelor, Pitulat pe lingă foc, învălit intr-un cojoc. Balade, ii, 498, cf. Gorovei, c. 366. 0> Fig. Să te pituli... de rău şi fă bine. Coresi, l. 167/21. Unii dintre scriitorii noştri. . . s-au tupilat sub steagul românismului. Maiorescu, cr. ii, 101. La răsplnlia din care se desface drumul înspre Calea Vergului, se pilu-leşle căsuţa Hagiului. Delavrancea, h. t. 22. Schilul se tupila după dese şi înalte pilcuri de verdeaţă. Hogaş, m. N. 151. Maşina se opri brusc înaintea cîrciumii care se ¡lilula, cu o modestie ademenitoare, în fata bisericii. Rebreanu, nuv. 255. Şoseaua se pilula pe sub slînci. id. i. 414. Se tupilează zarea pe streşini de zăvoi. Lesnea, a. 55. Lumile se spăimînta, Mările se tupila, Munţii se cutremura. Alecsandri, p. p. 29. 4 Refl. (Regional ; despre construcţii) A se dărîma, a se nărui, a se surpa (Broşteni-Vatra Dornei). Cf. chest. ii 13/212. 4 T r a n z. (învechit, rar) A doborî, a culca. Stareţi, măre, strigară pandurii olteni... Cuvînlul, bre! sau vă chitul la pămînt ca pe. brabeţi. Filimon, o. i, 272. 2. Fig. (învechit) A (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde. Pre cit el se tupila în smerenie, pe alîla îl cunoştea toţi ca o cramă plină de toate bunătăţile. Dosoftei, v. s. decembrie 208v/23. Văzînd Sigismund că nu i se plineşte voia, ş-au pitulat mănia. Şincai, hr. 11, 295/33. Leul. .. îşi spuse slăbiciunea sa . . . nici na se ruşina, nici o pitula. Ţichindeal, f. 209/5. Taci, leică, fă; nu le face; nu-ţi mai pituli cugelu. Jipescu, o. 41, cf. ddrf. •$> Absol. Au vrut procleţii armeni să pilule şi să facă meşleşiug (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 330/16. — Prez. ind. : pitulez şi (învechit şi regional) pitul. — Şi: (popular) tupilă vb. I, (regional) pituli, tuplli vb. IV. — De la pitL PITULÂBCA s. f. art. (Regional; în construcţia) De-a pitularca = de-a baba oarba, v. babă (Poiana Sibiului-Sebeş). Cf. alr sn v h 1 287/130. — De la pitula. P1TULÂRE s. f. (Popular) Acţiunea de a (se) pitula şi rezultatul ei; (învechit,' rar) pitulătură. Cf. LB, PoLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: pitulări. — Şi: tupilăre s. f. lm. — V. pitula. PITULÂT, -Ă adj. (Popular) Ascuns (şi ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat). Cf. pitula (1). Cf. anon. car., lex. mars. 222. Pe Ştefan Halmagi l-au ţinut pitulai în cortul său. Şincai, hr. ii, 301/15, cf. lb. Un stol de păsărele in ierburi lupilate. Alecsandri, Poezii, 299, cf. 20. Prin iarbă, o vulpe lupilală i s-arată. id. p. i, 204. Rămăsese tupilală in fundul luntrii. Odobescu, s. i, 141. Iacătă-o, ia! colo în dosul păminlului, tupilală sub umbra iepurelui. Creangă, p. 267. Dar vulturul ce s-au făcut? întrebă un copilandru care ascultase pitulai după Marica. Delavrancea, s. 264, cf. 206. Pitulaţi in păduri, ascultam îngrozirea din aer. Coşbuc, ae. 63. Toată vremea stătuse pitulată pe prispă. Rebreanu, i. 464. O ceată de călăi pitulaţi în negrul codrului să încheie festinul cu un măcel. C.Petrescu,r.dr.8. Cercetă raţele lupilate cu capelele sub aripi în bătaia soarelui. Sadoveanu, p. m. 37. O singură jivină, gogoloi, Ca un arici, ca un peşte, Pitulată, se rostogoleşte. Arghezi, vers. 300. Ştie foarte bine să slirnească şi păsările lupilate. Linţia, p. ii, 146. Tupilat în cuibul tău, legănat de mersul domol al căruţei, îţi umpleai urechile cu zvonurile nopţii adinei. Pas, z. i, 45. Pitulaţi pe vine, suflindu-vă în pumni, pindeaţi. id. ib. 209. D-oi fi pitulată sub stană de piatră. Teodorescu, ap. ddrf. Aşleptînd ei aşa pitulaţi şi ascunşi,. . . iată că soseşte pasărea. Sbiera, p. 68. Şede în vatră pitulat Şi strigă că nu-s bărbat. Doine, 150, cf. Gorovei, c. 216. <0> F i g. înălţară a lor frunte lupi-lale floricele. Asachi, s. l. i, 148. Aducem pe drumuri pitulate. .. multă hrană. Vasici, m. ii, 36/12. Văile lupilate întunecau priveliştea, ca aiitea pete imense de umbră, viorie. Hogaş, m. n. 132. Umbra se ţine pitulată pe lingă o parte din ziduri. Bassarabescu, v. 114. Zilele trec pitulate, reci. Beniuc, c. p. 97. Inimioara mea stricată, Pe sub garduri pitulată. Hodoş, p. p. 170. + (Regional; adverbial) Pe furiş, pe ascuns, pe neobservate; (popular) pituliş (1), pituluş1 (1). Uncheşii au zburat tupilat spre locul arătat. Galan, z. r. 199. Merg d-a pitulitu. alr 11 324/79. Mă duc pitulil. ib. 1 324/760. + (Rar) Cîrn. Nasul, tupilat, îşi ridica în aer numai nările sale imense şi largi. Hogaş, m. n. 82. + Fig. (învechit, rar) Tainic, secret. Nevoi pre veziriul să deschidă soba lui cea pitulată (de taină). Ţichindeal, f. 162/28. + (Regional; despre case) Scund, jos. Văzînd o căsuţă tupilală şi acopcrilâ cu muşchi ... a bătut la poartă. Creangă, p. 90. Alăture cu casa socru-tău este o căsuţă lupilată. id. ib. 170, cf. id. gl. S-ajungem şi să-nserăm Pe la bordeiele noastre Cele mici şi lupilate. Marian, s. r. i, 36. Trebuiesă neducem Şi pe la casa tupilală. Păsculescu, l. p. 22. La copacul retezat, La bordeiul lopilal, Acolo-i loja bogat. şez. xx, 159, cf. chest. ii 49/212. — Pl.: pitulaţi, -ie. — Şi: (popular) tupilat, -ă adj., (regional) pitulit adv., topilăt, -ă adj. — V. pitula. PITLLĂTOH, -OABE adj. (învechit, rar) Care (se) pitulează (1). Cf. Budai-Deleanu, lex. — Pl. : pitulălori, -oare. — Pitula -f suf. -ător. PITULĂTtÎKĂ s.f. (învechit, rar) Pitulare. Cf. Polizu. — Pl.: pitulăluri. — Pitula + suf. -ălură. P1TULCÎT, -Ă adj. v. pitrocit2. PITULÎ vb IV v. pitula. P1TULÎC1 s. m. v. pitulici1. PITULÎC2 subst. v. pitulici2. PITULÎCĂ s. f. v. pitulice; PITULÎCE s.f. I. 1. Numele mai multor păsări: a) (şi în sintagmele pitulice verde mică, Dombro'wski, p. 294, Băcescu, păs. 131, pitulice verde orientală, Dombro-wski, p. 296, Băcescu, păs. 131, pitulice verde de brădet, Dombrowski, p. 296, Băcescu, păs. .130, pitulice verde cu aripi lungi, Dombrowski, p. 296, 7512 PITULICI1 669 PITULUŞ2 Băcescu, păs. 130) mică pasăre cîntătoare călătoare, insectivoră, cu capul şi pieptul negre, cu spatele albas-tru-verzui şi cenuşiu, cu pîntecele galben; (regional) pituliţă, sălcăriţă ( Phylloscopus collybila). Cf. Băcescu, păs. 130, der; b) (şi în sintagma pitulice mică, Băcescu, păs. 130) mică pasăre cîntătoare cu ciocul ascuţit, cu pene brune-ruginii pe spate şi cenuşii-albicioase pe pîntece; (regional) pietroşel (1 f), nuculiţă (2), părăsită (V. p ă r ă s i t II 2), pipiruş, pătruţ, pituluşă, piţ (1), piţiîmpărat, piţîmpărătuş (1), piţur1 (1), sfre-deleac, ochiul-boului (Cn), regina-păsărilor, (Troglo-dyles troglodytes). Cf. gr. s. i, 191, Simionescu, f. r. 147, Dombrowski, p. 415, Băcescu, păs. 130; c) (regional; şi în sintagmele pitulice de grădină, Băcescu, păs. 130, pitulice sură, id. ib.) scrofiţă (Sylvia borin borin). Cf. id. ib.; d) (regional; şi în sintagma pitulice cafenie, id. ib.) purceluşă (Sylvia curruca). Cf. Bar-cianu, tdrg; e) (regional; şi în sintagmele pitulice sură, Marian, o. i, 321, pitulice de grădină, id. ib.) purceluşă (Sylvia hortensis). Cf. id. ib., tdrg; f) (regional ; şi în sintagma pitulice cenuşie, Marian, o. i, 322) Sylvia tinerea. Cf. Barcianu ; g) (regional; şi in sintagmele pitulice cu cap negru, Marian, o. i, 320, Băcescu, păs. 130, pitulice neagră, Marian, o. i, 320, Băcescu, păs. 130, pitulice mare, Băcescu, păs. 130) purceluşă neagră (Sylvia atricapilla). Cf. jahresber. xii, 125; h) (regional; şi în sintagma pitulice verde de grădină, Dombrowski, p. 336, Băcescu, păs. 131, pitulice galbenă, Băcescu, păs. 130) frunzăriţă (Hyppolais icterina). Cf. Dombrowski, p. 336. Pitulicile... il intimpinau peste tot cu dulcile lor cintări. Odobescu, s. iii, 181, cf. ddrf. Mierla şuieră cu naiul, cu cimpoiul cintă cioara, Pitulicea cu vioara. Coşbuc, p. ii, 36. Pitulicea . .. cintă in desiş. Petică, o. 137, cf. ŞĂi-neanu, d. u. Ciripesc cu glasuri mici Cinteze şi pitulici. Topîrceanu, b. 41. Un pui pestriţ şi mic de pitulice Stă îngheţat pe-o brazdă de pămint. Cazimir, l. u. 24. Un glas de pitulice se leagă şi se rupe. Lesnea, i. 31. Pitulicile chemau sfioase sara în frunzişuri. Sadoveanu, o. i, 65. O pitulice firii uşurel un timp . .. ,apoi dispăru undeva, id. ib. iii, 280. Pitulicea rămine pînă la urmă păcălită de cuc. v. rom. octombrie 1954, 211. Dar, din pene, le rămine sufletul aici, acestor privighetori şi pitulici. Sorescu, u. 72, cf. h îv 250, v 121, 122, xi 6, 450, xvi 10, xvn 425. Pitulice, mută-ţi cuibul, Că oltenii vin cu cirdul; Pitulice, mută-ţi casa, Că oltenii vin cu coasa. Teodorescu, p. p. 337, cf. alr sn iii li 699. Pitulicea la luptă să nu cheme pe vultur. Zanne, p. i, 605. Şi pitulicea este mică, dar printre păsări e voinică, id. ib. ix, 694. -O (Urmat de determinări care indică specia, genul) Pitulice verde fluierătoare. Dom-browski, p. 298. Pitulice verde uraiensă. id. ib. 301. Pitulice verde montană, id. ib. 302. Pitulice verde sfîrii-loare. id. ib. 304. Pitulice verde mare. Băcescu, păs. 131. 2. (Regional) Prepeliţă (Coturnix coturnix) (Arefu-Curtea de Argeş). Cf. alr i 1 043/782. II. 1. (Prin Ban.; in construcţia) De-a pitulicea=de-a v-aţi ascunselea, v. ascuns. Cf. h xvhi 147, 284. 2. (Regional) Epitet pentru o persoană scundă (şi subţire). Cf. Pamfile, j. ii, 138, Ciauşanu, gl. — PI.: pitulici. — Şi: (regional) pitulică s. f. Marian, o. i, 320, jahresber. xii, 125, Pamfile, j. ii, 138, Băcescu, păs. 130, alr sn iii h 699. — Pitula -f suf. -ice. P1TULÎCI1 s. m. (Regional) Bărbătuşul pitulicii (I 1); p. g e n e r. pitulice (I 1); (regional) pituluş2 (11). Cf. Marian, o. i, 332, tdrg, jahresber. xii, 125, Băcescu, păs. 130, 131, 132, alr sn iii h 699. Pasărea şi patulicul S-o-nţeles s-aducă frigul, folc. transilv. i, 24. — PI.: pitulici. — Şi: pitulie (Băcescu, păs. 130, alr sn iii h 699/2), patulie s. m. — De lâ pitulice. f PITULÎCI* subst. (Prin Ban. şi Olt.; în construcţiile) D-a pituliciu = de-a baba oarba, v. babă. Cf. alr SN; v h 1 287/29. De-a pitulicul — de-a v-aţi ascunselea, V. ascuns. Cind să joacă de-a pitulicu, atunci să numără, alr ii 4 364/2, cf. gl. olt. — Şi: pitulie subst. — De la pitulice. / / l’ITULÎCICĂ s. f. (Regional) De-a v-aţi ascunselea,/ / v. ascuns. Cf. hem 609, Alexi, w., tdrg, Pamfile/ J. III, 5, ŞĂINEANU, D. U., H XVIII 262. — Pitulice + suf. -ică. PITULÎŞ adv., s. n. 1. Adv. (Popular) Pe furiş, pe ascuns, pe neobservate; (popular) pituluş* (1), (regional) pitulat. întră dracul pituliş ca o grăunţe de mei supt copita calului (a. 1550-1580). gcr i 6/21. Mă ridic în grabă, o iau pituliş pe lingă uluci şi intru in curtca primăriei. Caragiale, o. vi, 81, cf. ddrf, Alexi, w., tdrg. Lupul vine-ncet şi tupiliş la oi. Pamfile, j. i, 19, cf. 136, Pascu, s. 357, 367, Lesnea, a. 34, Scriban, d., com. Marian. Haideţi fete tupiliş Ca vara prin zmeuriş. şez. îv, 235, cf. alr i 1 324/26, 40, 69, 584, 780, 984. 2. Ş. n. (Rar) Ascunziş. Se tolăni in pituliş la mijloc Şi-asupră-i movili un strat de frunze. Murnu, o. 94. O F i g. Drumurile aleargă spre tupiliş al zării. Lesnea, i. 59. 3. S. n. (Regional) De-a v-aţi ascunselea, v. a s c u n s (Ţepu-Tecuci). Cf. şez. xiii, 50. — PI. : (2) pitulişuri. — Şi: (regional) tupiliş s. n. — Pitula -)- suf. -iş. PITULÎT adv. v. pitulat. 1‘ITUIjÎŢĂ s. f. (Prin Olt.) Pitulice (I 1 a) (Phylloscopus collybila). Cf. Băcescu, păs. 132. — PI.: pituliţe. — Pitula + suf. -iţă. riTULtrŞ1 adv., subst. 1. Adv. (Popular) Pe furiş, pe ascuns, pe neobservate; (popular) pituliş (1), (regional) pitulat. Se desfăcu de stîlpul pe care-l îmbrăţişase, pornind tupiluş pe sub ziduri. Sadoveanu, o. x, 309. Sitarul. . . zbura tupiluş pe sub dumbravă, id. ib. xi, 411, cf. Iordan, stil. 192, alr i 1 324/148, 690, 708, 986. 2. S. n. (Regional, mai ales in Transilv.) Ascunzătoare. Cf. B-udai-Deleanu, lex., lb, Polizu, Cihac, ii, 259, ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Hoţii de păgubaşi i-au aflat pituluşul. Plopşor, c. 47. Şi-o făcut un pituluş. Lexic reg. ii, 62. 3. S. n. (Regional, mai ales in Transilv.; in construcţia) De-a pituluşul — a) de-a v-aţi ascunselea, v. ascuns. Cf. Pamfile, j. iii, 1. Ele se joacă de-a pitu-luşul pe dupa stîncă şi cînd se prind, se mănîncă. Sorescu, u. 23, cf. h v 375, şez. xiii, 50, Viciu,gl., Lexic reg. 84, 96, mat. dialect, i, 264, gl. oi.t. ; b) de-a baba oarba, v. babă. Cf. alr sn v h 1 287/833. 4. S. m. (Regional) Persoană care, în cursul jocului de-a pituluşul1 (3), trebuie să-i caute pe ceilalţi (Răşi-nari-Cisnădie). Cf. Păcală, m. r. 199. Pituluşul deschide ochii şi pleacă sa-şi caute tovarăşii ascunşi, id. ib. — PI.: (4) pituluşi. — Şi: (popular) tupiluş adv. — Pitula + suf. -uş. PITULIÎŞ2 s. m. I. (Omit.) 1. (Regional, mai ales în Transilv.) Bărbătuşul pitulicii (II); p. g e n e r. pitulice (11) ; (regional) pitulici1. Cf. Cihac, ii, 259, Marian, o. i, 322, Păcală, m. r. 30, jahresber. xii, 125, tdrg, Băcescu, păs. 132, alr sn iii h 699. 2. (Regional) Privighetoare (Luscinia megarhynchos) (Pui-Haţeg). Cf. alr i 1 031/118. 3. (Prin sud-vestul' Transilv.) Vrabie (Passer do-mesticus). Cf. a iii 2, 11. n. (Bot.; regional; în forma chituluş) Plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subţire şi flori violacee (Astragalus alpinus) (Răşinari-Cisnădie). Cf. Borza, d. 26, Păcală, m. r. 21. — PI.: pituluşi. — Şi: (regional) pituri uş s. m. Băcescu, păs. 132, h xvii 229. — Pitulice + suf. -uş. / 7520 PJTULUŞĂ - 670 - PIŢĂRĂU PITULUŞĂ s. f. (Regional) Pitulice (I 1 b) (Troglo-dyles troglodyles) (Blaj). Ci. Băcescu, păs. 132. — PI.: pituluşe. — De la pitulice. PITtfR s. m. v. pijur1. PITURA vb. I. Tran z. (Nav.; complementul indică o navă, o ambarcaţie) A vopsi cu pitură. Cf. dn2. — Prez. ind.: pilurez. — Din it. pitturare. PITURĂRE s. f. (Nav.) Acţiunea de a pitura. Pilurarea ... se poale face cu nava la apă. ltr2. — PI.: piturări. — V. pitura. PITIÎHĂ s. f. (Nav.) Vopsea specială pe bază de ulei (de in) sau de răşini, folosită pentru vopsirea navelor, a ambarcaţiilor. Cf. abc mar. Piturile erau preparate pe bază de ulei de in fiert, ltr2, cf. der. — PI.: pituri. — Din it. pittura. PITURLTÎŞ s. m. v. pituluş2. PITURNÎCĂ s.f. v. potirniclie. PITURNICOl s. m. v. potirnichioi. PITUŞCAR s. m. (învechit, rar) Franzelar. Cf. Polizu. — PI.: piluşcari. — Pituşcă -f- suf. -ar. pmişcA s. f. Diminutiv al lui p i t ă. 1. (învechit şi regional) Pline (1) mică; s p e c. franzelă; franzeluţă, chiflă; (regional) pituţă, pitucă. [Barbu Ştirbei cere] ,,cîtevgş pi tuşei“ (a. 1795). Iorga, s. d. vin, 30. Arătare de felurimea mărfurilor ... pălării felurime, pituşci (a. 1833). doc. ec. 541. Douăzeci piluşli pentru masă. Filimon, o. i, 192, cf.. Polizu, Cihac, ii, 686, ddrf, Gheţie, r. m., Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., Klopştock, f. 204, Scriban, d. Ai uitat pituşca de la simigeria din Făgădău. Pas, z. i, 138. Voi ii spuneafi unei piinişoare din acestea: pituşcă. Barbu, o. 139. Intra in casă, acoperind piluştile cu şortul, id. ib. 212. 2. (Bot.; Mold.) Pitărcuţă (Bolelus versipellis). Cf. Pascu, s. 344, Panţu, pl. 60, h iii 236. — PI.: piluşli şi (rar) pituşte (Scriban, d.). — Pită + suf. -uşcă. PITUŞCĂRÎE s. f. (învechit, rar) Franzelărie. Cf. Polizu. — Pl.: pituşcării. — Pituşcă + suf. -ărie. PITÎŢĂ s. f. (Transilv. şi Ban.) Pituşcă (1). Cf. Budai-Deleanu, lex. îmi pun sare-n merindare Şi tărîţe-n năfrămu{ă Ş-o pilută la trăistuţă. Mîndrescu, l. p. 184. Şi umblu din ţară-n fără Cu pitula de secară. Bibicescu, p. p. 228, cf. Alexici, l. p. 207. — Pl.: pituţe. — Pită + suf. -u(ă. PIŢ s. m. (Ornit.) 1. (Regional, mai ales în Transilv.) Pitulice (I i b) (Troglodyles troglodytes). Cf. Bărcianu, tdrg, Şăineanu, d. u. • â. (Rar) Piţigoi(I) (Parus major). Cf. Alexi, w. — Pl.: piti. 0 — Formaţie onomatopeică. PÎŢA1 interj, v. pită1. MţA* vb. I. Tranz. (Regional; complementul indică carnea) A frige (Suciu de Sus-Năsăud). Cf. Viciu, ol. — Prez- ind.: piţ. — V. piţă2. PIŢÂIG subst. (Prin sud-vestul Ban.) Soluţie pentru lipit obiectele de cauciuc. Cf. cv 1951, nr. 5, 26. Dacă vrei să-ii pun pedec (petec) la şoşoni, să-mi aduci pi-taig, că eu n-am. ib. — Pl.: ? — Din germ. Piekzeug. PIŢ AN s. m. (Prin Transilv.) Pui de găină (fript). Un pifan fript. Marian, nu. 663. Fiecare nuntaş duce cinste cile un pui numit piţian. chest. viii 9/34. — Pl.: pitani. — Şi: pîţiân s. m, — Plţă2' + suf. -an. P1ŢARĂU s. m. v. piţărău. PIŢARfiU s. m. v. pijărău. PÎŢĂ1 interj., s.f. 1. Interj. (Popular; adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă caprele. Cf. Liuba-Ia- 1 na, m. 112, dr. i, 78, chest. v 77/1, com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă, Coman, gl., l. rom. 1959,. nr. 5, 76. + (Regional) Strigăt cu care se cheamă mînjii. Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. 2. S. f. (Zool.; prin Munt. şi Transilv.) Capră (Capra). Cf. Coman, gl., chest. v 76/29, l. rom. 1959, nr. 5,76. — Pl.: (2) pite. — Şi: (1.) pi(a interj. Com. din Ţepeş Vodă-Cernavodă. — Cf. c ă p r i ţ ă. PÎŢĂ2 s.f., s.m. 1. S.f. (Transilv. şi prin Ban.) Carne (friptă). Com. Liuba, cf. Viciu, gl., alr ii 4 068/279, 284, 349. Am mîncat astăzi pilă de pui. mat. dialect, i, 214, cf. Lexic reg. ii, 74. 2. S. m. (Regional) Epitet dat unui om subţire, slab, nevolnic, prăpădit, beţiv (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — Pl.: pite. — Şi: pîţăs. f. Com. Liuba, n.rev.b. viii, nr. 6, 87, Paşca, gl., alr ii 4 068/2, 27, 272. — Etimologia necunoscută. PIŢArA vb. I. In tranz. (Prin vestul Transilv. şi prin Ban.) A umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. Cf. Lexic reg. ii, 41, Teaha, c. n. 253. — Prez. ind. : piţăr. — Şi: piţură vb. I. Teaha, c. n. 253. — Cf. piţărău. PIŢĂRĂU s. m. 1. (Regional, mai ales în Transilv. şi Olt.) Obiceiul de a umbla cu colindul (în ajunul Crăciunului) ; p. e x t. colind. Cf. Pamfile, cr. 9. Cu apropierea Crăciunului, noi, copiii, trebuia să ne pregătim de pifărăi. Al Lupului, p. g. 93. Ziua de pitărăi = ajunul Crăciunului. Cf. Pamfile, cr. 9. în ziua de pitărăi, Satan . .. iasă o clipă să privească şi nu se mai satură privind mîndreţea colindelor şi colindătorilor. Al Lupului, p. g. 95, cf. Densusianu, ţ. h. 260. O L o c. v b. A merge (sau a umbla etc.) in piţărăi (sau cu piţ&răii) = a colinda. Cf. Pamfile, cr. 9. Era o datorie ca băieţii şi felele, de la cel mai mic şi ptnă la flăcăii sau fetele care erau bune de horă, să meargă in pitărăi. Al Lupului, p. g. 94, cf. gr. s. v, 122, com. din Timişoara, Plopşor, v. o. 13, alr ii/i h 211/29, 836. + Colac, covrig sau altă răsplată care se dă colindătorilor sau, p. ext., oamenilor săraci; (popular) colindeţ, (regional)' piţărel. Cf. Pamfile, cr. 12. Prin unele părfi din Ardeal, in seara de ajun se împart săracilor care se adună la biserică nişte colăcei care se numesc pizărei. id. ib. 206, cf. Scriban, d., h xvii 69, Viciu, gl., i. cr. iv, 392, Boceanu, gl., alr n/105, mat. dialect, i, 263, Teaha, c. n. 253. + Băţ de colindător făcut dintr-o creangă descojită şi împodobită cu flori. Copiii, după ce mamele lor le dau cîte un piţărău, pornesc spre cimitir. Pamfile, cr. 207, cf. id. j. iii, 67, conv. lit. liv, 368, Şăineanu, d. u., Scriban, d., Viciu, gl., şez. xviii, 22. Fiecare băiat.., poartă de regulă un beţişor de alun înflorat numit piţărău. Plopşor, v. o. 13. S. (Popular) Colindător. Cf. rev. chit. ii, 164. Copiii care merg cu colindul se numesc piţerei sau pizerei. Pamfile, cr. 8. De cum întră în vreo casă e datina ca piţereii să scormone focul din vatră cu beţele, id. ib. 9, cf. Viciu, gl .-Ptnă şi nevestele cu copii mici urmau 7543 PIŢĂREL - 671 - PIŢIGĂIAT piţărăii cile două-trei case. Al Lupului, p. o. 95, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, D., h xviii 263, 270. Ieşiţi, ieşiţi ca colăceii, Că veniră piţărăii. şez. xviii, 23, cf. i. cr. îv, 392, L. Costin, gr. băn. 158, com. din Ora-viţa. Piţărăii au şi o traistă sau un sac mic cu ei, In care pun nucile, alunele, cozonacii. Com. din Timişoara, cf. Densusianu, ţ. h. 260, conv. lit. liv, 368, ariî. folk. v, 127, vi, 382, alr ii/i mn 112, 2 830/833, alrm ii/i h 265, ant. lit. pop. i, 614, Teaha, c. n. 253, Lexic reg. ii, 41. — PI.: piţărăi. — Şi: (regional) piţărcu (Alexi, w., Şăineanu, d. u.), piţarâu (arh. folk. v, 127, alr ii/i h 211/836), piţareu (Pamfile, cr. 9), piţerân (id. ib.), piţeriu, pizără (ŞAineanu, d. u., Scriban, d., Viciu, gl.), plzărâu (Viciu, gl., id. col. 191, Densusianu, ţ. h. 328), plzăriu, pizeriu, bijărâu, (Pamfile, j. iii, 92), blzârâu (Viciu, col. 191), blzăr£u (Şăineanu, d. u.) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. rom. p i ţ ă r a, alb. picerr ,,mic de statură; copil“. PIŢĂRÎL s. m. (Prin Ban. şi Transilv.) 1. Colindeţ. Cf. Şăineanu, d. u., com. din ban. 2. Colindător. Cf. f (1884), 66, Şăineanu, d. u., com. din ban. — PI.: piţărei. — Şi: (regional) piţeril (f 1884, 66), pizăr£l (Şăineanu, d. u.) s. m. — De la piţărăii. PIŢĂRÎU s. m. v. piţărăii. PIŢCOĂIE s. f. v. plscol. PIŢERÂU s. m. v. plfărău. PIŢERIL s. m. v. piţărei. PIŢERÎU s. m. v. piţărău. PÎŢI interj. (Regional; repetat) Strigăt cu care se cheamă găinile (Ineu-Arad). Cf. alr sn ii h 365/64. — Onomatopee. PIŢIĂLĂ s. f. v. plţiană. PIŢIÂNĂ s. f. (Transilv. şi Maram.) Pănuşă (I). Cf. şez. vii, 184, Viciu, gl., T. Papahagi, m. 172,' Paşca, gl., Coman, gl., cv 1952, nr. 5, 39, chest. v/150, alr i 904/348, alr sn i h 97, alrm sn i h 72, mat. dialect. i,286, Lexic reg. 21, Glosar reg. Piţiană de mălai, Tinără mă măritai, folc. transilv. i, 161. — Pronunţat: -ţi-a-, — PI.: piţiene. — Şi: plţtâlă (şez. vii, 184), piţiiână (alr sn i h 97, alrm sn i h 72), piţiiână (alr sn i h 97/272) s. f., paţH&ie (chest. v/150) s. f. pl., pîţiănă (Viciu, gl., Coman, gl., mat. dialect, i, 286), piţiiână (fd iv, 255, com. din Zagha-Năsăud, com. D. Pop), puţiănă (Paşca, gl., com. din Parva-Năsăud) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. p i c i j â n y. PIŢICĂ vb. I v. piţiga. PIŢIGĂ vb.I. T r a n z. 1. (Transilv.) A pişcă (1). Cf. Budai-Deleanu, lex. Ci apucînd pe bun Trandafir de piică, Cu unghiile toată faţa îi piţică. id. t. v. 143, cf. 161, lb, Cihac, i, 206, Şăineanu, d. u., Pribeagul, p. r. 57, Scriban, d., l. rom. 1959, nr. 1, 46, Bran, s., Vaida, Viciu, gl., dr. ix, 445, alrm i/i h 134, Lexic reg. ii, 81. 2. (Prin vestul Transilv.; complementul indică un aluat) A pişcă (2). Cf. Pribeagul, p. r. 77. 3. (Transilv. şi prin Maram., Ban.) A pişcă (6). Cf. Coman, gl., alr sn i h 242, alrm sn i h 162. 4. (Regional; complementul indică o haină, un material textil etc.) A Însăila (Prăvăleni-Brad). Cf. alr i 1 754/90. — Prez. ind.: piţig şi piţig (Cihac, i, 206, alrm i/i h 134), pers. 3 piţigă (alrm sn i h 162/272) şi piţigă (alr sn i h 242). — Şi: (învechit) piţică vb. I. — Etimologia necunoscută. PIŢIGĂIE1 s. f. I. (Regional, mai ales tn Ban.) a) (şi în sintagma piţigane mare, Marian, o. ii, 143, Băcescu, păs. 132) piţigoi (1 a) (Parus major), Cf. jahresber. iii, 323, ib. xii, 126, Dombrowski, p. 226, L. Costin, gr. băn. 158, Alr i 1 027/1, 5, 77, 79, 840; b) (şi în sintagma piţigaie puturoasă, Băcescu, păs. 132, form. cuv. i, 81) Parus atricapillus. Cf. Băcescu, păs. 132. O (Urmat de determinări care indică specia, genul) Piţigane puturoasă. Marian, o. ii, 232. Piţigane mică. Dombrowski, p. 232, cf. Băcescu, păs. 132. 2. (Transilv.; în construcţia) De-a piţigaia = numele unui joc de copii; podul popii, (regional) de-a piţiguşa. Cf. Vaida, Gaba, şăl. 91, com. din Urca-Cimpia Turzii, alr ii 4 354/53, 64, 105, 141, 250, 260, 272, 284, 310, 316, 325, 334. — Pl.: piţigăi. — Şi: (regional) picigănle s. f. Marian, o. ii, 143. — De la piţigoi. PIŢIGĂIE* s. f. (Prin nordul Munt,.; cu sens colectiv) Găteje subţiri. Cf. Rădulescu-Codin. — De la piţiga. PIŢIGĂN s. m. 1. (Prin Maram.) Piţigoi (I) (Pams major). Cf. Băcescu, păs. 132, Glosar reg. 2. (Regional) Vrabie (Passer domesticus) (Moiseiu-Vişeu de Sus). Cf. Glosar reg. — Pl.: piţigani. — De la piţigoi. PIŢIGANĂ s. f. (Regional, mai ales j>rin Ban.) Femeiuşcă piţiganului (1). Cf. anon. car., Băcescu, păs. 132, alr i 1 027/28. — Pl.: piţigane. — Şi: piţigâne (Băcescu, păs. 132), piţlgdne (id. ib.) s. f. — Piţtgan + suf. -ă. PIŢIGANE s.f. v. piţlgană. PIŢIGÂT adj. (Prin nord-vestul Transilv. ; în sintagma) Aluat piţigat = găluşcă (din aluat). Cf. alrm sn iii h 885. — Pl. : piţigaie. — V. piţiga. / PIŢIGĂI1 subst. pl. (Regional) Cimitir (Suciu de Sus-Năsăud). Viciu, Gl. Dacă-i muri, te-or duce-n piţigăi. id. ib. — Etimologia necunoscută. - PIŢIGĂÎ2 vb. IV v. piţigăia. PIŢIGĂI vb. I. Tranz. (Complementul indică vocea, glasul etc.) A face să devină mai subţire* mai ascuţit, mai strident ; (regional) a piţigărni. Cf, Cos-tinescu. Parcă d-abia-şi dibuie rostul cuvintelor, aşa-şi tărăgănează, îşi piţigăieşte şi îşi alintă vorbele. Vla-HUŢĂ, O. a. I, 198, cf. DDRF, TDRG, BUL. FIL. II, 51, bl vi, 149, Scriban, d. <0> R e f 1. p a ş. Glasul domnului Arghir... nu se mai piţigăia acrobatic pe scara cromatică a sunetelor. Vinea, l. i, 162. + Refl. (Rar) A vorbi cu glas piţigăiat. Unul, se dă cu părerea, piţi-. găindu-se. C. Petrescu, r. dr. 139, cf. id. a. r. 8. — Prez. ind. : piţigăiez. — Şi : (rar) piţigăi vb. rv. — Derivat regresiv de la piţigăiat. PIŢIGĂIAT, -Ă adj. 1. (Despre voce, glas, sjmete etc.) Subţire, ascuţit, strident. Cf. Polizu, Barcianu, v. Pare că şi aude fanfarele cîntate pe un ton piţigăiat de chorul vlnătorilor. Odobescu, s. iii, 144. Se auzi un glas piţigăiat. Ispirescu, l. 100, cf. Marian, o. ii, 152, ddrf. Un alt glas piţigăiat strigă. Sându-Aldea, a. m. 49, cf. Alexi, w. Nu-ţi venea să crezi că vocea aia piţigăiată a ieşit din trupul lui. Brătescu-Voineşti, p.. 353., cf. Şăineanu., d. u. Chemarea piţigăiată ■a lut 7564 PIŢIGĂIOS - 672 - PIŢIGOI Petruţă nu aşteptă răspuns. G. Petrescu, a. 54. A lăsat. .. să domine in vagon . .. glasul piţigăiat al domnului Lică. id. î. ii, 133. Moş Simion spunea poveşti ca nimeni altul, imitind deopotrivă glasul piţigăiat al femeilor şi vocile îngroşate ale voinicilor. Bră-escu, a. 52. Am auzit şi de balauri, spune un glas de copil, piţigăiat. Sahia, u.r.s.s. 127. Era vechiul nostru prietin Vasilache.. . cu vocea lui piţigăiată. Sado-veanu, o. vii, 535, cf. Scriban, d. Aglae. .. îşi relevă glasul piţigăit, tremolat. Călinescu, e. o. ii, 248. îşi auzea vocea, cam piţigăiată. Camil Petrescu, o. ii, 218. Mama ta de pungaş! strigă el cu voce piţigăiată. v. rom. decembrie 1953, 91. Păsările cîntă sau şuieră In limbajul lor. Mai potolit le răspund alte glaswi piţigăiate, ascunse in arborii dimprejur, ib. aprilie 1954, 70. Chi, chi, chi, izbucneşte Intr-un rîs piţigăiat femeia. contemp. 1954, nr. 402, 1/4. Pe cine căutaţi? întrebă o bătrînă, cu o voce piţigăiată, de bărbat travestit în femeie. Beniuc, m. c. i, 256. începu şi ea să strige cu glas subţire, piţigăiat. Preda, m. 300. Mă, oameni, mă, se răsti cu o voce mică, piţigăiată, la ei. Barbu, p. 204, O (Adverbial) Ţipă piţigăiat parc-ar fi o femeie. Delavrancea, h. t. 168. O babă îi luă luminarea din mină şi o puse pe masă într-o oală, şoptind piţigăiat... Rebreanu, nuv. 51. Nu ne auzea nimeni, făcu Orbişor aproape piţigăiat, id. r. ii, 109. Lasă-mă, domnule! se răsti piţigăiat funcţionarul comercial. C. Petrescu, l. ii, 148. Copiii vagabonzi, mînuind puştile, cîntau piţigăiat. Brăescu, o. a. i, 20. Ei vorbeau piţigăiat. Arghezi, vers. 313. Lui Sima i-a murit mama ... — strigă piţigăiat colegul către clasă. Călinescu, e. o. i, 24. O doamnă bătrînă, foarte pudrată. .. , strigă piţigăiat, id. s. 37. 2. (Popular; despre oameni şi animale) Slab, plă-pînd, lirav. [Copiii] jigăriţi şi hărtăniţi ca nişte netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi. Ispirescu, l. 174. Ai fi zis că e soră bună şi de mumă şi de tată cu celelalte două subţiri, costelive şi piţigăiete. Delavrancea, s. 92. S-a făcut aşa de piţigăiat şi de prizărit, că numai umbra a rămas dintr-însul. Marian, ins. 315. Ţînţaruletotdeodată şi foarte piţigăiat, id. ib. 322. Advocatul fu foarte mirat cînd văzu intrînd un fel de omuşor păros, scund, piţigăiat. D. Zamfirescu, v. ţ. 176, cf. Şăineanu, d. u., bul. fil. vi, 23. Peste cîteva zile veni alt urs, mai mic şi mai piţigăiat, şez. viii, 133. 3. (Prin sud-vestul Munt.; despre firele de lînă) Neuniform, inegal. Cf. Lexic heg. ii, 71. N-ai tras firu neted, l-ai tras piţigăiat, ib. — PI.; piţigăiaţi, -le. — Şi: plţlgâit, -ă, (2, regional) pîrţlgîit, -ă (Pascu, s. 199) adj. — De la piţigoi. PIŢIGĂlâS, -OÂSĂ adj. (Regional) Pişcător (3) (Vllcele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 86. Frigu-aiesta-i cam piţigăios. ib. — PI.: piţigăioşi, -oase. ' — Piţigăia + suf. -os. PIŢIGĂÎT, -Ă adj. v. piţigăiat. PIŢIGĂRNÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Olt.; complementul indică vocea, glasul etc.) A piţigăia (1). Cf. tdrg. — Prez. ind.: piţigărnesc. — Cf. piţigăia. » PIŢIGĂU s. m. (Entom.; regional; în sintagma) Piţigăul dracului — numele mai multor specii de libelule. Cf. Marian, ins. 560, jahresber. xii, 127. — Plţiga -|- suf. -ău. PIŢIGOÂIC& s. f. i. (Prin nord-estul Olt.) Femeiuşcă piţigoiului (1). Cf. gb. s. vi, 137. 2. (Prin Transilv.; în formele piţîgoaică, piţirboică) închisoare, arest. L-or prins jîndarii şi l-or băgat la piţîgoaică. Com. Paşca, cf. ev 1951, nr. 3-4, 46, Teaha c. n. 253. — Pl.: piţigoaice. — Şi: (2) piţirboică (ev 1951, nr. 3-4,46, Teaha, c.n. 253), piţîgoăicăs. f. — Piţigoi + suf. -oaică. PIŢIGOÂIE s.f. 1. (Transilv.) Tilincă făcută din scoarţă de salcie (Pamfile, j. iii, 39, Şăineanu, d. u., Viciu, gl.), din cotorul frunzei de dovleac sau din pană de glscă (Scriban, d.). 2. (Regional) Figură de lemn aşezată, în scop decorativ, pe acoperişul caselor ; p. e x t. sperietoare de păsări (care se atîrnă prin copaci) (Săpata de Sus-Piteşti). Cf. Udrescu, gl. — PI. : piţîgoaie şi (2) piţigoi. — De la piţigoi. PIŢIG0I s. m. 1. (Şi, regional, în sintagmele piţigoi mare, Marian, o. ii, 143, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Păcală, m. r. 31, Dombrowski, p. 226, Băcescu, păs. 133, piţigoiul cel mare, Băcescu, păs. 134, piţigoi de coajă, id. ib. 133, piţigoi de dovleac, id. ib., piţigoi de grădină, Dombrowski, p. 226, Băcescu, păs. 133, piţigoi de iarnă, Băcescu, păs. 133, piţigoi de pădure, id. ib., piţigoi de pomet, Marian, o. ii, 143, Dombrowski, p. 226, Băcescu, păs. 133, piţigoi de sal, Marian; o. ii, 143, Dombrowski, p. 226, Băcescu, păs. 133, piţigoi galben, Băcescu, păs. 133, piţigoi popesc, id. ib.) Pasăre cîntătoare din ordinul paseriformelor, mai mică decît o vrabie, cu corpul ovoidal, cu ciocul scurt şi conic, cu coada scurtă, cu capul şi pieptul negre, cu spatele albastru-verzui şi cenuşiu şi cu pîntecele galben cu o dungă longitudinală neagră; (rar) piţ (2), (popular) piţiguş (1), (regional) domnişor, ţiclete, ţiglean, simţivară, piţîmpărătuş (2), piţigan (1), piţigaie1 (1 a), piţîş, pasărea-plugului, regele-păsărilor (Parus major). Cf. Budai-Deleanu, lex., lb. Am ucis... în viaţq mea un piţigoi, un botgros, un ciocîrlan. Bolintineanu, o. 329. Mierlele şi piţigoii şuieră şi ciripesc. Odobescu, s. i, 147. Cintezoii şi piţigoii... îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. id. ib. iii, 181, cf. Damé, t. 2, 48. Piţigoiu-ntr-una sare. Coşbuc, p. ii, 35, cf. jahresber. xii, 126. Un pui de piţigoi, Intr-un vîrf de fag pitic, Stă cu penele vulvoi. Topîrceanu, b. 41, çf. Simionescu, f. r. 140. Erau... piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre. Sadoveanu, o. iii, 273. Piţi-goiul ţîrîie iarăşi pe un vîrf de smicea. id. ib. ix, 510, cf. vin, 602, Băcescu, păs. 132. Piţigoiul, cucul, stîrcul Vin să vadă cum e tîrgul. Arghezi, vers. 259. O pereche de piţigoi Şi-au făcut cuib în cutia de scrisori. Blaga, Poezii, 419. Cititul piţigoiului prin arbori, v. rom. mai 1954, 224. Cile un piţigoi fluiera in vreun tufiş. Beniuc, m. c. i, 213. Dar piţigoi, botgroşi şi ciocîrlii, Zvîrlind în aer notele-argintii, Umflau guşele cu-nfocare. Isanos, ţ. l. 38, cf. Zoologia, 159. Altele se afundă în scorburi călduroase (piţigoi, ciocănitori). vÎn. pesc. noiembrie 1964, 9. Frunză verde usturoi, Auzi lele-un piţigoi. Teodorescu, p. p. 342. între păsări însă era un piţigoi. Fundescu, l. p. i, 126. Fata ascultă sfatul chiţigoiului. şez. v, 66. Toamna cînd piţigoii... vor ţîrîi pe lîngă casă. .. e semn sigur că frig o să fie în scurt. ib. vi, 33. Dacă cîntă piţigoii vesel in luna lui Faur, în curîhd se va desprimăvăra. Gorovei, cr. 379. Vrabia mălai visează, Piţigoiul, popuşoiul. Pamfile, a. b. 91. Mai bine un piţigoi mort decît o vrabie pe cracă. Zanne, p. ix, 693. Piţigoiul e mic, dar e bătrîn. id. ib. O (Urmat de determinări care indică specia, genul) Piţigoi albastru. Marian, o. ii, 144. Piţigoi vînăt. id. ib. Piţigoiul mic. id. ib. Piţigoi de scoarţă, id. ib. Piţigoi sălbatic. id. ib. Piţigoi sur. id. ib. Piţigoi cenuşiu, id. ib. Piţigoi de munte. id. ib. Piţigoi cu creastă, id. ib. Piţigoi cucuiat. id. ib. 145. Piţigoi cu cîrpă. id. ib. Piţigoi de stol. id. ib. Piţigoi de cîrd. id. ib. Piţigoi roşietic. id. ib. Piţigoi bărbos, id. ib. Piţigoi mare. ddrf. Piţigoi de munte. id. ib. Piţigoi vînăt. id. ib. Piţigoi sur. id. ib. Piţigoi cu creastă, id. ib. Piţigoi cucuiat. id. ib. Piţigoi vînăt. Păcală, m. r. 31. Piţigoi mic. id. ib. Piţigoi cu căciulă, id. ib. Piţigoi cu moţ. id. ib. Piţigoi albastru. 7571 PIŢIGOI - 673 - PIŢIITOR Dombrowski, p. 227. Piţigoi vinăt. id. ib. 229. Piţigoi azuriu, id. ib. 231. Piţigoi de brădet. id. ib. 232. Piţigoi mic. id. ib. Piţigoi negru. id. ib. Piţigoi puturos, id. ib. Piţigoi de scoarţă, id. ib. Piţigoi moţat. id. ib. 233. Piţigoi crestat, id. ib. 234. Piţigoi mitral, id. ib. Piţigoi de cirpă. id. ib. Piţigoi cucuial. id. ib. Piţigoi de creastă. id. ib. Piţigoi lugubru, id. ib. 235, cf. 236, 237, 238. Piţigoi jalnic, id. ib. 235. Piţigoi sihastru, id. ib. Piţigoi lugubru dobrogean, id. ib. 237. Piţigoi sur. id. ib. 239. Piţigoi .cenuşiu, id. ib. Piţigoi sălbatec, id. ib. Piţigoi negru carpatin, id. ib. 241. Piţigoi cu cap negru transilvănean, id. ib. 243. Piţigoi albastru. Băcescu, păs. 132. Piţigoi azuriu, id. ib. Piţigoi brun de livadă. id. ib. Piţigoi carpatin cu cap negru. id. ib. Piţigoi crestat, id. ib. Piţigoi cu bărbuţă, id. ib. Piţigoi cu cap negru. id. ib. Piţigoi carpatin, id. ib. Piţigoi cu cap negru transilvănean, id. ib. 133. Piţigoi cu cirpă. id. ib. Piţigoi cu creastă, id. ib. Piţigoi cucuiat. id. ib. Piţigoi de baltă. id. ib. Piţigoi de brad. id. ib. Piţigoi de brădet. id. ib. Piţigoi de livadă, id. ib. Piţigoi de munte. id. ib. Piţigoi de pădure, id. ib. Piţigoi de scoarţă, id. ib. Piţigoi fumuriu. id. ib. Piţigoi, jalnic, id. ib. Piţigoi lugubru, id. ib. Piţigoi lugubru dobrogean, id. ib. Piţigoi mic. id. ib. Piţigoi moţat. id. ib. Piţigoi moţoeat. id. ib. Piţigoi nemţesc, id. ib. Piţigoi sălbatic, id. ib. 134. Piţigoi sihastru, id. ib. Piţigoi sur. id. ib. Piţigoi sur mare. id. ib. Piţigoi lurchez. id. ib. Piţigoi vinăt. id. ib. 0> Compuse: piţigoi-codat (sau -codat-roşietic, -cu-coadă'lungă, -de-eîrd, -de-stol, -roşu, -roşietic,-¡«lunecat, -rusesc) — pasăre cu coada lungă, ascuţită la vîrf, cil capul, ceafa, bărbia, gitul, pieptul şi mijlocul pîntecelui alb, cu laturile şi umărul roşcate; ţîrţîr (Aigithalos caudatus caudatus). Cf. Marian, o. ii, 145, ddrf, Barcianu, Alexi, w., Simionescu, f. r. 141, Dombrowski, p. 243, 247, Băcescu, păs. 132, 133 ; piligoi-codat-macedonean (sau -codat-maeedonic) = pasăre cu spatele negru amestecat cu roz, cu restul corpului roz palid (Acgithalos macedcnica). Cf. Dom-browski, p. 248, Băcescu, păs. 132; piligoi-bărbos (sau -mustăcios, «perciunat, -de-stuf) = pasăre cu ciocul galben, cu picioarele negre, cu spatele brun deschis, cu bărbia, gitul şi mijlocul pieptului albe, cu laturile corpului roz-violete; auşel-de-stuf, auşel-bărbos (Pa-nurus biarmicus rusicus). Cf. Marian, o. ii, 145, ddrf, Dombrowski , p. 259, Băcescu, păs. 132,133; piţiyoi-pim-gaş = pasăre cu laturile capului negre, cu creştetul alb, cu partea anterioară a spatelui brună-cas-ţanie, mai deschisă in partea posterioară, cu pîntecele alb; (regional) auşel (Rcmiz pendulinus pendulinus). Cf. Dombrowski, p. 249, 252, Băcescu, păs. 133, form. cuv. i, 47. 2. (Prin Munt.) Codobatură (Motacilla alba). Cf. alb i 1 042/695, 750, 922. 3. Epitet (depreciativ) pentru un om slab şi deşirat (cade) sau mic de statură (Polizu, Marian, o. ii, 152, ddrf, Şăineanu, d. u.). V. piţiguş (3). + (Prin vestul Munt.) Epitet dat unui om sprinten, guraliv, flecar, palavragiu. Cf. Udrescu, gl. + (Hipocoristic) Copil. Veniţi incoa, piţigoilor, şi mîncaţi. Pas, z. i, 76. V-aţi culcat, piţigăilor? mat. dialect, i, 186. 4. (Prin vestul Munt.; in e x p r.) A-i veni (cuiva) un pi|igoi = a-i veni cuiva o nebunie, o trăsnaie, o toană. Udbescu, gl. Mă, primare, mă jandare; Nu mai fiţi cu capul mare, Că de-mi vine un piţigoi, S-alege potca de voi I id. ib. 5. (Regional) Numele unui dans popular; melodie după care se excută acest dans. Cf. Sevastos, n. 282, Pamfile, j. iii, 10, Varone, j. r. 124, h v 304. 6. (Regional) Lacăt; p. g e n e r. încuietoare. Cf. Baronzi, l. 150, pr. xi, 143, Udrescu, gl. <0> L o c. v b. A(-i) pune (cuiva) piţigoiul = a încuia (pe cineva undeva). Cf. Zanne, p. ix, 694. — Pl.: piţigoi. — Şi: (regional) piţigfii (Băcescu, păs. 134, alr i 1 027/30), piţîgâu, piţug6i (alr i 1 027/402), piţigoi (ib. 1 027/381), tîţlg6i (ib. 1 027/375), tîchig6i (ib. 1 027/592), ţîţig6i (ib. 1027/571, 573, 576) s. m. — Cf. p i ţ i g a. PIŢIG6ICE s. f. (Regional) Numele a două specii de păsări: a) (şi în sintagma piţigoici mare, Băcescu, păs. 134) pietrar (IV 1 a) (Oenantbe oenanthe). Cf. Dombrowski, p. 372 ; b) (şi în sintagma piţigoice-de-ca-nara, Dombrowski, p. 377, Băcescu, păs. 132) pietrar (IV 1 b) (Oenanthe pleschanka pleschanka). Cf. Dombrowski, p. 377. — PJ.: piţigoici. — Si: piţijjolci s. f. Băcescu, păs. 134. — De la piţigoi. PIŢIG6ICI s. f. v. piţigoice. PIŢIGOÎSM s. n. (Neobişnuit) Atitudine de filfizon. Băieţilor le era necaz... pe întreg piligoismul micului personaj cu guler de biber şi cu mănuşi de piele. bul. fil. vi, 23, cf. sfc i, 130. — Piţigoi + suf. -hm. , PIŢIG ONE s. f. v. piţigană; PIŢIGtfI s. m. v. piţigoi. PIŢIGtfŞ s. m. 1. (Popular; şi, regional, în sintagmele piţiguş mare, Băcescu, păs. 134, piţiguş de casă, id. ib., piţiguş de sat, id. ib.) Piţigoi (1) (Parus major). Cf. Cantemir, ist. 179, Budai-Deleanu,lex., lb, Polizu, Marian, o. ii, 143, jahresber. vi, 56, xii, 126, Pascu, s. 365. Ci rid cintă piţiguşii aproape de ferestre, se apropie frigul. Pribeagul, p. r. 113. Pe o rază aurie fîlfîi uşurel un piţiguş. Sadoveanu, p. m. 51, cf. scl 1960, 700, sfc ii, 209, ii xviii 71. Cine-a făcut dragostile, Mînce-i griul paserile Şi ovăzul piţiguşii. Reteganul, p. p. 46, cf. Vaida, Candrea, ţ. o. 51, Bîrlea, c. p. 136, com. Beniuc, alr i 1 027, alrsniii h 700. Am prins un piţiguş Ciugulind dinlr-un harbuz, folc. transilv. i, 253, cf. Udrescu, gl. O (Urmat de determinări care indică specia, genul) Piţiguş de brad. Băcescu, păs. 134. Piţiguş vinăt. id. ib. Piţiguş mic. id. ib. Piţiguş de munte. id. ib. Piţiguş cu căciulă, id. ib. Piţiguş conţat. id. ib. OCompuse: piţiguş-cu-barbă = piţigoi-bărbos ( Pa-nurus biarmicus). Cf. id. ib.; piţiguş-cu-coadă-lungă (sau »codarnic, -orb) = piţigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). Cf. id. ib. 2. (Regional) Cinteză (Fringilla coelebs) (Someşul Cald-Cluj). Cf. alr i 1 047/289. 3. (Prin Transilv. şi Bucov.) Epitet (depreciativ) pentru un om slab sau foarte subţire. V. p i ţ i g o i(3). Cf. Marian, o. ii, 152. 4. F i g. (Prin vestul Munt.) Toană, capriciu; aiureală, ţicneală. Udrescu, gl. O E xpr. A avea (sau a prăsi) piţiguşi la cap = a avea idei bizare, a avea sticleţi. Cf. id. ib. 5. (Prin Bucov.) Numele unui pom nedefinit mai de aproape. Cf. Marian, o. ii, 152, şez. xv, 106. — Pl.: piţiguşi. — Şi: (regional) piţiguş (Băcescu, păs. 134, Candrea, ţ. o. 51, Caba, săl., com. din Tărcăiţa-Beiuş, alb i 1 027, a i 24), pîţîgâş (com. din Straja-Rădăuţi, alr i 1 027/388), pliţigtiş (Băcescu, păs. 135) s. m. — De la piţigoi, cu schimbare de suf. PIŢIGTÎŞĂ s. f . 1. (Regional, mai ales în vestul Transilv.) Femeiuşcă piţiguşului (1). Cf. Marian, o. ii, 143, Dombrowski, p. 226, Băcescu, păs. 134, alr sn iii h 700. 2. (Regional; în construcţia) De-a piţiguşa — numele unui joc de copii; podul popii, (regional) de-a piţigaia (Chizătău-Lugoj). Cf. alr ii 4 354/76. 3. (Prin Bucov.) Fructul piţiguşului (5). Cf. Marian, o. ii, 152, şez. xv, 106. — Pl. : piţiguşe. — Piţiguş + suf. -ă. PIŢIIÂNĂ s. f. v. piţiană. PIŢIITfiR, -OĂRE s. m. şi f. v. peţitor. 7580 PIŢIÎMPĂRAT - 674 - PIŢURS PIŢIlMPĂBÂT s. m. (Omit. ; regional) Pitulice (I 1 b) ( Troglodytes troglodytes) (Briheni-Dr. Petru Groza). Cf. Teaha, c. n. 253. — PI. : piţiimpăraţi. — Pif + Împărat. PIŢILÎNGĂ s. f. (Prin vestul Dobr.) Codobatură (Motacilla alba). Cf. Băcescu, păs. 134, h ii 299, alb i 1 042/986. — PI. : pHilingi. — Etimologia necunoscută. Cf. p i ţ i g o i. PIŢIPOÂNCĂ s. f. (Familiar) Fetişcană (uşuratică). Gom. Iordan. — PI. : piţipoance. — Etimologia necunoscută. PIŢIBB0ICĂ s. f. v. plţlfloalcfi. PIŢIHÎG, -A s. f., s. m. (Regional) 1. S. f. Pietricică plată pe care o aruncă copiii pe suprafaţa unei ape, astfel incît să facă salturi ctt mai numeroase ; (regio-' nai) pişpirigă, v. p i ş p i r i c ă (2) (Lupşa-Abrud). Cf. Viciu, ol. 2. S. m. (în forma plţirig; cu sens neprecizat, probabil) „Grăunte care să face pă holde“ (Săcel-Vişeu de Sus). T. Papahagi, m. 229. — Pl. : piţirigi, -ge. — Şi : (2) plţirig s. m. T. Papahagi, m. 229. — Cf. pişpirigă. PIŢITdB, -OÂRE s. m. şi f. v. peţitor. PIŢÎGĂU s. m. v. plţiflol. PIŢlGOAlCĂ s. f. v. plţigoaică. PIŢÎGtfŞ s. m. v. piţiguş. PIŢÎIAnA s.f. v. plţiană. PIŢlMPĂBÂTIÎŞ s. m. (Omit.) 1. (Regional) Pitulice (I 1 b) (Troglodytes troglodytes). Cf. Marian, o. i, 305, ddrf, Gheţie, r. m., jahbesbeb. xii, 120, Băcescu, păs. 134, gr. s. i, 191. 2. (Prin Transilv. şi Ban.) Piţigoi (1) (Parus major). Cf. Gheţie, r. m., Băcescu, păs. 134, alr i 1 027/63. 3. (Regional) Scatiu (Carduelis spinus) (Feneş-Al-ba Iulia). Cf. alr ii 6 208/102. — Pl. : piţimpărătuşi. — Şi : pltaîmpărătfiş s. m. Băcescu, păs. 130. — Plţ + împărătuş. PIŢÎRÎG s. m. v. plţirig. PIŢiŞ s. m. (Regional) Piţigoi (1) (Parus major) (Vima Mare-Dej). Cf. alr i 1 027/270. — Pl. : piţişi. — Cf. piţigoi. PIŢMÂCĂB s. m. 1. (Prin Bucov. şi nord-estul Transilv.) Armurier. Com. din Stbaja-Rădăuţi şi din Parva-NAsăud. 2. (Prin Bucov.) Mic afacerist necinstit. Cf. Lexic reo. 114. — Pl. : piţmacări. — Şi : plzmoâeăr s. m. Com. din Parva-Năsăud. — Cf. germ. Btichsenmacher. PIŢMACĂBÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov.) A înşela. Cf. Lexic reo. 114. — Prez. ind. : ? — V. piţmacăr. PIŢMACĂBÎE s. f. (Prin Bucov.) Speculă măruntă. Cf. Lexic reg. 114. — Pl. : piţmacârii. — Piţmacăr + suf. -ie. PIŢdC subst. (Regional) 1. Clin (la mlneca cămăşii) (Beclean-Dej). Cf. alr sn iv h 1 168/260. 2. (în e x p r.) A pleca cu piţocul, se spune despre o persoană care pleacă (definitiv şi cu toate bunurile) dintr-un loc (Cruşovăţ-Băile Herculane). Cf. L. Cos- TIN, GR. BĂN. II, 152. — Pl.: ? -f- Etimologia necunoscută. jPÎŢU interj., s. m. 1. Interj. (Prin nord-vestul Jfold.; repetat) Strigăt cu care se cheamă mtnjii. Cf. rLOSAR BEG. 2. S. m. (Regional) Copil mic. Com. din Straja- IĂDĂUŢI. Pl.: (2) pili. — Şi: (I) piftie interj. Glosar beg. ! — Etimologia necunoscută. PIŢTÎC interj, v. plţu. PIŢUGCl s.m. v. piţigoi. PIŢUGUlAT, -A adj. (Regional; despre obiecte) „Subţire la mijloc şi gros la capete“ (Dobra-Deva). alr n/105. — Pronunţat : -gu-iat. — Pl.: pi ţuguiaţi, -te. — Etimc ogia necunoscută. Cf. ţuguiat. PIŢUIlîfliE s. f. pl. (Prin Ban.) Colăcei de aluat prăjiţi tn untură şi presăraţi cu zahăr. Cf. cade. — Pronunţat : -ţu-ie-. — Etimologia necunoscută. PIŢTÎlA s. f. (Transilv.) Monedă austro-ungară care valora 10 (sau 20 de) creiţari şi care a circulat în Transilvania (pînă în 1918); p. gener. (astăzi familiar) monedă de valoare mică, gologan, para3, ban. Cf. ddrf. Mă-sa pune apa ne-ncepută intr-o strachină, un ou roş şi o biată piţulă, ce mai rămăsese în fundul lăzii. jun. lit. 1904, rir. 4, 51, cf. tdrg, dr. ix, 328, cade. O piţulă era mare lucru, făcea cit zece creifari. Vlasiu, a. p. 53, cf. 54, bul. fil. iv, 136, v, 261, Scri-ban, d. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarăşilor muncitori şi nu ne-a costal nici o pilulă, v. rom. martie 1952, 162. Vrei sd rămînem tot la metoda stringerii citorva pilule lunar? Beniuc, m. c. i, 224. Unde naiba să găsim nişte pilule ? t iunie 1964, 10. N-a luat pentru el nici un ban, nici o piţulă. Lăncrănjan, c. ii, 462. Opt căntule De pifule. Pom-piliu, b. 63. Să vie socăcila Care ne-o fript găina Să-ş capele pilula. Mîndbescu, l. p. 200. Şapte fete de-o pilulă Ş-un ficior de-o sută bună. id. ung. 97, cf. şez. iii, 133. Pagubă de-o piţulă Că n-ai nici un dinte-n gură. mat. folk. 471. Cătana ce plată are: Pe cinci zile trei piţule. ib. 1 084, cf. Viciu, s. gl. Cum dai, lele, laptele? — Trei pelile,domnule.T. Papahagi, m. 11, cf. Lexic beg. 21. — Pl.: pifule. — Şi: peţîlă s. f. — Din magh. pictila. PIŢUMĂICU subst. (Regional) Firidă pentru lemne situată sub cuptorul vetrei sau lîngă cuptor; cotlon (Vălcani-Sînnicolau Mare). Cf. alb ii/i h 283/47. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. PIŢTÎR1 s.m. 1. (Olt.) Pitulice (I 1 b) (Troglodyles troglodytes), Cf. Băcescu, păs. 134. 2. (Prin Munt. şi Olt.) Codobatură (Motacilla alba). Cf. h i 7, ix 122, alr i 1 042/896. — Pl.: piţuri. — Şi: (regional) pittir (Băcescu, păs. 134), piftii (hix 122),pîftire(ib. i 7) s. m. — Etimologia necunoscută. PIŢIÎR2 s. m. (Regional) Ardei (Capsicum annuum) (Piatra Olt-Slatina). Cf. l. bom. 1959, nr. 1,65. — Pl.: pituri. — Etimologia necunoscută. 7606 l'l j l ISA1 — 6/5 — piuA riŢlJIlĂ1 vb. I. Tram. (Regional; complementul indică lîna) A toarce cros (din neîndcmînare) (Ponoare-lc-Vaşcău). Cf. Teaiia, c. n. 253. — Prez. ind. : piţâr. — Etimologia necunoscută. P1ŢTJ11Â- vb. I v. pi!¡Ira. PIŢtfŞ interj. (Regional; adesea repetat) Pis2 (Vîl-cele-Turda). Cf. mat. dialect, i, 86. — Din niagh. picus. l’IŢVÂKIt subst. (Regional) Pilă pentru lemn (Han-gu-Piatra Neamţ). Cf. Glosau beg. — Pl. : ? — Cf. germ. S p i t z f e i 1 e. I'IU1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvînt care redă strigătul puilor de pasăre. Cf. ddrf, tdrg. Din lăstar i-a răspuns un glas slins: „piu! piu!“. Brătescu-Voi-neşti, p. 228, cf. Bi, vi, 150. Puiu fetei pin-piu-piu Şi gaiira tarambin. arh. folk. v, 150. 2. (Prin vestul Munt.; cu ,,u“ prelungit) Cuvînt care redă zgomotul unui glonţ sau vîjîitul unei ghiulele prin aer. Cf. Udrescu, gl. — Onomatopee. VIU2 subst. (Prin Transilv.; şi In construcţiile de-a piui, Viciu, gl., la piu, alr sn v h 1 301/102, 105) Ţurcă. Cf. ai» ssYhl 301/105. + Băţ scurt, ascuţit la ambele capete, care se aruncă la jocul de ţurcă. Cf. Viciu, gl. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. TIU3, PÍE adj. (Latinism regional, tu Transilv.) Pios. D-alunci libertatea şi pia credinţă .. . S-au dus. Mure-şanu, r. 96/19. Nara acuma despre acel bărbat , piu din Asisi. f (1867), 335. Şi jalnic, prin biserici, pii preoţi au aprinS Făcliile de ceară din sfeşnice-aurite. Cosbuc, p. n, 182. — Pl. : pii. — Din lat. pius. PIUÁ vb. I. T r an?. (Complementul indică ţesături) A da la piuă (3); (regional) a pisa (4). Ţesăturile de lină care trebuiesc piuaţi: sc fac cu legătură de diagonal. Ionescu-Muscel, ţes. 39. Maşini de... piuat (ţesături). nom. min. ii, 152. Am piuai pănura, sumanii. Com. Marian, cf. ai.r sn ji li 497. <0> Refl. pas. Mi s-a piuat pănura. Com. Marian, cf. oi,, oi.r. — Pronunţat : pi-ua. — Prez. ind. : piuez. — Şi : (regional) pini (alr sn ii lx 497/192, gl. olt. ; prez. ind. piuiesc, alr sn ii h 497/192 si pini, gl. olt.) vb. IV. — V. piuă. IM 1/AIt s. m. 1. (învechit, rar) Persoană care lucrează la piuă (2). Cf. du tu. 2. Persoană care posedă, conduce o piuă (3): lucrător la o piuă ; (regional) dîrstar, măiugar, (învechit) mengliinegiu. Cf. dri-u, lb, Polizu, ddrf, Barcianu. Alexi, -w., tdrg, Pamfile, i. c. 305. Piaarii ocupaţi in cele 2:i piue ale satului ne dau, laolaltă cu ajutoarele lor, numărul de 100. Păcală, m. r. 314, cf. Şăineanu, ». u., nom. vrojî. 35, Scrib an, ». Acest sistem de producţie reduce pe ţesători, piuari, vopsitori... la rangul de simpli salariaţi. Oţetea, r. 53, cf. alr i 1 729/418, 526, 578, 837, 839, 840, 842, 880, com. din Mar-ginea-Rădăuţi. — Pronunţat: pi-iiar. — Pl.: pinar i. — Şi: (învechit şi regional) pioâr (Polizu, Pamfile, i. c. 305), (învechit) pioâriu (drlu, i,b), (regional) pi văr (Scriban, d., alr i 1 729/418, 520, 578, 837, 839, 840, 842, 880) s. m. — Piuă + suf. -ar. n u ÁRE s. f. Acţiunea de a p i u a. Piuarca postavurilor. Ionescu-Muscel, fil. 403.. Pentru piuarca cloşurilor de pălării, acestea se rulează in suluri legate ltr2 xii, 447. — Pronunţat: pi-ua-„ — V. piua. rÎUĂ s. f. 1. Vas de lemn, dc metal sau de piatră, de diverse foraje şi mărimi, cu fundul şi cu pereţii groşi, în care sc pisează sau se bat (cu ajutorul pilu-guiui) diverse materiale solide. [Peştii] ii usucă la soare ... ,îi pun în pioăi şi-i pisază. Hkhodot (1645), 83. în pivă Impuri trei a viteaji să pisară. Dosoftei, v. s. ianuarie 48r/27. în pivă aruncai şi zdrobit in piluge. id. ib. 48T/37. Mergea norodul şi culegea şi măcina [mana] ... în moară şi o pisa in pio. Biblia (1688), 101a/ll, cf. anon. car., drlu, j..b. De va fi rădăcina . . . uscată, pisază-o in pivă mărunt. To.mici, o. a. 99/3, cf. 166/14. Făt-Frumos o apucă dc mijloc şi o Iririti cu toată puterea intr-o piuă marc de. piatră. Eminkscu, n. 7. Piua-i în căsoaia de-alăture . . . cîrid tc-i sătura de slrujil pene, vei pisa mălai. Creangă, i*. 5. Griul. . . se pisează bine în piuă, se cerne şi se ¡¡ane apoi la foc să fiarbă. Marian, s. r. ii, 74, cf. Giucţje, r. m. în casă să află ... o pivă dc pisat sure, sămînţu ele. Lioba-Lvna, m. 100, cf. Barcianu, Aj.exi, \v., xdrg. Ştiuleţii de popuşoi se pun îri chiuă şi se bat cu chilugul sau cu pilugnl. Pamfile, a. r. 227, cf. id. cr. 25. [Păsatul] se face în piuă sau chină din buşteni de corn găuriţi. id. i. c. 243. N-au cunoscut rişniţa rotativă pentru fabricatul făinii, ci au întrebuinţai numai pivele de pisat ori pietrele de strivit boabele. Fârvan, g. 499, cf. Şăineanu, d. u., dr. xi, 121. Piua de pisat cafeaua şi nahulul, scobită într-un trunchi de vişin, stă drept firmă lingă portiţă. I. Botez, b. i, 157. O mică piuă dc lemn, cu pilugul ei. Sadoveanu, o. ix, 256, ci. bl vi, 9, Rosetti, l. r. vi, 147, Schiean, d. Stătea ghemuit lingă vatră . . . şi ţinea piua între genunchi, meslecînd cu zor mare nişte muiată de orz. v. rom. iulie 1962, 19, cf. ii ii 240, ix 7. în piuă le-oi pisa, în moară te-oi arunca. Teodorescu, i\ p. 365. [Păsatul] se dă in chiuă ca să se curăţie de hoaspă. şez. vi, 68. Chiua sau pehiua se face din lemn de plop sau de răchită, iar pilugnl din lemn tare: mesteacăn, frasin, ib. vm, 91, ei. m, 216, mat. folk. 1 515, i. cr. iii, 201, 289, Caba, săl., com. Marian. Vine, vine poslu marc, Fetele iau piva-n spinare, Ş-alita o îmblăiesc, Pînă toate cărunţesc. Bîrlea, c. p. 305, cf. T. Papauagi, m. 229, Ciauşanu, gl., Paşca, GI.., ARII. FOLK. III, 137, 153, VI, 176, GREGORIAN, CL. 60, alr ii 3 978 bis, a i 21, 26, 34, m 17. A plecai la muncă călare pe piuă, se spune despre un om leneş, Cf. Zanne, r. v, 498. Nn-l pofi nimeri nici în piiiă, se spune despre un om isteţ san viclean, prefăcut. Cf. id. ib. ii, 371, îv, 304, v, 497, Ciauşanu, gl., ai.r i ; 1 558/20, 45, 576. Parcă dnec piua in spinare,, se spune ; despre un. om adus de spate., girbovit, bătrtn. Cf. ] Săgiunescu, v. 99. Mama slă Şi tala-i dă (Piua şi pilugul). Gorovei, c. 292, cf. şez. xxiii, 62. 0> Piuă de pământ = groapă mică, săpată in pămînt şi lipită cu lut, în caie se pisează ceva. Frunza de măr. .. se usucă la umbră şi se pisează în piuit de. pămînl, care nu este altceva decît o gaură făcută în pămînt şi lipită cu Iul. Pamfile-Lui’escu, cnoM. 115. <0 Expr. Abate (sau a pisa) apa în piuă (să sc aleagă nnt) = a vorbi mult şi fără rost (plictisind pe cei din jur). Cf. ni, hem 1267. Degeaba mai baţi apa-n piuă să s-aleagă unt, că nu s-ălcgc niciodată. Creangă, p. 11S, cf. Zanne, p. v, 496. + (Prin. Bucov. şi Transilv.) Solniţă (de lemn) pentru sare. Cf. alr i 708/85, 375. + (Munt., Olt. şi prin Ban.) Troacă (pentru porci). Cf. am*, i 691/9, 744, 748, 760, 768, 770, 776, 780, 840, 842, 846, 850, 856, 890, 954, at.r sn ii h 330. -f F i g. (Regional) Măseaua de minte. Com. din Timişoara. 2. Parte componentă a unui şteamp, formată dintr-o cutie metalică In care sînL montate nicovalele pe care cad berbecii ş teampului, zdrobind minereul; p. g e n e r. şteamp; instalaţie rudimentară pentru zdrobirea seminţelor plantelor oleaginoase (v. teasc) sau pentru fabricarea rachiului (v. povarnă, ve Iii iţă, 7617 PIUĂ - 676 - PIUI1 leasc). Pive dc cireş avind, llăgâ aurul prin ele. Pann, p. v. m, 85/26. Auzi larma tipică a. Vălenilor ... ., larma . . . pe care o făceau „şteampurile", piuăle de pisat piatră auriferă. Agîrbiceanu, a. 07. Piuăle loc-tocau neîntrerupt, umplînd de răsunete uscate şi înfundate bătrînele păduri de brad. kl. ib. 328, cf. n'om. mc.v. î, 56, mai, Viciu, or,., .vi.n r 1 727/65, 93, 156, 710, 725, alhm sn i h 344. + (Regional) Partea de jos, uşor scobită, n teascului, prin care se scurge vinul (Pietroşiţa-Pucioasa). Cf. h iv 152. 3. Instalaţie sau maşină folosită pentru împîslirea ţesăturilor (le lină prin batere cu ciocanul, îndesate, presare şi frecare într-un mediu umed şi cald, pentru a le iace mai compacte ; (regional) dîrstă, şteazu, (învechit) menghină (1). Vilceş/i cu 3 mori şi cu 1 pio şi cu o utloarc (a. 1588). cuv. o. bătr. i, 210/23, cf. 211/8. Cll se. va alege partea noastră... (lin pive (a. 1605). Panaitescu, o. ţ. 108. O piuă dc sumane (a. 1758). Uiucariul, xix, 9. Zapisul Radei Văduva din Breaza pentru vinzarea unei pive doamnei Roxandra Hangeri (a. 1799). cat. man. i, 579. Această moşie cu tot hotaru, . . . cu vaduri de mori şi de chio dă suc-mani..., odă lui Alexandru, fiu-său (a. 1890). Iorga, s. d. vi, 7, cf. Dit ia;, lb . Mai trebui lemn de o roată de chivi (a. 1838). Iorga, s. o. xx.it, 305. Listă de no. pivelor i a dîrstelor, a ferăstrailor şi a fabricii dc labac (a. 1850). doc. ec. 979, cf. 983. Bătutul la pivă cile 4 parale colul. I. Ionescu, m. 691. S-a dus la o chiuă din Codreni s-aducă nişte sumani. Creangă, a. 47. Piuăle de făcut sumane, id. ib. 72, cf. id. ol. Pivele-şi bocăneau crăcii groşi şi grei, bătînd, ghemuind şi strivind abalele. Delavrancea, t. 204. în lungul apei, herăstraie, mori, pive şi dîrste. Vlaiiuţă, s. a. iii, 284, cf. Maman, s. h. i, 59, ddrf. Piua, piva sau chiua este unealta ce se întrebuinţează în unele locuri spre a bate dimiile, sumanii sau abaua. Damé, t. 167, cf. Barcianu, Săghinbscu, v. 99, Alexi, w., tdrg. Aceste postavuri ¡/roase aşteaptă apoi datul lor la piuă înainte de a se face . . . sumane, mantale, pantaloni. Pamfile, i. c. 288, cf. 305, Păcală, m. r. 462. Pănura ţesută o duc la piuă şi o presează (o învălesc). Precup, p. 22. Piuele, ca şi dîrslele, sînl multe în Vrancea şi industria lor e o adevărată artă. Diaconu, vr. lvii, cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. Venisem la Doftana să dăm dimii la piuă. v. mm. iunie 1960, 13, cf. h ix 87, xii 220, com. Marian. Am dus la pciuă nişte sumane. Com. din Bilca-Rădăuţi, cf. Ciauşanu, gl., Coman, ol., a v 15, 33, 35, ix 4. + P. rest r. (Popular) Govata de la piuă (3). Cf. alr ii 6 474/105, 250, 310, 349, 353, 762, 784, 812, 848, 872, 876. 4. (Regional) Parte componentă a unor obiecte, de forma unei scobituri sau găuri, ori fixată într-o scobitură sau într-o gaură, avînd rolul de a o susţine, de a o fixa, de a-i regla mişcările etc. : a) broască (în care se fixează vîrful sfredelului). Cf. Damé, t. 113, alr ii 6 662/27 ; b) piuliţă situată sub fusul orîngului de la moară; (regional) perşeie (3), broască, tigaie. Cf. ddrf, Damé, t.2, 48, h xvi 10, alr sn i h 165 ; c) teică, copăiţă (la moară) (Strehaia). Cf. alr sn i 171/848; d) gaură (la piatra alergătoare de la moară) (Ghilad-Timişoara). Cf. alr sn i h 170/36 ; c) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei, pentru fixarea stîlpilor de susţinere (Jena-Lugoj). Cf. chest. ii 272/6 ; f) gaură, scobitură făcută într-un bloc de piatră, într-un butuc etc., în care se fixează un pilon, un stîlp etc. O cruce de piatră strîmbată din pioa ei. Odobescu, s. iii, 16, cf. Scriban, d., ltr2, mat. dialect, i, 233. 5. (învechit şi regional) Tun primitiv, (regional) mo jar (3), treasc; p. ext. mortier. Au tocmit puştile şi pioa dirept deasupra laberii. M. Costin, let. i, 321/2. Avea Ion Vodă şi pive 80 de aruncai cumbarele. N. Costin, l. 531. Sînt peste cinci sute tunuri, mari şi mici. . . , cum şi pive cu care aruncă cumbaralile. Golescu, î. 26. Morlierele se numeau pive şi obusurile, bumbarale. Bălcescu, m. v. 658, cf. Poliztj. Româncele ... se duc în ziua de botez, înainte de ce a pocnit piva (treascul) cea dinţii, Marian, ş. r. i, 186. Luînd unsoare, se duce şi o pune sub pivă (treasc). f (1891), 256, cf. UDiUT» BARCIANU, Al/liXI, W., TDRG, ŞĂINKA.NU, 1>. U. Peste Mutăş, în Banat, traseul se numeşte „pivfc‘. Pribeagul, p. r. 136. Primise ajutor ... opl sule de nemţi cu patru puşti şi o pivă mare. Sadoveanu, o. xi, 385. Se află în grajdurile domneşti... o pivă mică pentru vestirea ţinutului, cînd oine vodă în petrecere aicea. id. ib. xni, 846, cf. Scriban, d., ii ix 10, Viciu, gl. (». (în sintagma) Piua sobei — a) (regional) coşul sobei (Vi/jru-Brăila). Cf. chest. ii 342/119; li) (prin estul Olt.) postamentul zidit al vetrei sau al sobei. Cf. chest. u 331/83. 7. (Prin veslul Olt.) Piedică (pentru roata carului sau a căruţei). Cf. n. kev. r. xiv, nr. 22, 349. 3. (Popular; în e x p r.) A se pune (iu) piuă (sau Îpiua) =* n) a se apleca ghernuindu-se (pentru ca cineva să se poată sui, înălţa pe spinarea lui). Cf. Porizo. Baba s-a pus piuă şi strigă lui Prichindel: — Haide, hopa! Cahagiale, o. ii, 251. Credinciosul lui puindu-se piuă, Făt-Framos se urcă pc dînsul; d-aci pe. coama zidului şi sări în grădină. Ispirescu, l. 75, cf. ddrf, Barcianu. Ştefan Cel Mare . . . fusese aşa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă, ca el, Ştefan cel Marc, să încalece calul. Delavrancea, h. t. 91, cf. tdrg, dr. iv, 729, Şăineanu, d. u., Scriban, d., mat. dialect, i, 233; b) a sprijini pe cineva într-o acţiune. Cf. Zanne, p. v, 498, Scriban, d. — Pl. : pive şi piue, (regional) piie (alr i 1 727/770, 874, alb u 3 978 bis/36, 47, alr sn ii li 330/762), piuă, piui (alr i 691/776, 1 727/227, 247, 259, 846, a i 21), pii (Pami-ile, com. 36). — Şi: (învechit şi regional) pivă (pl. şi piui), (Învechit) piă (Cantemir, ist. 378), pio s. f. — Lat. *]>illa. PIUĂttÎE s. f. (Regional) „Instalaţia de la piuă“ (Moiseiu-Vişeu de Sus). Cf. Glosar reg. — Pronunţat: pi-uă-. — Pl.: piuării. — Piuă + suf. -ărie. I’IUĂKÎT s. n. (Regional) Ocupaţia piuarului (2) (Orlat-Sibiu). Cf. h xvii 235. — Pronunţat: pi-uă-. — Piuar -f suf. -ii. JPIUC vb. I. Intran z. (Regional) A ţipa. Com. din Straja-Rădăuţi. — Prez. ind. pers. 3 : piăcă. — Formaţie onomatopeică. Cf. piue ă. PÎUCĂ s. f. (Regional) „Fluierătoare din coajă de salcie (pentru copii)“ (lbăneşti-Dorohoi). Cf. alr i 1 469/394. — Pronunţat: pi-u-. — Pl.: 1 — De la piu1. PIUÎ1 vb. IV. I n t r a n z. 1. (Despre păsări, mai ales despre puii acestora) A scoate sunete (ascuţite) caracteristice speciei; (regional) a pieuna (1), a pioci (I), a piscui (1). Pasirea ver ar piui, ver n-ar piui, fiinţa păşirii nu se strică. Cantemir, ist. 48, cf. 186, lb. Prigorii cu pene albastre îl însoţeau pretutindeni, chiuind şi zburînd vesel. Odobescu, s. iii, 181. Văzu argintarul cloşca cloncănind şi puii piuind. Ispirescu, l. 92. Puii de curcă piuiau a culcare. Delavrancea, t. 74. [Puişorii] îşi întind spre ea pliscurile mari căscate şi piuie. Vlahuţă, o. a. ii, 176, cf. Barcianu. [Puii] piuie-ncetişor, de-abia gîngurind vorbele lor nen-ţelese. săm. ii, 99, cf. Alexi, w. Cînd cineva pune ouăle sub o cloşcă, nemîncat, piuie puii mereu. Gorovei, cr. 66. Canarii sfîrîiau din pene şi piuiau. Galaction, o. 328. Au ciocnit, conaşule! Piuie, duduie! Cazimir, gr. 91. Pasărea pestriţă piui, scuturîndu-şi aripele. C. Petrescu, î. ii, 184, cf. 13. Pretutindeni piuiau puii. Camilar, n. i, 401, cf. 402. Un cîine ... hălpăia nişte mălai dintr-o strachină mică in jurul căreia piuiau jalnic vreo zece-cinsprezece puişori mici. Preda, m. 292. Şi cîte-un pui văd ... şi-l aud piuind. Lăncbăn- 7622 PIUI2 - 677 - PIULIŢĂ jan, c. ii, 471. Puii piuie de foame, h iv 15.4. Curea piune. ib. v 408. Vrabia piuie. ib. vii 505, cf. i 61, 137, ii 12, 117, ra 386, iv 54, 85, v 53, 417, vii 120, ix 154, 245, 283, 438, x 507, 511, 538, xn 29, 430, xiv 105, xvi 132. Vedea holdele răsărind, Paserile pciuirtd. şeZ: ii, 143, cf. ai.r sn ii h 373, A i 17, n 4, 9, 12, iii 2, 3, 5, 17, iv 3, l. rom. 1959, nr. 3, 66, ib. nr. 6, 46, Pascu, c. 230. 2. (Regional) A se văicări (Sebiş-Arad). Com. BENIUC. 3. P. e x t. (Mai ales despre corpuri care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot şuierător caracteristic ; a şuiera, a ţiui. Cei cu praştia — şi-ascullau piatra cum piuia ca un glonţ scăpat din carabină. Delavrancea, s. 266. Mi-a slăbit arcul şi săgeţile nu se mai duc piuind. id. o. ii, 103. Şrapnelele . . . zburau piuind, ţiuind ca nişte păsări nevăzute. Sandu-Aldea, u. p." 137, cf. 136. O E x p r. A-i piui (cuiva) urechea (sau urechile) = a-i ţiui (cuiva) urechea (sau urechile), v. ţiui. Cind iţi piuie vreo ureche. . . , atunci să ştii că vrăjmaşii ie vorbesc de rău. Gorovei, cr. 339, cf. alr ii/i h 22, com. din Oraviţa. — Pronunţat: pi-u-i. — Prez. ind. pers. 3 : piuie şi (învechit şi regional) piuieşle (h i 37, ii 117, iii 386, iv 85, v 33, 417, ix 245, xn 29, xvi 132). — Şi: (regional) piuli (prez. ind. pers. 3 piuieşle, Barcianu, l. rom. 1959, nr. 6, 46, Teaha, c. n. 253, sfc iv, 120), pluni (prez. ind. pers. 3 piune, h v 408, alr sn ii h 373/762, l. rom. 1959, nr. 3, 66 şi piună, alr ii/i h 22/64, alr sn ii h 373) vb. IV, piurâ (Coman, ol., com. beniuc) vb. I, pluri (prez. ind. pers. 3 piurâ, alr ii/i h 22/836, alr sn ii h 373/836), piauni (preş. ind. pers. 3 piăună, l. rom. 1959, nr. 6, 46), pioni (prez. ind. pers. 3 pione, h ix 154, alr ti/i h. 22/876, alr sn ii h 373/784 şi plonă, alr sn ii h 373/27, pioneşte, h ix 283) vb. IV. — V. piu1. PIUÎ2 vb. IV v. piua. PIUJÂLĂ s. f. (Rar) Piuitură (2). Coardele . . . subţiri se răsfăţau intr-o piuială repede, măruntă, scurtă şi întoarsă pe loc. Delavrancea, t. 28, cf. ddrf. — Pronunţat: pi-u-ia-, — Pl.: piuieli. — Piui1 + suf. -eală. PIUÎRE s. f. Acţiunea de a piui1 şi rezultatul ei; piuitură (1), piuit (1), (regional) piscuit. Cf. lb, Poi-IZU, DDRF, BaHCIANU. — Pronunţat: pi-u-i-, — Pl.: piuiri. — V. piui1. PIUÎT s. n. Faptul de a piui1; piuitură. 1. Cf. piu i1 (1). Deosebirea .. în pasire se socoteaşle zburatul şi piuitul. Cantemir, ist. 48. Se aude glas răguşit de cloşcă şi piuit subţirel. Cazimir, gr. 115. Au umplut indală ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăil. C. Petrescu, r. dr. 49. Se auzeau de afară greierii. . ., piuitul piculinal al curcilor. Teodoreanu, m. ii, 58. Se aude mereu piuitul celorlalţi pui. Linţia, p. ii, 55. Peste tot era linişte: nu se auzea piuitul cunoscut al becaţelor. v. rom. septembrie 1962, 27. O E x p r. A-i lua (sau, rar, a-i tăia, a-i curma) (cuiva) piuitul (sau, rar, piuita) = a) (familiar) a face (pe cineva) să nu mai poată scoate nici un cuvînt (de uimire, de spaimă etc.), a reduce (pe cineva) la tăcere. Parcă ne luă piuitul. Delavrancea, s. 228. Starostele le-a curmat piuitul, făcînd o slrigăiură cu care poftea nuntaşii în casă. Vlasiu, a. p. 66. Revoluţia din Bucureşti să fie ca o oaste neaşteptată care cade in spate domnitorului ... şi-l zăpăceşte, de-i ia piuitul, ca să zic aşa. Camil Petrescu, o. ii, 141. Mă ascultară tăcuţi şi uimiţi că le luasem piuitul. Stancu, r. a. i, 368. Ne .tai piuitu’ cu două vorbe, cînd ni-i lumea mai dragă! v. rom. februarie 1954, 42, cf. Pas, z. iv, 224. N-am timp, ii intimpină Trandaf, hotărît să le ia piuitul. v. rom. martie 1958, 31. Scena care avusese loc sub ochii ei parcă o ameţise, parcă îi luase piuitul. Preda, r. 394. Eram pregătit, într-un fel, să-i iau piuitul. Lăn-crănjan, c. iii,168. Numai ce-am ridicat degetul la el şi i-am luai piuita. Udrescu, gl. ; b) (regional) a istovi, a slăbi, a muia (pe cineva). Boala asta i-a (mai) luat piuita, săracu! Udrescu, gl. ; e) (familiar) a omorî (pe cineva). Glonţul meu . .. luase piuita puiului [de urs], Lungianu, cl. 114. Pînă să scoţi cuţitul El îţi şi lua piuitul. Paraschivescu, c. ţ. 87. Focul i-a luat babei piuitul. Rădulescu-Codin, l. 24. După povaţa moaşei salului, a luat piuitul baborniţei. i. cr. iii, 171. A-i pieri (cuiva) piuitul (sau piuita) = a) (familiar) a-i pieri (cuiva) pofta de vorbă ;a-şipierdecurajul. Să-i iai cu răpedea că le piere piuitu. Vlahuţă, n. 197. Sub privirea dreaptă a conului Ahcuegreu să nu-ţi pierzi piuitul. Brătescu-Voineşti, p. 353. Cind Fira şi-a dat seama, piuitul ei a pierit. Pas, z. i, 127 ; b) (regional) a fi pe moarte ; a muri. I-a pierit piuita, bietul unchiaş, e ca dus; mare minune să mai scape. Udrescu, gl. 2. Cf. piui1 (2). [Se aude] un piuit îndepărtai, pe urmă din ce în ce mai apropiat spre noi. . . Şi o bubuitură groaznică. Camil Petrescu, u. n. 320. Andrei se apleca instinctiv, ori de cile ori auzea piuitul gloanţelor. T. Popovici, s. 424. — Pronunţat : pi-u-it. — Pl. : piuituri. — Şi : (1, regional) piuita s. f. art. — V. piui1. PIUITA s. f. art. v. piuit. PIUITÔR, -OÂRE adj. 1. (Despre păsări) Care. piuie1 (1). Cf. Cantemir, ist. 48. Cîte lucruri frumoase nu le spunea primăvara cu florile, vara cu poamele şi păsăretul vesel, piuitor. Delavrancea, t. 154, cf. ddrf. 4 (Rar ; despre cîntecul păsărilor) Subţire, piţigăiat, scurt şi ascuţit. Păsări c-un viers nepomenit de subţire , şi de piuitor... săltau de colo colo. Delavrancea, s. 90, cf. id. t. 60, Şăineanu, d. u. 2. P. e x t. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuţite, cu rezonanţe metalice. Cf. piui1 (3). Înlocui nicovalele şi baroasele cu unele mari şi piuitoare care se auzeau pînă departe. Preda, m. 117. — Pronunţat : pi-u-i-, — Pl. : piuitori, -oare. — Piui1 + suf. -lor. PIUITÜRA s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuit (1), piuire, (regional) piscuit;. Cf. Polizu. Piuitură vrăbiilor. ddrf. Aleargă .. . împrăştiind zboruri de hulubi, gîgîi-turi, măcăituri, miorlăituri, piuituri şi lătrături. Teodoreanu, m. ii, 268, cf. Scriban, d. 2. Sunet subţire, metalic, ascuţit, produs de anumite obiecte ; ţiuitură, (rar) piuială. Paharele ciocnite între ele răsună pripit a bani de argint trîntiţi pe piatră ş-a piuitură limpede de cristal. Delavrancea, s. 140, cf. ddrf, tdrg. — Pronunţat : pi-u-i-,. — Pl. : piuituri. — Piui1 + suf. -tură. PIULÎ vb. IV v. piui1. PIULÎŢĂ s. f. 1. Vas de metal, de lemn etc., de diverse forme şi mărimi, in care se pisează sau se amestecă cu pisălogul (în gospodărie) diferite substanţe, (regional) piuşoară, piuţă (1), pisoi-n iţă, mo jar (I); spec. mojar (2). Pisadzî otrăvi în piuliţe, prav. 110. Pisează-le toate in piuliţe, puind zahar alb (a. 1749). gcr ii, 45/11. Un măjări, adecă piuliţă (a. 1791). Iorga, s. d. viii, 22. [Aceste doctorii] făcîndu-să intr-o piuliţă de piatră sau de sticlă pînă să vor prăfui şi să vor amesteca bine. Piscupescu, o. 270/3, cf. Polizu, ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u. Citeva pete de rugină descoperite lingă buza unei piuliţe, dădu ocazia lui Toto să ţipe. Mironescu, s. a. 114. Ceru usturoi, boabe de piper, rădăcină de păpădie, le pisă in piuliţă. Brăescu, a. 99. Pe masă ardeau două luminări.. . ţintuind cu stropi de lumină piuliţa, chilugul., rîşriiţa de cafea. id. o. a. ii, 75, cf. Scriban, d. Ibrice, căni, bizare piuliţe, 7631 PIULUG - 678 - PIVNICER toate de aramă sau alamă, făceau din raft o vitrină de muzeu. Călinescu, e. o. ii, 92. Se coc firii pe maşină şi se bat, cit sini calzi..., cu pilugul de la piulifă. S. Marin, c. b. 21. 2. (Regional) Solniţă (pentru sare). Cf. h xi 8, alr i 708/375, 508. 3. Numele mai'multor piese metalice, de lemn etc. care servesc la susţinerea sau la fixarea altor piese : a) (Tehn.) Piesă de metal, de mărime variabilă, găurită la mijloc şi filetată pe pereţii găurii, şi care serveşte (împreună cu şurubul) la asamblarea, fixarea etc. (demontabilă) a altor piese; mutelcă (1), (regional) giscă. Cf. Polizu, ddrf, Barcianu. Banca catargului... are o gaură prin care se bagă catargul mare . . . pentru a se fixa intr-o piulifă de sub ea. Antipa, p. 468, cf. tdrg. Straja de jos are înşiraţi pe dinsa plumghii (plum-bii), sfere de plumb găurit sau mutetci. . . , piuliţe, ca să meargă pe lingă pămînt spre a nu se strecura peştele. Pamfile, i. c. 66. [Brăzdarul plugului] este prins de cormană cu nişte cuie de fier prevăzute cu mulelci . . . care se numesc piuliţe. BocIneţu, t. a. 147. Un micrometru se compune... din următoarele părţi: cadrul scobit, şurubul micrometric, piuliţele de reglat. Orbonaş, mec. 81, cf. 310, ds, Scriban, d. Piuliţa este partea demontabilă a şurubului şi serveşte ca să strîngem piesele pe care voim să le legăm cu şurubul. Soare, maş. 21. Tamburul obligă piuliţa . . . să salte cu un dinte. Ionescu-Muscel, ţes. 115. Clapa cu piuliţa ruginită se va lăsa in jos. v. rom. decembrie 1950, 155. Mina care stăpineşte cheia, piuliţa, heblul,şublerul, strungul, e mină inteligentă şi inspirată. Arghezi, b. 134. O piuliţă dacă-ţi lipseşte pe timp, în mijlocul Bărăganului, stai cu tractorul în brazdă. Mihale, o. 29, cf. Deşliu, g. 48. Piuliţa începuse să ruginească pe-o muche, intr-o parte. Lăncrănjan, c. ii, 230. b) (Regional) Cep (fixat în capul grindeiului morii) (Melineşti-Craiova). Cf. h iv 320. c) (Prin nordul Munt.) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă, în care se învîrteşte capătul de jos al fusului de la crîngul morii; (regional) tigaie, broască. Cf. alr sn i h 165. — Pronunţat: pi-u-, — Pl. : piuliţe. — Piuă + suf. -uliţă. PIULTÎG s. n. v. pilug. PIUNIiZĂ s. f. Cui special cu capul rotund şi plat şi cu vlrful scurt, care serveşte la fixarea pe perete sau pe lemn a unor hîrtii, cartoane, materiale textile etc. O hartă a României bătută cu piuneze pe un perete. Rebreanu, r. ii, 14. ,,Absolventă a Conservatorului de artă dramatică“, după cum afirma cartonul prins cu piuneză. C. Petrescu, c. v. 42. Pereţii scorojiţi abia suportau afişele prinse cu pioneze, v. rom. octombrie 1954, 122. Prin hîrtia violetă prinsă cu pioneze, se zărea lumină, ib. septembrie 1955, 93. Izbutise să aibă pentru el o odăiţă ... pe care şi-o mobilase cu ce-a putut, spînzurînd in pereţi, cu pioneze, cărţi poştale. Pas, z. i, 180. Un mic burghez mai plat decît un cap de pioneză . H. Lovinescu, c. s. 14, cf. dm, dn2. — Pl.: piuneze. — Şi: pioneză, (rar) pineză (com. din Bucureşti) s. f. — Din fr. punaise. PIUNÎ vb. IV v. piui». PIUPÂf vb. IV v. pipăi1. PIUPÂR vb. I v. pipera. PIUPfiB s. m.v. piper. PIUR vb. I v. piui1. PIURfi s. n. Preparat culinar din legume sau din fructe fierte (ori crude) trecute prin sită sau zdrobite, adesea cu adaos de unt, de lapte etc., folosit, de obicei, ca garnitură. Cf. Săghinescu, s. 64. Piureul de cartofi' à la Parmentier, un fel de ipsos de lipii geamurile. I. Botez, b. i, 191. Biftecurile cu pire de cartofi. Klop-ştock, f. 154. Avem un curcan cu garnitură de piurea de castane. P. Constant, r. 171. Legume sub formă de piureuri sau soteuri. Belea, p. a. 247. Se pregăteşte pireul de spanac. S. Marin, c. b. 57. — Pl. : piureuri. — Şi : pireu s. n., (popular) pinreă s. f., piré s. n. — Din fr. purée. PIUREÁ s. f. v. piure. PIURÍ vb. IV v. piui1. PIURÍE s. f. Stare patologică provocată de infecţia căilor urinare şi caracterizată prin prezenţa puroiului, a leucocitelor alterate şi a germenilor microbieni In urină. Cf. Bianu, d. s., abc sín., d. med. — Pronunţat : pi-u-. — Pl. : piurii. — Din fr. pyurie. PIUSCÚL s. n. (învechit) Ciucure. [Oile erau] cu căpestre de matasă, cu piusculuri dc sirmă (a. 1715). Arhiva r. ii, 16/11. Pischiuluri, şireturi şi altile ti au dat la domnie la Ţarigrad (a. 1786). Iorga, s. d. vi, 188. Teaca . . . cu pioschioluri atîrnate (a. 1818). ŞIO II2, 158, Cf. DDRF, TDRG. — Pl. : piusculuri. — Şi : piuşehiâl (tdrg), piosehiói, pisehiúl s. n. — Din te. ptiskill. PIUŞCHIÎÎL s. n. v. piuscul. PIUŞOÂRĂ s. f. (Prin sud-estul Transilv.) Piuliţă d)- Cite o muiere . . . cumpăra de dar ... o tavă, ori două sfeşnice cu luminări în ele, ori chiuşoare (piuliţe). Pitiş, şch. 152, cf. alr i 709/180, alr ii 3 978 bis/182. — Pronunţat : pi-u-. — Pl. : piuşoare şi piuşoii (alr ii 3 978 bis/182). — Şi: piuş6r (pl. piuşoare) s. n. alr i 709/180. — Piuă -f- suf. -uşoară. PIUŞ0R s. n. v. piuşoară. PIllŢĂ s. f. (Prin Maram. şi Bucov.) Piuliţă (1)« Cf. alr ii 3 978 bis/365, 3 979/362. — Pronunţat : pi-u-. — Pl. : piuţe. — Piuă + suf. -aţă. PIVÁR s. m.v. piuar. PÎVĂ s. f. v. piuă. PIVNICEÁR s. m. v. pivnicer. PIVNICÉR s. m. 1. Persoană care are în supraveghere o pivniţă de vinuri. întră ... în o pivniţă domnească şi scoase pre pivniţar afară (a. 1654). gcr i, 171/28, cf. anon. car. Chemă pimnicerii şi le zise să bea vin. anon. cantac., cm i, 94, cf. 93. Alţi oameni marturi, anume: Ilie din Cotnari şi Ursul Mihalcea .. . şi Negrul pivniceriu (a. 1733). Uricariul, v, 410/7. Venitul ce are pivnicear[ul] din viile de /[o] Odobeşli (a. 1742). Iorga, s. d. vi, 228. 360 lei pe an pivniceriului (a. 1776). Uricariul, xix, 390, cf. lb, Polizu. Porunci pivincerilor să iasă şi să-l lase singur cu logofătul. Odobescu, s. i, 81, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w., tdrg, Şăineanu, d. u., nom. prof. 48. Se plăteşte nu numai ceea ce consumi, ci şi. . . sfaturile pivniceriului. Sadoveanu, o. ix, 316. Lasă poruncă pivnicerului pentru bere proaspătă, id. ib. xi, 47, cf. Scriban, d. Pivnicerul conacului. Galan, z. r. 159. La pivnicer poruncea, Nouă buţi de vin scotea. Teodo-rescu, p. p. 657. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Poftind întîi pe părintele pivnicer să aducă pufintel vin . . . , au rămas amîndoi. . . singuri, sfătuind. Sadoveanu, o. x, 280. 7651 PIVNICERÎT - 679 - PIVNIŢĂ 2. Titlu dat boierului care avea în grijă viile şi pivniţele domneşti; boier care avea acest titlu. Cf. bul. com. ist. v, 39, Gheorgachi, i.et. iii, 293/20. O Mare pivnicer — şeful pivnicerilor (2). Un mare pivnicer stătea la Cotnari, avînd grija dealurilor domneşti. Iorga, c. i. ii, 156. — PI.: pivniceri. — Şi : (popular) pimniccr, (învechit) pivniceâr, pivniţâr s. m. — Pivniţă + suf. -ar. PIVNICERÎT s. n. 1. Dare care se plătea în ţările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. Un bou luat ,,pentru pivniceriiul a doi vasfe] cu vin“ (a. 1741). Iorga, s. d. vi, 211. O pivniţă carc să fie scutită... de pivnicirit. . . şi de toate dările şi angăricle (a. 1765). Uricariul, i, 275, cf. ib. ii, 124, Barcianu, Alext, w., dm, der. O dare similară cîrciumă-riiului a fosl pivniceritul; la început acesta trebuie să se fi perceput, aşa cum îl arată numele, asupra pivniţelor de vin; ultirior însă, constatăm că se lua pe butoaie. C. Giurescu, p. o. 242. 2. Dreptul (luat in arendă) de a încasa pivniceritul (1). Au fost cumpărat pivniccrilul In toat[â] ţara (a. 1741). Iorga, s. d. vi, 211. — Şi: (în dicţionarele din trecut) pivniţărit s. n. Barcianu, Alexi, w. — Pivnicer + suf. -ii. PIVNICIOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui pivniţă (1). Cf. lb, Polizu, i.m, ddrp, Barctanu, tdrg. Vinul din pivnicioara lui ... se dădta cu înlesnire la băul în nişte pocaluri mari. Sadoveanu, o. v, 596. Pivni-cioara-i mititică, Cîrcimă.reasa, frumuşică. Teodorescu, p. p. 331. Pi Badiu ni-l găsîţ înlr-o nici cbimnişioarî. Diaconu, vr. 176. — PI.: pivnicioare. — Şi: (învechit şi regional) pimiiicioâră s. f. — Pivniţă + suf. -ioară. PIVNIŢÂR s. n. v. pivnicer. PÎVNIŢĂ s. f. 1. încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri, în care se păstrează băuturi, alimente sau diferite materiale (lemne de foc, cărbuni etc.); beci, (regional) zemnic. Bună jitniţă şi pivniţă ai. Coresi, ev. 400. Cine va mearge Ia pivniţă, prav. gov. 151t/9. I-am vîndut 7 pogone de vie . .. însă şi cu pivniţa (a. 1641). gcr i, 92/17. Făcu o casă cu o pivniţă adîncă, adică lucru nou. Herodot (1645), 118. Văzu pre nedreptul domn că întră în pivniţă (a. 1654). gcr i, 171/31, cf. anon. car. Să caute şi de pimniţe sparte şi dă gropi sparte (a. 1695). Iorga, s. d. v, 342. Chemă pre Sioican, sfetnicul său cel mai mare, şi intră numai cu dînsul în pimniţa domnească, anon. cantac., cm i, 93, cf. lex. marş. 192. Un loc de cas(ă) cu bimniţ(ă) (a. 1748). Iorga, s. d. vii, 37. Netrebuindu-ţi bumbac să rămăie la dumneata în pimniţă (a. 1760). bul. com. ist. ii, 214, cf. Iorga, s. d. xiii, 75, Budai-Deleanu, lex. Spărgînd pimniţele şi prăvăliile..., prăda bani, mărfuri. Dionisie, c. 201, cf. lb. Casa are şase odăi sus, trei jos şi pimniţă. cr (1831), 162/35. Să băga în cămări şi în pivniţă şi mînca smîntîna de la oalele cu lapte. Bărac, t. 8/8. El porunci să pună în pivniţele acelei monăstiri o mare cătăţime de praf de puşcă. BXlcescu, m. v. 159. Luînd o oală, o spălă, o şterse Şi în grab cu dînsa in pivniţă merse. Pann, p. v. ii, 136/18, cf. Polizu. Era nişte odobesc vechi. . . şi nişte colnar uitat... într-un poloboc din pivniţă. Negruzzi, s. i, 85. Fumăritul asemenea era o dajdie ce plăteau stăpînii de pivniţe şi cîrciumi. Filimon, o. i, 121. Ea ţine cheile de ta cămară şi de la pivniţă. Alecsandri, t. i, 45, cf. Cihac, ii, 260, lm. A ieşit noaptea din pim-niţi adinei. Odobescu, s. i, 163. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniţă. Eminescu, n. 20. A moştenit casele din strada Fidelităţii, două prăvălii de circiumă, cu pivniţă, grădină şi vie. Caragiale, o. ii, 123, Sloboziră butoaiele pe pălămări groase în pivniţă. Slavici, n. i, 88. Se pogorî apoi în pivniţă. Ispirescu, l. 10. Să oţeţea vinul in pivniţă, de nu eram eu om priceput. Delavrancea, s. 227. Eu cind mă pogor in pimniţă, mă gindesc la line, cînd mă culc, mă gîndesc la tine. id. o. ii, 324. Sub streşinile conacelor era lumină pînă tîrziu, vinurile vechi scoase din pimniţi făceau dulce traiul. Angiiel, pr. 109. Pivniţa este săpată sub casă, sub chileriu ori sub o poiată, avînd o adîncime de 2 — 3 metri. Pamfile, i. c. 427. Mîncară pe-ndelete, udîhd mereu bucalele cu vinuri vechi din pivniţa lui Iosif Rodean. Agîrbiceanu, a. 135. îi cuprinse o răcoare de pivniţă. Gîrleanu, n. 22. Se cobora, cu luminarea aprinsă, în pivniţa . . . unde se odihneau alte butoaie şi damigene cu rachiu. Rebreanu, i. 32. Deasupra acestor trei părţi e podul, iar dedesubt, mai rar, se află o ,,pimiţă“. Vuia, ţ. h. 108. Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni, Ascuns în pivniţa adîncă fără a spune un cuvînl. Bacovia, o. 142. Ţîşnesc din pivniţele lui Lache izvoarele basamacului otrăvii. Galac-tion, a. 172. Era celebru ... în cunoaşterea fără greş ... a tuturor pivniţelor şi recoltelor faimoase de vinuri. C. Petrescu, î. i, 5. Organizam expediţii în podul plin de hrisoave, în pivniţa mare, 'întortocheată ca un labirint. Brăescu, o. a. ii, 68. în noaptea aceeu pivniţa mea părea mai pustie ca niciodată. Vi asiu, D. 157, cf. Teodoreanu, m. u. 131. Toamna ... se aşază vinul şi rachiul în pivniţă. Pribeagul, p. r. 16. Strigă spre Jac să scoală vin din pivniţă. Sadoveanu, o. v, 641. Micul burghez filistin şi fricos. . . se pitulează în pivniţă cînd este vorba de a-şi apăra cu adevărat patria. contemp. 1949, nr. 160, 11/1. Pivniţa ţinea s-o facă nu sub casă, ci in fundul curţii. Călinescu, e. o. ii, 142. Bătrînul se ivi din pivniţă cu o căldare cu vin. Camil Petrescu, o. i, 70. Apa tulbure, noroioasă, murdară, inundă pivniţele şi subsolurile. Stancu, r. a. iv, 137, cf. ii, 362, Scînteia, 1953, nr. 2 781. Era o casă veche, bătrînească, cu pivniţele de cărămidă boltită. v. rom. octombrie 1953, 126. Cam trage aici, e o pivniţă dedesupl. Vinea, l. ii, 311. Cercam vinul dacă-i rece, Pivniţa de-i răcoroasă. Alecsandri, p. p. 254. Dulgherul lucrează lemnul şi face dintr-însul: case . . . , pimniţi. h iv 45, cf. vi 83, x 6, xvn 406, xviii 262, Teodorescu, p. p. 679. în pivniţă, Ca-n uliţă, Şi-n cămară, Ca ş-afară. JarnIk-Bîrseanu, d. 442. Acasă cum ajungea, Drept la pimniţă trăgea, şez. ii, 213. în fundul chimnilii a fugit. ib. v, 94. Pe fereastră mi-l trăgea, în pivniţă că-l lira, între buţi îl arunca. mat. folk. 48. Luai lungu uliţii Pînă-n fundu chivniţii . . . Pusei furca pe bute Şi mă dădui pe băute. ib. 1 365. O avut pigniţă la Conja. Candrea, ţ. o. 29. Ascunde-mă, măiculiţă, în sandac ori în chivniţă. Pamfile, c. ţ. 49. Cată-l c-ă fi undeva; Poate-i în pivniţă, bat, Că-i calul de gard legat. id. ib. 85, cf. Iordan, l. m. 201, com. din Marginea-Rădăuţi. A avut pihniţă în dialu ăstai T. Papahagi, M. 153, cf. 115, L. Costin, gr. băn. 158, Ciauşanu, v. 188. Orecîn de mult o fost orece împarat ş-o avut acolo cetate şi pigniţă sub ie. arh. folk. i, 180. la calu şî-l bagă-m plimiţă dă piatră. ib. iii, 91. S-or băgcl la un domn ungur acasă şi l-or puşcat în pimiţă. Gregorian, cl. 50. Popa . . .l-o băgat într-o pigniţă. arh. folk. vi, 298. Sub casă se află o ,,pemniţă“. ib. vii, 41. Sub case are o pegniţă mare. mat. dialect, i, 185, cf. 84. Mai am eu la pim-niţă Nouăzeci de ardovele Toi cu zămătoc în ele. Balade, i, 462. Turcu-afară că ieşea Şi-n pivniţă să ducea. ib. ii, 147, cf. 273. Adă-mi tu cheiţele Să descui pimniţele. folc. transilv. i, 85. în pemniţă dedtsupţ, Unde şerpi şi broaşte sîni. ib. 205. Am o găină cucuială, O ţin în pimniţă încuiată (Butea). Gorovei, c. 36. <0> (Urmat de determinări care indică destinaţia) Dincolo este o mănăstire papistaşă, vestită prin împrejurimi doar prin aceea că avea o pivniţă de vinuri alese. Vlasiu, d. 232. Am plecat împreună la o pivniţă de vinuri şi-am stat pînă tîrziu. id. ib. 280. <> F i g. Umblam şi eu Ca tătîne-meu Prin găuri de munte, Prin pimniţe crunte. Deşliu, m. 51. O (învechit, rar) Pivniţa mărfurilor = cală. Dete ordin ca toţi pasagerii ce se aflau asupra podului vaporului să se coboare in pivniţa mărfurilor. Bolintineanu, o. 284. <0 E x p r. (Rar) A ieşi 7655 PIVNIŢĂRIT — 680 - PIX (sau a se auzi) ca dintr>o pivniţă = (despre voce) a ieşi (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. Strigă, vesel şi trist, cu o voce groasă ce ieşea ca dirttr-o pimniţă. Delavrancea, s. 125. A vorbi (ea) din pivniţă = a vorbi cu ton scăzut, profund, grav. Părea că un actor vorbeşte din pimniţă şi altul din podul casei. Caragiale, o. v, 260. + (Transilv. şi prin Mold;, Bucov.) Gheţărie, alr ii/i mn 127, 3 847/95, 228, 310, 365, 386, 551, 574. 2. (Prin Olt. şi Munt.) Magazie (I 1); şură (2). în dosul locuinţei, mai fac, sub acelaşi acoperiş cu casa, 0 încăpere zisă pimniţă sau magazie. Rădulf.scu-Codin, m. n. 60, cf. alr i 689/803, 850. 3. (Prin Olt. şi nord-vestul Transilv.) Colibă, bordei ridicat la cimp, la vie sau la munte şi folosit in timpul lucrului ca locuinţă sau ca loc de pază. Cf. cheSt. ii 35/20, iv 118a/840, alr i 1 707/345. 4. (Regional) Prisacă (Imoasa-Strehaia). Cf. alr i 1 685/842. — PI.: pivniţe şi (popular) pivniţi, (regional) pivni-ţuri (alr i 663/351). — Şi: (popular) pimniţă (pl. şi pimniţi, pimniţuri, alr i 663/351), (învechit) pifniţă (lex. mars. 192, Iorga, s. d. xiii, 75), bimnită, (regional) pigniţă, pihniţă (pl. şi pihniţi, alr i 663/348, 378, 385, 388), pijniţă (alr ii/i mn 127, 3 847/310), pfimiţă (alr i 663/890 ; pl. şi pilmiţi, ib.), pilniţă (pl. şi pilniţi, ib. 663/576), piuliţă (pl. şi pimiţi, ib. 663/1, 85, 109, 116, 118, 131, 516, 825, a ii 8, iii 1, 2, 4), piziniţă (alr i 663/93 ; pl. şi pizmiţi, ib.), pilniţă (chest. ii 280/276), pigniţă, pihniţă (şez. ii, 186, alr i 663/370; pl. şi pehniţi, alr i 663/370), pimeniţă (alr i 663/320), pimiţă (ib. 663/80, a iii 16, 17 ; pl. şi pemiţi, alr i 663/80), pimniţă (pl. şi pemniţi, corn. din Hereclean-Zălau, a i 12, ii 8), pivniţă (h x 6, chest. ii 280/273, alr i 663, alr ii/i mn 127, 3 847/228, a iii 3 ; pl. şi pevniţi, alr i 663/223, 227, 229, 231, 243, 249, 251, 257, 268, 283, 285, 289, 335, 339), plimiţă, cihniţă (alr ii/i mn 127, 3 847/365) s. f. — Din slavonul riHBkHHiţd. PIVNIŢĂRÎT s. n. v. pivnicerit. PIV6T s. n., s. m. I. S. n. 1. (Tehn.) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc. montat intr-un lagăr de alunecare sau de rostogolire şi avînd o mişcare de rotaţie sau de oscilaţie; corp geometric de forma acestui fus. Masa ce vei face să se întoarcă . . . asupra pivotului. gheom.-trigon. 196v/9. [Un] ac de oţel, aşezat pe un pivot sub un clopot de sticlă. Macedonski, o. iv, 141. Cuptorul este susţinut prin doi pivoţi cc se rotesc în lagăre fixate pe un schelet metalic puternic. Ioano-vici, tehn. 48, cf. enc. tehn. i, 468. Fusul poartă în acest caz numele de pivot. Soare, mas. 67. Spata e invîrtită in jurul unui pivot pînă cînd banda se depune pe tambur. Ionescu-Muscel, ţes. 110. La pivoturile montate in lagăre de alunecare se produce, in capul pivotului, o frecare de pivotare, ltr2, cf. dm, der, dn2. 2. Rădăcina principală, îngroşată, înfiptă vertical în pămînt, a unor plante (ca morcovul, sfecla etc.). Cf. DS, DM, dn2. 3. Suport al unui dinte artificial, fixat în rădăcina dintelui natural. II. 1. S. n. F i g. Element esenţial care asigură, determină desfăşurarea unei activităţi sau a unui proces. Centrul etnografic [al regatului getic] era pe platoul transilvan, dar pivotul politic era în sudul Carpaţilor. Pârvan, g. 81. [Eraj gata să-şi jertfească zilele şi nopţile, nu atît pentru sărmanele noastre salarii, cit pentru dragostea lui ciudată de a se simţi pivotul ziarului. Galaction, o. a. ii, 91. Balakirev . . . consideră muzica populară pivotul oricărei creaţiuni de muzică cultă, contemp. 1948, nr. 108, 10/4. Dezvoltarea industriei grele şi a pivotului ei, industria de maşini, asigură dezvoltarea multilaterală a tuturor celorlalte ramuri industriale. Lupta de ClasX, 1952, nr. 6, 54. Prezenţa dumitale e capitală, eşti pivotul serii. Călinescu, b. i. 90. Ritul ortodox continua să fie pivotul vieţii lor reli- gioase. Blaga, q. 92. Actorul face din Ciocîlteu pivotul principal al spectacolului, t mai 1964, 85. 2. S. m. S p e c. Militar (sau punct de reper) în raport cu care se execută mişcarea, deplasarea unei formaţii. Cf. Brăescu, o. a. i, 26. + (Sport; în unele jocuri colective cu mingea) Jucător cu atribuţii bine precizate, care acţionează în apropierea porţii sau coşului echipei adverse. Pivotul este un jucător, in general înalt, care acţionează ca virf de atac, la baschet sub panoul advers, *iar la handbalul redus în semicercul de 6 m. L. rom. 1959, nr. 5, 115, cf. dn2. — Pl.: (1) pivoturi şi (2, adesea şi 1) pivoţi. — Din fr. pivot. PIVOTĂ vb. I. Intranţ. 1. (Tehn.; despre două corpuri in contact) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact; a se învîrti ca în jurul unui pivot (I 1). Cf. pivot (I 1). Cf. dm, dn2. O F i g. Să-şi ridice odată un monument fundamental in jurul căruia să pivoteze oraşul. Câlinescu, b. i. 42. Oltul. . . pivotează în jurul lui însuşi, înlorcîndu-şi faţa spre steaua polară. Bogza, c. o. 193. 2. S p e c. (Mii.) A executa o mişcare de rotaţie în jurul unui militar, al unei formaţii etc. Cf. pivot (II 2). Cf. Scriban, d. Plotoanele pivotau imprejuru primului călăreţ din flancu drept. id. ib. 3. (Despre oameni) A-şi răsuci (brusc) corpul. Se ridică in pat, pivotă pe şezut, îşi dibui papucii cu picioarele. Vinea, l. i, 117. + (Sport; in unele jocuri colective cu mingea) A se răsuci pe un singur picior menţinut în contact cu suprafaţa terenului. Cf. l.rom. 1959, nr. 5, 116. <4. F i g. (Despre acţiuni, procese etc.) A se baza, a se axa pe ceva. Cf. p i v o t (II 1). Filmul pivotează aproape în întregime pe experienţa individuală a celor doi eroi puşi in faţa propriei lor responsabilităţi, într-o situaţie fără alternativă, contemp. 1960, nr. 716, 5/2. — Prez. ind.: pivotez. — Din fr. plvoter. PIVOTÂNT, -A adj. 1. (Despre rădăcina unor plante ; în opoziţie cu fascicula t) Care are forma unui pivot (I 1), a unui trunchi de con foarte alungit; (despre plante) care are rădăcina formată dintr-un pivot (I 2). Unele rădăcini se adincesc in pămint perpendiculariceşte şi se numesc rădăcini pivotante. Agronomia (1859), 191, cf. Barcianu, Alexi, w., Şăineanu, d. u., Scriban, d., dm. Rădăcini pivotante, la care rădăcina principală este ca un con foarte alungit. Botanica, 19, cf. dn2. 2. (Tehn.) Care poate pivota (1). Braţ■ orizontal rotativ sau pivotant. ltr2 x, 367. — Pl. : pivotanţi, -te. — Din fr. pivotant. PIVOTĂRE s. f. Acţiunea de a pivota şi rezultatul ei. Cf. pivota (1). La pivoturile montate în lagăre de alunecare se produce, in capul pivotului, o frecare de pivotare, ltr2 xii, 449, cf. dm. — Pl.: pivotări. — V. pivota. PIVtîŞCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui piuă (5). Se duce să caute pivuşca ca să facă plăcere comisului său. Sadoveanu, o. xiii, 846. A izbucnit pivuşca-stupind foc prin inserarea afumată, id. ib. 848. — Pl.: pivuşti. — Pivă + suf. -uşcă. PIX s. n. Creion cu mină sau cu o pastă specială (de tipul cernelii), acţionat de un dispozitiv mecanic. Pixuri — agende — şi-alte mărunţişuri — striga duminică prezentatorul, contemp. 1965, nr. 997, 5/6. Fabrica .. . produce mai multe tipuri de pixuri şi creioane mecanice. ScÎnteia, 1968, nr. 7 895. — Pl. : pixuri. — Etimologia necunoscută. Cf. fr. b y k. 7662 PIXIDAR - 681 - PIZMĂ PIXIDÂH s. m. (învechit, rar) Ostaş pedestru purtător de suliţă. Cf. drlu. Pedeslrimea aleasă a secuilor ce purta numirea de pixidari (sulijari). Bălcescu, m. v. 168. — Pl. : pixidarL — Din lai. pyxidarius. PIXIDARIU, -IE adj. (Bot.; rar) Care are forma unei pixide (2), format dintr-o plxidă. Capsulă pixi-darie. Grece seu, fl. 17. — Pl. : pixidarii. — Pixidă + suf. -or/u. PIXÎdA s. f. 1. (Har) Cutie; s p e c. cutie mică, prevăzută cu capac, în care se păstrează, în biserică, anafura. Cf. Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w. Intr-o pixidă de aur sau de argint se păstrează sfinta cuminecătură. Naum, işţ. art. 173, cf. 83. Sclavii fi sclavele stringeau in saci oglinzile, pixidele şi lot ce trebuise curtezanei pină in ceasul din urmă. Galaction, o. a. ii, 242. 2. (Bot.) Capsulă care se deschide, după coacere, printr-un căpăcel situat în partea superioară. Cf. enc. agr., Scriban, d., ltr2, dn. — Scris şi: picsidă. Gheţie, r. m. — Pl.: pixide. — Din fr. pyxide. PÎXIS s. n. (Maghiarism învechit) Tabacheră. Taba-chieriu sau picsis de marmure (a. 1803). Iorga, s. d. xii, 146, cf. DRLU, LB. — Scris şi: picsis. — Pl. : pixise. — Şi: pixus (pl. pixusuri) s. n. lb. — Din magh. pikszis. Cf. rom. piesă. PÎXUS s. n. v. pixis. I’IZAME s. f. v. pisanie. PIZÂH s. m. v. pisar. PIZĂIlA s. m. v. piţărău. / PIZAhĂU s. m. V. pilărău. PIZAbÉL s. m. v. pijărei. PIZArÉU s. m. v. pi(ărău. / P1ZÂŞ, -A adv., adj. v. pieziş. P1ZERÉU s. m. v. piţărău. PIZGAÎT, -A adj. (Regional; despre oameni) Slăbit, surmenat (Bonţ-Gherla). Paşca, gl. ■ — Pl. : pizgăili, -te. — Etimologia necunoscută. Cf. p i ţ i g ă i t. P1ZGHIRÍT, -A adj. (Prin vestul Transilv.) Pipernicit. Teaha, c. n. 253. — Pl. : pizghirifi, -le. — Etimologia necunoscută. Cf. p i ţ i g ă i t. PIZÎŞ,-A adv., adj. v. pieziş. PIZMÂŞ,-A adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Popular) (Persoană) care manifestă ură, duşmănie, vi'ăjmăşie (v. duşman, duşmănos, vrăjmaş), împotrivire (V. potrivnic) ori invidie (v. i n v i d i o s) faţă de cineva sau de ceva; (popular) pizmuitor (1), (învechit şi regional) pizmătar, pizmă-tareţ, pizmos, (învechit) pizmătarnic. Pizmaşi legiei lui Hristos. Coresi, ev. 205. Cugetă, pizmaşule, să eşti greşit (a. 1644). gcr i, 113/8. Cela ce va fura de la ceia ce sint de-a pururea vrăjmaşi şi pizmaşi unui sat . . . sa'să iarte, să nu să cearte. prav. 51. Foc... va amistui pre pizmaşii lor. n. test. (1648), 311r/28. Ruşine şi necinste pizmaşii mei să pafă. Dosoftei, ps. 24/4. Au fost vreun pizmaş acestui domn acela ce au scris. N. Costin, let. ii, 27/14. Pizmaşii zavistnici scornea asupra mea ocară. Neculce, l. 218. Au stătut vrăjmaşi şi pizmaşi rumânilor. C. Cantacuzino, cm i, 49. Pizmaşul, diavolul văzind învăţături folositoare de suflet caaceastea, nu putu răbda. anon. cant ac., cm i, 88. Sint urii şi nepriimit şi depărtai ca un pizmaş ce am fost lui. Varlaam-Ioasaf, 161v/9. Pizmaşii zic că-i tiran şi multe Asupra lor scornit-au. Budai-Deleanu, ţ. 154, cf. lb. Mai bine să-i fi făcut săraci şi pismaşi decit căţei. Gorjan, h. i, 38/32. Ielele. .. toate pizmaşe, De om vrăjmaşe. I. Vâcărescul, p. 343/9. Este o lege nestrămutată de a fi pizmaş mai mult pe acela ce este egalai tău, decit pe acela ce este slăpinul tău. Bolinti-neanu, o. 307. Aceştia, ca oameni fără judecată şi pizmaşi, făceau toate chipurile... să deie vitişoarele mele macar de-uri pas pe moşia boierească. Creangă, o. 273. Nevestele şi babele pizmaşe de tinereţe grăbesc la portiţă şi privesc in urma ei. Slavici, n. i, 80. De n-ai fi şi n-ar fi fost unii boieri închipuiţi şi pizmaşi şi vînzălori, am fi fost una, o apă şi-un pămînl. Delavrancea, o. ii, 236. Aceşti contimporani ai mei. .. Tot mai pizmaşi şi mai mişei. Macedonski, o. i, 184, cf. Severin, s. 11, Şăineanu, d. u. Ratatul pizmaş şi prost. Galaction, a. 262, cf. Scriban, d., dm. Face-mi-aş de line milă, De n-ai fi tu om pismaş Şi la inimă vrăjmaş. Alecsandri, p. p. 41, cf. 205. Mă-ntîlnii cu urgia capului, cu pizmaşa satului, şez. vi, 90. Dacă eşti cu inimă de bărbat, vei dobori pe toţi vrăjmaşii şi pismaşii. Popescu, b. ii, 16. De pizmaşi plină-i lumea. Bud, p. p. 26. Stau pizmaşii şi gindesc Cum am bani de cheltuiesc. Bîrlea, c. p. 154, cf. alr sn v h 1 250. Şi de ce-mi vedea, Păr i se zbirlca: . . . Hoţi şi călcători, Răi cirmuilori, Şi nurori pizmaşe, Şi soacre trufaşe. Balade, i, 289. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează ură, duşmănie sau invidie, gelozie; (rar) pizmătăreţ, (învechit şi regional) pizmătareţ, (învechit) pizmăşesc, pizmătar, pizmos, (învechit, rar) pizmătăresc. Nedereplalea şi păcatul urile sint şi pizmaşe. Coresi, ev. 15. Ochiul hitlean şi pizmaş nu iubeaşte binele omului. Moxa, 371/17, cf. prav. gov. 116r/7. Cine are ochi pizmaş Lui-şi singur e vrăjmaş. Pann, ap. cade. O, sfinl profet! .. . Eu singur in zile bălrîneşti Respect şi-fi apăr legea de limbile pizmaşe. Alecsandri, Poezii, 348. In ure-chile-i surde auzi glasuri pizmaşe. Delavrancea, s. 53. Cărţile aslca î(i sînl duşmani, dacă-(i sădesc şi fac să-fi încolfească in minte gînduri pizmaşe. Bră-tescu-Voineşti, p. 131. + (Substantivat, m. sg. art.; învechit, rar) Unul dintre numele dracului. Nemica nu ne va strica pizmaşul. Coresi, ev. 295. 2. Adj. (învecjiit; despre oameni) Lacom, hrăpăreţ. Că omului pizmaş păcalulu i iasle cămătnicie. Coresi, ev. 447. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează lăcomie; (popular) pizmuitor (2). Şi spre toată vreamea de mulfimea bogăţiei aduna, iară saţiu nici dinioară nu avea, nici să mai sătura el inima lui ecaia pizmaşă. Coresi, ev. 399. — Scris şi: pismaş. — Pl.: pizmaşi, -e. — Pizmă -f suf. -aş. PÎZMA s. f. 1. (învechit şi regional) Duşmănie, vrajbă, ură; răutate; (popular) invidie, gelozie; (învechit) răpştire (1), (regional) ranc. Cu cuvenlc de pizmă incungiurară-me. psalt. 235. împlufi de toate nedereplăfile, ...plini de pizme, ucideri, vrajbe (cca 1569). gcr i,*12/37. Iară arhiereii cu mare pizmă rădi-cară-se şi pre Lazăr încă cugetară să ucigă. Coresi, ev. 97. Să spargem toate vrajbele ce sînl întru noi şi pizmele cealea realele, id. ib. 121. Să nu intraţi în bisea-rică cu vra jbă sau cu pizmă. prav. gov. 9y/4. Dinlr-acestea să nasc . .. zavistia, pizma, uciderea. Varlaam, c. 188. Au obiceaiu leşii.. . după sfadă şi după price, daca-i vor împăca, nu va finea pizmă. Ureche, l. 114. Ceia ce vor aprinde casa omului..., în pizmă .. . să-i ardză în foc. prav. 23, cf. 87. Cind are pizmă pe 7680 PIZMĂ - 682 - PIZMĂTAR cineva, de ce face asupreală celuia ce i să cuvinc cu direp-lale. . . , mare certare şi muncă va să aibă de la Dum-nedzău. Eustbatie, prav. 12/18. Sta-ntr-a sa pizmă . . . păcătosul. Dosoftei, ps. 32/14. induratul şi milostiv Dumnezeu . . . nu să mănie pînă in svirşit, nici poartă pizmă în veaci. Cheia în. 68r/16. Nu-i mai mare păcat pre lume dccît pizma. fl. d. (1680), 17v/10. Şi purta pizmă Isaf lui Iacov. Biblia (1688), 201/19. Radul Vodă tot finea pizmă pre sfint. anon. cantac., cm i, 89. Luter Marton, pentru pizma papii, ş-au lăsat legea. R. Popescu, cm i, 268. Vă uitaţi cu atîta pismă şi cu atîta mînie la greşalele ce au. Antim, p. 67, cf. 84. Mă vei tămădui de doauo boale: de dragoste şi de pizmă. Aetiiiopica, 20v/2. Să mă curăţesc di fapt, di dat, di chizmă (a. 1784). gcb ii, 137/11. Iară el cu pizma furat fiind şi cu dulceaţa (vai de mine!) înşălat ticăloşaşte, căzu dintru aceasle din toate. Varlaam-Ioasaf, llr/17. L-au omorît povăţuitorii lui Juslinian cu mare nedreptate, numai din pismă. Şincai, he. i, 106/6. Iar eu, fără de pismă şi priinţă. . . , Voi povesti. Budai-Deleanu, ţ. 148. Citeşte istorie Şi vezi pisma lor vie. Zilot, cron. 66, cf. lb. Începură ... a se bale şi a se ucide, îmbordiţi au de pisme, au de lăcomie, au de pismă şi ambiţie. SXulescu, hr. i, 31/13. Îngîmfatele pro-tivniei ... le pomenesc cu pizmă. Conachi, p. 105. Numiţii fără pizmă să bătea. PanN, e. ii, 108/12, cf. i, 28/18. Văzu că măgicşul îşi face o căsuţă... Îngălbenit de pismă se bolnăvi cumplit. Negruzzi, s. ii, 210. Vecinii, din grea pismă, la judccată m-au tras. Hasdeu, r. v. 10. Un simţimînl de pizmă pe voi vă revoltează Robi. Bolintineanu, o. 144. Oameni corupţi şi plini de ură şi de pizmă. Odobescu, s. i, 20. Fraţii i-au scos ochii, din pismă. Ispirescu, l. 303. Să te ferească Ăl de sus ... de pizma celor vinovaţi şi răi. Delavrancea, s. 14, cf. ddrf. Toţi-s mindri . . . Vodă singur e zmerit. Dar zmerenia-i e umbră ce de pizmă l-a ferit. Davila, v. v. 22, cf. Alexi, w. Chiar de m-aş pune din pizmă cumva să te-mpiedcc, N-oi izbuti. Murnu, i. 69. Are pizmă pe alta pentru că joacă mult. Gorovei, cr. 111. In sufletul femeilor era destulă pizmă, deşi nemărlurisită, faţă de traiul mai bun al proprietarului. Agîrbiceanu, a. 265. Se uită cu o pizmă copilărească la cele cileva femei din jurul palului. Rebreanu, nuv. 50. Era bucurie sinceră şi admiraţie în cuvintele lui, . . . străbătute de o vagă şi nevinovată pizmă. C. Petrescu, î. i, 20. Dar veşlile îi arătau de la vecini gînd rău şi pizmă. Sadoveanu, o. xii, 361, cf. iv, 188, x, 255. Nu poartă nimănui pizmă, dar acum nu poale lua parte la o asemenea fericire. contemp. 1953, nr. 344, 4/5. Zadarnic îl mustra slăpină-su, poale din pizmă. Tudoran, p. 333. C-ala e Jianul Care bale cu lufanul Şi ţine pisma cu anul. pop., ap. hem 1131. Să facă fărmccălură Tot cu pismă şi cu ură. Jarnîk-Bîrseanu, d. 71. Mîndră, nu le mînia ... Să pui pisma la pămînt, Să trăim ca mai de mult. mat. folk. 240. Şi cară bani cu caru, Şt ţînc pizma cu anu. Vîrcol, v. 72. <0> E x p r. (învechit şi regional) A-şi pune în pizmă sau (învechit) a pune pizmă =a se supăra, a se înfuria. Diavolul puse pizmă pe sf[l]nta credinţă a aceii cetăţi. Mineiul (1776), 143r2/17. Îmi pusei în pizmă şi plecai. Gorjan, h. iv, 20/15. 2. (învechit şi regional) Ciudă; necaz; nemulţumire. Chemal-au Dumitraşco-Vodă de cîteva ori, să vie în ţară, pe Buhuş hatmanul, fiind om harnic . . . Vădzind că nu va să vie, au căutat în pizmă ş-au ales un boier care era mai sărac şi mai prost. Neculce, l. 85. Pentru aceia le-au fost pizmă pre mine. Alexandria, 55/3. Am deschis, ca să-i fac lui pismă, fereastra. Slavici, o. ii, 67. <>• Loc. prep. în pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva, de a face cuiva in necaz; în necazul, în pofida cuiva. în pizma laco-nilor au fost vrăjind. Herodot (1645), 482. Ceia ce fură in pizma nescui, cu batgiocură. prav. 50. Căruia fusease tăiată limba de Leon ... în pizma sv[i]nie/or icoane. Dosoftei, v. s. octombrie 92T/29, cf. noiembrie 126v/4. Că-i dzisese Dumitraşco-V odă, în pizma boierilor care să ducea de la dînsul, să nu lasă nici pre unul să treacă. Neculce, l. 262. Omenirea care fu în pisma noastră zidită. Budai-Deleanu, ţ. 219. Cu atîţîa dar am avut a face. . . numai în pisma acestui neomenit zmeu. Gorjan, h. i, 11/1. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă, Numa-n pisma mea să facă. Teodorescu, p. p. 346, cf. alr i 1 389/690, 1 560/720. <0 Expr. A se lua (sau a se pune) in pizmă (cu cineva) = a face în ciuda cuiva; a se lua la ceartă (cu cineva). Nu le lua cu nimenea în pizmă. Pann, p. v. iii, 21/9. El dator este a mi se supune Şi să nu să-ncerce a-mi da supărare ... Că mă pui in pizmă încă şi mai tare. id. ib. 136/9. De ce a trebuit să se pună in pismă cu Ciulic? Slavici, n. i, 281. 3. (învechit, rar) Zel, rîvnă. Douăzeci de ani nu gm încetai de a împresura curtea împărătească şi a mă sîrgui cu neostenită pismă a dobîndi bunătăţile ei; .. . dar, în loc de fericire, m-am văzul deodată .. . mai nenorocit. Marcovici, c. 85/1. - — Scris şi: pismă. — PI.: (popular) pizme şi (regional) pizmi (alr i 1 545/283). — Din slavonul mmu, ngr. rtEÎCTfia. PIZMĂLUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A urî, a duşmăni; a invidia. Cf. tdrg, Pascu, s. 419,dr. iii, 718. — Prez. ind. : pizmăluicsc. — Şi: pizmului vb. IV. sfc iv, 129, 132. — Pizmă + suf. -ălui. PlZMĂLUÎllE si f. (învechit) Faptul de a p i z-m ă 1 u i; ură, duşmănie ; invidie. Accasta au purces numai din veche şi rînceda pizmăluire. Cantemir, ist. 47. — Pi. : pizmăluiri. — V. pizmălui. PIZMĂHfiŢ, -EÂŢĂ adj. (Rar; despre oameni) Pizmaş (1). Să nu crezi însă că era om morocănos, rău sau pizmăreţ. Gane, n. iii, 28. Prietenia dintre ei ar trebui dală pildă tuturor artiştilor pizmăreţi. v. rom. octombrie 1955, 129. — PI. : pizmăreţi, -e. — Pizmă -f suf. -ăreţ. PIZMĂŞÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit; despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (1). Depărtează ... toată viclenia pizmăşească ... de la casa aceasta (cca 1650). gcr i, 228/28, cf. ddrf, tdrg. — PI. : pizmăşeşti. — Pizmaş + suf. -isc. P1ZMÂŞÎE s. f. (învechit, rar) Duşmănie, vrajbă, ură. Iar pizmăşia între oameni in groapă se domoleşte. F (1884), 124. — PI. : pizmăşii. — Pizmaş + suf. -ie. PIZMĂTÂK, -Ă adj., s. m. şi f. (învechii şi regional) Pizmaş (1). Aşijdere pizmălar să nu fie. Eustratie, prav. 9/12. Vai de mine păcătosul şi pizmătarul. Neagoe, înv. 291/5. Toţi pizmătarii... să cadză. Dosoftei, ps. 213/16. Unul era scump, iară altul era pizmătari. fl. d. (1680), 17T/15. Din firea lui era rău şi pismă-tarţu. N. Costin, let. ii, 21/11. Atunce au priceput Goloftin pre boierii Moldovei ce feliu de oameni pizmă-lari sînt şi cum nu să iubăscu. Neculce, l. 228. Era om mînios şi zavisnie asupra unora, după cum îs pizmă-lari neamul Gavriliţăştilor. id. ib. 336. Ca tot pizma-tariul, din neputinţă, iară nu din voie, răbda. Cantemir, ist. 238. Pe aceasta dară mi-o răpi ş-o dusă Un zmeu pizmătari. Budai-Deleanu, t. v. 65. Nici poate să înfrîneze pizmălara, oarbă lume zborul celui ce-n virtute fiind, în ia a trăit. Asachi, s. l. i, 117. Babă pizmătară de-ale lumei veselii. Alecsandri, Poezii, 649, cf. ddrf, Murnu, gr. 234. + (învechit ; 7686 PIZMĂTAREŢ -U 683 - PXZMUI1 I P1ZME1CI subst. pl. (Bot.; maghiarism, prin Tran-! silv.) Agrişă. Cf. cv 1949, nr. 3, 34. — Din magh. poszmile. despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor),Pizmaş (1). Faptele omeneşti pizmalare unuia asupra altuia. N. Costin, let. ii, 48/7. Din inima pizmătară. . . răutate la vreme să naşte. Cantemir, ist. 238. — Scris şi: pismătar. — Pl: pizmălari, -e. — Şi: (regional) pijmătâr, -ă adj. alb sn v h 1250/537. — Din ngr. ntianatupriţ. ^IZMĂTĂREŢ, -A adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) Pizmaş (1). laste atîta de pizmătariiă (a. 1700). gcr i, 341/6. Pizmătar ei u l primeşte a piarde, numai ca să aibă şi altul pagubă (a. 1700). id. ib. 342/3. Iaste minios şi pizmătaret... şi aprins de tot fealiul de pofte. Varlaam-Ioasaf, 127v/15, cf. 174v/14. Dacă femeia n-ar fi sau prea mindră sau prea pizmatariţă. Marcovici, d. 110/13. Să ştiţi Că pizmataritii in iad sint mai cinstiţi. Donici, r. i, 48/10. Neputinţa caracterului său il punea subt dominaţia acelui suflet mai pizmătaret şi mai inferior decit al lui. cr (1848), 291/64. Acest om era pizmătaret şi zăcaş la inimă. Ispirescu,' l. 105, cf. 319. Oamenii erau buni şi drepţi, nu . .. zavistiei, pizmătarefi, clevetitori. Hogaş, dr. i, 250. Călugării au pică pe el, fiindcă e viclean şi pizmătaret. Stănoiu, c. i. 84, cf. 195. Nu-s de tihnă pizmătaret, ci de altceva, v. rom. iunie 1954, 13. Rea şi pizmăta-retă, întruchipare desăvîrşită a soacrei. Vinea, l. ii, 12. Ră-i lumea şi chizmatariţî. şez. ii, 105, cf. alr sn v h 1 250. Pizmătare(ul mai mult se-ntrislează de binele vecinului decit de răul ce lui i se înlimplă. Zanne, p. viii, 217. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (1). Cu toată împotrivirea cea pizmă-larită a turcilor, şalupele noastre au luat barca trecătoare. cr (1829), 112/12. împotrivirea lor a fost totdeauna cu atit mai zadarnică, cu cil a fost mai pizmătari{ă. Marcovici, d. 380/12. Acea rezistentă pizmătarctă irită spiritele. Bariţiu, p. a. iii, 109. — Pl.: pizmătareţi, -e. — Şi: (regional) pizmă- tărlţ, -ă, pizmătâraiţ, -ă (alr sn v h 1 250/386) adj., s. m. şi f. — Pizmătar + suf. -aref. PIZMĂTĂRIŢ, -Ă adj., s. m. şi f. v. pizmătareţ. PIZMĂTArNIC, -A adj., s. m. şi f. (învechit) Pizmaş (1). Din acestea se vede de ce folos poate fi omului celui bun şi vrednic, pizmătarnicul şi neprietenul. Ţichindeal, f. 409/12, cf. dm. — Pl. : pizmătarnici, -ce. — Pizmătar + suf. -arnic. PIZMĂtARNIŢ, -Ă adj.,s. m. şi f. v. pizmătaret. P1ZMĂTĂRE adj. (Despre femei; Intr-o poezie populară) Pizmaşă, v. pizmaş (1). O femeie, ca o seînteie... Rea, pizmătărca. Marian, ins. 504. — Pizmătar + suf. -ea. PIZMĂTĂRIîSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar; despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (1). Lucrează între voi lucru .. . pizmătăresc. Varlaam-Ioasaf, 9v/7. — Pl. : pizmătăreşti. — Pizmătar + suf. -esc. P1ZMÎ1 vb. IV. 1 n t r a n z. (învechit; de obicei construit cu dativul) A urî, a duşmăni; a invidia. Q , Eu . . . nici unui om pizmit-am. Coresi, ev. 185, cf. > «j 92, 327. Că hicleni intre el află fărălegile-ş şi pizmeaşte. id. ps. 90/9. Comentiolan pizmea împăratului. Moxa, 374/7. Rîvniti şi pizmiji şi nu veţi putea dobindi. n. test. (1648), 178T/26. îmi pizmeaşte om ce mi-i rudă. Dosoftei, ps. 181/2. Toti carii mi-au pizmit mi să vor pleca. id. ib. 196/9, cf. 114/10. Nici în gînd n-am avut cîndva să pizmesc spre cineva (a. 1692). gcr i, 302/18. 0 Refl. recipr. Să avem minte smerită şi să nu ne pizmim. Coresi, ev. 106, cf. 200, 405. — Prez. ind. : pizmesc. — Din ser. pizmiti. PIZMÎ2 vb. IV. Tranz. (învechit) A scrie. Şi alţii pizmuind şi insămnînd şi scriind, cum şi eu.. . cu multă nevoinfă am cetit cărţile şi izvoadele. Ureche, let. i, 95/4. Unii de la alţii chizmind şi însemnînd. Simion dasc., let. 1. Am aflat izvodul, carele este chizmit mai dinainte vreme. id. ib. 180, cf. 2, 4, 158, Scriban, d. — Prez. ind.: pizmesc. — Şi: pizmui vb. IV. — Etimologia necunoscută.Cf.rus. nacbMO „scrisoare“. PIZMIT6h, -OARE s. m. şi f. (învechit) Pizmaş (1). Izbăvişi-me de . . . pizmilorii miei. psalt. 26. Pizmi-torii miei curat-ai. ib. 29. Faceţi bine pizmitorilor voştri, tetraev. (1574), 207. Cind avăm nescari pizmi-tori spre noi, nu trebuieşte să ne descoperim cătr-înşii isprăvirea noastră- Coresi, ev. 385, cf. Murnu, gr. 46. — Pl. : pizmitori, -oare. — Pizmi1 + suf. -lor. PiZMIŢA s. f. V. pivniţă. PIZMOACĂR s. in. v. piţmacăr. PIZM6S, -OASĂ adj. (învechit şi regional; despre oameni) Pizmaş (1). Acelor pizmoşi sau acelor uricioşi lucru easte. Cantemir, ist. 84, cf. lb, Polizu, Barci-anu, Alexi, w., tdrg. Părinţii veseli, surorile pizmoasc, cumnatul îmi face semne. Agîrbiceanu, a. 259, cf. alr sn v h 1 250. O F i g. în loc de hrană . . . , numai otravă Mult pismoasa mi-au hotărît Ursită. Budai-De-leanu, t. v. 63. + (învechit; despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (1). Cuvînt pizmos din gura-i să nu iasă. Cantemir, ist. 52. — Scris şi: pismos. — Pl.: pizmoşi, -oase. — Pizmă + suf. -os. PIZMUÎ1 vb. IV. 1. T,ra n z. (folosit şi a b s o 1.) şi (învechit, de obicei construit cu dativul) i n t r a n z. (învechit şi regional) A urt,„ a duşmăni; (popular) a invidia. Ţara pizmuind\lui Alixandru Vodă, n-au vrut să saiejei oaste. Ureche, 1.162. Vecinicul nepriiatin .. . mie (im pizmuiaşte. Cantemir, ist. 218. Mai vîrtos pizmuia Băleanul, căci nu l-au pus ban mare la Craiova. anon. cantac;, cm i, 196. Nu avea dragoste şi pizmuia mai vîrtos şi zavislnici era (cca 1700 — 1725). gcr ii, 21/25. Pizmuind vicleanul improtivnic turmei tale. Mineiul (1776), 203r,/l. Bulgarii... temîndu-se şi pizmuind împăratului, au trimis soli de pace. Şincai, hr. i, 142/9, cf. 10/8, ii, 3/1, iii, 130/36. Lupul... carele pizmuia vulpoiului pentru că nu-l face şi pre dînsul părtaş furtişagului. Ţichindeal, f. 14/20. Să nu pizmuiască ostaşilor miei, cum că ei sînl cei mai de pe urmă. Dionisie, c. 194. Apoi Cain... se făcu ucigaş fratelui său Avei, pismuindu-i căci îl covirşea cu virtutea. Săulescu, "hr. i, 32/2. Pizmatareful pe toti au pizmuit. Donici, f. i, 48/6. Invidioasa... se supără de norocirea celorlalţi şi o pizmuieşte. cr (1846), 642/7, cf. 271/10. Arehdarul cel nou să află atîrmt de PIZMĂTAREŢ, -EĂŢĂ adj. (Rar) Pizmaş (1). Leahul cel pizmătăret, care alta nu visează Deci! el să se ridice şi toată lumea să cază. Hasdeu, r. v. 91. +, (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (1). Se vedea arzînd in fundul ochilor pizmătă-reţi orgoliul misterios de a pîngări frumuseţea. Petică, o. 271. — Pl.: pizmălăreti, -e. — Pizmătar -f suf. -ăret. PIZMĂTdR, -OĂRE adj. (Regional; despre oameni) Pizmaş (1) (Pecinişca-Băile Herculane). Cf. alr sn v h 1 250/2. — Pl.: pizmători, -oare. — Pizmă -f suf. -ător. 7702 PIZMUI2 - 684 - PlCll cel vechi carele loldeauna-i pizmuieşte pentru că l-a scos de pc moşie. I. Ionescu, c. 66/26. Soarta cea blindâ sub carc se aflau locuitorii Banalului era pizmuită de oamenii de dincoaci de OU. BXlcescu, m. v. 28. Tu ...nicidecum nu pizmuieşli, Ci încă şi tu cu mine împreună pătimeşti. Pann, e. i, 17/14. Nu pizmui. . . , Nu face nici tu păcatul, nici altui nu-l înlesni, id. p. v. i, 142/12. Ţi-ăr pizmui suita, caleaşca strălucită. Negruzzi, s. ii, 254. Ochii mei in lacrămi înoată in tăcere Şi pizmuiesc adesea pe cei ce nu mai şînl. Alexan-drescu, o. i, 100. Voiesc ca toii barbaţii să-mi pizmu-iască fericirea. Alecsandri, t. 1 263. Felele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. Bolintineanu, o. 348. Drept să-ţi spun, îţi pizmuicic fericirea: Caragiale, o. ii, 259. Fiindcă avea darul de a fi curăţel, toţi flăcăii din sal îl pizmuiau. Ispirescu, l. 229. M-a duşmănit. . . Şi-a pizmuit norocul meu. Coşbuc, B. 153. Sărmane, . . . Nu te grăiesc de rău şi nici ie pizmui. Murnu, o. 305. în adîncul sufletelor pizmuiau norocul lui Ion Florca. Agîrbiceanu, i,. t. 344. Şi cînd le gîndeşli cîţi ne-au pizmuit traiul. Bassa-rabescu, v. 90. Maicile şi surorile ... pizmuiau darul ei de cintăreaţă. Stănoiu, c. i. 197. Ai pizmuit, ai băut mai mult decîl se cuvine, ţi-ai asuprit muierea. Sadoveanu, o. vi, 465. Oamenii sînl datori la el, îl pizmuiesc. Stancu, d. 131. îşi urmărea mereu fala cu privirea, parcă pizmuind-o pentru bucuria ei. v. rom. februarie 1955, 160. Băiatul pizmuia pe ceilalţi ucenici care îşi pierdeau vremea pe-afară. pas, z. i, 259, cf. 189. Ici şî sfătuiesc Şi ti pizmuiesc. Diaconu, vr. 75. Omul, fireşte, pizmuieşte pe cel ce îl slăpîneşte. Zanne, p. viii, 215. Cînd le pizmuieşte oarecine, semn de vrednicia ta. id. ib. <0 Refl. recipr. Noi'he pismuim, ne zavis-tim, ne pohlim răul unul altuia. Antim, p. 22. S-or fi pizmuind ei doi, că-s lari deopotrivă la liorie. con-temp. 1953, nr. 327, 4/5. 2. Refl. (învechit, rar) A se încăpăţîna; a persista, a stărui. Cîl este de vrednică de milă fiinţa care se pizmuieşte a trăi cu totul singuratică! Marcovici, c. 40/3. Pizmuindu-să mai tare în părerea sa, să străduieşte şi mai mult ca să dobîndească ceea ce ş-a propus. id. D. 422/17. — Scris şi: (învechit) pismui. — Prez. ind. : pizmuiesc şi (rar) pizmui. — Pizmă suf. -ui. PIZMUI'2 vb. IV v. piznii2. P1ZMUÎRE s. f. (Popular) Faptul de a (se) pizmui1; p. ext. duşmănie, vrajbă, ură; răutate; invidie. Cf. p i z m u i1 (1). Făr’de prigonire să-şi cumpănească gîndurile lor', făr’de pizmuirc. prav. cond. (1780), 60, cf. lb. Slava ne supune la chinuri şi pizmuiri. Marcovici, c. 4/22. Care om poale privi cu răceală pizmuirile ce învrăjbesc acesta ţărînă mişcătoare. id. ib. 74/23, cf. Polizu. Nişte curci i. . privind cu pizmuire a porumbilor iubire. Alecsandri, p. i, 206, cf. ddrf. Am văzul şi pizmuirea veninoasă. Deme-trescu, o. 42, cf. Barcianu, Alexi, w. Au prins să roadă viermii nesaţiului şi ai pizmuirii. C. Petrescu, a. 311, cf. DM. — PI.: pizmuiri. — V. pizmui1. . PIZMUITOR, -OAre adj., s. m. şi f. (Popular) 1. Adj., s. m. şi f. Pizmaş (1). A.vea şi el duşmani, pizmuitori, avea ca loţi oamenii. Slavici, o. ii, 16. Pizmuitorul rîvneşte la fericirea altuia. Candrea, f. 186, cf. alr sn v h 1 250. <2. Adj. (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Pizmaş (2). Orbind cu pirozeaua de pe cuşmă Şi îndreplînd hangerul de la gît, Domnul ţintea profilul pietrei, fraged, Cu ochi pizmuitor şi mohorît. Labiş, p. 20. — Pronunţat: -mu-i-. — PI.: pizmuitori, -oare. — Pizmui1 + suf. -lor. PIZMULUÎ vb. IV v. pizmălui. PIZZICATO s. n. Mod de a cinta dintr-un instrument muzical cu coarde, prin ciupirea acestora, fără folosirea arcuşului; fragment, bucată muzicală (compuse pentru a fi) executate In acest fel. Din ierburile înflorite, se ridica concertul în pizzicato al atîlor greieri de noapte, ca mii de viori mărunte. Topîr-ceanu, o. a. ii, 12, cf. dl, dm, dn. Coardele in pizzicato. m 1965, nr. 4, 18/1. — Pronunţat: piţi-. — Din it. pizzicato. Pl prep. v. pe. PÎC1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvlnt care redă sunetul exploziv, surd, produs de fumători cînd trag fumul din lulea sau din ţigară. Moş Nichifor îşi aprinde luleaua ... şi pîc, pic! pic, pic! din lulea. Creangă, p. 131, cf. Alexi, w., cade. îşi scoase luleaua şi o îndopă cu lulun, o aprinse cu un chibrit, şi-o virî în colţul gurii şi începu: pîc, pîc. Sadoveanu, o. i, 562, cf. Scriban, d., dm. + (Substantivat; regional; in forma pica) Lulea. Cf. şez. vii, 182. 2. Cuvlnt care redă sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; poc. Ia o dughincaţă groasă, de stejar în mină . . . şi pîc! la timpla dracului cea dreaptă, una! Creangă, p. 55, cf. Barcianu, tdrg, Scriban, d., dm. 3. Cuvînt care redă sunetul produs de un fir de aţă sau de sfoară, de o coardă etc., cînd se rupe. Cînd să siringă nodul, pîc! sc rupse aţa. Ispirescu, l. 55, cf. ddrf, cade. Javra trage, Dumnezeu ţine, şi odată: pic, se rupse coada. Vissarion, fl. 68. El trage, eu, ţine; el trage, eu, ţine, pîc! se rupseră băierile ploştii! id. ib. 169, cf. Scriban, d., dm. — Şi: pica interj. Viciu, gl. — Onomatopee. PÎC2 subst. v. pîrci2. pÎca interj, v. pîc1. PÎCĂ s. f. 1. (Prin sud-vestul Transilv.) Femeie mică. Cf. rev. crit. iii, 162. 2. (Regional) Termen dezmierdător la adresa fetelor şi a copiilor (Bonţ-Gherla). Cf. Coman, gl. — Pl. : pice. — Etimologia necunoscută. PÎCĂÎ vb. IV v. pîcîi. PÎCEAlA s. f. v. pîrceală1. PÎCI subst., interj, v. pîrci2. t PÎCIOS, -OĂSĂ adj., s. f. v. pucios. PÎCÎf vb. IV. I n t r a n z. I. 1. (Despre oameni) A fuma, a trage din lulea producînd un sunet caracteristic ; (regional) a pîşcîi2. Cf. Barcianu, Alexi, w., tdrg. Tot aşa pîcîie din lulea. Agîrbiceanu, l. t. 31. Moşneagul. . . pîcîie din luleaua scurtă şi afumată. id. p. m. 152. Toader Căpăţină pîcîia zdravăn din lulea. Rebreanu, n. 97, cf. 263. îşi îndopă pipa din nou, aprinse, începu să pîcîie. C. Petrescu, a. 409, cf. id. î. ii, 184, bl vi, 148. Stătea eu nasu-n spuză şi pîcîia din lulea. Sadoveanu, o. iv, 319, cf. ix, 24. Pîcîind din pipă şi rotind ochii prin geamurile bombate ale ochelarilor. . . , făcu semn oamenilor să se apropie. v. rom. februarie 1954,. 39. îl măsoară din ochi prieteneşte pe Forţian, picăind din pipă. Beniuc, v. cuc. 48. Umbla de colo-colo pîcîind cătinel din pipă. Galan, b. ii, 224. Şedea supărat în pragul bordeiului şi pîcăia cînd şi cînd din cea pipă. v. rom. februarie 1957, 108. [Bătrînii] pîcîie din pipele de cireş, cu camiş lung. T. Popovici, se. 7. Stăteau ciobanii in jurul focului şi pîcîiau din pipe. şez. vi, 147. Gheorghe Zăbulică toată ziua pîcîia din lulea. Com. din Piatra-Neamţ. 7717 PÎCÎIALĂ - 685 - PÎCLĂ 2. (Regional; despre lumină, flăcări) A pîlpîi (1). Cf. DM. 3. (Regional; despre firele de aţă) A se rupe (produ-cînd un sunet caracteristic) (Piteşti). Udrescu, gl. M-a speriat ce piciie afa asta, parcă e putredă, id.ib. II. (Regional; despre bibilici) A produce sunetul caracteristic speciei. Bibilica piciie sau facc ,,păcal-păcat". Dn i, 104. Bibilica chirăie şi păcăicşle zicind cuvintul ,,păcal“. h v 280, cf. i 140, m 140, iv 85. — Prez. ind.: (I) picii şi (rar) piciiesc (Scriban, ».), (H) pers. 3 : piciie şi pîcîieşle. — Şi: (regional) pîcăi, păcăi vb. IV. — Formaţie onomatopeică. rîCÎlALĂ s. f. (Prin veslul Munt.) Acţiunea de a picii (I) şi rezultatul ei. Cf. Udrescu, ol. — Pronunţat : -ct-ia-. — Pl. -.piciicli. — I'îcîi -f suf. -cală. PÎClÎT s. n. (Rar) Zgomot produs de fumător cînd aspiră fumul din lulea. Cf. Barcianu, Alexi, w. — Pl.: piciiluri. — V. pîcîi. PlClHŞf vb. IV v. pîclişi. PiCLĂ s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Ceaţă deasă, care apare îndeosebi dimineaţa şi seara, şi care reduce mult vizibilitatea; negură (1), (popular) negu-reală (1), negureaţă (1). Zi de intunearec şi de negură, zi de nor şi de piclă. Varlaam-Ioasaf, 39v/14. Am găsit Parisul pierdut in piclă, glodos şi rece. Alecsandri, s. 210. Pe sub piclă se arată Munţi, gigantice fantasme. id. poezii, 257, cf. lm. Cindse arată curcubeu dimineaţa, pe piclă, atunci e semn că lung timp vor fi iot piele cu bure. f (1877), 520. Şi lot ninsoare şi piclă pină in păminl, de nu se vedea om pe om alăture fiind. Creangă, a. 30. Abia mai păşesc, şovăind prin picla deasă ce îneacă oraşul amuţit. Vlahuţă, o. a. i, 140. Un miros de fum amestecat cu piclă iţi gidilea urii nasul. Contemporanul, v1; 290, cf. Marian, s. r. i, 119. Legănate-n fum de piclă, albe flori de promoroacă Picură din ramuri albe. Neculuţă, ţ. d. 117, cf. Alexi, w., Pamfile, văzd. 26, Gorovei, cr. 451. Satul Zirin ... se ascundea sub o pinză de fum şi de piclă. Rebreanu, p. s. 12. E-n zori, e frig de toamnă, Se-ncolăceşle fumul Şi-i piclă prin livezi. Bacovia, o. 36, cf. 84. Soarele, cu faţa de aramă, sta fix in noianul piclelor călătoare. Galaction, o. a. ii, 80. Ceahlăul ridică din piclă forturile vinete. C. Petrescu, î. ii, 96. Afară era o vreme urită de toamnă, cu piclă şi cu ploaie mocnită. Sado-veanu, o. i, 606. Departe, sub o piclă uşoară, se zăreau sate. id. ib. ii, 152. Natura văzută i se prezintă lui Sadoveanu aproape numai în aspecte de lumină difuză, ... în arătări de piele şi neguri. Vianu, a. p. 229. Picla grea şi ceaţa rară. Arghezi, vers. 229. Toamnă; tristeţi şi piclă. Stancu, c. 11, cf. id. p. s. 31. Şi se pierdea cu pasul rar Prin picla serii. Paraschivescu, c. ţ. 16, cf. 106. Am văzut-o . . . cum se micşorează in picla sumbră ce plutea peste mare. contemp. 1953, nr. 356, 6/6. E piclă peste cîmpul gol. v. rom. ianuarie 1954, 33. Luminile vitrinelor străluceau roşietice prin perdeaua de piclă. ib. septembrie 1955, 92. îţi răspund din piclă glasuri omeneşti. Beniuc, v. a. ii, 139. Stătuseră pină atunci sub nişte piele, căulind în zadar soarele pierdui in plumburiul haosului. Camilar, n. ii, 208, cf. i, 85. S-a înecat lumina-n piele grele. Labiş, p. 65, cf. 41. Nu le ghidezi decit după zgomot şi semnale de lumină, ascunse în abur şi-n piclă. vt-rom. iunie 1958, 66. Priveam cerul întunecat, jos şi plin de piclă. i Barbu, p. 30, cf. 80. De pe ici, de pe colea, De pe inimioara mea, Tot piclă şi vreme rea. Sevastos, c. 215, cf. şez. vi, 21, corn. din Zagra-Năsăud şi din Straja-Rădăuţi, bl vi, 203, Tomescu, gl., alri 1263, 1267, a vi 26. La nevasta cea frumoasă Luminează noaptea-n casă, La nevasta cea tirîtă Şi ziua-n casă stă piclă. folc. mold. ii, 591. Ce intră-n sat şi cînii nu bal (Picla). Sbiera, p. 324. O (Ca termen de comparaţie) Zăpuşeala plutea în văzduh, grea şi sugrumătoare, ca o piclă nevăzută. Rebreanu, i. 309. Poate să fie şi o durere străveche care apasă sufletele ca o piclă năbuşiloare. id. r. i, 44. Am în mine ca o piclă. Sadoveanu, o. ix, 190. Se zăreau, ca nişte piele albastre, munţii. Camilar, n. i, 115. Praful se ridica fumegînd drept în sus şi învelea lotul ca intr-o pîclă. v. rom. iulie 1962, 21. <> F i g. Cind oare ochii noştri se vor mai curaţi De picla rătăcirii in care ne aflăm ? Negruzzi, s. ii, 273. Se va stinge oare. . . odată cu noi în picla uitării această dragoste neţărmurită? Contemporanul, v2, 264. Toate aste pricini adunate la un loc aduseseră in camera de chibzuite a tribunalului o pîclă apăsătoare. Brătescu-Voineşti, î. 28. Oameni . . . uneori cuprinşi de piele şi de neguri, lotuşi dulci şi cumsecade la adicăle. Teodo-reanu, m. u. 13. Peste jarul revoltei robilor din 1907 nu se mai lasă ... o piclă de falsificări şi interpretări tendenţioase, contemp. 1951, nr. 224, 2/3. Ochii mici, aprinşi, începură să-i inoale intr-o piclă de lacrimi. T. Popovici, s. 149. (Adesea urmat de determinări cu sens temporal, indică depărtarea în trecut) Numai cu incelul s-a lămurii, din pîcla dc ani, amintirea. C. Petrescu, c. v. 19. [Văzu] în urmă, în picla trecutului. Sadoveanu, o. vii, 337. Cheamă din piclă între noi alitea chipuri pe care le-am inlîlnit altădată, id. ib. viii, 325. + F i g. (învechit) întuneric (mare); neştiinţă, ignoranţă. Pîcla şi întunecatul, vătămăloriul sufletelor noastre, lucrul păcatului să-l lepădăm. Co-resi, ev. 45, cf. bv î, 182. Înfrunlînd pre muncitoriu, carele era cuprins de pîcla . . . nrdumnezeirii. Mineiul (1776), 175r2/36. Misiunea criticei ... de a deştepta tinerimea încă prea amorţită de pîcla treculului. Maio-rescu, cr. ii, 205. + P. ext. Strat dens de fum; aer viciat încărcat cu fum de ţigară (într-un local public). A intrat în picla crişmci, aşezîndu-se cit mai departe dc tumult. Teodoheanu, m. u. 65. Bănuia aşezări omeneşti, sub piele de fum. Sadoveanu, o. x, 12. Dibăciră identitatea distinşilor clienţi adumbriţi de pîclele de fum. Vornic, p. 156. + (Rar) Pală1 (2). Deasupra rîului se învăluiau şi se rupeau piele de negur i. Agîrbiceanu, l. t. 423. + F i g. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Negură (3). Noapte: năvală şi piclă dc noroade. Arghezi, vers. 301. ^ F' §• (învechit, rar) Plictiseală, urlt. Cf. Polizu. 2. (La pl. cu valoare de sg.; urmat de determinări — nume de culori) Văl atmosferic de culori diferite, care micşorează claritatea atmosferei la orizont, fiind provocat în speciai de refracţia inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafaţa solului. în picla albăstrie, acoperişurile se înălţau fără număr. C. Petrescu, s. 9. Ajunseră în vîrful unui deal; jos se desfăcea, in pîclă albăstrie, un sat. id. î. i, 189. Peste dumbravă se întindea o uşoară piclă viorie, abia văzută. Sadoveanu, o. i, 221. Privea picla trandafirie care umplea munţii la asfinţii, id. ib. iv, 471. în pîclele lăptoase lumina se topea. Labiş, Pr 33. în arşiţa lui iulie văzduhul vibrează, zumzăie toropit intr-o piţlă aurie. v. rom. august 1960, 34. 3. Strat de aer foarte încălzit, care produce arşiţă, zăpuşeală (în timpul verii). Cf. Polizu. înlr-o zi fierbinte a lunii lui Cuptor, pe la nămiezi, apăsa deasupra mahalalei Mihai Vodă o pîclă straşnică. Caragiale, o. iii, 126, cf. vii, 161, Barcianu, Alexi, w., ŞXineanu, d. u., cade. O piclă de arşiţă învăluia zarea. Sadoveanu, o. iii, 485, cf. Scriban, d. Ce zăduf! sau ce piclă! h iv 51, cf. ix 387, Tomescu, gl. S-a lăsat o piclă de zăduf de cazi d-a-n picioarele. Udrescu, gl. 4. (învechit) Mocirlă (1). Iasle şi o pîclă la apa ! ce să cheamă Ermos. Herodot (1645), 33. Cind Corbul din virvul copaciului cringăia, Vidra din fundul pielei răspundea. Cantemir, ist. 230, cf. tdrg. 5. (Regional) Chiciură (Luncaviţa-Măcin). h xiv 373. 6. (Geol.) Vulcan noroios; pufnă. Cf. ltr, dl, dm. — Pl.: piele. — Din slavonul iilkae „păcură“, „smoală“. 7721 PÎCLĂU - 686 - PÎINAR PÎCLĂU subst. (Bucov. şi prin nordul Mold.) ,,Piclă mare“. Cf. Glosar beg. — PI. : ? — Pîdă + sui. -ăa. PjCLEŞ, -Ă adj. (Regional; despre fiinţe) Pocit2 (1); ciudat (la înfăţişare). Cf. Mironescu, s. 619. — PI.: picleşi, -e. — Pîclă -f suf. -eş. PÎCLÎŞ, -Ă adj. (Mold.) Morocănos (1). Cf. bl v, 51, dm. <0> (Adverbial) Mehmel Caimacam se uila picliş in juru-i la toate, lăcind cu stăruinţă. Sadoveanu, 0. xvi, 74. — PI. : picii fi, -e. — Pîclă + suf. -iţi. PÎCLIŞÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (Prin Bucov. şi Maram.) A (se) schilodi. Com. din Bilca-Rădăuţi şi din Straja-Rădăuţi, cf. Lexic reg. 12. + Tran z. (Prin Bucov. şi nord-estul Olt.; complementul indică oameni) A pociri) prin tundere. Văi, cumte-a pici iţit. a v 15, cf. Lexic reg. 84, Glosar reg. + R e f 1. (Prin Mold.; familiar) A se prosti, a se strîinba; a se înrăi. Cf. Scriban, d. 2. Refl. (Regional) A se înşela, a se păcăli (Panaci-Vatra Dornei). a v 20. — Prez. ind. : pici iţesc. — Şi : (regional) pîcîrşi (Scriban, d.), păclişi (com. din Bilca-RAdăuţi) vb. IV. — Cf. magh. poklosodik, poklos „a umple de lepră“. PÎCLIŞÎT1, -Ă adj. (Mold.; despre oameni) Morocănos (1); p. ext. rău, ticălos; foarte zglrcit. Cf. Cirac, ii, 236. Era om hursuz şi piclişil popa Oşlobanu. Creangă, a. 42. împăiatul Boş . . . era un om piclişil şi răutăcios la culme. id. ib. 247, cf. ddrf, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, w., tdrg, Pamfile, j. ii, 158, Şăineanu, d. u., dm, Graiul, i, 304. Ceai^mamă, de eşti aşa de păclişilă? Pamfile, cer. 17. N-o văzul nimic in zare, Numai un ursari bătrin, Pic Uşii, cu fier cirpil. 1. cr. iv, 6. Este greu să te înţelegi cu Petrachc, fiindcă-i piclişil. Com. din Piatra-Neamţ. <0 (Substantivat) Aşa l-am cunoscut pe Mihai, un piclişil. Com. din Piatra-Neamţ. + Care nu reuşeşte să facă corect un lucru, căruia nu-i iese nici un lucru cum trebuie. şez. xix, 12. — PI.: piclişiţi, -te. — Şi: păclişit, -ă adj. — Pîcliş + suf. -it. Cf. p î c 1 i ş i. PÎCLIŞÎT2, -Ă adj. (Prin Bucov.; despre oameni) Care a fost pocit2 (1) prin tundere. Cf. a. v 15,16. — PI.: piclişiţi, -le. — V. pîclişl. I’lCLÎT, -Ă adj. (Prin vestul Munt.; despre oameni) Morocănos (D- Cf. Udrescu, gl. Pielită muiere, ţi-e şi frică să le uiţi la ea. id. ib. — PI. : pici iţi, -te. — Piclă + suf. -it. PÎCLlTÎ vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) A (se) scrinti, a (se) luxa. Cf. Lexic reg. ii, 16. — Prez. ind. : ptclîlesc. — Etimologia necunoscută. Cf. p î c 1 i ş i. 1’ÎCLlTÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.; despre părţi ale corpului omenesc) Scrîntit, luxat. Cf. Lexic reg. ii, 16. — PI.: piclitiţi, -te. — V. pîclîti. PÎCLiSS, -OÂSĂ adj. Acoperit, învăluit de pîclă (1), cu pîclă, neguros (1), (rar) neguratic, n e g u r i u, (în dicţionarele din trecut) nebulos(3); p. ext. întunecat, mohorît (2), posomorit; închis. Cf. lb. Pe plclosul munle abia înnălbeşle Crucea pe mornnnl. C. Stamati, ap. cade. Şi peslc pufin zăriră pe cintăreţi c-a venii, Prin piclosul inluncrcc şi cu un alt însoţit. Pann, e. i, 35/2, cf. Cihac, ii, 236. Era toamnă, 0 zi posomorită, picloasă. Vlahuţă, o. a. ii, 241, cf. id. o. a. 128, ddrf, Barcianu, Alexi, w. Vremea fusese mereu picloasă, rece, umedă. Agîrbiceanu, a. 407, cf. Şăineanu, d. u. Afară, căpitanul. . . respirind greoi un aer pîcios de toamnă, o luă . . . spre cazarmă. Bră-escu, o. a. i, 128. Amurgul piclos şi trist ii înfăşură ca o pinză întunecoasă. Sadoveanu, o. ii, 58, cf. Scriban, d., dm. Cînd să treacă in lumea zmeilor, dă peste o negură deasă şi picloasă de nu puteai face un pas. Meba, l.b. 53. + F i g. (Învechit, rar) Plictisitor, insuportabil, nesuferit. Cf. Polizu. — PI.: pîcloşi, -oase. — Pîclă + suf. -os. PÎDHdHLIŢĂ s. f. v. podhorniţă. PÎGNĂ s. f. (Omit.; regional) Sticlete (Carduelis carduelis) (Bumbeşti Jiu-Tîrgu Jiu). Cf. alr i 1 045/825. — PI. : pigne. — Etimologia necunoscută. PÎHÂNIE s. f. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) Dihanie, arătare. Cf. Lexic reg. ii, 16. + (Prin sudul Munt.) Epitet pentru un om urît, dezgustător la înfăţişare, pocit2 (1). Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 24. + (Prin Olt.; în forma pilhanie) Epitet depreciativ pentru ţigani. Nişte pîlhănii au tăbăril pe sălişte! Ciauşanu, gl., cf. arh. olt. xxi, 271. — PI. : pîhănii. — Şi: pîlhăuie s. f. — Cf. dihanie. PÎHAV, -Ă adj. v. puhav. PÎHĂ s. f. (învechit, rar) Orgoliu. Ainle pîha, mîndria, trufa, lăcomia, be(ia . . . , dopă aceaia ţoală nedereplalea (a. 1619). gcr i, 54/38, cf. scl 1960, 617. — PI.: ? — Din slavonul nuXa. PÎHĂf vb. IV v. pufăi. PÎHĂVf vb. IV v. puhavi. PÎHĂVÎT, -Ă adj. (Prin vestul Munt.) 1. (Despre plante sau despre părţi ale lor) Pălit1 (2). Cf. Udrescu, gl. E un griu pihăvit, rar, pierdui, id. ib. 2. (Despre oameni) Puhav (1). Cf. Udrescu, gl. A venit pihăvit de la spital, l-a tras boala. id. ib. — PI. : pihăvili, -ie. — V. pîhăvi. Plnlf vb. IV v. pufăi. PÎHOI s. n. v. puhoi1. Pîf vb. IV. Refl. (Mold.; despre construcţii, părţi de construcţii etc.) A se înclina, a se apleca într-o parte. Straşina s-a piil. Scriban, d. — Prez. ind. pers. 3 : piieşte. — Cf. h î i. PÎÎMĂ s. f. v. poem. PÎINÂR s. m. 1. (Învechit) Brutar. Cf. Polizu. Hiiecare la locul lui... , piinaru cu plinea, cu covrigi[i] şi cu plăcinlili calde, femeia cu furca..., baciu cu stina. Jipescu, o. 120, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, ■W., TDRG, PASCU, S. 88, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d. + (Prin nord-vestul Olt.; în forma pinar) Epitet depreciativ pentru un om ,,pe care nu-1 interesează decît cîştigul pîinii“. cv 1951, nr. 5, 25. '7744 PÎINĂREASĂ - 687 - PÎINE 2. (Bot.; regional; In forma pinar) Salcîm (Robinia pseudacacia). Ci. Bobza, d. 148. — PI. : pUnari.. — Şi: (învechit) pîiner (Polizu, ddrf, Barcianu, Scriban, d.), (regional) pînâr s. m. — Pline + suf. -ar. PllNĂREÂSĂ s. f. (învechit) Brutăreasa. Cf. Bar-cianu. + (Regional) Vînzătoare de pîine (Piteşti). Udrescu, gl. — PI. : ptinărese. — Pîinar + suf. -casă. PllNĂItÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Brutărie. Gf. Pouzu, Gheţie, r. m., Barctanu, Albxi, w., Scriban, d. — PI. : piinării. — Şi: (învechit) pîiiicrie (Polizu), (regional) ptnărie (Barcianu, Scriban, d.), pînerie (Gheţie, r. m., Alexi, w.) s. f. — Pîinar + suf. -ie. t PÎINE s.f. 1. Aliment preparat dintr-un aluat de făină (de grîu, de secară etc.), dospit şi copt în cuptor; (învechit şi regional) pită (I 1). Derep ce ceruse ca păre măncaiu. psalt. 208. Da-voi ploaie in vrcaima ei şi pămîntulu-ş va da griul său . . . şi veţi minca plinea voastră. Coresi, ev. 459, cf. 227. Eu iară o bucăţea de piine aduce-voi voao. Palia (1581), 65/4, cf. 106/1. Avea pine de saţiu. Moxa, 392/22. Ia piine şi vin . .. şi le suie in măgura Tamariei (a. 1600-1625). gcr i, 65/29. Numai pîine să măninee. prav. gov. 73v/6, cf. 38v/3. Noi aemu o fărâmă de piine sau un ban ne scumpim a da. Varlaam, ap. gcr i, 107/5. Alcasără [femei] să le fie de făcui piine, şi omoriră pre celialalle muieri. Herodot (1645), 205. Nu numai cu pîine va trăi omul. N. test. (1648), 5V/18. Minară pe svîntul Eulambie în oraş să cumpere pîine. Dosoftei, v. s. octombrie 58r/20. Nu esle mai mare blăslămal în lume decîl omul cela ce are o fărîmă de pîine in mînă şi o leapădă pe aceea şi cearcă să afle alia mai mare. Neculce, l. 221. La cină mult mînca şi mai mult carne, iar piine mai nimic. C. Cantacuzjno, cm i, 79. Nici pîine nu lăsa să-i aducă să măninee. anon. cantac., cm i, 162. Puind pe o masă . . . piine şi sare . . . au mers de au jurai. R. Gbeceanu, cm ii, 130. Evangheliştii n-au zis azimă, ce piine şi pilă (a. 1699). gcr i, 332/5. Scumpeale de pîine şi de vin. Calendari (1733), 59/17. Nici un alt văştmînl, nici armătură Pănă aiuncia voi lua pe mine, Precum nici pine, nici apă in gură. Budai-Deleanu, ţ. 247, cf. Clemens. în pini aveau ascuns aur topit. Bălcescu, m. v. 74. Numai el pîine mănîncă, Şi alţii mănîncă paie. Pann, p. v. i, 10/24. Blestematului de cline . . . îi dau cea mai bună piine. Alexandrescu, o. i, 303. Toi poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte... Cu pini şi sare vor ieşi vouă-nainte! Alecsandri, o. 248. Să ai de unde face pine şi colaci pentru nuntă. Creangă, p. 155, cf. id. a. 134. Mai sărută-mă o dală, c-am să-ţi aduc pîine caldă de la Iane brutarul. Dela-vbancea, s. 187, cf. id. t. 41. Ce vesel ţi-a ieşit poporu-n cale Cu pîine şi cu sare! Vlahuţă, o. a. i, 40, cf. ii, 6, Beldiceanu, p. 53. Sclavii dau cupele-n mini la oaspeţi şi codrii de pine Dînşii din coşuri împart. Coşbuc, ae. 28, cf. id. p. i, 256. De cu dimineaţă, oamenii îmbucă numai pîne goală. Pamfile, a. r. 82, cf. şez. xiii, 101, Gîrleanu, n. 116. Scoaserăm rămăşiţa de pîne, rachiu şi merinde ce mai aveam. Hogaş, dr. i, 23. Eu mă duc la pîine, eu mă duc la peşte. Galaction, a. 383. Avea o jumătate de pîine neagră intr-un sac de pînză. C. Pe-tkescu, î. i, 112, cf. ii, 15. Eu aduc mazăre cu pîine prăjită. Brăescu, o. a. i, 32. Măndiţa ieşi din bucătărie cu pinea prăjită. Teodoreanu, m. ii, 129. Gustară puţină brinză şi pîne neagră. Sadoveanu, o. ix, 174, cf. xi, 338. Pe o piatră subt un pom îmbuca piine un om. Arghezi, vers. 214, cf. id. c. j. 27. Se aduse pe masă un alt coş cu felii de piine. Gălinescu, e. o. i, 218, cf. id. s. 66. Luaseră de asemenea pîine multă cu cartofi. Camil Petrescu, o. i, 10. Piinea adusă din oraş e şi ea albă. Bogza, a, î, 481, Ci. id. c. o. 33. Nouă ni s-au dat bucăţi fripte şi cile un codru de pline. Stancu.d. 234, cf. id. r. a. i, 28, contemp. 1953, nr. 357, 2/5. Apa va da ţărnei lan şi grîne Şi pîine.y.rom. septembrie 1954, 78. Erau vreo zece plini. Pas, z. iii, 17. Lui Petrea îi sticleau ochii visînd la o pine mare de grîu. Camilar, n. ii, 384. Făcuse muierea nişte pîine caldă. Preda, î. 1'8, cf. id. m. 118. O fată tăia o pîine albă. Barbu, p. 12. Poftiţi şi gustaţi Din sare, din pine. Brad, o. 119. Plinea e albă şi caldă. Horea, p. 46. Se îmbulzeau clienţii peste mine ca la pîine caldă, s ianuarie 1961, 54. Se poale trăi şi cu piine neagră, t februarie 1962, 30, cf. iulie 1964, 36. Să n-aibă pîne-n masă. Jarnîk-Bîrseanu, d. 281, cf. 54. Bădiţă din satul meu, Ca piinea care-o fac eu. folc. transilv. i, 65, cf. ii, 21. Gheorghiţă, să te usuci Ca pînea care-o mîninci. folc. . mold. i, 101. Fie pîinca cit de rea, lot mai bună-n vatra (ţara) mea. Zanne, p. iii, 448. Tîrgoveţ cu pînea-n băţ, se zice despre orăşeanul care nu ştie cum se lucrează pămîntul şi nu apreciază munca ţăranilor. Cf. id. ib. iv, 665. Cine-i flămînd, piinca-i in gînd, se spune despre o persoană care, dorind un lucru, vorbeşte mereu despre el. Cf. id. ib. iii, 552. Parcă-i o pine nedospită, se spune despre un om plictisitor. Cf. id. ib. iv, 64. ■§> F i g. Ilrănişi-ni pînre de lacrămi şi ne aelăpaşi cu lacrămi de ruginră. psalt. hur. 68v/l. Sculali-vă, puşii a şedea, ce mâncaţi păre dunăre, psalt. 274. Să să întărească oamenii neamului său den piinea cea vie a învăţăturii duhului. Biblia (1688), [prefaţă] 8/24. în măruntaiele minelor . . . Zace, adine tăinuită, Plinea uzinelor. Deş-liu, g. 46. O E x p r. A avea (sau a (inc, a fi cu) piinea şi cuţitul (in mînă) sau a pune mina pe pîine şi pe cuţit = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele, a dispune de ceva sau de cineva cum doreşte. Cf. Filimon, o. i, 102. (Cu schirrbarea construcţiei) Are în mînă şi piinea şi cuţitul şi taie de unde vrea şi cil îi place, tu n-ai ce-i face. Creangă, p. 248. (A fi) bun ca piinea (sau ca o pîine) caldă sau ca pîinca cea de grîu ori pîinca Ini Dumnezeu sau (rar) o pîine de om, ca pîinea cea bună, se spune despre o persoană foarte bună. Tu, curat eă ai dat peste un slăpîn, ca pînea cea bună. Creangă, p. 152, cf. 175. Domnu Guţă era o pîine de om. Bassababescu, v. 58. Mătuşă-sa, preoteasa Smărăndiţa, era piinea lui Dumnezeu. Galaction, 0. a. i, 280. Era bun la inimă ca piinea caldă. Camil Petrescu, t. ii, 43. Şi le mai Întrebai. . . cum de-i este sufletul bun ca o pline caldă. Pas, z. i, 29, cf. 85, şez. 1, 218, Ciauşanu, v. 186. O (bucată sau un codru dc) pîine = un minimum de existenţă, resurse modeste de trai. Plătiţi ca vai de ei, cu un codru de pîine, trăiau şi mureau necunoscuţi. Ghica, s. 74. Vine ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucală de pîne. Filimon, o. i, 95. Eu sînl o femeie sărmană, Dumnezeu mă ştie cum mă chinuiesc pentru o piine. Caragiale, o. i, 84. Munca nu-i scoale nici codrul de pline. Deme-tbescu, o. 36, cf. 59. în fiecare zi trebuie să elaboreze un plan genial ca să-şi cîştige o pine. Sadoveanu, o. ix, 323. Ţăranul ţine vilele ca să-şi scoală cu ele o bucală dă piine. Camil Petrescu, o. i, 101. A venit la Bucureşti să caute o pline. Pas, z. i, 194. A lua (cuiva) plinea de la gură = a lipsi (pe cineva) de posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa. A mînca pîine şi sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mînea toţi o piine şi o sare v. m î n c a. A împărţi piinea cu cineva v. împărţi. A umbla cu pîinea după cineva = a căuta să ajuţi pe cineva. Ştefan umbla cu pînea după dînşii şi ei îl împroşeau cu pietre. Ispirescu, ap. cade. A mînca pîinea (şi sarea) cuiva v. mînca. A mînca piinea degeaba = a se întreţine de pe urma cuiva, fără a-i aduce un folos. Cf. cade. A nu gusta nici sare cu piine = a fi foarte zgîrcit. Cf. Zanne, p. iv, 107. Se caută (sau se vinde) ca pîinea (cea) caldă, se spune despre o marfă care e foarte căutată, care se vinde foarte repede. Cf. id. ib. 63. + Aluat de făină frămîntat în vederea facerii pîinii (1). Du-te la maica de-i spune Pine albă să frămînte Şi pe mine să mă uite. conv. lit. xx, 283. Eu, bădiţă, aş ieşi, Da-s cu mînile în pîne Şi cu mutu lingă mine. Jabnîk-BÎrseanu, d. 412, cf. 172. Eu plămădesc piine. alr i 773/840, cf. alrm sn iii h 868. 7747 viii PÎINE - 688 - J PÎINE 4 (Popular) Turtă (coaptă în spuză). Cf. Pamfile, cr. 4, Vaida, alr sn iv h 1 073. + S p e c. (învechit; şi In sintagma piine nedospilă) Azimă (folosită la săvîr-şirea unor ritualuri creştine). Intru ura de sîmbăle adurară-se ucenicii să frîngă pănre. cod. vor. 16/12. Se arătă lu Pălru; după aceaia lu Cleop şi Lucăi pre cale, mergînd ei întru Emmaus, întru fringerea pîiniei. Co-pesi, ev. 133. Pîinea carea frîngem, au nu iaste împreunarea trupului lui 7~/[risto]s ? (a. 1683). gcr i, 262/11. Să slea pururea in mijlocul discosului cinstita pâine (a. 1680-1700). id. ib. 244/25. Ei fac sfînla liturghie nu cu piine dospită, ci cu nedospită (a. 1699). id. ib. 330/27. 4 (Regional; la pl.; în forma pînuri) Diverse preparate din făină de griu, coapte, pe care nuntaşii le aduc miresei. Cf. Marian, nu. 663. <0> Piine de vamă = colac făcut din făină de grîu, care se împarte în amintirea unui mort (Petrila). alr ii/i h 172/833. Pîinea uitaţilor = turtă făcută din făină de grîu, care se dă de pomană pentru morţii fără rude în viaţă. Cf. Marian, s. r. ii, 272. + (Rar; urmat de determinările ,,de mălai“ sau ,,de făină de păpuşoi“) Mălai (II 3) (din făină de porumb). Făcusem pe tovărăşiţa noastră a înghiţi o litră de pine de făină de popuşoi. Russo, s. 169. li pusese în traistă un codru de piine de mălai. Rebreanu, i. 46, cf. 201. 4 (Regional) Cerculeţ făcut pe suprafaţa apei, prin aruncarea unei pietricele (plate) (Lupşa-Abrud). Viciu, gl. 67. De cîle ori sare ,,pi(iriga“ (pietricica), atîtea pile (pini) face. id. ib. 2. P. g e n e r. (Adesea cu determinări ca „zilnică“, „cea de toate zilele“ etc.) Hrană necesară-pentru trai; p. e x t. mijloace materiale necesare vieţii; (învechit şi regional) pită (I 2). Pînrea noastră săţioasă dă-o noao astăzi (a. 1619). cuv. D. bătr. ii, 123/13, cf. n. test. (1648), 8r/32. De lipsa pinii mulţi murea, că-i slrim-torise moscalii pre şvezi despre toate părţile. N. Costin, let. 11, 66/18. Cultura porumbului este întrebuinţată în unele locuri nu ca piine pentru oameni, ci ca nutreţ pentru animale. Isis (1859), 42/7. Tata era pe drumuri pentru pîinea din toate zilele. Delavrancea, t. 36. El, care merge de-a dreptul la nemurire, Adesea n-are-n viaţă nici pîine, nici noroc. Macedonski, o. i, 11. Ne ia dreptul La muncă, la speranţă şi la pîine. Neculuţă, ' Ţ. d. 17. Pribeag prin lume, fără pîine, fără rost, La căminurile voastre am aflat un adăpost. Davila, v. v. 33. Abia dacă îşi cîşligă pîinea de toate zilele. Brătescu-Voineşti, p. 191. Pîinea cea de toate zilele greu se agoniseşte şi cu multă sudoare. Rebreanu, i. 219. Ochii lui spălăciţi şi visători spuneau singuri cit de greu va putea s-o ducă băiatul acesta în lupta pentru piine. Bassara-bescu, v. 4. E ameninţai să rămînă fără pîinea zilnică. Galaction, a. 252, cf. 37. Spectacolele le da pentru pîine. Sahia, n. 67. Pîinea şi-o cîştiga de cîţiva ani, aci, cu muzica. Bart, e. 366. în schimbul muncii mele îmi puteam cîştiga pîinea. Stancu, d. 472. Sini fiul unui neam sărac Ce s-a luptat amarnic Pentru pine. Beniuc, v. a. 11, 41. Pîinea mi-o cîştig cu scripca. Camilar, n. 1, 266. Munceau ca să-şi cîştige plinea. v. rom. august 1962, 78. Roţi ce-ameţesc, roţi, umbre iuţi de roţi, Roţi de maşini. . . Ce-şi rîd de goana bietului om-cal Şi pîinea de la gură i-o răpesc. Jebeleanu, s. h. 13. O F i g. Literatura este plinea zilnică a unui neam. Russo, s. 91. + F i g. (Rar) Viaţă, trai, existenţă. Flămînde sînleţi de altă piine, Lacrimi de om şi lacrimi de ciine. Arghezi, vers. 305. + P. ext. Slujbă, funcţie. Era om neindestulat cu soarta sa, cre-zîndii-se a fi vrednic de mai mare pine. Maior, ist. 191/5. Nu eşti vrednic d-a mea piine, fugi! piei din-tr-acest minut. Pann, p. v. iii, 114/10. Te dau ş-afară din pîine cu ocară. Caragiale, o. 11, 222. Dă-i şi lui acolo o pîine. Camil Petrescu, u. n. 70. Expr. A pune sau a băga (pe cineva) în p'ine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă. Am aflat, jupîneasă, că ai mare talent. Voi să te pui in pîine. Alexandrescu, o. 1, 232. Iată, pe masa divanului, dovezi fără greş a unor dregători ai noştri, pe care i-am pus in pine. Sadoveanu, o. x, 170. L-a băgat Aristică în pîine. Pas, l. i, 33. A scoate (pe cineva) din pîine = a da (pe cineva) afară dintr-o slujbă, a concedia. Dăscăliţa îl urî mai mult zicindu-şi că, după ce a scos pe Herdelea din piine, acuma se mai şi preface. Rebreanu, i. 347. A-şi pierde pîinea = a fi dat afară, concediat dintr-o slujbă. Destul că-şi pierdu şi această pine. Marian, o. 1, 11. ,3. (La sg. cu sens colectiv) Recoltă de cereale, g r î n e, bucate; p. restr. grăunţe de cereale, în special de grîu; (şi în sintagmele pîine albă, pline mărunţică, pîine mică) nume dat cerealelor (cu excepţia porumbului). Răsărişi pajiştea vilelor... Se scoţi păre din pământ, psalt. 215. Să dea ţie Dumnezeu de in. . . grasul pămîntului, piniei şi vinului mulţie. Palia (1581), 107/9, cf. 171/5. Pine şi finul şi dobitocul de la plopii (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 207/12. Avea jitniţe prea mari pline de pine. Moxa, 394/4, cf. Paraclis (1639), 255. Rodeaşle aceaia ţară grîu, orez şi de altă pîine. Ureche, l. 116. în al 12-lea an al războiului aprinzlnd o ţarină de pîine cu pojar ostaşii..., s-au aprins o biserică. Herodot (1645), 10. Va afla neşline un dobitoc în vie, sau in pămînlul cu pîinea sau intr-alt loc. prav. 15, cf. 17, 22.. Pine de săminţă (cca 1650). Iorga, d. b. 1, 93, cf. Simion dasc., let. 97. Şi era la Hotin pîine in stoguri, cu mare bivşug intr-acela an. M. Costin, o. 167. încă plinite nu-s crescute şi vremea smochinelor n-au sosit. Dosoftei, v. s. noiembrie 106v/10. Gatileea are întru sine pomi de măslin mulţi şi vii multe şi cimpi de pline şi de alte păşune, fl. d. (1680), 74r/17. Praznic seacirii plinilor dintîi vei face lucrurilor mele cărora vei sărnăna în ţarina la. Biblia (1688), 552/44. Ce era mai proastă pine şi pleave aprindea şi jărtvea lui Dumnezău. N. Costin, l. 52, cf. id. let. ii, 11/24. Şi pe dzi numai o mierţe de pîine să mînca şi doi berbeci. Neculce, l. 17. Căzul-au o brumă mare de au stricai pinele cele mici. id. ib. 379. într-această vară era în ţară mare secetă şi nu să făcusă pîine mai nimic. R. Po-pescu, cm i, 515. S-au făcut piine şi miare şi vin mult. ANON. CANTAC., CM I, 184, cf. R. GrECEANU, CM II, 179, 190. [Lăcustele] stricase mai preste lot locul pînile. Axinte Uricariul, let. ii, 152/1. înlr-acest an 7232 fost-au secetă mare, pinele proaste (a. 1729). gcr ii, 24/31. Au înmulţit birurile, au pus . . . pe megiaşi găleată de pine. Şincai, hr. i, 238/26. Pinea, poamele vor fi scumpe (a. 1799). gcr ii, 164/28. Dari dejmii sau a zece parte din plini in grăunţă (a. 1818). id. ib. 221/36. A şi săcfeslruit pîinile ineli (a. 1821). Iorga, s. d. xxi, 360. Lăcuitorii. . . îşi vor aduna pinea pentru a lor trebuinţă, ar (1829), 742/5, cf. 481/19. Au degerat prin poduri şi pătule seminţile plinilor, precum a popuşoiului şi a griului, cr (1830), 752/25. în ianuarie se bate pinea şi la arie. I. Ionescu, c. 5/14. în anul acesta . . . s-au făcut pine pînă şi pe drumuri. Kogălniceanu, s. a. 231. A face zahar din ciocălăi de cucuruzi sau pine. Negruzzi, s. i, 3. Să nu le-apropii... de pinele rodite, f (1870), 148, cf. Baronzi, l. 160. De-a fi să lăsăm pinea pe clmp, poate ... să putrezească. Alecsandri, t. i, 261, cf. id. t. 953, hem 703. Mai presus de toate vin grînelc (plinite). Odobescu, s. ii, 115. Era in luna lui august, pe la strînsul plnei. Gane, n. i, 159. Românul ţăran seamănă in genere foarte puţină pine albă. Marian, s. r. i, 286. Vrăbiile merg să-şi facă boierescul luînd din tot soiul de pine cile ceva în cioc. Pamfile, s. t. 44, cf. id. văzd. 68, id. a. r. 50. încotro lună întli, înlr-acolo are să fie pîne multă anul accla. Gorovei, cr. 451. De pîinea cea nouă duduie moara. Bacovia, o. 63. Să duci asemenea plăcui vînal la ospăţul nostru de după culesul pinilor. Sadoveanu, o. xm, 177. Dacă dă Dumnezeu ploaie, se dreg şi celelalte pini. id. ib. 648, cf. xn, 296. O ţarină dă pîine. Arghezi, vers. 391. Se văd nişte dealuri acoperite cu pine albă. Camilar, n. ii, 387, cf. 396. Clnd o-ncepe pămînlul să meargă cu osia nouă . . . cine ştie ce fel de pîine o să crească, s ianuarie 1961, 29. Au adunai la jitărie dejma de la fiecare om, punînd-o în stoguri fiecare fel de pine de-o parte. şez. i, 261. Să aleagă firul pinilor nenvăscul, curat şi să le pună-n vrafuri. Sbiera, p. 159, cf. Marian, v. 82. Vine o foamete mare, de nu se mai găsea seminţuri de nici un fel de pîne. şez. iii, 110. De la sat la deal, anul acesta e ,,pîne mărunţică“ (pîne albă, oarzej 7747 > PÎINER - 689 - PÎL şi In jos e popuşoi. ib. ix, 139. Ştrînsul pinei albe (a bucalelor), înseamnă tăielul griului, orzului, ovăzului, sacarei. i. cr. iii, 225. Acu pîne albă nu s-a făcut; numai porumb puţintel. Graiul, i, 386. Am semănat mai puţină pline mărunţică decît păpuşoi anul ăsta. cv 1950, nr. 4, 44. 4. Compuse: (Bot.; regional) pîinea-pădurîi = a) rîşcov (Lactarius deliciosus). Cf. Bianu, d. s., Şăineanu, d. u., Panţu, pl., cade, Borza, d. 194, h ii 46, iv 71; b) bureţi-iuţi (Lactarius piperatus). Cf. Borza, d. 194; pîinea-porcului = plantă erbacee din familia primuiaceelor, cu frunzele zimţate mărunt şi cu flori purpurii sau trandafirii cu miros plăcut; (regional) pita-porcului (Cgclamen europaeum). Cf. Panţu, pl., Şăineanu, d. u.,cade ; pîinea-paştelui = a) (şi în formele pîinile-paştilor, pîinea-pastiului, pîinea-peş-telui) = floarea-paştelui (Anemone nemorosa). Cf. Borza, d. 19, h xi 95, chest. viii 27/17, alr sn iii h 644/791; b) (şi in forma piinea-paştilor-galbenă, Borza, d. 19) = păştiţă (4 a) (Anemone ranunculoides). Cf. id. ib.; pîinea-oii = a) muşeţel (1) (Maliicaria chamo-milla). Cf. alr i 1 938/18; b) margaretă (Chrysanthe-mum leucanthemum). Cf. Borza, d. 47; pîinea-babei = turtă (Carlina acaulis). Cf. Coteanu, pl. 29, Borza, d. 41; pîinea-Iui-Dumnezeu = coada-şoricelului (Achill ea pannonica). Cf. Borza, d. 10; pîinea-Domnului = caşul-popii (Malva pusilla). Cf. id.ib. 107 ;pîlnea-pă-mîntului = numele unei ciuperci comestibile; (regional) roşioare (Russula vesca). Cf. id. ib. 190. — Pl. : pîini şi (regional, 1) pînuri. — Şi: (regional) pine s. f. — Lat. panis. PllNÎR s. m. v. pîinar. PÎINERÎE s.f. v. pîinărie. PÎINÎCĂ s.f. Diminutiv al lui pîine (1); pîini-şoară (I 1). Cf. dm. Cînd îl întreabă că ce are să-i dea să mănînce, flăcăul începe cu pînica de orz. şez. xiii, 60, cf. alr sn iv h 1 075/836. — Pl. : pîinici. — Şi: (regional) pînieă s. f. — Pîine + suf. -ică. PllNIŞOARĂ s.f. I. Diminutiv al lui pîine. 1. Cf. p î i n e (1). Vlădicul ce va avea rude şi semenţii de pre naşterea lui, ca un om ce iastc şi el cu trup, şi de vor fi săraci..., să-i miluiască cu pînişoara ca şi pre alţi săraci. Eustratie, prav. 36/16. O mină de făină, să fac o pîinişoară. Bolliac, o. 99, cf. ddrf, Alexi, w. Se adună cîteva fele la o casă şi frămîntă făină curată din care fac pe seama fieştecăreia cile o pîinişoară mică. şez. xiii, 101. în pachet pui fripţi, ouă răscoapte ..., pînişoare mici şi rotunde de casă. Hogaş, dr. i, 194, cf. 26. Scoase un pitac de aramă şi-şi alese o pînişoară rumănă. Sadoveanu, o. viii, 87, cf. x, 604, xi, 454. Au mai găsit şi un colţ de pîinişoară. Stancu, r. a. i, 156. Să-ţi gătesc o pînişoară Din făină d-a uşoară. Bibicescu, p. p. 372. îji loară şi iei pîinişoara la traistă şi plecară şi iei îm pustietate. O. Bîrlea, a. p. i, 161. O E x p r. (Regional) A face pînişoare = a face cerculeţe pe suprafaţa apei, aruncînd pietricele plate. Cf. Glosar reg. 2. Cf. pîine (2). Acum, slavă Domnului că e în slujbă ... Lumea zice că, cînd s-a pus în această pîinişoară şi s-a dus acasă, ar fi intrai cu un aer foarte greu şi îngîmfat. Heliade, o. ii, 425. Căla toi muncă uşoară, Numai pentr-o pîinişoară. Pann, p. v. i, 156/25. II. (Bot.) I. (De obicei la pl.) Numele mai multor ciuperci (comestibile): a) ciupercă cu pălăria cărnoasă, de culoare roşie-violacee, cu gust dulce şi miros plăcut, care creşte prin pădurile de stejar şi de fag; (regional) oiţă (III 3), bureţi-roşii, bureţi-de-spini (Russula lepida). Cf. Panţu, pl., enc. agr., Belea, p. a. 158; b) ciupercă cu pălăria de culoare roşie sau galbenă-ro-şiatică, cu gust dulce, care creşte prin pădurile de brad; (regional) vineţică (Russula integra). Cf. Simi-onescu, fl. 9.1; e) (regional; la pl.) hulubiţă (Rus- sula aurata). Cf. tdrg, Borza, d. 196; d) (regional) burete-de-spin (Russula alutacea). Cf. Borza, d. 196; e) (regional) rîşcov (I^actarius deliciosus). Cf. Bar-cianu ; f) (regional; la pl.) burete-dulce (Lactarius volemus). Cf. Borza, d. 194; g) (regional; la pl.) bureţi-de-mesteacăn (Placodes betulinus sau Corti-narius cinnamomeus). Cf. Bianu, d. s., tdrg, Borza, d. 193, 195; h) (regional) zbîrciogi-graşi (Gyromitra esculenta). Cf. Borza, d. 194. Bureţii din care se face borş sînt: ciupercile vineţele, pînişoarele. şez. vi, 70, cf. Pamfile, i. c. 242. Pînişoare dulci şi mustoase şi alte ciupercuie rotunde. Cazimir, gr. 245. Pînişoarele, rîşcovii şi hribii apărură pe vetriţă in jurul focului. Sadoveanu, o. xi, 114, cf. h iii 123, x 100, 228, 531, xii, 397, chest. viii 81/9, alr ii 6 404/531, 537, 574. O (Regional) Pîinişoară pipărată = Russula emelica. Borza, d. 196. 2. (Regional) Caşul-popii (Malva pusilla). Cf. Borza, d. 107. — Pl. : pîinişoare. — Şi : (regional) pînişoâră s. f. — Pîine + suf. -işoară. PÎINÎŢĂ s. f. (Popular) Pîinişoară (I 1). O pîiniţă mică în chipul unei sticluţe de cerneală, din făină neagră nedospită. I. Botez, b. i, 55. Obrajii îi erau roşii ca două pîniţe prăjite. Vlasiu, d. 200. O, prie-tinule al meu nepreţuit, zise suspînînd beizade Alecu, plccîndu-se spre abale şi cuprinzîndu-i palmele pline şi moi ca nişte pîniţi proaspete. Sadoveanu, o. x, 56, cf. dm, alr sn iv h 1 070/836. + (Regional) Colac (din aluat) (Peştişani-Tîrgu Jiu). Cf. alr ii 4 031/836. — Pl. : pîiniţe şi (regional) pliniţi. — Şi : (regional) pîniţă s. f. — Pîine + suf. -iţă.. PÎJ subst. 1. S. n. (Mold.) Cui de lemn cu care se fixează între ele obezile unei roţi de lemn ; p. e x t. capăt ascuţit, proeminent, al unui stîlp, al unei bucăţi de lemn etc. V. pişleag. Ascmine trebuiesc 16 săgeţi cu pîjurile lor îngropate în căpătîile picioarelor. I. Ionescu, c. 167/22. La fieştecare săgeată se pune şi cîte o poprea sprijinită cu pîj în tălpoi. id. ib. 168/1, cf. ddrf. Stîlpii sînt prinşi cu capătul în jos prin pi juri în nişte dălluiri pătrate făcute în tălpi. Damé, t. 95, cf. tdrg, Pamfile, i. c. 403, cade, Scriban, d. + (Regional; în forma pinj) Cui la jug (Ungheni Prut-Iaşi). şez. vii, 189. 2. S. m. (Mold.) Stîlp. Pentru ce pe pîji pamîntul sprijinii fără schimbare Cele de folos dă lumii cu cele de desfătare? Conachi, ap. tdrg, cf. Alexi, w. <0 Fig .Tot pe-un pîj era atunce şi politică şi lege. Conachi, p. 302. 3. S. n. (Mold.) Tigaie (la vechile arme de foc). Cf. Şăineanu, d. u., Scriban, d. 4. Ş. n. (învechit şi regional) Scobitură în lung, făcută la capătul unei piese de lemn sau de metal, pentru a o îmbuca cu alta. Cf. Cihac, ii, 238, Bar-cianu, chest. ii 272/201. 5. S. n. (în dicţionarele din trecut) îndoitură, cută, pliu. Cf. Gheţie, r. m., Alexi, w. — Pl. : (n.) pîjuri şi pîje, (m.) pîji. — Şi : (regional) pîş (Săghinescu, v. 99), pinj (şez. vii, 189) subst. — Etimologia necunoscută. PÎJÉLE subst. pi. (Mold.) Pîjuri, v. pîj (1). Roţile carului sînt alcătuite din obezi. .. împreunate cu nişte cuişoare de lemn /iumi/[e] cepi. .. sau pîjiele. Damé, t. 8. Obezile se leagă între ele prin cuişoare numite cepuri, pîslegi, sau pîjele. Pamfile, i. c. 129. — Şi : (suspect) pîjiéle subst. pl. — De la pîj. PÎJIÉLE subst. pl. v. pîjele. PÎL interj. (Rar ; adesea repetat) Cuvînt care imită zgomotul produs de bătaia din aripi a păsărilor; fîl. (Substantivat) Şallul de ridicare [al becaţinei] — cu toată impetuozitatea mişcării — este tăcut. Nimic elin 7756 PÎLC - 690 - PÎLC ,,Pil! Pil! Pil!“-urile sitarilor, vîn. pesc. iunie 1962, 8. — Onomatopee. PÎLC s. n. 1. Unitate militară din trecut, care era formată dintr-un anumit număr (redus) de ostaşi; p. e x t: loc unde era cantonată o astfel de unitate militară. V. stol, ceată, steag. Zise să-l ducă el intru pălcu (tn tabără n. test. 1648). cod. vor. 36/8, cf. 52/5. Păsări. . . căzură pre mijloc de pălcul (t a -berii d) lor. psalt. 157, cf. 45, Coresi, ps. 64/3, 211/3. Şi era războaie şi pălcure unii cătră alatli avea zavistie, cod. tod. 211, cf. 218. Lui Pafsanie foarte cu greu ii părea . . . să-l lasă să piară acel pălc acolo. Herodot (1645), 487. Petru Vodă Rareş. . . şi-au împărţit oastea în două pilcuri. Simion Dasc., let. 133, cf. 198. Şi să adunară fiii lui Veniamin .. . şi să făcură într-un pîlc. Biblia (1688), 2211/50. Făcură oastea în 3 pilcuri, anon. cantac., cm i, 95. Fosl-au toată oastea în li pilcuri împărţită. Şincai, hr. ii, 310/33. La dreapta, sub pădure, româna oaste-apare In pilcuri şi în cele pe cîmp orînduită. Alecsandri, Poezii, 220, cf. 210. Trei pilcuri de oaste turcească sta gala să treacă Dunărea. Odobescu, s. i, 87, cf. 172. Mihai. . . nimici pilcurile de turci. Ispirescu, m. v. 33. Voinicii formau cetele, cetele se grupau în pilcuri, iar pilcurile ... constituiau oastea. Bogdan, o. 380. Petru Aron ... calcă hotarul cu pilcuri de călăreţi. Sadoveanu, o. xii, 204, cf. xni, 939. Mai multe cete formau o căpitănie, un pilc sau un steag şi erau comandate de un căpitan. Oţetea, t. v. 49. Nu un pîlc de dorobanţi pornise spre Cîmpina . . ., ci însuşi colonelul Banov.. .cu trei ofiţeri şi peste treizeci de călăreţi. Camil Petrescu, o. ii, 17. O (întărit prin repetiţie) Mihai. . . împărţi poporul în pilcuri, pilcuri şi le puse căpitani. Ispirescu, m. v. 10. + (învechit, rar) Linie de bătaie. Cf. Bogdan, o. 17. 2. P. g e n e r. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ care arată componenţa, felul etc.) Grup mic (şi neorganizat) de oameni; p. e x t. grup mic de animale, de plante sau de obiecte de acelaşi fel; (învechit şi regional) pînză. Mai cu nevoie este o sută de copoi iepurile din pilcul spinilor a scoate, decît a trii înţelepţi sfatul de folos a avea. Cantemir, ist. 110. Văzu pre supt munte un pilc de postnici umblind. Varlaam-Ioasaf, 106r/3. Plugariul îşi poate ... siringe sămînţă de trifoi.. . dacă va lăsa din rodul cel de al doilea an un pilc, care va fi mai rodit, să se coacă. Economia, 71/7. Un pîlc de iarbă, unde şi unde vedeai. Beldiman, e. 38/16. Au zărit de departe, într-un loc, un pîlc de nişte copăcei. Drăghici, r. 62/18, cf. 120/26. Şedea într-o rină. . ., subt umbra unui pîlc de iot felul de pomi. Gorjan, ii. iv, 28/33. Vezi pilcurile dese de lance ascuţite, Stînd gaia să s-arunce in sînge şi omor? Neqruzzi, s. ii, 80. Cînd vrăbiile se adună în pilcuri. . . ele vestesc schimbarea timpului. I. Ionescu, m. 64, cf. id. d. 148. Un pîlc întreg de păsări pierzîndu-se-n apus. Eminescu, o. i, 114. [Crinii] mor pilcuri sau mor singuratici. Macedonski, o. i, 181. în pilcuri mulţimea se-mparte pe cărări. Vlahuţă, o. a. ii, 160. Un pîlc de brebenoci cu frunza îngustă. Sevastos, n. 87. Sar şi danaii din gloate, turbaţi că le smulgem fecioara, Pilcuri asupră-ne sar. Coşbuc, ae. 40. De ta gîrlă-n pilcuri dese Zgomotoşi copiii vin. id. p. i, 47, cf. Gre-cescu, fl. 122. Mă întorceam cu .. . notiţe . . . asupra drumurilor, satelor, măgurilor, fîniînilor. pilcurilor de prim să se răsufle caii, zise bătrînul oprind trăsura in dreptul unui pîlc de verdeaţă. Mironescu, s. a. 140. [Dacii] cad în pilcuri, de arcuri săgetaţi. Eftimiu, î. 145. Uşa clasei noastre se deschise şi un pîlc de şcolăriţe ilumină sala. Galaction, o. a. ii, 42. Pe mormînt, ca pe toate celelalte .. ., un pîlc de toporaşi. id. a. 376. Maşina se încrucişa cu pilcuri de infanterişti. C. Petrescu, î. i, 132. în faţa acestei peşteri crescuseră pilcuri mari de fagi. Stănoiu, c. i. 155. Se vede-un şir prelung treeînd, Pe lingă pilcurile verzi de brazi. D. Botez, f. s. 88. Arareori cîte un capi l... răsărea pe neaşteptate . .. în mijlocul unui pîlc de capre zburdalnice. Brăescu, 0. a. i, 46. Se adunară şi porniră în cete şi pilcuri guralive. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 233, cf. 17. Vremea se plimbă Cu-al norilor pilc. Lesnea, c. d. 29. Printre pilcuri de nouri lucea din cind în cînd soarele. Sadoveanu, o. v, 85. Observă îndată, suind la deal, pe o coastă împotriva sa, un pîlc de mistreţi, id.ib.xiv, 423, cf. Stoica, vîn. 3, 18. [Iepurelui] îi convine pilcurile de pădure şi pădurile mici. Carabfxla, a. d. 53. Cu jaiul sub ciocane un pîlc de potcovari Par de la brîu la scule de zece ori mai mari. Arghezi, vers. 131, cf. id. c. o. 56. Apa se întindea neagră, liniştită, spriji-nindu-se în fund pe un pîlc de sălcii. Călinescu, e. o. 1, 119, cf. id. n. 55. Trenul fuge prin cimpii de nisip, printre pilcuri de pini trişti şi reci. Halea, s. t. i, 263. Un pîlc de călăreţi cerceta valea. Camil Petrescu, o. ii, 25, cf. id. n. 81. Un copil zvîrha cu pumnul... Grăunţe unui pîlc de porumbei. Stancu, p. s. 52. Oamenii au coborîi dealul în pilcuri, id. d. 93. Le-ncnnjura un cîrd de ţînci Şi-un pîlc de negre fete. Paraschi-vescu, c. ţ. 150. IJupăza.. . primăvara migrează singură sau cel puţin în pilcuri foarte răsfirate. Linţia, p. ii, 26. în faţa şcolii de 7 ani..., pilcurile de şcolari se opresc. Scînteia, 1954, nr. 2872. Peste un ceas, satul rămase în urmă, cufundai între pilcurile verzi ale prunilor, v. rom. ianuarie 1955, 89. Muncitorii.. . se adunaseră în pilcuri pe la staţii şi-i huiduiau pe spărgătorii grevei. Pas, z. iv, 177, cf. i, 212. Pe la Umple avea pilcuri de peri albi. Camilar, n. i, 63. Prin cer treceau, unul după altul..., pilcuri de nori roşii. id. ib. 120. Se subţie pilcul ascultătorilor de la o clipă Ia alia. Galan, z. r. 306, cf. id. b. i, 17. Deodată, într-un pîlc de holdă înlîrziată, zărirăm umbre de secerători. v. rom. ianuarie 1957, 6. Afară se vedeau pilcuri de ciori. Preda, r. 135, cf. id. m. 38. O, răcoroasa taină care-adie în jurul vostru, arbori seculari, Goruni şi fagi şi pilcuri de stejari. Isanos, ţ. l. 35. în pilcuri, liliacul timpuriu Se leagănă scheletic şi pustiu. Labiş, p. 65. Dinspre sat începură a se ivi oameni, în pilcuri de cîte palru-cinci. v. rom. iulie 1958, 28. M-a trimis frati-meu să-i vînd caisele, are şi el un pîlc. acolo. Barbu, p. 216. Lipsesc pilcurile de pădure in interiorul acestor tăieturi. vîn. pesc. decembrie 1961, 3. Se ridicase de după un pilc de molizi tineri şi deşi. ib. iulie 1962, 4. Mă aşez lingă un pilc de trestie şi încep să-mi aranjez undiţele. ib. ianuarie 1964, 2. Pltcat-or tri păcurari la munte cu tri pilcuri de oi. Alexici, l. p. 206. Pe sub cer şi pe sub stele Merge-un pîlc de rîndunele. Cakdaş, c. p. 56, cf. 187. Departe la răsărit Vede-un pîlc de porumbei. Păsculescu, l. p. 17, cf. 23. Pe deasupra casii mele Trece-un pilg de turturele, i. cr. iv, 217. Am adus oile din pilc. Com. din Oraviţa. Cînd ne-apucăm de măsurat oile, oprim mieii şi ne-mpreunăm tofi ortacii de facem un pîlc. arh. folk. iii, 142, cf. chest. v 17/37. O PÎLCĂ - 691 - PÎLNIE oameni din plebe stăteau şi se odihneau pe jos. Galaction, o. a. ii, 245, cf. i, 390, contemp. 1949, nr. 161, 9/1. Ţăranii din depărtări veneau încă de cu seară, pilcuri-pilcuri, trecind spre curiile hanurilor. Vornic, p. 199. O (Ca termen de comparaţie) Cad arabii ca şi pilcuri risipite pe cîmpie. Eminescu, o. i, 148. Asupra ţării ei s-au zvîrlit ca un pîlc negru de corbi. id. n. 154. O (Adverbial) F ci iii mai ruşinoase şed pîlc d-o parte. Jipescu, o. 39. Vâ sirîngeţi pilc în jurul aparatului de radio. Sebastian, t. 66. Oile rumegau adunate pilc la marginea drumului. Vlasiu, a. p. 295. Cum da primăvara . . . babele, toate pîlc în casa coanei Marghioala. Barbu, p. 107, cf. 96. O (Prin analogie) N-o mai întunecă în strălucirea ei limpede nici un pîlc de ceaţă. Iorga, l. ii, 320. Departe se năzare Un greu convoi ... Prin pilcuri lungi de praf întunecate. Iosif, p. 26. Trecură anii crînceni, in pîlc de neguri rele. Lesnea, p. e. 86. Prin albastrul limpede, pilcuri de nouraşi albi luceau ca nişte bucăţi de zăpadă. Sadoveanu, o. ii, 200. Începuseră să apară pilcuri albe şi rare de nori. Stancu, r. a. ii, 370. Pilcuri de pîclă încep a se pierde cînd scapără-n zare înalte aurori. Deşliu, n. 76. 4 (Prin Ban.) Sttnă. La pîlc se măsoară cu strungăreaţă, chest. v 6/37. Gazda pilcului, alr i 1 807/9. 3. (învechit şi regional) Mică porţiune de teren (înconjurată de copaci); porţiune de teren semănată pe care n-au răsărit (sau au rămas rare, nedezvoltate) plantele. Pilcurile ceale goale sau fără de iarbă trebuie semănate cu săminţă de ierburi bune. Economia, 61/17. Frumu-seţa şi rodirea seminţelor de pe acele şărpoituri şi păl-curi, de departe se arată. I. Ionescu, c. 39/4, cf. h xii 173, chest. iv 98/137, 100/560, alr ii 5198/219, 414, alr sn i h 94. — PI. : pilcuri şi (învechit) pîlcure. — Şi: (regional) pîlg s. n. — Din v. sl. nAKKk. PÎLCA s. f. (Regional) Oală mică (de o jumătate de litru) (Rîmnicu Vllcea). Cf. Lexic reg. 84. — PI. : pilei. — Etimologia necunoscută. PÎLCIAnA s. f. v. păleiană. PlLCUÎ vb. IV. R e f 1. (învechit şi regional; despre oameni, fiinţe) A se aduna pentru a constitui un pîlc (i); a se stringe laolaltă, a se aduna grămadă; (înve-, chit) a se îngloti. Se pălcuiescu-se (să se va în-glota c!, de să va oşti d, serăgloti-să h) spre mere pălcure, nu se teame înrema mea. psalt. 45. Pălcuiră-se (împreurară-se h, înglotes-cu-se c2, oşti-se-va d ) îngerii, ib. 59. Cei nevoitori. .. cu tărie pîlcuiescu-se şi se luptă şi rabdă năpăştile şi nevoile. Coresi, ev. 528, cf. id. ps. 64/3, 83/6. [Oamenii] se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 şi 20 de inşi. I. Ionescu, m. 201, cf. gr. băn. 195. — Prez. ind.: pîlcuiesc. — Pîle + suf. -ui. PÎLCULÎŢ s. n. (Rar) Pîlcuşor. Hieşicare pîlculeţ cualeşii lui. Jipescu,o.99,cf.DM. — PI.: pliculeţe. — Pîlc + suf. -uleţ. pîT.r.imiis. -nisî aHi /"Prin nnrrhil MaIîI eî cn/lnl PÎLHAJVIE s. f. v. pîhanie. PlLlÎ vb. IV v. pălăi. PÎLMAN subst. (Regional) Dîmb (Ileni-Făgăraş). chest. iv 90/176 a. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. PÎLNAIE s. f. v. pîrnaie. PÎLNĂ s. f. (Regional; cu sens colectiv) „Fire de plante răsărite prea des“ (Mîrşani-Caracal). gl. olt. — Etimologia necunoscută. PÎLNE s. f. v. pîlnie. PÎLNIE s. f. I. Obiect de metal, de sticlă, de porţelan etc., de obicei în formă de con, gol in interior, terminat în partea de jos printr-un tub cilindric ori tronoonic subţiat, care se foloseşte în gospodărie, în laborator, in industrie etc. la turnarea lichidelor în vase cu gura strîmtă ; (regional) leică, hunie, tolcer, triftor. 1 pălmie ipac (a. 1815). Iorga, s. d. xix, 59, cf. lb, Polizu, lm. Pune pilnia mare şi toarnă cu vedriţa. Odobescu, s. i, 84. Parcă cineva-mi turna c-o pilnie pe gît o înviorare simţită, materială, plăcută şi veselă. Delavrancea, t. 104. Apele colcotă, grămădite ca-ntr-o pîlnie. Vlahuţă, o. a. ii, 153, cf. ddrf. Vinul... se toarnă in pilnie. Damé, t. 81, cf. 85, Barcianu, Alexi, w., tdrg. Dogarul... face ... pîlnii de lemn, punii sau leice, bote, berbinţe. Pamfile, i. c. 166, cf. 222, Şăineanu, d. u., ds. Priveam acoperişul ca o pilnie întoarsă cu gura în jos. Sadoveanu, o. v, 254. Dacă se substituie cilindrului o pîlnie, se va putea cerceta impermeabilitatea ţesăturii. Ionescu-Muscel, ţes. 51, cf. id. fil. 155. Valea se îngusta ca un gît de pîlnie. Stancu, r. a. i, 77, cf. h iv 246, xii 19, şez. vii, 188, alr i 698, alr sn i li 234. Meşteşugul e brăţară de aur şi gîtul, pîlnie de argint. Zanne, p. v, 418. <0> F i g. Descălccăm în pragul acestui rai ascuns în pîlnia celor mai frumoşi munţi. Vlahuţă, ap. cade. Strugurii cei mai delicaţi... se revărsau în torente pe toţi pereţii de pîlnie ai împrejurimilor vaste. Arghezi, b. 129. <£> E x p r. A face (burta butie şl) gura pîlnie = a bea mult, a se îmbăta. Cf. Zanne, p. ii, 25, 193. A (-şi) face (sau a-şi duce) palmele (sau palma ori mîna) pîlnie la gură (sau la ori peste ureche) sau cu palmele (sau palma ori mîna) pîlnie la gură (sau la ureche) = (a sta) cu mîinile ca o pîlnie în dreptul gurii (sau al urechii) pentru a fi auzit (sau pentru a auzi) mai bine. Moş Nedu făcu palmele pîlnie in jurul gurei şi strigă, conv. lit. xi.iVj, 38. Îşi face uneori mîna pîlnie peste ureche. Brătescu-Voineşti, p. 124. Am strigat la rîndu-mi, cu palmele pîlnie la gură. G. M. Zamfirescu, sf. m. n. ii, 31. Strigă cu mîna pîlnie la gură. Sébastian, t. 94. Cu mîna pîlnie la gură Un chiot dau. Călinescu, l. l. 91. Şi-a făcut palmele pîlnie la gură. v. rom. septembrie 1954, 127. Cu mina pilnie la ureche el ii pricepu vorbele. Pas, z. iii, 176. (Cu schimbarea construcţiei) Duse palma pilnie la ureche, v. rom. ianuarie 1954, 80. H. P. anal. 1. Numele unor obiecte, unor părţi de obiecte etc. asemănătoare, ca formă sau ca funcţie, cu o pîlnie (I) : r>—i _ _ —.....* ».........- - --- PÎLNIOARĂ - 692 - PÎLPÎI cu pîlnia de ebonită la ureche, aşleptind. G. Petrescu, c. v. 263. în toate pîlniile telefoanelor, glasurile zbierau răguşii, id. ib. 342, cf. id. a. 318. Gheorghe se ridică in picioare, acoperi pilnia receptorului cu palma. Preda, d. 52. c) (Tehn.) Rezervor, încăpere sau locaş, mai larg în partea de sus decît în cea de jos, amenajat pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. Cf. ltr. d) (Regional) Parte a morii (de vînt) prin care trec grăunţele pentru a fi măcinate. Cf. Dame, t. 162, Pamfile, i. c. 190. 2. Depresiune de teren în formă conică, în terenurile solubile; groapă făcută în pămînt de un obuz sau de o bombă. Tîrîndu-se prin cele două pîhiii de obuze, poale ajunge nesimţit la şanţul cel vechi. Rebreanu, p. s. 112. Au umblat. . . pină ce-au dat în pilnia unei gropi de obuz. Sadoveanu, m. c. 91. îi răspunse un glas dintr-o pîlnie adincă de obuz. Camilar, n. i, 52. 3. Loc în care se adună buştenii înainte de a fi coborîţi pe jilip. Cf. ltr. 4. (Rar) Pavilion (6). îi sărută pilnia negricioasă a urechii. Stancu, r. a. iv, 40. 5. Organ în formă de tub care serveşte la mişcare unor animale din clasa cefalopodelor. Apa ... este forţată şă iasă numai prin pilnie cu presiune mare, determinind mişcarea animalului. Zoologia, 51. — Pronunţat: -ni-e. — PI. : pilnii. — Şi : (învechit) pălmie, (regional) pline (alr i 698/582, 590; pl. pilne şi pil ni, ib.), pine (ib. 698/584), pâgnie (L. Costin, gr. băn. 153), pănie (a ii 12), ptinie s. f. — Din slavonul * riAMim«. PÎLNIOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui p îlnie (I). Cf. TDRG, DM. — Pronunţat: -ni-oa-, — Pl.: pîlnioare. — Pîlnie + suf. -oară. PÎLNIOS, -OÂSĂ adj. (Rar) Care are forma unei pîlnii (I). Cf. Barcianu, Alexi, -w. — Pronunţat: -ni-os. — Pl.: pilnioşi, -oase. — Pilnie + suf. -os. PÎLNÎÎT, -Ă adj. (Prin vestul JVtunt. şi nord-estul Olt.; despre recipiente) Plin pînă sus, pînă la refuz. Cf. Lexic reg. ii, 16. — Pl.: pilnîiţi, -ie. — Cf. pîlnie. PlLPĂÎ vb. IV v. pilpîi. PÎLPĂlfiRE s. f. v. pîlpîire. PÎLPĂI1Ă s. f. v. pîrpor1. PÎLPĂRIŢĂ s. f. v. pîrpăriţă. PllPlÎ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Despre flăcări) A creşte şi a descreşte din intensitate (în cursul arderii), a se mişca, a tremura; (despre foc,p. e x t.. despre lemne, cărbuni aprinşi etc.) a arde cu flacără tremurătoare (producînd un pocnet uşor, caracteristic); (regional) a picii (I 2). Iată, mări, că zărea . .. Un foc mare strălucind, Printre sălcii pălpăind. Alecsandri, Poezii, 414, cf. 172, Cihac, ii, 240. Focul pilpiie in sobă, Iară eu pe ginduri cad. Eminescu, o. i, 105. La dreapta colinei. .. pilpîia focul de viţă uscată. Slavici, o. ii, 100. Ochii lui moş Fanta luminară.. .ca două văpăi ce pilpiie in întunericul nopţilor. Delavrancea, s. 67, cf. 8, 18. în gura sobii cîleva lemne au pUpîii, s-au încins, au crăpat, id. t. 88. într-un colţ o sobuşoară de fier in care pilpîia un tăciune. Contemporanul, v2, 193, cf. ddrf, Barcianu. O rădăcină cioturoasă pilpiia pe foc sub ceaun. D. Zamfirescu, v. ţ. 68, cf. id. a. 3. Bradul pitpîia în limbi de foc şi arunca sciniei în văzduh. Bassarabescu, v. 52. Ca o poveste începe să pilpiie un foc. Lesnea, a. 93. Focul, în umbra odăii, pilpiie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. Sadoveanu, o. iii, 68. Rămaseră tăcuţi privind spre focul care pilpîia vioi. id. ib. v, 180, cf. bl vi, 148. Pe cer pilpîia incă roşeaţa băiînd în violaceu a incendiului. Călinescu, s. 139, cf. 794. în toate părţile se văd pilpiind focuri mai mici. Stancu, d. 125. Bocancii ii pusei lingă godinul fierbinte în care mai pîlpîiau două-lrei spărturi de lemne. id. r. a. i, 139. Flacăra muribundă a lămpii mai pîlpîi de cîteva ori şi pieri. v. rom. martie 1954, 130. La lumina . . . zilei flăcările de paie pilpiiau in culori cînd galbene, cind in umbre albe de aer viu. Preda, m. 331. Para pilpîia, Fumul se-nvîrtea. Alecsandri, p. p. 119, cf. Teodorescu, p. p. 549. Para focului pilpiie. Com. Marian. Focul mare s-aprindea, Flăcările pilpîia, Carne grasă se frigea. ant. lit. pop. i, 430. + (Despre lumină) A creşte şi a scădea în intensitate în mod intermitent; (despre surse de lumină) a produce o lumină care creşte şi descreşte în mod intermitent, care sclipeşte (uşor şi) intermitent, a palpita (2), a pălălăi1 (3). El aprinse o lampă neagră umplută cu untdelemn; lumina ei fumega pilpiind. Eminescu, n. 58. Mucul luminării atins de foc începu a pilpii... sclipind în întuneric. Contemporanul, vx, 1. Luminarea . . . pilpîia in sfeşnicul de aramă. Ardeleanu, u. D. 233. Şi stă acolo toată ziua neclintit, Pînă încep să pîlpîie-amorţit... Luminile verzui. Cazimir, p. 75. O luminare pilpiie intr-un pahar. Gamil Petrescu, t. iii, 291. Luminiţa slabă a candelei. . . pilpîia galbenă. Brăescu, o. a. ii, 17. Lumina electrică se arată vioaie, pilpiind. Sadoveanu, o. iv, 180. Mii şi mii de lumini, geometric înşirate, pilpiie între cer şi apă. Bart, s. m. 39, cf. 18. Frig de gheaţă în ateliere, pilpiind din cind în cînd, cile o lampă de carbid puturoasă. Argiiezi, b. 149, cf. id. s. xi, 86. O lampă cu petrol pilpiia pe un slîlp. Călinescu, s. 189. Lumina peronul un felinar in care pilpiia o lampă cu gaz. Stancu, d. 284. Pîlpîiau pretutindeni lumini mărunte, id. r. a. v, 110. în coliba mecanicului pilpîia luminiţa unei luminări, contemp. 1954, nr. 393, 4/1. Felinarul afumat... pilpîia gala să se stingă, v. rom. decembrie 1954, 85, cf. februarie 1955, 244. Luminarea pîlpîi mai tare. Camilar, n. i, 73, cf. 87, 213, Galan, z. r. 253. O candelă pilpîia pe o sobă mare de luci. v. rom. februarie 1956, 40. La un ochi de geam pilpiia o lampă chioară. Preda, m. 51. Lumina lămpii din părete pîlpîi scurl. Mihale, o. 41. Lămpile chioare pilpiiau deasupra zăpezii. Barbu, p. 173. (Tranz.) Un capăt de luminare îşi pilpîia sim-burele ofilit de lumină. C. Petrescu, î. ii, 21. Lampa de pe masă fumegase şi-şi pilpîia, obosită, flacăra. G. M. Zamfirescu, sf. m.n. n,72,cf. Sadoveanu,b. 50. Felinarele îşi pilpiie flacăra pe pereţi. Bogza, ţ. 66. <0> S p e c. (Despre lumina aştrilor sau despre aştri) Cîleva stele mari mai pilpiiau. Rebreanu, r. ii, 105. Slele multe pîlpîiau viu deasupra, pe.cerul întunecos. Sadoveanu, o. iv, 120. Pe luciul verziu ca cerul, pilpîia un soare rece. id. ib. ix, 445. Gerul era pătrunzător şi în cerul înalt, cu nori mici..., stelele pîlpîiau palide. Camil Petrescu, o. i, 487. Calea Bobilor pilpiia din nemărginit în nemărginit. Camilar, n. i, 414. <0 F i g. în privirea lui pilpiia atiia îngrijorare şi umilinţă că ave>catul întoarse capul. Rebreanu, nuv. 169. Iubirile acestea insă răsar repede, pilpîiesc o clipă şi apoi pier. id. ib. 250. Conştiinţa doctorului Taifun începu să se clatine şi să pilpiie. Galaction, o. a. i, 64. Se simţea că pilpiie in el un firişor palid de viaţă. Voiculescu, p. ii, 249. Se grăbi spre cuhnii, uitînd cu totul umbrele care pîlpiiseră asupra sufletului său. Sadoveanu, o. xi, 45. Oreste ajunsese la concluzia că prietenul lor pilpîise intre viaţă şi moarte patruzeci de zile. id. ib. xii, 686. îţi pilpîie-n privire şi-un vînăt fir de ceaţă. Arghezi, vers. 387. în glasul lui Soleiman pilpîia . . . un soi de detaşare indiferentă. Camil Petrescu, o. iii, 89. Doar privirile ie pîlpîiau. Bogza, c. o. 24. O rază de nădejde începuse să-i pîlpîie în inimă. v. rom. septembrie 1955, 141. Venit pesle prăpăstii de milenii Un glas în mine pîlpîie domol. ib. ianuarie 1958, 13. Vocea lui Mitică în care ... pîlpîise bat jocura, se schimbă, deveni caldă. ib. septembrie 1960, 58. Zăpad a sclipea în faţa mea, pilpiind. L&ncrXnjan, c. i, 16. 7779 PÎI.PUAi.A - 693 - PÎNAR 2. (Rar ; despre păsări, despre insecte sau, p. o x t., despre aripile lor) A filfli. Printre ramurile răchilii bătrlne pilpîi o turturică vinătă. mc. vi, 100. Un fluture din cei care jiîlpîie, vara, deasupra florilor de inişor. Cazimir, gtî. 116. Deodată, nişte aripi pilpiiră undeva intr-un prun. Preda, m. 83. <0> T r a n z. Fluturul îşi pîlpîi de cîlcva ori aripile. Gîrleanu, i.. 29. + P. ana). A tremura uşor, a se mişca (intr-o parte şi In alta), a se clătina uşor. Flamurile care pîlpîiau deasupra coifurilor le dădeau o înfăţişare de măreţie. Sadoveanu, o. xi, 38. Mini risc puţin pllpiind din pleoape. Călinescu, s. 116. Pe o cracă mărginaşă citeva frunze ale dudului începură să pîlpîie slab. Preda, m. 185. — Prez. ind. pers. 3 : pilpiie ii (rar) pllpîieşte. — Şi : (rar) pîlpăi vb. IV. C. Petrescu, î. t, 253. — Formaţie onomatopeică. PÎLPÎL&LĂ s. 1. Faptul de a pîlpîi (I); licărire. Mahalaua e cufundată în deplină tăcere, nici o mişcare alta decît pîlpîiala rarelor becuri de gaz. Caragiale, 0. ii, 63. O pîlpîială ca dc mătase. . . îşi pierdea flacăra şi şi-o regăsea în vatra sobei. Ahghezi, s. ix, 133, cf. DM. — Pronunţat : -pi - ia- . —■ PI. : pîlpîieli. — Pîlpîi + suf. -cală. l’îll’îlfiLNlC, -Ă adj. (Neobişnuit) Care pUpîic (2). I se roşise năsucul cel mititel cu nări subţiri şi pîlpî-iclnice. Popa, v. 271. — Pronunţat : -pi - iei - . — PI. : pilpîiehuci, -ce. — Pilpîi + suf. -elnic. PÎLl’ÎIETOlt, -OAlUi adj. v. pUpiiloi. PlLPÎÎRE s. î. Acţiunea de a pîlpîi şi rezultatul ci. 1. Gf. pîlpîi (1). Gf. ddrf. O pîlpiire înceată de flacără ce moare. Păun-Pincio, p. 107. Lumina focului din sobă juca pe pereţi şi pîlpîirea flăcărilor avea în ea o tainică viată. Sandu-Aldea, d. n. 152. Pllplirile rumene luminau o margine de colibă. DunXkeanu, ch. 188. Cerul se lumina de pîlpîirea unui fulger. Gîrleanu, n. 44. Cele trei perechi de şine licăreau ca nişte dungi de argint sub pîlpăierea luminii chircite. Rebreanu, n. 262. în sobă focul moare în pîlpîiri încete. Cazimir, 1. u. 49. Rămase la uşă cu fruntea coborită, în pîlpîirea luminărilor. Sadoveanu, o. x, 181. Chiverele lor seîn-teiau în pîlpiirile luminilor, id. ib. 227. Se vedea bine pîlpîirea luminării. GÂlinescu, s. 743. Ca o pîlpîire de lumină. Blaga, p. 58. Pîlpîirea luminărilor în sfeşnice, icoanele îmbrăcate in marame .. ., toate pluteau în seara aceea intr-o lumină de legendă. Gamil Petrescu, o. ii, 72. De la primele pîlpîiri, coliba se umple de tot fumul care se ridică din lemne. Bogza, c. o. 71, cf. Î3. Ca nicăieri în alte văzduhuri, stelele aveau pîlpîiri de aur vechi. v. rom. octombrie 1955, 129. Nişte păsări cîntau ca un imn închinat pîlpîirilor eterne ale constelaţiilor. Camilar, n. i, 302, cf. id. c. p. 47. O lampă de carbid, a cărei flacără vie, albă, umplu ungherele de pîlpîiri violente. "Vornic, p. 207. Se-niune-case. Putregaiul lumina Cu pîlpîiri livide-n pilcuri şi buchete. Labiş, p. 393. O F i g. Numai ei doi slnt pîlpiirile noptei acesteia în care lumea pare adlncită intr-un somn de moarte. Gîrleanu, n. 252. Mai simţea pîlpîirea unei fărlme de nădejde. Rebreanu, i. ll7. îl compătimi cu o pîlpiire stranie in ochi. id. ib. 261. Cea de pe urmă pîlpiire a tinereţii. Cazimir, gr. 229. Privea gînditoare la pîlpiirile ninsorii. Sadoveanu, o. viii, 207. Ducîndu-şi paneraşul prin pîlpiirile amiezii . . . , începu a se gîndi la felwile lucruri, id. ib. xn, 458. în proza lui. .. schemele generale inăbuşesc pîl-pîirea vieţii unice. Vianu, a. p. 190, cf. Aromezi, c. j. 9. Sini aduşi în sala cu pîlpîiri dc brocart roşu, in lumina amiezii. Camil Petrescu, o. ii, 446. Vom spune dar, cil de frumoasă-i lumea, Soarele, vinlul, pîlpîirea ceţii. Banuş, p. 163. Venea totdeauna în acest salon împietrit, cu un val de viaţă de afară şi cu propria ci pîlpîire. v. rom. noiembrie 1962, 67. 2. Cf. pîlpîi (2). Se auzi o pîlpîire de aripi. Gîr-leanu, L. 10. Porneau pe apă pîlpîiri grăbite de aripi. SADOVEANU, O. I, 225. — PI. : pîlpîiri. — Şi : (rar) pilpăierc s. f. — V. pîlpîi. PÎLPÎ ÎT1 s. n. 1. Pîlpiire (1). Cf. pîlpîi (1). Mi se păru că, de pe dreapta, străbate ... pîlpîitul depărtat şi roşietic al unei flăcări. Hogaş, dr. i, 198. îi plăcea să audă pîlpîitul flăcării şi năruirea jăraticului. Căline seu, s. 788. 2. Pîlpîire (2). Cf. pîlpîi (2). Clnd se trezi dimineaţa, auzi un pîtpîit de aripi, apoi cînlecul lung al unui cocoş. Preda, î. 58. — PI.: pîlpîiluri. — V. pîlpîi. PÎLPÎÎT2, -Ă adj. (Despre flăcări, foc, lumină etc.) Care pllpîic (1). Ci. ddrf. Pîlpîila flăcăruie Tremură pe paiul de chibrit. Labiş, p. 367. O F i g. Şi-a fumegai apoi sub bolti... Fum alb, bogat, cu pîlpîit contur. id. ib. 35. — PI. : pîlpîiti, -ie. — V. jiîlpîi. PlLPÎITOlt, -OÂKE adj. (Despre lumină, despre surse de lumină etc.) Care pllpîie (1). Soarele apunea în pulbere de aur ca un disc uriaş de văpaie eu marginile pîlpîietoarc. Brătescu-Voineşti, p. 131. Lăsarăm paeea nopţii, măreţia cerului izvorîtor de lumini pîlpîitoare ..., să ne umple cugetul şi sâ-l străbată. Galaction, o. a. ii, 289, cf. id. o. 45. Acolo, o luminiţă pilplitoare arde. Cazimir, gr. 117. Lumina ptlpîitoare a flăcării. Teo-doreanu, m. u. 43. La lumina pîlplitoarc, chipul lui aspru părea tăiat tn piatră. Sadoveanu, o. i, 139. Stele pîlpîitoare începură a juca pe unde. id. ib. vii, 340. Era lumină destulă, deşi pîlpîitoare, de la o candelă aşezată în colţul dinspre răsărit. Camil Petrescu, o. iii, 159. O F i g. Columba vişinie a dat puţină mătase din stofa pilpiitoare de luciri a guşii. Arghezi, c. 99. Pentru persoana mea mai dăinuie un cult Pîlpîitor, nesigur, de care — orbeşte — ascult, t iulie 1964, 36. — Pronunţat: -pî-i-. — PI.: pllpîitori, -oare. — Şi: (rar) pîlpîiet6r, -oâre adj. — Pîlpîi + suf. -tor. PÎLPlITtfRĂ s. f. 1. (Rar) Pîlpiire (1). Cf. p lip ti (1). Cîieva pîlpîituri luminoase scapără pe cer. Bart, s. m. 16. 2. Pîlpîire (2). Cf. pîlpîi (2). Trecu multă vreme ... apoi deodată .. . auzii deasupra capului o pilpîitură ... Pasărea pierise. Dunăreanu, n. 39. — Pronunţat: -pi-i-. — PI.: pîlpîiluri. — Pîlpîi + suf. -lură. PlLŞ s. m. v. pirş*. PÎMNIŢĂ s. f. v. pivniţă. PInAH s. m. v. pîinar. 7790